Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. . prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial.cnfa. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www.md . Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere.org).· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. Bulgară 33/1. tel. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. 022 577930.cnfa. MD-2001. www. recoltare. şi afaceri agricole rurale. Beneficiarii PDBA includ micii producători. Chişinău.

Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. diapozitive. Pe terenurile cu expoziţie sudică. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. · expoziţia şi lumina. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. · condiţiile de sol. carte. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. · altitudinea influenţează puternic . cu ierbarul.

rizomilor. unele numai prin spălare. După aceasta ele se scutură bine de pământ. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. Aceste organe se formează toamna. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. plug. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. furcă). în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. La şes. în funcţie de forma lor. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. Recoltarea mugurilor foliari. Ei se culeg numai cu mâna. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. ciupindu-se mugurii de . în mod diferenţiat. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. mugurii plesnesc şi se alungesc.momentul optim de recoltare. hârleţ. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. se înlătură părţile necorespunzătoare. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire.

se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. zmeur). De asemenea. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . Recoltarea frunzelor se face cu mâna. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. are loc primăvara. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. adică în boboc (salcâmul japonez). iar celelalte pe vreme cu soare. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. albăstrele).pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. Recoltarea frunzelor. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. cât şi în timpul înfloririi (tei. deşi. însă în nici un caz mai târziu. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. În general. în general. ea variază însă de la specie la specie. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. muşeţel. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. adică după ce floarea s-a trecut. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. afin). pătlagină.

albăstrele). cu ajutorul secerii. soc. astfel. pe vreme uscată şi de obicei însorită. sepale etc. împreună cu ramurile. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. adică cu petale. Florile. când plantele au crescut prea înalte. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. a cosorului sau a unui alt obiect tăios.. în general. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. iar în . rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. cu piepteni speciali. ienupăr). Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. când seminţele sunt deplin dezvoltate. cu foarfeca. în buchete. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm.este în jurul prânzului. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. lipsită de ramuri cu frunze. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. în cazul fructelor cărnoase (afin. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. se recoltează întregi.

după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. iar. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. cele cu muşchi sau alge. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. cu excepţia. Cu vârful briceagului. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. înnegrite şi cu resturi de lemn. deoarece. după cum am precizat mai sus. Recoltarea scoarţei. organele ce conţin uleiuri volatile. pe de altă parte. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. înainte de desfacerea lor spontană. care le conţin sunt dehiscente. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. care prezintă crăpături şi îngroşări. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. pe de o parte.cazul când fructele. fără umiditate şi cu soare.

Astfel. praful.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. resturile de tulpini. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. paie etc.. Corpurile străine organice. rogojini. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. bucăţile de pământ. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii.străine organice şi minerale. fragmente de nuiele. Uscarea produselor vegetale. .corpurile străine minerale sunt nisipul. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. De asemenea. pietricelele. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. precum şi a impurităţilor.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat.organele (părţile) de plantă . care pot fi: . impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . constituie impurităţi. la frunzele de afin. de pătlagină şi de graminee. Astfel. .

înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Uscarea la soare. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. şi artificială. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. şi anume: naturală. textura şi conţinutul în apă al acestora.folosite. . iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. Ea începe în momentul recoltării plantei. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. la soare sau la umbră. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate.

Uscarea la umbră. fructe sau seminţe. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. etc. şuri. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. scoarţe. rizomi. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. curăţite. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. reparate etc. şcolilor. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. al căror conţinut este mult mai stabil. orice încăperi goale. rogojini sau coli de hârtie. magazii. văruite.ale plantei ca: rădăcini. şoproane. şi în special se vor crea posibilităţi de . dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. muguri.

Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. în timp ce frunzele. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Prin uscare. Frunzele rămân verzi. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. mai ales la suprafaţă. Aducerea produsului vegetal în stare finită. . volumul său scade. rădăcinile). Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil.aerisire continuă. seminţele. uneori pierzându-şi complet valoarea. din care cauză îşi modifică aspectul. Uneori. Uscarea artificială. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Datorită pierderii apei. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. florile îşi păstrează culoarea naturală. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. fructele. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. produsul suferă o serie de modificări. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare.

cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. farmacii etc. pământul fin şi nisipul.) sau la export. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. unele flori şi chiar unele frunze. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. denumirea produsului vegetal. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. depreciindu-se calitativ.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. pergaminate. aşa cum sunt cerute de industrie. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. Operaţia se face manual la flori. site şi anumite mori. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. greutatea neto şi împreună cu . farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. rădăcini. frunze. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. De asemenea. părţi aeriene. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă.

denumirea produsului vegetal. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. după un timp îndelungat. indiferent de măsurile luate. bine aerisite. numărul partidei. luna şi anul recoltării. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. fiind astfel . Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. De obicei însă. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. scoarţele. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. în cazul când nu pot fi expediate imediat. numărul partidei. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. Conservarea produselor vegetale. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. uscate. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. După ambalare. Organele subterane.ambalajul.

această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. Fără o grijă permanentă. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. baloturile etc. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. nu este permis să se depoziteze petrol. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. benzină. La fel se procedează şi cu cele aromatice. ghiocei.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. În depozite. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate.). etc. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. Această bogăţie trebuie însă păstrată. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. Sacii. . În încăperile depozitului cu produse vegetale. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. insecte. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale.

cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. Atunci când se culeg florile. Azi. iar recoltarea lor este interzisă. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. În cazul muşeţelului. plop). lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă.lăcrămioare). Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. însă îndată ce ele . Culesul nu trebuie făcut total.

pericolul dispariţiei lor este mic. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. cu atât mai multe. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. omag) şi în general la plantele perene. În acest caz. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie .au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. pericolul de dispariţie este mai mare. florile şi seminţele. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică.

a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. cât şi a normativelor corespunzătoare. comună. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. ci să fie bine organizată.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. . permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. Oamenii. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie.

ALBĂSTRELE . Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L.

adânc crestate. În florile marginale se conţin antociane. liniare. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. recoltare. tanin. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Răspândire. Creşte prin locuri uscate. heterozida centaurina.Descriere. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. Eliminarea florilor centrale. cu corola regulat tubuloasă. Organul utilizat. pietroase. Compoziţie chimică. se face înainte de uscare. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. muchiată cu frunze alterne. mucilagii. . Mg etc. Florile de pe disc sunt violacee. cumarine. iar cele marginale albastre. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. Florile ligulate. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. culese eventual din greşeală. săruri de K. Tulpina erectă. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. întrebuinţări. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia.

ALBUMEALĂ . Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L.

ulei volatil. Organul utilizat. acoperite cu perişori cenuşii. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. Inflorescenţa – paneraşe. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. obţinute din părţi aeriene de albumeală. cele ligulate – filiforme. ca buruiană în grădini. rezine. Frunze alterne. substanţe tanante. . Tulpina de la bază ramificată. Răspândire. Compoziţie chimică. florile mijlocii sunt tubulare. flavonozide. recoltate în tot timpul înfloririi. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru.Descriere. liniar-alungite. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. întrebuinţări. Planta conţine caroten. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Creşte în lunci inundabile. Extracţiile uleioase. pe malurile râurilor. puternic pubescentă. recoltare. arsuri ale pielii.

Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN .

pe margini inegaldublu-serate. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r.Descriere. Creşte în păduri de câmpie şi deal. recoltare. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. alterne. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. afânate. fertile. Uscarea artificială până la 500C. Florile mascule în amenţi. Răspândire. pe soluri calcaroase. Frunzele verzi. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. la marginea pădurilor de fag. Organul utilizat. în straturi subţiri. pe dos păroase. Uscarea se face la umbră. Arbust cu frunze obovate. uneori tubuloasă. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. Compoziţie chimică. . polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. iar florile la înflorire. întrebuinţări. mai ales pe nervuri. mărind rezistenţa capilarelor. cu margini laciniate.

ANGELICĂ .ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.

întrebuinţări. Plantă erbacee. substanţe tanante. stomahice şi carminative. . oze. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. inegal serate. cu foliole ovate. pe locuri adăpostite şi însorite. fistuloasă. recoltare. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Răspândire. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. este robustă.Descriere. Organul utilizat. Se scutură de pământ şi. de culoare galbenăverzuie. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. bianuală sau perenă. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. dacă este nevoie. Creşte în apropierea apelor curgătoare. stimulente. Uscare artificială. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. cilindrică. cu zimţi. Florile sunt grupate în umbele globuloase. Compoziţie chimică. la 35400C.

ARDEI .ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.

arzător este imprimat de capsaicina. Plantă ierbacee. acid ascorbic etc. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. Astăzi se cultivă în Europa. Frunze alterne. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Ovar bilocular. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. nevralgice. de culoare verde închis. Răspândire. Organul utilizat. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. destul de mari. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor.Descriere. . cu tulpină sufructescentă glabră. cu marginea întreagă. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). Flori albe. anuală. întrebuinţări. cu gust iute sau dulce. carotenoide. de care depinde culoarea fructelor. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. ovale. Compoziţie chimică. Gustul iute. lumbago. recoltare. care nu produc vezicaţii. localizată în celule secretoare separate. ramificată. acuminate.

ARIN . Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch.

Compoziţie chimică. verzi-închise. . Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. ovale de culoare brună. întrebuinţări. frunzele tinere sunt foarte lipicioase.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. Răspândire. cele feminine fără periant. grupate în amenţi. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. Organul utilizat. Flori mici. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte.. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. Frunze ovale. pe cea inferioară – verzi-mate. Fructe – nucule cu aripioare. cu marginea zimţată. Arbore cu coroana îngust ovată. pe partea superioară strălucitoare. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. ovate sau ovat-eliptice. recoltare. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. ovallanceolate. are acţiune antidiareică. glabre. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi.

ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. ARMURARIU . Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.

glucide. lipide. Răspândire. Fructele mature se recoltează dimineaţa. saponozide. histamină. Organul utilizat. vitamine C. anuală sau bienală cu tulpină erectă. . La noi se întâlneşte numai în culturi. K. ciroză hepatică. ulei volatil. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. mucilag. cu gust amărui. acizi organici. recoltare. treieră şi selectează. efort prelungit. Compoziţie chimică. spinoase. cu rol benefic în procesele de oxidare. hepatite cronice. apărând spontan în sudul ţării. spinoase. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. Frunzele sunt mari. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. prin tăierea antodiilor. întrebuinţări. după căderea frunzelor. Fructele sunt achene cu papus. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. uneori. Plantă erbacee. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. ramificată. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. pe soare. de culoare galbenbrună. Se usucă.Descriere. flavonozide. surmenaj intelectual. glabră sau slab tomentoasă. în tratamentul inflamaţiilor hepatice.. E. de aceea este indicat în stări de oboseală.

ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.

microelemente. acizi organici.Descriere. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. Compoziţie chimică. peţiolate. primăvara verzi-întunecate. Răspândire. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. apoi şi medicinală. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. suculente. Organul utilizat. mai întâi ca decorativă. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. cu marginea dinţată. recoltate la maturitate. Se pot usca. Termenul de păstrare până la 2 luni. zaharuri etc. E. recoltare. . În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. PP. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. substanţe tanante. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. întrebuinţări. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. carotenoide. vitaminele C.

BRUSTUR .BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.

căilor ferate. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. întâlnită pe terenuri necultivate. sudorifică. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. Uscarea artificială la 35500C. recoltare. cu o rădăcină puternică. . bienală. Organul utilizat.Descriere. Acţiunea diuretică. hipoglicemiantă. acid cafeic. brună. depurativă. Compoziţie chimică. pe marginea drumurilor. lactone etc. pe lângă garduri. cărnoasă. Flori purpurii în calatidii globuloase. ulei volatil. întrebuinţări. Se usucă la umbră într-un singur rând. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. Plantă erbacee. Tulpina cilindrică. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. zăvoaie inundabile. Răspândire. coleretică. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. păroasă se formează în anul al doilea. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. vitamine din complexul B.

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

care se recoltează toamna la completa lor maturitate. cu un ritidom solzos. Organul utilizat. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. Seminţele sunt bogate în amidon. mult ramificat. lucioşi şi frunze opuse.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. albumine. digitatcompuse. Compoziţie chimică. . ce se utilizează în tratamentul varicelor. Castanele servesc la extragerea escinei. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. de culoare brună. cu numeroşi ghimpi. sferică. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. erecte. lung peţiolate. ulei gras. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. flebitelor şi hemoroizilor. Răspândire. iar cea artificială.30 m. Uscarea se face în camere bine ventilate. întrebuinţări. nisipoase. Florile reunite în panicule compuse.Descriere. sub 650C. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. Castanele conţin saponozide. derivaţi cumarinici şi flavonici. terminale. recoltare. Arbore înalt de 20 . când 50 . florile culese în zilele senine. Preferă soluri profunde. Fructul este o capsulă cărnoasă.

CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. CĂLIN . Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.

cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. saponozide triterpenice. C. Scoarţa conţine vitaminele K. grupate dens în cime umbeliforme terminale. toamna se colorează în roşu. apoi cenuşie. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. Compoziţie chimică. trilobate. galben-brună. Fructe.Descriere. substanţe tanante. Creşte pe soluri bogate. de asemenea diuretic şi sudorific. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. tufărişuri de pe malul râurilor. Flori albe. cofeic. Uscarea se face la soare. fructele – vitaminele C şi P. întrebuinţări. carotenoide. drupe sferice. reavăn-jilave până la umede. Organul utilizat. Scoarţa se recoltează primăvara. la pornirea în circulaţie a sevei. Tulpini cu scoarţă netedă. . acizii clorogenic. recoltare. Frunze lat-ovate. păduri de luncă. rezine. după uscare pedunculii se înlătură. hipotensiv. glucide. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. Răspândire. prin păduri şi tufărişuri. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. se usucă artificial la 6080oC. roşii. săruri de K. caroten. pectine. ursolic.

CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12. CĂTINĂ .

când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. . întrebuinţări. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. drupe "false". iar cele femele în raceme. izlazuri. B2. scurt peţiolate. Frunze alterne. P. ovoide. Flori galbeneruginii. Fructele conţin acid ascorbic. la o temperatură de 70800 C. Fructe. ulei. pe nisipuri şi pietrişuri. Compoziţie chimică. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. portocalii. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. existenţi în fructele de cătină. pe prundişurile din lungul râurilor. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. filtrat şi îndulcit cu zahăr.Descriere. PP. Sucul apos. arsurilor şi în ginecologie. întregi. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. coaste pietroase. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. În vederea conservării vitaminei C. recoltare. Lujerii anuali solzoşi. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. acid folic. cenuşii-argintii. vitamine E. Organul utilizat. Răspândire. liniar-lanceolate. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. carotenoide.

Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. CERENŢEL .

solitare. ramificată. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. prin hidroliză. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. păduri şi luminişuri. Răspândire. Organul utilizat. rezine. Compoziţie chimică. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. acid galic şi elagic. din care îşi iau naştere numeroase radicele. mucilagii. Se mai conţine heterozida geozida. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. care. se lasă câteva zile la zvântat. recoltare. vivace cu un rizom cilindric. . Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. După scoatere din pământ se scutură. Planta conţine substanţe tanante. Tulpina dreaptă. se spală într-un curent puternic de apă. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. pune în libertate eugenol. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. întrebuinţări. Flori de culoare galben-aurie. apoi se usucă. se curăţă de părţile aeriene.Descriere. Plantă ierbacee.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. CICOARE . Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14.

muchiată. depurative. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. spiralată. colină. Tulpina floriferă. Organul utilizat. deasemenea în obezitate. Răspândire. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. Planta este prezentă în câmpie. recoltare. dezvoltânduse abia în anul al doilea. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. . Compoziţie chimică. Se spală într-un curent de apă. prin pagişti. luminişuri. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. ulei volatil. principii amare. se usucă la soare. tanin. diuretice. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. substanţe minerale. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. Florile sunt de culoare albastră-azurie. este verdedeschisă. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. subţire. în faneţe. cele tulpinale sunt sesile. în poienele din pădure. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. inulină. flavonozide. cavă în interior şi pubescentă. constipaţii cronice. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate.Descriere. în poduri cu tablă.

Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15. CIMBRIŞOR .CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L.

întrebuinţări. frunzele prezintă nişte puncte transparente. de formă ovală. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. antidiareice. recoltare. îndeosebi în medicina infantilă. de culoare verde-roşiatică. în tratamentul tusei şi al gripei. cu marginea întreagă. la începutul înfloririi. Are. ca stomahic. nisipoase. Plantă vivace. acizi cafeic şi rozmarinic. acid ursolic şi oleanolic. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. flavone. opuse. care prind rădăcini. diuretice şi antivirale. cu ramuri culcate la pământ.Descriere. Privite în zare. antispastic şi coleretic. Organul utilizat. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. Compoziţie chimică. tanin. . ajungând până în zona muntoasă. rezine. în fâneţe de pe dealuri. cu expoziţie sudică. păroase. glabre. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. Creşte pe soluri aride. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). pietroase. Frunze mici. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Răspândire.

Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU .

Algeria. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. antimicotice şi antihelmintice. Organul utilizat. Ungaria. .nucule elipsoidale. Fructe . alungit romboidale. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Franţa. un principiu amar. Frunze mici. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. Răspândire. Germania. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. ovate sau lanceolate. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Bulgaria. Moldova. Spania. întrebuinţări.Descriere. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. acid cafeic. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Compoziţie chimică. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. România. flavonozide. Portugalia. bronşite şi tuse convulsivă. Caliciul este tubular. iar corola bilabiată şi colorată în roz. recoltare. extract fluid în tuse. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie.

CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. CIUBOŢICA CUCULUI . Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

poieni. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. întrebuinţări. luminişuri de pădure. recoltare. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. săruri minerale. lung. dese. substanţe tanante. livezi. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. subţiri. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. lunci. S-au mai izolat: amidon. peţiol aripat. comună prin pajişti. zaharuri. enzime. fâneţe. vârful obtuz. Se spală într-un curent de apă. Plantă erbacee cu rizom cilindric. păşuni însorite. . ramificate la vârf.Descriere. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. flavonozide. Organul utilizat. grupate într-o umbelă simplă. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. sub formă de decoct. Uscare artificială la 35 – 400C. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. Se usucă la umbră într-un singur strat. Compoziţie chimică. bine aerisite. ulei volatil. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. Răspândire. cu suprafaţa reticulată. marginea crenată sau ondulată. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii.

COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L.

acizi organici. în afecţiuni hepatobiliare. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. neregulat-dublu-seraţi. P. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. Arbust tufos cu rădăcini adventive. colite). recoltate la maturitate. caroten. gastrite. Fructele conţin vitaminele C. Frunze subrotunde. în regiunile deluroase şi muntoase. B6. siropuri vitaminice. lunci. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. nefrite şi pielonefrite. Fructe. Din fructe se pregătesc specii. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. zăvoaie. gust dulceag. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. prin păduri şi tufişuri. . Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini.Descriere. Organul utilizat. negre. cu 3-5 lobi triunghiulari. întrebuinţări. substanţe tanante. negricioase. Ca produs vegetal se folosesc fructele. dispuse în raceme. Tulpini viguroase. B2. erecte. Flori verzuiroşcate. microelemente. recoltare. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. K. Compoziţie chimică. din părţile nordice. ateroscleroză. deasemenea flavonozide. bace sferice. Răspândire. zaharuri. cordiforme.

COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19. COADA CALULUI .

flavonozide. recoltare. în tuberculoza pulmonară.tulpinile sterile. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. caroten. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. acizi organici. fără ramuri. Plantă perenă. ramificate verticilat. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene .aspre şi tari. săruri de siliciu şi potasiu. Compoziţie chimică. cu coaste evidente. prescris ca expectorant în bronşite. Tulpinile sterile apar la începutul verii. vitamina C. de culoare brun-deschisă. pe terenuri nisipoase şi argiloase. de culoare verdedeschis. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. ulei volatil. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. recoltate vara. ca remineralizant. pe timp uscat şi însorit. erbacee. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. Cele fertile apar primăvara. bolile de rinichi şi vezică. substanţe tanante şi amare. întrebuinţări. .Descriere. pe râpe şi la marginea apelor. Răspândire.

Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20. COADA ŞORICELULUI .COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L.

Frunze alterne. care poartă numai frunze. pe marginea ogoarelor. vitamina K. păşuni. erbacee cu un rizom lignificat. Plantă perenă. din care se dezvoltă stoloni subterani. poiene.dispuse în corimb. Sub formă de infuzie. lanceolate. sectate. erecte. Compoziţie chimică. acoperite cu iarbă. substanţe anorganice. Răspândire. Organul utilizat. 2-3-penate. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. Datorită achilinei are acţiune coleretică. întrebuinţări. Cele bazale sunt mai scurte. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. pubescente. mărind cantitatea bilei. în locuri uscate. sunt ramificate. glucide. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Se mai conţin flavonozide. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. Uscarea se face la umbră. care poartă inflorescenţele. . gastrice se întrebuinţează ca stomahic. recoltare. decoct şi specii amare. tanin. râpe. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. în zile senine şi calde. în strat subţire sau în uscătorii. cu un număr mare de lacinii.Descriere. astringent şi aromatic amar. înalte. Florile albe. cu internodii lungi. iar cele tulpinale mai lungi. şi cele cu internodii scurte. Principiul activ al plantei este uleiul volatil.

CORN . Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L.

antidiareică şi antidizenterică. Scoarţa. Organul utilizat.Descriere. recoltare. Răspândire. margini de pădure. care se deschid înaintea frunzelor. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. iar fructele – la maturizare deplină. tanin. secetă. Fructele conţin acid ascorbic. mai târziu glabre. Creşte spontan prin tufişuri. Ramurile tinere verzi. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. des formează desişuri cu alţi arbuşti. co coaste proeminente. zăvoaie din zona de deal. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. întrebuinţări. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. se cultivă. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. flavonozide şi au acţiune astringentă. Compoziţie chimică. acoperite cu peri scurţi. pectine. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. . Rezistent la ger.

Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. COŞACI .

Frunze alterne. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. Răspândire. acizi organici. mucilag. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate.Descriere. Planta se întâlneşte rar. întrebuinţări. Tulpini erecte. dilată vasele sanguine. săruri minerale. pufoase. cilindric. în văile râurilor şi pantele dealurilor. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. recoltare. erbacee cu un rizom gros. are acţiune hipotensivă. se utilizează la hipertonie. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. compuse. desişuri nu formează. imparipenat-partite. Florile galbene. Creşte în poiene. amidon. nefrite acute şi cronice. printre arbuşti de stepă. Organul utilizat. Uscarea se face la umbră. în strat subţire sau în uscătorii. sedativă şi diuretică. . Plantă perenă. Compoziţie chimică. stenocardie. roşiatice. Infuzia. fără tulpini lignificate. obţinută din produsul vegetal. pubescente. insuficienţe cardio-vasculare. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. flavonozide. grupate în capitule sferice.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

marginea râurilor. închis serate. stipele mari. pe margine serate. Plantă erbacee. Se usucă în strat subţire. gaulterozidă etc. ceruri. vanilină. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. pajişti umede. şanţuri. substanţe minerale. recoltate în timpul înfloririi. roşcată. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. noduros din care pornesc rădăcini adventive. produsul are acţiune antireumatismală. spireozid. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. rizom orizontal. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. taninuri. Frunze penate. . avicularină. glabră. Compoziţie chimică. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. artificial la temperaturi până la 350C. recoltare. flavonoide. de obicei simplă. Planta creşte prin zăvoaie. Răspândire. perenă. întrebuinţări. filiforme.Descriere. Tulpină erectă. faţa superioară glabră. Organul utilizat. cea inferioară albpăroasă. unghiulară.

CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. CRUŞIN . Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.

apoi de culoare roşie. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. întrebuinţări. Flori mici. lucitoare. în compoziţia speciilor depurative. ascuţite la vârf. recoltare.Descriere. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. deoarece sunt sărace în principii active. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. substanţe amare. Fructe globuloase. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. Răspândire. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. de culoare albverzuie. Frunze alterne. pe malul apelor. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. Au mai fost identificate saponozide. Sunt uscate pe cale naturală. comun la câmpie şi dealuri. Organul utilizat. la început verzi. acidul ascorbic. netede şi lucitoare. cu marginea întreagă. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. . precum şi împotriva hemoroizilor. Scoarţa este netedă. mucilagii. mlaştini. Planta creşte în păduri de luncă. de formă ovală. în funcţie de doză. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. zăvoaie.

CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. CUCURBEŢICĂ . Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.

de la care pleacă rădăcini adventive. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. Planta creşte prin semănături. Tulpină simplă. tanin. Planta se mai utilizează în anorexie. cordiforme sau ovattriunghiulare. crânguri. alantoină. Planta conţine acizi aristolochici. marginea pădurilor şi drumurilor. ventriculate la bază. Flori tubuloase. nevroze. flavonozide. Organul utilizat. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. plăgi greu vindecabile). poiene. alcaloizi. pe malurile râurilor. Frunze alterne. posedă acţiune purgativă drastică. . Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. rezine. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. vii. recoltare. întrebuinţări. Plantă erbacee. ramificat. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. lung-peţiolate. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. substanţe amare. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Fructul globulos. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. erectă cu noduri. perenă cu rizom scurt. Compoziţie chimică. Răspândire. galben-brun. cu vârf obtuz şi aspect pielos.Descriere. tufărişuri.

DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L. DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.

La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. ulei volatil. deasă. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. Tulpină erectă. ramificată. Nu are flori marginale ligulate. cu foliole involucrale foliacee. sedative. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. locuri ruderale umede. în zona de margine a lacurilor. râurilor. substanţe minerale. pe lângă izvoare. .Descriere. recoltate până şi în timpul înfloririi. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. întrebuinţări. substanţe tanante. incisserate. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. gălbui-brunii. Compoziţie chimică. peţiol de obicei aripat. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. cele interne alungit-ovate. uşor laxative. recoltare. Răspândire. 3-5 lobate. finspinoase pe colţuri. mucilagii. uneori fusiformă. glabre. Plantă ierbacee. Frunze opuse. şanţuri umede. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. acid ascorbic. Organul utilizat. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. flavonozide. înaltă până la 100 cm. glabră. fântâni. slab-păroase sau glabre. Fructe – achene turtite. anuală cu rădăcină rămuroasă. sudorifice.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ .FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.

Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. de culoare verde-închis. Răspândire. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. recoltare. Plantă ierbacee. constituie unul din cele mai bune tenifuge. indigene. Compoziţie chimică. întrebuinţări. târâtor. tufărişuri. naturale. de-a lungul nervurei. vivace cu un rizom gros. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. . buruienişuri de depresiune. Pe spatele acestor aripioare. locuri umbrite. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. Organul utilizat. sporadică în molidişuri. În secţiune. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. Planta creşte în păduri de foioase. Deoarece. denumite global filicină. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori.Descriere.

FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. FRAG DE PĂDURE . Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.

acizi organici. lungacuminate. Fruct. pe dos alipit-păroase. aromat. cistitei. păduri rărite. pe faţă brun-roşcate. dispuse în cime. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. tipul 5. Flori albe. Planta conţine vitaminele A. reglor hepatic. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. recoltare. Plantă erbacee. perenă cu rizom cilindric. Răspândire. flavonozide. Stolonii supratereşti târâtori. care devine zemos. faţa inferioară scurtpăroasă. înrădăcinează la noduri. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. cu foliole ovate. urme de ulei volatil. B1. Organul utilizat. orizontal. achenă înfiptă în receptacul. depurativ. fâneţe. Fructele ca tonic. pe margine dinţate. zaharuri. Frunze trifoliate. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. .Descriere. Fructele se folosesc proaspete. Uscarea se face la umbră. B2 . săruri minerale. lungpedunculate. hipotensor. tufărişuri etc. substanţe tanante. în strat subţire. cu pediceli păroşi. întrebuinţări. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. Compoziţie chimică. C. Stipele lanceolate. Planta este întâlnită în pajişti.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. GĂLBENELE . Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.

frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. pubescente sau glabre. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. Răspândire. rezine. şi din flori centrale sterile. de culoare portocalie. sesile. Se mai conţine acidul ascorbic. cu tulpina erectă. substanţe amare. rotunjite la vârf. flavonozide. prin mai toate grădinile. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale.Descriere. Organul utilizat. În paneraşele florale se conţin carotenoide. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. afânate. înţepăturilor de insecte. acizi organici. antispastică. Plantă anuală sau bianuală. arsurilor. Compoziţie chimică. Inflorescenţele sunt antodii terminale. se rup cu mâna. întregi. Planta posedă acţiune emenagogă. cele inferioare oblanceolate. Se usucă în straturi subţiri. formate din flori ligulate periferice. recoltare. cicatrizantă. antiinflamatoare. întrebuinţări. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. tubuloase. rănilor. degerăturilor. . ramificată. coleretică. Frunze alterne. fără codiţe. tanin. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. galbene-portocalii.

HAMEI .HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.

Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. crânguri. vivace. reunite în jurul unui ax central. Tulpina volubilă. tonic amare. poartă frunze opuse. formate din bractee galbenverzui. Fructificaţiile sunt conuri false. alcătuind un con globulos. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. Plantă erbacee. cordate la bază. denumit strobil. Compoziţie chimică. . antispastice. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. recoltate când au culoare galben-verzuie. Răspândire. Organul utilizat. malurile râurilor. tocoferoli. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. cu rizomi târâtori lungi. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. păduri. cu bractee.Descriere. cumarine. acizi fenolici. recoltare. Planta creşte spontan prin lunci. cu 3-5 lobi dinţaţi. acid ascorbic.

HOLERĂ (GHIMPE. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. HOLERĂ (ghimpe. scai) .

Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. pe lângă drumuri. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. urme de ulei volatil. garduri. peţiolate. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. bsitosterol. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. Organul utilizat. saponine triterpenice. Tulpina ramificată. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. . uneori trilobate. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. taninuri catehice. Răspândire. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. în jurul clădirilor părăsite. în febra intermitenta şi impotriva turbării. obovate sau ascutit romboidale. ca antitumoral. Frunze opuse. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). pubescentă. Plantă erbacee. întrebuinţări. recoltate în timpul verii. lung obovate. datorita pubescentei verde albicioasa. sialagog şi diuretic. Compozitia chimica. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. recoltare. anuală cu rădăcină fusiformă.Descriere.

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

întrebuinţări. numeroase. Uscarea se face la umbră. cordate. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. sau primăvara devreme. Răspândire. în strat subţire sau în uscătorii. vivace prin rădăcină pivotantă.Descriere. aminoacizi. diuretic şi stimulent general. pe lângă garduri şi case de locuit. grupate în racem. stări congestive. ramificată în partea superioară. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. vitamine B. albe. groasă. stimulează diureza şi exercită. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). Organul utilizat. recoltare. În doze mici este eupeptic. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). . deasemenea se cultivă. săruri minerale. după uscarea frunzelor. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. nefrite. dereglări de ritm cardiac. erbacee. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. Compoziţie chimică. prin văi. enzime. Planta creşte în locuri umede. enterite. cu frunze mari alungit-ovate.C. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. Flori mici. Plantă ruderală. ulei volatil. cistite. alături de glucide. Tulpina dreaptă. Hreanul modifică secreţiile bronhice. Fructul – siliculă globuloasă.

IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. IARBĂ MARE . Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.

Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. livezi. În pământ are un rizom scurt. Plantă erbacee. în tusea cronică a bătrânilor. Florile formează capitule mari. Organul utilizat. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. subţiri.Descriere. întrebuinţări. Acţionează atât ca expectorant. având florile ligulate şi tubuloase. de cel puţin 2-3 ani. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. sesile. se spală într-un curent de apă. Compoziţie chimică. cu marginea dinţată. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. cilindric. Răspândire. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. ovale şi înconjoară tulpina. lung peţiolate. Frunzele superioare sunt alterne. în regiunea pădurilor de deal. Planta creşte prin fâneţe umede. puternică. saponozide şi terpene. păroasă şi ramificată în partea superioară. în lunci. pe lângă pâraie. . se îndepărtează părţile aeriene. cât şi ca spasmolitic. galbene. lemnoase şi seci. inulină. perenă cu o tulpină dreaptă. cărnos. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. catar bronhic. recoltare. bronşită emfizemică. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase.

Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. IARBĂ ROŞIE .

lung-acuminate. glabră. Tulpină erectă. . scurt peţiolate sau sesile. lanceolate sau oblonglanceolate. kempferolul. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. des cu pete brune-roşietice. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Flori albe sau roşietice. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. pâraielor. pe marginea râurilor. cu perişori alipiţi de suprafaţă. Compoziţie chimică. substanţe tanante şi pectinice. neglanduloase. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. rutinozida. poliholozide. grupate în spice axilare şi spice terminale. Tecile dens îmbracă tulpina. izocvercitina. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. vitaminele C şi K. Plantă erbacee. ulei volatil. Răspândire. Organul utilizat. întrebuinţări. recoltare. anuală. lacurilor. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. acizi organici. glabre. ramificată. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Frunzele alterne. din zona dealurilor până în cea subalpină. cvercitina.Descriere. avicularina. recoltate în faza înfloririi.

IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37. IEDERĂ .

fitoncide. Liană cu tulpini lignificate. flavonozide. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. Organul utilizat. dureri de ficat şi stomac. deasemenea vitamine din grupul B. steroli. acizi polifenolici. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. tuse convulsivă. deasemenea pe stânci şi ziduri. toxic. caroten. migrene. recoltate în faza înfloririi. micoze şi alte afecţiuni dermice. Frunzele conţin saponozide triterpenice. astm bronhic. cu 3-5 lobi triunghiulari. iod legat. Răspândire. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. Se cultivă în parcuri. lipicioase şi persistente. grădini ca plantă decorativă. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. recoltare. întrebuinţări. ulceraţii. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. săruri minerale. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini).Descriere. Compoziţie chimică. . dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. viguroase. în zăvoaie. Frunze alterne.

IENUPĂR . Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L.

stomahic. . antireumatic şi sudorific. După fecundare. globulos.Descriere. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. zahăr invertit. întrebuinţări. păşuni. principiu amar iuniperina. Florile mascule au forma unor conuri. în primă fază. ascuţite la vârf. aşezate în verticil câte 3 la un loc. recoltare. Se întrebuinţează ca diuretic. pectine. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. poiene. acizi organici. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. Organul utilizat. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. care conduc. cu umiditate atmosferică ridicată. la albuminurie. Arbust cu frunze în formă de ace. Compoziţie chimică. sferic. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. Preferă locuri luminoase. Florile femele au aspectul unor muguri. apoi negre-albăstrui. aerisite. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. la început verzui. însoţit de răşini. în rarişti şi margini de păduri. încă verzi şi care formează producţia anului următor. Răspândire. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE .

. foarte mici. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. lanceolate. săruri minerale. deasemenea zaharuri. aspru. albe sau slab roz. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. dispuse în panicul. pe lângă garduri şi drumuri. Răspândire. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. în lizierele pădurilor de pin. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. diuretice şi depurative. Rădăcinile se recoltează toamna. Florile numeroase. întrebuinţări. negre. Frunzele sunt dispuse opus. Se reţin numai rădăcinile. la sfârşitul perioadei de vegetaţie.Descriere. lăstarii subterani replasându-se. lucioase. creşte prin locurile nisipoase. de la exemplarele de 3-4 ani. seminţe lentiforme. Planta nu suportă terenuri grele. Compoziţie chimică. ascuţite. cantităţi mici de ulei volatil. recoltare. Organul utilizat.5-2 cm. Se cultivă ca decorativă în florării. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). mai lung decât caliciu. aproape sferice. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). când conţinutul de substanţe active este mai bogat. întregi. de-a lungul pâraielor şi râurilor. Fructul monosperm.

IZMĂ BUNĂ (mentă) .IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. Tulpina patrunghiulară. conic alungit. Inflorescenţa este de forma unui spic. Frunze opuse. taninuri. cu marginea limbului serată. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). cu apă freatică la mică adâncime. flavonozide. Ele se prescriu ca spasmolitic. caroten. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. Organul utilizat. colorate în verde închis cu glande oleifere. când plantele sunt înflorite peste 25%. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. puternic ramificată. mai mult sau mai puţin erectă. colagog şi antiemetic. compusă din noduri şi internoduri. recoltare. pe partea superioară netede. . Răspândire. heliofilă. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. ovat-lanceolate până la lanceolate. Tinctura se foloseşte ca analgezic. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. colagogă şi calmantă. lipide. sitosterol. iar pentru extragerea uleiului volatil. întrebuinţări. Compoziţie chimică. gastrică. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. luto-nisipoase.Descriere. acizii ursolic şi oleanolic.

LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41. LEURDĂ .

Flori albe. umede. . Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Creşte pe soluri bogate în humus. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. vitamina C. pe timp uscat. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. Planta are miros de usturoi. este vermifug. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. fitoncide. activează peristaltismul intestinal. după ce se ridică roua. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. dar încă neidentificat structural. Organul utilizat. tei. grupate în inflorescenţe umbeliforme. recoltare. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. febrifug.Descriere. prin păduri umbroase de fag. săruri minerale. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). Compoziţie chimică. Se conţine ulei volatil. stejar. Răspândire. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42. LEVĂNŢICĂ .LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill.

conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. cu scoarţa exfoliată. cu peri ramificaţi. cumarine. pubescente. formează o tufă aproape globuloasă. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. cele superioare cenuşii-verzi. întrebuinţări. Răspândire. acid ursolic. acute. Planta creşte pe soluri afânate. Florile. Organul utilizat. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. substanţe pectice. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. permeabile. ca şi cel de melisă.Descriere. ca atare. Compoziţie chimică. rezine. . un principiu amar. cea bătrână este brună. deasemenea tanin. stelaţi. semisferică. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. ca vermifug în medicina tradiţională. Tulpina. cele inferioare cenuşii. ramificată puternic de la bază. ca insecticid. se folosesc ca stimulent aromatic. Frunze opuse. mai puţin păroase. recoltare. Uleiul de levănţică. pe ambele feţe păroase. relativ uscate. liniar-lanceolate.

LUMÂNĂRICĂ .LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.

ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. Plantă ierbacee. La noi se întâlneşte peste tot. Creşte prin locuri însorite. Organul utilizat. . Întrebuinţări. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. antihistaminică. ceea ce îi dă un aspect catifelat. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). antivirală. f l a v o n o z i d e l o r.Descriere. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. pe terenuri nisipoase şi pietroase. antispastică. Datorită s a p o n o z i d e l o r. diuretică. de-a lungul gardurilor. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Răspândire. cilindrică. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. iridoidelor. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. pentru preîntâmpinarea brunificării. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. antimicrobiană. la temperatura de maximum 45oC. Uscarea trebuie să se efectueze repede. cu tulpina dreaptă. bianuală. recoltare.

MĂCEŞ .MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.

fructele se transportă la locul de uscare. Creşte prin tufişuri. Mai târziu. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. scade conţinutul în vitamina C. Organul utilizat. recoltare. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. taninuri. uneori albe. Flori de culoare roz. acid malic şi citric. cu 2 stipele la baza. care la maturitate devine cărnos. săruri de K. frunze compuse. la marginea drumurilor şi a pădurilor. pe dealuri. cu 5 sepale. zaharuri. 5 petale. B2 . formate din mai multe foliole ovale. uleiuri volatile. iar uleiul – la arsuri. dermatite. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. dinţate pe margini. Fe. Răspândire.Descriere. provitamina A. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. PP. Compoziţie chimică. Mg. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. . în realitate adevăratele fructe. astringent şi antidiareic. deoarece se încing uşor. întrebuinţări. K. În acest receptacul se află numeroase achene. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. extractul. de culoare roşie. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. Siropul. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. pectine. decubitus. dextrină. Arbust cu ghimpi. Ca.

Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45. MĂLIN .MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill.

pe margine acut-serate. Planta creşte prin păduri de luncă. datorită acţiunii astringente. sucul şi geleul din fructe de mălin. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. rar la câmpie. ca remediu antidiareic. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. ulei volatil şi gras. drupe sferice mici. acizi organici. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. flavonozide. Rădăcina rămuroasă. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. la bază rotunjite. Frunze eliptice. Arbust sau arbore cu coroană deasă. obovate sau oblong-ovate. Compoziţie chimică. Tulpină dreaptă. Organul utilizat. negre. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. Se rup raceme întregi. grupate în raceme. se întrebuinţează.Descriere. Fructe. groase. Flori albe. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. uşor zbârcite. întrebuinţări. Scoarţa netedă. se socoate. zăvoaie. recoltare. Răspândire. mirositoare. bruscacuminate. Decoctul. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. tufărişuri. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. recoltate la maturizare deplină. cenuşie-negricioasă. .

Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR .

Frunze tripenat-sectate. striată. slab . carotenoide. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. carminative. printre cereale. Astăzi cunoscut pe tot globul. Caliciu lipsă sau neînsemnat. diachene ovaleliptice. verde. Plantă erbacee anuală. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. de asemenea. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. grupate într-o umbelă compusă. Conţin. Tulpină cilindrică. Flori mici. gălbuiverzui. glabră. peţiolate. Preparatul Anetinum. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena.ramificată. scopoletina. umbeliferona. . fistuloasă. ulei volatil format din limonen şi carvonă. PP. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. Se utilizează sub formă de apă aromatică.Descriere. Compoziţie chimică. Rădăcina pivotantă. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. Fructe. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. înaltă până la 160 cm. recoltare. Posedă proprietăţi stomahice. şi ulei gras. Organul utilizat. vitaminele C. Răspândire. cu foliole filiforme. cafenii. întrebuinţări. antispastice şi diuretice.

MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. MESTEACĂN . (B.verrucosa Ehrh.

în poieni. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. Compoziţie chimică. compuşi triterpenici. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. Răspândire. se mai conţin flavonozide. recoltare. dinţate pe margini. vitamina C. în grădini sau parcuri. cariofilen. iar primăvara se deschid. . iernează sub formă de amenţi. pe pante. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Frunze alterne. cât şi de conifere. drumuri. crăpându-se la bătrâneţe. Organul utilizat. betulol. când sunt lipicioase. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. taninuri. heterozide. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. ascuţite la vârf.Descriere. Infuzia. glabre. Creşte peste tot. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. în formă de romb sau triunghi. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. rezine. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. întrebuinţări. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). atât în păduri de foioase.

MUR . Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.MUR Denumirea latină: Rubus caesius L.

pline de seminţe. întrebuinţări. Creşte pe malurile râurilor. . sau primăvara devreme. caroten. din grupa B. Fructe polidrupe cărnoase. preferând luminozitatea directă. negrealbăstrui. Arbust cu lăstari târâtori. pe râpele pădurilor. Compoziţie chimică.Descriere. frunzele conţin substanţe tanante. Flori albe. grupate în raceme scurte. fructele la maturizare. pe cea inferioară tomentoase. ghimpi scurţi. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. în tufişuri. Organul utilizat. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. pectine. cea ce le conferă proprietăţi astringente. recoltare. renală şi prin glandele sudoripare. cupru. pe partea superioară dispers-păroase. antidiareice. iar rădăcinile toamna târziu. vitamine C. Au mai fost identificate zaharuri. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. Răspândire. subţiri. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. rezultate din încrucişarea cu alte specii. săruri de potasiu. Fructele. mici. Lăstarii tineri. globuloase. cu gust astringent-acrişor. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. mangan. cilindrici.

) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. (Matricaria chamomilla L. MUŞEŢEL .MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.

Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. .din flori tubulare. care sunt substanţe amare. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. de culoare galbenă-aurie. bi. colină. bifidat compuse. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. pe soluri diferite. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală.sau tripenat sectate. de la cele nisipoase până la cele argiloase. reprezentate prin inflorescenţe. recoltare. Preferă locuri însorite. pe lângă drumuri. întrebuinţări. fitosteroli şi acizi graşi. de culoare argintie. Fructul este o achenă mică. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. locuri virane. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. Organul utilizat. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. fusiformă. pe terenuri uscate. Compoziţie chimică. acid ascorbic. Proazulenele. Frunze sesile. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. de culoare albă. iar receptaculul . Răspândire. inserate altern. în alte culturi. Creşte pe ogoare.Descriere. Florile. au acţiune stomahică şi carminativă.

Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. NALBĂ DE PĂDURE .

în gargarisme. taninuri. pe margine neregulat-seraţi. acizi organici. urme de ulei volatil. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. păros.Descriere. neatacate de rugină. vitaminele A şi C. în momentul deplinei maturaţii. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. Produsul vegetal conţine mucilagii. ele se pot recolta în continuare. în tratamentul furunculozei. Frunze lung-peţiolate. . Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. Plantă erbacee. păroasă. pe lângă garduri. Organul utilizat. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. Creşte pe terenuri necultivate. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. Compoziţie chimică. complete sau fără caliciu. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. sfeclă. şanţuri. recoltare. întrebuinţări. bianuală cu rădăcină pivotantă. cu limb rotund până la reniform. Răspândire. Se folosesc frunzele. dealuri aride. Tulpina erectă sau ascendentă. ramificată. marginea drumurilor. cărnoasă. Dacă frunzele sunt sănătoase. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. în culturi de cartof.

NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51. NALBĂ MARE .

albă până la slab gălbui la interior. Flori de culoare alb-roz. având un peţiol lung. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Creşte prin locuri umede.Descriere. neîngălbenite şi neatacate de boli. recoltare. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. fructul este turtit. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. începând de la vârful plantei. Apare mai rar prin tufişuri. Organul utilizat. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. . În prezent se cultivă în multe ţări. cu gust dulceag. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. datorită căruia este utilizată ca emolient. În cazul când frunzele sunt sănătoase. compus din numeroase achene. întrebuinţări. Spălarea nu este permisă. Răspândire. mucilaginos. Compoziţie chimică. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi.

NEGRILICĂ . Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L.

Flori de culoare alb-albăstrui. mari. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. cu numeroase seminţe negre. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. Planta se seceră. Tulpina cilindrică sau muchiată. Fructul este polifoliculă. solitare. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. . trunchiate. apoi se treieră. Nigelona. ramificată. Organul utilizat. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. Răspândire. Creşte ca buruiană în semănături. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. afânate. colici. Compoziţie chimică. posedă proprietăţi antispastice. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. curbate. pe locuri părăsite.Descriere. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. întrebuinţări. În medicina populară planta este folosită în indigestii. recoltare. pubescentă. carminaiv. depresiv şi analgezic. în vârful tulpinii sau ramurilor. leagă în snopi. Vegetează bine pe soluri mijlocii. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. componentul carbonilic al uleiului volatil.

OBLIGEANĂ .OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.

recoltare. Organul utilizat. gros. heterozida amară acorina. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil.Descriere. Răspândire. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. amidon. roşcate la bază. cu limbul întreg. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. Creşte pe lângă iazuri. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. acid ascorbic. . cu un rizom orizontal. cât şi al celor stătătoare. Este un bun stomahic. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . cu teacă. Rizomii se recoltează toamna. tanin. sunt înguste. cilindrică. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. atât pe malul apelor curgătoare. apoi se usucă. Frunzele pornite din rizom. Plantă perenă. cele groase se despică. cărnos. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. bălţi. cu ajutorul unor greble sau furci. întrebuinţări. ascuţit la vârf. rezine. Compoziţia chimică. mlaştini. erbacee. Produsul vegetal conţine ulei volatil. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Rizomii recoltaţi se spală de mâl.

ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54. ODOLEAN .

Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. cu suprafaţa brăzdată.Descriere. Plantă perenă. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. valepotriaţi. Creşte în locuri umede. Frunzele tulpinale sunt opuse. violacee-roz sau albă. enzime. . spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. glucide. recoltare. Răspândire. Se taie partea aeriană de la colet. precum şi în staţiuni mai înalte. Organul utilizat. flavonozide). lipide. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. Tulpini fistuloase. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). marginea întreagă sau serat dinţată. de-a lungul apelor. se curăţă de pământ prin scuturare. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. întrebuinţări. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. mai este hipnotic şi antispastic. Compoziţie chimică. erbacee cu rizom vertical. apoi se usucă.

OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. OSUL IEPURELUI . Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.

roz cu dungi mai închise. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. . mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. ulei gras şi volatil. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. Tulpină lignificată la bază. recoltare. Se mai conţin onocerina. Frunze superioare simple.. Compoziţie chimică. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. care se deosebeşte prin flori mari. dinţate pe margine.Descriere. Răspândire. acid citric. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. Flori papilonate. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. cele inferioare trifoliate. foarte spinoasă. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. cenuşie. păroasă. prin locuri nisipoase. ramificată. grupate în inflorescenţe spiciforme. întrebuinţări. substanţe tanante. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). glandulos-păroase. roze. Organul utilizat. dispuse la subsuoara unor bractei. ca remediu diuretic. cu foliole ovale.

PĂDUCEL . Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall.

pentru tratamentul unui cord hipertonic. uşor ovale de culoare roşie. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. lucitori. Organul utilizat. Frunze alterne. alături de care se găsesc vitexina.Descriere. acizii clorogenic şi cafeic. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. Creşte prin păduri şi tufişuri. iar fructele se pot usca şi la soare. Arbust cu tulpină mult ramificată. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. fără accesul luminii directe. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. hipotensivă. ulei volatil. Florile sunt constituite pe tipul 5. Compoziţie chimică. glabri. pe cea inferioară cu smocuri de peri. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. Lujeri brun-verzui. Des se cultivă în parcuri. rombic-ovate. Răspândire. rutozida. pe timp uscat. întrebuinţări. cu spini. recoltare. Flavonozida principală este hiperozida. carotenoide. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. pe faţa superioară glabre. Fructele sunt globuloase. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. Păducelul are activitate cardiovasculară. . cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine.

PĂPĂDIE . Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L.

Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. inulină. perenă. cu rizom gros scurt. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. Plantă erbacee. Organul utilizat. locuri necultivate. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. Răspândire. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. carotenoide. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. prin fâneţe. care dă naştere unei rădăcini pivotante. substanţă amară cu structura guaianică. inegal invers fidate. Frunze lanceolate. de culoare galbenă. la marginea drumurilor etc. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. în general cu caracter alcoolic. Compoziţie chimică.Descriere. Se mai conţine ulei gras şi oze. . Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. vertical. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. întrebuinţări. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. atenuate în peţiol. recoltare.

PĂTLAGINĂ MARE .PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.

laringitelor. pe timp uscat. astm bronhic. bronşite. . acid oleanolic. Se usucă la umbră în strat subţire. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. traheitelor. Creşte la marginea drumurilor. rănilor purulente. ulcer gastrointestinal. brusc-atenuate în peţiol. uşor hemostatice. vitaminele A. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. după ce se ridică roua. Compoziţie chimică. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. Frunzele conţin mucilag. recoltare. Flori galbenealbicioase. fâneţe.Descriere. păşuni umede. Frunze lat-ovate. nisipoase. dispuse în rozetă. întrebuinţări. Fruct. artificial la 40-50oC. tanin. astringente. hipertensiune arterială. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. capsulă ovoidală. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. K. C. glabre. Răspândire. Plantă erbacee. cu trei-şapte nervuri. în locuri cultivate şi necultivate. flavone. de la câmpie până în zona subalpină. Organul utilizat. grupate într-un spic. ulceraţiilor. locuri bătătorite. stomatitelor. diaree. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate.

PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59. PELIN .

Creşte prin locuri necultivate şi uscate. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Organul utilizat. de culoare gălbuie. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. acoperită cu frunze aşezate altern. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. cuţitul se întind în straturi subţiri. întrebuinţări. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. este partea componentă a preparatelor stomacale. stomahic. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). Florile formează mici capitule globuloase. Compoziţie chimică. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. vermifug şi emenagog. pe măsură ce înaintează pe tulpină. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi.Descriere. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. peţiolul este mai scurt. recoltare. locuinţe. pe lângă garduri. Răspândire. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Toate florile din capitul sunt tubuloase. . drumuri.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60. PIPERUL BĂLŢII .

constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. .5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. Principiile active de bază sunt flavonozidele. mlaştinilor. recoltate în timpul înfloririi. întrebuinţări. roşiatică. acizii organici. pe suprafaţă glabre. pentru tratamentul meno. se mai conţin vitaminele C şi K. la bază îngust cuneiforme.Descriere. anuală. hemoragii gastrice. vezicale. sau după raclarea uterului. în locuri ferite de razele solare directe. Plantă erbacee. recoltare. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale.şi metroragiilor. lanceolate. lacurilor. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. roşietice. glabre. Compoziţie chimică. Frunze alterne. Inflorescenţele spiciforme. hemoroidale. Tulpină glabră. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. erectă sau ascendentă. cilindrice. ulei volatil. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. pe margine uneori cu perişori subţiri. ascuţite sau obovate. Este folosit şi în ginecologie. Planta se taie la înălţimea de 4 . cu 6 (-8) stamine. substanţe tanante şi pectinice. mucilagii. Răspândire. ovar superior cu 2-3 stiluri. Tecile sunt peliculare.

PIR .B. (Elytrigia repens (L.) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.

săruri de potasiu şi fier. Compoziţie chimică. întrebuinţări. vitamine din complexul B. cenuşiu-verde sau albăstruie.inulină). galben. Flori dispuse în spic compus. Tulpină erectă. prin pajişti. pe lângă garduri. stolonifer. recoltare. Se înlătură părţile aeriene. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. Planta creşte pe terenuri părăsite. pe marginea drumurilor. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. Pirul conţine polifructozani (triticină. diaforetic. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. lung. . Răspândire. perenă cu rizom lung târâtor. A. cu noduri. depurativ. ca tonic general.Descriere. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. Plantă erbacee. mucilag. scăzând presiunea arterială. grădini. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. carotenoide. Frunze liniare. Organul utilizat. verde. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus.

Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62. PLĂMÂNĂRICĂ .(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L.

Flori mici. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. grupate în cimă scorpiodă. Compoziţie chimică. diaree. pe soluri cu umiditate accentuată. prin pădurile de foioase. expectoraţii cu sânge. fâneţe. substanţe tanante. răguşeală. Creşte în locuri umbrite. cu vârful ascuţit. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire.Descriere. Planta conţine mucilag şi alantoină. la început roşii-purpurii. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. cilindrice. margini de păduri. Tulpinile erecte. perenă cu rizom târâtor. alături de saponozide. Plantă ierbacee. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. neramificate. recoltare. maluri umbroase ale pâraielor. hemoroizi. rutozidă şi microelemente. Organul utilizat. ulcer gastric şi duodenal. vitamina C. pe timp frumos. catar bronşic. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. după ce s-a ridicat roua. . laringite. lung peţiolate. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. acid silicic. Răspândire. ramificat. tuse. cu peri tari. apoi violet-albăstrui. întrebuinţări. din care pornesc rădăcini adventive.

PODBAL .PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.

Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. expectorantă şi antiinflamatoare.Descriere. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. din care cresc frunze rotunde. Compoziţie chimică. flavone. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. . în şanţuri. Creşte prin locuri umede. cu margini dinţate. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. pe locuri argiloase şi abrupte. Plantă ierbacee. comună în întreaga ţară. un principiu amar. carotenoide. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. tanin. saponozide. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. Răspândire. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. văile râurilor. inulină. recoltare. Organul utilizat. întrebuinţări. începând din luna aprilie şi până în iunie. vivace cu un rizom cărnos. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). peţiol semicilindric.

Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64. POCHIVNIC .POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L.

Organul utilizat. albicios. rezine. perenă cu rizom subţire. Flori întunecat-purpurii. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. scurt păroase. întrebuinţări. din care pornesc rădăcini adventive firoase. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. lungpeţiolate. ramificat. care confirmă şi toxicitatea produsului. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. se curăţă de alte impurităţi. Plantă ierbacee. Planta conţine ulei volatil.Descriere. iar părţile subterane toamna târziu. umede. iar în doze mici. superficial. pe soluri grele prin pădurile de foioase. Creşte în locuri umbrite. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). în primul rând. cu miros de piper. După recoltare se rup frunzele brunificate. recoltare. Răspândire. zaharuri. scvamiforme. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. tanin. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. solitare. Preparatele de Asarum se remarcă. expectorantă. . Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. Frunze circularreniforme. ascendente. de obicei hibernante. săruri minerale.

corn Familia: Poaceae 65.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB .

Plantă ierbacee. saponozide. cernoziomuri levigate. alantoină etc. tulburări de menopauză. hemoragii. Organul utilizat. Răspândire. lipide. hidropizie. bine dezvoltate. litiază renală.Descriere. C. reumatism. cistite. flavonozide. plină cu măduvă. stigmasterol şi sitisterol. B2. anuală cu rădăcini fasciculate. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. de sprijin. B1. Frunze lanceolate. menstre neregulate şi dureroase. cu nervura mediană pronunţată. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. Infuzia. Preferă soluri cu structură lutoasă. dispuse altern pe două rânduri. litiază biliară. luto-nisipoasă. femele – ştiuleţi. Tulpină cilindrică. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). săruri de potasiu. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. Produsul vegetal conţine vitaminele K. B6. când boabele se află în faza de lapte. . Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. recoltare. substanţe minerale. prevăzută cu noduri. întrebuinţări. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. care se culege înainte de maturizarea porumbului. Compoziţie chimică.

PORUMBAR . Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L.

fructele – antociane. Flori albe. pe faţa de jos pubescente. solitare. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. Lujeri cenuşii. dealuri pietroase. cu baza cuneată. Spontan creşte pe coaste însorite. Fructe – drupe globuloase. acoperiţi cu perişori. fructele – la maturizare deplină. pe margine crenatserate. taninuri. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. Organul utilizat. întrebuinţări.Descriere. . acid ascorbic. formează desişuri spinoase. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. brumate. antidizenteric. florile – la începutul înfloririi. Frunze alungit-eliptice. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. alungit-obovate. şi în tratamentul leucoreei. comestibile. recoltare. Florile conţin flavonozide. margini de pădure. ca diaforetic şi depurativ. Arbust spinos. apar înaintea frunzelor. păşuni. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. glucide. astringent. Compoziţie chimică. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. Frunzele se culeg în luna iulie. Răspândire. albăstruinegricioase. fâneţe. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. poiene.

REVENT .REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.

Reventul conţine două grupuri de principii active. enzime. ce pornesc dintr-un rizom puternic. Răspândire. apoi se usucă. reoantracenozide şi reotanoide. cordiform-palmat-lobate. În doze mai mari. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. întrebuinţări. Compoziţie chimică. primăvara sau toamna.Descriere. recoltare. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. goală. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. după maturizarea seminţelor. adeseori înşirându-se pe o sfoară. umiditate. apoi purgativ. deasemenea acizi organici. perenă cu rădăcini cărnoase. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. . Flori roz sau roşietice. Frunze bazale mari. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. Tulpina cilindrică. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. lumină şi soluri. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. dulceţei. Organul utilizat. napiform. geleurilor. cu faţa superioară aspră. viguroase. apare în anul al doilea. mai lungi decât late. ulei volatil. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. Plantă erbacee. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. lobii cu 1-2 dinţi.

ROIBĂ . Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L.

pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. palid-galbene. pe coastele dealurilor. perenă. malic). Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. flavonozide. prevăzute cu peri mici şi aspri. Se foloseşte. albumine. zaharuri. Răspândire.Descriere. în special ca diuretic şi saluretic. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. tonic şi emenagog. tartric. . cu patru muchii. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. prin vii. roşie. Este introdusă în cultură. grupate în cime laxe. Frunze lanceolat-eliptice. se mai conţin acizi organici (citric. aspri şi retorşi. pauciflore. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. Compoziţie chimică. Plantă erbacee. dispuse câte 4-6 în verticii. Creşte pe lângă garduri. întrebuinţări. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. iar la interior. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. recoltare. Mai este indicat în cistite. spasmolitic. Flori mici. insuficienţa renală. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. Organul utilizat. pectine. pielonefrite.

Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. ROINIŢĂ .

Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. acizii oleanolic şi ursolic. cu limbul frunzei de formă ovată. după ce s-a ridicat roua. Plantă perenă. Compoziţie chimică. la subsuoara bracteelor. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. Pe lângă uleiul volatil.Descriere. Se va recolta pe timp însorit. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. patrunghiulară. întrebuinţări. Organul utilizat. de asemenea. Posedă. recoltare. Frunze opuse. . din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. lignificat. Răspândire. mucilagii. călduros şi fără vânt. colorat în brungălbui. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. Tulpina ierboasă. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. erbacee cu rizomul orizontal. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. clorogenic. taninuri. o acţiune carminativă evidentă. substanţe amare şi minerale. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă.

ROSTOPASCĂ .ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.

Organul utilizat. iar în partea de jos cu perişori. saponozide. pe lângă garduri. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. inferioare peţiolate. cea de jos . flavonoide. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. Plantă cu rizom brunroşiatic. prin aplicarea latexului în strat gros. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. acid ascorbic. Florile galbene-aprinse. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. Iubeşte soluri uşoare. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. Tulpini erecte. papilomatozei laringelui şi intestinelor. în partea de sus verzi. recoltare. grădini. carotenoide şi acizi organici. Se usucă fără întârziere. Răspândire. Compoziţia chimică. întrebuinţări. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. .Descriere. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. cele superioare sesile. care se recoltează în timpul înfloririi. Frunze alterne. cu dinţi rotunjiţi. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. respiraţie încetinită. în partea de sus ramificate. grupate în umbele simple. în jurul locuinţelor. chiar nisipuri.albăstrii. tufărişuri. goale. vomă. penatsectate.

Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. SALCÂM GALBEN .

Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. grupate în inflorescenţe piramidale. în cazuri de fragilitate capilară. betulinol. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. recoltare. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. Arbore cu scoarţa netedă. Răspândire. . alături de pectine. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. mucilagii. întrebuinţări. grădini. însă cu foliolele ceva mai mici. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. Organul utilizat. hemoragii cu diferite cauze. ramificate. de culoare verde-închis. Compoziţie chimică.Descriere. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. Fructele se recoltează imature. hipertensiune arterială. glucide. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. accidente circulatorii. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri.

SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. Denumirea rusă: Ива белая (верба. SALCIE . ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

Compoziţie chimică.Descriere. tubulos. târâtor. pe marginea râurilor. . Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. cantităţi mici de lipide. împotriva oxiurilor. Constituentul principal este saporubina. recoltare. marginea limbului întreagă. Tulpină erectă. din care pornesc rădăcini. Se usucă la soare. diuretic. depurativ. cu suber roşcat. a drumurilor. antireumatic. ulei volatil şi substanţe minerale. Planta creşte pe locuri nisipoase. pe lângă garduri. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. însorite. întrebuinţări. Organul utilizat. pentru tratamentul faringitei. cu caliciu gamosepal. constând din tremurături. Flori albe sau roze. antinevritic. negre. în zona de şes şi deal. uscarea gurii şi gâtului. se scot din pământ cu casmaua. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. puţin sau deloc ramificată. Fruct. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. Răspândire. un derivat flavonic. Saponarina se foloseşte ca expectorant. pitiriasis. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Se spală într-un curent de apă. Extern se administrează în dermatoze. Frunze eliptice. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. frumos mirositoare. opuse. ramificat. se mai conţin.

Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75. SCLIPEŢI .SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L.

Frunzele bazilare sunt tri. Florile solitare. subţiri. în partea de sus ramificate. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. Planta creşte pe soluri calcaroase. Rizomii conţin substanţe tanante. chinic şi elagic. scutură de sol. întrebuinţări. sesile cu stipele mari. uretrale). Compoziţie chimică. acid galic. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. pentru tratamentul degerăturilor. marginea pădurilor. cu 4 petale pe floriferi. Tulpini drepte. ulei volatil. galbene. Au mai fost identificate flavonozide. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale.Descriere. recoltare. Produsul vegetal de asemenea. saponozide. umede. Organul utilizat. poate fi folosit.sau cincilobate. cu bune rezultate în aplicaţii externe. curăţă de rădăcini. turboase. răşini. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. Răspândire. . Se sapă. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. cele tulpinale trilobate. Plantă perenă cu rizom scurt. prin poieni. intestinale. slab păroase. chiar la dizenterie. amidon. neuniform îngroşat. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice.

SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. SCORUŞ . Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.

cu foliole oblong-lanceolate. erecte. se colorează vişiniu. apoi bruni-roşcaţi. prin ruperea ciorchinelor în întregime. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. Frunze alterne. prin luminişuri. . întrebuinţări. calmant al tusei. vitamina P. toamna. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. spre bază sesile. acute sau obtuze la vârf. pectine.compuse. recoltate la maturitate. substanţe amare şi tanante. cenuşiu-pătată în tinereţe. scoarţă netedă. recoltare. Scoruşul creşte în regiunile de deal. Organul utilizat. lucioasă. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. Lujeri tomentoşi în tinereţe. sporadic în câmpie. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. Răspândire. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. păduri rărite. glabrii. mai târziu cu ritidom negricios. imparipenat.Descriere. acizi organici. în tratamentul reumatismului. antituberculos. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. înainte de cădere. până sau după îngheţuri. sorbitol. păroase. dispuse în corimbe terminale. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. lucitori. Flori albe. acid ascorbic. Compoziţie chimică. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. marginile acut-serate. Fructele conţin carotenoide.

Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop.

Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. Răspândire. fisuri. Flori mici. cu nervuri puternic proeminente. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. întrebuinţări. peţiolate. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. ulcere. Organul utilizat. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. laringelui. Compoziţie chimică. pe margini întregi. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. cu baza cuneată. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. Au mai fost identificate flavonozide. faringelui. . recoltare. zdrobite emană miros de morcov. la arsuri. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). ulei volatil. grupate într-o paniculă. Ca produs vegetal se folosesc frunzele.Descriere. printre arbuşti.

SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78. SIMINOC .

hepatitelor. Plantă erbacee. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. surii. mijlocii şi superioare – sesile. colangitelor. acoperită cu peri mici. prin locuri înierbate şi nisipoase. caroten. liniarlanceolate sau alungite. cele inferioare lanceolate peţiolate. dar sunt bine dezvoltate. . Utilizat în tratamentul colicistitelor. adunate în panicul corimbiform. şi ca colicistochinetic.Descriere. recoltare. microelemente. Flori galbene. Organul utilizat. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. Planta creşte în regiunea de câmpie. pe ambele feţe cu peri mici. surii. senzaţia de durere din regiunea ficatului. Compoziţie chimică. produsul vegetal reduce greaţa. Florile de siminoc conţin flavonozide. perenă cu tulpină erectă. vărsăturile. vitamina K. Frunze alterne cu marginea întreagă. neramificată. Au mai fost identificate vitamina C. des-foliată. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. meteorismul. substanţe tanante şi amare. Răspândire. întrebuinţări. recoltate la începutul înfloririi plantei. grupate în calatidii globuloase.

SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. SOC . Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.

saponozide. abceselor. lunci şi zăvoaie. laxativă. Întâlnită la noi prin păduri. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. cenuşiu-verzuie. urme de ulei volatil. cu miros neplăcut. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. Răspândire. . recoltare. într-un singur strat. rutozidă. tanin. antireumatică şi antinevralgică. Lujeri groşi. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. bogate în humus. Ele au acţiune diuretică. Fructele drupe negre. pe lângă garduri. Organul utilizat. cu măduvă spongioasă. acizi organici. afânate. Se usucă la soare puternic. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. scoarţa verucoasă. bine ventilate. sudorifică şi emolientă.Descriere. acute. Compoziţie chimică. albă-gălbuie. întrebuinţări. Florile mai conţin mucilag. verzui-cenuşii. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. pe rame acoperite cu hârtie. extern pentru tratarea arsurilor. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. furunculelor. cu florile în sus.

Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80. SORBESTREA .SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L.

Compoziţie chimică. diaree). hemoroizi. pe partea inferioară verzialbăstrii. în poiene. substanţe colorante. marginea pădurilor. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. în poduri cu tablă. Răspândire. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. Plantă perenă. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. sesile. Organul utilizat. întrebuinţări. . lignificaţi. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. cu periantul simplu. saponozide. groşi. Produsul conţine substanţe tanante. erbacee cu rizomi bruni. Tulpini cu coaste.Descriere. deasemenea în stomatite. ulei volatil. amidon. glabre. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. printre arbuşti. în partea de sus ramificate. cu 7-25 foliole alungitovate. Frunzele tulpinale rare. Florile mici de culoare roşie-închisă. recoltare. hemostatică. în strat subţire. recoltate toamna după fructificare. erecte. antiinflamatoare şi antiseptică. alte procese inflamatorii. hemoragii uterine. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. gingivite. în interior deşerte. orizontali. lung peţiolate. acid galic şi elagic. imparipenate. Planta creşte prin fâneţe umede.

Oregano Familia: Lamiaceae 81. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. SOVÂRV .SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L.

Descriere. acoperită cu peri. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. rareori albă. întrebuinţări. Frunze opuse. aproape glabre. Se recoltează planta înflorită. de formă ovală. Organul utilizat. Florile au culoarea purpurie. poieni. de la câmpie până în regiunea subalpină. tufărişuri. scurt peţiolate. sudorifice şi sedative. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. Produsul vegetal conţine ulei volatil. în acid ascorbic. stomahică. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). lemnoasă şi ramificată la partea superioară. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. antociane. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. verde. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. Răspândire. recoltare. flavone. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. de la punctul de unde începe să se ramifice. Se usucă la umbră. uneori roşietică. . marginea pădurilor. margini de pădure. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. Compoziţie chimică. tanin. în locuri bine aerate. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C.

Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain.SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. SPORICI (urzicuţă) .

Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. cu 4 muchii. dealuri pietroase.Descriere. care este un parasimpatometic slab. pe şesuri. recoltate în perioada de înflorire. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. rareori albe. ramificată. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. Plantă erbacee. aproape până la bază simplu-penatsectate. mirişti. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. mai rar prin tufărişuri. întrebuinţări. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. anuală cu tulpina erectă. Frunze opuse. . verbenozida. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. în tratamentul colicilor hepatice. în locuri bine aerate. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. peţiolate. Are şi proprietăţi galactogoge. cele superioare mai puţin divizate. marginea pădurilor. Organul utilizat. renale şi de splină. cele inferioare ovat-triunghiulare. recoltare. în apropierea izvoarelor. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. Răspândire. reunite în spice.

STEJAR . Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L.

creşte în păduri. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. Recoltarea începe primăvara. Produsul se utilizează ca astringent. întrebuinţări. în tratamentul stomatitelor. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. Frunze lobate până la penatfidate. glabri. Arbore foios cu o coroană largă. Lujerii viguroşi. Stejarul preferă soluri profunde. tare. pieloase la maturitate. pretenţios faţă de lumină. ramuri puternice. Organul utilizat. . rezistent la geruri. deasemenea flavonoide. calciu oxalic. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. decoctul – în gargarisme. hemostatic şi antidiareic. bruni-măslinii. mai ales în arsuri. recoltare. când seva începe să circule intens. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. Compoziţie chimică. fertile. Flori unisexuat-monoice. glabre. cerinţe ridicate faţă de căldura verii.Descriere. muchiaţi. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. substanţe amare şi pectice. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. Scoarţa conţine taninuri mixte. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. cultivat în parcuri. Răspândire. dispuse în ciorchine.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. SUNĂTOARE .

locuri necultivate. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. Se utilizează în tulburări depresive. clorogenic. flavonozide. carotenoide. acizi cafeic. Planta creşte pe locuri destul de uscate. glabre. tanin. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. calcaroase sau silicioase. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. . la marginea drumurilor şi pădurilor. recoltare. tăieturilor de pădure. Frunze opuse. sesile. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. cu marginea întreagă. întrebuinţări. precum şi prin vasodilatare. Răspândire.Descriere. Organul utilizat. Compoziţie chimică. Florile – corimb. intestinului şi ficatului. de formă ovală. în boli ale stomacului. prin fâneţe. vitamina C. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. Planta conţine antraderivaţi. Tulpina este cilindrică.

SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L. Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

. perenă cu tulpină erectă. Frunzele mijlocii au 3 crestături. cu peri aspri.Descriere. după ce s-a ridicat roua. Plantă erbacee. Flori roze. în 4 muchii. poiene. Organul utilizat. Răspândire. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. păroasă pe muchii. pe lângă garduri. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. vitamina C. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). printre dărâmături. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. goală în interior. Compoziţie chimică. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. recoltare. recoltate pe timp frumos. Frunze opuse. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. marginea pădurilor. palmat-lobate. pe terenuri necultivate. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. la începutul şi în timpul înfloririi. caroten. ulei volatil. peţiolate.

TĂTĂNEASĂ .TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.

cu peţiol aripat. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. datorită mucilagiului şi alantoinei. aspru-păroasă. substanţe minerale. gros. varicelor deschise. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. Tulpina erectă. mucilagii. ramificată. grupate în cime. . din care pornesc rădăcini cărnoase. muchiată la bază. fâneţe umede. recoltare. gastritelor hiperacide. Compoziţie chimică. pe marginea apelor stătătoare. Decoctul din rădăcini. de asemenea s-a izolat alantoină. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. Plantă erbacee. perenă cu rizom scurt. întrebuinţări. păroase. ramificat. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. argiloase în şanţuri. tanin. negre la exterior şi albe la interior. Planta creşte pe soluri grele. Rădăcinile săpate se spală în apă. diverselor traumatisme. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. tusei de diverse etiologii. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. Organul utilizat. iar cele groase se despică.Descriere. uneori ca buruiană prin culturi. îngustate într-un peţiol aripat. Frunze alterne decurente. Răspândire. Flori roşii-violacee. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate.

TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. TEI . Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.

Răspândire. Organul utilizat. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. recoltare. Florile alb-gălbui. dar şi ca antivirale. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. hipotensive. pectorale. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. sedative şi sudorifice. datorată mucilagului. ascuţite la vârf. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. Frunzele sunt lung-peţiolate. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. întrebuinţări. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. rotunde.Descriere. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. plăcut mirositoare. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. de culoare verde-gălbuie. Arbore cu o coroană deasă. . aşezate pe un peduncul comun. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. ca antipiretice şi sedative. cu o bractee lungă în formă de limbă. Compoziţie chimică. ale gripei şi răcelii. În afară de acţiunea emolientă.

TRAISTA CIOBANULUI .TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

îmbrăcând tulpina cu baza lor. Se culege planta întreagă. nedinţate pe margini. malic. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. urme de ulei volatil. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Florile sunt mici. marginea drumurilor. în hemoragii uterine. rutozida. se administrează sub formă de infuzie. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. acetilcolină. amine biogene. Frunzele bazilare sunt alungite. culturi. Frunzele tulpinale sunt rare. în primele stadii de dezvoltare. uneori până la nervura principală. adică la apariţia primelor flori. citric. pe lângă ziduri. Organul utilizat. colină. fără rădăcină. histamină. uneori formează chiar desişuri. acid fumaric. extract fluid şi uscat. livezi. Plantă anuală. Planta creşte prin păşuni. flavone. având 4 sepale verzi cu dungă albă. Răspândire. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. întrebuinţări.Descriere. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. Compoziţie chimică. recoltare. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. tiramină. . 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. adânc scobite.

TREI FRAŢI PĂTAŢI .TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.

pe timp frumos. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. După poziţia pe tulpină a frunzelor. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise.Descriere. care alături de flavonozide. prin tăierea tulpinilor de la bază. în strat subţire. . Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. Organul utilizat. Se utilizează ca diuretic. ulei volatil. la marginea pădurilor şi drumurilor. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. Plantă erbacee. pe coastele dealurilor. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. mucilag. stipelate. depurativ. mai rar violetdeschise sau alb. în tratamentul unor dermatoze. în interior cavă. întrebuinţări. liziere. peţiolul are diverse lungimi. vitamina C. în lunci umede. Se usucă la umbră. Răspândire. recoltare. de regulă adânc fidate. galbene. Compoziţie chimică. rar dinţate pe margini. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. expectorant. laterale – albe. după ce se ridică roua. cu stipele polimorfe. tanin. Planta creşte prin poiene. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. anuală. Frunze ovatalungite. fâneţe.

TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92. TROSCOT .

Rădăcină pivotantă. anuală. rar ascendentă sau erectă. săruri minerale. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Răspândire. vitaminele C şi K. mucilagii. Tulpină târâtoare. de la câmpie până în etajul subalpin. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. . Organul utilizat. scurt peţiolate până la sesile. glabră. Compoziţie chimică. recoltare. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. scurtpedunculate. marginea drumurilor. fusiformă. Flori axilare verzui sau roşietice. care este lignificată şi lipsită de frunze. pe malurile râurilor. substanţe tanante. caroten. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. compuşi ai acidului silicic. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. pe terenuri virane.Descriere. Se înlătură partea de jos a tulpinii. eliptice sau lanceolate. Frunze alterne. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. ramificată. adeseori printre pietrele de pavaj. plane. întrebuinţări. recoltate în timpul înfloririi. Plantă erbacee.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L.

B2. la vârf ascuţite. Răspândire. în şanţuri pe lângă drumuri. Frunzele conţin vitaminele C. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. hemostatice. lung şi ramificat.Descriere. recoltare. Compoziţie chimică. . când planta creşte în masă. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. carotenoide. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. antidiabetice. Imediat după cosire. deasemenea glucide. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. se coseşte. clorofilă. dinţate pe margini. K. cu 4 muchii. cilindric. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. frunzele se separă de tulpini. iar cu dreapta se strujesc frunzele. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. Florile sunt de culoare verzuie. Tulpini drepte. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. La bază frunzele sunt cordate. în locuri cultivate şi necultivate. pe marginea apelor. acoperite cu frunze opuse. întrebuinţări. de culoare albicioasă. diuretice şi colagoge. săruri minerale. prinse de tulpină printrun peţiol lung. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. Urzica creşte pretutindeni. Organul utilizat. Atunci. acid pantotenic.

Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. VERIGAR .

Organul utilizat. siropul. Frunze opuse. printre arbuşti. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Flori verzi-gălbui. Compoziţie chimică.Descriere. Arbust cu scoarţă brună. aspră. Decoctul. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. Lujerii cenuşii. în lunci umede. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. deasemenea zaharuri. Fructele conţin antraderivaţi. durament roşcat. negre cu gust dulceag-amărui. pectine. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. întrebuinţări. Se mai conţin flavonozide. lemn cu alburn gălbui. frangula-emodolul. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). ce se exfoliază în inele. Răspândire. Sămânţă ovoidală. ramnoxantozida (frangulozidă). Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. cu nervuri ascuţite. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. pe margini crenatserate. . mici. frecvent terminaţi cu un ghimpe. cvercetol şi ramnetol. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. recoltare. poligame. glabre. recoltate la maturitate. greu. drupe sferice. Fructe. tare. derivaţi de kemferol. eliptice.

VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97. VETRICE .

provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. întrebuinţări. lunci mai uscate. cilindrică. garduri. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. Plantă erbacee. în fâneţe. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. pe ogoare. Frunze alterne. Conţine ulei volatil.Descriere. glabră. locuri necultivate. Flori galbeneportocalii. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Planta creşte în zona de şes şi deal. superioare scurt-peţiolate. cu rizom noduros. perenă. penat-sectate. deasemenea. adânc-serate. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. glabre. Răspândire. Datorită prezenţei tuionei. rădăcini adventive. Organul utilizat. malurile râurilor. flavone. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. excitante ale funcţiilor digestive. o sesquiterpenă amară. grupate în calatidii. acid cafeic. . emenagoge. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. Tulpină erectă. recoltare. Compoziţie chimică. pe lângă drumuri. infuzia. cele inferioare lung-peţiolate.

VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98. VÂSC .

La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. deoarece produsul este foarte toxic. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. aritmie şi tahicardie. arţar. Compoziţie chimică. şi un principiu toxic respirator. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. mesteacăn. Organul utilizat. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. întrebuinţări. frasin. fără peţiol. recoltare. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi.Descriere. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. dar toxic pentru inimă. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. cilindrice şi groase. pieloase. salcâm şi plop. . groase. străbătute de 5-6 nervuri paralele. tei. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. ramificate de mai multe ori. sunt cele care cresc pe măr şi păr. apoi pe brad. Frunzele opuse. Răspândire. trandafir.

VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99. VINĂRIŢĂ .

. caliciu redus la o margine îngustă. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. Răspândire. ulei volatil. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. recoltare. Frunze lanceolat-eliptice. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. afânate. subţire. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. infundibuliformă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. tanin. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. glabre. sunt dispuse verticilat. glabre. sesile. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. Plantă erbacee. ramificat. Organul utilizat. perenă. lung. corolă gamopetală. pe soluri fertile. ameţeli. suficient de umede. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. verde. substanţe minerale. cu 4 lacinii. Compoziţie chimică. ulei gras. întrebuinţări. acid nicotinic. înalte de 15-25 cm. substanţe amare. rizom orizontal. grupate în cime laxe. În doze mari este toxică. mici (4-6 mm). de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. Flori albe. uninerve.Descriere.

VOLBURĂ .VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

vitamina C. Plantă erbacee. abundent. câmpuri. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. . în formă de pâlnii. are un rizom lung. locuri necultivate. perenă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. Răspândire. Ele sunt plăcut mirositoare. Organul utilizat.Descriere. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. volubilă. ca colici sau vomismente. Compoziţie chimică. hastate sau sagitate. pe lângă drumuri. substanţe tanante şi minerale. provoacă un scaun unic. furuncule. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. Flori albe sau slab roze. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. întrebuinţări. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. solitare. Tinctura are proprietăţi laxative. axilare. cu urechi mici la bază. grădini. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. neînsoţit de fenomene secundare. În uz extern pentru vindecarea de răni. se scutură de pământ. lung pedunculate. recoltare. arsuri. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri.

ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101.

recoltare. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice.Descriere. recoltate pe timp uscat. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. acoperiţi cu ghimpi subţiri. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. Arbust ramificat ghimpos. întrebuinţări. umede. Fructele de zmeur conţin oze. sol bogat. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. antociane. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. C. Florile albeverzui. dar ele sunt mai aromate. . Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. după ce s-a luat roua. mai acre ca la cea cultivată. substanţe tanante. Răspândire. Compoziţie chimică. acizi organici. Se produce sirop de zmeură. În al doilea an ei se lignifică. care poartă muguri florali. caroten. Frunze alterne. imparipenate cu foliole ovate. Organul utilizat. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. vitamine din grupul B. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă.

Alnus incana (L. 3.et Kit.) DC 5.et Kit. Bip. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr.Alnus glutinosa (L.Dentaria glandulosa Waldst.Doronicum hungaricum Reichenb. Cărpiniţă . 4.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1.) Gaertn.) Moench 9.Rindera umbellata ( Waldst. Iarba-ciutei . Familia Betulaceae 7.Crambe tataria Sebeok 12.Centaurea thirkei Sch. 2. 8. Arin alb . Albăstrea thirke . Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Hodolean ţăţăresc . Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Familia Berberidaceae 6. Rinderă umbelată . Arin negru . . Iurinee lavandifolie . Colţişor glandulos . Familia Boraginaceae 10.Carpinus orientalis Mill. Fil.) Bunge Familia Brassicaceae 11.) Takht.Jurinea stoechadifolia (Bieb.

Helianthemum canum (L. 16.ex DC. Familia Cistaceae 22. 14. . Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb.Panazburătorului 15.et C. Andrz. Familia Fabaceae 26. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. 24. Studeniţă rigidă .Lunaria rediviva L. ex Adams Familia Celastraceae 21.osului .Eremogone rigida (Bieb.Astragalus dasyanthus Pall.) Fenzl.Dentaria quinquefolia Bieb.) Bess 20.) Fenzl. Volbură lineată . Zăvăcustă .) Hornem Familia Convolvulaceae 23. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. Vonicer pitic . Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. Iarba. 19. Familia Crassulaceae 25. 18. Lopăţea . Urechelniţă .13.Convolvulus lineatus L. Lehm.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Lunaria annua L. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). Familia Caryophyllaceae 17.Euonymus nana Bieb. B. Colţişor pentafoliat . .

Grozamă . Familia Lamiaceae 32. Familia Rhamnaceae 37.et Kit.)Gams.Delphinium fissum Waldst. Familia Monotropaceae 34. 39. 31.Verigariu .Scutellaria supina L.Crataegus pentagyna Waldst.Astragalus pubiflorus DC.Trifolium pannonicum Jacq. Popâlnic . 30. Familia Ranunculaceae 38. Familia Rosaceae 41. Mirgău pitulat . Drobişor tetramuchiat . Păducel pentagin .Nymphaea alba L. Nufăr alb . 42. Dediţel mare . Coşaci pubiflor . Sugătoare . 28.Padus avium Mill. Mălin comun .Genista tetragona Bess.27. Familia Paeoniaceae 36.Genistella sagittalis (L.Paeonia peregrina Mill. .et Kit.Coronilla elegans Panc. Dumbravnic .Pulsatilla grandis Wend. Trifoi panonian .Melittis sarmatica Klok.Rhamnus tinctoria Waldst. 29. Nemţişor fisurat . 40. Coronişte elegantă .et Kit. 33.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35.Hepatica nobilis Mill. Bujor-de-pădure .

Ghiocel nival .VItis sylvestris C.Digitalis lanata Ehrh.Galanthus plicatus Bieb.et Kit.Scopolia carniolica Jacq.Sorbus domestica L. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52. Familia Vitaceae 50.Daphne mezereum L.Leucojum aestivum L. fil. 54. Scoruş .43.Galanthus elwesii Hook. Familia Rutaceae 45. Familia Scrophulariaceae 46. Degetar lânos . Frăsinel gimnostil . 56. Mutulică . Familia Thymelaeaceae 48. 44. 53.Trapa natans L.de. Păr. Tulichină . 55. Ghiocel elvez . Ghiocel bogat .C. Cornaci . Familia Trapaceae 49.Gmel.Galanthus nivalis L. Familia Alliaceae 51.dobrogea . . Viţă-de-pădure . Familia Solanaceae 47.Pyrus elaeagrifolia Pall. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.Dictamnus gymnostylis Stev. Ghiocel plicat .

) Spreng.Iris pontica Zapal. Brânduşă trifilă . Luşca ambiguă .Colchicum fominii Bordz.Colchicum triphyllum G.W. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Fil. Patrin ex Schult.Fritillaria meleagroides. Familia Melanthiaceae 65. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. Et Schult.Familia Cyperaceae 57.Gladiolus imbricatus L. Săbiuţă imbricată . Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Familia Iridaceae 62. Familia Liliaceae 64.) Druce . 67. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Lalea pestriţă .Ornithogalum amphibolum Zahar. Kunze Familia Orchidaceae 68. 66. 63. 61. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.) F. Stânjenel pontic . Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Brânduşă fomin .

) Trin. Sadină . Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. Untul-vacii . Mlăştiniţă palustră .69.Epipactis purpurata Smith 75. 77. 81. Poroinic-de-mai .Poa versicolor Bess. Cârcel .F. Hunt et Summerhayes 73.Sesleria heufleriana Schur. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82.) Rich. Firuţă diversicoloră .) P. 79. Poroinic purpuriu . Seslerie heufler . 71. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L.Ephedra distachya L. Familia Orchidaceae 72.) Crantz 74.Orchis morio L. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. 76.Dactylorhiza majalis (Reichenb.) Fritsch 70. Poroinic palustru .Epipactis palustris (L. . Mlăştiniţă purpurie . Alexeenko 80. Familia Poaceae 78.Chrysopogon gryllus (L.Orchis purpurea Huds.Orchis palustris Jacq. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M.

) H.Salvinia natans(L. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.Ophioglossum vulgatum L. 86.Thelypteris palustris Schott . Ferigă cartuziană .Athyrium filix-femina (L.Dryopteris carthusiana (Vill.) Newm. Limba-şarpelui . Familia Salviniaceae 90.Fuchs 88. Spinarea-lupului . Familia Dryopteridaceae 87.) Roth Familia Ophioglossaceae 89.) Roth 85. Năvalnic .PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83. Peştişoară . Familia Thelypteridaceae 91. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm. Ferigă palustră . Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.) Newm.) All. Familia Athyriaceae 84.P.Phyllitis scolopendrium (L.) Newn.

10. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L.) Elliot 9. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 16. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. Cicoare – Cichorium intybus L. Corn – Cornus mas L. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. Cătină – Hippophae rhamnoides L. 3. 5. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 18. 17. 7. 8. 4. 13. Brusture – Arctium lappa L. 15. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. . Ardei – Capsicum annuum L. 12. 2. Alun – Corylus avellana L. 24. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. 14. Albăstrele – Centaurea cyanus L. 20. 22. 19. 11.CUPRINS 1. 21. 23. Cerenţel – Geum urbanum L. Angelică – Angelica arhangelica L. Coacăz – Ribes nigrum L. Arin – Alnus incana Moanch. Ciuboţica cucului – Primula veris L. 6.

Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. (Matricaria chamomilla L.Humulus lupulus L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L.25. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Muşeţel – Chamomilla recutita L. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. Leurdă – Allium ursinum L. 43. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. 38.Hedera helix L. 37. Mărar – Anethum graveolens L. Mesteacăn – Betula pendula Roth. 44. 28.verrucosa Ehrh. Ienupăr – Juniperus communis L. Meyt 35. 47. 29.) 50. Iarbă roşie . 46.) 48. Drăcilă – Berberis vulgaris L. 36. Ferigă – Dryopteris filix-max L. Frag – Fragaria vesca L. 32. 41. 27. (B. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Iarbă mare – Inula helenium L. Gălbenele – Calendula officinalis L.. 31. Hamei . 33. 45. 42. 26. Iederă .Polygonum persicaria L. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. Mălin – Padus avium Mill. Feciorică – Herniaria glabra L. Măceş – Rosa canina L. 30. . 34. 40. 49. 39. Izmă bună – Mentha piperita L. Mur – Rubus caesius L. Dentiţă – Bidens tripartita L.

51. 54. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Pochivnic – Asarum europaeum L. 56. 59. Obligeană – Acorus calamus L. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Pir – Agropyron repens P. 67. 74. 69. Pătlagină – Plantago major L. Negrilică – Nigella sativa L.) Nevski ) 62. 75. Salvie – Salvia officinalis L. Porumbar – Prunus spinosa L.B. 55. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. 65. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Podbal – Tussilago farfara L. 57. 52. . Porumb – Zea mays L. Odolean – Valeriana officinalis L. (Elytrigia repens (L. Revent – Rheum palmatum L. Roiniţă – Melissa officinalis L. Scoruş – Sorbus aucuparia L. 68. Sclipeţi – Potentilla erecta L. Rostopască – Chelidonium majus L. Salcâm galben – Sophora japonica L. Salcie – Salix alba L. 71. Păpădie – Taraxacum officinalis L. 64. Roibă – Rubia tinctorum L. 72. 73. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 76. 53. 58. 63. Nalbă mare – Althaea officinalis L. 66. 70. 61.

100. Sporici – Verbena officinalis L. Vetrice – Tanacetum vulgare L. 78. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Sovârv – Origanum vulgare L. 80. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L.Volbură – Convolvulus arvensis L. Troscot – Polygonum aviculare L. 83. 90. 82. 91. 88. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. Stejar – Quercus robur L. 101. 85. 99. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. Urzică – Urtica dioica L. Tei – Tilia cordata L. 94. 95. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. 92. Soc – Sambucus nigra L. Verigar – Rhamnus cathartica L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 89. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. . 84. Zmeur – Rubus idaeus L. 98. Ştevie – Rumex confertus Willd. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79.77. 93. 86. 81. Vinariţă – Asperula odorata L. 96. 87. 97. Vâsc – Viscum album L. Sulfină – Melilotus officinalis L.

Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). . 022 577930.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. MD-2001. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Chişinău. tel. Bulgară 33/1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful