Pescuit de La A La Z

Object
Object83
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
1
2
3
4
5
6
7
8
9
Pescuitul de la A la Z
CUPRINS
• La pescuit de boroaca Autor: Bogdan Alex Popescu, 23.06.2004
• Stiuca la momeli injectate Autor: Adrian Avel, 02.08.2003
• Migrarea pestilor in lacurile de ses Autor: Dumitru Georgica, iulie, 2003
• Dynamite Baits Momelile POPUPS Autor: Neagu Petre, 29.05.2003
• Relaxarea elastica Autor: Florin Negretu, 1.05.2003
• Viermele de salcie Autor: Dudila Ciprian, 25.martie.2003
• Stiucile la naluci mari Autor: Adrian Avel, oct.2002
• Experimentul solunar Autor: Pescuitul.ro, no date
• Cleni la pluta... pe rauri repezi Autor: Adrian Avel, sept. 2002
• Clenarind la fund vara Autor: Adrian Avel, aug. 2002
• Pescuitul la chefal Autor: Dumitru Georgica, aug. 2002
• Despre pescuitul rapitorilor cu naluci Autor: sinteza: Dan Dragos, aprilie 2002
• Noutati din lumea firelor Autor: Andrei Zabet, febr 2002
• Pescuitul la sheffield Autor: Romulus Ches, ian 2002
• Ghidul Mepps al pescarului sportiv Autor: Romulus Ches, no date
• Despre simturile pestilor Autor: Laurentiu Dumitru, oct. 2001
• In cautarea regelui clean Autor: Stefan Florea, iulie 2001
• Auzul si vazul pestilor Autor: Dumitru Georgica, mai 2001
• Pescuitul la somn Autor: Dumitru Georgica, martie 2001
• Inceput de sezon la clean Autor: Bogdan Cristescu, martie 2001
• Pescuitul la guvizi Autor: Valeriu Ilinca, martie 2001
• Pescuitul crapilor pe timp rece Autor: Pescuitul.ro, no date
• Pescuitul stationar al pestilor mari Autor: Bogdan Cristescu, dec. 2000
• Pescuitul stiucii Autor: Iancu Horia, sept. 2000
• Pescuitul salaului la rima serpeasca Autor: Iancu Horia, aug. 2000
• Pescuitul la avat Autor: Iliuta Goean, sept. 2000
• Legea lui Bernoulli si pescuitul Autor: Dumitru Georgica, sept. 2000
• Pescuit pe timp de vint Autor: IANCU Horia si BARZOIANU Dan, iul. 2000
• Comportamentul crapilor Autor: Neagu Ion, no date
• Nade crap Autor: Mircea Epure, 01.nov.2004
• Nade si momeli Autor: Iancu Horia, no date
• Porumbul conservat momeala ideala pentru crap Autor: Pescuitul.ro, 20.oct.2004
• Specii de crapi Autor: Neagu Ion, no date
1
LA PESCUIT DE BOROACA
Stiu ca sunteti suparati din cauza faptului ca vremea nu tine cu noi si ne strica toate
planurile, insa, vorba zicalei, tot raul spre bine. Datorita ploilor abundente din ultima vreme (vorbim
de momentul 23.06.2004), debitul raurilor de munte a crescut considerabil, aluviunile din apa
acestora “colorand” Oltul exact cum trebuie pentru ca noi sa putem merge incrancenati la o partida
de pescuit la boroaca. Oltul are saptamana aceasta si culoarea si debitul necesare acestui tip de
pescuit. Se spune ca, luata in causul palmei, apa trebuie sa fie galbena si nu trebuie sa se vada prin
ea.
Multi pescari considera boroaca ca fiind, ca si gust, mult superioara cleanului si crapului si
chiar mult mai buna decat pastravul. De altfel, aceasta este si opinia subsemnatului. Boaroaca, acest
peste extraordinar, se gaseste din abundenta anul acesta in regiunea cuprinsa intre localitatile Betel
si Raul Vadului. Se pescuieste relativ usor, boroaca fiind un peste destul de lacom. Singurul
dezavantaj in “vanarea” ei este obiceiul acestui peste de a se ascunde sub bolovani imediat ce inhata
momeala si se simte in pericol, devenind extrem de greu de scos de acolo. Boroaca traieste in
carduri mari (sute de exemplare pe o suprafata de 100 mp), pescarul nefiind obligat sa se deplaseze
mult pentru a o cauta, precum in cazul pescuitului altor specii. Odata descoperit un astfel de vad
(piept), din el se pot pescui cca 30 – 40 de exemplare ce pot atinge chiar si dimensiunea de 40 cm!
La ultima partida a mea de pescuit la boroaca, sase pesti au cantarit aproape 1 kg.
Daca va hotarati sa va incercati norocul la boroaca, va sfatuiesc sa fiti deja cu batul in apa la ora
5.30 dimineata. Boroaca mananca destul de bine si in restul zilei, dar nu ca dimineata. Aveti nevoie
de un bat rezistent de 4m (bici sau lanseta) cu o actiune de 5 – 25g, de un fir de 0,14 cu o strunita de
0,12. Carligele nu trebuie sa fie foarte mici, dar nici mari. Consider ca cele de 14 din gama “G” sunt
ideale. Puteti pescui cu unul sau doua carlige. Evitati sa folositi carligele “cioc de papagal”, asa cum
am vazut ca fac unii pescari. Pe fir puteti sa puneti si o pluta genul celei folosite la clean, pentru a
controla mai bine montura. Pluta, colorata in alb, rosu sau galben fluorescent, va culisa pe fir si se
va opri intrun varnis sau intro biluta siliconica, astfel nu va va incomoda la lansare. De la aceasta
pluta avertizor si pana la carlige trebuie sa fie o distanta de 5 – 6 m. Daca veti pescui din picioare si
veti tine batul in mana, rezultatele vor fi mult mai bune, deoarece veti evita agataturile, iar ratarile
vor fi mult mai putine. Legati carligele ca o montura separata si nu direct pe fir, pentru ca in cazul in
care veti agata si va trebui sa rupeti sa le lasati in apa numai pe acestea si sa nu pierdeti prea mult
fir. Mai multe monturi pregatite acasa aflate in dotarea unui pescar de boroaca inseamna mai putina
munca si mai putini nervi. Nu va luati asupra dumneavoastra un “harnasament” greu care sa va
oboseasca, pentru ca de cele mai multe ori va trebui sa intrati in apa si sa pescuiti perpendicular pe
piepturi. Posesorii de soldare au un avantaj in plus in acest caz.
2
STIUCA ... LA MOMELI INJECTATE
de Adrian AVEL
Tehnica:
Desigur ca, cea mai spectaculoasa metoda de a prinde stiuci este utilizarea nalucilor, sau
„lure fishing" – cum o numesc englezii, tehnica ce se preteaza de minune pentru apele din
majoritatea lacurilor. Insa nu totdeauna stiuca este dispusa sa atace o momeala activa, precum
naluca, ba mai mult, iarna, odata cu scaderea temperaturii si implicit a metabolismului stiucii,
sportul cu artificiale intra si el intro faza de hibernare. Cati pescari nu au abandonat o zona
abundand in stiuca, in lipsa muscaturilor la naluci, pe motivul ca „balta nare peste!", cand de fapt
trebuia doar schimbata metoda de pescuit?!
In astfel de zile, pescarii englezi sunt nevoiti sa apeleze la alte tehnici, menite sa le
revigoreze activitatea pe malul baltii. Avand in vedere ca in majoritatea lacurilor din Anglia
pescuitul cu momeli vii (ex. rosioare) este interzis, singura alternativa ramasa este „deadbaiting"ul,
adica pescuitul cu peste mort (macrou, smelt, rosioara, etc. – intregi sau jumatati).
3
Desi pescuitul cu peste mort aduce in peste 60% din cazuri stiuci in mincioc, sortand pestii
cei mai mari si in special femelele, vor exista zile cand stiuca nu va putea fi usor scoasa din apatie.
In astfel de zile, diferenta dintre un pescuit de succes si un esec va consta in simpla utilizare a
uleiurilor atractante, injectate cu seringa in corpul momelei noastre (pestele mort).
De fapt, ce inseamna aceste „oily deadbaits" (pesti morti „uleiati" in traducere motamo) si ce
rezultate notabile pot aduce in pescuitul stiucii... este intrebarea la care vom gasi un raspuns in cele
ce urmeaza .
4
Expertul:
Dave Kelbrick este unul dintre marii specialisti englezi in domeniul stiucaritului cu naluci,
numeroasele sale articole pe aceste teme facand deja inconjurul lumii prin intermediul Internetului
sau al revistelor de specialitate. Mai mult, este si unul din consultantii firmei Fox, firmamonstru
sacru in industria ustensilelor de pescuit sportiv a Angliei.
Dave a avut parte el insusi de experiente neplacute, cand stiuca refuza sa atace nalucile
oferite, asa ca a inceput sa pescuiasca, alternativ, si cu pesti morti (deadbaits) la pluta, sau pe fund,
lestat. Datorita faptului ca in sezonul rece sunt zile cand stiuca nu musca absolut deloc, Dave a venit
cu aceeasi inovatie pe care alti pescari englezi o folosesc deja de ani buni in cazul pescuitului in ape
tulburi (unde vazul stiucii este anihilat): injectarea momelilor cu uleiuri atractante puternic
mirositoare, cu arome de... peste: anghila, macrou, somon, etc. Nu este nici de mirare si nici un
secret ca rata capturilor sale sa imbunatatit considerabil, insa Dave Kelbrick a avut ideea sa testeze
aceasta metoda in apele reci, limpezi precum ginul, in care stiuca nu se aventureaza lesne.
Inca din start, Dave, fiind un pesimist convins, nu se astepta la nici un rezultat remarcabil, deoarece
din experientele proprii anterioare, o apa extrem de limpede si rece era cea mai de nedorit situatie
pentru orice pescar de pe mapamond (exceptand poate pescarii de salmonide).
In ultima experimentelor efectuate, Dave a prins in conditii similare stiuci si la naluci, si la
pesti morti, insa procentajul capturilor la peste mort injectat cu ulei atractant a fost... covarsitor.
Experimentul:
Iata deci cum sa desfasurat experienta sa inedita: el a pescuit de la egal la egal cu partenerul
sau de barca, acesta din urma utilizand peste mort neinjectat, in timp ce Dave a utilizat pesti morti
injectati din plin cu uleiuri de anghila si macrou, si in paralel, a mai folosit si naluci.
La prima iesire pe apa „limpede precum ginul", Dave a prins la momeala injectata o prima stiuca de
aproximativ 10kg si o a doua de 7kg. Dar a prins si una de 6kg la naluca... Aceasta in timp ce
partenerul sau a avut un esec lamentabil, la momeli neinjectate, necapturand nici macar un singur
peste.
Dave a pus aceasta prima situatie pe seama norocului si a hotarat sa continue testarea.
Asadar peste o saptamana sa aflat din nou, pe acelasi loc, cu acelasi partener si cu acelasi sistem de
a pescui. La aceasta a doua sesiune de pescuit, Dave a capturat o stiuca de aproximativ 10 kg, altele
doua in bransa a 56kg bucata, si a unui pui de stiuca (jackpike), toate la momeli injectate.
Partenerul sau a capturat un singur pui de stiuca, adica ceea ce noi romanii cu umor numim „pix".
Au urmat si alte partide, pana aproape de sfarsitul primaverii, cand apele incep sa prinda din
nou culoare. Dave a reusit intotdeauna sa captureze cele mai multe si mai mari stiuci, la momelile
sale injectate.
Anul urmator, de la inceputul sezonului rece, Dave a reluat sirul experimentelor sale,
5
rezultand un procentaj de 70% din totalul capturilor pesti prinsi specific doar la momeli injectate,
restul de 30% din capturi fiind realizate la pesti morti neinjectati si respectiv, foarte rar, la naluci
(artificiale). Dave chiar putea sa anticipeze muscatura stiucii prin pelicula de ulei ce se ridica
instantaneu la suprafata apei cand stiuca isi insfaca, si in unele cazuri molfaia, prada.
Concluzia:
Concluzia finala este ca, intro apa extrem de limpede, in care stiuca ar fi trebuit in mod
normal sa se ghideze mai mult dupa simtul vazului, simtul mirosului sa dovedit a domina si
coordona comportamentul stiucii visavis de prada. Asadar o momeala abundent injectata cu uleiuri
atractante va scoate din amorteala pana si cea mai adormita stiuca. Dave insusi a fost uluit de
eficacitatea metodei...
Pentru anul urmator Dave isi propune sa experimenteze influenta uleiurilor atractante,
injectate, nici mai mult nici mai putin decat in nalucile sale (artificiale grele: plastice moi sau dure).
Alte experimente? Probabil ca da. Un pescar intuitiv si cu imaginatie precum Dave Kelbrick
va continua fara doar si poate seria experimentelor sale. Inca de pe acum intuieste efectul pe care l
ar putea avea aceste uleiuri atractante injectate cu pestii morti dragati prin apa (este o alta metoda de
succes englezeasca, o combinatie intre pescuit cu naluci si cel cu pesti morti la static, numita
„wobbled baits"). Eu... autorul articolului de fata, promit ca va voi tine la curent cu descoperirile lui
Dave.
Ce pacat insa ca prea multi pescari romani se incapatineaza in pescuitul cu naluci al stiucii in
Delta, ignorand sau nefiind in cunostinta de cauza referitor la aceasta atat de eficace metoda de
pescuit la „bucata" sau „peste mort" cum o mai denumim noi popular. Incercati asadar metoda lui
Dave si faceti cunoscute rezultatele voastre si celorlalti pescari. Poate ca incet vom reusi sa
daramam mitul conform caruia stiuca se prinde cu succes numai la artificiale!
Pe curand!
6
MIGRAREA PESTILOR IN LACURILE DE SES
studiu de caz
Fenomenul migrarii pestilor in lacuri este foarte putin studiat si aproape necunoscut in
randul pescarilor sportivi, fiind cel mai adesea cauza principala a compromiterii unor partide de
pescuit in majoritatea baltilor de ses.
De ce acest studiu de caz ?
Acest studiu de caz lam abordat
pornind de la observatia ca, pescari care au
pescuit in aceeasi zi, in conditii aproape
identice dar in locuri diferite intro anumita
balta, au obtinut rezultate de la dezastruos la
foarte bine. Concluzia a fost clara: pestele
tragea doar intro zona a baltii, unde pescarii
prindeau in medie 57 kg, fata de ceilalti
care, cu putin noroc, daca prindeau 1 kg de
maruntis.
Care sa fie explicatia ? Migrarea
pestilor !
Asemenea migrarii pasarilor calatoare, care parcurg primavara si toamna mii de km pentru
asi gasi un loc prielnic de supravietuire si reproducere, cu temperaturi blande si hrana din belsug,
asa si pestii cauta acele zone propice supravietuirii. Migrarea pestilor este determinata de instinctul
lor de a sta intrun loc unde va fi permanent apa in cantitati suficiente, cu temperaturi optime si
hrana din belsug. La cel mai mic semn ca apa are tendinta sa paraseasca albia lacului, pestii cauta
imediat o sursa stabila de apa. Pestii percep modificarea nivelului apei ca o variatie a presiunii, cu
deplasarea masei de apa. La scaderea apei, instinctiv, acestia parasesc zona migrand spre apele mai
adanci si mai sigure
Paradoxal, comportamentul este similar si in cazul scaderii presiunii atmosferice; pestii sunt
debusolati si vor inceta la un moment dat sa mai manance, aparand un fenomen de migrare a
acestora spre larg.
Cum migreaza pestii ?
Pentru a studia migrarea pestilor trebuie sa identificam corect cauzele. Pestele migreaza cand
temperatura apei iese din limitele normalului, cand este hartuit (de rapitori, braconieri sau de
navodul pescarilor), cand cauta hrana sau cand se modifica nivelul apei, presiunea atmosferica.
Pe scurt, temperatura apei impinge primavara pestele spre apele mici, incalzite de soare; in zilele
fierbinti de vara vom cauta pestele in apele adanci si racoroase. Iarna
vom pescui tot in apele adanci unde apa are temperaturi mai ridicate, ajungand pana la +4 C in
zonele de fund.
Tot pe scurt, amintim ca hrana atrage in mod constant pestele. Se recomanda sa frecventati
zonele nadite constant de alti pescari; pe timp de vant, malul lovit de valuri este mult mai productiv,
valurile aducand cantitati importante de hrana (insecte, seminte, larve etc).
Am ajuns la ultima cauza variatia nivelului apei la care adaugam modificarile presiunii
atmosferice. Vom trata cele doua notiuni impreuna deoarece pestele percepe atat variatia presiunii
atmosferice cat si variatia nivelului apei prin intermediul presiunii rezultante.
Presiunea atmosferica determina declansarea migrarii pestilor dinspre mal spre largul lacului
7
sau invers. Cresterea presiunii atmosferice echivaleaza cu cresterea nivelului apei. In acest caz, al
cresterii presiunii atmosferice, pestele tinde sa vina spre mal dupa cca. 12 zile, acolo unde hrana
este in general mai bogata. In cazul scaderii presiunii atmosferice situatia se prezinta invers, pestele
migrand de la mal spre larg, aici responsabil fiind instinctul de conservare care determina pestele sa
ramana in zone sigure cu apa si hrana din abundenta. Aceasta migrare a pestilor se produce pe
directie perpendiculara cu malul apei. Declansarea instincului de migrare a pestelui are loc la
variatii de 23 mmHg /24 ore iar normalitatea se poate restabili in cel mult 2 zile.
Jocul apelor !
Migrarea pestilor o reintalnim si in cazul "plimbarii apelor" de catre paznicul piscicol
prietenul Dvs.. Cand apa scade brusc, pestele va migra in cel mult 46 ore spre larg, timp in care va
inceta sa se mai hraneasca normal. Normalitatea se va restabili dupa min. 24 ore. La fel se intampla
si cand creste apa. In acest joc al apelor, pestele are un scurt ragaz corespunzator nivelului
minim/maxim cand, de regula, paznicul schimba sensul apei (ridica sau lasa stavilarul). Ca si in
cazul presiunii atmosferice, migrarea datorata jocului apei are loc pe o directie perpendiculara
malului, in sensul ca la scaderea apei pestele iese in larg iar la cresterea acesteia vine spre mal. Din
acest motiv este bine sa testati pestele atat la mal cat si in larg. Incercati sa utilizati lansete cu
lungime cat mai mare, preferabil peste 3 m, pentru lanseuri cat mai lungi in caz de nevoie.
Un paradox speculat de pescarii initiati, "cu vechime", este ca atunci cand apa scade si
presiunea atmosferica creste, sau cand apa creste si presiunea scade ambele simultan si in limite
uzuale, pestele nu mai migreaza avand un apetit ca in zilele lui bune. Desi aceasta situatie se
intalneste mai rar, totusi, prin urmarirea atenta a barometrului si a nivelului apei, se poate profita de
situatie. Sper ca aceste randuri nu sunt citite si de paznicii piscicoli !
Apa scade/creste radical, pestele migreaza dupa alte reguli !
A. Daca concluziile de mai sus erau ceva mai bine cunoscute sau mai usor de intuit,
problema se complica atunci cand nivelul apei scade drastic, cand apa se retrage uneori cu 34 m
sau mai mult. In acest caz migrarea pestelui cunoaste doua faze:
1. Intro prima faza pestele se indreapta spre larg, cautand apele adanci. Este faza specifica jocului
apei (instrumentul de tortura a pescarilor, aflat la indemana paznicilor);
2. Daca in cca. 23 zile nivelul nu se stabilizeaza ci scade continuu, atunci pestele incepe sa migreze
in directia izvoarelor care alimenteaza lacul (spre amonte), urmand axa albiei lacului. Fenomenul
este cu atat mai intens cu cat scaderea apei este mai rapida iar intinderea lacului este mai mica. O
data declansat acest proces, pestele va ramane in amontele lacului saptamani chiar luni dea randul,
cu un apetit destul de ridicat dupa ce nivelul apei sa stabilizat la o valoare minima.
In general pescarii nu cunosc aceasta migrare masiva a pestilor si continua sa pescuiasca in
zonele din aval (zonele sudice in speta) si de mijloc, dar cu rezultate din pacate mult mai slabe decat
pescarii din amonte.
B. Cazul opus il constituie cresterea nivelului apei peste cotele medii anuale, pana la
capacitatea maxima a albiei. Atunci asistam la o deplasare a pestilor in toate zonele baltii, uneori cu
tendinta de suprapopulare a zonele din aval, situate aproape de stavilarul care regleaza nivelul apei.
Acest lucru se explica prin antrenarea de catre apa a unei cantitati ridicate de hrana, larve de insecte
etc. ce vor fi purtate de apa pana spre avalul bazinului.
Mai exista si cazul particular al scaderii dirijate a apei la cote minime, inainte de navodire,
cand pestele tinde sa migreze spre amontele baltii. La scuta vreme balta este navodita puternic in
zona in care se concentreaza pestele, respectiv zona de amonte, moment cand pestele se refugiaza in
toata balta, deseori pana in avalul bazinului.
8
Concluzii
"Balta fara peste" sau "balta cu peste careti intra singur in juvelnic" sunt doua mituri pe care
nu trebuie sa le luati prea in serios. Trebuie sa stiti ca va aflati intro competitie directa cu pestii si
paznicii piscicoli, care vor "complota" de minune impotriva Dvs., in conditiile in care natura va
poate fi cand aliat cand adversar. Nu trebuie sa dezarmati dupa primul esec.
Aplicarea observatiilor si concluziilor de mai sus va poate da cu siguranta multe satisfactii,
insa trebuie foarte bine studiat lacul pentru a sti care este nivelul normal al apei, eventual cand a
inceput golirea bazinului si unde sunt situate izvoarele sau gura de alimentare a bazinului, respectiv
stavilarul de deversare a apei. Cunoasterea variatiei presiunii atmosferice din ultimele 2 zile se poate
dovedi foarte utila in numeroase cazuri.
Daca nivelul apei este foarte scazut in raport cu media anului, luativa sculele si "migrati"
spre zona de amonte.
Daca nu aveti suficiente informatii despre balta, un sonar cu fascicol ingust va poate fi de
mare ajutor in localizarea bancurilor de peste. Fara sa stiti, aveti insa un aliat natural
de nadejde: pasarile domestice sau salbatice. In mod invariabil, gastele, lebedele sau ratele vor viza
cu mare precizie zonele suprapopulate de peste.
Am verificat in repetate randuri aceasta teorie, a migrarii pestilor, uneori alegand intentionat
zonele "defavorizate"; teoria sa confirmat in majoritatea cazurilor.
Concluzia: nu va alegeti locul de pescuit la primul ochi de apa care va apare in cale. Cercetati
lacul si orientativa spre zonele cu sanse teoretice mai mari de a prinde peste. Rezultatele nu vor
intarzia sa apara.

Dumitru Georgica, iulie 2003
9
DYNAMITE BAITS MOMELILE POPUPS
Cu toate ca eficacitatea buletelor din seria "Food Bait POPUPS" este deosebit de ridicata,
produsul de top al momentului il regasim in seria "Frank Warwick Boosted Fluro POP_UPS",
oferita de Dynamite Baits, care se caracterizeaza printro formula revolutionara din punct de vedere
al compozitiei, cu o flotabilitate a buletelui optimizata si, in plus, care se fabrica in 6 game de
arome (denumirile originale: Green Zing, Pineapple Plus, Milk & Ice Cream, Scopex Blackberry,
Squid & Octopus, Wild Stawberry). Produsele sunt disponibile in 6 culori diferite, fluorescente,
nelipsind atractantul complementar livrat separat in butelii, impreuna cu buletele. Buletele din
aceasta serie sunt disponibile in 3 marimi: 14, 16 si 20 mm.
Aceste bulete sunt deosebit de
eficiente la pescuitul crapului, cu
rezultate excelente si in cazul
fitofagilor (cu precadere a Novacului)
datorita flotabilitatii controlate si
aromelor eliberate in apa de atractantul
complementar. Din rezultatele obtinute
in urma testelor oficiale si neoficiale,
acest produs se afla in varful ierarhiei
produselor din aceasta categorie.
Desi nu este recomandabil, in
anumite cazuri flotabilitatea buletelor
poate fi modificata prin crearea unor
cavitati inchise in masa acestora sau, in cazul opus, prin atasarea unor mici greutati. Alegerea
culorilor se va face in functie de transparenta apei in care pescuim si de caracteristicile generale ale
mediului si se va face prin experimentari repetate. Complexitatea ridicata a acestui bulete face ca
pretul de cost sa fie destul de ridicat.
Informatiile prezentate mai sus neau fost puse la dispozitie prin amabilitatea conducerii
firmei Zziplex Bucuresti, singurul distribuitor al acestor produse in acest moment.
Autor: Neagu Petre 29.05.2003, Bucuresti
10
RELAXAREA ELASTICA
Cand musca pestele? O intrebare care ne framanta pe toti si un raspuns ce pare o luare peste
picior simpatica.
Inainte sa venim pe balta si dupa ce plecam. Acesta a fost incheierea la un articol despre
teoria solunara, citit prin anii ‘70 in ‘Vanatorul si pescarul roman’.
Dar fiecare raspuns duce la o noua intrebare. De ce atunci ? Cred ca, pe langa solunare si
povesti pescaresti, e vorba de interactiunea, nici nu stiu cum so numesc mai bine… paranormala,
pestepescar. E mai greu de realizat, si mai greu de explicat, dar usor de remarcat.
Cand cautam sau ne apropiem de un loc bun , vedem pe apa urme de "activitate" piscatoriala. Dar
de multe ori aceasta se domoleste cand incepem sa ne instalam (la fix) sau sa lansam (la pescuitul
cu nalucispinning). Iar cand am strans pentru ca nu musca sau trebuie sa plecam acasa (la
stationar), respectiv plecam de pe loc, la spinning, parca activitatea se invioreaza brusc. (Uneori ,
daca ne intoarcem, situatia se repeta, ca in desenele animate). Asta, chiar de am facut tot atata
deranj, si cand am venit, si cand am stat sai prindem, si cand am plecat. Singura modificare
esentiala este actiunea noastra: prospectare sau plecareactivitate a pestilor sporita; actiune de a
pescuiactivitate redusa.
La fix, daca stam o perioada indelungata, muscaturile pestelui sunt mai dese cand pescarul
nu se afla fizic langa scula. Cand pleaca la vecin, la tufis, la masina. Sau, daca dati cu mai multe
lansete, de multe ori musca exact la cea mai nesupravegheata sau mai indepartata.
Stiu o situatie povestita de un prieten, in care pescarul, pe o balta cu muscaturi frecvente, cand
prezentarea se lasa asteptata, trebaluia la termos, la tigare, isi muta atentia de la scule si bambine;
iar muscatura nu intarzia.
Si la rapitor, am deseori muscaturi cand ma uit la peisaj, cand nu ma astept. Sau, foarte des,
cand ma hotarasc sa plec, sa schimb locul sau naluca.
E valabil si cand pescarul e plecat doar cu mintea. Viseaza, picoteste, doarme, e ametit de un
paharel in plus. Iar oamenii se intreaba; cum de a muscat la ala baut si neatent? Pai, poate tocmai
pentru ca era baut si neatent. Si de ce nu a dat la mine, ca eram pregatit "sal omor" ? Pai, tocmai ca
erati pregatit sal omorati. Si nici o lighioana nu vrea sa fie omorata, mai ales daca si simte ca asta
urmeaza. Nati observat de cate ori musca sau tantarul decoleaza tocmai cand vreti sa il (o) striviti?
Inainte de a declansa miscarea, exact atunci cand vati hotarat sa omorati insecta. Iar ea se afla pe
perete, fara sa fie in contact fizic cu dvs., fara sa se iste bruma vreunei miscari sau a unui curent de
aer.
Sunt iarasi cunoscute cazurile in care pescari, unditari, drumeti, vanatori fara arma la ei,
facand cam acelasi zgomot sau agitatie, sunt rabdati de catre salbaticiuni mult mai aproape decat
vanatorii inarmati pusi pe fapte. Ratele salbatice sunt exemplele cele mai la indemana. Nu am arma,
dar inclin sai cred pe vanatori ca o tinta dificila este…cioara, de care alfel ne izbim la tot pasul.
Nu stiu cum se propaga informatia aceasta. Dar se verifica prea des.
Sau, de ce partenerii nostri de pescuit, mai putin determinati ca noicopii, femeile,
incepatoriiau mai multe si mai bogate intalniri cu pestii ? Ma refer la prezentari, nu la rezultatul
final al intalnirii, care desigur, depinde si de maiestria pescarului. Pai, emit si eu o ipoteza, tocmai
pentru ca femeile sau copii, filogenetic, de la pesteri incoace, au fost mai putin "vanatori" ucigasi
decat barbatii maturi. Iar incepatorii, precum copiii, de multe ori sunt relaxati, luind pescuitul "in
joaca". Acel biocamp agresiv, nepus in evidenta de stiinta clasica, dar care e posibil sa existe, poate
fi perceput de necuvantatorii nostri parteneri de sport.
Ar mai fi problema vectorului prin care transmitem intentiilor noastre agresive. Pe langa
11
calea necunoscuta, paranormala, cred ca exista si ceva mai concret.
Multe intrebari, cu voce tare sau in gand, pe care ni le tot punem pe balta sunt de genul: cum
de a dat crapul la ala cu varga aia veche, proasta, de trestie ? Pai, poate tocmai ca era de trestie,
material natural
Ati remarcat probabil ca la sculele vechi, din materiale naturale (trestie, bambus, piper),
chiar echipate grosier la linia firplumb –ac, sunt neasteptat de multe prezentari. Pentru a avea
aceleasi rezultate la vergile de sticla, compozit, carbon, kevlar si alte cristale lichide, tot urcand spre
"hitech", trebuie sa umblam tot mai mult la finetea montajului, la distanta de pescuit, la cantitatea
si calitatea nadei. E adevarat, printrun material hitech se transmite mai rapid prezenta pestelui. Dar
informatia se propaga si in sens invers, de la pescar catre peste. Nu ma gandesc doar la perceptia
mecanica: am luat varga in mana, pestele a "simtit" ceva in momeala sau naluca ce se vrea naturala.
Cred ca prin intermediul vergii se transmmite si o altfel de informatie. Tot batand malurile dupa
iluzia salaului, am trecut pe langa multi oameni care dadeau, la fix, la crap sau caras. Imi este tot
mai clar ca, mentinand celelalte variabile pe cat posibil asemanatoare, mai multe prezentari au cei
cu vergi mai putin carbonate, kevlarate, borate. Adica cei cu lansete de fibra de sticla sau materiale
compozite. La inceput am crezut ca localnicii sau cei cu mai mult timp si mai putini bani
compenseaza decalajul tehnologic cu mai buna cunoastere a locurilor si, cu mai multe ore de "iesiri"
pe balta. Aceasta fiind singura explicatie a intalnirilor mai numeroase cu pestele.
Mai multe am patit si vazut la pescuitul stiucii, cu naluci. Am avut ocazia dea lungul a trei
ani, pescuind alaturi de aceeiasi oameni, sa constat, in conditii asemanatoare, ca cei care au tot "up
gradat" vergile cu unele mai bogate in carbon, cu un modul de elasticitate mai ridicat, au avut
prezentari tot mai rare. Nu ma refer la scaderea generala a numarului pestilor din balta, ci la locul in
clasamentele neoficiale dintre noi.
Si cele mai prinzatoare vergi ale mele au fost cele de fibra de sticla. Si la rapitor, si, inainte
de acesta, la stationar. Am avut o Daiwa Regal, ce parea uzata moral si a tot schimbat proprietari pe
traseul BucurestiPloiesti si retur, timp de 10 ani. Dar toti, cu mine in frunte, am realizat ce
prinzatoare era… dupa ce nu o mai aveam. Iar acum, in patria carbonului, USA, unele din marile
firme producatoare de lansete mentin in fabricatie vergi de sticla (St.Croix) sau produc de cativa ani
serii speciale, mai lente, mai blande, cu carbon mai putin "modulat" (GLoomis).
Statistic vorbind, la americanii, aflati in avans tehnologic, tendinta este totusi catre vergi
rapide si puternice (inalt modulate, carbon catre 100%, lacuri de acoperire cat mai putine) si noi
generatii de multifilamente. Din ce am vazut si citit, ei fac pescuit sportiv in special la bibanul
american (bass), de multe ori de suprafata. Astfel, materialele bune conducatore de vibratii
mecanice, electromagnetice si Dumnezeu si pestii mai stiu de care, vin in mai putin contact cu apa,
mediul vietii.
Apelez din nou la experienta propie si la cea a tovarasilor de pescuit, pentru a privi, dintrun
punct de vedere nou, impactul noilor "fire" de pescuit impletite, multifilamente, tresele tip
"dyneema" ("ata"). Cred ca putem compara saltul de la monofilament (nylon, guta) la "ata", cu cel
de la vergile de sticla la cele de carbon. Lipsa de elasticitate si marea rezistenta la rupere sunt
caracteristicile esentiale ale acestora. Dar, pe langa avantajele si dezavantajele analizate de
publicatiile de specialitate, am constatat: de cand pescuiesc mai mult cu multifilamente decat cu
batranul "mono", am mai putine prezentari. Cred ca asemenea vergilor, "ata" informeaza pestii
veniti in contact cu naluca nu numai despre prezenta fizica a pescarului. Ci si cumva, despre cea
biologica, a unui dusman viu si natural. De multe ori, in aceeleasi partide, acelasi om, schimba
bobina echipata cu "ata" cu cea cu monofilament si parca apar si pestii. Iar craparii cu capturi multe,
chiar daca au adoptat "ata", de obicei o folosesc doar la montajul final (chiostec, inaintas, sa nu zic
12
bomba, ca nu e sportiv). Cred ca acest material, polietilena de inalta densitate pe numele lui, tras,
extrudat, impletit, tehnologizat si retehnologizat, e mai bun conducator de biocamp al pescarului
decat batranul monofilament. Sau decat stramosii naturali folositi de bunicii nostri.
Ce asi spune in loc de incheiere ? Psihic, e bine sa fiti relaxat. Cu cat veti fi mai relaxat si mai
detasat de rezultatul confruntarii, cu atat aveti mai multe sanse sa o repetati. Regasiti inocenta
copilariei sau puritatea incepatorului ar spune un indrumator spiritual. Cu cat va enervati mai mult
dupa un eventual rateu, cu atat aveti sansa sa il repetati pe acesta. Un exemplu …interesant este
neplacuta situatie in care colegilor incepe sa le creasca traista, iar dumneavoastra….tensiunea. Este
si datorita "iesirii din mana", dar, zic eu, si datorita biocampului agresiv (la adresa pestilor, desigur).
Materialele ansamblului varga –fir, normal ca a evoluat si nu ne mai putem intoarce la combinata
joarda alunfir de matasepluta de coceanforfac din coada de calbold indoit. Dar nici nu as
recomanda capitalizarea tuturor sperantelor in ultimele aparitii, pentru ca de multe ori, acestea sunt
si cele mai indepartate de natura. Daca in medicina, sport, nutritie, se redescopera valentele
naturale, cred ca principiul naturaletii se poate lua in considerare si la sculele de pescuit. Nu alergati
(ca mine) dupa lansete noi. Noi si ca exemplar, si ca model. Sau, daca sunt noi, inalt modulate si
scumpe, nu asteptati maximul de la ele din primele iesiri. In filmul de referinta al pescarului roman,
"Operatiunea Monstrul", Titus Popovici, prin gura marilor actori, filosofa "hainele pescarului
trebuie sa fie arse de soare, batute de vanturi si de ploi...". De ce nu si lanseta? Prin mai multe iesiri
la apa, se mai leapada si ea de haina tehnologica. Odinioara, autoturismele se "rodau" mai serios, si
apoi aveau viata lunga.
Cand aveti de a face cu pesti prudenti, evitati pe cat posibil combinata varga de carbon
100%multifilament.
Fie ca dati la fix, fie la spin (naluci), o varga mai blanda, lenta, elastica, cu varful sensibil, cu
un modul de elasticitate mai scazut, va fi mai putin perceputa de pesti. Si mecanic si, cred eu, altfel.
Fiti relaxat si elastic, pliinduva pe realitatea locului si momentului, binomul unditarechipament
armonizanduse, completanduse, corectanduse. Si, mai ales, nu va propuneti sa prindeti toti pestii,
"give fish a chance". Pestele dumneavoastra oricum nu vil ia nimeni.
FLORIN NEGRETU
1.05.2003
13
VIERMELE DE SALCIE
Autor: Dudila Ciprian, ClujNapoca
O vietuitoare mai putin cunoscuta de catre pescarii sportivi este viermele de salcie. Si cand
spun asta ma refer la valoarea sa incontestabila la
pescuitul in special al somnului.
Foto: Costinel Dumitru
Sa incep intai prin a va spune cate ceva
despre locul unde traieste, descriere, etc. Dupa
numele dat, ne putem da seama ca traieste in
trunchiurile si crengile salciilor batrane. Cam
orice salcie mai veche in timp, poate sa
adaposteasca in corpul ei, o multime de astfel de
vietuitoare, de la pui foarte mici si larve pana la
exemplare de dimensiuni apreciabile. In scoarta
salciilor, acestia formeaza adevarate canale,
datorita necesitatii de hrana (lemnul salciilor), cat
si nevoii de miscare. Au un aspect foarte aparte,
culoarea lor fiind rosiearamie, cu nuante de
negru. La pipait sunt elastici, parca ar fi din cauciuc, capul mic fata de restul corpului este de
culoare neagra, si au o gura foarte puternica cu care scobesc in salcii; cand ii atingi te poti trezii
muscat, insa muscatura lor nu este nici
dureroasa, nici daunatoare, fiind ca si o mica
furnicatura.
Corpul lor este acoperit cu cateva fire
de puf, de aceea (si datorita formei) la prima
vedere o sa avem o mica retinere sai atingem.
Forma si culoarea lor aduc pe undeva cu
viermele care traieste de obicei in preajma
pomilor fructiferi, denumit popular "matza
popii".
Am spus la inceputul prezentarii ca este
o momeala utilizata in special la pescuitul
somnului, insa nici cleanul nu refuza o
asemenea delicatesa. De obicei exemplarele
mici (puii) se folosesc la pescuitul cleanului,
iar pentru somn cautam doar viermi cu lungimi
intre 510 cm si grosime cam cat degetul mic.
Somnul este atras de mirosul foate puternic al
viermelui, miros care se pastreaza un timp
foarte indelungat. Spun asta deoarece viermii
de salcie nu rezista in carlig (vii) decat foarte
putin timp, de aceea miscarea lui nu poate
atrage pestele decat in primele 23 min
14
(maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printro metoda care adesea da roade mai

bune: utilizarea viermelui in combinatie cu rama groasa sau coropisnita (ideal). Viermele este tras
pe fir, iar in carlig punem coropisnita, astfel avem si miscarea coropisnitei, cat si mirosul tentant al
viermelui.
Pe cat este de prinzatoare aceasta momeala, pe atat este de greu de procurat. Cautarea lor se
poate dovedi o munca foarte grea, deoarece trebuie sa crapam lemnul salciilor, cu toporul si cu
ajutorul unui ic, viermii ascunzanduse de obicei in miezul crengilor mai uscate. Insa trebuie sa fim
foarte atenti, pentru ca adesea se intampla accidente nedorite, cum ar fi taierea sau deteriorarea
viermilor. Nota: daca am taiat corpul viermelui, acesta nu mai poate fi folosit in mod optim la
pescuit. Tin sa precizez ca pot fi localizati pana si in radacina salciei, sub pamant. Mai exista si
varianta cumpararii lor (din magazinele in care gasim asa ceva), sau de la localnici (tot unde exista),
insa pretul lor poate fi destul de mare pentru unii din pescarii sportivi: intre 15000 si 25000 bucata,
depinde de marime.
Daca am reusit sa procuram cateva exemplare mai frumoase nu merita sa le stricam prea
usor.
Aceasta momeala se adreseaza in special pescuitului pestilor mari, insa este preferata nu
numai de "monstrii" ci si de puiet. De aceea este bine ca atunci cand plecam la pescuit sa mergem
intrun loc unde stim ca sar putea afla ceea ce urmarim noi. Insa, daca vor insista si somoteii, nu
este o asa mare problema, deoarece un singur vierme ne poate aduce mai multe capturi (ma refer la
somn).
Rezistenta acestei vietatii este incredibil de mare, somnul mic neputand sal rupa sau sal
deterioreze, exceptie face insa cleanul, care chiar daca momeala este una "de export" o poate face
ferfenita si nu trebuie sa fie decat un amarat de clenisor. Iar daca somnul cel mare nu sa aratat,
putem sal cautam (cu acelasi vierme) si a doua zi. Nu trbuie decat sal pastram intrun vas cu apa
, insa cu tot cu carlig, pentru ca daca incercam sa scoatem viermele, acesta se va deteriora
considerabil.
Daca nu posedam viermi de marime mare, putem sa punem cate doi pe carlig, sau, cum am
mai spus, sal folosim in combinatie cu alte momeli. Daca pescuim exclusiv cu vierme (fara alta
momeala), este foarte important sa lasam varful carligului afara, in caz contrar putem sa pierdem
pestele, deoarece nu se va intepa la fel de bine, datorita rezistentei si elasticitatii momelii. Tin sa
precizez ca trebuie sa avem foarte mare grija cand fixam viermele in carlig, sal deterioram cat mai
putin (sa nul "spargem"), asta fiind o incercare destul de grea, tot datorita calitatilor lui.
15
STIUCILE... LA NALUCI MARI
de Adrian AVEL

La ghicitoarea „cine sunt MARI, RELE si URATE?”... sigur ca pescarii pot da prompt un
raspuns:„stiucile”.
Pescuitul stiucilor cu naluci mari reprezinta o aventura unica pe care sio doreste fiecare
dintre noi. Sa vedem in continuare de ce avem nevoie pentru a ne implini acest vis, aceasta
nesatietate in devenire pentru unii dintre noi, luand ca reper pescuitul similar din Marea Britanie,
explicat pe intelesul nostru de
expertul Mick Brown.
Sculele necesare
Mulinete: Prezentarea cea
mai naturala a marilor naluci
in pescuitul stiucilor se poate
realiza utilizand o mulineta
din categoria
multiplicatoarelor (mulinete
cu tambur mobil). Cu cat
raportul de recuperare a
firului este mai mare, cu atat
viteza de recuperare, rapida,
va ajuta la o mai comoda
manuire a nalucilor (prin
mulinare mai inceata).
„Shimano Calcutta 251” si „Shimano Corsair 401” au devenit deja standarde in domeniul
pescuitului cu naluci mari din categoria „jerkbaits”. Alte mulinete bune sunt considerate si
multiplicatoarele „Abu AntiBacklash 5601B”, rapida „Masterline Toothy Critter TC60L” si seria
recent imbunatatita a „Daiwa Milionaires”.
Ca stil alternativ, pot fi folosite mulinetele „baitcaster” din care remarcam „Shimano Curado
201” la aproximativ 100 lire sterline. Însa, firma
Masterline produce un „Six Shooter” baitcaster care la pretul de numai 40 lire sterline
reprezinta un adevarat chilipir.
„Abu Eon 6601c” poate fi luata si ea in consideratie, mai ales ca exteriorul imbracat in
material moale (cauciucat) creaza o senzatie foarte placuta mainii pescarului.
Lansete: Ideal este sa te afli in posesia a doua lansete: una pentru nalucile cu adevarat mari
de tipul „jerkbaits/rubbers” si cealalta pentru naluci mai mici precum „small jerks/rubbers” si
„bucktails”.
În general, pentru lucrul cu nalucile uriase, vei cauta o lanseta cu lungimea intre 1,95m si
16
2,10m (6,1/2 – 7feet) si cu actiune de varf. Lansetele vor fi din categoria „casting”, ce au ca specific
acel pinten pe scaunul mulinetei, pinten ce foloseste la o mai buna stabilitate a lansetei in mana la
lansare, prin agatarea lui cu degetul aratator.
Deoarece „lucrarea” „jerkbait”urilor consta in (timpul 1) smuncirea scurta a varfului
lansetei inspre injos si (timpul 2) ridicarea lui, consecutiv cu mulinarea si anularea burtii proaspat
formate a firului (dupa care urmeaza o noua smucitura), lanseta trebuie sa fie moale in portiunea de
mijloc, cu o actiune de varf gen „fast action” pentru naluci de marime medie si varf foarte rigid
pentru nalucile foarte mari.
Recomandam calduros lansetele specialistilor britanici in domeniu: „Fox Luremaster 7 feet”
si „St. Croix Musky PM 6ft 10in”.
Pentru nalucile cu adevarat „monstruoase” avem nevoie de lansete mult mai rigide si ceva
mai scurte (intre 6feet6,1/2feet adica 1,80m1,95m). Recomandam: „Fox Predator Jerk” si „St.
Croix Musky PM”, amandoua in variantele de 6feet (1,80m).
Monofilamente si multifilamente
Aproape in marea sa majoritate, pescuitul cu naluci mari se efectueaza cu multifilament ca
fir principal. Multifilamentul ofera un mai bun contact al pescarului cu naluca sa, datorita
elasticitatii foarte scazute (34%) fata de cea a monofilamentului (2030%) si isi dovedeste cu
adevarat eficienta in cazul manevrelor nalucii, precum: smucituri in jos, scurte zvacnituri laterale
sau in sus si in jos si false si „maturari”. Avantaj si la inteparile pestelui, unde vom avea mai putine
rateuri.
Pescarul ce foloseste multifilamente poate constata personal cata sensibilitate va capata
lanseta sa, transmitand mainii chiar si cele mai fine obstacole pe care le va intalni naluca pe
parcursul evolutiei subacvatice.
Cu cat raportul diametru/rezistenta al multifilamentului este mai bun, deci cu cat folosim fire
mai subtiri si mai puternice (decat monofilamentele), cu atat creste distanta de lansare a nalucii.
Nici macar nu trebuie sa incarci tamburul mulinetei in totalitate; adesea 40 sau 50 metri de
multifilament pusi in continuarea a catorva zeci de metri de monofilament de 57kg rezistenta este
suficient (insa asigurate ca ai indeajuns multifilament pentru cele mai lungi aruncari pe care le
efectuezi). Si amintesteti sati verifici periodic multifilamentul, ca in cazul chiar si celor mai mici
scamosaridespletiri sal inlocuiesti prompt cu unul nou.
Multifilamentul mai are si avantajul ca la acelasi diametru cu monofilamentul provoaca o
mult mai mica frictiune a inelelor la lansare, ceea ce inseamna pe langa distante mai mari de lansare
a nalucilor si o uzura mai mica a inelelor in timp.
Desi pretul multifilamentelor este „piperat” pentru multi dintre noi (la prima vedere), sa
remarcam faptul ca durata de viata a acestuia o intrece de cateva ori pe cea a monofilamentului,
ceea ce inseamna ca, in timp, pretul se va amortiza, ba chiar vom constata ca utilizarea
multifilamentului este, in timp, mai „ieftina” decat cea a monofilamentului.
Recomandam pentru naluci mediimari, multifilamente de 2023kg rezistenta precum
„Power Pro” si „Newtech Power Cable 9” de la Harris Angling. Mai recentul „Rapala Thermic
braid” ofera rezultate remarcabile.
În cazul nalucilor foarte mari, multifilamentul de aprox. 3035 kg rezistenta e singura solutie
avantajoasa („Power Pro).
17
Forfacuri otelite (strune metalice)
Pentru marile naluci unica optiune e constituita de strunele foarte rezistente. Cu cat struna va
fi mai solida (rigida) va transmite mai bine nalucii si miscarile dorite de pescar precum „zvacnirile”
etc.
Strunele pentru naluci mari trebuie sa aiba lungimea intre 3045cm si sa fie deci bine
construite (solide) din materiale de calitate, rezistente (vartejuri/agrafa de 40kg rezistenta, etc.).
Agrafa de care e prinsa naluca trebuie sa fie bine rotunjita la punctul de contact (cu naluca) pentru a
oferi acesteia lejeritate la schimbarile de directie adesea imprimate de pescar.
Alt echipament necesar Cel mai important echipament este acela care ne asigura recuperarea
nalucilor in bune conditii, fara a le distruge si fara a provoca vatamari partenerului de distractie,
stiuca: clestele degorjor cu maner lung („pliers” in engleza). Recomand eliminarea pintenilor de pe
bratele ancorelor nalucii, prin tasare cu un patent; aceasta ne va ajuta la obtinerea unei foarte usoare
degorjari a ancorei, in special in cazurile nefericite in care naluca este inghitita adanc (nu va fie
teama de rateuri, ancora are trei brate!). De asemenea, NU recomand abordarea acestui gen de
pescuit celor care abia fac primii pasi in pescuitul cu naluci. E bine sa se inceapa cu naluci mai mici
si pesti pe masura, precum bibanii, clenii, etc.
Manusa de protectie va va servi cu incredere
in ceea ce priveste protejarea mainii de eventualele accidente produse
la scoaterea pestelui din apa, sau la degorjare.
Vesta de salvare constituie insa poate cel mai important echipament care va proteja in mod
nemijlocit viata dumneavoastra in cazul pescuitului din barca. A nota ca purtarea acesteia este
obligatorie in cazul pescuitului din barca in Marea Britanie.
Nota: La pescuitul din barca nu are nici o importanta faptul ca stiti sa inotati; multi pescari
buni inotatori sau inecat datorita hainelor de pe ei care sau ingreunat de apa si iau tras la fund. Un
alt lucru interzis cu desavarsire in Marea Britanie este si purtatul cizmelor sold sau piept la pescuitul
din barca, din aceleasi motive. Mai mult, in cazul rasturnarii in apa, fara vesta de salvare nu veti
putea efectua concomitent cele doua operatiuni principale: salvarea vietii dumneavoastra prin inot si
salvarea sculelor pretioase.
Tipuri de naluci mari
„JERKBAITS” si „TWITCHBAITS”
Adeseori pescarii asociaza denumirea de „jerkbait” („momeala smuncita” in traducere
motamo) in mod eronat cu cea de naluca mare, universala. Dupa cum spune si denumirea, aceasta
naluca nu produce nici un tip de actiune la simpla mulinare si dragare a ei prin patura de apa. Ceea
ce o pune in valoare (o aduce la viata) este numai „smuncirea” ei provocata de pescar. Actiunea ei in
apa va tinde sa simuleze miscarile unui peste ranit, aflat in agonie.
Nici chiar cele mai letargice stiuci nu rezista unor astfel de momeli, ba sa constatat ca
dragarea lor in patura de suprafata a unei ape de 6 m adincime aduce prompt stiuca la suprafata
tocmai de pe fund.
Twitchbaitsurile („momeli zvicnite”) sunt ca si jerkbaiturile momeli ce necesita a fi
18
„lucrate” de pescar.
Modele uzuale: „Odyssey Pig” si „Suick Thriller”.
Unele din naluci plutesc in repaos, altele se scufunda, acestea din urma oferind si o actiune
de adincime. În ultimii ani cele cu actiune de adincime sau rafinat si inovat atit de mult incit au
ajuns sa imite prin forma pesti specifici de adincime, aflati in meniul stiucii. Distributia centrului de
greutate va face distinctie intre nalucile „scufundatoare” si cele mai slabe in calitati scufundatoare.
Acestea (cele scufundatoare) sunt „lucrate” mai degraba cu smunciri scurte si recuperari lente, decit
cu smunciri lungi si recuperari mai rapide precum in cazul celor de suprafata.
Modele uzuale: „dolphins”, „Dave Kelbrick’s Runt”, „Loz Harrop’s Darter”, „Jim
McDonough’s Slapper”, „Cobbs Countdown” si „Crazy Shad”.
Anumite „twitchbait”uri, dupa cum le spune si numele, pot fi lucrate excelent prin
mulinarea in scurte zvicniri si prin miscari minime si subtile ale virfului lansetei. Smuncirea lor
excesiva va duce la disturbarea echilibrului acestora.
Modele uzuale: „Loz Harrop’s Jackal”, Loz Harrop’s Darter”, „Jim McDonough’s Glider”,
„Ace’s Dorky” si noul „Fox Belly Up”.
19
„Topwater lures” (naluci de suprafata)
Reamintim, unele din nalucile de suprafata sunt bucati de lemn sau plastic lipsite de viata
fara actiune prefabricata, iar punerea lor in valoare se face prin smunciri in jos ale virfului lansetei
urmate de recuperari rapide ale burtii firului, naluca deplasinduse in salturi, dintro parte in alta,
precum un ciine strunit in lesa.
Alte naluci de suprafata au actiune prefabricata, adica simpla lor dragare prin apa produce
miscarile dorite, datorita elicelor incorporate, ori altor elemente precum barbetele, ventuzele
„poper”elor. Acestea sunt create cu scopul de produce disturbari in patura de suprafata a apei
(improscari, bolboroseli, etc.). Cel mai teribil de eficace model sa dovedit in timp a fi „Fox
Detonator” construit de Dave Kellbrick.
„Soft plastics” (plasticuri moi)
Acestea au un succes mai mare in rindul pescarilor, poate si pentru faptul ca sunt simplu de
lansat si de lucrat in apa, de fapt prin numai simpla mulinare. Datorita cozilor care intra in miscare
singure la dragarea lor si datorita moliciunii plasticului constructiv (in comparatie nalucile din
materiale dure, de plastic dur sau lemn) acestea prezinta avantaje. Sunt rapitori care scuipa imediat
nalucile dure, dar care insa sunt mult mai dispusi sa retina si sa inghita o naluca moale.
Modele uzuale: „Bulldawgs” de la Musky Innovations, „Castaic Swimbaits”. Unele abia
aparute, mari, sunt: „Sprog” de la Zoota Lures si „Sandra Grubs” a francezilor de la Delalande.
20
„Pull baits” (naluci dragate)
Acestea sunt naluci mari care seamana cu „jerkbait”urile, dar care pe linga smuciturile
imprimate de pescar sunt capabile de miscari proprii (datorita cozilor stil twister). Se pot lucra prin
smucituri urmate de mulinari si pauze scurte.
Modele uzuale: „Fox Demon” a lui Dave Kellbrick si „Hell Tail” a lui Ace Lures.
„Hybrids” (hibrizi)
Ultima serie de hibrizi aparuta este cea combinatie voblereplasticuri moi, precum „Invader”
de la Musky Innovations. Posibilitatile de lucrare a acestora sunt mai vaste: smuncite, dragate, etc.
Un alt hibrid eficient este si „Sosy Lure” de la Delalande, care prezinta multiple articulatii si
care par adevarate fiinte vii in miscare; atrag cu predilectie stiucile de dimensiuni mai mici,
denumite de englezi „jacks”.
Alti hibrizi cu design similar sunt si flexibilele naluci ale lui Mike Bowen din Redditch.
Aceasta serie este aproape indestructibila (ca rezistenta a materialelor) si virtual
impenetrabila pentru dintii taiosi ai stiucilor.
„Bucktails” si „spinnerbaits”
„Bucktails” au drept caracteristici constructive o paleta rotativa in fata si o coada colorata,
stufoasa. Sunt naluci de suprafata si se lucreaza prin lansare si franare/mulinare in forta ca sa
permita crearea unui val de suprafata pe parcursul deplasarii lor. „Spinnerbait”urile sunt de
adancime, si se lucreaza prin recuperari lente ale firului si dragarea lor pe fundul apei. Sunt foarte
comod de utilizat, deci.
Modele uzuale: „Fox Viper” al lui Dave Kelbrick ca „bucktails” si „Coathangers” de la Ace
Lures ca „spinnerbaits”.
„Plugs” (voblere) mari
Acest gen de naluci este poate cel mai vast, avand la dispozitie pentru ales o bogata gama.
Specificul e constituit de barbeta frontala a carei unghi de inclinatie determina adancimea de
evolutie. Au corpuri flotante, grelescufundabile, flotabilneutre, dintro bucata sau doua (cu
21
articulatii) etc.
Modele uzuale, de succes: „Rapala Super Shad Rap”, „Chubby” al lui Dave Kelbrick,
„Butcher Depthraider”, „Mann’s Stretch” si „Nilsmaster Invincible”.
Culori, modele (de imitatie)
Biban – reprezinta alegerea ce mai frecventa in cele mai multe ape;
Rosioara sau culoare Argintie – minunate pentru ape clare sau usor tulburi. De remarcat argintiul
utilizat pe conditii de vreme foarte insorita;
Portocaliu – succese foarte bune;
Rosu si Alb in combinatie – par a avea eficienta universala;
Negru – Nemaipomenite pentru pescuitul de suprafata, in special la amurg si pe intuneric;
Purpuriu – sunt favoritele pe care le garanteaza ca succes Dave Kelbrick. Sunt foarte vizibile in ape
adanci (deci recomandate).
Galbene – cu sanse universale;
Vargate sau „inflacarate” stil Firetiger – este o combinatie de galben si verde cu vergeturi negre.
Garantat productive.
Albastru si Argintiu in combinatie – bune in anumite ape, insa cu adevarat teribil de prinzatoare in
22
altele.
Unde le gasim (nalucile)
Harris Angling – tel. 01692 581208, website: www.harrisangling.co.uk;
Friendly Fisherman – proprietarul Andy Lush este expert si va poate oferi sfaturi. Tel.01892 528677;
Dave Lumb – va ofera o foarte larga gama de plasticuri moi „soft plastic” si „jerkbaits”uri
artizanale, unele unicat, sau foarte greu de obtinut din alte parti. Tel. 01772 812036, website:
www.dlst.co.uk;
The Tackle Shop – al lui Neville Fickling. Tel. 01427 613002;
Sovereign Superbaits – au cateva serii exclusive pe langa faptul ca au si o gama larga din cele
uzuale. Tel. 01825 890010.
Cine le fabrica
Fox: Serii in continua crestere, din care recomandam „Chubby Shads” si „jerkbait”urile lui Dave
Kelbrick. Tel.0208 501 0921;
Masterline: Au serie personala numita „Toothy Critter” la naluci, si drepturi de distributie
a produselor Rapala in UK. Tel. 01684 292557;
Ace Lures: e in proprietatea unor firme
gigant de „flyfishing” (pescuit musca), Gordon Griffiths tackle company, si de altfel fac si strune
otelite si accesorii pentru construitul artizanal al nalucilor. Tel. 02476 440859;
Mike Bowen: face plasticuri moi. Tel.01527 452983;
Jim McDonough: produce „Slapper” si „Glider” (sunt jerkbaituri) la comanda. Tel. 0121 705 5161;
Loz Harrop: produce fantasticele naluci „Jackals” si „Twitchers”. Tel.01704 231532.
23
EXPERIMENTUL SOLUNAR
rezultate si concluzii
Cu aproximativ un an in urma a fost lansat proiectul public intitulat "Experimentul solunar",
care sia propus sa verifice teoria mult controversatelor solunare.
Aceasta teorie, a solunarelor, este manipulata in fel si chip de autorii unor articole publicate in carti
si reviste, in care se afirma ca solunarele acestora sunt cele mai bune. La polul opus, unii autori
spun ca solunarele nu au nici o relevanta, relativ la reusita unei partide de pescuit. Realitate insa
poate fi departe de toate aceste ipoteze.
Oare predictiile solunarului sunt demne de luat in calcul cand mergem la pescuit ? Si daca
da, cum putem sti daca un solunar este calculat corect ? Iata cateva intrebari al caror raspuns il vom
afla impreuna in paginile urmatoare.
Cu un an in urma, siteul Pescuitul.ro sia propus sa incerce sa inlature acest mister. Nimeni
nu contesta corectitudinea relatiilor matematice, determinate stiintific si unanim acceptate, care
descriu traiectoria lunii fata de planeta noastra. In functie de faza in care se afla, luna exercita
asupra oricarei vietati o anumita influenta. Singurul lucru care ramane de vazut este daca intre
activitatea pestilor si fazele lunii exista o corelatie pertinenta.
Similar fenomenelor de masa, economice sau sociale, fenomenul solunar nu poate fi
perceput corect de catre un singur individ, in baza rezultatelor obtinute in cateva zeci de partide,
prestate adesea in conditii nedeterminate. Ca in cazul tuturor fenomenelor de masa, compuse din
cazuri particulare unele chiar contradictorii dar care dau o rezultanta total diferita de cea
perceputa de un individ, legitatile care stau la baza solunarului nu pot fi verificate decat printro
singura metoda, aceea a cercetarii statisticomatematice, abordare pe care noi am facuto prin
intermediul siteului, in cadrul “Experimentului solunar”.
Experimentul solunar sa desfasurat pe durata unui an, timp in care peste 2600 de pescari din
toata tara, vizitatori ai siteului, neau furnizat circa 4100 de observatii empirice, care cuprindeau
date despre capturile prinse sau lipsa acestora, localitatea, ora, starea vremii, existenta unor
fluctuatii ale nivelului apei. Toti acesti factori enumerati anterior sunt factori perturbatori, care
trebuiesc luati in seama in cercetarea fenomenului “solunar”. Intro prima faza, aceste observatii
empirice au constituit o baza de date cu informatii primare, care au fost prelucrate si analizate cu
scopul de a elimina acele informatii care nu puteau fi considerate relevante pentru acest experiment
(informatii incomplete, nesigure sau contradictorii).
In final a rezultat o colectie de 1740 de date, care au fost analizate prin procedee specifice de
cercetare statistica. In acest sens, datele au fost impartite in cca. 400 de serii statistice de date
omogene, in scopul de a surprinde si interpreta influenta separata a "solunarului" si respectiv a
factorilor meteorologici si umani asupra sanselor de pescuit. Ca factori umani amintim "umblatul la
apa" si hranirea pestilor in timpul sedintelor de pescuit sportiv, de catre administratorii baltilor .
In ultima faza a experimentului sa recurs la metodele de analiza specifice statisticii inferentiale, in
care sa urmarit stabilirea unei corelatii intre predictiile solunarului si rezultatele obtinute la pescuit,
tinand cont de factorii perturbatori, reprezentati de conditiile meteo (temperatura, vant, presiune
atmosferica) si interventiile umane (variatia nivelului apei si respectiv furajarea pestilor de catre
administratori). Cu acest prilej au fost efectuate si o serie de observatii cu privire la intensitatea
legaturii functionale dintre acesti factori perturbatori si sansele la pescuit.
Pentru a nu reinventa roata, am recurs la compararea rezultatelor reale cu predictiile a 5
solunare, generate cu ajutorul unor programe (uzual folosite in Romania
sau preluate din revistele romanesti.
24
Rezultatele analizei generale au aratat ca dintre cele 5 variante analizate una este
caracterizata de un coeficient de corelatie r = 0.86. Pentru celelalte variante, r este cuprins intre
0.500.25. Ca sa explicitam, acest coeficient (r) reprezinta un indicator al intensitatii legaturii dintre
doua fenomene: unul este cel real (dedus din datele experimentale, furnizate de pescari) iar celalalt
este unul teoretic, prezis de solunar. Fara sa intram prea mult in amanunte stiintifice, tinand cont si
de numarul de observatii statistice (1740 in cazul nostru), mentionam ca pentru valori superioare
pragului r=75% corelatia dintre doua fenomene este buna si foarte buna iar cand este depasit pragul
de 95 % acesta legatura devine practic functionala.
Din motive lesne de inteles, nu vom incerca sa comentam solunarele analizate ci ne vom
indrepta atentia catre solunarul considerat si adoptat de noi ca optim, cu r=0.86, solunar prezentat si
in siteul nostru www.pescuitul.ro.
In graficul de mai jos este prezentata, in marimi relative, situatia comparativa dintre
rezultate si previziuni. Marja de eroare este de max. (+ /) 5 %. Dupa cum se poate observa, in
conditii normale, prinderea unor capturi importante, ca frecventa si marime, este intro corelatie
foarte stransa cu previziunile solunarului astfel ca peste 70 % dintre "trofee" au fost prinse in
perioade optime previzionate, capturi care nu au lipsit nici in perioadele cu previziuni mai sumbre,
ponderea acestora fiind insa cu mult mai mica. Ca indicatori cantitativi si mai apoi calitativi, au fost
folosite frecventa capturilor si marimea medie a acestora la un moment dat.
Nota: Sansele prezise cat si rezultatele experimentale (capturile prinse) sunt convertite in marimi
medii relative si exprimate grafic cu ajutorul calificativelor F.B. Foarte bine, B Bine, M Mdii, S
Satisfacator si N Nesatisfacator. In toate cazurile sistemul de conversie a fost acelasi (matrice
unica de conversie).
Daca pana acum nu puteam argumenta stiintific veridicitatea solunarelor, rezultatele obtinute
intrun experiment public, cu participarea a 2600 de pescari, confirma ca solunarul este demn de
luat in seama iar predictiile, in conditii normale, se verifica in proportii semnificative.
Si totusi pestele nu se lasa prada cand vrea solunarul, puteti afirma ! Multi dintre noi am fost in zile
de optim, dupa previziunile solunarului, dar nu am prins mai nimic ! Sa vedem care este explicatia.
Predictiile solunarelor trebuie interpretate in contextul factorilor externi obiectivi: conditii meteo,
variatia nivelului apei etc.. Este posibil ca intro zi cu predictii favorabile, dar cand paznicul plimba
25
apa sau vremea este nefavorabila pescuitului, sa nu prindem nimic, iar intro zi pesimista din
punctul de vedere al previziunilor solunarului, insa cu nivelul apei stabil si vreme buna, sa prindem
peste frumos.
Ajungem la a doua directie a cercetarii noastre, anume cum separam efectul "solunar" de
efectele cumulate ale celorlalti factori, respectiv atmosferici si umani.
Pentru aceasta au fost constituite mai multe serii de date omogene, urmarinduse separarea
influentelor individuale ale factorilor externi (pentru cei interesati, mentionam ca sa folosit o
varianta a metodei de cercetare statisticomatematica denumita metoda suprafetelor de raspuns). Nu
vom intra in amanunte tehnice. Pentru o intelegere mai usoara, influentele factorilor amintiti mai
sus au fost reprezentate grafic in figura urmatoare.
In graficul de mai sus sa considerat cazul ideal cand toti factorii mentionati in abscisa au
valori optime pentru pescuit, in ipoteza utilizarii nadei si momelei potrivite. Cum trebuie sa
interpretam aceste ponderi ? Dupa cum puteti observa, in conditii optime de pescuit, solunarul nu
depaseste 8 % ca nivel de importanta, situatie in care aproape ca predictiile sale nici nu mai
conteaza. Dar, in cele mai multe cazuri, situatia nu sta cum neam dori si constatam ca apa este
"plimbata", vantul nu bate, presiunea este in scadere etc.. In acest caz, nedorit dar frecvent intalnit,
sansele la pescuit sunt determinate de factorii favorizanti care mai raman, solunarul putand deveni
un factor important in salvarea partidei.
Din observatiile facute, rezulta clar ca influenta cea mai mare asupra rezultatelor la pescuit o
are stabilitatea nivelului apei, urmata la mica distanta de presiunea atmosferica (privita din punct de
vedere al nivelului si mai ales al variatiei acestuia). Pentru baltile de ses cu intindere mica
(controlate de administratori), cea mai benefica perioada la pescuit este cea din cursul
saptamanii, respectiv de miercuri pana vineri, cand graficul variatiei de nivel inregisteaza un palier
caracterizat de o viteza de variatie a nivelului apei de cel putin 3 ori mai mica decat cea inregistrata
in perioada de weekend.
26
Vantul si soarele au, de asemenea, influente foarte importante, aici impunanduse o analiza
separata asupra careia nu insistam la nivel de detaliu. Ploaia de vara este favorabila in cele mai
multe situatii. In general, la pescuitul cu lanseta, un vant usor mediu (6 15 km/h) este foarte
benefic datorita rolului sau in oxigenarea apei si de punere in miscare a hranei din apa. Daca apa
este prea linistita iar musculitele, semintele si ierburile stau la suprafata, pestii mananca frecvent la
supratafa. Cand vantul bate din fata este foarte bine. Soarele este foarte benefic la orele matinale iar
norii sunt benefici, in anotimpurile calduroase, la orele de pranz. Ajungem, in sfarsit, la capitolul
solunar care are o influenta mai mica decat factorii amintiti mai sus, insa deloc de neglijat daca
vizam prinderea unui trofeu. Interesant este ca aceasta influenta este, procentual, usor superioara in
raport cu activitatea de furajare a pestilor de catre administratori in timpul partidelor de pescuit.
Concluzii finale:
• Fenomenul "Solunar" este un fenomen real si poate contribui decisiv la succesul unei partide
de pescuit;
• Efectul "Solunar" este doar unul dintre factorii care contribuie la succesul sau insuccesul
unei partide asa incat acesta trebuie analizat in stransa legatura cu ceilalti factori de influenta
(meteorologici si umani);
• Solunarul poate fi definit ca un calendar al apetitului pestilor pe care il luam din reviste sau
il generam cu ajutorul calculatorului
. Multe solunare sunt gresit determinate asa incat nu luati totul de bun. Oricine poate realiza
un solunar si cu greu poti dovedi ca acesta este sau nu corect;
• Experimentul a aratat ca solunarul este acelasi atat pentru pestii pasnici cat si pentru cei
rapitori, nefiind sesizata o deferenta de comportament intre cele doua grupe de pesti,
raportat la predictiile solunarului.
06.10.2002
Echipa Pescuitul.ro
27
CLENI LA PLUTA... PE RAURI REPEZI
(cu Hadrian Whittle)
Esti pregatit sa dai totul din tine pentru sportul tau favorit? Pentru ca daca acesta este
pescuitul cleanului la pluta pe rauri repezi... o sa ai nevoie de energie pentru chiar mai mult de 100
lansari in numai cateva ore. Vom vedea cum unul din specialistii englezi, Hadrian Whittle,
demonstreaza ca numai munca asidua aduce rezultatele scontate. Sal insotim asadar in peripetiile
petrecute pe raul Wye din Anglia.
Comportamentul pestilor
Ai urmarit vreodata un banc de cleni aflati intrun rau limpede, de deasupra de pe un pod.
Daca da, iai vazut cu siguranta atinanduse laolalta, cu capetele spre amonte (deci impotriva
curentului), asteptand ca eventualele bucatele de hrana sa fie purtate de curentul apei inspre ei.
Unul, doi sau mai multi pesti se vor desparti de grup, din cand in cand, lasanduse purtati de curent
in aval pentru un minut sau doua, cautand hrana in noi zone, inainte de a se reintoarce si regrupa cu
ceilalti ramasi in amonte.
Acest model va continua, uneori, ore intregi, inainte ca bancul de cleni sa dispara, mutandu
se in alta zona a raului. Însa ei se vor intoarce intotdeauna in acelasi loc, fie ca peste o jumatate de
ora, sau mai tarziu in aceeasi zi sau poate chiar a doua zi.
Aceste cunostinte ar trebui sa fie de un real folos pescarului de clean. În special vara, rareori
cleanul va sta prea mult in aceeasi zona, iar pe un rau lung si lat precum Wyeul devine frustranta
pentru pescar incercarea de a tine clenii mai mult timp in acelasi loc. Însa, aceasta problema poate fi
rezolvata...
Hadrian este unul dintre specialistii pescuitului la clean, mreana si rosioara, si asta la numai
cei 31 de ani ai sai pe care ii numara. În timp ce alti pescari ar prefera sa arunce in curentul apei o
momeala lestata, cu arculet sau cosulet naditor, Hadrian prefera pescuitul la pluta. Numai ca
pescuitul la pluta pe un rau precum Wyeul nu este un sport potrivit pentru un pescar comod. Daca
Hadrian nu este absolut daramat de oboseala dupa o zi de vara petrecuta pe malul raului... atunci
inseamna ca nu sia facut datoria cum trebuie...
28
Raul
Precum multe alte rauri, Wyeul are un start foarte incet. Pare sa necesite cam o luna de zile
dupa terminarea perioadei de prohibitie, ca pestii sa se obisnuiasca din nou cu momeala a
pescarilor. Dar Hadrian spera ca astazi, desi e a treia zi dupa prohibitie, sa insele vigilenta unui
clean sau doi. Hadrian stie ca pestii ar putea incepe sa se hraneasca, deoarece ploicelele din ultima
saptamana au colorat putin apa raului, care se si afla de altfel la 50cm peste cota lui obisnuita. Nu ca
nu sar putea prinde cleni pe un rau scazut si limpede, dar in astfel de conditii clenii vor sta in
bancuri foarte stranse, in locuri ce le ofera protectie (umbrare naturale), lasand nelocuita cea mai
mare suprafata a raului. Cand insa apa e nitel colorata (tulbure) clenii se vor afla pe arii mult mai
largi, pescarului fiindui mult mai usor sai gaseasca si sai ademeneasca.
Plutele uzuale
Hadrian este constient ca bancurile de cleni vor sta foarte rar mult timp in acelasi loc, de
aceea el isi pregateste de asa maniera ustensilele ca sa poata pescui in diferite puncte ale raului si sa
si prezinte momeala in cateva moduri specifice. Asa ca astazi va utiliza:
Plute „STICK”(stick=bat) – Hadrian stie ca, din cauza vantului, nui loc de joaca cu plute de
4 plumbi a marimea 4 fiecare, asa ca fiecare pluta a lui este din cea care se echilibreaza cu 8 plumbi
de marimea 4, are corp de balsa si o tija metalica centrala subtire. Tija ajuta pluta sa stea la suprafata
pe orice curent (aquadinamism), iar partea de sus a plutei, bombata, ofera suficienta flotabilitate
cat sai permita lui Hadrian sa o tina chiar pe loc, impotriva curentului, fara teama ca ar pute fi trasa
la fund de acesta. Pluta lui Hadrian nu va purta insa 8 plumbi de marimea 4, ci... 24 de plumbi de
marimea 8 (8 este o marime mai mica decat 4). De la pluta catre carlig, va fixa grupuri de cate 3
plumbi (de marimea 8 fiecare), la distante egale, dupa care cateva grupuri de 2 plumbi (de marimea
8) si in cele din urma cate un singur plumb (marimea 8) la distante egale, pe ultima portiune, avand
grija ca ultimul plumb sa nu se afle mai aproape de 30 cm de carlig.
Sistemul plutelor „stick” se utilizeaza pentru pescuitul in zona cuprinsa intre sfertul si prima treime
a latimii raului (deci la distanta relativ mica).
29
Plute „BOLO” (bologneze)
Acestea sunt de fapt tot plute gen „stick”, dar mult mai mari ca dimensiuni, ce necesita a fi
tinuta in pozitie verticala de greutatea a 5 grame de plumb, sub forma unei singure „olivette” ce are
incorporate vartejuri atat la extremitatea de sus cat si la cea de jos. De exemplu, la o adancime a
apei de circa 2,10m, aceasta olivetta va fi fixata la 90cm distanta de carlig, si insotita, pe aceasta
distanta, de trei plumbi nr.8 egal distantati intre ei. Scopul vartejurilor este acela de a preveni
rasucirea liniei la recuperarea ei (mulinare). Acest gen de montura poate fi comfortabil utilizata
pentru pescuitul intre jumatatea latimii raului si al treilea sfert al ei.
Plute „Waggler”
Acestea sunt plute cunoscute si sub denumirile de „antena” ori „pana”, se
folosesc de catre Hadrian numai pentru pescuitul momelii pe fund si sunt
echilibrate cu 4 plumbi SSG (de 1,6grame fiecare). Grosimea plutei, construita
din balsa ori pana de paun (peacock), trebuie sa fie considerabila, pentru ca
aceasta sa nu fie trasa la fund atunci cand momeala se deplaseaza pe fundul apei.
Acest gen de pluta e folosit pentru pescuitul aproape de malul opus al raului
(aerodinamismul ei permite lansari la distanta) sau pentru pescuitul la orice alta
distanta, pe conditii vantoase potrivnice ce nu permit utilizarea cu succes a
celorlalte plute prezentate mai sus. Hadrian are modul sau special de a echilibra
aceasta pluta: 2 plumbi minusculi foarte alaturati intre care pluta waggler
culiseaza (0,5 – 2cm) si restul greutatii repartizata sub forma de plumbi nr.8,
grupati cate 3 laolalta, incepand de la jumatatea distantei dintre pluta si carlig, si
continuand cu grupuri de cate 2 si apoi 1 singur plumb.
Clenii nu sunt roboti; nu le subestima inteligenta!
Vor fi zile cand indiferent de metoda folosita si de nadirea utilizata, vei prinde toata ziua
cleni, facand mecanic acelasi lucru. Însa aceste zile sunt foarte rare si vei fi nevoit mai mult ca sigur
sati schimbi metoda pentru a continua sa prinzi. Asta poate insemna a prinde cativa cleni la
30
montura cu pluta „stick”, a trece apoi la montura „bolo”, la „waggler” si apoi din nou la „stick”, in
timp ce vei nadi regulat.
De cele mai multe ori vei avea o noua captura chiar de la prima lansare de dupa trecerea la
alta metoda. Apoi va fi necesar sa muncesti din nou, schimband adancimea de pescuit, dispunerea
plumbajului, genul si regularitatea nadirii si in general orice altceva poti sa schimbi, pentru a deruta
si pacali cleanul istet (se banuieste ca cleanul invata foarte repede imaginea monturii care le aduce
necazuri lui sau confratilor). Clenii sunt fiinte ale naturii, salbatice, si nu trebuie sa ne asteptam sa
se comporte precum robotii... doar pentru ca asa vrem noi!
Regula de aur
Regula de aur pentru a deruta si pacali pesti precum cleanul este aceea ca... nu exista reguli!
Atat timp cat ai o gramada de plumbi marimea 8 pe fir, trebuie sa fii pregatit sa le schimbi oricand
dispunerea pentru a continua sa prinzi.
La fel si cu adancimea la care pescuiesti. Hadrian incepe sa pescuiasca la fund, urmand ca
apoi, pe masura ce partida evolueaza si inregistreaza capturi, sa micsoreze aceasta adancime (cleni
infometati vor inota adesea catre straturile superioare ale apei pentru a insfaca momeala inaintea
companionilor lor, creand o apriga competitie sub luciul apei).
Cu alte cuvinte, daca nu ai muscaturi suficiente (sau deloc) nu sta pur si simplu asteptandu
le... fa ceva... schimba ceva in monturile tale!
Ustensile si accesorii
Lansetele (float rods) – sunt de obicei puternice, speciale de pluta, din carbon, mufabile din
3 sau 4 tronsoane, de minimum 13 feet (3,90m) lungime, ajunganduse chiar pana la cele stil
„bolognez” de 20feet (6m) lungime. Cu cat lanseta e mai lunga cu atat controlul asupra monturii din
31
curent si asupra pestelui din carlig sunt mai bune, mai comfortabile, diminuand chiar numarul de
rateuri. Hadrian are obiceiul sa taie cam 15cm din cotorul lansetelor sale pentru a le face mult mai
manevrabile la schimbarea dintro mana in alta impusa de tehnicile sale de nadire simultana cu
pescuitul...
Mulinetele (fixed spool reels) – sa fie din cele uzuale, de calitate, cu tambur fix, si rezistente
la travaliul (uzura) in timp determinata de desele mulinari la care sunt supuse.
Firul (line) – lui Hadrian este „Maxima”, de 1,1kg (2,1/2 lb) rezistenta (la nod, ca in sistemul
de masurare englezesc) pentru plute de gen ”stick” si 1,350 kg (3lb) pentru plute cu adevarat mari,
precum „waggler”ele si „bolognese”le.
Carligele (hooks) – necesare sunt puternice dar nu prea groase in tija. Preferatele lui Hadrian
sunt „Kamasan B520”, „Mustad Magnum Spade” sau „Fox Super Maggot” in marimi de la 16 la 20.
Forfacul (hooklength) – este aproape inexistent la Hadrian (foloseste doar in rare ocazii,
cand stie ca fundul apei este dificil si ii poate aduce agatari). În aceste cazuri, prefera
monofilamente de Supercalitate (hitech) de grosimi mici (0,12mm sau 0,14mm), rezistente mari si
atentie!... elasticitate foarte scazuta.
Sprayul de plutire (floatant spray) – Cand pescuiesti pe rauri cu rapiditate mare a curentului
este esential ca firul dintre lanseta si pluta sa stea la suprafata apei tot timpul, sa pluteasca deci.
Foloseste un spray special cu care poti sati tratezi firul chiar aflata direct pe tamburul mulinetei.
Chiar si asazisele fire flotante (plutitoare) odata tratate cu acest spray vor capata vizibil, uimitor,
flotabilitate crescuta!
Sortul cu nada si momeala, cu buzunar frontal (bait apron) – ii permite lui Hadrian sa reduca
miscarile la minimum (eliminand scotocirea pe mal, in cutiile cu nade si momeli) ba chiar sa
nadeasca cu prastia chiar in timp ce tine cu o mana lanseta.
32
Efectuarea lansarilor in trei secvente simple
1. Lanseaza catre rau si in pozitia finala tine lanseta cu ambele maini, sus si cu varful ei indreptat
catre cer;
2. Cand pluta incepe sa descinda catre suprafata apei, pe traiectoria ei aeriana, franeaza usor firul
pentru a permite aterizarea monturii pe apa in linie dreapta;
3. Cobori varful usor la aterizarea plutei pe apa si urmaresti cum aterizeaza si plumbii pentru a evita
incalcirile.
Momeala (bait)
Raul Wye este plin de pesti mici (sorence, obleti) care se aduna foarte repede la viermusii
oferiti ca nada, ceea ce devine stanjenitor pentru un pescar ce tinteste numai cleanul. Solutia consta
in combinatia de nada: coconi de viermusi (casters) in amestec cu seminte de canepa (hemp).
Hadrian pune in carlig doi sau trei viermusi (maggots), si prefera combinatia colorativa
vierme alb cu vierme rosu.
Nadirea cu viermusi poate aduce uneori rezultate bune, insa nu e avantajoasa deoarece
trebuie avuti la dispozitie in cantitati semnificative.
Nota: puteti utiliza ca momeli, la acest gen de monturi, si insecte, paine, etc.
Nadirea (feeding)
Oricine il urmareste pe Hadrian nadind va crede ca, la prima vedere, acesta nadeste toata suprafata
raului... si intro oarecare masura chiar asa si face. Însa toata aceasta nadire are o logica (tehnica) in
ea... Deoarece clenii stau rareori mult timp in acelasi loc (exceptand adaposturile naturale precum
copaci aplecati deasupra apei, etc.), Hadrian foloseste acest lucru in avantajul sau, nadind ariile
(distantele) pe care le va folosi prin utilizarea celor trei tipuri de monturi ale sale. Astfel, va nadi in
jurul a o treime din latimea raului, si apoi de la jumatatea latimii pana la distanta maxima permisa
de prastia sa.
Canepa e introdusa mereu mai in aval de coconi si viermusi (pentru a atrage in amonte
33
numai clenii), cateodata va nadi inainte de lansare, cateodata dupa iar cateodata concomitent cu
aflarea plutei la apa. În anumite ocazii, cand pestii raspund mai greu, el va nadi pe o distanta
considerabila inspre aval, pentru ai atrage tocmai de acolo inspre amonte.
Vara, pesti precum cleanul pot ingurgita cantitati impresionante de hrana si de multe ori
Hadrian nu a avut nici o trasatura in primele 23 ore de la inceperea nadirii. Dimpotriva, in alte
ocazii, a prins dupa ce a incetinit ritmul nadirii si dupa ce a obligat deci pestii la o mai accerba
competitie intre ei.
Pentru a nadi la distante mari (specifice marilor rauri precum Wyeul), Hadrian foloseste un
inchegator (Stickymag binder) de nada cei permite formarea de bulgari consistenti ce pot fi
catapultati (datorita greutatii lor sporite) la distantele necesare. Exista o singura problema... Hadrian
a vazut cu proprii ochi, in mai multe ocazii, cum cleni hulpavi au inghitit intreg bulgarele de nada
dintro singura infulecatura, ceea ce devine dea dreptul alarmant visavis de cantitatea industriala
de nada necesara unui asemenea sistem de nadire.
coconi si canepa
Pescuind „la burta”
Peste tot in articolele altora intalnim sfatul de a tine firul intins intre lanseta si pluta, insa
vantul si curentul apei vor face aproape imposibil acest lucru, in unele situatii. Astfel, Hadrian
pescuieste lasand firul sa formeze curbura (burta) lui specifica la suprafata apei; pe masura ce pluta
se indreapta spre aval, curbura se mareste si necesita si mai mult fir derulat de pe tambur. În aceasta
situatie, daca apare o muscatura, inteparea trebuie sa fie energica si ampla, pentru a anula aceasta
burta si a intra in contact cu pestele. Daca curbura este prea mare, putem ridica din cand in cand
varful lansetei si a o ajusta. Pe tot parcursul deplasarii plutei spre aval, Hadrian tine lanseta cat mai
ridicata, pentru a mentine in contact cu suprafata apei cat mai putin fir posibil.
Bine... sau rau
Cand totul merge bine vei prinde constant nadind si pescuind mai mult sau mai putin in
aceeasi zona. Clenii se vor atine in card culegand particulele de nada (coconi si canepa) ce se scurg
la vale. Printre acestea vor gasi si delicatese mai mari, ce vor consta in viermusii de pe carligul tau,
34
delicatese pe care le vor inghiti instantaneu... altminteri vor fi pierdute in curent (cleanul are de ales
intre a pierde hrana ori a infulecao prompt si ,datorita instinctului, va alege prima varianta). Acest
tip de partide vor fi foarte rare.
Cel mai adesea trebuie sa apelezi la schimbari pentru a continua sa prinzi. Iar vestea buna e
ca sunt o multime de lucruri (schimbari) ce pot fi efectuate. Dintre acestea, enumeram:
schimbarea adancimii;
schimbarea monturii;
schimbarea distribuirii plumbilor;
schimbarea zonei nadite;
schimbarea cantitatii nadite;
schimbarea momelii din carlig, etc.
Foarte curand vei realiza ca permutarile (combinatiile) ce pot fi formate aplicand
schimbarile de mai sus... sunt practic infinite.
Desfasurarea partidei
Hadrian isi incepe partida (session) la ora 7:00 dimineata si foarte curand are un clean de
650grame la pluta „stick”. Majoritatea muscaturilor se produc la foarte putin timp dupa aterizarea
plutei la apa, ceea ce sugereaza ca sub luciul apei exista o apriga competitie, momeala
nemaiapucand sa atinga fundul apei.
Dupa doua ore, in care a capturat cam 12 cleni si o mreana micuta, odata cu urcarea soarelui
pe cer pana deasupra capului, muscaturile se diminueaza la zero. Trecerea la „bologneza” aduce
inca doi cleni in mincioc, dupa care din nou nimic. Trecerea la „waggler”, aduce insa numai
clenisori... Apoi, restul partidei lui Hadrian se desfasoara prin succesiuni de schimbari, prinderi a
unul sau doi cleni, apoi alte schimbari, alti unul sau doi cleni... si tot asa, in continuare.
Clenii par a fi foarte precauti, iar muscaturile lor foarte timide. Pentru a treia zi de dupa
prohibitie nu e rau, stiind faptul ca raurile au nevoie de ceva timp sasi revina la adevaratul potential.
Hadrian continua sa fie foarte activ, nadind si pescuind simultan, schimband mereu cate ceva in
monturi sau tehnica. Reuseste sa prinda si captura capitala a partidei (clean de 1,3kg), ridicanduse
astfel la un total de... 14 kg de peste prins. Nui rau pentru o singura partida, nu?!
35
(expunere de Adrian Avel)
36
„CLENARIND” LA FUND...VARA !
(cu Graham Marsden)
Termenul „clenarind” din titlul articolului va parea neuzual multor dintre dumneavoastra, insa este
perfect pentru a descrie un tip de pescuit ce altfel ar necesita doua sau trei cuvinte in „dulcea” limba
romaneasca. Asadar, noi il vom utiliza, dand cu tifla pretentiosilor „academicieni” romani care ar
stramba din nas la o asemenea adaugire la dictionarul limbii romane.
Graham Marsden este un pescar ce pescuieste dupa „absolut tot ce inoata” in apa, cum marturiseste
chiar el insusi. De obicei, el nu pescuieste pentru clean decat pe parcursul iernii, insa astazi, fiind o
zi superba de vara, el se va abate de la „tabieturile” sale, si va incerca sa ne arate tehnica
„clenaritului vara”!
Iata mai intai cum prefera Graham sa imparta speciile vizate pe anotimpuri, considerand ca
fiecare anotimp este propice numai unei (unor) anumite specii:
• primavara: lin;
• vara: crap, platica si mreana;
• toamna si iarna: stiuca si mreana;
37
• iarna: clean.
Graham spune ca atunci cand pescuieste la clean vara, o face din pura pasiune, neurmarind
specimene deosebite. De asemenea el considera ca cele mai potrivite momente ale zilei, dimineata
devreme si seara.
Abordarea partidei
Abordarea partidei poate fi de doua tipuri: mobila si statica. Abordarea mobila presupune ca
pescarul sa se deplaseze in permanenta dea lungul malului, avand asupra sa doar strictul necesar de
echipament, urmand sa testeze cat mai multe locuri propice pescuitului la clean. Abordarea statica
presupune ca pescarul sa debarce pe un loc anume ales (uneori „fortat” de aglomeratia pescarilor pe
malul respectiv si deci de inexistenta unui numar suficient de locuri de pescuit libere), urmand sa
incerce a obtine maximul de cleni posibili de pe acel unic loc, nadind strategic si atragand pestii in
zona.
Abordarea statica
Indiferent de stilul de pescuit ales (pluta „stick”, pluta „waggler”, lestat sau cu naditor),
cheia pescuitului de succes va fi nadirea. Atunci cand ai doar doua sau trei ore la dispozitie (cum
este si cazul diminetii sau apusului) este important sa nadesti corect... si fara pierdere de timp.
In cele mai multe cazuri, nada ideala va fi constituita din viermusi (maggots) sau coconi de
viermusi (casters) in combinatie cu seminte de canepa (hemp). Dar in cazurile in care nu ai la
dispozitie viermusi sau coconi, poti utiliza porumb in lapte conservat (sweetcorn), cuburi foarte
mici de carne de conserva (luncheon meat), pelete mici (small pellets)... in combinatie cu super
necesarele seminte de canepa (hemp). Asta nu pentru ca nai putea folosi nada din bucati mai mari,
ci pentru ca uneori, cand nu ai pesti in zona, vei fi nevoit sa atragi pestii in zona ta, lucru ce se
realizeaza perfect numai utilizand nade din particule mici ce pot forma lesne o „dara” in curentul
apei, inspre aval.
38
Ustensile necesare
Strictul necesar este constituit dintro singura lanseta, o mulineta incarcata cu fir de
aproximativ 2,7kg rezistenta (6lb.) si o montura de capat, formata dintrun plumb culisabil, prins cu
agrafa (ce va permite inlocuirea lui in orice moment pe parcursul partidei cu un cosulet naditor), un
forfac din fir de 2,2kg rezistenta (5lb.) si un carlig de marime decenta. Mai ai nevoie de un minciog
usor, un ruksack capabil sa „inghita” maruntisurile tale, o jacketa cu multe buzunarase si nada de
mai multe feluri. Poti adauga la acestea un suport pentru lanseta, o pernuta moale sau un scaunel
micut, daca doresti.
Inceputul partidei
Graham abordeaza locul de pescuit (sau locurile), incepand din amonte inspre aval. In acest
fel el nusi va speria pestii prin umblatul pe mal, inainte de a lansa macar. Graham pescuieste in
locuri deja stiute, testate in multi ani de pescuit, asa ca nu trebuie sa piarda timp cu depistarea lor.
Pentru pescarii ce inca sunt la faza depistarii acestor locuri, Graham le propune sa cerceteze invers:
mergand inspre amonte, dar cat mai discret posibil si folosinduse de toate formele de ascunzis
natural existente in zona (copaci, arbusti inalti, etc.). Odata zariti pestii (sau locul ce pare a fi
favorabil existentei pestilor), urmeaza retragerea la distanta de mal, ocolul prin padure si instalarea
in amontele acestui loc pentru inceperea partidei de pescuit.
Nadele ce merita a fi avute la dispozitie
Acestea sunt: jumatate de paine (franzela proaspata), rame groase de brazda, melci fara
cochilie (limax), carne de conserva, porumb in lapte, gogosi (coconi) de viespi, pestisori vii si lista
39
poate continua, in ceea ce priveste cleanul. Nadele si momelile refuzate de cleni nu sunt numeroase.
In timp, incercand cu toate aceste nade, veti sti cu precizie care sunt delicatesele specifice locului pe
care il vizitati ani dea randul.
Graham marturiseste ca atunci cand partida este cea de tip „mobil”, prefera painea, ramele
groase de brazda si melcii, in timp ce la partidele statice el va folosi viermusi sau coconi de
viermusi. Si na intalnit pana acum nici un clean care sa refuze asemenea delicatese.
Melcii ofera adevarate SATISFACTII
Vara, cand soarele sa ridicat binisor deasupra capetelor noastre si pe apa limpede, melcii
sunt prima optiune pentru Graham, datorita felului in care clenii se arunca asupra lor. Cei mai
potriviti sunt cei mari si negri. Graham le infinge carligul de marime nr.4 la 2 cm distanta de coada
si, atunci cand curentul apei ii permite, el inlatura plumbul de pe montura; melcul va avea destula
greutate cat sa ofere o lansare la distanta. Graham va lansa in amontele locului de pescuit, lasand
melcul sa se rostogoleasca pe fundul apei, in curent, pe la nasul clenilor... care nu vor rezista
tentatiei de al infuleca. Graham nu a incetat niciodata sa se minuneze de felul violent in care clenii
insfaca melcii, opunand lansetei, in primele faze, adevarate forte, caracteristice mai degraba
mrenelor!
Acelasi lucru se intampla si in cazul utilizarii ramelor groase, albicioase, de brazda, numai
ca forta atacului nu va fi tot la fel de puternica. Graham recomanda ca in acest caz sa „controlati”
rama prin usoare ridicari de pe fundul apei, deoarece cateodata clenii o „molfaie” secunde bune mai
inainte de a o inghiti sau de a o scuipa afara... El mai recomanda sa lansam cateodata chiar pe locul
unde se afla cleanul sau la mica distanta de acesta, pleoscaitul momelei in apa fiind un factor de
atractie si de atac imediat din partea pestelui.
Graham isi culege melcii necesari de sub busteni daramati si de sub pietre. Apoi el ii
40
stocheaza intrun tub ce contine ceva hartie de ziar umeda. Ba puteti chiar sa va construiti o
minicrescatorie de melci, daca aveti unde. Întro emisiune de televiziune dedicata pescuitului, un alt
mare pescar de clean marturisea ca de cand a descoperit eficienta acestui tip de momeala (melcii)
sia creat singur o crescatorie personala si utilizeaza in exclusivitate numai acest tip de momeala...
de 15 ani in continuu...
„Dale painea cea de toate zilele!”
Cand pescuiesti cu paine va trebui sa lestezi usor montura. Alta data vei folosi painea doar ca
metoda de a plasa o alta momeala intrun loc greu accesibil pescuitului prin lansari (malul opus, pe
sub ramuri, etc.): va puneti carligul cu viermusi (spre exemplu) pe o coaja de paine plutitoare care
va pluti la suprafata pana sub ramurile copacului sau arbustului aplecat deasupra apei; odata
momeala ajunsa la tinta, trageti usor firul si carligul momit va cade de pe coaja de paine in apa
, la punct fix.
41
Poti pescui si la suprafata cu doar coaja (sau miezul) infipta in carlig, dar mai intai, lanseaza cateva
bucatele ca nada ca sai determini pe cleni sa manance la suprafata.
Graham isi incheie povetele prin indemnul de a ne infrupta din pescuitul cleanului fara a
urmari exemplare uriase, deoarece acest gen de pescuit isi are farmecul sau propriu, aparte de
oricare alt gen de pescuit!
(expunere de Adrian Avel)
42
PESCUITUL LA CHEFAL
Pescuitul la mare este un gen de pescuit deosebit
de spectaculos, pe care majoritatea dintre noi
avem posibilitatea sal practicam doar cateva zile
pe an, in special vara, in concediu pe litoral.
Speciile de pesti care se pot pescui la mare sunt
numeroase. Cu toate acestea, pescuitul chefalului
este deosebit de apreciat atat datorita
spectaculozitatii sale, cat si datorita valorii economice ridicate a acestei specii de peste. Pescuitul
chefalului se practica atat in larg, cu barca, cat si pe tarm, in special pe diguri.
Chefalul este un peste de culoare alba, cu solzi argintii, svelt, cu forma fusiforma. Este un
peste foarte energic, cu vederea agila si se hraneste cu mici vietuitoare, moluste si pesti. In general
chefalul umbla in bancuri, la adancimi variabile, in functie de marimea exemplarelor (exemplarele
mici se pot observa cu usurinta in zonele de suprafata, in timp ce exemplarele mari cutreiera zonele
mediane sau de fund). Nu va pot preciza care este marimea maxima pana la care poate creste un
chefal dar se prind curent exemplare de 1012 kg.
Chelfalul se poate pescui tot timpul anului, rezultatele cele mai bune intregistranduse in
perioada august septembrie. In zonele de tarm, chefalul se hraneste intens in special dimineata,
incepand cu orele matinale pana la orele 9.3010.00 si seara dupa ora 16.00.
In afara acestui interval
orar capturile inregistrate
au frecventa mai redusa.
Pescuitul chefalului se
poate face cu lanseta sau cu
undita. Cu lanseta se
pescuieste uzual la pluta.
Fara a fi o regula, montura
se prezinta ca in fig
alaturata. Se recomanda ca
pluta va fi suficient de
mare, nu foarte grea, cu
antena lunga si viu colorata
(galben, portocaliu si alb)
cu corp de culoare mai
inchisa pentru a evita
atacurile pescarusilor care
pot confunda pluta cu un
peste. Pluta va fi prevazuta
la partea inferioara cu un
inel metalic bine fixat de corpul sau, inel prin care vom trece firul liniei pe care aceasta va culisa
usor. Opritorul poate fi o perla din plastic fixata pe linie deasupra agrafei, cu care legam montura de
linia principala. La baza fiecarui carlig se poate monta cate o perla flotoare care va ridica carligul
sil va agita, sub actiunea curentilor de apa . In cazul apelor mai agitate (dar nu numai), se poate
pescui cu succes si cu monturi normale, la fund.
43
Cele mai bune rezultate se obtin la pescuitul cu
taparine (vezi figura de mai jos). Taparinele sunt
monturi prevazute cu mai multe carlige (510 carlige
sau chiar mai multe), in functie de preferinta. De
regula taparinele au carligele legate de linie prin cate
un forfac de 35 cm. Pe fiecare carlig se leaga cate un
mic fulg alb, preferabil de rata, la care atasam mici
materiale stralucitoare (fasii subtiri din folie argintie)
pentru a ademeni pestii prin stralucirea sa (imita
reflexiile solzilor pestilor). In acest caz, utilizarea altor
momeli naturale nu mai este necesara. Daca nu
folosim fulgii, putem utiliza momeli naturale, cea mai
eficienta fiind rama
de mare. In functie de marimea medie a pestilor vizati,
carligele sunt nr. 46. Atunci cand pescuim cu
taparina, pescuitul consta in lansari repetate si
recuperari mai lente, deci este un pescuit dinamic.
Lanseta este de preferinta de cel putin 3 m, ideal peste
4.5 m lungime, cu mulineta cu tambur de capacitate
medie si mare.
La pescuitul la fund sau cu pluta se recomanda utilizarea momelei naturale, proaspate, cele
mai bune rezultate obtinanduse la rama de mare sau la scoica. Chefalul mic se mai prinde uneori si
la miez de paine. Desi majoritatea pescarilor prefera sa pescuiasca cu rame de mare, care sunt
oferite de particulari la preturi destul de ridicate, daca vizati capturile mai mari (peste 300 g/buc)
personal va recomand sa folositi scoicile.
Anul acesta am pescuit la chefal in zona Eforie Nord, zona digului mic (primul de la
debarcader spre Belona, digul situat la 45 grade fata de linia plajei). In prima partida digul era plin
de pescari, utilati cu lansete zdravene si cu undite lungi. Marea era destul de calma. Eu imi luasem
din fuga doar o undita de 4,5 m din bambus, cu fir de 0.3 mm si carlige cu tija lunga, marimea 6. Pe
la ora 16.30 am scos cateva scoici si mam instalat intre 2 pescari, veniti de dimineata, care erau
ancorati bine de doi stafilopozi, blocand accesul altor pescari pretendenti. Deoarece dotarea mea era
modesta, am fost acceptat cu usurinta sa pescuiesc "langa picioarele lor". Secretul meu era insa
momeala si marimea apei. Spun secret pentru ca nu era prima data cand inregistram succese in fata
altor pescari, in conditii aparent identice sau chiar defavorabile mie.
Am pescuit pe fundul apei folosind ca momeala scoica mare (formam o biluta de cca. 3 cm
diamentru, pe care nu o foloseam mai mult de 15 minute). In timp ce pescarii vecini capturau guvizi
mici si chefali cat degetul, la rama de mare, spre stupoarea lor dupa numai un minut am scos un
chefal de cca. 350 g. Nu a trecut un minut si scot un al doilea exemplar, identic. Aveam in acel
moment cele mai frumoase capturi dintre toti iar numarul acestora avea sa cresca incat, dupa mai
putin de 2 ore de pescuit, aveam peste 3 kg de chefal. Nu leam divulgat celor din jur secretul meu
dar nici nu iam impiedicat sa ma spioneze. Unul dintre vecini a venit sa masoare apa (distanta
dintre carlig si pluta), a dat langa pluta mea (ajungand pana la limita de 1015 cm) si tot eu
prindeam, spre uimirea acestora. Era si pentru mine o dovada in plus ca momeala joaca un rol foarte
important la pescuitul chefalului. La un moment dat pescarul vecin ma copiat intocmai, reusind sa
44
scoata un exemplar frumos dar si ultimul deoarece nu intelesese totusi ca scoica trebuia schimbata
mai des in cazul pescuitului stationar, unde aroma momelei este foarte important pentru chefal.
Asadar, daca sunteti in concediu si vreti sa faceti o partida de pescuit chefal cat mai reusita,
este bine sa tineti cont de urmatoarele observatii:
la pescuitul stationar, cu undita sau lanseta, folositi momeli naturale (scoici mari, proaspete) de
care insa va puteti dispensa in cazul pescuitului dinamic (cazul taparinelor);
exemplarele mari vaneaza in zonele mai adanci;
unde sunt chefali mici vor veni si chefalii mari, daca apa este, evident, suficient de adanca;
de cele mai multe ori este valabil principiul: momeala mare, captura mare;
scoica folosita trebuie sa fie proaspata si se agata in carlig de partea carnoasa, mai tare si nu se va
folosi prea mult timp (max. 20 min in cazul cand pestii mici nu o toaca);
alegeti perioadele optime de pescuit, respectiv dimineata si seara;
deoarece bancurile de chefali sunt intro continua miscare, sonarul se poate dovedi deosebit de util
(in lipsa acestuia este bine sa observam vecinii si sa vedem in ce zona sau prins primele exemplare
pentru a anticipa directia de deplasare a bancului). Daca este nevoie ne mutam si noi locul;
chefalul vede foarte bine asa ca este bine sa evitam sa ne agitam prea tare, mai ales cand pescuim la
undita, aproape de tarm;
in cazul pescuitului la undita, cu momeala mare, trasatura chefalului este foarte usor de deosebit de
ce a guvizilor, fiind intro prima faza asemanatoare cu a carasului: pluta este tremurata usor, cu
tendinte repetate de a fi mai degraba ridicata decat scufundata. Nu va grabiti, acum chefalul doar
adulmeca momeala. Dupa cateva tentative acesta nu se va sfii sa puna pluta pe lat si eventual so
scufunde hotarat, moment in care nu va ramane decat sal scoateti din apa.
Atentie, chefalul, pe cat de subtirel pare, pe atat de energic si alunecos este. Pe dalele sau
stafilopozii acoperiti de alge se poate aluneca foarte usor daca sunt depuneri de alge umizite de apa
marii. Accidentele prin alunecare (chiar daca nu sunt grave pot fi destul de neplacute) pot fi usor
evitate presarand nisip in zona unde stati cu picioarele.
Si nu in ultimul rand, daca aveti o partida mai putin reusita si veti prinde pui de chefal de 78
cm, faceti nobilul gest si lasatil in apa pana anul viitor cand va fi suficient de mare ca sa va poata
oferi o cina pe cinste.

Dumitru Georgica Vasilati (aug. 2002)
45
DESPRE PESCUITUL RAPITORILOR CU NALUCI
– sinteza oferita de Dan Dragos
–
Informatiile prezentate in paginile urmatoare sunt preluate din mesajele postate in lista de
discutii si siteul www.pescuitul.ro si trateaza problema pescuitului rapitorilor la naluci, fiind
structurate pe specii de pesti.
Stiuca "Pastrav DeLac" <pastrav@fishing.com>
1. Oscilante: obligatoriu piscotul, lingura de stiuca, lingura de delta si olandeza de
darakiller, para si piscotul de berti, eira de rublex (a scos si gipo o copie si merge
binisor), lingurile lu' Puscarie!!!, mai merg profi de profi blinker,
2. Voblere: obligatoriu pike (astai cea mai tare), roach si perch de salmo, original, HJ,
SR, SSR, SFR de rapala, shad de cotton cordel.
mai merg 7 si 9 de cozma, un fel de banana de nils master.
3. Rotative: obligatoriu mosquito 35 de mosca, aglia 34, lusox 34 de mepps, clasic,
axat si flash de berti
mai merg longet de mosca si comet de mepps
4. Spinner bait: paleta galbena (cam nr 3) si twister vierme de 8 cm cu floaca galbena.
Negretu Florin <negretu@fx.ro>
Am prins la culorile S,si mai ales , B, pe soare, FT pe vreme schimbatoare si GFR pe
innoptat. Dadeam cu F9. Cand am schimbat pe F13, nam avut decat S, care a prins
f.bine. Anii urmatori am prins la F13 ala S si in japse.Deasemenea F13, FT, dat la
schimb (pe atunci ziceam ca e prea mare) altui pescar rau da bun, a prins si el multe
stiuci. Am prins si la Husky Jerk 12, culoarea OCWOrange Crawdad, in Delta si .....in
lacul IOR.Asta e suspendat si cu bile.
SSilveralb cu spinarea neagra;
BBluealb cu spinarea albastra ;
FTFire Tiger combinata aia nebuna (de sus in jos) :verde, galben, portocaliu, mai mult
sau mai putin fluo, sii mai....tragem si niste dungi negre pe tavan (spinare);
GFRGold Fluo Redauriu cu spinarea rosu fluo;
OCWOrange Crawdadrac oranj, nici asa fluotipator ca GFRul, nici asa maroniu
discretca CWul (Crawdadmaroroscat cu dungi intro nuanta mai inchisa , si olicuta
di roz), iarasi cu dungi negre transversale;
(cosma) Am avut rezultate bune la stiuca,atunci cand dansa facea mofturi, (Snagov,
Delta) cu un 9cm, primit cadou dela autor,( era cel sau fratele celui care a prins una de
2kg. la concursul Sagetii Internationale de pe Snagov, prin '97) are culoarea biban,
modelul fara bile. Am in sertar, cateva marimi 57cmam ales culorile in care am
incredere:albalbastru, Red Head, biban.Acum le face cu bile.E bine in principiu , sa ai
wobleresi cu bile(apatulbure si/sau cu tulburente, vant, pesti cu chef de hranire) si fara
(apa limpede, statatoare linistita, pesti apatici), indiferent de fabricatie.
Fe floating, cunoscut si sub numele de Original Floating Rapala, primul (istoric)
model.
De la fabricantul Gippodistribuitor Gippo modelele (le denumesc dupa originalul
initial ): Eira (13 grame in apa mica , 16grame in 12m adancime), Dollingen 13g,
cromat lucios.
De la fabricantul TVLure, distribuitor Arrow Int.modelele Dr. Pike, "Uto" si "felia de
46
pepene" mari, din tabla de 0,8; De la fabricantul Mihai Palada , distribuitor Arrow Int. ,
cu denumirea Arrow(Lure?): modelul "Uto" mic, cupru; cred ca si datorita culorii.
Stiuca am prins la Rapala Floating 9 cm, 13cm, culori S, B, FT, GFR. Si la Rapala
Husky Jerk , suspendat, 12cm, culoare OCW.Si la Cosmalure 7cm, 9cm, culoare biban
(nu stiu codarea lui), scufundator.Tot asa, in ape si ani diversi.
SALAU
Mihaela75@xnet.ro
la shaduri (twistere) de 7 cm, galbeni cu coada verdefluo sau vernilglowinthedark ( marca
Kalinn's). capete 9 gr.
Dudu dudumail99x@yahoo.com
Pentru salau merge bine la vobler plutitor dimineata devreme, si mai ales seara, cand iese spre
suprafata si ataca obletimea. Ora si temperatura apei variaza in functie de zona. Pe Can Dunare
M.Neagra, de ex., salaul se prinde astfel in iunie, dupa care apele
"fierb. Si spre capetele sezonului (primavaratoamna) merge in serile calde. Cel mai bune vobler
pentru salau zic eu ca ar fi cel cu evoluti de fund (plutitor sau de tip CDcountdown). Rapala faceau
un DDRFR Deep Down Rattling Fat Rap un plutitor cu barbeta uriasa. La 23 ture de manivela
atingea 8m adancime. Necesita barca, pentru ca se agata usor, dar am luat pesti frumosi cu el. Daca
tot vrei sa dai in salau, tias recomanda sa incerci cu twister. Tehnica e ceva mai greu de deprins, iar
metoda mai putin spectaculoasa decat pescuitul la lingura sau vobler, insa avantajele ar fi in costul
redus si in sansele mai mari de a prinde salau. Un twister bun costa de 710 ori mai putin decat un
vobler, iar numarul de atacuri tinde sa fie mai mare la twister.
Pastrav
Negretu Florin negretu@fx.ro
Mepps: Aglia0galbena , alba, cupru, Firetiger,Comet 1alba cu puncte albastre, galbena cu puncte
rosii, Black Fury Nr. 1 (neagra cu puncte rosii sau galbene, sau verde fluo) verificate acolo si in
alte parti, DAM2, galbena, cupru, recomandata de Ghimi, luata de mine si , surprizesurprize dupa
20 ani de Mepps da prinde si DAMul, si se invarte pescuind din aval in amonte. ffffffbine la
Original
Rapala Sinking 5cm, rau si lac, culorile S (indiferent de conditiile de luminozitate, e practic
universal) si B. Idem la Mini Fat Rap, 3cm, culoarea CW.Rapala sunt scumpe, dar merg si second
hand, invata sa le recunosti .
Clean
diavolo__ beluga@personal.ro
cozma:c1 ii unu galben daca reusesti sal echilibrezi(ca lucrul asta nu se prea face inainte de
vanzare) e excelent si a9 ala cu capul rosu
Webmaster@muscarul" muscarul@go.ro
la clean, am avut foarte bune rezultate cu salmo hornet si mai ales bullhead
Mihai Vasilescu vali@solidmr.kun.nl
COZMA. Nu le prea stiu codurile. Dar am prins bine clean (5001500 g) cu C3 de 3 , 5 si 7 cm. A
mai mers si un vobler de culori stil "Fire Tiger". Uneori, cand nu mergea nimic, lea placut un
portocaliu turbat de 3 cm.
Pastravilor lea placut cel ce imita pastravul, altul albastru deschis si C3. Iar bibani la orice culoare
si orice marime. Stiuci am luat pe un vobler cu spate negru si burta
47
alba de 5 cm.
(alt mesaj din 24.04.2002 ) Cozma: A8, A9, B9, C3 si altele.
Vasilescu Mihai mvasil@phys.ubbcluj.ro
Voblere Cozma (sunt cele mai ieftine la calitatea respectiva). La vremea asta folosesc voblere mici,
de 34 cm, culori naturale, spre caramiziu pe spate, albgalben pe lateral. Merg tot felul de variatii,
cu spatele mergand pana la negru (vara chiar verde) si lateralul pana la alb. Nu folosesc variantele
cu culori socante (verde puternic sau mult rosu).Mihai
"Pastrav DeLac" pastrav@fishing.com
Voblere Down Mini Shad galben cu verde, Cozma 32 verde cu argintiu, Rapala F3 SSH, rotative
Mosca Spanto de 2, Berti Clasic nr 1, Mepps Aglia nr 1, Martin de 6g. Oscilante Berti Clio si
Austria
Culoarea aleasa depinde de de mai multi factori, dar daca acceptam conditii normale si alegem
culoarea numai dupa gradul de penetrare a luminii la adancime, alegi: rosu pt. Pescuit la suprafata,
orange/galben la 24 m
adancime, verde/albastru la 36m....
Ptr clean,incearca cu mici voblere cozma,de 25 mm,dar si cu mai mari,pana pe la 50 mm.Eu prind
mai bine in sezonul cald, cu 25,iar toamna
tarziu,ci 32mm,cu 50 mm.Vara merg f bine voblerele mici,de 11,51,8 cm,deci montura f fina,fir de
la 0,12(cand este cazul,numai)pana pe la 0,18 maxim,eu pescuiesc cel mai frecvent cu fir de
0,16,dar daca ai echipament mai fin,e bine sa dai cu fir mono mai subtire.Depinde si de loc,caci
dacas craci,fiindca acolos clenii,dai cu fir mai grosut,un 0,160,18.Cel mai important este sati poti
procura voblere bune,adica care sa bata bine,chiar trase impotriva curentului,sa aiba batai
diferite,spre iarna,foloseste pe cele care bat la o tractiune cat mai mica.Ptr inceput cautati niste
cozma,cas cele mai la indemana,ceva verde marmorat,ceva galbui,cu spate verde tipator,cel
portocaliu,si macar unul natural,asta cand este mai limpede(deci eu dau cu: A9 ,B1
,C1,C5,D1,D2,D3,D6,D9,E2),asta am in trusa,daca or mai fi toate,dar cel mai bun mi se pare
vara,E2,pe apa mai verzuie si iarna C3 si C5,pe apa mai limpede,iar A9,chiar f bun,mai mereu,ca
ma scoate din incurcatura.Deci procurati macar o parte dintre aceste voblere,de lungimea 25
mm,un echipament cat mai fin si incearca pe lacuri,la trena sau de pe mal,ca o sa ai rezultate.Iar
dacati pica in mana,voblere facute manual,f mici,nu ezita sa dai banii, fiindca vara, cateodata,
numai cu ele prinzi,la altceva nu mananca.Poti lua si modele mai mari,de 32 mm,sa fie in trusa,
verdetele mi sa parut mie f bun (D3),dar merg destul de bine si cele cu staniol,modelul
cozma(S).Incearca asa si sa ma anunti si pe mine daca ai reusit ceva. Acum,daca pescuiesti,sa mai
opresti din cand in cand voblerul,cal ia de multe ori cand sta pe loc,asa este cand e apa rece,trebuie
sal tragi f incet,altfel nu til ataca.

BIBAN
cu jig usor, twister mic, (2cm) rosu, dar din barca (!), jucat pe verticala; un wobbler mic Cozma
orange sau verde (bibanel) are rezultate excelente la Olt, dar nu poti avea aceiasi "viteza'' ca si la
twister; un twister putin mai mare (3cm) si mai greu probabil te va ajuta; nu uita sa folosesti cel mai
subtire fir cu care te descurci si o varga adecvata (gen Silstar konnekt Micro Spinning, 2.10m,
actiune medie).
(Florin Ghimisliu)
la olt am prins biban,mai ales cu twister,mic,de 2,5 cm,rar cu mai mare,de culoare verde fluorescent
48
cu "sclipici",si cu inca o culoare,mult mai bine,nu stiu daca o sa gasesti,un gri transparent,cu sclipici
albastru,auriu si negru (glider),in general cu capete mai grele,caci am pescuit chiar deasupra
barajului Slatina,sub acesta si cu un baraj mai sus.Am prins si stapazani,destul de mici,cas f
multi.Am mai pescuit si cu muste artificiale, de marime ptr oblete,chiar mai sus cu un baraj de
Proaspeti(amonte Slatina),cu un twister in cap,mai sus cu una doua musculite,twisterul pe post de
lest,metoda este f. eficienta,dar cu ace de nr 1614.
AVAT
Negretu Florin <negretu@fx.ro>
In general, alungite sa bata bine in curent si recuperare rapid(a). Atentie, majoritatea muscaturilor la
avat leam avut recuperand in contra curent, invers ca la pastrav . Am prins fbine la Rapala9 si chiar
13 cm, culoare S. In general , spre deosebire de linguri, unde a fost mai "permisiv " la culori diverse
, la woblere a servit numai culoarea S (spinare neagra , restul albargintiu),si RH (red head). Red
Head am prins si cu 5cm, Original
Rapala Sinking, si cu Husky Jerk de 11cm (un prototip mai vechi)numai pe astea leam avut.
Pentru apa adinca:
• rotativa Lusox Mepps (cirlig imbracat cu lina, cu plumb vapor in cap) nr. 3 si 4.
• rotativa Aglia "foaie de salcie" Mepps nr. 3 si 4;
• Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g;
• oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 ppina la 30 g.
Pentru suprafata:
• rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps nr. 3 si 4;
• Ondex Rublex 5 si 7 g;
• oscilanta Atom ABU Garcia 12 g;
• rotative si oscilante DAM foarte colorate.
Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer
• Argintie: dimineata, cand lumina este predominant albastra; cand vremea este inchisa; cand
pestii care constituie momeala au flancurile argintii (oblete, balos, carasel);
• Aurie: atunci cand lumina este puternica; seara, cand lumina are dominanta rosie; cand pestii
momeala au flancurile aurii (biban, pietrosel, boistean);
• Cupru si negru: se utilizeaza pentru a inlatura orice efect de stralucire ce ar inhiba pestele.
Se recomanda cand lumina este foarte puternica (la pranz), pentru apele foarte limpezi
• TIMBER DOODLE
Este special conceput pentru a trece fara a se agata prin bradis, craci, stuf...
Recomandam:
Nr. 0 8 g pentru salau;
Nr.112 g pentru stiuca.
• LUSOX
Semnal "ochi", "contrasilueta" si "tinta". Franare extrema. Vibratii puternice.
Modelul este conceput pentru capturarea stiucii.Lest demontabil:
47113 g.Permite adaptarea greutatii functie de tipul de pescuit
• BASS KILLER
Linguritamomeala pentru black bass, stiuca, biban. Cumuleaza flashul paletelor si
pulsatiile flagelatiilor din cauciuc. Este prevazut cu carlig antibradis.
• MUSKY KILLER
49
Sunt naluci mari recomandate pentru:
stiuca;
somn;
somon.
• GIANT KILLER
stiuca;
somn;
somon.
• GIANT LUSOX
stiuca;
somn;
somon.
• STIUCA
In perioada de mare diversitate alimentara, stiuca raspunde unei largi game de efecte vibratorii si nu
este inhibata de absenta unor semnale vizuale corecte: ea se arunca asupra oricarui tip de naluca.
Dar, in afara de cateva momente rare, numai niste viteze lente (mai putin de 25 cm/s) avand o bataie
de frecventa joasa vor declansa reflexul de atac si acest lucru se intampla cu ata mai sigur cu cat
obiectul este mai mare.
Mecanismul care va va permite sa emiteti cu precizie frecventele joase ce vor starni reactia este
compus din: LUSOX, AGLIA, COMET.
In afara de acestea, exista pentru stiuca 2 culori tinta de maxima importanta: rosu (sau o nuanta
luminoasa de cupru) si galben. Efectul lor va fi marit daca se vor folosi combinate cu negru si cu
alte culori, in functie de semnalul pe care vrem sal materializam: decorarea paletei sau a lestului,
ciucure din lana sau par, Mino...
• SALAUL
Raspunde perfect paletelor clasice No. 2 si 3, carora li se adauga lest pentru pescuitul la adancime.
Pentru pescuitul pe fundul apei utilizati TIMBER DOODLE.
Culorile Fluo sau cele foarte luminoase sunt cele mai pregnante: portocaliu verde fluorescent alb
fosforescent.
SOMNUL
El se gaseste foarte des sub straturi foarte mari de apa
; atunci trebuie alese nalucile cele mai mari si mai grele: MUSKY KILLER, GIANT KILLER,
GIANT LUSOX, SYCLOPS 3 (Lipiti doua palete No. 3 sau luati modelul din plumb pentru mare).
PASTRAVUL
Pastravul are preferinte alimentare foarte variate si se adapteaza usor la prada ce predomina la un
anumit moment: insecte de suprafta; alevini sau pestisori intre doua ape; viermi de pamant dupa o
ploaie si apatie in fundul unei gropi cateodata.
Gamele de produse
Mepps recreaza toate frecventele vibratorii care declanseaza diferitele alegeri alimentare ale
pastravului. Astfel: prada la suprafata COMET; prada intre doua ape AGLIA; prada de dancime
AGLIA LONG si ELIX.
Pastravul are o viziune adaptata mediului foarte rapid in care traieste. In viziunea lui, curentul este
de doua ori mai lent decat il percepe ochiul uman. Decoratiunile produselor Mepps tin cont de acest
lucru. Pentru a dispune de semnale vizuale corespunzatoare, se vor urmari:
50
Rosu si albastru cu stralucire de metale pretioase AGLIA si COMET DECOREES; galben si

portocaliu pe fond negruBLACK FURY; luminozitate electrica luminiscenta PLATIUM si FLUO.
BIBANUL
Tot ceea ce tremura atrage bibanul; dar faptul ca traieste in grupuri bine ierarhizate (avand in frunte
1 sau 2 conducatori) genereaza un comportament concurential foarte special. Este hotaratoare
folosirea de naluci capabile sa emita semnale intense, fara de care conducatorii vor capata un
sentiment de inhibare pe care nici un alt membru al grupului nul va incalca.
Paleta: cu ondulari foarte pronuntate COMET, ELIX, AGLIA; Semnale: rosii, portocalii, irizate
RAINBO, FLUO, PLATIUM;
Suplimentar: MINISAUMON, POMPON, TWIST.
51
NOUTATI DIN LUMEA FIRELOR
Noutate (nu atat de noua) in lumea firelor. Dupa Berkley Trilene SensiThin urmeaza Berkley
Trilene Sensation. La pescuitul rapitorilor, multi pescari prefera sa foloseasca noile fire
multifilament, impletite sau lipite (braided sau fused), pentru ca ofera o serie de avantaje.
Mai exact:
raport extraordinar intre diametru rezistenta la rupere (diametru mic, rezistenta mare) firul se
scufunda mai bine, e mai usor de folosit in conditii cu vant puternic (diametru mic, rezistenta mai
mica la vant);
elasticitate zero sau aproape nula (factor de elongatie zero aproape zero) de unde deriva
sensibilitatea crescuta, astfel de fire fiind indicate pentru pescuit la adancime (de la 67 metri in
jos), muscatura salaului fiind uneori greu de sesizat chiar si in conditii optime adica apa relativ
mica (23 m) si lipsa vantului. Salaul este binecunoscut ca avand o muscatura destul dificil de
detectat.
un alt avantaj al superfirelor ar fi rezistenta crescuta la efectul razelor ultraviolete (superfirele nu
sunt afectate, imbatranesc mult mai greu), deci rezista mai bine in timp. Desi aici intervin unele
neajunsuri firele se scamoseaza repede (rezistenta la frecare nu este foarte mare), stratul protector
deterioranduse rapid, deci dispare si culoarea. Unii pescari folosesc markere speciale pentru a
(re)colora primii metri de fir, cei care sunt supusi frecvent agresiunilor factorilor de mediu. Sau
incercat diferite acoperiri (tip "camasa") pentru a proteja miezul realizat din fibre polietilenice de
dimensiuni micronice, unele au avut succes, altele nu. Se pare ca printre cele mai bine realizate fire
se numara Cabela's Ripcord Si, Tuff si PowerPro. De asemenea, astfel de multifilamente sunt
folosite pentru pescuitul in conditii grele vegetatie submersa din abundenta unde riscul agatarilor
creste si unde o stiuca intrata in bradis este pe jumatate pierduta. Totusi, am intalnit destui pescari
de rapitor care prefera batranul si totusi mereu tanarul monofilament, continuand sa faca in ciuda
superfirelor. Unul dintre acesti pescari sunt chiar eu. Pur si simplu, nu mam putut adapta
multifilamentului, desi am incercat in cateva randuri. In primul rand, lipsa de elasticitate a firului
trebuie compensata prin ceva acel ceva este o lanseta cu actiune mai lenta, una moderatrapida sau
una moderata. Am avut rateuri la salau, pescuind la jig atat pe fund cat si intre ape, desi am folosit o
lanseta cu varful foarte moale. Am scapat pesti. De ce? Intepam foarte rapid, firul navea elasticitate
si smulgeam jigul din gura pestilor. Mam controlat si la urmatoarele muscaturi am intarziat pret de
o secunda intepatura, dupa care am intepat. Nam mai pierdut pestele. Am mai pierdut pesti in dril.
Mai tarziu in aceeasi zi, dupa o perioada fara prezentari, am dat din nou de un banc de salai la
primul atac, intepat rapid, rateu. Deja ma enervasem. Recunosc, imi era destul de greu sami
controlez reflexul de a intepa la simtirea muscaturii (desi uneori intarziam special, cand simteam
atacul scurt, indecis, pentru ca imediat sa urmeze atacul decisiv). Ajuns acasa, am scos
multifilamentul de pe tamburi si lam facut cadou unui coleg. Ceam invatat din asta? Are si
elasticitatea rolul ei. Un rol foarte important in momentul inteparii cat si in timpul drilului, lanseta
nu este altceva decat un element elastic care absoarbe socurile. Monofilamentul standard are
elasticitate, fiind la randul lui supus unor elongatii si preluand in consecinta o parte din socuri.
Folosind multifilamentul, nu mai avem elasticitate pe fir, toate socurile fiind direct suportate de
lanseta si mulineta. Lanseta se poate rupe, mulineta se poate strica... asta in cazuri in care se
forteaza excesiv. Disparand elasticitatea firului, lanseta trebuie sa faca singura fata luptei cu pestele
pestii pot scapa mai usor, deoarece socurile se resimt mai puternic, rana produsa de carlig
52
larginduse cu rezultat direct in pierderea luptei. Am vazut pescari care foloseasu multifilament pe o
lanseta cu actiune rapida. Iam vazut insa dand si destule rateuri. Intradevar, raspunsul la intepare
este maxim, insa dupa aceea, daca ai intepat pestele, cred ca drilul trebuie executat foarte sigur si
rapid, pentru a nu elibera pestele inainte de vreme. Iar in conditii de concurs (nu e cazul aici),
fiecare peste scapat te indeparteaza tot mai mult de podium. Ce ma facut sa recurg la "avantajele"
multifilamentului? Pescuiam pe apa adanca 6810 metri, vara. Soare, salaii la fund, pe 678
metri, sa se fereasca de soare. In acea zi, am reusit sa gasesc zona cu salai, dupa incercari nereusite
in locurile cele mai cunoscute, recunoscute si recomandate. Atacurile asupra pestisorului de cauciuc
siliconic montat pe jig se simteau destul de estompat. Imi trebuia destula concentrare sa simt
atacurile. La un moment dat, o "tacaneala" scurta... pauza... nam intepat... a urmat acelasi gen de
atac, insa ceva mai lung. Nam mai ezitat. Am intepat imediat. Lanseta se incovoiase. Dupa un dril
scurt de douatrei minute, ridic salaul de pe fund, il vad intepat pe dinafara, jigul in coltul gurii,
intro pielita (destul de tare, ca altfel nul scoteam). Lam scos cu minciogul. Trei kilograme. Cum
pana atunci eliberasem toti strapazanii de 500800 gr, tinand doar unul de aproape 1.5 kg, lam tinut
si pe cel de 3 si am continuat sa eliberez tot ce am prins dupa aceea.
Eram totusi nemultumit de cele cateva rateuri (din cauza mea) si de lipsa de sensibilitate a
firului. Nam avut nici un atac pe care sa nul detectez. Insa vroiam mai multa sensibilitate. Astfel, a
doua oara, mam dus cu multifilamentul. Si desi am avut destule prezentari, am avut si destule
rateuri. In cele din urma, am gasit o solutie foarte viabila, cel putin pentru mine. Exista pe piata un
monofilament al firmei Berkley, si anume Trilene SensiThin. Fir de nailon, insa cu elasticitate
redusa / controlata cred ca avea un factor de elongatie cu 50% mai mic decat cel al
monofilamentelor normale. Il cunoasteam demult, insa nul incercasem pana atunci. Culoarea
transparenta nu ma deranjat. Ceea ce ma deranjat a fost faptul ca firul era destul de sarmos, avea si
memorie. Pentru mine, care folosesc sistemul baitcasting (mulineta cu tambur rotativ) firul relativ
tare reprezenta un neajuns. Lam folosit de doua ori, nu mia placut, am renuntat. E adevarat,
detectam mult mai usor muscaturile, simteam mai bine fundul lacului, denivelarile, insa trebuia sa
ma concentrez pe lanseu ca sa nu fac peruci. Deci, destul de incomod, exact ceea ce urasc la
ansamblul mulinetalansetafir. Am revenit la firul cu care dadeam de obicei Berkley Trilene TS
(Tournament Strength), culoare fotocromica deasupra apei devenea usor fluo, sub apa se "camufla"
in mediul inconjurator, devenind aproape invizibil. Nu e chiar ca florocarbonul, al carui indice de
refractie este egal sau mai mic decat cel al apei, firul devenind astfel "invizibil" pentru pesti, insa
mie mi se pare cel mai bine echilibrat monofilament de pe piata, din punct de vedere al calitatilor
cumulate. Desi cam tarziu (mai bine decat niciodata), ajung si la subiectul principal al povestirii de
fata. La sfarsitul anului trecut, firma Berkley a lansat un nou fir monofilament cu elasticitate redusa,
Sensation pe numele lui, despre care se spunea ca ar fi mai bun decat restul firelor omoloage. Lam
comandat din SUA. Lam primit si, inainte de al folosi, pot spune ca este mai flexibil, mai moale
decat predecesorul sau, SensiThin. Dupa ce sustin cei de la Berkley, are un factor de elongatie si mai
mic decat cel prezentat de SensiThin, are caracteristici de lansare mai bune decat firul concurentei
(Stren Sensor), e mai usor de controlat (ceea ce ma intereseaza), adica e maniabil si e mai rezistent.
Eu miam luat o rola de 330 yarzi de 10 lbs. (aprox. 4.5 kg rezistenta la rupere), la un diametru de
0.11 inci (0.27 mm). Initial, mam gandit ca este vorba despre o versiune imbunatatita a vechiului
SensiThin. Cautand pe Internet, am dat peste expunerea unui pescar american pasionat, care avand
cunostintele necesare, a testat ambele fire. Tot ce pot sa fac este sa incerc sa va traduc / adaptez pe
cat posibil testele si rezultatele facute de acesta. Si el banuia noul Sensation ca fiind de fapt vechiul
SensiThin, imbunatatit. Concluzia lui este ca noul Sensation nu este o varianta imbunatatita a lui
SensiThin ci este un fir complet nou, cu proprietati mai bune, deci o alta mancare... de peste. Mai
53
delicioasa, sper eu. Sa vedem, asadar: "Deoarece am folosit in cateva randuri SensiThin, pentru
diverse aplicatii, eram curios sa aflu daca Sensation era chiar un produs nou sau nimic altceva decat
o varianta a vechiului SensiThin, imbunatatita si prezentata intrun ambalaj nou. Ceea cemi place la
cele doua fire este faptul ca ambele sunt monofilamente cu elasticitatea redusa, un compromis viabil
intre monofilamentele standard si superfire. Singurul dezavantaj ale acestor monofilamente cu
elasticitate redusa este reprezentat de lipsa de suplete sau mai bine zis de gradul de rigiditate mai
mare care le caracterizeaza. Adica, sunt cam "sarmoase". Comparand cele doua tipuri de fir (de 20
lbs.), am testat anumite proprietati mecanice si am gasit cateva diferente semnificative. Modulul
tensil mediu al firului SensiThin se situeaza in jurul a 4,3 Gpa (Gigapascali), in timp ce noul
Sensation are o valoare cu aproape 12% mai mica, in jur de 3,8 Gpa. Rigiditatea masurata, in
tensiune, a fost de 44.535 N/m pentru SensiThin si aproape 38.148 N/m (cu 14% mai putin) pentru
Sensation. Exista o diferenta mica dar masurabila intre diametrele celor doua fire SensiThin are
0.443 mm in timp ce Sensation are o medie de 0.435 mm." Mai departe, este explicata metoda de
calculare a rigiditatii, trec peste, deoarece nu gasesc termenii echivalenti si oricum nu mia placut
matematica prea mult. Revenim: "(...) Un alt rezultat foarte interesant: Sensation are o valoare de
amortizare (damping value) de 3534 N/m in comparatie cu 1274 pentru SensiThin. Asta depinde si
de rata la care materialul este deformat (strain rate), insa un factor de amortizare cat mai mare
inseamna un fir mai rezistent deci Sensation pare mai rezistent. Proprietatile mecanice sunt
indeajuns de diferite pentru a concluziona ca aceste fire sunt facute din materiale diferite... probabil
nailonuri diferite sau amestecuri / aliaje de nailon. O rapida verificare a punctului de topire
confirma ca SensiThin se topeste la aprox. 190 de grade C iar Sensation la o temperatura mai mare:
210 grade C. Nu ca vati apuca vreodata sa topiti cele doua materiale, insa este un test folositor
pentru a vedea daca sunt aceleasi materiale sau nu. Acestea fiind spuse, as concluziona ca firul
Sensation este produs dintrun nou material, cu proprietati imbunatatite. Ar trebui sa fie un
monofilament mai rezistent si mult mai usor de controlat decat predecesorul sau, SensiThin. Cu
prima ocazie, o sa testez si eu firul, cu succes sper, si o sa va spun si parerea mea. La prima vedere,
mi se pare mai mult decat OK si chiar mai moale decat Stren Sensor si vechiul SensiThin. Miam
luat si o rola de Sensor (acelasi diametru, aceeasi rezistenta la rupere) pentru a putea testa ambele
fire, in paralel. Cel putin mie, care nu ma pot adapta multifilamentului, acest compromis echitabil
intre multi si monofilamente imi pare o solutie foarte buna. Imi amintesc cum imi imaginam eu
odata ce bine ar fi daca cineva ar inventa multifilamentul cu elasticitate controlata (nu zero!), care sa
fie o imbinare perfecta a celor mai dorite caracteristici si anume: rezistenta mare la rupere,
diametru mic si elasticitate controlata (sa zicem cam cu 50% mai mica decat a monofilamentelor
standard). Pentru ca acest lucru nu se poate deocamdata (sau nu se doreste, cine stie?), iata ca avem
acum solutia "in oglinda": un monofilament care chiar daca nu este la fel de rezistent precum
superfirele, are o elasticitate redusa si, foarte important, este maniabil, mai usor de controlat decat
predecesorii sai. Recomand pescarilor de rapitor care, asemenea mie, nu se inteleg cu firele
multifilament, sa incerce acest monofilament nou, daca au ocazia. E posibil sa reprezinte o solutie
destul de buna calea de mijloc intre monofilamentele standard si superfire. Pentru mine inclin sa
cred ca este. Sar putea sal aduca si distribuitorul produselor Berkley in Romania sau se poate
comanda din Cabela's sau / si Bass Pro Shops prin cei care fac astfel de comenzi.
Andrei Zabet Bucuresti, febr.2002
54
PESCUITUL LA SHEFFIELD
Pescari la sheffield sunt multi, dar discutiile despre aceasta stil, cel putin pana acum, sau
referit la originea termenului si nu la tehnica. Personal, nu miam pus nici o data problema de ce la
noi ii spune sheffield in timp ce in alte parti se numeste a l'anglaise sau match. Consider ca tehnica
este mai importanta decat denumirea acesteia (eu cel putin de cand o stiu i se se spune sheffield
denumire acceptata si de catre AGVPS). Sheffieldul se foloseste in general atunci cand este necesar
pescuitul la distante mari (pana la 5070 m) cu pluta si la adancimi ce depasesc cu mult lungimea
vergii. Vergile cele mai uzuale sunt cele de tipul match de 3.9m sau 4.2m cu foarte multe inele (16
17 de preferinta). Acestea permit lansari foarte precise si la distante mari, iar datorita inelelor cu
picior lung nu permit lipirea firului de varga. Tot datorita lungimii destul de mari a vergilor putem
avea un control foarte bun asupra plutei. Eu folosesc o varga Competition Match (de la GIPO) de
3.90 m in marea majoritate a cazurilor cand pescuiesc la sheffield si Competition Match de 4.20 m
cand dau la pesti mai mari.Mulineta ideala pentru aceasta tehnica trebuie sa aiba o recuperare
rapida, frana pe coada (preferabil) si cel mai important sa se potriveasca perfect cu varga (varful
conului descris de fir atunci cand iese de pe tambur trebuie sa fie in dreptul primului inel). Este bine
sa avem o astfel de mulineta destinata numai acestui tip de pescuit. In privinta mulinetelor cred ca
cele mai bune sunt SHIMANO Stradic 3000 GTM (am vazut la Scothorne in Croatia trei astfel de
mulinete, aliniate in stand).Firul folosit trebuie sa fie scufundator, pentru a se putea scufunda
imediat dupa lansare si in acest fel nu va mai crea burta, ceea ce inseamna intepaturi rapide si
precise, fara rateuri. Grosimea lui este in general intre 0.10 si 0.18 (personal folosesc 0.12 si 0.14).
Este bine sa avem un degresant pentru fir (ar trebui sa se gaseasca prin magazinele de specialitate)
si care trebuie folosit cu cel putin 5 minute inaintea primei lansari, usurand in acest fel
scufundarea.Plutele folosite sunt din cele lestate, culisante, speciale pentru sheffield. Greutatea
plutei se alege in functie de distanta la care se pescuieste si conditiile de pe balta (curent, vant etc),
iar lestul in functie de pestele urmarit si adancimea apei. Cand alegem sensibilitatea plutei trebuie
avuta in vedere specia de pesti urmarita. Faptul ca plutele culiseaza permite pescuitul la adancimi
mai mari decat lungimea vergii. Pluta se prinde pe fir prin intermediul unei agrafe cu vartej. Pentru
blocarea cursei plutei se folosesc noduri culisante. Nodul de jos trebuie asezat la o inaltime destul
de mare fata de plumb, in asa fel incat atunci cand suntem in pozitie de lansare, pluta sa nu atinga
plumbul. Nodul de sus este cel care determina adancimea la care pescuim. In ultimul timp au aparut
plutele cu lest variabil (prin scoaterea sau adaugarea unor saibe) si care pot fi folosite in foarte
multe cazuri. Lestarea trebuie facuta, asa cum am spus, in functie de pestele urmarit si adancimea
apei. In general se folosesc plumbaje intre 1 si 2 gr.; cu cat adancimea apei este mai mare se
foloseste un plumbaj mai greu pentru ca montura sa ajunga mai rapid pe fundul apei, dar aceasta nu
trebuie sa fie foarte mare pentru a nu micsora sensibilitatea. Se poate folosi un plumbaj unic culisant
(are avantajul ca nu se incurca asa usor si coboara foarte rapid) sau un plumbaj format din multe
alice distribuite pe linie (si care este foarte sensibil). In privinta carligelor acestea trebuie sa fie
inchise pentru a retine foarte bine pestele (riscul de a pierde pestele pe drum este foarte mare).
Marimile cele mai des intalnite fiind intre 14 si 18 (personal folosesc VMC anglaise). Lungimea
forfacului este in general mult mai mare decat in cazul pescuitului la fix (cca 50 cm) putand fi lestat.
In ceea ce priveste tehnica propriuzisa ar cam fi urmatoarele: dupa ce ne alegem locul de pescuit si
ne pregatim ustensilele se vor face cateva lanseuri de control, timp in care putem determina
lungimea la care vom pescui, adancimea apei, curentul si pot fi facute modificari asupra liniei de
pescuit. Cand ne hotaram unde si cum vom pescui putem face o lansare si trece firul de pescuit prin
stoperul de la mulineta (ne asiguram ca toate lanseurile vor fi facute la aceasi distanta) sau putem
55
marca pe firul de la mulineta cu un marker special. Dupa aceasta lansam din nou in zona in care
dorim sa pescuim, asezam varga pe suport si nadim locul. In cazul in care distanta este prea mare se
va folosi o prastie pentru nadire. Dupa ce am nadit locul putem recupera, pune momeala in carlig si
lansa din nou. Nu ramane decat sa asteptam pestele.
Romulus Ches Presedinte APS GIPO
56
GHIDUL MEPPS AL PESCARULUI SPORTIV
(Info: Unicul distribuitor al produselor Mepps in Romania este firma Arrow International SRL)
Dupa cum este bine cunoscut, produsele Mepps sunt recunoscute ca fiind cele mai bune din
lume. Argumentele sunt foarte simple:
• O precizie de ceasornic
Produsele
Mepps sunt realizate sub control riguros, printro modalitate unica, fiind singura firma din
lume specializata in mecanica nautica de precizie. Produsele sunt atat de precise in scopul de
a genera unde mecanice bine definite, cu o frecventa controlata si lipsita de armonice
parazite.
• Rigurozitate biologica
In centre de cercetare cu cele mai mari laboratoare, Mepps impinge intotdeauna mai departe
cunoasterea biologica a pestelui si, in special, a organelor sale receptoare. Astfel, produsele
Mepps reproduc cu precizie gamele armonice si semnalele vizuale la care reactioneaza
instinctiv pestele.
• Naluca logica
Nalucile din plastic dur sau moale, sau din balsa, trebuie sa compenseze insuficienta lor
densitate prin alte piese (lest de plumb, bavete...). Produsele Mepps au o actiune opptima.
Cu ajutorul unui produs Mepps, puteti explora apa de suprafata sau de fund fara a fi nevoiti
sa schimbati naluca. Dvs. hotarati adancimea prin inclinarea vergii si reglarea vitezei de recuperare.
In figura urmatoare vom descrie un model de naluca Mepps din care puteti constata ca
produsele Mepps sunt in primul rand produse inteligente, proiectate pentru un pescuit logic si nu la
intamplare.
Bucla de prindere este realizata in prelungirea
axului linguritei. Acest aliniament contribuie la
echilibrul produselor Mepps si atenueaza orice efect
de vibratie.Resort interior este realizat din inox si
are un invelis de suprafata care il face mat pentru
evitarea sclipirilor parazite.
Distantier impiedica lipirea paletelor si confera
calitatea rotatiei produselor Mepps.Lestulare rol de
greutati si genereaza sub apa efecte proprii
de rotatie.Coloristica are functii foarte precise in
cadrul secventelor de atac ale rapitorilor.Calaretul
este profilat incat sa capete in apa o miscare de
vibratie care insoteste si favorizeaza rotatia paletelor.
Paletadecupata si turnata dintrun aliaj special de
cupru. Numai acest aliaj permite reproducerea armonicelor foarte clare, centrate cu precizie pe
frecventa captata de rapitori.Ancora montata in articulatie libera; are o amplitudine de aproape 360
grade. Astfel, pestele capturat nu dispune de nici un punct de sprijin care ar putea favoriza
desprinderea sa.
In paginile urmatoare va prezentam cateva din cele mai folosite produse Mepps si recomandarile de
utilizare.
57
AGLIA este o piesa mecanica de mare precizie care se invarteste lin si rotund imediat ce atinge apa
. Conul sau de rotatie se adapteaza constant fortei apei. Astfel, Aglia genereaza permanent efecte
vibratorii precise si bine echilibrate.
Recuperare lenta? Aglia coboara fara a produce efectul frunza moarta.
Recuperare mai rapida? Aglia urca continuand sa se roteasca.
Doriti oprirea recuperarii? Infruntand curentul, Aglia isi gaseste singura nivelul
si cadenta de echilibru. Astfel, pe toata durata cursei sale sub apa, Aglia traieste si cheama rapitorul.
Alegerea culorilor ce trebuiesc folosite:
Argintie: dimineata, cand lumina
este predominant albastra; cand vremea este inchisa; cand pestii care constituie
momeala au flancurile argintii (oblete, balos, carasel);
Aurie: atunci cand lumina este puternica; seara, cand lumina are dominanta rosie;
cand pestii momeala au flancurile aurii (biban, pietrosel, boistean);
Cupru si negru: se utilizeaza pentru a inlatura orice efect de stralucire ce ar inhiba
pestele. Se recomanda cand lumina este foarte puternica (la pranz), pentru apele
foarte limpezi.
58
AGLIA DECOREE
Punctele colorate dau un plus
de viata linguritei: avand o viziune "data cu
incetinitorul", pestii percep fiecare punct ca pe tot
atatea paticule mobile care le excita agresivitatea.
AGLIA PLATIUM
Regimul alimentar al pestilor include si multe

insecte de apa si aer. Atunci cand lumina
cade peste carapace, elitre sau ochii acestora, se
creeaza o fulgerare care constituie un puternic
stimul vizual pentru toti pestii rapitori, declansand
un atac fulgerator. Acest fenomen este reprodus de
produsele
Aglia Platium.
59
AGLIA FLUO
Stimulate de razele ultraviolete, produsele Fluo
continua sa emita chiar si atunci cand toate
celelalte culori sunt mate.
In figura alaturata se indica specia de peste care
raspunde cel mai bine la culorile de baza ale
acestor produse
.
AGLIA MOUCHE
Pentru pescuitul pe timpul verii, pentru ape putin
adanci si pesti dificili.
AGLIA MINI SAUMON
Exista o mare atractie pentru culoarea "ou de
somon" a acestor mininaluci; pentru pastrav,
lipan, biban.
60
AGLIA WINNER
Lingurite cu ancora demontabila, fara lest.
Permit pescuitul cu palete mari avand totodata
avantajele produselor ultra usoare. Recomandat
pentru stiuca si black bass deasupra bradisului.
Gama dimensionala este urmatoarea:

N 1 2 3 4 5
(g) 2 3 4 5 7
AGLIA FLAYING C.
Foarte grele in raport cu marimea paletei,
traverseaza curentii cei mai rapizi fara a se opri
din rotatie. Permite o exploatare foarte precisa
a buloanelor si a cavitatilor. Recomandare
pentru somon si pastrav de mare.

Marimi (g) 10 15 25
AGLIA TW
Gratie ancorei demontabile brevetate, modelul
TW permite construirea de tandemuri. Putem
astfel asocia palete avand marimi, cilori si
vibratii complementare. Putem crea naluci cu
volum
sii greutate portivit situatiilor intalnite la
pescuit. Modelul TW poate fi asociat unei
naluci suple, unui streamar sau unei momeli
naturale
pentru a se potrivi apetitului de moment al
rapitorului.
61
AGLIA TW MINO
Roba modelului Mino este exceptionala. Sub
apa, creaza o difractie a luminii unde se
impletesc sideful si auriul, rosu, albastrul si
verdele. Acest carusel de culori starneste orice
rapitor.
AGLIA LONG
Paleta se profileaza tip "frunza de
salcie" si lestul mai greu permit
modelului Aglia Long sa fie
singurul care isi pastreaza o rotatie
linistita si regulata in curentii cei
mai puternici. Este recomandata
pentru exploatarea in ape agitate,
torente de apa
rapide si adanci si pentru pescuitul
impotriva curentului (upstream).
Poate fi utilizat si in lacuri pentru
rapitori ascunsi la mare adancime si
putin dispusi sasi cheltuiasca
energia
pentru prazi prea rapide.
62
AGLIA LONG MINI RAINBO

SAUMON
Pentru pescuit ultrausor in ape
rapide.
TIMBER DOODLE
Este special conceput
pentru a trece fara a se
agata prin bradis, craci,
stuf...
Recomandam:
Nr. 0 8 g pentru salau;
Nr.112 g pentru stiuca.
LUSOX
Semnal "ochi", "contra
silueta" si "tinta".
Franare extrema. Vibratii
puternice. Modelul este
conceput pentru
capturarea stiucii.
Lest demontabil:
47113 g.
Permite adaptarea
greutatii functie de tipul
de pescuit.
63
BASS KILLER
Linguritamomeala
pentru black bass, stiuca,
biban. Cumuleaza flash
ul paletelor si pulsatiile
flagelatiilor din cauciuc
. Este prevazut cu carlig
antibradis.
MUSKY KILLER
Sunt naluci mari
recomandate pentru:
stiuca;
somn;
somon.
GIANT KILLER
Sunt naluci mari
recomandate pentru:
stiuca;
somn;
somon.
64
GIANT LUSOX
Sunt naluci mari
recomandate pentru:
stiuca;
somn;
somon.
COMET
Mecanismul sau foarte exact ii permite sa
actioneze la fel de bine atat foarte
aproape cat si departe de axul sau de
rotatie; astfel, trece cu o miscare
permanenta similara bataii aripilor unui
fluture, atat in ape agitate cat si in curenti
"sparti" de numeroase pietre
. Aceasta actiune vivace este totodata si
un atu pentru apele linistite. Reproduce
astfel zbaterea unei prazi ranite, care se
stinge. Este foarte atragatoare pentru
orice tip de rapitor.
65
Modele COMET

BLACK FURY MOUCHE
In apa
, musca artificiala palpita si adauga
carligului un plus
de viata care inlatura inhibarea din
ultimul moment.
Culori: argintiu, auriu, cupru, negru.
66
COMET BLACK FURY
Prezinta o gama foarte variata de
decoratiuni care recreaza stimulii vizuali
ai prazilor cele mai dorite: greieri,
lacuste, broaste, larve acvatice si terestre.
Sunt recomandate pentru pescuitul in ape
repezi. Pastrav, lipan, somon de fantana.

Modelele BLACK FURY au paletele de
culoare neagra fiind decorate cu puncte
galbene , verzi fluorescente, portocalii.
67
ELIX
Montat direct
pe ax, modeluul ELIX se pune imediat in
miscare sub actiunea unei forte lente de
tractiune sau chiar sub efectul propriei
sale greutati. Acest lucru permite dandine
verticale si lasatul liber in cursul
recuperarii. Atat la urcare cat si la
coborare, Elix ramane viu, asemenea
unei prazi adevarate. Este o lingurita
tehnica dar si foarte de temut, care ne da
posibilitatea de a surprinde pestele din
unghiuri de atac diferite.
Profilul lor special conceput le confera 10 planuri de reflexie a luminii si o miscare in care

alterneaza ondularile, zbaterile si bruste luciri laterale. Intocmai ca prazile naturale
. Datorita conturului dublu, ele isi conserva miscarile indiferent de viteza de deplasare: lenta,
normala sau accelerata. Aceasta caracteristica este destinata prospectarii rapide a apelor calme si
intinse (stiuca, salau) cat si pescuitului in curenti puternici (pastrav, lipan, somon).
68
Ultra Leger
Intocmai ca pastravul, multi pesti au o alimentatie bazata
pe prazi de dimensiuni reduse: larve, insecte mici. Acesti
pesti sunt, intre altele, din ce in ce mai precauti: se feresc
de montajele grosolane si de nalucile prea masive.
Pentru a le insela vigilenta si pentru a ataca locurile cele
mai discrete cu momeli specifice, modelul Ultraleger
este raspunsul cel mai bun.
Din clasa Ultra Leger mentionam: Aglia N. 001.5g,
Aglia Mouche Noire N.00, Aglia Mouche Rouge N.00,
Black Fury Mouche N. 001.5g, Comet Decorees N. 00
1.5g, Streamepps 0.9g,
Recomandate pentru: lipan, pastrav, clean, biban.
Modelele Bug
Sunt prevazute cu semnale musca, intarite de stimulii
linguritelor. Secventele excitatoare pe care le emit
recreaza la rapitor cele 3 faze ale actului
de atac:
reperarea prazii;
autentificarea;
atacul.
Se produc urmatoarele marimi:
No. 00 0 1 2
(g) 1.5 2.5 4 7
Gama de culori este cea cunoascuta de la celelalte
modele prezentate anterior:
brun de martie, rosu, olive, albastru metalic
, alb, galben de mai.
69
STIUCA
In perioada de mare diversitate alimentara,
stiuca raspunde unei largi game de efecte
vibratorii si nu este inhibata de absenta unor
semnale vizuale corecte: ea se arunca asupra
oricarui tip de naluca.
Dar, in afara de cateva momente rare, numai
niste viteze lente (mai putin de 25 cm/s)
avand o bataie de frecventa joasa vor
declansa reflexul de atac si acest lucru se
intampla cu ata mai sigur
cu cat obiectul este mai mare.
Mecanismul care va va permite sa emiteti cu
precizie frecventele joase ce vor starni reactia
este compus din: LUSOX, AGLIA, COMET.
In afara de acestea, exista pentru stiuca 2
culori tinta de maxima importanta: rosu (sau
o nuanta luminoasa de cupru) si galben.
Efectul lor va fi marit daca se vor folosi
combinate cu negru si cu alte culori, in
functie de semnalul pe care vrem sal
materializam: decorarea paletei sau a lestului,
ciucure din lana sau par, Mino...
SALAUL
Raspunde perfect paletelor clasice No. 2 si 3,
carora li se adauga lest pentru pescuitul la
adancime. Pentru pescuitul pe fundul apei
utilizati TIMBER DOODLE.
Culorile Fluo sau cele foarte luminoase sunt
cele mai pregnante: portocaliu verde
fluorescent alb fosforescent.
SOMNUL
El se gaseste foarte des sub straturi foarte
mari de apa
; atunci trebuie alese nalucile cele mai mari si
mai grele: MUSKY KILLER, GIANT
KILLER, GIANT LUSOX, SYCLOPS 3
(Lipiti doua palete No. 3 sau luati modelul
din plumb pentru mare).
PASTRAVUL
Pastravul are preferinte alimentare
foarte variate si se adapteaza usor la prada ce
70
predomina la un anumit moment: insecte de

suprafta; alevini sau pestisori intre doua ape;
viermi de pamant dupa o ploaie si apatie in
fundul unei gropi cateodata.
Gamele de produse
Mepps recreaza toate frecventele vibratorii care
declanseaza diferitele alegeri alimentare ale
pastravului. Astfel: prada la suprafata COMET;
prada intre doua ape AGLIA; prada de
adancime AGLIA LONG si ELIX.
Pastravul are o viziune adaptata mediului foarte
rapid in care traieste. In viziunea lui, curentul
este de doua ori mai lent decat il percepe ochiul
uman. Decoratiunile produselor Mepps tin cont
de acest lucru. Pentru a dispune de semnale
vizuale corespunzatoare, se vor urmari:
Rosu si albastru cu stralucire de metale pretioase
AGLIA si COMET DECOREES; galben si
portocaliu pe fond
negruBLACK FURY; luminozitate electrica
luminiscenta PLATIUM si FLUO.
BIBANUL
Tot ceea ce tremura atrage bibanul; dar faptul ca
traieste in grupuri bine ierarhizate (avand in
frunte 1 sau 2 conducatori) genereaza un
comportament concurential foarte special. Este
hotaratoare folosirea de naluci capabile sa emita
semnale intense, fara de care conducatorii vor
capata un sentiment de inhibare pe care nici un
alt membru al grupului nul va incalca.
Paleta: cu ondulari foarte pronuntate COMET,
ELIX, AGLIA; Semnale: rosii, portocalii, irizate
RAINBO, FLUO, PLATIUM;
Suplimentar: MINISAUMON, POMPON,
TWIST.
DESPRE SIMTURILE PESTILOR
Vazul
71
Ochiul pestelui are structura asemanatoare ochiului omenesc, fiind insa fara
pleoape.Cristalinul este sferic si neacomodabil in raport cu raport cu distantele, acest
neajuns,impreuna cu diminuarea luminozitatii, cu adancimea si cu gradul de tulburare al apei, reduc
acuitatea vizuala la pesti. Acuitatea vizuala depinde si de dimensiunea ochilor : Somnul si anghila,
cu ochi disproportionat de mici sunt printre cei mai "miopi". Retina percepe satisfacator unele culori
elementare. Pestii pot face distincie intre diferitele forme ale obiectelor. Campul vizual este foarte
mare, dar vederea binoculara se reduce la un unghi foarte mic si se mareste intrucatva prin micile
deplasari alternative, laterale ale capului pestelui in miscare. Privind in sus, pestele percepe si
imagini din mediul aerian, cand suprafata apei este linistita.
Auzul
Pestii nu au urechea interna si medie, de aceea ei nu percep sunetele, dar reactioneaza la
variatiile lor de intensitate si tonalitate. Sa dovedit ca pestii emit ei insisi sunete, fie pentru ai speria
pe dusmani, fie in timpul reproducerii pentru apropierea sexelor. Sursele de emisie a acestor sunete
sunt : vezica inotatoare, radiile inotatoarelor pectorale, dintii faringieni sau maxilari.
Mirosul si gustul
La pesti, aceste simturi dispun de organe separate. Gustul este perceput de nodulii senzoriali
implantati in buze si pe cerul gurii, sau chiar pe intreaga mucoasa a cavitatii bucale. Senzorii
olfactivi sunt grupati in mici cavitati, fara legatura cu cavitatea bucala, dar comunicand cu
exteriorul, prin doua canale la unele specii, ce permit formarea unui curent permanent de apa, ca la
stiuca si scrumbia de Dunare. La mreana, crap, lin, biban si guvid, orificiul exterior are un fel de
cornet care inlesneste formarea curentului de apa.
Simtul tactil
Simtul tactil nu lipseste la pesti. Ei dispun de noduli senzoriali raspanditi in piele, mai ales
in zona capului, ale caror celule percep temperatura si variatiile ei, iar altele presiunea. Unele
specii sunt dotate cu organe tactile foarte sensibile mustatile; somnul si chiar crapul percep natura
obiectelor intalnite, pipaindule cu ajutorul lor.
Perceptia laterala
Exista, in plus la pesti, un simt deosebit al perceptiei, caracteristic numai lor si important
pentru orientare. Organul acestui simt este linia laterala, care la anumite specii are aspectul unei linii
mai colorate, desenata punctat dea lungul flancurilor. In afara orientarii generale, linia laterala
permite localizarea prompta a prazii (pentru rapitori ), fie a eventualilor dusmani si, in acelasi timp,
evitarea unui obstacol marunt, prin inregistrarea ecoului reflectat al vibratiei provocate de miscarea
pestelui.
Laurentiu Dumitru Iasi, oct. 2001
IN CAUTAREA REGELUI CLEAN
72
In alte tari exista multe
cluburi destinate unui
grup de pescari care
pescuiesc la un anumit tip
de peste. Cu siguranta ca
as fi un membru onorific
al unui club al pescuitului
cleanului, daca sar
infiinta asa ceva in
Romania. Pescuiesc la
clean de multi ani si
niciodata nas putea sa ma despart de adevaratele satisfactii pescaresti pe care mi le ofera acest
pescuit deosebit. Pentru orice pescar sibian, Oltul este un adevarat rai pescaresc prin multitudinea
de peste ce a aparut in ultimii ani; in barajele existente, cleanul cu siguranta sa adaptat foarte bine
acestor "convietuiri ale omului cu natura". Exista o vorba din batrani, stiuta de pescari, ca "cleanul
are un ochi pe fiecare solz", si bine zice vorba ... ca cel mai important secret in pescuitul acestui
deosebit peste este linistea desavarsita deoarece cleanul "se sperie si de umbra sa "fugind si
ascunzanduse chiar si atunci cand un norisor acopera soarele. Si aceasta frica creste odata cu
varsta, facand din prinderea exemplarelor batrane o adevarata arta. Deci, apropierea de locul ales, in
care banuim ca se ascunde cleanul, constituie un prim pas spre reusita si aici fac o paranteza
deoarece si locul ales constituie un lucru deosebit de important. Pe Olt acest loc este ales in functie
de nivelul apei, in functie de anotimp, an secetos sau ploios, schimbarile din atmosfera si doar un
pescar care a petrecut multe ore pe malul apei va stii cu siguranta locurile unde vaneaza sau se
odihneste cleanul. Metodele de pescuit difera si ele in functie de conditile de mai sus si aici pescarii
sau impartit cam in doua categorii : cei care dau la momelile traditionale naturale si cei care dau
numai cu momeli artificiale. Eu vreau sa ma opresc asupra unei metode care imi da de cele mai
multe ori satisfactii nebanuite si anume pescuitul cu vobler plutitor, "topwater".
Totul a pornit de la faptul ca am avut adevarate atacuri foarte spectaculoase la "dopul" pe care il
foloseam cand pescuiam la musca artificiala cu buldo. Am spus bine "dopul" pentru ca eu folosesc
in loc de buldo de plastic, care se gaseste in comert, un dop de pluta de la o sticla de vin, binenteles
rotunjit la capete si ingreunat la unul din ele. Avand aceste atacuri aproape mereu cand dadeam la
musca in felul acesta, mam tot gandit sa pun in loc de buldo un vobler plutitor sau ceva care sa
imite un soricel sau ceva asemanator. Astfel
am cumparat un wobler mare, din acelea care stau pe rafturile magazinelor de specialiatate si nu
73
sunt cumparate de nimeni. Iam taiat barbeta si lam gaurit un pic in fata, ca sa pot baga firul.
Atacurile au fost nenumarate si spectaculoase, astfel incat mam hotarat sa renunt la mustele
artificiale deoarece prindeam doar exemplare mici. Si astfel am descoperit un pescuit in care
prindeam doar exemplare de peste 600g, cel mai mare a fost de 1,6 kg. Pescuiam deasupra
repezisurilor, acolo unde curentul este mai puternic si atacul se producea atunci cand voblerul era
luat de current, chiar cand cleanu credea ca "soricelul" ii scapa. Atacul este puternic si spectaculos
si iti da o nebanuita satisfactie.

Dintre atacurile pe care leam avut din partea "D'lui Avat", unele erau lovituri cu coada, din
care nu am reusit sa pacalesc nici unul; poate in viitor ... Avatul are un ritual in a ataca bancurile de
obleti: intra puternic intre ei si loveste cu coada dupa care se intoarce si ii mananca pe cei ametiti.
Recomand acest pescuit tutoror amatorilor de pescuit la clean si ii invit sa incerce cu incredere
aceasta metoda si cu siguranta vor avea satisfactii nebanuite.
Fir Intins
Stefan Florea iulie 2001
AUZUL SI VAZUL PESTILOR
74
De multe ori avem surpriza sa fim atentionati de pescari sa nu facem zgomot sau sa ne ferim
sa nu fim vazuti de pesti. Daca noi vedem un peste, ne vede oare si el pe noi ?
Vizibilitatea in apa depinde de transparenta acesteia. Primavara, cand razele soarelui incep
sa patrunda mai adanc in apa, se dezvolta numeroase specii de microorganisme si plante care
coloreaza apa intrun verde cenusiu care reduce vizibilitatea. Din acest motiv, pestii in general sunt
miopi, neavand nevoie sa vada la distante mari. Intro apa limpede, distanta la care poate sa vada un
peste poate sa varieze intre 68 m. Odata ce apa isi pierde din limpezime aceasta distanta nu
depaseste 12 m fiind distinse doar formele. Pe de alta parte este cunoscut ca diferenta de densitate
dintre aer si apa este foarte mare, aparand fenomenul de refractie ce micsoreaza unghiul optic; astfel
corpurile aflate pe mal se vad din apa cu circa 30 % mai mici. De remarcat ca pestele sesizeaza mai
degraba corpurile aflate in miscare decat pe cele stationare datorita acuitatii vizuale scazute a
acestora, mai ales pe timpul verii. Cat ii priveste pe oameni, obstacolele date de interfata apaaer si
reflexiile puternice ale luminii pe aceasta pot fi depasite intro oarecare masura folosind ochelarii
polaroizi, care au lentilele special tratate astfel incat sa permita separarea si filtrarea razelor solare
polarizate vertical si orizontal, reducand de regula componenta verticala. Verificarea acestor
ochelari se poate face simplu privind un afisaj cu cristale lichide, observanduse disparitia imaginii
prin rotirea ceasului cu 90 grade intrun plan normal la directia privirii. Trebuie sa subliniem ca
anumite specii de pesti sunt nyctalopi (somn, platica, salau...), care pot sa vada bine si in ape
intunecate. O acuitate vizuala mai buna o au pestii rapitori, mai ales cei ce vaneaza in ape
transparente. Recordul, la capitolul acuitate vizuala, il detine cleanul in apele limpezi.
Concluzia finala este aceea ca pestele nu poate vedea un pescar la distante de peste 78 m,
aflat pe mal, nefiind necesara camuflarea speciala a acestora. Pentru pescuitul in ape limpezi, mai
ales la clean, camuflajul se poate dovedi foarte util.
Daca pestii nu vad foarte bine inseamna ca au auzul dezvoltat ? Ei comunica prin infrasunete
si ultrasunete. Sunt numeroase speciile de pesti care sunt atrase de zgomote de anumite frecvente
(cloncul pentru somn). Acest mod de a comunica este foarte interesant dar putin studiat. Orice
studiu privind auzul pestilor trebuie sa aiba in vedere diferenta dintre viteza sunetului in apa si
respectiv in aer, aflate intrun raport de 4:1. Tinand cont de interfata apaaer care actioneaza ca un
reflector, sa constatat ca, atunci cand vorbim, energia vibratiilor (sunetul) se pierde intro mare
masura fiind tranformate in unde de suprafata si nu transversale (care ajung la peste). Din acest
motiv pestii nu ne aud cand vorbim. In contrast cu acest lucru, sunetul produs prin lovirea unor
obiecte aflate in apa (barca, suportul pentru lansete, trantirea pe mal a unor obiecte grele) sunt
percepute mult mai usor de pestii aflati uneori la distante mari datorita vitezei mari de propagare a
sunetului in apa. Multi pescari nu au sesizat diferenta, considerand ca atunci cand vorbesc pe ton
normal fug pestii, ceea ce este de cele mai multe ori gresit.

Dumitru Georgica, mai 2001
PESCUITUL LA SOMN
75
Pescuitul somnului este foarte indragit de numerosi pescari datorita, poate in primul rand,
misterului care pluteste in jurul acestui peste. Nu de putine ori capturile de somn sunt dea dreptul
spectaculoase, fiind capturate in ultimii ani exemplare de somn ce depasesc 45 kg. O astfel de
captura record a fost inregistrata in lacul Fundeni Frunzanesti, captura care a castigat trofeul
Carligul de Aur acum cativa ani. Cea mai importanta captura (la pescuit sportiv) se pare ca provine
tot din acea balta si are in jur de 65 kg. Din relatarile locuitorilor comunei Fundeni, balta are in
prezent exemplare foarte mari de somn, unele care ar putea depasi 8090 kg. Pe inserate, cand
localnicii vin pe malul baltii sasi cheme orataniile (rate si gaste) de pe luciul apei, multi au asistat
la adevarate vanatori duse de monstrii adancurilor care faceau sa dipara uneori 23 rate in cateva
clipe, sub privirile neputincioase ale stapanilor. Marele avantaj al acestor monstri il constituie
stufurile plutitoare din aceste balti, adevarate fortarete pentru somni in campaniile de recoltare a
pestelui.
Pescuitul somnului da rezultate remarcabile noaptea, in special in intervalele orare 20.00
24.00 respectiv 03.0006.00. Recunoscut ca sanitar al baltilor, somnul este atras de carnea usor
alterata; ficatul de porc si intestinele de pasare sunt cel mai des utilizate ca momeli. De cele mai
multe ori principiul "momeala marecaptura mare" este respectat. Pentru exemplarele de 1015 kg
rezultate bune se obtin si cu brotacei. Carligul folosit (simplu sau triplu) trebuie sa fie mare si
rezistent, somnul avand gura larga, lacomia acestuia facand ca prada sa fie inghitita cu totul. Somnul
este atras de sunetele joase, pescarii lipoveni utilizand in acest sens o uneala numita clonc, de forma
unei linguri incovoiate care prin lovirea de luciul apei produce un zgomot asemenator cu cel al
destuparii unei sticle de sampanie. Undele de frecventa joasa, chiar de intensitate mica, au
proprietatea ca se pot propaga la distante mari si sunt foarte provocatoare pentru somnii uriasi. Am
vazut constructii artizanale de generatoare de sunete de joasa frecventa, utilizate pe post de greutate,
care au dat rezultate remarcabile la ademenirea somnilor. Difuzorul utilizat este de constructie
speciala (are diametrul mic dar poate genera sunete de joasa frecventa). Acesta este conectat la un
generator elecronic de frecventa joasa (max. 150 Hz).
Firul utilizat pentru prinderea somnului trebuie sa fie rezistent. Pentru exemplarele mari se
utilizeaza fire de 04. 0.6 mm sau chiar mai mult. Firele textile sunt din ce in ce mai preferate la
pescuitul exemplarelor mari. Varga trebuie sa fie rezistenta (actiune 100300g) iar mulineta trebuie
sa fie masiva, cu un angrenaj deosebit de rezistent. In rest, pescuitul somnului nu necesita o tehnica
prea sofisticata, fiind asemanatoare cu cea a pescuitului la crap. Singurul lucru pe care este bine sal
retineti este acela ca, deseori, somnul agatat se ascunde dupa obstacole sau intra sub stuf, de unde
nul veti mai scoate; din primul moment al agatarii somnul trebuie manevrat cu atentie. Un alt
aspect interesant este acela ca somnul odata intepat lupta cu indarjire iar cand simte ca este invins se
baga in namol luand forma de secera. Daca fundul baltii este malos atunci este greu sal convingeti
sa plece. Exemplarele mai mici sunt trase ca un galos; cele mari insa... pot ramane acolo. Unii
pescari, inzestrati cu barca, pleaca pe fir incercand sa determine pestele sa se ridice din namol. De
cele mai multe ori ramanem cu impresia ca firul este agatat. O tehnica mai putin cunoscuta de
pescari este aceea ca somnul "ancorat" in namol poate fi usor scos la plimbare tensionand firul dupa
care il vom ciupi precum coarda unui pian. Vibratiile inalte produse de aceasta manevra deranjeaza
foarte tare pestele scotandul din namol fara mult efort.
Somnul mai musca bine si la rama alba de pamant (buchet de rame) preferand si buchetul de
virmusi si uneori chiar si mamaliga. Acest din urma caz este relativ rar; in multe situatii mamaliga
era inghitita de un carasel care devenea la randul lui momeala pentru somn.
In apele curgatoare (Dunare in speta), latura de peste rapitor a somnului este mult mai pronuntata.
76
Aici se pot prinde exemplare frumoase la naluci. Somnul se gaseste foarte des sub straturi foarte
mari de apa; atunci trebuie alese nalucile cele mai mari si mai grele: MUSKY KILLER, GIANT
KILLER, GIANT LUSOX, SYCLOPS 3 (lipiti doua palete No. 3 sau luati modelul din plumb
pentru mare).
Ca perioada optima de pescuit la somn, statisticile personale sau ale unor publicatii de
specialitate indica perioada de inceput si de sfarsit de vara. Randamentul maxim este dat in luna
iunie, mai ales perioada 1530 iunie, in functie de factorii climatici aceasta extinzanduse pana la
jumatatea lunii iulie. Hrana din abundenta, dupa perioadele de hibernare din iarna si de reproducere
din primavara, face ca somnul sa fie lacom si foarte activ. In lacul Frunzanesti (bazinul 2) pescari
nesportivi au avut in perioada mentionata partide in care au capturat cu lanseta pana la 60 de
exemplare de somn pe seara, in greutate de 0.5 12 kg/buc..
Tehnica de pescuit la somn este in general simpla si poate fi dobandita usor intro singura partida de
pescuit. Secretul la pescuitul somnului este sa nu va grabiti sa intepati pestele decat cand acesta
trage hotarat.

Dumitru Georgica Vasilati, martie 2001
77
INCEPUT DE SEZON LA CLEAN
O data cu dezghetul apelor, primavara devreme, pescarii isi fac aparitia ca niste naluci ce
apar sporadic pe malul raului. Si asta pentru ca in cele cateva saptamani care ne despart de inceputul
prohibitiei in apele de ses si de coline, putem incerca cu sanse destul de serioase sa "spargem
gheata" si sa prindem primul clean al noului an.
LOCURI:
Conditiile oferite in aceasta perioada de raul din zonele submontane difera de cele oferite de
raul de ses ce serpuieste lenes printre coline si face meandre largi la ses. Astfel, raul de munte este
de obicei complet dezghetat, datorita curentului rapid care impiedica mentinerea ghetii, mai ales
daca se nimereste sa fie mai cald vreme de cateva zile. Asa cum neam obisnuit deja, in ultimii ani
zilele de iarna din martieaprilie alterneaza cu cele insorite, de primavara. Apa este de obicei
limpede si foarte scazuta, pestii vlaguiti de iarna preferand locurile adanci si cu curent mai putin
vioi. Cam pe aici sta si cleanul, gasind forta sa inoate impotriva curentului si chiar sa se ridice dupa
cate o musculita, in zilele insorite si fara vant.
Mai jos, spre ses, acolo unde raul isi lateste albia si isi domoleste curentul, gheata persista
inca pe alocuri. Apa este in crestere, datorita topirii acestor petice de gheata, ceea ce determina o
transparenta scazuta si o crestere continua a nivelului raului, premise destul de pesimiste pentru
potentialii amatori de clean.
In concluzie, pe cat posibil este bine sa incercam sa tentam cleanul pe cursul superior al
raului, spre munte, acolo unde apa limpede si cu nivel constant, desi destul de scazuta, eliberata de
ceva vreme de platosa de gheata, ne va rasplati eforturile cu cateva capturi. Atentie insa sa nu ne
trezim ca pescuim intro apa cu regim de munte (in care pescuitul este interzis pana la 1 mai!). Deci
trebuie sa ne informam in legatura cu delimitarea intre apa de munte si cea de coline. Dupa ce ne
am convins ca vom pescui intro apa de coline, cautam cu predilectie picioarele podurilor,
cuptoarele sapate de curent in mal, bulboanele linistite, adaposturile din spatele arborilor prabusiti
in apa sau cele de dupa stancile ce bareaza curentul. Cam pe aici ar trebui sa fie si cardurile de cleni.
De precizat ca in sectoarele de rau in care se deverseaza ape calde de la termocentrale rezultatele la
pescuitul cleanului la inceput de sezon pot fi dea dreptul exceptionale !
MOMELI:
In aceasta perioada a anului cele mai bune rezultate se obtin folosind momeli naturale
. Foarte rar putem avea muscatura la naluci, in special la voblere foarte mici sau la muste artificiale.
Ne vom axa deci pe un pescuit de finete, la pluta, avand in carlig viermi sau carabete (momeli
redutabile pentru pescuitul cleanului in ape reci si limpezi), iar in conditii de apa tulbure (in general
in raul de ses), vom pune in carlig o mica rama de gunoi. Pe apa limpede, unii pescari pun in carlig
in aceasta perioada un mic pestisor (3 4 cm), fie el boistean, oblete sau porcusor. Altii prefera o
momeala mult mai la indemanamiezul de paine alba, inmuiat in apa si apoi framantat.
NADIREA:
Este foarte indicata, mai ales daca pescuim cu viermi sau miez de paine. Astfel, pentru cazul
in care pescuim cu miez de paine, o nadire cu paine este suficienta. In schimb pentru pescuitul cu
viermusi este indicat sa folosim o nada pe care o preparam pe malul apei (in componenta ei intrand
pesmet, faina de carne, putin lapte praf) si careia ii adaugam ceva viemusi.
Chiar daca nu avem muscatura, este indicat sa nadim destul de des si in cantitati mici. Daca
insa avem muscatura, aruncam o "nuca" de nada si apoi lansam si montura cu pluta, care sa fie
purtata de curentul usor imediat in urma nadei. Prastia pentru nadire se dovedeste utila mai ales
daca raul este lat si locurile bune sunt la distanta mare de mal.
78
USTENSILE:
Folosim o lanseta fina (sheffield) de 4 4,2 m, care va lansa cu minim de efort din partea
pescarului o montura fina, compusa dintro pluta cu portanta de 1,5 2 g (chiar mai mult, daca vrem
sa pescuim la distanta mare), cu plumbaj alcatuit dintro oliva si o alica opritor; firul de pe mulineta
va fi de 0,14 mm, iar struna de 0,12 mm, avand legat un carlig din sarma fina, dar rezistenta, nr. 12
14.
Pentru raurile inguste sau in locurile presarate cu obstacole acvatice mai utila se dovedeste a
fi o varga "fixa" de 4 5 m lungime, usoara, care ne va ajuta sa controlam mai bine linurile din
spatele acestora. In acest caz pluta va fi usoara si echilibrata "la rasul" apei. Nu vom uita minciogul
acasa, caci surprizele placute sunt oricand posibile!
TEHNICA PESCUITULUI:
Alegem locurile descrise mai sus, lansam cateva "nuci" de nada, reglam pluta la o adancime
care sa permita momelii sa se mentina la aproximativ o palma de fundul apei, pe vreme calda chiar
mai spre suprafata. Tinand cont de faptul ca apa este destul de scazuta si limpede, vom incerca sa
ramanem camuflati si sa plasam momeala fara prea mult zgomot.
Discutiile cu tovarasii de pescuit le vom lasa pe mai tarziu, acum ne vom rezuma la a fi
linistiti si a controla cu momeala locurile bune. Daca nu avem nici un rezultat dupa nadirea de apel
si cateva zeci de "curgeri" ale monturii departe, spre aval, vom schimba locul de pescuit. Uneori, pe
raul din zona submontana, intre locurile de pescuit la clean este distanta de un sfert de ora de mers
intins. Deci imbracamintea comoda si bocancii de calitate ne vor face viata mai usoara.
Fir intins la cleni de primavara!
Iar daca nu veti prinde, nu fiti tristi! Veti ramane cu bucuria ca ati revazut raul de care va
leaga atatea amintiri.
Autor: Bogdan Cristescu, martie 2001
79
PESCUITUL LA GUVIZI
Observ ca toata lumea este interesata in special de capturi mari. Este adevarat, satisfactiile
pe care ti le ofera capturarea unui crap mai mare de 3kg (ce sa mai vorbim de un salbatic romanesc
de 10kg.) sunt de neegalat (mie, cel putin, dupa mai bine de 30 ani de cind mia intrat aceasta boala
in singe, inca imi mai danseaza genunchii charleston timp de 510 min. dupa ce il vad pe dinsul in
juvelnic).
Totusi... Satisfactii deosebite ti le ofera si pescuitul la "baboiasi", in special in lunile
februariemartie cand platicutele, bibanii si rosioarele sunt deosebit de hraparete. De multe ori nici
nu mai ai timp nici sa mai improspatezi momeala pe cirlig, si de altfel nici nu prea ai de ce, atita
timp cit dinsii se multumesc si cu coaja de rima.
Dar, mai exista un pestisor in tara noastra, care nu prea este bagat in seama de catre pescarii
de apa dulce, dar care in perioada 15 Martie01 Mai devine deosebit de activ si care poate oferi
satisfactii deosebite tuturor pescarilor, de la incepator, la mare maestru. Aduc in discutie guvidele
din Marea Neagra. Este o placere sal pescuiesti in aceasta perioada (mai ales ca se intra in
prohibitie la apele de ses si colinare). Este perioada in care poti pescui de regula 3kg/h, daca marea
nu este agitata.
Guvidele mai are un mic secret pentru care merita sal pescuiesti, secret pe care nu il cunosc
nici unii locuitori ai litoralului. Are niste icre colosale, de marimea celor de stiuca, galbenaurii si
foarte, foarte gustoase. Se pot consuma prajite (dar este pacat), salata de icre (numai de guvide sau
in amestec cu icre de ciprinid) sau sarate, pe piine cu unt. Am convingerea ca acei dintre
dumneavoastra care leau gustat odata, vor dori ca in fiecare primavara sa stringa cel putin 1kg de
icre pentru iarna ce vine. Durerea este ca iti trebuiesc cam 89 kg de femele pentru 1kg de icre si iti
cam piere cheful cand iei pestele la curatat.
Pentru acei care nu au pescuit niciodata guvizi, vreau sa adaug citeva cuvinte despre
habitatul si obiceiurile lor. De regula, guvidul sta ascuns sub pietre, de unde pandeste, iese si ataca
prada (alevini, sprot sau guvizi tineri), culege resturi de scoici aduse de curenti si unde ulterior se
refugiaza. In perioada de depunere a icrelor, aproximativ 20 aprilie05 Mai, iese de la piatra in zone
nisipoase sau cu piatra alba (fara alga).
Aceste zone pot fi usor recunoscute dupa culoarea deschisa a apei. Dupa depunerea icrelor,
apa incalzinduse, guvidul migreaza catre ape mai adinci, de unde revine pe la inceputul lunii
octombrie, cind apa se mai raceste la mal.
Daca veti dori ca in aceasta primavara sa incercati un pescuit la mare, imi face placere sa va
descriu tehnica mea, pentru a prinde cit mai mult peste. Oricum, guvidul este atit de activ in
perioada de depunere a icrelor, incat oricine il poate pescui (conteaza insa si cat si in cat timp).
Folosesc o lanseta de 3060g, mulineta de marime 50 sau 60 cu recuperare cit mai rapida, fir
de 0,35mm (bune si stifturile din bazare, avind in vedere ca uzura mulinetei si a firului este foarte
rapida la acest pescuit).
80
Pescuiesc numai la pluta plimbatoare (vezi fig. urmatoare). Pluta poate tine o greutate de
30g de plumb, avand in vedere ca uneori este necesara o lansare la o distanta de 2030m de dig sau
ca se pescuieste uneori la o adincime de 710 m.
Montura este pe un fir de 0,35mm, doua
cirlige nr.4 (de preferat mustad
argintate), cu o greutate de 30g intre
cirlige. Adincimea apei se regleaza prin
deplasarea nodului culisant in lungul
cimpului. Deasupra ochiului de care se
prinde montura, pe cimp, se face un nod
pescaresc din alt fir, astfel incit, in caz de
agatare si rupere, sa nu se piarda pluta.
Momeala: midie, scoica alba (nu cunosc
denumirea stiintifica), rama
rosie de gradina (cat mai mare, groasa si
suculenta), rama neagra (f.f. buna), sprot
proaspat sau sarat. La utilizarea midiei si
a sprotului exista dezavantajul ca trebuie
inlocuita momeala dupa fiecare captura,
ceea ce nu este necesar in cazul
celorlalte momeli ( se castiga timp
pretios).
Inainte de a incepe pescuitul, observati
apa. Alegeti locul unde apa este mai
deschisa la culoare, lansati si trageti
pluta catre zona mai intunecata (daca
observati astfel de zone). In acest caz se
cheama ca momeala a ajuns la "cap de
piatra" si se afla in zona in care
locuieste, de regula, guvidul . Intai
lansati mai la distanta, potriviti apa astfel
incat pluta sa stea inclinata, si apoi
aduceti pluta catre mal, mutando cate 1
1,5 m. Urmariti daca exista locuri unde
aceasta se indreapta. Cautati in acest
mod zonele mai adinci aflate intre pietre,
la fundul apei. Acolo se afla dinsul adunat. Repetati miscarea si mai la stinga, si mai la dreapta,
pentru a gasi locul cel mai bun si pentru o mai buna cunoastere a fundului apei in zona in care
pescuiti.
Dupa ce vati ales locul in care veti lansa, pentru o mai buna prezentare a momelii pe fundul
apei, mariti apa la pluta pana ce aceasta va sta inclinata, apoi micsorati apa numai atat cat sa se
indrepte pluta.
Veti pierde cu toate aceste proceduri aproximativ 10 min., daca nu cunoasteti locul dinainte,
dar merita.
Daca schmbati zona in care lansati nu ezitati sa potriviti din nou apa la pluta, fundul marii
fiind, in general, foarte variat ca adincime.
81
Daca dupa ce ati stabilit zona in care veti pescui, pestele nu musca in maxim 23 min, ceva
este in neregula. Ori momeala nu este pe fundul apei si atunci potriviti inca o data apa la pluta, ori
locul nu este bun si atunci nu ezitati sa va mutati, ori pestele nu maninca (lucru pe care il veti
observa uitinduva la ceilalti pescari) si atunci "aveti putintica rabdare", sigur isi va da drumul dupa
un timp destul de scurt.
Daca pestele maninca bine (trage imediat sau aproape imediat ce se indreapta pluta), nu
ezitati a schimba locul ori de cite ori frecventa muscaturilor scade sub 1 min, mai ales daca din acel
loc ati prins mai mult de 34 kg.
Daca doriti sa prindeti masculi (guvizi mai mari), pescuiti la "cap de piatra " sau pe "placa
de piatra" (zona cu apa mai inchisa la culoare). Daca doriti sa prindeti femele (mai mici ca
dimensiune, dar cu icre), pescuiti in zone in care apa este mai deschisa la culoare.
Cum deosebiti masculii de femele? Masculul este in general mai inchis la culoare, este mai
mare, are capul mai masiv si gura mare. Femelele sunt mai mici, au capul mai ascutit, gura mica si
sunt albicioase pe burta
.
Pentru cei ce doresc sa pescuiasca guvizi, la greutate, nu la pluta, vreau sai sfatuiesc ca
legarea carligelor sa fie scurta, la 45 cm de struna, primul cirlig de deasupra plumbului sa cada pe
plumb, iar al doilea cirlig sa fie prins cit mai jos posibil, atat cat sa nu se incurce cu primul. Aduc
aceasta precizare deoarece am vazut destui pescari de apa dulce care doreau sa prinda guvizi cu
monturi pe care le foloseau de obicei, primul carlig fiind legat deasupra plumbului la 2025cm si al
doilea cu inca pe atata mai sus. Nu prea se oboseau guvizii sa urce pana la momeala.
Pentru cei ce vor dori sasi confectioneze singuri o pluta plimbatoare, avand in vedere ca
cele din comert sunt destul de costisitoare si nu intodeauna se gasesc plute ce pot fi lestate cu mai
mult de 30g de plumb, iar la o zi de pescuit se pot pierde 35 plute (sau niciuna), voi descrie modul
in care le confectionez eu (vezi figura urmatoare).
82
Material : pluta sintetica (greu de gasit), lemn de balsa (si mai greu de gasit), talpa de la
papucii turcesti (din cei colorati aflati in bazar; alegeti model cu talpa cit mai tare).
Pentru a confectiona corpul plutei, se taie o bucata de material, cu latura de aproximativ 2,5
cm. Corpul se formeaza, foarte usor, cu putina indeminare, la un polizor, rotind bucata de material
in jurul axei sale.
Antena se confectioneaza din betisoare sau tubulete de plastic (se gasesc la librarii).
Tubuletul se incalzeste usor la un cap si prin rasucire intre degete, se obtine forma ascutita.
Se practica un orificiu in capatul corpului plutei, cu o sula sau o sirma ascutita, pe care o
83
tinem in mina stinga, iar cu corpul plutei in mina dreapta, se impinge usor acesta catre sirma
ascutita, rasucindul totodata in jururl axei sale, in ideea de a obtine un orificiu coaxial cu corpul
plutei.
In orificiul astfel obtinut se introduce tubuletul de plastic. Similar, se introduce in capatul
liber al tubuletului, o bucata de material, pe care ulterior o modelam la polizor, pentru a obtine
forma de la capatul antenei.
Cele doua inele se confectioneaza din sirma de cupru de 0,60,7mm. Sirma se roteste, de
exemplu, in jurul unui ac de cusut mai gros, se modeleaza ca in figura, se introduc in corpul plutei si
ulterior se matiseaza. Inelul de jos se va fixa cit mai apropiat de baza, iar cel de sus cam in locul in
care iese pluta din apa (loc ce se poate afla prin lestarea plutei cu greutatea dorita si probare intrun
vas cu apa). Pentru frumusete, mai introducem o bucata de tubulet in partea inferioara a corpului
plutei (asta ca sa se mire colegii de pescuit cum am reusit sa gaurim pluta pe toata lungimea).
Se vopseste dupa gust, reviste, cat de buna avem vederea, sau nu se vopseste deloc daca am
ales papucii viu colorati.
Va doresc la toti fir intins.
Valeriu Ilinca , Constanta martie 2001
84
PESCUITUL CRAPILOR PE TIMP RECE
Pescuitul pe timp de iarna, la copca, constituie un adevarat deliciu pentru multi pescari care
se inarmeaza cu 23 undite adecvate acestui gen de pescuit si luand cateva libelule pornesc spre
gheata ce ascunde pestele mult visat. Pana acum vremea nu a tinut cu acesti pescari oferindule in
schimb serioase partide de pescuit la crap, atat in balti dar mai ales in Delta Dunarii unde au fost
capturate exemplare mari de crap in cursul lunii ianuarie 2001. Intro zi am asistat la o discutie intre
cativa pescari care povesteau ca in Delta Dunarii, intro singura zi, un grup de pescari au avut ocazia
sa aiba pana la 8 intepaturi/om la crap intrun perimetru relativ redus, din jurul unei gropi. Captura
cea mare, dar nu si singura, a fost un crap de 18 kg. Momeala preferata a fost "ciorchinele" de rame
rosii.
In mod similar au fost semnalate cazuri si in balti din apropierea Bucurestiului. De exemplu,
la balta Frunzanesti II, carasi ca palma (200250 g) au pus gura la libelule, la undita, fiind prinsi de
bastinasii care asteptau, ca de obicei, rosioara, babusca, bibanul pesti specifici sezonului.
Capturarea acestor pesti, mai putin activi in mod normal in acest sezon, se datoreaza in mod evident
anotimpului foarte bland din acest an. Exista mai multe ipoteze care explica fenomenul prelungirii
toamnei cu inca circa o luna doua datorita efectului de sera si a distrugerii stratului de ozon din
diferite regiuni ale lumii. Este greu sa cuantificam efectul acestor fenomene grave asupra climei dar
cert este ca ceva se intampla.
Interesant este ca si in ultimii doi ani au fost semnalate cazuri cand au fost prinsi la copca
crapi si carasi. In toate cazurile pe care le cunoastem, pestii nu au opus rezistenta prea mare, fiind in
general scosi cu destula usurinta din apa rece. Daca in iernile blande, cand temperatura este de la
1..14 C, capturarea unui crap la rama este explicabila, mai greu de explicat este comportamentul
crapilor cand apa este inghetata, daca ar fi sa luam in seama statisticile mai vechi. Poate ca asistam
la un proces de adaptare a acestor specii de pesti la apa rece si nu ar fi exclus sa apara pe piata
lansete speciale pentru pescuitul crapilor la copca.
Asadar, stimati prieteni, daca mergeti la pescuit iarna luativa si ceva ustensile pentru
pescuitul crapului, la copca sau de la mal, pentru ca puteti avea frumoase surprize.
Se pare ca, din acest punct de vedere, iarna e ca vara.
Fir intins.
85
PESCUITUL STATIONAR AL PESTILOR MARI
Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau
momitor incarcat cu nada, pe fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta,
daca respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la pluta este mult
mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita faptului ca pescarul va sesiza toate fazele
muscaturii din miscarile pe care le descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un
efort cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune, semnalizand o
eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant. Pestii pasnici mari
stau de obicei la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi
fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce
atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in stil sheffield
(folosinduse o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime). Pescuitul la rubesiana este foarte
eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc fabricantii de vergi
rubesiene. Elasticul interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat mari
folosinduse doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul avantaj al acestui stil de pescuit consta
in aceea ca montura este lansata cu precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil.
Distanta de pescuit este practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a
ajunge la locurile mai adanci, preferate de pestii mari. Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte
care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul rand, acest stil de pescuit
permite lansari foarte lungi de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii
respectabili ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de pescuit la pluta numai
sheffieldul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii mari. Un alt avantaj este acela ca,
vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza
temperaturii si necesitatii pescarului de a sta nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut
pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj, adesea bogate in exemplare
mari, numai pluta culisanta care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile. Pentru a
mentine momeala pe fundul apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit,
este necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la sheffield, este neaparat
necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este foarte putin influentata de
valuri. In afara grupului de plumbi principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari,
care sa poata fi eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta nu este suficient
pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta hrana crapul, platica, babusca mare, linul).
Exemplarele mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu
trebuie sa le trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin natural al
momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind norisori de mal, nu are decat darul de a
speria pestii. In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi
ideale sau datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe fundul apei,
cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta
a liniei, mai ales in conditii de vant puternic sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara.
Pentru aceasta este necesara stationarea pe fund a mai multor plumbi. Nadirea abundenta inaintea
partidei de pescuit este poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in abordarea unei
partide de pescuit la pestii mari. Cu cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa
pesti mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula mare are un
aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea particulelor mari
de nada se face cu ajutorul unei site fine, care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata.
86
Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide va fi mereu apreciat de exemplarele mari. De
aceea toate fainurile grase, ca cea de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace. Adaugarea de turta
de floareasoarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de plutire a nadei poate in
unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece
aceasta nu agreeaza compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o nada
mai inchisa la culoare. Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor mari, mai ales in lac, nu le
place sa fie deranjati odata instalati la nada, si o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului
ii poate pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la 15
bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita perioada, pestii
totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu ajutorul unei prastii. In acest mod,
perturbarea pestilor este minima. Pe de alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca dupa
fiecare "curgere " a carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului
la platica. Tot pe rau, pescuind la babusca, pentru a selectiona exemplarele cele mai mari, ideal este
sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada
usoara va fi purtata de curent spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind
casterii vor cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari. Culoarea nadei are o
importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise, intense permit
selectionarea celor mai mari pesti. Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare
deschisa, puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond deschis, si de aceea
indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar decat cei mari. Trebuie recunoscuta
eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix) sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre
cei mai folositi si mai eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este dulce
determina nada sa fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul sensibili la aportul energetic a ceea
ce ingera. La un apetit mare.momeli mari! Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli
voluminoase, de exemplu un cocolos de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca
special adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In plus
, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu vierme si rima, care in
acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari. Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam
ragaz sa inghita momeala decat sa intepam prea repede, riscand un rateu.
Bogdan Cristescu, 18 ani dec. 2000
(adaptare dupa un articol
aparut in revista de pescuit sportiv "La peche et les poissons")
87
PESCUITUL STIUCII
Pescuitul stiucii cu peste viu
Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in tara datorita rezultatelor
bune obtinute dar si a costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a
cirligului in muntura cu pestisor viu este cruciala in mentinerea "viului" in viata, cu mobilitate
ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare. Intotdeauna alegeti acul in raport de
marimea pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm).
Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea protuberant fixat pe
spatele pestisorului, inghititura poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a
acestuia in spatele pestelui de obicei lasinduse liber doar unul dintre cele 3 brate ale "ancorei".
Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un brat, de marime adecvata, mult
mai discret pe spatele nadei cu conditia sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in
echer cu momeala vie este de asemenea excelenta.
Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii, se face in spatele
capului, usor anterior innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.
Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul:
1. Se tine pestele cu capul spre noi;
2. Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac;
3. Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina cind ochetele iese afara;
4. Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.
Naluci compuse la pescuitul stiucii in ape curgatoare
Nalucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul stiucii in riuri si fluvii. Perioada optima
incepe spre sfirsitul lunii octombrie, pe oglinzi de ape usor tulburi. La primele semne de crestere
stabila a apelor intra in actiune lingurile metalice
Constructia monturii cu naluci compuse este prezentata in fig. urmatoare:
88
Variantele de monturi sunt sugerate in fig. de mai jos.
Lingurile rotative utilizate de noi cu rezultate deosebite sunt: Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau
Giant Killer.
Retinem ca:
• Recuperarea lenta este cheia succesului;
• Schimbarea nalucilor in functie de debitul si adincimea apei:
• Paletele lungi convin in ape curgatoare;
• Paletele late se comporta excelent in curenti slabi;
• Paletele "aripi de fluture" sunt excelente in iazuri linistite;
• La capatului strunei de otel (kevlar) utilizati un virtej;
Naluci oscilante in S sau "Sinclops" Mepps nr. 3, 26 gr. model universal; pentru curenti
puternici cca. 70 gr.
Retinem ca:
• Un pescuit corect cu naluca oscilanta inseamna a simti bataile si maturarile laterale
ale nalucii;
• Cercetati zonele transversale si aval transversale in raport cu malul unde pescuiti
pentru ca sunt zone cu randament maxim.
Pescuitul stiucii la lingura
In fiecare an in noiembrie, pescuiti stiuca in iazuri. Pentru ambianta, lumina superba de
toamna imbratisind frunzarisul padurii sau al stufarisului face ca frumusetea pescuitului sa nu fie
umbrita de risul agresiv al soarelui in prag de iarna. In iazuri cu malurile impadurite, folosind naluci
metalice rotative sau oscilante bine alese ca marime si greutate, conditiile sunt extrem de favorabile.
89
Cutia cu linguri trebuie sa contina:
Pentru apa adinca:
• rotativa Lusox Mepps (cirlig imbracat cu lina, cu plumb vapor in cap) nr. 3 si 4.
• rotativa Aglia "foaie de salcie" Mepps nr. 3 si 4;
• Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g;
• oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 ppina la 30 g.
Pentru suprafata:
• rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps nr. 3 si 4;
• Ondex Rublex 5 si 7 g;
• oscilanta Atom ABU Garcia 12 g;
• rotative si oscilante DAM foarte colorate.
Varga: putere (actiune) 1030 g;
Fir nylon 0.260.30 mm si struna de otel (kevlar ...).
Posturi in iaz: 1 si 2 pe oglinda lacului si din foisor pe timp rece; 3 pe linga malul insulitei pe
timp rece; 4 stufaris, papura pe vreme blinda; 5 si 6 coada lacului si la nuferi in zile caldute; 7
ponton in toate sezoanele.
Autor: Iancu Horia Bucuresti, sept. 2000
90
PESCUITUL SALAULUI
Pescuitul salaului la rima serpeasca
Salaul se pescuieste la pestisor mort sa viu si mai putin cunoscut la rima groasa denumita si
rima serpeasca. Deoarece tehnica pescuitului la pestisor este tratata pe larg in cadrul articolului
Pescuitul stiucii, aceasta fiind valabila si pentru salau, prezentam in continuare citeva sfaturi si
observatii utile pentru pescuitul salaului la rima serpeasca.
1. Pescuitul salaului la rima manevrata da rezultate bune cam pe tot timpul anului chiar si cind
cresc apele;
2. Materialul utilizat este practic identic cu cel folosit la tehnica pescuitului cu peste exceptind
varga care trebuie sa aiba virf mai putin rigid pentru a propulsa cu suplete rima fara ca
aceasta sa se rupa. Varga va avea lungime de circa 3 m, putin mai scura pentru pescuitul din
barca, cu o actiune de 1030 g;
3. Mulineta este cu tambur fix, avind o greutate de max. 350400 g, prevazuta cu circa 200 m
nylon fluorescent de 0.26 mm. Recuperarea mulinetei trebuie sa fie de 7590 cm fir/ tura.
Eficacitatea optima se obtine prin evitarea oscilatiilor in timpul mulinarii, deci este
recomandabila o mulineta cu cit mai multi rulmenti, bine echilibrata;
4. Montajul se compune dintrun forfac de 0.24 mm si 30 50 cm lungime. Cirligul triplu va fi
nr. 6 sau 8 (functie de grosimea rimei). Forfacul va fi legat la linie printrun virtejagrafa nr.
2. Plumbajul va consta dintro alica de 815 g strinsa pe agrafa. O alta solutie consta in a
suprima forfacul si a fixa un cirlig simplu nr. 48 pe ochetele agrafei lestate deja. Legati un
fir de cupru pe ochetele acului si treceti firul prin rima pentru a o rigidiza;
5.
6. Modul de pescuit nu este complicat. Dupa lansare trebuie controlata coborirea care intinde
firul intre virf si luciul apei (vezi fig. de mai jos);
7. Animatia se compune dintro succesiune de trageri delicate intrerupte de oprire si de
tremuraturi. Virful vergii lucreaza vertical si lateral. Daca rima este corect inserata in triplu
sau acul cu sirma de cupru, ea executa un dans
de atractie, facind circumvolutii si oscilatii;
8.
9. Muscatura are loc la decolarea rimei dupa o asezare pe fundul apei. Acesta, in general, se
manifesta brutal printro tragere prompta. Intepati rapid si cautati minciogul pentru ca, prin
91
aceasta tehnica de pescuit, prada poate fi apreciabila;
10.Cunoasterea locurilor poate fi esentiala pentru reusita dvs.. Trebuie sa cunoasteti eventualii
arbori cazuti, gropanele etc.;
11.In lacuri si iazuri salaul se poate
gasi oriunde; prospectarea
metodica este importanta. La
nevoie intrebati pescarii care
cunosc topologia apei mai bine
ca oricine;
12.In riuri exista locuri privilegiate:
prundisuri, funduri nisipoase, in
aval de stilpii podurilor, linga
malurile abrupte.
Autor: Iancu Horia Bucuresti, aug. 2000
92
PESCUITUL LA AVAT
Pentru aceasta perioada din sezon (septembrie, octombrie si chiar noiembrie) va recomand
un pescuit foarte frumos si foarte spectaculos: pescuitul la avat. Daca sunteti pescari exclusiv de
placere si nu cautati cantitati si "scoatere" din peste incercati acest pescuit pe Dunare sau pe alt rau
mare (Olt, Mures, Somes etc). Aici nu numai ca nu va streseaza nici un paznic cu "domnu' taxa" si
cu miscatul apei dar puteti sa gasiti pe toata lungimea raurilor locuri unde sa nu va inghesuie nimeni
si sa stati linistiti o zi intreaga. Nu mai spun ca pe linga avati putei sa mai "loviti" si un somn, o
stiuca, o vaduvita sau o scrumbie. Daca alegeti Dunarea in zona de granita nu uitati sa va inregistrati
la unul din pichetele de graniceri sau si mai bine sa va faceti un permis de granita.
Avatul mananca aproape toata ziua si are un stil de viata unic printre pestii nostrii. Traieste
numai in ape curate si se hraneste in special cu pesti albi de suprafata (obleti si alte natii de
maruntis) pe care ii ataca cu viteza forte mare, ii izbeste cu coada si apoi urmareste pestisorii
dezorientati si nauciti. Echipamentul pe care il folositi trebuie sa fie foarte bine adaptat conditiilor
de pescuit pe care le practicati.
Firul.
Nu se justifica un fir mai gros de 0,180,20 deoarece avatul chiar daca musca de va trec toate
transpiratiile oboseste destul de repede si nu pune prea mari probleme la scos. Daca folositi fir textil
pot sa va spun ca pe o apa foarte limpede am avut rezultate slabe adica multe urmariri fara atac.
Lanseta.
Eu folosesc o lanseta de 2,14 m si putere 3.5 14 g si ma impac foarte bine in lanseu cu toate
nalucile de la voblere de 3g la oscilante de 15g.
Mulineta.
Va recomand o mulineta mai rapida ( minim 5:1 raport).
Cele mai bune rezultate leam avut la rotative BerTi (Flash nr3) si Martin Panther (Silver Fly Tail
nr6), la oscilante Goldstar, BerTi, Blue Fox si Little Clio (57 cm si grele) si la voblere mici si "rele"
adica cu bataie foarte marunta si rapida. Cautati rupturile de mal, pragurile, involburarile de apa,
93
copacii cazuti si alte obstacole unde maruntisul se aduna in locurile ferite de curent si unde avatii
ataca violent (se vad de la distanta). Ca tehnica lansati in aval la 45 de grade fata de mal si
recuperati in ritm vioi si jucaus mentinind naluca in stratul de suprafata al apei. Daca apa este prea
rece si nu vedeti carduri de obleti cautati platouri de 34 m adincime sau praguri mari ferite de
curent unde acestia se retrag.
In continuare va voi prezenta cateva naluci irezistibile pt avat.
Rotativele:
Martin Fly Tail nr 4 culoare argintie (si paleta si corp) si musca de pe ancora portocalie cu fulg
maro. La acelasi model de lingurita dar fara musca pe ancora am prins semnificativ mai putin.
Mosca Mosquito marimile 35 indiferent de culoare fulgului (galben, rosu, negru) si cu paleta
argintie si aurie. La rotative va recomand cu toata caldura folosirea unui antirasucitor caci la vitezele
care le prinde rotativa in curent sigur faceti firul peruca.
Naluca Ciudata (nu asta e numele ei de firma: este formata dintrun cap de plumb, cu doi ochi rosii,
gaurit longitudinal si 6 fulgi, 3 albi si 3 albastri de 56 cm lungime, legati de capul de plumb. Treaba
e simpla se trece firul prin cap si se leaga un carlig sau o ancora. Nu stiu de unde se poate cumpara
o asemenea naluca (eu am gasit cateva in targ) asa ca va rog daca vedeti pe undeva anuntatima si pe
mine. Oricum cred ca se pot truca destul de usor pe un cap de twister nr 1. Numai eu stiu de cate ori
ma salvat naluca asta de "gherla".
Oscilantele:
Nimic nu poate inlocui o oscilanta atunci cand avatul sta la mare distanta de mal si trebuie sa lansezi
peste 50m.
BerTi de 37 cm lungime, argintate si nikelate, Blue Fox Pixie de ½ oz, ABU Toby de 10g, Crocodil
si Little Clio sunt favoritele mele.
Voblerele:
Rapala Suspending 6 si 8 (SB)sunt deosebit de eficace in orice sezon.
Yo Zuri Pin's Minnow Laser de 5si 7 si LXMinnow de 6,6 si 8,8 au facut prapad printre avatii de
Dunare.
Twisterele:
Sunt foarte prinzatoare mai ales intro apa rece primavara devreme si chiar iarna!!! Nui credeti pe
cei care spun ca iarna avatii se ascund "undeva" si nu mananca.Avatii sunt la locul lor in apa
si este adevarat ca mananca mai putin ca vara (stiti aia cu vara si iarna) dar daca le gasiti groapa tot
va alegeti cu ceva senzatii..
Mustele:
Nu am pescuit atat de mult la avat la musca sa pot da sfaturi asa ca luati urmatoarele drept niste
constatari la primele vederi. Cele mai bune muste sau dovedit a fi cele de cca 35 cm albe si din
fulg de ratoi pestrit facute de Legance. Campioana a fost un exemplar cu ochi miscatori si cu ceva
sclipicios legat peste pene. Lansati in amonte si tineti firul in permanenta intins animind putin
mustele cu smucituri scurte
**Un alt aspect foarte important este agitatia pe maluri cand pescuiti. Cautati locuri mai putin
batute si pastrati o liniste desavarsita. Nu va agitati aiurea pe maluri, nu tipati de bucurie la primul
peste daca nu vreti sa fie si ultimul. Avatul este un peste de suprafata care se ghideaza foarte mult
dupa vaz si va asigur ca vede
foarte bine ce se misca in afara apei.
94
**La cererea evizitatorilor voi continua acest articol. Daca aveti intrebari, sugestii si mai ales critici
nu ezitati sa le adresati in lista de discutii (pt. Iliuta)
**Incercati macar o data o partida de pescuit la avat (intrun loc cu avat) si daca nu va place injurati
ma pe mine pt. timpul pierdut.
Iliuta Goean Bucuresti, sept. 2000
95
LEGEA LUI BERNOULLI SI PESCUITUL !
Nu de putine ori am avut ocazia sa auzim de la colegii pescari, la o partida de pescuit,
expresia "Domn'e azi nu cade nimic. Au miscat apa azi noapte!" si sa constatam ca omu' avea
dreptate. Ieri pestele a muscat si azi nimic daca au muscat 23 carasei. Si se pune intrebarea ce se
intimpla ?
Pestele, ca mai toate vietuitoarele subacvatice, au dezvoltate alte simturi in raport cu noi care
ne bazam aproape exclusiv pe vaz si auz. In cazul vietii subacvatice se pare ca primeaza alte simturi
dar toate acestea, cel putin in prezent, ramin simple ipotezemai mult sau mai putin inspirate. Totusi,
observatiile empirice au condus la ideea ca, alaturi de liniile cimpului gravitational, presiunea
hidrostatica are un rol deloc de neglijat in viata si comportamentul pestilor de apa dulce. Sau, ca sa
fim mai expliciti, variatia presiunii la adincimea de hranire, de odihna etc. a pestelui influenteaza
comportamentul acestuia ca si ceata in cazul vietuitoarelor terestre. Singura explicatie nu poate fi
decit dezorientarea pestelui si scaderea apetitului acestuia. Si toate acestea au doua cauze
fundamentale: variatia presiunii atmosferice si miscarea apelor de catre paznici si administratori.
Ca o scurta paranteza, presiunea la o anumita adincime in apa se compune din presiunea
atm. si presiunea hidrostatica data de greutatea apei la adincimea respectiva. Vom neglija aici
legea lui Arhimede sau presiunea hidrodinamica, toate acestea intrind intro constanta generala... si
am obtinut legea lui Bernoulli pentru pescuit care spune ca daca apa scade cu un anumit nivel iar
presiunea atm. creste spre anumite valori pestele se simte bine si juvelnicul nu mai ramine gol. In
ambele situatii, atit presiunea atm. cit si miscarea apei sunt pentru noi variabile exogene adica cu
natura si cu paznicul nu te pui. Nu ne ramine decit sa asteptam si sa speculam vremea si nestiinta
paznicilor si totul va fi O.K..
Teoria de mai sus am verificato in practica doi ani la rind pentru crap si caras si va spun ca
merge ceas. Si ca sa nu fiu egoist fata de dvs., am sa prezint in tabelul de mai jos corelatia dintre
variatia presiunii si variatia nivelului apei cu speranta ca nu vor fi printre cititorii nostri acei
administratori de balti care tolereaza braconajul dar ne misca noua apa.
Variatia presiunii (mmHg/zi) 3 5 7
Variatia optima (dorita!) a nivelului apei (mm/zi) 41 68 95
Retinem cifra magica "13.5" care zice ca daca presiunea atm. creste cu 1 mmHg atunci apa
trebuie sa scada cu 13.5 mm pentru ca pestele sa ramina linistit. Vom retine ca o variatie de 2
mmHg/zi respectiv o variatie cu pina la 27 mm/zi a nivelului apei, in conditii normale si nu mai
mult de trei zile, sunt tolerate de peste. Daca efectul celor doua se cumuleaza in mod negativ atunci
totul ramine pe seama norocului.
In speranta ca micul exercitiu o sa va fie util la pescuit va salut si va urez in continuare "Fir
intins!"
Dumitru Georgica com. Vasilati, Calarasi sept. 2000
96
PESCUIT PE TIMP DE VINT
Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind
nemultumirea pescarului, aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim
ca, sub luciul apei, vintul nu influenteaza negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si
momeala.
Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita.
Anumite teorii acorda atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint
de sud, vint de ploaie). Insa vintul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu
acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cind vintul nici macar nu adie
putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste.
Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu
este totusi grav pentru ca, folosind experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului
transformindo in aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vint veti dori sa
aveti noroc de vint. Pe timp de vint sa constatat ca pestii circotasi, care miros momeala si pleaca,
devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea
vintului.
Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au
tendinta de a ingreuna serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima,
existind si alte metode de urmat. Este necesar, inainte de lansare, sa aflam directia si intensitatea
vintului. In continuare este necesar sa determinam efectul vintului pe suprafata iazului dar si in
straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul
apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stingadreapta). Acesta este indicatorul fortei vintului in
stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii curenti de adincime
care pot avea sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta
poate fi inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si experimentari intotdeauna
cind avem dea face cu vintul. De asemenea, retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime
agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este
linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom analiza acum cazul vintului in
functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu virf
sibtire.
Vint din spate
In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca incetisor
linia pe locul nadit. Faceti cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint
antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta directie este foarte avantajoasa pescuitului.
Vint din fata
In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda
usor daca este fortata prea tare, mai ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie
pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana
mai multa decit in larg.Se recomanda ca firul sa fie cit mai scurt iar varga sa fie cit mai lunga.
97
Vint din lateral
Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie
incorecta poate avea ca efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect
plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vintul lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cind
este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim varga utilizind un suport adecvat iar virful
va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda firul si al feri de furia
vintului. Aici, o pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate
bune.
Concluzii
Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa (cca.
5 cm) si supravegheati ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint
pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest
nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic.
Articol oferit de IANCU Horia si BARZOIANU Dan din Bucuresti
– iul. 2000
98
COMPORTAMENTUL CRAPILOR, MODUL DE VIATA
SI DE HRANIRE.
ALTE PARTICULARITATI
Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei
enigmatice specii de peste, voi incerca dea lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte
esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor
contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar
daca sar ajunge sa punem la punct o "tehnologie" perfecta de pescuit, atunci sa dus tot farmecul
acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect.
Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari.
Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de
multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sal asociem cu porcul mistret. Fara a vedea
ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii
izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui
sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in
grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca
capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata
prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor,
pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte,
dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de
hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda
de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; lam recunoscut pentru cai facusem un semn discret
pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intrun
loc situat la maxim 23 m de locul primei agatari.
Ca sa ne putem da seama daca intro zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la
observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se
rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se
intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta
"nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi
prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba
urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai
trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de
argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare
foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense
sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone.
O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp.
Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu
pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat
pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la
nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. Nau trecut nici doua minute pana cand bambina mia
pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap.
Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei,
complacanduse de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu
neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare
99
difera de la un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul nam gandi.
Mananca pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu
succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. Malul (namolul) este intotdeauna cautat de
crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura
torida el pleaca din zonele cu mult mal in care se degaja metan spre acele zone cu apa oxigenata.
Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare repeziciune
ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe carei ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. Nici
racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se
baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De aici si succesul unor
momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de carne, de peste, biscuiti pentru caini).
Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste
din abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand preponderent hrana de
origine vegetala. Crapul mananca bine atat in anotimpurile calde dar mai ales in prima parte a
toamnei, cand acesta se pregateste sa intre in iarna cu o rezerva cat mai importanta de energie.
Caderea primei brume anunta ca am intrat deja in plin sezon de pescuit la crap. In aceasta perioada
se prind cele mai mari capturi de crap. Aceasta regula este valabila in special pentru crapii
romanesti, oglinda si mai putin pentru cteno.
Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura "masa", in medie, hrana
intro cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este
capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el
mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului este rapida, fiind insa
dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar fi
porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai mult.
Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate mai usor
iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele
preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza nadirea.
Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici
rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de
unde si nevoia permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari
de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.
Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca
atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar
acestia se manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de
pescuit reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra. Aici
intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim
intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii
tineri, inconstienti, sau crapii salbatici care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia
apar si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare poate determina
fuga bancului de crapi din zona. Printrun sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt
avertizati de victima. Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de
hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt
invatati. Daca acestia au mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb
conservat prinse intrun ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par.
Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu
este esentiala culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.
Neagu Ion Bucuresti
100
.......NADE CRAP
Reteta I
Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1/2 kg seminte floarea
soarelui, 1/2 kg seminte canari sau pasari mici (optional), 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din
urmatoarele: srot, malai, faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400500 grame) din cel ieftin, un
pachet pesmet si unul de gris, 1/2 kg zahar, 56 oua, un borcan de miere. Compozitia se imparte in
doua: semintele si boabele se pun impreuna la inmuiat, bine amestecate (fara mazare!). Ideal 48 de
ore, se poate si cu 24 de ore. Cele de floarea soarelui sunt waterproof si daca nada nu se leaga bine
ai sansa sa le vezi plutind prin apa la aruncare. Eu de multe ori am renuntat la ele, dar reteta
originala le includea. Fainurile, zaharul si laptele praf se pot amesteca separat pana la omogenizare,
evident fara oua si miere. Cu o seara inainte scot semintele muiate intrun lighean mai mare unde
incep sa le amestec cu "fainurile" pe care le adaug treptat. Acum se adauga si mazarea cu tot cu
zeama. Daca mai este nevoie, adaug apa din vasul unde au fost tinute la inmuiat dar, atentie, cu
zgarcenie; scopul este sa se obtina o compozitie "umeda" nu una imbibata de apa. Se amesteca bine
si se mai lasa ceva timp, poate fi o ora sau chiar doua pentru ca totul sa fie uniform umezit. Cel mai
bine este sa se pastreze deo parte o mica cantitate din amestecul cu faina, malai etc. care poate fi
adaugat in caz ca iese o compozitie prea moale. Apoi se adauga mierea, ouale si evident se amesteca
iarasi bine. Compozitia finala ideala trebuie sa arate asa: sa se vada bine boabele iar "liantul" dintre
ele abia sa se ghiceasca. Si trebuie sa fie foarte tare si destul de lipicioasa. Eu momesc cu prastia si
de aceea fac de seara guguloaie nu foarte mari pe care le pun separat intrun lighean neacoperit.
Daca mia iesit bine nada ele se mai intaresc peste noapte si pot fi usor aruncate fara sa se sfarame.
O parte din nada o pastrez pentru arc. Se pune putina pe momitor, numai cat incape in interiorul
arcului culisant. Tot din aceeasi compozitie mai gauresc pe balta boabe de porumb pe care le pun pe
fir. Oricum, una peste alta, am observat ca nada asta atrage mai ales cteno. Crapul romanesc a venit
mai rar si atunci a venit la boiles.
Reteta II formula imbunatatita
Compozitie: 2kg porumb uscat, 1 kg grau, 1/2 kg boabe soia, 1 kg seminte canepa, 1/2 kg
seminte canari sau pasari mici, 1 kg mazare la conserva, cate 1/2 kg din urmatoarele: srot, malai,
faina, apoi un plic lapte praf (cred ca are 400500 grame) din cel ieftin, un pachet pesmet si unul de
gris, 300400 grame piper pisat, 300400 grame boia iute, 1 kg zahar, 56 oua. Se fierb boabele
separat, cele de canepa se fierb pana pleznesc. Se lasa la racit apoi se scurg de apa si se amesteca.
Prafurile si fainurile se amesteca separat pana la omogenizare apoi se amesteca cu boabele fierte.
Ideea este aceeasi, in nada finala trebuie sa se vada mai ales boabele din compozitie si mai putin
"liantul". Se pare ca piperul si praful de boia sunt un puternic atractant. Daca mai e nevoie de apa
evident se foloseste din cea ramasa de la fiertul boabelor. Constatarea prietenului meu a fost ca daca
nadea cu boabe nefierte venea crapul si manca apoi facea o pauza mult mai mare pana sa manance
iarasi. Daca nadesti prea putin locul ai sanse mai putine sa atragi pestele, daca nadesti prea mult,
crapul vine, mananca si pleaca. Mierea am scoso din formula pentru ca atragea foarte mult puiet.
Fir intins tututor!
Mircea
Epure
101
NADE SI MOMELI UTILIZATE LA PESCUITUL CRAPULUI
Dupa cum am vazut in celelalte doua capitolele dedicate pescuitului crapului, crapii sunt
omnivori si au preferinte alimentare in functie de sezon. De la aceasta regula face exceptie Amurul,
acesta avand predilectie pentru hrana de natura vegetala. Tot in categoria exceptiilor mai fac parte
Fitofagul si Novacul (crapi chinezesti) care consuma numai plancton de natura vegetala respectiv
animala, acestia neputand fi capturati prin mijloace specifice pescuitului sportiv decat in mod
accidental motiv pentru care nu vom insista prea mult asupra lor.
Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de
regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. intregi sau macinate), aluat,
arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi. Nada este bine sa fie
aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut in vedere ca nada sa
fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana naturala oferita de lacul in
cauza.
Momeala are rolul de a atrage pestele si de al determina sa inghita acul. Aceasta este fixata
prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori "fir de par", sau se fixeaza direct pe ac. La fel
ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de caracteristicile lacului si
de hrana naturala oferita de lac.
Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PHul apei joaca un rol important in
alegerea sau prepararea nadei optime. Intrun iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana,
nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele "sarace", pe baza de gris, cu o aroma
simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o
aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intro apa cu PHul 77.5 aceasta diferenta prezinta
interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida pierzandusi
atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz
vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea
nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala,
cazul reprezentativ buletele.
Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima "la ochi": o apa cu alge
pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde
intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din contra, in cazul unei ape cu
PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana. In acest caz
crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase),
vitamine. Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru
crap. Am facut un experiment in cateva randuri: intro balta cu apa cu PH ridicat, am pescuit in
conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in favoarea buletelui simplu a
demonstrat teoria PHului. Cu ani in urma un pescar mai in varsta a pescuit langa mine folosind ca
nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga speciala, indulcita, colorata si aromata.
Numai ca mamaliga mea mia adus un crap de 1 kg pe cand vecinului, om simplu de tara, ia adus 3
bucati la 38kg/buc..
Momelile si nadele pentru pescuitul crapului se impart in doua grupe importante, conform
prezentarii din tabelul urmator:
102
Momeli / nade de origine vegetala Momeli de origine animala
• porumbul (de lapte, uscat sau fiert); Pentru pescuitul crapilor de orice
• graul (uscat sau fiert); marime:
• mazarea; • viermusii (de culoare alba sau
• cartoful; roza);
• floarea soarelui; • libelulele;
• castraveti, rosii; • ramele;
• mamaliga; • greierii;
• painea;
• buletele; Pentru pescuitul exemplarelor mari si
• pufuleti. foarte mari de crap:
Obs:
Experienta a aratat ca rezultate foarte bune se
pot obtine prin combinarea mai multor nade • lacustele;
sau momeli. Un exemplu il constituie • coropisnita;
amestecul de paine si mamaliga ce poarta • scoicile;
numele
• racii.
de cocolos.

Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea

acestora in diverse combinatii (carcalete). Cel mai des se foloseste combinatia dintre o momeala
vegetala si una animala (ex. mamaliga cu rama sau viemusi, cocolosul cu rama sau viermusi) si
uneori rame si viermusi impreuna.
Asa cum sa amintit in repetate randuri, momeala se alege in functie si de caracteristicile
lacului (hrana naturala, PHul apei, natura fundului bazinului, hidrodinamica apei...) respectiv de
anotimpul in care pescuim. Niciodata nu vom obtine satisfactii daca nu tinem cont de aceste
observatii.
In continuare vom prezenta cateva retete de preparare/conservare a principalelor momeli de
origine vegetala.
Porumbul
Este, prin excelenta, cea mai raspandita momeala pentru crap avand in acelasi timp si o
eficacitate extrem de ridicata. Pe langa faptul ca porumbul este preferat de toti crapii, pretul acestuia
este foarte redus iar utilizarea sa ca momeala este cat se poate de simpla. Porumbul se poate folosi
in forma naturala (porumb de lapte sau uscat) sau prelucrat prin fierbere/conservare.
Porumbul crud (de lapte) este foarte eficient si se poate procura in
perioada iulieaugust, perioada de la formarea bobului si pana la uscare.
Pentru a avea la dispozitie porumb crud si in alt sezon decat cel al verii, se
colecteaza boabele crude si apoi se conserva prin congelare. Porumbul
uscat este foarte eficient in special in cazul exemplarelor medii si mari de
crap. Acesta se poate fixa de carlig cu ajutorul unui fir subtire ("fir de
par") trecut prin boaba gaurita, operatiune care necesita ceva experienta si
rabdare. Operatia este mult simplificata daca boaba este fiarta; insirarea boabelor fierte pe "firul de
par" (fir de nylon, ata, par de cal ...) se poate face rapid, cu un ac simplu de cusut. Porumbul fiert
103
mai prezinta avantajul ca se poate fixa direct in carligul de pescuit. Prin adaugarea unei arome in
apa, in timpul fierberii sau conservarii, porumbul devine o momeala foarte atractiva pentru crap.
Porumb fiert, gata preparat, puteti cumpara direct din magazinele de specialitate. Oferta este
deosebit de generoasa fiind comercializate conserve cu diferite arome: de miere, de vanilie, de
anason, de ciocolata etc. Cel mai eficient, dupa parerea multor pescari cu experienta, ar fi porumbul
cu aroma de anason. Dar ce facem daca dorim sa folosim cantitati mai mari de porumb fiert ca nada
in amestec cu alte ingrediente ? Costurile ar putea sa fie mult mai ridicate ! Solutia ar fi sal prepara
chiar noi.
O reteta de mare succes in prepararea boabelor de porumb fiert este urmatoarea: se sorteaza
boabele de porumb cu ajutorul unei site. Boabele sortate se pun intrun vas, de preferinta din inox.
Peste boabe se adauga apa, in cantitate cam de doua ori cat cea de boabe. Pentru a creste
atractivitatea boabelor se pot adauga si o serie de arome sub forma de uleiuri volatile sau plante
aromate (seminte de canepa, anason ... ) adaugate in timpul fierberii. Este bine sa adaugam si putina
miere sau zahar in apa in care fierbe porumbul. Boabele se fierb la foc mic timp de cca. 1 1/2 pana
la 2 ore, in vasul permanent acoperit. Dupa acest timp se opreste focul lasand boabele sa se raceasca
odata cu apa. In acest fel boabele fierte se umfla fara sa se sparga. Boabele "explodate" nu se
folosesc la pescuitul crapului dar pot servi ca nada sau momeala pentru platica, babusca si caras. Ca
arome pot fi folosite uleiurile volatile, Scopex, Aromex, mierea etc. Nu exista restrictii din punct de
vedere al soiului de porumb folosit ca momeala insa eu prefer soiul de porumb "mocanesc" care
prezinta o boaba neteda, lucioasa, de culoare rosiatica si care prin fierbere se umfla bine fara sa
crape. In alte tari creste un soi de porumb cu boaba uriasa, foarte bun pentru pescuit si care se
comercializeaza si la noi sub forma de conserve. De retinut ca atunci cand boabele se pun direct in
carlig, numarul optim de boabe prinse in carlig este de 23, in functie de marimea acestora si de
numarul carligului (deschiderea sa); intotdeauna trebuie sa retinem ca varful carligului trebuie sa fie
liber, putin iesit din ultima boaba, altfel existand pericolul ca boabele sa impiedice carligul sa intepe
pestele. Carligele se vor lega de linie cu fir textil de 0.20.25 mm grosime si o lungime de circa 10
cm lungime. Pe firul textil se pot insera inca 35 boabe, alaturi de cele prinse in carlig. De retinut ca
primavara, la pescuitul ciortanului, se pot obtine rezultate superioare daca boabele sunt decorticate
(se indeparteaza coaja).
Ca nada de o eficienta extraordinara mentionam boabele de porumb prajite in emulsii cu ulei
de usturoi, care atrag si mentin pe loc si pe cei mai pretentiosi crapi. Acest tip de nada este mai
putin cunoscuta si utilizata de catre pescari.
Graul
Este o samanta excelenta, foarte eficienta pentru crapi, desi adesea omisa de crapisti. Este
foarte eficienta in special primavara, cand crapii prefera alimentele mici si moi. Nadirea cu grau,
fiert sau nu, atrage si pesti mai mici care sunt urmati de crapi. Zgomotul de la impactul boabelor de
grau cu apa atrage si stimuleaza crapii din zona. Singurul dezavantaj este ca graul atrage foarte
multa albitura, care uneori ne sacaie prea mult.
Cartoful
Este o momeala care, sub forma de cubulete de diferite marimi si conservate in saramura, ne
poate aduce capturi impresionante, in special cand celelalte momeli (porumb, bulete...) nu dau
roade. Totusi, nu recomandam cartoful ca o momeala foarte eficienta ci mai degraba ca o alternativa
pentru perioadele cand crapii nu consuma momelile traditionale.
Buletele
Fara indoiala, buletele reprezinta cea mai complexa momeala utilizata la pescuitul crapului,
putand avea o gama foarte larga de marimi, culori, gust, miros si chiar densitate, caracteristici care
104
nu pot fi obtinute la alte tipuri de momeli, cum ar fi semintele, de exemplu. O caracteristica foarte
importanta a buletelor este aceea de a permite alegerea selectiva a speciilor de pesti pe care dorim
sai pescuim, evitand astfel trasaturile sacaietoare ale altor "nepoftiti" (platica, carasul...). Si ca sa
reamintim ca o momeala buna trebuie sa fie usor de digerat, buletele este realizat pe baza de paste
fainoase, preparate prin fierbere, deci usor digerabile. Astfel, un bulet realizat dintrun aluat bun va
fi digerat in maximum 3 ore fata de unul cu componente brute (seminte) care poate necesita un timp
de circa 56 ore pentru o digerare completa, ciclul de hranire fiind redus in primul caz la jumatate,
iar crapul va manca mai des
O alta caracteristica importanta a buletelor este consistenta.
Se considera ca un bulete de calitate
trebuie sa aiba o consistenta care sai asigure o rezistenta
corespunzatoare in timpul lansarii si sa reziste in apa mult
timp, fara a se inmuia si apoi dezintegra in apa; cand crapul
musca buletele, acestea trebuie sa se sparga fara efort prea
mare, moment in care se elibereaza un norisor de arome
ce nui va permite crapului sa plece fara a consuma momeala.
Primavara, buletele pot fi ceva mai moi. Alegerea compozitiei
optime a buletelui trebuie sa se faca in functie de sezon, de
PHul apei, de specia de crap urmarita etc.
Principalele ingrediente ale buletelor sunt, in ordinea preferintelor, faina de soia, de orez, proteinele
de lapte, faina de peste, faina de grau, de porumb etc.. Soia si faina de peste proaspata dau rezultatul
cel mai spectaculos aproape pentru toate speciile de crap. Pentru a usura realizarea buletelor se pot
utiliza cu mare succes amestecurile STAR BAITS care permit obtinerea oricarui tip de bulete. Cele
mai bune rezultate am obtinut cu Protein Mix si Fish Mix, proportia celor doua componente fiind
variabila de la un anotimp la altul. Aceste amestecuri contin printre altele si elemente solubile care
sporesc atractivitatea momelei, similar aromelor. O remarca foarte importanta este ca buletele
trebuie sa fie proaspete pentru a da rezultatul scontat, adica marele crap. Un bulete vechi este
deseori ocolit de crapii experimentati.
In continuare va prezentam urmatoarele retete de bulete, preluate din literatura de specialitate si
incercate de noi cu succes in decursul ultimilor doi ani. Desi pregatirea prin mijloace proprii
a buletelor nu este prea simpla, marele avantaj consta in prospetimea garantata a acestora.
Pentru pescuitul de vara: Pentru pescuitul de toamna:
• 200 g germeni de • 100 g boabe de • 250 g boabe de porumb;
porumb; porumb; • 200 g seminte de grau;
• 100 g seminte grau • 200 g semnite de • 150 g canepa prajita si
fine; grau; macinata;
• 100 g seminte de • 250 g faina grasa • 250 g faina grasa de soia;
orez fine; de soia; • 150 g proteine de lapte;
• 100 g proteine de • 200 g faina grasa • 50 g Robin Red pur;
lapte; de peste; • 50 g decorticat de soia;
• 300 g faina grasa de • 100 g BirdFood
soia; pur;
• 150 g amestec • 50 g germeni de
seminte pentru grau;
canari;
• 50 g seminte de
hamei desalinizata.
....
105
Obs: toate semintele si germenii mentionati in retetele de mai sus se macina inainte de prepararea
aluatului. La un kg de mixtura se adauga de la 5 la 10 oua proaspete. Modul de preparare este
urmatorul: se amesteca ingredientele timp de 1520 min. dupa care se lasa
aluatul la dospit tot cam 1520 min.. Acesta trebuie sa aiba o consistenta
nu prea moale dar nici prea dura si nu trebuie sa fie lipicios.
Dupa aceasta operatie are loc modelarea buletelor fie manual, similar
prepararii perisoarelor, fie cu ajutorul unor forme speciale similare celor
prezentate in figura alaturata. Buletele se fierb si apoi se aseaza pe o panza
pentru a se usca. Marimea buletelor variaza de la 8 mm (microbulete) la
35 mm (bulete Jumbo).

Cele mai spectaculoase capturi au fost prinse, in
cele mai multe cazuri, cu ajutorul buletelor medii
1820 mm care se pot lega de carlig (1 sau 2 bucati)
cu ajutorul unui fir ca in figura alaturata. Firul
utilizat poate fi un fir dentar. In cazul buletelor
foarte mari, frecvent au loc rateuri datorita
"mascarii" carligului de catre bulete.
Pentru a realiza bulete aromate, gama de arome
Star Baits este foarte potrivita. De mentionat ca
atunci cand buletele simple nu dau rezultate, se recomanda utilizarea aromelor in combinatie cu
solventi, acizi organici, aldehide de fructe. Inainte de lansare, dupa caz, putem folosi aromele tip
spray. Cand nada este aruncata in cantitati mici se recomanda supradozarea buletelor cu arome.
Daca nadim din abundenta atunci vom fi mai economi cu aromele. Ori de cate ori avem ocazia, nu
trebuie sa omitem din reteta si o mica doza de zahar, ca atractant.
Rezultate remarcabile putem obtine adaugand la reteta uleiuri volatile de usturoi (foarte
eficient), coriandru, canepa, anason, chimen, menta, lamaie. Uleiurile pure precum Complex Oil
sunt de asemenea destul de eficiente. Uleiurile se introduc in compozitia aluatului, la preparare, sau
se pot folosi la umectarea buletelor inainte de lansare. Tensiunea superficiala foarte mare face ca
uleiurile sa fie absorbite foarte rapid in masa buletelor. Trebuie mentionat ca uleiurile volatile sunt
foarte concentrate astfel ca poate fi suficienta pentru aromare si o cantitate echivalenta cu 34
picaturi/kg de aluat. In literatura de specialitate straina se mentioneaza cazul unui campion mondial
de pescuit la crap care umecta buletele in tuica naturala. Se pare ca aroma alcolului, in general, este
agreata de crap; totodata, alcolul (tuica) favorizeaza descompunerea lenta a stratului superficial al
buletelui care difuzeaza lent in apa atragand pestii. In lipsa uleiurilor putem folosi si ierburile si
semintele aromatice. Personal folosesc cu bune rezultate leusteanul, anasonul, coriandrul, menta,
seminte de canepa. Reamintim ca, in apele foarte bogate in hrana, buletele simple pot fi uneori mult
mai eficace decat cele puternic aromate.
Culoarea buletelor nu este esentiala dar este bine sa fie in ton cu aroma (bulete cu miros de
pesteculoare maro etc.). In apele intunecate culorile deschise pot da rezultate bune. O categorie
aparte de bulete o reprezinta buletele solubile. Acestea se folosesc cu randament bun primavara si
iarna; vara sunt la fel de preferate dar atrag "albitura" care le pot consuma inainte de venirea
crapilor. Buletele solubile se pot prepara din acelasi aluat ca si celelalte dar uscate, fara a fi fierte
sau, dupa preferinta, se pot fierbe cel mult 13 minute. Pentru cele nefierte, in reteta oualele se
inlocuiesc cu lapte praf. Atentie ! Aceste bulete pot da rezultate satisfacatoare si bune la pescuitul
106
fitofagului (in special crapul Novac).
In cazul lacurilor cu fundul acoperit de vegetatie sau cu strat gros de noroi, utilizarea unor
bulete flotante, plutitoare, poate fi salvatoare. Acestea se realizeaza in conditii mai speciale utilizand
mixturi cu granulatie fina, bogate in proteine de lapte. Mix Flottant Star Baits si Protein Mix,
cernute fin, reprezinta varianta cea mai indicata. Buletele flotante bine realizate pot rezista in apa
si 24 de ore. Dupa caz, buletele flotante pot fi incarcate cu mici fire de plumb astfel incat densitatea
echivalenta sa fie apropiata sau putin mai mare decat cea a apei.
In continuare prezentam doua retete de bulete clasice, apartinand unor campioni mondiali de
pescuit la crap, retete care au la baza produsele firmei Sensas.

Vara, in conditii de nadire grea Toamna
• 1 kg Proteine Mix
• 1 kg Bird Food Mix
• 450 g Bird Food Mix sau CEDE
• 400 g MultiFruits Mix
• 450 g MultiFruits Mix
• 500 g Carp's
• 810 ml ulei Indian Spice
• 1 lingura de supa stimulator de
• 810 ml ulei masline
apetit Fish
• 200 g Natural Food
• 810 ml Mega Sweetner
• 1520 ml ulei de canepa
• 1015 ml Scopex
• 2530 ml atractant neutru
• 20 ml ulei masline
• 810 ml Mega Eweetner

Primavara putem folosi reteta de toamna dar fara fierbere, ci doar uscare 5 zile in aer liber. In
ultima instanta, cand nu reusim sa realizam un bulete de calitate, sau cand timpul nu este generos cu
noi, putem achizitiona buletele din comert. Rezultatele cele mai bune leam inregistrat cu buletele
produse de Sensas, cu conditia ca acestea sa nu fie prea vechi.
Ca un ultim sfat, retetele recomandate de noi sunt verificate cu bune rezultate pe balti din
zona Bucurestiului dar suntem convinsi ca pot fi imaginate mult mai multe combinatii, unele poate
chiar mai eficiente, totul depinzand de inspiratia fiecaruia.
Mamaliga
Mamaliga este nada/momeala cu cea mai larga utilizare in pescuitul sportiv. Aprecierea acestei nade
se datoreaza in primul rand usurintei cu care este realizata dar si rezultatelor remarcabile obtinute in
pescuitul mai multor specii de pesti dintre care amintim carasul, platica, albitura si nu in ultimul
rand crapul.
Mamaliga pentru nada
Pentru a pregati o mamaliga pentru nadire nu avem nevoie decat de malai, de preferat extra,
si de apa. Se pune apa la fiert intrun tuci de fonta, cu 23 maini de malai in ea si se lasa la fiert pana
da in clocot. Apoi adaugam cam jumatate din cantitatea de malai necesara, ajustanduse cantitatea
de apa astfel incat compozitia sa fie putin vascoasa. Dupa caz, vom adauga colorant alimentar rosu
sau galben (sofran), arome, indulcitor (zahar, miere), seminte de in, floarea soarelui etc., prajite si
macinate. Se amesteca cat mai des pana cand compozitia este bine fiarta. In continuare vom adauga
treptat si vom amesteca bine si restul de malai pana se obtine mamaliga de consistenta dorita.
Mamaliga se va rasturna pe un capac de lemn avand grija sa nu cada coaja arsa si afumata, formata
pe fundul tuciului. Mamaliga astfel obtinuta se poate folosi cu succes ca nada pusa pe arc, fiind in
acelasi timp si balast, sau poate fi aruncata in zona de pescuit cu ajutorul unei prastii. Reteta poate fi
107
adaptata in functie de inventivitatea fiecaruia. Unii pescari adauga in continutul nadei si mici
cantitati de gainat de pasare (de gaina). Se pare ca mirosul acestuia atrage foarte bine crapul, in
special pe cel romanesc. Uleiurile volatile de usturoi, o picatura, maxim doua, sunt de asemenea
foarte eficiente.
Mamaliga pentru momeala (patratica)
Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin reteta de mai sus, mamaliga pentru patratica,
folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa
trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea,
timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 2030
min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor
plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 23 ore. Retetele de
preparare a mamaligii pentru patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda
cu un artificiu care asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii !
In continuare va voi prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii
depline.
• Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la fiert
intrun ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1 lingura de miere
sau 23 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de cutit de sofran si 45
picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase,
amestacanduse continuu. Cand sa fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de
lemn. Se introduce mamaliga intro bucata de panza, dres de dama si se face o minge ceva
mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita pentru a putea fi
fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci, dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in
vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.
Aceasta poate fi apoi:
• taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 630 mm), dupa dorinta;
• facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet macinat sau
chiar putina paine proaspata. Pentru a putea fi framantata, mamaliga se inmoaie putin
in apa
pana devine de consistenta plastelinei.
De tinut minte:
• mamaliga nu trebuie sa aiba miros de mancare, prajeli sau alte alimente pe care le consumam
sau leam preparat anterior in ceaun;
• fumatorii trebuie sa se abtina de la fumat in tot acest timp, chiar daca le este greu, deoarece
mirosul de tutun nu este deloc agreat de crap. La fel cand fixam nada si momeala in carlig.
Tutunul este cea mai eficienta "antimomeala";
• apa pentru prepararea mamaligii este bine sa fie luata din lac sau dintro fantana curata, apa
plata imbuteliata sau, in caz extrem, apa de robinet tinuta 12 zile intrun vas in aer liber;
• in loc de zahar este preferabil sa folosim miere curata sau pastile de zaharina, deoarece
mamaliga va fermenta mai greu pe timp foarte calduros.
Autor: Iancu Horia Bucuresti
108
.......PORUMBUL CONSERVAT MOMEALA IDEALA PENTRU CRAP
Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai
vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o evolutie
in functie de sezonul de pescuit, primavara si toamna fiind preferate momelile de natura animala si
continut proteic mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara, fiind preferate momelile de natura
vegetala. Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile
cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea
crapilor contin obligatoriu porumb intre 2030 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui,
grau si alte ingrediente.
Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore
inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in
cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida dinti faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare
parte. In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este recomandat, preferanduse
mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat. Conservele de porumb special
pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai bune
rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de
porumb comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes
conservele speciale pentru pescuit.
Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri
rezervele necesare de porumb pentru pescuit:
1. Porumb de lapte acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii
septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa
caz, boabele se pot lasa 2448 de ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se
pot folosi direct;
2. Porumb congelat este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la
altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se
pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe
tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune. Observatie: boabele
decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea grija sa luam la
noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intro partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.
3. Porumb conservat se curata porumbul crud (de lapte) fara sai spargem boaba si se pune in
borcane de 200250 g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de
preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (2030 boabe) etc. Dupa aceea se
capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe filet.
Borcanele se pun intrun vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le
acoperim in proportie de 7580 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom
acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere
dureaza cam 6090 min (valorile mici pentru porumb foarte crud).
4. Porumb fiert si conservat daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea
porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intro oala sub presiune timp de cca.
40 60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3.
Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre
rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu
precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb
disponibil, de gradul sau de uscare.
109
PRINCIPALELE SPECII DE CRAP INTALNITE IN TARA NOASTRA.
PARTICULARITATI.
In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare,
Delta Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie
a unui adult fiind de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de crestere de
1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand vechi atestari documentare, atribuie
romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa.
Reproducerea crapilor are loc in apriliemai cand o "crapoaica" matura poate avea o cantitate
de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea
pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen
ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea
femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o parte
ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult de unde si expresia "crap cu
icre din mai multi ani". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte.
Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de
temperatura apei si este de 56 zile la o temperatura de 20 C sau de 810 zile la 1819 C.
In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta speciile
cele mai raspandite la noi, fara a epuiza insa subiectul.
1. Crapul comun denumit si crap romanesc. Se
aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime
cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii
pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti,
respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el
prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este
curbat, intro masura mai mica sau mai mare. Culoarea
este brun argintie, cu nuante in functie si de
particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele
mai spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si
energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul drilului. Aceasta specie de crap
este cea mai raspandita in tara noastra.
Exemplarele salbatice (crapul salbatic), care traiesc in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta
se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu
stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al
comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti.
Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in
functie de sezon. Primavara si toamna acestia prefera hrana
de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand
se orienteaza catre hrana de natura vegetala. Perioada
optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari
de hrana, adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna
acestia se retrag spre straturile de fund ale apei reducandusi activitatea la minim. In acest sezon
mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule).
110
2. Crapul oglinda se caracterizeaza prin lipsa

solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei
corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia
mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi,
rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun
galbuie, cu nuante determinate si de mediul in
care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la
greutati impresionante, de peste 30 kg. In tara
noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si
comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.
3.
3. Crapul golas este asemanator cu crapul oglinda

remarcanduse absenta totala a solzilor de pe corpul
acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de
35 40 de ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura
orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu
doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe
fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea
larvelor. Modul de hranire si comportamentul sau sunt
similare cu cele ale crapului comun.

4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten
(crap chinezesc). Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra,
avand preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este
acoperit in intregime de solzi mari, de culoare griargintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele
mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand
sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.
5. Fitofagul si Novacul (Crapi chinezesti). Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra, in
special in lacurile de campie (crescatorii).
Fitofag
111
Novac
Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care
prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare marmorata
(consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi
deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de crapi
chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu
mananca momeala traditionala si deci nu pot fi capturate in mod sistematic prin procedee de pescuit
sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste
specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge
dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile
mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa
prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).

Neagu Ion Bucuresti
112

Pescuit de La A La Z

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Pescuit de La A La Z

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Object

(maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printro metoda care adesea da roade mai

Rosu si albastru cu stralucire de metale pretioase AGLIA si COMET DECOREES; galben si

Regimul alimentar al pestilor include si multe

AGLIA LONG MINI RAINBO

Profilul lor special conceput le confera 10 planuri de reflexie a luminii si o miscare in care

predomina la un anumit moment: insecte de

Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea

2. Crapul oglinda se caracterizeaza prin lipsa

3. Crapul golas este asemanator cu crapul oglinda

You might also like

Pescuit de La A La Z

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Pescuit de La A La Z

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Object

(maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printr­o metoda care adesea da roade mai

Rosu si albastru cu stralucire de metale pretioase ­ AGLIA si COMET DECOREES; galben si

Regimul alimentar al pestilor include si multe

AGLIA LONG MINI RAINBO

Profilul lor special conceput le confera 10 planuri de reflexie a luminii si o miscare in care

predomina la un anumit moment: insecte de

Atunci cand momelile individuale nu dau rezultatele scontate, se recomanda utilizarea

2. Crapul oglinda ­ se caracterizeaza prin lipsa

3. Crapul golas ­ este asemanator cu crapul oglinda

You might also like

(maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printro metoda care adesea da roade mai

Rosu si albastru cu stralucire de metale pretioase AGLIA si COMET DECOREES; galben si

2. Crapul oglinda se caracterizeaza prin lipsa

3. Crapul golas este asemanator cu crapul oglinda