Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

tel. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ.cnfa.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str.cnfa.org). Bulgară 33/1. recoltare. Chişinău. Beneficiarii PDBA includ micii producători. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. www. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. şi afaceri agricole rurale. MD-2001.md . . 022 577930.

Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. cu ierbarul.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. · condiţiile de sol. · expoziţia şi lumina. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. Pe terenurile cu expoziţie sudică. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. · altitudinea influenţează puternic . diapozitive. carte. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare.

furcă). se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). ciupindu-se mugurii de . hârleţ. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. mugurii plesnesc şi se alungesc. rizomilor. plug. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. Recoltarea mugurilor foliari. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. După aceasta ele se scutură bine de pământ. Ei se culeg numai cu mâna. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. în funcţie de forma lor. Aceste organe se formează toamna. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. în mod diferenţiat. La şes.momentul optim de recoltare. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. se înlătură părţile necorespunzătoare. unele numai prin spălare.

adică în boboc (salcâmul japonez).pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. Recoltarea frunzelor. De asemenea. În general. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . albăstrele). deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. zmeur). mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. adică după ce floarea s-a trecut. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. ea variază însă de la specie la specie. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. afin). pătlagină. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. însă în nici un caz mai târziu. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. cât şi în timpul înfloririi (tei. în general. muşeţel. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. are loc primăvara. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. iar celelalte pe vreme cu soare. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. deşi.

pe vreme uscată şi de obicei însorită. în general. cu ajutorul secerii. cu foarfeca. astfel. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. Florile. soc. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. în buchete. iar în . ienupăr).este în jurul prânzului. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. când plantele au crescut prea înalte. în cazul fructelor cărnoase (afin. împreună cu ramurile. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. cu piepteni speciali. când seminţele sunt deplin dezvoltate. se recoltează întregi. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. sepale etc. albăstrele). însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. adică cu petale.. lipsită de ramuri cu frunze. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate.

fără umiditate şi cu soare. care le conţin sunt dehiscente. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. pe de o parte. cele cu muşchi sau alge. cu excepţia. organele ce conţin uleiuri volatile. iar. care prezintă crăpături şi îngroşări. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. Recoltarea scoarţei. înainte de desfacerea lor spontană. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. deoarece. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele.cazul când fructele. înnegrite şi cu resturi de lemn. Cu vârful briceagului. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. pe de altă parte. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . după cum am precizat mai sus.

constituie impurităţi. Astfel. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel.corpurile străine minerale sunt nisipul. Uscarea produselor vegetale. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. paie etc. rogojini. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . De asemenea.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată.. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. la frunzele de afin. . care pot fi: . pietricelele.străine organice şi minerale. de pătlagină şi de graminee. precum şi a impurităţilor. praful. resturile de tulpini. Astfel. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii.organele (părţile) de plantă .impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. bucăţile de pământ. . Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. Corpurile străine organice. fragmente de nuiele. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv.

Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. la soare sau la umbră. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. şi artificială. Uscarea la soare. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. . practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Ea începe în momentul recoltării plantei.folosite. şi anume: naturală. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. textura şi conţinutul în apă al acestora. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă.

Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. al căror conţinut este mult mai stabil. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. şi în special se vor crea posibilităţi de . scoarţe. fructe sau seminţe. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. muguri. şoproane. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. reparate etc. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. rizomi. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane.ale plantei ca: rădăcini. etc. orice încăperi goale. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. Uscarea la umbră. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. văruite. rogojini sau coli de hârtie. magazii. şcolilor. şuri. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. curăţite.

a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. seminţele. uneori pierzându-şi complet valoarea. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. Datorită pierderii apei. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Uneori. volumul său scade. mai ales la suprafaţă. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. rădăcinile). . Aducerea produsului vegetal în stare finită. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. în timp ce frunzele. produsul suferă o serie de modificări. Prin uscare. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. Uscarea artificială. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. din care cauză îşi modifică aspectul. florile îşi păstrează culoarea naturală. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. Frunzele rămân verzi. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. fructele.aerisire continuă. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice.

De asemenea. aşa cum sunt cerute de industrie. depreciindu-se calitativ. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. frunze. Operaţia se face manual la flori. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. site şi anumite mori. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. părţi aeriene. greutatea neto şi împreună cu . pământul fin şi nisipul. rădăcini. unele flori şi chiar unele frunze. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. pergaminate. farmacii etc.) sau la export. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. denumirea produsului vegetal. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică.

numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. denumirea produsului vegetal. în cazul când nu pot fi expediate imediat. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. luna şi anul recoltării. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. De obicei însă. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet.ambalajul. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. uscate. bine aerisite. după un timp îndelungat. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. Conservarea produselor vegetale. numărul partidei. scoarţele. fiind astfel . fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. indiferent de măsurile luate. numărul partidei. După ambalare. Organele subterane.

pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. Sacii. . aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. ghiocei. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. Această bogăţie trebuie însă păstrată. nu este permis să se depoziteze petrol. În încăperile depozitului cu produse vegetale. În depozite. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. benzină. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. baloturile etc. insecte. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate.). etc. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. La fel se procedează şi cu cele aromatice. Fără o grijă permanentă. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an.

cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte.lăcrămioare). Culesul nu trebuie făcut total. Azi. Atunci când se culeg florile. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. plop). Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. însă îndată ce ele . iar recoltarea lor este interzisă. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. În cazul muşeţelului. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale.

pericolul dispariţiei lor este mic. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie .au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. pericolul de dispariţie este mai mare. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. În acest caz. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. cu atât mai multe. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. omag) şi în general la plantele perene. florile şi seminţele.

de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. ci să fie bine organizată. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. cât şi a normativelor corespunzătoare. .răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. comună. Oamenii. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie.

ALBĂSTRELE . Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L.

În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. adânc crestate. muchiată cu frunze alterne. liniare. pietroase. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. cumarine. heterozida centaurina. Compoziţie chimică. mucilagii. săruri de K. tanin. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. culese eventual din greşeală. întrebuinţări. . iar cele marginale albastre. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. se face înainte de uscare. recoltare. Eliminarea florilor centrale. cu corola regulat tubuloasă. Creşte prin locuri uscate. Răspândire.Descriere. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Florile de pe disc sunt violacee. În florile marginale se conţin antociane. Mg etc. Tulpina erectă. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. Florile ligulate. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Organul utilizat.

ALBUMEALĂ . Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L.

recoltare. cele ligulate – filiforme. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. florile mijlocii sunt tubulare. rezine. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Planta conţine caroten. Tulpina de la bază ramificată.Descriere. acoperite cu perişori cenuşii. puternic pubescentă. flavonozide. obţinute din părţi aeriene de albumeală. substanţe tanante. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. Inflorescenţa – paneraşe. Creşte în lunci inundabile. liniar-alungite. întrebuinţări. ca buruiană în grădini. Compoziţie chimică. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. Extracţiile uleioase. . Organul utilizat. recoltate în tot timpul înfloririi. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. arsuri ale pielii. Frunze alterne. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. ulei volatil. Răspândire. pe malurile râurilor.

ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.

iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive.Descriere. pe dos păroase. Frunzele verzi. Compoziţie chimică. Uscarea artificială până la 500C. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Creşte în păduri de câmpie şi deal. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. Răspândire. . alterne. la marginea pădurilor de fag. afânate. mărind rezistenţa capilarelor. Arbust cu frunze obovate. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. mai ales pe nervuri. uneori tubuloasă. întrebuinţări. Uscarea se face la umbră. în straturi subţiri. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Florile mascule în amenţi. Organul utilizat. pe margini inegaldublu-serate. iar florile la înflorire. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. recoltare. fertile. pe soluri calcaroase. cu margini laciniate.

ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. ANGELICĂ . Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.

Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. întrebuinţări. inegal serate. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. substanţe tanante. bianuală sau perenă. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. oze. cu zimţi. cu foliole ovate. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. stomahice şi carminative. la 35400C. fistuloasă. Se scutură de pământ şi. pe locuri adăpostite şi însorite. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. . Florile sunt grupate în umbele globuloase. cilindrică. recoltare. dacă este nevoie. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Uscare artificială. de culoare galbenăverzuie. stimulente. Organul utilizat. este robustă. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Creşte în apropierea apelor curgătoare.Descriere. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. Răspândire.

ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. ARDEI . Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.

întrebuinţări. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. Astăzi se cultivă în Europa.Descriere. recoltare. destul de mari. de culoare verde închis. Ovar bilocular. cu gust iute sau dulce. cu marginea întreagă. . Organul utilizat. Compoziţie chimică. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. care nu produc vezicaţii. ovale. localizată în celule secretoare separate. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Plantă ierbacee. lumbago. anuală. Răspândire. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). carotenoide. de care depinde culoarea fructelor. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. nevralgice. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. acuminate. Gustul iute. ramificată. cu tulpină sufructescentă glabră. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. arzător este imprimat de capsaicina. acid ascorbic etc. Frunze alterne. Flori albe.

Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. ARIN .

Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. . recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. ovale de culoare brună. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată.. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. Răspândire. pe cea inferioară – verzi-mate. Arbore cu coroana îngust ovată. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. Compoziţie chimică. întrebuinţări. ovallanceolate. grupate în amenţi. ovate sau ovat-eliptice. glabre. Organul utilizat. Fructe – nucule cu aripioare. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. cu marginea zimţată. recoltare. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. Flori mici.Descriere. cele feminine fără periant. Frunze ovale. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. are acţiune antidiareică. verzi-închise. pe partea superioară strălucitoare.

Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7. ARMURARIU .ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth.

cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. La noi se întâlneşte numai în culturi.Descriere. uneori. ulei volatil. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. E. ciroză hepatică. de culoare galbenbrună. spinoase. histamină. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. Fructele mature se recoltează dimineaţa. efort prelungit. Fructele sunt achene cu papus. Plantă erbacee. glucide. Frunzele sunt mari. . prin tăierea antodiilor. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. Răspândire. treieră şi selectează. vitamine C. recoltare. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. întrebuinţări. după căderea frunzelor.. anuală sau bienală cu tulpină erectă. cu gust amărui. ramificată. K. pe soare. de aceea este indicat în stări de oboseală. saponozide. spinoase. lipide. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. Organul utilizat. glabră sau slab tomentoasă. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. apărând spontan în sudul ţării. flavonozide. mucilag. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. cu rol benefic în procesele de oxidare. surmenaj intelectual. Se usucă. acizi organici. Compoziţie chimică. hepatite cronice.

) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8. ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.

primăvara verzi-întunecate. întrebuinţări. Compoziţie chimică. suculente. Termenul de păstrare până la 2 luni. peţiolate. Se pot usca. recoltate la maturitate. recoltare. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. Organul utilizat. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. carotenoide. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. zaharuri etc. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. E. PP. . apoi şi medicinală. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. microelemente. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. mai întâi ca decorativă. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. cu marginea dinţată. Răspândire. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. acizi organici. vitaminele C. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici.Descriere. substanţe tanante.

BRUSTUR . Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L.

Compoziţie chimică. acid cafeic. Flori purpurii în calatidii globuloase. întâlnită pe terenuri necultivate. brună. păroasă se formează în anul al doilea. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. recoltare. vitamine din complexul B. sudorifică. . coleretică. cărnoasă. Plantă erbacee. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. Organul utilizat. zăvoaie inundabile. pe lângă garduri. căilor ferate. depurativă. Răspândire. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. lactone etc. Tulpina cilindrică. hipoglicemiantă. întrebuinţări. Acţiunea diuretică. ulei volatil. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. Uscarea artificială la 35500C. Se usucă la umbră într-un singur rând. bienală. pe marginea drumurilor. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. cu o rădăcină puternică.Descriere. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu.

CASTAN .CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10.

30 m. derivaţi cumarinici şi flavonici. Răspândire. Fructul este o capsulă cărnoasă. sub 650C. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. întrebuinţări. de culoare brună. albumine. terminale. recoltare. . lung peţiolate. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. Florile reunite în panicule compuse. Uscarea se face în camere bine ventilate. lucioşi şi frunze opuse. cu un ritidom solzos. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. erecte. cu numeroşi ghimpi. nisipoase. mult ramificat. Arbore înalt de 20 . ulei gras.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. Seminţele sunt bogate în amidon. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. când 50 . florile culese în zilele senine.Descriere. sferică. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. digitatcompuse. ce se utilizează în tratamentul varicelor. Organul utilizat. Castanele conţin saponozide. iar cea artificială. flebitelor şi hemoroizilor. Castanele servesc la extragerea escinei. Compoziţie chimică. Preferă soluri profunde.

CĂLIN . Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L.

. roşii. drupe sferice. Organul utilizat. acizii clorogenic. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. pectine. la pornirea în circulaţie a sevei. de asemenea diuretic şi sudorific. saponozide triterpenice. Tulpini cu scoarţă netedă. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. Răspândire. Scoarţa conţine vitaminele K. săruri de K. rezine. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. grupate dens în cime umbeliforme terminale. după uscare pedunculii se înlătură. Compoziţie chimică. Flori albe. Frunze lat-ovate. reavăn-jilave până la umede. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. recoltare. C. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. Creşte pe soluri bogate.Descriere. galben-brună. Fructe. păduri de luncă. prin păduri şi tufărişuri. fructele – vitaminele C şi P. cofeic. trilobate. Scoarţa se recoltează primăvara. se usucă artificial la 6080oC. hipotensiv. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. caroten. toamna se colorează în roşu. glucide. apoi cenuşie. carotenoide. tufărişuri de pe malul râurilor. ursolic. Uscarea se face la soare. substanţe tanante. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12. CĂTINĂ .CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L.

Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. Compoziţie chimică. pe nisipuri şi pietrişuri. coaste pietroase. Organul utilizat. pe prundişurile din lungul râurilor. PP. Flori galbeneruginii. Sucul apos. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. Fructe. întregi. P. portocalii. liniar-lanceolate. ovoide. iar cele femele în raceme. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. Lujerii anuali solzoşi. Frunze alterne. . adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. ulei. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. B2. Răspândire. izlazuri. filtrat şi îndulcit cu zahăr. carotenoide. cenuşii-argintii. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării.Descriere. recoltare. existenţi în fructele de cătină. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. scurt peţiolate. vitamine E. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. Fructele conţin acid ascorbic. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. În vederea conservării vitaminei C. acid folic. întrebuinţări. la o temperatură de 70800 C. drupe "false". arsurilor şi în ginecologie.

CERENŢEL . Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L.

Descriere. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. . Se mai conţine heterozida geozida. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. întrebuinţări. mucilagii. Tulpina dreaptă. Plantă ierbacee. se spală într-un curent puternic de apă. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. se lasă câteva zile la zvântat. Organul utilizat. acid galic şi elagic. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. solitare. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. recoltare. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. rezine. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. Răspândire. din care îşi iau naştere numeroase radicele. apoi se usucă. păduri şi luminişuri. pune în libertate eugenol. Compoziţie chimică. Planta conţine substanţe tanante. care. vivace cu un rizom cilindric. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. se curăţă de părţile aeriene. ramificată. prin hidroliză. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. După scoatere din pământ se scutură. Flori de culoare galben-aurie.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .

spiralată. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. subţire. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. în faneţe. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. Florile sunt de culoare albastră-azurie. flavonozide. este verdedeschisă. Organul utilizat. Compoziţie chimică. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. Se spală într-un curent de apă. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. ulei volatil. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. Tulpina floriferă. muchiată. în poduri cu tablă. deasemenea în obezitate. cavă în interior şi pubescentă. depurative. principii amare. colină. . se usucă la soare.Descriere. Planta este prezentă în câmpie. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. diuretice. dezvoltânduse abia în anul al doilea. recoltare. în poienele din pădure. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. prin pagişti. Răspândire. substanţe minerale. cele tulpinale sunt sesile. constipaţii cronice. luminişuri. tanin. inulină. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate.

Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. CIMBRIŞOR .

alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). Organul utilizat. nisipoase. recoltare. Răspândire. care prind rădăcini. ajungând până în zona muntoasă. Privite în zare. frunzele prezintă nişte puncte transparente. tanin. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. cu expoziţie sudică. acid ursolic şi oleanolic.Descriere. flavone. rezine. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. opuse. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. Creşte pe soluri aride. Frunze mici. întrebuinţări. glabre. antispastic şi coleretic. . pietroase. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Are. îndeosebi în medicina infantilă. acizi cafeic şi rozmarinic. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. cu marginea întreagă. Plantă vivace. antidiareice. de culoare verde-roşiatică. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. la începutul înfloririi. Compoziţie chimică. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. ca stomahic. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. păroase. în tratamentul tusei şi al gripei. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. de formă ovală. cu ramuri culcate la pământ. diuretice şi antivirale. în fâneţe de pe dealuri.

CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.

nucule elipsoidale. Spania. România. Bulgaria. acid cafeic. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. Frunze mici. Compoziţie chimică. Franţa. recoltare. Caliciul este tubular. Răspândire. Ungaria.Descriere. Fructe . alungit romboidale. Portugalia. Moldova. extract fluid în tuse. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. bronşite şi tuse convulsivă. un principiu amar. Germania. . întrebuinţări. ovate sau lanceolate. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. antimicotice şi antihelmintice. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. flavonozide. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. Organul utilizat. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Algeria. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie.

CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17. CIUBOŢICA CUCULUI .

sub formă de decoct. peţiol aripat. fâneţe. S-au mai izolat: amidon. Compoziţie chimică. . Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. lung. cu suprafaţa reticulată. Se spală într-un curent de apă. săruri minerale. Plantă erbacee cu rizom cilindric. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. marginea crenată sau ondulată. întrebuinţări. bine aerisite. Răspândire. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. dese. luminişuri de pădure. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. flavonozide. comună prin pajişti. poieni. ulei volatil. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. subţiri. păşuni însorite. vârful obtuz. ramificate la vârf.Descriere. Organul utilizat. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. substanţe tanante. grupate într-o umbelă simplă. lunci. Uscare artificială la 35 – 400C. enzime. livezi. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. recoltare. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. Se usucă la umbră într-un singur strat. zaharuri.

COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.

siropuri vitaminice. Arbust tufos cu rădăcini adventive. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. Ca produs vegetal se folosesc fructele. acizi organici. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. deasemenea flavonozide. întrebuinţări. gust dulceag. Fructele conţin vitaminele C. substanţe tanante. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. microelemente. caroten. neregulat-dublu-seraţi. cordiforme. nefrite şi pielonefrite. cu 3-5 lobi triunghiulari. bace sferice. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. Compoziţie chimică. Din fructe se pregătesc specii. recoltate la maturitate. ateroscleroză. lunci. prin păduri şi tufişuri. dispuse în raceme. în regiunile deluroase şi muntoase. B6. negricioase. Răspândire. Fructe. zaharuri. erecte. K. Tulpini viguroase. negre. . Organul utilizat. recoltare.Descriere. Frunze subrotunde. zăvoaie. P. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. în afecţiuni hepatobiliare. Flori verzuiroşcate. B2. din părţile nordice. gastrite. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. colite).

COADA CALULUI .COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.

de culoare brun-deschisă.tulpinile sterile. cu coaste evidente. pe râpe şi la marginea apelor. în tuberculoza pulmonară. . ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. Organul utilizat. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. prescris ca expectorant în bronşite. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. Compoziţie chimică. ca remineralizant. recoltare. erbacee. ulei volatil. acizi organici. pe timp uscat şi însorit.aspre şi tari. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . vitamina C. săruri de siliciu şi potasiu. Tulpinile sterile apar la începutul verii. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. recoltate vara. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. bolile de rinichi şi vezică. ramificate verticilat. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. Cele fertile apar primăvara. flavonozide. substanţe tanante şi amare. caroten. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. de culoare verdedeschis. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. întrebuinţări. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. pe terenuri nisipoase şi argiloase. Plantă perenă.Descriere. fără ramuri. Răspândire.

Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. COADA ŞORICELULUI .

pubescente. Sub formă de infuzie. erbacee cu un rizom lignificat. care poartă numai frunze. poiene. pe marginea ogoarelor. erecte.dispuse în corimb. râpe. Organul utilizat. Uscarea se face la umbră. substanţe anorganice. Florile albe. Cele bazale sunt mai scurte. înalte. iar cele tulpinale mai lungi. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. mărind cantitatea bilei. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. glucide. 2-3-penate. întrebuinţări. sunt ramificate. tanin. lanceolate. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. . şi cele cu internodii scurte. Frunze alterne. din care se dezvoltă stoloni subterani. vitamina K. Răspândire. sectate. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. în zile senine şi calde. recoltare. Datorită achilinei are acţiune coleretică. Se mai conţin flavonozide. în strat subţire sau în uscătorii. care poartă inflorescenţele. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Compoziţie chimică.Descriere. cu internodii lungi. păşuni. acoperite cu iarbă. cu un număr mare de lacinii. Plantă perenă. decoct şi specii amare. în locuri uscate. astringent şi aromatic amar.

CORN Denumirea latină: Cornus mas L. CORN . Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.

tanin. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. pectine. acoperite cu peri scurţi. mai târziu glabre. Organul utilizat. iar fructele – la maturizare deplină. Răspândire. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Creşte spontan prin tufişuri. se cultivă. Ramurile tinere verzi. întrebuinţări. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. margini de pădure. Scoarţa. co coaste proeminente. secetă. recoltare. flavonozide şi au acţiune astringentă. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. antidiareică şi antidizenterică. Compoziţie chimică. care se deschid înaintea frunzelor. Fructele conţin acid ascorbic. zăvoaie din zona de deal. . Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. Rezistent la ger. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune.Descriere. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal.

COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. COŞACI . Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.

Creşte în poiene. Uscarea se face la umbră. Răspândire. mucilag. . pubescente. dilată vasele sanguine. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. în văile râurilor şi pantele dealurilor. Organul utilizat. întrebuinţări. flavonozide. săruri minerale. acizi organici. cilindric. grupate în capitule sferice. Florile galbene. fără tulpini lignificate. Infuzia. pufoase. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. se utilizează la hipertonie. Compoziţie chimică. are acţiune hipotensivă. Tulpini erecte. nefrite acute şi cronice. Plantă perenă. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. insuficienţe cardio-vasculare. obţinută din produsul vegetal. compuse.Descriere. desişuri nu formează. stenocardie. Planta se întâlneşte rar. recoltare. în strat subţire sau în uscătorii. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. roşiatice. sedativă şi diuretică. amidon. erbacee cu un rizom gros. imparipenat-partite. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. Frunze alterne. printre arbuşti de stepă.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

flavonoide. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. închis serate. taninuri. perenă. . Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. şanţuri. roşcată. unghiulară. cea inferioară albpăroasă. Compoziţie chimică.Descriere. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. Plantă erbacee. pe margine serate. faţa superioară glabră. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. recoltare. substanţe minerale. produsul are acţiune antireumatismală. pajişti umede. stipele mari. Planta creşte prin zăvoaie. recoltate în timpul înfloririi. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. spireozid. vanilină. noduros din care pornesc rădăcini adventive. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. Tulpină erectă. Se usucă în strat subţire. marginea râurilor. rizom orizontal. glabră. Organul utilizat. gaulterozidă etc. avicularină. Frunze penate. ceruri. întrebuinţări. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. artificial la temperaturi până la 350C. de obicei simplă. filiforme. Răspândire. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic.

Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. CRUŞIN .

Scoarţa este netedă. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. . Frunze alterne. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. acidul ascorbic. în funcţie de doză. Au mai fost identificate saponozide. deoarece sunt sărace în principii active. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. ascuţite la vârf. apoi de culoare roşie. Flori mici. netede şi lucitoare. mlaştini. în compoziţia speciilor depurative. Sunt uscate pe cale naturală. pe malul apelor. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. Planta creşte în păduri de luncă. comun la câmpie şi dealuri. de culoare albverzuie.Descriere. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. zăvoaie. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. mucilagii. la început verzi. lucitoare. cu marginea întreagă. Răspândire. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. Fructe globuloase. precum şi împotriva hemoroizilor. de formă ovală. întrebuinţări. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. substanţe amare. recoltare. Organul utilizat.

CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25. CUCURBEŢICĂ .

ramificat. flavonozide. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. recoltare. Compoziţie chimică.Descriere. tufărişuri. erectă cu noduri. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. Răspândire. rezine. crânguri. nevroze. ventriculate la bază. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. tanin. Flori tubuloase. Frunze alterne. alantoină. poiene. plăgi greu vindecabile). cu vârf obtuz şi aspect pielos. Planta creşte prin semănături. . dureri premenstruale şi ca antiinflamator. substanţe amare. Planta conţine acizi aristolochici. marginea pădurilor şi drumurilor. Tulpină simplă. galben-brun. Organul utilizat. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. lung-peţiolate. vii. de la care pleacă rădăcini adventive. posedă acţiune purgativă drastică. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. cordiforme sau ovattriunghiulare. Plantă erbacee. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. pe malurile râurilor. Fructul globulos. perenă cu rizom scurt. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. alcaloizi. întrebuinţări. Planta se mai utilizează în anorexie.

Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L. DENTIŢĂ .

pe lângă izvoare. . vindecarea de urticarii şi scrofuloză. râurilor. acid ascorbic. locuri ruderale umede. deasă. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. 3-5 lobate. Frunze opuse. Compoziţie chimică. substanţe tanante. peţiol de obicei aripat. cu foliole involucrale foliacee. cele interne alungit-ovate. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. anuală cu rădăcină rămuroasă. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. Tulpină erectă. recoltate până şi în timpul înfloririi. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. gălbui-brunii. flavonozide. finspinoase pe colţuri. Fructe – achene turtite.Descriere. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. şanţuri umede. întrebuinţări. glabră. mucilagii. incisserate. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. recoltare. slab-păroase sau glabre. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. sudorifice. sedative. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. fântâni. Organul utilizat. Răspândire. înaltă până la 100 cm. glabre. uşor laxative. ramificată. ulei volatil. Nu are flori marginale ligulate. Plantă ierbacee. în zona de margine a lacurilor. uneori fusiformă. substanţe minerale.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ . Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L.

se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. constituie unul din cele mai bune tenifuge. În secţiune. Compoziţie chimică. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. naturale. buruienişuri de depresiune. vivace cu un rizom gros. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. tufărişuri. denumite global filicină. Răspândire. locuri umbrite. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. . Planta creşte în păduri de foioase. Plantă ierbacee. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. Organul utilizat. Pe spatele acestor aripioare. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. indigene. de-a lungul nervurei. sporadică în molidişuri.Descriere. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. întrebuinţări. de culoare verde-închis. Deoarece. târâtor. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje.

FRAG DE PĂDURE .FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.

întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. Plantă erbacee. Stipele lanceolate. perenă cu rizom cilindric. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. . Organul utilizat. aromat. cu pediceli păroşi. C. lungacuminate.Descriere. zaharuri. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. în strat subţire. dispuse în cime. hipotensor. pe dos alipit-păroase. B1. cistitei. Fructele ca tonic. înrădăcinează la noduri. Stolonii supratereşti târâtori. flavonozide. depurativ. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. care devine zemos. tufărişuri etc. achenă înfiptă în receptacul. acizi organici. săruri minerale. recoltare. urme de ulei volatil. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. pe faţă brun-roşcate. Răspândire. Compoziţie chimică. Flori albe. Fruct. tipul 5. pe margine dinţate. substanţe tanante. orizontal. lungpedunculate. Fructele se folosesc proaspete. Uscarea se face la umbră. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. faţa inferioară scurtpăroasă. reglor hepatic. Planta este întâlnită în pajişti. B2 . Planta conţine vitaminele A. păduri rărite. Frunze trifoliate. fâneţe. cu foliole ovate.

Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31. GĂLBENELE .GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L.

galbene-portocalii. arsurilor. Compoziţie chimică. rănilor. Se usucă în straturi subţiri. . acizi organici. se rup cu mâna. cele inferioare oblanceolate. antiinflamatoare. întrebuinţări. Organul utilizat. Inflorescenţele sunt antodii terminale.Descriere. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. rotunjite la vârf. tubuloase. pubescente sau glabre. antispastică. coleretică. sesile. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. afânate. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. substanţe amare. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. tanin. Plantă anuală sau bianuală. şi din flori centrale sterile. recoltare. cicatrizantă. de culoare portocalie. degerăturilor. înţepăturilor de insecte. prin mai toate grădinile. ramificată. În paneraşele florale se conţin carotenoide. Frunze alterne. Răspândire. Se mai conţine acidul ascorbic. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. întregi. formate din flori ligulate periferice. Planta posedă acţiune emenagogă. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. fără codiţe. rezine. cu tulpina erectă. flavonozide.

HAMEI . Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L.

. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. cu rizomi târâtori lungi. cordate la bază. recoltate când au culoare galben-verzuie. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. antispastice. Compoziţie chimică. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. tonic amare. întrebuinţări. alcătuind un con globulos. cu 3-5 lobi dinţaţi. denumit strobil. malurile râurilor. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. recoltare. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. Planta creşte spontan prin lunci. Plantă erbacee. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. reunite în jurul unui ax central. cu bractee. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. cumarine. acid ascorbic. Răspândire. acizi fenolici. tocoferoli. păduri. poartă frunze opuse. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. vivace. crânguri. Fructificaţiile sunt conuri false. Tulpina volubilă. formate din bractee galbenverzui. Organul utilizat.Descriere. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite.

Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33.HOLERĂ (GHIMPE. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. HOLERĂ (ghimpe. scai) .

datorita pubescentei verde albicioasa. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. Plantă erbacee.Descriere. sialagog şi diuretic. recoltate în timpul verii. anuală cu rădăcină fusiformă. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. recoltare. garduri. Frunze opuse. obovate sau ascutit romboidale. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. întrebuinţări. pubescentă. Organul utilizat. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). în jurul clădirilor părăsite. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. lung obovate. pe lângă drumuri. ca antitumoral. bsitosterol. peţiolate. Tulpina ramificată. taninuri catehice. Răspândire. saponine triterpenice. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. Compozitia chimica. . Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. în febra intermitenta şi impotriva turbării. urme de ulei volatil. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. uneori trilobate.

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

numeroase. stimulează diureza şi exercită. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. În doze mici este eupeptic. groasă. Compoziţie chimică. grupate în racem. nefrite. Răspândire. întrebuinţări. Uscarea se face la umbră. vitamine B. Fructul – siliculă globuloasă. albe. Flori mici. enzime. vivace prin rădăcină pivotantă. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). prin văi. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. Organul utilizat. pe lângă garduri şi case de locuit. diuretic şi stimulent general. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). enterite. cordate. Plantă ruderală. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. alături de glucide. ramificată în partea superioară.C. după uscarea frunzelor. erbacee. Planta creşte în locuri umede. Tulpina dreaptă. deasemenea se cultivă. stări congestive. aminoacizi. dereglări de ritm cardiac.Descriere. recoltare. cistite. ulei volatil. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. în strat subţire sau în uscătorii. . sau primăvara devreme. Hreanul modifică secreţiile bronhice. cu frunze mari alungit-ovate. săruri minerale.

IARBĂ MARE .IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.

Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. Organul utilizat. pe lângă pâraie. Compoziţie chimică. păroasă şi ramificată în partea superioară. se spală într-un curent de apă. saponozide şi terpene. lemnoase şi seci. inulină.Descriere. Florile formează capitule mari. ovale şi înconjoară tulpina. Planta creşte prin fâneţe umede. în regiunea pădurilor de deal. livezi. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. bronşită emfizemică. Răspândire. de cel puţin 2-3 ani. catar bronhic. se îndepărtează părţile aeriene. lung peţiolate. în tusea cronică a bătrânilor. în lunci. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Plantă erbacee. recoltare. cât şi ca spasmolitic. În pământ are un rizom scurt. cărnos. perenă cu o tulpină dreaptă. cu marginea dinţată. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. sesile. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. Acţionează atât ca expectorant. cilindric. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. având florile ligulate şi tubuloase. întrebuinţări. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. subţiri. puternică. Frunzele superioare sunt alterne. galbene. .

IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36. IARBĂ ROŞIE .

Tecile dens îmbracă tulpina. Flori albe sau roşietice. pe marginea râurilor. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. ulei volatil. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. recoltare. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Frunzele alterne. întrebuinţări. glabră. acizi organici. recoltate în faza înfloririi. lanceolate sau oblonglanceolate. pâraielor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. rutinozida. Plantă erbacee. neglanduloase. cu perişori alipiţi de suprafaţă. cvercitina. kempferolul. Tulpină erectă. izocvercitina. ramificată. glabre. grupate în spice axilare şi spice terminale. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. vitaminele C şi K.Descriere. lung-acuminate. Compoziţie chimică. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. poliholozide. Răspândire. avicularina. Organul utilizat. anuală. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. lacurilor. scurt peţiolate sau sesile. din zona dealurilor până în cea subalpină. substanţe tanante şi pectinice. des cu pete brune-roşietice. .

IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37. IEDERĂ .

astm bronhic. recoltare. flavonozide. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. . Frunzele conţin saponozide triterpenice. săruri minerale. ulceraţii. deasemenea pe stânci şi ziduri. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. Liană cu tulpini lignificate. tuse convulsivă. în zăvoaie. dureri de ficat şi stomac. Răspândire. viguroase. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. migrene. întrebuinţări. iod legat. Organul utilizat. fitoncide. acizi polifenolici. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. cu 3-5 lobi triunghiulari. micoze şi alte afecţiuni dermice. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme.Descriere. steroli. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Se cultivă în parcuri. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). lipicioase şi persistente. Frunze alterne. Compoziţie chimică. caroten. deasemenea vitamine din grupul B. toxic. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. recoltate în faza înfloririi. grădini ca plantă decorativă.

Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. IENUPĂR .

încă verzi şi care formează producţia anului următor. însoţit de răşini. întrebuinţări.Descriere. în rarişti şi margini de păduri. globulos. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. aerisite. După fecundare. aşezate în verticil câte 3 la un loc. păşuni. Compoziţie chimică. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. Florile femele au aspectul unor muguri. pectine. care conduc. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. recoltare. Preferă locuri luminoase. Răspândire. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. Se întrebuinţează ca diuretic. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. principiu amar iuniperina. acizi organici. la albuminurie. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. la început verzui. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. poiene. sferic. antireumatic şi sudorific. în primă fază. apoi negre-albăstrui. zahăr invertit. . Florile mascule au forma unor conuri. stomahic. Organul utilizat. cu umiditate atmosferică ridicată. Arbust cu frunze în formă de ace. ascuţite la vârf. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale.

IPCĂRIGE .IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.

aspru. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. deasemenea zaharuri. întregi. lăstarii subterani replasându-se. de-a lungul pâraielor şi râurilor. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. mai lung decât caliciu. Rădăcinile se recoltează toamna. foarte mici. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. seminţe lentiforme. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. Fructul monosperm. dispuse în panicul. aproape sferice. lanceolate. Se reţin numai rădăcinile.Descriere. ascuţite. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). albe sau slab roz. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. de la exemplarele de 3-4 ani. Compoziţie chimică.5-2 cm. săruri minerale. Organul utilizat. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). Se cultivă ca decorativă în florării. Răspândire. Frunzele sunt dispuse opus. cantităţi mici de ulei volatil. recoltare. lucioase. întrebuinţări. diuretice şi depurative. pe lângă garduri şi drumuri. negre. Planta nu suportă terenuri grele. . în lizierele pădurilor de pin. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. Florile numeroase. creşte prin locurile nisipoase.

Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40. IZMĂ BUNĂ (mentă) .IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L.

când plantele sunt înflorite peste 25%. colagog şi antiemetic. întrebuinţări. puternic ramificată. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. Ele se prescriu ca spasmolitic. luto-nisipoase. gastrică. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. Compoziţie chimică. colorate în verde închis cu glande oleifere. acizii ursolic şi oleanolic. taninuri. lipide. . conic alungit. flavonozide. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. colagogă şi calmantă. Tinctura se foloseşte ca analgezic.Descriere. pe partea superioară netede. cu apă freatică la mică adâncime. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. compusă din noduri şi internoduri. caroten. iar pentru extragerea uleiului volatil. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. Frunze opuse. cu marginea limbului serată. sitosterol. Tulpina patrunghiulară. recoltare. mai mult sau mai puţin erectă. ovat-lanceolate până la lanceolate. Organul utilizat. Inflorescenţa este de forma unui spic. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). Răspândire. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. heliofilă.

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ .

întrebuinţări. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. prin păduri umbroase de fag. Se conţine ulei volatil. activează peristaltismul intestinal. dar încă neidentificat structural.Descriere. recoltare. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. după ce se ridică roua. Răspândire. tei. Compoziţie chimică. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. vitamina C. . Organul utilizat. săruri minerale. grupate în inflorescenţe umbeliforme. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). stejar. Flori albe. Creşte pe soluri bogate în humus. Planta are miros de usturoi. fitoncide. este vermifug. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. febrifug. umede. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. pe timp uscat.

LEVĂNŢICĂ . Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill.

acid ursolic. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. semisferică. Uleiul de levănţică. deasemenea tanin. ca atare. Răspândire. se folosesc ca stimulent aromatic. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare.Descriere. . conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. pe ambele feţe păroase. liniar-lanceolate. Compoziţie chimică. rezine. acute. Organul utilizat. cu scoarţa exfoliată. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. cele superioare cenuşii-verzi. mai puţin păroase. cele inferioare cenuşii. cea bătrână este brună. Tulpina. cu peri ramificaţi. substanţe pectice. relativ uscate. întrebuinţări. ramificată puternic de la bază. formează o tufă aproape globuloasă. Florile. recoltare. ca vermifug în medicina tradiţională. pubescente. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. Frunze opuse. ca şi cel de melisă. Planta creşte pe soluri afânate. un principiu amar. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. cumarine. permeabile. ca insecticid. stelaţi.

Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ .

Creşte prin locuri însorite. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Plantă ierbacee. La noi se întâlneşte peste tot. Uscarea trebuie să se efectueze repede. diuretică. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. cilindrică. ceea ce îi dă un aspect catifelat. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. antimicrobiană. de-a lungul gardurilor. . iridoidelor. cu tulpina dreaptă. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). bianuală. antihistaminică. la temperatura de maximum 45oC. antispastică. f l a v o n o z i d e l o r. pentru preîntâmpinarea brunificării. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Răspândire. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. pe terenuri nisipoase şi pietroase. recoltare. Organul utilizat. Întrebuinţări. antivirală.Descriere. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice.

MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. MĂCEŞ . Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.

Fe. Mai târziu. scade conţinutul în vitamina C. Flori de culoare roz. cu 5 sepale. zaharuri. dextrină. Mg. uneori albe. care la maturitate devine cărnos. recoltare. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. de culoare roşie. 5 petale. uleiuri volatile. Siropul. dinţate pe margini. fructele se transportă la locul de uscare. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor.Descriere. Ca. frunze compuse. Creşte prin tufişuri. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. dermatite. acid malic şi citric. PP. B2 . întrebuinţări. Răspândire. pectine. deoarece se încing uşor. decubitus. taninuri. la marginea drumurilor şi a pădurilor. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. pe dealuri. provitamina A. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. Organul utilizat. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. formate din mai multe foliole ovale. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. Arbust cu ghimpi. K. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. extractul. cu 2 stipele la baza. iar uleiul – la arsuri. Compoziţie chimică. astringent şi antidiareic. în realitate adevăratele fructe. . În acest receptacul se află numeroase achene. săruri de K.

Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45. MĂLIN .MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill.

ulei volatil şi gras. . Decoctul. sucul şi geleul din fructe de mălin. recoltate la maturizare deplină. bruscacuminate. Se rup raceme întregi. grupate în raceme. pe margine acut-serate. obovate sau oblong-ovate. negre. drupe sferice mici. uşor zbârcite. Tulpină dreaptă. cenuşie-negricioasă. tufărişuri. ca remediu antidiareic. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. rar la câmpie. datorită acţiunii astringente. Scoarţa netedă. Fructe. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură.Descriere. se socoate. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. la bază rotunjite. întrebuinţări. Rădăcina rămuroasă. Flori albe. Organul utilizat. flavonozide. groase. Compoziţie chimică. Planta creşte prin păduri de luncă. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. zăvoaie. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. Răspândire. mirositoare. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. se întrebuinţează. Frunze eliptice. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. Arbust sau arbore cu coroană deasă. acizi organici.

Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR .

vitaminele C. glabră. întrebuinţări. scopoletina. striată. carminative. cafenii. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. grupate într-o umbelă compusă. . fistuloasă. antispastice şi diuretice. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. de asemenea. umbeliferona. Posedă proprietăţi stomahice.ramificată. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Tulpină cilindrică. Organul utilizat. PP. Plantă erbacee anuală. Preparatul Anetinum. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. Flori mici. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. gălbuiverzui. înaltă până la 160 cm. Rădăcina pivotantă. ulei volatil format din limonen şi carvonă. Caliciu lipsă sau neînsemnat. Răspândire. Compoziţie chimică. cu foliole filiforme. Astăzi cunoscut pe tot globul. verde. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. Conţin. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. slab . peţiolate. diachene ovaleliptice. carotenoide. printre cereale. Frunze tripenat-sectate. recoltare. şi ulei gras. Se utilizează sub formă de apă aromatică. Fructe.Descriere.

MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth. MESTEACĂN .) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. (B.verrucosa Ehrh.

Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. taninuri. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. drumuri. Organul utilizat.Descriere. Răspândire. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. cariofilen. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Infuzia. Frunze alterne. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. iar primăvara se deschid. Creşte peste tot. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. compuşi triterpenici. heterozide. pe pante. iernează sub formă de amenţi. . şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. în grădini sau parcuri. vitamina C. crăpându-se la bătrâneţe. Compoziţie chimică. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. betulol. se mai conţin flavonozide. ascuţite la vârf. recoltare. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. în formă de romb sau triunghi. în poieni. cât şi de conifere. atât în păduri de foioase. glabre. când sunt lipicioase. rezine. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). întrebuinţări. dinţate pe margini.

Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. MUR .

mangan. cilindrici. Fructele. Organul utilizat. Au mai fost identificate zaharuri. Răspândire. negrealbăstrui. din grupa B. renală şi prin glandele sudoripare. Compoziţie chimică. rezultate din încrucişarea cu alte specii. cea ce le conferă proprietăţi astringente. întrebuinţări. recoltare. Arbust cu lăstari târâtori. Flori albe. subţiri. Lăstarii tineri. pe cea inferioară tomentoase. grupate în raceme scurte. săruri de potasiu. iar rădăcinile toamna târziu. cu gust astringent-acrişor. cupru. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire.Descriere. Creşte pe malurile râurilor. ghimpi scurţi. în tufişuri. mici. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. pectine. antidiareice. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. globuloase. pe partea superioară dispers-păroase. pe râpele pădurilor. caroten. vitamine C. frunzele conţin substanţe tanante. pline de seminţe. Fructe polidrupe cărnoase. . sau primăvara devreme. fructele la maturizare. preferând luminozitatea directă. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală.

) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49.MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L. MUŞEŢEL . (Matricaria chamomilla L.

Organul utilizat.sau tripenat sectate. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. fusiformă. Compoziţie chimică. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. de la cele nisipoase până la cele argiloase. Proazulenele. locuri virane. de culoare galbenă-aurie. Răspândire. care sunt substanţe amare. . Fructul este o achenă mică. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. Florile. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. au acţiune stomahică şi carminativă. colină. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. bi. acid ascorbic. bifidat compuse. întrebuinţări. pe soluri diferite. fitosteroli şi acizi graşi. de culoare argintie. iar receptaculul . inserate altern.Descriere. Frunze sesile. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. reprezentate prin inflorescenţe. de culoare albă. Creşte pe ogoare.din flori tubulare. pe lângă drumuri. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. pe terenuri uscate. în alte culturi. Preferă locuri însorite. recoltare.

Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50. NALBĂ DE PĂDURE .NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L.

cu limb rotund până la reniform. urme de ulei volatil. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. Frunze lung-peţiolate. Organul utilizat. Dacă frunzele sunt sănătoase. Răspândire. păros. neatacate de rugină. în tratamentul furunculozei. Produsul vegetal conţine mucilagii. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. ramificată. păroasă. şanţuri. cărnoasă. . complete sau fără caliciu. bianuală cu rădăcină pivotantă. acizi organici. Compoziţie chimică. Tulpina erectă sau ascendentă. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. taninuri. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. dealuri aride. vitaminele A şi C. marginea drumurilor. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. pe margine neregulat-seraţi. în gargarisme. Creşte pe terenuri necultivate. întrebuinţări. sfeclă. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. recoltare. Plantă erbacee. în momentul deplinei maturaţii. ele se pot recolta în continuare. în culturi de cartof. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. pe lângă garduri. Se folosesc frunzele.Descriere.

NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51. NALBĂ MARE .

datorită căruia este utilizată ca emolient. începând de la vârful plantei. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. Creşte prin locuri umede. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. albă până la slab gălbui la interior. Spălarea nu este permisă. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. având un peţiol lung. Apare mai rar prin tufişuri. . deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile.Descriere. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. mucilaginos. întrebuinţări. În cazul când frunzele sunt sănătoase. În prezent se cultivă în multe ţări. recoltare. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. neîngălbenite şi neatacate de boli. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. Organul utilizat. Răspândire. Compoziţie chimică. fructul este turtit. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Flori de culoare alb-roz. cu gust dulceag. compus din numeroase achene.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52. NEGRILICĂ .

Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. leagă în snopi. În medicina populară planta este folosită în indigestii. . solitare. pubescentă. Flori de culoare alb-albăstrui. Fructul este polifoliculă. ramificată. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. întrebuinţări. componentul carbonilic al uleiului volatil. depresiv şi analgezic. Organul utilizat. apoi se treieră. Compoziţie chimică. afânate.Descriere. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. trunchiate. posedă proprietăţi antispastice. Nigelona. Răspândire. carminaiv. recoltare. Tulpina cilindrică sau muchiată. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. mari. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. colici. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. cu numeroase seminţe negre. Creşte ca buruiană în semănături. Planta se seceră. în vârful tulpinii sau ramurilor. curbate. pe locuri părăsite. Vegetează bine pe soluri mijlocii. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic.

OBLIGEANĂ . Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L.

Plantă perenă. mlaştini. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . bălţi. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. cu ajutorul unor greble sau furci. Compoziţia chimică. gros. acid ascorbic. heterozida amară acorina. cele groase se despică.Descriere. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. Este un bun stomahic. cu limbul întreg. cărnos. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. rezine. erbacee. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. atât pe malul apelor curgătoare. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. apoi se usucă. . Frunzele pornite din rizom. Răspândire. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. ascuţit la vârf. Rizomii se recoltează toamna. cu teacă. cât şi al celor stătătoare. cilindrică. roşcate la bază. recoltare. amidon. cu un rizom orizontal. Creşte pe lângă iazuri. Produsul vegetal conţine ulei volatil. întrebuinţări. Organul utilizat. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. tanin. sunt înguste.

Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54. ODOLEAN .ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L.

Răspândire. de-a lungul apelor. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini.Descriere. Se taie partea aeriană de la colet. întrebuinţări. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. apoi se usucă. Frunzele tulpinale sunt opuse. recoltare. Organul utilizat. mai este hipnotic şi antispastic. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. cu suprafaţa brăzdată. se curăţă de pământ prin scuturare. lipide. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. Tulpini fistuloase. valepotriaţi. violacee-roz sau albă. glucide. precum şi în staţiuni mai înalte. enzime. marginea întreagă sau serat dinţată. flavonozide). Creşte în locuri umede. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. Plantă perenă. Compoziţie chimică. erbacee cu rizom vertical. . În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate.

OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. OSUL IEPURELUI . Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.

mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. ramificată. cu foliole ovale.. ca remediu diuretic. prin locuri nisipoase. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. dispuse la subsuoara unor bractei. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. Frunze superioare simple. foarte spinoasă. Compoziţie chimică. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). . Flori papilonate. păroasă. acid citric. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. dinţate pe margine. întrebuinţări. substanţe tanante. Se mai conţin onocerina.Descriere. Răspândire. Tulpină lignificată la bază. glandulos-păroase. roze. recoltare. cenuşie. cele inferioare trifoliate. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. grupate în inflorescenţe spiciforme. ulei gras şi volatil. Organul utilizat. roz cu dungi mai închise. care se deosebeşte prin flori mari.

Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56. PĂDUCEL .PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall.

Frunze alterne. Lujeri brun-verzui. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. hipotensivă. Arbust cu tulpină mult ramificată. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. Fructele sunt globuloase. cu spini. Creşte prin păduri şi tufişuri. rombic-ovate.Descriere. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. glabri. Păducelul are activitate cardiovasculară. fără accesul luminii directe. rutozida. lucitori. uşor ovale de culoare roşie. carotenoide. Flavonozida principală este hiperozida. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. ulei volatil. pe cea inferioară cu smocuri de peri. . pe timp uscat. întrebuinţări. pentru tratamentul unui cord hipertonic. recoltare. Florile sunt constituite pe tipul 5. Răspândire. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. alături de care se găsesc vitexina. pe faţa superioară glabre. Compoziţie chimică. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. Organul utilizat. acizii clorogenic şi cafeic. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. Des se cultivă în parcuri. iar fructele se pot usca şi la soare.

PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57. PĂPĂDIE .

iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. locuri necultivate. inegal invers fidate. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. carotenoide. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. Răspândire. Compoziţie chimică. Organul utilizat. substanţă amară cu structura guaianică. inulină. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. atenuate în peţiol. la marginea drumurilor etc. Frunze lanceolate. în general cu caracter alcoolic. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. prin fâneţe.Descriere. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. perenă. vertical. întrebuinţări. . Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. recoltare. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. Se mai conţine ulei gras şi oze. de culoare galbenă. Plantă erbacee. cu rizom gros scurt. care dă naştere unei rădăcini pivotante.

PĂTLAGINĂ MARE .PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.

glabre. capsulă ovoidală. cu trei-şapte nervuri. Plantă erbacee. grupate într-un spic. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. tanin. astm bronhic. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. stomatitelor. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. brusc-atenuate în peţiol. Frunze lat-ovate. dispuse în rozetă. Frunzele conţin mucilag. . Organul utilizat. fâneţe. vitaminele A.Descriere. diaree. ulceraţiilor. de la câmpie până în zona subalpină. artificial la 40-50oC. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. bronşite. hipertensiune arterială. flavone. C. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. traheitelor. pe timp uscat. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. acid oleanolic. păşuni umede. rănilor purulente. recoltare. Fruct. în locuri cultivate şi necultivate. uşor hemostatice. astringente. Creşte la marginea drumurilor. după ce se ridică roua. Se usucă la umbră în strat subţire. Răspândire. Flori galbenealbicioase. locuri bătătorite. Compoziţie chimică. nisipoase. laringitelor. ulcer gastrointestinal. întrebuinţări. K.

PELIN . Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L.

este partea componentă a preparatelor stomacale. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene).Descriere. Organul utilizat. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. stomahic. . iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. pe măsură ce înaintează pe tulpină. drumuri. vermifug şi emenagog. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. Compoziţie chimică. Răspândire. pe lângă garduri. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. întrebuinţări. recoltare. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. peţiolul este mai scurt. locuinţe. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. de culoare gălbuie. cuţitul se întind în straturi subţiri. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. acoperită cu frunze aşezate altern. Florile formează mici capitule globuloase. Toate florile din capitul sunt tubuloase.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60. PIPERUL BĂLŢII .

mucilagii. hemoroidale. cilindrice. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. glabre. roşietice. pe suprafaţă glabre. erectă sau ascendentă. Plantă erbacee. se mai conţin vitaminele C şi K. la bază îngust cuneiforme. Planta se taie la înălţimea de 4 . Răspândire. recoltare. mlaştinilor. ovar superior cu 2-3 stiluri. hemoragii gastrice. acizii organici. Tecile sunt peliculare. lacurilor. pentru tratamentul meno. anuală. substanţe tanante şi pectinice. Inflorescenţele spiciforme. cu 6 (-8) stamine. Tulpină glabră. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. Frunze alterne.şi metroragiilor. vezicale. ascuţite sau obovate. lanceolate. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii.Descriere. Compoziţie chimică. ulei volatil. Este folosit şi în ginecologie. sau după raclarea uterului. roşiatică. Organul utilizat. . recoltate în timpul înfloririi. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. întrebuinţări. în locuri ferite de razele solare directe. pe margine uneori cu perişori subţiri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. Principiile active de bază sunt flavonozidele.

PIR . (Elytrigia repens (L.) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.B.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.

Frunze liniare. cu noduri. săruri de potasiu şi fier. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. perenă cu rizom lung târâtor. pe marginea drumurilor. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. diaforetic. Organul utilizat. Pirul conţine polifructozani (triticină. Compoziţie chimică. verde. vitamine din complexul B. scăzând presiunea arterială. Flori dispuse în spic compus. grădini. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. întrebuinţări. lung. Răspândire. stolonifer. recoltare. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. mucilag. galben. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. A. Plantă erbacee. ca tonic general. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. prin pajişti. depurativ. Se înlătură părţile aeriene. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. . Tulpină erectă. Planta creşte pe terenuri părăsite. pe lângă garduri. cenuşiu-verde sau albăstruie. carotenoide.Descriere.inulină).

Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. PLĂMÂNĂRICĂ .

ramificat. cilindrice. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. catar bronşic. expectoraţii cu sânge. pe timp frumos. lung peţiolate. întrebuinţări. vitamina C. după ce s-a ridicat roua. Creşte în locuri umbrite. răguşeală. maluri umbroase ale pâraielor. Organul utilizat. . margini de păduri. tuse. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. ulcer gastric şi duodenal. apoi violet-albăstrui. laringite.Descriere. cu vârful ascuţit. perenă cu rizom târâtor. neramificate. acid silicic. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. Planta conţine mucilag şi alantoină. diaree. cu peri tari. fâneţe. Plantă ierbacee. rutozidă şi microelemente. alături de saponozide. din care pornesc rădăcini adventive. hemoroizi. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. substanţe tanante. recoltare. Răspândire. la început roşii-purpurii. Flori mici. prin pădurile de foioase. Compoziţie chimică. pe soluri cu umiditate accentuată. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. grupate în cimă scorpiodă. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. Tulpinile erecte.

Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63. PODBAL .PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L.

un principiu amar. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. întrebuinţări. cu margini dinţate. din care cresc frunze rotunde. vivace cu un rizom cărnos. Organul utilizat. în şanţuri. începând din luna aprilie şi până în iunie. inulină. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. Răspândire. pe locuri argiloase şi abrupte. peţiol semicilindric. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. tanin. flavone. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. Creşte prin locuri umede. Plantă ierbacee. . Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. carotenoide. expectorantă şi antiinflamatoare. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. Compoziţie chimică. recoltare. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). văile râurilor.Descriere. comună în întreaga ţară. saponozide. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol.

POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64. POCHIVNIC .

umede. se curăţă de alte impurităţi. Frunze circularreniforme. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. iar în doze mici. După recoltare se rup frunzele brunificate. zaharuri. scvamiforme. în primul rând. care confirmă şi toxicitatea produsului. Preparatele de Asarum se remarcă. recoltare. ascendente. scurt păroase. din care pornesc rădăcini adventive firoase. întrebuinţări. albicios. Planta conţine ulei volatil.Descriere. solitare. Flori întunecat-purpurii. tanin. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. Răspândire. Organul utilizat. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. iar părţile subterane toamna târziu. de obicei hibernante. expectorantă. Creşte în locuri umbrite. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. ramificat. Plantă ierbacee. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. rezine. superficial. lungpeţiolate. pe soluri grele prin pădurile de foioase. . cu miros de piper. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. săruri minerale. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). perenă cu rizom subţire.

PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. corn Familia: Poaceae 65. Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB .

reumatism.Descriere. prevăzută cu noduri. B6. de sprijin. alantoină etc. când boabele se află în faza de lapte. B1. litiază renală. menstre neregulate şi dureroase. femele – ştiuleţi. B2. cu nervura mediană pronunţată. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. Tulpină cilindrică. recoltare. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). litiază biliară. care se culege înainte de maturizarea porumbului. flavonozide. Produsul vegetal conţine vitaminele K. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. luto-nisipoasă. Frunze lanceolate. stigmasterol şi sitisterol. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. Organul utilizat. Preferă soluri cu structură lutoasă. substanţe minerale. anuală cu rădăcini fasciculate. lipide. dispuse altern pe două rânduri. hemoragii. Plantă ierbacee. cistite. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. plină cu măduvă. săruri de potasiu. tulburări de menopauză. Infuzia. întrebuinţări. hidropizie. bine dezvoltate. Răspândire. cernoziomuri levigate. Compoziţie chimică. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. saponozide. C. . La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive.

Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66. PORUMBAR .PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L.

Organul utilizat. Răspândire. alungit-obovate. dealuri pietroase. întrebuinţări. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. cu baza cuneată. apar înaintea frunzelor. Frunze alungit-eliptice. formează desişuri spinoase. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. păşuni. fructele – antociane. ca diaforetic şi depurativ.Descriere. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. şi în tratamentul leucoreei. margini de pădure. albăstruinegricioase. solitare. Frunzele se culeg în luna iulie. acid ascorbic. glucide. taninuri. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. astringent. acoperiţi cu perişori. fâneţe. pe faţa de jos pubescente. . pe margine crenatserate. antidizenteric. Lujeri cenuşii. fructele – la maturizare deplină. comestibile. brumate. florile – la începutul înfloririi. Flori albe. Arbust spinos. Spontan creşte pe coaste însorite. recoltare. Florile conţin flavonozide. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. Compoziţie chimică. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. Fructe – drupe globuloase. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. poiene.

REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67. REVENT .

Flori roz sau roşietice.Descriere. Răspândire. Plantă erbacee. mai lungi decât late. geleurilor. cordiform-palmat-lobate. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. umiditate. după maturizarea seminţelor. adeseori înşirându-se pe o sfoară. deasemenea acizi organici. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. cu faţa superioară aspră. Tulpina cilindrică. recoltare. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. enzime. Frunze bazale mari. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. apoi purgativ. perenă cu rădăcini cărnoase. În doze mai mari. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. Reventul conţine două grupuri de principii active. ulei volatil. reoantracenozide şi reotanoide. . Compoziţie chimică. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. viguroase. Organul utilizat. lumină şi soluri. napiform. apare în anul al doilea. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. dulceţei. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. goală. întrebuinţări. lobii cu 1-2 dinţi. apoi se usucă. ce pornesc dintr-un rizom puternic. primăvara sau toamna.

ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. ROIBĂ . Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.

Frunze lanceolat-eliptice. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Răspândire. Este introdusă în cultură. roşie. albumine. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. pauciflore. întrebuinţări. Se foloseşte. prin vii. flavonozide. iar la interior. . Creşte pe lângă garduri. dispuse câte 4-6 în verticii. în special ca diuretic şi saluretic. se mai conţin acizi organici (citric. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. pielonefrite. palid-galbene. pectine. spasmolitic. perenă. insuficienţa renală. Plantă erbacee. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. prevăzute cu peri mici şi aspri. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. aspri şi retorşi. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. tartric. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. tonic şi emenagog. Compoziţie chimică. Organul utilizat. grupate în cime laxe.Descriere. malic). pe coastele dealurilor. zaharuri. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. Flori mici. recoltare. cu patru muchii. Mai este indicat în cistite.

ROINIŢĂ . Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L.

Compoziţie chimică. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Frunze opuse. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. mucilagii. patrunghiulară. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. Răspândire. taninuri. la subsuoara bracteelor. întrebuinţări. recoltare. lignificat. substanţe amare şi minerale. Organul utilizat. o acţiune carminativă evidentă. cu limbul frunzei de formă ovată. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. erbacee cu rizomul orizontal. de asemenea. acizii oleanolic şi ursolic.Descriere. după ce s-a ridicat roua. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Tulpina ierboasă. Plantă perenă. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. Se va recolta pe timp însorit. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. . Posedă. Pe lângă uleiul volatil. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. colorat în brungălbui. clorogenic. călduros şi fără vânt.

ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. ROSTOPASCĂ . Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.

albăstrii. în partea de sus ramificate. cu dinţi rotunjiţi. flavonoide. vomă. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. pe lângă garduri. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. chiar nisipuri. grupate în umbele simple. Plantă cu rizom brunroşiatic. inferioare peţiolate. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. Frunze alterne. Florile galbene-aprinse. penatsectate. Răspândire. Se usucă fără întârziere. Compoziţia chimică. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. care se recoltează în timpul înfloririi. . de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. cele superioare sesile. în jurul locuinţelor. Tulpini erecte. goale. în partea de sus verzi. saponozide. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. recoltare. acid ascorbic. grădini. întrebuinţări. prin aplicarea latexului în strat gros.Descriere. respiraţie încetinită. papilomatozei laringelui şi intestinelor. iar în partea de jos cu perişori. cea de jos . carotenoide şi acizi organici. Iubeşte soluri uşoare. tufărişuri. Organul utilizat.

SALCÂM GALBEN . Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L.

Organul utilizat. mucilagii. Răspândire. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. Arbore cu scoarţa netedă. Compoziţie chimică. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. glucide. grădini. hemoragii cu diferite cauze. betulinol. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. ramificate. accidente circulatorii. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. de culoare verde-închis. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. în cazuri de fragilitate capilară.Descriere. . recoltare. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. hipertensiune arterială. Fructele se recoltează imature. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. grupate în inflorescenţe piramidale. însă cu foliolele ceva mai mici. alături de pectine. întrebuinţări.

SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. Denumirea rusă: Ива белая (верба. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. SALCIE .

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

Se spală într-un curent de apă. . se mai conţin. antireumatic. Fruct. pentru tratamentul faringitei. din care pornesc rădăcini. puţin sau deloc ramificată. opuse. Plantă erbacee cu rizom cilindric. frumos mirositoare. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. antinevritic. Planta creşte pe locuri nisipoase. a drumurilor. Saponarina se foloseşte ca expectorant. Compoziţie chimică. constând din tremurături. diuretic. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. Flori albe sau roze. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. se scot din pământ cu casmaua. Tulpină erectă. tubulos. uscarea gurii şi gâtului. un derivat flavonic. în strat subţire sau în locuri bine aerisite.Descriere. depurativ. cu suber roşcat. marginea limbului întreagă. târâtor. pitiriasis. Organul utilizat. Extern se administrează în dermatoze. împotriva oxiurilor. în zona de şes şi deal. cantităţi mici de lipide. întrebuinţări. Răspândire. negre. cu caliciu gamosepal. pe marginea râurilor. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. însorite. Constituentul principal este saporubina. ramificat. ulei volatil şi substanţe minerale. Frunze eliptice. pe lângă garduri. Se usucă la soare. recoltare.

SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75. SCLIPEŢI .

turboase. Produsul vegetal de asemenea. Compoziţie chimică. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. pentru tratamentul degerăturilor. Plantă perenă cu rizom scurt. cele tulpinale trilobate. subţiri. curăţă de rădăcini. marginea pădurilor. galbene. prin poieni. saponozide. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. cu 4 petale pe floriferi. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. poate fi folosit.sau cincilobate. Rizomii conţin substanţe tanante. chiar la dizenterie. răşini. Răspândire. neuniform îngroşat. sesile cu stipele mari. în partea de sus ramificate. recoltare. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. . Florile solitare. cu bune rezultate în aplicaţii externe. Tulpini drepte. Organul utilizat. umede. Au mai fost identificate flavonozide. Planta creşte pe soluri calcaroase. ulei volatil. întrebuinţări. Frunzele bazilare sunt tri. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul.Descriere. intestinale. scutură de sol. uretrale). Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. chinic şi elagic. amidon. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. Se sapă. slab păroase. acid galic.

SCORUŞ .SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.

păroase. până sau după îngheţuri. în tratamentul reumatismului. acizi organici.compuse. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. Frunze alterne. Compoziţie chimică. Flori albe.Descriere. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. pectine. cenuşiu-pătată în tinereţe. recoltare. prin luminişuri. glabrii. lucitori. înainte de cădere. Lujeri tomentoşi în tinereţe. cu foliole oblong-lanceolate. păduri rărite. sporadic în câmpie. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. scoarţă netedă. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. întrebuinţări. antituberculos. acute sau obtuze la vârf. vitamina P. recoltate la maturitate. sorbitol. lucioasă. Răspândire. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. calmant al tusei. erecte. marginile acut-serate. Fructele conţin carotenoide. spre bază sesile. imparipenat. acid ascorbic. Organul utilizat. Scoruşul creşte în regiunile de deal. apoi bruni-roşcaţi. substanţe amare şi tanante. toamna. . mai târziu cu ritidom negricios. dispuse în corimbe terminale. prin ruperea ciorchinelor în întregime. se colorează vişiniu.

SCUMPIE . Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77.SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop.

fisuri. Organul utilizat. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben.Descriere. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. zdrobite emană miros de morcov. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. cu baza cuneată. Flori mici. la arsuri. grupate într-o paniculă. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. laringelui. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). ulei volatil. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. . Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Au mai fost identificate flavonozide. cu nervuri puternic proeminente. Compoziţie chimică. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. ulcere. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. faringelui. peţiolate. pe margini întregi. printre arbuşti. recoltare. întrebuinţări.

SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78. SIMINOC .

dar sunt bine dezvoltate. Plantă erbacee. întrebuinţări. adunate în panicul corimbiform. colangitelor. recoltate la începutul înfloririi plantei. mijlocii şi superioare – sesile. Au mai fost identificate vitamina C. caroten. şi ca colicistochinetic. surii. neramificată. microelemente. Răspândire. liniarlanceolate sau alungite. substanţe tanante şi amare. Compoziţie chimică. produsul vegetal reduce greaţa. vărsăturile. vitamina K. recoltare. meteorismul. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. des-foliată. perenă cu tulpină erectă. Utilizat în tratamentul colicistitelor. Frunze alterne cu marginea întreagă. grupate în calatidii globuloase. Planta creşte în regiunea de câmpie. acoperită cu peri mici. surii. hepatitelor. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. cele inferioare lanceolate peţiolate. Flori galbene. Florile de siminoc conţin flavonozide. senzaţia de durere din regiunea ficatului. pe ambele feţe cu peri mici.Descriere. . când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. prin locuri înierbate şi nisipoase. Organul utilizat. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi.

Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. SOC .

Ele au acţiune diuretică. saponozide.Descriere. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. scoarţa verucoasă. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. albă-gălbuie. tanin. Florile mai conţin mucilag. abceselor. Fructele drupe negre. pe rame acoperite cu hârtie. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. furunculelor. Întâlnită la noi prin păduri. rutozidă. cu măduvă spongioasă. acizi organici. Organul utilizat. într-un singur strat. afânate. sudorifică şi emolientă. urme de ulei volatil. recoltare. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. întrebuinţări. Compoziţie chimică. laxativă. . acute. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. cu miros neplăcut. Răspândire. Se usucă la soare puternic. cu florile în sus. Lujeri groşi. extern pentru tratarea arsurilor. bine ventilate. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. bogate în humus. verzui-cenuşii. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. pe lângă garduri. antireumatică şi antinevralgică. lunci şi zăvoaie. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. cenuşiu-verzuie.

Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80. SORBESTREA .SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L.

acid galic şi elagic. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. diaree). grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice.Descriere. Organul utilizat. . Florile mici de culoare roşie-închisă. orizontali. imparipenate. hemoragii uterine. amidon. antiinflamatoare şi antiseptică. gingivite. ulei volatil. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. Produsul conţine substanţe tanante. sesile. saponozide. deasemenea în stomatite. hemoroizi. recoltate toamna după fructificare. erbacee cu rizomi bruni. Planta creşte prin fâneţe umede. Răspândire. pe partea inferioară verzialbăstrii. cu periantul simplu. în partea de sus ramificate. Tulpini cu coaste. Plantă perenă. alte procese inflamatorii. în poiene. Frunzele tulpinale rare. în interior deşerte. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. cu 7-25 foliole alungitovate. Compoziţie chimică. recoltare. erecte. marginea pădurilor. groşi. în strat subţire. substanţe colorante. în poduri cu tablă. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. lung peţiolate. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. printre arbuşti. glabre. hemostatică. lignificaţi. întrebuinţări.

Oregano Familia: Lamiaceae 81.SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. SOVÂRV . Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram.

de la câmpie până în regiunea subalpină. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. uneori roşietică. . reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. antociane. întrebuinţări. stomahică. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Produsul vegetal conţine ulei volatil. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. Organul utilizat. flavone. Se recoltează planta înflorită.Descriere. Florile au culoarea purpurie. marginea pădurilor. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. scurt peţiolate. de formă ovală. acoperită cu peri. tanin. de la punctul de unde începe să se ramifice. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. Frunze opuse. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. sudorifice şi sedative. în locuri bine aerate. Compoziţie chimică. aproape glabre. verde. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). recoltare. rareori albă. tufărişuri. Răspândire. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. Se usucă la umbră. în acid ascorbic. margini de pădure. poieni.

SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. SPORICI (urzicuţă) . Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain.

marginea pădurilor. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. care este un parasimpatometic slab.Descriere. verbenozida. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. recoltate în perioada de înflorire. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. anuală cu tulpina erectă. pe şesuri. mirişti. cele inferioare ovat-triunghiulare. în apropierea izvoarelor. Are şi proprietăţi galactogoge. reunite în spice. cu 4 muchii. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. Organul utilizat. . S-au identificat şi heterozide cardiotonice. rareori albe. Plantă erbacee. cele superioare mai puţin divizate. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. în tratamentul colicilor hepatice. mai rar prin tufărişuri. aproape până la bază simplu-penatsectate. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. ramificată. dealuri pietroase. peţiolate. Frunze opuse. Compoziţie chimică. Răspândire. recoltare. întrebuinţări. în locuri bine aerate. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. renale şi de splină.

STEJAR . Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L.

Răspândire. glabri. creşte în păduri. tare. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. în tratamentul stomatitelor. Stejarul preferă soluri profunde. Produsul se utilizează ca astringent. . inegal separaţi prin sinusuri neregulate. recoltare. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. Organul utilizat. Recoltarea începe primăvara. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. muchiaţi. Arbore foios cu o coroană largă. deasemenea flavonoide. cultivat în parcuri. pretenţios faţă de lumină. pieloase la maturitate. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. calciu oxalic. Scoarţa conţine taninuri mixte. când seva începe să circule intens.Descriere. glabre. bruni-măslinii. Flori unisexuat-monoice. ramuri puternice. Compoziţie chimică. Lujerii viguroşi. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. fertile. mai ales în arsuri. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. hemostatic şi antidiareic. Frunze lobate până la penatfidate. substanţe amare şi pectice. decoctul – în gargarisme. rezistent la geruri. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. întrebuinţări. dispuse în ciorchine.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84. Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. SUNĂTOARE .SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L.

lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. prin fâneţe. în boli ale stomacului. de formă ovală. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Se utilizează în tulburări depresive. acizi cafeic. clorogenic. intestinului şi ficatului. . Tulpina este cilindrică. calcaroase sau silicioase. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Frunze opuse. cu marginea întreagă. Răspândire. glabre. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. tanin. carotenoide. tăieturilor de pădure. recoltare. flavonozide. întrebuinţări. Organul utilizat. Planta conţine antraderivaţi.Descriere. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. la marginea drumurilor şi pădurilor. locuri necultivate. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. precum şi prin vasodilatare. Planta creşte pe locuri destul de uscate. vitamina C. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. sesile. Florile – corimb. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Frunze opuse. Compoziţie chimică. printre dărâmături. . Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. peţiolate. întrebuinţări. Organul utilizat. ulei volatil. caroten. poiene. pe terenuri necultivate. Flori roze. cu peri aspri. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. recoltare. palmat-lobate. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. Răspândire. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. la începutul şi în timpul înfloririi. recoltate pe timp frumos. marginea pădurilor. goală în interior. în 4 muchii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. după ce s-a ridicat roua. perenă cu tulpină erectă. Frunzele mijlocii au 3 crestături.Descriere. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). păroasă pe muchii. pe lângă garduri. vitamina C. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. Plantă erbacee.

TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ . Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.

diverselor traumatisme. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. tanin. recoltare. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. Organul utilizat. .Descriere. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. substanţe minerale. Frunze alterne decurente. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. iar cele groase se despică. perenă cu rizom scurt. gastritelor hiperacide. Răspândire. aspru-păroasă. ramificat. datorită mucilagiului şi alantoinei. Plantă erbacee. îngustate într-un peţiol aripat. cu peţiol aripat. de asemenea s-a izolat alantoină. muchiată la bază. Compoziţie chimică. ramificată. pe marginea apelor stătătoare. tusei de diverse etiologii. Flori roşii-violacee. grupate în cime. Planta creşte pe soluri grele. fâneţe umede. argiloase în şanţuri. negre la exterior şi albe la interior. uneori ca buruiană prin culturi. varicelor deschise. Tulpina erectă. Rădăcinile săpate se spală în apă. din care pornesc rădăcini cărnoase. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. gros. păroase. mucilagii. Decoctul din rădăcini. întrebuinţări.

TEI . Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.TEI Denumirea latină: Tilia cordata L.

pectorale. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. dar şi ca antivirale. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. ascuţite la vârf. În afară de acţiunea emolientă. Arbore cu o coroană deasă. sedative şi sudorifice. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. hipotensive. plăcut mirositoare. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. recoltare. datorată mucilagului. Răspândire. Frunzele sunt lung-peţiolate. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. . întrebuinţări. ale gripei şi răcelii. Organul utilizat. cu o bractee lungă în formă de limbă. rotunde. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. Florile alb-gălbui. Compoziţie chimică. de culoare verde-gălbuie. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. aşezate pe un peduncul comun. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante.Descriere. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. ca antipiretice şi sedative.

TRAISTA CIOBANULUI .TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. Organul utilizat. malic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. marginea drumurilor. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. histamină. tiramină. amine biogene. Plantă anuală. adică la apariţia primelor flori. Florile sunt mici. citric. adânc scobite. Compoziţie chimică. în primele stadii de dezvoltare. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. Răspândire. recoltare. îmbrăcând tulpina cu baza lor. se administrează sub formă de infuzie. colină.Descriere. rutozida. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. acid fumaric. uneori până la nervura principală. fără rădăcină. Planta creşte prin păşuni. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. culturi. întrebuinţări. . uneori formează chiar desişuri. Frunzele bazilare sunt alungite. flavone. având 4 sepale verzi cu dungă albă. acetilcolină. urme de ulei volatil. extract fluid şi uscat. Se culege planta întreagă. nedinţate pe margini. livezi. Frunzele tulpinale sunt rare. în hemoragii uterine. pe lângă ziduri.

TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. TREI FRAŢI PĂTAŢI . Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.

Plantă erbacee. la marginea pădurilor şi drumurilor. laterale – albe. Planta creşte prin poiene. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. expectorant. rar dinţate pe margini. în strat subţire. fâneţe. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. de regulă adânc fidate. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. prin tăierea tulpinilor de la bază. mucilag. anuală. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. vitamina C. Se usucă la umbră. Compoziţie chimică. galbene. pe coastele dealurilor. ulei volatil. în interior cavă. Frunze ovatalungite. După poziţia pe tulpină a frunzelor. după ce se ridică roua. care alături de flavonozide. Răspândire. în tratamentul unor dermatoze. peţiolul are diverse lungimi. stipelate. recoltare. Se utilizează ca diuretic. Organul utilizat. mai rar violetdeschise sau alb.Descriere. . bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. pe timp frumos. cu stipele polimorfe. liziere. tanin. în lunci umede. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. depurativ. întrebuinţări.

TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92. TROSCOT .

compuşi ai acidului silicic. Frunze alterne. pe malurile râurilor. Flori axilare verzui sau roşietice. Se înlătură partea de jos a tulpinii. Tulpină târâtoare. Rădăcină pivotantă. scurt peţiolate până la sesile. de la câmpie până în etajul subalpin. marginea drumurilor. vitaminele C şi K. adeseori printre pietrele de pavaj. Răspândire. recoltare. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor.Descriere. săruri minerale. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. recoltate în timpul înfloririi. caroten. Compoziţie chimică. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. pe terenuri virane. glabră. rar ascendentă sau erectă. care este lignificată şi lipsită de frunze. Organul utilizat. ramificată. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. Plantă erbacee. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. fusiformă. substanţe tanante. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. mucilagii. anuală. . întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. plane. scurtpedunculate. eliptice sau lanceolate.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. URZICĂ . Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.

hemostatice. recoltare. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. deasemenea glucide. Florile sunt de culoare verzuie. carotenoide. întrebuinţări. Atunci. acoperite cu frunze opuse.Descriere. Frunzele conţin vitaminele C. în locuri cultivate şi necultivate. în şanţuri pe lângă drumuri. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. iar cu dreapta se strujesc frunzele. Tulpini drepte. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. clorofilă. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. lung şi ramificat. acid pantotenic. cu 4 muchii. Urzica creşte pretutindeni. se coseşte. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. când planta creşte în masă. antidiabetice. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. . dinţate pe margini. Organul utilizat. B2. prinse de tulpină printrun peţiol lung. diuretice şi colagoge. Compoziţie chimică. Imediat după cosire. la vârf ascuţite. K. săruri minerale. frunzele se separă de tulpini. pe marginea apelor. Răspândire. de culoare albicioasă. cilindric. La bază frunzele sunt cordate.

VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96. VERIGAR .

recoltate la maturitate. recoltare. ce se exfoliază în inele. Fructe. Arbust cu scoarţă brună. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. pectine. frangula-emodolul. mici. Răspândire. deasemenea zaharuri. Flori verzi-gălbui. . în lunci umede. aspră. pe margini crenatserate. derivaţi de kemferol. Decoctul. negre cu gust dulceag-amărui. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. Compoziţie chimică. cvercetol şi ramnetol. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. Organul utilizat. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). Fructele conţin antraderivaţi.Descriere. Lujerii cenuşii. Sămânţă ovoidală. siropul. poligame. ramnoxantozida (frangulozidă). lemn cu alburn gălbui. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. greu. printre arbuşti. tare. cu nervuri ascuţite. durament roşcat. întrebuinţări. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. frecvent terminaţi cu un ghimpe. eliptice. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. drupe sferice. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. glabre. Frunze opuse. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Se mai conţin flavonozide.

Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. VETRICE .

Planta creşte în zona de şes şi deal. Tulpină erectă. grupate în calatidii. rădăcini adventive. emenagoge. . Flori galbeneportocalii. garduri. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. glabre. Conţine ulei volatil. penat-sectate. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Datorită prezenţei tuionei. o sesquiterpenă amară. Răspândire. adânc-serate. cele inferioare lung-peţiolate. flavone. Compoziţie chimică. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave.Descriere. Plantă erbacee. Organul utilizat. glabră. locuri necultivate. excitante ale funcţiilor digestive. cu rizom noduros. pe ogoare. superioare scurt-peţiolate. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. în fâneţe. infuzia. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. deasemenea. Frunze alterne. cilindrică. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. malurile râurilor. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. întrebuinţări. lunci mai uscate. acid cafeic. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. perenă. recoltare. pe lângă drumuri.

VÂSC .VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.

fără peţiol. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. Compoziţie chimică. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. Răspândire. trandafir. salcâm şi plop. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. aritmie şi tahicardie. pieloase. şi un principiu toxic respirator.Descriere. Frunzele opuse. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. ramificate de mai multe ori. cilindrice şi groase. dar toxic pentru inimă. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. . deoarece produsul este foarte toxic. întrebuinţări. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. străbătute de 5-6 nervuri paralele. frasin. apoi pe brad. tei. arţar. mesteacăn. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. sunt cele care cresc pe măr şi păr. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. groase. recoltare. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. Organul utilizat. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă.

VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ . Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.

mici (4-6 mm). grupate în cime laxe. ameţeli. substanţe minerale. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. caliciu redus la o margine îngustă. În doze mari este toxică. sesile. suficient de umede. întrebuinţări. ulei volatil. înalte de 15-25 cm. ulei gras. corolă gamopetală. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. infundibuliformă. sunt dispuse verticilat. Flori albe. substanţe amare. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. recoltare. Răspândire. rizom orizontal. Organul utilizat. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. glabre. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. verde. glabre. perenă. Plantă erbacee. . recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. pe soluri fertile. tanin. lung.Descriere. afânate. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. ramificat. cu 4 lacinii. Compoziţie chimică. subţire. acid nicotinic. Frunze lanceolat-eliptice. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. uninerve.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. VOLBURĂ . Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. volubilă. recoltare. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. în formă de pâlnii. arsuri. întrebuinţări. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. ca colici sau vomismente. vitamina C. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. Flori albe sau slab roze. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. Tinctura are proprietăţi laxative. substanţe tanante şi minerale. Ele sunt plăcut mirositoare. grădini. lung pedunculate. . câmpuri. furuncule. pe lângă drumuri. perenă. hastate sau sagitate. axilare. abundent. se scutură de pământ.Descriere. are un rizom lung. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. provoacă un scaun unic. locuri necultivate. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. Compoziţie chimică. solitare. Plantă erbacee. Organul utilizat. neînsoţit de fenomene secundare. Răspândire. În uz extern pentru vindecarea de răni. cu urechi mici la bază.

ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101.

vitamine din grupul B. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. umede. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. dar ele sunt mai aromate. . recoltare. Răspândire. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. substanţe tanante. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. acizi organici. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. care poartă muguri florali. mai acre ca la cea cultivată. sol bogat. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. recoltate pe timp uscat. Organul utilizat.Descriere. după ce s-a luat roua. caroten. Se produce sirop de zmeură. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. În al doilea an ei se lignifică. Arbust ramificat ghimpos. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. C. Florile albeverzui. Frunze alterne. Fructele de zmeur conţin oze. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. Compoziţie chimică. acoperiţi cu ghimpi subţiri. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. antociane. imparipenate cu foliole ovate. întrebuinţări.

. 2. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint.) Takht. Arin alb .Jurinea stoechadifolia (Bieb. Rinderă umbelată . 8.Alnus glutinosa (L.Doronicum hungaricum Reichenb. Hodolean ţăţăresc .et Kit. Fil. Cărpiniţă .Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. 4.Carpinus orientalis Mill.) Bunge Familia Brassicaceae 11. Familia Betulaceae 7. Bip. Colţişor glandulos . Familia Berberidaceae 6.Rindera umbellata ( Waldst.Crambe tataria Sebeok 12. Iurinee lavandifolie .) Gaertn. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Arin negru .Alnus incana (L.et Kit. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Familia Boraginaceae 10. 3. Albăstrea thirke .) DC 5. Iarba-ciutei .Centaurea thirkei Sch.) Moench 9.Dentaria glandulosa Waldst.

Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Volbură lineată . Studeniţă rigidă . Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess).Astragalus dasyanthus Pall. 16. Urechelniţă .Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Lopăţea . Familia Cistaceae 22.et C. Lehm. 14. Lunaria annua L.Helianthemum canum (L. . Familia Fabaceae 26.Euonymus nana Bieb.Eremogone rigida (Bieb. Andrz.Convolvulus lineatus L.) Fenzl. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall.Dentaria quinquefolia Bieb.) Fenzl. . Zăvăcustă . B. 19.) Hornem Familia Convolvulaceae 23.osului . Familia Caryophyllaceae 17. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. ex Adams Familia Celastraceae 21. Iarba. Familia Crassulaceae 25. Colţişor pentafoliat . 24.Lunaria rediviva L.ex DC. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb.) Bess 20. Vonicer pitic .Panazburătorului 15.13. 18.

27. 39.et Kit. Familia Monotropaceae 34. . Mălin comun .Trifolium pannonicum Jacq. Familia Rosaceae 41. 33. Familia Lamiaceae 32. 40. Coşaci pubiflor . 30. Dediţel mare .Verigariu . Grozamă .Hepatica nobilis Mill.Astragalus pubiflorus DC.Melittis sarmatica Klok. 31. Popâlnic . Dumbravnic . Trifoi panonian . Mirgău pitulat . Familia Ranunculaceae 38. 28.Delphinium fissum Waldst. Bujor-de-pădure .)Gams. Nufăr alb . Păducel pentagin . Coronişte elegantă . Drobişor tetramuchiat .Pulsatilla grandis Wend. Nemţişor fisurat .Paeonia peregrina Mill.Scutellaria supina L.Genista tetragona Bess.Crataegus pentagyna Waldst.Genistella sagittalis (L. Familia Rhamnaceae 37.Padus avium Mill. 29.Nymphaea alba L. Sugătoare .Coronilla elegans Panc.Rhamnus tinctoria Waldst. 42.et Kit. Familia Paeoniaceae 36.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35.et Kit.

Dictamnus gymnostylis Stev.Sorbus domestica L. 53. Familia Alliaceae 51.43. Ghiocel plicat . Tulichină . Ghiocel elvez . Degetar lânos .dobrogea . Familia Vitaceae 50. Familia Trapaceae 49.de. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52. Familia Thymelaeaceae 48. Familia Scrophulariaceae 46.Trapa natans L.Galanthus nivalis L. Familia Rutaceae 45. 56.Pyrus elaeagrifolia Pall.Scopolia carniolica Jacq. Ghiocel bogat .Gmel. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst. Ghiocel nival . Familia Solanaceae 47. 44. Scoruş . Păr. Frăsinel gimnostil .Galanthus elwesii Hook.Leucojum aestivum L. Viţă-de-pădure .VItis sylvestris C. fil.Daphne mezereum L.Galanthus plicatus Bieb. .C. Cornaci . 54. 55. Mutulică .Digitalis lanata Ehrh.et Kit.

67.Iris pontica Zapal.) Druce .Colchicum triphyllum G. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. 66. 61. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60.) F. Brânduşă trifilă . Familia Iridaceae 62.Gladiolus imbricatus L. Fil. Familia Liliaceae 64. Stânjenel pontic . Et Schult.Colchicum fominii Bordz. Kunze Familia Orchidaceae 68. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.Fritillaria meleagroides. Brânduşă fomin . Patrin ex Schult. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L.) Spreng. Familia Melanthiaceae 65. Luşca ambiguă . Lalea pestriţă . Săbiuţă imbricată .Familia Cyperaceae 57.Ornithogalum amphibolum Zahar.W. 63.

Poroinic-de-mai . Alexeenko 80. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. Poroinic purpuriu .) Trin. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. 76.Chrysopogon gryllus (L. Mlăştiniţă purpurie . Untul-vacii . Poroinic palustru .F. 77.Dactylorhiza majalis (Reichenb.Epipactis palustris (L.Sesleria heufleriana Schur.Orchis morio L.) P. Firuţă diversicoloră . Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.69.Orchis purpurea Huds. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L.) Rich. 79. 71.Poa versicolor Bess.Epipactis purpurata Smith 75. Hunt et Summerhayes 73.Ephedra distachya L. Seslerie heufler . Mlăştiniţă palustră . Cârcel . Familia Poaceae 78. Familia Orchidaceae 72.Orchis palustris Jacq.) Crantz 74.) Fritsch 70. 81. . Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. Sadină .

Athyrium filix-femina (L. Peştişoară . Ferigă cartuziană . Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.) H.) Roth 85.) Roth Familia Ophioglossaceae 89.) All. Ferigă palustră .Phyllitis scolopendrium (L. Familia Thelypteridaceae 91. Familia Dryopteridaceae 87.Thelypteris palustris Schott . 86. Familia Salviniaceae 90. Familia Athyriaceae 84.Salvinia natans(L.) Newm. Spinarea-lupului .Dryopteris carthusiana (Vill. Limba-şarpelui .) Newn. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.) Newm. Năvalnic . Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.P.Fuchs 88.Ophioglossum vulgatum L.

Ardei – Capsicum annuum L.) Elliot 9. 20. 8. 22. Brusture – Arctium lappa L. 5. 3. 16. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 6. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Corn – Cornus mas L. 19. Arin – Alnus incana Moanch. Albăstrele – Centaurea cyanus L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. 7. 13. 23. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. 12. Angelică – Angelica arhangelica L. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 11.CUPRINS 1. 17. 24. Coacăz – Ribes nigrum L. 2. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. Ciuboţica cucului – Primula veris L. . 10. Alun – Corylus avellana L. 14. Cerenţel – Geum urbanum L. 4. 15. Cicoare – Cichorium intybus L. 21. 18. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L.

) 50. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. Ienupăr – Juniperus communis L. 38. 42.. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. 34. Hamei . Dentiţă – Bidens tripartita L. 26. Leurdă – Allium ursinum L. Drăcilă – Berberis vulgaris L. 40. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 47. (B. Iarbă roşie . 49. 32.) 48. 46. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. 30. (Matricaria chamomilla L. Gălbenele – Calendula officinalis L. Mesteacăn – Betula pendula Roth. Izmă bună – Mentha piperita L. 27. 41. 37. Mălin – Padus avium Mill. 28. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Meyt 35. 29. 39.25. . 44. Iarbă mare – Inula helenium L.Humulus lupulus L. Iederă . Muşeţel – Chamomilla recutita L. 33. Feciorică – Herniaria glabra L. Mur – Rubus caesius L. 36. Măceş – Rosa canina L.Hedera helix L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L.verrucosa Ehrh. 43. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. 31. Frag – Fragaria vesca L. Mărar – Anethum graveolens L. 45. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L.Polygonum persicaria L.

74. 52. Roibă – Rubia tinctorum L. 73. Sclipeţi – Potentilla erecta L. Scoruş – Sorbus aucuparia L. 70. Obligeană – Acorus calamus L. 56. 69. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Porumbar – Prunus spinosa L. 59. Pir – Agropyron repens P. 54. 63. Rostopască – Chelidonium majus L. 64. (Elytrigia repens (L. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Pochivnic – Asarum europaeum L. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. Porumb – Zea mays L. Roiniţă – Melissa officinalis L. Nalbă mare – Althaea officinalis L.B. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 65.51. Odolean – Valeriana officinalis L. 75. Pătlagină – Plantago major L. 67. Salcie – Salix alba L. Salvie – Salvia officinalis L. Revent – Rheum palmatum L. 57. 58. 71. 61. Salcâm galben – Sophora japonica L. 66. Negrilică – Nigella sativa L. . 55. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. 72. 53. 68.) Nevski ) 62. Podbal – Tussilago farfara L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 76.

Vetrice – Tanacetum vulgare L. Vâsc – Viscum album L. 91. Sovârv – Origanum vulgare L. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. Stejar – Quercus robur L. Troscot – Polygonum aviculare L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. 82. 90. 88. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. 101. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. 86. . 100. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech.77. 83. Zmeur – Rubus idaeus L. Ştevie – Rumex confertus Willd. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. 87. 99. 98. Sporici – Verbena officinalis L. 96. Vinariţă – Asperula odorata L. 85. 93. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 94.Volbură – Convolvulus arvensis L. Soc – Sambucus nigra L. 80. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. Urzică – Urtica dioica L. Tei – Tilia cordata L. 95. 97. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Verigar – Rhamnus cathartica L. 92. 84. 89. Sulfină – Melilotus officinalis L. 81. 78.

Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. 022 577930. . MD-2001.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. Bulgară 33/1. tel. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Chişinău. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA).