Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri.cnfa. recoltare. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. MD-2001. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific).md . prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. 022 577930.cnfa. Chişinău. Bulgară 33/1. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. Beneficiarii PDBA includ micii producători. www. şi afaceri agricole rurale. . precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. tel.org). vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii.

carte. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. Pe terenurile cu expoziţie sudică. · expoziţia şi lumina. diapozitive. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. · condiţiile de sol. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. · altitudinea influenţează puternic . În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. cu ierbarul. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an.

Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. Aceste organe se formează toamna. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. ciupindu-se mugurii de . în funcţie de forma lor. hârleţ. După aceasta ele se scutură bine de pământ. plug. rizomilor. mugurii plesnesc şi se alungesc. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. furcă). Recoltarea mugurilor foliari. se înlătură părţile necorespunzătoare. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. în mod diferenţiat. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă.momentul optim de recoltare. unele numai prin spălare. Ei se culeg numai cu mâna. La şes.

adică în boboc (salcâmul japonez). mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. are loc primăvara. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. Recoltarea frunzelor. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. albăstrele). deşi. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. cât şi în timpul înfloririi (tei. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. pătlagină. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. zmeur). însă în nici un caz mai târziu. În general. iar celelalte pe vreme cu soare. afin).pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. adică după ce floarea s-a trecut. ea variază însă de la specie la specie. muşeţel. în general. De asemenea. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor .

Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. iar în . când plantele au crescut prea înalte. în cazul fructelor cărnoase (afin. se recoltează întregi. împreună cu ramurile. cu ajutorul secerii. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. ienupăr). cu piepteni speciali. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm.. soc. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. sepale etc. adică cu petale. iar cele uscate înainte de deschiderea lor.este în jurul prânzului. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. cu foarfeca. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. în general. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. în buchete. Florile. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. astfel. pe vreme uscată şi de obicei însorită. lipsită de ramuri cu frunze. albăstrele). Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. când seminţele sunt deplin dezvoltate.

cazul când fructele. care prezintă crăpături şi îngroşări. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. pe de o parte. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. care le conţin sunt dehiscente. iar. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. pe de altă parte. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. după cum am precizat mai sus. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. înainte de desfacerea lor spontană. Recoltarea scoarţei. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. deoarece. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. organele ce conţin uleiuri volatile. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . Cu vârful briceagului. înnegrite şi cu resturi de lemn. cu excepţia. fără umiditate şi cu soare. cele cu muşchi sau alge. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze.

exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. bucăţile de pământ. Uscarea produselor vegetale. praful. pietricelele. Astfel.corpurile străine minerale sunt nisipul. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . paie etc. de pătlagină şi de graminee. care pot fi: .străine organice şi minerale. fragmente de nuiele. la frunzele de afin..corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. Corpurile străine organice. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. Astfel. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. resturile de tulpini. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. rogojini. .organele (părţile) de plantă . De asemenea. constituie impurităţi. . precum şi a impurităţilor.

fiind utilizată numai pentru anumite părţi . şi anume: naturală. Uscarea la soare. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. . Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă.folosite. şi artificială. la soare sau la umbră. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. textura şi conţinutul în apă al acestora. Ea începe în momentul recoltării plantei. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC.

rizomi. şuri. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. şi în special se vor crea posibilităţi de . În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. văruite. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. magazii. orice încăperi goale. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. şcolilor. fructe sau seminţe. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. etc. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. al căror conţinut este mult mai stabil. reparate etc. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. Pentru evitarea pierderilor atât ramele.ale plantei ca: rădăcini. muguri. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. scoarţe. şoproane. Uscarea la umbră. rogojini sau coli de hârtie. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. curăţite.

produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. rădăcinile).aerisire continuă. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. produsul suferă o serie de modificări. fructele. mai ales la suprafaţă. volumul său scade. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. din care cauză îşi modifică aspectul. . Prin uscare. Uneori. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Uscarea artificială. Datorită pierderii apei. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. seminţele. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. în timp ce frunzele. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. uneori pierzându-şi complet valoarea. Frunzele rămân verzi. florile îşi păstrează culoarea naturală. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere.

sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. unele flori şi chiar unele frunze. greutatea neto şi împreună cu . farmacii etc. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. Operaţia se face manual la flori. depreciindu-se calitativ. site şi anumite mori. aşa cum sunt cerute de industrie. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă.) sau la export. De asemenea. pământul fin şi nisipul. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. pergaminate. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. denumirea produsului vegetal. părţi aeriene. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. frunze. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. rădăcini. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale.

fiind astfel . cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. luna şi anul recoltării. bine aerisite. După ambalare. indiferent de măsurile luate. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. Organele subterane. Conservarea produselor vegetale. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. uscate. după un timp îndelungat. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. scoarţele. numărul partidei. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. denumirea produsului vegetal. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase.ambalajul. De obicei însă. numărul partidei. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. în cazul când nu pot fi expediate imediat. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active.

mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. La fel se procedează şi cu cele aromatice. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. Această bogăţie trebuie însă păstrată. În depozite. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. Sacii. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. . Fără o grijă permanentă. nu este permis să se depoziteze petrol. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. insecte. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate.). întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. benzină. În încăperile depozitului cu produse vegetale. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. baloturile etc. ghiocei. etc.

plop). Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. Atunci când se culeg florile. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. însă îndată ce ele . În cazul muşeţelului. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. Azi. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. Culesul nu trebuie făcut total.lăcrămioare). pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. iar recoltarea lor este interzisă. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească.

deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. florile şi seminţele. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . pericolul de dispariţie este mai mare. omag) şi în general la plantele perene.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. cu atât mai multe. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. În acest caz. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. pericolul dispariţiei lor este mic. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare.

comună. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. Oamenii. . ci să fie bine organizată. cât şi a normativelor corespunzătoare. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale.

Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1. ALBĂSTRELE .ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L.

heterozida centaurina. În florile marginale se conţin antociane. iar cele marginale albastre. Florile ligulate. culese eventual din greşeală. liniare. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat.Descriere. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. Tulpina erectă. Răspândire. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. cu corola regulat tubuloasă. recoltare. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. pietroase. adânc crestate. Organul utilizat. întrebuinţări. Creşte prin locuri uscate. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. cumarine. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. săruri de K. tanin. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. se face înainte de uscare. mucilagii. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. Mg etc. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. Compoziţie chimică. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. muchiată cu frunze alterne. . Florile de pe disc sunt violacee. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Eliminarea florilor centrale.

ALBUMEALĂ . Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L.

Compoziţie chimică. liniar-alungite. Răspândire. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. Frunze alterne.Descriere. arsuri ale pielii. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. rezine. ulei volatil. recoltare. întrebuinţări. flavonozide. Planta conţine caroten. substanţe tanante. cele ligulate – filiforme. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. . Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. pe malurile râurilor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. acoperite cu perişori cenuşii. florile mijlocii sunt tubulare. Extracţiile uleioase. puternic pubescentă. Tulpina de la bază ramificată. Organul utilizat. obţinute din părţi aeriene de albumeală. Inflorescenţa – paneraşe. recoltate în tot timpul înfloririi. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. Creşte în lunci inundabile. ca buruiană în grădini.

ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L.

Descriere. Organul utilizat. Florile mascule în amenţi. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. la marginea pădurilor de fag. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. mai ales pe nervuri. în straturi subţiri. iar florile la înflorire. mărind rezistenţa capilarelor. pe margini inegaldublu-serate. Compoziţie chimică. . Răspândire. Frunzele verzi. cu margini laciniate. recoltare. întrebuinţări. pe soluri calcaroase. pe dos păroase. Uscarea se face la umbră. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. alterne. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Creşte în păduri de câmpie şi deal. fertile. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. afânate. Arbust cu frunze obovate. uneori tubuloasă. Uscarea artificială până la 500C.

ANGELICĂ . Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L.

întrebuinţări. stomahice şi carminative. Se scutură de pământ şi. Compoziţie chimică. cu foliole ovate. Plantă erbacee. stimulente. Răspândire. cilindrică. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. dacă este nevoie. este robustă. substanţe tanante. de culoare galbenăverzuie. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. . Florile sunt grupate în umbele globuloase. oze. fistuloasă. inegal serate. bianuală sau perenă. pe locuri adăpostite şi însorite. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Uscare artificială.Descriere. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. Creşte în apropierea apelor curgătoare. la 35400C. Organul utilizat. recoltare. cu zimţi. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite.

Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. ARDEI .

care nu produc vezicaţii. . nevralgice. de care depinde culoarea fructelor. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. cu tulpină sufructescentă glabră. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. Răspândire. cu marginea întreagă. întrebuinţări. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. lumbago. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. Frunze alterne. acuminate. Flori albe. Compoziţie chimică. localizată în celule secretoare separate. anuală. carotenoide. destul de mari. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Astăzi se cultivă în Europa. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. Gustul iute. ovale. Organul utilizat. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. acid ascorbic etc. Ovar bilocular.Descriere. ramificată. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). recoltare. Plantă ierbacee. de culoare verde închis. cu gust iute sau dulce. arzător este imprimat de capsaicina.

Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. ARIN .

. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. întrebuinţări. Compoziţie chimică. cele feminine fără periant. ovate sau ovat-eliptice. Fructe – nucule cu aripioare. . Arbore cu coroana îngust ovată. ovallanceolate. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. verzi-închise. pe cea inferioară – verzi-mate. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. recoltare. Flori mici. pe partea superioară strălucitoare. Răspândire. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. frunzele tinere sunt foarte lipicioase.Descriere. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. are acţiune antidiareică. Frunze ovale. cu marginea zimţată. Organul utilizat. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. glabre. ovale de culoare brună. grupate în amenţi.

ARMURARIU .ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.

Frunzele sunt mari. uneori.. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului.Descriere. apărând spontan în sudul ţării. Organul utilizat. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. surmenaj intelectual. glabră sau slab tomentoasă. după căderea frunzelor. Fructele mature se recoltează dimineaţa. ciroză hepatică. întrebuinţări. E. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. K. flavonozide. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. anuală sau bienală cu tulpină erectă. La noi se întâlneşte numai în culturi. lipide. histamină. Se usucă. hepatite cronice. vitamine C. . Compoziţie chimică. mucilag. ramificată. spinoase. Fructele sunt achene cu papus. glucide. saponozide. de aceea este indicat în stări de oboseală. prin tăierea antodiilor. ulei volatil. spinoase. cu gust amărui. acizi organici. pe soare. efort prelungit. Plantă erbacee. Răspândire. treieră şi selectează. cu rol benefic în procesele de oxidare. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. de culoare galbenbrună. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. recoltare.

ARONIE .) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.

recoltare. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. peţiolate. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. mai întâi ca decorativă. vitaminele C. Compoziţie chimică. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. PP. cu marginea dinţată. recoltate la maturitate. primăvara verzi-întunecate. Termenul de păstrare până la 2 luni. zaharuri etc. microelemente. întrebuinţări. suculente. E. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. apoi şi medicinală. . Se pot usca. Organul utilizat.Descriere. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. acizi organici. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. substanţe tanante. carotenoide. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme.

BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9. BRUSTUR .

Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. Organul utilizat. depurativă.Descriere. căilor ferate. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. pe lângă garduri. întrebuinţări. . antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. cu o rădăcină puternică. hipoglicemiantă. Se usucă la umbră într-un singur rând. pe marginea drumurilor. cărnoasă. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. brună. Compoziţie chimică. coleretică. ulei volatil. întâlnită pe terenuri necultivate. Tulpina cilindrică. Flori purpurii în calatidii globuloase. zăvoaie inundabile. acid cafeic. păroasă se formează în anul al doilea. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. bienală. Răspândire. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. recoltare. vitamine din complexul B. sudorifică. Uscarea artificială la 35500C. Acţiunea diuretică. Plantă erbacee. lactone etc.

CASTAN .CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10.

terminale. iar cea artificială. cu numeroşi ghimpi. când 50 . Seminţele sunt bogate în amidon. Castanele servesc la extragerea escinei. nisipoase. . Preferă soluri profunde. Florile reunite în panicule compuse. Compoziţie chimică. erecte. flebitelor şi hemoroizilor.30 m. Răspândire. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. Uscarea se face în camere bine ventilate. florile culese în zilele senine. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. lucioşi şi frunze opuse. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. mult ramificat. lung peţiolate. sub 650C. de culoare brună. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. cu un ritidom solzos. recoltare. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. albumine. întrebuinţări. sferică. digitatcompuse. ce se utilizează în tratamentul varicelor. Arbore înalt de 20 . derivaţi cumarinici şi flavonici. ulei gras.Descriere. Castanele conţin saponozide. Organul utilizat. Fructul este o capsulă cărnoasă.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. care se recoltează toamna la completa lor maturitate.

CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11. CĂLIN .

la pornirea în circulaţie a sevei. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. păduri de luncă. prin păduri şi tufărişuri. de asemenea diuretic şi sudorific. fructele – vitaminele C şi P. hipotensiv. Organul utilizat. toamna se colorează în roşu. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. trilobate. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. roşii. tufărişuri de pe malul râurilor. apoi cenuşie. întrebuinţări. reavăn-jilave până la umede.Descriere. acizii clorogenic. Răspândire. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. Creşte pe soluri bogate. Flori albe. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. recoltare. Scoarţa conţine vitaminele K. Fructe. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. . Scoarţa se recoltează primăvara. grupate dens în cime umbeliforme terminale. carotenoide. se usucă artificial la 6080oC. ursolic. pectine. substanţe tanante. cofeic. C. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. caroten. drupe sferice. săruri de K. saponozide triterpenice. glucide. Uscarea se face la soare. după uscare pedunculii se înlătură. rezine. galben-brună. Frunze lat-ovate. Tulpini cu scoarţă netedă. Compoziţie chimică.

CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12. CĂTINĂ .

filtrat şi îndulcit cu zahăr. . Fructele conţin acid ascorbic. B2. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. portocalii. recoltare. carotenoide. Frunze alterne. acid folic. iar cele femele în raceme. Flori galbeneruginii. coaste pietroase. cenuşii-argintii. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Lujerii anuali solzoşi. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. PP. Compoziţie chimică. întregi. Fructe. P. drupe "false". În vederea conservării vitaminei C. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. ulei. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. Sucul apos. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. la o temperatură de 70800 C. Răspândire. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. izlazuri. pe prundişurile din lungul râurilor. pe nisipuri şi pietrişuri. întrebuinţări. scurt peţiolate. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. arsurilor şi în ginecologie. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. vitamine E.Descriere. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. liniar-lanceolate. Organul utilizat. ovoide. existenţi în fructele de cătină.

CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13. CERENŢEL .

După scoatere din pământ se scutură. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. ramificată. acid galic şi elagic. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. Compoziţie chimică. din care îşi iau naştere numeroase radicele. . Organul utilizat. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. păduri şi luminişuri. Se mai conţine heterozida geozida. care.Descriere. Planta conţine substanţe tanante. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. se curăţă de părţile aeriene. rezine. mucilagii. solitare. Răspândire. Flori de culoare galben-aurie. pune în libertate eugenol. prin hidroliză. apoi se usucă. vivace cu un rizom cilindric. Tulpina dreaptă. întrebuinţări. se spală într-un curent puternic de apă. se lasă câteva zile la zvântat. Plantă ierbacee. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel.

CICOARE . Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14.CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L.

secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. substanţe minerale. Se spală într-un curent de apă. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. în poduri cu tablă. cele tulpinale sunt sesile. depurative. tanin. dezvoltânduse abia în anul al doilea. diuretice. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. Florile sunt de culoare albastră-azurie. recoltare. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. . subţire. spiralată. muchiată. Compoziţie chimică. prin pagişti. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Planta este prezentă în câmpie. Tulpina floriferă. deasemenea în obezitate. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. luminişuri. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. Răspândire. ulei volatil. în faneţe. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. în poienele din pădure. cavă în interior şi pubescentă. flavonozide. Organul utilizat. constipaţii cronice. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. colină. principii amare. este verdedeschisă. inulină. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. se usucă la soare.Descriere.

CIMBRIŞOR .CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.

cu ramuri culcate la pământ. în fâneţe de pe dealuri. Frunze mici. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. antispastic şi coleretic. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). Are.Descriere. de formă ovală. Plantă vivace. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. ajungând până în zona muntoasă. rezine. Compoziţie chimică. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. care prind rădăcini. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. pietroase. acizi cafeic şi rozmarinic. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. întrebuinţări. antidiareice. diuretice şi antivirale. în tratamentul tusei şi al gripei. la începutul înfloririi. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. tanin. Creşte pe soluri aride. acid ursolic şi oleanolic. Privite în zare. flavone. nisipoase. recoltare. păroase. opuse. cu expoziţie sudică. de culoare verde-roşiatică. cu marginea întreagă. frunzele prezintă nişte puncte transparente. . îndeosebi în medicina infantilă. ca stomahic. glabre. Răspândire. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Organul utilizat.

CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.

Portugalia. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. România. Organul utilizat. recoltare. extract fluid în tuse. Fructe .nucule elipsoidale. Moldova.Descriere. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. întrebuinţări. ovate sau lanceolate. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Franţa. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. alungit romboidale. Răspândire. iar corola bilabiată şi colorată în roz. acid cafeic. flavonozide. Ungaria. bronşite şi tuse convulsivă. . Caliciul este tubular. un principiu amar. antimicotice şi antihelmintice. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. Bulgaria. Frunze mici. Algeria. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Germania. Compoziţie chimică. Spania. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante.

Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17. CIUBOŢICA CUCULUI .CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L.

Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. zaharuri. . Compoziţie chimică. substanţe tanante. ulei volatil. comună prin pajişti. Organul utilizat. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. păşuni însorite. Uscare artificială la 35 – 400C. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. marginea crenată sau ondulată. poieni. lunci. dese. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. cu suprafaţa reticulată. lung. S-au mai izolat: amidon. întrebuinţări. grupate într-o umbelă simplă. enzime. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. livezi. sub formă de decoct.Descriere. recoltare. ramificate la vârf. vârful obtuz. Plantă erbacee cu rizom cilindric. bine aerisite. subţiri. Se spală într-un curent de apă. Răspândire. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. luminişuri de pădure. flavonozide. săruri minerale. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. fâneţe. Se usucă la umbră într-un singur strat. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. peţiol aripat.

COACĂZ .COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.

Flori verzuiroşcate. Frunze subrotunde. microelemente. negre. bace sferice. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. gust dulceag. . întrebuinţări. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. ateroscleroză. zaharuri. Din fructe se pregătesc specii. Compoziţie chimică. B2. neregulat-dublu-seraţi. Organul utilizat. în afecţiuni hepatobiliare. recoltare. B6. Răspândire. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. gastrite. Fructele conţin vitaminele C. prin păduri şi tufişuri.Descriere. K. negricioase. caroten. Arbust tufos cu rădăcini adventive. Ca produs vegetal se folosesc fructele. siropuri vitaminice. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. acizi organici. dispuse în raceme. nefrite şi pielonefrite. substanţe tanante. din părţile nordice. deasemenea flavonozide. lunci. cu 3-5 lobi triunghiulari. erecte. cordiforme. Fructe. zăvoaie. colite). în regiunile deluroase şi muntoase. Tulpini viguroase. P. recoltate la maturitate.

COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. COADA CALULUI . Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.

Plantă perenă. recoltare. ramificate verticilat.aspre şi tari. prescris ca expectorant în bronşite. Tulpinile sterile apar la începutul verii. în tuberculoza pulmonară. pe timp uscat şi însorit. Cele fertile apar primăvara. pe râpe şi la marginea apelor. pe terenuri nisipoase şi argiloase.tulpinile sterile. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . Compoziţie chimică. erbacee. recoltate vara. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. săruri de siliciu şi potasiu. de culoare brun-deschisă. flavonozide. de culoare verdedeschis. întrebuinţări. fără ramuri. ulei volatil.Descriere. . cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. caroten. ca remineralizant. Organul utilizat. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. Răspândire. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. acizi organici. bolile de rinichi şi vezică. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. substanţe tanante şi amare. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. vitamina C. cu coaste evidente.

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20. COADA ŞORICELULUI .

poiene. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. substanţe anorganice. sunt ramificate. Organul utilizat. recoltare. acoperite cu iarbă. mărind cantitatea bilei. astringent şi aromatic amar. în strat subţire sau în uscătorii. vitamina K.Descriere. şi cele cu internodii scurte. pe marginea ogoarelor. pubescente. Plantă perenă. . glucide. cu internodii lungi. Răspândire. întrebuinţări. iar cele tulpinale mai lungi. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. râpe. cu un număr mare de lacinii. Compoziţie chimică. sectate. Cele bazale sunt mai scurte.dispuse în corimb. care poartă numai frunze. în locuri uscate. în zile senine şi calde. decoct şi specii amare. lanceolate. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. erecte. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. 2-3-penate. tanin. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. care poartă inflorescenţele. Frunze alterne. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. Uscarea se face la umbră. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. Sub formă de infuzie. Se mai conţin flavonozide. Florile albe. păşuni. înalte. din care se dezvoltă stoloni subterani. Datorită achilinei are acţiune coleretică. erbacee cu un rizom lignificat.

Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L. CORN .

Rezistent la ger. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. des formează desişuri cu alţi arbuşti. zăvoaie din zona de deal. secetă. mai târziu glabre. se cultivă. pectine. acoperite cu peri scurţi. Compoziţie chimică. . recoltare. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. Organul utilizat. Ramurile tinere verzi. antidiareică şi antidizenterică. tanin. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. margini de pădure. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Flori galbene grupate în cime umbeliforme.Descriere. Fructele conţin acid ascorbic. Scoarţa. Creşte spontan prin tufişuri. flavonozide şi au acţiune astringentă. iar fructele – la maturizare deplină. Răspândire. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. întrebuinţări. care se deschid înaintea frunzelor. co coaste proeminente.

COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22. COŞACI .

Plantă perenă. desişuri nu formează. compuse. grupate în capitule sferice. amidon. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului.Descriere. insuficienţe cardio-vasculare. Organul utilizat. recoltare. acizi organici. imparipenat-partite. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. . se utilizează la hipertonie. pufoase. Răspândire. săruri minerale. Compoziţie chimică. mucilag. fără tulpini lignificate. sedativă şi diuretică. întrebuinţări. Planta se întâlneşte rar. Frunze alterne. flavonozide. Creşte în poiene. Uscarea se face la umbră. stenocardie. pubescente. Infuzia. cilindric. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. erbacee cu un rizom gros. obţinută din produsul vegetal. roşiatice. în strat subţire sau în uscătorii. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. are acţiune hipotensivă. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. în văile râurilor şi pantele dealurilor. Tulpini erecte. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. Florile galbene. nefrite acute şi cronice. printre arbuşti de stepă. dilată vasele sanguine.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. filiforme. spireozid. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. taninuri. Compoziţie chimică. perenă. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. pajişti umede. noduros din care pornesc rădăcini adventive. . întrebuinţări. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. vanilină. recoltate în timpul înfloririi. glabră. faţa superioară glabră. substanţe minerale. avicularină. Se usucă în strat subţire. de obicei simplă. artificial la temperaturi până la 350C. rizom orizontal.Descriere. închis serate. stipele mari. Tulpină erectă. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. Plantă erbacee. pe margine serate. recoltare. Planta creşte prin zăvoaie. Frunze penate. unghiulară. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. roşcată. Organul utilizat. cea inferioară albpăroasă. flavonoide. ceruri. produsul are acţiune antireumatismală. gaulterozidă etc. Răspândire. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. marginea râurilor. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. şanţuri.

CRUŞIN . Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill.

Organul utilizat. comun la câmpie şi dealuri. lucitoare. de culoare albverzuie. mlaştini. acidul ascorbic. deoarece sunt sărace în principii active. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. întrebuinţări. Au mai fost identificate saponozide. cu marginea întreagă. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Frunze alterne. Planta creşte în păduri de luncă. . Sunt uscate pe cale naturală. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. de formă ovală.Descriere. în compoziţia speciilor depurative. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. Fructe globuloase. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. netede şi lucitoare. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. la început verzi. în funcţie de doză. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. Răspândire. mucilagii. zăvoaie. ascuţite la vârf. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. pe malul apelor. recoltare. Scoarţa este netedă. substanţe amare. precum şi împotriva hemoroizilor. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. apoi de culoare roşie. Flori mici.

Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25. CUCURBEŢICĂ .CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L.

tanin. vii. plăgi greu vindecabile). perenă cu rizom scurt. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. recoltare. nevroze. ventriculate la bază. crânguri. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. poiene. alcaloizi. alantoină. . Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. Tulpină simplă. galben-brun. posedă acţiune purgativă drastică. lung-peţiolate. tufărişuri. pe malurile râurilor. întrebuinţări. substanţe amare. Fructul globulos. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Compoziţie chimică. de la care pleacă rădăcini adventive. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. cu vârf obtuz şi aspect pielos. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. Plantă erbacee. erectă cu noduri. Flori tubuloase. rezine. marginea pădurilor şi drumurilor. Planta conţine acizi aristolochici. Frunze alterne. flavonozide.Descriere. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. cordiforme sau ovattriunghiulare. Organul utilizat. Planta se mai utilizează în anorexie. Planta creşte prin semănături. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. Răspândire. ramificat. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. la supradozare sunt toxici şi iritanţi.

Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L. DENTIŢĂ .

3-5 lobate. flavonozide. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. Fructe – achene turtite. înaltă până la 100 cm. Răspândire. sedative.Descriere. Nu are flori marginale ligulate. recoltare. Plantă ierbacee. râurilor. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. deasă. în zona de margine a lacurilor. Compoziţie chimică. ramificată. substanţe tanante. ulei volatil. anuală cu rădăcină rămuroasă. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. fântâni. recoltate până şi în timpul înfloririi. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. cele interne alungit-ovate. . glabră. sudorifice. peţiol de obicei aripat. finspinoase pe colţuri. uşor laxative. şanţuri umede. substanţe minerale. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. Tulpină erectă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. Frunze opuse. incisserate. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. locuri ruderale umede. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. cu foliole involucrale foliacee. uneori fusiformă. mucilagii. acid ascorbic. Organul utilizat. pe lângă izvoare. slab-păroase sau glabre. gălbui-brunii. glabre. întrebuinţări.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .

Organul utilizat. locuri umbrite. Pe spatele acestor aripioare. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. recoltare. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. tufărişuri. Deoarece. constituie unul din cele mai bune tenifuge. În secţiune. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. sporadică în molidişuri. Plantă ierbacee. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. naturale. vivace cu un rizom gros. Planta creşte în păduri de foioase.Descriere. indigene. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. întrebuinţări. de-a lungul nervurei. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. târâtor. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. Răspândire. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. de culoare verde-închis. . se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. Compoziţie chimică. buruienişuri de depresiune. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. denumite global filicină.

FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. FRAG DE PĂDURE . Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.

orizontal. faţa inferioară scurtpăroasă. recoltare. Flori albe. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. C. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. B1. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. hipotensor. cu pediceli păroşi. cu foliole ovate. Plantă erbacee. Frunze trifoliate. depurativ. perenă cu rizom cilindric. Stolonii supratereşti târâtori. tufărişuri etc. pe dos alipit-păroase. care devine zemos. urme de ulei volatil. pe faţă brun-roşcate. lungacuminate. Fructele ca tonic. fâneţe. aromat. Fruct. reglor hepatic. dispuse în cime. deasemenea la diabet zaharat şi anemii.Descriere. B2 . substanţe tanante. acizi organici. înrădăcinează la noduri. pe margine dinţate. Organul utilizat. zaharuri. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. achenă înfiptă în receptacul. cistitei. săruri minerale. păduri rărite. lungpedunculate. Planta este întâlnită în pajişti. în strat subţire. Uscarea se face la umbră. tipul 5. Răspândire. Planta conţine vitaminele A. flavonozide. întrebuinţări. Fructele se folosesc proaspete. Compoziţie chimică. . Stipele lanceolate. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31. GĂLBENELE .

flavonozide. arsurilor. tanin. Organul utilizat.Descriere. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. ramificată. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. formate din flori ligulate periferice. prin mai toate grădinile. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. acizi organici. recoltare. În paneraşele florale se conţin carotenoide. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. cele inferioare oblanceolate. pubescente sau glabre. . de culoare portocalie. Compoziţie chimică. antiinflamatoare. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. coleretică. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. se rup cu mâna. rotunjite la vârf. Frunze alterne. rănilor. Se usucă în straturi subţiri. tubuloase. întregi. Planta posedă acţiune emenagogă. galbene-portocalii. afânate. înţepăturilor de insecte. Plantă anuală sau bianuală. rezine. sesile. întrebuinţări. degerăturilor. antispastică. Inflorescenţele sunt antodii terminale. cicatrizantă. Se mai conţine acidul ascorbic. substanţe amare. Răspândire. fără codiţe. cu tulpina erectă. şi din flori centrale sterile.

Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. HAMEI .

acid ascorbic. Răspândire. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. alcătuind un con globulos. cordate la bază. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. antispastice. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. crânguri. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. Organul utilizat. recoltare. recoltate când au culoare galben-verzuie.Descriere. cu rizomi târâtori lungi. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. formate din bractee galbenverzui. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. Tulpina volubilă. . întrebuinţări. Planta creşte spontan prin lunci. tonic amare. acizi fenolici. Plantă erbacee. poartă frunze opuse. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. vivace. tocoferoli. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. Fructificaţiile sunt conuri false. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. denumit strobil. cumarine. cu 3-5 lobi dinţaţi. păduri. cu bractee. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. reunite în jurul unui ax central. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. malurile râurilor. Compoziţie chimică.

HOLERĂ (GHIMPE. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. scai) . HOLERĂ (ghimpe.

pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. Răspândire. datorita pubescentei verde albicioasa. . întrebuinţări. ca antitumoral. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. bsitosterol. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. Frunze opuse. pubescentă. recoltare. peţiolate.Descriere. taninuri catehice. recoltate în timpul verii. garduri. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. lung obovate. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. anuală cu rădăcină fusiformă. Organul utilizat. pe lângă drumuri. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Tulpina ramificată. saponine triterpenice. urme de ulei volatil. uneori trilobate. obovate sau ascutit romboidale. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. sialagog şi diuretic. Compozitia chimica. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. în jurul clădirilor părăsite. Plantă erbacee.

HREAN .HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34.

deasemenea se cultivă. enterite. cu frunze mari alungit-ovate. ramificată în partea superioară. Organul utilizat. Uscarea se face la umbră. întrebuinţări. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. recoltare. ulei volatil. diuretic şi stimulent general. groasă.C. alături de glucide. cordate. . săruri minerale.Descriere. stări congestive. numeroase. vivace prin rădăcină pivotantă. aminoacizi. după uscarea frunzelor. sau primăvara devreme. cistite. enzime. erbacee. Planta creşte în locuri umede. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. Tulpina dreaptă. pe lângă garduri şi case de locuit. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). dereglări de ritm cardiac. Hreanul modifică secreţiile bronhice. prin văi. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. vitamine B. Compoziţie chimică. nefrite. Flori mici. În doze mici este eupeptic. în strat subţire sau în uscătorii. grupate în racem. Fructul – siliculă globuloasă. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). stimulează diureza şi exercită. Răspândire. Plantă ruderală. albe.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35. IARBĂ MARE .IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L.

întrebuinţări. având florile ligulate şi tubuloase. în tusea cronică a bătrânilor. catar bronhic. subţiri. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Florile formează capitule mari.Descriere. în regiunea pădurilor de deal. În pământ are un rizom scurt. cărnos. cilindric. saponozide şi terpene. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. sesile. recoltare. Planta creşte prin fâneţe umede. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. galbene. perenă cu o tulpină dreaptă. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. lemnoase şi seci. Plantă erbacee. ovale şi înconjoară tulpina. lung peţiolate. . Compoziţie chimică. Răspândire. livezi. Organul utilizat. se îndepărtează părţile aeriene. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. Frunzele superioare sunt alterne. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. de cel puţin 2-3 ani. păroasă şi ramificată în partea superioară. în lunci. bronşită emfizemică. Acţionează atât ca expectorant. inulină. puternică. pe lângă pâraie. cu marginea dinţată. cât şi ca spasmolitic. se spală într-un curent de apă.

Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36. IARBĂ ROŞIE .IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L.

Planta creşte prin locuri mlăştinoase. rutinozida. poliholozide. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. pâraielor. vitaminele C şi K. .Descriere. grupate în spice axilare şi spice terminale. ulei volatil. Răspândire. lanceolate sau oblonglanceolate. recoltare. Compoziţie chimică. pe marginea râurilor. cvercitina. Tulpină erectă. scurt peţiolate sau sesile. ramificată. Plantă erbacee. Tecile dens îmbracă tulpina. lacurilor. Flori albe sau roşietice. substanţe tanante şi pectinice. acizi organici. anuală. glabre. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. lung-acuminate. glabră. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. întrebuinţări. Frunzele alterne. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. avicularina. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. neglanduloase. recoltate în faza înfloririi. des cu pete brune-roşietice. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Organul utilizat. kempferolul. izocvercitina. din zona dealurilor până în cea subalpină. cu perişori alipiţi de suprafaţă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie.

IEDERĂ .IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.

Se utilizează în bronşite acute şi cronice. deasemenea pe stânci şi ziduri. ulceraţii. micoze şi alte afecţiuni dermice. Compoziţie chimică. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. lipicioase şi persistente. Se cultivă în parcuri. acizi polifenolici. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. caroten. cu 3-5 lobi triunghiulari. iod legat. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). migrene. grădini ca plantă decorativă. în zăvoaie. flavonozide. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini.Descriere. Frunze alterne. deasemenea vitamine din grupul B. . recoltate în faza înfloririi. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. recoltare. Organul utilizat. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. astm bronhic. întrebuinţări. Răspândire. săruri minerale. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. steroli. viguroase. tuse convulsivă. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Liană cu tulpini lignificate. fitoncide. dureri de ficat şi stomac. toxic. Frunzele conţin saponozide triterpenice.

Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38. IENUPĂR .IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L.

Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. Florile mascule au forma unor conuri. Organul utilizat. cu umiditate atmosferică ridicată. pectine. la albuminurie. încă verzi şi care formează producţia anului următor. în rarişti şi margini de păduri. Preferă locuri luminoase. stomahic. întrebuinţări. aerisite. păşuni. Răspândire. globulos. ascuţite la vârf. principiu amar iuniperina. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. poiene. apoi negre-albăstrui. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. . acizi organici. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. care conduc. antireumatic şi sudorific.Descriere. sferic. Arbust cu frunze în formă de ace. recoltare. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. Florile femele au aspectul unor muguri. la început verzui. zahăr invertit. în primă fază. După fecundare. aşezate în verticil câte 3 la un loc. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. Compoziţie chimică. însoţit de răşini. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. Se întrebuinţează ca diuretic.

IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39. IPCĂRIGE .

creşte prin locurile nisipoase. Florile numeroase. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. albe sau slab roz. Rădăcinile se recoltează toamna. aspru. Compoziţie chimică. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). întrebuinţări. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. Se reţin numai rădăcinile. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. recoltare. de la exemplarele de 3-4 ani. . aproape sferice. Organul utilizat. foarte mici. diuretice şi depurative. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. mai lung decât caliciu. lanceolate. întregi. Frunzele sunt dispuse opus. seminţe lentiforme. negre. de-a lungul pâraielor şi râurilor. ascuţite. deasemenea zaharuri. pe lângă garduri şi drumuri. Planta nu suportă terenuri grele. în lizierele pădurilor de pin. Fructul monosperm. Se cultivă ca decorativă în florării. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. lăstarii subterani replasându-se. cantităţi mici de ulei volatil. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). săruri minerale. dispuse în panicul. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. când conţinutul de substanţe active este mai bogat.Descriere.5-2 cm. lucioase. Răspândire.

IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L.

întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. Răspândire. acizii ursolic şi oleanolic. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). flavonozide. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. recoltare. lipide. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. puternic ramificată. ovat-lanceolate până la lanceolate. colagogă şi calmantă. taninuri. colorate în verde închis cu glande oleifere. cu marginea limbului serată. Inflorescenţa este de forma unui spic. Frunze opuse. caroten. compusă din noduri şi internoduri.Descriere. întrebuinţări. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. sitosterol. Compoziţie chimică. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. luto-nisipoase. Tinctura se foloseşte ca analgezic. cu apă freatică la mică adâncime. pe partea superioară netede. Ele se prescriu ca spasmolitic. . mai mult sau mai puţin erectă. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. Organul utilizat. heliofilă. Tulpina patrunghiulară. colagog şi antiemetic. iar pentru extragerea uleiului volatil. conic alungit. gastrică. când plantele sunt înflorite peste 25%.

LEURDĂ . Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L.

vitamina C. tei.Descriere. recoltare. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Răspândire. Planta are miros de usturoi. pe timp uscat. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. fitoncide. stejar. Creşte pe soluri bogate în humus. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. Se conţine ulei volatil. dar încă neidentificat structural. Flori albe. Organul utilizat. întrebuinţări. activează peristaltismul intestinal. grupate în inflorescenţe umbeliforme. după ce se ridică roua. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Compoziţie chimică. săruri minerale. prin păduri umbroase de fag. umede. este vermifug. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. . febrifug. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung.

LEVĂNŢICĂ .LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.

Descriere. un principiu amar. . cumarine. relativ uscate. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. rezine. liniar-lanceolate. permeabile. substanţe pectice. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. semisferică. Frunze opuse. pe ambele feţe păroase. deasemenea tanin. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. cu scoarţa exfoliată. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. Compoziţie chimică. Florile. se folosesc ca stimulent aromatic. Uleiul de levănţică. cele inferioare cenuşii. pubescente. Tulpina. Planta creşte pe soluri afânate. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. mai puţin păroase. formează o tufă aproape globuloasă. acid ursolic. ca atare. întrebuinţări. recoltare. ramificată puternic de la bază. acute. cele superioare cenuşii-verzi. Răspândire. cea bătrână este brună. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. Organul utilizat. ca şi cel de melisă. ca vermifug în medicina tradiţională. stelaţi. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. ca insecticid. cu peri ramificaţi.

Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43. LUMÂNĂRICĂ .LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad.

Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). La noi se întâlneşte peste tot. antimicrobiană. iridoidelor. Creşte prin locuri însorite. antivirală. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. ceea ce îi dă un aspect catifelat. pe terenuri nisipoase şi pietroase. antihistaminică. cilindrică. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. Răspândire. de-a lungul gardurilor. la temperatura de maximum 45oC.Descriere. Întrebuinţări. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. pentru preîntâmpinarea brunificării. Plantă ierbacee. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. f l a v o n o z i d e l o r. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. Uscarea trebuie să se efectueze repede. cu tulpina dreaptă. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. bianuală. diuretică. recoltare. . Organul utilizat. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. antispastică.

MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. MĂCEŞ . Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.

taninuri. provitamina A. cu 2 stipele la baza. Răspândire. săruri de K. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale.Descriere. uleiuri volatile. formate din mai multe foliole ovale. fructele se transportă la locul de uscare. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. la marginea drumurilor şi a pădurilor. K. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. în realitate adevăratele fructe. PP. recoltare. cu 5 sepale. dermatite. Arbust cu ghimpi. de culoare roşie. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. Organul utilizat. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. astringent şi antidiareic. . uneori albe. Fe. Creşte prin tufişuri. întrebuinţări. frunze compuse. deoarece se încing uşor. Flori de culoare roz. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. 5 petale. dextrină. B2 . Ca. Mg. zaharuri. În acest receptacul se află numeroase achene. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. care la maturitate devine cărnos. decubitus. pe dealuri. Siropul. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. acid malic şi citric. scade conţinutul în vitamina C. Compoziţie chimică. dinţate pe margini. Mai târziu. pectine. extractul. iar uleiul – la arsuri.

Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. MĂLIN .

Planta creşte prin păduri de luncă. ca remediu antidiareic. Se rup raceme întregi. rar la câmpie. la bază rotunjite. se socoate. Flori albe. cenuşie-negricioasă. . Răspândire. ulei volatil şi gras. zăvoaie. flavonozide. întrebuinţări. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. Tulpină dreaptă. Fructe. negre. obovate sau oblong-ovate. grupate în raceme. sucul şi geleul din fructe de mălin. recoltate la maturizare deplină. Organul utilizat. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. datorită acţiunii astringente. uşor zbârcite. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. Rădăcina rămuroasă. bruscacuminate. mirositoare. se întrebuinţează. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. acizi organici. Decoctul. Arbust sau arbore cu coroană deasă. Frunze eliptice. recoltare. tufărişuri. Compoziţie chimică. drupe sferice mici. pe margine acut-serate.Descriere. Scoarţa netedă. groase. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte.

Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR .

glabră.Descriere. diachene ovaleliptice. Compoziţie chimică. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. slab . printre cereale. Plantă erbacee anuală. grupate într-o umbelă compusă. Fructe. antispastice şi diuretice. verde. umbeliferona. scopoletina. peţiolate. fistuloasă. întrebuinţări. . PP. Flori mici.ramificată. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. Se utilizează sub formă de apă aromatică. gălbuiverzui. Preparatul Anetinum. Conţin. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. Astăzi cunoscut pe tot globul. Organul utilizat. cafenii. Posedă proprietăţi stomahice. şi ulei gras. recoltare. Tulpină cilindrică. striată. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. carotenoide. Răspândire. cu foliole filiforme. Frunze tripenat-sectate. Caliciu lipsă sau neînsemnat. înaltă până la 160 cm. Rădăcina pivotantă. de asemenea. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. carminative. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. vitaminele C. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. ulei volatil format din limonen şi carvonă.

(B. MESTEACĂN .verrucosa Ehrh.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.

heterozide. crăpându-se la bătrâneţe. în poieni. Compoziţie chimică. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. glabre. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. betulol. Organul utilizat. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. se mai conţin flavonozide. cariofilen. iar primăvara se deschid. atât în păduri de foioase. drumuri. taninuri. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. ascuţite la vârf. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. când sunt lipicioase. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). vitamina C. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. rezine. Infuzia. în formă de romb sau triunghi. întrebuinţări. dinţate pe margini. Răspândire. . în grădini sau parcuri. Creşte peste tot. compuşi triterpenici. iernează sub formă de amenţi. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. cât şi de conifere. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. recoltare.Descriere. pe pante. Frunze alterne.

MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. MUR . Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.

cu gust astringent-acrişor. rezultate din încrucişarea cu alte specii. fructele la maturizare. caroten. . Arbust cu lăstari târâtori. cupru. preferând luminozitatea directă. întrebuinţări. renală şi prin glandele sudoripare. pe cea inferioară tomentoase. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. Fructele. mangan. Creşte pe malurile râurilor. Flori albe. negrealbăstrui. din grupa B. frunzele conţin substanţe tanante. iar rădăcinile toamna târziu. Fructe polidrupe cărnoase. pectine. Organul utilizat. cilindrici. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. pe partea superioară dispers-păroase. Au mai fost identificate zaharuri. pline de seminţe. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. sau primăvara devreme. săruri de potasiu. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. antidiareice. cea ce le conferă proprietăţi astringente. recoltare. grupate în raceme scurte. vitamine C. pe râpele pădurilor. Lăstarii tineri. subţiri.Descriere. Răspândire. Compoziţie chimică. ghimpi scurţi. mici. în tufişuri. globuloase. În grădini întâlnim de obicei specii hibride.

MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L. (Matricaria chamomilla L.) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. MUŞEŢEL .

locuri virane. pe terenuri uscate. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. Preferă locuri însorite. de culoare albă. recoltare. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. au acţiune stomahică şi carminativă. pe lângă drumuri. pe soluri diferite. Proazulenele. reprezentate prin inflorescenţe. Fructul este o achenă mică. inserate altern.din flori tubulare. Organul utilizat. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. Frunze sesile. fitosteroli şi acizi graşi. acid ascorbic. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. bifidat compuse. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. . care sunt substanţe amare. colină. fusiformă. întrebuinţări. de culoare argintie. Răspândire. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. de la cele nisipoase până la cele argiloase. în alte culturi.sau tripenat sectate. Compoziţie chimică. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. bi. Creşte pe ogoare. iar receptaculul . de culoare galbenă-aurie.Descriere. Florile.

NALBĂ DE PĂDURE . Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L.

acizi organici. în tratamentul furunculozei. . Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. dealuri aride. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. Creşte pe terenuri necultivate. neatacate de rugină. întrebuinţări. Produsul vegetal conţine mucilagii. sfeclă. marginea drumurilor. Compoziţie chimică. păroasă.Descriere. Se folosesc frunzele. în momentul deplinei maturaţii. Frunze lung-peţiolate. urme de ulei volatil. şanţuri. Plantă erbacee. ramificată. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. Dacă frunzele sunt sănătoase. în gargarisme. complete sau fără caliciu. recoltare. Răspândire. cu limb rotund până la reniform. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. pe margine neregulat-seraţi. pe lângă garduri. Tulpina erectă sau ascendentă. ele se pot recolta în continuare. taninuri. păros. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. cărnoasă. Organul utilizat. în culturi de cartof. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. bianuală cu rădăcină pivotantă. vitaminele A şi C.

NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51. NALBĂ MARE .

Compoziţie chimică. neîngălbenite şi neatacate de boli. mucilaginos. În prezent se cultivă în multe ţări. având un peţiol lung. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. Organul utilizat. albă până la slab gălbui la interior. Creşte prin locuri umede. În cazul când frunzele sunt sănătoase.Descriere. Spălarea nu este permisă. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. compus din numeroase achene. recoltare. Apare mai rar prin tufişuri. Flori de culoare alb-roz. începând de la vârful plantei. fructul este turtit. Răspândire. întrebuinţări. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. cu gust dulceag. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. datorită căruia este utilizată ca emolient. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. .

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. NEGRILICĂ . Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.

Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. solitare. Răspândire. depresiv şi analgezic. Flori de culoare alb-albăstrui. posedă proprietăţi antispastice. cu numeroase seminţe negre. colici. recoltare. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. Planta se seceră. mari. Nigelona. Creşte ca buruiană în semănături. pubescentă. ramificată. trunchiate. Vegetează bine pe soluri mijlocii. curbate. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. pe locuri părăsite. în vârful tulpinii sau ramurilor. afânate. carminaiv. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. În medicina populară planta este folosită în indigestii.Descriere. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Tulpina cilindrică sau muchiată. întrebuinţări. apoi se treieră. . Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. Organul utilizat. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. leagă în snopi. Fructul este polifoliculă. componentul carbonilic al uleiului volatil. Compoziţie chimică. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină.

Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53. OBLIGEANĂ .OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L.

gros. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. cu limbul întreg. sunt înguste. Plantă perenă. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Compoziţia chimică. cele groase se despică. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . acid ascorbic. roşcate la bază. cilindrică. atât pe malul apelor curgătoare. heterozida amară acorina. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice.Descriere. ascuţit la vârf. tanin. rezine. cu ajutorul unor greble sau furci. Este un bun stomahic. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. bălţi. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. apoi se usucă. Frunzele pornite din rizom. întrebuinţări. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. Răspândire. mlaştini. . Produsul vegetal conţine ulei volatil. erbacee. Organul utilizat. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. cât şi al celor stătătoare. cărnos. Creşte pe lângă iazuri. cu un rizom orizontal. cu teacă. Rizomii se recoltează toamna. recoltare. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. amidon.

Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. ODOLEAN .

recoltare. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. Frunzele tulpinale sunt opuse. întrebuinţări. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. lipide. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. Compoziţie chimică. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. cu suprafaţa brăzdată. Organul utilizat. erbacee cu rizom vertical. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). violacee-roz sau albă. Creşte în locuri umede. glucide. marginea întreagă sau serat dinţată. . Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică.Descriere. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. precum şi în staţiuni mai înalte. flavonozide). Se taie partea aeriană de la colet. Plantă perenă. Răspândire. enzime. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. mai este hipnotic şi antispastic. se curăţă de pământ prin scuturare. apoi se usucă. valepotriaţi. de-a lungul apelor. Tulpini fistuloase.

Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55. OSUL IEPURELUI .OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L.

Se mai conţin onocerina. prin locuri nisipoase. Compoziţie chimică. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. . normalizează scaunul (la constipaţii cronice). recoltare. păroasă. cele inferioare trifoliate. roz cu dungi mai închise. care se deosebeşte prin flori mari. Frunze superioare simple. ramificată.. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. Răspândire. Tulpină lignificată la bază. roze.Descriere. acid citric. dispuse la subsuoara unor bractei. dinţate pe margine. foarte spinoasă. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. întrebuinţări. cenuşie. glandulos-păroase. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. Flori papilonate. cu foliole ovale. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. ulei gras şi volatil. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. grupate în inflorescenţe spiciforme. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. ca remediu diuretic. Organul utilizat. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. substanţe tanante.

Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56. PĂDUCEL .PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall.

pe faţa superioară glabre.Descriere. . Lujeri brun-verzui. pentru tratamentul unui cord hipertonic. Des se cultivă în parcuri. rombic-ovate. glabri. hipotensivă. Fructele sunt globuloase. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. Creşte prin păduri şi tufişuri. fără accesul luminii directe. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. uşor ovale de culoare roşie. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. lucitori. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. alături de care se găsesc vitexina. Frunze alterne. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. Păducelul are activitate cardiovasculară. întrebuinţări. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. acizii clorogenic şi cafeic. cu spini. Organul utilizat. Compoziţie chimică. Florile sunt constituite pe tipul 5. carotenoide. iar fructele se pot usca şi la soare. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. ulei volatil. pe cea inferioară cu smocuri de peri. Flavonozida principală este hiperozida. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. Arbust cu tulpină mult ramificată. recoltare. Răspândire. pe timp uscat. rutozida.

Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57. PĂPĂDIE .PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L.

Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. Organul utilizat. întrebuinţări. cu rizom gros scurt. recoltare. perenă. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. vertical. de culoare galbenă. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. Frunze lanceolate. inulină. în general cu caracter alcoolic. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. inegal invers fidate. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. prin fâneţe. substanţă amară cu structura guaianică. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Plantă erbacee. . Răspândire. carotenoide. care dă naştere unei rădăcini pivotante. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. Se mai conţine ulei gras şi oze. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare.Descriere. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. Compoziţie chimică. la marginea drumurilor etc. locuri necultivate. atenuate în peţiol.

Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. PĂTLAGINĂ MARE .

Flori galbenealbicioase. Plantă erbacee. capsulă ovoidală. artificial la 40-50oC. Fruct. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. fâneţe.Descriere. locuri bătătorite. diaree. traheitelor. laringitelor. . dispuse în rozetă. Organul utilizat. C. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. K. după ce se ridică roua. tanin. Frunzele conţin mucilag. păşuni umede. glabre. astm bronhic. brusc-atenuate în peţiol. întrebuinţări. pe timp uscat. nisipoase. Frunze lat-ovate. stomatitelor. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. de la câmpie până în zona subalpină. acid oleanolic. Răspândire. Se usucă la umbră în strat subţire. flavone. grupate într-un spic. ulceraţiilor. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. vitaminele A. rănilor purulente. Compoziţie chimică. ulcer gastrointestinal. recoltare. astringente. hipertensiune arterială. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. uşor hemostatice. în locuri cultivate şi necultivate. cu trei-şapte nervuri. Creşte la marginea drumurilor. bronşite. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare.

PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. PELIN . Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.

Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. vermifug şi emenagog. cuţitul se întind în straturi subţiri. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. drumuri. este partea componentă a preparatelor stomacale. Compoziţie chimică. Florile formează mici capitule globuloase. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. stomahic. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. Toate florile din capitul sunt tubuloase. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. de culoare gălbuie. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Organul utilizat. peţiolul este mai scurt. pe lângă garduri. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). întrebuinţări. acoperită cu frunze aşezate altern. locuinţe. Răspândire. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. pe măsură ce înaintează pe tulpină.Descriere. . Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. recoltare.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. PIPERUL BĂLŢII . Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.

ovar superior cu 2-3 stiluri. anuală. mucilagii. întrebuinţări. Tecile sunt peliculare. hemoroidale. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. cilindrice. Este folosit şi în ginecologie. . ulei volatil. Tulpină glabră. vezicale.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. Compoziţie chimică. Inflorescenţele spiciforme. în locuri ferite de razele solare directe.şi metroragiilor. la bază îngust cuneiforme. se mai conţin vitaminele C şi K. Frunze alterne. hemoragii gastrice. lanceolate. Planta se taie la înălţimea de 4 . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. roşiatică. acizii organici. ascuţite sau obovate. Organul utilizat. Principiile active de bază sunt flavonozidele. pentru tratamentul meno. roşietice.Descriere. cu 6 (-8) stamine. recoltare. mlaştinilor. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. pe suprafaţă glabre. glabre. Plantă erbacee. lacurilor. pe margine uneori cu perişori subţiri. recoltate în timpul înfloririi. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. sau după raclarea uterului. substanţe tanante şi pectinice. erectă sau ascendentă. Răspândire. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor.

PIR .PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.B. (Elytrigia repens (L.

prin pajişti. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. vitamine din complexul B. Organul utilizat. Pirul conţine polifructozani (triticină. Frunze liniare. mucilag. pe marginea drumurilor. perenă cu rizom lung târâtor. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus.inulină). lung. galben.Descriere. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. carotenoide. Planta creşte pe terenuri părăsite. săruri de potasiu şi fier. Se înlătură părţile aeriene. A. pe lângă garduri. . grădini. Tulpină erectă. verde. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. Răspândire. stolonifer. scăzând presiunea arterială. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. recoltare. cu noduri. depurativ. Flori dispuse în spic compus. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. diaforetic. Compoziţie chimică. întrebuinţări. ca tonic general. Plantă erbacee. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. cenuşiu-verde sau albăstruie.

Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62. PLĂMÂNĂRICĂ .(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L.

neramificate. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. expectoraţii cu sânge. maluri umbroase ale pâraielor. laringite. răguşeală. perenă cu rizom târâtor. vitamina C. lung peţiolate. după ce s-a ridicat roua. cu vârful ascuţit. Planta conţine mucilag şi alantoină. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. rutozidă şi microelemente. ulcer gastric şi duodenal. Creşte în locuri umbrite. din care pornesc rădăcini adventive. prin pădurile de foioase. Flori mici. apoi violet-albăstrui. cilindrice. întrebuinţări. pe soluri cu umiditate accentuată. Răspândire. Tulpinile erecte. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. grupate în cimă scorpiodă. la început roşii-purpurii. Plantă ierbacee. cu peri tari. catar bronşic. fâneţe. recoltare. tuse. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. substanţe tanante. margini de păduri. alături de saponozide. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. hemoroizi. . Compoziţie chimică. ramificat. diaree. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate.Descriere. Organul utilizat. pe timp frumos. acid silicic.

PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63. PODBAL .

Compoziţie chimică. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. carotenoide. pe locuri argiloase şi abrupte. saponozide.Descriere. văile râurilor. recoltare. tanin. din care cresc frunze rotunde. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. un principiu amar. flavone. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. cu margini dinţate. Organul utilizat. peţiol semicilindric. Plantă ierbacee. comună în întreaga ţară. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. Creşte prin locuri umede. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. . Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. expectorantă şi antiinflamatoare. începând din luna aprilie şi până în iunie. întrebuinţări. inulină. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. Răspândire. în şanţuri. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. vivace cu un rizom cărnos.

POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64. POCHIVNIC .

Organul utilizat. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. zaharuri. albicios. Preparatele de Asarum se remarcă. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. săruri minerale. . umede. lungpeţiolate.Descriere. recoltare. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. Frunze circularreniforme. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. solitare. rezine. pe soluri grele prin pădurile de foioase. Răspândire. scurt păroase. de obicei hibernante. se curăţă de alte impurităţi. scvamiforme. Creşte în locuri umbrite. După recoltare se rup frunzele brunificate. tanin. superficial. Plantă ierbacee. iar părţile subterane toamna târziu. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. în primul rând. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. Planta conţine ulei volatil. iar în doze mici. perenă cu rizom subţire. ascendente. care confirmă şi toxicitatea produsului. cu miros de piper. din care pornesc rădăcini adventive firoase. Flori întunecat-purpurii. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). Au mai fost identificate vitaminele C şi B. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. ramificat. expectorantă. întrebuinţări.

PORUMB . Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. corn Familia: Poaceae 65.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L.

bine dezvoltate. B6. care se culege înainte de maturizarea porumbului. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. reumatism. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. B1. flavonozide. dispuse altern pe două rânduri. femele – ştiuleţi. B2. litiază biliară. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). hidropizie. . când boabele se află în faza de lapte. Frunze lanceolate. stigmasterol şi sitisterol. anuală cu rădăcini fasciculate. Răspândire. Preferă soluri cu structură lutoasă. tulburări de menopauză. C. Plantă ierbacee. Infuzia. prevăzută cu noduri. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. cernoziomuri levigate. Produsul vegetal conţine vitaminele K. Compoziţie chimică. Organul utilizat. litiază renală. recoltare. menstre neregulate şi dureroase. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. saponozide. hemoragii. cistite. întrebuinţări. săruri de potasiu. cu nervura mediană pronunţată. de sprijin. alantoină etc. luto-nisipoasă. Tulpină cilindrică. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. substanţe minerale. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. lipide. plină cu măduvă.Descriere.

PORUMBAR .PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.

Frunze alungit-eliptice. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. acid ascorbic. păşuni. pe faţa de jos pubescente. Arbust spinos. fructele – la maturizare deplină. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. taninuri. şi în tratamentul leucoreei. pe margine crenatserate. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. florile – la începutul înfloririi. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. fructele – antociane. apar înaintea frunzelor. întrebuinţări. Florile conţin flavonozide. margini de pădure. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. astringent. Spontan creşte pe coaste însorite. ca diaforetic şi depurativ. comestibile. dealuri pietroase. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. recoltare. Organul utilizat. fâneţe. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. Flori albe. alungit-obovate. Compoziţie chimică. Răspândire. brumate.Descriere. Frunzele se culeg în luna iulie. glucide. cu baza cuneată. Lujeri cenuşii. . albăstruinegricioase. solitare. poiene. antidizenteric. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. acoperiţi cu perişori. Fructe – drupe globuloase. formează desişuri spinoase.

Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67. REVENT .REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L.

recoltare. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. viguroase. lobii cu 1-2 dinţi. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. ulei volatil. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. mai lungi decât late. geleurilor. reoantracenozide şi reotanoide. primăvara sau toamna. deasemenea acizi organici. apoi purgativ. Frunze bazale mari.Descriere. lumină şi soluri. Organul utilizat. ce pornesc dintr-un rizom puternic. enzime. adeseori înşirându-se pe o sfoară. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. după maturizarea seminţelor. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. apoi se usucă. perenă cu rădăcini cărnoase. Reventul conţine două grupuri de principii active. Tulpina cilindrică. Flori roz sau roşietice. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. În doze mai mari. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. Răspândire. umiditate. apare în anul al doilea. . goală. Plantă erbacee. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. cu faţa superioară aspră. napiform. cordiform-palmat-lobate. Compoziţie chimică. dulceţei. întrebuinţări. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ.

Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68. ROIBĂ .ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L.

Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. prevăzute cu peri mici şi aspri. pe coastele dealurilor. dispuse câte 4-6 în verticii.Descriere. Se foloseşte. insuficienţa renală. prin vii. roşie. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. pectine. aspri şi retorşi. în special ca diuretic şi saluretic. cu patru muchii. zaharuri. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Răspândire. . iar la interior. malic). Frunze lanceolat-eliptice. perenă. pielonefrite. Plantă erbacee. Mai este indicat în cistite. pauciflore. recoltare. grupate în cime laxe. tonic şi emenagog. palid-galbene. tartric. albumine. flavonozide. Este introdusă în cultură. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. Creşte pe lângă garduri. spasmolitic. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. se mai conţin acizi organici (citric. întrebuinţări. Flori mici. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile.

Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. ROINIŢĂ .

Plantă perenă. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. recoltare. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. acizii oleanolic şi ursolic. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate.Descriere. lignificat. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. erbacee cu rizomul orizontal. întrebuinţări. de asemenea. Pe lângă uleiul volatil. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. Frunze opuse. după ce s-a ridicat roua. Compoziţie chimică. cu limbul frunzei de formă ovată. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Se va recolta pe timp însorit. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. la subsuoara bracteelor. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. colorat în brungălbui. clorogenic. mucilagii. călduros şi fără vânt. o acţiune carminativă evidentă. Tulpina ierboasă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. Organul utilizat. substanţe amare şi minerale. taninuri. Posedă. Răspândire. patrunghiulară. .

Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70. ROSTOPASCĂ .ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L.

pe lângă garduri. Organul utilizat. cele superioare sesile. saponozide. cu dinţi rotunjiţi. papilomatozei laringelui şi intestinelor. grupate în umbele simple. Plantă cu rizom brunroşiatic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. iar în partea de jos cu perişori.Descriere. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. Frunze alterne. respiraţie încetinită. recoltare. acid ascorbic. în partea de sus ramificate. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. care se recoltează în timpul înfloririi. chiar nisipuri. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. grădini. Iubeşte soluri uşoare. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. întrebuinţări. flavonoide. carotenoide şi acizi organici. prin aplicarea latexului în strat gros. cea de jos . Florile galbene-aprinse. în jurul locuinţelor. Compoziţia chimică. inferioare peţiolate. Se usucă fără întârziere. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. în partea de sus verzi. Răspândire.albăstrii. Tulpini erecte. . penatsectate. tufărişuri. vomă. goale.

Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. SALCÂM GALBEN .

însă cu foliolele ceva mai mici. Organul utilizat. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. . Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. de culoare verde-închis. mucilagii. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Compoziţie chimică. grupate în inflorescenţe piramidale. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. alături de pectine. recoltare. Fructele se recoltează imature. accidente circulatorii. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Arbore cu scoarţa netedă. întrebuinţări. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. hemoragii cu diferite cauze. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor.Descriere. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. în cazuri de fragilitate capilară. hipertensiune arterială. glucide. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. ramificate. Răspândire. grădini. betulinol. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos.

SALCIE .SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. Denumirea rusă: Ива белая (верба. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

Organul utilizat. recoltare.Descriere. Tulpină erectă. pe marginea râurilor. Fruct. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. cantităţi mici de lipide. a drumurilor. depurativ. ramificat. frumos mirositoare. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. Plantă erbacee cu rizom cilindric. cu suber roşcat. Compoziţie chimică. cu caliciu gamosepal. Extern se administrează în dermatoze. antinevritic. Saponarina se foloseşte ca expectorant. puţin sau deloc ramificată. Flori albe sau roze. pitiriasis. marginea limbului întreagă. Răspândire. . întrebuinţări. Se spală într-un curent de apă. împotriva oxiurilor. pentru tratamentul faringitei. negre. însorite. se scot din pământ cu casmaua. se mai conţin. opuse. Se usucă la soare. antireumatic. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. uscarea gurii şi gâtului. Constituentul principal este saporubina. pe lângă garduri. târâtor. un derivat flavonic. tubulos. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. Planta creşte pe locuri nisipoase. în zona de şes şi deal. Frunze eliptice. diuretic. constând din tremurături. ulei volatil şi substanţe minerale. din care pornesc rădăcini.

Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. SCLIPEŢI .

pentru tratamentul degerăturilor. Răspândire. slab păroase. scutură de sol. neuniform îngroşat. turboase. ulei volatil.sau cincilobate. chinic şi elagic. prin poieni. sesile cu stipele mari. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. răşini. galbene. saponozide. în partea de sus ramificate. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. Frunzele bazilare sunt tri. cele tulpinale trilobate. cu 4 petale pe floriferi. intestinale. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. Florile solitare. Planta creşte pe soluri calcaroase. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. Organul utilizat. . Se sapă. Compoziţie chimică. acid galic. Plantă perenă cu rizom scurt. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. întrebuinţări. Rizomii conţin substanţe tanante. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. Produsul vegetal de asemenea. poate fi folosit. amidon. uretrale). Tulpini drepte. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. Au mai fost identificate flavonozide. chiar la dizenterie. recoltare. subţiri. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. curăţă de rădăcini. marginea pădurilor. cu bune rezultate în aplicaţii externe. umede.Descriere.

SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. SCORUŞ . Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.

spre bază sesile. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. lucitori. acid ascorbic. recoltare. înainte de cădere.Descriere. Frunze alterne. glabrii. . vitamina P. Scoruşul creşte în regiunile de deal. antituberculos. sorbitol. Organul utilizat. calmant al tusei. erecte. apoi bruni-roşcaţi. se colorează vişiniu. mai târziu cu ritidom negricios. cenuşiu-pătată în tinereţe. substanţe amare şi tanante. Răspândire. marginile acut-serate. acute sau obtuze la vârf. recoltate la maturitate. lucioasă. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. dispuse în corimbe terminale. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. acizi organici. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. Lujeri tomentoşi în tinereţe. în tratamentul reumatismului. imparipenat. Flori albe. cu foliole oblong-lanceolate. întrebuinţări. prin luminişuri. până sau după îngheţuri. pectine. toamna. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. Compoziţie chimică. sporadic în câmpie. scoarţă netedă. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor.compuse. Fructele conţin carotenoide. păroase. păduri rărite. prin ruperea ciorchinelor în întregime. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol.

Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop.

Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. cu nervuri puternic proeminente. ulcere. Compoziţie chimică. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. laringelui. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. fisuri. recoltare. Organul utilizat. pe margini întregi.Descriere. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. la arsuri. cu baza cuneată. Flori mici. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. ulei volatil. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. . faringelui. zdrobite emană miros de morcov. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. Au mai fost identificate flavonozide. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. Răspândire. printre arbuşti. peţiolate. grupate într-o paniculă.

SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78. SIMINOC .

Organul utilizat. grupate în calatidii globuloase. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. adunate în panicul corimbiform. Florile de siminoc conţin flavonozide. . vărsăturile. vitamina K. acoperită cu peri mici. des-foliată. cele inferioare lanceolate peţiolate. Flori galbene. surii. pe ambele feţe cu peri mici. întrebuinţări. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici.Descriere. perenă cu tulpină erectă. hepatitelor. microelemente. dar sunt bine dezvoltate. mijlocii şi superioare – sesile. neramificată. recoltate la începutul înfloririi plantei. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. meteorismul. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. substanţe tanante şi amare. caroten. colangitelor. Plantă erbacee. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. Răspândire. senzaţia de durere din regiunea ficatului. Au mai fost identificate vitamina C. recoltare. prin locuri înierbate şi nisipoase. Planta creşte în regiunea de câmpie. surii. liniarlanceolate sau alungite. şi ca colicistochinetic. Compoziţie chimică. Frunze alterne cu marginea întreagă. produsul vegetal reduce greaţa. Utilizat în tratamentul colicistitelor.

SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79. SOC .

Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. bine ventilate. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. Răspândire. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. cu măduvă spongioasă. antireumatică şi antinevralgică. lunci şi zăvoaie. cu florile în sus. abceselor. acute. Lujeri groşi. pe rame acoperite cu hârtie. întrebuinţări. sudorifică şi emolientă. Întâlnită la noi prin păduri. Florile mai conţin mucilag. . scoarţa verucoasă. cenuşiu-verzuie. saponozide. pe lângă garduri. rutozidă.Descriere. albă-gălbuie. afânate. tanin. acizi organici. laxativă. urme de ulei volatil. bogate în humus. cu miros neplăcut. într-un singur strat. Compoziţie chimică. recoltare. verzui-cenuşii. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Fructele drupe negre. Organul utilizat. extern pentru tratarea arsurilor. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. Ele au acţiune diuretică. furunculelor. Se usucă la soare puternic.

Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. SORBESTREA .

în poiene. întrebuinţări. în poduri cu tablă. erecte. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. printre arbuşti. în interior deşerte. ulei volatil. cu 7-25 foliole alungitovate. hemoroizi. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile.Descriere. Răspândire. cu periantul simplu. diaree). Produsul conţine substanţe tanante. saponozide. Compoziţie chimică. gingivite. orizontali. deasemenea în stomatite. antiinflamatoare şi antiseptică. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. pe partea inferioară verzialbăstrii. groşi. alte procese inflamatorii. marginea pădurilor. substanţe colorante. . Frunzele tulpinale rare. hemostatică. acid galic şi elagic. Florile mici de culoare roşie-închisă. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. lignificaţi. hemoragii uterine. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. recoltare. lung peţiolate. Tulpini cu coaste. amidon. Planta creşte prin fâneţe umede. Plantă perenă. în strat subţire. în partea de sus ramificate. glabre. imparipenate. erbacee cu rizomi bruni. recoltate toamna după fructificare. Organul utilizat. sesile. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice.

Oregano Familia: Lamiaceae 81.SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. SOVÂRV .

tufărişuri. de formă ovală. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. de la câmpie până în regiunea subalpină. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. aproape glabre. flavone. verde. întrebuinţări. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. stomahică. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. Răspândire. Florile au culoarea purpurie. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. uneori roşietică. scurt peţiolate. sudorifice şi sedative. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. rareori albă. Produsul vegetal conţine ulei volatil. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. în acid ascorbic. Compoziţie chimică. în locuri bine aerate. tanin.Descriere. antociane. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. marginea pădurilor. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. Se usucă la umbră. . margini de pădure. Frunze opuse. de la punctul de unde începe să se ramifice. poieni. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. Se recoltează planta înflorită. acoperită cu peri. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. recoltare.

SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. SPORICI (urzicuţă) .

recoltate în perioada de înflorire. recoltare. Are şi proprietăţi galactogoge. rareori albe. Compoziţie chimică. peţiolate. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. cu 4 muchii. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. renale şi de splină. Răspândire. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Plantă erbacee. mai rar prin tufărişuri. Organul utilizat. cele superioare mai puţin divizate. întrebuinţări. care este un parasimpatometic slab. în locuri bine aerate. dealuri pietroase. verbenozida. reunite în spice. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. cele inferioare ovat-triunghiulare. anuală cu tulpina erectă. . marginea pădurilor. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. ramificată. pe şesuri. mirişti. în tratamentul colicilor hepatice. Frunze opuse. în apropierea izvoarelor.Descriere. aproape până la bază simplu-penatsectate.

STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. STEJAR . Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.

decoctul – în gargarisme. rezistent la geruri. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. calciu oxalic. creşte în păduri.Descriere. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. Compoziţie chimică. fertile. deasemenea flavonoide. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. hemostatic şi antidiareic. bruni-măslinii. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. Organul utilizat. Scoarţa conţine taninuri mixte. . întrebuinţări. tare. ramuri puternice. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. glabri. cultivat în parcuri. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. glabre. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. Recoltarea începe primăvara. dispuse în ciorchine. recoltare. Răspândire. Stejarul preferă soluri profunde. în tratamentul stomatitelor. Lujerii viguroşi. Arbore foios cu o coroană largă. substanţe amare şi pectice. Produsul se utilizează ca astringent. Frunze lobate până la penatfidate. Flori unisexuat-monoice. muchiaţi. mai ales în arsuri. când seva începe să circule intens. pieloase la maturitate. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. pretenţios faţă de lumină.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84. Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. SUNĂTOARE .SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L.

carotenoide. locuri necultivate. tăieturilor de pădure. Compoziţie chimică. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. glabre. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. clorogenic. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. la marginea drumurilor şi pădurilor. calcaroase sau silicioase. în boli ale stomacului. Frunze opuse. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. întrebuinţări. Planta conţine antraderivaţi. Răspândire. flavonozide. Se utilizează în tulburări depresive. intestinului şi ficatului. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. acizi cafeic. vitamina C. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate.Descriere. precum şi prin vasodilatare. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. tanin. recoltare. . Organul utilizat. Planta creşte pe locuri destul de uscate. Florile – corimb. prin fâneţe. cu marginea întreagă. de formă ovală. sesile. Tulpina este cilindrică.

SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L. Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

în 4 muchii. recoltate pe timp frumos. . iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. cu peri aspri. ulei volatil. Organul utilizat. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. printre dărâmături. Frunze opuse. Frunzele mijlocii au 3 crestături. pe terenuri necultivate. caroten.Descriere. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. Plantă erbacee. pe lângă garduri. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. palmat-lobate. vitamina C. păroasă pe muchii. recoltare. perenă cu tulpină erectă. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). Flori roze. goală în interior. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. poiene. Răspândire. după ce s-a ridicat roua. marginea pădurilor. peţiolate. la începutul şi în timpul înfloririi. întrebuinţări. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare.

Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ .

Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. Organul utilizat. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. de asemenea s-a izolat alantoină. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate.Descriere. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. varicelor deschise. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. tanin. ramificată. Plantă erbacee. argiloase în şanţuri. diverselor traumatisme. mucilagii. fâneţe umede. negre la exterior şi albe la interior. tusei de diverse etiologii. din care pornesc rădăcini cărnoase. întrebuinţări. Frunze alterne decurente. ramificat. uneori ca buruiană prin culturi. Flori roşii-violacee. păroase. substanţe minerale. aspru-păroasă. gastritelor hiperacide. datorită mucilagiului şi alantoinei. pe marginea apelor stătătoare. recoltare. gros. Rădăcinile săpate se spală în apă. cu peţiol aripat. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. Compoziţie chimică. . Răspândire. îngustate într-un peţiol aripat. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. Decoctul din rădăcini. grupate în cime. iar cele groase se despică. muchiată la bază. Tulpina erectă. perenă cu rizom scurt. Planta creşte pe soluri grele.

TEI . Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.TEI Denumirea latină: Tilia cordata L.

Răspândire. ale gripei şi răcelii. datorată mucilagului. de culoare verde-gălbuie. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. În afară de acţiunea emolientă. dar şi ca antivirale. Florile alb-gălbui. pectorale. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. Arbore cu o coroană deasă. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. Compoziţie chimică. ascuţite la vârf. ca antipiretice şi sedative. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. cu o bractee lungă în formă de limbă. rotunde. sedative şi sudorifice. . hipotensive. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. Organul utilizat.Descriere. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. întrebuinţări. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. recoltare. Frunzele sunt lung-peţiolate. aşezate pe un peduncul comun. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. plăcut mirositoare. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui.

Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90. TRAISTA CIOBANULUI .TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L.

urme de ulei volatil. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. histamină. Răspândire. pe lângă ziduri. marginea drumurilor. în primele stadii de dezvoltare. adică la apariţia primelor flori. malic. culturi. Frunzele bazilare sunt alungite. Plantă anuală. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. adânc scobite. flavone. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Florile sunt mici. îmbrăcând tulpina cu baza lor. fără rădăcină. amine biogene. colină. . se administrează sub formă de infuzie. recoltare. nedinţate pe margini. acetilcolină. Organul utilizat. Se culege planta întreagă. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. întrebuinţări. Compoziţie chimică. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric.Descriere. uneori formează chiar desişuri. rutozida. Planta creşte prin păşuni. tiramină. uneori până la nervura principală. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. Frunzele tulpinale sunt rare. în hemoragii uterine. acid fumaric. citric. livezi. extract fluid şi uscat. având 4 sepale verzi cu dungă albă. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului.

Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91. TREI FRAŢI PĂTAŢI .TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L.

mucilag. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. Organul utilizat. Răspândire. laterale – albe. Plantă erbacee. anuală. liziere. expectorant. . Frunze ovatalungite. în tratamentul unor dermatoze. în strat subţire. prin tăierea tulpinilor de la bază. vitamina C. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. pe coastele dealurilor. rar dinţate pe margini. în lunci umede. Se utilizează ca diuretic. fâneţe.Descriere. depurativ. Planta creşte prin poiene. care alături de flavonozide. După poziţia pe tulpină a frunzelor. la marginea pădurilor şi drumurilor. de regulă adânc fidate. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. galbene. Se usucă la umbră. stipelate. cu stipele polimorfe. peţiolul are diverse lungimi. în interior cavă. recoltare. pe timp frumos. după ce se ridică roua. mai rar violetdeschise sau alb. tanin. ulei volatil. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. Compoziţie chimică. întrebuinţări. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă.

TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92. TROSCOT .

săruri minerale. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. Flori axilare verzui sau roşietice. recoltare. . scurtpedunculate. Se înlătură partea de jos a tulpinii. recoltate în timpul înfloririi. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. fusiformă. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. glabră. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. vitaminele C şi K. rar ascendentă sau erectă. ramificată. Rădăcină pivotantă. Tulpină târâtoare. Plantă erbacee. Organul utilizat. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. caroten.Descriere. de la câmpie până în etajul subalpin. eliptice sau lanceolate. Compoziţie chimică. adeseori printre pietrele de pavaj. substanţe tanante. care este lignificată şi lipsită de frunze. pe terenuri virane. anuală. marginea drumurilor. pe malurile râurilor. compuşi ai acidului silicic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. scurt peţiolate până la sesile. Frunze alterne. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. mucilagii. întrebuinţări. plane. Răspândire.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L.

iar cu dreapta se strujesc frunzele. când planta creşte în masă. Răspândire. Atunci. lung şi ramificat. se coseşte. clorofilă. cilindric. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. întrebuinţări. Organul utilizat. diuretice şi colagoge. cu 4 muchii. B2. la vârf ascuţite. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. Imediat după cosire. săruri minerale. recoltare. dinţate pe margini. . ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. pe marginea apelor. carotenoide. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. Compoziţie chimică. în locuri cultivate şi necultivate.Descriere. K. deasemenea glucide. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. Urzica creşte pretutindeni. antidiabetice. acid pantotenic. hemostatice. acoperite cu frunze opuse. Frunzele conţin vitaminele C. Florile sunt de culoare verzuie. La bază frunzele sunt cordate. de culoare albicioasă. Tulpini drepte. frunzele se separă de tulpini. prinse de tulpină printrun peţiol lung. în şanţuri pe lângă drumuri. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi.

VERIGAR . Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L.

printre arbuşti. ramnoxantozida (frangulozidă). glabre. întrebuinţări. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. Arbust cu scoarţă brună. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. frecvent terminaţi cu un ghimpe. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. tare. poligame. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Se mai conţin flavonozide. mici. recoltate la maturitate. Lujerii cenuşii. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. deasemenea zaharuri. cvercetol şi ramnetol. drupe sferice. siropul. pectine. . dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. greu. negre cu gust dulceag-amărui. Sămânţă ovoidală. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). în lunci umede. aspră. frangula-emodolul. ce se exfoliază în inele. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Răspândire. cu nervuri ascuţite. pe margini crenatserate.Descriere. Flori verzi-gălbui. derivaţi de kemferol. lemn cu alburn gălbui. Decoctul. Fructe. durament roşcat. recoltare. Fructele conţin antraderivaţi. Frunze opuse. Compoziţie chimică. eliptice. Organul utilizat.

VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. VETRICE . Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.

În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. Flori galbeneportocalii. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. glabră. cilindrică. infuzia. Planta creşte în zona de şes şi deal. locuri necultivate. pe ogoare. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. rădăcini adventive. în fâneţe. cele inferioare lung-peţiolate. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. grupate în calatidii. penat-sectate. Frunze alterne. Plantă erbacee. emenagoge.Descriere. excitante ale funcţiilor digestive. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. perenă. . Organul utilizat. recoltare. Tulpină erectă. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. flavone. glabre. cu rizom noduros. o sesquiterpenă amară. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. deasemenea. lunci mai uscate. întrebuinţări. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. Datorită prezenţei tuionei. Răspândire. acid cafeic. adânc-serate. malurile râurilor. pe lângă drumuri. Conţine ulei volatil. garduri. Compoziţie chimică. superioare scurt-peţiolate. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate.

Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. VÂSC .

trandafir. frasin. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. întrebuinţări. tei. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. groase. sunt cele care cresc pe măr şi păr. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. cilindrice şi groase. pieloase. aritmie şi tahicardie. şi un principiu toxic respirator. dar toxic pentru inimă. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. mesteacăn. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. deoarece produsul este foarte toxic. arţar. Organul utilizat.Descriere. ramificate de mai multe ori. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. străbătute de 5-6 nervuri paralele. Răspândire. recoltare. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. apoi pe brad. Frunzele opuse. salcâm şi plop. fără peţiol. . Compoziţie chimică. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice.

VINĂRIŢĂ .VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.

. În doze mari este toxică. pe soluri fertile. Organul utilizat. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. acid nicotinic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. Plantă erbacee. sunt dispuse verticilat. suficient de umede. substanţe minerale. înalte de 15-25 cm. sesile. tanin. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. infundibuliformă. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Compoziţie chimică. ameţeli. uninerve. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. ulei gras. lung. subţire. substanţe amare. glabre. glabre. ulei volatil. rizom orizontal.Descriere. mici (4-6 mm). întrebuinţări. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. cu 4 lacinii. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. grupate în cime laxe. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. Frunze lanceolat-eliptice. ramificat. Răspândire. Flori albe. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. caliciu redus la o margine îngustă. perenă. recoltare. afânate. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. corolă gamopetală. verde.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100. VOLBURĂ .

Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. furuncule. Ele sunt plăcut mirositoare. vitamina C. are un rizom lung. se scutură de pământ. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. Organul utilizat. ca colici sau vomismente. abundent. solitare. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. recoltare. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. substanţe tanante şi minerale. câmpuri. grădini. Flori albe sau slab roze. perenă. neînsoţit de fenomene secundare. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. în formă de pâlnii. arsuri. cu urechi mici la bază. hastate sau sagitate. Tinctura are proprietăţi laxative. În uz extern pentru vindecarea de răni. volubilă. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. întrebuinţări. Compoziţie chimică. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. Răspândire. Plantă erbacee. lung pedunculate. axilare. locuri necultivate. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. pe lângă drumuri. provoacă un scaun unic.Descriere. .

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. substanţe tanante. Fructele de zmeur conţin oze. Se produce sirop de zmeură. Frunze alterne. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. Compoziţie chimică. după ce s-a luat roua. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. recoltare. imparipenate cu foliole ovate. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. întrebuinţări. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. C. umede. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. În al doilea an ei se lignifică. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. Arbust ramificat ghimpos. dar ele sunt mai aromate. acoperiţi cu ghimpi subţiri. vitamine din grupul B. care poartă muguri florali. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. recoltate pe timp uscat. sol bogat.Descriere. acizi organici. Organul utilizat. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. mai acre ca la cea cultivată. Florile albeverzui. caroten. . Răspândire. antociane. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase.

. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Bip. Arin negru . 2. Cărpiniţă .Centaurea thirkei Sch.Alnus glutinosa (L.) Bunge Familia Brassicaceae 11. Familia Betulaceae 7. Colţişor glandulos . 8. Iurinee lavandifolie .Dentaria glandulosa Waldst.Doronicum hungaricum Reichenb. Hodolean ţăţăresc .) Takht. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC.Jurinea stoechadifolia (Bieb. Iarba-ciutei . Rinderă umbelată . 3.Crambe tataria Sebeok 12.) Gaertn.Rindera umbellata ( Waldst.Alnus incana (L.) Moench 9. Fil.et Kit.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Familia Boraginaceae 10.) DC 5.et Kit.Carpinus orientalis Mill. Albăstrea thirke . 4. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Arin alb . Familia Berberidaceae 6.

Vonicer pitic .Dentaria quinquefolia Bieb. Zăvăcustă . Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. 19.) Fenzl. Lunaria annua L.Lunaria rediviva L.) Hornem Familia Convolvulaceae 23.Panazburătorului 15. Familia Fabaceae 26. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Familia Caryophyllaceae 17.) Bess 20. Iarba. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). . Urechelniţă .et C.13. Volbură lineată . Familia Cistaceae 22.Euonymus nana Bieb. Lopăţea .ex DC.Astragalus dasyanthus Pall.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Colţişor pentafoliat . ex Adams Familia Celastraceae 21.osului .) Fenzl. 18.Eremogone rigida (Bieb. B.Convolvulus lineatus L. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. Familia Crassulaceae 25. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. Studeniţă rigidă . Andrz. 14. 24.Helianthemum canum (L. . 16. Lehm.

Mălin comun . Drobişor tetramuchiat . 28.Astragalus pubiflorus DC. Dediţel mare . Bujor-de-pădure .Crataegus pentagyna Waldst. Familia Lamiaceae 32. Coronişte elegantă . Familia Paeoniaceae 36. Mirgău pitulat .Hepatica nobilis Mill. 33.Rhamnus tinctoria Waldst.Melittis sarmatica Klok.Nymphaea alba L. Coşaci pubiflor .Paeonia peregrina Mill. 40. Grozamă .Padus avium Mill.et Kit.27.Delphinium fissum Waldst. Familia Rhamnaceae 37. 42.Genistella sagittalis (L. 39.Coronilla elegans Panc.Scutellaria supina L.et Kit. Păducel pentagin . Familia Ranunculaceae 38. Sugătoare . Familia Rosaceae 41. Trifoi panonian . 29.Genista tetragona Bess. Nemţişor fisurat . Nufăr alb .Trifolium pannonicum Jacq. 30. . 31.Verigariu .et Kit.Pulsatilla grandis Wend. Familia Monotropaceae 34.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. Popâlnic .)Gams. Dumbravnic .

Scoruş . Familia Thymelaeaceae 48. Tulichină . Familia Scrophulariaceae 46.Galanthus elwesii Hook. Viţă-de-pădure . Familia Vitaceae 50.de.dobrogea . 53.Pyrus elaeagrifolia Pall. Familia Rutaceae 45. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52. Ghiocel bogat . Familia Alliaceae 51. Mutulică . Degetar lânos . Ghiocel nival .et Kit.Trapa natans L.Dictamnus gymnostylis Stev.Galanthus plicatus Bieb.C.Leucojum aestivum L. Ghiocel elvez .Gmel. 56. Ghiocel plicat .VItis sylvestris C. Familia Trapaceae 49. 54. Păr. Familia Solanaceae 47. 44. .Galanthus nivalis L. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.Digitalis lanata Ehrh.43. 55.Sorbus domestica L. Cornaci . fil.Daphne mezereum L.Scopolia carniolica Jacq. Frăsinel gimnostil .

Luşca ambiguă . Familia Liliaceae 64. Familia Iridaceae 62. Lalea pestriţă . 63. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60.Ornithogalum amphibolum Zahar. Stânjenel pontic . Schmidt Familia Hyacinthaceae 59.Colchicum triphyllum G. Brânduşă trifilă . Brânduşă fomin .W. Patrin ex Schult. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Săbiuţă imbricată . Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar. Fil.Colchicum fominii Bordz.) Druce . 61. 67. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl.Fritillaria meleagroides.Iris pontica Zapal. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. Et Schult. Kunze Familia Orchidaceae 68. 66. Familia Melanthiaceae 65.Gladiolus imbricatus L.) F.) Spreng.Familia Cyperaceae 57.

Chrysopogon gryllus (L.) Crantz 74.Epipactis palustris (L. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. Cârcel .) P.Sesleria heufleriana Schur. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. 71. Seslerie heufler .69.) Fritsch 70.Orchis purpurea Huds.Orchis morio L. Poroinic purpuriu . Familia Orchidaceae 72.) Trin. 76. Sadină . Poroinic-de-mai . Hunt et Summerhayes 73.Orchis palustris Jacq. . Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. Familia Poaceae 78. Mlăştiniţă palustră . Firuţă diversicoloră .Epipactis purpurata Smith 75. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. 81.Dactylorhiza majalis (Reichenb. 79.Poa versicolor Bess. Poroinic palustru . Untul-vacii .Ephedra distachya L.F.) Rich. Mlăştiniţă purpurie . 77. Alexeenko 80.

Ophioglossum vulgatum L.Dryopteris carthusiana (Vill.) Newm.) All.P. Familia Salviniaceae 90.Salvinia natans(L. Familia Dryopteridaceae 87.Phyllitis scolopendrium (L. Ferigă palustră . Familia Athyriaceae 84.) Roth 85. Ferigă cartuziană . Familia Thelypteridaceae 91.Athyrium filix-femina (L. Peştişoară . 86. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.) Newm. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm. Spinarea-lupului .PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.) H.) Roth Familia Ophioglossaceae 89. Limba-şarpelui . Năvalnic .) Newn.Thelypteris palustris Schott . Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.Fuchs 88.

Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. 20. 5. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. 14. Cerenţel – Geum urbanum L. Ciuboţica cucului – Primula veris L. Cicoare – Cichorium intybus L. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. 11. 19. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. 24. Arin – Alnus incana Moanch. 3. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. 21. 4. 10. 2. 16. Angelică – Angelica arhangelica L. Corn – Cornus mas L.CUPRINS 1. Ardei – Capsicum annuum L. 22. . 17. Albăstrele – Centaurea cyanus L.) Elliot 9. 7. 15. 18. 12. Coacăz – Ribes nigrum L. 13. 8. Alun – Corylus avellana L. 23. 6. Brusture – Arctium lappa L. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx.

Polygonum persicaria L. Gălbenele – Calendula officinalis L. Iarbă roşie . Drăcilă – Berberis vulgaris L. Dentiţă – Bidens tripartita L. Frag – Fragaria vesca L. 30. . 49. Mărar – Anethum graveolens L. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. 33. 47. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. 29. 36. Izmă bună – Mentha piperita L. Mesteacăn – Betula pendula Roth. Iederă .. 44.) 50. 39. 40. (Matricaria chamomilla L. 46. 42. Muşeţel – Chamomilla recutita L. Leurdă – Allium ursinum L. 41. 38. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. 32. 31.Humulus lupulus L.25. Feciorică – Herniaria glabra L. Meyt 35. 45. 37. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Mur – Rubus caesius L. (B. 26. Ienupăr – Juniperus communis L.Hedera helix L. 43.verrucosa Ehrh. Iarbă mare – Inula helenium L. 27. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. 28.) 48. Măceş – Rosa canina L. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 34. Mălin – Padus avium Mill. Hamei . Ferigă – Dryopteris filix-max L.

Porumb – Zea mays L.B. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Pătlagină – Plantago major L. Sclipeţi – Potentilla erecta L. (Elytrigia repens (L. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. 68.) Nevski ) 62. 54. 69. 55. Salvie – Salvia officinalis L. Roibă – Rubia tinctorum L. 61. Porumbar – Prunus spinosa L. 74. 58. Podbal – Tussilago farfara L. Scoruş – Sorbus aucuparia L. 53. Revent – Rheum palmatum L. 73.51. 56. . 63. Salcâm galben – Sophora japonica L. Salcie – Salix alba L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 52. Negrilică – Nigella sativa L. 71. 65. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 64. Pir – Agropyron repens P. Rostopască – Chelidonium majus L. Odolean – Valeriana officinalis L. 75. Obligeană – Acorus calamus L. Păpădie – Taraxacum officinalis L. 67. 76. 57. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. Roiniţă – Melissa officinalis L. Pochivnic – Asarum europaeum L. 59. 70. 72. 66.

Urzică – Urtica dioica L. 90. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 101. 89. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. Stejar – Quercus robur L. Vâsc – Viscum album L. Soc – Sambucus nigra L. Troscot – Polygonum aviculare L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. 83. Zmeur – Rubus idaeus L. Vinariţă – Asperula odorata L. Sporici – Verbena officinalis L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Ştevie – Rumex confertus Willd. Sovârv – Origanum vulgare L. 82. 91. 99. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Verigar – Rhamnus cathartica L. 100. 78. 80. 97. Tei – Tilia cordata L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. 94. 85. 92. Sulfină – Melilotus officinalis L. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 96. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 98. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. 88. 81. 93.Volbură – Convolvulus arvensis L. 87. 86. 84. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. . 95.77.

Chişinău. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). . Bulgară 33/1. 022 577930. Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. MD-2001. tel.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful