Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

MD-2001. şi afaceri agricole rurale. Beneficiarii PDBA includ micii producători. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. 022 577930. recoltare. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ.cnfa. tel. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii.md . gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. Chişinău. www. .cnfa. Bulgară 33/1. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric.org). vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str.

începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. · altitudinea influenţează puternic . · condiţiile de sol.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. cu ierbarul. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. · expoziţia şi lumina. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. carte. Pe terenurile cu expoziţie sudică. diapozitive. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare.

unele numai prin spălare. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active.momentul optim de recoltare. rizomilor. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. La şes. se înlătură părţile necorespunzătoare. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. în funcţie de forma lor. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. hârleţ. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. Ei se culeg numai cu mâna. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. mugurii plesnesc şi se alungesc. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). Recoltarea mugurilor foliari. ciupindu-se mugurii de . terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. furcă). rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. Aceste organe se formează toamna. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. După aceasta ele se scutură bine de pământ. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. plug. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. în mod diferenţiat.

Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. în general. deşi. însă în nici un caz mai târziu. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. afin). nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. De asemenea. adică în boboc (salcâmul japonez).pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . Recoltarea frunzelor. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. albăstrele). În general. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. muşeţel. adică după ce floarea s-a trecut. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. are loc primăvara. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. iar celelalte pe vreme cu soare. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. zmeur). Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. cât şi în timpul înfloririi (tei. pătlagină. ea variază însă de la specie la specie.

. în general. cu foarfeca. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. împreună cu ramurile. iar în . pe vreme uscată şi de obicei însorită. lipsită de ramuri cu frunze. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. Florile. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. cu ajutorul secerii. se recoltează întregi. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. în cazul fructelor cărnoase (afin.este în jurul prânzului. cu piepteni speciali. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. astfel. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. când plantele au crescut prea înalte. în buchete. când seminţele sunt deplin dezvoltate. albăstrele). Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. sepale etc. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. soc. adică cu petale. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. ienupăr). Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm.

în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. înnegrite şi cu resturi de lemn. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. Recoltarea scoarţei. care le conţin sunt dehiscente. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. cu excepţia. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. Cu vârful briceagului. pe de altă parte. iar. pe de o parte. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . cele cu muşchi sau alge. după cum am precizat mai sus. organele ce conţin uleiuri volatile. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. fără umiditate şi cu soare. înainte de desfacerea lor spontană. deoarece. care prezintă crăpături şi îngroşări. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată.cazul când fructele. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini.

mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. Corpurile străine organice. . precum şi a impurităţilor. Uscarea produselor vegetale. resturile de tulpini. bucăţile de pământ. constituie impurităţi.corpurile străine minerale sunt nisipul. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie.. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. De asemenea.străine organice şi minerale. praful. . de pătlagină şi de graminee.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată.organele (părţile) de plantă . Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. la frunzele de afin. pietricelele. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. fragmente de nuiele. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . Astfel. paie etc.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. Astfel. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. care pot fi: . rogojini.

şi artificială. la soare sau la umbră. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. textura şi conţinutul în apă al acestora. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. Ea începe în momentul recoltării plantei. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . şi anume: naturală. Uscarea la soare. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă.folosite. .natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării.

rogojini sau coli de hârtie. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. şi în special se vor crea posibilităţi de . Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. scoarţe. văruite. orice încăperi goale. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. etc. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. magazii. şoproane. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. fructe sau seminţe. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. reparate etc. Uscarea la umbră. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. muguri. rizomi.ale plantei ca: rădăcini. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. curăţite. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. şcolilor. şuri. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. al căror conţinut este mult mai stabil.

mai ales la suprafaţă. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Datorită pierderii apei. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. rădăcinile). fructele. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. florile îşi păstrează culoarea naturală. în timp ce frunzele. volumul său scade. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. uneori pierzându-şi complet valoarea. Prin uscare. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. seminţele. Uscarea artificială. din care cauză îşi modifică aspectul. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. . produsul suferă o serie de modificări. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Frunzele rămân verzi. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător.aerisire continuă. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Uneori. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil.

părţi aeriene. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. unele flori şi chiar unele frunze. pământul fin şi nisipul. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. denumirea produsului vegetal. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. frunze. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. farmacii etc. rădăcini.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. De asemenea. pergaminate.) sau la export. Operaţia se face manual la flori. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. aşa cum sunt cerute de industrie. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. greutatea neto şi împreună cu . Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. site şi anumite mori. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. depreciindu-se calitativ.

fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. Conservarea produselor vegetale. numărul partidei. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare.ambalajul. De obicei însă. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. fiind astfel . În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. După ambalare. denumirea produsului vegetal. în cazul când nu pot fi expediate imediat. bine aerisite. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. indiferent de măsurile luate. uscate. Organele subterane. după un timp îndelungat. numărul partidei. scoarţele. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. luna şi anul recoltării.

întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. În încăperile depozitului cu produse vegetale. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate.). Fără o grijă permanentă. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. În depozite.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. baloturile etc. . La fel se procedează şi cu cele aromatice. benzină. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. nu este permis să se depoziteze petrol. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. Această bogăţie trebuie însă păstrată. etc. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. ghiocei. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. Sacii. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. insecte.

lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Azi. însă îndată ce ele . Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. Atunci când se culeg florile. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. În cazul muşeţelului. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. iar recoltarea lor este interzisă. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. plop). Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire.lăcrămioare). Culesul nu trebuie făcut total.

în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. cu atât mai multe. În acest caz. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. pericolul dispariţiei lor este mic. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. florile şi seminţele. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. omag) şi în general la plantele perene. pericolul de dispariţie este mai mare. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie .

Oamenii. comună. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. cât şi a normativelor corespunzătoare. ci să fie bine organizată.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. .

Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. ALBĂSTRELE .

iar cele marginale albastre. se face înainte de uscare. Organul utilizat. . Florile de pe disc sunt violacee. cu corola regulat tubuloasă. tanin. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. Eliminarea florilor centrale. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. culese eventual din greşeală. muchiată cu frunze alterne. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. Florile ligulate. mucilagii. Răspândire. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. Compoziţie chimică. Tulpina erectă. săruri de K. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. heterozida centaurina. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. adânc crestate. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Creşte prin locuri uscate. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. pietroase. cumarine. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale.Descriere. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. recoltare. În florile marginale se conţin antociane. Mg etc. liniare. întrebuinţări.

ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2. ALBUMEALĂ .

Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. Compoziţie chimică. acoperite cu perişori cenuşii. pe malurile râurilor. ca buruiană în grădini. Planta conţine caroten. flavonozide. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. Extracţiile uleioase. substanţe tanante. întrebuinţări. Tulpina de la bază ramificată. Inflorescenţa – paneraşe. obţinute din părţi aeriene de albumeală. cele ligulate – filiforme.Descriere. arsuri ale pielii. florile mijlocii sunt tubulare. Răspândire. recoltare. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. . liniar-alungite. Frunze alterne. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. recoltate în tot timpul înfloririi. ulei volatil. Organul utilizat. Creşte în lunci inundabile. puternic pubescentă. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. rezine.

Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN .

pe soluri calcaroase. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. pe margini inegaldublu-serate. pe dos păroase. recoltare. la marginea pădurilor de fag. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. Organul utilizat. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. Uscarea artificială până la 500C. afânate. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. . fertile. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. Compoziţie chimică. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive.Descriere. Florile mascule în amenţi. alterne. iar florile la înflorire. Răspândire. mărind rezistenţa capilarelor. uneori tubuloasă. Frunzele verzi. Creşte în păduri de câmpie şi deal. Uscarea se face la umbră. în straturi subţiri. Arbust cu frunze obovate. cu margini laciniate. mai ales pe nervuri. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4. ANGELICĂ .ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L.

substanţe tanante. la 35400C. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Creşte în apropierea apelor curgătoare. Uscare artificială. este robustă. întrebuinţări. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. oze. bianuală sau perenă. cu zimţi. Se scutură de pământ şi. . cilindrică. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. de culoare galbenăverzuie. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. fistuloasă. dacă este nevoie. Plantă erbacee. Răspândire. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Florile sunt grupate în umbele globuloase. pe locuri adăpostite şi însorite. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. Organul utilizat. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. recoltare. stimulente. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie.Descriere. Compoziţie chimică. stomahice şi carminative. cu foliole ovate. inegal serate.

Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. ARDEI .

întrebuinţări. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. cu marginea întreagă.Descriere. ramificată. recoltare. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. cu gust iute sau dulce. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. Plantă ierbacee. de care depinde culoarea fructelor. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. Flori albe. Ovar bilocular. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Răspândire. destul de mari. carotenoide. arzător este imprimat de capsaicina. Compoziţie chimică. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. de culoare verde închis. localizată în celule secretoare separate. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. ovale. Gustul iute. lumbago. nevralgice. Astăzi se cultivă în Europa. Frunze alterne. . anuală. acuminate. acid ascorbic etc. care nu produc vezicaţii. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). cu tulpină sufructescentă glabră. Organul utilizat.

ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .

Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. ovale de culoare brună. Fructe – nucule cu aripioare. grupate în amenţi. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. ovate sau ovat-eliptice. Organul utilizat. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. Frunze ovale. pe partea superioară strălucitoare. verzi-închise.. cu marginea zimţată. pe cea inferioară – verzi-mate. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase.Descriere. recoltare. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. întrebuinţări. glabre. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. ovallanceolate. . iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. are acţiune antidiareică. Arbore cu coroana îngust ovată. Compoziţie chimică. cele feminine fără periant. Răspândire. Flori mici.

Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7. ARMURARIU .ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth.

În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. hepatite cronice.. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. surmenaj intelectual. ulei volatil. glucide. de culoare galbenbrună. histamină. saponozide. cu rol benefic în procesele de oxidare. treieră şi selectează. La noi se întâlneşte numai în culturi. lipide. acizi organici. ramificată. recoltare.Descriere. Plantă erbacee. întrebuinţări. de aceea este indicat în stări de oboseală. Fructele mature se recoltează dimineaţa. după căderea frunzelor. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. K. . efort prelungit. Răspândire. apărând spontan în sudul ţării. cu gust amărui. anuală sau bienală cu tulpină erectă. glabră sau slab tomentoasă. Organul utilizat. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. spinoase. Compoziţie chimică. uneori. Frunzele sunt mari. ciroză hepatică. spinoase. flavonozide. vitamine C. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. Se usucă. Fructele sunt achene cu papus. mucilag. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. prin tăierea antodiilor. E. pe soare.

) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx. ARONIE .

mai întâi ca decorativă. substanţe tanante. primăvara verzi-întunecate. . E. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. recoltare. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. Se pot usca. cu marginea dinţată. PP. întrebuinţări. Organul utilizat. recoltate la maturitate. Compoziţie chimică. microelemente. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. peţiolate. apoi şi medicinală. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. Termenul de păstrare până la 2 luni. Răspândire. zaharuri etc. carotenoide.Descriere. suculente. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. acizi organici. vitaminele C. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii.

Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9. BRUSTUR .BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L.

Tulpina cilindrică. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. cărnoasă. bienală. coleretică. Compoziţie chimică. Uscarea artificială la 35500C. păroasă se formează în anul al doilea. ulei volatil. zăvoaie inundabile. Organul utilizat. pe marginea drumurilor. brună. Flori purpurii în calatidii globuloase. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani.Descriere. lactone etc. vitamine din complexul B. depurativă. recoltare. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. întâlnită pe terenuri necultivate. hipoglicemiantă. Se usucă la umbră într-un singur rând. întrebuinţări. căilor ferate. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. sudorifică. . protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Acţiunea diuretică. pe lângă garduri. Plantă erbacee. Răspândire. acid cafeic. cu o rădăcină puternică.

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

iar cea artificială. de culoare brună. Castanele conţin saponozide. recoltare. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. Arbore înalt de 20 . Preferă soluri profunde. mult ramificat. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. sferică.30 m. albumine. derivaţi cumarinici şi flavonici. lung peţiolate.Descriere. Castanele servesc la extragerea escinei. cu numeroşi ghimpi. lucioşi şi frunze opuse. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. Uscarea se face în camere bine ventilate. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. Răspândire. Seminţele sunt bogate în amidon. nisipoase. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. florile culese în zilele senine. ce se utilizează în tratamentul varicelor. Florile reunite în panicule compuse. digitatcompuse. Compoziţie chimică.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. terminale. sub 650C. flebitelor şi hemoroizilor. cu un ritidom solzos. întrebuinţări. erecte. Organul utilizat. . ulei gras. Fructul este o capsulă cărnoasă. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. când 50 .

CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11. CĂLIN .

caroten. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. Fructe. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. recoltare. saponozide triterpenice. prin păduri şi tufărişuri. cofeic. toamna se colorează în roşu. carotenoide. trilobate. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. glucide. Compoziţie chimică. . pectine. Uscarea se face la soare. apoi cenuşie. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. tufărişuri de pe malul râurilor. acizii clorogenic. fructele – vitaminele C şi P. drupe sferice. se usucă artificial la 6080oC. Scoarţa conţine vitaminele K.Descriere. Frunze lat-ovate. reavăn-jilave până la umede. Tulpini cu scoarţă netedă. roşii. Organul utilizat. păduri de luncă. Creşte pe soluri bogate. după uscare pedunculii se înlătură. rezine. ursolic. grupate dens în cime umbeliforme terminale. de asemenea diuretic şi sudorific. întrebuinţări. săruri de K. Flori albe. Răspândire. Scoarţa se recoltează primăvara. C. la pornirea în circulaţie a sevei. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. substanţe tanante. hipotensiv. galben-brună. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată.

CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. CĂTINĂ . Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.

Sucul apos. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. B2. PP. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. scurt peţiolate. Compoziţie chimică. . pe nisipuri şi pietrişuri. portocalii. izlazuri. ovoide. vitamine E. întrebuinţări. În vederea conservării vitaminei C. Lujerii anuali solzoşi. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. Organul utilizat. carotenoide. filtrat şi îndulcit cu zahăr. iar cele femele în raceme. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. P. întregi. recoltare. drupe "false". Arbust tufos cu rădăcini superficiale. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Frunze alterne. Fructele conţin acid ascorbic. pe prundişurile din lungul râurilor. Flori galbeneruginii. existenţi în fructele de cătină. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. la o temperatură de 70800 C. coaste pietroase. acid folic. Fructe. arsurilor şi în ginecologie. liniar-lanceolate. ulei.Descriere. Răspândire. cenuşii-argintii.

Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13. CERENŢEL .CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L.

se spală într-un curent puternic de apă. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. solitare. care. . pune în libertate eugenol. După scoatere din pământ se scutură. apoi se usucă. ramificată. Planta conţine substanţe tanante. se curăţă de părţile aeriene.Descriere. Compoziţie chimică. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. Flori de culoare galben-aurie. din care îşi iau naştere numeroase radicele. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. Organul utilizat. Răspândire. vivace cu un rizom cilindric. rezine. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. Se mai conţine heterozida geozida. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. recoltare. mucilagii. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. Tulpina dreaptă. Plantă ierbacee. prin hidroliză. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. se lasă câteva zile la zvântat. acid galic şi elagic. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. întrebuinţări. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. păduri şi luminişuri.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .

constipaţii cronice. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. depurative. este verdedeschisă. în poienele din pădure. Compoziţie chimică. în faneţe. tanin. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. luminişuri. Planta este prezentă în câmpie. principii amare. dezvoltânduse abia în anul al doilea. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. Organul utilizat.Descriere. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. în poduri cu tablă. cele tulpinale sunt sesile. recoltare. muchiată. se usucă la soare. . Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. Tulpina floriferă. subţire. inulină. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. Se spală într-un curent de apă. Florile sunt de culoare albastră-azurie. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. deasemenea în obezitate. diuretice. colină. flavonozide. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. cavă în interior şi pubescentă. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Răspândire. ulei volatil. prin pagişti. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. substanţe minerale. spiralată.

CIMBRIŞOR .CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.

alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). care prind rădăcini. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. în tratamentul tusei şi al gripei. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. flavone. păroase. rezine. în fâneţe de pe dealuri. antidiareice. Frunze mici. diuretice şi antivirale. . Plantă vivace. acizi cafeic şi rozmarinic. recoltare. nisipoase. Are. Compoziţie chimică. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. la începutul înfloririi. Privite în zare.Descriere. Răspândire. ca stomahic. cu expoziţie sudică. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. antispastic şi coleretic. frunzele prezintă nişte puncte transparente. întrebuinţări. acid ursolic şi oleanolic. cu marginea întreagă. de culoare verde-roşiatică. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. îndeosebi în medicina infantilă. Organul utilizat. glabre. pietroase. opuse. cu ramuri culcate la pământ. Creşte pe soluri aride. de formă ovală. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. tanin. ajungând până în zona muntoasă.

CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.

Răspândire. . un principiu amar. alungit romboidale. Algeria. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Ungaria. Spania. acid cafeic. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Bulgaria. Compoziţie chimică. Caliciul este tubular. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. Moldova. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. flavonozide. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Franţa. iar corola bilabiată şi colorată în roz. antimicotice şi antihelmintice. Frunze mici.nucule elipsoidale. Organul utilizat. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Fructe . extract fluid în tuse. România. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Germania.Descriere. ovate sau lanceolate. întrebuinţări. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. bronşite şi tuse convulsivă. recoltare. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. Portugalia.

CIUBOŢICA CUCULUI .CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

cu suprafaţa reticulată. peţiol aripat. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. . Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. ulei volatil. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. substanţe tanante. Răspândire. sub formă de decoct. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. ramificate la vârf. marginea crenată sau ondulată. zaharuri. lung. întrebuinţări. comună prin pajişti. fâneţe. bine aerisite. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. Compoziţie chimică. subţiri. grupate într-o umbelă simplă. luminişuri de pădure. Organul utilizat. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. livezi. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. lunci. dese. recoltare. Se usucă la umbră într-un singur strat. S-au mai izolat: amidon. vârful obtuz. poieni. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. enzime. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. Se spală într-un curent de apă. săruri minerale.Descriere. păşuni însorite. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. Uscare artificială la 35 – 400C. flavonozide.

Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. COACĂZ .

în regiunile deluroase şi muntoase. B2. Fructele conţin vitaminele C. Ca produs vegetal se folosesc fructele. întrebuinţări. zăvoaie. Fructe. K. ateroscleroză. zaharuri. bace sferice. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. gastrite. negricioase. deasemenea flavonozide. dispuse în raceme. Frunze subrotunde. recoltate la maturitate. Din fructe se pregătesc specii. Compoziţie chimică. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. microelemente. lunci. în afecţiuni hepatobiliare. cu 3-5 lobi triunghiulari. Tulpini viguroase. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. caroten.Descriere. gust dulceag. cordiforme. Răspândire. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. Organul utilizat. din părţile nordice. . acizi organici. B6. substanţe tanante. Arbust tufos cu rădăcini adventive. nefrite şi pielonefrite. recoltare. prin păduri şi tufişuri. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. siropuri vitaminice. colite). erecte. Flori verzuiroşcate. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. negre. neregulat-dublu-seraţi. P.

Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. COADA CALULUI .

Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. pe timp uscat şi însorit. Cele fertile apar primăvara. bolile de rinichi şi vezică. substanţe tanante şi amare.aspre şi tari. pe terenuri nisipoase şi argiloase. Compoziţie chimică. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. de culoare verdedeschis. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. recoltare. Răspândire. ramificate verticilat. săruri de siliciu şi potasiu. Plantă perenă. caroten. Tulpinile sterile apar la începutul verii. erbacee. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. flavonozide. ulei volatil.Descriere. întrebuinţări. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. Organul utilizat. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. fără ramuri.tulpinile sterile. recoltate vara. pe râpe şi la marginea apelor. vitamina C. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . de culoare brun-deschisă. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. acizi organici. . ca remineralizant. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. în tuberculoza pulmonară. prescris ca expectorant în bronşite. cu coaste evidente.

Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20. COADA ŞORICELULUI .COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L.

Gustul amărui al plantei este dat de lactone. din care se dezvoltă stoloni subterani. recoltare. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. erbacee cu un rizom lignificat. care poartă numai frunze.dispuse în corimb. sunt ramificate. în locuri uscate. păşuni. 2-3-penate. Datorită achilinei are acţiune coleretică. mărind cantitatea bilei.Descriere. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. Cele bazale sunt mai scurte. . erecte. sectate. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. cu un număr mare de lacinii. Se mai conţin flavonozide. tanin. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. glucide. Răspândire. poiene. şi cele cu internodii scurte. substanţe anorganice. râpe. Plantă perenă. care poartă inflorescenţele. Sub formă de infuzie. întrebuinţări. înalte. acoperite cu iarbă. în strat subţire sau în uscătorii. Florile albe. iar cele tulpinale mai lungi. Uscarea se face la umbră. astringent şi aromatic amar. Organul utilizat. cu internodii lungi. Frunze alterne. Compoziţie chimică. decoct şi specii amare. lanceolate. în zile senine şi calde. pe marginea ogoarelor. pubescente. vitamina K. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor.

Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21. CORN .CORN Denumirea latină: Cornus mas L.

antidiareică şi antidizenterică. Răspândire. iar fructele – la maturizare deplină. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. care se deschid înaintea frunzelor. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. margini de pădure. mai târziu glabre. . Rezistent la ger. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. flavonozide şi au acţiune astringentă. zăvoaie din zona de deal. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. Creşte spontan prin tufişuri. tanin. Compoziţie chimică. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. Organul utilizat. pectine. recoltare. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. Scoarţa. acoperite cu peri scurţi. întrebuinţări. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Fructele conţin acid ascorbic. secetă. se cultivă. co coaste proeminente. Ramurile tinere verzi.Descriere. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal.

COŞACI .COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.

Planta se întâlneşte rar. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. Infuzia. obţinută din produsul vegetal. Organul utilizat. recoltare. sedativă şi diuretică. Tulpini erecte. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. amidon. Plantă perenă. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. are acţiune hipotensivă. grupate în capitule sferice. imparipenat-partite. insuficienţe cardio-vasculare. Florile galbene. pubescente. în văile râurilor şi pantele dealurilor. cilindric. săruri minerale. în strat subţire sau în uscătorii. mucilag.Descriere. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. flavonozide. desişuri nu formează. Uscarea se face la umbră. Răspândire. acizi organici. stenocardie. dilată vasele sanguine. Frunze alterne. nefrite acute şi cronice. compuse. întrebuinţări. fără tulpini lignificate. Creşte în poiene. se utilizează la hipertonie. erbacee cu un rizom gros. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. roşiatice. . pufoase. Compoziţie chimică. printre arbuşti de stepă. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

ceruri. pe margine serate. avicularină. perenă. . Răspândire. noduros din care pornesc rădăcini adventive. marginea râurilor. recoltate în timpul înfloririi. spireozid. Plantă erbacee. unghiulară. stipele mari. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. întrebuinţări. Se usucă în strat subţire. rizom orizontal. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. recoltare. gaulterozidă etc. artificial la temperaturi până la 350C. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. filiforme. taninuri. Planta creşte prin zăvoaie. glabră. Organul utilizat. Tulpină erectă. cea inferioară albpăroasă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. pajişti umede. de obicei simplă. Frunze penate. flavonoide. şanţuri. produsul are acţiune antireumatismală. închis serate. faţa superioară glabră. vanilină. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. substanţe minerale. Compoziţie chimică.Descriere. roşcată. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică.

CRUŞIN .CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.

Organul utilizat. Au mai fost identificate saponozide. de culoare albverzuie. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. la început verzi. Fructe globuloase. în funcţie de doză. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. Frunze alterne. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. acidul ascorbic. apoi de culoare roşie. lucitoare. netede şi lucitoare. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. pe malul apelor. deoarece sunt sărace în principii active. . care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. ascuţite la vârf. Flori mici. comun la câmpie şi dealuri. precum şi împotriva hemoroizilor. mucilagii. Sunt uscate pe cale naturală. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. mlaştini. Răspândire. Scoarţa este netedă. întrebuinţări. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. Planta creşte în păduri de luncă. substanţe amare. cu marginea întreagă.Descriere. recoltare. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. zăvoaie. de formă ovală. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. în compoziţia speciilor depurative.

Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25. CUCURBEŢICĂ .CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L.

Compoziţie chimică. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Flori tubuloase. ramificat. alantoină. tanin. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. poiene. substanţe amare. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. rezine. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. Planta conţine acizi aristolochici. plăgi greu vindecabile). recoltare. de la care pleacă rădăcini adventive. Tulpină simplă. galben-brun. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. Planta se mai utilizează în anorexie. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. întrebuinţări. erectă cu noduri. crânguri. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. Organul utilizat. Răspândire. Fructul globulos. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. Planta creşte prin semănături. pe malurile râurilor. perenă cu rizom scurt. nevroze. vii. Frunze alterne. . Plantă erbacee. posedă acţiune purgativă drastică. alcaloizi. galben-verzui cu seminţe castaniibrune.Descriere. ventriculate la bază. tufărişuri. cordiforme sau ovattriunghiulare. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. lung-peţiolate. cu vârf obtuz şi aspect pielos. flavonozide. marginea pădurilor şi drumurilor.

DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L. DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.

Compoziţie chimică. înaltă până la 100 cm. şanţuri umede. incisserate. uneori fusiformă. finspinoase pe colţuri. pe lângă izvoare. Frunze opuse. glabră. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. cele interne alungit-ovate. sudorifice. Organul utilizat. râurilor. Nu are flori marginale ligulate. ramificată. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. peţiol de obicei aripat. cu foliole involucrale foliacee. substanţe minerale. substanţe tanante. acid ascorbic. Plantă ierbacee. sedative. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. glabre.Descriere. deasă. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. gălbui-brunii. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. uşor laxative. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. întrebuinţări. 3-5 lobate. în zona de margine a lacurilor. slab-păroase sau glabre. anuală cu rădăcină rămuroasă. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. flavonozide. fântâni. recoltare. mucilagii. Tulpină erectă. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. locuri ruderale umede. ulei volatil. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. recoltate până şi în timpul înfloririi. Răspândire. . Fructe – achene turtite. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .

Răspândire. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. de culoare verde-închis. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. În secţiune. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. denumite global filicină. . Plantă ierbacee. naturale. târâtor. Compoziţie chimică. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. întrebuinţări. sporadică în molidişuri. locuri umbrite. Pe spatele acestor aripioare. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. tufărişuri. Planta creşte în păduri de foioase. indigene. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde.Descriere. constituie unul din cele mai bune tenifuge. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. buruienişuri de depresiune. Organul utilizat. Deoarece. de-a lungul nervurei. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. vivace cu un rizom gros.

FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30. FRAG DE PĂDURE .

dispuse în cime. păduri rărite. Stipele lanceolate. care devine zemos. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. aromat. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. Planta conţine vitaminele A. substanţe tanante. flavonozide. întrebuinţări. . pe dos alipit-păroase. Stolonii supratereşti târâtori. Compoziţie chimică. hipotensor. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. urme de ulei volatil. Plantă erbacee. Uscarea se face la umbră. săruri minerale. Organul utilizat. perenă cu rizom cilindric. Fruct. cu pediceli păroşi.Descriere. B2 . Frunze trifoliate. Fructele se folosesc proaspete. în strat subţire. Fructele ca tonic. lungpedunculate. înrădăcinează la noduri. pe faţă brun-roşcate. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. tufărişuri etc. orizontal. reglor hepatic. depurativ. cistitei. faţa inferioară scurtpăroasă. Flori albe. Răspândire. lungacuminate. pe margine dinţate. Planta este întâlnită în pajişti. cu foliole ovate. recoltare. acizi organici. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. B1. tipul 5. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. zaharuri. C. achenă înfiptă în receptacul. fâneţe.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. GĂLBENELE . Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.

degerăturilor. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. Răspândire. Planta posedă acţiune emenagogă. afânate. antiinflamatoare. Se usucă în straturi subţiri. rănilor. de culoare portocalie. Inflorescenţele sunt antodii terminale. coleretică. Plantă anuală sau bianuală. ramificată. sesile. înţepăturilor de insecte. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. se rup cu mâna. Se mai conţine acidul ascorbic. flavonozide. cu tulpina erectă. antispastică. tanin. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. tubuloase. Compoziţie chimică. formate din flori ligulate periferice. întrebuinţări. Frunze alterne. pubescente sau glabre. cicatrizantă. În paneraşele florale se conţin carotenoide. şi din flori centrale sterile. arsurilor. substanţe amare. rotunjite la vârf. prin mai toate grădinile. Organul utilizat. întregi. rezine. recoltare. fără codiţe. galbene-portocalii. acizi organici. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. .Descriere. cele inferioare oblanceolate.

HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. HAMEI . Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.

Răspândire. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. poartă frunze opuse. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. malurile râurilor. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. formate din bractee galbenverzui. denumit strobil. antispastice. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. recoltate când au culoare galben-verzuie. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. Planta creşte spontan prin lunci. crânguri. cu bractee. vivace. cu 3-5 lobi dinţaţi. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. . tonic amare. tocoferoli. Organul utilizat. Compoziţie chimică.Descriere. cu rizomi târâtori lungi. cordate la bază. acid ascorbic. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. cumarine. întrebuinţări. recoltare. acizi fenolici. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. Fructificaţiile sunt conuri false. păduri. alcătuind un con globulos. Plantă erbacee. reunite în jurul unui ax central. Tulpina volubilă.

Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. scai) . HOLERĂ (ghimpe. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L.HOLERĂ (GHIMPE.

Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. uneori trilobate. recoltate în timpul verii. în febra intermitenta şi impotriva turbării. anuală cu rădăcină fusiformă. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. datorita pubescentei verde albicioasa. ca antitumoral. Tulpina ramificată. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. obovate sau ascutit romboidale. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. Răspândire. recoltare. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze.Descriere. Frunze opuse. în jurul clădirilor părăsite. taninuri catehice. Plantă erbacee. întrebuinţări. saponine triterpenice. pe lângă drumuri. bsitosterol. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. pubescentă. garduri. Organul utilizat. sialagog şi diuretic. Compozitia chimica. . peţiolate. lung obovate. urme de ulei volatil.

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

vivace prin rădăcină pivotantă. Fructul – siliculă globuloasă. deasemenea se cultivă. în strat subţire sau în uscătorii. cistite. Compoziţie chimică. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). nefrite. recoltare. stimulează diureza şi exercită. cordate. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. vitamine B. grupate în racem. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). erbacee. stări congestive.Descriere. după uscarea frunzelor.C. sau primăvara devreme. alături de glucide. Planta creşte în locuri umede. În doze mici este eupeptic. numeroase. Organul utilizat. întrebuinţări. enzime. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. săruri minerale. . dereglări de ritm cardiac. albe. ramificată în partea superioară. diuretic şi stimulent general. prin văi. Flori mici. pe lângă garduri şi case de locuit. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. enterite. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. cu frunze mari alungit-ovate. Răspândire. Tulpina dreaptă. Hreanul modifică secreţiile bronhice. groasă. ulei volatil. Uscarea se face la umbră. Plantă ruderală. aminoacizi.

IARBĂ MARE .IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.

recoltare. cărnos. se spală într-un curent de apă. subţiri. Planta creşte prin fâneţe umede. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. pe lângă pâraie. Plantă erbacee. se îndepărtează părţile aeriene. catar bronhic. întrebuinţări. inulină. puternică. saponozide şi terpene. sesile. ovale şi înconjoară tulpina. lung peţiolate. în regiunea pădurilor de deal. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. în lunci. Florile formează capitule mari. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. cu marginea dinţată. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. lemnoase şi seci. Răspândire.Descriere. Acţionează atât ca expectorant. Frunzele superioare sunt alterne. păroasă şi ramificată în partea superioară. Organul utilizat. livezi. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. Compoziţie chimică. galbene. . bronşită emfizemică. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. În pământ are un rizom scurt. cât şi ca spasmolitic. cilindric. de cel puţin 2-3 ani. perenă cu o tulpină dreaptă. având florile ligulate şi tubuloase. în tusea cronică a bătrânilor. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice.

Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. IARBĂ ROŞIE .

Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. Răspândire. întrebuinţări. substanţe tanante şi pectinice. lacurilor. recoltare. grupate în spice axilare şi spice terminale. rutinozida. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. poliholozide. ramificată. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. pâraielor. cu perişori alipiţi de suprafaţă. izocvercitina. Tulpină erectă. Tecile dens îmbracă tulpina. cvercitina. Flori albe sau roşietice. . Organul utilizat. Plantă erbacee. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. avicularina. vitaminele C şi K. din zona dealurilor până în cea subalpină. glabre. kempferolul. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. des cu pete brune-roşietice. pe marginea râurilor. recoltate în faza înfloririi. lung-acuminate. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. glabră. anuală. Frunzele alterne. ulei volatil. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. acizi organici.Descriere. scurt peţiolate sau sesile. lanceolate sau oblonglanceolate. neglanduloase.

IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37. IEDERĂ .

acizi polifenolici. recoltate în faza înfloririi. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. steroli. caroten. deasemenea pe stânci şi ziduri. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. Răspândire. cu 3-5 lobi triunghiulari. tuse convulsivă. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Se cultivă în parcuri. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. migrene. dureri de ficat şi stomac. recoltare. întrebuinţări. deasemenea vitamine din grupul B. Frunze alterne. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite.Descriere. Organul utilizat. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). în zăvoaie. fitoncide. flavonozide. iod legat. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. săruri minerale. toxic. grădini ca plantă decorativă. Liană cu tulpini lignificate. . Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. lipicioase şi persistente. Frunzele conţin saponozide triterpenice. ulceraţii. astm bronhic. Compoziţie chimică. micoze şi alte afecţiuni dermice. viguroase.

Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. IENUPĂR .

Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. După fecundare. Compoziţie chimică. principiu amar iuniperina. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust.Descriere. Florile femele au aspectul unor muguri. acizi organici. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. . Se întrebuinţează ca diuretic. antireumatic şi sudorific. Preferă locuri luminoase. aerisite. încă verzi şi care formează producţia anului următor. zahăr invertit. cu umiditate atmosferică ridicată. poiene. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. Arbust cu frunze în formă de ace. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. apoi negre-albăstrui. globulos. păşuni. întrebuinţări. însoţit de răşini. în primă fază. aşezate în verticil câte 3 la un loc. Organul utilizat. la început verzui. pectine. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. stomahic. Răspândire. ascuţite la vârf. sferic. Florile mascule au forma unor conuri. în rarişti şi margini de păduri. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. care conduc. la albuminurie. recoltare.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE .

deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. cantităţi mici de ulei volatil. diuretice şi depurative. aspru. aproape sferice. de-a lungul pâraielor şi râurilor. de la exemplarele de 3-4 ani. întrebuinţări. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). Se cultivă ca decorativă în florării. .5-2 cm. lanceolate. în lizierele pădurilor de pin. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. Organul utilizat. recoltare. lucioase. săruri minerale. Planta nu suportă terenuri grele. Se reţin numai rădăcinile. dispuse în panicul. lăstarii subterani replasându-se. întregi. Răspândire. ascuţite. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. deasemenea zaharuri. creşte prin locurile nisipoase. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Compoziţie chimică. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. negre. pe lângă garduri şi drumuri. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). mai lung decât caliciu. albe sau slab roz. seminţe lentiforme. Florile numeroase.Descriere. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. Fructul monosperm. Rădăcinile se recoltează toamna. Frunzele sunt dispuse opus. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. foarte mici.

IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

când plantele sunt înflorite peste 25%. pe partea superioară netede. cu apă freatică la mică adâncime. heliofilă. sitosterol. colagogă şi calmantă. Plantă care preferă solurile fertile de luncă.Descriere. puternic ramificată. Inflorescenţa este de forma unui spic. recoltare. Organul utilizat. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. acizii ursolic şi oleanolic. taninuri. lipide. gastrică. Compoziţie chimică. Răspândire. caroten. luto-nisipoase. întrebuinţări. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. iar pentru extragerea uleiului volatil. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. mai mult sau mai puţin erectă. . compusă din noduri şi internoduri. conic alungit. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. colagog şi antiemetic. cu marginea limbului serată. ovat-lanceolate până la lanceolate. Ele se prescriu ca spasmolitic. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). Frunze opuse. flavonozide. colorate în verde închis cu glande oleifere. Tulpina patrunghiulară. Tinctura se foloseşte ca analgezic.

LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ . Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.

Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Flori albe.Descriere. întrebuinţări. recoltare. tei. după ce se ridică roua. este vermifug. Compoziţie chimică. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. fitoncide. febrifug. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. vitamina C. prin păduri umbroase de fag. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). Creşte pe soluri bogate în humus. grupate în inflorescenţe umbeliforme. umede. Răspândire. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. activează peristaltismul intestinal. Planta are miros de usturoi. Organul utilizat. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. dar încă neidentificat structural. săruri minerale. Se conţine ulei volatil. stejar. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. pe timp uscat. .

LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42. LEVĂNŢICĂ .

cele inferioare cenuşii. cu scoarţa exfoliată. relativ uscate. ca şi cel de melisă. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. recoltare. un principiu amar. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. . când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. cu peri ramificaţi. Planta creşte pe soluri afânate. cumarine. pubescente. întrebuinţări. Florile. Organul utilizat. rezine. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. acute. permeabile. liniar-lanceolate. acid ursolic. ca atare. ramificată puternic de la bază. semisferică. pe ambele feţe păroase. se folosesc ca stimulent aromatic. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. substanţe pectice. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. Răspândire. ca insecticid. Tulpina. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. deasemenea tanin.Descriere. formează o tufă aproape globuloasă. mai puţin păroase. ca vermifug în medicina tradiţională. Frunze opuse. Compoziţie chimică. cea bătrână este brună. stelaţi. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. Uleiul de levănţică. cele superioare cenuşii-verzi.

LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.

f l a v o n o z i d e l o r. de-a lungul gardurilor. cilindrică. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. iridoidelor. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). Uscarea trebuie să se efectueze repede. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. antihistaminică. Plantă ierbacee. .Descriere. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. Răspândire. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. recoltare. antimicrobiană. antivirală. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. diuretică. Organul utilizat. la temperatura de maximum 45oC. Creşte prin locuri însorite. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. Întrebuinţări. Datorită s a p o n o z i d e l o r. La noi se întâlneşte peste tot. ceea ce îi dă un aspect catifelat. cu tulpina dreaptă. pentru preîntâmpinarea brunificării. pe terenuri nisipoase şi pietroase. antispastică. bianuală.

MĂCEŞ .MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.

care la maturitate devine cărnos. provitamina A. Mg. deoarece se încing uşor. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. zaharuri. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. întrebuinţări. astringent şi antidiareic. În acest receptacul se află numeroase achene. cu 5 sepale. dinţate pe margini. frunze compuse. Fe. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. 5 petale. cu 2 stipele la baza. uneori albe. Flori de culoare roz. Răspândire. Organul utilizat. la marginea drumurilor şi a pădurilor. Ca. acid malic şi citric. formate din mai multe foliole ovale. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. Creşte prin tufişuri.Descriere. dextrină. PP. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. taninuri. recoltare. K. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. . Siropul. decubitus. Arbust cu ghimpi. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. pe dealuri. fructele se transportă la locul de uscare. în realitate adevăratele fructe. extractul. uleiuri volatile. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. B2 . scade conţinutul în vitamina C. pectine. dermatite. Compoziţie chimică. iar uleiul – la arsuri. săruri de K. Mai târziu. de culoare roşie.

Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45. MĂLIN .MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill.

strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. Scoarţa netedă. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. se întrebuinţează.Descriere. recoltare. ulei volatil şi gras. obovate sau oblong-ovate. bruscacuminate. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. Planta creşte prin păduri de luncă. cenuşie-negricioasă. datorită acţiunii astringente. tufărişuri. Rădăcina rămuroasă. Tulpină dreaptă. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. zăvoaie. recoltate la maturizare deplină. Flori albe. mirositoare. uşor zbârcite. acizi organici. pe margine acut-serate. Se rup raceme întregi. la bază rotunjite. se socoate. Arbust sau arbore cu coroană deasă. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. ca remediu antidiareic. flavonozide. negre. Frunze eliptice. întrebuinţări. sucul şi geleul din fructe de mălin. grupate în raceme. groase. Răspândire. rar la câmpie. Fructe. . Decoctul. Compoziţie chimică. drupe sferice mici.

MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR . Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.

carminative. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. vitaminele C. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. recoltare. Flori mici. Se utilizează sub formă de apă aromatică. antispastice şi diuretice. scopoletina. carotenoide. Compoziţie chimică. slab . Caliciu lipsă sau neînsemnat.ramificată. Preparatul Anetinum.Descriere. Plantă erbacee anuală. striată. gălbuiverzui. Organul utilizat. umbeliferona. verde. Frunze tripenat-sectate. glabră. fistuloasă. diachene ovaleliptice. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. PP. Fructe. şi ulei gras. printre cereale. peţiolate. întrebuinţări. Posedă proprietăţi stomahice. Tulpină cilindrică. Conţin. . Răspândire. cu foliole filiforme. cafenii. Rădăcina pivotantă. înaltă până la 160 cm. Astăzi cunoscut pe tot globul. grupate într-o umbelă compusă. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. ulei volatil format din limonen şi carvonă. de asemenea. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r.

MESTEACĂN .verrucosa Ehrh.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth. (B.

Infuzia. heterozide. în formă de romb sau triunghi. glabre. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. când sunt lipicioase. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. crăpându-se la bătrâneţe. vitamina C. betulol. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. drumuri. rezine. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. în poieni. pe pante.Descriere. recoltare. Răspândire. în grădini sau parcuri. iar primăvara se deschid. cariofilen. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. Creşte peste tot. iernează sub formă de amenţi. ascuţite la vârf. . cât şi de conifere. compuşi triterpenici. Compoziţie chimică. dinţate pe margini. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. taninuri. atât în păduri de foioase. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. se mai conţin flavonozide. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. întrebuinţări. Organul utilizat. Frunze alterne. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină.

Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. MUR .

săruri de potasiu. Flori albe. antidiareice. Creşte pe malurile râurilor. Au mai fost identificate zaharuri. globuloase. Răspândire. pline de seminţe. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. pe cea inferioară tomentoase. întrebuinţări. mangan. pectine. Fructele. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. Lăstarii tineri. iar rădăcinile toamna târziu. cu gust astringent-acrişor. preferând luminozitatea directă. mici. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. în tufişuri.Descriere. recoltare. Fructe polidrupe cărnoase. negrealbăstrui. Compoziţie chimică. caroten. pe râpele pădurilor. cea ce le conferă proprietăţi astringente. din grupa B. cilindrici. ghimpi scurţi. fructele la maturizare. renală şi prin glandele sudoripare. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. vitamine C. pe partea superioară dispers-păroase. cupru. grupate în raceme scurte. frunzele conţin substanţe tanante. Arbust cu lăstari târâtori. . Organul utilizat. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. rezultate din încrucişarea cu alte specii. subţiri. sau primăvara devreme.

) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. MUŞEŢEL . (Matricaria chamomilla L.MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.

pe soluri diferite. fusiformă. au acţiune stomahică şi carminativă.Descriere.sau tripenat sectate. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. Creşte pe ogoare. . bi.din flori tubulare. Răspândire. pe terenuri uscate. Frunze sesile. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. recoltare. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. Proazulenele. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. locuri virane. care sunt substanţe amare. pe lângă drumuri. reprezentate prin inflorescenţe. de la cele nisipoase până la cele argiloase. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. Preferă locuri însorite. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. de culoare albă. de culoare argintie. Fructul este o achenă mică. Compoziţie chimică. de culoare galbenă-aurie. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. Organul utilizat. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. fitosteroli şi acizi graşi. colină. inserate altern. în alte culturi. bifidat compuse. acid ascorbic. întrebuinţări. Florile. iar receptaculul .

NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. NALBĂ DE PĂDURE . Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.

Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. în culturi de cartof. taninuri. Se folosesc frunzele. cu limb rotund până la reniform. Organul utilizat. bianuală cu rădăcină pivotantă. păros. recoltare. urme de ulei volatil. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. pe margine neregulat-seraţi. în tratamentul furunculozei. şanţuri. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. marginea drumurilor. în gargarisme. Plantă erbacee. dealuri aride. Produsul vegetal conţine mucilagii. Dacă frunzele sunt sănătoase. . Compoziţie chimică. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. în momentul deplinei maturaţii. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. pe lângă garduri. sfeclă. păroasă. Tulpina erectă sau ascendentă. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. Creşte pe terenuri necultivate. ramificată. complete sau fără caliciu. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. neatacate de rugină. cărnoasă. întrebuinţări.Descriere. ele se pot recolta în continuare. vitaminele A şi C. Frunze lung-peţiolate. Răspândire. acizi organici.

NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51. NALBĂ MARE .

Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Spălarea nu este permisă.Descriere. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. În cazul când frunzele sunt sănătoase. începând de la vârful plantei. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. neîngălbenite şi neatacate de boli. mucilaginos. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. Creşte prin locuri umede. albă până la slab gălbui la interior. Răspândire. fructul este turtit. cu gust dulceag. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. Organul utilizat. recoltare. compus din numeroase achene. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. având un peţiol lung. întrebuinţări. Apare mai rar prin tufişuri. Flori de culoare alb-roz. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. În prezent se cultivă în multe ţări. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. datorită căruia este utilizată ca emolient. . Compoziţie chimică.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. NEGRILICĂ . Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.

Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. pe locuri părăsite. curbate. mari. în vârful tulpinii sau ramurilor. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. . carminaiv. depresiv şi analgezic. Planta se seceră. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. solitare. Nigelona. pubescentă. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. leagă în snopi. colici. întrebuinţări. Vegetează bine pe soluri mijlocii. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. În medicina populară planta este folosită în indigestii. Tulpina cilindrică sau muchiată. trunchiate. cu numeroase seminţe negre. componentul carbonilic al uleiului volatil. Fructul este polifoliculă. posedă proprietăţi antispastice. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. Flori de culoare alb-albăstrui. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. recoltare. Creşte ca buruiană în semănături. Compoziţie chimică. afânate. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. ramificată. Răspândire. apoi se treieră.Descriere. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53. OBLIGEANĂ .OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L.

erbacee. recoltare. . cele groase se despică. atât pe malul apelor curgătoare. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. roşcate la bază. apoi se usucă. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. Rizomii se recoltează toamna. cu un rizom orizontal. Plantă perenă. Este un bun stomahic. ascuţit la vârf. cu limbul întreg. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. acid ascorbic.Descriere. cât şi al celor stătătoare. Răspândire. Produsul vegetal conţine ulei volatil. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. Compoziţia chimică. Creşte pe lângă iazuri. cu ajutorul unor greble sau furci. sunt înguste. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. gros. întrebuinţări. bălţi. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. heterozida amară acorina. Frunzele pornite din rizom. cilindrică. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. mlaştini. cu teacă. amidon. cărnos. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. Organul utilizat. tanin. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. rezine. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i .

ODOLEAN .ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.

În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. de-a lungul apelor. Se taie partea aeriană de la colet. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. mai este hipnotic şi antispastic. flavonozide). valepotriaţi. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. lipide. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. Plantă perenă. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. se curăţă de pământ prin scuturare. recoltare. Creşte în locuri umede. erbacee cu rizom vertical. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. precum şi în staţiuni mai înalte.Descriere. Frunzele tulpinale sunt opuse. Răspândire. violacee-roz sau albă. glucide. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. . Compoziţie chimică. Organul utilizat. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. Tulpini fistuloase. enzime. apoi se usucă. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). marginea întreagă sau serat dinţată. cu suprafaţa brăzdată. întrebuinţări.

OSUL IEPURELUI .OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.

Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. ca remediu diuretic. cele inferioare trifoliate. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. dinţate pe margine. foarte spinoasă. . grupate în inflorescenţe spiciforme. care se deosebeşte prin flori mari.Descriere. glandulos-păroase. Flori papilonate. roze. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. Compoziţie chimică. păroasă. Tulpină lignificată la bază. cenuşie. întrebuinţări. roz cu dungi mai închise.. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). Frunze superioare simple. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. ramificată. Organul utilizat. recoltare. Răspândire. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. acid citric. Se mai conţin onocerina. cu foliole ovale. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. dispuse la subsuoara unor bractei. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. prin locuri nisipoase. substanţe tanante. ulei gras şi volatil. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina.

Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56. PĂDUCEL .PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall.

Lujeri brun-verzui. Frunze alterne. Creşte prin păduri şi tufişuri. carotenoide. ulei volatil. Păducelul are activitate cardiovasculară. Des se cultivă în parcuri. acizii clorogenic şi cafeic. rutozida. Flavonozida principală este hiperozida. recoltare. alături de care se găsesc vitexina. rombic-ovate. Arbust cu tulpină mult ramificată. Compoziţie chimică. pe faţa superioară glabre. pe timp uscat. . cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră.Descriere. cu spini. Organul utilizat. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. iar fructele se pot usca şi la soare. uşor ovale de culoare roşie. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. Fructele sunt globuloase. fără accesul luminii directe. Florile sunt constituite pe tipul 5. Răspândire. lucitori. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. pentru tratamentul unui cord hipertonic. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. întrebuinţări. hipotensivă. glabri. pe cea inferioară cu smocuri de peri. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine.

PĂPĂDIE . Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L.

Frunze lanceolate.Descriere. inulină. locuri necultivate. inegal invers fidate. care dă naştere unei rădăcini pivotante. Răspândire. prin fâneţe. vertical. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. carotenoide. cu rizom gros scurt. atenuate în peţiol. Se mai conţine ulei gras şi oze. de culoare galbenă. Compoziţie chimică. Organul utilizat. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. în general cu caracter alcoolic. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. la marginea drumurilor etc. întrebuinţări. perenă. . Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. substanţă amară cu structura guaianică. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. Plantă erbacee. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. recoltare. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici.

PĂTLAGINĂ MARE .PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.

perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. fâneţe. cu trei-şapte nervuri. Răspândire. flavone. de la câmpie până în zona subalpină. K. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. artificial la 40-50oC. Creşte la marginea drumurilor. stomatitelor. grupate într-un spic. vitaminele A. în locuri cultivate şi necultivate. Frunze lat-ovate. ulceraţiilor. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. locuri bătătorite. Plantă erbacee. ulcer gastrointestinal. Organul utilizat. C. glabre. nisipoase. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. recoltare. întrebuinţări. traheitelor. după ce se ridică roua.Descriere. astm bronhic. . acid oleanolic. Compoziţie chimică. rănilor purulente. uşor hemostatice. bronşite. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. pe timp uscat. Frunzele conţin mucilag. hipertensiune arterială. capsulă ovoidală. tanin. Flori galbenealbicioase. brusc-atenuate în peţiol. Se usucă la umbră în strat subţire. diaree. dispuse în rozetă. Fruct. laringitelor. păşuni umede. astringente.

Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. PELIN .

cuţitul se întind în straturi subţiri. recoltare. stomahic. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. peţiolul este mai scurt. pe măsură ce înaintează pe tulpină. de culoare gălbuie. întrebuinţări. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. Florile formează mici capitule globuloase. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. vermifug şi emenagog. Toate florile din capitul sunt tubuloase. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. este partea componentă a preparatelor stomacale. . locuinţe. Răspândire. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară.Descriere. acoperită cu frunze aşezate altern. Organul utilizat. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Compoziţie chimică. pe lângă garduri. drumuri. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. PIPERUL BĂLŢII . Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.

se mai conţin vitaminele C şi K. pe margine uneori cu perişori subţiri. erectă sau ascendentă. anuală. Inflorescenţele spiciforme. Tecile sunt peliculare. ulei volatil. cilindrice. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. în locuri ferite de razele solare directe.şi metroragiilor. roşiatică. glabre. roşietice. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. întrebuinţări. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. sau după raclarea uterului. recoltate în timpul înfloririi. Este folosit şi în ginecologie. . pe suprafaţă glabre. hemoroidale. acizii organici. ovar superior cu 2-3 stiluri. Planta se taie la înălţimea de 4 . hemoragii gastrice. Plantă erbacee. Frunze alterne. lanceolate. mlaştinilor. recoltare. mucilagii. cu 6 (-8) stamine. Organul utilizat. lacurilor. pentru tratamentul meno. vezicale. Principiile active de bază sunt flavonozidele. la bază îngust cuneiforme. Tulpină glabră. Răspândire.Descriere. substanţe tanante şi pectinice.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. Compoziţie chimică. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. ascuţite sau obovate. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor.

PIR .) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.B.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P. (Elytrigia repens (L.

perenă cu rizom lung târâtor. depurativ. pe lângă garduri.Descriere. cenuşiu-verde sau albăstruie. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. Frunze liniare. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. carotenoide. săruri de potasiu şi fier. Pirul conţine polifructozani (triticină. vitamine din complexul B. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. galben. . lung.inulină). stolonifer. Flori dispuse în spic compus. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. mucilag. scăzând presiunea arterială. Se înlătură părţile aeriene. întrebuinţări. Răspândire. grădini. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Plantă erbacee. cu noduri. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. ca tonic general. Tulpină erectă. pe marginea drumurilor. verde. Planta creşte pe terenuri părăsite. A. diaforetic. recoltare. Compoziţie chimică. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. prin pajişti. Organul utilizat.

(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62. PLĂMÂNĂRICĂ .

Organul utilizat. maluri umbroase ale pâraielor. expectoraţii cu sânge. cu peri tari. rutozidă şi microelemente. răguşeală. Creşte în locuri umbrite. substanţe tanante. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. prin pădurile de foioase. recoltare. Răspândire. Plantă ierbacee. . Planta conţine mucilag şi alantoină.Descriere. întrebuinţări. din care pornesc rădăcini adventive. alături de saponozide. vitamina C. lung peţiolate. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. pe timp frumos. margini de păduri. diaree. Compoziţie chimică. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. cilindrice. laringite. perenă cu rizom târâtor. pe soluri cu umiditate accentuată. cu vârful ascuţit. Flori mici. hemoroizi. tuse. ulcer gastric şi duodenal. la început roşii-purpurii. grupate în cimă scorpiodă. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. Tulpinile erecte. neramificate. ramificat. catar bronşic. după ce s-a ridicat roua. apoi violet-albăstrui. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. acid silicic. fâneţe.

Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. PODBAL .

La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. Plantă ierbacee. comună în întreaga ţară. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. începând din luna aprilie şi până în iunie. pe locuri argiloase şi abrupte. recoltare. cu margini dinţate. carotenoide. flavone. . Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. saponozide. Răspândire. peţiol semicilindric. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. vivace cu un rizom cărnos. Creşte prin locuri umede. inulină. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). expectorantă şi antiinflamatoare. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. Compoziţie chimică. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu.Descriere. întrebuinţări. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. un principiu amar. în şanţuri. tanin. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. văile râurilor. din care cresc frunze rotunde. Organul utilizat.

POCHIVNIC .POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.

lungpeţiolate. cu miros de piper. de obicei hibernante. Preparatele de Asarum se remarcă. iar părţile subterane toamna târziu. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). pe soluri grele prin pădurile de foioase. . Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. umede. Plantă ierbacee. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică.Descriere. solitare. se curăţă de alte impurităţi. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. recoltare. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. tanin. rezine. superficial. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. ramificat. perenă cu rizom subţire. Răspândire. iar în doze mici. zaharuri. albicios. Creşte în locuri umbrite. Organul utilizat. din care pornesc rădăcini adventive firoase. Flori întunecat-purpurii. scvamiforme. Planta conţine ulei volatil. în primul rând. ascendente. Frunze circularreniforme. După recoltare se rup frunzele brunificate. care confirmă şi toxicitatea produsului. întrebuinţări. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. săruri minerale. expectorantă. scurt păroase. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni.

PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB . corn Familia: Poaceae 65.

Tulpină cilindrică. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). alantoină etc. saponozide. stigmasterol şi sitisterol. Răspândire. B2. Preferă soluri cu structură lutoasă. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. Infuzia. de sprijin. flavonozide. bine dezvoltate. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. lipide. Compoziţie chimică. luto-nisipoasă. când boabele se află în faza de lapte. plină cu măduvă. hidropizie. care se culege înainte de maturizarea porumbului. Frunze lanceolate. anuală cu rădăcini fasciculate.Descriere. tulburări de menopauză. întrebuinţări. reumatism. litiază renală. cistite. femele – ştiuleţi. B6. substanţe minerale. recoltare. săruri de potasiu. C. cu nervura mediană pronunţată. menstre neregulate şi dureroase. Organul utilizat. hemoragii. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. litiază biliară. B1. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. prevăzută cu noduri. Plantă ierbacee. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. . Produsul vegetal conţine vitaminele K. dispuse altern pe două rânduri. cernoziomuri levigate.

PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66. PORUMBAR .

Frunze alungit-eliptice. Frunzele se culeg în luna iulie. alungit-obovate. comestibile. Organul utilizat. astringent. brumate. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. cu baza cuneată. Spontan creşte pe coaste însorite. taninuri. glucide. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. fructele – la maturizare deplină. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. şi în tratamentul leucoreei. ca diaforetic şi depurativ. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. fâneţe. solitare. Lujeri cenuşii. recoltare. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. Flori albe. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. antidizenteric. acoperiţi cu perişori. Fructe – drupe globuloase. . margini de pădure.Descriere. Compoziţie chimică. păşuni. albăstruinegricioase. pe faţa de jos pubescente. formează desişuri spinoase. fructele – antociane. florile – la începutul înfloririi. Arbust spinos. pe margine crenatserate. Răspândire. acid ascorbic. dealuri pietroase. Florile conţin flavonozide. poiene. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. întrebuinţări. apar înaintea frunzelor. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic.

REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. REVENT . Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.

.Descriere. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. lumină şi soluri. viguroase. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. primăvara sau toamna. apare în anul al doilea. lobii cu 1-2 dinţi. enzime. perenă cu rădăcini cărnoase. Frunze bazale mari. apoi purgativ. Tulpina cilindrică. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. după maturizarea seminţelor. dulceţei. Reventul conţine două grupuri de principii active. apoi se usucă. geleurilor. În doze mai mari. deasemenea acizi organici. ce pornesc dintr-un rizom puternic. Plantă erbacee. recoltare. Compoziţie chimică. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. Răspândire. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. adeseori înşirându-se pe o sfoară. umiditate. napiform. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. ulei volatil. cu faţa superioară aspră. mai lungi decât late. goală. Flori roz sau roşietice. reoantracenozide şi reotanoide. întrebuinţări. cordiform-palmat-lobate. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. ROIBĂ .

albumine. Compoziţie chimică. Mai este indicat în cistite. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. Se foloseşte. spasmolitic. Flori mici. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. iar la interior.Descriere. cu patru muchii. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. flavonozide. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. întrebuinţări. malic). recoltare. Este introdusă în cultură. roşie. Răspândire. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. Plantă erbacee. tartric. . zaharuri. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. prin vii. Organul utilizat. pauciflore. tonic şi emenagog. Creşte pe lângă garduri. pielonefrite. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. grupate în cime laxe. pe coastele dealurilor. perenă. se mai conţin acizi organici (citric. insuficienţa renală. aspri şi retorşi. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. pectine. palid-galbene. în special ca diuretic şi saluretic. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Frunze lanceolat-eliptice. prevăzute cu peri mici şi aspri. dispuse câte 4-6 în verticii.

ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. ROINIŢĂ . Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.

de asemenea. substanţe amare şi minerale. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. Tulpina ierboasă. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Se va recolta pe timp însorit. clorogenic. întrebuinţări. Plantă perenă. Frunze opuse. Organul utilizat. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. colorat în brungălbui. taninuri. recoltare. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. mucilagii. acizii oleanolic şi ursolic. lignificat.Descriere. la subsuoara bracteelor. Pe lângă uleiul volatil. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. cu limbul frunzei de formă ovată. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. Posedă. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. . cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. patrunghiulară. Răspândire. erbacee cu rizomul orizontal. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Compoziţie chimică. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. după ce s-a ridicat roua. călduros şi fără vânt. o acţiune carminativă evidentă.

ROSTOPASCĂ . Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L.

în jurul locuinţelor. prin aplicarea latexului în strat gros. recoltare. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. cele superioare sesile. cu dinţi rotunjiţi. . grupate în umbele simple. în partea de sus verzi. chiar nisipuri. Florile galbene-aprinse.Descriere. Frunze alterne. tufărişuri. acid ascorbic. vomă. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. întrebuinţări. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. Se usucă fără întârziere. Răspândire.albăstrii. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. care se recoltează în timpul înfloririi. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. penatsectate. pe lângă garduri. goale. saponozide. în partea de sus ramificate. grădini. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. iar în partea de jos cu perişori. Plantă cu rizom brunroşiatic. papilomatozei laringelui şi intestinelor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. respiraţie încetinită. flavonoide. Tulpini erecte. Compoziţia chimică. Iubeşte soluri uşoare. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. inferioare peţiolate. carotenoide şi acizi organici. Organul utilizat. cea de jos .

Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71. SALCÂM GALBEN .SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L.

în cazuri de fragilitate capilară. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. betulinol. însă cu foliolele ceva mai mici. hemoragii cu diferite cauze. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Compoziţie chimică. Răspândire. ramificate. Fructele se recoltează imature. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. întrebuinţări. mucilagii.Descriere. hipertensiune arterială. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. grădini. Arbore cu scoarţa netedă. recoltare. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. alături de pectine. glucide. grupate în inflorescenţe piramidale. Organul utilizat. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. accidente circulatorii. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. . Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. de culoare verde-închis. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri.

Denumirea rusă: Ива белая (верба. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. SALCIE .SALCIE Denumirea latină: Salix alba L.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

din care pornesc rădăcini. Tulpină erectă. frumos mirositoare. întrebuinţări. diuretic. pitiriasis. Saponarina se foloseşte ca expectorant. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. a drumurilor. antinevritic. Compoziţie chimică. uscarea gurii şi gâtului. ramificat. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. cantităţi mici de lipide. depurativ. constând din tremurături. Constituentul principal este saporubina. Se usucă la soare. opuse. . cu caliciu gamosepal. Flori albe sau roze. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. recoltare. însorite. se scot din pământ cu casmaua. târâtor. Plantă erbacee cu rizom cilindric. cu suber roşcat. marginea limbului întreagă. pentru tratamentul faringitei. Organul utilizat. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. tubulos.Descriere. antireumatic. Răspândire. pe lângă garduri. în zona de şes şi deal. Fruct. ulei volatil şi substanţe minerale. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. negre. Se spală într-un curent de apă. Planta creşte pe locuri nisipoase. Frunze eliptice. puţin sau deloc ramificată. un derivat flavonic. pe marginea râurilor. se mai conţin. Extern se administrează în dermatoze. împotriva oxiurilor.

SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75. SCLIPEŢI .

întrebuinţări. sesile cu stipele mari. Compoziţie chimică. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. poate fi folosit. turboase. Răspândire. Florile solitare. Tulpini drepte. galbene. saponozide.Descriere.sau cincilobate. scutură de sol. cu 4 petale pe floriferi. acid galic. pentru tratamentul degerăturilor. Organul utilizat. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. Se sapă. Planta creşte pe soluri calcaroase. cele tulpinale trilobate. curăţă de rădăcini. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. Rizomii conţin substanţe tanante. slab păroase. Plantă perenă cu rizom scurt. uretrale). . răşini. recoltare. amidon. chiar la dizenterie. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. marginea pădurilor. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. chinic şi elagic. subţiri. Frunzele bazilare sunt tri. ulei volatil. în partea de sus ramificate. intestinale. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. prin poieni. Produsul vegetal de asemenea. Au mai fost identificate flavonozide. neuniform îngroşat. umede. cu bune rezultate în aplicaţii externe.

Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76. SCORUŞ .SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L.

Uscarea artificială timp de 3-4 ore. calmant al tusei. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. erecte. marginile acut-serate. glabrii. cenuşiu-pătată în tinereţe. dispuse în corimbe terminale. cu foliole oblong-lanceolate. Flori albe. mai târziu cu ritidom negricios. pectine. se colorează vişiniu. înainte de cădere. recoltare. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. antituberculos. păduri rărite. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. până sau după îngheţuri. Compoziţie chimică. prin luminişuri. acute sau obtuze la vârf. Fructele conţin carotenoide. recoltate la maturitate. acid ascorbic. Răspândire. acizi organici. prin ruperea ciorchinelor în întregime. întrebuinţări. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. păroase. . scoarţă netedă. toamna. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului.Descriere. sorbitol. Organul utilizat. sporadic în câmpie. Lujeri tomentoşi în tinereţe. vitamina P. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. Scoruşul creşte în regiunile de deal. substanţe amare şi tanante.compuse. apoi bruni-roşcaţi. imparipenat. lucioasă. lucitori. în tratamentul reumatismului. Frunze alterne. spre bază sesile.

SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .

Răspândire. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. printre arbuşti. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Compoziţie chimică. . ulcere. laringelui. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). la vârf rotunjite sau uşoremarginate. cu baza cuneată. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. Organul utilizat. la arsuri. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. zdrobite emană miros de morcov. fisuri. Au mai fost identificate flavonozide. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă.Descriere. faringelui. recoltare. peţiolate. întrebuinţări. Flori mici. ulei volatil. pe margini întregi. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. grupate într-o paniculă. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. cu nervuri puternic proeminente.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

substanţe tanante şi amare. grupate în calatidii globuloase. microelemente. des-foliată. Flori galbene. şi ca colicistochinetic. Răspândire. Plantă erbacee. recoltate la începutul înfloririi plantei. vărsăturile. . reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. cele inferioare lanceolate peţiolate. Organul utilizat. caroten. Florile de siminoc conţin flavonozide. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. vitamina K. recoltare. Au mai fost identificate vitamina C. Planta creşte în regiunea de câmpie. adunate în panicul corimbiform. perenă cu tulpină erectă. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. surii. surii. Compoziţie chimică. colangitelor. hepatitelor. Frunze alterne cu marginea întreagă. liniarlanceolate sau alungite. întrebuinţări. acoperită cu peri mici. dar sunt bine dezvoltate. senzaţia de durere din regiunea ficatului. mijlocii şi superioare – sesile. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. produsul vegetal reduce greaţa.Descriere. meteorismul. prin locuri înierbate şi nisipoase. pe ambele feţe cu peri mici. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. Utilizat în tratamentul colicistitelor. neramificată.

SOC .SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.

acizi organici. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. Organul utilizat. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. Compoziţie chimică. afânate. tanin. Întâlnită la noi prin păduri. furunculelor. albă-gălbuie. verzui-cenuşii. recoltare. cu florile în sus. lunci şi zăvoaie. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. pe rame acoperite cu hârtie. . Arbust cu tulpina neregulat ramificată. pe lângă garduri. urme de ulei volatil. scoarţa verucoasă. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Lujeri groşi. laxativă. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. saponozide. rutozidă. cenuşiu-verzuie. acute. cu miros neplăcut. abceselor. sudorifică şi emolientă. antireumatică şi antinevralgică. bine ventilate. Ele au acţiune diuretică. Se usucă la soare puternic. extern pentru tratarea arsurilor. întrebuinţări. într-un singur strat. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. Fructele drupe negre. Florile mai conţin mucilag. cu măduvă spongioasă. bogate în humus.Descriere. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. Răspândire.

SORBESTREA . Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L.

Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. saponozide. orizontali. antiinflamatoare şi antiseptică. diaree). hemoroizi. în strat subţire. acid galic şi elagic. ulei volatil. Răspândire. Tulpini cu coaste. gingivite. Florile mici de culoare roşie-închisă. glabre. recoltare. erecte. amidon. printre arbuşti. . în partea de sus ramificate. în poduri cu tablă. Plantă perenă. Planta creşte prin fâneţe umede. sesile. imparipenate. alte procese inflamatorii.Descriere. cu periantul simplu. cu 7-25 foliole alungitovate. întrebuinţări. în interior deşerte. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. groşi. pe partea inferioară verzialbăstrii. lignificaţi. marginea pădurilor. lung peţiolate. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. recoltate toamna după fructificare. hemoragii uterine. substanţe colorante. erbacee cu rizomi bruni. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. în poiene. hemostatică. Compoziţie chimică. deasemenea în stomatite. Produsul conţine substanţe tanante. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. Frunzele tulpinale rare.

Oregano Familia: Lamiaceae 81. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram.SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. SOVÂRV .

sudorifice şi sedative. tanin. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. acoperită cu peri. tufărişuri. margini de pădure. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. scurt peţiolate. Compoziţie chimică. de formă ovală. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil).Descriere. verde. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. Răspândire. stomahică. antociane. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Frunze opuse. recoltare. Organul utilizat. Florile au culoarea purpurie. poieni. în locuri bine aerate. flavone. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. Se recoltează planta înflorită. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. în acid ascorbic. rareori albă. Se usucă la umbră. Produsul vegetal conţine ulei volatil. . În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. uneori roşietică. marginea pădurilor. de la punctul de unde începe să se ramifice. de la câmpie până în regiunea subalpină. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. aproape glabre.

Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. SPORICI (urzicuţă) .SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L.

cu 4 muchii. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. în locuri bine aerate. cele inferioare ovat-triunghiulare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. rareori albe. renale şi de splină. recoltare. mirişti. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. anuală cu tulpina erectă. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. Frunze opuse. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. recoltate în perioada de înflorire. Compoziţie chimică. Plantă erbacee. peţiolate. în tratamentul colicilor hepatice. Organul utilizat. Are şi proprietăţi galactogoge. cele superioare mai puţin divizate. . verbenozida. aproape până la bază simplu-penatsectate. întrebuinţări. mai rar prin tufărişuri. în apropierea izvoarelor.Descriere. Răspândire. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. reunite în spice. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. marginea pădurilor. pe şesuri. ramificată. care este un parasimpatometic slab. dealuri pietroase.

Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83. STEJAR .STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L.

adânc brăzdat longitudinal şi transversal. Organul utilizat. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. Stejarul preferă soluri profunde. recoltare. Frunze lobate până la penatfidate. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. cultivat în parcuri. mai ales în arsuri. Arbore foios cu o coroană largă. Compoziţie chimică. Răspândire. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. decoctul – în gargarisme. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. în tratamentul stomatitelor. deasemenea flavonoide. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. glabre. calciu oxalic. Produsul se utilizează ca astringent. Recoltarea începe primăvara.Descriere. pretenţios faţă de lumină. creşte în păduri. hemostatic şi antidiareic. pieloase la maturitate. Flori unisexuat-monoice. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. dispuse în ciorchine. Scoarţa conţine taninuri mixte. muchiaţi. fertile. glabri. . tare. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. rezistent la geruri. bruni-măslinii. când seva începe să circule intens. ramuri puternice. substanţe amare şi pectice. întrebuinţări. Lujerii viguroşi. cerinţe ridicate faţă de căldura verii.

SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. SUNĂTOARE . Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. John’s wort Familia: Hypericaceae 84.

întrebuinţări. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Planta conţine antraderivaţi. carotenoide. Tulpina este cilindrică. de formă ovală. Florile – corimb. flavonozide. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. calcaroase sau silicioase. tăieturilor de pădure. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. Frunze opuse. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. cu marginea întreagă. Organul utilizat. glabre. recoltare. în boli ale stomacului. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. intestinului şi ficatului. tanin. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. precum şi prin vasodilatare. Compoziţie chimică. Planta creşte pe locuri destul de uscate. Răspândire. sesile.Descriere. . vitamina C. locuri necultivate. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. Se utilizează în tulburări depresive. prin fâneţe. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. acizi cafeic. clorogenic. la marginea drumurilor şi pădurilor.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85.SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L. SULFINĂ .

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Plantă erbacee. perenă cu tulpină erectă. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. în 4 muchii. Frunzele mijlocii au 3 crestături. poiene. ulei volatil. la începutul şi în timpul înfloririi. palmat-lobate. cu peri aspri. printre dărâmături. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). Flori roze. .Descriere. Frunze opuse. vitamina C. întrebuinţări. marginea pădurilor. recoltare. peţiolate. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. recoltate pe timp frumos. Organul utilizat. Răspândire. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. Compoziţie chimică. pe lângă garduri. goală în interior. păroasă pe muchii. caroten. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. după ce s-a ridicat roua. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. pe terenuri necultivate.

TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ . Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.

. iar cele groase se despică. cu peţiol aripat. grupate în cime. mucilagii. aspru-păroasă. ramificat. Organul utilizat. Tulpina erectă. din care pornesc rădăcini cărnoase. Răspândire. argiloase în şanţuri. perenă cu rizom scurt. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. pe marginea apelor stătătoare. datorită mucilagiului şi alantoinei. ramificată. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. gastritelor hiperacide. negre la exterior şi albe la interior. muchiată la bază. de asemenea s-a izolat alantoină. substanţe minerale. Rădăcinile săpate se spală în apă. Flori roşii-violacee. îngustate într-un peţiol aripat. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. Frunze alterne decurente. Planta creşte pe soluri grele. tanin. În cantităţi mici se conţin alcaloizi.Descriere. diverselor traumatisme. fâneţe umede. gros. Decoctul din rădăcini. recoltare. întrebuinţări. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. uneori ca buruiană prin culturi. Plantă erbacee. tusei de diverse etiologii. varicelor deschise. Compoziţie chimică. păroase.

TEI . Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.TEI Denumirea latină: Tilia cordata L.

Arbore cu o coroană deasă. datorată mucilagului. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. aşezate pe un peduncul comun. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. sedative şi sudorifice. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. întrebuinţări. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. Florile alb-gălbui. ca antipiretice şi sedative. În afară de acţiunea emolientă. de culoare verde-gălbuie. ascuţite la vârf.Descriere. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. ale gripei şi răcelii. recoltare. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. Răspândire. Compoziţie chimică. pectorale. Frunzele sunt lung-peţiolate. plăcut mirositoare. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. cu o bractee lungă în formă de limbă. . Organul utilizat. rotunde. dar şi ca antivirale. hipotensive.

TRAISTA CIOBANULUI .TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. nedinţate pe margini. Plantă anuală. Frunzele tulpinale sunt rare. extract fluid şi uscat. marginea drumurilor. uneori până la nervura principală. flavone. întrebuinţări. amine biogene. urme de ulei volatil. fără rădăcină. Organul utilizat. în hemoragii uterine.Descriere. acetilcolină. Frunzele bazilare sunt alungite. recoltare. malic. Planta creşte prin păşuni. având 4 sepale verzi cu dungă albă. livezi. uneori formează chiar desişuri. histamină. îmbrăcând tulpina cu baza lor. citric. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. în primele stadii de dezvoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Compoziţie chimică. adică la apariţia primelor flori. Răspândire. pe lângă ziduri. acid fumaric. colină. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. adânc scobite. Se culege planta întreagă. culturi. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. se administrează sub formă de infuzie. tiramină. Florile sunt mici. . rutozida.

TREI FRAŢI PĂTAŢI . Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L.

liziere. pe coastele dealurilor. Răspândire. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. anuală. laterale – albe. După poziţia pe tulpină a frunzelor. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. Compoziţie chimică. recoltare. mucilag. Organul utilizat. . sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. cu stipele polimorfe. ulei volatil. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. prin tăierea tulpinilor de la bază. mai rar violetdeschise sau alb. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. rar dinţate pe margini. la marginea pădurilor şi drumurilor. stipelate. depurativ. Plantă erbacee. în interior cavă. expectorant. Planta creşte prin poiene. peţiolul are diverse lungimi. în tratamentul unor dermatoze. Se usucă la umbră. întrebuinţări.Descriere. care alături de flavonozide. vitamina C. în lunci umede. Frunze ovatalungite. galbene. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. tanin. fâneţe. după ce se ridică roua. Se utilizează ca diuretic. pe timp frumos. de regulă adânc fidate. în strat subţire. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată.

TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.

întrebuinţări. Tulpină târâtoare. Frunze alterne. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. recoltate în timpul înfloririi. Se înlătură partea de jos a tulpinii. glabră. fusiformă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide.Descriere. Compoziţie chimică. care este lignificată şi lipsită de frunze. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. substanţe tanante. ramificată. Răspândire. compuşi ai acidului silicic. marginea drumurilor. rar ascendentă sau erectă. recoltare. scurt peţiolate până la sesile. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. de la câmpie până în etajul subalpin. vitaminele C şi K. scurtpedunculate. eliptice sau lanceolate. . mucilagii. Organul utilizat. anuală. caroten. Rădăcină pivotantă. adeseori printre pietrele de pavaj. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. pe terenuri virane. pe malurile râurilor. plane. Flori axilare verzui sau roşietice. Plantă erbacee. săruri minerale. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L.

K. B2. întrebuinţări. acid pantotenic. frunzele se separă de tulpini. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. diuretice şi colagoge. săruri minerale. acoperite cu frunze opuse. lung şi ramificat. în locuri cultivate şi necultivate. antidiabetice. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. prinse de tulpină printrun peţiol lung. pe marginea apelor. carotenoide. Urzica creşte pretutindeni. clorofilă.Descriere. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. Atunci. Răspândire. Tulpini drepte. iar cu dreapta se strujesc frunzele. deasemenea glucide. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. La bază frunzele sunt cordate. dinţate pe margini. Imediat după cosire. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. recoltare. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. hemostatice. la vârf ascuţite. Frunzele conţin vitaminele C. când planta creşte în masă. se coseşte. cu 4 muchii. de culoare albicioasă. . aşezate la subsuoara frunzelor superioare. Organul utilizat. cilindric. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. Compoziţie chimică. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. în şanţuri pe lângă drumuri. Florile sunt de culoare verzuie.

VERIGAR .VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.

Răspândire. siropul. eliptice. derivaţi de kemferol. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. Frunze opuse. cu nervuri ascuţite. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. recoltare. poligame. frecvent terminaţi cu un ghimpe. tare. Organul utilizat. glabre. printre arbuşti. lemn cu alburn gălbui. Fructele conţin antraderivaţi. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. greu. Sămânţă ovoidală. ramnoxantozida (frangulozidă). negre cu gust dulceag-amărui. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. cvercetol şi ramnetol. pectine. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). aspră. întrebuinţări. Se mai conţin flavonozide. recoltate la maturitate. pe margini crenatserate. Flori verzi-gălbui. deasemenea zaharuri.Descriere. în lunci umede. . frangula-emodolul. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Fructe. mici. Lujerii cenuşii. Decoctul. Arbust cu scoarţă brună. ce se exfoliază în inele. durament roşcat. drupe sferice. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului.

VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97. VETRICE .

întrebuinţări. o sesquiterpenă amară. garduri. Planta creşte în zona de şes şi deal. recoltare.Descriere. Conţine ulei volatil. deasemenea. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. Organul utilizat. acid cafeic. rădăcini adventive. Datorită prezenţei tuionei. Flori galbeneportocalii. glabră. în fâneţe. penat-sectate. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. cele inferioare lung-peţiolate. adânc-serate. Frunze alterne. lunci mai uscate. infuzia. cu rizom noduros. Tulpină erectă. malurile râurilor. flavone. excitante ale funcţiilor digestive. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. Compoziţie chimică. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. cilindrică. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. grupate în calatidii. emenagoge. pe lângă drumuri. superioare scurt-peţiolate. locuri necultivate. perenă. glabre. Răspândire. Plantă erbacee. . Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. pe ogoare.

VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98. VÂSC .

apoi pe brad. Frunzele opuse. Organul utilizat. tei. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. groase. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. străbătute de 5-6 nervuri paralele. şi un principiu toxic respirator. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. Răspândire. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. pieloase. întrebuinţări. ramificate de mai multe ori. frasin. mesteacăn. Compoziţie chimică. dar toxic pentru inimă. trandafir. salcâm şi plop. recoltare. fără peţiol. aritmie şi tahicardie. . Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. arţar.Descriere. deoarece produsul este foarte toxic. sunt cele care cresc pe măr şi păr. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. cilindrice şi groase.

VINĂRIŢĂ .VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.

infundibuliformă. lung. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. sunt dispuse verticilat. Organul utilizat. Frunze lanceolat-eliptice. înalte de 15-25 cm. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. tanin. substanţe amare. Răspândire. recoltare. mici (4-6 mm). subţire. ramificat. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. Flori albe. substanţe minerale. acid nicotinic. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. ulei volatil. afânate. În doze mari este toxică.Descriere. grupate în cime laxe. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. glabre. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. Compoziţie chimică. perenă. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. Plantă erbacee. pe soluri fertile. verde. glabre. corolă gamopetală. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. întrebuinţări. suficient de umede. cu 4 lacinii. . Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. rizom orizontal. ameţeli. caliciu redus la o margine îngustă. ulei gras. sesile. uninerve. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad.

VOLBURĂ . Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L.

subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. . Tinctura are proprietăţi laxative.Descriere. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. substanţe tanante şi minerale. pe lângă drumuri. se scutură de pământ. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. arsuri. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. Flori albe sau slab roze. câmpuri. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. vitamina C. Ele sunt plăcut mirositoare. provoacă un scaun unic. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Compoziţie chimică. grădini. ca colici sau vomismente. perenă. axilare. recoltare. solitare. neînsoţit de fenomene secundare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. Plantă erbacee. are un rizom lung. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. furuncule. locuri necultivate. cu urechi mici la bază. volubilă. Organul utilizat. abundent. În uz extern pentru vindecarea de răni. hastate sau sagitate. în formă de pâlnii. întrebuinţări. lung pedunculate. Răspândire. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare.

ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. ZMEUR . Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101.

Compoziţie chimică. umede. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. după ce s-a luat roua. recoltare. care poartă muguri florali. recoltate pe timp uscat. întrebuinţări. dar ele sunt mai aromate. Se produce sirop de zmeură. Fructele de zmeur conţin oze. vitamine din grupul B. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. sol bogat. Arbust ramificat ghimpos. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. caroten. Organul utilizat. Florile albeverzui. acizi organici. acoperiţi cu ghimpi subţiri. În al doilea an ei se lignifică. antociane. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. substanţe tanante. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. mai acre ca la cea cultivată. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. C. Răspândire. imparipenate cu foliole ovate. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare.Descriere. . care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. Frunze alterne. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature.

Cărpiniţă .Crambe tataria Sebeok 12.Rindera umbellata ( Waldst.Alnus incana (L.Dentaria glandulosa Waldst. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC.Jurinea stoechadifolia (Bieb.) Gaertn.) Bunge Familia Brassicaceae 11.Centaurea thirkei Sch. Hodolean ţăţăresc . Rinderă umbelată .Carpinus orientalis Mill. Colţişor glandulos . Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. . Fil.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Arin negru .) Moench 9.Alnus glutinosa (L. 3. 4. Arin alb . Familia Boraginaceae 10.) DC 5. Albăstrea thirke . Bip. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. 2. Familia Betulaceae 7.Doronicum hungaricum Reichenb. Iarba-ciutei .) Takht. Iurinee lavandifolie .et Kit. Familia Berberidaceae 6. 8.et Kit.

18. Urechelniţă . Lehm. ex Adams Familia Celastraceae 21. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess).Panazburătorului 15.Astragalus dasyanthus Pall. Familia Crassulaceae 25. .Eremogone rigida (Bieb.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Zăvăcustă .) Fenzl. 16. Lunaria annua L.Dentaria quinquefolia Bieb.) Bess 20. 24. . Iarba. Colţişor pentafoliat . 19.et C. 14. Andrz. B.) Hornem Familia Convolvulaceae 23.ex DC. Vonicer pitic .Convolvulus lineatus L.) Fenzl. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. Studeniţă rigidă .Euonymus nana Bieb.Lunaria rediviva L. Familia Caryophyllaceae 17. Lopăţea .osului . Familia Cistaceae 22. Familia Fabaceae 26.Helianthemum canum (L.13. Volbură lineată .

Popâlnic .Genistella sagittalis (L. Grozamă . Sugătoare .Trifolium pannonicum Jacq. Trifoi panonian .Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35.Astragalus pubiflorus DC. Coronişte elegantă . . Familia Ranunculaceae 38. 39.Paeonia peregrina Mill. Mălin comun . Bujor-de-pădure .Rhamnus tinctoria Waldst.Coronilla elegans Panc.Scutellaria supina L. 30. Dumbravnic .Genista tetragona Bess.Padus avium Mill. Dediţel mare . Familia Monotropaceae 34.et Kit.Melittis sarmatica Klok. Familia Rhamnaceae 37.et Kit.Verigariu . Drobişor tetramuchiat .)Gams. 40. 33. Nemţişor fisurat . Nufăr alb .Nymphaea alba L. Mirgău pitulat .Delphinium fissum Waldst. Familia Paeoniaceae 36. Coşaci pubiflor . Păducel pentagin . 31.27. 42. Familia Rosaceae 41.Hepatica nobilis Mill. 28.et Kit. 29.Crataegus pentagyna Waldst.Pulsatilla grandis Wend. Familia Lamiaceae 32.

VItis sylvestris C. fil. 56. Familia Rutaceae 45. Tulichină .dobrogea . 53. 55.Galanthus elwesii Hook. . Familia Scrophulariaceae 46.Gmel.Galanthus nivalis L.43. Scoruş .Leucojum aestivum L.Digitalis lanata Ehrh. Ghiocel nival . Familia Alliaceae 51. Mutulică . Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.Dictamnus gymnostylis Stev. Cornaci .Scopolia carniolica Jacq. Frăsinel gimnostil .de. Păr.Daphne mezereum L.Galanthus plicatus Bieb.Pyrus elaeagrifolia Pall.Trapa natans L. 54. Viţă-de-pădure . Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.Sorbus domestica L. Degetar lânos . Familia Trapaceae 49. Ghiocel plicat . Familia Solanaceae 47. Familia Vitaceae 50. Ghiocel elvez .C. 44. Ghiocel bogat .et Kit. Familia Thymelaeaceae 48.

Gladiolus imbricatus L. 61. Familia Melanthiaceae 65.) F. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. 66.) Druce . Kunze Familia Orchidaceae 68. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58.) Spreng. Brânduşă fomin .Familia Cyperaceae 57. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Familia Iridaceae 62. Brânduşă trifilă .Iris pontica Zapal. Săbiuţă imbricată . Stânjenel pontic . Luşca ambiguă . Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Lalea pestriţă . Fil.Fritillaria meleagroides. Et Schult.Colchicum triphyllum G.Colchicum fominii Bordz. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar. 63.W. Familia Liliaceae 64.Ornithogalum amphibolum Zahar. 67. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Patrin ex Schult.

69. Mlăştiniţă purpurie . 76. Familia Poaceae 78. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. 77.) Rich.Orchis purpurea Huds. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L.Epipactis palustris (L.Orchis palustris Jacq.Ephedra distachya L.Orchis morio L. 79.) Trin.) P. Poroinic palustru .F.) Fritsch 70. 81. Familia Orchidaceae 72. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Hunt et Summerhayes 73. . Poroinic-de-mai . Cârcel . Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.Chrysopogon gryllus (L.Dactylorhiza majalis (Reichenb. Firuţă diversicoloră . Poroinic purpuriu . Sadină .Epipactis purpurata Smith 75. Mlăştiniţă palustră .Poa versicolor Bess. Seslerie heufler . Alexeenko 80. 71.) Crantz 74.Sesleria heufleriana Schur. Untul-vacii .

) H.Salvinia natans(L.) Newm. Familia Salviniaceae 90. Peştişoară .) Roth Familia Ophioglossaceae 89. Familia Athyriaceae 84.Athyrium filix-femina (L. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm. Năvalnic .PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.) All.P.Fuchs 88. Ferigă cartuziană .Ophioglossum vulgatum L. Spinarea-lupului . 86.) Newn.Thelypteris palustris Schott .) Newm. Familia Dryopteridaceae 87. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L. Limba-şarpelui .Phyllitis scolopendrium (L. Ferigă palustră .) Roth 85. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.Dryopteris carthusiana (Vill. Familia Thelypteridaceae 91.

Ardei – Capsicum annuum L. Angelică – Angelica arhangelica L. 16. 12. Cicoare – Cichorium intybus L. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. Albăstrele – Centaurea cyanus L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. 13. 23. 22.) Elliot 9. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 5. Arin – Alnus incana Moanch. 19. Alun – Corylus avellana L. 20. Coacăz – Ribes nigrum L.CUPRINS 1. Corn – Cornus mas L. 21. 4. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. 17. 2. 14. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 7. 3. . Cerenţel – Geum urbanum L. 24. 10. 8. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. 6. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Ciuboţica cucului – Primula veris L. 18. 11. 15. Brusture – Arctium lappa L. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill.

26. 32. 28. 30. 37. 33.25. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Iarbă mare – Inula helenium L. Dentiţă – Bidens tripartita L. (B. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Leurdă – Allium ursinum L.verrucosa Ehrh. 29. Mur – Rubus caesius L. 27. 41. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L.Humulus lupulus L. Feciorică – Herniaria glabra L. 49. Hamei .Hedera helix L. Drăcilă – Berberis vulgaris L. 42. 47. 44. Ienupăr – Juniperus communis L. Iarbă roşie . . Mălin – Padus avium Mill. (Matricaria chamomilla L. 34. Iederă . Izmă bună – Mentha piperita L. 31. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 38. Meyt 35. Frag – Fragaria vesca L. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. 46. 36. 39. Mesteacăn – Betula pendula Roth.) 50. Gălbenele – Calendula officinalis L. 40. Mărar – Anethum graveolens L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L.. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. Muşeţel – Chamomilla recutita L. 43.) 48. 45.Polygonum persicaria L. Măceş – Rosa canina L.

Pelin – Artemisia absinthium L 60. 65. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L.51. 75. 59. Scoruş – Sorbus aucuparia L. 66. Obligeană – Acorus calamus L. 53. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. 74. Pochivnic – Asarum europaeum L. Rostopască – Chelidonium majus L. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Porumbar – Prunus spinosa L. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. 56. Roiniţă – Melissa officinalis L. (Elytrigia repens (L. 69. 52. 55. . Revent – Rheum palmatum L. Salcâm galben – Sophora japonica L. Podbal – Tussilago farfara L. 54. Roibă – Rubia tinctorum L. 64. 61. 76. 58. Pătlagină – Plantago major L. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. Porumb – Zea mays L. Negrilică – Nigella sativa L. 70. 72. 57. 68. Odolean – Valeriana officinalis L.B. 73. Salcie – Salix alba L. Pir – Agropyron repens P. 67. Salvie – Salvia officinalis L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L.) Nevski ) 62. 63. 71. Sclipeţi – Potentilla erecta L.

Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Sporici – Verbena officinalis L. . 93.77. 101. Tei – Tilia cordata L. Vâsc – Viscum album L. Sovârv – Origanum vulgare L. Stejar – Quercus robur L. 91. Vinariţă – Asperula odorata L. 100. 84. 80. Sulfină – Melilotus officinalis L.Volbură – Convolvulus arvensis L. Vetrice – Tanacetum vulgare L. 78. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. 98. Ştevie – Rumex confertus Willd. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 90. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. Soc – Sambucus nigra L. 82. Sunătoare – Hypericum perforatum L. 92. 81. 89. Zmeur – Rubus idaeus L. 87. 86. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. Troscot – Polygonum aviculare L. 94. 99. 85. 97. Verigar – Rhamnus cathartica L. 88. 95. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. 83. 96. Urzică – Urtica dioica L. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L.

Chişinău. MD-2001. 022 577930. Bulgară 33/1. tel. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. . Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful