Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str.md .· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. .org). · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. tel. 022 577930. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). Bulgară 33/1. Beneficiarii PDBA includ micii producători.cnfa. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. Chişinău. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. şi afaceri agricole rurale.cnfa. recoltare. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. MD-2001. www.

Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. Pe terenurile cu expoziţie sudică. · altitudinea influenţează puternic . Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. · condiţiile de sol. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. diapozitive. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. carte. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. cu ierbarul. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. · expoziţia şi lumina.

în mod diferenţiat. Ei se culeg numai cu mâna. furcă). bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). rizomilor. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. hârleţ. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. plug.momentul optim de recoltare. Recoltarea mugurilor foliari. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. Aceste organe se formează toamna. unele numai prin spălare. După aceasta ele se scutură bine de pământ. se înlătură părţile necorespunzătoare. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. în funcţie de forma lor. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. La şes. ciupindu-se mugurii de . iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. mugurii plesnesc şi se alungesc. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă.

are loc primăvara. iar celelalte pe vreme cu soare. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. albăstrele). operaţia fiind neeconomică pentru culegători. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. muşeţel. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. adică după ce floarea s-a trecut. De asemenea. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. zmeur). deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. adică în boboc (salcâmul japonez). ea variază însă de la specie la specie. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. cât şi în timpul înfloririi (tei. pătlagină. afin). În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. însă în nici un caz mai târziu. Recoltarea frunzelor. În general. în general. deşi. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire.

soc. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului.. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. în buchete. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. cu ajutorul secerii. iar în . se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. când plantele au crescut prea înalte. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. cu piepteni speciali. cu foarfeca. adică cu petale. se recoltează întregi. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. în cazul fructelor cărnoase (afin.este în jurul prânzului. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. împreună cu ramurile. Florile. astfel. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. lipsită de ramuri cu frunze. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. albăstrele). sepale etc. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. când seminţele sunt deplin dezvoltate. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. pe vreme uscată şi de obicei însorită. ienupăr). în general.

înainte de desfacerea lor spontană. care prezintă crăpături şi îngroşări. fără umiditate şi cu soare. pe de o parte. pe de altă parte. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. cele cu muşchi sau alge. iar. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. cu excepţia. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. Cu vârful briceagului. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. înnegrite şi cu resturi de lemn. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. care le conţin sunt dehiscente. deoarece. Recoltarea scoarţei. organele ce conţin uleiuri volatile. după cum am precizat mai sus. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele.cazul când fructele. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze.

paie etc. pietricelele.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. Astfel. fragmente de nuiele. . Corpurile străine organice. Uscarea produselor vegetale. care pot fi: .corpurile străine minerale sunt nisipul.organele (părţile) de plantă . Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. praful. constituie impurităţi. la frunzele de afin. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. resturile de tulpini. precum şi a impurităţilor. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. de pătlagină şi de graminee. .. De asemenea. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. rogojini.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată.străine organice şi minerale. bucăţile de pământ. Astfel. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii.

natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. şi anume: naturală. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. Ea începe în momentul recoltării plantei. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. . Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate.folosite. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. şi artificială. textura şi conţinutul în apă al acestora. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. la soare sau la umbră. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. Uscarea la soare.

curăţite. rizomi. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. şuri. şoproane. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. Uscarea la umbră. magazii. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. şi în special se vor crea posibilităţi de . Pentru evitarea pierderilor atât ramele. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. muguri.ale plantei ca: rădăcini. orice încăperi goale. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. rogojini sau coli de hârtie. fructe sau seminţe. al căror conţinut este mult mai stabil. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. scoarţe. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. văruite. etc. reparate etc. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. şcolilor.

în timp ce frunzele. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. volumul său scade. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. produsul suferă o serie de modificări. . Datorită pierderii apei. uneori pierzându-şi complet valoarea.aerisire continuă. seminţele. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. mai ales la suprafaţă. Uneori. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. din care cauză îşi modifică aspectul. rădăcinile). Frunzele rămân verzi. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Prin uscare. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Uscarea artificială. florile îşi păstrează culoarea naturală. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. fructele. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ.

De asemenea. rădăcini. Operaţia se face manual la flori. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. site şi anumite mori. pământul fin şi nisipul. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. frunze. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale.) sau la export.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. unele flori şi chiar unele frunze. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. farmacii etc. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. depreciindu-se calitativ. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. părţi aeriene. aşa cum sunt cerute de industrie. greutatea neto şi împreună cu . După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. denumirea produsului vegetal. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. pergaminate.

numărul partidei. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. După ambalare. indiferent de măsurile luate. scoarţele. Organele subterane. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. uscate. fiind astfel .ambalajul. luna şi anul recoltării. Conservarea produselor vegetale. De obicei însă. denumirea produsului vegetal. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. bine aerisite. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. în cazul când nu pot fi expediate imediat. numărul partidei. după un timp îndelungat. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor.

Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. La fel se procedează şi cu cele aromatice. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. etc. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. În încăperile depozitului cu produse vegetale. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. nu este permis să se depoziteze petrol. Sacii. Fără o grijă permanentă. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. ghiocei. Această bogăţie trebuie însă păstrată. benzină.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. baloturile etc.). Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. În depozite. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. insecte. . să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale.

Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. însă îndată ce ele . pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. Azi. Culesul nu trebuie făcut total.lăcrămioare). acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. plop). se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. iar recoltarea lor este interzisă. În cazul muşeţelului. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. Atunci când se culeg florile. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele.

La plantele de la care se recoltează rădăcinile.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. pericolul de dispariţie este mai mare. florile şi seminţele. În acest caz. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. omag) şi în general la plantele perene. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. cu atât mai multe. pericolul dispariţiei lor este mic. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele.

permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. comună. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. ci să fie bine organizată. cât şi a normativelor corespunzătoare. Oamenii. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. . Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă.

ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1. ALBĂSTRELE .

Florile de pe disc sunt violacee. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. muchiată cu frunze alterne. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. mucilagii. culese eventual din greşeală. săruri de K. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. Mg etc. . Răspândire. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. heterozida centaurina. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară.Descriere. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. iar cele marginale albastre. liniare. Florile ligulate. recoltare. pietroase. Organul utilizat. Tulpina erectă. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. În florile marginale se conţin antociane. cu corola regulat tubuloasă. Compoziţie chimică. Eliminarea florilor centrale. întrebuinţări. Creşte prin locuri uscate. tanin. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. cumarine. adânc crestate. se face înainte de uscare.

Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. ALBUMEALĂ .

acoperite cu perişori cenuşii. Frunze alterne. obţinute din părţi aeriene de albumeală. cele ligulate – filiforme. recoltate în tot timpul înfloririi. arsuri ale pielii.Descriere. . Organul utilizat. puternic pubescentă. Compoziţie chimică. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. liniar-alungite. Inflorescenţa – paneraşe. flavonozide. substanţe tanante. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. rezine. întrebuinţări. florile mijlocii sunt tubulare. pe malurile râurilor. Planta conţine caroten. Răspândire. Tulpina de la bază ramificată. ulei volatil. Creşte în lunci inundabile. ca buruiană în grădini. recoltare. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. Extracţiile uleioase.

ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L.

Răspândire. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. Uscarea se face la umbră. pe soluri calcaroase. uneori tubuloasă. cu margini laciniate. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. afânate. fertile. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. pe margini inegaldublu-serate. alterne. recoltare. Arbust cu frunze obovate. . mărind rezistenţa capilarelor. Creşte în păduri de câmpie şi deal.Descriere. Frunzele verzi. pe dos păroase. Compoziţie chimică. Florile mascule în amenţi. în straturi subţiri. mai ales pe nervuri. întrebuinţări. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. la marginea pădurilor de fag. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. Uscarea artificială până la 500C. iar florile la înflorire. Organul utilizat.

ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. ANGELICĂ . Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.

inegal serate. Uscare artificială. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. întrebuinţări. stomahice şi carminative. Organul utilizat. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. Florile sunt grupate în umbele globuloase. cilindrică. Plantă erbacee. . bianuală sau perenă. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. Răspândire. stimulente. Se scutură de pământ şi. substanţe tanante. de culoare galbenăverzuie. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. este robustă. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. la 35400C. cu zimţi.Descriere. oze. recoltare. Creşte în apropierea apelor curgătoare. dacă este nevoie. cu foliole ovate. Compoziţie chimică. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. fistuloasă. pe locuri adăpostite şi însorite.

ARDEI .ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.

Astăzi se cultivă în Europa. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. recoltare. Compoziţie chimică. cu gust iute sau dulce. ramificată. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. Ovar bilocular. Organul utilizat. lumbago. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). arzător este imprimat de capsaicina. localizată în celule secretoare separate. ovale. nevralgice. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. care nu produc vezicaţii. Plantă ierbacee. întrebuinţări. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Frunze alterne. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. de care depinde culoarea fructelor. de culoare verde închis. acuminate. Flori albe. Gustul iute. cu tulpină sufructescentă glabră. anuală. destul de mari. .Descriere. acid ascorbic etc. cu marginea întreagă. carotenoide. Răspândire. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice.

Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch.

Flori mici. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. Arbore cu coroana îngust ovată.. Compoziţie chimică. Frunze ovale. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. are acţiune antidiareică. grupate în amenţi. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. cu marginea zimţată. Organul utilizat. ovate sau ovat-eliptice. Răspândire. recoltare.Descriere. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. verzi-închise. întrebuinţări. ovallanceolate. glabre. cele feminine fără periant. pe partea superioară strălucitoare. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. ovale de culoare brună. Fructe – nucule cu aripioare. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. pe cea inferioară – verzi-mate. .

Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7. ARMURARIU .ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth.

glucide. Se usucă. spinoase. spinoase. după căderea frunzelor. lipide. surmenaj intelectual. Frunzele sunt mari. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. ramificată. apărând spontan în sudul ţării. acizi organici. saponozide. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. .Descriere. Fructele sunt achene cu papus. mucilag. cu gust amărui. ciroză hepatică. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. Organul utilizat. cu rol benefic în procesele de oxidare. pe soare. ulei volatil. prin tăierea antodiilor. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. recoltare. La noi se întâlneşte numai în culturi. Plantă erbacee. anuală sau bienală cu tulpină erectă. flavonozide. întrebuinţări. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. Răspândire. K. treieră şi selectează. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. uneori. de culoare galbenbrună. histamină. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. Compoziţie chimică. efort prelungit. Fructele mature se recoltează dimineaţa. vitamine C.. de aceea este indicat în stări de oboseală. E. hepatite cronice. glabră sau slab tomentoasă.

ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.

apoi şi medicinală. Compoziţie chimică. întrebuinţări. Se pot usca. E. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. acizi organici. primăvara verzi-întunecate. Termenul de păstrare până la 2 luni. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. PP. Organul utilizat. zaharuri etc. Răspândire. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. suculente. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. mai întâi ca decorativă. recoltate la maturitate.Descriere. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. substanţe tanante. cu marginea dinţată. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. peţiolate. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. microelemente. . Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. carotenoide. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. vitaminele C.

BRUSTUR .BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.

recoltare. acid cafeic. vitamine din complexul B. brună. căilor ferate. cărnoasă. Tulpina cilindrică. Compoziţie chimică. hipoglicemiantă. depurativă. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. ulei volatil. Acţiunea diuretică. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. Organul utilizat. sudorifică. bienală. cu o rădăcină puternică. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. pe lângă garduri. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. Uscarea artificială la 35500C. întâlnită pe terenuri necultivate. Se usucă la umbră într-un singur rând.Descriere. Flori purpurii în calatidii globuloase. Răspândire. zăvoaie inundabile. . coleretică. întrebuinţări. Plantă erbacee. păroasă se formează în anul al doilea. lactone etc. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. pe marginea drumurilor. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors.

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

Castanele conţin saponozide. Uscarea se face în camere bine ventilate. mult ramificat. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. lung peţiolate. Arbore înalt de 20 . iar cea artificială. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. cu numeroşi ghimpi. florile culese în zilele senine. cu un ritidom solzos. când 50 . Fructul este o capsulă cărnoasă. nisipoase. erecte. Organul utilizat. Seminţele sunt bogate în amidon. sub 650C. recoltare. terminale. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. digitatcompuse.Descriere. Castanele servesc la extragerea escinei. ce se utilizează în tratamentul varicelor. Florile reunite în panicule compuse. Răspândire.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. derivaţi cumarinici şi flavonici. flebitelor şi hemoroizilor. ulei gras. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. Preferă soluri profunde. sferică. Compoziţie chimică. de culoare brună. albumine. întrebuinţări. lucioşi şi frunze opuse. . Ramurile sale poartă muguri lipicioşi.30 m.

CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11. CĂLIN .

pectine. la pornirea în circulaţie a sevei. Creşte pe soluri bogate. reavăn-jilave până la umede. se usucă artificial la 6080oC. tufărişuri de pe malul râurilor. Scoarţa conţine vitaminele K. galben-brună. Compoziţie chimică. trilobate. păduri de luncă. ursolic. drupe sferice. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. prin păduri şi tufărişuri. recoltare. Scoarţa se recoltează primăvara. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. Tulpini cu scoarţă netedă. Uscarea se face la soare. Răspândire. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. grupate dens în cime umbeliforme terminale. hipotensiv. saponozide triterpenice. fructele – vitaminele C şi P. . glucide. după uscare pedunculii se înlătură. rezine. Organul utilizat. Frunze lat-ovate. săruri de K. Fructe.Descriere. roşii. apoi cenuşie. acizii clorogenic. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. Flori albe. substanţe tanante. cofeic. de asemenea diuretic şi sudorific. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. C. caroten. carotenoide. întrebuinţări. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. toamna se colorează în roşu.

Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12. CĂTINĂ .CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L.

la o temperatură de 70800 C. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. Lujerii anuali solzoşi. existenţi în fructele de cătină. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. coaste pietroase. drupe "false". întregi. Organul utilizat. pe prundişurile din lungul râurilor. Fructele conţin acid ascorbic. În vederea conservării vitaminei C. arsurilor şi în ginecologie. liniar-lanceolate. Flori galbeneruginii. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. portocalii. PP. Compoziţie chimică. Fructe. Frunze alterne. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. . B2. iar cele femele în raceme. cenuşii-argintii. ovoide. izlazuri. P. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. vitamine E. acid folic. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. scurt peţiolate. carotenoide. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. recoltare. filtrat şi îndulcit cu zahăr. ulei. Sucul apos. întrebuinţări. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. Răspândire. pe nisipuri şi pietrişuri.Descriere.

Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13. CERENŢEL .CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L.

din care îşi iau naştere numeroase radicele. se lasă câteva zile la zvântat. vivace cu un rizom cilindric. se curăţă de părţile aeriene. se spală într-un curent puternic de apă. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. Plantă ierbacee. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. păduri şi luminişuri. Compoziţie chimică. Tulpina dreaptă. Flori de culoare galben-aurie. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. întrebuinţări. După scoatere din pământ se scutură. Organul utilizat. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. recoltare. . prin hidroliză. acid galic şi elagic. care. rezine. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. pune în libertate eugenol. ramificată. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. Răspândire. Planta conţine substanţe tanante. solitare. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. Se mai conţine heterozida geozida.Descriere. mucilagii. apoi se usucă.

CICOARE . Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14.CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L.

cele tulpinale sunt sesile. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric.Descriere. inulină. tanin. . deasemenea în obezitate. Tulpina floriferă. Se spală într-un curent de apă. constipaţii cronice. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. substanţe minerale. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. în faneţe. prin pagişti. Compoziţie chimică. dezvoltânduse abia în anul al doilea. este verdedeschisă. recoltare. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. subţire. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. Florile sunt de culoare albastră-azurie. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. Organul utilizat. colină. cavă în interior şi pubescentă. Răspândire. diuretice. muchiată. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. spiralată. se usucă la soare. în poduri cu tablă. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. principii amare. depurative. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). flavonozide. ulei volatil. Planta este prezentă în câmpie. luminişuri. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. în poienele din pădure. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate.

CIMBRIŞOR . Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L.

antispastic şi coleretic. frunzele prezintă nişte puncte transparente. întrebuinţări. îndeosebi în medicina infantilă. recoltare. glabre. diuretice şi antivirale. nisipoase. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Privite în zare. opuse. în fâneţe de pe dealuri. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. de formă ovală. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. la începutul înfloririi. de culoare verde-roşiatică. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. Creşte pe soluri aride. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). cu expoziţie sudică. flavone. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. Plantă vivace. păroase. Frunze mici. tanin. acid ursolic şi oleanolic. ajungând până în zona muntoasă. acizi cafeic şi rozmarinic. Are. cu ramuri culcate la pământ. antidiareice. rezine. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. pietroase. cu marginea întreagă. Compoziţie chimică.Descriere. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. . Organul utilizat. ca stomahic. în tratamentul tusei şi al gripei. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. Răspândire. care prind rădăcini.

CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L.

Frunze mici.Descriere. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. antimicotice şi antihelmintice. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. România. bronşite şi tuse convulsivă. . Algeria. acid cafeic. alungit romboidale. Portugalia. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. Compoziţie chimică. ovate sau lanceolate. extract fluid în tuse. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Spania. Germania. flavonozide. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Fructe . întrebuinţări. Franţa. recoltare. Răspândire.nucule elipsoidale. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Ungaria. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. un principiu amar. Organul utilizat. Caliciul este tubular. Bulgaria. Moldova.

CIUBOŢICA CUCULUI .CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

păşuni însorite. Plantă erbacee cu rizom cilindric. . La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. poieni. cu suprafaţa reticulată. dese. zaharuri. flavonozide. substanţe tanante. ramificate la vârf. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. Uscare artificială la 35 – 400C. ulei volatil. sub formă de decoct. livezi. enzime. Se usucă la umbră într-un singur strat. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. recoltare. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă.Descriere. lung. peţiol aripat. grupate într-o umbelă simplă. luminişuri de pădure. Organul utilizat. Compoziţie chimică. întrebuinţări. comună prin pajişti. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. Se spală într-un curent de apă. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. bine aerisite. lunci. fâneţe. Răspândire. vârful obtuz. S-au mai izolat: amidon. subţiri. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. marginea crenată sau ondulată. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. săruri minerale.

COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L.

cordiforme. Ca produs vegetal se folosesc fructele. erecte. Fructe. siropuri vitaminice. caroten. prin păduri şi tufişuri. zaharuri. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. neregulat-dublu-seraţi. lunci. Fructele conţin vitaminele C. în regiunile deluroase şi muntoase. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. Compoziţie chimică. deasemenea flavonozide. B2. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. K. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. gastrite. B6. Răspândire. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. . acizi organici. P. cu 3-5 lobi triunghiulari. Arbust tufos cu rădăcini adventive.Descriere. Flori verzuiroşcate. negre. Din fructe se pregătesc specii. Organul utilizat. întrebuinţări. recoltate la maturitate. negricioase. nefrite şi pielonefrite. gust dulceag. microelemente. zăvoaie. Frunze subrotunde. substanţe tanante. Tulpini viguroase. dispuse în raceme. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. ateroscleroză. recoltare. în afecţiuni hepatobiliare. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. din părţile nordice. colite). bace sferice.

COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. COADA CALULUI . Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.

Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . de culoare verdedeschis. Organul utilizat. ulei volatil. săruri de siliciu şi potasiu. . Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. Compoziţie chimică. ca remineralizant. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. caroten. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. recoltate vara. Cele fertile apar primăvara. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. vitamina C. flavonozide. recoltare.tulpinile sterile. pe râpe şi la marginea apelor. erbacee. pe timp uscat şi însorit. ramificate verticilat. Plantă perenă. prescris ca expectorant în bronşite. acizi organici. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. pe terenuri nisipoase şi argiloase. în tuberculoza pulmonară. de culoare brun-deschisă. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. bolile de rinichi şi vezică.aspre şi tari. întrebuinţări. Tulpinile sterile apar la începutul verii. cu coaste evidente. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. substanţe tanante şi amare.Descriere. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. Răspândire. fără ramuri. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile.

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.

Principiul activ al plantei este uleiul volatil. care poartă inflorescenţele. care poartă numai frunze. 2-3-penate. Compoziţie chimică. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. lanceolate. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. vitamina K. . Plantă perenă. Se mai conţin flavonozide. erecte.Descriere. mărind cantitatea bilei. glucide. păşuni. Răspândire. şi cele cu internodii scurte. în strat subţire sau în uscătorii. Frunze alterne. înalte. cu internodii lungi. din care se dezvoltă stoloni subterani. iar cele tulpinale mai lungi. astringent şi aromatic amar. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. erbacee cu un rizom lignificat. tanin. Florile albe. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. sunt ramificate. întrebuinţări. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. decoct şi specii amare. sectate. acoperite cu iarbă.dispuse în corimb. Uscarea se face la umbră. pe marginea ogoarelor. râpe. pubescente. Cele bazale sunt mai scurte. poiene. în locuri uscate. în zile senine şi calde. substanţe anorganice. recoltare. Organul utilizat. cu un număr mare de lacinii. Datorită achilinei are acţiune coleretică. Sub formă de infuzie.

Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L. CORN .

secetă. Rezistent la ger. întrebuinţări. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. . co coaste proeminente. pectine. Organul utilizat. Compoziţie chimică. Creşte spontan prin tufişuri. Ramurile tinere verzi. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. Fructele conţin acid ascorbic. acoperite cu peri scurţi. Răspândire. antidiareică şi antidizenterică. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. mai târziu glabre. se cultivă. recoltare. iar fructele – la maturizare deplină. Scoarţa. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. margini de pădure. tanin. care se deschid înaintea frunzelor. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. zăvoaie din zona de deal. flavonozide şi au acţiune astringentă.Descriere.

Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. COŞACI .

obţinută din produsul vegetal. în strat subţire sau în uscătorii. nefrite acute şi cronice. printre arbuşti de stepă. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. grupate în capitule sferice. are acţiune hipotensivă. imparipenat-partite. Compoziţie chimică. săruri minerale. insuficienţe cardio-vasculare. întrebuinţări. Florile galbene. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. amidon. Frunze alterne. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. stenocardie. se utilizează la hipertonie. Răspândire. sedativă şi diuretică.Descriere. erbacee cu un rizom gros. desişuri nu formează. în văile râurilor şi pantele dealurilor. compuse. mucilag. Creşte în poiene. Organul utilizat. Planta se întâlneşte rar. recoltare. cilindric. pubescente. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. Plantă perenă. dilată vasele sanguine. Infuzia. pufoase. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. flavonozide. Tulpini erecte. fără tulpini lignificate. . acizi organici. roşiatice. Uscarea se face la umbră.

CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23. CREŢUŞCĂ .

Compoziţie chimică. . Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. faţa superioară glabră. marginea râurilor. recoltare. noduros din care pornesc rădăcini adventive. taninuri. artificial la temperaturi până la 350C. şanţuri. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. perenă. Planta creşte prin zăvoaie. gaulterozidă etc. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. avicularină. filiforme. întrebuinţări. Se usucă în strat subţire. Organul utilizat. pe margine serate. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. Plantă erbacee. rizom orizontal. recoltate în timpul înfloririi. flavonoide. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. Răspândire. vanilină.Descriere. glabră. produsul are acţiune antireumatismală. ceruri. stipele mari. Tulpină erectă. închis serate. unghiulară. spireozid. de obicei simplă. pajişti umede. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. substanţe minerale. roşcată. cea inferioară albpăroasă. Frunze penate.

Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24. CRUŞIN .CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill.

apoi de culoare roşie. Planta creşte în păduri de luncă. . strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. întrebuinţări. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. la început verzi. precum şi împotriva hemoroizilor. mucilagii. Au mai fost identificate saponozide. substanţe amare. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. zăvoaie. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. recoltare. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. de culoare albverzuie. Scoarţa este netedă. Fructe globuloase. Sunt uscate pe cale naturală. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. netede şi lucitoare. acidul ascorbic. Răspândire. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. cu marginea întreagă. Flori mici. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. Frunze alterne. ascuţite la vârf. lucitoare. mlaştini.Descriere. pe malul apelor. în compoziţia speciilor depurative. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. de formă ovală. în funcţie de doză. deoarece sunt sărace în principii active. comun la câmpie şi dealuri. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. CUCURBEŢICĂ .

plăgi greu vindecabile). flavonozide. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. Fructul globulos. posedă acţiune purgativă drastică. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. vii. întrebuinţări. . favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. pe malurile râurilor. Planta se mai utilizează în anorexie. Frunze alterne. Planta creşte prin semănături. recoltare. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. substanţe amare. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. lung-peţiolate. Compoziţie chimică. tanin. ramificat. alcaloizi. galben-brun. Plantă erbacee. erectă cu noduri. marginea pădurilor şi drumurilor. nevroze. de la care pleacă rădăcini adventive. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. crânguri. perenă cu rizom scurt. Tulpină simplă.Descriere. cordiforme sau ovattriunghiulare. Răspândire. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. rezine. ventriculate la bază. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. tufărişuri. Organul utilizat. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. Flori tubuloase. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. Planta conţine acizi aristolochici. poiene. alantoină. cu vârf obtuz şi aspect pielos.

DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

finspinoase pe colţuri. glabre. anuală cu rădăcină rămuroasă. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. Plantă ierbacee. uşor laxative. . gălbui-brunii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. incisserate. Nu are flori marginale ligulate. Răspândire. Compoziţie chimică. 3-5 lobate. întrebuinţări. acid ascorbic. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. înaltă până la 100 cm. sedative.Descriere. glabră. recoltate până şi în timpul înfloririi. în zona de margine a lacurilor. Tulpină erectă. cele interne alungit-ovate. substanţe tanante. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. ramificată. Fructe – achene turtite. pe lângă izvoare. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. peţiol de obicei aripat. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. fântâni. ulei volatil. mucilagii. recoltare. flavonozide. şanţuri umede. cu foliole involucrale foliacee. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. deasă. locuri ruderale umede. râurilor. slab-păroase sau glabre. uneori fusiformă. Frunze opuse. Organul utilizat. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. substanţe minerale. sudorifice.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .

denumite global filicină. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. buruienişuri de depresiune. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. de culoare verde-închis. Răspândire. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. Pe spatele acestor aripioare. de-a lungul nervurei. Plantă ierbacee. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. Compoziţie chimică. În secţiune. naturale. vivace cu un rizom gros. locuri umbrite. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. Planta creşte în păduri de foioase. tufărişuri. Organul utilizat. târâtor. indigene. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. sporadică în molidişuri. întrebuinţări. constituie unul din cele mai bune tenifuge.Descriere. . recoltare. Deoarece.

FRAG DE PĂDURE . Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L.

pe margine dinţate. faţa inferioară scurtpăroasă. Stipele lanceolate. Plantă erbacee. Organul utilizat. pe faţă brun-roşcate. B1. fâneţe. tipul 5. înrădăcinează la noduri. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. păduri rărite. recoltare. flavonozide. hipotensor. substanţe tanante. cu foliole ovate. acizi organici.Descriere. tufărişuri etc. B2 . întrebuinţări. C. Uscarea se face la umbră. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. Fructele ca tonic. aromat. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. depurativ. . cistitei. perenă cu rizom cilindric. Răspândire. Flori albe. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. Planta conţine vitaminele A. orizontal. cu pediceli păroşi. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. lungpedunculate. zaharuri. achenă înfiptă în receptacul. Frunze trifoliate. Fructele se folosesc proaspete. Planta este întâlnită în pajişti. săruri minerale. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. pe dos alipit-păroase. dispuse în cime. care devine zemos. reglor hepatic. Stolonii supratereşti târâtori. lungacuminate. urme de ulei volatil. Fruct. în strat subţire. Compoziţie chimică.

GĂLBENELE .GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.

Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. pubescente sau glabre. rezine. tanin. antiinflamatoare. galbene-portocalii. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. întregi. substanţe amare. sesile. tubuloase. Frunze alterne. formate din flori ligulate periferice. acizi organici. afânate. cu tulpina erectă. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. antispastică. şi din flori centrale sterile. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. înţepăturilor de insecte. Planta posedă acţiune emenagogă. Răspândire. rănilor. degerăturilor.Descriere. de culoare portocalie. cicatrizantă. cele inferioare oblanceolate. coleretică. flavonozide. recoltare. Plantă anuală sau bianuală. Se mai conţine acidul ascorbic. arsurilor. În paneraşele florale se conţin carotenoide. Se usucă în straturi subţiri. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. se rup cu mâna. Compoziţie chimică. prin mai toate grădinile. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. întrebuinţări. fără codiţe. . Organul utilizat. rotunjite la vârf. ramificată. Inflorescenţele sunt antodii terminale.

Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. HAMEI .

antispastice. alcătuind un con globulos. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. păduri. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. tocoferoli. acizi fenolici. vivace. Compoziţie chimică. Tulpina volubilă. cu bractee. acid ascorbic. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. Planta creşte spontan prin lunci. poartă frunze opuse. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. cu rizomi târâtori lungi. Răspândire. malurile râurilor. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. tonic amare. recoltare. întrebuinţări. cordate la bază. Plantă erbacee. Fructificaţiile sunt conuri false. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. crânguri. recoltate când au culoare galben-verzuie.Descriere. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. . formate din bractee galbenverzui. cu 3-5 lobi dinţaţi. Organul utilizat. cumarine. denumit strobil. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. reunite în jurul unui ax central. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă.

HOLERĂ (GHIMPE. scai) . HOLERĂ (ghimpe. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L.

peţiolate. taninuri catehice. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. saponine triterpenice. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. uneori trilobate. urme de ulei volatil. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. Plantă erbacee. . Planta creşte spontan prin locuri necultivate. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. Frunze opuse. întrebuinţări. Tulpina ramificată. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. Compozitia chimica. anuală cu rădăcină fusiformă. obovate sau ascutit romboidale. sialagog şi diuretic. recoltare. garduri. pubescentă. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. bsitosterol.Descriere. recoltate în timpul verii. Răspândire. în jurul clădirilor părăsite. datorita pubescentei verde albicioasa. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. pe lângă drumuri. ca antitumoral. lung obovate. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase.

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). sau primăvara devreme. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. pe lângă garduri şi case de locuit. nefrite. Tulpina dreaptă. în strat subţire sau în uscătorii. Planta creşte în locuri umede. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. deasemenea se cultivă. întrebuinţări. Fructul – siliculă globuloasă. Plantă ruderală. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. enzime. ulei volatil. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. ramificată în partea superioară. recoltare. alături de glucide. Hreanul modifică secreţiile bronhice. vitamine B. săruri minerale. albe. vivace prin rădăcină pivotantă. cu frunze mari alungit-ovate. erbacee. diuretic şi stimulent general. prin văi. după uscarea frunzelor. Organul utilizat. grupate în racem.Descriere. enterite. dereglări de ritm cardiac. stimulează diureza şi exercită. În doze mici este eupeptic. numeroase. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. Uscarea se face la umbră. . stări congestive.C. cordate. aminoacizi. groasă. Flori mici. Răspândire. cistite. Compoziţie chimică.

IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. IARBĂ MARE . Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.

în lunci. de cel puţin 2-3 ani. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. lemnoase şi seci. păroasă şi ramificată în partea superioară. ovale şi înconjoară tulpina. Compoziţie chimică. recoltare. cât şi ca spasmolitic. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. se îndepărtează părţile aeriene. în regiunea pădurilor de deal. lung peţiolate. saponozide şi terpene. în tusea cronică a bătrânilor. Planta creşte prin fâneţe umede. puternică. Acţionează atât ca expectorant. subţiri. întrebuinţări. Frunzele superioare sunt alterne. Florile formează capitule mari. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. catar bronhic. În pământ are un rizom scurt. cu marginea dinţată.Descriere. Răspândire. inulină. Plantă erbacee. Organul utilizat. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. cărnos. având florile ligulate şi tubuloase. cilindric. se spală într-un curent de apă. pe lângă pâraie. perenă cu o tulpină dreaptă. bronşită emfizemică. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. galbene. sesile. livezi. . Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil.

IARBĂ ROŞIE .IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.

cvercitina. lanceolate sau oblonglanceolate. kempferolul. avicularina. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Plantă erbacee. Organul utilizat. acizi organici. lacurilor. pâraielor. Tulpină erectă. pe marginea râurilor. lung-acuminate. întrebuinţări. anuală. scurt peţiolate sau sesile. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. ramificată. grupate în spice axilare şi spice terminale. . Planta creşte prin locuri mlăştinoase. substanţe tanante şi pectinice. Tecile dens îmbracă tulpina. poliholozide. izocvercitina. Frunzele alterne. glabre. Compoziţie chimică. neglanduloase. rutinozida. Flori albe sau roşietice.Descriere. Răspândire. recoltate în faza înfloririi. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. des cu pete brune-roşietice. din zona dealurilor până în cea subalpină. glabră. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. cu perişori alipiţi de suprafaţă. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. vitaminele C şi K. ulei volatil.

IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37. IEDERĂ .

întrebuinţări. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. ulceraţii. fitoncide. Răspândire. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. astm bronhic. Liană cu tulpini lignificate. recoltate în faza înfloririi. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. săruri minerale. tuse convulsivă. Frunzele conţin saponozide triterpenice. grădini ca plantă decorativă.Descriere. caroten. cu 3-5 lobi triunghiulari. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. lipicioase şi persistente. deasemenea vitamine din grupul B. Organul utilizat. dureri de ficat şi stomac. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. în zăvoaie. viguroase. recoltare. Frunze alterne. . steroli. Compoziţie chimică. deasemenea pe stânci şi ziduri. migrene. acizi polifenolici. Se cultivă în parcuri. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. micoze şi alte afecţiuni dermice. iod legat. flavonozide. toxic.

IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38. IENUPĂR .

Se întrebuinţează ca diuretic. la albuminurie. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. în primă fază. Preferă locuri luminoase. aşezate în verticil câte 3 la un loc. încă verzi şi care formează producţia anului următor. care conduc. ascuţite la vârf. Răspândire. stomahic. Compoziţie chimică. După fecundare. aerisite. pectine. la început verzui. acizi organici. însoţit de răşini. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. întrebuinţări. Arbust cu frunze în formă de ace. principiu amar iuniperina. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. apoi negre-albăstrui. sferic.Descriere. recoltare. Florile femele au aspectul unor muguri. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. antireumatic şi sudorific. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. zahăr invertit. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. Florile mascule au forma unor conuri. globulos. păşuni. . de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. în rarişti şi margini de păduri. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. cu umiditate atmosferică ridicată. Organul utilizat. poiene. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri.

IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE . Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.

Descriere. albe sau slab roz.5-2 cm. Se cultivă ca decorativă în florării. lucioase. dispuse în panicul. aproape sferice. pe lângă garduri şi drumuri. săruri minerale. lăstarii subterani replasându-se. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. Fructul monosperm. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). creşte prin locurile nisipoase. întregi. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. negre. de-a lungul pâraielor şi râurilor. Se reţin numai rădăcinile. deasemenea zaharuri. întrebuinţări. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. Florile numeroase. Organul utilizat. cantităţi mici de ulei volatil. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. în lizierele pădurilor de pin. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. Compoziţie chimică. Răspândire. Planta nu suportă terenuri grele. aspru. . mai lung decât caliciu. de la exemplarele de 3-4 ani. recoltare. diuretice şi depurative. foarte mici. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). Frunzele sunt dispuse opus. lanceolate. ascuţite. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. seminţe lentiforme. Rădăcinile se recoltează toamna.

IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L.

Descriere. cu apă freatică la mică adâncime. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). flavonozide. Inflorescenţa este de forma unui spic. colagogă şi calmantă. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. ovat-lanceolate până la lanceolate. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. cu marginea limbului serată. recoltare. iar pentru extragerea uleiului volatil. acizii ursolic şi oleanolic. caroten. întrebuinţări. conic alungit. Organul utilizat. Răspândire. Compoziţie chimică. sitosterol. heliofilă. Ele se prescriu ca spasmolitic. când plantele sunt înflorite peste 25%. lipide. luto-nisipoase. Tinctura se foloseşte ca analgezic. gastrică. colorate în verde închis cu glande oleifere. pe partea superioară netede. taninuri. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. compusă din noduri şi internoduri. Tulpina patrunghiulară. Frunze opuse. . colagog şi antiemetic. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. puternic ramificată. mai mult sau mai puţin erectă. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase.

LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ . Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.

Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. este vermifug. prin păduri umbroase de fag. fitoncide. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. tei. întrebuinţări. activează peristaltismul intestinal. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. umede. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. pe timp uscat. Se conţine ulei volatil. Planta are miros de usturoi. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. Răspândire. Flori albe. grupate în inflorescenţe umbeliforme. recoltare. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). Compoziţie chimică. Organul utilizat. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. stejar.Descriere. după ce se ridică roua. dar încă neidentificat structural. săruri minerale. Creşte pe soluri bogate în humus. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. febrifug. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. vitamina C. .

LEVĂNŢICĂ . Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill.

semisferică. recoltare. acid ursolic. întrebuinţări. stelaţi. pe ambele feţe păroase. se folosesc ca stimulent aromatic. ca vermifug în medicina tradiţională. ramificată puternic de la bază. liniar-lanceolate. Florile. un principiu amar. cele superioare cenuşii-verzi. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. acute. mai puţin păroase. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. cea bătrână este brună. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. Tulpina. rezine. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. cele inferioare cenuşii. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. permeabile. . formează o tufă aproape globuloasă.Descriere. Compoziţie chimică. ca atare. relativ uscate. ca şi cel de melisă. cu scoarţa exfoliată. Răspândire. ca insecticid. pubescente. substanţe pectice. deasemenea tanin. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. Uleiul de levănţică. Organul utilizat. Planta creşte pe soluri afânate. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. cu peri ramificaţi. Frunze opuse. cumarine.

LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43. LUMÂNĂRICĂ .

antivirală. antimicrobiană. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. diuretică. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. bianuală. Răspândire. antihistaminică. La noi se întâlneşte peste tot. ceea ce îi dă un aspect catifelat. Uscarea trebuie să se efectueze repede. cilindrică. cu tulpina dreaptă. Creşte prin locuri însorite. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. recoltare. pe terenuri nisipoase şi pietroase. Plantă ierbacee. la temperatura de maximum 45oC. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Întrebuinţări. . Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. Organul utilizat. de-a lungul gardurilor. f l a v o n o z i d e l o r. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina.Descriere. iridoidelor. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. pentru preîntâmpinarea brunificării. antispastică.

MĂCEŞ . Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L.

în realitate adevăratele fructe. cu 2 stipele la baza. Compoziţie chimică. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. Arbust cu ghimpi. iar uleiul – la arsuri. care la maturitate devine cărnos. cu 5 sepale. formate din mai multe foliole ovale. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. la marginea drumurilor şi a pădurilor. dextrină. K. recoltare. acid malic şi citric. fructele se transportă la locul de uscare. scade conţinutul în vitamina C. Fe. frunze compuse. provitamina A. Siropul. 5 petale. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. decubitus. pe dealuri. Flori de culoare roz. PP. B2 . zaharuri. dinţate pe margini. . Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. întrebuinţări. Răspândire. Mg. Organul utilizat. În acest receptacul se află numeroase achene. săruri de K. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. extractul.Descriere. Creşte prin tufişuri. dermatite. pectine. uneori albe. de culoare roşie. Mai târziu. Ca. astringent şi antidiareic. taninuri. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. uleiuri volatile. deoarece se încing uşor. Fructele de măcieş conţin vitaminele C.

MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45. MĂLIN .

strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. Tulpină dreaptă. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. obovate sau oblong-ovate. Decoctul. recoltare. la bază rotunjite. Flori albe. sucul şi geleul din fructe de mălin. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. ca remediu antidiareic. bruscacuminate. drupe sferice mici. se întrebuinţează. negre. Organul utilizat. Arbust sau arbore cu coroană deasă. cenuşie-negricioasă. flavonozide. se socoate. grupate în raceme. Rădăcina rămuroasă. Planta creşte prin păduri de luncă. recoltate la maturizare deplină. zăvoaie. Scoarţa netedă. . tufărişuri. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. groase. Răspândire. întrebuinţări. datorită acţiunii astringente. rar la câmpie.Descriere. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. mirositoare. Frunze eliptice. ulei volatil şi gras. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. Se rup raceme întregi. pe margine acut-serate. uşor zbârcite. acizi organici. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. Compoziţie chimică. Fructe.

MĂRAR . Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L.

de asemenea. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. slab . Frunze tripenat-sectate. gălbuiverzui. scopoletina. Se utilizează sub formă de apă aromatică. verde. grupate într-o umbelă compusă. întrebuinţări. . ulei volatil format din limonen şi carvonă. Compoziţie chimică. Conţin. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. Plantă erbacee anuală. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. cu foliole filiforme. antispastice şi diuretice. Astăzi cunoscut pe tot globul. vitaminele C. Rădăcina pivotantă. fistuloasă. carotenoide. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. şi ulei gras. diachene ovaleliptice. recoltare. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. Răspândire. umbeliferona. striată.Descriere. Preparatul Anetinum. cafenii. Fructe. glabră. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. peţiolate. printre cereale. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Caliciu lipsă sau neînsemnat.ramificată. Flori mici. Posedă proprietăţi stomahice. Tulpină cilindrică. înaltă până la 160 cm. PP. carminative. Organul utilizat.

MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth. MESTEACĂN .) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. (B.verrucosa Ehrh.

Descriere. în grădini sau parcuri. heterozide. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. iernează sub formă de amenţi. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. când sunt lipicioase. dinţate pe margini. atât în păduri de foioase. compuşi triterpenici. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. întrebuinţări. în formă de romb sau triunghi. crăpându-se la bătrâneţe. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). pe pante. drumuri. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. Frunze alterne. iar primăvara se deschid. taninuri. cât şi de conifere. betulol. Infuzia. cariofilen. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. rezine. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. vitamina C. glabre. Creşte peste tot. Organul utilizat. în poieni. se mai conţin flavonozide. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. Compoziţie chimică. recoltare. ascuţite la vârf. . Răspândire.

MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48. MUR .

negrealbăstrui. sau primăvara devreme. Au mai fost identificate zaharuri. grupate în raceme scurte. preferând luminozitatea directă. antidiareice. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. Răspândire.Descriere. săruri de potasiu. cupru. întrebuinţări. . fructele la maturizare. în tufişuri. subţiri. cea ce le conferă proprietăţi astringente. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. vitamine C. din grupa B. mangan. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. Arbust cu lăstari târâtori. recoltare. Flori albe. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. cu gust astringent-acrişor. pe partea superioară dispers-păroase. pline de seminţe. ghimpi scurţi. Organul utilizat. Creşte pe malurile râurilor. Compoziţie chimică. renală şi prin glandele sudoripare. pectine. Fructele. pe râpele pădurilor. pe cea inferioară tomentoase. cilindrici. frunzele conţin substanţe tanante. Fructe polidrupe cărnoase. rezultate din încrucişarea cu alte specii. mici. Lăstarii tineri. iar rădăcinile toamna târziu. globuloase. caroten. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală.

MUŞEŢEL .) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49.MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L. (Matricaria chamomilla L.

bi. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. de la cele nisipoase până la cele argiloase. fitosteroli şi acizi graşi. care sunt substanţe amare.din flori tubulare. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. Răspândire. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. Fructul este o achenă mică. Frunze sesile. în alte culturi. reprezentate prin inflorescenţe. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. fusiformă. Preferă locuri însorite. întrebuinţări. .sau tripenat sectate. de culoare albă. au acţiune stomahică şi carminativă. de culoare galbenă-aurie. locuri virane. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. colină. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. Compoziţie chimică. Organul utilizat. iar receptaculul . pe soluri diferite. Proazulenele. acid ascorbic. bifidat compuse. Florile. de culoare argintie. inserate altern. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare.Descriere. pe lângă drumuri. Creşte pe ogoare. pe terenuri uscate. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. recoltare.

NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50. NALBĂ DE PĂDURE .

taninuri. Organul utilizat. dealuri aride. păroasă. acizi organici. marginea drumurilor. Frunze lung-peţiolate. Plantă erbacee. recoltare. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. cărnoasă. urme de ulei volatil. neatacate de rugină. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. în gargarisme. şanţuri. cu limb rotund până la reniform. ele se pot recolta în continuare. Creşte pe terenuri necultivate. întrebuinţări. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. complete sau fără caliciu. Se folosesc frunzele. pe lângă garduri. păros. Compoziţie chimică. ramificată. . sfeclă. în culturi de cartof. în tratamentul furunculozei. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. în momentul deplinei maturaţii. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. bianuală cu rădăcină pivotantă. Tulpina erectă sau ascendentă. Răspândire. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual.Descriere. Dacă frunzele sunt sănătoase. Produsul vegetal conţine mucilagii. vitaminele A şi C. pe margine neregulat-seraţi.

Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51. NALBĂ MARE .NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L.

datorită căruia este utilizată ca emolient. întrebuinţări. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. având un peţiol lung. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. neîngălbenite şi neatacate de boli. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. În prezent se cultivă în multe ţări. Răspândire. albă până la slab gălbui la interior. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Spălarea nu este permisă. .Descriere. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. începând de la vârful plantei. Flori de culoare alb-roz. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. În cazul când frunzele sunt sănătoase. compus din numeroase achene. cu gust dulceag. recoltare. mucilaginos. Compoziţie chimică. Apare mai rar prin tufişuri. fructul este turtit. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. Organul utilizat. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. Creşte prin locuri umede.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. NEGRILICĂ . Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.

Compoziţie chimică. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. afânate. leagă în snopi. Creşte ca buruiană în semănături. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. în vârful tulpinii sau ramurilor. întrebuinţări. posedă proprietăţi antispastice. În medicina populară planta este folosită în indigestii. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. componentul carbonilic al uleiului volatil. colici. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. ramificată. pe locuri părăsite. curbate. Nigelona. apoi se treieră. mari. trunchiate. Vegetează bine pe soluri mijlocii. solitare. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. Răspândire. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. recoltare. Tulpina cilindrică sau muchiată. cu numeroase seminţe negre. pubescentă. Fructul este polifoliculă. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. Planta se seceră. Organul utilizat. depresiv şi analgezic. carminaiv.Descriere. . Flori de culoare alb-albăstrui.

OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53. OBLIGEANĂ .

bălţi. Creşte pe lângă iazuri. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. acid ascorbic. Plantă perenă. cu un rizom orizontal. cele groase se despică. sunt înguste. apoi se usucă.Descriere. atât pe malul apelor curgătoare. Răspândire. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. heterozida amară acorina. cu teacă. mlaştini. cărnos. roşcate la bază. erbacee. întrebuinţări. gros. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. Este un bun stomahic. cu limbul întreg. cilindrică. Rizomii se recoltează toamna. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. cu ajutorul unor greble sau furci. rezine. tanin. Organul utilizat. amidon. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. ascuţit la vârf. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. recoltare. . după evacuarea apei şi zvântarea terenului. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Compoziţia chimică. Frunzele pornite din rizom. cât şi al celor stătătoare. Produsul vegetal conţine ulei volatil. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i .

Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. ODOLEAN .

erbacee cu rizom vertical. de-a lungul apelor. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. lipide. Compoziţie chimică. cu suprafaţa brăzdată. Se taie partea aeriană de la colet. violacee-roz sau albă. se curăţă de pământ prin scuturare. Plantă perenă. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. Creşte în locuri umede. enzime. valepotriaţi. flavonozide). .Descriere. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. Organul utilizat. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. Tulpini fistuloase. glucide. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. Răspândire. recoltare. apoi se usucă. marginea întreagă sau serat dinţată. precum şi în staţiuni mai înalte. Frunzele tulpinale sunt opuse. mai este hipnotic şi antispastic. întrebuinţări. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică.

OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55. OSUL IEPURELUI .

mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. recoltare. Răspândire. Flori papilonate. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. care se deosebeşte prin flori mari.. păroasă. ramificată. Tulpină lignificată la bază. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. ulei gras şi volatil.Descriere. grupate în inflorescenţe spiciforme. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). întrebuinţări. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. Organul utilizat. substanţe tanante. ca remediu diuretic. dinţate pe margine. . aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. dispuse la subsuoara unor bractei. Compoziţie chimică. acid citric. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. cele inferioare trifoliate. cu foliole ovale. cenuşie. foarte spinoasă. roze. Frunze superioare simple. prin locuri nisipoase. glandulos-păroase. roz cu dungi mai închise. Se mai conţin onocerina. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina.

PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. PĂDUCEL . Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.

pe timp uscat. rutozida. Păducelul are activitate cardiovasculară. lucitori. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. Florile sunt constituite pe tipul 5. pentru tratamentul unui cord hipertonic. pe faţa superioară glabre. hipotensivă. cu spini. rombic-ovate. Creşte prin păduri şi tufişuri. alături de care se găsesc vitexina. glabri. Frunze alterne. Compoziţie chimică. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. Fructele sunt globuloase. întrebuinţări. pe cea inferioară cu smocuri de peri. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. Arbust cu tulpină mult ramificată. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. carotenoide. Des se cultivă în parcuri. recoltare. Lujeri brun-verzui. acizii clorogenic şi cafeic. uşor ovale de culoare roşie. Flavonozida principală este hiperozida. iar fructele se pot usca şi la soare. Organul utilizat. . cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. Răspândire. ulei volatil. fără accesul luminii directe. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră.Descriere. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă.

Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. PĂPĂDIE .

. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. întrebuinţări. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. Compoziţie chimică. locuri necultivate. cu rizom gros scurt. în general cu caracter alcoolic. inegal invers fidate. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. Frunze lanceolate. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. care dă naştere unei rădăcini pivotante. prin fâneţe. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. Plantă erbacee. recoltare. inulină. vertical. Răspândire.Descriere. de culoare galbenă. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. substanţă amară cu structura guaianică. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. carotenoide. la marginea drumurilor etc. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. Se mai conţine ulei gras şi oze. Organul utilizat. perenă. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. atenuate în peţiol.

PĂTLAGINĂ MARE .PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.

păşuni umede. fâneţe. laringitelor. Compoziţie chimică. capsulă ovoidală. Fruct. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. cu trei-şapte nervuri. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. Plantă erbacee. recoltare. grupate într-un spic. hipertensiune arterială. acid oleanolic. . vitaminele A. brusc-atenuate în peţiol. Organul utilizat. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. ulcer gastrointestinal. K. întrebuinţări. Creşte la marginea drumurilor. rănilor purulente. locuri bătătorite. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. Răspândire.Descriere. Frunzele conţin mucilag. de la câmpie până în zona subalpină. dispuse în rozetă. după ce se ridică roua. Frunze lat-ovate. nisipoase. artificial la 40-50oC. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. stomatitelor. flavone. astm bronhic. C. astringente. traheitelor. glabre. tanin. în locuri cultivate şi necultivate. bronşite. diaree. uşor hemostatice. Se usucă la umbră în strat subţire. ulceraţiilor. Flori galbenealbicioase. pe timp uscat.

PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. PELIN . Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.

este partea componentă a preparatelor stomacale. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. recoltare. Toate florile din capitul sunt tubuloase. cuţitul se întind în straturi subţiri. de culoare gălbuie. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. întrebuinţări. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene).Descriere. peţiolul este mai scurt. pe lângă garduri. Compoziţie chimică. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. . stomahic. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. locuinţe. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Răspândire. vermifug şi emenagog. pe măsură ce înaintează pe tulpină. drumuri. Organul utilizat. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. Florile formează mici capitule globuloase. acoperită cu frunze aşezate altern.

Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60. PIPERUL BĂLŢII .PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L.

Tulpină glabră. acizii organici. pentru tratamentul meno. Organul utilizat. mlaştinilor. cilindrice. ascuţite sau obovate. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. roşiatică. Inflorescenţele spiciforme. în locuri ferite de razele solare directe. hemoroidale. glabre. Principiile active de bază sunt flavonozidele. substanţe tanante şi pectinice. sau după raclarea uterului.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. roşietice. întrebuinţări. anuală.şi metroragiilor. vezicale. recoltare. Frunze alterne. cu 6 (-8) stamine. mucilagii. Tecile sunt peliculare. . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Răspândire. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. lacurilor. Plantă erbacee. erectă sau ascendentă. recoltate în timpul înfloririi. se mai conţin vitaminele C şi K. lanceolate. Planta se taie la înălţimea de 4 . pe suprafaţă glabre.Descriere. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. Este folosit şi în ginecologie. ovar superior cu 2-3 stiluri. la bază îngust cuneiforme. pe margine uneori cu perişori subţiri. Compoziţie chimică. hemoragii gastrice. ulei volatil. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale.

PIR .) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.B.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P. (Elytrigia repens (L.

vitamine din complexul B. . se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust.inulină). Răspândire. pe lângă garduri. mucilag. Compoziţie chimică. A. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. scăzând presiunea arterială. ca tonic general. Flori dispuse în spic compus. perenă cu rizom lung târâtor. Plantă erbacee. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. Pirul conţine polifructozani (triticină. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. recoltare. cu noduri. verde. Frunze liniare. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu.Descriere. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. grădini. stolonifer. Planta creşte pe terenuri părăsite. pe marginea drumurilor. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. Se înlătură părţile aeriene. Tulpină erectă. Organul utilizat. galben. săruri de potasiu şi fier. depurativ. carotenoide. diaforetic. prin pajişti. cenuşiu-verde sau albăstruie. întrebuinţări. lung.

(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62. PLĂMÂNĂRICĂ .

expectoraţii cu sânge. Răspândire. acid silicic. cu vârful ascuţit. maluri umbroase ale pâraielor. . prin pădurile de foioase. Planta conţine mucilag şi alantoină. Flori mici. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. lung peţiolate. laringite. pe timp frumos. Plantă ierbacee. din care pornesc rădăcini adventive. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. recoltare. la început roşii-purpurii. răguşeală. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. margini de păduri. neramificate. catar bronşic. ramificat. apoi violet-albăstrui. rutozidă şi microelemente. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. perenă cu rizom târâtor. diaree. Organul utilizat. substanţe tanante. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. întrebuinţări. alături de saponozide. tuse. Creşte în locuri umbrite. cilindrice. hemoroizi. fâneţe. Tulpinile erecte. grupate în cimă scorpiodă. cu peri tari. vitamina C.Descriere. după ce s-a ridicat roua. ulcer gastric şi duodenal. Compoziţie chimică. pe soluri cu umiditate accentuată.

PODBAL .PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.

saponozide. vivace cu un rizom cărnos. flavone. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. întrebuinţări. expectorantă şi antiinflamatoare. Creşte prin locuri umede. carotenoide. inulină.Descriere. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. recoltare. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). Răspândire. peţiol semicilindric. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. Compoziţie chimică. în şanţuri. Plantă ierbacee. cu margini dinţate. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. Organul utilizat. . din care cresc frunze rotunde. văile râurilor. tanin. pe locuri argiloase şi abrupte. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. un principiu amar. începând din luna aprilie şi până în iunie. comună în întreaga ţară.

POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. POCHIVNIC . Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.

Frunze circularreniforme. solitare. scurt păroase. ramificat. Preparatele de Asarum se remarcă. rezine. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. iar în doze mici. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. Creşte în locuri umbrite. . Răspândire. săruri minerale. Flori întunecat-purpurii. de obicei hibernante. tanin. în primul rând. După recoltare se rup frunzele brunificate. expectorantă. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). zaharuri. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. iar părţile subterane toamna târziu. recoltare. umede. Organul utilizat. întrebuinţări. se curăţă de alte impurităţi.Descriere. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. din care pornesc rădăcini adventive firoase. Planta conţine ulei volatil. scvamiforme. lungpeţiolate. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. pe soluri grele prin pădurile de foioase. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. care confirmă şi toxicitatea produsului. superficial. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. ascendente. Plantă ierbacee. cu miros de piper. perenă cu rizom subţire. albicios.

PORUMB . corn Familia: Poaceae 65.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize.

Preferă soluri cu structură lutoasă. luto-nisipoasă. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. cu nervura mediană pronunţată. cistite. care se culege înainte de maturizarea porumbului. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. reumatism. de sprijin. Produsul vegetal conţine vitaminele K. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. Compoziţie chimică. . bine dezvoltate. prevăzută cu noduri. flavonozide. anuală cu rădăcini fasciculate. lipide. stigmasterol şi sitisterol. Frunze lanceolate. dispuse altern pe două rânduri. menstre neregulate şi dureroase. alantoină etc. tulburări de menopauză. Tulpină cilindrică. B2. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. hemoragii. substanţe minerale. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. litiază biliară. întrebuinţări. femele – ştiuleţi. Răspândire. săruri de potasiu. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). hidropizie. recoltare. cernoziomuri levigate. Infuzia. litiază renală. saponozide. când boabele se află în faza de lapte. Organul utilizat. B1. plină cu măduvă. Plantă ierbacee.Descriere. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. B6. C.

Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66. PORUMBAR .PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L.

păşuni. Arbust spinos. Lujeri cenuşii. . albăstruinegricioase. Compoziţie chimică. recoltare. acoperiţi cu perişori. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. brumate. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. Organul utilizat. pe margine crenatserate. florile – la începutul înfloririi. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică.Descriere. apar înaintea frunzelor. formează desişuri spinoase. poiene. solitare. astringent. şi în tratamentul leucoreei. fructele – la maturizare deplină. Frunzele se culeg în luna iulie. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. Florile conţin flavonozide. Fructe – drupe globuloase. margini de pădure. ca diaforetic şi depurativ. acid ascorbic. glucide. pe faţa de jos pubescente. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. antidizenteric. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. cu baza cuneată. comestibile. întrebuinţări. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. Spontan creşte pe coaste însorite. Frunze alungit-eliptice. taninuri. fâneţe. fructele – antociane. alungit-obovate. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. Răspândire. dealuri pietroase. Flori albe.

Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. REVENT .

După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. perenă cu rădăcini cărnoase. Compoziţie chimică. lumină şi soluri. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. Organul utilizat. cordiform-palmat-lobate. deasemenea acizi organici.Descriere. viguroase. umiditate. lobii cu 1-2 dinţi. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. ce pornesc dintr-un rizom puternic. . napiform. recoltare. Plantă erbacee. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. adeseori înşirându-se pe o sfoară. cu faţa superioară aspră. Reventul conţine două grupuri de principii active. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. întrebuinţări. apoi se usucă. reoantracenozide şi reotanoide. Răspândire. dulceţei. Flori roz sau roşietice. În doze mai mari. mai lungi decât late. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. ulei volatil. Tulpina cilindrică. primăvara sau toamna. geleurilor. apare în anul al doilea. Frunze bazale mari. după maturizarea seminţelor. apoi purgativ. enzime. goală.

Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. ROIBĂ .

întrebuinţări. pielonefrite. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Flori mici. Creşte pe lângă garduri. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. Se foloseşte. Frunze lanceolat-eliptice. Mai este indicat în cistite. iar la interior. în special ca diuretic şi saluretic.Descriere. pe coastele dealurilor. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. Organul utilizat. dispuse câte 4-6 în verticii. insuficienţa renală. se mai conţin acizi organici (citric. perenă. pauciflore. tartric. recoltare. spasmolitic. roşie. zaharuri. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. malic). cu patru muchii. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. Compoziţie chimică. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. prevăzute cu peri mici şi aspri. grupate în cime laxe. albumine. palid-galbene. Plantă erbacee. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. tonic şi emenagog. . Răspândire. aspri şi retorşi. pectine. Este introdusă în cultură. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. flavonozide. prin vii. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor.

ROINIŢĂ .ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.

Plantă perenă. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. de asemenea. Posedă. colorat în brungălbui. cu limbul frunzei de formă ovată. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. erbacee cu rizomul orizontal. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. clorogenic. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. recoltare. Compoziţie chimică. taninuri. acizii oleanolic şi ursolic. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. lignificat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. întrebuinţări. Se va recolta pe timp însorit. substanţe amare şi minerale. . patrunghiulară. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. călduros şi fără vânt.Descriere. după ce s-a ridicat roua. Frunze opuse. Organul utilizat. Pe lângă uleiul volatil. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. Răspândire. Tulpina ierboasă. o acţiune carminativă evidentă. mucilagii. la subsuoara bracteelor.

ROSTOPASCĂ .ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.

iar în partea de jos cu perişori. recoltare. grupate în umbele simple. cea de jos . acid ascorbic. penatsectate. prin aplicarea latexului în strat gros.albăstrii.Descriere. saponozide. flavonoide. în partea de sus ramificate. Plantă cu rizom brunroşiatic. Răspândire. Iubeşte soluri uşoare. Organul utilizat. pe lângă garduri. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. inferioare peţiolate. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. Se usucă fără întârziere. Florile galbene-aprinse. Compoziţia chimică. în partea de sus verzi. respiraţie încetinită. care se recoltează în timpul înfloririi. vomă. grădini. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. carotenoide şi acizi organici. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. chiar nisipuri. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. goale. întrebuinţări. papilomatozei laringelui şi intestinelor. tufărişuri. . Tulpini erecte. Frunze alterne. cu dinţi rotunjiţi. cele superioare sesile. în jurul locuinţelor.

Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. SALCÂM GALBEN .

Arbore cu scoarţa netedă. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. întrebuinţări. recoltare. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. ramificate. grădini. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos.Descriere. accidente circulatorii. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. de culoare verde-închis. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. hipertensiune arterială. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. Organul utilizat. glucide. mucilagii. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. . Răspândire. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. însă cu foliolele ceva mai mici. hemoragii cu diferite cauze. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. betulinol. Fructele se recoltează imature. în cazuri de fragilitate capilară. alături de pectine. grupate în inflorescenţe piramidale. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. Compoziţie chimică.

SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. SALCIE . ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. Denumirea rusă: Ива белая (верба.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

negre. . târâtor. Plantă erbacee cu rizom cilindric. recoltare. Răspândire. Saponarina se foloseşte ca expectorant. constând din tremurături. puţin sau deloc ramificată. Compoziţie chimică. ramificat. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. cu suber roşcat. se scot din pământ cu casmaua. însorite. cu caliciu gamosepal. Flori albe sau roze. Constituentul principal este saporubina. a drumurilor. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. întrebuinţări. Organul utilizat. Planta creşte pe locuri nisipoase. tubulos. Tulpină erectă. antinevritic. opuse. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. marginea limbului întreagă. Frunze eliptice. diuretic.Descriere. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. depurativ. împotriva oxiurilor. Extern se administrează în dermatoze. din care pornesc rădăcini. frumos mirositoare. pe lângă garduri. ulei volatil şi substanţe minerale. Se usucă la soare. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. pe marginea râurilor. Se spală într-un curent de apă. pentru tratamentul faringitei. pitiriasis. se mai conţin. în zona de şes şi deal. cantităţi mici de lipide. uscarea gurii şi gâtului. un derivat flavonic. Fruct. antireumatic.

SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75. SCLIPEŢI .

Au mai fost identificate flavonozide. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. uretrale).Descriere. Se sapă. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. pentru tratamentul degerăturilor. scutură de sol. amidon. Organul utilizat. marginea pădurilor. cu bune rezultate în aplicaţii externe. Tulpini drepte. Produsul vegetal de asemenea. întrebuinţări. sesile cu stipele mari. chinic şi elagic. intestinale. Răspândire. acid galic. recoltare. Planta creşte pe soluri calcaroase. galbene.sau cincilobate. cele tulpinale trilobate. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. cu 4 petale pe floriferi. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. în partea de sus ramificate. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. ulei volatil. saponozide. chiar la dizenterie. prin poieni. umede. Rizomii conţin substanţe tanante. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. Florile solitare. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. subţiri. răşini. turboase. . Frunzele bazilare sunt tri. neuniform îngroşat. slab păroase. curăţă de rădăcini. Plantă perenă cu rizom scurt. poate fi folosit.

SCORUŞ . Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L.

ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. calmant al tusei. . sorbitol. Compoziţie chimică. păduri rărite. Frunze alterne. prin luminişuri. vitamina P. recoltare. cenuşiu-pătată în tinereţe. cu foliole oblong-lanceolate. dispuse în corimbe terminale. se colorează vişiniu. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă.compuse. acizi organici. substanţe amare şi tanante. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. Scoruşul creşte în regiunile de deal. păroase. în tratamentul reumatismului. toamna. întrebuinţări. Răspândire. prin ruperea ciorchinelor în întregime. Organul utilizat.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. marginile acut-serate. Fructele conţin carotenoide. lucioasă. pectine. până sau după îngheţuri. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. spre bază sesile. lucitori. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. Lujeri tomentoşi în tinereţe. recoltate la maturitate. imparipenat. antituberculos. acid ascorbic. apoi bruni-roşcaţi. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. scoarţă netedă. glabrii. sporadic în câmpie. Flori albe. înainte de cădere. erecte. mai târziu cu ritidom negricios. acute sau obtuze la vârf. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice.

SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .

Organul utilizat. cu baza cuneată. cu nervuri puternic proeminente. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. ulcere. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Compoziţie chimică. zdrobite emană miros de morcov. peţiolate. Răspândire. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă.Descriere. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. pe margini întregi. faringelui. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. grupate într-o paniculă. recoltare. laringelui. printre arbuşti. Au mai fost identificate flavonozide. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. ulei volatil. la arsuri. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. fisuri. întrebuinţări. . Flori mici.

SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78. SIMINOC .

pe ambele feţe cu peri mici. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. recoltare. întrebuinţări. vitamina K. meteorismul. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. microelemente. neramificată. . hepatitelor. Au mai fost identificate vitamina C. recoltate la începutul înfloririi plantei. şi ca colicistochinetic.Descriere. dar sunt bine dezvoltate. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. grupate în calatidii globuloase. liniarlanceolate sau alungite. senzaţia de durere din regiunea ficatului. mijlocii şi superioare – sesile. Frunze alterne cu marginea întreagă. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. Planta creşte în regiunea de câmpie. prin locuri înierbate şi nisipoase. caroten. adunate în panicul corimbiform. substanţe tanante şi amare. perenă cu tulpină erectă. acoperită cu peri mici. Flori galbene. Organul utilizat. Plantă erbacee. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. cele inferioare lanceolate peţiolate. produsul vegetal reduce greaţa. Utilizat în tratamentul colicistitelor. vărsăturile. surii. Răspândire. Compoziţie chimică. Florile de siminoc conţin flavonozide. surii. des-foliată. colangitelor.

SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79. SOC .

cu măduvă spongioasă. lunci şi zăvoaie. antireumatică şi antinevralgică. furunculelor. albă-gălbuie. Organul utilizat. Se usucă la soare puternic. afânate. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. cu florile în sus. abceselor. Compoziţie chimică. laxativă.Descriere. acizi organici. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. bine ventilate. extern pentru tratarea arsurilor. rutozidă. saponozide. cenuşiu-verzuie. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. Răspândire. bogate în humus. cu miros neplăcut. Ele au acţiune diuretică. urme de ulei volatil. pe lângă garduri. tanin. scoarţa verucoasă. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. Fructele drupe negre. întrebuinţări. Întâlnită la noi prin păduri. verzui-cenuşii. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. sudorifică şi emolientă. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. într-un singur strat. pe rame acoperite cu hârtie. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. Florile mai conţin mucilag. Lujeri groşi. . acute. recoltare.

SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. SORBESTREA . Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.

marginea pădurilor. acid galic şi elagic. Frunzele tulpinale rare. amidon. Organul utilizat. Plantă perenă. Tulpini cu coaste. imparipenate. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. gingivite. glabre. ulei volatil. hemoroizi. Florile mici de culoare roşie-închisă. hemoragii uterine. lignificaţi. substanţe colorante. cu periantul simplu. lung peţiolate. hemostatică. în interior deşerte. erecte. Planta creşte prin fâneţe umede. saponozide.Descriere. deasemenea în stomatite. în poiene. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. printre arbuşti. orizontali. cu 7-25 foliole alungitovate. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. antiinflamatoare şi antiseptică. diaree). în poduri cu tablă. Compoziţie chimică. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. alte procese inflamatorii. întrebuinţări. recoltate toamna după fructificare. erbacee cu rizomi bruni. pe partea inferioară verzialbăstrii. . Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. groşi. în strat subţire. în partea de sus ramificate. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. sesile. recoltare. Produsul conţine substanţe tanante.

SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. SOVÂRV . Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. Oregano Familia: Lamiaceae 81.

Organul utilizat. verde. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. tufărişuri. Compoziţie chimică. . Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. acoperită cu peri. aproape glabre. flavone. de la punctul de unde începe să se ramifice. întrebuinţări. Se recoltează planta înflorită. Se usucă la umbră. scurt peţiolate. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. în locuri bine aerate. sudorifice şi sedative. rareori albă. în acid ascorbic. de formă ovală. recoltare. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. Frunze opuse. margini de pădure. stomahică. de la câmpie până în regiunea subalpină. Răspândire. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. Produsul vegetal conţine ulei volatil. marginea pădurilor. poieni. tanin. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene.Descriere. Florile au culoarea purpurie. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. antociane. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. uneori roşietică.

SPORICI (urzicuţă) . Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain.SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82.

renale şi de splină. Organul utilizat. recoltare. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. care este un parasimpatometic slab. Răspândire. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. Are şi proprietăţi galactogoge. în tratamentul colicilor hepatice. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. dealuri pietroase. . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. în apropierea izvoarelor. cu 4 muchii. cele inferioare ovat-triunghiulare. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. în locuri bine aerate. rareori albe. cele superioare mai puţin divizate. anuală cu tulpina erectă. Compoziţie chimică. Frunze opuse. recoltate în perioada de înflorire. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. verbenozida. pe şesuri. Plantă erbacee.Descriere. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. marginea pădurilor. peţiolate. mirişti. mai rar prin tufărişuri. întrebuinţări. aproape până la bază simplu-penatsectate. ramificată. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. reunite în spice.

STEJAR .STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.

Lujerii viguroşi. recoltare. când seva începe să circule intens. hemostatic şi antidiareic. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. cultivat în parcuri. Stejarul preferă soluri profunde. deasemenea flavonoide. . fertile. mai ales în arsuri. pieloase la maturitate. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. Frunze lobate până la penatfidate. pretenţios faţă de lumină. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. glabri. creşte în păduri. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. Scoarţa conţine taninuri mixte. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. rezistent la geruri. întrebuinţări. ramuri puternice.Descriere. tare. Arbore foios cu o coroană largă. decoctul – în gargarisme. glabre. calciu oxalic. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. bruni-măslinii. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. în tratamentul stomatitelor. Produsul se utilizează ca astringent. Compoziţie chimică. dispuse în ciorchine. Recoltarea începe primăvara. substanţe amare şi pectice. Organul utilizat. Răspândire. Flori unisexuat-monoice. muchiaţi.

Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. John’s wort Familia: Hypericaceae 84. SUNĂTOARE .

întrebuinţări. prin fâneţe. sesile. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. recoltare. . calcaroase sau silicioase. în boli ale stomacului. Planta creşte pe locuri destul de uscate. Se utilizează în tulburări depresive. Compoziţie chimică. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. carotenoide. de formă ovală. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. locuri necultivate. cu marginea întreagă. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. Răspândire. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci.Descriere. Planta conţine antraderivaţi. tanin. Florile – corimb. vitamina C. Frunze opuse. Organul utilizat. Tulpina este cilindrică. acizi cafeic. flavonozide. la marginea drumurilor şi pădurilor. intestinului şi ficatului. precum şi prin vasodilatare. glabre. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. clorogenic. tăieturilor de pădure.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85.SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L. SULFINĂ .

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

caroten. în 4 muchii. recoltare. peţiolate. la începutul şi în timpul înfloririi. vitamina C. poiene. ulei volatil. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. cu peri aspri. Compoziţie chimică. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. Flori roze. pe lângă garduri. Plantă erbacee. perenă cu tulpină erectă. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. Organul utilizat. Frunze opuse. . după ce s-a ridicat roua. recoltate pe timp frumos. Frunzele mijlocii au 3 crestături. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. pe terenuri necultivate. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. palmat-lobate. întrebuinţări.Descriere. marginea pădurilor. printre dărâmături. Răspândire. păroasă pe muchii. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). goală în interior.

TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88. TĂTĂNEASĂ .

grupate în cime. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. recoltare. din care pornesc rădăcini cărnoase. . mucilagii. gastritelor hiperacide. Rădăcinile săpate se spală în apă. argiloase în şanţuri. uneori ca buruiană prin culturi. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. negre la exterior şi albe la interior. Planta creşte pe soluri grele. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. pe marginea apelor stătătoare. tanin. varicelor deschise. Decoctul din rădăcini. Plantă erbacee. păroase. Tulpina erectă. iar cele groase se despică. Răspândire. datorită mucilagiului şi alantoinei. de asemenea s-a izolat alantoină. muchiată la bază. fâneţe umede. Compoziţie chimică. cu peţiol aripat. îngustate într-un peţiol aripat. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate.Descriere. ramificat. Flori roşii-violacee. aspru-păroasă. substanţe minerale. Frunze alterne decurente. ramificată. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. diverselor traumatisme. gros. tusei de diverse etiologii. întrebuinţări. Organul utilizat. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. perenă cu rizom scurt.

Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89. TEI .TEI Denumirea latină: Tilia cordata L.

plăcut mirositoare. de culoare verde-gălbuie. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. datorată mucilagului. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. cu o bractee lungă în formă de limbă. Compoziţie chimică. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. aşezate pe un peduncul comun. întrebuinţări. ca antipiretice şi sedative. hipotensive. Răspândire. pectorale. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. În afară de acţiunea emolientă. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. Florile alb-gălbui. Organul utilizat. recoltare. ascuţite la vârf. dar şi ca antivirale. . ale gripei şi răcelii. Arbore cu o coroană deasă. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. Frunzele sunt lung-peţiolate. sedative şi sudorifice.Descriere. rotunde.

TRAISTA CIOBANULUI .TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

Descriere. Plantă anuală. în primele stadii de dezvoltare. citric. Organul utilizat. întrebuinţări. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. Se culege planta întreagă. uneori până la nervura principală. . Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. Răspândire. amine biogene. pe lângă ziduri. Frunzele tulpinale sunt rare. nedinţate pe margini. recoltare. Compoziţie chimică. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. acetilcolină. în hemoragii uterine. acid fumaric. marginea drumurilor. având 4 sepale verzi cu dungă albă. uneori formează chiar desişuri. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. colină. rutozida. tiramină. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. fără rădăcină. adică la apariţia primelor flori. îmbrăcând tulpina cu baza lor. Frunzele bazilare sunt alungite. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. se administrează sub formă de infuzie. Florile sunt mici. Planta creşte prin păşuni. flavone. livezi. adânc scobite. culturi. extract fluid şi uscat. histamină. malic. urme de ulei volatil.

Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. TREI FRAŢI PĂTAŢI .

ulei volatil. pe timp frumos. Plantă erbacee. care alături de flavonozide. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. în interior cavă.Descriere. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. . după ce se ridică roua. în tratamentul unor dermatoze. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. expectorant. vitamina C. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. Se usucă la umbră. laterale – albe. tanin. Se utilizează ca diuretic. Organul utilizat. galbene. la marginea pădurilor şi drumurilor. fâneţe. depurativ. După poziţia pe tulpină a frunzelor. cu stipele polimorfe. Frunze ovatalungite. anuală. de regulă adânc fidate. Răspândire. liziere. pe coastele dealurilor. Compoziţie chimică. în lunci umede. recoltare. întrebuinţări. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. în strat subţire. mai rar violetdeschise sau alb. Planta creşte prin poiene. mucilag. prin tăierea tulpinilor de la bază. peţiolul are diverse lungimi. rar dinţate pe margini. stipelate.

TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. TROSCOT . Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.

anuală. scurt peţiolate până la sesile. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. adeseori printre pietrele de pavaj. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Frunze alterne. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. rar ascendentă sau erectă. săruri minerale. eliptice sau lanceolate. care este lignificată şi lipsită de frunze. Compoziţie chimică. glabră. recoltate în timpul înfloririi. întrebuinţări. substanţe tanante. marginea drumurilor. mucilagii. compuşi ai acidului silicic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. Tulpină târâtoare. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. pe terenuri virane. pe malurile râurilor. Se înlătură partea de jos a tulpinii. vitaminele C şi K. recoltare. de la câmpie până în etajul subalpin. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. Răspândire.Descriere. plane. ramificată. caroten. Plantă erbacee. Organul utilizat. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. Flori axilare verzui sau roşietice. Rădăcină pivotantă. scurtpedunculate. fusiformă. .

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L.

dinţate pe margini. lung şi ramificat. carotenoide. antidiabetice. Frunzele conţin vitaminele C. La bază frunzele sunt cordate. pe marginea apelor. când planta creşte în masă. întrebuinţări. recoltare. de culoare albicioasă. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. Tulpini drepte. la vârf ascuţite. se coseşte. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. în şanţuri pe lângă drumuri. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. clorofilă. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. B2. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. Imediat după cosire. iar cu dreapta se strujesc frunzele. prinse de tulpină printrun peţiol lung. frunzele se separă de tulpini. cu 4 muchii. Organul utilizat. deasemenea glucide. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. în locuri cultivate şi necultivate. Compoziţie chimică. Florile sunt de culoare verzuie. cilindric. hemostatice. diuretice şi colagoge. săruri minerale. acoperite cu frunze opuse. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. acid pantotenic. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. Răspândire. Atunci. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. Urzica creşte pretutindeni. .Descriere. K.

Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96. VERIGAR .VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L.

Se mai conţin flavonozide. Lujerii cenuşii. Decoctul. printre arbuşti. eliptice. pe margini crenatserate. . Sămânţă ovoidală. Fructele conţin antraderivaţi. ramnoxantozida (frangulozidă). care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. frecvent terminaţi cu un ghimpe. Compoziţie chimică. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. durament roşcat. greu. Arbust cu scoarţă brună. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). întrebuinţări. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. cvercetol şi ramnetol. deasemenea zaharuri. mici. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Flori verzi-gălbui. Răspândire. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. pectine. recoltare. poligame. frangula-emodolul. cu nervuri ascuţite. drupe sferice. aspră. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Frunze opuse. derivaţi de kemferol.Descriere. în lunci umede. negre cu gust dulceag-amărui. Fructe. glabre. tare. ce se exfoliază în inele. lemn cu alburn gălbui. recoltate la maturitate. Organul utilizat. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. siropul.

VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97. VETRICE .

cu rizom noduros. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. Plantă erbacee. flavone. Compoziţie chimică. grupate în calatidii. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. Organul utilizat. cilindrică. adânc-serate. Flori galbeneportocalii. Datorită prezenţei tuionei. pe lângă drumuri. malurile râurilor. Răspândire. . provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. pe ogoare. locuri necultivate. Tulpină erectă. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. Conţine ulei volatil. penat-sectate. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. perenă. glabră. în fâneţe.Descriere. superioare scurt-peţiolate. infuzia. rădăcini adventive. Planta creşte în zona de şes şi deal. lunci mai uscate. recoltare. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Frunze alterne. glabre. garduri. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. excitante ale funcţiilor digestive. emenagoge. deasemenea. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. cele inferioare lung-peţiolate. acid cafeic. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. întrebuinţări. o sesquiterpenă amară.

Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98. VÂSC .VÂSC Denumirea latină: Viscum album L.

întrebuinţări. mesteacăn. groase. tei. cilindrice şi groase. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. străbătute de 5-6 nervuri paralele. pieloase. Răspândire. sunt cele care cresc pe măr şi păr. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. frasin. deoarece produsul este foarte toxic. şi un principiu toxic respirator. Organul utilizat. . trandafir. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. Compoziţie chimică. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. arţar. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. recoltare. aritmie şi tahicardie. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. Frunzele opuse. ramificate de mai multe ori. fără peţiol.Descriere. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. apoi pe brad. salcâm şi plop. dar toxic pentru inimă.

Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99. VINĂRIŢĂ .VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L.

uninerve. lung. cu 4 lacinii. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. infundibuliformă. înalte de 15-25 cm. Compoziţie chimică. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Se taie la 4-5 cm deasupra solului.Descriere. grupate în cime laxe. acid nicotinic. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. ulei gras. Plantă erbacee. rizom orizontal. corolă gamopetală. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. În doze mari este toxică. verde. Organul utilizat. sunt dispuse verticilat. sesile. substanţe minerale. ameţeli. caliciu redus la o margine îngustă. ramificat. Frunze lanceolat-eliptice. mici (4-6 mm). glabre. ulei volatil. subţire. recoltare. pe soluri fertile. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. întrebuinţări. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. glabre. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. substanţe amare. Răspândire. . suficient de umede. Flori albe. perenă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. afânate. tanin.

VOLBURĂ .VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

volubilă. provoacă un scaun unic. vitamina C. cu urechi mici la bază. abundent. Plantă erbacee. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. hastate sau sagitate. în formă de pâlnii. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. Răspândire. Organul utilizat. axilare. câmpuri. are un rizom lung. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. Tinctura are proprietăţi laxative. Ele sunt plăcut mirositoare. . locuri necultivate. arsuri. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Flori albe sau slab roze. substanţe tanante şi minerale. În uz extern pentru vindecarea de răni. recoltare. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. pe lângă drumuri. lung pedunculate. perenă.Descriere. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. neînsoţit de fenomene secundare. furuncule. Compoziţie chimică. solitare. întrebuinţări. se scutură de pământ. ca colici sau vomismente. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. grădini.

ZMEUR . Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101.ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

Răspândire. umede.Descriere. imparipenate cu foliole ovate. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. C. . care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. Se produce sirop de zmeură. mai acre ca la cea cultivată. Florile albeverzui. acizi organici. Frunze alterne. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. acoperiţi cu ghimpi subţiri. recoltare. Compoziţie chimică. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. caroten. după ce s-a luat roua. Fructele de zmeur conţin oze. În al doilea an ei se lignifică. Arbust ramificat ghimpos. întrebuinţări. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. sol bogat. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. recoltate pe timp uscat. antociane. dar ele sunt mai aromate. Organul utilizat. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. vitamine din grupul B. care poartă muguri florali. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. substanţe tanante.

3. Cărpiniţă .Jurinea stoechadifolia (Bieb.) Takht.et Kit.Centaurea thirkei Sch. 2. Familia Berberidaceae 6. Fil. Iarba-ciutei . Familia Boraginaceae 10.Alnus incana (L. Familia Betulaceae 7. 4.) Moench 9. Colţişor glandulos . Arin alb . .Alnus glutinosa (L.Rindera umbellata ( Waldst. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Arin negru . Albăstrea thirke . 8.et Kit. Bip.) DC 5.Crambe tataria Sebeok 12. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr.Dentaria glandulosa Waldst.) Gaertn. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint.Doronicum hungaricum Reichenb. Iurinee lavandifolie .Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Hodolean ţăţăresc . Rinderă umbelată .) Bunge Familia Brassicaceae 11.Carpinus orientalis Mill.

.Helianthemum canum (L. Familia Fabaceae 26. Studeniţă rigidă . 16. Vonicer pitic .) Hornem Familia Convolvulaceae 23. Familia Crassulaceae 25. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L.) Bess 20. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. 18. .Astragalus dasyanthus Pall.Euonymus nana Bieb. Urechelniţă . Lopăţea . 14. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall.osului . Colţişor pentafoliat .Convolvulus lineatus L. Zăvăcustă .Sempervivum ruthenicum Schnittsp.Dentaria quinquefolia Bieb.) Fenzl. Familia Cistaceae 22. Lehm. Familia Caryophyllaceae 17. Lunaria annua L.Panazburătorului 15. B.ex DC. 24.et C. 19.13. ex Adams Familia Celastraceae 21.Lunaria rediviva L. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). Iarba.) Fenzl. Volbură lineată .Eremogone rigida (Bieb. Andrz. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb.

Paeonia peregrina Mill. 39.27. Familia Ranunculaceae 38.Padus avium Mill.Crataegus pentagyna Waldst. 33.Hepatica nobilis Mill. 40.et Kit. Dediţel mare .Nymphaea alba L.Genista tetragona Bess. Bujor-de-pădure .Rhamnus tinctoria Waldst.Coronilla elegans Panc. Sugătoare .Astragalus pubiflorus DC. Trifoi panonian . Familia Monotropaceae 34. Mălin comun . Păducel pentagin . Drobişor tetramuchiat . Familia Paeoniaceae 36.Scutellaria supina L. Familia Rhamnaceae 37.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35.Verigariu . 31. 28. 42. Nemţişor fisurat . Popâlnic . Familia Lamiaceae 32.et Kit.Delphinium fissum Waldst.Trifolium pannonicum Jacq.Melittis sarmatica Klok. Grozamă .)Gams. Coşaci pubiflor . Dumbravnic . 30. Nufăr alb . Coronişte elegantă .Pulsatilla grandis Wend.et Kit. 29. Familia Rosaceae 41.Genistella sagittalis (L. . Mirgău pitulat .

43.de.et Kit. Scoruş .Galanthus elwesii Hook. Familia Trapaceae 49.dobrogea . Ghiocel nival . 53. Familia Rutaceae 45. Familia Solanaceae 47. 44.C.Trapa natans L. Familia Vitaceae 50. 56. 54. Familia Scrophulariaceae 46. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.Gmel. Familia Thymelaeaceae 48. .VItis sylvestris C. Degetar lânos .Galanthus nivalis L.Daphne mezereum L. Mutulică . Ghiocel plicat .Leucojum aestivum L.Digitalis lanata Ehrh.Scopolia carniolica Jacq. 55.Galanthus plicatus Bieb. Familia Alliaceae 51. Frăsinel gimnostil . Ghiocel bogat . Păr.Dictamnus gymnostylis Stev. fil. Viţă-de-pădure . Ghiocel elvez .Pyrus elaeagrifolia Pall.Sorbus domestica L. Tulichină . Cornaci .

Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.Gladiolus imbricatus L. 63.Colchicum fominii Bordz. 67. Luşca ambiguă . Kunze Familia Orchidaceae 68.) Druce . Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Lalea pestriţă . Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Patrin ex Schult.W. Familia Iridaceae 62. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. Stânjenel pontic .Fritillaria meleagroides. Brânduşă fomin . Brânduşă trifilă . Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. 66.) F.) Spreng. Fil. Familia Melanthiaceae 65. Et Schult.Ornithogalum amphibolum Zahar. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60.Familia Cyperaceae 57. Săbiuţă imbricată . Familia Liliaceae 64. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59.Iris pontica Zapal. 61.Colchicum triphyllum G.

Firuţă diversicoloră .Epipactis purpurata Smith 75. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L.) Trin. Cârcel . Sadină . GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82.) Rich.69. 79.Orchis purpurea Huds. Familia Poaceae 78. 77. Hunt et Summerhayes 73.Ephedra distachya L.Orchis palustris Jacq. Poroinic-de-mai .Sesleria heufleriana Schur. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L.) P. Mlăştiniţă palustră . Seslerie heufler .) Fritsch 70. 71. Mlăştiniţă purpurie . Alexeenko 80.) Crantz 74. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M.Orchis morio L. Poroinic palustru . 76.F. 81. . Familia Orchidaceae 72. Poroinic purpuriu .Epipactis palustris (L. Untul-vacii .Chrysopogon gryllus (L.Poa versicolor Bess.Dactylorhiza majalis (Reichenb. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.

Familia Salviniaceae 90.Salvinia natans(L.) Newn. Familia Dryopteridaceae 87. Ferigă cartuziană .) Newm. Năvalnic .PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.Ophioglossum vulgatum L.) All.) H. 86.Thelypteris palustris Schott . Spinarea-lupului .) Roth 85.Athyrium filix-femina (L.) Roth Familia Ophioglossaceae 89. Limba-şarpelui . Ferigă palustră . Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L. Peştişoară . Familia Thelypteridaceae 91.Dryopteris carthusiana (Vill. Familia Athyriaceae 84.) Newm. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.P.Phyllitis scolopendrium (L.Fuchs 88.

18. 15. Cicoare – Cichorium intybus L. 14. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Ardei – Capsicum annuum L. 7. Brusture – Arctium lappa L. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. 13. 11. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Ciuboţica cucului – Primula veris L. 22. Cerenţel – Geum urbanum L. Albăstrele – Centaurea cyanus L. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. Corn – Cornus mas L. Alun – Corylus avellana L. 3. 17. 21. Coacăz – Ribes nigrum L. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 19. 20. 4.CUPRINS 1. 23. 6. 16. Angelică – Angelica arhangelica L. 24. 8. Arin – Alnus incana Moanch. 5. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L.) Elliot 9. 12. 10. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. 2. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. .

Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. Feciorică – Herniaria glabra L. 44. Iederă . 45. Mărar – Anethum graveolens L. 43. Iarbă mare – Inula helenium L. 36. 37. Mesteacăn – Betula pendula Roth. 41.Polygonum persicaria L. Meyt 35. 42. 46.. 33. Drăcilă – Berberis vulgaris L. Mur – Rubus caesius L. 39. 32. Mălin – Padus avium Mill. 47. Frag – Fragaria vesca L. 30. Izmă bună – Mentha piperita L. 31. 28. Hamei . Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. Ipcărige – Gypsophila paniculata L.) 48. Ienupăr – Juniperus communis L. (B. Iarbă roşie . Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L.) 50.Hedera helix L. 34. . 49. 40.25. Ferigă – Dryopteris filix-max L. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. 27. Măceş – Rosa canina L. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Leurdă – Allium ursinum L. (Matricaria chamomilla L. Muşeţel – Chamomilla recutita L.verrucosa Ehrh. 38. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Gălbenele – Calendula officinalis L. Dentiţă – Bidens tripartita L.Humulus lupulus L. 29. 26.

Păpădie – Taraxacum officinalis L. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. 55. 74. Obligeană – Acorus calamus L. Rostopască – Chelidonium majus L. 71. 69. Porumb – Zea mays L. Roiniţă – Melissa officinalis L. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. 59. 75. 68. Odolean – Valeriana officinalis L. 66. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Salvie – Salvia officinalis L. 57. 53. 73. Revent – Rheum palmatum L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 72. 54. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Sclipeţi – Potentilla erecta L. 58. Salcâm galben – Sophora japonica L. 64. Pătlagină – Plantago major L. 76. 63.) Nevski ) 62. (Elytrigia repens (L. Pochivnic – Asarum europaeum L. . Roibă – Rubia tinctorum L. Pir – Agropyron repens P. Podbal – Tussilago farfara L. 61. 70. 52.B. Porumbar – Prunus spinosa L. 65. Salcie – Salix alba L.51. 67. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Negrilică – Nigella sativa L. 56.

Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L.Volbură – Convolvulus arvensis L. 93. 85. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 101. 82. 95. 86. 92. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 78. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Sovârv – Origanum vulgare L. 88. Troscot – Polygonum aviculare L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Tei – Tilia cordata L.77. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. 91. 97. . Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. Vetrice – Tanacetum vulgare L. 81. Vinariţă – Asperula odorata L. 96. Sulfină – Melilotus officinalis L. 83. Soc – Sambucus nigra L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. 99. 100. Stejar – Quercus robur L. 80. Urzică – Urtica dioica L. 84. Vâsc – Viscum album L. 87. Ştevie – Rumex confertus Willd. Sporici – Verbena officinalis L. 89. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. Zmeur – Rubus idaeus L. 90. Verigar – Rhamnus cathartica L. 94. 98. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79.

Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. MD-2001. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). 022 577930. tel. . Chişinău. Bulgară 33/1.