Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. 022 577930. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. Chişinău. şi afaceri agricole rurale. Bulgară 33/1. www. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. Beneficiarii PDBA includ micii producători. . MD-2001.md . vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str.org).cnfa. recoltare. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA.cnfa. tel. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific).

Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. · altitudinea influenţează puternic . · condiţiile de sol. · expoziţia şi lumina. diapozitive. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. carte.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Pe terenurile cu expoziţie sudică. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. cu ierbarul.

iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. în mod diferenţiat. După aceasta ele se scutură bine de pământ. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor.momentul optim de recoltare. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. hârleţ. La şes. Recoltarea mugurilor foliari. Aceste organe se formează toamna. furcă). ciupindu-se mugurii de . se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). Ei se culeg numai cu mâna. unele numai prin spălare. mugurii plesnesc şi se alungesc. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. se înlătură părţile necorespunzătoare. rizomilor. în funcţie de forma lor. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. plug. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire.

zmeur). operaţia fiind neeconomică pentru culegători. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . iar celelalte pe vreme cu soare. În general. adică după ce floarea s-a trecut. însă în nici un caz mai târziu. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. pătlagină. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. muşeţel. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. De asemenea. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. deşi. în general. cât şi în timpul înfloririi (tei. are loc primăvara. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. Recoltarea frunzelor. ea variază însă de la specie la specie. afin). adică în boboc (salcâmul japonez). Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. albăstrele).

iar în .. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. când plantele au crescut prea înalte. astfel. lipsită de ramuri cu frunze. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. se recoltează întregi. Florile. cu piepteni speciali.este în jurul prânzului. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. ienupăr). în general. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. împreună cu ramurile. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. când seminţele sunt deplin dezvoltate. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. în buchete. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. adică cu petale. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. în cazul fructelor cărnoase (afin. pe vreme uscată şi de obicei însorită. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. soc. albăstrele). cu foarfeca. sepale etc. cu ajutorul secerii. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm.

fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. pe de altă parte. care le conţin sunt dehiscente. înainte de desfacerea lor spontană. fără umiditate şi cu soare. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. Recoltarea scoarţei. după cum am precizat mai sus. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. organele ce conţin uleiuri volatile. Cu vârful briceagului. care prezintă crăpături şi îngroşări. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. înnegrite şi cu resturi de lemn. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele.cazul când fructele. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . pe de o parte. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. iar. cu excepţia. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. cele cu muşchi sau alge. deoarece.

Corpurile străine organice. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. Astfel.. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. fragmente de nuiele. constituie impurităţi. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. care pot fi: . .corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. pietricelele.organele (părţile) de plantă . De asemenea. Uscarea produselor vegetale. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. rogojini. la frunzele de afin. . bucăţile de pământ. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. precum şi a impurităţilor. praful.corpurile străine minerale sunt nisipul.străine organice şi minerale. de pătlagină şi de graminee. paie etc. resturile de tulpini. Astfel. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: .

la soare sau la umbră. şi anume: naturală. textura şi conţinutul în apă al acestora. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. Uscarea la soare. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. Ea începe în momentul recoltării plantei. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. . Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă.folosite. şi artificială. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător.

Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. rogojini sau coli de hârtie. reparate etc. şoproane. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. văruite. fructe sau seminţe. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. scoarţe. al căror conţinut este mult mai stabil. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. etc. curăţite. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. şuri. şi în special se vor crea posibilităţi de . rizomi. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. Uscarea la umbră. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. orice încăperi goale. muguri.ale plantei ca: rădăcini. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. magazii. şcolilor. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate.

fructele. produsul suferă o serie de modificări. mai ales la suprafaţă. uneori pierzându-şi complet valoarea. florile îşi păstrează culoarea naturală. Uneori. . produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Frunzele rămân verzi. Uscarea artificială. în timp ce frunzele. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. rădăcinile).aerisire continuă. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. volumul său scade. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Datorită pierderii apei. din care cauză îşi modifică aspectul. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Prin uscare. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. seminţele.

pământul fin şi nisipul.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. denumirea produsului vegetal. pergaminate.) sau la export. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. frunze. site şi anumite mori. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. Operaţia se face manual la flori. De asemenea. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. unele flori şi chiar unele frunze. rădăcini. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. aşa cum sunt cerute de industrie. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. farmacii etc. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. părţi aeriene. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. greutatea neto şi împreună cu . depreciindu-se calitativ. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale.

după un timp îndelungat. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. luna şi anul recoltării. denumirea produsului vegetal.ambalajul. scoarţele. După ambalare. numărul partidei. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. De obicei însă. în cazul când nu pot fi expediate imediat. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. uscate. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. numărul partidei. fiind astfel . În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. Conservarea produselor vegetale. Organele subterane. indiferent de măsurile luate. bine aerisite. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase.

folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. baloturile etc. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. La fel se procedează şi cu cele aromatice. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. În depozite. . nu este permis să se depoziteze petrol. Sacii. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. În încăperile depozitului cu produse vegetale. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. etc. ghiocei. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. benzină. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. Fără o grijă permanentă. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. insecte. Această bogăţie trebuie însă păstrată.).

cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă.lăcrămioare). Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. însă îndată ce ele . se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. Azi. Atunci când se culeg florile. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. În cazul muşeţelului. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. Culesul nu trebuie făcut total. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. plop). lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. iar recoltarea lor este interzisă.

partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. cu atât mai multe. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. omag) şi în general la plantele perene. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. pericolul dispariţiei lor este mic. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. În acest caz.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. florile şi seminţele. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. pericolul de dispariţie este mai mare.

ci să fie bine organizată.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. Oamenii. . a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. cât şi a normativelor corespunzătoare. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. comună.

ALBĂSTRELE .ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.

În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. iar cele marginale albastre. recoltare. cu corola regulat tubuloasă. Răspândire. muchiată cu frunze alterne. culese eventual din greşeală. mucilagii. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. Florile de pe disc sunt violacee. Tulpina erectă. Mg etc. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. Organul utilizat. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. pietroase. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. cumarine. În florile marginale se conţin antociane. Florile ligulate. Creşte prin locuri uscate. . deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. Compoziţie chimică.Descriere. întrebuinţări. adânc crestate. săruri de K. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. se face înainte de uscare. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. tanin. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Eliminarea florilor centrale. liniare. heterozida centaurina.

ALBUMEALĂ .ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.

puternic pubescentă. ca buruiană în grădini. Răspândire.Descriere. Inflorescenţa – paneraşe. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. Tulpina de la bază ramificată. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. întrebuinţări. Extracţiile uleioase. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. Planta conţine caroten. substanţe tanante. recoltare. flavonozide. pe malurile râurilor. . Frunze alterne. ulei volatil. Organul utilizat. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. Creşte în lunci inundabile. obţinute din părţi aeriene de albumeală. Compoziţie chimică. arsuri ale pielii. rezine. cele ligulate – filiforme. liniar-alungite. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. recoltate în tot timpul înfloririi. florile mijlocii sunt tubulare. acoperite cu perişori cenuşii. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile.

ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L.

iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. pe soluri calcaroase. mărind rezistenţa capilarelor. uneori tubuloasă. afânate. Răspândire. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă.Descriere. pe dos păroase. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. alterne. recoltare. Florile mascule în amenţi. Uscarea artificială până la 500C. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. . Compoziţie chimică. Frunzele verzi. la marginea pădurilor de fag. iar florile la înflorire. Arbust cu frunze obovate. pe margini inegaldublu-serate. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. în straturi subţiri. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. Uscarea se face la umbră. fertile. mai ales pe nervuri. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. cu margini laciniate. întrebuinţări. Organul utilizat. Creşte în păduri de câmpie şi deal.

ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. ANGELICĂ . Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.

oze. la 35400C. fistuloasă. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Răspândire. cu foliole ovate. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. Compoziţie chimică. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Creşte în apropierea apelor curgătoare. pe locuri adăpostite şi însorite. cilindrică. întrebuinţări. . stomahice şi carminative. Plantă erbacee. recoltare. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. substanţe tanante.Descriere. este robustă. stimulente. de culoare galbenăverzuie. Florile sunt grupate în umbele globuloase. inegal serate. Uscare artificială. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. dacă este nevoie. bianuală sau perenă. Se scutură de pământ şi. cu zimţi. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Organul utilizat.

ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5. ARDEI .

cu gust iute sau dulce. arzător este imprimat de capsaicina. nevralgice. Răspândire. Frunze alterne. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Plantă ierbacee. Astăzi se cultivă în Europa. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). Organul utilizat. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. localizată în celule secretoare separate. ovale. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Gustul iute. de care depinde culoarea fructelor. carotenoide. destul de mari. cu marginea întreagă. Ovar bilocular.Descriere. Flori albe. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. de culoare verde închis. ramificată. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. întrebuinţări. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. anuală. recoltare. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. lumbago. . care nu produc vezicaţii. acuminate. cu tulpină sufructescentă glabră. acid ascorbic etc. Compoziţie chimică.

ARIN .ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.

Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. Frunze ovale. Fructe – nucule cu aripioare. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. grupate în amenţi. recoltare. Răspândire. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. Flori mici. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. cele feminine fără periant. . glabre. întrebuinţări. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. pe partea superioară strălucitoare. verzi-închise. cu marginea zimţată. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. ovallanceolate. are acţiune antidiareică. Organul utilizat.Descriere. pe cea inferioară – verzi-mate. ovate sau ovat-eliptice. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. Arbore cu coroana îngust ovată.. ovale de culoare brună. Compoziţie chimică.

ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. ARMURARIU . Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.

cu gust amărui.. anuală sau bienală cu tulpină erectă. uneori. recoltare. ciroză hepatică. Fructele mature se recoltează dimineaţa. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. Frunzele sunt mari.Descriere. La noi se întâlneşte numai în culturi. glucide. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. histamină. după căderea frunzelor. apărând spontan în sudul ţării. surmenaj intelectual. E. de aceea este indicat în stări de oboseală. treieră şi selectează. vitamine C. K. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. de culoare galbenbrună. Plantă erbacee. prin tăierea antodiilor. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. pe soare. glabră sau slab tomentoasă. . cu rol benefic în procesele de oxidare. Fructele sunt achene cu papus. spinoase. mucilag. Se usucă. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. Compoziţie chimică. saponozide. spinoase. acizi organici. ramificată. întrebuinţări. efort prelungit. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. lipide. ulei volatil. Răspândire. hepatite cronice. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. flavonozide. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. Organul utilizat.

ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx. ARONIE .) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.

Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. acizi organici. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. microelemente. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice.Descriere. carotenoide. cu marginea dinţată. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. peţiolate. întrebuinţări. suculente. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. PP. apoi şi medicinală. E. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. Termenul de păstrare până la 2 luni. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. . Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. primăvara verzi-întunecate. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. substanţe tanante. Organul utilizat. recoltate la maturitate. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. mai întâi ca decorativă. recoltare. zaharuri etc. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. Se pot usca. Răspândire. Compoziţie chimică. vitaminele C.

BRUSTUR . Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L.

vitamine din complexul B. Tulpina cilindrică. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. acid cafeic. întrebuinţări. Compoziţie chimică. pe marginea drumurilor. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. Se usucă la umbră într-un singur rând. Răspândire. sudorifică. Uscarea artificială la 35500C. Plantă erbacee. brună. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. Acţiunea diuretică. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. bienală. Organul utilizat. recoltare. depurativă. zăvoaie inundabile. pe lângă garduri. ulei volatil.Descriere. hipoglicemiantă. întâlnită pe terenuri necultivate. cărnoasă. păroasă se formează în anul al doilea. Flori purpurii în calatidii globuloase. căilor ferate. lactone etc. . coleretică. cu o rădăcină puternică.

CASTAN .CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10.

nisipoase. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. cu numeroşi ghimpi. erecte. ce se utilizează în tratamentul varicelor. de culoare brună. lung peţiolate. digitatcompuse.Descriere. . Castanele servesc la extragerea escinei. terminale. Arbore înalt de 20 . lucioşi şi frunze opuse. iar cea artificială. Castanele conţin saponozide. ulei gras. Uscarea se face în camere bine ventilate. când 50 . mult ramificat. Compoziţie chimică. recoltare.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. Fructul este o capsulă cărnoasă. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. cu un ritidom solzos. sub 650C. florile culese în zilele senine. Seminţele sunt bogate în amidon. Organul utilizat. Răspândire. albumine. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. care se recoltează toamna la completa lor maturitate.30 m. Florile reunite în panicule compuse. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. derivaţi cumarinici şi flavonici. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. Preferă soluri profunde. sferică. flebitelor şi hemoroizilor.

CĂLIN .CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.

Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. substanţe tanante. Compoziţie chimică. tufărişuri de pe malul râurilor. pectine. Tulpini cu scoarţă netedă. Organul utilizat. săruri de K. Flori albe. caroten. prin păduri şi tufărişuri. fructele – vitaminele C şi P. glucide. se usucă artificial la 6080oC. Scoarţa conţine vitaminele K. hipotensiv.Descriere. Frunze lat-ovate. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. acizii clorogenic. galben-brună. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Scoarţa se recoltează primăvara. păduri de luncă. Răspândire. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. Creşte pe soluri bogate. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. apoi cenuşie. carotenoide. drupe sferice. saponozide triterpenice. trilobate. după uscare pedunculii se înlătură. rezine. la pornirea în circulaţie a sevei. ursolic. . C. roşii. de asemenea diuretic şi sudorific. Uscarea se face la soare. cofeic. întrebuinţări. Fructe. reavăn-jilave până la umede. recoltare. toamna se colorează în roşu. grupate dens în cime umbeliforme terminale.

CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. CĂTINĂ . Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.

B2. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. izlazuri.Descriere. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. Răspândire. scurt peţiolate. recoltare. pe prundişurile din lungul râurilor. Flori galbeneruginii. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. Organul utilizat. arsurilor şi în ginecologie. întregi. pe nisipuri şi pietrişuri. Sucul apos. ulei. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. ovoide. iar cele femele în raceme. portocalii. cenuşii-argintii. Compoziţie chimică. la o temperatură de 70800 C. existenţi în fructele de cătină. vitamine E. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. acid folic. coaste pietroase. drupe "false". Fructe. liniar-lanceolate. filtrat şi îndulcit cu zahăr. PP. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. carotenoide. Fructele conţin acid ascorbic. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. . În vederea conservării vitaminei C. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Lujerii anuali solzoşi. întrebuinţări. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. Frunze alterne. P.

CERENŢEL .CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.

Compoziţie chimică. pune în libertate eugenol. Tulpina dreaptă. Planta conţine substanţe tanante. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. se curăţă de părţile aeriene. mucilagii. solitare. Răspândire. vivace cu un rizom cilindric. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. acid galic şi elagic. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. care. se lasă câteva zile la zvântat. recoltare. Organul utilizat. ramificată. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. prin hidroliză. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. apoi se usucă. Flori de culoare galben-aurie. păduri şi luminişuri. Se mai conţine heterozida geozida. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. . După scoatere din pământ se scutură. din care îşi iau naştere numeroase radicele. întrebuinţări. Plantă ierbacee. rezine.Descriere. se spală într-un curent puternic de apă. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .

ulei volatil. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. diuretice. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. deasemenea în obezitate. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. colină. dezvoltânduse abia în anul al doilea. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. substanţe minerale. Răspândire. în poienele din pădure. constipaţii cronice. este verdedeschisă. prin pagişti. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. Planta este prezentă în câmpie. luminişuri. recoltare. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. Compoziţie chimică.Descriere. Se spală într-un curent de apă. inulină. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. cavă în interior şi pubescentă. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. cele tulpinale sunt sesile. flavonozide. tanin. Florile sunt de culoare albastră-azurie. principii amare. depurative. Tulpina floriferă. în poduri cu tablă. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Organul utilizat. se usucă la soare. . Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. muchiată. subţire. în faneţe. spiralată.

Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15. CIMBRIŞOR .CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L.

rezine. acid ursolic şi oleanolic. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. Compoziţie chimică. antidiareice. cu marginea întreagă. recoltare. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. care prind rădăcini. nisipoase. tanin. cu expoziţie sudică. diuretice şi antivirale. păroase. acizi cafeic şi rozmarinic. în fâneţe de pe dealuri.Descriere. Frunze mici. în tratamentul tusei şi al gripei. întrebuinţări. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. opuse. de culoare verde-roşiatică. Are. Creşte pe soluri aride. . glabre. Privite în zare. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. ca stomahic. Organul utilizat. la începutul înfloririi. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. cu ramuri culcate la pământ. frunzele prezintă nişte puncte transparente. antispastic şi coleretic. flavone. îndeosebi în medicina infantilă. de formă ovală. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. ajungând până în zona muntoasă. Răspândire. Plantă vivace. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. pietroase.

Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU .

Fructe . Germania. Frunze mici. Organul utilizat. antimicotice şi antihelmintice.nucule elipsoidale. Franţa. Algeria. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Portugalia. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Caliciul este tubular. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. recoltare. România. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. alungit romboidale. flavonozide. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. acid cafeic.Descriere. Bulgaria. ovate sau lanceolate. bronşite şi tuse convulsivă. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Ungaria. Moldova. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. Spania. extract fluid în tuse. Compoziţie chimică. Răspândire. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. întrebuinţări. . un principiu amar.

CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. CIUBOŢICA CUCULUI . Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

lunci. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. ramificate la vârf. S-au mai izolat: amidon. enzime. substanţe tanante. recoltare. peţiol aripat. subţiri. Răspândire. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. marginea crenată sau ondulată. Compoziţie chimică. Uscare artificială la 35 – 400C. Se usucă la umbră într-un singur strat. poieni. dese. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. săruri minerale. cu suprafaţa reticulată. zaharuri. lung. comună prin pajişti. grupate într-o umbelă simplă. sub formă de decoct. din care pornesc numeroase rădăcini adventive.Descriere. Se spală într-un curent de apă. . întrebuinţări. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. Plantă erbacee cu rizom cilindric. flavonozide. păşuni însorite. ulei volatil. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. fâneţe. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. livezi. Organul utilizat. vârful obtuz. bine aerisite. luminişuri de pădure.

Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. COACĂZ .

cu 3-5 lobi triunghiulari. substanţe tanante. Fructele conţin vitaminele C. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. negre. acizi organici. siropuri vitaminice. Frunze subrotunde. gastrite. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. deasemenea flavonozide. colite). Fructe. cordiforme. Organul utilizat. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. caroten. B6. Răspândire. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. Arbust tufos cu rădăcini adventive. B2. negricioase. recoltate la maturitate. . zaharuri. în regiunile deluroase şi muntoase. întrebuinţări. ateroscleroză. gust dulceag. recoltare. microelemente.Descriere. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. Flori verzuiroşcate. Din fructe se pregătesc specii. zăvoaie. Ca produs vegetal se folosesc fructele. Tulpini viguroase. în afecţiuni hepatobiliare. lunci. bace sferice. K. erecte. neregulat-dublu-seraţi. prin păduri şi tufişuri. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. nefrite şi pielonefrite. P. Compoziţie chimică. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. dispuse în raceme. din părţile nordice.

Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19. COADA CALULUI .COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L.

substanţe tanante şi amare. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. în tuberculoza pulmonară. de culoare brun-deschisă. săruri de siliciu şi potasiu. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. de culoare verdedeschis. prescris ca expectorant în bronşite. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. pe timp uscat şi însorit. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. ramificate verticilat. Compoziţie chimică. recoltate vara. cu coaste evidente. Cele fertile apar primăvara. Răspândire. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. pe terenuri nisipoase şi argiloase. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . Organul utilizat. vitamina C. ulei volatil. caroten.tulpinile sterile. întrebuinţări. . erbacee.aspre şi tari.Descriere. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. Plantă perenă. flavonozide. acizi organici. bolile de rinichi şi vezică. pe râpe şi la marginea apelor. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. Tulpinile sterile apar la începutul verii. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. ca remineralizant. recoltare. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. fără ramuri.

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.

. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. mărind cantitatea bilei. Organul utilizat. râpe. păşuni. Plantă perenă. substanţe anorganice. sunt ramificate.dispuse în corimb. Răspândire. poiene. Florile albe. 2-3-penate. care poartă numai frunze. iar cele tulpinale mai lungi. Uscarea se face la umbră. Datorită achilinei are acţiune coleretică. şi cele cu internodii scurte. pubescente. Frunze alterne. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. glucide. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. lanceolate. Cele bazale sunt mai scurte. în zile senine şi calde. în locuri uscate. tanin. din care se dezvoltă stoloni subterani. care poartă inflorescenţele. vitamina K. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. cu un număr mare de lacinii. cu internodii lungi. înalte. întrebuinţări. recoltare. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. acoperite cu iarbă.Descriere. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. Compoziţie chimică. decoct şi specii amare. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. pe marginea ogoarelor. Se mai conţin flavonozide. erbacee cu un rizom lignificat. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. erecte. în strat subţire sau în uscătorii. Sub formă de infuzie. astringent şi aromatic amar. sectate.

CORN . Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L.

Rezistent la ger. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. pectine.Descriere. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. întrebuinţări. Organul utilizat. acoperite cu peri scurţi. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. Creşte spontan prin tufişuri. secetă. antidiareică şi antidizenterică. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. margini de pădure. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. . de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. Ramurile tinere verzi. Răspândire. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. recoltare. iar fructele – la maturizare deplină. Scoarţa. care se deschid înaintea frunzelor. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. co coaste proeminente. flavonozide şi au acţiune astringentă. Fructele conţin acid ascorbic. mai târziu glabre. zăvoaie din zona de deal. tanin. se cultivă. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22. COŞACI .COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall.

Organul utilizat. Creşte în poiene. desişuri nu formează. întrebuinţări. acizi organici. sedativă şi diuretică. Compoziţie chimică. Planta se întâlneşte rar. Frunze alterne. Plantă perenă. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. fără tulpini lignificate. amidon. Uscarea se face la umbră. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. pufoase. printre arbuşti de stepă. obţinută din produsul vegetal. are acţiune hipotensivă. Florile galbene. insuficienţe cardio-vasculare. mucilag. săruri minerale. pubescente. imparipenat-partite. se utilizează la hipertonie. Tulpini erecte. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. în văile râurilor şi pantele dealurilor. flavonozide. în strat subţire sau în uscătorii. stenocardie. compuse. nefrite acute şi cronice.Descriere. recoltare. erbacee cu un rizom gros. cilindric. dilată vasele sanguine. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. Infuzia. grupate în capitule sferice. roşiatice. . Răspândire.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

roşcată. recoltate în timpul înfloririi. marginea râurilor. Plantă erbacee. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. produsul are acţiune antireumatismală. Răspândire. flavonoide. pe margine serate. faţa superioară glabră. Se usucă în strat subţire. unghiulară. şanţuri. artificial la temperaturi până la 350C. pajişti umede. rizom orizontal. recoltare. spireozid. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. taninuri. cea inferioară albpăroasă. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. perenă. închis serate. ceruri. Tulpină erectă.Descriere. stipele mari. Organul utilizat. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. noduros din care pornesc rădăcini adventive. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. avicularină. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. întrebuinţări. Frunze penate. glabră. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. Planta creşte prin zăvoaie. Compoziţie chimică. . gaulterozidă etc. vanilină. substanţe minerale. filiforme. de obicei simplă.

Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24. CRUŞIN .CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill.

în compoziţia speciilor depurative. Au mai fost identificate saponozide. Sunt uscate pe cale naturală. la început verzi. deoarece sunt sărace în principii active. netede şi lucitoare. precum şi împotriva hemoroizilor. . cu marginea întreagă.Descriere. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. zăvoaie. acidul ascorbic. Fructe globuloase. mlaştini. pe malul apelor. de culoare albverzuie. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. Flori mici. lucitoare. întrebuinţări. substanţe amare. Răspândire. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. recoltare. Frunze alterne. apoi de culoare roşie. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. mucilagii. ascuţite la vârf. Planta creşte în păduri de luncă. de formă ovală. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. Scoarţa este netedă. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. comun la câmpie şi dealuri. Organul utilizat. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. în funcţie de doză.

CUCURBEŢICĂ .CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.

plăgi greu vindecabile).Descriere. galben-brun. Planta se mai utilizează în anorexie. întrebuinţări. cu vârf obtuz şi aspect pielos. Răspândire. rezine. ramificat. posedă acţiune purgativă drastică. perenă cu rizom scurt. Flori tubuloase. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. tufărişuri. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. Tulpină simplă. Plantă erbacee. ventriculate la bază. pe malurile râurilor. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Frunze alterne. marginea pădurilor şi drumurilor. alcaloizi. nevroze. Planta creşte prin semănături. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. Compoziţie chimică. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. Fructul globulos. poiene. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. vii. alantoină. cordiforme sau ovattriunghiulare. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. Planta conţine acizi aristolochici. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. recoltare. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. lung-peţiolate. flavonozide. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. tanin. erectă cu noduri. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. de la care pleacă rădăcini adventive. Organul utilizat. . substanţe amare. crânguri.

Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26. DENTIŢĂ .DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

finspinoase pe colţuri. sudorifice. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. cele interne alungit-ovate. ramificată. recoltate până şi în timpul înfloririi. cu foliole involucrale foliacee. Fructe – achene turtite. Răspândire. Nu are flori marginale ligulate. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. înaltă până la 100 cm. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. Tulpină erectă. Plantă ierbacee.Descriere. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. flavonozide. glabre. gălbui-brunii. Frunze opuse. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. glabră. întrebuinţări. slab-păroase sau glabre. peţiol de obicei aripat. pe lângă izvoare. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. mucilagii. uşor laxative. substanţe tanante. fântâni. 3-5 lobate. deasă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. anuală cu rădăcină rămuroasă. substanţe minerale. recoltare. uneori fusiformă. incisserate. Compoziţie chimică. locuri ruderale umede. acid ascorbic. râurilor. sedative. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. . Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. Organul utilizat. în zona de margine a lacurilor. şanţuri umede. ulei volatil.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .

de-a lungul nervurei. Compoziţie chimică. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. constituie unul din cele mai bune tenifuge. Plantă ierbacee. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. tufărişuri. Planta creşte în păduri de foioase. buruienişuri de depresiune. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. Deoarece. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. Organul utilizat. Pe spatele acestor aripioare. Răspândire. vivace cu un rizom gros. În secţiune. târâtor. denumite global filicină. indigene. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. de culoare verde-închis. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. . sporadică în molidişuri. recoltare. întrebuinţări.Descriere. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. locuri umbrite. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. naturale.

FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30. FRAG DE PĂDURE .

tufărişuri etc. tipul 5. Uscarea se face la umbră. pe margine dinţate. depurativ. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. perenă cu rizom cilindric. reglor hepatic. săruri minerale. zaharuri. achenă înfiptă în receptacul. Frunze trifoliate. cu foliole ovate. acizi organici. B2 . C. păduri rărite. Planta conţine vitaminele A. dispuse în cime. . care devine zemos. urme de ulei volatil. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. înrădăcinează la noduri. pe dos alipit-păroase. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. pe faţă brun-roşcate. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. fâneţe. substanţe tanante. Stipele lanceolate. orizontal. faţa inferioară scurtpăroasă. B1. Răspândire. hipotensor. aromat. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. lungpedunculate. Planta este întâlnită în pajişti. Fructele se folosesc proaspete. Fructele ca tonic. recoltare. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag.Descriere. Flori albe. lungacuminate. Plantă erbacee. cistitei. Compoziţie chimică. flavonozide. cu pediceli păroşi. Fruct. Organul utilizat. în strat subţire. Stolonii supratereşti târâtori.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31. GĂLBENELE .

acizi organici. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. arsurilor.Descriere. formate din flori ligulate periferice. se rup cu mâna. Răspândire. antiinflamatoare. tubuloase. În paneraşele florale se conţin carotenoide. rezine. Frunze alterne. pubescente sau glabre. fără codiţe. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. cele inferioare oblanceolate. înţepăturilor de insecte. şi din flori centrale sterile. Inflorescenţele sunt antodii terminale. prin mai toate grădinile. rotunjite la vârf. întregi. Compoziţie chimică. de culoare portocalie. afânate. recoltare. galbene-portocalii. flavonozide. ramificată. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. Planta posedă acţiune emenagogă. degerăturilor. . cicatrizantă. Plantă anuală sau bianuală. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. Se usucă în straturi subţiri. antispastică. sesile. substanţe amare. Se mai conţine acidul ascorbic. cu tulpina erectă. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. Organul utilizat. tanin. coleretică. întrebuinţări. rănilor.

Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. HAMEI .

Organul utilizat. antispastice. acizi fenolici. vivace. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. cordate la bază. cu 3-5 lobi dinţaţi. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. tocoferoli. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. întrebuinţări. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. alcătuind un con globulos. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. Planta creşte spontan prin lunci. crânguri.Descriere. formate din bractee galbenverzui. Răspândire. tonic amare. cu rizomi târâtori lungi. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. acid ascorbic. malurile râurilor. reunite în jurul unui ax central. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. denumit strobil. Tulpina volubilă. recoltare. recoltate când au culoare galben-verzuie. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. poartă frunze opuse. Fructificaţiile sunt conuri false. . Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. cu bractee. cumarine. păduri.

SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. scai) .HOLERĂ (GHIMPE. HOLERĂ (ghimpe. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33.

urme de ulei volatil. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. Organul utilizat. Plantă erbacee. datorita pubescentei verde albicioasa. lung obovate. obovate sau ascutit romboidale. în febra intermitenta şi impotriva turbării.Descriere. Compozitia chimica. . uneori trilobate. taninuri catehice. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). recoltate în timpul verii. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. pubescentă. Frunze opuse. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. pe lângă drumuri. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. garduri. ca antitumoral. în jurul clădirilor părăsite. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. anuală cu rădăcină fusiformă. întrebuinţări. saponine triterpenice. peţiolate. recoltare. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. bsitosterol. Tulpina ramificată. sialagog şi diuretic. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite.

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

aminoacizi. cu frunze mari alungit-ovate. cistite. Organul utilizat. Plantă ruderală. cordate.Descriere. erbacee. alături de glucide. deasemenea se cultivă. enterite. ramificată în partea superioară. groasă. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. dereglări de ritm cardiac. vivace prin rădăcină pivotantă. Uscarea se face la umbră. numeroase. În doze mici este eupeptic. Planta creşte în locuri umede. sau primăvara devreme. Compoziţie chimică. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. diuretic şi stimulent general. săruri minerale. nefrite. ulei volatil. enzime. pe lângă garduri şi case de locuit. după uscarea frunzelor.C. Hreanul modifică secreţiile bronhice. prin văi. stimulează diureza şi exercită. stări congestive. grupate în racem. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. în strat subţire sau în uscătorii. vitamine B. Fructul – siliculă globuloasă. albe. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). Flori mici. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). întrebuinţări. . cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. Tulpina dreaptă. recoltare. Răspândire.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35. IARBĂ MARE .IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L.

pe lângă pâraie. în lunci.Descriere. având florile ligulate şi tubuloase. în regiunea pădurilor de deal. se spală într-un curent de apă. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. lung peţiolate. Frunzele superioare sunt alterne. cu marginea dinţată. în tusea cronică a bătrânilor. de cel puţin 2-3 ani. saponozide şi terpene. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. Organul utilizat. Compoziţie chimică. se îndepărtează părţile aeriene. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. cilindric. perenă cu o tulpină dreaptă. cât şi ca spasmolitic. . întrebuinţări. inulină. recoltare. sesile. Acţionează atât ca expectorant. În pământ are un rizom scurt. puternică. păroasă şi ramificată în partea superioară. galbene. Florile formează capitule mari. Plantă erbacee. subţiri. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. catar bronhic. ovale şi înconjoară tulpina. cărnos. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. Planta creşte prin fâneţe umede. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. Răspândire. livezi. bronşită emfizemică. lemnoase şi seci.

IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. IARBĂ ROŞIE . Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.

glabră. des cu pete brune-roşietice. lung-acuminate. ramificată. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. Compoziţie chimică. anuală. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. grupate în spice axilare şi spice terminale. lacurilor. avicularina. glabre. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. recoltare. Tulpină erectă. pe marginea râurilor. substanţe tanante şi pectinice. Frunzele alterne. ulei volatil. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Răspândire.Descriere. lanceolate sau oblonglanceolate. neglanduloase. acizi organici. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. kempferolul. rutinozida. vitaminele C şi K. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. scurt peţiolate sau sesile. Organul utilizat. Flori albe sau roşietice. pâraielor. . din zona dealurilor până în cea subalpină. izocvercitina. întrebuinţări. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. Plantă erbacee. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. cu perişori alipiţi de suprafaţă. poliholozide. recoltate în faza înfloririi. cvercitina. Tecile dens îmbracă tulpina.

IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37. IEDERĂ .

recoltare. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Compoziţie chimică. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. steroli. migrene. acizi polifenolici.Descriere. dureri de ficat şi stomac. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. astm bronhic. deasemenea pe stânci şi ziduri. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). recoltate în faza înfloririi. Frunze alterne. în zăvoaie. fitoncide. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. lipicioase şi persistente. întrebuinţări. micoze şi alte afecţiuni dermice. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. flavonozide. cu 3-5 lobi triunghiulari. Frunzele conţin saponozide triterpenice. Liană cu tulpini lignificate. iod legat. Organul utilizat. caroten. Răspândire. toxic. deasemenea vitamine din grupul B. viguroase. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. grădini ca plantă decorativă. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. Se cultivă în parcuri. săruri minerale. ulceraţii. . tuse convulsivă.

IENUPĂR . Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L.

principiu amar iuniperina. globulos. aerisite. încă verzi şi care formează producţia anului următor. Florile mascule au forma unor conuri. poiene. ascuţite la vârf. . Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. însoţit de răşini. apoi negre-albăstrui. recoltare. păşuni. Organul utilizat. întrebuinţări. Preferă locuri luminoase. Compoziţie chimică. cu umiditate atmosferică ridicată. Florile femele au aspectul unor muguri. Arbust cu frunze în formă de ace. la albuminurie. antireumatic şi sudorific. în rarişti şi margini de păduri. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. care conduc. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. Se întrebuinţează ca diuretic. stomahic. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. la început verzui. sferic. aşezate în verticil câte 3 la un loc. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. pectine. acizi organici. Răspândire. După fecundare.Descriere. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. în primă fază. zahăr invertit.

IPCĂRIGE . Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L.

aproape sferice. recoltare. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. deasemenea zaharuri. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. Frunzele sunt dispuse opus. mai lung decât caliciu. întrebuinţări. lanceolate. Planta nu suportă terenuri grele. . Răspândire. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni.Descriere. lucioase. foarte mici. Fructul monosperm. Rădăcinile se recoltează toamna. Compoziţie chimică. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). Organul utilizat. Se cultivă ca decorativă în florării. negre. seminţe lentiforme. aspru. cantităţi mici de ulei volatil. lăstarii subterani replasându-se. în lizierele pădurilor de pin. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. creşte prin locurile nisipoase. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). întregi. săruri minerale. de-a lungul pâraielor şi râurilor. pe lângă garduri şi drumuri. diuretice şi depurative. dispuse în panicul. Se reţin numai rădăcinile. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. ascuţite. albe sau slab roz. Florile numeroase.5-2 cm. de la exemplarele de 3-4 ani.

Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. IZMĂ BUNĂ (mentă) .

conic alungit. luto-nisipoase. cu apă freatică la mică adâncime. Tinctura se foloseşte ca analgezic. Răspândire. Frunze opuse. Compoziţie chimică. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. caroten. pe partea superioară netede. colagogă şi calmantă. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. Organul utilizat. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). sitosterol. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. cu marginea limbului serată. colagog şi antiemetic. flavonozide. taninuri. colorate în verde închis cu glande oleifere. heliofilă.Descriere. lipide. . mai mult sau mai puţin erectă. Ele se prescriu ca spasmolitic. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. Inflorescenţa este de forma unui spic. ovat-lanceolate până la lanceolate. gastrică. Tulpina patrunghiulară. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. acizii ursolic şi oleanolic. întrebuinţări. iar pentru extragerea uleiului volatil. recoltare. compusă din noduri şi internoduri. când plantele sunt înflorite peste 25%. puternic ramificată. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm.

LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ . Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.

fitoncide. Compoziţie chimică. Se conţine ulei volatil. Planta are miros de usturoi.Descriere. săruri minerale. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. vitamina C. recoltare. după ce se ridică roua. pe timp uscat. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. activează peristaltismul intestinal. umede. întrebuinţări. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). stejar. tei. este vermifug. febrifug. prin păduri umbroase de fag. grupate în inflorescenţe umbeliforme. Răspândire. . Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. dar încă neidentificat structural. Creşte pe soluri bogate în humus. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Organul utilizat. Flori albe.

Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42. LEVĂNŢICĂ .LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill.

Compoziţie chimică. pubescente. Uleiul de levănţică. stelaţi. cu peri ramificaţi. cu scoarţa exfoliată. substanţe pectice. cele inferioare cenuşii. relativ uscate. Organul utilizat. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. întrebuinţări. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. ca atare. se folosesc ca stimulent aromatic. acid ursolic. deasemenea tanin. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. ca insecticid. Tulpina. pe ambele feţe păroase. cea bătrână este brună. acute. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. ca şi cel de melisă. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. ramificată puternic de la bază. Planta creşte pe soluri afânate. semisferică. permeabile. Florile. Răspândire. mai puţin păroase. Frunze opuse. liniar-lanceolate. recoltare. cele superioare cenuşii-verzi.Descriere. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. cumarine. un principiu amar. ca vermifug în medicina tradiţională. rezine. formează o tufă aproape globuloasă. . se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale.

LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.

cu tulpina dreaptă. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. La noi se întâlneşte peste tot. Întrebuinţări. pentru preîntâmpinarea brunificării.Descriere. bianuală. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). antihistaminică. Uscarea trebuie să se efectueze repede. Creşte prin locuri însorite. f l a v o n o z i d e l o r. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. iridoidelor. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. Datorită s a p o n o z i d e l o r. de-a lungul gardurilor. antispastică. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. antivirală. Organul utilizat. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. Plantă ierbacee. . Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. la temperatura de maximum 45oC. antimicrobiană. recoltare. pe terenuri nisipoase şi pietroase. Răspândire. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. diuretică. ceea ce îi dă un aspect catifelat. cilindrică.

MĂCEŞ . Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L.

Compoziţie chimică. 5 petale. la marginea drumurilor şi a pădurilor. Ca. Siropul. astringent şi antidiareic. pe dealuri. decubitus. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. Mg. deoarece se încing uşor. care la maturitate devine cărnos. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. formate din mai multe foliole ovale. Creşte prin tufişuri. acid malic şi citric. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. în realitate adevăratele fructe. întrebuinţări. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. În acest receptacul se află numeroase achene. cu 2 stipele la baza. Răspândire. Flori de culoare roz. uneori albe. frunze compuse. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. scade conţinutul în vitamina C. extractul. B2 . fructele se transportă la locul de uscare. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. K. recoltare. uleiuri volatile. Fe. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. taninuri. de culoare roşie. cu 5 sepale. . pectine. zaharuri. Organul utilizat. Mai târziu.Descriere. dextrină. dermatite. dinţate pe margini. provitamina A. PP. iar uleiul – la arsuri. săruri de K. Arbust cu ghimpi.

MĂLIN .MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.

flavonozide. recoltate la maturizare deplină. acizi organici. la bază rotunjite. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. Rădăcina rămuroasă. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. Flori albe. negre. ulei volatil şi gras. datorită acţiunii astringente. mirositoare. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. rar la câmpie. pe margine acut-serate. Răspândire. tufărişuri. întrebuinţări. Scoarţa netedă. zăvoaie. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. Frunze eliptice. recoltare. se socoate. Organul utilizat. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. obovate sau oblong-ovate. se întrebuinţează. Tulpină dreaptă. cenuşie-negricioasă. Arbust sau arbore cu coroană deasă. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent.Descriere. uşor zbârcite. Fructe. ca remediu antidiareic. grupate în raceme. groase. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. Se rup raceme întregi. Decoctul. bruscacuminate. Planta creşte prin păduri de luncă. . Compoziţie chimică. drupe sferice mici. sucul şi geleul din fructe de mălin.

Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46. MĂRAR .MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L.

carminative. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. şi ulei gras. Compoziţie chimică. ulei volatil format din limonen şi carvonă.Descriere. verde. întrebuinţări. vitaminele C. Preparatul Anetinum. glabră. Flori mici. umbeliferona. recoltare. diachene ovaleliptice. Organul utilizat. cafenii. Frunze tripenat-sectate. Plantă erbacee anuală. Conţin. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. de asemenea. cu foliole filiforme.ramificată. . care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. scopoletina. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. grupate într-o umbelă compusă. striată. antispastice şi diuretice. Fructe. Rădăcina pivotantă. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. slab . Tulpină cilindrică. gălbuiverzui. carotenoide. peţiolate. Astăzi cunoscut pe tot globul. fistuloasă. Răspândire. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Se utilizează sub formă de apă aromatică. Caliciu lipsă sau neînsemnat. PP. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. Posedă proprietăţi stomahice. printre cereale. înaltă până la 160 cm.

MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. (B. MESTEACĂN .verrucosa Ehrh.

Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. . ca arbore ornamental pe marginea străzilor. când sunt lipicioase. betulol. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. ascuţite la vârf. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. compuşi triterpenici. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. Creşte peste tot.Descriere. cât şi de conifere. cariofilen. glabre. iar primăvara se deschid. taninuri. se mai conţin flavonozide. heterozide. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. iernează sub formă de amenţi. în poieni. Frunze alterne. pe pante. în formă de romb sau triunghi. drumuri. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. Organul utilizat. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. vitamina C. Compoziţie chimică. rezine. Infuzia. atât în păduri de foioase. Răspândire. recoltare. în grădini sau parcuri. crăpându-se la bătrâneţe. dinţate pe margini. întrebuinţări. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină.

Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48. MUR .MUR Denumirea latină: Rubus caesius L.

mici. recoltare. din grupa B. cupru. Creşte pe malurile râurilor. Arbust cu lăstari târâtori. vitamine C. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. pectine. pe partea superioară dispers-păroase. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. cu gust astringent-acrişor. caroten. globuloase. mangan. cea ce le conferă proprietăţi astringente. Organul utilizat. Flori albe. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. întrebuinţări. grupate în raceme scurte. pe râpele pădurilor. subţiri. cilindrici. Răspândire. iar rădăcinile toamna târziu. săruri de potasiu. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. preferând luminozitatea directă. ghimpi scurţi. pe cea inferioară tomentoase. rezultate din încrucişarea cu alte specii. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. fructele la maturizare. pline de seminţe. în tufişuri. Lăstarii tineri. sau primăvara devreme. Fructele. renală şi prin glandele sudoripare. frunzele conţin substanţe tanante. antidiareice. Compoziţie chimică. .Descriere. Au mai fost identificate zaharuri. Fructe polidrupe cărnoase. negrealbăstrui.

) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. (Matricaria chamomilla L. MUŞEŢEL .MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.

fusiformă. pe soluri diferite. reprezentate prin inflorescenţe. locuri virane. care sunt substanţe amare. Compoziţie chimică. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil.Descriere. . Florile. acid ascorbic.din flori tubulare. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. colină. bi. inserate altern. de culoare albă. fitosteroli şi acizi graşi. în alte culturi. Fructul este o achenă mică. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. Organul utilizat.sau tripenat sectate. bifidat compuse. Frunze sesile. de la cele nisipoase până la cele argiloase. întrebuinţări. iar receptaculul . Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. Proazulenele. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. Creşte pe ogoare. Răspândire. Preferă locuri însorite. de culoare argintie. pe lângă drumuri. recoltare. pe terenuri uscate. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. au acţiune stomahică şi carminativă. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. de culoare galbenă-aurie. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală.

Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50. NALBĂ DE PĂDURE .NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L.

marginea drumurilor. acizi organici. în momentul deplinei maturaţii. cărnoasă. în culturi de cartof. cu limb rotund până la reniform. ele se pot recolta în continuare. Tulpina erectă sau ascendentă. neatacate de rugină. Frunze lung-peţiolate. Se folosesc frunzele. Plantă erbacee. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. Compoziţie chimică. Creşte pe terenuri necultivate. sfeclă. întrebuinţări. taninuri. complete sau fără caliciu. Organul utilizat. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. şanţuri. Dacă frunzele sunt sănătoase. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. pe margine neregulat-seraţi. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi.Descriere. . recoltare. ramificată. bianuală cu rădăcină pivotantă. în gargarisme. Răspândire. Produsul vegetal conţine mucilagii. vitaminele A şi C. pe lângă garduri. în tratamentul furunculozei. dealuri aride. păros. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. urme de ulei volatil. păroasă.

Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. NALBĂ MARE .

Organul utilizat.Descriere. În cazul când frunzele sunt sănătoase. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. Apare mai rar prin tufişuri. datorită căruia este utilizată ca emolient. Răspândire. Spălarea nu este permisă. Creşte prin locuri umede. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. În prezent se cultivă în multe ţări. recoltare. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. . recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. având un peţiol lung. albă până la slab gălbui la interior. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. întrebuinţări. începând de la vârful plantei. Compoziţie chimică. Flori de culoare alb-roz. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. neîngălbenite şi neatacate de boli. mucilaginos. cu gust dulceag. fructul este turtit. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. compus din numeroase achene.

NEGRILICĂ . Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L.

Fructul este polifoliculă. Vegetează bine pe soluri mijlocii. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Flori de culoare alb-albăstrui. posedă proprietăţi antispastice. trunchiate. în vârful tulpinii sau ramurilor. Creşte ca buruiană în semănături. pe locuri părăsite. mari. solitare. În medicina populară planta este folosită în indigestii. Tulpina cilindrică sau muchiată. Răspândire. recoltare. curbate. Compoziţie chimică. ramificată. afânate. componentul carbonilic al uleiului volatil.Descriere. Organul utilizat. Planta se seceră. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. carminaiv. . Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. întrebuinţări. apoi se treieră. colici. depresiv şi analgezic. cu numeroase seminţe negre. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. pubescentă. leagă în snopi. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. Nigelona. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină.

OBLIGEANĂ .OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.

cu un rizom orizontal. Frunzele pornite din rizom. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. recoltare.Descriere. heterozida amară acorina. cilindrică. cu teacă. Rizomii se recoltează toamna. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. erbacee. apoi se usucă. cu ajutorul unor greble sau furci. rezine. amidon. întrebuinţări. roşcate la bază. Organul utilizat. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. acid ascorbic. tanin. cât şi al celor stătătoare. Este un bun stomahic. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. mlaştini. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. Produsul vegetal conţine ulei volatil. cele groase se despică. Plantă perenă. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. . ascuţit la vârf. Răspândire. cu limbul întreg. Compoziţia chimică. sunt înguste. gros. atât pe malul apelor curgătoare. Creşte pe lângă iazuri. cărnos. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . carminativ şi prezintă acţiune sedativă. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. bălţi.

ODOLEAN . Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L.

Plantă perenă. se curăţă de pământ prin scuturare. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). flavonozide). Compoziţie chimică. violacee-roz sau albă. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. Tulpini fistuloase. de-a lungul apelor. enzime. recoltare. cu suprafaţa brăzdată. Organul utilizat. apoi se usucă. valepotriaţi.Descriere. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. precum şi în staţiuni mai înalte. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. . erbacee cu rizom vertical. întrebuinţări. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. Creşte în locuri umede. Răspândire. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. glucide. marginea întreagă sau serat dinţată. Frunzele tulpinale sunt opuse. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. Se taie partea aeriană de la colet. mai este hipnotic şi antispastic. lipide.

OSUL IEPURELUI . Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L.

ramificată. Flori papilonate. păroasă. întrebuinţări. dinţate pe margine. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. Organul utilizat. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. roze.. Se mai conţin onocerina. glandulos-păroase. . prin locuri nisipoase. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Răspândire. Tulpină lignificată la bază. care se deosebeşte prin flori mari. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. dispuse la subsuoara unor bractei. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. roz cu dungi mai închise. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. grupate în inflorescenţe spiciforme. ca remediu diuretic. ulei gras şi volatil. cu foliole ovale. cenuşie. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. recoltare.Descriere. Frunze superioare simple. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). substanţe tanante. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. foarte spinoasă. Compoziţie chimică. acid citric. cele inferioare trifoliate.

PĂDUCEL . Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall.

carotenoide. Creşte prin păduri şi tufişuri. Des se cultivă în parcuri. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Arbust cu tulpină mult ramificată. Organul utilizat. pe timp uscat. uşor ovale de culoare roşie.Descriere. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. hipotensivă. Păducelul are activitate cardiovasculară. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. Florile sunt constituite pe tipul 5. Răspândire. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. glabri. Frunze alterne. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. alături de care se găsesc vitexina. iar fructele se pot usca şi la soare. lucitori. Flavonozida principală este hiperozida. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. întrebuinţări. recoltare. ulei volatil. pe cea inferioară cu smocuri de peri. Compoziţie chimică. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. rombic-ovate. . Fructele sunt globuloase. pe faţa superioară glabre. Lujeri brun-verzui. pentru tratamentul unui cord hipertonic. acizii clorogenic şi cafeic. cu spini. rutozida. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. fără accesul luminii directe.

PĂPĂDIE . Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L.

Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. perenă. Compoziţie chimică. locuri necultivate. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. substanţă amară cu structura guaianică. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. inulină. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. de culoare galbenă. carotenoide. Răspândire. în general cu caracter alcoolic.Descriere. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. la marginea drumurilor etc. cu rizom gros scurt. prin fâneţe. Plantă erbacee. Se mai conţine ulei gras şi oze. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. inegal invers fidate. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Organul utilizat. vertical. recoltare. atenuate în peţiol. . întrebuinţări. Frunze lanceolate. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. care dă naştere unei rădăcini pivotante.

PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58. PĂTLAGINĂ MARE .

Se usucă la umbră în strat subţire. glabre. diaree. Compoziţie chimică. astm bronhic. fâneţe. Creşte la marginea drumurilor. ulcer gastrointestinal. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. rănilor purulente. cu trei-şapte nervuri. nisipoase. uşor hemostatice. traheitelor. hipertensiune arterială. pe timp uscat. vitaminele A. păşuni umede. artificial la 40-50oC. acid oleanolic. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. Plantă erbacee. Fruct. Organul utilizat. de la câmpie până în zona subalpină. . locuri bătătorite. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. astringente. ulceraţiilor.Descriere. flavone. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. Răspândire. în locuri cultivate şi necultivate. întrebuinţări. după ce se ridică roua. K. dispuse în rozetă. Frunzele conţin mucilag. stomatitelor. bronşite. grupate într-un spic. C. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. Flori galbenealbicioase. capsulă ovoidală. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. laringitelor. Frunze lat-ovate. tanin. recoltare. brusc-atenuate în peţiol.

PELIN .PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.

Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. este partea componentă a preparatelor stomacale. Organul utilizat. acoperită cu frunze aşezate altern.Descriere. Toate florile din capitul sunt tubuloase. locuinţe. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. pe lângă garduri. cuţitul se întind în straturi subţiri. . Pelinul se foloseşte ca tonic amar. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. stomahic. pe măsură ce înaintează pe tulpină. recoltare. întrebuinţări. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. de culoare gălbuie. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). drumuri. peţiolul este mai scurt. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. Răspândire. Compoziţie chimică. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. vermifug şi emenagog. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. Florile formează mici capitule globuloase. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară.

PIPERUL BĂLŢII .PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.

Principiile active de bază sunt flavonozidele. pe suprafaţă glabre. roşiatică. ovar superior cu 2-3 stiluri. se mai conţin vitaminele C şi K. hemoroidale. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. pentru tratamentul meno. acizii organici. mucilagii. recoltare. cu 6 (-8) stamine.şi metroragiilor. hemoragii gastrice. . Plantă erbacee.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. recoltate în timpul înfloririi. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. Planta se taie la înălţimea de 4 . întrebuinţări. ascuţite sau obovate. pe margine uneori cu perişori subţiri. la bază îngust cuneiforme. roşietice. Este folosit şi în ginecologie. Organul utilizat. Compoziţie chimică. lanceolate. cilindrice. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. substanţe tanante şi pectinice. sau după raclarea uterului. erectă sau ascendentă. mlaştinilor. Inflorescenţele spiciforme. Frunze alterne. Răspândire. Tulpină glabră. lacurilor. anuală.Descriere. vezicale. în locuri ferite de razele solare directe. glabre. Tecile sunt peliculare. ulei volatil.

) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.B. PIR . (Elytrigia repens (L.

Tulpină erectă. A. Organul utilizat. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. carotenoide. cenuşiu-verde sau albăstruie. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. scăzând presiunea arterială. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. pe marginea drumurilor. Răspândire. recoltare. prin pajişti. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. mucilag. depurativ. Plantă erbacee.Descriere. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. grădini. ca tonic general. Compoziţie chimică.inulină). săruri de potasiu şi fier. diaforetic. . Pirul conţine polifructozani (triticină. perenă cu rizom lung târâtor. cu noduri. vitamine din complexul B. galben. lung. Flori dispuse în spic compus. întrebuinţări. Planta creşte pe terenuri părăsite. verde. Frunze liniare. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. pe lângă garduri. Se înlătură părţile aeriene. stolonifer. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone.

Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. PLĂMÂNĂRICĂ .

hemoroizi. expectoraţii cu sânge. maluri umbroase ale pâraielor. pe timp frumos. margini de păduri. din care pornesc rădăcini adventive. laringite.Descriere. rutozidă şi microelemente. întrebuinţări. recoltare. Planta conţine mucilag şi alantoină. prin pădurile de foioase. Tulpinile erecte. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. cilindrice. Răspândire. Plantă ierbacee. Organul utilizat. pe soluri cu umiditate accentuată. cu vârful ascuţit. Compoziţie chimică. substanţe tanante. cu peri tari. lung peţiolate. diaree. alături de saponozide. perenă cu rizom târâtor. acid silicic. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. apoi violet-albăstrui. ulcer gastric şi duodenal. ramificat. grupate în cimă scorpiodă. . Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. catar bronşic. Flori mici. răguşeală. Creşte în locuri umbrite. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. vitamina C. după ce s-a ridicat roua. la început roşii-purpurii. tuse. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. fâneţe. neramificate.

PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63. PODBAL .

Descriere. saponozide. peţiol semicilindric. pe locuri argiloase şi abrupte. Compoziţie chimică. recoltare. tanin. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. începând din luna aprilie şi până în iunie. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. expectorantă şi antiinflamatoare. cu margini dinţate. întrebuinţări. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. Plantă ierbacee. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. Răspândire. Organul utilizat. vivace cu un rizom cărnos. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. în şanţuri. văile râurilor. Creşte prin locuri umede. inulină. din care cresc frunze rotunde. comună în întreaga ţară. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). flavone. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. . un principiu amar. carotenoide.

POCHIVNIC . Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L.

Flori întunecat-purpurii. . Creşte în locuri umbrite. se curăţă de alte impurităţi. iar părţile subterane toamna târziu. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. din care pornesc rădăcini adventive firoase. Organul utilizat. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. cu miros de piper. ramificat. rezine. perenă cu rizom subţire. ascendente. care confirmă şi toxicitatea produsului. Planta conţine ulei volatil. umede. pe soluri grele prin pădurile de foioase. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. iar în doze mici. lungpeţiolate. scvamiforme. recoltare. expectorantă. tanin. Frunze circularreniforme. După recoltare se rup frunzele brunificate. Răspândire. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. zaharuri. de obicei hibernante. în primul rând. săruri minerale. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). solitare. albicios. întrebuinţări. superficial. scurt păroase.Descriere. Preparatele de Asarum se remarcă. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. Plantă ierbacee.

Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB . corn Familia: Poaceae 65.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L.

cistite. tulburări de menopauză. saponozide. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. femele – ştiuleţi. stigmasterol şi sitisterol. flavonozide. plină cu măduvă. lipide. Infuzia. Răspândire. săruri de potasiu. litiază renală. B6. luto-nisipoasă. de sprijin. cernoziomuri levigate. substanţe minerale. . hidropizie. recoltare. bine dezvoltate. alantoină etc. Plantă ierbacee. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal.Descriere. cu nervura mediană pronunţată. hemoragii. când boabele se află în faza de lapte. Tulpină cilindrică. care se culege înainte de maturizarea porumbului. litiază biliară. Produsul vegetal conţine vitaminele K. B1. Preferă soluri cu structură lutoasă. prevăzută cu noduri. Frunze lanceolate. Compoziţie chimică. anuală cu rădăcini fasciculate. întrebuinţări. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. reumatism. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). B2. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. menstre neregulate şi dureroase. C. dispuse altern pe două rânduri. Organul utilizat.

PORUMBAR . Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L.

dealuri pietroase. acid ascorbic. Răspândire. recoltare. Frunze alungit-eliptice. glucide. fructele – la maturizare deplină. Organul utilizat. alungit-obovate. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. albăstruinegricioase. florile – la începutul înfloririi. Compoziţie chimică. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile.Descriere. antidizenteric. acoperiţi cu perişori. poiene. pe margine crenatserate. Florile conţin flavonozide. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. cu baza cuneată. margini de pădure. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. Frunzele se culeg în luna iulie. taninuri. Flori albe. comestibile. Fructe – drupe globuloase. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. ca diaforetic şi depurativ. şi în tratamentul leucoreei. brumate. pe faţa de jos pubescente. formează desişuri spinoase. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. fâneţe. . fructele – antociane. apar înaintea frunzelor. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. Arbust spinos. astringent. Spontan creşte pe coaste însorite. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. întrebuinţări. solitare. Lujeri cenuşii. păşuni.

Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. REVENT .

adeseori înşirându-se pe o sfoară. geleurilor. primăvara sau toamna. perenă cu rădăcini cărnoase. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. reoantracenozide şi reotanoide. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. Reventul conţine două grupuri de principii active. Frunze bazale mari. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. Organul utilizat.Descriere. ulei volatil. lobii cu 1-2 dinţi. Compoziţie chimică. dulceţei. viguroase. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. apoi se usucă. apare în anul al doilea. enzime. Flori roz sau roşietice. apoi purgativ. . Tulpina cilindrică. Plantă erbacee. napiform. goală. după maturizarea seminţelor. Răspândire. întrebuinţări. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. ce pornesc dintr-un rizom puternic. mai lungi decât late. cordiform-palmat-lobate. cu faţa superioară aspră. deasemenea acizi organici. umiditate. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. recoltare. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. În doze mai mari. lumină şi soluri.

ROIBĂ . Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L.

Mai este indicat în cistite. în special ca diuretic şi saluretic. pectine. aspri şi retorşi. zaharuri. Se foloseşte. tartric. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. se mai conţin acizi organici (citric. malic). Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. pauciflore. prevăzute cu peri mici şi aspri. Organul utilizat. recoltare. dispuse câte 4-6 în verticii. Frunze lanceolat-eliptice. insuficienţa renală. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. grupate în cime laxe.Descriere. spasmolitic. întrebuinţări. pielonefrite. Este introdusă în cultură. Creşte pe lângă garduri. palid-galbene. Plantă erbacee. flavonozide. albumine. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. prin vii. cu patru muchii. Compoziţie chimică. Flori mici. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. . perenă. roşie. tonic şi emenagog. pe coastele dealurilor. iar la interior. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. Răspândire.

Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. ROINIŢĂ .

Organul utilizat. substanţe amare şi minerale. Pe lângă uleiul volatil. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. clorogenic. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. lignificat. . Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Posedă. colorat în brungălbui. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. o acţiune carminativă evidentă. cu limbul frunzei de formă ovată. Tulpina ierboasă. Răspândire. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. recoltare. Frunze opuse. taninuri. de asemenea. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. patrunghiulară. la subsuoara bracteelor. întrebuinţări. Plantă perenă. mucilagii. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. Se va recolta pe timp însorit. Compoziţie chimică. erbacee cu rizomul orizontal. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. călduros şi fără vânt. după ce s-a ridicat roua.Descriere. acizii oleanolic şi ursolic.

Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70. ROSTOPASCĂ .ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L.

penatsectate. tufărişuri. în jurul locuinţelor. inferioare peţiolate. Frunze alterne. Tulpini erecte. Compoziţia chimică. flavonoide. întrebuinţări. papilomatozei laringelui şi intestinelor. grădini. Se usucă fără întârziere. Florile galbene-aprinse. recoltare. Răspândire. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. cu dinţi rotunjiţi. prin aplicarea latexului în strat gros. care se recoltează în timpul înfloririi.albăstrii. cea de jos . saponozide. chiar nisipuri. Iubeşte soluri uşoare. în partea de sus ramificate.Descriere. acid ascorbic. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. respiraţie încetinită. vomă. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. în partea de sus verzi. iar în partea de jos cu perişori. Plantă cu rizom brunroşiatic. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. . grupate în umbele simple. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. cele superioare sesile. Organul utilizat. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. goale. pe lângă garduri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. carotenoide şi acizi organici.

SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71. SALCÂM GALBEN .

Descriere. accidente circulatorii. . Arbore cu scoarţa netedă. Compoziţie chimică. hipertensiune arterială. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. recoltare. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. Organul utilizat. grupate în inflorescenţe piramidale. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. întrebuinţări. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. glucide. ramificate. în cazuri de fragilitate capilară. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. mucilagii. hemoragii cu diferite cauze. Fructele se recoltează imature. însă cu foliolele ceva mai mici. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. grădini. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. betulinol. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. de culoare verde-închis. Răspândire. alături de pectine. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. În această perioadă primele flori încep să se deschidă.

SALCIE .SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. Denumirea rusă: Ива белая (верба.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

Saponarina se foloseşte ca expectorant. Tulpină erectă. cantităţi mici de lipide. a drumurilor. ramificat. constând din tremurături. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. negre. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. pe lângă garduri. în zona de şes şi deal. Se spală într-un curent de apă. Constituentul principal este saporubina. pentru tratamentul faringitei. puţin sau deloc ramificată. Compoziţie chimică. antinevritic. se mai conţin. Plantă erbacee cu rizom cilindric. . Se usucă la soare. antireumatic. marginea limbului întreagă.Descriere. târâtor. Fruct. un derivat flavonic. Frunze eliptice. se scot din pământ cu casmaua. ulei volatil şi substanţe minerale. tubulos. Planta creşte pe locuri nisipoase. împotriva oxiurilor. Răspândire. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. cu suber roşcat. cu caliciu gamosepal. Extern se administrează în dermatoze. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. recoltare. depurativ. din care pornesc rădăcini. pe marginea râurilor. pitiriasis. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. frumos mirositoare. Organul utilizat. uscarea gurii şi gâtului. opuse. însorite. Flori albe sau roze. diuretic. întrebuinţări.

SCLIPEŢI . Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L.

sesile cu stipele mari. întrebuinţări. cu 4 petale pe floriferi. Au mai fost identificate flavonozide. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. Tulpini drepte. ulei volatil. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. recoltare. Plantă perenă cu rizom scurt. turboase. Compoziţie chimică. galbene. Florile solitare. curăţă de rădăcini. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. intestinale. în partea de sus ramificate. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. Frunzele bazilare sunt tri. chiar la dizenterie. Răspândire. Planta creşte pe soluri calcaroase. acid galic. chinic şi elagic. umede. Produsul vegetal de asemenea.sau cincilobate. scutură de sol. subţiri. răşini. saponozide. Se sapă. slab păroase. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. neuniform îngroşat. Organul utilizat. uretrale). pentru tratamentul degerăturilor. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. . cu bune rezultate în aplicaţii externe. amidon. prin poieni. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul.Descriere. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. cele tulpinale trilobate. poate fi folosit. Rizomii conţin substanţe tanante. marginea pădurilor.

SCORUŞ . Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L.

prin ruperea ciorchinelor în întregime. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. înainte de cădere. acizi organici. Frunze alterne. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. . scoarţă netedă. Lujeri tomentoşi în tinereţe. sorbitol. Fructele conţin carotenoide. dispuse în corimbe terminale. toamna. lucitori. lucioasă. întrebuinţări. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. mai târziu cu ritidom negricios. antituberculos. până sau după îngheţuri. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. calmant al tusei.Descriere. Scoruşul creşte în regiunile de deal. Flori albe. erecte. se colorează vişiniu. spre bază sesile. vitamina P. în tratamentul reumatismului. Organul utilizat. sporadic în câmpie. păroase. substanţe amare şi tanante. pectine. recoltate la maturitate. cenuşiu-pătată în tinereţe. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. glabrii. imparipenat. Răspândire. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. recoltare. Compoziţie chimică. păduri rărite. cu foliole oblong-lanceolate.compuse. apoi bruni-roşcaţi. acute sau obtuze la vârf. prin luminişuri. marginile acut-serate. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. acid ascorbic.

SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .

Descriere. fisuri. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). Organul utilizat. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. grupate într-o paniculă. Răspândire. recoltare. la arsuri. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. Compoziţie chimică. întrebuinţări. faringelui. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. Au mai fost identificate flavonozide. pe margini întregi. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. cu nervuri puternic proeminente. ulcere. laringelui. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. cu baza cuneată. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. Flori mici. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. peţiolate. zdrobite emană miros de morcov. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. ulei volatil. printre arbuşti. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. . Ca produs vegetal se folosesc frunzele.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

liniarlanceolate sau alungite. acoperită cu peri mici. Frunze alterne cu marginea întreagă. Florile de siminoc conţin flavonozide. recoltare. prin locuri înierbate şi nisipoase. Planta creşte în regiunea de câmpie. mijlocii şi superioare – sesile. dar sunt bine dezvoltate. vitamina K. des-foliată. cele inferioare lanceolate peţiolate. adunate în panicul corimbiform. Flori galbene. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. şi ca colicistochinetic. . perenă cu tulpină erectă. întrebuinţări. meteorismul. neramificată. produsul vegetal reduce greaţa. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. surii. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. colangitelor. pe ambele feţe cu peri mici. senzaţia de durere din regiunea ficatului.Descriere. surii. vărsăturile. Răspândire. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. caroten. hepatitelor. Compoziţie chimică. Plantă erbacee. Au mai fost identificate vitamina C. recoltate la începutul înfloririi plantei. grupate în calatidii globuloase. substanţe tanante şi amare. Utilizat în tratamentul colicistitelor. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. microelemente.

SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. SOC . Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.

Răspândire. lunci şi zăvoaie. . Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. furunculelor. extern pentru tratarea arsurilor. cu miros neplăcut. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. bine ventilate. bogate în humus.Descriere. recoltare. Lujeri groşi. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. urme de ulei volatil. Organul utilizat. acute. sudorifică şi emolientă. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. cu florile în sus. într-un singur strat. albă-gălbuie. Florile mai conţin mucilag. pe lângă garduri. cu măduvă spongioasă. Fructele drupe negre. pe rame acoperite cu hârtie. abceselor. laxativă. afânate. tanin. verzui-cenuşii. cenuşiu-verzuie. antireumatică şi antinevralgică. Compoziţie chimică. Se usucă la soare puternic. rutozidă. Întâlnită la noi prin păduri. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. întrebuinţări. saponozide. Ele au acţiune diuretică. acizi organici. scoarţa verucoasă.

Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80. SORBESTREA .SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L.

Organul utilizat. antiinflamatoare şi antiseptică. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. recoltare. marginea pădurilor. acid galic şi elagic. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. diaree). groşi. . erecte. amidon. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. în strat subţire. ulei volatil. Răspândire. alte procese inflamatorii. în poiene. recoltate toamna după fructificare. în interior deşerte. substanţe colorante. Florile mici de culoare roşie-închisă. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. întrebuinţări. Compoziţie chimică. Planta creşte prin fâneţe umede. în poduri cu tablă. Plantă perenă.Descriere. gingivite. orizontali. hemoragii uterine. Frunzele tulpinale rare. cu 7-25 foliole alungitovate. lung peţiolate. pe partea inferioară verzialbăstrii. hemostatică. erbacee cu rizomi bruni. cu periantul simplu. glabre. hemoroizi. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. Tulpini cu coaste. saponozide. deasemenea în stomatite. printre arbuşti. sesile. în partea de sus ramificate. imparipenate. Produsul conţine substanţe tanante. lignificaţi.

Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. Oregano Familia: Lamiaceae 81. SOVÂRV .SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L.

Florile au culoarea purpurie. întrebuinţări. Se recoltează planta înflorită. de formă ovală. marginea pădurilor. uneori roşietică. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. în acid ascorbic. stomahică. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. Frunze opuse. scurt peţiolate. poieni. de la punctul de unde începe să se ramifice. aproape glabre. antociane. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. tufărişuri. în locuri bine aerate. sudorifice şi sedative. tanin. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. rareori albă. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. Produsul vegetal conţine ulei volatil. Organul utilizat. Se usucă la umbră. acoperită cu peri. . margini de pădure. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. Compoziţie chimică. flavone. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). cu marginea întreagă sau uşor dinţată. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă.Descriere. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. de la câmpie până în regiunea subalpină. recoltare. Răspândire. verde.

Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. SPORICI (urzicuţă) .SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82.

mai rar prin tufărişuri. ramificată. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. mirişti. aproape până la bază simplu-penatsectate.Descriere. marginea pădurilor. recoltate în perioada de înflorire. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. în tratamentul colicilor hepatice. verbenozida. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Plantă erbacee. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. în apropierea izvoarelor. peţiolate. întrebuinţări. care este un parasimpatometic slab. Compoziţie chimică. Are şi proprietăţi galactogoge. cele inferioare ovat-triunghiulare. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. pe şesuri. recoltare. dealuri pietroase. cu 4 muchii. Frunze opuse. Răspândire. Organul utilizat. rareori albe. anuală cu tulpina erectă. . reunite în spice. renale şi de splină. în locuri bine aerate. cele superioare mai puţin divizate. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap.

Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. STEJAR .

hemostatic şi antidiareic. întrebuinţări. deasemenea flavonoide. bruni-măslinii. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. recoltare. Recoltarea începe primăvara. cultivat în parcuri. Lujerii viguroşi. Stejarul preferă soluri profunde. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. substanţe amare şi pectice. Produsul se utilizează ca astringent. glabre. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. . tare. glabri. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. dispuse în ciorchine. Flori unisexuat-monoice. calciu oxalic. creşte în păduri. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. fertile. Compoziţie chimică. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. muchiaţi. rezistent la geruri. pieloase la maturitate. în tratamentul stomatitelor. pretenţios faţă de lumină. decoctul – în gargarisme. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. Arbore foios cu o coroană largă. Scoarţa conţine taninuri mixte. Răspândire. mai ales în arsuri. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. Organul utilizat. Frunze lobate până la penatfidate.Descriere. ramuri puternice. când seva începe să circule intens.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84. Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. SUNĂTOARE .SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L.

calcaroase sau silicioase. în boli ale stomacului. vitamina C. Florile – corimb. tăieturilor de pădure. Planta conţine antraderivaţi. la marginea drumurilor şi pădurilor. sesile. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. Organul utilizat. de formă ovală. carotenoide. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Tulpina este cilindrică. tanin. Plantă perenă cu tulpina dreaptă.Descriere. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. intestinului şi ficatului. întrebuinţări. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Frunze opuse. Planta creşte pe locuri destul de uscate. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. flavonozide. Răspândire. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. Se utilizează în tulburări depresive. glabre. cu marginea întreagă. clorogenic. acizi cafeic. recoltare. . Compoziţie chimică. prin fâneţe. precum şi prin vasodilatare. locuri necultivate.

SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L. Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. ulei volatil. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). palmat-lobate. recoltate pe timp frumos. vitamina C. întrebuinţări. . după ce s-a ridicat roua. goală în interior. păroasă pe muchii. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. Răspândire. cu peri aspri. Frunzele mijlocii au 3 crestături. peţiolate. pe lângă garduri. în 4 muchii.Descriere. Organul utilizat. pe terenuri necultivate. Flori roze. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. Compoziţie chimică. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. perenă cu tulpină erectă. Plantă erbacee. recoltare. la începutul şi în timpul înfloririi. printre dărâmături. caroten. poiene. marginea pădurilor. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. Frunze opuse.

TĂTĂNEASĂ . Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech.

cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. grupate în cime. de asemenea s-a izolat alantoină. muchiată la bază. perenă cu rizom scurt. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. Tulpina erectă. substanţe minerale. Frunze alterne decurente. Organul utilizat. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. gastritelor hiperacide. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. din care pornesc rădăcini cărnoase. uneori ca buruiană prin culturi. argiloase în şanţuri. ramificat. tanin. Plantă erbacee. recoltare. Răspândire. Rădăcinile săpate se spală în apă. întrebuinţări. Planta creşte pe soluri grele. îngustate într-un peţiol aripat. Decoctul din rădăcini. gros. diverselor traumatisme. tusei de diverse etiologii. Flori roşii-violacee. datorită mucilagiului şi alantoinei. pe marginea apelor stătătoare. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. aspru-păroasă. mucilagii. iar cele groase se despică.Descriere. ramificată. fâneţe umede. cu peţiol aripat. Compoziţie chimică. păroase. . Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. negre la exterior şi albe la interior. varicelor deschise.

TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89. TEI .

iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. hipotensive. plăcut mirositoare. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. Organul utilizat. Frunzele sunt lung-peţiolate. Florile alb-gălbui. Compoziţie chimică. ascuţite la vârf. ca antipiretice şi sedative. dar şi ca antivirale. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. cu o bractee lungă în formă de limbă. întrebuinţări. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. Arbore cu o coroană deasă. aşezate pe un peduncul comun. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. sedative şi sudorifice. pectorale. . fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice.Descriere. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. de culoare verde-gălbuie. rotunde. datorată mucilagului. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. Răspândire. ale gripei şi răcelii. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. recoltare. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. În afară de acţiunea emolientă.

TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90. TRAISTA CIOBANULUI .

la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. întrebuinţări. având 4 sepale verzi cu dungă albă. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. tiramină. rutozida. extract fluid şi uscat. acetilcolină. flavone. histamină. colină. uneori până la nervura principală. . în primele stadii de dezvoltare. se administrează sub formă de infuzie. Răspândire. recoltare. adânc scobite. adică la apariţia primelor flori. culturi. Frunzele tulpinale sunt rare.Descriere. îmbrăcând tulpina cu baza lor. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. în hemoragii uterine. Frunzele bazilare sunt alungite. amine biogene. acid fumaric. Se culege planta întreagă. urme de ulei volatil. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. malic. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. nedinţate pe margini. pe lângă ziduri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. livezi. Florile sunt mici. Planta creşte prin păşuni. fără rădăcină. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Plantă anuală. marginea drumurilor. uneori formează chiar desişuri. citric.

TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. TREI FRAŢI PĂTAŢI . Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.

Descriere. întrebuinţări. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. în lunci umede. expectorant. laterale – albe. Plantă erbacee. Răspândire. în strat subţire. mucilag. stipelate. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. mai rar violetdeschise sau alb. După poziţia pe tulpină a frunzelor. Se usucă la umbră. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. tanin. cu stipele polimorfe. pe coastele dealurilor. recoltare. Compoziţie chimică. la marginea pădurilor şi drumurilor. de regulă adânc fidate. liziere. pe timp frumos. rar dinţate pe margini. ulei volatil. Frunze ovatalungite. după ce se ridică roua. fâneţe. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. vitamina C. prin tăierea tulpinilor de la bază. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. Planta creşte prin poiene. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. în interior cavă. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. Se utilizează ca diuretic. depurativ. care alături de flavonozide. galbene. în tratamentul unor dermatoze. Organul utilizat. anuală. . peţiolul are diverse lungimi. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi.

TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.

recoltare. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. întrebuinţări. săruri minerale. glabră. compuşi ai acidului silicic. adeseori printre pietrele de pavaj. scurtpedunculate. fusiformă. Compoziţie chimică. anuală. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Organul utilizat. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. marginea drumurilor. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. ramificată. Flori axilare verzui sau roşietice. Plantă erbacee. pe malurile râurilor. care este lignificată şi lipsită de frunze. pe terenuri virane. de la câmpie până în etajul subalpin. vitaminele C şi K. scurt peţiolate până la sesile. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. mucilagii. Se înlătură partea de jos a tulpinii. Frunze alterne. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. substanţe tanante. . eliptice sau lanceolate. recoltate în timpul înfloririi. caroten. Rădăcină pivotantă.Descriere. rar ascendentă sau erectă. Tulpină târâtoare. plane.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L.

diuretice şi colagoge. acoperite cu frunze opuse. deasemenea glucide. când planta creşte în masă. de culoare albicioasă. La bază frunzele sunt cordate. . lung şi ramificat. frunzele se separă de tulpini. carotenoide. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. Compoziţie chimică. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. iar cu dreapta se strujesc frunzele. Urzica creşte pretutindeni. antidiabetice. Atunci. clorofilă. în şanţuri pe lângă drumuri. Florile sunt de culoare verzuie. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. K. în locuri cultivate şi necultivate. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. întrebuinţări. la vârf ascuţite. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. Frunzele conţin vitaminele C. acid pantotenic. Răspândire. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. B2. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi.Descriere. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. Imediat după cosire. cilindric. se coseşte. recoltare. hemostatice. săruri minerale. prinse de tulpină printrun peţiol lung. Tulpini drepte. cu 4 muchii. dinţate pe margini. pe marginea apelor. Organul utilizat.

VERIGAR . Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L.

siropul. glabre. întrebuinţări. poligame. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. derivaţi de kemferol. Decoctul. greu. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. ce se exfoliază în inele. ramnoxantozida (frangulozidă). drupe sferice. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. durament roşcat. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). Lujerii cenuşii. Sămânţă ovoidală. pe margini crenatserate. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. Răspândire. Se mai conţin flavonozide. Frunze opuse. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. tare. frangula-emodolul. Arbust cu scoarţă brună. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. cvercetol şi ramnetol. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. frecvent terminaţi cu un ghimpe. . aspră. recoltate la maturitate. Flori verzi-gălbui. lemn cu alburn gălbui. în lunci umede. eliptice. Fructe. negre cu gust dulceag-amărui.Descriere. pectine. cu nervuri ascuţite. deasemenea zaharuri. Compoziţie chimică. printre arbuşti. Organul utilizat. mici. recoltare. Fructele conţin antraderivaţi.

VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97. VETRICE .

superioare scurt-peţiolate. Plantă erbacee. cu rizom noduros. malurile râurilor. recoltare. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. emenagoge. lunci mai uscate. Conţine ulei volatil. Tulpină erectă. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. infuzia. Compoziţie chimică. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. glabră. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. Planta creşte în zona de şes şi deal. penat-sectate. deasemenea. garduri. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. perenă. rădăcini adventive. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. Frunze alterne.Descriere. excitante ale funcţiilor digestive. pe ogoare. Răspândire. grupate în calatidii. locuri necultivate. în fâneţe. cilindrică. Organul utilizat. adânc-serate. glabre. Flori galbeneportocalii. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. pe lângă drumuri. flavone. o sesquiterpenă amară. . cele inferioare lung-peţiolate. întrebuinţări. acid cafeic. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. Datorită prezenţei tuionei.

VÂSC . Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.VÂSC Denumirea latină: Viscum album L.

salcâm şi plop. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. sunt cele care cresc pe măr şi păr. aritmie şi tahicardie. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. tei. apoi pe brad. ramificate de mai multe ori. arţar.Descriere. groase. Compoziţie chimică. Organul utilizat. şi un principiu toxic respirator. frasin. dar toxic pentru inimă. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. Răspândire. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. pieloase. cilindrice şi groase. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. străbătute de 5-6 nervuri paralele. deoarece produsul este foarte toxic. recoltare. trandafir. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. mesteacăn. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. . Frunzele opuse. întrebuinţări. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. fără peţiol. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă.

VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ . Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.

substanţe minerale. În doze mari este toxică. sunt dispuse verticilat. ulei volatil. rizom orizontal. Organul utilizat. suficient de umede. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. Răspândire. substanţe amare. uninerve. subţire. caliciu redus la o margine îngustă. înalte de 15-25 cm. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. pe soluri fertile. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. verde. perenă. sesile. mici (4-6 mm). cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice.Descriere. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. corolă gamopetală. Plantă erbacee. glabre. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. afânate. lung. grupate în cime laxe. . ameţeli. Frunze lanceolat-eliptice. cu 4 lacinii. Compoziţie chimică. ulei gras. Flori albe. întrebuinţări. ramificat. tanin. infundibuliformă. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. acid nicotinic. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. recoltare. glabre.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. VOLBURĂ . Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

în formă de pâlnii. Tinctura are proprietăţi laxative. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. . Răspândire. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri.Descriere. provoacă un scaun unic. întrebuinţări. grădini. ca colici sau vomismente. abundent. hastate sau sagitate. vitamina C. neînsoţit de fenomene secundare. lung pedunculate. cu urechi mici la bază. are un rizom lung. Ele sunt plăcut mirositoare. câmpuri. axilare. locuri necultivate. volubilă. pe lângă drumuri. arsuri. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. se scutură de pământ. Organul utilizat. furuncule. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Plantă erbacee. substanţe tanante şi minerale. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. perenă. solitare. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. În uz extern pentru vindecarea de răni. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. Flori albe sau slab roze. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. Compoziţie chimică. recoltare. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine.

ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .

Compoziţie chimică. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. umede. vitamine din grupul B. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. după ce s-a luat roua. substanţe tanante. C. acizi organici. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. dar ele sunt mai aromate. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. Florile albeverzui. Răspândire.Descriere. Se produce sirop de zmeură. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. Arbust ramificat ghimpos. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. întrebuinţări. Organul utilizat. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. recoltate pe timp uscat. imparipenate cu foliole ovate. sol bogat. caroten. . mai acre ca la cea cultivată. recoltare. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. În al doilea an ei se lignifică. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. Frunze alterne. antociane. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. care poartă muguri florali. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. acoperiţi cu ghimpi subţiri. Fructele de zmeur conţin oze.

) Bunge Familia Brassicaceae 11. Bip. Fil.) Gaertn.) DC 5. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. .Rindera umbellata ( Waldst. Familia Betulaceae 7.Dentaria glandulosa Waldst.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Familia Boraginaceae 10. Cărpiniţă .Jurinea stoechadifolia (Bieb. Albăstrea thirke . 3.Doronicum hungaricum Reichenb. Rinderă umbelată .) Takht. 2.et Kit.Alnus glutinosa (L.Alnus incana (L.et Kit.Carpinus orientalis Mill.) Moench 9.Crambe tataria Sebeok 12. Iarba-ciutei . Arin negru . Arin alb .Centaurea thirkei Sch. Hodolean ţăţăresc . 4. 8. Colţişor glandulos . Familia Berberidaceae 6. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Iurinee lavandifolie .

) Fenzl. Iarba. 14.et C. Andrz. Lehm.Dentaria quinquefolia Bieb. 16. Familia Caryophyllaceae 17. 24.) Fenzl.Helianthemum canum (L. 18.) Hornem Familia Convolvulaceae 23. Lunaria annua L. 19. Colţişor pentafoliat .ex DC.Sempervivum ruthenicum Schnittsp.Panazburătorului 15. . Lopăţea . Familia Cistaceae 22. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb.13. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Familia Crassulaceae 25. Studeniţă rigidă . . Vonicer pitic .Lunaria rediviva L. ex Adams Familia Celastraceae 21.Eremogone rigida (Bieb. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall.Euonymus nana Bieb. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. B.) Bess 20.Convolvulus lineatus L. Volbură lineată . Familia Fabaceae 26. Urechelniţă . Zăvăcustă .osului .Astragalus dasyanthus Pall.

42. Nemţişor fisurat . Păducel pentagin .Crataegus pentagyna Waldst. 30. . 29.Paeonia peregrina Mill. Familia Monotropaceae 34.et Kit. Mălin comun . Mirgău pitulat .Genista tetragona Bess.Coronilla elegans Panc. Drobişor tetramuchiat . Familia Rhamnaceae 37.Rhamnus tinctoria Waldst.Astragalus pubiflorus DC. Dumbravnic .Scutellaria supina L. 33.Nymphaea alba L. Popâlnic . Coronişte elegantă . Familia Rosaceae 41. 28. Grozamă . 39. Nufăr alb .Delphinium fissum Waldst.Melittis sarmatica Klok.Hepatica nobilis Mill. Sugătoare . 31.Verigariu . 40.Padus avium Mill. Familia Paeoniaceae 36.et Kit. Familia Lamiaceae 32.Genistella sagittalis (L.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. Bujor-de-pădure .27.Trifolium pannonicum Jacq. Familia Ranunculaceae 38. Trifoi panonian . Coşaci pubiflor . Dediţel mare .et Kit.Pulsatilla grandis Wend.)Gams.

Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52. Familia Vitaceae 50. Păr. Scoruş .Pyrus elaeagrifolia Pall. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.Dictamnus gymnostylis Stev.Galanthus plicatus Bieb. 53.et Kit.dobrogea . fil.Daphne mezereum L. Familia Scrophulariaceae 46.43. 44. Frăsinel gimnostil .Digitalis lanata Ehrh. Familia Thymelaeaceae 48. Ghiocel elvez . Cornaci . Familia Alliaceae 51. Tulichină . Ghiocel nival . 54. 56. .Galanthus nivalis L. Degetar lânos .VItis sylvestris C.Scopolia carniolica Jacq. Ghiocel bogat .Galanthus elwesii Hook. Familia Trapaceae 49. 55. Familia Rutaceae 45.Trapa natans L. Mutulică .de.Leucojum aestivum L. Ghiocel plicat . Viţă-de-pădure .Gmel. Familia Solanaceae 47.Sorbus domestica L.C.

Brânduşă trifilă . Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58.Ornithogalum amphibolum Zahar. Familia Melanthiaceae 65. 63.) F. Familia Iridaceae 62.) Spreng. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar. Brânduşă fomin .W.Iris pontica Zapal. Lalea pestriţă . Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60.Familia Cyperaceae 57.Fritillaria meleagroides.) Druce .Colchicum fominii Bordz. 61. Fil. Familia Liliaceae 64. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill.Colchicum triphyllum G. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Kunze Familia Orchidaceae 68. Stânjenel pontic .Gladiolus imbricatus L. 66. Luşca ambiguă . Săbiuţă imbricată . Et Schult. Patrin ex Schult. 67.

Cârcel . Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.) Fritsch 70. .Ephedra distachya L.Chrysopogon gryllus (L. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L.Orchis morio L.F. Alexeenko 80.Sesleria heufleriana Schur. 76. Familia Orchidaceae 72.Dactylorhiza majalis (Reichenb. 81.) Rich.69. Seslerie heufler . Untul-vacii .Epipactis palustris (L. Poroinic-de-mai .) Trin. Poroinic purpuriu . Familia Poaceae 78.Orchis palustris Jacq.) Crantz 74. 77. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. Poroinic palustru .Epipactis purpurata Smith 75. Hunt et Summerhayes 73. Mlăştiniţă palustră . Firuţă diversicoloră . Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Mlăştiniţă purpurie .Orchis purpurea Huds.) P. 71. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. 79.Poa versicolor Bess. Sadină .

Familia Thelypteridaceae 91.) All. 86.Thelypteris palustris Schott .Ophioglossum vulgatum L. Familia Salviniaceae 90.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.) Newm. Ferigă palustră . Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.) Roth 85. Spinarea-lupului . Ferigă cartuziană . Familia Dryopteridaceae 87.Fuchs 88. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm. Familia Athyriaceae 84. Peştişoară .) H.Salvinia natans(L.) Newm. Năvalnic .Phyllitis scolopendrium (L.P.) Roth Familia Ophioglossaceae 89.) Newn.Dryopteris carthusiana (Vill. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L. Limba-şarpelui .Athyrium filix-femina (L.

12. 10. 3. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. Alun – Corylus avellana L. Albăstrele – Centaurea cyanus L. 15. 4. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall.CUPRINS 1. 21. Cicoare – Cichorium intybus L. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 7. Angelică – Angelica arhangelica L. Ciuboţica cucului – Primula veris L. 17. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. 8. 5. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. 18. Coacăz – Ribes nigrum L. Arin – Alnus incana Moanch. Brusture – Arctium lappa L. Cerenţel – Geum urbanum L. 23. Corn – Cornus mas L. 11. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. 16. Cătină – Hippophae rhamnoides L. 20. 24.) Elliot 9. 14. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. . 2. 22. 19. 13. 6. Ardei – Capsicum annuum L.

(Matricaria chamomilla L. Dentiţă – Bidens tripartita L. Meyt 35. . Mesteacăn – Betula pendula Roth.Polygonum persicaria L. Feciorică – Herniaria glabra L. 41. Măceş – Rosa canina L. Mur – Rubus caesius L. Ienupăr – Juniperus communis L.25. 46. Hamei . 28. 29. Mălin – Padus avium Mill. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. 33. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. Iarbă roşie . Nalbă de pădure – Malva silvestris L. 34.verrucosa Ehrh. 44. 38. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. 31. (B. Iederă . 45. Izmă bună – Mentha piperita L. Muşeţel – Chamomilla recutita L. 40. 36. 32. 39.) 48.Hedera helix L. 49. Mărar – Anethum graveolens L. Frag – Fragaria vesca L. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. 43.. 26. Iarbă mare – Inula helenium L. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. Gălbenele – Calendula officinalis L. Drăcilă – Berberis vulgaris L. 27. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 47. 30. 42.Humulus lupulus L. Leurdă – Allium ursinum L.) 50. 37.

61. 52. Roiniţă – Melissa officinalis L. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Negrilică – Nigella sativa L. 54. 76. 63. . 56. (Elytrigia repens (L. Odolean – Valeriana officinalis L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 53. Pătlagină – Plantago major L. Roibă – Rubia tinctorum L. 55. Sclipeţi – Potentilla erecta L. 68. Pelin – Artemisia absinthium L 60. 66. Salcâm galben – Sophora japonica L. 71. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. Pochivnic – Asarum europaeum L. 59. 69. 67. 75.) Nevski ) 62. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Rostopască – Chelidonium majus L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. Pir – Agropyron repens P. 74.B. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Porumbar – Prunus spinosa L. Obligeană – Acorus calamus L. 65. Porumb – Zea mays L. 57. Podbal – Tussilago farfara L. 64. Revent – Rheum palmatum L. 72. Salcie – Salix alba L. 73. Salvie – Salvia officinalis L. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Păpădie – Taraxacum officinalis L. 58. 70.51.

94. 100. 85. 80. Zmeur – Rubus idaeus L. 92. 81. 89. Vinariţă – Asperula odorata L. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Tei – Tilia cordata L. Sovârv – Origanum vulgare L. 95. 101. 78. . Troscot – Polygonum aviculare L. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 83. Sulfină – Melilotus officinalis L. Verigar – Rhamnus cathartica L. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 88. Sporici – Verbena officinalis L. 84. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib.77. 86. Urzică – Urtica dioica L. 99.Volbură – Convolvulus arvensis L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. 98. 90. 96. 87. Soc – Sambucus nigra L. 93. 97. 91. 82. Vâsc – Viscum album L. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Ştevie – Rumex confertus Willd. Stejar – Quercus robur L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop.

MD-2001.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. tel. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Chişinău. Bulgară 33/1. 022 577930. .