Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

MD-2001. şi afaceri agricole rurale. recoltare. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. tel. Beneficiarii PDBA includ micii producători.cnfa. 022 577930. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. www. Chişinău. Bulgară 33/1.md .· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. .cnfa. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii.org). Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str.

Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. carte. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. · condiţiile de sol. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. cu ierbarul. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Pe terenurile cu expoziţie sudică. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. · altitudinea influenţează puternic . diapozitive. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. · expoziţia şi lumina. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare.

iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. unele numai prin spălare. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. rizomilor. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. se înlătură părţile necorespunzătoare. plug. După aceasta ele se scutură bine de pământ. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. Aceste organe se formează toamna.momentul optim de recoltare. ciupindu-se mugurii de . Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. în funcţie de forma lor. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. La şes. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. mugurii plesnesc şi se alungesc. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. hârleţ. furcă). Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. Ei se culeg numai cu mâna. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. Recoltarea mugurilor foliari. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. în mod diferenţiat.

deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . operaţia fiind neeconomică pentru culegători. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. deşi. Recoltarea frunzelor. adică după ce floarea s-a trecut. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. însă în nici un caz mai târziu. în general. ea variază însă de la specie la specie. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. afin). zmeur). frunzele se culeg fără peţiol (podbal. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. adică în boboc (salcâmul japonez). Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. muşeţel.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. cât şi în timpul înfloririi (tei. are loc primăvara. De asemenea. În general. iar celelalte pe vreme cu soare. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. albăstrele). pătlagină.

Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. Florile. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. împreună cu ramurile. albăstrele). Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. sepale etc. soc. se recoltează întregi. în buchete. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. cu ajutorul secerii. lipsită de ramuri cu frunze. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. adică cu petale. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. astfel. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. iar în . când seminţele sunt deplin dezvoltate.este în jurul prânzului. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. pe vreme uscată şi de obicei însorită. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. ienupăr).. cu piepteni speciali. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. în cazul fructelor cărnoase (afin. cu foarfeca. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. când plantele au crescut prea înalte. în general.

după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. Cu vârful briceagului. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv.cazul când fructele. deoarece. care le conţin sunt dehiscente. iar. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. fără umiditate şi cu soare. care prezintă crăpături şi îngroşări. cu excepţia. pe de altă parte. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. înnegrite şi cu resturi de lemn. înainte de desfacerea lor spontană. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. pe de o parte. după cum am precizat mai sus. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. organele ce conţin uleiuri volatile. Recoltarea scoarţei. cele cu muşchi sau alge.

impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. constituie impurităţi. praful.. .organele (părţile) de plantă .străine organice şi minerale. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. De asemenea. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. pietricelele. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. la frunzele de afin. bucăţile de pământ. de pătlagină şi de graminee. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. care pot fi: . . precum şi a impurităţilor. fragmente de nuiele. Uscarea produselor vegetale.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. rogojini. Astfel.corpurile străine minerale sunt nisipul. resturile de tulpini. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. Astfel. Corpurile străine organice. paie etc. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite.

practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. şi artificială.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării.folosite. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Ea începe în momentul recoltării plantei. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. . Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. Uscarea la soare. textura şi conţinutul în apă al acestora. şi anume: naturală. la soare sau la umbră. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării.

cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. scoarţe. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. al căror conţinut este mult mai stabil. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. şoproane. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. magazii. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. orice încăperi goale. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. reparate etc. Uscarea la umbră. şi în special se vor crea posibilităţi de . În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. rogojini sau coli de hârtie. fructe sau seminţe. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. rizomi. etc. văruite. muguri. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. şcolilor. şuri.ale plantei ca: rădăcini. curăţite. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării.

produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. . Datorită pierderii apei. mai ales la suprafaţă. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. florile îşi păstrează culoarea naturală. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. produsul suferă o serie de modificări. Uscarea artificială. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. seminţele. rădăcinile). din care cauză îşi modifică aspectul. fructele. Frunzele rămân verzi. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. Uneori. uneori pierzându-şi complet valoarea. florile şi părţile aeriene se zbârcesc.aerisire continuă. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. Prin uscare. volumul său scade. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. în timp ce frunzele. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil.

deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. De asemenea. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. Operaţia se face manual la flori. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. pământul fin şi nisipul. greutatea neto şi împreună cu .) sau la export. frunze. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. unele flori şi chiar unele frunze. site şi anumite mori. farmacii etc. pergaminate. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. depreciindu-se calitativ. denumirea produsului vegetal. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. părţi aeriene. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. rădăcini. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. aşa cum sunt cerute de industrie.

luna şi anul recoltării. în cazul când nu pot fi expediate imediat. uscate. După ambalare. bine aerisite. fiind astfel . De obicei însă. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal.ambalajul. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. numărul partidei. indiferent de măsurile luate. Conservarea produselor vegetale. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. după un timp îndelungat. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. numărul partidei. scoarţele. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. denumirea produsului vegetal. Organele subterane. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior.

La fel se procedează şi cu cele aromatice. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. insecte. În încăperile depozitului cu produse vegetale. nu este permis să se depoziteze petrol. ghiocei. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. benzină. baloturile etc. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. Fără o grijă permanentă. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. Această bogăţie trebuie însă păstrată. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. În depozite. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale.). Sacii. etc. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. . din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară.

iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. plop). Culesul nu trebuie făcut total. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. În cazul muşeţelului. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele.lăcrămioare). însă îndată ce ele . Atunci când se culeg florile. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. iar recoltarea lor este interzisă. Azi. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri.

partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. pericolul de dispariţie este mai mare. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. În acest caz. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. omag) şi în general la plantele perene. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. pericolul dispariţiei lor este mic. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. cu atât mai multe. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. florile şi seminţele.

raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. Oamenii. cât şi a normativelor corespunzătoare. comună. ci să fie bine organizată. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. .

ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1. ALBĂSTRELE .

temperatura nu trebuie să depăşească 350C. pietroase. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. Răspândire. liniare. heterozida centaurina. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. se face înainte de uscare. Tulpina erectă. recoltare. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. întrebuinţări. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. Eliminarea florilor centrale. mucilagii. Florile de pe disc sunt violacee. Florile ligulate. Organul utilizat. săruri de K. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. Creşte prin locuri uscate. tanin. Compoziţie chimică. cu corola regulat tubuloasă. adânc crestate. culese eventual din greşeală. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. În florile marginale se conţin antociane. iar cele marginale albastre. .Descriere. muchiată cu frunze alterne. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. cumarine. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Mg etc. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară.

ALBUMEALĂ .ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.

recoltate în tot timpul înfloririi. . substanţe tanante. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. rezine. flavonozide. Planta conţine caroten. acoperite cu perişori cenuşii. puternic pubescentă. Extracţiile uleioase. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. pe malurile râurilor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. cele ligulate – filiforme.Descriere. obţinute din părţi aeriene de albumeală. arsuri ale pielii. Tulpina de la bază ramificată. florile mijlocii sunt tubulare. Organul utilizat. Frunze alterne. Inflorescenţa – paneraşe. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. Creşte în lunci inundabile. ulei volatil. recoltare. liniar-alungite. întrebuinţări. Răspândire. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. ca buruiană în grădini. Compoziţie chimică. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile.

Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN .

pe margini inegaldublu-serate. uneori tubuloasă. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. . mai ales pe nervuri. Florile mascule în amenţi. Creşte în păduri de câmpie şi deal. pe soluri calcaroase. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. recoltare. Uscarea se face la umbră. iar florile la înflorire. alterne. Organul utilizat. în straturi subţiri. Frunzele verzi. cu margini laciniate. Arbust cu frunze obovate. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Uscarea artificială până la 500C. fertile.Descriere. Răspândire. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. la marginea pădurilor de fag. întrebuinţări. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. mărind rezistenţa capilarelor. afânate. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. Compoziţie chimică. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. pe dos păroase.

ANGELICĂ . Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L.

Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. Organul utilizat. de culoare galbenăverzuie. . cilindrică. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. stimulente. recoltare. stomahice şi carminative. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. bianuală sau perenă. Creşte în apropierea apelor curgătoare. Plantă erbacee. Uscare artificială. Florile sunt grupate în umbele globuloase. Compoziţie chimică. fistuloasă. pe locuri adăpostite şi însorite. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. este robustă. Se scutură de pământ şi. substanţe tanante. dacă este nevoie. cu foliole ovate. la 35400C. întrebuinţări. cu zimţi. inegal serate.Descriere. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. oze. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. Răspândire. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi.

ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5. ARDEI .

Plantă ierbacee. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). recoltare. Frunze alterne. Ovar bilocular. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Astăzi se cultivă în Europa. nevralgice. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Răspândire. arzător este imprimat de capsaicina. ramificată. de care depinde culoarea fructelor. carotenoide. Gustul iute. cu tulpină sufructescentă glabră. . destul de mari. cu gust iute sau dulce. întrebuinţări. localizată în celule secretoare separate. Compoziţie chimică. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. acuminate. care nu produc vezicaţii.Descriere. Flori albe. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. acid ascorbic etc. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. ovale. Organul utilizat. anuală. de culoare verde închis. lumbago. cu marginea întreagă. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor.

ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. ARIN . Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.

Compoziţie chimică. Flori mici. recoltare. cele feminine fără periant. ovallanceolate. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. glabre. Arbore cu coroana îngust ovată. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. Organul utilizat. Fructe – nucule cu aripioare. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. grupate în amenţi. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. pe cea inferioară – verzi-mate. Răspândire. pe partea superioară strălucitoare. ovale de culoare brună. ovate sau ovat-eliptice.Descriere. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. Frunze ovale. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. întrebuinţări. verzi-închise. . cu marginea zimţată. are acţiune antidiareică. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite.. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată.

Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. ARMURARIU .

efort prelungit. histamină. glabră sau slab tomentoasă. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. spinoase. mucilag. treieră şi selectează. hepatite cronice. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora.. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. surmenaj intelectual. apărând spontan în sudul ţării. cu gust amărui. K. ramificată. . Frunzele sunt mari. flavonozide. lipide. întrebuinţări. Răspândire. vitamine C. prin tăierea antodiilor. cu rol benefic în procesele de oxidare. recoltare. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. ulei volatil. pe soare. Plantă erbacee. saponozide. Organul utilizat. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. de aceea este indicat în stări de oboseală. de culoare galbenbrună. E. Fructele mature se recoltează dimineaţa. uneori. Se usucă. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. acizi organici. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. Compoziţie chimică.Descriere. glucide. după căderea frunzelor. spinoase. La noi se întâlneşte numai în culturi. ciroză hepatică. anuală sau bienală cu tulpină erectă. Fructele sunt achene cu papus.

) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8. ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.

Termenul de păstrare până la 2 luni.Descriere. peţiolate. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. apoi şi medicinală. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. carotenoide. vitaminele C. primăvara verzi-întunecate. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. Se pot usca. microelemente. E. suculente. cu marginea dinţată. PP. substanţe tanante. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. mai întâi ca decorativă. acizi organici. zaharuri etc. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. Răspândire. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. recoltare. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. Organul utilizat. recoltate la maturitate. Compoziţie chimică. . întrebuinţări. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie.

BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. BRUSTUR . Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.

zăvoaie inundabile. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. păroasă se formează în anul al doilea. Tulpina cilindrică. Flori purpurii în calatidii globuloase. . Organul utilizat. pe lângă garduri. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. cu o rădăcină puternică. Uscarea artificială la 35500C. întâlnită pe terenuri necultivate. brună. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. coleretică. lactone etc. căilor ferate. bienală. Acţiunea diuretică. sudorifică. Răspândire. cărnoasă. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. hipoglicemiantă. ulei volatil. pe marginea drumurilor. acid cafeic. întrebuinţări. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. vitamine din complexul B.Descriere. depurativă. Compoziţie chimică. Se usucă la umbră într-un singur rând. recoltare. Plantă erbacee.

CASTAN .CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10.

Seminţele sunt bogate în amidon. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele.30 m. ulei gras. terminale. iar cea artificială. Arbore înalt de 20 .Descriere. erecte. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. Preferă soluri profunde. Uscarea se face în camere bine ventilate. derivaţi cumarinici şi flavonici. flebitelor şi hemoroizilor. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. florile culese în zilele senine. Fructul este o capsulă cărnoasă. nisipoase. cu numeroşi ghimpi.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. lung peţiolate. Castanele servesc la extragerea escinei. sub 650C. când 50 . lucioşi şi frunze opuse. Organul utilizat. cu un ritidom solzos. albumine. de culoare brună. Răspândire. recoltare. întrebuinţări. Castanele conţin saponozide. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. ce se utilizează în tratamentul varicelor. Compoziţie chimică. mult ramificat. digitatcompuse. Florile reunite în panicule compuse. sferică. .

CĂLIN .CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.

Creşte pe soluri bogate. . saponozide triterpenice. cofeic. glucide. recoltare. drupe sferice. rezine. toamna se colorează în roşu. pectine. Organul utilizat. prin păduri şi tufărişuri. Răspândire. întrebuinţări. Frunze lat-ovate. de asemenea diuretic şi sudorific. la pornirea în circulaţie a sevei. păduri de luncă. acizii clorogenic. hipotensiv. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. caroten. ursolic. galben-brună. Tulpini cu scoarţă netedă. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată.Descriere. Scoarţa conţine vitaminele K. substanţe tanante. fructele – vitaminele C şi P. Flori albe. roşii. Compoziţie chimică. săruri de K. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. apoi cenuşie. Uscarea se face la soare. Fructe. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. Scoarţa se recoltează primăvara. carotenoide. trilobate. se usucă artificial la 6080oC. C. grupate dens în cime umbeliforme terminale. după uscare pedunculii se înlătură. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. tufărişuri de pe malul râurilor. reavăn-jilave până la umede. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic.

CĂTINĂ . Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L.

Sucul apos. recoltare. pe prundişurile din lungul râurilor. ovoide. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. pe nisipuri şi pietrişuri. vitamine E. acid folic. filtrat şi îndulcit cu zahăr. carotenoide. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. întrebuinţări. cenuşii-argintii. izlazuri. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. la o temperatură de 70800 C. Fructele conţin acid ascorbic. . drupe "false". Fructe. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. ulei. întregi. portocalii.Descriere. Frunze alterne. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. Răspândire. P. scurt peţiolate. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. B2. PP. Lujerii anuali solzoşi. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. Flori galbeneruginii. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. liniar-lanceolate. arsurilor şi în ginecologie. iar cele femele în raceme. Compoziţie chimică. existenţi în fructele de cătină. coaste pietroase. În vederea conservării vitaminei C. Organul utilizat. Arbust tufos cu rădăcini superficiale.

CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13. CERENŢEL .

Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. . păduri şi luminişuri. se spală într-un curent puternic de apă. vivace cu un rizom cilindric. Planta conţine substanţe tanante. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. solitare. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. recoltare. Plantă ierbacee. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. se lasă câteva zile la zvântat. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. Organul utilizat. ramificată. apoi se usucă. După scoatere din pământ se scutură. acid galic şi elagic. prin hidroliză. Răspândire. mucilagii. se curăţă de părţile aeriene. Flori de culoare galben-aurie. din care îşi iau naştere numeroase radicele. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. Tulpina dreaptă. care. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. Compoziţie chimică. rezine.Descriere. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. întrebuinţări. Se mai conţine heterozida geozida. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. pune în libertate eugenol.

CICOARE .CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14.

este verdedeschisă. se usucă la soare. recoltare. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. cavă în interior şi pubescentă. Organul utilizat. inulină. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. colină. flavonozide. cele tulpinale sunt sesile. prin pagişti. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. Planta este prezentă în câmpie. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. în faneţe. muchiată. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. depurative. Tulpina floriferă. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. diuretice. în poduri cu tablă. substanţe minerale. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. . Compoziţie chimică. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Florile sunt de culoare albastră-azurie. dezvoltânduse abia în anul al doilea. principii amare. tanin.Descriere. în poienele din pădure. Răspândire. Se spală într-un curent de apă. constipaţii cronice. ulei volatil. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. luminişuri. deasemenea în obezitate. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. spiralată. subţire.

CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. CIMBRIŞOR . Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.

îndeosebi în medicina infantilă. nisipoase. la începutul înfloririi. opuse. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. antidiareice. recoltare. flavone. ca stomahic. pietroase. cu marginea întreagă. Răspândire. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). care prind rădăcini. acizi cafeic şi rozmarinic. antispastic şi coleretic. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. păroase. Organul utilizat. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. rezine. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. în tratamentul tusei şi al gripei. frunzele prezintă nişte puncte transparente. tanin. în fâneţe de pe dealuri. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. ajungând până în zona muntoasă. Privite în zare. de culoare verde-roşiatică. întrebuinţări. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. Creşte pe soluri aride. diuretice şi antivirale. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Are. cu ramuri culcate la pământ. glabre. . acid ursolic şi oleanolic. Compoziţie chimică. cu expoziţie sudică. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. de formă ovală. Frunze mici. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. Plantă vivace.Descriere.

Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU .

Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. Frunze mici. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Ungaria. bronşite şi tuse convulsivă. antimicotice şi antihelmintice. alungit romboidale. Compoziţie chimică. Moldova. întrebuinţări. Franţa. extract fluid în tuse. ovate sau lanceolate.Descriere. un principiu amar. flavonozide. .nucule elipsoidale. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Spania. Bulgaria. Caliciul este tubular. Germania. acid cafeic. recoltare. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Algeria. Portugalia. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Organul utilizat. România. Răspândire. Fructe . precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin.

Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. CIUBOŢICA CUCULUI .

vârful obtuz. ramificate la vârf. zaharuri. flavonozide. . substanţe tanante. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. Uscare artificială la 35 – 400C. lunci. peţiol aripat. marginea crenată sau ondulată. întrebuinţări. sub formă de decoct. grupate într-o umbelă simplă.Descriere. enzime. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. fâneţe. Organul utilizat. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. ulei volatil. luminişuri de pădure. săruri minerale. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. S-au mai izolat: amidon. livezi. Se usucă la umbră într-un singur strat. Compoziţie chimică. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. păşuni însorite. poieni. subţiri. Răspândire. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. bine aerisite. cu suprafaţa reticulată. comună prin pajişti. Se spală într-un curent de apă. lung. Plantă erbacee cu rizom cilindric. recoltare. dese. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice.

Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. COACĂZ .

K. gust dulceag. Fructe. zăvoaie. neregulat-dublu-seraţi. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. deasemenea flavonozide. Răspândire. Arbust tufos cu rădăcini adventive. substanţe tanante. Ca produs vegetal se folosesc fructele. siropuri vitaminice. ateroscleroză. P. prin păduri şi tufişuri. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. erecte. gastrite. zaharuri. nefrite şi pielonefrite. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. microelemente. recoltate la maturitate. cordiforme. Din fructe se pregătesc specii. B6. negre. B2. în afecţiuni hepatobiliare. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. negricioase. Frunze subrotunde.Descriere. Flori verzuiroşcate. dispuse în raceme. în regiunile deluroase şi muntoase. Compoziţie chimică. colite). întrebuinţări. Fructele conţin vitaminele C. Tulpini viguroase. cu 3-5 lobi triunghiulari. . acizi organici. caroten. Organul utilizat. bace sferice. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. lunci. din părţile nordice. recoltare.

COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. COADA CALULUI . Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.

Răspândire. ramificate verticilat. întrebuinţări. Tulpinile sterile apar la începutul verii. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. fără ramuri. Organul utilizat. pe terenuri nisipoase şi argiloase. săruri de siliciu şi potasiu. pe râpe şi la marginea apelor. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. Compoziţie chimică. de culoare brun-deschisă. caroten. acizi organici. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. vitamina C. bolile de rinichi şi vezică. cu coaste evidente. recoltate vara. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice.Descriere. pe timp uscat şi însorit.tulpinile sterile. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. ca remineralizant. de culoare verdedeschis. în tuberculoza pulmonară. recoltare. . prescris ca expectorant în bronşite. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. ulei volatil.aspre şi tari. substanţe tanante şi amare. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. flavonozide. erbacee. Plantă perenă. Cele fertile apar primăvara.

COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L.

în strat subţire sau în uscătorii. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. erbacee cu un rizom lignificat. acoperite cu iarbă.Descriere. Răspândire. 2-3-penate. tanin. şi cele cu internodii scurte. Cele bazale sunt mai scurte. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. lanceolate. substanţe anorganice. erecte. sectate. pubescente. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Organul utilizat. Datorită achilinei are acţiune coleretică. decoct şi specii amare. recoltare. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. iar cele tulpinale mai lungi. întrebuinţări. Florile albe. Frunze alterne. Compoziţie chimică. . Uscarea se face la umbră. din care se dezvoltă stoloni subterani. Plantă perenă. cu un număr mare de lacinii. sunt ramificate. în zile senine şi calde.dispuse în corimb. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. pe marginea ogoarelor. poiene. astringent şi aromatic amar. mărind cantitatea bilei. vitamina K. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. Se mai conţin flavonozide. păşuni. în locuri uscate. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. care poartă numai frunze. cu internodii lungi. Sub formă de infuzie. înalte. care poartă inflorescenţele. glucide. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. râpe.

CORN Denumirea latină: Cornus mas L. CORN . Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.

În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. Fructele conţin acid ascorbic. mai târziu glabre. care se deschid înaintea frunzelor. Creşte spontan prin tufişuri. recoltare. se cultivă. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Compoziţie chimică. . întrebuinţări. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. margini de pădure. secetă. co coaste proeminente. Organul utilizat. tanin. zăvoaie din zona de deal. Răspândire. Scoarţa. pectine. Rezistent la ger. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. Ramurile tinere verzi.Descriere. flavonozide şi au acţiune astringentă. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. antidiareică şi antidizenterică. acoperite cu peri scurţi. iar fructele – la maturizare deplină. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali.

Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. COŞACI .

pubescente. se utilizează la hipertonie. desişuri nu formează. întrebuinţări. Uscarea se face la umbră. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului.Descriere. Compoziţie chimică. are acţiune hipotensivă. flavonozide. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. obţinută din produsul vegetal. Organul utilizat. Infuzia. compuse. grupate în capitule sferice. nefrite acute şi cronice. acizi organici. Frunze alterne. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. în văile râurilor şi pantele dealurilor. cilindric. imparipenat-partite. Plantă perenă. roşiatice. insuficienţe cardio-vasculare. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. în strat subţire sau în uscătorii. Răspândire. Planta se întâlneşte rar. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. pufoase. Florile galbene. . fără tulpini lignificate. Creşte în poiene. recoltare. mucilag. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. Tulpini erecte. printre arbuşti de stepă. sedativă şi diuretică. stenocardie. săruri minerale. dilată vasele sanguine. amidon. erbacee cu un rizom gros.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

faţa superioară glabră. şanţuri. . pajişti umede. stipele mari. cea inferioară albpăroasă. artificial la temperaturi până la 350C. glabră. filiforme. Planta creşte prin zăvoaie. produsul are acţiune antireumatismală. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. închis serate. Compoziţie chimică. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. recoltare. flavonoide. avicularină. de obicei simplă. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. Răspândire. spireozid. vanilină. Organul utilizat. taninuri. recoltate în timpul înfloririi.Descriere. Frunze penate. marginea râurilor. substanţe minerale. Plantă erbacee. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. perenă. roşcată. Se usucă în strat subţire. ceruri. întrebuinţări. unghiulară. Tulpină erectă. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. rizom orizontal. noduros din care pornesc rădăcini adventive. gaulterozidă etc. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. pe margine serate.

CRUŞIN . Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill.

zăvoaie. Frunze alterne. deoarece sunt sărace în principii active. în funcţie de doză. pe malul apelor. la început verzi. Au mai fost identificate saponozide. netede şi lucitoare. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. apoi de culoare roşie. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. întrebuinţări. Flori mici. precum şi împotriva hemoroizilor. Fructe globuloase. de culoare albverzuie. Scoarţa este netedă. substanţe amare. recoltare. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. de formă ovală. mlaştini. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. Răspândire. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. Planta creşte în păduri de luncă. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Organul utilizat. ascuţite la vârf.Descriere. Sunt uscate pe cale naturală. lucitoare. cu marginea întreagă. . Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. mucilagii. acidul ascorbic. comun la câmpie şi dealuri. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. în compoziţia speciilor depurative. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor.

CUCURBEŢICĂ . Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L.

favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. Planta conţine acizi aristolochici. plăgi greu vindecabile). flavonozide. vii. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. de la care pleacă rădăcini adventive. Compoziţie chimică. Tulpină simplă. lung-peţiolate. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. Plantă erbacee. alcaloizi. pe malurile râurilor. posedă acţiune purgativă drastică. perenă cu rizom scurt. cordiforme sau ovattriunghiulare. Frunze alterne. galben-brun. . Fructul globulos. întrebuinţări. Planta creşte prin semănături. crânguri. Organul utilizat. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. Flori tubuloase. cu vârf obtuz şi aspect pielos. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. tufărişuri. Planta se mai utilizează în anorexie.Descriere. substanţe amare. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Răspândire. poiene. ventriculate la bază. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. marginea pădurilor şi drumurilor. tanin. nevroze. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. ramificat. recoltare. alantoină. rezine. erectă cu noduri.

DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L. Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26. DENTIŢĂ .

acid ascorbic. peţiol de obicei aripat. şanţuri umede. uşor laxative. ramificată. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. substanţe minerale. fântâni. Compoziţie chimică. glabră. slab-păroase sau glabre. sedative. râurilor. Plantă ierbacee. finspinoase pe colţuri. Răspândire. . Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. Tulpină erectă. incisserate. sudorifice. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. mucilagii.Descriere. recoltare. 3-5 lobate. cu foliole involucrale foliacee. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. pe lângă izvoare. substanţe tanante. flavonozide. Frunze opuse. cele interne alungit-ovate. deasă. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. Fructe – achene turtite. locuri ruderale umede. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. în zona de margine a lacurilor. ulei volatil. recoltate până şi în timpul înfloririi. uneori fusiformă. înaltă până la 100 cm. gălbui-brunii. Organul utilizat. întrebuinţări. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. Nu are flori marginale ligulate. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. anuală cu rădăcină rămuroasă. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. glabre.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .

Răspândire. tufărişuri. Plantă ierbacee. Pe spatele acestor aripioare. . târâtor. Planta creşte în păduri de foioase. vivace cu un rizom gros. de culoare verde-închis. Organul utilizat. Compoziţie chimică. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. de-a lungul nervurei. În secţiune. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. indigene. Deoarece. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. locuri umbrite. constituie unul din cele mai bune tenifuge. întrebuinţări. buruienişuri de depresiune. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. naturale. sporadică în molidişuri. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. recoltare.Descriere. denumite global filicină.

FRAG DE PĂDURE .FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.

Fructele ca tonic. cistitei. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. pe margine dinţate. lungpedunculate. păduri rărite. flavonozide.Descriere. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. tipul 5. tufărişuri etc. B1. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. înrădăcinează la noduri. lungacuminate. reglor hepatic. Plantă erbacee. hipotensor. Stolonii supratereşti târâtori. săruri minerale. faţa inferioară scurtpăroasă. dispuse în cime. Planta conţine vitaminele A. Stipele lanceolate. Compoziţie chimică. Fructele se folosesc proaspete. B2 . recoltare. Organul utilizat. Fruct. orizontal. în strat subţire. Frunze trifoliate. . pe dos alipit-păroase. C. cu foliole ovate. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. cu pediceli păroşi. perenă cu rizom cilindric. fâneţe. achenă înfiptă în receptacul. depurativ. întrebuinţări. Flori albe. substanţe tanante. urme de ulei volatil. acizi organici. zaharuri. pe faţă brun-roşcate. Planta este întâlnită în pajişti. Răspândire. aromat. Uscarea se face la umbră. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. care devine zemos.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31. GĂLBENELE .

coleretică. Organul utilizat. tubuloase. cicatrizantă. rotunjite la vârf. fără codiţe. cele inferioare oblanceolate. de culoare portocalie. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. Frunze alterne. acizi organici. galbene-portocalii. antiinflamatoare. Compoziţie chimică. pubescente sau glabre. Plantă anuală sau bianuală. se rup cu mâna. afânate. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. Se mai conţine acidul ascorbic. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. rezine. cu tulpina erectă. În paneraşele florale se conţin carotenoide. tanin. înţepăturilor de insecte.Descriere. substanţe amare. degerăturilor. recoltare. ramificată. Inflorescenţele sunt antodii terminale. flavonozide. . şi din flori centrale sterile. Planta posedă acţiune emenagogă. întrebuinţări. Se usucă în straturi subţiri. antispastică. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. Răspândire. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. formate din flori ligulate periferice. sesile. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. arsurilor. întregi. prin mai toate grădinile. rănilor.

Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. HAMEI .

Planta creşte spontan prin lunci. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. cordate la bază. denumit strobil. antispastice. Fructificaţiile sunt conuri false. recoltare. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. păduri. Răspândire. Tulpina volubilă. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. formate din bractee galbenverzui.Descriere. alcătuind un con globulos. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. . Compoziţie chimică. poartă frunze opuse. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Plantă erbacee. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. cu rizomi târâtori lungi. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. vivace. tocoferoli. recoltate când au culoare galben-verzuie. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. crânguri. cu bractee. cumarine. acid ascorbic. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. Organul utilizat. cu 3-5 lobi dinţaţi. reunite în jurul unui ax central. malurile râurilor. tonic amare. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. acizi fenolici.

SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. HOLERĂ (ghimpe. scai) .HOLERĂ (GHIMPE.

Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. Compozitia chimica. Răspândire. . Organul utilizat. ca antitumoral. sialagog şi diuretic. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. peţiolate. Tulpina ramificată. anuală cu rădăcină fusiformă. taninuri catehice. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). Plantă erbacee. garduri. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. în febra intermitenta şi impotriva turbării. întrebuinţări. obovate sau ascutit romboidale. în jurul clădirilor părăsite. recoltate în timpul verii. bsitosterol. Frunze opuse. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. pubescentă. pe lângă drumuri. urme de ulei volatil. uneori trilobate. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. saponine triterpenice. Planta creşte spontan prin locuri necultivate.Descriere. datorita pubescentei verde albicioasa. lung obovate. recoltare. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă.

HREAN .HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34.

Organul utilizat. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. Compoziţie chimică. pe lângă garduri şi case de locuit. prin văi. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). întrebuinţări. ramificată în partea superioară. Răspândire. Planta creşte în locuri umede. Tulpina dreaptă. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. Fructul – siliculă globuloasă. grupate în racem. cordate.C. cistite. groasă. enzime. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. dereglări de ritm cardiac. enterite. sau primăvara devreme. recoltare. stimulează diureza şi exercită. alături de glucide. săruri minerale. diuretic şi stimulent general. deasemenea se cultivă. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. vivace prin rădăcină pivotantă.Descriere. Plantă ruderală. . în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. în strat subţire sau în uscătorii. ulei volatil. erbacee. nefrite. după uscarea frunzelor. numeroase. Flori mici. aminoacizi. În doze mici este eupeptic. Hreanul modifică secreţiile bronhice. Uscarea se face la umbră. albe. vitamine B. cu frunze mari alungit-ovate. stări congestive.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35. IARBĂ MARE .IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L.

cât şi ca spasmolitic. catar bronhic. recoltare. livezi. Frunzele superioare sunt alterne. se spală într-un curent de apă. Acţionează atât ca expectorant. puternică. perenă cu o tulpină dreaptă. pe lângă pâraie. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. subţiri. lung peţiolate. întrebuinţări. cărnos. se îndepărtează părţile aeriene. de cel puţin 2-3 ani. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. având florile ligulate şi tubuloase. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. sesile. galbene. Plantă erbacee. Răspândire. păroasă şi ramificată în partea superioară. în tusea cronică a bătrânilor. inulină. în lunci. bronşită emfizemică. ovale şi înconjoară tulpina. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. lemnoase şi seci. În pământ are un rizom scurt. Planta creşte prin fâneţe umede. cu marginea dinţată. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. cilindric. saponozide şi terpene. Organul utilizat. în regiunea pădurilor de deal. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase.Descriere. Florile formează capitule mari. . Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36. IARBĂ ROŞIE .IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L.

înlăturând tulpinile lignificate de la bază. scurt peţiolate sau sesile. Organul utilizat. rutinozida. poliholozide. vitaminele C şi K. lacurilor.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. Flori albe sau roşietice. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. Frunzele alterne. neglanduloase. pe marginea râurilor. recoltare. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. Plantă erbacee. . Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. cu perişori alipiţi de suprafaţă. cvercitina. Răspândire. glabre. din zona dealurilor până în cea subalpină. izocvercitina. des cu pete brune-roşietice. kempferolul. Tecile dens îmbracă tulpina. avicularina. pâraielor. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. acizi organici. Compoziţie chimică. Tulpină erectă. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. grupate în spice axilare şi spice terminale. ulei volatil. glabră. recoltate în faza înfloririi. lanceolate sau oblonglanceolate. lung-acuminate. întrebuinţări. ramificată. substanţe tanante şi pectinice. anuală.

IEDERĂ .IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.

tuse convulsivă. fitoncide. micoze şi alte afecţiuni dermice. steroli. astm bronhic. toxic. grădini ca plantă decorativă. . iod legat. Frunzele conţin saponozide triterpenice. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. Frunze alterne. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme.Descriere. dureri de ficat şi stomac. recoltare. recoltate în faza înfloririi. caroten. cu 3-5 lobi triunghiulari. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. lipicioase şi persistente. viguroase. în zăvoaie. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. acizi polifenolici. săruri minerale. flavonozide. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. întrebuinţări. Se cultivă în parcuri. Organul utilizat. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). Liană cu tulpini lignificate. deasemenea vitamine din grupul B. Compoziţie chimică. ulceraţii. migrene. deasemenea pe stânci şi ziduri. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Răspândire.

IENUPĂR .IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.

Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. Florile femele au aspectul unor muguri. ascuţite la vârf. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. Răspândire. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. Florile mascule au forma unor conuri.Descriere. stomahic. Preferă locuri luminoase. apoi negre-albăstrui. Arbust cu frunze în formă de ace. Se întrebuinţează ca diuretic. care conduc. la început verzui. După fecundare. întrebuinţări. . sferic. cu umiditate atmosferică ridicată. în primă fază. recoltare. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. încă verzi şi care formează producţia anului următor. în rarişti şi margini de păduri. poiene. la albuminurie. aşezate în verticil câte 3 la un loc. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. aerisite. pectine. zahăr invertit. globulos. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. principiu amar iuniperina. însoţit de răşini. Compoziţie chimică. acizi organici. păşuni. Organul utilizat. antireumatic şi sudorific. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul.

IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE . Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.

negre. aproape sferice. Răspândire.Descriere. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. dispuse în panicul. creşte prin locurile nisipoase. întregi. Rădăcinile se recoltează toamna. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. lanceolate. Planta nu suportă terenuri grele. Fructul monosperm. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. de la exemplarele de 3-4 ani. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. pe lângă garduri şi drumuri. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. întrebuinţări. deasemenea zaharuri. mai lung decât caliciu. Se reţin numai rădăcinile. Frunzele sunt dispuse opus. Se cultivă ca decorativă în florării. albe sau slab roz. Organul utilizat. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. . săruri minerale. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. lăstarii subterani replasându-se. diuretice şi depurative. lucioase. Florile numeroase. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). de-a lungul pâraielor şi râurilor. foarte mici. aspru. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. în lizierele pădurilor de pin. ascuţite.5-2 cm. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). Compoziţie chimică. cantităţi mici de ulei volatil. recoltare. seminţe lentiforme.

IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L.

Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). Inflorescenţa este de forma unui spic. acizii ursolic şi oleanolic. Organul utilizat. . cu marginea limbului serată. Frunze opuse. heliofilă. taninuri. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. Tulpina patrunghiulară. Ele se prescriu ca spasmolitic. colagog şi antiemetic. Compoziţie chimică. când plantele sunt înflorite peste 25%. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. compusă din noduri şi internoduri. sitosterol. recoltare. colorate în verde închis cu glande oleifere. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. conic alungit.Descriere. flavonozide. gastrică. colagogă şi calmantă. întrebuinţări. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. luto-nisipoase. cu apă freatică la mică adâncime. ovat-lanceolate până la lanceolate. caroten. lipide. puternic ramificată. mai mult sau mai puţin erectă. pe partea superioară netede. iar pentru extragerea uleiului volatil. Răspândire. Tinctura se foloseşte ca analgezic.

LEURDĂ . Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L.

Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. stejar. Planta are miros de usturoi. activează peristaltismul intestinal. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). Organul utilizat. după ce se ridică roua. fitoncide. întrebuinţări. Se conţine ulei volatil. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. febrifug. vitamina C. Răspândire. săruri minerale. dar încă neidentificat structural. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. recoltare. pe timp uscat. prin păduri umbroase de fag. umede. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. Compoziţie chimică. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. grupate în inflorescenţe umbeliforme. Flori albe. Creşte pe soluri bogate în humus. . tei. este vermifug. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine.Descriere. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung.

Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. LEVĂNŢICĂ .

acute. acid ursolic. cumarine. ca atare. relativ uscate. Tulpina. Compoziţie chimică. permeabile. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. liniar-lanceolate. substanţe pectice. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. un principiu amar. Organul utilizat. cu scoarţa exfoliată. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. ca insecticid. . cele superioare cenuşii-verzi. ca şi cel de melisă. se folosesc ca stimulent aromatic. pubescente. semisferică. Uleiul de levănţică. recoltare. Frunze opuse. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. Răspândire. rezine. pe ambele feţe păroase. stelaţi. deasemenea tanin. ramificată puternic de la bază. cu peri ramificaţi. ca vermifug în medicina tradiţională. Planta creşte pe soluri afânate. întrebuinţări. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. Florile.Descriere. mai puţin păroase. cea bătrână este brună. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. formează o tufă aproape globuloasă. cele inferioare cenuşii. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei.

Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ .

la temperatura de maximum 45oC.Descriere. antispastică. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. La noi se întâlneşte peste tot. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. pe terenuri nisipoase şi pietroase. Răspândire. de-a lungul gardurilor. f l a v o n o z i d e l o r. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. Creşte prin locuri însorite. ceea ce îi dă un aspect catifelat. Uscarea trebuie să se efectueze repede. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. antivirală. cilindrică. Plantă ierbacee. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. diuretică. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. Întrebuinţări. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. antihistaminică. . bianuală. Datorită s a p o n o z i d e l o r. pentru preîntâmpinarea brunificării. cu tulpina dreaptă. antimicrobiană. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. Organul utilizat. iridoidelor. recoltare.

MĂCEŞ .MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.

Siropul. deoarece se încing uşor. Răspândire. Creşte prin tufişuri. uleiuri volatile. extractul. dermatite. fructele se transportă la locul de uscare. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. Fe. uneori albe. Flori de culoare roz. Organul utilizat. pectine. PP. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. În acest receptacul se află numeroase achene. cu 2 stipele la baza. taninuri. provitamina A. scade conţinutul în vitamina C. Arbust cu ghimpi. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. numeroase stamine dispuse pe un receptacul.Descriere. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. dinţate pe margini. iar uleiul – la arsuri. care la maturitate devine cărnos. dextrină. la marginea drumurilor şi a pădurilor. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. Mg. 5 petale. Ca. cu 5 sepale. formate din mai multe foliole ovale. K. frunze compuse. Mai târziu. în realitate adevăratele fructe. B2 . Compoziţie chimică. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. . pe dealuri. săruri de K. de culoare roşie. acid malic şi citric. recoltare. astringent şi antidiareic. zaharuri. decubitus. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. MĂLIN .

iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. Fructe. Frunze eliptice. Planta creşte prin păduri de luncă. obovate sau oblong-ovate. Decoctul. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras.Descriere. recoltare. Arbust sau arbore cu coroană deasă. recoltate la maturizare deplină. zăvoaie. Se rup raceme întregi. Răspândire. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. rar la câmpie. acizi organici. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. Tulpină dreaptă. grupate în raceme. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. sucul şi geleul din fructe de mălin. Compoziţie chimică. flavonozide. ca remediu antidiareic. groase. uşor zbârcite. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. negre. mirositoare. ulei volatil şi gras. întrebuinţări. se întrebuinţează. Organul utilizat. Rădăcina rămuroasă. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. datorită acţiunii astringente. bruscacuminate. cenuşie-negricioasă. drupe sferice mici. la bază rotunjite. se socoate. tufărişuri. pe margine acut-serate. . Flori albe. Scoarţa netedă.

Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR .

Fructe. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. de asemenea. PP. grupate într-o umbelă compusă. diachene ovaleliptice. antispastice şi diuretice. fistuloasă. Posedă proprietăţi stomahice. printre cereale. scopoletina. . şi ulei gras. vitaminele C. Tulpină cilindrică. cafenii. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. înaltă până la 160 cm. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. carminative. Preparatul Anetinum. verde. întrebuinţări.Descriere. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. gălbuiverzui. Caliciu lipsă sau neînsemnat. glabră. Plantă erbacee anuală. umbeliferona. Răspândire. peţiolate. slab . cu foliole filiforme. Astăzi cunoscut pe tot globul. Flori mici. recoltare. carotenoide. Rădăcina pivotantă. Frunze tripenat-sectate. striată.ramificată. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. Conţin. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. Organul utilizat. Se utilizează sub formă de apă aromatică. Compoziţie chimică. ulei volatil format din limonen şi carvonă.

(B.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.verrucosa Ehrh. MESTEACĂN .

atât în păduri de foioase. crăpându-se la bătrâneţe. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. recoltare. Creşte peste tot. iar primăvara se deschid. în formă de romb sau triunghi. Organul utilizat. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). cât şi de conifere. drumuri. Compoziţie chimică. Răspândire. glabre. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. întrebuinţări. în grădini sau parcuri. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. dinţate pe margini. rezine. iernează sub formă de amenţi. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. pe pante. betulol. când sunt lipicioase. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. se mai conţin flavonozide. vitamina C. heterozide.Descriere. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. compuşi triterpenici. ascuţite la vârf. . în poieni. taninuri. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. cariofilen. Infuzia. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. Frunze alterne.

MUR . Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.MUR Denumirea latină: Rubus caesius L.

Descriere. . Arbust cu lăstari târâtori. cea ce le conferă proprietăţi astringente. cilindrici. subţiri. pline de seminţe. săruri de potasiu. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. cupru. negrealbăstrui. Răspândire. globuloase. antidiareice. mici. pe cea inferioară tomentoase. mangan. pe râpele pădurilor. pectine. pe partea superioară dispers-păroase. fructele la maturizare. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. în tufişuri. Compoziţie chimică. ghimpi scurţi. sau primăvara devreme. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. Flori albe. preferând luminozitatea directă. Fructele. Lăstarii tineri. întrebuinţări. grupate în raceme scurte. vitamine C. frunzele conţin substanţe tanante. caroten. recoltare. Creşte pe malurile râurilor. Fructe polidrupe cărnoase. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. Organul utilizat. Au mai fost identificate zaharuri. cu gust astringent-acrişor. iar rădăcinile toamna târziu. renală şi prin glandele sudoripare. din grupa B. rezultate din încrucişarea cu alte specii.

MUŞEŢEL .) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49.MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L. (Matricaria chamomilla L.

cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. iar receptaculul . Preferă locuri însorite. de la cele nisipoase până la cele argiloase. pe lângă drumuri. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. pe terenuri uscate. . inserate altern. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. bi. locuri virane. bifidat compuse.sau tripenat sectate. de culoare argintie. pe soluri diferite. Proazulenele. de culoare galbenă-aurie. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. care sunt substanţe amare. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. au acţiune stomahică şi carminativă. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. Creşte pe ogoare. recoltare. Răspândire. de culoare albă. Frunze sesile. Organul utilizat.din flori tubulare. Compoziţie chimică. colină. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. în alte culturi. întrebuinţări.Descriere. Florile. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. acid ascorbic. Fructul este o achenă mică. fitosteroli şi acizi graşi. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. fusiformă. reprezentate prin inflorescenţe.

NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50. NALBĂ DE PĂDURE .

întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. cărnoasă. . în culturi de cartof. Produsul vegetal conţine mucilagii. în tratamentul furunculozei. ele se pot recolta în continuare. Se folosesc frunzele. dealuri aride. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. Organul utilizat. păros. marginea drumurilor. în momentul deplinei maturaţii. bianuală cu rădăcină pivotantă. Tulpina erectă sau ascendentă. Dacă frunzele sunt sănătoase. vitaminele A şi C. pe margine neregulat-seraţi. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. acizi organici. ramificată. taninuri. şanţuri. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. Frunze lung-peţiolate. cu limb rotund până la reniform. urme de ulei volatil. Răspândire. întrebuinţări.Descriere. Compoziţie chimică. recoltare. Plantă erbacee. sfeclă. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. neatacate de rugină. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. complete sau fără caliciu. Creşte pe terenuri necultivate. pe lângă garduri. păroasă. în gargarisme.

NALBĂ MARE .NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.

recoltare. având un peţiol lung. Spălarea nu este permisă. În prezent se cultivă în multe ţări. În cazul când frunzele sunt sănătoase. Flori de culoare alb-roz. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. fructul este turtit. albă până la slab gălbui la interior. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. . Apare mai rar prin tufişuri. Creşte prin locuri umede. neîngălbenite şi neatacate de boli. Răspândire. datorită căruia este utilizată ca emolient. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag.Descriere. mucilaginos. întrebuinţări. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. începând de la vârful plantei. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. cu gust dulceag. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. compus din numeroase achene. Compoziţie chimică. Organul utilizat.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. NEGRILICĂ . Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.

cu numeroase seminţe negre. curbate. solitare. Răspândire. depresiv şi analgezic. pe locuri părăsite. posedă proprietăţi antispastice. Creşte ca buruiană în semănături. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Tulpina cilindrică sau muchiată. apoi se treieră. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. Organul utilizat. recoltare. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. În medicina populară planta este folosită în indigestii. mari. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. Vegetează bine pe soluri mijlocii.Descriere. trunchiate. Fructul este polifoliculă. leagă în snopi. componentul carbonilic al uleiului volatil. carminaiv. Nigelona. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. Compoziţie chimică. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. pubescentă. ramificată. . în vârful tulpinii sau ramurilor. afânate. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. întrebuinţări. Planta se seceră. colici. Flori de culoare alb-albăstrui.

Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53. OBLIGEANĂ .OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L.

sunt înguste. apoi se usucă. Este un bun stomahic. Răspândire. Produsul vegetal conţine ulei volatil. roşcate la bază. ascuţit la vârf. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. . cărnos. cu teacă. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. întrebuinţări. cu un rizom orizontal. acid ascorbic. Creşte pe lângă iazuri. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. Frunzele pornite din rizom. amidon.Descriere. bălţi. Compoziţia chimică. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. mlaştini. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. cât şi al celor stătătoare. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. cu ajutorul unor greble sau furci. rezine. cele groase se despică. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. erbacee. recoltare. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . heterozida amară acorina. Plantă perenă. tanin. Rizomii se recoltează toamna. gros. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. cilindrică. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. cu limbul întreg. Organul utilizat. atât pe malul apelor curgătoare.

ODOLEAN . Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L.

Se taie partea aeriană de la colet. de-a lungul apelor. lipide. apoi se usucă. se curăţă de pământ prin scuturare. glucide. marginea întreagă sau serat dinţată. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. flavonozide). spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini.Descriere. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. cu suprafaţa brăzdată. mai este hipnotic şi antispastic. recoltare. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. precum şi în staţiuni mai înalte. erbacee cu rizom vertical. Plantă perenă. Creşte în locuri umede. Organul utilizat. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. întrebuinţări. valepotriaţi. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. Compoziţie chimică. violacee-roz sau albă. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. Tulpini fistuloase. enzime. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). Frunzele tulpinale sunt opuse. Răspândire. .

OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55. OSUL IEPURELUI .

întrebuinţări. roz cu dungi mai închise. dinţate pe margine. Se mai conţin onocerina. ca remediu diuretic. acid citric. Tulpină lignificată la bază. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. Compoziţie chimică. cele inferioare trifoliate.Descriere. care se deosebeşte prin flori mari. Organul utilizat. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. foarte spinoasă. cenuşie. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. Frunze superioare simple. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. . ulei gras şi volatil. roze. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Flori papilonate. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. Răspândire. glandulos-păroase. recoltare.. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. prin locuri nisipoase. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). dispuse la subsuoara unor bractei. substanţe tanante. grupate în inflorescenţe spiciforme. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. păroasă. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. cu foliole ovale. ramificată.

PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. PĂDUCEL . Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.

Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. glabri. Flavonozida principală este hiperozida. Răspândire. uşor ovale de culoare roşie. iar fructele se pot usca şi la soare. Compoziţie chimică. Păducelul are activitate cardiovasculară. întrebuinţări. Creşte prin păduri şi tufişuri. ulei volatil. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. pe timp uscat. Organul utilizat. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. pe faţa superioară glabre.Descriere. Des se cultivă în parcuri. Florile sunt constituite pe tipul 5. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. alături de care se găsesc vitexina. acizii clorogenic şi cafeic. . Arbust cu tulpină mult ramificată. lucitori. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. pe cea inferioară cu smocuri de peri. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. rutozida. carotenoide. Lujeri brun-verzui. hipotensivă. Frunze alterne. cu spini. rombic-ovate. Fructele sunt globuloase. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. fără accesul luminii directe. recoltare. pentru tratamentul unui cord hipertonic. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă.

Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. PĂPĂDIE .

Se mai conţine ulei gras şi oze. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. prin fâneţe. Plantă erbacee. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. în general cu caracter alcoolic.Descriere. perenă. atenuate în peţiol. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. Compoziţie chimică. de culoare galbenă. Frunze lanceolate. Organul utilizat. întrebuinţări. vertical. cu rizom gros scurt. carotenoide. locuri necultivate. inegal invers fidate. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. la marginea drumurilor etc. Răspândire. . Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. recoltare. inulină. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. substanţă amară cu structura guaianică. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. care dă naştere unei rădăcini pivotante. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli.

PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. PĂTLAGINĂ MARE . Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.

Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. K. grupate într-un spic. astm bronhic. rănilor purulente. acid oleanolic. Fruct. vitaminele A. astringente. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. pe timp uscat. . Se usucă la umbră în strat subţire. recoltare. tanin. ulcer gastrointestinal. fâneţe. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. întrebuinţări. locuri bătătorite. Compoziţie chimică. de la câmpie până în zona subalpină. după ce se ridică roua. traheitelor. Flori galbenealbicioase. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. stomatitelor. în locuri cultivate şi necultivate. dispuse în rozetă. C. artificial la 40-50oC. brusc-atenuate în peţiol. ulceraţiilor. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. păşuni umede. nisipoase. cu trei-şapte nervuri. hipertensiune arterială. Răspândire. capsulă ovoidală. uşor hemostatice. Creşte la marginea drumurilor. flavone. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. Organul utilizat. Plantă erbacee. glabre. diaree. laringitelor.Descriere. Frunze lat-ovate. Frunzele conţin mucilag. bronşite.

PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59. PELIN .

Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. Răspândire. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. drumuri. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. peţiolul este mai scurt. recoltare. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. pe măsură ce înaintează pe tulpină. Compoziţie chimică. locuinţe. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. stomahic. cuţitul se întind în straturi subţiri. Florile formează mici capitule globuloase. este partea componentă a preparatelor stomacale. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi.Descriere. . aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. vermifug şi emenagog. de culoare gălbuie. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. pe lângă garduri. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Organul utilizat. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. Toate florile din capitul sunt tubuloase. acoperită cu frunze aşezate altern. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). întrebuinţări.

Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. PIPERUL BĂLŢII .

Frunze alterne. Compoziţie chimică. se mai conţin vitaminele C şi K. glabre. ulei volatil. Planta se taie la înălţimea de 4 . lacurilor. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. roşiatică. roşietice. recoltate în timpul înfloririi. pentru tratamentul meno. anuală. cilindrice.Descriere. la bază îngust cuneiforme. Tecile sunt peliculare. Principiile active de bază sunt flavonozidele. ovar superior cu 2-3 stiluri. hemoroidale. mlaştinilor. în locuri ferite de razele solare directe. pe suprafaţă glabre. pe margine uneori cu perişori subţiri. Este folosit şi în ginecologie. hemoragii gastrice. Răspândire. Inflorescenţele spiciforme. mucilagii. .şi metroragiilor. Organul utilizat. ascuţite sau obovate. Plantă erbacee. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. recoltare. vezicale. lanceolate. erectă sau ascendentă. substanţe tanante şi pectinice. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. cu 6 (-8) stamine.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. sau după raclarea uterului. întrebuinţări. acizii organici. Tulpină glabră.

(Elytrigia repens (L.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P. PIR .) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.B.

scăzând presiunea arterială. stolonifer. Pirul conţine polifructozani (triticină. pe marginea drumurilor. Flori dispuse în spic compus. cu noduri. vitamine din complexul B. Tulpină erectă. prin pajişti. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. Plantă erbacee. perenă cu rizom lung târâtor. ca tonic general. depurativ. carotenoide. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. Organul utilizat. Se înlătură părţile aeriene.Descriere. galben. cenuşiu-verde sau albăstruie. grădini. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. recoltare. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. mucilag. Frunze liniare. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. Planta creşte pe terenuri părăsite. verde.inulină). întrebuinţări. săruri de potasiu şi fier. pe lângă garduri. lung. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. diaforetic. A. Răspândire. . De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. Compoziţie chimică.

PLĂMÂNĂRICĂ .(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.

Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. răguşeală.Descriere. diaree. ramificat. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. la început roşii-purpurii. lung peţiolate. grupate în cimă scorpiodă. după ce s-a ridicat roua. catar bronşic. recoltare. cilindrice. întrebuinţări. Răspândire. laringite. Creşte în locuri umbrite. ulcer gastric şi duodenal. . cu vârful ascuţit. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. margini de păduri. Organul utilizat. cu peri tari. expectoraţii cu sânge. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. Compoziţie chimică. alături de saponozide. Tulpinile erecte. prin pădurile de foioase. substanţe tanante. Flori mici. pe timp frumos. Plantă ierbacee. tuse. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. rutozidă şi microelemente. fâneţe. hemoroizi. apoi violet-albăstrui. perenă cu rizom târâtor. din care pornesc rădăcini adventive. Planta conţine mucilag şi alantoină. pe soluri cu umiditate accentuată. neramificate. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. acid silicic. maluri umbroase ale pâraielor. vitamina C.

PODBAL .PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.

La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. un principiu amar. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. . când sunt încă mici (8-15 cm în diametru).Descriere. Organul utilizat. peţiol semicilindric. saponozide. flavone. din care cresc frunze rotunde. văile râurilor. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. în şanţuri. Compoziţie chimică. începând din luna aprilie şi până în iunie. recoltare. întrebuinţări. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. pe locuri argiloase şi abrupte. inulină. vivace cu un rizom cărnos. carotenoide. comună în întreaga ţară. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. expectorantă şi antiinflamatoare. cu margini dinţate. Creşte prin locuri umede. Răspândire. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. tanin. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. Plantă ierbacee.

Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. POCHIVNIC .

în primul rând. Preparatele de Asarum se remarcă. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. După recoltare se rup frunzele brunificate. superficial. tanin. scurt păroase. iar părţile subterane toamna târziu. Plantă ierbacee. întrebuinţări. . din care pornesc rădăcini adventive firoase. Flori întunecat-purpurii. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). albicios. rezine. perenă cu rizom subţire. Planta conţine ulei volatil. iar în doze mici. pe soluri grele prin pădurile de foioase. Răspândire. cu miros de piper. Frunze circularreniforme. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. lungpeţiolate. care confirmă şi toxicitatea produsului. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. se curăţă de alte impurităţi. solitare. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. scvamiforme. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. zaharuri. Organul utilizat. săruri minerale. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. umede. recoltare. expectorantă.Descriere. de obicei hibernante. Creşte în locuri umbrite. ramificat. ascendente.

Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB .PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. corn Familia: Poaceae 65.

cistite. tulburări de menopauză. Compoziţie chimică. când boabele se află în faza de lapte. cu nervura mediană pronunţată. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. lipide. Produsul vegetal conţine vitaminele K. litiază renală. prevăzută cu noduri. substanţe minerale. Tulpină cilindrică. stigmasterol şi sitisterol. hidropizie. Răspândire. dispuse altern pe două rânduri. C. bine dezvoltate. Plantă ierbacee. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei.Descriere. B1. . menstre neregulate şi dureroase. plină cu măduvă. alantoină etc. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. Frunze lanceolate. care se culege înainte de maturizarea porumbului. săruri de potasiu. de sprijin. femele – ştiuleţi. Organul utilizat. întrebuinţări. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). B6. hemoragii. anuală cu rădăcini fasciculate. saponozide. flavonozide. litiază biliară. reumatism. B2. cernoziomuri levigate. luto-nisipoasă. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. Preferă soluri cu structură lutoasă. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. recoltare. Infuzia.

PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66. PORUMBAR .

poiene. glucide. . Frunzele se culeg în luna iulie. florile – la începutul înfloririi. astringent. cu baza cuneată. brumate. Frunze alungit-eliptice. întrebuinţări. alungit-obovate. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. Compoziţie chimică. pe faţa de jos pubescente. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. dealuri pietroase. comestibile. fâneţe. solitare. Răspândire. Spontan creşte pe coaste însorite. Arbust spinos. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. antidizenteric. apar înaintea frunzelor. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite.Descriere. acid ascorbic. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. margini de pădure. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. păşuni. taninuri. Flori albe. Lujeri cenuşii. albăstruinegricioase. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. acoperiţi cu perişori. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. pe margine crenatserate. fructele – la maturizare deplină. şi în tratamentul leucoreei. ca diaforetic şi depurativ. formează desişuri spinoase. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. recoltare. Florile conţin flavonozide. fructele – antociane. Organul utilizat. Fructe – drupe globuloase.

Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67. REVENT .REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L.

ce pornesc dintr-un rizom puternic. perenă cu rădăcini cărnoase. lobii cu 1-2 dinţi. ulei volatil. reoantracenozide şi reotanoide. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. deasemenea acizi organici. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. În doze mai mari. Răspândire. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. întrebuinţări. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. Tulpina cilindrică. . adeseori înşirându-se pe o sfoară.Descriere. lumină şi soluri. dulceţei. goală. cordiform-palmat-lobate. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. apoi purgativ. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. geleurilor. primăvara sau toamna. viguroase. recoltare. Organul utilizat. Frunze bazale mari. napiform. enzime. după maturizarea seminţelor. cu faţa superioară aspră. mai lungi decât late. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. Plantă erbacee. apare în anul al doilea. umiditate. Flori roz sau roşietice. apoi se usucă. Compoziţie chimică. Reventul conţine două grupuri de principii active. dispuse în inflorescenţe paniculiforme.

Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68. ROIBĂ .ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L.

Descriere. pe coastele dealurilor. Răspândire. Compoziţie chimică. prin vii. albumine. Mai este indicat în cistite. tartric. flavonozide. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. . roşie. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. palid-galbene. se mai conţin acizi organici (citric. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. întrebuinţări. Plantă erbacee. Se foloseşte. prevăzute cu peri mici şi aspri. Este introdusă în cultură. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. tonic şi emenagog. insuficienţa renală. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. zaharuri. Organul utilizat. dispuse câte 4-6 în verticii. perenă. aspri şi retorşi. pielonefrite. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. recoltare. Frunze lanceolat-eliptice. Flori mici. Creşte pe lângă garduri. în special ca diuretic şi saluretic. grupate în cime laxe. iar la interior. malic). spasmolitic. cu patru muchii. pectine. pauciflore.

ROINIŢĂ . Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L.

colorat în brungălbui. erbacee cu rizomul orizontal. acizii oleanolic şi ursolic. substanţe amare şi minerale. lignificat. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. Frunze opuse. patrunghiulară. Tulpina ierboasă. recoltare. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. la subsuoara bracteelor. o acţiune carminativă evidentă. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. mucilagii. . Pe lângă uleiul volatil. Răspândire.Descriere. de asemenea. după ce s-a ridicat roua. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. taninuri. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. întrebuinţări. Compoziţie chimică. Plantă perenă. clorogenic. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. călduros şi fără vânt. Organul utilizat. cu limbul frunzei de formă ovată. Posedă. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Se va recolta pe timp însorit. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic.

ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. ROSTOPASCĂ . Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.

în partea de sus verzi. respiraţie încetinită. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. Organul utilizat. penatsectate. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. care se recoltează în timpul înfloririi. carotenoide şi acizi organici. Răspândire. prin aplicarea latexului în strat gros. . în jurul locuinţelor. acid ascorbic. întrebuinţări. cea de jos .Descriere. recoltare. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. tufărişuri. Se usucă fără întârziere. Iubeşte soluri uşoare. goale. papilomatozei laringelui şi intestinelor. Florile galbene-aprinse. Frunze alterne. pe lângă garduri. Plantă cu rizom brunroşiatic. vomă.albăstrii. chiar nisipuri. cu dinţi rotunjiţi. în partea de sus ramificate. iar în partea de jos cu perişori. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. saponozide. Compoziţia chimică. flavonoide. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. grupate în umbele simple. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. Tulpini erecte. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. grădini. inferioare peţiolate. cele superioare sesile.

SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71. SALCÂM GALBEN .

însă cu foliolele ceva mai mici.Descriere. . uneori în plantaţii şi perdele forestiere. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. de culoare verde-închis. Compoziţie chimică. întrebuinţări. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. Organul utilizat. ramificate. Răspândire. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. mucilagii. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. recoltare. grădini. glucide. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. hemoragii cu diferite cauze. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. alături de pectine. hipertensiune arterială. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. grupate în inflorescenţe piramidale. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Arbore cu scoarţa netedă. Fructele se recoltează imature. în cazuri de fragilitate capilară. accidente circulatorii. betulinol. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor.

SALCIE . Denumirea rusă: Ива белая (верба.SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

puţin sau deloc ramificată. Saponarina se foloseşte ca expectorant. ulei volatil şi substanţe minerale. negre. tubulos. în zona de şes şi deal. diuretic. împotriva oxiurilor. marginea limbului întreagă.Descriere. . Planta creşte pe locuri nisipoase. însorite. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. uscarea gurii şi gâtului. Se spală într-un curent de apă. pe lângă garduri. opuse. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Tulpină erectă. se mai conţin. se scot din pământ cu casmaua. Frunze eliptice. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. a drumurilor. recoltare. Organul utilizat. Flori albe sau roze. constând din tremurături. frumos mirositoare. Răspândire. pitiriasis. pentru tratamentul faringitei. Compoziţie chimică. depurativ. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. Se usucă la soare. târâtor. cu suber roşcat. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. pe marginea râurilor. ramificat. Fruct. întrebuinţări. cu caliciu gamosepal. Extern se administrează în dermatoze. cantităţi mici de lipide. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. un derivat flavonic. Constituentul principal este saporubina. din care pornesc rădăcini. antinevritic. antireumatic.

SCLIPEŢI .SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.

Răspândire.Descriere. chinic şi elagic. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. recoltare. neuniform îngroşat. pentru tratamentul degerăturilor. Florile solitare. subţiri. slab păroase.sau cincilobate. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. Rizomii conţin substanţe tanante. întrebuinţări. chiar la dizenterie. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. scutură de sol. Se sapă. umede. răşini. turboase. intestinale. cu 4 petale pe floriferi. marginea pădurilor. în partea de sus ramificate. Frunzele bazilare sunt tri. cele tulpinale trilobate. Plantă perenă cu rizom scurt. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. amidon. poate fi folosit. ulei volatil. Produsul vegetal de asemenea. saponozide. acid galic. cu bune rezultate în aplicaţii externe. Planta creşte pe soluri calcaroase. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. Au mai fost identificate flavonozide. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. uretrale). curăţă de rădăcini. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. prin poieni. Tulpini drepte. galbene. . acoperit cu numeroase rădăcini adventive. sesile cu stipele mari.

SCORUŞ .SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.

Compoziţie chimică. înainte de cădere. acizi organici. recoltate la maturitate. până sau după îngheţuri. erecte. în tratamentul reumatismului. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. marginile acut-serate. întrebuinţări. calmant al tusei. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. Organul utilizat. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice.compuse. prin ruperea ciorchinelor în întregime. lucioasă. Lujeri tomentoşi în tinereţe. cu foliole oblong-lanceolate. toamna. Frunze alterne. Uscarea artificială timp de 3-4 ore.Descriere. vitamina P. . Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. dispuse în corimbe terminale. acid ascorbic. antituberculos. sporadic în câmpie. glabrii. se colorează vişiniu. prin luminişuri. substanţe amare şi tanante. Răspândire. scoarţă netedă. cenuşiu-pătată în tinereţe. imparipenat. pectine. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. apoi bruni-roşcaţi. spre bază sesile. Scoruşul creşte în regiunile de deal. recoltare. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. mai târziu cu ritidom negricios. păroase. acute sau obtuze la vârf. lucitori. păduri rărite. Fructele conţin carotenoide. sorbitol. Flori albe.

Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77.SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. SCUMPIE .

fisuri. Flori mici. recoltare. ulcere. cu nervuri puternic proeminente.Descriere. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. grupate într-o paniculă. faringelui. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). Răspândire. zdrobite emană miros de morcov. printre arbuşti. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Au mai fost identificate flavonozide. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. întrebuinţări. ulei volatil. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. peţiolate. pe margini întregi. laringelui. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. cu baza cuneată. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. Organul utilizat. la arsuri. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. . recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

surii. substanţe tanante şi amare. colangitelor. microelemente. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. cele inferioare lanceolate peţiolate. recoltare. des-foliată. meteorismul. hepatitelor. Utilizat în tratamentul colicistitelor. adunate în panicul corimbiform. caroten. Au mai fost identificate vitamina C. Florile de siminoc conţin flavonozide. Compoziţie chimică. recoltate la începutul înfloririi plantei. Planta creşte în regiunea de câmpie.Descriere. dar sunt bine dezvoltate. . prin locuri înierbate şi nisipoase. senzaţia de durere din regiunea ficatului. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. Răspândire. vărsăturile. vitamina K. acoperită cu peri mici. perenă cu tulpină erectă. surii. întrebuinţări. Organul utilizat. Plantă erbacee. produsul vegetal reduce greaţa. şi ca colicistochinetic. liniarlanceolate sau alungite. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. neramificată. pe ambele feţe cu peri mici. Flori galbene. mijlocii şi superioare – sesile. grupate în calatidii globuloase. Frunze alterne cu marginea întreagă. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici.

Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79. SOC .SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L.

Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. afânate. Florile mai conţin mucilag. . Se usucă la soare puternic. extern pentru tratarea arsurilor. Compoziţie chimică. cu florile în sus. întrebuinţări. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. recoltare. urme de ulei volatil. într-un singur strat. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. furunculelor. Lujeri groşi. lunci şi zăvoaie. verzui-cenuşii. Răspândire. albă-gălbuie. rutozidă. pe lângă garduri. cu miros neplăcut. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. acute. laxativă. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. bogate în humus. abceselor. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. sudorifică şi emolientă. Fructele drupe negre. pe rame acoperite cu hârtie. Organul utilizat. saponozide. Ele au acţiune diuretică. antireumatică şi antinevralgică. cu măduvă spongioasă. Întâlnită la noi prin păduri.Descriere. cenuşiu-verzuie. acizi organici. scoarţa verucoasă. bine ventilate. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. tanin.

SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. SORBESTREA . Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.

recoltate toamna după fructificare. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. Compoziţie chimică. recoltare. erbacee cu rizomi bruni. hemostatică. Organul utilizat. Tulpini cu coaste. cu 7-25 foliole alungitovate. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. în strat subţire. în interior deşerte. hemoroizi. hemoragii uterine. Frunzele tulpinale rare. saponozide. întrebuinţări. imparipenate. orizontali. pe partea inferioară verzialbăstrii. marginea pădurilor. amidon. în poiene. în poduri cu tablă. cu periantul simplu. sesile. substanţe colorante. Produsul conţine substanţe tanante. Răspândire. Florile mici de culoare roşie-închisă. lignificaţi. acid galic şi elagic. deasemenea în stomatite. glabre. printre arbuşti.Descriere. Plantă perenă. alte procese inflamatorii. ulei volatil. gingivite. diaree). în partea de sus ramificate. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. erecte. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. groşi. lung peţiolate. Planta creşte prin fâneţe umede. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. . Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. antiinflamatoare şi antiseptică.

Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. SOVÂRV .SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. Oregano Familia: Lamiaceae 81.

întrebuinţări. aproape glabre. verde. de la câmpie până în regiunea subalpină. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. de formă ovală. Frunze opuse. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. flavone. acoperită cu peri. de la punctul de unde începe să se ramifice. Produsul vegetal conţine ulei volatil. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. Se recoltează planta înflorită. antociane. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. tufărişuri. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). sudorifice şi sedative. rareori albă. uneori roşietică. în acid ascorbic. Răspândire. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. recoltare. Se usucă la umbră. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. stomahică. marginea pădurilor. tanin. margini de pădure. . în locuri bine aerate. Organul utilizat.Descriere. scurt peţiolate. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. Compoziţie chimică. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. poieni. Florile au culoarea purpurie.

SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. SPORICI (urzicuţă) .

Plantă erbacee. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. mirişti. Frunze opuse. în tratamentul colicilor hepatice. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. recoltate în perioada de înflorire. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. întrebuinţări. reunite în spice. cele superioare mai puţin divizate. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. . anuală cu tulpina erectă. cu 4 muchii.Descriere. verbenozida. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. peţiolate. mai rar prin tufărişuri. renale şi de splină. Compoziţie chimică. în apropierea izvoarelor. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. recoltare. pe şesuri. aproape până la bază simplu-penatsectate. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Are şi proprietăţi galactogoge. în locuri bine aerate. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. dealuri pietroase. cele inferioare ovat-triunghiulare. ramificată. rareori albe. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. Organul utilizat. care este un parasimpatometic slab. Răspândire. marginea pădurilor.

Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. STEJAR .

glabre. recoltare. hemostatic şi antidiareic. muchiaţi. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. mai ales în arsuri. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. tare. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. în tratamentul stomatitelor.Descriere. creşte în păduri. rezistent la geruri. dispuse în ciorchine. ramuri puternice. substanţe amare şi pectice. pieloase la maturitate. Flori unisexuat-monoice. Frunze lobate până la penatfidate. Organul utilizat. cultivat în parcuri. Stejarul preferă soluri profunde. pretenţios faţă de lumină. Produsul se utilizează ca astringent. . Arbore foios cu o coroană largă. deasemenea flavonoide. decoctul – în gargarisme. Recoltarea începe primăvara. întrebuinţări. când seva începe să circule intens. fertile. Lujerii viguroşi. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. glabri. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. Răspândire. Compoziţie chimică. bruni-măslinii. Scoarţa conţine taninuri mixte. calciu oxalic. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. Scoarţa cu ritidom brun-negricios.

SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. SUNĂTOARE . Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. John’s wort Familia: Hypericaceae 84.

recoltare. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. Organul utilizat. cu marginea întreagă. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge.Descriere. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. calcaroase sau silicioase. la marginea drumurilor şi pădurilor. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. precum şi prin vasodilatare. intestinului şi ficatului. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. . carotenoide. Tulpina este cilindrică. Compoziţie chimică. glabre. Planta creşte pe locuri destul de uscate. flavonozide. Florile – corimb. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. sesile. vitamina C. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. Frunze opuse. locuri necultivate. clorogenic. tanin. de formă ovală. acizi cafeic. Planta conţine antraderivaţi. Se utilizează în tulburări depresive. întrebuinţări. în boli ale stomacului. prin fâneţe. tăieturilor de pădure. Răspândire.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85.SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L. SULFINĂ .

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

ulei volatil. recoltare. . palmat-lobate. vitamina C. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. pe terenuri necultivate. goală în interior. în 4 muchii. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. marginea pădurilor. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. întrebuinţări. Flori roze. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate.Descriere. poiene. Frunzele mijlocii au 3 crestături. Plantă erbacee. după ce s-a ridicat roua. peţiolate. printre dărâmături. perenă cu tulpină erectă. la începutul şi în timpul înfloririi. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. recoltate pe timp frumos. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. pe lângă garduri. Frunze opuse. păroasă pe muchii. Compoziţie chimică. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). Răspândire. caroten. cu peri aspri.

TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ . Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.

se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. diverselor traumatisme. substanţe minerale. de asemenea s-a izolat alantoină. perenă cu rizom scurt. Organul utilizat. tusei de diverse etiologii. grupate în cime. negre la exterior şi albe la interior. Răspândire. gastritelor hiperacide. datorită mucilagiului şi alantoinei. Tulpina erectă. . recoltare. fâneţe umede. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. din care pornesc rădăcini cărnoase. varicelor deschise. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. ramificat. aspru-păroasă.Descriere. Rădăcinile săpate se spală în apă. păroase. Planta creşte pe soluri grele. uneori ca buruiană prin culturi. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. Flori roşii-violacee. îngustate într-un peţiol aripat. argiloase în şanţuri. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. întrebuinţări. iar cele groase se despică. Decoctul din rădăcini. Frunze alterne decurente. mucilagii. pe marginea apelor stătătoare. Plantă erbacee. tanin. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. Compoziţie chimică. muchiată la bază. gros. ramificată. cu peţiol aripat.

Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. TEI .

hipotensive. Răspândire. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. ale gripei şi răcelii. dar şi ca antivirale. plăcut mirositoare.Descriere. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. . rotunde. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. pectorale. ascuţite la vârf. ca antipiretice şi sedative. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. sedative şi sudorifice. aşezate pe un peduncul comun. Arbore cu o coroană deasă. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. de culoare verde-gălbuie. În afară de acţiunea emolientă. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. Organul utilizat. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. recoltare. Compoziţie chimică. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. cu o bractee lungă în formă de limbă. Frunzele sunt lung-peţiolate. datorată mucilagului. Florile alb-gălbui. întrebuinţări.

TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. TRAISTA CIOBANULUI . Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. colină. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. tiramină. Răspândire.Descriere. citric. Frunzele bazilare sunt alungite. flavone. adânc scobite. Frunzele tulpinale sunt rare. extract fluid şi uscat. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. Planta creşte prin păşuni. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. Se culege planta întreagă. recoltare. marginea drumurilor. având 4 sepale verzi cu dungă albă. uneori formează chiar desişuri. acid fumaric. histamină. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. rutozida. livezi. se administrează sub formă de infuzie. adică la apariţia primelor flori. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. uneori până la nervura principală. . nedinţate pe margini. Organul utilizat. Compoziţie chimică. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. pe lângă ziduri. întrebuinţări. în hemoragii uterine. acetilcolină. fără rădăcină. amine biogene. culturi. îmbrăcând tulpina cu baza lor. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. în primele stadii de dezvoltare. Florile sunt mici. Plantă anuală. malic. urme de ulei volatil.

TREI FRAŢI PĂTAŢI . Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L.

în lunci umede. Compoziţie chimică. galbene. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. Organul utilizat. fâneţe. Se utilizează ca diuretic. anuală. prin tăierea tulpinilor de la bază. Frunze ovatalungite. stipelate. în interior cavă. în strat subţire. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. de regulă adânc fidate. mucilag. depurativ. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. la marginea pădurilor şi drumurilor. în tratamentul unor dermatoze. pe coastele dealurilor. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. tanin. mai rar violetdeschise sau alb. rar dinţate pe margini. ulei volatil. peţiolul are diverse lungimi. cu stipele polimorfe. Răspândire. vitamina C. După poziţia pe tulpină a frunzelor.Descriere. pe timp frumos. liziere. Se usucă la umbră. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. după ce se ridică roua. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. recoltare. Planta creşte prin poiene. întrebuinţări. expectorant. care alături de flavonozide. Plantă erbacee. laterale – albe. . Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise.

TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.

Descriere. pe malurile râurilor. scurt peţiolate până la sesile. pe terenuri virane. Flori axilare verzui sau roşietice. care este lignificată şi lipsită de frunze. ramificată. plane. adeseori printre pietrele de pavaj. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. . întrebuinţări. substanţe tanante. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. Plantă erbacee. fusiformă. anuală. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Se înlătură partea de jos a tulpinii. marginea drumurilor. eliptice sau lanceolate. caroten. mucilagii. scurtpedunculate. recoltate în timpul înfloririi. rar ascendentă sau erectă. Rădăcină pivotantă. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. Frunze alterne. Răspândire. recoltare. Compoziţie chimică. de la câmpie până în etajul subalpin. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. compuşi ai acidului silicic. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. săruri minerale. Tulpină târâtoare. vitaminele C şi K. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. glabră. Organul utilizat.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ . Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L.

Organul utilizat. frunzele se separă de tulpini. recoltare. iar cu dreapta se strujesc frunzele. antidiabetice. la vârf ascuţite. deasemenea glucide. clorofilă. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. întrebuinţări. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. pe marginea apelor. în şanţuri pe lângă drumuri. săruri minerale. în locuri cultivate şi necultivate. lung şi ramificat. cu 4 muchii. carotenoide. Răspândire. când planta creşte în masă. Tulpini drepte. acid pantotenic. prinse de tulpină printrun peţiol lung. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. Frunzele conţin vitaminele C.Descriere. B2. hemostatice. Atunci. dinţate pe margini. La bază frunzele sunt cordate. diuretice şi colagoge. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. de culoare albicioasă. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. cilindric. K. acoperite cu frunze opuse. . ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. Urzica creşte pretutindeni. Compoziţie chimică. se coseşte. Imediat după cosire. Florile sunt de culoare verzuie. aşezate la subsuoara frunzelor superioare.

VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96. VERIGAR .

Se mai conţin flavonozide. aspră.Descriere. frangula-emodolul. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). Lujerii cenuşii. . Fructele conţin antraderivaţi. eliptice. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. Decoctul. derivaţi de kemferol. pectine. Sămânţă ovoidală. deasemenea zaharuri. negre cu gust dulceag-amărui. recoltare. frecvent terminaţi cu un ghimpe. mici. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Fructe. pe margini crenatserate. printre arbuşti. Frunze opuse. Organul utilizat. Răspândire. glabre. greu. siropul. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. Arbust cu scoarţă brună. Flori verzi-gălbui. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. lemn cu alburn gălbui. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. ramnoxantozida (frangulozidă). drupe sferice. ce se exfoliază în inele. Compoziţie chimică. cu nervuri ascuţite. în lunci umede. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. cvercetol şi ramnetol. durament roşcat. recoltate la maturitate. întrebuinţări. tare. poligame. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului.

VETRICE . Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L.

Compoziţie chimică. perenă. penat-sectate. cu rizom noduros. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. excitante ale funcţiilor digestive. glabră. superioare scurt-peţiolate. în fâneţe. Plantă erbacee. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. glabre. deasemenea. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. recoltare. Flori galbeneportocalii. malurile râurilor. adânc-serate. pe lângă drumuri. . emenagoge. întrebuinţări. flavone. acid cafeic. Tulpină erectă. rădăcini adventive. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. Frunze alterne. infuzia. cilindrică. o sesquiterpenă amară. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. cele inferioare lung-peţiolate. Conţine ulei volatil.Descriere. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. locuri necultivate. lunci mai uscate. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Organul utilizat. Datorită prezenţei tuionei. garduri. Răspândire. grupate în calatidii. pe ogoare. Planta creşte în zona de şes şi deal. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea.

Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. VÂSC .

groase. arţar. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. tei. dar toxic pentru inimă.Descriere. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. Compoziţie chimică. sunt cele care cresc pe măr şi păr. . pieloase. fără peţiol. recoltare. cilindrice şi groase. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. Frunzele opuse. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. străbătute de 5-6 nervuri paralele. mesteacăn. trandafir. şi un principiu toxic respirator. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. salcâm şi plop. Răspândire. deoarece produsul este foarte toxic. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. apoi pe brad. ramificate de mai multe ori. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. Organul utilizat. frasin. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. aritmie şi tahicardie. întrebuinţări.

VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99. VINĂRIŢĂ .

substanţe minerale. corolă gamopetală. sesile. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. Organul utilizat. glabre. Frunze lanceolat-eliptice. glabre. Compoziţie chimică. verde. sunt dispuse verticilat. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. pe soluri fertile. întrebuinţări. . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. caliciu redus la o margine îngustă. recoltare. ameţeli. ulei gras. tanin. rizom orizontal. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. înalte de 15-25 cm. lung. afânate. ramificat. mici (4-6 mm). perenă. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. Flori albe. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. ulei volatil. cu 4 lacinii. suficient de umede. substanţe amare. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. infundibuliformă.Descriere. subţire. Răspândire. În doze mari este toxică. grupate în cime laxe. uninerve. acid nicotinic. Plantă erbacee. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100. VOLBURĂ .

neînsoţit de fenomene secundare. pe lângă drumuri. volubilă. vitamina C. ca colici sau vomismente. Tinctura are proprietăţi laxative. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. abundent. În uz extern pentru vindecarea de răni. grădini. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. cu urechi mici la bază. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. Ele sunt plăcut mirositoare. se scutură de pământ. axilare. provoacă un scaun unic. Răspândire. solitare. perenă. hastate sau sagitate. Organul utilizat. câmpuri. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. arsuri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. recoltare. lung pedunculate. întrebuinţări. în formă de pâlnii. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine.Descriere. are un rizom lung. substanţe tanante şi minerale. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Plantă erbacee. furuncule. locuri necultivate. . recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. Compoziţie chimică. Flori albe sau slab roze.

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. umede. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. Compoziţie chimică. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. substanţe tanante. imparipenate cu foliole ovate. care poartă muguri florali. mai acre ca la cea cultivată. Florile albeverzui. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. întrebuinţări. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. recoltate pe timp uscat. antociane. Se produce sirop de zmeură. dar ele sunt mai aromate. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă.Descriere. C. . Răspândire. Fructele de zmeur conţin oze. recoltare. sol bogat. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. după ce s-a luat roua. Arbust ramificat ghimpos. Frunze alterne. acoperiţi cu ghimpi subţiri. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. acizi organici. Organul utilizat. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. În al doilea an ei se lignifică. caroten. vitamine din grupul B. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi.

Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Arin negru .) Gaertn. Albăstrea thirke .Crambe tataria Sebeok 12.) Moench 9. Cărpiniţă .Carpinus orientalis Mill. Hodolean ţăţăresc . . 3. Bip. Iarba-ciutei .Jurinea stoechadifolia (Bieb. Familia Berberidaceae 6.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1.Doronicum hungaricum Reichenb. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Familia Betulaceae 7.et Kit. Iurinee lavandifolie .Alnus glutinosa (L.et Kit. 4.Alnus incana (L. 8.Rindera umbellata ( Waldst.) Bunge Familia Brassicaceae 11. Colţişor glandulos . Arin alb . 2. Familia Boraginaceae 10. Fil.) DC 5. Rinderă umbelată . Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC.Dentaria glandulosa Waldst.Centaurea thirkei Sch.) Takht.

Lopăţea .Lunaria rediviva L. Familia Crassulaceae 25. Studeniţă rigidă .) Fenzl. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb.) Bess 20. Andrz.Eremogone rigida (Bieb.Euonymus nana Bieb.) Hornem Familia Convolvulaceae 23. Vonicer pitic . 18.13. ex Adams Familia Celastraceae 21. Zăvăcustă . Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Volbură lineată . Lehm. 19. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall.Dentaria quinquefolia Bieb. 16. . Urechelniţă . Colţişor pentafoliat . 14. Lunaria annua L. Familia Cistaceae 22. Familia Fabaceae 26.osului . Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb.et C. 24. Iarba.Helianthemum canum (L. .Sempervivum ruthenicum Schnittsp.) Fenzl.Panazburătorului 15. Familia Caryophyllaceae 17.Convolvulus lineatus L.Astragalus dasyanthus Pall.ex DC. B.

Padus avium Mill. 29. 31.Hepatica nobilis Mill. Păducel pentagin . . Mălin comun .Paeonia peregrina Mill.Scutellaria supina L. Nemţişor fisurat . 33.Verigariu .Astragalus pubiflorus DC. Coşaci pubiflor . Familia Rosaceae 41.et Kit. Familia Paeoniaceae 36. Mirgău pitulat .Nymphaea alba L. 42. Familia Ranunculaceae 38. 39. Familia Rhamnaceae 37. Coronişte elegantă . Sugătoare . Familia Lamiaceae 32. Popâlnic .Melittis sarmatica Klok. Trifoi panonian .Genista tetragona Bess.et Kit. Drobişor tetramuchiat .Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. 28.Delphinium fissum Waldst. 30.Rhamnus tinctoria Waldst.27.Genistella sagittalis (L. Dediţel mare .Crataegus pentagyna Waldst. Nufăr alb .Coronilla elegans Panc.Pulsatilla grandis Wend. Dumbravnic .)Gams. Familia Monotropaceae 34.et Kit. Bujor-de-pădure .Trifolium pannonicum Jacq. 40. Grozamă .

Cornaci . 44.Gmel. Scoruş .Sorbus domestica L. Familia Rutaceae 45.Digitalis lanata Ehrh. fil. 54. Frăsinel gimnostil . Familia Solanaceae 47. Familia Trapaceae 49. 56. Viţă-de-pădure . 53. . Familia Vitaceae 50.Scopolia carniolica Jacq.et Kit. 55. Ghiocel bogat . Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52. Ghiocel plicat . Degetar lânos .43. Tulichină .Leucojum aestivum L.Galanthus nivalis L. Păr.Galanthus plicatus Bieb. Ghiocel elvez .dobrogea .C.Trapa natans L.Dictamnus gymnostylis Stev.de.Daphne mezereum L.Galanthus elwesii Hook. Familia Alliaceae 51. Familia Scrophulariaceae 46.VItis sylvestris C. Ghiocel nival . Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.Pyrus elaeagrifolia Pall. Mutulică . Familia Thymelaeaceae 48.

Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.Iris pontica Zapal.W. Stânjenel pontic . 66. Kunze Familia Orchidaceae 68.Gladiolus imbricatus L.Colchicum triphyllum G. Patrin ex Schult. Lalea pestriţă . Familia Liliaceae 64.) F. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Familia Iridaceae 62. Brânduşă trifilă .) Druce .Colchicum fominii Bordz. Fil.) Spreng. 67.Familia Cyperaceae 57. Săbiuţă imbricată . Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. 61.Fritillaria meleagroides. Luşca ambiguă . Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl.Ornithogalum amphibolum Zahar. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. 63. Familia Melanthiaceae 65. Et Schult. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Brânduşă fomin .

Epipactis palustris (L. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. Familia Orchidaceae 72. Alexeenko 80.Sesleria heufleriana Schur. Sadină .Poa versicolor Bess.) Trin.69. 76. Firuţă diversicoloră . Hunt et Summerhayes 73. 79. Poroinic palustru .) Rich. 81. Cârcel . Mlăştiniţă palustră .Ephedra distachya L.) Fritsch 70. . Seslerie heufler . Untul-vacii . Poroinic purpuriu .F. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M.) P. 77.Chrysopogon gryllus (L. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82.Orchis purpurea Huds.) Crantz 74. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.Dactylorhiza majalis (Reichenb. Poroinic-de-mai . Familia Poaceae 78.Orchis morio L. Mlăştiniţă purpurie .Epipactis purpurata Smith 75.Orchis palustris Jacq. 71.

PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.) Newm. Ferigă palustră .) Roth Familia Ophioglossaceae 89.) All. Familia Salviniaceae 90.Athyrium filix-femina (L.P. 86.Ophioglossum vulgatum L. Familia Thelypteridaceae 91.Fuchs 88. Spinarea-lupului .Salvinia natans(L. Familia Athyriaceae 84.Phyllitis scolopendrium (L.Dryopteris carthusiana (Vill. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.) Roth 85. Năvalnic . Limba-şarpelui .Thelypteris palustris Schott . Peştişoară . Familia Dryopteridaceae 87. Ferigă cartuziană .) H.) Newm. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.) Newn.

10. 13. 3. Alun – Corylus avellana L. 4. 22. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. 12. Ciuboţica cucului – Primula veris L. 8. Ardei – Capsicum annuum L. Angelică – Angelica arhangelica L. 7. 18. 23. 16.CUPRINS 1. 2. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Cerenţel – Geum urbanum L. 14. 20. 6. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 15. 17.) Elliot 9. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. Brusture – Arctium lappa L. 19. Cicoare – Cichorium intybus L. Corn – Cornus mas L. 21. Albăstrele – Centaurea cyanus L. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. . Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Coacăz – Ribes nigrum L. 24. Arin – Alnus incana Moanch. 11. 5.

44. Mur – Rubus caesius L.Humulus lupulus L. 26. 36. 42.. Feciorică – Herniaria glabra L. 49. Măceş – Rosa canina L. 33. 30. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Izmă bună – Mentha piperita L. 28. Iederă . Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Leurdă – Allium ursinum L. Iarbă mare – Inula helenium L.verrucosa Ehrh. Mărar – Anethum graveolens L. 46. Gălbenele – Calendula officinalis L. Ferigă – Dryopteris filix-max L.Hedera helix L. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. (B. 38. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. Ienupăr – Juniperus communis L.) 50. Hamei .25. 34. Mesteacăn – Betula pendula Roth. 41.Polygonum persicaria L. Frag – Fragaria vesca L. Muşeţel – Chamomilla recutita L. 39. Drăcilă – Berberis vulgaris L. 31. Iarbă roşie . 47. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. Meyt 35. (Matricaria chamomilla L. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Dentiţă – Bidens tripartita L. 29. . 27. 32. 45. 43. 37. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 40. Mălin – Padus avium Mill.) 48.

Săpunăriţă – Saponaria officinalis L.) Nevski ) 62. Obligeană – Acorus calamus L. Sclipeţi – Potentilla erecta L. 72. 58. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. Porumbar – Prunus spinosa L. 76. Rostopască – Chelidonium majus L. 73. 67. Porumb – Zea mays L. Pătlagină – Plantago major L. Pelin – Artemisia absinthium L 60. (Elytrigia repens (L. Roibă – Rubia tinctorum L. Păpădie – Taraxacum officinalis L. 53. Salcâm galben – Sophora japonica L. Salcie – Salix alba L. 69. 54. 64. 70. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Podbal – Tussilago farfara L. 55. 56. 61.51. 57. Nalbă mare – Althaea officinalis L. 59. Pir – Agropyron repens P. 74. 68. 66. Odolean – Valeriana officinalis L. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. . Revent – Rheum palmatum L. Negrilică – Nigella sativa L. Pochivnic – Asarum europaeum L.B. 52. 65. Salvie – Salvia officinalis L. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Roiniţă – Melissa officinalis L. 75. 71. 63.

Zmeur – Rubus idaeus L. 84. Soc – Sambucus nigra L. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Vinariţă – Asperula odorata L. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. Vetrice – Tanacetum vulgare L. 99. 85. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 98. 89. Ştevie – Rumex confertus Willd. 80. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. 86. 92. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 95. 83. 91. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 101. 82. Verigar – Rhamnus cathartica L. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Stejar – Quercus robur L. Vâsc – Viscum album L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop.77. Sulfină – Melilotus officinalis L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Tei – Tilia cordata L. Sovârv – Origanum vulgare L. 93. Sporici – Verbena officinalis L. 87. Troscot – Polygonum aviculare L. 78. Urzică – Urtica dioica L. 97. 100. .Volbură – Convolvulus arvensis L. 94. 96. 81. 88. 90.

fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. MD-2001.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. Bulgară 33/1. 022 577930. tel. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). . Chişinău.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful