Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

recoltare. tel. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. şi afaceri agricole rurale. Chişinău. Beneficiarii PDBA includ micii producători. 022 577930. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). . www.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri.org). Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric.cnfa. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. MD-2001. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. Bulgară 33/1.cnfa. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial.md .

· condiţiile de sol. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. cu ierbarul. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. · altitudinea influenţează puternic . Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. carte. diapozitive. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. · expoziţia şi lumina. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Pe terenurile cu expoziţie sudică. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale.

bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. Recoltarea mugurilor foliari. mugurii plesnesc şi se alungesc. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). După aceasta ele se scutură bine de pământ. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. unele numai prin spălare. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. Ei se culeg numai cu mâna. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. în funcţie de forma lor.momentul optim de recoltare. se înlătură părţile necorespunzătoare. furcă). Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. Aceste organe se formează toamna. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. în mod diferenţiat. rizomilor. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. hârleţ. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. La şes. ciupindu-se mugurii de . rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. plug.

În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. adică în boboc (salcâmul japonez). adică după ce floarea s-a trecut. afin). Recoltarea frunzelor. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. cât şi în timpul înfloririi (tei. în general. iar celelalte pe vreme cu soare. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. însă în nici un caz mai târziu. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. În general. deşi. De asemenea. zmeur). Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. ea variază însă de la specie la specie. are loc primăvara. muşeţel. frunzele se culeg fără peţiol (podbal.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. pătlagină. albăstrele).

când seminţele sunt deplin dezvoltate. în buchete. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. în cazul fructelor cărnoase (afin. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. lipsită de ramuri cu frunze. împreună cu ramurile. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. în general. ienupăr). recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate.este în jurul prânzului. se recoltează întregi.. sepale etc. soc. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. pe vreme uscată şi de obicei însorită. cu foarfeca. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. Florile. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. adică cu petale. albăstrele). când plantele au crescut prea înalte. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. astfel. cu piepteni speciali. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. iar în . cu ajutorul secerii.

organele ce conţin uleiuri volatile. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. înnegrite şi cu resturi de lemn. pe de altă parte. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. care prezintă crăpături şi îngroşări. pe de o parte. după cum am precizat mai sus. cu excepţia. iar. Cu vârful briceagului. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini.cazul când fructele. deoarece. cele cu muşchi sau alge. Recoltarea scoarţei. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . care le conţin sunt dehiscente. fără umiditate şi cu soare. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. înainte de desfacerea lor spontană. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active.

. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. pietricelele. de pătlagină şi de graminee. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. Corpurile străine organice. Uscarea produselor vegetale. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. De asemenea. la frunzele de afin.. Astfel. precum şi a impurităţilor.organele (părţile) de plantă .corpurile străine minerale sunt nisipul. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. care pot fi: . praful. rogojini. Astfel. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. constituie impurităţi. fragmente de nuiele. .impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată.străine organice şi minerale. resturile de tulpini. bucăţile de pământ. paie etc. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite.

şi artificială.folosite. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Uscarea la soare. şi anume: naturală. textura şi conţinutul în apă al acestora. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. Ea începe în momentul recoltării plantei. . iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. la soare sau la umbră.

orice încăperi goale. şoproane. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. văruite. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. Uscarea la umbră.ale plantei ca: rădăcini. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. fructe sau seminţe. rogojini sau coli de hârtie. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. magazii. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. şcolilor. şi în special se vor crea posibilităţi de . Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. şuri. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. reparate etc. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. al căror conţinut este mult mai stabil. etc. curăţite. muguri. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. scoarţe. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. rizomi.

aerisire continuă. în timp ce frunzele. seminţele. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. Uneori. uneori pierzându-şi complet valoarea. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. florile îşi păstrează culoarea naturală. Uscarea artificială. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Frunzele rămân verzi. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. rădăcinile). mai ales la suprafaţă. produsul suferă o serie de modificări. . Datorită pierderii apei. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. fructele. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. volumul său scade. din care cauză îşi modifică aspectul. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Aducerea produsului vegetal în stare finită. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. Prin uscare.

denumirea produsului vegetal. depreciindu-se calitativ. pergaminate. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. pământul fin şi nisipul. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. frunze. site şi anumite mori. rădăcini. farmacii etc. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. greutatea neto şi împreună cu . părţi aeriene. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. Operaţia se face manual la flori. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. aşa cum sunt cerute de industrie.) sau la export. unele flori şi chiar unele frunze. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. De asemenea. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale.

scoarţele. luna şi anul recoltării. fiind astfel . indiferent de măsurile luate. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. După ambalare. numărul partidei. De obicei însă. denumirea produsului vegetal. uscate. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. după un timp îndelungat. Conservarea produselor vegetale. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. bine aerisite. Organele subterane. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. numărul partidei. în cazul când nu pot fi expediate imediat.ambalajul.

La fel se procedează şi cu cele aromatice. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. ghiocei.). Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. Această bogăţie trebuie însă păstrată. Sacii. etc. nu este permis să se depoziteze petrol. Fără o grijă permanentă. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. insecte. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. baloturile etc. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. . întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. În depozite. În încăperile depozitului cu produse vegetale. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. benzină.

Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. Azi. plop). se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. iar recoltarea lor este interzisă.lăcrămioare). În cazul muşeţelului. Atunci când se culeg florile. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. însă îndată ce ele . pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. Culesul nu trebuie făcut total. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele.

Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. pericolul dispariţiei lor este mic. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. pericolul de dispariţie este mai mare. În acest caz. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. cu atât mai multe. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. omag) şi în general la plantele perene. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. florile şi seminţele. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie .

ci să fie bine organizată. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. Oamenii.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. cât şi a normativelor corespunzătoare. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. . de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. comună.

Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. ALBĂSTRELE .

cumarine. se face înainte de uscare. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. liniare. heterozida centaurina. pietroase. săruri de K. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. mucilagii. recoltare. Tulpina erectă. culese eventual din greşeală. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. muchiată cu frunze alterne. iar cele marginale albastre. întrebuinţări. Răspândire. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Compoziţie chimică. Eliminarea florilor centrale. adânc crestate. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. Florile de pe disc sunt violacee. Mg etc. . tanin. Florile ligulate. În florile marginale se conţin antociane. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi.Descriere. Organul utilizat. cu corola regulat tubuloasă. Creşte prin locuri uscate.

Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. ALBUMEALĂ .

obţinute din părţi aeriene de albumeală. substanţe tanante. ulei volatil. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. Frunze alterne. arsuri ale pielii. Organul utilizat. Compoziţie chimică. ca buruiană în grădini. recoltate în tot timpul înfloririi. rezine. Extracţiile uleioase. cele ligulate – filiforme. acoperite cu perişori cenuşii. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. Tulpina de la bază ramificată. Planta conţine caroten. Inflorescenţa – paneraşe.Descriere. puternic pubescentă. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. . liniar-alungite. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. întrebuinţări. recoltare. pe malurile râurilor. Creşte în lunci inundabile. flavonozide. Răspândire. florile mijlocii sunt tubulare.

Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN .

alterne. Florile mascule în amenţi. Arbust cu frunze obovate. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. în straturi subţiri. Compoziţie chimică. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. întrebuinţări. Uscarea se face la umbră. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. mai ales pe nervuri. Uscarea artificială până la 500C. pe soluri calcaroase. Frunzele verzi. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. Organul utilizat. fertile. iar florile la înflorire. mărind rezistenţa capilarelor. . recoltare. afânate. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. pe margini inegaldublu-serate. la marginea pădurilor de fag.Descriere. Răspândire. cu margini laciniate. uneori tubuloasă. pe dos păroase. Creşte în păduri de câmpie şi deal. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă.

ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. ANGELICĂ . Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.

Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. inegal serate. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Creşte în apropierea apelor curgătoare. la 35400C. Se scutură de pământ şi.Descriere. Florile sunt grupate în umbele globuloase. Compoziţie chimică. bianuală sau perenă. . stomahice şi carminative. Organul utilizat. Plantă erbacee. stimulente. cu foliole ovate. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. recoltare. de culoare galbenăverzuie. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. este robustă. oze. Răspândire. cu zimţi. substanţe tanante. Uscare artificială. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. cilindrică. pe locuri adăpostite şi însorite. fistuloasă. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. întrebuinţări. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. dacă este nevoie.

Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. ARDEI .

Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. cu gust iute sau dulce. arzător este imprimat de capsaicina. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). cu marginea întreagă. cu tulpină sufructescentă glabră. de care depinde culoarea fructelor. de culoare verde închis. acuminate. destul de mari. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. Frunze alterne. care nu produc vezicaţii. Plantă ierbacee. întrebuinţări. lumbago. carotenoide. Răspândire. . Ovar bilocular. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Organul utilizat. Astăzi se cultivă în Europa. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. Compoziţie chimică. acid ascorbic etc. Gustul iute. localizată în celule secretoare separate. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. Flori albe. ovale. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. nevralgice.Descriere. ramificată. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. anuală. recoltare.

ARIN . Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch.

ovate sau ovat-eliptice. glabre. Răspândire. grupate în amenţi. Frunze ovale.Descriere. întrebuinţări. ovallanceolate. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. recoltare. Organul utilizat. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. cu marginea zimţată. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. . Fructe – nucule cu aripioare. cele feminine fără periant. Compoziţie chimică. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. pe partea superioară strălucitoare. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. pe cea inferioară – verzi-mate.. Flori mici. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. are acţiune antidiareică. verzi-închise. Arbore cu coroana îngust ovată. ovale de culoare brună.

ARMURARIU .ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.

mucilag.Descriere. prin tăierea antodiilor. întrebuinţări. flavonozide. hepatite cronice. Organul utilizat. Se usucă. glucide. glabră sau slab tomentoasă. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. ciroză hepatică. Fructele sunt achene cu papus. pe soare. K. ulei volatil. de culoare galbenbrună. cu gust amărui. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. saponozide. apărând spontan în sudul ţării. după căderea frunzelor. Compoziţie chimică. E. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. Răspândire. ramificată. . spinoase. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. Fructele mature se recoltează dimineaţa. La noi se întâlneşte numai în culturi. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. acizi organici. spinoase. histamină. recoltare. lipide.. Plantă erbacee. cu rol benefic în procesele de oxidare. efort prelungit. surmenaj intelectual. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. de aceea este indicat în stări de oboseală. treieră şi selectează. anuală sau bienală cu tulpină erectă. Frunzele sunt mari. uneori. vitamine C. în tratamentul inflamaţiilor hepatice.

) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx. ARONIE .

E. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. Compoziţie chimică. Se pot usca. recoltare. acizi organici. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme.Descriere. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. substanţe tanante. Răspândire. . mai întâi ca decorativă. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. întrebuinţări. peţiolate. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. suculente. recoltate la maturitate. PP. primăvara verzi-întunecate. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. microelemente. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. carotenoide. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. zaharuri etc. cu marginea dinţată. Termenul de păstrare până la 2 luni. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. apoi şi medicinală. vitaminele C.

BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. BRUSTUR . Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.

depurativă. Compoziţie chimică. sudorifică. hipoglicemiantă.Descriere. coleretică. Răspândire. Organul utilizat. căilor ferate. Plantă erbacee. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Se usucă la umbră într-un singur rând. Acţiunea diuretică. lactone etc. zăvoaie inundabile. ulei volatil. păroasă se formează în anul al doilea. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. acid cafeic. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. cu o rădăcină puternică. vitamine din complexul B. Tulpina cilindrică. pe lângă garduri. . pe marginea drumurilor. bienală. recoltare. Uscarea artificială la 35500C. Flori purpurii în calatidii globuloase. brună. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. întâlnită pe terenuri necultivate. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. întrebuinţări. cărnoasă.

CASTAN .CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10.

Fructul este o capsulă cărnoasă. cu numeroşi ghimpi. iar cea artificială. . albumine. nisipoase. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. terminale. erecte. digitatcompuse. cu un ritidom solzos. ce se utilizează în tratamentul varicelor. Arbore înalt de 20 . ulei gras. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. flebitelor şi hemoroizilor. mult ramificat. de culoare brună. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. Compoziţie chimică. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. Seminţele sunt bogate în amidon. recoltare. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. lucioşi şi frunze opuse. florile culese în zilele senine. întrebuinţări. Florile reunite în panicule compuse.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. lung peţiolate. sub 650C. Castanele servesc la extragerea escinei. Preferă soluri profunde.30 m. sferică. când 50 . Castanele conţin saponozide. Uscarea se face în camere bine ventilate. Organul utilizat. derivaţi cumarinici şi flavonici.Descriere.

Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11. CĂLIN .CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L.

substanţe tanante. . Răspândire. grupate dens în cime umbeliforme terminale. carotenoide. trilobate. prin păduri şi tufărişuri. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. întrebuinţări. Fructe. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. se usucă artificial la 6080oC. galben-brună. saponozide triterpenice. Uscarea se face la soare. reavăn-jilave până la umede. Scoarţa se recoltează primăvara. roşii. săruri de K. Creşte pe soluri bogate. C. Organul utilizat. pectine. tufărişuri de pe malul râurilor. păduri de luncă. ursolic. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. glucide. Flori albe. fructele – vitaminele C şi P. Frunze lat-ovate. apoi cenuşie. după uscare pedunculii se înlătură. recoltare. Scoarţa conţine vitaminele K. caroten.Descriere. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. Compoziţie chimică. toamna se colorează în roşu. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. la pornirea în circulaţie a sevei. hipotensiv. Tulpini cu scoarţă netedă. cofeic. drupe sferice. rezine. acizii clorogenic. de asemenea diuretic şi sudorific. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic.

Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12. CĂTINĂ .CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L.

ovoide. Flori galbeneruginii.Descriere. cenuşii-argintii. P. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. întregi. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. pe nisipuri şi pietrişuri. portocalii. În vederea conservării vitaminei C. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. întrebuinţări. acid folic. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. vitamine E. recoltare. coaste pietroase. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. Fructe. Sucul apos. liniar-lanceolate. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. arsurilor şi în ginecologie. B2. drupe "false". ulei. izlazuri. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. pe prundişurile din lungul râurilor. PP. Răspândire. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. carotenoide. Fructele conţin acid ascorbic. filtrat şi îndulcit cu zahăr. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. iar cele femele în raceme. existenţi în fructele de cătină. Lujerii anuali solzoşi. la o temperatură de 70800 C. scurt peţiolate. Compoziţie chimică. Frunze alterne. . Organul utilizat.

CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. CERENŢEL . Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.

pune în libertate eugenol. ramificată. solitare. vivace cu un rizom cilindric. . Tulpina dreaptă. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. Răspândire. mucilagii. din care îşi iau naştere numeroase radicele. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. prin hidroliză. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. se spală într-un curent puternic de apă. Planta conţine substanţe tanante. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. După scoatere din pământ se scutură. se lasă câteva zile la zvântat. se curăţă de părţile aeriene. care. apoi se usucă. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. acid galic şi elagic. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. păduri şi luminişuri.Descriere. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. Se mai conţine heterozida geozida. Organul utilizat. Flori de culoare galben-aurie. rezine. întrebuinţări. recoltare. Plantă ierbacee. Compoziţie chimică. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .

Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. subţire. este verdedeschisă. în faneţe. substanţe minerale. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. muchiată. luminişuri. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. Răspândire. Se spală într-un curent de apă. colină. se usucă la soare. ulei volatil. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. principii amare. deasemenea în obezitate. inulină. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. . diuretice. cele tulpinale sunt sesile. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative.Descriere. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. spiralată. prin pagişti. flavonozide. în poienele din pădure. dezvoltânduse abia în anul al doilea. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). depurative. tanin. Tulpina floriferă. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. în poduri cu tablă. cavă în interior şi pubescentă. constipaţii cronice. Compoziţie chimică. Florile sunt de culoare albastră-azurie. Organul utilizat. Planta este prezentă în câmpie. recoltare.

CIMBRIŞOR .CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.

acizi cafeic şi rozmarinic. Plantă vivace. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. antidiareice. cu marginea întreagă. acid ursolic şi oleanolic. cu ramuri culcate la pământ. întrebuinţări. în fâneţe de pe dealuri. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. îndeosebi în medicina infantilă.Descriere. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. ajungând până în zona muntoasă. la începutul înfloririi. ca stomahic. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Privite în zare. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. pietroase. Organul utilizat. Are. cu expoziţie sudică. în tratamentul tusei şi al gripei. diuretice şi antivirale. antispastic şi coleretic. frunzele prezintă nişte puncte transparente. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. recoltare. de culoare verde-roşiatică. tanin. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). Compoziţie chimică. păroase. nisipoase. Frunze mici. rezine. opuse. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. care prind rădăcini. Răspândire. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. . de formă ovală. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. flavone. Creşte pe soluri aride. glabre.

Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU .

Germania. ovate sau lanceolate. Algeria. Spania. extract fluid în tuse.nucule elipsoidale. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. un principiu amar. antimicotice şi antihelmintice. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Compoziţie chimică. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. bronşite şi tuse convulsivă. flavonozide. întrebuinţări. acid cafeic. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. România. Organul utilizat. recoltare. Caliciul este tubular. Portugalia. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. Fructe . Frunze mici. . precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Franţa. Răspândire.Descriere. Moldova. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. alungit romboidale. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Ungaria. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Bulgaria.

Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17. CIUBOŢICA CUCULUI .CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L.

ramificate la vârf. lunci. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă.Descriere. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. zaharuri. comună prin pajişti. lung. poieni. păşuni însorite. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. marginea crenată sau ondulată. săruri minerale. Plantă erbacee cu rizom cilindric. dese. întrebuinţări. S-au mai izolat: amidon. cu suprafaţa reticulată. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. enzime. vârful obtuz. flavonozide. Compoziţie chimică. subţiri. sub formă de decoct. Uscare artificială la 35 – 400C. luminişuri de pădure. Răspândire. ulei volatil. livezi. Se spală într-un curent de apă. recoltare. bine aerisite. . Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. grupate într-o umbelă simplă. Organul utilizat. peţiol aripat. fâneţe. substanţe tanante. Se usucă la umbră într-un singur strat.

COACĂZ .COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.

erecte. negricioase. B6. nefrite şi pielonefrite. Fructele conţin vitaminele C. siropuri vitaminice. zaharuri. Fructe. Compoziţie chimică. prin păduri şi tufişuri.Descriere. recoltate la maturitate. Frunze subrotunde. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. lunci. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. Tulpini viguroase. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. din părţile nordice. în afecţiuni hepatobiliare. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. dispuse în raceme. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. . Răspândire. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. microelemente. deasemenea flavonozide. cu 3-5 lobi triunghiulari. în regiunile deluroase şi muntoase. B2. colite). Din fructe se pregătesc specii. gastrite. P. cordiforme. negre. K. substanţe tanante. zăvoaie. întrebuinţări. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. neregulat-dublu-seraţi. caroten. ateroscleroză. Flori verzuiroşcate. acizi organici. Ca produs vegetal se folosesc fructele. Arbust tufos cu rădăcini adventive. bace sferice. gust dulceag. recoltare. Organul utilizat.

COADA CALULUI . Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L.

ulei volatil. flavonozide. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval.Descriere. în tuberculoza pulmonară. . prescris ca expectorant în bronşite. Cele fertile apar primăvara. ca remineralizant. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. de culoare verdedeschis. pe râpe şi la marginea apelor. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. erbacee.tulpinile sterile. recoltare. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. de culoare brun-deschisă. fără ramuri. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. Organul utilizat. cu coaste evidente. întrebuinţări. caroten. recoltate vara. substanţe tanante şi amare. Tulpinile sterile apar la începutul verii. săruri de siliciu şi potasiu. vitamina C. Compoziţie chimică. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. Plantă perenă. acizi organici. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. pe terenuri nisipoase şi argiloase. ramificate verticilat. Răspândire. pe timp uscat şi însorit. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. bolile de rinichi şi vezică.aspre şi tari.

COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L.

vitamina K. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. decoct şi specii amare. iar cele tulpinale mai lungi. erbacee cu un rizom lignificat. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. din care se dezvoltă stoloni subterani. tanin. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. poiene. care poartă numai frunze. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Compoziţie chimică. sunt ramificate. cu un număr mare de lacinii. Se mai conţin flavonozide. pubescente. Sub formă de infuzie. erecte. lanceolate. înalte. în strat subţire sau în uscătorii. în locuri uscate. Florile albe. substanţe anorganice. 2-3-penate. cu internodii lungi. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. astringent şi aromatic amar. Plantă perenă. râpe. . Principiul activ al plantei este uleiul volatil. sectate. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. acoperite cu iarbă. păşuni. Cele bazale sunt mai scurte. şi cele cu internodii scurte. în zile senine şi calde. Răspândire.Descriere. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. Datorită achilinei are acţiune coleretică. pe marginea ogoarelor. recoltare. Uscarea se face la umbră. întrebuinţări. Frunze alterne. care poartă inflorescenţele. mărind cantitatea bilei.dispuse în corimb. glucide. Organul utilizat.

CORN . Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L.

mai târziu glabre. flavonozide şi au acţiune astringentă. pectine. Scoarţa. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. recoltare. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Fructele conţin acid ascorbic. Organul utilizat. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. zăvoaie din zona de deal. Compoziţie chimică. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături.Descriere. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. Răspândire. Creşte spontan prin tufişuri. acoperite cu peri scurţi. antidiareică şi antidizenterică. margini de pădure. tanin. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. secetă. iar fructele – la maturizare deplină. Rezistent la ger. întrebuinţări. care se deschid înaintea frunzelor. des formează desişuri cu alţi arbuşti. se cultivă. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. co coaste proeminente. Ramurile tinere verzi. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. .

COŞACI . Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall.

grupate în capitule sferice. Creşte în poiene. Compoziţie chimică. sedativă şi diuretică. Florile galbene. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. în strat subţire sau în uscătorii. săruri minerale. fără tulpini lignificate. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. acizi organici. nefrite acute şi cronice. se utilizează la hipertonie. imparipenat-partite. erbacee cu un rizom gros. roşiatice. pubescente. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. flavonozide. amidon. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. stenocardie. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. Uscarea se face la umbră. desişuri nu formează. compuse.Descriere. Infuzia. dilată vasele sanguine. are acţiune hipotensivă. Organul utilizat. Plantă perenă. Răspândire. întrebuinţări. mucilag. Planta se întâlneşte rar. printre arbuşti de stepă. cilindric. Tulpini erecte. Frunze alterne. . obţinută din produsul vegetal. în văile râurilor şi pantele dealurilor. pufoase. recoltare. insuficienţe cardio-vasculare.

CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23. CREŢUŞCĂ .

roşcată. avicularină. taninuri. întrebuinţări. gaulterozidă etc. cea inferioară albpăroasă. închis serate. . ceruri. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. perenă. pajişti umede. Răspândire. substanţe minerale. şanţuri.Descriere. filiforme. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. Tulpină erectă. artificial la temperaturi până la 350C. Frunze penate. produsul are acţiune antireumatismală. flavonoide. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. de obicei simplă. recoltate în timpul înfloririi. noduros din care pornesc rădăcini adventive. Plantă erbacee. vanilină. Compoziţie chimică. pe margine serate. Planta creşte prin zăvoaie. marginea râurilor. recoltare. faţa superioară glabră. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. rizom orizontal. spireozid. unghiulară. stipele mari. Organul utilizat. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. Se usucă în strat subţire. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. glabră.

CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24. CRUŞIN .

strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. Sunt uscate pe cale naturală. Organul utilizat. apoi de culoare roşie. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. Planta creşte în păduri de luncă. zăvoaie. netede şi lucitoare. mucilagii. . cu marginea întreagă. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. ascuţite la vârf. deoarece sunt sărace în principii active. Flori mici. lucitoare. Au mai fost identificate saponozide. în funcţie de doză. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. întrebuinţări. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. precum şi împotriva hemoroizilor. de formă ovală.Descriere. acidul ascorbic. pe malul apelor. mlaştini. la început verzi. Răspândire. Scoarţa este netedă. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. comun la câmpie şi dealuri. substanţe amare. de culoare albverzuie. în compoziţia speciilor depurative. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. Fructe globuloase. Frunze alterne. recoltare.

CUCURBEŢICĂ . Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L.

cordiforme sau ovattriunghiulare. crânguri. Răspândire. Planta se mai utilizează în anorexie. vii. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare.Descriere. Plantă erbacee. lung-peţiolate. poiene. erectă cu noduri. flavonozide. plăgi greu vindecabile). Planta creşte prin semănături. întrebuinţări. tanin. Frunze alterne. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. ventriculate la bază. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. Fructul globulos. tufărişuri. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. de la care pleacă rădăcini adventive. . nevroze. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. ramificat. Organul utilizat. Compoziţie chimică. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. substanţe amare. marginea pădurilor şi drumurilor. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. rezine. recoltare. pe malurile râurilor. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. galben-brun. cu vârf obtuz şi aspect pielos. perenă cu rizom scurt. alantoină. Planta conţine acizi aristolochici. Flori tubuloase. Tulpină simplă. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. posedă acţiune purgativă drastică. alcaloizi.

Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26. DENTIŢĂ .DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

flavonozide. uşor laxative. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. glabră. întrebuinţări. substanţe tanante. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. vindecarea de urticarii şi scrofuloză.Descriere. Tulpină erectă. 3-5 lobate. ulei volatil. sedative. anuală cu rădăcină rămuroasă. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. Organul utilizat. . Răspândire. Nu are flori marginale ligulate. sudorifice. ramificată. incisserate. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. cele interne alungit-ovate. Compoziţie chimică. râurilor. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. slab-păroase sau glabre. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. substanţe minerale. cu foliole involucrale foliacee. recoltate până şi în timpul înfloririi. deasă. finspinoase pe colţuri. Plantă ierbacee. glabre. Fructe – achene turtite. locuri ruderale umede. peţiol de obicei aripat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. şanţuri umede. fântâni. în zona de margine a lacurilor. pe lângă izvoare. Frunze opuse. uneori fusiformă. gălbui-brunii. mucilagii. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. înaltă până la 100 cm. recoltare. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. acid ascorbic.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L.

constituie unul din cele mai bune tenifuge. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. vivace cu un rizom gros. naturale. întrebuinţări. sporadică în molidişuri. de culoare verde-închis. Răspândire. Plantă ierbacee. buruienişuri de depresiune. . recoltare. denumite global filicină. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. Pe spatele acestor aripioare. tufărişuri. În secţiune. Compoziţie chimică. târâtor. Organul utilizat. Planta creşte în păduri de foioase. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. Deoarece. de-a lungul nervurei. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare.Descriere. locuri umbrite. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. indigene.

FRAG DE PĂDURE . Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L.

urme de ulei volatil. săruri minerale. lungacuminate. zaharuri. fâneţe. în strat subţire. Frunze trifoliate. depurativ. B2 . hipotensor. substanţe tanante. tufărişuri etc. Fruct. dispuse în cime. Organul utilizat. Planta conţine vitaminele A. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. achenă înfiptă în receptacul. cu foliole ovate. Flori albe. lungpedunculate. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. orizontal. B1. reglor hepatic. acizi organici. Plantă erbacee. întrebuinţări. care devine zemos. C. pe faţă brun-roşcate. Stolonii supratereşti târâtori. faţa inferioară scurtpăroasă. Fructele ca tonic. cu pediceli păroşi. Fructele se folosesc proaspete. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. recoltare. . tipul 5. înrădăcinează la noduri. pe dos alipit-păroase. Stipele lanceolate. Răspândire. Planta este întâlnită în pajişti. aromat. deasemenea la diabet zaharat şi anemii.Descriere. Compoziţie chimică. perenă cu rizom cilindric. Uscarea se face la umbră. cistitei. păduri rărite. flavonozide. pe margine dinţate.

GĂLBENELE .GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.

recoltare. acizi organici. În paneraşele florale se conţin carotenoide. Se mai conţine acidul ascorbic. flavonozide. cele inferioare oblanceolate. se rup cu mâna. şi din flori centrale sterile. substanţe amare. fără codiţe. arsurilor. cicatrizantă. sesile. tubuloase. rănilor. formate din flori ligulate periferice. prin mai toate grădinile. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. antiinflamatoare. Compoziţie chimică. galbene-portocalii. tanin. înţepăturilor de insecte.Descriere. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. afânate. Organul utilizat. antispastică. Frunze alterne. rotunjite la vârf. întregi. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. cu tulpina erectă. coleretică. Planta posedă acţiune emenagogă. de culoare portocalie. ramificată. degerăturilor. . frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. Plantă anuală sau bianuală. rezine. Inflorescenţele sunt antodii terminale. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. Răspândire. pubescente sau glabre. Se usucă în straturi subţiri. întrebuinţări.

HAMEI .HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.

alcătuind un con globulos. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. vivace. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. cumarine. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. cu bractee. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. cordate la bază. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. poartă frunze opuse. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. recoltare. Plantă erbacee.Descriere. Organul utilizat. acid ascorbic. Planta creşte spontan prin lunci. păduri. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. Răspândire. cu rizomi târâtori lungi. tonic amare. Fructificaţiile sunt conuri false. antispastice. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. Compoziţie chimică. acizi fenolici. denumit strobil. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Tulpina volubilă. tocoferoli. cu 3-5 lobi dinţaţi. reunite în jurul unui ax central. recoltate când au culoare galben-verzuie. crânguri. formate din bractee galbenverzui. întrebuinţări. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. . malurile râurilor.

HOLERĂ (ghimpe. scai) .HOLERĂ (GHIMPE. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L.

Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. pubescentă. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). anuală cu rădăcină fusiformă.Descriere. în jurul clădirilor părăsite. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Compozitia chimica. datorita pubescentei verde albicioasa. Răspândire. lung obovate. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. în febra intermitenta şi impotriva turbării. ca antitumoral. sialagog şi diuretic. Frunze opuse. peţiolate. Tulpina ramificată. pe lângă drumuri. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. uneori trilobate. recoltare. obovate sau ascutit romboidale. garduri. urme de ulei volatil. Organul utilizat. saponine triterpenice. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. taninuri catehice. Plantă erbacee. . întrebuinţări. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. recoltate în timpul verii. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. bsitosterol. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase.

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

grupate în racem. întrebuinţări. dereglări de ritm cardiac. în strat subţire sau în uscătorii. Hreanul modifică secreţiile bronhice. . Tulpina dreaptă. diuretic şi stimulent general. sau primăvara devreme.C. enzime. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). Răspândire. nefrite. Uscarea se face la umbră. săruri minerale. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. albe. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). alături de glucide. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. prin văi. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. Fructul – siliculă globuloasă. enterite. În doze mici este eupeptic. numeroase. cordate. stimulează diureza şi exercită.Descriere. groasă. pe lângă garduri şi case de locuit. cistite. stări congestive. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. Flori mici. Organul utilizat. Plantă ruderală. ramificată în partea superioară. vitamine B. vivace prin rădăcină pivotantă. Compoziţie chimică. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. cu frunze mari alungit-ovate. după uscarea frunzelor. recoltare. ulei volatil. erbacee. deasemenea se cultivă. Planta creşte în locuri umede. aminoacizi.

IARBĂ MARE .IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.

apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. galbene. Plantă erbacee. lung peţiolate. în lunci. ovale şi înconjoară tulpina. cu marginea dinţată. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. cât şi ca spasmolitic. în regiunea pădurilor de deal. subţiri. de cel puţin 2-3 ani. lemnoase şi seci. în tusea cronică a bătrânilor. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. puternică. Florile formează capitule mari. În pământ are un rizom scurt. se spală într-un curent de apă. cilindric. recoltare. livezi. având florile ligulate şi tubuloase. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Planta creşte prin fâneţe umede. Răspândire. pe lângă pâraie. . Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. bronşită emfizemică. sesile. inulină. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. catar bronhic. Frunzele superioare sunt alterne. perenă cu o tulpină dreaptă. Organul utilizat. se îndepărtează părţile aeriene. întrebuinţări.Descriere. cărnos. păroasă şi ramificată în partea superioară. Acţionează atât ca expectorant. Compoziţie chimică. saponozide şi terpene.

IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. IARBĂ ROŞIE . Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.

ulei volatil. Plantă erbacee. scurt peţiolate sau sesile. grupate în spice axilare şi spice terminale. recoltate în faza înfloririi. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. Răspândire. poliholozide. des cu pete brune-roşietice. lacurilor. lung-acuminate. vitaminele C şi K. pâraielor. avicularina.Descriere. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. întrebuinţări. Compoziţie chimică. neglanduloase. din zona dealurilor până în cea subalpină. izocvercitina. kempferolul. Organul utilizat. cu perişori alipiţi de suprafaţă. rutinozida. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. Frunzele alterne. glabră. anuală. ramificată. glabre. . substanţe tanante şi pectinice. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. acizi organici. Flori albe sau roşietice. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. pe marginea râurilor. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Tecile dens îmbracă tulpina. cvercitina. lanceolate sau oblonglanceolate. Tulpină erectă. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. Planta creşte prin locuri mlăştinoase.

Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. IEDERĂ .

lipicioase şi persistente. toxic. Se cultivă în parcuri. tuse convulsivă. recoltare. astm bronhic. deasemenea pe stânci şi ziduri. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. ulceraţii. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. întrebuinţări. viguroase.Descriere. micoze şi alte afecţiuni dermice. cu 3-5 lobi triunghiulari. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. Liană cu tulpini lignificate. Compoziţie chimică. migrene. deasemenea vitamine din grupul B. fitoncide. recoltate în faza înfloririi. Răspândire. în zăvoaie. caroten. flavonozide. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. . Frunzele conţin saponozide triterpenice. Frunze alterne. steroli. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. Organul utilizat. dureri de ficat şi stomac. grădini ca plantă decorativă. săruri minerale. iod legat. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). acizi polifenolici. Se utilizează în bronşite acute şi cronice.

IENUPĂR .IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.

încă verzi şi care formează producţia anului următor. aşezate în verticil câte 3 la un loc. Florile femele au aspectul unor muguri. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. poiene. zahăr invertit. . apoi negre-albăstrui. recoltare. ascuţite la vârf. întrebuinţări. globulos. la albuminurie. aerisite. păşuni. sferic. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. însoţit de răşini. Preferă locuri luminoase. acizi organici. Arbust cu frunze în formă de ace. care conduc. în primă fază. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust.Descriere. Organul utilizat. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. pectine. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. stomahic. la început verzui. Florile mascule au forma unor conuri. cu umiditate atmosferică ridicată. Se întrebuinţează ca diuretic. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. Răspândire. Compoziţie chimică. antireumatic şi sudorific. După fecundare. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. în rarişti şi margini de păduri. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. principiu amar iuniperina.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE .

aproape sferice. . Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. întrebuinţări. Rădăcinile se recoltează toamna. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. Organul utilizat.Descriere. lanceolate. deasemenea zaharuri. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. lucioase. Planta nu suportă terenuri grele. Se cultivă ca decorativă în florării. de la exemplarele de 3-4 ani. diuretice şi depurative. Răspândire. dispuse în panicul. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). aspru. în lizierele pădurilor de pin. Florile numeroase. Compoziţie chimică. întregi. Fructul monosperm. Frunzele sunt dispuse opus. cantităţi mici de ulei volatil. de-a lungul pâraielor şi râurilor. albe sau slab roz. pe lângă garduri şi drumuri. negre. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. recoltare. lăstarii subterani replasându-se. foarte mici. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. Se reţin numai rădăcinile. săruri minerale. seminţe lentiforme. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). ascuţite. mai lung decât caliciu.5-2 cm. creşte prin locurile nisipoase. când conţinutul de substanţe active este mai bogat.

IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

Inflorescenţa este de forma unui spic. colorate în verde închis cu glande oleifere. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. colagogă şi calmantă. heliofilă. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. iar pentru extragerea uleiului volatil. Răspândire. compusă din noduri şi internoduri. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). gastrică. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. . când plantele sunt înflorite peste 25%. luto-nisipoase. puternic ramificată. mai mult sau mai puţin erectă. conic alungit. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. pe partea superioară netede. caroten. recoltare. Compoziţie chimică. flavonozide. acizii ursolic şi oleanolic. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. sitosterol. Organul utilizat. Tulpina patrunghiulară. ovat-lanceolate până la lanceolate. cu apă freatică la mică adâncime. Frunze opuse. întrebuinţări. taninuri.Descriere. Tinctura se foloseşte ca analgezic. cu marginea limbului serată. lipide. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. colagog şi antiemetic. Ele se prescriu ca spasmolitic.

LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41. LEURDĂ .

Flori albe. Răspândire. Planta are miros de usturoi. săruri minerale. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. stejar. Creşte pe soluri bogate în humus. Compoziţie chimică. grupate în inflorescenţe umbeliforme. prin păduri umbroase de fag. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. activează peristaltismul intestinal. tei. fitoncide. pe timp uscat. Organul utilizat. dar încă neidentificat structural. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. recoltare. după ce se ridică roua. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. febrifug. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. este vermifug.Descriere. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. umede. întrebuinţări. . vitamina C. Se conţine ulei volatil.

LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42. LEVĂNŢICĂ .

conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. ca şi cel de melisă. Compoziţie chimică. semisferică. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. permeabile. relativ uscate. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. recoltare. ca insecticid. Organul utilizat. Răspândire. ca vermifug în medicina tradiţională. formează o tufă aproape globuloasă. Florile. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. pubescente. Uleiul de levănţică. întrebuinţări. cu scoarţa exfoliată. pe ambele feţe păroase. deasemenea tanin. stelaţi. . rezine. liniar-lanceolate. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. ramificată puternic de la bază. mai puţin păroase. cumarine. substanţe pectice.Descriere. acute. se folosesc ca stimulent aromatic. cu peri ramificaţi. acid ursolic. cele inferioare cenuşii. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. Frunze opuse. cea bătrână este brună. un principiu amar. Tulpina. cele superioare cenuşii-verzi. Planta creşte pe soluri afânate. ca atare.

Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ .

sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. antivirală. La noi se întâlneşte peste tot. bianuală. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Uscarea trebuie să se efectueze repede. cilindrică. recoltare. cu tulpina dreaptă. de-a lungul gardurilor. ceea ce îi dă un aspect catifelat. antimicrobiană. Organul utilizat. . diuretică. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. antihistaminică. f l a v o n o z i d e l o r. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. pe terenuri nisipoase şi pietroase. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. iridoidelor. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. Plantă ierbacee. la temperatura de maximum 45oC. Întrebuinţări. antispastică.Descriere. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Răspândire. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. Creşte prin locuri însorite. pentru preîntâmpinarea brunificării.

MĂCEŞ . Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L.

infuzia se utilizează ca vitamin-izant. În acest receptacul se află numeroase achene. acid malic şi citric. K. cu 5 sepale. care la maturitate devine cărnos. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. taninuri. săruri de K. dinţate pe margini. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. Siropul. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. deoarece se încing uşor. fructele se transportă la locul de uscare. în realitate adevăratele fructe. întrebuinţări. Compoziţie chimică. la marginea drumurilor şi a pădurilor. astringent şi antidiareic. Arbust cu ghimpi.Descriere. zaharuri. cu 2 stipele la baza. extractul. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. . provitamina A. iar uleiul – la arsuri. uneori albe. Organul utilizat. PP. Creşte prin tufişuri. Răspândire. 5 petale. Mai târziu. pectine. dermatite. recoltare. pe dealuri. decubitus. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. uleiuri volatile. formate din mai multe foliole ovale. frunze compuse. de culoare roşie. scade conţinutul în vitamina C. Fe. Mg. dextrină. Flori de culoare roz. B2 . Ca.

MĂLIN . Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill.

se socoate. Decoctul. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. Frunze eliptice. recoltare. întrebuinţări. mirositoare. Se rup raceme întregi.Descriere. negre. acizi organici. uşor zbârcite. Compoziţie chimică. tufărişuri. se întrebuinţează. Organul utilizat. grupate în raceme. sucul şi geleul din fructe de mălin. Planta creşte prin păduri de luncă. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. drupe sferice mici. pe margine acut-serate. Flori albe. bruscacuminate. recoltate la maturizare deplină. Tulpină dreaptă. ca remediu antidiareic. cenuşie-negricioasă. zăvoaie. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. la bază rotunjite. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. Răspândire. . Scoarţa netedă. Arbust sau arbore cu coroană deasă. groase. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. Fructe. rar la câmpie. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. flavonozide. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. Rădăcina rămuroasă. ulei volatil şi gras. obovate sau oblong-ovate. datorită acţiunii astringente.

MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46. MĂRAR .

peţiolate. înaltă până la 160 cm. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. Tulpină cilindrică. recoltare. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. Fructe. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. striată. Astăzi cunoscut pe tot globul. Posedă proprietăţi stomahice. cafenii. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. ulei volatil format din limonen şi carvonă. Preparatul Anetinum. verde. Plantă erbacee anuală. Se utilizează sub formă de apă aromatică. scopoletina. fistuloasă. glabră. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Caliciu lipsă sau neînsemnat. diachene ovaleliptice. printre cereale. Răspândire. slab .Descriere. . întrebuinţări. antispastice şi diuretice. vitaminele C. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. Conţin. Compoziţie chimică. de asemenea. umbeliferona. carminative. carotenoide. PP. grupate într-o umbelă compusă. gălbuiverzui. cu foliole filiforme. Organul utilizat. şi ulei gras. Frunze tripenat-sectate. Flori mici. Rădăcina pivotantă.ramificată.

MESTEACĂN .MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. (B.verrucosa Ehrh.

. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. când sunt lipicioase. pe pante. se mai conţin flavonozide. în grădini sau parcuri. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. dinţate pe margini. atât în păduri de foioase. Compoziţie chimică. ascuţite la vârf. Organul utilizat. drumuri. în poieni. Frunze alterne. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Creşte peste tot. rezine. heterozide. iernează sub formă de amenţi. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. taninuri. cât şi de conifere. compuşi triterpenici. crăpându-se la bătrâneţe. cariofilen. în formă de romb sau triunghi. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. vitamina C. Răspândire.Descriere. întrebuinţări. iar primăvara se deschid. betulol. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. recoltare. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. Infuzia. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. glabre. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite).

Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48. MUR .MUR Denumirea latină: Rubus caesius L.

pectine. grupate în raceme scurte. cu gust astringent-acrişor. pe râpele pădurilor. iar rădăcinile toamna târziu. ghimpi scurţi. globuloase. din grupa B. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. în tufişuri. pe partea superioară dispers-păroase. recoltare. frunzele conţin substanţe tanante. sau primăvara devreme. negrealbăstrui. Lăstarii tineri. caroten. Compoziţie chimică. pe cea inferioară tomentoase. subţiri. fructele la maturizare. preferând luminozitatea directă. Au mai fost identificate zaharuri. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. rezultate din încrucişarea cu alte specii. Fructele. antidiareice.Descriere. Răspândire. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. cupru. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. întrebuinţări. vitamine C. pline de seminţe. cea ce le conferă proprietăţi astringente. Flori albe. mangan. renală şi prin glandele sudoripare. mici. săruri de potasiu. Organul utilizat. Arbust cu lăstari târâtori. cilindrici. Creşte pe malurile râurilor. Fructe polidrupe cărnoase. .

(Matricaria chamomilla L.MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L. MUŞEŢEL .) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49.

reprezentate prin inflorescenţe. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. de culoare albă. locuri virane.din flori tubulare. . pe soluri diferite. de la cele nisipoase până la cele argiloase. pe lângă drumuri. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. Răspândire. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. iar receptaculul . Creşte pe ogoare. de culoare galbenă-aurie. acid ascorbic. recoltare. Fructul este o achenă mică. Organul utilizat. colină. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. bifidat compuse. Florile. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. bi. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. pe terenuri uscate. au acţiune stomahică şi carminativă. fusiformă. Frunze sesile. Compoziţie chimică. întrebuinţări. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. care sunt substanţe amare.Descriere. de culoare argintie. inserate altern. Preferă locuri însorite. fitosteroli şi acizi graşi.sau tripenat sectate. în alte culturi. Proazulenele. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală.

NALBĂ DE PĂDURE .NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.

cu limb rotund până la reniform. urme de ulei volatil. păros.Descriere. pe lângă garduri. păroasă. Organul utilizat. Tulpina erectă sau ascendentă. taninuri. neatacate de rugină. ele se pot recolta în continuare. Produsul vegetal conţine mucilagii. în gargarisme. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. recoltare. ramificată. Răspândire. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. acizi organici. în culturi de cartof. Frunze lung-peţiolate. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. dealuri aride. în tratamentul furunculozei. Compoziţie chimică. Creşte pe terenuri necultivate. bianuală cu rădăcină pivotantă. şanţuri. complete sau fără caliciu. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. . recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. Dacă frunzele sunt sănătoase. cărnoasă. în momentul deplinei maturaţii. Plantă erbacee. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. întrebuinţări. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. sfeclă. pe margine neregulat-seraţi. Se folosesc frunzele. marginea drumurilor. vitaminele A şi C.

NALBĂ MARE .NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.

Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. Organul utilizat. Spălarea nu este permisă. Compoziţie chimică. întrebuinţări. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. fructul este turtit. cu gust dulceag. . datorită căruia este utilizată ca emolient. având un peţiol lung. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. recoltare. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Creşte prin locuri umede. începând de la vârful plantei. Flori de culoare alb-roz. În prezent se cultivă în multe ţări. compus din numeroase achene. albă până la slab gălbui la interior. În cazul când frunzele sunt sănătoase. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern.Descriere. mucilaginos. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Răspândire. Apare mai rar prin tufişuri. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. neîngălbenite şi neatacate de boli.

NEGRILICĂ . Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L.

Răspândire. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. întrebuinţări. depresiv şi analgezic. . pubescentă. apoi se treieră. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. trunchiate. Creşte ca buruiană în semănături. colici. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. având suprafaţa acoperită cu asperităţi.Descriere. pe locuri părăsite. carminaiv. în vârful tulpinii sau ramurilor. Fructul este polifoliculă. componentul carbonilic al uleiului volatil. Tulpina cilindrică sau muchiată. În medicina populară planta este folosită în indigestii. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. recoltare. Flori de culoare alb-albăstrui. Organul utilizat. Compoziţie chimică. posedă proprietăţi antispastice. leagă în snopi. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. cu numeroase seminţe negre. Planta se seceră. Nigelona. ramificată. mari. curbate. solitare. afânate. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. Vegetează bine pe soluri mijlocii.

OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53. OBLIGEANĂ .

cu ajutorul unor greble sau furci. apoi se usucă. sunt înguste. cele groase se despică. Frunzele pornite din rizom. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. ascuţit la vârf. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. gros. cărnos. .Descriere. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. roşcate la bază. întrebuinţări. Creşte pe lângă iazuri. bălţi. Produsul vegetal conţine ulei volatil. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. tanin. mlaştini. atât pe malul apelor curgătoare. cu teacă. Răspândire. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Compoziţia chimică. cât şi al celor stătătoare. Organul utilizat. recoltare. Este un bun stomahic. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. erbacee. cu un rizom orizontal. cu limbul întreg. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. rezine. amidon. cilindrică. heterozida amară acorina. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . Rizomii se recoltează toamna. Plantă perenă. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. acid ascorbic.

ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. ODOLEAN . Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.

Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. cu suprafaţa brăzdată. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. flavonozide). enzime. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. Tulpini fistuloase. Organul utilizat.Descriere. precum şi în staţiuni mai înalte. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. Frunzele tulpinale sunt opuse. Se taie partea aeriană de la colet. marginea întreagă sau serat dinţată. de-a lungul apelor. erbacee cu rizom vertical. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. apoi se usucă. se curăţă de pământ prin scuturare. Răspândire. mai este hipnotic şi antispastic. . Creşte în locuri umede. Plantă perenă. Compoziţie chimică. violacee-roz sau albă. lipide. valepotriaţi. recoltare. glucide. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. întrebuinţări. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal.

OSUL IEPURELUI .OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.

foarte spinoasă. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. Organul utilizat. roze. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. Flori papilonate. ulei gras şi volatil. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. .Descriere. roz cu dungi mai închise. ca remediu diuretic.. substanţe tanante. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). normalizează scaunul (la constipaţii cronice). care se deosebeşte prin flori mari. recoltare. prin locuri nisipoase. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. dispuse la subsuoara unor bractei. Se mai conţin onocerina. ramificată. cele inferioare trifoliate. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. întrebuinţări. acid citric. Frunze superioare simple. dinţate pe margine. cu foliole ovale. Tulpină lignificată la bază. păroasă. cenuşie. Răspândire. grupate în inflorescenţe spiciforme. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. Compoziţie chimică. glandulos-păroase. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor.

Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. PĂDUCEL .

Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. hipotensivă. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. acizii clorogenic şi cafeic. întrebuinţări. Florile trebuie uscate în straturi subţiri.Descriere. Florile sunt constituite pe tipul 5. recoltare. Organul utilizat. Răspândire. ulei volatil. Flavonozida principală este hiperozida. fără accesul luminii directe. Păducelul are activitate cardiovasculară. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. pe cea inferioară cu smocuri de peri. cu spini. Creşte prin păduri şi tufişuri. alături de care se găsesc vitexina. Fructele sunt globuloase. uşor ovale de culoare roşie. rombic-ovate. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. Compoziţie chimică. glabri. Lujeri brun-verzui. pe timp uscat. lucitori. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. . rutozida. pentru tratamentul unui cord hipertonic. iar fructele se pot usca şi la soare. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. pe faţa superioară glabre. Arbust cu tulpină mult ramificată. Frunze alterne. Des se cultivă în parcuri. carotenoide.

PĂPĂDIE .PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.

cu rizom gros scurt. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. de culoare galbenă. în general cu caracter alcoolic. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. întrebuinţări. la marginea drumurilor etc. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. Plantă erbacee. substanţă amară cu structura guaianică. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. inegal invers fidate. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate.Descriere. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. recoltare. Frunze lanceolate. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. perenă. care dă naştere unei rădăcini pivotante. inulină. carotenoide. Compoziţie chimică. atenuate în peţiol. Organul utilizat. prin fâneţe. vertical. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. Se mai conţine ulei gras şi oze. Răspândire. locuri necultivate. . Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă.

Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. PĂTLAGINĂ MARE .

Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. C. laringitelor. păşuni umede. bronşite.Descriere. după ce se ridică roua. Flori galbenealbicioase. în locuri cultivate şi necultivate. stomatitelor. K. traheitelor. fâneţe. vitaminele A. . pe timp uscat. nisipoase. Frunzele conţin mucilag. întrebuinţări. artificial la 40-50oC. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. uşor hemostatice. capsulă ovoidală. astm bronhic. Răspândire. Compoziţie chimică. glabre. dispuse în rozetă. recoltare. cu trei-şapte nervuri. Fruct. Organul utilizat. rănilor purulente. ulcer gastrointestinal. Plantă erbacee. Se usucă la umbră în strat subţire. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. locuri bătătorite. diaree. hipertensiune arterială. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. grupate într-un spic. ulceraţiilor. Frunze lat-ovate. brusc-atenuate în peţiol. tanin. astringente. acid oleanolic. de la câmpie până în zona subalpină. flavone. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. Creşte la marginea drumurilor.

PELIN .PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.

pe măsură ce înaintează pe tulpină. acoperită cu frunze aşezate altern. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C.Descriere. recoltare. întrebuinţări. Răspândire. de culoare gălbuie. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. peţiolul este mai scurt. drumuri. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Toate florile din capitul sunt tubuloase. . Florile formează mici capitule globuloase. pe lângă garduri. locuinţe. vermifug şi emenagog. este partea componentă a preparatelor stomacale. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Organul utilizat. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. Compoziţie chimică. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. stomahic. cuţitul se întind în straturi subţiri. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60. PIPERUL BĂLŢII .

şi metroragiilor. Inflorescenţele spiciforme. roşiatică. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. Frunze alterne. se mai conţin vitaminele C şi K. lacurilor. Compoziţie chimică. ulei volatil. roşietice. Plantă erbacee. pentru tratamentul meno. hemoroidale.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. anuală. vezicale. Principiile active de bază sunt flavonozidele. recoltate în timpul înfloririi. ovar superior cu 2-3 stiluri. mucilagii. hemoragii gastrice. la bază îngust cuneiforme. ascuţite sau obovate. Răspândire. întrebuinţări. glabre. cu 6 (-8) stamine. substanţe tanante şi pectinice. Organul utilizat. Planta se taie la înălţimea de 4 . erectă sau ascendentă. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. sau după raclarea uterului. în locuri ferite de razele solare directe. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. acizii organici. Este folosit şi în ginecologie.Descriere. lanceolate. recoltare. Tulpină glabră. cilindrice. . pe margine uneori cu perişori subţiri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. pe suprafaţă glabre. Tecile sunt peliculare. mlaştinilor.

B.) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61. PIR . (Elytrigia repens (L.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.

vitamine din complexul B. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. Flori dispuse în spic compus. Organul utilizat. prin pajişti. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. galben.Descriere. scăzând presiunea arterială. cenuşiu-verde sau albăstruie. pe marginea drumurilor. pe lângă garduri. perenă cu rizom lung târâtor. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. Pirul conţine polifructozani (triticină. . Plantă erbacee. mucilag. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. Tulpină erectă. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. săruri de potasiu şi fier. Frunze liniare. verde. întrebuinţări. Răspândire. A. Compoziţie chimică. cu noduri. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. recoltare. lung. ca tonic general. diaforetic. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. stolonifer. grădini. Planta creşte pe terenuri părăsite. Se înlătură părţile aeriene. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. carotenoide.inulină). depurativ.

(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. PLĂMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.

întrebuinţări. Organul utilizat. Răspândire. substanţe tanante. hemoroizi. după ce s-a ridicat roua. diaree. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. cu peri tari. răguşeală. Creşte în locuri umbrite. pe timp frumos. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. Plantă ierbacee. ramificat. apoi violet-albăstrui. alături de saponozide. recoltare. . Flori mici. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. grupate în cimă scorpiodă. Tulpinile erecte. margini de păduri. maluri umbroase ale pâraielor. laringite. Compoziţie chimică. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. perenă cu rizom târâtor. fâneţe. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. cu vârful ascuţit. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. neramificate. la început roşii-purpurii. vitamina C. Planta conţine mucilag şi alantoină. tuse. din care pornesc rădăcini adventive. expectoraţii cu sânge. cilindrice. pe soluri cu umiditate accentuată. lung peţiolate. rutozidă şi microelemente. ulcer gastric şi duodenal. catar bronşic. acid silicic. prin pădurile de foioase.Descriere.

PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. PODBAL . Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.

. saponozide. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu.Descriere. Plantă ierbacee. vivace cu un rizom cărnos. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. Organul utilizat. în şanţuri. un principiu amar. carotenoide. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. inulină. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. pe locuri argiloase şi abrupte. recoltare. cu margini dinţate. peţiol semicilindric. comună în întreaga ţară. văile râurilor. începând din luna aprilie şi până în iunie. tanin. Creşte prin locuri umede. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. întrebuinţări. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. Răspândire. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. flavone. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. din care cresc frunze rotunde. expectorantă şi antiinflamatoare. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. POCHIVNIC .

Tulpinile aeriene pornesc din rizom. Plantă ierbacee.Descriere. albicios. cu miros de piper. rezine. care confirmă şi toxicitatea produsului. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. întrebuinţări. pe soluri grele prin pădurile de foioase. din care pornesc rădăcini adventive firoase. ramificat. solitare. recoltare. expectorantă. se curăţă de alte impurităţi. Organul utilizat. Flori întunecat-purpurii. superficial. . tanin. iar în doze mici. scvamiforme. Frunze circularreniforme. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. Preparatele de Asarum se remarcă. de obicei hibernante. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. Creşte în locuri umbrite. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). Au mai fost identificate vitaminele C şi B. lungpeţiolate. săruri minerale. perenă cu rizom subţire. în primul rând. umede. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. Răspândire. iar părţile subterane toamna târziu. scurt păroase. Planta conţine ulei volatil. ascendente. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. zaharuri. După recoltare se rup frunzele brunificate.

PORUMB .PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. corn Familia: Poaceae 65. Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize.

Descriere. prevăzută cu noduri. de sprijin. Tulpină cilindrică. Preferă soluri cu structură lutoasă. când boabele se află în faza de lapte. cistite. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. Compoziţie chimică. C. saponozide. Frunze lanceolate. dispuse altern pe două rânduri. alantoină etc. Plantă ierbacee. bine dezvoltate. Infuzia. litiază renală. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. Produsul vegetal conţine vitaminele K. plină cu măduvă. recoltare. luto-nisipoasă. menstre neregulate şi dureroase. săruri de potasiu. tulburări de menopauză. care se culege înainte de maturizarea porumbului. . litiază biliară. hidropizie. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. cernoziomuri levigate. flavonozide. reumatism. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). Răspândire. hemoragii. anuală cu rădăcini fasciculate. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. cu nervura mediană pronunţată. lipide. Organul utilizat. B1. stigmasterol şi sitisterol. B6. substanţe minerale. B2. femele – ştiuleţi. întrebuinţări.

PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66. PORUMBAR .

antidizenteric. Spontan creşte pe coaste însorite. Fructe – drupe globuloase. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. şi în tratamentul leucoreei. Arbust spinos. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. acid ascorbic. formează desişuri spinoase. Frunzele se culeg în luna iulie. Compoziţie chimică. fructele – antociane. taninuri. poiene. apar înaintea frunzelor. întrebuinţări. acoperiţi cu perişori. comestibile. ca diaforetic şi depurativ. fâneţe.Descriere. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. Răspândire. solitare. dealuri pietroase. florile – la începutul înfloririi. Florile conţin flavonozide. pe faţa de jos pubescente. recoltare. Organul utilizat. cu baza cuneată. margini de pădure. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. Lujeri cenuşii. alungit-obovate. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. Frunze alungit-eliptice. fructele – la maturizare deplină. glucide. albăstruinegricioase. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. pe margine crenatserate. astringent. Flori albe. . Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. brumate. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. păşuni.

REVENT . Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L.

reoantracenozide şi reotanoide. Plantă erbacee. primăvara sau toamna. cordiform-palmat-lobate. cu faţa superioară aspră. perenă cu rădăcini cărnoase. Frunze bazale mari. Flori roz sau roşietice. napiform. . goală. enzime. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. recoltare. Organul utilizat. umiditate. lumină şi soluri. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. ulei volatil. deasemenea acizi organici. Răspândire. apoi purgativ. geleurilor. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. Tulpina cilindrică. Reventul conţine două grupuri de principii active. În doze mai mari. viguroase. ce pornesc dintr-un rizom puternic. adeseori înşirându-se pe o sfoară. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. întrebuinţări. apoi se usucă. dulceţei. după maturizarea seminţelor. lobii cu 1-2 dinţi. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. apare în anul al doilea. mai lungi decât late. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. Compoziţie chimică.Descriere. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate.

Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68. ROIBĂ .ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L.

Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Organul utilizat. tartric. Frunze lanceolat-eliptice. se mai conţin acizi organici (citric. zaharuri. Compoziţie chimică. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. pe coastele dealurilor. Mai este indicat în cistite. spasmolitic. . Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. iar la interior. recoltare. roşie. Este introdusă în cultură. cu patru muchii.Descriere. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. pielonefrite. prin vii. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. dispuse câte 4-6 în verticii. Răspândire. malic). pauciflore. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. Plantă erbacee. Se foloseşte. tonic şi emenagog. palid-galbene. pectine. în special ca diuretic şi saluretic. Flori mici. prevăzute cu peri mici şi aspri. întrebuinţări. flavonozide. albumine. insuficienţa renală. perenă. aspri şi retorşi. grupate în cime laxe. Creşte pe lângă garduri.

ROINIŢĂ . Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L.

Organul utilizat. Răspândire. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. după ce s-a ridicat roua. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. taninuri. Posedă. Plantă perenă. . Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. Tulpina ierboasă. erbacee cu rizomul orizontal. Pe lângă uleiul volatil. clorogenic. lignificat. substanţe amare şi minerale. călduros şi fără vânt. patrunghiulară. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. Compoziţie chimică. Se va recolta pe timp însorit. cu limbul frunzei de formă ovată. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. o acţiune carminativă evidentă. de asemenea. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Frunze opuse. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. colorat în brungălbui.Descriere. întrebuinţări. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. acizii oleanolic şi ursolic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. recoltare. la subsuoara bracteelor. mucilagii.

ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. ROSTOPASCĂ . Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.

Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. penatsectate.Descriere. vomă. cea de jos . întrebuinţări. saponozide. recoltare. cu dinţi rotunjiţi. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. în jurul locuinţelor. Răspândire. în partea de sus ramificate. iar în partea de jos cu perişori.albăstrii. papilomatozei laringelui şi intestinelor. acid ascorbic. care se recoltează în timpul înfloririi. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. prin aplicarea latexului în strat gros. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. respiraţie încetinită. pe lângă garduri. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. Tulpini erecte. Frunze alterne. Florile galbene-aprinse. flavonoide. Se usucă fără întârziere. chiar nisipuri. Compoziţia chimică. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. goale. . grupate în umbele simple. Plantă cu rizom brunroşiatic. carotenoide şi acizi organici. cele superioare sesile. Organul utilizat. grădini. Iubeşte soluri uşoare. tufărişuri. inferioare peţiolate. în partea de sus verzi.

SALCÂM GALBEN .SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.

Arbore cu scoarţa netedă. grădini. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. betulinol. Fructele se recoltează imature. Organul utilizat. Răspândire. mucilagii. Compoziţie chimică. hemoragii cu diferite cauze. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. grupate în inflorescenţe piramidale. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. glucide. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. alături de pectine. recoltare. însă cu foliolele ceva mai mici. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. în cazuri de fragilitate capilară. accidente circulatorii. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. de culoare verde-închis. . hipertensiune arterială. ramificate.Descriere. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Ива белая (верба. SALCIE .SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

Tulpină erectă. pe marginea râurilor. pitiriasis. pentru tratamentul faringitei. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Extern se administrează în dermatoze. ramificat. întrebuinţări. din care pornesc rădăcini. antireumatic. negre. Frunze eliptice. Fruct. diuretic. împotriva oxiurilor. ulei volatil şi substanţe minerale. marginea limbului întreagă. Flori albe sau roze. Se usucă la soare. cantităţi mici de lipide. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. constând din tremurături. opuse. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. depurativ. pe lângă garduri. . Organul utilizat. puţin sau deloc ramificată. a drumurilor. târâtor. uscarea gurii şi gâtului. Se spală într-un curent de apă. în zona de şes şi deal. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. cu caliciu gamosepal. tubulos. antinevritic. Planta creşte pe locuri nisipoase. se scot din pământ cu casmaua. se mai conţin. Răspândire. un derivat flavonic.Descriere. recoltare. frumos mirositoare. Saponarina se foloseşte ca expectorant. însorite. Constituentul principal este saporubina. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. cu suber roşcat. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. SCLIPEŢI .

intestinale. Frunzele bazilare sunt tri. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. cele tulpinale trilobate. umede. neuniform îngroşat. Plantă perenă cu rizom scurt. galbene. Compoziţie chimică. Florile solitare. în partea de sus ramificate. cu bune rezultate în aplicaţii externe. pentru tratamentul degerăturilor. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. marginea pădurilor. chiar la dizenterie. Organul utilizat. Produsul vegetal de asemenea.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. saponozide. scutură de sol. întrebuinţări. Tulpini drepte. subţiri. Planta creşte pe soluri calcaroase. Răspândire. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. Au mai fost identificate flavonozide. amidon. prin poieni.sau cincilobate. cu 4 petale pe floriferi. . recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. răşini. slab păroase. ulei volatil. turboase. recoltare. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. sesile cu stipele mari. Rizomii conţin substanţe tanante. Se sapă. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. curăţă de rădăcini. poate fi folosit. acid galic. uretrale). chinic şi elagic.

SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. SCORUŞ . Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.

spre bază sesile. lucioasă. erecte. Organul utilizat. Frunze alterne. pectine. Scoruşul creşte în regiunile de deal. scoarţă netedă. Răspândire. Fructele conţin carotenoide. vitamina P. acizi organici. imparipenat. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. păroase. cu foliole oblong-lanceolate. marginile acut-serate. dispuse în corimbe terminale. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. antituberculos. se colorează vişiniu. sorbitol. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. . recoltare. glabrii. înainte de cădere. Flori albe. Lujeri tomentoşi în tinereţe. substanţe amare şi tanante. până sau după îngheţuri. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. acid ascorbic. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. în tratamentul reumatismului. calmant al tusei. recoltate la maturitate. mai târziu cu ritidom negricios. întrebuinţări. toamna. apoi bruni-roşcaţi. sporadic în câmpie.compuse.Descriere. Compoziţie chimică. lucitori. păduri rărite. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. prin ruperea ciorchinelor în întregime. prin luminişuri. acute sau obtuze la vârf. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. cenuşiu-pătată în tinereţe.

Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop.

ulei volatil. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. faringelui. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. fisuri. pe margini întregi. laringelui. . Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. întrebuinţări. recoltare. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. printre arbuşti.Descriere. Au mai fost identificate flavonozide. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. grupate într-o paniculă. ulcere. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. Flori mici. Compoziţie chimică. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. zdrobite emană miros de morcov. la arsuri. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). Organul utilizat. cu nervuri puternic proeminente. peţiolate. cu baza cuneată.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

neramificată. pe ambele feţe cu peri mici. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. surii. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. mijlocii şi superioare – sesile. meteorismul. acoperită cu peri mici. Răspândire. recoltate la începutul înfloririi plantei. senzaţia de durere din regiunea ficatului. surii. Au mai fost identificate vitamina C. des-foliată.Descriere. Frunze alterne cu marginea întreagă. prin locuri înierbate şi nisipoase. cele inferioare lanceolate peţiolate. Compoziţie chimică. perenă cu tulpină erectă. Utilizat în tratamentul colicistitelor. substanţe tanante şi amare. Plantă erbacee. adunate în panicul corimbiform. recoltare. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. întrebuinţări. vărsăturile. grupate în calatidii globuloase. dar sunt bine dezvoltate. liniarlanceolate sau alungite. produsul vegetal reduce greaţa. microelemente. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. . şi ca colicistochinetic. vitamina K. hepatitelor. Florile de siminoc conţin flavonozide. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. Planta creşte în regiunea de câmpie. Organul utilizat. colangitelor. Flori galbene. caroten.

SOC . Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L.

rutozidă. Florile mai conţin mucilag. Fructele drupe negre. sudorifică şi emolientă. într-un singur strat. pe rame acoperite cu hârtie. scoarţa verucoasă. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. cenuşiu-verzuie. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. recoltare. albă-gălbuie. cu florile în sus. tanin.Descriere. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. întrebuinţări. cu măduvă spongioasă. Se usucă la soare puternic. Ele au acţiune diuretică. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. bogate în humus. laxativă. saponozide. lunci şi zăvoaie. pe lângă garduri. abceselor. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. afânate. Răspândire. extern pentru tratarea arsurilor. furunculelor. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. cu miros neplăcut. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. . Organul utilizat. acizi organici. Lujeri groşi. Compoziţie chimică. urme de ulei volatil. acute. Întâlnită la noi prin păduri. verzui-cenuşii. antireumatică şi antinevralgică. bine ventilate. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile.

Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. SORBESTREA .

hemostatică. marginea pădurilor. sesile. ulei volatil. Tulpini cu coaste. recoltare. erecte. pe partea inferioară verzialbăstrii. Florile mici de culoare roşie-închisă. orizontali. în partea de sus ramificate. imparipenate. erbacee cu rizomi bruni. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. în strat subţire. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. hemoroizi. cu periantul simplu. în interior deşerte. hemoragii uterine.Descriere. amidon. în poiene. Compoziţie chimică. lignificaţi. Planta creşte prin fâneţe umede. Organul utilizat. acid galic şi elagic. recoltate toamna după fructificare. cu 7-25 foliole alungitovate. printre arbuşti. alte procese inflamatorii. Plantă perenă. Frunzele tulpinale rare. în poduri cu tablă. lung peţiolate. întrebuinţări. antiinflamatoare şi antiseptică. substanţe colorante. Răspândire. deasemenea în stomatite. groşi. gingivite. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. Produsul conţine substanţe tanante. diaree). Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. glabre. . Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. saponozide.

Oregano Familia: Lamiaceae 81. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram.SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. SOVÂRV .

rareori albă. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. recoltare. Organul utilizat. Produsul vegetal conţine ulei volatil. poieni. . Florile au culoarea purpurie. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. uneori roşietică. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. întrebuinţări. Se recoltează planta înflorită. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. Se usucă la umbră. în locuri bine aerate. tanin. Răspândire. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. marginea pădurilor. de la câmpie până în regiunea subalpină.Descriere. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. tufărişuri. scurt peţiolate. de la punctul de unde începe să se ramifice. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. flavone. de formă ovală. antociane. Frunze opuse. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. acoperită cu peri. stomahică. Compoziţie chimică. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). aproape glabre. margini de pădure. în acid ascorbic. sudorifice şi sedative. verde. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă.

SPORICI (urzicuţă) . Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain.SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82.

în locuri bine aerate. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. cu 4 muchii. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. reunite în spice. aproape până la bază simplu-penatsectate. . a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. întrebuinţări. pe şesuri. Răspândire. în apropierea izvoarelor. mirişti. recoltate în perioada de înflorire. recoltare. cele superioare mai puţin divizate. marginea pădurilor. ramificată. verbenozida. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. Are şi proprietăţi galactogoge. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. dealuri pietroase. Organul utilizat. mai rar prin tufărişuri.Descriere. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. anuală cu tulpina erectă. peţiolate. renale şi de splină. Frunze opuse. care este un parasimpatometic slab. cele inferioare ovat-triunghiulare. rareori albe. în tratamentul colicilor hepatice. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. Plantă erbacee. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r.

STEJAR .STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.

Scoarţa conţine taninuri mixte. bruni-măslinii. glabri. Produsul se utilizează ca astringent. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. hemostatic şi antidiareic. mai ales în arsuri. în tratamentul stomatitelor. pretenţios faţă de lumină. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. rezistent la geruri. deasemenea flavonoide. Arbore foios cu o coroană largă. Frunze lobate până la penatfidate. întrebuinţări. Organul utilizat. glabre. ramuri puternice. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. decoctul – în gargarisme. Răspândire. pieloase la maturitate. când seva începe să circule intens. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. fertile. tare. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. recoltare. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. cultivat în parcuri. Lujerii viguroşi. Recoltarea începe primăvara. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. Flori unisexuat-monoice. substanţe amare şi pectice. muchiaţi.Descriere. dispuse în ciorchine. calciu oxalic. creşte în păduri. Compoziţie chimică. . Stejarul preferă soluri profunde.

SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. John’s wort Familia: Hypericaceae 84. SUNĂTOARE .

tanin. întrebuinţări. Compoziţie chimică. flavonozide. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. Se utilizează în tulburări depresive. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. recoltare. Planta conţine antraderivaţi. prin fâneţe. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. intestinului şi ficatului. Răspândire. Planta creşte pe locuri destul de uscate. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. cu marginea întreagă. sesile. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. în boli ale stomacului. de formă ovală. Frunze opuse. carotenoide. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. Organul utilizat.Descriere. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. vitamina C. acizi cafeic. clorogenic. . locuri necultivate. glabre. Tulpina este cilindrică. precum şi prin vasodilatare. tăieturilor de pădure. Florile – corimb. calcaroase sau silicioase. la marginea drumurilor şi pădurilor.

SULFINĂ . Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85.SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

goală în interior. Plantă erbacee. .Descriere. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. Frunze opuse. păroasă pe muchii. printre dărâmături. recoltate pe timp frumos. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. peţiolate. pe lângă garduri. Frunzele mijlocii au 3 crestături. poiene. Compoziţie chimică. pe terenuri necultivate. vitamina C. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. Organul utilizat. recoltare. cu peri aspri. perenă cu tulpină erectă. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). caroten. în 4 muchii. după ce s-a ridicat roua. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. ulei volatil. întrebuinţări. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. palmat-lobate. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. marginea pădurilor. Flori roze. la începutul şi în timpul înfloririi.

Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ .

recoltare. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. mucilagii. aspru-păroasă. Organul utilizat. din care pornesc rădăcini cărnoase. ramificat. Plantă erbacee. gros. datorită mucilagiului şi alantoinei. Răspândire. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. perenă cu rizom scurt. fâneţe umede. Tulpina erectă. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. iar cele groase se despică. Planta creşte pe soluri grele.Descriere. negre la exterior şi albe la interior. uneori ca buruiană prin culturi. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. Frunze alterne decurente. întrebuinţări. . de asemenea s-a izolat alantoină. varicelor deschise. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. gastritelor hiperacide. argiloase în şanţuri. tusei de diverse etiologii. diverselor traumatisme. ramificată. grupate în cime. muchiată la bază. Rădăcinile săpate se spală în apă. îngustate într-un peţiol aripat. Flori roşii-violacee. Compoziţie chimică. păroase. cu peţiol aripat. pe marginea apelor stătătoare. Decoctul din rădăcini. substanţe minerale. tanin.

Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89. TEI .TEI Denumirea latină: Tilia cordata L.

sedative şi sudorifice. Frunzele sunt lung-peţiolate. hipotensive. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. de culoare verde-gălbuie. Răspândire. cu o bractee lungă în formă de limbă. Arbore cu o coroană deasă. rotunde. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. pectorale. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. aşezate pe un peduncul comun. întrebuinţări. Florile alb-gălbui. ascuţite la vârf. ale gripei şi răcelii. datorată mucilagului. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. dar şi ca antivirale. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. recoltare. ca antipiretice şi sedative. Compoziţie chimică. . Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. Organul utilizat. plăcut mirositoare. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. În afară de acţiunea emolientă.Descriere. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite.

TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90. TRAISTA CIOBANULUI .

urme de ulei volatil. amine biogene. acid fumaric. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. colină. Se culege planta întreagă. în hemoragii uterine. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. având 4 sepale verzi cu dungă albă. flavone. Compoziţie chimică. Organul utilizat. livezi. fără rădăcină.Descriere. tiramină. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. îmbrăcând tulpina cu baza lor. Florile sunt mici. culturi. adânc scobite. rutozida. marginea drumurilor. pe lângă ziduri. adică la apariţia primelor flori. Frunzele bazilare sunt alungite. acetilcolină. se administrează sub formă de infuzie. histamină. întrebuinţări. Planta creşte prin păşuni. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. în primele stadii de dezvoltare. Frunzele tulpinale sunt rare. . Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. uneori formează chiar desişuri. nedinţate pe margini. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. extract fluid şi uscat. malic. citric. Plantă anuală. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. uneori până la nervura principală. recoltare.

Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. TREI FRAŢI PĂTAŢI .

peţiolul are diverse lungimi. în strat subţire. în tratamentul unor dermatoze. depurativ. prin tăierea tulpinilor de la bază. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. Organul utilizat. Compoziţie chimică. . Răspândire. în lunci umede. Planta creşte prin poiene. cu stipele polimorfe. de regulă adânc fidate. la marginea pădurilor şi drumurilor. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. fâneţe. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. După poziţia pe tulpină a frunzelor. Se utilizează ca diuretic. Frunze ovatalungite. galbene. stipelate. după ce se ridică roua. pe timp frumos. ulei volatil. Plantă erbacee. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. mai rar violetdeschise sau alb. mucilag. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. pe coastele dealurilor. laterale – albe. tanin. anuală. recoltare. întrebuinţări. vitamina C. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. expectorant. rar dinţate pe margini. Se usucă la umbră.Descriere. care alături de flavonozide. liziere. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. în interior cavă.

TROSCOT . Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L.

mucilagii. recoltate în timpul înfloririi. Rădăcină pivotantă. caroten. Organul utilizat. Frunze alterne.Descriere. glabră. Răspândire. eliptice sau lanceolate. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Plantă erbacee. compuşi ai acidului silicic. scurt peţiolate până la sesile. care este lignificată şi lipsită de frunze. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. pe malurile râurilor. plane. Flori axilare verzui sau roşietice. substanţe tanante. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. săruri minerale. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. anuală. recoltare. scurtpedunculate. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. vitaminele C şi K. rar ascendentă sau erectă. adeseori printre pietrele de pavaj. marginea drumurilor. Compoziţie chimică. întrebuinţări. fusiformă. Tulpină târâtoare. Se înlătură partea de jos a tulpinii. . pe terenuri virane. de la câmpie până în etajul subalpin. ramificată.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.

de culoare albicioasă. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. acoperite cu frunze opuse. Compoziţie chimică. K.Descriere. frunzele se separă de tulpini. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. în şanţuri pe lângă drumuri. se coseşte. deasemenea glucide. săruri minerale. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. Atunci. Răspândire. Frunzele conţin vitaminele C. în locuri cultivate şi necultivate. La bază frunzele sunt cordate. prinse de tulpină printrun peţiol lung. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. lung şi ramificat. iar cu dreapta se strujesc frunzele. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. B2. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. Urzica creşte pretutindeni. când planta creşte în masă. antidiabetice. . pe marginea apelor. Imediat după cosire. carotenoide. hemostatice. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. la vârf ascuţite. întrebuinţări. diuretice şi colagoge. acid pantotenic. Organul utilizat. clorofilă. Florile sunt de culoare verzuie. cu 4 muchii. dinţate pe margini. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. Tulpini drepte. cilindric. recoltare. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei.

VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. VERIGAR . Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.

extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. siropul. Decoctul. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Flori verzi-gălbui. lemn cu alburn gălbui. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Lujerii cenuşii. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). ce se exfoliază în inele.Descriere. deasemenea zaharuri. poligame. întrebuinţări. Organul utilizat. ramnoxantozida (frangulozidă). drupe sferice. pe margini crenatserate. greu. tare. negre cu gust dulceag-amărui. mici. derivaţi de kemferol. Compoziţie chimică. recoltate la maturitate. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. eliptice. Sămânţă ovoidală. Fructe. cu nervuri ascuţite. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. . durament roşcat. frangula-emodolul. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Se mai conţin flavonozide. în lunci umede. Frunze opuse. Răspândire. recoltare. aspră. Arbust cu scoarţă brună. glabre. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. pectine. cvercetol şi ramnetol. frecvent terminaţi cu un ghimpe. Fructele conţin antraderivaţi. printre arbuşti.

Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97. VETRICE .VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L.

malurile râurilor. Tulpină erectă. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. Planta creşte în zona de şes şi deal. rădăcini adventive. Flori galbeneportocalii. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. pe ogoare. adânc-serate. glabre. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. deasemenea. emenagoge. locuri necultivate. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. penat-sectate. cilindrică. întrebuinţări. infuzia. în fâneţe. . cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. flavone. excitante ale funcţiilor digestive. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. pe lângă drumuri. garduri. lunci mai uscate. cele inferioare lung-peţiolate. acid cafeic. o sesquiterpenă amară. glabră. superioare scurt-peţiolate. recoltare. cu rizom noduros. Frunze alterne. Datorită prezenţei tuionei.Descriere. Conţine ulei volatil. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. perenă. Răspândire. grupate în calatidii. Organul utilizat.

VÂSC .VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.

recoltare. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. trandafir. arţar. Organul utilizat. pieloase. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. dar toxic pentru inimă. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. ramificate de mai multe ori. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. mesteacăn. şi un principiu toxic respirator. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. Răspândire. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. tei. frasin. străbătute de 5-6 nervuri paralele. aritmie şi tahicardie. deoarece produsul este foarte toxic. Compoziţie chimică. groase. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. . Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. fără peţiol. întrebuinţări. cilindrice şi groase. salcâm şi plop. sunt cele care cresc pe măr şi păr. Frunzele opuse.Descriere. apoi pe brad. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie.

VINĂRIŢĂ .VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.

Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. Organul utilizat. infundibuliformă. Frunze lanceolat-eliptice. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. Flori albe. verde. ulei gras. substanţe minerale. . Se taie la 4-5 cm deasupra solului. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. pe soluri fertile. acid nicotinic. sesile. afânate. ameţeli. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. glabre. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. glabre. corolă gamopetală. uninerve. recoltare. caliciu redus la o margine îngustă. Plantă erbacee.Descriere. perenă. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. întrebuinţări. ramificat. sunt dispuse verticilat. mici (4-6 mm). subţire. cu 4 lacinii. ulei volatil. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. tanin. Compoziţie chimică. suficient de umede. înalte de 15-25 cm. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. lung. grupate în cime laxe. Răspândire. rizom orizontal. substanţe amare. În doze mari este toxică. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100. VOLBURĂ .

În uz extern pentru vindecarea de răni. hastate sau sagitate. Plantă erbacee. axilare. substanţe tanante şi minerale. perenă. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. abundent. Compoziţie chimică. are un rizom lung. grădini. Flori albe sau slab roze. . abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. se scutură de pământ. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. Organul utilizat. întrebuinţări. Răspândire. volubilă. pe lângă drumuri. solitare. Tinctura are proprietăţi laxative. locuri necultivate. Ele sunt plăcut mirositoare. neînsoţit de fenomene secundare. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. câmpuri.Descriere. ca colici sau vomismente. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. furuncule. vitamina C. lung pedunculate. recoltare. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. în formă de pâlnii. arsuri. provoacă un scaun unic. cu urechi mici la bază.

ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101.

Fructele de zmeur conţin oze. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. imparipenate cu foliole ovate. Florile albeverzui. substanţe tanante. Arbust ramificat ghimpos. acizi organici. Răspândire. recoltate pe timp uscat. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. întrebuinţări. care poartă muguri florali. În al doilea an ei se lignifică. caroten. sol bogat.Descriere. Frunze alterne. acoperiţi cu ghimpi subţiri. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. antociane. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. . C. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. vitamine din grupul B. după ce s-a luat roua. dar ele sunt mai aromate. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. Compoziţie chimică. Organul utilizat. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. umede. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. recoltare. Se produce sirop de zmeură. mai acre ca la cea cultivată.

Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Albăstrea thirke . Fil.Dentaria glandulosa Waldst.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. 2.Jurinea stoechadifolia (Bieb. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Familia Betulaceae 7. Hodolean ţăţăresc .Crambe tataria Sebeok 12.et Kit. Iarba-ciutei .) Takht.Alnus glutinosa (L.Carpinus orientalis Mill.) Bunge Familia Brassicaceae 11. 4. Familia Boraginaceae 10. Familia Berberidaceae 6. Arin negru . .Alnus incana (L.) Moench 9.et Kit. Cărpiniţă .Centaurea thirkei Sch. 3. Colţişor glandulos . Arin alb .Rindera umbellata ( Waldst.Doronicum hungaricum Reichenb. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. 8. Iurinee lavandifolie . Bip.) Gaertn. Rinderă umbelată .) DC 5.

Lopăţea .Eremogone rigida (Bieb. 18. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). 24. Zăvăcustă . . Urechelniţă .Lunaria rediviva L.Sempervivum ruthenicum Schnittsp.Panazburătorului 15. Familia Fabaceae 26.Euonymus nana Bieb.13. Vonicer pitic . Colţişor pentafoliat .) Fenzl.ex DC. Familia Caryophyllaceae 17.Helianthemum canum (L. Volbură lineată . Lunaria annua L. 14. 16.) Fenzl. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall.Dentaria quinquefolia Bieb.) Hornem Familia Convolvulaceae 23.Astragalus dasyanthus Pall. Iarba. Studeniţă rigidă . B. ex Adams Familia Celastraceae 21. Andrz.Convolvulus lineatus L.) Bess 20.et C. .osului . Familia Crassulaceae 25. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. 19. Lehm. Familia Cistaceae 22.

28.Melittis sarmatica Klok.et Kit. Dediţel mare . Coronişte elegantă .Hepatica nobilis Mill. Familia Paeoniaceae 36. Familia Monotropaceae 34. Nufăr alb .Padus avium Mill.Trifolium pannonicum Jacq.Pulsatilla grandis Wend. Coşaci pubiflor . Familia Lamiaceae 32. Grozamă . Bujor-de-pădure .Coronilla elegans Panc. Familia Ranunculaceae 38. Drobişor tetramuchiat .et Kit. Popâlnic .et Kit. Mălin comun . 33. 29.Rhamnus tinctoria Waldst.Genistella sagittalis (L. 30.Nymphaea alba L.Genista tetragona Bess.Delphinium fissum Waldst. 40.Crataegus pentagyna Waldst. Dumbravnic . 42.Verigariu . . Păducel pentagin .)Gams. Familia Rosaceae 41. 31. Nemţişor fisurat . Trifoi panonian .Scutellaria supina L. Mirgău pitulat .Astragalus pubiflorus DC.Paeonia peregrina Mill.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35.27. Familia Rhamnaceae 37. Sugătoare . 39.

Păr. Scoruş .Sorbus domestica L.VItis sylvestris C.Galanthus nivalis L.Gmel.Leucojum aestivum L. 54. Familia Trapaceae 49. Viţă-de-pădure . Familia Rutaceae 45.Daphne mezereum L. Familia Vitaceae 50. Tulichină .Pyrus elaeagrifolia Pall.de. Familia Thymelaeaceae 48. Familia Alliaceae 51. 56.Galanthus elwesii Hook. fil. .Galanthus plicatus Bieb.43. Familia Scrophulariaceae 46.et Kit. Ghiocel plicat . 53. Ghiocel bogat . Cornaci .Digitalis lanata Ehrh. Familia Solanaceae 47.Scopolia carniolica Jacq.C.dobrogea .Dictamnus gymnostylis Stev. Degetar lânos . Frăsinel gimnostil . 44. Mutulică .Trapa natans L. 55. Ghiocel nival . Ghiocel elvez . Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.

Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Lalea pestriţă . Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. Et Schult. 67. Familia Iridaceae 62.Ornithogalum amphibolum Zahar. 61. Săbiuţă imbricată . Familia Melanthiaceae 65. Brânduşă fomin .W. Stânjenel pontic . Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar. 63.Familia Cyperaceae 57.Colchicum triphyllum G.Colchicum fominii Bordz.Fritillaria meleagroides. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Luşca ambiguă .Gladiolus imbricatus L. Brânduşă trifilă . Patrin ex Schult.) F. Fil. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. 66.Iris pontica Zapal. Kunze Familia Orchidaceae 68.) Spreng. Familia Liliaceae 64.) Druce .

Orchis palustris Jacq.F. Sadină . 71.Ephedra distachya L.Orchis purpurea Huds.) Crantz 74.Sesleria heufleriana Schur. Poroinic palustru . . 79. Hunt et Summerhayes 73. 76.Orchis morio L. 77. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L.Epipactis purpurata Smith 75.) Rich. Poroinic-de-mai .) P. Cârcel . Familia Orchidaceae 72.69. Firuţă diversicoloră . Untul-vacii .Poa versicolor Bess.) Fritsch 70. Mlăştiniţă purpurie . 81.Dactylorhiza majalis (Reichenb. Seslerie heufler .Epipactis palustris (L. Alexeenko 80. Familia Poaceae 78. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. Poroinic purpuriu . Mlăştiniţă palustră . Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M.) Trin. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82.Chrysopogon gryllus (L.

Familia Salviniaceae 90.Ophioglossum vulgatum L. Limba-şarpelui . Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.Phyllitis scolopendrium (L. Ferigă cartuziană .) Roth Familia Ophioglossaceae 89.Dryopteris carthusiana (Vill. Năvalnic .) Roth 85.Salvinia natans(L.) All.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.Fuchs 88. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm. Peştişoară . Familia Thelypteridaceae 91.P.Athyrium filix-femina (L. Spinarea-lupului .) Newm. Ferigă palustră .) Newn.) Newm. Familia Dryopteridaceae 87.Thelypteris palustris Schott . Familia Athyriaceae 84.) H. 86.

Ardei – Capsicum annuum L. 11. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. Corn – Cornus mas L. 14. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. 5. 19.CUPRINS 1. 21. 8. 3. 22. 7. 24. 15. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 18. Brusture – Arctium lappa L. Angelică – Angelica arhangelica L. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. 17. 13. 10. 20. 12. Cicoare – Cichorium intybus L. Albăstrele – Centaurea cyanus L. Ciuboţica cucului – Primula veris L. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. .) Elliot 9. Coacăz – Ribes nigrum L. 6. 23. Alun – Corylus avellana L. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. Arin – Alnus incana Moanch. Cerenţel – Geum urbanum L. 16. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. 4. 2.

49. Iarbă mare – Inula helenium L. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 30. 39. Ienupăr – Juniperus communis L. 26. Gălbenele – Calendula officinalis L. Meyt 35. 36. Iarbă roşie . Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. 44. Iederă . Drăcilă – Berberis vulgaris L. Muşeţel – Chamomilla recutita L. 47. Frag – Fragaria vesca L. Mărar – Anethum graveolens L. 37. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. 31. 41. . 34. Izmă bună – Mentha piperita L..Hedera helix L. Leurdă – Allium ursinum L.) 48. 33. 42.Humulus lupulus L. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 32. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. 38. 40. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. 28. 46. (Matricaria chamomilla L. Mesteacăn – Betula pendula Roth. Hamei . Măceş – Rosa canina L. 43. (B. 29. Feciorică – Herniaria glabra L. Mălin – Padus avium Mill.verrucosa Ehrh.) 50.25. 27. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. 45.Polygonum persicaria L. Dentiţă – Bidens tripartita L. Mur – Rubus caesius L.

Sclipeţi – Potentilla erecta L. 57. 76. 58. 66. 71. 61. 64.B. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. 75. 63. 54. 53. Podbal – Tussilago farfara L. 56. 74. Salcâm galben – Sophora japonica L. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Odolean – Valeriana officinalis L. Revent – Rheum palmatum L. 73. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. 72. Pătlagină – Plantago major L. Porumb – Zea mays L.51. 69. . 67. 59. Obligeană – Acorus calamus L. Porumbar – Prunus spinosa L. Pochivnic – Asarum europaeum L. 65. (Elytrigia repens (L. 70. Roibă – Rubia tinctorum L. 55. Negrilică – Nigella sativa L. Salcie – Salix alba L. Roiniţă – Melissa officinalis L.) Nevski ) 62. 68. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Rostopască – Chelidonium majus L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. Pir – Agropyron repens P. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Salvie – Salvia officinalis L. 52.

Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 80. 98.77. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 81. 87. Sulfină – Melilotus officinalis L. Ştevie – Rumex confertus Willd. 86. 90. 78. . Sunătoare – Hypericum perforatum L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. 95. Stejar – Quercus robur L. 83. Vâsc – Viscum album L. Verigar – Rhamnus cathartica L. 96. 94. Sovârv – Origanum vulgare L. Tei – Tilia cordata L. Turiţă – Agrimonia eupatoria L.Volbură – Convolvulus arvensis L. 101. 91. 82. Vinariţă – Asperula odorata L. 88. Soc – Sambucus nigra L. Zmeur – Rubus idaeus L. 89. 92. 84. 99. Troscot – Polygonum aviculare L. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 97. 100. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Urzică – Urtica dioica L. 85. Sporici – Verbena officinalis L. 93. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L.

Bulgară 33/1. . fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. MD-2001. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). Chişinău. tel. Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. 022 577930.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful