Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; ·s o l i d a r e a c a p a c i t ă ţ i i Con businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). 022 577930. recoltare.cnfa. şi afaceri agricole rurale. . vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. MD-2001. www.md .org). · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. tel. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. Chişinău.cnfa. Bulgară 33/1. Beneficiarii PDBA includ micii producători.

Datorită condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. · altitudinea influenţează puternic . Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. · condiţiile de sol. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. cu ierbarul. diapozitive. Pe terenurile cu expoziţie sudică. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. · expoziţia şi lumina. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. carte.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii.

în funcţie de forma lor. unele numai prin spălare. După aceasta ele se scutură bine de pământ. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. plug. furcă). ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. Ei se culeg numai cu mâna. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. La şes. Recoltarea mugurilor foliari. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale.momentul optim de recoltare. ciupindu-se mugurii de . rizomilor. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. hârleţ. Aceste organe se formează toamna. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. mugurii plesnesc şi se alungesc. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. în mod diferenţiat. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. se înlătură părţile necorespunzătoare. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung.

adică în boboc (salcâmul japonez). deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. iar celelalte pe vreme cu soare. cât şi în timpul înfloririi (tei. muşeţel. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. De asemenea. însă în nici un caz mai târziu. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. pătlagină. are loc primăvara. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. adică după ce floarea s-a trecut. afin). Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. Recoltarea frunzelor. ea variază însă de la specie la specie. deşi. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. zmeur). Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. albăstrele). operaţia fiind neeconomică pentru culegători. în general. În general.

împreună cu ramurile. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. Florile. iar în . în cazul fructelor cărnoase (afin. cu piepteni speciali. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. se recoltează întregi. când seminţele sunt deplin dezvoltate. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. cu foarfeca. ienupăr). însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. în general. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. în buchete. pe vreme uscată şi de obicei însorită.este în jurul prânzului. cu ajutorul secerii. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. albăstrele).. astfel. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. sepale etc. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. când plantele au crescut prea înalte. lipsită de ramuri cu frunze. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. soc. adică cu petale. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna.

pe de o parte. care le conţin sunt dehiscente. după cum am precizat mai sus. Recoltarea scoarţei. înnegrite şi cu resturi de lemn. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. cele cu muşchi sau alge. care prezintă crăpături şi îngroşări. organele ce conţin uleiuri volatile. cu excepţia. înainte de desfacerea lor spontană. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor.cazul când fructele. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. iar. deoarece. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. pe de altă parte. fără umiditate şi cu soare. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. Cu vârful briceagului. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne.

străine organice şi minerale. paie etc. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. fragmente de nuiele. Astfel. rogojini.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. Corpurile străine organice. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . constituie impurităţi. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. Uscarea produselor vegetale. De asemenea.organele (părţile) de plantă . la frunzele de afin. praful. de pătlagină şi de graminee. bucăţile de pământ. . exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. care pot fi: . precum şi a impurităţilor. resturile de tulpini. pietricelele.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. Astfel. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte.. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor.corpurile străine minerale sunt nisipul. . mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite.

şi artificială. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. şi anume: naturală. la soare sau la umbră. textura şi conţinutul în apă al acestora. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului.folosite. Uscarea la soare. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. . Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Ea începe în momentul recoltării plantei.

Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. al căror conţinut este mult mai stabil. muguri. magazii. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. fructe sau seminţe. etc. şuri. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii.ale plantei ca: rădăcini. şi în special se vor crea posibilităţi de . cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. reparate etc. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. scoarţe. orice încăperi goale. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. şoproane. rogojini sau coli de hârtie. curăţite. Uscarea la umbră. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. şcolilor. văruite. rizomi. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer.

Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. florile îşi păstrează culoarea naturală. din care cauză îşi modifică aspectul.aerisire continuă. rădăcinile). volumul său scade. Uscarea artificială. Datorită pierderii apei. fructele. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. produsul suferă o serie de modificări. Uneori. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. în timp ce frunzele. mai ales la suprafaţă. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. Frunzele rămân verzi. Prin uscare. seminţele. uneori pierzându-şi complet valoarea. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. . a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător.

frunze. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. rădăcini. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. pergaminate. farmacii etc. Operaţia se face manual la flori. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. pământul fin şi nisipul. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. De asemenea. unele flori şi chiar unele frunze. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. site şi anumite mori. greutatea neto şi împreună cu . aşa cum sunt cerute de industrie.) sau la export. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. denumirea produsului vegetal. părţi aeriene. depreciindu-se calitativ. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă.

inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. bine aerisite. luna şi anul recoltării. Conservarea produselor vegetale. fiind astfel . În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. numărul partidei. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. uscate. numărul partidei. în cazul când nu pot fi expediate imediat. De obicei însă. După ambalare. după un timp îndelungat. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. Organele subterane. indiferent de măsurile luate. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. denumirea produsului vegetal. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase.ambalajul. scoarţele.

pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. În încăperile depozitului cu produse vegetale. nu este permis să se depoziteze petrol. Sacii. insecte. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. La fel se procedează şi cu cele aromatice. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. benzină. ghiocei. .). Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. Fără o grijă permanentă. În depozite. Această bogăţie trebuie însă păstrată. baloturile etc. etc. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic.

Culesul nu trebuie făcut total. În cazul muşeţelului. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante.lăcrămioare). lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. Atunci când se culeg florile. plop). cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. iar recoltarea lor este interzisă. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. însă îndată ce ele . Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. Azi.

este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. pericolul de dispariţie este mai mare. cu atât mai multe. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. pericolul dispariţiei lor este mic. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. În acest caz. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. omag) şi în general la plantele perene. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. florile şi seminţele. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi.

de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. Oamenii. . comună. ci să fie bine organizată.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. cât şi a normativelor corespunzătoare.

ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1. ALBĂSTRELE .

după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Compoziţie chimică. mucilagii. recoltare. Răspândire. iar cele marginale albastre. cumarine. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. Creşte prin locuri uscate. se face înainte de uscare. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. liniare. Tulpina erectă. heterozida centaurina. Organul utilizat. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. culese eventual din greşeală. întrebuinţări. tanin. muchiată cu frunze alterne. pietroase. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. cu corola regulat tubuloasă. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. Florile ligulate. adânc crestate. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. săruri de K. Florile de pe disc sunt violacee. Eliminarea florilor centrale. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. Mg etc.Descriere. . În florile marginale se conţin antociane.

ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. ALBUMEALĂ . Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.

se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. întrebuinţări.Descriere. recoltare. Răspândire. obţinute din părţi aeriene de albumeală. acoperite cu perişori cenuşii. Inflorescenţa – paneraşe. . liniar-alungite. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. Planta conţine caroten. Creşte în lunci inundabile. Frunze alterne. pe malurile râurilor. recoltate în tot timpul înfloririi. rezine. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. arsuri ale pielii. florile mijlocii sunt tubulare. cele ligulate – filiforme. flavonozide. substanţe tanante. Compoziţie chimică. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Organul utilizat. ulei volatil. ca buruiană în grădini. Extracţiile uleioase. Tulpina de la bază ramificată. puternic pubescentă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală.

ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.

cu margini laciniate. recoltare. afânate. Arbust cu frunze obovate. mărind rezistenţa capilarelor. . Organul utilizat. Creşte în păduri de câmpie şi deal. uneori tubuloasă. la marginea pădurilor de fag. mai ales pe nervuri. întrebuinţări.Descriere. Răspândire. pe dos păroase. în straturi subţiri. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. pe soluri calcaroase. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Frunzele verzi. alterne. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. pe margini inegaldublu-serate. Uscarea se face la umbră. fertile. Florile mascule în amenţi. Compoziţie chimică. Uscarea artificială până la 500C. iar florile la înflorire. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie.

Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. ANGELICĂ .

Descriere. Florile sunt grupate în umbele globuloase. cu zimţi. la 35400C. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. oze. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. Uscare artificială. bianuală sau perenă. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Se scutură de pământ şi. Compoziţie chimică. inegal serate. . cilindrică. substanţe tanante. pe locuri adăpostite şi însorite. Creşte în apropierea apelor curgătoare. Răspândire. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. stimulente. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. stomahice şi carminative. întrebuinţări. fistuloasă. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Plantă erbacee. este robustă. cu foliole ovate. recoltare. de culoare galbenăverzuie. Organul utilizat. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. dacă este nevoie.

ARDEI . Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L.

Flori albe. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. cu gust iute sau dulce. arzător este imprimat de capsaicina. Gustul iute. Plantă ierbacee. acuminate. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. nevralgice. Organul utilizat.Descriere. Răspândire. de culoare verde închis. ovale. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. ramificată. acid ascorbic etc. destul de mari. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. întrebuinţări. . Frunze alterne. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. Compoziţie chimică. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. lumbago. de care depinde culoarea fructelor. Astăzi se cultivă în Europa. cu tulpină sufructescentă glabră. Ovar bilocular. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. anuală. recoltare. localizată în celule secretoare separate. carotenoide. cu marginea întreagă. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). care nu produc vezicaţii.

Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch.

Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. cu marginea zimţată. ovate sau ovat-eliptice. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. pe partea superioară strălucitoare. Organul utilizat. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. are acţiune antidiareică. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. grupate în amenţi. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. verzi-închise. recoltare. ovale de culoare brună. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase.. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. Compoziţie chimică. . glabre. Frunze ovale. Arbore cu coroana îngust ovată. ovallanceolate. cele feminine fără periant. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. Fructe – nucule cu aripioare. întrebuinţări. Răspândire. pe cea inferioară – verzi-mate. Flori mici.Descriere.

Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. ARMURARIU .

lipide. histamină. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. saponozide. Fructele mature se recoltează dimineaţa. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. acizi organici. efort prelungit. cu rol benefic în procesele de oxidare. mucilag. hepatite cronice. flavonozide. Se usucă. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. surmenaj intelectual. recoltare. ramificată. . vitamine C. glabră sau slab tomentoasă. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. după căderea frunzelor. apărând spontan în sudul ţării. glucide. întrebuinţări. Frunzele sunt mari. ulei volatil. de culoare galbenbrună. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol.Descriere.. Fructele sunt achene cu papus. de aceea este indicat în stări de oboseală. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. spinoase. K. Organul utilizat. treieră şi selectează. anuală sau bienală cu tulpină erectă. spinoase. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. Compoziţie chimică. ciroză hepatică. uneori. cu gust amărui. Plantă erbacee. pe soare. La noi se întâlneşte numai în culturi. Răspândire. prin tăierea antodiilor. E. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora.

ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.

Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. zaharuri etc. recoltare. recoltate la maturitate. Fructe – drupe negre cu depunere fină albăstruie. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. suculente. Compoziţie chimică. vitaminele C. primăvara verzi-întunecate. mai întâi ca decorativă. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. microelemente. Termenul de păstrare până la 2 luni. PP. substanţe tanante. acizi organici. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. .Descriere. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. peţiolate. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. E. Răspândire. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. Organul utilizat. carotenoide. cu marginea dinţată. apoi şi medicinală. Se pot usca. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. BRUSTUR .

antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. hipoglicemiantă. zăvoaie inundabile. . brună. coleretică. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. ulei volatil. întâlnită pe terenuri necultivate. Acţiunea diuretică. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. cu o rădăcină puternică. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. bienală. depurativă. pe marginea drumurilor. Uscarea artificială la 35500C. pe lângă garduri. Răspândire. vitamine din complexul B. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. căilor ferate. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. Organul utilizat. Tulpina cilindrică. Compoziţie chimică. Se usucă la umbră într-un singur rând. cărnoasă. acid cafeic. lactone etc. recoltare. Flori purpurii în calatidii globuloase. păroasă se formează în anul al doilea. Plantă erbacee. întrebuinţări. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme.Descriere. sudorifică.

CASTAN .CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10.

Seminţele sunt bogate în amidon. Arbore înalt de 20 . când 50 . flebitelor şi hemoroizilor. recoltare. sub 650C. derivaţi cumarinici şi flavonici. terminale. cu un ritidom solzos. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele.30 m. ulei gras. Castanele conţin saponozide. Organul utilizat. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. de culoare brună. erecte. florile culese în zilele senine. Răspândire. iar cea artificială. Preferă soluri profunde. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. Compoziţie chimică. Castanele servesc la extragerea escinei. Uscarea se face în camere bine ventilate. digitatcompuse. ce se utilizează în tratamentul varicelor. Fructul este o capsulă cărnoasă. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. albumine. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. cu numeroşi ghimpi.Descriere. sferică. nisipoase. . Florile reunite în panicule compuse. lung peţiolate. lucioşi şi frunze opuse.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. mult ramificat. întrebuinţări.

CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11. CĂLIN .

cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. roşii. Flori albe. . Tulpini cu scoarţă netedă. Frunze lat-ovate. apoi cenuşie. pectine. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. trilobate. rezine. Organul utilizat. întrebuinţări. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. săruri de K. fructele – vitaminele C şi P. Uscarea se face la soare. carotenoide. caroten. prin păduri şi tufărişuri. toamna se colorează în roşu. de asemenea diuretic şi sudorific. tufărişuri de pe malul râurilor. substanţe tanante. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. la pornirea în circulaţie a sevei. acizii clorogenic. după uscare pedunculii se înlătură. glucide. drupe sferice. Creşte pe soluri bogate. recoltare. păduri de luncă. saponozide triterpenice. grupate dens în cime umbeliforme terminale. C. Fructe. Compoziţie chimică. Răspândire. cofeic. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. galben-brună. se usucă artificial la 6080oC. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată.Descriere. reavăn-jilave până la umede. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. hipotensiv. ursolic. Scoarţa conţine vitaminele K. Scoarţa se recoltează primăvara.

CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. CĂTINĂ . Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.

Fructele conţin acid ascorbic. Sucul apos. existenţi în fructele de cătină. Frunze alterne. Organul utilizat. coaste pietroase. pe prundişurile din lungul râurilor. scurt peţiolate. întregi. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. vitamine E. izlazuri. arsurilor şi în ginecologie. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. Lujerii anuali solzoşi. pe nisipuri şi pietrişuri. recoltare. la o temperatură de 70800 C. ovoide.Descriere. P. drupe "false". adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. ulei. carotenoide. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. liniar-lanceolate. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. Flori galbeneruginii. întrebuinţări. Răspândire. PP. În vederea conservării vitaminei C. Compoziţie chimică. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. B2. iar cele femele în raceme. acid folic. filtrat şi îndulcit cu zahăr. cenuşii-argintii. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. . pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. Fructe. portocalii.

CERENŢEL .CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.

Compoziţie chimică. se spală într-un curent puternic de apă. Se mai conţine heterozida geozida. întrebuinţări. pune în libertate eugenol. prin hidroliză. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. rezine. acid galic şi elagic. recoltare. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. vivace cu un rizom cilindric. care. Plantă ierbacee. se lasă câteva zile la zvântat. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii.Descriere. Planta conţine substanţe tanante. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. . Organul utilizat. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. ramificată. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. din care îşi iau naştere numeroase radicele. apoi se usucă. Răspândire. mucilagii. Tulpina dreaptă. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. solitare. păduri şi luminişuri. După scoatere din pământ se scutură. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de cerenţel. Flori de culoare galben-aurie. se curăţă de părţile aeriene.

CICOARE .CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14.

spiralată. substanţe minerale. depurative. cavă în interior şi pubescentă. subţire. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. prin pagişti. în poienele din pădure. în faneţe. constipaţii cronice. cele tulpinale sunt sesile. Florile sunt de culoare albastră-azurie. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. în poduri cu tablă. Organul utilizat. Răspândire. inulină. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. dezvoltânduse abia în anul al doilea. muchiată. tanin. se usucă la soare. flavonozide. deasemenea în obezitate. ulei volatil. diuretice. . mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). luminişuri. este verdedeschisă. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. principii amare. Radacinile se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. Se spală într-un curent de apă. Compoziţie chimică. Planta este prezentă în câmpie. Tulpina floriferă. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. recoltare. colină.Descriere.

CIMBRIŞOR .CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.

Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. . întrebuinţări. Compoziţie chimică. ca stomahic. recoltare. diuretice şi antivirale. antispastic şi coleretic. păroase. Plantă vivace. îndeosebi în medicina infantilă. de culoare verde-roşiatică. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. cu expoziţie sudică. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. opuse. cu ramuri culcate la pământ.Descriere. Privite în zare. nisipoase. glabre. care prind rădăcini. antidiareice. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. la începutul înfloririi. acid ursolic şi oleanolic. ajungând până în zona muntoasă. de formă ovală. flavone. pietroase. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. Frunze mici. acizi cafeic şi rozmarinic. tanin. rezine. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. Răspândire. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. Creşte pe soluri aride. Organul utilizat. frunzele prezintă nişte puncte transparente. Are. în tratamentul tusei şi al gripei. cu marginea întreagă. în fâneţe de pe dealuri. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina).

Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU .

Organul utilizat. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. antimicotice şi antihelmintice. recoltare. Germania. România. flavonozide. Ungaria. Spania. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Algeria. . Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. ovate sau lanceolate. Bulgaria. un principiu amar. Portugalia. Compoziţie chimică. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie.nucule elipsoidale. Frunze mici.Descriere. extract fluid în tuse. Răspândire. Caliciul este tubular. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. alungit romboidale. întrebuinţări. Moldova. acid cafeic. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Fructe . bronşite şi tuse convulsivă. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Franţa.

CIUBOŢICA CUCULUI . Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L.

vârful obtuz. păşuni însorite. Se usucă la umbră într-un singur strat.Descriere. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. S-au mai izolat: amidon. luminişuri de pădure. dese. Organul utilizat. flavonozide. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. recoltare. zaharuri. enzime. . comună prin pajişti. grupate într-o umbelă simplă. ulei volatil. Compoziţie chimică. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. substanţe tanante. sub formă de decoct. săruri minerale. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. Răspândire. lunci. întrebuinţări. marginea crenată sau ondulată. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. lung. Se spală într-un curent de apă. poieni. Uscare artificială la 35 – 400C. fâneţe. bine aerisite. livezi. peţiol aripat. ramificate la vârf. subţiri. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. cu suprafaţa reticulată. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice.

COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L.

pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. Fructele conţin vitaminele C. substanţe tanante. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. B2. Ca produs vegetal se folosesc fructele. . ateroscleroză.Descriere. Din fructe se pregătesc specii. în regiunile deluroase şi muntoase. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. recoltate la maturitate. P. acizi organici. recoltare. gastrite. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. dispuse în raceme. K. caroten. nefrite şi pielonefrite. Organul utilizat. B6. negricioase. Răspândire. zaharuri. bace sferice. microelemente. prin păduri şi tufişuri. erecte. cordiforme. siropuri vitaminice. zăvoaie. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. lunci. Arbust tufos cu rădăcini adventive. colite). Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. Frunze subrotunde. negre. cu 3-5 lobi triunghiulari. gust dulceag. Fructe. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. în afecţiuni hepatobiliare. Flori verzuiroşcate. întrebuinţări. din părţile nordice. Tulpini viguroase. neregulat-dublu-seraţi. Compoziţie chimică. deasemenea flavonozide.

Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. COADA CALULUI .

de culoare brun-deschisă. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. acizi organici. prescris ca expectorant în bronşite. Tulpinile sterile apar la începutul verii. cu coaste evidente. pe terenuri nisipoase şi argiloase. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . recoltate vara. pe râpe şi la marginea apelor. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. . fără ramuri. întrebuinţări.Descriere. Cele fertile apar primăvara. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. Plantă perenă. recoltare. ca remineralizant. Organul utilizat. vitamina C. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. săruri de siliciu şi potasiu. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. pe timp uscat şi însorit. bolile de rinichi şi vezică. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval.aspre şi tari. caroten. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. Compoziţie chimică. Răspândire. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. de culoare verdedeschis. ramificate verticilat.tulpinile sterile. erbacee. flavonozide. în tuberculoza pulmonară. ulei volatil. substanţe tanante şi amare.

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20. COADA ŞORICELULUI .

Florile albe. poiene. astringent şi aromatic amar. care poartă numai frunze. tanin. Se mai conţin flavonozide. şi cele cu internodii scurte. Cele bazale sunt mai scurte. Datorită achilinei are acţiune coleretică. păşuni. cu un număr mare de lacinii. întrebuinţări. Plantă perenă. pubescente. în zile senine şi calde. recoltare. Organul utilizat. vitamina K. cu internodii lungi. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. care poartă inflorescenţele. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. râpe. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. mărind cantitatea bilei. pe marginea ogoarelor. Uscarea se face la umbră. erbacee cu un rizom lignificat. lanceolate. în strat subţire sau în uscătorii. iar cele tulpinale mai lungi.dispuse în corimb. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. Frunze alterne. erecte. glucide. Compoziţie chimică. . substanţe anorganice. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Gustul amărui al plantei este dat de lactone.Descriere. sunt ramificate. din care se dezvoltă stoloni subterani. decoct şi specii amare. acoperite cu iarbă. sectate. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. în locuri uscate. 2-3-penate. înalte. Sub formă de infuzie. Răspândire.

CORN Denumirea latină: Cornus mas L. Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21. CORN .

Compoziţie chimică. Fructele conţin acid ascorbic.Descriere. Răspândire. care se deschid înaintea frunzelor. recoltare. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. secetă. antidiareică şi antidizenterică. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. margini de pădure. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă-cenuşie cu crăpături. des formează desişuri cu alţi arbuşti. acoperite cu peri scurţi. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. iar fructele – la maturizare deplină. mai târziu glabre. co coaste proeminente. întrebuinţări. Organul utilizat. se cultivă. Scoarţa. zăvoaie din zona de deal. tanin. . Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. Rezistent la ger. Ramurile tinere verzi. pectine. Creşte spontan prin tufişuri. flavonozide şi au acţiune astringentă. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug.

COŞACI .COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.

Infuzia. . în văile râurilor şi pantele dealurilor. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. pufoase. Frunze alterne. Uscarea se face la umbră. Tulpini erecte. insuficienţe cardio-vasculare. cilindric. în strat subţire sau în uscătorii. obţinută din produsul vegetal. Creşte în poiene. mucilag. recoltare. grupate în capitule sferice.Descriere. fără tulpini lignificate. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. pubescente. flavonozide. sedativă şi diuretică. amidon. Plantă perenă. dilată vasele sanguine. Organul utilizat. săruri minerale. printre arbuşti de stepă. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. Compoziţie chimică. roşiatice. nefrite acute şi cronice. întrebuinţări. Planta se întâlneşte rar. Răspândire. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. Florile galbene. are acţiune hipotensivă. acizi organici. compuse. se utilizează la hipertonie. stenocardie. imparipenat-partite. erbacee cu un rizom gros. desişuri nu formează. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

taninuri. artificial la temperaturi până la 350C. Compoziţie chimică. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. rizom orizontal. Plantă erbacee. ceruri. Planta creşte prin zăvoaie. . noduros din care pornesc rădăcini adventive. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. avicularină. cea inferioară albpăroasă. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. marginea râurilor. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. Se usucă în strat subţire. spireozid. întrebuinţări. perenă.Descriere. Frunze penate. roşcată. substanţe minerale. gaulterozidă etc. pajişti umede. flavonoide. unghiulară. stipele mari. Organul utilizat. filiforme. produsul are acţiune antireumatismală. şanţuri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. Tulpină erectă. pe margine serate. faţa superioară glabră. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. glabră. recoltate în timpul înfloririi. de obicei simplă. vanilină. închis serate. Răspândire. recoltare.

CRUŞIN .CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.

de formă ovală. Răspândire. întrebuinţări. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. Fructe globuloase. Planta creşte în păduri de luncă. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. lucitoare. la început verzi. netede şi lucitoare. în compoziţia speciilor depurative. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. recoltare. Flori mici. acidul ascorbic. în funcţie de doză. de culoare albverzuie. . Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. Sunt uscate pe cale naturală. ascuţite la vârf. pe malul apelor. apoi de culoare roşie. substanţe amare. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. cu marginea întreagă. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. deoarece sunt sărace în principii active. Au mai fost identificate saponozide. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. mlaştini. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. comun la câmpie şi dealuri. Frunze alterne. mucilagii. precum şi împotriva hemoroizilor.Descriere. Scoarţa este netedă. zăvoaie. Organul utilizat.

CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25. CUCURBEŢICĂ .

Organul utilizat. ventriculate la bază. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. cordiforme sau ovattriunghiulare. erectă cu noduri. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. de la care pleacă rădăcini adventive. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. rezine. . marginea pădurilor şi drumurilor. întrebuinţări. substanţe amare. Flori tubuloase.Descriere. plăgi greu vindecabile). părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. poiene. Răspândire. tanin. Frunze alterne. Planta se mai utilizează în anorexie. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. recoltare. Planta creşte prin semănături. Fructul globulos. cu vârf obtuz şi aspect pielos. vii. Plantă erbacee. Tulpină simplă. Planta conţine acizi aristolochici. Compoziţie chimică. tufărişuri. alcaloizi. perenă cu rizom scurt. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. lung-peţiolate. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. flavonozide. crânguri. nevroze. alantoină. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. ramificat. galben-brun. posedă acţiune purgativă drastică. pe malurile râurilor.

DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

anuală cu rădăcină rămuroasă. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. Compoziţie chimică. Plantă ierbacee. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. Răspândire. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. sedative. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. Tulpină erectă. întrebuinţări. glabră. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. flavonozide. glabre. substanţe minerale. substanţe tanante. fântâni. Frunze opuse. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. râurilor. locuri ruderale umede. 3-5 lobate. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. cu foliole involucrale foliacee. acid ascorbic. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. deasă. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. . ramificată. recoltate până şi în timpul înfloririi. peţiol de obicei aripat. înaltă până la 100 cm. ulei volatil. recoltare. slab-păroase sau glabre. în zona de margine a lacurilor. pe lângă izvoare. Fructe – achene turtite. şanţuri umede. incisserate. Nu are flori marginale ligulate. gălbui-brunii. cele interne alungit-ovate. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. uşor laxative. Organul utilizat. mucilagii. finspinoase pe colţuri. sudorifice.Descriere. uneori fusiformă.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. Lăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ .FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.

substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. denumite global filicină. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. de culoare verde-închis. indigene. Plantă ierbacee. constituie unul din cele mai bune tenifuge. tufărişuri. naturale. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. Planta creşte în păduri de foioase. târâtor. Pe spatele acestor aripioare. Deoarece. sporadică în molidişuri. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici.Descriere. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. vivace cu un rizom gros. Organul utilizat. buruienişuri de depresiune. de-a lungul nervurei. Răspândire. locuri umbrite. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. Compoziţie chimică. În secţiune. recoltare. întrebuinţări. .

FRAG DE PĂDURE .FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.

Flori albe. Fruct. substanţe tanante. pe dos alipit-păroase. săruri minerale. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. faţa inferioară scurtpăroasă. acizi organici. Stolonii supratereşti târâtori. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. Răspândire. achenă înfiptă în receptacul. lungpedunculate. tipul 5. depurativ. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. . lungacuminate. înrădăcinează la noduri. păduri rărite. pe margine dinţate. Compoziţie chimică. aromat. C. dispuse în cime. în strat subţire. care devine zemos. Frunze trifoliate. Uscarea se face la umbră. orizontal. hipotensor. perenă cu rizom cilindric. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. B2 . Planta este întâlnită în pajişti. cu pediceli păroşi. urme de ulei volatil. Fructele ca tonic. zaharuri.Descriere. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. Plantă erbacee. cistitei. Fructele se folosesc proaspete. tufărişuri etc. întrebuinţări. flavonozide. B1. fâneţe. reglor hepatic. cu foliole ovate. Stipele lanceolate. pe faţă brun-roşcate. recoltare. Planta conţine vitaminele A. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. GĂLBENELE .

flavonozide. Răspândire. antispastică. Inflorescenţele sunt antodii terminale. substanţe amare. întrebuinţări. Organul utilizat. acizi organici. şi din flori centrale sterile. Se mai conţine acidul ascorbic. afânate. arsurilor. întregi. Se usucă în straturi subţiri. se rup cu mâna. prin mai toate grădinile.Descriere. pubescente sau glabre. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. tanin. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. Compoziţie chimică. În paneraşele florale se conţin carotenoide. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. înţepăturilor de insecte. formate din flori ligulate periferice. rezine. cele inferioare oblanceolate. . Planta posedă acţiune emenagogă. ramificată. galbene-portocalii. rănilor. de culoare portocalie. cu tulpina erectă. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. fără codiţe. Plantă anuală sau bianuală. sesile. rotunjite la vârf. Frunze alterne. cicatrizantă. degerăturilor. coleretică. tubuloase. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. recoltare. antiinflamatoare.

HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32. HAMEI .

cu bractee. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. poartă frunze opuse. acizi fenolici.Descriere. antispastice. Organul utilizat. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. cumarine. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. cu rizomi târâtori lungi. recoltate când au culoare galben-verzuie. tocoferoli. recoltare. păduri. formate din bractee galbenverzui. . acid ascorbic. Tulpina volubilă. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. Fructificaţiile sunt conuri false. crânguri. vivace. cu 3-5 lobi dinţaţi. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. întrebuinţări. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. denumit strobil. reunite în jurul unui ax central. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. cordate la bază. Compoziţie chimică. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. Răspândire. Planta creşte spontan prin lunci. malurile râurilor. Plantă erbacee. alcătuind un con globulos. tonic amare.

scai) .HOLERĂ (GHIMPE. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. HOLERĂ (ghimpe. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33.

Planta creşte spontan prin locuri necultivate. garduri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. datorita pubescentei verde albicioasa. obovate sau ascutit romboidale. pe lângă drumuri. Tulpina ramificată. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. Plantă erbacee. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. în febra intermitenta şi impotriva turbării. uneori trilobate. recoltare.Descriere. taninuri catehice. . Cercetările farmacodina-mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. anuală cu rădăcină fusiformă. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. lung obovate. Organul utilizat. întrebuinţări. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). sialagog şi diuretic. urme de ulei volatil. saponine triterpenice. peţiolate. Răspândire. bsitosterol. Compozitia chimica. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. în jurul clădirilor părăsite. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. ca antitumoral. Frunze opuse. pubescentă. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. recoltate în timpul verii.

HREAN .HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34.

diuretic şi stimulent general. cistite. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). Uscarea se face la umbră. vitamine B. după uscarea frunzelor. Compoziţie chimică. pe lângă garduri şi case de locuit. stări congestive. sau primăvara devreme. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică.Descriere. deasemenea se cultivă. numeroase. Răspândire. . stimulează diureza şi exercită. Hreanul modifică secreţiile bronhice. întrebuinţări. vivace prin rădăcină pivotantă. prin văi. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. Plantă ruderală. albe. enzime. grupate în racem. săruri minerale. Flori mici. ulei volatil. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. dereglări de ritm cardiac. groasă. ramificată în partea superioară. nefrite. cordate. Fructul – siliculă globuloasă. erbacee.C. recoltare. alături de glucide. aminoacizi. cu frunze mari alungit-ovate. în strat subţire sau în uscătorii. Tulpina dreaptă. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). Organul utilizat. Planta creşte în locuri umede. În doze mici este eupeptic. enterite.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. IARBĂ MARE .

Compoziţie chimică. cu marginea dinţată. Planta creşte prin fâneţe umede. sesile. Frunzele superioare sunt alterne. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. saponozide şi terpene. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. recoltare. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. perenă cu o tulpină dreaptă. în regiunea pădurilor de deal. cât şi ca spasmolitic. în tusea cronică a bătrânilor.Descriere. având florile ligulate şi tubuloase. galbene. de cel puţin 2-3 ani. cărnos. subţiri. catar bronhic. ovale şi înconjoară tulpina. pe lângă pâraie. . păroasă şi ramificată în partea superioară. inulină. livezi. Plantă erbacee. în lunci. cilindric. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. bronşită emfizemică. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. Florile formează capitule mari. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. Organul utilizat. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. lung peţiolate. lemnoase şi seci. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. puternică. Acţionează atât ca expectorant. se spală într-un curent de apă. se îndepărtează părţile aeriene. În pământ are un rizom scurt. întrebuinţări. Răspândire.

Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36. IARBĂ ROŞIE .IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L.

izocvercitina. avicularina. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. des cu pete brune-roşietice. Plantă erbacee. întrebuinţări. rutinozida. Tulpină erectă. Organul utilizat. scurt peţiolate sau sesile. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. Tecile dens îmbracă tulpina. lung-acuminate. grupate în spice axilare şi spice terminale. neglanduloase. ulei volatil. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. recoltare. acizi organici. cvercitina. poliholozide. ramificată. din zona dealurilor până în cea subalpină. kempferolul. substanţe tanante şi pectinice. glabre. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. pe marginea râurilor. recoltate în faza înfloririi. . Compoziţie chimică. Frunzele alterne. lanceolate sau oblonglanceolate. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. anuală. pâraielor. glabră. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. înlăturând tulpinile lignificate de la bază.Descriere. cu perişori alipiţi de suprafaţă. lacurilor. vitaminele C şi K. Răspândire. Flori albe sau roşietice.

IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. IEDERĂ . Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.

dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. astm bronhic. săruri minerale. recoltare. Se cultivă în parcuri. Organul utilizat. . întrebuinţări. caroten. Frunze alterne. dureri de ficat şi stomac. micoze şi alte afecţiuni dermice. Compoziţie chimică. toxic. cu 3-5 lobi triunghiulari. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). grădini ca plantă decorativă. Liană cu tulpini lignificate. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. viguroase. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. flavonozide. lipicioase şi persistente. Frunzele conţin saponozide triterpenice. deasemenea vitamine din grupul B. deasemenea pe stânci şi ziduri. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. iod legat. acizi polifenolici.Descriere. Răspândire. fitoncide. migrene. ulceraţii. recoltate în faza înfloririi. steroli. tuse convulsivă. în zăvoaie.

IENUPĂR .IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.

cu umiditate atmosferică ridicată. poiene. stomahic. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. pectine. însoţit de răşini. aerisite. globulos. Florile mascule au forma unor conuri. Organul utilizat. încă verzi şi care formează producţia anului următor. recoltare. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. la început verzui. aşezate în verticil câte 3 la un loc. Florile femele au aspectul unor muguri. Preferă locuri luminoase.Descriere. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. principiu amar iuniperina. apoi negre-albăstrui. în rarişti şi margini de păduri. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. păşuni. . ascuţite la vârf. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. acizi organici. După fecundare. Arbust cu frunze în formă de ace. care conduc. la albuminurie. în primă fază. Se întrebuinţează ca diuretic. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. zahăr invertit. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră-albăstruie. Răspândire. antireumatic şi sudorific. sferic. Compoziţie chimică. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE .

lăstarii subterani replasându-se. recoltare. mai lung decât caliciu. diuretice şi depurative. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. ascuţite. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. lanceolate. negre. Se cultivă ca decorativă în florării. Fructul monosperm. Organul utilizat. aspru. Se reţin numai rădăcinile. săruri minerale. de-a lungul pâraielor şi râurilor. albe sau slab roz. aproape sferice. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. în lizierele pădurilor de pin. creşte prin locurile nisipoase. lucioase. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. de la exemplarele de 3-4 ani. dispuse în panicul. Rădăcinile se recoltează toamna. pe lângă garduri şi drumuri. întrebuinţări. Planta nu suportă terenuri grele. întregi. Florile numeroase. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. Frunzele sunt dispuse opus. foarte mici. . Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. Răspândire. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina).Descriere.5-2 cm. seminţe lentiforme. Compoziţie chimică. deasemenea zaharuri. cantităţi mici de ulei volatil.

IZMĂ BUNĂ (mentă) .IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

Plantă care preferă solurile fertile de luncă. iar pentru extragerea uleiului volatil. conic alungit. ovat-lanceolate până la lanceolate. caroten. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. Ele se prescriu ca spasmolitic. luto-nisipoase. . Tulpina patrunghiulară. gastrică. Inflorescenţa este de forma unui spic. cu apă freatică la mică adâncime. sitosterol. mai mult sau mai puţin erectă. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. recoltare. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. acizii ursolic şi oleanolic. cu marginea limbului serată. puternic ramificată. Răspândire. colorate în verde închis cu glande oleifere. taninuri. Compoziţie chimică. Frunze opuse. Organul utilizat. lipide. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase.Descriere. când plantele sunt înflorite peste 25%. flavonozide. heliofilă. colagogă şi calmantă. pe partea superioară netede. compusă din noduri şi internoduri. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. Tinctura se foloseşte ca analgezic. colagog şi antiemetic. întrebuinţări.

LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ . Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.

umede. Se conţine ulei volatil. . Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. prin păduri umbroase de fag. Creşte pe soluri bogate în humus. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. dar încă neidentificat structural. recoltare. pe timp uscat. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. este vermifug.Descriere. săruri minerale. tei. vitamina C. grupate în inflorescenţe umbeliforme. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. după ce se ridică roua. Răspândire. întrebuinţări. Planta are miros de usturoi. stejar. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. febrifug. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. Compoziţie chimică. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. activează peristaltismul intestinal. fitoncide. Flori albe. Organul utilizat.

LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42. LEVĂNŢICĂ .

Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. Frunze opuse. Florile. ca atare. semisferică. cu peri ramificaţi. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. Uleiul de levănţică. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. pubescente. acid ursolic. ca şi cel de melisă. se folosesc ca stimulent aromatic. relativ uscate. Răspândire. pe ambele feţe păroase. Tulpina. deasemenea tanin. Planta creşte pe soluri afânate. cumarine. întrebuinţări. recoltare. ca insecticid. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. liniar-lanceolate. mai puţin păroase. cele inferioare cenuşii. formează o tufă aproape globuloasă. . permeabile. cea bătrână este brună. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare.Descriere. Organul utilizat. ramificată puternic de la bază. rezine. cele superioare cenuşii-verzi. un principiu amar. acute. ca vermifug în medicina tradiţională. cu scoarţa exfoliată. stelaţi. substanţe pectice. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ .

Uscarea trebuie să se efectueze repede. la temperatura de maximum 45oC. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. antispastică. Creşte prin locuri însorite. pe terenuri nisipoase şi pietroase. de-a lungul gardurilor. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. Răspândire. recoltare. antihistaminică. Organul utilizat.Descriere. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. ceea ce îi dă un aspect catifelat. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). bianuală. iridoidelor. Întrebuinţări. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. antimicrobiană. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. antivirală. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. cilindrică. f l a v o n o z i d e l o r. cu tulpina dreaptă. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. . pentru preîntâmpinarea brunificării. La noi se întâlneşte peste tot. diuretică. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Plantă ierbacee.

MĂCEŞ .MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.

iar uleiul – la arsuri. pectine.Descriere. care la maturitate devine cărnos. Siropul. pe dealuri. cu 2 stipele la baza. întrebuinţări. B2 . Ca. zaharuri. PP. cu 5 sepale. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. dermatite. . de culoare roşie. 5 petale. infuzia se utilizează ca vitamin-izant. Răspândire. astringent şi antidiareic. extractul. Creşte prin tufişuri. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. fructele se transportă la locul de uscare. formate din mai multe foliole ovale. K. uneori albe. Mg. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. la marginea drumurilor şi a pădurilor. Compoziţie chimică. în realitate adevăratele fructe. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. frunze compuse. săruri de K. dinţate pe margini. În acest receptacul se află numeroase achene. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. dextrină. Flori de culoare roz. acid malic şi citric. taninuri. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. recoltare. uleiuri volatile. Mai târziu. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. scade conţinutul în vitamina C. deoarece se încing uşor. decubitus. provitamina A. Arbust cu ghimpi. Organul utilizat. Fe.

MĂLIN . Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill.

grupate în raceme. sucul şi geleul din fructe de mălin. rar la câmpie. întrebuinţări. ulei volatil şi gras. datorită acţiunii astringente. Rădăcina rămuroasă. negre. . se întrebuinţează. Planta creşte prin păduri de luncă. drupe sferice mici. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. pe margine acut-serate. Decoctul. ca remediu antidiareic. Răspândire. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. Fructe. se socoate. mirositoare. recoltate la maturizare deplină. Flori albe. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. Compoziţie chimică. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. Tulpină dreaptă. cenuşie-negricioasă. Organul utilizat.Descriere. flavonozide. Frunze eliptice. acizi organici. zăvoaie. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. Scoarţa netedă. Arbust sau arbore cu coroană deasă. Se rup raceme întregi. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. la bază rotunjite. uşor zbârcite. tufărişuri. bruscacuminate. groase. obovate sau oblong-ovate. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. recoltare.

MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR . Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.

Posedă proprietăţi stomahice. Răspândire. vitaminele C. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Compoziţie chimică. Fructe. glabră. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. . cafenii. Plantă erbacee anuală. antispastice şi diuretice. carminative. PP.ramificată. fistuloasă. Astăzi cunoscut pe tot globul. întrebuinţări. Preparatul Anetinum. Se utilizează sub formă de apă aromatică. şi ulei gras. carotenoide. de asemenea. Flori mici. peţiolate. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. Rădăcina pivotantă. Conţin. striată. ulei volatil format din limonen şi carvonă. verde. printre cereale. gălbuiverzui. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. cu foliole filiforme. umbeliferona. Caliciu lipsă sau neînsemnat. Tulpină cilindrică. grupate într-o umbelă compusă. recoltare. Frunze tripenat-sectate. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. scopoletina. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. Organul utilizat. slab . diachene ovaleliptice.Descriere. înaltă până la 160 cm.

MESTEACĂN . (B.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.verrucosa Ehrh.

Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. în formă de romb sau triunghi. ascuţite la vârf. drumuri. Compoziţie chimică. heterozide. crăpându-se la bătrâneţe. în grădini sau parcuri. se mai conţin flavonozide. . cariofilen. betulol. rezine. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. Infuzia. în poieni. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. vitamina C. cât şi de conifere. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. atât în păduri de foioase. recoltare. pe pante. Frunze alterne. Organul utilizat. iernează sub formă de amenţi. taninuri. glabre. întrebuinţări. când sunt lipicioase. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). Creşte peste tot. dinţate pe margini. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. iar primăvara se deschid. compuşi triterpenici.Descriere. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. Răspândire.

MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48. MUR .

. frunzele conţin substanţe tanante. sau primăvara devreme. iar rădăcinile toamna târziu. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală. preferând luminozitatea directă. Arbust cu lăstari târâtori. pe cea inferioară tomentoase. Au mai fost identificate zaharuri. grupate în raceme scurte. cilindrici. renală şi prin glandele sudoripare. Răspândire. din grupa B. Lăstarii tineri. pline de seminţe. cu gust astringent-acrişor. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. recoltare. Creşte pe malurile râurilor. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. pe râpele pădurilor. Organul utilizat. Compoziţie chimică. mici. mangan. Fructele. subţiri. globuloase. vitamine C. pectine. antidiareice. Flori albe. rezultate din încrucişarea cu alte specii. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. pe partea superioară dispers-păroase. caroten. ghimpi scurţi. în tufişuri. întrebuinţări. cupru.Descriere. Fructe polidrupe cărnoase. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. fructele la maturizare. negrealbăstrui. săruri de potasiu. cea ce le conferă proprietăţi astringente.

(Matricaria chamomilla L. MUŞEŢEL .) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49.MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.

pe soluri diferite. în alte culturi. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. Proazulenele. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă.Descriere. au acţiune stomahică şi carminativă. care sunt substanţe amare. Frunze sesile. de la cele nisipoase până la cele argiloase. Preferă locuri însorite.din flori tubulare. iar receptaculul . bi. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. pe lângă drumuri. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. pe terenuri uscate. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. inserate altern. locuri virane. colină. Răspândire. Florile. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. fusiformă. întrebuinţări. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. Fructul este o achenă mică. Creşte pe ogoare. de culoare argintie. Compoziţie chimică. . bifidat compuse. reprezentate prin inflorescenţe. de culoare albă.sau tripenat sectate. acid ascorbic. de culoare galbenă-aurie. Organul utilizat. recoltare. fitosteroli şi acizi graşi.

NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. NALBĂ DE PĂDURE . Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.

în tratamentul furunculozei. marginea drumurilor. vitaminele A şi C. neatacate de rugină. taninuri. pe lângă garduri. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. şanţuri. păros. Răspândire. recoltare. cărnoasă. întrebuinţări. Dacă frunzele sunt sănătoase. sfeclă. dealuri aride. Organul utilizat. pe margine neregulat-seraţi. ramificată. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. Se folosesc frunzele. în gargarisme. . Frunze lung-peţiolate. bianuală cu rădăcină pivotantă. păroasă. ele se pot recolta în continuare. Creşte pe terenuri necultivate. Produsul vegetal conţine mucilagii. în culturi de cartof. Compoziţie chimică. Tulpina erectă sau ascendentă. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. în momentul deplinei maturaţii. urme de ulei volatil. Plantă erbacee.Descriere. cu limb rotund până la reniform. complete sau fără caliciu. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. acizi organici.

Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51. NALBĂ MARE .NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L.

albă până la slab gălbui la interior. fructul este turtit. Creşte prin locuri umede. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. Organul utilizat. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. datorită căruia este utilizată ca emolient. Spălarea nu este permisă. Răspândire. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. În prezent se cultivă în multe ţări. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. neîngălbenite şi neatacate de boli.Descriere. . Apare mai rar prin tufişuri. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. mucilaginos. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. compus din numeroase achene. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. având un peţiol lung. Flori de culoare alb-roz. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. recoltare. În cazul când frunzele sunt sănătoase. cu gust dulceag. începând de la vârful plantei. întrebuinţări. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52. NEGRILICĂ .NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L.

Compoziţie chimică. Răspândire. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. Fructul este polifoliculă. colici. solitare. Organul utilizat. întrebuinţări. Tulpina cilindrică sau muchiată. Creşte ca buruiană în semănături. depresiv şi analgezic. pubescentă.Descriere. În medicina populară planta este folosită în indigestii. Vegetează bine pe soluri mijlocii. posedă proprietăţi antispastice. cu numeroase seminţe negre. componentul carbonilic al uleiului volatil. mari. curbate. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. carminaiv. leagă în snopi. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Flori de culoare alb-albăstrui. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. pe locuri părăsite. afânate. ramificată. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. trunchiate. recoltare. . Nigelona. apoi se treieră. Planta se seceră. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. în vârful tulpinii sau ramurilor.

OBLIGEANĂ .OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.

ascuţit la vârf. cu teacă. Produsul vegetal conţine ulei volatil. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. Creşte pe lângă iazuri. Răspândire. rezine. cărnos. recoltare. Organul utilizat. acid ascorbic. tanin. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. roşcate la bază. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. Rizomii se recoltează toamna. amidon. erbacee. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Este un bun stomahic. heterozida amară acorina. apoi se usucă. cilindrică. întrebuinţări. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . gros. cu limbul întreg.Descriere. atât pe malul apelor curgătoare. cu un rizom orizontal. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. cele groase se despică. . bălţi. Plantă perenă. cu ajutorul unor greble sau furci. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. Frunzele pornite din rizom. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. sunt înguste. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. mlaştini. Compoziţia chimică. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. cât şi al celor stătătoare.

ODOLEAN .ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.

violacee-roz sau albă. . glucide. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. Plantă perenă. întrebuinţări. Se taie partea aeriană de la colet. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). Răspândire. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. recoltare. enzime. Creşte în locuri umede. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. Compoziţie chimică. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. precum şi în staţiuni mai înalte. se curăţă de pământ prin scuturare. Frunzele tulpinale sunt opuse. marginea întreagă sau serat dinţată. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. mai este hipnotic şi antispastic. lipide. valepotriaţi. Tulpini fistuloase. erbacee cu rizom vertical. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. flavonozide). apoi se usucă. cu suprafaţa brăzdată. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini.Descriere. Organul utilizat. de-a lungul apelor.

OSUL IEPURELUI . Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L.

cele inferioare trifoliate. cenuşie. întrebuinţări. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. Răspândire. foarte spinoasă. acid citric. Frunze superioare simple. Flori papilonate. prin locuri nisipoase. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. ca remediu diuretic. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). păroasă. roze. Tulpină lignificată la bază. roz cu dungi mai închise. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. . Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă.Descriere. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. ulei gras şi volatil. recoltare. Se mai conţin onocerina. substanţe tanante. ramificată. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. glandulos-păroase. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. care se deosebeşte prin flori mari. grupate în inflorescenţe spiciforme.. dinţate pe margine. Organul utilizat. normalizează scaunul (la constipaţii cronice). dispuse la subsuoara unor bractei. Compoziţie chimică. cu foliole ovale.

PĂDUCEL . Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall.

pe timp uscat. pentru tratamentul unui cord hipertonic. hipotensivă. lucitori. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. Frunze alterne. pe faţa superioară glabre. Arbust cu tulpină mult ramificată. întrebuinţări. Organul utilizat. Fructele sunt globuloase. fără accesul luminii directe. Compoziţie chimică. acizii clorogenic şi cafeic. recoltare. cu spini. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. rutozida. Creşte prin păduri şi tufişuri. Păducelul are activitate cardiovasculară. glabri. alături de care se găsesc vitexina. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. Răspândire. Des se cultivă în parcuri. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. Flavonozida principală este hiperozida. . Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. iar fructele se pot usca şi la soare.Descriere. Florile sunt constituite pe tipul 5. ulei volatil. Lujeri brun-verzui. carotenoide. uşor ovale de culoare roşie. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. rombic-ovate. pe cea inferioară cu smocuri de peri. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră.

PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57. PĂPĂDIE .

de culoare galbenă. vertical. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. . locuri necultivate.Descriere. care dă naştere unei rădăcini pivotante. prin fâneţe. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Se mai conţine ulei gras şi oze. inulină. Compoziţie chimică. inegal invers fidate. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. întrebuinţări. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. perenă. Plantă erbacee. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. Răspândire. atenuate în peţiol. carotenoide. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. la marginea drumurilor etc. recoltare. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. Frunze lanceolate. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. cu rizom gros scurt. substanţă amară cu structura guaianică. Organul utilizat. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. în general cu caracter alcoolic.

PĂTLAGINĂ MARE . Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L.

C. de la câmpie până în zona subalpină. ulceraţiilor.Descriere. Se usucă la umbră în strat subţire. laringitelor. glabre. astm bronhic. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. capsulă ovoidală. locuri bătătorite. acid oleanolic. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. stomatitelor. Compoziţie chimică. hipertensiune arterială. nisipoase. rănilor purulente. recoltare. tanin. pe timp uscat. după ce se ridică roua. Frunze lat-ovate. flavone. . artificial la 40-50oC. fâneţe. K. Răspândire. cu trei-şapte nervuri. traheitelor. astringente. Organul utilizat. diaree. Plantă erbacee. grupate într-un spic. Flori galbenealbicioase. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. Fruct. uşor hemostatice. întrebuinţări. brusc-atenuate în peţiol. dispuse în rozetă. în locuri cultivate şi necultivate. vitaminele A. Creşte la marginea drumurilor. ulcer gastrointestinal. păşuni umede. bronşite. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. Frunzele conţin mucilag. pectine şi posedă proprietăţi emoliente.

PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. PELIN . Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.

Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. pe măsură ce înaintează pe tulpină. acoperită cu frunze aşezate altern. peţiolul este mai scurt. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). stomahic. . Creşte prin locuri necultivate şi uscate. Florile formează mici capitule globuloase. Toate florile din capitul sunt tubuloase. vermifug şi emenagog. pe lângă garduri. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. întrebuinţări. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. cuţitul se întind în straturi subţiri.Descriere. Răspândire. de culoare gălbuie. Organul utilizat. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. locuinţe. drumuri. este partea componentă a preparatelor stomacale. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. recoltare. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. Compoziţie chimică.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60. PIPERUL BĂLŢII .

substanţe tanante şi pectinice. mlaştinilor. întrebuinţări. hemoroidale. lanceolate. acizii organici. ascuţite sau obovate. glabre. erectă sau ascendentă. recoltate în timpul înfloririi. Tulpină glabră. Organul utilizat. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. Răspândire. la bază îngust cuneiforme. Planta se taie la înălţimea de 4 . Principiile active de bază sunt flavonozidele. cilindrice. pe suprafaţă glabre. Compoziţie chimică. vezicale. mucilagii. ulei volatil.Descriere. pentru tratamentul meno. ovar superior cu 2-3 stiluri. Frunze alterne. roşiatică. în locuri ferite de razele solare directe. Inflorescenţele spiciforme. Plantă erbacee. recoltare.şi metroragiilor. se mai conţin vitaminele C şi K. Tecile sunt peliculare. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. Este folosit şi în ginecologie. sau după raclarea uterului. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. roşietice. cu 6 (-8) stamine. pe margine uneori cu perişori subţiri. anuală. . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. lacurilor. hemoragii gastrice.

PIR .) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.B. (Elytrigia repens (L.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.

Flori dispuse în spic compus. diaforetic. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. cu noduri. ca tonic general. lung. prin pajişti. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. perenă cu rizom lung târâtor. săruri de potasiu şi fier. stolonifer. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. scăzând presiunea arterială. grădini. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Compoziţie chimică. Se înlătură părţile aeriene. vitamine din complexul B. verde. galben. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. Pirul conţine polifructozani (triticină. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. depurativ. pe marginea drumurilor. mucilag. cenuşiu-verde sau albăstruie. Tulpină erectă.Descriere. Organul utilizat. Planta creşte pe terenuri părăsite. Rizomii se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu. A. întrebuinţări.inulină). carotenoide. pe lângă garduri. Răspândire. recoltare. . Plantă erbacee. Frunze liniare. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone.

PLĂMÂNĂRICĂ .(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.

recoltare. după ce s-a ridicat roua. Creşte în locuri umbrite. Organul utilizat. fâneţe. tuse. la început roşii-purpurii. ulcer gastric şi duodenal. Răspândire. din care pornesc rădăcini adventive. grupate în cimă scorpiodă.Descriere. acid silicic. prin pădurile de foioase. neramificate. cu peri tari. Tulpinile erecte. pe timp frumos. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. alături de saponozide. . cu vârful ascuţit. Plantă ierbacee. maluri umbroase ale pâraielor. expectoraţii cu sânge. rutozidă şi microelemente. perenă cu rizom târâtor. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. răguşeală. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. pe soluri cu umiditate accentuată. Flori mici. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. lung peţiolate. Compoziţie chimică. laringite. substanţe tanante. ramificat. catar bronşic. diaree. apoi violet-albăstrui. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. margini de păduri. hemoroizi. cilindrice. întrebuinţări. Planta conţine mucilag şi alantoină. vitamina C. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate.

PODBAL . Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L.

Răspândire. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. Organul utilizat. Creşte prin locuri umede. începând din luna aprilie şi până în iunie. întrebuinţări. în şanţuri. carotenoide. . cu margini dinţate. pe locuri argiloase şi abrupte. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). tanin. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. recoltare. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. vivace cu un rizom cărnos. din care cresc frunze rotunde. văile râurilor. peţiol semicilindric. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi.Descriere. inulină. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. Compoziţie chimică. Plantă ierbacee. saponozide. comună în întreaga ţară. flavone. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. expectorantă şi antiinflamatoare. un principiu amar.

POCHIVNIC . Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L.

Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. tanin. întrebuinţări. rezine. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. albicios. care confirmă şi toxicitatea produsului. Flori întunecat-purpurii. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. Preparatele de Asarum se remarcă.Descriere. ascendente. de obicei hibernante. iar în doze mici. iar părţile subterane toamna târziu. Răspândire. expectorantă. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. Planta conţine ulei volatil. Frunze circularreniforme. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. ramificat. cu miros de piper. umede. lungpeţiolate. solitare. Plantă ierbacee. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). din care pornesc rădăcini adventive firoase. Organul utilizat. . perenă cu rizom subţire. recoltare. se curăţă de alte impurităţi. scvamiforme. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. în primul rând. superficial. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. După recoltare se rup frunzele brunificate. Creşte în locuri umbrite. zaharuri. scurt păroase. pe soluri grele prin pădurile de foioase. săruri minerale.

Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. corn Familia: Poaceae 65. PORUMB .PORUMB Denumirea latină: Zea mays L.

luto-nisipoasă. prevăzută cu noduri. întrebuinţări. anuală cu rădăcini fasciculate. B1.Descriere. . recoltare. afecţiuni ale sistemului cardiovascular. cu nervura mediană pronunţată. Compoziţie chimică. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. lipide. dispuse altern pe două rânduri. flavonozide. săruri de potasiu. Răspândire. Organul utilizat. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. cistite. hidropizie. saponozide. când boabele se află în faza de lapte. substanţe minerale. Produsul vegetal conţine vitaminele K. B2. menstre neregulate şi dureroase. cernoziomuri levigate. Tulpină cilindrică. Plantă ierbacee. litiază biliară. tulburări de menopauză. de sprijin. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. Infuzia. litiază renală. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. reumatism. femele – ştiuleţi. stigmasterol şi sitisterol. C. B6. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. alantoină etc. Preferă soluri cu structură lutoasă. Frunze lanceolate. plină cu măduvă. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). hemoragii. bine dezvoltate. care se culege înainte de maturizarea porumbului.

PORUMBAR .PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.

antidizenteric. solitare. . florile – la începutul înfloririi. cu baza cuneată. acid ascorbic. acoperiţi cu perişori. Flori albe. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. dealuri pietroase. Frunze alungit-eliptice. fructele – antociane.Descriere. Lujeri cenuşii. ca diaforetic şi depurativ. poiene. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. Fructe – drupe globuloase. Răspândire. albăstruinegricioase. fructele – la maturizare deplină. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. păşuni. comestibile. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. pe margine crenatserate. Compoziţie chimică. şi în tratamentul leucoreei. glucide. astringent. apar înaintea frunzelor. brumate. Florile conţin flavonozide. fâneţe. întrebuinţări. recoltare. Frunzele se culeg în luna iulie. alungit-obovate. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. margini de pădure. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. Organul utilizat. Arbust spinos. taninuri. formează desişuri spinoase. pe faţa de jos pubescente. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. Spontan creşte pe coaste însorite.

Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67. REVENT .REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L.

Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. lobii cu 1-2 dinţi. după maturizarea seminţelor. apoi purgativ. perenă cu rădăcini cărnoase. geleurilor. mai lungi decât late. Compoziţie chimică. viguroase. dulceţei. goală. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. Organul utilizat. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. adeseori înşirându-se pe o sfoară. umiditate. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. ulei volatil. apare în anul al doilea. . întrebuinţări. Flori roz sau roşietice. deasemenea acizi organici. Reventul conţine două grupuri de principii active. Frunze bazale mari. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. Plantă erbacee. primăvara sau toamna. În doze mai mari. napiform. lumină şi soluri. cordiform-palmat-lobate.Descriere. enzime. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. ce pornesc dintr-un rizom puternic. recoltare. cu faţa superioară aspră. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. Tulpina cilindrică. Răspândire. reoantracenozide şi reotanoide. apoi se usucă.

ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68. ROIBĂ .

grupate în cime laxe. prevăzute cu peri mici şi aspri. tartric. tonic şi emenagog. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. în special ca diuretic şi saluretic. flavonozide. malic). Se foloseşte. Frunze lanceolat-eliptice. palid-galbene. recoltare. se mai conţin acizi organici (citric. insuficienţa renală.Descriere. Creşte pe lângă garduri. prin vii. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. Răspândire. dispuse câte 4-6 în verticii. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. roşie. pielonefrite. pectine. iar la interior. Plantă erbacee. pauciflore. Flori mici. perenă. albumine. aspri şi retorşi. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. spasmolitic. cu patru muchii. întrebuinţări. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. Mai este indicat în cistite. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. Este introdusă în cultură. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. pe coastele dealurilor. zaharuri. . pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. Organul utilizat. Compoziţie chimică.

ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. ROINIŢĂ . Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.

patrunghiulară. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. Răspândire. după ce s-a ridicat roua. taninuri. lignificat. Organul utilizat. Compoziţie chimică. o acţiune carminativă evidentă. Frunze opuse. Se va recolta pe timp însorit. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate.Descriere. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. de asemenea. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. clorogenic. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. . erbacee cu rizomul orizontal. recoltare. Tulpina ierboasă. Plantă perenă. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. colorat în brungălbui. Posedă. la subsuoara bracteelor. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. mucilagii. acizii oleanolic şi ursolic. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. cu limbul frunzei de formă ovată. Pe lângă uleiul volatil. substanţe amare şi minerale. călduros şi fără vânt. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande.

ROSTOPASCĂ . Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L.

cea de jos . papilomatozei laringelui şi intestinelor. . Tulpini erecte. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. grupate în umbele simple. Iubeşte soluri uşoare. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. în jurul locuinţelor. Plantă cu rizom brunroşiatic. iar în partea de jos cu perişori. flavonoide. goale. Frunze alterne. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. chiar nisipuri. în partea de sus ramificate. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. cele superioare sesile. cu dinţi rotunjiţi. tufărişuri. saponozide. Se usucă fără întârziere. carotenoide şi acizi organici. acid ascorbic. vomă.albăstrii. întrebuinţări. pe lângă garduri. recoltare. Răspândire. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. prin aplicarea latexului în strat gros. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. în partea de sus verzi. inferioare peţiolate. respiraţie încetinită. penatsectate. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri.Descriere. Organul utilizat. grădini. Florile galbene-aprinse. Compoziţia chimică. care se recoltează în timpul înfloririi.

SALCÂM GALBEN . Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L.

Fructele se recoltează imature.Descriere. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. Organul utilizat. glucide. Răspândire. hemoragii cu diferite cauze. întrebuinţări. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. mucilagii. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. de culoare verde-închis. ramificate. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. hipertensiune arterială. accidente circulatorii. în cazuri de fragilitate capilară. . grădini. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. Compoziţie chimică. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. recoltare. alături de pectine. grupate în inflorescenţe piramidale. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Arbore cu scoarţa netedă. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. însă cu foliolele ceva mai mici. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. betulinol. Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor.

ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. Denumirea rusă: Ива белая (верба. SALCIE .SALCIE Denumirea latină: Salix alba L.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zimţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

a drumurilor. târâtor. întrebuinţări. însorite. cu caliciu gamosepal.Descriere. se mai conţin. capsulă cu numeroase seminţe reniforme. Organul utilizat. pe lângă garduri. Se usucă la soare. ramificat. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. Saponarina se foloseşte ca expectorant. pentru tratamentul faringitei. frumos mirositoare. recoltare. în zona de şes şi deal. din care pornesc rădăcini. antireumatic. negre. ulei volatil şi substanţe minerale. se scot din pământ cu casmaua. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. puţin sau deloc ramificată. . Planta creşte pe locuri nisipoase. Compoziţie chimică. Fruct. Se spală într-un curent de apă. împotriva oxiurilor. Tulpină erectă. tubulos. pe marginea râurilor. Răspândire. marginea limbului întreagă. Extern se administrează în dermatoze. diuretic. cantităţi mici de lipide. uscarea gurii şi gâtului. pitiriasis. Constituentul principal este saporubina. Flori albe sau roze. depurativ. Frunze eliptice. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. Plantă erbacee cu rizom cilindric. antinevritic. cu suber roşcat. un derivat flavonic. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. opuse. constând din tremurături.

SCLIPEŢI . Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L.

se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. galbene. sesile cu stipele mari. scutură de sol. întrebuinţări. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale.sau cincilobate. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. slab păroase. acid galic. recoltare. prin poieni. amidon. Rizomii conţin substanţe tanante. turboase. cele tulpinale trilobate. uretrale). Planta creşte pe soluri calcaroase. Se sapă. Organul utilizat. poate fi folosit. Plantă perenă cu rizom scurt. Produsul vegetal de asemenea. Răspândire. chiar la dizenterie. umede. . curăţă de rădăcini. Compoziţie chimică. cu 4 petale pe floriferi.Descriere. chinic şi elagic. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. Florile solitare. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. pentru tratamentul degerăturilor. neuniform îngroşat. saponozide. Tulpini drepte. răşini. subţiri. Frunzele bazilare sunt tri. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. ulei volatil. Au mai fost identificate flavonozide. cu bune rezultate în aplicaţii externe. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. în partea de sus ramificate. intestinale. marginea pădurilor.

SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76. SCORUŞ .

toamna. pectine. marginile acut-serate. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. acid ascorbic. erecte. scoarţă netedă. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. Lujeri tomentoşi în tinereţe. Flori albe. recoltate la maturitate.Descriere. Răspândire. recoltare. antituberculos. dispuse în corimbe terminale. Frunze alterne. apoi bruni-roşcaţi. Organul utilizat. acizi organici. Scoruşul creşte în regiunile de deal. glabrii. imparipenat. în tratamentul reumatismului. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. se colorează vişiniu. până sau după îngheţuri. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. . lucitori. cenuşiu-pătată în tinereţe. prin luminişuri. cu foliole oblong-lanceolate. lucioasă. Compoziţie chimică. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş.compuse. acute sau obtuze la vârf. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. întrebuinţări. păduri rărite. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. substanţe amare şi tanante. prin ruperea ciorchinelor în întregime. mai târziu cu ritidom negricios. calmant al tusei. sorbitol. Fructele conţin carotenoide. înainte de cădere. păroase. vitamina P. sporadic în câmpie. spre bază sesile.

SCUMPIE .SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77.

la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Organul utilizat. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. laringelui. la arsuri. fisuri.Descriere. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. cu baza cuneată. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. ulcere. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. faringelui. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. ulei volatil. printre arbuşti. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. grupate într-o paniculă. Răspândire. Arbust ramificat cu scoarţa brună-cenuşie şi lemnul galben. Compoziţie chimică. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. pe margini întregi. Au mai fost identificate flavonozide. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. zdrobite emană miros de morcov. recoltare. Flori mici. întrebuinţări. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). peţiolate. . cu nervuri puternic proeminente. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. Principiile active de bază sunt substanţele tanante.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

întrebuinţări. grupate în calatidii globuloase. meteorismul. prin locuri înierbate şi nisipoase. liniarlanceolate sau alungite. adunate în panicul corimbiform. Florile de siminoc conţin flavonozide. produsul vegetal reduce greaţa. dar sunt bine dezvoltate. microelemente. . hepatitelor. acoperită cu peri mici. colangitelor. des-foliată. mijlocii şi superioare – sesile. vărsăturile. caroten. Au mai fost identificate vitamina C. surii. Organul utilizat. Răspândire. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. vitamina K. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. Planta creşte în regiunea de câmpie. Frunze alterne cu marginea întreagă. recoltare. cele inferioare lanceolate peţiolate. senzaţia de durere din regiunea ficatului. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. pe ambele feţe cu peri mici. neramificată. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. şi ca colicistochinetic. surii. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. recoltate la începutul înfloririi plantei. Flori galbene.Descriere. Utilizat în tratamentul colicistitelor. substanţe tanante şi amare. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. perenă cu tulpină erectă.

SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79. SOC .

acute. furunculelor. Răspândire. recoltare. scoarţa verucoasă. Ele au acţiune diuretică. sudorifică şi emolientă. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. afânate. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. urme de ulei volatil. saponozide. cu florile în sus. Lujeri groşi. lunci şi zăvoaie. tanin. albă-gălbuie. cu măduvă spongioasă. pe lângă garduri. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. acizi organici. . Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida.Descriere. extern pentru tratarea arsurilor. Compoziţie chimică. Fructele drupe negre. laxativă. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. abceselor. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. cu miros neplăcut. cenuşiu-verzuie. întrebuinţări. verzui-cenuşii. Florile mai conţin mucilag. Arbust cu tulpina neregulat ramificată. pe rame acoperite cu hârtie. bine ventilate. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. Organul utilizat. într-un singur strat. bogate în humus. antireumatică şi antinevralgică. rutozidă. Întâlnită la noi prin păduri. Se usucă la soare puternic.

SORBESTREA . Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L.

Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. printre arbuşti. întrebuinţări. lung peţiolate. în strat subţire. ulei volatil. hemostatică. cu 7-25 foliole alungitovate. glabre. erecte. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. recoltate toamna după fructificare.Descriere. diaree). Compoziţie chimică. acid galic şi elagic. . saponozide. erbacee cu rizomi bruni. hemoragii uterine. hemoroizi. groşi. Plantă perenă. recoltare. substanţe colorante. imparipenate. Planta creşte prin fâneţe umede. în interior deşerte. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. Frunzele tulpinale rare. sesile. în poduri cu tablă. cu periantul simplu. amidon. Produsul conţine substanţe tanante. în poiene. Florile mici de culoare roşie-închisă. în partea de sus ramificate. Tulpini cu coaste. alte procese inflamatorii. antiinflamatoare şi antiseptică. pe partea inferioară verzialbăstrii. deasemenea în stomatite. Răspândire. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. orizontali. marginea pădurilor. Organul utilizat. lignificaţi. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. gingivite.

Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. SOVÂRV .SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. Oregano Familia: Lamiaceae 81.

tanin. Florile au culoarea purpurie. verde. Organul utilizat. Răspândire. marginea pădurilor. Se usucă la umbră. . recoltare. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C.Descriere. Compoziţie chimică. tufărişuri. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. de la câmpie până în regiunea subalpină. antociane. rareori albă. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). întrebuinţări. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. în acid ascorbic. Produsul vegetal conţine ulei volatil. acoperită cu peri. sudorifice şi sedative. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. stomahică. scurt peţiolate. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. uneori roşietică. de la punctul de unde începe să se ramifice. Se recoltează planta înflorită. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. în locuri bine aerate. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Frunze opuse. flavone. aproape glabre. de formă ovală. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică. poieni. margini de pădure.

SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. SPORICI (urzicuţă) .

care este un parasimpatometic slab. cele superioare mai puţin divizate. în locuri bine aerate. cele inferioare ovat-triunghiulare. mai rar prin tufărişuri. renale şi de splină. marginea pădurilor. ramificată. aproape până la bază simplu-penatsectate. Are şi proprietăţi galactogoge. Plantă erbacee. recoltate în perioada de înflorire. în apropierea izvoarelor. pe şesuri. reunite în spice. dealuri pietroase. peţiolate. întrebuinţări.Descriere. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. mirişti. cu 4 muchii. Frunze opuse. în tratamentul colicilor hepatice. anuală cu tulpina erectă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Compoziţie chimică. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. rareori albe. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. Organul utilizat. . verbenozida. Răspândire. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. recoltare. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos.

STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83. STEJAR .

Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. Compoziţie chimică. calciu oxalic. Lujerii viguroşi. fertile. Frunze lobate până la penatfidate. Organul utilizat. rezistent la geruri. mai ales în arsuri. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. muchiaţi. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. substanţe amare şi pectice. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi.Descriere. . întrebuinţări. Recoltarea începe primăvara. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. deasemenea flavonoide. pretenţios faţă de lumină. glabre. glabri. Stejarul preferă soluri profunde. cultivat în parcuri. tare. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. bruni-măslinii. dispuse în ciorchine. când seva începe să circule intens. Flori unisexuat-monoice. Arbore foios cu o coroană largă. recoltare. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. Scoarţa conţine taninuri mixte. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. hemostatic şi antidiareic. în tratamentul stomatitelor. ramuri puternice. pieloase la maturitate. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. Răspândire. Produsul se utilizează ca astringent. decoctul – în gargarisme. creşte în păduri.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84. SUNĂTOARE . Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L.

în boli ale stomacului. Planta conţine antraderivaţi. flavonozide. intestinului şi ficatului. Compoziţie chimică. Organul utilizat. glabre. cu marginea întreagă. Frunze opuse. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. carotenoide. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. prin fâneţe. Se utilizează în tulburări depresive. vitamina C. întrebuinţări. Tulpina este cilindrică. precum şi prin vasodilatare. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci.Descriere. clorogenic. de formă ovală. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Răspândire. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. . sesile. calcaroase sau silicioase. Florile – corimb. tăieturilor de pădure. la marginea drumurilor şi pădurilor. locuri necultivate. tanin. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. acizi cafeic. Planta creşte pe locuri destul de uscate. recoltare.

SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L. SULFINĂ . Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-dinţate; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Plantă erbacee. palmat-lobate. Răspândire. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. cu peri aspri. peţiolate. ulei volatil. recoltare. după ce s-a ridicat roua. Organul utilizat. Flori roze. Frunzele mijlocii au 3 crestături. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. goală în interior. vitamina C. la începutul şi în timpul înfloririi. poiene. perenă cu tulpină erectă. caroten. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. păroasă pe muchii. în 4 muchii. Frunze opuse. marginea pădurilor. . recoltate pe timp frumos. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. printre dărâmături. pe terenuri necultivate. întrebuinţări. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. pe lângă garduri.Descriere. Compoziţie chimică. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei).

TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88. TĂTĂNEASĂ .

Flori roşii-violacee. Compoziţie chimică. din care pornesc rădăcini cărnoase. aspru-păroasă. ramificată. tanin. Rădăcinile săpate se spală în apă. cu peţiol aripat. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. varicelor deschise. mucilagii. Planta creşte pe soluri grele. datorită mucilagiului şi alantoinei. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. iar cele groase se despică. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. de asemenea s-a izolat alantoină. uneori ca buruiană prin culturi. perenă cu rizom scurt. . recoltare. Plantă erbacee. argiloase în şanţuri. pe marginea apelor stătătoare. păroase. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate.Descriere. îngustate într-un peţiol aripat. fâneţe umede. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. substanţe minerale. întrebuinţări. Tulpina erectă. tusei de diverse etiologii. negre la exterior şi albe la interior. Frunze alterne decurente. Răspândire. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. grupate în cime. ramificat. Organul utilizat. Decoctul din rădăcini. diverselor traumatisme. muchiată la bază. gros. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. gastritelor hiperacide.

Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89. TEI .TEI Denumirea latină: Tilia cordata L.

întrebuinţări. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. dar şi ca antivirale. Florile alb-gălbui. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. aşezate pe un peduncul comun. În afară de acţiunea emolientă. ascuţite la vârf. rotunde. sedative şi sudorifice. Organul utilizat. Arbore cu o coroană deasă. datorată mucilagului. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. cu o bractee lungă în formă de limbă. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. ca antipiretice şi sedative.Descriere. plăcut mirositoare. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. Compoziţie chimică. pectorale. Răspândire. Frunzele sunt lung-peţiolate. de culoare verde-gălbuie. recoltare. . ale gripei şi răcelii. hipotensive.

TRAISTA CIOBANULUI .TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

pe lângă ziduri. îmbrăcând tulpina cu baza lor. fără rădăcină. având 4 sepale verzi cu dungă albă. adică la apariţia primelor flori. extract fluid şi uscat. Frunzele tulpinale sunt rare. marginea drumurilor. Planta creşte prin păşuni. Florile sunt mici. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. colină. malic. uneori formează chiar desişuri. se administrează sub formă de infuzie. flavone. în hemoragii uterine. citric. Frunzele bazilare sunt alungite. rutozida. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. livezi. Organul utilizat. recoltare. tiramină. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. Compoziţie chimică. Se culege planta întreagă. uneori până la nervura principală. Plantă anuală. urme de ulei volatil.Descriere. . amine biogene. histamină. în primele stadii de dezvoltare. nedinţate pe margini. acetilcolină. întrebuinţări. acid fumaric. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. adânc scobite. culturi. Răspândire. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii.

Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. TREI FRAŢI PĂTAŢI .

pe coastele dealurilor. Răspândire. care alături de flavonozide. laterale – albe. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. expectorant. tanin. de regulă adânc fidate. După poziţia pe tulpină a frunzelor. în tratamentul unor dermatoze. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. Se utilizează ca diuretic. în strat subţire. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice.Descriere. peţiolul are diverse lungimi. după ce se ridică roua. Compoziţie chimică. mucilag. Se usucă la umbră. la marginea pădurilor şi drumurilor. cu stipele polimorfe. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. Plantă erbacee. vitamina C. mai rar violetdeschise sau alb. rar dinţate pe margini. prin tăierea tulpinilor de la bază. stipelate. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. Organul utilizat. Planta creşte prin poiene. întrebuinţări. galbene. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. ulei volatil. pe timp frumos. depurativ. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. liziere. Frunze ovatalungite. în lunci umede. recoltare. . fâneţe. în interior cavă. anuală.

TROSCOT . Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L.

antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. care este lignificată şi lipsită de frunze. Tulpină târâtoare. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Răspândire. ramificată. caroten. Organul utilizat. pe malurile râurilor. Se înlătură partea de jos a tulpinii. mucilagii. vitaminele C şi K. . rar ascendentă sau erectă. recoltate în timpul înfloririi. scurtpedunculate. de la câmpie până în etajul subalpin. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. săruri minerale. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. Compoziţie chimică. scurt peţiolate până la sesile. marginea drumurilor. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Plantă erbacee. întrebuinţări. Frunze alterne. adeseori printre pietrele de pavaj. fusiformă. Rădăcină pivotantă. recoltare. compuşi ai acidului silicic. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. Flori axilare verzui sau roşietice. plane. pe terenuri virane. substanţe tanante. glabră. anuală.Descriere. eliptice sau lanceolate. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. URZICĂ . Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.

frunzele se separă de tulpini. deasemenea glucide. Imediat după cosire. prinse de tulpină printrun peţiol lung. acid pantotenic. Atunci. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. săruri minerale. cilindric. antidiabetice. pe marginea apelor. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. Tulpini drepte. în şanţuri pe lângă drumuri. La bază frunzele sunt cordate.Descriere. Florile sunt de culoare verzuie. se coseşte. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. iar cu dreapta se strujesc frunzele. Urzica creşte pretutindeni. întrebuinţări. clorofilă. în locuri cultivate şi necultivate. K. de culoare albicioasă. la vârf ascuţite. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. recoltare. Compoziţie chimică. hemostatice. cu 4 muchii. dinţate pe margini. acoperite cu frunze opuse. Organul utilizat. Frunzele conţin vitaminele C. lung şi ramificat. când planta creşte în masă. carotenoide. B2. . diuretice şi colagoge. Răspândire.

Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. VERIGAR .

ramnoxantozida (frangulozidă). Sămânţă ovoidală. cvercetol şi ramnetol. . recoltare. Fructele conţin antraderivaţi. Compoziţie chimică. glabre. Frunze opuse. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. Se mai conţin flavonozide. ce se exfoliază în inele. lemn cu alburn gălbui. siropul. Răspândire. recoltate la maturitate. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). aspră. eliptice. drupe sferice. deasemenea zaharuri. mici. pe margini crenatserate. tare. Arbust cu scoarţă brună. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. poligame. greu. în lunci umede. pectine. Flori verzi-gălbui. negre cu gust dulceag-amărui. Decoctul. cu nervuri ascuţite.Descriere. frecvent terminaţi cu un ghimpe. Organul utilizat. printre arbuşti. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Fructe. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. durament roşcat. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. frangula-emodolul. Lujerii cenuşii. derivaţi de kemferol. întrebuinţări.

VETRICE . Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L.

superioare scurt-peţiolate. o sesquiterpenă amară. recoltare. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. Planta creşte în zona de şes şi deal. rădăcini adventive. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. flavone. Plantă erbacee. adânc-serate. Conţine ulei volatil. pe lângă drumuri. Datorită prezenţei tuionei. excitante ale funcţiilor digestive. deasemenea. pe ogoare. perenă. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. cilindrică. garduri. cu 10-12 perechi foliole ovoide până la lanceolate. lunci mai uscate. Răspândire. emenagoge. malurile râurilor. Frunze alterne. locuri necultivate. penat-sectate. glabră. . Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. întrebuinţări. cu rizom noduros. grupate în calatidii. Tulpină erectă. în fâneţe. acid cafeic. Flori galbeneportocalii. glabre.Descriere. Compoziţie chimică. cele inferioare lung-peţiolate. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. infuzia. Organul utilizat.

VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98. VÂSC .

deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. . dar toxic pentru inimă. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. recoltare. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi.Descriere. trandafir. Frunzele opuse. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. pieloase. mesteacăn. Organul utilizat. tei. ramificate de mai multe ori. întrebuinţări. frasin. deoarece produsul este foarte toxic. apoi pe brad. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. aritmie şi tahicardie. fără peţiol. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. Compoziţie chimică. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. salcâm şi plop. arţar. Răspândire. groase. străbătute de 5-6 nervuri paralele. cilindrice şi groase. şi un principiu toxic respirator. sunt cele care cresc pe măr şi păr.

VINĂRIŢĂ . Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L.

ulei volatil. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. ramificat. rizom orizontal. caliciu redus la o margine îngustă. subţire. sunt dispuse verticilat. În doze mari este toxică. verde. perenă. cu 4 lacinii. mici (4-6 mm). tanin. substanţe minerale. glabre. ameţeli. Plantă erbacee. substanţe amare. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. lung. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. Flori albe. Organul utilizat. grupate în cime laxe. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. suficient de umede. sesile. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. uninerve. afânate. înalte de 15-25 cm. întrebuinţări. acid nicotinic. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi.Descriere. ulei gras. recoltare. pe soluri fertile. . glabre. corolă gamopetală. Frunze lanceolat-eliptice. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. infundibuliformă. Compoziţie chimică. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. Răspândire.

Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100. VOLBURĂ .VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L.

grădini. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. Răspândire. axilare. arsuri. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Ele sunt plăcut mirositoare. are un rizom lung. În uz extern pentru vindecarea de răni. abundent. pe lângă drumuri. ca colici sau vomismente. . Flori albe sau slab roze. locuri necultivate. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. hastate sau sagitate. volubilă. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. solitare. întrebuinţări. se scutură de pământ. neînsoţit de fenomene secundare. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. perenă. Plantă erbacee. în formă de pâlnii. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. vitamina C. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii.Descriere. Compoziţie chimică. Tinctura are proprietăţi laxative. cu urechi mici la bază. câmpuri. provoacă un scaun unic. lung pedunculate. recoltare. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. furuncule. Organul utilizat. substanţe tanante şi minerale.

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101.ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. ZMEUR .

pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. umede. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. Organul utilizat. după ce s-a luat roua. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. Arbust ramificat ghimpos. Florile albeverzui. care poartă muguri florali. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. recoltate pe timp uscat. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. acizi organici. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. antociane. acoperiţi cu ghimpi subţiri. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. . Compoziţie chimică. întrebuinţări. substanţe tanante. caroten. Fructele de zmeur conţin oze.Descriere. dar ele sunt mai aromate. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. sol bogat. vitamine din grupul B. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. imparipenate cu foliole ovate. Răspândire. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. Se produce sirop de zmeură. Frunze alterne. C. mai acre ca la cea cultivată. În al doilea an ei se lignifică. recoltare.

) Moench 9. Arin negru . Bip.et Kit. Colţişor glandulos .) Bunge Familia Brassicaceae 11. 8. 3. Rinderă umbelată .Rindera umbellata ( Waldst. Albăstrea thirke .Jurinea stoechadifolia (Bieb.Centaurea thirkei Sch.) DC 5. 2.Carpinus orientalis Mill.Alnus glutinosa (L. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Familia Boraginaceae 10.Alnus incana (L.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Fil.Crambe tataria Sebeok 12. Arin alb . Familia Betulaceae 7. Iurinee lavandifolie . Hodolean ţăţăresc .) Takht.Doronicum hungaricum Reichenb. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint.) Gaertn.Dentaria glandulosa Waldst. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr.et Kit. Familia Berberidaceae 6. . Cărpiniţă . Iarba-ciutei . 4.

Lehm. Volbură lineată . . Lopăţea .) Hornem Familia Convolvulaceae 23.Astragalus dasyanthus Pall. 24. Urechelniţă . B. 14.Eremogone rigida (Bieb. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. Vonicer pitic . Familia Crassulaceae 25. 16.Panazburătorului 15.Helianthemum canum (L.Dentaria quinquefolia Bieb. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. ex Adams Familia Celastraceae 21.) Fenzl. Colţişor pentafoliat .osului . Zăvăcustă . 18.) Fenzl. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. .Euonymus nana Bieb. Familia Caryophyllaceae 17. Familia Cistaceae 22. Iarba.Lunaria rediviva L.ex DC.et C.) Bess 20. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). Studeniţă rigidă . Andrz. 19.Convolvulus lineatus L. Lunaria annua L. Familia Fabaceae 26.13. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb.Sempervivum ruthenicum Schnittsp.

Familia Paeoniaceae 36.Astragalus pubiflorus DC. Bujor-de-pădure .Pulsatilla grandis Wend.Melittis sarmatica Klok. 42. Familia Rhamnaceae 37. Păducel pentagin .Genista tetragona Bess. Trifoi panonian . Mălin comun . Sugătoare . Nemţişor fisurat . Nufăr alb .Trifolium pannonicum Jacq. Familia Rosaceae 41. Familia Lamiaceae 32.Nymphaea alba L.Paeonia peregrina Mill.Coronilla elegans Panc.Padus avium Mill. .Hepatica nobilis Mill. 40. Familia Ranunculaceae 38. 31. 28. Popâlnic . 30.)Gams. Coronişte elegantă . 29.Rhamnus tinctoria Waldst.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. Coşaci pubiflor .Genistella sagittalis (L.Crataegus pentagyna Waldst. 39. Familia Monotropaceae 34. Grozamă . Dediţel mare .Verigariu . 33.et Kit. Drobişor tetramuchiat .Scutellaria supina L.et Kit. Dumbravnic . Mirgău pitulat .Delphinium fissum Waldst.27.et Kit.

dobrogea . Scoruş . Familia Alliaceae 51.43. Păr.Leucojum aestivum L. Viţă-de-pădure . Cornaci . Familia Vitaceae 50.Sorbus domestica L.Pyrus elaeagrifolia Pall. Ghiocel plicat . 54. Ghiocel nival .C.Trapa natans L.et Kit.Galanthus elwesii Hook. 55.Scopolia carniolica Jacq.VItis sylvestris C. Tulichină . Familia Trapaceae 49.Galanthus nivalis L. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.Dictamnus gymnostylis Stev. Frăsinel gimnostil . Familia Solanaceae 47. 53. Degetar lânos . Ghiocel bogat . 56. 44.Gmel. fil. . Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.de.Digitalis lanata Ehrh. Ghiocel elvez .Daphne mezereum L. Familia Scrophulariaceae 46. Familia Thymelaeaceae 48. Familia Rutaceae 45. Mutulică .Galanthus plicatus Bieb.

63.Ornithogalum amphibolum Zahar. 67. Săbiuţă imbricată . Familia Liliaceae 64. Lalea pestriţă . Patrin ex Schult.Iris pontica Zapal.Colchicum fominii Bordz. Et Schult. Familia Melanthiaceae 65. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Familia Iridaceae 62. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Kunze Familia Orchidaceae 68.W. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill.Colchicum triphyllum G. Luşca ambiguă . Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. 61.Gladiolus imbricatus L.) Spreng. Fil. 66.) Druce . Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Brânduşă fomin . Brânduşă trifilă . Stânjenel pontic .) F. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.Fritillaria meleagroides.Familia Cyperaceae 57.

79. Firuţă diversicoloră . Poroinic palustru . Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. 71.Ephedra distachya L. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. Seslerie heufler .) Fritsch 70. Familia Orchidaceae 72.) Rich. Untul-vacii . Mlăştiniţă palustră . 81.Chrysopogon gryllus (L. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. Hunt et Summerhayes 73.Orchis morio L.69.Epipactis purpurata Smith 75. Familia Poaceae 78. Poroinic-de-mai .Orchis palustris Jacq. Poroinic purpuriu .Sesleria heufleriana Schur. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. . Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. Alexeenko 80.Dactylorhiza majalis (Reichenb.) P. 77. Sadină .) Crantz 74. 76. Mlăştiniţă purpurie .Poa versicolor Bess.) Trin. Cârcel .Epipactis palustris (L.F.Orchis purpurea Huds.

Familia Salviniaceae 90. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L. Familia Dryopteridaceae 87.Athyrium filix-femina (L.) H. Ferigă cartuziană . Năvalnic .) Roth 85.) Newm.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.Thelypteris palustris Schott . Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.) All.Ophioglossum vulgatum L.Fuchs 88.) Roth Familia Ophioglossaceae 89. Familia Thelypteridaceae 91.) Newm.) Newn.Dryopteris carthusiana (Vill. Limba-şarpelui .Phyllitis scolopendrium (L.P. Peştişoară .Salvinia natans(L. 86. Ferigă palustră . Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L. Familia Athyriaceae 84. Spinarea-lupului .

20. 2. Coacăz – Ribes nigrum L. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Albăstrele – Centaurea cyanus L. Corn – Cornus mas L. Brusture – Arctium lappa L. 22.CUPRINS 1. 4. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. 5. 17. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Ciuboţica cucului – Primula veris L. 10. 7. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. Cicoare – Cichorium intybus L. 8. 3. 23. 15. Ardei – Capsicum annuum L. 12. Angelică – Angelica arhangelica L. Cerenţel – Geum urbanum L. 14. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. 19. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. 21. 6. 24.) Elliot 9. 16. 13. 18. . Arin – Alnus incana Moanch. 11. Alun – Corylus avellana L.

25. 30. Mesteacăn – Betula pendula Roth. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. .) 48. 26. 37. 34. 31. 40.Humulus lupulus L. (B. Iarbă roşie . 44.Polygonum persicaria L. Ferigă – Dryopteris filix-max L. Dentiţă – Bidens tripartita L. 39. Mălin – Padus avium Mill. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Ienupăr – Juniperus communis L. 47. Drăcilă – Berberis vulgaris L.. 46. Gălbenele – Calendula officinalis L. 33. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Feciorică – Herniaria glabra L. Mur – Rubus caesius L. Mărar – Anethum graveolens L. 41. 45. Hamei . Iederă .Hedera helix L. 38. 36. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. 43. 49. Leurdă – Allium ursinum L. 32. 42. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L.verrucosa Ehrh. 28. 27. Meyt 35.) 50. Măceş – Rosa canina L. Muşeţel – Chamomilla recutita L. Frag – Fragaria vesca L. Iarbă mare – Inula helenium L. 29. (Matricaria chamomilla L. Izmă bună – Mentha piperita L.

75. 54. 71. Salcie – Salix alba L. 55. Rostopască – Chelidonium majus L.51. 52. (Elytrigia repens (L. 64. Obligeană – Acorus calamus L. Porumb – Zea mays L. 53. 63. 66.) Nevski ) 62. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. 73. Pelin – Artemisia absinthium L 60. 76. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Roibă – Rubia tinctorum L. Odolean – Valeriana officinalis L. Pir – Agropyron repens P. Revent – Rheum palmatum L. 68. Roiniţă – Melissa officinalis L. 67. Pătlagină – Plantago major L. Negrilică – Nigella sativa L. 69. 56. Sclipeţi – Potentilla erecta L. 70. 72. Pochivnic – Asarum europaeum L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 58. Podbal – Tussilago farfara L. 74. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 57. .B. 65. Salvie – Salvia officinalis L. Porumbar – Prunus spinosa L. 59. 61. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Salcâm galben – Sophora japonica L. Scoruş – Sorbus aucuparia L.

82. Sunătoare – Hypericum perforatum L. 97. Zmeur – Rubus idaeus L. 94. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 95. 96. 89. 101. Urzică – Urtica dioica L. 78. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. 100. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. Vinariţă – Asperula odorata L.77. Vâsc – Viscum album L. 90. Troscot – Polygonum aviculare L. Sporici – Verbena officinalis L. 81. 99. Sovârv – Origanum vulgare L. 91. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L.Volbură – Convolvulus arvensis L. 92. 84. 83. Verigar – Rhamnus cathartica L. Stejar – Quercus robur L. 85. 88. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 80. Ştevie – Rumex confertus Willd. 87. 98. Sulfină – Melilotus officinalis L. Soc – Sambucus nigra L. . Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Tei – Tilia cordata L. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 93. 86.

Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). MD-2001. tel. 022 577930. Chişinău. Bulgară 33/1. . în cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful