Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

Chişinău. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric.cnfa. 022 577930. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. .cnfa. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. MD-2001. tel.org). şi afaceri agricole rurale.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. Bulgară 33/1. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. Beneficiarii PDBA includ micii producători.md . www. recoltare. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www.

diapozitive. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. · expoziţia şi lumina. · condiţiile de sol.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Pe terenurile cu expoziţie sudică. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. cu ierbarul. carte. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. · altitudinea influenţează puternic . Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor.

rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. rizomilor. mugurii plesnesc şi se alungesc. se înlătură părţile necorespunzătoare. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. Recoltarea mugurilor foliari. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. La şes. unele numai prin spălare.momentul optim de recoltare. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. plug. ciupindu-se mugurii de . se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. Ei se culeg numai cu mâna. După aceasta ele se scutură bine de pământ. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. furcă). hârleţ. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. în mod diferenţiat. în funcţie de forma lor. Aceste organe se formează toamna. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu.

Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. însă în nici un caz mai târziu. cât şi în timpul înfloririi (tei. albăstrele). ea variază însă de la specie la specie. zmeur). Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. în general. Recoltarea frunzelor. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. În general. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. muşeţel. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. De asemenea. iar celelalte pe vreme cu soare. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. adică în boboc (salcâmul japonez). mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. afin). frunzele se culeg fără peţiol (podbal. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. are loc primăvara. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. pătlagină. adică după ce floarea s-a trecut. deşi.

când plantele au crescut prea înalte. sepale etc. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. împreună cu ramurile. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. când seminţele sunt deplin dezvoltate. soc. Florile.este în jurul prânzului. pe vreme uscată şi de obicei însorită. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. albăstrele). Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. în general. în buchete. lipsită de ramuri cu frunze. adică cu petale. cu ajutorul secerii. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă.. astfel. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. se recoltează întregi. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. în cazul fructelor cărnoase (afin. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. ienupăr). cu foarfeca. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. iar în . cu piepteni speciali.

De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. iar. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . care prezintă crăpături şi îngroşări. deoarece. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. Cu vârful briceagului. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. cele cu muşchi sau alge.cazul când fructele. pe de altă parte. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. înnegrite şi cu resturi de lemn. fără umiditate şi cu soare. înainte de desfacerea lor spontană. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. organele ce conţin uleiuri volatile. care le conţin sunt dehiscente. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. după cum am precizat mai sus. cu excepţia. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. Recoltarea scoarţei. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. pe de o parte.

ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. rogojini.corpurile străine minerale sunt nisipul. Astfel.. resturile de tulpini. . .corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. care pot fi: . Astfel. fragmente de nuiele. praful. Uscarea produselor vegetale. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite.străine organice şi minerale.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. Corpurile străine organice. bucăţile de pământ. de pătlagină şi de graminee. la frunzele de afin. pietricelele. paie etc. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . De asemenea. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. precum şi a impurităţilor. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte.organele (părţile) de plantă . constituie impurităţi.

şi anume: naturală. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC.folosite. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. şi artificială. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. textura şi conţinutul în apă al acestora. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. la soare sau la umbră. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Uscarea la soare. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Ea începe în momentul recoltării plantei. .

ale plantei ca: rădăcini. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. curăţite. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. muguri. şi în special se vor crea posibilităţi de . scoarţe. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. rogojini sau coli de hârtie. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. şoproane. etc. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. magazii. şuri. orice încăperi goale. Uscarea la umbră. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. rizomi. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. al căror conţinut este mult mai stabil. fructe sau seminţe. văruite. şcolilor. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. reparate etc.

din care cauză îşi modifică aspectul. mai ales la suprafaţă. fructele. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. volumul său scade. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. produsul suferă o serie de modificări. Uneori. . florile şi părţile aeriene se zbârcesc. seminţele. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. Frunzele rămân verzi. Uscarea artificială. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. în timp ce frunzele. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Datorită pierderii apei. uneori pierzându-şi complet valoarea.aerisire continuă. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Prin uscare. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. rădăcinile). florile îşi păstrează culoarea naturală.

greutatea neto şi împreună cu . Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. pergaminate.) sau la export. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. părţi aeriene. rădăcini. De asemenea. unele flori şi chiar unele frunze. denumirea produsului vegetal. Operaţia se face manual la flori. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. farmacii etc. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. depreciindu-se calitativ. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. aşa cum sunt cerute de industrie. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. frunze. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. site şi anumite mori. pământul fin şi nisipul. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare.

activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. uscate. după un timp îndelungat. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior.ambalajul. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. numărul partidei. în cazul când nu pot fi expediate imediat. luna şi anul recoltării. denumirea produsului vegetal. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. fiind astfel . bine aerisite. Conservarea produselor vegetale. De obicei însă. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. scoarţele. Organele subterane. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. numărul partidei. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. indiferent de măsurile luate. După ambalare. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal.

această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. etc. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. nu este permis să se depoziteze petrol.). În depozite. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. La fel se procedează şi cu cele aromatice. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. ghiocei. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. Sacii. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. insecte. În încăperile depozitului cu produse vegetale. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. benzină. baloturile etc. Fără o grijă permanentă. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. . întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. Această bogăţie trebuie însă păstrată. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate.

lăcrămioare). aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. Azi. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. În cazul muşeţelului. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. iar recoltarea lor este interzisă. însă îndată ce ele . pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. plop). Atunci când se culeg florile. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. Culesul nu trebuie făcut total. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin.

omag) şi în general la plantele perene. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. În acest caz. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . cu atât mai multe. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. pericolul dispariţiei lor este mic. florile şi seminţele. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. pericolul de dispariţie este mai mare. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele.

cât şi a normativelor corespunzătoare. Oamenii. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. . permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. comună. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. ci să fie bine organizată.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale.

Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. ALBĂSTRELE .

mucilagii. tanin. muchiată cu frunze alterne. recoltare. culese eventual din greşeală. Florile de pe disc sunt violacee. În florile marginale se conţin antociane. cu corola regulat tubuloasă. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară.Descriere. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Eliminarea florilor centrale. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. Răspândire. întrebuinţări. cumarine. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Compoziţie chimică. . liniare. Creşte prin locuri uscate. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Mg etc. Tulpina erectă. heterozida centaurina. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. săruri de K. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. adânc crestate. se face înainte de uscare. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. Organul utilizat. iar cele marginale albastre. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. pietroase. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. Florile ligulate.

ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2. ALBUMEALĂ .

rezine. puternic pubescentă. pe malurile râurilor. liniar-alungite. florile mijlocii sunt tubulare. întrebuinţări. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. cele ligulate – filiforme. Inflorescenţa – paneraşe. Extracţiile uleioase. acoperite cu perişori cenuşii. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. Compoziţie chimică. ulei volatil. Frunze alterne. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală.Descriere. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. . arsuri ale pielii. recoltate în tot timpul înfloririi. obţinute din părţi aeriene de albumeală. Tulpina de la bază ramificată. Răspândire. Planta conţine caroten. Creşte în lunci inundabile. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. Organul utilizat. ca buruiană în grădini. flavonozide. substanţe tanante. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor.

ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.

Florile mascule în amenţi. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. mărind rezistenţa capilarelor. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Frunzele verzi. întrebuinţări. . cu margini laciniate. Uscarea artificială până la 500C. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. recoltare. alterne. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. Compoziţie chimică. pe dos păroase. mai ales pe nervuri. afânate. Creşte în păduri de câmpie şi deal. pe margini inegaldublu-serate. iar florile la înflorire.Descriere. la marginea pădurilor de fag. uneori tubuloasă. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. Arbust cu frunze obovate. pe soluri calcaroase. Răspândire. fertile. Uscarea se face la umbră. în straturi subţiri. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Organul utilizat. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor.

ANGELICĂ .ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.

stomahice şi carminative. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. dacă este nevoie. Răspândire. stimulente. Se scutură de pământ şi. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. cu zimţi. pe locuri adăpostite şi însorite. cilindrică. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. recoltare. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. fistuloasă. întrebuinţări. este robustă. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. oze. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. bianuală sau perenă. Organul utilizat. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Plantă erbacee.Descriere. cu foliole ovate. inegal serate. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. de culoare galbenăverzuie. la 35400C. Compoziţie chimică. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. Uscare artificială. Florile sunt grupate în umbele globuloase. . Creşte în apropierea apelor curgătoare. substanţe tanante.

ARDEI .ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.

cu marginea întreagă. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). de care depinde culoarea fructelor. carotenoide. Ovar bilocular. destul de mari. localizată în celule secretoare separate. Astăzi se cultivă în Europa. . ovale. întrebuinţări. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Răspândire. Flori albe. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. Frunze alterne.Descriere. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. ramificată. Organul utilizat. Gustul iute. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Compoziţie chimică. acid ascorbic etc. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. acuminate. care nu produc vezicaţii. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. de culoare verde închis. lumbago. arzător este imprimat de capsaicina. nevralgice. cu tulpină sufructescentă glabră. recoltare. anuală. cu gust iute sau dulce. Plantă ierbacee.

ARIN .ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.

întrebuinţări.Descriere. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. pe cea inferioară – verzi-mate. cu marginea zimţată. ovate sau ovat-eliptice. Fructe – nucule cu aripioare. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. Compoziţie chimică. ovale de culoare brună. ovallanceolate. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. grupate în amenţi. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. cele feminine fără periant. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. pe partea superioară strălucitoare. Frunze ovale. Organul utilizat. recoltare. verzi-închise. glabre. are acţiune antidiareică. Arbore cu coroana îngust ovată.. Răspândire. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. . Flori mici.

ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7. ARMURARIU .

Frunzele sunt mari. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. cu rol benefic în procesele de oxidare. Răspândire. E. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. Organul utilizat. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină.Descriere. saponozide. efort prelungit. cu gust amărui. flavonozide. spinoase. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. La noi se întâlneşte numai în culturi. după căderea frunzelor. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. de culoare galbenbrună. spinoase. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. anuală sau bienală cu tulpină erectă. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. glabră sau slab tomentoasă. mucilag. Fructele mature se recoltează dimineaţa. uneori. glucide. de aceea este indicat în stări de oboseală. Fructele sunt achene cu papus. ciroză hepatică. apărând spontan în sudul ţării. histamină. K. Se usucă. lipide. ulei volatil. ramificată. treieră şi selectează. acizi organici. recoltare. hepatite cronice.. surmenaj intelectual. întrebuinţări. . vitamine C. pe soare. prin tăierea antodiilor.

) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8. ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.

Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. acizi organici. cu marginea dinţată. apoi şi medicinală. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. vitaminele C. substanţe tanante. zaharuri etc. PP. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. suculente. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. peţiolate. Compoziţie chimică. carotenoide. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. Termenul de păstrare până la 2 luni. . Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. Răspândire. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. recoltate la maturitate. Se pot usca. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete.Descriere. E. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. mai întâi ca decorativă. întrebuinţări. recoltare. Organul utilizat. microelemente. primăvara verzi-întunecate.

BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. BRUSTUR . Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.

Compoziţie chimică. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. Plantă erbacee. Organul utilizat. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. bienală. cu o rădăcină puternică. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. căilor ferate. hipoglicemiantă. recoltare. Răspândire. acid cafeic. Uscarea artificială la 35500C.Descriere. vitamine din complexul B. ulei volatil. brună. Flori purpurii în calatidii globuloase. cărnoasă. Tulpina cilindrică. pe lângă garduri. lactone etc. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. păroasă se formează în anul al doilea. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. întâlnită pe terenuri necultivate. coleretică. depurativă. Acţiunea diuretică. pe marginea drumurilor. întrebuinţări. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Se usucă la umbră într-un singur rând. zăvoaie inundabile. sudorifică. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. .

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

Compoziţie chimică. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. Arbore înalt de 20 . întrebuinţări. când 50 . cu numeroşi ghimpi. lucioşi şi frunze opuse. digitatcompuse. Seminţele sunt bogate în amidon. florile culese în zilele senine. cu un ritidom solzos. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. . iar cea artificială. recoltare. sub 650C. flebitelor şi hemoroizilor. sferică. nisipoase. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. ulei gras. Fructul este o capsulă cărnoasă. Castanele conţin saponozide. Preferă soluri profunde. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. de culoare brună. lung peţiolate. mult ramificat. Florile reunite în panicule compuse. erecte.30 m. derivaţi cumarinici şi flavonici. Organul utilizat. terminale. Răspândire.Descriere. albumine. Castanele servesc la extragerea escinei. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. Uscarea se face în camere bine ventilate. ce se utilizează în tratamentul varicelor.

CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. CĂLIN . Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.

Compoziţie chimică. la pornirea în circulaţie a sevei. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. Tulpini cu scoarţă netedă. Scoarţa se recoltează primăvara. C. trilobate. Fructe. grupate dens în cime umbeliforme terminale. păduri de luncă. galben-brună. caroten. Frunze lat-ovate. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. hipotensiv. . roşii. Uscarea se face la soare. apoi cenuşie. se usucă artificial la 6080oC. glucide. acizii clorogenic. carotenoide. ursolic. săruri de K. Creşte pe soluri bogate. toamna se colorează în roşu.Descriere. pectine. de asemenea diuretic şi sudorific. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. întrebuinţări. prin păduri şi tufărişuri. Flori albe. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. recoltare. Răspândire. Organul utilizat. după uscare pedunculii se înlătură. cofeic. rezine. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. drupe sferice. fructele – vitaminele C şi P. tufărişuri de pe malul râurilor. reavăn-jilave până la umede. saponozide triterpenice. Scoarţa conţine vitaminele K. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. substanţe tanante.

CĂTINĂ . Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L.

Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. Sucul apos. În vederea conservării vitaminei C. B2. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. întrebuinţări. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. ovoide. Organul utilizat. la o temperatură de 70800 C. existenţi în fructele de cătină. Fructele conţin acid ascorbic. drupe "false". cenuşii-argintii. iar cele femele în raceme. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. pe prundişurile din lungul râurilor. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. izlazuri. arsurilor şi în ginecologie. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. scurt peţiolate. coaste pietroase. Răspândire. întregi. Frunze alterne. PP. Lujerii anuali solzoşi. . vitamine E. recoltare.Descriere. carotenoide. Flori galbeneruginii. ulei. P. acid folic. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. pe nisipuri şi pietrişuri. filtrat şi îndulcit cu zahăr. portocalii. Fructe. liniar-lanceolate. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. Compoziţie chimică.

CERENŢEL .CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.

Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. Tulpina dreaptă. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. mucilagii. se lasă câteva zile la zvântat. Răspândire. Se mai conţine heterozida geozida. se curăţă de părţile aeriene. pune în libertate eugenol. Plantă ierbacee. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. Flori de culoare galben-aurie. Organul utilizat. recoltare. . rezine. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. solitare. ramificată. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. vivace cu un rizom cilindric. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. După scoatere din pământ se scutură. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. păduri şi luminişuri. care. din care îşi iau naştere numeroase radicele. acid galic şi elagic. Planta conţine substanţe tanante. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. apoi se usucă. prin hidroliză. se spală într-un curent puternic de apă. Compoziţie chimică. întrebuinţări.Descriere.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .

Compoziţie chimică. . Organul utilizat. flavonozide. subţire. Răspândire. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. în poduri cu tablă. cele tulpinale sunt sesile.Descriere. este verdedeschisă. în poienele din pădure. colină. Planta este prezentă în câmpie. se usucă la soare. în faneţe. tanin. muchiată. cavă în interior şi pubescentă. principii amare. depurative. deasemenea în obezitate. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. dezvoltânduse abia în anul al doilea. luminişuri. inulină. recoltare. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). constipaţii cronice. Tulpina floriferă. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. Florile sunt de culoare albastră-azurie. substanţe minerale. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. spiralată. Se spală într-un curent de apă. diuretice. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. prin pagişti. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. ulei volatil.

CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. CIMBRIŞOR . Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.

antidiareice. nisipoase. la începutul înfloririi. Plantă vivace. Creşte pe soluri aride. tanin. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. . Are. Organul utilizat. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. pietroase. antispastic şi coleretic. recoltare. păroase. cu expoziţie sudică. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. rezine. întrebuinţări. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini.Descriere. cu marginea întreagă. acizi cafeic şi rozmarinic. Privite în zare. în fâneţe de pe dealuri. Răspândire. de culoare verde-roşiatică. de formă ovală. ajungând până în zona muntoasă. îndeosebi în medicina infantilă. Frunze mici. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). ca stomahic. care prind rădăcini. acid ursolic şi oleanolic. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. flavone. frunzele prezintă nişte puncte transparente. opuse. glabre. în tratamentul tusei şi al gripei. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. diuretice şi antivirale. Compoziţie chimică. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. cu ramuri culcate la pământ.

CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L.

acid cafeic. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. . bronşite şi tuse convulsivă. Portugalia. Bulgaria. extract fluid în tuse. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Ungaria. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. flavonozide. Moldova. Spania. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Germania. Algeria. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. Compoziţie chimică. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. recoltare.nucule elipsoidale. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. întrebuinţări. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Frunze mici.Descriere. România. alungit romboidale. Răspândire. Organul utilizat. Caliciul este tubular. ovate sau lanceolate. Fructe . Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Franţa. antimicotice şi antihelmintice. un principiu amar.

Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. CIUBOŢICA CUCULUI .

cu suprafaţa reticulată. peţiol aripat. grupate într-o umbelă simplă. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. . Plantă erbacee cu rizom cilindric. Uscare artificială la 35 – 400C. comună prin pajişti. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. fâneţe. recoltare. ramificate la vârf. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. zaharuri. lunci. Organul utilizat. dese. păşuni însorite. luminişuri de pădure. bine aerisite. vârful obtuz. marginea crenată sau ondulată.Descriere. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. săruri minerale. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. Compoziţie chimică. lung. livezi. enzime. Se spală într-un curent de apă. subţiri. Se usucă la umbră într-un singur strat. flavonozide. S-au mai izolat: amidon. sub formă de decoct. ulei volatil. poieni. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. Răspândire. substanţe tanante. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. întrebuinţări.

COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L.

Fructele conţin vitaminele C. nefrite şi pielonefrite. K. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. din părţile nordice. caroten. neregulat-dublu-seraţi. cu 3-5 lobi triunghiulari. cordiforme. ateroscleroză. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. zaharuri. B6. recoltare. acizi organici. prin păduri şi tufişuri. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. erecte. lunci. gastrite. substanţe tanante. dispuse în raceme. deasemenea flavonozide. întrebuinţări. în regiunile deluroase şi muntoase. Fructe. recoltate la maturitate. colite). Flori verzuiroşcate. negricioase. Frunze subrotunde. negre. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. zăvoaie. Tulpini viguroase. P. Ca produs vegetal se folosesc fructele. Organul utilizat. B2. bace sferice. Răspândire. în afecţiuni hepatobiliare. microelemente. Compoziţie chimică. siropuri vitaminice. gust dulceag. Arbust tufos cu rădăcini adventive. . Din fructe se pregătesc specii.Descriere. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară.

COADA CALULUI .COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.

substanţe tanante şi amare. Tulpinile sterile apar la începutul verii. Plantă perenă. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. pe timp uscat şi însorit. în tuberculoza pulmonară. caroten. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval.tulpinile sterile. pe terenuri nisipoase şi argiloase. erbacee. ulei volatil. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice.Descriere. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. fără ramuri. de culoare brun-deschisă. Compoziţie chimică. Răspândire.aspre şi tari. cu coaste evidente. Organul utilizat. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. ramificate verticilat. flavonozide. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. recoltare. ca remineralizant. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. Cele fertile apar primăvara. recoltate vara. pe râpe şi la marginea apelor. prescris ca expectorant în bronşite. acizi organici. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . săruri de siliciu şi potasiu. de culoare verdedeschis. întrebuinţări. bolile de rinichi şi vezică. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. . vitamina C.

Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20. COADA ŞORICELULUI .COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L.

în zile senine şi calde. decoct şi specii amare. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului.Descriere. cu un număr mare de lacinii. din care se dezvoltă stoloni subterani. Florile albe. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. mărind cantitatea bilei. substanţe anorganice. erbacee cu un rizom lignificat. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. lanceolate. Datorită achilinei are acţiune coleretică. râpe. Compoziţie chimică. în strat subţire sau în uscătorii. recoltare. Frunze alterne. sectate. Plantă perenă. glucide. înalte. poiene. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. în locuri uscate. Sub formă de infuzie. şi cele cu internodii scurte. Răspândire. acoperite cu iarbă. cu internodii lungi. Se mai conţin flavonozide. care poartă numai frunze. . iar cele tulpinale mai lungi. Cele bazale sunt mai scurte. 2-3-penate. tanin. vitamina K. erecte. Organul utilizat. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. păşuni. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. astringent şi aromatic amar. sunt ramificate. Uscarea se face la umbră. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. pubescente. întrebuinţări.dispuse în corimb. care poartă inflorescenţele. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. pe marginea ogoarelor.

Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L. CORN .

Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Creşte spontan prin tufişuri. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. mai târziu glabre. zăvoaie din zona de deal. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. acoperite cu peri scurţi. Fructele conţin acid ascorbic. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. . Răspândire.Descriere. iar fructele – la maturizare deplină. tanin. Rezistent la ger. întrebuinţări. Scoarţa. pectine. recoltare. Organul utilizat. se cultivă. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. antidiareică şi antidizenterică. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. Ramurile tinere verzi. margini de pădure. flavonozide şi au acţiune astringentă. co coaste proeminente. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. care se deschid înaintea frunzelor. secetă. Compoziţie chimică.

COŞACI .COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.

săruri minerale. Uscarea se face la umbră. Creşte în poiene. obţinută din produsul vegetal. insuficienţe cardio-vasculare. se utilizează la hipertonie. Infuzia. . Răspândire. are acţiune hipotensivă. Frunze alterne. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. Florile galbene. Tulpini erecte. Organul utilizat. imparipenat-partite. în văile râurilor şi pantele dealurilor. recoltare. mucilag. acizi organici. erbacee cu un rizom gros. dilată vasele sanguine. cilindric. printre arbuşti de stepă. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. nefrite acute şi cronice. pubescente. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. stenocardie. flavonozide. grupate în capitule sferice. pufoase. desişuri nu formează. amidon. sedativă şi diuretică. întrebuinţări. Planta se întâlneşte rar. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului.Descriere. fără tulpini lignificate. compuse. în strat subţire sau în uscătorii. roşiatice. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. Compoziţie chimică. Plantă perenă.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. Se usucă în strat subţire. filiforme. roşcată. spireozid. şanţuri. închis serate. Tulpină erectă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. faţa superioară glabră. noduros din care pornesc rădăcini adventive. artificial la temperaturi până la 350C. Organul utilizat. glabră.Descriere. . Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. vanilină. pe margine serate. taninuri. unghiulară. de obicei simplă. recoltare. Compoziţie chimică. Răspândire. produsul are acţiune antireumatismală. gaulterozidă etc. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. Frunze penate. stipele mari. flavonoide. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. cea inferioară albpăroasă. perenă. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. ceruri. substanţe minerale. Planta creşte prin zăvoaie. întrebuinţări. marginea râurilor. avicularină. recoltate în timpul înfloririi. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. Plantă erbacee. pajişti umede. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. rizom orizontal.

CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24. CRUŞIN .

precum şi împotriva hemoroizilor. Răspândire. substanţe amare. recoltare. pe malul apelor. de formă ovală. Au mai fost identificate saponozide. la început verzi. Frunze alterne. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. de culoare albverzuie. Flori mici. netede şi lucitoare. lucitoare. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. mlaştini. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. ascuţite la vârf. Organul utilizat. apoi de culoare roşie. Sunt uscate pe cale naturală. acidul ascorbic. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. mucilagii. zăvoaie. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. întrebuinţări.Descriere. deoarece sunt sărace în principii active. Fructe globuloase. în compoziţia speciilor depurative. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. . Scoarţa este netedă. cu marginea întreagă. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. comun la câmpie şi dealuri. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. în funcţie de doză. Planta creşte în păduri de luncă.

Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25. CUCURBEŢICĂ .CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L.

alantoină. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. tanin. Organul utilizat. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. marginea pădurilor şi drumurilor. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. erectă cu noduri. rezine. Planta conţine acizi aristolochici. cu vârf obtuz şi aspect pielos. recoltare. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. flavonozide. lung-peţiolate. Tulpină simplă. Planta creşte prin semănături. ventriculate la bază. Plantă erbacee. substanţe amare. Fructul globulos. posedă acţiune purgativă drastică. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. galben-brun. Frunze alterne. ramificat.Descriere. plăgi greu vindecabile). Compoziţie chimică. cordiforme sau ovattriunghiulare. Răspândire. nevroze. vii. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. pe malurile râurilor. Planta se mai utilizează în anorexie. poiene. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. tufărişuri. alcaloizi. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. Flori tubuloase. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. perenă cu rizom scurt. crânguri. întrebuinţări. de la care pleacă rădăcini adventive. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. .

DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

glabră. . Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. recoltare. Tulpină erectă. anuală cu rădăcină rămuroasă. Compoziţie chimică. acid ascorbic. flavonozide. Plantă ierbacee.Descriere. râurilor. peţiol de obicei aripat. mucilagii. sudorifice. uneori fusiformă. sedative. slab-păroase sau glabre. glabre. recoltate până şi în timpul înfloririi. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. Frunze opuse. în zona de margine a lacurilor. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. pe lângă izvoare. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. Organul utilizat. Răspândire. finspinoase pe colţuri. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. cu foliole involucrale foliacee. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. uşor laxative. gălbui-brunii. substanţe tanante. ramificată. fântâni. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. şanţuri umede. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. Nu are flori marginale ligulate. locuri ruderale umede. cele interne alungit-ovate. substanţe minerale. deasă. incisserate. ulei volatil. Fructe – achene turtite. întrebuinţări. înaltă până la 100 cm. 3-5 lobate.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. FERIGĂ . Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.

care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. recoltare. târâtor. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. Deoarece. tufărişuri. . de culoare verde-închis. Compoziţie chimică.Descriere. constituie unul din cele mai bune tenifuge. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. indigene. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. Planta creşte în păduri de foioase. buruienişuri de depresiune. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. Organul utilizat. întrebuinţări. sporadică în molidişuri. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. denumite global filicină. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. naturale. de-a lungul nervurei. vivace cu un rizom gros. Pe spatele acestor aripioare. Plantă ierbacee. locuri umbrite. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. În secţiune. Răspândire.

Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30. FRAG DE PĂDURE .FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L.

dispuse în cime. Planta este întâlnită în pajişti. cu foliole ovate. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. cistitei. pe dos alipit-păroase. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. fâneţe. care devine zemos. Fructele se folosesc proaspete. săruri minerale. Frunze trifoliate. Stolonii supratereşti târâtori. hipotensor. pe margine dinţate. Organul utilizat. reglor hepatic. Flori albe. Fruct. lungacuminate. lungpedunculate. urme de ulei volatil. Uscarea se face la umbră. Fructele ca tonic. achenă înfiptă în receptacul. Stipele lanceolate. . recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. înrădăcinează la noduri.Descriere. aromat. păduri rărite. perenă cu rizom cilindric. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. flavonozide. Răspândire. Compoziţie chimică. întrebuinţări. Plantă erbacee. orizontal. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. pe faţă brun-roşcate. Planta conţine vitaminele A. în strat subţire. recoltare. acizi organici. tufărişuri etc. faţa inferioară scurtpăroasă. depurativ. B2 . C. tipul 5. substanţe tanante. B1. cu pediceli păroşi. zaharuri.

Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. GĂLBENELE .

rezine. Organul utilizat. coleretică. rănilor. înţepăturilor de insecte. Frunze alterne. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. recoltare. de culoare portocalie. sesile. galbene-portocalii. acizi organici. Compoziţie chimică. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. Plantă anuală sau bianuală. ramificată. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. formate din flori ligulate periferice. cele inferioare oblanceolate. întrebuinţări. antispastică. tubuloase. rotunjite la vârf.Descriere. afânate. Planta posedă acţiune emenagogă. fără codiţe. se rup cu mâna. Răspândire. cicatrizantă. arsurilor. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. întregi. antiinflamatoare. tanin. În paneraşele florale se conţin carotenoide. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. degerăturilor. pubescente sau glabre. cu tulpina erectă. Inflorescenţele sunt antodii terminale. Se usucă în straturi subţiri. . Se mai conţine acidul ascorbic. substanţe amare. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. şi din flori centrale sterile. prin mai toate grădinile. flavonozide.

Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32. HAMEI .HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L.

Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. vivace. alcătuind un con globulos. Compoziţie chimică. recoltare. Plantă erbacee. cu rizomi târâtori lungi. antispastice. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. cu 3-5 lobi dinţaţi. poartă frunze opuse. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. întrebuinţări. Planta creşte spontan prin lunci. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. tonic amare. acid ascorbic. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. cumarine. cordate la bază. Fructificaţiile sunt conuri false. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. cu bractee. păduri. recoltate când au culoare galben-verzuie. formate din bractee galbenverzui. reunite în jurul unui ax central. denumit strobil. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. Tulpina volubilă. tocoferoli. malurile râurilor. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari.Descriere. Organul utilizat. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. acizi fenolici. Răspândire. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. . crânguri.

HOLERĂ (ghimpe. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. scai) . Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33.HOLERĂ (GHIMPE.

Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. Răspândire. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). urme de ulei volatil. garduri. recoltate în timpul verii. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. ca antitumoral. anuală cu rădăcină fusiformă. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Tulpina ramificată. peţiolate. recoltare. .Descriere. întrebuinţări. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. datorita pubescentei verde albicioasa. lung obovate. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. pe lângă drumuri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. obovate sau ascutit romboidale. Plantă erbacee. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. saponine triterpenice. pubescentă. Frunze opuse. sialagog şi diuretic. uneori trilobate. taninuri catehice. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. Organul utilizat. bsitosterol. în jurul clădirilor părăsite. Compozitia chimica.

HREAN .HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34.

numeroase. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. sau primăvara devreme. cu frunze mari alungit-ovate. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). enzime.Descriere. . erbacee. albe. prin văi. după uscarea frunzelor. întrebuinţări. enterite. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. alături de glucide. stări congestive. ulei volatil. săruri minerale. dereglări de ritm cardiac. vivace prin rădăcină pivotantă. În doze mici este eupeptic. groasă. diuretic şi stimulent general. pe lângă garduri şi case de locuit. Hreanul modifică secreţiile bronhice. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. Plantă ruderală.C. deasemenea se cultivă. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Planta creşte în locuri umede. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. vitamine B. recoltare. Tulpina dreaptă. nefrite. aminoacizi. Uscarea se face la umbră. grupate în racem. în strat subţire sau în uscătorii. Flori mici. Fructul – siliculă globuloasă. ramificată în partea superioară. cordate. stimulează diureza şi exercită. Răspândire. cistite.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35. IARBĂ MARE .IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L.

galbene. ovale şi înconjoară tulpina. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. se îndepărtează părţile aeriene. recoltare. Compoziţie chimică. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. în regiunea pădurilor de deal. păroasă şi ramificată în partea superioară. Plantă erbacee. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. de cel puţin 2-3 ani. perenă cu o tulpină dreaptă. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice.Descriere. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. Planta creşte prin fâneţe umede. Florile formează capitule mari. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. având florile ligulate şi tubuloase. . Răspândire. bronşită emfizemică. sesile. cât şi ca spasmolitic. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. catar bronhic. pe lângă pâraie. în tusea cronică a bătrânilor. în lunci. Frunzele superioare sunt alterne. lemnoase şi seci. se spală într-un curent de apă. întrebuinţări. livezi. puternică. Acţionează atât ca expectorant. În pământ are un rizom scurt. saponozide şi terpene. inulină. cilindric. cu marginea dinţată. lung peţiolate. cărnos. subţiri. Organul utilizat. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase.

IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. IARBĂ ROŞIE . Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.

din zona dealurilor până în cea subalpină. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. lanceolate sau oblonglanceolate. grupate în spice axilare şi spice terminale. pâraielor. izocvercitina. recoltare. scurt peţiolate sau sesile. lacurilor. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. glabră.Descriere. anuală. pe marginea râurilor. Tecile dens îmbracă tulpina. Tulpină erectă. acizi organici. Plantă erbacee. Flori albe sau roşietice. Frunzele alterne. Răspândire. ulei volatil. rutinozida. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. kempferolul. vitaminele C şi K. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. recoltate în faza înfloririi. întrebuinţări. neglanduloase. cu perişori alipiţi de suprafaţă. Organul utilizat. glabre. ramificată. avicularina. Compoziţie chimică. cvercitina. substanţe tanante şi pectinice. des cu pete brune-roşietice. poliholozide. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. lung-acuminate. .

IEDERĂ .IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.

Liană cu tulpini lignificate. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. tuse convulsivă. migrene. Se cultivă în parcuri. viguroase. astm bronhic. steroli. caroten. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. recoltate în faza înfloririi. . recoltare. toxic. acizi polifenolici. dureri de ficat şi stomac. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Organul utilizat. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. în zăvoaie. deasemenea pe stânci şi ziduri. ulceraţii. Frunze alterne. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. lipicioase şi persistente. grădini ca plantă decorativă. flavonozide. Se utilizează în bronşite acute şi cronice.Descriere. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. Răspândire. deasemenea vitamine din grupul B. Frunzele conţin saponozide triterpenice. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). săruri minerale. Compoziţie chimică. întrebuinţări. micoze şi alte afecţiuni dermice. cu 3-5 lobi triunghiulari. iod legat. fitoncide.

IENUPĂR . Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L.

încă verzi şi care formează producţia anului următor. pectine. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. aşezate în verticil câte 3 la un loc. Organul utilizat. stomahic. După fecundare. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. la început verzui. Preferă locuri luminoase.Descriere. acizi organici. Arbust cu frunze în formă de ace. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. principiu amar iuniperina. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. ascuţite la vârf. în primă fază. la albuminurie. păşuni. Florile femele au aspectul unor muguri. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. în rarişti şi margini de păduri. întrebuinţări. globulos. aerisite. recoltare. antireumatic şi sudorific. însoţit de răşini. Răspândire. sferic. zahăr invertit. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. Se întrebuinţează ca diuretic. . Florile mascule au forma unor conuri. apoi negre-albăstrui. care conduc. Compoziţie chimică. poiene. cu umiditate atmosferică ridicată. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE .

cantităţi mici de ulei volatil.Descriere. . de-a lungul pâraielor şi râurilor. Frunzele sunt dispuse opus. deasemenea zaharuri. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). Se usucă la soare sau în uscătorii termice. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. Răspândire. întregi.5-2 cm. lăstarii subterani replasându-se. pe lângă garduri şi drumuri. foarte mici. seminţe lentiforme. Rădăcinile se recoltează toamna. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). diuretice şi depurative. albe sau slab roz. aproape sferice. Organul utilizat. Fructul monosperm. Se cultivă ca decorativă în florării. lanceolate. Planta nu suportă terenuri grele. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. de la exemplarele de 3-4 ani. creşte prin locurile nisipoase. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. recoltare. Compoziţie chimică. lucioase. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. aspru. ascuţite. în lizierele pădurilor de pin. Florile numeroase. mai lung decât caliciu. întrebuinţări. săruri minerale. Se reţin numai rădăcinile. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. dispuse în panicul. negre. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni.

IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

Tulpina patrunghiulară.Descriere. sitosterol. gastrică. luto-nisipoase. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. iar pentru extragerea uleiului volatil. puternic ramificată. heliofilă. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. Răspândire. cu marginea limbului serată. când plantele sunt înflorite peste 25%. Tinctura se foloseşte ca analgezic. lipide. caroten. Ele se prescriu ca spasmolitic. pe partea superioară netede. colorate în verde închis cu glande oleifere. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. flavonozide. Compoziţie chimică. conic alungit. ovat-lanceolate până la lanceolate. cu apă freatică la mică adâncime. taninuri. acizii ursolic şi oleanolic. colagog şi antiemetic. Inflorescenţa este de forma unui spic. mai mult sau mai puţin erectă. Organul utilizat. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. Frunze opuse. colagogă şi calmantă. . Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). compusă din noduri şi internoduri. întrebuinţări. recoltare. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă.

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41. LEURDĂ .LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L.

febrifug. Răspândire. . Planta are miros de usturoi. vitamina C. activează peristaltismul intestinal. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. prin păduri umbroase de fag. săruri minerale. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. grupate în inflorescenţe umbeliforme. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. Compoziţie chimică. stejar. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Creşte pe soluri bogate în humus. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele.Descriere. pe timp uscat. fitoncide. Organul utilizat. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. recoltare. umede. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. întrebuinţări. este vermifug. tei. după ce se ridică roua. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. Se conţine ulei volatil. Flori albe. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). dar încă neidentificat structural.

Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. LEVĂNŢICĂ .

Plantă perenă cu rădăcină lignificată. acute. formează o tufă aproape globuloasă. ca şi cel de melisă. Frunze opuse. cele superioare cenuşii-verzi. se folosesc ca stimulent aromatic. Florile. Tulpina. . Compoziţie chimică. Planta creşte pe soluri afânate. pubescente. relativ uscate. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. deasemenea tanin. Organul utilizat. mai puţin păroase. cu peri ramificaţi.Descriere. acid ursolic. ca atare. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. cea bătrână este brună. întrebuinţări. Răspândire. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. semisferică. rezine. liniar-lanceolate. ca vermifug în medicina tradiţională. substanţe pectice. pe ambele feţe păroase. permeabile. Uleiul de levănţică. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. cumarine. un principiu amar. cu scoarţa exfoliată. ramificată puternic de la bază. stelaţi. recoltare. ca insecticid. cele inferioare cenuşii.

LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.

cilindrică. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. recoltare. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina.Descriere. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). antispastică. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. ceea ce îi dă un aspect catifelat. antihistaminică. Organul utilizat. la temperatura de maximum 45oC. antimicrobiană. Răspândire. Plantă ierbacee. Uscarea trebuie să se efectueze repede. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. de-a lungul gardurilor. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. La noi se întâlneşte peste tot. pe terenuri nisipoase şi pietroase. bianuală. . iridoidelor. Creşte prin locuri însorite. diuretică. antivirală. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. pentru preîntâmpinarea brunificării. f l a v o n o z i d e l o r. cu tulpina dreaptă. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. Întrebuinţări. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. Datorită s a p o n o z i d e l o r.

MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44. MĂCEŞ .

În acest receptacul se află numeroase achene. K. formate din mai multe foliole ovale. frunze compuse. pectine. Răspândire. fructele se transportă la locul de uscare. Mg. PP. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. care la maturitate devine cărnos. Siropul. B2 . Fructele de măcieş conţin vitaminele C.Descriere. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. Organul utilizat. dextrină. scade conţinutul în vitamina C. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. 5 petale. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. Arbust cu ghimpi. Fe. Creşte prin tufişuri. pe dealuri. acid malic şi citric. dermatite. iar uleiul – la arsuri. în realitate adevăratele fructe. Flori de culoare roz. cu 5 sepale. uleiuri volatile. de culoare roşie. extractul. recoltare. deoarece se încing uşor. uneori albe. la marginea drumurilor şi a pădurilor. cu 2 stipele la baza. decubitus. taninuri. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. dinţate pe margini. . Mai târziu. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. Ca. provitamina A. Compoziţie chimică. întrebuinţări. săruri de K. zaharuri. astringent şi antidiareic. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare.

MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45. MĂLIN .

pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. Se rup raceme întregi. se întrebuinţează. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. datorită acţiunii astringente. mirositoare. rar la câmpie. acizi organici. Decoctul. Tulpină dreaptă. uşor zbârcite. Planta creşte prin păduri de luncă. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. Rădăcina rămuroasă. Frunze eliptice. Organul utilizat. Flori albe. recoltare. tufărişuri. Compoziţie chimică. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. Arbust sau arbore cu coroană deasă. grupate în raceme. negre. . Fructe. drupe sferice mici. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. Scoarţa netedă. sucul şi geleul din fructe de mălin. se socoate. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. Răspândire. pe margine acut-serate. obovate sau oblong-ovate. întrebuinţări. ca remediu antidiareic. groase. zăvoaie. flavonozide. ulei volatil şi gras. recoltate la maturizare deplină. cenuşie-negricioasă. la bază rotunjite. bruscacuminate.Descriere.

MĂRAR . Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L.

peţiolate.Descriere. printre cereale. cu foliole filiforme. PP. Rădăcina pivotantă. . gălbuiverzui. Compoziţie chimică. Tulpină cilindrică. diachene ovaleliptice. scopoletina.ramificată. Se utilizează sub formă de apă aromatică. slab . Flori mici. Posedă proprietăţi stomahice. Frunze tripenat-sectate. Caliciu lipsă sau neînsemnat. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. înaltă până la 160 cm. Conţin. verde. întrebuinţări. umbeliferona. carotenoide. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. grupate într-o umbelă compusă. Preparatul Anetinum. vitaminele C. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. carminative. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. glabră. Răspândire. Astăzi cunoscut pe tot globul. ulei volatil format din limonen şi carvonă. şi ulei gras. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. antispastice şi diuretice. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. fistuloasă. de asemenea. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. cafenii. Fructe. striată. Organul utilizat. Plantă erbacee anuală. recoltare.

(B.verrucosa Ehrh. MESTEACĂN .) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.

Frunze alterne. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. Răspândire. recoltare. vitamina C. pe pante. iernează sub formă de amenţi. .Descriere. când sunt lipicioase. drumuri. heterozide. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. compuşi triterpenici. ascuţite la vârf. în grădini sau parcuri. se mai conţin flavonozide. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. Organul utilizat. iar primăvara se deschid. cariofilen. Creşte peste tot. întrebuinţări. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Compoziţie chimică. Infuzia. crăpându-se la bătrâneţe. atât în păduri de foioase. betulol. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). în formă de romb sau triunghi. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. taninuri. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. dinţate pe margini. în poieni. rezine. glabre. cât şi de conifere.

MUR .MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.

mici. pline de seminţe. vitamine C. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. din grupa B.Descriere. sau primăvara devreme. mangan. negrealbăstrui. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. iar rădăcinile toamna târziu. cupru. Lăstarii tineri. ghimpi scurţi. grupate în raceme scurte. Au mai fost identificate zaharuri. caroten. Fructe polidrupe cărnoase. cu gust astringent-acrişor. antidiareice. renală şi prin glandele sudoripare. Creşte pe malurile râurilor. pe râpele pădurilor. Compoziţie chimică. preferând luminozitatea directă. . recoltare. pe partea superioară dispers-păroase. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. globuloase. săruri de potasiu. Arbust cu lăstari târâtori. Răspândire. cilindrici. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. fructele la maturizare. rezultate din încrucişarea cu alte specii. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. Fructele. în tufişuri. pe cea inferioară tomentoase. subţiri. întrebuinţări. Organul utilizat. Flori albe. cea ce le conferă proprietăţi astringente. pectine. frunzele conţin substanţe tanante.

(Matricaria chamomilla L. MUŞEŢEL .MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49.

bi. de culoare albă. Compoziţie chimică. au acţiune stomahică şi carminativă. fitosteroli şi acizi graşi. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. Fructul este o achenă mică. pe soluri diferite. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. Creşte pe ogoare. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise.din flori tubulare. iar receptaculul . în alte culturi. Răspândire. colină. de la cele nisipoase până la cele argiloase. care sunt substanţe amare. pe terenuri uscate. bifidat compuse. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. Preferă locuri însorite. pe lângă drumuri. fusiformă. .sau tripenat sectate.Descriere. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. locuri virane. de culoare argintie. acid ascorbic. recoltare. de culoare galbenă-aurie. inserate altern. Proazulenele. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. Organul utilizat. întrebuinţări. Frunze sesile. Florile. reprezentate prin inflorescenţe.

NALBĂ DE PĂDURE .NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.

pe lângă garduri. bianuală cu rădăcină pivotantă. păros. cărnoasă. întrebuinţări. neatacate de rugină. Compoziţie chimică. recoltare. marginea drumurilor. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. pe margine neregulat-seraţi. şanţuri. Plantă erbacee. în momentul deplinei maturaţii. Frunze lung-peţiolate. în tratamentul furunculozei. în gargarisme. ramificată. Organul utilizat. cu limb rotund până la reniform. Se folosesc frunzele. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. taninuri.Descriere. complete sau fără caliciu. Dacă frunzele sunt sănătoase. . sfeclă. urme de ulei volatil. Creşte pe terenuri necultivate. păroasă. Răspândire. în culturi de cartof. acizi organici. Tulpina erectă sau ascendentă. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. dealuri aride. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. ele se pot recolta în continuare. vitaminele A şi C. Produsul vegetal conţine mucilagii. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente.

NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51. NALBĂ MARE .

cu gust dulceag. compus din numeroase achene. albă până la slab gălbui la interior. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. Creşte prin locuri umede. recoltare. neîngălbenite şi neatacate de boli. Flori de culoare alb-roz. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. Organul utilizat. Răspândire. datorită căruia este utilizată ca emolient. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. În cazul când frunzele sunt sănătoase. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. Spălarea nu este permisă. mucilaginos. întrebuinţări. începând de la vârful plantei.Descriere. . având un peţiol lung. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. fructul este turtit. Apare mai rar prin tufişuri. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. În prezent se cultivă în multe ţări. Compoziţie chimică. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52. NEGRILICĂ .

este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare.Descriere. În medicina populară planta este folosită în indigestii. în vârful tulpinii sau ramurilor. colici. leagă în snopi. Nigelona. Organul utilizat. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. carminaiv. cu numeroase seminţe negre. Vegetează bine pe soluri mijlocii. componentul carbonilic al uleiului volatil. depresiv şi analgezic. trunchiate. pubescentă. solitare. apoi se treieră. Fructul este polifoliculă. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. Creşte ca buruiană în semănături. pe locuri părăsite. mari. Compoziţie chimică. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. întrebuinţări. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. Flori de culoare alb-albăstrui. Planta se seceră. recoltare. posedă proprietăţi antispastice. afânate. curbate. ramificată. Răspândire. Tulpina cilindrică sau muchiată. .

OBLIGEANĂ . Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L.

carminativ şi prezintă acţiune sedativă. cu teacă. cele groase se despică. Organul utilizat. amidon. Produsul vegetal conţine ulei volatil. Frunzele pornite din rizom. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. cu limbul întreg. cărnos. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Compoziţia chimică. cu un rizom orizontal. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. Răspândire. Rizomii se recoltează toamna. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. bălţi.Descriere. gros. rezine. . mlaştini. întrebuinţări. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. tanin. roşcate la bază. cilindrică. cu ajutorul unor greble sau furci. erbacee. Este un bun stomahic. atât pe malul apelor curgătoare. recoltare. heterozida amară acorina. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. acid ascorbic. apoi se usucă. Plantă perenă. ascuţit la vârf. Creşte pe lângă iazuri. cât şi al celor stătătoare. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. sunt înguste.

ODOLEAN .ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.

precum şi în staţiuni mai înalte. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. Frunzele tulpinale sunt opuse. glucide.Descriere. Creşte în locuri umede. Răspândire. violacee-roz sau albă. Plantă perenă. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. cu suprafaţa brăzdată. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. se curăţă de pământ prin scuturare. de-a lungul apelor. . enzime. recoltare. Tulpini fistuloase. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. Organul utilizat. valepotriaţi. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. erbacee cu rizom vertical. marginea întreagă sau serat dinţată. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. lipide. întrebuinţări. flavonozide). apoi se usucă. mai este hipnotic şi antispastic. Se taie partea aeriană de la colet. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. OSUL IEPURELUI .

ulei gras şi volatil. Frunze superioare simple. Se mai conţin onocerina. Răspândire. foarte spinoasă. glandulos-păroase. ca remediu diuretic. dinţate pe margine. Flori papilonate. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. Compoziţie chimică. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. acid citric. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. roz cu dungi mai închise. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. grupate în inflorescenţe spiciforme. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor.Descriere. cenuşie. ramificată. substanţe tanante. care se deosebeşte prin flori mari. roze. . cu foliole ovale. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. păroasă. prin locuri nisipoase. întrebuinţări. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. dispuse la subsuoara unor bractei.. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Organul utilizat. Tulpină lignificată la bază. cele inferioare trifoliate. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. recoltare.

Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. PĂDUCEL .

ulei volatil. uşor ovale de culoare roşie. pe cea inferioară cu smocuri de peri. carotenoide. Arbust cu tulpină mult ramificată. recoltare. iar fructele se pot usca şi la soare. Frunze alterne. Florile sunt constituite pe tipul 5. lucitori. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. rombic-ovate. Organul utilizat. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. Compoziţie chimică. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. . pentru tratamentul unui cord hipertonic. pe timp uscat. Răspândire. Des se cultivă în parcuri. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. glabri. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. Creşte prin păduri şi tufişuri. pe faţa superioară glabre. acizii clorogenic şi cafeic. fără accesul luminii directe.Descriere. întrebuinţări. Fructele sunt globuloase. alături de care se găsesc vitexina. Lujeri brun-verzui. Păducelul are activitate cardiovasculară. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. Flavonozida principală este hiperozida. rutozida. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. hipotensivă. cu spini.

PĂPĂDIE . Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L.

Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. vertical. prin fâneţe. perenă. substanţă amară cu structura guaianică. recoltare. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. cu rizom gros scurt. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. atenuate în peţiol. carotenoide. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. . întrebuinţări. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. inegal invers fidate. inulină. de culoare galbenă. Frunze lanceolate. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. Compoziţie chimică. în general cu caracter alcoolic. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. Răspândire. Se mai conţine ulei gras şi oze. care dă naştere unei rădăcini pivotante. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. la marginea drumurilor etc. locuri necultivate. Organul utilizat.Descriere. Plantă erbacee. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină.

PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. PĂTLAGINĂ MARE . Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.

Răspândire. Se usucă la umbră în strat subţire. traheitelor. nisipoase. bronşite. C. Plantă erbacee. hipertensiune arterială. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. ulcer gastrointestinal. dispuse în rozetă. cu trei-şapte nervuri. Compoziţie chimică. astm bronhic. Frunze lat-ovate. de la câmpie până în zona subalpină. locuri bătătorite. grupate într-un spic. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. pe timp uscat. vitaminele A. păşuni umede. stomatitelor.Descriere. Flori galbenealbicioase. uşor hemostatice. acid oleanolic. recoltare. Creşte la marginea drumurilor. laringitelor. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. în locuri cultivate şi necultivate. flavone. . perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. ulceraţiilor. după ce se ridică roua. astringente. glabre. rănilor purulente. Organul utilizat. diaree. K. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. Fruct. artificial la 40-50oC. brusc-atenuate în peţiol. tanin. fâneţe. Frunzele conţin mucilag. capsulă ovoidală. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59. PELIN .PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L.

Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. peţiolul este mai scurt. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. cuţitul se întind în straturi subţiri. acoperită cu frunze aşezate altern. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. locuinţe. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. vermifug şi emenagog. pe măsură ce înaintează pe tulpină. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Organul utilizat. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. Toate florile din capitul sunt tubuloase. întrebuinţări. Răspândire. drumuri.Descriere. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. recoltare. Compoziţie chimică. pe lângă garduri. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. Florile formează mici capitule globuloase. . este partea componentă a preparatelor stomacale. de culoare gălbuie. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. stomahic.

PIPERUL BĂLŢII .PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.

mlaştinilor.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. Este folosit şi în ginecologie. recoltate în timpul înfloririi. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. pe margine uneori cu perişori subţiri. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. hemoroidale. pe suprafaţă glabre. hemoragii gastrice. Tulpină glabră. pentru tratamentul meno. Planta se taie la înălţimea de 4 . întrebuinţări. erectă sau ascendentă. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. la bază îngust cuneiforme. Principiile active de bază sunt flavonozidele. lacurilor. cu 6 (-8) stamine. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. acizii organici. Răspândire. Compoziţie chimică. recoltare. se mai conţin vitaminele C şi K. sau după raclarea uterului. glabre. vezicale. substanţe tanante şi pectinice. cilindrice. mucilagii. roşiatică.Descriere. ulei volatil. anuală. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat.şi metroragiilor. în locuri ferite de razele solare directe. lanceolate. Plantă erbacee. Organul utilizat. roşietice. Frunze alterne. . ascuţite sau obovate. Tecile sunt peliculare. Inflorescenţele spiciforme. ovar superior cu 2-3 stiluri.

PIR .B.) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61. (Elytrigia repens (L.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.

Se înlătură părţile aeriene. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. grădini. pe lângă garduri. perenă cu rizom lung târâtor. A. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. ca tonic general. mucilag. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. verde. vitamine din complexul B. prin pajişti. lung. recoltare. Planta creşte pe terenuri părăsite. . galben. cenuşiu-verde sau albăstruie. Pirul conţine polifructozani (triticină. scăzând presiunea arterială.Descriere. stolonifer. carotenoide. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. cu noduri.inulină). Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. Răspândire. Frunze liniare. Organul utilizat. diaforetic. depurativ. întrebuinţări. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. săruri de potasiu şi fier. Compoziţie chimică. Plantă erbacee. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Flori dispuse în spic compus. pe marginea drumurilor. Tulpină erectă. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii.

PLĂMÂNĂRICĂ .(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.

Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. Tulpinile erecte. cu peri tari. diaree. perenă cu rizom târâtor. Organul utilizat. fâneţe. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. grupate în cimă scorpiodă. prin pădurile de foioase. vitamina C. acid silicic. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. apoi violet-albăstrui. Flori mici. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. alături de saponozide. Planta conţine mucilag şi alantoină. catar bronşic. Creşte în locuri umbrite. cilindrice. substanţe tanante. răguşeală. ulcer gastric şi duodenal. întrebuinţări. din care pornesc rădăcini adventive. Răspândire. pe timp frumos. după ce s-a ridicat roua. laringite. Plantă ierbacee. maluri umbroase ale pâraielor. recoltare.Descriere. tuse. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. hemoroizi. Compoziţie chimică. expectoraţii cu sânge. rutozidă şi microelemente. la început roşii-purpurii. lung peţiolate. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. neramificate. pe soluri cu umiditate accentuată. cu vârful ascuţit. ramificat. margini de păduri. .

PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. PODBAL . Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.

carotenoide. în şanţuri. peţiol semicilindric. Plantă ierbacee. expectorantă şi antiinflamatoare. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. cu margini dinţate. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. inulină. Organul utilizat. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. recoltare. Creşte prin locuri umede. tanin.Descriere. începând din luna aprilie şi până în iunie. . saponozide. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. un principiu amar. văile râurilor. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. flavone. Răspândire. comună în întreaga ţară. vivace cu un rizom cărnos. din care cresc frunze rotunde. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. întrebuinţări. pe locuri argiloase şi abrupte. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64. POCHIVNIC .POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L.

albicios. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). Plantă ierbacee. Organul utilizat. După recoltare se rup frunzele brunificate. zaharuri. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. săruri minerale. iar părţile subterane toamna târziu. recoltare. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. în primul rând. expectorantă. rezine. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. scvamiforme. scurt păroase.Descriere. ascendente. care confirmă şi toxicitatea produsului. perenă cu rizom subţire. Preparatele de Asarum se remarcă. . Răspândire. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. întrebuinţări. lungpeţiolate. de obicei hibernante. solitare. iar în doze mici. Flori întunecat-purpurii. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. Frunze circularreniforme. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. ramificat. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. se curăţă de alte impurităţi. umede. superficial. Planta conţine ulei volatil. cu miros de piper. pe soluri grele prin pădurile de foioase. din care pornesc rădăcini adventive firoase. tanin. Creşte în locuri umbrite.

PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. PORUMB . corn Familia: Poaceae 65. Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize.

recoltare. Frunze lanceolate. săruri de potasiu. substanţe minerale. reumatism. menstre neregulate şi dureroase. bine dezvoltate. litiază biliară. când boabele se află în faza de lapte. Infuzia. Produsul vegetal conţine vitaminele K. flavonozide. hidropizie. anuală cu rădăcini fasciculate. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. Organul utilizat. . La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. saponozide. care se culege înainte de maturizarea porumbului. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. Răspândire. cistite. hemoragii. Tulpină cilindrică. C. B6. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. plină cu măduvă. lipide. dispuse altern pe două rânduri. cu nervura mediană pronunţată. Preferă soluri cu structură lutoasă. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare.Descriere. Compoziţie chimică. B1. femele – ştiuleţi. alantoină etc. Plantă ierbacee. tulburări de menopauză. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). luto-nisipoasă. B2. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. de sprijin. litiază renală. prevăzută cu noduri. întrebuinţări. stigmasterol şi sitisterol. cernoziomuri levigate.

PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. PORUMBAR . Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.

Compoziţie chimică.Descriere. brumate. Fructe – drupe globuloase. acoperiţi cu perişori. Lujeri cenuşii. recoltare. formează desişuri spinoase. albăstruinegricioase. acid ascorbic. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. pe margine crenatserate. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. antidizenteric. poiene. Răspândire. glucide. Spontan creşte pe coaste însorite. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. pe faţa de jos pubescente. Frunze alungit-eliptice. Organul utilizat. Florile conţin flavonozide. astringent. solitare. comestibile. ca diaforetic şi depurativ. Frunzele se culeg în luna iulie. fructele – la maturizare deplină. Flori albe. fâneţe. întrebuinţări. cu baza cuneată. dealuri pietroase. fructele – antociane. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. taninuri. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. alungit-obovate. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. şi în tratamentul leucoreei. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. apar înaintea frunzelor. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. păşuni. florile – la începutul înfloririi. margini de pădure. . Arbust spinos. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale.

REVENT . Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L.

Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. ulei volatil. Compoziţie chimică. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. apare în anul al doilea.Descriere. În doze mai mari. mai lungi decât late. viguroase. lumină şi soluri. recoltare. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. . ce pornesc dintr-un rizom puternic. Tulpina cilindrică. Răspândire. primăvara sau toamna. reoantracenozide şi reotanoide. cordiform-palmat-lobate. Plantă erbacee. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. cu faţa superioară aspră. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. napiform. umiditate. apoi se usucă. Organul utilizat. geleurilor. Flori roz sau roşietice. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. întrebuinţări. Frunze bazale mari. perenă cu rădăcini cărnoase. enzime. apoi purgativ. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. dulceţei. adeseori înşirându-se pe o sfoară. Reventul conţine două grupuri de principii active. lobii cu 1-2 dinţi. deasemenea acizi organici. goală. după maturizarea seminţelor.

ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. ROIBĂ . Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.

Compoziţie chimică. albumine.Descriere. Plantă erbacee. tartric. Este introdusă în cultură. iar la interior. . aspri şi retorşi. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. se mai conţin acizi organici (citric. pielonefrite. palid-galbene. recoltare. cu patru muchii. zaharuri. Creşte pe lângă garduri. Mai este indicat în cistite. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. pe coastele dealurilor. grupate în cime laxe. prevăzute cu peri mici şi aspri. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. flavonozide. roşie. Flori mici. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. întrebuinţări. Răspândire. spasmolitic. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. malic). insuficienţa renală. prin vii. Se foloseşte. pauciflore. în special ca diuretic şi saluretic. pectine. dispuse câte 4-6 în verticii. Frunze lanceolat-eliptice. tonic şi emenagog. perenă. Organul utilizat. Tulpina târâtoare sau agăţătoare.

ROINIŢĂ .ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.

Se va recolta pe timp însorit. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. acizii oleanolic şi ursolic. Pe lângă uleiul volatil. colorat în brungălbui. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate.Descriere. Frunze opuse. Plantă perenă. erbacee cu rizomul orizontal. substanţe amare şi minerale. . taninuri. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. patrunghiulară. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. după ce s-a ridicat roua. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. Tulpina ierboasă. recoltare. o acţiune carminativă evidentă. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. mucilagii. Posedă. clorogenic. Răspândire. Compoziţie chimică. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. întrebuinţări. lignificat. la subsuoara bracteelor. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. Organul utilizat. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. cu limbul frunzei de formă ovată. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. de asemenea. călduros şi fără vânt.

Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. ROSTOPASCĂ .

grădini. penatsectate. pe lângă garduri. iar în partea de jos cu perişori. Tulpini erecte. saponozide. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. . de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. carotenoide şi acizi organici. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. grupate în umbele simple. tufărişuri. recoltare. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. papilomatozei laringelui şi intestinelor. Florile galbene-aprinse. Organul utilizat. întrebuinţări. inferioare peţiolate. Compoziţia chimică. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. chiar nisipuri. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. Plantă cu rizom brunroşiatic. prin aplicarea latexului în strat gros. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. Iubeşte soluri uşoare. Frunze alterne. care se recoltează în timpul înfloririi. vomă.Descriere. în partea de sus verzi. cu dinţi rotunjiţi. cele superioare sesile. în partea de sus ramificate. acid ascorbic. în jurul locuinţelor. respiraţie încetinită. Răspândire. cea de jos .albăstrii. flavonoide. goale. Se usucă fără întârziere.

SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. SALCÂM GALBEN . Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.

în cazuri de fragilitate capilară. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. Fructele se recoltează imature. recoltare. ramificate. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Compoziţie chimică. Răspândire. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. hipertensiune arterială. accidente circulatorii. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Arbore cu scoarţa netedă. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. întrebuinţări. Organul utilizat. betulinol. însă cu foliolele ceva mai mici. grădini. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. mucilagii. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. de culoare verde-închis. glucide.Descriere. . alături de pectine. hemoragii cu diferite cauze. grupate în inflorescenţe piramidale.

SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. SALCIE . ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. Denumirea rusă: Ива белая (верба.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

întrebuinţări. antinevritic. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. Organul utilizat. Răspândire. se mai conţin. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. Se usucă la soare. Frunze eliptice. Constituentul principal este saporubina. tubulos. pe lângă garduri. Fruct. depurativ. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică. un derivat flavonic. Plantă erbacee cu rizom cilindric. ramificat. Planta creşte pe locuri nisipoase. . opuse. Tulpină erectă. puţin sau deloc ramificată. ulei volatil şi substanţe minerale. în zona de şes şi deal. cu caliciu gamosepal. recoltare. negre. însorite. uscarea gurii şi gâtului. târâtor. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. a drumurilor. din care pornesc rădăcini. Saponarina se foloseşte ca expectorant. frumos mirositoare. împotriva oxiurilor. Se spală într-un curent de apă. pitiriasis. pe marginea râurilor. Flori albe sau roze. pentru tratamentul faringitei. cu suber roşcat. diuretic. se scot din pământ cu casmaua. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. Extern se administrează în dermatoze. antireumatic. cantităţi mici de lipide. marginea limbului întreagă. constând din tremurături.Descriere.

SCLIPEŢI .SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.

Tulpini drepte. slab păroase. scutură de sol. curăţă de rădăcini. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. saponozide. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. marginea pădurilor. subţiri.sau cincilobate. răşini. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. . chiar la dizenterie. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. Florile solitare. recoltare. prin poieni. Frunzele bazilare sunt tri. Organul utilizat. Au mai fost identificate flavonozide. ulei volatil. cu 4 petale pe floriferi. poate fi folosit. intestinale. în partea de sus ramificate. chinic şi elagic. Rizomii conţin substanţe tanante. cu bune rezultate în aplicaţii externe. umede. Se sapă. turboase. întrebuinţări. amidon. sesile cu stipele mari. uretrale). lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. Produsul vegetal de asemenea. Răspândire. Planta creşte pe soluri calcaroase. Plantă perenă cu rizom scurt. galbene. neuniform îngroşat. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. cele tulpinale trilobate. pentru tratamentul degerăturilor. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. acid galic. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal.Descriere. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76. SCORUŞ .SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L.

prin ruperea ciorchinelor în întregime. recoltare. Frunze alterne. păroase. Răspândire. Scoruşul creşte în regiunile de deal. până sau după îngheţuri. erecte. sporadic în câmpie. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. cenuşiu-pătată în tinereţe. dispuse în corimbe terminale. glabrii. întrebuinţări. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. recoltate la maturitate. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. . sorbitol. Organul utilizat.Descriere. toamna. lucitori. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. acizi organici. înainte de cădere. scoarţă netedă. Flori albe. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. mai târziu cu ritidom negricios.compuse. pectine. în tratamentul reumatismului. cu foliole oblong-lanceolate. spre bază sesile. Fructele conţin carotenoide. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. se colorează vişiniu. prin luminişuri. marginile acut-serate. lucioasă. păduri rărite. calmant al tusei. imparipenat. vitamina P. apoi bruni-roşcaţi. acid ascorbic. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. substanţe amare şi tanante. antituberculos. acute sau obtuze la vârf. Compoziţie chimică. Lujeri tomentoşi în tinereţe.

SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .

Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. cu baza cuneată. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. printre arbuşti. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. cu nervuri puternic proeminente. pe margini întregi. grupate într-o paniculă. peţiolate. ulei volatil. Au mai fost identificate flavonozide.Descriere. zdrobite emană miros de morcov. . Organul utilizat. recoltare. Flori mici. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. întrebuinţări. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. Compoziţie chimică. faringelui. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. la arsuri. ulcere. fisuri. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. laringelui. Răspândire.

SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78. SIMINOC .

iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. adunate în panicul corimbiform. acoperită cu peri mici.Descriere. Au mai fost identificate vitamina C. Compoziţie chimică. Flori galbene. des-foliată. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. colangitelor. surii. substanţe tanante şi amare. vărsăturile. recoltare. cele inferioare lanceolate peţiolate. perenă cu tulpină erectă. Utilizat în tratamentul colicistitelor. meteorismul. Plantă erbacee. Frunze alterne cu marginea întreagă. vitamina K. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. produsul vegetal reduce greaţa. . caroten. recoltate la începutul înfloririi plantei. liniarlanceolate sau alungite. microelemente. surii. Florile de siminoc conţin flavonozide. dar sunt bine dezvoltate. Răspândire. întrebuinţări. Organul utilizat. Planta creşte în regiunea de câmpie. mijlocii şi superioare – sesile. hepatitelor. pe ambele feţe cu peri mici. prin locuri înierbate şi nisipoase. neramificată. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. şi ca colicistochinetic. senzaţia de durere din regiunea ficatului. grupate în calatidii globuloase.

Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79. SOC .SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L.

afânate. bogate în humus. tanin. întrebuinţări. Fructele drupe negre. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida.Descriere. urme de ulei volatil. Răspândire. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. acute. cu măduvă spongioasă. verzui-cenuşii. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. . Lujeri groşi. scoarţa verucoasă. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. cu miros neplăcut. Întâlnită la noi prin păduri. Ele au acţiune diuretică. sudorifică şi emolientă. lunci şi zăvoaie. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. recoltare. Florile mai conţin mucilag. pe rame acoperite cu hârtie. abceselor. Se usucă la soare puternic. cenuşiu-verzuie. antireumatică şi antinevralgică. Compoziţie chimică. Organul utilizat. extern pentru tratarea arsurilor. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. saponozide. furunculelor. cu florile în sus. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. într-un singur strat. rutozidă. acizi organici. bine ventilate. albă-gălbuie. laxativă. pe lângă garduri.

SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. SORBESTREA . Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.

saponozide. Florile mici de culoare roşie-închisă. groşi. în interior deşerte. . în poduri cu tablă. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. alte procese inflamatorii. pe partea inferioară verzialbăstrii. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. Organul utilizat. Plantă perenă. în poiene. în partea de sus ramificate. deasemenea în stomatite. orizontali. hemoroizi. cu periantul simplu. recoltare. diaree). marginea pădurilor. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. lung peţiolate.Descriere. imparipenate. lignificaţi. acid galic şi elagic. amidon. hemostatică. recoltate toamna după fructificare. ulei volatil. Frunzele tulpinale rare. întrebuinţări. substanţe colorante. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. Produsul conţine substanţe tanante. printre arbuşti. Compoziţie chimică. Planta creşte prin fâneţe umede. sesile. Răspândire. Tulpini cu coaste. hemoragii uterine. glabre. în strat subţire. gingivite. erbacee cu rizomi bruni. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. cu 7-25 foliole alungitovate. antiinflamatoare şi antiseptică. erecte. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile.

Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. Oregano Familia: Lamiaceae 81. SOVÂRV .SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L.

Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. . Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. de la punctul de unde începe să se ramifice. margini de pădure. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. tanin.Descriere. de la câmpie până în regiunea subalpină. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. întrebuinţări. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). antociane. marginea pădurilor. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. verde. scurt peţiolate. stomahică. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. Răspândire. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. în acid ascorbic. în locuri bine aerate. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. poieni. de formă ovală. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. Frunze opuse. Florile au culoarea purpurie. tufărişuri. uneori roşietică. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. Produsul vegetal conţine ulei volatil. acoperită cu peri. aproape glabre. flavone. Se usucă la umbră. recoltare. Compoziţie chimică. rareori albă. Se recoltează planta înflorită. sudorifice şi sedative. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. SPORICI (urzicuţă) . Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82.SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L.

Răspândire. care este un parasimpatometic slab. . mai rar prin tufărişuri. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. pe şesuri. anuală cu tulpina erectă. renale şi de splină. ramificată. Are şi proprietăţi galactogoge. Compoziţie chimică. recoltate în perioada de înflorire. marginea pădurilor. cele inferioare ovat-triunghiulare. dealuri pietroase. mirişti.Descriere. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. aproape până la bază simplu-penatsectate. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. în apropierea izvoarelor. recoltare. în locuri bine aerate. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. peţiolate. Plantă erbacee. reunite în spice. cele superioare mai puţin divizate. rareori albe. Frunze opuse. în tratamentul colicilor hepatice. Organul utilizat. cu 4 muchii. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. verbenozida.

STEJAR . Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L.

pretenţios faţă de lumină. recoltare. calciu oxalic. bruni-măslinii. pieloase la maturitate. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. Compoziţie chimică. Organul utilizat. deasemenea flavonoide. glabre. Recoltarea începe primăvara.Descriere. când seva începe să circule intens. Răspândire. Lujerii viguroşi. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. mai ales în arsuri. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. Scoarţa conţine taninuri mixte. cultivat în parcuri. . substanţe amare şi pectice. rezistent la geruri. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. hemostatic şi antidiareic. în tratamentul stomatitelor. ramuri puternice. tare. decoctul – în gargarisme. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. Frunze lobate până la penatfidate. fertile. glabri. Produsul se utilizează ca astringent. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. dispuse în ciorchine. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. Flori unisexuat-monoice. întrebuinţări. creşte în păduri. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. Arbore foios cu o coroană largă. Stejarul preferă soluri profunde. muchiaţi.

SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. John’s wort Familia: Hypericaceae 84. SUNĂTOARE .

Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. Frunze opuse. . locuri necultivate. flavonozide. prin fâneţe. acizi cafeic. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. sesile. de formă ovală. în boli ale stomacului. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. cu marginea întreagă. Răspândire. calcaroase sau silicioase. Planta conţine antraderivaţi. intestinului şi ficatului. clorogenic. la marginea drumurilor şi pădurilor. vitamina C. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. tanin. glabre. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. carotenoide.Descriere. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. tăieturilor de pădure. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Florile – corimb. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. întrebuinţări. Tulpina este cilindrică. Planta creşte pe locuri destul de uscate. recoltare. precum şi prin vasodilatare. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Se utilizează în tulburări depresive. Compoziţie chimică. Organul utilizat.

SULFINĂ . Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85.SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Descriere. după ce s-a ridicat roua. întrebuinţări. în 4 muchii. marginea pădurilor. recoltare. păroasă pe muchii. . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. poiene. printre dărâmături. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. la începutul şi în timpul înfloririi. Organul utilizat. Compoziţie chimică. ulei volatil. Răspândire. cu peri aspri. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. caroten. perenă cu tulpină erectă. vitamina C. Frunzele mijlocii au 3 crestături. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. palmat-lobate. Flori roze. Frunze opuse. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). pe terenuri necultivate. recoltate pe timp frumos. pe lângă garduri. goală în interior. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. Plantă erbacee. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. peţiolate.

TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88. TĂTĂNEASĂ .

cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. iar cele groase se despică. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. negre la exterior şi albe la interior. varicelor deschise. Compoziţie chimică. Rădăcinile săpate se spală în apă. diverselor traumatisme. Flori roşii-violacee. Organul utilizat. de asemenea s-a izolat alantoină. îngustate într-un peţiol aripat. pe marginea apelor stătătoare. Decoctul din rădăcini. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. ramificată. recoltare. tanin. perenă cu rizom scurt. muchiată la bază. . argiloase în şanţuri. grupate în cime.Descriere. aspru-păroasă. păroase. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. gros. datorită mucilagiului şi alantoinei. Planta creşte pe soluri grele. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. tusei de diverse etiologii. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. întrebuinţări. gastritelor hiperacide. Tulpina erectă. substanţe minerale. fâneţe umede. cu peţiol aripat. din care pornesc rădăcini cărnoase. uneori ca buruiană prin culturi. Răspândire. Frunze alterne decurente. mucilagii. ramificat. Plantă erbacee.

TEI .TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.

cu o bractee lungă în formă de limbă. ascuţite la vârf. plăcut mirositoare. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. sedative şi sudorifice. întrebuinţări. . Răspândire. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. Frunzele sunt lung-peţiolate. rotunde.Descriere. dar şi ca antivirale. hipotensive. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. ca antipiretice şi sedative. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. ale gripei şi răcelii. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. Arbore cu o coroană deasă. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. de culoare verde-gălbuie. datorată mucilagului. aşezate pe un peduncul comun. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. Compoziţie chimică. Organul utilizat. În afară de acţiunea emolientă. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. recoltare. pectorale. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. Florile alb-gălbui.

TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. TRAISTA CIOBANULUI . Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

Răspândire. în hemoragii uterine. acid fumaric. având 4 sepale verzi cu dungă albă. flavone. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. tiramină. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. pe lângă ziduri. extract fluid şi uscat. în primele stadii de dezvoltare. fără rădăcină. îmbrăcând tulpina cu baza lor. colină. rutozida. urme de ulei volatil. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. . malic. Frunzele tulpinale sunt rare. întrebuinţări. acetilcolină. se administrează sub formă de infuzie. culturi. Compoziţie chimică.Descriere. nedinţate pe margini. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. Plantă anuală. marginea drumurilor. uneori formează chiar desişuri. Planta creşte prin păşuni. amine biogene. Florile sunt mici. Frunzele bazilare sunt alungite. citric. Se culege planta întreagă. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. adică la apariţia primelor flori. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. recoltare. adânc scobite. livezi. histamină. uneori până la nervura principală.

TREI FRAŢI PĂTAŢI .TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.

Descriere. tanin. care alături de flavonozide. laterale – albe. liziere. Se utilizează ca diuretic. prin tăierea tulpinilor de la bază. vitamina C. anuală. Răspândire. Plantă erbacee. recoltare. pe coastele dealurilor. După poziţia pe tulpină a frunzelor. Planta creşte prin poiene. de regulă adânc fidate. fâneţe. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. . ulei volatil. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. în interior cavă. pe timp frumos. Organul utilizat. depurativ. în tratamentul unor dermatoze. expectorant. întrebuinţări. în strat subţire. mai rar violetdeschise sau alb. Compoziţie chimică. la marginea pădurilor şi drumurilor. Frunze ovatalungite. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. în lunci umede. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. cu stipele polimorfe. după ce se ridică roua. mucilag. rar dinţate pe margini. peţiolul are diverse lungimi. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. Se usucă la umbră. stipelate. galbene. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice.

TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.

mucilagii. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Plantă erbacee. întrebuinţări. eliptice sau lanceolate. Rădăcină pivotantă. adeseori printre pietrele de pavaj. Organul utilizat. ramificată. rar ascendentă sau erectă. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. . scurt peţiolate până la sesile. Tulpină târâtoare. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. marginea drumurilor.Descriere. substanţe tanante. pe terenuri virane. fusiformă. Frunze alterne. pe malurile râurilor. Se înlătură partea de jos a tulpinii. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. caroten. săruri minerale. recoltare. compuşi ai acidului silicic. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. glabră. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. care este lignificată şi lipsită de frunze. recoltate în timpul înfloririi. de la câmpie până în etajul subalpin. Răspândire. scurtpedunculate. vitaminele C şi K. plane. anuală. Flori axilare verzui sau roşietice. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Compoziţie chimică. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.

lung şi ramificat. cilindric. deasemenea glucide. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. Plantă ierbacee cu un rizom subţire.Descriere. . la vârf ascuţite. când planta creşte în masă. săruri minerale. dinţate pe margini. hemostatice. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. B2. La bază frunzele sunt cordate. întrebuinţări. acoperite cu frunze opuse. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. Atunci. acid pantotenic. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. Imediat după cosire. Frunzele conţin vitaminele C. recoltare. diuretice şi colagoge. se coseşte. Răspândire. pe marginea apelor. Urzica creşte pretutindeni. Organul utilizat. cu 4 muchii. în locuri cultivate şi necultivate. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. de culoare albicioasă. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. Tulpini drepte. K. în şanţuri pe lângă drumuri. Florile sunt de culoare verzuie. carotenoide. Compoziţie chimică. prinse de tulpină printrun peţiol lung. frunzele se separă de tulpini. clorofilă. iar cu dreapta se strujesc frunzele. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. antidiabetice.

VERIGAR .VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.

în lunci umede. deasemenea zaharuri. Compoziţie chimică. ce se exfoliază în inele. Fructele conţin antraderivaţi. aspră. greu. Sămânţă ovoidală. poligame. Arbust cu scoarţă brună. recoltare. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. . derivaţi de kemferol. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. ramnoxantozida (frangulozidă). extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. negre cu gust dulceag-amărui. Se mai conţin flavonozide. glabre. mici. durament roşcat.Descriere. Decoctul. tare. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. întrebuinţări. pectine. cvercetol şi ramnetol. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Lujerii cenuşii. eliptice. drupe sferice. frangula-emodolul. Organul utilizat. frecvent terminaţi cu un ghimpe. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). lemn cu alburn gălbui. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. Răspândire. Fructe. recoltate la maturitate. cu nervuri ascuţite. Flori verzi-gălbui. pe margini crenatserate. printre arbuşti. Frunze opuse. siropul.

VETRICE .VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.

Datorită prezenţei tuionei. infuzia. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. grupate în calatidii. Compoziţie chimică. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. pe ogoare. Răspândire. glabră. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. garduri. Plantă erbacee. Conţine ulei volatil. glabre. adânc-serate. cilindrică. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. recoltare. Planta creşte în zona de şes şi deal. flavone. perenă. deasemenea. malurile râurilor. în fâneţe. rădăcini adventive. locuri necultivate. cu rizom noduros. acid cafeic. lunci mai uscate. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. superioare scurt-peţiolate. penat-sectate. pe lângă drumuri. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. . o sesquiterpenă amară. emenagoge. Tulpină erectă. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. cele inferioare lung-peţiolate. excitante ale funcţiilor digestive. Organul utilizat.Descriere. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. întrebuinţări. Frunze alterne. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Flori galbeneportocalii.

VÂSC .VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.

recoltare. apoi pe brad. sunt cele care cresc pe măr şi păr. Răspândire. trandafir. fără peţiol. Compoziţie chimică. frasin. şi un principiu toxic respirator.Descriere. întrebuinţări. Organul utilizat. aritmie şi tahicardie. străbătute de 5-6 nervuri paralele. groase. cilindrice şi groase. ramificate de mai multe ori. deoarece produsul este foarte toxic. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. arţar. pieloase. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. mesteacăn. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. Frunzele opuse. dar toxic pentru inimă. tei. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. salcâm şi plop. .

VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ . Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.

sesile. glabre. ulei volatil. înalte de 15-25 cm. glabre. Răspândire. Plantă erbacee. afânate. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. pe soluri fertile. suficient de umede. cu 4 lacinii. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. grupate în cime laxe. lung. Organul utilizat. acid nicotinic. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. caliciu redus la o margine îngustă. uninerve. ameţeli. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. sunt dispuse verticilat. ramificat. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. infundibuliformă. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. subţire. verde. mici (4-6 mm). tanin. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. Frunze lanceolat-eliptice. ulei gras. recoltare. În doze mari este toxică. întrebuinţări. substanţe minerale. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. corolă gamopetală. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. Flori albe. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. Compoziţie chimică. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. perenă. rizom orizontal. substanţe amare. .Descriere.

VOLBURĂ .VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

cu urechi mici la bază. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. perenă.Descriere. locuri necultivate. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. axilare. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. arsuri. abundent. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. provoacă un scaun unic. grădini. solitare. Tinctura are proprietăţi laxative. ca colici sau vomismente. Plantă erbacee. în formă de pâlnii. Compoziţie chimică. Ele sunt plăcut mirositoare. . Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. vitamina C. pe lângă drumuri. lung pedunculate. se scutură de pământ. substanţe tanante şi minerale. hastate sau sagitate. volubilă. are un rizom lung. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. întrebuinţări. În uz extern pentru vindecarea de răni. Flori albe sau slab roze. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. Organul utilizat. neînsoţit de fenomene secundare. Răspândire. furuncule. câmpuri. recoltare.

ZMEUR . Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101.ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

recoltate pe timp uscat. Se produce sirop de zmeură. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. care poartă muguri florali. Florile albeverzui. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. acizi organici. mai acre ca la cea cultivată. imparipenate cu foliole ovate. vitamine din grupul B. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. caroten. Frunze alterne. întrebuinţări. C. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase.Descriere. Fructele de zmeur conţin oze. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. recoltare. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. . acoperiţi cu ghimpi subţiri. substanţe tanante. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. Compoziţie chimică. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. sol bogat. dar ele sunt mai aromate. umede. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. Răspândire. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. Organul utilizat. În al doilea an ei se lignifică. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. Arbust ramificat ghimpos. după ce s-a luat roua. antociane.

) Bunge Familia Brassicaceae 11. 4. Arin negru .et Kit.) Gaertn. . 2.) Moench 9. Arin alb . Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Bip. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint.Jurinea stoechadifolia (Bieb. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr.et Kit. 8. Familia Berberidaceae 6.Dentaria glandulosa Waldst. Familia Boraginaceae 10. Iurinee lavandifolie .) Takht. Cărpiniţă . Fil.Doronicum hungaricum Reichenb. Colţişor glandulos .) DC 5.Centaurea thirkei Sch.Alnus incana (L.Crambe tataria Sebeok 12.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Rinderă umbelată .Rindera umbellata ( Waldst. 3. Hodolean ţăţăresc . Iarba-ciutei . Familia Betulaceae 7.Alnus glutinosa (L. Albăstrea thirke .Carpinus orientalis Mill.

. 18.13. . Colţişor pentafoliat .Helianthemum canum (L.) Fenzl. 24.Panazburătorului 15. 19. Zăvăcustă . Familia Crassulaceae 25. Volbură lineată . Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb.et C.) Fenzl.Eremogone rigida (Bieb.) Bess 20. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). Lunaria annua L. B.Euonymus nana Bieb. Lopăţea . Urechelniţă . Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall.ex DC. ex Adams Familia Celastraceae 21. Vonicer pitic . Familia Caryophyllaceae 17.) Hornem Familia Convolvulaceae 23. Lehm.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. 16. Andrz.osului .Convolvulus lineatus L. Familia Cistaceae 22.Dentaria quinquefolia Bieb. 14.Astragalus dasyanthus Pall.Lunaria rediviva L. Studeniţă rigidă . Familia Fabaceae 26. Iarba. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb.

Dumbravnic .Coronilla elegans Panc.Genistella sagittalis (L.Paeonia peregrina Mill. 29. Trifoi panonian .Trifolium pannonicum Jacq. Familia Rosaceae 41.Delphinium fissum Waldst.27.Hepatica nobilis Mill. Nufăr alb . Familia Monotropaceae 34. Păducel pentagin .et Kit. Bujor-de-pădure . Familia Rhamnaceae 37. 42. Mirgău pitulat .Verigariu .Nymphaea alba L. 39.Rhamnus tinctoria Waldst.Melittis sarmatica Klok.Crataegus pentagyna Waldst.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35.Astragalus pubiflorus DC. Coronişte elegantă .Pulsatilla grandis Wend. 31. 33.)Gams.Padus avium Mill.Scutellaria supina L. 30. Drobişor tetramuchiat . . Familia Ranunculaceae 38.et Kit. Dediţel mare . Popâlnic . Coşaci pubiflor . Familia Lamiaceae 32.et Kit. Familia Paeoniaceae 36. 28. Grozamă .Genista tetragona Bess. 40. Sugătoare . Mălin comun . Nemţişor fisurat .

Digitalis lanata Ehrh. Scoruş .Scopolia carniolica Jacq. 53.Galanthus plicatus Bieb. Familia Rutaceae 45. fil.Leucojum aestivum L. Frăsinel gimnostil . Familia Alliaceae 51. . Familia Solanaceae 47.Pyrus elaeagrifolia Pall. Familia Thymelaeaceae 48. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.de. Familia Trapaceae 49. Ghiocel bogat . Tulichină . 54.Gmel.Sorbus domestica L.VItis sylvestris C.Daphne mezereum L.Trapa natans L. Păr. Degetar lânos .dobrogea .et Kit. 44. Ghiocel plicat . Viţă-de-pădure . Mutulică .Galanthus nivalis L.Dictamnus gymnostylis Stev. 56. Cornaci . Ghiocel elvez .C.Galanthus elwesii Hook. Ghiocel nival . 55. Familia Scrophulariaceae 46.43. Familia Vitaceae 50. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.

61.Colchicum fominii Bordz. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Familia Iridaceae 62.W. Săbiuţă imbricată . Et Schult. 67. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Patrin ex Schult.Colchicum triphyllum G.) F.) Druce . Familia Melanthiaceae 65. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Brânduşă fomin . Stânjenel pontic . Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Brânduşă trifilă . Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill.Iris pontica Zapal.Ornithogalum amphibolum Zahar.Fritillaria meleagroides.Gladiolus imbricatus L. 63. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. 66.) Spreng. Lalea pestriţă . Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.Familia Cyperaceae 57. Luşca ambiguă . Familia Liliaceae 64. Kunze Familia Orchidaceae 68. Fil.

Alexeenko 80. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Mlăştiniţă palustră . Sadină . Familia Orchidaceae 72.Dactylorhiza majalis (Reichenb. Poroinic-de-mai .Chrysopogon gryllus (L.F. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. Poroinic palustru .Ephedra distachya L. Poroinic purpuriu .) Rich. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M.) P.69.Orchis morio L. Hunt et Summerhayes 73.Poa versicolor Bess. Mlăştiniţă purpurie . 81. Familia Poaceae 78. Cârcel . Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. 76.Orchis purpurea Huds. 77. Untul-vacii .) Crantz 74. Seslerie heufler . .Epipactis palustris (L.Sesleria heufleriana Schur. 79. 71.Orchis palustris Jacq. Firuţă diversicoloră .) Trin.) Fritsch 70.Epipactis purpurata Smith 75.

) Roth 85. Familia Thelypteridaceae 91.Ophioglossum vulgatum L.Phyllitis scolopendrium (L. Ferigă cartuziană . Năvalnic .) Newm.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.Salvinia natans(L. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.Athyrium filix-femina (L. Familia Athyriaceae 84.) H.) Newn. Familia Salviniaceae 90.) Newm. Spinarea-lupului . Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.Dryopteris carthusiana (Vill.P.) All. Limba-şarpelui . Ferigă palustră . Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.Thelypteris palustris Schott . Peştişoară .) Roth Familia Ophioglossaceae 89.Fuchs 88. 86. Familia Dryopteridaceae 87.

Alun – Corylus avellana L. 19. Arin – Alnus incana Moanch. 3. 21. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. 24. . Corn – Cornus mas L. Ardei – Capsicum annuum L.CUPRINS 1. Cătină – Hippophae rhamnoides L. 8. 11. 6. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. 16. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. 4. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. Coacăz – Ribes nigrum L. 7. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. 22. 10. Brusture – Arctium lappa L. 20. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. Ciuboţica cucului – Primula veris L. Albăstrele – Centaurea cyanus L. 13. Angelică – Angelica arhangelica L. 12. 14. 2. 18. Cerenţel – Geum urbanum L. Cicoare – Cichorium intybus L. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. 23.) Elliot 9. 15. 17. 5. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall.

Gălbenele – Calendula officinalis L. Iederă . Mălin – Padus avium Mill.verrucosa Ehrh. 37. (Matricaria chamomilla L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Meyt 35. Izmă bună – Mentha piperita L. Muşeţel – Chamomilla recutita L. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. 39. Feciorică – Herniaria glabra L. 42. 28. Ienupăr – Juniperus communis L. Măceş – Rosa canina L. Leurdă – Allium ursinum L. 33. Iarbă mare – Inula helenium L. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 45. Mur – Rubus caesius L. 43. Mărar – Anethum graveolens L. (B. 40.) 48. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. 34. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. 44. 41. 26. Iarbă roşie . Dentiţă – Bidens tripartita L. . 32. 49.. Frag – Fragaria vesca L.Polygonum persicaria L.) 50. 27. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. 47. 36. Mesteacăn – Betula pendula Roth. 29. 31.25. 30. Drăcilă – Berberis vulgaris L. 38. Hamei .Hedera helix L. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 46.Humulus lupulus L. Ipcărige – Gypsophila paniculata L.

Negrilică – Nigella sativa L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. . Nalbă mare – Althaea officinalis L. 66.) Nevski ) 62. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Roibă – Rubia tinctorum L. 72. Podbal – Tussilago farfara L. Sclipeţi – Potentilla erecta L. 56. Porumbar – Prunus spinosa L. Păpădie – Taraxacum officinalis L. 69. 57. 73. Obligeană – Acorus calamus L. 68. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. Revent – Rheum palmatum L. Pelin – Artemisia absinthium L 60. 58. 71. Salvie – Salvia officinalis L. 53. 55. Pătlagină – Plantago major L. 67. 65. Porumb – Zea mays L. 70. Salcâm galben – Sophora japonica L. Roiniţă – Melissa officinalis L.51. Odolean – Valeriana officinalis L. Salcie – Salix alba L. 74. 61. 75. 59. 54. (Elytrigia repens (L. Rostopască – Chelidonium majus L. Pochivnic – Asarum europaeum L. Pir – Agropyron repens P. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L.B. Scoruş – Sorbus aucuparia L. 63. 52. 64. 76.

92. 84. . Zmeur – Rubus idaeus L. 98. 86. 100. Stejar – Quercus robur L. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. Vâsc – Viscum album L. Ştevie – Rumex confertus Willd. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. Sovârv – Origanum vulgare L. 99.77. 89. 85. Verigar – Rhamnus cathartica L. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. 101. 87. 93. 81. 96. 78. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. 80. 97. 83. 91.Volbură – Convolvulus arvensis L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. 88. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 94. Troscot – Polygonum aviculare L. Sporici – Verbena officinalis L. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Urzică – Urtica dioica L. 90. 82. Vinariţă – Asperula odorata L. Tei – Tilia cordata L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Sulfină – Melilotus officinalis L. 95. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Soc – Sambucus nigra L.

fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). 022 577930. Bulgară 33/1. . Chişinău. tel. MD-2001. Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful