Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. recoltare. tel. Beneficiarii PDBA includ micii producători. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. MD-2001.org). şi afaceri agricole rurale.cnfa.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri.md . Chişinău. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. www. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii.cnfa. . Bulgară 33/1. 022 577930. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ.

Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. · altitudinea influenţează puternic . Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. Pe terenurile cu expoziţie sudică. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. diapozitive. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. · condiţiile de sol. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. · expoziţia şi lumina. cu ierbarul. carte. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare.

înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. ciupindu-se mugurii de . unele numai prin spălare. Recoltarea mugurilor foliari. Ei se culeg numai cu mâna.momentul optim de recoltare. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. rizomilor. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. După aceasta ele se scutură bine de pământ. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. plug. Aceste organe se formează toamna. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. hârleţ. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. se înlătură părţile necorespunzătoare. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. furcă). în funcţie de forma lor. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). La şes. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. în mod diferenţiat. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. mugurii plesnesc şi se alungesc.

are loc primăvara. în general. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. afin).pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . ea variază însă de la specie la specie. adică în boboc (salcâmul japonez). În general. iar celelalte pe vreme cu soare. adică după ce floarea s-a trecut. zmeur). operaţia fiind neeconomică pentru culegători. pătlagină. De asemenea. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. albăstrele). însă în nici un caz mai târziu. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. muşeţel. deşi. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. Recoltarea frunzelor. cât şi în timpul înfloririi (tei. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire.

albăstrele). rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. în cazul fructelor cărnoase (afin. în buchete. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. adică cu petale. pe vreme uscată şi de obicei însorită. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. ienupăr). astfel. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. cu ajutorul secerii. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. în general. lipsită de ramuri cu frunze. când plantele au crescut prea înalte. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. cu foarfeca. iar în .este în jurul prânzului. împreună cu ramurile. Florile.. când seminţele sunt deplin dezvoltate. se recoltează întregi. soc. sepale etc. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. cu piepteni speciali. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică.

fără umiditate şi cu soare. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea.cazul când fructele. pe de o parte. deoarece. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. pe de altă parte. înnegrite şi cu resturi de lemn. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. Recoltarea scoarţei. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. cele cu muşchi sau alge. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . după cum am precizat mai sus. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. organele ce conţin uleiuri volatile. Cu vârful briceagului. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. cu excepţia. înainte de desfacerea lor spontană. care prezintă crăpături şi îngroşări. iar. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. care le conţin sunt dehiscente.

mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. care pot fi: .corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. resturile de tulpini.organele (părţile) de plantă . pietricelele. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor.. precum şi a impurităţilor. rogojini.străine organice şi minerale. paie etc. . la frunzele de afin. de pătlagină şi de graminee. praful. Astfel. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. Uscarea produselor vegetale. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. Astfel. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. constituie impurităţi. .impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. fragmente de nuiele.corpurile străine minerale sunt nisipul. bucăţile de pământ. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . De asemenea. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. Corpurile străine organice.

practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. la soare sau la umbră. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. fiind utilizată numai pentru anumite părţi .folosite. textura şi conţinutul în apă al acestora. Ea începe în momentul recoltării plantei. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. şi anume: naturală. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. . Uscarea la soare. şi artificială. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia.

rizomi. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. şuri. Uscarea la umbră. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. văruite. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. fructe sau seminţe. scoarţe. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. etc. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. reparate etc. şoproane. orice încăperi goale. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. muguri. şcolilor. şi în special se vor crea posibilităţi de . curăţite. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate.ale plantei ca: rădăcini. magazii. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. al căror conţinut este mult mai stabil. rogojini sau coli de hârtie. Pentru evitarea pierderilor atât ramele.

volumul său scade. rădăcinile). Aducerea produsului vegetal în stare finită. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. florile îşi păstrează culoarea naturală. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. . din care cauză îşi modifică aspectul.aerisire continuă. fructele. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. uneori pierzându-şi complet valoarea. în timp ce frunzele. Prin uscare. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. produsul suferă o serie de modificări. mai ales la suprafaţă. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Frunzele rămân verzi. Uscarea artificială. seminţele. Datorită pierderii apei. Uneori.

Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. pergaminate. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Operaţia se face manual la flori. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale.) sau la export. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. denumirea produsului vegetal.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. unele flori şi chiar unele frunze. farmacii etc. rădăcini. aşa cum sunt cerute de industrie. depreciindu-se calitativ. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. pământul fin şi nisipul. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. frunze. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. De asemenea. părţi aeriene. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. greutatea neto şi împreună cu . în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. site şi anumite mori.

după un timp îndelungat. Conservarea produselor vegetale. bine aerisite. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. numărul partidei. luna şi anul recoltării. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. De obicei însă. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. Organele subterane. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. numărul partidei. indiferent de măsurile luate. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior.ambalajul. fiind astfel . în cazul când nu pot fi expediate imediat. scoarţele. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. uscate. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. denumirea produsului vegetal. După ambalare.

Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. Această bogăţie trebuie însă păstrată. etc. În depozite. insecte. În încăperile depozitului cu produse vegetale. ghiocei. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale.). aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. La fel se procedează şi cu cele aromatice. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. baloturile etc. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. benzină. Sacii.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. . Fără o grijă permanentă. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. nu este permis să se depoziteze petrol.

însă îndată ce ele . În cazul muşeţelului. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. plop). La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. Azi. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. iar recoltarea lor este interzisă. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. Atunci când se culeg florile.lăcrămioare). se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. Culesul nu trebuie făcut total. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi.

florile şi seminţele. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. pericolul de dispariţie este mai mare. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. pericolul dispariţiei lor este mic. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. omag) şi în general la plantele perene. cu atât mai multe. În acest caz.

a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. comună. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. Oamenii. ci să fie bine organizată.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. . cât şi a normativelor corespunzătoare.

ALBĂSTRELE . Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L.

Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. muchiată cu frunze alterne. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. tanin. cu corola regulat tubuloasă. pietroase. recoltare. se face înainte de uscare. liniare. cumarine. iar cele marginale albastre. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. Creşte prin locuri uscate. Florile de pe disc sunt violacee. Florile ligulate. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. culese eventual din greşeală. Mg etc. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. săruri de K. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. adânc crestate. . În florile marginale se conţin antociane. întrebuinţări. Tulpina erectă. mucilagii. heterozida centaurina. Organul utilizat. Răspândire.Descriere. Compoziţie chimică. Eliminarea florilor centrale.

ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2. ALBUMEALĂ .

aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor.Descriere. recoltare. Inflorescenţa – paneraşe. arsuri ale pielii. liniar-alungite. florile mijlocii sunt tubulare. substanţe tanante. rezine. recoltate în tot timpul înfloririi. Frunze alterne. . Organul utilizat. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. obţinute din părţi aeriene de albumeală. Răspândire. Planta conţine caroten. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. ulei volatil. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. Creşte în lunci inundabile. Extracţiile uleioase. acoperite cu perişori cenuşii. cele ligulate – filiforme. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Tulpina de la bază ramificată. ca buruiană în grădini. Compoziţie chimică. puternic pubescentă. flavonozide. întrebuinţări. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. pe malurile râurilor.

ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.

Răspândire. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. fertile. Arbust cu frunze obovate. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. întrebuinţări. pe margini inegaldublu-serate. cu margini laciniate. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă.Descriere. mai ales pe nervuri. iar florile la înflorire. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. Uscarea se face la umbră. în straturi subţiri. alterne. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. recoltare. Creşte în păduri de câmpie şi deal. Florile mascule în amenţi. Uscarea artificială până la 500C. Frunzele verzi. mărind rezistenţa capilarelor. pe dos păroase. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. afânate. Organul utilizat. uneori tubuloasă. pe soluri calcaroase. la marginea pădurilor de fag. . Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. ANGELICĂ .

la 35400C. recoltare. Compoziţie chimică. stimulente. pe locuri adăpostite şi însorite. oze. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. substanţe tanante. întrebuinţări. este robustă. Răspândire. Plantă erbacee. de culoare galbenăverzuie. cu zimţi. Florile sunt grupate în umbele globuloase. cilindrică. inegal serate. Uscare artificială. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă.Descriere. fistuloasă. dacă este nevoie. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. cu foliole ovate. . Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. Organul utilizat. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Creşte în apropierea apelor curgătoare. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Se scutură de pământ şi. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. stomahice şi carminative. bianuală sau perenă. Frunzele sunt de trei ori penat sectate.

ARDEI .ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.

nevralgice. întrebuinţări. Organul utilizat. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. recoltare.Descriere. Ovar bilocular. Plantă ierbacee. acid ascorbic etc. arzător este imprimat de capsaicina. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. destul de mari. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. ramificată. acuminate. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. Frunze alterne. de culoare verde închis. ovale. Astăzi se cultivă în Europa. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). anuală. lumbago. care nu produc vezicaţii. carotenoide. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. localizată în celule secretoare separate. Răspândire. Flori albe. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. Compoziţie chimică. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. de care depinde culoarea fructelor. cu marginea întreagă. . cu gust iute sau dulce. cu tulpină sufructescentă glabră. Gustul iute.

ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .

grupate în amenţi. ovallanceolate. ovale de culoare brună. . Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. Flori mici. pe partea superioară strălucitoare. verzi-închise.. Arbore cu coroana îngust ovată. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. Răspândire. pe cea inferioară – verzi-mate.Descriere. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. ovate sau ovat-eliptice. Fructe – nucule cu aripioare. are acţiune antidiareică. întrebuinţări. glabre. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. recoltare. cele feminine fără periant. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. Compoziţie chimică. Organul utilizat. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. cu marginea zimţată. Frunze ovale. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte.

ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7. ARMURARIU .

spinoase. lipide. efort prelungit. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. recoltare. Fructele mature se recoltează dimineaţa. ramificată. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. cu gust amărui. prin tăierea antodiilor. vitamine C. La noi se întâlneşte numai în culturi. glucide. Plantă erbacee. saponozide. histamină.Descriere. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. ciroză hepatică. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. treieră şi selectează. anuală sau bienală cu tulpină erectă. Se usucă. flavonozide. de culoare galbenbrună. Frunzele sunt mari. surmenaj intelectual. ulei volatil. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. mucilag. E. de aceea este indicat în stări de oboseală. uneori. Fructele sunt achene cu papus. Compoziţie chimică. . Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. Organul utilizat. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. Răspândire. spinoase. K. glabră sau slab tomentoasă. apărând spontan în sudul ţării. întrebuinţări. cu rol benefic în procesele de oxidare. după căderea frunzelor. pe soare. hepatite cronice.. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. acizi organici.

) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8. ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.

apoi şi medicinală. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. Organul utilizat. substanţe tanante. Se pot usca. recoltate la maturitate. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. PP. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. microelemente. zaharuri etc. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. mai întâi ca decorativă. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. întrebuinţări. suculente. Termenul de păstrare până la 2 luni. carotenoide. acizi organici. Compoziţie chimică. primăvara verzi-întunecate. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. E. Răspândire. peţiolate. cu marginea dinţată. . recoltare. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. vitaminele C.

Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9. BRUSTUR .BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L.

vitamine din complexul B. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. Flori purpurii în calatidii globuloase. Compoziţie chimică. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. pe marginea drumurilor. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Tulpina cilindrică. întâlnită pe terenuri necultivate. Organul utilizat. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. lactone etc. căilor ferate. coleretică. Plantă erbacee. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. . sudorifică. recoltare.Descriere. pe lângă garduri. păroasă se formează în anul al doilea. Uscarea artificială la 35500C. zăvoaie inundabile. brună. Răspândire. Acţiunea diuretică. ulei volatil. cu o rădăcină puternică. depurativă. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. cărnoasă. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. Se usucă la umbră într-un singur rând. întrebuinţări. bienală. hipoglicemiantă. acid cafeic.

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

lung peţiolate. lucioşi şi frunze opuse. Fructul este o capsulă cărnoasă. sub 650C. Florile reunite în panicule compuse. Organul utilizat. Castanele conţin saponozide. derivaţi cumarinici şi flavonici. . florile culese în zilele senine. Preferă soluri profunde. flebitelor şi hemoroizilor. ulei gras. Castanele servesc la extragerea escinei. Arbore înalt de 20 . mult ramificat. cu numeroşi ghimpi. Seminţele sunt bogate în amidon. recoltare. când 50 . cu un ritidom solzos.30 m. albumine.Descriere. nisipoase. Compoziţie chimică. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. Răspândire. sferică. de culoare brună. ce se utilizează în tratamentul varicelor. întrebuinţări. iar cea artificială. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. erecte. digitatcompuse. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. terminale. Uscarea se face în camere bine ventilate. care se recoltează toamna la completa lor maturitate.

CĂLIN .CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.

Răspândire. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. Organul utilizat. galben-brună. caroten. grupate dens în cime umbeliforme terminale. la pornirea în circulaţie a sevei. Uscarea se face la soare. Fructe. acizii clorogenic. roşii. Creşte pe soluri bogate. trilobate. hipotensiv. recoltare. săruri de K. întrebuinţări. substanţe tanante. toamna se colorează în roşu. ursolic. cofeic. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. Flori albe. Tulpini cu scoarţă netedă. păduri de luncă. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. Compoziţie chimică. Frunze lat-ovate. se usucă artificial la 6080oC. saponozide triterpenice. după uscare pedunculii se înlătură. tufărişuri de pe malul râurilor. prin păduri şi tufărişuri. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Scoarţa conţine vitaminele K. carotenoide. C. Scoarţa se recoltează primăvara. . fructele – vitaminele C şi P. reavăn-jilave până la umede. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. apoi cenuşie. de asemenea diuretic şi sudorific. pectine. rezine.Descriere. glucide. drupe sferice.

CĂTINĂ . Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L.

pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. portocalii. la o temperatură de 70800 C. Fructe. carotenoide. scurt peţiolate. P. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. Lujerii anuali solzoşi. Organul utilizat. PP. întrebuinţări. arsurilor şi în ginecologie. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. B2. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. filtrat şi îndulcit cu zahăr. vitamine E. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. întregi. izlazuri. Răspândire. existenţi în fructele de cătină. drupe "false". . Compoziţie chimică. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. Sucul apos. recoltare. Flori galbeneruginii. pe nisipuri şi pietrişuri. coaste pietroase. Frunze alterne. În vederea conservării vitaminei C. pe prundişurile din lungul râurilor. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. acid folic. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. Fructele conţin acid ascorbic. ulei.Descriere. liniar-lanceolate. iar cele femele în raceme. ovoide. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. cenuşii-argintii.

CERENŢEL . Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L.

Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. din care îşi iau naştere numeroase radicele. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. După scoatere din pământ se scutură. Flori de culoare galben-aurie. Se mai conţine heterozida geozida. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. întrebuinţări. apoi se usucă. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. care. mucilagii. prin hidroliză. păduri şi luminişuri. rezine. Tulpina dreaptă. pune în libertate eugenol. . vivace cu un rizom cilindric. recoltare. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. acid galic şi elagic. ramificată. se lasă câteva zile la zvântat. Plantă ierbacee. se spală într-un curent puternic de apă. solitare. se curăţă de părţile aeriene. Compoziţie chimică. Organul utilizat.Descriere. Planta conţine substanţe tanante. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. Răspândire. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze.

Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L.

substanţe minerale. Se spală într-un curent de apă. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. Organul utilizat. Florile sunt de culoare albastră-azurie. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. constipaţii cronice. este verdedeschisă. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. Tulpina floriferă. flavonozide. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. diuretice. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. muchiată. se usucă la soare.Descriere. inulină. cele tulpinale sunt sesile. cavă în interior şi pubescentă. în poienele din pădure. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. tanin. deasemenea în obezitate. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). luminişuri. în poduri cu tablă. colină. prin pagişti. . ulei volatil. principii amare. Răspândire. recoltare. Compoziţie chimică. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. Planta este prezentă în câmpie. spiralată. dezvoltânduse abia în anul al doilea. subţire. în faneţe. depurative.

Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. CIMBRIŞOR .

Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. flavone. întrebuinţări. tanin. în tratamentul tusei şi al gripei. nisipoase. Organul utilizat. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. ajungând până în zona muntoasă. acizi cafeic şi rozmarinic. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. cu expoziţie sudică. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. Creşte pe soluri aride. recoltare. de formă ovală. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. ca stomahic. la începutul înfloririi. . antidiareice. pietroase. care prind rădăcini. de culoare verde-roşiatică. acid ursolic şi oleanolic. diuretice şi antivirale. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). glabre. antispastic şi coleretic. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. cu ramuri culcate la pământ. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. Răspândire. Plantă vivace. păroase. opuse. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. Privite în zare.Descriere. rezine. Compoziţie chimică. frunzele prezintă nişte puncte transparente. Are. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. Frunze mici. îndeosebi în medicina infantilă. în fâneţe de pe dealuri. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. cu marginea întreagă.

Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16. CIMBRU .CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L.

Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Portugalia. Spania. acid cafeic. Franţa. Ungaria. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Răspândire. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. România. . Moldova. Algeria. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. extract fluid în tuse.Descriere. alungit romboidale. Frunze mici. Germania. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Compoziţie chimică.nucule elipsoidale. bronşite şi tuse convulsivă. Fructe . Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Bulgaria. un principiu amar. întrebuinţări. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. ovate sau lanceolate. flavonozide. recoltare. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Caliciul este tubular. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. Organul utilizat. antimicotice şi antihelmintice.

CIUBOŢICA CUCULUI . Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L.

enzime. flavonozide. sub formă de decoct. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. ramificate la vârf. Organul utilizat. Răspândire. subţiri. păşuni însorite. peţiol aripat. lunci. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. fâneţe. bine aerisite. Se usucă la umbră într-un singur strat. întrebuinţări.Descriere. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. dese. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. Compoziţie chimică. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. cu suprafaţa reticulată. luminişuri de pădure. livezi. Plantă erbacee cu rizom cilindric. vârful obtuz. Se spală într-un curent de apă. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. poieni. Uscare artificială la 35 – 400C. ulei volatil. grupate într-o umbelă simplă. marginea crenată sau ondulată. lung. substanţe tanante. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. . recoltare. S-au mai izolat: amidon. comună prin pajişti. săruri minerale. zaharuri. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale.

COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L.

B2. Fructele conţin vitaminele C. recoltate la maturitate. în afecţiuni hepatobiliare. zaharuri. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. cu 3-5 lobi triunghiulari. întrebuinţări. Arbust tufos cu rădăcini adventive. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. lunci. Din fructe se pregătesc specii. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. cordiforme. negre. dispuse în raceme. gust dulceag. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. ateroscleroză. Organul utilizat. colite). B6. bace sferice. Compoziţie chimică. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. substanţe tanante. din părţile nordice. Ca produs vegetal se folosesc fructele. Flori verzuiroşcate. nefrite şi pielonefrite. Tulpini viguroase. recoltare. acizi organici. Frunze subrotunde. erecte. prin păduri şi tufişuri. negricioase. zăvoaie. caroten. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. . K. neregulat-dublu-seraţi. Fructe. microelemente. siropuri vitaminice. în regiunile deluroase şi muntoase. gastrite. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. P. Răspândire.Descriere. deasemenea flavonozide.

COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19. COADA CALULUI .

recoltare. de culoare verdedeschis. cu coaste evidente. pe timp uscat şi însorit. Tulpinile sterile apar la începutul verii. flavonozide. în tuberculoza pulmonară. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . prescris ca expectorant în bronşite. Compoziţie chimică. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. ulei volatil. vitamina C. pe terenuri nisipoase şi argiloase. Plantă perenă.aspre şi tari. fără ramuri. întrebuinţări. recoltate vara. Răspândire. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. bolile de rinichi şi vezică. Organul utilizat. erbacee. ca remineralizant.tulpinile sterile. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. săruri de siliciu şi potasiu. acizi organici. pe râpe şi la marginea apelor. ramificate verticilat. caroten. de culoare brun-deschisă.Descriere. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. Cele fertile apar primăvara. substanţe tanante şi amare. . Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite.

COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L.

păşuni. mărind cantitatea bilei. Uscarea se face la umbră. lanceolate. Frunze alterne. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. Sub formă de infuzie.Descriere. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. în strat subţire sau în uscătorii.dispuse în corimb. Compoziţie chimică. poiene. sectate. glucide. cu internodii lungi. pe marginea ogoarelor. în locuri uscate. decoct şi specii amare. Se mai conţin flavonozide. 2-3-penate. iar cele tulpinale mai lungi. . uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. substanţe anorganice. cu un număr mare de lacinii. Plantă perenă. Răspândire. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. vitamina K. Organul utilizat. recoltare. şi cele cu internodii scurte. râpe. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. pubescente. Datorită achilinei are acţiune coleretică. care poartă numai frunze. întrebuinţări. în zile senine şi calde. acoperite cu iarbă. erbacee cu un rizom lignificat. astringent şi aromatic amar. Cele bazale sunt mai scurte. Florile albe. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. tanin. din care se dezvoltă stoloni subterani. care poartă inflorescenţele. erecte. înalte. sunt ramificate.

CORN Denumirea latină: Cornus mas L. Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21. CORN .

se cultivă. Compoziţie chimică. secetă. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. recoltare. întrebuinţări. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. acoperite cu peri scurţi. Fructele conţin acid ascorbic. margini de pădure.Descriere. mai târziu glabre. Ramurile tinere verzi. co coaste proeminente. . Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. antidiareică şi antidizenterică. care se deschid înaintea frunzelor. Organul utilizat. Creşte spontan prin tufişuri. tanin. zăvoaie din zona de deal. Rezistent la ger. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Scoarţa. Răspândire. flavonozide şi au acţiune astringentă. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. pectine. iar fructele – la maturizare deplină.

Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22. COŞACI .COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall.

roşiatice. insuficienţe cardio-vasculare. Răspândire. Compoziţie chimică. printre arbuşti de stepă. desişuri nu formează. pubescente. nefrite acute şi cronice. grupate în capitule sferice. sedativă şi diuretică.Descriere. săruri minerale. acizi organici. întrebuinţări. recoltare. Organul utilizat. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. fără tulpini lignificate. erbacee cu un rizom gros. în văile râurilor şi pantele dealurilor. Uscarea se face la umbră. . imparipenat-partite. Planta se întâlneşte rar. Plantă perenă. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. amidon. în strat subţire sau în uscătorii. are acţiune hipotensivă. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. flavonozide. se utilizează la hipertonie. Creşte în poiene. Infuzia. dilată vasele sanguine. Tulpini erecte. obţinută din produsul vegetal. compuse. cilindric. mucilag. pufoase. Frunze alterne. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. Florile galbene. stenocardie.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

produsul are acţiune antireumatismală. gaulterozidă etc. flavonoide. Se usucă în strat subţire. cea inferioară albpăroasă. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. filiforme. ceruri. pajişti umede. spireozid. artificial la temperaturi până la 350C. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. . noduros din care pornesc rădăcini adventive. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. pe margine serate. Tulpină erectă. închis serate. substanţe minerale. unghiulară. Frunze penate. marginea râurilor. vanilină. stipele mari. şanţuri. Organul utilizat. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. roşcată.Descriere. faţa superioară glabră. taninuri. întrebuinţări. Planta creşte prin zăvoaie. Răspândire. glabră. recoltate în timpul înfloririi. recoltare. avicularină. rizom orizontal. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. perenă. Plantă erbacee. de obicei simplă. Compoziţie chimică.

CRUŞIN .CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.

Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. recoltare. acidul ascorbic. Sunt uscate pe cale naturală. în funcţie de doză. Răspândire. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. Organul utilizat. zăvoaie. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. deoarece sunt sărace în principii active. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. . ascuţite la vârf. la început verzi. de culoare albverzuie. Au mai fost identificate saponozide.Descriere. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. Fructe globuloase. substanţe amare. comun la câmpie şi dealuri. cu marginea întreagă. lucitoare. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. mucilagii. netede şi lucitoare. Scoarţa este netedă. de formă ovală. apoi de culoare roşie. întrebuinţări. pe malul apelor. mlaştini. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. Frunze alterne. în compoziţia speciilor depurative. precum şi împotriva hemoroizilor. Flori mici. Planta creşte în păduri de luncă. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ.

Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. CUCURBEŢICĂ .

poiene. . alcaloizi. Răspândire. alantoină. rezine. Planta creşte prin semănături. Tulpină simplă. Compoziţie chimică. lung-peţiolate. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. vii. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. tanin. ramificat. cordiforme sau ovattriunghiulare. tufărişuri. ventriculate la bază. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. întrebuinţări. de la care pleacă rădăcini adventive. posedă acţiune purgativă drastică. recoltare. Organul utilizat. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. Planta conţine acizi aristolochici. crânguri. marginea pădurilor şi drumurilor. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. Plantă erbacee. Frunze alterne. galben-brun.Descriere. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. flavonozide. perenă cu rizom scurt. substanţe amare. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. cu vârf obtuz şi aspect pielos. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. plăgi greu vindecabile). galben-verzui cu seminţe castaniibrune. nevroze. pe malurile râurilor. Fructul globulos. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. Flori tubuloase. erectă cu noduri. Planta se mai utilizează în anorexie.

Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L. DENTIŢĂ .

Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. . întrebuinţări. Fructe – achene turtite. mucilagii. Tulpină erectă. acid ascorbic. Compoziţie chimică. recoltare. sedative. incisserate. 3-5 lobate. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. Răspândire. locuri ruderale umede. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. anuală cu rădăcină rămuroasă. Organul utilizat. pe lângă izvoare. înaltă până la 100 cm. glabre. cele interne alungit-ovate. recoltate până şi în timpul înfloririi. sudorifice. gălbui-brunii. uşor laxative. slab-păroase sau glabre. ulei volatil. Frunze opuse. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. substanţe tanante. Nu are flori marginale ligulate. în zona de margine a lacurilor. fântâni. deasă. finspinoase pe colţuri. râurilor. substanţe minerale. şanţuri umede. flavonozide. ramificată. cu foliole involucrale foliacee. uneori fusiformă. glabră. peţiol de obicei aripat. Plantă ierbacee. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor.Descriere.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .

se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. Plantă ierbacee. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. întrebuinţări. tufărişuri. Organul utilizat. indigene. constituie unul din cele mai bune tenifuge. denumite global filicină. de-a lungul nervurei. naturale. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. Răspândire. .Descriere. Pe spatele acestor aripioare. vivace cu un rizom gros. Compoziţie chimică. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. de culoare verde-închis. buruienişuri de depresiune. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. recoltare. locuri umbrite. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. sporadică în molidişuri. târâtor. Planta creşte în păduri de foioase. Deoarece. În secţiune.

Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. FRAG DE PĂDURE .

Stipele lanceolate. Uscarea se face la umbră. săruri minerale. zaharuri. Fruct. urme de ulei volatil. Stolonii supratereşti târâtori. perenă cu rizom cilindric. C. aromat. achenă înfiptă în receptacul. acizi organici. B1. Fructele se folosesc proaspete. Frunze trifoliate. care devine zemos. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. pe dos alipit-păroase. faţa inferioară scurtpăroasă. Fructele ca tonic. recoltare. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. hipotensor. Organul utilizat. Planta este întâlnită în pajişti. cu pediceli păroşi. Flori albe. cistitei. reglor hepatic. Răspândire. tufărişuri etc. Plantă erbacee. lungacuminate. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. în strat subţire. păduri rărite. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. orizontal. flavonozide. tipul 5. cu foliole ovate. pe faţă brun-roşcate. dispuse în cime. B2 . în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. depurativ. pe margine dinţate. lungpedunculate. Planta conţine vitaminele A. . Compoziţie chimică. fâneţe. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. substanţe tanante.Descriere. înrădăcinează la noduri. întrebuinţări.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. GĂLBENELE . Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.

Frunze alterne. recoltare. cicatrizantă. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. În paneraşele florale se conţin carotenoide. afânate. rezine. antiinflamatoare. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. întrebuinţări. arsurilor. rănilor. rotunjite la vârf. înţepăturilor de insecte. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. şi din flori centrale sterile. Planta posedă acţiune emenagogă. flavonozide. formate din flori ligulate periferice. ramificată. acizi organici. antispastică. se rup cu mâna. Se mai conţine acidul ascorbic. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. Plantă anuală sau bianuală. . tanin. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. fără codiţe. prin mai toate grădinile. de culoare portocalie. Organul utilizat. cu tulpina erectă. cele inferioare oblanceolate. Răspândire. Compoziţie chimică. galbene-portocalii. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. pubescente sau glabre. substanţe amare. Se usucă în straturi subţiri. Inflorescenţele sunt antodii terminale. întregi. coleretică. sesile.Descriere. tubuloase. degerăturilor.

Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. HAMEI .

cordate la bază. . formate din bractee galbenverzui. acizi fenolici. antispastice. tocoferoli. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. malurile râurilor. tonic amare. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie.Descriere. crânguri. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. cumarine. alcătuind un con globulos. Plantă erbacee. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. poartă frunze opuse. păduri. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. Compoziţie chimică. acid ascorbic. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. vivace. recoltare. Fructificaţiile sunt conuri false. Răspândire. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. reunite în jurul unui ax central. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. Planta creşte spontan prin lunci. Tulpina volubilă. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. recoltate când au culoare galben-verzuie. Organul utilizat. cu bractee. denumit strobil. întrebuinţări. cu rizomi târâtori lungi. cu 3-5 lobi dinţaţi. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde.

scai) .HOLERĂ (GHIMPE. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. HOLERĂ (ghimpe.

Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. . Plantă erbacee. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. sialagog şi diuretic. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. datorita pubescentei verde albicioasa. peţiolate. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. ca antitumoral. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. pe lângă drumuri. anuală cu rădăcină fusiformă. pubescentă. urme de ulei volatil. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. saponine triterpenice. bsitosterol. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. Compozitia chimica. Organul utilizat. taninuri catehice. în febra intermitenta şi impotriva turbării. lung obovate. recoltare. Frunze opuse.Descriere. Tulpina ramificată. recoltate în timpul verii. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. obovate sau ascutit romboidale. garduri. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). în jurul clădirilor părăsite. întrebuinţări. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. Răspândire. uneori trilobate.

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

Flori mici. Planta creşte în locuri umede. săruri minerale. vitamine B. Tulpina dreaptă. nefrite. numeroase. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. Plantă ruderală. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. enterite. Hreanul modifică secreţiile bronhice. Uscarea se face la umbră. enzime. ramificată în partea superioară. ulei volatil. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. stări congestive. groasă. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. cordate. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). diuretic şi stimulent general. cistite. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. stimulează diureza şi exercită.Descriere. după uscarea frunzelor. cu frunze mari alungit-ovate. aminoacizi. vivace prin rădăcină pivotantă. recoltare. . În doze mici este eupeptic. pe lângă garduri şi case de locuit. Compoziţie chimică. întrebuinţări. deasemenea se cultivă. alături de glucide. Fructul – siliculă globuloasă. albe. dereglări de ritm cardiac. în strat subţire sau în uscătorii. erbacee. Organul utilizat.C. sau primăvara devreme. grupate în racem. Răspândire. prin văi.

IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35. IARBĂ MARE .

întrebuinţări. livezi. de cel puţin 2-3 ani. catar bronhic. recoltare. în lunci. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. perenă cu o tulpină dreaptă. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Planta creşte prin fâneţe umede. puternică. inulină. Răspândire. pe lângă pâraie.Descriere. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. cu marginea dinţată. Organul utilizat. În pământ are un rizom scurt. Florile formează capitule mari. Compoziţie chimică. Acţionează atât ca expectorant. saponozide şi terpene. cât şi ca spasmolitic. cărnos. Plantă erbacee. Frunzele superioare sunt alterne. păroasă şi ramificată în partea superioară. galbene. cilindric. sesile. . în regiunea pădurilor de deal. lung peţiolate. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. având florile ligulate şi tubuloase. se spală într-un curent de apă. se îndepărtează părţile aeriene. subţiri. bronşită emfizemică. lemnoase şi seci. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. în tusea cronică a bătrânilor. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. ovale şi înconjoară tulpina. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale.

Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. IARBĂ ROŞIE .

din zona dealurilor până în cea subalpină. poliholozide. Plantă erbacee. Frunzele alterne. des cu pete brune-roşietice. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. Flori albe sau roşietice. . kempferolul. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. scurt peţiolate sau sesile. Tulpină erectă. lanceolate sau oblonglanceolate. pe marginea râurilor. recoltate în faza înfloririi. Răspândire. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. neglanduloase. grupate în spice axilare şi spice terminale. Organul utilizat. pâraielor. glabră. cvercitina. izocvercitina. lung-acuminate. acizi organici. cu perişori alipiţi de suprafaţă. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. glabre. avicularina. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. Tecile dens îmbracă tulpina. vitaminele C şi K.Descriere. rutinozida. ulei volatil. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. ramificată. Compoziţie chimică. recoltare. substanţe tanante şi pectinice. întrebuinţări. anuală. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. lacurilor. înlăturând tulpinile lignificate de la bază.

Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37. IEDERĂ .IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L.

Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. flavonozide. steroli. caroten. Liană cu tulpini lignificate. deasemenea vitamine din grupul B. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. întrebuinţări. în zăvoaie. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. tuse convulsivă. săruri minerale. micoze şi alte afecţiuni dermice. Organul utilizat. Se cultivă în parcuri. dureri de ficat şi stomac. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme.Descriere. Frunze alterne. Compoziţie chimică. toxic. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. recoltate în faza înfloririi. iod legat. acizi polifenolici. lipicioase şi persistente. grădini ca plantă decorativă. deasemenea pe stânci şi ziduri. astm bronhic. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. viguroase. migrene. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. . care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). fitoncide. Răspândire. cu 3-5 lobi triunghiulari. ulceraţii. recoltare. Frunzele conţin saponozide triterpenice. Se utilizează în bronşite acute şi cronice.

IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38. IENUPĂR .

cu umiditate atmosferică ridicată. sferic. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. întrebuinţări. în rarişti şi margini de păduri. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. Preferă locuri luminoase. Florile femele au aspectul unor muguri. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil.Descriere. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. însoţit de răşini. Florile mascule au forma unor conuri. aşezate în verticil câte 3 la un loc. stomahic. încă verzi şi care formează producţia anului următor. Se întrebuinţează ca diuretic. antireumatic şi sudorific. la albuminurie. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. zahăr invertit. recoltare. Arbust cu frunze în formă de ace. păşuni. Compoziţie chimică. aerisite. ascuţite la vârf. Organul utilizat. principiu amar iuniperina. în primă fază. După fecundare. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. care conduc. globulos. apoi negre-albăstrui. . la început verzui. acizi organici. Răspândire. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. pectine. poiene.

IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39. IPCĂRIGE .

Fructul monosperm. ascuţite. deasemenea zaharuri. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. pe lângă garduri şi drumuri. Florile numeroase. albe sau slab roz. seminţe lentiforme. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. Planta nu suportă terenuri grele. cantităţi mici de ulei volatil. lanceolate. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. Rădăcinile se recoltează toamna. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). de-a lungul pâraielor şi râurilor. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. întregi. foarte mici. dispuse în panicul. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. Se cultivă ca decorativă în florării. negre. . aspru. săruri minerale. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). diuretice şi depurative. lucioase. în lizierele pădurilor de pin. întrebuinţări. Frunzele sunt dispuse opus. Se reţin numai rădăcinile. mai lung decât caliciu. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. lăstarii subterani replasându-se. de la exemplarele de 3-4 ani. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. la sfârşitul perioadei de vegetaţie.5-2 cm. creşte prin locurile nisipoase.Descriere. Răspândire. recoltare. aproape sferice.

IZMĂ BUNĂ (mentă) .IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

flavonozide. pe partea superioară netede. Răspândire. gastrică. lipide. întrebuinţări. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. . colagog şi antiemetic. Tinctura se foloseşte ca analgezic. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. colorate în verde închis cu glande oleifere. acizii ursolic şi oleanolic. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). Inflorescenţa este de forma unui spic. Frunze opuse. caroten. sitosterol. Ele se prescriu ca spasmolitic. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. conic alungit. ovat-lanceolate până la lanceolate.Descriere. luto-nisipoase. mai mult sau mai puţin erectă. heliofilă. Compoziţie chimică. compusă din noduri şi internoduri. taninuri. colagogă şi calmantă. cu apă freatică la mică adâncime. Tulpina patrunghiulară. când plantele sunt înflorite peste 25%. recoltare. Organul utilizat. iar pentru extragerea uleiului volatil. cu marginea limbului serată. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. puternic ramificată. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente.

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ .

grupate în inflorescenţe umbeliforme. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. Răspândire. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. după ce se ridică roua. prin păduri umbroase de fag. umede. este vermifug. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. Planta are miros de usturoi. Compoziţie chimică. Se conţine ulei volatil. vitamina C. Flori albe. febrifug. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. întrebuinţări. dar încă neidentificat structural. pe timp uscat. fitoncide. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). stejar. Organul utilizat. Creşte pe soluri bogate în humus. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. tei. recoltare. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele.Descriere. . săruri minerale. activează peristaltismul intestinal.

LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. LEVĂNŢICĂ . Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.

cumarine. Organul utilizat. substanţe pectice. . acute. Frunze opuse. deasemenea tanin. semisferică. recoltare. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. liniar-lanceolate. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. relativ uscate. cu peri ramificaţi. Compoziţie chimică. ca şi cel de melisă. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. Tulpina. stelaţi. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. întrebuinţări. ca insecticid. cele inferioare cenuşii. un principiu amar. pe ambele feţe păroase. acid ursolic. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. ca vermifug în medicina tradiţională. Uleiul de levănţică. se folosesc ca stimulent aromatic. mai puţin păroase. cea bătrână este brună. Planta creşte pe soluri afânate. pubescente. formează o tufă aproape globuloasă. cu scoarţa exfoliată. ca atare. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. permeabile. Răspândire. rezine. Florile. cele superioare cenuşii-verzi.Descriere. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. ramificată puternic de la bază.

LUMÂNĂRICĂ .LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.

Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Organul utilizat. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. Răspândire.Descriere. recoltare. Uscarea trebuie să se efectueze repede. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. iridoidelor. cu tulpina dreaptă. La noi se întâlneşte peste tot. Plantă ierbacee. pentru preîntâmpinarea brunificării. antihistaminică. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. cilindrică. antivirală. Creşte prin locuri însorite. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. f l a v o n o z i d e l o r. . la temperatura de maximum 45oC. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. antimicrobiană. ceea ce îi dă un aspect catifelat. diuretică. pe terenuri nisipoase şi pietroase. bianuală. de-a lungul gardurilor. antispastică. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. Întrebuinţări.

MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44. MĂCEŞ .

formate din mai multe foliole ovale. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. Mg. dextrină. uleiuri volatile. K. dinţate pe margini. Arbust cu ghimpi. 5 petale. Răspândire. săruri de K.Descriere. pectine. iar uleiul – la arsuri. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. PP. de culoare roşie. în realitate adevăratele fructe. provitamina A. uneori albe. zaharuri. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. Compoziţie chimică. recoltare. taninuri. care la maturitate devine cărnos. fructele se transportă la locul de uscare. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. dermatite. extractul. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. Creşte prin tufişuri. astringent şi antidiareic. deoarece se încing uşor. cu 2 stipele la baza. Mai târziu. pe dealuri. decubitus. B2 . Ca. . frunze compuse. acid malic şi citric. Fe. scade conţinutul în vitamina C. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. Siropul. cu 5 sepale. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. În acest receptacul se află numeroase achene. Organul utilizat. la marginea drumurilor şi a pădurilor. Flori de culoare roz. întrebuinţări.

MĂLIN . Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill.

în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. se întrebuinţează. Frunze eliptice.Descriere. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. Arbust sau arbore cu coroană deasă. Răspândire. rar la câmpie. cenuşie-negricioasă. grupate în raceme. . Scoarţa netedă. flavonozide. pe margine acut-serate. tufărişuri. Compoziţie chimică. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. uşor zbârcite. se socoate. Tulpină dreaptă. obovate sau oblong-ovate. Planta creşte prin păduri de luncă. bruscacuminate. datorită acţiunii astringente. la bază rotunjite. negre. drupe sferice mici. Flori albe. ca remediu antidiareic. recoltare. groase. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. ulei volatil şi gras. Rădăcina rămuroasă. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. acizi organici. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. mirositoare. zăvoaie. Se rup raceme întregi. sucul şi geleul din fructe de mălin. recoltate la maturizare deplină. Decoctul. întrebuinţări. Fructe.

MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR . Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.

Flori mici. Plantă erbacee anuală. antispastice şi diuretice. Preparatul Anetinum. recoltare. scopoletina.ramificată. striată. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. gălbuiverzui. diachene ovaleliptice. Compoziţie chimică. cu foliole filiforme. Rădăcina pivotantă. Caliciu lipsă sau neînsemnat. fistuloasă. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. Posedă proprietăţi stomahice. întrebuinţări. Astăzi cunoscut pe tot globul. vitaminele C. cafenii. înaltă până la 160 cm. Răspândire. şi ulei gras. verde. Se utilizează sub formă de apă aromatică. Fructe. peţiolate. printre cereale. glabră. PP. grupate într-o umbelă compusă. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. . slab . ulei volatil format din limonen şi carvonă. de asemenea. umbeliferona. Frunze tripenat-sectate. Conţin. carotenoide.Descriere. Tulpină cilindrică. Organul utilizat. carminative. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică.

MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.verrucosa Ehrh.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. (B. MESTEACĂN .

crăpându-se la bătrâneţe. pe pante. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. atât în păduri de foioase. Compoziţie chimică. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Răspândire. betulol. în poieni. cariofilen. întrebuinţări. Organul utilizat. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. în formă de romb sau triunghi. în grădini sau parcuri. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. vitamina C. glabre. se mai conţin flavonozide. cât şi de conifere. heterozide. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. Infuzia. recoltare. Creşte peste tot. taninuri. dinţate pe margini. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. ascuţite la vârf. când sunt lipicioase. compuşi triterpenici. iar primăvara se deschid. . şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). Frunze alterne. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. drumuri. iernează sub formă de amenţi.Descriere. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. rezine.

MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. MUR . Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.

negrealbăstrui. fructele la maturizare. pectine. Flori albe. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. frunzele conţin substanţe tanante. sau primăvara devreme. mici. pline de seminţe. Răspândire. vitamine C. cupru. pe râpele pădurilor. antidiareice. în tufişuri. grupate în raceme scurte. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. rezultate din încrucişarea cu alte specii. cu gust astringent-acrişor. pe partea superioară dispers-păroase. cea ce le conferă proprietăţi astringente. Fructele. din grupa B. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. iar rădăcinile toamna târziu. mangan. pe cea inferioară tomentoase. săruri de potasiu. Compoziţie chimică. subţiri. caroten. Fructe polidrupe cărnoase. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. globuloase. renală şi prin glandele sudoripare. Organul utilizat. Au mai fost identificate zaharuri. recoltare. preferând luminozitatea directă. Creşte pe malurile râurilor.Descriere. . ghimpi scurţi. întrebuinţări. Lăstarii tineri. Arbust cu lăstari târâtori. cilindrici.

MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L. MUŞEŢEL .) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. (Matricaria chamomilla L.

Frunze sesile. locuri virane. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. fusiformă.sau tripenat sectate. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. Fructul este o achenă mică.din flori tubulare. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. de culoare argintie. Compoziţie chimică. pe lângă drumuri. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. pe terenuri uscate. Răspândire. iar receptaculul . Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. întrebuinţări. au acţiune stomahică şi carminativă. bifidat compuse. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. inserate altern. de culoare galbenă-aurie. bi. Preferă locuri însorite. acid ascorbic.Descriere. în alte culturi. Creşte pe ogoare. . Organul utilizat. care sunt substanţe amare. de culoare albă. de la cele nisipoase până la cele argiloase. recoltare. reprezentate prin inflorescenţe. fitosteroli şi acizi graşi. colină. Proazulenele. pe soluri diferite. Florile.

NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50. NALBĂ DE PĂDURE .

taninuri. dealuri aride. Se folosesc frunzele. în momentul deplinei maturaţii. în tratamentul furunculozei. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. . cu limb rotund până la reniform. întrebuinţări. complete sau fără caliciu. în culturi de cartof. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. păros. marginea drumurilor. păroasă. ramificată. Compoziţie chimică. urme de ulei volatil. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. în gargarisme. recoltare. pe margine neregulat-seraţi. acizi organici. Organul utilizat. ele se pot recolta în continuare. cărnoasă. bianuală cu rădăcină pivotantă. sfeclă. vitaminele A şi C. Dacă frunzele sunt sănătoase. Răspândire. Produsul vegetal conţine mucilagii. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. şanţuri. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. neatacate de rugină.Descriere. Frunze lung-peţiolate. Creşte pe terenuri necultivate. Tulpina erectă sau ascendentă. pe lângă garduri. Plantă erbacee.

NALBĂ MARE . Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L.

Organul utilizat. În prezent se cultivă în multe ţări. având un peţiol lung. Flori de culoare alb-roz. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. mucilaginos. Compoziţie chimică.Descriere. recoltare. Răspândire. Spălarea nu este permisă. În cazul când frunzele sunt sănătoase. întrebuinţări. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. începând de la vârful plantei. Apare mai rar prin tufişuri. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. cu gust dulceag. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. . Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. compus din numeroase achene. neîngălbenite şi neatacate de boli. datorită căruia este utilizată ca emolient. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Creşte prin locuri umede. fructul este turtit. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. albă până la slab gălbui la interior. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag.

Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52. NEGRILICĂ .NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L.

Vegetează bine pe soluri mijlocii. posedă proprietăţi antispastice. cu numeroase seminţe negre. recoltare. Organul utilizat.Descriere. întrebuinţări. Flori de culoare alb-albăstrui. Fructul este polifoliculă. în vârful tulpinii sau ramurilor. pe locuri părăsite. În medicina populară planta este folosită în indigestii. pubescentă. ramificată. carminaiv. afânate. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. colici. leagă în snopi. solitare. apoi se treieră. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Planta se seceră. Compoziţie chimică. curbate. . Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. Nigelona. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. Tulpina cilindrică sau muchiată. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. mari. depresiv şi analgezic. componentul carbonilic al uleiului volatil. trunchiate. Răspândire. Creşte ca buruiană în semănături.

Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. OBLIGEANĂ .

cu ajutorul unor greble sau furci. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. cât şi al celor stătătoare. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. Organul utilizat. bălţi. Plantă perenă. roşcate la bază. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. gros.Descriere. amidon. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. Rizomii se recoltează toamna. cilindrică. întrebuinţări. cu limbul întreg. cu un rizom orizontal. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. Este un bun stomahic. sunt înguste. Frunzele pornite din rizom. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. erbacee. apoi se usucă. cărnos. acid ascorbic. Creşte pe lângă iazuri. atât pe malul apelor curgătoare. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Răspândire. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. cu teacă. . Rizomii recoltaţi se spală de mâl. recoltare. Compoziţia chimică. tanin. cele groase se despică. rezine. heterozida amară acorina. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. mlaştini. ascuţit la vârf. Produsul vegetal conţine ulei volatil.

Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54. ODOLEAN .ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L.

flavonozide). Tulpini fistuloase. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. valepotriaţi. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). mai este hipnotic şi antispastic. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. Se taie partea aeriană de la colet. enzime. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. erbacee cu rizom vertical. precum şi în staţiuni mai înalte. Compoziţie chimică. marginea întreagă sau serat dinţată. . apoi se usucă. lipide.Descriere. Frunzele tulpinale sunt opuse. întrebuinţări. Creşte în locuri umede. se curăţă de pământ prin scuturare. cu suprafaţa brăzdată. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. de-a lungul apelor. violacee-roz sau albă. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. recoltare. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. glucide. Răspândire. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. Organul utilizat. Plantă perenă.

Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. OSUL IEPURELUI .

păroasă. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). dinţate pe margine. Se mai conţin onocerina. Frunze superioare simple. Flori papilonate. glandulos-păroase. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. ramificată. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. substanţe tanante. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. Organul utilizat. normalizează scaunul (la constipaţii cronice).. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme.Descriere. prin locuri nisipoase. recoltare. Tulpină lignificată la bază. dispuse la subsuoara unor bractei. ca remediu diuretic. cenuşie. Compoziţie chimică. Răspândire. care se deosebeşte prin flori mari. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. . Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. cu foliole ovale. cele inferioare trifoliate. grupate în inflorescenţe spiciforme. roz cu dungi mai închise. acid citric. foarte spinoasă. întrebuinţări. roze. ulei gras şi volatil.

PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56. PĂDUCEL .

a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Florile sunt constituite pe tipul 5. pe faţa superioară glabre. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc.Descriere. Păducelul are activitate cardiovasculară. carotenoide. ulei volatil. rombic-ovate. fără accesul luminii directe. Creşte prin păduri şi tufişuri. acizii clorogenic şi cafeic. pe cea inferioară cu smocuri de peri. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. pentru tratamentul unui cord hipertonic. recoltare. Răspândire. Organul utilizat. hipotensivă. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. Des se cultivă în parcuri. rutozida. cu spini. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. întrebuinţări. Lujeri brun-verzui. uşor ovale de culoare roşie. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. Compoziţie chimică. Arbust cu tulpină mult ramificată. iar fructele se pot usca şi la soare. Flavonozida principală este hiperozida. alături de care se găsesc vitexina. pe timp uscat. glabri. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. Fructele sunt globuloase. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. Frunze alterne. lucitori. .

Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. PĂPĂDIE .

Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. atenuate în peţiol. întrebuinţări. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. substanţă amară cu structura guaianică. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. Compoziţie chimică. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. Se mai conţine ulei gras şi oze. inegal invers fidate. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. la marginea drumurilor etc. . inulină. prin fâneţe. perenă. Răspândire. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. locuri necultivate. care dă naştere unei rădăcini pivotante. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. Frunze lanceolate. vertical. Organul utilizat. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. carotenoide. cu rizom gros scurt. Plantă erbacee. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. în general cu caracter alcoolic. de culoare galbenă.Descriere. recoltare.

PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58. PĂTLAGINĂ MARE .

astringente. ulcer gastrointestinal. tanin. artificial la 40-50oC. Flori galbenealbicioase. Frunzele conţin mucilag. C. rănilor purulente.Descriere. diaree. Plantă erbacee. fâneţe. uşor hemostatice. bronşite. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. . vitaminele A. stomatitelor. după ce se ridică roua. K. flavone. brusc-atenuate în peţiol. ulceraţiilor. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. Frunze lat-ovate. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. grupate într-un spic. capsulă ovoidală. Fruct. de la câmpie până în zona subalpină. glabre. cu trei-şapte nervuri. întrebuinţări. Se usucă la umbră în strat subţire. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. pe timp uscat. recoltare. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. Compoziţie chimică. dispuse în rozetă. Organul utilizat. hipertensiune arterială. în locuri cultivate şi necultivate. locuri bătătorite. laringitelor. Creşte la marginea drumurilor. traheitelor. astm bronhic. păşuni umede. nisipoase. acid oleanolic. Răspândire.

Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59. PELIN .PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L.

Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. de culoare gălbuie.Descriere. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. vermifug şi emenagog. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. pe măsură ce înaintează pe tulpină. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. peţiolul este mai scurt. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. Răspândire. Toate florile din capitul sunt tubuloase. drumuri. Organul utilizat. este partea componentă a preparatelor stomacale. Florile formează mici capitule globuloase. cuţitul se întind în straturi subţiri. recoltare. Compoziţie chimică. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. întrebuinţări. locuinţe. pe lângă garduri. acoperită cu frunze aşezate altern. . stomahic. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare.

Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. PIPERUL BĂLŢII .

pe margine uneori cu perişori subţiri. Inflorescenţele spiciforme. sau după raclarea uterului. Tulpină glabră. roşiatică. recoltate în timpul înfloririi. Este folosit şi în ginecologie. se mai conţin vitaminele C şi K. ascuţite sau obovate. hemoroidale. cu 6 (-8) stamine. ulei volatil. Tecile sunt peliculare. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. Principiile active de bază sunt flavonozidele. Răspândire. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. anuală.şi metroragiilor. la bază îngust cuneiforme. cilindrice. mucilagii. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. Planta se taie la înălţimea de 4 . mlaştinilor. recoltare. erectă sau ascendentă. ovar superior cu 2-3 stiluri. pentru tratamentul meno. roşietice. hemoragii gastrice. lanceolate.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. glabre. Frunze alterne. substanţe tanante şi pectinice. vezicale. lacurilor. Plantă erbacee. . acizii organici. întrebuinţări. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. Compoziţie chimică. în locuri ferite de razele solare directe. Organul utilizat. pe suprafaţă glabre.Descriere.

) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61. (Elytrigia repens (L.B. PIR .PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.

pe lângă garduri. verde. pe marginea drumurilor. grădini. Pirul conţine polifructozani (triticină. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. Tulpină erectă. prin pajişti. vitamine din complexul B. . mucilag.inulină). Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. Plantă erbacee. întrebuinţări. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. lung. săruri de potasiu şi fier. galben. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. ca tonic general. scăzând presiunea arterială. Răspândire. Compoziţie chimică. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. cenuşiu-verde sau albăstruie. Se înlătură părţile aeriene. recoltare. Planta creşte pe terenuri părăsite. stolonifer. Frunze liniare. Flori dispuse în spic compus. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. perenă cu rizom lung târâtor. cu noduri. Organul utilizat. carotenoide. diaforetic. depurativ. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil.Descriere. A.

PLĂMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L.

catar bronşic. întrebuinţări. . neramificate. recoltare. grupate în cimă scorpiodă. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. Organul utilizat. la început roşii-purpurii. tuse. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. diaree. cu peri tari. prin pădurile de foioase. Plantă ierbacee. substanţe tanante. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. perenă cu rizom târâtor. Planta conţine mucilag şi alantoină. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. apoi violet-albăstrui. cu vârful ascuţit. ulcer gastric şi duodenal. Flori mici. din care pornesc rădăcini adventive. expectoraţii cu sânge. alături de saponozide. răguşeală. Compoziţie chimică. margini de păduri. rutozidă şi microelemente. maluri umbroase ale pâraielor. ramificat.Descriere. fâneţe. vitamina C. Răspândire. laringite. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. cilindrice. hemoroizi. pe soluri cu umiditate accentuată. Creşte în locuri umbrite. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. Tulpinile erecte. acid silicic. pe timp frumos. după ce s-a ridicat roua. lung peţiolate.

PODBAL . Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L.

carotenoide. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. inulină. . în şanţuri. din care cresc frunze rotunde. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. Răspândire. cu margini dinţate. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. recoltare. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. flavone. începând din luna aprilie şi până în iunie. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol.Descriere. saponozide. vivace cu un rizom cărnos. Plantă ierbacee. tanin. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. Creşte prin locuri umede. întrebuinţări. expectorantă şi antiinflamatoare. văile râurilor. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). pe locuri argiloase şi abrupte. comună în întreaga ţară. peţiol semicilindric. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. Organul utilizat. un principiu amar. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. POCHIVNIC .

perenă cu rizom subţire. Organul utilizat. tanin. Planta conţine ulei volatil. Frunze circularreniforme. ramificat. umede. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. Preparatele de Asarum se remarcă. din care pornesc rădăcini adventive firoase. expectorantă. solitare. în primul rând. de obicei hibernante. scvamiforme. Flori întunecat-purpurii. iar în doze mici. lungpeţiolate. cu miros de piper. se curăţă de alte impurităţi. Plantă ierbacee. pe soluri grele prin pădurile de foioase. scurt păroase. albicios. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. Răspândire. Creşte în locuri umbrite. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. ascendente. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. După recoltare se rup frunzele brunificate. recoltare. iar părţile subterane toamna târziu. care confirmă şi toxicitatea produsului. săruri minerale.Descriere. zaharuri. întrebuinţări. rezine. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). superficial. .

PORUMB . Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. corn Familia: Poaceae 65.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L.

de sprijin. întrebuinţări. menstre neregulate şi dureroase. Frunze lanceolate. cu nervura mediană pronunţată. cernoziomuri levigate. recoltare. femele – ştiuleţi. Infuzia. plină cu măduvă. luto-nisipoasă. anuală cu rădăcini fasciculate. B6. reumatism. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. alantoină etc. prevăzută cu noduri. cistite. stigmasterol şi sitisterol. C. Produsul vegetal conţine vitaminele K. litiază biliară. litiază renală. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. substanţe minerale. B2. Tulpină cilindrică. B1. hidropizie. săruri de potasiu. Organul utilizat. Compoziţie chimică.Descriere. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. dispuse altern pe două rânduri. lipide. Plantă ierbacee. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). Răspândire. tulburări de menopauză. bine dezvoltate. hemoragii. Preferă soluri cu structură lutoasă. care se culege înainte de maturizarea porumbului. . Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. flavonozide. când boabele se află în faza de lapte. saponozide.

PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. PORUMBAR . Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.

fructele – antociane. antidizenteric. formează desişuri spinoase. solitare. acid ascorbic. păşuni. Compoziţie chimică. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. şi în tratamentul leucoreei. Răspândire. albăstruinegricioase. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. Fructe – drupe globuloase. pe margine crenatserate. brumate. Frunze alungit-eliptice. comestibile. Flori albe. Frunzele se culeg în luna iulie. Spontan creşte pe coaste însorite. poiene. ca diaforetic şi depurativ. cu baza cuneată. pe faţa de jos pubescente.Descriere. Arbust spinos. întrebuinţări. margini de pădure. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. glucide. fructele – la maturizare deplină. Organul utilizat. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. recoltare. dealuri pietroase. florile – la începutul înfloririi. apar înaintea frunzelor. . tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. Lujeri cenuşii. acoperiţi cu perişori. astringent. alungit-obovate. Florile conţin flavonozide. taninuri. fâneţe.

REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. REVENT . Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.

umiditate. Organul utilizat. reoantracenozide şi reotanoide. lobii cu 1-2 dinţi. geleurilor. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. . Flori roz sau roşietice. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. napiform. întrebuinţări. Tulpina cilindrică. adeseori înşirându-se pe o sfoară. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. cu faţa superioară aspră. În doze mai mari. viguroase. Frunze bazale mari. perenă cu rădăcini cărnoase. după maturizarea seminţelor. Plantă erbacee.Descriere. Reventul conţine două grupuri de principii active. primăvara sau toamna. deasemenea acizi organici. apoi se usucă. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. cordiform-palmat-lobate. ce pornesc dintr-un rizom puternic. goală. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. Compoziţie chimică. Răspândire. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. ulei volatil. recoltare. enzime. apoi purgativ. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. apare în anul al doilea. mai lungi decât late. dulceţei. lumină şi soluri. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură.

Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68. ROIBĂ .ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L.

tartric. palid-galbene. malic). zaharuri. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. pectine. în special ca diuretic şi saluretic. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. pauciflore. cu patru muchii. Răspândire. Creşte pe lângă garduri. insuficienţa renală. pielonefrite. iar la interior. spasmolitic. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. Frunze lanceolat-eliptice. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. flavonozide. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. . pe coastele dealurilor. recoltare. tonic şi emenagog. Plantă erbacee. aspri şi retorşi. grupate în cime laxe. albumine. prevăzute cu peri mici şi aspri. Flori mici. Organul utilizat.Descriere. Este introdusă în cultură. Se foloseşte. Compoziţie chimică. dispuse câte 4-6 în verticii. se mai conţin acizi organici (citric. roşie. întrebuinţări. perenă. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. prin vii. Mai este indicat în cistite.

ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69. ROINIŢĂ .

Răspândire. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. Se va recolta pe timp însorit. Tulpina ierboasă. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. clorogenic. Pe lângă uleiul volatil. de asemenea. erbacee cu rizomul orizontal. Posedă. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. la subsuoara bracteelor. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. substanţe amare şi minerale. după ce s-a ridicat roua. Plantă perenă. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. Organul utilizat. taninuri. o acţiune carminativă evidentă. lignificat. călduros şi fără vânt. acizii oleanolic şi ursolic.Descriere. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. . cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Frunze opuse. patrunghiulară. colorat în brungălbui. recoltare. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. mucilagii. cu limbul frunzei de formă ovată. întrebuinţări. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace.

Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. ROSTOPASCĂ .

acid ascorbic. penatsectate. în partea de sus ramificate. pe lângă garduri. Tulpini erecte. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. prin aplicarea latexului în strat gros. saponozide. inferioare peţiolate. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. . în partea de sus verzi. vomă. grupate în umbele simple. cea de jos . Iubeşte soluri uşoare. carotenoide şi acizi organici. papilomatozei laringelui şi intestinelor. Florile galbene-aprinse. cu dinţi rotunjiţi. respiraţie încetinită. flavonoide. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. iar în partea de jos cu perişori. Plantă cu rizom brunroşiatic. grădini. întrebuinţări. cele superioare sesile. Compoziţia chimică. Se usucă fără întârziere. recoltare.albăstrii. Răspândire. care se recoltează în timpul înfloririi. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată.Descriere. goale. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. tufărişuri. Organul utilizat. chiar nisipuri. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. Frunze alterne. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. în jurul locuinţelor.

SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71. SALCÂM GALBEN .

Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. Compoziţie chimică. betulinol. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. Organul utilizat. hemoragii cu diferite cauze. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. Răspândire. mucilagii. în cazuri de fragilitate capilară. întrebuinţări. ramificate. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. recoltare. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. alături de pectine. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. Arbore cu scoarţa netedă. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. hipertensiune arterială. de culoare verde-închis. Fructele se recoltează imature.Descriere. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. glucide. accidente circulatorii. însă cu foliolele ceva mai mici. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. . grădini. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. grupate în inflorescenţe piramidale.

Denumirea rusă: Ива белая (верба.SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. SALCIE .

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. în zona de şes şi deal. însorite. pe lângă garduri. cu caliciu gamosepal. Se spală într-un curent de apă. cu suber roşcat. pitiriasis. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. depurativ. Fruct. Frunze eliptice. antireumatic. tubulos. din care pornesc rădăcini. diuretic. Compoziţie chimică. târâtor. Se usucă la soare. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. recoltare. Saponarina se foloseşte ca expectorant. negre. Extern se administrează în dermatoze. Tulpină erectă. uscarea gurii şi gâtului. marginea limbului întreagă. Planta creşte pe locuri nisipoase. antinevritic. constând din tremurături. Organul utilizat. cantităţi mici de lipide. puţin sau deloc ramificată. . un derivat flavonic.Descriere. pe marginea râurilor. se scot din pământ cu casmaua. întrebuinţări. ramificat. Flori albe sau roze. Răspândire. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. Plantă erbacee cu rizom cilindric. pentru tratamentul faringitei. a drumurilor. ulei volatil şi substanţe minerale. Constituentul principal este saporubina. frumos mirositoare. împotriva oxiurilor. opuse. se mai conţin.

SCLIPEŢI . Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L.

umede. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. răşini. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. prin poieni. acid galic. subţiri. Se sapă. intestinale. . întrebuinţări. chiar la dizenterie. Plantă perenă cu rizom scurt. Produsul vegetal de asemenea.sau cincilobate. neuniform îngroşat.Descriere. Planta creşte pe soluri calcaroase. saponozide. ulei volatil. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. Rizomii conţin substanţe tanante. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. turboase. poate fi folosit. scutură de sol. Tulpini drepte. cu 4 petale pe floriferi. Organul utilizat. amidon. Compoziţie chimică. sesile cu stipele mari. în partea de sus ramificate. cu bune rezultate în aplicaţii externe. chinic şi elagic. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. Răspândire. slab păroase. Frunzele bazilare sunt tri. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. marginea pădurilor. recoltare. galbene. pentru tratamentul degerăturilor. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. Florile solitare. uretrale). Au mai fost identificate flavonozide. curăţă de rădăcini. cele tulpinale trilobate.

Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76. SCORUŞ .SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L.

păroase. dispuse în corimbe terminale. scoarţă netedă. cu foliole oblong-lanceolate. în tratamentul reumatismului. păduri rărite. antituberculos. Compoziţie chimică.Descriere. recoltare. glabrii. pectine. acute sau obtuze la vârf. spre bază sesile. prin ruperea ciorchinelor în întregime. toamna. înainte de cădere. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. apoi bruni-roşcaţi. . mai târziu cu ritidom negricios. erecte. recoltate la maturitate. se colorează vişiniu. lucioasă. acid ascorbic.compuse. prin luminişuri. Fructele conţin carotenoide. calmant al tusei. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. până sau după îngheţuri. Răspândire. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. acizi organici. Flori albe. sporadic în câmpie. imparipenat. Lujeri tomentoşi în tinereţe. Frunze alterne. vitamina P. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. cenuşiu-pătată în tinereţe. substanţe amare şi tanante. întrebuinţări. marginile acut-serate. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. sorbitol. Organul utilizat. Scoruşul creşte în regiunile de deal. lucitori. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului.

SCUMPIE . Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77.SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop.

Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. fisuri. Flori mici. întrebuinţări.Descriere. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. faringelui. . pe margini întregi. la arsuri. printre arbuşti. cu nervuri puternic proeminente. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. cu baza cuneată. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Răspândire. ulei volatil. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. zdrobite emană miros de morcov. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. recoltare. grupate într-o paniculă. peţiolate. Au mai fost identificate flavonozide. laringelui. Compoziţie chimică. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). Principiile active de bază sunt substanţele tanante. ulcere. Organul utilizat.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

des-foliată. caroten. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. Plantă erbacee. meteorismul. Răspândire. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. pe ambele feţe cu peri mici. adunate în panicul corimbiform. surii. prin locuri înierbate şi nisipoase. produsul vegetal reduce greaţa. Organul utilizat. substanţe tanante şi amare. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. vitamina K. . Compoziţie chimică. Au mai fost identificate vitamina C. hepatitelor. Florile de siminoc conţin flavonozide. mijlocii şi superioare – sesile. microelemente. liniarlanceolate sau alungite. Flori galbene. acoperită cu peri mici. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. grupate în calatidii globuloase.Descriere. neramificată. surii. Frunze alterne cu marginea întreagă. perenă cu tulpină erectă. senzaţia de durere din regiunea ficatului. recoltare. cele inferioare lanceolate peţiolate. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. şi ca colicistochinetic. vărsăturile. recoltate la începutul înfloririi plantei. colangitelor. întrebuinţări. Utilizat în tratamentul colicistitelor. Planta creşte în regiunea de câmpie. dar sunt bine dezvoltate.

SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. SOC . Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.

Descriere. saponozide. recoltare. cu miros neplăcut. cenuşiu-verzuie. afânate. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. extern pentru tratarea arsurilor. pe rame acoperite cu hârtie. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. lunci şi zăvoaie. pe lângă garduri. laxativă. urme de ulei volatil. rutozidă. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. antireumatică şi antinevralgică. cu măduvă spongioasă. scoarţa verucoasă. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. Florile mai conţin mucilag. Întâlnită la noi prin păduri. cu florile în sus. bogate în humus. bine ventilate. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. tanin. verzui-cenuşii. Organul utilizat. Compoziţie chimică. acizi organici. Fructele drupe negre. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. într-un singur strat. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. sudorifică şi emolientă. Se usucă la soare puternic. albă-gălbuie. întrebuinţări. . Răspândire. furunculelor. Ele au acţiune diuretică. abceselor. acute. Lujeri groşi.

Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. SORBESTREA .

Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. ulei volatil. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. hemoragii uterine. lignificaţi. Frunzele tulpinale rare. hemoroizi. în poiene. Tulpini cu coaste. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. Compoziţie chimică. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. antiinflamatoare şi antiseptică. amidon. Plantă perenă. în partea de sus ramificate. saponozide. cu periantul simplu. marginea pădurilor. Florile mici de culoare roşie-închisă. lung peţiolate. imparipenate. Organul utilizat. acid galic şi elagic. sesile. recoltate toamna după fructificare. gingivite. Produsul conţine substanţe tanante. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. substanţe colorante. diaree). pe partea inferioară verzialbăstrii. groşi. cu 7-25 foliole alungitovate. deasemenea în stomatite. erecte. în poduri cu tablă. alte procese inflamatorii. Răspândire. hemostatică. glabre. printre arbuşti. întrebuinţări. . Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. în strat subţire. recoltare. erbacee cu rizomi bruni. orizontali.Descriere. în interior deşerte. Planta creşte prin fâneţe umede.

SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. SOVÂRV . Oregano Familia: Lamiaceae 81.

Răspândire. rareori albă. în acid ascorbic. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. de la punctul de unde începe să se ramifice. verde. Se usucă la umbră. acoperită cu peri. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. Frunze opuse. Produsul vegetal conţine ulei volatil. în locuri bine aerate. . flavone. de formă ovală. aproape glabre. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). sudorifice şi sedative. Compoziţie chimică. marginea pădurilor. întrebuinţări. poieni. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. uneori roşietică. margini de pădure.Descriere. tufărişuri. Organul utilizat. recoltare. tanin. de la câmpie până în regiunea subalpină. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. Se recoltează planta înflorită. scurt peţiolate. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. antociane. Florile au culoarea purpurie. stomahică. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv.

Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. SPORICI (urzicuţă) . Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82.SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L.

Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. rareori albe. Organul utilizat. dealuri pietroase. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. marginea pădurilor. Compoziţie chimică. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. în tratamentul colicilor hepatice. ramificată. peţiolate. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. în locuri bine aerate. care este un parasimpatometic slab. verbenozida. renale şi de splină. mirişti. . mai rar prin tufărişuri. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete.Descriere. recoltate în perioada de înflorire. în apropierea izvoarelor. întrebuinţări. cele superioare mai puţin divizate. aproape până la bază simplu-penatsectate. Răspândire. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. Plantă erbacee. recoltare. cele inferioare ovat-triunghiulare. Are şi proprietăţi galactogoge. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. reunite în spice. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. anuală cu tulpina erectă. cu 4 muchii. pe şesuri. Frunze opuse.

STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. STEJAR . Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.

adânc brăzdat longitudinal şi transversal. Organul utilizat. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. Frunze lobate până la penatfidate. Compoziţie chimică. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. calciu oxalic. pieloase la maturitate. fertile. bruni-măslinii. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. mai ales în arsuri. Răspândire. Stejarul preferă soluri profunde. rezistent la geruri. deasemenea flavonoide. pretenţios faţă de lumină. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. dispuse în ciorchine. glabre. cultivat în parcuri. tare. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. substanţe amare şi pectice. Arbore foios cu o coroană largă. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. ramuri puternice. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. . Scoarţa conţine taninuri mixte. Recoltarea începe primăvara. hemostatic şi antidiareic. creşte în păduri. în tratamentul stomatitelor.Descriere. glabri. Lujerii viguroşi. decoctul – în gargarisme. recoltare. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. întrebuinţări. Produsul se utilizează ca astringent. muchiaţi. Flori unisexuat-monoice. când seva începe să circule intens.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84. SUNĂTOARE . Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L.

Răspândire. Tulpina este cilindrică. Planta creşte pe locuri destul de uscate. Organul utilizat. Frunze opuse. locuri necultivate. acizi cafeic. de formă ovală. . Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. vitamina C. tăieturilor de pădure. flavonozide. carotenoide. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. calcaroase sau silicioase. intestinului şi ficatului. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. întrebuinţări. glabre. Compoziţie chimică. cu marginea întreagă. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Florile – corimb. clorogenic. la marginea drumurilor şi pădurilor. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. sesile. prin fâneţe. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. în boli ale stomacului. tanin. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre.Descriere. recoltare. Planta conţine antraderivaţi. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. precum şi prin vasodilatare. Se utilizează în tulburări depresive.

SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L. Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. vitamina C. goală în interior. la începutul şi în timpul înfloririi. păroasă pe muchii. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei).Descriere. . pe terenuri necultivate. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. ulei volatil. întrebuinţări. pe lângă garduri. perenă cu tulpină erectă. Plantă erbacee. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. în 4 muchii. Compoziţie chimică. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. palmat-lobate. caroten. marginea pădurilor. după ce s-a ridicat roua. Răspândire. peţiolate. Flori roze. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. recoltate pe timp frumos. recoltare. Frunze opuse. poiene. printre dărâmături. Frunzele mijlocii au 3 crestături. cu peri aspri.

TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88. TĂTĂNEASĂ .

îngustate într-un peţiol aripat. substanţe minerale. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. muchiată la bază. Frunze alterne decurente. recoltare. uneori ca buruiană prin culturi. perenă cu rizom scurt. Compoziţie chimică. Tulpina erectă. datorită mucilagiului şi alantoinei. tanin. Organul utilizat. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. negre la exterior şi albe la interior. . argiloase în şanţuri.Descriere. grupate în cime. gastritelor hiperacide. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. de asemenea s-a izolat alantoină. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. Răspândire. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. gros. tusei de diverse etiologii. diverselor traumatisme. ramificat. păroase. Rădăcinile săpate se spală în apă. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. cu peţiol aripat. întrebuinţări. Flori roşii-violacee. Plantă erbacee. fâneţe umede. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. ramificată. varicelor deschise. din care pornesc rădăcini cărnoase. Planta creşte pe soluri grele. iar cele groase se despică. mucilagii. aspru-păroasă. Decoctul din rădăcini. pe marginea apelor stătătoare.

Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. TEI .

cu o bractee lungă în formă de limbă. de culoare verde-gălbuie. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. pectorale. sedative şi sudorifice. întrebuinţări. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. rotunde. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. ca antipiretice şi sedative. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. Florile alb-gălbui. datorată mucilagului. ale gripei şi răcelii. hipotensive. ascuţite la vârf. Răspândire. aşezate pe un peduncul comun. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. Arbore cu o coroană deasă. Organul utilizat.Descriere. În afară de acţiunea emolientă. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. dar şi ca antivirale. . Compoziţie chimică. recoltare. plăcut mirositoare. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. Frunzele sunt lung-peţiolate.

TRAISTA CIOBANULUI .TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

4 petale de culoare albă şi 6 stamine. adânc scobite. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. acetilcolină. livezi. având 4 sepale verzi cu dungă albă. se administrează sub formă de infuzie. malic. urme de ulei volatil. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. rutozida. adică la apariţia primelor flori. . fără rădăcină. acid fumaric. Planta creşte prin păşuni. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. culturi. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Compoziţie chimică. Plantă anuală. tiramină. îmbrăcând tulpina cu baza lor. marginea drumurilor. în hemoragii uterine. amine biogene. recoltare. Se culege planta întreagă. Organul utilizat. colină. Frunzele tulpinale sunt rare. în primele stadii de dezvoltare. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. histamină. întrebuinţări. citric. pe lângă ziduri. Răspândire. uneori până la nervura principală. uneori formează chiar desişuri. flavone. Frunzele bazilare sunt alungite. nedinţate pe margini. extract fluid şi uscat.Descriere. Florile sunt mici. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric.

Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. TREI FRAŢI PĂTAŢI .

sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. Frunze ovatalungite. galbene. Organul utilizat. de regulă adânc fidate. cu stipele polimorfe. care alături de flavonozide. După poziţia pe tulpină a frunzelor. depurativ. anuală. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. Se utilizează ca diuretic. vitamina C. întrebuinţări. pe coastele dealurilor. Se usucă la umbră. liziere. în lunci umede. Planta creşte prin poiene. fâneţe. . recoltare. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. prin tăierea tulpinilor de la bază. ulei volatil. peţiolul are diverse lungimi. în tratamentul unor dermatoze. pe timp frumos. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. mucilag. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. laterale – albe. Plantă erbacee. stipelate. rar dinţate pe margini. tanin.Descriere. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. expectorant. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. la marginea pădurilor şi drumurilor. în strat subţire. mai rar violetdeschise sau alb. în interior cavă. Compoziţie chimică. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. după ce se ridică roua. Răspândire.

Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92. TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L.

Compoziţie chimică. pe malurile râurilor. plane. eliptice sau lanceolate. mucilagii. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Frunze alterne. Rădăcină pivotantă. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. recoltare. ramificată. adeseori printre pietrele de pavaj. vitaminele C şi K. săruri minerale. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Se înlătură partea de jos a tulpinii. anuală. scurt peţiolate până la sesile. glabră. rar ascendentă sau erectă. Tulpină târâtoare. Răspândire. recoltate în timpul înfloririi. substanţe tanante. de la câmpie până în etajul subalpin. Plantă erbacee. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. fusiformă. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. care este lignificată şi lipsită de frunze. pe terenuri virane. Flori axilare verzui sau roşietice. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. marginea drumurilor. întrebuinţări. . compuşi ai acidului silicic.Descriere. caroten. scurtpedunculate.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L.

iar cu dreapta se strujesc frunzele. deasemenea glucide. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. pe marginea apelor. Compoziţie chimică. Urzica creşte pretutindeni. de culoare albicioasă. antidiabetice. cu 4 muchii. întrebuinţări. K. Organul utilizat. cilindric. Florile sunt de culoare verzuie. hemostatice. lung şi ramificat. când planta creşte în masă. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. Imediat după cosire.Descriere. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. dinţate pe margini. B2. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. recoltare. Frunzele conţin vitaminele C. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. se coseşte. săruri minerale. acid pantotenic. . La bază frunzele sunt cordate. în şanţuri pe lângă drumuri. în locuri cultivate şi necultivate. diuretice şi colagoge. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. carotenoide. acoperite cu frunze opuse. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. Tulpini drepte. Atunci. Răspândire. clorofilă. prinse de tulpină printrun peţiol lung. la vârf ascuţite. frunzele se separă de tulpini.

Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. VERIGAR .

Flori verzi-gălbui. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. Frunze opuse. pectine. Fructe. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. printre arbuşti. durament roşcat. Lujerii cenuşii. frecvent terminaţi cu un ghimpe. Compoziţie chimică. . drupe sferice. cu nervuri ascuţite. în lunci umede. siropul. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. recoltate la maturitate. Sămânţă ovoidală. întrebuinţări. aspră. Decoctul. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Fructele conţin antraderivaţi. Arbust cu scoarţă brună. poligame. tare. Răspândire. eliptice.Descriere. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. derivaţi de kemferol. mici. cvercetol şi ramnetol. pe margini crenatserate. greu. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. Se mai conţin flavonozide. glabre. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). ce se exfoliază în inele. deasemenea zaharuri. ramnoxantozida (frangulozidă). Organul utilizat. lemn cu alburn gălbui. frangula-emodolul. negre cu gust dulceag-amărui. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice.

Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97. VETRICE .VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L.

flavone. deasemenea. malurile râurilor. Frunze alterne. Plantă erbacee. garduri. pe lângă drumuri. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. pe ogoare. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. întrebuinţări. Organul utilizat. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. cilindrică. Planta creşte în zona de şes şi deal. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. grupate în calatidii. lunci mai uscate. excitante ale funcţiilor digestive. glabră. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. locuri necultivate. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. infuzia. Datorită prezenţei tuionei. Răspândire. Flori galbeneportocalii. Compoziţie chimică. perenă. o sesquiterpenă amară. acid cafeic. recoltare. .Descriere. emenagoge. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. penat-sectate. cu rizom noduros. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. în fâneţe. superioare scurt-peţiolate. rădăcini adventive. Conţine ulei volatil. Tulpină erectă. cele inferioare lung-peţiolate. glabre. adânc-serate.

VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98. VÂSC .

şi un principiu toxic respirator. cilindrice şi groase. dar toxic pentru inimă. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. frasin. pieloase. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. fără peţiol. Răspândire. Frunzele opuse. Organul utilizat. întrebuinţări. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. mesteacăn. salcâm şi plop. groase. arţar.Descriere. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. recoltare. deoarece produsul este foarte toxic. . trandafir. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. apoi pe brad. Compoziţie chimică. ramificate de mai multe ori. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. tei. aritmie şi tahicardie. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. sunt cele care cresc pe măr şi păr. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. străbătute de 5-6 nervuri paralele.

VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ . Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.

caliciu redus la o margine îngustă. ulei volatil. substanţe minerale. glabre. glabre. ameţeli. ulei gras. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. În doze mari este toxică. suficient de umede. subţire. afânate. Frunze lanceolat-eliptice. sunt dispuse verticilat. recoltare. uninerve.Descriere. lung. întrebuinţări. ramificat. infundibuliformă. sesile. pe soluri fertile. verde. acid nicotinic. substanţe amare. rizom orizontal. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. înalte de 15-25 cm. Plantă erbacee. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. . cu 4 lacinii. tanin. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. grupate în cime laxe. Organul utilizat. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. Compoziţie chimică. mici (4-6 mm). Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. perenă. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. Răspândire. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Flori albe. corolă gamopetală.

Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. VOLBURĂ .

solitare. Organul utilizat. vitamina C. recoltare. Ele sunt plăcut mirositoare. perenă. grădini.Descriere. hastate sau sagitate. furuncule. neînsoţit de fenomene secundare. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. . Tinctura are proprietăţi laxative. lung pedunculate. volubilă. Flori albe sau slab roze. în formă de pâlnii. Plantă erbacee. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. abundent. Răspândire. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. are un rizom lung. axilare. locuri necultivate. provoacă un scaun unic. În uz extern pentru vindecarea de răni. substanţe tanante şi minerale. pe lângă drumuri. ca colici sau vomismente. se scutură de pământ. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. arsuri. Compoziţie chimică. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. cu urechi mici la bază. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. câmpuri.

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

sol bogat. antociane. dar ele sunt mai aromate. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. recoltate pe timp uscat. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. Florile albeverzui. care poartă muguri florali. întrebuinţări. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. Arbust ramificat ghimpos. umede. acizi organici. În al doilea an ei se lignifică. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. Se produce sirop de zmeură. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. . Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. imparipenate cu foliole ovate. Frunze alterne. Compoziţie chimică.Descriere. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. Răspândire. Organul utilizat. caroten. Fructele de zmeur conţin oze. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. recoltare. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. substanţe tanante. mai acre ca la cea cultivată. după ce s-a luat roua. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. C. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. vitamine din grupul B. acoperiţi cu ghimpi subţiri.

8.Jurinea stoechadifolia (Bieb.et Kit. Colţişor glandulos . 4. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC.) Takht.Carpinus orientalis Mill. Bip. Arin negru .Alnus glutinosa (L.Centaurea thirkei Sch. Arin alb . Hodolean ţăţăresc . Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint.Alnus incana (L. Familia Boraginaceae 10.) Moench 9.et Kit. Fil. . 3.) DC 5. Iarba-ciutei . Rinderă umbelată .) Bunge Familia Brassicaceae 11. 2. Albăstrea thirke .Rindera umbellata ( Waldst.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1.) Gaertn.Crambe tataria Sebeok 12. Familia Betulaceae 7. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr.Doronicum hungaricum Reichenb. Iurinee lavandifolie . Familia Berberidaceae 6.Dentaria glandulosa Waldst. Cărpiniţă .

Eremogone rigida (Bieb. ex Adams Familia Celastraceae 21. Colţişor pentafoliat . 18. Zăvăcustă . 19. Volbură lineată .et C. Familia Crassulaceae 25.osului .Helianthemum canum (L. Iarba.ex DC. 14.) Hornem Familia Convolvulaceae 23. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall.) Fenzl. Lopăţea . Familia Cistaceae 22. Lehm. Familia Caryophyllaceae 17.Euonymus nana Bieb. 16.Lunaria rediviva L. Lunaria annua L. Urechelniţă . .Panazburătorului 15.Dentaria quinquefolia Bieb. Studeniţă rigidă . Vonicer pitic .Astragalus dasyanthus Pall.13. .) Fenzl. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess).Sempervivum ruthenicum Schnittsp.Convolvulus lineatus L. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Familia Fabaceae 26. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb.) Bess 20. Andrz. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. 24. B.

Trifolium pannonicum Jacq. Mirgău pitulat .Padus avium Mill. Familia Ranunculaceae 38.)Gams.Crataegus pentagyna Waldst.Nymphaea alba L.Verigariu .Genistella sagittalis (L. Păducel pentagin . 33.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. Coşaci pubiflor . Familia Rhamnaceae 37. Drobişor tetramuchiat . 30. Sugătoare .Delphinium fissum Waldst. 42. Coronişte elegantă . Bujor-de-pădure . Popâlnic .Hepatica nobilis Mill. Familia Paeoniaceae 36. Familia Monotropaceae 34. 40.et Kit. .Scutellaria supina L. 39. Mălin comun .27. Dediţel mare . Nufăr alb .Coronilla elegans Panc. 31.et Kit.Pulsatilla grandis Wend. 28. Dumbravnic . Familia Rosaceae 41.Paeonia peregrina Mill. 29. Trifoi panonian .Melittis sarmatica Klok. Familia Lamiaceae 32.Genista tetragona Bess.Rhamnus tinctoria Waldst.Astragalus pubiflorus DC. Nemţişor fisurat . Grozamă .et Kit.

Mutulică . .VItis sylvestris C. Scoruş . Familia Vitaceae 50. Tulichină .Sorbus domestica L. 53.Pyrus elaeagrifolia Pall. 55. Familia Scrophulariaceae 46. Ghiocel bogat .43.Galanthus elwesii Hook. Familia Solanaceae 47.Digitalis lanata Ehrh. Ghiocel nival . Ghiocel plicat .Galanthus plicatus Bieb. Frăsinel gimnostil .Dictamnus gymnostylis Stev. Păr. Cornaci .Galanthus nivalis L. 56. Ghiocel elvez . fil.Scopolia carniolica Jacq. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.dobrogea . 44. Familia Rutaceae 45.Daphne mezereum L.Trapa natans L. Familia Trapaceae 49.de.et Kit. Familia Alliaceae 51. Viţă-de-pădure . Degetar lânos .C.Gmel.Leucojum aestivum L. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst. 54. Familia Thymelaeaceae 48.

Colchicum triphyllum G. Luşca ambiguă . Kunze Familia Orchidaceae 68. Patrin ex Schult.W. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Familia Iridaceae 62. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Stânjenel pontic . Familia Liliaceae 64. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. 67. Et Schult. Lalea pestriţă . Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. 63. Familia Melanthiaceae 65.Gladiolus imbricatus L. Fil. 61.) Druce . Brânduşă fomin .Familia Cyperaceae 57.) Spreng. 66. Brânduşă trifilă .Iris pontica Zapal. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar. Săbiuţă imbricată .Colchicum fominii Bordz.Ornithogalum amphibolum Zahar. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl.Fritillaria meleagroides.) F.

79. Firuţă diversicoloră . Poroinic purpuriu .Chrysopogon gryllus (L.Ephedra distachya L. 81. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Familia Poaceae 78.Orchis palustris Jacq. 76. 71.Orchis purpurea Huds. Hunt et Summerhayes 73. 77.69.Poa versicolor Bess.) Fritsch 70. Untul-vacii .Orchis morio L. Familia Orchidaceae 72.Epipactis palustris (L.) Trin. Poroinic-de-mai .) Rich.Dactylorhiza majalis (Reichenb. Alexeenko 80. Sadină . . Poroinic palustru . Cârcel .) P.) Crantz 74. Mlăştiniţă palustră .F. Seslerie heufler .Epipactis purpurata Smith 75. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. Mlăştiniţă purpurie . Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.Sesleria heufleriana Schur.

) Newn.) Roth Familia Ophioglossaceae 89.) All.Salvinia natans(L.P. Peştişoară . Năvalnic .Athyrium filix-femina (L. Ferigă palustră .Ophioglossum vulgatum L. Ferigă cartuziană . Spinarea-lupului . 86. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.) Newm. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.Phyllitis scolopendrium (L.Thelypteris palustris Schott .) Roth 85. Familia Salviniaceae 90. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.Fuchs 88. Familia Athyriaceae 84.) Newm.Dryopteris carthusiana (Vill.) H. Familia Dryopteridaceae 87. Familia Thelypteridaceae 91. Limba-şarpelui .PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.

Armurariu – Silybum marianum Gaerth. Arin – Alnus incana Moanch. 18. 11. Cicoare – Cichorium intybus L. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. Alun – Corylus avellana L. 2.) Elliot 9. 24. 3. 19. 15. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. 23. Brusture – Arctium lappa L. Angelică – Angelica arhangelica L. 7. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. 8. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. . Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 14. Ciuboţica cucului – Primula veris L. Cerenţel – Geum urbanum L. 13. 16. 21. 20.CUPRINS 1. 22. 10. Corn – Cornus mas L. Albăstrele – Centaurea cyanus L. 12. 17. 4. Ardei – Capsicum annuum L. 5. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. 6. Coacăz – Ribes nigrum L.

36.Polygonum persicaria L. 41.Hedera helix L. 46. Iarbă mare – Inula helenium L. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Drăcilă – Berberis vulgaris L.verrucosa Ehrh. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. 43.. 44. 28. Meyt 35. Gălbenele – Calendula officinalis L. . Feciorică – Herniaria glabra L. 47. Mărar – Anethum graveolens L. Hamei . Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 37. 34. 29. Mur – Rubus caesius L. 45. 27. Ienupăr – Juniperus communis L. Măceş – Rosa canina L. Mălin – Padus avium Mill. Iarbă roşie . Izmă bună – Mentha piperita L. (B. 49. Ferigă – Dryopteris filix-max L. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. 26. 31. Frag – Fragaria vesca L. 40.Humulus lupulus L. 32. 38. Muşeţel – Chamomilla recutita L. Mesteacăn – Betula pendula Roth. Iederă . (Matricaria chamomilla L. 30. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. Leurdă – Allium ursinum L.) 50. Dentiţă – Bidens tripartita L.) 48. 33.25. 42. 39.

66. 65. Roibă – Rubia tinctorum L. Roiniţă – Melissa officinalis L. Pochivnic – Asarum europaeum L. 74. 58. 75. 69. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. Salvie – Salvia officinalis L. Revent – Rheum palmatum L. Pir – Agropyron repens P. (Elytrigia repens (L.B. Scoruş – Sorbus aucuparia L. 55. 71. 73. 61. Pătlagină – Plantago major L. Salcie – Salix alba L. 70. Porumbar – Prunus spinosa L. 57. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Pelin – Artemisia absinthium L 60. 64. 52.51. Odolean – Valeriana officinalis L. 56. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L.) Nevski ) 62. 53. Porumb – Zea mays L. 54. 59. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Sclipeţi – Potentilla erecta L. Negrilică – Nigella sativa L. Salcâm galben – Sophora japonica L. 68. Podbal – Tussilago farfara L. 76. Obligeană – Acorus calamus L. 67. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Rostopască – Chelidonium majus L. 72. 63. . Nalbă mare – Althaea officinalis L.

82. 81. 87. Stejar – Quercus robur L. Sulfină – Melilotus officinalis L. Sovârv – Origanum vulgare L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. 85. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 99. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. 100. 96. 78. Troscot – Polygonum aviculare L. Zmeur – Rubus idaeus L. 101. Vetrice – Tanacetum vulgare L. 92. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. 97. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Ştevie – Rumex confertus Willd. 91. 90. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 93. 98. 80. Vâsc – Viscum album L. 95. 88. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Urzică – Urtica dioica L. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 83.77. 86.Volbură – Convolvulus arvensis L. Verigar – Rhamnus cathartica L. 94. 84. . Tei – Tilia cordata L. 89. Soc – Sambucus nigra L. Vinariţă – Asperula odorata L. Sporici – Verbena officinalis L. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L.

Bulgară 33/1. Chişinău. . 022 577930. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. MD-2001. tel. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful