Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. tel. şi afaceri agricole rurale. www. . vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str.cnfa. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA.md . recoltare. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. MD-2001. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. Chişinău.org). Bulgară 33/1. Beneficiarii PDBA includ micii producători. 022 577930.cnfa. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial.

cu ierbarul. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. · condiţiile de sol. · expoziţia şi lumina. · altitudinea influenţează puternic . diapozitive. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Pe terenurile cu expoziţie sudică. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. carte.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică.

înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte.momentul optim de recoltare. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. La şes. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. Ei se culeg numai cu mâna. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. ciupindu-se mugurii de . În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). plug. rizomilor. hârleţ. După aceasta ele se scutură bine de pământ. mugurii plesnesc şi se alungesc. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. în funcţie de forma lor. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. Aceste organe se formează toamna. furcă). se înlătură părţile necorespunzătoare. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. Recoltarea mugurilor foliari. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. unele numai prin spălare. în mod diferenţiat.

În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. În general. cât şi în timpul înfloririi (tei. albăstrele). are loc primăvara. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. iar celelalte pe vreme cu soare. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. deşi. afin). însă în nici un caz mai târziu. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. ea variază însă de la specie la specie. în general. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. muşeţel. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. De asemenea. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. Recoltarea frunzelor.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. pătlagină. adică în boboc (salcâmul japonez). operaţia fiind neeconomică pentru culegători. adică după ce floarea s-a trecut. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. zmeur). Recoltarea frunzelor se face cu mâna. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime.

Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. pe vreme uscată şi de obicei însorită. în general. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. ienupăr). în buchete. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. cu piepteni speciali. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. în cazul fructelor cărnoase (afin.. soc. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. se recoltează întregi. cu ajutorul secerii.este în jurul prânzului. cu foarfeca. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. Florile. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. adică cu petale. lipsită de ramuri cu frunze. când plantele au crescut prea înalte. împreună cu ramurile. albăstrele). Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. astfel. când seminţele sunt deplin dezvoltate. iar în . sepale etc. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere.

pe de altă parte.cazul când fructele. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. iar. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. deoarece. care le conţin sunt dehiscente. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. pe de o parte. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. fără umiditate şi cu soare. cele cu muşchi sau alge. Recoltarea scoarţei. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. organele ce conţin uleiuri volatile. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. Cu vârful briceagului. după cum am precizat mai sus. înnegrite şi cu resturi de lemn. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. care prezintă crăpături şi îngroşări. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. cu excepţia. înainte de desfacerea lor spontană. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini.

Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . precum şi a impurităţilor. Uscarea produselor vegetale. la frunzele de afin. bucăţile de pământ.organele (părţile) de plantă . .corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte.străine organice şi minerale. Astfel. . exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. praful. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. rogojini. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii..corpurile străine minerale sunt nisipul. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. pietricelele. paie etc. resturile de tulpini. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. Astfel. De asemenea. Corpurile străine organice. constituie impurităţi.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. fragmente de nuiele. de pătlagină şi de graminee. care pot fi: .

folosite. şi artificială. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. Uscarea la soare.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Ea începe în momentul recoltării plantei. textura şi conţinutul în apă al acestora. şi anume: naturală. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. la soare sau la umbră. . iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă.

şi în special se vor crea posibilităţi de . Uscarea la umbră. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. reparate etc. văruite. şoproane. muguri. scoarţe. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. orice încăperi goale. fructe sau seminţe. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. etc. magazii. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. şcolilor. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează.ale plantei ca: rădăcini. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. al căror conţinut este mult mai stabil. rizomi. curăţite. rogojini sau coli de hârtie. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. şuri. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor.

seminţele. rădăcinile). produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Frunzele rămân verzi. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. mai ales la suprafaţă. fructele. florile îşi păstrează culoarea naturală. din care cauză îşi modifică aspectul. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Datorită pierderii apei. produsul suferă o serie de modificări. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. uneori pierzându-şi complet valoarea. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. . volumul său scade. Uneori. Uscarea artificială. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. în timp ce frunzele. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Prin uscare. florile şi părţile aeriene se zbârcesc.aerisire continuă. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere.

părţi aeriene. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal.) sau la export. De asemenea. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. greutatea neto şi împreună cu . Operaţia se face manual la flori. unele flori şi chiar unele frunze. pământul fin şi nisipul. depreciindu-se calitativ. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. frunze. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. denumirea produsului vegetal. aşa cum sunt cerute de industrie. pergaminate. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. farmacii etc. rădăcini. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. site şi anumite mori.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă.

scoarţele. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase.ambalajul. fiind astfel . uscate. De obicei însă. Conservarea produselor vegetale. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. După ambalare. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. denumirea produsului vegetal. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. bine aerisite. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. indiferent de măsurile luate. după un timp îndelungat. Organele subterane. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. numărul partidei. luna şi anul recoltării. în cazul când nu pot fi expediate imediat. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. numărul partidei.

benzină. insecte. nu este permis să se depoziteze petrol. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. . ghiocei. baloturile etc. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. În încăperile depozitului cu produse vegetale. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. În depozite.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate.). Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. etc. Sacii. Această bogăţie trebuie însă păstrată. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. La fel se procedează şi cu cele aromatice. Fără o grijă permanentă. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic.

plop). În cazul muşeţelului. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. Culesul nu trebuie făcut total.lăcrămioare). pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. însă îndată ce ele . se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. Azi. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. Atunci când se culeg florile. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. iar recoltarea lor este interzisă.

pericolul de dispariţie este mai mare. florile şi seminţele. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. În acest caz. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. omag) şi în general la plantele perene. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. pericolul dispariţiei lor este mic. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. cu atât mai multe.

a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. comună. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. Oamenii.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. cât şi a normativelor corespunzătoare. ci să fie bine organizată. . raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie.

ALBĂSTRELE . Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L.

Descriere. culese eventual din greşeală. Florile de pe disc sunt violacee. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. se face înainte de uscare. adânc crestate. tanin. cumarine. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. întrebuinţări. pietroase. mucilagii. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. heterozida centaurina. Mg etc. Răspândire. . temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Tulpina erectă. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. muchiată cu frunze alterne. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. recoltare. Creşte prin locuri uscate. cu corola regulat tubuloasă. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. Eliminarea florilor centrale. Compoziţie chimică. liniare. Florile ligulate. Organul utilizat. În florile marginale se conţin antociane. săruri de K. iar cele marginale albastre.

ALBUMEALĂ .ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.

pe malurile râurilor. substanţe tanante. puternic pubescentă. Răspândire. florile mijlocii sunt tubulare. Tulpina de la bază ramificată. Compoziţie chimică. liniar-alungite. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. ca buruiană în grădini. . Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. Frunze alterne.Descriere. recoltare. Extracţiile uleioase. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. arsuri ale pielii. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. recoltate în tot timpul înfloririi. Planta conţine caroten. flavonozide. acoperite cu perişori cenuşii. Creşte în lunci inundabile. Inflorescenţa – paneraşe. întrebuinţări. Organul utilizat. rezine. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. cele ligulate – filiforme. ulei volatil. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. obţinute din părţi aeriene de albumeală.

Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN .

mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. la marginea pădurilor de fag. întrebuinţări. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. Organul utilizat. fertile. în straturi subţiri. recoltare. Răspândire. Creşte în păduri de câmpie şi deal. Arbust cu frunze obovate. mărind rezistenţa capilarelor. uneori tubuloasă. pe dos păroase. alterne. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. mai ales pe nervuri. afânate. pe margini inegaldublu-serate. Uscarea artificială până la 500C. . cu margini laciniate. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică.Descriere. Florile mascule în amenţi. Uscarea se face la umbră. Frunzele verzi. Compoziţie chimică. pe soluri calcaroase. iar florile la înflorire. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă.

ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4. ANGELICĂ .

fistuloasă. cu zimţi. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. este robustă. întrebuinţări. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna.Descriere. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Creşte în apropierea apelor curgătoare. dacă este nevoie. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Organul utilizat. oze. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. pe locuri adăpostite şi însorite. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. stomahice şi carminative. substanţe tanante. . cu foliole ovate. Compoziţie chimică. de culoare galbenăverzuie. inegal serate. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. stimulente. Uscare artificială. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. recoltare. Răspândire. Plantă erbacee. cilindrică. la 35400C. bianuală sau perenă. Florile sunt grupate în umbele globuloase. Se scutură de pământ şi.

ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5. ARDEI .

Ovar bilocular. nevralgice. localizată în celule secretoare separate. Flori albe. de culoare verde închis. Frunze alterne. ramificată. recoltare.Descriere. ovale. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. cu marginea întreagă. Compoziţie chimică. care nu produc vezicaţii. Răspândire. Organul utilizat. carotenoide. Plantă ierbacee. acuminate. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. destul de mari. Astăzi se cultivă în Europa. de care depinde culoarea fructelor. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). anuală. acid ascorbic etc. cu gust iute sau dulce. arzător este imprimat de capsaicina. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. . Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. lumbago. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. cu tulpină sufructescentă glabră. Gustul iute. întrebuinţări.

ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .

. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. Răspândire. cele feminine fără periant. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. Flori mici. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. verzi-închise. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. . iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. ovate sau ovat-eliptice. grupate în amenţi. Arbore cu coroana îngust ovată. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. ovale de culoare brună. ovallanceolate. glabre. Compoziţie chimică. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. are acţiune antidiareică. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. recoltare. Frunze ovale. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. pe cea inferioară – verzi-mate.Descriere. Organul utilizat. cu marginea zimţată. pe partea superioară strălucitoare. întrebuinţări. Fructe – nucule cu aripioare.

Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. ARMURARIU .

flavonozide. Fructele sunt achene cu papus. Răspândire. cu gust amărui. glucide. recoltare. cu rol benefic în procesele de oxidare.. saponozide. . spinoase. K. efort prelungit. spinoase. glabră sau slab tomentoasă. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. acizi organici. hepatite cronice. ciroză hepatică. după căderea frunzelor. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. ramificată. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. întrebuinţări. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. Se usucă. treieră şi selectează. uneori. surmenaj intelectual. La noi se întâlneşte numai în culturi. anuală sau bienală cu tulpină erectă. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. Organul utilizat.Descriere. ulei volatil. lipide. histamină. Fructele mature se recoltează dimineaţa. apărând spontan în sudul ţării. prin tăierea antodiilor. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. pe soare. Frunzele sunt mari. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. Compoziţie chimică. de culoare galbenbrună. Plantă erbacee. E. de aceea este indicat în stări de oboseală. vitamine C. mucilag.

ARONIE .) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.

Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. . Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. Organul utilizat.Descriere. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. substanţe tanante. primăvara verzi-întunecate. mai întâi ca decorativă. suculente. vitaminele C. Se pot usca. Compoziţie chimică. E. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. recoltate la maturitate. întrebuinţări. Termenul de păstrare până la 2 luni. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. carotenoide. PP. peţiolate. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. cu marginea dinţată. apoi şi medicinală. zaharuri etc. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. Răspândire. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. microelemente. acizi organici.

BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9. BRUSTUR .

Se usucă la umbră într-un singur rând. depurativă. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. Organul utilizat. . Flori purpurii în calatidii globuloase. cărnoasă. hipoglicemiantă. întâlnită pe terenuri necultivate. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. ulei volatil. Plantă erbacee. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. pe lângă garduri.Descriere. acid cafeic. căilor ferate. Răspândire. zăvoaie inundabile. sudorifică. Compoziţie chimică. recoltare. cu o rădăcină puternică. Tulpina cilindrică. bienală. coleretică. brună. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Uscarea artificială la 35500C. lactone etc. Acţiunea diuretică. întrebuinţări. vitamine din complexul B. păroasă se formează în anul al doilea. pe marginea drumurilor.

CASTAN .CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10.

cu numeroşi ghimpi. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. mult ramificat. Fructul este o capsulă cărnoasă. de culoare brună. nisipoase. Răspândire. flebitelor şi hemoroizilor. florile culese în zilele senine. Arbore înalt de 20 . Castanele conţin saponozide. sferică. întrebuinţări. iar cea artificială. recoltare. albumine. lucioşi şi frunze opuse. erecte. Florile reunite în panicule compuse.30 m. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. lung peţiolate. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. ce se utilizează în tratamentul varicelor.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. Preferă soluri profunde. Seminţele sunt bogate în amidon. sub 650C. Uscarea se face în camere bine ventilate.Descriere. când 50 . Castanele servesc la extragerea escinei. digitatcompuse. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. cu un ritidom solzos. . care se recoltează toamna la completa lor maturitate. Organul utilizat. ulei gras. derivaţi cumarinici şi flavonici. terminale.

CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11. CĂLIN .

acizii clorogenic. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. întrebuinţări. substanţe tanante. apoi cenuşie. Fructe. roşii. ursolic. Scoarţa se recoltează primăvara. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. recoltare. rezine. de asemenea diuretic şi sudorific. pectine. Compoziţie chimică. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. C. Flori albe. fructele – vitaminele C şi P.Descriere. păduri de luncă. drupe sferice. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. Uscarea se face la soare. toamna se colorează în roşu. după uscare pedunculii se înlătură. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. saponozide triterpenice. săruri de K. grupate dens în cime umbeliforme terminale. Creşte pe soluri bogate. Tulpini cu scoarţă netedă. . reavăn-jilave până la umede. se usucă artificial la 6080oC. glucide. hipotensiv. caroten. cofeic. Frunze lat-ovate. trilobate. tufărişuri de pe malul râurilor. galben-brună. Organul utilizat. prin păduri şi tufărişuri. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. la pornirea în circulaţie a sevei. Scoarţa conţine vitaminele K. carotenoide. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Răspândire.

Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12. CĂTINĂ .CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L.

pe prundişurile din lungul râurilor. . În vederea conservării vitaminei C. Răspândire. iar cele femele în raceme. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. P. întrebuinţări. ovoide. acid folic. Frunze alterne. B2. întregi. drupe "false". existenţi în fructele de cătină. izlazuri. pe nisipuri şi pietrişuri. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. recoltare. coaste pietroase. Compoziţie chimică. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase.Descriere. scurt peţiolate. PP. Fructele conţin acid ascorbic. carotenoide. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. cenuşii-argintii. portocalii. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. Sucul apos. Flori galbeneruginii. filtrat şi îndulcit cu zahăr. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. Organul utilizat. ulei. vitamine E. arsurilor şi în ginecologie. la o temperatură de 70800 C. Lujerii anuali solzoşi. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. Fructe. liniar-lanceolate.

CERENŢEL .CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.

Descriere. După scoatere din pământ se scutură. Răspândire. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. . rezine. Se mai conţine heterozida geozida. ramificată. se spală într-un curent puternic de apă. vivace cu un rizom cilindric. pune în libertate eugenol. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. recoltare. din care îşi iau naştere numeroase radicele. mucilagii. solitare. Plantă ierbacee. Tulpina dreaptă. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. apoi se usucă. se curăţă de părţile aeriene. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. acid galic şi elagic. Compoziţie chimică. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. Planta conţine substanţe tanante. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. Flori de culoare galben-aurie. păduri şi luminişuri. care. se lasă câteva zile la zvântat. întrebuinţări. prin hidroliză. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. CICOARE . Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14.

luminişuri. inulină. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. recoltare. în poienele din pădure. . principii amare. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. Florile sunt de culoare albastră-azurie. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Planta este prezentă în câmpie.Descriere. spiralată. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. depurative. prin pagişti. cele tulpinale sunt sesile. muchiată. Organul utilizat. colină. cavă în interior şi pubescentă. Se spală într-un curent de apă. Răspândire. flavonozide. Compoziţie chimică. Tulpina floriferă. este verdedeschisă. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. tanin. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. ulei volatil. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. subţire. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. în faneţe. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. în poduri cu tablă. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. constipaţii cronice. substanţe minerale. dezvoltânduse abia în anul al doilea. diuretice. se usucă la soare. deasemenea în obezitate. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange.

CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15. CIMBRIŞOR .

alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). cu marginea întreagă. glabre. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. întrebuinţări. îndeosebi în medicina infantilă. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. nisipoase. . de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. rezine. păroase. cu ramuri culcate la pământ. de formă ovală. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. flavone. diuretice şi antivirale. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. antispastic şi coleretic. Plantă vivace. Creşte pe soluri aride. de culoare verde-roşiatică. acizi cafeic şi rozmarinic. antidiareice. Răspândire. pietroase. la începutul înfloririi. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. opuse. Are. în fâneţe de pe dealuri. recoltare. ca stomahic. cu expoziţie sudică.Descriere. Frunze mici. frunzele prezintă nişte puncte transparente. Organul utilizat. Compoziţie chimică. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. Privite în zare. care prind rădăcini. în tratamentul tusei şi al gripei. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. tanin. ajungând până în zona muntoasă. acid ursolic şi oleanolic.

Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU .

recoltare. Spania. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. flavonozide. Moldova. alungit romboidale. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Algeria. extract fluid în tuse. un principiu amar. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor.Descriere. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Frunze mici. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Fructe . Portugalia. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Bulgaria. . Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C.nucule elipsoidale. întrebuinţări. Franţa. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Ungaria. bronşite şi tuse convulsivă. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. ovate sau lanceolate. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. România. Caliciul este tubular. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Germania. Răspândire. acid cafeic. Organul utilizat. antimicotice şi antihelmintice. Compoziţie chimică.

CIUBOŢICA CUCULUI .CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

Organul utilizat. ulei volatil. peţiol aripat. poieni. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. flavonozide. grupate într-o umbelă simplă. subţiri. ramificate la vârf. Se spală într-un curent de apă. S-au mai izolat: amidon. comună prin pajişti. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. cu suprafaţa reticulată. Răspândire. lunci. substanţe tanante. recoltare. fâneţe. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. enzime. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. întrebuinţări. Compoziţie chimică. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. sub formă de decoct. livezi. Se usucă la umbră într-un singur strat. marginea crenată sau ondulată. lung. dese. păşuni însorite.Descriere. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. . vârful obtuz. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Uscare artificială la 35 – 400C. zaharuri. bine aerisite. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. săruri minerale. luminişuri de pădure.

COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18. COACĂZ .

. colite). negre. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. erecte. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. bace sferice. caroten. Fructe.Descriere. nefrite şi pielonefrite. din părţile nordice. recoltare. întrebuinţări. gastrite. în afecţiuni hepatobiliare. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. deasemenea flavonozide. substanţe tanante. cordiforme. zăvoaie. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. zaharuri. Frunze subrotunde. B6. Compoziţie chimică. prin păduri şi tufişuri. B2. în regiunile deluroase şi muntoase. Organul utilizat. gust dulceag. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. siropuri vitaminice. Răspândire. Flori verzuiroşcate. microelemente. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. Arbust tufos cu rădăcini adventive. neregulat-dublu-seraţi. cu 3-5 lobi triunghiulari. P. lunci. acizi organici. recoltate la maturitate. ateroscleroză. K. Tulpini viguroase. Ca produs vegetal se folosesc fructele. Fructele conţin vitaminele C. negricioase. Din fructe se pregătesc specii. dispuse în raceme.

COADA CALULUI . Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L.

acizi organici. întrebuinţări. Cele fertile apar primăvara. săruri de siliciu şi potasiu. recoltate vara. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. Plantă perenă. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. vitamina C. caroten. cu coaste evidente. prescris ca expectorant în bronşite. fără ramuri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. de culoare verdedeschis.tulpinile sterile. ca remineralizant. recoltare. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. bolile de rinichi şi vezică.aspre şi tari. Organul utilizat. Tulpinile sterile apar la începutul verii. pe timp uscat şi însorit. pe terenuri nisipoase şi argiloase.Descriere. Răspândire. substanţe tanante şi amare. . ulei volatil. pe râpe şi la marginea apelor. în tuberculoza pulmonară. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. Compoziţie chimică. flavonozide. de culoare brun-deschisă. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. ramificate verticilat. erbacee.

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20. COADA ŞORICELULUI .

Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Cele bazale sunt mai scurte. Gustul amărui al plantei este dat de lactone.dispuse în corimb. în zile senine şi calde. pubescente. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. acoperite cu iarbă. râpe. păşuni. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. lanceolate. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. Compoziţie chimică. Se mai conţin flavonozide. pe marginea ogoarelor. şi cele cu internodii scurte. în locuri uscate. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. cu internodii lungi. Sub formă de infuzie. 2-3-penate. erbacee cu un rizom lignificat. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. vitamina K. substanţe anorganice. care poartă inflorescenţele. recoltare. iar cele tulpinale mai lungi. Florile albe. cu un număr mare de lacinii. sunt ramificate. care poartă numai frunze. . Răspândire. întrebuinţări. astringent şi aromatic amar. înalte. Frunze alterne. erecte. Plantă perenă. decoct şi specii amare. Datorită achilinei are acţiune coleretică. glucide. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. poiene. Uscarea se face la umbră.Descriere. în strat subţire sau în uscătorii. sectate. din care se dezvoltă stoloni subterani. mărind cantitatea bilei. Organul utilizat. tanin.

Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21. CORN .CORN Denumirea latină: Cornus mas L.

Ramurile tinere verzi. . Scoarţa. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Rezistent la ger. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. acoperite cu peri scurţi. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. co coaste proeminente. margini de pădure. flavonozide şi au acţiune astringentă. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. zăvoaie din zona de deal. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. des formează desişuri cu alţi arbuşti. se cultivă. pectine. întrebuinţări. iar fructele – la maturizare deplină. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. recoltare. Fructele conţin acid ascorbic. Creşte spontan prin tufişuri. antidiareică şi antidizenterică. Compoziţie chimică. mai târziu glabre. care se deschid înaintea frunzelor. tanin. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele.Descriere. Organul utilizat. Răspândire. secetă. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug.

COŞACI . Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall.

printre arbuşti de stepă. stenocardie. obţinută din produsul vegetal. imparipenat-partite. acizi organici. Plantă perenă. are acţiune hipotensivă.Descriere. săruri minerale. insuficienţe cardio-vasculare. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. mucilag. Frunze alterne. Compoziţie chimică. întrebuinţări. desişuri nu formează. Planta se întâlneşte rar. sedativă şi diuretică. nefrite acute şi cronice. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. Uscarea se face la umbră. pubescente. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. amidon. Florile galbene. Creşte în poiene. erbacee cu un rizom gros. în văile râurilor şi pantele dealurilor. roşiatice. Răspândire. se utilizează la hipertonie. Organul utilizat. Tulpini erecte. . în strat subţire sau în uscătorii. Infuzia. dilată vasele sanguine. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. cilindric. compuse. pufoase. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. recoltare. grupate în capitule sferice. fără tulpini lignificate. flavonozide.

CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23. CREŢUŞCĂ .

Se usucă în strat subţire. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. pajişti umede. Plantă erbacee. Frunze penate. marginea râurilor. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic.Descriere. Tulpină erectă. şanţuri. recoltate în timpul înfloririi. glabră. stipele mari. . faţa superioară glabră. Răspândire. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. taninuri. spireozid. substanţe minerale. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. de obicei simplă. Organul utilizat. Compoziţie chimică. cea inferioară albpăroasă. unghiulară. pe margine serate. artificial la temperaturi până la 350C. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. avicularină. rizom orizontal. produsul are acţiune antireumatismală. întrebuinţări. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. ceruri. recoltare. gaulterozidă etc. Planta creşte prin zăvoaie. vanilină. perenă. roşcată. filiforme. noduros din care pornesc rădăcini adventive. închis serate. flavonoide.

CRUŞIN .CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.

mlaştini. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. comun la câmpie şi dealuri. de formă ovală. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. întrebuinţări. în compoziţia speciilor depurative. substanţe amare. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. lucitoare. netede şi lucitoare. deoarece sunt sărace în principii active. . apoi de culoare roşie. Organul utilizat.Descriere. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. în funcţie de doză. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. acidul ascorbic. pe malul apelor. zăvoaie. ascuţite la vârf. Flori mici. Planta creşte în păduri de luncă. cu marginea întreagă. recoltare. la început verzi. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. Frunze alterne. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. de culoare albverzuie. Au mai fost identificate saponozide. Răspândire. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. precum şi împotriva hemoroizilor. Fructe globuloase. Sunt uscate pe cale naturală. mucilagii. Scoarţa este netedă. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini.

Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25. CUCURBEŢICĂ .CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L.

se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor.Descriere. lung-peţiolate. substanţe amare. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. Compoziţie chimică. alantoină. Frunze alterne. ramificat. rezine. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. recoltare. Planta creşte prin semănături. pe malurile râurilor. marginea pădurilor şi drumurilor. întrebuinţări. poiene. Planta se mai utilizează în anorexie. vii. plăgi greu vindecabile). Tulpină simplă. Plantă erbacee. ventriculate la bază. tufărişuri. alcaloizi. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. Fructul globulos. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Planta conţine acizi aristolochici. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. . dureri premenstruale şi ca antiinflamator. crânguri. erectă cu noduri. galben-brun. perenă cu rizom scurt. cordiforme sau ovattriunghiulare. Organul utilizat. nevroze. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. flavonozide. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. posedă acţiune purgativă drastică. de la care pleacă rădăcini adventive. Flori tubuloase. tanin. cu vârf obtuz şi aspect pielos. Răspândire. de culoare verde pal cu tentă gălbuie.

DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

uşor laxative. întrebuinţări. . Fructe – achene turtite. cu foliole involucrale foliacee. Nu are flori marginale ligulate. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. flavonozide. râurilor.Descriere. Tulpină erectă. 3-5 lobate. şanţuri umede. sudorifice. fântâni. substanţe minerale. mucilagii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. peţiol de obicei aripat. pe lângă izvoare. ramificată. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. glabre. recoltate până şi în timpul înfloririi. înaltă până la 100 cm. glabră. în zona de margine a lacurilor. slab-păroase sau glabre. Compoziţie chimică. Răspândire. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. acid ascorbic. ulei volatil. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. anuală cu rădăcină rămuroasă. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. uneori fusiformă. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. gălbui-brunii. sedative. Frunze opuse. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. Plantă ierbacee. cele interne alungit-ovate. substanţe tanante. locuri ruderale umede. Organul utilizat. finspinoase pe colţuri. recoltare. incisserate. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. deasă.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ .FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.

Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. buruienişuri de depresiune. de culoare verde-închis. Pe spatele acestor aripioare. constituie unul din cele mai bune tenifuge. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. Deoarece. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. sporadică în molidişuri. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. Planta creşte în păduri de foioase. Plantă ierbacee. întrebuinţări. de-a lungul nervurei.Descriere. denumite global filicină. indigene. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. tufărişuri. Răspândire. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. târâtor. locuri umbrite. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. naturale. Organul utilizat. Compoziţie chimică. În secţiune. recoltare. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. vivace cu un rizom gros. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. .

Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. FRAG DE PĂDURE .

Flori albe. care devine zemos. aromat. zaharuri. acizi organici. depurativ. cu pediceli păroşi. lungpedunculate. lungacuminate. fâneţe. recoltare. dispuse în cime. pe faţă brun-roşcate. B1. Stipele lanceolate. Organul utilizat. achenă înfiptă în receptacul. reglor hepatic. pe dos alipit-păroase. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. Fructele se folosesc proaspete. păduri rărite. substanţe tanante. tipul 5. Fructele ca tonic. Stolonii supratereşti târâtori.Descriere. hipotensor. Răspândire. cu foliole ovate. Fruct. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. faţa inferioară scurtpăroasă. în strat subţire. orizontal. B2 . înrădăcinează la noduri. Uscarea se face la umbră. pe margine dinţate. . perenă cu rizom cilindric. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. cistitei. tufărişuri etc. C. Planta conţine vitaminele A. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. flavonozide. săruri minerale. urme de ulei volatil. Frunze trifoliate. întrebuinţări. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. Planta este întâlnită în pajişti. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31. GĂLBENELE .

Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. . Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. Frunze alterne. Organul utilizat. înţepăturilor de insecte. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. recoltare. cele inferioare oblanceolate. coleretică. antiinflamatoare. arsurilor. Se usucă în straturi subţiri. se rup cu mâna. Se mai conţine acidul ascorbic. galbene-portocalii. tanin. ramificată. În paneraşele florale se conţin carotenoide. rănilor. degerăturilor. tubuloase. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. flavonozide. Compoziţie chimică. cu tulpina erectă. substanţe amare. întrebuinţări. întregi. Răspândire. sesile. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. şi din flori centrale sterile. formate din flori ligulate periferice. Inflorescenţele sunt antodii terminale. acizi organici.Descriere. cicatrizantă. de culoare portocalie. Planta posedă acţiune emenagogă. pubescente sau glabre. rezine. prin mai toate grădinile. antispastică. rotunjite la vârf. Plantă anuală sau bianuală. afânate. fără codiţe.

Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32. HAMEI .HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L.

. malurile râurilor. formate din bractee galbenverzui. vivace. tocoferoli. cu rizomi târâtori lungi. Plantă erbacee. acizi fenolici. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. întrebuinţări. Fructificaţiile sunt conuri false. păduri. cordate la bază. crânguri. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. Răspândire. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. acid ascorbic. reunite în jurul unui ax central. cu 3-5 lobi dinţaţi. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. tonic amare. antispastice. cumarine. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. Compoziţie chimică. recoltate când au culoare galben-verzuie. poartă frunze opuse. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. cu bractee. Tulpina volubilă.Descriere. Planta creşte spontan prin lunci. Organul utilizat. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. recoltare. denumit strobil. alcătuind un con globulos.

HOLERĂ (GHIMPE. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. scai) . HOLERĂ (ghimpe. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L.

uneori trilobate. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. anuală cu rădăcină fusiformă. ca antitumoral. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. datorita pubescentei verde albicioasa. sialagog şi diuretic. întrebuinţări. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. pubescentă. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. obovate sau ascutit romboidale. Frunze opuse. garduri. lung obovate. peţiolate. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Plantă erbacee. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. Răspândire. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). Compozitia chimica. taninuri catehice. . urme de ulei volatil.Descriere. Tulpina ramificată. în jurul clădirilor părăsite. Organul utilizat. pe lângă drumuri. recoltare. recoltate în timpul verii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. bsitosterol. saponine triterpenice.

HREAN .HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34.

în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. Fructul – siliculă globuloasă. după uscarea frunzelor. cordate. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. diuretic şi stimulent general. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. Organul utilizat. dereglări de ritm cardiac. ulei volatil. pe lângă garduri şi case de locuit. nefrite. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). prin văi. aminoacizi. vitamine B. cu frunze mari alungit-ovate.C. enzime. în strat subţire sau în uscătorii. stări congestive. enterite. albe. cistite. sau primăvara devreme. Uscarea se face la umbră.Descriere. Flori mici. recoltare. ramificată în partea superioară. alături de glucide. Planta creşte în locuri umede. numeroase. stimulează diureza şi exercită. vivace prin rădăcină pivotantă. groasă. grupate în racem. Hreanul modifică secreţiile bronhice. deasemenea se cultivă. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). întrebuinţări. erbacee. Compoziţie chimică. În doze mici este eupeptic. Răspândire. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. Plantă ruderală. Tulpina dreaptă. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. . săruri minerale.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. IARBĂ MARE .

Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. Acţionează atât ca expectorant. având florile ligulate şi tubuloase. . catar bronhic. lemnoase şi seci. în tusea cronică a bătrânilor. în regiunea pădurilor de deal. sesile. Plantă erbacee.Descriere. recoltare. Răspândire. de cel puţin 2-3 ani. Planta creşte prin fâneţe umede. inulină. Frunzele superioare sunt alterne. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. galbene. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. pe lângă pâraie. Florile formează capitule mari. cât şi ca spasmolitic. în lunci. În pământ are un rizom scurt. întrebuinţări. cărnos. bronşită emfizemică. puternică. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. se îndepărtează părţile aeriene. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. cilindric. lung peţiolate. păroasă şi ramificată în partea superioară. Organul utilizat. se spală într-un curent de apă. ovale şi înconjoară tulpina. perenă cu o tulpină dreaptă. livezi. cu marginea dinţată. saponozide şi terpene. subţiri. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Compoziţie chimică. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice.

IARBĂ ROŞIE . Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L.

înlăturând tulpinile lignificate de la bază. avicularina. lung-acuminate. Răspândire. glabre. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. pâraielor. din zona dealurilor până în cea subalpină. Tecile dens îmbracă tulpina. lanceolate sau oblonglanceolate. pe marginea râurilor. substanţe tanante şi pectinice. Compoziţie chimică. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. acizi organici. recoltate în faza înfloririi. lacurilor. cvercitina. neglanduloase. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. izocvercitina. scurt peţiolate sau sesile. Flori albe sau roşietice. cu perişori alipiţi de suprafaţă. kempferolul. poliholozide. Tulpină erectă. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite.Descriere. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. recoltare. ramificată. anuală. . vitaminele C şi K. rutinozida. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. ulei volatil. Plantă erbacee. Frunzele alterne. des cu pete brune-roşietice. glabră. grupate în spice axilare şi spice terminale. Organul utilizat. întrebuinţări.

IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. IEDERĂ . Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.

Frunze alterne. recoltare. recoltate în faza înfloririi. Compoziţie chimică. migrene. acizi polifenolici. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. Se cultivă în parcuri. caroten. toxic. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede.Descriere. grădini ca plantă decorativă. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. săruri minerale. deasemenea vitamine din grupul B. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. iod legat. în zăvoaie. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Organul utilizat. Răspândire. Liană cu tulpini lignificate. micoze şi alte afecţiuni dermice. astm bronhic. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. deasemenea pe stânci şi ziduri. cu 3-5 lobi triunghiulari. întrebuinţări. dureri de ficat şi stomac. tuse convulsivă. ulceraţii. Frunzele conţin saponozide triterpenice. lipicioase şi persistente. fitoncide. steroli. flavonozide. . viguroase.

IENUPĂR . Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L.

După fecundare. stomahic. aerisite. acizi organici. Florile femele au aspectul unor muguri. antireumatic şi sudorific. recoltare. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. Arbust cu frunze în formă de ace. cu umiditate atmosferică ridicată. la început verzui. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. Compoziţie chimică. încă verzi şi care formează producţia anului următor. apoi negre-albăstrui. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. Organul utilizat. în primă fază. în rarişti şi margini de păduri. păşuni. sferic. Răspândire. . Preferă locuri luminoase. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. zahăr invertit. însoţit de răşini. poiene. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. care conduc. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. aşezate în verticil câte 3 la un loc. întrebuinţări. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. Florile mascule au forma unor conuri. principiu amar iuniperina. globulos. ascuţite la vârf. pectine.Descriere. la albuminurie. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. Se întrebuinţează ca diuretic.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39. IPCĂRIGE .IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L.

lăstarii subterani replasându-se. Florile numeroase. recoltare. întrebuinţări. cantităţi mici de ulei volatil. lucioase. deasemenea zaharuri. . dispuse în panicul. Se cultivă ca decorativă în florării. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. Se reţin numai rădăcinile. Răspândire. mai lung decât caliciu. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. întregi.Descriere. ascuţite.5-2 cm. albe sau slab roz. în lizierele pădurilor de pin. Organul utilizat. aspru. Fructul monosperm. Planta nu suportă terenuri grele. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. foarte mici. aproape sferice. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). săruri minerale. negre. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Frunzele sunt dispuse opus. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). Se usucă la soare sau în uscătorii termice. Rădăcinile se recoltează toamna. diuretice şi depurative. pe lângă garduri şi drumuri. de la exemplarele de 3-4 ani. creşte prin locurile nisipoase. Compoziţie chimică. de-a lungul pâraielor şi râurilor. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. seminţe lentiforme. lanceolate.

IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40. IZMĂ BUNĂ (mentă) .

pe partea superioară netede.Descriere. Tulpina patrunghiulară. ovat-lanceolate până la lanceolate. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. Tinctura se foloseşte ca analgezic. Răspândire. . cu apă freatică la mică adâncime. luto-nisipoase. conic alungit. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. colorate în verde închis cu glande oleifere. Ele se prescriu ca spasmolitic. taninuri. Frunze opuse. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. mai mult sau mai puţin erectă. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. iar pentru extragerea uleiului volatil. colagogă şi calmantă. colagog şi antiemetic. puternic ramificată. sitosterol. caroten. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. flavonozide. compusă din noduri şi internoduri. gastrică. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). acizii ursolic şi oleanolic. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. când plantele sunt înflorite peste 25%. întrebuinţări. Inflorescenţa este de forma unui spic. cu marginea limbului serată. Compoziţie chimică. lipide. recoltare. Organul utilizat. heliofilă.

LEURDĂ . Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L.

fitoncide. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). este vermifug. . vitamina C. stejar. pe timp uscat. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. Răspândire. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. Flori albe. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. Creşte pe soluri bogate în humus. recoltare. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. întrebuinţări. tei. Se conţine ulei volatil. grupate în inflorescenţe umbeliforme. Compoziţie chimică. umede. după ce se ridică roua. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. activează peristaltismul intestinal. prin păduri umbroase de fag. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. săruri minerale. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale.Descriere. dar încă neidentificat structural. febrifug. Organul utilizat. Planta are miros de usturoi.

LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42. LEVĂNŢICĂ .

pe ambele feţe păroase.Descriere. cele inferioare cenuşii. cu scoarţa exfoliată. acid ursolic. Compoziţie chimică. relativ uscate. permeabile. cele superioare cenuşii-verzi. recoltare. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. mai puţin păroase. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. rezine. liniar-lanceolate. Florile. ramificată puternic de la bază. substanţe pectice. un principiu amar. cea bătrână este brună. . Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. Organul utilizat. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. ca şi cel de melisă. formează o tufă aproape globuloasă. Tulpina. se folosesc ca stimulent aromatic. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. Uleiul de levănţică. Planta creşte pe soluri afânate. cu peri ramificaţi. Frunze opuse. ca atare. ca insecticid. pubescente. ca vermifug în medicina tradiţională. întrebuinţări. stelaţi. acute. deasemenea tanin. semisferică. cumarine. Răspândire.

Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ .

pe terenuri nisipoase şi pietroase. bianuală. Răspândire. Întrebuinţări. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. recoltare. antispastică. de-a lungul gardurilor. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. antimicrobiană. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. iridoidelor. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. Organul utilizat. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). Plantă ierbacee. ceea ce îi dă un aspect catifelat. Creşte prin locuri însorite. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice.Descriere. antihistaminică. Uscarea trebuie să se efectueze repede. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. cilindrică. La noi se întâlneşte peste tot. . pentru preîntâmpinarea brunificării. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. Datorită s a p o n o z i d e l o r. cu tulpina dreaptă. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. antivirală. f l a v o n o z i d e l o r. la temperatura de maximum 45oC. diuretică.

MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. MĂCEŞ . Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.

astringent şi antidiareic. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. . Fructele de măcieş conţin vitaminele C. taninuri. întrebuinţări. uneori albe. K. deoarece se încing uşor. săruri de K. Siropul. de culoare roşie. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. Ca. Fe. dextrină. iar uleiul – la arsuri.Descriere. pectine. recoltare. Mg. pe dealuri. care la maturitate devine cărnos. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. Mai târziu. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. Flori de culoare roz. provitamina A. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. scade conţinutul în vitamina C. dermatite. În acest receptacul se află numeroase achene. Răspândire. uleiuri volatile. dinţate pe margini. cu 5 sepale. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. fructele se transportă la locul de uscare. frunze compuse. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. zaharuri. PP. la marginea drumurilor şi a pădurilor. B2 . Organul utilizat. formate din mai multe foliole ovale. acid malic şi citric. decubitus. Creşte prin tufişuri. în realitate adevăratele fructe. 5 petale. Compoziţie chimică. Arbust cu ghimpi. extractul. cu 2 stipele la baza.

MĂLIN . Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill.

pe margine acut-serate. se întrebuinţează. obovate sau oblong-ovate. ulei volatil şi gras. Tulpină dreaptă. rar la câmpie. zăvoaie. recoltare. datorită acţiunii astringente. Se rup raceme întregi. ca remediu antidiareic. Flori albe. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. grupate în raceme. se socoate. Răspândire. sucul şi geleul din fructe de mălin.Descriere. bruscacuminate. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. Planta creşte prin păduri de luncă. flavonozide. groase. Scoarţa netedă. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. întrebuinţări. . cenuşie-negricioasă. Arbust sau arbore cu coroană deasă. Fructe. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. recoltate la maturizare deplină. acizi organici. drupe sferice mici. uşor zbârcite. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. Organul utilizat. Compoziţie chimică. la bază rotunjite. tufărişuri. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. mirositoare. Decoctul. Rădăcina rămuroasă. Frunze eliptice. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. negre.

MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR . Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.

umbeliferona. Tulpină cilindrică. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. gălbuiverzui. Conţin.Descriere. striată. Astăzi cunoscut pe tot globul. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. cu foliole filiforme. Fructe. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. ulei volatil format din limonen şi carvonă. Preparatul Anetinum. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. slab . peţiolate. şi ulei gras. carotenoide. grupate într-o umbelă compusă. de asemenea. vitaminele C. Frunze tripenat-sectate. Rădăcina pivotantă. Flori mici. Compoziţie chimică. carminative. diachene ovaleliptice. scopoletina. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. fistuloasă. Posedă proprietăţi stomahice. întrebuinţări. glabră. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Organul utilizat. Se utilizează sub formă de apă aromatică. înaltă până la 160 cm. Caliciu lipsă sau neînsemnat. cafenii. Răspândire. antispastice şi diuretice. printre cereale.ramificată. verde. PP. recoltare. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. . Plantă erbacee anuală.

MESTEACĂN .verrucosa Ehrh. (B.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.

crăpându-se la bătrâneţe. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. ascuţite la vârf. betulol. atât în păduri de foioase. cât şi de conifere. întrebuinţări. se mai conţin flavonozide. Creşte peste tot. Frunze alterne. iernează sub formă de amenţi. taninuri. în poieni. vitamina C. în formă de romb sau triunghi.Descriere. în grădini sau parcuri. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. Răspândire. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. când sunt lipicioase. dinţate pe margini. drumuri. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. compuşi triterpenici. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. Compoziţie chimică. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. glabre. Infuzia. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. iar primăvara se deschid. . Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. rezine. recoltare. pe pante. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). heterozide. cariofilen. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. Organul utilizat.

MUR .MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.

antidiareice. Lăstarii tineri. Răspândire. cupru. pe râpele pădurilor. subţiri. rezultate din încrucişarea cu alte specii. Flori albe. în tufişuri. pe cea inferioară tomentoase. Organul utilizat. Au mai fost identificate zaharuri. preferând luminozitatea directă. din grupa B. Fructele. Compoziţie chimică. Fructe polidrupe cărnoase. pectine. globuloase. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. mangan. săruri de potasiu. renală şi prin glandele sudoripare. cu gust astringent-acrişor. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. pe partea superioară dispers-păroase. caroten. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. Arbust cu lăstari târâtori. cilindrici. . sau primăvara devreme. recoltare. ghimpi scurţi. fructele la maturizare.Descriere. vitamine C. grupate în raceme scurte. Creşte pe malurile râurilor. pline de seminţe. frunzele conţin substanţe tanante. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. cea ce le conferă proprietăţi astringente. întrebuinţări. iar rădăcinile toamna târziu. mici. negrealbăstrui.

(Matricaria chamomilla L.) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. MUŞEŢEL .MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.

sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. de la cele nisipoase până la cele argiloase. Organul utilizat. Preferă locuri însorite. reprezentate prin inflorescenţe. întrebuinţări. pe soluri diferite. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. acid ascorbic. de culoare argintie.Descriere. au acţiune stomahică şi carminativă. Proazulenele. Frunze sesile. de culoare galbenă-aurie. pe lângă drumuri. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. Compoziţie chimică. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. de culoare albă. inserate altern. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. Florile. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. locuri virane. bifidat compuse. pe terenuri uscate. recoltare. Răspândire.din flori tubulare. Creşte pe ogoare. bi. care sunt substanţe amare. fitosteroli şi acizi graşi. Fructul este o achenă mică.sau tripenat sectate. în alte culturi. fusiformă. . iar receptaculul . Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. colină.

Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. NALBĂ DE PĂDURE .

dealuri aride. în tratamentul furunculozei. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. Tulpina erectă sau ascendentă. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. vitaminele A şi C. Se folosesc frunzele. în gargarisme. în culturi de cartof.Descriere. cărnoasă. . Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. Frunze lung-peţiolate. bianuală cu rădăcină pivotantă. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. acizi organici. ele se pot recolta în continuare. păroasă. Organul utilizat. marginea drumurilor. şanţuri. urme de ulei volatil. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. sfeclă. Creşte pe terenuri necultivate. ramificată. neatacate de rugină. păros. pe margine neregulat-seraţi. Compoziţie chimică. Produsul vegetal conţine mucilagii. în momentul deplinei maturaţii. recoltare. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. Răspândire. pe lângă garduri. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. taninuri. Plantă erbacee. complete sau fără caliciu. cu limb rotund până la reniform. Dacă frunzele sunt sănătoase. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. NALBĂ MARE .

recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. având un peţiol lung. cu gust dulceag. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. În prezent se cultivă în multe ţări. . compus din numeroase achene. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. fructul este turtit. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Compoziţie chimică. datorită căruia este utilizată ca emolient. întrebuinţări. Organul utilizat. Flori de culoare alb-roz.Descriere. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. începând de la vârful plantei. Spălarea nu este permisă. albă până la slab gălbui la interior. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. mucilaginos. Creşte prin locuri umede. În cazul când frunzele sunt sănătoase. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. neîngălbenite şi neatacate de boli. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. Apare mai rar prin tufişuri. recoltare. Răspândire. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern.

Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52. NEGRILICĂ .NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L.

. în vârful tulpinii sau ramurilor. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. solitare. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. Răspândire. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Vegetează bine pe soluri mijlocii. cu numeroase seminţe negre. curbate. ramificată. recoltare. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. apoi se treieră. Compoziţie chimică. depresiv şi analgezic. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. Tulpina cilindrică sau muchiată. colici. Organul utilizat. Flori de culoare alb-albăstrui. trunchiate. carminaiv. pe locuri părăsite. Nigelona. pubescentă. leagă în snopi. mari.Descriere. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. Creşte ca buruiană în semănături. întrebuinţări. Planta se seceră. Fructul este polifoliculă. afânate. În medicina populară planta este folosită în indigestii. componentul carbonilic al uleiului volatil. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. posedă proprietăţi antispastice.

Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. OBLIGEANĂ .

cu limbul întreg. Compoziţia chimică. roşcate la bază. acid ascorbic. rezine. cilindrică. atât pe malul apelor curgătoare. recoltare. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. cu teacă. . gros. heterozida amară acorina. Răspândire. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . carminativ şi prezintă acţiune sedativă. cărnos. erbacee. amidon. întrebuinţări. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. mlaştini. bălţi. cele groase se despică. cu ajutorul unor greble sau furci. cu un rizom orizontal.Descriere. Este un bun stomahic. ascuţit la vârf. Produsul vegetal conţine ulei volatil. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Organul utilizat. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. sunt înguste. tanin. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. Creşte pe lângă iazuri. Frunzele pornite din rizom. Plantă perenă. cât şi al celor stătătoare. Rizomii se recoltează toamna. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. apoi se usucă. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă.

ODOLEAN . Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L.

apoi se usucă. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. lipide. Compoziţie chimică. de-a lungul apelor. întrebuinţări. erbacee cu rizom vertical. Frunzele tulpinale sunt opuse. Tulpini fistuloase. glucide. marginea întreagă sau serat dinţată. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). Se taie partea aeriană de la colet. enzime. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. Răspândire.Descriere. . În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. flavonozide). care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. Organul utilizat. se curăţă de pământ prin scuturare. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. precum şi în staţiuni mai înalte. mai este hipnotic şi antispastic. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. valepotriaţi. violacee-roz sau albă. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. Creşte în locuri umede. Plantă perenă. cu suprafaţa brăzdată. recoltare.

OSUL IEPURELUI .OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.

roze. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). ulei gras şi volatil. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. păroasă. întrebuinţări. recoltare.Descriere. ramificată. Frunze superioare simple. dinţate pe margine.. cu foliole ovale. Flori papilonate. substanţe tanante. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. ca remediu diuretic. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. dispuse la subsuoara unor bractei. cele inferioare trifoliate. Răspândire. . Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. foarte spinoasă. Compoziţie chimică. Tulpină lignificată la bază. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. Se mai conţin onocerina. cenuşie. glandulos-păroase. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. roz cu dungi mai închise. acid citric. care se deosebeşte prin flori mari. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. Organul utilizat. prin locuri nisipoase. grupate în inflorescenţe spiciforme.

Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56. PĂDUCEL .PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall.

Organul utilizat. pe faţa superioară glabre. pe timp uscat. recoltare. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. Florile sunt constituite pe tipul 5. fără accesul luminii directe. glabri. Flavonozida principală este hiperozida. Lujeri brun-verzui. rombic-ovate. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. hipotensivă. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. carotenoide. cu spini. acizii clorogenic şi cafeic. pentru tratamentul unui cord hipertonic. Des se cultivă în parcuri. iar fructele se pot usca şi la soare. întrebuinţări. uşor ovale de culoare roşie. lucitori. Compoziţie chimică. Răspândire. rutozida. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. Creşte prin păduri şi tufişuri. . a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. Fructele sunt globuloase. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. Frunze alterne. ulei volatil. alături de care se găsesc vitexina. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine.Descriere. pe cea inferioară cu smocuri de peri. Păducelul are activitate cardiovasculară. Arbust cu tulpină mult ramificată.

PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57. PĂPĂDIE .

care dă naştere unei rădăcini pivotante. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Se mai conţine ulei gras şi oze.Descriere. locuri necultivate. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. cu rizom gros scurt. întrebuinţări. Plantă erbacee. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. inegal invers fidate. Frunze lanceolate. prin fâneţe. în general cu caracter alcoolic. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. Răspândire. substanţă amară cu structura guaianică. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. recoltare. . atenuate în peţiol. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. de culoare galbenă. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. la marginea drumurilor etc. carotenoide. Organul utilizat. inulină. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. vertical. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. perenă. Compoziţie chimică.

PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58. PĂTLAGINĂ MARE .

vitaminele A. în locuri cultivate şi necultivate. acid oleanolic. după ce se ridică roua. Fruct. Frunzele conţin mucilag. . iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. dispuse în rozetă. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. Răspândire. astringente. stomatitelor. ulceraţiilor. Flori galbenealbicioase. flavone. tanin. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate.Descriere. întrebuinţări. laringitelor. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. locuri bătătorite. recoltare. bronşite. de la câmpie până în zona subalpină. cu trei-şapte nervuri. capsulă ovoidală. diaree. astm bronhic. Creşte la marginea drumurilor. Se usucă la umbră în strat subţire. Organul utilizat. artificial la 40-50oC. traheitelor. Frunze lat-ovate. hipertensiune arterială. păşuni umede. nisipoase. glabre. grupate într-un spic. Compoziţie chimică. uşor hemostatice. K. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. fâneţe. C. ulcer gastrointestinal. pe timp uscat. Plantă erbacee. brusc-atenuate în peţiol. rănilor purulente.

Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59. PELIN .PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L.

Descriere. Toate florile din capitul sunt tubuloase. pe măsură ce înaintează pe tulpină. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. pe lângă garduri. întrebuinţări. peţiolul este mai scurt. Florile formează mici capitule globuloase. stomahic. . Răspândire. Organul utilizat. acoperită cu frunze aşezate altern. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. cuţitul se întind în straturi subţiri. drumuri. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. este partea componentă a preparatelor stomacale. Compoziţie chimică. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. recoltare. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. vermifug şi emenagog. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. locuinţe. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. de culoare gălbuie.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. PIPERUL BĂLŢII . Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.

Frunze alterne. ascuţite sau obovate. anuală. erectă sau ascendentă. Planta se taie la înălţimea de 4 . roşietice. Compoziţie chimică.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. Principiile active de bază sunt flavonozidele. hemoroidale. pe margine uneori cu perişori subţiri. Organul utilizat. Este folosit şi în ginecologie. sau după raclarea uterului. Tulpină glabră. recoltare. Inflorescenţele spiciforme. ulei volatil. lacurilor. acizii organici. întrebuinţări. cilindrice. pentru tratamentul meno. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. mlaştinilor. ovar superior cu 2-3 stiluri. glabre. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. roşiatică. vezicale. se mai conţin vitaminele C şi K. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. lanceolate. Tecile sunt peliculare. la bază îngust cuneiforme. hemoragii gastrice. cu 6 (-8) stamine. mucilagii. recoltate în timpul înfloririi. pe suprafaţă glabre.şi metroragiilor. substanţe tanante şi pectinice. în locuri ferite de razele solare directe.Descriere. . constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. Plantă erbacee. Răspândire.

PIR . (Elytrigia repens (L.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.B.) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.

întrebuinţări.inulină). A. carotenoide. lung. depurativ. Tulpină erectă. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite.Descriere. pe lângă garduri. Planta creşte pe terenuri părăsite. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. cenuşiu-verde sau albăstruie. stolonifer. Se înlătură părţile aeriene. galben. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. grădini. diaforetic. săruri de potasiu şi fier. vitamine din complexul B. recoltare. Răspândire. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. Organul utilizat. Plantă erbacee. Frunze liniare. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. pe marginea drumurilor. cu noduri. ca tonic general. perenă cu rizom lung târâtor. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. prin pajişti. Flori dispuse în spic compus. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. verde. scăzând presiunea arterială. mucilag. Compoziţie chimică. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Pirul conţine polifructozani (triticină. . Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic.

Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62. PLĂMÂNĂRICĂ .(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L.

laringite. diaree. pe timp frumos. perenă cu rizom târâtor. rutozidă şi microelemente. cu peri tari. Compoziţie chimică. recoltare. Planta conţine mucilag şi alantoină. hemoroizi. la început roşii-purpurii. după ce s-a ridicat roua. Flori mici. Tulpinile erecte. Creşte în locuri umbrite. răguşeală. tuse.Descriere. grupate în cimă scorpiodă. margini de păduri. neramificate. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. alături de saponozide. Organul utilizat. Plantă ierbacee. cilindrice. acid silicic. ulcer gastric şi duodenal. prin pădurile de foioase. maluri umbroase ale pâraielor. Răspândire. lung peţiolate. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. din care pornesc rădăcini adventive. catar bronşic. substanţe tanante. întrebuinţări. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. expectoraţii cu sânge. pe soluri cu umiditate accentuată. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. apoi violet-albăstrui. . cu vârful ascuţit. vitamina C. ramificat. fâneţe.

Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. PODBAL .

văile râurilor. recoltare. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. peţiol semicilindric. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. expectorantă şi antiinflamatoare. carotenoide. inulină. în şanţuri. vivace cu un rizom cărnos. . iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. tanin. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol.Descriere. din care cresc frunze rotunde. comună în întreaga ţară. pe locuri argiloase şi abrupte. flavone. cu margini dinţate. saponozide. Răspândire. întrebuinţări. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. Plantă ierbacee. Compoziţie chimică. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). un principiu amar. Organul utilizat. începând din luna aprilie şi până în iunie. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. Creşte prin locuri umede.

POCHIVNIC .POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.

Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. Organul utilizat. scvamiforme. După recoltare se rup frunzele brunificate. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). zaharuri. în primul rând. scurt păroase. ramificat. rezine. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. săruri minerale. se curăţă de alte impurităţi. Frunze circularreniforme. întrebuinţări. recoltare. Planta conţine ulei volatil. Creşte în locuri umbrite. pe soluri grele prin pădurile de foioase. . iar părţile subterane toamna târziu. cu miros de piper. superficial. iar în doze mici. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. de obicei hibernante. expectorantă. Flori întunecat-purpurii. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. ascendente.Descriere. albicios. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. perenă cu rizom subţire. tanin. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. solitare. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. Răspândire. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. Plantă ierbacee. Preparatele de Asarum se remarcă. care confirmă şi toxicitatea produsului. umede. lungpeţiolate. din care pornesc rădăcini adventive firoase.

corn Familia: Poaceae 65. Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB .PORUMB Denumirea latină: Zea mays L.

Produsul vegetal conţine vitaminele K. luto-nisipoasă. lipide. saponozide. dispuse altern pe două rânduri. C. . Compoziţie chimică. Tulpină cilindrică. de sprijin. B6. reumatism. litiază biliară. Preferă soluri cu structură lutoasă. Răspândire. săruri de potasiu. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. stigmasterol şi sitisterol. B2. alantoină etc. Organul utilizat. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. hemoragii. femele – ştiuleţi. Plantă ierbacee. prevăzută cu noduri. substanţe minerale. menstre neregulate şi dureroase. când boabele se află în faza de lapte. întrebuinţări. care se culege înainte de maturizarea porumbului. cernoziomuri levigate. tulburări de menopauză.Descriere. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. recoltare. anuală cu rădăcini fasciculate. cistite. Infuzia. litiază renală. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. bine dezvoltate. B1. cu nervura mediană pronunţată. hidropizie. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. plină cu măduvă. Frunze lanceolate. flavonozide.

PORUMBAR . Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L.

O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. formează desişuri spinoase. alungit-obovate. recoltare. Flori albe. acoperiţi cu perişori. Frunzele se culeg în luna iulie.Descriere. poiene. Fructe – drupe globuloase. Compoziţie chimică. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. comestibile. fructele – la maturizare deplină. Lujeri cenuşii. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. fructele – antociane. şi în tratamentul leucoreei. acid ascorbic. ca diaforetic şi depurativ. Răspândire. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. glucide. pe margine crenatserate. astringent. păşuni. cu baza cuneată. dealuri pietroase. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. Florile conţin flavonozide. apar înaintea frunzelor. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. Organul utilizat. Arbust spinos. taninuri. solitare. întrebuinţări. florile – la începutul înfloririi. fâneţe. margini de pădure. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. antidizenteric. . pe faţa de jos pubescente. brumate. albăstruinegricioase. Frunze alungit-eliptice. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. Spontan creşte pe coaste însorite.

REVENT . Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L.

Organul utilizat. apoi purgativ.Descriere. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. perenă cu rădăcini cărnoase. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. ulei volatil. viguroase. primăvara sau toamna. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. apare în anul al doilea. reoantracenozide şi reotanoide. cordiform-palmat-lobate. Plantă erbacee. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. Tulpina cilindrică. Compoziţie chimică. lobii cu 1-2 dinţi. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. napiform. întrebuinţări. apoi se usucă. Flori roz sau roşietice. enzime. Răspândire. cu faţa superioară aspră. geleurilor. lumină şi soluri. ce pornesc dintr-un rizom puternic. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. deasemenea acizi organici. . principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. recoltare. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. dulceţei. Reventul conţine două grupuri de principii active. În doze mai mari. mai lungi decât late. goală. adeseori înşirându-se pe o sfoară. umiditate. Frunze bazale mari. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. după maturizarea seminţelor.

ROIBĂ .ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.

Răspândire.Descriere. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. prin vii. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. flavonozide. se mai conţin acizi organici (citric. recoltare. Mai este indicat în cistite. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. pielonefrite. Creşte pe lângă garduri. pauciflore. albumine. zaharuri. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. dispuse câte 4-6 în verticii. Se foloseşte. grupate în cime laxe. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. spasmolitic. cu patru muchii. insuficienţa renală. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. Organul utilizat. palid-galbene. în special ca diuretic şi saluretic. întrebuinţări. Flori mici. Frunze lanceolat-eliptice. Este introdusă în cultură. pe coastele dealurilor. aspri şi retorşi. roşie. prevăzute cu peri mici şi aspri. Compoziţie chimică. tonic şi emenagog. perenă. . pectine. tartric. iar la interior. Plantă erbacee. malic). recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor.

ROINIŢĂ . Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L.

acizii oleanolic şi ursolic. călduros şi fără vânt. substanţe amare şi minerale. de asemenea. Organul utilizat. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. după ce s-a ridicat roua. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. erbacee cu rizomul orizontal. recoltare. patrunghiulară. Compoziţie chimică. . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. Plantă perenă. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. colorat în brungălbui. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. lignificat. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. taninuri. întrebuinţări.Descriere. Răspândire. o acţiune carminativă evidentă. Tulpina ierboasă. Se va recolta pe timp însorit. Pe lângă uleiul volatil. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. cu limbul frunzei de formă ovată. Posedă. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. mucilagii. Frunze opuse. clorogenic. la subsuoara bracteelor.

ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70. ROSTOPASCĂ .

Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. care se recoltează în timpul înfloririi. inferioare peţiolate. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. Iubeşte soluri uşoare. saponozide. Organul utilizat. tufărişuri. penatsectate. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. Frunze alterne. Răspândire. Compoziţia chimică. Florile galbene-aprinse. Plantă cu rizom brunroşiatic. Se usucă fără întârziere. întrebuinţări. respiraţie încetinită. papilomatozei laringelui şi intestinelor. vomă. pe lângă garduri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. chiar nisipuri. flavonoide. carotenoide şi acizi organici. . Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. în partea de sus verzi.Descriere. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. grupate în umbele simple. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri.albăstrii. cele superioare sesile. prin aplicarea latexului în strat gros. cea de jos . acid ascorbic. în partea de sus ramificate. în jurul locuinţelor. recoltare. goale. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. Tulpini erecte. iar în partea de jos cu perişori. cu dinţi rotunjiţi. grădini.

SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. SALCÂM GALBEN . Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.

În această perioadă primele flori încep să se deschidă. întrebuinţări. Fructele se recoltează imature. Compoziţie chimică. hemoragii cu diferite cauze. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. însă cu foliolele ceva mai mici. mucilagii. grupate în inflorescenţe piramidale. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. alături de pectine. recoltare. glucide. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. ramificate. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. . Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie.Descriere. Organul utilizat. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. în cazuri de fragilitate capilară. betulinol. Răspândire. de culoare verde-închis. accidente circulatorii. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. grădini. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. Arbore cu scoarţa netedă. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. hipertensiune arterială.

SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. Denumirea rusă: Ива белая (верба. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. SALCIE .

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

constând din tremurături. puţin sau deloc ramificată. pentru tratamentul faringitei. frumos mirositoare. Plantă erbacee cu rizom cilindric. târâtor. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. pe marginea râurilor. depurativ. întrebuinţări. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. împotriva oxiurilor. marginea limbului întreagă. Planta creşte pe locuri nisipoase. din care pornesc rădăcini. Saponarina se foloseşte ca expectorant. Răspândire. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. se scot din pământ cu casmaua. a drumurilor. diuretic. ulei volatil şi substanţe minerale.Descriere. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. Frunze eliptice. negre. recoltare. Tulpină erectă. Extern se administrează în dermatoze. Organul utilizat. opuse. tubulos. uscarea gurii şi gâtului. cantităţi mici de lipide. Fruct. însorite. se mai conţin. pe lângă garduri. cu suber roşcat. Compoziţie chimică. ramificat. antinevritic. antireumatic. cu caliciu gamosepal. Se spală într-un curent de apă. Constituentul principal este saporubina. un derivat flavonic. . în zona de şes şi deal. Flori albe sau roze. Se usucă la soare. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. pitiriasis.

Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75. SCLIPEŢI .SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L.

Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. Frunzele bazilare sunt tri. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. recoltare. Produsul vegetal de asemenea. curăţă de rădăcini. subţiri. saponozide. cu bune rezultate în aplicaţii externe. intestinale. pentru tratamentul degerăturilor. cele tulpinale trilobate. slab păroase. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. . Planta creşte pe soluri calcaroase.Descriere. prin poieni. ulei volatil. chinic şi elagic. scutură de sol. Răspândire. răşini. turboase. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. Au mai fost identificate flavonozide. marginea pădurilor. Organul utilizat. amidon. Plantă perenă cu rizom scurt. chiar la dizenterie. Tulpini drepte. umede. galbene. întrebuinţări. în partea de sus ramificate. cu 4 petale pe floriferi. sesile cu stipele mari. acid galic. Rizomii conţin substanţe tanante. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. neuniform îngroşat. poate fi folosit. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale.sau cincilobate. Compoziţie chimică. Florile solitare. uretrale). Se sapă.

Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. SCORUŞ .

spre bază sesile. prin luminişuri. înainte de cădere. Organul utilizat. Fructele conţin carotenoide. Flori albe. toamna. glabrii. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. până sau după îngheţuri. acid ascorbic. pectine. păroase.Descriere. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. sorbitol. vitamina P. Scoruşul creşte în regiunile de deal. prin ruperea ciorchinelor în întregime. păduri rărite. substanţe amare şi tanante. imparipenat. Lujeri tomentoşi în tinereţe. cu foliole oblong-lanceolate. Frunze alterne. marginile acut-serate. calmant al tusei. antituberculos. lucitori. dispuse în corimbe terminale. recoltate la maturitate. erecte. cenuşiu-pătată în tinereţe. Compoziţie chimică. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. acizi organici. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. scoarţă netedă. lucioasă. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. Răspândire.compuse. . recoltare. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. se colorează vişiniu. întrebuinţări. în tratamentul reumatismului. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. sporadic în câmpie. mai târziu cu ritidom negricios. apoi bruni-roşcaţi. acute sau obtuze la vârf.

Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop.

Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Compoziţie chimică. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. grupate într-o paniculă. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. fisuri. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. cu baza cuneată. printre arbuşti. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. la arsuri. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. recoltare. ulei volatil. . Flori mici. faringelui. Organul utilizat. laringelui. peţiolate. pe margini întregi.Descriere. Au mai fost identificate flavonozide. întrebuinţări. Răspândire. zdrobite emană miros de morcov. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. cu nervuri puternic proeminente. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. ulcere.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. Plantă erbacee. . Au mai fost identificate vitamina C. Florile de siminoc conţin flavonozide. recoltate la începutul înfloririi plantei. Compoziţie chimică. Răspândire. substanţe tanante şi amare. Organul utilizat. pe ambele feţe cu peri mici. adunate în panicul corimbiform. Flori galbene. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. produsul vegetal reduce greaţa. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. colangitelor. des-foliată. prin locuri înierbate şi nisipoase. caroten. vitamina K. Planta creşte în regiunea de câmpie. vărsăturile. meteorismul. mijlocii şi superioare – sesile. perenă cu tulpină erectă. cele inferioare lanceolate peţiolate. neramificată. dar sunt bine dezvoltate. surii. grupate în calatidii globuloase. acoperită cu peri mici. hepatitelor. recoltare. Frunze alterne cu marginea întreagă.Descriere. senzaţia de durere din regiunea ficatului. liniarlanceolate sau alungite. şi ca colicistochinetic. întrebuinţări. surii. microelemente. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. Utilizat în tratamentul colicistitelor.

SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. SOC . Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.

Întâlnită la noi prin păduri. cu florile în sus. urme de ulei volatil. acute. recoltare. cu miros neplăcut. Fructele drupe negre. Se usucă la soare puternic. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. extern pentru tratarea arsurilor. Organul utilizat. Florile mai conţin mucilag. Compoziţie chimică. scoarţa verucoasă. Ele au acţiune diuretică. verzui-cenuşii. rutozidă. întrebuinţări. cu măduvă spongioasă. bogate în humus. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. într-un singur strat. bine ventilate. acizi organici. lunci şi zăvoaie. sudorifică şi emolientă. Răspândire. afânate. abceselor. pe rame acoperite cu hârtie. saponozide. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. laxativă. antireumatică şi antinevralgică. Lujeri groşi. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice.Descriere. tanin. . pe lângă garduri. furunculelor. cenuşiu-verzuie. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. albă-gălbuie.

SORBESTREA . Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L.

ulei volatil. amidon. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. hemoroizi. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. cu 7-25 foliole alungitovate. alte procese inflamatorii. diaree). în partea de sus ramificate. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. în poduri cu tablă. printre arbuşti. în poiene. lung peţiolate. erbacee cu rizomi bruni. Plantă perenă. Florile mici de culoare roşie-închisă. erecte. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. Compoziţie chimică. hemostatică. recoltate toamna după fructificare. . marginea pădurilor. deasemenea în stomatite. Frunzele tulpinale rare. gingivite. pe partea inferioară verzialbăstrii. antiinflamatoare şi antiseptică. în strat subţire. substanţe colorante. întrebuinţări. Tulpini cu coaste. în interior deşerte. groşi. sesile. cu periantul simplu. Produsul conţine substanţe tanante. Răspândire. Organul utilizat. hemoragii uterine. imparipenate. lignificaţi. recoltare. Planta creşte prin fâneţe umede. glabre. acid galic şi elagic. orizontali.Descriere. saponozide. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră.

Oregano Familia: Lamiaceae 81.SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. SOVÂRV . Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram.

Compoziţie chimică. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Se recoltează planta înflorită. în acid ascorbic. tanin. verde. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. Produsul vegetal conţine ulei volatil. de la punctul de unde începe să se ramifice. . Frunze opuse. marginea pădurilor. scurt peţiolate. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. tufărişuri. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. de la câmpie până în regiunea subalpină. de formă ovală. rareori albă. sudorifice şi sedative. întrebuinţări. stomahică. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. Se usucă la umbră. Răspândire. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. în locuri bine aerate. poieni. Organul utilizat.Descriere. Florile au culoarea purpurie. uneori roşietică. flavone. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. acoperită cu peri. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. aproape glabre. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. recoltare. antociane. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. margini de pădure.

SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. SPORICI (urzicuţă) . Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain.

renale şi de splină. în apropierea izvoarelor. rareori albe. Are şi proprietăţi galactogoge. marginea pădurilor. recoltate în perioada de înflorire. cu 4 muchii. Compoziţie chimică. pe şesuri. în tratamentul colicilor hepatice. Frunze opuse. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. cele superioare mai puţin divizate. ramificată. aproape până la bază simplu-penatsectate. recoltare. mai rar prin tufărişuri. care este un parasimpatometic slab. Organul utilizat. verbenozida.Descriere. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. întrebuinţări. Plantă erbacee. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. cele inferioare ovat-triunghiulare. peţiolate. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. Răspândire. mirişti. în locuri bine aerate. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. reunite în spice. anuală cu tulpina erectă. dealuri pietroase. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. .

Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83. STEJAR .STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L.

Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. mai ales în arsuri. creşte în păduri. tare. recoltare. ramuri puternice. Organul utilizat. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. Frunze lobate până la penatfidate. Arbore foios cu o coroană largă. dispuse în ciorchine. hemostatic şi antidiareic. Scoarţa conţine taninuri mixte. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. întrebuinţări. glabri. decoctul – în gargarisme. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. Stejarul preferă soluri profunde. Lujerii viguroşi. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. cultivat în parcuri. rezistent la geruri. când seva începe să circule intens. Recoltarea începe primăvara. în tratamentul stomatitelor. fertile. pieloase la maturitate. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. Răspândire. pretenţios faţă de lumină. calciu oxalic.Descriere. deasemenea flavonoide. glabre. Compoziţie chimică. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. bruni-măslinii. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. Produsul se utilizează ca astringent. muchiaţi. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. substanţe amare şi pectice. Flori unisexuat-monoice. .

SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. John’s wort Familia: Hypericaceae 84. SUNĂTOARE . Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.

tanin. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. tăieturilor de pădure. Florile – corimb. locuri necultivate. la marginea drumurilor şi pădurilor. Răspândire. Frunze opuse. de formă ovală. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. intestinului şi ficatului. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. prin fâneţe. carotenoide. clorogenic. precum şi prin vasodilatare.Descriere. Se utilizează în tulburări depresive. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. cu marginea întreagă. recoltare. Compoziţie chimică. flavonozide. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. acizi cafeic. sesile. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Tulpina este cilindrică. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. vitamina C. Organul utilizat. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. Planta creşte pe locuri destul de uscate. calcaroase sau silicioase. glabre. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. în boli ale stomacului. întrebuinţări. . Planta conţine antraderivaţi.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

peţiolate. . Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. poiene. după ce s-a ridicat roua. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. întrebuinţări. pe lângă garduri.Descriere. caroten. Răspândire. ulei volatil. goală în interior. pe terenuri necultivate. perenă cu tulpină erectă. palmat-lobate. Flori roze. Frunzele mijlocii au 3 crestături. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). Organul utilizat. printre dărâmături. recoltare. cu peri aspri. păroasă pe muchii. marginea pădurilor. Frunze opuse. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. recoltate pe timp frumos. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. în 4 muchii. la începutul şi în timpul înfloririi. vitamina C. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi.

Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ .

. tusei de diverse etiologii. datorită mucilagiului şi alantoinei. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. argiloase în şanţuri. perenă cu rizom scurt. Frunze alterne decurente. Compoziţie chimică. Plantă erbacee. negre la exterior şi albe la interior. ramificată. Rădăcinile săpate se spală în apă. Decoctul din rădăcini. de asemenea s-a izolat alantoină. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. pe marginea apelor stătătoare. din care pornesc rădăcini cărnoase. Flori roşii-violacee. recoltare. diverselor traumatisme. Răspândire. îngustate într-un peţiol aripat. mucilagii. gros. fâneţe umede. tanin. cu peţiol aripat. întrebuinţări. grupate în cime. gastritelor hiperacide. substanţe minerale. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. Organul utilizat. Tulpina erectă. uneori ca buruiană prin culturi.Descriere. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. ramificat. varicelor deschise. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. muchiată la bază. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. aspru-păroasă. iar cele groase se despică. păroase. Planta creşte pe soluri grele.

TEI . Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.TEI Denumirea latină: Tilia cordata L.

aşezate pe un peduncul comun. recoltare. ale gripei şi răcelii. sedative şi sudorifice. datorată mucilagului. de culoare verde-gălbuie. ascuţite la vârf. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. pectorale. Frunzele sunt lung-peţiolate. Organul utilizat. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. plăcut mirositoare. întrebuinţări. cu o bractee lungă în formă de limbă. ca antipiretice şi sedative. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. Florile alb-gălbui. Arbore cu o coroană deasă. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. rotunde. În afară de acţiunea emolientă. hipotensive. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. Compoziţie chimică. . Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante.Descriere. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. Răspândire. dar şi ca antivirale.

Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. TRAISTA CIOBANULUI .

marginea drumurilor. acid fumaric. Planta creşte prin păşuni. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. rutozida. histamină. urme de ulei volatil. îmbrăcând tulpina cu baza lor. întrebuinţări. culturi. flavone. nedinţate pe margini. adânc scobite. fără rădăcină. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. uneori până la nervura principală. . în primele stadii de dezvoltare. Organul utilizat. Plantă anuală. adică la apariţia primelor flori. uneori formează chiar desişuri. Răspândire.Descriere. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. în hemoragii uterine. citric. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. Frunzele tulpinale sunt rare. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. pe lângă ziduri. Se culege planta întreagă. malic. recoltare. extract fluid şi uscat. livezi. Frunzele bazilare sunt alungite. se administrează sub formă de infuzie. acetilcolină. Florile sunt mici. amine biogene. având 4 sepale verzi cu dungă albă. tiramină. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. colină. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. TREI FRAŢI PĂTAŢI .

cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. rar dinţate pe margini. Compoziţie chimică. Organul utilizat. expectorant. anuală. galbene. mai rar violetdeschise sau alb. care alături de flavonozide. . în strat subţire. Frunze ovatalungite. întrebuinţări. tanin. pe timp frumos. după ce se ridică roua. Răspândire. peţiolul are diverse lungimi. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. Se usucă la umbră. pe coastele dealurilor. în interior cavă. Planta creşte prin poiene. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. liziere. vitamina C. Se utilizează ca diuretic. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. la marginea pădurilor şi drumurilor. După poziţia pe tulpină a frunzelor. de regulă adânc fidate. ulei volatil.Descriere. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. în lunci umede. fâneţe. prin tăierea tulpinilor de la bază. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. cu stipele polimorfe. depurativ. mucilag. Plantă erbacee. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. recoltare. stipelate. laterale – albe. în tratamentul unor dermatoze.

TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. TROSCOT . Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.

Flori axilare verzui sau roşietice. eliptice sau lanceolate. vitaminele C şi K. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. ramificată. anuală. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Se înlătură partea de jos a tulpinii. recoltare. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. pe terenuri virane. Rădăcină pivotantă. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. Plantă erbacee. rar ascendentă sau erectă. Frunze alterne. scurt peţiolate până la sesile. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti.Descriere. mucilagii. întrebuinţări. substanţe tanante. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. Compoziţie chimică. pe malurile râurilor. recoltate în timpul înfloririi. Răspândire. săruri minerale. Tulpină târâtoare. Organul utilizat. adeseori printre pietrele de pavaj. . fusiformă. care este lignificată şi lipsită de frunze. plane. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. scurtpedunculate. compuşi ai acidului silicic. de la câmpie până în etajul subalpin. glabră. caroten. marginea drumurilor.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .

. săruri minerale. K. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. cu 4 muchii. Florile sunt de culoare verzuie. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. Urzica creşte pretutindeni. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. deasemenea glucide.Descriere. B2. hemostatice. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. de culoare albicioasă. carotenoide. când planta creşte în masă. La bază frunzele sunt cordate. Frunzele conţin vitaminele C. clorofilă. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. Răspândire. în şanţuri pe lângă drumuri. iar cu dreapta se strujesc frunzele. pe marginea apelor. întrebuinţări. Tulpini drepte. diuretice şi colagoge. se coseşte. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. dinţate pe margini. acid pantotenic. antidiabetice. acoperite cu frunze opuse. Atunci. lung şi ramificat. Compoziţie chimică. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. prinse de tulpină printrun peţiol lung. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. în locuri cultivate şi necultivate. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. cilindric. recoltare. Organul utilizat. Imediat după cosire. frunzele se separă de tulpini. la vârf ascuţite.

Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96. VERIGAR .VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L.

Lujerii cenuşii. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Arbust cu scoarţă brună. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. Fructe. aspră. durament roşcat. lemn cu alburn gălbui. . frecvent terminaţi cu un ghimpe. deasemenea zaharuri. Organul utilizat.Descriere. întrebuinţări. Frunze opuse. pectine. Sămânţă ovoidală. poligame. ramnoxantozida (frangulozidă). ce se exfoliază în inele. Fructele conţin antraderivaţi. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). cu nervuri ascuţite. glabre. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. eliptice. recoltare. mici. Decoctul. pe margini crenatserate. Compoziţie chimică. recoltate la maturitate. Răspândire. Flori verzi-gălbui. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. printre arbuşti. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. derivaţi de kemferol. siropul. Se mai conţin flavonozide. drupe sferice. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. tare. în lunci umede. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. negre cu gust dulceag-amărui. frangula-emodolul. greu. cvercetol şi ramnetol.

VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. VETRICE . Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.

cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. recoltare. în fâneţe. grupate în calatidii. Tulpină erectă. perenă. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. flavone. Organul utilizat. Frunze alterne. cilindrică. pe lângă drumuri. întrebuinţări. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. cu rizom noduros. adânc-serate. rădăcini adventive. excitante ale funcţiilor digestive. deasemenea. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. infuzia. lunci mai uscate. Conţine ulei volatil. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. malurile râurilor. . Răspândire. Flori galbeneportocalii. o sesquiterpenă amară. Planta creşte în zona de şes şi deal.Descriere. garduri. Plantă erbacee. Datorită prezenţei tuionei. Compoziţie chimică. penat-sectate. glabră. emenagoge. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. cele inferioare lung-peţiolate. pe ogoare. locuri necultivate. acid cafeic. glabre. superioare scurt-peţiolate.

VÂSC . Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.VÂSC Denumirea latină: Viscum album L.

La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. mesteacăn. străbătute de 5-6 nervuri paralele. Frunzele opuse. apoi pe brad. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. trandafir. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. arţar. dar toxic pentru inimă. deoarece produsul este foarte toxic. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. Compoziţie chimică. Răspândire. . În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. groase. sunt cele care cresc pe măr şi păr. Organul utilizat. frasin. ramificate de mai multe ori. fără peţiol. tei. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. cilindrice şi groase. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. pieloase. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. şi un principiu toxic respirator. aritmie şi tahicardie.Descriere. recoltare. întrebuinţări. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. salcâm şi plop.

VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99. VINĂRIŢĂ .

suficient de umede. sesile. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. corolă gamopetală. glabre. afânate. verde. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. cu 4 lacinii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. În doze mari este toxică. lung. infundibuliformă. ulei volatil. substanţe amare. Frunze lanceolat-eliptice. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. ameţeli. mici (4-6 mm). acid nicotinic. caliciu redus la o margine îngustă. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. Organul utilizat. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. înalte de 15-25 cm. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. rizom orizontal. Flori albe. Compoziţie chimică. Răspândire. perenă.Descriere. sunt dispuse verticilat. Plantă erbacee. substanţe minerale. pe soluri fertile. întrebuinţări. subţire. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. uninerve. glabre. ulei gras. ramificat. . grupate în cime laxe. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. tanin. recoltare.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. VOLBURĂ . Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. Tinctura are proprietăţi laxative.Descriere. Flori albe sau slab roze. se scutură de pământ. solitare. Plantă erbacee. grădini. provoacă un scaun unic. volubilă. axilare. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. pe lângă drumuri. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. Ele sunt plăcut mirositoare. . câmpuri. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. Răspândire. lung pedunculate. arsuri. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. În uz extern pentru vindecarea de răni. locuri necultivate. ca colici sau vomismente. neînsoţit de fenomene secundare. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. hastate sau sagitate. furuncule. Compoziţie chimică. abundent. substanţe tanante şi minerale. Organul utilizat. în formă de pâlnii. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. are un rizom lung. întrebuinţări. perenă. vitamina C. cu urechi mici la bază. recoltare.

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. substanţe tanante. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. care poartă muguri florali. întrebuinţări. mai acre ca la cea cultivată. C. Compoziţie chimică. vitamine din grupul B. imparipenate cu foliole ovate. În al doilea an ei se lignifică. umede. caroten. acizi organici. acoperiţi cu ghimpi subţiri. Se produce sirop de zmeură. . Pe partea superioară frunzele sunt verzi. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. Organul utilizat. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. recoltate pe timp uscat. Frunze alterne. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. recoltare. după ce s-a luat roua. dar ele sunt mai aromate. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. Arbust ramificat ghimpos.Descriere. Răspândire. Florile albeverzui. sol bogat. Fructele de zmeur conţin oze. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. antociane. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase.

) DC 5. Iurinee lavandifolie .Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. 2.) Takht.et Kit.Rindera umbellata ( Waldst. Familia Betulaceae 7. Familia Berberidaceae 6.et Kit. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr.) Gaertn.Centaurea thirkei Sch.Dentaria glandulosa Waldst.Alnus incana (L. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Cărpiniţă .Doronicum hungaricum Reichenb.Jurinea stoechadifolia (Bieb. Iarba-ciutei .Carpinus orientalis Mill. Hodolean ţăţăresc . Albăstrea thirke . Fil. Rinderă umbelată .Alnus glutinosa (L. Colţişor glandulos .) Moench 9. Bip. Familia Boraginaceae 10. 3. 4. Arin alb . Arin negru . Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint.) Bunge Familia Brassicaceae 11.Crambe tataria Sebeok 12. . 8.

Dentaria quinquefolia Bieb. Studeniţă rigidă .Helianthemum canum (L.13.et C. 14. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). Lehm. 18.osului . Volbură lineată .Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Vonicer pitic . Lopăţea . Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb.) Fenzl. Zăvăcustă . Familia Fabaceae 26. .ex DC. Iarba.Lunaria rediviva L. 19. Familia Crassulaceae 25. Familia Caryophyllaceae 17.) Hornem Familia Convolvulaceae 23. Andrz. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. 24.) Bess 20. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb.Convolvulus lineatus L.Euonymus nana Bieb.Eremogone rigida (Bieb.) Fenzl. 16. Colţişor pentafoliat . Familia Cistaceae 22.Astragalus dasyanthus Pall. Urechelniţă . . B. ex Adams Familia Celastraceae 21. Lunaria annua L.Panazburătorului 15. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall.

Paeonia peregrina Mill. Familia Monotropaceae 34.et Kit.Nymphaea alba L. Trifoi panonian .Coronilla elegans Panc. Păducel pentagin .Melittis sarmatica Klok. Familia Lamiaceae 32.27. .Genistella sagittalis (L.Verigariu . Nemţişor fisurat . Bujor-de-pădure . Drobişor tetramuchiat . Mirgău pitulat . Nufăr alb . Familia Ranunculaceae 38.)Gams.et Kit.Pulsatilla grandis Wend. 40. Coşaci pubiflor . Grozamă . Popâlnic .Crataegus pentagyna Waldst.et Kit.Astragalus pubiflorus DC.Padus avium Mill. 42. 28. 31. Dumbravnic . 33.Scutellaria supina L.Genista tetragona Bess. Familia Rosaceae 41.Delphinium fissum Waldst.Hepatica nobilis Mill. Mălin comun . Familia Paeoniaceae 36.Rhamnus tinctoria Waldst.Trifolium pannonicum Jacq. Familia Rhamnaceae 37. Sugătoare . Dediţel mare . 30. 39. 29.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. Coronişte elegantă .

Tulichină . 56. Cornaci .C. Ghiocel elvez . Ghiocel bogat . Scoruş .Pyrus elaeagrifolia Pall. 53. .Gmel. Frăsinel gimnostil .Daphne mezereum L. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.Trapa natans L. Familia Trapaceae 49.VItis sylvestris C. Viţă-de-pădure .Galanthus elwesii Hook. Familia Thymelaeaceae 48.Galanthus plicatus Bieb.43. 55. Familia Scrophulariaceae 46. Familia Alliaceae 51. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.Digitalis lanata Ehrh.Leucojum aestivum L. Ghiocel plicat .Sorbus domestica L. Mutulică .Galanthus nivalis L. 54.de. Păr. fil. Familia Rutaceae 45. Ghiocel nival . Familia Vitaceae 50.Dictamnus gymnostylis Stev.et Kit. Familia Solanaceae 47.dobrogea .Scopolia carniolica Jacq. Degetar lânos . 44.

Patrin ex Schult. 67. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. Brânduşă trifilă .) Druce . Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Luşca ambiguă . Săbiuţă imbricată . Familia Liliaceae 64.Colchicum triphyllum G.Iris pontica Zapal.W. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L.Colchicum fominii Bordz. Familia Melanthiaceae 65. 61.Gladiolus imbricatus L. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar. Et Schult. Stânjenel pontic . Schmidt Familia Hyacinthaceae 59.) F. Kunze Familia Orchidaceae 68.Ornithogalum amphibolum Zahar. Lalea pestriţă .Fritillaria meleagroides.) Spreng.Familia Cyperaceae 57. Fil. Brânduşă fomin . 66. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. 63. Familia Iridaceae 62.

Chrysopogon gryllus (L. . Poroinic-de-mai . Sadină . Mlăştiniţă purpurie .) P.Dactylorhiza majalis (Reichenb. 81.Orchis purpurea Huds. Alexeenko 80.Epipactis purpurata Smith 75.Poa versicolor Bess.Ephedra distachya L.) Trin. Poroinic purpuriu .) Fritsch 70.69.) Rich. 76. Seslerie heufler . Familia Orchidaceae 72.F. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. Untul-vacii . 71. 79. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Hunt et Summerhayes 73. Familia Poaceae 78. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.Sesleria heufleriana Schur. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. Poroinic palustru . 77. Cârcel . Mlăştiniţă palustră . Firuţă diversicoloră .Orchis palustris Jacq.) Crantz 74. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82.Epipactis palustris (L.Orchis morio L.

Limba-şarpelui . Ferigă palustră . Familia Salviniaceae 90.) Newm.) All. 86. Familia Thelypteridaceae 91.Fuchs 88.) H. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.Phyllitis scolopendrium (L.Athyrium filix-femina (L.Thelypteris palustris Schott .PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.P.) Newn.) Roth Familia Ophioglossaceae 89. Ferigă cartuziană .Dryopteris carthusiana (Vill. Familia Athyriaceae 84. Familia Dryopteridaceae 87. Peştişoară .Salvinia natans(L. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L. Spinarea-lupului .) Roth 85. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.) Newm. Năvalnic .Ophioglossum vulgatum L.

Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. Cerenţel – Geum urbanum L. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 17. 23. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. 20. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. 22. 18. Alun – Corylus avellana L. 10.CUPRINS 1. 11. 3. 19. 14.) Elliot 9. Angelică – Angelica arhangelica L. . Ciuboţica cucului – Primula veris L. Arin – Alnus incana Moanch. 7. Coacăz – Ribes nigrum L. 21. 6. 16. Cicoare – Cichorium intybus L. 4. 8. Corn – Cornus mas L. Albăstrele – Centaurea cyanus L. 13. 15. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. Brusture – Arctium lappa L. 2. 24. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. Ardei – Capsicum annuum L. 5. 12.

Hedera helix L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. 45.Humulus lupulus L. Măceş – Rosa canina L. Iarbă mare – Inula helenium L. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. Muşeţel – Chamomilla recutita L. Meyt 35. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. Iederă . Dentiţă – Bidens tripartita L. 43. 30. Ferigă – Dryopteris filix-max L.. 40. Izmă bună – Mentha piperita L. 41.) 50. Drăcilă – Berberis vulgaris L. Ienupăr – Juniperus communis L. 34. 32. 46. Leurdă – Allium ursinum L. 44. 36.25.Polygonum persicaria L. Mur – Rubus caesius L.) 48. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. 39. Mălin – Padus avium Mill. Gălbenele – Calendula officinalis L. Frag – Fragaria vesca L. (Matricaria chamomilla L. 28.verrucosa Ehrh. 37. 33. 42. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. 29. Hamei . 26. Feciorică – Herniaria glabra L. 31. 38. (B. 27. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. 47. Mesteacăn – Betula pendula Roth. 49. . Mărar – Anethum graveolens L. Iarbă roşie .

Osul iepurelui – Ononis spinosa L. (Elytrigia repens (L. Odolean – Valeriana officinalis L. Pir – Agropyron repens P. Salvie – Salvia officinalis L. 57. 52. Obligeană – Acorus calamus L. 54. Pochivnic – Asarum europaeum L. Porumbar – Prunus spinosa L. 55. 59. 67. Podbal – Tussilago farfara L. 64. Porumb – Zea mays L. 76. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Sclipeţi – Potentilla erecta L. Roiniţă – Melissa officinalis L. Revent – Rheum palmatum L. 69. Pătlagină – Plantago major L. 70. .B. Păpădie – Taraxacum officinalis L. 74. 75. 63. Negrilică – Nigella sativa L. 58. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. Salcie – Salix alba L. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. 73. 72.51. 68. Salcâm galben – Sophora japonica L. 71. Rostopască – Chelidonium majus L. 61. 66. 56. Scoruş – Sorbus aucuparia L. 53. 65. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Nalbă mare – Althaea officinalis L.) Nevski ) 62. Roibă – Rubia tinctorum L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L.

Stejar – Quercus robur L. 98. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. 92. Urzică – Urtica dioica L. 90. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. 99. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 81. 93. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 88. 96. 89. 91. Sulfină – Melilotus officinalis L. Vinariţă – Asperula odorata L. . 78. 94. 100. 83. Zmeur – Rubus idaeus L. 101. 80. Verigar – Rhamnus cathartica L. Ştevie – Rumex confertus Willd. Tei – Tilia cordata L. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Sovârv – Origanum vulgare L. 82. Troscot – Polygonum aviculare L. Sporici – Verbena officinalis L. 84. 95. 97. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 87. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 85. Vâsc – Viscum album L.Volbură – Convolvulus arvensis L. Soc – Sambucus nigra L. 86.77.

Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. 022 577930. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). MD-2001. Chişinău. Bulgară 33/1. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). . tel.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful