Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

Beneficiarii PDBA includ micii producători. 022 577930. MD-2001. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. www. Bulgară 33/1. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www.md . prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific).cnfa. recoltare. Chişinău. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric.cnfa. tel.org). şi afaceri agricole rurale. .· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA.

plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. cu ierbarul. · altitudinea influenţează puternic . Pe terenurile cu expoziţie sudică. · expoziţia şi lumina. diapozitive. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. carte. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. · condiţiile de sol.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii.

Ei se culeg numai cu mâna. ciupindu-se mugurii de . plug. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung.momentul optim de recoltare. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. în funcţie de forma lor. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. în mod diferenţiat. rizomilor. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. După aceasta ele se scutură bine de pământ. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. furcă). hârleţ. unele numai prin spălare. La şes. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. mugurii plesnesc şi se alungesc. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. Recoltarea mugurilor foliari. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). se înlătură părţile necorespunzătoare. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. Aceste organe se formează toamna. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor.

în general. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. are loc primăvara. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. muşeţel. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. În general. deşi. adică în boboc (salcâmul japonez). În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. ea variază însă de la specie la specie. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. afin). operaţia fiind neeconomică pentru culegători. pătlagină. însă în nici un caz mai târziu. zmeur). nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. adică după ce floarea s-a trecut. cât şi în timpul înfloririi (tei. albăstrele). Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor .pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. De asemenea. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. Recoltarea frunzelor. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. iar celelalte pe vreme cu soare. frunzele se culeg fără peţiol (podbal.

sepale etc. în cazul fructelor cărnoase (afin. albăstrele). se recoltează întregi. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. când seminţele sunt deplin dezvoltate. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. în buchete. adică cu petale. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. împreună cu ramurile. când plantele au crescut prea înalte. astfel. ienupăr). însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. cu foarfeca. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. Florile. iar în . în general. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. soc.. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. cu piepteni speciali. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. pe vreme uscată şi de obicei însorită. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. cu ajutorul secerii. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori.este în jurul prânzului. lipsită de ramuri cu frunze.

care le conţin sunt dehiscente. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. după cum am precizat mai sus. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. care prezintă crăpături şi îngroşări. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. pe de o parte. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. cu excepţia. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. fără umiditate şi cu soare. organele ce conţin uleiuri volatile. iar. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. înainte de desfacerea lor spontană. înnegrite şi cu resturi de lemn. pe de altă parte. deoarece. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. Cu vârful briceagului.cazul când fructele. cele cu muşchi sau alge. Recoltarea scoarţei. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele.

Uscarea produselor vegetale. Astfel.străine organice şi minerale. pietricelele.organele (părţile) de plantă . Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. precum şi a impurităţilor. Corpurile străine organice. la frunzele de afin. care pot fi: . . resturile de tulpini. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. Astfel. bucăţile de pământ.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. fragmente de nuiele. praful. . de pătlagină şi de graminee. rogojini. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie.corpurile străine minerale sunt nisipul. constituie impurităţi. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. De asemenea.. paie etc.

înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. Uscarea la soare.folosite. Ea începe în momentul recoltării plantei.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. şi anume: naturală. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. . ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. la soare sau la umbră. şi artificială. textura şi conţinutul în apă al acestora.

muguri. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. al căror conţinut este mult mai stabil.ale plantei ca: rădăcini. şuri. orice încăperi goale. şoproane. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. etc. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. fructe sau seminţe. scoarţe. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. magazii. rogojini sau coli de hârtie. şi în special se vor crea posibilităţi de . Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. reparate etc. rizomi. Uscarea la umbră. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. şcolilor. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. curăţite. văruite.

Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. rădăcinile). Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Datorită pierderii apei. uneori pierzându-şi complet valoarea. Frunzele rămân verzi. florile îşi păstrează culoarea naturală. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. din care cauză îşi modifică aspectul. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Uneori. . în timp ce frunzele. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. fructele. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. Uscarea artificială. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. seminţele.aerisire continuă. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. produsul suferă o serie de modificări. Prin uscare. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. mai ales la suprafaţă. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. volumul său scade.

Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. pergaminate. site şi anumite mori. Operaţia se face manual la flori. unele flori şi chiar unele frunze. farmacii etc. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. depreciindu-se calitativ. părţi aeriene. greutatea neto şi împreună cu . cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale.) sau la export. aşa cum sunt cerute de industrie. rădăcini. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. frunze. De asemenea.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. pământul fin şi nisipul. denumirea produsului vegetal. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare.

fiind astfel . Organele subterane. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. uscate. în cazul când nu pot fi expediate imediat. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. Conservarea produselor vegetale. numărul partidei. scoarţele. luna şi anul recoltării. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. De obicei însă.ambalajul. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. După ambalare. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. indiferent de măsurile luate. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. bine aerisite. denumirea produsului vegetal. după un timp îndelungat. numărul partidei.

benzină. În depozite. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. Sacii. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. În încăperile depozitului cu produse vegetale. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. La fel se procedează şi cu cele aromatice. . pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. baloturile etc. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. etc. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. ghiocei. nu este permis să se depoziteze petrol.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare.). naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. insecte. Această bogăţie trebuie însă păstrată. Fără o grijă permanentă.

se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. Azi. însă îndată ce ele . Culesul nu trebuie făcut total.lăcrămioare). Atunci când se culeg florile. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. iar recoltarea lor este interzisă. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. plop). Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. În cazul muşeţelului. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii.

pericolul de dispariţie este mai mare. În acest caz. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. pericolul dispariţiei lor este mic. cu atât mai multe. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. omag) şi în general la plantele perene.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. florile şi seminţele.

Oamenii. comună. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. ci să fie bine organizată.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. . a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. cât şi a normativelor corespunzătoare. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării.

ALBĂSTRELE . Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L.

Eliminarea florilor centrale. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. cu corola regulat tubuloasă. Florile de pe disc sunt violacee. heterozida centaurina. muchiată cu frunze alterne. Răspândire. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. recoltare. Compoziţie chimică. mucilagii. . după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. Tulpina erectă.Descriere. adânc crestate. săruri de K. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. tanin. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. Organul utilizat. cumarine. pietroase. În florile marginale se conţin antociane. culese eventual din greşeală. liniare. întrebuinţări. Mg etc. Creşte prin locuri uscate. se face înainte de uscare. Florile ligulate. iar cele marginale albastre. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale.

ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2. ALBUMEALĂ .

obţinute din părţi aeriene de albumeală. cele ligulate – filiforme. întrebuinţări. liniar-alungite. florile mijlocii sunt tubulare. puternic pubescentă. rezine. arsuri ale pielii. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. Extracţiile uleioase. recoltate în tot timpul înfloririi. . Frunze alterne. acoperite cu perişori cenuşii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. flavonozide. substanţe tanante. Creşte în lunci inundabile. recoltare.Descriere. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. Răspândire. ca buruiană în grădini. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Tulpina de la bază ramificată. Organul utilizat. Inflorescenţa – paneraşe. Planta conţine caroten. ulei volatil. Compoziţie chimică. pe malurile râurilor.

ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L.

iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. recoltare. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. afânate. pe soluri calcaroase. alterne. Uscarea artificială până la 500C. pe dos păroase. Uscarea se face la umbră. Organul utilizat. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. Arbust cu frunze obovate. iar florile la înflorire. în straturi subţiri. fertile. Compoziţie chimică. întrebuinţări. mărind rezistenţa capilarelor. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Frunzele verzi. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. Creşte în păduri de câmpie şi deal. Răspândire. mai ales pe nervuri. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. pe margini inegaldublu-serate. cu margini laciniate. uneori tubuloasă.Descriere. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. . Florile mascule în amenţi. la marginea pădurilor de fag.

ANGELICĂ . Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L.

Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. Plantă erbacee. stomahice şi carminative. Organul utilizat. Creşte în apropierea apelor curgătoare. . Se scutură de pământ şi. Florile sunt grupate în umbele globuloase. stimulente. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. inegal serate. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. bianuală sau perenă. pe locuri adăpostite şi însorite. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Uscare artificială. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. recoltare. este robustă. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Răspândire. substanţe tanante. fistuloasă. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. cilindrică. întrebuinţări. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. dacă este nevoie. la 35400C. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. cu zimţi. oze. Compoziţie chimică.Descriere. cu foliole ovate. de culoare galbenăverzuie.

ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. ARDEI . Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.

solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. acid ascorbic etc. de care depinde culoarea fructelor. arzător este imprimat de capsaicina. cu marginea întreagă.Descriere. Organul utilizat. recoltare. întrebuinţări. ramificată. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. destul de mari. ovale. Plantă ierbacee. Gustul iute. de culoare verde închis. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. care nu produc vezicaţii. cu gust iute sau dulce. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. Frunze alterne. Astăzi se cultivă în Europa. Ovar bilocular. lumbago. Răspândire. . Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. Flori albe. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. acuminate. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. anuală. localizată în celule secretoare separate. cu tulpină sufructescentă glabră. nevralgice. Compoziţie chimică. carotenoide.

ARIN .ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.

Descriere. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. întrebuinţări. Flori mici. Compoziţie chimică. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. ovate sau ovat-eliptice. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. Frunze ovale. ovallanceolate. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. cu marginea zimţată.. ovale de culoare brună. Arbore cu coroana îngust ovată. verzi-închise. cele feminine fără periant. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. . Răspândire. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. Fructe – nucule cu aripioare. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. are acţiune antidiareică. grupate în amenţi. glabre. recoltare. pe partea superioară strălucitoare. pe cea inferioară – verzi-mate.

ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. ARMURARIU . Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.

treieră şi selectează. acizi organici. efort prelungit. saponozide. apărând spontan în sudul ţării. anuală sau bienală cu tulpină erectă. ciroză hepatică.. recoltare. mucilag. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. Fructele mature se recoltează dimineaţa. hepatite cronice. surmenaj intelectual. glucide. La noi se întâlneşte numai în culturi. vitamine C. după căderea frunzelor. cu rol benefic în procesele de oxidare. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. pe soare. Organul utilizat. prin tăierea antodiilor. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. cu gust amărui. Răspândire. Compoziţie chimică. spinoase. ulei volatil. întrebuinţări. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. E. Frunzele sunt mari. lipide. K. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. histamină. flavonozide. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. de culoare galbenbrună. de aceea este indicat în stări de oboseală. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. Fructele sunt achene cu papus. Plantă erbacee. spinoase. uneori. . ramificată. Se usucă. glabră sau slab tomentoasă.Descriere.

ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.

În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. primăvara verzi-întunecate. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. Se pot usca. microelemente. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. mai întâi ca decorativă. carotenoide. vitaminele C. recoltate la maturitate. acizi organici. cu marginea dinţată. întrebuinţări. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. Organul utilizat. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. suculente. Termenul de păstrare până la 2 luni. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. peţiolate. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. Compoziţie chimică. PP. recoltare. zaharuri etc. E. Răspândire. substanţe tanante.Descriere. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. apoi şi medicinală. .

BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. BRUSTUR . Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.

hipoglicemiantă. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. coleretică. Compoziţie chimică. întrebuinţări. bienală. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Acţiunea diuretică. sudorifică. ulei volatil. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. . Flori purpurii în calatidii globuloase. pe marginea drumurilor. Răspândire. cărnoasă. Tulpina cilindrică. Organul utilizat. Uscarea artificială la 35500C. cu o rădăcină puternică. zăvoaie inundabile. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. căilor ferate. lactone etc. Se usucă la umbră într-un singur rând. vitamine din complexul B. depurativă. păroasă se formează în anul al doilea. brună. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. acid cafeic. pe lângă garduri.Descriere. Plantă erbacee. recoltare. întâlnită pe terenuri necultivate.

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. întrebuinţări. de culoare brună. mult ramificat. terminale. nisipoase. lucioşi şi frunze opuse. . substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. albumine. sferică. iar cea artificială. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. derivaţi cumarinici şi flavonici. digitatcompuse. Florile reunite în panicule compuse. Castanele conţin saponozide. Răspândire. ulei gras. Organul utilizat. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. Uscarea se face în camere bine ventilate.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. Castanele servesc la extragerea escinei. Compoziţie chimică. erecte. flebitelor şi hemoroizilor. Fructul este o capsulă cărnoasă. cu numeroşi ghimpi. Arbore înalt de 20 .Descriere. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor.30 m. Seminţele sunt bogate în amidon. cu un ritidom solzos. florile culese în zilele senine. recoltare. lung peţiolate. sub 650C. Preferă soluri profunde. ce se utilizează în tratamentul varicelor. când 50 .

CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11. CĂLIN .

glucide. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. după uscare pedunculii se înlătură. Frunze lat-ovate. tufărişuri de pe malul râurilor. Scoarţa se recoltează primăvara. galben-brună. saponozide triterpenice. Compoziţie chimică. cofeic. se usucă artificial la 6080oC. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. pectine. săruri de K. grupate dens în cime umbeliforme terminale.Descriere. C. Scoarţa conţine vitaminele K. Creşte pe soluri bogate. carotenoide. rezine. toamna se colorează în roşu. Răspândire. la pornirea în circulaţie a sevei. prin păduri şi tufărişuri. substanţe tanante. hipotensiv. Uscarea se face la soare. recoltare. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. de asemenea diuretic şi sudorific. apoi cenuşie. acizii clorogenic. ursolic. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. Flori albe. păduri de luncă. trilobate. fructele – vitaminele C şi P. roşii. întrebuinţări. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. Fructe. drupe sferice. caroten. reavăn-jilave până la umede. Tulpini cu scoarţă netedă. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. . Organul utilizat.

CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12. CĂTINĂ .

ulei. Frunze alterne. întrebuinţări. B2. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. ovoide. Răspândire. coaste pietroase. existenţi în fructele de cătină. iar cele femele în raceme. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. vitamine E. Organul utilizat. pe nisipuri şi pietrişuri. Fructe. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Lujerii anuali solzoşi. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. drupe "false". Compoziţie chimică. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. acid folic. liniar-lanceolate. pe prundişurile din lungul râurilor. carotenoide. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. . portocalii. PP. Fructele conţin acid ascorbic. arsurilor şi în ginecologie. întregi. cenuşii-argintii. recoltare. Sucul apos.Descriere. În vederea conservării vitaminei C. izlazuri. la o temperatură de 70800 C. filtrat şi îndulcit cu zahăr. scurt peţiolate. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. P. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. Flori galbeneruginii.

CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13. CERENŢEL .

se spală într-un curent puternic de apă. Flori de culoare galben-aurie. Plantă ierbacee. pune în libertate eugenol. apoi se usucă. Tulpina dreaptă. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. care. se lasă câteva zile la zvântat. solitare. prin hidroliză. se curăţă de părţile aeriene. Organul utilizat. păduri şi luminişuri. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. recoltare. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. mucilagii. rezine. Compoziţie chimică. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. . Planta conţine substanţe tanante. Se mai conţine heterozida geozida. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. întrebuinţări. din care îşi iau naştere numeroase radicele. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate.Descriere. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. ramificată. vivace cu un rizom cilindric. Răspândire. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. După scoatere din pământ se scutură. acid galic şi elagic.

CICOARE . Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14.CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L.

cavă în interior şi pubescentă. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. dezvoltânduse abia în anul al doilea. deasemenea în obezitate. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme.Descriere. flavonozide. subţire. colină. în faneţe. se usucă la soare. Tulpina floriferă. Florile sunt de culoare albastră-azurie. Compoziţie chimică. ulei volatil. diuretice. Răspândire. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. substanţe minerale. Organul utilizat. luminişuri. este verdedeschisă. cele tulpinale sunt sesile. prin pagişti. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. Se spală într-un curent de apă. principii amare. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). constipaţii cronice. spiralată. tanin. inulină. în poduri cu tablă. recoltare. în poienele din pădure. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. depurative. muchiată. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. Planta este prezentă în câmpie. . când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare.

Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. CIMBRIŞOR .

care sunt în realitate celule cu ulei volatil. rezine. antidiareice. în tratamentul tusei şi al gripei. opuse. Organul utilizat. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. Frunze mici. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. care prind rădăcini.Descriere. întrebuinţări. glabre. flavone. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. . în fâneţe de pe dealuri. pietroase. tanin. ajungând până în zona muntoasă. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). la începutul înfloririi. Compoziţie chimică. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. acid ursolic şi oleanolic. cu expoziţie sudică. de culoare verde-roşiatică. îndeosebi în medicina infantilă. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. Răspândire. ca stomahic. de formă ovală. recoltare. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. cu ramuri culcate la pământ. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. Are. acizi cafeic şi rozmarinic. diuretice şi antivirale. antispastic şi coleretic. frunzele prezintă nişte puncte transparente. nisipoase. Privite în zare. Creşte pe soluri aride. cu marginea întreagă. păroase. Plantă vivace.

CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L.

extract fluid în tuse. un principiu amar. recoltare. Franţa. Algeria. Caliciul este tubular. Răspândire. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Compoziţie chimică. bronşite şi tuse convulsivă. Moldova. Germania. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. flavonozide. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. întrebuinţări. acid cafeic. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene.nucule elipsoidale. . antimicotice şi antihelmintice. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Fructe . Organul utilizat. Frunze mici. Bulgaria.Descriere. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. România. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Spania. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. alungit romboidale. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. Portugalia. Ungaria. ovate sau lanceolate. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante.

CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. CIUBOŢICA CUCULUI . Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

Compoziţie chimică. subţiri. luminişuri de pădure. lunci. Uscare artificială la 35 – 400C. Organul utilizat. fâneţe. enzime. cu suprafaţa reticulată. bine aerisite. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. poieni. ramificate la vârf. săruri minerale. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. întrebuinţări. păşuni însorite. flavonozide. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. zaharuri. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă.Descriere. comună prin pajişti. . vârful obtuz. sub formă de decoct. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. livezi. marginea crenată sau ondulată. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. ulei volatil. substanţe tanante. Se usucă la umbră într-un singur strat. Se spală într-un curent de apă. peţiol aripat. Răspândire. grupate într-o umbelă simplă. S-au mai izolat: amidon. lung. recoltare. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. dese.

COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18. COACĂZ .

Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. în regiunile deluroase şi muntoase. B2. zaharuri. Arbust tufos cu rădăcini adventive. neregulat-dublu-seraţi. nefrite şi pielonefrite. în afecţiuni hepatobiliare. Organul utilizat. recoltate la maturitate. negricioase. B6. Frunze subrotunde. Tulpini viguroase. K. prin păduri şi tufişuri. Ca produs vegetal se folosesc fructele. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. acizi organici. Răspândire.Descriere. dispuse în raceme. cu 3-5 lobi triunghiulari. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. cordiforme. Compoziţie chimică. gastrite. întrebuinţări. zăvoaie. . bace sferice. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. siropuri vitaminice. colite). Fructele conţin vitaminele C. din părţile nordice. lunci. negre. substanţe tanante. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. Fructe. P. microelemente. ateroscleroză. erecte. Din fructe se pregătesc specii. gust dulceag. deasemenea flavonozide. caroten. recoltare. Flori verzuiroşcate. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie.

Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19. COADA CALULUI .COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L.

Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice.tulpinile sterile. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. Răspândire. bolile de rinichi şi vezică. pe timp uscat şi însorit. . de culoare brun-deschisă. ca remineralizant. de culoare verdedeschis. Tulpinile sterile apar la începutul verii. ramificate verticilat. erbacee. vitamina C. cu coaste evidente. Compoziţie chimică. acizi organici. săruri de siliciu şi potasiu. caroten. recoltare. pe râpe şi la marginea apelor.Descriere. Plantă perenă. în tuberculoza pulmonară. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . întrebuinţări. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. flavonozide. ulei volatil. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. Organul utilizat. recoltate vara. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. fără ramuri. prescris ca expectorant în bronşite. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. pe terenuri nisipoase şi argiloase.aspre şi tari. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. Cele fertile apar primăvara. substanţe tanante şi amare.

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.

sunt ramificate. înalte. tanin. întrebuinţări. pe marginea ogoarelor. Datorită achilinei are acţiune coleretică. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. pubescente. care poartă inflorescenţele. din care se dezvoltă stoloni subterani. decoct şi specii amare. Sub formă de infuzie. sectate. Compoziţie chimică. râpe. în zile senine şi calde.dispuse în corimb. substanţe anorganice. . cu internodii lungi.Descriere. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. Se mai conţin flavonozide. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. Florile albe. recoltare. Răspândire. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. Plantă perenă. păşuni. în locuri uscate. iar cele tulpinale mai lungi. Organul utilizat. vitamina K. erecte. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. cu un număr mare de lacinii. Uscarea se face la umbră. 2-3-penate. şi cele cu internodii scurte. lanceolate. astringent şi aromatic amar. mărind cantitatea bilei. care poartă numai frunze. în strat subţire sau în uscătorii. Cele bazale sunt mai scurte. acoperite cu iarbă. poiene. glucide. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. erbacee cu un rizom lignificat. Frunze alterne. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor.

CORN . Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L.

iar fructele – la maturizare deplină. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. Creşte spontan prin tufişuri. Ramurile tinere verzi. pectine. antidiareică şi antidizenterică. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. tanin. se cultivă. Scoarţa. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. Compoziţie chimică. Răspândire. margini de pădure. . de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. des formează desişuri cu alţi arbuşti. zăvoaie din zona de deal. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. recoltare. Fructele conţin acid ascorbic. Rezistent la ger. secetă. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. Organul utilizat. întrebuinţări. care se deschid înaintea frunzelor. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. acoperite cu peri scurţi. mai târziu glabre. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. flavonozide şi au acţiune astringentă. co coaste proeminente.Descriere.

COŞACI . Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall.

fără tulpini lignificate. amidon. printre arbuşti de stepă. grupate în capitule sferice. erbacee cu un rizom gros. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. nefrite acute şi cronice. flavonozide. Creşte în poiene. pufoase. Răspândire. întrebuinţări. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. mucilag. Organul utilizat. Tulpini erecte. cilindric. Florile galbene. Frunze alterne.Descriere. are acţiune hipotensivă. sedativă şi diuretică. imparipenat-partite. insuficienţe cardio-vasculare. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. Infuzia. recoltare. săruri minerale. în văile râurilor şi pantele dealurilor. obţinută din produsul vegetal. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. Plantă perenă. roşiatice. Planta se întâlneşte rar. pubescente. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. stenocardie. dilată vasele sanguine. . acizi organici. Uscarea se face la umbră. Compoziţie chimică. compuse. desişuri nu formează. se utilizează la hipertonie. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. în strat subţire sau în uscătorii.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

şanţuri. pajişti umede. perenă. gaulterozidă etc. filiforme. cea inferioară albpăroasă. vanilină. avicularină. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. taninuri. recoltate în timpul înfloririi. Frunze penate. unghiulară. substanţe minerale. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. faţa superioară glabră. Tulpină erectă. Răspândire.Descriere. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. întrebuinţări. noduros din care pornesc rădăcini adventive. artificial la temperaturi până la 350C. glabră. Planta creşte prin zăvoaie. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. Plantă erbacee. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. pe margine serate. Se usucă în strat subţire. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. recoltare. spireozid. Compoziţie chimică. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. stipele mari. rizom orizontal. închis serate. produsul are acţiune antireumatismală. flavonoide. roşcată. . Organul utilizat. ceruri. marginea râurilor. de obicei simplă.

CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24. CRUŞIN .

zăvoaie. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. Flori mici. întrebuinţări. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. . Au mai fost identificate saponozide. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. apoi de culoare roşie. la început verzi. în compoziţia speciilor depurative. de culoare albverzuie.Descriere. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. mucilagii. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. de formă ovală. ascuţite la vârf. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. precum şi împotriva hemoroizilor. Organul utilizat. deoarece sunt sărace în principii active. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. acidul ascorbic. Răspândire. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. mlaştini. Scoarţa este netedă. lucitoare. pe malul apelor. netede şi lucitoare. Frunze alterne. cu marginea întreagă. Planta creşte în păduri de luncă. Fructe globuloase. substanţe amare. comun la câmpie şi dealuri. Sunt uscate pe cale naturală. recoltare. în funcţie de doză.

CUCURBEŢICĂ . Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L.

Fructul globulos. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. Flori tubuloase. Planta se mai utilizează în anorexie. nevroze. Plantă erbacee. ventriculate la bază. galben-brun. marginea pădurilor şi drumurilor. Organul utilizat. cu vârf obtuz şi aspect pielos.Descriere. lung-peţiolate. flavonozide. posedă acţiune purgativă drastică. Planta conţine acizi aristolochici. Compoziţie chimică. Frunze alterne. alantoină. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. plăgi greu vindecabile). . cordiforme sau ovattriunghiulare. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. pe malurile râurilor. Tulpină simplă. alcaloizi. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. substanţe amare. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. crânguri. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. Planta creşte prin semănături. întrebuinţări. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. de la care pleacă rădăcini adventive. tanin. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. tufărişuri. recoltare. rezine. Răspândire. vii. poiene. erectă cu noduri. ramificat. perenă cu rizom scurt.

Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26. DENTIŢĂ .DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

acid ascorbic. recoltare. mucilagii. substanţe tanante. fântâni. sedative. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. incisserate. . Nu are flori marginale ligulate. cu foliole involucrale foliacee. Organul utilizat.Descriere. finspinoase pe colţuri. pe lângă izvoare. gălbui-brunii. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. Fructe – achene turtite. Compoziţie chimică. locuri ruderale umede. cele interne alungit-ovate. ulei volatil. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. râurilor. substanţe minerale. sudorifice. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. deasă. uşor laxative. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. peţiol de obicei aripat. glabră. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. glabre. slab-păroase sau glabre. înaltă până la 100 cm. ramificată. întrebuinţări. uneori fusiformă. în zona de margine a lacurilor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. 3-5 lobate. Frunze opuse. Răspândire. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. Tulpină erectă. anuală cu rădăcină rămuroasă. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. flavonozide. Plantă ierbacee. recoltate până şi în timpul înfloririi. şanţuri umede.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ . Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L.

Descriere. târâtor. de-a lungul nervurei. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. vivace cu un rizom gros. de culoare verde-închis. Compoziţie chimică. buruienişuri de depresiune. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. recoltare. indigene. tufărişuri. întrebuinţări. Organul utilizat. denumite global filicină. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. Răspândire. În secţiune. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. Planta creşte în păduri de foioase. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. constituie unul din cele mai bune tenifuge. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. . Deoarece. Plantă ierbacee. sporadică în molidişuri. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. locuri umbrite. naturale. Pe spatele acestor aripioare.

Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30. FRAG DE PĂDURE .FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L.

Descriere. depurativ. cu foliole ovate. Organul utilizat. faţa inferioară scurtpăroasă. pe dos alipit-păroase. perenă cu rizom cilindric. hipotensor. cu pediceli păroşi. Flori albe. urme de ulei volatil. Fructele ca tonic. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. tufărişuri etc. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. Fruct. Plantă erbacee. aromat. recoltare. înrădăcinează la noduri. Planta conţine vitaminele A. B2 . orizontal. întrebuinţări. C. pe margine dinţate. acizi organici. fâneţe. Răspândire. . Frunze trifoliate. Planta este întâlnită în pajişti. Fructele se folosesc proaspete. păduri rărite. Uscarea se face la umbră. Compoziţie chimică. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. zaharuri. lungacuminate. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. care devine zemos. Stolonii supratereşti târâtori. săruri minerale. achenă înfiptă în receptacul. tipul 5. dispuse în cime. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. reglor hepatic. substanţe tanante. B1. lungpedunculate. cistitei. flavonozide. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. în strat subţire. pe faţă brun-roşcate. Stipele lanceolate.

Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31. GĂLBENELE .GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L.

Inflorescenţele sunt antodii terminale. recoltare. Organul utilizat. rotunjite la vârf. tanin. sesile. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. prin mai toate grădinile. Se mai conţine acidul ascorbic. întregi. formate din flori ligulate periferice. arsurilor. Se usucă în straturi subţiri. Planta posedă acţiune emenagogă. întrebuinţări. tubuloase. cicatrizantă. rezine. se rup cu mâna. antiinflamatoare. de culoare portocalie. Răspândire. . coleretică. cele inferioare oblanceolate. afânate. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. galbene-portocalii. Plantă anuală sau bianuală. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. antispastică. degerăturilor. cu tulpina erectă. şi din flori centrale sterile. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. înţepăturilor de insecte. rănilor. fără codiţe. ramificată. Frunze alterne. flavonozide. În paneraşele florale se conţin carotenoide. substanţe amare. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale.Descriere. Compoziţie chimică. acizi organici. pubescente sau glabre. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate.

HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32. HAMEI .

Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. Fructificaţiile sunt conuri false. malurile râurilor. Compoziţie chimică. recoltare. întrebuinţări. cu bractee. cordate la bază. recoltate când au culoare galben-verzuie. antispastice. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. cumarine. Organul utilizat. păduri. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. Răspândire. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. poartă frunze opuse. reunite în jurul unui ax central. tonic amare. Planta creşte spontan prin lunci. Tulpina volubilă. alcătuind un con globulos. cu rizomi târâtori lungi. acid ascorbic. denumit strobil. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. vivace. formate din bractee galbenverzui. . formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. acizi fenolici. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. Plantă erbacee. cu 3-5 lobi dinţaţi. crânguri.Descriere. tocoferoli. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate.

Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33.HOLERĂ (GHIMPE. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. HOLERĂ (ghimpe. scai) .

Răspândire. uneori trilobate. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. ca antitumoral. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. recoltare. Plantă erbacee. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. Tulpina ramificată. lung obovate. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. garduri. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. . Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). peţiolate. saponine triterpenice. Organul utilizat. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. urme de ulei volatil. obovate sau ascutit romboidale. sialagog şi diuretic. recoltate în timpul verii. întrebuinţări. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. Compozitia chimica. în jurul clădirilor părăsite. taninuri catehice.Descriere. pe lângă drumuri. pubescentă. datorita pubescentei verde albicioasa. bsitosterol. Frunze opuse. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. anuală cu rădăcină fusiformă.

HREAN .HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34.

Plantă ruderală. Planta creşte în locuri umede. ramificată în partea superioară. stimulează diureza şi exercită. după uscarea frunzelor. numeroase. dereglări de ritm cardiac. diuretic şi stimulent general. întrebuinţări. Fructul – siliculă globuloasă.C. vitamine B. Tulpina dreaptă. cordate. în strat subţire sau în uscătorii. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida).Descriere. ulei volatil. albe. Flori mici. recoltare. stări congestive. aminoacizi. vivace prin rădăcină pivotantă. cu frunze mari alungit-ovate. enterite. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. alături de glucide. sau primăvara devreme. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. cistite. grupate în racem. Uscarea se face la umbră. . cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. Compoziţie chimică. erbacee. deasemenea se cultivă. prin văi. groasă. Organul utilizat. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. săruri minerale. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. pe lângă garduri şi case de locuit. În doze mici este eupeptic. Răspândire. enzime. nefrite. Hreanul modifică secreţiile bronhice.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. IARBĂ MARE .

ovale şi înconjoară tulpina. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. în tusea cronică a bătrânilor. saponozide şi terpene. puternică. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. în regiunea pădurilor de deal. cilindric. recoltare. În pământ are un rizom scurt. cu marginea dinţată. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. cât şi ca spasmolitic. având florile ligulate şi tubuloase. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. Răspândire. întrebuinţări. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. în lunci. subţiri. Organul utilizat. Acţionează atât ca expectorant. Frunzele superioare sunt alterne. se îndepărtează părţile aeriene. . păroasă şi ramificată în partea superioară. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. Florile formează capitule mari. pe lângă pâraie. inulină. catar bronhic. Planta creşte prin fâneţe umede. lemnoase şi seci. Compoziţie chimică. sesile. perenă cu o tulpină dreaptă.Descriere. galbene. cărnos. se spală într-un curent de apă. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. de cel puţin 2-3 ani. bronşită emfizemică. lung peţiolate. Plantă erbacee. livezi.

IARBĂ ROŞIE .IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.

recoltate în faza înfloririi. cu perişori alipiţi de suprafaţă. avicularina. vitaminele C şi K. scurt peţiolate sau sesile. ulei volatil. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. izocvercitina. lacurilor. Plantă erbacee. kempferolul. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. . anuală. Tulpină erectă. rutinozida. neglanduloase. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. acizi organici. cvercitina. Tecile dens îmbracă tulpina. ramificată. des cu pete brune-roşietice. substanţe tanante şi pectinice. Compoziţie chimică. Răspândire. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. lanceolate sau oblonglanceolate.Descriere. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. Flori albe sau roşietice. grupate în spice axilare şi spice terminale. glabre. pâraielor. poliholozide. Organul utilizat. glabră. întrebuinţări. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. din zona dealurilor până în cea subalpină. recoltare. Frunzele alterne. pe marginea râurilor. lung-acuminate.

Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. IEDERĂ .

Organul utilizat. tuse convulsivă. viguroase. Răspândire. deasemenea pe stânci şi ziduri. Se cultivă în parcuri. astm bronhic. recoltate în faza înfloririi. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. ulceraţii. acizi polifenolici. lipicioase şi persistente. cu 3-5 lobi triunghiulari. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. deasemenea vitamine din grupul B. migrene.Descriere. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. steroli. iod legat. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. . flavonozide. fitoncide. grădini ca plantă decorativă. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. caroten. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). săruri minerale. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Compoziţie chimică. dureri de ficat şi stomac. recoltare. în zăvoaie. toxic. Liană cu tulpini lignificate. Frunzele conţin saponozide triterpenice. micoze şi alte afecţiuni dermice. Frunze alterne.

Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. IENUPĂR .

care conduc. . Florile femele au aspectul unor muguri. încă verzi şi care formează producţia anului următor. apoi negre-albăstrui. la început verzui.Descriere. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. în primă fază. păşuni. poiene. Arbust cu frunze în formă de ace. cu umiditate atmosferică ridicată. acizi organici. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. După fecundare. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. întrebuinţări. principiu amar iuniperina. globulos. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. pectine. stomahic. însoţit de răşini. la albuminurie. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. Se întrebuinţează ca diuretic. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. ascuţite la vârf. Preferă locuri luminoase. antireumatic şi sudorific. aerisite. zahăr invertit. în rarişti şi margini de păduri. sferic. Florile mascule au forma unor conuri. Răspândire. aşezate în verticil câte 3 la un loc. recoltare. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust.

IPCĂRIGE . Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L.

Fructul monosperm. cantităţi mici de ulei volatil. Se reţin numai rădăcinile. albe sau slab roz. Răspândire. . dispuse în panicul. lanceolate. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. întregi.Descriere. de la exemplarele de 3-4 ani. Compoziţie chimică. săruri minerale. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. Frunzele sunt dispuse opus. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. ascuţite. creşte prin locurile nisipoase. lucioase. lăstarii subterani replasându-se. pe lângă garduri şi drumuri. mai lung decât caliciu. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). Se cultivă ca decorativă în florării. Planta nu suportă terenuri grele. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). aspru. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. deasemenea zaharuri. negre. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. diuretice şi depurative. seminţe lentiforme. Rădăcinile se recoltează toamna. recoltare. întrebuinţări. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. în lizierele pădurilor de pin. Organul utilizat. Florile numeroase. de-a lungul pâraielor şi râurilor.5-2 cm. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. foarte mici. aproape sferice.

IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L.

gastrică. puternic ramificată. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. când plantele sunt înflorite peste 25%. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. Inflorescenţa este de forma unui spic. Organul utilizat. flavonozide. pe partea superioară netede. recoltare. Răspândire.Descriere. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. Frunze opuse. acizii ursolic şi oleanolic. sitosterol. Tinctura se foloseşte ca analgezic. întrebuinţări. cu marginea limbului serată. heliofilă. Ele se prescriu ca spasmolitic. colorate în verde închis cu glande oleifere. mai mult sau mai puţin erectă. Tulpina patrunghiulară. ovat-lanceolate până la lanceolate. iar pentru extragerea uleiului volatil. compusă din noduri şi internoduri. cu apă freatică la mică adâncime. lipide. colagogă şi calmantă. luto-nisipoase. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. taninuri. . conic alungit. caroten. colagog şi antiemetic. Compoziţie chimică. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ).

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ .

verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. febrifug. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. fitoncide. grupate în inflorescenţe umbeliforme. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Compoziţie chimică. după ce se ridică roua. pe timp uscat. Răspândire. tei. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. întrebuinţări. umede. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. dar încă neidentificat structural. prin păduri umbroase de fag. Se conţine ulei volatil. săruri minerale. . activează peristaltismul intestinal. Creşte pe soluri bogate în humus. stejar. vitamina C. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. este vermifug. Planta are miros de usturoi. Flori albe.Descriere. recoltare. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). Organul utilizat.

LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42. LEVĂNŢICĂ .

Florile. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. mai puţin păroase. Răspândire. un principiu amar. recoltare. cu peri ramificaţi. relativ uscate. Organul utilizat. pe ambele feţe păroase. ca insecticid. deasemenea tanin. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. acute. permeabile. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. rezine. liniar-lanceolate. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. pubescente. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. cu scoarţa exfoliată. cea bătrână este brună. acid ursolic. Compoziţie chimică. semisferică. Tulpina. ca atare. cele inferioare cenuşii. cumarine. stelaţi.Descriere. substanţe pectice. ramificată puternic de la bază. se folosesc ca stimulent aromatic. întrebuinţări. formează o tufă aproape globuloasă. Uleiul de levănţică. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. ca şi cel de melisă. ca vermifug în medicina tradiţională. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. Planta creşte pe soluri afânate. . cele superioare cenuşii-verzi. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. Frunze opuse.

LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43. LUMÂNĂRICĂ .

Răspândire. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). Creşte prin locuri însorite. pe terenuri nisipoase şi pietroase. f l a v o n o z i d e l o r.Descriere. antimicrobiană. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. Plantă ierbacee. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. la temperatura de maximum 45oC. cilindrică. Uscarea trebuie să se efectueze repede. antivirală. bianuală. Datorită s a p o n o z i d e l o r. iridoidelor. diuretică. recoltare. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. Întrebuinţări. ceea ce îi dă un aspect catifelat. Organul utilizat. La noi se întâlneşte peste tot. antispastică. . Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. de-a lungul gardurilor. pentru preîntâmpinarea brunificării. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. cu tulpina dreaptă. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. antihistaminică. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina.

Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44. MĂCEŞ .MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L.

. Flori de culoare roz. uleiuri volatile. Fructele de măcieş conţin vitaminele C.Descriere. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. la marginea drumurilor şi a pădurilor. iar uleiul – la arsuri. dinţate pe margini. Compoziţie chimică. Siropul. uneori albe. B2 . provitamina A. În acest receptacul se află numeroase achene. pe dealuri. 5 petale. PP. K. cu 5 sepale. care la maturitate devine cărnos. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. Mg. recoltare. scade conţinutul în vitamina C. în realitate adevăratele fructe. întrebuinţări. Ca. Creşte prin tufişuri. Răspândire. de culoare roşie. zaharuri. pectine. dermatite. cu 2 stipele la baza. formate din mai multe foliole ovale. fructele se transportă la locul de uscare. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. Fe. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. Mai târziu. săruri de K. acid malic şi citric. Organul utilizat. deoarece se încing uşor. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. extractul. Arbust cu ghimpi. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. astringent şi antidiareic. frunze compuse. dextrină. decubitus. taninuri.

Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. MĂLIN .

Flori albe. recoltate la maturizare deplină. Compoziţie chimică. groase. Se rup raceme întregi. tufărişuri. Frunze eliptice. cenuşie-negricioasă. recoltare. Decoctul. drupe sferice mici. rar la câmpie. obovate sau oblong-ovate. se întrebuinţează. Planta creşte prin păduri de luncă. negre. se socoate. Răspândire. Tulpină dreaptă. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. întrebuinţări. bruscacuminate.Descriere. Rădăcina rămuroasă. zăvoaie. ulei volatil şi gras. . flavonozide. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. la bază rotunjite. acizi organici. Scoarţa netedă. datorită acţiunii astringente. sucul şi geleul din fructe de mălin. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. pe margine acut-serate. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. Organul utilizat. mirositoare. Arbust sau arbore cu coroană deasă. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. ca remediu antidiareic. uşor zbârcite. grupate în raceme. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. Fructe.

MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46. MĂRAR .

În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. întrebuinţări. peţiolate. diachene ovaleliptice. Conţin. Flori mici. slab . recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. Rădăcina pivotantă. gălbuiverzui. Frunze tripenat-sectate. Caliciu lipsă sau neînsemnat.ramificată. printre cereale. Se utilizează sub formă de apă aromatică. recoltare. Posedă proprietăţi stomahice. carminative. carotenoide. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. Plantă erbacee anuală. glabră. grupate într-o umbelă compusă. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. cu foliole filiforme. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. verde. fistuloasă. Organul utilizat. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. vitaminele C. cafenii. umbeliferona. Tulpină cilindrică.Descriere. ulei volatil format din limonen şi carvonă. Răspândire. de asemenea. Astăzi cunoscut pe tot globul. Preparatul Anetinum. PP. şi ulei gras. scopoletina. striată. . antispastice şi diuretice. înaltă până la 160 cm. Compoziţie chimică. Fructe.

MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. MESTEACĂN . (B.verrucosa Ehrh.

rezine. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. betulol. Infuzia. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai.Descriere. heterozide. drumuri. compuşi triterpenici. recoltare. cât şi de conifere. Răspândire. taninuri. pe pante. vitamina C. întrebuinţări. . crăpându-se la bătrâneţe. când sunt lipicioase. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. atât în păduri de foioase. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. iar primăvara se deschid. se mai conţin flavonozide. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. ascuţite la vârf. Compoziţie chimică. Frunze alterne. iernează sub formă de amenţi. cariofilen. Creşte peste tot. în grădini sau parcuri. în poieni. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). ca arbore ornamental pe marginea străzilor. în formă de romb sau triunghi. Organul utilizat. glabre. dinţate pe margini.

MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. MUR . Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.

în tufişuri. Lăstarii tineri. . În grădini întâlnim de obicei specii hibride. caroten. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. Fructe polidrupe cărnoase. întrebuinţări. sau primăvara devreme. cupru. Organul utilizat. Au mai fost identificate zaharuri. pe râpele pădurilor. renală şi prin glandele sudoripare. din grupa B. mici. fructele la maturizare. Compoziţie chimică. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. Fructele. Arbust cu lăstari târâtori. frunzele conţin substanţe tanante. antidiareice. pe partea superioară dispers-păroase. pectine. Răspândire. ghimpi scurţi. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. grupate în raceme scurte. iar rădăcinile toamna târziu. rezultate din încrucişarea cu alte specii. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. negrealbăstrui. subţiri. Creşte pe malurile râurilor. cu gust astringent-acrişor. globuloase. pe cea inferioară tomentoase. recoltare. pline de seminţe.Descriere. vitamine C. Flori albe. săruri de potasiu. preferând luminozitatea directă. cilindrici. mangan. cea ce le conferă proprietăţi astringente.

MUŞEŢEL .MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. (Matricaria chamomilla L.

iar receptaculul . recoltare. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. reprezentate prin inflorescenţe. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. Compoziţie chimică. Florile. în alte culturi. Fructul este o achenă mică. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. pe soluri diferite. Preferă locuri însorite. de culoare galbenă-aurie. care sunt substanţe amare. acid ascorbic. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. de culoare argintie. bi. Creşte pe ogoare. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică.sau tripenat sectate. bifidat compuse. locuri virane. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. de culoare albă. fitosteroli şi acizi graşi. Organul utilizat. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. colină. Frunze sesile.din flori tubulare. întrebuinţări. Răspândire.Descriere. de la cele nisipoase până la cele argiloase. pe lângă drumuri. . fusiformă. Proazulenele. pe terenuri uscate. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. inserate altern. au acţiune stomahică şi carminativă.

NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50. NALBĂ DE PĂDURE .

rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. întrebuinţări. recoltare. cu limb rotund până la reniform. vitaminele A şi C. Creşte pe terenuri necultivate. . păroasă. marginea drumurilor. cărnoasă. în tratamentul furunculozei. şanţuri. în culturi de cartof. neatacate de rugină. Plantă erbacee. acizi organici. Frunze lung-peţiolate. pe margine neregulat-seraţi. Produsul vegetal conţine mucilagii. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. Compoziţie chimică. Tulpina erectă sau ascendentă. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. păros. bianuală cu rădăcină pivotantă. Organul utilizat. Dacă frunzele sunt sănătoase. dealuri aride.Descriere. Răspândire. urme de ulei volatil. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. în momentul deplinei maturaţii. ele se pot recolta în continuare. complete sau fără caliciu. Se folosesc frunzele. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. sfeclă. ramificată. taninuri. în gargarisme. pe lângă garduri.

NALBĂ MARE .NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.

În prezent se cultivă în multe ţări. Răspândire. începând de la vârful plantei. albă până la slab gălbui la interior. fructul este turtit. Creşte prin locuri umede. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. datorită căruia este utilizată ca emolient. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire.Descriere. întrebuinţări. . Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. neîngălbenite şi neatacate de boli. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. Apare mai rar prin tufişuri. cu gust dulceag. Spălarea nu este permisă. compus din numeroase achene. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Organul utilizat. recoltare. având un peţiol lung. În cazul când frunzele sunt sănătoase. Compoziţie chimică. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. Flori de culoare alb-roz. mucilaginos. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale.

Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52. NEGRILICĂ .NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L.

Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. întrebuinţări. Vegetează bine pe soluri mijlocii. Fructul este polifoliculă. solitare. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. posedă proprietăţi antispastice. apoi se treieră. trunchiate. curbate. Compoziţie chimică. ramificată. . pubescentă. afânate. mari. În medicina populară planta este folosită în indigestii. Răspândire. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. colici. pe locuri părăsite. Nigelona. leagă în snopi. Planta se seceră. Tulpina cilindrică sau muchiată. Flori de culoare alb-albăstrui. depresiv şi analgezic. carminaiv. Organul utilizat. recoltare. în vârful tulpinii sau ramurilor. Creşte ca buruiană în semănături. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire.Descriere. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. cu numeroase seminţe negre. componentul carbonilic al uleiului volatil.

OBLIGEANĂ . Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L.

cu teacă. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. amidon. cu un rizom orizontal. bălţi. Răspândire. Plantă perenă. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. sunt înguste. cele groase se despică. . Organul utilizat. cât şi al celor stătătoare. erbacee. acid ascorbic. Este un bun stomahic. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. apoi se usucă. gros. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. atât pe malul apelor curgătoare. rezine. Creşte pe lângă iazuri. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. cu ajutorul unor greble sau furci. heterozida amară acorina. cu limbul întreg. ascuţit la vârf. mlaştini. Frunzele pornite din rizom. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. recoltare. roşcate la bază. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Rizomii se recoltează toamna. întrebuinţări. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i .Descriere. cărnos. Produsul vegetal conţine ulei volatil. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. Compoziţia chimică. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. cilindrică. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. tanin.

ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54. ODOLEAN .

Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. recoltare. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. Răspândire. cu suprafaţa brăzdată. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. enzime. Compoziţie chimică. valepotriaţi. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. violacee-roz sau albă. lipide. precum şi în staţiuni mai înalte. . mai este hipnotic şi antispastic. Plantă perenă. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). Tulpini fistuloase. de-a lungul apelor. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. apoi se usucă. Creşte în locuri umede. erbacee cu rizom vertical.Descriere. Organul utilizat. flavonozide). se curăţă de pământ prin scuturare. glucide. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. Se taie partea aeriană de la colet. Frunzele tulpinale sunt opuse. întrebuinţări. marginea întreagă sau serat dinţată. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini.

OSUL IEPURELUI .OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.

cu foliole ovale. substanţe tanante. Tulpină lignificată la bază. glandulos-păroase. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc.Descriere. ulei gras şi volatil. Răspândire.. dispuse la subsuoara unor bractei. Compoziţie chimică. recoltare. întrebuinţări. roz cu dungi mai închise. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). roze. grupate în inflorescenţe spiciforme. . Organul utilizat. păroasă. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. ramificată. Se mai conţin onocerina. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. foarte spinoasă. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. ca remediu diuretic. Flori papilonate. cenuşie. care se deosebeşte prin flori mari. Frunze superioare simple. acid citric. dinţate pe margine. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. cele inferioare trifoliate. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. prin locuri nisipoase.

Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56. PĂDUCEL .PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall.

Descriere. Lujeri brun-verzui. . acizii clorogenic şi cafeic. pe timp uscat. Florile sunt constituite pe tipul 5. rombic-ovate. pentru tratamentul unui cord hipertonic. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. Des se cultivă în parcuri. recoltare. carotenoide. întrebuinţări. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. pe faţa superioară glabre. glabri. Fructele sunt globuloase. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. pe cea inferioară cu smocuri de peri. Frunze alterne. ulei volatil. alături de care se găsesc vitexina. iar fructele se pot usca şi la soare. lucitori. Păducelul are activitate cardiovasculară. Arbust cu tulpină mult ramificată. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. uşor ovale de culoare roşie. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. rutozida. Flavonozida principală este hiperozida. cu spini. Organul utilizat. fără accesul luminii directe. Răspândire. Compoziţie chimică. Creşte prin păduri şi tufişuri. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. hipotensivă.

PĂPĂDIE . Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L.

Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Plantă erbacee. întrebuinţări. carotenoide. recoltare. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. vertical. atenuate în peţiol. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. cu rizom gros scurt. de culoare galbenă. perenă. Compoziţie chimică. inegal invers fidate. Frunze lanceolate.Descriere. la marginea drumurilor etc. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. Organul utilizat. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. prin fâneţe. în general cu caracter alcoolic. inulină. . care dă naştere unei rădăcini pivotante. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. Răspândire. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. locuri necultivate. Se mai conţine ulei gras şi oze. substanţă amară cu structura guaianică. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme.

PĂTLAGINĂ MARE . Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L.

brusc-atenuate în peţiol. recoltare. întrebuinţări. flavone. traheitelor. Fruct. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. cu trei-şapte nervuri. capsulă ovoidală. Plantă erbacee. după ce se ridică roua. rănilor purulente. uşor hemostatice. Compoziţie chimică. dispuse în rozetă. Creşte la marginea drumurilor. pe timp uscat. ulceraţiilor. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. astm bronhic. stomatitelor. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. Flori galbenealbicioase. în locuri cultivate şi necultivate. de la câmpie până în zona subalpină. Frunzele conţin mucilag. tanin. Se usucă la umbră în strat subţire. C. păşuni umede. glabre. . locuri bătătorite. Organul utilizat. astringente. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. bronşite. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. diaree. ulcer gastrointestinal. grupate într-un spic. acid oleanolic. fâneţe. laringitelor. nisipoase.Descriere. Frunze lat-ovate. hipertensiune arterială. artificial la 40-50oC. Răspândire. K. vitaminele A. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate.

PELIN . Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L.

drumuri. acoperită cu frunze aşezate altern. Răspândire. recoltare. locuinţe. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. de culoare gălbuie. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. Florile formează mici capitule globuloase. Compoziţie chimică. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. este partea componentă a preparatelor stomacale. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. Toate florile din capitul sunt tubuloase. pe lângă garduri. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). cuţitul se întind în straturi subţiri. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele.Descriere. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. stomahic. vermifug şi emenagog. peţiolul este mai scurt. întrebuinţări. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. Organul utilizat. pe măsură ce înaintează pe tulpină. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. .

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60. PIPERUL BĂLŢII .

vezicale. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. ulei volatil. Organul utilizat. Inflorescenţele spiciforme. roşiatică. ascuţite sau obovate.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. cilindrice. Frunze alterne. substanţe tanante şi pectinice. pe margine uneori cu perişori subţiri. mlaştinilor. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. pentru tratamentul meno. sau după raclarea uterului. lacurilor. Răspândire. . hemoragii gastrice. cu 6 (-8) stamine.Descriere. Planta se taie la înălţimea de 4 . recoltate în timpul înfloririi. se mai conţin vitaminele C şi K. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. acizii organici.şi metroragiilor. hemoroidale. recoltare. la bază îngust cuneiforme. Este folosit şi în ginecologie. Plantă erbacee. Tulpină glabră. mucilagii. ovar superior cu 2-3 stiluri. pe suprafaţă glabre. în locuri ferite de razele solare directe. Principiile active de bază sunt flavonozidele. glabre. erectă sau ascendentă. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. întrebuinţări. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. Compoziţie chimică. anuală. Tecile sunt peliculare. roşietice. lanceolate.

PIR .) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61. (Elytrigia repens (L.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.B.

mucilag. Flori dispuse în spic compus. pe marginea drumurilor.inulină). De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. prin pajişti. Răspândire. grădini. A. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. depurativ. galben. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. diaforetic. Tulpină erectă.Descriere. vitamine din complexul B. Pirul conţine polifructozani (triticină. întrebuinţări. perenă cu rizom lung târâtor. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. scăzând presiunea arterială. cu noduri. recoltare. Organul utilizat. Frunze liniare. verde. pe lângă garduri. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. Se înlătură părţile aeriene. carotenoide. stolonifer. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. Planta creşte pe terenuri părăsite. . cenuşiu-verde sau albăstruie. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. lung. ca tonic general. săruri de potasiu şi fier.

Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62. PLĂMÂNĂRICĂ .(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L.

Creşte în locuri umbrite. răguşeală. neramificate. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. lung peţiolate. tuse. după ce s-a ridicat roua. perenă cu rizom târâtor. substanţe tanante. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. . Plantă ierbacee. margini de păduri. Compoziţie chimică. întrebuinţări. expectoraţii cu sânge. cu vârful ascuţit. din care pornesc rădăcini adventive. catar bronşic. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. acid silicic. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. Răspândire. Planta conţine mucilag şi alantoină. ramificat. grupate în cimă scorpiodă.Descriere. cu peri tari. pe timp frumos. la început roşii-purpurii. maluri umbroase ale pâraielor. pe soluri cu umiditate accentuată. alături de saponozide. diaree. fâneţe. Flori mici. Tulpinile erecte. prin pădurile de foioase. cilindrice. Organul utilizat. hemoroizi. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. vitamina C. ulcer gastric şi duodenal. laringite. recoltare. rutozidă şi microelemente. apoi violet-albăstrui.

Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63. PODBAL .PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L.

din care cresc frunze rotunde. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. peţiol semicilindric. văile râurilor. vivace cu un rizom cărnos. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. expectorantă şi antiinflamatoare. cu margini dinţate. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. . un principiu amar. saponozide.Descriere. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). în şanţuri. flavone. Compoziţie chimică. recoltare. pe locuri argiloase şi abrupte. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. întrebuinţări. Plantă ierbacee. Organul utilizat. Răspândire. carotenoide. Creşte prin locuri umede. inulină. comună în întreaga ţară. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. tanin. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. începând din luna aprilie şi până în iunie.

Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. POCHIVNIC .

albicios. Organul utilizat. scurt păroase. lungpeţiolate. solitare. recoltare. care confirmă şi toxicitatea produsului. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. umede. Frunze circularreniforme. expectorantă. tanin. iar în doze mici. Plantă ierbacee. ascendente. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. săruri minerale. rezine. de obicei hibernante. zaharuri. superficial. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. întrebuinţări. pe soluri grele prin pădurile de foioase. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. iar părţile subterane toamna târziu. . Răspândire. se curăţă de alte impurităţi. Preparatele de Asarum se remarcă. După recoltare se rup frunzele brunificate. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. scvamiforme. Flori întunecat-purpurii. ramificat. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. Creşte în locuri umbrite. Planta conţine ulei volatil. din care pornesc rădăcini adventive firoase. în primul rând. perenă cu rizom subţire.Descriere. cu miros de piper.

corn Familia: Poaceae 65. Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB .PORUMB Denumirea latină: Zea mays L.

anuală cu rădăcini fasciculate. hemoragii. . dispuse altern pe două rânduri. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. Compoziţie chimică. Organul utilizat. femele – ştiuleţi. Răspândire.Descriere. reumatism. de sprijin. plină cu măduvă. Preferă soluri cu structură lutoasă. cu nervura mediană pronunţată. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. C. B1. Tulpină cilindrică. săruri de potasiu. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. alantoină etc. litiază biliară. B2. menstre neregulate şi dureroase. B6. prevăzută cu noduri. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. Frunze lanceolate. luto-nisipoasă. Produsul vegetal conţine vitaminele K. stigmasterol şi sitisterol. hidropizie. cistite. tulburări de menopauză. Infuzia. Plantă ierbacee. litiază renală. bine dezvoltate. recoltare. flavonozide. cernoziomuri levigate. saponozide. întrebuinţări. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). care se culege înainte de maturizarea porumbului. lipide. substanţe minerale. când boabele se află în faza de lapte.

PORUMBAR .PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.

O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. Organul utilizat. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. astringent. . antidizenteric. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. fructele – antociane. Frunzele se culeg în luna iulie. Compoziţie chimică. Arbust spinos. dealuri pietroase. acoperiţi cu perişori. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. Spontan creşte pe coaste însorite. apar înaintea frunzelor. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. întrebuinţări. Frunze alungit-eliptice. păşuni. formează desişuri spinoase. alungit-obovate. pe faţa de jos pubescente. Flori albe. Răspândire. brumate. pe margine crenatserate. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. Fructe – drupe globuloase.Descriere. fructele – la maturizare deplină. fâneţe. solitare. şi în tratamentul leucoreei. acid ascorbic. margini de pădure. Lujeri cenuşii. glucide. comestibile. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. albăstruinegricioase. taninuri. florile – la începutul înfloririi. poiene. recoltare. Florile conţin flavonozide. ca diaforetic şi depurativ. cu baza cuneată.

REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67. REVENT .

cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. cu faţa superioară aspră. Compoziţie chimică. umiditate. geleurilor. dulceţei. apare în anul al doilea. Flori roz sau roşietice. adeseori înşirându-se pe o sfoară. apoi purgativ. napiform. Tulpina cilindrică. lumină şi soluri. Reventul conţine două grupuri de principii active. viguroase. Frunze bazale mari. Plantă erbacee. apoi se usucă.Descriere. ce pornesc dintr-un rizom puternic. goală. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. cordiform-palmat-lobate. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. Răspândire. primăvara sau toamna. după maturizarea seminţelor. . lobii cu 1-2 dinţi. ulei volatil. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. perenă cu rădăcini cărnoase. enzime. Organul utilizat. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. recoltare. reoantracenozide şi reotanoide. În doze mai mari. mai lungi decât late. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. întrebuinţări. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. deasemenea acizi organici.

ROIBĂ . Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L.

recoltare. Creşte pe lângă garduri. insuficienţa renală. Este introdusă în cultură. pe coastele dealurilor. pielonefrite. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. Organul utilizat. pectine. tartric. întrebuinţări. în special ca diuretic şi saluretic. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Frunze lanceolat-eliptice. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. malic). tonic şi emenagog. Răspândire. flavonozide. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. aspri şi retorşi. Plantă erbacee. Se foloseşte. Mai este indicat în cistite.Descriere. Flori mici. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. albumine. perenă. Compoziţie chimică. palid-galbene. iar la interior. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. prevăzute cu peri mici şi aspri. prin vii. zaharuri. pauciflore. roşie. spasmolitic. dispuse câte 4-6 în verticii. . grupate în cime laxe. se mai conţin acizi organici (citric. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. cu patru muchii. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile.

ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69. ROINIŢĂ .

cu limbul frunzei de formă ovată. de asemenea. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. Posedă. Plantă perenă. Pe lângă uleiul volatil. lignificat. mucilagii. clorogenic. substanţe amare şi minerale. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. călduros şi fără vânt. Tulpina ierboasă. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. o acţiune carminativă evidentă. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. acizii oleanolic şi ursolic. întrebuinţări. colorat în brungălbui. Răspândire. taninuri. erbacee cu rizomul orizontal. Organul utilizat. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. Frunze opuse. patrunghiulară. la subsuoara bracteelor.Descriere. Se va recolta pe timp însorit. după ce s-a ridicat roua. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. . recoltare. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. Compoziţie chimică. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace.

ROSTOPASCĂ . Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L.

albăstrii. papilomatozei laringelui şi intestinelor. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate.Descriere. flavonoide. chiar nisipuri. Organul utilizat. în partea de sus ramificate. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. Se usucă fără întârziere. carotenoide şi acizi organici. grădini. acid ascorbic. Frunze alterne. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. în partea de sus verzi. cele superioare sesile. goale. grupate în umbele simple. Florile galbene-aprinse. iar în partea de jos cu perişori. recoltare. vomă. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. . de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. prin aplicarea latexului în strat gros. pe lângă garduri. respiraţie încetinită. cu dinţi rotunjiţi. Iubeşte soluri uşoare. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. Plantă cu rizom brunroşiatic. Răspândire. în jurul locuinţelor. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. inferioare peţiolate. cea de jos . Compoziţia chimică. Tulpini erecte. întrebuinţări. penatsectate. saponozide. care se recoltează în timpul înfloririi. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. tufărişuri.

SALCÂM GALBEN .SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.

în cazuri de fragilitate capilară. grădini. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. mucilagii. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Fructele se recoltează imature. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. accidente circulatorii. grupate în inflorescenţe piramidale.Descriere. Răspândire. întrebuinţări. alături de pectine. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. însă cu foliolele ceva mai mici. hemoragii cu diferite cauze. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. hipertensiune arterială. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. de culoare verde-închis. Organul utilizat. glucide. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. recoltare. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. betulinol. Compoziţie chimică. Arbore cu scoarţa netedă. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. ramificate. .

SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. SALCIE . Denumirea rusă: Ива белая (верба. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

cu suber roşcat. târâtor. Frunze eliptice. marginea limbului întreagă. pe marginea râurilor. Se usucă la soare. tubulos. a drumurilor. pe lângă garduri. antireumatic. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. un derivat flavonic. uscarea gurii şi gâtului. depurativ. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. puţin sau deloc ramificată. opuse. se scot din pământ cu casmaua. Saponarina se foloseşte ca expectorant. însorite. negre. Compoziţie chimică. Organul utilizat. ulei volatil şi substanţe minerale. din care pornesc rădăcini. Extern se administrează în dermatoze. Planta creşte pe locuri nisipoase. antinevritic. recoltare. pentru tratamentul faringitei. pitiriasis. în zona de şes şi deal. Tulpină erectă. se mai conţin. cu caliciu gamosepal. Constituentul principal este saporubina. Se spală într-un curent de apă. ramificat. întrebuinţări. Flori albe sau roze. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. Plantă erbacee cu rizom cilindric. împotriva oxiurilor. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. . Răspândire. Fruct. frumos mirositoare. constând din tremurături.Descriere. diuretic. cantităţi mici de lipide.

Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. SCLIPEŢI .

. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. Planta creşte pe soluri calcaroase. slab păroase. acid galic. marginea pădurilor.Descriere. uretrale). Rizomii conţin substanţe tanante. scutură de sol. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. Au mai fost identificate flavonozide. curăţă de rădăcini. chiar la dizenterie. cele tulpinale trilobate. Răspândire. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. Florile solitare. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. umede. turboase. neuniform îngroşat. saponozide. amidon. ulei volatil. galbene. recoltare. Compoziţie chimică. Plantă perenă cu rizom scurt. cu 4 petale pe floriferi. răşini. chinic şi elagic. în partea de sus ramificate.sau cincilobate. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. pentru tratamentul degerăturilor. poate fi folosit. sesile cu stipele mari. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. intestinale. Tulpini drepte. Organul utilizat. subţiri. Se sapă. Produsul vegetal de asemenea. întrebuinţări. cu bune rezultate în aplicaţii externe. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. Frunzele bazilare sunt tri. prin poieni.

Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. SCORUŞ .

ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. lucioasă. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. Frunze alterne. Lujeri tomentoşi în tinereţe. antituberculos. Fructele conţin carotenoide. Scoruşul creşte în regiunile de deal. glabrii. toamna. sporadic în câmpie. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. calmant al tusei.Descriere. marginile acut-serate. cu foliole oblong-lanceolate. prin ruperea ciorchinelor în întregime. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. înainte de cădere. apoi bruni-roşcaţi.compuse. dispuse în corimbe terminale. mai târziu cu ritidom negricios. erecte. acid ascorbic. pectine. acute sau obtuze la vârf. lucitori. recoltare. Compoziţie chimică. prin luminişuri. imparipenat. păduri rărite. scoarţă netedă. . Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. vitamina P. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. spre bază sesile. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. întrebuinţări. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. acizi organici. Flori albe. Organul utilizat. în tratamentul reumatismului. cenuşiu-pătată în tinereţe. se colorează vişiniu. sorbitol. recoltate la maturitate. Răspândire. până sau după îngheţuri. păroase. substanţe amare şi tanante.

SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .

laringelui. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. peţiolate. faringelui. pe margini întregi. la arsuri. printre arbuşti. Compoziţie chimică. ulei volatil. ulcere. Flori mici. . Principiile active de bază sunt substanţele tanante. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. recoltare. cu nervuri puternic proeminente. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Organul utilizat.Descriere. Au mai fost identificate flavonozide. zdrobite emană miros de morcov. fisuri. întrebuinţări. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. Răspândire. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). cu baza cuneată. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. grupate într-o paniculă.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

senzaţia de durere din regiunea ficatului. Răspândire. produsul vegetal reduce greaţa. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. cele inferioare lanceolate peţiolate. acoperită cu peri mici. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. des-foliată. neramificată. hepatitelor. vitamina K. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. perenă cu tulpină erectă. mijlocii şi superioare – sesile. întrebuinţări. adunate în panicul corimbiform. grupate în calatidii globuloase. dar sunt bine dezvoltate. prin locuri înierbate şi nisipoase. liniarlanceolate sau alungite. microelemente. Organul utilizat. caroten. Plantă erbacee. surii. şi ca colicistochinetic. vărsăturile. Flori galbene. substanţe tanante şi amare. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. Frunze alterne cu marginea întreagă. Utilizat în tratamentul colicistitelor. Florile de siminoc conţin flavonozide. Planta creşte în regiunea de câmpie. . Compoziţie chimică. Au mai fost identificate vitamina C.Descriere. meteorismul. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. surii. recoltate la începutul înfloririi plantei. colangitelor. pe ambele feţe cu peri mici.

SOC .SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.

urme de ulei volatil. Fructele drupe negre. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. cu florile în sus. saponozide. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. abceselor. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. cu măduvă spongioasă. verzui-cenuşii. furunculelor. recoltare. sudorifică şi emolientă. într-un singur strat. Florile mai conţin mucilag. acizi organici. întrebuinţări. afânate. laxativă.Descriere. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. pe rame acoperite cu hârtie. Întâlnită la noi prin păduri. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. Organul utilizat. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. albă-gălbuie. tanin. lunci şi zăvoaie. extern pentru tratarea arsurilor. scoarţa verucoasă. . pe lângă garduri. acute. Ele au acţiune diuretică. rutozidă. antireumatică şi antinevralgică. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. Se usucă la soare puternic. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. cenuşiu-verzuie. Compoziţie chimică. Lujeri groşi. bogate în humus. bine ventilate. cu miros neplăcut. Răspândire.

Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80. SORBESTREA .SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L.

deasemenea în stomatite. hemostatică. recoltare. în interior deşerte. Plantă perenă. Compoziţie chimică. întrebuinţări. ulei volatil. cu periantul simplu. marginea pădurilor. alte procese inflamatorii. erecte. erbacee cu rizomi bruni.Descriere. Tulpini cu coaste. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. pe partea inferioară verzialbăstrii. orizontali. Organul utilizat. Frunzele tulpinale rare. lignificaţi. saponozide. cu 7-25 foliole alungitovate. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. diaree). hemoroizi. în poduri cu tablă. hemoragii uterine. antiinflamatoare şi antiseptică. imparipenate. Produsul conţine substanţe tanante. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. printre arbuşti. în strat subţire. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. în poiene. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. gingivite. amidon. substanţe colorante. Răspândire. . recoltate toamna după fructificare. în partea de sus ramificate. lung peţiolate. Florile mici de culoare roşie-închisă. Planta creşte prin fâneţe umede. glabre. groşi. acid galic şi elagic. sesile.

SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. SOVÂRV . Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. Oregano Familia: Lamiaceae 81.

Descriere. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. aproape glabre. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. Compoziţie chimică. . Organul utilizat. Răspândire. Se recoltează planta înflorită. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. stomahică. în acid ascorbic. de la punctul de unde începe să se ramifice. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. rareori albă. tanin. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. poieni. flavone. acoperită cu peri. uneori roşietică. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). Produsul vegetal conţine ulei volatil. verde. Frunze opuse. tufărişuri. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. întrebuinţări. Se usucă la umbră. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. de formă ovală. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. antociane. margini de pădure. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Florile au culoarea purpurie. sudorifice şi sedative. marginea pădurilor. în locuri bine aerate. scurt peţiolate. de la câmpie până în regiunea subalpină. recoltare.

Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. SPORICI (urzicuţă) . Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82.SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L.

rareori albe. Are şi proprietăţi galactogoge. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. dealuri pietroase. mirişti. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. renale şi de splină. cu 4 muchii. verbenozida. recoltare. recoltate în perioada de înflorire. întrebuinţări. . anuală cu tulpina erectă. Răspândire. în apropierea izvoarelor. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. cele inferioare ovat-triunghiulare. cele superioare mai puţin divizate. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. pe şesuri. în tratamentul colicilor hepatice. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. aproape până la bază simplu-penatsectate. Organul utilizat. reunite în spice. marginea pădurilor. Frunze opuse. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. peţiolate. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. Plantă erbacee. mai rar prin tufărişuri. ramificată. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Compoziţie chimică. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. care este un parasimpatometic slab. în locuri bine aerate.Descriere.

STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. STEJAR . Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.

glabre. pieloase la maturitate. creşte în păduri. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. glabri. când seva începe să circule intens. mai ales în arsuri. întrebuinţări. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. fertile. Organul utilizat. calciu oxalic. dispuse în ciorchine. Scoarţa conţine taninuri mixte. hemostatic şi antidiareic. Compoziţie chimică. bruni-măslinii. Stejarul preferă soluri profunde. substanţe amare şi pectice. Produsul se utilizează ca astringent. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. ramuri puternice. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. Lujerii viguroşi. deasemenea flavonoide. muchiaţi. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. recoltare.Descriere. Flori unisexuat-monoice. Arbore foios cu o coroană largă. Frunze lobate până la penatfidate. tare. pretenţios faţă de lumină. Răspândire. cultivat în parcuri. decoctul – în gargarisme. rezistent la geruri. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. în tratamentul stomatitelor. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. Recoltarea începe primăvara. .

Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. John’s wort Familia: Hypericaceae 84. SUNĂTOARE .

lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. la marginea drumurilor şi pădurilor. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare.Descriere. recoltare. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. tăieturilor de pădure. Planta conţine antraderivaţi. calcaroase sau silicioase. Se utilizează în tulburări depresive. . Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. clorogenic. acizi cafeic. carotenoide. Frunze opuse. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. locuri necultivate. glabre. Compoziţie chimică. intestinului şi ficatului. vitamina C. de formă ovală. sesile. cu marginea întreagă. prin fâneţe. în boli ale stomacului. Răspândire. Planta creşte pe locuri destul de uscate. tanin. Tulpina este cilindrică. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. Florile – corimb. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Organul utilizat. precum şi prin vasodilatare. flavonozide. întrebuinţări. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. Organul utilizat. recoltare. Răspândire. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. goală în interior. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. peţiolate. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate.Descriere. pe terenuri necultivate. . Flori roze. printre dărâmături. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. ulei volatil. păroasă pe muchii. Frunze opuse. în 4 muchii. caroten. pe lângă garduri. Frunzele mijlocii au 3 crestături. poiene. vitamina C. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. întrebuinţări. marginea pădurilor. cu peri aspri. palmat-lobate. la începutul şi în timpul înfloririi. după ce s-a ridicat roua. perenă cu tulpină erectă. recoltate pe timp frumos.

TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ . Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.

pe marginea apelor stătătoare. varicelor deschise. Răspândire. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. de asemenea s-a izolat alantoină. argiloase în şanţuri. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. grupate în cime.Descriere. datorită mucilagiului şi alantoinei. gros. din care pornesc rădăcini cărnoase. negre la exterior şi albe la interior. Planta creşte pe soluri grele. . mucilagii. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. aspru-păroasă. ramificată. păroase. Compoziţie chimică. îngustate într-un peţiol aripat. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. perenă cu rizom scurt. întrebuinţări. Rădăcinile săpate se spală în apă. muchiată la bază. tanin. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. fâneţe umede. recoltare. ramificat. iar cele groase se despică. gastritelor hiperacide. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. substanţe minerale. Decoctul din rădăcini. diverselor traumatisme. Organul utilizat. cu peţiol aripat. Plantă erbacee. Tulpina erectă. tusei de diverse etiologii. uneori ca buruiană prin culturi. Frunze alterne decurente. Flori roşii-violacee.

TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89. TEI .

aşezate pe un peduncul comun. Frunzele sunt lung-peţiolate. cu o bractee lungă în formă de limbă. Florile alb-gălbui. În afară de acţiunea emolientă. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. Compoziţie chimică. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. Arbore cu o coroană deasă. sedative şi sudorifice. recoltare. hipotensive. ascuţite la vârf. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. . pectorale. Organul utilizat. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. ale gripei şi răcelii. întrebuinţări. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere.Descriere. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. datorată mucilagului. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. plăcut mirositoare. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. rotunde. ca antipiretice şi sedative. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. Răspândire. de culoare verde-gălbuie. dar şi ca antivirale.

TRAISTA CIOBANULUI .TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

Florile sunt mici. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. adânc scobite. având 4 sepale verzi cu dungă albă. citric. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. recoltare. Răspândire. tiramină. Frunzele bazilare sunt alungite. . se administrează sub formă de infuzie. acetilcolină. marginea drumurilor. pe lângă ziduri.Descriere. amine biogene. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. extract fluid şi uscat. uneori până la nervura principală. rutozida. în primele stadii de dezvoltare. acid fumaric. culturi. livezi. Planta creşte prin păşuni. colină. în hemoragii uterine. flavone. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. Compoziţie chimică. urme de ulei volatil. nedinţate pe margini. îmbrăcând tulpina cu baza lor. uneori formează chiar desişuri. întrebuinţări. adică la apariţia primelor flori. histamină. malic. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. Frunzele tulpinale sunt rare. fără rădăcină. Plantă anuală. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. Se culege planta întreagă. Organul utilizat.

TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. TREI FRAŢI PĂTAŢI . Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.

Descriere. Răspândire. cu stipele polimorfe. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. Planta creşte prin poiene. Organul utilizat. ulei volatil. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. prin tăierea tulpinilor de la bază. mucilag. fâneţe. peţiolul are diverse lungimi. în lunci umede. . Plantă erbacee. Se utilizează ca diuretic. de regulă adânc fidate. După poziţia pe tulpină a frunzelor. tanin. care alături de flavonozide. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. în strat subţire. recoltare. liziere. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. Compoziţie chimică. pe coastele dealurilor. după ce se ridică roua. la marginea pădurilor şi drumurilor. depurativ. stipelate. rar dinţate pe margini. vitamina C. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. laterale – albe. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. mai rar violetdeschise sau alb. Se usucă la umbră. în tratamentul unor dermatoze. expectorant. Frunze ovatalungite. pe timp frumos. în interior cavă. anuală. galbene. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92. TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L.

marginea drumurilor. . substanţe tanante. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. plane. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. vitaminele C şi K. Rădăcină pivotantă. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. eliptice sau lanceolate. compuşi ai acidului silicic. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. scurt peţiolate până la sesile. pe malurile râurilor. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. pe terenuri virane. săruri minerale. adeseori printre pietrele de pavaj. întrebuinţări. glabră. Tulpină târâtoare.Descriere. recoltate în timpul înfloririi. fusiformă. rar ascendentă sau erectă. Plantă erbacee. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. Flori axilare verzui sau roşietice. scurtpedunculate. Răspândire. Compoziţie chimică. anuală. recoltare. mucilagii. ramificată. care este lignificată şi lipsită de frunze. caroten. de la câmpie până în etajul subalpin. Se înlătură partea de jos a tulpinii. Frunze alterne.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .

diuretice şi colagoge. Imediat după cosire. antidiabetice. când planta creşte în masă. Atunci. K. lung şi ramificat. Tulpini drepte. iar cu dreapta se strujesc frunzele. dinţate pe margini. acid pantotenic. clorofilă. Răspândire. Compoziţie chimică. hemostatice. deasemenea glucide. acoperite cu frunze opuse. Frunzele conţin vitaminele C. întrebuinţări. carotenoide. în locuri cultivate şi necultivate. recoltare. cu 4 muchii. . se coseşte. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. La bază frunzele sunt cordate. la vârf ascuţite. cilindric. săruri minerale. prinse de tulpină printrun peţiol lung. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. pe marginea apelor. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. Urzica creşte pretutindeni. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. Florile sunt de culoare verzuie. frunzele se separă de tulpini. de culoare albicioasă. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. în şanţuri pe lângă drumuri. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. B2. Organul utilizat. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi.Descriere.

VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96. VERIGAR .

Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. durament roşcat. Frunze opuse. recoltate la maturitate. Fructele conţin antraderivaţi. cu nervuri ascuţite. . pectine. frecvent terminaţi cu un ghimpe. siropul. deasemenea zaharuri. ramnoxantozida (frangulozidă). şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). poligame. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Flori verzi-gălbui. aspră. eliptice. Fructe. Compoziţie chimică. pe margini crenatserate. lemn cu alburn gălbui. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice.Descriere. ce se exfoliază în inele. derivaţi de kemferol. glabre. Arbust cu scoarţă brună. Decoctul. drupe sferice. negre cu gust dulceag-amărui. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. întrebuinţări. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Lujerii cenuşii. greu. Se mai conţin flavonozide. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. cvercetol şi ramnetol. recoltare. mici. Răspândire. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. în lunci umede. Sămânţă ovoidală. Organul utilizat. tare. frangula-emodolul. printre arbuşti. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar.

VETRICE . Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L.

Frunze alterne. Planta creşte în zona de şes şi deal. pe lângă drumuri. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. perenă. Răspândire. întrebuinţări. în fâneţe. lunci mai uscate. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. cu rizom noduros.Descriere. Conţine ulei volatil. acid cafeic. emenagoge. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. cilindrică. rădăcini adventive. flavone. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. excitante ale funcţiilor digestive. Plantă erbacee. Datorită prezenţei tuionei. penat-sectate. grupate în calatidii. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Compoziţie chimică. superioare scurt-peţiolate. glabre. o sesquiterpenă amară. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. deasemenea. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. adânc-serate. malurile râurilor. Tulpină erectă. Organul utilizat. infuzia. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. pe ogoare. garduri. cele inferioare lung-peţiolate. . locuri necultivate. glabră. recoltare. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. Flori galbeneportocalii.

Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. VÂSC .

recoltare. apoi pe brad. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. mesteacăn. trandafir. Compoziţie chimică. străbătute de 5-6 nervuri paralele. salcâm şi plop.Descriere. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. pieloase. sunt cele care cresc pe măr şi păr. fără peţiol. Organul utilizat. ramificate de mai multe ori. groase. cilindrice şi groase. dar toxic pentru inimă. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. tei. Răspândire. . arţar. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. şi un principiu toxic respirator. frasin. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. întrebuinţări. aritmie şi tahicardie. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. deoarece produsul este foarte toxic. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. Frunzele opuse.

Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99. VINĂRIŢĂ .VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L.

perenă. subţire.Descriere. pe soluri fertile. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. Organul utilizat. Flori albe. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. grupate în cime laxe. substanţe minerale. afânate. acid nicotinic. verde. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. ramificat. Compoziţie chimică. caliciu redus la o margine îngustă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. uninerve. Plantă erbacee. substanţe amare. În doze mari este toxică. recoltare. Frunze lanceolat-eliptice. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. ameţeli. sesile. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. suficient de umede. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. ulei gras. lung. . de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. cu 4 lacinii. Răspândire. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. glabre. tanin. glabre. ulei volatil. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. corolă gamopetală. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. înalte de 15-25 cm. întrebuinţări. sunt dispuse verticilat. rizom orizontal. infundibuliformă. mici (4-6 mm).

VOLBURĂ .VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

provoacă un scaun unic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. Organul utilizat. . neînsoţit de fenomene secundare. grădini. arsuri. Plantă erbacee. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. ca colici sau vomismente. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. Compoziţie chimică. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. lung pedunculate. recoltare. furuncule. Tinctura are proprietăţi laxative. Ele sunt plăcut mirositoare.Descriere. se scutură de pământ. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. abundent. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. locuri necultivate. vitamina C. cu urechi mici la bază. perenă. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. solitare. În uz extern pentru vindecarea de răni. substanţe tanante şi minerale. are un rizom lung. volubilă. hastate sau sagitate. câmpuri. în formă de pâlnii. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Răspândire. întrebuinţări. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. Flori albe sau slab roze. axilare. pe lângă drumuri.

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101.ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. ZMEUR .

. mai acre ca la cea cultivată. după ce s-a luat roua. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. întrebuinţări. umede. acoperiţi cu ghimpi subţiri. Fructele de zmeur conţin oze. imparipenate cu foliole ovate. vitamine din grupul B. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. Organul utilizat. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. În al doilea an ei se lignifică. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. dar ele sunt mai aromate. C. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. antociane. Se produce sirop de zmeură. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. Răspândire. sol bogat. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. caroten. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. substanţe tanante. care poartă muguri florali. recoltate pe timp uscat. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. acizi organici.Descriere. Frunze alterne. Compoziţie chimică. Florile albeverzui. recoltare. Arbust ramificat ghimpos.

Doronicum hungaricum Reichenb. 4. Hodolean ţăţăresc .Centaurea thirkei Sch.) Moench 9. Bip.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Colţişor glandulos . Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC.Rindera umbellata ( Waldst. Arin negru . 3. 8.) Gaertn. Fil. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint.Crambe tataria Sebeok 12. Iarba-ciutei . Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr.et Kit.) Takht. Rinderă umbelată . Familia Berberidaceae 6.) DC 5. Arin alb . .) Bunge Familia Brassicaceae 11.Alnus glutinosa (L. Albăstrea thirke .Alnus incana (L.et Kit. Familia Boraginaceae 10. Familia Betulaceae 7.Jurinea stoechadifolia (Bieb. Iurinee lavandifolie .Dentaria glandulosa Waldst. Cărpiniţă . 2.Carpinus orientalis Mill.

) Hornem Familia Convolvulaceae 23.) Fenzl. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall.) Bess 20. Vonicer pitic .Astragalus dasyanthus Pall. Colţişor pentafoliat . ex Adams Familia Celastraceae 21. .Dentaria quinquefolia Bieb.Panazburătorului 15.Lunaria rediviva L.osului .Euonymus nana Bieb. Lopăţea . Studeniţă rigidă . Familia Fabaceae 26.13. Familia Cistaceae 22. Iarba. B.) Fenzl. Lunaria annua L. 14. Familia Caryophyllaceae 17. 18.ex DC. Familia Crassulaceae 25. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. .Convolvulus lineatus L. 16. Volbură lineată . Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Urechelniţă .Sempervivum ruthenicum Schnittsp. 24.Eremogone rigida (Bieb. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). 19. Zăvăcustă .et C. Lehm. Andrz.Helianthemum canum (L.

Bujor-de-pădure . 31.et Kit. Drobişor tetramuchiat . Nemţişor fisurat . 39. Trifoi panonian .Crataegus pentagyna Waldst. Sugătoare .Delphinium fissum Waldst.Astragalus pubiflorus DC. Popâlnic .Paeonia peregrina Mill. Familia Ranunculaceae 38.27.Verigariu .Nymphaea alba L.Rhamnus tinctoria Waldst. Familia Rosaceae 41.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35.et Kit. Nufăr alb . Familia Rhamnaceae 37. Coşaci pubiflor . 29. Familia Lamiaceae 32. Grozamă . Familia Monotropaceae 34.Genista tetragona Bess. 30. Familia Paeoniaceae 36. . 28. 40. Păducel pentagin .Padus avium Mill. Coronişte elegantă . Mălin comun .Scutellaria supina L. 42. Dumbravnic .Trifolium pannonicum Jacq.Coronilla elegans Panc.Melittis sarmatica Klok.Genistella sagittalis (L. 33. Dediţel mare . Mirgău pitulat .Pulsatilla grandis Wend.et Kit.)Gams.Hepatica nobilis Mill.

54.Trapa natans L. Ghiocel elvez . Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.et Kit. 56. Păr.43.Leucojum aestivum L. Ghiocel nival . Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.Gmel.Sorbus domestica L. 53. Familia Scrophulariaceae 46.C.Daphne mezereum L. Familia Rutaceae 45. Frăsinel gimnostil . Tulichină .Scopolia carniolica Jacq.VItis sylvestris C. 55. Ghiocel plicat . Familia Solanaceae 47. Familia Vitaceae 50. fil. Viţă-de-pădure . Familia Thymelaeaceae 48. Familia Trapaceae 49.dobrogea .Digitalis lanata Ehrh. . Scoruş .Pyrus elaeagrifolia Pall.Dictamnus gymnostylis Stev.de. Degetar lânos .Galanthus plicatus Bieb.Galanthus nivalis L. Mutulică . Familia Alliaceae 51. Cornaci . 44.Galanthus elwesii Hook. Ghiocel bogat .

Et Schult. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Lalea pestriţă . Luşca ambiguă .Fritillaria meleagroides. Kunze Familia Orchidaceae 68.Ornithogalum amphibolum Zahar. 66.Colchicum fominii Bordz. Familia Iridaceae 62.Iris pontica Zapal. 63. Săbiuţă imbricată .Familia Cyperaceae 57.Colchicum triphyllum G. 67. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Brânduşă trifilă . Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Brânduşă fomin . Fil. Stânjenel pontic .) Druce .) F. Patrin ex Schult. Familia Liliaceae 64.) Spreng. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill.Gladiolus imbricatus L. 61.W. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Familia Melanthiaceae 65. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.

Dactylorhiza majalis (Reichenb. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. Untul-vacii .Orchis purpurea Huds. Poroinic-de-mai .) Crantz 74.69.Ephedra distachya L.Orchis morio L. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Poroinic purpuriu . 71.Orchis palustris Jacq. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.Epipactis palustris (L.) Trin. Mlăştiniţă palustră . Alexeenko 80. . GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. Cârcel . 76.) P. Mlăştiniţă purpurie .Poa versicolor Bess. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. Seslerie heufler . Poroinic palustru .Sesleria heufleriana Schur. 77. Firuţă diversicoloră . Familia Orchidaceae 72.) Rich. Sadină . Hunt et Summerhayes 73. Familia Poaceae 78. 81. 79.) Fritsch 70.Chrysopogon gryllus (L.Epipactis purpurata Smith 75.F.

86.Ophioglossum vulgatum L. Limba-şarpelui .) H. Ferigă palustră .Phyllitis scolopendrium (L.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83. Familia Thelypteridaceae 91.Thelypteris palustris Schott . Familia Athyriaceae 84.P. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.) Newn. Familia Salviniaceae 90.) Roth Familia Ophioglossaceae 89. Familia Dryopteridaceae 87.) Newm. Spinarea-lupului .Dryopteris carthusiana (Vill. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L. Peştişoară .Fuchs 88.) All. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.) Roth 85.Salvinia natans(L. Ferigă cartuziană .Athyrium filix-femina (L. Năvalnic .) Newm.

2.CUPRINS 1. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 7. 6. . Cicoare – Cichorium intybus L. 17. 11. Ciuboţica cucului – Primula veris L. 23. 16. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. 10.) Elliot 9. 14. 22. 13. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. Arin – Alnus incana Moanch. Brusture – Arctium lappa L. 18. 21. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. 20. Ardei – Capsicum annuum L. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 12. 4. 19. Angelică – Angelica arhangelica L. 5. 8. Alun – Corylus avellana L. Cerenţel – Geum urbanum L. Corn – Cornus mas L. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. 24. Coacăz – Ribes nigrum L. Albăstrele – Centaurea cyanus L. 3. 15. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill.

Iarbă mare – Inula helenium L. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. (Matricaria chamomilla L.Polygonum persicaria L. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 41. 49. Leurdă – Allium ursinum L. Mur – Rubus caesius L. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L.Hedera helix L. 38. Iarbă roşie . Gălbenele – Calendula officinalis L. Drăcilă – Berberis vulgaris L. Ienupăr – Juniperus communis L. Feciorică – Herniaria glabra L. Măceş – Rosa canina L. 40. Mălin – Padus avium Mill. 39. Mărar – Anethum graveolens L. 44. Hamei . Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. Meyt 35. 27. Dentiţă – Bidens tripartita L. 29. . 34. 43. Muşeţel – Chamomilla recutita L.) 50. 36. Izmă bună – Mentha piperita L. 32. (B. 47. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. 31. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Iederă . 26. 37. Mesteacăn – Betula pendula Roth. 28. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill.) 48. 30.. 33.25.Humulus lupulus L.verrucosa Ehrh. 46. 45. Frag – Fragaria vesca L. 42. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad.

Rostopască – Chelidonium majus L. 55. 59. 57. 66. 73. 76. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. Odolean – Valeriana officinalis L. Negrilică – Nigella sativa L. Pătlagină – Plantago major L. 53. 64. Porumbar – Prunus spinosa L. . Salcie – Salix alba L. 70. Pochivnic – Asarum europaeum L. Roiniţă – Melissa officinalis L. Salcâm galben – Sophora japonica L. 54. 63.) Nevski ) 62. 52.51. 58. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Porumb – Zea mays L. 74. (Elytrigia repens (L. 65. 61. Pelin – Artemisia absinthium L 60. 69. Salvie – Salvia officinalis L. 68. 56. Păpădie – Taraxacum officinalis L. 75. 71. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. 67. Revent – Rheum palmatum L. Pir – Agropyron repens P. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. Roibă – Rubia tinctorum L. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Podbal – Tussilago farfara L. Obligeană – Acorus calamus L. Sclipeţi – Potentilla erecta L. 72.B.

90. 88. 100. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. 91. 86. 83. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Ştevie – Rumex confertus Willd. 80. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 94. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Sulfină – Melilotus officinalis L. Troscot – Polygonum aviculare L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. 96. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. 101. 82. Soc – Sambucus nigra L. Zmeur – Rubus idaeus L. Vâsc – Viscum album L. 89. Verigar – Rhamnus cathartica L. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 92. Sovârv – Origanum vulgare L.Volbură – Convolvulus arvensis L. 81. Vinariţă – Asperula odorata L.77. 87. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. 78. . Urzică – Urtica dioica L. Tei – Tilia cordata L. 85. 93. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 99. 95. Stejar – Quercus robur L. 98. Sporici – Verbena officinalis L. 97. 84. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79.

Bulgară 33/1. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). MD-2001. Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. 022 577930.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. tel. Chişinău. . fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful