Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. Chişinău. şi afaceri agricole rurale.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). MD-2001. www. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. Bulgară 33/1.cnfa. 022 577930.md . fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www.org). Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. recoltare. Beneficiarii PDBA includ micii producători. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. .cnfa. tel.

cu ierbarul. carte. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. Pe terenurile cu expoziţie sudică. · altitudinea influenţează puternic . În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. · condiţiile de sol. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. diapozitive. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. · expoziţia şi lumina.

plug. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. în mod diferenţiat. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. ciupindu-se mugurii de . Recoltarea mugurilor foliari. mugurii plesnesc şi se alungesc. La şes. în funcţie de forma lor. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. rizomilor. furcă). Aceste organe se formează toamna. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. După aceasta ele se scutură bine de pământ. Ei se culeg numai cu mâna. se înlătură părţile necorespunzătoare. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an.momentul optim de recoltare. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). hârleţ. unele numai prin spălare. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă.

are loc primăvara. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. zmeur). cât şi în timpul înfloririi (tei. adică după ce floarea s-a trecut. ea variază însă de la specie la specie. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. În general. în general. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. însă în nici un caz mai târziu. adică în boboc (salcâmul japonez). De asemenea. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. pătlagină. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. Recoltarea frunzelor. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . deşi. afin). iar celelalte pe vreme cu soare.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. albăstrele). În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. muşeţel.

când plantele au crescut prea înalte. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. lipsită de ramuri cu frunze. se recoltează întregi. cu piepteni speciali. Florile. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. soc. pe vreme uscată şi de obicei însorită. iar în . Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. cu ajutorul secerii. în cazul fructelor cărnoase (afin. ienupăr). Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. împreună cu ramurile. în buchete. albăstrele). Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. când seminţele sunt deplin dezvoltate. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. astfel. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. sepale etc. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. în general. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire.. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate.este în jurul prânzului. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. cu foarfeca. adică cu petale. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate.

Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. pe de o parte. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. Cu vârful briceagului. care le conţin sunt dehiscente. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. pe de altă parte. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. fără umiditate şi cu soare. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. după cum am precizat mai sus. cu excepţia. înnegrite şi cu resturi de lemn. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. care prezintă crăpături şi îngroşări. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. deoarece. iar. Recoltarea scoarţei. înainte de desfacerea lor spontană. organele ce conţin uleiuri volatile. cele cu muşchi sau alge.cazul când fructele.

De asemenea. fragmente de nuiele. Astfel. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. precum şi a impurităţilor. resturile de tulpini. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. care pot fi: . mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. la frunzele de afin. .corpurile străine minerale sunt nisipul.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. paie etc. constituie impurităţi. rogojini. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. de pătlagină şi de graminee. pietricelele. Astfel. .organele (părţile) de plantă . Corpurile străine organice. bucăţile de pământ.. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: .străine organice şi minerale.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. Uscarea produselor vegetale. praful.

Uscarea la soare. şi artificială. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. . textura şi conţinutul în apă al acestora. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. la soare sau la umbră. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. şi anume: naturală. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Ea începe în momentul recoltării plantei.folosite. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. fiind utilizată numai pentru anumite părţi .

curăţite. muguri. orice încăperi goale. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. reparate etc. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. fructe sau seminţe. etc. scoarţe. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. magazii. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. şcolilor. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate.ale plantei ca: rădăcini. şi în special se vor crea posibilităţi de . rizomi. şoproane. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. Uscarea la umbră. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. rogojini sau coli de hârtie. al căror conţinut este mult mai stabil. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. şuri. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. văruite.

în timp ce frunzele. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. volumul său scade. Datorită pierderii apei. Aducerea produsului vegetal în stare finită. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. din care cauză îşi modifică aspectul. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Frunzele rămân verzi. fructele. produsul suferă o serie de modificări. uneori pierzându-şi complet valoarea. rădăcinile). seminţele. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. Prin uscare. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. . Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. mai ales la suprafaţă. Uscarea artificială. Uneori. florile îşi păstrează culoarea naturală.aerisire continuă. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării.

farmacii etc. rădăcini. site şi anumite mori.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. depreciindu-se calitativ. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. Operaţia se face manual la flori. părţi aeriene. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. greutatea neto şi împreună cu . maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. unele flori şi chiar unele frunze. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. frunze. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. pământul fin şi nisipul. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. pergaminate. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. aşa cum sunt cerute de industrie. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. denumirea produsului vegetal. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. De asemenea.) sau la export.

în cazul când nu pot fi expediate imediat. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. denumirea produsului vegetal. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. luna şi anul recoltării. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. După ambalare. uscate. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. Conservarea produselor vegetale.ambalajul. după un timp îndelungat. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. numărul partidei. fiind astfel . numărul partidei. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. Organele subterane. scoarţele. indiferent de măsurile luate. De obicei însă. bine aerisite.

nu este permis să se depoziteze petrol. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. În încăperile depozitului cu produse vegetale. În depozite. benzină. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. Fără o grijă permanentă. ghiocei. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. baloturile etc.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. .). aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. etc. La fel se procedează şi cu cele aromatice. insecte. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. Această bogăţie trebuie însă păstrată. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. Sacii.

Azi. iar recoltarea lor este interzisă. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. plop). În cazul muşeţelului. Atunci când se culeg florile. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire.lăcrămioare). pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Culesul nu trebuie făcut total. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. însă îndată ce ele . iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi.

Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . În acest caz. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. omag) şi în general la plantele perene. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. cu atât mai multe. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. pericolul de dispariţie este mai mare. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. florile şi seminţele. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. pericolul dispariţiei lor este mic.

a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. cât şi a normativelor corespunzătoare. Oamenii. comună. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. . ci să fie bine organizată. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat.

Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. ALBĂSTRELE .

muchiată cu frunze alterne. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. Mg etc. întrebuinţări. tanin. În florile marginale se conţin antociane. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. cumarine. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. pietroase. adânc crestate. mucilagii. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale.Descriere. Creşte prin locuri uscate. săruri de K. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Compoziţie chimică. Florile ligulate. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. Florile de pe disc sunt violacee. Răspândire. cu corola regulat tubuloasă. . Eliminarea florilor centrale. se face înainte de uscare. culese eventual din greşeală. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. iar cele marginale albastre. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. Organul utilizat. heterozida centaurina. liniare. recoltare. Tulpina erectă. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise.

ALBUMEALĂ . Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L.

Frunze alterne. Organul utilizat. recoltate în tot timpul înfloririi. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. recoltare. arsuri ale pielii. întrebuinţări. flavonozide. substanţe tanante. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Creşte în lunci inundabile. pe malurile râurilor. Planta conţine caroten. liniar-alungite. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. obţinute din părţi aeriene de albumeală.Descriere. cele ligulate – filiforme. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. Compoziţie chimică. ulei volatil. puternic pubescentă. Inflorescenţa – paneraşe. acoperite cu perişori cenuşii. florile mijlocii sunt tubulare. Extracţiile uleioase. . rezine. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. ca buruiană în grădini. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. Tulpina de la bază ramificată. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. Răspândire.

ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.

iar florile la înflorire. Uscarea artificială până la 500C. mărind rezistenţa capilarelor. în straturi subţiri. Organul utilizat. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. pe dos păroase. Răspândire. la marginea pădurilor de fag. Compoziţie chimică. uneori tubuloasă. recoltare. fertile. Florile mascule în amenţi. Frunzele verzi. alterne. pe soluri calcaroase. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Arbust cu frunze obovate. cu margini laciniate. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. pe margini inegaldublu-serate. mai ales pe nervuri. întrebuinţări. Uscarea se face la umbră.Descriere. Creşte în păduri de câmpie şi deal. . întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. afânate.

ANGELICĂ .ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.

întrebuinţări. fistuloasă. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. Florile sunt grupate în umbele globuloase. Răspândire. Organul utilizat. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Se scutură de pământ şi. inegal serate. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. de culoare galbenăverzuie. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Creşte în apropierea apelor curgătoare. stimulente. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. este robustă. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. . Uscare artificială. stomahice şi carminative. la 35400C. recoltare. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. cu zimţi. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. bianuală sau perenă. substanţe tanante. Plantă erbacee. dacă este nevoie. cilindrică. pe locuri adăpostite şi însorite. cu foliole ovate. Compoziţie chimică. oze.Descriere.

ARDEI . Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L.

Organul utilizat. nevralgice. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. de culoare verde închis.Descriere. acuminate. lumbago. destul de mari. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Astăzi se cultivă în Europa. . Răspândire. acid ascorbic etc. ovale. Ovar bilocular. Gustul iute. anuală. Frunze alterne. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. cu marginea întreagă. recoltare. care nu produc vezicaţii. cu tulpină sufructescentă glabră. cu gust iute sau dulce. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. Flori albe. Plantă ierbacee. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. localizată în celule secretoare separate. întrebuinţări. Compoziţie chimică. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). arzător este imprimat de capsaicina. carotenoide. ramificată. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. de care depinde culoarea fructelor. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi.

ARIN . Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch.

ovate sau ovat-eliptice. Arbore cu coroana îngust ovată. pe partea superioară strălucitoare. ovale de culoare brună.. Flori mici. întrebuinţări. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. pe cea inferioară – verzi-mate. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. Compoziţie chimică. glabre. are acţiune antidiareică. . cu marginea zimţată. grupate în amenţi. Fructe – nucule cu aripioare. Organul utilizat. ovallanceolate. Frunze ovale. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. cele feminine fără periant. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. Răspândire.Descriere. verzi-închise.

ARMURARIU . Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth.

uneori. lipide. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. cu rol benefic în procesele de oxidare. hepatite cronice. treieră şi selectează. Răspândire. glabră sau slab tomentoasă. de aceea este indicat în stări de oboseală. cu gust amărui. glucide. La noi se întâlneşte numai în culturi. surmenaj intelectual. Frunzele sunt mari.Descriere. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. recoltare. spinoase. Fructele mature se recoltează dimineaţa. mucilag. de culoare galbenbrună. întrebuinţări. efort prelungit. E. ramificată. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. Plantă erbacee. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. Compoziţie chimică. vitamine C. ulei volatil. Se usucă. după căderea frunzelor. anuală sau bienală cu tulpină erectă. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. . saponozide. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. flavonozide. ciroză hepatică. Organul utilizat. Fructele sunt achene cu papus. K. prin tăierea antodiilor. apărând spontan în sudul ţării. histamină. pe soare. acizi organici. spinoase..

ARONIE .) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.

Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. cu marginea dinţată. Termenul de păstrare până la 2 luni. microelemente. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX.Descriere. substanţe tanante. Se pot usca. Compoziţie chimică. recoltate la maturitate. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. suculente. întrebuinţări. acizi organici. Răspândire. mai întâi ca decorativă. Organul utilizat. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. apoi şi medicinală. peţiolate. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. carotenoide. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. primăvara verzi-întunecate. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. vitaminele C. . zaharuri etc. E. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. PP. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete.

BRUSTUR . Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L.

lactone etc. Răspândire. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. depurativă. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. vitamine din complexul B. pe lângă garduri. acid cafeic. cărnoasă. pe marginea drumurilor. Organul utilizat. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate.Descriere. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. coleretică. întâlnită pe terenuri necultivate. . Plantă erbacee. recoltare. cu o rădăcină puternică. sudorifică. Compoziţie chimică. brună. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. păroasă se formează în anul al doilea. Tulpina cilindrică. zăvoaie inundabile. Flori purpurii în calatidii globuloase. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. bienală. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. căilor ferate. Uscarea artificială la 35500C. Se usucă la umbră într-un singur rând. hipoglicemiantă. Acţiunea diuretică. ulei volatil. întrebuinţări.

CASTAN .CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10.

mult ramificat. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. Seminţele sunt bogate în amidon. albumine. flebitelor şi hemoroizilor. lung peţiolate. Compoziţie chimică. Castanele servesc la extragerea escinei. sub 650C. Răspândire. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. Florile reunite în panicule compuse. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. cu un ritidom solzos. erecte. Fructul este o capsulă cărnoasă. nisipoase. Castanele conţin saponozide. de culoare brună. Preferă soluri profunde. când 50 . Organul utilizat. derivaţi cumarinici şi flavonici. florile culese în zilele senine. digitatcompuse. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. Arbore înalt de 20 . lucioşi şi frunze opuse. Uscarea se face în camere bine ventilate. recoltare. terminale. iar cea artificială. ulei gras. .Descriere. întrebuinţări. sferică. cu numeroşi ghimpi.30 m. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. ce se utilizează în tratamentul varicelor.

Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. CĂLIN .

galben-brună. toamna se colorează în roşu. de asemenea diuretic şi sudorific. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. apoi cenuşie. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. reavăn-jilave până la umede. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. la pornirea în circulaţie a sevei. drupe sferice. cofeic. grupate dens în cime umbeliforme terminale. prin păduri şi tufărişuri. Organul utilizat. Compoziţie chimică. saponozide triterpenice. recoltare. Uscarea se face la soare. Tulpini cu scoarţă netedă. săruri de K. fructele – vitaminele C şi P. rezine. după uscare pedunculii se înlătură. caroten. glucide. Scoarţa se recoltează primăvara.Descriere. carotenoide. întrebuinţări. roşii. trilobate. pectine. Fructe. C. acizii clorogenic. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. tufărişuri de pe malul râurilor. Creşte pe soluri bogate. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. Scoarţa conţine vitaminele K. se usucă artificial la 6080oC. substanţe tanante. ursolic. păduri de luncă. Răspândire. Flori albe. . Frunze lat-ovate. hipotensiv. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi.

CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. CĂTINĂ . Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.

Fructele conţin acid ascorbic. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. Organul utilizat. ovoide. coaste pietroase. ulei. P. drupe "false". întrebuinţări. Frunze alterne. pe prundişurile din lungul râurilor. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. existenţi în fructele de cătină. carotenoide. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. În vederea conservării vitaminei C. arsurilor şi în ginecologie. . scurt peţiolate. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. Flori galbeneruginii. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. B2. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. portocalii. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici.Descriere. recoltare. cenuşii-argintii. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. vitamine E. Răspândire. Compoziţie chimică. Sucul apos. iar cele femele în raceme. Fructe. izlazuri. filtrat şi îndulcit cu zahăr. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. liniar-lanceolate. întregi. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Lujerii anuali solzoşi. acid folic. pe nisipuri şi pietrişuri. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. PP. la o temperatură de 70800 C.

CERENŢEL . Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L.

Organul utilizat. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. mucilagii. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate.Descriere. . frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. vivace cu un rizom cilindric. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. pune în libertate eugenol. Flori de culoare galben-aurie. prin hidroliză. După scoatere din pământ se scutură. se spală într-un curent puternic de apă. din care îşi iau naştere numeroase radicele. Tulpina dreaptă. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. apoi se usucă. Planta conţine substanţe tanante. se lasă câteva zile la zvântat. acid galic şi elagic. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. Compoziţie chimică. rezine. care. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. recoltare. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. păduri şi luminişuri. Plantă ierbacee. întrebuinţări. se curăţă de părţile aeriene. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. Răspândire. ramificată. solitare. Se mai conţine heterozida geozida.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .

secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. recoltare. Organul utilizat. Răspândire. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. . în poduri cu tablă. principii amare. depurative. constipaţii cronice. diuretice.Descriere. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. prin pagişti. muchiată. ulei volatil. inulină. tanin. se usucă la soare. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. spiralată. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. cele tulpinale sunt sesile. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. dezvoltânduse abia în anul al doilea. subţire. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. flavonozide. luminişuri. Planta este prezentă în câmpie. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). cavă în interior şi pubescentă. este verdedeschisă. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. deasemenea în obezitate. Compoziţie chimică. Se spală într-un curent de apă. Florile sunt de culoare albastră-azurie. substanţe minerale. colină. în faneţe. Tulpina floriferă. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. în poienele din pădure.

CIMBRIŞOR . Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L.

Descriere. Creşte pe soluri aride. glabre. diuretice şi antivirale. de formă ovală. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. Compoziţie chimică. antidiareice. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. tanin. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. cu marginea întreagă. Răspândire. Organul utilizat. nisipoase. pietroase. opuse. Privite în zare. frunzele prezintă nişte puncte transparente. Plantă vivace. Are. cu ramuri culcate la pământ. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. la începutul înfloririi. cu expoziţie sudică. păroase. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). de culoare verde-roşiatică. acid ursolic şi oleanolic. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. . flavone. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. ajungând până în zona muntoasă. întrebuinţări. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. îndeosebi în medicina infantilă. în fâneţe de pe dealuri. ca stomahic. în tratamentul tusei şi al gripei. recoltare. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. antispastic şi coleretic. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. Frunze mici. care prind rădăcini. acizi cafeic şi rozmarinic. rezine.

CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.

Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. recoltare. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. flavonozide. întrebuinţări. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. . precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. România. bronşite şi tuse convulsivă. alungit romboidale. Germania. Franţa. Caliciul este tubular. Organul utilizat. ovate sau lanceolate. Moldova. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Frunze mici. Răspândire.Descriere. Spania. un principiu amar. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. acid cafeic. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Ungaria. Bulgaria. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Compoziţie chimică. Portugalia. extract fluid în tuse. Fructe .nucule elipsoidale. iar corola bilabiată şi colorată în roz. antimicotice şi antihelmintice. Algeria.

CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17. CIUBOŢICA CUCULUI .

Se spală într-un curent de apă. sub formă de decoct. zaharuri. peţiol aripat. Se usucă la umbră într-un singur strat. Uscare artificială la 35 – 400C. Răspândire. Organul utilizat. substanţe tanante. cu suprafaţa reticulată. poieni. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi.Descriere. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. . livezi. fâneţe. marginea crenată sau ondulată. lunci. recoltare. lung. grupate într-o umbelă simplă. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. întrebuinţări. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. luminişuri de pădure. enzime. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. dese. Compoziţie chimică. subţiri. ramificate la vârf. S-au mai izolat: amidon. păşuni însorite. bine aerisite. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. săruri minerale. flavonozide. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. comună prin pajişti. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. vârful obtuz. ulei volatil.

COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.

Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. prin păduri şi tufişuri. gust dulceag. P. colite). Tulpini viguroase. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. . Fructe. Frunze subrotunde. cu 3-5 lobi triunghiulari. deasemenea flavonozide. dispuse în raceme. lunci. siropuri vitaminice. în afecţiuni hepatobiliare. negricioase. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. B6. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. Din fructe se pregătesc specii. bace sferice. erecte. Arbust tufos cu rădăcini adventive. ateroscleroză. cordiforme. din părţile nordice. gastrite. neregulat-dublu-seraţi. în regiunile deluroase şi muntoase. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. recoltate la maturitate. zaharuri. microelemente. Răspândire. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. recoltare. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. substanţe tanante. zăvoaie. nefrite şi pielonefrite. caroten.Descriere. Fructele conţin vitaminele C. Flori verzuiroşcate. întrebuinţări. acizi organici. Ca produs vegetal se folosesc fructele. K. negre. Compoziţie chimică. Organul utilizat. B2.

Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19. COADA CALULUI .COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L.

aspre şi tari. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . substanţe tanante şi amare. Organul utilizat. Răspândire. întrebuinţări. ramificate verticilat. săruri de siliciu şi potasiu. cu coaste evidente. recoltare. Cele fertile apar primăvara. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. Plantă perenă. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. prescris ca expectorant în bronşite. pe timp uscat şi însorit.Descriere. caroten.tulpinile sterile. pe râpe şi la marginea apelor. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. în tuberculoza pulmonară. vitamina C. fără ramuri. recoltate vara. Tulpinile sterile apar la începutul verii. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. . Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. pe terenuri nisipoase şi argiloase. ulei volatil. ca remineralizant. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. flavonozide. de culoare brun-deschisă. de culoare verdedeschis. bolile de rinichi şi vezică. erbacee. Compoziţie chimică. acizi organici.

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.

cu internodii lungi. Compoziţie chimică. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. decoct şi specii amare. poiene. întrebuinţări. glucide. sectate. Uscarea se face la umbră. Sub formă de infuzie. erecte. cu un număr mare de lacinii. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. păşuni. lanceolate. Datorită achilinei are acţiune coleretică. şi cele cu internodii scurte. vitamina K. substanţe anorganice. din care se dezvoltă stoloni subterani. pubescente. tanin. care poartă inflorescenţele. în zile senine şi calde.Descriere. recoltare. în strat subţire sau în uscătorii. Frunze alterne. . Florile albe. Plantă perenă. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. Se mai conţin flavonozide. mărind cantitatea bilei. Organul utilizat. iar cele tulpinale mai lungi. 2-3-penate. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. înalte. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. Răspândire. erbacee cu un rizom lignificat. în locuri uscate. Cele bazale sunt mai scurte. care poartă numai frunze. râpe. acoperite cu iarbă. sunt ramificate. astringent şi aromatic amar. pe marginea ogoarelor. Gustul amărui al plantei este dat de lactone.dispuse în corimb. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor.

Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21. CORN .CORN Denumirea latină: Cornus mas L.

Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. mai târziu glabre. Creşte spontan prin tufişuri. Răspândire. co coaste proeminente. margini de pădure. Ramurile tinere verzi. Organul utilizat. Scoarţa. Fructele conţin acid ascorbic. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. zăvoaie din zona de deal. secetă. Compoziţie chimică. . pectine. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. antidiareică şi antidizenterică. flavonozide şi au acţiune astringentă. se cultivă. acoperite cu peri scurţi. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. tanin.Descriere. recoltare. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. iar fructele – la maturizare deplină. care se deschid înaintea frunzelor. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. Rezistent la ger. întrebuinţări. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele.

COŞACI . Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall.

Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. pubescente. Compoziţie chimică. Răspândire. Planta se întâlneşte rar. obţinută din produsul vegetal. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. nefrite acute şi cronice. roşiatice. amidon. Frunze alterne. fără tulpini lignificate. flavonozide. sedativă şi diuretică. în strat subţire sau în uscătorii. Organul utilizat. acizi organici. dilată vasele sanguine. cilindric. Tulpini erecte. imparipenat-partite. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. printre arbuşti de stepă. Plantă perenă. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. în văile râurilor şi pantele dealurilor.Descriere. pufoase. grupate în capitule sferice. mucilag. erbacee cu un rizom gros. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. stenocardie. recoltare. săruri minerale. compuse. insuficienţe cardio-vasculare. . Uscarea se face la umbră. desişuri nu formează. Florile galbene. are acţiune hipotensivă. Creşte în poiene. întrebuinţări. se utilizează la hipertonie. Infuzia.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

roşcată. spireozid. cea inferioară albpăroasă. Compoziţie chimică. flavonoide. gaulterozidă etc. Tulpină erectă. avicularină. Planta creşte prin zăvoaie. Organul utilizat. rizom orizontal. vanilină. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. artificial la temperaturi până la 350C. filiforme. Răspândire. Frunze penate. faţa superioară glabră. ceruri. marginea râurilor. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. substanţe minerale. glabră. pajişti umede. perenă. produsul are acţiune antireumatismală. recoltate în timpul înfloririi. întrebuinţări. stipele mari. închis serate. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. taninuri. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. unghiulară. şanţuri. Plantă erbacee. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. de obicei simplă. noduros din care pornesc rădăcini adventive. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic.Descriere. pe margine serate. . cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. recoltare. Se usucă în strat subţire.

CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. CRUŞIN . Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.

Frunze alterne. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. ascuţite la vârf.Descriere. zăvoaie. Au mai fost identificate saponozide. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. în funcţie de doză. deoarece sunt sărace în principii active. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. Sunt uscate pe cale naturală. Răspândire. apoi de culoare roşie. recoltare. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. mlaştini. substanţe amare. pe malul apelor. . de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. netede şi lucitoare. la început verzi. Organul utilizat. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. lucitoare. de formă ovală. în compoziţia speciilor depurative. Planta creşte în păduri de luncă. Flori mici. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. Scoarţa este netedă. cu marginea întreagă. precum şi împotriva hemoroizilor. Fructe globuloase. mucilagii. de culoare albverzuie. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. comun la câmpie şi dealuri. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. acidul ascorbic. întrebuinţări.

CUCURBEŢICĂ .CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.

posedă acţiune purgativă drastică. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. pe malurile râurilor. erectă cu noduri. vii. Răspândire. Organul utilizat. poiene. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. Plantă erbacee. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. cu vârf obtuz şi aspect pielos. recoltare. rezine. Fructul globulos.Descriere. . de la care pleacă rădăcini adventive. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. Compoziţie chimică. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. alcaloizi. tufărişuri. ventriculate la bază. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. Planta se mai utilizează în anorexie. Flori tubuloase. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. substanţe amare. Planta conţine acizi aristolochici. cordiforme sau ovattriunghiulare. galben-brun. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. alantoină. Tulpină simplă. crânguri. întrebuinţări. marginea pădurilor şi drumurilor. lung-peţiolate. perenă cu rizom scurt. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. tanin. plăgi greu vindecabile). ramificat. Planta creşte prin semănături. nevroze. Frunze alterne. flavonozide.

DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L. Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26. DENTIŢĂ .

finspinoase pe colţuri. Compoziţie chimică. gălbui-brunii. uşor laxative. sudorifice. glabră. slab-păroase sau glabre. flavonozide. substanţe minerale. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. Nu are flori marginale ligulate. mucilagii. cele interne alungit-ovate. glabre. cu foliole involucrale foliacee. Frunze opuse. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. Organul utilizat. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. . La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. întrebuinţări. deasă. fântâni. râurilor. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. incisserate. uneori fusiformă. locuri ruderale umede. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. Fructe – achene turtite.Descriere. Răspândire. pe lângă izvoare. sedative. recoltate până şi în timpul înfloririi. substanţe tanante. Plantă ierbacee. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. Tulpină erectă. înaltă până la 100 cm. ramificată. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. peţiol de obicei aripat. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. anuală cu rădăcină rămuroasă. şanţuri umede. 3-5 lobate. ulei volatil. recoltare. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. în zona de margine a lacurilor. acid ascorbic.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L.

cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. Compoziţie chimică. constituie unul din cele mai bune tenifuge. Răspândire. sporadică în molidişuri. vivace cu un rizom gros. În secţiune. Plantă ierbacee. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. Planta creşte în păduri de foioase. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. tufărişuri. recoltare. naturale. Pe spatele acestor aripioare. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. buruienişuri de depresiune. întrebuinţări. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. târâtor.Descriere. Deoarece. de culoare verde-închis. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. locuri umbrite. de-a lungul nervurei. indigene. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. Organul utilizat. denumite global filicină. .

Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. FRAG DE PĂDURE .

pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. depurativ. achenă înfiptă în receptacul. cistitei. acizi organici. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. dispuse în cime. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. . Plantă erbacee. B1. Răspândire. lungacuminate. pe margine dinţate.Descriere. pe dos alipit-păroase. reglor hepatic. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. Stipele lanceolate. hipotensor. Stolonii supratereşti târâtori. Flori albe. lungpedunculate. Uscarea se face la umbră. Fructele se folosesc proaspete. orizontal. substanţe tanante. Fructele ca tonic. tipul 5. fâneţe. tufărişuri etc. pe faţă brun-roşcate. săruri minerale. înrădăcinează la noduri. perenă cu rizom cilindric. C. în strat subţire. păduri rărite. flavonozide. recoltare. Fruct. B2 . întrebuinţări. urme de ulei volatil. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. zaharuri. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. Organul utilizat. Frunze trifoliate. Planta este întâlnită în pajişti. cu pediceli păroşi. care devine zemos. aromat. cu foliole ovate. faţa inferioară scurtpăroasă. Planta conţine vitaminele A.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31. GĂLBENELE .

flavonozide. cu tulpina erectă. Inflorescenţele sunt antodii terminale. Plantă anuală sau bianuală. ramificată. Planta posedă acţiune emenagogă. degerăturilor. se rup cu mâna. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. acizi organici. rănilor. antispastică. arsurilor. cicatrizantă. galbene-portocalii. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. întrebuinţări. Compoziţie chimică. tanin. coleretică. Răspândire. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. cele inferioare oblanceolate. şi din flori centrale sterile. Organul utilizat. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. Frunze alterne. fără codiţe. afânate. pubescente sau glabre. . substanţe amare.Descriere. înţepăturilor de insecte. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. recoltare. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. Se usucă în straturi subţiri. rotunjite la vârf. întregi. antiinflamatoare. de culoare portocalie. formate din flori ligulate periferice. tubuloase. sesile. rezine. prin mai toate grădinile. Se mai conţine acidul ascorbic. În paneraşele florale se conţin carotenoide.

HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. HAMEI . Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.

alcătuind un con globulos. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. Planta creşte spontan prin lunci. vivace. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. cu bractee. cordate la bază. tocoferoli. antispastice. Compoziţie chimică. reunite în jurul unui ax central. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. recoltate când au culoare galben-verzuie. cu rizomi târâtori lungi. malurile râurilor. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. întrebuinţări. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. Răspândire.Descriere. păduri. tonic amare. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. Plantă erbacee. formate din bractee galbenverzui. acid ascorbic. cumarine. cu 3-5 lobi dinţaţi. Organul utilizat. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. poartă frunze opuse. crânguri. denumit strobil. Fructificaţiile sunt conuri false. recoltare. . Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. acizi fenolici. Tulpina volubilă.

scai) . SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. HOLERĂ (ghimpe. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33.HOLERĂ (GHIMPE.

recoltate în timpul verii. urme de ulei volatil. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. .Descriere. întrebuinţări. bsitosterol. Plantă erbacee. saponine triterpenice. lung obovate. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. Compozitia chimica. garduri. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. uneori trilobate. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. sialagog şi diuretic. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Organul utilizat. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. datorita pubescentei verde albicioasa. obovate sau ascutit romboidale. Frunze opuse. Răspândire. taninuri catehice. anuală cu rădăcină fusiformă. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. pe lângă drumuri. ca antitumoral. pubescentă. în jurul clădirilor părăsite. recoltare. Tulpina ramificată. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. peţiolate. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale.

HREAN .HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34.

recoltare. nefrite. Fructul – siliculă globuloasă. după uscarea frunzelor. erbacee. Organul utilizat. prin văi. cistite. Hreanul modifică secreţiile bronhice. groasă. săruri minerale.C. Flori mici. aminoacizi. dereglări de ritm cardiac. cu frunze mari alungit-ovate. numeroase. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. Uscarea se face la umbră. vitamine B. alături de glucide. grupate în racem. vivace prin rădăcină pivotantă.Descriere. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). . În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. Tulpina dreaptă. Compoziţie chimică. cordate. enzime. Planta creşte în locuri umede. în strat subţire sau în uscătorii. stimulează diureza şi exercită. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. ulei volatil. stări congestive. Răspândire. albe. pe lângă garduri şi case de locuit. întrebuinţări. diuretic şi stimulent general. Plantă ruderală. sau primăvara devreme. deasemenea se cultivă. ramificată în partea superioară. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). enterite. În doze mici este eupeptic. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică.

IARBĂ MARE .IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.

. inulină. bronşită emfizemică. recoltare. Plantă erbacee. cu marginea dinţată. se îndepărtează părţile aeriene. cărnos. se spală într-un curent de apă. sesile. de cel puţin 2-3 ani. în lunci. Acţionează atât ca expectorant. întrebuinţări. subţiri. galbene.Descriere. saponozide şi terpene. În pământ are un rizom scurt. în regiunea pădurilor de deal. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Răspândire. Frunzele superioare sunt alterne. cât şi ca spasmolitic. Organul utilizat. perenă cu o tulpină dreaptă. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. păroasă şi ramificată în partea superioară. având florile ligulate şi tubuloase. pe lângă pâraie. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. Planta creşte prin fâneţe umede. cilindric. ovale şi înconjoară tulpina. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. catar bronhic. în tusea cronică a bătrânilor. lung peţiolate. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. puternică. Florile formează capitule mari. lemnoase şi seci. livezi. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36. IARBĂ ROŞIE .IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L.

întrebuinţări. grupate în spice axilare şi spice terminale. pâraielor. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. poliholozide. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. Tulpină erectă. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. Răspândire. Plantă erbacee. anuală. neglanduloase. ulei volatil. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. vitaminele C şi K. lung-acuminate. glabre. . acizi organici. ramificată. glabră. rutinozida. recoltare. kempferolul. cu perişori alipiţi de suprafaţă. des cu pete brune-roşietice. Flori albe sau roşietice. substanţe tanante şi pectinice. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Organul utilizat.Descriere. avicularina. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. scurt peţiolate sau sesile. izocvercitina. Tecile dens îmbracă tulpina. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. din zona dealurilor până în cea subalpină. Compoziţie chimică. pe marginea râurilor. lanceolate sau oblonglanceolate. lacurilor. cvercitina. Frunzele alterne. recoltate în faza înfloririi.

Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37. IEDERĂ .IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L.

Frunze alterne. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. Frunzele conţin saponozide triterpenice. săruri minerale. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Se cultivă în parcuri. micoze şi alte afecţiuni dermice. Liană cu tulpini lignificate. toxic. fitoncide. flavonozide. recoltare. Compoziţie chimică. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. tuse convulsivă. în zăvoaie. deasemenea pe stânci şi ziduri. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). caroten. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. acizi polifenolici. . dureri de ficat şi stomac. cu 3-5 lobi triunghiulari. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. lipicioase şi persistente. migrene. iod legat. ulceraţii. Răspândire. Organul utilizat. recoltate în faza înfloririi. astm bronhic. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. viguroase. grădini ca plantă decorativă. steroli. deasemenea vitamine din grupul B. întrebuinţări.Descriere.

IENUPĂR . Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L.

solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. pectine. ascuţite la vârf. sferic. însoţit de răşini. păşuni. Preferă locuri luminoase. antireumatic şi sudorific. Florile femele au aspectul unor muguri. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice.Descriere. Răspândire. apoi negre-albăstrui. întrebuinţări. globulos. aerisite. recoltare. stomahic. în primă fază. poiene. . de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. Organul utilizat. care conduc. Compoziţie chimică. După fecundare. în rarişti şi margini de păduri. Arbust cu frunze în formă de ace. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. acizi organici. Se întrebuinţează ca diuretic. încă verzi şi care formează producţia anului următor. aşezate în verticil câte 3 la un loc. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. la albuminurie. principiu amar iuniperina. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. cu umiditate atmosferică ridicată. la început verzui. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. Florile mascule au forma unor conuri. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. zahăr invertit.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE .

Răspândire. Organul utilizat. diuretice şi depurative. Se reţin numai rădăcinile. Florile numeroase. recoltare. . Compoziţie chimică. lucioase. Rădăcinile se recoltează toamna. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. dispuse în panicul. Planta nu suportă terenuri grele. întregi. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. pe lângă garduri şi drumuri. foarte mici. Fructul monosperm. seminţe lentiforme. aproape sferice. ascuţite. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. cantităţi mici de ulei volatil. întrebuinţări. aspru. creşte prin locurile nisipoase.Descriere. în lizierele pădurilor de pin. mai lung decât caliciu. albe sau slab roz. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). de-a lungul pâraielor şi râurilor. negre. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. lăstarii subterani replasându-se. săruri minerale. lanceolate.5-2 cm. Se cultivă ca decorativă în florării. deasemenea zaharuri. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. de la exemplarele de 3-4 ani. Frunzele sunt dispuse opus.

IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

Plantă care preferă solurile fertile de luncă. cu marginea limbului serată. puternic ramificată. colagogă şi calmantă. gastrică. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. recoltare. când plantele sunt înflorite peste 25%. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. sitosterol. Tulpina patrunghiulară. compusă din noduri şi internoduri. Organul utilizat. flavonozide. taninuri. conic alungit. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. colorate în verde închis cu glande oleifere. cu apă freatică la mică adâncime. heliofilă. iar pentru extragerea uleiului volatil.Descriere. Frunze opuse. pe partea superioară netede. caroten. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. întrebuinţări. Tinctura se foloseşte ca analgezic. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. Răspândire. Ele se prescriu ca spasmolitic. luto-nisipoase. acizii ursolic şi oleanolic. Compoziţie chimică. . Inflorescenţa este de forma unui spic. lipide. ovat-lanceolate până la lanceolate. mai mult sau mai puţin erectă. colagog şi antiemetic.

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ .

Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. stejar. recoltare. prin păduri umbroase de fag.Descriere. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. Organul utilizat. după ce se ridică roua. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. tei. umede. activează peristaltismul intestinal. . Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. fitoncide. întrebuinţări. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. Compoziţie chimică. Răspândire. Flori albe. febrifug. pe timp uscat. este vermifug. Se conţine ulei volatil. săruri minerale. Planta are miros de usturoi. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). grupate în inflorescenţe umbeliforme. dar încă neidentificat structural. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. vitamina C. Creşte pe soluri bogate în humus.

LEVĂNŢICĂ . Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill.

iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. Organul utilizat. Răspândire. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. pe ambele feţe păroase. ca atare. stelaţi. cea bătrână este brună. acid ursolic. Planta creşte pe soluri afânate. deasemenea tanin. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. întrebuinţări. cumarine. ca insecticid. ca şi cel de melisă. acute. un principiu amar. cele inferioare cenuşii. ramificată puternic de la bază. recoltare.Descriere. relativ uscate. Uleiul de levănţică. cu peri ramificaţi. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. Florile. Compoziţie chimică. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. Tulpina. . rezine. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. cu scoarţa exfoliată. substanţe pectice. pubescente. Frunze opuse. ca vermifug în medicina tradiţională. mai puţin păroase. permeabile. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. cele superioare cenuşii-verzi. se folosesc ca stimulent aromatic. formează o tufă aproape globuloasă. semisferică. liniar-lanceolate.

LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43. LUMÂNĂRICĂ .

bianuală. Datorită s a p o n o z i d e l o r. recoltare. pentru preîntâmpinarea brunificării. de-a lungul gardurilor. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. ceea ce îi dă un aspect catifelat. antimicrobiană. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. Creşte prin locuri însorite. Uscarea trebuie să se efectueze repede. antispastică. Organul utilizat. La noi se întâlneşte peste tot. . cu tulpina dreaptă. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). antihistaminică.Descriere. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. Răspândire. pe terenuri nisipoase şi pietroase. cilindrică. f l a v o n o z i d e l o r. la temperatura de maximum 45oC. Întrebuinţări. antivirală. diuretică. iridoidelor. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. Plantă ierbacee.

Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. MĂCEŞ .

acid malic şi citric. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. la marginea drumurilor şi a pădurilor. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. astringent şi antidiareic. care la maturitate devine cărnos. pe dealuri. Organul utilizat. provitamina A. zaharuri. K. extractul. în realitate adevăratele fructe. Siropul. Compoziţie chimică. PP. săruri de K. dextrină. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. În acest receptacul se află numeroase achene. uneori albe. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor.Descriere. Fe. Ca. cu 5 sepale. deoarece se încing uşor. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. decubitus. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. scade conţinutul în vitamina C. Răspândire. dermatite. Mg. de culoare roşie. Arbust cu ghimpi. formate din mai multe foliole ovale. taninuri. 5 petale. uleiuri volatile. întrebuinţări. dinţate pe margini. B2 . Creşte prin tufişuri. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. pectine. Mai târziu. Flori de culoare roz. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. recoltare. fructele se transportă la locul de uscare. cu 2 stipele la baza. . frunze compuse. iar uleiul – la arsuri.

MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45. MĂLIN .

. obovate sau oblong-ovate. se întrebuinţează. Compoziţie chimică. mirositoare. Scoarţa netedă. tufărişuri. sucul şi geleul din fructe de mălin.Descriere. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. întrebuinţări. bruscacuminate. datorită acţiunii astringente. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. ulei volatil şi gras. acizi organici. rar la câmpie. Decoctul. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. Rădăcina rămuroasă. groase. Organul utilizat. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. la bază rotunjite. Planta creşte prin păduri de luncă. Răspândire. cenuşie-negricioasă. uşor zbârcite. Fructe. Se rup raceme întregi. Flori albe. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. recoltate la maturizare deplină. grupate în raceme. Tulpină dreaptă. drupe sferice mici. negre. Arbust sau arbore cu coroană deasă. ca remediu antidiareic. flavonozide. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. zăvoaie. recoltare. pe margine acut-serate. se socoate. Frunze eliptice. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras.

Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR .

Răspândire. cafenii. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. diachene ovaleliptice. Flori mici. Caliciu lipsă sau neînsemnat. Rădăcina pivotantă. gălbuiverzui. vitaminele C. întrebuinţări. fistuloasă. striată. Plantă erbacee anuală. slab . Organul utilizat. Compoziţie chimică.ramificată. Frunze tripenat-sectate. ulei volatil format din limonen şi carvonă. Tulpină cilindrică. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. şi ulei gras. Fructe.Descriere. grupate într-o umbelă compusă. verde. scopoletina. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. Astăzi cunoscut pe tot globul. de asemenea. Posedă proprietăţi stomahice. PP. glabră. peţiolate. carminative. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. Preparatul Anetinum. . Se utilizează sub formă de apă aromatică. antispastice şi diuretice. umbeliferona. recoltare. înaltă până la 160 cm. carotenoide. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. printre cereale. Conţin. cu foliole filiforme.

verrucosa Ehrh.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth. (B. MESTEACĂN .

heterozide. Răspândire.Descriere. în formă de romb sau triunghi. întrebuinţări. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. Infuzia. se mai conţin flavonozide. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. crăpându-se la bătrâneţe. compuşi triterpenici. cariofilen. drumuri. când sunt lipicioase. ascuţite la vârf. Creşte peste tot. cât şi de conifere. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. recoltare. taninuri. pe pante. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Frunze alterne. dinţate pe margini. în grădini sau parcuri. glabre. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. în poieni. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. betulol. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. iernează sub formă de amenţi. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). iar primăvara se deschid. vitamina C. atât în păduri de foioase. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. rezine. . Florile bărbăteşti se formează în timpul verii.

MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. MUR . Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.

. Organul utilizat. săruri de potasiu. din grupa B. globuloase. Arbust cu lăstari târâtori. pe cea inferioară tomentoase. recoltare. antidiareice. caroten. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. iar rădăcinile toamna târziu. fructele la maturizare. Au mai fost identificate zaharuri. cupru. mangan. cilindrici. Lăstarii tineri. Flori albe. Fructele. Creşte pe malurile râurilor. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. întrebuinţări. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. grupate în raceme scurte. Răspândire. în tufişuri. preferând luminozitatea directă. sau primăvara devreme. frunzele conţin substanţe tanante. Compoziţie chimică. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. rezultate din încrucişarea cu alte specii. cu gust astringent-acrişor. pline de seminţe. subţiri.Descriere. Fructe polidrupe cărnoase. ghimpi scurţi. cea ce le conferă proprietăţi astringente. pe râpele pădurilor. mici. pectine. pe partea superioară dispers-păroase. vitamine C. renală şi prin glandele sudoripare. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. negrealbăstrui.

(Matricaria chamomilla L.MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L. MUŞEŢEL .) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49.

Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. locuri virane. recoltare. iar receptaculul .din flori tubulare. reprezentate prin inflorescenţe. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. fusiformă. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. Creşte pe ogoare. Preferă locuri însorite. în alte culturi. acid ascorbic. Fructul este o achenă mică. pe terenuri uscate. de culoare albă.Descriere. întrebuinţări. inserate altern. au acţiune stomahică şi carminativă. Organul utilizat. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. Frunze sesile. pe lângă drumuri. bifidat compuse. Răspândire. colină.sau tripenat sectate. Florile. de culoare galbenă-aurie. de culoare argintie. bi. pe soluri diferite. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. de la cele nisipoase până la cele argiloase. Compoziţie chimică. . Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. Proazulenele. care sunt substanţe amare. fitosteroli şi acizi graşi.

Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. NALBĂ DE PĂDURE .

pe margine neregulat-seraţi. neatacate de rugină. Se folosesc frunzele. Organul utilizat. Tulpina erectă sau ascendentă. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. urme de ulei volatil. cărnoasă. sfeclă. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. în tratamentul furunculozei. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. în momentul deplinei maturaţii. acizi organici. Frunze lung-peţiolate. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. Dacă frunzele sunt sănătoase. în gargarisme. Plantă erbacee. . recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. cu limb rotund până la reniform. păros. Compoziţie chimică. Creşte pe terenuri necultivate. în culturi de cartof. vitaminele A şi C. Răspândire. dealuri aride.Descriere. complete sau fără caliciu. Produsul vegetal conţine mucilagii. recoltare. pe lângă garduri. ramificată. şanţuri. taninuri. marginea drumurilor. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. ele se pot recolta în continuare. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. bianuală cu rădăcină pivotantă. păroasă. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51. NALBĂ MARE .NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L.

În cazul când frunzele sunt sănătoase. datorită căruia este utilizată ca emolient. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. recoltare. cu gust dulceag. compus din numeroase achene. neîngălbenite şi neatacate de boli. Organul utilizat. Flori de culoare alb-roz. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. Creşte prin locuri umede. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. albă până la slab gălbui la interior. În prezent se cultivă în multe ţări. mucilaginos. . începând de la vârful plantei. având un peţiol lung. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. Răspândire. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. Compoziţie chimică. întrebuinţări. Spălarea nu este permisă. Apare mai rar prin tufişuri. fructul este turtit. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale.Descriere.

Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52. NEGRILICĂ .NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L.

Tulpina cilindrică sau muchiată. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. cu numeroase seminţe negre. mari. leagă în snopi. carminaiv. colici. componentul carbonilic al uleiului volatil. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. . Creşte ca buruiană în semănături. Flori de culoare alb-albăstrui. curbate. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. depresiv şi analgezic. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. Răspândire. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. Nigelona. Planta se seceră. Organul utilizat. întrebuinţări. pe locuri părăsite. trunchiate.Descriere. pubescentă. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. solitare. Fructul este polifoliculă. recoltare. posedă proprietăţi antispastice. afânate. apoi se treieră. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. În medicina populară planta este folosită în indigestii. Vegetează bine pe soluri mijlocii. în vârful tulpinii sau ramurilor. ramificată. Compoziţie chimică.

OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53. OBLIGEANĂ .

Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. Plantă perenă. Frunzele pornite din rizom. Rizomii se recoltează toamna. cilindrică. cărnos. atât pe malul apelor curgătoare. rezine. mlaştini. recoltare. apoi se usucă. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. roşcate la bază. Răspândire. erbacee. gros. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . cele groase se despică. heterozida amară acorina. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. . Creşte pe lângă iazuri. Compoziţia chimică. tanin. Este un bun stomahic.Descriere. amidon. cât şi al celor stătătoare. cu teacă. Organul utilizat. cu limbul întreg. acid ascorbic. întrebuinţări. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. ascuţit la vârf. Produsul vegetal conţine ulei volatil. cu un rizom orizontal. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. cu ajutorul unor greble sau furci. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. sunt înguste. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. bălţi.

Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. ODOLEAN .

de-a lungul apelor. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. Tulpini fistuloase. întrebuinţări. valepotriaţi. precum şi în staţiuni mai înalte. violacee-roz sau albă. marginea întreagă sau serat dinţată. Creşte în locuri umede. . lipide. cu suprafaţa brăzdată. Plantă perenă. Frunzele tulpinale sunt opuse. mai este hipnotic şi antispastic. Organul utilizat. apoi se usucă. se curăţă de pământ prin scuturare.Descriere. flavonozide). pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. enzime. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. glucide. Compoziţie chimică. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. erbacee cu rizom vertical. Răspândire. Se taie partea aeriană de la colet. recoltare.

OSUL IEPURELUI .OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.

Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. dinţate pe margine. Se mai conţin onocerina. roze. întrebuinţări. prin locuri nisipoase. Tulpină lignificată la bază. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). păroasă. ca remediu diuretic. Flori papilonate. cenuşie. Organul utilizat. dispuse la subsuoara unor bractei. cu foliole ovale. glandulos-păroase. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. ulei gras şi volatil. . Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. roz cu dungi mai închise. foarte spinoasă. ramificată. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). Compoziţie chimică. Răspândire.. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. acid citric. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. care se deosebeşte prin flori mari. recoltare. Frunze superioare simple. grupate în inflorescenţe spiciforme.Descriere. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. cele inferioare trifoliate. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. substanţe tanante.

PĂDUCEL . Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall.

Păducelul are activitate cardiovasculară. glabri. carotenoide. recoltare. acizii clorogenic şi cafeic. cu spini. rombic-ovate. Lujeri brun-verzui. Flavonozida principală este hiperozida. Arbust cu tulpină mult ramificată. fără accesul luminii directe. Florile sunt constituite pe tipul 5. pe faţa superioară glabre.Descriere. ulei volatil. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. hipotensivă. lucitori. Organul utilizat. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. Compoziţie chimică. iar fructele se pot usca şi la soare. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. pe cea inferioară cu smocuri de peri. Fructele sunt globuloase. pentru tratamentul unui cord hipertonic. rutozida. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. întrebuinţări. Creşte prin păduri şi tufişuri. alături de care se găsesc vitexina. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. uşor ovale de culoare roşie. Frunze alterne. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. Răspândire. pe timp uscat. Des se cultivă în parcuri. .

Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. PĂPĂDIE .

carotenoide. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. perenă. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. Se mai conţine ulei gras şi oze. în general cu caracter alcoolic. locuri necultivate. recoltare. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. prin fâneţe. . care dă naştere unei rădăcini pivotante. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi.Descriere. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. la marginea drumurilor etc. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. Organul utilizat. substanţă amară cu structura guaianică. inulină. Răspândire. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. Compoziţie chimică. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. Frunze lanceolate. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. de culoare galbenă. întrebuinţări. Plantă erbacee. atenuate în peţiol. inegal invers fidate. vertical. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. cu rizom gros scurt.

PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58. PĂTLAGINĂ MARE .

brusc-atenuate în peţiol. de la câmpie până în zona subalpină. Răspândire. bronşite. tanin. astringente. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. hipertensiune arterială. fâneţe. . ulceraţiilor. laringitelor. locuri bătătorite. K. Organul utilizat. flavone. artificial la 40-50oC. cu trei-şapte nervuri. recoltare.Descriere. păşuni umede. C. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. dispuse în rozetă. rănilor purulente. în locuri cultivate şi necultivate. glabre. Frunzele conţin mucilag. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. uşor hemostatice. capsulă ovoidală. astm bronhic. Creşte la marginea drumurilor. nisipoase. traheitelor. ulcer gastrointestinal. vitaminele A. pe timp uscat. Fruct. acid oleanolic. Flori galbenealbicioase. diaree. după ce se ridică roua. Compoziţie chimică. Se usucă la umbră în strat subţire. întrebuinţări. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. Frunze lat-ovate. stomatitelor. Plantă erbacee. grupate într-un spic.

PELIN . Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L.

Florile formează mici capitule globuloase. Organul utilizat. este partea componentă a preparatelor stomacale. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Compoziţie chimică. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. pe lângă garduri. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. peţiolul este mai scurt. Răspândire. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. vermifug şi emenagog. întrebuinţări. . drumuri. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. stomahic. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. recoltare. locuinţe. de culoare gălbuie. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. acoperită cu frunze aşezate altern. cuţitul se întind în straturi subţiri. Toate florile din capitul sunt tubuloase. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. pe măsură ce înaintează pe tulpină.Descriere. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60. PIPERUL BĂLŢII .

sau după raclarea uterului. anuală. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. Tulpină glabră. Principiile active de bază sunt flavonozidele. întrebuinţări. pe suprafaţă glabre. ulei volatil.şi metroragiilor. glabre. ascuţite sau obovate. Compoziţie chimică. Este folosit şi în ginecologie. hemoragii gastrice. recoltate în timpul înfloririi. Organul utilizat. Inflorescenţele spiciforme. se mai conţin vitaminele C şi K. Frunze alterne. substanţe tanante şi pectinice. pe margine uneori cu perişori subţiri. vezicale. roşietice. recoltare. Răspândire. . lanceolate. pentru tratamentul meno. mucilagii. Tecile sunt peliculare. erectă sau ascendentă. cilindrice. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. ovar superior cu 2-3 stiluri. roşiatică. mlaştinilor. cu 6 (-8) stamine. acizii organici. Plantă erbacee.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. Planta se taie la înălţimea de 4 . lacurilor. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. în locuri ferite de razele solare directe.Descriere. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. hemoroidale. la bază îngust cuneiforme.

B. (Elytrigia repens (L.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P. PIR .) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.

De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. Organul utilizat. Pirul conţine polifructozani (triticină. stolonifer. galben. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. Flori dispuse în spic compus. ca tonic general. cu noduri. vitamine din complexul B. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. Compoziţie chimică. A. săruri de potasiu şi fier. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. mucilag. lung. depurativ. pe marginea drumurilor. Planta creşte pe terenuri părăsite. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. Tulpină erectă. verde. întrebuinţări. scăzând presiunea arterială. Răspândire. Frunze liniare. diaforetic.Descriere. perenă cu rizom lung târâtor. Se înlătură părţile aeriene. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. cenuşiu-verde sau albăstruie. pe lângă garduri. prin pajişti.inulină). . carotenoide. recoltare. Plantă erbacee. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. grădini.

(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. PLĂMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.

margini de păduri. tuse. apoi violet-albăstrui. cilindrice. Tulpinile erecte. recoltare. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. fâneţe. maluri umbroase ale pâraielor. diaree. Flori mici. lung peţiolate. pe timp frumos. după ce s-a ridicat roua. ramificat. substanţe tanante. cu peri tari. . cu vârful ascuţit. laringite. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. Organul utilizat. vitamina C. acid silicic. expectoraţii cu sânge. pe soluri cu umiditate accentuată. catar bronşic. din care pornesc rădăcini adventive. neramificate. perenă cu rizom târâtor. Răspândire.Descriere. hemoroizi. Planta conţine mucilag şi alantoină. la început roşii-purpurii. Plantă ierbacee. ulcer gastric şi duodenal. Compoziţie chimică. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. grupate în cimă scorpiodă. prin pădurile de foioase. întrebuinţări. rutozidă şi microelemente. răguşeală. Creşte în locuri umbrite. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. alături de saponozide.

PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63. PODBAL .

de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. începând din luna aprilie şi până în iunie. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. din care cresc frunze rotunde. recoltare. pe locuri argiloase şi abrupte. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. un principiu amar. în şanţuri. Răspândire. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. întrebuinţări. saponozide. Creşte prin locuri umede. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. cu margini dinţate. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). expectorantă şi antiinflamatoare. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. văile râurilor. tanin. vivace cu un rizom cărnos.Descriere. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. Organul utilizat. comună în întreaga ţară. flavone. peţiol semicilindric. Plantă ierbacee. Compoziţie chimică. carotenoide. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. inulină. .

POCHIVNIC .POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.

umede. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. Creşte în locuri umbrite. rezine. tanin. zaharuri. cu miros de piper. ascendente.Descriere. care confirmă şi toxicitatea produsului. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. de obicei hibernante. iar în doze mici. întrebuinţări. . expectorantă. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). din care pornesc rădăcini adventive firoase. Răspândire. Plantă ierbacee. se curăţă de alte impurităţi. scvamiforme. Planta conţine ulei volatil. recoltare. Flori întunecat-purpurii. După recoltare se rup frunzele brunificate. albicios. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. în primul rând. săruri minerale. scurt păroase. superficial. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. iar părţile subterane toamna târziu. solitare. Preparatele de Asarum se remarcă. pe soluri grele prin pădurile de foioase. ramificat. lungpeţiolate. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. perenă cu rizom subţire. Organul utilizat. Frunze circularreniforme.

Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB .PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. corn Familia: Poaceae 65.

lipide. B6. . Răspândire. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. substanţe minerale. prevăzută cu noduri. flavonozide. litiază biliară. plină cu măduvă. Tulpină cilindrică. care se culege înainte de maturizarea porumbului. anuală cu rădăcini fasciculate. Organul utilizat. cistite. dispuse altern pe două rânduri. întrebuinţări. saponozide. alantoină etc. Compoziţie chimică. luto-nisipoasă. Frunze lanceolate. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei.Descriere. Infuzia. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. cernoziomuri levigate. cu nervura mediană pronunţată. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. când boabele se află în faza de lapte. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. Preferă soluri cu structură lutoasă. hemoragii. Produsul vegetal conţine vitaminele K. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. bine dezvoltate. femele – ştiuleţi. B1. tulburări de menopauză. litiază renală. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). recoltare. C. B2. săruri de potasiu. Plantă ierbacee. de sprijin. stigmasterol şi sitisterol. hidropizie. reumatism. menstre neregulate şi dureroase.

PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. PORUMBAR . Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.

pe margine crenatserate. Frunzele se culeg în luna iulie. ca diaforetic şi depurativ. acoperiţi cu perişori. poiene. apar înaintea frunzelor. păşuni. albăstruinegricioase. margini de pădure. . rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. recoltare. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. întrebuinţări. fructele – antociane. Spontan creşte pe coaste însorite. Răspândire. Organul utilizat. taninuri. Frunze alungit-eliptice. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. Compoziţie chimică. şi în tratamentul leucoreei. glucide. brumate. fructele – la maturizare deplină. florile – la începutul înfloririi. fâneţe.Descriere. cu baza cuneată. formează desişuri spinoase. pe faţa de jos pubescente. Arbust spinos. antidizenteric. astringent. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. comestibile. Flori albe. Florile conţin flavonozide. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. Fructe – drupe globuloase. acid ascorbic. solitare. Lujeri cenuşii. alungit-obovate. dealuri pietroase. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile.

REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67. REVENT .

cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. apoi se usucă. adeseori înşirându-se pe o sfoară. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. dulceţei. după maturizarea seminţelor. primăvara sau toamna. apare în anul al doilea. întrebuinţări. napiform. Reventul conţine două grupuri de principii active. reoantracenozide şi reotanoide. umiditate. apoi purgativ. . viguroase. ulei volatil. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. lumină şi soluri. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani.Descriere. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. cu faţa superioară aspră. Tulpina cilindrică. cordiform-palmat-lobate. mai lungi decât late. Frunze bazale mari. enzime. Plantă erbacee. deasemenea acizi organici. ce pornesc dintr-un rizom puternic. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. perenă cu rădăcini cărnoase. Flori roz sau roşietice. Organul utilizat. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. lobii cu 1-2 dinţi. În doze mai mari. Compoziţie chimică. Răspândire. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. goală. recoltare. geleurilor.

ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68. ROIBĂ .

iar la interior. insuficienţa renală. grupate în cime laxe. flavonozide.Descriere. roşie. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. tonic şi emenagog. malic). tartric. albumine. recoltare. zaharuri. Frunze lanceolat-eliptice. aspri şi retorşi. pielonefrite. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. Este introdusă în cultură. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. Răspândire. palid-galbene. dispuse câte 4-6 în verticii. pauciflore. spasmolitic. pe coastele dealurilor. perenă. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Creşte pe lângă garduri. cu patru muchii. . întrebuinţări. Flori mici. pectine. se mai conţin acizi organici (citric. Mai este indicat în cistite. Organul utilizat. Se foloseşte. prin vii. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. în special ca diuretic şi saluretic. prevăzute cu peri mici şi aspri. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric.

ROINIŢĂ .ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.

Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. . de asemenea. Organul utilizat. o acţiune carminativă evidentă. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. recoltare. acizii oleanolic şi ursolic. substanţe amare şi minerale. Se va recolta pe timp însorit. erbacee cu rizomul orizontal. Posedă. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Frunze opuse. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. patrunghiulară. Plantă perenă. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. mucilagii. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. Pe lângă uleiul volatil. lignificat. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. clorogenic.Descriere. Răspândire. Compoziţie chimică. călduros şi fără vânt. cu limbul frunzei de formă ovată. colorat în brungălbui. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. Tulpina ierboasă. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. după ce s-a ridicat roua. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. la subsuoara bracteelor. taninuri. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic.

ROSTOPASCĂ .ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.

chiar nisipuri. inferioare peţiolate. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. întrebuinţări. goale. Se usucă fără întârziere.albăstrii. vomă.Descriere. în jurul locuinţelor. grupate în umbele simple. Florile galbene-aprinse. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. Răspândire. respiraţie încetinită. . Plantă cu rizom brunroşiatic. în partea de sus ramificate. acid ascorbic. grădini. Frunze alterne. pe lângă garduri. cu dinţi rotunjiţi. cea de jos . Tulpini erecte. iar în partea de jos cu perişori. papilomatozei laringelui şi intestinelor. în partea de sus verzi. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. flavonoide. recoltare. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. prin aplicarea latexului în strat gros. care se recoltează în timpul înfloririi. Compoziţia chimică. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. Iubeşte soluri uşoare. Organul utilizat. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. carotenoide şi acizi organici. cele superioare sesile. tufărişuri. penatsectate. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. saponozide.

SALCÂM GALBEN .SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.

recoltare. Compoziţie chimică. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. glucide. Fructele se recoltează imature. alături de pectine. mucilagii. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor.Descriere. accidente circulatorii. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. betulinol. Răspândire. Organul utilizat. grădini. Arbore cu scoarţa netedă. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. în cazuri de fragilitate capilară. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. de culoare verde-închis. hipertensiune arterială. hemoragii cu diferite cauze. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. ramificate. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. grupate în inflorescenţe piramidale. însă cu foliolele ceva mai mici. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. . întrebuinţări. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus.

SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. Denumirea rusă: Ива белая (верба. SALCIE .

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

Constituentul principal este saporubina. pe marginea râurilor. diuretic. Saponarina se foloseşte ca expectorant. târâtor. Planta creşte pe locuri nisipoase.Descriere. tubulos. negre. constând din tremurături. Fruct. antinevritic. marginea limbului întreagă. Plantă erbacee cu rizom cilindric. se mai conţin. cantităţi mici de lipide. cu suber roşcat. . un derivat flavonic. ulei volatil şi substanţe minerale. pitiriasis. Se usucă la soare. Frunze eliptice. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. din care pornesc rădăcini. întrebuinţări. Se spală într-un curent de apă. cu caliciu gamosepal. Organul utilizat. Tulpină erectă. Extern se administrează în dermatoze. depurativ. antireumatic. Flori albe sau roze. împotriva oxiurilor. opuse. recoltare. se scot din pământ cu casmaua. uscarea gurii şi gâtului. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. a drumurilor. Răspândire. în zona de şes şi deal. ramificat. frumos mirositoare. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. puţin sau deloc ramificată. Compoziţie chimică. pentru tratamentul faringitei. însorite. pe lângă garduri.

SCLIPEŢI . Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L.

curăţă de rădăcini. turboase. Produsul vegetal de asemenea. acid galic. uretrale). în partea de sus ramificate. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. . Planta creşte pe soluri calcaroase. răşini. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. umede. chinic şi elagic. Se sapă. Plantă perenă cu rizom scurt. intestinale. întrebuinţări. subţiri. Frunzele bazilare sunt tri. neuniform îngroşat. Organul utilizat. cu bune rezultate în aplicaţii externe. amidon. pentru tratamentul degerăturilor. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice.sau cincilobate. marginea pădurilor. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. Tulpini drepte. saponozide. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. scutură de sol. Rizomii conţin substanţe tanante. Compoziţie chimică. sesile cu stipele mari. ulei volatil. recoltare. Florile solitare. cele tulpinale trilobate. slab păroase. chiar la dizenterie. Răspândire. prin poieni. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. Au mai fost identificate flavonozide.Descriere. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. cu 4 petale pe floriferi. galbene. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. poate fi folosit.

SCORUŞ .SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.

Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. acute sau obtuze la vârf. întrebuinţări. păduri rărite. până sau după îngheţuri. recoltare. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. antituberculos. scoarţă netedă. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. acizi organici. .Descriere. Scoruşul creşte în regiunile de deal. Răspândire. imparipenat. recoltate la maturitate. înainte de cădere. vitamina P. substanţe amare şi tanante. Lujeri tomentoşi în tinereţe. apoi bruni-roşcaţi. pectine. în tratamentul reumatismului. prin ruperea ciorchinelor în întregime. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. spre bază sesile. cenuşiu-pătată în tinereţe. glabrii. sorbitol.compuse. dispuse în corimbe terminale. erecte. Fructele conţin carotenoide. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. prin luminişuri. Flori albe. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. se colorează vişiniu. păroase. calmant al tusei. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. acid ascorbic. lucitori. lucioasă. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. Compoziţie chimică. sporadic în câmpie. Organul utilizat. marginile acut-serate. mai târziu cu ritidom negricios. Frunze alterne. cu foliole oblong-lanceolate. toamna.

SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .

Flori mici. faringelui. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. ulei volatil. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. peţiolate. recoltare. zdrobite emană miros de morcov. pe margini întregi. Răspândire. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. . Compoziţie chimică. fisuri. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. Organul utilizat. Au mai fost identificate flavonozide. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. la arsuri. cu nervuri puternic proeminente. cu baza cuneată. întrebuinţări. la vârf rotunjite sau uşoremarginate.Descriere. grupate într-o paniculă. ulcere. printre arbuşti. laringelui. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă.

SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78. SIMINOC .

senzaţia de durere din regiunea ficatului. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. recoltare. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. Răspândire. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. des-foliată. produsul vegetal reduce greaţa. prin locuri înierbate şi nisipoase. Florile de siminoc conţin flavonozide. neramificată. Utilizat în tratamentul colicistitelor. adunate în panicul corimbiform. dar sunt bine dezvoltate. meteorismul. mijlocii şi superioare – sesile. surii. microelemente. Planta creşte în regiunea de câmpie. recoltate la începutul înfloririi plantei. Compoziţie chimică. . Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. liniarlanceolate sau alungite. Flori galbene.Descriere. Frunze alterne cu marginea întreagă. hepatitelor. pe ambele feţe cu peri mici. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. Plantă erbacee. vitamina K. substanţe tanante şi amare. acoperită cu peri mici. surii. cele inferioare lanceolate peţiolate. Organul utilizat. Au mai fost identificate vitamina C. vărsăturile. perenă cu tulpină erectă. grupate în calatidii globuloase. întrebuinţări. caroten. şi ca colicistochinetic. colangitelor.

SOC . Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L.

sudorifică şi emolientă. recoltare. rutozidă. într-un singur strat. Ele au acţiune diuretică. afânate. furunculelor. Se usucă la soare puternic. cenuşiu-verzuie. acizi organici. extern pentru tratarea arsurilor. lunci şi zăvoaie. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. scoarţa verucoasă. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. antireumatică şi antinevralgică. bine ventilate. verzui-cenuşii. bogate în humus. Fructele drupe negre. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Compoziţie chimică. abceselor. . cu măduvă spongioasă. Lujeri groşi. laxativă. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise.Descriere. Florile mai conţin mucilag. Răspândire. Organul utilizat. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. tanin. albă-gălbuie. cu miros neplăcut. întrebuinţări. Întâlnită la noi prin păduri. pe lângă garduri. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. acute. cu florile în sus. pe rame acoperite cu hârtie. saponozide. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. urme de ulei volatil.

Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. SORBESTREA .

Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. lignificaţi. alte procese inflamatorii. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. în poduri cu tablă. Plantă perenă. recoltare. . Compoziţie chimică. întrebuinţări. printre arbuşti. sesile. cu periantul simplu. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. cu 7-25 foliole alungitovate. acid galic şi elagic. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. recoltate toamna după fructificare. glabre. erbacee cu rizomi bruni. hemoragii uterine. Planta creşte prin fâneţe umede. hemostatică. Răspândire.Descriere. lung peţiolate. erecte. Produsul conţine substanţe tanante. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. marginea pădurilor. saponozide. în strat subţire. în partea de sus ramificate. substanţe colorante. gingivite. Organul utilizat. groşi. Frunzele tulpinale rare. deasemenea în stomatite. în poiene. Florile mici de culoare roşie-închisă. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. hemoroizi. Tulpini cu coaste. imparipenate. ulei volatil. diaree). antiinflamatoare şi antiseptică. orizontali. în interior deşerte. pe partea inferioară verzialbăstrii. amidon.

SOVÂRV . Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. Oregano Familia: Lamiaceae 81.SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L.

Produsul vegetal conţine ulei volatil. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. . acoperită cu peri. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. verde. Compoziţie chimică. Organul utilizat. de la punctul de unde începe să se ramifice. marginea pădurilor. în locuri bine aerate. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Florile au culoarea purpurie. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. margini de pădure. de formă ovală. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. aproape glabre. Se usucă la umbră. de la câmpie până în regiunea subalpină. flavone. sudorifice şi sedative. în acid ascorbic. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. Răspândire. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. uneori roşietică. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. scurt peţiolate.Descriere. Frunze opuse. rareori albă. tanin. tufărişuri. stomahică. Se recoltează planta înflorită. recoltare. antociane. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). poieni. întrebuinţări. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil.

Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. SPORICI (urzicuţă) .SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain.

în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. în tratamentul colicilor hepatice. Organul utilizat. marginea pădurilor. reunite în spice. pe şesuri. mai rar prin tufărişuri. anuală cu tulpina erectă. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. întrebuinţări. Frunze opuse.Descriere. Are şi proprietăţi galactogoge. care este un parasimpatometic slab. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. Răspândire. în locuri bine aerate. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. cele superioare mai puţin divizate. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. . recoltare. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. ramificată. aproape până la bază simplu-penatsectate. verbenozida. Plantă erbacee. cele inferioare ovat-triunghiulare. cu 4 muchii. peţiolate. rareori albe. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. recoltate în perioada de înflorire. Compoziţie chimică. mirişti. în apropierea izvoarelor. dealuri pietroase. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. renale şi de splină.

Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. STEJAR .

Lujerii viguroşi. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. calciu oxalic. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. Răspândire. tare. când seva începe să circule intens. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. muchiaţi. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. Scoarţa conţine taninuri mixte. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. hemostatic şi antidiareic. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. glabri. întrebuinţări. recoltare. Stejarul preferă soluri profunde. glabre. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi.Descriere. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. Frunze lobate până la penatfidate. Compoziţie chimică. bruni-măslinii. decoctul – în gargarisme. ramuri puternice. Organul utilizat. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. pretenţios faţă de lumină. Arbore foios cu o coroană largă. . Recoltarea începe primăvara. Produsul se utilizează ca astringent. dispuse în ciorchine. substanţe amare şi pectice. fertile. rezistent la geruri. cultivat în parcuri. pieloase la maturitate. în tratamentul stomatitelor. creşte în păduri. deasemenea flavonoide. Flori unisexuat-monoice. mai ales în arsuri.

Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. John’s wort Familia: Hypericaceae 84. SUNĂTOARE .

prin fâneţe. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge.Descriere. Planta conţine antraderivaţi. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. Frunze opuse. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. calcaroase sau silicioase. cu marginea întreagă. Răspândire. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. sesile. de formă ovală. în boli ale stomacului. acizi cafeic. precum şi prin vasodilatare. tanin. la marginea drumurilor şi pădurilor. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. locuri necultivate. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. recoltare. Florile – corimb. Organul utilizat. întrebuinţări. . Tulpina este cilindrică. flavonozide. intestinului şi ficatului. tăieturilor de pădure. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. vitamina C. Planta creşte pe locuri destul de uscate. glabre. Se utilizează în tulburări depresive. clorogenic. carotenoide. Compoziţie chimică.

SULFINĂ . Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85.SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

palmat-lobate. în 4 muchii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. vitamina C. caroten. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. poiene. întrebuinţări. după ce s-a ridicat roua. goală în interior. Compoziţie chimică. ulei volatil. Frunze opuse. Răspândire. pe terenuri necultivate.Descriere. perenă cu tulpină erectă. printre dărâmături. cu peri aspri. Frunzele mijlocii au 3 crestături. marginea pădurilor. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. la începutul şi în timpul înfloririi. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. păroasă pe muchii. recoltare. recoltate pe timp frumos. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. Flori roze. . pe lângă garduri. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). peţiolate. Plantă erbacee. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88. TĂTĂNEASĂ .TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech.

uneori ca buruiană prin culturi. negre la exterior şi albe la interior. Compoziţie chimică. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. diverselor traumatisme. Planta creşte pe soluri grele. Răspândire. ramificată. gros. cu peţiol aripat. gastritelor hiperacide. Tulpina erectă. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. Rădăcinile săpate se spală în apă. fâneţe umede. argiloase în şanţuri. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. aspru-păroasă. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. tanin. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. îngustate într-un peţiol aripat. recoltare. din care pornesc rădăcini cărnoase. Frunze alterne decurente. tusei de diverse etiologii. pe marginea apelor stătătoare. de asemenea s-a izolat alantoină. întrebuinţări. datorită mucilagiului şi alantoinei. Decoctul din rădăcini. . ramificat. muchiată la bază. mucilagii. perenă cu rizom scurt. Plantă erbacee. păroase. varicelor deschise. substanţe minerale.Descriere. grupate în cime. Flori roşii-violacee. Organul utilizat. iar cele groase se despică. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate.

TEI .TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.

ale gripei şi răcelii. Organul utilizat. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. datorată mucilagului. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. Florile alb-gălbui. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. întrebuinţări. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere.Descriere. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. ascuţite la vârf. În afară de acţiunea emolientă. de culoare verde-gălbuie. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. rotunde. sedative şi sudorifice. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. dar şi ca antivirale. recoltare. Frunzele sunt lung-peţiolate. plăcut mirositoare. hipotensive. cu o bractee lungă în formă de limbă. pectorale. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. Răspândire. ca antipiretice şi sedative. . aşezate pe un peduncul comun. Compoziţie chimică. Arbore cu o coroană deasă.

TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. TRAISTA CIOBANULUI . Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

adică la apariţia primelor flori. Răspândire. Se culege planta întreagă. tiramină. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. în hemoragii uterine. . citric. îmbrăcând tulpina cu baza lor. se administrează sub formă de infuzie. rutozida. în primele stadii de dezvoltare. Compoziţie chimică. malic. Plantă anuală. amine biogene. colină. acid fumaric.Descriere. recoltare. marginea drumurilor. adânc scobite. culturi. urme de ulei volatil. acetilcolină. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. Frunzele bazilare sunt alungite. uneori până la nervura principală. extract fluid şi uscat. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. Organul utilizat. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. flavone. Frunzele tulpinale sunt rare. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. histamină. având 4 sepale verzi cu dungă albă. Planta creşte prin păşuni. întrebuinţări. pe lângă ziduri. Florile sunt mici. nedinţate pe margini. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. fără rădăcină. livezi. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. uneori formează chiar desişuri.

TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91. TREI FRAŢI PĂTAŢI .

imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. în interior cavă. mucilag. expectorant. recoltare. După poziţia pe tulpină a frunzelor. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. întrebuinţări. după ce se ridică roua. liziere. stipelate. . ulei volatil.Descriere. în tratamentul unor dermatoze. Răspândire. pe timp frumos. pe coastele dealurilor. care alături de flavonozide. anuală. Planta creşte prin poiene. fâneţe. rar dinţate pe margini. laterale – albe. la marginea pădurilor şi drumurilor. Frunze ovatalungite. Se utilizează ca diuretic. tanin. depurativ. Plantă erbacee. prin tăierea tulpinilor de la bază. în strat subţire. mai rar violetdeschise sau alb. vitamina C. de regulă adânc fidate. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. galbene. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. în lunci umede. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. Se usucă la umbră. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. cu stipele polimorfe. peţiolul are diverse lungimi.

TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. TROSCOT . Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.

adeseori printre pietrele de pavaj. ramificată. fusiformă. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. mucilagii. Plantă erbacee. Rădăcină pivotantă. recoltate în timpul înfloririi. Tulpină târâtoare. Organul utilizat. recoltare. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. rar ascendentă sau erectă. Se înlătură partea de jos a tulpinii. Flori axilare verzui sau roşietice. substanţe tanante. întrebuinţări. vitaminele C şi K. Compoziţie chimică. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. de la câmpie până în etajul subalpin. glabră. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. scurtpedunculate. caroten. pe malurile râurilor. Răspândire. compuşi ai acidului silicic. . grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. anuală. Frunze alterne. plane. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. scurt peţiolate până la sesile. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti.Descriere. marginea drumurilor. care este lignificată şi lipsită de frunze. eliptice sau lanceolate. săruri minerale. pe terenuri virane.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L.

deasemenea glucide. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. la vârf ascuţite. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. cilindric. săruri minerale. se coseşte. frunzele se separă de tulpini. iar cu dreapta se strujesc frunzele. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. carotenoide. Compoziţie chimică. K. prinse de tulpină printrun peţiol lung. acoperite cu frunze opuse. . pe marginea apelor. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. Tulpini drepte.Descriere. Atunci. Organul utilizat. întrebuinţări. când planta creşte în masă. Imediat după cosire. în şanţuri pe lângă drumuri. B2. diuretice şi colagoge. lung şi ramificat. La bază frunzele sunt cordate. cu 4 muchii. Frunzele conţin vitaminele C. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. Răspândire. clorofilă. Florile sunt de culoare verzuie. de culoare albicioasă. acid pantotenic. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. Urzica creşte pretutindeni. recoltare. în locuri cultivate şi necultivate. dinţate pe margini. hemostatice. antidiabetice.

Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96. VERIGAR .VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L.

cu nervuri ascuţite. Compoziţie chimică. Frunze opuse. pe margini crenatserate. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). cvercetol şi ramnetol. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Arbust cu scoarţă brună. poligame. ce se exfoliază în inele.Descriere. eliptice. . Fructele conţin antraderivaţi. negre cu gust dulceag-amărui. recoltate la maturitate. siropul. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. pectine. Flori verzi-gălbui. întrebuinţări. tare. deasemenea zaharuri. recoltare. drupe sferice. Lujerii cenuşii. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. aspră. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. printre arbuşti. mici. frecvent terminaţi cu un ghimpe. greu. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. Sămânţă ovoidală. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Se mai conţin flavonozide. lemn cu alburn gălbui. ramnoxantozida (frangulozidă). Răspândire. Organul utilizat. durament roşcat. Decoctul. glabre. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. Fructe. frangula-emodolul. în lunci umede. derivaţi de kemferol.

VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. VETRICE . Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.

infuzia. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. acid cafeic. Organul utilizat. excitante ale funcţiilor digestive. rădăcini adventive. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. emenagoge. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. Frunze alterne. Compoziţie chimică. adânc-serate. cilindrică.Descriere. recoltare. garduri. cu rizom noduros. flavone. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. . malurile râurilor. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. Răspândire. Planta creşte în zona de şes şi deal. Conţine ulei volatil. o sesquiterpenă amară. glabre. Datorită prezenţei tuionei. penat-sectate. lunci mai uscate. perenă. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. pe ogoare. deasemenea. pe lângă drumuri. Flori galbeneportocalii. grupate în calatidii. glabră. locuri necultivate. în fâneţe. Tulpină erectă. cele inferioare lung-peţiolate. întrebuinţări. superioare scurt-peţiolate. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. Plantă erbacee.

VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. VÂSC . Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.

groase. dar toxic pentru inimă. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. Frunzele opuse. ramificate de mai multe ori. arţar. străbătute de 5-6 nervuri paralele. Răspândire. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. pieloase. întrebuinţări. aritmie şi tahicardie. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. salcâm şi plop. recoltare. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. Compoziţie chimică.Descriere. deoarece produsul este foarte toxic. frasin. fără peţiol. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. cilindrice şi groase. sunt cele care cresc pe măr şi păr. mesteacăn. tei. Organul utilizat. apoi pe brad. şi un principiu toxic respirator. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. trandafir. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. .

Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99. VINĂRIŢĂ .VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L.

Frunze lanceolat-eliptice. afânate. sunt dispuse verticilat. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. recoltare. corolă gamopetală. întrebuinţări. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. Plantă erbacee. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. ulei gras. Flori albe. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară.Descriere. Organul utilizat. pe soluri fertile. suficient de umede. mici (4-6 mm). Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. Răspândire. ameţeli. substanţe minerale. tanin. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. În doze mari este toxică. subţire. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. sesile. infundibuliformă. acid nicotinic. verde. . perenă. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. lung. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. ramificat. glabre. grupate în cime laxe. uninerve. înalte de 15-25 cm. substanţe amare. rizom orizontal. ulei volatil. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. Compoziţie chimică. glabre. cu 4 lacinii. caliciu redus la o margine îngustă.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100. VOLBURĂ .

are un rizom lung. cu urechi mici la bază. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. volubilă. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. abundent. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. axilare. Tinctura are proprietăţi laxative. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. Plantă erbacee. vitamina C. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. pe lângă drumuri. câmpuri. se scutură de pământ. recoltare. în formă de pâlnii. În uz extern pentru vindecarea de răni. neînsoţit de fenomene secundare. arsuri. Compoziţie chimică. Organul utilizat. perenă. . întrebuinţări.Descriere. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Ele sunt plăcut mirositoare. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. lung pedunculate. grădini. provoacă un scaun unic. hastate sau sagitate. substanţe tanante şi minerale. solitare. ca colici sau vomismente. furuncule. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. Flori albe sau slab roze. Răspândire. locuri necultivate.

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. Arbust ramificat ghimpos.Descriere. mai acre ca la cea cultivată. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. C. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. imparipenate cu foliole ovate. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. substanţe tanante. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. după ce s-a luat roua. În al doilea an ei se lignifică. dar ele sunt mai aromate. recoltare. care poartă muguri florali. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. Se produce sirop de zmeură. antociane. recoltate pe timp uscat. Răspândire. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. umede. acoperiţi cu ghimpi subţiri. sol bogat. Fructele de zmeur conţin oze. Frunze alterne. Organul utilizat. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. caroten. întrebuinţări. . Florile albeverzui. Compoziţie chimică. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. acizi organici. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. vitamine din grupul B.

et Kit. 2. Iarba-ciutei .) Bunge Familia Brassicaceae 11.Crambe tataria Sebeok 12.Jurinea stoechadifolia (Bieb. Fil. Hodolean ţăţăresc . Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Colţişor glandulos . Familia Berberidaceae 6.) Moench 9.Rindera umbellata ( Waldst. Arin negru .) Gaertn. Rinderă umbelată .Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1.Carpinus orientalis Mill.Alnus glutinosa (L. 4. . Familia Boraginaceae 10.et Kit.) Takht. 3.Centaurea thirkei Sch. Bip. 8. Albăstrea thirke .) DC 5.Dentaria glandulosa Waldst. Cărpiniţă . Iurinee lavandifolie .Alnus incana (L.Doronicum hungaricum Reichenb. Familia Betulaceae 7. Arin alb . Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr.

Familia Fabaceae 26. Volbură lineată .Convolvulus lineatus L. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. Studeniţă rigidă . 16. Andrz.osului .Euonymus nana Bieb. Urechelniţă .et C. Lunaria annua L. Zăvăcustă . Lopăţea . . Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L.Eremogone rigida (Bieb.Dentaria quinquefolia Bieb.ex DC. Familia Caryophyllaceae 17. Vonicer pitic .Panazburătorului 15. Familia Cistaceae 22. Colţişor pentafoliat . 24. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. ex Adams Familia Celastraceae 21. B.) Fenzl.13.Lunaria rediviva L. Familia Crassulaceae 25. 19. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). 14. Lehm. .Astragalus dasyanthus Pall. 18.Sempervivum ruthenicum Schnittsp.Helianthemum canum (L. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb.) Bess 20. Iarba.) Hornem Familia Convolvulaceae 23.) Fenzl.

Mirgău pitulat .Pulsatilla grandis Wend.Coronilla elegans Panc.et Kit. Dumbravnic . 28.Padus avium Mill. Coşaci pubiflor . 40. Familia Paeoniaceae 36.Verigariu . Păducel pentagin . Familia Ranunculaceae 38.27.et Kit. 42.Crataegus pentagyna Waldst.Delphinium fissum Waldst. Coronişte elegantă .et Kit. Familia Monotropaceae 34. . Trifoi panonian .Nymphaea alba L. 30. Grozamă .Astragalus pubiflorus DC. 29.Genistella sagittalis (L.Trifolium pannonicum Jacq.)Gams. Familia Lamiaceae 32. Familia Rosaceae 41. Popâlnic . 39.Hepatica nobilis Mill. 31. Nufăr alb . Sugătoare .Melittis sarmatica Klok.Genista tetragona Bess. 33. Bujor-de-pădure . Mălin comun . Nemţişor fisurat . Drobişor tetramuchiat .Scutellaria supina L.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35.Paeonia peregrina Mill.Rhamnus tinctoria Waldst. Familia Rhamnaceae 37. Dediţel mare .

C.VItis sylvestris C. Păr.Galanthus plicatus Bieb.Gmel. Familia Trapaceae 49.Galanthus elwesii Hook. Familia Vitaceae 50. Cornaci .Trapa natans L. 44. Familia Thymelaeaceae 48. 56.Scopolia carniolica Jacq. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst. Ghiocel bogat . Ghiocel elvez .Digitalis lanata Ehrh.43.Leucojum aestivum L. .dobrogea . 54. Familia Rutaceae 45.Pyrus elaeagrifolia Pall.Daphne mezereum L. fil. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52. 53. Familia Scrophulariaceae 46. Scoruş . Degetar lânos . Ghiocel plicat . Familia Alliaceae 51. Viţă-de-pădure . Tulichină .de. 55. Mutulică .Dictamnus gymnostylis Stev. Familia Solanaceae 47.Sorbus domestica L. Frăsinel gimnostil . Ghiocel nival .Galanthus nivalis L.et Kit.

Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. 61. Lalea pestriţă . 66.) Druce .Fritillaria meleagroides.Colchicum triphyllum G.Ornithogalum amphibolum Zahar.W. Kunze Familia Orchidaceae 68. Familia Melanthiaceae 65. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. 63.) Spreng. Luşca ambiguă .Colchicum fominii Bordz. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Patrin ex Schult. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. 67. Săbiuţă imbricată . Familia Liliaceae 64. Et Schult. Brânduşă fomin . Familia Iridaceae 62. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill.Familia Cyperaceae 57. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Stânjenel pontic . Fil. Brânduşă trifilă .Iris pontica Zapal.Gladiolus imbricatus L.) F.

Poroinic palustru . Sadină . GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. 79. 81.Epipactis purpurata Smith 75.Orchis palustris Jacq. Familia Orchidaceae 72.) P. Seslerie heufler . Alexeenko 80.Poa versicolor Bess. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. .) Rich. 71. Poroinic-de-mai . Untul-vacii .Dactylorhiza majalis (Reichenb. Cârcel . Mlăştiniţă purpurie .Orchis purpurea Huds.Ephedra distachya L.Epipactis palustris (L. Familia Poaceae 78.) Crantz 74.69. 76.F.Sesleria heufleriana Schur.) Fritsch 70.) Trin. Hunt et Summerhayes 73. Firuţă diversicoloră . Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. 77. Poroinic purpuriu .Orchis morio L. Mlăştiniţă palustră .Chrysopogon gryllus (L. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.

Năvalnic . Ferigă cartuziană .) Newm. Familia Salviniaceae 90. Familia Thelypteridaceae 91.P. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.) Newn. Peştişoară .Fuchs 88.) All. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.Dryopteris carthusiana (Vill.Salvinia natans(L.Phyllitis scolopendrium (L. Limba-şarpelui .Thelypteris palustris Schott . 86. Familia Athyriaceae 84.) Roth Familia Ophioglossaceae 89. Familia Dryopteridaceae 87.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.) Roth 85.Ophioglossum vulgatum L. Ferigă palustră . Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.) H.) Newm. Spinarea-lupului .Athyrium filix-femina (L.

11. 2. 15. 18. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L.) Elliot 9. Cerenţel – Geum urbanum L. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. 13. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. 3. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. 21. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 4. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 6. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. 24. Ciuboţica cucului – Primula veris L. Brusture – Arctium lappa L. Angelică – Angelica arhangelica L. 17. Arin – Alnus incana Moanch. Albăstrele – Centaurea cyanus L. 5. 7. Cicoare – Cichorium intybus L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. 20. Alun – Corylus avellana L. 16. Ardei – Capsicum annuum L. 19. 12.CUPRINS 1. Corn – Cornus mas L. 10. Coacăz – Ribes nigrum L. 14. 8. 23. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. 22. .

Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 26. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L.. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Mesteacăn – Betula pendula Roth.Polygonum persicaria L. 44.) 50. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Leurdă – Allium ursinum L.Hedera helix L. 31. 33. Mărar – Anethum graveolens L.25. Mălin – Padus avium Mill. Dentiţă – Bidens tripartita L. Ferigă – Dryopteris filix-max L.verrucosa Ehrh.Humulus lupulus L. 47. 42. 41. Feciorică – Herniaria glabra L. 32. 39. 46. 36. Iarbă mare – Inula helenium L. Izmă bună – Mentha piperita L. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. 43. . 37. Mur – Rubus caesius L. Drăcilă – Berberis vulgaris L. Iederă . 30.) 48. Hamei . Măceş – Rosa canina L. (B. 38. Frag – Fragaria vesca L. 34. Ienupăr – Juniperus communis L. 45. 40. 28. 49. Muşeţel – Chamomilla recutita L. 29. 27. Gălbenele – Calendula officinalis L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Iarbă roşie . (Matricaria chamomilla L. Meyt 35.

55. 64. . Rostopască – Chelidonium majus L. Revent – Rheum palmatum L. Salcâm galben – Sophora japonica L. 73. 65. 67. Nalbă mare – Althaea officinalis L. 72. Păpădie – Taraxacum officinalis L. 69. Pătlagină – Plantago major L. 52. 70. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. 74. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Roibă – Rubia tinctorum L. Sclipeţi – Potentilla erecta L. 53.B. Salcie – Salix alba L. Porumb – Zea mays L. 66. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. 59. Porumbar – Prunus spinosa L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 57. 61.) Nevski ) 62. Salvie – Salvia officinalis L. Negrilică – Nigella sativa L. 75. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 71. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. (Elytrigia repens (L. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Roiniţă – Melissa officinalis L. 56. 54. Obligeană – Acorus calamus L. 68. 76. Podbal – Tussilago farfara L. 58.51. Pir – Agropyron repens P. Pochivnic – Asarum europaeum L. Odolean – Valeriana officinalis L. 63.

101. 95. . 87. 82. 85. 99. 93. Vinariţă – Asperula odorata L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Vetrice – Tanacetum vulgare L. 81. 92.Volbură – Convolvulus arvensis L. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. Sporici – Verbena officinalis L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Ştevie – Rumex confertus Willd. 89. Urzică – Urtica dioica L. 84. 97.77. Sulfină – Melilotus officinalis L. 88. 91. Stejar – Quercus robur L. Troscot – Polygonum aviculare L. 78. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 94. 83. 96. Vâsc – Viscum album L. 90. Tei – Tilia cordata L. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Zmeur – Rubus idaeus L. Verigar – Rhamnus cathartica L. 86. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 100. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. Soc – Sambucus nigra L. 80. Sovârv – Origanum vulgare L. 98.

Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. Chişinău. Bulgară 33/1. 022 577930. .Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. tel. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). MD-2001.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful