Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

cnfa. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. recoltare. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ.md . 022 577930. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. Chişinău. www. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. MD-2001. Bulgară 33/1. Beneficiarii PDBA includ micii producători. tel. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str.cnfa. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. . şi afaceri agricole rurale. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www.org).

cu ierbarul. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. · condiţiile de sol. · altitudinea influenţează puternic . carte.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Pe terenurile cu expoziţie sudică. · expoziţia şi lumina. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. diapozitive. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale.

bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. se înlătură părţile necorespunzătoare. unele numai prin spălare. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. După aceasta ele se scutură bine de pământ. Recoltarea mugurilor foliari. mugurii plesnesc şi se alungesc. plug. rizomilor. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. Ei se culeg numai cu mâna. hârleţ. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă.momentul optim de recoltare. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. în funcţie de forma lor. La şes. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. Aceste organe se formează toamna. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. ciupindu-se mugurii de . în mod diferenţiat. furcă). se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie.

frunzele se culeg fără peţiol (podbal. însă în nici un caz mai târziu. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. albăstrele). prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. ea variază însă de la specie la specie. iar celelalte pe vreme cu soare. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. deşi. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. are loc primăvara. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. zmeur). pătlagină. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. muşeţel. De asemenea. În general. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. adică după ce floarea s-a trecut. afin).pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. adică în boboc (salcâmul japonez). în general. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . operaţia fiind neeconomică pentru culegători. Recoltarea frunzelor. cât şi în timpul înfloririi (tei.

în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. Florile. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică.. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. soc. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. albăstrele). când seminţele sunt deplin dezvoltate. ienupăr). în buchete. în general. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. împreună cu ramurile. cu foarfeca. adică cu petale. cu piepteni speciali. în cazul fructelor cărnoase (afin. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. pe vreme uscată şi de obicei însorită. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. când plantele au crescut prea înalte. sepale etc. lipsită de ramuri cu frunze. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire.este în jurul prânzului. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. cu ajutorul secerii. astfel. iar în . se recoltează întregi. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate.

Recoltarea scoarţei. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. pe de altă parte. organele ce conţin uleiuri volatile. care prezintă crăpături şi îngroşări. cele cu muşchi sau alge. pe de o parte.cazul când fructele. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. cu excepţia. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. care le conţin sunt dehiscente. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. fără umiditate şi cu soare. înainte de desfacerea lor spontană. deoarece. înnegrite şi cu resturi de lemn. iar. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. după cum am precizat mai sus. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. Cu vârful briceagului. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini.

. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . de pătlagină şi de graminee. Corpurile străine organice.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat.corpurile străine minerale sunt nisipul. bucăţile de pământ. la frunzele de afin. De asemenea.organele (părţile) de plantă . minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. . precum şi a impurităţilor. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. care pot fi: .străine organice şi minerale. fragmente de nuiele. paie etc. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. resturile de tulpini. Astfel. Astfel. Uscarea produselor vegetale. rogojini. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. constituie impurităţi..corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. praful. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. pietricelele.

. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . şi anume: naturală. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. Uscarea la soare. Ea începe în momentul recoltării plantei.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului.folosite. şi artificială. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. la soare sau la umbră. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. textura şi conţinutul în apă al acestora. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi.

şi în special se vor crea posibilităţi de . Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. etc. rizomi. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. Uscarea la umbră. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. şcolilor. orice încăperi goale. reparate etc. al căror conţinut este mult mai stabil. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. şuri. rogojini sau coli de hârtie. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează.ale plantei ca: rădăcini. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. muguri. magazii. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. văruite. scoarţe. şoproane. curăţite. fructe sau seminţe. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori.

Datorită pierderii apei. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Frunzele rămân verzi. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. fructele. volumul său scade. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. . Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. florile îşi păstrează culoarea naturală. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. uneori pierzându-şi complet valoarea. Prin uscare. rădăcinile). Uneori. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării.aerisire continuă. Uscarea artificială. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. seminţele. din care cauză îşi modifică aspectul. în timp ce frunzele. produsul suferă o serie de modificări. Aducerea produsului vegetal în stare finită. mai ales la suprafaţă. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere.

Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. denumirea produsului vegetal. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. aşa cum sunt cerute de industrie. rădăcini. Operaţia se face manual la flori. unele flori şi chiar unele frunze. De asemenea. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. părţi aeriene. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. pergaminate. farmacii etc. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. depreciindu-se calitativ. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. site şi anumite mori. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. greutatea neto şi împreună cu . sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. pământul fin şi nisipul. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. frunze. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare.) sau la export. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri.

numărul partidei. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. bine aerisite. numărul partidei. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. fiind astfel . numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. luna şi anul recoltării. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. indiferent de măsurile luate. în cazul când nu pot fi expediate imediat. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. Conservarea produselor vegetale. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. Organele subterane. scoarţele. uscate.ambalajul. De obicei însă. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. denumirea produsului vegetal. după un timp îndelungat. După ambalare.

să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. ghiocei.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. benzină. Fără o grijă permanentă. insecte. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate.). Această bogăţie trebuie însă păstrată. nu este permis să se depoziteze petrol. etc. În depozite. Sacii. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. La fel se procedează şi cu cele aromatice. baloturile etc. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. . naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. În încăperile depozitului cu produse vegetale. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară.

Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. însă îndată ce ele . Culesul nu trebuie făcut total. Atunci când se culeg florile. În cazul muşeţelului. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. Azi. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. plop). acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele.lăcrămioare). iar recoltarea lor este interzisă. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale.

pericolul dispariţiei lor este mic.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. În acest caz. pericolul de dispariţie este mai mare. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. omag) şi în general la plantele perene. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. florile şi seminţele. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. cu atât mai multe. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică.

. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. Oamenii. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. cât şi a normativelor corespunzătoare. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. ci să fie bine organizată. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. comună.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale.

ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. ALBĂSTRELE . Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.

Organul utilizat. Mg etc. cumarine. muchiată cu frunze alterne. recoltare. liniare.Descriere. Eliminarea florilor centrale. În florile marginale se conţin antociane. cu corola regulat tubuloasă. Florile de pe disc sunt violacee. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. se face înainte de uscare. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. culese eventual din greşeală. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. Florile ligulate. tanin. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. mucilagii. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. heterozida centaurina. Răspândire. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. Creşte prin locuri uscate. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Compoziţie chimică. pietroase. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. . adânc crestate. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. Tulpina erectă. iar cele marginale albastre. săruri de K. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. ALBUMEALĂ .

obţinute din părţi aeriene de albumeală. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. Creşte în lunci inundabile. Frunze alterne. rezine. puternic pubescentă. cele ligulate – filiforme. substanţe tanante. Extracţiile uleioase. pe malurile râurilor. întrebuinţări. liniar-alungite. . recoltare. Organul utilizat. Răspândire. acoperite cu perişori cenuşii. Tulpina de la bază ramificată. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. arsuri ale pielii. florile mijlocii sunt tubulare. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. Inflorescenţa – paneraşe. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. ca buruiană în grădini. flavonozide.Descriere. recoltate în tot timpul înfloririi. Compoziţie chimică. ulei volatil. Planta conţine caroten.

ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3. ALUN .

pe soluri calcaroase. la marginea pădurilor de fag. Uscarea se face la umbră. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. recoltare. mai ales pe nervuri. întrebuinţări. Creşte în păduri de câmpie şi deal.Descriere. pe dos păroase. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Răspândire. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Frunzele verzi. Arbust cu frunze obovate. cu margini laciniate. alterne. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. Florile mascule în amenţi. uneori tubuloasă. în straturi subţiri. fertile. afânate. Compoziţie chimică. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. iar florile la înflorire. mărind rezistenţa capilarelor. Organul utilizat. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. . Uscarea artificială până la 500C. pe margini inegaldublu-serate.

Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. ANGELICĂ .

Uscare artificială. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. pe locuri adăpostite şi însorite. Organul utilizat. inegal serate. la 35400C. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. de culoare galbenăverzuie. Florile sunt grupate în umbele globuloase. întrebuinţări. recoltare. Creşte în apropierea apelor curgătoare. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. fistuloasă. stimulente. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Răspândire.Descriere. . cilindrică. oze. cu zimţi. bianuală sau perenă. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. Se scutură de pământ şi. substanţe tanante. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Plantă erbacee. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. Compoziţie chimică. cu foliole ovate. este robustă. stomahice şi carminative. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. dacă este nevoie.

ARDEI . Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L.

în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. . Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. nevralgice. anuală. Gustul iute. arzător este imprimat de capsaicina. recoltare. cu gust iute sau dulce. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. carotenoide. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). Ovar bilocular. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. ovale. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. ramificată. acuminate. de culoare verde închis. Flori albe. destul de mari. acid ascorbic etc.Descriere. Compoziţie chimică. de care depinde culoarea fructelor. Frunze alterne. cu marginea întreagă. care nu produc vezicaţii. întrebuinţări. Plantă ierbacee. localizată în celule secretoare separate. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Organul utilizat. lumbago. Astăzi se cultivă în Europa. Răspândire. cu tulpină sufructescentă glabră. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras.

ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .

cele feminine fără periant. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. pe partea superioară strălucitoare. Flori mici. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. recoltare. are acţiune antidiareică. Compoziţie chimică. ovallanceolate. ovale de culoare brună. ovate sau ovat-eliptice.Descriere. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată.. Organul utilizat. cu marginea zimţată. Frunze ovale. grupate în amenţi. Fructe – nucule cu aripioare. pe cea inferioară – verzi-mate. întrebuinţări. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. Arbore cu coroana îngust ovată. Răspândire. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. glabre. verzi-închise. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. .

ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7. ARMURARIU .

ciroză hepatică. prin tăierea antodiilor. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. întrebuinţări. vitamine C. glabră sau slab tomentoasă. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. ulei volatil. La noi se întâlneşte numai în culturi.Descriere. lipide. Plantă erbacee. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. efort prelungit. cu rol benefic în procesele de oxidare. ramificată. acizi organici. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. treieră şi selectează. Organul utilizat. flavonozide. mucilag. K. Fructele mature se recoltează dimineaţa. uneori. apărând spontan în sudul ţării. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. spinoase. cu gust amărui. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. surmenaj intelectual. hepatite cronice. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. după căderea frunzelor. Fructele sunt achene cu papus. spinoase. Frunzele sunt mari. Se usucă. pe soare. Răspândire. anuală sau bienală cu tulpină erectă. Compoziţie chimică. de culoare galbenbrună. recoltare. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. histamină. saponozide. E.. de aceea este indicat în stări de oboseală. . glucide.

ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.

microelemente. substanţe tanante. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. E. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. întrebuinţări. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. Termenul de păstrare până la 2 luni. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. Organul utilizat. recoltare. Răspândire. PP. mai întâi ca decorativă. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. cu marginea dinţată. apoi şi medicinală. peţiolate.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. zaharuri etc. vitaminele C. . Compoziţie chimică. recoltate la maturitate. suculente. Se pot usca. carotenoide. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. primăvara verzi-întunecate. acizi organici.

BRUSTUR . Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L.

Organul utilizat. Tulpina cilindrică. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. Compoziţie chimică. ulei volatil. căilor ferate. cu o rădăcină puternică. brună. sudorifică. vitamine din complexul B. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. Uscarea artificială la 35500C. Flori purpurii în calatidii globuloase. întâlnită pe terenuri necultivate. recoltare. zăvoaie inundabile. pe marginea drumurilor. depurativă. coleretică. Plantă erbacee. păroasă se formează în anul al doilea. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Răspândire. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. Acţiunea diuretică. acid cafeic. . lactone etc. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. bienală. hipoglicemiantă. cărnoasă. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. întrebuinţări.Descriere. Se usucă la umbră într-un singur rând. pe lângă garduri.

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

Fructul este o capsulă cărnoasă. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. Arbore înalt de 20 . de culoare brună. Seminţele sunt bogate în amidon. recoltare. când 50 .Descriere. . Preferă soluri profunde. Răspândire.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. terminale. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. flebitelor şi hemoroizilor. digitatcompuse. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. Compoziţie chimică. erecte. mult ramificat. iar cea artificială. cu un ritidom solzos. întrebuinţări. Organul utilizat.30 m. Uscarea se face în camere bine ventilate. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. sub 650C. derivaţi cumarinici şi flavonici. cu numeroşi ghimpi. ulei gras. Castanele conţin saponozide. ce se utilizează în tratamentul varicelor. florile culese în zilele senine. Castanele servesc la extragerea escinei. lucioşi şi frunze opuse. lung peţiolate. sferică. Florile reunite în panicule compuse. albumine. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. nisipoase.

CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11. CĂLIN .

recoltare. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. Organul utilizat. . prin păduri şi tufărişuri. Scoarţa conţine vitaminele K. substanţe tanante.Descriere. Tulpini cu scoarţă netedă. săruri de K. păduri de luncă. drupe sferice. de asemenea diuretic şi sudorific. Răspândire. grupate dens în cime umbeliforme terminale. fructele – vitaminele C şi P. Compoziţie chimică. pectine. glucide. reavăn-jilave până la umede. hipotensiv. Scoarţa se recoltează primăvara. ursolic. roşii. C. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. galben-brună. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. se usucă artificial la 6080oC. Creşte pe soluri bogate. toamna se colorează în roşu. rezine. acizii clorogenic. după uscare pedunculii se înlătură. trilobate. saponozide triterpenice. Uscarea se face la soare. cofeic. Flori albe. carotenoide. Frunze lat-ovate. întrebuinţări. caroten. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. Fructe. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. tufărişuri de pe malul râurilor. la pornirea în circulaţie a sevei. apoi cenuşie.

Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12. CĂTINĂ .CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L.

constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Lujerii anuali solzoşi. Fructele conţin acid ascorbic. portocalii. recoltare. pe nisipuri şi pietrişuri. cenuşii-argintii. carotenoide. pe prundişurile din lungul râurilor. arsurilor şi în ginecologie. Fructe. întregi. izlazuri. ulei.Descriere. filtrat şi îndulcit cu zahăr. P. Răspândire. scurt peţiolate. . Frunze alterne. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. coaste pietroase. Flori galbeneruginii. la o temperatură de 70800 C. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. Sucul apos. drupe "false". Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. Organul utilizat. ovoide. întrebuinţări. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. B2. iar cele femele în raceme. Compoziţie chimică. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. vitamine E. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. existenţi în fructele de cătină. liniar-lanceolate. PP. În vederea conservării vitaminei C. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. acid folic. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ.

Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. CERENŢEL .

Răspândire. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. Tulpina dreaptă. ramificată. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. pune în libertate eugenol.Descriere. se lasă câteva zile la zvântat. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. vivace cu un rizom cilindric. rezine. se spală într-un curent puternic de apă. recoltare. Flori de culoare galben-aurie. apoi se usucă. Organul utilizat. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. din care îşi iau naştere numeroase radicele. Se mai conţine heterozida geozida. . care. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. Plantă ierbacee. păduri şi luminişuri. se curăţă de părţile aeriene. acid galic şi elagic. prin hidroliză. întrebuinţări. Planta conţine substanţe tanante. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. solitare. După scoatere din pământ se scutură. mucilagii. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. Compoziţie chimică.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. CICOARE . Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14.

cavă în interior şi pubescentă. prin pagişti. Compoziţie chimică. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. se usucă la soare. Organul utilizat. muchiată. în poienele din pădure. Răspândire. diuretice. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. principii amare. Planta este prezentă în câmpie. constipaţii cronice. Tulpina floriferă. este verdedeschisă. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. cele tulpinale sunt sesile. inulină. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate.Descriere. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. luminişuri. recoltare. spiralată. substanţe minerale. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. . dezvoltânduse abia în anul al doilea. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. flavonozide. deasemenea în obezitate. ulei volatil. Florile sunt de culoare albastră-azurie. Se spală într-un curent de apă. subţire. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. în faneţe. depurative. colină. tanin. în poduri cu tablă.

CIMBRIŞOR . Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L.

. Răspândire. cu marginea întreagă. opuse. rezine. diuretice şi antivirale. Privite în zare. Plantă vivace. tanin. ca stomahic. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. îndeosebi în medicina infantilă. glabre. nisipoase. întrebuinţări. acizi cafeic şi rozmarinic. cu expoziţie sudică. păroase. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. Compoziţie chimică. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). antidiareice. frunzele prezintă nişte puncte transparente. de formă ovală. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. antispastic şi coleretic. pietroase. Are. acid ursolic şi oleanolic. flavone. ajungând până în zona muntoasă. în fâneţe de pe dealuri. recoltare. Organul utilizat. în tratamentul tusei şi al gripei. care prind rădăcini. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic.Descriere. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Creşte pe soluri aride. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. Frunze mici. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. cu ramuri culcate la pământ. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. de culoare verde-roşiatică. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. la începutul înfloririi.

CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L.

Moldova. extract fluid în tuse. Bulgaria. Spania. Frunze mici.Descriere. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. întrebuinţări. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie.nucule elipsoidale. bronşite şi tuse convulsivă. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. Caliciul este tubular. antimicotice şi antihelmintice. acid cafeic. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Ungaria. Organul utilizat. Fructe . Portugalia. Franţa. flavonozide. Algeria. Compoziţie chimică. un principiu amar. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. România. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. . recoltare. Răspândire. ovate sau lanceolate. alungit romboidale. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Germania. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C.

Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17. CIUBOŢICA CUCULUI .CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L.

luminişuri de pădure. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. păşuni însorite. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile.Descriere. substanţe tanante. Se usucă la umbră într-un singur strat. enzime. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. flavonozide. . săruri minerale. Organul utilizat. peţiol aripat. bine aerisite. lunci. fâneţe. Se spală într-un curent de apă. grupate într-o umbelă simplă. lung. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. Compoziţie chimică. ramificate la vârf. subţiri. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. sub formă de decoct. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. ulei volatil. Uscare artificială la 35 – 400C. vârful obtuz. poieni. dese. comună prin pajişti. cu suprafaţa reticulată. Răspândire. recoltare. livezi. întrebuinţări. S-au mai izolat: amidon. zaharuri. Plantă erbacee cu rizom cilindric. marginea crenată sau ondulată. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant.

COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L.

zăvoaie. din părţile nordice. Organul utilizat. recoltate la maturitate. Arbust tufos cu rădăcini adventive. Compoziţie chimică. caroten. prin păduri şi tufişuri. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. substanţe tanante. K. dispuse în raceme. în afecţiuni hepatobiliare. întrebuinţări. erecte. acizi organici. Tulpini viguroase. Din fructe se pregătesc specii. gust dulceag. Flori verzuiroşcate. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. Frunze subrotunde. . B2. negricioase. cu 3-5 lobi triunghiulari. P. în regiunile deluroase şi muntoase. neregulat-dublu-seraţi. bace sferice. gastrite. ateroscleroză.Descriere. B6. deasemenea flavonozide. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. Fructele conţin vitaminele C. recoltare. siropuri vitaminice. microelemente. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. nefrite şi pielonefrite. Răspândire. colite). Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. negre. zaharuri. cordiforme. lunci. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. Fructe. Ca produs vegetal se folosesc fructele.

COADA CALULUI . Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L.

cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. fără ramuri. recoltare. substanţe tanante şi amare. bolile de rinichi şi vezică. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. în tuberculoza pulmonară. Răspândire. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. ulei volatil. recoltate vara. flavonozide. Plantă perenă. de culoare brun-deschisă.Descriere. acizi organici. cu coaste evidente. vitamina C. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . săruri de siliciu şi potasiu. pe timp uscat şi însorit. erbacee. pe râpe şi la marginea apelor. prescris ca expectorant în bronşite. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. Cele fertile apar primăvara. de culoare verdedeschis.tulpinile sterile. ca remineralizant. caroten. Tulpinile sterile apar la începutul verii. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. . Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. întrebuinţări. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. ramificate verticilat.aspre şi tari. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. Compoziţie chimică. pe terenuri nisipoase şi argiloase. Organul utilizat. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală.

COADA ŞORICELULUI .COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.

2-3-penate. care poartă inflorescenţele. vitamina K. cu internodii lungi. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz.dispuse în corimb. Florile albe. pubescente. tanin. în locuri uscate. pe marginea ogoarelor. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. râpe. Uscarea se face la umbră. glucide. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. înalte. Organul utilizat. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. cu un număr mare de lacinii. lanceolate. întrebuinţări. Compoziţie chimică. erecte. erbacee cu un rizom lignificat. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. . păşuni. poiene. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. în zile senine şi calde. Frunze alterne. care poartă numai frunze. mărind cantitatea bilei. substanţe anorganice. acoperite cu iarbă. în strat subţire sau în uscătorii. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. sunt ramificate. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. şi cele cu internodii scurte. recoltare. Datorită achilinei are acţiune coleretică.Descriere. iar cele tulpinale mai lungi. Sub formă de infuzie. Plantă perenă. astringent şi aromatic amar. Răspândire. din care se dezvoltă stoloni subterani. Se mai conţin flavonozide. decoct şi specii amare. sectate. Cele bazale sunt mai scurte.

Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L. CORN .

Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. zăvoaie din zona de deal. iar fructele – la maturizare deplină. acoperite cu peri scurţi. Compoziţie chimică. care se deschid înaintea frunzelor. des formează desişuri cu alţi arbuşti. întrebuinţări. se cultivă. Răspândire. Organul utilizat. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. Creşte spontan prin tufişuri. Ramurile tinere verzi. Rezistent la ger. recoltare.Descriere. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. Scoarţa. margini de pădure. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. tanin. mai târziu glabre. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. flavonozide şi au acţiune astringentă. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. antidiareică şi antidizenterică. secetă. . co coaste proeminente. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. Fructele conţin acid ascorbic. pectine.

Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22. COŞACI .COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall.

săruri minerale. Răspândire. printre arbuşti de stepă. Infuzia. Uscarea se face la umbră. cilindric. obţinută din produsul vegetal. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. dilată vasele sanguine. Creşte în poiene. acizi organici. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. Tulpini erecte. desişuri nu formează. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. roşiatice. fără tulpini lignificate. stenocardie. grupate în capitule sferice. amidon. Florile galbene. Compoziţie chimică. recoltare. întrebuinţări. Organul utilizat. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. sedativă şi diuretică. . imparipenat-partite. Plantă perenă. pubescente. Frunze alterne. erbacee cu un rizom gros. are acţiune hipotensivă. nefrite acute şi cronice. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. Planta se întâlneşte rar. în strat subţire sau în uscătorii. pufoase. mucilag. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. se utilizează la hipertonie. în văile râurilor şi pantele dealurilor. insuficienţe cardio-vasculare. compuse. flavonozide.Descriere.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

şanţuri. Planta creşte prin zăvoaie. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. produsul are acţiune antireumatismală. Frunze penate. filiforme. recoltare. întrebuinţări. roşcată. Tulpină erectă. taninuri. de obicei simplă. Organul utilizat. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. flavonoide. noduros din care pornesc rădăcini adventive. vanilină. Compoziţie chimică. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. ceruri. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. Plantă erbacee. Se usucă în strat subţire. . cea inferioară albpăroasă. faţa superioară glabră. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. recoltate în timpul înfloririi. pajişti umede. glabră. marginea râurilor. artificial la temperaturi până la 350C. stipele mari. perenă. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. substanţe minerale. spireozid. pe margine serate. Datorită gaulterozidei şi spireozidei.Descriere. rizom orizontal. avicularină. unghiulară. gaulterozidă etc. Răspândire. închis serate.

Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. CRUŞIN .

de formă ovală. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. mlaştini. lucitoare. Sunt uscate pe cale naturală. precum şi împotriva hemoroizilor. Răspândire. întrebuinţări. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. comun la câmpie şi dealuri. .Descriere. Fructe globuloase. ascuţite la vârf. apoi de culoare roşie. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. substanţe amare. în funcţie de doză. netede şi lucitoare. deoarece sunt sărace în principii active. Planta creşte în păduri de luncă. cu marginea întreagă. Organul utilizat. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. de culoare albverzuie. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. Flori mici. pe malul apelor. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. acidul ascorbic. recoltare. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. zăvoaie. mucilagii. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. Scoarţa este netedă. Frunze alterne. în compoziţia speciilor depurative. Au mai fost identificate saponozide. la început verzi.

CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25. CUCURBEŢICĂ .

ventriculate la bază. tufărişuri. Compoziţie chimică. nevroze. rezine.Descriere. pe malurile râurilor. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. Flori tubuloase. alantoină. Planta conţine acizi aristolochici. cu vârf obtuz şi aspect pielos. ramificat. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. lung-peţiolate. vii. erectă cu noduri. cordiforme sau ovattriunghiulare. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. perenă cu rizom scurt. Plantă erbacee. Organul utilizat. întrebuinţări. Frunze alterne. Răspândire. galben-brun. Planta se mai utilizează în anorexie. Planta creşte prin semănături. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. Tulpină simplă. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. flavonozide. substanţe amare. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. posedă acţiune purgativă drastică. marginea pădurilor şi drumurilor. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. de la care pleacă rădăcini adventive. tanin. plăgi greu vindecabile). de culoare verde pal cu tentă gălbuie. poiene. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. crânguri. Fructul globulos. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. alcaloizi. . recoltare.

DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

cu foliole involucrale foliacee. Compoziţie chimică. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. sedative. şanţuri umede. râurilor. Nu are flori marginale ligulate. ramificată.Descriere. Tulpină erectă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. cele interne alungit-ovate. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. deasă. fântâni. glabră. mucilagii. Fructe – achene turtite. ulei volatil. glabre. . recoltate până şi în timpul înfloririi. Organul utilizat. finspinoase pe colţuri. pe lângă izvoare. flavonozide. uneori fusiformă. întrebuinţări. peţiol de obicei aripat. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. locuri ruderale umede. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. Plantă ierbacee. înaltă până la 100 cm. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. 3-5 lobate. Răspândire. sudorifice. slab-păroase sau glabre. în zona de margine a lacurilor. recoltare. substanţe tanante. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. uşor laxative. substanţe minerale. Frunze opuse. acid ascorbic. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. incisserate. gălbui-brunii. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. anuală cu rădăcină rămuroasă.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ .FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.

Răspândire. buruienişuri de depresiune. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. târâtor. întrebuinţări. naturale. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. . tufărişuri. Organul utilizat. Planta creşte în păduri de foioase. În secţiune. de-a lungul nervurei. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. sporadică în molidişuri. locuri umbrite. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. Plantă ierbacee. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. Pe spatele acestor aripioare. recoltare. Compoziţie chimică. denumite global filicină. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi.Descriere. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. Deoarece. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. vivace cu un rizom gros. indigene. de culoare verde-închis. constituie unul din cele mai bune tenifuge.

FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. FRAG DE PĂDURE . Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.

Compoziţie chimică. pe dos alipit-păroase. depurativ. . recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. Plantă erbacee. Fructele ca tonic. substanţe tanante. Stolonii supratereşti târâtori. cu pediceli păroşi. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. Fruct.Descriere. aromat. cistitei. lungacuminate. reglor hepatic. Frunze trifoliate. urme de ulei volatil. fâneţe. Flori albe. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. acizi organici. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. cu foliole ovate. dispuse în cime. perenă cu rizom cilindric. Uscarea se face la umbră. Fructele se folosesc proaspete. faţa inferioară scurtpăroasă. tipul 5. înrădăcinează la noduri. Stipele lanceolate. păduri rărite. achenă înfiptă în receptacul. hipotensor. săruri minerale. Planta conţine vitaminele A. în strat subţire. pe margine dinţate. tufărişuri etc. orizontal. B1. pe faţă brun-roşcate. C. Organul utilizat. recoltare. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. zaharuri. Planta este întâlnită în pajişti. B2 . flavonozide. întrebuinţări. care devine zemos. lungpedunculate.

Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. GĂLBENELE .

cu tulpina erectă. galbene-portocalii. Se mai conţine acidul ascorbic. tanin. tubuloase. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. înţepăturilor de insecte. acizi organici. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. degerăturilor. Răspândire. coleretică. şi din flori centrale sterile. întrebuinţări. se rup cu mâna. întregi. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. rănilor. arsurilor. substanţe amare.Descriere. În paneraşele florale se conţin carotenoide. rotunjite la vârf. Se usucă în straturi subţiri. afânate. Planta posedă acţiune emenagogă. Plantă anuală sau bianuală. Organul utilizat. cele inferioare oblanceolate. de culoare portocalie. rezine. prin mai toate grădinile. antiinflamatoare. cicatrizantă. Inflorescenţele sunt antodii terminale. . fără codiţe. sesile. flavonozide. recoltare. formate din flori ligulate periferice. pubescente sau glabre. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. ramificată. Compoziţie chimică. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. antispastică. Frunze alterne.

HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32. HAMEI .

cordate la bază. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. poartă frunze opuse. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. acid ascorbic. cu 3-5 lobi dinţaţi. malurile râurilor. . acizi fenolici. vivace. păduri. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. recoltare. întrebuinţări. crânguri. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Fructificaţiile sunt conuri false. cumarine.Descriere. Planta creşte spontan prin lunci. formate din bractee galbenverzui. Compoziţie chimică. Organul utilizat. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. cu bractee. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. Tulpina volubilă. Plantă erbacee. tonic amare. tocoferoli. cu rizomi târâtori lungi. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. recoltate când au culoare galben-verzuie. antispastice. reunite în jurul unui ax central. alcătuind un con globulos. denumit strobil.

HOLERĂ (ghimpe. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33.HOLERĂ (GHIMPE. scai) .

Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. întrebuinţări. sialagog şi diuretic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. anuală cu rădăcină fusiformă. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Compozitia chimica. bsitosterol. urme de ulei volatil. recoltare. obovate sau ascutit romboidale. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. uneori trilobate. taninuri catehice. datorita pubescentei verde albicioasa. . saponine triterpenice. Organul utilizat. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. Frunze opuse. pubescentă. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. pe lângă drumuri. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. peţiolate. în jurul clădirilor părăsite. Răspândire. Tulpina ramificată.Descriere. ca antitumoral. garduri. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. lung obovate. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. Plantă erbacee. recoltate în timpul verii.

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

săruri minerale. . Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. albe. ramificată în partea superioară. după uscarea frunzelor. grupate în racem. Fructul – siliculă globuloasă. Răspândire. deasemenea se cultivă. erbacee. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. Tulpina dreaptă. alături de glucide. vivace prin rădăcină pivotantă. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. pe lângă garduri şi case de locuit. stimulează diureza şi exercită. Uscarea se face la umbră. groasă. Flori mici.Descriere. aminoacizi. enzime. cordate. stări congestive. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. dereglări de ritm cardiac. cu frunze mari alungit-ovate. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). întrebuinţări. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). prin văi. În doze mici este eupeptic. Compoziţie chimică. recoltare. numeroase. ulei volatil. diuretic şi stimulent general. Plantă ruderală. enterite. nefrite. Planta creşte în locuri umede. cistite. Hreanul modifică secreţiile bronhice. în strat subţire sau în uscătorii. vitamine B. Organul utilizat. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. sau primăvara devreme.C.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35. IARBĂ MARE .IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L.

în lunci. livezi.Descriere. cărnos. sesile. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. se îndepărtează părţile aeriene. cât şi ca spasmolitic. lemnoase şi seci. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. catar bronhic. . perenă cu o tulpină dreaptă. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. pe lângă pâraie. În pământ are un rizom scurt. saponozide şi terpene. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. se spală într-un curent de apă. Florile formează capitule mari. Plantă erbacee. puternică. întrebuinţări. recoltare. inulină. subţiri. Planta creşte prin fâneţe umede. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. Răspândire. în regiunea pădurilor de deal. Frunzele superioare sunt alterne. în tusea cronică a bătrânilor. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. Acţionează atât ca expectorant. păroasă şi ramificată în partea superioară. Organul utilizat. cu marginea dinţată. cilindric. ovale şi înconjoară tulpina. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. având florile ligulate şi tubuloase. galbene. bronşită emfizemică. lung peţiolate. Compoziţie chimică. de cel puţin 2-3 ani.

IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. IARBĂ ROŞIE . Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.

glabre. anuală. pe marginea râurilor. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. lanceolate sau oblonglanceolate. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. glabră. Compoziţie chimică. lung-acuminate. avicularina. Plantă erbacee. din zona dealurilor până în cea subalpină. întrebuinţări. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. Răspândire. Frunzele alterne. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. kempferolul. pâraielor. Tulpină erectă. vitaminele C şi K. . neglanduloase. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. grupate în spice axilare şi spice terminale. des cu pete brune-roşietice. recoltare. rutinozida. ulei volatil. scurt peţiolate sau sesile. lacurilor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. Organul utilizat. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. cu perişori alipiţi de suprafaţă. ramificată. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm.Descriere. poliholozide. izocvercitina. Flori albe sau roşietice. acizi organici. Tecile dens îmbracă tulpina. substanţe tanante şi pectinice. cvercitina. recoltate în faza înfloririi.

IEDERĂ .IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.

toxic.Descriere. tuse convulsivă. grădini ca plantă decorativă. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. astm bronhic. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. Liană cu tulpini lignificate. Compoziţie chimică. deasemenea vitamine din grupul B. cu 3-5 lobi triunghiulari. Frunzele conţin saponozide triterpenice. steroli. recoltate în faza înfloririi. Răspândire. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. lipicioase şi persistente. Se cultivă în parcuri. Organul utilizat. migrene. caroten. micoze şi alte afecţiuni dermice. Frunze alterne. acizi polifenolici. iod legat. în zăvoaie. ulceraţii. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. recoltare. fitoncide. flavonozide. întrebuinţări. dureri de ficat şi stomac. săruri minerale. deasemenea pe stânci şi ziduri. . care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. viguroase.

IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38. IENUPĂR .

Răspândire. ascuţite la vârf. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. la albuminurie. Organul utilizat. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. Florile femele au aspectul unor muguri. în rarişti şi margini de păduri. păşuni.Descriere. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. acizi organici. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. Preferă locuri luminoase. sferic. stomahic. cu umiditate atmosferică ridicată. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. încă verzi şi care formează producţia anului următor. aerisite. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. apoi negre-albăstrui. pectine. în primă fază. aşezate în verticil câte 3 la un loc. însoţit de răşini. . întrebuinţări. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. care conduc. la început verzui. poiene. După fecundare. Compoziţie chimică. antireumatic şi sudorific. Arbust cu frunze în formă de ace. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. Se întrebuinţează ca diuretic. zahăr invertit. globulos. recoltare. principiu amar iuniperina. Florile mascule au forma unor conuri.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE .

Compoziţie chimică. întregi. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. Se reţin numai rădăcinile. lanceolate. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. în lizierele pădurilor de pin.5-2 cm. deasemenea zaharuri. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. aproape sferice. diuretice şi depurative. Frunzele sunt dispuse opus. Răspândire. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. ascuţite. lăstarii subterani replasându-se. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). negre. . Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). de-a lungul pâraielor şi râurilor. Fructul monosperm. dispuse în panicul. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. săruri minerale. aspru. întrebuinţări. Organul utilizat. seminţe lentiforme. Rădăcinile se recoltează toamna. recoltare.Descriere. de la exemplarele de 3-4 ani. Florile numeroase. lucioase. creşte prin locurile nisipoase. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. cantităţi mici de ulei volatil. Planta nu suportă terenuri grele. mai lung decât caliciu. foarte mici. Se cultivă ca decorativă în florării. albe sau slab roz. pe lângă garduri şi drumuri.

IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40. IZMĂ BUNĂ (mentă) .

când plantele sunt înflorite peste 25%. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. conic alungit. sitosterol. cu marginea limbului serată. puternic ramificată. cu apă freatică la mică adâncime. Compoziţie chimică. acizii ursolic şi oleanolic. taninuri. Tinctura se foloseşte ca analgezic. Organul utilizat. pe partea superioară netede. . Inflorescenţa este de forma unui spic. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. colagog şi antiemetic. colorate în verde închis cu glande oleifere.Descriere. ovat-lanceolate până la lanceolate. Tulpina patrunghiulară. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. Ele se prescriu ca spasmolitic. întrebuinţări. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. Răspândire. heliofilă. caroten. colagogă şi calmantă. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. lipide. iar pentru extragerea uleiului volatil. compusă din noduri şi internoduri. mai mult sau mai puţin erectă. luto-nisipoase. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. gastrică. Frunze opuse. flavonozide. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). recoltare.

LEURDĂ . Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L.

activează peristaltismul intestinal. Organul utilizat. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. fitoncide. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). după ce se ridică roua. vitamina C. dar încă neidentificat structural. Flori albe. stejar. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. recoltare. săruri minerale. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Creşte pe soluri bogate în humus. Răspândire. întrebuinţări. este vermifug. pe timp uscat. umede. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. tei. Se conţine ulei volatil. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. Compoziţie chimică. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. Planta are miros de usturoi. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. .Descriere. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. grupate în inflorescenţe umbeliforme. febrifug. prin păduri umbroase de fag.

LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42. LEVĂNŢICĂ .

ca vermifug în medicina tradiţională. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. cumarine. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. Tulpina. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. pubescente. cele superioare cenuşii-verzi. acute.Descriere. substanţe pectice. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. stelaţi. întrebuinţări. . liniar-lanceolate. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. ca şi cel de melisă. mai puţin păroase. se folosesc ca stimulent aromatic. cele inferioare cenuşii. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. cea bătrână este brună. Frunze opuse. deasemenea tanin. Uleiul de levănţică. ca insecticid. formează o tufă aproape globuloasă. permeabile. un principiu amar. Organul utilizat. semisferică. rezine. relativ uscate. Planta creşte pe soluri afânate. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. recoltare. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. ca atare. acid ursolic. pe ambele feţe păroase. ramificată puternic de la bază. cu scoarţa exfoliată. Răspândire. cu peri ramificaţi. Florile. Compoziţie chimică.

LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43. LUMÂNĂRICĂ .

pe terenuri nisipoase şi pietroase.Descriere. antimicrobiană. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. Creşte prin locuri însorite. Plantă ierbacee. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). de-a lungul gardurilor. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. Organul utilizat. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Uscarea trebuie să se efectueze repede. Răspândire. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. ceea ce îi dă un aspect catifelat. antispastică. iridoidelor. f l a v o n o z i d e l o r. diuretică. bianuală. La noi se întâlneşte peste tot. Întrebuinţări. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. la temperatura de maximum 45oC. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. recoltare. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. pentru preîntâmpinarea brunificării. antihistaminică. cu tulpina dreaptă. . cilindrică. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. antivirală. Datorită s a p o n o z i d e l o r.

Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. MĂCEŞ .

formate din mai multe foliole ovale. iar uleiul – la arsuri. decubitus. dextrină. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. zaharuri. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. uneori albe. B2 . Arbust cu ghimpi. acid malic şi citric. care la maturitate devine cărnos. PP. extractul. Ca. dermatite. fructele se transportă la locul de uscare. Compoziţie chimică. frunze compuse. Fe. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. de culoare roşie. recoltare. Creşte prin tufişuri. cu 5 sepale. provitamina A. uleiuri volatile. astringent şi antidiareic. În acest receptacul se află numeroase achene. taninuri. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. 5 petale. pe dealuri. Siropul. în realitate adevăratele fructe. Răspândire. Flori de culoare roz. Organul utilizat. cu 2 stipele la baza. deoarece se încing uşor. pectine. Mai târziu. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. . scade conţinutul în vitamina C. cărora în mod obişnuit se spune seminţe.Descriere. întrebuinţări. K. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. Mg. la marginea drumurilor şi a pădurilor. dinţate pe margini. săruri de K.

Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45. MĂLIN .MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill.

groase. Se rup raceme întregi. drupe sferice mici. uşor zbârcite. ca remediu antidiareic. Flori albe. . întrebuinţări. grupate în raceme. rar la câmpie. mirositoare. recoltare. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. Scoarţa netedă. Rădăcina rămuroasă. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. recoltate la maturizare deplină. obovate sau oblong-ovate. Răspândire. tufărişuri.Descriere. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. cenuşie-negricioasă. se întrebuinţează. Frunze eliptice. Planta creşte prin păduri de luncă. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. datorită acţiunii astringente. Decoctul. Tulpină dreaptă. zăvoaie. se socoate. ulei volatil şi gras. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. pe margine acut-serate. la bază rotunjite. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. flavonozide. Arbust sau arbore cu coroană deasă. sucul şi geleul din fructe de mălin. Organul utilizat. Fructe. acizi organici. bruscacuminate. Compoziţie chimică. negre. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia.

Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR .

diachene ovaleliptice.Descriere. Rădăcina pivotantă. antispastice şi diuretice. fistuloasă. vitaminele C. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. peţiolate. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. carotenoide. întrebuinţări. Frunze tripenat-sectate. verde. Fructe. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. ulei volatil format din limonen şi carvonă. recoltare. striată. printre cereale. umbeliferona. cu foliole filiforme. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. scopoletina. Se utilizează sub formă de apă aromatică. Flori mici.ramificată. slab . Caliciu lipsă sau neînsemnat. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. cafenii. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Posedă proprietăţi stomahice. carminative. înaltă până la 160 cm. Tulpină cilindrică. Compoziţie chimică. Astăzi cunoscut pe tot globul. . Răspândire. glabră. Conţin. Organul utilizat. şi ulei gras. gălbuiverzui. grupate într-o umbelă compusă. Preparatul Anetinum. de asemenea. PP. Plantă erbacee anuală.

MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth. MESTEACĂN . (B.verrucosa Ehrh.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.

taninuri. Frunze alterne. cariofilen. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. ascuţite la vârf. se mai conţin flavonozide. atât în păduri de foioase. Infuzia. Organul utilizat. întrebuinţări. în formă de romb sau triunghi. Compoziţie chimică. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. în poieni. crăpându-se la bătrâneţe. vitamina C. cât şi de conifere. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. heterozide. în grădini sau parcuri. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. rezine.Descriere. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. drumuri. Răspândire. glabre. betulol. recoltare. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). Creşte peste tot. dinţate pe margini. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. compuşi triterpenici. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. iar primăvara se deschid. când sunt lipicioase. . pe pante. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. iernează sub formă de amenţi.

MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. MUR . Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.

cea ce le conferă proprietăţi astringente. săruri de potasiu. pe râpele pădurilor. Flori albe. . pe partea superioară dispers-păroase.Descriere. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. cilindrici. întrebuinţări. Creşte pe malurile râurilor. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. cupru. ghimpi scurţi. pe cea inferioară tomentoase. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. subţiri. frunzele conţin substanţe tanante. în tufişuri. Lăstarii tineri. caroten. mici. grupate în raceme scurte. antidiareice. Au mai fost identificate zaharuri. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. fructele la maturizare. vitamine C. preferând luminozitatea directă. renală şi prin glandele sudoripare. Răspândire. Fructe polidrupe cărnoase. sau primăvara devreme. cu gust astringent-acrişor. pectine. mangan. recoltare. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. pline de seminţe. Organul utilizat. negrealbăstrui. rezultate din încrucişarea cu alte specii. globuloase. Compoziţie chimică. din grupa B. Arbust cu lăstari târâtori. Fructele. iar rădăcinile toamna târziu.

MUŞEŢEL .MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. (Matricaria chamomilla L.

cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. Preferă locuri însorite. Compoziţie chimică. inserate altern. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. Frunze sesile. Fructul este o achenă mică. pe lângă drumuri. Proazulenele. de culoare galbenă-aurie. de culoare argintie.Descriere.sau tripenat sectate. fitosteroli şi acizi graşi. reprezentate prin inflorescenţe. bifidat compuse. de la cele nisipoase până la cele argiloase. fusiformă. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. Organul utilizat. recoltare. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. care sunt substanţe amare. au acţiune stomahică şi carminativă. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. iar receptaculul . locuri virane. în alte culturi. Creşte pe ogoare. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. acid ascorbic. . de culoare albă. bi. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. întrebuinţări. Răspândire.din flori tubulare. colină. pe soluri diferite. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. Florile. pe terenuri uscate.

Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. NALBĂ DE PĂDURE .

Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. Creşte pe terenuri necultivate. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. păros. în tratamentul furunculozei. . urme de ulei volatil. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. Organul utilizat. Se folosesc frunzele. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. păroasă.Descriere. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. recoltare. pe lângă garduri. pe margine neregulat-seraţi. cărnoasă. în momentul deplinei maturaţii. întrebuinţări. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. Dacă frunzele sunt sănătoase. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. în culturi de cartof. şanţuri. Produsul vegetal conţine mucilagii. marginea drumurilor. ramificată. sfeclă. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. în gargarisme. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. dealuri aride. neatacate de rugină. ele se pot recolta în continuare. vitaminele A şi C. cu limb rotund până la reniform. Frunze lung-peţiolate. taninuri. Răspândire. complete sau fără caliciu. Tulpina erectă sau ascendentă. bianuală cu rădăcină pivotantă. acizi organici.

NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51. NALBĂ MARE .

având un peţiol lung. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. începând de la vârful plantei. albă până la slab gălbui la interior. Spălarea nu este permisă. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. cu gust dulceag. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. întrebuinţări. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. datorită căruia este utilizată ca emolient. Creşte prin locuri umede. . pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. Compoziţie chimică. Flori de culoare alb-roz. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. În prezent se cultivă în multe ţări. Răspândire. compus din numeroase achene. În cazul când frunzele sunt sănătoase. recoltare. Apare mai rar prin tufişuri. mucilaginos. Organul utilizat.Descriere. fructul este turtit. neîngălbenite şi neatacate de boli.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52. NEGRILICĂ .

Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. depresiv şi analgezic. trunchiate. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. apoi se treieră. colici. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. Planta se seceră. pubescentă. componentul carbonilic al uleiului volatil. Fructul este polifoliculă. Răspândire. în vârful tulpinii sau ramurilor. posedă proprietăţi antispastice. Flori de culoare alb-albăstrui. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. afânate. leagă în snopi. ramificată. curbate. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. Tulpina cilindrică sau muchiată. Compoziţie chimică. Nigelona. În medicina populară planta este folosită în indigestii. mari. cu numeroase seminţe negre. solitare.Descriere. carminaiv. recoltare. Organul utilizat. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. pe locuri părăsite. . Creşte ca buruiană în semănături. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. Vegetează bine pe soluri mijlocii. întrebuinţări. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră.

Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. OBLIGEANĂ .

ascuţit la vârf. apoi se usucă. întrebuinţări. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. amidon. heterozida amară acorina. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . rezine. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. Plantă perenă. acid ascorbic. . cu ajutorul unor greble sau furci. Frunzele pornite din rizom. Este un bun stomahic. cu teacă. Compoziţia chimică. Produsul vegetal conţine ulei volatil. cilindrică. sunt înguste. cu limbul întreg. gros. recoltare. Răspândire. erbacee. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. mlaştini. cărnos. Creşte pe lângă iazuri. cu un rizom orizontal.Descriere. atât pe malul apelor curgătoare. cele groase se despică. bălţi. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. tanin. roşcate la bază. Rizomii se recoltează toamna. cât şi al celor stătătoare. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. Organul utilizat. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. Rizomii recoltaţi se spală de mâl.

ODOLEAN . Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L.

se curăţă de pământ prin scuturare. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. recoltare. enzime. mai este hipnotic şi antispastic. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. Frunzele tulpinale sunt opuse. Tulpini fistuloase. glucide. de-a lungul apelor. Plantă perenă. Compoziţie chimică. apoi se usucă. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. precum şi în staţiuni mai înalte. lipide. flavonozide). care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. erbacee cu rizom vertical. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. întrebuinţări. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. Se taie partea aeriană de la colet. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. Creşte în locuri umede. Organul utilizat. cu suprafaţa brăzdată. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). Răspândire. valepotriaţi. .Descriere. violacee-roz sau albă. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. marginea întreagă sau serat dinţată.

Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55. OSUL IEPURELUI .OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L.

ca remediu diuretic. roz cu dungi mai închise. ulei gras şi volatil. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). păroasă. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. recoltare. prin locuri nisipoase. care se deosebeşte prin flori mari. întrebuinţări. cenuşie. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. dispuse la subsuoara unor bractei. cu foliole ovale. dinţate pe margine. Răspândire. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. substanţe tanante. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate.Descriere. glandulos-păroase. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. Se mai conţin onocerina.. Organul utilizat. roze. grupate în inflorescenţe spiciforme. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. ramificată. Tulpină lignificată la bază. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. . cele inferioare trifoliate. Frunze superioare simple. Flori papilonate. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Compoziţie chimică. foarte spinoasă. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. acid citric.

Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. PĂDUCEL .

Creşte prin păduri şi tufişuri. pe cea inferioară cu smocuri de peri. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. Flavonozida principală este hiperozida. carotenoide. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră.Descriere. hipotensivă. lucitori. rutozida. acizii clorogenic şi cafeic. întrebuinţări. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Arbust cu tulpină mult ramificată. Des se cultivă în parcuri. Răspândire. recoltare. pentru tratamentul unui cord hipertonic. Organul utilizat. Compoziţie chimică. fără accesul luminii directe. pe timp uscat. glabri. pe faţa superioară glabre. ulei volatil. rombic-ovate. Frunze alterne. iar fructele se pot usca şi la soare. cu spini. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. . Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. alături de care se găsesc vitexina. uşor ovale de culoare roşie. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. Florile sunt constituite pe tipul 5. Lujeri brun-verzui. Păducelul are activitate cardiovasculară. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. Fructele sunt globuloase. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc.

PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. PĂPĂDIE . Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.

la marginea drumurilor etc. Frunze lanceolate. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. carotenoide. atenuate în peţiol. recoltare. locuri necultivate. Răspândire. Organul utilizat. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. Se mai conţine ulei gras şi oze. întrebuinţări. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. care dă naştere unei rădăcini pivotante. Plantă erbacee. prin fâneţe. vertical. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. cu rizom gros scurt. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. . inegal invers fidate. de culoare galbenă. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. substanţă amară cu structura guaianică. perenă. inulină. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. Compoziţie chimică. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice.Descriere. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. în general cu caracter alcoolic.

PĂTLAGINĂ MARE .PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.

iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. recoltare. diaree. Frunzele conţin mucilag. C. nisipoase. Răspândire. tanin. cu trei-şapte nervuri. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. după ce se ridică roua. fâneţe. artificial la 40-50oC. bronşite. pectine şi posedă proprietăţi emoliente.Descriere. Flori galbenealbicioase. astringente. astm bronhic. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. pe timp uscat. Se usucă la umbră în strat subţire. în locuri cultivate şi necultivate. uşor hemostatice. Organul utilizat. ulceraţiilor. Frunze lat-ovate. ulcer gastrointestinal. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. brusc-atenuate în peţiol. traheitelor. laringitelor. grupate într-un spic. întrebuinţări. flavone. vitaminele A. Compoziţie chimică. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. de la câmpie până în zona subalpină. capsulă ovoidală. stomatitelor. păşuni umede. acid oleanolic. Plantă erbacee. dispuse în rozetă. . locuri bătătorite. Fruct. rănilor purulente. glabre. Creşte la marginea drumurilor. hipertensiune arterială. K.

PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59. PELIN .

în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. este partea componentă a preparatelor stomacale. pe măsură ce înaintează pe tulpină. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. locuinţe. Organul utilizat. Toate florile din capitul sunt tubuloase. vermifug şi emenagog. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. Compoziţie chimică. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. de culoare gălbuie. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. drumuri.Descriere. stomahic. Răspândire. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. întrebuinţări. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. cuţitul se întind în straturi subţiri. acoperită cu frunze aşezate altern. peţiolul este mai scurt. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. pe lângă garduri. Florile formează mici capitule globuloase. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. . recoltare.

Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. PIPERUL BĂLŢII .

roşietice. la bază îngust cuneiforme. Este folosit şi în ginecologie. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. . Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. în locuri ferite de razele solare directe. lacurilor.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. pe suprafaţă glabre. recoltare. sau după raclarea uterului. mucilagii. glabre. lanceolate. substanţe tanante şi pectinice. Planta se taie la înălţimea de 4 . Inflorescenţele spiciforme. cilindrice. cu 6 (-8) stamine. erectă sau ascendentă. recoltate în timpul înfloririi. Compoziţie chimică. Frunze alterne. Plantă erbacee. se mai conţin vitaminele C şi K. Organul utilizat. hemoragii gastrice. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. hemoroidale. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. Tecile sunt peliculare.Descriere. Principiile active de bază sunt flavonozidele. mlaştinilor. vezicale.şi metroragiilor. Răspândire. ascuţite sau obovate. pentru tratamentul meno. Tulpină glabră. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. ovar superior cu 2-3 stiluri. întrebuinţări. acizii organici. roşiatică. pe margine uneori cu perişori subţiri. anuală. ulei volatil.

PIR Denumirea latină: Agropyron repens P. (Elytrigia repens (L. PIR .B.) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.

verde. prin pajişti. Compoziţie chimică. depurativ. cenuşiu-verde sau albăstruie. ca tonic general. pe lângă garduri.Descriere. Planta creşte pe terenuri părăsite. Răspândire. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. lung. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone.inulină). scăzând presiunea arterială. vitamine din complexul B. Tulpină erectă. Frunze liniare. stolonifer. Organul utilizat. cu noduri. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. . perenă cu rizom lung târâtor. Pirul conţine polifructozani (triticină. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. săruri de potasiu şi fier. pe marginea drumurilor. grădini. Se înlătură părţile aeriene. întrebuinţări. Flori dispuse în spic compus. diaforetic. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. Plantă erbacee. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. mucilag. galben. recoltare. carotenoide. A.

Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. PLĂMÂNĂRICĂ .

ramificat. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. după ce s-a ridicat roua. rutozidă şi microelemente. cu vârful ascuţit. catar bronşic. la început roşii-purpurii. Planta conţine mucilag şi alantoină. neramificate. fâneţe. cilindrice.Descriere. apoi violet-albăstrui. ulcer gastric şi duodenal. diaree. maluri umbroase ale pâraielor. tuse. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. prin pădurile de foioase. Flori mici. expectoraţii cu sânge. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. substanţe tanante. margini de păduri. pe soluri cu umiditate accentuată. Plantă ierbacee. întrebuinţări. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. . pe timp frumos. Creşte în locuri umbrite. lung peţiolate. din care pornesc rădăcini adventive. laringite. vitamina C. grupate în cimă scorpiodă. recoltare. hemoroizi. acid silicic. Organul utilizat. Tulpinile erecte. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. răguşeală. Compoziţie chimică. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. alături de saponozide. cu peri tari. perenă cu rizom târâtor. Răspândire.

PODBAL . Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L.

Plantă ierbacee. recoltare. Compoziţie chimică. tanin. Răspândire. carotenoide. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). începând din luna aprilie şi până în iunie.Descriere. întrebuinţări. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. peţiol semicilindric. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. Creşte prin locuri umede. expectorantă şi antiinflamatoare. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. flavone. pe locuri argiloase şi abrupte. inulină. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. Organul utilizat. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. în şanţuri. un principiu amar. văile râurilor. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. din care cresc frunze rotunde. saponozide. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. cu margini dinţate. . comună în întreaga ţară. vivace cu un rizom cărnos. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde.

POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64. POCHIVNIC .

de obicei hibernante. ramificat. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. Planta conţine ulei volatil. superficial. zaharuri. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. iar în doze mici. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. Răspândire. întrebuinţări. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. scurt păroase. După recoltare se rup frunzele brunificate. albicios. iar părţile subterane toamna târziu. ascendente. recoltare. Plantă ierbacee.Descriere. solitare. cu miros de piper. pe soluri grele prin pădurile de foioase. perenă cu rizom subţire. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. umede. tanin. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. scvamiforme. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. Organul utilizat. din care pornesc rădăcini adventive firoase. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). Frunze circularreniforme. se curăţă de alte impurităţi. lungpeţiolate. Flori întunecat-purpurii. Preparatele de Asarum se remarcă. Creşte în locuri umbrite. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. care confirmă şi toxicitatea produsului. expectorantă. săruri minerale. . în primul rând. rezine.

Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB . corn Familia: Poaceae 65.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L.

saponozide. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. cistite. Infuzia. Organul utilizat. tulburări de menopauză. . cu nervura mediană pronunţată. cernoziomuri levigate. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. Compoziţie chimică. litiază biliară. B1. care se culege înainte de maturizarea porumbului. substanţe minerale. recoltare. anuală cu rădăcini fasciculate. reumatism. săruri de potasiu. Produsul vegetal conţine vitaminele K. întrebuinţări. hidropizie. când boabele se află în faza de lapte. menstre neregulate şi dureroase. Plantă ierbacee. plină cu măduvă. femele – ştiuleţi. bine dezvoltate. litiază renală. alantoină etc. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. C. dispuse altern pe două rânduri. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). Preferă soluri cu structură lutoasă. B2. Frunze lanceolate. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. Răspândire. lipide. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. prevăzută cu noduri. Tulpină cilindrică. flavonozide. stigmasterol şi sitisterol. luto-nisipoasă.Descriere. de sprijin. B6. hemoragii.

PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. PORUMBAR . Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.

Lujeri cenuşii. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. Frunzele se culeg în luna iulie. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. comestibile. Fructe – drupe globuloase. pe faţa de jos pubescente. alungit-obovate. ca diaforetic şi depurativ. brumate. Florile conţin flavonozide. pe margine crenatserate. Organul utilizat. dealuri pietroase. întrebuinţări. florile – la începutul înfloririi. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. albăstruinegricioase. acid ascorbic. formează desişuri spinoase. Răspândire. margini de pădure. solitare. taninuri. Arbust spinos. poiene. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. fructele – antociane. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. fâneţe. apar înaintea frunzelor. Flori albe. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. Compoziţie chimică. recoltare. astringent. . antidizenteric. Spontan creşte pe coaste însorite. cu baza cuneată. acoperiţi cu perişori. fructele – la maturizare deplină. şi în tratamentul leucoreei. păşuni. Frunze alungit-eliptice.Descriere. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. glucide.

REVENT . Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L.

În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. Tulpina cilindrică. adeseori înşirându-se pe o sfoară. întrebuinţări. goală. apoi se usucă. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. Organul utilizat. reoantracenozide şi reotanoide. Plantă erbacee. geleurilor. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. lobii cu 1-2 dinţi. enzime. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. Reventul conţine două grupuri de principii active. Flori roz sau roşietice. mai lungi decât late. napiform. umiditate. primăvara sau toamna. recoltare. . deasemenea acizi organici. apare în anul al doilea. lumină şi soluri. după maturizarea seminţelor. În doze mai mari. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical.Descriere. cordiform-palmat-lobate. Frunze bazale mari. viguroase. dulceţei. Compoziţie chimică. perenă cu rădăcini cărnoase. ulei volatil. apoi purgativ. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. Răspândire. ce pornesc dintr-un rizom puternic. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. cu faţa superioară aspră. dispuse în inflorescenţe paniculiforme.

ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. ROIBĂ . Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.

Mai este indicat în cistite. grupate în cime laxe. perenă. pauciflore.Descriere. prin vii. Compoziţie chimică. . recoltare. dispuse câte 4-6 în verticii. aspri şi retorşi. palid-galbene. tonic şi emenagog. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. malic). Creşte pe lângă garduri. în special ca diuretic şi saluretic. pielonefrite. Răspândire. cu patru muchii. se mai conţin acizi organici (citric. Frunze lanceolat-eliptice. pe coastele dealurilor. Se foloseşte. Organul utilizat. Este introdusă în cultură. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. prevăzute cu peri mici şi aspri. pectine. spasmolitic. Plantă erbacee. întrebuinţări. zaharuri. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. Flori mici. albumine. insuficienţa renală. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. roşie. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. tartric. flavonozide. iar la interior. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale.

Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. ROINIŢĂ .

recoltare. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. clorogenic. . prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. substanţe amare şi minerale. Răspândire. Compoziţie chimică. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic.Descriere. călduros şi fără vânt. cu limbul frunzei de formă ovată. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. de asemenea. Posedă. patrunghiulară. Organul utilizat. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. după ce s-a ridicat roua. colorat în brungălbui. erbacee cu rizomul orizontal. taninuri. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. lignificat. Tulpina ierboasă. Frunze opuse. mucilagii. acizii oleanolic şi ursolic. la subsuoara bracteelor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. o acţiune carminativă evidentă. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. întrebuinţări. Plantă perenă. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Se va recolta pe timp însorit. Pe lângă uleiul volatil.

Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. ROSTOPASCĂ .

Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. recoltare. acid ascorbic. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. grădini. penatsectate. grupate în umbele simple. întrebuinţări.Descriere. Compoziţia chimică. vomă. iar în partea de jos cu perişori. cele superioare sesile. carotenoide şi acizi organici. saponozide. inferioare peţiolate. tufărişuri. Organul utilizat. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. cu dinţi rotunjiţi. goale. Răspândire. papilomatozei laringelui şi intestinelor. prin aplicarea latexului în strat gros. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. Frunze alterne. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. care se recoltează în timpul înfloririi. pe lângă garduri. cea de jos . Iubeşte soluri uşoare. în partea de sus verzi. chiar nisipuri. Plantă cu rizom brunroşiatic. în jurul locuinţelor. Tulpini erecte. flavonoide. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor.albăstrii. Se usucă fără întârziere. respiraţie încetinită. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. Florile galbene-aprinse. în partea de sus ramificate. .

SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71. SALCÂM GALBEN .

grădini. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. . hemoragii cu diferite cauze. accidente circulatorii. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. Compoziţie chimică. grupate în inflorescenţe piramidale. întrebuinţări. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase.Descriere. în cazuri de fragilitate capilară. recoltare. betulinol. Răspândire. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor. ramificate. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. alături de pectine. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. hipertensiune arterială. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. însă cu foliolele ceva mai mici. Arbore cu scoarţa netedă. glucide. de culoare verde-închis. mucilagii. Organul utilizat. Fructele se recoltează imature. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos.

Denumirea rusă: Ива белая (верба.SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. SALCIE . ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

cu caliciu gamosepal. se mai conţin. Plantă erbacee cu rizom cilindric. un derivat flavonic. pitiriasis. puţin sau deloc ramificată. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. se scot din pământ cu casmaua. depurativ. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. constând din tremurături. Flori albe sau roze. marginea limbului întreagă. din care pornesc rădăcini. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. recoltare. Răspândire. cantităţi mici de lipide. tubulos. cu suber roşcat. Organul utilizat. pentru tratamentul faringitei. Se spală într-un curent de apă. antireumatic.Descriere. Extern se administrează în dermatoze. Tulpină erectă. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. uscarea gurii şi gâtului. întrebuinţări. Constituentul principal este saporubina. ulei volatil şi substanţe minerale. Fruct. . ramificat. Frunze eliptice. Se usucă la soare. Planta creşte pe locuri nisipoase. diuretic. frumos mirositoare. însorite. împotriva oxiurilor. antinevritic. târâtor. pe marginea râurilor. a drumurilor. Saponarina se foloseşte ca expectorant. Compoziţie chimică. opuse. negre. în zona de şes şi deal. pe lângă garduri.

SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75. SCLIPEŢI .

răşini. Răspândire. saponozide. Plantă perenă cu rizom scurt. curăţă de rădăcini. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. . Planta creşte pe soluri calcaroase. sesile cu stipele mari. neuniform îngroşat. pentru tratamentul degerăturilor. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. Au mai fost identificate flavonozide. intestinale. galbene.sau cincilobate. Produsul vegetal de asemenea. subţiri. Frunzele bazilare sunt tri. Tulpini drepte. Rizomii conţin substanţe tanante. umede. scutură de sol. Se sapă. marginea pădurilor. slab păroase. recoltare. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. cele tulpinale trilobate. ulei volatil.Descriere. Florile solitare. întrebuinţări. acid galic. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. în partea de sus ramificate. poate fi folosit. cu 4 petale pe floriferi. chiar la dizenterie. amidon. uretrale). cu bune rezultate în aplicaţii externe. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. turboase. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. chinic şi elagic. Organul utilizat. prin poieni. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul.

SCORUŞ .SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.

pectine. Răspândire. Scoruşul creşte în regiunile de deal. acizi organici. scoarţă netedă. prin luminişuri. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. acid ascorbic. antituberculos. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. se colorează vişiniu. vitamina P. sporadic în câmpie. dispuse în corimbe terminale. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor.compuse. toamna. Frunze alterne. calmant al tusei. până sau după îngheţuri. recoltate la maturitate. acute sau obtuze la vârf. cu foliole oblong-lanceolate. mai târziu cu ritidom negricios. păduri rărite. în tratamentul reumatismului. imparipenat. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. prin ruperea ciorchinelor în întregime. marginile acut-serate. substanţe amare şi tanante. întrebuinţări. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. Fructele conţin carotenoide. cenuşiu-pătată în tinereţe. Lujeri tomentoşi în tinereţe. păroase. lucioasă.Descriere. sorbitol. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. recoltare. apoi bruni-roşcaţi. . Flori albe. erecte. lucitori. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. Compoziţie chimică. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. glabrii. Organul utilizat. înainte de cădere. spre bază sesile.

SCUMPIE .SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77.

Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. la arsuri. Compoziţie chimică. cu nervuri puternic proeminente. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Răspândire. întrebuinţări. . Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. Flori mici. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). grupate într-o paniculă. laringelui. ulei volatil. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. Organul utilizat. Au mai fost identificate flavonozide. zdrobite emană miros de morcov. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. peţiolate. faringelui. pe margini întregi. fisuri. ulcere. cu baza cuneată. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. recoltare. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe.Descriere. printre arbuşti.

SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78. SIMINOC .

Compoziţie chimică. produsul vegetal reduce greaţa. Au mai fost identificate vitamina C. substanţe tanante şi amare. acoperită cu peri mici. microelemente. vărsăturile. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. neramificată. colangitelor. prin locuri înierbate şi nisipoase. surii. surii. mijlocii şi superioare – sesile. des-foliată. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. hepatitelor. grupate în calatidii globuloase. dar sunt bine dezvoltate. Plantă erbacee. Răspândire.Descriere. Frunze alterne cu marginea întreagă. Organul utilizat. Planta creşte în regiunea de câmpie. cele inferioare lanceolate peţiolate. . caroten. liniarlanceolate sau alungite. Florile de siminoc conţin flavonozide. perenă cu tulpină erectă. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. pe ambele feţe cu peri mici. meteorismul. adunate în panicul corimbiform. recoltate la începutul înfloririi plantei. şi ca colicistochinetic. Utilizat în tratamentul colicistitelor. senzaţia de durere din regiunea ficatului. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. Flori galbene. vitamina K. întrebuinţări. recoltare.

SOC .SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.

pe rame acoperite cu hârtie. bine ventilate. furunculelor. acizi organici. tanin. laxativă. lunci şi zăvoaie. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice.Descriere. abceselor. urme de ulei volatil. Lujeri groşi. sudorifică şi emolientă. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. Răspândire. Întâlnită la noi prin păduri. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. cu florile în sus. cu măduvă spongioasă. afânate. scoarţa verucoasă. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. antireumatică şi antinevralgică. într-un singur strat. cenuşiu-verzuie. cu miros neplăcut. Se usucă la soare puternic. întrebuinţări. pe lângă garduri. saponozide. recoltare. albă-gălbuie. extern pentru tratarea arsurilor. Organul utilizat. Florile mai conţin mucilag. Ele au acţiune diuretică. . Fructele drupe negre. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. acute. Compoziţie chimică. verzui-cenuşii. rutozidă. bogate în humus. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida.

Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. SORBESTREA .

acid galic şi elagic. Frunzele tulpinale rare. glabre. hemoroizi. în partea de sus ramificate. în interior deşerte. amidon. recoltare. Florile mici de culoare roşie-închisă. în poiene. ulei volatil. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. Produsul conţine substanţe tanante.Descriere. recoltate toamna după fructificare. lung peţiolate. groşi. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. cu periantul simplu. lignificaţi. Răspândire. sesile. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. Plantă perenă. . hemoragii uterine. erbacee cu rizomi bruni. diaree). Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. în poduri cu tablă. erecte. Tulpini cu coaste. deasemenea în stomatite. substanţe colorante. Compoziţie chimică. în strat subţire. alte procese inflamatorii. pe partea inferioară verzialbăstrii. printre arbuşti. cu 7-25 foliole alungitovate. gingivite. imparipenate. orizontali. marginea pădurilor. Organul utilizat. întrebuinţări. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. antiinflamatoare şi antiseptică. saponozide. hemostatică. Planta creşte prin fâneţe umede.

Oregano Familia: Lamiaceae 81.SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. SOVÂRV . Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram.

uneori roşietică. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. Produsul vegetal conţine ulei volatil. margini de pădure. Frunze opuse. acoperită cu peri. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. flavone. de la punctul de unde începe să se ramifice. în acid ascorbic. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. recoltare. . marginea pădurilor. de la câmpie până în regiunea subalpină. poieni. scurt peţiolate. Se usucă la umbră. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. stomahică. Răspândire. Florile au culoarea purpurie. rareori albă. sudorifice şi sedative. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). în locuri bine aerate. Organul utilizat. întrebuinţări. tanin. Se recoltează planta înflorită. aproape glabre. de formă ovală. verde. tufărişuri. Compoziţie chimică. antociane.Descriere. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri.

Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. SPORICI (urzicuţă) .SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82.

Frunze opuse. pe şesuri. care este un parasimpatometic slab. Organul utilizat. peţiolate. întrebuinţări. Are şi proprietăţi galactogoge. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. verbenozida. aproape până la bază simplu-penatsectate. marginea pădurilor. mirişti.Descriere. ramificată. în apropierea izvoarelor. anuală cu tulpina erectă. Compoziţie chimică. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. recoltare. . reunite în spice. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. dealuri pietroase. renale şi de splină. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. mai rar prin tufărişuri. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. rareori albe. recoltate în perioada de înflorire. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. cu 4 muchii. Plantă erbacee. cele inferioare ovat-triunghiulare. în locuri bine aerate. Răspândire. cele superioare mai puţin divizate. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. în tratamentul colicilor hepatice.

Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83. STEJAR .STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L.

cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. Stejarul preferă soluri profunde. glabri. bruni-măslinii. fertile. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. cultivat în parcuri. Flori unisexuat-monoice. glabre. Organul utilizat. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. recoltare. Recoltarea începe primăvara.Descriere. calciu oxalic. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. Frunze lobate până la penatfidate. muchiaţi. . creşte în păduri. Produsul se utilizează ca astringent. mai ales în arsuri. dispuse în ciorchine. deasemenea flavonoide. Răspândire. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. întrebuinţări. când seva începe să circule intens. decoctul – în gargarisme. ramuri puternice. în tratamentul stomatitelor. pretenţios faţă de lumină. hemostatic şi antidiareic. Lujerii viguroşi. Scoarţa conţine taninuri mixte. rezistent la geruri. Compoziţie chimică. Arbore foios cu o coroană largă. tare. substanţe amare şi pectice. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. pieloase la maturitate.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. SUNĂTOARE .

acizi cafeic. tanin. carotenoide. glabre. precum şi prin vasodilatare. calcaroase sau silicioase. Frunze opuse. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. de formă ovală. flavonozide. la marginea drumurilor şi pădurilor. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. Planta creşte pe locuri destul de uscate. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. vitamina C.Descriere. cu marginea întreagă. întrebuinţări. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. locuri necultivate. Se utilizează în tulburări depresive. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Răspândire. Planta conţine antraderivaţi. Organul utilizat. Compoziţie chimică. în boli ale stomacului. Tulpina este cilindrică. sesile. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. prin fâneţe. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. . tăieturilor de pădure. clorogenic. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. intestinului şi ficatului. recoltare. Florile – corimb.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

recoltate pe timp frumos. pe lângă garduri. întrebuinţări. la începutul şi în timpul înfloririi. Răspândire. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. marginea pădurilor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. goală în interior. după ce s-a ridicat roua. pe terenuri necultivate. perenă cu tulpină erectă. . Organul utilizat. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. Plantă erbacee. recoltare. poiene. caroten. Compoziţie chimică. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. cu peri aspri. păroasă pe muchii.Descriere. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. vitamina C. Flori roze. ulei volatil. palmat-lobate. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). Frunze opuse. printre dărâmături. Frunzele mijlocii au 3 crestături. în 4 muchii. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. peţiolate. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii.

Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ .

întrebuinţări. Rădăcinile săpate se spală în apă. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. tusei de diverse etiologii. gastritelor hiperacide. diverselor traumatisme. . Tulpina erectă. recoltare. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. gros. Decoctul din rădăcini. fâneţe umede. Plantă erbacee. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. mucilagii. ramificat. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. ramificată. pe marginea apelor stătătoare. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. perenă cu rizom scurt. Frunze alterne decurente. datorită mucilagiului şi alantoinei. Răspândire. îngustate într-un peţiol aripat. argiloase în şanţuri. Compoziţie chimică. cu peţiol aripat. grupate în cime. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor.Descriere. substanţe minerale. muchiată la bază. păroase. iar cele groase se despică. Flori roşii-violacee. uneori ca buruiană prin culturi. aspru-păroasă. negre la exterior şi albe la interior. varicelor deschise. Planta creşte pe soluri grele. de asemenea s-a izolat alantoină. Organul utilizat. tanin. din care pornesc rădăcini cărnoase.

TEI .TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.

Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. Răspândire. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. aşezate pe un peduncul comun. hipotensive. întrebuinţări.Descriere. plăcut mirositoare. Frunzele sunt lung-peţiolate. datorată mucilagului. Organul utilizat. de culoare verde-gălbuie. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. ascuţite la vârf. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. . În afară de acţiunea emolientă. ale gripei şi răcelii. Arbore cu o coroană deasă. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. Compoziţie chimică. Florile alb-gălbui. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. ca antipiretice şi sedative. pectorale. sedative şi sudorifice. rotunde. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. recoltare. cu o bractee lungă în formă de limbă. dar şi ca antivirale.

TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90. TRAISTA CIOBANULUI .

nedinţate pe margini. Frunzele tulpinale sunt rare. Răspândire. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. Florile sunt mici. având 4 sepale verzi cu dungă albă. îmbrăcând tulpina cu baza lor. se administrează sub formă de infuzie. colină. în primele stadii de dezvoltare. recoltare. Compoziţie chimică. extract fluid şi uscat. Frunzele bazilare sunt alungite. Planta creşte prin păşuni. uneori formează chiar desişuri. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. acetilcolină. urme de ulei volatil. tiramină. adânc scobite. Organul utilizat. fără rădăcină. marginea drumurilor. acid fumaric. adică la apariţia primelor flori. Plantă anuală. citric. uneori până la nervura principală. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. în hemoragii uterine. Se culege planta întreagă. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. culturi. . întrebuinţări. livezi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. pe lângă ziduri. flavone. malic. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. histamină.Descriere. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. amine biogene. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. rutozida.

Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91. TREI FRAŢI PĂTAŢI .TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L.

liziere. recoltare. pe timp frumos. galbene. Plantă erbacee. tanin. peţiolul are diverse lungimi. rar dinţate pe margini. de regulă adânc fidate. stipelate. expectorant. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. ulei volatil. Compoziţie chimică. întrebuinţări. depurativ. mai rar violetdeschise sau alb. pe coastele dealurilor. laterale – albe. Planta creşte prin poiene. anuală. Organul utilizat. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. fâneţe. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. prin tăierea tulpinilor de la bază. Se usucă la umbră. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. Frunze ovatalungite. După poziţia pe tulpină a frunzelor. . Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. în tratamentul unor dermatoze. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. Se utilizează ca diuretic. care alături de flavonozide. la marginea pădurilor şi drumurilor. în interior cavă. vitamina C. mucilag. în strat subţire. după ce se ridică roua.Descriere. cu stipele polimorfe. în lunci umede. Răspândire.

Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92. TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L.

scurt peţiolate până la sesile. Organul utilizat. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. eliptice sau lanceolate. Frunze alterne. pe malurile râurilor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor.Descriere. săruri minerale. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. vitaminele C şi K. fusiformă. rar ascendentă sau erectă. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. recoltare. anuală. plane. Rădăcină pivotantă. Plantă erbacee. de la câmpie până în etajul subalpin. pe terenuri virane. recoltate în timpul înfloririi. substanţe tanante. Se înlătură partea de jos a tulpinii. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. care este lignificată şi lipsită de frunze. scurtpedunculate. mucilagii. . glabră. compuşi ai acidului silicic. Răspândire. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. marginea drumurilor. caroten. ramificată. Compoziţie chimică. adeseori printre pietrele de pavaj. Tulpină târâtoare. întrebuinţări. Flori axilare verzui sau roşietice. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.

săruri minerale. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. cilindric. Răspândire. Compoziţie chimică. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. Florile sunt de culoare verzuie. iar cu dreapta se strujesc frunzele. hemostatice. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. Tulpini drepte. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. prinse de tulpină printrun peţiol lung. diuretice şi colagoge. K. Frunzele conţin vitaminele C. se coseşte. Organul utilizat. în şanţuri pe lângă drumuri.Descriere. în locuri cultivate şi necultivate. antidiabetice. pe marginea apelor. deasemenea glucide. La bază frunzele sunt cordate. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. cu 4 muchii. Atunci. Imediat după cosire. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. recoltare. Urzica creşte pretutindeni. acid pantotenic. la vârf ascuţite. . dinţate pe margini. B2. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. când planta creşte în masă. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. de culoare albicioasă. acoperite cu frunze opuse. clorofilă. lung şi ramificat. carotenoide. întrebuinţări. frunzele se separă de tulpini. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului.

VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. VERIGAR . Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.

frangula-emodolul. durament roşcat. cu nervuri ascuţite. Fructe. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Organul utilizat. siropul. cvercetol şi ramnetol. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. mici. Decoctul. pectine. printre arbuşti. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. aspră. întrebuinţări. frecvent terminaţi cu un ghimpe. Sămânţă ovoidală. greu.Descriere. Lujerii cenuşii. ramnoxantozida (frangulozidă). tare. deasemenea zaharuri. ce se exfoliază în inele. recoltate la maturitate. recoltare. Compoziţie chimică. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Arbust cu scoarţă brună. . glabre. Se mai conţin flavonozide. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). negre cu gust dulceag-amărui. drupe sferice. Frunze opuse. Fructele conţin antraderivaţi. lemn cu alburn gălbui. Răspândire. eliptice. derivaţi de kemferol. poligame. Flori verzi-gălbui. pe margini crenatserate. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. în lunci umede.

VETRICE .VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.

Flori galbeneportocalii. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. Plantă erbacee. deasemenea. Planta creşte în zona de şes şi deal. Conţine ulei volatil. Tulpină erectă. cu rizom noduros. flavone. emenagoge.Descriere. în fâneţe. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. Compoziţie chimică. acid cafeic. garduri. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. adânc-serate. Răspândire. Organul utilizat. recoltare. Datorită prezenţei tuionei. pe ogoare. rădăcini adventive. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. glabră. grupate în calatidii. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. penat-sectate. locuri necultivate. o sesquiterpenă amară. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. întrebuinţări. malurile râurilor. cele inferioare lung-peţiolate. pe lângă drumuri. . Frunze alterne. cilindrică. glabre. lunci mai uscate. infuzia. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. excitante ale funcţiilor digestive. superioare scurt-peţiolate. perenă.

Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98. VÂSC .VÂSC Denumirea latină: Viscum album L.

un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. apoi pe brad. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. aritmie şi tahicardie. arţar. Frunzele opuse. şi un principiu toxic respirator. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. Răspândire. dar toxic pentru inimă. frasin. trandafir. deoarece produsul este foarte toxic.Descriere. Organul utilizat. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. întrebuinţări. . cilindrice şi groase. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. Compoziţie chimică. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. ramificate de mai multe ori. mesteacăn. recoltare. străbătute de 5-6 nervuri paralele. pieloase. sunt cele care cresc pe măr şi păr. tei. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. salcâm şi plop. fără peţiol. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. groase. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie.

Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ .

sunt dispuse verticilat. Frunze lanceolat-eliptice. rizom orizontal. Compoziţie chimică. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. Răspândire. mici (4-6 mm). . Organul utilizat. caliciu redus la o margine îngustă. substanţe minerale. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. afânate. pe soluri fertile. ameţeli. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. subţire. recoltare. perenă. uninerve. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. glabre. ramificat. ulei gras.Descriere. sesile. ulei volatil. lung. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. tanin. Plantă erbacee. grupate în cime laxe. acid nicotinic. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. suficient de umede. infundibuliformă. întrebuinţări. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. înalte de 15-25 cm. cu 4 lacinii. În doze mari este toxică. verde. substanţe amare. corolă gamopetală. glabre. Flori albe.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. VOLBURĂ . Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

locuri necultivate. în formă de pâlnii. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. axilare. Organul utilizat. volubilă. vitamina C. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii.Descriere. Flori albe sau slab roze. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. arsuri. Tinctura are proprietăţi laxative. are un rizom lung. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. . cu urechi mici la bază. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. recoltare. provoacă un scaun unic. solitare. întrebuinţări. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. se scutură de pământ. ca colici sau vomismente. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. perenă. Plantă erbacee. neînsoţit de fenomene secundare. Ele sunt plăcut mirositoare. hastate sau sagitate. câmpuri. Răspândire. pe lângă drumuri. În uz extern pentru vindecarea de răni. lung pedunculate. substanţe tanante şi minerale. abundent. Compoziţie chimică. furuncule. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. grădini. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare.

ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .

Fructele de zmeur conţin oze. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. substanţe tanante. . Frunze alterne. Se produce sirop de zmeură. sol bogat. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. după ce s-a luat roua. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. În al doilea an ei se lignifică. dar ele sunt mai aromate. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. imparipenate cu foliole ovate. recoltate pe timp uscat. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. C. acoperiţi cu ghimpi subţiri. mai acre ca la cea cultivată. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. antociane. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. întrebuinţări. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. acizi organici. umede. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă.Descriere. Arbust ramificat ghimpos. caroten. Răspândire. Organul utilizat. Compoziţie chimică. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. Florile albeverzui. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. care poartă muguri florali. vitamine din grupul B.

Arin alb . Iarba-ciutei . Familia Berberidaceae 6.Dentaria glandulosa Waldst. Albăstrea thirke . 4. Hodolean ţăţăresc . Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Fil. 8.) Bunge Familia Brassicaceae 11. Colţişor glandulos . Familia Betulaceae 7.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1.Carpinus orientalis Mill.Centaurea thirkei Sch.) DC 5.Rindera umbellata ( Waldst.Doronicum hungaricum Reichenb.Alnus incana (L. 2.Crambe tataria Sebeok 12.Jurinea stoechadifolia (Bieb.) Moench 9.) Gaertn. Cărpiniţă . 3.Alnus glutinosa (L. Bip.et Kit. Iurinee lavandifolie . Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Arin negru . Rinderă umbelată .) Takht. .et Kit. Familia Boraginaceae 10.

Astragalus dasyanthus Pall.) Bess 20. 16.Euonymus nana Bieb.et C. Lehm. .osului . Familia Cistaceae 22. Familia Fabaceae 26. .Helianthemum canum (L.Lunaria rediviva L. Familia Crassulaceae 25. Familia Caryophyllaceae 17.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. 19.ex DC. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb.) Fenzl. Colţişor pentafoliat .Panazburătorului 15. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L.Eremogone rigida (Bieb. Zăvăcustă .Dentaria quinquefolia Bieb.Convolvulus lineatus L. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb.) Fenzl. 18. Urechelniţă . 24. 14. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. Iarba. Lunaria annua L.13. Volbură lineată .) Hornem Familia Convolvulaceae 23. Studeniţă rigidă . Vonicer pitic . B. Andrz. Lopăţea . ex Adams Familia Celastraceae 21. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess).

Crataegus pentagyna Waldst. 33. Păducel pentagin . Trifoi panonian .Verigariu .Hepatica nobilis Mill. Bujor-de-pădure . Familia Lamiaceae 32. Mirgău pitulat .Rhamnus tinctoria Waldst. 42.Paeonia peregrina Mill.Delphinium fissum Waldst. Nemţişor fisurat . Familia Monotropaceae 34. Familia Rhamnaceae 37. Popâlnic .Padus avium Mill.27. Familia Rosaceae 41. 28. Familia Paeoniaceae 36.Astragalus pubiflorus DC. Dumbravnic .Coronilla elegans Panc.et Kit. Coşaci pubiflor . Familia Ranunculaceae 38.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. Nufăr alb . 39.Genista tetragona Bess. Coronişte elegantă . Dediţel mare .Melittis sarmatica Klok.Genistella sagittalis (L.Scutellaria supina L. . Sugătoare .Trifolium pannonicum Jacq. Drobişor tetramuchiat .Nymphaea alba L.et Kit. Mălin comun .)Gams. 40. Grozamă . 30.et Kit. 29. 31.Pulsatilla grandis Wend.

Galanthus elwesii Hook.43.de. Familia Thymelaeaceae 48.Trapa natans L.VItis sylvestris C. 53. 54. Mutulică . Frăsinel gimnostil . Scoruş . 44.Galanthus plicatus Bieb. Viţă-de-pădure . Familia Scrophulariaceae 46. Ghiocel nival . Familia Solanaceae 47. 56.Pyrus elaeagrifolia Pall.C. Ghiocel elvez .dobrogea .Digitalis lanata Ehrh.Dictamnus gymnostylis Stev.Gmel.Scopolia carniolica Jacq.Leucojum aestivum L. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.Daphne mezereum L. fil. Familia Trapaceae 49. 55.Sorbus domestica L.et Kit. Ghiocel bogat . Cornaci . Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.Galanthus nivalis L. Familia Rutaceae 45. . Familia Vitaceae 50. Familia Alliaceae 51. Păr. Ghiocel plicat . Tulichină . Degetar lânos .

66. Kunze Familia Orchidaceae 68. 61.) Spreng.Fritillaria meleagroides. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58.Familia Cyperaceae 57. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Familia Iridaceae 62. 63.) Druce . Patrin ex Schult. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. Et Schult. Lalea pestriţă . Brânduşă trifilă .W.Gladiolus imbricatus L. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Luşca ambiguă . Familia Melanthiaceae 65. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L.Iris pontica Zapal. Familia Liliaceae 64.Ornithogalum amphibolum Zahar. 67.Colchicum fominii Bordz. Săbiuţă imbricată . Stânjenel pontic . Brânduşă fomin . Fil. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59.) F.Colchicum triphyllum G. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.

Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Poroinic palustru .Orchis palustris Jacq.) Fritsch 70. 77.Orchis purpurea Huds.Dactylorhiza majalis (Reichenb. Poroinic-de-mai . Familia Orchidaceae 72. Firuţă diversicoloră . Seslerie heufler .69.) P.Ephedra distachya L.) Crantz 74. Poroinic purpuriu . GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. 76.Chrysopogon gryllus (L. 79.Sesleria heufleriana Schur. Sadină . Untul-vacii .Poa versicolor Bess. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. Mlăştiniţă purpurie .Orchis morio L. Hunt et Summerhayes 73.) Rich.Epipactis purpurata Smith 75.Epipactis palustris (L. Cârcel . Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. .F. Mlăştiniţă palustră . Alexeenko 80. 81.) Trin. Familia Poaceae 78. 71. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M.

P.Ophioglossum vulgatum L. Familia Athyriaceae 84.Phyllitis scolopendrium (L.Thelypteris palustris Schott . Năvalnic . Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.Athyrium filix-femina (L. Ferigă cartuziană .) Newm. Limba-şarpelui .) Roth Familia Ophioglossaceae 89. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.) All. Familia Thelypteridaceae 91.) Newn. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L. 86. Familia Dryopteridaceae 87.Salvinia natans(L. Spinarea-lupului .) H. Ferigă palustră .Fuchs 88.Dryopteris carthusiana (Vill.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.) Roth 85.) Newm. Familia Salviniaceae 90. Peştişoară .

Cătină – Hippophae rhamnoides L. 16. 23. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 10. Arin – Alnus incana Moanch. Brusture – Arctium lappa L. 12. Cicoare – Cichorium intybus L. Cerenţel – Geum urbanum L. Coacăz – Ribes nigrum L. Albăstrele – Centaurea cyanus L. . 3. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. Corn – Cornus mas L. Ciuboţica cucului – Primula veris L. 5. 20. 4. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Angelică – Angelica arhangelica L.CUPRINS 1. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 7. Alun – Corylus avellana L. 2. 6. 14. 13. 19. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. 18. 11. 8. Armurariu – Silybum marianum Gaerth.) Elliot 9. 24. 15. Ardei – Capsicum annuum L. 22. 17. 21.

39. 45. Gălbenele – Calendula officinalis L. Ienupăr – Juniperus communis L.25. Iarbă mare – Inula helenium L.verrucosa Ehrh. 47. Iarbă roşie . Leurdă – Allium ursinum L. 33.Polygonum persicaria L. Mesteacăn – Betula pendula Roth. Iederă .. Mărar – Anethum graveolens L. (B. Măceş – Rosa canina L.) 48. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 43. 49. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. 30. Mur – Rubus caesius L. 41.Hedera helix L. Meyt 35. Izmă bună – Mentha piperita L. 40. Frag – Fragaria vesca L. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. 36. 34. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. 27. 37. Mălin – Padus avium Mill. Dentiţă – Bidens tripartita L. Hamei . 31. 46. Muşeţel – Chamomilla recutita L.) 50. 28. Feciorică – Herniaria glabra L. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 44. . Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. 42. (Matricaria chamomilla L. 29. 26.Humulus lupulus L. Drăcilă – Berberis vulgaris L. 38. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. 32.

Porumbar – Prunus spinosa L. 66. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. 55. Salcie – Salix alba L. Roiniţă – Melissa officinalis L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 67. Salcâm galben – Sophora japonica L. 64. 76. Pochivnic – Asarum europaeum L. 54. 58. 61. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. Scoruş – Sorbus aucuparia L. 75. Pir – Agropyron repens P. Salvie – Salvia officinalis L. 68. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Rostopască – Chelidonium majus L. Negrilică – Nigella sativa L. Odolean – Valeriana officinalis L. 73. Porumb – Zea mays L. 59. 57. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Nalbă mare – Althaea officinalis L. 74.) Nevski ) 62. Pelin – Artemisia absinthium L 60. 52. Sclipeţi – Potentilla erecta L. (Elytrigia repens (L. 69. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Roibă – Rubia tinctorum L. 65.B. 72. 53. Revent – Rheum palmatum L. 70. Pătlagină – Plantago major L. 63. .51. 56. 71. Obligeană – Acorus calamus L. Podbal – Tussilago farfara L.

89. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 81. 80. 96. Troscot – Polygonum aviculare L. 93. 101.Volbură – Convolvulus arvensis L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Tei – Tilia cordata L. Urzică – Urtica dioica L. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Sulfină – Melilotus officinalis L. 98. Stejar – Quercus robur L. Soc – Sambucus nigra L. 83. Vinariţă – Asperula odorata L. 87. Ştevie – Rumex confertus Willd. 86. 94. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 92. 99. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Verigar – Rhamnus cathartica L.77. 84. . Sovârv – Origanum vulgare L. 90. Zmeur – Rubus idaeus L. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. 97. 100. 78. 85. 91. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. Sporici – Verbena officinalis L. 82. 95. Vâsc – Viscum album L. 88.

Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. MD-2001. Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. Chişinău. Bulgară 33/1. 022 577930. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). . tel. în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA).