Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

www. şi afaceri agricole rurale.cnfa. Bulgară 33/1. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). 022 577930.md .org). fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. tel. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial.cnfa. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. recoltare. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. . precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. MD-2001. Chişinău. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. Beneficiarii PDBA includ micii producători.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri.

Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. carte. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. · altitudinea influenţează puternic . · expoziţia şi lumina. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. diapozitive. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Pe terenurile cu expoziţie sudică. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. · condiţiile de sol. cu ierbarul.

ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. ciupindu-se mugurii de . rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. Aceste organe se formează toamna. Ei se culeg numai cu mâna. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. mugurii plesnesc şi se alungesc. După aceasta ele se scutură bine de pământ. unele numai prin spălare. La şes. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. în funcţie de forma lor. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. hârleţ. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. plug. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active.momentul optim de recoltare. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. rizomilor. Recoltarea mugurilor foliari. se înlătură părţile necorespunzătoare. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. furcă). în mod diferenţiat.

Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. însă în nici un caz mai târziu. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. adică în boboc (salcâmul japonez). operaţia fiind neeconomică pentru culegători. zmeur). adică după ce floarea s-a trecut. albăstrele). Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. în general. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. pătlagină. are loc primăvara. afin). deşi. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. În general. cât şi în timpul înfloririi (tei. De asemenea. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. muşeţel. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. Recoltarea frunzelor. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. ea variază însă de la specie la specie. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. iar celelalte pe vreme cu soare.

sepale etc. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate.este în jurul prânzului. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. în general. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. când seminţele sunt deplin dezvoltate.. iar în . în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. adică cu petale. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. soc. albăstrele). Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. în cazul fructelor cărnoase (afin. se recoltează întregi. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. cu piepteni speciali. în buchete. cu foarfeca. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. ienupăr). a cosorului sau a unui alt obiect tăios. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. lipsită de ramuri cu frunze. împreună cu ramurile. când plantele au crescut prea înalte. Florile. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. astfel. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. cu ajutorul secerii. pe vreme uscată şi de obicei însorită.

pe de o parte. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. Recoltarea scoarţei. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. organele ce conţin uleiuri volatile. înainte de desfacerea lor spontană. după cum am precizat mai sus. înnegrite şi cu resturi de lemn. Cu vârful briceagului. pe de altă parte. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . care prezintă crăpături şi îngroşări. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. cele cu muşchi sau alge. fără umiditate şi cu soare. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. deoarece. care le conţin sunt dehiscente. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. cu excepţia. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. iar.cazul când fructele.

exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie.. resturile de tulpini. Corpurile străine organice. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. la frunzele de afin. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. de pătlagină şi de graminee. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. paie etc. bucăţile de pământ. constituie impurităţi. praful. Uscarea produselor vegetale. precum şi a impurităţilor.străine organice şi minerale. De asemenea.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat.organele (părţile) de plantă . ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. .corpurile străine minerale sunt nisipul. . mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. rogojini. Astfel. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. pietricelele. Astfel. care pot fi: . fragmente de nuiele.

fiind utilizată numai pentru anumite părţi . ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. şi artificială.folosite.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. . Uscarea la soare. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. textura şi conţinutul în apă al acestora. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Ea începe în momentul recoltării plantei. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. la soare sau la umbră. şi anume: naturală. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate.

Pentru evitarea pierderilor atât ramele. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. scoarţe. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. văruite. curăţite. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori.ale plantei ca: rădăcini. etc. şi în special se vor crea posibilităţi de . reparate etc. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. Uscarea la umbră. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. şcolilor. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. rizomi. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. fructe sau seminţe. şuri. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. şoproane. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. al căror conţinut este mult mai stabil. orice încăperi goale. muguri. rogojini sau coli de hârtie. magazii.

Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. fructele. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. seminţele. volumul său scade. . Uneori. florile îşi păstrează culoarea naturală. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. produsul suferă o serie de modificări. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. în timp ce frunzele. Aducerea produsului vegetal în stare finită. din care cauză îşi modifică aspectul. Frunzele rămân verzi. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Datorită pierderii apei. Prin uscare. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Uscarea artificială. mai ales la suprafaţă. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele.aerisire continuă. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. uneori pierzându-şi complet valoarea. rădăcinile). Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere.

depreciindu-se calitativ. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. frunze. farmacii etc. site şi anumite mori. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. rădăcini. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. Operaţia se face manual la flori. părţi aeriene. pământul fin şi nisipul. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. pergaminate. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. unele flori şi chiar unele frunze. denumirea produsului vegetal.) sau la export. De asemenea. aşa cum sunt cerute de industrie. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. greutatea neto şi împreună cu .deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale.

denumirea produsului vegetal. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. bine aerisite. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. luna şi anul recoltării. numărul partidei.ambalajul. Conservarea produselor vegetale. scoarţele. După ambalare. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. De obicei însă. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. numărul partidei. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. fiind astfel . după un timp îndelungat. Organele subterane. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. uscate. în cazul când nu pot fi expediate imediat. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. indiferent de măsurile luate. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate.

insecte. Sacii. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. În încăperile depozitului cu produse vegetale. Această bogăţie trebuie însă păstrată. În depozite. . Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. etc. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. La fel se procedează şi cu cele aromatice. baloturile etc. ghiocei. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. nu este permis să se depoziteze petrol. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. benzină. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. Fără o grijă permanentă.).

lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. Atunci când se culeg florile. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. Culesul nu trebuie făcut total. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. însă îndată ce ele . Azi. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. iar recoltarea lor este interzisă. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă.lăcrămioare). lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. plop). În cazul muşeţelului. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri.

omag) şi în general la plantele perene. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. pericolul de dispariţie este mai mare. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. florile şi seminţele.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. cu atât mai multe. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. În acest caz. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. pericolul dispariţiei lor este mic. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi.

permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. Oamenii. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. ci să fie bine organizată. . cât şi a normativelor corespunzătoare. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. comună. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare.

Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1. ALBĂSTRELE .ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L.

Eliminarea florilor centrale.Descriere. Florile de pe disc sunt violacee. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. tanin. cu corola regulat tubuloasă. Florile ligulate. se face înainte de uscare. Tulpina erectă. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. heterozida centaurina. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. Compoziţie chimică. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. Mg etc. adânc crestate. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. Răspândire. În florile marginale se conţin antociane. Creşte prin locuri uscate. întrebuinţări. muchiată cu frunze alterne. . Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. pietroase. săruri de K. cumarine. iar cele marginale albastre. Organul utilizat. culese eventual din greşeală. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. mucilagii. liniare. recoltare.

Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. ALBUMEALĂ .

recoltare. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. ulei volatil. ca buruiană în grădini. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. Compoziţie chimică. recoltate în tot timpul înfloririi. . Creşte în lunci inundabile. Tulpina de la bază ramificată. întrebuinţări. Frunze alterne. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. arsuri ale pielii. cele ligulate – filiforme. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. Răspândire. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. Planta conţine caroten. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. substanţe tanante.Descriere. Inflorescenţa – paneraşe. obţinute din părţi aeriene de albumeală. Extracţiile uleioase. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. liniar-alungite. puternic pubescentă. florile mijlocii sunt tubulare. Organul utilizat. acoperite cu perişori cenuşii. rezine. flavonozide. pe malurile râurilor.

ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L.

afânate. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Florile mascule în amenţi. Arbust cu frunze obovate. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. Creşte în păduri de câmpie şi deal. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. pe dos păroase. în straturi subţiri. fertile. alterne. cu margini laciniate. mărind rezistenţa capilarelor. recoltare. pe soluri calcaroase. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. Uscarea se face la umbră.Descriere. mai ales pe nervuri. la marginea pădurilor de fag. uneori tubuloasă. . mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. Organul utilizat. Compoziţie chimică. Uscarea artificială până la 500C. pe margini inegaldublu-serate. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Răspândire. iar florile la înflorire. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. Frunzele verzi. întrebuinţări.

ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. ANGELICĂ . Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.

cilindrică. recoltare. . oze. Florile sunt grupate în umbele globuloase. întrebuinţări. cu foliole ovate.Descriere. cu zimţi. inegal serate. Se scutură de pământ şi. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. substanţe tanante. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. pe locuri adăpostite şi însorite. la 35400C. dacă este nevoie. Uscare artificială. stomahice şi carminative. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Plantă erbacee. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Compoziţie chimică. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. fistuloasă. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Organul utilizat. este robustă. bianuală sau perenă. Răspândire. de culoare galbenăverzuie. Creşte în apropierea apelor curgătoare. stimulente. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie.

ARDEI . Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L.

acid ascorbic etc. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. carotenoide. Gustul iute. Flori albe. de culoare verde închis. localizată în celule secretoare separate. Ovar bilocular. întrebuinţări. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). nevralgice. Răspândire. lumbago. arzător este imprimat de capsaicina.Descriere. Astăzi se cultivă în Europa. ovale. cu tulpină sufructescentă glabră. Plantă ierbacee. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. care nu produc vezicaţii. acuminate. ramificată. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. recoltare. cu gust iute sau dulce. anuală. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Frunze alterne. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. de care depinde culoarea fructelor. cu marginea întreagă. . destul de mari. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime.

ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .

aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. ovate sau ovat-eliptice. Organul utilizat. întrebuinţări.Descriere. Compoziţie chimică. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. glabre. Arbore cu coroana îngust ovată. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. cu marginea zimţată. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. Flori mici. pe partea superioară strălucitoare. ovale de culoare brună. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. are acţiune antidiareică. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. cele feminine fără periant.. ovallanceolate. recoltare. Fructe – nucule cu aripioare. verzi-închise. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. Frunze ovale. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. grupate în amenţi. pe cea inferioară – verzi-mate. Răspândire. .

ARMURARIU .ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.

uneori. glabră sau slab tomentoasă. Compoziţie chimică. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. pe soare. prin tăierea antodiilor. hepatite cronice. Fructele sunt achene cu papus. mucilag.. anuală sau bienală cu tulpină erectă. Frunzele sunt mari. . flavonozide. Fructele mature se recoltează dimineaţa. apărând spontan în sudul ţării. ciroză hepatică. Răspândire. de culoare galbenbrună. K. Se usucă. întrebuinţări. Plantă erbacee. ramificată. după căderea frunzelor. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. ulei volatil. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. surmenaj intelectual. recoltare. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. vitamine C. E.Descriere. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. histamină. cu gust amărui. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. spinoase. cu rol benefic în procesele de oxidare. glucide. saponozide. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. lipide. La noi se întâlneşte numai în culturi. Organul utilizat. efort prelungit. acizi organici. de aceea este indicat în stări de oboseală. treieră şi selectează. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. spinoase.

) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx. ARONIE .

iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. microelemente. zaharuri etc. Organul utilizat. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. recoltare. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. suculente. peţiolate. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. primăvara verzi-întunecate. . În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. carotenoide. apoi şi medicinală. PP. acizi organici. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii.Descriere. recoltate la maturitate. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. mai întâi ca decorativă. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. substanţe tanante. Compoziţie chimică. vitaminele C. Termenul de păstrare până la 2 luni. E. Răspândire. Se pot usca. cu marginea dinţată. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete.

Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9. BRUSTUR .BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L.

Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. coleretică. pe lângă garduri. cu o rădăcină puternică. recoltare. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. Răspândire. Plantă erbacee. Acţiunea diuretică. întâlnită pe terenuri necultivate. Organul utilizat. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Se usucă la umbră într-un singur rând. Uscarea artificială la 35500C. lactone etc. brună. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. Compoziţie chimică. cărnoasă. căilor ferate. zăvoaie inundabile. acid cafeic. . În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. întrebuinţări. vitamine din complexul B. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire.Descriere. depurativă. păroasă se formează în anul al doilea. bienală. Tulpina cilindrică. hipoglicemiantă. sudorifică. ulei volatil. pe marginea drumurilor. Flori purpurii în calatidii globuloase.

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. sub 650C. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. flebitelor şi hemoroizilor. derivaţi cumarinici şi flavonici. cu un ritidom solzos. Seminţele sunt bogate în amidon. terminale. Uscarea se face în camere bine ventilate. lung peţiolate. Fructul este o capsulă cărnoasă. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. lucioşi şi frunze opuse.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele.Descriere.30 m. întrebuinţări. Arbore înalt de 20 . Răspândire. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. iar cea artificială. Organul utilizat. Castanele conţin saponozide. digitatcompuse. nisipoase. Preferă soluri profunde. . Castanele servesc la extragerea escinei. mult ramificat. ulei gras. Compoziţie chimică. de culoare brună. când 50 . albumine. florile culese în zilele senine. erecte. cu numeroşi ghimpi. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. recoltare. ce se utilizează în tratamentul varicelor. sferică. Florile reunite în panicule compuse. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi.

CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. CĂLIN . Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.

substanţe tanante. Creşte pe soluri bogate. pectine. prin păduri şi tufărişuri. ursolic. Flori albe. după uscare pedunculii se înlătură. trilobate. Frunze lat-ovate. săruri de K. . Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. apoi cenuşie. glucide. Compoziţie chimică. rezine. grupate dens în cime umbeliforme terminale. de asemenea diuretic şi sudorific. cofeic. hipotensiv. se usucă artificial la 6080oC. la pornirea în circulaţie a sevei. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. Uscarea se face la soare. toamna se colorează în roşu. tufărişuri de pe malul râurilor. C. Scoarţa conţine vitaminele K. Organul utilizat.Descriere. Fructe. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. drupe sferice. fructele – vitaminele C şi P. Tulpini cu scoarţă netedă. carotenoide. recoltare. galben-brună. întrebuinţări. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. saponozide triterpenice. reavăn-jilave până la umede. Scoarţa se recoltează primăvara. roşii. caroten. acizii clorogenic. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. Răspândire. păduri de luncă.

CĂTINĂ . Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L.

P. recoltare. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. întregi. acid folic. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Fructe. ulei. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. pe nisipuri şi pietrişuri. întrebuinţări. scurt peţiolate. arsurilor şi în ginecologie. Răspândire. vitamine E. Compoziţie chimică. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. PP. Organul utilizat. filtrat şi îndulcit cu zahăr. pe prundişurile din lungul râurilor. portocalii. iar cele femele în raceme. liniar-lanceolate. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. ovoide. izlazuri. Fructele conţin acid ascorbic. Sucul apos. cenuşii-argintii. În vederea conservării vitaminei C. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. carotenoide.Descriere. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. existenţi în fructele de cătină. B2. la o temperatură de 70800 C. . Frunze alterne. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. Lujerii anuali solzoşi. drupe "false". coaste pietroase. Flori galbeneruginii.

Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13. CERENŢEL .CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L.

frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. Răspândire. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. După scoatere din pământ se scutură. se curăţă de părţile aeriene. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. solitare. apoi se usucă. acid galic şi elagic. Flori de culoare galben-aurie. din care îşi iau naştere numeroase radicele. vivace cu un rizom cilindric. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice.Descriere. prin hidroliză. se spală într-un curent puternic de apă. . Organul utilizat. care. Plantă ierbacee. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. Planta conţine substanţe tanante. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. recoltare. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. întrebuinţări. Tulpina dreaptă. rezine. mucilagii. Compoziţie chimică. Se mai conţine heterozida geozida. pune în libertate eugenol. păduri şi luminişuri. se lasă câteva zile la zvântat. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. ramificată.

Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L.

dezvoltânduse abia în anul al doilea. luminişuri. în faneţe. subţire. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. diuretice. Planta este prezentă în câmpie. Se spală într-un curent de apă. în poduri cu tablă. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. Răspândire.Descriere. ulei volatil. Organul utilizat. Compoziţie chimică. spiralată. tanin. inulină. deasemenea în obezitate. muchiată. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. colină. cele tulpinale sunt sesile. Florile sunt de culoare albastră-azurie. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. depurative. substanţe minerale. este verdedeschisă. cavă în interior şi pubescentă. se usucă la soare. prin pagişti. Tulpina floriferă. constipaţii cronice. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. . când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. în poienele din pădure. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. recoltare. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). flavonozide. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. principii amare.

CIMBRIŞOR .CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.

Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. frunzele prezintă nişte puncte transparente. ca stomahic. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. în fâneţe de pe dealuri. acid ursolic şi oleanolic. Are. opuse. la începutul înfloririi. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. tanin. de formă ovală. cu ramuri culcate la pământ. diuretice şi antivirale.Descriere. păroase. în tratamentul tusei şi al gripei. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Răspândire. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. acizi cafeic şi rozmarinic. . Organul utilizat. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). antidiareice. întrebuinţări. Plantă vivace. rezine. cu marginea întreagă. Privite în zare. îndeosebi în medicina infantilă. flavone. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. nisipoase. cu expoziţie sudică. care prind rădăcini. recoltare. antispastic şi coleretic. pietroase. ajungând până în zona muntoasă. Creşte pe soluri aride. Frunze mici. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. Compoziţie chimică. glabre. de culoare verde-roşiatică.

CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16. CIMBRU .

Descriere. Portugalia. Franţa. acid cafeic. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. bronşite şi tuse convulsivă. Germania. ovate sau lanceolate. iar corola bilabiată şi colorată în roz. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. recoltare. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. extract fluid în tuse.nucule elipsoidale. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. antimicotice şi antihelmintice. Algeria. Compoziţie chimică. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Ungaria. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. . Moldova. Caliciul este tubular. România. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Răspândire. Spania. Bulgaria. Frunze mici. Organul utilizat. Fructe . întrebuinţări. flavonozide. un principiu amar. alungit romboidale.

CIUBOŢICA CUCULUI . Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L.

Organul utilizat. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. Se spală într-un curent de apă. . luminişuri de pădure. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. peţiol aripat. subţiri. cu suprafaţa reticulată. S-au mai izolat: amidon. vârful obtuz. Compoziţie chimică. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. Uscare artificială la 35 – 400C. întrebuinţări. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. Plantă erbacee cu rizom cilindric. livezi. sub formă de decoct. zaharuri. păşuni însorite. flavonozide. substanţe tanante. poieni. marginea crenată sau ondulată. săruri minerale. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. ramificate la vârf. Se usucă la umbră într-un singur strat. enzime. ulei volatil. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. comună prin pajişti. Răspândire. grupate într-o umbelă simplă. fâneţe. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. bine aerisite. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. lunci. lung. dese.Descriere. recoltare.

COACĂZ .COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.

P. Fructele conţin vitaminele C. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. negre. Ca produs vegetal se folosesc fructele. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. cordiforme. Răspândire. întrebuinţări. acizi organici. erecte. Flori verzuiroşcate. gust dulceag. ateroscleroză. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. nefrite şi pielonefrite. dispuse în raceme. în afecţiuni hepatobiliare. cu 3-5 lobi triunghiulari. neregulat-dublu-seraţi. prin păduri şi tufişuri. caroten. Frunze subrotunde. gastrite. bace sferice. colite). Arbust tufos cu rădăcini adventive. recoltate la maturitate. în regiunile deluroase şi muntoase. Fructe. B6. Tulpini viguroase. lunci. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. negricioase. zăvoaie. . substanţe tanante. Organul utilizat. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. Din fructe se pregătesc specii. zaharuri. deasemenea flavonozide. microelemente. B2. siropuri vitaminice. Compoziţie chimică. recoltare. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. din părţile nordice. K.Descriere.

COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. COADA CALULUI . Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.

ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. vitamina C. prescris ca expectorant în bronşite. întrebuinţări. Organul utilizat. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. pe timp uscat şi însorit. recoltate vara. săruri de siliciu şi potasiu. Compoziţie chimică. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. ca remineralizant. pe râpe şi la marginea apelor. de culoare brun-deschisă. flavonozide. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. Cele fertile apar primăvara. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală.tulpinile sterile. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene .Descriere. substanţe tanante şi amare. în tuberculoza pulmonară. Răspândire. de culoare verdedeschis. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. Tulpinile sterile apar la începutul verii. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. recoltare. cu coaste evidente. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. bolile de rinichi şi vezică. pe terenuri nisipoase şi argiloase. ulei volatil. erbacee. acizi organici. Plantă perenă.aspre şi tari. fără ramuri. ramificate verticilat. caroten. .

COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L.

sunt ramificate. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. recoltare. glucide. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. . pe marginea ogoarelor. păşuni. în strat subţire sau în uscătorii. din care se dezvoltă stoloni subterani. Uscarea se face la umbră. erecte. cu un număr mare de lacinii. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. cu internodii lungi. lanceolate. Organul utilizat. care poartă numai frunze. înalte. tanin. Datorită achilinei are acţiune coleretică. Compoziţie chimică. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. şi cele cu internodii scurte. pubescente. poiene. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. care poartă inflorescenţele. erbacee cu un rizom lignificat. vitamina K. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. în zile senine şi calde. astringent şi aromatic amar. substanţe anorganice. decoct şi specii amare. Plantă perenă. acoperite cu iarbă.Descriere. Sub formă de infuzie. 2-3-penate. Frunze alterne. Se mai conţin flavonozide. mărind cantitatea bilei. Florile albe. Răspândire. întrebuinţări. iar cele tulpinale mai lungi. în locuri uscate. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere.dispuse în corimb. sectate. râpe. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. Cele bazale sunt mai scurte.

CORN .CORN Denumirea latină: Cornus mas L. Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.

Creşte spontan prin tufişuri. antidiareică şi antidizenterică. pectine. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. flavonozide şi au acţiune astringentă. Rezistent la ger. recoltare. . Flori galbene grupate în cime umbeliforme. margini de pădure. zăvoaie din zona de deal. întrebuinţări. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. care se deschid înaintea frunzelor.Descriere. iar fructele – la maturizare deplină. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. acoperite cu peri scurţi. Ramurile tinere verzi. co coaste proeminente. Compoziţie chimică. se cultivă. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. secetă. tanin. des formează desişuri cu alţi arbuşti. mai târziu glabre. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. Scoarţa. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Răspândire. Organul utilizat. Fructele conţin acid ascorbic.

Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. COŞACI .

săruri minerale. recoltare. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. dilată vasele sanguine. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. desişuri nu formează. Uscarea se face la umbră. imparipenat-partite. erbacee cu un rizom gros. pufoase. Organul utilizat. . cilindric. insuficienţe cardio-vasculare. întrebuinţări. roşiatice. are acţiune hipotensivă. se utilizează la hipertonie. Creşte în poiene. în strat subţire sau în uscătorii. pubescente. grupate în capitule sferice. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. Compoziţie chimică. compuse. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. Tulpini erecte. Răspândire. Frunze alterne. Planta se întâlneşte rar. amidon. Infuzia. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. nefrite acute şi cronice. fără tulpini lignificate. printre arbuşti de stepă. Florile galbene. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. sedativă şi diuretică. în văile râurilor şi pantele dealurilor. flavonozide. obţinută din produsul vegetal. mucilag. acizi organici. stenocardie.Descriere. Plantă perenă.

CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23. CREŢUŞCĂ .

Descriere. Compoziţie chimică. . flavonoide. pajişti umede. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. şanţuri. pe margine serate. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. Organul utilizat. Plantă erbacee. de obicei simplă. faţa superioară glabră. Tulpină erectă. recoltate în timpul înfloririi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. perenă. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. Planta creşte prin zăvoaie. recoltare. roşcată. Răspândire. taninuri. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. rizom orizontal. filiforme. închis serate. glabră. artificial la temperaturi până la 350C. unghiulară. spireozid. întrebuinţări. avicularină. stipele mari. marginea râurilor. substanţe minerale. cea inferioară albpăroasă. produsul are acţiune antireumatismală. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. Frunze penate. Se usucă în strat subţire. vanilină. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. noduros din care pornesc rădăcini adventive. gaulterozidă etc. ceruri.

CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. CRUŞIN . Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.

apoi de culoare roşie. precum şi împotriva hemoroizilor. Sunt uscate pe cale naturală. lucitoare. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. Frunze alterne. în compoziţia speciilor depurative. în funcţie de doză. de formă ovală. cu marginea întreagă. Scoarţa este netedă. comun la câmpie şi dealuri. la început verzi. Au mai fost identificate saponozide. . netede şi lucitoare. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. Răspândire. deoarece sunt sărace în principii active. substanţe amare. Organul utilizat. mucilagii. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. întrebuinţări. Fructe globuloase. pe malul apelor. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. de culoare albverzuie. Planta creşte în păduri de luncă.Descriere. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. zăvoaie. Flori mici. ascuţite la vârf. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. recoltare. mlaştini. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. acidul ascorbic.

CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. CUCURBEŢICĂ . Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.

Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. nevroze. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. galben-brun. Planta creşte prin semănături. de la care pleacă rădăcini adventive. . cu vârf obtuz şi aspect pielos. plăgi greu vindecabile). erectă cu noduri. vii. ventriculate la bază. posedă acţiune purgativă drastică. Planta se mai utilizează în anorexie. poiene. Frunze alterne. Tulpină simplă. substanţe amare. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. tanin. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. cordiforme sau ovattriunghiulare. rezine. Compoziţie chimică. lung-peţiolate. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Planta conţine acizi aristolochici. recoltare. pe malurile râurilor. Flori tubuloase. crânguri. perenă cu rizom scurt. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. ramificat. Organul utilizat. Fructul globulos.Descriere. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. alantoină. Răspândire. întrebuinţări. Plantă erbacee. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. tufărişuri. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. alcaloizi. flavonozide. marginea pădurilor şi drumurilor.

DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

incisserate. glabre. deasă.Descriere. . anuală cu rădăcină rămuroasă. substanţe tanante. Tulpină erectă. Organul utilizat. ramificată. înaltă până la 100 cm. mucilagii. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. şanţuri umede. cu foliole involucrale foliacee. Fructe – achene turtite. Răspândire. râurilor. ulei volatil. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. finspinoase pe colţuri. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. peţiol de obicei aripat. fântâni. glabră. în zona de margine a lacurilor. recoltate până şi în timpul înfloririi. sedative. substanţe minerale. Frunze opuse. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. Plantă ierbacee. uneori fusiformă. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. Nu are flori marginale ligulate. 3-5 lobate. cele interne alungit-ovate. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. Compoziţie chimică. slab-păroase sau glabre. locuri ruderale umede. gălbui-brunii. sudorifice. recoltare. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. acid ascorbic. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. flavonozide. pe lângă izvoare. uşor laxative. întrebuinţări.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ .FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.

rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. de-a lungul nervurei. Planta creşte în păduri de foioase. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. târâtor. constituie unul din cele mai bune tenifuge. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. de culoare verde-închis. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. sporadică în molidişuri. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. Deoarece. Răspândire. buruienişuri de depresiune. . Plantă ierbacee. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. indigene. întrebuinţări. locuri umbrite. recoltare. În secţiune. Compoziţie chimică. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. tufărişuri. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. Pe spatele acestor aripioare. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. naturale. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi.Descriere. Organul utilizat. denumite global filicină. vivace cu un rizom gros.

FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30. FRAG DE PĂDURE .

care devine zemos. dispuse în cime. acizi organici. orizontal. achenă înfiptă în receptacul. săruri minerale. Compoziţie chimică. Stolonii supratereşti târâtori. hipotensor. Frunze trifoliate. întrebuinţări. recoltare. depurativ. Stipele lanceolate. C. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. pe dos alipit-păroase. faţa inferioară scurtpăroasă. lungpedunculate. Uscarea se face la umbră. fâneţe. aromat. . Flori albe. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. tufărişuri etc. B1. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. lungacuminate. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor.Descriere. substanţe tanante. Plantă erbacee. urme de ulei volatil. pe margine dinţate. înrădăcinează la noduri. Răspândire. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. Fructele ca tonic. Organul utilizat. reglor hepatic. în strat subţire. Fructele se folosesc proaspete. păduri rărite. perenă cu rizom cilindric. pe faţă brun-roşcate. Planta este întâlnită în pajişti. cistitei. Planta conţine vitaminele A. Fruct. B2 . tipul 5. cu foliole ovate. flavonozide. cu pediceli păroşi. zaharuri.

Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31. GĂLBENELE .GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L.

Compoziţie chimică. fără codiţe. formate din flori ligulate periferice. şi din flori centrale sterile. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. ramificată. Plantă anuală sau bianuală. antispastică. se rup cu mâna. rănilor.Descriere. Inflorescenţele sunt antodii terminale. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. flavonozide. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. coleretică. antiinflamatoare. substanţe amare. degerăturilor. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. Organul utilizat. sesile. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. recoltare. întrebuinţări. prin mai toate grădinile. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. Se usucă în straturi subţiri. rezine. cele inferioare oblanceolate. cicatrizantă. . de culoare portocalie. În paneraşele florale se conţin carotenoide. tanin. Se mai conţine acidul ascorbic. galbene-portocalii. Răspândire. afânate. pubescente sau glabre. înţepăturilor de insecte. rotunjite la vârf. acizi organici. Planta posedă acţiune emenagogă. Frunze alterne. întregi. cu tulpina erectă. arsurilor. tubuloase.

HAMEI . Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L.

Organul utilizat. formate din bractee galbenverzui. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. Plantă erbacee. malurile râurilor.Descriere. cu rizomi târâtori lungi. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. Planta creşte spontan prin lunci. vivace. cordate la bază. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. reunite în jurul unui ax central. . tonic amare. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. recoltate când au culoare galben-verzuie. recoltare. Compoziţie chimică. acid ascorbic. cu bractee. întrebuinţări. crânguri. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. antispastice. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. Tulpina volubilă. acizi fenolici. poartă frunze opuse. cumarine. cu 3-5 lobi dinţaţi. tocoferoli. alcătuind un con globulos. păduri. Răspândire. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. denumit strobil. Fructificaţiile sunt conuri false.

SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L.HOLERĂ (GHIMPE. HOLERĂ (ghimpe. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. scai) .

Frunze opuse. recoltare. anuală cu rădăcină fusiformă. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. ca antitumoral. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. Tulpina ramificată. Compozitia chimica. Plantă erbacee. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. garduri. recoltate în timpul verii. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. uneori trilobate. Organul utilizat. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). peţiolate. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. sialagog şi diuretic. obovate sau ascutit romboidale. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. în jurul clădirilor părăsite. saponine triterpenice. . taninuri catehice. Răspândire. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. lung obovate. datorita pubescentei verde albicioasa. bsitosterol. în febra intermitenta şi impotriva turbării. întrebuinţări. pe lângă drumuri. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. pubescentă. urme de ulei volatil.Descriere.

HREAN .HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34.

peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). prin văi. aminoacizi. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. albe. Fructul – siliculă globuloasă. Plantă ruderală. grupate în racem. Hreanul modifică secreţiile bronhice. sau primăvara devreme. În doze mici este eupeptic. întrebuinţări. enzime. Planta creşte în locuri umede.C. vitamine B. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. dereglări de ritm cardiac. săruri minerale. Răspândire. alături de glucide. Tulpina dreaptă. stimulează diureza şi exercită. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. enterite. nefrite. erbacee.Descriere. pe lângă garduri şi case de locuit. numeroase. stări congestive. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. după uscarea frunzelor. Compoziţie chimică. vivace prin rădăcină pivotantă. cistite. Flori mici. cordate. recoltare. Uscarea se face la umbră. diuretic şi stimulent general. ramificată în partea superioară. deasemenea se cultivă. în strat subţire sau în uscătorii. . cu frunze mari alungit-ovate. ulei volatil. groasă. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. IARBĂ MARE .

având florile ligulate şi tubuloase. perenă cu o tulpină dreaptă. puternică. galbene. recoltare. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. pe lângă pâraie. se spală într-un curent de apă. lemnoase şi seci. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. în lunci. Plantă erbacee. Florile formează capitule mari. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale.Descriere. Acţionează atât ca expectorant. catar bronhic. bronşită emfizemică. cu marginea dinţată. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. În pământ are un rizom scurt. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. Frunzele superioare sunt alterne. Planta creşte prin fâneţe umede. cilindric. livezi. saponozide şi terpene. cărnos. întrebuinţări. cât şi ca spasmolitic. Compoziţie chimică. se îndepărtează părţile aeriene. Organul utilizat. inulină. Răspândire. păroasă şi ramificată în partea superioară. de cel puţin 2-3 ani. ovale şi înconjoară tulpina. sesile. în tusea cronică a bătrânilor. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. . în regiunea pădurilor de deal. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. lung peţiolate. subţiri.

Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36. IARBĂ ROŞIE .IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L.

întrebuinţări. lung-acuminate. Tulpină erectă. vitaminele C şi K. lanceolate sau oblonglanceolate. recoltare. Frunzele alterne. recoltate în faza înfloririi. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. Organul utilizat. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. izocvercitina. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. ulei volatil. Tecile dens îmbracă tulpina. neglanduloase. cu perişori alipiţi de suprafaţă. substanţe tanante şi pectinice. rutinozida. avicularina. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. des cu pete brune-roşietice. anuală. din zona dealurilor până în cea subalpină. kempferolul. acizi organici.Descriere. . Flori albe sau roşietice. glabre. pe marginea râurilor. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. cvercitina. scurt peţiolate sau sesile. pâraielor. Răspândire. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. glabră. Compoziţie chimică. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Plantă erbacee. poliholozide. lacurilor. ramificată. grupate în spice axilare şi spice terminale.

Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37. IEDERĂ .IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L.

acizi polifenolici. ulceraţii. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Liană cu tulpini lignificate. flavonozide. fitoncide. steroli. micoze şi alte afecţiuni dermice. Frunzele conţin saponozide triterpenice. tuse convulsivă. migrene. deasemenea vitamine din grupul B. astm bronhic. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. recoltare. deasemenea pe stânci şi ziduri. recoltate în faza înfloririi. viguroase. Frunze alterne. dureri de ficat şi stomac.Descriere. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. cu 3-5 lobi triunghiulari. Se cultivă în parcuri. iod legat. Organul utilizat. toxic. lipicioase şi persistente. Compoziţie chimică. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. în zăvoaie. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). Răspândire. săruri minerale. caroten. . întrebuinţări. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. grădini ca plantă decorativă.

Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38. IENUPĂR .IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L.

globulos. stomahic. pectine. După fecundare. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. Răspândire. în primă fază. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. în rarişti şi margini de păduri. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul.Descriere. principiu amar iuniperina. Organul utilizat. apoi negre-albăstrui. păşuni. Compoziţie chimică. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. întrebuinţări. recoltare. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. Florile femele au aspectul unor muguri. Florile mascule au forma unor conuri. care conduc. antireumatic şi sudorific. Se întrebuinţează ca diuretic. poiene. acizi organici. aşezate în verticil câte 3 la un loc. la albuminurie. Arbust cu frunze în formă de ace. zahăr invertit. . ascuţite la vârf. încă verzi şi care formează producţia anului următor. la început verzui. aerisite. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. sferic. însoţit de răşini. cu umiditate atmosferică ridicată. Preferă locuri luminoase.

IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39. IPCĂRIGE .

negre. Se reţin numai rădăcinile. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. de-a lungul pâraielor şi râurilor. Fructul monosperm. lucioase. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Se cultivă ca decorativă în florării. Frunzele sunt dispuse opus. în lizierele pădurilor de pin. diuretice şi depurative. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. de la exemplarele de 3-4 ani. Organul utilizat. Compoziţie chimică. lanceolate. seminţe lentiforme. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. întrebuinţări. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina).Descriere. Răspândire. deasemenea zaharuri. aproape sferice. lăstarii subterani replasându-se. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. recoltare. foarte mici. albe sau slab roz. aspru. Florile numeroase. săruri minerale. Planta nu suportă terenuri grele. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. creşte prin locurile nisipoase. . Rădăcinile se recoltează toamna. întregi.5-2 cm. dispuse în panicul. mai lung decât caliciu. cantităţi mici de ulei volatil. pe lângă garduri şi drumuri. ascuţite.

Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40. IZMĂ BUNĂ (mentă) .IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L.

gastrică. conic alungit. întrebuinţări. Tinctura se foloseşte ca analgezic. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. Tulpina patrunghiulară. Frunze opuse. colagogă şi calmantă. recoltare. ovat-lanceolate până la lanceolate. colorate în verde închis cu glande oleifere. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. Compoziţie chimică. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. cu marginea limbului serată. cu apă freatică la mică adâncime. heliofilă. compusă din noduri şi internoduri. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. puternic ramificată. . pe partea superioară netede. taninuri. colagog şi antiemetic. lipide. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. Răspândire. iar pentru extragerea uleiului volatil. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). sitosterol. luto-nisipoase. acizii ursolic şi oleanolic. Inflorescenţa este de forma unui spic. Ele se prescriu ca spasmolitic. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. mai mult sau mai puţin erectă. când plantele sunt înflorite peste 25%. Organul utilizat.Descriere. caroten. flavonozide.

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ .

Se conţine ulei volatil. Compoziţie chimică. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). este vermifug. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. grupate în inflorescenţe umbeliforme. Planta are miros de usturoi.Descriere. Flori albe. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. activează peristaltismul intestinal. după ce se ridică roua. recoltare. stejar. Organul utilizat. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Răspândire. întrebuinţări. umede. vitamina C. săruri minerale. dar încă neidentificat structural. tei. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. febrifug. Creşte pe soluri bogate în humus. . prin păduri umbroase de fag. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. fitoncide. pe timp uscat. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii.

LEVĂNŢICĂ . Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill.

cea bătrână este brună. cumarine. acute. formează o tufă aproape globuloasă.Descriere. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. stelaţi. pe ambele feţe păroase. ramificată puternic de la bază. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. Organul utilizat. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. ca vermifug în medicina tradiţională. Răspândire. rezine. permeabile. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. Florile. Compoziţie chimică. întrebuinţări. cu scoarţa exfoliată. relativ uscate. ca insecticid. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. cele superioare cenuşii-verzi. semisferică. liniar-lanceolate. ca şi cel de melisă. cu peri ramificaţi. Planta creşte pe soluri afânate. mai puţin păroase. cele inferioare cenuşii. substanţe pectice. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. deasemenea tanin. recoltare. . se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. un principiu amar. Frunze opuse. Uleiul de levănţică. acid ursolic. se folosesc ca stimulent aromatic. Tulpina. pubescente. ca atare.

Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ .

antimicrobiană. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. Creşte prin locuri însorite. Organul utilizat. ceea ce îi dă un aspect catifelat. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor.Descriere. iridoidelor. recoltare. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. pentru preîntâmpinarea brunificării. f l a v o n o z i d e l o r. Întrebuinţări. diuretică. de-a lungul gardurilor. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Plantă ierbacee. pe terenuri nisipoase şi pietroase. Uscarea trebuie să se efectueze repede. cu tulpina dreaptă. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. la temperatura de maximum 45oC. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. cilindrică. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). La noi se întâlneşte peste tot. bianuală. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. antispastică. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. antihistaminică. Răspândire. . antivirală.

Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44. MĂCEŞ .MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L.

dermatite. de culoare roşie. Compoziţie chimică. cu 5 sepale. în realitate adevăratele fructe. Răspândire. uleiuri volatile. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. În acest receptacul se află numeroase achene. astringent şi antidiareic. întrebuinţări. care la maturitate devine cărnos. la marginea drumurilor şi a pădurilor. pe dealuri. extractul. recoltare. săruri de K. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. Organul utilizat. frunze compuse. deoarece se încing uşor. taninuri. . Creşte prin tufişuri. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. Siropul. Fe. Arbust cu ghimpi. uneori albe. fructele se transportă la locul de uscare. provitamina A. Ca. cu 2 stipele la baza. Mai târziu. iar uleiul – la arsuri. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale.Descriere. acid malic şi citric. Flori de culoare roz. pectine. dextrină. B2 . dinţate pe margini. K. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. 5 petale. formate din mai multe foliole ovale. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. Mg. zaharuri. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. decubitus. scade conţinutul în vitamina C. PP. infuzia se utilizează ca vitamin-izant.

Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. MĂLIN .

ulei volatil şi gras. Flori albe. mirositoare. bruscacuminate. pe margine acut-serate. Scoarţa netedă. . vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. Compoziţie chimică. Răspândire. groase. Planta creşte prin păduri de luncă. la bază rotunjite. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. sucul şi geleul din fructe de mălin. se întrebuinţează. Frunze eliptice. Se rup raceme întregi. grupate în raceme. drupe sferice mici. recoltare. Organul utilizat. Arbust sau arbore cu coroană deasă. zăvoaie. rar la câmpie. obovate sau oblong-ovate. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. se socoate. recoltate la maturizare deplină. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. Decoctul. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. Tulpină dreaptă. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. uşor zbârcite. tufărişuri. flavonozide. întrebuinţări.Descriere. negre. Fructe. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. ca remediu antidiareic. datorită acţiunii astringente. Rădăcina rămuroasă. cenuşie-negricioasă. acizi organici.

MĂRAR .MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.

Tulpină cilindrică. slab . înaltă până la 160 cm. recoltare. carminative. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. carotenoide. cafenii. grupate într-o umbelă compusă. Răspândire. Posedă proprietăţi stomahice.Descriere. printre cereale. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. umbeliferona. antispastice şi diuretice.ramificată. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. PP. Rădăcina pivotantă. Plantă erbacee anuală. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. fistuloasă. Caliciu lipsă sau neînsemnat. Conţin. şi ulei gras. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. întrebuinţări. scopoletina. Organul utilizat. Frunze tripenat-sectate. . Compoziţie chimică. peţiolate. ulei volatil format din limonen şi carvonă. Flori mici. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. de asemenea. Fructe. vitaminele C. gălbuiverzui. diachene ovaleliptice. Se utilizează sub formă de apă aromatică. verde. Preparatul Anetinum. cu foliole filiforme. striată. Astăzi cunoscut pe tot globul. glabră. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena.

) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. (B.verrucosa Ehrh. MESTEACĂN .MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.

iernează sub formă de amenţi. taninuri. Organul utilizat.Descriere. pe pante. întrebuinţări. dinţate pe margini. în poieni. se mai conţin flavonozide. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. iar primăvara se deschid. crăpându-se la bătrâneţe. heterozide. ascuţite la vârf. când sunt lipicioase. rezine. Frunze alterne. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. . Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. în formă de romb sau triunghi. Creşte peste tot. Răspândire. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. atât în păduri de foioase. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. drumuri. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. compuşi triterpenici. glabre. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. vitamina C. în grădini sau parcuri. cariofilen. recoltare. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. betulol. cât şi de conifere. Compoziţie chimică. Infuzia.

Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48. MUR .MUR Denumirea latină: Rubus caesius L.

pectine. grupate în raceme scurte. din grupa B. întrebuinţări. pe râpele pădurilor. Compoziţie chimică. în tufişuri. pe cea inferioară tomentoase. Au mai fost identificate zaharuri. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. Lăstarii tineri. cilindrici. preferând luminozitatea directă. vitamine C. fructele la maturizare. antidiareice.Descriere. frunzele conţin substanţe tanante. iar rădăcinile toamna târziu. Arbust cu lăstari târâtori. pline de seminţe. Fructe polidrupe cărnoase. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. rezultate din încrucişarea cu alte specii. săruri de potasiu. subţiri. globuloase. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. . ghimpi scurţi. pe partea superioară dispers-păroase. cu gust astringent-acrişor. caroten. sau primăvara devreme. cea ce le conferă proprietăţi astringente. Organul utilizat. Fructele. mici. Flori albe. negrealbăstrui. cupru. mangan. Creşte pe malurile râurilor. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. Răspândire. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. recoltare. renală şi prin glandele sudoripare.

MUŞEŢEL .MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. (Matricaria chamomilla L.

care sunt substanţe amare. inserate altern. Frunze sesile. Proazulenele.din flori tubulare. Compoziţie chimică. . Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. de culoare argintie. Preferă locuri însorite. de culoare galbenă-aurie. Florile. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. fusiformă. pe terenuri uscate. bifidat compuse.Descriere. de culoare albă. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. pe lângă drumuri. Organul utilizat. reprezentate prin inflorescenţe. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. bi. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. au acţiune stomahică şi carminativă. de la cele nisipoase până la cele argiloase. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. întrebuinţări. iar receptaculul . Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. fitosteroli şi acizi graşi.sau tripenat sectate. Răspândire. acid ascorbic. Fructul este o achenă mică. pe soluri diferite. locuri virane. recoltare. Creşte pe ogoare. în alte culturi. colină. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă.

NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. NALBĂ DE PĂDURE . Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.

marginea drumurilor. Se folosesc frunzele. ele se pot recolta în continuare. taninuri. Frunze lung-peţiolate. în culturi de cartof. păroasă. în tratamentul furunculozei. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. Plantă erbacee. Produsul vegetal conţine mucilagii. pe lângă garduri. Compoziţie chimică. pe margine neregulat-seraţi. neatacate de rugină. Răspândire. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. ramificată. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. bianuală cu rădăcină pivotantă. cu limb rotund până la reniform. dealuri aride. Organul utilizat. Dacă frunzele sunt sănătoase. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. păros. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. acizi organici. întrebuinţări. . Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. complete sau fără caliciu. şanţuri. în momentul deplinei maturaţii. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. în gargarisme. cărnoasă. Creşte pe terenuri necultivate. sfeclă. Tulpina erectă sau ascendentă. urme de ulei volatil. vitaminele A şi C. recoltare.Descriere.

Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. NALBĂ MARE .

întrebuinţări. Apare mai rar prin tufişuri. fructul este turtit. neîngălbenite şi neatacate de boli. Flori de culoare alb-roz. În cazul când frunzele sunt sănătoase. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. începând de la vârful plantei. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. compus din numeroase achene. Compoziţie chimică. Creşte prin locuri umede. Organul utilizat. Răspândire. albă până la slab gălbui la interior. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. cu gust dulceag. În prezent se cultivă în multe ţări.Descriere. având un peţiol lung. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Spălarea nu este permisă. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. recoltare. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. . Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. mucilaginos. datorită căruia este utilizată ca emolient.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52. NEGRILICĂ .

Flori de culoare alb-albăstrui. Organul utilizat. apoi se treieră. leagă în snopi. recoltare. posedă proprietăţi antispastice. solitare. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. carminaiv. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. mari. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Nigelona. Creşte ca buruiană în semănături. ramificată. . Planta se seceră. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. cu numeroase seminţe negre. depresiv şi analgezic. componentul carbonilic al uleiului volatil.Descriere. În medicina populară planta este folosită în indigestii. pe locuri părăsite. Vegetează bine pe soluri mijlocii. Compoziţie chimică. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. întrebuinţări. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. Răspândire. Fructul este polifoliculă. curbate. colici. pubescentă. în vârful tulpinii sau ramurilor. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. trunchiate. Tulpina cilindrică sau muchiată. afânate.

OBLIGEANĂ .OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.

Este un bun stomahic. mlaştini. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. Organul utilizat. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. cu limbul întreg. amidon. gros. Rizomii se recoltează toamna. acid ascorbic. cărnos. Compoziţia chimică. heterozida amară acorina. ascuţit la vârf. carminativ şi prezintă acţiune sedativă.Descriere. apoi se usucă. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Creşte pe lângă iazuri. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . Produsul vegetal conţine ulei volatil. erbacee. atât pe malul apelor curgătoare. Răspândire. Plantă perenă. . cât şi al celor stătătoare. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. roşcate la bază. rezine. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. cele groase se despică. cu teacă. bălţi. întrebuinţări. sunt înguste. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. cu ajutorul unor greble sau furci. cu un rizom orizontal. cilindrică. Frunzele pornite din rizom. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. recoltare. tanin. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor.

ODOLEAN . Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L.

enzime. mai este hipnotic şi antispastic. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. glucide. se curăţă de pământ prin scuturare. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. Plantă perenă. flavonozide). valepotriaţi. cu suprafaţa brăzdată. marginea întreagă sau serat dinţată. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. erbacee cu rizom vertical. violacee-roz sau albă. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. Tulpini fistuloase. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. Răspândire. apoi se usucă. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. . Frunzele tulpinale sunt opuse. Creşte în locuri umede. Se taie partea aeriană de la colet. recoltare. lipide. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). precum şi în staţiuni mai înalte. Organul utilizat. de-a lungul apelor. întrebuinţări.Descriere. Compoziţie chimică.

OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. OSUL IEPURELUI . Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.

aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. roze. acid citric. Organul utilizat. ramificată. care se deosebeşte prin flori mari. grupate în inflorescenţe spiciforme. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. foarte spinoasă. Se mai conţin onocerina. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. glandulos-păroase. recoltare. păroasă. substanţe tanante. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. prin locuri nisipoase. dinţate pe margine. . Tulpină lignificată la bază.Descriere. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. Flori papilonate. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. ca remediu diuretic. întrebuinţări. Compoziţie chimică. dispuse la subsuoara unor bractei. cele inferioare trifoliate. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. roz cu dungi mai închise. Răspândire. ulei gras şi volatil. cenuşie.. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). cu foliole ovale. Frunze superioare simple.

PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56. PĂDUCEL .

hipotensivă. lucitori. pe timp uscat. . rutozida. iar fructele se pot usca şi la soare. rombic-ovate. uşor ovale de culoare roşie. alături de care se găsesc vitexina. pe faţa superioară glabre. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. Organul utilizat. cu spini. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc.Descriere. carotenoide. ulei volatil. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. Creşte prin păduri şi tufişuri. Fructele sunt globuloase. Păducelul are activitate cardiovasculară. Frunze alterne. pe cea inferioară cu smocuri de peri. glabri. recoltare. Florile sunt constituite pe tipul 5. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. fără accesul luminii directe. Răspândire. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. Flavonozida principală este hiperozida. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Des se cultivă în parcuri. întrebuinţări. Compoziţie chimică. Arbust cu tulpină mult ramificată. pentru tratamentul unui cord hipertonic. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. Lujeri brun-verzui. acizii clorogenic şi cafeic.

Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. PĂPĂDIE .

în general cu caracter alcoolic. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. de culoare galbenă. inulină. Compoziţie chimică.Descriere. Răspândire. locuri necultivate. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Frunze lanceolate. Se mai conţine ulei gras şi oze. întrebuinţări. Plantă erbacee. cu rizom gros scurt. . iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. recoltare. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. atenuate în peţiol. carotenoide. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. care dă naştere unei rădăcini pivotante. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. Organul utilizat. prin fâneţe. perenă. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. la marginea drumurilor etc. substanţă amară cu structura guaianică. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. vertical. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. inegal invers fidate. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi.

PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58. PĂTLAGINĂ MARE .

după ce se ridică roua. traheitelor. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. fâneţe. întrebuinţări. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. Se usucă la umbră în strat subţire. ulceraţiilor. păşuni umede. laringitelor. recoltare. nisipoase. locuri bătătorite. Fruct.Descriere. Răspândire. pe timp uscat. Flori galbenealbicioase. . în locuri cultivate şi necultivate. K. Organul utilizat. uşor hemostatice. dispuse în rozetă. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. bronşite. capsulă ovoidală. Frunzele conţin mucilag. acid oleanolic. brusc-atenuate în peţiol. ulcer gastrointestinal. tanin. grupate într-un spic. vitaminele A. C. hipertensiune arterială. de la câmpie până în zona subalpină. Creşte la marginea drumurilor. stomatitelor. cu trei-şapte nervuri. rănilor purulente. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. artificial la 40-50oC. diaree. Frunze lat-ovate. flavone. Plantă erbacee. glabre. astringente. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. Compoziţie chimică. astm bronhic.

Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. PELIN .

Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. vermifug şi emenagog. Toate florile din capitul sunt tubuloase. . acoperită cu frunze aşezate altern. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. drumuri. Florile formează mici capitule globuloase. Răspândire. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. recoltare. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. stomahic. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. de culoare gălbuie. peţiolul este mai scurt. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). Organul utilizat. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Compoziţie chimică. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C.Descriere. pe lângă garduri. întrebuinţări. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. este partea componentă a preparatelor stomacale. cuţitul se întind în straturi subţiri. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. pe măsură ce înaintează pe tulpină. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. locuinţe. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60. PIPERUL BĂLŢII .

Compoziţie chimică. cilindrice. pentru tratamentul meno. Inflorescenţele spiciforme. Organul utilizat. recoltare.Descriere. ovar superior cu 2-3 stiluri. Tulpină glabră. cu 6 (-8) stamine. Plantă erbacee.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. roşiatică. Tecile sunt peliculare. ascuţite sau obovate. hemoroidale.şi metroragiilor. mlaştinilor. recoltate în timpul înfloririi. . hemoragii gastrice. Principiile active de bază sunt flavonozidele. pe suprafaţă glabre. Răspândire. sau după raclarea uterului. substanţe tanante şi pectinice. roşietice. în locuri ferite de razele solare directe. glabre. ulei volatil. lanceolate. lacurilor. Planta se taie la înălţimea de 4 . pe margine uneori cu perişori subţiri. Este folosit şi în ginecologie. anuală. la bază îngust cuneiforme. întrebuinţări. acizii organici. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. Frunze alterne. se mai conţin vitaminele C şi K. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. erectă sau ascendentă. mucilagii. vezicale.

) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.B.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P. PIR . (Elytrigia repens (L.

Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. săruri de potasiu şi fier. pe marginea drumurilor. cenuşiu-verde sau albăstruie. prin pajişti. perenă cu rizom lung târâtor. Planta creşte pe terenuri părăsite. mucilag. Se înlătură părţile aeriene. scăzând presiunea arterială. Frunze liniare. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. stolonifer. diaforetic. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. întrebuinţări. lung. Flori dispuse în spic compus. ca tonic general.Descriere. Plantă erbacee. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. cu noduri. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Pirul conţine polifructozani (triticină. depurativ. Tulpină erectă. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. .inulină). De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. recoltare. Răspândire. grădini. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. verde. A. Compoziţie chimică. vitamine din complexul B. pe lângă garduri. carotenoide. galben. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. PLĂMÂNĂRICĂ .

perenă cu rizom târâtor. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. Plantă ierbacee. diaree. la început roşii-purpurii. prin pădurile de foioase. tuse. răguşeală. pe soluri cu umiditate accentuată. după ce s-a ridicat roua. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. ulcer gastric şi duodenal. acid silicic. neramificate. substanţe tanante. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. cu vârful ascuţit. . vitamina C. din care pornesc rădăcini adventive. Creşte în locuri umbrite. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. ramificat. pe timp frumos. cilindrice. întrebuinţări. Răspândire. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. cu peri tari. lung peţiolate. Compoziţie chimică. Flori mici.Descriere. Planta conţine mucilag şi alantoină. rutozidă şi microelemente. Tulpinile erecte. Organul utilizat. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. hemoroizi. apoi violet-albăstrui. grupate în cimă scorpiodă. alături de saponozide. catar bronşic. margini de păduri. laringite. recoltare. fâneţe. expectoraţii cu sânge. maluri umbroase ale pâraielor.

Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. PODBAL .

inulină. întrebuinţări. tanin. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. carotenoide. Organul utilizat. din care cresc frunze rotunde. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. văile râurilor. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. Răspândire. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii.Descriere. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). Plantă ierbacee. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. în şanţuri. începând din luna aprilie şi până în iunie. vivace cu un rizom cărnos. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. peţiol semicilindric. expectorantă şi antiinflamatoare. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. recoltare. . pe locuri argiloase şi abrupte. Creşte prin locuri umede. flavone. Compoziţie chimică. un principiu amar. comună în întreaga ţară. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. cu margini dinţate. saponozide.

Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. POCHIVNIC .

Tulpinile aeriene pornesc din rizom. tanin. Preparatele de Asarum se remarcă. de obicei hibernante. Organul utilizat. superficial. întrebuinţări. ascendente. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). cu miros de piper. scurt păroase. solitare. Creşte în locuri umbrite. umede. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. care confirmă şi toxicitatea produsului. perenă cu rizom subţire. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului.Descriere. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. . ramificat. Flori întunecat-purpurii. Frunze circularreniforme. Răspândire. Plantă ierbacee. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. După recoltare se rup frunzele brunificate. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. rezine. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. pe soluri grele prin pădurile de foioase. iar părţile subterane toamna târziu. lungpeţiolate. zaharuri. săruri minerale. scvamiforme. se curăţă de alte impurităţi. Planta conţine ulei volatil. din care pornesc rădăcini adventive firoase. iar în doze mici. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. recoltare. expectorantă. albicios. în primul rând.

Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. corn Familia: Poaceae 65.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. PORUMB .

Răspândire. alantoină etc. . Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. B2. hemoragii. Organul utilizat. lipide. când boabele se află în faza de lapte. Compoziţie chimică. bine dezvoltate. litiază biliară. Infuzia. stigmasterol şi sitisterol. menstre neregulate şi dureroase. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. saponozide. Produsul vegetal conţine vitaminele K. B1. C. cu nervura mediană pronunţată. prevăzută cu noduri. plină cu măduvă. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). litiază renală. cistite. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. Frunze lanceolate. săruri de potasiu.Descriere. substanţe minerale. Preferă soluri cu structură lutoasă. Tulpină cilindrică. cernoziomuri levigate. recoltare. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. anuală cu rădăcini fasciculate. hidropizie. care se culege înainte de maturizarea porumbului. flavonozide. luto-nisipoasă. dispuse altern pe două rânduri. B6. de sprijin. femele – ştiuleţi. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. Plantă ierbacee. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. întrebuinţări. reumatism. tulburări de menopauză.

Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. PORUMBAR .

fâneţe. întrebuinţări. Compoziţie chimică. taninuri. albăstruinegricioase. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. florile – la începutul înfloririi. Fructe – drupe globuloase. Florile conţin flavonozide. comestibile. păşuni. Răspândire. poiene. astringent. fructele – antociane. acoperiţi cu perişori.Descriere. Frunzele se culeg în luna iulie. pe margine crenatserate. formează desişuri spinoase. Spontan creşte pe coaste însorite. apar înaintea frunzelor. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. ca diaforetic şi depurativ. Arbust spinos. fructele – la maturizare deplină. antidizenteric. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. brumate. Organul utilizat. glucide. pe faţa de jos pubescente. margini de pădure. solitare. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. . şi în tratamentul leucoreei. Frunze alungit-eliptice. cu baza cuneată. Flori albe. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. Lujeri cenuşii. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. dealuri pietroase. acid ascorbic. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. alungit-obovate. recoltare.

REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67. REVENT .

după maturizarea seminţelor. lumină şi soluri. primăvara sau toamna.Descriere. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. recoltare. Tulpina cilindrică. Răspândire. enzime. apoi purgativ. ulei volatil. apare în anul al doilea. mai lungi decât late. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. . În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. ce pornesc dintr-un rizom puternic. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. reoantracenozide şi reotanoide. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. viguroase. cu faţa superioară aspră. Flori roz sau roşietice. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. Reventul conţine două grupuri de principii active. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. umiditate. apoi se usucă. Frunze bazale mari. perenă cu rădăcini cărnoase. deasemenea acizi organici. întrebuinţări. adeseori înşirându-se pe o sfoară. geleurilor. Compoziţie chimică. dulceţei. napiform. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. În doze mai mari. lobii cu 1-2 dinţi. Organul utilizat. cordiform-palmat-lobate. Plantă erbacee. goală. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ.

ROIBĂ .ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.

flavonozide. albumine.Descriere. grupate în cime laxe. cu patru muchii. iar la interior. insuficienţa renală. dispuse câte 4-6 în verticii. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. Este introdusă în cultură. Flori mici. Răspândire. pe coastele dealurilor. pectine. Organul utilizat. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. perenă. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. prin vii. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. palid-galbene. Frunze lanceolat-eliptice. Mai este indicat în cistite. aspri şi retorşi. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. roşie. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. pauciflore. Plantă erbacee. . zaharuri. spasmolitic. Creşte pe lângă garduri. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. malic). prevăzute cu peri mici şi aspri. întrebuinţări. tonic şi emenagog. în special ca diuretic şi saluretic. tartric. Se foloseşte. recoltare. pielonefrite. se mai conţin acizi organici (citric. Compoziţie chimică.

ROINIŢĂ . Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L.

Plantă perenă. Pe lângă uleiul volatil. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. la subsuoara bracteelor. Posedă. substanţe amare şi minerale. călduros şi fără vânt. erbacee cu rizomul orizontal. Compoziţie chimică. mucilagii. taninuri. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Tulpina ierboasă. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. lignificat. clorogenic.Descriere. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. Frunze opuse. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. acizii oleanolic şi ursolic. cu limbul frunzei de formă ovată. . după ce s-a ridicat roua. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. patrunghiulară. de asemenea. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. Răspândire. întrebuinţări. Se va recolta pe timp însorit. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. recoltare. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. Organul utilizat. o acţiune carminativă evidentă. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. colorat în brungălbui.

ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. ROSTOPASCĂ . Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.

Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. Răspândire. care se recoltează în timpul înfloririi. carotenoide şi acizi organici. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. grupate în umbele simple. Tulpini erecte. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. prin aplicarea latexului în strat gros.Descriere. în partea de sus verzi. flavonoide. Compoziţia chimică. chiar nisipuri. pe lângă garduri. întrebuinţări. Plantă cu rizom brunroşiatic. cele superioare sesile. . acid ascorbic. iar în partea de jos cu perişori. grădini. goale. în jurul locuinţelor. saponozide. recoltare. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. penatsectate. Organul utilizat. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. vomă. cu dinţi rotunjiţi. respiraţie încetinită. Iubeşte soluri uşoare. tufărişuri. inferioare peţiolate. Florile galbene-aprinse. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. papilomatozei laringelui şi intestinelor. Se usucă fără întârziere. cea de jos .albăstrii. Frunze alterne. în partea de sus ramificate.

Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71. SALCÂM GALBEN .SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L.

Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. recoltare. accidente circulatorii. ramificate. întrebuinţări. grădini.Descriere. grupate în inflorescenţe piramidale. alături de pectine. de culoare verde-închis. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. betulinol. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. Organul utilizat. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. în cazuri de fragilitate capilară. glucide. Compoziţie chimică. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. hipertensiune arterială. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. Răspândire. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. Fructele se recoltează imature. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. însă cu foliolele ceva mai mici. . hemoragii cu diferite cauze. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. Arbore cu scoarţa netedă. mucilagii.

Denumirea rusă: Ива белая (верба. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72.SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. SALCIE .

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

Constituentul principal este saporubina. Organul utilizat. Răspândire. opuse. frumos mirositoare. negre. uscarea gurii şi gâtului. Extern se administrează în dermatoze. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. însorite. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. a drumurilor. din care pornesc rădăcini. un derivat flavonic. cu suber roşcat. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. Planta creşte pe locuri nisipoase. întrebuinţări. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. împotriva oxiurilor. . târâtor. Tulpină erectă. pentru tratamentul faringitei. pe marginea râurilor. se mai conţin. antireumatic. Flori albe sau roze. cantităţi mici de lipide. diuretic. pe lângă garduri. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. ulei volatil şi substanţe minerale. recoltare. cu caliciu gamosepal. pitiriasis. Frunze eliptice. depurativ. în zona de şes şi deal. Se usucă la soare. puţin sau deloc ramificată. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Saponarina se foloseşte ca expectorant. tubulos. ramificat. antinevritic. se scot din pământ cu casmaua. marginea limbului întreagă.Descriere. Compoziţie chimică. Se spală într-un curent de apă. Fruct. constând din tremurături.

SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75. SCLIPEŢI .

Florile solitare. acid galic. Produsul vegetal de asemenea. Răspândire. Tulpini drepte. cele tulpinale trilobate. Frunzele bazilare sunt tri. Rizomii conţin substanţe tanante. Compoziţie chimică. Au mai fost identificate flavonozide. cu 4 petale pe floriferi. turboase. poate fi folosit. recoltare. uretrale). Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. saponozide. ulei volatil. galbene. pentru tratamentul degerăturilor. marginea pădurilor. în partea de sus ramificate. Organul utilizat. chinic şi elagic. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. întrebuinţări. umede. Planta creşte pe soluri calcaroase. subţiri. curăţă de rădăcini.Descriere. cu bune rezultate în aplicaţii externe. răşini. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă.sau cincilobate. sesile cu stipele mari. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. . scutură de sol. chiar la dizenterie. Se sapă. neuniform îngroşat. prin poieni. intestinale. Plantă perenă cu rizom scurt. slab păroase. amidon. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul.

SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76. SCORUŞ .

înainte de cădere. lucitori. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. apoi bruni-roşcaţi. glabrii. Frunze alterne. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. Lujeri tomentoşi în tinereţe. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. Organul utilizat. sorbitol. lucioasă. calmant al tusei. recoltare. . Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. antituberculos. acid ascorbic. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. mai târziu cu ritidom negricios.Descriere. Scoruşul creşte în regiunile de deal. păroase. prin ruperea ciorchinelor în întregime. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. acute sau obtuze la vârf. întrebuinţări. pectine. în tratamentul reumatismului. spre bază sesile. Fructele conţin carotenoide. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. acizi organici. prin luminişuri. până sau după îngheţuri. dispuse în corimbe terminale. erecte.compuse. substanţe amare şi tanante. Răspândire. se colorează vişiniu. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. recoltate la maturitate. cenuşiu-pătată în tinereţe. Flori albe. păduri rărite. sporadic în câmpie. scoarţă netedă. cu foliole oblong-lanceolate. imparipenat. vitamina P. toamna. marginile acut-serate.

SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .

faringelui. Au mai fost identificate flavonozide. printre arbuşti. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. Flori mici. ulei volatil. cu baza cuneată. Compoziţie chimică. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. fisuri. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Răspândire. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. cu nervuri puternic proeminente. . Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. la arsuri. laringelui.Descriere. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. pe margini întregi. zdrobite emană miros de morcov. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. peţiolate. ulcere. recoltare. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. Organul utilizat. întrebuinţări. grupate într-o paniculă. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

produsul vegetal reduce greaţa. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic.Descriere. mijlocii şi superioare – sesile. substanţe tanante şi amare. prin locuri înierbate şi nisipoase. colangitelor. Planta creşte în regiunea de câmpie. grupate în calatidii globuloase. Organul utilizat. dar sunt bine dezvoltate. acoperită cu peri mici. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. vărsăturile. senzaţia de durere din regiunea ficatului. Frunze alterne cu marginea întreagă. liniarlanceolate sau alungite. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. recoltare. adunate în panicul corimbiform. Flori galbene. şi ca colicistochinetic. surii. neramificată. Au mai fost identificate vitamina C. recoltate la începutul înfloririi plantei. pe ambele feţe cu peri mici. întrebuinţări. surii. perenă cu tulpină erectă. Florile de siminoc conţin flavonozide. Răspândire. des-foliată. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. . vitamina K. Utilizat în tratamentul colicistitelor. meteorismul. cele inferioare lanceolate peţiolate. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. caroten. microelemente. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. hepatitelor.

Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79. SOC .SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L.

extern pentru tratarea arsurilor. pe lângă garduri. . Fructele drupe negre. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. Organul utilizat. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Lujeri groşi. lunci şi zăvoaie. întrebuinţări. afânate. cu miros neplăcut. bogate în humus. bine ventilate. într-un singur strat. scoarţa verucoasă. Compoziţie chimică. antireumatică şi antinevralgică. tanin. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. Se usucă la soare puternic. Răspândire. Florile mai conţin mucilag. urme de ulei volatil. acute. verzui-cenuşii. Ele au acţiune diuretică. abceselor. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. cenuşiu-verzuie. furunculelor. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. pe rame acoperite cu hârtie. sudorifică şi emolientă. cu florile în sus. albă-gălbuie. laxativă. rutozidă. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. saponozide. recoltare. acizi organici. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. Întâlnită la noi prin păduri. cu măduvă spongioasă. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice.Descriere.

SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. SORBESTREA . Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.

grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. alte procese inflamatorii. Tulpini cu coaste. sesile. erecte. recoltate toamna după fructificare. în interior deşerte. orizontali. pe partea inferioară verzialbăstrii. antiinflamatoare şi antiseptică. ulei volatil. hemoragii uterine. glabre. hemostatică. amidon.Descriere. . erbacee cu rizomi bruni. în poiene. cu 7-25 foliole alungitovate. lung peţiolate. Organul utilizat. Planta creşte prin fâneţe umede. Florile mici de culoare roşie-închisă. Frunzele tulpinale rare. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. groşi. Compoziţie chimică. lignificaţi. în strat subţire. cu periantul simplu. hemoroizi. în partea de sus ramificate. substanţe colorante. Plantă perenă. marginea pădurilor. Produsul conţine substanţe tanante. imparipenate. Răspândire. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. diaree). în poduri cu tablă. întrebuinţări. acid galic şi elagic. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. gingivite. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. printre arbuşti. deasemenea în stomatite. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. recoltare. saponozide.

SOVÂRV . Oregano Familia: Lamiaceae 81. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram.SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L.

verde. acoperită cu peri. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. Se usucă la umbră. Compoziţie chimică. aproape glabre. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. flavone. stomahică. sudorifice şi sedative. Frunze opuse. tanin. scurt peţiolate.Descriere. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. întrebuinţări. Produsul vegetal conţine ulei volatil. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). în locuri bine aerate. recoltare. margini de pădure. de formă ovală. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. în acid ascorbic. Se recoltează planta înflorită. marginea pădurilor. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. . Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. de la câmpie până în regiunea subalpină. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. tufărişuri. Organul utilizat. Florile au culoarea purpurie. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. antociane. Răspândire. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. uneori roşietică. poieni. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. rareori albă. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. de la punctul de unde începe să se ramifice.

Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. SPORICI (urzicuţă) . Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain.SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L.

Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. Răspândire. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. verbenozida. marginea pădurilor. mai rar prin tufărişuri. recoltate în perioada de înflorire. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. . peţiolate. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. recoltare. renale şi de splină. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. Organul utilizat. dealuri pietroase. cele inferioare ovat-triunghiulare. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. în locuri bine aerate. ramificată. aproape până la bază simplu-penatsectate. mirişti. cele superioare mai puţin divizate. pe şesuri. în tratamentul colicilor hepatice. Compoziţie chimică. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. cu 4 muchii. Plantă erbacee. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. întrebuinţări. care este un parasimpatometic slab. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. Are şi proprietăţi galactogoge. în apropierea izvoarelor. rareori albe.Descriere. Frunze opuse. anuală cu tulpina erectă. reunite în spice.

Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. STEJAR .

inegal separaţi prin sinusuri neregulate. în tratamentul stomatitelor. substanţe amare şi pectice. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. Flori unisexuat-monoice. Frunze lobate până la penatfidate. recoltare. Compoziţie chimică. ramuri puternice. mai ales în arsuri. pretenţios faţă de lumină. calciu oxalic. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. Produsul se utilizează ca astringent. bruni-măslinii. decoctul – în gargarisme. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. Lujerii viguroşi. Recoltarea începe primăvara. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. tare. Arbore foios cu o coroană largă. Organul utilizat. muchiaţi. glabre. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. când seva începe să circule intens. întrebuinţări. creşte în păduri. deasemenea flavonoide. Scoarţa conţine taninuri mixte. cultivat în parcuri. rezistent la geruri. hemostatic şi antidiareic.Descriere. fertile. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. Răspândire. dispuse în ciorchine. pieloase la maturitate. . Stejarul preferă soluri profunde. glabri.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84. Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. SUNĂTOARE .SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L.

Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. Organul utilizat. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. clorogenic. sesile. la marginea drumurilor şi pădurilor. locuri necultivate. precum şi prin vasodilatare. glabre. intestinului şi ficatului. cu marginea întreagă. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Florile – corimb. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. recoltare. tăieturilor de pădure. Tulpina este cilindrică. tanin. Se utilizează în tulburări depresive. . acizi cafeic. întrebuinţări. calcaroase sau silicioase. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. carotenoide. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. Răspândire. în boli ale stomacului. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. Planta creşte pe locuri destul de uscate. Compoziţie chimică. Frunze opuse. flavonozide.Descriere. vitamina C. prin fâneţe. Planta conţine antraderivaţi. de formă ovală.

SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L. SULFINĂ . Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. caroten. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. marginea pădurilor. goală în interior. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. Compoziţie chimică. peţiolate. la începutul şi în timpul înfloririi. Flori roze.Descriere. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. ulei volatil. după ce s-a ridicat roua. printre dărâmături. recoltate pe timp frumos. Frunze opuse. Frunzele mijlocii au 3 crestături. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. păroasă pe muchii. Plantă erbacee. palmat-lobate. . în 4 muchii. Organul utilizat. întrebuinţări. pe terenuri necultivate. recoltare. Răspândire. vitamina C. pe lângă garduri. poiene. cu peri aspri. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). perenă cu tulpină erectă.

TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ . Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.

Decoctul din rădăcini. din care pornesc rădăcini cărnoase. păroase. diverselor traumatisme. tanin. uneori ca buruiană prin culturi. Planta creşte pe soluri grele. negre la exterior şi albe la interior. muchiată la bază. cu peţiol aripat. fâneţe umede. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. Flori roşii-violacee. grupate în cime. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. Plantă erbacee. recoltare. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. iar cele groase se despică. ramificată. . Frunze alterne decurente. aspru-păroasă. pe marginea apelor stătătoare. întrebuinţări. Răspândire. argiloase în şanţuri. substanţe minerale. tusei de diverse etiologii. Rădăcinile săpate se spală în apă.Descriere. ramificat. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. gastritelor hiperacide. Compoziţie chimică. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. mucilagii. datorită mucilagiului şi alantoinei. Organul utilizat. îngustate într-un peţiol aripat. varicelor deschise. de asemenea s-a izolat alantoină. gros. Tulpina erectă. perenă cu rizom scurt.

Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89. TEI .TEI Denumirea latină: Tilia cordata L.

întrebuinţări. aşezate pe un peduncul comun. recoltare. rotunde. Compoziţie chimică. Arbore cu o coroană deasă. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. datorată mucilagului. ascuţite la vârf. hipotensive. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. ale gripei şi răcelii. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente.Descriere. Florile alb-gălbui. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. În afară de acţiunea emolientă. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. sedative şi sudorifice. Organul utilizat. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. Frunzele sunt lung-peţiolate. plăcut mirositoare. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. . ca antipiretice şi sedative. cu o bractee lungă în formă de limbă. pectorale. de culoare verde-gălbuie. dar şi ca antivirale. Răspândire.

Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90. TRAISTA CIOBANULUI .TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L.

colină. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului.Descriere. uneori formează chiar desişuri. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. Planta creşte prin păşuni. pe lângă ziduri. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. Răspândire. în primele stadii de dezvoltare. livezi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. citric. urme de ulei volatil. acetilcolină. fără rădăcină. flavone. rutozida. histamină. . acid fumaric. extract fluid şi uscat. malic. Frunzele tulpinale sunt rare. nedinţate pe margini. adânc scobite. Se culege planta întreagă. recoltare. Florile sunt mici. tiramină. adică la apariţia primelor flori. Plantă anuală. în hemoragii uterine. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. Organul utilizat. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. amine biogene. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. având 4 sepale verzi cu dungă albă. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. întrebuinţări. marginea drumurilor. Frunzele bazilare sunt alungite. culturi. îmbrăcând tulpina cu baza lor. Compoziţie chimică. uneori până la nervura principală. se administrează sub formă de infuzie.

TREI FRAŢI PĂTAŢI . Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L.

în tratamentul unor dermatoze. depurativ. pe timp frumos. galbene. în strat subţire. după ce se ridică roua. mucilag. ulei volatil. După poziţia pe tulpină a frunzelor. la marginea pădurilor şi drumurilor. în lunci umede. tanin. stipelate. expectorant. pe coastele dealurilor. care alături de flavonozide. recoltare. peţiolul are diverse lungimi. Frunze ovatalungite. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. prin tăierea tulpinilor de la bază. . Organul utilizat.Descriere. Răspândire. liziere. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. Se utilizează ca diuretic. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. cu stipele polimorfe. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. Se usucă la umbră. fâneţe. Plantă erbacee. mai rar violetdeschise sau alb. vitamina C. anuală. laterale – albe. rar dinţate pe margini. întrebuinţări. de regulă adânc fidate. Planta creşte prin poiene. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. Compoziţie chimică. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. în interior cavă.

Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92. TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L.

rar ascendentă sau erectă. adeseori printre pietrele de pavaj. care este lignificată şi lipsită de frunze. plane. substanţe tanante. Se înlătură partea de jos a tulpinii. întrebuinţări. Rădăcină pivotantă. Frunze alterne. Flori axilare verzui sau roşietice. mucilagii. pe malurile râurilor. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. de la câmpie până în etajul subalpin. scurtpedunculate. fusiformă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. săruri minerale. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. vitaminele C şi K. Plantă erbacee.Descriere. Compoziţie chimică. scurt peţiolate până la sesile. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Organul utilizat. Răspândire. glabră. recoltate în timpul înfloririi. ramificată. . recoltare. anuală. marginea drumurilor. pe terenuri virane. Tulpină târâtoare. compuşi ai acidului silicic. caroten. eliptice sau lanceolate.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. URZICĂ . Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.

de culoare albicioasă. iar cu dreapta se strujesc frunzele. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. Organul utilizat. Răspândire. acid pantotenic. carotenoide. deasemenea glucide. întrebuinţări. Frunzele conţin vitaminele C. acoperite cu frunze opuse. la vârf ascuţite. recoltare. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. Florile sunt de culoare verzuie. . clorofilă. hemostatice. dinţate pe margini.Descriere. Imediat după cosire. La bază frunzele sunt cordate. în şanţuri pe lângă drumuri. Compoziţie chimică. prinse de tulpină printrun peţiol lung. cu 4 muchii. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. săruri minerale. pe marginea apelor. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. lung şi ramificat. Atunci. frunzele se separă de tulpini. Tulpini drepte. antidiabetice. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. se coseşte. când planta creşte în masă. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. diuretice şi colagoge. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. B2. Urzica creşte pretutindeni. în locuri cultivate şi necultivate. cilindric. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. K.

VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. VERIGAR . Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.

în lunci umede. Fructe. Compoziţie chimică. pectine. lemn cu alburn gălbui. Arbust cu scoarţă brună. Organul utilizat. glabre. durament roşcat. derivaţi de kemferol. tare. recoltate la maturitate. Fructele conţin antraderivaţi. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. siropul. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. deasemenea zaharuri. recoltare. Sămânţă ovoidală. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. printre arbuşti. frecvent terminaţi cu un ghimpe. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. poligame. eliptice. greu. Frunze opuse. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Răspândire. Lujerii cenuşii. Decoctul. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. drupe sferice. întrebuinţări. Flori verzi-gălbui. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. aspră. . Se mai conţin flavonozide. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). cu nervuri ascuţite. mici.Descriere. negre cu gust dulceag-amărui. ce se exfoliază în inele. frangula-emodolul. pe margini crenatserate. ramnoxantozida (frangulozidă). cvercetol şi ramnetol.

VETRICE .VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.

Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. Plantă erbacee. lunci mai uscate. cilindrică. glabre. Datorită prezenţei tuionei. Planta creşte în zona de şes şi deal. glabră. garduri. emenagoge. penat-sectate. cu rizom noduros. rădăcini adventive. în fâneţe. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. excitante ale funcţiilor digestive.Descriere. Răspândire. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. deasemenea. grupate în calatidii. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. Conţine ulei volatil. perenă. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Tulpină erectă. întrebuinţări. superioare scurt-peţiolate. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. locuri necultivate. flavone. adânc-serate. pe lângă drumuri. Compoziţie chimică. . În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. infuzia. Frunze alterne. malurile râurilor. recoltare. acid cafeic. pe ogoare. cele inferioare lung-peţiolate. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. o sesquiterpenă amară. Flori galbeneportocalii. Organul utilizat.

VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. VÂSC . Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.

tei. trandafir. aritmie şi tahicardie. sunt cele care cresc pe măr şi păr. ramificate de mai multe ori. frasin. întrebuinţări. groase. Organul utilizat. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. Frunzele opuse.Descriere. Răspândire. pieloase. mesteacăn. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. apoi pe brad. salcâm şi plop. străbătute de 5-6 nervuri paralele. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. Compoziţie chimică. . arţar. deoarece produsul este foarte toxic. cilindrice şi groase. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. dar toxic pentru inimă. recoltare. fără peţiol. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. şi un principiu toxic respirator.

Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ .

acid nicotinic. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. glabre. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. ulei gras. suficient de umede. ameţeli. întrebuinţări. ulei volatil. verde. sunt dispuse verticilat. lung. pe soluri fertile. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. cu 4 lacinii. tanin. Compoziţie chimică. perenă. rizom orizontal. mici (4-6 mm). uninerve. subţire. grupate în cime laxe. Frunze lanceolat-eliptice. Flori albe. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. glabre. Plantă erbacee. corolă gamopetală. ramificat. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. recoltare. înalte de 15-25 cm. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. afânate.Descriere. Organul utilizat. sesile. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. Răspândire. substanţe amare. infundibuliformă. . substanţe minerale. caliciu redus la o margine îngustă. În doze mari este toxică. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. VOLBURĂ . Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

volubilă. recoltare. se scutură de pământ. În uz extern pentru vindecarea de răni. locuri necultivate. substanţe tanante şi minerale. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. vitamina C. abundent. axilare. Compoziţie chimică. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. hastate sau sagitate. pe lângă drumuri. întrebuinţări. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. provoacă un scaun unic. Răspândire. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Flori albe sau slab roze. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. în formă de pâlnii. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Plantă erbacee. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. ca colici sau vomismente. furuncule. lung pedunculate.Descriere. perenă. grădini. cu urechi mici la bază. solitare. câmpuri. Organul utilizat. arsuri. neînsoţit de fenomene secundare. Tinctura are proprietăţi laxative. . are un rizom lung. Ele sunt plăcut mirositoare.

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. mai acre ca la cea cultivată. după ce s-a luat roua. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. antociane.Descriere. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. caroten. Răspândire. sol bogat. . Florile albeverzui. imparipenate cu foliole ovate. care poartă muguri florali. acoperiţi cu ghimpi subţiri. substanţe tanante. acizi organici. umede. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. recoltate pe timp uscat. recoltare. În al doilea an ei se lignifică. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. întrebuinţări. Frunze alterne. Arbust ramificat ghimpos. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. C. vitamine din grupul B. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. Organul utilizat. Fructele de zmeur conţin oze. Se produce sirop de zmeură. dar ele sunt mai aromate. Compoziţie chimică.

Carpinus orientalis Mill.Alnus incana (L. Familia Boraginaceae 10.Alnus glutinosa (L. 4.) Moench 9. 3. . Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Fil. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC.Jurinea stoechadifolia (Bieb. Albăstrea thirke . 2.Rindera umbellata ( Waldst.Dentaria glandulosa Waldst.) Takht.et Kit.) Gaertn. Cărpiniţă .Crambe tataria Sebeok 12. Familia Berberidaceae 6. 8.) Bunge Familia Brassicaceae 11. Bip. Hodolean ţăţăresc . Familia Betulaceae 7.Centaurea thirkei Sch. Colţişor glandulos . Arin alb .) DC 5. Rinderă umbelată .Doronicum hungaricum Reichenb. Iarba-ciutei . Arin negru . Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Iurinee lavandifolie .Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1.et Kit.

ex DC. Iarba.Dentaria quinquefolia Bieb.Lunaria rediviva L.Euonymus nana Bieb.) Fenzl. . Urechelniţă . Familia Fabaceae 26. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Studeniţă rigidă . Lehm. Familia Caryophyllaceae 17. B.) Hornem Familia Convolvulaceae 23.Panazburătorului 15.) Bess 20. 19.Astragalus dasyanthus Pall. ex Adams Familia Celastraceae 21.13. Colţişor pentafoliat . Lopăţea . 24. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. Familia Crassulaceae 25.Convolvulus lineatus L. . Zăvăcustă . Familia Cistaceae 22. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. 18.Eremogone rigida (Bieb.et C. 16. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess).Helianthemum canum (L. Volbură lineată . Andrz.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Vonicer pitic .osului .) Fenzl. Lunaria annua L. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. 14.

Familia Rosaceae 41. Nufăr alb . Familia Paeoniaceae 36.Pulsatilla grandis Wend.Astragalus pubiflorus DC.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. 39.Trifolium pannonicum Jacq. Popâlnic .Genista tetragona Bess. 33. Mălin comun . . 40.et Kit. 42.Nymphaea alba L. Mirgău pitulat . 29.27. Familia Ranunculaceae 38. Dumbravnic . Familia Rhamnaceae 37. 30.Coronilla elegans Panc. Trifoi panonian .Scutellaria supina L. Coronişte elegantă . Coşaci pubiflor .Genistella sagittalis (L.Melittis sarmatica Klok. Păducel pentagin . Bujor-de-pădure .)Gams.Hepatica nobilis Mill.Delphinium fissum Waldst. Grozamă .et Kit. Sugătoare . 28. Nemţişor fisurat . Drobişor tetramuchiat .Rhamnus tinctoria Waldst.et Kit.Paeonia peregrina Mill. 31.Padus avium Mill. Familia Monotropaceae 34. Familia Lamiaceae 32.Crataegus pentagyna Waldst.Verigariu . Dediţel mare .

Leucojum aestivum L.Daphne mezereum L. Familia Scrophulariaceae 46.Galanthus nivalis L. .C. Mutulică . Familia Solanaceae 47.et Kit. 56.Gmel.dobrogea .Scopolia carniolica Jacq. 53. 54. Ghiocel nival . Frăsinel gimnostil .Galanthus plicatus Bieb.de. Cornaci . Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52. Familia Vitaceae 50. Ghiocel plicat . Viţă-de-pădure . Tulichină . Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.Dictamnus gymnostylis Stev.VItis sylvestris C.Sorbus domestica L. Păr. fil. 44.Galanthus elwesii Hook.Trapa natans L. Ghiocel elvez . Familia Alliaceae 51.43. 55. Scoruş . Degetar lânos .Pyrus elaeagrifolia Pall. Familia Trapaceae 49. Familia Rutaceae 45. Ghiocel bogat . Familia Thymelaeaceae 48.Digitalis lanata Ehrh.

Ornithogalum amphibolum Zahar.Colchicum fominii Bordz. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Familia Melanthiaceae 65. Familia Liliaceae 64.) Druce . Patrin ex Schult. Brânduşă fomin . 61.Familia Cyperaceae 57.Colchicum triphyllum G. Fil. Stânjenel pontic . Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.W.Fritillaria meleagroides. Luşca ambiguă .Iris pontica Zapal. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Familia Iridaceae 62. Lalea pestriţă . Săbiuţă imbricată . Brânduşă trifilă . 66. 63.) Spreng. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill.Gladiolus imbricatus L. 67. Kunze Familia Orchidaceae 68. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl.) F. Et Schult.

GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. Untul-vacii . Familia Poaceae 78. Hunt et Summerhayes 73. .F.) Fritsch 70.Epipactis palustris (L.Ephedra distachya L.Orchis purpurea Huds. Poroinic palustru .69. Poroinic-de-mai .Poa versicolor Bess.Epipactis purpurata Smith 75. Mlăştiniţă purpurie . 71. 76. Seslerie heufler . 77. Poroinic purpuriu .Sesleria heufleriana Schur. Firuţă diversicoloră . Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L.) Trin. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L.) P. Cârcel .Dactylorhiza majalis (Reichenb.Orchis morio L.) Crantz 74.Chrysopogon gryllus (L. Familia Orchidaceae 72.) Rich. 79. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. Sadină . Alexeenko 80. 81.Orchis palustris Jacq. Mlăştiniţă palustră .

Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.) H. Limba-şarpelui .Phyllitis scolopendrium (L.Thelypteris palustris Schott . Năvalnic . Familia Thelypteridaceae 91. Ferigă cartuziană .) Newm.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.Athyrium filix-femina (L. Familia Dryopteridaceae 87. Peştişoară .Salvinia natans(L.) All. 86. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L. Spinarea-lupului . Ferigă palustră . Familia Salviniaceae 90.) Newn.) Roth Familia Ophioglossaceae 89.P.) Newm.Dryopteris carthusiana (Vill. Familia Athyriaceae 84.) Roth 85.Fuchs 88.Ophioglossum vulgatum L.

17. 11. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. 8. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 21. Cicoare – Cichorium intybus L. Brusture – Arctium lappa L. 24. Coacăz – Ribes nigrum L. 16. 3. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. 23. 22. 12. Alun – Corylus avellana L. Ardei – Capsicum annuum L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. 4. 14. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Angelică – Angelica arhangelica L. 2. 18. 6. 13. 7. Ciuboţica cucului – Primula veris L. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. Corn – Cornus mas L. 15. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall.) Elliot 9. 10. Cerenţel – Geum urbanum L. 5. . Albăstrele – Centaurea cyanus L. 19.CUPRINS 1. Arin – Alnus incana Moanch. 20.

32. Feciorică – Herniaria glabra L. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. 37. Mălin – Padus avium Mill. Iarbă mare – Inula helenium L. Măceş – Rosa canina L. Hamei .Hedera helix L. 40. Iederă . Mur – Rubus caesius L.. Ipcărige – Gypsophila paniculata L.verrucosa Ehrh. Dentiţă – Bidens tripartita L. Iarbă roşie . Mesteacăn – Betula pendula Roth. 42. 41. Izmă bună – Mentha piperita L. Muşeţel – Chamomilla recutita L. 34.) 50. 33. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 45. 43. Meyt 35. 36. Leurdă – Allium ursinum L. 39. 30. 44.) 48. 47.Humulus lupulus L. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 26. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. 29. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. (Matricaria chamomilla L. Frag – Fragaria vesca L.Polygonum persicaria L. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. Drăcilă – Berberis vulgaris L.25. 31. Ienupăr – Juniperus communis L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. 27. (B. Mărar – Anethum graveolens L. 49. 28. . 46. 38. Gălbenele – Calendula officinalis L.

B. 75. 61. Podbal – Tussilago farfara L. 70. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. 68. 66. 55. Pochivnic – Asarum europaeum L. Salvie – Salvia officinalis L. Revent – Rheum palmatum L. 67. 69. Porumb – Zea mays L. Salcie – Salix alba L. 56. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. 73. (Elytrigia repens (L. 52. . Pir – Agropyron repens P. 59. Odolean – Valeriana officinalis L. Porumbar – Prunus spinosa L. Pătlagină – Plantago major L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 54.) Nevski ) 62. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Salcâm galben – Sophora japonica L. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Roiniţă – Melissa officinalis L. Sclipeţi – Potentilla erecta L. 65. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Roibă – Rubia tinctorum L. Păducel – Crataegus sanguinea Pall.51. Negrilică – Nigella sativa L. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Obligeană – Acorus calamus L. 58. 72. Rostopască – Chelidonium majus L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 76. 53. 71. 74. 57. 63. 64.

98. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Zmeur – Rubus idaeus L. 95. 96.77. 85. 86. Tei – Tilia cordata L. Ştevie – Rumex confertus Willd. 90. Sporici – Verbena officinalis L. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. 100. Sovârv – Origanum vulgare L. . Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 99. 89. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. 80. 84. 101.Volbură – Convolvulus arvensis L. 82. 78. 94. Sulfină – Melilotus officinalis L. 81. 88. 92. Stejar – Quercus robur L. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Verigar – Rhamnus cathartica L. 97. Vinariţă – Asperula odorata L. Soc – Sambucus nigra L. Urzică – Urtica dioica L. 87. Vâsc – Viscum album L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. 83. 91. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. Troscot – Polygonum aviculare L. 93. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech.

. 022 577930. Bulgară 33/1. MD-2001. Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. Chişinău. tel. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful