P. 1
Curs_Analiza_Ing_El

Curs_Analiza_Ing_El

|Views: 5,284|Likes:
Published by Elena Dobre

More info:

Published by: Elena Dobre on Mar 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/01/2013

pdf

text

original

Sections

  • S¸iruri ¸si serii numerice
  • 1.1 S¸iruri numerice ˆın R ¸si C
  • 1.2 Propriet˘at¸i ale ¸sirurilor convergente
  • 1.4 Serii numerice ˆın R ¸si C
  • 1.5 Criterii de convergent¸˘a pentru serii numerice
  • 1.6 Calculul numeric al sumei seriilor
  • S¸iruri ¸si serii de funct¸ii
  • 2.1 Scurt˘a introducere ˆın subiect
  • 2.2 S¸iruri de funct¸ii reale
  • 2.3 Propriet˘at¸i ale ¸sirurilor de funct¸ii uniform con-
  • 2.4 Serii de funct¸ii
  • 2.5 Serii de puteri
  • 2.6 Operatii cu serii de puteri
  • 2.7 Seriile de puteri ¸si funct¸iile elementare
  • 2.7.1 Funct¸ia exponent¸ial˘a
  • 2.7.2 Funct¸iile trigonometrice
  • 2.7.3 Funct¸ia logaritm natural
  • 2.7.5 Funct¸iile hiperbolice
  • 2.8 Serii de puteri centrate ˆın origine cu coeficient¸i
  • 2.9 Convergent¸a ˆın medie
  • Funct¸ii vectoriale de varibil˘a
  • 3.2 Limite pentru funct¸ii de mai multe variabile
  • 3.3.1 Propriet˘ati ale functiilor continue ntr-un punct
  • 3.3.2 Prelungirea prin continuitate
  • 3.3.3 Discontinuit˘at¸ile funct¸iilor cu mai multe variabile
  • 3.4 Derivate part¸iale
  • 3.5 Aplicat¸ii diferent¸iale
  • 3.5.1 Scurt˘a prezentare
  • 3.5.2 Definit¸ia general˘a a diferent¸iabilit˘at¸ii
  • 3.5.3 Diferent¸iala ¸si derivata unor aplicat¸ii concrete
  • 3.5.5 Derivate part¸iale de ordin superior
  • 3.5.6 Diferent¸ialele de ordin superior ale cˆampurilor scalare
  • 3.5.8 Probleme de optim pentru funct¸ii de mai multe variabile
  • Funct¸ii definite implicit
  • 4.1 Not¸iunea de funct¸ie implicit˘a
  • 4.2 Teorema funct¸iilor implicite
  • 4.2.1 Cazul funct¸iilor cu dou˘a variabile reale
  • 4.2.2 Cazul funct¸iilor cu trei variabile reale
  • 4.2.3 Cazul funct¸iilor cu n+1 variabile (m=n+1)
  • 4.3 Sisteme de funct¸ii implicite
  • 4.3.1 Cazul a dou˘a funct¸ii cu cinci variabile
  • 4.3.2 Cazul sistemelor de m funct¸ii cu m+n variabile
  • 4.4 Extreme cu leg˘aturi
  • 4.4.1 Teorema lui Lagrange
  • 4.5 Problema funct¸iilor inverse
  • 4.5.1 Cazul funct¸iilor reale cu o variabil˘a real˘a
  • 4.5.2 Cazul funct¸iilor cu dou˘a componente ¸si dou˘a variabile
  • Integrala Riemann pe dreapt˘a
  • 5.1 Integrala Riemann pe dreapt˘a(Recapitulare pe
  • 5.1.1 Propriet˘at¸t ale lui R([a,b])
  • 5.2 Integrale cu parametrii
  • 5.2.1 Integrarea unei integrale cu parametrii
  • Integrale improprii
  • 6.1 Integrale pe intervale nem˘arginite
  • 6.2 Integrale definite pentru funct¸ii nem˘arginite
  • 6.3 Valoarea principal˘a a integralelor divergente
  • 6.4. FUNCT¸IA LUI EULER γ(X) (FUNCT¸IA ”GAMA”). 147
  • 6.4 Funct¸ia lui Euler γ(x) (funct¸ia ”gama”)
  • 6.5 Funct¸ia β(p,q) (funct¸ia ”beta”)
  • Integrale curbilinii
  • 7.1 Integrale curbilinii ˆın raport cu coordonatele
  • 7.1.2 Curb˘a orientat˘a. Cˆamp conservativ
  • 7.1.3 Calculul ariilor figurilor plane
  • 7.2 Integrale curbilinii ˆın raport cu lungimea arcu-
  • 7.2.1 Rectificarea curbelor. Calculul lungimii arcelor
  • 7.2.2 Abscisa curbilinie pe o curb˘a
  • 7.2.3 Integrala curbilinie ˆın raport cu abscisa curbilinie
  • 7.2.4 Aria unei suprafet¸e de rotat¸ie
  • 7.2.5 Centre de greutate
  • 7.2.6 Interpretarea geometric˘a
  • Integrala dubl˘a
  • 8.1 Scurt˘a inroducere ˆın subiect
  • 8.2 Definit¸ia sumelor integrale ale lui Darboux
  • 8.2.1 Proprietati ale sumelor lui Darboux
  • 8.3 Definit¸ia integralei duble
  • 8.4 Un mod particular de ˆımp˘art¸ire a domeniului
  • 8.5 Noua definit¸ie ¸si notat¸ie a integralei duble
  • 8.6 Propriet˘at¸ile integralelor duble
  • 8.7 Calculul integralelor duble
  • 8.8 Formula lui Green
  • 8.9 Schimbarea de variabile ˆın integrala dubl˘a
  • 8.9.1 Integrala dubl˘a ˆın coordonate polare
  • 8.10 Integrale duble improprii
  • Integrale de suprafat¸˘a
  • 9.1 Not¸iuni din teoria suprafet¸elor
  • 9.2 Reprezentarea parametric˘a a unei suprafet¸e
  • 9.3 Coordonate curbilinii pe suprafat¸˘a
  • 9.4 Planul tangent¸si normalaˆıntr-un punct pe suprafat¸˘a
  • 9.5. ELEMENTUL LINIAR(METRICA) AL SUPRAFET¸EI. 201
  • 9.5 Elementul liniar(metrica) al suprafet¸ei
  • 9.6 Elementul de arie pe suprafat¸˘a
  • 9.7 Aria unei port¸iuni de suprafat¸˘a
  • 9.8 Integrala de suprafat¸˘a.Definit¸ie
  • 9.8.1 Reprezentare particular˘a a unei integrale de suprafat¸˘a
  • 9.9 Calculculul volumelor cu integrale de suprafat¸˘a
  • 9.10 Integrale de suprafat¸˘a ˆın raport cu coordo-
  • 9.11 Formula lui Stokes
  • Integrala tripl˘a
  • 10.1 Scurt˘a introducere ˆın subiect
  • 10.2 Definitia integralei triple
  • 10.3 ˆImp˘art¸irea particular˘a a domeniului X
  • 10.4 Noua definit¸ie ¸si notat¸ie a integralei triple
  • 10.5 Propriet˘at¸ile integralei triple
  • 10.6 Calculul integralelor triple
  • 10.7 O alt˘a formul˘a pentru calculul integralelor triple
  • 10.8 Formula lui Gauss ¸si Ostrogradski
  • 10.9 Schimbarea de variabil˘a ˆın integrala tripl˘a
  • 10.10. RESTABILIREA ARIEI UNEI SUPRAFET¸E. 227
  • 10.10 Restabilirea ariei unei suprafet¸e
  • 10.11 Integrale triple generalizate, exemple
  • Ecuat¸ii diferent¸iale
  • 11.1 Not¸iuni generale
  • 11.2 Metode elementare de integrare
  • 11.2.1 Ecuat¸ii cu variabile separate
  • 11.2.2 Ecuat¸ii omogene
  • 11.2.3 Ecuat¸ii diferent¸iale liniare de ordin I
  • 11.2.4 Ecuat¸ii diferent¸iale liniare de ordin II
  • 11.2.5 Metoda lui Frobenius
  • 11.2.6 Metoda seriilor Taylor
  • 11.2.7 Metoda polinoamelor diferent¸iale
  • 12.1 Sisteme liniare cu coeficient¸i constant¸i
  • 12.1.1 Determinarea solut¸iilor sinstemului liniar omogen
  • 12.1.2 Determinarea solut¸iilor sinstemului liniar neomogen
  • 12.1.3 Sisteme ¸si ecuat¸ii liniare

Cuprins

1 S¸iruri ¸si serii numerice 9
1.1 S¸iruri numerice ˆın R ¸si C. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Propriet˘ at ¸i ale ¸sirurilor convergente. . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 S¸iruri numerice ˆın R
2
¸si R
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.4 Serii numerice ˆın R ¸si C. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.5 Criterii de convergent ¸˘a pentru serii numerice. . . . . . . . . . . 19
1.6 Calculul numeric al sumei seriilor. . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii 35
2.1 Scurt˘ a introducere ˆın subiect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.2 S¸iruri de funct ¸ii reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.3 Propriet˘ at ¸i ale ¸sirurilor de funct ¸ii uniform convergente . . . . . 37
2.4 Serii de funct ¸ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.5 Serii de puteri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.6 Operatii cu serii de puteri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.7 Seriile de puteri ¸si funct ¸iile elementare. . . . . . . . . . . . . . . 43
2.7.1 Funct ¸ia exponent ¸ial˘ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.7.2 Funct ¸iile trigonometrice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.7.3 Funct ¸ia logaritm natural. . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.7.4 Funct ¸iile a
x
¸si x
a
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.7.5 Funct ¸iile hiperbolice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.8 Serii de puteri centrate ˆın origine cu coeficient ¸i reali. . . . . . . 47
2.9 Convergent ¸a ˆın medie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3 Funct ¸ii vectoriale de varibil˘a vectorial˘a. 57
3.1 Funct ¸ii ˆın R
2
¸si R
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.2 Limite pentru funct ¸ii de mai multe variabile. . . . . . . . . . . 58
3.3 Funct ¸ii continue ˆın R
2
si R
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.3.1 Propriet˘ ati ale functiilor continue ntr-un punct. . . . . . 63
3.3.2 Prelungirea prin continuitate. . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.3.3 Discontinuit˘ at ¸ile funct ¸iilor cu mai multe variabile. . . . 66
5
6 CUPRINS
3.4 Derivate part ¸iale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.5 Aplicat ¸ii diferent ¸iale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.5.1 Scurt˘ a prezentare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.5.2 Definit ¸ia general˘a a diferent ¸iabilit˘ at ¸ii. . . . . . . . . . . 70
3.5.3 Diferent ¸iala ¸si derivata unor aplicat ¸ii concrete. . . . . . 73
3.5.4 Propriet˘ at ¸i ale diferent ¸ialei si derivatei aplicat ¸iilor con-
crete. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.5.5 Derivate part ¸iale de ordin superior. . . . . . . . . . . . . 93
3.5.6 Diferent ¸ialele de ordin superior ale cˆ ampurilor scalare. . 95
3.5.7 Dezvoltarea lui Taylor pentru funct ¸ii reale de mai multe
variabile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
3.5.8 Probleme de optim pentru funct ¸ii de mai multe variabile. 99
4 Funct ¸ii definite implicit. 107
4.1 Not ¸iunea de funct ¸ie implicit˘ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2 Teorema funct ¸iilor implicite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
4.2.1 Cazul funct ¸iilor cu dou˘ a variabile reale. . . . . . . . . . 108
4.2.2 Cazul funct ¸iilor cu trei variabile reale. . . . . . . . . . . 111
4.2.3 Cazul funct ¸iilor cu n+1 variabile (m=n+1). . . . . . . . 111
4.3 Sisteme de funct ¸ii implicite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
4.3.1 Cazul a dou˘ a funct ¸ii cu cinci variabile . . . . . . . . . . 112
4.3.2 Cazul sistemelor de m funct ¸ii cu m+n variabile. . . . . . 113
4.4 Extreme cu leg˘aturi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4.4.1 Teorema lui Lagrange. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4.5 Problema funct ¸iilor inverse. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
4.5.1 Cazul funct ¸iilor reale cu o variabil˘ a real˘ a. . . . . . . . . 122
4.5.2 Cazul funct ¸iilor cu dou˘ a componente ¸si dou˘ a variabile. . 122
5 Integrala Riemann pe dreapt˘a 127
5.1 Integrala Riemann pe dreapt˘ a(Recapitulare pe scurt). . . . . . 127
5.1.1 Propriet˘ at ¸t ale lui 1([a, b]). . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.2 Integrale cu parametrii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
5.2.1 Integrarea unei integrale cu parametrii. . . . . . . . . . 134
6 Integrale improprii. 137
6.1 Integrale pe intervale nem˘ arginite. . . . . . . . . . . . . . . . . 137
6.2 Integrale definite pentru funct ¸ii nem˘arginite. . . . . . . . . . . 142
6.3 Valoarea principal˘ a a integralelor divergente. . . . . . . . . . . 145
6.4 Funct ¸ia lui Euler γ(x) (funct ¸ia ”gama”). . . . . . . . . . . . . . 147
6.5 Funct ¸ia β(p, q) (funct ¸ia ”beta”). . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
CUPRINS 7
7 Integrale curbilinii 151
7.1 Integrale curbilinii ˆın raport cu coordonatele. . . . . . . . . . . 151
7.1.1 Propriet˘ at ¸i ale integralelor curbilinii ˆın raport cu coor-
donatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
7.1.2 Curb˘ a orientat˘ a. Cˆamp conservativ. . . . . . . . . . . . 156
7.1.3 Calculul ariilor figurilor plane. . . . . . . . . . . . . . . 161
7.2 Integrale curbilinii ˆın raport cu lungimea arcului . . . . . . . . 163
7.2.1 Rectificarea curbelor. Calculul lungimii arcelor. . . . . . 163
7.2.2 Abscisa curbilinie pe o curb˘ a. . . . . . . . . . . . . . . 164
7.2.3 Integrala curbilinie ˆın raport cu abscisa curbilinie . . . . 165
7.2.4 Aria unei suprafet ¸e de rotat ¸ie . . . . . . . . . . . . . . . 165
7.2.5 Centre de greutate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
7.2.6 Interpretarea geometric˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
8 Integrala dubl˘a 169
8.1 Scurt˘ a inroducere ˆın subiect. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
8.2 Definit ¸ia sumelor integrale ale lui Darboux. . . . . . . . . . . . 171
8.2.1 Proprietati ale sumelor lui Darboux. . . . . . . . . . . . 171
8.3 Definit ¸ia integralei duble. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
8.4 Un mod particular de ˆımp˘art ¸ire a domeniului. . . . . . . . . . . 173
8.5 Noua definit ¸ie ¸si notat ¸ie a integralei duble. . . . . . . . . . . . . 175
8.6 Propriet˘ at ¸ile integralelor duble. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
8.7 Calculul integralelor duble. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
8.8 Formula lui Green. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
8.9 Schimbarea de variabile ˆın integrala dubl˘ a. . . . . . . . . . . . . 185
8.9.1 Integrala dubl˘ a ˆın coordonate polare. . . . . . . . . . . . 188
8.10 Integrale duble improprii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
9 Integrale de suprafat ¸˘a 197
9.1 Not ¸iuni din teoria suprafet ¸elor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
9.2 Reprezentarea parametric˘ a a unei suprafet ¸e. . . . . . . . . . . . 198
9.3 Coordonate curbilinii pe suprafat ¸˘a. . . . . . . . . . . . . . . . . 199
9.4 Planul tangent ¸si normala ˆıntr-un punct pe suprafat ¸˘a. . . . . . 200
9.5 Elementul liniar(metrica) al suprafet ¸ei. . . . . . . . . . . . . . . 201
9.6 Elementul de arie pe suprafat ¸˘a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
9.7 Aria unei port ¸iuni de suprafat ¸˘a. . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
9.8 Integrala de suprafat ¸˘a.Definit ¸ie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
9.8.1 Reprezentare particular˘ a a unei integrale de suprafat ¸˘a. . 205
9.9 Calculculul volumelor cu integrale de suprafat ¸˘a. . . . . . . . . . 206
9.10 Integrale de suprafat ¸˘a ˆın raport cu coordonatele. . . . . . . . . 208
9.11 Formula lui Stokes. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
8 CUPRINS
10 Integrala tripl˘a 211
10.1 Scurt˘ a introducere ˆın subiect. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
10.2 Definitia integralei triple. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
10.3
ˆ
Imp˘art ¸irea particular˘ a a domeniului X. . . . . . . . . . . . . . 214
10.4 Noua definit ¸ie ¸si notat ¸ie a integralei triple. . . . . . . . . . . . . 215
10.5 Propriet˘ at ¸ile integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
10.6 Calculul integralelor triple. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
10.7 O alt˘ a formul˘ a pentru calculul integralelor triple. . . . . . . . . 221
10.8 Formula lui Gauss ¸si Ostrogradski. . . . . . . . . . . . . . . . 223
10.9 Schimbarea de variabil˘ a ˆın integrala tripl˘ a. . . . . . . . . . . . . 225
10.10 Restabilirea ariei unei suprafet ¸e. . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
10.11Integrale triple generalizate, exemple. . . . . . . . . . . . . . . 229
11 Ecuat ¸ii diferent ¸iale. 233
11.1 Not ¸iuni generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
11.2 Metode elementare de integrare. . . . . . . . . . . . . . . . . . 238
11.2.1 Ecuat ¸ii cu variabile separate. . . . . . . . . . . . . . . . 239
11.2.2 Ecuat ¸ii omogene. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
11.2.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordin I. . . . . . . . . . . . 242
11.2.4 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordin II. . . . . . . . . . . 246
11.2.5 Metoda lui Frobenius. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
11.2.6 Metoda seriilor Taylor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
11.2.7 Metoda polinoamelor diferent ¸iale. . . . . . . . . . . . . 254
12 Sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale. 259
12.1 Sisteme liniare cu coeficient ¸i constant ¸i. . . . . . . . . . . . . . . 259
12.1.1 Determinarea solut ¸iilor sinstemului liniar omogen. . . . 260
12.1.2 Determinarea solut ¸iilor sinstemului liniar neomogen. . . 262
12.1.3 Sisteme ¸si ecuat ¸ii liniare. . . . . . . . . . . . . . . . . . 265
Capitolul 1
S¸iruri ¸si serii numerice
1.1 S¸iruri numerice ˆın R ¸si C.
Prin ¸sir numeric vom ˆınt ¸elege orice aplicat ¸ie a mult ¸imii numerelor nat-
urale ˆın multimea numerelor reale sau, mai generel, a numerelor complexe.
Not˘ad cu f aceast˘a funct ¸ie, vom considera f:N →R (C) , f(1), f(2), ..., f(n), ...
care se numesc termenii ¸sirului dat.
Vom nota, ˆın cazul ¸sirului complex, f(n) = z
n
= x
n
+ iy
n
, prescurtat cu
(z
n
)
n∈N
sau prin (z
1
, z
2
, ..., z
n
, ...). Evident termenii ¸sirului pot fi tot ¸i numere
reale ˆın care caz avem z
n
= x
n
, y
n
= 0, pentru orice n ∈ N. S¸irul real fiind
cunoscut din liceu.
Vom face observat ¸ia c˘a nu trebuie s˘ a identific˘ am termenii unui ¸sir numeric
cu mult ¸imea de numere corespunz˘atoare ¸sirului sau asfel scris:
(z
1
, z
2
, ..., z
n
, ...) = ¦z
1
, z
2
, ..., z
n
, ...¦, unde am notat prin ¦z
1
, z
2
, ..., z
n
, ...¦
mult ¸imea ¸sir. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a ˆın cazul unui ¸sir z
j
= z
k
, dac˘ a j = k ˆın
timp pentru mult ¸imea ¸sir se poate ˆıntˆ ampla ca z
j
= z
k
pentru j = k.
Exemplu: S¸irul complex definit prin z
n
= i
n−1
este:
(1, i, −1, −i, 1, i, −1, −i, 1, ...) Se vede c˘a z
1
= z
5
= z
9
¸si z
2
= z
4
. Mult ¸imea
ˆın acest caz este ¦1, i, −1, −i¦.
Vom conveni s˘a not˘ am ¸sir stat ¸ionar ¸sirul (z
n
)
n∈N
ˆın care z
n
= c=constant
oricare ar fi n ∈ N. Prin urmare ¸sirul stat ¸ionar este acela pentru care mult ¸imea
sa este format˘a dintr-un singur element. S¸irul stat ¸ionar se mai nume¸ste ¸sir
consant. Vom spune, de asemeni c˘a termenul z
n
= x
n
+ y
n
este termenul
general al ¸sirului dat ¸si el este considerat diferit de termenul z
n+1
= x
n+1
+y
n+1
sau de orice alt termen al ¸sirului.
Pentru ¸sirurile numerice reale se define¸ste not ¸iunea de ¸sir monoton. Asfel
dac˘a x
n
≤ x
n+1
oricare ar fi n ∈ N ¸sirul se nume¸ste monoton cresc˘ator ¸si dac˘a
x
n+1
≤ x
n
oricare ar fi n ∈ N ¸sirul se nume¸ste monoton descresc˘ator. Dac˘a
semnul inegalit˘ at ¸ilor este strict vom avea ¸siruri monotone stricte.
9
10 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
Not ¸iunea de baz˘ a, fundamental˘ a, din teoria ¸sirurilor este not ¸iunea de ¸sir
convergent. Astfel, un ¸sir (z
n
)
n∈N
din C se spune c˘a este convergent c˘atre un
num˘ ar z ∈ C dac˘a pentru orice num˘ ar real pozitiv (ε > 0) se poate determina
un num˘ ar real dependent de ε (N = N(ε)), astfel ˆıncˆ at [z
n
− z[ < ε pentru
orice indice natural n astfel ˆınc˘ at n ≥ N. F˘ ar˘ a a constitui o restrict ¸ie putem
presupune N ∈ N deoarece se poate considera partea ˆıntreag˘ a [N] a lui N ¸si
dac˘a n ≥ N atunci n ≥ [N]
Din punct de vedere geometric putem interpreta un ¸sir convergent c˘atre
un num˘ ar z ˆın felul urm˘ ator.
ˆ
In iteriorul oric˘ arui cerc cu centrul ˆın punctul
de afix z se afl˘a o infinitate de punte ale ¸sirului adic˘ a: z
N+1
, z
N+2
, ...z
n
, ..., iar
ˆın exteriorul acestui cerc se pot afla doar z
1
, z
2
, ..., z
N−1
.
Dac˘a ¸sirul (z
n
)
n∈N
coverge c˘atre z vom scrie z
n
→ z sau lim
n→∞
z
n
= z sau
mai comod limz
n
= z, iar num˘ arul z se nume¸ste limita ¸sirului (z
n
)
n∈N
.
1.2 Propriet˘at ¸i ale ¸sirurilor convergente.
Principalele proprietati ale sirurilor convergente vor fi prezentate sub
forma de teoreme.
Teorema 1: Dac˘a (z
n
)
n∈N
, (w
n
)
n∈N
sunt ¸siruri din C atunci:
a) limita unui ¸sir este unic determinat˘ a.
b) orice ¸sir convergent este m˘arginit.
c) z
n
→z ⇔ w
n
= z
n
−z →0
d) dac˘ a z
n
→z, [z
n
[ →[z[, reciproca nu este adevarat˘ a ntodeauna (numai
dac˘ a z=0)
e) dac˘a z
n
= x
n
+iy
n
, z = x +iy atunci z
n
→z ⇔ x
n
→x ¸si y
n
→y.
f) z
n
→z , w
n
→w ⇒ z
n
+w
n
→z +w ¸si z
n
w
n
→zw.
g) dac˘ a z
n
→ z = 0 ¸si dac˘a exist˘a k ∈ N astfel inct z
n
= 0 pentru orice
n > k atunci
1
z
n

1
z
.
a) dac˘ a z
n
→a , z
n
→b ¸si dac˘a a = b atunci [z
n
−a[ <
ε
2
, [z
n
−b[ <
ε
2
,
ε > 0 arbitrar si n ∈ N iar dac˘ a se consider˘a modulul diferent ¸ei [a − b[ =
[z
n
−b +a −z
n
[ = [z
n
−a[ +[z
n
−b[ <
ε
2
+
ε
2
= ε. Cum inegalitatea [a −b[ < ε
nu poate avea loc pentru orice ε > 0; de exemplu se poate lua ε =
|a−b|
2
> 0 ¸si
atunci vom avea: [a −b[ <
|a−b|
2
adica 1 <
1
2
, fals. Falsul provine din ipoteza
a = b.
b) dac˘ a z
n
→z, vom avea [z
n
−z[ < 1, pentru orice n > N(1) si deci [z
n
[ =
[z+z
n
−z[ ≤ [z[+1, prin urmare dac˘ a not˘ am cu A = max¦[z1[, [z2[, ..., [z
N−1
[, [z[+
1¦ va rezulta [z
n
[ ≤ A pentru orice n ∈ N deci ¸sirul (z
n
)
n∈N
este m˘arginit.
c) Dac˘a z
n
→z, [z
n
−z[ < ε pentru orice n > N(ε) adic˘ a [w
n
[ < ε ¸si deci
w
n
→0.
d)
ˆ
In baza inegalit˘ at ¸ii [[z
n
[ − [z[[ < [z
n
− z[. Din [z
n
− z[ < ε, pentru
orice n ≥ N(ε) rezult˘ a [[z
n
[ −[z[[ < ε pentru orice n ≥ N(ε) adic˘ a [z
n
[ →[z[;
1.2. PROPRIET
˘
AT¸ I ALE S¸IRURILOR CONVERGENTE. 11
invers dac˘ a lu˘ am de exemplu z
n
= i
n
, atunci [z
n
[ = 1 care este un ¸sir stat ¸ionar
convergent ˆın timp ce ¸sirul (z
n
)
n∈N
este divergent, dup˘ a cum am v˘azut.
e) Dac˘a z
n
= x
n
+ iy
n
→ x + iy = z, deoarece [Re(z
n
− z)[ ≤ [z
n
− z[
si [Im(z
n
− z)[ ≤ [z
n
− z[ rezult˘ a: [x
n
− x[ = [Re(z
n
− z)[ ≤ ε ¸si [y
n
− y[ =
[Im(z
n
− z)[ ≤ ε ceea ce ˆınseamn˘a c˘a x
n
→ x si y
n
→ y. Reciproc dac˘a
[z
n
− z[ = [(x
n
− x) + i(y
n
− y)[ ≤ [x
n
− x[ + [y
n
− y[ ¸si [z
n
− z[ < ε dac˘a
[x
n
−x[ <
ε
2
¸si [y
n
−y[ <
ε
2
¸si deci z
n
→z.
f) Din inegalitatea [(z
n
+ w
n
) − (z + w)[ = [(z
n
− z) + (w
n
− w)[ ≤ [z
n

z[ +[w
n
−w[ rezult˘ a z
n
+w
n
→z +w; apoi deoarece [z
n
w
n
−zw[ = [z
n
(w
n

w) + w(z
n
− z)[ ≤ [z
n
[[w
n
− w[ + [w[[z
n
− z[. Cum (z
n
)
n∈N
este convergent
rezult˘ a (z
n
)
n∈N
m˘arginit ¸si deci exist˘a A > 0 astfel ˆıncˆ at [z
n
[ < A ¸si dac˘a
lu˘ am B = max¦A, [w[¦ rezult˘ a: [z
n
w
n
−zw[ = Bε +Bε = ε

.
g) Deoarece [z[ = [(z − z
n
) + z
n
[ ≤ ε + [z
n
[ luˆ and ε =
|z|
2
> 0 rezult˘ a
0 <
|z|)
2
≤ [z
n
[ pentru orice n > N(ε) ¸si atunci: [
1
z
n

1
z
[ = [
z−z
n
z
n
z
[ ≤
2
|z|
2
[z −
z
n
[ <
2ε)
|z|
2
= ε

. |
Din aceasta teorema rezulta reguli de calcul posibile pentru operatia de
trecere la limita. Astfel din f) rezulta:
lim
n→∞
(z
n
+w
n
) = z +w = lim
n→∞
z
n
+ lim
n→∞
w
n
, (1.1)
lim
n→∞
(z
n
w
n
) = zw = lim
n→∞
z
n
lim
n→∞
w
n
., (1.2)
ˆ
In particular dac˘ a presupunem sirul (w
n
)
n∈N
stationar, w
n
= a ∈ R avem:
lim
n→∞
(a.z
n
) = az = a lim
n→∞
z
n
, (1.3)
iar pentru a = −1 obtinem:
lim
n→∞
(−z
n
) = − lim
n→∞
z
n
, (1.4)
¸si ˆın plus, pentru lim
n→∞
w
n
z
n
avem ˆın baza lui f) ¸si g):
lim
n→∞
w
n
z
n
= lim
n→∞
1
z
n
lim
n→∞
w
n
=
lim
n→∞
w
n
lim
n→∞
z
n
(1.5)
Pentru ¸sirurile reale avem urm˘ atoarele teoreme:
Teorema 2: a) Dac˘a ¸sirurile (x
n
)
n∈N
, (x

n
)
n∈N
din R sunt astfel ˆıncˆ at x
n
<
x

n
pentru n > N, N ∈ N, atunci dac˘ a lim
n→∞
x
n
= x, lim
n→∞
x

n
= x

avem
x < x

(deci lim
n→∞
x
n
< lim
n→∞
x

n
).
12 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
b) Orice ¸sir monoton ¸si m˘arginit este convergent ¸si anume dac˘a x
n
< x
n+1
pentru orice n ∈ N, aunci lim
n→∞
x
n
= α = sup¦x1, x2, ..., x
n
, ....¦ iar dac˘ a
x
n+1
> x
n
pentru orice n ∈ N, atunci lim
n→∞
x
n
= β = inf¦x1, x2, ..., x
n
, ...¦.
a) Fie d
n
= x
n
−x

n
, avem d
n
≥ 0 ¸si dac˘a lim
n→∞
d
n
= d d = x−x

¸si d < 0
atunci [d
n
−d[ < ε ¸si deci d−ε < d
n
< d+ε ¸si pentru ε = −(
d
2
) > 0 vom avea
d
n
<
d
2
< 0 ceea ce contrazice ipoteza d
n
≥ 0 ¸si deci d = 0.
b) Dac˘ a x
n
≤ x
n+1
¸si [x
n
[ < A atunci multimea M = ¦x1, x2, ..., x
n
, ...¦
are o margine superioar˘ a strict˘a, fie α = supM.
ˆ
In baza definit ¸iei marginii
superioare stricte avem oricare ar fi (ε > 0 exist˘a n

N astfel ˆıncˆ at α−ε < x
n
1

α a¸sadar α−ε < x
n
1
< x
n
1
+1
< ... < x
n
< ... < α < α+ε ceea ce inseamn˘a c˘a
α−ε < x
n
< α+ε pentru orice n > n
1
= N(ε) ceea ce ˆınseamn˘a lim
n→∞
x
n
= α.
Rationament asem˘an˘ ator poate fi f˘ acut ¸si ˆın cazul ¸sirului descresc˘ator. Astfel,
dac˘ a x
n+1
≤ x
n
¸si [x
n
[ < A atunci multimea M = ¦x1, x2, ..., x
n
, ...¦ are o
margine inferioar˘ a strict˘a, fie β = infM.
ˆ
In baza definit ¸iei marginii inferioare
stricte avem pentru orice ε > 0 exist˘a n
1
∈ N astfel ˆıncˆ at β < x
n
1
≤ β + ε
a¸sadar β −ε < β < ... < x
n
< ... < x
n
1
+1
< x
n
1
< β +ε ceea ce ˆınseamn ˘a c˘a
β −ε < x
n
< β +ε pentru orice n > n
1
= N(ε) ceea ce ˆınseamn˘a lim
n→∞
x
n
= β.
Observat ¸ie. Dac˘a ¸sirul ˆın cauz˘a este cresc˘ator si nem˘arginit vom avea,
lim
n→∞
x
n
= ∞, dac˘a este descrescator ¸si nem˘arginit vom avea lim
n→∞
x
n
= −∞.
O consecint˘a important˘ a a teoremei 2 este urm˘atorul rezultat, cunoscut sub
numele:
Teorema 3: (Teorema intervalelor incluse). Fie a
1
, b
1
dou˘ a numere reale
diferite si a
1
< b
1
. Consider˘ am intervalele [a
n
, b
n
], a
n
< b
n
, n ∈ N astfel ˆıncˆ at:
[a
1
, b
1
] ⊃ [a
2
, b
2
] ⊃ ... ⊃ [a
n
, b
n
] ⊃ ..., (1.6)
unde a
2
coincide fie cu a
1
, cˆand b
2
= ((a1 +b1)/2), fie cu ((a1 +b1)/2), cˆand
b
2
= b
1
, a
3
coincide fie cu a
2
, cnd b
3
= ((a
2
+b
2
)/2) , fie cu ((a
2
+b
2
)/2), cnd
b
3
= b
2
¸si a¸sa mai departe.
ˆ
In acest caz va exista un numar α ∈ [a1, b1] comun
tuturor intervalelor [a
n
, b
n
].
Din constructia intervalelor incluse avem ca sirurile (a
n
)
n∈N
si (b
n
)
n∈N
sunt monotone si marginite. Astfel:
a
1
≤ a
2
≤ ... ≤ a
n
≤ ... ≤ b
n
≤ ... ≤ b
2
≤ b
1
, (1.7)
iar a
1
≤ a
n
< b
n
≤ b
1
, pentru orice n ∈ N. Utiliznd teorema 2, punctul b),
avem lim
n→∞
a
n
= α = sup¦a
n
¦, lim
n→∞
b
n
= β = inf¦b
n
¦ si α = β( daca am avea
α > β atunci ˆın baza teoremei 2, punctul a), am avea de la un rang n suficient
de mare b
n
≤ a
n
). Deoarece b
n
− a
n
=
b
1
−a
1
2
n
→ 0 pentru orice n → ∞ vom
avea lim
n→∞
a
n
= lim
n→∞
b
n
si deci α = β.|
O consecint˘a important˘ a a acestei teoreme este rezultatul urm˘ator:
1.2. PROPRIET
˘
AT¸ I ALE S¸IRURILOR CONVERGENTE. 13
Teorema 4: (Bolzano-Weierstrass) Orice ¸sir m˘arginit din R, cont ¸ine un
sub¸sir convergent ˆın R.
Fie ¸sirul (x
n
)
n∈N
astfel ˆıncˆ at a
1
≤ x
n
≤ b
1
pentru orice n ∈ N. Vom nota
cu x
n
2
un termen al ¸sirului considerat, aflat ˆın intervalul [a
2
, b
2
], construit la
teorema3; se noteaz˘a cu x
n
3
un termen al ¸sirului considerat, aflat ˆın intervalul
[a
3
, b
3
] , construit la teorema 3 cu x
n
2
= x
n
3
(lucru posibil de realizat deoarece
un ¸sir are o infinitate de termeni distinct ¸i) ¸si se alege acea jumatate [a
3
, b
3
] a
intervalului [a
2
, b
2
] care contine o infinitate de termeni ai ¸sirului. Continunnd
acest procedeu, se obt ¸ine sub¸sirul (x
n
k
)
k∈N
al ¸sirului (x
n
)
n∈N
iar a
k
≤ x
n
k
≤ b
k
si, 1 < n
2
< n
3
< ... < n
k
< ...
ˆ
In baza teoremei 3 avem lim
k→∞
x
n
k
= α ∈
[a
1
, b
1
].|
Astfel un ¸sir dat poate avea mai multe sub¸siruri convergente. Num˘ arul
real α se va numi limita part ¸ial˘ a a ¸sirului (x
n
)
n∈N
din R dac˘a exist˘a un sub¸sir
(x
n
k
)
k∈N
al ¸sirului (x
n
)
n∈N
convergent c˘atre α, adic˘ a dac˘a lim
k→∞
x
n
k
= a. Dac˘a
¸sirul (x
n
)
n∈N
este m˘arginit, adic˘ a exist˘a a, b astfel ˆıncˆ at a ≤ x
n
≤ b, pentru
orice n ∈ N, atunci toate limitele part ¸iale ale acestui ¸sir se vor aflaˆın intervalul
[a, b].
Cea mai mic˘a limit˘ a part ¸ial˘ a, care se afl˘aˆın intervalul [a, b] ¸si exist˘aˆın baza
axiomei marginii inferioare se va numi limita inferioara a ¸sirului (x
n
)
n∈N
¸si se
va nota cu limx
n
= x

(sau liminf x
n
= x

), iar cea mai mare limit˘ a part ¸ial˘ a
care se afl˘a ˆın intervalul [a, b] ¸si exist˘a ˆın baza axiomei marginii superioare, se
va numi limita superioar˘ a a ¸sirului (x
n
)
n∈N
¸si se va utiliza notat ¸ia limx
n
= x

(sau limsup x
n
= x

). Rezult˘a inegalit˘ at ¸ile:
a ≤ inf¦x
1
, x
2
, ..., x
n
, ...¦ ≤ limx
n
≤ limx
n
≤ sup¦x1, x2, ..., x
n
, ...¦ ≤ b,
(1.8)
¸si ˆın baza teoremei 1, punctul a) va rezulta c˘ a un sir (x
n
)
n∈N
marginit din R
va fi convergent dac˘ a ¸si numai dac˘ a limx
n
= limx
n
.
Un sir (z
n
)
n∈N
din C se nume¸ste ¸sir Cauchy sau ¸sir fundamental dac˘ a:
Pentru orice ε > 0 exist˘a un num˘ ar N = N(ε) ∈ N astfel ˆıncˆ at inegalitatea
[z
n
−z
m
[ < ε s˘a fie verificat˘ a pentru orice numere naturale n si m care verific˘a
inegalit˘ at ¸ile n ≥ N, m ≥ N.
Teorema 5:
a) Orice ¸sir convergent este fundamental.
b) Orice ¸sir fundamental este m˘arginit.
a) Rezult˘a din inegalitatea [z
n
− z
m
[ = [z
n
− z + z − z
m
[ = [z
n
− z[ +
[z
m
− z[ =
ε
2
+
ε
2
= ε pentru n ≥ N ¸si m ≥ N, dac˘ a (z
n
)
n∈N
converge la z
adic˘ a dac˘a [z
n
−z[ <
ε
2
¸si [z
m
−z[ <
ε
2
. b) Din definit ¸ia ¸sirului fundamental,
pentru ε = 1 (alegerea este pur ntmplatoare ) vom avea : [z
n
−z
m
[ = 1 dac˘ a
n ≥ N(1), m ≥ N(1) deci ˆın particular [z
n
− z
N
[ < 1 pentru n ≥ N; apoi
deoarece [z
n
[ = [z
n
− z
N
+ z
N
[ ≤ 1 + [z
N
[ pentru orice n ≤ N, rezult˘ a c˘a
14 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
termenii: z
N
, z
N+1
, ... sunt m˘arginiti, adic˘ a [z
n
[ < A pentru orice n ∈ N, unde
am notat cu A = max¦[z1[, [z2[, ..., [z
N−1
[, [z
N
[ + 1¦.|
Teorema 6 (Criteriul lui Cauchy):
Un ¸sir din C este convergent dac˘a ¸si numai dac˘ a este fundamental.
Teorema 5, punctul a, ne spune c˘ a un ¸sir convergent este fundamental
deci ne mai r˘amˆane de demonstrat c˘a un ¸sir fundamental din C este convergent.
Vom ar˘ata c˘a un ¸sir fundamental din R este convergent. Teorema 5, punctul b,
ne spune c˘a un ¸sir fundamental este m˘ arginit, iar ˆın baza teoremei 4 ¸stiim c˘a
¸sirul ˆın cauz˘a cont ¸ine un sub¸sir convergent, fie acesta (x
n
k
)
k∈N
¸si lim
n→∞
x
n
k
∈ R;
ori atunci:
[x
n
−x[ ≤ [x
n
−x
n
k
[+[x
n
k
−x[ →0, n →∞([x
n
−x
n
k
[ →0, n →∞, k →∞,
¸sirul (x
n
)
n∈N
fiind un ¸sir fundamental, iar [x
n
k
−x[ →0, k →∞). Mai r˘ amˆane
de ar˘ atat c˘a orice ¸sir fundamental complex este convergent. Aceasta rezult˘ a
din inegalit˘ at ¸ile evidente pentru z
n
= x
n
+ iy
n
, z
m
= x
m
+ iy
m
, n, m ∈ N
[z
n
− z
m
[ < [x
n
− x
m
[ + [y
n
− y
m
[ < ε ¸si deci dac˘a ¸sirurile (x
n
)
n∈N
, (y
n
)
n∈N
sunt fundamentale ele sunt convergente ¸si deci lim
n→∞
z
n
= z = x +iy.|
Diferent ¸a dintre un ¸sir fundamental ¸si un ¸sir convergent este urm˘atoarea:
ˆ
In cazul unui ¸sr convergent trebuie s˘ a cunoa¸stem atˆat termenii ¸sirului cˆ at
¸si limita sa pe cˆand ˆın cazul unui ¸sir fundamental nu este necesar decˆ at
cunoa¸sterea termenilor ¸sirului ¸si atˆat. Teorema 6 este importanta pentru c˘ a
permite s˘a se pun˘ aˆın evident ¸˘a convergent ¸a unui ¸sir f˘ ar˘ a cunoa¸sterea prealabil˘ a
a limitei acelui ¸sir.
Ca aplicat ¸ie, fie ¸sirul (x
n
)
n∈N
din R unde x
m
= r, r
1
r
2
...r
m
= r+
r
1
10
+
r
2
10
2
+
r
3
10
3
+...+
r
m
10
m
, cu r ∈ Z, r
j
∈ ¦0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9¦, j ∈ N. Presupund n > m
atunci: x
n
− x
m
=
1
10
m+1
[r
m+1
+
r
m+2
10
+ ... +
r
n
10
n−m−1
], deoarece 0 ≤ r
j
≤ 9
vom avea:
[x
n
−x
m
[ ≤
1
10
m+1
[9 +
9
10
+... +
9
10
n−m−1
] <
9
10
m+1
(1 +
1
10
= ...) =
1
10
m
≤ ε,
pentru m suficient de mare ¸sirul cu termenul general x
n
este deci fundamental
deci va exista un x real ¸si x = limx
n
.
ˆ
In acest caz s-a justificat faptul c˘ a prin
reprezentarea zecimal˘a: x = r, r
1
r
2
...r
n
... se definesc de fapt numerele reale.
O alt˘ a teorem˘a util˘ a ˆın calculul limitelor este:
Teorema 7 (Teorema lui Stoltz):
Dac˘a ¸sirul (y
n
)
n∈N
este un ¸sir cresc˘ator ¸si nem˘arginit (deci lim
n→∞
y
n
= ∞)
¸si dac˘a ¸sirul (
x
n
−x
n−1
y
n
−y
n−1
)
n∈N
este convergent c˘atre un num˘ ar ∈ R pentru orice
¸sir real (x
n
)
n∈N
atunci ¸sirul (
x
n
y
n
)
n∈N
este convergent de asemeni c˘atre .
Dac˘a pentru orice ε > 0, g˘ asim N = N(ε) ∈ N astfel fract ¸iile
x
N
−x
N−1
y
N
−y
N−1
,
x
N+1
−x
N
y
N+1
−y
N
,...,
x
n
−x
n−1
y
n
−y
n−1
, ... sunt cuprinse ˆıntre −
ε
2
¸si +
ε
2
. Conform propriet ¸˘atii
fract ¸iilor, dac˘ a mai multe fract ¸ii sunt cuprinseˆıntre dou˘ a numere atunci adunˆ and
num˘ ar˘ atorii fract ¸iilor ˆıntre ei ¸si numitorii acelora¸si fract ¸ii ˆıntre ei vom obt ¸ine
o fract ¸ie ce se g˘ase¸ste de asemeni ˆıntre cele dou˘ a numere.
ˆ
In cazul fract ¸iilor :
1.3. S¸IRURI NUMERICE
ˆ
IN R
2
S¸I R
3
. 15
x
N
−x
N−1
y
N
−y
N−1
,
x
N+1
−x
N
y
N+1
−y
N
,...,
x
n
−x
n−1
y
n
−y
n−1
, cu n > N, vom obt ¸ine fract ¸ia
x
n
−x
N
y
n
−y
N
, care
este cuprins˘a ˆıntre −
ε
2
¸si +
ε
2
¸si deci [
x
n
−x
N
y
n
−y
N
[ <
ε
2
. Dac˘a n > N ,
¸si deoarece:
x
n
y
n
− =
1
y
n
(x
N
− y
N
) + (1 −
y
N
y
n
)(
x
n
−x
N
y
n
−y
N
− ) , pentru c˘ a:
x
n
−y
n
y
n
=
x
N
−y
N
+x
n
−x
N
+y
N
−y
n
y
n
=
x
N
−y
N
y
n
+
y
n
−y
N
y
n
x
n
−x
N
−(y
n
−y
N
)
y
n
−y
N
=
1
y
n
(x
N

y
N
)+(1−
y
N
y
n
)(
x
n
−x
N
y
n
−y
N
−) .
ˆ
In baza faptului c˘ a y
n
→∞se obt ¸ine
x
n
y
n
− →0.|
1.3 S¸iruri numerice ˆın R
2
¸si R
3
.
Un ¸sir din R
2
este o funct ¸ie(o aplicat ¸ie ) s : N → R
2
notat˘ a prin s(n) =
x
n
∈ R
2
unde x
n
este o pereche ordonat˘a de numere reale, adic˘a x
n
= (a
n
, b
n
)
(perechea (a
n
, b
n
) este diferita de perechea (b
n
, a
n
)). Un ¸sir din R
2
se va scrie
deci sub forma: ((a
n
, b
n
))
n∈N
sau ((a
1
, b
1
), (a
2
, b
2
), ..., (a
n
, b
n
), ...).
Se observ˘a c˘a un ¸sir din R
2
este format cu ajutorul a dou˘ a ¸siruri din R:
¸sirul primelor componente (a
n
)
n∈N
, ¸si ¸sirul componentelor secunde (b
n
)
n∈N
. S¸i
reciproc, cu ajutorul a dou˘ a ¸siruri din R, fie ele (a
n
)
n∈N
, ¸si (b
n
)
n∈N
se formeaz˘a
un ¸sir, numit ¸sir dublu , ((a
n
, b
n
))
n∈N
din R
2
cu p˘ astrarea ordinii, adic˘ a ter-
menii primului ¸sir se afl˘a pe primul loc ˆın perechea (a
n
, b
n
), iar termenii celui
de-al doilea ¸sir se afla toti pe locul al doilea al perechi (a
n
, b
n
).
Se poate remarca, c˘a aceea¸si situatie apare ¸si ˆın cazul ¸sirurilor din C , iar
ˆıntre ¸sirurile din C ¸si cele din R
2
se poate stabili un izomorfism natural.
Se va face totu¸si distinctia ˆıntre ¸sirurile din C ¸si cele din R
2
datorit˘ a struc-
turii algebrice diferite a celor dou˘ a mult ¸imi.
ˆ
In C se poate defini produsul a
dou˘ a elemente, deci ¸si cˆatul pe cˆ and ˆın R
2
nu exist˘ a operatia de ˆımp˘art ¸ire a
elementelor.
S¸irul ((a
n
, b
n
))
n∈N
din R este convergent catre (a, b) din R
2
dac˘a:
Pentru orice ε > 0 exist˘a un num˘ ar N = N(ε) astfel ˆıncˆ at oricare ar fi
n ≥ N,

(a
n
−a)
2
+ (b
n
−b)
2
< ε.
De ret ¸inut c˘ a N se schimb˘a o dat˘ a cu ε(N = N(ε)). Elementul (a, b) din
R se va numi ˆın acest caz limita ¸sirului ((a
n
, b
n
))
n∈N
¸si vom folosi notat ¸iile:
lim
n→∞
(a
n
, b
n
) = (a, b) sau, mai comod lim(a
n
, b
n
) = (a, b), sau ˆınc˘ a (a
n
, b
n
) →
(a, b).
Convergent ¸a ¸sirurilor din R
2
se rezolv˘a imediat cu ajutorul urm˘ atoarei
teoreme:
Teorema 8: Un ¸sir ((a
n
, b
n
))
n∈N
din R
2
este convergent ¸si are limita (a, b)
dac˘a ¸si numai dac˘ a lima
n
= a ¸si limb
n
= b, ceeace se poate scrie:
lim
n→∞
(a
n
, b
n
) = ( lim
n→∞
a
n
, lim
n→∞
b
n
) (1.9)
Dac˘a (a
n
, b
n
) → (a, b) atunci conform definitiei limitei din R
2
vom avea

(a
n
−a)
2
+ (b
n
−b)
2
< ε ori care ar fi n ≥ N, ori atunci:
16 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
[a
n
−a[ =

(a
n
−a)
2
+ (b
n
−b)
2
< ε ¸si deci a
n
→a ¸si
[b
n
−b[ =

(a
n
−a)
2
+ (b
n
−b)
2
< ε ¸si deci b
n
→b.
Reciproc, din a
n
→ a rezult˘ a [a
n
− a[ <
ε
2
, pentru orice n ≥ N(ε)
iar din b
n
→ b rezult˘ a [b
n
− b[ <
ε
2
, pentru orice n ≥ N(ε) ¸si deoarece

(a
n
−a)
2
+ (b
n
−b)
2
<
ε
2
+
ε
2
= ε, pentru orice n ≥ N(ε) va rezulta:
(a
n
, b
n
) →(a, b)|.
Se poate ar˘ ata u¸sor c˘a orice ¸sir convergent din R
2
este m˘arginit, adic˘ a va
exista un patrat centrat ˆın (0, 0) ¸si de latura 2A > 0 ˆın interiorul c˘ aruia se vor
afla toate elementele sirului din R
2
.
De asemenea, se poate ar˘ata c˘a un ¸sir din R
2
este convergent dac˘a ¸si numai
dac˘a este ¸sir fundamental ˆın R
2
adic˘ a:
Pentru orice ε > 0 exist˘a N = N(ε) ∈ N astfel ˆıncˆ at pentru orice numere
naturale n, m ¸si n > m = N(ε) s˘a avem:

(a
n
−a
m
)
2
+ (b
n
−b
m
)
2
< ε.
ˆ
Intr-adev˘ ar, [a
n
− a
m
[ =

(a
n
−a
m
)
2

(a
n
−a
m
)
2
+ (a
n
−a
m
)
2
< ε
¸si deci ¸sirul (a
n
)
n∈N
este fundamental ˆın R, deci va exista un a ∈ R, unic, ¸si
lima
n
= a. Similar [b
n
−b
m
[ =

(b
n
−b
m
)
2

(a
n
−a
m
)
2
+ (a
n
−a
m
)
2
< ε
¸si deci ¸sirul (b
n
)
n∈N
este fundamental ˆın R, deci va exista un b ∈ R, unic, si
limb
n
= b. A¸sadar (a
n
, b
n
) →(a, b).
ˆ
In R
3
problemele legate de convergent ¸a ¸sirurilor se rezolv˘a n mod similar.
Un ¸sir din R
3
fiind o funct ¸ie (o aplicat ¸ie) s : N → R
3
notat˘ a prin s(n) =
x
n
∈ R
3
, unde x
n
este un triplet ordonat de numere reale, adic˘ a x
n
=
(a
n
, b
n
, c
n
) (tripletul (a
n
, b
n
, c
n
) este diferit de orice alt triplet format cu a
n
,
b
n
, c
n
ˆın alt ˘ a ordine).
Un ¸sir din R
3
se va scrie deci sub forma: ((a
n
, b
n
, c
n
))
n∈N
sau ((a
1
, b
1
, c
1
),
(a
2
, b
2
, c
2
),..., (a
n
, b
n
, c
n
),...). Se observ˘ a c˘a un ¸sir din R
3
este format cu aju-
torul a trei ¸siruri din R: ¸sirul primelor componente (a
n
)
n∈N
, ¸sirul componen-
telor secunde (b
n
)
n∈N
¸si ¸sirul componentelor de pe locul trei (c
n
)
n∈N
. Acest
¸sir va fi convergent ¸si va avea limita (a, b, c) din R
3
dac˘a:
Pentru orice ε > 0 exist˘a N = N(ε) ∈ N astfel ˆıncˆ at dac˘ a n ≥ N

(a
n
−a)
2
+ (b
n
−b)
2
(c
n
−c)
2
< ε, iar o condit ¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a de
convergent ¸a va fi convergent ¸a sirurilor (a
n
)
n∈N
, (b
n
)
n∈N
, (c
n
)
n∈N
, din R c˘atre
a, b, c, avˆ and loc relat ¸ia:
lim
n→∞
(a
n
, b
n
, c
n
) = ( lim
n→∞
a
n
, lim
n→∞
b
n
, lim
n→∞
c
n
) (1.10)
Un ¸sir din R
3
este convergent daca ¸si numai daca este ¸sir fundamental ˆın
R
3
adic˘ a:
Pentru orice ε > 0 exist˘a un num˘ ar N = N(ε) ∈ N astfel ca pentru
m, n ∈ N, n > m ≥ N(ε) s˘a avem:

(a
n
−a
m
)
2
+ (b
n
−b
m
)
2
+ (c
n
−c
m
)
2
< ε (1.11)
1.4. SERII NUMERICE
ˆ
IN R S¸I C. 17
La fel ca n R
2
, se poate ar˘ata u¸sor c ˘a orice ¸sir convergent din R
3
este
m˘arginit, adic˘ a va exista un cub cu centru n (0, 0, 0) ¸si de latur˘ a A > 0 ˆın
interiorul c˘ aruia se vor afla toate elementele ¸sirului din R
3
.
Extinderea la spat ¸iul R
m
, m > 3 se poate face far˘a probleme.
1.4 Serii numerice ˆın R ¸si C.
Daca (z
n
)
n∈N
este un ¸sir din C sau R, cu ajutorul termenilor acestui ¸sir
se poate construi un alt ¸sir (s
n
)
n∈N
cu termenul general dat de relat ¸ia:
s
n
= z
1
+z
2
+... +z
n
=
n
¸
k=1
z
k
(1.12)
Dac˘a ¸sirul nou construit este convergent este natural s˘ a se presupun˘ a c˘a
limita sa s = lim
n→∞
s
n
, este suma expresiei z
1
+z
2
+... +z
n
+..., numit˘ a suma
infinit˘ a sau serie infinit˘ a sau mai simplu serie asociata sirului (z
n
)
n∈N
¸si vom
scrie prin definit ¸ie:
s = z
1
+z
2
+... +z
n
+... =

¸
k=1
z
k
=
¸
n∈N
z
n
(1.13)
subˆınt ¸elegˆand faptul c˘ a suma(ˆınsumarea) se face dup˘a toti indicii n ∈ N ¸si
operatia de ˆınsumare se realizeaz˘a ˆın ordinea scris˘ a a termenilor.
Vom extinde ˆıns˘ a not ¸iunea de serie la orice sum˘a z
1
+ z
2
+ ... + z
n
+ ...
cu un num˘ ar infinit de termeni, far˘ a a pretinde c˘ a ¸sirul construit (s
n
)
n∈N
s˘a
fie convergent. S¸irul (s
n
)
n∈N
construit din (z
n
)
n∈N
se nume¸ste ¸sirul sumelor
part ¸iale. Pentru seria
¸
n∈N
z
n
putem spune:
a) seria
¸
n∈N
z
n
este convergent˘a si are suma s dac˘a ¸sirul sumelor part ¸iale
(s
n
)
n∈N
este convergent ¸si are limita s.
b) seria
¸
n∈N
z
n
este divergent˘a dac˘a ¸sirul sumelor part ¸iale (s
n
)
n∈N
este
divergent.
Termenul z
n
al seriei
¸
n∈N
z
n
se nume¸ste termenul general al seriei.
Exemple:
1.) Fie termenul general z
n
=
1
n(n+1)
; s
n
=
1
1.2
+
1
2.3
+ ... +
1
n(n+1)
Putem
scrie s
n
=
n
¸
k=1
1
k(k + 1)
=
n
¸
k=1
(
1
k

1
k + 1
) = (
1
1

1
2
) + (
1
2

1
3
+ ... + (
1
n−1

1
n
) + (
1
n

1
n+1
)) = 1 −
1
n+1
→1. Putem scrie

¸
n=1
1
n(n + 1)
= 1.
18 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
2.) Dac˘ a termenul general este z
n
= i
n
; ¸sirul sumelor patt ¸iale (s
n
)
n∈N
cont ¸ine partu sub¸siruri stat ¸ionare (s
4n
) = 0, (∀)n ∈ N (s
4n+1
) = i, (∀)n ∈ N
(s
4n+2
) = i−1, (∀)n ∈ N (s
4n+3
) = −1, (∀)n ∈ N. prin urmare seria

¸
n=1
i
n
este
divergent˘ a, nu are sens.
3.) Dac˘ a termenul general este z
n
= 1 + in; ¸sirul sumelor part ¸iale (s
n
) =
n + i
n(n+1)
2
→ ∞ , prin urmare seria

¸
n=1
(1 + in) = ∞. Seria este divergent˘ a
¸si are limita ∞.
4.) Dac˘ a termenul general este z
n
= q
n−1
; ¸sirul sumelor patt ¸iale (s
n
)
n∈N
=
1 + q + q
2
+ ...q
n−1
=
1−q
n
1−q
¸si pentru [q[ < 1 (s
n
) →
1
1−q
iar pentru [q[ > 1
(s
n
) → ∞. Mai r˘ amˆan cazurile q = 1 ¸si q = −1. Pentru q = 1 avem
(s
n
) = n, (∀)n ∈ N prin urmare, ˆın acest caz,

¸
n=1
n = ∞. Pentru q = −1 ¸sirul
sumelor patt ¸iale (s
n
)
n∈N
cont ¸ine dou˘ a sub¸siruri stat ¸ionare (s
2n
) = 0, (∀)n ∈ N
(s
2n+1
) = 1, (∀)n ∈ N prin urmare lim
n→∞
s
n
nu exist˘ a.
Seria

¸
n=1
q
n−1
se nume¸ste sera geometric˘a.
S˘ a consider˘ am dou˘ a serii
¸
n∈N
z
n
,
¸
n∈N
z

n
, Dac˘a exist˘a un n
0
∈ N astfel
ˆıncˆ at z
n
= z

n
, pentru n ≤ n
0
¸si z
n
= z

n
pentru n > n
0
aceste serii sunt ˆın
acela¸si timp convergente sau divergente ¸si vom spune c˘a au aceea¸si natur˘ a,
deoarece presupunnd n > n
0
, dac˘ a se noteaz˘a cu c =
n
0
¸
k=1
(z
k
−z

k
), s
n
= s

n
+c,
unde s
n
=
n
¸
k=1
z
k
, s

n
=
n
¸
k=1
z

k
¸si dac˘a ¸sirul (s
n
)
n∈N
converge atunci (s

n
)
n∈N
converge, dac˘ a ¸sirul (s
n
)
n∈N
este divergent atunci ¸si (s

n
)
n∈N
este divergent.
Stabilim urm˘ atorul rezultat: Dac˘ a seria c =
¸
n∈N
z
n
este convergent˘a, atunci
seria:

¸
k=n+1
z
k
(1.14)
se nume¸ste restul de ordin n al seriei date ¸si au loc relat ¸iile:
r
n
= s −s
n
, lim
n→∞
r
n
= 0 (1.15)
Aceste relat ¸ii se justific˘a astfel:
Dac˘a se consider˘a ¸sirul: (z

n
)
n∈N
= (0, ..., 0, z
n+1
, ...) ¸si seria
¸
n∈N
z

n
core-
1.5. CRITERII DE CONVERGENT¸
˘
A PENTRU SERII NUMERICE. 19
spunzatoare, care difer˘ a de seria
¸
n∈N
z
n
doar prinˆınlocuirea primilor n termeni
cu 0 seria
¸
n∈N
z

n
este convergent˘a la fel ca seria
¸
n∈N
z
n
ˆın baza celor stabilite
mai sus: c =
n
¸
k=1
z
k
, s
n
= c, s

=
¸
n∈N
z

k
=

¸
k=n+1
z
n
= r
n
, s =
¸
n∈N
z
n
¸si cum
s = s

+c ¸si deci r
n
= s −s
n
¸si cum (s −s
n
) →0 atunci r
n
→0.
Diferent ¸a s−s
n
se nume¸ste eroare de triunchere ¸si ea m˘asoara eroarea care
apare atunci cˆ and se ˆınlocuiesc s prin s
n
.
Seriei
¸
n∈N
z
n
i se poate ata¸sa ˆıntotdeauna o serie cu termeni pozitivi ¸si
anume seria:
¸
n∈N
[z
n
[ =
¸
n∈N

x
2
n
+y
2
n
(1.16)
unde z
n
= x
n
+iy
n
, n ∈ N
Dac˘a seria
¸
n∈N
[z
n
[ este convergent˘a, vom spune c˘ a seria
¸
n∈N
[z
n
[ este ab-
solut convergent ˘ a.
1.5 Criterii de convergent ¸˘a pentru serii numerice.
Vom pune ˆın evident ¸˘a criterii de stabilire a convergent ¸ei seriilor prin
urm˘ atoarele teoreme:
Teorema 1 (Criteriul general de convergent ¸˘a pentru serii numerice)
Seria
¸
n∈N
z
n
, z
n
∈ C, este convergent˘adac˘ a ¸si numai dac˘ a pentru orice
ε > 0 exist˘a un num˘ ar N = N(ε) astfel ca
[
m
¸
k=n+1
z
k
[ < ε (1.17)
pentru orice n, m ∈ N, m > n ≥ N(ε).
Fie s
n
=
n
¸
k=1
z
k
, s
m
=
m
¸
k=1
z
k
atunci [
m
¸
k=n+1
z
k
[ = [z
n+1
+z
n+2
+... +z
m
[ =
[s
m
− s
n
[ ¸si deci putem aplica teorema 3, de la ¸siruri, pentru ¸sirul sumelor
part ¸iale (s
n
)
n∈N
|.
Teorema 2 (Criteriul necesar dar nu suficient de convergent ¸˘a pentru serii
numerice)
a) Pentru ca seria
¸
n∈N
z
n
, z
n
∈ C, s˘a fie convergent˘a este necesar (dar nu
suficient) ca termenul general al s˘au s˘a tinda la zero (z
n
→0).
20 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
b) Dac˘ a termenul general al seriei
¸
n∈N
z
n
, z
n
∈ C, nu tinde la zero ( lim
n→∞
z
n
=
0) seria este sigur divergent˘a.
Pentru punctul a), dac˘ a ˆın (1.17) se ia n−1 ˆın loc de n ¸si n ˆın loc de m,
se obt ¸ine [z
n
[ < ε, pentru orice n suficient de mare, deci dac˘a seria
¸
n∈N
z
n
este
convergent˘a atunci lim
n→∞
z
n
= 0, ˆın mod obligatoriu. Pentru a ar˘ ata c˘a nu este
suficient ca z
n
s˘a tind˘ a la zero considerˆand de exemplu seria
¸
n∈N
1
n
, numit˘ a
seria armonic˘a, deoarece trei temeni consecutivi ai s˘ai z
n−1
, z
n
, z
n+1
, satisfac
relat ¸ia armonic˘ a, adic˘ a:
1
z
n−1
+
1
z
n+1
=
2
z
n
. (1.18)
Calculnd, de exemplu, s
2n
− s
n
=
1
n+1
+
1
n+2
+ ...
1
2n
, deoarece
1
n+j
>
1
2n
pentru j = 1, 2, ..., n, vom obt ¸ine [s
2n
−s
n
[ > n
1
2n
=
1
2
, care dovede¸ste c˘a ¸sirul
sumelor part ¸iale nu este ¸sir convergent, prin urmare seria este divergent˘ a, de¸si
lim
n→∞
z
n
= 0.
Punctul b) rezult˘ a evident din a)|.
Teorema 3
Orice serie absolut convergent˘ a este convergent˘a.(reciproca nu este ˆın gen-
eral adevarat˘ a.)
Daca seria (1.16) este convergent˘a, din (1.17) rezult˘a: [z
n+1
[ + [z
n+2
[ +
... +[z
m
[ = [[z
n+1
[ +[z
n+2
[ +... +[z
m
[[ < ε, dac˘ a m > n = N(ε) si deci:
[s
m
−s
n
[ = [z
n+1
+z
n+2
+... +z
m
[ ≤ [z
n+1
[ +[z
n+2
[ +... +[z
m
[ < ε
Reciproca nu este ˆın general adevarat˘ a. De exemplu seria
¸
n∈N
(−1)
n−1
1
n
este convergent˘a (aceasta se arat˘a considernd ¸sirul cu termen general c
n
=
1 +
1
2
+ ... +
1
n
− ln n care este convergent ¸si are limita c ∈ (0, 1), s
2n
=
c
2n
−c
n
+ln 2n −ln n iar lim
n→∞
s
2n
= ln 2, si deci
¸
n∈N
(−1)
n−1
1
n
= ln2, ˆın timp
ce seria
¸
n∈N
1
n
este divergent˘a dup˘ a cum am v˘azut la demonstrat ¸ia teoremei
anterioare.|
Teorema 4
O serie cu termeni reali pozitivi este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘ a ¸sirul
sumelor partiale este m˘arginit.
Fie
¸
n∈N
x
n
, x
n
∈ R, s
n+1
= s
n
+x
n+1
¸si deci s
n+1
≥ s
n
, prin urmare ¸sirul
sumelor part ¸iale (s
n
)
n∈N
este cresc˘ator ¸si m˘arginit, deci convergent.|
Teorema 5(Criteriul comparat ¸iei)
1.5. CRITERII DE CONVERGENT¸
˘
A PENTRU SERII NUMERICE. 21
Fie seriile de studiat
¸
n∈N
z
n
,
¸
n∈N
x
n
¸si seriile reale cu termeni pozitivi
¸
n∈N
a
n
¸si
¸
n∈N
b
n
atunci:
a) Dac˘a [z
n
[ ≤ Ma
n
, pentru orice n ≥ n
0
, n
0
∈ N, M > 0, atunci:
Dac˘a seria
¸
n∈N
a
n
este convergent˘a, seria
¸
n∈N
z
n
este absolut convergent˘a
(M nu depinde de n
0
, iar a
n
> 0)
b) Dac˘ a 0 < Ab
n
< x
n
, pentru orice n ≥ n
0
, n
0
∈ N, A > 0 ¸si dac˘a seria
¸
n∈N
b
n
este divergent˘a atunci seria
¸
n∈N
x
n
este divergent˘a|.
a) Din convergent ¸a seriei cu termeni pozitivi, ˆın baza teoremei 1, pentru
orice ε > 0 se poate g˘asi un N = N(ε) ∈ N astfel ˆıncˆ at a
n+1
+a
n+2
+... +a
m
<
ε
M
ceeace antrneaz˘a: [s
m
−s
n
[ = [z
n+1
+ z
n+2
+ ... + z
m
[ < [z
n+1
[ +[z
n+2
[ +
... +[z
m
[ < M(a
n+1
+a
n+2
+... +a
m
) < ε, daca m¿n=N(e).
b) Dac˘ a
¸
n∈N
x
n
ar fi convergent˘ a, atunci acela¸si lucru ar fi valabil ¸si pentru
¸
n∈N
n
n
, conform cu punctul a), dac˘ a lu˘ am
1
A
, ceea ce nu se poate |.
Seria
¸
n∈N
a
n
se nume¸ste serie majorant˘a pentru
¸
n∈N
z
n
. Seria
¸
n∈N
b
n
se
nume¸ste serie minorant˘a pentru
¸
n∈N
x
n
.
Teorema 6 (Criteriul raportului la limit˘ a).
Fie , dou˘ a serii cu termeni pozitivi
¸
n∈N
x
n
,
¸
n∈N
y
n
este convergent ¸si dac˘a
lim
n→∞
x
n
y
n
= a > 0, atunci:
a) Dac˘a
¸
n∈N
y
n
este convergent˘a, atunci
¸
n∈N
x
n
convergent˘a.
b) Dac˘ a
¸
n∈N
y
n
este divergent˘a atunci
¸
n∈N
z
n
este divergent˘a.
Din lim
n→∞
x
n
y
n
= 0 rezult˘ a:
Pentru orice ε > 0 exist˘a N = N(ε) ∈ N aetfel ˆıncˆ at pentru orice n ≥ N(ε)
s˘a avem:
(a − ε)y
n
< x
n
< (a + ε)y
n
¸si din teorema 5, punctul a), rezult˘ a c˘a dac˘a
¸
n∈N
y
n
convege atunci
¸
n∈N
x
n
converge, luˆ and de exemplu M = a+ε. Iar dac˘ a
a −ε > 0(se poate alege ε corespunz˘ator astfel ˆıncˆ at a −ε > 0) ¸si din teorema
5, punctul b), rezult˘ a punctul b) al teoremei 6|.
Exemplu: Seria
¸
n∈N
2
n
sin
1
3
n
, are aceea¸si natur˘ a ca seria
¸
n∈N
(
2
3
)
n
.
22 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
Vom face observat ¸ia c˘a ˆın cazul a = 0, teorema 6, punctul a) nu mai este
valabil. De exemplu, dac˘ a lu˘ am x
n
=
1
n
2
, y
n
=
1
n
avem lim
n→∞
x
n
y
n
= 0, ¸si
¸
n∈N
x
n
este convergent˘a ˆın timp ce
¸
n∈N
y
n
este divergent˘a.
Teorema 7(Criteriul rapoartelor inegale):
Fie
¸
n∈N
x
n
,
¸
n∈N
y
n
dou˘ a serii cu termeni strict pozitivi ¸si dac˘a avem:
x
n+1
x
n

y
n+1
y
n
, pentru orice n ∈ N, atunci:
a) Dac˘a
¸
n∈N
y
n
este convergent˘a atunci
¸
n∈N
x
n
este convergent˘a
b) Dac˘ a
¸
n∈N
x
n
este divergent˘a atunci
¸
n∈N
y
n
este divergent˘a.
Dˆ and lui n valorile 1, 2, ..., n − 1, vom avea:
x
2
x
1

y
2
y
1
,
x
3
x
2

y
3
y
2
, ...,
x
n
x
n−1

y
n
y
n−1
.
ˆ
Inmult ¸ind termen cu termen (lucru posibil seriile fiind strict
pozitive), vom obtine:
x
2
x
3
...x
n
x
1
x
2
...x
n−1

y
2
y
3
...y
n
y
1
y
2
...y
n−1
sau
x
n
x
1

y
n
y
1
. Ultima relat ¸ie poate fi scris˘a ˆın
douˆımoduri:
x
n

x
1
y
1
y
n
¸si
y
1
x
1
x
n
≤ y
n
Aplicnd acestor relatii teorema 5 punctul a), respectiv punctul b), vom
obtine punctele a), b) ale teoremei n cauza|.
Teorema 8 (Criteriul lui Cauchy al condens˘ arii sau criteriul lui 2
n
)
Daca termenii reali pozitivi ai seriei
¸
n∈N
z
n
ˆındeplinesc condit ¸ia: x
1
>
x
2
> ... > x
n
> ... > 0, atunci seria respectiv˘ a va avea aceea¸si natur˘ a (este
convergent˘a sau divergent˘ a), dup˘ a cum seria
¸
n∈N
2
n
z
2
n, este convergent˘a sau
divergent˘ a.
Fie s
m
= x
1
+ x
2
+ ... + x
m
¸si aleg n ∈ N astfel ca m < 2
n+1
.
ˆ
In baza
ipotezei f˘ acute ˆın teorem˘a cu referire la monotonie vom putea scrie grupat:
s
m
< x
1
+(x
2
+x
3
) +(x
4
+x
5
+x
6
+x
7
) +(x
8
+x
9
+... +x
15
) +... +(x
2
n
+
x
2
n
+1
+... +x
2
n+1
−1
) < x
1
+2x
2
+2
2
x
2
2
+2
3
x
2
3
... +2
n
x
2
n
=
n
¸
k=0
2
k
x
2
k = s

n
¸si
din convergent ¸a lui s

n
va rezulta convergent ¸a lui s
n
.
Pentru divergent ¸˘a vom alege n ∈ N astfel ca m > 2
n
¸si vom avea, n baza
monotoniei s
m
> s
2
n
= x
1
+x
2
+...+x
2
n
>
1
2
x
1
+x
2
+(x
3
+x
4
)+(x
5
+x
6
+x
7
+
x
8
)+...+(x
2
n−1
−1
+...+x
2
n
) >
1
2
(x
1
+2x
2
+4x
4
+8x
8
+...+2
n
x
2
n
) =
1
2
n
¸
k=0
2
k
x
2
k
¸si divergent ¸a seriei
¸
n∈N
2
n
x
2
n implic˘ a divergent ¸a seriei
¸
n∈N
x
n
|.
1.5. CRITERII DE CONVERGENT¸
˘
A PENTRU SERII NUMERICE. 23
Ca aplicat ¸ie vom considera seria generalizat˘a a lui Riemann
¸
n∈N
1
n
α
. Aceast˘a
serie va avea aceea¸si natur˘ a ca seria
¸
n∈N
2
n
(
1
2
n
)
α
=
¸
n∈N
(
1
2
α−1
)
n
, iar aceasta
din urm˘ a este seria geometric˘a care este convergent˘a pentru α > 1 ¸si este
divergent˘ a pentru α ≤ 1.
Teorema 9 (Criteriul logaritmic):
Fie
¸
n∈N
x
n
o serie cu termeni strict pozitivi. Dac˘a lim
n→∞
ln
1
x
n
lnn
= , atunci:
a) Dac˘a > 1 seria
¸
n∈N
x
n
este convergent˘a
b) Dac˘ a ≤ 1 seria
¸
n∈N
x
n
este divergent˘a.

ˆ
In baza definit ¸iei limitei date rezult˘a c˘a pentru orice ε > 0 exist˘a N =
N(ε) ∈ N astfel ca pentru orice n ∈ N, n ≥ N vom avea:
−ε <
ln
1
x
n
lnn
< +ε , sau lnn
−ε
< ln
1
x
n
< lnn

, sau n
−ε
<
1
x
n
< n

,
sau ˆınc˘ a
1
n

n
−ε
< x
n
<
1
n

n
ε
¸si cum seria cu termenul general
1
n

este seria lui
Riemann studiata ca aplicatie la teorema 8 va rezulta cu aceasta convergent ¸a
respectiv divergent ¸a seriei dup˘ a num˘ arul real |.
Teorema 10(Criteriul lui Abel):
Dac˘a
¸
n∈N
z
n
este o serie cu ¸sirul sumelor part ¸iale (s
n
)
n∈N
m˘arginit ( exist˘ a
M > 0 astfel ca [s
n
[ < M pentru orice n ∈ N) ¸si dac˘a (a
n
)
n∈N
este un ¸sir
de numere reale pozitive descresc˘ator convergent la zero, atunci seria
¸
n∈N
z
n
a
n
este convergent˘a.
Conform criteriului general, teorema 1, va trebui sa evalu˘ am suma:
[a
n+1
z
n+1
+a
n+2
z
n+2
+... +a
m
z
m
[ = [a
n+1
(s
n+1
−s
n
) +a
n+2
(s
n+2
−s
n+1
) +
... +a
m
(s
m
−s
m−1
)[ = [ −a
n+1
s
n
+s
n+1
(a
n+1
−a
n+2
) +s
n+2
(a
n+2
−a
n+3
) +
... +s
m−1
(a
m−1
−a
m
)+s
m
a
m
[ ≤ a
n+1
[s
n
[ +(a
n+1
−a
n+2
)[s
n+1
[ +... +(a
m−1

a
m
)[s
m−1
[ + a
m
[s
m
[ ≤ M(a
n+1
+ a
n+1
− a
n+2
+ a
n+2
− a
n+3
+ ... + a
m−1

a
m
+a
m
) = 2Ma
n+1
< ε(pentru lim
n→∞
a
n
= 0)|.
Exemplu: Seria

¸
k=1
(−1)
k−1
1
k
numit˘ a seria lui Leibnitz este convergent˘a,
conform teoremei lui Abel, z
n
= (−1)
n
, a
n
=
1
n
ˆındeplinind condit ¸iile respec-
tivei teoreme.
Teorema 13 (Criteriul radacinii al lui Cauchy):
Fie sirul (z
n
)
n∈N
din C, atunci:
a) Dac˘a limsup [
z
n+1
z
n
[ < 1, seria
¸
n∈N
z
n
este absolut convergent˘a.
24 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
b) Dac˘ a liminf [
z
n+1
z
n
[ > 1, seria
¸
n∈N
z
n
este divergent˘a.
a) Dac˘a limsup [
z
n+1
z
n
[ = r
1
< 1, atunci pentru un ε > 0 exista un N =
N(ε) ∈ N astfel ca [
z
n+1
z
n
[ < r
1
+ ε, pentru orice n > N. Daca alegem ε > 0
astfel ca r = r
1
+ ε < 1 vom avea [
z
n+1
z
n
[ < r sau [z
n+1
[ < r[z
n
< r
2
[z
n−1
[ <
... < r
n−N
[z
N
[ = Mr
n
si cu teorema 5, punctul a) rezult˘ a
¸
n∈N
z
n
absolut
convergent˘a.
b) Dac˘ a liminf [
z
n+1
z
n
[ = r
2
> 1, atunci pentru un ε > 0 exist˘a un N =
N(ε) ∈ N astfel ca [
z
n+1
z
n
[ > r
2
− ε pentru orice n > N. Dac˘a alegem ε > 0
astfel ca r = r
2
−ε > 1 vom avea [
z
n+1
z
n
[ > 1 sau [z
n
[ > 1 ¸si deci z
n
nu converge
la zero|.
Observatia 1:
Dac˘a ¸sirul (z
n
)
n∈N
din C, este astfel ˆıncˆ at z
n
= 0, pentru orice n ∈ N, ¸si
dac˘a exist˘a lim
n→∞
[
z
n+1
z
n
[ = r, atunci seria
¸
n∈N
z
n
este absolut convergent˘a, dac˘ a
0 < r < 1.
ˆ
Intr-adev˘ ar, ˆın acest caz limsup [
z
n+1
z
n
[ = lim
n→∞
[
z
n+1
z
n
[ = r < 1.
Observatia 2:
Dac˘a ¸sirul (z
n
)
n∈N
din C, este astfel ˆıncˆ at z
n
= 0, pentru orice n ∈ N, ¸si
dac˘a exist˘a lim
n→∞
[
z
n+1
z
n
[ = r, atunci seria este divergent˘a, dac˘ a r > 1.
ˆ
Intr-adev˘ ar, ˆın acest caz liminf [
z
n+1
z
n
[ = lim
n→∞
[
z
n+1
z
n
[ = r > 1.
Observatia 3:
Dac˘a ¸sirul (z
n
)
n∈N
din C, este astfel ˆıncˆ at z
n
= 0, pentru orice n ∈ N, ¸si
dac˘a exist˘a lim
n→∞
[
z
n+1
z
n
[ = 1, atunci criteriul raportului nu d˘ a nici un r˘ aspuns
asupra convergent ¸ei sau divergent ¸ei seriei
¸
n∈N
z
n
.
De exemplu dac˘a z
n
=
1
n
, atunci
¸
n∈N
z
n
este divergent˘a, iar lim
n→∞
[
z
n+1
z
n
[ =
lim
n→∞
n
n + 1
= 1, iarˆın cazul z
n
=
1
n(n+1)
,
¸
n∈N
z
n
este convergent˘a, iar lim
n→∞
[
z
n+1
z
n
[ =
lim
n→∞
n(n + 1)
(n + 1)(n + 2)
= 1.
Teorema 12(Criteriul Raabe-Duhamel):
Fie
¸
n∈N
x
n
o serie cu termeni strict pozitivi. Seria aceasta converge (di-
verge), daca pentru n > N ∈ N, avem: n(1 −
x
n+1
x
n
) = r > 1(n(1 −
x
n+1
x
n
) ≤ 1).

ˆ
In cazul convergent ¸ei avem, conform ipotezei
x
n+1
x
n
≤ 1 −
r
n
, r > 0.
1.5. CRITERII DE CONVERGENT¸
˘
A PENTRU SERII NUMERICE. 25
Cum sirul (
(1−
1
n
)
r
−1

1
n
)
n∈N
este cresc˘ator iar lim
n→∞
(
(1 −
1
n
)
r
−1

1
n
) = r, rezult˘ a:
(1−
1
n
)
r
−1

1
n
≤ r. Vom avea (1 −
1
n
)
r
− 1 ≥ −
r
n
¸si deci (1 −
1
n
)
r
≥ 1 −
r
n
. Prin
urmare:
x
n+1
x
n
≤ (1 −
1
n
)
r
=
1
n
r
1
(n−1)
r
=
y
n+1
y
n
. Cum seria
¸
n∈N
y
n
=
¸
n∈N
1
r
n
este con-
vergent˘a pentru r > 1, conform cu teorema 7 vom avea
¸
n∈N
x
n
convergent˘a.
Pentru afirmat ¸ia din parantez˘ a(divergent ¸a) avem
x
n+1
x
n
≥ 1 −
1
n
=
1
n
1
n−1
=
y
n+1
y
n
,
¸si deoarece
¸
n∈N
y
n
=

¸
n=2
1
n −1
este divergent˘a rezult˘ a
¸
n∈N
x
n
divergent˘ a|.
De exemplu seria
¸
n∈N
(2n)!
4
n
(n!)
2
, nu poate fi caracterizat˘ a cu criteriul rapor-
tului deoarece limita raportului este 1, ˆın timp ce cu criteriul Raabe-Duhamel,
pentru c˘ a avem: n(1−
(2n+2)(2n=1)
4(n+1)
2
=
2n
2
+2n
4(n+1)
2
=
n
2(n+1)
<
1
2
,ce ne d˘a divergent ¸a.
Teorema 13(Criteriul radacinii al lui Cauchy):
Fie ¸sirul (z
n
)
n∈N
din C, atunci:
a) Dac˘a limsup
n

[z
n
[ < 1, seria
¸
n∈N
z
n
este absolut convergent˘a.
b) Dac˘ a liminf
n

[z
n
[ > 1, seria
¸
n∈N
z
n
este divergent˘a.
a) Dac˘a limsup
n

[z
n
[ = r
1
< 1, atunci pentru un ε > 0 exista un N =
N(ε) ∈ N astfel ca
n

[z
n
[ < r
1
+ ε, pentru orice n > N. Dac˘a alegem ε > 0
astfel ca r = r
1
+ ε < 1 vom avea
n

[z
n
[ < r sau [z
n
[ < r
n
¸si cu teorema
4, punctul a) luˆ and M = 1, rezulta
¸
n∈N
z
n
absolut convergent˘ a. b) Dac˘ a
liminf
n

[z
n
[ = r
2
> 1, atunci pentru un ε > 0 exist˘a un N = N(ε) ∈ N
astfel ca
n

[z
n
[ > r
2
− ε pentru orice n > N. Dac˘a alegem ε > 0 astfel ca
r = r
2
− ε > 1 vom avea
n

[z
n
[ > 1 sau [z
n
[ > 1 ¸si deci z
n
nu converge la
zero|.
De exemplu seria
1
2
2
+
1
3
2
+
1
2
4
+
1
3
5
+..., are limsup

[z
n
[ =
1
2
¸si liminf

[z
n
[ =
1
3
¸si este convergent˘a.
Observatia 1:
Dac˘a ¸sirul (z
n
)
n∈N
din C, este astfel ˆıncˆ at, pentru orice n ∈ N, ¸si dac˘a exist˘a
lim
n→∞
n

[z
n
[ = r, atunci seria
¸
n∈N
z
n
este absolut convergent˘a, dac˘ a 0 < r < 1.
ˆ
Intr-adev˘ ar, ˆın acest caz limsup
n

[z
n
[ = lim
n→∞
n

[z
n
[ = r < 1.
Observatia 2:
Dac˘a ¸sirul (z
n
)
n∈N
din C, este astfel ˆıncˆ at, pentru orice n ∈ N, ¸si dac˘a
26 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
exist˘a lim
n→∞
n

[z
n
[ = r, atunci seria este divergent˘a, dac˘ a r > 1.
ˆ
Intr-adev˘ ar, ˆın acest caz limsup
n

[z
n
[ = lim
n→∞
n

[z
n
[ = r > 1.
Observatia 3:
Dac˘a ¸sirul (z
n
)
n∈N
din C, este astfel ˆıncˆ at z
n
= 0, pentru orice n ∈ N, ¸si
dac˘a exist˘a lim
n→∞
n

[z
n
[ = 1, atunci criteriul r˘ ad˘ acinii nu d˘ a nici un r˘ aspuns
asupra convergent ¸ei sau divergent ¸ei seriei
¸
n∈N
z
n
.
Analizˆ and criteriile de convergent ¸˘a date de teoremele: 6, 7, 10, 11, 12.
se observ˘a c˘a aceste criterii sunt de fapt consecint ¸e ale criteriului comparat ¸iei
(teorema 5), seria majoranta fiind, ˆın cazul teoremei 12 seria geometric˘a,
¸
n∈N
r
n
de exemlu; ˆınlocuind seria geometric˘ a cu o alta serie vom obt ¸ine alte criterii
de convergent˘a ¸si ˆın mod natural se justifica ˆıntrbarea: nu exista un criteriu
generel de convergent ¸˘a, bazat pe o serie standart, care s˘a rezolve problema
convergent ¸ei(sau a divergent ¸ei) a oricarei serii numerice din C(R)?. R˘aspunsul
este negativ, ceeace ˆınseamn˘a c˘a se pot g˘asi serii care nu pot fi analizate cu
ajutorul criteriilor stabilite anterior.
Vom ar˘ata ˆın continuare c˘ a nu exist˘ a o serie universal˘ a de comparat ¸ie.
Fie seriile
¸
n∈N
z
n
¸si
¸
n∈N
z

n
pentru care r
n
, r

n
vor fi resturile lor de or-
din n. Vom spune c˘ a seria
¸
n∈N
z

n
converge mai lent ca seria
¸
n∈N
z
n
dac˘a
lim
n→∞
r
n
r

n
= 0 ¸si vom ar˘ ata c˘a oric˘ arei serii, convergent˘a i se poate pune ˆın
evident˘ a(corespondent˘ a) o alt˘ a serie care converge mai lent decˆat seria data.
Astfel, luˆ and de exemplu z

n
=

r
n−1
)−

r
n
si deoarece r

n
= z

n+1
+z

n+2
+
... =

r
n
, rezulta lim
n→∞
r
n
r

n
= lim
n→∞
r
n

r
n
= lim
n→∞

r
n
= 0. Dac˘ a am considera
seria
¸
n∈N
x
n
, drept serie universal˘ a, luˆ and seria
¸
n∈N
x

n
cu x

n
=

r
n−1


r
n
atunci: lim
n→∞
x
n
x

n
= lim
n→∞
r
n−1
−r
n

r
n−1


r
n
= lim
n→∞

r
n−1
+

r
n
= 0, adic˘ a pentru
orice ε > 0
x
n
x

n
< ε dac˘a n = N(ε) ¸si deci x
n
< εx

n
iar convergenta seriei
¸
n∈N
x

n
nu poate fi dedus˘ a din convergenta seriei
¸
n∈N
x
n
.
O alt˘ a ˆıntrebare care se pune ˆın legatur˘ a cu criteriile date de teorema 11
si teorema 13 si anume: Care dintre acestea este mai puternic, sau care dintre
acestea ˆıl implic˘ a pe celalalt.
Dac˘a de exemplu, vom lua seria
¸
n∈N
a + (−1)
n
2
n+1
cu a ≥ 2, z
n
=
a+(−1)
n
2
n+1
¸si
calculˆand [
z
n+1
z
n
[ obt ¸inem [
1
2
a+(−1)
n+1
a+(−1)
n
[ care ia valoarea [
1
2
a+1
a−1
[, dac˘ a n este im-
1.5. CRITERII DE CONVERGENT¸
˘
A PENTRU SERII NUMERICE. 27
par ¸si [
1
2
a−1
a+1
[, dac˘ a n este num˘ar par ¸si deci nu avem limit˘ a. Dac˘a aplic˘ am cri-
teriul r˘ ad˘ acinii, lim
n→∞
n

[z
n
[ =
1
2
, deoarece lim
n→∞
n

[a −1[ = 1 ¸si lim
n→∞
n

[a + 1[ =
1 ¸si deci criteriul rad˘ acinii este mai puternic. Invers, dac˘ a lim
n→∞
x
n+1
x
n
= r
atunci
¸
n∈N
n

x
n
= r, care se poate justifica cu ajutorul unei probleme cunos-
cut˘a din liceu, anume: Dac˘ a lim
n→∞
a
n
= a, atunci lim
n→∞
n

a
1
a
2
...a
n
= a, ¸si luˆ and
a
n
=
x
n
x
n−1
, cu x
0
= 1,
n

a
1
a
2
...a
n
=
n

x
1
x
0
x
2
x
1
...
x
n
x
n−1
=
n

x
n
.
O serie cu termeni reali se nume¸ste serie alternat˘a dac˘a orice doi termeni
consecutivi ai ei sunt cu semne contre; putem preciza: pentru
¸
n∈N
x
n
, x
n
∈ R:
x
2n−1
> 0, iar x
2n
< 0 sau x
2n
> 0, iar x
2n−1
< 0.
Pentru seriile alternate vom avea:
Teorema 14(Leibniz):
Dac˘a ˆın seria alternat˘ a
¸
n∈N
x
n
avem:
[x
1
[ ≥ [x
2
[ ≥ ... ≥ [x
n
[ ≥ ... ≥ 0 iar lim
n→∞
x
n
= 0, atunci:
Seria
¸
n∈N
x
n
este convergent˘a ¸si
[
¸
n∈N
x
n
[ ≤ [x
1
[ (1.19)
Presupunem c˘a ne afl˘ am ˆın cazul x
2n−1
> 0, iar x
2n
< 0. Notˆ and cu:
a
1
= x
1
, a
2
= −x
2
, a
3
= x
3
, a
4
= −x
4
, ..., obtinem ¸sirul (a
n
)
n∈N
, a
n
> 0 ¸si
a
1
> a
2
> ... > a
n
> ... > 0 iar lim
n→∞
a
n
= 0.
Seria
¸
n∈N
x
n
se va scrie acum sub forma:
¸
n∈N
x
n
= a
1
− a
2
+ a
3
− a
4
+ ... =
¸
n∈N
(−1)
n−1
a
n
Lu ˆ and n considerat ¸ie
sumele part ¸iale vom avea:
s
1
= x
1
= a
1
s
3
= x
1
+x
2
+x
3
= a
1
−a
2
+a
3
= a
1
−(a
2
−a
3
) < a
1
= s
1
s
5
= x
1
+x
2
+x
3
+x
4
+x
5
= a
1
−a
2
+a
3
−a
4
+a
5
= s
3
−(a
4
−a
5
) < s
3
.........................................................................................
Vom avea deci: s
1
> s
3
> ... > a
2n−1
> ... > 0 t ¸i deci t ¸irul (s
2n−1
)
n∈N
este
monoton cresc˘ator ¸si m˘arginit, deci convergent. Fie lim
n→∞
s
2n−1
= a > 0. Cum
s
2n
= s
2n−1
+ x
2n
¸si lim
n→∞
x
2n
= 0 vom avea lim
n→∞
s
2n
= a ¸si deci lim
n→∞
s
n
= a
pentru orice n ∈ N. Iar, cum s
2n−1
≤ s
1
= a
1
= x
1
prin trecere la limit˘ a vom
avea
¸
n∈N
x
n
≤ x
1
.
28 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
Dac˘a ne situam n cazul x
2n
> 0, iar x
2n−1
< 0 , vom nota cu:
a
1
= x
1
, a
2
= −x
2
, a
3
= x
3
, a
4
= −x
4
, ..., obt ¸inem ¸sirul: (a
n
)
n∈N
, a
n
< 0
¸si a
1
≤ a
2
≤ ... ≤ a
n
≤ ... ≤ 0 iar lim
n→∞
a
n
= 0.
ˆ
In acest caz avem:
s
2
= x
1
+x
2
= a
1
−a
2
< 0,
s
4
= x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= s
2
+ (a
3
−a
4
) > s
2
,
s
6
= x
1
+x
2
+x
3
+x
4
+x
5
+x
6
= s
4
+ (a
5
−a
6
) > s
4
,
...........................................................
Prin urmare vom avea:
s
2
≤ s
4
≤ ... ≤ s
2n
≤ ... ≤ 0, ¸si deci ¸sirul (s
2n
)
n∈N
este monoton de-
scresc˘ator si m˘arginit, deci convergent, fie lim
n→∞
s
2n
= b < 0
Cum s
2n+1
= s
2n
+ x
2n+1
¸si lim
n→∞
x
2n+1
= 0 vom avea lim
n→∞
s
2n+1
= b ¸si
deci lim
n→∞
s
n
= b pentru orice n ∈ N. Iar, cum s
2n
≥ s
2
= x
1
+x
2
= −a
1
+a
2
>
−a
1
= x
1
vom avea prin trecere la limit˘ a
¸
n∈N
x
n
≥ x
1
sau −
¸
n∈N
x
n
≤ −x
1
.
Condensat cele dou˘a rezultate ne vor conduce la 1.19|.
T¸ inˆ and seama de aceast˘a teorem˘a vom putea evalua eroarea ce apare cˆand
se aproximeaz˘a suma unei serii alternate convergente printr-o suna part ¸ial˘ a
s
n
.
Astfel, deoarece,

¸
k=n+1
x
k
este tot o serie alternat˘a vom avea [

¸
k=n+1
x
k
[ ≤
[x
n+1
[ ceeeace face ca s˘a avem evaluarea erorii [s −s
n
[ < [x
n+1
[ ¸si deci:
Eroarea ce se face ˆınlocuind s prin s
n
este inferioar˘a primului termen ˆın
valoare absolut˘ a din restul seriei.
Ca exemplu important de aplicare a teoremei lui Leibnitz vom lua seria
armonic˘ a alternata, adic˘ a seria:

¸
k=1
(−1)
k−1
1
k
= 1 −
1
2
+
1
3

1
4
+
1
5
−...
care verific˘a ipotezele teoremei 14 deci este convergent˘a. Se arat˘ a c˘a seria
are suma ln 2.
Se poate constata c˘a seria armonic˘a alternat˘ a nu este absolut convergent˘ a,
deoarece seria modulelor coincide cu seria armonica despre care ¸stim c˘a este
divergent˘ a.
Se poate constata c˘a seria armonic˘a alternat˘ a nu este absolut convergent˘ a,
deoarece seria modulelor coincide cu seria armonic˘a despre care ¸stim c˘a este
divergent˘ a.
Vom introduce astfel notiunea de serie semi-convergent˘a, ˆıntelegˆ and prin
aceasta o serie care este convergent˘a ¸si nu este absolut convergent˘ a. Seriile
semi-convergente au unele propriet˘at ¸i deosebite astfel, proprietatea deˆınsumare
ˆın orice ordine a termenilor unnei sume infinite de numere reale nu mai este
valabil˘ a. De exemplu ˆın cazul seriei armonice alternate, prin permutarea unor
1.5. CRITERII DE CONVERGENT¸
˘
A PENTRU SERII NUMERICE. 29
termeni ai seriei

¸
n=1
(−1)
n−1
1
n
se poate obt ¸ine de exemplu seria:
(1 −
1
2

1
4
) + (
1
3

1
6

1
8
) + (
1
5

1
10

1
12
) +... + (
1
2n−1

1
4n−2

1
4n
) +...
Evident aceast˘ a ultim˘ a serie are aceea¸si termeni altfel ordonat ¸i.
ˆ
Insumˆand
primii doi termeni din parantezele seriei armonice alternate vom avea notˆ and
cu s suma seriei armonice alternate:
s = (
1
2

1
4
) + (
1
6

1
8
) + (
1
10

1
12
) +... + (
1
4n−2

1
4n
) +...
=
1
2
(1 −
1
2
+
1
3

1
4
+...) =
1
2
s, deci s =
1
2
s, ceeace este absurd.
Aceasta ˆınseamn˘a c˘a cel put ¸in ˆın cazul seriei armonice alternate modifi-
carea ordinii termenilor este interzis˘ a. Acest rezultat se poate extinde la orice
serie semi-convergenta, fiind valabila urmato˘ area teorem˘a:
Teorema 15(Riemann):
Dac˘a seria cu termeni reali
¸
n∈N
x
n
este semi-convergent˘a, atunci pentru
orice r ∈ R, se poate considera o astfel de permutare a termenilor seriei astfel
ˆıncˆ at noua serie obt ¸inut˘ a s˘a fie convergent˘a si s˘a aibe suma r.

ˆ
In primul rˆ and seria
¸
n∈N
x
n
semi-convergent˘a dat˘ a cont ¸ine o infinitate
de termeni pozitivi ¸si o infinitate de termeni negativi, deoare dac˘ a ar avea
de exemplu numai un num˘ ar finit de termeni negativi prin eliminarea lor
se obt ¸ine o serie care va avea termeni pozitivi ¸si care va fi convergent˘a ca
¸si seria init ¸iala, or o serie cu termeni pozitivi dac˘ a este convergent˘a ea este
absolut convergent˘ a, ceeace contrazice ipoteza de serie semi-convergent˘a. S˘ a
not˘ am prin a
1
, a
2
, ..., a
n
, ..., termenii pozitivi ¸si prin b
1
, b
2
, ..., b
n
, ..., modulul
termenilor negativi. Suntem condu¸si la seriile
¸
n∈N
a
n
¸si
¸
n∈N
b
n
cu termeni
pozitivi care vor fi divergente(au sumele egale cu +∞).
ˆ
Intr-adev˘ ar dac˘ a
(s

n
)
n∈N
¸si (s

n
)
n∈N
sunt sumele part ¸iale ale acestor serii, atunci s
2n
= s

n
−s

n
dac˘ a s
2n
=
2n
¸
k=1
x
k
¸si deci s = lim
n→∞
s
2n
= lim
n→∞
s

n
− lim
n→∞
s

n
, iar dac˘ a
¸
n∈N
x
n
este semi-convergent˘a lim
n→∞
s

n
+ lim
n→∞
s

n
= +∞
Din divergent ¸a ˆın cauz˘a rezult˘ a c˘a ˆınsumnd un num˘ ar convenabil de ter-
meni atˆat din seria
¸
n∈N
a
n
cˆat ¸si din seria
¸
n∈N
b
n
se poate dep˘a¸si orice num˘ar
r real pozitiv dorim.
Fie a
1
+ a
2
+ ... + a
n
1
> r (presupunem r¿0). S˘ a sc˘adem acum suma
b
1
+b
2
+... +b
n
2
astfel ca s˘a avem a
1
+a
2
+... +a
n
1
−b
1
−b
2
−... −b
n
2
< r.
Vom aduna acum ˆın primul termen al ultimei inegalit˘ at ¸i termenii pozitivi
a
n
1
+1
+a
n
1
+2
+... +a
n
3
astfel s˘a avem: a
1
+a
2
+... +a
n
1
−b
1
−b
2
−... −b
n
2
+
a
n
1
+1
+a
n
1
+2
+... +a
n
3
> r, iar apoi vom sc˘ adea b
n
2
+1
+b
n
2
+2
+... +b
n
4
astfel
ca s˘a avem: a
1
+a
2
+... +a
n
1
−b
1
−b
2
−... −b
n
2
+a
n
1
+1
+a
n
1
+2
+... +a
n
3

30 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
b
n
2
+1
−b
n
2
+2
−... −b
n
4
< r ¸si se continua acest procedeu. Evident se obt ¸ine
o nou˘ a serie ˆın care intervin absolut tot ¸i termenii seriei init ¸iale ¸si mai r˘amˆane
de ar˘atat c˘a suma seriei nou construit˘ a este r. Pentru aceasta vom nota cu:
α
1
= a
1
+a
2
+... +a
n
1
α
2
= b
1
+b
2
+... +b
n
2
α
3
= a
n
1
+1
+a
n
1
+2
+... +a
n
3
α
4
= b
n
2
+1
+b
n
2
+2
+... +b
n
4
.........................................
Seria nou˘ a construit˘ a va fi de fapt seria alternat˘ a:
α1 −α2 +α3 −aα +... =
¸
n∈N
(−1)
n−1
α
n
,
iar dac˘ a vom nota cu σ
n
termenul general al sirului sumelor sale partiale
avem conform celor prezentate:
σ
2n−1
< r < σ
2n
(1.20)
ˆ
In baza teoremei lui Leibnitz, deoarece din convergenta seriei
¸
n∈N
x
n
rezult˘ a
lim
n→∞
a
n
= 0 si lim
n→∞
b
n
= 0 putem presupune α
1
> α
2
> α
3
> ... > α
n
>
... > 0 ¸si deci σ = lim
n→∞
σ
n
; trcˆ and la limita ˆın dubla inegalitate (1.20) avem:
lim
n→∞
σ
2n−1
≤ lim
n→∞
σ
2n
¸si deci lim
n→∞
σ
n
= r|.
Dac˘a seria este absolut convergent˘a modificarea de ˆınsumare a termenilor
ˆın aceast˘a serie nu modific˘ a suma seriei; cu alte cuvinte proprietatea de comu-
tativitate a termenilor valabil˘ a ˆın cazul sumelor finite de numere se extinde ¸si
la serii, ˆıns˘ a nu la serii oarecare ci numai la serii absolut convergente. Vom
mai da urm˘ atorul rezultat:
Teorema 16(Cauchy):
Dac˘a seria
¸
n∈N
z
n
din C, este absolut convergent˘ a atunci orice alt˘ a serie
¸
n∈N
w
n
, ˆın care termenii provin dintr-o permutare oarecare a termenilor primei
serii, este de asemeni absolut convergenta ¸si
¸
n∈N
z
n
=
¸
n∈N
w
n
.
Fie p o permutare a numerelor ¦1, 2, 3, ..., N¦ = B, unde N = N(ε) ∈ N
pentru ε > 0 cel care asigura absolut convergent ¸a seriei
¸
n∈N
z
n
(deci pentru
ε > 0 exist˘a N = N(ε) ∈ N astfel ˆıncˆ at

¸
k=N+1
z
k
< ε). Fie n
0
∈ N astfel ca
multimea ¦p(1), p(2), p(3), ..., p(n
0
)¦ = A s˘a cont ¸in˘ a mult ¸imea B, deci B ⊂ A
(posibil pentru ca p : N → N este bijectiv˘a) si s˘a not˘ am cu w
k
= z
p(k)
, k ∈
N.
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie ˆın seria

¸
k=N+1
[w
k
[ intr˘ a termeni din seria cu termenii
1.5. CRITERII DE CONVERGENT¸
˘
A PENTRU SERII NUMERICE. 31
[z
N+1
[, [z
N+2
[, ... si dac˘a ad˘ aug˘ am termenii care lipsesc rezult˘a:

¸
k=N+1
[w
k
[ ≤

¸
k=N+1
[z
k
[ < ∞ ceeace ˆınseamn˘a c˘a seria este absolut convergent˘a.
Considerˆ and acum r ∈ N, r ≥ n
0
si s ∈ N s ≥ n
0
vom avea: [
r
¸
j=1
w
j

s
¸
k=1
z
k
[ ≤
n
0
¸
k=N+1
[z
k
[

¸
k=N+1
[z
n
[ < ε pentru orice r ¸si s (deoarece cele doua serii
au termeni comuni care vor dispare ramˆ anˆ and numai cei care conduc la sum˘ a.
Pentru r, s →∞ se obt ¸ine
¸
n∈N
w
n
=
¸
n∈N
z
n
|.
Ne vom ocupa pe scurt de problema posibilit˘ at ¸ii adun˘ arii, ˆınmult ¸irii cu un
num˘ ar complex ¸si aˆınmult ¸irii termen cu termen a seriilor de numere complexe.
Astfel fie seriile
¸
n∈N
z
n
,
¸
n∈N
z

n
, z
n
, z

n
∈ C dou˘ a serii convergente avˆand
sumele s, s

.
Prin suma celor doua serii vom ˆınt ¸elege seria
¸
n∈N
w
n
, unde w
n
= z
n
+ z

n
pentru orice n ∈ N.
Prin produsul seriei
¸
n∈N
z
n
cu un numar complex α ∈ C, vomˆınt ¸elege seria
¸
n∈N
w

n
cu w

n
= αz
n
, pentru orice n ∈ N.
Prin produsul formal al seriilor
¸
n∈N
z
n
si
¸
n∈N
z

n
vom ˆınt ¸elege seria
¸
n∈N
w

n
unde:
w

1
= 0,
w

2
= z
1
z

1
,
w

3
= z
1
z

2
+z
2
z

1
,
w

4
= z
1
z

3
+z
2
z

2
+z
3
z

1
,
w

5
= z
1
z

4
+z
2
z

3
+z
3
z

2
+z
4
z

1
,
......................................................,
w

n
= z
1
z

n−1
+z
2
z

n−2
+... +z
n−2
z

2
+z
n−1
z

1
,
......................................................
ˆ
In legatur˘ a cu acestea vom da urm˘atoarea teorem˘a:
Teorema 17:
a) Seria
¸
n∈N
w
n
este convergent˘a ¸si are suma s +s

.
b) Seria
¸
n∈N
z

n
este convergent˘a ¸si are suma as.
32 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
c) Seria
¸
n∈N
z

n
este convergent˘a ¸si are suma ss

.
a) Fie σ
n
= w
1
+w
2
+... +w
n
atunci σ
n
= s
n
+s

n
¸si lim
n→∞
σ
n
= lim
n→∞
s
n
=
lim
n→∞
s

n
adic˘ a σ = s +s

.
b) Fie s

n
= w

1
+w

2
+... +w

n
atunci s

n
= αs
n
¸si lim
n→∞
σ

n
= lim
n→∞
αz
n
adic˘ a
σ

= as.
c) Fie σ

n
= w

1
+w

2
+... +w

n
¸si fie s

n
−s
n−1
s

n−1
= (w

1
+w

2
+... +w

n
) −
(z
1
+z
2
+...+z
n−1
)(z

1
+z

2
+...+z

n−1
) = (z
1
z

1
+z
1
z

2
+z
2
z

1
+z
1
z

3
+z
2
z

2
+z
3
z

1
+
z
1
z

4
+z
2
z

3
+z
3
z

2
+z
4
z

1
+.. +z
1
z

n−1
+z
2
z

n−2
+... +z
n−1
z

1
) −(z
1
z

1
+z
1
z

2
+
... +z
1
z

n−1
+z
2
z

1
+z
2
z

2
+... +z
2
z

n−1
+... +z
n−1
z

1
+z
n−1
z

2
+... +z
n−1
z

n−1
)
Pentru a l˘ amurii aceast˘a evaluare vom considera cazurile particulare n=1,
2, 3, 4, 5:
σ

1
−s
0
s

0
= 0
σ

2
−s
1
s

1
= z
1
z

1
−z
1
z

1
σ3

−s
2
s

2
= z
1
z

1
+z
1
z

2
+z
2
z

1
−(z
1
+z
2
)(z

1
+z

2
) = z
2
z

2
.
σ

4
−s
3
s

3
= z
1
z

1
+z
1
z

2
+z
2
z

1
+z
1
z

3
+z
2
z

2
+z
3
z

1
−(z
1
+z
2
+z
3
)(z

1
+z

2
+z

3
) =
−z
2
z

3
−z
3
z

2
−z
3
z

3
.
σ

5
−s
4
s

4
= z
1
z

1
+z
1
z

2
+z
2
z

1
+z
1
z

3
+z
2
z

2
+z
3
z

1
+z
1
z

4
+z
2
z

3
+z
3
z

2
+z
4
z

1

(z
1
+z
2
+z
3
+z
4
)(z

1
+z

2
+z

3
+z

4
) = −z
2
z

4
−z
3
z

3
−z
3
z

4
−z
4
z

2
−z
4
z

3
−z
4
z

4
.
Se poate trage concluzia c˘a:
σ

n
−s
n−1
s

n−1
= −z
2
z

n−1
−z
3
z

n−2
−z
4
z

n−3
−... −z
n−1
z

n−1
= −S
Am notat prin S =

¸
j≥2,n−1≥j,n<i+j
z
i
z

j
Avem[S[ = [

¸
j≥2,n−1≥j,n<i+j
z
i
z

j
[ ≤

¸
j≥2,n−1≥j,n<i+j
[z
i
[[z

j
[ ≤
¸
n−1
2
<i≤n−1
[z
i
[

¸
j=1
[z

j
[+
¸
n−1
2
<j≤n−1
[z

j
[

¸
i=1
[z
i
[
Cum
¸
n∈N
z
n
,
¸
n∈N
z

n
sunt absolut convergente putem determina un N =
N(ε) astfel ca:
¸
k>
N
2
[z
n
[ <
ε
2s

,
¸
k>
N
2
[z

n
[ <
ε
2s
¸si atunci:
[
N+1
¸
p=1
w
p
−(
N
¸
k=1
z
k
)(
N
¸
k=1
z

n
)[ ≤
¸
N
2
<k
[z
k
[
n
¸
k=1
[z

k
[ +
¸
N
2
<k
[z

k
[
n
¸
k=1
[z
k
[ ≤ s

ε
2s

+
s
ε
2s
= ε, ceeace pentru N →∞conduce la egalitatea
¸
n∈N
w

n
= ss

.
ˆ
In plus din
1.6. CALCULUL NUMERIC AL SUMEI SERIILOR. 33
calculele anterioare se deduce convergent ¸a seriilor
¸
n∈N
(
¸
i+j=n
[z
i
[[z

j
[) ¸si absolut
convergent ¸a
¸
n∈N
w

n
|.
Aceast˘a teorem˘a r˘ amˆane valabil˘ a chiar dac˘ a numai una din serii este ab-
solut convergent˘ a cealalta fiind doar convergent˘ a, dar nu e valabil˘ a ˆın cazul
convergent ¸ei neabsolute a celor dou˘a serii.
Aplicatie:
z
n
= x
n−1
, z

n
= x
n−1
atunci
¸
n∈N
w

n
=
¸
n∈N
nx
n−1
, pentru 0 < x < 1.
1.6 Calculul numeric al sumei seriilor.
Sunt rare cazurile cˆ and se poate calcula exact suma unei serii convergente.
ˆ
In practic˘ a ne vom mult ¸umi s˘a calcul˘am suma unei serii cu o aproximat ¸ie
stabilit˘ a apriori.
Pentru seriile cu termeni pozitivi vom folosi notat ¸iile:
s
n
= x
1
+x
2
+x
3
+... +x
n
,
s −s
n
= x
n+1
+x
n+2
+... = r
n
,
r
n
reprezint˘a restul seriei ¸si reprezint˘a ˆın cazul cˆand seria este convergent˘a
eroarea comis˘aˆınlocuind pe s prin s
n
. Dac˘a pentru recunoa¸sterea convergent ¸ei
seriei
¸
n∈N
x
n
ne-am putut servi de criteriu raportului a lui D’Alambert, vom
avea:
x
n+1
x
n
< k < 1, pentru n > N(ε) ¸si deci:
x
n+1
< kx
n
, x
n+2
< kx
n+1
< k
2
x
n
,...
de unde rezult˘ a:
r
n
= x
n+1
+x
n+2
+... < (k +k
2
+...)x
n
=
kx
n
1−k
.
Impunnd un ε > 0 arbitrar de mic astfel ˆıncˆ at r
n
< ε deci lund
kx
n
1−k
= ε
vom determina din aceast˘ a ultim˘ a relat ¸ie n pentru care s
n
aproximeaz˘a s cu
eroarea ε.
Dac˘a pentru stabilirea convergentei seriei
¸
n∈N
x
n
ne-am putut servi de cri-
teriu r˘ ad˘ acinii, a lui Cauchy, am avea:
n

x
n
< < 1 ¸si deci x
n
<
n
, pentru n > N(ε) vom avea:
r
n
= x
n+1
+x
n+2
+... <
n+1
+
n+2
+... =

n+1
1−
.
Aceste limit˘ari ale restului ne indic˘ a la ce rang n trebuie s˘ a ne oprim ˆın
calcul pentru ca suma s
n
s˘a aproximeze pe s cu o eroare mai mica ca un numar
pozitiv ε dat.
Pentru serii semi-convergente vom recomanda o metod˘a de cre¸stere mai
rapid˘ a a convergent ¸ei numit˘ a ,, metoda lui Euler”.
34 CAPITOLUL 1. S¸IRURI S¸I SERII NUMERICE
Fie seria
¸
n∈N
(−1)
n−1
z
n
=x
1
−x
2
+x
3
−x
4
+x
5
−x
6
+... +(−1)
n−1
x
n
+...
convergent˘a, cu x
n
> 0 pentru orice n ∈ N, ¸si x
1
> x
2
> ... > x
n
> ... > 0
atunci seria:
x
1
2

x
2
−x
1
2
+
x
3
−x
2
2

x
4
−x
3
2
+
x
5
−x
4
2

x
6
−x
5
2
+ ... + (−1)
n−1
x
n
−x
n−1
2
+ ...
este ¸si ea convergent˘a ¸si are suma cˆat prima.
Dac˘a not˘ am cu x

n
termenii pozitivi ai seriei obt ¸inute avem:
lim
n→∞
r

n
r
n
= 0 ( lim
n→∞
x

n
x
n
= 0) si s

n
−s
n
= (−1)
n
x
n
+x
n−1
2
→0
Exemplu:
Seria ln 2 = 1−
1
2
+
1
3

1
4
+
1
5

1
6
+... +(−1)
n−1 1
n
+... este slab convergent˘a.
Pentru calculul ei cu 3 zecimale exacte sunt necesari 999 termeni ai seriei.
Aplicˆ and transformarea lui Euler, se obt ¸ine o serie nou˘a ¸si anume:
ln 2 =
1
2

1
2
−1
2
+
1
3

1
2
2

1
4

1
3
2
+
1
5

1
4
2

1
6

1
5
2
+ ... + (−1)
n−1
1
n

1
n−1
2
+ ... =
1
2
+
1
4

1
12
+
1
40

1
60
+
1
84
−...+(−1)
n 1
2n(n−1)
+... care este mai rapid convergent˘a
dup˘ a cum se poate u¸sor constata.
Capitolul 2
S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
2.1 Scurt˘a introducere ˆın subiect
Vom avea ˆın vedere unele aspecte ale teoriei seriilor ¸si ¸sirurilor de funct ¸ii
de o variabil˘ a. Acestea apar ˆın diverse situat ¸ii teoretice ¸si practice cˆand o
funct ¸ie este exprimat˘a ca o limit˘a a unui ¸sir de funct ¸ii care sunt mai simple
decˆat funct ¸ia dat˘ a.
ˆ
In acest sens vom avea seriile Taylor ˆın care esent ¸ial˘ a va
fi not ¸iunea de convergent ¸˘a uniform˘ a.
2.2 S¸iruri de funct ¸ii reale
Fie o submultime A din R ¸si pentru orice num˘ ar natural n fixat funct ¸ia:
f
n
: A →R(C)
S¸irul (f
n
(x))
n∈N
converge punctual(sau simplu) pe mult ¸imea A
c
_ A c˘atre
funct ¸ia f : A
c
→R(C) dac˘ a:
Pentru orice x ∈ A
c
avem lim
n→∞
f
n
(x) = f(x).
Aceasta se mai scrie: f
n
(x)
s
→f(x)
S¸irul (f
n
(x))
n∈N
converge uniform pe o multime B _ A
c
c˘atre funct ¸ia f
dac˘a:
Pentru orice ε > 0 exist˘a N = N(ε) ∈ N astfel ˆıncˆ at pentru orice n > N(ε)
¸si orice x ∈ B, [f
n
(x) −f(x)[ < ε.
Aceasta se mai scrie: f
n
(x)
u
→f(x).
Diferent ¸a calitativ˘ a ˆıntre cele dou˘ a not ¸iuni de convergent ¸˘a va rezulta din
transcrierea definit ¸iei convergent ¸ei simple(punctuale).
Astfel ¸sirul converge ˆın fiecare punct(simplu) pe mult ¸imea A
c
c˘atre funct ¸ia
f dac˘a:
Pentru orice x ∈ B ¸si orice ε > 0, exist˘a N = N(ε, x) astfel ˆıncˆ at pentru
orice n ≥ N s˘a avem: [f
n
(x) −f(x)[ < ε.
35
36 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
A¸sadar, ˆın cazul convergentei simple rangul N depinde atˆ at de ε cˆat ¸si de
punctul x, x ∈ A
c
pe cˆand ˆın cazul convergent ¸ei uniforme pe B(care este o
convergent ¸a global˘ a), rangul N depinde doar de ε > 0, fiind acela¸si pentru
toate punctele lui B.
Fie ¸sirul numeric (a
n
)
n∈N
cu a
n
> 0 pentru orice n ∈ N, unde:
a
n
= sup
x∈B
[f
n
(x) −f(x)[ (2.1)
Vom da o condit ¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a de convergent ¸˘a uniform˘ a a unui
¸sir de funct ¸ii.
Teorema 1: Fie x ∈ B, f
n
(x)
u
→f(x) ⇔ lim
n→∞
a
n
= 0.
Demonstrat ¸ia rezult˘ a din definit ¸ia (2.1) ¸si a definit ¸iei uniform convergent ¸ei.
Astfel din din (2.1) rezulta c˘a pentru orice x ∈ B:
[f
n
(x) −f(x)[ ≤ sup
x∈B
[f
n
(x) −f(x)[ = a
n
|
Din definit ¸ia uniform convergent ¸ei rezult˘a c˘a un ¸sir uniform convergent
ˆın fiecare punct al acestei mult ¸imi va fi convergent ˆın fiecare punct al acelei
mult ¸imi, reciproca nu este adevarat˘a.
Exista ¸siruri de funct ¸ii convergente ˆın fiecare punct al unei mult ¸imi dar
care nu sunt uniform convergente pe acea mult ¸ime, dup˘ a cum vom vedea ˆın
urm˘ atorul exemplu:
Dac˘a: f
n
(x) =
2nx
1+n
2
x
2
, x ∈ [0, 1] avem: f
n
(x) =
2
x
n
x
2
+
1
n
2
→0
S˘ a calcul˘am numerele date de:
sup
0≤x≤1
[f
n
(x) − f(x)[ = sup
0≤x≤1
2nx
1 +n
2
x
2
= max
0≤x≤1
2nx
1 +n
2
x
2
= f
n
(
1
n
) = 1,
deoarece: f

n
(x) =
2n(1+n
2
x
2
)−4n
3
x
2
(1+n
2
x
2
)
2
=
2n(1−n
2
x
2
)
(1+n
2
x
2
)
2
¸si f

n
se anuleaz˘a pentru
x =
1
n
care este punct de maximˆın [0, 1] pentru f
n
(x). Deci ¸sirul cu termenul
general a
n
are limita 1 nu 0 a¸sa cum ar trebui pentru uniform convergent ¸˘a.
Convergent ¸a punctual˘ a a unui ¸sir de funct ¸ii pe o mult ¸ime este o proprietate
mult prea general˘ a pentru a o aplica ˆın diverse situat ¸ii concrete. Convergent ¸a
uniform˘ a este un tip de convergent ¸˘a mai special˘a care are numeroase aplicat ¸ii
teoretice ¸si practice.
Modul concret de obt ¸inere a unor informat ¸ii privind convergent ¸a unui ¸sir
de funct ¸ii pe mult ¸imea A
c
este urm˘atorul:
Se presupune x fixat ˆın A
c
cˆand ¸sirul (f
n
(x))
n∈N
va fi un ¸sir numeric c˘aruia
i se afl˘a limita, obtinˆ andu-se (cˆ and parcurge multimea A
c
functia f. Apoi se
investigheaz˘ a (utilizˆ and de exemplu teorema 1) dac˘ a exist˘a submultimi ale lui
A
c
ˆın care convergent ¸a ¸sirului f
n
c˘atre f este uniform˘a.
Teorema 2(Criteriul Cauchy):
f
n
(x)
u
→f(x), x ∈ B dac˘a ¸si numai dac˘ a:
(∀)ε > 0 (∃)N = N(ε) ∈ N a.ˆı. (∀)m > n ≥ N s˘a avem: [f
m
(x)−f
n
(x)[ < ε
Fie ε > 0 dat (∃)N = N(ε)(∀)x ∈ B, (∀)k ≥ N avem [f
k
(x) −f(x)[ <
ε
2
.
2.3. PROPRIET
˘
AT¸ I ALE S¸IRURILOR DE FUNCT¸ II UNIFORM CONVERGENTE37
[f
m
(x) −f
n
(x)[ = [f
m
(x) −f(x) +f(x) −f
n
(x)[ < [f
m
(x) −f(x)[ +[f(x) −
f
n
(x)[ <
ε
2
+
ε
2
= ε
Reciproc fie x ∈ B (f
n
(x))
n∈N
este fundamental ¸si [f
n
(x) −f
m
(x)[ <
ε
2
sau
f
m
(x) −
ε
2
< f
n
(x) < f
m
(x) −
ε
2
. Pentru n → ∞ avem: f
m
(x) −
ε
2
≤ f(x) ≤
f
m
(x) −
ε
2
. Deci [f
m
(x) − f(x)[ ≤
ε
2
< ε (∀)m ≥ N unde N depinde doar de
ε|.
2.3 Propriet˘at ¸i ale ¸sirurilor de funct ¸ii uniform con-
vergente
Proprietatea 1:
Un ¸sir uniform convergent de funct ¸ii continue are ca limit˘ a o funct ¸ie con-
tinu˘ a.
Fie (f
n
(x))
n∈N
un ¸sir de funct ¸ii definite pe [a, b] ⊂ R , a < b cu valori ˆın R
, iar fiecare f
n
continu˘ a, ¸sirul (f
n
(x))
n∈N
uniform convergent la f. Pentru orice
doua puncte x, x
0
∈ [a, b] putem scrie: [f(x)−f(x
0
)[ = [f(x)−f
n
(x)+f
n
(x)−
f
n
(x
0
)+f
n
(x
0
)−f(x
0
)[ ≤ [f
n
(x)−f(x)[ +[f
n
(x)−f
n
(x
0
)[ +[f
n
(x
0
)−f(x
0
)[ ≤
3ε, pentru [x − x
0
[ < δ(ε, x
0
) deoarece [f
n
(x) − f(x)[ < ε, pentru n > N(ε)
¸si pentru orice x ∈ [a, b], deci ¸si [f
n
(x
0
) − f(x
0
)[ < ε iar [f
n
(x
0
) − f
n
(x)[ < ε
pentru n > N(ε) ¸si [x−x
0
[ < δ(ε, x
0
). Aceasta arat˘a c˘a funct ¸ia f este continu˘a
ˆın x
0
|.
Proprietatea 2:
Fie ¸sirul (f
n
(x))
n∈N
convergent la f(x) pentru orice x ∈ [a, b] ¸si ¸sirul con-
struit din derivate (f

n
(x))
n∈N
uniform convergent la g(x).
ˆ
In aceste condit ¸ii
g(x) = f

(x) sau lim
n→∞
f

n
(x) = f

(x).
Trebuie s˘a demonstr˘ am, mai ˆıntˆ ai, c˘a f este derivabil˘ a ˆın (a, b). Fie
x
0
∈ (a, b):
[
f(x)−f(x
0
)
x−x
0
−g(x)[ ≤ [
f(x)−f(x
0
)
x−x
0

f
n
(x)−f
n
(x
0
)
x−x
0
[ + +[
f
n
(x)−f
n
(x
0
)
x−x
0
−f

n
(x)[ +
[f

n
(x
0
) − g(x
0
)[ pentru [x − x
0
[ < η(x
0
, ε). Vom ar˘ ata c˘a: [
f(x)−f(x
0
)
x−x
0

f
n
(x)−f
n
(x
0
)
x−x
0
[ < ε. Pentru aceasta consider˘ am inegalitatea:
[
(f
n+p
(x)−f
n+p
(x
0
))−(f
n
(x)+f
n
(x
0
))
x−x
0
[ ≤ [f

n+p
(c) −f

n
(c)[,
pentru n > n(ε) ¸si pentru p ∈ N (s-a aplicat criteriul general Cauchy de
convergent ¸˘a uniform˘ a pentru ¸sirul (f

n
(x))
n∈N
, [x
0
−c[ < [x−c[ Cˆand p →∞,
cum (f
n
(x))
n∈N
este convergent obtt ¸nem:
[
f(x)−f(x
0
)
x−x
0

f
n
(x)−f
n
(x0)
x−x
0
[ < ε, pentru n > n(ε)
Din derivabilitatea func t ¸iilor din ¸sir rezult˘ a c˘a:
[
f
n
(x)−f
n
(x
0
)
x−x
0
−f

n
(x
0
)[ < ε, pentru [x −x0[ < μ(ε, x
0
)|.
Proprietatea 3:
Fie (f
n
(x))
n∈N
un ¸sir de funct ¸ii uniform convergent la f(x), f
n
(x) continue
38 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
pe [a, b].
ˆ
In aceste condit ¸ii ¸sirul de funct ¸ii (g
n
(x))
n∈N
, g
n
(x) =

x
a
f
n
(t)dt
converge uniform la

x
a
f(t)dt.
Pentru demonstrat ¸ie vom puneˆın evident ¸a inegalitatea: [g
n
(x)−

x
a
f(t)dt[ ≤
[

x
a
(f
n
(t) −f(t))dt[ ≤

x
a
[f
n
(t) −f(t)[dt ≤ ε[x −a[ < ε[b −a[, pentru orice
x ∈ [a, b] ¸si pentru n > n(ε)|.
2.4 Serii de funct ¸ii.
Consider˘ am ¸sirul de funct ¸ii (f
n
(x))
n∈N
, f
n
: A →R(C), (∀)n ∈ N.
ˆ
In mod
asem˘an˘ ator construct ¸iei seriilor numerice vom costrui seria de funct ¸ii luˆ and:
f
1
(x) +f
2
(x) = ... +f
n
(x) +... =

¸
n=1
f
n
(x) =
¸
n∈N
f
n
(x) (2.2)
Se formeaz˘a, la fel ca la ¸sirurile numerice, ¸siruul sumelor part ¸iale: (s
n
(x))
n∈N
,
s
n
(x) = f
1
(x) +f
2
(x) +... +f
n
(x).
Se noteaz˘a cu A
c
_ A mult ¸imea punctelor din A ˆın care seria (2.2) este
convergent˘a adic˘ a pentru un x
0
fixat ˆın A seria numeric˘a

¸
n=1
f
n
(x
0
), este
convergent˘a adic˘ a ¸srul (s
n
(x))
n∈N
este convergent.
Seria de funct ¸ii (2.2) este uniform convergent˘ a pe mult ¸imea B ∈ A
c
dac˘a
s
n
(x)
u
→s(x) iar s(x) va fi suma seriei (2.2).
Exemple:
1

Dac˘a f
n
(x) = x
n
, x ∈ R,

¸
n=0
x
n
va fi convergent˘ a dac˘a [x[ < 1 deci
A
c
= (−1, 1) iar s(x) =
1
1−x
.

¸
n=0
x
n
este uniform convergent˘ a dac˘a x ∈ B
a
= [−a, a] cu a ∈ (0, 1).
aceasta pentru c˘a ¸sirul cu termenul general a
n
= sup
−a≤x≤a
[s
n
(x) − s(x)[ =
sup
−a≤x≤a
[x
n+1
+x
n+2
+...[ = sup
−a≤x≤a
[x[
n+1
[1 −x[

a
n+1
1 −a
→0
2

f
n
(x) =
x
2
(1+x
2
)
n
, x ∈ R

¸
n=0
x
2
(1 +x
2
)
n
= x
2
1
1 −
1
1+x
2
=

1 +x
2
, dac˘a x = 0
0 , dac˘ a x = 0
Sa calcul˘ am acum termenul general al ¸sirului (a
n
)
n∈N
2.4. SERII DE FUNCT¸ II. 39
s
n
(x) − s(x) =
x
2
(1+x
2
)
n+1
(1 +
1
1+x
2
+
1
(1+x
2
)
2
+ ...) =
1
(1+x
2
)
n
, rezulta a
n
=
sup
x∈R
[s
n
(x) −s(x)[ = sup
x∈R
1
(1 +x
2
)
n
= 1
Prin urmare ¸sirul (a
n
)
n∈N
nu tinde la 0 ¸si seria respectiv˘a nu este uni-
form convergent˘ a. Seria este uniform convergent˘ a pe orice interval ce nu
cont ¸ine originea. Evaluarea lui a
n
sa f˘acut pe baza faptului c˘ a
1
(1+x
2
)
n
este
descresc˘atoare.
3

f
n
(x) = (−1)
n−1 1
n+x
2
este uniform convergent pe R dar nu este absolut
convergent pe R.
A¸sadar ˆıntre convergent ¸a absolut˘ a ¸si uniform convergent ¸˘a nu exist˘ a o
relat ¸ie de implicare.
Cu ajutorul criteriilor de convergent ¸˘a de la seriile numerice putem obt ¸ine
criterii de convergent ¸˘a uniform˘ a pentru serii de funct ¸ii. Astfel avem:
I

Criteriul lui Cauchy:
Seria de funct ¸ii
¸
n∈N
f
n
(x) este uniform convergent˘ a pe mult ¸imea B _ A
dac˘a:
(∀)ε > 0 (∃)N = N(ε) a. ˆı. (∀)n, m ∈ N n > m ≥ N [f
m+1
(x)+f
m+2
(x)+
... +f
n
(x)[ < ε.
Demonstrat ¸ia rezult˘ a din teorema 2, pentru c˘ a s
m
(x)−s
n
(x) = f
m+1
(x)+
f
m+2
(x) +... +f
n
(x)|.
II

Criteriul lui Weierstrass:
Dac˘a [f
n
(x)[ ≤ Ma
n
, pentru orice n ≥ n
0
, M > 0, (∀)x ∈ B, iar seria
numeric˘ a
¸
n∈N
a
n
este convergent˘a atunci seria de funct ¸ii
¸
n∈N
f
n
(x) este uniform
convergent˘a pe mult ¸imea B.
Demonstratia rezulta din I

|.
Propriet˘ at ¸ile seriilor de funct ¸ii uniform convergente sunt date de:
Teorema 3:
i) Continuitatea sumei. Dac˘a f
n
(x) sunt continue pe A ⊆ R iar seria
¸
n∈N
f
n
(x) este uniform convergent˘ a pe mult ¸imea B, atunci suma seriei s(x) va
fi continu˘ a pe B.
ii) Integrarea termen cu termen. Dac˘a se verific˘a ipotezele de la punctul
i) pe intervalul [a, b] ⊆ B atunci simbolurile

¸si
¸
sunt permutabile adic˘ a:

b
a
(

¸
n=1
f
n
(x))dx =

¸
n=1
(

b
a
f
n
(x)dx) (2.3)
iii) Derivarea termen cu termen. Dac˘a funct ¸iile f
n
: [a, b] → R, n ∈ N
verific˘ a ipotezele: 1) (∃)x
0
∈ [a, b] pentru care seria numeric˘ a

¸
n=1
f
n
(x
0
) con-
40 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
verge ¸si are suma s
0
= s(x
0
).
2) f
n
(x) are derivata continu˘ a ˆın [a, b](∀)n ∈ N.
3) Seria derivatelor

¸
n=1
f

n
(x) este uniform convergent˘ a pe [a, b], atunci seria

¸
n=1
f
n
(x) este uniform convergent˘ a pe [a, b] iar suma ei s(x) este derivabil˘ a pe
(a, b) iar derivata ei s

(x) fiind continu˘ a pe [a, b] ¸si este valabil˘a egalitatea:
d
dx
(

¸
n=1
f
n
(x)) =

¸
n=1
d
dx
(f
n
(x)) (2.4)
(deci operatiile
d
dx
¸si
¸
sunt permutabile).
Justificarea se face t ¸inˆ and cont de cele trei propriet˘ at ¸i ale ¸sirurilor uniform
convergente, care se vor aplica ¸sirurilor sumelor part ¸iale |.
2.5 Serii de puteri.
Prin serie de puteri centrat˘ a ˆın z
0
∈ C se ˆınt ¸elege o serie de forma:
α
0

1
(z −z
0
) +α
2
(z −z
0
)
2
+... +α
n
(z −z
0
)
n
+...sau,
¸
n∈N
α
n
(z −z
0
)
n
(2.5)
ˆın care numerele α
n
∈ C sunt numite coeficient ¸ii seriei iar z, z
0
∈ C.
ˆ
In cazul
α
n
= a
n
∈ R, iar x, x
0
∈ R. vom avea:
a
0
+a
1
(x−x
0
) +a
2
(x−x
0
)
2
+... +a
n
(x−x
0
)
n
+...sau,
¸
n∈N
a
n
(x−x
0
)
n
(2.6)
care se nume¸ste serie de puteri real˘ a.
Dac˘a ˆın seria de puteri se d˘ a o valoare lui z se obt ¸ine o serie numeric˘a ¸si
deci trebuie¸ste rezolvat˘a problema convergent ¸ei. Este evident c˘a pentru anu-
mite valori ale lui z seria (2.5) este convergent˘a, iar pentru altele divergent˘ a.
Problema fundamental˘ a din teoria seriilor de puteri este aceea de a deter-
mina mult ¸imea punctelor z din C pentru care seria (2.5) este convergent˘a
sau divergent˘ a.
ˆ
In orice caz pentru z = z
0
se obt ¸ine ˆıntodeauna suma egal˘ a
cu a
0
¸si deci mult ¸imea punctelor de convergent ¸˘a a seriei de puteri (2.5) nu
este vid˘a. Notˆ and cu D ∈ C mult ¸imea punctelor de convergent ¸˘a pentru seria
(2.5), deoarece pentru orice z ∈ D seria (2.5) este convergent˘a se determin˘a
un num˘ ar complex(suma seriei (2.1)) va rezulta c˘a aceast˘a serie va defini o
funct ¸ie s : D →C cu s(z) =
¸
n∈N
α
n
(z −z
0
)
n
.
Vom da urm˘ atoarea teorem˘a:
2.5. SERII DE PUTERI. 41
Teorema 4: Dac˘a se defineste R ∈ R
+
= R
+
∪ ¦∞¦ prin:
R = 0, dac˘ a ¸sirul (
n


n
[)
n∈N
este nem˘arginit
R =
1
limsup
n


n
|
, dac˘ a limsup
n


n
[ = 0 (practic este > 0)
R = +∞, dac˘ a limsup
n


n
[ = 0,
atunci seria de puteri(2.5) converge pentru orice z ce verific˘a [z −z
0
[ < R
¸si diverge pentru orice z astfel ˆıncˆ at [z −z
0
[ > R
Fie z = z
0
fixat, atunci
n


n
(z −z
0
)
n
[ = [z −z
0
[
n


n
[.
Dac˘a ¸sirul (
n


n
[)
n∈N
este nem˘arginit, va rezulta limsup[z −z
0
[
n


n
[ =
∞ ¸si seria de puteri va fi divergent˘ a.
Deoarece limsup [z−z
0
[
n


n
[ = [z−z
0
[ limsup
n


n
[, pentru [z−z
0
[ limsup
n


n
[ <
1, adic˘ a pentru [z −z
0
[ <
1
limsup
n


n
|
= R , seria de puteri(2.5) va fi absolut
convergent˘a, conform cu criteriul r˘ ad˘ acinii iar pentru [z − z
0
[ > R seria este
divergent˘ a conform aceluiasi criteriu.
Daca limsup
n


n
[ = 0, avem [z −z
0
[ limsup
n


n
[ = 0 < 1 pentru orice
z ∈ C, adic˘ a seria de puteri este absolut convergenta ˆın C|.
Num˘arul real R = 0 pus in evident ¸˘a de teorema 4 adic˘a:
R =
1

(cu = limsup
n


n
[), se nume¸ste raza de convergent ¸˘a a seriei de
puteri (2.5).
Semnificat ¸ia geometric˘a a teoremei 4 este urm˘atoarea: [z−z
0
[ = R reprezint˘a
cercul cu centrul ˆın punctul z
0
¸si de raza R.
Acest cerc ˆımparte planul complex ˆın dou˘ a.
ˆ
In interiorul cercului [z −z
0
[ <
R, deci ˆın discul de raza R, seria(2.5) este absolut convergent˘a iar ˆın exteriorul
cercului [z −zo[ > R seria este divergent˘a. Pentru punctele z situate pe cercul
[z −z
0
[ = R teorema 4 nu face nici o precizare.
Cu exemplele urm˘atoare vom vedea c˘a pe cercul ˆın discut ¸ie putem avea fie
convergent ¸˘a fie divergent ¸˘aˆıntr-un punct sau chiarˆın toate punctele circumferint ¸ei.
Exemple:
1

Fie seria: 1 + 2(z −z
0
) + 3(z −z
0
)
2
+... +n(z −z
0
)
n
+... Aceasta are
R =
1
limsup
n

n+1
= 1 ¸si deci este absolut convergent˘a ˆın [z − z
0
[ < 1 ¸si este
divergent˘ a ˆın [z −z
0
[ > 1.
Cˆand [z −z
0
[ = 1, de exemplu pentru z −z
0
= 1 vom avea: 1+2+3+... +
n+...,deci, seria este divergent˘a, iar pentru z−z
0
= −1 vom avea: 1−2+3−...
seria este divergent˘a.
2

1 +
z−z
0
1
2
+
(z−z
0
)
2
2
2
+ ... +
(z−z
0
)
n
n
2
+ ... are la fel R = 1, iar pentru
[z − z
0
[ = 1 adic˘ a pentru z − z
0
= cosϕ + isinϕ ϕ ∈ R, seria se transform˘a
ˆın: 1 +
cos ϕ
1
2
+
cos 2ϕ
2
2
+... +
cos nϕ
n
2
+...+ i(
sin ϕ
1
2
+
sin 2ϕ
2
2
+... +
sin nϕ
n
2
+...) ¸si deci
o serie convergent˘a (fiecare component˘a a seriei este o serie real˘a convergent˘a
jusrificata cu criteriu comparatiei ([
cos nϕ
n
2
[ <
1
n
2
, [
sin nϕ
n
2
[ <
1
n
2
).
ˆ
In cazul seriilor reale (2.6) discul [z − z
0
[ < R se ˆınlocuie¸ste cu intervalul
centrat (x
0
−R, x
0
+R) putˆ andu-se ad˘ auga de la caz la caz punctele x
0
−R,
42 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
x
0
+R.
3

Pentru seria:
1
1·2
+
x−1
3·2
2
+
(x−1)
2
5·2
3
+...+
(x−1)
n−1
(2n−1)·2
n
+... = limsup
n

1
(2n−1)·2
n
=
1
2
. Prin urmare R = 2, deci ˆın intervalul [x −1[ < 2 seria este absolut conver-
gent˘ a adic˘ a pentru −2 < x −1 < 2 sau −1 < x < 3.
Pentru x = −1, vom avea seria numeric˘a:
1
1·2

1
3·2
+
1
5·2
+... +
(−1)
n−1
(2n−1)·2
+...,
este convergent˘a(serie Leibnitz).
Pentru x = 3, vom avea seria numeric˘a:
1
1·2
+
1
3·2
+
1
5·2
+...+
1
(2n−1)·2
+..., care
este divergent˘a(serie ce poate fi comparabil˘a la limit˘ a cu seria 1+
1
2
+...+
1
n
+...)
De¸si teorema 4 rezolv˘a aproape definitiv problemele legate de mult ¸imea
punctelor de convergent ¸˘a nu este prea comod˘a ˆın aplicat ¸ii, ˆın determinarea
efectiv˘a a razei de convergent ¸˘a, deoarece g˘asirea limitei superioare este uneori
dificil˘ a. Uneori R poate fi determinat prin intermediul altor formule. Una
dintre acestea se obt ¸ine aplicˆ and criteriul raportului. Avem astfel:
Teorema 5:
Dac˘a a
n
= 0, atunci:
R = 0, dac˘ a ¸sirul ([
α
n+1
α
n
[)
n∈N
este nem˘arginit.
R = limsup [
α
n+1
α
n
[, dac˘ a ¸sirul ([
α
n+1
α
n
[)
n∈N
are limita superioar˘ a = 0.
R = ∞, dac˘ a ¸sirul ([
α
n+1
α
n
[)
n∈N
are limita superioar˘ a = 0.
Justificarea acestei teoreme se face aplicˆand criteriul raportului de la serii
considerˆand termenul general u
n
= a
n
(z −z
0
)
n
|.
Odat˘ a cu seriile de puteri pozitive pot fi considerate ¸si serile cu puteri
negative ale lui (z −z
0
) adic˘ a serii de forma:
β
1
z −z
0
+
β
2
(z −z
0
)
2
+... +
β
n
(z −z
0
)
n
+... = β
1
(z −z
0
)
−1
+... +β
n
(z −z
0
)
−n
+...
(2.7)
ˆın care β
n
∈ C, z
0
∈ C sunt fixate.
Dac˘a not˘ am cu t =
1
z−z
0
seria (2.7) se transform˘a ˆın: β
1
t + β
2
t
2
+ ... +
β
n
t
n
+ ... ¸si acestei serii ˆıi aplic˘ am teorema 4 sau teorema 5 g˘asind un R =
1
limsup
n


n
|
=
1
limsup |
β
n+1
β
n
|
¸si dac˘a:
a

limsup
n


n
[ = limsup [
β
n+1
β
n
[ = ∞ deci R = 0 seria (2.7) va converge
doar pentru t = 0 ceeace antreneaz˘a convergenta seriei pentru orice z ∈ C −
¦z
0
¦ b

limsup
n


n
[ = limsup [
β
n+1
β
n
[ ∈ R seria (2.7) este absolut convergent˘a
pentru [t[ < R ¸si divergent˘ a pentru [t[ > R ¸si deci seria (2.7) este convergenta
pentru [z − z
0
[ >
1
R
¸si divergent˘ a pentru [z − z0[ <
1
R
c

limsup
n


n
[ =
limsup [
β
n+1
β
n
[ = 0, seria (2.7) este absolut convergent˘a pentru orice t ∈ C si
seria(2.7) diverge pentru orice z ∈ C. Prin urmare, mult ¸imea punctelor de
convergent ¸a a seriei (2.7) nu este interiorul unui cerc ci exteriorul unui cerc
([z −z
0
[ = r), unde r = limsup
n


n
[ = limsup [
β
n+1
β
n
[ convenind s˘ a ˆınt ¸elegem
prin exteriorul unui cerc de raza nul˘ a cu centru ˆın z
0
toate punctele(numerele)
complexe exceptˆand z = z
0
, iar exteriorul cercului de raza ∞ va fi z = ∞.
2.6. OPERATII CU SERII DE PUTERI. 43
ˆ
In acest mod poate fi studiat˘ a si mult ¸imea de convergent ¸˘a a seriilor de
forma:
...+β
n
(z−z
0
)
−n
+...+β
2
(z−z
0
)
−2

1
(z−z
0
)
−1

0

1
(z−z
0
)+...+α
n
(z−z0)
n
...,
(2.8)
care poart˘a numele de serie Laurent.
Pentru aceasta se calculeaz˘a r = limsup
n


n
[, R =
1
limsup
n


n
|
¸si dac˘a
r < R mult ¸imea punctelor de convergent ¸˘a a seriei (2.8) va fi inelul circular
r < [z −z
0
[ < R.
Dac˘a r ≥ R nu avem n planul complex puncte n care seria (2.8) s˘ a fie
convergent˘a decˆat ˆın cel mult unele puncte ale cercurilor [z −z
0
[ = r = R
2.6 Operatii cu serii de puteri.
Fie s
1
(z) =
¸
n∈N
a
n
(z − z
0
)
n
, s
2
(z) =
¸
n∈N
b
n
(z − z
0
)
n
, cu R
1
, R
2
razele de
convergent ¸˘a respective, atunci putem forma seriile:
s
1
(z) +s
2
(z) =
¸
n∈N
(a
n
+b
n
)(z −z
0
)
n
cu R = min¦R1, R2¦
λs
1
(z) =
¸
n∈N
(λa
n
)(z −z
0
)
n
cu R = R
1
s
1
(z)s
2
(z) =
¸
n∈N
c
n
(z −z
0
)
n
cu R = min¦R
1
, R
2
¦,
unde c
0
= a
0
b
0
, c
1
= a
0
b
1
+a
1
b
0
, c
2
= a
0
b
2
+a
1
b
1
+a
2
b
0
, ...
s
1
(z)
s
2
(z)
=
¸
n∈N
d
n
(z − z
0
)
n
cu R = min¦R
1
, R
2
¦, d
0
, d
1
, d
2
, ..., d
n
, ... deter-
minˆ andu-se cu metoda coeficient ¸ilor nedeterminat ¸i, astfel :
din a
0
= b
0
d
0
rezult˘ a d
0
din a
1
= b
0
d
1
+b
1
d
0
rezult˘ a d
1
(pentru ca d
0
a fost determinat mai sus)
din a
2
= b
0
d
2
+ b
1
d
1
+ b
2
d
0
rezult˘ a d
2
(pentru c˘ a d
0
si d
1
au fost
determinat ¸i anterior ¸si a¸sa mai departe.
Justificarea acestor relat ¸ii bazˆandu-se pe teoria seriilor numerice.
2.7 Seriile de puteri ¸si funct ¸iile elementare.
2.7.1 Funct ¸ia exponent ¸ial˘a.
Notat˘a prin exp este definit˘ a cu ajutorul seriei de puteri
exp(z) = 1 +
z
1!
+
z
2
2!
+... +
z
n
n!
+.... (2.9)
44 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
Deoarece α
n
=
1
n!
= 0 rezult˘ a [
α
n
α
n+1
[ = n + 1 deci R = ∞. Asadar avem:
exp : C →C
Proprietatea de baz˘ a a funct ¸iei exp este exprimat˘a prin egalitatea:
exp(z
1
+z
2
) = exp(z
1
)exp(z
2
) (2.10)
ˆ
Inmult ¸ind seria de puteri exp(z
1
) cu seria de puteri exp(z
2
) ¸si ordonˆ and con-
venabil termenii (datorita convergentei absolute a seriilor ˆın cauza, orice or-
donare a termenilor produsului este posibil˘ a), g˘ asim: exp(z
1
)exp(z
2
) = (1 +
z
1
1!
+
z
2
1
2!
+... +
z
n
1
n!
+...)(1 +
z
2
1!
+
z
2
2
2!
+... +
z
n
2
n!
+...) = 1 +
z
1
+z
2
1!
+
z
2
1
+2z
1
z
2
+z
2
2
2!
+
z
3
1
+3z
2
1
z
2
+3z
1
z
2
2
+z
3
2
3!
+... +
z
n
1
+z
n
2
n!
+... = exp(z
1
+z
2
).
Din definitia (2.9) ¸si egalitatea (2.10) se pot deduce toate proprietatile
funct ¸iei exponent ¸iale, cunoscute din liceu. Astfel:
exp(0) = 1, care rezult˘a din (2.9) pentru z=0.
exp(z) = 0.
Din (2.9)si (2.10), presupunˆ and c˘ a (∃)z
1
∈ C astfel ˆıncˆ at exp(z
1
) = 0,
atunci fie z
2
= z − z
1
, exp(z
1
+ z
2
) = exp(z) = exp(z
1
)exp(z − z
2
) = 0 deci
rezult˘ a c˘a exp(z) = 0 pentru orice z ∈ C absurd pentru c˘ a pentru z = 0
exp(0) = 1 deci nu exist˘ a z
1
∈ C astfel ca exp(z
1
) = 0|.
exp(−z) =
1
exp(z)
, (∀)z ∈ C, care rezult˘a din exp(0) = exp(z −z) = exp(z)
exp(−z) = 1.
exp(nz) = (exp(z))
n
, (∀)z ∈ Cn ∈ N Se obt ¸ine din egalitatea exp(z
1
+z
2
+
... +z
n
) = exp(z
1
) exp(z
2
) ... exp(z
n
).
exp(
n
m
z) =
m

(expz)
n
, (∀) z ∈ C, n ∈ N, m ∈ N −¦1, 0¦
Dac˘a se consider˘a z = x ∈ R atunci funct ¸ia reala exp(x) va fi definit˘ a ˆın
acela¸si mod.
exp(x) = 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+... +
x
n
n!
+.... (2.11)
¸si deoarece R = ∞ atunci exp : R →R.
Propriet˘ at ¸iile prezentate mai sus ramˆan valabile dar apar unele supli-
mentare, ˆın cazul exponent ¸ialei cu variabila real˘ a, ¸si anume:
exp(x) > 0, x ∈ R, ˆıntr-adev˘ ar dac˘ a x > 0 avem exp(x) = 1 + A cu
A =
x
1!
+
x
2
2!
+... +
x
n
n!
+... ¸si cum seria ce define¸ste pe A are termeni pozitivi
rezult˘ a expx > 1. Dac˘a am avea x
1
∈ R astfel ca exp(x) < 0 evident x
1
< 0
deci −x
1
> 0 iar exp(−x
1
) > 1 ¸si deci
1
expx
1
> 1 ceea ce contrazice inegalitatea
exp(x
1
) < 0 ¸si totodat˘ a arat˘ a c˘a exp(x
1
) < 1 dac˘a x
1
< 0 avem deci: 0 <
exp(x) < 1, dac˘ a x < 0 ¸si exp(x) = 1, dac˘ a x = 0
exp(x
1
) < exp(x
2
), dac˘ a x
1
< x
2
ˆıntr-adev˘ ar din x
2
− x
1
> 0 rezult˘ a
exp(x
2
−x
1
) > 1 ¸si deci exp(x
2
) = exp(x
2
−x
1
+x
1
) = exp(x
2
−x
1
)exp(x
1
) >
exp(x
1
).
2.7. SERIILE DE PUTERI S¸I FUNCT¸ IILE ELEMENTARE. 45
exp(x) = e
x
, x ∈ R deoarece, din definitie exp(1) = 1+
1
1!
+
1
2!
+...+
1
n!
+... =
e ¸si se deduce apoi c˘a exp(x) = exp(1 x) = (exp(1))
x
= e
x
, (∀)x ∈ R. Se
poate ar˘ ata c˘a avem exp(z) = e
z
pentru orice z ∈ C, cu ajutorul ¸sirurilor.
2.7.2 Funct ¸iile trigonometrice.
Vom defini functiile cos ¸si sin ˆın modul urm˘ ator:
cos(z) = 1 −
z
2
2!
+
z
4
4!
... + (−1)
n
z
2n
(2n)!
+.... (2.12)
sin(z) =
z
1!

z
3
3!
+
z
5
5!
... + (−1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
+.... (2.13)
Cum ambele serii au raza de convergent˘a R = ∞, functiile cos ¸si sin sunt
definite pentru orice z ∈ C.
Propriet˘ at ¸iile acestor funct ¸ii se deduc cu u¸surint ¸˘a din formulele care fac
legatura dintre acestea ¸si funct ¸ia exponent ¸ial˘ a. Avem astfel:
cos(z) =
1
2
[exp(iz) + exp(−iz)] =
e
iz
+e
−iz
2
(2.14)
sin(z) =
1
2i
[exp(iz) −exp(−iz)] =
e
iz
−e
−iz
2i
(2.15)
Aceasta se jusrifica usor deoarece:
exp(iz) = 1 +i
z
1!

z
2
2!
−i
z
3
3!
+
z
4
4!
+...,
exp(−iz) = 1 − i
z
1!

z
2
2!
+ i
z
3
3!
+
z
4
4!
+ ..., O alta egalitate importanta n
calcule este: Formula lui Euler
exp(iz) = cos z +i sin z (2.16)
care se poate obt ¸ine ¸si direct din (2.9) si din definitiile (2.12 2.13). Din
aceste rezultate se deduc u¸sor propriet˘ at ¸i ale funct ¸iilor sin ¸si cos.
De exemplu din definit ¸iilefunct ¸iilor sin ¸si cos rezult˘a:
cos(0) = 1, sin(0) = 0, cos(−z) = cos z, sin(−z) = −sin z,
iar din (2.14) si (2.15) se deduce: Formula fundamental˘ a a trigonometriei
cos
2
z + sin
2
z = 1, (∀)z ∈ C (2.17)
precum ¸si identit˘ at ¸ile:
cos(z
1
+z
2
) = cos z
1
cos z
2
−sin z
1
sin z
2
(2.18)
sin(z
1
+z
2
) = sinz
1
cosz
2
−cosz
1
sinz
2
(2.19)
care se justific˘a simplu pornind de la termenul din dreapta.
46 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
Cu ajutorul funct ¸iilor sin ¸si cos se pot defini ¸si celelalte funct ¸ii trigonomet-
rice
tan z =
sin z
cos z
=
exp(iz) −exp(−iz)
i[exp(iz) + exp(−iz)]
(2.20)
cot z =
1
tan z
(2.21)
sec z =
1
cos z
(2.22)
csc z =
1
sin z
(2.23)
din care se obt ¸in toate propriet˘ at ¸ile cunoscute ˆın real din ¸scoala.
Vom completa de asemeni propriet˘at ¸ile funct ¸iei exponent ¸iale cu nc˘a unele
obt ¸inute prin intermediul funct ¸ilor sin ¸si cos. Vom avea :
[e
z
[ = [ exp(z)[ = [e
x+iy
[ = [e
x
[[e
iy
[ = e
x
= exp(Rez)
arg(e
z
) = Im(z) = 2kπ, k ∈ Z
deoarece din (2.16) rezult˘ a: exp(z) = e
z
= e
x+iy
= e
x
e
iy
= e
x
[cos(y) +
isin(y)] ¸si ˆın plus folosind proprietatea de periodicitate cu perioada 2π a
funct ¸iilor trigonometrice rezolt˘ a periodicitatea funct ¸iei exp cu perioada 2πi
exp(z + 2π) = exp(z) (2.24)
deoarece exp(z + 2π) = exp[x +i(y + 2π)] = e
x
[cos(y + 2π) +i sin(y + 2π)] =
e
x
(cos y + i sin y) = exp z. Din aceast˘ a proprietate rezult˘ a c˘a funct ¸ia exp(z)
nu este injectiva ˆın C (exp(z
1
) = exp(z
2
) =⇒z
1
= z
2
+ 2kπi, k ∈ Z).
2.7.3 Funct ¸ia logaritm natural.
Se define¸ste ca aplicat ¸ie invers˘a a funct ¸iei exponent ¸iale; A¸sadar:
exp z = w =⇒z = ln w, z, w ∈ C (2.25)
Deoarece existent ¸a funct ¸iei inverse este obligatorie (ˆın cadrul ˆın care ne plas˘ am)
bijectivitatea funct ¸iei directe, este evident c˘a deoarece exp nu este injectiv˘a
definit ¸ia funct ¸iei ln va comporta unele dificult˘ at ¸i (ce vor fi eliminate n cadrul,
cursului special de matematic˘a, capitolul funct ¸ii complexe).
Dac˘a ne situ˘amˆın R aceste dificult˘at ¸i dispar, deoarece exp : R →R−¦0¦;
exp(x) = 1 +

¸
n=1
x
n
n!
este bijectiv˘a ¸si vom nota prin ln : R − ¦0¦ → R,
ln = exp
−1
¸si exp = ln
−1
; cu alte cuvinte:
e
x
= y ⇒x = ln y, y > 0, x ∈ R (2.26)
Propriet˘ at ¸ile funct ¸iei ln se cunosc din liceu si pot fi deduse din propriet˘ at ¸ile
funct ¸iei exp.
2.8. SERII DE PUTERI CENTRATE
ˆ
INORIGINE CU COEFICIENT¸ I REALI.47
2.7.4 Funct ¸iile a
x
¸si x
a
.
Funct ¸iile a
x
¸si x
a
se definesc cu ajutorul funct ¸iilor exp ¸si ln astfel:
a
x
= exp(xln a) = e
xln a
, a > 0, a = 1 (2.27)
x
α
= exp(αln x) = e
αln x
, x > 0 (2.28)
2.7.5 Funct ¸iile hiperbolice.
Functiile hiperbolice se mai noteaz˘ a sinh ¸si cosh se definesc cu ajutorul
urm˘ atoarelor serii de puteri:
cosh z = 1 +
z
2
2!
+
z
4
4!
... +
z
2n
(2n)!
+.... (2.29)
sinh z =
z
1!
+
z
3
3!
+
z
5
5!
... +
z
2n+1
(2n + 1)!
+.... (2.30)
pentru care avem R = ∞; a¸sadar cosh, sinh : C →C ¸si se verific˘a relat ¸iile
cosh z + sinh z = exp(z) = e
z
(2.31)
cosh z −sinh z = exp(−z) = e
−z
(2.32)
care conduc la:
cosh z =
1
2
[exp(z) + exp(−z)] =
e
z
+e
−z
2
(2.33)
sinh z =
1
2
[exp(z) −exp(−z)] =
e
z
−e
−z
2
(2.34)
ˆ
I nlocuind z prin iz ¸si t ¸inˆ and cont de formula Euler rezult˘ a: cosh(iz) =
cos(z) ¸si sinh(iz) = i sin(z), cosh(0) = 1, sinh(0) = 0, cosh(−z) = cosh(z),
sinh(−z) = −sinh(z),
cosh
2
z −sinh
2
z = 1, (∀)z ∈ C (2.35)
numit˘ a formula fundamental˘ a a funct ¸iilor hiperbolice.
2.8 Serii de puteri centrate ˆın origine cu coeficient ¸i
reali.
Acestea sunt de forma:

¸
n=0
a
n
x
n
(2.36)
48 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
Pentru seriile reale de puteri, mult ¸imea de convergent ¸˘a are o form˘ a special˘a,
esteˆıntotdeauna un interval. Pentru a justifica aceast˘ a afirmatie s˘a consider˘ am
seria

¸
n=0
[a
n
x
n
[ ¸si s˘a studiem pentru ea convergent ¸a punctual˘ a. Aplicˆ and
criteriul raportului avem:
lim
n→∞
[a
n+1
x
n+1
[
[a
n
x
n
[
= [x[ lim
n→∞
[a
n+1
[
[a
n
[
de unde rezult˘ a:
a) dac˘ a [x[ <
1
lim
n→∞
[a
n+1
[
[a
n
[
seria este convergent˘a.
b) dac˘ a [x[ >
1
lim
n→∞
[a
n+1
[
[a
n
[
seria este divergent˘a.
c) pentru [x[ =
1
lim
n→∞
[a
n+1
[
[a
n
[
seria poate fi convergent˘a sau divergent˘ a.
Notnd ρ =
1
lim
n→∞
[a
n+1
[
[a
n
[
rezult˘ a c˘a pentru x ∈ (−ρ, ρ) seria este absolut
convergent˘a. ρ se nume¸ste raza de convergent ¸a. R˘amˆane s˘a ar˘ at˘am c˘a ˆın afara
intervalului (-?, ?) seria este divergent˘ a. Avem astfel:
Teorema 6 (Abel):
Pentru seria de puteri

¸
n=0
a
n
x
n
, exista un numar ρ ≥ 0 astfel ˆıncˆ at:
a) pentru [x[ < ρ seria este absolut convergent˘a b) pentru [x[ > ρ seria
este divergent˘a.
Observ˘ am c˘a: x = 0 este un punct ˆın care seria este convergent˘a. Pre-
supunem c˘a exist˘a ¸si un alt punct x
0
= 0 ˆın care seria este deasemenea con-
vergent˘a. Vom ar˘ ata c˘a pentru orice x ∈ (−[x
0
[, [x
0
[) seria este convergent˘a.
Putem scrie:
[a
n
x
n
[ = [a
n
x
n
0
[[
x
x
0
[
n
≤ M[
x
x
0
[
n
¸si deoarece [
x
x
0
[ < 1, seria cu termenul general [
x
x
0
[
n
este seria geomet-
ric˘a convergent˘a deci seria este convergent˘a pentru orice x ∈ (−[x
0
[, [x
0
[) din
primul criteriu de comparatie.
Not˘am ρ = max[x[, seria

¸
n=0
a
n
x
n
este convergent˘a iar ρ se nume¸ste raza
de convergent ¸˘a ¸si s-a ar˘atat mai sus modul de determinare, ρ =
1
lim
n→∞
[a
n+1
[
[a
n
[
.
S˘ a ar˘ at˘ am c˘a dac˘a [x

[ > ρ seria

¸
n=0
a
n
x
n
este divergent˘a.
ˆ
In acest caz x

> ρ
sau x

< −ρ. Presupunem, ca x

> ρ > 0 ¸si rat ¸ion˘ am prin reducere la absurd.
2.8. SERII DE PUTERI CENTRATE
ˆ
INORIGINE CU COEFICIENT¸ I REALI.49
Dac˘a seria

¸
n=0
a
n
x
n
ar fi convergent˘ a ar rezulta c˘ a ea este convergenta pentru
orice x ∈ (ρ, x

) ceea ce nu este posibil deoarece ρ este de valoarea minim˘a a
lui x, pentru care seria este convergenta|.
Exemple:
1

) Seria

¸
n=1
n
2
2
n
x
n
are raza de convergenta data de ρ = lim
n→∞
n
2
2
n
2
n+1
(n + 1)
2
=
2, deci seria este absolut convergent˘a ˆın intervalul (−2, 2) ¸si divergent˘ a ˆın
(−∞, −2) ∪ (2, +∞). Pentru x = −2 ¸si x = 2 studiem separat seriile lim
n→∞
n
2
¸si lim
n→∞
(−1)
n
n
2
care sunt divergente.
2

) Seria lim
n→∞
[λ(λ −1)...(λ −n + 1)[
n!
, λ ∈ R are raza de convergent ¸˘a
ρ = 1.
Vom evident ¸ia propriet˘ at ¸ile seriilor de puteri reale centrate ˆın origine.
Proprietatea 1:
ˆ
In orice interval [a, b]?(−ρ, ρ) seria este uniform conver-
gent˘a. (ρ este raza de convergent ¸˘a).
Proprietatea 2: Seria

¸
n=0
a
n
x
n
are aceea¸si raz˘a de convergent ¸˘a cu seria
derivatelor

¸
n=1
na
n
x
n−1
.
Proprietatea 3: Dac˘a s(x) =

¸
n=0
a
n
x
n
, x ∈ (−ρ, ρ), atunci s(x) este o
funct ¸ie continu˘ a ¸si:

x
x0
s(t)dt =

¸
n=0
a
n
x
n+1
n + 1


¸
n=0
a
n
x
n+1
0
n + 1
pentru [a, b] _ (−ρ, ρ)
Proprietatea 4: Daca s(x) =

¸
n=0
a
n
x
n
, x ∈ (−ρ, ρ) atunci s

(x) =

¸
n=0
a
n
x
n−1
.
Proprietatea 5: Fie

¸
n=0
a
n
x
n
= f(x), x ∈ (−ρ
1
, ρ
1
) ¸si

¸
n=0
b
n
x
n
= g(x),
x ∈ (−ρ
2
, ρ
2
) atunci:
a) (

¸
n=0
a
n
x
n
±

¸
n=0
b
n
x
n
) = f(x) ±g(x), x ∈ (−ρ, ρ), ρ = min(ρ
1
, ρ
2
)
b) Fie α ∈ R atunci α(

¸
n=0
a
n
x
n
) =

¸
n=0
(αa
n
)x
n
c) (

¸
n=0
a
n
x
n
) (

¸
n=0
b
n
x
n
) =

¸
n=0
c
n
x
n
, unde c
n
= a
0
b
n
+a
1
b
n−1
+... +a
n
b
0
,
iar x ∈ (−ρ, ρ), ρ = min(ρ
1
, ρ
2
).
50 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
d)

¸
n=0
a
n
x
n

¸
n=0
b
n
x
n
=

¸
n=0
d
n
x
n
, unde coeficient ¸ii d
n
, n ∈ N se determin˘a din
condit ¸ia: (

¸
n=0
d
n
x
n
)(

¸
n=0
b
n
x
n
) =

¸
n=0
a
n
x
n
iar seria

¸
n=0
d
n
x
n
este convergent˘a
ˆın intrvalul (−r, r) ⊂ (−ρ, ρ) ∩ ¦x[g(x) = 0¦.
Justificarea acestor propriet˘ at ¸i se face cu ajutorul propriet˘ at ¸ilor seriilor de
funct ¸ii.
Vom aplica aceste propriet˘at ¸i pentru a obt ¸ine serii de puteri speciale pre-
cum ¸si sumele lor.
Astfel, de exemplu, seria de puteri cu proprietatea c˘ a suma ei coincide cu
suma seriei derivate ¸si s(0) = 1.
Fie

¸
n=0
a
n
x
n
= a
0
+a
1
x+... +a
n
x
n
+..., x ∈ (−ρ, ρ). Aplic˘ am proprietatea
4 ¸si obtinem :
a
0
+ a
1
x + ... + a
n
x
n
+ ... = a
1
+ 2a
2
x + ... + na
n
x
n
+ ..., x ∈ (−ρ, ρ).
Identificnd cele doua serii care au sumele egale cu s(x) obt ¸inem: na
n
= a
n−1
,
n = 1, 2, 3, ... ˆınmult ¸ind membru cu membru relat ¸iile de mai sus obt ¸inem:
a
n
=
1
n!
. Prin urmare s(x) = e
x
Prin acelasi procedeu obtinem: ln(1 + x) = x −
x
2
+
x
3
3
−... + (−1)
n−1 x
n
n
+
..., x ∈ (−1, 1)
sin x = x −
x
3
3!
+
x
5
5!
−... + (−1)
n−1 x
2n+1
(2n+1)!
+..., x ∈ (−∞, +∞)
cos x = 1 −
x
2
2!
+
x
4
4!
−... + (−1)
n−1 x
2n
(2n)!
+..., x ∈ (−∞, +∞)
Pentru functia (1 + x)
λ
, x > −1, λ ∈ R, c˘aut˘ am deasemenea o serie de
puteri

¸
n=0
a
n
x
n
a c˘arei suma este (1 +x)
λ
. Putem scrie: (1 +x)
λ
=

¸
n=0
a
n
x
n
¸si de asemenea λ(1 + x)
λ−1
=

¸
n=0
na
n
x
n−1
Egalˆ and expresiile lui (1 + x)
λ
obt ¸inem:
λ(

¸
n=0
a
n
x
n
) = (x + 1)(

¸
n=0
na
n
x
n−1
)
de unde, prin identificare: a
n
=
λ(λ−1)...(λ−n+1)
n!
.
Se obt ¸ine astfel:

¸
n=0
λ(λ −1)...(λ −n + 1)
n!
x
n
) = (1 + x)
λ
pentru x ∈ (−1, 1) (raza de
convergent ¸˘a a seriei este ρ = 1 ¸si se obt ¸ine prin aplicarea formulei de cal-
cul).
2.9. CONVERGENT¸ A
ˆ
IN MEDIE. 51
Alte exemple:
Seria de puteri a funct ¸iei f(x) =
e
x

1+x
2
este dat˘a de produsul seriilor:
e
x
=

¸
n=0
x
n
n!
¸si (1 +x
2
)
−1
2
= 1 +

¸
n=1
(2n −1)!!
(2n)!!
x
2n
Obt ¸inem:
f(x) = 1 +

¸
n=1
(
1
(2n)!
+
1
2(2n −2)!
+... +
(2n −1)!!
(2n)!!
)x
2n
+

¸
n=0
(
1
(2n + 1)!
+
1
2(2n −1)!
+...
1
1!
+
(2n −1)!!
(2n)!!
)x
2n+1
Un caz particular important de serii de puteri ˆıl constituie seriile Taylor de
forma:

¸
n=0
f
(n)
(0)
n!
x
n
, care vor fi expuseˆın capitolul ce trateaz˘ a diferent ¸iabilitatea
funct ¸iilor.
2.9 Convergent ¸a ˆın medie.
Anterior au fost definite dou˘ a tipuri de convergent ¸˘a pentru ¸sirurile(seriile)
de funct ¸ii (f
n
(x))
n∈N
cu f
n
: A ⊆ R → R ¸si anume convergent ¸a punc-
tual˘ a(simpl˘ a) care este foarte general˘a ¸si convergent ¸a uniform˘ a care ns˘a este
uneori prea restrictiv˘ a. Un alt tip de convergent ¸˘a pentru ¸sirurile(seriile) de
funct ¸ii ˆıl constituie convergent ¸a ˆın medie care este intermediar˘a fat ¸˘a de cele
dou˘ a not ¸iuni de convergent ¸˘a amintite anterior (intermediar˘ a ˆın sensul ca orice
¸sir(serie) uniform convergent(˘ a) este ˆın acelasi timp convergent(˘a) ˆın me-
die, reciproca nefiind adevarat˘ a. Mai precis, considernd mult ¸imea R([a, b])
a funct ¸iilor integrabile Riemann pe [a, b] cu a < b, a, b ∈ R, ¸sirul de funct ¸ii
(f
n
(x))
n∈N
din R([a, b]) va converge ˆın medie c˘atre f ∈ R([a, b]) dac˘ a:
(∀)ε > 0(∃)N = N(ε) ∈ N a.ˆı. (∀)n ≥ N s˘a avem:

b
a
(f
n
(x)−f(x))
2
dx < ε.
Vom evident ¸ia dou˘ a propriet˘ at ¸i:
Proprietatea 1: Un ¸sir sau o serie de funct ¸ii din R([a, b]) uniform convergent
pe [a, b] va fi convergent ¸si ˆın medie pe [a, b].

ˆ
Intr-adev˘ ar aceasta rezult˘a din inegalitatea:

b
a
(f
n
(x) −f(x))
2
dx < sup
x∈[a,b]
(f
n
(x) −f(x))
2
(b −a)|.
Proprietatea 2: Orice ¸sir(serie) convergent(˘ a) ˆın medie pe [a, b] va putea
fi integrat(˘ a) termen cu termen pe [a, b](chiar dup˘ a ˆınmult ¸irea cu o funct ¸ie din
R([a, b]).
Considernd inegalitatea Buniacovski-Schwartz:
(

b
a
f(x)g(x)dx)
2

b
a
f
2
(x)dx

b
a
g
2
(x)dx (2.37)
52 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
pentru orice f, g din R([a, b]), ¸si ˆınlocuind f cu f
n
− f ¸sirul (f
n
(x))
n∈N
din
R([a, b]) converge n medie catre f ∈ R([a, b]) rezulta imediat:
(

b
a
f
n
(x)g(x)dx−

b
a
f(x)g(x)dx)
2
≤ ε
2

b
a
g
2
(x)dx, deci ¸sirul (

b
a
f
n
(x)g(x)dx)
n∈N
din R este convergent ¸si are limita

b
a
f(x)g(x)dx ˆın R|.
Acest rezultat este important pentru c˘a, ˆın ipoteza c˘a seria de funct ¸ii de
forma:
a
0
+

¸
n=1
(a
n
cos(nx) +b
n
sin(nx)), (2.38)
este convergent˘a ˆın medie c˘atre o funct ¸ie f ∈ R([−π, π]) atunci ˆın mod obliga-
toriu coeficient ¸ii (a
n
)
n∈N
, (b
n
)
n∈N
sunt determinat ¸i cu ajutorul formulelorlui
Fourier:
a
0
=
1

π
−π
f(x)dx, a
n
=
1
pi

π
−π
f(x) cos(nx)dx, b
n
=
1
π

π
−π
f(x) sin(nx)dx.
(2.39)
Justificarea acestor afirmat ¸ii se realizeaz˘a usor integrˆ and termen cu termen
egalitatea: f(x) = a
0
+
¸

n=1
(a
n
cos(nx) + b
n
sin(nx)), dup˘ a ˆınmultire cu
funct ¸ia cos(mx) (pentru coeficient ¸ii a
m
) sau cu funct ¸ia sin(mx) (pentru coeficient ¸ii
b
m
) ¸si folosind egalit˘ at ¸ile:

π
−π
cos(nx)cos(mx)dx =

π
−π
sin(nx)sin(mx)dx =

π
−π
sin(nx)cos(mx)dx = 0,
(2.40)
pentru orice m, n ∈ N , m = n(ultima egalitate ¸si pentru n = m), ¸si

π
−π
cos
2
(nx)dx =

π
−π
sin
2
(nx)dx = π (2.41)
Toate acestea se obt ¸in folosind identit˘ at ¸ile din trigonometrie:
2 cos(a) cos(b) = cos(a +b) + cos(a −b)
2 sin(a)sin(b) = cos(a −b) −cos(a +b)
2 sin(a) cos(b) = sin(a +b) + sin(a −b)
Pentru o funct ¸ie f, m˘arginit˘ a, periodic˘ a ¸si monoton˘a pe port ¸iuni vom numi
serie Fourier o serie de funct ¸ii de forma:
a
0
+

¸
k=1
(a
k
cos(kωx) +b
k
sin(kωx)). (2.42)
Observ˘ am c˘a:
cos(kωx) = cos k(ωx + 2π) = cos kω(x +

ω
)
2.9. CONVERGENT¸ A
ˆ
IN MEDIE. 53
sin(kωx) = sin k(ωx + 2π) = sin kω(x +

ω
)
ceea ce arat˘a c˘a cos(kωx) ¸si sin(kωx) sunt funct ¸ii periodice de perioad˘ a T =

ω
Propriet˘ at ¸i ale funct ¸iilor cos(kωx) ¸si sin(kωx) :

T
0
cos(kωx) cos(ωx)dx =

0, dac˘a k =
T
2
, dac˘ a k = ,

T
0
sin(kωx) sin(ωx)dx =

0, dac˘a k =
T
2
, dac˘ a k = ,

T
0
sin(kωx) cos(ωx)dx = 0(∀)k, ∈ N
Definit ¸ie: S¸irurile de functii (cos nωx)
n∈N
¸si (sin nωx)
n∈N
cu propriet˘ at ¸ile
de mai sus reprezint˘a un sistem de funct ¸ii ortogonale.
Din proprietatea de periodicitate a funct ¸iilor cos(kωx) ¸si sin(kωx) rezult˘ a
c˘a dac˘a seria (2.42) este convergent˘a c˘atre funct ¸ia f pe [a, b], va fi convergent˘ a
la f pe [a +T, b +T], ..., [a +nT, b +nT].
Presupunˆ and c˘ a seria (2.42) este convergent˘a pe [0, T] determin˘ am coeficient ¸ii
ei astfel:

T
0
f(x)dx = Ta
0
.

T
0
f(x)cos(ωx)dx =
T
2
a

¸si

T
0
f(x)sin(ωx)dx =
T
2
b

,
de unde rezult˘ a, cu ω =

T
:
a
0
=
1
T

T
0
f(x)dx
a
k
=
2
T

T
0
f(x) cos(
2kπ
T
x)dx =
1
T

T
−T
f(x) cos(
2kπ
T
x)dx
b
k
=
2
T

T
0
f(x) sin(
2kπ
T
x)dx =
1
T

T
−T
f(x) sin(
2kπ
T
x)dx
Privind convergent ¸a unei serii Fourier enunt ¸˘am:
Teorema 7 (Dirichlet):
Dac˘a f este m˘arginit˘ a, monoton˘ a pe port ¸iuni ¸si periodic˘a atunci ˆın orice
punct ˆın care funct ¸ia este continu˘a, suma seriei este f(x) iar ˆın punctele de
54 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
discontinuitate suma seriei este:
f(x−0)+f(x+0)
2
, unde f(x − 0) este limita la
stˆanga iar f(x + 0) este limita la dreapta.
Exemple:
1

) Fie
f(x) =

1, dac˘a x ∈ [0, 1]
2 , dac˘ a x ∈ [1, 2]
a) S˘ a se dezvolte f ˆın serie Fourier.
b) S˘ a se dezvolte f, ˆın serie de cosinu¸si
c) S˘a se dezvolte f, ˆın serie de sinu¸si.
Rezolvare: T = 2
Pentru punctul a)
a
0
=
1
T

T
0
f(x)dx =
1
2
(

1
0
+

2
1
2dx) =
3
2
a
k
=
2
T

T
0
f(x) cos(
2kπ
T
x)dx =

1
0
cos(kπx)dx + 2

2
1
cos(kπx)dx =
=
sinkπ

+ 2
sin2kπ

−2
sinkπ

= 0
b
k
=
2
T

T
0
f(x) sin(
2kπ
T
x)dx =

1
0
sin(kπx)dx + 2

2
1
sin(kπx)dx =
= −
cos kπ

−2
cos 2kπ

+
1

+ 2
cos kπ

=
cos kπ


1

deci seria Fourier este :
3
2

2
π

¸
s=0
1
2s + 1
sin(2s + 1)πx =

f(x), dac˘a x = n, n ∈ Z
f(x−0)+f(x+0)
2
, dac˘ a x = n, n ∈ Z
Pentru punctul b) avem in general
f
c
(x) =

f(x), dac˘a x ∈ [0, T]
f(−x) , dac˘ a x ∈ [−T, 0],
cu f(x +T) = f(x), atunci
f
c
(x + 2T) = f
c
(x), x ∈ (−T, T) si f
c
(−x) = f
c
(x) x ∈ (−T, T)
ˆ
In acest caz seria Fourier asociata lui f
c
(x) este
a

0
+

¸
n=1
(a

n
cos(nx) +b

n
sin(nx))
unde
a

0
=
1
2T

T
−T
f(x)dx =
1
T

T
0
f(x)dx
a

k
=
2
2T

T
−T
f(x) cos(
2kπ
T
x)dx =
2
T

T
0
f(x) cos(
2kπ
T
x)dx
2.9. CONVERGENT¸ A
ˆ
IN MEDIE. 55
b

k
=
2
2T

T
−T
f(x) sin(
2kπ
T
x)dx = 0
pentru orice k ∈ N
Deci seria asociat˘a va fi o serie de cosinu¸si, rezultat valabil ˆıntotdeauna
cˆand este vorba de o funct ¸ie par˘ a ¸si vom avea
a

0
+

¸
n=1
(a

n
cos(nx)
Concret pentru cazul b) avem:
a

0
=
1
2
(

1
0
dx +

2
1
dx) =
3
2
a

k
=

1
0
cos(

2
x)dx +

2
1
2 cos(

2
x)dx = −
2

sin(

2
)
¸si vom avea
3
2

2
π

¸
s=0
1
2s + 1
cos(2s + 1)πx =

f(x), dac˘a x = n, n ∈ Z
f(x−0)+f(x+0)
2
, dac˘ a x = n, n ∈ Z
Pentru punctul c) avem in general
f
s
(x) =

f(x), dac˘ a x ∈ [0, T]
−f(−x) , dac˘ a x ∈ [−T, 0],
cu f(x +T) = f(x), atunci
f
s
(x + 2T) = f
c
(x), x ∈ (−T, T) si f
s
(−x) = −f
s
(x) x ∈ (−T, T)
ˆ
In acest caz seria Fourier asociata lui f
c
(x) este
a
∗∗
0
+

¸
n=1
(a

n
cos(nx) +b

n
sin(nx))
unde
a
∗∗
0
=
1
2T

T
−T
f(x)dx = 0
a
∗∗
k
=
2
2T

T
−T
f(x) cos(
2kπ
T
x)dx = 0
b
∗∗
k
=
2
2T

T
−T
f(x) sin(
2kπ
T
x)dx =
2
T

T
0
f(x) cos(
2kπ
T
x)dx
pentru orice k ∈ N
56 CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II
Deci seria asociat˘a va fi o serie de sinu¸si, rezultat valabil ˆıntotdeauna cˆ and
este vorba de o funct ¸ie impar˘a ¸si vom avea

¸
n=1
b
∗∗
n
sin(nx)
Concret pentru cazul c) avem:
b
∗∗
k
=

1
0
sin(

2
x)dx +

2
1
2 cos(

2
x)dx =
2

cos

2
+
2


4

(−1)
k
Dupa calcule va rezulta dezvoltarea in serie de sinusi.
Capitolul 3
Funct ¸ii vectoriale de varibil˘a
vectorial˘a.
3.1 Funct ¸ii ˆın R
2
¸si R
3
Fie A
2
o mult ¸ime din R
2
deschis˘a ¸si conex˘a(deci A
2
este un domeniu).
Reamintim c˘a o mult ¸ime este conex˘a dac˘a orice dou˘ a puncte am lua, ˆın
mult ¸ime, linia poligonal˘ a ce une¸ste cele dou˘a puncte se afl˘ a ˆın ˆıntregime ˆın
mult ¸imea respectiv˘a. Orice aplicat ¸ie u : A
2
→ R va fi o funct ¸ie cu dou˘ a vari-
abile reale independente. Valoarea acestei funct ¸ii ˆın punctul (x, y) ∈ A
2
va
fi u(x, y) iar mult ¸imea acestor funct ¸ii va fi notat˘ a prin S(A
2
) sau mai sim-
plu prin S
2
. Aceasta notatie provine din fizic˘ a unde aceste funct ¸ii se numesc
cˆampuri scalare plane. Odat˘ a cu cˆampurile scalare definite pe domenii din R
2
se pot defini ¸si cˆampurile vectoriale pe A
2
notate prin V(A
2
) sau mai simplu
V
2
astfel:
− →
f ∈ V
2
dac˘a f : A
2
⊆ R
2
→ R
2
, adic˘ a:
− →
f (x, y) = (p(x, y), q(x, y)) unde
p, q sunt cˆ ampuri scalare din S
2
, care constituie componentele cˆampului vecto-
rial ment ¸ionat.
ˆ
Inlocuind A
2
⊆ R
2
cu A
3
⊆ R
3
, se pot defini cˆ ampurile scalare
S
3
¸si cˆampurile vectoriale V
3
. Astfel u : A
3
→R care este o funct ¸ie cu trei vari-
abile reale independente atunci u ∈ S
3
, dac˘ a (∀)(x, y, z) ∈ A
3
, u(x, y, z) ∈ R,
iar f ∈ V
3
dac˘a f : A
3
∈ R
3
→R
3
, adic˘ a: f(x, y, z) = (p(x, y, z), q(x, y, z), r(x, y, z))
unde p, q, r sunt cˆ ampuri scalare din S
3
, care constituie componentele cˆampului
vectorial ment ¸ionat.
Pentru astfel de cˆ ampuri ne propunem s˘ a studiem cˆateva probleme legate
de continuitate ¸si apoi ˆın capitolele urm˘ atoare de derivabilitate ¸si integrabili-
tate.
Dac˘a z ∈ S
2
(z : A
2
⊆ R
2
→ R) atunci mult ¸imea punctelor notat˘ a cu
G
z
∈ R
3
, adic˘ a: G
z
= ¦(x, y, z)[z = z(x, y), (x, y) ∈ A
2
¦ define¸ste graficul
cˆampului z. Acest grafic poate fi interpretat ca o suprafat ¸˘a din R
3
, care este
57
58CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
intersectat˘a ˆıntr-un singur punct de paralele la axa Oz duse prin punctele lui
A
2
.
Similar, dac˘ a u ∈ S
3
(u : A
3
∈ R
3
→R) atunci mult ¸imea punctelor notat˘ a
cu G
u
⊆ R
4
, adic˘ a: G
u
= ¦(x, y, z, u)[u = u(x, y, z), (x, y, z) ∈ A
3
¦ define¸ste
graficul cˆ ampului u. Acest grafic poate fi interpretat ca o suprafat ¸˘a din R
4
.
Pentru z ∈ S
2
vom nota cu C
z
⊆ R, mult ¸imea valorilor lui z dat˘ a de:
C
z
= z ∈ R[z = z(x, y), (x, y) ∈ A
2
.
Daca a ∈ C
z
, se nume¸ste linie de nivel sau curb˘ a de nivel constant a,
mult ¸imea punctelor γ
a
⊆ A
2
, γ
a
= ¦(x, y) ∈ A
2
[z(x, y) = a¦. Cu alte cuvinte,
ˆın toate punctele lui γ
a
funct ¸ia z are aceea¸si valoare a; ecuat ¸ia z(x, y) = a
constituie ecuat ¸ia cartezian˘a a liniei de nivel considerat˘ a iar din punct de
vedere geometric γ
a
este o curba plan˘ a (deschis˘a sau ˆınchis˘ a) sau un punct.
Geometric γ
a
se obt ¸ine proiectˆ and ortogonal, ˆın planul xOy punctele de pe
graficul G
z
, aflate ˆın planul z = a( planul paralel cu planul xOy aflat la cota
z = a).
O proprietate simpl˘ a a liniilor de nivel este aceea c˘a ele sunt sau distincte
sau coincid: γ
a
∩γ
b
= ∅ dac˘a a = b.
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘ a (x
0
, y
0
) ∈ γ
a
∩γ
b
atunci
z(x
0
, y
0
) = a ¸si z(x
0
, y
0
) = b ¸si deci a = b iar dac˘ a a = b atunci γ
a
∩ γ
b
= ∅.
Similar, pentru u ∈ S
3
vom nota cu C
u
⊆ R, mult ¸imea valorilor lui u dat˘ a
de: C
u
= ¦u ∈ R[z = z(x, y, z), (x, y, z) ∈ A
3
¦; ¸si dac˘a a ∈ C
u
, se nume¸ste
suprafat ¸˘a de nivel sau suprafat ¸˘a de nivel constant a, multimea punctelor s
a

A
3
, s
a
= ¦(x, y, z) ∈ A
3
[u(x, y, z) = a¦. Cu alte cuvinte, ˆın toate punctele
lui s
a
funct ¸ia u are aceea¸si valoare a; ecuat ¸ia u(x, y, z) = a constituie ecuat ¸ia
cartezian˘ a a suprafet ¸ei de nivel considerat˘a iar din punct de vedere geometric
s
a
este o suprafat ¸˘a ˆın spat ¸iu (deschis˘a sau ˆınchis˘ a) o curb˘ a sau un punct. O
proprietate similar˘ a a suprafet ¸elor de nivel este aceea c˘a ele sunt sau distincte
sau coincid: s
a
∩s
b
= ∅ dac˘a a = b. Cunoa¸sterea tuturor suprafet ¸elor de nivel,
pentru un cˆ amp scalar u dat, face posibil˘ a vizualizarea acestui cˆamp.
3.2 Limite pentru funct ¸ii de mai multe variabile.
Vom presupune c˘ a u ∈ S
2
(u : A
2
→R), A
2
domeniu. Presupunem init ¸ial
c˘a u este definit˘a ˆıntr-o vecinatate B
r
a punctului (x
0
, y
0
), cu exceptia poate
a punctului (x
0
, y
0
); B
r
= ¦(x, y) ∈ A
2
[

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
< r¦.
Definit ¸ia Cauchy (sau definit ¸ia ε − δ a limitei) Num˘ arul real este limita
funct ¸iei u ˆın punctul (x
0
, y
0
), dac˘ a: (∀)ε > 0(∃)δ = δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆ at
(∀)(x, y) ∈ B
δ
−¦(x
0
, y
0
)¦, adic˘ a

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
) < δ s˘a avem: [u(x, y)−
[ < ε.
Se noteaz˘a: lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y) = szu u(x, y) → , pentru (x, y) →
(x
0
, y
0
)
3.2. LIMITE PENTRU FUNCT¸ II DE MAI MULTE VARIABILE. 59
Definit ¸ia Heine(sau definit ¸ia ˆın limbaj de ¸siruri a limitei) Num˘ arul real
este limita funct ¸iei u ˆın punctul (x
0
, y
0
), dac˘ a ¸sirul (u(x
n
, y
n
))
n∈N
din R are
limita , pentru orice ¸sir dublu ((x
n
, y
n
))
n∈N
din B
δ
−(x
0
, y
0
) convergent c˘atre
(x
0
, y
0
).
Teorema 1: Cele dou˘ a definit ¸ii sunt echivalente.
Demonstrat ¸ia se face la fel ca ˆın cazul funct ¸iilor de o variabil˘ a|.
Trebuie ret ¸inuta circumstant ¸a init ¸ial˘ a prin care se presupune c˘ a u este
definit˘ a ˆın ˆıntreaga vecinatate a punctului ˆın care se calculeaz˘a limita (ex-
ceptˆand eventual acest punct). Uneori apar situat ¸ii ˆın care funct ¸ia nu este
definita ˆın ˆıntrega vecinatate B
r
a punctului ci doar pe o mult ¸ime E ⊆ B
r
iar
punctul ˆın care se calculeaz˘a limita este un punct limit˘ a al mult ¸imii E((x
0
, y
0
)
este punct limit˘a pentru mult ¸imea E dac˘a (∀)B
ε
a lui (x
0
, y
0
), B
ε
∩E = ∅).
ˆ
In
aceast˘a situat ¸ie trebuiesc considerate doar puncte ale mult ¸imii E iar definit ¸iile
anterioare pentru limita funct ¸iei ˆıntr-un punct conduc la not ¸iunea de limit˘ a ˆın
punctul considerat ˆın raport cu mult ¸imea E. Pentru a marca diferent ¸a dintre
cele dou˘a situat ¸ii ˆın calculul limitei unei funct ¸ii ˆıntr-un punct s˘ a consider˘ am
urm˘ atorul exemplu:
Funct ¸ia u(x, y) = (x
2
+y
2
) sin(
1
xy
) este definit˘a pe o mult ¸ime E care coin-
cide cu R
2
far˘ a axele de coordonate Ox, Oy.Limita obi¸snuit˘ a a acestei funct ¸ii
nu exist˘ a deoarece dac˘a (x
n
, y
n
) se afl˘a pe una din axe u nu are sens. Pe
mult ¸imea E avem lim
(x,y)→(0,0)
u(x, y) = 0, ˆın baza inegalit˘ at ¸ii [u(x, y)[ < x
2
+y
2
valabil˘ a pentru orice (x, y) ∈ E.
Utiliznd propriet˘ at ¸ile sirurilor convergente din R(deoarece (u(x
n
, y
n
))
n∈N
este un ¸sir din R) se pot pune ˆın evident ¸˘a propriet˘ at ¸i ale limitei unei funct ¸ii
cu dou˘ a sau mai multe variabile independente. Astfel vom avea:
i) Limita unei funct ¸ii ˆıntr-un punct este unict ¸.
ii) Daca exist˘a lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y) ¸si exist˘a lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
v(x, y)) atunci:
- lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
αu(x, y) +βv(x, y) = α lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y)+β lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
v(x, y)
- lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y)v(x, y) = lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y) lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
v(x, y)
- lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y)
v(x, y)
=
lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y)
lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
v(x, y)
.
iii) Limita funct ¸iei u(x, y) va exista dac˘ a ¸si numai dac˘ a ¸sirul (u(x
n
, y
n
))
n∈N
din R este un ¸sir fundamental ( pentru orice alegere a ¸sirurilor (x
n
, y
n
)
n∈N
din
R
2
) care se mai poate scrie si astfel:
(∀)ε > 0(∃)δ = δ(e) > 0 astfel ˆıncˆ at (∀)(x
m
, y
m
), (x
n
, y
n
) ∈ B
δ
−¦(x0, y0)¦,
ce satisface relat ¸ia:

(x
m
−x
n
)
2
+ (y
m
−y
n
)
2
) < δ s˘a avem: [u(x
n
, y
n
) −
u(x
m
, y
m
)[ < ε.
Pentru o funct ¸ie de dou˘ a variabile u = u(x, y) definit˘ a ˆın vecinatatea lui
60CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
(x
0
, y
0
) ∈ R
2
(cu except ¸ia eventual a punctului (x
0
, y
0
), prin limite iterate
vom ˆıntelege limitele succesive ale lui u. Altfel spus, se consider˘ a u funct ¸ie
de o variabil˘ a, cealalt˘ a variabil˘ a fiind presupus˘ a fixat˘ a. Prin urmare, apar
urm˘ atoarele limite: lim
y→y
0
( lim
x→x
0
u(x, y)) ¸si lim
x→x
0
( lim
y→y
0
u(x, y))
denumite limite iterate ˆın punctul (x
0
, y
0
) ale funct ¸iei u. Evident limitele iter-
ate se calculeaz˘a mai simplu, utilizˆ and cuno¸stiint ¸e din teoria limitelor pentru
funct ¸ii de o variabil˘ a, dar aceste limite nu coincid ˆıntotdeauna cu limita func-
tiei u ˆın punctul (x
0
, y
0
). Pentru justificarea acestei afirmat ¸ii este suficient s˘a
consider˘am funct ¸ia:
u(x, y) =

x
2
−y
2
x
2
+y
2
, dac˘a x
2
+y
2
= 0
0 , dac˘ a x
2
+y
2
= 0
Aceast˘a funct ¸ie nu are limita ˆın (0, 0). Pentru y = 0 fixat lim
x→0
u(x, y) = −1
¸si deci: lim
y→0
lim
x→0
u(x, y) = −1. Pentru x = 0 fixat lim
y→0
u(x, y) = 1 ¸si deci:
lim
x→0
lim
y→0
u(x, y) = 1.
Acest exemplu arat˘a clar diferent ¸a existent˘aˆıntre cele dou˘ a tipuri de limite
iterate ¸si diferent ¸a ˆıntre not ¸iunile de limit˘ a ¸si cea de limite iterate ˆın cazul
funct ¸iilor de mai multe variabile.
ˆ
In orice caz, dac˘a se calculeaz˘a initial limitele
iterate ale unei funct ¸ii ˆıntr-un punct, dac˘ a aceste limite exist˘a ¸si sunt diferite
atunci ˆın mod sigur nu va exista limita funct ¸iei ˆın acel punct. Dac˘ a ˆıns˘ a
limitele iterate coincid ˆın acel punct mai trebuiesc continuate investigat ¸iile
pentru a vedea dac˘ a funct ¸ia are limit˘ a ˆın acel punct.
ˆ
In cazul funct ¸iilor cu trei variabile sau mai multe variabile, limitele iterate
se complica de exemplu, ˆın cazul a trei variabile independente se pot calcula
¸sase limite pentru funct ¸ii cu o variabil˘ a fixat˘ a. De asemenea trebuie ret ¸inut
faptul c˘ a din existent ¸a limitelor funct ¸iei u(x, y) dup˘ a toate direct ¸iile care trec
prin punctul (x
0
, y
0
), chiar dac˘ a toate aceste limite sunt egale, nu este obliga-
toriu existent ¸a limitei ˆın R
2
ˆın acest punct. Ca de exemplu pentru:
u(x, y) =
xy
x
2
+y
2
, dac˘ a x
2
+ y
2
= 0, dac˘ a lu˘ am dreptele ce trec prin origine
y = kx, obt ¸inem: u(x, y) =
k
1+k
2
¸si lim
x→0
u(x, y) =
k
1 +k
2
. Prin urmare limita
ˆın origine exist˘ a pentru fiecare dreapt˘ a ce trece prin origine, deci funct ¸ia u nu
are limit˘ a ˆın (0, 0).
3.3 Funct ¸ii continue ˆın R
2
si R
3
.
Vom luaˆın considerare probleme legate de continuitatea cˆ ampurilor scalare
sau a celor vectoriale cu dou˘ a sau trei variabile independente.
Functia u = u(x, y) este continu˘a ˆın punctul (x
0
, y
0
) ∈ R
2
dac˘a sunt
ˆındeplinite urm˘ atoarele condit ¸ii:
3.3. FUNCT¸ II CONTINUE
ˆ
IN R
2
SI R
3
. 61
C
1
: Functia u este definit˘a ˆın punctul (x
0
, y
0
)
C
2
: Exista limita functiei u ˆın punctul (x
0
, y
0
)
C
3
: lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y) = u(x
0
, y
0
)
Funct ¸ia u este continu˘a pe mult ¸imea B ⊆ S
2
⊆ R
2
dac˘a u este continu˘a ˆın
fiecare punct al mult ¸imii B. Vom nota aceasta cu u ∈ ((B).
Dac˘a cel putin una din conditiile C
1
, C
2
, C
3
nu este ˆındeplinit˘ a ˆın punctul
(x
0
, y
0
) atunci punctul (x
0
, y
0
) este un punct de discontinuitate pentru funct ¸ia
u. Punctele de discontinuitate ale unei funct ¸ii u pot fi izolate, concentrate pe
curbe din R
2
sau pe alte mult ¸imi de puncte din R
2
.
Cˆampul vectorial
− →
f ∈ V
2
,
− →
f : A
2
⊆ R
2
→ R
2
, va fi continuu ˆın (x
0
, y
0
)
dac˘a ambele cˆampuri scalare din S
2
, p, q (componentele sale) sunt cˆampuri
continue ˆın punctul (x
0
, y
0
) ∈ R
2
.
ˆ
Inlocuind (x
0
, y
0
) cu (x
0
, y
0
, z
0
) se obt ¸ine definit ¸ia continuit˘ at ¸ii (disconti-
nuit˘ at ¸ii) pentru funct ¸ii cu trei variabile ¸si pentru cˆ ampuri vectoriale
− →
f ∈ V
3
,
cu f : A
2
⊆ R
3
→ R
3
, adic˘ a:
− →
f (x, y, z) = (p(x, y, z), q(x, y, z), r(x, y, z)) cu
p, q, r cˆampuri continue ˆın punctul (x
0
, y
0
, z
0
) ∈ R
3
. De asemeni punctele de
discontinuitate ale unei funct ¸ii u din S
2
, pot fi izolate, concentrate pe curbe
din R
3
concentrate pe suprafet ¸e din R
3
sau pe alte mult ¸imi de puncte din R
3
.
Cu ajutorul not ¸iunilor relative la limitele funct ¸iilor ˆıntr-un punct, se pot
da definit ¸ii directe pentru continuitatea unei funct ¸ii u ˆın punctul (x
0
, y
0
).
Definit ¸ia 1 (ˆın limbaj ε − δ): Funct ¸ia u = u(x, y) ∈ S
2
este continu˘a ˆın
punctul (x
0
, y
0
) ∈ A
2
(A
2
deschis˘a) dac˘ a:
(∀)ε > 0(∃)δ = δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆ at (∀)(x, y) ∈ A
2
,

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
) <
δ s˘a avem: [u(x, y) −u(x
0
, y
0
)[ < ε.
Definit ¸ia 2 (ˆın limbaj de ¸siruri): Funct ¸ia u = u(x, y) ∈ S
2
este continu˘a ˆın
punctul (x
0
, y
0
) ∈ A
2
(A
2
deschis˘a) dac˘ a:
Pentru orice ¸sir dublu ((x
n
, y
n
))
n∈N
din A
2
convergent c˘atre (x
0
, y
0
) se verific˘a
relat ¸ia: u(x
n
, y
n
) →u(x
0
, y
0
) pentru n →∞, adic˘ a:
lim
n→∞
u(x
n
, y
n
) = u( lim
n→∞
x
n
, lim
n→∞
y
n
) (3.1)
Egalitatea (3.1) se nume¸ste relat ¸ia de permutabilitate dintre opert ¸ia de trecere
la limita ¸si funct ¸ia u ¸si este caracteristic˘a not ¸iunii de continuitate.
Dac˘a (x
0
, y
0
) ∈ A
2
, din Definit ¸ia 1 rezult˘ a :
(∀)ε > 0(∃)δ = δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆ at u(B
δ
(x
0
, y
0
)) ⊂ B
ε
(u(x
0
, y
0
)), unde:
B
r
(x
0
, y
0
) = ¦(x, y) ∈ A
2
[(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
< r
2
¦ iar
B
r
(u
0
) = ¦u ∈ R[u ∈ (u
0
−r, u
0
+r)¦, r > 0.
Definit ¸ia 3 (ˆın limbaj de vecin˘ at˘at ¸i). Functia u = u(x, y) ∈ S
2
este continu˘a
ˆın punctul (x
0
, y
0
) ∈ A
2
(A
2
deschis˘a) dac˘ a:
Pentru orice vecinatate V a punctului u
0
= u(x
0
, y
0
) exist˘a o vecinatate U a
punctului (x
0
, y
0
) astfel ˆıncˆ at u(U) ⊆ V.
62CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
Pentru o funct ¸ie u(x, y) continu˘ a ˆın orice punct (x, y) din B, u ∈ ((B)
definit ¸ia 1, ˆın acest caz, se scrie asfel:
(∀)ε > 0 ¸si (∀)(x, y) ∈ B(∃)δ = δ(ε, x, y) > 0 astfel ˆıncˆ at (∀)(x

, y

) ∈ B ¸si

(x −x

)
2
+ (y −y

)
2
< δ s˘a avem: [u(x, y) −u(x

, y

)[ < ε.
Definit ¸ia 4 (a continuit˘ at ¸ii uniforme): Funct ¸ia u ∈ ((B) este uniform con-
tinu˘ a pe mult ¸imea B
u
⊆ B dac˘a:
(∀)ε > 0(∃)δ = δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆ at (∀)¦(x

, y

), (x

, y

)¦ ∈ B
u
cu

(x

−x

)
2
+ (y

−y

)
2
< δ s˘a avem: [u(x

, y

) −u(x

, y

)[ < ε.
Comparnd definit ¸ia 1 cu definit ¸ia 4 rezult˘ a diferent ¸a dintre continuitatea
ˆın fiecare punct al unei mult ¸imi( cˆand δ se modific˘a dac˘a se trece de la un
punct la altul) ¸si continuitatea uniform˘ a pe o mult ¸ime (cˆand δ depinde doar
de ε nu de pozitia punctelor (x

, y

), (x

, y

) ∈ B
u
).
Evident, dac˘ a u este uniform continu˘ a pe B
u
atunci u va fi continu˘ a ˆın
fiecare punct al mult ¸imii B
u
, reciproca nefiind ˆın general adevarat˘ a.
Se pot g˘ asi condit ¸ii suficiente, verificate de funct ¸ia u, pentru care conti-
nuitatea ˆın fiecare punct al unei mult ¸imi este ˆın acelasi timp ¸si continuitate
uniform˘ a pe mult ¸imea ˆın cauz˘ a.
Vom mentiona:
Criteriul lui Cantor: Dac˘a u ∈ ((K), K fiind un compact, din R
2
(sau din
R
n
, n > 2) atunci u este uniform continu˘ a pe K.
Justificarea se face prin absurd. Fie u ∈ ((K) ¸si presupunem c˘ a u nu este uni-
form continu˘ a pe K, adic˘ a: (∃)ε
0
> 0(∀)δ > 0 astfel ˆıncˆ at (∃)¦(x

δ
, y

δ
), (x

δ
, y

δ
)¦ ∈
K s˘a avem: [u(x

δ
, y

δ
)−u(x

δ
, y

δ
)[ ≥ ε
0
cu toate c˘a

(x

d
−x

d
)
2
+ (y

d
−y

d
)
2
<
δ. Cu δ =
1
n
, n ∈ N, notˆ and x

δ
= x

n
, y

δ
= y

n
, x

δ
= x

n
, y

δ
= y

n
, vom
defini astfel dou˘ a ¸siruri: ((x

n
, y

n
))
n∈N
((x

n
, y

n
))
n∈N
din K. Cum K este com-
pact va exista un sub¸sir ((x

n
k
, y

n
k
))
k∈N
al ¸sirurului ((x

n
, y

n
))
n∈N
convergent la
(x
0
, y
0
) ∈ K. Vom ar˘ ata c˘a ¸si sub¸sirul ((x

n
k
, y

n
k
))
k∈N
al ¸sirurului ((x

n
, y

n
))
n∈N
este convergent tot la (x
0
, y
0
) ∈ K. Aceasta rezult˘a imediat deoarece:
[x

n
k
−x
0
[ ≤ [x

n
k
−x

n
k
[ +[x

n
k
−x
0
[ <
1
n
k
+ε ¸si
[y

n
k
−y
0
[ ≤ [y

n
k
−y

n
k
[ +[y

n
k
−y
0
[ <
1
n
k

cum u((x

n
k
, y

n
k
)) → u(x
0
, y
0
) ¸si u((x

n
k
, y

n
k
)) → u(x
0
, y
0
) pentru k → ∞.
Pentru k suficient de mare avem: [u(x

n
k
, y

n
k
)−u(x
0
, y
0
)[ <
ε
0
4
¸si [u(x

n
k
, y

n
k
)−
u(x0, y0)[ <
ε
0
4
, de unde rezult˘ a relat ¸ia contradictorie:
ε
0
≤ [u(x

n
k
, y

n
k
) − u(x

n
k
, y

n
k
)[ ≤ [u(x

n
k
, y

n
k
) − u(x0, y0)[ + [u(x

n
k
, y

n
k
) −
u(x0, y0)[ ≤
ε
0
4
+
ε
0
4

ε
0
2
) | .
Criteriul lui Lipschitz: Dac˘a u este Lipschitzian˘a pe mult ¸imea B ∈ R
2
(sau
B ∈ R
n
, n > 2) adic˘ a: [u(x, y) − u(x

, y

)[ ≤ L

(x −x

)
2
+ (y −y

)
2
), cu
L > 0, (∀)¦(x, y), (x

, y

)¦ ∈ B atunci f este uniform continu˘ a pe B.
Justificarea este simpl˘a, dac˘ a

(x −x

)
2
+ (y −y

)
2
< δ rezult˘ a c˘a [u(x, y)−
u(x

, y

)[ ≤ Lδ ¸si notˆ and cu ε = Lδ, vom avea: δ =
ε
L
¸si deci δ nu depinde
decˆat de ε|.
3.3. FUNCT¸ II CONTINUE
ˆ
IN R
2
SI R
3
. 63
3.3.1 Propriet˘ati ale functiilor continue ntr-un punct.
Vom evident ¸ia propriet˘ at ¸ile funct ¸iilor continueˆıntr-un punct prin urm˘ atoarele
teoreme:
Teorema 2:
a) Dac˘a u, v ∈ S
2
sunt funct ¸ii continuie ˆın punctul (x
0
, y
0
) ∈ A
2
, atunci
combinat ¸ia liniar˘ a αu +βv ¸si produsul uv sunt funct ¸i continuie ˆın (x
0
, y
0
).
b) Dac˘ a u(x
0
, y
0
) = 0 si u ∈ S
2
este continu˘a ˆın punctul (x
0
, y
0
) ∈ A
2
, atunci
functia
1
u(x,y)
este continu˘a ˆın acela¸si punct (x
0
, y
0
) ¸si va exista o vecinatate
V
r
a punctului (x
0
, y
0
) astfel ˆıncˆ at u(x, y) = 0, pentru orice (x, y) ∈ V
r
⊆ A
2
.
c) Compunerile de funct ¸ii continuie conduc la funct ¸ii continuie. Mai precis,
ˆın cazurile concrete de care suntem interesat ¸i, dac˘ a u ∈ S
2
este continu˘a ˆın
punctul (x
0
, y
0
) ∈ A
2
, iar funct ¸iile ϕ, ψ : I ⊂ R → R, I fiind un interval, ϕ, ψ
fiind continuie ˆıntr-un punct t
0
∈ I, notˆ and cu x
0
= ϕ(t
0
), y
0
= ψ(t
0
) atunci
funct ¸ia compus˘a:
u(ϕ(t), ψ(t)) : I ⊂ R →R, este continu˘a ˆın punctul t
0
∈ I
Apoi dac˘ a p : I ⊂ R → R, este continu˘ a ˆın p
0
= u(x
0
, y
0
), atunci funct ¸ia
compusa: p ◦ u : A
2
⊂ R
2
→ R, (p ◦ u)(x, y) = p(u(x, y), este continu˘a ˆın
punctul (x
0
, y
0
) ∈ A
2
.
a) Se jusific˘ a ˆın baza continuit˘ at ¸ii lui u, v ∈ S
2
ˆın punctul (x
0
, y
0
) ∈ A
2
,
precum ¸si a inegalit˘ at ¸ilor:
[αu(x, y)+βv(x, y)−αu(x
0
, y
0
)−βv(x
0
, y
0
)[ ≤ [α[[u(x, y)−u(x
0
, y
0
)[+[β[v(x, y)−
v(x
0
, y
0
)[ < ε

, ε

este combinat ¸ia ce rezult˘a din termenii ce majoreaz˘ a diferent ¸ele
[u(x, y) −u(x
0
, y
0
)[ ¸si [v(x, y) −v(x
0
, y
0
)[.
Apoi [u(x, y)v(x, y) − u(x
0
, y
0
)v(x
0
, y
0
)[ = [u(x, y)v(x, y) − u(x, y)v(x
0
, y
0
) +
u(x, y)v(x
0
, y
0
)+u(x
0
, y
0
)v(x
0
, y
0
)[ ≤ [u(x, y)[[v(x, y)−v(x
0
, y
0
)[+[v(x
0
, y
0
)[[u(x, y)−
u(x
0
, y
0
)[.
ˆ
In baza continuit˘ at ¸ii lui u(x, y) avem:
[u(x, y)[ ≤ [u(x, y) − u(x
0
, y
0
)[ + [u(x
0
, y
0
)[ ≤ ε + [u(x
0
, y
0
)[. Luˆ and M =
max¦[v(x
0
, y
0
)[, ε+[u(x
0
, y
0
)[¦ va rezult˘ a: [u(x, y)v(x, y)−u(x
0
, y
0
)v(x
0
, y
0
)[ ≤
ε, dac˘ a [u(x, y) −u(x
0
, y
0
)[ ≤
ε
2M
¸si [v(x, y) −v(x0, y0)[ ≤
ε
2M
.
b) Cum u(x
0
, y
0
) = 0 ¸si [u(x
0
, y
0
) ≤ [u(x, y) − u(x
0
, y
0
)[ + [u(x, y)[ ≤ ε +
[u(x, y)[, putem alege ε =
1
2
[u(x
0
, y
0
)[ > 0, ¸si
1
2
[u(x
0
, y
0
)[ ≤ [u(x, y)[ sau
1
|u(x,y)|
<
2
|u(x0,y0)
¸si vom avea deci
[
1
u(x,y)

1
u(x
0
,y
0
)
[ =
u(x,y)−u(x
0
,y
0
)
|u(x,y)||u(x
0
,y
0
)|

2
(u(x
0
,y
0
))
2
[u(x, y)−u(x
0
, y
0
)[, iar din conti-
nuitatea lui uˆın (x
0
, y
0
) rezult˘ a continuitatea lui
1
u(x,y)
ˆın acela¸si punct (x
0
, y
0
)
Pentru a doua afirmat ¸ie a punctului b), vom presupune mai ˆıntˆ ai c˘a u(x
0
, y
0
) >
0, iar din continuitatea lui u ˆın (x
0
, y
0
) rezult˘ a:
u(x
0
, y
0
) −ε < u(x, y) < u(x
0
, y
0
) +ε.
Daca vom lua ε =
1
2
[u(x0, y0)[ > 0 vom obt ¸ine:
0 < (1/2)[u(x
0
, y
0
)[ < u(x, y)
64CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
¸si deci u(x, y) > 0 ˆıntr-o vecinatate a lui (x
0
, y
0
).
Daca vom presupune acum c˘ a u(x
0
, y
0
) < 0, iar din continuitatea lui u ˆın
(x
0
, y
0
) rezult˘ a:
u(x, y) < u(x
0
, y
0
) +ε, dac˘ a vom lua ε = −
1
2
[u(x
0
, y
0
)[ > 0 vom obt ¸ine:
u(x, y) < −
1
2
[u(x
0
, y
0
)[ < 0 ¸si deci u(x, y) < 0 ˆıntr-o vecin˘ atate a lui (x
0
, y
0
).
c) se justific˘a pe baza principiului de permutabilitate a limitei cu funct ¸ia|.
ˆ
In cadrul acestui subcapitol vom enunt ¸a dou˘ a teoreme deosebit de impor-
tante:
Teorema 3:(Prima teorema Weierstrass):
Dac˘a u este continu˘a pe un compact, atunci u este marginit˘a pe acel compact.
Altfel spus: u ∈ ((K) K ⊂ R
n
, K ˆınchis˘ a ¸si m˘arginit˘ a atunci exist˘ a M > 0
astfel ˆıncˆ at: [u(x, y)[ ≤ M pentru orice (x, y) ∈ K, am considerat n = 2.
Justificarea o vom face prin absurd. Dac˘ a u este marginit˘a pe K, pentru
orice n ∈ N exist˘a (x
n
, y
n
) ∈ K, cu [u(x
n
, y
n
)[ > n (am luat M = n > 0).
Am construit astfel ¸sirul ((x
n
, y
n
))
n∈N
din K iar ˆın baza compacit˘ at ¸ii lui K, va
exista un sub¸sir ((x
n
k
, y
n
k
))
k∈N
din K al ¸sirului ((x
n
, y
n
))
n∈N
convergent la un
punct (x
0
, y
0
) din K.
ˆ
In baza continuit˘ at ¸ii lui u, a principiului de permutabil-
itate, avem:
u(x
n
k
, y
n
k
) →u(x
0
, y
0
) cˆand k →∞, ceeace este imposibil deoarece [u(x
n
k
, y
n
k
)[ >
n
k
→∞ cnd k →∞|.
Teorema 4:(A doua teorema Weierstrass):
Fie u ∈ ((K)(K ⊂ R
2
), K compact, atunci exist˘a (x
0
, y
0
) ∈ K astfel ˆıncˆ at
u(x
0
, y
0
) = u = inf¦u(x, y)[(x, y) ∈ K¦ ¸si exist˘a (x
0
, y
0
) ∈ K astfel ˆıncˆ at
u(x
0
, y
0
) = u = sup¦u(x, y)[(x, y) ∈ K¦.

ˆ
In baza primei teoreme Weierstrass, notˆand cu U = u(x, y)[(x, y) ∈ K,
cum u este m˘arginit˘ a vom avea U ⊂ [−M, M] ¸si ˆın baza axiomei marginii su-
perioare (¸si a marginii inferioare) va exista u ¸si u unde u = sup U iar u = infU
¸si atunci din definit ¸ia marginii superioare pentru orice n ∈ N(∃)(x
n
, y
n
) ∈ K
astfel ˆıncˆ at u −
1
n
< u(x
n
, y
n
) ≤ u. K fiind un compact va exista un sub¸sir
((x
n
k
, y
n
k
))
k∈N
din K al ¸sirului ((x
n
, y
n
))
n∈N
convergent la un punct (x
0
, y
0
)
din K ¸si ˆın baza continuit˘ at ¸ii lui u, avem din inegalitatea:
u −
1
n
k
< u(x
n
k
, y
n
k
) ≤ u, prin trecere la limit˘ a pentru k → ∞ rezult˘ a:
u(x
0
, y
0
) = u.
Pentru cea dea doua relat ¸ie proced˘am la fel, din definit ¸ia marginii inferioare
pentru orice n ∈ N(∃)(x
n
, y
n
) ∈ K astfel ˆıncˆ at u ≤ u(x
n
, y
n
) < u
1
n
. K fiind
un compact va exista un sub¸sir ((x
n
k
, y
n
k
))
k∈N
din K al ¸sirului ((x
n
, y
n
))
n∈N
convergent la un punct (x
0
, y
0
) din K ¸si n baza continuit˘ at ¸ii lui u, avem din
inegalitatea:
u ≤ u(x
n
k
, y
n
k
) < u +
1
n
k
, prin trecere la limit˘ a pentru k → ∞ rezult˘ a:
u(x
0
, y
0
) = u|.
Se constat˘a astfel c˘a multe propriet˘ at ¸i ale funct ¸iilor continuie de o vari-
abil˘ a real˘ a se reg˘asesc ¸si la funct ¸iile continuie de mai multe variabile reale
3.3. FUNCT¸ II CONTINUE
ˆ
IN R
2
SI R
3
. 65
independente.
Teorema analoag˘a teoremei valorilor intermediare de la funct ¸iile continuie cu
o variabil˘ a real˘ a are urm˘ atorul enunt ¸(ˆın cazul funct ¸iilor de dou˘ a variabile):
Teorema 5: Dac˘a u ∈ ((A
2
) (A
2
⊂ R
2
), A
2
domeniu ¸si u(x
1
, y
1
) < 0,
u(x
2
, y
2
) > 0 ¦(x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)¦ ∈ A
2
, atunci va exist˘ a (x
0
, y
0
) ∈ A
2
, astfel
ˆıncˆ at u(x
0
, y
0
) = 0.
Consider˘ am segmentul ce uneste punctele (x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
) luˆ and x = x
1
+
t(x
2
− x
1
), y = y
1
+ t(y
2
− y
1
) cu t ∈ [0, 1]. Punctul (x, y) parcurge acest
segment cˆand t ∈ [0, 1] ¸si se va afla ˆın A
2
. Considerˆ and g(t) = u(x
1
+ t(x
2

x
1
), y
1
+ t(y
2
− y
1
)), aceasta este continu˘a pe [0, 1] iar g(0) = u(x
1
, y
1
) < 0,
g(1) = u(x
2
, y
2
) > 0. Aplicnd funct ¸iei g teorema valorilor intermediare, va
exista un θ ∈ [0, 1] astfel ˆıncˆ at g(θ) = 0, adic˘ a u(x
0
, y
0
) = 0, iar x
0
= x
1
+
θ(x
2
−x
1
), y
0
= y
1
+θ(y
2
−y
1
)|.
ˆ
In calcule efective de g˘asire a punctelor de continuitate ale unei functii
u ∈ S
2
(u ∈ S
n
, n ≥ 3), se utilizeaz˘a rezultatele obt ¸inute din teoria lim-
itelor funct ¸iilor de mai multe variabile ¸si a teoremei privind propriet˘ atile
funct ¸iilor continuie de mai multe variabile ¸si de o variabil˘ a. Uneori sunt
utile funct ¸iile (operatorii) de proiectie p
j
: R
n
→ R, p
j
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
x
j
, j = 1, ..., n, care au proprietatea de baz˘ a continuitatea (p
j
∈ ((R
n
)),
deoarece: [p
j
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) − p
j
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)[ = [x
j
− y
j
[ =

(x
j
−y
j
)
2

(x
1
−y
1
)
2
+ (x
2
−y
2
)
2
+... + (x
n
−y
n
)
2
< ε dac˘a

(x
1
−y
1
)
2
+ (x
2
−y
2
)
2
+... + (x
n
−y
n
)
2
< δ ¸si δ = ε.
3.3.2 Prelungirea prin continuitate.
Dac˘a u ∈ S
2
(A
2
−(x
0
, y
0
)) ¸si exist˘a lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y) = u
0
atunci funct ¸ia:
u

(x, y) =

u(x, y), dac˘a (x, y) = (x
0
, y
0
)
u
0
, dac˘ a (x, y) = (x
0
, y
0
)
va fi continu˘ a ˆın (x
0
, y
0
) deoarece sunt ˆındeplinite condit ¸iile de continuitate
ˆıntr-un punct.
Acest procedeu se nume¸ste prelungire prin continuitate.
Functia u ∈ S
2
(A
2
) va fi continu˘ a pe portiuni ˆın A
2
, dac˘ a A
2
se poate scrie ca
o reuniune finita de submutimi A
2
= G
1
∪ G
2
∪ ... ∪ G
k
, k ≥ 2 G
j
∩ G
k
= ∅
pentru j = k, u fiind continu˘ a separat ˆın fiecare component˘a ˆıcchisa G
j
(deci
exista limita finit˘ a ˆın toate punctele frontierei FrG
j
limita fiind calculat˘ a din
interiorul multimii G
j
).
Vom nota cu u _ (

(A
2
).
Evident u ∈ (

(A
2
) dac˘ a exist˘a functt ¸ile continui u
1
, u
2
, ..., u
k
∈ ((A
2
) ¸si
u(x, y) = u
j
(x, y), dac˘ a (x, y) ∈ G
j
j = 1, 2, ..., k.
66CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
3.3.3 Discontinuit˘at ¸ile funct ¸iilor cu mai multe variabile.
ˆ
In ceeace priveste discontinuit˘ at ¸ile unei funct ¸ii cu n variabile indepen-
dente, vom utiliza urm˘ atoarele convet ¸ii:
I. Dac˘a se verific˘a C
1
, C
2
¸si nu se verific˘a C
3
din definit ¸ia init ¸ial˘ a a continuitat ¸ii
unei funct ¸ii ˆın (x
0
, y
0
) atunci (x
0
, y
0
) este un punct de discontinuitate aparent˘ a(sau
eliminabil˘ a) pentru funct ¸ia u. Aceasta se justific˘a prin aceea c˘a prin modi-
ficarea valorii lui u ˆın punctul (x
0
, y
0
) prin u(x
0
, y
0
) = lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y), u
devine continu˘ a ˆın acest punct.
II. Dac˘a u are limit˘ a infinit˘ aˆın punctul (x
0
, y
0
) adic˘ a lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
u(x, y) = ±∞
atunci (x
0
, y
0
) este discontinuitate de tip pol.
III. Dac˘a A
2
= G

∪ G
2
, G
1
∩ G
2
= ∅, G
1
∩ G
2
= γ (γ o curba din A
2
, iar
ˆın cazul A
3
γ va fi o suprafat˘ a s) ¸si exist˘a limitele lui u ∈ S
2
(A
2
) pe γ atˆat
din interiorul lui G
1
cˆat ¸si din interiorul lui G
2
γ va fi o curb˘ a (respectiv o
suprafat˘ a) de salt pentru u; acest tip de discontinuitate se va numi de spet ¸a
ntˆ ai ( sau de tipul unu).
IV. Discontinuit˘ at ¸ile lui u care nu se ˆıncadreaz˘a ˆın I, II, III se vor numi dis-
continue de tipul al doilea, sau de spet ¸a a doua.
3.4 Derivate part ¸iale.
Fie A
2
⊂ R
2
o mult ¸ime deschis˘a, adic˘ a (∀)(x
0
, y
0
) ∈ A
2
, (∃)r > 0 astfel
ˆıncˆ at intervalul bidimensional I
2
= (x
0
− r, x
0
+ r)(y
0
− r, y
0
+ r) ⊂ A
2
, r
poate s˘a depind˘ a de punctul (x
0
, y
0
). Deoarece ˆıntr-un p˘ atrat se poate ˆınscrie
ˆıntotdeauna un disc de raz˘ a r¿0 cu centruˆın centru patratului si invers, ˆın orice
disc se poate ˆınscrie un dreptunghi cu laturile paralele cu axele de coordonate,
poate fi ˆınlocuit de discul B
r
(x
0
, y
0
) = ¦(x, y)[(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
< r
2
¦.
ˆ
In
particular A
2
va contine punctul (x
0
, y
0
) ca ¸si punctele (x
0
, y), y ∈ (y
0
−r, y
0
+
r), (x, y
0
), x ∈ (x
0
−r, x
0
+r).
F˘ ar˘ a mic¸sorarea generalit˘ at ¸ii, se poate presupune A
2
= I
2
(I
2
fiind definit mai
sus).
Dac˘a f ∈ S(A
2
) = S
2
, presupunem, fixˆ and pe y cu y
0
, c˘a f
1
(x) = f(x, y
0
) este
derivabila ˆın x
0
.
ˆ
In acest caz avem derivata: f

1
(x
0
) = lim
x→x
0
f(x, y
0
) −f(x
0
, y
0
)
x −x
0
,
care se noteaza cu:
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) sau f

x
(x
0
, y
0
) = D
1
f(x
0
, y
0
) = D
x
f(x
0
, y
0
).
Similar daca f ∈ S(A
2
) = S
2
, presupunem, fixˆ and pe x cu x
0
, c˘a
f
2
(y) = f(x
0
, y) este derivabil˘ a ˆın y
0
, atunci avem derivata:
f

2
(y
0
) = lim
y→y
0
f(x
0
, y) −f(x
0
, y
0
)
y −y
0
,
care se noteaz˘a cu:
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) sau f

y
(x
0
, y
0
) = D
2
f(x
0
, y
0
) = D
y
f(x
0
, y
0
).
3.4. DERIVATE PART¸ IALE. 67
Numerele reale
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) ¸si
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) se numesc derivatele part ¸iale de
ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei f ˆın punctul (x
0
, y
0
).
Dac˘a f ∈ S(A
3
) = S
3
, A
3
o multime deschis˘a din R
3
ˆın mod asem˘an˘ ator
vom putea construi numerele reale:
∂f
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
),
∂f
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si
∂f
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
),
considerˆand funct ¸iile f
1
(x) = f(x, y
0
, z
0
), f
2
(y) = f(x
0
, y, z
0
), f
3
(z) = f(x
0
, y
0
, z)
¸si calculˆand derivatele lor respectiv ˆın x
0
, y
0
, z
0
¸si procedeul se extinde.
Regulile de calcul ale acestor derivate part ¸iale vor coincide cu regulile de calcul
ale derivatelor funct ¸iilor cu o variabil˘ a independent˘ a.
De exemplu
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) se obt ¸ine calculˆand derivata ˆın raport cu variabila x a
funct ¸iei ˆın care y este considerat fixat, egal cu y
0
¸si ˆın rezultatul obt ¸inut se
ˆınlocuie¸ste x cu x
0
.
La fel
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) se obt ¸ine calculˆand derivata ˆın raport cu variabila y a funct ¸iei
ˆın care x este considerat fixat, egal cu x
0
¸si ˆın rezultatul obt ¸inut se ˆınlocuieste
y cu y
0
.
Exemplu: f(x, y) = x
3
+ 2xy +y
2
.
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) = 3x
2
+2y
0
[
x=x0
= 3x
2
0
+2y
0
;
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) = 2x
0
+2y[
y=y
0
= 2x
0
+2y
0
.
Dac˘a renunt˘ am la indicile ”0” adic˘ a ˆınlocuim (x
0
, y
0
) cu (x, y) vom obt ¸ine
funct ¸iille derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai
∂f
∂x
(x, y) ¸si
∂f
∂y
(x, y), care sunt defi-
nite pe A
2
cu valori reale. Pentru exemplul anterior dat avem:
∂f
∂x
(x, y) = 3x + 2y ¸si
∂f
∂y
(x, y) = 2x + 2y.
Derivˆ and part ¸ial aceste doua funct ¸ii ˆın punctul (x
0
, y
0
) vom obt ¸ine derivatele
part ¸iale ale derivatelor de ordin ˆıntˆ ai, care se vor numi derivatele part ¸iale
de ordinul al doilea ale lui f sau derivatele part ¸iale secunde. Se utilizeaz˘a
urm˘ atoarele notat ¸ii:

∂x
(
∂f
∂x
)(x
0
, y
0
) =

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
) = f
xx
(x
0
, y
0
) = D
2
1
f(x
0
, y
0
) = D
2
x
f(x
0
, y
0
), nu-
mit˘a derivata part ¸ial˘ a, ˆın raport cu x, a derivatei part ¸iale a lui f, ˆın raport cu
x.

∂y
(
∂f
∂x
)(x
0
, y
0
) =

2
f
∂y∂x
(x
0
, y
0
) = f
yx
(x
0
, y
0
) = D
2
D
1
f(x
0
, y
0
) = D
y
D
x
f(x
0
, y
0
),
numit˘ a derivata part ¸ial˘ a, ˆın raport cu y, a derivatei part ¸iale a lui f, ˆın raport
cu x.

∂x
(
∂f
∂y
)(x
0
, y
0
) =

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
) = f
xx
(x
0
, y
0
) = D
1
D
2
f(x
0
, y
0
) = D
x
D
y
f(x
0
, y
0
),
numit˘ a derivata part ¸ial˘ a, ˆın raport cu x, a derivatei part ¸iale a lui f, ˆın raport
cu y.

∂y
(
∂f
∂y
)(x
0
, y
0
) =

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
) = f
yy
(x
0
, y
0
) = D
2
2
f(x
0
, y
0
) = D
2
y
f(x
0
, y
0
), nu-
mit˘a derivata part ¸ial˘ a, ˆın raport cu y, a derivatei part ¸iale a lui f, ˆın raport cu
y.
Daca f ∈ S(A
3
) = S
3
, f = f(x, y, z) se pot defini nou˘ a derivate part ¸iale de
ordinul al doilea ale funct ¸iei f, pentru care se utilizeaz˘a notat ¸ii similare celor
de la funct ¸ii cu dou˘ a variabile independente. Astfel vom avea:

∂x
(
∂f
∂x
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
xx
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
2
1
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
68CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
= D
2
x
f(x
0
, y
0
, z
0
),

∂y
(
∂f
∂x
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
∂y∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
yx
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
2
D
1
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
y
D
x
f(x
0
, y
0
, z
0
),

∂z
(
∂f
∂x
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
∂z∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
zx
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
3
D
1
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
z
D
x
f(x
0
, y
0
, z
0
),

∂x
(
∂f
∂y
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
xy
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
1
D
2
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
x
D
y
f(x
0
, y
0
, z
0
),

∂y
(
∂f
∂y
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
yy
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
2
2
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
2
y
f(x
0
, y
0
, z
0
),

∂z
(
∂f
∂y
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
∂z∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
zy
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
3
D
2
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
z
D
y
f(x
0
, y
0
, z
0
),

∂x
(
∂f
∂z
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
∂x∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
xz
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
1
D
3
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
x
D
z
f(x
0
, y
0
, z
0
),

∂y
(
∂f
∂z
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
∂y∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
yz
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
2
D
3
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
y
D
z
f(x
0
, y
0
, z
0
),

∂z
(
∂f
∂z
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
∂z
2
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
zz
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
2
3
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
2
z
f(x
0
, y
0
, z
0
),
Derivatele partiale de ordin superor se definesc ntr-un mod similar astfel:
O derivat˘ a part ¸ial˘ a de ordin n+1, pentru f ∈ S(A
2
) = S
2
, f = f(x, y) este
D
x
g =
∂g
∂x
sau D
y
g =
∂g
∂y
cu g o derivat˘ a part ¸ial˘ a de ordin n a funct ¸iei f ∈ S
2
.
Funct ¸ia f ∈ S
2
, se spune c
˘
A este de clas
˘
A (
n
(A
2
) ¸si se scrie f ∈ (
n
(A
2
)
dac˘a exist˘a toate derivatele part ¸iale de ordin mai mic sau egal cu n ∈ N,
aceste dereivate part ¸iale fiind toate continuie pe A
2
. Dac˘a n = 0 prin definit ¸ie
(
0
(A
2
) = ((A
2
) ¸si f ∈ (
0
(A
2
) ˆınseamn˘a c˘a f este continu˘a pe A
2
. Dac˘a n ∈ N,
este arbitrar, vom spune c˘a f este indefinit derivabil˘ a pe A
2
sau f ∈ (

(A
2
).
Derivatele part ¸iale de ordin n ≥ 2 calculate ˆın raport cu variabile diferite se
numesc derivate partiale mixte. Vom arata ulterior ca dac˘ a f ∈ (
n
(A
2
), n ≥ 2
derivatele part ¸iale mixte vor fi egale, ˆın sensul urm˘ ator: Dac˘ a se deriveaza
part ¸ial f de k ori ˆın raport cu x ¸si de m ori ˆın raport cu y ˆıntr-o ordine
arbitrara, k +m ≤ n, atunci se pot efectua aceste derivari ˆın orice ordine, cu
condit ¸ia efectu˘arii a k derivate part ¸iale ˆın raport cu x ¸si m derivate part ¸iale
ˆın raport cu y.
ˆ
In particular dac˘ a f ∈ (
n
(A
2
), atunci

2
f
∂x∂y
=

2
f
∂y∂x
pentru
orice (x, y) ∈ A
2
, iar daca f ∈ (
n
(A
3
), atunci

2
f
∂x∂y
=

2
f
∂y∂x
,

2
f
∂y∂z
=

2
f
∂z∂y
,

2
f
∂z∂x
=

2
f
∂x∂z
.
Derivatele part ¸iale vor fi utilizate ˆın capitolul urm˘ ator.
ˆ
In acest capitol le
vom folosi pentru obt ¸inerea unui criteriu de continuitate pentru funct ¸ii de mai
multe variabile independente.
Teorema 6: Dac˘a f ∈ S
n
, A
n
⊂ R
n
, este astfel ˆıncˆ at admite derivate
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 69
part ¸iale de primul ordin marginite ˆın A
n
, atunci f este uniform continu˘ a pe
A
n
.
Vom ar˘ata c˘a f este functie Lipschitzan˘a pe A
n
¸si deci ˆın baza criteriu-
lui lui Lipschitz va fi uniform continu˘ a pe A
n
. Vom lua, pentru u¸surint ¸a
demonstrat ¸iei, cazul n = 2 ¸si deoarece avem:
[f(x, y)−f(x

, y)[ = [
∂f
∂x
(x

, y)(x−x

)[ ≤ M
1
[x−x

[ ≤ M
1

(x −x

)
2
+ (y −y

)
2
[f(x

, y)−f(x

, y

)[ = [
∂f
∂y
(x

, y

)(y−y

)[ ≤ M
2
[y−y

[ ≤ M
2

(x −x

)
2
+ (y −y

)
2
,
ˆın baza teoremei cre¸sterilor finite aplicat˘ a ˆın primul caz, fixˆ and pe y, iar ˆın al
doilea caz, fixˆ and pe x

, ¸si a m˘arginirii derivatelor de ordinul ˆıntˆ ai, vom avea:
[f(x, y) −f(x

, y

)[ ≤ [f(x, y) −f(x

, y)[ +[f(x

, y) −f(x

, y

)[ ≤
≤ 2M

(x −x

)
2
+ (y −y

)
2
adic˘ a:
d(f(x, y), f(x

, y

)) ≤ 2Md((x, y), (x

, y

)), adic˘ a f este funct ¸ie Lipschitzan˘a,
iar M = maxM
1
, M
2
|.
3.5 Aplicat ¸ii diferent ¸iale.
3.5.1 Scurt˘a prezentare.
Propriet˘ at ¸ile de trecere la limit˘a ¸si de continuitate ale funct ¸iilor cu dou˘ a
sau mai multe variabile independente(reale) nu sunt suficiente pentru a deter-
mina propriet˘ at ¸ile acestora. Un instrument de baz˘aˆın acest studiuˆıl constituie
proprietatea de diferent ¸iabilitate (derivabilitate) a acestor funct ¸ii, care joac˘a
un rol esent ¸ial ˆın probleme de aproximare, de comportare, de determinare, a
punctelor de optim sau de interpret˘ ari geometrice. Cadrul cel mai comod de
prezentare unitar˘ a al acestei not ¸iuni (de diferent ¸iabilitate) ˆıl constituie spat ¸iile
vectoriale normate, R
n
fiind un exemplu.
Punctul de plecareˆın teoria derivabilit˘ at ¸ii(diferent ¸iabilit˘ at ¸ii)ˆıl constituie cre¸sterea
unei funct ¸ii ˆıntr-un punct, notat˘ a cu: Δf(x
1
, x
2
, ..., x
n
; h
1
, h
2
, ..., h
n
) = f(x
1
+
h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
)−f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), presupunˆ and c˘ a f : A
n
⊂ R
n
→R, A
n
deschis˘a iar (h
1
, h
2
, ..., h
n
) ∈ R
n
se ia astfel ˆıncˆ at (x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
) ∈
A
n
.
ˆ
In cazul general al spatiilor vectoriale, se nume¸ste cre¸sterea aplicatiei f
n punctul x ∈ A relativa la elementul h ∈ S ¸si vom nota cu: Δf(x, h) =
f(x +h) −f(x) cu h ∈ S astfel ˆıncˆ at ¦x, x +h¦ ∈ A.
ˆ
In cazul spatiilor vectoriale R
n
vom nota cu
1
,
2
,
3
, ... respectiv forme
liniare, forme p˘ atratice, forme cubice, etc., ˆın h
1
, h
2
, ..., h
n
adic˘ a:

1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
) = a
1
h
1
+a
2
h
2
+... +a
n
h
n
=
¸
n
j=1
a
j
h
j

2
(h
1
, h
2
, ..., h
n
) = a
11
h
2
1
+2a
12
h
1
h
2
+... +a
nn
h
2
n
=
¸
n
i,j=1
a
ij
h
i
h
j
cu a
ij
= a
ji
.

3
(h
1
, h
2
, ..., h
n
) = a
111
h
3
1
+ 3a
2
11
h
2
1
h
2
+ ... + a
nnn
h
3
n
=
¸
n
i,j,k=1
a
ijk
h
i
h
j
h
k
cu
a
iij
= a
iji
= a
jii
.
.................................................................................................
70CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
Coeficient ¸ii a
i
, a
ij
, a
ijk
, ..., nu depind de (h
1
, h
2
, ..., h
n
) dar pot depinde de
(x
1
, x
2
, ..., x
n
). Prsupunˆ and c˘ a avem o descompunere de forma:
Δf(x
1
, x
2
, ..., x
n
; h
1
, h
2
, ..., h
n
) =
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
)+
2
(h
1
, h
2
, ..., h
n
)+
3
(h
1
, h
2
, ..., h
n
)+
..., vom putea obtine informatii relative la cˆ ampul f prin interpretarea formelor

1
,
2
,
3
, ...
Astfel, diferent ¸iala ˆıntˆ aia a funct ¸iei f se va obt ¸ine cu ajutorul formei liniare

1
, diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f se va obt ¸ine cu ajutorul formei liniare
2
,
diferent ¸iala a treia a funct ¸iei f se va obt ¸ine cu ajutorul formei liniare
3
,...
etc.
ˆ
In particular, se pot obt ¸ine diverse posibilitat ¸i de aproximare pentru
f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
), pastrnd doar primul termen,
1
sau primul ¸si
al doilea
1
+
2
, etc. Vom avea urm˘atoarele relat ¸ii de aproximare:
Dac˘a Δf(x
1
, x
2
, ..., x
n
; h
1
, h
2
, ..., h
n
) ≈
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
), atunci:
f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
) ≈ f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)+
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
). Vom spune
c˘a avem o aproximare de ordin ˆıntˆ ai pentru f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
).
Dac˘a: Δf(x
1
, x
2
, ..., x
n
; h
1
, h
2
, ..., h
n
) ≈
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
) +
2
(h
1
, h
2
, ..., h
n
),
atunci: f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
) ≈ f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) +
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
) +

2
(h
1
, h
2
, ..., h
n
). Vom spune ca avem o aproximare de ordinul al doilea pentru
f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
).
Evident nu la orice functie f sunt aplicabile cele spuse mai sus. Vom arata
ulterior ca ˆın ipoteza f ∈ (
1
, avem posibilitatea determinarii formei liniare
1
,
dac˘a f ∈ (
2
, avem posibilitatea determin˘ arii formei liniare
1
cˆat ¸si posibili-
tatea determinarii formei liniare
2
, etc.
3.5.2 Definit ¸ia general˘a a diferent ¸iabilit˘at ¸ii.
Fie S
1
, S
2
dou˘ a spat ¸ii vectoriale normate cu normele notate respectiv cu
| |
1
si | |
2
. Dac˘a A ⊂ S
1
este o mult ¸ime deschis˘a iar f : A → S
2
este o
aplicat ¸ie dat˘a atunci vom spune c˘ a f este o aplicat ¸ie diferent ¸iabil˘ a ˆın x ∈ A
dac˘a pentru orice h ∈ S
1
astfel ca x +h ∈ A, are loc descompunerea:
f(x +h) −f(x) = D
x
h +α(x, h), (3.2)
ˆın care:
D
x
: S
1
→S
2
, (3.3)
este o aplicat ¸ie liniar˘ a ¸si marginit˘ a (adic˘ a D
x
(ah
1
+bh
2
) = aD
x
h
1
+bD
x
h
2
pentru orice h
1
, h
2
∈ S
1
iar a, b constante ale corpului peste care este definit
spatiul S
1
).
D
x
este o aplicat ¸ie marginit˘ a, se traduce prin:
|D
x
h|
2
≤ M|h|
1
cu M > 0 ¸si h ∈ S
1
α(x, h) este o funct ¸ie de dou˘ a variabile cu valori ˆın S
2
cu proprietatea:
lim
h
1
→0
|α(x, h)|
2
|h|
1
= 0 (3.4)
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 71
Observ˘ am c˘a (3.4) se mai poate pune ¸si sub forma :
lim
h
1
→0
|β(x, h)|
2
= 0 (3.5)
dac˘a se consider˘a α(x, h) = |h|
1
β(x, h).
ˆ
I n situat ¸ia aceasta, diferent ¸iala lui f ˆın punctul x este egal˘a cu D
x
h ¸si se
noteaz˘a cu (df)(x) = df(x) adic˘ a
D
x
h = df(x) (3.6)
iar aplicat ¸ia liniar˘ a ¸si marginit˘ a D
x
este derivata lui f ˆın punctul x ¸si se noteaz˘a
prin f

(x) sau:
D
x
= f

(x) (3.7)
Egalitatea (3.2) se va scrie sub forma:
f(x +h) −f(x) = f

(x) +a(x, )h, (3.8)
iar (3.6) sub forma:
df(x) = f

(x)h. (3.9)
ˆ
In continuare vom da o interpretare practic˘ a a diferentialei, astfel: Cre¸sterea
aplicat ¸iei f poate fi aproximat˘ a prin diferent ¸iala lui f ˆın punctul x sau:
Δf(x; h) ≈ df(x) = f

(x)h. (3.10)
Propriet˘ at ¸ile generale ale diferent ¸ialei ¸si ale derivatei unei funct ¸ii f vor fi punc-
tate prin urm˘ atoarele teoreme:
Teorema 7: Dac˘a f este diferent ¸iabil˘ a ˆın x atunci f este continua ˆın x ∈ A.
Notˆand cu y = x + h ∈ A din (3.2) rezult˘a |f(y) − f(x)|
2
= |D
x
h +
a(x, h)|
2
≤ |D
x
h|
2
+|a(x, h)|
2
≤ M|h|
1
+|β(x, h)|
2
|h|
1
≤ (M +ε)|h|
1

(M+e)|x−y|
1
. Penultimul termen este rezultatul faptului c˘ a |β(x, h)|
2
→0.
Deci |β(x, h)|
2
< ε|.
Teorema 8: Dac˘a f

(x) = D
x
este derivata lui f, f : A →S
2
, diferent ¸iabil˘ a
ˆın x, atunci f

(x) este unic determinat˘a.
Presupunˆ a nd prin absurd c˘ a odat˘ a cu (3.2) avem ¸si f(x + h) − f(x) =
D

x
h + α

(x, h), D

x
h ¸si α

avˆ and acelea¸si propriet˘ at ¸i ca D
x
h ¸si α va rezulta:
D
x
h −D

x
h = α

(x, h) −α(x, h)(∀)h ∈ S
1
astfel ca x +h ∈ A. T¸ inˆ and cont de
(3.4), care este verificata atˆat de α cˆat ¸si de α

rezult˘ a:
0 ≤
D
x
h−D

x
h
2
h
1
=
α

(x,h)−α(x,h)
2
h
1

α

(x,h)
2
h
1
+
α(x,h)
2
h
1
,
¸si pentru |h|
1
→0 vom avea: lim
h
1
→0
|D
x
h −D

x
h|
2
|h|
1
= 0
Dac˘a presupunem un h
0
∈ S
1
cu h
0
+ x ∈ A ¸si |h|
1
> 0 pentru care
D
x
h
0
= D

x
h
0
¸si
D
x
h−D

x
h
2
h
0

1
= a > 0, atunci pentru orice t > 0 vom avea :
72CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
a =
tD
x
h−D

x
h
2
th
0

1
=
D
x
(th)−D

x
(th)
2
th
0

1
. Notnd cu h = th
0
evident |h|
1
→0, dac˘ a
t → 0 ˆın timp ce lim
h
1
→0
t|D
x
h −D

x
h|
2
|h|
1
= a = 0, ceea ce contrazice relatia
de mai sus. Asadar nu exista h
0
astfel ca D
x
h
0
= D

x
h
0
¸si deci D
x
h = D

x
h
pentru orice h ∈ S
1
astfel ca x +h ∈ A ¸si deci D

x
= D
x
= f

(x)|.
Teorwma 9: Dac˘a f, g : A → S
2
A ⊂ S
1
, A deschisa, sunt diferent ¸iabile
ˆın x ∈ A atunci λf ¸si f + g sunt diferent ¸iabile ˆın x ¸si (λf)

(x) = λf

(x),
(f +g)

(x) = f

(x) +g

(x).
Deoarece (λf)(x) = λf(x) vom avea:
(λf)(x +h) −(λf)(x) = λf(x +h) −λf(x) = λ[f(x +h) −f(x)] = λ[f

(x)h +
α(x, h)] ¸si cum λf

(x) este o aplicat ¸ie liniar˘ a ¸si m˘arginit˘ a ca ¸si f

(x) iar
λα
2
h
1
=
|λα|
2
h
1
→0 se deduce c˘a λf este diferent ¸iabil˘ a ¸si (λf)

(x) = λf

(x).
Apoi :(f + g)(x + h) − (f + g)(x) = f(x + h) + g(x + h) − f(x) − g(x) =
[f(x +h) −f(x)] +[g(x +h) −g(x)] = f

(x)h +α
f
(x, h) +g

(x)h +α
g
(x, h) =
[f

(x) +g

(x)]h +α
f
(x, h) +α
g
(x, h) ¸si cum:
0 ≤
α
f
(x,h)+α
g
(x,h)
2
h
1

a
f
(x,h)
2
h
1
a
g
(x,h)
2
h
1
→0 rezult˘ a c˘a:
(f +g)

(x) = f

(x) +g

(x)|.
Pentru o aplicat ¸ie f : A ⊂ S
1
→ R = S
2
vom defini punctele de extrem
local din A:
Punctul x
0
∈ A se nume¸ste punct de maxim(minim) local dac˘ a pentru orice
punct x ∈ A din vecin˘ atatea lui x
0
vom avea:
f(x) −f(x
0
) ≤ 0(f(x) −f(x
0
) ≥ 0).
Teorema 10:Dac˘ a f : A ⊂ S
1
→ R, A deschis˘a, are o valoare extrem˘ a ˆın
x
0
∈ A (un maxim sau un minim) atunci dac˘ a f este diferent ¸iabil˘ a ˆın x
0
ˆın
mod necesar f

(x
0
) = 0.
Presupunˆ and prin absurd c˘ a ar exista un h
0
∈ S
1
astfel ca x
0
+ h
0
∈ A ¸si
f

(x
0
)h
0
> 0, atunci scriind f(x
0
+th
0
)−f(x
0
) = tf

(x
0
)h
0
+α(x
0
, th
0
) pentru
orice t ∈ R ¸si dac˘a t ¸inem cont de interpretarea practic˘ a a diferent ¸ialei avem:
f(x
0
+th
0
) −f(x
0
) ≈ tf

(x
0
)h
0
vom deduce c˘a f(x
0
+th
0
) −f(x
0
) < 0 dac˘a
t < 0 ¸si f(x
0
+th
0
) −f(x
0
) > 0 dac˘a t > 0 ceea ce spune c˘a x
0
nu este punct
extrem. Dac˘a x
0
ar fi punct de maxim atunci f(x
0
+th
0
) −f(x
0
) < 0 ¸si deci
tf

(x
0
)h
0
< 0 pentru orice t ∈ R ori dac˘ a t > 0 ˆın ipoteza f

(x
0
)h
0
> 0 vom
avea tf

(x
0
)h
0
> 0. Dac˘a vom presupune: f

(x
0
)h
0
< 0 vom ajunge la fel la
o contrazicere urmˆand aceea¸si logic˘a. Deci neap˘ arat trebuie ca f

(x
0
)h
0
= 0
pentru orice h ∈ S
1
cu x
0
+h ∈ A, ¸si deci ˆın mod necesar f

(x
0
) = 0|.
Observatie: Vom vedea ˆın cele ce urmeaz˘a c˘a se poate ca f

(x
0
) = 0 far˘ a
ca x
0
s˘a fie punct de extrem.
Teorema 11: Dac˘a se consider˘a S
1
, S
2
, S
3
trei spat ¸ii normate ¸si mult ¸imile
A, B deschise din S
1
¸si respectiv S
2
precum ¸si aplicat ¸iile f : A →B , g : B →S
3
,
diferent ¸iabile ˆın punctele x
0
∈ A ¸si respectiv ˆın y
0
∈ B atunci aplicat ¸ia com-
pus˘ a g ◦ f : A → S
3
, (g ◦ f)(x) = g(f(x)) este diferent ¸iabil˘ a ˆın x
0
¸si are loc
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 73
egalitatea:
(g ◦ f)

(x
0
)h = g

(f(x
0
))f

(x
0
)h.
Prin ipotez˘ a avem: f(x
0
+h
0
)−f(x
0
) = f

(x
0
)h+α(x
0
, h), g(y
0
+k)−g(y
0
) =
g

(y
0
)k +α
g
(y
0
, k). Calculˆ and cre¸sterea lui g ◦f vom avea (g ◦f)(x
0
+h) −(g ◦
f)(x
0
) = g[f(x
0
+h)] −g[f(x
0
)] = g[f(x
0
) +f

(x
0
)h +a
f
(x
0
, h)] −g[f(x
0
)] =
g(y
0
+ k) − g(y
0
). Am notat k = f

(x
0
)h − a
f
(x
0
, h). Deoarece g este
diferent ¸iabil˘ a ˆın y
0
avem: g(y
0
+ k) − g(y
0
) = g

(y
0
)k + α
g
(y
0
, k) ¸si deci (g ◦
f)(x
0
+h)−(g◦f)(x
0
) = g

(y
0
)[f

(x
0
)h+a
f
(x
0
, h)]+α
g
(y
0
, k) = g

(y
0
)f

(x
0
)h+
g

(y
0
)a
f
(x
0
, h)+a
g
(y
0
, k). Dac˘a not˘ am cu y(x
0
, h) = α
g◦f
(x
0
, h) = g

(y
0

f
(x
0
, h)+
α
g
(y
0
, k) ¸si vom ar˘ ata c˘a
y
3
h
1
→0 dac˘a |h|
1
→0 teorema va fi demonstrat˘ a.
Cum
0 ≤
y
3
h
1
=
g

(y
0

f
(x
0
,h)+α
g
(y
0
,k)
3
h
1
≤ |g

(y0)|
3
α
f
(x0,h)
2
h
1
+
α
g
(y
0
,k)
3
k
2
f

(x
0
)h+α
f
(x
0
,h)
3
h
1

|g

(y0)|
3
α
f
(x0,h)
2
h
1
+ (|f

(x
0
)|
2
+
α
f
(x
0
,h)
2
h
1
)
α
g
(y
0
,k)
3
k
2
Ori ˆın condit ¸iile diferent ¸iabilit˘ at ¸ii lui f ¸si g termenul ultim tinde la zero|.
Putem considera ¸si relat ¸ia:
(g ◦ f)

(x
0
) = g

(f(x
0
))f

(x
0
), (3.11)
numit˘ a relat ¸ia de derivare a funct ¸iilor compuse.
3.5.3 Diferent ¸iala ¸si derivata unor aplicat ¸ii concrete.
I. Cazul S
1
= R, S
2
= R, A = (a, b), a < b f : (a, b) →R.
ˆ
In acest caz:
f(x +h) −f(x) = D
x
h +α(x, h), h ∈ R, x ∈ A, x +h ∈ A.
Dup˘ a cum se ¸stie, din ¸scoal˘a singurele aplicat ¸ii liniare ¸si m˘arginite, ˆın acest
caz, sunt cele de forma:
(x) = cx pentru c ∈ R, c = 0, care ˆındeplinesc deci proprietatea:
(ah
1
+bh
2
) = a(h
1
) +b(h
2
)
ˆ
In cazul acesta D
x
= lim
h→0
f(x +h) −f(x)
h
−lim
h→0
α(x, h)
h
¸si deci D
x
= f

(x).
f

(x) este deci derivata lui f ˆın x, cunoscut˘ a din liceu.
Diferent ¸iala lui f ˆın punctul x este (df)(x) = f

(x)h ¸si apare ca un produs
ˆıntre f

(x) ¸si h.
Considerˆ and funct ¸ia ”identitate” f(x) = x avem:
f(x +h) −f(x) = x +h −x = h = f

(x)h +α(x, h) = h +α(x, h)
¸si deci avem α(x, h) = 0. Dac˘ a vom lua cre¸sterea funct ¸iei f(x) = x vom
avea: Δx = h ≈ dx. Astfel se poate lua n loc de h simbolul dx (care de fapt
ˆıl ˆınlocuie¸ste) ¸si pentru alte funct ¸ii diferent ¸iabile ¸si se noteaz˘a cu (df)(x) =
f

(x)dx.
Apare astfel posibilitatea exprim˘ arii derivatei ca un cˆ at:
f

(x) =
(df)(x)
dx
. (3.12)
74CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
Pentru x = x
0
¸si x
0
+h = x vom avea:
f(x)−f(x
0
) = f

(x
0
)(x−x
0
)+α(x
0
, x−x
0
) ceea ce poate antrena existent ¸a
unei funct ¸ii β(x
0
, x −x
0
) =
α(x
0
,x−x
0
)
|x−x
0
|
, astfel ca lim
x→x
0
β(x
0
, x −x
0
) = 0.
II. Cazul S
1
= R, S
2
= R
k
, k > 1, k ∈ N, A = (a, b), a < bf : (a, b) →R
k
.
ˆ
In acest caz:
f(x) = (f
1
(x), f
2
(x), ..., f
k
(x))
t
=




f
1
(x)
f
2
(x)
:
f
k
(x)




f(x +h) −f(x) =





f
1
(x +h)
f
2
(x +h)
.
.
.
f
k
(x +h)











f
1
(x)
f
2
(x)
.
.
.
f
k
(x)





=





f
1
(x +h) −f
1
(x)
f
2
(x +h) −f
2
(x)
.
.
.
f
k
(x +h) −f
k
(x)





T¸ inˆ and cont de I, pentru fiecare component˘ a, f
j
(x), j = 1, 2, ...k vom avea:
f(x +h) −f(x) =





D
1x
h +α
1
(x, h)
D
2x
h +α
2
(x, h)
.
.
.
D
kx
h +α
k
(x, h)





=





D
1x
D
2x
.
.
.
D
kx





h +





α
1
(x, h)
α
2
(x, h)
.
.
.
α
k
(x, h)





=
= D
x
h +α(x, h).
Apare astfel derivata unei funct ¸ii vector ca un vector cu componente derivatele
acestora:
D
x
= f

(x) =





f

1
(x)
f

2
(x)
.
.
.
f

k
(x)





iar diferent ¸iala:
(df)(x) =





(df
1
)(x)
(df
2
)(x)
.
.
.
(df
k
)(x)





=





f

1
(x)dx
f

2
(x)dx
.
.
.
f

k
(x)dx





Funct ¸ia α(x, h) este tot o funct ¸ie vector de forma:
α(x, h) =




α
1
(x, h)
α
2
(x, h)
:
α
k
(x, h)




3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 75
cu proprietatea lim
h
1
→0
|α(x, h)|
2
|h|
1
= lim
h→0

a
2
1
(x, h) +a
2
2
(x, h) +... +a
2
k
(x, h)
[h[
=
0. Tot prin tradit ¸ie vom nota cu dx ˆın loc de h ¸si vom avea: (df)(x) =
(f

1
(x), f

2
(x), ..., f

k
(x))
t
dx
Exemplu: f : A →R
3
f(x) = (2 +x, 3x
2
, 1 −x
4
) =


2 +x
3x
2
1 −x
4


f

(x) =


1
6x
−4x
3


(df)(x) =


dx
6xdx
−4x
3
dx


Dac˘a vom lua x = −1 atunci:
f

(−1) =


1
−6
4


(df)(−1) =


dx
−6dx
4dx


Interpretarea geometric˘a a derivatei aplicat ¸iilor diferent ¸iale II
Pentruˆınceput vom considera k = 2. Fie astfel f : (a, b) →R
2
de forma f(t) =
(ϕ(t), ψ(t))(vom conveni, pentru u¸surinta expuneri renuntarea la scrierea vec-
torului f sub forma de coloan˘ a) pentru orice t ∈ (a, b). O astfel de aplicat ¸ie se
nume¸ste curb˘a plan˘ a, iar daca ϕ, ψ ∈ (
0
(a, b) atunci se va numi curb˘ a continu˘ a
iar iar dac˘ a ϕ, ψ ∈ (
1
(a, b) atunci se va numi curb˘ a neted˘a (ˆın practic˘ a f va fi
o curba neteda pe portiuni cnd ϕ, ψ ∈ (
1

(a, b), aceasta ˆınseamn˘a c˘a ϕ, ψ sunt
de clasa (
1
(a, b) exceptˆand un num˘ ar finit de puncte din (a, b) ˆın care exist˘a
limite laterale finite pentru ϕ ¸si ψ ¸si derivatele lor. Mult ¸imea punctelor din
planul R
2
de forma:
H
f
= ¦(x, y)[x = ϕ(t), y = ψ(t), t ∈ (a, b)¦ se numeste suportul sau urma sau
hodograful curbei f.
Derivata aplicat ¸iei f, notat˘ a cu f

(t) se va defini prin:
f

(t) = lim
h→0
f(t +h) −f(t)
h
,
76CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
dac˘a aceast˘a limit˘ a exist˘a. Desigur aceasta se ˆıntmpl˘ a dac˘a funct ¸iile ϕ si
ψ sunt derivabile ˆın punctul t ∈ (a, b), deoarece:
f(t+h)−f(t)
h
=
(ϕ(t+h),ψ(t+h))
t
−(ϕ(t),ψ(t))
t
)
h
iar trecerea la limita se realizeaza ˆın R
2
, dup˘ a componente, deci:
f

(t) = (ϕ

(t), ψ

(t))
t
Din punct de vedere geometric, existent ¸a derivatei f

(t
0
) = (ϕ

(t
0
), ψ

(t
0
))
t
ˆıntr-un punct t
0
are drept consecint ¸˘a posibilitatea tras˘ arii tangentei la hodogra-
ful lui f ˆıntr-un punct (x
0
, y
0
) dat de f(t
0
) = (ϕ(t
0
), ψ(t
0
))
t
, notˆ and deci
x
0
= ϕ(t
0
), y
0
= ψ(t
0
). Ecuat ¸ia cartezian˘a a tangentei ˆın (x
0
, y
0
) va fi:
x −ϕ(t
0
)
ϕ

(t
0
)
=
y −ψ(t
0
)
ψ

(t0)
,
care se obt ¸ine prin trecerea la limit˘ a pentru h →0 ˆın ecuat ¸ia dreptei, din R
2
,
care trece prin punctele f(t
0
) ¸si f(t
0
+h) adic˘ a ˆın ecuat ¸ia:
x −ϕ(t
0
)
ϕ(t
0
+h) −ϕ(t
0
))
=
y −ψ(t0)
ψ(t0 +h) −ψ(t0))
,
dup˘ a ˆımp˘art ¸irea ambilor numitori la h = 0.
Se poate observa pe o figur˘ a c˘a tangenta la hodograful curbei f(t) =
(ϕ(t), ψ(t))
t
ˆıntr-un punct curent al acestuia este pozit ¸ia limit˘ a (dac˘ a exist˘a) a
unei secante care trece prin dou˘a puncte distincte ale lui H
f
¸si f˘ acˆand ca unul
din puncte prin deplasarea pe H
f
s˘a tind˘ a c˘atre celalalt. Calculele anterioare
arat˘ a c˘a va exista tangenta la H
f
ˆın punctul f(t
0
) dac˘a exist˘a f

(t
0
).
ˆ
In cazul spat ¸iului R
3
considerat ¸iile sun perfect similare celor din R
2
:
Dac˘a f : (a, b) →R
3
de forma f(t) = (ϕ(t), ψ(t), χ(t))
t
pentru orice t ∈ (a, b),
unde ϕ, ψ, χ sunt funct ¸ii reale obi¸snuite de o variabil˘ a real˘ a. O astfel de
aplicat ¸ie se nume¸ste curb˘a spat ¸ial˘ a, sau curb˘ a strˆamb˘a din R
3
. La fel dac˘ a
ϕ, ψ, χ ∈ (
0
(a, b) atunci se va numi curb˘ a continu˘ a iar dac˘ a ϕ, ψ, χ ∈ (
1
(a, b)
atunci se va numi curb˘ a neted˘a (ˆın practic˘ a f va fi o curb˘ a neted˘a pe port ¸iuni
cˆand ϕ, ψ, χ ∈ (
1
0
(a, b), deci ϕ, ψ, χ va fi de clasa (
1
(a, b) exceptˆand un num˘ ar
finit de puncte din (a, b) ˆın care exist˘a limite laterale finite pentru ϕ, ψ, χ ¸si
derivatele lor. Mult ¸imea punctelor din planul R
3
de forma:
H
f
= ¦(x, y, z)[x = ϕ(t), y = ψ(t), z = χ(t), t ∈ (a, b)¦
se nume¸ste suportul sau urma sau hodograful curbei f. Existent ¸a derivatei
aplicat ¸iei f, notat˘ a cu f

(t) = (ϕ

(t), ψ

(t), χ

(t))
t
ˆıntr-un punct t are drept
consecint ¸˘a posibilitatea tr˘ asarii tangentei la hodograful lui f ˆıntr-un punct
(x, y, z) dat de f(t) = (ϕ(t), ψ(t), χ(t))
t
, notˆ and deci x = ϕ(t), y = ψ(t), z =
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 77
χ(t). Ecuat ¸ia cartezian˘a a tangentei va fi atunci:
x −ϕ(t
0
)
ϕ

(t
0
)
=
y −ψ(t
0
)
ψ

(t
0
)
=
z −χ(t
0
)
χ

(t0)
.
Not ¸iunea poate fi extins˘ a ¸si ˆın cazul k > 3.
Interpretarea mecanic˘a a derivatei aplicat ¸iilor diferent ¸iale II
Dac˘a vom considera k = 2 ¸si vom lua norma lui f, adic˘ a |f| =

ϕ
2
(t) +ψ
2
(t)
atunci |f

| =

ϕ
2
(t) +ψ
2
(t) iar dac˘ a H
f
este traiectoria unui punct mate-
rial (avˆ and masa egal˘ a cu unitatea) ˆın R
2
, atunci f(t) = (ϕ(t), ψ(t))
t
va defini
pozit ¸ia punctului pe traiectoria H
f
iar |(
f(t+h)−f(t)
h
| va fi viteza medie a punc-
tului ˆıntre punctele f(t +h) ¸si f(t) de pe traiectorie. |f

| =

ϕ

2
(t) +ψ

2
(t)
este atunci viteza instantanee ˆın punctul f(t). Num˘ arul real pozitiv |f

| se
nume¸ste viteza pe H
f
ˆın punctul f(t).
ˆ
In cazul spat ¸iului R
3
considerat ¸iile sunt perfect similare celor din R
2
: Viteza
pe H
f
n punctul f(t) = (ϕ(t), ψ(t), χ(t))
t
, este egal˘a cu:
|f

| =

ϕ

2
(t) +ψ

2
(t) +χ

2
(t)
Not ¸iunea poate fi extins˘ a ¸si ˆın cazul k > 3.
III. Cazul S
1
= R
m
, S
2
= R, A ⊂ R
m
deschis˘a. f : A →R.
ˆ
In acest caz: x ∈ A este de forma x = (x
1
, x
2
, ..., x
m
), vector linie, din R
m
, h ∈
R
m
este la fel ca x, h = (h
1
, h
2
, ..., h
m
). Aplicat ¸iile liniare ¸si m˘arginite :
R
m
→ R sunt de forma (h) =
1
h
1
+
2
h
2
... +
m
h
m
unde
1
,
2
, ...,
m
sunt
componentele unui vector constant iar (h) = (, h) = h reprezint˘a un produs
scalar. Prin urmare:
f(x +h) −f(x) = f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
m
+h
m
) −f(x1, x2, ..., x
m
) =
D
x
h +α(x, h) = D
1
x
h
1
+D
2
x
h
2
+... +D
m
x
h
m
+α(x
1
, x
2
, ..., x
m
; h
1
, h
2
, ..., h
m
).
Vom c˘auta leg˘atura ˆıntre, D
1
x
, D
2
x
, ..., D
m
x
¸si f. Cum h este arbitrar vom lua
succesiv h = (h
1
, 0, ..., 0), h = (0, h
2
, 0, ..., 0), ..., h = (0, ...0, h
m
).
Astfel ˆın primul caz avem:
f(x
1
+h
1
, x
2
, ..., x
m
) −f(x
1
, x
2
, ..., x
m
) = D
1
x
h
1
+α(x
1
, x
2
, ..., x
m
; h
1
, 0, ..., 0)
ˆ
Imp˘art ¸ind la h
1
= 0 ¸si f˘ acˆand h
1
→0 vom avea:
lim
h
1
→0
f(x
1
+h
1
, x
2
, ..., x
m
) −f(x
1
, x
2
, ..., x
m
)
h
1
= D
1
x
ˆ
In cazul al doilea avem:
f(x
1
, x
2
+h
2
, ..., x
m
) −f(x
1
, x
2
, ..., x
m
) = D
2
x
h
2
+α(x
1
, x
2
, ..., x
m
; 0, h
2
, ..., 0)
ˆ
Imp˘art ¸ind la h
2
= 0 ¸si f˘ acˆand h
2
→0 vom avea:
lim
h
2
→0
f(x
1
, x
2
+h
2
, ..., x
m
) −f(x
1
, x
2
, ..., x
m
)
h
2
= D
2
x
78CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
Vom avea ˆın cazul general:
lim
h
j
→0
f(x
1
, ..., x
j
+h
j
, ..., x
m
) −f(x
1
, ..., x
j
, ..., x
m
)
h
j
= D
j
x
Astfel cantit˘ at ¸ile obt ¸inute prin trecere la limit˘ a sunt de fapt derivatele
part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai care se noteaz˘a prin:
D
2
x
=
∂f
∂x
1
, D
2
x
=
∂f
∂x
2
, ..., D
m
x
=
∂f
∂x
m
.
Am v˘azut, mai ˆınainte, c˘ a exista ¸si alte notat ¸ii pe care noi nu le vom folosi.
Revenind la diferent ¸iabilitate ˆın acest caz vom avea:
f(x +h) −f(x) =
∂f
∂x
1
h
1
+
∂f
∂x
2
h
2
+... +
∂f
∂x
m
h
m
+α(x; h)
¸si atunci:
(df)(x) =
∂f
∂x
1
(x)h
1
+
∂f
∂x
2
(x)h
2
+... +
∂f
∂x
m
(x)h
m
,
reprezint˘a diferent ¸iala funct ¸iei f ˆın x ¸si pentru ca partea dreapta a ultimei
relat ¸ii reprezint˘ a un produs scalar vom mai scrie:
(df)(x) = (
∂f
∂x
1
(x),
∂f
∂x
2
(x), ...,
∂f
∂x
m
(x))
t
(h
1
, h
2
, ..., h
m
).
Apare astfel derivata lui f sub forma unui vector si anume:
f

(x) = (
∂f
∂x
1
,
∂f
∂x
2
, ...,
∂f
∂x
m
)
t
care se mai nume¸ste vectorul ”gradient” al lui f sau mai simplu gradf ¸si se
mai noteaz˘a prin simbolul ∇(numit nabla) astfel:
∇f(x) = gradf(x) = f

(x).
Dac˘a se consider˘a pe rˆ and f = x
1
, f = x
2
, ..., f = x
m
, vom avea dx
1
=
h
1
, dx
2
= h
2
, ..., dx
m
= h
m
¸si din acest motiv se obi¸snuieste s˘a se scrie
dx
1
, dx
2
, ..., dx
m
ˆın loc de h
1
, h
2
, ..., h
m
¸si ∇f(x) ˆın loc de f

(x) ¸si atunci:
(df)(x) =
∂f
∂x
1
(x)dx
1
+
∂f
∂x
2
(x)dx
2
+... +
∂f
∂x
m
(x)dx
m
,
iar ∇f(x) = (
∂f
∂x
1
(x),
∂f
∂x
2
(x), ...,
∂f
∂x
m
(x))
t
, omit ¸ˆand cˆ ateodata semnul transpus
iar
(df)(x) = ∇f(x)dx unde dx = (dx
1
, dx
2
, ..., dx
m
).
Se poate face urm˘atoarea observat ¸ie util˘ a ˆın aplicat ¸ii:
∂f
∂x
j
(x) se obt ¸ine derivˆ a
nd ˆın raport cu variabila x
j
ca ¸si cˆand celelalte variabile sunt constante.
Exemple: 1

. f(x
1
, x
2
) = x
1
+x
1
x
2
−x
2
1
x
3
2
, x = (x
1
, x
2
).
∂f
∂x
1
= 1 +x
2
−2x
1
x
3
2
;
∂f
∂x
2
= x
1
−3x
2
1
x
2
2
∇f(x) = (1 +x
2
−2x
1
x
3
2
, x
1
−3x
2
1
x
2
2
)
t
; (df)(x) = (1 +x
2
−2x
1
x
3
2
)dx
1
+(x
1

3x
2
1
x
2
2
)dx
2
¸si vom avea:
(∇f(x))(1, −1) = (2, −2); ((df))(1, −1) = 2dx
1
−2dx
2
.
2

. f(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
x
2
x
3
∂f
∂x
1
= x
2
x
3
,
∂f
∂x
2
= x
1
x
3
,
∂f
∂x
3
= x
1
x
2
; ∇f(x) = (x
2
x
3
, x
1
x
3
, x
1
x
2
)
t
¸si (df)(x) =
x
2
x
3
dx
1
+x
1
x
3
dx
2
+x
1
x
2
dx
3
Completare:
Dac˘a vom considera: x
0
= (x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
); h = (h
1
, h
2
, ..., h
m
) ¸si x
0
+ h =
(x
1
0
+h
1
, x
2
0
+h
2
, ..., x
m
0
+h
m
) = x avem:
f(x)−f(x
0
) = f

(x
0
)(x−x
0
)+α(x
0
, x−x
0
) =
∂f
∂x
1
(x
0
)(x
1
−x
1
0
)+
∂f
∂x
2
(x
0
)(x
2

3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 79
x
2
0
) +... +
∂f
∂x
m
(x
0
)(x
m
−x
m
0
) +α(x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
; x
1
0
−x
1
, x
2
0
−x
2
, ..., x
m
0
−x
m
)
¸si atunci condit ¸ia pentru α va fi:
lim
x→x
0
[α[
|x −x
0
|
= lim
x−x
0
→0
[α[

(x
1
−x
1
0
)
2
+ (x
2
−x
2
0
)
2
+... + (x
m
−x
m
0
)
2
= 0
¸si α(x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
; x
1
0
−x
1
, x
2
0
−x
2
, ..., x
m
0
−x
m
) =

(x
1
−x
1
0
)
2
+ (x
2
−x
2
0
)
2
+... + (x
m
−x
m
0
)
2
β(x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
; x
1
0
−x
1
, x
2
0
−x
2
, ..., x
m
0

x
m
) ¸si β →0 pentru x →x
0
.
IV.Cazul S
1
= R
m
, S
2
= R
k
, m, k > 1, m, k ∈ N, A ⊂ R
m
, A deschis˘a. f : A →
R
k
.
ˆ
In acest caz aplicat ¸iile f sunt de forma: f : A → R
k
unde x ∈ A este de
forma x = (x
1
, x
2
, ..., x
m
), vector linie, din R
m
, iar f(x) ∈ R
k
¸si este de forma:
f(x) = (f
1
(x), f
2
(x), ..., f
k
(x))
t
=





f
1
(x)
f
2
(x)
.
.
.
f
m
(x)





,
iar f
j
: A →R pentru j = 1, 2, ..., k, deci tot ¸i f
j
sunt din categoria III, ¸si deci:
f(x+h)−f(x) =





f
1
(x +h) −f
1
(x)
f
2
(x +h) −f
2
(x)
.
.
.
f
k
(x +h) −f
k
(x)





=






∂f
1
∂x
1
dx
1
+... +
∂f
1
∂x
m
dx
m

1
∂f
2
∂x
1
dx
1
+... +
∂f
2
∂x
m
dx
m

2
.
.
.
∂f
k
∂x
1
dx
1
+... +
∂f
k
∂x
m
dx
m

k






=






∂f
1
∂x
1
∂f
1
∂x
2
...
∂f
1
∂x
m
∂f
2
∂x
1
∂f
2
∂x
2
...
∂f
2
∂x
m
.
.
.
∂f
k
∂x
1
∂f
k
∂x
2
...
∂f
k
∂x
m











dx
1
dx
2
.
.
.
dx
m





+





α
1
α
2
.
.
.
α
k





=
(df)(x) +α(x, h) = f

(x)dx +α(x, h)
Apare astfel derivata lui f, f

(x), de forma unei matrice cu k linii ¸si m
coloane.
f

(x) =






∂f
1
∂x
1
∂f
1
∂x
2
...
∂f
1
∂x
m
∂f
2
∂x
1
∂f
2
∂x
2
...
∂f
2
∂x
m
.
.
.
∂f
k
∂x
1
∂f
k
∂x
2
...
∂f
k
∂x
m






numit˘ a matricea Jacobi sau jacobiana funct ¸iei f, avˆ and un num˘ ar de k linii,
egal cu num˘ arul de componente ale funct ¸iilor si un num˘ ar de m coloane, egal
cu num˘ arul de componente variabile ale funct ¸iei.
80CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
V.Cazul S
1
= C, S
2
= C,A ⊂ C ;A deschis˘a z ∈ A.
ˆ
In acest caz z = x+iy, h ∈ C, h = h
1
+ih
2
¸si z+h ∈ A, f este diferent ¸iabil˘ a
ˆın z ∈ A f : A →C. Prin urmare, vom avea:
f(z +h) −f(z) = D
z
h +α(z, h)
unde D
z
= D
1
+iD
2
, α = α
1
+iα
2
. Cum f(z) ∈ C rezult˘ a c˘a f(z) = f(x+iy) =
u(x, y) + iv(x, y) cu u, v : R
2
→ R ¸si f(z + h) = f(x + h
1
+ i(y + h
2
)) =
u(x +h
1
, y +h
2
) +iv(x +h
1
, y +h
2
) ¸si f(z +h) −f(z) = [u(x +h
1
, y +h
2
) −
u(x, y)] + i[v(x + h
1
, y + h
2
) − v(x, y)] = (D
1
+ iD
2
)(h
1
+ ih
2
) + α
1
+ iα
2
.
Separˆ and partea real˘ a ¸si partea imaginar˘ a vom avea:

u(x +h
1
, y +h
2
) −u(x, y) = D
1
h
1
−D
2
h
2

1
v(x +h
1
, y +h
2
) −v(x, y) = D
2
h
1
+D
1
h
2

2
care arat˘ a c˘a u si v sunt dou˘ a funct ¸ii de dou˘ a variabile diferent ¸iabile. Pe de
alta parte t ¸inˆ and cont de punctul cazulIII, cazul u, v : R
2
→R:

u(x +h
1
, y +h
2
) −u(x, y) =
∂u
∂x
h
1
+
∂u
∂y
h
2

1
v(x +h
1
, y +h
2
) −v(x, y) =
∂v
∂x
h
1
+
∂v
∂y
h
2

2
Comparˆ and cele dou˘ a rezultate vom avea:
D
1
=
∂u
∂x
=
∂v
∂y
; D
2
= −
∂u
∂y
=
∂v
∂x
(3.13)
numite relat ¸iile Cauchy-Riemann. Aceste relatii conduc la concluzia c˘a pentru
o funct ¸ie f : A ⊂ C → C s˘a fie diferent ¸iabil˘ a ˆıntr-un punct z ∈ A nu este
suficient ca u ¸si v, componentele lui f, s˘a fie diferent ¸iabile ˆın A ci mai trebuie
s˘a fie indeplinite condit ¸iile Cauchy- Riemann, de mai sus.
Exemplu: f(z) = z
2
⇒u(x, y) = x
2
−y
2
, v(x, y) = 2xy.
f(z +h) −f(z) = (z +h)
2
−z
2
= 2zh +h ⇒D
z
= 2z, α = h
2
.
Dac˘a se iau dou˘ a funct ¸ii u(x, y), v(x, y) reale diferent ¸iabile ˆıntr-un punct
(x, y), atunci consider˘ am f = u + iv ca o aplicat ¸ie de la C la C. Dac˘a nu
vor fi indeplinite condit ¸iile de mai sus f nu va fi diferent ¸iabil˘ a. Presupunˆ and
c˘a sunt respectate condit ¸iile Cauchy-Riemann atunci f este derivabil˘a ¸si vom
putea scrie:
f

(z) = D
1
+iD
2
=
∂u
∂x
+i
∂v
∂x
=
∂u
∂x
−i
∂u
∂y
=
∂v
∂y
+i
∂v
∂x
=
∂v
∂y
−i
∂u
∂y
,
iar dac˘ a se va nota cu dx = h
1
, dy = h
2
deci dz = dx +idy = h.
(df)(z) = f

(z)dz = (
∂u
∂x
+i
∂v
∂x
)dz = (
∂u
∂x
−i
∂u
∂y
)dz = (
∂v
∂y
+i
∂v
∂x
)dz = (
∂v
∂y
−i
∂u
∂y
)dz
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 81
3.5.4 Propriet˘at ¸i ale diferent ¸ialei si derivatei aplicat ¸iilor con-
crete.
Ne vom situa mai ˆıntˆ ai ˆın cazul I al precedentului subcapitol.
Aproximarea funct ¸iilor cu ajutorul diferent ¸ialei.
T¸ inˆ and cont de semnificat ¸ia practic˘a a diferent ¸ialei ˆın acest caz:
f(x +h) −f(x) ≈ f

(x)h
¸si vom folosi aceast˘a formul˘ a pentru calculul aproximtiv al unor valori date de
anumite funct ¸ii.
Exemple:
1

. S˘ a se calculeze, cu aproximat ¸ie, sin(46

). Deoarece sin(x+h)−sin(x) ≈
sin(x)h pentru x = 45

, h = 1

sau x =
π
4
radiani ¸si h =
π
180
radiani atunci:
sin(46

) ≈ sin(45

) + (cos(45

)1

=

2
2
+

2
2
π
180
= 0, 7194 2

. S˘ a se calculeze
3

24. Deoarece 24 = 27−3 considerˆ and f(x) =
3

x, x = 27, h = −3 ⇒
3

24 ≈
3

27 +
1
3
3

27
2
(−3) = 3 −
1
9
= 2, 8888
Teorema lui Rolle.
f continu˘ a pe [a, b], f derivabila pe (a, b) atunci dac˘ a f(a) = f(b) exist˘a cel
put ¸in un punct c ∈ (a, b) astfel ca f

(c) = 0.
Deoarece f este continua ˆıntr-un interval ˆınchis i¸si va atinge valorile
extreme ˆın puncte din [a, b]. Cum f(a) = f(b), daca f nu este constant˘a f
ˆı¸si va atinge valoarea maxima(dac˘ a f(x
0
) > f(a)) respectiv valoarea minima
(dac˘ a f(x
0
) < f(a)) cel putin ˆıntr-un punct c ∈ (a, b) ˆın baza teoremei de la
continuitate iar ˆın baza teoremei 4 de la proprietˆıt ¸ile generale ale diferent ¸ialei
vom avea f

(c) = 0.|
Teorema lui Cauchy.
f, g continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) iar g

(x) = 0 pentru x ∈ (a, b) atunci
g(b) −g(a) = 0 ¸si exist˘a un num˘ ar c ∈ (a, b) astfel ca:
f(b)−f(a)
g(b)−g(a)
=
f

(c)
g

(c)
.
Pentru demonstrat ¸ie vom defini funct ¸ia F : [a, b] →R prin :
F(x) =

f(x) g(x) 1
f(a) g(a) 1
f(b) g(b) 1

82CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
Este evident c˘a F este continu˘a pentru x ∈ [a, b] ¸si derivabil˘ a pentru x ∈ (a, b)
iar F(a) = F(b) = 0. Teorema lui Rolle asigura existenta unui punct c ∈ (a, b)
astfel ca F

(c) = 0 cum
F

(x) =

f

(x) g

(x) 0
f(a) g(a) 1
f(b) g(b) 1

va rezulta F

(c) = 0 sau f

(c)(g(a) −g(b)) −g

(c)(f(a) −f(b)) = 0, deci relatia
din enunt.|
Teorema Lagrange:
f continu˘ a pe [a, b], f derivabila pe (a, b) atunci exist˘ a c ∈ (a, b) astfel ca:
f(b)−f(a) = f

(c)(b−a) Justificarea se face cu teorema Cauchy lund g(x)=x.|
Derivata funct ¸iei inverse.
Dac˘a f : [a, b] → [c, d] este bijectiv˘a, atunci dac˘ a f

(x) = 0 pentru x ∈ (a, b)
funct ¸ia invers˘ a f
−1
: [c, d] →[a, b] este derivabil˘ a ¸si
(f
−1
)

(y) =
1
(f

◦ f
−1
)(y)
=
1
f

(f
−1
(y))
=
1
f

(x)
Deoarece f este bijectiv˘a va exista f
−1
: [c, d] → [a, b] ¸si (f
−1
◦ f)(x) = x
sau (f
−1
(f(x)) = x. Prin derivare vom avea: (f
−1
)

(f(x))f

(x) = 1. Notˆ and
f(x) = y deci x = f
−1
(y) va rezulta (f
−1
)

(y)f

(x) = 1 sau:
(f
−1
)

(y) =
1
f

(x)
Exemplu: f(x) = sin x, f
−1
(y) = arcsin y (f
−1
)

(y) =
1
f

(x)
=
1
cosx
=
1

1−sin
2
x
=
1

1−y
2
.
Derivata ¸si diferent ¸iala de ordin superior.
Fie f : (a, b) → R dac˘a f este diferentiabil˘ a ˆın orice punct din (a, b) atunci
atˆat f

cˆat ¸si df pot fi considerate funct ¸ii definite pe (a, b) cu valori reale ¸si de
aceea acestea pot fi diferent ¸iabile. Iterˆ and acest rationament, se pot defini atˆ at
derivatele cˆat ¸si diferent ¸ialele de ordin 2, 3,... ale lui f. Vom utiliza notatiile
f
0
= f, f
(k+1)
= (f
(k)
)

, k = 0, 1, 2, ... pentru derivatele de orice ordin ale lui
f (dac˘ a exist˘a) ¸si d
0
f = f, d
k+1
f = d(d
k
f), k = 0, 1, 2, ... pentru diferent ¸ialele
de orice ordin ale lui f (dac˘ a exist˘a). Leg˘ atura ˆıntre derivata de ordinul k+1,
f
(k+1)
¸si cea de ordin k , f
(k)
se obt ¸ine prin formula:
f
(k+1)
(x) = lim
h→0
f
(k)
(x +h) −f
(k)
(x)
h
,
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 83
k = 0, 1, 2, ... Vom pune ˆın evident ¸a legatura ˆıntre diferent ¸iala de ordin k ,
d
k
f, a lui f ¸si derivata de ordin k, f
(k)
a lui f.
Fie k = 2, deoarece (df)(x) = f

(x)h iar (d
2
f)(x) = d(df)(x), (d
2
f)(x) va
fi partea principal˘ a (adic˘ a partea liniar˘ a ˆın raport cu h = dx) a cre¸sterii
(´df)(x, h) prin urmare:
(´df)(x, h) = (df)(x+h) −(df)(x) = (´(f

(x)h))(x, h) = [(f

)

(x)h+α
f
]h =
f

h +α
f
cu α
f
= α
f
h, de unde se deduce egalitatea:
(d
2
f)(x) = f

(x)h
2
= f

(x)(dx)
2
; f

(x) =
d
2
f
dx
2
Procedˆ and ˆın mod asem˘an˘ ator vom avea, pentru k = 3, 4, ...
(d
k
f)(x) = f
(k)
(x)h
k
= f
(k)
(x)(dx)
k
; f
(k)
(x) =
(d
k
f)(x)
dx
k
Pentru o funct ¸ie diferent ¸iabil˘ a (derivabil˘ a) de k ori pe un interval (a, b) vom
spune c˘ a apart ¸ine mult ¸imii de funct ¸ii derivabile de k ori, notat˘ a cu (
k
(a, b),
adic˘ a f ∈ (
k
(a, b), sau c˘a este de clasa (
k
pe intervalul (a, b).
O proprietate a funct ¸iilor de clas˘a (
k
(a, b).
Dac˘a f, g ∈ (
k
(a, b) atunci:
(f(x)g(x))
(k)
=
k
¸
j=0
C
j
k
f
(k−j)
(x)g
(j)
(x) =
k
¸
j=0
C
j
k
f
(j)
(x)g
(k−j)
(x)
Justificarea se face prin metoda induct ¸iei complete.|
Polinomul lui Taylor. Dezvoltarea lui Taylor.
Dac˘a f ∈ (
k+1
(a, b), atunci f se poate scrie sub forma:
f(x) = f(x
0
)+
x−x
0
1!
f

(x
0
)+
(x−x
0
)
2
2!
f

(x0)+...+
(x−x
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
)+
(x−x
0
)
n+1
(n+1)!
f
(n+1)
(c),
unde c este un punct intermediar ˆıntre x ¸si x
0
iar x, x
0
∈ (a, b).
Fie x
1
un punct arbitrar din (a, b) ¸si x
0
punctul din teorema ¸si fie funct ¸iile:
g(x) = f(x) +
x
1
−x
1!
f

(x) +
(x
1
−x)
2
2!
f

(x) +... +
(x
1
−x)
n
n!
f
(n)
(x)
h(x) = (x
1
−x)
n+1
Derivˆ and aceste funct ¸ii vom avea:
g

(x) = f

(x) + [
x
1
−x
1!
f

(x) − f

(x)] + [
(x
1
−x)
2
2!
f

(x) −
x
1
−x
1!
f

(x)] + ... +
[
(x
1
−x)
n
n!
f
(n+1)
(x) −
(x
1
−x)
n−1
(n−1)!
f
(n)
(x)] =
(x
1
−x)
n
n!
f
(n+1)
(x)
h

(x) = (n + 1)(x
1
−x)
n
.
Aplicˆ and teorema Cauchy pe intervalul determinat de x
0
¸si x
1
funct ¸iilor g ¸si
h obt ¸inem:
g(x
1
)−g(x
0
)
h(x
1
)−h(x
0
)
=
g

(c)
h

(c)
unde c este un punct ˆıntre x
0
¸si x
1
¸si deci:
f(x
1
)−f(x
0
)+
x
1
−x
0
1!
f

(x
0
)+
(x
1
−x
0
)
2
2!
f

(x
0
)+...+
(x
1
−x
0
)
n
n!
f
(n)
(x0)
−(x
1
−x)
n+1
=
(x
1
−c)
n
n!
−(n+1)(x
1
−c)
n
sau
f(x
1
) = f(x
0
)+
x
1
−x
0
1!
f

(x
0
)+
(x
1
−x
0
)
2
2!
f

(x
0
)+...+
(x
1
−x
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
)+
(x
1
−x
0
)
n+1
(n+1)!
f
(n+1)
(c)
¸si cum x
1
este arbitrar el poate fi notat cu x.
84CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
Forma obt ¸inut˘ a pentru f(x) se nume¸ste dezvoltarea Taylor de ordin n ¸si
dac˘ a not˘ am cu x = x
0
+h vom avea:
f(x
0
+ h) = f(x
0
) +
h
1!
f

(x
0
) +
h
2
2!
f

(x
0
) + ... +
h
n
n!
f
(n)
(x
0
) +
h
n+1
(n+1)!
f
(n+1)
(c).
Notˆand cu: (T
n,x
0
f)(x) = f(x
0
)+
x−x
0
1!
f

(x
0
)+
(x−x
0
)
2
2!
f

(x
0
)+...+
(x−x
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
)
si cu: (R
n,x
0
f)(x, c) =
(x−x
0
)
n+1
(n+1)!
f
(n+1)
(c) atunci: (T
n,x
0
f)(x) se nume¸ste
polinomul Taylor de grad n pentru f ∈ (
n+1
(a, b). (R
n,x
0
f)(x, c) se nume¸ste
restul Taylor de ordin n pentru f ∈ (
n+1
(a, b). f(x) = (T
n,x
0
f)(x)+(R
n,x
0
f)(x, c)|
Aplicat ¸ie: Consider˘ am polinomul de grad n, f(x) = a
0
+a
1
x+... +a
n
x
n
=
p
n
(x), f ∈ (
k
(R), (∀)k ∈ N ¸si f
(n+1)
(x) = 0. Deci (R
n,x
0
p
n
)(x, c) = 0 ¸si
p
n
(x) = p
n
(x
0
) +
x−x
0
1!
p

n
(x
0
) +
(x−x
0
)
2
2!
p

n
(x
0
) +... +
(x−x
0
)
n
n!
p
(n)
n
(x
0
).
Dac˘a f ∈ (∞(a, b) dezvoltarea Taylor poate fi scris˘ a pentru orice n ∈ N,
ceea ce face s˘a se aduc˘a ˆın discut ¸ie serii de forma:

¸
n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x − x
0
)
n
cu
x
0
∈ (a, b), care de fapt sunt serii de puteri cu a
n
=
f
(n)
(x
0
)
n!
. Daca seria de
puteri are raza R atunci intervalul (x
0
−R, x
0
+R) este domeniul sumei seriei
¸si vom ar˘ata c˘a aceasta coincide cu f(x). Deoarece
1
R
= limsup
n

[a
n
[ vom
avea
n

a
n
=
n

|f
(n+1)
(x)|
n!
<
1
R
+ ε ¸si deci
|f
(n+1)
(x)|
n!
< (
1
R
+ ε)
n
pentru n ≥ N
deoarece f ∈ (

(a, b) vom avea:
[f(x) −
n−1
¸
k=0
(x −x
0
)
k
k!
f
(k)
(x
0
)[ = [
(x −x
0
)
n
n!
[[f
(n)
(c)[ < [(x − x
0
)(
1
R
+ ε)]
n
.
Cum [x − x
0
[ = r < R alegˆand ε > 0 astfel ca r(
1
R
+ ε) < 1 rezult˘ a c˘a:
[(x −x
0
)(
1
R
+ε)]
n
→0 ceea ce ˆınseamn˘a c˘a: f(x) =

¸
n=0
(x −x
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
).
Derivatele funct ¸iilor compuse, consecint ¸e.
ˆ
In cazul funct ¸iilor de o variabil˘ a se ¸stie c˘a este valabil˘ a urm˘ atoatrea egalitate:
(g ◦ f)

(x) = g

(f(x))f

(x), (3.14)
unde (g ◦ f)(x) = g(f(x)), ¸si dac˘a f este derivabil˘ a ˆın punctul x ∈ (a, b), a <
b, a, b finit ¸i iar g este derivabil˘ a ˆın punctul y = f(x). Egalitatea (3.14) se
nume¸ste formula de derivare a funct ¸iilor compuse ¸si aceasta se poate generaliza
la un numar finit de factori:
(u
n
◦ u
n−1
◦ ... ◦ u2 ◦ u1)(x) = (u
n
)

((u
n−1
◦ ... ◦ u2 ◦ u1)(x))...(u1)

(x). (3.15)
ˆ
In cazul funct ¸iilor de mai multe variabile independente sunt mai importante
trei generaliz˘ari ale formulei (3.14). Pentru u¸surint ¸˘a se va trata mai ˆıntˆ ai cazul
a dou˘ a variabile independente, cazul general putˆ andu-se trata prin analogie.
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 85
Prima generalizare se refer˘a la cazul unei compuneri de forma:
A ⊂ R
2
f
→R
g
→R, prin:
(g ◦ f)(x, y) = g(f(x, y)) = F(x, y),
unde A
2
deschis˘a ˆın R
2
iar f diferentiabil˘ a ˆın (x
0
, y
0
) ∈ A
2
¸si g diferentiabil˘ a
ˆın z
0
= f(x
0
, y
0
).
ˆ
In acest caz se poate justifica egalitatea:
dF(x
0
, y
0
) = g

(f(x
0
, y
0
))(
∂f
∂x
(x
0
, y
0
)dx +
∂f
∂y
(x
0
, y
0
)dy)
sau mai condensat cu (x, y) n loc de (x
0
, y
0
):
dF(x, y) = g

(f(x, y))df(x, y), iar pentru derivata avem:
F

(x, y) = g

(f(x, y))f

(x, y),
unde F

¸si f

sunt vectorii gradient ¸i respectivi de funct ¸ii de dou˘ a variabile.
A doua generalizare se refer˘ a la cazul unei compuneri de forma:
(a, b) ⊂ R
f=(ϕ,ψ)
→ R
2
g
→ R, prin: (g ◦ f)(t) = g(f(t)) = g(ϕ(t), ψ(t)) =
g(x, y) = F(t), cu x = ϕ(t), y = ψ(t), unde F : (a, b) → R, reprezint˘ a funct ¸ia
compus˘a, ϕ, ψ : (a, b) → R, fiind funct ¸ii reale cu valori reale obi¸snuite, deriv-
abile ˆın t
0
∈ (a, b) iar g diferent ¸iabil˘ a ˆın (x
0
, y
0
) = (ϕ(t
0
), ψ(t
0
)), F va fi
derivabil˘ a ˆın t
0
fiind valabil˘ a egalitatea:
dF(t
0
) = (
∂g
∂x
)(x
0
, y
0

(t)dt + (
∂g
∂y
)(x
0
, y
0

(t)dt
sau mai condensat(cu t ˆın loc de t
0
) sub forma:
dF(t) = [
∂g
∂x
(x, y)ϕ

(t) +
∂g
∂y
(x, y)ψ

(t)]dt
iar pentru derivata:
F

(t) =
∂g
∂x
(x, y)ϕ

(t) +
∂g
∂y
(x, y)ψ

(t) = g

(x, y) f

(t)
utilizˆ and notat ¸ia produsul scalar obisnuit din R
2
, (a b = a
1
b
1
+ a
2
b
2
) al ele-
mentelor a = (a
1
, a
2
), b = (b
1
, b
2
).
ˆ
In cazul nostru g

(x, y) = ((
∂g
∂x
)(x, y), (
∂g
∂y
)(x, y))
iar f

(t) = (ϕ

(t), ψ

(t)).
A treia generalizare se refer˘a la cazul unei compuneri de forma:
A
2
⊂ R
f=(ϕ,ψ)
→ R
2
g
→R,
prin:
(g ◦ f)(x, y) = g(f(x, y)) = g(ϕ(t, θ), ψ(t, θ)) = F(t, θ),
86CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
cu x = ϕ(t, θ), y = ψ(t, θ), unde F : A
2
⊂ R
2
→ R, (functia compus˘ a)
ϕ, ψ : A
2
⊂ R
2
→R, fiind funct ¸ii reale cu dou˘ a variabile reale obi¸snuite, deriv-
abile ˆın (t
0
, θ
0
) ∈ A
2
iar g diferent ¸iabil˘ a ˆın (x
0
, y
0
) = (ϕ(t
0
, θ
0
), ψ(t
0
, θ
0
)), fi-
ind valabil˘ a egalitatea: dF(t
0
, θ
0
) = (
∂g
∂x
)(ϕ(t
0
, θ
0
), ψ(t
0
, θ
0
))ϕ

(t
0
, θ
0
)(dt, dθ)+
(
∂g
∂y
)(ϕ(t
0
, θ
0
), ψ(t
0
, θ
0
))ϕ

(t
0
, θ
0
)(dt, dθ)
sau mai condensat(cu t ˆın loc de t
0
¸si cu θ ˆın loc de θ
0
sub forma:
dF(t, θ) = (
∂g
∂x
(ϕ(t, θ), ψ(t, θ)), (
∂g
∂y
)(ϕ(t, θ), ψ(t, θ)))((
∂ϕ
∂t
)dt + (
∂ϕ
∂θ
)dθ,
∂ψ
∂t
)dt +
(
∂ψ
∂θ
)dθ), iar pentru derivat˘ a:
F

(t, θ) = (
∂g
∂x
(ϕ(t, θ), ψ(t, θ)),
∂g
∂y
(ϕ(t, θ), ψ(t, θ)))

∂ϕ
∂t
∂ϕ
∂θ
∂ψ
∂t
∂ψ
∂θ

sau:
gradF(t, θ) = gradg(x, y)Jacobian(ϕ, ψ)(t, θ),
sau ˆınc˘ a:
∇F(t, θ) = ∇g(x, y)
∂(ϕ, ψ)
∂(t, θ)
,
termenul din partea dreapt˘ a reprezint˘ a produsul dintre vectorul gradient ¸si
matricea lui Jacobi, corespunzatoare funct ¸iilor ϕ si ψ. Vom face justificarea nu-
mai celui de-al doilea caz, celelalte facˆandu-se asem˘an˘ ator.
ˆ
In baza ipotezelor
sunt adev˘ arate egalit˘ at ¸ile:
ϕ(t +h) −ϕ(t) = ϕ

(t)h +α
ϕ
ψ(t +h) −ψ(t) = ψ

(t)h +α
ψ
g(x +p, y +q) −g(x, y) =
∂g
∂x
(x, y)p +
∂g
∂y
(x, y)q +α
g
cu
α
ϕ
h
→0,
α
ψ
h
→0 cˆand h →0 iar
α
g

p
2
+q
2
→0 cˆand

p
2
+q
2
→0
sau echivalent ˆ in limbaj ε − δ: [α
ϕ
[ < ε[h[, [α
ψ
[ < ε[h[, [α
g
[ < ε

p
2
+q
2
dac˘ a [h[ < δ(ε) ¸si

p
2
+q
2
< δ(ε). Utilizˆ and funct ¸ia F din (?) cu x =
ϕ(t), y = ψ(t), p = ϕ

(t)h+α
ϕ
, q = ψ

(t)h+α
ψ
din egalit˘ at ¸ile de mai sus avem:
F(t + h) − F(t) = g(ϕ(t + h), ψ(t + h)) − g(ϕ(t), ψ(t)) == g(ϕ(t) + ϕ

(t)h +
α
ϕ
, ψ(t) + ψ

(t)h + α
ψ
) − g(ϕ(t), ψ(t)) == (
∂g
∂x
)(ϕ(t), ψ(t))(ϕ

(t)h + α
ϕ
) +
(
∂g
∂y
)(ϕ(t), ψ(t))(ψ

(t)h+α
ψ
)+α
g
== [(
∂g
∂x
)(ϕ(t), ψ(t))ϕ

(t)+(
∂g
∂y
)(ϕ(t), ψ(t))(ψ

(t)]h+
α

g
, cu α

g
= (
∂g
∂x
)(ϕ(t), ψ(t))(α
ϕ
) + (
∂g
∂y
)(ϕ(t), ψ(t))(α
ψ
) +α
g
¸si din egalit˘ at ¸ile
anterioare rezult˘ a u¸sor c˘a: [α

g
[ < ε

[h[ ¸si deci F este diferent ¸iabil˘ a ˆın t.|
Calculˆ and diferent ¸iala lui F ˆın punctul t(adic˘ a produsul F

(t)dt) rezult˘ a:
dF(t) = d(g(ϕ(t), ψ(t))) = dg(x, y) = F

(t)dt = (
∂g
∂x
)(x, y)dx + (
∂g
∂y
)(x, y)dy.
Am t ¸inut cont c˘ a x = ϕ(t), y = ψ(t).
La fel ˆın cazul al trilea:
dF(t, θ) = dg(ϕ(t, θ), ψ(t, θ)) = F

(t, θ) (dt, dθ) = (
∂g
∂x
)(x, y)dx+(
∂g)
∂y
)(x, y)dy
cu x = ϕ(t, θ), y = ψ(t, θ).
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 87
Din acest ¸sir de egalit˘ at ¸i se deduce o regul˘a mnemotehnic˘a pentru calculul
diferent ¸ialei ˆıntˆ ai ¸si anume:
Diferent ¸iala ˆıntˆ ai are aceea¸si form˘a fie c˘a x ¸si y sunt variabile independente
fie c˘a x ¸si y nu sunt variabile independente. Dac˘ a x ¸si y nu sunt variabile
independente, se efectuiaz˘a calcule pentru diferent ¸ilele acestor funct ¸ii care se
ˆınlocuiesc ˆın forma clasic˘ a pentru dg.
De ret ¸inut c˘ aˆın aceste ˆınlocuiri
∂g
∂x
,
∂g
∂y
sunt notat ¸ii pentru derivate part ¸iale
¸si ace¸sti x, y nu se ˆınlocuiesc.
Faptul c˘ a diferent ¸iala ˆıntˆ ai are aceea¸si form˘a fie c˘a x ¸si y sunt variabile
independente fie c˘ a x ¸si y nu sunt variabile independente este cunoscut sub
numele de invarianta diferentialei ˆıntˆ ai.
Din calculele anterioare rezult˘ a ¸si modul de calcul al derivatelor part ¸iale
ale unor funct ¸ii compuse.
Asfel ˆın condit ¸iile amintite mai sus pentru funct ¸ia compus˘a F(t, θ) =
g(ϕ(t, θ), ψ(t, θ)) = g(x, y) avem:
dF =
∂F
∂x
dx +
∂F
∂y
dy =
∂F
∂t
dt +
∂F
∂θ
dθ,
iar: dx =
∂ϕ
∂t
dt+
∂ϕ
∂θ
dθ, ¸si dy =
∂ψ
∂t
dt+
∂ψ
∂θ

ˆ
In acest caz putem justifica fiecare
din egalit˘ at ¸ile:
∂F
∂t
(ϕ(t, θ), ψ(t, θ)) =
∂g
∂x
(ϕ(t, θ), ψ(t, θ))
∂ϕ
∂t
(t, θ) +
∂g
∂y
(ϕ(t, θ), ψ(t, θ))
∂ψ
∂t
(t, θ)
∂F
∂θ
(ϕ(t, θ), ψ(t, θ)) =
∂g
∂x
(ϕ(t, θ), ψ(t, θ))
∂ϕ
∂θ
(t, θ) +
∂g
∂y
(ϕ(t, θ), ψ(t, θ))
∂ψ
∂θ
(t, θ)
Trecˆand la cazul general putem enunt ¸a urm˘atoarele reguli de derivare pen-
tru: (a, b) ∈ R
f=(ϕ
1

2
,...,ϕ
n
)
→ R
n
g
→R, prin:
(g ◦ f)(ϕ
1
(t), ϕ
2
(t), ..., ϕ
n
(t)) = g((ϕ
1
(t), ϕ
2
(t), ..., ϕ
n
(t))) = F(t),
unde: F : R →R, fiind funct ¸ia compus˘a care este derivabil˘ a ˆın punctul curent
t iar derivata sa, ˆın acest caz, este dat˘a de formula:
F

(t) =
n
¸
j=1
∂g
∂x
j
ϕ

j
(t) = g

(x
1
, x
2
, ..., x
n
) f

(t),
unde x
j
= ϕ
j
(t)j = 1, 2, ..., n
Putem extinde aceast˘a formul˘ a astfel: A
p
⊂ R
p
f=(ϕ
1

2
,...,ϕ
n
)
→ R
n
g
→ R,
prin: (g ◦ f)(ϕ
1
(t
1
, t
2
, ..., t
p
), ϕ
2
(t
1
, t
2
, ..., t
p
), ..., ϕ
n
(t
1
, t
2
, ..., t
p
)) =
= g((ϕ
1
(t
1
, t
2
, ..., t
p
), ϕ
2
(t
1
, t
2
, ..., t
p
), ..., ϕ
n
(t
1
, t
2
, ..., t
p
))) = F(t
1
, t
2
, ..., t
p
), unde:
F : R
p
→ R, fiind funct ¸ia compus˘a care este derivabil˘a ˆın punctul curent
(t
1
, t
2
, ..., t
p
) iar derivatele part ¸iale ˆın acest caz sunt date de formulele:
∂F
∂t
j
=
n
¸
k=1
∂g
∂x
k
∂ϕ
k
∂t
j
, j = 1, 2, ..., p.
Identitatea lui Euler.
Functia f ∈ S(A
2
) (A
2
deschis˘a ˆın R
n
) se nume¸ste pozitiv omogen˘a, pe scurt
omogen˘a de grad p ∈ N, dac˘ a:
88CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
f(tx
1
, tx
2
, ..., tx
n
) = t
p
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
pentru orice (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ A
n
, unde t
p
= e
p ln t
(deci t > 0 obligatiriu).
Dac˘a deriv˘ am ˆın raport cu t identitatea de mai sus obt ¸inem:
x
1
∂f
∂x
1
(tx
1
, tx
2
, ..., tx
n
)+x
2
∂f
∂x
2
(tx
1
, tx
2
, ..., tx
n
)+... +x
n
∂f
∂x
n
(tx
1
, tx
2
, ..., tx
n
) =
pt
p−1
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Pentru t = 1 obt ¸inem:
x
1
∂f
∂x
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)+x
2
∂f
∂x
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)+...+x
n
∂f
∂x
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = pf(x
1
, x
2
, ..., x
n
),
numit˘ a identitatea lui Euler pentru funct ¸iile pozitiv omogene de grad p.
Identitatea lui Euler a fost folosit˘ a ˆın mecanic˘a la exprimarea energiei
cinetice, care poate fi interpretat˘ a ca o funct ¸ie omogen˘a de grad doi ˆın com-
ponentele vitezei, dar este aplicabil˘ a ¸si ˆın alte situat ¸ii. De exemplu, dac˘ a g
este diferent ¸iabil˘ a, funct ¸ia f(x, y, z) =
z
2
xy
g(
y
x
,
x
2
y
2
) este iar˘a¸si diferent ¸iabil˘ a cu
x > 0, y > 0 iar expresia: x
∂f
∂x
+ y
∂f
∂y
este mai greu de calculat direct. Ob-
servˆand c˘ a f este omogen˘a de grad zero vom avea: x
∂f
∂x
+ y
∂f
∂y
+ z
∂f
∂z
= 0 si
deci x
∂f
∂x
+y
∂f
∂y
= −z
∂f
∂z
= −2f(x, y, z)
Are loc ¸si o reciproc˘a a identit˘ at ¸ii lui Euler, adic˘ a:
Orice funct ¸ie f ∈ (
(1)
(A
n
), care verific˘a identitatea lui Euler este o funct ¸ie
pozitiv omogen˘ a de grad p.
Pentru u¸surint ¸˘a vom lua n = 2. Fie g : (0, ∞) → R, prin: g(t) =
f(tx, ty) −t
p
f(x, y). Vom ar˘ata c˘a g(t) = 0 pentru orice t ∈ (0, ∞). Functia g
fiind diferent ¸iabil˘ a pentru t > 0, ˆın baza regulii de derivare a funct ¸iilor com-
puse, iar g(1) = 0. Calculnd g

(t) vom avea:
g

(t) = x
∂f
∂x
(tx, ty) +y
∂f
∂y
(tx, ty) −pt
p−1
f(x, y)
ˆ
Inlocuind ˆın identitatea lui Euler (x, y) cu (tx, ty) se va obt ¸ine: g

(t) =
p
t
f(tx, ty) −pt
p−1
f(x, y) =
p
t
g(t), pentru orice t > 0, de unde rezult˘ a tg

(t) −
pg(t) = 0 sau
d
dt
(
g(t)
t
p
) = 0 pentru orice t > 0, din care rezult˘ a:
g(t)
t
p
= constant,
pentru orice t > 0, ¸si cum g(1) = 0 va rezulta g(t) = 0 pentru orice t ∈ (0, ∞).|
Extinderea formulei lui Lagrange.
Dac˘a f ∈ S(A
n
), f diferent ¸iabil˘ a pe A
n
, ¸si x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
),
dou˘ a puncte din A
n
, atunci va exista θ ∈ (0, 1) astfel ˆıncˆ at:
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) −f(y
1
, y
2
, ..., y
n
) =
n
¸
j=1
(x
j
−y
j
)
(∂f
∂x
j

1
, ξ
2
, ..., ξ
n
) (3.16)
cu ξ
k
= x
k
+θ(y
k
−x
k
), k = 1, ..., n
Vom face justificarea pentru cazul n = 2, pentru n > 2 justificarea se
face ˆın acela¸si mod. Lu˘ am astfel funct ¸ia compus˘a g(t) = f(x
1
+t(y
1
−x
1
), x
2
+
t(y
2
− x
2
)) cu (x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
) dou˘ a puncte din A
2
∈ R
2
. Deoarece ˆın R are
loc identitatea lui Lagrange:
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 89
g(1) −g(0) = g

(θ)
cu θ ∈ (0, 1) iar g(1) = f(y
1
, y
2
), g(0) = f(x
1
, x
2
), vom avea:
g

(t) = (y
1
− x
1
)
∂f
∂x
1
(x
1
+ t(y
1
− x
1
), x
2
+ t(y
2
− x
2
)) + +(y2 − y1)
∂f
∂x
2
(x
1
+
t(y
1
− x
1
), x
2
+ t(y
2
− x
2
)), unde
∂f
∂x
1
reprezint˘a derivata ˆın raport cu prima
component˘a iar
∂f
∂x
2
reprezint˘a derivataˆın raport cu cea de-a doua component˘ a.
ˆ
Inlocuind t cu θ ∈ (0, 1) ¸si pentru a elimina orice confuzie, not˘ am ξ
1
= x
1
+
θ(y
1
−x
1
), ξ
2
= x
2
+θ(y
2
−x
2
) vom avea egalitatea lui Lagrange:
f(x
1
, x
2
) −f(y
1
, y
2
) = (x
1
−y
1
)
∂f
∂x
1

1
, ξ
2
) + (x
2
−y
2
)
∂f
∂x
2

1
, ξ
2
).|
Exemple :
1

. f(x, y) = x
2
+y
3
. Consider˘ am punctele (0, 0), (1, 1). Vom avea:
f(1, 1) −f(0, 0) =
∂f
∂x

1
, ξ
2
) +
∂f
∂y

1
, ξ
2
) cu ξ
1
= ξ
2
= θ.
Rezult˘a: f(1, 1) − f(0, 0) = 2θ + 3θ
2
, ¸si deci 2 = 2θ + 3θ
2
, de unde rezult˘ a:
θ =
−1±

7
3
¸si convine numai θ =
−1+

7
3
.
2

. Pentru f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
¸si punctele (1, 1, 1), (0, 0, 0) obt ¸inem: 3 = 6θ
¸si deci θ = 0, 5.
Teorema de existent ¸˘a a diferent ¸iabilit˘at ¸ii unei funct ¸ii de mai multe
variabile.
Este important de semnalat c˘ a existent ¸a tuturor derivatelor part ¸iale ale lui f
ˆın punctul x nu asigur˘ a diferent ¸iabilitatea lui f ˆın acel punct x dup˘ a cum se
poate ar˘ ata pe exemplul:
f(x) =

xy
x
2
+y
2
, dac˘a x
2
+y
2
= 0
0 , dac˘ a x
2
+y
2
= 0
O conditie suficienta de diferentiabilitate este data de:
Teorema 12: Dac˘a f : A
m
⊂ R
m
→ R este dat˘a astfel ca
∂f
∂x
j
exist˘a ˆın veci-
natatea unui punct x
0
∈ A
m
pentru j = 1, 2, ..., m ¸si
∂f
∂x
j
sunt continui ˆın x
0
atunci f este diferent ¸iabil˘ a ˆın x
0
.
Vom demonstra teorema pentru m = 2 ¸si vom scrie:
f(x
0
+h, y
0
+k) −f(x
0
, y
0
) = [f(x
0
+h, y
0
+k) −f(x
0
, y
0
+k)] +[f(x
0
, y
0
+
k)−f(x
0
, y
0
)]. Apoi aplic˘ am teorema cre¸sterilor finte fiec˘ arei paranteze ¸si vom
avea:
f(x
0
+ h, y
0
+ k) − f(x
0
, y
0
) =
∂f
∂x
(ξ, y
0
+ k)h +
∂f
∂y
(x
0
, η)k, unde ξ este ˆıntre
x
0
¸si x
0
+ h iar η ˆıntre y
0
¸si y
0
+ k.
ˆ
In baza continuit˘ at ¸ii derivatelor part ¸iale
ˆın (x
0
, y
0
) avem:
∂f
∂x
(ξ, y
0
+k) =
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) +γ
x
.
∂f
∂y
(x
0
, η) =
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) +γ
y
.
unde [γ
x
[ < ε ¸si [γ
y
[ < ε dac˘ a

h
2
+k
2
< δ, ceeace ˆınseamn˘a:
f(x
0
+h, y
0
+k)−f(x0, y0) =
∂f
∂x
(x
0
, y
0
)h+
∂f
∂y
(x
0
, y
0
)k+α, unde α = γ
x
h+γ
y
k
90CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
¸si deoarece:
0 <
|α|

h
2
+k
2

γ
x

h
2
+k
2
[h[ +
γ
y

h
2
+k
2
[k[ <
ε(|h|+|k|)

h
2
+k
2
¸si putem lua ε =

h
2
+k
2
¸si
se deduce:
lim
(h,k)→(0,0)
[α[

h
2
+k
2
= 0|.
Derivata unui cˆamp scalar ˆın raport cu un o direct ¸ie dat˘a.
Pentru u¸surint ¸a expunerii vom considera mai ˆıntˆ ai cazul n = 2 ¸si fie (a, b) un
element nenul fixat ˆın R
2
(deci a
2
+b
2
> 0). Acest element nenul va fi denumit
direct ¸ie ˆın R
2
. Pentru (x
0
, y
0
) ∈ R
2
mult ¸imea din R
2
definit˘ a prin:
¦(x, y) ∈ R
2
[x = x
0
+ta, y = y
0
+tb, t ∈ R¦
se va numi linie dreapt˘ a care trece prin punctul (x
0
, y
0
) ¸si are direct ¸ia (a, b).
Deoarece a
2
+ b
2
> 0, se poate lua ˆın considerat ¸ie elementul din R
2
avˆ and
componentele (
a

a
2
+b
2
,
b

a
2
+b
2
), care poart˘ a numele de versor al direct ¸iei (a, b)
ˆın R
2
. Convenim s˘ a not˘ am acest versor prin: = (
1
,
2
), cu
1
=
a

a
2
+b
2
,
2
=
b

a
2
+b
2
,

2
1
+
2
2
= 1. Dac˘ a f ∈ S(A
2
) este un cˆamp scalar ˆın mult ¸imea
deschis˘a A
2
, iar este versorul directiei (a, b) din R
2
, prin derivata ˆın ra-
port cu direct ¸ia , ˆın punctul (x
0
, y
0
) ∈ A
2
notat˘ a cu
∂f

(x
0
, y
0
), se ˆınt ¸elege
num˘ arul real g

(0), unde g(t) = f(x
0
+t
1
, y
0
+t
2
).
ˆ
In baza formulei de dervare a funct ¸iilor compuse, avem:
∂f

(x
0
, y
0
) =
∂f
∂x
(x
0
, y
0
)
1
+
∂f
∂y
(x
0
, y
0
)
2
= f

(x
0
, y
0
) .
Putem justifica geometric definit ¸ia derivatei ˆın raport cu o direct ¸ie dat˘a
∂f

(x
0
, y
0
) scriind efectiv:
g

(0) = lim
t→0
g(t) −g(0)
t
= lim
t→0
f(x
0
+at, y
0
+bt) −f(x
0
, y
0
)
t
Fig. 3.1:
Dac˘a vom lua punctele (x
0
+ta, y
0
+tb), (x
0
, y
0
) acestea se afl˘a pe dreapta
ce trece prin (x
0
, y
0
) ¸si are direct ¸ia (a, b). Cele dou˘ a puncte sunt luate ˆın sens
crescator al parametrului t (mai precis pentru t > 0). Se constat˘a c˘a t este
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 91
exact distant ¸a dintre (x
0
, y
0
) ¸si (x
0
+ ta, y
0
+ tb), resupunˆ and a
2
+ b
2
= 1
¸si deci derivata unui cˆ amp scalar ˆın direct ¸ia (a, b) ˆıntr-un punct (x
0
, y
0
) este
limita raportului dintre diferent ¸a valorilor acestui cˆ amp ˆın punctul considerat
¸si un punct vecin situat pe dreapta ce trece prin (x
0
, y
0
) ¸si are direct ¸ia (a, b)
¸si distant ¸a t dintre aceste puncte.
De aici rezult˘a c˘a dac˘a t < 0, punctul (x
0
+ta, y
0
+tb) va fi luat ˆın sens opus
deplasarii normale pe dreapta ¸si atunci derivata
∂f

va avea semnul minus
deoarece la numitor distant ¸a va fi egala cu −t, distant ¸a fiind ˆıntotdeauna un
num˘ ar pozitiv.
ˆ
In particular, derivata ˆın raport cu direct ¸ia Ox
j
deci pentru
= (0, 0, ..., 1, ..., 0), 1 este pe locul j ¸si:
∂f
∂x
j
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
∂f

(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
Derivataˆın raport cu o direct ¸ie are toate propriet˘ at ¸ile derivatei obi¸snuite(astfel):


(αf +βg)(x
0
, y
0
) = α
∂f

(x
0
, y
0
) +β
∂g

(x
0
, y
0
) (∀)α, β ∈ R


(fg)(x
0
, y
0
) =
∂f

(x
0
, y
0
)g(x
0
, y
0
) +f(x
0
, y
0
)
∂g

(x
0
, y
0
),


(
f
g
)(x
0
, y
0
) =
∂f

(x
0
,y
0
)g(x
0
,y
0
)−f(x
0
,y
0
)
∂g

(x
0
,y
0
)
g
2
(x
0
,y
0
)
la care se mai adaug˘a unele noi, cum ar fi:
∂f
∂(α)
(x
0
, y
0
) = α
∂f

(x
0
, y
0
) (∀)α ∈ R,
∂f
∂(
1
+
2
)
(x
0
, y
0
) =
∂f

1
(x
0
, y
0
) +
∂f

2
(x
0
, y
0
)
Normala ¸si tangenta la curbe ˆın planul R
2
.
Una din aplicat ¸iile imediate ale regulii de derivare a funct ¸iilor compuse se refer˘a
la interpretatrea geometric˘ a a derivatelor part ¸iale pentru cˆ ampuri scalare.
Fie f ∈ S(A
2
)(x
0
, y
0
) ∈ A
2
⊂ R
2
¸si curba de nivel constant f(x, y) = f(x
0
, y
0
)
care trece prin punctul (x
0
, y
0
). Scriind curba de nivel sub forma g(t) =
(ϕ(t), ψ(t)) (posibilitatea acestei exprim˘ari va fi justificat˘ a cu ocazia expunerii
teoremei funct ¸iilor implicite) va rezulta egalitatea: f(ϕ(t), ψ(t)) = f(x
0
, y
0
)
pentru orice t ∈ (a, b), a < b, a, b finit ¸i.
ˆ
In baza formulei de derivare a funct ¸iilor
compuse vom avea:
∂f
∂x
(ϕ(t), ψ(t))ϕ

(t) +
∂f
∂y
(ϕ(t), ψ(t))ψ

(t) = 0
care pentru t
0
∈ (a, b) ales astfel ˆıncˆ at ϕ(t
0
) = x
0
, ψ(t
0
) = y
0
se scrie:
∂f
∂x
(ϕ(t), ψ(t))ϕ

(t
0
) +
∂f
∂y
(ϕ(t
0
), ψ(t))ψ

(t) = 0
ˆ
In ipoteza f ∈ (
(1)
(A
2
) exist˘a atˆ at derivatele part ¸iale
∂f
∂x
,
∂f
∂y
cˆat si derivatele
ϕ

, ψ

. Egalitatea ultim˘ a poate fi interpretat˘ a ca o relat ¸ie de ortogonalitate
(perpendicularitate) ˆıntre vectorii f

(x
0
, y
0
) ¸si g

(t
0
) = (ϕ

(t
0
), ψ

(t
0
)) deci
f

(x
0
, y
0
) ⊥ g

(t
0
)
Deoarece g

(t
0
) = (ϕ

(t
0
), ψ

(t
0
)) constituie parametri diectori ai tangentei
la curba de nivel ˆın cauz˘ a, ˆın punctul (x
0
, y
0
) = (ϕ(t
0
), ψ(t
0
)) componen-
tele vectorului f

(x
0
, y
0
) dac˘ a f

(x
0
, y
0
) = 0 constituie parametrii directori ai
normalei la curba de nivel ˆın punctul (x
0
, y
0
). Ecuat ¸ia cartezian˘a a acestei
92CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
normale este:
x −x
0
∂f
∂x
=
y −y
0
∂f
∂y
, (3.17)
¸si ˆın baza relat ¸iei de ortogonalitate a dou˘ a drepte avem:
ϕ

(t
0
) =
∂f
∂y
(x
0
, y
0
), ψ

(t
0
) = −
∂f
∂y
(x
0
, y
0
)
Ecuat ¸ia cartezian˘a a tangentei ˆın (x
0
, y
0
) la curba de nivel este:
x −x
0
∂f
∂y
+
y −y
0
∂f
∂x
= 0 sau
x −x
0
∂f
∂y
=
y −y
0

∂f
∂x
(3.18)
Fig. 3.2:
Exemplu. La cˆ ampul scalar f(x, y) = 2x
2
+8y
2
curbele de nivel vor fi elipse.
ˆ
In cazul punctului (

2,
1

2
) vom avea elipsa 2x
2
+ 8y
2
= 8(
x
2
2
2
+
y
2
1
1
−1 = 0)
f

(

2,
1

2
) = (4

2, 8

2) Ecuatia normalei la elipsa ˆın ((

2,
1

2
)) este:
x−

2
4

2
=
y−
1

2
8

2
, sau dup˘ a calcule: 4x −2y −3

2 = 0
Ecuatia tangentei ˆın (

2,
1

2
) este:
x−

2
8

2
+
y−
1

2
4

2
= 0 sau dupa calcule: x +
2y −2

2 = 0.
Normala la o suprafet˘a ¸si planul tangent la o suprafat˘a( din R
3
).
Dac˘a lu˘ am f ∈ S(A
3
), (x
0
, y
0
, z
0
) ∈ A
3
⊂ R
3
¸si dac˘a exist˘a f

¸si f

(x
0
, y
0
, z
0
) =
0 atunci componentele vectorului f

(x
0
, y
0
, z
0
) din R
3
sunt parametrii directori
ai dreptei normale la suprafat ¸a de nivel (S) a cˆampului scalar f care trece prin
punctul (x
0
, y
0
, z
0
), a c˘arei ecuat ¸ie cartezian˘a este f(x, y, z) = f(x
0
, y
0
, z
0
).
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 93
Justificarea este similar˘a celei din R
2
, considerˆ andu-se pe suprafat ¸a de nivel (S)
curba dat˘ a de g(t) = (ϕ(t), ψ(t), χ(t)), t ∈ (a, b), al c˘ arui hodograf trece prin
(x
0
, y
0
, z
0
), adic˘ a se verific˘a egalitatea: f(ϕ(t), ψ(t), χ(t)) = f(x
0
, y
0
, z
0
), t ∈
(a, b). Prin derivarea acestei relat ¸ii obt ¸inem ˆın t
0
:
∂f
∂x
(x
0
, y
0
, z
0

(t
0
) +
∂f
∂y
(x
0
, y
0
, z
0

(t
0
) +
∂f
∂z
(x
0
, y
0
, z
0

(t
0
) = 0,
care arat˘ a c˘a vectorul f

(x
0
, y
0
, z
0
) din R
3
este ortogonal pe vectorul g

(t) =

(t), ψ

(t), χ

(t)). Dac˘a consider˘ am ecuat ¸ia normalei ˆın punctul (x
0
, y
0
, z
0
)
la suprafat ¸a de nivel S:
x −x
0
∂f
∂x
=
y −y
0
∂f
∂y
=
z −z
0
∂f
∂z
, (3.19)
ecuat ¸iile parametrice ale acestei drepte normale la (S) sunt:





x = x
0
+t
∂f
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)
y = y
0
+t
∂f
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)
z = z
0
+t
∂f
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
cu t ∈ R.
Planul din R
3
care trece prin (x
0
, y
0
, z
0
) al suprafetei de nivel S(f = f
0
) ¸si
este ortogonal la normala scris˘a mai sus se nume¸ste plan tangent la suprafat ¸a
(S) ˆın punctul (x
0
, y
0
, z
0
) ¸si va avea ecuat ¸ia:
(x −x
0
)
∂f
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) + (y −y
0
)
∂f
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) + (z −z
0
)
∂f
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
(3.20)
Exemplu. La cˆ ampul scalar f(x, y, z) = x
2
+ y
2
− z suprafet ¸ele de nivel vor
fi paraboloizi eliptici.
ˆ
In cazul punctului (1, 2, 5) obt ¸inem:x +y = z Deoarece
f

= (2, 4, −1) ecuat ¸ia planului tangent ˆın (1, 2, 5) este: 2(x −1) + 4(y −2) −
(z−5) = 0 sau: 2x+4y−z−5 = 0, iar normala ˆın punctul (1, 2, 5) la suprafat ¸˘a
este:
x−1
2
=
y−2
4
=
z−5
−1
3.5.5 Derivate part ¸iale de ordin superior.
Dac˘a se consider˘a
∂f
∂x
j
(x
1
, x
2
, ..., x
m
) care de fapt este o funct ¸ie ¸si o vom
deriva ˆın raport cu x
k
, vom obt ¸ine:

∂x
k
(
∂f
∂x
j
) =

2
f
∂x
k
∂x
j
¸si o vom numi derivata part ¸iala de ordinul al doilea ˆın raport cu x
k
, x
j
mixt˘a.
Putem proceda la fel cu
∂f
∂x
k
(x
1
, x
2
, ..., x
m
), pe care o vom deriva n raport cu
x
j
¸si vom obt ¸ine:

∂x
j
(
∂f
∂x
k
) =

2
f
∂x
j
∂x
k
94CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
Este important, din punct de vedere practic, de a stabili condit ¸ii suficiente ˆın
care derivatele part ¸iale mixte sunt egale. Mai precis ˆın ce conditii:

2
f
∂x
k
∂x
j
=

2
f
∂x
j
∂x
k
cu j = k, pentru c˘ a ˆın general acestea nu sunt egale. Teorema care urmeaz˘a
stabile¸ste ˆın ce condit ¸ii derivatele part ¸iale mixte sunt egale.
Teorema 13 (Schwartz): Dac˘ a f ∈ (
k
(A), k ≥ 2 atunci ˆın orice x
0
∈ A
derivatele part ¸iale mixte sunt egale.
Demonstr˘am ˆın cazul m = 2 ¸si vom lua funct ¸ia:
E(x, y, h, k) = f(x +h, y +k) −f(x, y +k) −f(x +h, y) +f(x, y)
care poate fi scris˘a sub urm˘ atoarele forme:
E(x, y, h, k) = f
1
(x +h) −f
1
(x) ¸si E(x, y, h, k) = f
2
(y +k) −f
2
(y)
daca se noteaz˘a cu:
f
1
(x) = f(x, y +k) −f(x, y), presupunˆ and x variabil˘ a iar y, k parmetri,
f
2
(y) = f(x+h, y)−f(x, y), presupunˆ nd y variabil˘ a iar x, h parmetri. Aplicˆ and
teorema cre¸sterilor finite, se deduce: f
1
(x) =
∂f
∂y
(x, y)k, f
2
(y) =
∂f
∂x
(x, y)h,
unde x este ˆıntre x ¸si x +h, iar y este ˆıntre y ¸si y +k ¸si atunci:
E(x, y, h, k) = [
∂f
∂y
(x +h, y) −
∂f
∂y
(x, y)]k = [
∂f
∂x
(x, y +k) −
∂f
∂x
(x, y)]k.
Utilizˆ and iar˘ a¸si teorema cre¸sterilor finite se obt ¸ine:
E(x, y, h, k) =

2
f
∂x∂y
(x, y)hk =

2
f
∂y∂x
(x, y)kh
unde x este ˆıntre x ¸si x +h iar y este ˆıntre y ¸si y +k. Simplificˆ and prin hk se
va obt ¸ine:

2
f
∂x∂y
(x, y) =

2
f
∂y∂x
(x, y)
Deoarece (x, y) ¸si (x, y) sunt ˆın vecinatatea lui (x, y) cu alte cuvinte lim
h→0
x =
lim
h→0
x = x ¸si lim
k→0
y = lim
k→0
y = y, ˆın baza continuit˘ at ¸ii lui

2
f
∂x∂y
¸si a lui

2
f
∂y∂x
ˆın
punctul (x, y) pentru (h, k) →(0, 0) se deduce:

2
f
∂x∂y
(x, y) =

2
f
∂y∂x
(x, y)|.
Observat ¸ie: Din analiza demonstratt ¸ei se observ˘a c˘a nu este obligatoriu ca
f ∈ (
(2)
(A) pentru a avea egalitatea derivatelor mixte. Este suficient s˘ a existe

2
f
∂x∂y
si

2
f
∂y∂x
ˆıntr-o vecinatate a lui (x, y) iar acestea s˘a fie continui ˆın punctul
considerat.
Putem extinde not ¸iunea de derivat˘ a part ¸ial˘ a considerˆ and derivatele part ¸iale
ale derivatelor part ¸iale de ordinul al doilea, obt ¸inˆ and derivatele part ¸iale de or-
dinul al treilea astfel:

∂x

(

2
f
∂x
k
∂x
j
) =

3
f
∂x

∂x
k
∂x
j
pentru = k, = j, j = k.
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 95
Pentru = k = j vom avea:

3
f
∂x
2
k
∂x
j
.
Pentru = k = j vom avea:

3
f
∂x
3
j
. La fel vom defini derivatele part ¸iale de
ordinul patru, cinci, etc.
3.5.6 Diferent ¸ialele de ordin superior ale cˆampurilor scalare.
Fie functia f ∈ (
(2)
(A
2
) (A
2
deschis˘a ˆın R
2
) Dac˘a (x
0
, y
0
) ∈ A
2
¸si (h, k) ∈
R
2
astfel ˆıncˆ at (x
0
+h, y
0
+k) ∈ A
2
atunci funct ¸ia compus˘a:
g(t) = f(x
0
+th, y
0
+tk),
este de clasa (
(2)
pentru h, k suficient ¸i de mici astfel ˆıncˆ at (x
0
+th, y
0
+tk) ∈ A
2
.
Derivata lui g va fi:
g

(t) =
∂f
∂x
(x
0
+th, y
0
+tk)h +
∂f
∂y
(x
0
+th, y
0
+tk)k.
Aplicˆ and ˆınc˘ a o dat˘ a regula de derivare a funct ¸iilor compuse vom avea:
g

(t) =

2
f
∂x
2
(x
0
+th, y
0
+tk)h
2
+2

2
f
∂x∂y
(x
0
+th, y
0
+tk)hk+

2
f
∂y
2
(x
0
+th, y
0
+tk)k
2
,
dac˘a t ¸inem cont c˘a

2
f
∂x∂y
=

2
f
∂y∂x
, conform cu Teorema lui Schwartz.
Pentru t=0 avem:
g

(0) =
∂f
∂x
(x
0
, y
0
)h +
∂f
∂y
(x
0
, y
0
)k = df(x
0
, y
0
)
Prin definit ¸ie
g

(0) =

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)h
2
+ 2

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
)hk +

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)k
2
,
se nume¸ste diferent ¸iala a doua a lui f ˆın punctul (x
0
, y
0
) ¸si se noteaz˘a cu:
d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) sau numai prin d
2
f(x
0
, y
0
).
Dac˘a se noteaz˘a traditional cu h = dx, k = dy, avem:
d
2
f(x
0
, y
0
) =

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)dx
2
+ 2

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
)dxdy +

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)dy
2
Punctul (x
0
, y
0
) fiind arbitrar ˆın A
2
putem scrie (x, y) n loc de (x
0
, y
0
) deci:
d
2
f(x, y) =

2
f
∂x
2
(x, y)dx
2
+ 2

2
f
∂x∂y
(x, y)dxdy +

2
f
∂y
2
(x, y)dy
2
96CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
Se poate verifica relat ¸ia d
2
f(x, y) = d(df(x, y))
ˆ
Intr-adev˘ ar, cum df(x, y) =
∂f
∂x
(x, y)dx +
∂f
∂y
(x, y)dy, atunci:
d(df(x, y)) = [

2
f
∂x
2
(x, y)dx+

2
f
∂y∂x
(x, y)dy]dx+[

2
f
∂x∂y
(x, y)dx+

2
f
∂y
2
(x, y)dy]dy
Se observ˘ a c˘a relat ¸ia de diferent ¸iere se poate rescrie utilizˆand regula de ridicare
la p˘ atrat a unui binom, sub forma:
d
2
f(x, y) = (dx

∂x
+dy

∂y
)
(2)
f(x, y),
ˆınlocuind (

∂x
)
2
f(x, y) cu

2
f
∂x
2
(x, y), (

∂y
)
2
f(x, y) cu

2
f
∂y
2
(x, y), 2

∂x

∂y
f(x, y) cu
2

2
f
∂x∂y
(x, y). Aceste considerat ¸ii pot fi extinse la trei sau mai multe variabile
independente.
Pentru trei variabile avem:
d
2
f(x, y, z) = (dx

∂x
+dy

∂y
+dz

∂z
)
(2)
f(x, y, z),
sau dezvoltat: d
2
f(x, y, z) =

2
f
∂x
2
(x, y, z)dx
2
+

2
f
∂y
2
(x, y, z)dy
2
+

2
f
∂z
2
(x, y, z)dz
2
+
2

2
f
∂x∂y
(x, y, z)dxdy + 2

2
f
∂y∂z
(x, y, z)dydz + 2

2
f
∂z∂x
(x, y, z)dzdx
ˆ
In cazul n-dimensional, cu x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), dx = (dx
1
, dx
2
, ..., dx
n
)
avem:
d
2
f(x; dx) = (dx
1

∂x
1
+dx
2

∂x
2
+...+dx
n

∂x
n
)
(2)
f(x) =
n
¸
j,k=1

2
f
∂x
j
∂x
k
(x)dx
k
dx
j
.
Apare astfel o form˘ a p˘ atratic˘ a ˆın componentele lui dx ai c˘ arei coeficient ¸i sunt
toati derivate part ¸iale de ordin doi ale lui f.
Diferent ¸ialele de ordin trei, patru, etc. ale unei funct ¸ii de clasa (
(3)
, (
(4)
, ...,
ˆıntr-o mult ¸ime deschis˘a se vor defini similar. Astfel ˆın R
2
vom avea:
g

(0) = (h

∂x
+k

∂y
)
(3)
f(x, y) = d
3
f(x, y; h, k),
cu g(t) = f(x + th, y + tk), iar operatorul simbolic se scrie:

3
f
∂x
3
(x, y)h
3
+
3

3
f
∂x
2
∂y
(x, y)h
2
k +3

3
f
∂x∂
2
y
(x, y)hk
2
+

3
f
∂y
3
(x, y)(x, y)k
3
. Se vede analogia cu for-
mula de ridicare a binomului lui Newton la puterea a treia.
ˆ
In R
3
, dac˘ a se presupune f ∈ (
(3)
(A
3
) avem: d
3
f(x, y, z; h, k, ) = (h

∂x
+
k

∂y
+

∂z
)
(3)
f(x, y, z) =

3
f
∂x
3
(x, y, z)h
3
+

3
f
∂y
3
(x, y, z)k
3
+

3
f
∂z
3
(x, y, z)
3
+
+3

3
f
∂x
2
∂y
(x, y, z)h
2
k+3

3
f
∂y
2
∂z
(x, y, z)k
2
+3

3
f
∂z
2
∂x
(x, y, z)
2
h+3

3
f
∂x∂y
2
(x, y, z)hk
2
+
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 97
3

3
f
∂y∂z
2
(x, y, z)k
2
+3

3
f
∂z∂x
2
(x, y, z)h
2
+6

3
f
∂x∂y∂z
hkl, analoag˘ a cu formula alge-
bric˘ a: (a+b+c)3 = a
3
+b
3
+c
3
+3a
2
b+3b
2
c+3c
2
a+3ab
2
+3bc
2
+3ca
2
+6abc
La fel se va ˆıntˆ ampla ¸si ˆın cazul diferent ¸ialei de ordin p > 3, p ∈ N. g
(p)
(0) =
(h

∂x
+ k

∂y
)
(p)
f(x, y) = d
p
f(x, y; h, k). Evident pot fi utilizate ¸si notatiile
tradit ¸ionale h = dx, k = dy. Vom lua din nou f : A ⊂ R
m
→R, f ∈ (
k
(A), k ≥
2, A deschis˘a ˆın R
m
, vom nota diferent ¸iala de ordinul al doilea, al treilea,...,de
ordinul k a lui f punˆ and: d
2
f = d(df), d
3
f = d(d
2
f), ..., d
k
f = d(d
k−1
f).
Astfel, deoarece: df(x) =
∂f
∂x
1
h
1
+
∂f
∂x
2
h
2
+... +
∂f
∂x
m
h
m
, vom avea: (d
2
f)(x) =
d(df)(x) = d(
∂f
∂x
1
)h
1
+ d(
∂f
∂x
2
)h
2
+... + d(
∂f
∂x
m
)h
m
= (

2
f
∂x
2
1
h
1
+

2
f
∂x
2
∂x
1
h
2
+ ... +

2
f
∂x
m
∂x
1
h
m
)h
1
++(

2
f
∂x
1
∂x
2
h1 +

2
f
∂x
2
2
h
2
+... +

2
f
∂x
m
∂x
2
h
m
)h
2
+... ++(

2
f
∂x
1
∂x
m
h
1
+

2
f
∂x
2
∂x
m
h
2
+... +

2
f
∂x
2
m
h
m
)h
m
, sau sub forma restrˆansa ¸si ˆın notat ¸ia tradit ¸ional˘ a
h
j
= dx
j
:
(d
2
f)(x) =
m
¸
j,k=1

2
f
∂x
j
∂x
k
(x)dx
k
dx
j
,
care este o form˘a diferent ¸ial˘ a de ordin doi, cunoscut˘ aˆın algebr˘ a sub denumirea
de form˘ a patratic˘ a de ordinul al doilea ˆın dx
1
, dx
2
, ..., dx
m
. Continuˆ and acest
procedeu vom obt ¸ine:
(d
p
f)(x) =
m
¸
k
1
,k
2
,...,k
p
=1

p
f
∂x
k
1
∂x
k
2
...∂x
k
p
dx
k
1
dx
k
2
...dx
k
p
,
cu p ≤ k, k cel ce desemneaza ordinul clasei lui f, adic˘ a f ∈ (
k
(A).
3.5.7 Dezvoltarea lui Taylor pentru funct ¸ii reale de mai multe
variabile.
Cu ajutorul funct ¸iei g utilizat˘ a ˆın mod frecvent aici, vom deduce forma
pe care o capat˘a formula Taylor respectiv seria Taylor ˆın cazul funct ¸iilor de
mai multe variabile.
Astfel dac˘a g ∈ (
p+1
(A
1
), atunci:
g(1) = g(0) +
1
1!
g

(0) +
1
2!
g

(0) +... +
1
p!
g
(p)
(0) +
1
(p + 1)!
g
(p+1)
(τ),
cu τ ∈ (0, 1).
Luˆ and pentru o funct ¸ie de n variabile g(t) = f(x+th), x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), h =
(h
1
, h
2
, ..., h
n
), t ∈ R, vom avea ˆınlocuind t = 1 ¸si t = 0 ˆın formula lui g dez-
voltat˘ a, de mai sus, vom avea:
f(x+h) = f(x)+
1
1!
df(x; h)+
1
2!
d
2
f(x; h)+...+
1
p!
d
p
f(x; h)++
1
(p + 1)!
d
p+1
f(x+th; h),
98CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
Aceasta se nume¸ste formula lui Taylor pentru funct ¸ii reale cu n variabile reale.
Termenul T
p
(x; h) = f(x) +
1
1!
df(x; h) +
1
2!
d
2
f(x; h) + ... +
1
p!
d
p
f(x; h) se
nume¸ste polinomul lui Taylor de grad p, iar termenul R
p
(x; h) =
1
(p+1)!
d
p+1
f(x+
th; h), se nume¸ste restul de ordinul p a dezvolt˘arii Taylor.
De asemeni se poate da seria lui Taylor adic˘a:
f(x) = f(x
0
) +
1
1!
df(x
0
; h) +
1
2!
d
2
f(x
0
; h) +... +
1
p!
d
p
f(x
0
; h) +...,
dac˘a f este indefinit derivabil˘ a.
ˆ
In cazul particular a dou˘ a variabile dac˘ a lu˘ am (x
0
, y
0
) ˆın loc de (x, y) avem:
f(x
0
+h, y
0
+k) = f(x
0
, y
0
) +
1
1!
[
∂f
∂x
(x
0
, y
0
)h +
∂f
∂y
(x
0
, y
0
)k]+
+
1
2!
[

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)h
2
+ 2

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
)hk +

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)k
2
] +....
Daca vom nota cu x = x
0
+ h, y = y
0
+ k, atunci h = x − x
0
, k = y − y
0
,
vom rescrie ultima formula: (x
0
, y
0
) ˆın loc de (x, y) avem:
f(x, y) = f(x
0
, y
0
) +
1
1!
[
∂f
∂x
(x
0
, y
0
)(x −x
0
) +
∂f
∂y
(x
0
, y
0
)(y −y
0
)]+
+
1
2!
[

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)(x−x
0
)
2
+2

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
)(x−x
0
)(y−y
0
)+

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)(y−y
0
)
2
]+....
Vom spune c˘a pentru f(x, y) avem o aproximat ¸ie liniar˘ a sau de ordinul
ˆıntˆ ai ˆın jurul punctului (x
0
, y
0
) dac˘a ne vom opri cu dezvoltarea Taylor la
termenii liniari, adic˘ a:
f(x, y) ≈ f(x
0
, y
0
) +
1
1!
[
∂f
∂x
(x
0
, y
0
)(x −x
0
) +
∂f
∂y
(x
0
, y
0
)(y −y
0
)]
Vom spune c˘a pentru f(x, y) avem o aproximat ¸ie p˘atratic˘ a sau de ordinul al
doilea ˆın jurul punctului (x
0
, y
0
) dac˘a ne vom opri cu dezvoltarea Taylor la
termenii p˘ atratici, adic˘ a:
f(x, y) ≈ f(x
0
, y
0
) +
1
1!
[
∂f
∂x
(x
0
, y
0
)(x −x
0
) +
∂f
∂y
(x
0
, y
0
)(y −y
0
)]+
+
1
2!
[

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)(x−x
0
)
2
+2

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
)(x−x
0
)(y−y
0
)+

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)(y−y
0
)
2
],etc.
Exemple:
1

. Fie funct ¸ia: f(x, y) =
1
xy
. Vom aproxima aceasta liniar ˆın jurul
lui (x
0
, y
0
) = (1, 2) f(x
0
+ h, y
0
+ k) − f(x
0
, y
0
) ≈
1
1!
[
∂f
∂x
(x
0
, y
0
)(x − x
0
) +
∂f
∂y
(x
0
, y
0
)(y −y
0
)]
Luˆ and x = 1 + h, y = 2 + k, rezult˘ a h = x − 1 = dx, k = y − 2 = dy, ¸si
atunci: f(x, y) −f(1, 2) ≈
∂f
∂x
(1, 2)(x −1) +
∂f
∂y
(1, 2)(y −2) ¸si ˆın cazul concret
avem: f(1, 2) =
1
2
,
∂f
∂x
(1, 2) = −
1
2
,
∂f
∂y
(1, 2) = −
1
4
¸si deci aproximat ¸ia liniar˘ a
este:
1
xy
≈ −
1
2
x −
1
4
y +
3
2
2

. S˘ a se calculeze valoarea aproximativ˘a pentru
(e + 0, 1)
ln(1,2)
Ca ˆın exemplul de mai sus vom considera funct ¸ia: f(x, y) = x
ln(y)
, x =
e + 0, 1, y = 1, 2 x
0
= e, y
0
= 1, vom avea:
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 99
(∂f
∂x
(x, y) = ln(y)x
ln(y)−1
,
(∂f
∂y
(x, y) =
1
y
ln(x)x
ln(y)
.
(∂f
∂x
(e, 1) = 0,
(∂f
∂y
(e, 1) = 1
¸si deci: (e + 0, 1)
ln(1,2)
≈ 1 + 0, 2 = 1, 2.
ˆ
In ˆıncheierea acestui subcapitol vom da formula dezvolt˘ arii lui Taylor pen-
tru o finct ¸ie real˘a cu mai multe variabile reale, exprimat˘ a cu derivate part ¸iale
¸si cre¸sterile h
1
, h
2
, ..., h
m
.
f(x) = f(x
0
) +
1
1!
m
¸
j=1
∂f
∂x
j
(x
0
)h
j
+
1
2!
m
¸
j,k=1

2
f
∂x
j
∂x
k
(x
0
)h
j
h
k
+...+
1
k!
m
¸
j
1
,j
2
,...j
k
=1

k
f(x
0
)
∂x
j
1
∂x
j
2
...∂x
j
k
h
j
1
h
j
2
...h
j
k
+
1
(k + 1)!
m
¸
j
1
,j
2
,...j
k=1
=1

k+1
f(ξ)
∂x
j
1
∂x
j
2
...∂x
j
k
h
j
1
h
j
2
...h
j
k+1
unde x = x
0
+h, ξ = x
0
+τh
3.5.8 Probleme de optim pentru funct ¸ii de mai multe variabile.
Acestea constituie una din aplicat ¸iile importante ale calculului diferent ¸ial.
Se vor luaˆın considerat ¸ie numai probleme de optim local, adic˘ a se va presupune
c˘a funct ¸iile studiate posed˘ a valori extreme ˆın puncte izolate din mult ¸imea
de definit ¸ie a acestora. Cu alte cuvinte nu se vor presupune situat ¸ii ca ˆın
cazul funct ¸iei: f : R
2
→ R definit˘ a prin f(x, y) = (4x
2
+ 9y
2
− 36)
2
la care
toate punctele elipsei sunt puncte de minim (functia ia numai valori pozitive,
valoarea minima fiind egal˘ a cu zero). De asemeni probleme de optim pot fi
analizate numai ˆın cazul cˆampurilor scalare, adic˘ a a funct ¸iilor f : R
n
→ R
(funct ¸ii cu valori reale) deoarece numai R, multimea valorilor funct ¸iilor de n
variabile, este o mult ¸ime total ordonat˘ a, putˆ andu-se astfel deduce care sunt
valorile maxime sau valorile minime.
Vom analiza pentru ˆınceput cazurile funct ¸iei cu dou˘ a variabile indepen-
dente ¸si apoi cu trei variabile, generalizarea la n variabile fiind mai u¸sor de
l˘ amurit.
Fie, pentru ˆınceput f : A
2
⊂ R
2
→ R, dac˘ a exist˘a un punct (a, b) ∈ A
2
astfel ˆıncˆ at pentru orice (x, y) ∈ A
2
s˘a avem f(x, y) ≤ f(a, b), atunci punctul
(a, b) este un punct de maxim absolut.
Dac˘a schimb˘am semnul inegalit˘ at ¸ii vom obt ¸ine not ¸iunea de minim absolut,
adic˘ a pentru orice (x, y) ∈ A
2
s˘a avem f(x, y) ≥ f(a, b).
Functia f posed˘a ˆın punctul (a, b) un punct de maxim local dac˘a exista o
vecinatate B
r
(a, b) ⊂ A
2
cu r suficient de de mic astfel ˆıncˆ at: f(x, y) ≤ f(a, b),
pentru orice (x, y) ∈ B
r
(a, b)
Un maxim local se va numi strict local dac˘a: f(x, y) < f(a, b), pentru orice
(x, y) ∈ B
r
(a, b) cu (x, y) = (a, b)
ˆ
In mod analog, prin schimbarea semnului inegalit˘ at ¸ii vom obt ¸ine not ¸iunea
de minim local ¸si de minim local strict. Vom conveni s˘a-l not˘ am cu (a, b).
Cu notat ¸iile h = x − x
0
, k = y − y
0
, cre¸sterea cu (h, k) a funct ¸iei f ˆın
(x
0
, y
0
) va fi:
100CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
´f(x
0
, y
0
; h, k) = f(x
0
+h, y
0
+k) −f(x
0
, y
0
).
ˆ
Intr-un punct de maxim local (a, b) avem:
´f(a, b; h, k) ≤ 0, pentru orice (h, k) ∈ R
2
cu

h
2
+k
2
< δ, δ > 0
ˆ
Intr-un punct de minim local (a, b) avem: ´f(a, b; h, k) ≥ 0, pentru orice
(h, k) ∈ R
2
cu

h
2
+k
2
< δ, δ > 0
ˆ
In leg˘ atur˘ a cu acestea avem urm˘atoarea teorem˘a:
Teorema 14:
i) (Conditia necesar˘ a, dar nu suficient˘ a, de optim local):
Dac˘a (x
0
, y
0
) ∈ A
2
este un punct de optim local (punct de maxim sau punct
de minim local) atunci:
f

(x
0
, y
0
) = 0 ⇔¦
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) = 0,
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) = 0¦
ii) (Condit ¸ia suficient˘a de optim local strict)
Dac˘a f ∈ (
(2)
(A
2
) ¸si d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) < 0(d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) > 0) unde
(x
0
, y
0
) ∈ A
2
este astfel ˆıncˆ at f

(x
0
, y
0
) = 0, atunci (x
0
, y
0
) este un punct
de maxim (de minim) local strict pentru f.
iii) d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) < 0 ⇔¦

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
) < 0,

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)−(

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
))
2
>
0¦ sau
d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) < 0 ⇔¦

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
) < 0,

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)−(

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
))
2
>
0¦ ¸si
d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) > 0 ⇔¦

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
) > 0,

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)−(

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
))
2
>
0¦ sau
d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) > 0 ⇔¦

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
) > 0,

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)−(

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
))
2
>

i) Se consider˘ a funct ¸ia g(t) = f(x
0
+th, y
0
+tk), cu h, k arbitrari cu restrict ¸ia
(x
0
+th, y
0
+tk) ∈ A
2
. Funct ¸ia g(t) are un extrem pentru t = 0, deoarece g(0) =
f(x
0
, y
0
) = 0. Condit ¸ia de extrem pentru o funct ¸ie de o variabil˘ a este g

(0) = 0,
care este o condit ¸ie necesar˘a (nu suficient˘ a) ori: g

(0) = df(x
0
, y
0
; h, k), deci
df(x
0
, y
0
; h, k) = 0, pentru orice h, k. Se observ˘ a c˘a extremul lui g ˆın origine
nu depinde de h ¸si k, ¸si deci df(x
0
, y
0
; h, k) = 0 adic˘ a: f

(x
0
, y
0
) = 0 dac˘ a ¸si
numai dac˘ a ¦
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) = 0,
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) = 0¦
ii) rezult˘ a din faptul c˘ a g

(0) < 0 dac˘a t = 0 este punct de maxim pentru
g(t) ¸si g

(0) > 0 dac˘ a t = 0 este punct de minim pentru g(t), cumulat cu
egalitatea:
g

(0) = d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) =

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)h
2
+ 2

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
)hk +

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)k
2
,
Reciproc, dac˘a de exemplu f

(x
0
, y
0
) = 0 ¸si d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) > 0 utilizˆ and
dezvoltarea lui Taylor pentru f ˆın punctul (x
0
, y
0
) cu restul exprimat de
diferent ¸iala de ordin doi avem: ´f(x
0
, y
0
; h, k) =
1
2!
d
2
f(x
0
+ th, y
0
+ tk; h, k)
cu t ∈ (0, 1). Cum f ∈ (
(2)
(A
2
) rezult˘ a d
2
f ∈ ((A
2
) ¸si deci d
2
f(x
0
+ th, y
0
+
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 101
tk; h, k) va avea acela¸si semn ˆın vecinatatea lui (x
0
, y
0
) adic˘ a pozitiv.
ˆ
In mod
analog dac˘ a f

(x
0
, y
0
) = 0 ¸si d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) < 0 vom avea acela¸si semn ˆın
vecin˘atatea lui (x
0
, y
0
) adic˘ a negativ ¸si pentru d
2
f(x
0
+th, y
0
+tk; h, k).
iii) Deoarece d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) = r
0
h
2
+ 2s
0
hk + t
0
k
2
, (utilizˆ and notat ¸iile lui
Monge: p =
∂f
∂x
, q =
∂f
∂y
, r =

2
f
∂x
2
, s =

2
f
∂x∂y
, t =

2
f
∂y
2
, cu r
0
=

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
), s
0
=

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
), t
0
=

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)), forma p˘ atratica d
2
f va putea fi transformat˘ a
ˆıntr-un trinom de gradul doi dˆ and factor fie pe h
2
fie pe k
2
: Astfel dac˘a vom
da factor fort ¸at pe k
2
avem:
r
0
h
2
+ 2s
0
hk +t
0
k
2
= k
2
[(

r
0
τ +
s
0

r
0
)
2
+t
0

s
2
0
r
0
] cu τ =
h
k
A¸sadar, dac˘ a r
0
> 0 ¸si r
0
t
0
−s
2
0
> 0, d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) va fi pozitiv˘ a.
Dac˘a vom da factor fort ¸at pe h
2
avem:
r
0
h
2
+ 2s
0
hk + t
0
k
2
= h
2
[(

t
0
θ +
s
0

t
0
)
2
+ r
0

s
2
0
t
0
] cu θ =
k
h
S¸i la fel, dac˘ a
t
0
> 0 ¸si r
0
t
0
−s
2
0
> 0, d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) va fi pozitiv˘ a.
Pentru a avea expresie negativ˘ a vom da factor fort ¸at pe −k
2
¸si avem:
r
0
h
2
+ 2s
0
hk +t
0
k
2
= −k
2
[(

−r
0
τ −
s
0

−r
0
)
2
−t
0
+
s
2
0
r
0
] cu τ =
h
k
A¸sadar, dac˘ a r
0
< 0(−r
0
> 0) ¸si r
0
t
0
−s
2
0
> 0, d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) va fi negativ˘ a.
Dac˘a vom da factor fort ¸at pe −h
2
avem:
r
0
h
2
+2s
0
hk +t
0
k
2
= −h
2
[(

−t
0
θ −
s
0

−t
0
)
2
−r
0
+
s
2
0
t
0
] cu θ =
k
h
S¸i la fel, dac˘ a
−t
0
> 0 ¸si r
0
t
0
−s
2
0
> 0, d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) va fi negaitiv˘ a.|
Din cele prezentate putem trage concluzia c˘a ˆıntr-un punct de optim strict
derivatele part ¸iale nemixte

2
f
∂x
2
,

2
f
∂y
2
au acelasi semn.
De asemeni cercetarea optimului unei funct ¸ii de dou˘ a variabile trebuie s˘ a
ˆınceap˘a cu expresia r
0
t
0
− s
2
0
; dac˘ a semnul acesteia este pozitiv vom con-
tinua cercetarea; dac˘a semnul acesteia este negativ, atunci punctul (x
0
, y
0
) nu
este punct de optim, se va spune ca este un punct ¸sa.
Inegalit˘ at ¸ile din iii), pot fi ret ¸inute cu ajutorul minorilor principali, notati cu
d
1
, d
2
, ai matricei:
H(x
0
, y
0
) =


2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
)

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
)

2
f
∂y∂x
(x
0
, y
0
)

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
)

=

r
0
s
0
s
0
t
0

numit˘ a matricea lui Hess sau hessiana lui f ˆın (x
0
, y
0
), iar d
1
= r
0
, d
2
=
r
0
t
0
−s
2
0
. Astfel:
dac˘ a d
1
> 0, d
2
> 0 avem ˆın (x
0
, y
0
) un minim local strict.
dac˘a d
1
< 0, d
2
> 0 avemˆın (x
0
, y
0
) un maxim local strict. Dac˘a f ∈ (
(1)
(A
2
)
punctele de optim local sunt ˆın mod obligatoriu solut ¸ii ale ecuat ¸iei vectoriale
f

(x, y) = 0. Punctele interioare lui A
2
ˆın care se anuleaz˘a f

(x, y) se numesc
puncte critice (sau puncte stat ¸ionare).
Deoarece condit ¸ia f

(x, y) = 0 este doar o condit ¸ie necesar˘a de optim, nu toate
punctele critice ale funct ¸iei f vor fi puncte de extrem. Ca exemplificare, fie
102CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
f(x, y) = x
2
− y
2
∈ (

(R
2
), care admite un singur punct critic (0, 0)(
∂f
∂x
=
2x,
∂f
∂y
= −2y) care nu este nici punct de minim, nici punct de maxim deoarece:
´f(0, 0; h, k) = f(h, k) − f(0, 0) = h
2
− k
2
, iar acesta nu poate avea semn
constant pentru orice (h, k) ∈ R
2
. Puncul critic (0, 0) a lui f nu este punct de
optim. Fiind solut ¸ie pentru f

(x, y) = 0 va fi punct ¸sa a lui f.
Fig. 3.3:
Vom face urm˘atoarea completare: Deoarece funct ¸iile f se presupun con-
tinue, cum acestea pot fi nederivabile, f mai poate avea puncte de optim acolo
unde f nu este derivabil˘ a.
De exemplu funct ¸iile: f(x, y) =

[xy[, g(x, y) = [x[ + [y[, h(x, y) = [x[ + y
2
nu sunt derivabile ˆın origine (0, 0), care ˆıns˘ a este un punct de minim pentru
toate aceste funct ¸ii.
Dac˘a d
2
= r
0
t
0
−s
2
0
= 0 sunt posibile dou˘ a situat ¸ii:
Prima situat ¸ie este cea cˆand r
0
= 0, t
0
= 0, s
0
= 0 ˆın punctul (x
0
, y
0
), cum se
ˆıntˆ ampla, de exemplu, ˆın cazul funct ¸iilor f(x, y) = x
3
+y
3
¸si g(x, y) = 1−x
4
−y
4
care admit un singur punct critic ¸si acesta este (0, 0).
ˆ
In aceste cazuri trebui-
esc analizate comportarea cre¸sterii ´f(x
0
, y
0
; h, k) prin utilizarea dezvolt˘ arii
Taylor.
ˆ
In cazul functiei f avem: d
2
f(0, 0; h, k) = d
4
f(0, 0; h, k) = 0, df(0, 0; h, k) =
6(h
3
+ k
3
) ¸si deci cresterea lui f ˆı-¸si va modifica semnul dup˘ a cum h, k sunt
pozitivi sau negativi ¸si deci (0, 0) va fi un punct ¸sa pentru f.
ˆ
In cazul funct ¸iei g
avem: d
2
f(0, 0; h, k) = d
3
f(0, 0; h, k) = 0 iar d
4
f(0, 0; h, k) = −24(h
4
+k
4
) < 0
pentru orice (h, k) ∈ R
2
¸si deci (0, 0) este un punct de maxim pentru g.
ˆ
In a doua situat ¸ie avem d
2
= r
0
t
0
− s
2
0
= 0 far˘ a ca toate dervatele part ¸iale
de ordinul doi s˘ a fie nule ˆın punctul critic (x
0,
y
0
). Presupunˆ and s
0
= 0, r
0
¸si t
0
au acela¸si semn iar diferent ¸iala a doua va fi un patrat perfect al formei
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 103
liniare r
0
h
2
+ 2s
0
hk + t
0
k
2
¸si aceasta are semnul plus dac˘a r
0
> 0(t
0
> 0) ¸si
are semnul minus dac˘a r
0
< 0(t
0
< 0) , conform cu cele ar˘ atate ˆın teorem˘a,
punctul iii).
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie punctul critic (x
0
, y
0
) poate s˘a fie un optim.
Exemplu: f(x, y) = x
4
+ y
4
− 2x
2
+ 4xy − 2y
2
are trei puncte critice (0, 0);
(

2, −

2); (−

2,

2).
ˆ
In (

2, −

2), r
0
t
0
− s
2
0
= 396 iar r
0
= 20, la fel ˆın
(−

2,

2), r
0
t
0
− s
2
0
= 396 iar r
0
= 20, deci aceste puncte sunt de minim.
ˆ
In (0, 0), r
0
= t
0
= s
0
= −4, r
0
t
0
− s
2
0
= 0 ¸si cre¸sterea ´f(0, 0; h, k) =
h
4
+k
4
−2(h
2
+k
2
−2hk) care nu are semn constant pentru orice (h, k) ∈ R
2
.
ˆ
In cazu funct ¸iilor de trei variabile vom avea ˆın mod asem˘an˘ ator:
Teorema 15: f ∈ (
(2)
(A
3
), A
3
∈ R
3
, A
3
deschs˘a.
i) (Conditia necesar˘ a, dar nu suficient˘ a, de optim local):
Dac˘a f ∈ (
(1)
(A

3
), atunci punctele de optim (adic˘ a punctele de maxim sau
de minim local) se g˘asesc printre punctele critice sau stat ¸ionare ale funct ¸iei
f, adic˘ a punctele din A

3
⊂ A
3
ˆın care se anuleaz˘a derivata f

(x, y, z), deci
punctele (x
0
, y
0
, z
0
) pentru care: f

(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 ⇔ ¦
∂f
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
∂f
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
∂f
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0¦ la care se adaug˘a (eventual) punctele
din A
3
ˆın care f nu este derivabil˘ a.
ii) (Condit ¸ia suficient˘a de optim local strict)
Dac˘a f ∈ (
2
(A
∗∗
3
)A
∗∗
3
⊂ A

3
¸si (x
0
, y
0
, z
0
) ∈ A
∗∗
3
este un punct critic, atunci
acest punct critic este un punct de minim dac˘ a d
2
f(x
0
, y
0
, z
0
; h, k, ) = 0 sau
un punct de maxim dac˘ a d
2
f(x
0
, y
0
, z
0
; h, k, ) = 0.
ˆ
In punctele critice ˆın care
f nu este de clasa (
(2)
sauˆın punctele din A
3
ˆın care f nu este diferent ¸iabil˘ a se
analizeaz˘a cre¸sterea ´f(x
0
, y
0
, z
0
; h, k, ) = f(x
0
+h, y
0
+k, z
0
+)−f(x
0
, y
0
, z
0
)
care cste pozitiv˘a ˆıntr-un punct de minim ¸si negativ˘ a ˆıntr-un punct de maxim.
iii) Dac˘a (x
0
, y
0
, z
0
) ∈ A
∗∗
3
este un punct critic al funct ¸iei f iar d
1
, d
2
, d
3
sunt
minorii principali ai matricei lui Hess:
H(x, y, z) =





2
f
∂x
2
(x, y, z)

2
f
∂x∂y
(x, y, z)

2
f
∂x∂z
(x, y, z)

2
f
∂y∂x
(x, y, z)

2
f
∂y
2
(x, y, z)

2
f
∂y∂z
(x, y, z)

2
f
∂z∂x
(x, y, z)

2
f
∂z∂y
(x, y, z)

2
f
∂z
2
(x, y, z)




calculat ¸i ˆın punctul critic (x
0
, y
0
, z
0
).
Dac˘a d
1
> 0, d
2
> 0, d
3
> 0, (x
0
, y
0
, z
0
) este punct de minim.
Dac˘a d
1
< 0, d
2
> 0, d
3
< 0, (x
0
, y
0
, z
0
) este punct de maxim.
Justificarea se face ˆın mod asem˘an˘ ator ca ˆın teorema anterioar˘ a. Vom justi-
fica numai punctul iii), celelalte puncte se justifica ˆın mod analog cu teorema
14. Notˆ and cu:
a
11
=

2
f
∂x
2
(x, y, z), a
22
=

2
f
∂y
2
(x, y, z), a
33
=

2
f
∂z
2
(x, y, z),
a
12
=

2
f
∂x∂y
(x, y, z) =

2
f
∂y∂x
(x, y, z) = a
21
a
13
=

2
f
∂x∂z
(x, y, z) =

2
f
∂z∂x
(x, y, z) = a
31
,
vom avea: d
2
f = a
11
h
2
+ a
22
k
2
+ a
33

2
+ 2a
12
hk + 2a
23
k + 2a
13
h. Dˆ and
104CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
factor comun fortat pe
2
¸si notˆ and cu θ =
h

, τ =
k

vom avea:
d
2
f =
2
(a
11
θ
2
+a
22
τ
2
+a
33
+ 2a
12
θτ + 2a
23
τ + 2a
13
θ) =

2
[(

a
11
θ +
a
12

a
11
τ +
a
13

a
11
)
2
+(a
22

a
2
12
a
11

2
+2(a
23

a
12
a
13
a
11
)τ +(a
33

a
2
13
a
11
)] Ex-
presia din paranteza dreapt˘ a va fi pozitiv˘ a pentru orice θ, τ ∈ R(¦h, k, ¦ ∈ R)
dac˘a trinomul de gradul doi ˆın τ este pozitiv. Putem spune deci c˘a paran-
teza dreapt˘ a este pozitiva pentru orice (¦h, k, ¦ ∈ R dac˘a sunt ˆındeplinite
condit ¸iile:
a
11
> 0, necesar˘a pentru a forma primul p˘ atrat,
a
22

a
2
12
a
11
> 0, necesar pentru a forma un patrat din trinomul care urmeaz˘ a,
(a
22

a
2
12
a
11
)(a
33

a
2
13
a
11
) −(a
23

a
12
a
13
a
11
)
2
> 0, pentru ca trinomul ˆın discut ¸ie s˘a
aib˘ a semnul constant, semnul coeficientului lui τ
2
. Condit ¸iile acestea se vor
putea scrie sub forma:
d
1
= a
11
> 0, d
2
=

a
11
a
12
a
21
a
22

> 0, d
3
=

a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33

> 0
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie d
2
f(x
0
, y
0
, z
0
; h, k, ) > 0 ¸si punctul (x
0
, y
0
, z
0
) este un
punct de minim local.
Dac˘a d˘ am factor comun fortat pe −
2
¸si la fel, notˆ and cu θ =
h

, τ =
k

vom avea:
d
2
f = −
2
(−a
11
θ
2
−a
22
τ
2
−a
33
−2a
12
θτ + 2a
23
τ −2a
13
θ) =

2
[(

−a
11
θ −
a
12

−a
11
τ −
a
13

−a
11
)
2
−(a
22

a
2
12
a
11

2
−2(a
23

a
12
a
13
a
11
)τ −(a
33

a
2
13
a
11
)] Expresia din paranteza dreapt˘ a va fi pozitiv˘ a pentru orice ¦θ, τ¦ ∈
R(¦h, k, ¦ ∈ R) dac˘ a trinomul de gradul doi ˆın τ este pozitiv. Putem spune
deci c˘a paranteza dreapt˘ a este pozitiv˘a pentru orice h, k, l ∈ R dac˘a sunt
ˆındeplinite condit ¸iile:
−a
11
> 0, necesar˘a pentru a forma primul p˘ atrat,
a
22

a
2
12
a
11
< 0, necesar pentru a forma un patrat din trinomul care urmeaz˘ a,
(a
22

a
2
12
a
11
)(a
33

a
2
13
a
11
) −(a
23

a
12
a
13
a
11
)
2
> 0, pentru ca trinomul ˆın discut ¸ie s˘a
aib˘ a semnul constant, semnul coeficientului lui τ
2
. Condit ¸iile acestea se vor
putea scrie sub forma:
d
1
= a
11
< 0, d
2
=

a
11
a
12
a
21
a
22

> 0, d
3
=

a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33

< 0
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie d
2
f(x
0
, y
0
, z
0
; h, k, ) < 0 ¸si punctul (x
0
, y
0
, z
0
) este un
punct de maxim local. |
Reluˆ and problema, la modul general, pentru a fixa definitiv problema op-
timului, ˆın cazul funct ¸iilor de m variabile. Pentru a obt ¸ine efectiv punctele
3.5. APLICAT¸ II DIFERENT¸ IALE. 105
posibile de extrem ale lui f , ˆın ipoteza diferent ¸ibilit˘ at ¸ii lui f ˆın A vom uti-
liza teorema generala 10. Conditia necesara de extrem este: (df)(x
0
) = 0 sau
∂f
∂x
1
(x
0
) = 0,
∂f
∂x
2
(x
0
) = 0, ...,
∂f
∂x
m
(x
0
) = 0.
Exemplu:
f(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
−2x
1
x
2
−4x
2
x
3
+ 20x
1
∂f
∂x
1
= 2x
1
−2x
2
+ 20 = 0
∂f
∂x
2
= −2x
1
+ 2x
2
−4x
3
= 0
∂f
∂x
3
= −4x
2
+ 2x
3
= 0.
Sistemul format din anularea derivatelor partiale, ˆın acest caz, are solut ¸ia
x
0
= (−
15
2
,
5
2
, 5) deci punctul x
0
este un posibil punct de extrem.
Pentru a obt ¸ine condit ¸ii suficiente de extrem se face ipoteza suplimentar˘a
f ∈ (
(2)
(A) ¸si se utilizeaz˘a dezvoltarea Taylor ˆın care x
0
este un punct
stat ¸ionar al lui f; se deduce:
´f(x
0
, h) =
1
2!
m
¸
j,k=1

2
f
∂x
j
∂x
k
(ξ)h
j
h
k
=
1
2!
m
¸
j,k=1

2
f
∂x
j
∂x
k
(x
0
)h
j
h
k
+
1
2!
m
¸
j,k=1
ε
jk
(ξ)h
j
h
k
,
unde: ε
jk
=

2
f
∂x
j
∂x
k
(ξ) −

2
f
∂x
j
∂x
k
(x
0
), iar ε
jk
→0 cˆand [[h[[ →0.
Luˆ and ˆın considerat ¸ie forma p˘ atratica A(h) =
m
¸
j,k=1
a
jk
h
j
h
k
, unde a
jk
=

2
f
∂x
k
∂x
j
(x
0
), dac˘ a A(h) este pozitiv definit˘ a se deduce ca ´f(x0, h) ≥ 0 deoarece
1
2!
m
¸
j,k=1
ε
jk
h
j
h
k
nu poate modifica semnul lui ´f(x
0
, h) pentru c˘ a poate fi f˘ acut
oricˆ at de mic prin alegerea convenabil˘ a a lui h ¸si ˆın acest caz x
0
este un punct
de minim pentru funct ¸ia f.
Dac˘a A(h) este negativ definit˘ a avem ´f(x
0
, h) ≤ 0, atunci x
0
este un
punct de maxim.
Daca A(h) este o form˘a p˘ atratica nedefinit˘ a atunci x
0
nu este punct de
extrem.
Deoarece pentru formele p˘atratice se cunosc din ”algebra linear˘ a” condit ¸ii
necesare ¸si suficiente pentru ca o forma patratic˘ a s˘a fie pozitiv (negativ)
definit˘ a acestea vor fi folosite drept condictii necesare ¸si suficiente pentru ex-
treme stricte.
Astfel ”Criteriul lui Sylvester” spune c˘ a forma patratic˘ a A(h) este pozitiv
definit˘ a dac˘a ¸si numai dac˘ a minorii principali ai matricei (a
ij
)
1≤i,j≤n
sunt
pozitivi adic˘ a:
d
1
= a
11
> 0, d
2
=

a
11
a
12
a
21
a
22

> 0, ..., d
m
=

a
11
a
12
...a
1m
a
21
a
22
...a
2m
....................
a
m1
a
m2
...a
mm

> 0.
106CAPITOLUL 3. FUNCT¸ II VECTORIALE DE VARIBIL
˘
AVECTORIAL
˘
A.
Dac˘a avem:
d
1
= a
11
< 0, d
2
=

a
11
a
12
a
21
a
22

> 0, ..., d
m
= (−1)
m

a
11
a
12
...a
1m
a
21
a
22
...a
2m
....................
a
m1
a
m2
...a
mm

> 0.
forma este negativ definit˘ a.
ˆ
In orice alt˘ a situat ¸ie nu se poate preciza semnul lui A(h).
Matricea format˘ a cu termenii a
ij
se nume¸ste matricea lui Hess sau hessiana
formei p˘ atratice.
ˆ
In exemplul anterior:
a
11
= 2, a
12
= −2, a
13
= 0,
a
22
= 2, a
23
= −4,
a
33
= 2.
d
1
= a
11
= 2 > 0, d
2
=

a
11
a
12
a
21
a
22

= 0, d
3
=

a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33

= −32 < 0
¸si deci punctul x
0
= (−
15
2
,
5
2
, 5) nu este punct de extrem.
ˆ
In cazul exemplului:
f(x, y, z) = 2x
2
+ 3y
2
+ z
2
+ 2xy + 2yz + 2xz − 8x − 10y − 6z + 14 ;
∂f
∂x
=
4x+2y +2z −8 = 0 ;
∂f
∂y
= 2x+6y +2z −10 = 0 ;
∂f
∂z
= 2x+2y +2z −6 = 0. ;
x
0
= (1, 1, 1) ;

2
f
∂x
2
(x
0
) = 4,

2
f
∂x∂y
(x
0
) = 2,

2
f
∂x∂z
(x
0
) = 2,

2
f
∂y
2
(x
0
) = 6,

2
f
∂y∂z
(x
0
) = 2, ;

2
f
∂y
2
(x
0
) = 2,
Hessiana este:
H(1, 1, 1) =


4 2 2
2 6 2
2 2 2


iar d
1
= 4, d
2
= 20, d
3
= 16
f(1, 1, 1) = f
min
= 2.
Prin urmare pentru orice (x, y, z) ∈ V (1, 1, 1), vom avea f(x, y, z) ≥ 2.
ˆ
In cazul exemplului:
f(x, y, z) = −2x
2
− y
2
− 2z
2
+ 2xy + 2yz − 2xz + 4x − 2y + 4z + 7 ;
∂f
∂x
=
−4x+2y−2z+4 = 0 ;
∂f
∂y
= 2x−2y+2z−2 = 0 ;
∂f
∂z
= −2x+2y−4z+4 = 0. ;
x
0
= (1, 1, 1)
Hessiana este:
H(1, 1, 1) =


−4 2 −2
2 −2 2
−2 2 −4


iar d
1
= −4, d
2
= 4, d
3
= −8 ; f(1, 1, 1) = f
max
= 10. ; Prin urmare pentru
orice (x, y, z) ∈ V (1, 1, 1), vom avea f(x, y, z) ≤ 10.
Capitolul 4
Funct ¸ii definite implicit.
4.1 Not ¸iunea de funct ¸ie implicit˘a.
Exprimarea unei funct ¸ii f : I → R, I ⊂ R sub forma y = f(x), x ∈ I
constituie ceea ce se nume¸ste exprimarea funct ¸iei f sub form˘ a explicit˘ a. Dac˘a
ˆıns˘ a scriem aceast˘a egalitate sub forma: f(x) −y = 0 (adevarat˘ a pentru orice
x ∈ I) deci a unei expresii de forma F(x, y) = 0, se pune ˆın evident ¸˘a funct ¸ia
real˘ a F care apare ˆın membrul stˆ ang al acestei ecuat ¸ii definit˘ a pe o mult ¸ime
D ⊂ R
2
, deci F : D → R, ¸si care are proprietatea c˘a F(x, f(x)) = 0, x ∈ I.
Altfel spus, cunoscˆ and funct ¸ia F : D → R, D ⊂ R
2
, funct ¸ia f apare ca solut ¸ie
y = f(x)x ∈ I a ecuat ¸iei F(x, y) = 0. De pild˘ a, considerˆ and funct ¸ia: F : R
2

R, F(x, y) = x − y + 1, atunci y = x + 1, este solut ¸ie a ecuat ¸iei F(x, y) = 0.
Considerˆ and funct ¸ia definit˘ a prin f(x) = x + 1x ∈ R avem:F(x, f(x)) = 0
Apare ˆın felul acesta ¸si problema c˘a, dˆ andu-se apriori funct ¸ia F : D →
R, D ⊂ R
2
exist˘a o funct ¸ie f : I → R,I ⊂ R cu proprietatea F(x, f(x)) =
0, x ∈ I. Iar ˆın caz afirmativ, ˆın ce masur˘a diferitele propriet˘ at ¸i (continuitate,
diferent ¸iabilitate) ale funct ¸iei F se transmit ¸si asupra funct ¸iei f.
ˆ
In ce prive¸ste r˘aspunsul la prima parte a problemei este simplu de v˘ azut c˘a
el nu este afirmativ pentru orice funct ¸ie F : D → R, D ⊂ R
2
. A¸sa de pild˘ a
pentru funct ¸ia: F : R
2
→ R, F(x, y) = x + y + 1, nu exist˘ a nici o funct ¸ie
f : I → R, I ⊂ R astfel ˆıncˆ at s˘a avem: F(x, f(x)) = 0, x ∈ I.
ˆ
In cazurile ˆın
care cunoscˆand F : D → R, D ⊂ R
2
exist˘a f : I → R, I ⊂ R cu proprietatea
ment ¸ionat˘ a spunem c˘a funct ¸ia f se define¸ste implicit prin funct ¸ia F.
Aparent rezolvarea problemei ar reveni la explicitarea funct ¸iei, adic˘ a la re-
zolvarea ecuat ¸iei F(x, y) = 0 pentru obt ¸inerea solut ¸iei y = f(x). Trebuie ˆıns˘ a
de la ˆınceput s˘ a atragem atent ¸ia c˘a aceast˘a rezolvare a ecuat ¸iei F(x, y) = 0
nu este posibil˘ a ˆıntotdeauna iar aceasta nu ˆınseamn˘a c˘a funct ¸ia f nu exist˘ a.
Cu alte cuvinte existent ¸a funct ¸iei implicite f poate fi garantat˘ a de o seam˘a
de propriet˘ at ¸i ale funct ¸iei F(x, y), existent ¸a pe care deci o putem afirma far˘ a
107
108 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT.
a cunoa¸ste ˆın mod efectiv (sub forma explicit˘ a) funct ¸ia f, ci numai cunoscnd
funct ¸ia F. Rezolvarea acestei deosebit de importante probleme, atˆ at ˆın ceea
ce prive¸ste existent ¸a funct ¸iei f, cˆat ¸si ˆın ce prive¸ste diferitele sale propriet˘ at ¸i
este dat˘a de teorema cunoscut˘a sub numele de teorema funct ¸iilor implicite.
Vom avea ˆın vedere diferite situat ¸ii, ˆın raport de problema ce urmeaz˘ a a fi
rezolvat˘ a.
4.2 Teorema funct ¸iilor implicite.
4.2.1 Cazul funct ¸iilor cu dou˘a variabile reale.
Fie F : A
2
⊂ R
2
→ R, A
2
deschis˘a ¸si fie (x
0
, y
0
) ∈ A
2
¸si intervalele:
I = (x
0
−δ, x
0
+δ), J = (y
0
−ε, y
0
+ε) cu δ > 0, ε > 0 astfel ˆıncˆ at IJ ⊂ A
2
Vom
avea ˆın acest caz urm˘atoarea teorem˘a a funct ¸iilor implicite, notat˘ a prescurtat
cu:
T.F.I.1: Fie F ∈ S(A
2
), A
2
deschis˘a ˆın R
2
ce verific˘a ipotezele:
a) F ∈ (
k
(A
2
), k ≥ 1
b) Exist˘ a (x
0
, y
0
) ∈ A
2
astfel ˆıncˆ at F(x
0
, y
0
) = 0
c)
∂F
∂y
(x
0
, y
0
) = 0,
Atunci exist˘ a intervalele I = (x
0
−δ, x
0
+δ) ¸si J = (y
0
−ε, y
0
+ε) cu δ, ε > 0
convenabil ale¸si astfel ca I J ⊂ A
2
si o funct ¸ie f : I →J, unic˘ a ¸si:
α)f ∈ (
k
(I),
β)f(x
0
) = y
0
,
γ)F(x, f(x)) = 0, pentru orice x ∈ I, iar derivatele funct ¸iei f pˆ an˘ a la ordinul
k inclusiv se obt ¸in prin aplicarea regulii de derivare a funct ¸iei compuse lui F
¸si anume:
∂F
∂x
(x, f(x)) +
∂F
∂y
(x, f(x))f

(x) = 0,
din care rezult˘ a:
f

(x) = −
∂F
∂x
(x,f(x))
∂F
∂y
(x,f(x))
,
Dac˘a F ∈ (
(2)
(A
2
), pentru orice x ∈ I, vom avea derivˆ and ˆınc˘ a o dat˘ a:

2
F
∂x
2
(x, f(x))+2

2
F
∂x∂y
(x, f(x))(f

(x))+

2
F
∂y
2
(x, f(x))(f

(x))
2
+
∂F
∂y
(x, f(x))f

(x) =
0, din care rezult˘ a:
f

(x) = −

2
F
∂x
2
(
∂F
∂y
)
2
−2

2
F
∂x∂y
∂F
∂x
∂F
∂y
+

2
F
∂y
2
(
∂F
∂x
)
2
(
∂F
∂y
)
3
Vom considera mult ¸imea funct ¸iilor S = ¦f[f ∈ ((I), f : I →J, f(x
0
) = y
0
¦, S
este un spat ¸iu metric complet cu metrica d(f
1
, f
2
) = sup
x∈
I
[f1(x)−f2(x)[ ¸si vom
nota cu T(f(x)) = f(x) −
F(x,f(x))
∂F
∂y
(x
0
, y
0
))) aplicat ¸ia T : S → S pentru orice
f ∈ S. Din exprimarea lui T(f(x)) se vede c˘a dac˘a f este continu˘a pe I, cum
F ∈ (
(1)
(I J) rezult˘ a c˘a T(f(x)) este continu˘a pe I ¸si ˆın plus T(f(x
0
)) =
4.2. TEOREMA FUNCT¸ IILOR IMPLICITE. 109
f(x
0
) −
F(x
0
,f(x
0
))
∂F
∂y
(x
0
,y
0
)
= y
0
. Vom ar˘ata c˘a T(f(x)) ∈ J, dac˘ a x ∈ I. Luˆ and
f(x) = y ¸si f(x
0
) = y
0
scriind T(y) = y
0
+ [y −y
0

F(x,y)
∂F
∂y
(x
0
,y
0
)
] = y
0
+ϕ(x, y).
Vom deduce proprietatile, functiei noi ϕ(x, y) = y −y
0

F(x,y)
∂F
∂y
(x
0
,y
0
)
, anume:
- ϕ ∈ (
(1)
(I J),
- ϕ(x
0
, y
0
) = 0,
-
∂ϕ
∂y
(x
0
, y
0
) = 0.
¸si vom putea scrie: [T(f(x)) − y
0
[ = [ϕ(x, f(x))[ ≤ [ϕ(x, f(x)) − ϕ(x, y
0
)[ +
[ϕ(x, y
0
)[. Utilizˆ and teorema cre¸sterilor finite (Lagrange) funct ¸iei ϕ relativ
la dou˘ a variabile avem: [ϕ(x, f(x)) − ϕ(x, y
0
)[ ≤ [
∂ϕ
∂y
(x, η)[[f(x) − y
0
[ =
max
(x,y)∈I×J
[
∂ϕ
∂y
(x, y)[ε < qε ¸si vom avea: [T(f(x)) − y
0
[ = ε, dac˘a se deter-
min˘ a δ > 0 si ε > 0 astfel ca: [ϕ(x, y
0
)[ ≤ ε −qε, ceeace este posibil deoarece
ϕ(x
0
, y
0
) = 0. Din ultima inegalitate ¸si ˆın baza faptului c˘ a
∂ϕ
∂y
(x
0
, y
0
) = 0 se
deduce c˘a neap˘ arat q este pozitiv ¸si subunitar (0 < q < 1). Prin urmare,
aplicat ¸ia T este contract ¸ie dac˘a se aleg δ > 0 ¸si ε > 0 astfel ˆıncˆ at 0 < q < 1,
deoarece: d(T(f
1
(x)), T(f
2
(x))) = sup
x∈I
[[y
0
+ϕ(x, f
1
(x))] −[y
0
+ϕ(x, f
2
(x))][ =
sup
x∈I
[ϕ(x, f
1
(x)) − ϕ(x, f
2
(x))[ ≤ max
(x,y

)∈I×J
[
∂ϕ
∂y
(x, y

)[ max
x∈I
[f
1
(x) − f
2
(x)[ ≤
qd(f
1
(x), f
2
(x)).
ˆ
I n baza principiului contract ¸iei, aplicat ¸ia T va avea un sin-
gur element, f(x) adic˘ a T(f(x)) = f(x) ¸si acest element este funct ¸ia c˘autat˘ a.
ˆ
Intr-adev˘ ar, deoarece f ∈ S avem f(x
0
) = y
0
, iar din egalitatea dat˘ a de prin-
cipiul contract ¸iei: f(x) −
F(x,y)
∂Y
∂y
(x
0
,y
0
)
= f(x), se deduce F(x, f(x)) = 0 pentru
orice x ∈ I ¸si ˆın plus f este continu˘a pe I. S˘ a mai ar˘ at˘am c˘a f

(x) exist˘a.
Dac˘a x+h ∈ I rezult˘ a c˘a F(x+h, f(x+h)) = 0 ¸si cum f este continu˘a ˆın x se
poate scrie: f(x +h) −f(x) = k, iar lim
h→0
k = lim
h→0
[f(x +h) −f(x)] = 0. Astfel
vom putea scrie: 0 = F(x +h, f(x +h)) −F(x, f(x)) = F(x +h, f(x) +k) −
F(x, f(x)) = F(x+h, f(x)+k)−F(x, f(x)+k)+F(x, f(x)+k)−F(x, f(x)) =
[
∂F
∂x
(x, f(x) +k)]h +[
∂F
∂y
(x, f)]k, unde: x este ˆıntre x ¸si x +h, iar f este ˆıntre
f(x) ¸si f(x)+k. Prinˆımp˘art ¸irea ultimei relat ¸ii la h ¸si apoi prin trecere la limit˘ a
pentru h →0, obt ¸inem: lim
h→0
∂F
∂x
(x, f(x) +k) + lim
h→0
[
∂F
∂y
(x, f)]
f(x +h) −f(x)
h
¸si deci:
∂F
∂x
(x, f(x)) +
∂F
∂y
(x, f(x))f

(x) = 0, ¸si cum
∂F
∂y
(x
0
, y
0
) = 0 rezult˘ a
∂F
∂y
(x, y) = 0 pentru o vecinatate a lui (x
0
, y
0
), ˆın baza continuit˘ at ¸ii lui
∂F
∂y
¸si
deci: f

(x) = −
∂F
∂x
(x,f(x))
∂F
∂y
(x,f(x))
, pentru x ∈ I. |
Exemple:
1. Fie F(x, y) = 4x
2
−9y
2
−36 = 0. Vom avea F(x
0
, y
0
) = 0, dac˘ a (x
0
, y
0
) este
un punct de pe hiperbola:
x
2
8

y
2
4
−1 = 0, iar deoarece
∂F
∂y
= −18y = 0, pentru
110 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT.
c˘a hiperbola nu trece prin (0, 0) rezult˘a, conform teoremei funct ¸iilor implicite
ca va exista f(x) = y astfel ca: 4x
2
− 9f
2
(x) − 36 = 0 ¸si din aceasta rezult˘a
c˘a f(x) = ±
1
3

4x −36. Dac˘ a x
0
=
3

5
2
, y
0
= 1, vom avea f(x) =
1
3

4x −36
Dac˘a x
0
=
3

5
2
, y
0
= −1, vom avea f(x) = −
1
3

4x −36
2. Fie F(x, y) = x
3
+y
3
−2xy, F(1, 1) = 0,
∂F
∂y
(x, y) = 3y
2
−2x,
∂F
∂y
(1, 1) = 1.
A¸sadar va exista I = (1 − δ, 1 + δ), J = (1 − ε, 1 + ε) cu ε, δ > 0 alesi con-
venabil astfel ca f : I → J ¸si x
3
+ f
3
(x) − 2xf(x) = 0, x ∈ I iar f

(x) =

3x
2
−2f(x)
3f
2
(x)−3x
, (∀)x ∈ I. Determinarea lui f(x) este dificil˘a. Aceasta fiind echiva-
lent˘ a cu rezolvarea ecuat ¸iei de gradul al treilea x3 + y3 − 2xy = 0 ˆın ra-
port cu y, dar dac˘ a sunt suficiente valori aproximative pentru f se pot uti-
liza aproximat ¸iile succesive ale punctului fix f(x) astfel: f
0
(x) = 1 = y
0
,
f
1
(x) = T(f
0
(x)) = f
0
(x) −
F(x,f
0
(x))
∂F
∂y
(x
0
,y
0
)
= 1 −
x
3
+1−2x
1
= 2x − x
3
, f
2
(x) =
T(f
1
(x)) = f
0
(x) −
F(x,f
1
(x))
∂F
∂y
(x
0
,y
0
)
= 2x −4x
2
−10x
3
−2x
4
+ 12x
5
−6x
7
+ x
9
etc.
Cum Tf = f −x
3
−f
3
+ 2xf. Se poate lua f ≈ f
1
(x).
Observat ¸ii:
1. Dac˘a
∂F
∂y
(x
0
, y
0
) = 0 dar ¸si F(x
0
, y
0
) = 0 teorema functiilor implicite nu
se poate aplica lui F dar este aplicabila functiei G(x, y) = F(x, y) −F(x
0
, y
0
)
deoarece
∂G
∂y
(x
0
, y
0
) = 0 ¸si G(x
0
, y
0
) = 0.
ˆ
In cazul exemplului anterior dac˘ a
se ia punctul (1, −1) avem ¸si F(1, −1) = 2 ¸si teorema functiilor implicite se
aplica functiei G(x, y) = x
3
+y
3
−2xy −2.
2. Dac˘a
∂F
∂y
(x
0
, y
0
) = 0 dar
∂F
∂x
(x
0
, y
0
) = 0 si F(x
0
, y
0
) = 0 teorema se va
aplica ˆın raport cu x ¸si vom avea teorema funct ¸iilor implicite sub forma:
T. F. I. 1’:
Fie F ∈ S(A
2
), A
2
deschis˘a ˆın R
2
ce verific˘a ipotezele:
a’) F ∈ (
k
(A
2
), k ≥ 1
b’) Exist˘ a (x
0
, y
0
) ∈ A
2
astfel ˆıncˆ at F(x
0
, y
0
) = 0
c’)
∂F
∂x
(x
0
, y
0
) = 0,
Atunci exist˘ a intervalele I = (x
0
−δ, x
0
+δ) ¸si J = (y
0
−ε, y
0
+ε) cu δ, ε > 0
convenabil ale¸si astfel ca I J ⊂ A
2
si o funct ¸ie g : J →I, unic˘ a ¸si:
α

)g ∈ (
k
(I),
β

)g(y
0
) = x
0
,
γ

)F(g(y)x, y) = 0, pentru orice y ∈ J, iar derivatele funct ¸iei g pˆ an˘ a la ordinul
k inclusiv se obt ¸in prin aplicarea regulii de derivare a funct ¸iei compuse lui F
¸si anume:
∂F
∂x
(g(y), y)g

(y) +
∂F
∂y
(g(y), y) = 0,
din care rezult˘ a:
g

(y) = −
∂F
∂y
(g(y),y)
∂F
∂x
(g(y),y)
,
Dac˘a F ∈ (
(2)
(A
2
), pentru orice y ∈ J, vom avea derivˆ and ˆınc˘ a o dat˘ a:

2
F
∂y
2
(g(y), y)+2

2
F
∂x∂y
(g(y), y)(g

(y))+

2
F
∂x
2
(g(y), y)(g

(y))
2
+
∂F
∂x
(x, f(x))g

(y) =
4.2. TEOREMA FUNCT¸ IILOR IMPLICITE. 111
0, din care rezult˘ a:
g

(y) = −

2
F
∂x
2
(
∂F
∂y
)
2
−2

2
F
∂x∂y
∂F
∂x
∂F
∂y
+

2
F
∂y
2
(
∂F
∂x
)
2
(
∂F
∂x
)
3
3. Dac˘a
∂F
∂x
(x
0
, y
0
) = 0,
∂F
∂y
(x
0
, y
0
) = 0, punctul (x
0
, y
0
) este un punct singular
csi ˆın acest punct nu se poate aplica T. F. I.
4.2.2 Cazul funct ¸iilor cu trei variabile reale.
T. F. I.2 Fie F ∈ S(A
3
), A
3
deschis˘a ˆın R
3
ce verific˘a ipotezele:
a) F ∈ (
k
(A
3
), k ≥ 1
b) Exist˘ a (x
0
, y
0
, z
0
) ∈ A
3
astfel ˆıncˆ at F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
c)
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
Atunci exist˘ a discul I
2
= B
δ
(x
0
, y
0
) ¸si J = (y
0
−ε, y
0
+ε) cu δ, ε > 0 convenabil
ale¸si astfel ca I
2
J ⊂ A
3
si o funct ¸ie f : I
2
→J, unic˘ a ¸si:
α)f ∈ (
k
(I
2
),
β)f(x
0
, y
0
) = z
0
,
γ)F(x, y, f(x, y)) = 0, pentru orice (x, y) ∈ I
2
, iar derivatele funct ¸iei f pˆ an˘ a la
ordinul k inclusiv se obt ¸in prin aplicarea regulii de derivare a funct ¸iei compuse
lui F ¸si anume:
∂F
∂x
(x, y, f(x, y)) +
∂F
∂z
(x, y, f(x, y))
∂f
∂x
(x, y) = 0
∂F
∂y
(x, y, f(x, y)) +
∂F
∂z
(x, y, f(x, y))
∂f
∂y
(x, y) = 0
din care rezult˘ a:
∂f
∂x
(x, y) = −
∂F
∂x
(x,y,f(x,y))
∂F
∂z
(x,y,f(x,y))
¸si
∂f
∂y
(x, y) = −
∂F
∂y
(x,y,f(x,y))
∂F
∂z
(x,y,f(x,y))
Dac˘a F ∈ (
2
(A
3
), pentru orice (x, y) ∈ I
2
, vom avea derivatele part ¸iale de
ordinul al doilea, derivˆ and ˆınc˘ a o dat˘ a derivatele partiale de ordinul ˆıntˆ ai, etc.
4.2.3 Cazul funct ¸iilor cu n+1 variabile (m=n+1).
Fie F : A → R, A ∈ R
n+1
¸s1 vom nota componenta n + 1, a lui x cu
y, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, x
n+1
) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, y).
ˆ
In acest caz avem:
T. F. I.3
a) F ∈ (
k
(A), k ≥ 1
b) Exist˘ a (x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
, y
0
) ∈ A astfel ˆıncˆ at F(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
, y
0
) = 0
c)
∂F
∂y
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
, y
0
) = 0. Atunci exist˘ a sfera I
n
= B
δ
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) ¸si inter-
valul centrat J = (y
0
−ε, y
0
+ε) cu δ, ε > 0 convenabil ale¸si astfel ca I
n
J ⊂ A
si o funct ¸ie f : I
n
→J, unic˘ a ¸si:
α)f ∈ (
k
(I
n
),
β)f(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) = y
0
,
γ)F(x
1
, x
2
, ..., x
n
, f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = 0, pentru orice (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ I
n
, iar
derivatele funct ¸iei f pˆ an˘ a la ordinul k inclusiv se obt ¸in prin aplicarea regulii
de derivare a funct ¸iei compuse lui F ¸si anume:
∂F
∂x
j
(x
1
, ..., x
n
, f(x
1
, ..., x
n
)) +
∂F
∂y
(x
1
, ..., x
n
, f(x
1
, ..., x
n
))
∂f
∂x
j
(x
1
, ..., x
n
) = 0
112 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT.
j = 1, 2, ..., n din care rezult˘ a:
∂f
∂x
j
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = −
∂F
∂x
j
(x
1
,x
2
,...,x
n
,f(x
1
,x
2
,...,x
n
))
∂F
∂y
(x
1
,x
2
,...,x
n
,f(x
1
,x
2
,...,x
n
))
, j = 1, 2, ..., n,
mai condensat, putem scrie:
f

(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = grad f = ∇f = −

x
F
∂F
∂y
(x
1
, x
2
, ..., x
n
, f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)), unde:
∇f = (
∂f
∂x
1
,
∂f
∂x
2
, ...,
∂f
∂x
n
)
t
, iar ∇
x
F = (
∂F
∂x
1
,
∂F
∂x
2
, ...,
∂F
∂x
n
)
t
Demonstrat ¸ia se face la fel ca ˆın cazul n + 1 = 2, luˆ and: T(f(x)) = f(x) −
F(x,f(x))
∂F
∂y
(x
0
, y
0
) = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) −
F(x
1
,x
2
,...,x
n
,f(x
1
,x
2
,...,x
n
))
∂F
∂y
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
, y
0
).
Exemplu:
F(x
1
, x
2
, x
3
, y) = x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
+ y
2
− e
y
= 0. Aceasta define¸ste funct ¸ia
y = f(x
1
, x
2
, x
3
) dat˘ a implicit ˆın vecinatatea punctelor unde 2y − e
y
= 0.
∂y
∂x
1
(x
1
, x
2
, x
3
) = −
∂F
∂x
1
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
∂F
∂y
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
= −
2x
1
2y−e
y
,
∂y
∂x
2
(x
1
, x
2
, x
3
) = −
∂F
∂x
2
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
∂F
∂y
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
= −
2x
2
2y−e
y
∂y
∂x
1
(x
1
, x
2
, x
3
) = −
∂F
∂x
3
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
∂F
∂y
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
= −
2x
3
2y−e
y
4.3 Sisteme de funct ¸ii implicite.
Vom considera, pentru ˆınceput, spre exemplificare:
4.3.1 Cazul a dou˘a funct ¸ii cu cinci variabile
T. F. I. 4: Fie F, G ∈ S(A
5
), A
5
deschis˘a ˆın R
5
, F = F(x, y, z, u, v), G =
G(x, y, z, u, v), ce verific˘a ipotezele:
a) ¦F, G¦ ∈ (
k
(A
5
), k ≥ 1
b) Exict˘ a (x
0
, y
0
, z
0
, u
0
, v
0
) ∈ A
5
astfel ˆıncˆ at:
F(x
0
, y
0
, z
0
, u
0
, v
0
) = 0, ¸si G(x
0
, y
0
, z
0
, u
0
, v
0
) = 0
c) det
∂(F,G)
∂(u,v)
(x
0
, y
0
, z
0
, u
0
, v
0
) = 0.
Atunci exist˘ a sfera I
3
= B
δ
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si intervalele centrate J
1
= (u
0

ε
1
, u
0

1
) ¸si J
2
= (u
0
−ε
2
, u
0
+ ε
2
) cu δ, ε
1
, ε
2
> 0 convenabil ale¸si astfel ca
I
3
J
1
J
2
⊂ A
5
¸si dou˘ a funct ¸ii f : I
3
→J
1
, g : I
3
→J
2
,unice ¸si:
α ) ¦f, g¦ ∈ (
k
(I
3
),
β ) f(x
0
, y
0
, z
0
) = u
0
, g(x
0
, y
0
, z
0
) = v
0
,
γ ) F(x, y, z, f(x, y, z), g(x, y, z)) = 0, G(x, y, z, f(x, y, z), g(x, y, z)) = 0, pen-
tru orice (x, y, z) ∈ I
3
, iar derivatele part ¸iale ale funct ¸iilor f , g pˆ an˘ a la ordinul
k inclusiv se obt ¸in prin aplicarea regulii de derivare a funct ¸iilor compuse F, G
4.3. SISTEME DE FUNCT¸ II IMPLICITE. 113
¸si anume:

∂F
∂x
+
∂F
∂u
∂f
∂x
+
∂F
∂v
∂g
∂x
= 0
∂G
∂x
+
∂G
∂u
∂f
∂x
+
∂G
∂v
∂g
∂x
= 0

∂F
∂y
+
∂F
∂u
∂f
∂y
+
∂F
∂v
∂g
∂y
= 0
∂G
∂y
+
∂G
∂u
∂f
∂y
+
∂G
∂v
∂g
∂y
= 0

∂F
∂z
+
∂F
∂u
∂f
∂z
+
∂F
∂v
∂g
∂z
= 0
∂G
∂z
+
∂G
∂u
∂f
∂z
+
∂G
∂v
∂g
∂z
= 0
din care rezult˘ a:
∂f
∂x
(x, y, z),
∂g
∂x
(x, y, z),
∂f
∂y
(x, y, z),
∂g
∂y
(x, y, z),
∂f
∂z
(x, y, z),
∂g
∂z
(x, y, z).
Dac˘a ¦F, G¦ ∈ (
2
(A
5
), pentru orice (x, y, z) ∈ I
3
,vom avea derivatele part ¸iale
de ordinul al doilea, derivˆ and ˆınc˘ a o dat˘ a derivatele partiale de ordinul ˆıntˆ ai,
etc. Generalizarea este imediat˘a. Obt ¸inem asfel:
4.3.2 Cazul sistemelor de m funct ¸ii cu m+n variabile.
T. F. I. 5: Fie F
1
, F
2
, ..., F
m
∈ S(A
m+n
), A
m+n
deschis˘a ˆın R
m+n
,
F
1
= F
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
; y
1
, y
2
, ...y
m
)
F
2
= F
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
; y
1
, y
2
, ...y
m
)
...................................................
F
m
= F
m
(x
1
, x
2
, ..., x
n
; y
1
, y
2
, ...y
m
),
ce verific˘a ipotezele:
a) ¦F
1
, F
2
, ..., F
m
¦ ∈ (
k
(A
n+m
), k ≥ 1
b) Exict˘ a (x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
; y
0
1
, y
0
2
, .., y
0
m
) ∈ A
n+m
astfel ˆıncˆ at:
F
1
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
; y
0
1
, y
0
2
, .., y
0
m
) = 0,
F
2
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
; y
0
1
, y
0
2
, .., y
0
m
) = 0,
...................................................
F
m
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
; y
0
1
, y
0
2
, .., y
0
m
) = 0.
c) det
∂(F
1
,F
2
,...,F
m
)
∂(y
1
,y
2
,...,y
m
)
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
; y
0
1
, y
0
2
, .., y
0
m
) = 0.
Atunci exist˘ a sfera I
n
= B
δ
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) ¸si intervalele centrate J
j
= (y
0
j

ε
j
, y
0
j
+ ε
j
), j = 1, 2, ..., m cu δ, ε
1
, ε
2
, ..., ε
m
> 0 convenabil ale¸si astfel ca
I
n
J
1
J
2
... J
m
⊂ A
n+m
¸si m funct ¸ii f
j
: I
n
→J
j
j = 1, 2, ..., m, unice ¸si:
α ) ¦f
1
, f
2
, ..., f
m
¦ ∈ (
k
(I
n
),
β ) f
j
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) = y
0
j
, j = 1, 2, ..., m,
γ ) F
j
(x
1
, x
2
, ..., x
n
; f
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), f
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), ..., f
m
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) =
0, j = 1, 2, ..., m pentru orice (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ I
n
, iar derivatele part ¸iale ale
funct ¸iilor f
j
pˆ an˘ a la ordinul k inclusiv se obt ¸in prin aplicarea regulii de derivare
114 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT.
a funct ¸iilor compuse F
j
¸si prin aplicarea regulei lui Cramer sistemelor:









∂F
1
∂x
j
+
∂F
1
∂y
1
∂f
1
∂x
j
+... +
∂F
1
∂y
m
∂f
m
∂x
j
= 0
∂F
2
∂x
j
+
∂F
2
∂y
1
∂f
1
∂x
j
+... +
∂F
2
∂y
m
∂f
m
∂x
j
= 0
......................................................
∂F
m
∂x
j
+
∂F
m
∂y
1
∂f
1
∂x
j
+... +
∂F
m
∂y
m
∂f
m
∂x
j
= 0
j = 1, 2, ..., m
Exemplu:
F
1
(x
1
, x
2
, x
3
, y
1
, y
2
) = x
1
+x
2
x
3
−y
1
y
2
−y
2
1
= 0
F
2
(x
1
, x
2
, x
3
, y
1
, y
2
) = x
1
−x
2
+y
3
1
−y
3
2
= 0
F
1
(1, 1, 1, 1, 1) = 0, F
2
(1, 1, 1, 1, 1) = 0
det
∂(F
1
, F
2
)
∂(y
1
, y
2
)
=

∂F
1
∂y
1
∂F
1
∂y
2
∂F
2
∂y
1
∂F
2
∂y
2

=

−y
2
−2y
1
−y
1
3y
2
1
−3y
2
2

= 3y
2
2
+ 6y
1
y
2
2
+ 3y
3
1
¸si det
∂(F
1
,F
2
)
∂(y
1
,y
2
)
(1, 1, 1, 1, 1) = 12 = 0. Va exista ˆın vecin˘ atatea punctului
(1, 1, 1) ∈ R
3
, funct ¸iile f
1
(x
1
, x
2
, x
3
), f
2
(x
1
, x
2
, x
3
) astfel ˆıncˆ at f
1
(1, 1, 1) =
1, f
2
(1, 1, 1) = 1 ¸si:

x
1
+x
2
x
3
−f
1
f
2
−f
2
1
= 0
x
1
−x
2
+f
3
1
−f
3
2
= 0
iar derivatele:
∂f
1
∂x
1
,
∂f
1
∂x
2
,
∂f
1
∂x
3
;
∂f
2
∂x
1
,
∂f
2
∂x
2
,
∂f
2
∂x
3
ˆın punctul (1, 1, 1) se obt ¸in din sis-
temele algebrice:

1 −(y
2
+ 2y
1
)
∂f
1
∂x
1
−y
1
∂f
2
∂x
1
= 0
1 + 3y
2
1
∂f
1
∂x
1
−3y
2
2
∂f
2
∂x
1
= 0
pentru determinarea derivatelor part ¸iale
∂f
1
∂x
1
,
∂f
2
∂x
1
.

x
3
−(y
2
+ 2y
1
)
∂f
1
∂x
2
−y
1
∂f
2
∂x
2
= 0
−1 + 3y
2
1
∂f
1
∂x
2
−3y
2
2
∂f
2
∂x
2
= 0
pentru determinarea derivatelor part ¸iale
∂f
1
∂x
2
,
∂f
2
∂x
2
.

x
2
−(y
2
+ 2y
1
)
∂f
1
∂x
3
−y
1
∂f
2
∂x
3
= 0
3y
2
1
∂f
1
∂x
3
−3y
2
2
∂f
2
∂x
3
= 0
pentru determinarea derivatelor part ¸iale
∂f
1
∂x
3
,
∂f
2
∂x
3
.
Calculˆ and ˆın (1, 1, 1) obt ¸inem:

1 −3
∂f
1
∂x
1

∂f
2
∂x
1
= 0
1 + 3
∂f
1
∂x
1
−3
∂f
2
∂x
1
= 0
4.4. EXTREME CU LEG
˘
ATURI. 115
de unde rezult˘ a:
∂f
1
∂x
1
=
1
6
,
∂f
2
∂x
1
=
1
2
.

1 −3
∂f
1
∂x
1

∂f
2
∂x
1
= 0
−1 + 3
∂f
1
∂x
1
−3
∂f
2
∂x
1
= 0
de unde rezult˘ a:
∂f
1
∂x
2
=
1
3
,
∂f
2
∂x
2
= 0.

1 −3
∂f
1
∂x
1

∂f
2
∂x
1
= 0
3
∂f
1
∂x
1
−3
∂f
2
∂x
1
= 0
de unde rezult˘ a:
∂f
1
∂x
3
=
1
4
,
∂f
2
∂x
3
=
1
4
.
4.4 Extreme cu leg˘aturi.
Prin problem˘ a de extrem cu leg˘aturi vom ˆınt ¸elege determinarea valorilor
extreme ale unei funct ¸ii F = F(x
1
, x
2
, ..., x
m
), ¸stiind c˘ a ˆın punctele de extrem
(dac˘ a exist˘a) se verific˘a egalit˘ at ¸ile: G
1
(x
1
, x
2
, ..., x
m
) = 0, G
2
(x
1
, x
2
, ..., x
m
) =
0, ..., G
k
(x
1
, x
2
, ..., x
m
) = 0, cu k = 1, funct ¸iile G
j
, j = 1, 2, ..., k, fiind numite
restrict ¸ii sau leg˘aturi, iar F, G
1
, G
1
, ..., G
k
fiind funct ¸ii definite pe A ⊂ R
m
.
Pentru o problem˘ a de extrem cu leg˘aturi trebuie ca,ˆın mod necesar, m > k
iar m > 1.
ˆ
In ipoteza existent ¸ei punctelor (x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
) ∈ A ˆın care se
realizeaza extremul funct ¸iei F ˆın condit ¸iile suplimentare G
j
(x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
) =
0(j = 1, 2, ..., k) este valabil urm˘ atorul rezultat cunoscut sub numele:
4.4.1 Teorema lui Lagrange.
Teorema 6 :Dac˘a F, G
1
, G
2
, ..., G
k
: A ⊂ R
m
→R, m > 1, m > k sunt de clas˘a
(
(1)
(A) atunci dac˘ a x
0
= (x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
) este un punct de extrem pentru F ¸si
G
j
(x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
) = 0(j = 1, 2, ..., k) atunci acest punct este punct de extrem
liber pentru funct ¸ia: L(x
1
, x
2
, ..., x
m
;
1
,
2
, ...,
k
) = F+
1
G
1
+
2
G
2
+...+
k
G
k
,
considerat˘ a ca o funct ¸ie de m + k variabile (L : R
m+k
→ R) Funct ¸ia L se
nume¸ste funct ¸ia lui Lagrange, pentru problema de extremum cu leg˘ aturi iar

1
,
2
, ..., l
k
se numesc multiplicatorii lui Lagrange.
Vom demonstra urm˘ atoarele cazuri:
I. F = F(x, y) cu legatura G = G(x, y) = 0(m = 2, k = 1, x = x
1
, y = x
2
).
II. F = F(x, y, z) cu o singur˘ a leg˘atur˘ a G = G(x, y, z) = 0(m = 3, k = 1, x =
x
1
, y = x
2
, z = x
3
).
III. F = F(x, y, z) cu dou˘ a leg˘aturi G
1
= G
1
(x, y, z) = 0, G
2
= G
2
(x, y, z) =
0, (m = 3, k = 2, x = x
1
, y = x
2
, z = x
3
).
Pentru cazul I. Presupunem c˘ a ˆın punctul (x
0
, y
0
) se realizeaz˘a un maxim
sau un minim pentru F ¸si G(x
0
, y
0
) = 0. Presupunem de asemeni c˘ a ˆın
116 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT.
vecinatatea lui (x
0
, y
0
) se poate aplica teorema funct ¸iilor implicite, lui G, adic˘ a:
exist˘a y = f(x) astfel ˆıncˆ at y
0
= f(x
0
) ¸si G(x, f(x)) = 0. Funct ¸ia g(x) =
F(x, f(x)) are ˆın x
0
un extrem local, deci derivata sa ˆın x
0
este nul˘a. Putem
scrie astfel: g

(x
0
) =
∂F
∂x
(x
0
, y
0
) +
∂F
∂y
(x
0
, y
0
)f

(x
0
) = 0 Pe de alt˘ a parte f a
rezultat din teorema funct ¸iilor implicite aplicat˘ a lui G, ¸si deci:
∂G
∂x
(x
0
, y
0
) +
∂G
∂y
(x
0
, y
0
)f

(x
0
) = 0 Din cele dou˘ a relat ¸ii, eliminˆ and pe f

(x
0
) va rezulta:

∂F
∂x
(x
0
, y
0
)
∂F
∂y
(x
0
, y
0
)
∂G
∂x
(x
0
, y
0
)
∂G
∂y
(x
0
, y
0
)

= det
∂(F,G
∂(x,y)
(x
0
, y
0
) = 0
prin urmare determinantul Jacobianului este 0 ˆın (x
0
, y
0
) ¸si deci liniile deter-
minantului sunt proport ¸ionale ¸si avem:

∂F
∂x
(x
0
, y
0
) +
∂G
∂x
(x
0
, y
0
) = 0
∂F
∂y
(x
0
, y
0
) +
∂G
∂y
(x
0
, y
0
) = 0
A¸sadar (x
0
, y
0
) este o solut ¸ie a sistemului format de derivatele part ¸iale ale
funct ¸iei: L(x, y, ) = F(x, y) + G(x, y) Am ar˘atat c˘a dac˘a (x
0
, y
0
) este un
punct de extrem pentru F(x, y) ¸si verific˘a condit ¸ia G(x, y) = 0 atunci o
condit ¸ie necesar˘a este ca s˘a existe ∈ R astfel ˆıncˆ at derivatele part ¸iale ale
lui L(x, y, ) = F(x, y)+G(x, y) ˆın raport cu x, y, s˘a se anuleze ˆın (x
0
, y
0
, ).
Practic se determin˘ a punctele printre care se g˘ asesc puncte de extrem anulnd
derivatele part ¸iale ale lui L ˆın raport cu x, y, , adic˘ a:
∂L
∂x
= 0,
∂L
∂y
= 0,
∂L

= 0,
urmˆ and a se verifica dac˘ a (x
0
, y
0
) este un punct de extrem pentru F(x, y).
Exemplu: S˘ a se ˆınscrie ˆıntr-o elips˘ a un dreptunghi de arie mxim˘ a.
Consider˘ am elipsa
x
2
a
2
+
y
2
b
2
− 1 = 0. Aria dreptunghiului c˘ autat este: S =
2x2y = 4xy, x ∈ (0, a), y ∈ (0, b). L(x, y, ) = 4xy +(
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1),





∂L
∂x
= 4y +
2x
a
2
= 0
∂L
∂y
= 4x +
2y
b
2
= 0
∂L

=
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0
Eliminnd x, y, din primele dou˘ a ecuat ¸ii obt ¸inem: = ±2ab.
ˆ
Inlocuind cu
semnul plus ˆın una din primele dou˘ a obt ¸inem ecuat ¸ia: bx + ay = 0, care
ˆımprun˘ a cu ultima ecuat ¸ie din sistem (restrict ¸ia) ne dau solut ¸iile: (−
a

2
, (
b

2
);
(
a

2
, −
b

2
).
ˆ
Inlocuind cu semnul minus ˆın una din primele dou˘ a obt ¸inem
ecuat ¸ia: bx−ay = 0, care ˆımprun˘ a cu ultima ecuat ¸ie din sistem (restrict ¸ia) ne
dau solut ¸iile: (
a

2
,
b

2
); (−
a

2
, −
b

2
). Acestea din urma sunt punctele pentru
care S = S
max
= 2ab.
Pentru cazul II. Presupunem c˘ a ˆın punctul (x
0
, y
0
, z
0
) se realizeaz˘a un
maxim sau un minim pentru F ¸si G(x
0
, y
0
, z
0
) = 0. Presupunem de asemeni
4.4. EXTREME CU LEG
˘
ATURI. 117
c˘a ˆın vecinatatea lui (x
0
, y
0
, z
0
) se poate aplica teorema funct ¸iilor implicite, lui
G, ˆın ipoteza:
∂G
∂x
)(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 atunci exist˘ a z = f(x, y), solut ¸ie a ecuat ¸iei
G(x, y, f(x, y)) = 0, iar F(x, y, f(x, y)) are ˆın (x
0
, y
0
) un punct de extrem local
¸si derivatele sale part ¸iale se vor anula ˆın (x
0
, y
0
), adic˘ a:
∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) = 0
∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) = 0
Pe de alt˘a parte din terema funct ¸iilor implicite avem ¸si relat ¸iile:
∂G
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂G
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) = 0
∂G
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂G
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) = 0
Altfel spus
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) ¸si
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) satisfac respectiv sistemele:

∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) = 0
∂G
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂G
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) = 0

∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) = 0
∂G
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂G
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) = 0
Rezult˘a c˘a prin eliminarea simultan˘ a a lui
∂f
∂x
(x
0
, y
0
) ¸si
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) c˘a:

∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +λ
∂G
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) +λ
∂G
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
¸si

∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) +μ
∂G
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) +μ
∂G
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
Comparnd relat ¸iile din linia a doua, a celor dou˘ a relat ¸ii, vom deduce c˘a
λ = μ = ¸si deci:



∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂G
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂G
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂G
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
Cu alte cuvinte ˆın (x
0
, y
0
, z
0
) se anuleaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei:
L(x, y, z, ) = F(x, y, z) + G(x, y, z) ¸si deci ¸si ˆın cazul unei funct ¸ii de trei
variabile cu o singur˘ a condit ¸ie de leg˘atur˘ a procedeul este acela¸si ca ˆın cazul
funct ¸iilor de dou˘ a variabile cu o singur˘ a condit ¸ie (legatur˘ a).
Exemple:
1. S˘ a se g˘aseasc˘a maximul expresiei xyz cu condit ¸ia x +y +z = c (c > 0)
R˘aspuns. Aplicˆ and procedeul de mai sus funct ¸iei L(x, y, z, ) = xyz+(x+
y +z −c) obt ¸inem: x
0
= y
0
= z
0
=
c
3
118 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT.
2. Consider˘ am forma biliniar˘ a simetric˘a: F(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+
2a
12
xy + 2a
23
yz + 2a
13
xz Acesteia i se poate ata¸sa matricea:
A =


a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33


simetric˘a (a
12
= a
21
; a
32
= a
23
; a
13
= a
31
). Putem lega matricea A de funct ¸ia
F numit˘ a form˘ a patratic˘ a prin scrierea matriceal˘ a:
F(x, y, z) =

x y z



a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33




x
y
z


Vom c˘auta valorile extreme notate cu (u, v, w) ale lui F ˆın condit ¸ia: u
2
+
v
2
+ w
2
= 1. Cu alte cuvinte vom determina vectorii unitari (u, v, w) care
d˘ a valoarea extrem˘a lui F. Avem deci o problem˘ a de extrem condit ¸ionat,
care se reduce la extremarea funct ¸iei lui Lagrange de forma: L(x, y, z, ) =
F(x, y, z) −(x +y +z −1) Valorile extreme sunt date de:







∂L
∂x
= 2a
11
x + 2a
12
y + 2a
13
z −2x = 0
∂L
∂y
= 2a
21
x + 2a
22
y + 2a
23
z −2y = 0
∂L
∂z
= 2a
31
x + 2a
32
y + 2a
33
z −2z = 0
∂L

= −x
2
−y
2
−z
2
+ 1 = 0
Primele trei ecuat ¸ii le putem scrie mariceal :


a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33




x
y
z


=


1 0 0
0 1 0
0 0 1




x
y
z


sau


a
11
− a
12
a
13
a
21
a
22
− a
23
a
31
a
32
a
33





x
y
z


= 0
Condit ¸ia ca sistemul s˘a admit˘ a solut ¸ii nebanale este :
P
3
() =

a
11
− a
12
a
13
a
21
a
22
− a
23
a
31
a
32
a
33

= 0
Dac˘a e o solutie a polinomului,P
3
(), numit polinomul caracteristic al ma-
tricei A, atunci solut ¸ia (x, y, z) = (u, v, w) numit˘ a solut ¸ie proprie va verifica
sistemul anterior ¸si deci:


a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33




u
v
w


=


1 0 0
0 1 0
0 0 1




u
v
w


4.4. EXTREME CU LEG
˘
ATURI. 119
iar:
F(u, v, w) =

u v w



a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33




u
v
w


= (u v w)


1 0 0
0 1 0
0 0 1




u
v
w


=
Solut ¸iile (u
j
, v
j
, w
j
) corespunz˘atoare valorilor
j
, j = 1, 2, 3, numindu-se vec-
tori propri corespunz˘ atori. Se poate ar˘ ata c˘a vectorii proprii sunt ortogonali
ˆıntre ei.
ˆ
Intr-adev˘ ar, pentru
1
=
2
avem:



a
11
u
1
+a
12
v
1
+a
13
w
1

1
u
1
= 0
a
21
u
1
+a
22
v
1
+a
23
w
1

1
v
1
= 0
a
31
u
1
+a
32
v
1
+a
33
w
1

1
w
1
= 0
¸si



a
11
u
2
+a
12
v
2
+a
13
w
2

2
u
2
= 0
a
21
u
2
+a
22
v
2
+a
23
w
2

2
v
2
= 0
a
31
u
2
+a
32
v
2
+a
33
w
2

2
w
2
= 0
din care obtinem: (
1

2
)(u
1
u
2
+v
1
v
2
+w
1
w
2
) = 0, cum (
1

2
) = 0,rezult˘ a:
u
1
u
2
+ v
1
v
2
+ w
1
w
2
= 0 adic˘ a: (u
1
, v
1
, w
1
) ⊥ (u
2
, v
2
, w
2
)
ˆ
In mod asem˘an˘ ator
se poate ar˘ata ortogonalitatea: (u
2
, v
2
, w
2
) ⊥ (u
3
, v
3
, w
3
) ¸si (u
3
, v
3
, w
3
) ⊥
(u
1
, v
1
, w
1
).
Exemplu: F(x, y, z) = 7x
2
+ 6y
2
+ 5z
2
−4xy −4yz Acesteia i se poate ata¸sa
matricea:
A =


7 −2 0
−2 6 −2
0 −2 5


A simetrica (a
12
= a
21
= −2; a
32
= a
23
= −2; a
13
= a
31
= 0). Putem lega
matricea A de forma F prin scrierea matriceal˘a:
F(x, y, z) =

x y z



7 −2 0
−2 6 −2
0 −2 5




x
y
z


Vom c˘auta valorile extreme (u, v, w) ale lui F ˆın condit ¸ia: u
2
+ v
2
+ w
2
=
1 Cu alte cuvinte vom determina vectorii unitari (u, v, w) care d˘a valoarea
extrem˘a lui F. Avem deci o problema de extrem condit ¸ionat, care se reduce
la extremarea funct ¸iei lui Lagrange de forma: L(x, y, z, ) = 7x
2
+6y
2
+5z
2

4xy −4yz −(x
2
+y
2
+z
2
−1) Valorile extreme sunt date de:







∂L
∂x
= 14x −4y −2x = 0
∂L
∂y
= −4x + 12y −4z −2y = 0
∂L
∂x
= −4y + 10z −2z = 0
∂L

= −x
2
−y
2
−z
2
+ 1 = 0
120 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT.
Rezolvˆand sistemul format de primele trei ecuat ¸ii ˆın necunoscutele x, y, z sun-
tem condu¸si la condit ¸ia Cramer de existent ¸˘a a solut ¸iilor nebanale: det(A −
I
3
) = 0 sau:

7 − −2 0
−2 6 − −2
0 −2 5 −

= 0
care conduce la: ( −3)( −6)( −9) = 0
Pentru
1
= 3 obt ¸inem: (u
1
, v
1
, w
1
) = (
1
3
,
2
3
,
2
3
)
Pentru
2
= 6 obt ¸inem: (u
2
, v
2
, w
2
) = (
2
3
,
1
3
, −
2
3
)
Pentru
3
= 9 obt ¸inem: (u
3
, v
3
, w
3
) = (
2
3
, −
2
3
,
1
3
) Se observ˘ a c˘a:
(
1
3
,
2
3
,
2
3
) ⊥ (
2
3
,
1
3
, −
2
3
); (
2
3
,
1
3
, −
2
3
) ⊥ (
2
3
, −
2
3
,
1
3
); (
2
3
, −
2
3
,
1
3
) ⊥ (
1
3
,
2
3
,
2
3
).
F(
1
3
,
2
3
,
2
3
) = 3; F(
2
3
,
1
3
, −
2
3
) = 6; F(
2
3
, −
2
3
,
1
3
) = 9.
Pentru cazul III, presupunem c˘ a ˆın punctul (x
0
, y
0
, z
0
) se realizeaza un
maxim sau un minim pentru F ¸si G
1
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, G
2
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0. Con-
form cu teorema funct ¸iilor implicite, aplicat˘ a unui sistem ˆın vecinatatea lui
(x
0
, y
0
, z
0
) va exista y = y(x), z = g(x) cu propriet˘ at ¸ile: G
1
(x, f(x), g(x)) =
0, G
2
(x, f(x), g(x)) = 0, iar F(x, f(x), g(x)) are ˆın x
0
o valoare extrem˘a. Prin
urmare:
∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)f

(x
0
) +
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)g

(x0) = 0
Din teorema funct ¸iilor implicite avem ¸si:
∂G
1
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂G
1
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)f

(x
0
) +
∂G
1
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)g

(x0) = 0
∂G
2
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
∂G
2
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)f

(x
0
) +
∂G
2
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)g

(x0) = 0
Astfel se poate considera c˘a f

(x
0
) ¸si g

(x
0
) reprezint˘ a solut ¸iile celor trei ecuat ¸ii
cu dou˘ a necunoscute, ¸si prin eliminarea lor ˆıntre aceste relat ¸ii se va obt ¸ine
relat ¸ia: det
∂(F,G
1
,G
2
)
∂(x,y,z)
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, ¸si prin urmare liniile determinantului, de
exemplu, sunt proport ¸ionale, ceace se traduce prin existent ¸a a dou˘ a variabile

1
¸si
2
de proport ¸ionalitate astfel ca s˘a avem:
∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
1
∂G
1
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
2
∂G
2
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
1
∂G
1
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
2
∂G
2
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) +
1
∂G
1
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) +
2
∂G
2
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
Deci ˆın (x
0
, y
0
, z
0
) se anuleaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei: L(x, y, z,
1
,
2
) =
F(x, y, z) +
1
G
1
(x, y, z) +
2
G
2
(x, y, z), ¸si deci ¸si ˆın cazul unei funct ¸ii de trei
variabile cu dou˘ a leg˘aturi procedeul este acela¸si ca ˆın cazurile anterior tratate.
Exemplu: S˘ a se g˘aseasca extremele funct ¸iei F(x, y, z) = xyz, cu condit ¸iile:
x +y +z = 5 ¸si xy +yz +zx = 8.
Rezolvare: Consider˘ am L(x, y, z,
1
,
2
) = xyz +
1
(x + y + z − 5) +
2
(xy +
yz +zx −8).
Derivatele part ¸iale ale lui L ˆın raport cu x, y, z,
1
,
2
, sunt:
∂F
∂x
= yz +
1
+
2
(y +z) = 0,
∂F
∂y
= zx +
1
+
2
(x +z) = 0,
4.4. EXTREME CU LEG
˘
ATURI. 121
∂F
∂z
= xy +
1
+
2
(x +y) = 0,
∂F

1
= x +y +z −5 = 0,
∂F

2
= xy +yz +zx −8 = 0.
Prin adunarea primelor trei ecuat ¸ii se obt ¸ine:
xy +yz +zx + 3
1
+ 2
2
(x +y +z) = 0,
¸si dac˘a t ¸inem cont de ultimile dou˘ a ecuat ¸ii vom avea: 8 + 3
1
+ 10
2
= 0.
Prin sc˘ aderea primelor dou˘ a ecuat ¸ii vom avea: z(x − y) + l2(y − x) = 0, de
unde rezult˘ a: y = x sau z = −
2
.
ˆ
In cazul y = x avem:
zx +
1
+
2
(z +x) = 0,
x
2
+
1
+ 2
2
x = 0,
2x +z −5 = 0,
x2 + 2xz −8 = 0.
Scot ¸ˆand din prima pe
1
= −xz −
2
(x +z) vom obt ¸ine:
x
2
−xz +
2
(x −z) = 0,
2x +z −5 = 0,
x2 + 2xz −8 = 0.
Din prima ecuat ¸ie a ultimului sistem rezult˘a: x = z sau x = −
2
. x = z
conduce la o imposibilitate, ramˆ ane numai x = −
2
, ¸si deci:
−2
2
+z −5 = 0,

2
2
−2
2
z −8 = 0,
care conduce, prin eliminarea lui z la ecuat ¸ia de gradul doi ˆın
2
: 3
2
2
+10
2
+
8 = 0, cu solut ¸iile:
2
= −2,
2
= −
4
3
, care conduc la: x
1
= y
1
= 2, z
1
= 1,
adic˘ a tripletul (2, 2, 1), pentru
2
= −2, ¸si x
2
= y
2
=
4
3
, z
2
=
7
3
, adic˘ a tripletul
(
4
3
,
4
3
,
7
3
), pentru
2
= −
4
3
,
Pentru a stabili natura punctelor g˘ asite (maxim sau minim), vom t ¸ine cont
de semnul lui d
2
L adic˘ a de semnul lui: d
2
L =

2
L
∂x
2
dx
2
+

2
L
∂y
2
dy
2
+

2
L
∂z
2
dz
2
+
2

2
L
∂x∂y
dxdy + 2

2
L
∂y∂z
dydz + 2

2
L
∂z∂x
dzdx
Calculˆ and derivatele part ¸iale de ordin doi ale lui L obt ¸inem:

2
L
∂x
2
= 0,

2
L
∂y
2
= 0,

2
L
∂z
2
= 0,

2
L
∂x∂y
= z − 2,

2
L
∂y∂z
= x − 2,

2
L
∂z∂x
= y − 2, ¸si deci vom avea:
d
2
L = 2(−1)dxdy Diferent ¸iind ultimile relatii, obt ¸inem:
dx +dy +dz = 0
(y +z)dx + (z +x)dy + (x +y)dz = 0.
ˆ
In punctul (2, 2, 1) ultimile relat ¸ii devin:
dx +dy +dz = 0, 3dx + 3dy + 4dz = 0,
din care va rezulta dz = 0 ¸si dy = −dx, ¸si deci: d
2
L = 2dx
2
> 0 deci punctul
(2, 2, 1) este punct de minim. La fel se arat˘ a c˘a (2, 1, 2), (1, 2, 2), sunt de
asemeni puncte de minim.
Pentru (
4
3
,
4
3
,
7
3
), procedˆ and asem˘an˘ ator vom avea: d
2
L(
4
3
,
4
3
,
7
3
) = 2
1
3
dxdy−
2
2
3
dydz −2
2
3
dzdx ¸si cum din diferent ¸iierea ultimile relat ¸ii, obt ¸inem:
dx +dy +dz = 0(y +z)dx + (z +x)dy + (x +y)dz = 0.
122 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT.
ˆ
In punctul (
4
3
,
4
3
,
7
3
) ultimile relat ¸ii devin:
dx+dy+dz = 0
11
3
dx+
11
3
dy+
8
3
dz = 0, din care va rezulta dz = 0 ¸si dy = −dx,
¸si deci: d
2
L(
4
3
,
4
3
,
7
3
) = −
2
3
dx
2
< 0 Avem deci un maxim. La fel se arat˘a c˘a
(
4
3
,
7
3
,
4
3
), (
7
3
,
4
3
,
4
3
), sunt de asemeni puncte de maxim.
4.5 Problema funct ¸iilor inverse.
4.5.1 Cazul funct ¸iilor reale cu o variabil˘a real˘a.
Fie f : (a, b) →R, f ∈ (
(1)
(a, b) ¸si consider˘am F : (a, b)R →R, prin F(x, y) =
f(x)−y, atunci: F(x, y) = 0, (∀)(x, y) ∈ G
f
(graficul lui f)
∂F
∂x
(x, y) = f

(x) =
0, (∀)(x, y) ∈ G
f
Teorema funct ¸iilor implicite se poate aplica lui F ˆın raport
cu variabila x: adic˘ a va exista x = g(y) astfel ca: g : (c, d) → R astfel ca:
F(g(y), y) = 0(∀)y ∈ (c, d) ¸si g

(y) = −
∂F
∂y
(g(y),y)
∂F
∂x
(g(y),y)
=
1
f

(g(y))
(∀)y ∈ (c, d), sau
f

(x)g

(y) = 1 ¸si deci g = f
−1
(g este funct ¸ia invers˘ a a lui f).
4.5.2 Cazul funct ¸iilor cu dou˘a componente ¸si dou˘a variabile.
Vom extindre rezultatul anterior la cazul funct ¸iilor cu dou˘ a componente
¸si dou˘ a variabile: Fie A ⊂ R
2
¸si f = (f
1
, f
2
)
t
: A →R
2
adic˘ a:

f
1
(x
1
, x
2
) = y
1
f
2
(x
1
, x
2
) = y
2
(4.1)
¸si vom considera vectorii (x
1
, x
2
) = x, (y
1
, y
2
) = y Cˆand x = (x
1
, x
2
) ∈
R
2
parcurge mult ¸imea A, y = (y
1
, y
2
) parcurge mult ¸imea B ⊂ R
2
. Dac˘a
f = (f
1
, f
2
)
t
este continu˘a ˆıntr-un punct x
0
= (x
0
1
, x
0
2
) ∈ A ⊂ R
2
punˆ and
y
0
= f(x
0
) cˆand x ∈ V(x
0
) atunci y = f(x) ∈ V(y
0
) ¸si conform cu teorema
funct ¸iilor implicite pentru sisteme vom putea inversa relat ¸iile (4.1) adic˘ a le
vom putea inversa obtinˆ and:

g
1
(y
1
, y
2
) = x
1
g
2
(y
1
, y
2
) = x
2
(4.2)
Cu alte cuvinte vom putea scrie relat ¸iile:
(A)

x
1
= g
1
(f
1
(x
1
, x
2
), f
2
(x
1
, x
2
))
x
2
= g
2
(f
1
(x
1
, x
2
), f
2
(x
1
, x
2
))
(B)

y
1
= f
1
(g
1
(x
1
, x
2
), g
2
(x
1
, x
2
))
y
2
= f
2
(g
1
(x
1
, x
2
), g
2
(x
1
, x
2
))
4.5. PROBLEMA FUNCT¸ IILOR INVERSE. 123
Pentru a justifica aceste afirmat ¸ii, vom face ipoteza c˘a jacobianul (determi-
nantul matricei lui Jacobi) a funct ¸iei f este diferit de 0 ˆın x
0
adic˘ a:
J(x) =

∂f
1
∂x
1
∂f
1
∂x
2
∂f
2
∂x
1
∂f
2
∂x
2

= det
∂(f
1
, f
2
)
∂(x
1
, x
2
)
= 0
ˆ
In baza continuit˘ at ¸ii lui J(x) ˆın x
0
(a se vedea teorema de la continuitate) va
exista o vecinatate a lui x
0
, V(x
0
) pentru care J(x) = 0, daca J(x
0
) = 0. Vom
introduce funct ¸iile auxiliare:

F
1
(x
1
, x
2
, y
1
, y
2
) = f
1
(x
1
, x
2
) −y
1
= 0
F
2
(x
1
, x
2
, y
1
, y
2
) = f
2
(x
1
, x
2
) −y
2
= 0
cu (x
1
, x
2
; y
1
, y
2
) ∈ A B. Evident F
1
, F
2
sunt de clasa (
(1)
(A B) ¸si vor
verifica toate condit ¸iile funct ¸iilor implicite pentru sisteme: F(x
0
, y
0
) = 0 ¸si
cum det
∂(F
1
,F
2
)
∂(x
1
,x
2
)
= det
∂(f
1
,f
2
)
∂(x
1
,x
2
)
si deci det
∂(F
1
,F
2
)
∂(x
1
,x
2
)
(x
0
, y
0
) = J(x
0
) = 0 va exista
ˆıntr-o vecinatate a lui x
0
funct ¸iile g
1
, g
2
de mai sus si vom avea echivalenta
locala a relat ¸iilor (A) ¸si (B). Vom deduce cˆateva egalit˘at ¸i utile ˆın practic˘ a
derivˆ and relat ¸iile (A) ˆın raport cu x
1
¸si cu x
2
(la fel ca ˆın teorema funct ¸iilor
implicite pentru sisteme). Deriv˘ amˆın raport cu x
1
¸si apoi ˆın raport cu x
2
vom
obtine sistemul:

1 =
∂g
1
∂y
1
∂f
1
∂x
1
+
∂g
1
∂y
2
∂f
2
∂x
1
0 =
∂g
1
∂y
1
∂f
1
∂x
2
+
∂g
1
∂y
2
∂f
2
∂x
2
Deriv˘ am a doua relat ¸ie (A) ˆın raport cu x
1
¸si apoi ˆın raport cu x
2
vom obt ¸ine
sistemul:

0 =
∂g
2
∂y
1
∂f
1
∂x
1
+
∂g
2
∂y
2
∂f
2
∂x
1
1 =
∂g
2
∂y
1
∂f
1
∂x
2
+
∂g
2
∂y
2
∂f
2
∂x
2
Din primul sistem vom scoate
∂g
1
∂y
1
,
∂g
1
∂y
2
¸si vom obt ¸ine:
∂g
1
∂y
1
=

1
∂f
2
∂x
1
0
∂f
2
∂x
2

∂f
1
∂x
1
∂f
2
∂x
1
∂f
1
∂x
2
∂f
2
∂x
2

=
∂f
2
∂x
2
det
∂(f
1
,f
2
)
∂(x
1
,x
2
)
,
∂g
1
∂y
2
=

∂f
1
∂x
1
1
∂f
1
∂x
2
0

∂f
1
∂x
1
∂f
2
∂x
1
∂f
1
∂x
2
∂f
2
∂x
2

=

∂f
1
∂x
2
det
∂(f
1
,f
2
)
∂(x
1
,x
2
)
Din al doilea sistem vom scoate
∂g
2
∂y
1
,
∂g
2
∂y
2
¸si vom obt ¸ine:
∂g
1
∂y
1
=

0
∂f
2
∂x
1
1
∂f
2
∂x
2

∂f
1
∂x
1
∂f
2
∂x
1
∂f
1
∂x
2
∂f
2
∂x
2

=

∂f
2
∂x
1
det
∂(f
1
,f
2
)
∂(x
1
,x
2
)
,
∂g
2
∂y
2
=

∂f
1
∂x
1
0
∂f
1
∂x
2
1

∂f
1
∂x
1
∂f
2
∂x
1
∂f
1
∂x
2
∂f
2
∂x
2

=
∂f
1
∂x
1
det
∂(f
1
,f
2
)
∂(x
1
,x
2
)
Se poate
constata u¸sor c˘a:

∂g
1
∂y
1
∂g
1
∂y
2
∂g
2
∂y
1
∂g
2
∂y
2

∂f
1
∂x
1
∂f
1
∂x
2
∂f
2
∂x
1
∂f
2
∂x
2

=

1 0
0 1

124 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT.
adic˘ a: g

(y)f

(x) = I
2
.
Deriv˘ am prima relat ¸ie (B) ˆın raport cu y
1
¸si apoi ˆın raport cu y
2
vom obt ¸ine
sistemul:

1 =
∂f
1
∂x
1
∂g
1
∂y
1
+
∂f
1
∂x
2
∂g
2
∂y
1
0 =
∂f
1
∂x
1
∂g
1
∂y
2
+
∂f
1
∂x
2
∂g
2
∂y
2
Deriv˘ am a doua relat ¸ie (B) ˆın raport cu y
1
¸si apoi ˆın raport cu y
2
vom obt ¸ine
sistemul:

0 =
∂f
2
∂x
1
∂g
1
∂y
1
+
∂f
2
∂x
2
∂g
2
∂y
1
1 =
∂f
2
∂x
1
∂g
1
∂y
2
+
∂f
2
∂x
2
∂g
2
∂y
2
Din primul sistem vom scoate
∂f
1
∂x
1
,
∂f
1
∂x
2
¸si vom obt ¸ine:
∂f
1
∂x
1
=

1
∂g
2
∂y
1
0
∂g
2
∂y
2

∂g
1
∂y
1
∂g
2
∂y
1
∂g
1
∂y
2
∂g
2
∂y
2

=
∂g
2
∂y
2
det
∂(g
1
,g
2
)
∂(y
1
,y
2
)
,
∂f
1
∂x
2
=

∂g
1
∂y
1
1
∂g
1
∂y
2
0

∂g
1
∂y
1
∂g
2
∂y
1
∂g
1
∂y
2
∂g
2
∂y
2

=

∂g
1
∂y
2
det
∂(g
1
,g
2
)
∂(y
1
,y
2
)
Din al doilea sistem vom scoate
∂f
2
∂x
1
,
∂f
2
∂x
2
¸si vom obt ¸ine:
∂f
2
∂x
1
=

0
∂g
2
∂y
1
1
∂g
2
∂y
2

∂g
1
∂y
1
∂g
2
∂y
1
∂g
1
∂y
2
∂g
2
∂y
2

=

∂g
2
∂y
1
det
∂(g
1
,g
2
)
∂(y
1
,y
2
)
,
∂f
2
∂x
2
=

∂g
1
∂y
1
0
∂g
1
∂y
2
1

∂g
1
∂y
1
∂g
2
∂y
1
∂g
1
∂y
2
∂g
2
∂y
2

=
∂g
1
∂y
1
det
∂(g
1
,g
2
)
∂(y
1
,y
2
)
Se poate constata u¸sor c˘a:

∂f
1
∂x
1
∂f
1
∂x
2
∂f
2
∂x
1
∂f
2
∂x
2

∂g
1
∂y
1
∂g
1
∂y
2
∂g
2
∂y
1
∂g
2
∂y
2

=

1 0
0 1

adic˘ a: f

(x)g

(y) = I
2
.
Calculˆ and determinant ¸ii matricelor Jacobi ¸si ˆın virtutea faptului c˘ a determi-
nantul unui produs de matrice p˘ atratice este egal cu produsul determinant ¸ilor
matricelor componente, vom deduce egalit˘at ¸ile:
det
∂(g
1
,g
2
)
∂(y
1
,y
2
)
det
∂(f
1
,f
2
)
∂(x
1
,x
2
)
= 1 ¸si det
∂(f
1
,f
2
)
∂(x
1
,x
2
)
det
∂(g
1
,g
2
)
∂(y
1
,y
2
)
= 1
sau
det
∂(x
1
,x
2
)
∂(y
1
,y
2
)
det
∂(y
1
,y
2
)
∂(x
1
,x
2
)
= 1 ¸si det
∂(y
1
,y
2
)
∂(x
1
,x
2
)
det
∂(x
1
,x
2
)
∂(y
1
,y
2
)
= 1
din care rezult˘ a: det
∂(g
1
,g
2
)
∂(y
1
,y
2
)
=
1
det
∂(f
1
,f
2
)
∂(x
1
,x
2
)
care conduce la formula:
[g

(y)[ =
1
[f

(x)[
, (4.3)
similar˘a cu cea din cazul funct ¸iilor cu o singur˘ a variabil˘ a
Exemplu: Schimbarea coordonatelor carteziene (x, y) cu coordonate polare
4.5. PROBLEMA FUNCT¸ IILOR INVERSE. 125
(ρ, θ) ˆın R
2
. Relat ¸iile de leg˘atur˘ a ˆıntre cele dou˘ a tipuri de coordonate sunt
date de:

x = ρ cos θ
y = ρ sin θ
(4.4)
det
∂(x, y)
∂(ρ, θ)
=

∂x
∂ρ
∂x
∂θ
∂y
∂ρ
∂y
∂θ

=

cos θ −ρ sin θ
sin θ ρ cos θ

= ρ
Transformarea invers˘ a, pentru ρ = 0 este:

ρ =

x
2
+y
2
θ = arctan
y
x
(4.5)
Problema se extinde ¸si ˆın cazul a n > 2 funct ¸ii cu tot atˆ atea variabile. Pentru
n = 3 vom da dou˘ a exemple des folosite ˆın aplicat ¸ii:
Schimbarea coordonatelor carteziene (x, y, z) cu coordonate cilindrice (r, ϕ, z)
ˆın R
3
. Relat ¸iile de leg˘atur˘ a ˆıntre cele doua tipuri de coordonate este:



x = r cos ϕ
y = r sin ϕ
z = z
(4.6)
det
∂(x, y, z)
∂(r, ϕ, z)
=

∂x
∂r
∂x
∂ϕ
∂x
∂z
∂y
∂r
∂y
∂ϕ
∂y
∂z
∂z
∂r
∂z
∂ϕ
∂z
∂z

=

cos ϕ −r sin ϕ 0
sin ϕ r cos ϕ 0
0 0 1

= r
Transformarea invers˘ a, pentru r = 0 este:



r =

x
2
+y
2
ϕ = arctan
y
x
z = z
(4.7)
Schimbarea coordonatelor carteziene (x, y, z) cu coordonate sferice (ρ, θ, ϕ) ˆın
R
3
. Relat ¸iile de leg˘atur˘ a ˆıntre cele doua tipuri de coordonate este:



x = ρ sin θ cos ϕ
x = ρ sin θ sin ϕ
z = ρ cos θ
(4.8)
det
∂(x, y, z)
∂(ρ, θ, ϕ)
=

∂x
∂ρ
∂x
∂θ
∂x
∂ϕ
∂y
∂ρ
∂y
∂θ
∂y
∂ϕ
∂z
∂ρ
∂z
∂θ
∂z
ϕ

=

sin θ cos ϕ ρ cos θ sin ϕ −ρ sin θ sin ϕ
sin θ sin ϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sin θ cos ϕ
cos θ − sin θ 0

= ρ
2
sin θ = 0
Transformarea invers˘ a, pentru ρ
2
sin θ = 0 este:





ρ =

x
2
+y
2
+z
2
θ = arctan

x
2
+y
2
z
ϕ = arctan
y
x
(4.9)
126 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT.
Capitolul 5
Integrala Riemann pe dreapt˘a
5.1 Integrala Riemann pe dreapt˘a(Recapitulare pe
scurt).
Fie f : [a, b] →R,[a, b] ⊂ R, a < b a, b finit ¸i iar f este m˘arginit˘ a((∃)M
f
> 0
astfel ˆıncˆ at [f(x)[ < M
f
, (∀)x ∈ [a, b])
Consider˘ am, de asemeni, o partit ¸ie(o diviziune) P = ¦x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n−1
, x
n
¦
a intervalului [a, b] cu a = x
0
< x
1
< ... < x
n−1
< x
n
= b ¸si vom nota cu
[P[ = max¦x
1
− x
0
, x
2
− x
1
, ..., x
n
− x
n−1
¦, m˘asura sau norma lui P. Vom
lua punctele intermediare ξ
j
∈ [x
j−1
, x
j
], j = 1, 2, ..., n ce vor fi componentele
vectorului ξ = (ξ
1
, ξ
2
, ..., ξ
n
). Cu acestea, vom forma suma:
σ(f, P, ξ) =
n
¸
j=1
f(ξ
j
)(x
j
−x
j−1
) (5.1)
numit˘ a suma Riemann corespunz˘atoare funct ¸iei f diviziunii P si punctelor
intermediare ξ
j
, j = 1, 2, ..., n Al˘ aturi de suma integrala (1.5) putem considera
sumele:
s(f, P) =
n
¸
j=1
m
j
(x
j
−x
j−1
) (5.2)
¸si
S(f, P) =
n
¸
j=1
M
j
(x
j
−x
j−1
) (5.3)
numite respectiv suma Darboux inferioar˘ a ¸si suma Darboux superioar˘ a, unde
m
j
= inf¦f(x)[x
j−1
≤ x ≤ x
j
¦, M
j
= sup¦f(x)[x
j−1
≤ x ≤ x
j
¦
Din definit ¸iile sumelor putem deduce inegalit˘ at ¸ile:
s(f, P) ≤ σ(f, P, ξ) ≤ S(f, P) (5.4)
127
128 CAPITOLUL 5. INTEGRALA RIEMANN PE DREAPT
˘
A
Definim integrala lui Riemann a lui f pe [a, b] prin:
lim
|P|→0
σ(f, P, ξ) =

[a,b]
f (5.5)
Aceast˘a limit˘ a poate fi interpretat˘ a ˆın limbaj ε −δ astfel:
∀ε > 0(∃)δ = δ(ε) > 0, (∀)P, ξ cu [P[ < δ atunci [σ(f, P, ξ) −

[a,b]
f[ < ε
Fig. 5.1:
Observat ¸ie:
Produsele f(ξ
j
)(x
j
−x
j−1
), m
j
(x
j
−x
j−1
), M
j
(x
j
−x
j−1
) reprezint˘ a m˘arimea
ariilor unor dreptunghiuri cu baza de m˘ arime x
j
− x
j−1
¸si cu ˆın˘ alt ¸imile date
respectiv de f(ξ
j
), m
j
, M
j
. Din aceasta rezult˘ a inegalit˘ at ¸ile (5.4)
Vom spune c˘a F : A ⊂ R → R este o primitiv˘ a a funct ¸iei f : A ⊂ R → R
dac˘a
F

(x) = f(x). (5.6)
Integrala nedefinit˘ a a funct ¸iei f pe A este:

f(x)dx = ¦F(x)[F

(x) = f(x)¦ (5.7)
Observat ¸ie:
Deoarece dac˘a dou˘ a primitive ale lui f sunt F
1
(x) ¸s F
2
(x) atunci F

1
(x) =
F

2
(x) = f(x),prin urmare F
2
(x) = F
1
(x) + C. Din acest motiv integrala
nedefinit˘ a alui f se mai noteaz˘a cu:

f(x)dx = F(x) +C,
5.1. INTEGRALA RIEMANNPE DREAPT
˘
A(RECAPITULARE PE SCURT).129
unde F este o primitiv˘ a oarecare a lui f.
Integrala definit˘ a a lui f este num˘arul real:

b
a
f(x)dx = F(b) −F(a)
not
= F(x)[
b
a
, (5.8)
unde F este o primitiv˘ a oarecare a lui f.
Dac˘a (∃)

[a,b]
f ⇒ f ∈ 1([a, b])=mult ¸imea funct ¸iilor integrabile Rie-
mann.
5.1.1 Propriet˘at ¸t ale lui 1([a, b]).
i) f ∈ 1([a, b]) ⇔f m˘arginit˘ a pe [a, b] ¸si f continu˘ a pe [a, b] exceptˆand o
mult ¸ime B ⊂ [a, b] cu m˘asura nul˘ a(B are masura nula daca B ⊂
¸
j
[a
j
, b
j
], [a
j
, b
j
] ⊂
[a, b] ¸si

¸
j=1
(b
j
−a
j
) < ε)
ii)

[a,b]
αf +βg = α

[a,b]
f +β

[a,b]
g
iii) [

[a,b]
f[ ≤

[a,b]
[f[ ≤ M
f
(b −a)
iv)

[a,c]∪[c,b]
f =

[a,c]
f +

[c,b]
f (∀)c ∈ (a, b))
v) Dac˘a f este continu˘a pe [a, b] sau dac˘ a f admite primitive pe [a, b]
atunci

[a,b]
f =

b
a
f(x)dx = F(b) −F(a), (5.9)
numit˘ a formula LEIBNIZ-NEWTON
vi) f ∈ 1([a, b]) continu˘ a atunci

[a,x]
f este o funct ¸ie de variabila x

[a,x]
f =

x
a
f(t)dt
not
= F(x)
¸si
d
dx

[a,x]
f = f(x)
vii) f ∈ 1([a, b]) g : [a, b] → R ¸si f(x) = g(x) (∀)x ∈ [a, b] − B, B de
m˘asur˘ a nul˘ a, atunci g ∈ 1([a, b]). Cu alte cuvinte dac˘ a unei funct ¸ii integra-
bile Riemann i se modific˘ a valorile pe o mult ¸ime de m˘asur˘ a nul˘ a, valoarea
integralei nu va fi modificat˘ a.
Complectare Vom da cˆateva exemplede cum se calculeaz˘a integrala Riemann,
folosind definit ¸ia:
130 CAPITOLUL 5. INTEGRALA RIEMANN PE DREAPT
˘
A
1) f(x) = c =constant (∀)x
P = ¦x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n−1
, x
n
¦ , a = x
0
< x
1
< ... < x
n−1
< x
n
= b Vom
lua punctele intermediare ξ
j
∈ [x
j−1
, x
j
], j = 1, 2, ..., n ce vor fi componentele
vectorului ξ = (ξ
1
, ξ
2
, ..., ξ
n
).
σ(c, P, ξ) =
n
¸
j=1
c(x
j
−x
j−1
) = c(x
1
−x
0
)+c(x
2
−x
1
)+...+c(x
n
−x
n−1
) = cb−ca

[a,b]
c = cb −ca

[a,x]
c = cx −ca prin urmare f(x) = c ⇒F(x) = cx
2) f(x) = x (∀)x
P = ¦x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n−1
, x
n
¦ , a = x
0
< x
1
< ... < x
n−1
< x
n
= b Vom lua
punctele intermediare ξ
j
=
x
j−1
+x
j
2
∈ [x
j−1
, x
j
], j = 1, 2, ..., n ce vor fi compo-
nentele vectorului ξ = (ξ
1
, ξ
2
, ..., ξ
n
).
σ(x, P, ξ) =
n
¸
j=1
x
j
−x
j−1
2
(x
j
−x
j−1
) =
n
¸
j=1
x
2
j
−x
2
j−1
2
=
(x
2
1
−x
2
0
)
2
+
(x
2
2
−x
2
1
)
2
+
... +
(x
2
n
−x
2
n−1
)
2
=
b
2
2

a
2
2

[a,b]
x =
b
2
2

a
2
2

[a,x]
x =
x
2
2

a
2
2
prin urmare f(x) = x ⇒F(x) =
x
2
2
3) f(x) = x
k
(∀)x
P = ¦x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n−1
, x
n
¦ , a = x
0
< x
1
< ... < x
n−1
< x
n
= b Vom
lua punctele lui P de forma x
j
= aq
j
, q =
n

b
a
, x
j
− x
j−1
= a(q
j
− q
j−1
) =
aq
j−1
(q−1),atunci [P[ →0 ⇔q →1 ⇔n →∞σ(x
k
, P, ξ) =
n
¸
j=1
(aq
j
)
k
aq
j−1
(q−
1) = a
k+1
(q−1)
n
¸
j=1
q
jk+j−1
= a
k+1
(q−1)
1 −q
(k+1)n
1 −q
k+1
= a
k+1
[1−(
b
a
)
k+1
]
q −1
1 −q
k+1
=
(b
k+1
−a
k+1
)
q −1
q
k+1
−1
. Cum lim
q→1
q −1
q
k+1
−1
=
1
k + 1
rezult˘ a:

[a,b]
x
k
=
b
k+1
k + 1

a
k+1
k + 1

[a,x]
x
k
=
x
k+1
k + 1

a
k+1
k + 1
prin urmare f(x) = x
k
⇒F(x) =
x
k+1
k+1
Pentru k = −2, −3, ... calculele sunt asem˘an˘ atoare, numai c˘ a trbuiesc luat ¸i a, b
astfel ca:a < b < 0 sau 0 < a < b deoarece x
k
k = −2, −3, ... nu este continu˘ a
ˆın 0
5.2. INTEGRALE CU PARAMETRII. 131
4) Pentru k = −1 dac˘ a 0 < a < b vom avea:
σ(
1
x
, P, ξ) =
n
¸
j=1
1
aq
j
aq
j−1
(q−1) =
n
¸
j=1
(1−
1
q
) = n(1−
n

a
b
) =
1 −(
a
b
)
1
n
1
n
. Cum
lim
n→∞
σ(
1
x
, P, ξ) = −ln
a
b
= ln b −ln a rezult˘ a

[a,b]
1
x
= ln b −ln a

[a,x]
1
x
= ln x −ln a prin urmare f(x) =
1
x
⇒F(x) = ln x
5)f(x) = e
cx
(∀)x = 0
P = ¦x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n−1
, x
n
¦ , a = x
0
< x
1
< ... < x
n−1
< x
n
= b Vom
lua punctele de diviziune de forma: x
j
= a + j
b−a
n
, j = 1, 2, ..., n ¸si punctele
intermediare ξ
j
= x
j−1
, j = 1, 2, ..., n ce vor fi componentele vectorului ξ =

1
, ξ
2
, ..., ξ
n
). Cum x
j
− x
j−1
=
b−a
n
= α
n
σ(e
cx
, P, ξ) =
b−a
n
[e
ca
+ e
ca+cα
n
+
... +e
ca+cα
n
(n−1)
] = α
n
e
ca
[1+e

n
+... +e
(n−1)cα
n
]. Calculˆ and suma progresiei
geometrice, pentru α
n
→0, g˘ asim:

[a,b]
e
cx
= e
ca
[1 −e
c(b−a)
] lim
n→∞
α
n
1 −e

n
=
1
c
(e
cb
−e
ca
)

[a,x]
e
cx
=
e
cx
c

e
ca
c
prin urmare f(x) = e
cx
⇒F(x) =
e
cx
c
5.2 Integrale cu parametrii.
Din teoria integralelor cu parametru ne intereseaz˘ a ˆın special rezultatele:
I. Dac˘a f ∈ 1([a, b]) (f e integrabil˘ a Riemann pe [a, b]) iar ¦x, x
0
¦ ∈ [a, b]
atunci funct ¸ia F : [a, b] →R, definit˘ a prin:
F(x) =

x
x
0
f(t)dt, (5.10)
este continu˘a pe intervalul [a, b]
II. Dac˘a f ∈ (
(0)
([a, b]), atunci funct ¸ia F, de la I, este de clasa (
(1)
([a, b]) ¸si
F

(x) = f(x), x ∈ (a, b) ¸si de aceea f ∈ (
k
([a, b]), atunci F ∈ (
k+1
([a, b]), k ∈
N.
III. Dac˘a f ∈ (
(0)
([a, b][c, d]), atunci funct ¸iile:
g(x) =

d
c
f(x, τ)dτ, h(y) =

b
a
f(θ, y)dθ (5.11)
sunt funct ¸ii continuie pe intervalul [a, b], respectiv [c, d].
IV. Dac˘a
∂f
∂x
∈ (
(0)
([a, b][c, d]), atunci funct ¸ia g, de la III, are derivata continu˘ a
132 CAPITOLUL 5. INTEGRALA RIEMANN PE DREAPT
˘
A
pe intervalul [a, b] ¸si este valabil˘a regula lui Leibniz de derivare sub semnul
integral:
g

(x) =

d
c
∂f
∂x
(x, θ)dθ, x ∈ (a, b) (5.12)
Simetric, dac˘ a
∂f
∂y
∈ (
(0)
([a, b][c, d]), atunci funct ¸ia h de la III. are derivata
continu˘ a pe intervalul [c, d] ¸si este valabil˘a regula lui Leibniz de derivare sub
semnul integral:
h

(y) =

b
a
∂f
∂y
(θ, y)dθ, y ∈ (c, d) (5.13)
V. Dac˘a α : [a, b] →[c, d], β : [a, b] →[c, d], sunt funct ¸ii derivabile pe intervalul
(a, b), atunci integrala cu parametru:
G(x) =

β(x)
α(x)
f(x, τ)dτ, (5.14)
este derivabil˘a pe intervalul (a, b) dac˘ a
∂f
∂x
∈ (
(0)
([a, b][c, d]) ¸si este valabil˘a
regula general˘ a Leibniz de derivare:
G

(x) =

β(x)
α(x)
∂f
∂x
(x, τ)dτ +f(x, β(x))β

(x) −f(x, α(x))α

(x), (5.15)
dac˘a x ∈ (a, b). Va fi valabil˘ a o formul˘ a asem˘an˘ atoare ˆın cazul integralelor ˆın
care parametrul este variabila y, adic˘ a pentru: γ : [c, d] → [a, b], δ : [c, d] →
[a, b], vom lua
H(y) =

δ(y)
γ(y)
f(θ, y)dθ, (5.16)
care este derivabil˘ a pe intervalul (c, d) dac˘ a
∂f
∂y
∈ (
(0)
([a, b][c, d]) ¸si este valabil˘a
regula general˘ a Leibniz de derivare:
H

(y) =

δ(y)
γ(y)
∂f
∂y
(θ, y)dθ +f(δ(y), y)δ

(y) −f(γ(y), y)γ

(y), (5.17)
dac˘a y ∈ (c, d).
I.
ˆ
In baza propriet˘ at ¸ii de m˘arginire a integralei Riemann, avem: [

b
a
f(t)dt[ ≤
M
f
(b −a), cu [f(x)[ = M
f
, x ∈ [a, b], rezult˘ a cu ¦x
0
, x
1
, x
2
¦ ∈ [a, b]
[F(x
1
)−F(x
2
)[ = [

x
1
x
0
f(t)dt−

x
2
x
0
f(t)dt[ = [

x
2
x
1
f(t)dt[ ≤ M
f
(x
1
−x
2
),
¸si deci F este lipschitzian˘a ˆın intervalul [a, b], deci F este continu˘a pe [a, b].
II. Cum F

(x) = f(x) ¸si f ∈ (
(0)
([a, b]), rezult˘ a F ∈ (
(1)
([a, b]).
III. Fie x
0
∈ (a, b) ¸si I
2
= [x
0
− ρ, x
0
+ ρ][c, d], ρ > 0I
2
este deci un com-
pact, f va fi uniform continu˘ a pe compactul I
2
de aceea vom avea c˘a pentru
5.2. INTEGRALE CU PARAMETRII. 133
orice ε > 0 va exista δ = δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆ at din inegalitatea [h[ < d s˘a
rezulte: [f(x
0
+ h, τ) − f(x
0
, τ)[ <
ε
d−c
pentru orice τ?[c, d] (se presupune
evident (x
0
+ h, τ) ∈ I
2
) Va rezulta:[g(x
0
+ h) −g(x
0
)[ = [

d
c
(f(x
0
+ h, τ) −
f(x
0
, τ))dτ[ =

d
c
[f(x
0
+h, τ) −f(x
0
, τ)[dτ < ε ¸si g este continu˘a ˆın punctul
x
0
. Cum acest punct este ales arbitrar ˆın intervalul (a, b), g va fi continu˘ a ˆın
acest interval.
IV. Cum g(x) =

d
c
f(x, τ)dτ este continu˘a ˆın (a, b) vom ar˘ ata c˘a are loc
egalitatea: g(x + h) − g(x) = g

(x)h + α(x, h), cu
α(x,h)
h
→ 0, pentru h → 0.
Pentru I
2
de la III avem continuitatea uniform˘ a a funct ¸iei
∂f
∂f
pe I
2
deci pen-
tru orice ε > 0 exist˘a δ = δ(ε) > 0 astfel ˆıncˆ at oricare ar fi h ∈ R, [h[ < δ
s˘a avem: [
∂f
∂x
(x + h, τ) −
∂f
∂x
(x, τ)[ <
ε
d−c
, pentru orice t ∈ [c, d]. Cu ajutorul
formulei lui Lagrange, pentru [h[ < δ se obt ¸ine inegalitatea: [f(x + h, τ) −
f(x, τ) −
∂f
∂x
(x, τ)h[ = [
∂f
∂x
(ξ, τ) −
∂f
∂x
(x, τ)[[h[ <
ε
d−c
[h[, cu ξ = x + hθ, 0 <
θ < 1. Rezulta: [g(x + h) − g(x) − g

(x)h[ = [

d
c
(f(x + h, τ) − f(x, τ) −
∂f
∂x
(x, τ)h)dt[ ≤
∂f
∂x
d
c
[f(x +h, τ) −f(x, τ) −
∂f
∂x
(x, τ)h[dt < ε[h[ V. Not˘ am cu
G(x) = g(x, α(x), β(x)), iar g este funct ¸ia definit˘ a prin urm˘ atoarea integral˘ a cu
paremetrii: g(x, z, u) =

u
z
f(x, τ)dτ Deoarece: G

(x) =
∂g
∂x
(x, α(x), β(x)) +
∂g
∂u
(x, α(x), β(x))α

(x) +
∂f
∂z
(x, α(x), β(x))β

(x), iar
∂g
∂x
=

u
z
∂f
∂x
(x, τ)dτ con-
form cu IV,
∂g
∂u
= f(x, u), conform cu II ¸si
∂g
∂z
=

∂z
(

u
z
f(x, t)dt) =


∂z
(

z
u
f(x, τ)dτ) = −f(x, z) ¸si deci: G

(x) =

β(x)
α(x)
∂f
∂x
(x, τ)dτ+f(x, β(x))β

(x)−
f(x, α(x))α

(x). |
Aplicat ¸ie:
Cu ajutorul formulei de la V se poate justifica usor proprietatea de egalitate
a derivatelor part ¸iale mixte. Mai precis, este valabil urm˘atorul rezultat:
Teorem˘a : Dac˘a f ∈ (
(2)
(I
2
), I
2
= [a, b][c, d], interval bidimensional, atunci
derivatele part ¸iale mixte

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
sunt egale.
Fie ¦x, x
0
¦ ∈ [a, b], prin derivare n raport cu variabila x, se verific˘a egali-
tatea: f(x, y) = f(x
0
, y) +

x
x
0
∂f
∂x
(θ, y)dθ, (utilizˆ and II adaptat la acest caz).
Prin derivare ˆın raport cu y(ˆın baza lui II) rezult˘ a:
∂f
∂y
(x, y) =
∂f
∂y
(x
0
, y) +

x
x
0

2
f
∂y∂x
(θ, y)dθ, iar o ultim˘ a derivare ˆın raport cu x(tot ˆın baza lui II) con-
134 CAPITOLUL 5. INTEGRALA RIEMANN PE DREAPT
˘
A
duce la :

2
f
∂x∂y
(x, y) =

2
f
∂y∂x
(x, y), pentru orice (x, y) ∈ I
2
|. Acest rezultat
poate fi extins la orice derivate mixte. De exemplu dac˘ a f ∈ (
(n)
(I
2
) ¸si ˆıntr-o
ordine oarecare f se deriveaz˘a de n
1
ori n raport cu x, de n
2
ori ˆın raport cu
y, iar n
1
+n
2
= n, atunci vom avea egalitatea:

n
f
∂x
n
1
∂y
n
2
=

n
f
∂y
n
2
∂x
n
1
Exemple:
1. Pentru F(x, y) =

x+y
x−y
f(t)dt, F

(0, 0) = (0, 2f(0)) deoarece:
∂F
∂x
(x, y) =
f(x+y)−f(x−y);
∂F
∂y
(x, y) = f(x+y)+f(x−y), iar dac˘ a f ∈ (
(1)
(R) atunci:

2
F
∂x
2
=

2
F
∂y
2
(x, y) = f

(x +y) −f

(x −y), pentru orice (x, y) ∈ R
2
.
2. F(x, y, z) =

xyz
x+y+z
e
t
2
dt, atunci: F

(0, 0, 0) = (−1, −1, −1) deoarece:
∂F
∂x
(x, y, z) = yze
x
2
y
2
z
2
−e
(x+y+z)
2
,
∂F
∂y
(x, y, z) = xze
x
2
y
2
z
2
−e
(x+y+z)
2
,
∂F
∂z
(x, y, z) =
xye
x
2
y
2
z
2
−e
(x+y+z)
2
.
3.

b
a
t
x
(ln t)
k
dt =
d
k
dx
k
(
b
x+1
x + 1

a
x+1
x + 1
) pentru orice x ∈ R, x = −1, 0 < a <
b, k ∈ N. Deoarece,

b
a
t
x
dt =
t
x+1
x + 1
[
b
a
=
b
x+1
−a
x+1
x + 1
iar ˆın baza regulii lui
Leibniz:
d
dx

b
a
t
x
dt) =

b
a
t
x
ln tdt,
d
2
dx
2

b
a
t
x
dt) =

b
a
t
x
(ln t)
2
dt, etc.|
5.2.1 Integrarea unei integrale cu parametrii.
Un rezultat important din teoria funct ¸iilor continuie, care poate fi demon-
strat cu ajutorul formulei de la V, se refer˘ a la posibilitatea inversarii ordinii
de integrare. Mai precis dac˘ a f ∈ (
(2)
(I
2
), I
2
fiind un interval bidimensional,
adic˘ a I
2
= [a, b][c, d], atunci are loc egalitatea:

b
a
h(y)dy =

d
c
g(x)dx =

b
a
(

d
c
f(x, y)dx)dy =

d
c
(

b
a
f(x, y)dy)dx
(5.18)
Justificarea se face simplu cu ajutorul funct ¸iilor: F
1
(x, y) =

x
a
(

y
c
f(s, t)dt)ds,
F
2
(x, y) =

y
c
(

x
a
f(s, t)ds)dt, unde a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d, care sunt
diferent ¸iabileˆın I
2
(fiind integrale de funct ¸ii continuie) ¸si pentru care: F

1
(x, y) =
F

2
(x, y) oricare ar fi (x, y) ∈ I
2
, deoarece:
∂F
1
∂x
(x, y) =

y
c
f(x, t)dt,
∂F
2
∂x
(x, y) =

y
c
f(x, t)dt
∂F
1
∂y
(x, y) =

x
a
f(s, y)ds,
∂F
2
∂y
(x, y) =

x
a
f(s, y)ds Ori funct ¸iile
diferent ¸iabile ˆın R
2
care au aceeasi derivat˘a ˆın R
2
sunt egale abstract ¸ie de o
constat˘a aditiv˘ a, adic˘ a: F
1
(x, y) = F
2
(x, y) +(, oricare ar fi (x, y) ∈ I
2
, ( ∈ R.
5.2. INTEGRALE CU PARAMETRII. 135
Cum F
1
(a, c) = 0, F
2
(a, c) = 0 rezult˘ a ( = 0 ˆın I
2
.
ˆ
In particular F
1
(a, d) =
F
2
(b, d)|
Ca aplicat ¸ie fie 0 < a < b, 0 < c < d ¸si A =

d
c
t
b
−t
a
ln t
dt,
Cu observat ¸ia c˘a , integrala dat˘ a se mai poate scrie ca o integral˘a iterat˘a
a funct ¸iei continuie t
s
= e
s ln t
si deci: A =

d
c
(

b
a
t
s
ds)dt =

b
a
(

d
c
t
s
dt)ds =

b
a
d
s+1
−c
s+1
s + 1
ds. Deoarece lim
t→0
t
b
−t
a
ln t
= 0, funct ¸ia poate fi prelungit˘ a prin
continuitate la un interval de forma [0, d] cu valoarea 0 pentru t = 0, iar pentru
d = 1 se obt ¸ine:

d
c
t
b
−t
a
ln t
dt =

1
0
t
b
−t
a
ln t
dt =

b
a
ds
s + 1
= ln(
1 +b
1 +a
) .
136 CAPITOLUL 5. INTEGRALA RIEMANN PE DREAPT
˘
A
Capitolul 6
Integrale improprii.
6.1 Integrale pe intervale nem˘arginite.
ˆ
In teoria expus˘ a pˆ an˘ a acum, care se datoreaz˘a lui Riemann(1826-1866) ¸si
Darboux(1842-1917) s-a presupus ˆın mod esent ¸ial c˘a:
1

. limitele a ¸si b sunt finite
2

. funct ¸ia f este m˘arginit˘ a pe [a, b].
Ne vom elibera succesiv de aceste ipoteze. Presupunem ˆıntˆ ai c˘a f ramˆ ane
m˘arginit˘ a, fiind definit˘ a pe [a, +∞) sau pe (−∞, b] sau pe (−∞, +∞). Vom
avea deci de definit integralele:

+∞
a
f(x)dx,

b
−∞
f(x)dx,

+∞
−∞
f(x)dx
Consider˘ am pentru prima integral˘ a urm˘ atoarea
Definit ¸ie: Dac˘a:
1

f este definit˘a pe [a, +∞)
2

f este integrabil˘ a pe orice interval [a, ], cu > a.
3

exist˘a ¸si este finit˘a lim
→∞

a
f(x)dx, vom spune c˘ a integrala exist˘ a sau are
sens, sau este convergent˘a ¸si vom scrie prin definit ¸ie:

+∞
a
f(x)dx = lim
→∞

a
f(x)dx (6.1)
Dac˘a limita din membrul al doilea nu exist˘ a sau este infinit˘ a, vom spune c˘ a
integrala din membru ˆıntˆ ai nu exixt˘ a, sau nu are sens, sau este divergent˘a.
Exemplu. Fie f(x) =
1
x
α
, cu α > 0. Avem: I() =

a
x
−α
dx =
x
−α+1
−α + 1
[

a
,
dac˘a α = 1; J() =

a
dx
x
= ln(

a
) , dac˘ a α = 1 Deci dac˘a , α > 1 lim
→∞
I() =
137
138 CAPITOLUL 6. INTEGRALE IMPROPRII.
x
−α+1
α −1
¸si integrala este convergent˘a.
Criteriul de convergent ¸˘a al lui Cauchy: Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a pentru
ca integrala

+∞
a
f(x)dx s˘a fie convergent˘a este ca ε > 0 fiind dat arbitrar,
s˘a-i corespund˘ a un η(e) > 0 astfel ca s˘a avem: [

x

x
f(x)dx[ ≤ ε pentru orice
x, x

> η(ε). Aceasta se justific˘a la fel ca ˆın cazul funct ¸iilor, adic˘ a din
teorema Cauchy de unicitate ¸si existent ¸˘a a limitei unei funct ¸ii, luˆ and F(x) =

x
a
f(t)dt.|
Corolar: Dac˘a


a
[f(x)[dx este convergent˘a atunci


a
f(x)dx este con-
vergent˘a.

ˆ
Intr-adev˘ ar:
[

x

x
f(x)dx[ =

x

x
[f(x)[dx,
presupunˆ and x < x

|. Reciproca acesteia nu este adevarat˘a.Vom da un exem-
plu ,mai jos.
Corolare:
1) S˘ a presupunem c˘ a lim
x→∞
f(x) exist˘a. Pentru ca integrala

+∞
a
[f(x)[dx sa
fie convergenta este necesar ca lim
x→∞
f
x
= 0.
Lu˘ am x

= x + 1. Din (Criteriul de convergent ¸˘a al lui Cauchy) ¸si din
formula mediei rezult˘ a condit ¸ia: [
x

lim
x
f(x)dx[ = [f(ξ)[(x

−x) = [f(ξ)[ < ε cu
ξ ∈ (x, x

). Deci [f(ξ)[ < ε pentru η(ε) < ξ, adic˘ a lim
x→∞
f
x
= 0|.
2) Dac˘a 0 < g(x) ≤ f(x) pe [a, +∞) ¸si dac˘a integrala

+∞
a
f(x)dx converge
atunci ¸si

+∞
a
g(x)dx converge. Dac˘a 0 < f(x) ≤ g(x) pe [a, +∞) ¸si dac˘a
integrala ˆıntˆ ai diverge, atunci ¸si integrala a doua diverge.
Teorema 1. Fie f(x) =
g(x)
x
α
, iar m, M astfel ˆıncˆ at m ≤ g(x) ≤ M
Integrala

+∞
a
f(x)dx exist˘a pentru α > 1; ea nu exista pentru α ≥ 1,
dac˘a numerele m, M sunt de acelasi semn.

ˆ
Intr-adev˘ ar dac˘ a x < x

atunci: m
x

x
dt
t
α
=

x

x
f(t)dt = M

x

x
dt
t
α
, deci

x

x
f(t)dt =

x

x
dt
t
α
, unde m ≤ ≤ M. Dac˘a α > 1, condit ¸ia din (Criteriul de
convergent ¸˘a al lui Cauchy) este satisf˘acut˘a pentru x, x

> η(ε). Dac˘a α ≥ 1 ¸si
dac˘ a m ¸si M sunt de acela¸si semn, deci = 0, ea nu poate avea loc |.
6.1. INTEGRALE PE INTERVALE NEM
˘
ARGINITE. 139
Criteriu practic de convergent ¸˘a. Dac˘a exist˘a lim
x→∞
x
α
f(x) = L, ¸si dac˘a
α > 1, integrala

+∞
a
f(x)dx este convergent˘a; ea este divergent˘a dac˘a L = 0
si α ≤ 1.
Exemple:
1. f(x) =
1
1+x
2
. Avem lim
x→∞
x
2
f(x) = 1, deci integrala este convergent˘a.
ˆ
In
cazul acesta putem face un calcul direct. Avem:

+∞
a
dx
1 +x
2
= lim
→∞

a
dx
1 +x
2
=
lim
→∞
arctan x[

a
=
π
2
−arctan a.
2. Integrala

+∞
0
dx

1 +x
4
este convergent˘a. Aici lim
x→∞
x
2
f(x) = 1. Calculul
integralei se face mai greu.
3. Itegrala

+∞
0
dx

1 + 5x
este divergent˘a pentru c˘ a lim
x→∞
x1
2
f(x) =
1

5
= 0,
¸si α =
1
2
.
Teorema 2( Cauchy) Fie funct ¸ia f : [a, +∞) →R, astfel c˘a ea este pozitiv˘a
descrescatoare ¸si lim
x→∞
f(x) = 0. Seria:
f(a) +f(a + 1) +f(a + 2) +... +f(a +n) +... =

¸
n=0
f(a +n) (6.2)
este convergent˘a sau divergent˘ a dup˘ a cum

+∞
a
f(x)dx este convergent˘a sau
divergent˘ a ¸si reciproc.
Avem f(a +n) = f(x) = f(x +n −1), dac˘ a n ∈ N ¸si a +n −1 ≤ x ≤ a +n.
Prin urmare, integrˆ and ˆıntre a +n −1 ¸si a +n avem:
f(a +n) =

a+n
a+n−1
f(x)dx = f(a +n −1)
Scriind aceste inegalit˘at ¸i pentru n = 1, 2, ..., n, rezult˘ a prin adunare:
f(a + 1) +... +f(a +n) ≤

a+n
a
f(x)dx ≤ f(a) +... +f(a +n −1) (6.3)
Dac˘a

+∞
a
f(x)dx este convergent˘a, atunci suma cu termeni pozitivi este con-
vergent˘a; dac˘ a

+∞
a
f(x)dx este divergent˘a, atunci suma cu termeni pozitivi
este divergent˘a . Reciproc, fie a +n ≤ ≤ a +n + 1. Avem:

a
f(x)dx =

a+n
a
f(x)dx +

a+n
f(x)dx
140 CAPITOLUL 6. INTEGRALE IMPROPRII.
Daca seria

+∞
a
f(x)dx este convergent˘a atunci din (6.3) rezult˘ a c˘a ¸sirul
(

a+n
a
f(x)dx)
n∈N
este m˘arginit superior, ¸sirul fiind cresc˘ ator, deci este con-
vergent. Apoi avem:
0 <

a+n
f(x)dx <

a+n+1
a+n
f(x)dx < f(a +n),
lim
n→∞
f(a + n) = 0, deci lim
n→∞

a+n
f(x)dx = 0 Prin urmare lim
→∞

a
f(x)dx =
lim
n→∞

a+n
a
f(x)dx Dac˘a seria (6.2) este divergent˘a, atunci din (6.3) rezult˘ a c˘a
¸si integrala este divergenta|.
Exemple:
1) f(x) =
1
x
α
, α > 0, a = 1. Seria
¸
1
n
α
¸si integrala

+∞
1
dx
x
α
sunt
convergente sau divergente simultan.
2) f(x) = (1/(x(lnx)
a
))
1
x(ln x)
α
, α > 0, a > 1. Avem: I() =

a
dx
x(lnx)
α
,
cu x = e
t
, I() =

ln
ln a
dt
t
α
;(deci funct ¸ia f este descresc˘atoare) Seria
¸
u
n
, cu
u
n
=
1
(a+n)[ln(a+n)]
α
)
este convergent˘a pentru α > 1, divergent˘ a pentru α ≤ 1.
Cazul functiilor care-si schimba semnul de o infinitate de ori pe
[a, +∞)
Dac˘a funct ¸ia f ˆı¸si schimb˘a semnul de un num˘ ar finit de ori pe [a, +∞), ne
reducem la cazul studiat scriind:

a
f(x)dx =

a
1
a
f(x)dx +

a
2
a
1
f(x)dx +... +

a
p
f(x)dx,
unde a
1
, a
2
, ..., a
p
sunt punctele ˆın care are loc schimbarea de semn; aici a
1
<
a
2
< ... < a
p
¸si pentru x > a
p
, funct ¸ia are un semn constant.
ˆ
In cazul funct ¸iilor care ˆı¸si schimb˘a semnul de o infinitate de ori, de exemplu
f(x) = g(x)sinx, x ∈ [a, +∞), principalul rezultat ment ¸ionat este:
Teorema 3. Dac˘a

+∞
a
[f(x)[dx este convergent˘a, atunci ¸si

+∞
a
f(x)dx
este convergent˘a; ea se nume¸ste absolut convergent˘ a.
Exemplu. Integrala


0
e
−x
cos(mx)dx (m ∈ R) este convergent˘a, deoarece
este absolut convergent˘a.
ˆ
Intr-adevar, [e
−x
cos(mx)[ ≤ e
−x
¸si integrala

+∞
0
e
−x
dx este convergent˘a deci
6.1. INTEGRALE PE INTERVALE NEM
˘
ARGINITE. 141


0
e
−x
cos(mx)dx este convergent˘a. Atunci


0
e
−x
cos(mx)dx este absolut
convergent˘a.
Se poate calcula pornind de la definit ¸ie. Vom considera al˘aturi de I =


0
e
−x
cos(mx)dx integrala J =


0
e
−x
sin(mx)dx. Folosind relat ¸ia lui Eu-
ler avem integrala complex˘a I + iJ =


0
e
−x
e
imx
dx =


0
e
(−1+im)x
dx I +
iJ = lim
→∞

0
e
(−1+im)x
dx = lim
→∞
e
(−1+im)x
−1 +im
[

0
= lim
→∞
e
(−1+im)
−1 +im
=
1
1 −im
=
1 +im
1 +m
2
=
1
1 +m
2
+i
m
1 +m
2
Astfel se g˘ase¸ste I =
1
1+m
2
, J =
m
1+m
2
Teorema 4. Fie f(x) = ϕ(x)sinx, unde ϕ : [0, +∞] →R este o funct ¸ie:
1

pozitiv˘ a
2

descresc˘atoare
3

astfel ca , lim
x→∞
ϕ(x) = 0, atunci:


0
ϕ(x)sin(mx)dx este convergent˘a. Fie intervalul [(j − 1)π, jπ], j ∈ N
ˆın care f are un semn constant. Avem x = (j − 1)π + x

cu x

∈ [0, π] ¸si


(j−1)π
ϕ(x)sin(mx)dx = (−1)
j−1

π
0
ϕ[(n − 1)π + x

] sin x

dx

= (−1)
j−1
a
j
,
unde a
j
> 0 Prin urmare dac˘ a nπ < < (n + 1)π,


0
ϕ(x)sinxdx = a
1

a
2
+ a
3
− a
4
+ ... + (−1)
n−1
a
n
+

np
ϕ(x)sinxdx Avem [


ϕ(x)sinxdx[ <


ϕ(nπ)dx = ( −nπ)ϕ(nπ), ¸si seria alternat˘a este convergent˘a c˘aci a
n+1
<
a
n
¸si 0 < a
n
=

π
0
ϕ[(n − 1)p + x

]sinx

dx

< ϕ[(n − 1)π]

π
0
sin x

dx

=
2πϕ[(n −1)π], ¸si deci lim
n→∞
a
n
= 0 Rezult˘ a c˘a:


0
ϕ(x) sin xdx = a
1
−a
2
+a
3
−a
4
+... + (−1)
n−1
a
n
+... |
Exemple
1) Fie f(x) =
1
x
, x ∈ (0, +∞). Integrala


0
sin
x
dx este convergent˘a. (
lim
x→0
sin
x
= 1). Dar ea nu este absolut convergent˘a, deoarece procedˆand ˆın
mod analog pentru [
sin
x
[ se obt ¸ine : a
1
+ a
2
+ ... + a
n
+ ..., ¸si ˆın acest caz
a
n
=

π
0
sinx

(n −1)π +x

dx

>
2
πn
Deci seria
¸
a
n
este divergent˘a.
2) Fie f(x) =
ln x
x
2
, x ∈ [1, +∞). Pentru x suficient de mare f

(x) < 0 (de
exemplu pentru x > e); apoi lim
x→∞
f(x) = 0. Avem:
142 CAPITOLUL 6. INTEGRALE IMPROPRII.

t
1
ln x
x
2
dx = −
ln x
x
[
t
1
+

t
1
dx
x
2
, deci


1
ln x
x
2
dx = 1. Rezult˘ a de asemeni c˘a
seria

¸
n=1
a
n
este convergent˘a.
3) Integralele lui Frenssel. Acestea sunt: I
1
=


0
sin(x
2
)dx, I
2
=


0
cos(x
2
)dx
Not˘am cu x
2
= u, x =

u , deci 2xdx = du ¸si integralele devin: I
1
=


0
sin u
2

u
du, I
2
=


0
cos u
2

u
du, Ele au sens. Este de observat c˘a funct ¸iile
sin(x
2
) ¸si cos(x
2
) nu tind c˘ atre nici o limit˘ a pentru t → +∞.
ˆ
In schimb, de
exemplu distant ¸a dintre punctele succesive ˆın care se anuleaz˘a sin(x
2
) devine
tot mai mic˘a ¸si tinde la zero pentru n →∞.
Cazul integralelor relative la (−∞, b) sau (−∞, +∞)
Prin definitie:

b
−∞
f(x)dx = lim
→∞

b

f(x)dx (6.4)
dac˘a limita din membrul doi exist˘ a. Ne putem reduce la cazul (6.1) facˆ and
schimbarea de variabil˘ a x = −x

Prin definitie:

+∞
−∞
f(x)dx = lim

→∞

a

f(x)dx + lim
→∞

a
f(x)dx (6.5)
dac˘ a

si tind c˘ atre infinit independent unul de cel˘ alalt. Dac˘ a limitele din
membrul al doilea exist˘ a, se arat˘a u¸sor c¸s membrul al doilea nu depinde de
alegerea lui a ∈ R.
ˆ
In ambele cazuri, ne putem reduce la studiul f˘ acut anterior.
6.2 Integrale definite pentru funct ¸ii nem˘arginite.
Presupunem c˘a pentru un punct c ∈ (a, b) funct ¸ia f are limite laterale infinite,
deci lim
x→c
[f(x)[ = +∞, ea fiind marginit˘ a pe orice interval [a, c − ε], [c + ε

, b]
cu ε > 0, ε

> 0, care s˘a fie fiecare incluse ˆın [a, b].
Vom considera integralele:

c−ε
a
f(x)dx;

b
c+ε

f(x)dx (6.6)
si suma lor:

c−ε
a
f(x)dx +

b
c+ε

f(x)dx (6.7)
6.2. INTEGRALE DEFINITE PENTRU FUNCT¸ II NEM
˘
ARGINITE. 143
Se noteaz˘a, dac˘ a exist˘a limitele cu:
lim
ε→0
ε>0

c−ε
a
f(x)dx =

c
a
f(x)dx (6.8)
¸si
lim
ε

→0
ε

>0

b
c+ε

f(x)dx =

b
c
f(x)dx, (6.9)
cˆand vom scrie prin definit ¸ie

b
a
f(x)dx =

c
a
f(x)dx +

b
c
f(x)dx (6.10)
¸si vom spune c˘a aceste integrale exist˘a, sau c˘a sunt convergente sau c˘a au sens.
Este suficient s˘a ne ocup˘ am de cazul:

c
a
f(x)dx = lim
ε→0
ε>0

c−ε
a
f(x)dx = lim
x→c
x−c<0

x
a
f(t)dt (6.11)
Teorema 5 (Cauchy) Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca integrala

c
a
f(x)dx(6.11)
s˘a existe este ca pentru orice ε > 0 s˘a corespund˘ a un η > 0 a¸sa ca pentru
[x −c[ < η, [x

−c[ < η s˘a avem:
[

x

x
f(t)dt[ < ε
Aceasta se justific˘a la fel ca ˆın cazul funct ¸iilor, adic˘ a din teorema Cauchy de
unicitate ¸si existent ¸˘a a limitei unei funct ¸ii, luˆ and F(x) =

x
a
f(t)dt |.
Teorema 6 Dac˘a

c
a
[f(x)[dx este convergent˘a atunci si

c
a
f(x)dx este con-
vergent˘a. Ea se nume¸ste absolut convergent˘ a.
Exemplu: Fie f(x) =
1
(c−x)
α
, 0 < α, α = 1.
Se poate constata u¸sor c˘a:

c−ε
a
f(x)dx =
(c −x)
−α+1
−α + 1
[
c−ε
a
=
ε
−α+1
1 −α

(c −a)
−α+1
1 −α
.
Prin urmare

c
a
dx
(c −x)
α
este convergent˘a pentru 0 < α < 1 ¸si divergent˘ a pen-
tru α > 1. Dac˘a α = 1 se vede direct c˘a integrala este divergent˘a.
Un criteriu practic de convergent ¸˘a.
Dac˘a f(x) =
ψ(x)
(c−x)
α
¸si dac˘a lim
x→c
x−c<0
ψ(x) = lim
x→c
x−c<0
[(c − x)
α
f(x)] = L (L ∈ R),
atunci integrala (

c
a
f(x)dx) este convergent˘a pentru α < 1; dac˘ a α ≥ 1 si
144 CAPITOLUL 6. INTEGRALE IMPROPRII.
L = 0 atunci ea este divergent˘ a.
Exemple
1) Fie de calculat:

1
0
dx

1 −x
2
.
ˆ
In acest caz lim
x→1
x<1
(1 −x)
1
2
f(x) =
1

2
¸si

1
0
dx

1 −x
2
= lim
→1
<1

0
dx

1 −x
2
= lim
→1
arcsin =
π
2
2)

1
0
ln xdx este convergent˘a, deoarece lim
x→0
x>0
x
1
2
ln x = 0. Avem dealtfel:

1
0
lnxdx =
lim
ε→0
ε>0
ln xdx = lim
ε→0
ε>0
(xln x −x)[
1
ε
= −1.
Transformarea ˆın serie numeric˘a
S˘ a relu˘ am integrala

c
a
f(x)dx = lim
ε→0
ε>0

c−ε
a
f(x)dx,
¸si s˘a consider˘ am ¸sirul infinit (ε
n
)
n∈N
, cu lim
n→∞
ε
n
= 0, ε
n
> 0, luˆ and de exem-
plu ε
n
=
1
n
.
Putem scrie:

c
a
f(x)dx = lim
n→∞

c−
1
n
a
f(x)dx = lim
n→∞
[

c−
1)
p
a
f(x)dx+

c−
1)
p+1
c−
1)
p
f(x)dx+
... +

c−
1)
n
c−
1)
n−1
f(x)dx], dac˘ a c −
1
p
∈ [a, c]. Notˆ and: u
n
=

c−
1
n
c−
1
n−1
f(x)dx n ∈
N, n = p +1, putem considera seria

¸
n=1
u
n
, a c˘arei convergent ¸˘a sau divergent ¸˘a
este legat˘a de aceea a integralei ˆın cazul cˆand funct ¸ia f posed˘a o proprietate
de monotonie ¸si lim
x→c
[f(x)[ = +∞.
Teorema7. Dac˘a 0 ≤ f(x) ≤ g(x) pentru x ∈ [a, c) ¸si lim
x→c
f(x) = +∞ ¸si dac˘a

c
a
g(x)dx este convergent˘a atunci integrala

c
a
f(x)dx este convergent˘a. Dac˘ a
0 ≤ g(x) ≤ f(x) pentru x ∈ [a, c) ¸si lim
x→c
f(x) = +∞, dac˘ a

c
a
g(x)dx este di-
vergent˘a atunci ¸si integrala

c
a
f(x)dx este divergent˘a.
Exemplu :

1
0
sin x

1 −x
dx este convergent˘a, deoarece
sin x

1−x
<
1

1−x
pe [0, 1).
6.3. VALOAREA PRINCIPAL
˘
A A INTEGRALELOR DIVERGENTE. 145
6.3 Valoarea principal˘a a integralelor divergente.
ˆ
In cazul integralelor improprii de forma

+∞
−∞
f(x)dx, divergente, exist˘ a
posibilitatea, ˆın anumite situat ¸ii, s˘a li se ata¸seze un num˘ar unic determinat
care s˘a poat˘ a fi considerat drept valoare a acestei integrale improprii; evident
aceasta implic˘a o modificare a definit ¸iei.
Astfel, dac˘ a lim

→∞
→∞

f(x)dx , nu exist˘ a, dac˘ a =

, ,

> 0, ˆın schimb
exist˘a, dac˘ a =

, adic˘ a exist˘a lim
→∞


f(x)dx, vom spune c˘ a aceast˘a limit˘ a
este valoarea principal˘ a a integralei improprii divergente

+∞
−∞
f(x)dx ¸si se va
scrie:
V p

+∞
−∞
f(x)dx = lim
→∞


f(x)dx, > 0. (6.12)
Evident dac˘ a

+∞
−∞
f(x)dx este convergent˘a atunci V p

+∞
−∞
f(x)dx =

+∞
−∞
f(x)dx
(deoarece dac˘a exist˘a lim

→∞
→∞



f(x)dx, cu =

, ,

> 0, cu atˆ at mai mult
va exista pentru =

)
Exemplu:

+∞
−∞
xdx = lim
→∞

→∞

xdx = lim
→∞

→∞
[
x
2
2
[


]nu exist˘ a. Dac˘a =

atunci V p

+∞
−∞
xdx = 0
Consider˘ am acum cazul integralei improprii

b
a
f(x)dx, unde f este nem˘arginit˘ a
ˆın vecin˘ atatea punctului c ∈ (a, b). Dac˘ a lim
ε→0
ε

→0
[

c−ε
a
f(x)dx +

b
c+ε

f(x)dx] nu
exist˘a, ˆın cazul ε, ε

> 0 arbitrari dar exist˘ a ˆın cazul ε = ε

, adic˘ a dac˘a exist˘a
lim
ε→0
[

c−ε
a
f(x)dx +

b
c+ε
f(x)dx] vom spune c˘ a

b
a
f(x)dx este convergent˘a ˆın
sensul valorii principale ¸si vom scrie:
V p

b
a
f(x)dx = lim
ε→0
ε>0
[

c−ε
a
f(x)dx +

b
c+ε
f(x)dx] (6.13)
Este iar˘ a¸si evident˘ a diferent ¸a dintre not ¸iunea de integral˘ a improprie conver-
gent˘a ¸si cea de integral˘a convergent˘a ˆın sensul valorii principale.
ˆ
In primul
caz se consider˘a intervalul [c − ε, c + ε

] cu ε, ε

> 0 arbitrari(evident c − ε >
146 CAPITOLUL 6. INTEGRALE IMPROPRII.
a, c +ε

< b), care se extrage din [a, b].
ˆ
In al doilea caz se extrage un interval
simetric de forma [c −ε, c + ε] cu ε > 0 arbitrar. Rezult˘ a c˘a dac˘a

b
a
f(x)dx
este convergent˘a avem egalitatea:
V p

b
a
f(x)dx =

b
a
f(x)dx
Observatie: Putem lua ϕ(x) o funct ¸ie continu˘ a pe [a, b] ¸si integrala:

b
a
ϕ(x)
x −c
dx,
unde c ∈ (a, b), a < b, care este sigur divergenta dac˘a ϕ(c) = 0.
ˆ
In baza celor
prezentate mai sus putem totusi s˘a-i d˘ am un sens excluzˆand din intervalul
de integrare intervalul (c − ε, c + ε), ε > 0, simetric, cu centru ˆın c ¸si facˆand
apoi ε → 0. Daca exista lim
ε→0
[

c−ε
a
ϕ(x)
x −c
dx +

b
c+ε
ϕ(x)
x −c
dx] =

b
a
ϕ(x)
x −c
dx,
aceasta limita pentru care se utilizeaz˘a notat ¸ia din membrul al doilea va fi
numit˘ a integrala ˆın valoarea principal˘ a ˆın sensul lui Cauchy. Notiunea de in-
tegrala improprie a fost introdusa de catre Cauchy;
ˆ
In continuare vom presupune c˘ a toate integralele improprii(de tipul

+∞
−∞
f(x)dx
sau

b
a
f(x)dx cu f nem˘arginit˘ aˆın (a, b)), dac˘ a sunt convergente, ele sunt con-
vergente ˆın sensul valorii principale.
Exemple:
1) Fie f(x) =
1
x
,

b
a
dx
x
, a < 0 < b. Deoarece

−ε
a
dx
x
= ln(−e) − ln(−a),
iar

b
ε

dx
x
= lnb −lne

, rezult˘ a

−ε
a
dx
x
+

b
ε
dx
x
= ln((b/(−a))) .
2) Fie f(x) =
1
x−c
. Avem

b
a
dx
x −c
= lim
ε→0
¦ln [x − c[[
c−ε
a
+ ln [x − c[[
b
c+ε
¦ =
ln((b −c)/(c −a)).
3) S˘ a se arate c˘a:
V p

+∞
−∞
dx
x −c
=



iπ, dac˘a c = α +iβ, β > 0
−iπ, dac˘a c = α +iβ, β < 0
0 , dac˘ a c = α +iβ, β = 0

ˆ
Intr-adev˘ ar,


−ε
dx
x −c
=


−ε
x −α +iβ
(x −α)
2

2
dx =


−ε
x −α
(x −α)
2

2
dx +
i


−ε
β
(x −α)
2

2
dx =
1
2
ln
(ε −α)
2

2
(ε +α)
2

2
+i(arctan
ε −α
β
+ arctan
ε +α
β
)
¸si deoarece se pot calcula limitele cˆand ε →∞, vom obt ¸ine cele trei rezultate.|
6.4. FUNCT¸ IA LUI EULER γ(X) (FUNCT¸ IA ”GAMA”). 147
6.4 Funct ¸ia lui Euler γ(x) (funct ¸ia ”gama”).
Ca exemplu de funct ¸ie cu parametru, generalizat˘a vom considera funct ¸ia
lui Euler γ(x) prin γ(x) =

+∞
0
t
x−1
e
−t
dt , pentru care stabilim teoremele:
Teorema 8 Pentru x > 0 γ(x) este convergent˘a.
Avem γ(x) =

1
0
t
x−1
e
−t
dt +

+∞
1
t
x−1
e
−t
dt. Deoarece lim
t→0
t
α
t
x−1
e
−t
=
lim
t→0
t
α+x−1
= 0, dac˘ a α+x−1 > 0, deci x > 1−α > 0. Deoarece α < 1 si deci

1
0
t
x−1
e
−t
dt este convergent˘a. Din e
t
>
t
n
n!
oricare ar fi t > 0 rezult˘ a e
−t
<
n!
t
n
¸si t
x−1
e
−t
<
n!
t
n+1−x
. Termenul din dreapta este convergent dac˘ a n+1 −x > 1
deci pentru n > x.
ˆ
In total, γ(x) este convergent˘a pentru orice x > 0 |.
Teorema 8 γ(x + 1) = xγ(x).
Aplic˘ am formula de integrare prin p˘ art ¸i integralei γ(x+1) =

+∞
0
t
x
e
−t
dt =
lim
b→∞

b
0
t
x
e
−t
dt = lim
b→∞
[

b
0
t
x
(−e
−t
)

dt] = lim
b→∞
[−t
x
e
−t
[
b
0
+ x

b
0
t
x−1
e
−t
dt] =
xγ(x)|.
Consecint ¸e.
Dac˘a x = 1, γ(1) =


0
e
−t
dt = lim
b→∞
(

b
0
e
−t
dt) = lim
b→∞
[−e
−b
+ e
0
] = 1.
γ(2) = 1γ(1) = 1, γ(3) = 2γ(2) = 2!, ..., γ(n + 1) = nγ(n) = n!. Putem spune
deci c˘a funct ¸ia γ(x) generalizeaz˘a factorialul.
Fig. 6.1:
Pentru reprezentarea grafic˘ a a lui γ(x) s˘a calcul˘am primele dou˘ a derivate.
148 CAPITOLUL 6. INTEGRALE IMPROPRII.
γ

(x) =

+∞
0
t
x−1
e
−t
ln tdt γ

(x) =

+∞
0
t
x−1
e
−t
(ln t)
2
dt, deci γ(x) este con-
vex˘a. Deoarece γ(1) = γ(2) = 1. Teorema lui Rolle spune c˘ a exist˘a c ∈ (1, 2)
astfel ˆıncˆ at γ

(c) = 0. Funct ¸ia fiind convex˘ a admite un singur minim.
lim
x→0
γ(x) = lim
x→0
γ(x + 1)
x
=
1
0
= ∞
lim
x→∞
γ(x) = ∞
Funct ¸ia γ(x) nu admite asimptote oblice.
Funct ¸ia γ(x) poate fi extins˘ a ¸si pentru numere negative folosind relat ¸ia din
teorema 9:
Fie x ∈ (−1, 0), atunci x + 1 ∈ (0, 1) ¸si vom defini:
γ(x) =
γ(x+1)
x
,
ˆın mod similar dac˘ a x ∈ (−2, −1), atunci x + 2 ∈ (0, 1) ¸si vom defini:
γ(x) =
γ(x+2)
x(x+1)
, etc.
6.5 Funct ¸ia β(p, q) (funct ¸ia ”beta”).
Un alt exemplu de funct ¸ie cu doi parametri, generalizat˘ a vom considera
funct ¸ia beta, prin β(x) =

1
0
x
p−1
(1−x)
q−1
dx , pentru care stabilim teoremele:
Teorema 10 Pentru p > 0, q > 0, β(p, q) este convergent˘a.
Calcul˘ am lim
x→0
x
α
x
p−1
(1−x)
q−1
= lim
x→0
x
α+p−1
= 0, dac˘ a α+p−1 > 0 atunci
p > 1−α > 0, deoarece α < 1 pentru convergent ¸˘a; lim
x→1
(1−x)
α
x
p−1
(1−x)
q−1
=
lim
x→1
(1 −x)
α+q−1
= 0 dac˘ a α+q −1 > 0 atunci q > 1 −α > 0, deoarece pentru
α < 1 avem convergent ¸˘a|.
Teorema 11.
a) β(p, q) = β(q, p)
b) β(p, q) =
γ(p)γ(q)
γ(p+q)
c) β(p, 1 −p) = γ(p)γ(1 −p) =
π
sin pπ
a) se justifica cu schimbarea de variabil˘ a, ˆın formula lui (p, q) =

1
0
x
p−1
(1−
x)
q−1
dx, a lui x cu 1 − t. b) se va face odat˘ a cu integralele duble improprii.
Prima egalitate a lui c) rezulta din b), iar a doua se face cu ajutorul integraleor
improprii ˆın valoare principal˘ a|.
Exemple:
1) β(
1
2
,
1
2
) = β(
1
2
, 1 −
1
2
) =
π
sin
π
2
. De aici rezult˘a γ(
1
2
) =

π
2)

+∞
0
e
−x
2
dx
x
2
=t
=

+∞
0
e
−t
2

t
dt =
1
2

+∞
0
t

1
2
e
−t
dt =
1
2
γ(
1
2
) =

π
2
(Euler
Poisson).
6.5. FUNCT¸ IA β(P, Q) (FUNCT¸ IA ”BETA”). 149
3) β(p, q) =

+∞
0
x
p−1
(1 +x)
p+q
dx

ˆ
Intr-adev˘ ar:

+∞
0
x
p−1
(1 +x)
p+q
dx
x=
t
1−t
=

1
0
t
p−1
(1 −t)
p−1
(1 − t)
p+q
1
(1 −t)
2
dt =

1
0
t
p−1
(1 −t)
q−1
dt =

1
0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx = β(p, q)| .
Aplicat ¸ie

+∞
0
4

x
1 +x
2
dx = β(
3
4
,
5
4
) =
γ(
3
4
)γ(
5
4
)
γ(2)
=
γ(
3
4
)
1
4
γ(
1
4
)
γ(2)
=
1
4
π
sin
π
4
=

π
2

2
.
4) β(p, q) = 2
π
2
0
sin
2p−1
αcos
2q−1
αdα
Se ajunge la aceasta su substitutia x = sin
2
α.
150 CAPITOLUL 6. INTEGRALE IMPROPRII.
Capitolul 7
Integrale curbilinii
7.1 Integrale curbilinii ˆın raport cu coordonatele.
Fie
− →
i ,
− →
j ,
− →
k , vectorii unitari ai axelor de coordonate. S˘ a consider˘ am o
funct ¸ie vectorial˘a, de variabilele x, y, z definit˘ a prin:
(x, y, z) →
− →
v (x, y, z) = P(x, y, z)
− →
i +Q(x, y, z)
− →
j +R(x, y, z)
− →
k ,
unde P, Q, R : D ⊂ R
3
→ R sunt funct ¸ii continuie pe domeniul D ⊂ R
3
.
Fie curba (c) ⊂ D definit˘ a ca mult ¸imea punctelor pentru care x = f(t), y =
g(t), z = h(t), unde f, g, h : [a, b] → R sunt funct ¸ii continuie ¸si derivabile cu
derivate continuie, adic˘ a f, g, h ∈ (
(1)
([a, b]).
Fig. 7.1:
Atunci cˆ and t descrie intervalul [a, b], a < b, punctul M de coordonate
(x, y, z) = (f(t), g(t), h(t)) descrie un arc de curb˘ a
¯
AB; punctele A si B au
coordonatele obt ¸inute pentru t = a si t = b. Se spune c˘ a avem o reprezentare
parametric˘a a curbei (c).
151
152 CAPITOLUL 7. INTEGRALE CURBILINII
Fie diviziunea(partit ¸ia) d : (a = t
0
, t
1
, ..., t
j
, ..., t
p−1
, t
p
= b) a intervalului
[a, b] ¸si M
0
= A, M
1
, ..., M
j
, ..., M
p−1
, M
p
= B, punctele de pe curba (c), care
corespund acestor valori ale parametrului t. Fie (d) norma acestei diviziuni.
Norma vectorului
−−−−−→
M
j−1
M
j
este :
|
−−−−−→
M
j−1
M
j
| =

(x
j
−x
j−1
)
2
+ (y
j
−y
j−1
)
2
+ (z
j
−z
j−1
)
2
(7.1)
sau
|
−−−−−→
M
j−1
M
j
| = (t
j
−t
j−1
)

f

2

j
) +g

2

j
) +h

2

j
) (7.2)
unde ξ
j
, η
j
, ζ
j
∈ [t
j−1
, t
j
], iar x
j
= f(t
j
), y
j
= g(t
j
), z
j
= h(t
j
), j = 1, ..., p.
Relat ¸ia (7.2) rezult˘a din relat ¸ia (7.1) conform cu formula lui Lagrange, unde
avem:
f(t
j
) −f(t
j−1
) = (t
j
−t
j−1
)f


j
),
g(t
j
) −g(t
j−1
) = (t
j
−t
j−1
)g


j
),
h(t
j
) −h(t
j−1
) = (t
j
−t
j−1
)h


j
),
Din (7.2), ca urmare a ipotezelor f˘ acute, avem :
|
−−−−−→
M
j−1
M
j
| < L(d),
unde L este un num˘ar pozitiv fixat, care majoreaz˘a radicalul din relatia (7.2),
atunci cnd ξ
j
, η
j
, ζ
j
parcurg intervalul [t
j−1
, t
j
] ⊂ [a, b], j = 1, 2, ..., p. De
exemplu dac˘a f

(t) ≤ p
0
, g

(t) ≤ q
0
, h

(t) ≤ r
0
, pentru t ∈ [a, b] putem lua L =

p
2
0
+q
2
0
+r
2
0
. Deci, cu cˆat norma diviziunii d este mai mic˘a cu atˆ at distant ¸ele
dintre punctele succesive ale liniei poligonale A, M
1
, ..., M
p−1
, B ˆınscrise ˆın
curba (c) sunt mai mici.
Fie S
j
punctul de pe curba (c), care corespunde valorii τ
j
∈ [t
j−1
, t
j
] a
parametrului t. Not˘ am pentru prescurtare P(S
j
) = P(f(t
j
), g(t
j
), h(t
j
)). Se
consider˘a suma integrala:
Σ
1
(d) =
p
¸
j=1
P(S
j
)(x
j
−x
j−1
) =
p
¸
j=1
P(S
j
)f


j
)(t
j
−t
j−1
) (7.3)
Fie T
j
, punctul de pe curba (c), care corespunde valorii ξ
j
∈ [t
j−1
, t
j
] a
parametrului t. Not˘ am pentru prescurtare: P(T
j
) = P(f(ξ
j
), g(ξ
j
), h(ξ
j
)). Se
consider˘a suma integral˘ a:
σ
1
(d) =
p
¸
j=1
P(T
j
)(x
j
−x
j−1
) =
p
¸
j=1
P(T
j
)f


j
)(t
j
−t
j−1
) (7.4)
S˘ a consider˘am funct ¸ia compus˘a U : [a, b] →R, definita prin:
U(t) = P(f(t), g(t), h(t))f

(t), (7.5)
7.1. INTEGRALE CURBILINII
ˆ
IN RAPORT CU COORDONATELE. 153
care este continu˘a pe [a, b]. Este evident c˘ a P(T
j
)f


j
) = U(ξ
j
), deci s
1
(d)
este o sum˘a integral˘ a Riemann a funct ¸iei U(t), relativ˘ a la diviziunea d a lui
[a, b]. Rezult˘ a c˘a dac˘a se consider˘a un ¸sir de diviziuni (d
n
)
n∈N
, de norme (d
n
),
astfel ˆıncˆ at lim
n→∞
d
n
= 0 atunci:
lim
n→∞
σ
1
(d
n
) =

b
a
U(t)dt =

b
a
P(f(t), g(t), h(t))f

(t)dt (7.6)
Aceast˘a limit˘ a se mai noteaz˘a prin simbolul

AB
astfel:
I
1
=

AB
P(x, y, z)dx (7.7)
care reaminte¸ste modul de formare a sumelor integrale ¸si se numeste ”integrala
curbilinie din P(x, y, z)dx luata n lungul arcului AB”.
Se arat˘ a u¸sor c˘a I
1
este ¸si limita ¸sirului (Σ
1
(d
n
))
n∈N
, unde Σ
1
(d) este definit
de (7.3).
ˆ
Intr-adev˘ ar, funct ¸ia u(t) = P(f(t), g(t), h(t)) = P(M) este continu˘a
pe [a, b], deci uniform continua pe [a, b] deci pentru orice ε > 0 dat, avem
[P(S
j
) −P(T
j
)[ < e, dac˘ a [t
j
−ξ
j−1
[ < [t
j
−t
j−1
[ < η; acest lucru are loc dac˘ a
(d) < η(ε). Dar atunci [Σ
1
(d) −σ
1
(d)[ = p
0
(b −a)ε. Pentru ¸sirul de diviziuni
(d
n
)
n∈N
, considerat cu lim
n→∞
d
n
= 0, avem: [Σ
1
(d
n
) −I
1
[ = [Σ
1
(d
n
) −σ
1
(d
n
)[ +

1
(d
n
) − I
1
[ < p
0
(b − a)ε + ε, dac˘ a n > n
0
(ε), deoarece [σ
1
(d
n
) − I
1
[ < ε
pentru n > n
0
(ε) ¸si (d
n
) < η(ε) pentru n > n
0
(ε). Deci:
lim
n→∞
Σ
1
(d
n
) =

AB
P(x, y, z)dx. (7.8)
ˆ
In mod analog se consider˘ a sumele integrale:
Σ
2
(d) =
p
¸
j=1
Q(S
j
)(y
j
−y
j−1
) (7.9)
¸si
Σ
3
(d) =
p
¸
j=1
R(S
j
)(z
j
−z
j−1
), (7.10)
unde S
j
este cel folosit la (7.3) ¸si avem, procedˆand analog:
I
2
= lim
n→∞
Σ
2
(d
n
) =
b
¸
a
Q(f(t), g(t), h(t))g

(t)dt =

AB
Q(x, y, z)dy (7.11)
I
3
= lim
n→∞
Σ
3
(d
n
) =
b
¸
a
R(f(t), g(t), h(t))h

(t)dt =

AB
R(x, y, z)dz (7.12)
154 CAPITOLUL 7. INTEGRALE CURBILINII
Integrala I = I
1
+I
2
+I
3
reprezint˘ a deci o limit˘a a sumelor integrale Σ
1
(d
n
) +
Σ
2
(d
n
) + Σ
3
(d
n
), cˆand n →∞. Avem:
I =

AB
P(x, y, z)dx +Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz (7.13)
Exemple:
1. Fie arcul de curb˘ a (c), definit de: x = t, y = t
2
, z = t
3
, 0 < t <1. Avem
pentru P(x, y, z) = x
2
+y, Q(x, y, z) = zx +y
2
, R(x, y, z) = x:
I =

AB
(x
2
+y)dx + (zx +y
2
)dy +xdz =

1
0
(2t
2
+ 4t
5
+ 3t
3
)dt =
25
12
.
2. Pe arcul de curb˘ a plan˘ a (c) definit prin y = f(x) a ≤ x ≤ b. S˘ a lu˘ am
P(x, y) = y, Q(x, y) = 0. Adopt˘ am reprezentarea parametric˘ a x = t, y = f(t).
Avem:
I =

AB
P(x, y)dx =

AB
ydx =

b
a
f(t)dt
Deci integrala definit˘ a apare ca un caz particular de integral˘ a curbilinie.
7.1.1 Propriet˘at ¸i ale integralelor curbilinii ˆın raport cu coor-
donatele
Aceste propriet˘at ¸i rezult˘ a din faptul c˘ a integrala curbilinie se exprim˘ a printr-o
integral˘ a definit˘ a. Notˆ and cu
−→
r = x
− →
i +y
−→
j +z
− →
k vectorul de pozit ¸ie a unui
punct curent M de pe curba (c) ¸si atunci avem d
− →
r = dx
− →
i + dy
−→
j + dz
− →
k
astfel c˘a integrala (7.13) se poate exprima mai simplu:
I =

AB
− →
v d
− →
r =

b
a
(Pf

+Qg

+Rh

)dt =

b
a
Φ(t)dt (7.14)
unde
− →
v d
− →
r este un produs scalar iar semnificat ¸ia lui Φ(t) este evident˘a. Avem
propriet˘ at ¸ile:
Proprietatea 1:

AB
− →
v d
− →
r = −

BA
− →
v d
− →
r
Proprietatea 2:

AB
vdr =

AQ
− →
v d
− →
r +

QB
− →
v d
− →
r , unde Q este un punct de
pe arcul AB, sau mai general:
Dac˘a (c) este justapunerea curbelor (c
1
) ¸si (c
2
), adic˘ a:
(c
1
) :
− →
r =
− →
r
1
(t), t ∈ [a, c], a < c
(c
2
) :
− →
r =
− →
r
2
(t), t ∈ [c, b], c < b,
atunci:

(c)
− →
v d
− →
r =

(c
1
)
− →
v d
− →
r
1
+

(c
2
)
− →
v d
− →
r
2
.
7.1. INTEGRALE CURBILINII
ˆ
IN RAPORT CU COORDONATELE. 155
Proprietatea 3: Dac˘a
− →
v =
− →
v
1
+
− →
v
2
¸si dac˘a λ este un num˘ar, atunci:

AB
− →
v d
− →
r =

AB
− →
v
1
d
− →
r +

AB
− →
v
2
d
− →
r ,

AB
λ
− →
v d
− →
r = λ

AB
− →
v d
− →
r
Proprietatea 4: Valoarea integralei

AB
− →
v d
− →
r nu depinde decˆ at de funct ¸ia vec-
torial˘ a
− →
v ¸si de arcul de curb˘ a AB, nu de reprezentarea parametric˘ a a arcului.
ˆ
Intr-adev˘ ar, punˆ and t = ϕ(u), α ≤ u ≤ β, avem: I =

b
a
(Px

t
+ Qy

t
+
Rz

t
)dt =

b
a
Φ(t)dt , I

=

β
α
(Px

u
+ Qy

u
+ Rz

u
)du, unde I

ar fi noua val-
oare a integralei (7.14). Dar x

u
= x

t
ϕ

(u), y

u
= y

t
ϕ

(u), z

u
= z

t
ϕ

(u), deci
I

=

β
α
Φ(ϕ(u))ϕ

(u)du. Atunci I

= I conform cu formula de schimbare de
variabila ˆın integrala definita.
Proprietatea 5: Integrala curbilinie pe un contur ˆınchis nu depinde de alegerea
punctului de plecare. Dac˘ a curba este nchisa (Fig. 7.2), avem: x(α) =
x(β), y(α) = y(β), z(α) = z(β).
Fig. 7.2:
Integrala pe un comtur ˆınchis se mai noteaz˘a:
I =

(c)
− →
v d
− →
r =

β
α
F(t)dt (7.15)
ˆ
In cazul conturului ˆınchis punctul B coincide cu punctul A

(x(β), y(β), z(β))
care geometric este identic cu A(x(α), y(α), z(α)) (Fig. 7.2).
S˘ a consider˘am ¸si punctul de plecare D ¸si punctul de sosire D

, care coincide
geometric cu D pe curba (c) Avem:
I =

(c)
− →
v d
− →
r =

AM
− →
v d
− →
r +

MA
− →
v d
− →
r =

AD
− →
v d
− →
r +

DM
− →
v d
− →
r +

MA

− →
v d
− →
r
156 CAPITOLUL 7. INTEGRALE CURBILINII
Dac˘a plec˘am din D ¸si revenim ˆın D

, am avea:
J =

(c)
− →
v d
− →
r =

DM
− →
v d
− →
r +

MD

− →
v d
− →
r =

DM
− →
v d
− →
r +

MA

− →
v d
− →
r +

A

D

− →
v d
− →
r
¸si cum

A

D

− →
v d
− →
r =

AD
−→
v d
− →
r , rezult˘ a I = J.
7.1.2 Curb˘a orientat˘a. Cˆamp conservativ.
Fie M(x(t), y(t), z(t)) un punct de pe curba (c) corespunz˘ ator lui t ∈ [α, β].
Cˆand t parcurge continuu pe [α, β] de la α la β, punctul M parcurge curba
(c) ˆıntr-un sens pe care l vom numi sens direct. Cˆ and t parcurge continuu pe
[α, β] de la β la α, punctul M parcurge curba (c) ˆın celalalt sens pe care ˆıl vom
numi sens invers.
Definit ¸ie: O curb˘ a (c) ˆımpreun˘ a cu unul din sensurile de parcurs se nume¸ste
curb˘ a orientat˘ a. Curba (c) ˆımpruna cu sensul direct de parcurs a lui (c) se
noteaz˘a cu (c
+
).
ˆ
In mod analog curba (c) ˆımprun˘ a cu sensul invers de parcurs
a lui (c) se noteaz˘a cu (c

). Daca vom tine cont de acestea Proprietatea 1 se
Fig. 7.3:
va rescrie:

(c
+
)
− →
v d
− →
r = −

(c

)
− →
v d
− →
r .
Consideramˆın continuare cˆ ampul vectorial (
− →
v , D) adic˘ a funct ¸ia vectorial˘a
− →
v (x, y, z) = P(x, y, z)
− →
i + Q(x, y, z)
− →
j + R(x, y, z)
− →
k , ˆımpreun˘ a cu domeniul
sau de definit ¸ie. De asemeni vom considera dou˘a curbe (c
1
) ¸si (c
2
) din domeniul
7.1. INTEGRALE CURBILINII
ˆ
IN RAPORT CU COORDONATELE. 157
cˆampului
− →
v , cu alte cuvinte (c
1
) ¸si (c
2
) sunt incluse ˆın D, care pornesc din A
¸si ajung ˆın B (Fig.7.4).
Fig. 7.4:
Definit ¸ie: Cˆampul vectorial
− →
v se numeste conservativ dac˘a:

c
1
−→
v d
− →
r =

c
2
− →
v d
− →
r (7.16)
Datorit˘ a propriet˘ at ¸ilor 1 ¸si 2 vom putea scrie condit ¸ia de conservativitate:

c
− →
v d
− →
r = 0 (7.17)
unde (c) = (c
2
)
+
∪(c
1
)

iar semnul

(c)
reprezint˘a faptul c˘ a integrala curbilinie
s-a luat pe (c) ˆın sensul, care las˘a domeniul limitat de curbele (c
1
) si (c
2
) pe
stˆanga; se mai spune ˆın sens direct, sau ˆın sensul acelor de ceasornic, sau ˆınc˘ a
ˆın sens trigonometric.

c
2
− →
v d
− →
r −

c
1
− →
v d
− →
r =

(c
2
)
+
− →
v d
− →
r +

(c
1
)

− →
v d
− →
r =

c
−→
v d
− →
r = 0.|
ˆ
In leg˘ atur˘ a cu not ¸iunea de conservativitate a cˆ ampurilor vom da urm˘ atoarele
teoreme:
Teorema 1. Cˆampul vectorial
− →
v este conservativ dac˘a ¸si numai dac˘ a exist˘a
o funct ¸ie scalar˘a f : D ⊂ R
3
→ R, continu˘ a cu derivatele part ¸iale continuie
astfel ca:
− →
v = gradf (7.18)
Fie (c) :
− →
r =
− →
r (t), t ∈ [a, b] ¸si
− →
r (a) =
−→
OA, A(x(a), y(a), z(a)),
−→
r (b) =
−−→
OB, B(x(b), y(b), z(b)). Not˘ am cu ϕ(t) = f(x(t), y(t), z(t)). Avem ϕ

(t) =
∂f
∂x
x

(t) + (
∂f
∂y
y

(t) +
∂f
∂z
z

(t) = (gradf)
− →
r

(t).
158 CAPITOLUL 7. INTEGRALE CURBILINII
Demonstr˘am mai ˆıntˆ ai c˘a dac˘a exist˘a o funct ¸ie scalar˘a f : D ⊂ R
3
→ R,
continu˘ a cu derivatele part ¸iale continuie astfel ca
− →
v = gradf, atunci
− →
v
este conservativ.
ˆ
Intr-adev˘ ar, presupunˆ and c˘ a exist˘a o funct ¸ie f astfel ca
− →
v = gradf ¸si fie (c
1
) ¸si (c
2
) dou˘ a curbe care unesc A cu B. Obt ¸inem:

c
1
− →
v d
− →
r =

c
1
gradfd
− →
r =

b
a
ϕ

1
(t)dt = ϕ
1
(b) −ϕ
1
(a),

c
2
− →
v d
− →
r =

c
2
gradfd
− →
r =

b
a
ϕ

2
(t)dt = ϕ
2
(b) −ϕ
2
(a),
Cum ϕ
1
(a) = f(x
1
(a), y
1
(a), z
1
(a)) = f(x
2
(a), y
2
(a), z
2
(a)) = ϕ
2
(a)
ϕ
1
(b) = f(x
1
(b), y
1
(b), z
1
(b)) = f(x
2
(b), y
2
(b), z
2
(b)) = ϕ
2
(b)), deoarece cele
dou˘ a curbe au puntele A, B comune; de aici rezult˘ a

c
1
− →
v d
− →
r =

c
2
− →
v d
− →
r
adic˘ a
− →
v este conservativ.
S˘ a demonstr˘ am c˘a dac˘a cˆampul vectorial
− →
v este conservativ atunci exist˘a
o funct ¸ie scalar˘a f : D ⊂ R
3
→ R, continu˘ a cu derivatele part ¸iale continuie
astfel ca
− →
v = gradf. Alegem un punct fix M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) pe (c) ¸si un alt punct
mobil M(x, y, z) pe (c). Deoarece
− →
v este conservativ, oricare ar fi curba (c),
care une¸ste M
0
cu M integrala

M0M
vdr nu depinde de curba(respectiv de
arcul M0M) ci numai de capetele acestuia, adica de M0 si de M . Daca M0
este fixat rezulta ca integrala depinde de M deci de x, y, z. Fie f(x, y, z) =

M
0
M
− →
v d
− →
r ¸si fie punctul M

(x +h, y, z) deci M

este pe o paralela la Ox ce
trece prin M. Avem f(x+h, y, z) =

M
0
M

− →
v d
− →
r =

M
0
M
− →
v d
− →
r +

MM

− →
v d
− →
r
, adic˘ a: f(x +h, y, z) = f(x, y, z) +

x+h
1
x
P(t, y, z)dt, deoarece pe segmentul
MM

: dx = dt, dy = dz = 0. Aplicˆ and integralei teorema de medie, vom
obt ¸ine: f(x + h
1
, y, z) − f(x, y, z) = P(t, y, z)h
1
, cu t ˆıntre x ¸si x + h
1
¸si
trecˆand la limit˘ a pentru h
1
→0, obt ¸inem:
∂f
∂x
(x, y, z) = P(x, y, z).
Asem˘an˘ ator, ducˆ and paralele la axele Oy ¸si Oz, din punctul P se obt ¸in re-
spectiv:
∂f
∂y
(x, y, z) = Q(x, y, z),
∂f
∂z
(x, y, z) = R(x, y, z)
si deci gradf =
− →
v |.
Funct ¸ia f, care apareˆın teorema 1, de mai sus, poart˘ a numele de potent ¸ialul
scalar al cˆampului vectorial
− →
v . Expresia
− →
v d
− →
r = Pdx +Qdy +Rdz
7.1. INTEGRALE CURBILINII
ˆ
IN RAPORT CU COORDONATELE. 159
se nume¸ste diferent ¸ial˘ a total˘ a exact˘a dac˘a exist˘a o funct ¸ie scalar˘a f astfel
ˆıncˆ at:
df = Pdx +Qdy +Rdz (7.19)
Teorema 2. Cˆampul
− →
v este conservativ dac˘a ¸si numai dac˘ a:
rot
− →
v =

− →
i
− →
j
−→
k

∂x

∂y

∂z
P Q R

= 0 (7.20)
Dac˘a
− →
v este conservativ, conform cu teorema precedent˘a exist˘a f astfel ˆıncˆ at
v = gradf =
∂f
∂x
− →
i +
∂f
∂y
− →
j +
∂f
∂z
− →
k ,
rot
− →
v =

− →
i
− →
j
− →
k

∂x

∂y

∂z
∂f
∂x
∂f
∂y
∂f
∂z

= (

∂y
(
∂f
∂z
) −

∂z
(
∂f
∂y
))
− →
i + (

∂z
(
∂f
∂x
) −

∂x
(
∂f
∂z
))
− →
j +
(

∂x
(
∂f
∂y
) −

∂y
(
∂f
∂x
))
− →
k = 0
Reciproc, dac˘a rot
− →
v =0, rezult˘ a:
∂R
∂y
=
∂Q
∂z
,
∂P
∂z
=
∂R
∂x
,
∂Q
∂x
=
∂P
∂y
(7.21)
care reprezint˘a de fapt condit ¸ia (7.20). Introducem funct ¸ia:
f(x, y, z) =

x
x
0
P(t, y
0
, z
0
)dt +

y
y
0
Q(x, t, z
0
)dt +

z
z
0
R(x, y, t)dt, (7.22)
dat˘ a prin integrale cu parametrii; avem:
∂f
∂x
(x, y, z) = P(x, y
0
, z
0
) +

y
y
0
∂Q
∂x
(x, t, z
0
)dt +

z
z
0
∂R
∂x
(x, y, t)dt,
Daca tinem cont de (7.21) vom avea:
∂f
∂x
(x, y, z) = P(x, y
0
, z
0
) +

y
y
0
∂P
∂t
(x, t, z
0
)dt +

z
z
0
∂P
∂t
(x, y, t)dt =
P(x, y
0
, z
0
) +P(x, y, z
0
) −P(x, y
0
, z
0
) +P(x, y, z) −P(x, y, z
0
) = P(x, y, z).
∂f
∂y
(x, y, z) = Q(x, y, z
0
) +

z
z
0
∂R
∂y
(x, y, t)dt = Q(x, y, z
0
) +

z
z
0
∂Q
∂t
(x, y, t)dt =
Q(x, y, z
0
) + Q(x, y, z) − Q(x, y, z
0
) = Q(x, y, z). Am t ¸inut cont din nou de
(7.21).
∂f
∂z
(x, y, z) = R(x, y, z), ¸si deci avem gradf =
− →
v .|
Observat ¸ii:
1.
ˆ
In cazul integralelor curbilinii independente de drum (care nu depinde de
160 CAPITOLUL 7. INTEGRALE CURBILINII
curba ce uneste punctul A cu B ci numai de aceste puncte) se mai folose¸ste ¸si
notat ¸ia:

B(x
B
,y
B
,z
B
)
A(x
A
,y
A
,z
A
)
P(x, y, z)dx +Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz
2. Referitor la cazul bidimensional expresia:
P(x, y)dx +Q(x, y)dy ce figureaz˘a ˆın integrala curbilinie se zice c˘ a este total˘a
exact˘a dac˘a exist˘a o funct ¸ie scalar˘a f, astfel ˆıncˆ at:
∂f
∂x
(x, y) = P(x, y),
∂f
∂y
(x, y) = Q(x, y), sau
∂P
∂y
(x, y) =
∂Q
∂x
(x, y) (7.23)
¸si conform cu teorema 2 vom avea:
f(x, y) =

x
x
0
P(t, y
0
)dt +

y
y
0
Q(x, t)dt (7.24)
sau
f(x, y) =

x
x
0
P(t, y)dt +

y
y
0
Q(x
0
, t)dt (7.25)
3. Putem da o interpretare geometric˘a formulei de reprezentare a potent ¸ialului
f, al cˆ ampului vectorial.
Fig. 7.5:
Cum I =

M
0
M
P(x, y, z)dx+Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz nu depinde decˆ at
de capetele unei curbe (c) adic˘ a de punctele M
0
¸si M nu de curba (c), vom
lua curba (c) format˘ a din linii paralele cu axele de coordonate, de exemplu
7.1. INTEGRALE CURBILINII
ˆ
IN RAPORT CU COORDONATELE. 161
M
0
S+ST +TB, M
0
S parelel˘ a cu axa Ox, ST parelel˘ a cu axa Oy, TM parelel˘ a
cu axa Oz (Fig. 17 ) . Coordonatele punctelor sunt:
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), S(x, y
0
, z
0
), T(x, y, z
0
)M(x, y, z).
Exemple:
1 Dac˘a
− →
v = (x
2
+y
2
)
− →
i +2xy
−→
j , un potent ¸ial vector este: f(x, y) =
x
3
3
+xy
2
2 Dac˘a
− →
v =
yz
x
2
− →
i −
z
x
− →
j −
y
x
− →
k , x = 0, un potent ¸ial vector este: f(x, y, z) = −
yz
x
.
7.1.3 Calculul ariilor figurilor plane.
ˆ
In cazul particular n=2, putem exprima aria unui domeniu plan cu aju-
torul integralei curbilinii.
Fig. 7.6:
Fie D ⊂ R
2
, m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii y = f
1
(x), y = f
2
(x), a ≤ x ≤ b,
¸si de paralelele x = a, sau x = b, la axa Ox. Aria Ω a domeniului D (Fig. 7.6
stˆanga) este evident: Ω =

b
a
f
2
(x)dx −

b
a
f
1
(x)dx =

A
2
B
2
ydx −

A
1
B
1
ydx,
conform cu definitia integralelor curbilinii, adoptnd ca parametru t chiar pe x.
Pe de alt˘a parte

B
1
B
2
ydx = 0,

A
2
A
1
ydx = 0 deoarece pe B
1
B
2
si pe A
2
A
1
x =constant ¸si atunci dx = 0, putem deci scrie:
Ω = −

B
2
A
2
ydx −

A
2
A
1
ydx −

A
1
B
1
ydx −

B
1
B
2
ydx = −

(c)
ydx (7.26)
unde:(c) = Fr(D) = arcB
2
A
2
+segmentA
2
A
1
+arcA
1
B
1
+segmentB
1
B
2
(Fig.
7.6 stˆanga). Formula (7.26) poate fi stabilit˘ a ¸si pentru un domeniu, a carei
frontier˘ a este t˘aiat˘ a, pentru unele valori ale lui x, ˆın mai mult de dou˘ a puncte
162 CAPITOLUL 7. INTEGRALE CURBILINII
de o paralel˘ a la axa Oy cum este acela din figura (Fig. 7.6 dreapta). Acest
domeniu poate fiˆımp˘art ¸itˆın domeniile D
1
, D
2
, D
3
, careˆındeplinesc condit ¸iile de
aplicatibilitate a formulei (7.26). Port ¸iunile de integrale relative la contururile
parcurse n sensuri opuse, P
1
P
2
sau P
2
P
3
sunt evident nule. Adunˆ and ariile
domeniilor D
1
, D
2
, D
3
, se va regasi (7.26). Aceast˘a formul˘ a este deci valabil˘ a
cu condit ¸ia ca frontiera domeniului s˘ a fie format˘ a dintr-un num˘ ar finit de arce,
pe care y = f
j
(x), (j = 1, ..., q) ¸si de port ¸iuni paralele la axa Oy: funct ¸iile sunt
presupuse integrabile pe intervalele de definit ¸ie corespunz˘atoare. Putem da ¸si
o alt˘ a expresie ariei Ω, observˆand c˘ a:

(c)
d(
xy
2
) =
1
2

(c)
xdy +
1
2

(c)
ydx = 0,
deoarece curba (c) este ˆınchis˘ a iar expresia de integrat este o diferent ¸ial˘ a total˘ a
exact˘a. Rezult˘ a:

1
2

(c)
ydx =
1
2

(c)
xdy,
¸si se obt ¸ine formula:
Ω =
1
2

(c)
xdy −
1
2

(c)
ydx (7.27)
ˆın care x ¸si y joaca un rol simetric. Sensul de parcurgere pe (c) este cel direct
fat ¸˘a de interior.
ˆ
In rezumat putem exprima aria lui D ˆın trei moduri, astfel:
Ω = aria(D) =





(c)
ydx

(c)
xdy
1
2

(c)
xdy −ydx
(7.28)
Aplicat ¸ie: Aria ˆın plan ˆın coordonate polare . Fie x = ρ cos θ, y = ρ sin θ.
Pe curba (c) avem reprezentarea polar˘ a ρ = ρ(θ), unghiul θ fiind ales ca
perametru. Calculˆ and pe dx ¸si dy din (7.27) rezult˘ a :
Ω = Aria(D) =
1
2

(c)
ρ
2
dθ (7.29)
ˆ
In cazul cercului dat sub forma parametric˘ a:
(c) :

x = r cos θ
y = r sin θ
r=raza cercului vom avea:
Aria(D)=
1
2


0
r
2
dθ = πr
2
, unde D este domeniul disc limitat de cercul de
raz˘a r.
7.2. INTEGRALE CURBILINII
ˆ
INRAPORT CU LUNGIMEAARCULUI 163
7.2 Integrale curbilinii ˆın raport cu lungimea arcu-
lui
7.2.1 Rectificarea curbelor. Calculul lungimii arcelor.
Plecˆand de la (7.1) ¸si (7.2) vom avea c˘a lungimea liniei poligonale A, M
1
, ...,
M
p−1
, B este:
L(d) =
p
¸
j=1
|M
j−1
M
j
| =
p
¸
j=1
(t
j
−t
j−1
)

f

2

j
) +g

2

j
) +h

2

j
) (7.30)
Fie vectorii:
− →
a
j
= f


j
)
− →
i +g


j
)
− →
j +h


j
)
− →
k
− →
b
j
= f


j
)
− →
i +g


j
)
− →
j +h


j
)
− →
k
Scriind
− →
b
j
= (
− →
b
j

− →
a
j
) +
− →
a
j
, inegalitatea triunghiului ne d˘ a:
|b
j
| ≤ |b
j
−a
j
| +|a
j
|
Dar
− →
b
j

− →
a
j
= (g


j
) −g


j
))
− →
j +(h


j
) −h


j
))
− →
k , funct ¸iile g

¸si h

fiind
continuie pe [a, b], avem: [g


j
) −g


j
)[ < ε, [h


j
) −h


j
)[ < ε, unde ε > 0
este dat la alegerea noastr˘a. Se considera acum un ¸sir de diviziuni (d
n
)
n∈N
ale lui [a, b], a¸sa ca lim
n→∞
d
n
= 0 ¸si fie L(d
n
) lungimea liniei poligonale pentru
diviziunea (d
n
). Dac˘a exist˘a lim
n→∞
L(d
n
), prin definit ¸ie ea este lungimea arcului
de curb˘ a AB.
Teorema 3. Dac˘a funct ¸iile f

, g

¸si h

sunt continuie pe [a, b], lungimea arcului
AB exist˘a ¸si ea este dat˘a de:
L
AB
=

b
a

f

2
(t) +g

2
(t) +h

2
(t)dt (7.31)
S˘ a consider˘ am suma integral˘a:
σ(d) =
p
¸
j=1
(t
j
−t
j−1
)|a
j
| (7.32)
relativ˘ a la funct ¸ia

f

2
(t) +g

2
(t) +h

2
(t), t ∈ [a, b] ¸si s˘a o compar˘ am cu
(7.30), care se mai scrie:
L(d) =
p
¸
j=1
(t
j
−t
j−1
)|b
j
| (7.33)
164 CAPITOLUL 7. INTEGRALE CURBILINII
Avem pentru diviziunea d
n
, L(d
n
)−L
AB
= L(d
n
)−σ(d
n
)+σ(d
n
)−L
AB
, deci:
[L(d
n
) −L
AB
[ ≤ [L(d
n
) −σ(d
n
)[ +[σ(d
n
) −L
AB
[ < 2ε (7.34)
dac˘a n > n
0
(ε).
ˆ
Intr-adev˘ ar [σ(d
n
)−L
AB
[ < ε, pentru n > n
1
(e), funct ¸ia fiind
integrabil˘ a; apoi: [L(d) − σ(d)[ <
p
¸
j=1
(t
j
− t
j−1
)

ε
2

2


2ε(b − a), dac˘ a
(d) < η(ε), deci [L(d
n
) − σ(d
n
)[ <

2ε(b − a), dac˘ a (d
n
) < η(ε), deci daca
n > n
2
(ε). Luˆ and n
0
(ε) egal cu cel mai mare dintre n
1
(ε) si n
2
(ε), inegalitatea
(7.34) este stabilit˘ a, de unde rezult˘ a (7.31).
Ca aplicat ¸ie s˘a calcul˘am lungimea unui cerc de raz˘ a r. Consideram astfel
cercul (c) situat ˆıntr-un plan paralel cu planul xOy : z = z
0
, atunci ecuat ¸ia
parametric˘a a cercului este:
(c) :



x = r cos t
y = r sin t
z = z
0
,
r=raza cercului, t ∈ [0, 2π], vom avea: L
cerc
=

b
a

f

2
(t) +g

2
(t) +h

2
(t)dt =


0

r
2
sin
2
t +r
2
cos
2
tdt =


0
rdt = 2πr.
7.2.2 Abscisa curbilinie pe o curb˘a.
Fie un punct M oarecare pe arcul de curb˘ a AB. Lungimea arcului de
curba AM este:
s =

t
a

f

2
(t) +g

2
(t) +h

2
(t)dt, (7.35)
dac˘a M corespunde valorii t a parametrului. Se defineste astfel pe curb˘ a o
funct ¸ie s : [a, b] →R, care asociaz˘a fiec˘arui punct al ei un numar real s = s(t),
care se nume¸ste abscisa curbilinie. Punctul A este originea arcelor; pentru el
s = s(a) = 0. Avem:
ds
dt
=

f

2
(t) +g

2
(t) +h

2
(t) ≥ 0 (7.36)
deci s variaz˘a ˆın acelasi sens cu t. Se mai deduce de aici relat ¸ia:
ds
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
(7.37)
care a fost data de Clairaut. Ea exprim˘ a diferent ¸iala ds cu ajutorul diferen-
tialelor: dx = f

dt, dy = g

dt, dz = h

dt.
7.2. INTEGRALE CURBILINII
ˆ
INRAPORT CU LUNGIMEAARCULUI 165
7.2.3 Integrala curbilinie ˆın raport cu abscisa curbilinie
Putem s˘a adopt˘ am ca parametru pe curba AB chiar abscisa curbilinie s.
Atunci coordonatele unui punct oarecare M se exprim˘ a ca funct ¸ii de aceasta
abscisa, deci x = x(s)y = y(s), z = z(s), s
A
≤ s ≤ s
B
, alegˆ and ca origine
a absciselor un punct oarecare al acestui arc.
ˆ
In aplicat ¸ii intervin frecvent
integralele curbilinii de forma:

AB
F(x, y, z)ds =

s
B
s
A
F(x(s), y(s), z(s))ds (7.38)
a c˘aror semnificat ¸ie este evident˘a, ca limit˘ a de sume integrale de tipul: σ(d) =
p
¸
j=1
F(M
j
)(s
j
−s
j−1
), unde d = s
A
, s
1
, ..., s
p−1
, s
B
este o diviziune a interval-
ului [s
A
, s
B
] ˆın care variaza s, atunci cˆ and se consider˘ a un ¸sir de de diviziuni
(d
n
)
n∈N
astfel ca lim
n→∞
(d
n
) = 0.
7.2.4 Aria unei suprafet ¸e de rotat ¸ie
Se consider˘ a un arc de curb˘ a plan˘ a, situat ˆın planul Oxy ¸si care se afl˘a
deasupra axei Ox (Fig. 7.7).
Fig. 7.7:
Fie y = f(x) ecuat ¸ia acestui arc. Aici f : [a, b] → R este o funct ¸ie cu
derivata prim˘ a continu˘ a. Cu ajutorul diviziunii d = a, x
1
, ..., x
p−1
, b a inter-
valului [a, b], ˆınscriem pe arcul de curb˘ a o linie poligonal˘ a AM
1
...M
p−1
B. Aria
lateral˘ a a trunchiului de con generat de dreapta M
j−1
M
j
prin rotat ¸ia completa
166 CAPITOLUL 7. INTEGRALE CURBILINII
ˆın jurul axei Ox este egal˘ a cu:
2πf(x
j−1
) + 2πf(x
j
)
2

(x
j
−x
j−1
)
2
+ [f(x
j
) −f(x
j−1
)]
2
Suma ariilor laterale ale suprafet ¸ei generate prin rotat ¸ia liniei poligonale este
deci:
σ(d) = π
p
¸
j=1
f(x
j−1
)

1 +f

2

j
)(x
j
−x
j−1
)+π
p
¸
j=1
f(x
j
)

1 +f

2

j
)(x
j
−x
j−1
)
(7.39)
unde ξ
j
∈ (x
j−1
, x
j
), deoarece f(x
j
)−f(x
j−1
) = f


j
)(x
j
−x
j−1
). Consider˘ am
un ¸sir de diviziuni (d
n
)
n∈N
astfel ca lim
n→∞
(d
n
) = 0 ¸si procedˆ and la fel ca la
rectificarea curbelor avem c˘a:
S = lim
n→∞
σ(d
n
) = 2π

b
a
f(x)

1 +f

2
(x)dx (7.40)
define¸ste aria solidului de rotat ¸ie generat prin rotirea complet˘ a a arcului AB
n jurul axei Ox.
ˆ
Intr-adev˘ ar, ambele sume integrale din (7.39) au aceeasi
limit˘ a. Dac˘a se observ˘a c˘a pe curba AB avem reprezentarea parametric˘a
x = t, y = f(t), z = 0, rezult˘ a c˘a: ds
2
= [1 +f

2
(t)]dt
2
, deci integrala (7.40) ce
exprim˘ a aria S se mai exprim˘a prin integrala curbilinie:
S = 2π

AB
yds (7.41)
7.2.5 Centre de greutate
Fie un arc de curb˘ a AB care reprezint˘a un corp material filiform, adic˘ a
de dimensiuni transversale foarte mici fat ¸˘a de lungimea s
B
− s
A
a arcului
AB. Fie o funct ¸ie ρ : E → R
+
dat˘ a de ρ = ρ(s), numit˘ a densitate sau mas˘a
specific˘a, unde E = [s
A
, s
B
], care are proprietatea c˘ a masa unui element de arc
de lungime ds > 0 este dm = ρds. Se arat˘ a ˆın mecanic˘a c˘a centrul de greutate
G al corpului unidimensional reprezentat de arcul AB are coordonatele:
x
G
=

AB
xρ(s)ds

AB
ρ(s)ds
, y
G
=

AB
yρ(s)ds

AB
ρ(s)ds
, z
G
=

AB
zρ(s)ds

AB
ρ(s)ds
,
Aici apar integralele curbilinii ˆın raport cu abscisa curbilinie; ˆın aceste integrale
limitele sunt luate astfel ˆıncˆ at ds este pozitiv dac˘a s
A
< s
B
.
7.2. INTEGRALE CURBILINII
ˆ
INRAPORT CU LUNGIMEAARCULUI 167
7.2.6 Interpretarea geometric˘a
Vom da, ˆın continuare, interpretarea geometric˘ a a integralei curbilinii ˆın
raport cu arcul, ˆın cazul plan. Am v˘ azut ca integrala definita

b
a
f(x)dx a
unei funct ¸ii reale ¸si pozitive poate fi interpretat˘ a geometric ca fiind aria unui
trapez curbiliniu, hasurat ca ˆın (Fig. 7.8 stˆ anga). Similar, integrala curbilinie
Fig. 7.8:
de primul tip (adic˘ a ˆın raport cu arcul s)

AB
F(x, y)ds a unei funct ¸ii reale F
cu F(x, y) > 0, pentru orice (x, y) ∈ (c) poate fi interpretat˘ a ca fiind egal˘ a cu
aria unei port ¸iuni dintr-o suprafat ¸˘a cilindric˘ a hasurat˘ a caˆın (Fig. 7.8 dreapta).
168 CAPITOLUL 7. INTEGRALE CURBILINII
Capitolul 8
Integrala dubl˘a
8.1 Scurt˘a inroducere ˆın subiect.
Not ¸iunea de integral˘ a, care a fost definit˘ a pentru funct ¸ii de o variabila,
poate fi usor extinsa pentru funct ¸ii de mai multe variabile, funct ¸ii definite ˆın
D ⊂ R
n
.
Vom consideraˆıntˆ ai cazul n = 2. Fie deci o funct ¸ie f : D →R, unde D ⊂ R
2
este un domeniu din planul xOy, care este limitat de o curb˘a (c), format˘ a dintr-
un num˘ ar finit de arce cu tangent˘ a determinat˘ a ¸si care variaz˘a continuu pe
fiecare arc. Astfel de arce se mai numesc arce netede; curba (c) se mai nume¸ste
neted˘a pe port ¸iuni (Fig.8.1). Se formeaz˘ a astfel domeniile de subdiviziune
Fig. 8.1:
D
1
, D
2
, ..., D
p
de arii Ω
1
, Ω
2
, ..., Ω
p
¸si avem evident Ω = Ω
1

2
+... +Ω
p
. Fie
o diviziune (d) a lui D. Fiecare domeniu de subdiviziune D
i
are punctele la
distant ¸˘a finit˘ a ¸si mult ¸imea distant ¸elor dintre dou˘ a puncte oarecare ale lui D
i
admite o margine superioar˘ a
i
. Deci se poate spune c˘a D
i
este inclus ntr-un
cerc de diametru
i
. Fie (d) maximul diametrelor
1
,
2
, ...,
p
ale diametrilor
169
170 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
diviziunii (d). Vom numi norma a diviziunii (d) num˘ arul pozitiv (d). A¸sa
cum problema ariei unui trapez curbiliniu ne-a condus la not ¸iunea de integral˘ a
definit˘ a simpl˘ a, problema similara a unei bare cilindrice ne va conduce la o
nou˘ a not ¸iune aceea de integral˘a (definit˘ a) dubl˘ a. Astfel se consider˘a un corp
(V ), care la partea de sus este m˘arginit de suprafat ¸a:
z = f(x, y) (8.1)
lateral - de o suprafat ¸˘a cilindric˘ a, cu generatoarele paralele cu axa Oz ¸si ˆın
Fig. 8.2:
sfˆarsit, la partea de jos - de o figur˘ a plan˘ a (D) situat˘ a ˆın planul xOy (Fig.
8.2). Se cere s˘a se g˘aseasc˘a volumul V al corpului. Pentru rezolvarea acestei
probleme, vom recurge la metod˘a obi¸snuit˘ aˆın calculul integral, constˆ andˆın de-
scompunerea m˘arimii c˘ autate ˆın p˘ art ¸i elementare, aproximarea fiecarei p˘art ¸i,
ˆınsumarea lor ¸si dup˘ a aceea trecerea la limit˘a.
ˆ
In acest scop vom descompune
domeniul D printr-o retea de curbe, ˆın p˘ art ¸ile D
1
, D
2
, ..., D
p
¸si vom consid-
era suma coloanelor cilindrice care au ca baz˘ a aceste domenii part ¸iale ¸si care
ˆın ansamblul lor formeaz˘ a corpul dat. Pentru calculul volumelor diferitelor
coloane, s˘a lu˘ am ˆın mod arbitrar ˆın fiecare figur˘ a D
i
cˆate un punct (ξ
i
, η
i
).
Dac˘a se consider˘a cu aproximat ¸ie fiecare coloan˘a ca un adevarat cilindru cu
ˆın˘ alt ¸imea egal˘a cu valoarea f(ξ
i
, η
i
), volumul fiecarei coloane este egal aproxi-
mativ cu f(ξ
i
, η
i

i
, ˆın care Ω
i
ˆınseamn˘a aria figurii (D
i
).
ˆ
In acest caz, expresia
aproximativ˘ a a volumului ˆıntrgului corp va fi:
V ≈
p
¸
i=1
f(ξ
i
, η
i

i
, (8.2)
Pentru a m˘ arii exactitatea acestei relat ¸ii(a lui V) vom mic¸sora domeniile ariilor
D
i
, m˘arind num˘ arul lor. La limit˘ a, cˆand cele mai mari dintre diametrele
8.2. DEFINIT¸ IA SUMELOR INTEGRALE ALE LUI DARBOUX. 171
tuturor domeniilor D
i
tinde c˘ atre zero, aceast˘a relat ¸ie devine exact˘a, a¸sa c˘a:
V = lim
n→∞
p
n
¸
i=1
f(ξ
(n)
i
, η
(n)
i
Ω
(n)
i
(8.3)
iar problema este rezolvat˘ a. O limit˘ a de acest gen este tocmai integrala dubl˘a
a funct ¸iei f(x, y) pe domeniul D; ea se noteaz˘a cu simbolul:

(D)
f(x, y)dΩ,
deci formula (8.3) a volumului se reprezinta n forma:
V =

(D)
f(x, y)dΩ, (8.4)
A¸sadar, integrala dubl˘ a este o generalizare a not ¸iunii de integral˘ a definit˘ a
simpl˘ a la cazul funct ¸iilor de dou˘ a variabile. Ea joaca un rol important ¸si ˆın
determinarea diferitelor m˘ arimi geometrice ¸si fizice.
8.2 Definit ¸ia sumelor integrale ale lui Darboux.
Vom presupune c˘ a f este marginit˘ a pe D∪(c), adic˘ a exist˘a numerele reale
P, Q astfel ca P ≤ f(x, y) ≤ Q, pentru orice (x, y) ∈ D ∪ (c). Fie atunci
M
i
marginea superioar˘ a ¸si m
i
marginea inferioar˘ a ale lui f(x, y) pe D
i
∪ (c
i
),
unde (c
i
) este frontiera lui D
i
. Vom defini sumele lui Darboux prin analogie
cu definitia de la integrala simpla luˆ and:
s(d) =
p
¸
j=1
m
j
Ω
i
, S(d) =
p
¸
j=1
M
j
Ω
i
. (8.5)
8.2.1 Proprietati ale sumelor lui Darboux.
Proprietatea 1. Avem s(d) ≤ S(d), pentru orice diviziune (d).
Proprietatea 2. Dac˘a se consider˘a o diviziune (d

) a lui D, care este mai fina
decˆat diviziunea (d), adic˘ a o diviziune care poate conserva unele domenii D
i
¸si provine din diviziunea celorlalte prin curbe de ˆımp˘art ¸ire, sau scriind d ⊂ d

,
atunci avem:
s(d) ≤ s(d

); S(d

) ≤ S(d)
Proprietatea 3. Fiind date dou˘ a diviziuni oarecari d ¸si d

ale aceluia¸si domeniu
vom avea:
s(d

) ≤ S(d)sis(d) ≤ S(d

),
deci orice sum˘a Darboux superioar˘ a este mai mare decˆat orice suma Darboux
inferioar˘ a.
Proprietatea 4. Mult ¸imea sumelor s(d) relative la toate diviziunile lui D
172 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
este marginit˘a inferior, deci admite o margine inferioar˘ a i, deoarece s(d) ≤
Q
p
¸
j=1
Ω
j
= QΩ. Multimea sumelor S(d) relative la toate diviziunile lui D
este marginit˘a superior, deci admite o margine superioara I, deoarece PΩ ≤
P
p
¸
j=1
Ω
j
= S(d).
Proprietatea 5. Avem i ≤ I.
Proprietatea 6. Dac˘a M este marginea superioar˘a a lui f ˆın D∪(c), ¸si m este
marginea inferioar˘ a a lui f n D ∪ (c), avem:
mΩ ≤ i ≤ I ≤ MΩ
Se demonstreaz˘a la fel ca la integrala simpl˘ a:
Teorema 1. Fie ε > 0 ; lui ˆıi corespunde un η(ε) > 0 astfel ca pentru toate
diviziunile (d) pentru care (d) < η(ε), s˘a avem:
0 < S −I < ε, 0 < i −s < ε
Corolar. Fie un sir infinit de diviziuni (d
n
)
n∈N
ale lui D astfel ca pentru
diviziunea d
n
s˘a avem domeniile partiale D
(n)
1
, D
(n)
2
, ..., D
(n)
p
¸si fie ((d
n
))
n∈N
¸sirul normelor corespunz˘ atoare. Dac˘ a lim
n→∞
(d
n
) = 0, atunci: lim
n→∞
s(d
n
) = i
¸si lim
n→∞
S(d
n
) = I.
8.3 Definit ¸ia integralei duble.
Funct ¸ia f(x, y) este integrabil˘ a pe D = D ∪ (c) dac˘a avem i = I.
Daca acest lucru are loc, atunci valoarea comun˘a se noteaz˘a prin:

(D)
f(x, y)dΩ, sau

(D)
f(x, y)dΩ,
¸si se nume¸ste integrala dubl˘ a a lui f relativ˘ a la domeniul D (sau la domeniul
D). Simbolul dΩ are semnificat ¸ia unui element de arie ¸si ˆıns˘ a¸si notat ¸ia propus˘ a
reaminte¸ste formarea sumelor integrale. Aceasta notat ¸ie este justificat˘a ˆın
special de teorema urm˘atoare:
Teorema 2. Fie punctele P
(n)
j
∈ D
(n)
j
. Dac˘a funct ¸ia f este integrabil˘ a pe D,
atunci limita sumei integrale a lui Riemann:
σ(d
n
) =
p
n
¸
j=1
f(P
(n)
j

(n)
i
8.4. UN MOD PARTICULAR DE
ˆ
IMP
˘
ART¸ IRE A DOMENIULUI. 173
(ˆın care Ω
(n)
i
este aria lui D
(n)
i
) atunci cˆ and n → ∞ ¸si lim
n→∞
(d
n
) = 0, este
egal˘a cu:
lim
n→∞
σ(d
n
) = i = I =

(D)
f(x, y)dΩ,
Observat ¸ie. Uneori integrala dubl˘ a se noteaz˘a tot cu un singur semn

pentru
simplificarea scrisului. Deci se poate scrie:
i = I =

(D)
f(x, y)dΩ,
La fel ca pentru integrala simpl˘ a putem da urm˘ atorul criteriu de integrabili-
tate:
Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a pentru ca funct ¸ia f s˘a fie integrabil˘ a pe D este ca
pentru orice ε > 0 s˘a se g˘aseasc˘a o diviziune d a lui D astfel ca S(d)−s(d) < ε.

ˆ
Intr-adev˘ ar, avem 0 ≤ I − i ≤ S(d) − s(d) < ε. Cum ε este arbitrar de mic
rezulta I = i|.
Consecint ¸˘a. S¸tiind c˘ a o funct ¸ie f continu˘ a pe D (compact) este uniform con-
tinu˘ a adic˘ a pentru orice ε > 0, corespunde un η(ε) astfel ˆıncˆ at [f(P)−f(P

)[ <
ε dac˘a |P −P

| < η(ε). Am notat prin P punctul de coordonate (x, y) si prn
P

punctul de coordonate (x

, y

). Utilizˆ and acest rezultat se demonstreaz˘a:
Teorema 3. Orice funct ¸ie continu˘ a pe D este integrabil˘ a pe acest domeniu.

ˆ
Intr-adev˘ ar, fie diviziunea (d
n
) ¸si fie punctele P
(n)
i
¸si P

(n)
i
∈ D
(n)
i
, pentru
care avem M
i
(n) = f(P
i
(n)), m
i
(n) = f(P

(n)
i
) , adic˘ a pentru care funct ¸ia ˆı¸si
atinge maximul sau minimul ˆın D
(n)
i
. Avem:
S(d
n
) =
p
n
¸
i=1
f(P
(n)
i

(n)
i
, s(d
n
) =
p
n
¸
i=1
f(P

(n)
i

(n)
i
,
deci S(d
n
)−s(d
n
) =
p
n
¸
i=1
[f(P
(n)
i
)−f(P

(n)
i
)]Ω
(n)
i
¸si S(d
n
)−s(d
n
) < ε
p
n
¸
i=1
Ω
(n)
i
=
εΩ dac˘a (d
n
) < η(ε). Rezult˘a c˘a funct ¸ia f este integrabil˘ a |
8.4 Un mod particular de ˆımp˘art ¸ire a domeniului.
Fiind dat domeniul D , putem faceˆımp˘art ¸irea saˆın domeniile D
1
, D
2
, ..., D
p
prin paralele la axele de coordonate. Fie x = x
j
(j = 1, ..., q) si y = y
k
(k =
1, ..., r) ecuat ¸iile acestor paralele. S˘a presupunem c˘ a frontiera (c) este t˘aiata
numai ˆın dou˘ a puncte de o paralel˘ a la axa Ox ¸si la fel de o paralel˘ a la axa Oy.
Fie [α, β] intervalul de variat ¸ie al abscisei unui punct P(x, y) al frontierei ¸si
[γ, δ] acela al variat ¸iei ordonatei sale cˆand P(x, y) parcurge frontiera (Fig.8.3)
174 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
Fig. 8.3:
Dac˘a un dreptunghi definit de inegalit˘ at ¸ile: x
j−1
< x < x
j
, y
k−1
< y < y
k
este complet interior lui D, aria sa este egal˘a cu (x
j−1
−x
j
)(y
k−1
−y
k
) ¸si ˆın suma
s(d) a lui Riemann el figureaz˘ a prin termenul: f(P
jk
)(x
j−1
− x
j
)(y
k−1
− y
k
),
unde P
jk
este un punct arbitrar luat ˆın acest dreptunghi. Exist˘ a ˆıns˘ a ¸si drep-
tunghiuri t˘ aiate de frontier˘ a. Contribut ¸ia lor ˆın suma integral˘ a s(d) poate fi
u¸sor majorat˘ a. Avem [f(P
jk
)[ ≤ M, unde M este marginea superioar˘a a lui
[f(x, y)[ pe D∪(c), iar suma ariilor acestor dreptunghiuri este mai mic˘ a decˆat:
2[(β − α)(d) + (δ − γ)(d)].
ˆ
Intr-adev˘ ar aici (d) este maximul diagonalelor
dreptunghiurilor diviziunii, atˆ at a celor complet interioare cˆat ¸si a celor t˘aiate
de frontiera. Deci (d) este mai mare ca cea mai mare latur˘a a dreptunghi-
urilor, deci cu cea mai mare ˆın˘ alt ¸ime, fie c˘a socotim bazele paralele cu Ox sau
cu Oy. Astfel contribut ¸ia dreptunghiurilor t˘ aiate de frontier˘ a ˆın suma inte-
gral˘ a s(d) este majorata n modul de 2M[(β −α) + (δ −γ)](d) ¸si ea tinde la
zero pentru ¸sirul de diviziuni (d
n
)
n∈N
pentru care lim
n→∞
(d
n
) = 0. Prin urmare
ˆın suma integrala σ(d
n
) putem s˘a includem sau nu aceste dreptunghiuri. Dac˘ a
funct ¸ia f este integrabil˘ a, avem deci:

(D)
f(x, y)dΩ = lim
n→∞
q
n
¸
j=1
r
n
¸
k=1
f(P
(n)
jk
)(x
(n)
j−1
−x
(n)
j
)(y
(n)
k−1
−y
(n)
k
),
unde x
(n)
j
, y
(n)
k
sunt puncte de diviziune ale intervalelor [α, β] si [γ, δ] ˆın di-
8.5. NOUA DEFINIT¸ IE S¸I NOTAT¸ IE A INTEGRALEI DUBLE. 175
viziunea d
n
, iar P
(n)
jk
un punct al dreptunghiului determinat de [x
(n)
j−1
, x
(n)
j
] ¸si
[y
(n)
k−1
, y
(n)
k
], care apartin ˆın acela¸si timp lui D ∪ (c) (pentru ca frontiera s˘ a fie
definit˘ a ˆın acest punct), cu condit ¸ia lim
n→∞
(z
n
) = 0.
8.5 Noua definit ¸ie ¸si notat ¸ie a integralei duble.
Ca urmare a relat ¸iei precedente se obi¸snuieste a se reprezenta integrala
dubla ¸si prin relat ¸ia simbolic˘a:
I =

(D)
f(x, y)dxdy. (8.6)
Pericolul acestei notat ¸ii, sugestive, este acela c˘a punˆ and dΩ = dxdy pentru
a reprezenta aria unui dreptunghi cu laturile reprezentate de vectorii (dx, 0),
(0, dy), paraleli respectiv cu Ox ¸si cu Oy, se face uneori confuzia de a crede
c˘a avem de-a face cu produsul diferent ¸ialelor lui x ¸si y ˆın lungul aceleia¸si
curbe; atunci cˆ and ˆın realitate este vorba de dou˘ a deplas˘ ari, ˆın dou˘ a direct ¸ii
perpendiculare, una y = const., iar cealalt˘ a x = const. Mai corect ar fi de a
scrie: dΩ = d
1
xd
2
y, dar ar complica ˆın mod inutil notat ¸ia.
8.6 Propriet˘at ¸ile integralelor duble.
Proprietatea 1. Dac˘a f(x, y) ¸si g(x, y) sunt integrabile pe D , atunci ¸si f(x, y)±
g(x, y) sunt integrabile pe D ¸si avem:

(D)
[f(x, y) ±g(x, y)]dxdy =

(D)
f(x, y)dxdy ±

(D)
g(x, y)dxdy (8.7)
Proprietatea 2. Dac˘a λ este o constant˘a, avem:

(D)
λf(x, y)dxdy = λ

(D)
f(x, y)dxdy (8.8)
Proprietatea 3. Dac˘a domeniul D este ˆımp˘art ¸it ˆın dou˘ a domenii D
1
, D
2
,
printr-un arc de curb˘ a c
0
format dintr-un num˘ ar finit de arce netede, atunci(Fig.
8.9):

(D)
f(x, y)dxdy =

(D
1
)
f(x, y)dxdy +

(D
2
)
f(x, y)dxdy (8.9)
Proprietatea 4. ( Formula mediei). Dac˘ a M si m sunt respectiv marginea
superioar˘ a ¸si marginea inferioar˘ a a lui f pe D = D ∪ (c), atunci:
mΩ ≤

(D)
f(x, y)dxdy ≤ MΩ (8.10)
176 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
Fig. 8.4:
Prin urmare:

(D)
f(x, y)dxdy = μΩ, (8.11)
unde m ≤ μ ≤ M.
ˆ
In particular dac˘ a f(x, y) este continu˘a pe D, atunci exista
un punct (ξ, η) ∈ D pentru care f(ξ, η) = μ.
ˆ
In acest caz avem:

(D)
f(x, y)dxdy = f(ξ, η)Ω, (8.12)
Aceasta este formula mediei.
Observat ¸ie: Dac˘a f(x, y) = 1 pe D, atunci:

(D)
dxdy = Ω, (8.13)
Proprietatea 5. ( O formul˘ a de majorare). Dac˘ a f(x, y) este integrabil˘ a pe D,
atunci ¸si [f(x, y)[ este integrabil˘ a pe D ¸si avem:
[

(D)
f(x, y)dxdy[ ≤

(D)
[f(x, y)[dxdy (8.14)
8.7 Calculul integralelor duble.
Cazul D interval bidimensional.
Vom considera mai ˆıntˆ ai D = ¦(x, y)[α ≤ x ≤ β, δ ≤ y ≤ γ¦ care este
un interval bidimensional(un dreptunghi)(Fig.8.5). Fie diviziunea (d) real-
izata prin ˆımp˘art ¸irea intervalelor [α, β] si [γ, δ] cu ajutorul punctelor ¦α =
x
0
, x
1
, ..., x
j−1
, x
j
, ..., x
q−1
, x
q
= β¦ ¸si ¦γ = y
0
, y
1
, ..., y
k−1
, y
k
, ..., y
r−1
, y
r
= δ¦.
α = x
0
≤ x
1
≤ ... ≤ x
j−1
≤ x
j
≤ ... ≤ x
q−1
≤ x
q
= β
γ = y
0
≤≤ y
1
≤ ... ≤ y
k−1
≤ y
k
≤ ... ≤ y
r−1
≤ y
r
= δ.
8.7. CALCULUL INTEGRALELOR DUBLE. 177
Fig. 8.5:
Form˘ am sumele S(d) ¸si s(d). Vom nota prin M
jk
¸si m
jk
marginea supe-
rioar˘ a ¸si marginea inferioar˘ a a lui f(x, y) ˆın dreptunghiul D
jk
definit prin:
x
j−1
≤ x ≤ x
j
, y
k−1
≤ y ≤ y
k
.
Avem:
s(d) =
q
¸
j=1
r
¸
k=1
m
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
);
S(d) =
q
¸
j=1
r
¸
k=1
M
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
)
Integrˆ and ˆıntre y
k−1
¸si y
k
ˆın inegalitatea m
jk
≤ f(x, y) ≤ M
jk
, obt ¸inem:
m
jk
(y
k
−y
k−1
) =

y
k
y
k−1
f(x, y)dy ≤ M
jk
(y
k
−y
k−1
), pentru orice x ∈ [x
j−1
, x
j
].
Scriind relat ¸iile de mai sus pentru k = 1, 2, ..., r ¸si adunˆ andu-le deducem:
r
¸
k=1
m
jk
(y
k
−y
k−1
) ≤ (

y
1
γ
+

y
2
y
1
+... +

δ
y
r−1
)f(x, y)dy ≤
r
¸
k=1
M
jk
(y
k
−y
k−1
).
Prin urmare:
r
¸
k=1
m
jk
(y
k
−y
k−1
) ≤

δ
γ
f(x, y)dy ≤
r
¸
k=1
M
jk
(y
k
−y
k−1
),
pentru orice x ∈ [x
j−1
, x
j
]. Dac˘ a funct ¸ia F de variabil˘ a x reprezentat˘a de inte-
grala cu parametru x: F(x) =

δ
γ
f(x, y)dy, este integrabil˘ a pe [α, β], atunci
avem:
178 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
r
¸
k=1
m
jk
(y
k
−y
k−1
) ≤ F(x) ≤
r
¸
k=1
M
jk
(y
k
−y
k−1
),
pentru orice j = 1, ..., q. Deci conform cu formulele de majorare de la inte-
gralele simple:
(x
j
−x
j−1
)
r
¸
k=1
m
jk
(y
k
−y
k−1
) ≤

x
j
x
j−1
F(x)dx ≤ (x
j
−x
j−1
)
r
¸
k=1
M
jk
(y
k
−y
k−1
)
Dˆ and lui j valorile 1, 2, ..., q ¸si adunˆ and se deduce:
q
¸
j=1
r
¸
k=1
m
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
) ≤

β
α
F(x)dx ≤
q
¸
j=1
r
¸
k=1
M
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
)
La limita, vom avea:
i = lim
n→∞
s(d
n
) ≤

β
α
(

δ
γ
f(x, y)dy)dx = lim
n→∞
S(d
n
) = I,
adic˘ a:

(D)
f(x, y)dxdy =

β
α
[

δ
γ
f(x, y)dy]dx (8.15)
care se mai noteaz˘a cu:

(D)
f(x, y)dxdy =

β
α
dx

δ
γ
f(x, y)dy (8.16)
Pe figura 8.6 rezultatul se ret ¸ine u¸sor considerˆ and un x fixat ¸si o cre¸stere
dx dat˘ a. Se formeaza o fˆ asie pe care se integreaz˘a fat ¸˘a de y.
ˆ
Inmult ¸ind
rezultatul cu dx se obt ¸ine: dx

δ
γ
f(x, y)dy. Se ˆınsumeaz˘a apoi contribut ¸ia
tuturor fˆ asiilor pentru α ¸si β. D˘ am ¸si o interpretare geometric˘ a sugestiv˘a:
Fig. 8.6:
Observat ¸ie important˘ a. Axele Ox ¸si Oy jucˆ and un rol simetric putem scrie la
8.7. CALCULUL INTEGRALELOR DUBLE. 179
fel:

(D)
f(x, y)dxdy =

δ
γ
[

β
α
f(x, y)dx]dy (8.17)
ceeace revine la considerarea unei fˆa¸sii paralele cu Ox pe care se integreaza
ˆın raport cu x.
ˆ
Inmult ¸ind rezultatul cu dy, se integreaz˘a apoi toate fˆ a¸siile
obt ¸inute f˘ acˆand pe y s˘a varieze ntre γ ¸si δ. Avem deci egalitatea:

(D)
f(x, y)dxdy =

δ
γ
dy

β
α
f(x, y)dx (8.18)
care de fapt reprezint˘ a o alt˘ a notat ¸ie. Prin urmare integrala dubl˘ a se mai
Fig. 8.7:
poate obt ¸ine calculˆand mai ˆıntˆ ai integralaˆın raport cu x, G(y) =

β
α
f(x, y)dx,
iar apoi rezultatul ˆın raport cu y.
Exemplu:
Fie f(x, y) = x
2
+y
2
, D = [0, 1] [0, 2], adic˘ a 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 2. Avem:
I =

(D)
(x
2
+ y
2
)dxdy =

1
0
dx

2
0
(x
2
+ y
2
)dy =

1
0
(2x
2
+
8
3
)dx =
10
3
¸si
I =

(D)
(x
2
+y
2
)dxdy =

2
0
dy

1
0
(x
2
+y
2
)dx =

2
0
(
1
3
+y
2
)dy =
10
3
.
Cazul general.
Presupunem c˘ a domeniul D este limitat de un num˘ar finit de arce care lim-
iteaz˘a domeniul ¸si constituie conturul (c), astfel ca o paralel˘ a la axa Oy s˘a
taie frontiera numai ˆın dou˘ a puncte cu except ¸ia unor port ¸iuni de frontier˘ a,
segmente de dreapt˘a paralele cu Oy(Fig.8.8). Fie y = ϕ
1
, ecuat ¸ia ce desem-
neaz˘a arcele AE + EB si y = ϕ
2
, ecuat ¸ia ce desemneaz˘a arcele AF + FDC,
180 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
cu α ≤ x ≤ β. Am notat prin α ¸si β valorile extreme luate de x atunci cnd se
parcurge frontiera. Fie la fel γ ¸si δ valorile extreme luate de y atunci cnd se
parcurge aceea¸si frontier˘ a. Domeniul este inclus ˆın intervalul bidimensional:
I
2
= ¦(x, y)[α ≤ x ≤ β, γ ≤ y ≤ δ¦.
Fig. 8.8:
Teorema 4. Dac˘a funct ¸ia f(x, y) este m˘arginit˘ a ¸si integrabil˘ a pe D, dac˘ a exist˘a
integrala, cu parametru x:
F(x) =

ϕ
2
(x)
ϕ
1
(x)
f(x, y)dy
pentru orice x ∈ [a, b] ¸si dac˘a F(x) este integrabil˘ a pe [α, β] , atunci avem
relat ¸ia:

(D)
f(x, y)dxdy =

β
α
[

ϕ
2
(x)
ϕ
1
(x)
f(x, y)dy]dx (8.19)
care se mai mai noteaz˘a cu:

(D)
f(x, y)dxdy =

β
α
dx

ϕ
2
(x)
ϕ
1
(x)
f(x, y)dy (8.20)
Prin urmare integrala dubl˘ a se obt ¸ine calculˆand ˆıntˆ ai integrala simpl˘ a:
F(x) =

ϕ
2
(x)
ϕ
1
(x)
f(x, y)dy, pentru x fixat, x ∈ [α, β] ¸si apoi integrˆ and pe F(x)
pe intervalul [α, β]
Fie g : I
2
→R, definit˘ a astfel:
g(x, y) =

f(x, y), dac˘a (x, y) ∈ D ∪ (c) = D
0 , dac˘ a (x, y) ∈ I
2
−D
8.7. CALCULUL INTEGRALELOR DUBLE. 181
Funct ¸ia g(x, y) este integrabil˘ a pe I
2
c˘aci ea este integrabil˘a pe D ¸si de aseme-
nea, fiind nul˘ a, este integrabil˘ a pe I
2
−D. Avem deci: J =

(I
2
)
g(x, y)dxdy =

(D)
g(x, y)dxdy +

(I
2
−D)
g(x, y)dxdy =

(D)
f(x, y)dxdy. Dar pentru un
x ∈ [α, β] dat, avem:

δ
γ
g(x, y)dy =

ϕ
1
(x)
γ
g(x, y)dy +

ϕ
2
(x)
ϕ
1
(x)
g(x, y)dy +

δ
ϕ
2
(x)
g(x, y)dy
si conform definit ¸iei lui g, aceast˘a funct ¸ie este nul˘a pe I
2
−D, deci:

δ
γ
g(x, y)dy =

ϕ
2
(x)
ϕ
1
(x)
f(x, y)dy, de unde rezulta formula (8.19) sau (8.20)|.
Observat ¸ii:
1. Dac˘a f : D → R este o funct ¸ie continu˘ a pe D, atunci toate condit ¸iille din
enunt ¸ sunt realizate.
ˆ
In stabilirea limitelor, se fixeaz˘ a x ¸si se descrie fˆa¸sia
de baz˘ a dx cuprins˘ a ˆıntre ordonatele ϕ
1
(x) ¸si ϕ
2
(x). Apoi se consider˘ a toate
fˆ a¸siile paralele, pentru care x ia valori ˆıntre α ¸si β. Se m˘atur˘ a astfel ˆıntreg
domeniu D. Putem da ¸si o interpretare geometric˘ a sugestiv˘a ca aceea din Fig.
8.6.
2. Considerat ¸ii analoage se aplic˘a dac˘a domeniul D are o frontiera (c) for-
Fig. 8.9:
mat˘a din arce astfel ca o paralel˘ a la axa Ox s˘a o taie numai ˆın dou˘ a puncte, cu
except ¸ia unor port ¸iuni de frontier˘ a formate din segmente de dreapt˘ a paralele
cu Oy (Fig.36). Dac˘ a x = ψ
1
(y) este ecuat ¸ia arcului E
1
MD
1
, x = ψ
2
(y)
ecuat ¸ia arcului E
2
MD
2
,cu γ ≤ y ≤ δ; Aici γ si δ sunt valorile extreme luate
de y atunci cˆ and se parcurge frontiera din figura (8.9). Axele jucnd un rol
similar putem enunt ¸a teorema urm˘atoare:
Teorema 5. Dac˘a funct ¸ia f(x, y) este marginit˘a ¸si integrabil˘ a pe D, dac˘ a exist˘a
182 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
integrala:
G(y) =

ψ
2
(y)
ψ
1
(y)
f(x, y)dx
pentru orice x ∈ [γ, δ] ¸si dac˘a G(y) este integrabil˘ a pe [γ, δ], atunci avem
relat ¸ia:

(D)
f(x, y)dxdy =

δ
γ
[

ψ
2
(y)
ψ
1
(y)
f(x, y)dx]dy, (8.21)
care se mai noteaz˘a cu:

(D)
f(x, y)dxdy =

δ
γ
dy

ψ
2
(y)
ψ
1
(y)
f(x, y)dx. (8.22)
Prin urmare integrala dubl˘ a se obt ¸ine calculˆand ˆıntˆ ai integrala simpl˘ a:
G(y) =

ψ
2
(y)
ψ
1
(y)
f(x, y)dx, pentru y fixat, y ∈ [γ, δ] ¸si apoi integrˆ and pe G(y)
pe intervalul [γ, δ].
ˆ
In stabilirea limitelor, se fixeaz˘ a y ¸si se descrie fˆa¸sia de
baz˘ a dy cuprins˘ a ˆıntre abscisele ψ
1
(y) ¸si ψ
2
(y). Apoi se consider˘ a toate fˆ a¸siile
paralele, pentru care y ia valori ˆıntre γ ¸si δ. Se m˘atur˘ a astfel ˆıntreg domeniu
D. Putem de asemeni da ¸si o interpretare geometric˘ a sugestiv˘a ca aceea din
Fig. 8.7.
Fig. 8.10:
Dac˘a domeniile nu au frontier˘ a (c) care s˘aˆındeplineasc˘ a condit ¸iile ment ¸ionate
anterior, a¸sa cum avem de exemplu ˆın figura (8.10). Domeniul se descompune
ˆın trei subdomenii D
1
, D
2
, D
3
,care ˆıdeplinesc condit ¸iile ca paralele duse la axa
Oy s˘a le taie respectivele frontiere numai ˆın dou˘ a puncte (cu except ¸ia seg-
mentelor frontier˘ a de forma unor segmente paralele cu axa Oy). Deci:

(D)
f(x, y)dxdy =

(D
1
)
f(x, y)dxdy+

(D
2
)
f(x, y)dxdy+

(D
3
)
f(x, y)dxdy
8.8. FORMULA LUI GREEN. 183
¸si pentru ficare integral˘ a din membrul al doilea se va putea aplica o formula
analoag˘ a cu (8.19), t ¸inˆ and seama de arcele: A
1
A
2
, A
2
A
3
, A
3
A
4
, A
4
A
1
.
8.8 Formula lui Green.
Ca aplicat ¸ie ˘aa relu˘ am domeniul D, astfel ca frontiera sa s˘a ˆındeplineasc˘ a
condit ¸ia de a nu fi t˘ aiat˘ a de o paralel˘ a la axa Oy decˆat ˆın dou˘ a puncte, cu
except ¸ia segmentelor paralele cu Oy, ca de exemplu BC (Fig. 8.8). Fie y =
ϕ
1
(x) ecuat ¸ia arcului AEB ¸si y = ϕ
2
(x) ecuat ¸ia arcului AFDC cu α ≤ x ≤ β.
Vom considera o funct ¸ie P:D ?R continua si cu derivatele partiale continuie n
D, cu valori reale, P(x, y) pentru (x, y)?D , si vom alege functia f : D → R
ca definit˘ a prin: f(x, y) =
∂P
∂y
. Aplicˆ and formula (8.19) obt ¸inem:
I
1
=

(D)
∂P
∂y
(x, y)dxdy =

β
α
dx

ϕ
2
(x)
ϕ
1
(x)
∂P
∂y
(x, y)dy
Prin urmare:
I
1
=

β
α
[P(x, ϕ
2
(x)) −P(x, ϕ
1
(x))]dx
Dar,

β
α
P(x, ϕ
2
(x))dx =

AFDC
P(x, y)dx = −

CDFA
P(x, y)dx,

β
α
P(x, ϕ
1
(x))dx =

AEB
P(x, y)dx.
Observˆ and c˘ a pe segmentul BC avem x = constant, deci dx = 0, rezult˘ a
formula:

(D)
∂P
∂y
(x, y)dxdy = −

(c)
P(x, y)dx, (8.23)
unde ˆın membrul al doilea figureaz˘ a interala curbilinie luat˘ a pe conturul ˆınchis
(c), frontiera lui D, parcurs˘ a ˆın sensul direct, sensul care las˘ a domeniul D la
stˆanga. Formula se aplic˘ a evident la fel pentru un domeniu D care poate
fi ˆımp˘art ¸it ˆın mai multe domenii ˆınndeplinind condit ¸iile precedente, ca de
exemplu cel din figura 8.9.
ˆ
In mod analog, ˆın cazul domeniilor pentru care
este valabila formula (8.21), adic˘ a a c˘aror frontier˘ a este t˘aiat˘ a numai ˆın cˆ ate
dou˘ a puncte de o paralel˘ a la axa Ox (Fig. 8.9), astfel ca frontiera sa fie
formata din arcele E
1
MD
1
si E
2
ND
2
de ecuat ¸ii x = ψ
1
(y) si x = ψ
2
(y) ¸si
de segmentele E
1
E
2
¸si D
1
D
2
s˘a consider˘ am funct ¸ia: Q : D → R continu˘ a ¸si
cu derivatele part ¸iale de ordinul unu continuie ˆın D, cu valori reale, Q(x, y),
184 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
pentru (x, y) ∈ D, ¸si vom alege functia f : D →R definit˘ a prin: f(x, y) =
∂Q
∂x
. Aplicˆ a nd formula (8.17) obt ¸inem:
I
2
=

(D)
∂Q
∂x
(x, y)dxdy =

δ
γ
dy

ψ
2
(y)
ψ
1
(y)
∂Q
∂x
(x, y)dx
Prin urmare:
I
2
=

δ
γ
[Q(ψ
2
(y), y)) −Q(ψ
1
(y), y))]dy
Dar,

δ
γ
Q(ψ
2
(y), y))dy =

E
2
ND
2
Q(x, y)dy

δ
γ
Q(ψ
1
(y), y))dy =

D
1
ME
1
Q(x, y)dy = −

E
1
MD
1
Q(x, y)dy.
Observˆ and c˘ a pe segmentele D
1
D
2
, E
1
E
2
avem y = constant, deci dy = 0,
rezult˘ a formula:

(D)
∂Q
∂x
(x, y)dxdy =

(c)
Q(x, y)dx, (8.24)
ˆın care integrala curbilinie este luata ˆın sensul direct. Formula (8.24) este
valabil˘ a pentru orice domeniu D a c˘arui frontier˘ a poate fi descompus˘a ˆın sub-
domenii care ˆındeplinesc condit ¸ii asem˘an˘ atoare cu cele ˆındeplinite de D din
cazul tratat. Prin sc˘ adere termen cu termen formulele (8.24) ¸si (8.23) obt ¸inem
formula lui Green:

(D)
[
∂Q
∂x
(x, y) −
∂P
∂y
(x, y)]dxdy =

(c)
P(x, y)dx +Q(x, y)dy, (8.25)
valabil˘ a pentru orice domeniu D a carui frontiera este format˘ a din arce netede
pe port ¸iuni.
ˆ
In formula lui Green (8.25) integrala curbilinie este luat˘ a ˆın sens
direct fat ¸˘a de D.
Aplicat ¸ie: S˘ a lu˘ am P(x, y) = −
y
2
, Q(x, y) =
x
2
, formula lui Green (8.25) ne
conduce la:
1
2

(c)
xdy −ydx =

(D)
dxdy = Ω.
Reg˘asim expresia ariei domeniului D, cu ajutorul integralei curbilinii.
8.9. SCHIMBAREA DE VARIABILE
ˆ
IN INTEGRALA DUBL
˘
A. 185
8.9 Schimbarea de variabile ˆın integrala dubl˘a.
Relat ¸iile dintre arii.
S˘ a efectu˘am schimbarea de variabile:

x = x(u, v)
y = y(u, v)
(8.26)
care s˘a realizeze transformarea punctual˘ a a unui domeniu D

din planul (u, v)
ˆıntr-un domeniu D din planul (x, y) iar frontierei (c

) a lui D

(presupus˘ a for-
mat˘a dintr-un num˘ ar finit de arce netede pe port ¸iuni) s˘ a-i corespund˘ a frontiera
(c) (de asemenea neted˘a pe port ¸iuni). Funct ¸iile x(u, v) ¸si y(u, v) sunt presu-
puse continuie ¸si cu derivatele de primul ordin continuie ˆın D

. Vom presupune
c˘a transformarea (8.26) este bijectiv˘ a, adic˘ a ¸si reciproc unui punct (x, y) ∈ D
ˆıi corespunde un singur punct (u, v) ∈ D

. Pentru aceasta ¸stiim c˘a este necesar
Fig. 8.11:
s˘a avem:
J = det
∂(x, y)
∂(u, v)
= 0
ˆın D

. Fie o diviziune (d

) a domeniului D

ˆın subdomeniile D

1
, D

2
, ..., D

p
;ei ˆıi corespunde prin (8.26) o diviziune (d) a domeniului D ˆın subdomeniile
D
1
, D
2
, ..., D
p
. Aria unui domeniu D
i
, care este limitat de frontiera sa (c
i
)i =
1, ..., p este dat˘a de:
Ω
i
=
1
2

(c
i
)
xdy −ydx
Dar avem:
dx =
∂x
∂u
du +
∂x
∂v
dv
186 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
¸si
dy =
∂y
∂u
du +
∂y
∂v
dv
¸si atunci cˆ and (x, y) descrie curba (c
i
) ˆın sens direct, punctul (u, v) va de-
scrie curba (c

i
), frontiera domeniului imagine. Prin urmare presupunˆ and ca
ecuat ¸iile parametrice ale lui (c

i
) sunt: u = u(t), v = v(t), α ≤ t ≤ β, vom
avea: x = x[u(t), v(t)], y = y[u(t), v(t)] pentru punctul corespunz˘ ator pe (c
i
)
¸si ˆınlocuind ˆın expresia lui Ω
i
rezult˘ a:
Ω
i
=
1
2

(c

i
)
(x
∂y
∂u
−y
∂x
∂u
)du + (x
∂y
∂v
−y
∂x
∂v
dv)dv,
sensul parcurs pe (c

i
) fiind acela care corespunde sensului direct de parcurs
pe (c
i
), care este impus de formula ariei. Prin urmare, cu formula lui Green
rezult˘ a:
Ω
i
= ε

(D

i
)
det
∂(x, y)
∂(u, v)
dudv,
unde ε = +1, dac˘ a sensul de parcurs pe (c

i
) este cel direct sau ε = −1, dac˘ a
sensul de parcurs pe (c

i
) este opus sensului direct. Aplicˆa nd teorema mediei
Fig. 8.12:
avem:
Ω
i
= ε¦det
∂(x, y)
∂(u, v)
¦[
(u
i
,v
i
)
Ω

i
,
(ε = ±1) unde (u
i
, v
i
) ∈ D

i
. Dar ariile fiind pozitive, Ω
i
> 0, Ω

i
> 0; rezult˘ a
c˘a trebuie s˘ a avem ε = +1 sau ε = −1 dup˘ a cum J = det
∂(x,y)
∂(u,v)
este mai mare
8.9. SCHIMBAREA DE VARIABILE
ˆ
IN INTEGRALA DUBL
˘
A. 187
ca zero sau mai mic ca zero.
ˆ
In orice caz deci:
Ω
i
= det
∂(x, y)
∂(u, v)
[
(u
i
,v
i
)
Ω

i
, (8.27)
Se deduce astfel relatia dintre arii.
ˆ
In acela¸si timp din considerat ¸iile de mai
sus rezult˘a c˘a: dac˘ a J > 0 atunci sensul pozitiv de parcurs din planul (u, v)
pe o curb˘ a (c

i
) va avea corespondent sensul pozitiv de parcurs pe imaginea ei
(c
i
); dac˘ a J < 0, atunci sensurile de parcurs pe (c

i
) ¸si (c
i
) sunt opuse.
Exemplu: Funct ¸iile x = u +3v, y = 3u −v, definite pe intervalul [0, 1] [0, 1],
transforma invers acest interval bidimensional D (Fig. 8.12), u =
1
10
(x+3y)v =
1
10
(3x − y), cu x ∈ [0, 4], y ∈ [−1, 3]. Determinantul transformarii este −
1
10
,
care este negativ.
Schimbarea de variabile.
S˘ a consider˘ am suma integral˘ a:
s(d) =
p
¸
i=1
f(M
i

i
=
p
¸
i=1
f(x
i
, y
i

i
,
relativ˘ a la funct ¸ia f : D → R. Cu ajutorl transformarii (8.26) ¸si a formulei
(8.27) putem scrie:
σ(d) =
p
¸
i=1
f[x(u
i
, v
i
), y(u
i
, v
i
)][ det
∂(x, y)
∂(u, v)
[
(u
i
,v
i
)
Ω

i
,
unde (u
i
, v
i
) ∈ D

i
. Dar ˆın membrul al doilea avem o sum˘ a integral˘ a relativ˘ a la
diviziunea d

a domeniului D

¸si la funct ¸ia f[x(u, v), y(u, v)][ det
∂(x,y)
∂(u,v)
[ Rezult˘a
de aici formula de schimbare de variabile ˆın integrala dubl˘ a:

(D)
f(x, y)dxdy =

(D

)
f[x(u, v), y(u, v)][ det
∂(x, y)
∂(u, v)
[dudv, (8.28)
ˆ
In aplicat ¸ii, pentru a calcula integrala dubla din membrul al doilea al formulei
(8.28) nu este nevoie s˘a construim conturul (c

) care limiteaz˘a domeniul D

ˆın
planul Ouv. Este uneori mai simplu de a construi pe u ¸si v ca un sistem de
coordonate curbiliniu ˆın planul Oxy, trasˆ and curbele u = constant, ¸si curbele
v = constant, care ˆımpart domeniul D ˆın regiuni (Fig.8.13, stˆ anga). Dac˘ a
u = α ¸si u = β sunt valorile extreme date lui u pentru ca u = constant s˘a taie
pe (c) ¸si dac˘a ea nu taie ˆın general pe (c) decˆat ˆın dou˘ a puncte, atunci conturul
(c) va putea fi separat ˆın dou˘ a port ¸iuni APB ¸si AQB pe care v = ϕ
1
(u) sau
v = ϕ
2
(u), presupunˆ and ϕ
1
(u) ≤ ϕ
2
(u), pentru α ≤ u ≤ β. Vom avea:
188 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
Fig. 8.13:

(D)
f(x, y)dxdy =

β
α
du

ϕ
2
(u)
ϕ
1
(u)
f[x(u, v), y(u, v)][ det
∂(x, y)
∂(u, v)
[dv
ˆ
In planul Ouv, pe care nu este nevoie s˘a-l desen˘am (construim), am avea
Fig.8.13, dreapta.
8.9.1 Integrala dubl˘a ˆın coordonate polare.
ˆ
In multe cazuri calculul integralei duble este simplificat prin schimbarea coor-
donatelor (x, y) ale punctului M ˆın coordonate polare (ρ, θ), folosind relat ¸iile:
Fig. 8.14:

x = ρ cos θ
y = ρ sin θ
ρ ≥ 0, θ ∈ [0, 2π), J =

∂x
∂ρ
∂x
∂θ
∂y
∂ρ
∂y
∂θ

= ρ, dxdy = ρdρdθ (8.29)
8.9. SCHIMBAREA DE VARIABILE
ˆ
IN INTEGRALA DUBL
˘
A. 189
Formula de trecere de la integrala ˆın variabile (x, y) la variabilele polare (ρ, θ)
devine:

D
f(x, y)dxdy =

D

f(ρ cos θ, ρ sin θ)ρdρdθ (8.30)
ˆ
In calculul integralei duble ˆın coordonate polare apar dou˘ a cazuri:
Punctul O se afl˘a ˆın domeniul D.
ˆ
In acest caz orice linie de coordonate, θ = const., intersecteaz˘a frontiera lui D
numai ˆıntr-un punct sauˆın lungul unui segment(Fig 8.15 stˆ anga). Fie ρ = (θ)
ecuat ¸ia frontierei ˆın coordonate polare. Atunci:

D
f

(ρ, θ)ρdρdθ =


0

ρ(θ)
0
f

(ρ, θ)ρdρ (8.31)
cu f

(ρ, θ) = f(ρ cos θ, ρ sin θ).
Fig. 8.15:
Punctul O se afl˘a ˆın afara domeniului D.
Se consider˘ a D cuprins ˆıntre liniile de coordonate θ = θ
1
, θ = θ
2
¸si orice linie
θ = const. ∈ (θ
1
, θ
2
), intersecteaz˘a frontiera (c) a lui Dˆın cel mult dou˘ a puncte
de-a lungul unui segment. Punctele, de tangent ¸˘a M ¸si N ˆımpart (c) ˆın dou˘ a
p˘ art ¸i:
(MPN) : ρ = ρ
1
(θ)
(MQN) : ρ = ρ
2
(θ)
unde ρ
1
, ρ
2
sunt funct ¸ii continuie, injective, care satisfac condit ¸ia ρ
1
≤ ρ
2
,
pentru orice θ ∈ (θ
1
, θ
2
). Trecˆand la integrale iterate:

D
f

(ρ, θ)ρdρdθ =

θ
2
θ
1

ρ
2
(θ)
ρ
1
(θ)
f

(ρ, θ)ρdρ (8.32)
190 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
Aria lui D se obt ¸ine pentru f

(ρ, θ) = 1, deci:
A =

θ
2
θ
1

ρ
2
(θ)
ρ
1
(θ)
ρdρ =
1
2

θ
2
θ
1

2
2
(θ) −ρ
2
1
(θ)]
8.10 Integrale duble improprii.
Am definit integrala dubl˘ a

(D)
f(x, y)dxdy a unei funct ¸ii reale f, definit˘ a
¸si m˘arginit˘ a pe un domeniu compact (mult ¸ime ˆınchis˘ a ¸si marginit˘ a) D ⊂ R
2
.
Vom extinde aceast˘a definit ¸ie mai ˆıntˆ ai pentru cazul ˆın care D nu mai este
m˘arginit. Amintim c˘ a un domeniu plan se nume¸ste nem˘arginit dac˘ a de exem-
plu el cont ¸ine puncte exterioare oric˘arui cerc cu centru ˆın originea axelor de
coordonate.
Fig. 8.16:
D˘ am urm˘atoarea:
Definit ¸ie: Fie o mult ¸ime nem˘arginit˘ a D ˆın plan. Spunem c˘ a D admite o
exhaustiune dac˘ a exist˘a un ¸sir (D
n
)
n∈N
de mult ¸imi plane, compacte care au
arie ¸si ˆındeplinesc condit ¸iile:
1) S¸irul este ascendent fat ¸˘a de operat ¸ia de incluziune, adic˘ a:
(D
n
) ⊂ (D
n+1
),

¸
n=1
D
n
= D.
2) Orice mult ¸ime compact˘a din D este cont ¸inut˘ a ˆıntr-un D
n
. Dac˘a D este un
domeniu plan nem˘ arginit atunci putem realiza o exhaustiune a lui D ˆın felul
8.10. INTEGRALE DUBLE IMPROPRII. 191
urm˘ ator: Consider˘ am un ¸sir numeric (r
n
)
n∈N
strict cresc˘ator cu lim
n→∞
r
n
= ∞
¸si fie ¸sirul de mult ¸imi:
K
n
= ¦(x, y)[x
2
+y
2
≤ r
2
n
¦
Dac˘a lu˘ am D
n
= D∩ K
n
realiz˘am o exhaustiune a lui D. Avem reprezentarea
grafic˘ a(Fig. 8.17 stˆ anga):
Fig. 8.17:
Putem de asemeni s˘a lu˘ am p˘atrate cu centru ˆın origine ¸si cu latura egal˘ a
cu 2
n
cu (
n
)
n∈N
, ¸sir strict cresc˘ator cu lim
n→∞

n
= ∞ ¸si fie ¸sirul de mult ¸imi:
P
n
= ¦(x, y)[max[x[, [y[ ≤
n
¦
Dac˘a lu˘ amD
n
= D∩P
n
realiz˘am o exhaustiune a lui D. Vom avea reprezentarea
grafic˘ a(Fig. 8.17 dreapta):
Definit ¸ie: Fie f o funct ¸ie real˘a definit˘ a pe un domeniu nem˘ arginit D ∈ R
2
¸si
integrabil˘ a pe orice subdomeniu compact, care are arie, a lui D. Spunem c˘ a f
este integrabil˘ a impropriu pe D, dac˘ a exist˘a un num˘ ar I, astfel ˆıncˆ at pentru
orice exhaustiune (D
n
) a lui D s˘a avem:
lim
n→∞

(D
n
)
f(x, y)dxdy = I
¸si vom scrie:

(D)
f(x, y)dxdy = lim
n→∞

(D
n
)
f(x, y)dxdy (8.33)
Despre integrala din membrul stˆ ang spunem c˘a este convergent˘a pe D.
Exemplu: Fie f(x, y) = xy, f : R
2
→ R, deci D = R
2
¸si s˘a lu˘ am: D
n
=
192 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
¦(x, y)[x
2
+y
2
≤ n
2
¦, atunci:

(D
n
)
xydxdy =


0

r
0
ρ
3
cos θ sin θdθ = 0,
si deci: lim
n→∞

(D
n
)
xydxdy = 0. Pe de alt˘ a parte dac˘ a lu˘ am: D

n
= ¦(x, y)[ −
n ≤ x ≤ 2n, −n ≤ y ≤ 2n¦, atunci:

(D

n
)
xydxdy =

2n
−n
xdx

2n
−n
ydy =
(
3n
2
2
)
2
, ¸si cum lim
n→∞

(D

n
)
xydxdy = +∞ rezult˘ a c˘a f nu este integrabil˘ a
impropriu.
ˆ
In leg˘ atur˘ a cu integrabilitatea funct ¸iilor pozitive pe un domeniu
nelimitat are loc:
Teorema 6. Dac˘a f : D →R, f ≥ 0 iar D este nem˘arginit ¸si f este integrabil˘ a
pe orice subdomeniu compact, care are arie atunci f este integrabil˘ a impropriu
pe D dac˘a ¸si numai dac˘ a exist˘a o exhaustiune (D
n
) a lui D astfel ˆıncˆ at limita:
lim
n→∞

(D
n
)
f(x, y)dxdy = I
exist˘a ¸si este finit˘a.
ˆ
In plus are loc egalitatea:
I =

(D)
f(x, y)dxdy.
Necesitatea este evident˘a. Pentru a demonstra suficient ¸a vom considera ex-
haustiunea (D
n
)
n∈N
, pentru care lim
n→∞

(D
n
)
f(x, y)dxdy = I. Fie o alt˘ a
exhaustiune (D

n
)
n∈N
¸si va rezulta c˘a exist˘a un indice k = k(n) astfel ca
D

n
⊂ D
k(n)
. Pentru c˘ a f este pozitiv˘a pe D rezult˘ a:

(D
n
)
f(x, y)dxdy ≤

(D
k(n)
)
f(x, y)dxdy ≤ I
Din faptul c˘ a f ≥ 0 rezult˘ a c˘a ¸sirul (

(D
n
)
f(x, y)dxdy)
n∈N
este monoton
cresc˘ator ¸si m˘arginit, prin urmare are limit˘ a ¸si aceasta este:
I

= lim
n→∞

(D

n
)
f(x, y)dxdy.
ˆ
Intre cele dou˘ a limite are loc inegalitatea: I


I. Daca schimb˘am rolul celor dou˘ a exhaustiuni obt ¸inem I ≤ I

¸si deci I

= I.|
Exemplu . Fie f(x, y) = e
−(x
2
+y
2
)
, f : R
2
+
→ R, deci D = R
+
R
+
. Vom
ar˘ ata c˘a f este integrabil˘ a impropriu pe D. Deoarece f ≥ 0 pe D este suficient
s˘a consider˘ am o exhaustiune particular˘ a a lui D. Luam D
n
= ¦(x, y)[x
2
+y
2

n
2
x ≥ 0, y ≥ 0¦ ¸si atunci:
I =

(R
2
+
)
e
−(x
2
+y
2
)
dxdy = lim
n→∞

(D
n
)
e
−(x
2
+y
2
)
dxdy.
8.10. INTEGRALE DUBLE IMPROPRII. 193
Fig. 8.18:
Dac˘a facem schimbarea de variabile ¸si anume ceaˆın coordonate polare obt ¸inem:

(D
n
)
e
−(x
2
+y
2
)
dxdy =
π
2
0

n
0
e
−ρ
2
ρdρ =
π
2
(−
e
−ρ
2
2
[
n
0
) =
π
2
(
1
2

e
−n
2
2
) →
π
4
Dac˘a consider˘ am exhaustiunea D

n
= ¦(x, y)[0 ≤ x ≤ n, 0 ≤ y ≤ n¦, atunci:

(D

n
)
e
−(x
2
+y
2
)
dxdy =

n
0
dx

n
0
e
−(x
2
+y
2
)
dy = (

n
0
e
−x
2
dx)(

n
0
e
−y
2
dy) =
(

n
0
e
−x
2
dx)
2
. Dac˘a t ¸inem seama de teorema dat˘a avem:


0
e
−x
2
dx =

π
2
Acest exemplu ¸si totodat˘ a procedeul de calcul apart ¸ine lui Poisson.
Alt exemplu: S˘ a se calculeze integrala improprie:

(R
2
+
)
e
−α(x
2
+y
2
)
cos(x
2
+y
2
)dxdy
cu α > 0
Cu exhaustiunea D
n
= ¦(x, y)[x
2
+y
2
≤ n
2
, n ∈ N¦ avem:
lim
n→∞

(D
n
)
e
−α(x
2
+y
2
)
cos(x
2
+ y
2
)dxdy = lim
n→∞


0

n
0
e
−αρ
2
cos(ρ
2
)ρdρ =
lim
n→∞

n
0
e
−αρ
2
cos(ρ
2
)ρdρ = π


0
e
−αt
cos tdt =
2πα
1 +α
2
Vom da unele
rezultate ˆın legatur˘ a cu integralele duble improprii far˘ a demonstrat ¸ii.
Teorema 7. Necesar ¸si suficient ca f s˘a fie integrabil˘ a pe un domeniu D
nem˘arginit este ca funct ¸ia [f[ s˘a fie integrabilt ¸ impropriu pe D.
Teorema 8. Fie f ¸si g dou˘ a funct ¸ii reale definite pe un acela¸si domeniu D ⊂ R
2
nem˘arginit integrabil˘ a pe orice subdomeniu compact, cu arie, a lui D. Dac˘a:
1) g este integrabil˘ a impropriu pe D
194 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
2) [f(x, y)[ ≤ [g(x, y)[ pentru orice (x, y) ∈ D, atunci f este integrabil˘ a impro-
priu pe D.
Aplicat ¸ie:
ˆ
In condit ¸iile teoremei 7, dac˘a f(x, y) ≤ g(x, y) =
M
(x
2
+y
2
+a
2
)
α
, α >
1, M > 0 atunci f(x, y) este integrabil˘ a.
Pentru K
n
= ¦(x, y)[x
2
+y
2
≤ n
2
¦, n ∈ N ¸si D
n
= K
n
∩D

(D
n
)
f(x, y)dxdy ≤

(K
n
)
g(x, y)dxdy, iar

(K
n
)
g(x, y)dxdy = M


0

n
0


2
+a
2
)
α−1
=

1−α
1

2
+a
2
)
α−1
[
n
0
=

1−α
[
1
a
2α−2

1
(n
2
+a
2
)
α−1
] ≤

(1−α)a
2α−2
, pentru α > 1.
Teorema 9. Presupunem c˘ a f, g : R →R sunt absolut integrabile pe (−∞, +∞)
atunci produsul f(x)g(y), definit prin (x, y) → f(x)g(y) este integrabil ¸si are
loc egalitatea:

(R
2
)
f(x)g(x)dxdy =

+∞
−∞
f(x)dx

+∞
−∞
g(y)dy
Folosind aceast˘a teorem˘a putem stabili formula lui Jacobi, care d˘a legatura
ˆıntre funct ¸iile lui Euler β ¸si γ astfel:
Se consider˘ a γ(p) =

+∞
0
y
p−1
e
−y
dy ¸si γ(q) =

+∞
0
x
q−1
e
−x
dx, cu p, q > 0
rezult˘ a c˘a:
γ(p)γ(q) =

(R
2
+
)
e
−(x+y)
x
q−1
y
p−1
dxdy
Dac˘a facem schimbarea de variabile:
Fig. 8.19:

x = u(1 −v)
y = uv

u = x +y
v =
y
x+y
8.10. INTEGRALE DUBLE IMPROPRII. 195
Aceast˘a transformare duce D

= [0, ∞) [0, 1] ˆın D = [0, ∞)[0, ∞) Determi-
nantul matricei lui Jacobi este:
J =

1 −vv
−uu

= u −uv +uv = u
¸si deci vom avea: γ(p)γ(q) =

1
0
dv

+∞
0
u
p+q−1
v
p−1
(1 −v)
q+1
e
−u
du
=

+∞
0
e
−u
u
p+q−1
du

1
0
v
p−1
(1 −v)
q−1
dv = γ(p +q)β(p, q), ¸si cu aceasta
am ar˘atat formula lui Jacobi. Vom considera acum cazul ˆın care funct ¸ia
real˘ a f(x, y) este definit˘a ˆıntr-un domeniu D din R
2
cu exceptia unui punct
M
0
(x
0
, y
0
) din D ¸si ˆın orice vecinatate V a lui M
0
, f este nemarginit˘a (deci
lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
f(x, y) = ±∞). Vom presupune de asemeni c˘a D ¸si V au arie(
cu alte cuvinte sunt m˘ asurabile) ¸si c˘a f este integrabil˘ a pe D − V. Punctul
M
0
(x
0
, y
0
) poate fi ¸si pe frontiera lui D. Vom avea deci figurile: Portiunile
Fig. 8.20:
hasurate ilustreaz˘ a pe D − V. Consider˘ am un ¸sir de vecin˘at˘at ¸i descendente
ale lui M
0
, (V
n
)
n∈N
, adic˘ a V
n+1
⊂ V
n
¸si lim
n→∞
V
n
= (x
0
, y
0
), deci ¸sirul este de-
scresc˘ator ¸si punctul limit˘ a este M
0
.
ˆ
In aceste condt ¸ii putem da urm˘ atoarea:
Definit ¸ie: Spunem c˘ a f este integrabil˘ a pe D dac˘a exist˘a un num˘ ar I, astfel
ˆıncˆ at pentru orice ¸sir de vecin˘at˘at ¸i (V
n
) ale lui M
0
de forma celor prezentate,
s˘a avem: lim
n→∞

(D−V
n
)
f(x, y)dxdy = I ¸si vom scrie:

(D)
f(x, y)dxdy = lim
n→∞

(D−V
n
)
f(x, y)dxdy
Despre integrala din membrul stˆ ang spunem c˘a este convergent˘a pe D. Rezul-
tate asem˘an˘ atoare celor de la interala simpl˘ a pe domenii nem˘ arginite pot fi
196 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
˘
A
stabilite ¸si ˆın acest caz, al integralelor duble. Ne rezum˘am doar la un exemplu:
S˘ a se afle valorile valorile lui α ∈ R pentru care integrala:

(D)
dxdy
(x −x)
2
+ (y −y)
2
]
α
,
unde D = ¦(x, y)[(x − x
0
)
2
+ (y − y
0
)
2
≤ r
2
¦, este convergent˘a.
ˆ
In acest caz
V
n
= ¦(x, y)[(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
=
1
n
2
¦, ¸si atunci:

(D−V
n
)
f(x, y)dxdy =


0

r
1
n
ρdρ
ρ

= 2π
ρ
2−2α
2 −2α
[
r
1
n
=
π
1 −α
[r
2−2α

1
n
2(1−α)
]
Deci, pentru α > 0, lim
n→∞

(D−V
n
)
f(x, y)dxdy exist˘a dac˘a ¸si numai dac˘ aα < 1.
Pentru α ≤ 0 integrala ˆın cauz˘a nu mai este improprie.
Capitolul 9
Integrale de suprafat ¸˘a
9.1 Not ¸iuni din teoria suprafet ¸elor.
Fie f : D → R cu D ⊂ R
2
, o funct ¸ie cu dou˘ a variabile reale continu˘ a ¸si
derivabil˘ a.
Definit ¸ie: Se nume¸ste suprafat ¸˘a mult ¸imea punctelor S ⊂ R
3
, definit˘ a prin:
S = ¦(x, y, z)[z = f(x, y), (x, y) ∈ D¦
Suprafat ¸a S este graficul funct ¸iei f(fig.9.1). Oricarui punct P(x, y) ∈ D i
Fig. 9.1:
se asociaza un punct M de coordonate (x, y, z = f(x, y)) care se obt ¸ine
intersectnd suprafat ¸a prin paralela la Oz dus˘ a prin punctul P. Mai gen-
eral, funct ¸ia sau funct ¸iile implicite definite prin ecuat ¸ia: F(x, y, z) = 0 unde:
F : X ⊂ R
3
→ R, admit ca grafic o suprafat ¸˘a care poate fi t˘aiat˘ a ˆıntr-unul
197
198 CAPITOLUL 9. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A
sau multe puncte de o paralel˘ a la axa Oz. Aici D va fi domeniul ˆın care este
definit˘ a acea funct ¸ie implicit˘ a.
Exemplu. Ecuat ¸ia x
2
+y
2
+z
2
−r
2
= 0 define¸ste o sfer˘a cu centru ˆın origine,
de raz˘a r. Emisfera superioar˘ a este dat˘a de:
z =

r
2
−(x
2
+y
2
),
iar cea inferioar˘ a este dat˘a de:
z = −

r
2
−(x
2
+y
2
).
Aici X = R
3
, D = ¦(x, y)[x
2
+y
2
≤ r
2
¦
9.2 Reprezentarea parametric˘a a unei suprafet ¸e.
S˘ a plec˘am de la ecuat ¸ia:
z = f(x, y), (x, y) ∈ D, (9.1)
a unei suprafet ¸e S. Sa efectu˘a m transformarea punctual˘ a:

x = x(u, v)
y = y(u, v)
(9.2)
cu x, y : Δ → R, derivabile. Relat ¸iile (9.2) transform˘ a domeniul Δ ⊂ R
2
ˆın
domeniul D. Vom avea atunci pentru coordonatele unui punct oarecare M al
suprafetei S:



x = x(u, v)
y = y(u, v)
z = z(u, v)
(9.3)
unde z(u, v)=f(x(u, v), y(u, v)). Astfel oric˘ arui punct din Δˆıi corespunde un
punct M(x, y, z) din S.
Reciproc, unui punct M(x, y, z) ∈ S ˆıi corespunde punctul P(x, y, 0) ¸si
daca transformarea (9.2) este bijectiv˘ a atunci lui P ˆıi va corespunde un singur
punct (u, v) ∈ Δ. Pentru aceasta este necesar ca ˆın Δ s˘a avem det
∂(x,y)
∂(u,v)
= 0.
Deci orice suprafata (9.1) admite o reprezentare parametric˘a de forma (9.3) ¸si
reciproc, dac˘a funct ¸iile x, y, z : Δ →R, derivabile astfel c˘ a cel put ¸in unul din
determinant ¸ii funct ¸ionali:
det
∂(x,y)
∂(u,v)
, det
∂(y,z)
∂(u,v)
, , det
∂(z,x)
∂(u,v)
.
sa fie diferit ¸i de zero ˆın Δ, atunci punctul de coordonate dat de (9.3) cu
(u, v) ∈ Δ, descrie o suprafat ¸˘a S.
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘ a de exemplu det
∂(x,y)
∂(u,v)
= 0,
atunci ˆın vecinatatea valorilor x
0
= x(u
0
, v
0
), y
0
= y(u
0
, v
0
), cu (x
0
, y
0
) ∈ D,
9.3. COORDONATE CURBILINII PE SUPRAFAT¸
˘
A. 199
se vor scoate din primele dou˘ a ecuat ¸ii u = u(x, y), v = v(x, y), cu u
0
=
u(x
0
, y
0
), v
0
= v(x
0
, y
0
), ¸si atunci din a treia ecuat ¸ie rezult˘a:z = z(u(x, y), v(x, y)) =
f(x, y). Prin urmare punctul M(x, y, f(x, y)) descrie o suprafat ¸˘a, iar vectorul
de pozit ¸ie
−−→
OM, al unui punct M ∈ S, se exprim˘a prin:
− →
r = x(u, v)
− →
i +y(u, v)
− →
j +z(u, v)
− →
k , (9.4)
unde
− →
i ,
− →
j ,
− →
k , sunt versorii axelor de coordonate. Astfel,
− →
r este o funct ¸ie
vectorial˘ a care aplic˘a punctelor din Δ unui vector de coordonate x(u, v), y(u, v), z(u, v),
sau:
−→
r : Δ → V
3
, unde V
3
reprezint˘a mult ¸imea vectorilor din R
3
. Exemplu:
Reprezentarea parametric˘ a a sferei: Fie M un punct al sferei(Fig 9.2) cu cen-
Fig. 9.2:
trul ˆın O ¸si de raz˘a r. Meridianul determinat de punctul M ¸si de axa Oz face cu
planul Oxz unghiul ϕ (0 ≤ ϕ ≤ 2π). Unghiul ϕ se nume¸ste longitudinea lui M.
Unghiul θ determinat de directia Oz cu direct ¸ia OM se nume¸ste colatitudinea
lui M(0 ≤ θ ≤ π). Avem:



x = r sin θ cos ϕ,
y = r sin θ sin ϕ,
z = r cos θ,
¸si se verific˘a imediat c˘a: x
2
+y
2
+z
2
= r
2
. Aici domeniul Δ este definit prin:
u = θ, v = ϕ, Δ = ¦(θ, ϕ)[0 ≤ θ ≤ π, 0 ≤ ϕ ≤ 2π¦
9.3 Coordonate curbilinii pe suprafat ¸˘a.
Vom spune ˆın general c˘a (u, v) constituie un sistem de coordonate curbilinii pe
suprafat ¸a S. Punctul M care corespunde lui (u, v) are coordonatele curbilinii
u ¸si v. Dac˘a d˘ am lui v o valoare v
0
¸si consider˘am toate valorile lui u a¸sa
200 CAPITOLUL 9. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A
ca (u, v
0
) ∈ Δ, punctul M de coordonate x = x(u, v
0
), y = y(u, v
0
), z =
z(u, v
0
), descrie o curb˘ a situat˘a pe suprafat ¸˘a. Este curba de ecuat ¸ie: v = v
0
ˆın
coordonate curbilinii. La fel dac˘ a d˘ am lui u o valoare u
0
¸si consider˘am toate
valorile lui v a¸sa ca (u
0
, v) ∈ Δ, punctul M de coordonate x = x(u
0
, v), y =
y(u
0
, v), z = z(u
0
, v), descrie o curb˘ a situat˘ a pe suprafat˘ a. Este curba de
ecuatie: u = u
0
ˆın coordonate curbilinii. Mai general, dac˘ a stabilim o relat ¸ie
de forma: u = u(t), v = v(t)u, v : [a, b] → R, atunci x = x(u(t), v(t)), y =
y(u(t), v(t)), z = z(u(t), v(t)), descrie o curb˘ a (c) situat˘ a pe suprafat ¸a S. Tot
a¸sa stabilind o relat ¸ie de forma F(u, v) = 0 ˆıntre coordonatele curbilinii u ¸si
v ale lui M, se obt ¸ine o curb˘ a pe suprafat ¸˘a. Putem lua ˆın particular drept
coordonate curbilinii pe suprafat ¸˘a abscisa x ¸si ordonata y.
ˆ
In acest caz: x =
u, y = v, z = f(u, v).
9.4 Planul tangent ¸si normalaˆıntr-un punct pe suprafat ¸˘a.
Fie mai general F(x, y, z) = 0, ecuat ¸ia suprafet ¸ei S ¸si fie (c) o curb˘ a de ecuat ¸ii
parametrice:x = x(t), y = y(t), z = z(t), t ∈ [a, b], situat˘ a pe S ¸si care trece prin
punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
). Avem F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 ¸si x
0
= x(t
0
), y
0
= y(t
0
), z
0
=
z(t
0
), t
0
∈ [a, b]. Derivˆ and fat ¸˘a de t relat ¸ia: F(x(t), y(t), z(t)) = 0, g˘ asim pen-
tru t = t
0
, dup˘ aˆınmult ¸ire cu dt:
∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)x

(t
0
)dt+
∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)y

(t
0
)dt+
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)z

(t
0
)dt = 0 Dar dx = x

(t
0
)dt, dy = y

(t
0
)dt, dz = z

(t
0
)dt,
reprezint˘a componentele unui vector d
− →
r , tangent la curba (c) ˆın punctul M
0
.
Relat ¸ia precedent˘a apare ca o relat ¸ie de ortogonalitate
− →
N
0
d
− →
r = 0, ˆıntre vec-
torul d
− →
r ¸si vectorul
− →
N
0
=
∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)
− →
i +
∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)
− →
j +
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
− →
k .
Dar acest vector nu depinde de alegerea curbei (c) pe suprafat ¸˘a ci numai
de punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
). El define¸ste ˆın punctul M
0
o dirct ¸ie normal˘ a la
toate curbele suprafet ¸ei care trece prin M
0
. Aceasta este direct ¸ia normalei
la suprafat ¸˘a ˆın punctul M
0
. Planul tangent la suprafat ¸˘a ˆın punctul M
0
este
planul ce trece prin M
0
¸si este normal pe
− →
N
0
. Dac˘a punctul Q(x, y, z) apartine
acestui plan avem:
(x −x
0
)
∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) + (y −y
0
)
∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) + (z −z
0
)
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
(9.5)
Aceasta este ecuat ¸ia planului tangent la suprafat ¸a S.
ˆ
Intr-un punct oarecare
M(x, y, z) al suprafet ¸ei S, vectorul
− →
N = gradF(x, y, z) este normal la suprafat ¸˘a.
Dac˘a suprafat ¸a este reprezentat˘a prin ecuat ¸ia z = f(x, y) putem lua F(x, y, z) =
z −f(x, y). Deci
− →
N = gradF(x, y, z) = (−
∂f
∂x
, −
∂f
∂y
, 1).
Dac˘a suprafata este reprezentata prin (9.4), pe o curba (c) trcˆ and prin M
0
avem u = u(t), v = v(t) cu u
0
= u(t
0
), v
0
= v(t
0
). Avem diferent ¸iind fat ¸˘a de t:
dx =
∂x
∂u
du +
∂x
∂v
dv, dy =
∂y
∂u
du +
∂y
∂v
dv, dz =
∂z
∂u
du +
∂z
∂v
dv,
9.5. ELEMENTUL LINIAR(METRICA) AL SUPRAFET¸ EI. 201
unde derivatele part ¸iale se calculeaz˘a pentru u = u
0
, v = v
0
. Aceste formule
se condenseaz˘a ˆın relat ¸ia vectorial˘a:
d
− →
r
dt
=

− →
r
∂u
u

(t
0
) +

− →
r
∂v
v

(t
0
), (9.6)
ˆın care vectorii:

− →
r
∂u
=
∂x
∂u
− →
i +
∂y
∂u
− →
j +
∂z
∂u
− →
k ,

− →
r
∂v
=
∂x
∂v
− →
i +
∂y
∂v
− →
j +
∂z
∂v
− →
k ,
calculat ¸i pentru u = u
0
, v = v
0
, sunt tangent ¸i la curbele de coordonate de
ecuat ¸ii diferite respectiv v = v
0
, sau u = u
0
, care se afl˘a pe suprafat ¸˘a ¸si trec
prin M
0
. Deci tangenta la curba (c) ˆın punctul M
0
se afl˘a ˆın planul definit
de ace¸sti doi vectori. Scriind relat ¸iile de ortogonalitate dintre
− →
N
0
¸si ace¸sti
vectori, adic˘ a
− →
N
0

− →
r
∂u
= 0,
− →
N
0

− →
r
∂v
= 0 se deduce c˘a putem lua:
− →
N
0
=

− →
r
∂u


− →
r
∂v
= det
∂(y, z)
∂(u, v)
− →
i + det
∂(z, x)
∂(u, v)
− →
j + det
∂(x, y)
∂(u, v)
− →
k (9.7)
sau
− →
N
0
= A
− →
i +B
− →
j +C
− →
k ,
am notat cu A determinantul matricei
∂(y,z)
∂(u,v)
, etc., derivatele fiind calculate
pentru u = u
0
, v = v
0
. Se deduce de aici imediat ¸si ecuat ¸ia planului tangent la
suprafat ¸˘a ˆın M
0
. De remarcat c˘a cel put ¸in unul dintre determinant ¸ii A, B, C
este diferit de zero.
9.5 Elementul liniar(metrica) al suprafet ¸ei.
S˘ a calcul˘am lungimea arcului de curb˘ a (c). Din (9.6), dup˘ a ˆınmult ¸ire cu dt
avem:
ds
2
= |d
− →
r |
2
= d
− →
r
2
= (

− →
r
∂u
du +

− →
r
∂v
dv)
2
. (9.8)
Prin urmare, efectuˆ and calcule, obt ¸inem formula lui Gauss(1777-1855):
ds
2
= Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
, (9.9)
unde:
E(u, v) =

− →
r
∂u

− →
r
∂u
, F(u, v) =

− →
r
∂u

− →
r
∂v
, G(u, v) =

− →
r
∂v

− →
r
∂v
Prin urmare lungimea arcului de curb˘ a (c) ˆıntre punctele M
1
¸si M
2
care core-
spund valorilor t
1
, t
2
ale punctului t este:
L
M
1
M
2
=

t
2
t
1
ds
dt
dt =

t
2
t
1

Eu

2
(t) + 2Fu

(t)v

(t) +Gv

2
(t)dt (9.10)
202 CAPITOLUL 9. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A
Din relaiatia (9.7) avem c˘ a:
− →
N
2
0
= (

− →
r
∂u


− →
r
∂v
)
2
= [

− →
r
∂u
[
2
[

− →
r
∂v
[
2
sin
2
(

− →
r
∂u
,

− →
r
∂v
) =[

− →
r
∂u
[
2
[

− →
r
∂v
[
2
(1−cos
2
(

− →
r
∂u
,

− →
r
∂v
))
= (

− →
r
∂u
)
2
(

− →
r
∂v
)
2
= EG−F
2
, adic˘ a identitatea lui Lagrange:
A
2
+B
2
+C
2
= EG−F
2
, (9.11)
deci forma p˘ atratic˘ a (9.9) este pozitiv definit˘ a.
Exemplu:
ˆ
In cazul sferei cu reprezentarea parametric˘ a dat˘ a mai sus, avem:
−→
N = r
2
sinθ
− →
r , ds
2
= r
2

2
+r
2
sin
2
θdϕ
2
unde
− →
r =
−−→
OM. Interpretarea geometric˘ a este imediat˘a rdθ reprezint˘a elemen-
tul de arc pe meridianul lui M, iar r sin θdϕ reprezint˘a paralelul corespunz˘ ator
de pe sfer˘a, fig 9.2.
9.6 Elementul de arie pe suprafat ¸˘a.
Fie port ¸iunea de suprafat ¸˘a determinat˘ a de liniile de coordonate u = u
0
, u =
u
0
+du, v = v
0
, v = v
0
+dv. Se formeaz˘a astfel pe suprafat ¸˘a un paralelogram
curbiliniu M
0
M
1
M
3
M
2
a c˘arui arie poate fi aproximat˘ a prin aria paralelogra-
mului definit de vectorii M0M
1
si M0M
2
. Avem ˆıns˘ a:
Fig. 9.3:
−−−−→
M
0
M
1
=
−−−→
OM
1

−−−→
OM
0
=
− →
r (u
0
+du, v
0
) −
− →
r (u
0
, v
0
) ≈

− →
r
∂u
(u
0
, v
0
)du
−−−−→
M
0
M
2
=
−−−→
OM
2

−−−→
OM
0
=
− →
r (u
0
, v
0
+dv) −
− →
r (u
0
, v
0
) ≈

− →
r
∂v
(u
0
, v
0
)dv
Aceste aproxim˘ari sunt cu atˆ at mai bune cu cˆ at cre¸sterile pozitive du respectiv
dv, sunt suficient ¸i de mici. Vectorii
−−−−→
M
0
M

1
,
−−−−→
M
0
M

2
sunt vectorii tangent ¸i ˆın
M
0
la curbele de coordonate v = v
0
, u = u
0
. Unghiul θ al acestor vectori este
9.7. ARIA UNEI PORT¸ IUNI DE SUPRAFAT¸
˘
A. 203
prin definit ¸ie unghiul curbelor de coordonate ce trec prin M
0
. Avem evident
|
−−−−→
M
0
M

1
| =

Edu, |
−−−−→
M
0
M

2
| =

Gdv. Presupunˆ and du > 0, dv > 0, prin
urmare:
−−−−→
M
0
M

1
−−−−→
M
0
M

2
=

− →
r
∂u

− →
r
∂v
dudv = Fdudv =

EGdudv cos θ ¸si deci:
cos θ =
F

EG
, sin θ =

EG−F
2

EG
(9.12)
Aria dσ este dat˘a de : dσ = |
−−−−→
M
0
M

1
||
−−−−→
M
0
M

2
| sin θ.
Astfel:
dσ =

EG−F
2
dudv =

A
2
+B
2
+C
2
dudv, (9.13)
unde este important de semnalat c˘a, cresterile, du ¸si dv au loc respectiv pe
curbele de coordonate v = v
0
sau u = u
0
.
9.7 Aria unei port ¸iuni de suprafat ¸˘a.
Fie curbele de coordonate u = u
1
, u = u
2
, ..., u
p−1
, u
p
; v = v
1
, v
2
, ..., v
q−1
, v
q
prin care ˆımp˘art ¸im port ¸iunea S, pentru ˆınceput de forma unui paralelogram
curbiliniu ˆın paralelograme curbilinii elementare s
1
, s
2
, ..., s
p−1
, s
p
(Fig. 9.4).
ˆ
In planul Ouv se define¸ste prin acelea¸si relat ¸ii o diviziune (d

) ˆın dreptunghiuri
Fig. 9.4:
elementare a domeniului ? descris de punctul (u, v) ˆın reprezentarea paramet-
ric˘a a suprafet ¸ei. Se presupune u
1
< u
2
< ... < u
p
; v
1
< v
2
< ... < v
q
. Numim
norma (d) a diviziunii d = (s
1
, s
2
, ..., s
p
) maximul diametrelor sferelor care
cont ¸in aceste suprafet ¸e. Suma ariilor suprafet ¸elor s
1
, s
2
, ..., s
p
este aproximat˘a
204 CAPITOLUL 9. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A
prin:
/(d) =
p
¸
i=1
q
¸
j=1

EG−F
2
(u

ij
, v

ij
)(u
i
−u
i−1
)(v
j
−v
j−1
).
Se formeaz˘a astfel o sum˘a integral˘ a relativ˘ a la functia

EG−F
2
(u, v) ¸si la
domeniul Δ din planul Ouv. Dac˘a aceast˘a funct ¸ie este integrabil˘ a, atunci
pentru un ¸sir de diviziuni (d
n
)
n∈N
astfel ca lim
n→∞
(d
n
) = 0, avem:
/ = lim
n→∞
/(d
n
) =

(Δ)

EG−F
2
dudv (9.14)
Aceea¸si relat ¸ie va defini aria ¸si dac˘a domeniul Δ din planul Ouv nu este un
dreptunghi ci un domeniu oarecare. Considerat ¸iile de f˘acut sunt similare cu
acelea de la integrale duble, cazul II.
Exemplu. Aria unei sferei.
Avem cu reprezentarea n coordonate sferice: E = r
2
, G = r
2
sin
2
θ, F = 0,
deci:
/ =

(Δ)
sin θdθdϕ = r
2


0

π
0
sin θdθ = 4πr
2
.
9.8 Integrala de suprafat ¸˘a.Definit ¸ie.
Not ¸iunea de integral˘ a de suprafat ¸˘a este o extindere a not ¸iunii de interal˘ a dubl˘ a,
care se introduce ˆın mod analog cu aceea de integral˘ a curbilinie, ca extindere
a integralei simple. Fie Φ : X ⊂ R
3
→ R, o funct ¸ie Φ(x, y, z) definit˘ a pe
domeniul X, ce cont ¸ine suprafat ¸a S. Fie d = (s
1
, s
2
, ..., s
p
) o diviziune arbitrar˘ a
a lui S ¸si a
1
, a
2
, ..., a
p
ariille suprafet ¸elor s
1
, s
2
, ..., s
p
, calculate prin formula
(9.14). Folosind formula ariei putem scrie:
a
k
=


k
)

EG−F
2
dudv =

EG−F
2
(u
ij
, v
ij
)(u
i
−u
i−1
)(v
j
−v
j−1
).
(9.15)
conform cu formula de medie, dac˘ a suprafat ¸a s
k
este cea care corespunde
domeniului Δ
k
= ¦(u, v)[u
i−1
≤ u ≤ u
i
, v
j−1
≤ v ≤ v
j
¦ din planul Ouv. Aici
(u
ij
, v
ij
) ∈ Δ
k
. S˘ a form˘ am suma integral˘ a:
Σ(d) =
p
¸
k=1
Φ(x
k
, y
k
, z
k
)a
k
,
ˆın care (x
k
, y
k
, z
k
) reprezint˘ a coordonatele punctului M
ij
∈ s
k
, care corespunde
lui (u
ij
, v
ij
) ∈ Δ
k
. Dac˘a consider˘ am un ¸sir de diviziuni (d
n
)
n∈N
cu norma (d
n
)
9.8. INTEGRALA DE SUPRAFAT¸
˘
A.DEFINIT¸ IE. 205
astfel ca lim
n→∞
(d
n
) = 0, rezult˘ a de aici ˆın virtutea lui (9.15):
I = lim
n→∞
Σ(d
n
) =

(Δ)
Φ(x(u, v), y(u, v), z(u, v))

EG−F
2
dudv,
ˆın ipoteza c˘ a funct ¸ia care intervine ˆın membrul al doilea este integrabil˘ a.
Aceast˘a limit˘ a se nume¸ste integrala de suprafat ¸˘a a funct ¸iei Φ pe port ¸iunea
de suprafat ¸˘a S care corespunde lui Δ ¸si se noteaz˘a:

(S)
Φ(x, y, z)dσ =

(Δ)
Φ(x(u, v), y(u, v), z(u, v))

EG−F
2
dudv. (9.16)
Observat ¸ii:
1) Integrala de suprafat ¸˘a se reduce prin (9.16) la o integral˘ a dubl˘ a pe domeniul
Δ.
2)Dac˘a Φ = 1 se reg˘ase¸ste expresia / =

(S)
dσ a ariei lui S.
3) Nu este necesar ca Φ s˘a fie o funct ¸ie definit˘ a pe un domeniu X tridimensional,
care s˘a includ˘ a pe S.
ˆ
In aplicat ¸ii intervin deseori funct ¸ii Φ : S → R, care
sunt definite numai pe suprafat ¸a S. Prin reprezentare parametric˘ a avem deci:
Φ : Δ →R.
9.8.1 Reprezentare particular˘a a unei integrale de suprafat ¸˘a.
Dac˘a ecuat ¸ia suprafet ¸ei este z = f(x, y), atunci avem:
x = u, y = v, z = f(u, v),
deci:
E = 1 +p
2
, F = pq, G = 1 +q
2
,
unde p =
∂f
∂x
, q =
∂f
∂y
. Din (9.13) rezult˘ a:
dσ =

1 +p
2
+q
2
dxdy =

1 + (
∂f
∂x
)
2
+ (
∂f
∂y
)
2
dudv.
Aria proiect ¸iei lui S, notat˘ a cu pr
xOy
S = D, a suprafet ¸ei S pe planul Oxy
(Fig.9.1) se obt ¸ine aplicˆ and considerentele precedente. Vom avea:

(S)
Φ(x, y, z)dσ =

D
Φ(x, y, f(x, y))

1 +p
2
+q
2
dxdy. (9.17)
Revenind la proiect ¸ia lui S, fie D = (x, y)[x = x(u, v), y = y(u, v), (u, v) ∈ Δ
aceast˘a proiect ¸ie. Pe D avem z = 0, suprafat ¸a fiind ˆın planul Oxy. Deci ele-
mentul de arie notat acum cu dω
z
= dxdy este dat de:

z
= dxdy = [
∂(x, y)
∂(u, v)
[dudv = [C[dudv
206 CAPITOLUL 9. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A
atˆat ˆın virtutea lui (8.27) de la integrale duble cˆ at ¸si a formulei (9.13) aplicat˘ a
suprafet ¸ei D, deoarece pentru aceast˘a suprafat ¸˘a plan˘ a A = 0, B = 0, C =
[
∂(x,y)
∂(u,v)
[. Comparˆ and cu formula (9.13) aplicat˘ a lui S, rezult˘ a:

z
= dxdy =
[C[

A
2
+B
2
+C
2
dσ = γdσ (9.18)
unde γ este modulul cosinusului unghiului format de vectorul
− →
N(A, B, C) al
normalei la suprafat ¸˘a cu axa Oz.
ˆ
Intr-adev˘ ar |
− →
N| =

A
2
+B
2
+C
2
.
Avem la fel formulele:

x
= dydz =
[A[

A
2
+B
2
+C
2
dσ = αdσ, (9.19)

y
= dzdx =
[B[

A
2
+B
2
+C
2
dσ = βdσ (9.20)
(α, β, γ) fiind modulele proiect ¸iilor vectorului unitate
− →
n =
− →
N
N
. Rezult˘a de
aici:

2
= dω
2
x
+dω
2
y
+dω
2
z
(9.21)
numit˘ a relat ¸ia lui Piagora aplicat˘ a elementului de suprafat ¸˘a dσ ¸si a proiect ¸iilor
sale pe planele de coordonate.
9.9 Calculculul volumelor cu integrale de suprafat ¸˘a.
Am v˘azut c˘a pentru o funct ¸ie f : D ⊂ R
2
→ R
+
integrala

(D)
f(x, y)dxdy
reprezint˘a volumul limitat de suprafat ¸a S = (x, y, z)[z = f(x, y), (x, y) ∈ D,
de domeniul D ¸si de suprafat ¸a lateral˘a obtinut˘ a prin deplasarea unei drepte
ce se sprijin˘a pe frontiera lui D ¸si este paralel˘a cu Oz. Dac˘a vom generaliza,
considerˆand suprafet ¸ele S
1
¸si S
2
, de ecuat ¸ii z = f
1
(x, y), respectiv z = f
2
(x, y),
cu (x, y) ∈ D ¸si f
1
(x, y) ≤ f
2
(x, y), atunci cilindru limitat de aceste dou˘ a
suprafet ¸e ¸si avˆand generatoarele paralele cu Oz:
V =

(D)
[f
2
(x, y) −f
1
(x, y)]dxdy
Fie
− →
n
2
versorul normalei lui S
2
ˆıntr-un punct P
2
cu sensul spre exteriorul
corpului cilindreic. Avem γ
2
≥ 0.
ˆ
Intr-adev˘ ar fie M un punct pe aceast˘ a
normal˘ a. Avem
−−−→
P
2
M = ρ
− →
n
2
, cu ρ = |
−−−→
P
2
M| > 0 dac˘a
−−−→
P
2
M are sensul lui
−→
n
2
. Dac˘a M este exterior corpului, atunci z
M
> z
P
2
; dar z
M
−z
P2
= ργ
2
deci
γ
2
> 0 c˘aci ρ > 0. Se arat˘ a la fel c˘a dac˘a
−→
n
1

1
, β
1
, γ
1
) este versorul normalei
9.9. CALCULCULUL VOLUMELOR CU INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A.207
Fig. 9.5:
la suprafat ¸a S
1
ˆın punctul P
1
¸si dac˘a normala este dirijata spre exteriorul
corpului, atunci γ
1
< 0. Rezulta deci c˘a elementele de arie din P
1
¸si P
2
,
proiectate pe planul Oxy ne dau relat ¸iile dxdy = γ
2

2
¸si dxdy = −γ
1

1
.
Putem deci exprima volumul V sub forma unei integrale de suprafat ¸˘a:
V =

(S)
zγdσ =

(Σ)
zγdσ (9.22)
unde S = S
1
∪ S
2
iar γ = γ2 pe S
2
, γ = γ
1
pe S
1
. Prin Σ sa notat suprafat ¸a
total˘ a a cilindrului adic˘ a, Σ = S
1
∪ S
2
∪ S
0
cu S
0
suprafat ¸a sa laterala. Pe
aceasta este evident c˘a γ = 0.
Observatii. Formula (9.22) a fost stabilit˘ a pentru corpuri geometrice limi-
tate de suprafete pentru care avem reprezentarea de forma z = f(x, y).
ˆ
In
cazul general formula r˘ amˆane valabil˘ a. Este suficient s˘a descompunem corpul
prin suprafet ¸e S convenabil alese ˆın mai multe domenii care s˘ a ˆındeplineasc˘ a
condit ¸ia ca o paralel˘ a la axa Oz s˘a le taie frontiera ˆın cel mult dou˘ a puncte,
ca de exemplu ˆın figura (Fig.55): Se aplic˘ a formula pentru fiecare domeniu.
Contribut ¸ia lui S dispare deoarece pentru X
1
si X
2
normala pe S se iaˆın sensuri
diferite.
ˆ
In mod analog se stabilesc formulele:
V =

(S)
xαdσ; (9.23)
V =

(S)
yβdσ. (9.24)
208 CAPITOLUL 9. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A
Fig. 9.6:
9.10 Integrale de suprafat ¸˘a ˆın raport cu coordo-
natele.
Fie cˆampul vectorial
− →
v =
− →
v (x, y, z)
− →
v : (S) ⊂ R
3
→R
3
prin
− →
v = P(x, y, z)
− →
i +
Q(x, y, z)
− →
j +R(x, y, z)
− →
k , atunci:

(S)
Pdydz +Qdzdx +Rdxdy =

(S)
(Pα +Qβ +Rγ)dσ =

(S)
− →
v
− →
n dσ
(9.25)
iar integrala

(S)
P(x, y, z)dydz +Q(x, y, z)dzdx +R(x, y, z)dxdy
se nume¸ste integrala curbilinie ˆın raport cu coordonatele sau integrala cur-
bilinie de tipul II.
Pentru S reprezentat˘a de z = f(x, y), vom avea:

(S)
Pdydz +Qdzdx +Rdxdy =

(D)
(−pP −qQ+R)dxdy (9.26)
unde ˆın integrala din partea dreapt˘ a D = Pr
xOy
(S), p =
∂f
∂x
, q =
∂f
∂y
iar
z = f(x, y)
9.11 Formula lui Stokes.
S˘ a construim o suprafat ¸˘a S de ecuat ¸ie z = f(x, y), (x, y) ∈ D, unde f admite
derivate part ¸iale de ordinˆıntˆ ai continuie pe D ⊂ R
2
. Pe aceast˘a suprafat˘ a lu˘ am
o curbaˆınchis˘ a (c), care este presupus˘a reductibil˘ a la un punct prin deformat ¸ie
9.11. FORMULA LUI STOKES. 209
Fig. 9.7:
continu˘ a far˘ a a ie¸si de pe suprafat˘ a. Aceast˘a curb˘ a se obt ¸ine stabilind o
leg˘atur˘ a ˆıntre x ¸si y de exemplu prin reprezentarea parametric˘ a x = x(t), y =
y(t), de unde z = f(x(t), y(t)), cu α ≤ t ≤ β. Curba fiind ˆınchis˘ a, aceasta
revine la a presupune c˘ a x(α) = x(β), y(α) = y(β), z(α) = z(β). Fie o funct ¸ie
P : X →R, unde X este un domeniu a¸sa ca (c) ⊂ (S) ⊂ X. Presupunem c˘ a P
admite derivate prime continuie. Fie integrala curbilinie ˆın raport cu variabila
x:
I =

(c)
P(x, y, z)dx,
luat˘ a pe (c) ˆın sensul direct, acela care las˘a la stˆanga port ¸iunea S
c
din S,
limitat˘ a de curba (c). Fie (c
0
) proiectia lui (c) pe planul Oxy si D
c0
por-
tiunea din domeniul D pe care o limiteaza. Pe suprafata S
c
avem P(x, y, z) =
P(x, y, f(x, y)), cu (x, y)?D
c0
. Putem aplica deci formula lui Green. Avem:

(c)
P(x, y, z)dx =

(c
0
)
P(x, y, f(x, y))dx = −

(D
c
0
)
(
∂P
∂y
+
∂P
∂z
q)dxdy,
unde q =
∂f
∂y
. Dar
− →
n (α, β, γ) fiind vectorul normalei la suprafat ¸a S
c
ˆın sensul
cre¸sterii lui z (z cresc˘ator), deci ˆın sensul normalei orientate astfel ˆıncˆ at sensul
de parcurs pe (c) s˘a apar˘ a ca sens trigonometric. De asemeni ¸stiim c˘a γdσ =
dxdy.
ˆ
In acela¸si timp avem:
α
−p
=
β
−q
=
γ
1
=
1

p
2
+q
2
+ 1
Prin urmare avem si:

(c)
P(x, y, z)dx =

S
c

∂P
∂z
−γ
∂P
∂y
)dσ (9.27)
210 CAPITOLUL 9. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A
ˆ
In mod analog se stabilesc formulele:

(c)
Q(x, y, z)dy =

S
c

∂Q
∂x
−α
∂Q
∂z
)dσ (9.28)

(c)
R(x, y, z)dz =

S
c

∂R
∂y
−β
∂R
∂x
)dσ (9.29)
unde funct ¸iile Q, R : X →Rˆındeplinesc condit ¸ii similare. S˘ a construim funct ¸ia
vectorial˘ a sau cˆampul de vectori:
− →
F (x, y, z) = P(x, y, z)
− →
i +Q(x, y, z)
− →
j +R(x, y, z)
− →
k
Fie de asemeni funct ¸ia vectorial˘a sau cˆampul ”rot de
− →
F ” notat prin rot
− →
F ;
care este definit prin:
rot
− →
F = (
∂R
∂y

∂Q
∂z
)
− →
i + (
∂P
∂z

∂R
∂x
)
− →
j + (
∂Q
∂x

∂P
∂y
)
− →
k ,
sau ˆın mod simbolic prin scrierea:
rotF =

− →
i
− →
j
− →
k

∂x

∂y

∂z
P Q R

unde determinantul se dezvolt˘ a dupa linia ˆıntˆ ai. Prin adunare, din formulele
(9.27,9.28,9.29) se deduce formula lui Stokes:

(c)
F(x, y, z)d
− →
r =

S
c
(rot
− →
F
− →
n )dσ, (9.30)
ˆın care
− →
n (α, β, γ) este versorul normalei la suprafat ¸a S
c
,orientat˘ a ˆın sensul de
avansare al surubului drept, atunci cˆ and l rotimˆın sensul ales pe (c).Schematic
avem figura (Fig.9) dreapta.
Observat ¸ii: 1) Produsul scalar dintre rot
− →
F ¸si
− →
n reprezint˘a ”fluxul elementar”
al cˆampului rot
− →
F prin elementul de suprafat ¸˘a dσ. Integrala din membrul al
doilea reprezint˘ a ”fluxul total” al lui rot
− →
F prin S
c
. Integrala din membrul
ˆıntˆ ai se nume¸ste ”circulat ¸ia” cˆampului
− →
F ˆın lungul curbei ˆınchise (c).
2)Deoarece membrul ˆıntˆ ai nu depinde decˆ at de funct ¸iile P, Q, R ¸si de curba (c)
rezult˘ a c˘a suprafat ¸a S
c
se poateˆınlocui cu orice alt˘ a suprafat˘ a careˆındeplineste
condit ¸ii analoage, care se afl˘a ˆın domeniul X ¸si trece prin (c).
Capitolul 10
Integrala tripl˘a
10.1 Scurt˘a introducere ˆın subiect.
Definit ¸ia integralei triple sau a unei integrale multiple, pe un domeniu X ⊂ R
3
sau X ⊂ R
n
, cu n = 3 se face ˆın mod cu totul analog. Ne vom limita
la cazul n = 3. Fie deci o funct ¸ie f : X → R, unde X ⊂ R
3
este un
domeniu spat ¸ial tridimensional, care este inclus ˆıntr-un interval tridimensional
J = ¦(x, y, z)[a ≤ x ≤ b, a

≤ x ≤ b

, a

≤ x ≤ b

¦. Deci J ⊂ X ⊂ R
3
. Pre-
supunem c ˘a f este marginit˘a ¸si c˘a frontiera S a lui X este format˘a dintr-un
num˘ ar finit de suprafet ¸e avnd plane tangente care variaza ˆın mod continuu
de la punct la punct, adic˘ a funct ¸iile A, B, C proiectii ale vectorului normalei
variaz˘ a ˆın mod continuu pe suprafat ¸˘a. Vom spune ˆın acest caz mai pe scurt
c˘a avem port ¸iuni de suprafatt ¸ netede. Vom ˆımp˘ art ¸i domeniul X cu ajutorul
unor suprafet ¸e netede auxiliare ˆın subdomeniile X
1
, X
2
, ..., X
p
formˆ and astfel
o diviziune (d) ¸si vom nota aceast˘a diviziune prin (d) = (X
1
, X
2
, ..., X
p
). Fie
un punct P
j
din subdomeniul X
j
; Fie atunci M
j
marginea superioar˘ a ¸si m
j
marginea inferioar˘ a ale lui f(x, y, z) pe X
j
∪ (FrX
j
). Fie v
j
volumul lui X
j
.
ˆ
In leg˘ atur˘ a cu diviziunea (d) se formeaz˘a sumele lui Darboux prin analogie cu
definit ¸ia de la integrala dubl˘ a luˆ and:
s(d) =
p
¸
j=1
m
j
v
j
, S(d) =
p
¸
j=1
M
j
v
j
,
La fel ca la integralele duble, vom avea propriet˘ at ¸ile:
Proprietatea 1. s(d) ≤ S(d), pentru orice diviziune (d).
Proprietatea 2. Dac˘ a se consider˘a o diviziune (d

) a lui X, care este mai fin˘a
decˆat diviziunea (d), adic˘ a o diviziune care poate conserva unele domenii X
i
¸si provine din diviziunea celorlalte prin suprafet ¸e suplimentare de ˆımp˘art ¸ire,
sau scriind d ⊂ d

, atunci avem:
s(d) ≤ s(d

); S(d

) ≤ S(d)
211
212 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
Proprietatea 3. Fiind date dou ˘ a diviziuni oarecari d ¸si d

ale aceluia¸si domeniu
X vom avea:
s(d

) ≤ S(d); s(d) ≤ S(d

),
deci orice sum˘a Darboux superioar˘ a este mai mare decˆat orice suma Darboux
inferioar˘ a.
Proprietatea 4. Mult ¸imea sumelor s(d) relative la toate diviziunile lui X
este marginit˘a superior, deci admite o margine inferioar˘ a i, deoarece s(d) ≤
Q
p
¸
j=1
v
j
≤ QV . Multimea sumelor S(d) relative la toate diviziunile lui X
este marginit˘a superior, deci admite o margine superioar˘ a I, deoarece PV ≤
P
p
¸
j=1
v
j
≤ S(d). Am notat cu V =
p
¸
j=1
v
j
, adica volumul lui X.
Proprietatea 5. Avem i ≤ I.
Proprietatea 6. Dac˘ a M este marginea superioar˘a a lui f ˆın X∪(S), ¸si m este
marginea inferioar˘ a a lui f ˆın X ∪ (S), (S) = FrX, avem:
mV ≤ i ≤ I ≤ MV
Norma diviziunii (d) o vom introduce astfel: Pentru un subdomeniu X
j
din
diviziunea (d) mult ¸imea distant ¸elor dintre dou˘ a puncte oarecari ale lui X
j
este
marginit˘ a superior c˘ aci X
j
⊂ X ⊂ J ea admite o margine superioar˘ a d
j
. Putem
spune deci c˘a X
j
se afl˘a ˆıntr-o sfer˘ a de raz˘a d
j
. Fie (d) maximul diametr-
lor d
1
, d
2
, ..., d
p
ale diviziunii. Acest num˘ ar se nume¸ste norma diviziunii. Se
demonstreaz˘a la fel ca la integrala simpl˘ a ¸si la cea dubl˘ a teorema urm˘atoare:
Teorema 1. Fie ε > 0; lui ˆıi corespunde un η(ε) > 0 astfel ca pentru toate
diviziunile (d) pentru care (d) < η(ε), s˘a avem:
0 < S −I < ε, 0 < i −s < ε
precum ¸si urm˘atorul:
Corolar. Fie un ¸sir infinit de diviziuni (d
n
)
n∈N
ale lui X astfel ca pentru
diviziunea d
n
s˘a avem subdomeniile part ¸iale X
(n)
1
, X
(n)
2
, ..., X
(n)
p
¸si fie ((d
n
))
n∈N
¸sirul normelor corespunz˘ atoare. Dac˘ a lim
n→∞
(d
n
) = 0, atunci:
lim
n→∞
s(d
n
) = i ¸si lim
n→∞
S(d
n
) = I.
10.2 Definitia integralei triple.
Funct ¸ia f(x, y, z) este integrabil˘ a pe X = X ∪ (S) dac˘a avem i = I.
Dac˘a acest lucru are loc, atunci valoarea comun˘ a se noteaz˘a prin:

X
f(x, y, z)dv, sau

X
f(x, y, z)dv, ¸si se nume¸ste integrala tripl˘ a a lui f
10.2. DEFINITIA INTEGRALEI TRIPLE. 213
relativ˘ a la domeniul X (sau la domeniul X). Simbolul dv are semnificat ¸ia
unui element de volum ¸si ˆıns˘ a¸si notat ¸ia propus˘ a reaminte¸ste formarea sumelor
integrale. Aceast˘a notat ¸ie este justificat˘a ˆın special de teorema urm˘atoare:
Teorema 2: Fie punctele P
(n)
j
⊂ X
(n)
j
. Dac˘a funct ¸ia f este integrabil˘ a pe X,
atunci limita sumei integrale a lui Riemann:
σ(d
n
) =
p
n
¸
j=1
f(P
(n)
j
)v
(n)
j
, (10.1)
ˆın care v
(n)
j
este volumul lui X
(n)
j
atunci cˆ and n → ∞ ¸si lim
n→∞
(d
n
) = 0, este
egal˘a cu:
lim
n→∞
σ(d
n
) = i = I =

X
f(x, y, z)dv,
Observat ¸ie. Uneori integrala tripl˘ a se noteaz˘a tot cu un singur semn

” pentru
simplificarea scrisului. Deci se poate scrie:
i = I =

X
f(x, y, z)dv
La fel ca pentru integrala dubl˘ a putem da urm˘ atorul criteriu de integrabilitate:
Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a pentru ca funct ¸ia f s˘a fie integrabil˘ a pe
X este ca pentru orice ε > 0 s˘a se g˘aseasc˘a o diviziune d a lui X astfel ca
S(d) − s(d) < ε.
ˆ
Intr-adev˘ ar, avem 0 ≤ I − i ≤ S(d) − s(d) < ε. Cum ε este
arbitrar de mic rezult˘ a I = i.
Consecint ¸˘a. S¸tiim c˘a o funct ¸ie f continu˘ a pe X (compact) este uniform con-
tinu˘ a pe X adic˘ a pentru orice ε > 0, corespunde un η(e) > 0 astfel ˆıncˆ at
[f(P) − f(P

)[ < ε dac˘a |P − P

| < η(ε). Am notat prin P punctul (x, y, z)
¸si prin P

punctul (x

, y

, z

). Utilizˆ and acest rezultat se demonstreaz˘a:
Teorema 3 Orice funct ¸ie continu˘ a pe X este integrabil˘ a pe acest domeniu.
ˆ
Intr-adev˘ ar, fie diviziunea (d
n
) ¸si fie punctele P
(n)
j
¸si P

(n)
j
∈ X
(n)
j
, pentru care
avem M
(n)
j
= f(P
(n)
j
), m
(n)
j
= f(P

(n)
j
), adic˘ a pentru care funct ¸ia ˆı¸si atinge
maximul sau minimul ˆın X
(n)
j
. Avem:
S(d
n
) =
p
n
¸
j=1
f(P
(n)
j
)v
(n)
j
, s(d
n
) =
p
n
¸
j=1
f(P

(n)
j
)v
(n)
j
,
deci S(d
n
)−s(d
n
) =
p
n
¸
j=1
[f(P
(n)
j
)−f(P

(n)
j
)]v
(n)
j
¸si S(d
n
)−s(d
n
) < ε
p
n
¸
j=1
v
(n)
j
=
εV dac˘a (d
n
) < η(ε). Rezult˘a c˘a funct ¸ia f este integrabil˘ a.
214 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
10.3
ˆ
Imp˘art ¸irea particular˘a a domeniului X.
Fiind dat domeniul tridimensional X, putem face ˆımp˘ art ¸irea sa ˆın subdomeni-
ile X
1
, X
2
, ..., X
p
prin paralele la planele de coordonate. Fie x = x
j
(j =
1, ..., q), y = y
k
(k = 1, ..., r) ¸si z = z
l
(l = 1, 2, ..., s) ecuat ¸iile acestor plane.
Un punct P ∈ X are coordonatele x, y, z. S˘ a presupunem c˘ a atunci cˆ and par-
curgem pe X, abscisa sa variaz˘a ˆın intervalul finit [a, b], ordonata sa y variaz˘ a
ˆın intervalul finit [a

, b

], iar cota z variaz˘ aˆın intervalul finit [a

, b

]. Avem deci:
a < x
1
< ... < x
q−1
< b; a

< y
1
< ... < y
r−1
< b

; a

< z
1
< ... < z
l−1
< b

,
deci la diviziunea (d) a lui X corespund diviziunile (d
x
), (d
y
), (d
z
) ale inter-
valelor [a, b], [a

, b

], [a

, b

]. Domeniile subdiviziunilor sunt acum paralelipi-
pede cu muchiile paralele cu axele de coordonate. Volumul unui astfel de
Fig. 10.1:
subdomeniu complet interior lui X este:
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
)(z

−z
−1
)
Exist˘ a ˆıns˘ a ¸si domenii ale diviziunii care sunt intersectate de frontiera lui X.
Dac˘a norma diviziunii este (d), ea reprezint˘ a ˆın acest caz maximul lungimilor
diagonalelor paralelogramelor interioare complet lui X. Prin urmare normele
diviziunilor (d
x
), (d
y
), (d
z
), adic˘ a (d
x
), (d
y
), (d
z
), care reprezint˘ a maximele
muchiilor, sunt mai mici decˆ at (d). Rezult˘a c˘aˆın suma integral˘ a s(d) contribut ¸ia
paralelipipedelor care intersecteaz˘ a frontiera poate fi majorat˘ a la fel ca la in-
tegrala dubl˘ a. Dac˘a frontiera S = FrX este taiata numai ˆın dou˘ a puncte de
o paralela la axa Ox, este t˘aiat˘ a numai ˆın dou˘ a puncte de o paralel˘ a la axa
10.4. NOUA DEFINIT¸ IE S¸I NOTAT¸ IE A INTEGRALEI TRIPLE. 215
Oy ¸si este t˘aiata numai ˆın dou˘ a puncte de o paralel˘ a la axa Oz, dac˘ a M este
marginea superioar˘ a a lui [f(x, y, z)[ pe X, atunci contribut ¸ia ˆın suma inte-
gral˘ a s(d) este mai mic˘a decˆat: 2M[(b−a)+(b

−a

)+(b

−a

)](d), ¸si aceasta
tinde la zero pentru ¸sirurile de diviziuni (d
n
)
n?N
pentru care lim
n→∞
(d
n
) = 0.
Dac˘a funct ¸ia este integrabil˘ a, avem deci:

X
f(x, y, z)dv = lim
n→∞
q
¸
j=1
r
¸
k=1
s
¸
=1
f(P
(n)
jk
)(x
(n)
j
−x
(n)
j−1
)(y
(n)
k
−y
(n)
k−1
)(z
(n)

−z
(n)
−1
)
(10.2)
unde x
(n)
j
, y
(n)
k
, z
(n)
l
sunt puncte de diviziune ale intervalelor [a, b], [a

, b

] ¸si
[a

, b

] ˆın diviziunea d
n
, iar P
(n)
jkl
un punct al paralelogramului determinat de
[x
(n)
j−1
, x
(n)
j
], [y
(n)
k−1
, y
(n)
k
], ¸si [z
(n)
l−1
, z
(n)
l
] care apart ¸in ˆın acela¸si timp lui X ∪ S
(pentru ca frontiera s˘ a fie definit˘ a ˆın acest punct), cu condit ¸ia lim
n→∞
(d
n
) = 0.
10.4 Noua definit ¸ie ¸si notat ¸ie a integralei triple.
Ca urmare a relat ¸iei precedente se obisnuie¸ste a se reprezenta integrala tripl˘ a
¸si prin relatia simbolic˘ a:
I =

X
f(x, y, z)dxdydz. (10.3)
Notat ¸ia prezint˘ a acela¸si pericolul de confuzie ca la integrala dubl˘ a. Aici
dx, dy, dz se raport˘ a la deplas˘ arile (dx, 0, 0), (0, dy, 0), (0, 0, dz) pe laturile unui
paralelipiped ¸si nu la cre¸sterile dx, dy, dz pe o aceea¸si curb˘ a. Mai corect ar fi
de a scrie: dv = d
1
xd
2
yd
3
z, dar ar complica ˆın mod inutil scrierea.
10.5 Propriet˘at ¸ile integralei triple
Aceste propriet˘at ¸i sunt acelea¸si ca la integrla dubl˘ a ¸si se stabilesc la fel:
Proprietatea 1. Dac˘a f(x, y, z) ¸si g(x, y, z) sunt integrabile pe X, atunci ¸si
f(x, y, z) ±g(x, y, z) sunt integrabile pe X ¸si avem:

X
[f(x, y, z)±g(x, y, z)]dxdydz ==

X
f(x, y, z)dxdydz±

X
g(x, y, z)dxdydz
Proprietatea 2. Dac˘a λ este o constant˘a, avem:

X
λf(x, y, z)dxdydz = λ

X
f(x, y, z)dxdydz
Proprietatea 3. Daca domeniul X este ˆımp˘ art ¸it ˆın dou˘ a domenii X
1
, X
2
,printr-o
suprafat ¸˘a S
0
format˘ a dintr-un num˘ ar finit de suprafet ¸e netede, atunci:
216 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
Fig. 10.2:

X
f(x, y, z)dxdydz =

X
1
f(x, y, z)dxdydz +

X
2
f(x, y, z)dxdydz
Proprietatea 4. Formula mediei. Dac˘a M ¸si m sunt respectiv marginea supe-
rioar˘ a ¸si marginea inferioar˘ a a lui f pe X = X ∪ (S), atunci:
mV ≤

X
f(x, y, z)dxdydz ≤ MV
deci:

X
f(x, y, z)dxdydz = μV,
unde m ≤ μ ≤ M.
ˆ
In particular dac˘ a f(x, y, z) este continu˘a pe X, atunci
exist˘a un punct (ξ, η, ζ) ∈ X pentru care f(ξ, η, ζ) = μ.
ˆ
In acest caz avem:

X
f(x, y, z)dxdydz = f(ξ, η, ζ)V,
Aceasta este de fapt formula mediei.
Observatie: Dac˘ a f(x, y, z) = 1 pe X, atunci:

X
f(x, y, z)dxdydz = V,
Proprietatea 5. O formul˘ a de majorare. Dac˘a f(x, y, z) este integrabil˘ a pe X,
atunci ¸si [f(x, y, z)[ este integrabil˘ a pe X ¸si avem:
[

X
f(x, y, z)dxdydz[ ≤

X
[f(x, y, z)[dxdydz,
10.6 Calculul integralelor triple.
Cazul paralelipipedului.
Vom considera ˆıntˆ ai la fel ca la integrala dubl˘ a, cazul ˆın care X este un interval
tridimensional adic˘ a: X = ¦(x, y, z)[a ≤ x ≤ b, a

≤ x ≤ b

, a

≤ x ≤ b

¦ Fie
10.6. CALCULUL INTEGRALELOR TRIPLE. 217
o diviziune (d) realizat˘a prin ˆımp˘ art ¸irea intervalelor [a, b], [a

, b

], [a

, b

] cu
ajutorul punctelor:
(d
x
) : a, x
1
, ..., x
j−1
, x
j
, ..., x
q−1
, b
(d
y
) : a

, y
1
, ..., y
k−1
, y
k
, ..., y
r−1
, b

(d
y
) : a

, z
1
, ..., z
l−1
, z
l
, ..., z
s−1
, b

Not˘am prin M
jk
si m
jk
marginea superioar˘ a ¸si marginea inferioar˘ a a lui
f(x, y, z) ˆın paralelipipedul X
jk
definit prin:
x
j−1
≤ x ≤ x
j
, y
k−1
≤ y ≤ y
k
, z
−1
≤ z ≤ z

. Avem:
s(d) =
q
¸
j=1
r
¸
k=1
s
¸
=1
m
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
)(z

−z
−1
)
S(d) =
q
¸
j=1
r
¸
k=1
s
¸
=1
M
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
)(z

−z
−1
) Conform propriet˘ at ¸ii
integralei simple avem pentru funct ¸ia f(x, y, z), considerat˘a pentru x ¸si y fixati
¸si integrˆ and ˆıntre z
−1
¸si z

ˆın inegalitatea m
jk
≤ f(x, y, z) ≤ M
jk
, obt ¸inem:
m
jkl
(z
l
−z
l−1
) ≤

z
l
z
l−1
f(x, y, z)dz ≤ M
jkl
(z
l
−z
l−1
),
dac˘a x ∈ [x
j−1
, x
j
] ¸si y ∈ [y
k−1
, y
k
]. Scriind relat ¸iile de mai sus pentru =
1, 2, ..., s si adunˆ andu-le deducem:
s
¸
=1
m
jk
(z

−z
−1
) =

b

a

f(x, y, z)dz =
s
¸
=1
M
jk
(z

−z
−1
),
pentru orice x ∈ [x
j−1
, x
j
] ¸si y ∈ [y
k−1
, y
k
].
Fie functia de doua variabile:
F(x, y) =

b

a

f(x, y, z)dz,
care este definit˘a pentru orice x ∈ [a, b] ¸si y ∈ [a

, b

]. Dac˘ a ea este integrabil˘ a
pe acest interval bidimensional( ceeace are loc dac˘ a f este continu˘a), atunci
avem, din definit ¸ia lui F(x, y) ¸si a inegalit˘ at ¸ii precedente:
s
¸
=1
m
jk
(z

−z
−1
) ≤ F(x, y) ≤
s
¸
=1
M
jk
(z

−z
−1
)
Dar conform cu formulele de majorare de la integralele duble, rezult˘ a de aici
c˘a integrˆ and pe intervalul bidimensional: D
jk
= ¦(x, y)[x
j−1
≤ x ≤ x
j
, y
k−1

y ≤ y
k
¦, avem:(x
j−1
−x
j
)(y
k−1
−y
k
)
s
¸
=1
m
jk
(z

−z
−1
) ≤

D
jk
F(x, y)dxdy ≤
(x
j−1
− x
j
)(y
k−1
− y
k
)
s
¸
=1
M
jk
(z

− z
−1
) Dˆ and lui j ¸si lui k toate valorile
j = 1, 2, ..., q; k = 1, 2, ..., r ¸si adunˆ and obt ¸inem chiar sumele s(d) ¸si S(d) scrise
218 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
la ˆınceput, ˆın timp ce:
q
¸
j=1
r
¸
k=1

D
jk
F(x, y)dxdy =

D
F(x, y)dxdy,
unde D este intervalul bidimensional(dreptunghiul) [a, b][a

, b

]. Prin urmare:
s(d) ≤

D
dxdy

b

a

f(x, y, z)dz ≤ S(d), (10.4)
Daca consider˘ am un ¸sir de diviziuni (d
n
)
n∈N
ale intervalului tridimensional X
¸si dac˘a f(x, y, z) este integrabil˘ a pe X, atunci pentru lim
n→∞
(d
n
) = 0 avem:
I = lim
n→∞
s(d
n
) = lim
n→∞
S(d
n
) =

X
f(x, y, z)dxdydz,
Rezult˘a c˘a num˘ arul fix (independent de n) ˆıncadrat de s(d
n
) ¸si de S(d
n
) ˆın
(10.4) este egal cu aceast˘a limit˘ a, adic˘ a:

X
f(x, y, z)dxdydz =

D
dxdy

b

a

f(x, y, z)dz, (10.5)
Prin urmare integrala tripl˘ a se obt ¸ine calculˆandˆıntˆ ai integrala simpl˘ a, F(x, y),
pentru x ¸si y fixati ¸si apoi integrˆ and pe F(x, y) pe domeniul bidimensional
D, care este domeniul descris de punctul P(x, y, 0) de proiect ¸ie a punctului
M(x, y, z) care descrie domeniul tridimensional X.
Observat ¸ie: Axele Ox, Oy, Oz avˆ and un rol simetric, se mai pot scrie ˆınc˘ a
dou˘ a formule analoage, ˆınlocuind proiect ¸ii pe planele Oyz sau Ozx.
Cazul general.
Presupunem domeniul X astfel ˆıncˆ at frontiera sa s˘ a fie format˘ a din dou˘ a
suprafet ¸e netede S
1
¸si S
2
t˘aiate fiecare numai ˆın cˆ ate un punct de o paralel˘ a la
axa Oz ¸si eventual de o a treia suprafat ¸˘a cilindric˘ a S
3
( suprafat ¸a generat˘a de
o dreapt˘ a ce se deplaseaz˘a paralel cu axa Oz) Fie z = ϕ
1
(x, y), cu (x, y) ∈ D,
ecuat ¸ia suprafet ¸ei S
1
¸si z = ϕ
2
(x, y), cu (x, y) ∈ D, ecuat ¸ia suprafet ¸ei S
2
.
Avem ϕ
1
(x, y) ≤ ϕ
2
(x, y), cu (x, y) ∈ D. Aici prin D s-a notat domeniul
bidimensional descris de (x, y) cˆand z = ϕ
1
(x, y), sau z = ϕ
2
(x, y), descrris
respectiv de S
1
¸si S
2
. Acest domeniu notat cu X este inclus ˆıntr-un interval
tridimensional : X
0
= ¦(x, y, z)[a ≤ x ≤ b, a

≤ x ≤ b

, a

≤ x ≤ b

¦, ales
convenabil. Vom avea urmatoarea teorema:
10.6. CALCULUL INTEGRALELOR TRIPLE. 219
Fig. 10.3:
Teorema 3.
a) Dac˘a funct ¸ia f(x, y, z) este m˘arginit˘ a ¸si integrabil˘ a pe X,
b) dac˘ a exist˘a integrala:
F(x, y) =

ϕ
2
(x,y)
ϕ
1
(x,y)
f(x, y, z)dz, (10.6)
pentru orice (x, y) ∈ D
c) dac˘a F(x, y) este integrabil˘ a pe D, atunci avem relat ¸ia:

X
f(x, y, z)dxdydz =

D
dxdy

ϕ
2
(x,y)
ϕ
1
(x,y)
f(x, y, z)dz. (10.7)
Prin urmare integrala tripl˘ a se obt ¸ine calculˆand ˆıntˆ ai integrala simpl˘ a:
F(x, y) =

ϕ
1
(x, y)
ϕ
2
(x,y)
f(x, y, z)dz,
pentru (x, y) fixat, ˆın D ¸si apoi integrˆ and pe F(x, y) pe domeniul D.
Ideea demonstrat ¸iei este absolut analoag˘ a cu cea de la integrala dubl˘ a. Ea se
bazeaz˘a pe considerarea funct ¸iei auxiliare, definit˘ a prin:
g(x, y, z) =

f(x, y, z), dac˘a (x, y, z) ∈ X ∪ (S) = X
0 , dac˘ a (x, y, z) ∈ X
0
−X
220 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
unde X
0
este paralelipipedul cu fet ¸ele paralele cu planele de coordonate ¸si
cont ¸ine pe X. Funct ¸ia g(x, y, z) este integrabil˘ a pe X
0
c˘aci ea este integrabil˘a
pe X ¸si de asemenea, fiind nul˘ a, este integrabil˘ a pe X
0
−X. Avem deci: J =

X
0
g(x, y, z)dxdydz =

X
g(x, y, z)dxdydz +

X
0
−X
g(x, y, z)dxdydz =

X
g(x, y, z)dxdydz.
Apoi:J =

X
0
g(x, y, z)dxdydz =

D
0
dxdy

b

a

g(x, y, z)dz, unde D
0
=
¦(x, y)[a ≤ x ≤ b, a

≤ x ≤ b

¦. Avem:

b

a

g(x, y, z)dz =

ϕ
2
(x,y)
ϕ
1
(x,y)
g(x, y, z)dz,
dac˘a (x, y) ∈ D, c˘aci g este nul˘a pe [a

, ϕ
1
) si pe (ϕ
2
, b

]. Daca (x, y) ∈ D
0
−D,
avem:

b

a

g(x, y, z)dz = 0, c˘aci g = 0 Deci cum

D
0
=

D
+

D
0
−D
rezulta formula (10.7).
Observat ¸ii.
1 Dac˘a f este continu˘a pe X, toate condit ¸iile din enunt ¸ sunt satisf˘acute.
2 Dac˘a domeniul X nuˆındepline¸ste condit ¸ia ca ˆın afar˘ a de port ¸iunea cilindric˘ a
S
3
cu generatoarele paralele cu Oz, s˘a fie limitat de suprafet ¸ele S
1
¸si S
2
, t˘ aiate
ˆın cˆ ate un singur punct de o paralel˘ a la Oz, el se va ˆımp˘art ¸i ˆın domenii care s˘ a
ˆındeplineasc˘ a condit ¸ia ¸si se va calcula integralele triple pentru acele domenii,
adunˆ andu-se apoi rezultatele, conform propriet˘ atii 4.
Aplicat ¸ie. S˘ a consider˘ am domeniul X ca ˆın figura 10.4 stˆ anga: X este limitat
Fig. 10.4:
de emisfera superioar˘a ¸si de discul din planul Oxy, proiectia emisferei dat˘ a de
ecuat ¸ie x
2
+y
2
+z
2
= r
2
, pentru care z ≥ 0. Aici S
1
= D are ecuat ¸ia z = 0, D
este domeniul plan limitat de cercul: x
2
+y
2
= r
2
, z = 0 iar ecuat ¸ia suprafet ¸ei
10.7. O ALT
˘
AFORMUL
˘
A PENTRU CALCULUL INTEGRALELOR TRIPLE.221
S
2
este: z =

r
2
−x
2
−y
2 ˆ
In cazul actual:
I =

X
f(x, y, z)dxdydz =

D
dxdy


r
2
−x
2
−y
2
0
f(x, y, z)dz.
10.7 O alt˘a formul˘a pentru calculul integralelor triple.
Cazul paralelipipedului.
Conform propriet˘ at ¸ii integralei duble avem pentru funct ¸ia f(x, y, z), consid-
erat˘a pentru z fixat, integrˆ and pe domeniul D
jk
¸si t ¸inˆ and cont de inegalitatea
m
jkl
≤ f(x, y, z) ≤ M
jkl
, obt ¸inem:
m
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
) =

D
jk
f(x, y, z)dxdy ≤ M
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
),
dac˘a z ∈ [z
−1
, z

]. Scriind relat ¸iile de mai sus pentru j = 1, 2, ..., q; k =
1, 2, ..., r ¸si adunˆ andu-le deducem:
q
¸
j=1
r
¸
k=1
m
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
) ≤

D
z
f(x, y, z)dxdy ≤
q
¸
j=1
r
¸
k=1
M
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
),
pentru orice z ∈ [z
−1
, z

]. D
z
este suma domeniilor D
jk
. Fie funct ¸ia de o
variabil˘ a:
G(z) =

D
z
f(x, y, z)dxdy.
Dac˘a este integrabil˘ a pentru z ∈ [a

, b

] atunci:
q
¸
j=1
r
¸
k=1
m
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
) ≤ G(z) ≤
q
¸
j=1
r
¸
k=1
M
jk
(x
j
−x
j−1
)(y
k
−y
k−1
),
Integrˆ and ˆıntre z
−1
¸si z

¸si adunˆ and obt ¸inem:
s(d) ≤

b

a

G(z)dz ≤ S(d)
Prin urmare:
s(d) ≤

b

a

dz

D
z
f(x, y, z)dxdy ≤ S(d).
Dac˘a consider˘am un ¸sir de diviziuni (d
n
)
n∈N
ale intervalului tridimensional X
¸si dac˘a f(x, y, z) este integrabil˘ a pe X, atunci pentru lim
n→∞
(d
n
) = 0 avem:
I = lim
n→∞
s(d
n
) = lim
n→∞
S(d
n
) =

X
f(x, y, z)dxdydz. (10.8)
222 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
Rezult˘a c˘a num˘ arul fix (independent de n) ˆıncadrat de s(d
n
) ¸si de S(d
n
) ˆın
relat ¸ia de mai sus este egal cu aceast˘a limit˘ a, adic˘ a:

X
f(x, y, z)dxdydz =

b

a

dz

D
z
f(x, y, z)dxdydz. (10.9)
Prin urmare integrala tripl˘ a se obt ¸ine calculˆand ˆıntˆ ai integrala dubl˘ a, pentru
z fixat ¸si apoi integrˆ and pe G(z) pe domeniul unidimensional [a

, b

], care este
domeniul descris de punctul P(0, 0, z) de proiectie a punctului M(x, y, z) pe
axa Oz, care descrie domeniul tridimensional X.
Observat ¸ie: Axele Ox, Oy, Oz avˆ and un rol simetric, se mai pot scrie ˆınc˘ a
dou˘ a formule analoage, ˆınlocuind proiect ¸ii pe planele Oyz sau Ozx.
Cazul general.
Presupunem domeniul X astfel ˆıncˆ at pentru un z fixat planele z = constant
s˘a intersecteze Xˆın domenii simple ˆın raport cu una sau cu alta din variabilele
sale ˆın domenii notate cu D(z) sau cu D
z
. Vom avea urmatoarea teorema:
Fig. 10.5:
Teorema 4.
a) Dac˘a funct ¸ia f(x, y, z) este marginit˘a ¸si integrabil˘ a pe X,
b) dac˘ a exist˘a integrala dubl˘ a:
G(z) =

D(x)
f(x, y, z)dxdy, (10.10)
pentru orice z ∈ [a

, b

]
c) dac˘a G(z) este integrabil˘ a pe [a

, b

], atunci avem relat ¸ia:

X
f(x, y, z)dxdydz =

b

a

dz

D(z)
f(x, y, z)dxdy. (10.11)
10.8. FORMULA LUI GAUSS S¸I OSTROGRADSKI. 223
Prin urmare integrala tripl˘ a se obt ¸ine calculˆand ˆıntˆ ai integrala dubl˘ a:
G(z) =

D(z)
f(x, y, z)dz,
pentru z fixat, ˆın [a

, b

] ¸si apoi integrˆ and pe G(z) pe domeniul [a

, b

].
Ideea demonstrat ¸iei este absolut analoag˘ a cu cea de la integrala dubl˘ a. Ea se
bazeaz˘a pe considerarea funct ¸iei auxiliare, definit˘ a prin:
g(x, y, z) =

f(x, y, z), dac˘a (x, y, z) ∈ X ∪ S = X
0 , dac˘ a (x, y, z) ∈ X
0
−X
unde X
0
este paralelipipedul cu fet ¸ele paralele cu planele de coordonate ¸si
contine pe X. Funct ¸ia g(x, y, z) este integrabil˘ a pe X
0
c˘aci ea este integrabil˘ a
pe X ¸si de asemenea, fiind nul˘ a, este integrabil˘ a pe X
0
−X. Avem deci:
J =

X
0
g(x, y, z)dxdydz =

X
g(x, y, z)dxdydz+

X
0
−X
g(x, y, z)dxdydz
=

X
f(x, y, z)dxdydz. Apoi:
J =

X
0
g(x, y, z)dxdydz =

b

a

dz

D
0
g(x, y, z)dxdy,
unde D
0
= ¦(x, y)[a ≤ x ≤ b, a

≤ x ≤ b

¦. Avem, pentru un z fixat:

D
0
g(x, y, z)dxdy =

D(z)
f(x, y, z)dxdy
unde D(z) s-a obt ¸inut prin sect ¸ionarea lui X cu planul z = constant|.
Reluˆ and exemplu dat cu metoda cealalt˘ a, fig.10.4, dreapta, vom avea:

X
f(x, y, z)dxdydz =

r
0
dz

D(z)
f(x, y, z)dxdy,
cu :
D(z) = ¦(x, y)[x
2
+y
2
≤ r
2
−z
2
¦.
10.8 Formula lui Gauss ¸si Ostrogradski.
Fie funct ¸iile P, Q, R : X → R continuie ¸si cu derivatele prime continuie. S˘ a
consider˘am integrala: I =

X
∂R
∂z
(x, y, z)dxdydz.
ˆ
In ipoteza c˘ a frontiera
224 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
S a domeniului X este de forma deja considerat˘a la stabilirea de exemplu a
formulei (10.7) pentru calculul integralei triple putem scrie:
I =

D
dxdy

ϕ
2
(x,y)
ϕ
1
(x,y)
∂R
∂z
(x, y, z)dz.
Astfel c˘a vom avea:
I =

D
R(x, y, ϕ
2
(x, y))dxdy −

D
R(x, y, ϕ
1
(x, y))dxdy.
Notˆand prin
− →
n = α
−→
i + β
− →
j + γ
− →
k versorul normalei exterioare pe suprafat ¸a
S, avem pe port ¸iunea S
2
a lui S : γdσ = dxdy iar pe port ¸iunea S
1
a lui
S : γdσ = −dxdy. Pe port ¸iunea S
3
a lui S(dac˘ a exist˘a) avem γ = 0, deci:

X
∂R
∂z
(x, y, z)dxdydz =

S
2
R(x, y, z)γdσ+

S
1
R(x, y, z)γdσ+

S
3
P3(x, y, z)γdσ
sau ˆın mod condensat:

X
∂R
∂z
(x, y, z)dxdydz =

S
R(x, y, z)γdσ. (10.12)
unde integrala de suprafat ¸˘a pe S = FrX este o integral˘a pe o suprafat ¸˘aˆınchis˘ a.
Aceast˘a formul˘ a este valabil˘ a pentru orice domeniu X care poate fi ˆımp˘art ¸it
ˆıntr-un num˘ ar finit de domenii, care ˆındeplinesc condit ¸ii impuse frontierei prin
suprafet ¸e auxiliare. Adunˆ and termen cu termen formulele scrise pentru aceste
domenii, se reg˘ase¸ste formula (10.12) deoarece suprafet ¸ele auxiliare intervin
ˆın aceste formule odat˘a cu normala orientat˘ a ˆıntr-un sens ¸si apoi ˆın sensul
cel˘alalt.
ˆ
In mod analog, se stabilesc formulele:

X
∂Q
∂y
(x, y, z)dxdydz =

S
Q(x, y, z)βdσ. (10.13)
¸si

X
∂P
∂x
(x, y, z)dxdydz =

S
P(x, y, z)αdσ. (10.14)
din cauza simetriei rolului axelor.
Adunnd termen cu termen, formulele (10.12), (10.13), (10.14), vom fi
condu¸si la formula lui Gauss-Ostrogradski:

X
(
∂P
∂x
+
∂Q
∂y
+
∂R
∂z
)dxdydz =

S
(Pα +Qβ +Rγ)dσ. (10.15)
Definit ¸ie: Fiind dat cˆ a mpul vectorial:
− →
F = P(x, y, z)
− →
i +Q(x, y, z)
− →
j +R(x, y, z)
− →
k ,
10.9. SCHIMBAREA DE VARIABIL
˘
A
ˆ
IN INTEGRALA TRIPL
˘
A. 225
se nume¸ste ”divergent ¸a” a cˆampului
− →
F ¸si se notaez˘a cu div
−→
F sau ∇
− →
F funct ¸ia
scalar˘a:
div
−→
F =
∂P
∂x
+
∂Q
∂y
+
∂R
∂z
(10.16)
ˆ
In membrul al doilea al formulei Gauss-Ostrogradsky (10.15) figureaza inte-
grala:

S
− →
F
−−→
n
ext.
dσ,
unde
−−→
n
ext.
reprezint˘a versorul normalei exterioare pe suprafat ¸a S notat prin
− →
n (α, β, γ). Aceasta este fluxul cˆampului F prin suprafat ¸a ˆınchis˘ a S. Formula
(10.15) se mai scrie:

X
div
−→
F dxdydz =

S
− →
F
−−→
n
ext.
ds. (10.17)
¸si ea mai poart˘ a numele de ”formula flux-divergent ¸˘a”.
10.9 Schimbarea de variabil˘a ˆın integrala tripl˘a.
Formula de schimbare de variabil˘ a ˆın integrala tripl˘ a este similar˘a cu aceea de
la integrala dubl˘ a. Ea revine la a stabili relat ¸ia dintre volumele v
i
¸si v

i
ale
domeniilor elementare care se corespundˆın diviziunile (d) ¸si (d

) ale domeniului
de integrare X ¸si ale imaginii sale X

. Fie x = x(u, v, w), y = y(u, v, w), z =
Fig. 10.6:
z(u, v, w), schimbarea de variabile, care transform˘ a domeniul X

⊂ R
3
descris
de punctul (u, v, w) ˆın domeniul X ⊂ R
3
descris de punctul (x, y, z). Funct ¸iile
226 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
x, y, z : X

⊂ R
3
→ R sunt continuie ¸si cu derivatele prime continuie pe X.
S˘ a consider˘ am o ˆımp˘art ¸ire a domeniului X

prin planele u = constant sau
v = constant sau w = constant si fie X

un paralelipiped elementar pentru
care un vrf M
i
are coordonatele (u
i
, v
i
, w
i
) iar celelalte situate pe paralele la
axele Ou, Ov, Ow, cu coordonatele M

i
(u
i
+ d
1
u
i
, v
i
, w
i
), M

i
cu coordonatele
(u
i
, v
i
+d
2
v
i
, w
i
), M

i
cu coordonatele (u
i
, v
i
, w
i
+d
3
w
i
), unde d
1
u
i
, d
2
v
i
, d
3
w
i
,
reprezint˘a cre¸steri independente suficient de mici ˆın modul, pe care le d˘ am
respectiv lui u
i
, v
i
, w
i
. Volumul paralelipipedului din Fig. 10.6 este v

i
=
d
1
u
i
d
2
v
i
d
3
w
i
. Scriind transformarea sub form˘ a vectorial˘ a
− →
r =
− →
r (u, v, w),
punctului M
i
ˆıi corespunde punctul P
i
de vector de pozit ¸ie
− →
r
i
=
− →
r
i
(u
i
, v
i
, w
i
).
Cˆand u
i
cre¸ste cu d
1
u
i
, v
i
, w
i
, r˘ amˆanˆ and fixat ¸i, punctul P
i
ajunge ˆın P

i
; la fel
cˆand v
i
cre¸ste cu d
2
v
i
, u
i
, w
i
, r˘ amˆanˆ and fixat ¸i, punctul P
i
ajunge ˆın P

i
; iar
cˆand w
i
cre¸ste cu d
3
w
i
, u
i
, v
i
, r˘ amˆanˆ and fixat ¸i, punctul P
i
ajunge ˆın P

i
. Avem
evident: d
1
− →
r =
−−→
P
i
P

i
=

− →
r
∂u
d
1
u
i
, d
2
− →
r =
−−−→
P
i
P

i
=

− →
r
∂v
d
2
v
i
, d
3
− →
r =
−−−→
P
i
P

i
=

− →
r
∂w
d
2
w
i
unde derivatele sunt calculate ˆın punctul (u
i
, v
i
, w
i
). Volumul v
i
al
paralelipipedului elementar definit de ace¸sti vectori este dat de produsul mixt:
(d
1
− →
r , d
2
−→
r , d
3
− →
r ) = d
1
− →
r (d
2
− →
r d
3
− →
r ),
care trebuie luat ˆın valoare absolut˘ a. Se g˘ ase¸ste astfel formula:
dv
i
= [
∂(x, y, z)
∂(u, v, w)
[v

i
, (10.18)
ˆın care derivatele part ¸iale
∂x
∂u
,
∂y
∂u
,
∂z
∂u
;
∂x
∂v
,
∂y
∂v
,
∂z
∂v
;
∂x
∂w
,
∂y
∂w
,
∂z
∂a
se calculeaz˘aˆın punc-
tul (u
i
, v
i
, w
i
). Formˆ and sumele integrale relative la diviziunea (d

) ¸si la diviz-
iunea corespunz˘ atoare (d) se ajunge apoi la formula:

X
f(x, y, z)dxdydz =

X

f(x(u, v, w), y(u, v, w), z(u, v, w))[
∂(x, y, z)
∂(u, v, w)
[dudvdw,
(10.19)
unde reamintim c˘ a notat ¸iile dudvdw ¸si dxdydz pentru elementele de volum
sunt simbolice cre¸sterile lui u, v, w ¸si de asemeni ale lui x, y, z fiind luate
ˆın cˆ ate trei direct ¸ii. Pentru calculul integralei din membrul drept nu este
ˆıntotdeauna nevoie de a construi pe X

. Va fi suficient de a examina suprafet ¸ele
u = constant sau v = constant sau w = constant ˆın spat ¸iul Oxyz, procedˆ and
ca la integrala dubl˘ a.
Observat ¸ie: A¸sa cum am demonstrat ˆın cazul schimbarii de variabille la in-
tegrala dubla folosind formula lui Green, tot a¸sa ¸si ˆın cazul schimb˘ arii de
variabile la integrala tripl˘ a se poate folosi formula Gauss-Ostrogradski. De
exemplu dac˘a vom lua ˆın (10.15) P = 0, Q = 0, R = z atunci formula devine:

X
dxdydz =

S
zγdσ =

S
zdxdy. (10.20)
10.10. RESTABILIREA ARIEI UNEI SUPRAFET¸ E. 227
Dac˘a consider˘ am transformarea:
x = x(u, v, w), y = y(u, v, w), z = z(u, v, w), cu(u, v, w) ∈ X

.
Presupunem suprafat ¸a S

ce m˘argine¸ste pe X

¸si suprafat ¸a S ce m˘argine¸ste pe
X ¸si reprezentarea parametric˘ a a lui S

:
u = u(α, β), v = v(α, β), w = w(α, β),
atunci x, y, z, depind prin intermediul lui u, v, w de α, β, unde (α, β) ∈ Δ
rezult˘ a:

S
zdxdy =

Δ
z
∂(x, y)
∂(α, β)
dαdβ.
Folosind regula de derivare a funct ¸iilor compuse se poate verifica prin calcul
c˘a:
∂(x, y)
∂(α, β)
=
∂(x, y)
∂(u, v)
∂(u, v)
∂(α, β)
+
∂(x, y)
∂(v, w)
∂(v, w)
∂(α, β)
+
∂(x, y)
∂(w, u)
∂(w, u)
∂(α, β)
¸si deci:

S
zdxdy =

Δ
z[
∂(x, y)
∂(α, β)
=
∂(x, y)
∂(u, v)
∂(u, v)
∂(α, β)
+
∂(x, y)
∂(v, w)
∂(v, w)
∂(α, β)
+
∂(x, y)
∂(w, u)
∂(w, u)
∂(α, β)
]dαdβ
=

S

z[
∂(x, y)
∂(u, v)
dudv +
∂(x, y)
∂(v, w)
dvdw +
∂(x, y)
∂(w, u)
dwdu] Aplicˆ and formula lui
Gauss-Ostrogradski obt ¸inem:

X
dxdydz =

X

∂(x, y, z)
∂(u, v, w)
dudvdw. (10.21)
Dac˘a vom lua un subdomeniu X
i
de volum v
i
acesta are corespondent sub-
domeniul X

i
de volum v

i
¸si cu formula de medie aplicat˘ a ˆın (10.21) rezulta
formula (10.18), care st˘ a la baza formulei de schimbare de variabile, ˆın inte-
grala tripl˘ a.
10.10 Restabilirea ariei unei suprafet ¸e.
Ca aplicat ¸ie vom restabili formula ariei unei suprafet ¸e (S) din spat ¸iu ˆıntr-un
alt mod. Astfel imaginˆ andu-ne suprafat ¸a (S) ca pe o ”coaja” (S
ε
) de grosime
2ε (luat˘ a pe direct ¸ia versorului normalei ˆın cele dou˘ a sensuri ale sale). Acast˘a
”coaj˘a” va avea un volum V (S
ε
). Prin definit ¸ie, aria suprafet ¸ei (S) va fi:
σ(S) = lim
ε→0
V (S
ε
)

. (10.22)
Aplicat ¸ie. S˘a se calculeze suprafat ¸a sferei cu centru ˆın origine ¸si de raz˘a
228 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
Fig. 10.7:
r > 0(x
2
+y
2
+z
2
= r
2
).
Avem ˆın acest caz:
S
ε
= ¦(x, y, z)[(r −ε)
2
≤ x
2
+y
2
+z
2
≤ (r +ε)
2
¦
V (S
ε
) =
4π(r +ε)
2
3

4π(r −ε)
2
3
=

3
(6r
2
ε −2ε
3
) = 8πr
2
ε −

3
ε
3
.
Vom avea deci conform definit ¸iei (10.22)
σ(S) = lim
ε→0
8πr
2
ε −

3
ε
3

= 4πr
2
. (10.23)
Revenind la cazul general, considerˆ and suprafat ¸a (S) dat˘ a parametric prin:x =
Fig. 10.8:
x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), sau vectorial:
− →
r =
− →
r (u, v), cu (u, v) ∈ Δ,
10.11. INTEGRALE TRIPLE GENERALIZATE, EXEMPLE. 229
vom ar˘ ata c˘a avem:
σ(S) =

Δ
[

− →
r
∂u


− →
r
∂v
[dudv
Pentru justificare, vom considera un domeniu sratificat,(Fig.10.7 stˆ anga ),
obt ¸inut din Δ de grosime 2ε, notat cu Δ
ε
, Δ
ε
= Δ [−ε, ε], ε > 0.
ˆ
In
corespondent ¸˘a cu Δ
ε
vom pune coaja (S
ε
) dat˘ a de:
− →
r
t
=
− →
r (u, v) +t
− →
n = (x(u, v) +tα)
− →
i + (y(u, v) +tβ)
− →
j + (z(u, v) +tγ)
− →
k ,
unde
− →
n = α
−→
i +β
− →
j +γ
− →
k =
∂r
∂u

∂r
∂v
[
∂r
∂u

∂r
∂v
[
,
iar t ∈ [−ε, ε]. Volumul ”coajei” (S
ε
) este dat de:
V (S
ε
) =

S
ε
dxdydz =

S×[−ε,ε]
det
∂(x, y, z)
∂(u, v, t)
dxdydz.
Dar:
∂(x, y, z)
∂(u, v, t)
=

∂x
∂u
+t
∂α
∂u
∂y
∂u
+t
∂β
∂u
∂z
∂u
+t
∂γ
∂u
∂x
∂v
+t
∂α
∂v
∂y
∂v
+t
∂β
∂v
∂z
∂v
+t
∂γ
∂v
α β γ

=

∂x
∂u
∂y
∂u
∂z
∂u
∂x
∂v
∂y
∂v
∂z
∂v
α β γ

+tW(u, v) =
(

− →
r
∂u


− →
r
∂v
)
− →
n +tW(u, v) = [

− →
r
∂u


− →
r
∂v
[ +tW(u, v). Rezult˘a:
V (S
ε
) =

S[−ε,ε]
[[

− →
r
∂u


− →
r
∂v
[+tW(u, v)]dudvdt = 2ε

Δ
[

− →
r
∂u


− →
r
∂v
[dudv+ε
2
W

(u, v).
Prin ˆımp˘art ¸ire la 2ε ¸si trecere la limit˘a (ε →0) obt ¸inem rezultztul urm˘arit.
10.11 Integrale triple generalizate, exemple.
Coordonate sferice.
Fie coordonatele sferice ρ, θ, ϕ. Avem:
x = ρ sin θ cos ϕ, y = ρ sin θ sin ϕ, z = ρ cos θ
cu 0 < ρ, 0 ≤ θ ≤ π, 0 ≤ ϕ ≤ 2π.
ˆ
In acest caz avem:
det
∂(x, y, z)
∂(ρ, θ, ϕ)
= ρ
2
sin θ.
230 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
Exemplu: Fie de calculat integrala tripl˘ a:

X
dxdydz
(x
2
+y
2
+z
2
)
α
,
unde α > 0, α =
3
2
, iar X este sfera x
2
+y
2
+z
2
≤ r
2
.
ˆ
In acest exemplu, funct ¸ia
de integrat nu este continu˘ aˆın origine; avem: lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) = ∞. Deci
nu putem vorbi de integrala proprie deoarece ˆın teoria integralelor s-a presupus
funct ¸ia ˆın cauza a fi m˘ arginit˘ a. La fel ca la integrala simpl˘ a ¸si dubl˘ a vom
exclude din domeniul X domeniul sferic definit de X
ε
= ¦(x, y, z)[x
2
+y
2
+z
2

ε
2
¦ ¸si vom calcula integrala pe X − X
ε
. Dac˘a integrala tinde c˘ atre o limit˘ a
pentru ε →0, vom obt ¸ine astfel o integral˘ a generalizat˘ a(improprie).

X
f(x, y, z)dxdydz = lim
ε→0

X−X
ε
f(x, y, z)dxdydz (10.24)
ˆ
In cazul actual, trecˆ and ˆın coordonate sferice, g˘ asim:
J
ε
=

X−X
ε
dxdydz
(x
2
+y
2
+z
2
)
α
=

X−X
ε
ρ
2−2α
sin θdρdθdϕ =

3 −2α
(r
3−2α
−ρ
3−2α
).
Avem lim
ε→0
J
ε
=

3 −2α
ρ
3−2α
, dac˘ a 3 − 2α > 0. Dac˘a 3 − 2α ≥ 0 integrala
este divergent˘a. Procedeul indicat aici poate fi extins ˆın toate cazurile ˆın care
funct ¸ia de integrat f devine infinit˘ a ˆıntr-un punct izolat. Se poate deduce
astfel:
Teorema 5. Dac˘a funct ¸ia f devine infinit˘ a ˆıntr-un punct Q, iar produsul
f(M)|
−−→
MQ|
β
este m˘arginit, atunci integrala tripl˘ a pe domeniul X, care cont ¸ine
punctul Q are sens dac˘a 0 < β < 3; ea nu are sens sau vom spune ca este
divergent˘ a dac˘a β ≥ 3.
ˆ
In exemplul considerat avem β = 2α.
Coordonate cilindrice.
Fie coordonatele numite cilindrice r, θ, z. Avem:
x = r cos θ, y = r sin θ, z = z
cu 0 < r, 0 ≤ θ ≤ 2π, z ∈ R.
ˆ
In acest caz avem:
det
∂(x, y, z)
∂(r, θ, z)
= r.
Exemplu: Fie de calculat integrala tripl˘ a:

X
dxdydz
(x
2
+y
2
)
β
,
10.11. INTEGRALE TRIPLE GENERALIZATE, EXEMPLE. 231
Fig. 10.9:
unde β > 0, β = 1, iar X este cilindrul circular cu axa Oz axa de simetrie ¸si cu
baza situat˘ a ˆın planul Oxy un disc de raz˘a R, adic˘ a:X = ¦(x, y, z)[x
2
+ y
2

R
2
, 0 ≤ z ≤ h¦, h > 0.
ˆ
In acest exemplu, funct ¸ia de integrat devine infinit˘ a
ˆın toate punctele segmentului ¦(x, y, z)[x = 0, y = 0, 0 ≤ z ≤ h¦. Pentru a
rezolva integrala ˆın acest caz vom izola segmentul ment ¸ionat, ˆın care funct ¸ia
devine infinit˘ a cu un cilindru avˆ and ca baz˘ a un cerc de raz˘a ε > 0. Fie
X
ε
= ¦(x, y, z)[x
2
+y
2
≤ ε
2
, 0 ≤ z ≤ h¦, h > 0.Vom considera integrala:
J
ε
=

X−X
ε
dxdydz
(x
2
+y
2
)
β
=


0

h
0
dz

R
0
r
1−2β
dr =
2πh
2 −2β
(R
2−2β
−ε
2−2β
).
Dac˘a 2 − 2β > 0 avem lim
ε→0
J
ε
=
2πh
2 −2β
R
2−2β
, ¸si integrala este convergent˘a,
iar dac˘ a 2 −2β ≥ 0 integrala este divergent˘a. Acest procedeu va fi aplicat ˆın
toate cazurile cˆand funct ¸ia devine infinit˘ a pe un arc de curba (c) din domeniul
X. Se va izola acest arc cu un domeniu X
ε
, ales convenabil care s˘a-l includ˘ a
¸si se va efectua o trecere la limit˘a, astfel ca marginea superioar˘ a a distant ¸elor
de la punctele lui X
ε
la (c) s˘a tind˘ a la zero cˆand ε →0.
Exemplu de integrare ˆın cazul domeniului de integrare infinit.
Fie de exemlu integrala:

X
f(x, y, z)dxdydz
ˆın care X este domeniul limitat de planele de coordonate ¸si de suprafat ¸a sferei
x
2
+y
2
+z
2
= r
2
¸si este exterior acesteia. Deci X = ¦(x, y, z)[x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥
232 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
˘
A
0, x
2
+y
2
+z
2
≥ r
2
¦
ˆ
In acest caz, care scap˘a definit ¸iei integralei triple, c˘ aci ˆın
Fig. 10.10:
definit ¸ie s-a presupus domeniul m˘arginit, se va considera domeniul X
R
cuprins
ˆıntre acelea¸si plane ¸si sferele de raze r ¸si R. deci: X
R
= ¦(x, y, z)[x ≥ 0, y ≥
0, z ≥ 0, r
2
≤ x
2
+ y
2
+ z
2
≤ R
2
¦ ¸si se va calcula limita integralei propuse,
dac˘a ea exist˘a ¸si prin definit ¸ie:

X
f(x, y, z)dxdydz = lim
R→∞

X
R
f(x, y, z)dxdydz
De exemplu dac˘a f este funct ¸ia considerat˘a la primul caz, avem luˆ and ˆın
coordonate sferice:
J
R
=

X
R
dxdydz
(x
2
+y
2
+z
2
)
α
=

X

R
ρ
2−2α
sin θdρdθdϕ
unde X

R
= ¦(ρ, θ, ϕ)[0 ≤ θ ≤
π
2
, 0 ≤ ϕ ≤
π
2
, r ≤ ρ ≤ R¦ Se g˘ase¸ste:
J
R
=
R
3−2α
−r
3−2α
3 −2α
π
2
,
dac˘a 3 −2α = 0
J
R
=
π
2
ln
R
r
,
dac˘ a 3 − 2α = 0. Prin urmare integrala este convergent˘ a sau exist˘a dac˘a
3−2α < 0; ea este divergenta sau nu are sens sauˆınc˘ a nu exist˘ a dac˘a 3−2α ≥ 0.
Se poate deduce de aici o teorem˘a:
Teorema 6. Dac˘a domeniul X este infinit, dac˘ a funct ¸ia f(M) este integra-
bil˘ a pe orice port ¸iune finit˘ a a lui X ¸si dac˘a pentru orice M ∈ X avem:
f(M)|
−−→
MQ|
β
< L, unde β, L ∈ R
+
, iar Q este un punct dat din X la distant ¸˘a
finit˘ a, atunci integrala tripl˘ a relativ˘ a la X are sens pentru β > 3. Dac˘a
f(M)|
−−→
MQ|
β
> L > 0 pentru un punct M ∈ X ¸si β ≤ 3, integrala diverge.
ˆ
In
exemplul dat β = 2α.
Capitolul 11
Ecuat ¸ii diferent ¸iale.
11.1 Not ¸iuni generale
Rezolvarea unor probleme de analiz˘ a, de geometrie de fizic˘a sau tehnic˘ a
se reduc la rezolvarea unor ecuat ¸ii, numite ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare sau
mai simplu ecuat ¸ii diferent ¸iale, care leag˘a ˆıntre ele o variabil˘ a independent˘ a
x, o funct ¸ie necunoscut˘a dependent˘ a de x, pe care o vom nota frecvent cu
y ¸si derivatele ei succesive y, y

, y

, ..., y
(n)
, pˆ an˘ a la un anumit ordin n. Prin
urmare o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a are forma:
F(x, y, y

, y

, ..., y
(n)
) = 0, (11.1)
unde funct ¸ia reala F, de argumente x, y, y

, y

, ..., y
(n)
, este definit˘a ¸si continu˘ a
ˆıntr-un domeniu D ⊂ R
n+2
. Se poate ca ˆın expresia lui F unele din argumente
s˘a lipseasc˘a, chiar x , y ¸si chiar ambele. Dac˘a derivata de ordinul cel mai mare
y
(n)
intr˘ a efectiv ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a, zicem c˘a ecuat ¸ia este de ordinul n.
Dac˘a ecuat ¸ia (11.1) de ordinul n se poate rezolva ˆın raport cu y
(n)
avem:
y
(n)
= f(x, y, y

, y

, ..., y
(n−1)
), (11.2)
unde funct ¸ia f, de argumente x, y, y

, y

, ..., y
(n−1)
, este definit˘a ¸si continu˘ a
ˆıntr-un domeniu D

⊂ R
n−1
.
ˆ
In cazul n = 1, ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a de ordinul
ˆıntˆ ai se scrie sub forma:
y

= f(x, y), (x, y) ∈ D

⊂ R
2
(11.3)
Aceasta forma, adica cea data de (11.2) sau ˆın particular de (11.3) se nume¸ste
forma normal˘ a.
Definit ¸ie. Spunem c˘ a funct ¸ia ϕ : I →R, unde I este un interval, este solut ¸ie a
ecuat ¸iei (11.1) dac˘ a sunt ˆındeplinite urm˘ atoarele condit ¸ii:
a

funct ¸ia ϕ este derivabil˘a de n ori pe I.
233
234 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
b

¦(x, ϕ(x), ϕ

(x), ..., ϕ
(n)
(x))[x ∈ I¦ ⊂ R
n+2
.
c

F(x, ϕ(x), ϕ

(x), ..., ϕ
(n)
(x)) ≡ 0, pentru orice x ∈ I.
ˆ
In unele cazuri ˆın locul solut ¸iei, y = ϕ(x) se g˘aseste o relat ¸ie de forma:
Φ(x, y) = 0, (11.4)
cu alte cuvinte solut ¸ia poate fi dat˘ a ¸si sub form˘ a implicitt ¸.
Graficul unei solut ¸ii este o curb˘a plan˘ a, numit˘ a curb˘ a integral˘ a.
ˆ
In multe
probleme de fizic˘a sau tehnic˘ a, ce conduce la o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a de ordinul
ˆıntˆ ai trebuie s˘ a se dea o atent ¸ie deosebit˘a urm˘ atoarei probleme, numit˘ a prob-
lema lui Cauchy, care se formuleaz˘a ˆın general ˆın modul urm˘ ator:
Fiind dat˘ a ecuat ¸ia diferent ¸iala de ordinul ˆıntˆ ai (11.3) s˘ a se determine solut ¸ia
ei, care satisface condit ¸ia:
y(x
0
) = y
0
, (11.5)
numit˘ a condit ¸ie init ¸ial˘ a sau condit ¸ia lui Cauchy.
Din punct de vedere geometric, problema lui Cauchy const˘ a ˆın a determina
curba integral˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (11.3) care s˘a treac˘a prin punctul de
coordonate (x
0
, y
0
).Problema lui Cauchy, pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a de ordin
doi, F(x, y, y

, y

) = 0 sau y

= f(x, y, y

), const˘a ˆın determinarea solut ¸iei ei
y ce satisface condit ¸iile:
y(x
0
) = y
0
, y

(x
0
) = y

0
(11.6)
cu y
0
, y

0
constante reale date. Vom da dou˘a exemple:
1. Fie R(t) cantitatea de radiu existent˘ a la un moment t ˆıntr-un recipient.
Vrem s˘a g˘ asim legea matematic˘a dup˘ a care radiul se dezintegreaz˘a, adic˘ a s˘a
g˘ asim formula care ne d˘ a cantitatea de radiu la momentul t > t
0
, dac˘ a la
momentul t
0
era o cantitate egal˘a cu R
0
. Viteza de dezintegrare a radiului
este proport ¸ional˘ a cu cantitatea de radiu existent˘ a la momentul t ¸si egal˘a cu
R(t). Prin urmare R(t) verific˘ a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a de ordinul ˆıntˆ ai:
R

(t) = −kR(t),
unde k este un factor de proport ¸ionalitate. Se verific˘ a imediat c˘a orice funct ¸ie
de forma:
R(t) = Ce
−k(t−t
0
)
,
unde C este o constant˘a arbitrar˘ a iar R(t), este solut ¸ie a ecuat ¸iei date. Ecuat ¸ia
admite o familie de solut ¸ii de forma dat˘ a depinzˆ and de parametrul C. Se pune
ˆın mod natural problema de a alege din aceast˘ a familie, solut ¸ia ce satisface
condit ¸ia(condit ¸ia lui Cauchy):
R(t
0
) = R
0
,
11.1. NOT¸ IUNI GENERALE 235
Se constat˘a far˘ a greutate c˘a C = R(t
0
) ¸si solut ¸ia problemei este:
R(t) = R(t
0
)e
−k(t−t
0
)
,
2. S˘ a studiem mi¸scarea unui punct material M pe o dreapt˘ a vertical˘a sub
act ¸iunea atract ¸iei pamˆantului. Pentru a cunoa¸ste pozit ¸ia punctului M la
orice moment t dup˘ a ˆınceperea mi¸sc˘arii (corespunz˘ ator lui t = 0) trebuie s˘ a
cunoa¸stem valoarea ordonatei y ˆın funct ¸ie de t. La momentul t = 0 (momentul
init ¸ial) presupunem cunoscut˘ a pozit ¸ia y
0
(pozit ¸ia init ¸ial˘ a). Din interpretarea
mecanic˘a a derivatei de ordinul al doilea, rezult˘ a c˘a accelerat ¸ia este egal˘a cu
y

(t). Pe de alt˘ a parte ¸stiim c˘a accelerat ¸ia fort ¸ei gravitat ¸ionale ˆıntr-o veci-
natate a suprafet ¸ei pamˆantului este constant˘ a ¸si este egal˘a (aproximativ) ¸si
notat˘ a cu : g = 9, 81
m
sec
2
. Avem deci:
y

= −g.
Se verific˘a imediat c˘a orice funct ¸ie de forma:
y(t) = −
g
2
t
2
+C
1
t +C
2
,
unde C
1
si C
2
sunt constante arbitrare, este solut ¸ie a ecuat ¸iei diferent ¸iale de
ordinul doi scris˘ a mai sus. Ecuat ¸ia admite astfel o familie de solut ¸ii depinzˆ and
de doi parametrii C
1
si C
2
. Se pune problema de a alege din aceast˘a familie,
solut ¸ia care satisface condit ¸iile:
y(0) = y0, y

(0) = v0,
numite condit ¸ii init ¸iale. Se verific˘a imediat c˘a funct ¸ia:
y(t) = −
g
2
t
2
+v
0
t +y
0
,
este solut ¸ia c˘autat˘ a.
ˆ
In general, integrala sau solut ¸ia general˘a a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de
ordinul ˆıntˆ ai, depinde de o constant˘ a arbitrar˘ a de integrare, a unei ecuat ¸ii
diferent ¸iale de ordinul doi de dou˘ a constante arbitrare ¸si a¸sa mai departe.
ˆ
In
multe alte probleme de fizic˘ a sau tehnic˘ a, ce conduc la o ecuat ¸ie diferent ¸iala
de ordin n, se pune, asupra ecuat ¸iei diferent ¸iale, o problem˘ a analoaga cu cea
pus˘ a ˆın aceste exemple. Astfel trebuie acordat˘a o atent ¸ie deosebit˘a urm˘ atoarei
probleme numit˘ a problema lui Cauchy pentru ecuat ¸ia diferent ¸iala de ordin n:
Fiind dat˘ a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a de ordin n, dat˘ a de exemplu sub forma
(11.2) s˘ a se determine solut ¸ia care satisface condit ¸iile:
y(x
0
) = y
0
, y

(x
0
) = y

0
, ..., y
(n−1)
(x
0
) = y
(n−1)
o
, (11.7)
236 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
numite condit ¸ii init ¸iale sau condit ¸iile lui Cauchy.
ˆ
In conditiile (11.7), y
0
, y

0
, ..., y
(n−1)
0
,
sunt numere date.
ˆ
In tot ce urmeaz˘a mai departe ne vom ocupa de dou˘ a probleme:
Una din ele este determinarea tuturor solut ¸iilor unei ecuat ¸ii diferent ¸iale date
¸si vom spune ˆın acest caz c˘a se face integrarea ecuat ¸iei diferent ¸iale.
A doua problema este problema lui Cauchy, de care am vorbit.
Se va vedea c˘aˆıntre cele dou˘a probleme exist˘ a o strˆ ans˘ a leg˘atur˘ a.
ˆ
In continuare
vom considera cˆ ateva ecuat ¸ii diferent ¸iale de forma (11.1) sau (11.2) pentru
care vom da metode de integrare. Vom ar˘ata c˘a integrarea lor se reduce la
calculul unor integrale, adic˘ a la efectuarea unor cuadraturi. Din aceast˘ a cauz˘a
ecuat ¸iile de care ne vom ocupa se vor numi ecuatii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai
integrabile prin cuadraturi.
ˆ
In unele cazuri metoda de integrare ne va conduce
la solut ¸iile ecuat ¸iei diferent ¸iale considerate sub forma:
y(x) = g(x, (), (11.8)
unde ( este o constant˘a arbitrar˘ a. Funct ¸ia g(x, () se nume¸ste solut ¸ia general˘a a
ecuat ¸iei diferent ¸iale; cu ajutorul ei obt ¸inem toate solut ¸iile ecuat ¸iei diferent ¸iale,
afar˘ a poate de unele solut ¸ii, numite solut ¸ii singulare. O definit ¸ie precis˘a a
not ¸iunii de solut ¸ie general˘a o vom da dup˘ a teorema de existent ¸˘a ¸si unicitate
a ecuat ¸iilor diferent ¸iale.
ˆ
In alte cazuri, metoda de integrare ne va conduce la
o ecuat ¸ie de forma:
Φ(x, y, () = 0, (11.9)
unde ( este o constant˘a arbitrar˘ a, care explicitat˘ a ˆın raport cu y ne d˘ a solut ¸ia
general˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale.
Formarea unei ecuat ¸ii diferent ¸iale corespunz˘atoare unei familii de
curbe plane.
S˘ a presupunem c˘ a se d˘a o funct ¸ie de variabil˘ a x, cu parametrii (
1
, (
2
, ..., (
n
:
y = g(x, (
1
, (
2
, ..., (
n
), (11.10)
deci putem spune c˘a y depinde ¸si de cele n constante (
1
, (
2
, ..., (
n
, ¸si neˆıntrb˘ am
dac˘a exist˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a, care admite aceast˘a funct ¸ie ca integral˘ a
general˘ a. Dac˘a deriv˘ am succesiv, obt ¸inem:







y

= g

x
(x, (
1
, (
2
, ..., (
n
)
y

= g

x
2
(x, (
1
, (
2
, ..., (
n
)
−−−−−−−−−−−−
y
(n)
= g
(n)
x
n (x, (
1
, (
2
, ..., (
n
)
(11.11)
Relat ¸iile (11.10) ¸si (11.11) constituie n+1 relat ¸ii cu n parametrii (
1
, (
2
, ..., (
n
.
Prin eliminarea acestora se obt ¸ine o relat ¸ie de forma F(x, y, y

, y

, ..., y
(n)
) = 0,
11.1. NOT¸ IUNI GENERALE 237
adic˘ a ecuat ¸ia (11.1), care este o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a de ordinul n. Ea este
verificat˘ a de funct ¸ia y = g(x, (
1
, (
2
, ..., (
n
), oricare ar fi valorile parametrilor
(
1
, (
2
, ..., (
n
, prin ˆıns˘ a¸si modul ˆın care a fost format˘ a.
ˆ
In consecint ¸˘a y =
g(x, (
1
, (
2
, ..., (
n
) este integrala general˘ a a ecuat ¸iei F(x, y, y

, y

, ..., y
(n)
) = 0.
Exemple:
1. Fie ecuat ¸ia general˘a a cercurilor din plan cu centrul ˆın origine ¸si de raz˘a
(: x
2
+ y
2
− (
2
= 0. Dac˘a explicit˘ am pe y, vom avea: y = ±

(C
2
−x
2
)
¸si y

= ±
−x

C
2
−x
2
. Prin eliminarea lui ( ˆıntre ultimile dou˘ a relat ¸ii obt ¸inem:
y

= −
x
y
, care este ecuat ¸ia diferent ¸iala a familiei de cercuri cu centruˆın origine.
Se poate observa simplu c˘ a dac˘a deriv˘ amˆın raport cu xˆın ecuat ¸ia dat˘ a implicit
x
2
+ y
2
−(
2
= 0, avem: 2x + 2yy

= 0, de unde rezult˘ a, ˆın acest caz, aceea¸si
ecuat ¸ie: y

= −
x
y
.
2. Pentru familia de drepte date de ecuatia y = (
1
x +(
2
, vom avea derivˆ and
de dou˘ a ori y

= 0.
Problema bilocal˘a.
Aceast˘a problem˘ a, care apare des ˆın aplicat ¸ii, const˘a ˆın a determina solut ¸ia
ecuat ¸iei diferent ¸iale liniare:
a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n−1)
+... +a
n−1
(x)y

+a
n
y = f(x), a
0
= 0 (11.12)
¸stiind c˘ aˆın dou˘ a puncte x = a; x = b(a < b) apart ¸inˆ and domeniului de definit ¸ie
a solut ¸iei sunt satisf˘acute condit ¸iile:







α
11
y(a) +α
12
y

(a) +... +α
1n
y
(n−1)
(a) +β
11
y(b) +β
12
y

(b) +... +β
1n
y
(n−1)
(b) = 0
α
21
y(a) +α
22
y

(a) +... +α
2n
y
(n−1)
(a) +β
21
y(b) +β
22
y

(b) +... +β
2n
y
(n−1)
(b) = 0
−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
α
n1
y(a) +α
n2
y

(a) +... +α
nn
y
(n−1)
(a) +β
n1
y(b) +β
n2
y

(b) +... +β
nn
y
(n−1)
(b) = 0
(11.13)
coeficient ¸ii α
jk
, β
jk
fiind constante date. Condit ¸iile (11.13) se numesc condit ¸ii
la limit˘ a sau condit ¸ii bilocale. Spre deosebire de problema Cauchy, pentru
ecuat ¸iile diferent ¸iale liniare, care admit ˆıntotdeauna o solut ¸ie unic˘ a, problema
bilocal˘ a nu se bucur˘ a de o asemenea proprietate. Determinarea condit ¸iilor
ˆın care problema bilocal˘ a admite solut ¸ie unic˘ a necesit˘a cuno¸stint ¸e de teoria
ecuat ¸iilor integrale liniare de tip Fredholm.
ˆ
In probleme curente conditiile
(11.13) au o forma mult simplificat˘ a. De exemplu s˘aget ¸ile unei grinzi simplu
rezemate la capete, pentru care sunt cunoscute momentele ˆıncovoitoare, sunt
date de o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a de ordinul al doilea. Condit ¸iile de rezemare ˆın
punctele de abscis˘a a, respectiv b, se scriu:
y(a) = 0, y(b) = 0.
238 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
Dac˘a ˆıns˘ a se exprim˘a saget ¸ile ˆın funct ¸ie de ˆınc˘ arcarea exterioar˘a, acestea sunt
date de o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a de ordinul al patrulea. Condit ¸iile la limit˘ a se
scriu ˆın acest caz:
y(a) = 0, y

(a) = 0; y(b) = 0, y

(b) = 0.
11.2 Metode elementare de integrare.
Cea mai simpl˘a ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a de ordinul ˆıntˆai.
Este de forma:
y

(x) = f(x), (11.14)
unde f : (a, b) →R este o funct ¸ie continu˘ a.
Rezolvarea acestei ecuat ¸ii presupune g˘ asirea primitivelor funct ¸iei f. Dar aceste
primitive sunt date de formula:
y(x) =

x
x
0
f(t)dt +y
0
, (11.15)
unde y
0
= y(x
0
), x
0
∈ (a, b).
Vom face remarca cum c˘a pentru orice pereche de numere reale (x
0
, y
0
), x
0

(a, b), y
0
∈ R, exist˘a o solut ¸ie unic˘ a a ecuat ¸iei (11.14), care s˘a satisfac˘a condi-
tia init ¸ial˘ a y(x
0
) = y
0
.
Interpretare geometric˘ a:
Prin orice punct (x
0
, y
0
) ∈ (a, b) (−∞, +∞) trece o curb˘a integral˘ a(graficul
solut ¸iei particulare corespunz˘ atoare ) a ecuat ¸iei date ¸si numai una.
Exemple.
1). S˘ a se integreze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a:
y

= sin x
Funct ¸ia f(x) = sin x este definit˘a ¸si continu˘ a pe toat˘ a dreapta real˘ a. Solut ¸ia
general˘ a a ecuat ¸ date este:
y(x) =

x
x
0
sin tdt +y
0
= −cos x + cos x
0
+y
0
Solut ¸ia particular˘ a care va lua valoarea 1 ˆın punctul
π
2
o vom obt ¸ine ˆınlocuind
ˆın relet ¸ia anterioar˘ a pe x
0
=
π
2
si y
0
= 1. Se obt ¸ine:
y(x) = 1 −cos x
2). S˘ a se g˘aseasc˘a solut ¸ia ecuat ¸iei:
y

= [x[
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 239
care verific˘a condit ¸ia init ¸ial˘ a: y(0) = 1
ˆ
Intrucˆ at
[x[ =

−x, dac˘a x ≤ 0
x , dac˘ a x > 0
rezult˘ a c˘a:
y(x) =


x
2
2
+(
1
, dac˘a x ≤ 0
x
2
2
+(
2
, dac˘ a x > 0
Dar funct ¸ia y(x) trebuie s˘ a fie derivabil˘ a, deci continu˘ a. Rezult˘ a condit ¸ia:
lim
x→0−0
y(x) = lim
x→0+0
y(x) ⇔(
1
= (
2
= (. A¸sadar solut ¸ia va fi:
y(x) =


x
2
2
+(, dac˘a x ≤ 0
x
2
2
+( , dac˘ a x > 0
cu ( ∈ R. T¸ inem cont c˘a y(0) = 1 ¸si rezult˘a ( = 1. Deci putem scrie:
y(x) =
1
2
x[x[ + 1, x ∈ R.
11.2.1 Ecuat ¸ii cu variabile separate.
Ecuat ¸iile diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai de forma:
y

(x) = P(x)Q(y), x ∈ I, (11.16)
unde P : I → R ¸si Q : J → R, I, J ⊂ R, sunt date ¸si y : I → R, derivabil˘ a este
funct ¸ia necunoscut˘a se numesc ecuat ¸ii cu variabile separate.
Teorema 1: Fie I ¸si J dou˘ a intervale deschise ˆın R ¸si P : I → R, Q : J → R,
dou˘ a funct ¸ii continui astfel ˆıncˆ at Q(y) = 0 (∀)y ∈ J, iar −∞< a < b < +∞cu
(a, b ⊂ J. O funct ¸ie y : I →(a, b) este solut ¸ie a ecuat ¸iei y

(x) = P(x)Q(y), x ∈
I, dac˘ a ¸si numai dac˘ a are forma:
y(x) = G
−1
(

P(x)dx +(), (11.17)
unde G(y) =

dy
Q(y)
, y ∈ (a, b) pentru ( ∈ R ¸si x ∈ I, astfel ˆıncˆ at:
lim
y→a+0
G(y) <

P(x)dx+( < lim
y→b−0
G(y), dac˘ a Q(y) > 0, y ∈ (a, b), respectiv
lim
y→b−0
G(y) <

P(x)dx +( < lim
y→a+0
G(y), dac˘ a Q(y) < 0, y ∈ (a, b).
Dac˘a Q(y) este continu˘a ¸si nenul˘ a pe (a, b) rezult˘ a c˘a Q(y) > 0 sau Q(y) <
0, y ∈ (a, b). Vom presupune Q(y) > 0, y ∈ (a, b), celalalt caz tratˆandu-
se analog. Funct ¸ia G(y) =

dy
Q(y)
este derivabil˘a ¸si G

(y) =
1
Q(y)
> 0.
240 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
Rezult˘a c˘a funct ¸ia G este cresc˘atoare, deci ea admite invers˘ a pe (a, b) ¸si c˘a
G : (a, b) →( lim
y→a+0
G(y), lim
y→b−0
G(y)). Dac˘a funct ¸ia y(x) este solut ¸ie a ecuat ¸iei
diferent ¸iale, avem:
dG(y(x))
dx
= G

(y(x))y

(x) =
1
Q(y(x))
y

(x) =
1
Q(y(x))
P(x)Q(y(x)) = P(x).
De unde rezult˘ a c˘a:
G(y(x)) =

P(x)dx +(, ( ∈ R,
de unde: y(x) = G
−1
(

P(x)dx+(), pentru x ∈ I cu lim
y→a+0
G(y) <

P(x)dx+
( < lim
y→b−0
G(y). Reciproc, dac˘a y(x) = G
−1
(

P(x)dx + (), pentru ( ∈ R
¸si x ∈ I, cu lim
y→a+0
G(y) <

P(x)dx + ( < lim
y→b−0
G(y), avem G(y(x)) =

P(x)dx + (. Derivˆ and se obt ¸ine: G

(y(x))y

(x) = P(x) sau
1
Q(y(x))
y

(x) =
P(x), deci: y

(x) = P(x)Q(y(x)), ceeace arat˘a c˘a y(x) este solut ¸ie a ecuat ¸iei
diferent ¸iale.|
Observat ¸ii:
1) Dac˘a pentru y
0
∈ (a, b) avem Q(y
0
) = 0, atunci functia y(x) = y
0
, x ∈
I(funct ¸ia constanta) este solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale (11.16), numit˘ a solut ¸ie
singular˘ a.
2) Un mod echivalent de prezentare a rezolv˘arii ecuat ¸iei cu variabile separabile
este cel diferent ¸ial, care const˘a ˆın punerea ecuat ¸iei (11.16) sub forma:
dy
Q(y)
= P(x)dx, (11.18)
numit˘ a form˘ a separat˘ a ¸si integrarea sa, obtinˆ andu-se solut ¸ia implicit˘ a:

dy
Q(y)
=

P(x)dx, (11.19)
Exemplu:
dy
dx
= e
−y
cos x, e
y
dy = cos xdx ¸si avem e
y
= sinx +(.
3) Ecuat ¸iile diferentiale de ordinul ˆıntˆ ai pot fi date ¸si sub forma diferent ¸ial˘ a:
U(x, y)dx +V (x, y)dy(x) = 0, (11.20)
unde U, V : I J → R, funct ¸ii date.
ˆ
In acest caz, ecuat ¸iile cu variabile
separabile au forma:
P
1
(x)Q
1
(y)dx +P
2
(x)Q
2
(y)dy(x) = 0, (11.21)
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 241
cu P
1
, P
2
: I → R, Q
1
, Q
2
: J → R. Dac˘a Q
1
(y) = 0, y ∈ J si Q
2
(y) = 0, y ∈ J
¸si funct ¸iile P
1
, P
2
, Q
1
, Q
2
sunt integrabile, atunci ecuat ¸ia are solut ¸iile date, sub
forma implicit˘ a, de relat ¸ia:

P
1
(x)dx
P
2
(x)
+

Q
2
(y)dy
Q
1
(y)
= (, ( ∈ R.
4) Ecuat ¸iile diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai de forma:
y

= f(ax +by(x) +c), (11.22)
x ∈ If : D ⊂ R → R fiind o funct ¸ie dat˘a a, b, c ∈ R sunt numere date iar
b = 0, se reduce prin schimbarea de funct ¸ie necunoscut˘a z(x) = ax+by(x) +c
la ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a cu variabile separabile:
z

(x) = bf(z(x)) +a.
Exemplu:
y

= sin
2
(x −y)
Cu x −y = z vom deduce:
1 −sin
2
z = z

, cos
2
z = z

de unde rezulta
tan z = x +(, tan(x −y) = x +(
11.2.2 Ecuat ¸ii omogene.
Acestea sunt de forma:
y

(x) =
dy
dx
= f(
y
x
), (11.23)
cu f depinzˆ and doar de
y
x
= u. Dac˘a u ∈ J ⊂ R atunci f : J → R, ¸si pre-
supunem c˘a pe J, f(u) −u = 0 ¸si f ∈ (
(0)
(J). Avem din relat ¸ia de substitut ¸ie:
dy = xdu +udx ¸si
dy
dx
= x
du
dx
+u. Obtinem atunci:
f(u) −u = x
du
dx
¸si deci avem:
du
f(u) −u
=
dx
x
,
care este o ecuat ¸ie cu variabile separate ¸si se va integra la fel ca mai sus.
Dac˘a f(u) = u, atunci avem:
dy
dx
=
y
x
,
242 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
care este o ecuat ¸ie cu variabile separabile.
Exemplu:
dy
dx
=
x
2
+y
2
2xy
. Ecuatia se mai scrie sub forma:
dy
dx
=
1
2
(
1
y
x
+
y
x
) ¸si avem
deci:
2udu
1−u
2
=
dx
x
, ¸si prin integrare obt ¸inem: −ln [1 − u[ + ln ( = ln [x[, sau:
x(1 −u
2
) = C, sau ˆınc˘ a: x
2
−y
2
= (x.
11.2.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordin I.
Se numesc ecuat ¸ii liniare diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai neomogene cu coeficient ¸i
variabili, ecuat ¸iile diferent ¸iale de forma:
a
0
(x)y

(x) +a
1
(x)y(x) = b(x), x ∈ I, (11.24)
unde a
0
, a
1
, b : I ⊂ R → R, cu I interval, sunt funct ¸ii cunoscute. Dac˘a
b(x) = 0, x ∈ I, ecuat ¸ia se nume¸ste omogen˘a. Dac˘a a
0
(x) = 1, x ∈ I, ecuat ¸ia se
nume¸ste normal˘a.
ˆ
In cazul ˆın care a
0
(x) = 0, x ∈ I, ecuat ¸ia se aduce la forma
normal˘ a prinˆımp˘art ¸irea sa cu a
0
(x). Vom nota ˆın acest caz cu: P(x) = −
a
1
(x)
a
0
(x)
¸si Q(x) =
b(x)
a
0
(x)
, ¸si vom studia ecuat ¸ia normal˘ a:
y

(x) = P(x)y(x) +Q(x), x ∈ I, (11.25)
unde P, Q : I ⊂ R →R, cu I interval, sunt funct ¸ii continuie, cunoscute.
O prim˘a metod˘a de integrare a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale liniar˘a de
ordin I,
Pentru a integra ecuat ¸ia se face ˆınlocuirea y(x) = u(x)v(x), u(x) ¸si v(x) fiind
funct ¸ii de x care se vor determina. Deoarece y

(x) = u

(x)v(x) + u(x)v

(x),
ˆınlocuind ˆın ecuat ¸ia normal˘ a (11.25) vom g˘ asi:
u

(x)v(x) +u(x)v

(x) = P(x)u(x)v(x) +Q(x), x ∈ I,
sau
[u

(x) −P(x)u(x)]v(x) +u(x)v

(x) −Q(x) = 0, x ∈ I, (11.26)
Dac˘a alegem funct ¸ia u(x) a¸sa ˆıncˆ at paranteza dreapt˘ a din rela˘ aia (11.26)s˘ a fie
nul˘ a adic˘ a s˘a verifice ecuat ¸ia:
u

(x) −P(x)u(x) = 0, (11.27)
ceeace atrage ca:
du
u
= P(x)dx
¸si vom obt ¸ine, prin integrare:
ln [u(x)[ =

P(x)dx
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 243
¸si deci: u(x) = e

P(x)dx
, iar din ecuat ¸ia (11.26), mai r˘ amˆane: u(x)v

(x) −
Q(x) = 0, x ∈ I, de unde rezult˘ a dup˘ aˆınlocuirea lui u(x): v

(x) = Q(x)e

P(x)dx
,
¸si deci
v(x) = ( +

Q(x)e

P(x)dx
dx.
Astfel solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale liniare de ordinul ˆıntˆ ai este:
y(x) = e

P(x)dx
(( +

Q(x)e

P(x)dx
dx), (11.28)
¸si aceasta se g˘ase¸ste prin dou˘ a cuadraturi.
ˆ
In plus constanta ( intr˘ a ˆın solut ¸ia
general˘ a sub form˘ a liniar˘ a, adic˘ a putem s˘a o reprezent˘am sub forma:
y = y(x, () = A(x)( +B(x).
Exemple:
1) Fie ecuat ¸ia: x
2
y

= (2x−1)y +x
2
, x ∈ (0, +∞), s˘a determin˘am solut ¸ia care
trece prin (1, 1) pentru x ∈ (0, +∞).
Ecuat ¸ia se poate scrie sub forma normal˘a:
y

(x) =
2x −1
x
2
y(x) + 1, P(x) =
2x −1
x
2
, Q(x) = 1.
C˘autˆ and solut ¸ii de forma y(x) = u(x)v(x), u(x) ¸si v(x) fiind funct ¸ii de x care
se vor determina rezult˘a:
(u

(x) +
1 −2x
x
2
u(x))v(x) +u(x)v

(x) −1 = 0, x ∈ I,
Dac˘a alegem funct ¸ia u(x) a¸sa ˆıncˆ at s˘a verifice ecuat ¸ia:
u

(x) +
1 −2x
x
2
u(x) = 0,
ceeace atrage ca:
du
u
= −
1 −2x
x
2
dx,
¸si dup˘ a integrare avem:
ln [u(x)[ = 2 ln [x[ +
1
x
,
¸si deci:
u(x) = x
2
e
1
x
, v

(x) =
1
x
2
e

1
x
,
¸si v(x) = e

1
x
+(, iar solut ¸ia general˘a este:
y(x) = x
2
+x
2
e
1
x
(.
244 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
Punˆ and condit ¸ia dat˘ a va rezulta: 1 = 1 + e(, adic˘ a ( = 0 ¸si deci solut ¸ia
c˘autat˘ a este: y(x) = x
2
.
2) Problema oscilatorului electric:. S˘ a presupunem legate ˆın serie o surs˘a de
curent a c˘arei tensiune variaz˘ a dup˘ a legea E(t) = V sin ωt, t ∈ R, o rezistent ¸˘a
R ¸si un condensator de capacitate C. Se presupune c˘ a la momentul t = 0,
cˆand circuitul este ˆınchis, intensitatea curentului este nuul˘ a. Se cere s˘a se
determine intensitatea curentului I(t) ˆın circuit la momentul t. Rezistent ¸a R
¸si capacitatea C le consider˘ am constante ˆın timp.
Solut ¸ie. Dac˘a not˘ am cu q(t) sarcina electric˘a a condensatorului la momentul
t, atunci avem I(t) = q

(t), iar evolut ¸ia curentuluiin circuit urmeaza legea a
doua a lui Kirchhoff:
RI(t) +
1
C
q(t) = E(t).
Prin derivarea egalit˘ at ¸ii de mai sus obt ¸inem:
RI

(t) +
1
C
I(t) = E

(t) = V ω cos ωt
Cu metoda de mai sus luˆand I(t) = u(t)v(t) vom avea:
(u

+
1
RC
u)v +uv

=
V ω
R
cos ωt
Rezolvand u

+
1
RC
u = 0 obt ¸inem u = e

t
RC
iar din relat ¸ia demai sus v

=
V ω
R
e
t
RC
cos ωt iar v(t) =
V ω
R

t
0
e
s
RC
cos ωsdsPrin urmare solutia problemei date
este:
I(t) =
V ω
R
e

t
RC

t
0
e
s
RC
cos ωsds, t ∈ R
Metoda variat ¸iei constantelor.
Metoda de integrare descris˘a mai sus, (cu y = uv), se ˆıncadreaz˘a ˆıntr-un pro-
cedeu mai general cunoscut sub denumirea de metoda variat ¸iilor constantelor
arbitrare. Ea se ˆıntˆ alne¸ste la integrarea ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare de un
ordin oarecare. Iat˘ a ˆın ce const˘a aceast˘a metod˘a: Se integreaz˘ a mai ˆıntˆ ai
ecuat ¸ia omogen˘a:
y

(x) = P(x)y(x), x ∈ I,
care este cu variabile separabile:
dy
y
= P(x)dx,
din care rezult˘ a:
ln [y[ =

x
x
0
P(t)dt +lnB.
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 245
Socotim c˘a am integrat de la (x
0
, y
0
) la (x, y) pe paralele la axele de coordonate
¸si y
0
, y ∈ (0, +∞), sau y
0
, y ∈ (−∞, 0). Pentru y = 0 se verific˘a direct solut ¸ia.
Deci solut ¸ia este:
y(x) = Be

x
x
0
P(t)dt
,
cu B ∈ R, x
0
∈ I.
Observat ¸ie: Mult ¸imea solut ¸iilor ecuat ¸iei diferent ¸iale liniare ¸si omogene formeaz˘a
un spat ¸iu vectorial de dimensiune unu (suma a doua solut ¸ii ˆınmult ¸irea cu un
factor sunt solut ¸ii ¸si orice solu¸sie se ob¸sine dintr-una fixat˘ a prin ˆınmult ¸irea cu
o constant˘a, deci dimensiunea spat ¸iului este 1, c˘aci baza este format˘a dintr-un
singur element, ˆın acest caz, e

x
x
0
P(t)dt
.
Pentru a obt ¸ine solut ¸ia ecuat ¸iei neliniare vom aplica metoda variat ¸iei constan-
tei, care const˘a ˆın presupunerea c˘ a solut ¸ia ecuat ¸iei neomogene este de forma:
y(x) = B(x)e

x
x
0
P(t)dt
,
cu B(x) funct ¸ie de x definit˘ a pe I cu valori reale, necunoscut˘ a. Se va c˘auta
s˘a se determine B(x) de clasa (
(1)
(I).
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia neomogen˘a, vom
obt ¸ine:
B

(x)e

x
x
0
P(t)dt
+B(x)P(x)e

x
x
0
P(t)dt
−B(x)P(x)e

x
x
0
P(t)dt
= Q(x),
¸si deci:
B

(x) = Q(x)e

x
x
0
P(t)dt
,
Integrˆ and de la x
0
la x vom obt ¸ine ((x) ¸si deci o solut ¸ie particular˘ a poate fi:
y
p
(x) = e

x
x
0
P(t)dt

x
x
0
Q(t)e

t
x
0
P(θ)dθ
dt.
Vom demonstra urm˘ atoarea teorem˘a:
Teorema 2: Toate solut ¸iile ecuat ¸iei neomogene sunt date de solut ¸ia ecuat ¸iei
omogene, la care se adaug˘a solut ¸ia particular˘ a y
p
(x).
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘ a y e
solut ¸ie a ecuat ¸iei date neomogene, atunci y −y
p
satisface ecuat ¸ia omogen˘a, ¸si
deci y −y
p
= y
o
. Deci, solutia generala a ecuatiei neomogene este dat˘a de:
y(x) = e

x
x
0
P(t)dt
[( +

x
x
0
Q(t)e

t
x
0
P(θ)dθ
dt]
Dac˘a se cere rezolvarea problemei lui Cauchy: Determinarea solut ¸iei care pen-
tru x = x
0
s˘a corespund˘ a la y = y
0
, ˆın acest caz avem c˘a ( = y
0
¸si solut ¸ia ˆın
acest caz este:
y(x) = e

x
x
0
P(t)dt
[y
0
+

x
x
0
Q(t)e

t
x
0
P(θ)dθ
dt]
sau
y(x) = y
0
e

x
x
0
P(t)dt
+

x
x
0
Q(t)e

x
t
P(θ)dθ
dt
246 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
11.2.4 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordin II.
Se numesc ecuat ¸ii liniare diferent ¸iale de ordinul doi neomogene cu coeficient ¸i
variabili, ecuat ¸iile diferent ¸iale de forma:
a
0
(x)y

(x) +a
1
(x)y

(x) +a
2
y = b(x), x ∈ I, (11.29)
unde a
0
, a
1
, a
2
, b : I ⊂ R → R, cu I interval, sunt funct ¸ii cunoscute. Dac˘a
a
0
(x) = 1, x ∈ I, ecuat ¸ia se nume¸ste normal˘a. Dac˘a b(x) = 0, x ∈ I, ecuat ¸ia se
nume¸ste omogen˘a.
ˆ
In cazul ˆın care a
0
(x) = 0, x ∈ I, ecuat ¸ia se aduce la forma
normal˘ a prin ˆımp˘art ¸irea sa cu a
0
(x). Vom nota ˆın acest caz cu: p(x) =
a
1
(x)
a
0
(x)
¸si q(x) =
a
2
(x)
a
0
(x)
, ¸si vom studia ecuat ¸ia normal˘ a omogen˘a:
y

(x) +p(x)y

(x) +q(x)y = 0, x ∈ I, (11.30)
unde p, q : I ⊂ R →R, cu I interval, sunt funct ¸ii continuie, cunoscute.
S˘ a presupunem c˘ a y
1
este o solut ¸ir a ecuat ¸iei (11.30). F˘ acˆand schimbarea
y = y
1
z, suntem condu¸s la ecuat ¸ia
y
1
z

+ (2y

1
+p(x)y
1
)z

= 0.
Cum y
1
= 0 vom putea scrie:
z

+ (2
y

1
y
1
+p(x))z

= 0.
Punˆ and z

= u, obt ¸inem:
du
u
+ 2
dy
1
y
1
+p(x)dx = 0,
¸si integrˆ and se deduce
u =
(
2
y
2
1
e

x
x
0
p(s)ds
,
unde (
2
este o constant˘a oarecare. Revenind la ecuat ¸ia z

= u ¸si apoi la
y = y
1
z, deducem solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (11.30)
y = (
1
y
1
+(
2
y
1

x
x
0
e

t
x
0
p(s)ds
y
2
1
(t)
dt,
Exemplu:
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a xy

− (x + 3)y

+ y = 0 are solut ¸iile y
1
= x + 3 ¸si y
2
=
e
x
(x
2
−4x + 6) ¸si formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸i pe orice interval
care nu cont ¸ine originea.
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 247
Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordin II cu coeficient ¸i constant ¸i.
ˆ
In general, ecuat ¸iile diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i variabili nu au solut ¸ii ex-
primabile ca o combinat ¸ie finit˘ a de funct ¸ii elementare. Vom vedea c˘a ecuat ¸iile
diferent ¸iale liniare de ordin II cu coeficient ¸i constant ¸i au solut ¸ii exprimate prin
combinat ¸ii liniare de funct ¸ii elementare.
I. Cazul ecuat ¸iei omogene.
Fie a ¸si b dou˘ a numere reale. S˘ a consider˘ am o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a omogen˘a
de ordin doi:
y

+ay

+by = 0 (11.31)
Asociem ecuat ¸iei de mai sus ecuat ¸ia algebric˘a
r
2
+ar +b = 0 (11.32)
pe care o vom numi ecuat ¸ie caracteristic˘a.
ˆ
In raport cu natura r˘ ad˘ acinilor
ecuat ¸iei (11.32) vom c˘auta solut ¸ii de o anumit˘ a form˘ a pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a
(11.31).
Urm˘atoarea teorem˘a se demonstreaz˘a prin verificare direct˘ a:
Teorema 3
Pentru a, b numerele reale, dateˆın (11.31) ¸si (11.32) ¸si Δ = a
2
−4b, vom nota cu
r
1
, r
2
r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei caracteristice (11.32). Distingem urm˘atoarele cazuri:
Cazul 1. Dac˘a Δ > 0, atunci funct ¸iile de tipul
y(t) = (
1
e
r
1
t
+(
2
e
r
2
t
, t ∈ R
cu(
1
, (
2
constante reale, sunt solut ¸ii ale ecuat ¸iei diferent ¸iale (11.31).
Cazul 2. Dac˘a Δ = 0 ¸si r
1
= r
2
= r = −
a
2
, atunci funct ¸iile de tipul:
y(t) = ((
1
t +(
2
)e
rt
, t ∈ R
cu(
1
, (
2
constante reale, sunt solut ¸ii ale ecuat ¸iei diferent ¸iale (11.31).
Cazul 3. Dac˘a Δ < 0 ¸si r
1
= α + iβ, r
2
= α − iβ, α, β ∈ R, atunci funct ¸iile
de tipul:
y(t) = e
αt
((
1
cos βt +(
2
sin βt), t ∈ R
cu(
1
, (
2
constante reale, sunt solut ¸ii ale ecuat ¸iei diferent ¸iale (11.31).
Demonstrat ¸ia teoremei se bazeaz˘a pe faptul c˘ a solut ¸iile de forma y(t) = e
rt
ˆınlocuite ˆın ecuat ¸ia (11.31) ne vor conduce la:
e
rt
(r
2
+ar +b) = 0
¸si cum e
rt
= 0 rezult˘ a c˘a neap˘ arat r
2
+ ar + b = 0.
ˆ
In cazul r = α + iβ vom
avea e
rt
= e
(α+iβ)t
= e
αt
e
iβt
= e
αt
(cos βt +i sin βt) iar pentru r = α −iβ vom
248 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
avea e
rt
= e
(α−iβ)t
= e
αt
e
−iβt
= e
αt
(cos βt − i sin βt). O combinat ¸ie liniar˘ a a
acestor solut ¸ii conduce la:
/
1
e
αt
(cos βt +i sin βt) +K
2
e
αt
(cos βt −i sin βt)
sau
(/
1
+/
2
)e
αt
cos βt +i(/
1
−/
2
)e
αt
sin βt
Notˆand (
1
= /
1
+/
2
¸si (
2
= i(/
1
−/
2
) obt ¸inem justificarea cazului 3.
Exemple:
S˘ a se afle solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale:
a)y

+ 2y

−3y = 0; b)y

−6y

+y = 0; c)y

−6y

+ 13y = 0
Dac˘a lu˘ am ˆın considerat ¸ie problema Cauchy pentru ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a
(11.31) atunci ˆın fiecare dintre cele trei cazuri de mai sus pot fi determinate
ˆın mod unic constantele C
1
¸si C
2
.
Urm˘atoarea teorem˘a se demonstreaz˘a prin verificare direct˘ a:
Teorema 4
S˘ a consider˘am valabile notat ¸iile din teorema anterioar˘ a. Fie t
0
, y
0
, y
1
∈ R ¸si
s˘a consider˘am problema Cauchy pentru ecuat ¸ia (11.31)
y

+ay

+by = 0, y(t
0
) = y
0
, y

(t
0
) = y
1
(11.33)
Atunci sunt adev˘ arate urm˘ atoarele afirmat ¸ii:
Cazul 1. Dac˘a Δ > 0, atunci unica solut ¸ie a problemei (11.33) este:
y(t) =
1
r
2
−r
1
[(r
2
y
0
−y
1
)e
r
1
(t−t
0
)
+ (y
1
−r
1
y
0
)e
r
2
(t−t
0
)
], t ∈ R
Cazul 2. Dac˘a Δ = 0, atunci unica solut ¸ie a problemei (11.33) este:
y(t) = [(t −t
0
)(y
1
−ry
0
) +y
0
]e
r(t−t
0
)
, t ∈ R
Cazul 3. Dac˘a Δ < 0, atunci unica solut ¸ie a problemei (11.33) este:
y(t) = e
αt 1
β
[(αy
0
sin βt
0
+βy
0
cos βt
0
−y
1
sin βt
0
) cos βt+(y
1
cos βt
0
−y
0
cos βt
0
+
βy
0
sin βt
0
) sin βt], t ∈ R
II. Cazul ecuat ¸iei neomogene.
Fie, din nou, a ¸si b dou˘ a numere reale. S˘ a consider˘am o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a
neomogen˘a de ordin doi:
y

+ay

+by = f(x) (11.34)
unde f : R →R continu˘ a.
Teorema 5 Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (11.34) este dat˘a de formula:
y(t) = y
o
+y
p
, (11.35)
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 249
unde y
o
este solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene, iar y
p
este o solut ¸ie particu-
lar˘ a a ecuat ¸iei (11.34).
Problema care se pune acum este de a g˘asi o solut ¸ie particular˘ a a ecuat ¸iei
(11.34).
Aflarea unei solut ¸ii particulare pentru ecuat ¸ia neomogen˘a. O solut ¸ie
particular˘ a y
o
(t) a ecuat ¸iri neomogene (11.34) poate fi g˘ asit˘ a mai u¸sor, prin
metoda coeficient ¸ilor nedeterminat ¸i, ˆın urm˘ atoarele situat ¸ii simple:
1) Dac˘a f(t) = e
αt
P
n
(t), t ∈ R, unde P
n
este o funct ¸ie polinomial˘ a de gradul
n, ¸si dac˘a α nu este r˘ad˘ acin˘ a a ecuat ¸iei caracteristice (11.32), atuci c˘aut˘ am o
solut ¸ie particular˘ a de forma:
x
o
(t) = e
αt
Q
n
(t), t ∈ R (11.36)
unde Q
n
(t) este o funct ¸ie polinomial˘ a de gradul n, ai c˘ arui coeficient ¸i urmeaz˘a
a fi determinat ¸i.
Dac˘a α este r˘ad˘ acin˘ a a ecuat ¸iei caracteristice (11.32), atunci vom c˘auta
solut ¸ii de forma:
x
o
(t) = t
r
e
αt
Q
n
(t), t ∈ R (11.37)
unde r ∈ ¦1, 2¦ este ordinul r˘ ad˘ acinii α.
2) Dac˘a f(t) = e
αt
[P
n
(t) cos βt + Q
n
(t) sin βt], t ∈ R, ¸si dac˘a α ± iβ nu este
r˘ ad˘ acin˘ a a ecuat ¸iei caracteristice (11.32), atuci c˘aut˘ am o solut ¸ie particular˘ a
de forma:
x
o
(t) = e
αt
[R
q
(t) cos βt +S
q
(t) sin βt], t ∈ R (11.38)
unde R
q
, S
q
sunt polinoame de grad q=max(m, n) ai c˘aror coeficient ¸i urmeaz˘a
a fi determinat ¸i.
Dac˘a α ± iβ sunt r˘ ad˘ acini ale ecuat ¸iei caracteristice (11.32), atunci vom
c˘auta solut ¸ii de forma:
x
o
(t) = te
αt
[R
q
(t) cos βt +S
q
(t) sin βt], t ∈ R (11.39)
2) Pentru cazuri mai generale se poate utiliza metoda variat ¸iei constantelor.
11.2.5 Metoda lui Frobenius.
Metoda const˘a ˆın a c˘ auta, pentru o ecuat ¸ie liniar˘ a, solut ¸ia general˘a sau o
anumit˘ a solut ¸ie(ˆın cazul cˆand este dat˘a ¸si o problem˘ a Cauchy) sub forma unei
serii de puteri.
Dac˘a aceasta este:
y(x) =

¸
n=0
c
n
x
n
, x ∈ I ⊂ R (11.40)
250 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
atunci diferitele sale derivate vor fi:
y

(x) =

¸
n=1
nc
n
x
n−1
=

¸
n=0
(n + 1)c
n+1
x
n
y

(x) =

¸
n=2
n(n −1)c
n
x
n−2
=

¸
n=0
(n + 2)(n + 1)c
n+2
x
n
¸s.a.m.d.
Coeficient ¸ii c
n
, n ∈ N se determin˘a din condit ¸ia ca y, y

, y

, ... s˘a verifice
ecuat ¸ia dat˘ a.
Exemple:
1) S˘ a se afle solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
y

−2xy = 0
Conform celor ment ¸ionate avem:

¸
n=0
(n + 1)c
n+1
x
n
−2x

¸
n=0
c
n
x
n
= 0
sau
c
1
+

¸
n=1
(n + 1)c
n+1
x
n
−2

¸
n=0
c
n
x
n+1
= 0
Dar

¸
n=1
(n + 1)c
n+1
x
n
=

¸
n=0
(n + 2)c
n+2
x
n+1
¸si atunci egalitatea precedent˘ a devine:
c
1
+

¸
n=0
[(n + 2)c
n+2
−2c
n
]x
n
= 0
de unde rezult˘ a:
c
1
= 0; (n + 2)c
n+2
−2c
n
= 0 n = 0, 1, 2, ...
ultima egalitate este:
(n + 2)c
n+2
= 2c
n
n = 0, 1, 2, ... (11.41)
¸si cum ea exprim˘a relat ¸ia dintre coeficient ¸ii c
n
din doi ˆın doi, aceasta impune
s˘a trat˘ am distinct cazurile:
n=impar; n=par.
a) n = 2m−1 m = 1, 2, ...
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 251
Condit ¸iile (11.41) devin:
(2m+ 1)c
2m+1
= 2c
2m−1
m = 1, 2, ...
¸si pentru m = 1 obt ¸inem:
3c
3
= 2c
1
deci c
3
= 0
rezult˘ a prin recurent ¸˘a c˘a:
c
2m+1
= 0 dec˘a m = 0, 1, 2, ...
b) n = 2m m = 1, 2, ...
Condit ¸iile (11.41) devin:
(2m+ 2)c
2m+2
= 2c
2m
m = 0, 1, 2, ...
sau
(m+ 1)c
2m+2
= c
2m
m = 0, 1, 2, ...
Dˆ and valorile consecutive lui m obt ¸inem:
1 c
2
= c
0
2 c
4
= c
2
3 c
6
= c
4
.........
m c
2m
= c
2(m−1)
¸si ˆınmult ¸ind aceste egalit˘at ¸i ˆın ambii membrii obt ¸inem:
m!c
2m
= c
0
deci c
2m
=
c
0
m!
; m = 0, 1, 2, ...
T¸ inˆ and seama de rezultatele obt ¸inute ˆın cazurile a) ¸si b) solut ¸ia c˘autat˘ a va fi:
y =

¸
m=0
c
2m
x
2m
= c
0

¸
m=0
x
2m
m!
deci este de forma:
y = (e
x
2
; ( ∈ R
2) S˘ a se afle solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei:
y

−xy

+ 2y = 0
252 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
Conform celor ment ¸ionate avem:

¸
n=0
(n + 2)(n + 1)c
n+2
x
n
−x

¸
n=0
(n + 1)c
n+1
x
n
−2

¸
n=0
c
n
x
n
= 0
adic˘ a
2 1 c
2
−2c
0
+

¸
n=1
[(n + 2)(n + 1)c
n+2
−2c
n
]x
n


¸
n=0
(n + 1)c
n+1
x
n+1
= 0
iar aceast˘a egalitate se mai scrie sub forma:
2(c
2
−c
0
) +

¸
n=0
[(n + 3)(n + 2)c
n+3
−2c
n+1
−(n + 1)c
n+1
]x
n+1
= 0
adic˘ a
2(c
2
−c
0
) +

¸
n=0
(n + 3)[(n + 2)c
n+3
−c
n+1
]x
n+1
= 0
De aici rezult˘a:
c
2
−c
0
= 0; (n + 2)c
n+3
−c
n+1
= 0, n = 0, 1, 2, ...
Vor tebui tratate, din nou, distinct cazurile:
n=par ; n=impar
Obt ¸inem respectiv:
a) 2(m+ 1)c
2m+3
= c
2m+1
m = 0, 1, 2, ...
b) (2m+ 1)c
2m+2
= c
2m
m = 0, 1, 2, ...
Atunci:
1) c˘autˆ and solut ¸ia y
1
pentru care:
c
0
= y
1
(0) = 0 ; c
1
= y

1
(0) = 1
din b) rezult˘ a c
2m
= 0 ; m = 0, 1, 2, ...; iar din a) procedˆ and ca la cazul b)
de la exemplul precedent obt ¸inem:
c
2m+1
=
1
2
m
m!
m = 0, 1, 2, ...
¸si deci
y
1
(x) =

¸
m=0
c
2m+1
x
2m+1
=

¸
m=0
x
2m+1
2
m
m!
= xe
x
2
2
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 253
2) c˘autˆ and solut ¸ia y
2
pentru care:
c
0
= y
2
(0) = 1 ; c
1
= y

2
(0) = 0
obt ¸inem din a) c
2m+1
= 0 ; m = 0, 1, 2, ...; iar din b)
c
2m
=
1
(2m−1)!!
m = 1, 2, ...
¸si deci
y
2
(x) =

¸
m=0
c
2m
x
2m
= 1 +

¸
m=1
x
2m
(2m−1)!!
Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei date este o combinat ¸ie liniar˘ a a solut ¸iilor particulare
y
1
¸si y
2
deci:
y = (
1
y
1
+(
2
y
2
, (
1
, (
2
∈ R
11.2.6 Metoda seriilor Taylor.
Pentru integrarea ecuat ¸iilor diferent ¸iale de forma:
y
(n)
= F(x, y, y

, ..., y
(n−1)
)
cu condit ¸iile:
y(x
0
) = y
0
, y

(x
0
) = y
1
, ..., y
(n−1)
(x
0
) = y
n−1
solut ¸iile se obt ¸in sub forma dezvolt˘ arii sale ˆın serie Taylor:
y(x) =

¸
n=0
y
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
Metoda o vom pune ˆın evident ¸˘a prin urm˘ atoarele exemple:
1) S˘ a se integreze ecuat ¸ia
y

+y = 0
cu condit ¸iile init ¸iale:
y(0) = 1; y

(0) = 0
Solut ¸ia cerut˘a o vom obt ¸ine sub forma seriei McLaurin:
y(x) =

¸
n=0
y
(n)
(0)
n!
x
n
254 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
unde y(0) = 1; y

(0) = 0.
Din ecuat ¸ia dat˘ a avem y

= −y ¸si prin deriv˘ ari succesive rezult˘a:
y
(n+2)
(x) = −y
(n)
(x) n ∈ N
iar de aici:
y

(0) = −y(0) = −1 ; y

(0) = −y

(0) = 0 ; y
IV
(0) = −y

(0) = 1 ; y
v
(0) = −y

(0) = 0
¸si ˆın general
y
(2n)
(0) = (−1)
n
; y
(2n+1)
(0) = 0 ; n ∈ N
rezultate care se verific˘a u¸sor prin induct ¸ie complet˘a.
Solut ¸ia cerut˘a este:
y(x) =

¸
n=0
(−1)
n
(2n)!
(x)
2n
= cos x
2) S˘ a se integreze ecuat ¸ia
y

= xy +y
2
cu condit ¸iile init ¸iale:
y(0) = 4; y

(0) = 2
Din ecuat ¸ia dat˘ a ¸si condit ¸ii avem: y

(0) = 4. Prin derivarea ecuat ¸iei vom
avea:
y

= y +xy

+ 2y

y

¸si y

(0) = 20
Derivˆ and ˆınc˘ a odat˘ a obt ¸inem:
y
IV
= 2y

+xy

+ 2y
2
+ 2y

y

¸si y
IV
(0) = 116
Solut ¸ia cerut˘a este:
y = 4 + 2x + 2x
2
+
10
3
x
3
+
29
6
x
4
+...
11.2.7 Metoda polinoamelor diferent ¸iale.
Aceast˘a metod˘a se folose¸ste pentru determinarea solut ¸iilor particulare ale
ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare neomogene cu coeficient ¸i constant ¸i.
Vom nota cu:
D =
d
dx
, D
2
=
d
2
dx
2
, . . . , D
n
=
d
n
dx
n
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a:
a
0
y
(n)
+a
1
y
(n−1)
+. . . +a
n−1
y

+a
n
y = b(x),
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 255
se mai poate scrie si sub forma:
F(D)y = b(x),
unde:
F(D) = a
0
D
n
+a
1
D
n−1
+... +a
n−1
D +a
n
,
care este un operator diferent ¸ial liniar de ordinul n. F(D)y fiind un polinom
diferent ¸ial de ordinul n. Se poate ar˘ ata u¸sor urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i:
F(D)e
αx
= e
αx
F(α) (11.42)
F(D
2
) sin(βx) = sin(βx)F(−β
2
) (11.43)
F(D
2
) cos(βx) = cos(βx)F(−β
2
) (11.44)
F(D)e
αx
y(x) = e
αx
F(D +α)y (11.45)
1
F(D)
e
αx
= e
αx
1
F(α)
(11.46)
1
F(D
2
)
sin(βx) = sin(βx)
1
F(−β
2
)
, dac˘a F(−β
2
) = 0 (11.47)
1
F(D
2
)
cos(βx) = cos(βx)
1
F(−β
2
)
, dac˘a F(−β
2
) = 0 (11.48)
1
F(D)
e
αx
y(x) = e
αx
1
F(D +α)
y (11.49)
¸si ˆın cazul c˘a
1
F(t)
se dezvolt˘a ˆın serie Taylor ˆın jurul lui t = 0 adic˘ a:
1
F(t)
=

¸
n=0
(
1
F(t)
)
(n)
(0)
n!
t
n
vom considera:
1
F(D)
=

¸
n=0
(
1
F(t)
)
(n)
(0)
n!
D
n
= T
m
(D) +

¸
n=m+1
(
1
F(t)
)
(n)
(0)
n!
D
n
.
Dac˘a operatorul
1
F(D)
se aplic˘a unui polinom de grad m, P
m
, atunci vom obt ¸ine
relat ¸ia opert ¸ional˘ a:
1
F(D)
P
m
(x) = T
m
(D)P
m
(x), (11.50)
¸si putem calcula imediat solut ¸ii particulare y
p
(x) = T
m
(D)P
m
(x), pentru
ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i, pe care le ˆıntˆ alnimˆın prac-
tic˘a.
Operatorul
1
D
indic˘ a o integrare obi¸snuit˘ a,
1
D
2
, o dubl˘ a integrare etc.
Exemple: Folosind metoda polinoamelor diferent ¸iale s˘a se afle solut ¸ii par-
ticulare pentru ecuat ¸iile:
256 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
1. y

+y

−2y = 3e
3x
.
1. Avˆ and ˆın vedere c˘a: P(D)y
p
= 3e
3x
, cu P(D) = D
2
+D −2, deducem:
y
p
=
1
P(D)
3e
3x
=
3e
3x
P(3)
=
3
10
e
3x
.
2. y

+ 3y

+ 4y = xe
−x
.
1. Avˆ and ˆın vedere c˘a: P(D)y
p
= xe
−x
, deducem:
y
p
(x) =
1
P(D)
xe
−x
= e
−x
1
(D −1)
2
+ 3(D −1) + 4
x = e
−x
1
D
2
+D + 2
x.
Cum:
1
D
2
+D+2
=
1
2

D
4
+...; vom avea:
y
p
(x) = e
−x
(
x
2

1
4
).
3. y
V
+y

= xe
x
.
1. Procedˆ and la fel g˘ asim F(D)y
p
= x
2
e
x
, deducem:
y
p
(x) =
1
F(D)
x
2
e
x
= e
x
1
F(D + 1)
x
2
= e
x
1
(D + 1)
3
[1 + (D + 1)
2
]
x
2
.
Facˆand ˆımp˘ art ¸irea 1 : F(D + 1), obt ¸inem:
T2(D) = (
1
2
−2
d
dx
+
19
4
d
2
dx
2
)(x
2
).
Acum y
p
(x) se scrie:
y
p
(x) = e
x
(
1
2
−2
d
dx
+
19
4
d
2
dx
2
)(x
2
)
sau
y
p
(x) = e
x
(
x
2
2
−4x +
19
2
)
4. y

−4y

+ 4y = 3e
2x
.
1. Acum y
p
(x) se scrie:
y
p
(x) =
1
D
2
−4D + 4
3e
2x
= 3e
2x
1
(D + 2)
2
−4(D + 2) + 4
1 = 3e
2x
1
D
2
1 =
3e
2x

(

1dx)dx = 3e
2x
x
2
2
,
deci:
y
p
(x) =
3
2
x
2
e
2x
.
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 257
5. y

+ 3y

+ 2y = xe
−x
.
1. y
p
(x) =
1
D
2
+3D+2
xe
−x
= e
−x 1
(D−1)
2
+3(D−1)+2
x = e
−x 1
D
2
+D
x = e
−x 1
D+1
x
2
2
=
(1 −D +D
2
)x
2
=
e
−x
2
(1 −
d
dx
+
d
2
dx
2
)x
2
=
e
−x
2
(x
2
−2x + 2). ¸si deci:
y
p
(x) =
e
−x
2
(x
2
−2x + 2).
6. y

−4y

+ 4y =
x−1
x
2
e
2x
.
1. y
p
(x) =
1
D
2
−4D+4
x−1
x
2
e
2x
= e
2x 1
(D+2)
2
−4(D+2)+4
x−1
x
2
= e
2x 1
D
2
(
1
x

1
x
2
) =
e
2x

(

(
1
x

1
x
2
)dx)dx = e
2x

(ln [x[ +
1
x
)dx = e
2x
(xln [x[ +ln [x[ −x). ¸si deci:
y
p
(x) = e
2x
(xln [x[ + ln [x[ −x).
7. y

−3y

+ 3y

−y = xe
x
.
1. y
p
(x) =
1
D
3
−3D
2
+3D−4
xe
x
= e
x 1
D
3
x = e
x
D
−3
(x) = e
x
D
−2
(
x
2
2
) = e
x
D
−1
(
x
3
6
) =
x
4
24
e
x
. Avem deci:
y
p
(x) =
1
24
x
4
e
x
.
8. y

−5y

+ 6y = 6x −10x + 2.
1. Vom avea: y
p
(x) = T
2
(D)(6x
2
− 10x + 2). T
2
(D) obtinˆ andu-se din dez-
voltarea Taylor. Se obt ¸ine:
T2(D) =
1
6
+
5
36
D +
19
216
D
2
¸si deci
y
p
(x) = (
1
6
+
5
36
D +
19
216
D
2
)(6x
2
−10x + 2) =
x
2

10
6
x +
2
6
+
5
36
(12x −10) +
19
216
12
Avem deci: y
p
(x) = x
2
.
9. y

− y = 2sinx − 4cosx. 1.
ˆ
In baza propriet˘ at ¸ilor exprimate la ˆınceputul
acestei sect ¸iuni avem:
y
p
(x) =
1
D
2
−1
(2 sin x −4 cos x) = (2 sin x)
1
−1 −1
−(4 cos x)
1
−1 −1
Solut ¸ia particular˘ a a ecuat ¸iei date este:
y
p
(x) = −sin x + 2 cos x.
10. y

+ 4y

+ 3y = 10 sin x.
1. La fel ca ˆın precedentul exercit ¸iu vom avea:
y
p
(x) =
1
D
2
+4D+3
10 sin x = 10
D−4D+3
(D
2
+3)
2
−16D
2
sin x = 10(D
2
−4D+3)
1
(D
2
+3)
2
−16D
2
sin x =
258 CAPITOLUL 11. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
10(D
2
−4D + 3)(
1
(−1+3)
2
−16(−1)
) sin x =
10
20
(
d
2
dx
2
−4
d
dx
+ 3) sin x =
1
2
(−sin x −
4 cos x + 3 sin x) Solut ¸ia particular˘ a a ecuat ¸iei date este:
y
p
(x) = sin x −2 cos x.
11. y

−7y

+ 6y = sin x.
1. Procedˆ and la fel, avem:
y
p
(x) =
1
D
2
−7D+6
sin x =
D
2
+7D+6
(D
2
+6)
2
−49D
2
sin x = (D
2
+7D+6)
1
(D
2
+6)
2
−49D
2
sin x =
(D
2
+ 7D + 6) sin x(
1
(−1+6)
2
−49(−1)
=
1
74
(
d
2
dx
2
+ 7
d
dx
+ 6) sin x =
1
74
(−sin x +
7 cos x + 6 sin x).
Solut ¸ia particular˘ a este:
y
p
(x) =
5
74
sin x +
7
74
cos x.
Observat ¸ie:
ˆ
In loc s˘a lu˘ am termenul liber f(x) = sin x,vom lua f(x) = e
ix
. Solut ¸ia
¯ y are partea imaginar˘ a solut ¸ia ecuat ¸iei data. Astfel vom avea: ¯ y
p
(x) =
1
D
2
−7D+6
e
ix
= e
ix 1
i
2
−7i+6
= e
ix 1
5−7i
= e
ix 5+7i
25+49
=
(cos x+i sin x)(5+7i)
74
¸si solut ¸ia
ecuat ¸iei date va fi:
y
p
(x) = Im(¯ y
p
(x)) =
5
74
sin x +
7
74
cos x.
12. y

−y = xe
x
cos x. 1. Vom lua ˆın loc de termenul liber xe
x
cos x, f(x) =
xe
ix+x
= xe
(i+1)x
. Solut ¸ia ¯ y are partea real˘ a solut ¸ia ecuat ¸iei date. Astfel,
vom avea: ¯ y
p
(x) =
1
D
2
−1
xe
ix+x
= e
ix+x 1
(D+i+1)
2
−1
x = e
ix+x 1
D
2
−2(i+1)D+2i−1
x
ˆ
Imp˘art ¸ind pe 1 la F(D) = D
2
− 2(i + 1)D + 2i − 1, din dezvoltarea Taylor
obt ¸inem :
T
1
(D) =
1
2i−1

2(1+i)
(2i−1)
2
D, Deci: y
p
(x) = e
ix+x
(
1
2i−1

2(1+i)
(2i−1)
2
D)x = e
x
e
ix
(
x
2i−1

2(1+i)
(2i−1)
2
) = e
x
e
ix
(
x(2i+1)
−5
+
2(1+i)
3+4i
) = e
x
e
ix
(
x(2i+1)
−5
+
2(7−i)
25
) =
e
x
x
−5
(cos x +
i sin x)(1 + 2i) +
2e
x
25
(cos x +i sin x)(7 −i).
Vom avea, solut ¸ia particular˘ a a ecuat ¸iei date:
y
p
(x) = Re(¯ y
p
(x)) = e
x
[(−
x
5
+
14
25
) cos x + (
2x
5
+
2
25
) sin x].
Capitolul 12
Sisteme de ecuat ¸ii
diferent ¸iale.
12.1 Sisteme liniare cu coeficient ¸i constant ¸i.
ˆ
In acest paragraf von studia ecuat ¸iile:
dY
dx
= F(Y ), (12.1)
unde
F : R
n
→R
n
este de forma:
F(Y ) = AY +B
unde
Y = Y (x) =





y
1
(x)
y
2
(x)
.
.
.
y
n
(x)





, B = B(x) =





b
1
(x)
b
2
(x)
.
.
.
b
n
(x)





,
A =





a
11
a
12
...a
1n
a
21
a
22
...a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
n2
...a
nn





,
a
ij
, i = 1, 2, ..., n; j = 1, 2, ..., n, constante reale.
Explicit vom avea:









y

1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+. . . +a
1n
y
n
+b
1
(x)
y

2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+. . . +a
2n
y
n
+b
2
(x)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y

n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+. . . +a
nn
y
n
+b
n
(x)
(12.2)
259
260 CAPITOLUL 12. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
Este vorba deci, de sisteme liniare cu coeficient ¸i constant ¸i.
Sistemul (12.1) sau (12.2) se nume¸ste sistem liniar omogen dac˘a B = 0
sau b
1
(x) = b
2
(x) = . . . b
n
(x) = 0.
ˆ
In cazul cˆand exist˘ a cel put ¸in un indice
j = 1, 2, . . . , n pentru care b
j
= 0 vom spune c˘ a istemul este liniar neomogen.
Problema Cauchy ata¸sat˘a sistemului liniar cere determinarea solut ¸iei unice
care verific˘a condit ¸ia:
Y (x
0
) =





y
1
(x
0
)
y
2
(x
0
)
.
.
.
y
n
(x
0
)





= Y
0
(12.3)
12.1.1 Determinarea solut ¸iilor sinstemului liniar omogen.
Fie sistemul liniar ¸si omogen:
dY
dx
= AY, (12.4)
sau explicit:









y

1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+. . . +a
1n
y
n
y

2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+. . . +a
2n
y
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y

n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+. . . +a
nn
y
n
(12.5)
Vom c˘auta solut ¸ii de forma:
Y (x) = e
λx
C,
unde C este un vector coloan˘a cu n componente constante, fie acestea c
1
, c
2
, . . . c
n
,
iar λ un parametru . Cum
dY
dx
= λe
λx
C, ˆınlocuind ˆın (12.4), vom avea:
(A−λI
n
)Ce
λx
= 0, (12.6)
cu I
n
matricea unitate de ordin n. Prin urmare vom avea sistemul:
(A−λI
n
)C = 0
adic˘ a









(a
11
−λ)c
1
+a
12
c
2
+. . . +a
1n
c
n
= 0
a
21
c
1
+ (a
22
−λ)c
2
+. . . +a
2n
c
n
= 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
c
1
+a
n2
c
2
+. . . + (a
nn
−λ)c
n
= 0
(12.7)
12.1. SISTEME LINIARE CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I. 261
Sistemul admite solut ¸ia nul˘ a(c
1
= c
2
= . . . = c
n
= 0), solut ¸ia banal˘ a, pentru
orice λ. Cum aceasta nu este interesant˘a, vom c˘auta solut ¸ii diferite de cea
banal˘ a. Condit ¸ia de existent ¸˘a a solut ¸iilor nebanale este:
det(A−λI
n
) = 0, (12.8)
care, prin dezvoltare conduce la polinomul de grad n:
P
n
(λ) = λ
n

1
λ
n−1
+. . . α
n
= 0 (12.9)
numit polinomul caracteristic al sistemului. Pentru o r˘ ad˘ acin˘ a λ
j
a polino-
mului caracteristic vom obt ¸ine o solut ¸ie C
j
din sistemul (12.7). Solut ¸iile λ
j
se
numesc valori proprii iar vectorii corespunz˘ atori C
j
vectori proprii.
Prin urmare solut ¸ia Y
j
format˘ a cu valoarea proprie λ
j
¸si vectorului propriu
C
j
este
Y
j
= C
j
e
λ
j
x
,
care se mai nume¸ste solut ¸ie fundamental˘ a. Prin determinarea a n solut ¸ii
Y
j
j = 1, 2, . . . , n vom spune c˘ a solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei (12.4) sau (12.5)
este o combinat ¸ie linear˘ a de solut ¸ii fundamentale Y
j
Y (x) = (
1
Y
1
(x) +(
2
Y
2
(x) +. . . +(
n
Y
n
(x), (12.10)
unde (
1
, (
2
, . . . , (
n
sunt n constante reale.
Exemplu

y

1
= y
1
+y
2
y

2
= −2y
1
+ 4y
2
Valorile proprii asociate matricei:

1 1
−2 4

sunt λ
1
= 2 ¸si λ
2
= 3
Vectorii proprii corespunz˘ atori sunt:
C
1
=

1
1

¸si C
2
=

1
2

obt ¸inem solut ¸iile particulare ale sistemului dat:
Y
1
= e
2x

1
1

¸si Y
2
= e
3x

1
2

Solut ¸ia general˘a a sistemului considerat este:
Y
o
(x) = (
1
e
2x

1
1

+(
2
e
3x

1
2

262 CAPITOLUL 12. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
sau explicit:

y
1
= (
1
e
2x
+(
2
e
3x
y
2
= (
1
e
2x
+ 2(
2
e
3x
12.1.2 Determinarea solut ¸iilor sinstemului liniar neomogen.
Metoda variat ¸iei constantelor.
Fie, din nou, sistemul liniar neomogen:
dY
dx
= AY +B (12.11)
¸si fie sistemul liniar omogen asociat:
dY
dx
= AY (12.12)
Teorema 1. Dac˘a Y
p
este o solut ¸ie particular˘ a a ecuat ¸iei (12.11), atunci orice
solut ¸ie Y a ei este de forma Y = Y
p
+Y
o
, unde Y
o
este solut ¸ie a ecuat ¸iei (12.12)
Dac˘aˆınlocuimˆın (12.11) pe Y = Y
p
+Y
o
, obt ¸inem: Y

= Y

p
+Y

o
= A(x)(Y
p
+
Y
o
) + B(x), cum Y

p
= A(x)Y
p
+ B(x), rezult˘ a Y

o
= A(x)Y
o
. Invers dac˘ a
Y

o
= A(x)Y
o
, atunci Y = Y
p
+Y
o
, cu Y
p
solut ¸ie particular˘ a, solut ¸ie a ecuat ¸iei
(12.11)|.
Teorema 2. Dac˘a ¦Y
0
1
, Y
0
2
, . . . , Y
0
n
¦ este un sistem fundamental de solut ¸ii
pentru sistemul (12.12), deci solut ¸ia general˘a a acestui sistem este:
Y
o
=
n
¸
j=1
(
j
Y
o
j
,
exist˘a funct ¸iile (
1
(x), (
2
(x), . . . , (
n
(x) astfel ˆıncˆ at:
Y
p
=
n
¸
j=1
(
j
(x)Y
o
j
(x)
este solut ¸ie particular˘ a a sistemului neomogen (12.11)
Punˆ and condit ¸ia ca Y
p
s˘a verifice ecuat ¸ia (12.11), obt ¸inem:
n
¸
j=1
(

j
(x)Y
o
j
(x) +
n
¸
j=1
(
j
(x)
dY
o
j
(x)
dx
= A
n
¸
j=1
(
j
(x)Y
o
j
(x) +B(x)
deci:
n
¸
j=1
(

j
(x)Y
o
j
(x) +
n
¸
j=1
(
j
(x)[
dY
o
j
(x)
dx
−AY
o
j
] = B(x)
12.1. SISTEME LINIARE CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I. 263
de unde, dac˘ a folosim faptul c˘ a Y
o
j
sunt solut ¸ii ale sistemului omogen (12.12),
deci:
dY
o
j
(x)
dx
−AY
o
j
= 0 (∀)j = 1, 2, . . . , n
obt ¸inem:
n
¸
j=1
(

j
(x)Y
o
j
(x) = B(x),
cu
Y
o
j
=





y
o
j1
y
o
j2
.
.
.
y
o
jn





ˆ
In mod explicit avem sistemul liniar ¸si neomogen:









C

1
y
o
11
+C

2
y
o
21
+. . . +C

n
y
o
n1
= b
1
C

1
y
o
12
+C

2
y
o
22
+. . . +C

n
y
o
n2
= b
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
C

1
y
o
1n
+C

2
y
o
2n
+. . . +C

n
y
o
nn
= b
n
,
al c˘arui determinant:

y
o
11
y
o
21
. . . y
o
n1
y
o
12
y
o
22
. . . y
o
n2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
o
1n
y
o
2n
. . . y
o
nn

este = 0 deoarece ¦Y
o
1
, Y
o
2
, . . . , Y
o
n
¦ este un sistem fundamental de solut ¸ii al
sistemului omogen.
Exemplu:
S˘ a consider˘am sistemul:

y

1
= y
1
+y
2
+e
−x
y

2
= y
1
+y
2
+ 2e
−x
Sistemului omogen asociat:

y

1
= y
1
+y
2
y

2
= y
1
+y
2
ˆıi corespunde matricea:
A =

1 1
1 1

264 CAPITOLUL 12. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
ce are drept polinom caracteristic
P
2
(λ) = λ(λ −2)
Pentru λ = 0 vom avea vectorii proprii de forma

α
−α

, iar pentru λ = 2
vom avea vectorii proprii de forma

α
α

obt ¸inem sistemul fundamental de
solut ¸ii pentru sistemul omogen corespunz˘ ator
¦Y
o
1
=

1
−1

, Y
o
2
=

1
1

e
2x
¦
deci solut ¸ia general˘a a sistemului omogen este:
Y
o
= (
1
Y
o
1
+(
2
Y
o
2
= (
1

1
−1

+(
2

1
1

e
2x
C˘autˆ and solut ¸ie particular˘ a de forma:
Y
p
= (
1
(x)Y
o
1
+(
2
(x)Y
o
2
obt ¸inem:
(

1
(x)

1
−1

+(

2
(x)

1
1

e
2x
=

e
−x
2e
−x

adic˘ a

(

1
(x) +(

2
(x)e
2x
= e
−x
−(

1
(x) +(

2
(x)e
2x
= 2e
−x
Solut ¸iile acestui din urm˘ a sistem sunt:
(

1
(x) = −
1
2
e
−x
¸si (

2
(x) =
3
2
e
−3x
,
deci
(
1
(x) =
1
2
e
−x
¸si (
2
(x) = −
1
2
e
−3x
,
¸si atunci:
Y
p
=
1
2
e
−x

1
−1


1
2
e
−x

1
1

= e
−x

0
−1

.
Solut ¸ia general˘a a sistemului dat este:
Y = Y
o
+Y
p
+(
1

1
−1

+(
2
e
2x

1
1

+e
−x

0
−1

.
Pe componente vom avea:

y
1
= (
1
+(
2
e
2x
y
2
= −(
1
+(
2
e
2x
−e
−x
cu (
1
(
2
constante reale.
12.1. SISTEME LINIARE CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I. 265
12.1.3 Sisteme ¸si ecuat ¸ii liniare.
Vom considera ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a de ordin n scris˘ a sub forma normal˘ a:
y
(n)
= F(x, y, y

, y

, . . . , y
(n−1)
) (12.13)
Propozit ¸ia 1:
Ecuat ¸ia y
(n)
= F(x, y, y

, y

, . . . , y
(n−1)
) este echivalent˘a cu sistemul de n
ecuat ¸ii de ordinul ˆıntˆ ai









y

1
= y
2
y

2
= y
3
.
.
.
y

n
= F(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
(12.14)
unde y
1
= y ˆın sensul urm˘ ator: dac˘ a y = y
1
este solut ¸ie a ecuat ¸iei (12.13)
atunci
Y (x) =





y
1
y
2
.
.
.
y
n





=





y
y

.
.
.
y
(n−1)





este solut ¸ie a sistemului (12.14) ¸si reciproc.
Observat ¸ie:
Aceast˘a echivalent ¸˘a se p˘astreaz˘a ¸si ˆın cazul problemei Cauchy:
Condit ¸iile init ¸iale:
y(x
0
) = y
00
, y

(x
0
) = y
10
, . . . , y
(n−1)
(x
0
) = y
n−10
sunt ˆındeplinite dac˘ a ¸si numai dac˘ a:
Y (x
0
) =





y
1
(x
0
)
y
2
(x
0
)
.
.
.
y
n
(x
0
)





=





y
00
y
10
.
.
.
y
n0





Vom studia ˆın continuare cazul particular al ecuat ¸iilor (12.13) de forma:
F(x, y, y

, y

, . . . , y
(n−1)
) = −a
1
y
(n−1)
−a
2
y
(n−2)
−. . . −a
n
y +f(x) (12.15)
unde a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ R iar f(x) o funct ¸ie continu˘ a, deci a ecuat ¸iilor de forma:
y
(n)
+a
1
y
(n−1)
+a
2
y
(n−2)
+. . . +a
n−1
y

+a
n
y = f(x) (12.16)
Dac˘a f(x) = 0 ecuat ¸ia se nume¸ste omogen˘a, dac˘ a f(x) = 0 ecuat ¸ia se nume¸ste
neomogen˘a.
266 CAPITOLUL 12. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
vom folosi uneori operatorul diferent ¸ial L definit prin:
L(y) = y
(n)
+a
1
y
(n−1)
+. . . +a
n
y =
d
n
y
dx
n
+a
1
d
n−1
y
dx
n−1
+. . . +a
n
y (12.17)
¸si atunci ecuat ¸ia considerat˘a poate fi pus˘ a sub forma:
L(y) = f(x)
Propozit ¸ia 2:
Ecuat ¸ia Ly = 0 este echivalent˘a cu sistemul de n ecuat ¸ii de ordinul ˆıntˆ ai













y

1
= −y
2
y

2
= −y
3
.
.
.
y

n−1
= −y
n
y

n
= −a
1
y
1
−a
2
y
2
−a
3
y
3
. . . −a
n
y
n
(12.18)
Prin urmare matricea sistemului este:
A =







0 −1 0 . . . 0 0
0 0 −1 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . 0 −1
−a
n
−a
n−1
−a
n−2
. . . −a
2
−a
1







Propozit ¸ia 3:
Fie ecuat ¸ia liniar˘ a ¸si omogen˘a
y
(n)
+a
1
y
(n−1)
+. . . +a
n
y = 0
¸si fie sistemul echivalent:
dY
dx
= AY
atunci polinomul caracteristic asociat matricei A coincide cu polinomul carac-
teristic al ecuat ¸iei liniare Ly = 0
ˆ
Intradev˘ ar dezvoltˆ and det(A−λI
n
) = 0 dup˘ a ultima linie obt ¸inem:
P
n
(λ) = det(A−λI
n
) = λ
n
+a
1
λ
n−1
+. . . +a
n
.
Propozit ¸ia 3:
Un sistem liniar de n ecuat ¸ii de ordinul unu neomogen:
dY
dx
= AY +B, A ∈ ´n(R), B ∈ ´
n 1
(R) (12.19)
12.1. SISTEME LINIARE CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I. 267
este echivalent cu o ecuat ¸ie liniar˘ a de ordinul n:
L(y) = f(x), f ∈ ((R) (12.20)
Demonstrat ¸ie: S˘a not˘ am cu D matricea asociat˘a operatorului de derivare:
DY =





d
dx
0 0 . . . 0
0
d
dx
0 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . .
d
dx










y
1
y
2
.
.
.
y
n





=





y

1
y

2
.
.
.
y

n





Egalitatea (12.19)devine atunci:
(D −A)Y = B (∀)Y
Rezolvˆand formal acest sistem obt ¸inem relat ¸iile:
det(D −A)y
i
= det C
i
,
unde C
i
este matricea ce se obt ¸ine ˆınlocuind ˆın matricea D − A coloana i cu
vectorul coloan˘ a B. Rezultatul va fi o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a liniar˘ a de ordinul n
ˆın y
i
.
Exemple:
1) Fie sistemul:

y

1
= y
2
y

2
= −y
1
A =

0 1
−1 0

; D −A =

d
dx
−1
1
d
dx

Sistemul este echivalent cu:

d
dx
−1
1
d
dx

y
1
= 0 adic˘ a y

1
+y
1
= 0
Solut ¸iile sistemului sunt:

y
1
= (
1
cos x +(
2
sin x
y
2
= −(
1
sin x +(
2
cos x
2) Pentru sistemul

y

1
= y
1
+y
2
y

2
= y
1
+y
2
+ 16x
A =

1 1
1 1

; D −A =

d
dx
−1 −1
−1
d
dx
−1

268 CAPITOLUL 12. SISTEME DE ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE.
Sistemul este echivalent cu:

d
dx
−1 −1
−1
d
dx
−1

y
1
=

0 −1
16x
d
dx
−1

adic˘ a y

1
−2y

1
= 16x
sau cu:

d
dx
−1 −1
−1
d
dx
−1

y
2
=

d
dx
−1 0
−1 16x

adic˘ a y

2
−2y

2
= 16 −16x
Observat ¸ie: Se poate ajunge la acelea¸si rezultate dac˘a vom folosi metoda
substitut ¸iei care const˘a ˆın eliminarea pe rˆ and a necunoscutelor, ajungˆ and ˆın
cele din urm˘ a la o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a de ordin n.
Astfel din exemplul 2) din prima ecuat ¸ie avem
y
2
= y

1
−y
1
iar y

2
= y

1
−y

1
ˆ
Inlocuind y
2
¸si y

2
ˆın a doua ecuat ¸ie ne va da:
y

1
−y

1
= y
1
+y

1
−y
1
+ 16x sau y

1
−2y

1
= 16x
La fel scot ¸ˆand din a doua ecuat ¸ie pe y
1
avem
y
1
= y

2
−y
2
−16x iar y

1
= y

2
−y

2
−16
ˆ
Inlocuind y
1
¸si y

1
ˆın prima ecuat ¸ie ne va da:
y

2
−y

2
−16 = y
2
+y

2
−y
2
−16x sau y

2
−2y

2
= 16 −16x
Prin urmare rezultate identice.

6 3.4 3.5

CUPRINS Derivate partiale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ Aplicatii diferentiale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ ¸ 3.5.1 Scurt˘ prezentare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 3.5.2 Definitia general˘ a diferentiabilit˘¸ii. . . . . . . . . . . ¸ a ¸ at 3.5.3 Diferentiala ¸i derivata unor aplicatii concrete. . . . . . ¸ s ¸ 3.5.4 Propriet˘¸i ale diferentialei si derivatei aplicatiilor conat ¸ ¸ crete. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.5.5 Derivate partiale de ordin superior. . . . . . . . . . . . . ¸ 3.5.6 Diferentialele de ordin superior ale cˆmpurilor scalare. . ¸ a 3.5.7 Dezvoltarea lui Taylor pentru functii reale de mai multe ¸ variabile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.5.8 Probleme de optim pentru functii de mai multe variabile. ¸ 66 69 69 70 73 81 93 95 97 99

4 Functii definite implicit. ¸ 4.1 Notiunea de functie implicit˘. . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ ¸ a 4.2 Teorema functiilor implicite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 4.2.1 Cazul functiilor cu dou˘ variabile reale. . . . . . . . . ¸ a 4.2.2 Cazul functiilor cu trei variabile reale. . . . . . . . . . ¸ 4.2.3 Cazul functiilor cu n+1 variabile (m=n+1). . . . . . . ¸ 4.3 Sisteme de functii implicite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 4.3.1 Cazul a dou˘ functii cu cinci variabile . . . . . . . . . a ¸ 4.3.2 Cazul sistemelor de m functii cu m+n variabile. . . . . ¸ 4.4 Extreme cu leg˘turi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 4.4.1 Teorema lui Lagrange. . . . . . . . . . . . . . . . . . 4.5 Problema functiilor inverse. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 4.5.1 Cazul functiilor reale cu o variabil˘ real˘. . . . . . . . ¸ a a 4.5.2 Cazul functiilor cu dou˘ componente ¸i dou˘ variabile. ¸ a s a 5 Integrala Riemann pe dreapt˘ a 5.1 Integrala Riemann pe dreapt˘(Recapitulare pe scurt). a 5.1.1 Propriet˘¸t ale lui R([a, b]). . . . . . . . . . . . at 5.2 Integrale cu parametrii. . . . . . . . . . . . . . . . . . 5.2.1 Integrarea unei integrale cu parametrii. . . . . 6 Integrale improprii. 6.1 Integrale pe intervale nem˘rginite. . . . . . . a 6.2 Integrale definite pentru functii nem˘rginite. ¸ a 6.3 Valoarea principal˘ a integralelor divergente. a ¸ 6.4 Functia lui Euler γ(x) (functia ”gama”). . . . ¸ 6.5 Functia β(p, q) (functia ”beta”). . . . . . . . ¸ ¸

. . . . . . . . . . . . .

107 107 108 108 111 111 112 112 113 115 115 122 122 122 127 127 129 131 134 137 137 142 145 147 148

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

CUPRINS 7 Integrale curbilinii 7.1 Integrale curbilinii ˆ raport cu coordonatele. . . . . . . ın 7.1.1 Propriet˘¸i ale integralelor curbilinii ˆ raport cu at ın donatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.1.2 Curb˘ orientat˘. Cˆmp conservativ. . . . . . . . a a a 7.1.3 Calculul ariilor figurilor plane. . . . . . . . . . . 7.2 Integrale curbilinii ˆ raport cu lungimea arcului . . . . ın 7.2.1 Rectificarea curbelor. Calculul lungimii arcelor. . 7.2.2 Abscisa curbilinie pe o curb˘. . . . . . . . . . . a 7.2.3 Integrala curbilinie ˆ raport cu abscisa curbilinie ın 7.2.4 Aria unei suprafete de rotatie . . . . . . . . . . . ¸ ¸ 7.2.5 Centre de greutate . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.2.6 Interpretarea geometric˘ . . . . . . . . . . . . . . a 8 Integrala dubl˘ a 8.1 Scurt˘ inroducere ˆ subiect. . . . . . . . . . a ın 8.2 Definitia sumelor integrale ale lui Darboux. . ¸ 8.2.1 Proprietati ale sumelor lui Darboux. . 8.3 Definitia integralei duble. . . . . . . . . . . . ¸ ımp˘ ¸ 8.4 Un mod particular de ˆ artire a domeniului. 8.5 Noua definitie ¸i notatie a integralei duble. . . ¸ s ¸ 8.6 Propriet˘¸ile integralelor duble. . . . . . . . . at 8.7 Calculul integralelor duble. . . . . . . . . . . 8.8 Formula lui Green. . . . . . . . . . . . . . . . 8.9 Schimbarea de variabile ˆ integrala dubl˘. . . ın a 8.9.1 Integrala dubl˘ ˆ coordonate polare. . a ın 8.10 Integrale duble improprii. . . . . . . . . . . . 9

7 151 151 154 156 161 163 163 164 165 165 166 167 169 169 171 171 172 173 175 175 176 183 185 188 190 197 197 198 199 200 201 202 203 204 205 206 208 208

. . . . coor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

¸a Integrale de suprafat˘ 9.1 Notiuni din teoria suprafetelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ ¸ a ¸ 9.2 Reprezentarea parametric˘ a unei suprafete. . . . . . . . . . . 9.3 Coordonate curbilinii pe suprafat˘. . . . . . . . . . . . . . . . ¸a 9.4 Planul tangent ¸i normala ˆ s ıntr-un punct pe suprafat˘. . . . . ¸a 9.5 Elementul liniar(metrica) al suprafetei. . . . . . . . . . . . . . ¸ 9.6 Elementul de arie pe suprafat˘. . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸a ¸ ¸a 9.7 Aria unei portiuni de suprafat˘. . . . . . . . . . . . . . . . . 9.8 Integrala de suprafat˘.Definitie. . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸a ¸ a ¸a 9.8.1 Reprezentare particular˘ a unei integrale de suprafat˘. 9.9 Calculculul volumelor cu integrale de suprafat˘. . . . . . . . . ¸a 9.10 Integrale de suprafat˘ ˆ raport cu coordonatele. . . . . . . . ¸a ın 9.11 Formula lui Stokes. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

8 10 Integrala tripl˘ a 10.1 Scurt˘ introducere ˆ subiect. . . . . . . . . . . a ın 10.2 Definitia integralei triple. . . . . . . . . . . . . . 10.3 ˆ artirea particular˘ a domeniului X. . . . . . Imp˘ ¸ a 10.4 Noua definitie ¸i notatie a integralei triple. . . . . ¸ s ¸ 10.5 Propriet˘¸ile integralei triple . . . . . . . . . . . at 10.6 Calculul integralelor triple. . . . . . . . . . . . . 10.7 O alt˘ formul˘ pentru calculul integralelor triple. a a 10.8 Formula lui Gauss ¸i Ostrogradski. . . . . . . . s 10.9 Schimbarea de variabil˘ ˆ integrala tripl˘. . . . . a ın a 10.10 Restabilirea ariei unei suprafete. . . . . . . . . . ¸ 10.11Integrale triple generalizate, exemple. . . . . . . 11 Ecuatii diferentiale. ¸ ¸ 11.1 Notiuni generale . . . . . . . . . . . . . . ¸ 11.2 Metode elementare de integrare. . . . . . 11.2.1 Ecuatii cu variabile separate. . . . ¸ 11.2.2 Ecuatii omogene. . . . . . . . . . . ¸ 11.2.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordin ¸ ¸ ¸ ¸ 11.2.4 Ecuatii diferentiale liniare de ordin 11.2.5 Metoda lui Frobenius. . . . . . . . 11.2.6 Metoda seriilor Taylor. . . . . . . . 11.2.7 Metoda polinoamelor diferentiale. ¸ 12 Sisteme de ecuatii diferentiale. ¸ ¸ 12.1 Sisteme liniare cu coeficienti constanti. . . ¸ ¸ 12.1.1 Determinarea solutiilor sinstemului ¸ 12.1.2 Determinarea solutiilor sinstemului ¸ s ¸ 12.1.3 Sisteme ¸i ecuatii liniare. . . . . .

CUPRINS 211 211 212 214 215 215 216 221 223 225 227 229 233 233 238 239 241 242 246 249 253 254 259 259 260 262 265

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . I. . II. . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . . . liniar omogen. . liniar neomogen. . . . . . . . . . .

. . . .

. . . .

Capitolul 1

Siruri ¸i serii numerice ¸ s
1.1 Siruri numerice ˆ R ¸i C. ¸ ın s

Prin ¸ir numeric vom ˆ ¸elege orice aplicatie a multimii numerelor nats ınt ¸ ¸ urale ˆ multimea numerelor reale sau, mai generel, a numerelor complexe. ın Not˘d cu f aceast˘ functie, vom considera f :N → R (C) , f (1), f (2), ..., f (n), ... a a ¸ care se numesc termenii ¸irului dat. s Vom nota, ˆ cazul ¸irului complex, f (n) = zn = xn + iyn , prescurtat cu ın s s ¸ (zn )n∈N sau prin (z1 , z2 , ..., zn , ...). Evident termenii ¸irului pot fi toti numere reale ˆ care caz avem zn = xn , yn = 0, pentru orice n ∈ N. Sirul real fiind ın ¸ cunoscut din liceu. Vom face observatia c˘ nu trebuie s˘ identific˘m termenii unui ¸ir numeric ¸ a a a s cu multimea de numere corespunz˘toare ¸irului sau asfel scris: ¸ a s (z1 , z2 , ..., zn , ...) = {z1 , z2 , ..., zn , ...}, unde am notat prin {z1 , z2 , ..., zn , ...} multimea ¸ir. Aceasta ˆ ¸ s ınseamn˘ c˘ ˆ cazul unui ¸ir zj = zk , dac˘ j = k ˆ a a ın s a ın timp pentru multimea ¸ir se poate ˆ ampla ca zj = zk pentru j = k. ¸ s ıntˆ Exemplu: Sirul complex definit prin zn = in−1 este: ¸ s ¸ (1, i, −1, −i, 1, i, −1, −i, 1, ...) Se vede c˘ z1 = z5 = z9 ¸i z2 = z4 . Multimea a ˆ acest caz este {1, i, −1, −i}. ın s ın Vom conveni s˘ not˘m ¸ir stationar ¸irul (zn )n∈N ˆ care zn = c=constant a a s ¸ oricare ar fi n ∈ N. Prin urmare ¸irul stationar este acela pentru care multimea s ¸ ¸ sa este format˘ dintr-un singur element. Sirul stationar se mai nume¸te ¸ir a ¸ ¸ s s consant. Vom spune, de asemeni c˘ termenul zn = xn + yn este termenul a general al ¸irului dat ¸i el este considerat diferit de termenul zn+1 = xn+1 +yn+1 s s sau de orice alt termen al ¸irului. s Pentru ¸irurile numerice reale se define¸te notiunea de ¸ir monoton. Asfel s s ¸ s dac˘ xn ≤ xn+1 oricare ar fi n ∈ N ¸irul se nume¸te monoton cresc˘tor ¸i dac˘ a s s a s a xn+1 ≤ xn oricare ar fi n ∈ N ¸irul se nume¸te monoton descresc˘tor. Dac˘ s s a a semnul inegalit˘¸ilor este strict vom avea ¸iruri monotone stricte. at s 9

a ε > 0 arbitrar si n ∈ N iar dac˘ se consider˘ modulul diferentei |a − b| = a a ¸ ε ε |zn − b + a − zn | = |zn − a| + |zn − b| < 2 + 2 = ε. .. un ¸ir (zn )n∈N din C se spune c˘ este convergent c˘tre un s num˘r z ∈ C dac˘ pentru orice num˘r real pozitiv (ε > 0) se poate determina a a a un num˘r real dependent de ε (N = N (ε)). din teoria ¸irurilor este notiunea de ¸ir ¸ a a s ¸ s a a convergent. vom avea |zn − z| < 1.. Astfel. (wn )n∈N sunt ¸iruri din C atunci: a) limita unui ¸ir este unic determinat˘. s a b) orice ¸ir convergent este m˘rginit. |z|+ 1} va rezulta |zn | ≤ A pentru orice n ∈ N deci ¸irul (zn )n∈N este m˘rginit. pentru orice n > N (1) si deci |zn | = a a a |z+zn −z| ≤ |z|+1. ın a Dac˘ ¸irul (zn )n∈N coverge c˘tre z vom scrie zn → z sau lim zn = z sau as n→∞ a s s mai comod lim zn = z. b) dac˘ zn → z. astfel ˆ at |zn − z| < ε pentru a ıncˆ orice indice natural n astfel ˆ at n ≥ N . Falsul provine din ipoteza a = b. a s f) zn → z . zN +2 . In a ın a a ın de afix z se afl˘ o infinitate de punte ale ¸irului adic˘: zN +1 . z = x + iy atunci zn → z ⇔ xn → x ¸i yn → y. F˘r˘ a constitui o restrictie putem ınc˘ aa ¸ presupune N ∈ N deoarece se poate considera partea ˆ ıntreag˘ [N ] a lui N ¸i a s dac˘ n ≥ N atunci n ≥ [N ] a Din punct de vedere geometric putem interpreta un ¸ir convergent c˘tre s a ˆ iteriorul oric˘rui cerc cu centrul ˆ punctul un num˘r z ˆ felul urm˘tor. iar a s a ˆ exteriorul acestui cerc se pot afla doar z1 . ... Din |zn − z| < ε. a s Teorema 1: Dac˘ (zn )n∈N .. pentru In at orice n ≥ N (ε) rezult˘ ||zn | − |z|| < ε pentru orice n ≥ N (ε) adic˘ |zn | → |z|. Cum inegalitatea |a − b| < ε s nu poate avea loc pentru orice ε > 0.10 CAPITOLUL 1. prin urmare dac˘ not˘m cu A = max{|z1|. s a c) zn → z ⇔ wn = zn − z → 0 a d) dac˘ zn → z. z2 . |zn − b| < 2 . 1.. d) ˆ baza inegalit˘¸ii ||zn | − |z|| < |zn − z|.. |zn | → |z|. . zn → b ¸i dac˘ a = b atunci |zn − a| < 2 .2 Propriet˘¸i ale ¸irurilor convergente. s a a s c) Dac˘ zn → z. iar num˘rul z se nume¸te limita ¸irului (zn )n∈N .. SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ Notiunea de baz˘.. n ε ε s a a) dac˘ zn → a . .zn . at s Principalele proprietati ale sirurilor convergente vor fi prezentate sub forma de teoreme.. reciproca nu este adevarat˘ ntodeauna (numai a dac˘ z=0) a s e) dac˘ zn = xn + iyn . |zN −1 |. de exemplu se poate lua ε = |a−b| > 0 ¸i 2 |a−b| 1 atunci vom avea: |a − b| < 2 adica 1 < 2 . |zn − z| < ε pentru orice n > N (ε) adic˘ |wn | < ε ¸i deci a wn → 0. fundamental˘.. a a . wn → w ⇒ zn + wn → z + w ¸i zn wn → zw. s a a g) dac˘ zn → z = 0 ¸i dac˘ exist˘ k ∈ N astfel inct zn = 0 pentru orice a 1 n > k atunci z1 → z . zN −1 . |z2|. fals.

apoi deoarece |zn wn − zw| = |zn (wn − a w) + w(zn − z)| ≤ |zn ||wn − w| + |w||zn − z|. pentru lim s ın wn avem ˆ baza lui f) ¸i g): ın s n→∞ zn (1. N ∈ N. dup˘ cum am v˘zut.1) (1. atunci |zn | = 1 care este un ¸ir stationar a a convergent ˆ timp ce ¸irul (zn )n∈N este divergent. atunci dac˘ lim xn = x. lim xn = x avem n→∞ n→∞ x < x (deci lim xn < lim xn ).4) ¸i ˆ plus. n→∞ (1. n→∞ n→∞ n→∞ (1.2.˘¸ 1. (xn )n∈N din R sunt astfel ˆ at xn < a xn pentru n > N. Reciproc dac˘ a a a |zn − z| = |(xn − x) + i(yn − y)| ≤ |xn − x| + |yn − y| ¸i |zn − z| < ε dac˘ s a ε ε s s |xn − x| < 2 ¸i |yn − y| < 2 ¸i deci zn → z.3) iar pentru a = −1 obtinem: n→∞ lim (−zn ) = − lim zn . f) Din inegalitatea |(zn + wn ) − (z + w)| = |(zn − z) + (wn − w)| ≤ |zn − z| + |wn − w| rezult˘ zn + wn → z + w. Din aceasta teorema rezulta reguli de calcul posibile pentru operatia de trecere la limita. ın s a a e) Dac˘ zn = xn + iyn → x + iy = z.. wn = a ∈ R avem: In a n→∞ lim (a. PROPRIETATI ALE SIRURILOR CONVERGENTE. n→∞ (1. a a g) Deoarece |z| = |(z − zn ) + zn | ≤ ε + |zn | luˆnd ε = |z| > 0 rezult˘ a a 2 |z|) z−zn 1 1 2 s 0 < 2 ≤ |zn | pentru orice n > N (ε) ¸i atunci: | zn − z | = | zn z | ≤ |z|2 |z − 2ε) zn | < |z|2 = ε . n→∞ n→∞ ˆ particular dac˘ presupunem sirul (wn )n∈N stationar. |w|} rezult˘: |zn wn − zw| = Bε + Bε = ε . Cum (zn )n∈N este convergent rezult˘ (zn )n∈N m˘rginit ¸i deci exist˘ A > 0 astfel ˆ at |zn | < A ¸i dac˘ a a s a ıncˆ s a lu˘m B = max{A. n→∞ n→∞ . ¸ 11 s ¸ invers dac˘ lu˘m de exemplu zn = in . Astfel din f) rezulta: n→∞ lim (zn + wn ) = z + w = lim zn + lim wn .5) lim wn wn 1 = lim lim wn = n→∞ n→∞ zn n→∞ zn n→∞ lim zn lim n→∞ Pentru ¸irurile reale avem urm˘toarele teoreme: s a as ıncˆ Teorema 2: a) Dac˘ ¸irurile (xn )n∈N .2) lim (zn wn ) = zw = lim zn lim wn . deoarece |Re(zn − z)| ≤ |zn − z| a si |Im(zn − z)| ≤ |zn − z| rezult˘: |xn − x| = |Re(zn − z)| ≤ ε ¸i |yn − y| = a s |Im(zn − z)| ≤ ε ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ xn → x si yn → y.zn ) = az = a lim zn .

.. cˆnd b2 = b1 . < α < α + ε ceea ce inseamn˘ c˘ s a a ınseamn˘ lim xn = α. ≤ an ≤ . . < xn < .. xn . . bn ]... a3 coincide fie cu a2 .. SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ b) Orice ¸ir monoton ¸i m˘rginit este convergent ¸i anume dac˘ xn < xn+1 s s a s a pentru orice n ∈ N. . . x2. a β − ε < xn < β + ε pentru orice n > n1 = N (ε) ceea ce ˆ n→∞ Observatie. . punctul a). ˆ acest caz va exista un numar α ∈ [a1.12 CAPITOLUL 1. an < bn . Fie a1 . Astfel. ˆ baza definitiei marginii a a In ¸ ıncˆ superioare stricte avem oricare ar fi (ε > 0 exist˘ n∈ N astfel ˆ at α−ε < xn1 ≤ a α a¸adar α − ε < xn1 < xn1 +1 < . am avea de la un rang n suficient ın −a de mare bn ≤ an ).. a) Fie dn = xn − xn .. fie cu ((a1 + b1)/2).. fie β = inf M . xn . aunci lim xn = α = sup{x1.. (1. ˆ baza definitiei marginii inferioare a a In ¸ ıncˆ stricte avem pentru orice ε > 0 exist˘ n1 ∈ N astfel ˆ at β < xn1 ≤ β + ε a a¸adar β − ε < β < ... b1 ] ⊃ [a2 . x2. .6) n→∞ n→∞ n→∞ a a unde a2 coincide fie cu a1 .. ... lim bn = β = inf {bn } si α = β( daca am avea n→∞ n→∞ α > β atunci ˆ baza teoremei 2.. avem lim an = α = sup{an }. s s b) Dac˘ xn ≤ xn+1 ¸i |xn | < A atunci multimea M = {x1... Consider˘m intervalele [an . xn .} a are o margine superioar˘ strict˘. Dac˘ ¸irul ˆ cauz˘ este cresc˘tor si nem˘rginit vom avea. dac˘ este descrescator ¸i nem˘rginit vom avea lim xn = −∞.. ¸ a s ın a a a a s a lim xn = ∞... Astfel: a1 ≤ a2 ≤ . b1 dou˘ numere reale diferite si a1 < b1 .. pentru orice n ∈ N. Utiliznd teorema 2. fie cu ((a2 + b2 )/2).. x2. punctul b). ≤ b2 ≤ b1 . Din constructia intervalelor incluse avem ca sirurile (an )n∈N si (bn )n∈N sunt monotone si marginite.. n→∞ n→∞ O consecint˘ important˘ a teoremei 2 este urm˘torul rezultat..} are o a s margine inferioar˘ strict˘. fie α = supM . b2 ] ⊃ . cunoscut sub a a a numele: a Teorema 3: (Teorema intervalelor incluse). cnd s s In b3 = b2 ¸i a¸a mai departe. n ∈ N astfel ˆ at: a ıncˆ [a1 ... x2.. a α − ε < xn < α + ε pentru orice n > n1 = N (ε) ceea ce ˆ n→∞ Rationament asem˘n˘tor poate fi f˘cut ¸i ˆ cazul ¸irului descresc˘tor.7) iar a1 ≤ an < bn ≤ b1 . Deoarece bn − an = b12n 1 → 0 pentru orice n → ∞ vom avea lim an = lim bn si deci α = β. bn ]. xn .. cnd b3 = ((a2 + b2 )/2) ... bn ] ⊃ . .. < xn1 +1 < xn1 < β + ε ceea ce ˆ s ınseamn ˘ c˘ a a ınseamn˘ lim xn = β... a a a s ın s a dac˘ xn+1 ≤ xn¸i |xn | < A atunci multimea M = {x1. atunci lim xn = β = inf {x1.. cˆnd b2 = ((a1 + b1)/2).... ⊃ [an . ≤ bn ≤ . (1.. b1] comun tuturor intervalelor [an . avem dn ≥ 0 ¸i dac˘ lim dn = d d = x − x ¸i d < 0 s a s s s atunci |dn − d| < ε ¸i deci d − ε < dn < d + ε ¸i pentru ε = −( d ) > 0 vom avea 2 d dn < 2 < 0 ceea ce contrazice ipoteza dn ≥ 0 ¸i deci d = 0. < xn < .}. n→∞ n→∞ O consecint˘ important˘ a acestei teoreme este rezultatul urm˘tor: a a a ..} iar dac˘ a xn+1 > xn pentru orice n ∈ N .

b3 ] a s ¸ s intervalului [a2 . b].. Continunnd s s acest procedeu. xn . pentru s a a a ıncˆ orice n ∈ N... aflat ˆ intervalul [a2 . Rezult˘ inegalit˘¸ile: a at a ≤ inf {x1 . dac˘ (zn )n∈N converge la z s a ε ε s ¸ s adic˘ dac˘ |zn − z| < 2 ¸i |zm − z| < 2 . ˆ baza teoremei 3 avem lim xnk = α ∈ In k→∞ [a1 . . s ın Fie ¸irul (xn )n∈N astfel ˆ at a1 ≤ xn ≤ b1 pentru orice n ∈ N. as a s s s a Un sir (zn )n∈N din C se nume¸te ¸ir Cauchy sau ¸ir fundamental dac˘: Pentru orice ε > 0 exist˘ un num˘r N = N (ε) ∈ N astfel ˆ at inegalitatea a a ıncˆ a a a |zn − zm | < ε s˘ fie verificat˘ pentru orice numere naturale n si m care verific˘ inegalit˘¸ile n ≥ N. PROPRIETATI ALE SIRURILOR CONVERGENTE.. se a ın s a ın s ¸ va numi limita superioar˘ a ¸irului (xn )n∈N ¸i se va utiliza notatia limxn = x a s (sau lim sup xn = x ). 1 < n2 < n3 < . m ≥ N (1) deci ˆ particular |zn − zN | < 1 pentru n ≥ N .. se noteaz˘ cu xn3 un termen al ¸irului considerat. construit la teorema 3 cu xn2 = xn3 (lucru posibil de realizat deoarece un ¸ir are o infinitate de termeni distincti) ¸i se alege acea jumatate [a3 . ¸ 13 s a ¸ Teorema 4: (Bolzano-Weierstrass) Orice ¸ir m˘rginit din R. x2. care se afl˘ ˆ intervalul [a. ..} ≤ b. Cea mai mic˘ limit˘ partial˘. adic˘ dac˘ lim xnk = a.. b1 ]. .˘¸ 1. .} ≤ limxn ≤ limxn ≤ sup{x1.. m ≥ N. b] ¸i exist˘ ˆ baza a a ¸ a a ın s a ın s s axiomei marginii inferioare se va numi limita inferioara a ¸irului (xn )n∈N ¸i se va nota cu limxn = x (sau lim inf xn = x ). b] ¸i exist˘ ˆ baza axiomei marginii superioare. contine un sub¸ir convergent ˆ R. xn .. Num˘rul s s a real α se va numi limita partial˘ a ¸irului (xn )n∈N din R dac˘ exist˘ un sub¸ir ¸ a s a a s s a a a a (xnk )k∈N al ¸irului (xn )n∈N convergent c˘tre α. b) Din definitia ¸irului fundamental. Vom nota s ıncˆ cu xn2 un termen al ¸irului considerat. Dac˘ ¸irul (xn )n∈N este m˘rginit.. atunci toate limitele partiale ale acestui ¸ir se vor afla ˆ intervalul ¸ s ın [a.. x2 . aflat ˆ intervalul a [a3 . construit la s ın s ın teorema3. se obtine sub¸irul (xnk )k∈N al ¸irului (xn )n∈N iar ak ≤ xnk ≤ bk ¸ s si... apoi ın deoarece |zn | = |zn − zN + zN | ≤ 1 + |zN | pentru orice n ≤ N . b2 ]. Astfel un ¸ir dat poate avea mai multe sub¸iruri convergente. b2 ] care contine o infinitate de termeni ai ¸irului. iar cea mai mare limit˘ partial˘ a ¸ a care se afl˘ ˆ intervalul [a.8) ¸i ˆ baza teoremei 1. adic˘ exist˘ a. punctul a) va rezulta c˘ un sir (xn )n∈N marginit din R s ın a va fi convergent dac˘ ¸i numai dac˘ limxn = limxn . b3 ] . < nk < .2. rezult˘ c˘ a a k→∞ . s b) Orice ¸ir fundamental este m˘rginit. a a pentru ε = 1 (alegerea este pur ntmplatoare ) vom avea : |zn − zm | = 1 dac˘ a n ≥ N (1). s a a) Rezult˘ din inegalitatea |zn − zm | = |zn − z + z − zm | = |zn − z| + a ε ε |zm − z| = 2 + 2 = ε pentru n ≥ N ¸i m ≥ N . b astfel ˆ at a ≤ xn ≤ b.. (1. at Teorema 5: a) Orice ¸ir convergent este fundamental.

ne spune c˘ un ¸ir convergent este fundamental a s deci ne mai r˘mˆne de demonstrat c˘ un ¸ir fundamental din C este convergent. ˆ acest caz s-a justificat faptul c˘ prin s In a reprezentarea zecimal˘: x = r. + 10n−m−1 ]. 2. ε ε sunt cuprinse ˆ ıntre − 2 ¸i + 2 . yn −yn−1 . punctul b. iar ˆ baza teoremei 4 ¸tiim c˘ a s a ın s a ¸irul ˆ cauz˘ contine un sub¸ir convergent.. 9}.. 4. dac˘ mai multe fractii sunt cuprinse ˆ ¸ a ¸ ıntre dou˘ numere atunci adunˆnd a a num˘r˘torii fractiilor ˆ aa ¸ ıntre ei ¸i numitorii acelora¸i fractii ˆ s s ¸ ıntre ei vom obtine ¸ o fractie ce se g˘se¸te de asemeni ˆ ¸ a s ıntre cele dou˘ numere. s ın a ¸ s s n→∞ ori atunci: |xn −x| ≤ |xn −xnk |+|xnk −x| → 0.. fie acesta (xnk )k∈N ¸i lim xnk ∈ R. adic˘ |zn | < A pentru orice n ∈ N. n.. 1. |z2|.14 CAPITOLUL 1. g˘sim N = N (ε) ∈ N astfel fractiile a a ¸ xN +1 −xN xn −xn−1 yN +1 −yN .... s n→∞ Diferenta dintre un ¸ir fundamental ¸i un ¸ir convergent este urm˘toarea: ¸ s s s a ˆ cazul unui ¸r convergent trebuie s˘ cunoa¸tem atˆt termenii ¸irului cˆt In s a s a s a ¸i limita sa pe cˆnd ˆ cazul unui ¸ir fundamental nu este necesar decˆt s a ın s a cunoa¸terea termenilor ¸irului ¸i atˆt. n → ∞ (|xn −xnk | → 0. punctul a. n → ∞.. + 10n−m−1 ] < 10m+1 (1 + 10 = . 6. Conform propriet˘tii s ¸a fractiilor. 8. Teorema 6 (Criteriul lui Cauchy): Un ¸ir din C este convergent dac˘ ¸i numai dac˘ este fundamental. j ∈ N... |zN | + 1}. pentru m suficient de mare ¸irul cu termenul general xn este deci fundamental s deci va exista un x real ¸i x = limxn . |zN −1 |.. ¸irul (xn )n∈N fiind un ¸ir fundamental... Mai r˘mˆne s s a a de ar˘tat c˘ orice ¸ir fundamental complex este convergent.. se definesc de fapt numerele reale. 7. k → ∞..+ 10m ... fie ¸irul (xn )n∈N din R unde xm = r. sunt m˘rginiti. (yn )n∈N s as sunt fundamentale ele sunt convergente ¸i deci lim zn = z = x + iy.. Aceasta rezult˘ a a s a din inegalit˘¸ile evidente pentru zn = xn + iyn .rn . unde am notat cu A = max{|z1|. s s a n→∞ Dac˘ pentru orice ε > 0. iar |xnk − x| → 0. Presupund n > m 103 rn 1 atunci: xn − xm = 10m+1 [rm+1 + rm+2 + . r1 r2 . s r1 r2 Ca aplicatie. Teorema 6 este importanta pentru c˘ s s s a a permite s˘ se pun˘ ˆ evident˘ convergenta unui ¸ir f˘r˘ cunoa¸terea prealabil˘ a a ın ¸a ¸ s aa s a a limitei acelui ¸ir.. 3. s as a Teorema 5.. deoarece 0 ≤ rj ≤ 9 10 vom avea: 1 9 9 9 1 1 |xn − xm | ≤ 10m+1 [9 + 10 + . . 5. zN +1 . k → ∞). r1 r2 ..) = 10m ≤ ε..rm = r + 10 + 102 + ¸ s r3 rm +. . a a s ne spune c˘ un ¸ir fundamental este m˘rginit. m ∈ N at |zn − zm | < |xn − xm | + |yn − ym | < ε ¸i deci dac˘ ¸irurile (xn )n∈N . rj ∈ {0. . a a a s Vom ar˘ta c˘ un ¸ir fundamental din R este convergent. a O alt˘ teorem˘ util˘ ˆ calculul limitelor este: a a a ın Teorema 7 (Teorema lui Stoltz): Dac˘ ¸irul (yn )n∈N este un ¸ir cresc˘tor ¸i nem˘rginit (deci lim yn = ∞) as s a s a n−1 ¸i dac˘ ¸irul ( xn −xn−1 )n∈N este convergent c˘tre un num˘r ∈ R pentru orice s as a a yn −y xn ¸ir real (xn )n∈N atunci ¸irul ( yn )n∈N este convergent de asemeni c˘tre . SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ a a termenii: zN . Teorema 5. zm = xm + iym .... ˆ cazul fractiilor : a In ¸ xN −xN −1 yN −yN −1 . cu r ∈ Z. .

b1 ). bn ))n∈N ¸i vom folosi notatiile: ın s s ¸ ınc˘ lim (an .3 Siruri numerice ˆ R2 ¸i R3 . mai comod lim(an . bn ))n∈N din R2 este convergent ¸i are limita (a.1. SIRURI NUMERICE ˆ R2 SI R3 . bn ) → (a. bn ) este diferita de perechea (bn . deci ¸i cˆtul pe cˆnd ˆ R2 nu exist˘ operatia de ˆ artire a a s a a ın elementelor. numit ¸ir dublu .. bn ) a a (perechea (an . b) sau. (an . b) atunci conform definitiei limitei din R2 vom avea a (an − a)2 + (bn − b)2 < ε ori care ar fi n ≥ N . .. adic˘ xn = (an . Un ¸ir din R2 se va scrie s deci sub forma: ((an . ¸i (bn )n∈N se formeaz˘ as s a 2 cu p˘strarea ordinii. an )). s Se poate remarca. In a ¸ 1.. b) din ¸ a a a R se va numi ˆ acest caz limita ¸irului ((an . as Se observ˘ c˘ un ¸ir din R2 este format cu ajutorul a dou˘ ¸iruri din R: a a s s s ¸ ¸irul primelor componente (an )n∈N . ceeace se poate scrie: as a s n→∞ lim (an . bn ). b). yn −yn−1 . Dac˘ n > N . bn ) = ( lim an . bn ). Elementul (a. c˘ aceea¸i situatie apare ¸i ˆ cazul ¸irurilor din C . ¸i ¸irul componentelor secunde (bn )n∈N . ((an . sau ˆ a (an . b) din R2 dac˘: ¸ Pentru orice ε > 0 exist˘ un num˘r N = N (ε) astfel ˆ at oricare ar fi a a ıncˆ n ≥ N .). (a2 . bn ) = (a. yN +1 −yN . ˆ C se poate defini produsul a a ¸ In a ımp˘ ¸ dou˘ elemente. b). ˆ baza faptului c˘ yn → ∞ se obtine yn − → 0. lim bn ) n→∞ n→∞ (1. ori atunci: . cu ajutorul a dou˘ ¸iruri din R. a Sirul ((an . bn ). bn ))n∈N din R este convergent catre (a.... ¸ IN ¸ 15 xN −xN −1 xN +1 −xN xn −xn−1 ¸ ¸ xn −xN yN −yN −1 . De retinut c˘ N se schimb˘ o dat˘ cu ε(N = N (ε)). bn ) = (a. adic˘ tera a un ¸ir. ¸ ın s Un ¸ir din R2 este o functie(o aplicatie ) s : N → R2 notat˘ prin s(n) = s ¸ ¸ a xn ∈ R2 unde xn este o pereche ordonat˘ de numere reale.. pentru c˘: s a x n − yn xN − yN +xn −xN + yN − yn x N − yN yn −yN xn −xN − (yn −yN ) 1 = = yn + yn = yn (xN − yn yn yn −yN yN xn −xN xn yN )+(1− yn )( yn −yN − ) . vom obtine fractia yn −yN . iar termenii celui s a ın de-al doilea ¸ir se afla toti pe locul al doilea al perechi (an . bn ) → n→∞ (a. . b) s s dac˘ ¸i numai dac˘ lim an = a ¸i lim bn = b.. bn ))n∈N sau ((a1 .3.9) Dac˘ (an . b2 ). s s a yn −y yN xn −xN xn 1 ¸i deoarece: yn − = yn (xN − yN ) + (1 − yn )( yn −yN − ) . (an − a)2 + (bn − b)2 < ε.. cu n > N . fie ele (an )n∈N . Si s reciproc. Convergenta ¸irurilor din R2 se rezolv˘ imediat cu ajutorul urm˘toarei ¸ s a a teoreme: Teorema 8: Un ¸ir ((an . iar a s s ın s ˆ ıntre ¸irurile din C ¸i cele din R2 se poate stabili un izomorfism natural. care ε ε ε N este cuprins˘ ˆ a ıntre − 2 ¸i + 2 ¸i deci | xn −xN | < 2 . bn ))n∈N din R s s menii primului ¸ir se afl˘ pe primul loc ˆ perechea (an . s s a Se va face totu¸i distinctia ˆ s ıntre ¸irurile din C ¸i cele din R2 datorit˘ strucs s turii algebrice diferite a celor dou˘ multimi.

cn ) (tripletul (an . deci va exista un a ∈ R. unic. Similar |bn − bm | = (bn − bm )2 ≤ (an − am )2 + (an − am )2 < ε ın ¸i deci ¸irul (bn )n∈N este fundamental ˆ R. c) din R3 dac˘: s s a Pentru orice ε > 0 exist˘ N = N (ε) ∈ N astfel ˆ at dac˘ n ≥ N a ıncˆ a (an − a)2 + (bn − b)2 (cn − c)2 < ε. (an . n > m ≥ N (ε) s˘ avem: a (an − am )2 + (bn − bm )2 + (cn − cm )2 < ε (1. ¸irul componens s s s s telor secunde (bn )n∈N ¸i ¸irul componentelor de pe locul trei (cn )n∈N . |an − am | = (an − am )2 ≤ (an − am )2 + (an − am )2 < ε a ın s ¸i deci ¸irul (an )n∈N este fundamental ˆ R. 0) ¸i de latura 2A > 0 ˆ interiorul c˘ruia se vor ın s ın a afla toate elementele sirului din R2 . pentru orice n ≥ N (ε) va rezulta: (an − a) n 2 2 (an . cn ) = ( lim an . b2 . unde x este un triplet ordonat de numere reale. De asemenea. b1 . bn ) → (a. bn ) → (a.16 CAPITOLUL 1. bn . c2 ). adic˘ va a s a s a a exista un patrat centrat ˆ (0. din an → a rezult˘ |an − a| < 2 . iar o conditie necesar˘ ¸i suficient˘ de ¸ a s a convergenta va fi convergenta sirurilor (an )n∈N . cn ))n∈N sau ((a1 ... Se poate ar˘ta u¸or c˘ orice ¸ir convergent din R2 este m˘rginit. In ¸ s a Un ¸ir din R3 fiind o functie (o aplicatie) s : N → R3 notat˘ prin s(n) = s ¸ ¸ a 3 . ın ˘ bn . s ε Reciproc.. (bn )n∈N . b). adic˘ x a n = xn ∈ R n (an . c.11) . cn ˆ alt a ordine).). lim cn ) n→∞ n→∞ n→∞ (1. unic. ¸i s s lim an = a. Un ¸ir din R3 se va scrie deci sub forma: ((an .. deci va exista un b ∈ R. din R c˘tre ¸ ¸ a a. cn ) este diferit de orice alt triplet format cu an . pentru orice n ≥ N (ε) a ε a s iar din bn → b rezult˘ |bn − b| < 2 . si s s lim bn = b. bn . m ¸i n > m = N (ε) s˘ avem: (an − am )2 + (bn − bm )2 < ε.10) R3 s s ın Un ¸ir din R3 este convergent daca ¸i numai daca este ¸ir fundamental ˆ s adic˘: a Pentru orice ε > 0 exist˘ un num˘r N = N (ε) ∈ N astfel ca pentru a a m. SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ s s |an − a| = (an − a)2 + (bn − b)2 < ε ¸i deci an → a ¸i |bn − b| = (an − a)2 + (bn − b)2 < ε ¸i deci bn → b. b.. b) . Acest ¸ir va fi convergent ¸i va avea limita (a. bn . lim bn . n ∈ N. se poate ar˘ta c˘ un ¸ir din R2 este convergent dac˘ ¸i numai a a s as 2 adic˘: dac˘ este ¸ir fundamental ˆ R a s ın a Pentru orice ε > 0 exist˘ N = N (ε) ∈ N astfel ˆ at pentru orice numere a ıncˆ naturale n... (cn )n∈N . Se observ˘ c˘ un ¸ir din R3 este format cu ajutorul a trei ¸iruri din R: ¸irul primelor componente (an )n∈N . A¸adar (an . bn . s ˆ R3 problemele legate de convergenta ¸irurilor se rezolv˘ n mod similar. cn ). pentru orice n ≥ N (ε) ¸i deoarece 2 + (b − b)2 < ε + ε = ε. avˆnd loc relatia: a ¸ n→∞ lim (an . c1 ). s a a s (a2 . s a ˆ Intr-adev˘r. b. bn .

adic˘ va exista un cub cu centru n (0.12) Dac˘ ¸irul nou construit este convergent este natural s˘ se presupun˘ c˘ as a a a limita sa s = lim sn . 0) ¸i de latur˘ A > 0 ˆ a a s a ın 3. s 1 n(n+1) .4 Serii numerice ˆ R ¸i C. cu ajutorul termenilor acestui ¸ir s s se poate construi un alt ¸ir (sn )n∈N cu termenul general dat de relatia: s ¸ n sn = z1 + z2 + .1. + zn + . ıns˘ ¸ a cu un num˘r infinit de termeni... far˘ a pretinde c˘ ¸irul construit (sn )n∈N s˘ a a as a s s fie convergent.3 + .2 + 1 2... IN ¸ 17 a s a s La fel ca n R2 . Exemple: 1. SERII NUMERICE ˆ R SI C. 0. + 1 3 1 n(n+1) Putem ( k=1 1 1 − ) = (1 − 1) + (1 − 1 2 2 k k+1 ∞ n=1 1 + . ¸ a 1. Termenul zn al seriei n∈N zn se nume¸te termenul general al seriei.... a ın a Vom extinde ˆ a notiunea de serie la orice sum˘ z1 + z2 + .. ın s Daca (zn )n∈N este un ¸ir din C sau R. zn este divergent˘ dac˘ ¸irul sumelor partiale (sn )n∈N este a a s ¸ b) seria n∈N divergent. Pentru seria ¸ zn putem spune: n∈N a) seria n∈N zn este convergent˘ si are suma s dac˘ ¸irul sumelor partiale a as ¸ s (sn )n∈N este convergent ¸i are limita s... + zn = k=1 zk (1.4. Sirul (sn )n∈N construit din (zn )n∈N se nume¸te ¸irul sumelor ¸ partiale. + ( n−1 − + 1 (n − 1 n+1 )) 1 n+1 → 1. + zn + .. + zn + ..) Fie termenul general zn = n sn = scrie sn = k=1 1 n) 1 = k(k + 1) =1− n 1 1.13) subˆ ¸elegˆnd faptul c˘ suma(ˆ ınt a a ınsumarea) se face dup˘ toti indicii n ∈ N ¸i a s operatia de ˆ ınsumare se realizeaz˘ ˆ ordinea scris˘ a termenilor. = k=1 zk = n∈N zn (1.. este suma expresiei z1 + z2 + . interiorul c˘ruia se vor afla toate elementele ¸irului din R a s Extinderea la spatiul Rm .. numit˘ suma a n→∞ s infinit˘ sau serie infinit˘ sau mai simplu serie asociata sirului (zn )n∈N ¸i vom a a scrie prin definitie: ¸ ∞ s = z1 + z2 + . n(n + 1) ..... se poate ar˘ta u¸or c ˘ orice ¸ir convergent din R3 este m˘rginit. m > 3 se poate face far˘ probleme. Putem scrie 1 = 1..

dac˘ ¸irul (sn )n∈N este divergent atunci ¸i (sn )n∈N este divergent. a s ¸ 3. ¸irul sumelor partiale (sn ) = a n + i n(n+1) → ∞ . . s s ¸ 4.) ¸i seria a a s n∈N zn core- . sn = k=1 zk ¸i dac˘ ¸irul (sn )n∈N converge atunci (sn )n∈N s as converge.) Dac˘ termenul general este zn = in .. zn+1 . unde sn = k=1 zk ... Seria este divergent˘ a n=1 ¸i are limita ∞. (∀)n ∈ N prin urmare. prin urmare seria 2 ∞ (1 + in) = ∞. Dac˘ exist˘ un n0 ∈ N astfel a a s ın ˆ at zn = zn . SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ s ¸ 2. prin urmare seria n=1 in este divergent˘. Pentru q = −1 ¸irul s sumelor pattiale (sn )n∈N contine dou˘ sub¸iruri stationare (s2n ) = 0. atunci a Stabilim urm˘torul rezultat: Dac˘ seria c = a a n∈N seria: ∞ zk k=n+1 (1. (∀)n ∈ N ¸ s ¸ ∞ (s4n+2 ) = i−1. (∀)n ∈ N (s4n+3 ) = −1. pentru n ≤ n0 ¸i zn = zn pentru n > n0 aceste serii sunt ˆ ıncˆ acela¸i timp convergente sau divergente ¸i vom spune c˘ au aceea¸i natur˘..) Dac˘ termenul general este zn = 1 + in. (∀)n ∈ N. ¸irul sumelor pattiale (sn )n∈N = a 2 + . ˆ acest caz.14) se nume¸te restul de ordin n al seriei date ¸i au loc relatiile: s s ¸ rn = s − sn .) Dac˘ termenul general este zn = q n−1 . n∈N n∈N S˘ consider˘m dou˘ serii a a a zn . (∀)n ∈ N ¸ ¸ a s ¸ (s2n+1 ) = 1.. . nu are sens. (∀)n ∈ N prin urmare lim sn nu exist˘. Mai r˘mˆn cazurile q = 1 ¸i q = −1.18 CAPITOLUL 1. s s a s a n0 a a deoarece presupunnd n > n0 . n=1 n = ∞. Pentru q = 1 avem ∞ ın (sn ) = n.15) Aceste relatii se justific˘ astfel: ¸ a s Dac˘ se consider˘ ¸irul: (zn )n∈N = (0. as s zn este convergent˘. (∀)n ∈ N (s4n+1 ) = i. dac˘ se noteaz˘ cu c = n n k=1 (zk − zk ).. s a zn ..q n−1 = 1−q n ¸i pentru |q| < 1 (s ) → 1 iar pentru |q| > 1 1+q+q n 1−q s 1−q a a s (sn ) → ∞. a ∞ n→∞ Seria n=1 q n−1 se nume¸te sera geometric˘. 0. sn = sn + c. lim rn = 0 n→∞ (1. ¸irul sumelor pattiale (sn )n∈N a contine partu sub¸iruri stationare (s4n ) = 0.

Seriei zn i se poate ata¸a ˆ s ıntotdeauna o serie cu termeni pozitivi ¸i s n∈N anume seria: |zn | = n∈N n∈N 2 x2 + yn n (1.. zn ∈ C. ˘ 1. a a n∈N . este convergent˘dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice a a s a Seria n∈N ε > 0 exist˘ un num˘r N = N (ε) astfel ca a a m | k=n+1 zk | < ε (1.1.16) unde zn = xn + iyn . CRITERII DE CONVERGENTA PENTRU SERII NUMERICE. s s a Diferenta s−sn se nume¸te eroare de triunchere ¸i ea m˘soara eroarea care ¸ apare atunci cˆnd se ˆ a ınlocuiesc s prin sn . ¸ ¸a Teorema 2 (Criteriul necesar dar nu suficient de convergent˘ pentru serii numerice) a) Pentru ca seria zn . s = n∈N zk = k=n+1 z n = rn . care difer˘ de seria a n∈N 19 zn doar prin ˆ ınlocuirea primilor n termeni zn ˆ baza celor stabilite ın n∈N cu 0 seria n∈N zn este convergent˘ la fel ca seria a n ∞ mai sus: c = k=1 zk . m > n ≥ N (ε). vom spune c˘ seria a a n∈N n∈N |zn | este ab- solut convergent a. sn = c. zn ∈ C. ¸a Vom pune ˆ evident˘ criterii de stabilire a convergentei seriilor prin ın ¸a ¸ urm˘toarele teoreme: a ¸a Teorema 1 (Criteriul general de convergent˘ pentru serii numerice) zn . + zm | = |sm − sn | ¸i deci putem aplica teorema 3. s = n∈N zn ¸i cum s s s s = s + c ¸i deci rn = s − sn ¸i cum (s − sn ) → 0 atunci rn → 0. s˘ fie convergent˘ este necesar (dar nu a a suficient) ca termenul general al s˘u s˘ tinda la zero (zn → 0). n m m Fie sn = k=1 zk . de la ¸iruri. sm = k=1 zk atunci | k=n+1 zk | = |zn+1 + zn+2 + .5.5 Criterii de convergent˘ pentru serii numerice. m ∈ N.. n ∈ N Dac˘ seria a |zn | este convergent˘.17) pentru orice n. pentru ¸irul sumelor s s s partiale (sn )n∈N . ¸˘ spunzatoare.

1). De exemplu seria ın a (−1)n−1 n n∈N este convergent˘ (aceasta se arat˘ considernd ¸irul cu termen general cn = a a s 1 1 + 1 + .. care dovede¸te c˘ ¸irul ¸ s as 2 sumelor partiale nu este ¸ir convergent. ¸ a s a ¸ Teorema 5(Criteriul comparatiei) ... zn ∈ C.. n→∞ Punctul b) rezult˘ evident din a) . xn ∈ R. 2.. Teorema 4 O serie cu termeni reali pozitivi este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ¸irul a as as sumelor partiale este m˘rginit. a Pentru punctul a). satisfac a a relatia armonic˘. prin urmare ¸irul s s n∈N sumelor partiale (sn )n∈N este cresc˘tor ¸i m˘rginit. + |zm | = ||zn+1 | + |zn+2 | + . dac˘ ˆ (1... ˆ mod obligatoriu. zn+1 . (1.. deci convergent. + n − ln n care este convergent ¸i are limita c ∈ (0. de exemplu.(reciproca nu este ˆ gena a ın eral adevarat˘. si deci ın (−1)n−1 = ln2. n. vom obtine |s2n − sn | > n 2n = 1 . deoarece trei temeni consecutivi ai s˘i zn−1 . a Teorema 3 Orice serie absolut convergent˘ este convergent˘. SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ b) Dac˘ termenul general al seriei a n∈N zn . s2n = s 2 1 c2n − cn + ln 2n − ln n iar lim s2n = ln 2.. dac˘ m > n = N (ε) si deci: a |sm − sn | = |zn+1 + zn+2 + . sn+1 = sn + xn+1 ¸i deci sn+1 ≥ sn . pentru orice n suficient de mare. prin urmare seria este divergent˘. nu tinde la zero ( lim zn = n→∞ 0) seria este sigur divergent˘.. adic˘: ¸ a a 1 2 1 + = . Pentru a ar˘ta c˘ nu este a ın a a n→∞ 1 . numit˘ a suficient ca zn s˘ tind˘ la zero considerˆnd de exemplu seria a a a n n∈N seria armonic˘.16) este convergent˘. s2n − sn = n+1 + n+2 + . a ın ın s ın se obtine |zn | < ε. deci dac˘ seria ¸ a zn este n∈N convergent˘ atunci lim zn = 0. + zm | ≤ |zn+1 | + |zn+2 | + . deoarece n+j > 2n 1 pentru j = 1. 2n ..) a Daca seria (1...18) zn−1 zn+1 zn 1 1 1 1 1 Calculnd.. a Fie xn . zn . + |zm | < ε 1 Reciproca nu este ˆ general adevarat˘. din (1.20 CAPITOLUL 1. . ˆ timp n→∞ n n∈N 1 este divergent˘ dup˘ cum am v˘zut la demonstratia teoremei a a a ¸ ce seria n n∈N anterioare..17) rezult˘: |zn+1 | + |zn+2 | + a a . + |zm || < ε.17) se ia n − 1 ˆ loc de n ¸i n ˆ loc de m. de¸i ¸ s a s lim zn = 0.

pentru orice n ≥ n0 .1. rezult˘ c˘ dac˘ s a a a yn convege atunci xn converge. zn . a xn = 0 rezult˘: a n→∞ yn Pentru orice ε > 0 exist˘ N = N (ε) ∈ N aetfel ˆ at pentru orice n ≥ N (ε) a ıncˆ s˘ avem: a (a − ε)yn < xn < (a + ε)yn ¸i din teorema 5. ¸˘ Fie seriile de studiat n∈N 21 an zn . atunci: a an este convergent˘. n∈N bn se nume¸te serie minorant˘ pentru s a Teorema 6 (Criteriul raportului la limit˘). a n∈N n∈N a) Din convergenta seriei cu termeni pozitivi. a 1 2 Exemplu: Seria 2n sin n . pentru orice n ≥ n0 . ceea ce nu se poate . M > 0. atunci a a) Dac˘ a lim n∈N n∈N n∈N yn este convergent ¸i dac˘ s a xn convergent˘. a n∈N b) Dac˘ a n∈N yn este divergent˘ atunci a n∈N zn este divergent˘. punctul b). 3 3 n∈N n∈N n∈N . n0 ∈ N. + zm | < |zn+1 | + |zn+2 | + . b) Dac˘ a xn ar fi convergent˘. + am ) < ε. luˆnd de exemplu M = a + ε. xn = a > 0. dac˘ lu˘m a a n∈N 1 A . A > 0 ¸i dac˘ seria a bn este divergent˘ atunci seria a xn este divergent˘ . pentru ¸ ın orice ε > 0 se poate g˘si un N = N (ε) ∈ N astfel ˆ at an+1 +an+2 +.. Iar dac˘ a a Din lim n∈N a − ε > 0(se poate alege ε corespunz˘tor astfel ˆ at a − ε > 0) ¸i din teorema a ıncˆ s 5. ˆ baza teoremei 1. n0 ∈ N. iar an > 0) s a b) Dac˘ 0 < Abn < xn . conform cu punctul a). Seria n∈N n∈N Seria n∈N an se nume¸te serie majorant˘ pentru s a xn .... CRITERII DE CONVERGENTA PENTRU SERII NUMERICE. a Fie .5. dou˘ serii cu termeni pozitivi a xn . are aceea¸i natur˘ ca seria s a ( )n . rezult˘ punctul b) al teoremei 6 .+am < a ıncˆ ε a M ceeace antrneaz˘: |sm − sn | = |zn+1 + zn+2 + . seria a zn este absolut convergent˘ a Dac˘ seria a n∈N n∈N (M nu depinde de n0 ... punctul a). + |zm | < M (an+1 + an+2 + . n∈N xn ¸i seriile reale cu termeni pozitivi s n∈N ¸i s n∈N bn atunci: a) Dac˘ |zn | ≤ M an ... atunci: n→∞ yn yn este convergent˘. atunci acela¸i lucru ar fi valabil ¸i pentru a s s n∈N nn . daca m¿n=N(e).

¸i s xn valabil. dac˘ lu˘m xn = n2 .+(x2n−1 −1 +. SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ Vom face observatia c˘ ˆ cazul a = 0.. ..xn xn ¸ a ın x1 x2 .+x2n ) > ¸i divergenta seriei s ¸ n∈N 1 n 2 (x1 +2x2 +4x4 +8x8 +. este convergent˘ sau a convergent˘ sau divergent˘). n∈N xn .. .. atunci seria respectiv˘ va avea aceea¸i natur˘ (este n n 2 z2 .xn−1 ≤ y1 y2 . a Fie sm = x1 + x2 + . De exemplu. vom obtine punctele a).yn yn x2 x3 .. vom avea: x2 ≤ y2 . x3 ≤ y3 .. n − 1. Inmultind termen cu termen (lucru posibil seriile fiind strict pozitive). teorema 6. ˆ baza s In ipotezei f˘cute ˆ teorem˘ cu referire la monotonie vom putea scrie grupat: a ın a sm < x1 + (x2 + x3 ) + (x4 + x5 + x6 + x7 ) + (x8 + x9 + . > 0... + x2n+1 −1 ) < x1 + 2x2 + 22 x 22 + 23 x 23 . Ultima relatie poate fi scris˘ ˆ douˆ ımoduri: 1 xn ≤ x1 yn ¸i x1 xn ≤ yn s y1 y Aplicnd acestor relatii teorema 5 punctul a)... yn = n avem lim a a n→∞ yn n∈N este convergent˘ ˆ timp ce a ın n∈N yn este divergent˘. + x15 ) + ....... 2. b) ale teoremei n cauza .. atunci: yn este convergent˘ atunci a n∈N n∈N a) Dac˘ a b) Dac˘ a n∈N xn este convergent˘ a yn este divergent˘.+x2n > 1 x1 +x2 +(x3 +x4 )+(x5 +x6 +x7 + 2 n x8 )+.. + 2n x 2n = k=0 2k x2k = sn ¸i s ¸ din convergenta lui sn va rezulta convergenta lui sn .. a x1 y1 x 2 y2 yn xn ˆ ¸ xn−1 ≤ yn−1 ... .. punctul a) nu mai este ¸ a ın xn 1 1 = 0....+2 x2n ) = 1 2 k=0 2k x2k 2n x2n implic˘ divergenta seriei a ¸ n∈N xn .22 CAPITOLUL 1. + xm ¸i aleg n ∈ N astfel ca m < 2n+1 .... a Teorema 8 (Criteriul lui Cauchy al condens˘rii sau criteriul lui 2n ) Daca termenii reali pozitivi ai seriei n∈N zn ˆ ındeplinesc conditia: x1 > ¸ a s a x2 > . n baza ¸a monotoniei sm > s2n = x1 +x2 +. + (x2n + n x2n +1 + . ¸ s Pentru divergent˘ vom alege n ∈ N astfel ca m > 2n ¸i vom avea.. respectiv punctul b)... n∈N yn dou˘ serii cu termeni strict pozitivi ¸i dac˘ avem: a s a xn+1 xn ≤ pentru orice n ∈ N. dup˘ cum seria a a a n∈N divergent˘. a xn este divergent˘ atunci a n∈N Dˆnd lui n valorile 1. a Teorema 7(Criteriul rapoartelor inegale): Fie yn+1 yn ...yn−1 sau x1 ≤ y1 . > xn > .. vom obtine: y2 y3 ...

∞ n→∞ Exemplu: Seria k=1 1 a a (−1)k−1 numit˘ seria lui Leibnitz este convergent˘... Dac˘ lim a Fie n→∞ lnn n∈N a) Dac˘ a b) Dac˘ a > 1 seria n∈N xn este convergent˘ a xn este divergent˘.1. a n∈N ≤ 1 seria ˆ baza definitiei limitei date rezult˘ c˘ pentru orice ε > 0 exist˘ N = In ¸ a a a N (ε) ∈ N astfel ca pentru orice n ∈ N.5. zn = (−1)n . a Teorema 9 (Criteriul logaritmic): ln x1 n = .. sau n −ε < x1 < n +ε . CRITERII DE CONVERGENTA PENTRU SERII NUMERICE.. ¸ a a Teorema 10(Criteriul lui Abel): Dac˘ a zn este o serie cu ¸irul sumelor partiale (sn )n∈N m˘rginit ( exist˘ s ¸ a a ln 1 M > 0 astfel ca |sn | < M pentru orice n ∈ N) ¸i dac˘ (an )n∈N este un ¸ir s a s de numere reale pozitive descresc˘tor convergent la zero. sau lnn −ε < ln x1 < lnn +ε . Teorema 13 (Criteriul radacinii al lui Cauchy): Fie sirul (zn )n∈N din C... an = n ˆ tivei teoreme. atunci: a) Dac˘ lim sup | zn+1 | < 1. va trebui sa evalu˘m suma: a |an+1 zn+1 + an+2 zn+2 + . ¸˘ Ca aplicatie vom considera seria generalizat˘ a lui Riemann ¸ a n∈N n 23 1 . a Conform criteriului general.. atunci: xn o serie cu termeni strict pozitivi. n n 1 1 s sau ˆ a n n−ε < xn < n nε ¸i cum seria cu termenul general n este seria lui ınc˘ 1 Riemann studiata ca aplicatie la teorema 8 va rezulta cu aceasta convergenta ¸ respectiv divergenta seriei dup˘ num˘rul real . atunci seria a zn an n∈N n∈N este convergent˘.... + am zm | = |an+1 (sn+1 − sn ) + an+2 (sn+2 − sn+1 ) + . n ≥ N vom avea: xn − ε < lnn < + ε . + am (sm − sm−1 )| = | − an+1 sn + sn+1 (an+1 − an+2 ) + sn+2 (an+2 − an+3 ) + . k 1 ındeplinind conditiile respec¸ conform teoremei lui Abel. a zn n∈N . + sm−1 (am−1 − am ) + sm am | ≤ an+1 |sn | + (an+1 − an+2 )|sn+1 | + . + (am−1 − am )|sm−1 | + am |sm | ≤ M (an+1 + an+1 − an+2 + an+2 − an+3 + . Aceast˘ a nα 1 1 2 ( n )α = ( α−1 )n . iar aceasta serie va avea aceea¸i natur˘ ca seria s a 2 2 n∈N n∈N din urm˘ este seria geometric˘ care este convergent˘ pentru α > 1 ¸i este a a a s divergent˘ pentru α ≤ 1. teorema 1. seria a zn este absolut convergent˘. + am−1 − am + am ) = 2M an+1 < ε(pentru lim an = 0) .

pentru orice n ∈ N. In ¸ xn n . SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ b) Dac˘ lim inf | zn+1 | > 1. ˆ cazul convergentei avem. ¸i as ıncˆ s zn+1 | = r. dac˘ a a dac˘ exist˘ lim | a a n→∞ zn n∈N 0 < r < 1. iar lim | a |= n→∞ zn lim n(n + 1) = 1. atunci zn este divergent˘. pentru orice n ∈ N. Seria aceasta converge (din∈N Fie n+1 n+1 verge). ¸i as ıncˆ s zn+1 | = 1. seria a zn n∈N zn este divergent˘. n∈N De exemplu dac˘ zn = a 1 n.. daca pentru n > N ∈ N. ˆ acest caz lim sup | zn+1 | = lim | a ın zn n→∞ zn Observatia 2: Dac˘ ¸irul (zn )n∈N din C. a b) Dac˘ lim inf | zn+1 | = r2 > 1. pentru orice n > N . ¸i as ıncˆ s zn+1 | = r. punctul a) rezult˘ n∈N zn absolut convergent˘. ˆ acest caz lim inf | zn+1 | = lim | a ın zn n→∞ zn Observatia 3: Dac˘ ¸irul (zn )n∈N din C. iar lim | a n→∞ n = 1. r > 0. atunci pentru un ε > 0 exista un N = a zn N (ε) ∈ N astfel ca | zn+1 | < r1 + ε. este astfel ˆ at zn = 0. Dac˘ alegem ε > 0 zn astfel ca r = r2 − ε > 1 vom avea | zn+1 | > 1 sau |zn | > 1 ¸i deci zn nu converge s zn la zero . n∈N zn+1 |= zn zn+1 zn este convergent˘. este astfel ˆ at zn = 0. avem: n(1 − xxn ) = r > 1(n(1 − xxn ) ≤ 1). este astfel ˆ at zn = 0. atunci seria zn este absolut convergent˘. iar ˆ cazul zn = ın lim n→∞ n + 1 n→∞ n∈N 1 n(n+1) . Intr-adev˘r. Intr-adev˘r. pentru orice n ∈ N. atunci criteriul raportului nu d˘ nici un r˘spuns a a dac˘ exist˘ lim | a a n→∞ zn asupra convergentei sau divergentei seriei ¸ ¸ zn .24 CAPITOLUL 1. conform ipotezei xn+1 ≤ 1 − r . zn+1 ˆ | = r < 1. a a) Dac˘ lim sup | zn+1 | = r1 < 1. dac˘ r > 1. (n + 1)(n + 2) Teorema 12(Criteriul Raabe-Duhamel): xn o serie cu termeni strict pozitivi. atunci pentru un ε > 0 exist˘ un N = a a zn a N (ε) ∈ N astfel ca | zn+1 | > r2 − ε pentru orice n > N . a a dac˘ exist˘ lim | a a n→∞ zn zn+1 ˆ | = r > 1. Daca alegem ε > 0 zn astfel ca r = r1 + ε < 1 vom avea | zn+1 | < r sau |zn+1 | < r|zn < r2 |zn−1 | < zn a . atunci seria este divergent˘. Observatia 1: Dac˘ ¸irul (zn )n∈N din C.. < rn−N |zN | = M rn si cu teorema 5.

atunci: s zn este absolut convergent˘. b) Dac˘ a a n∈N a lim inf |zn | = r2 > 1. atunci pentru un ε > 0 exist˘ un N = N (ε) ∈ N astfel ca n |zn | > r2 − ε pentru orice n > N .1..5. nu poate fi caracterizat˘ cu criteriul rapora 4n (n!)2 n∈N tului deoarece limita raportului este 1. CRITERII DE CONVERGENTA PENTRU SERII NUMERICE. a a) Dac˘ lim sup n |zn | < 1. seria n∈N zn este divergent˘. ın (2n+2)(2n=1) 2n2 +2n n a ¸ pentru c˘ avem: n(1− 4(n+1)2 = 4(n+1)2 = 2(n+1) < 1 . a a) Dac˘ lim sup n |zn | = r1 < 1. este astfel ˆ at.. ¸i deoarece s n∈N yn = n=2 1 este divergent˘ rezult˘ a a n−1 xn divergent˘ . atunci pentru un ε > 0 exista un N = a a N (ε) ∈ N astfel ca n |zn | < r1 + ε. are lim sup |zn | = 1 ¸i lim inf |zn | = 2 s 1 s a 3 ¸i este convergent˘. a n∈N 1 1− n ≥ = 1 n 1 n−1 = yn+1 yn .ce ne d˘ divergenta.. rezulta a zn absolut convergent˘. pentru orice n ∈ N. seria a De exemplu seria n∈N b) Dac˘ lim inf a n |zn | > 1. atunci seria zn este absolut convergent˘. dac˘ 0 < r < 1. De exemplu seria 212 + 312 + 214 + 315 +. ¸i dac˘ exist˘ as n lim |zn | = r. Dac˘ alegem ε > 0 astfel ca r = r1 + ε < 1 vom avea n |zn | < r sau |zn | < rn ¸i cu teorema s 4. Vom avea (1 − n )r − 1 ≥ − n ¸i deci (1 − n )r ≥ 1 − n . punctul a) luˆnd M = 1. pentru orice n > N . Observatia 2: Dac˘ ¸irul (zn )n∈N din C. Dac˘ alegem ε > 0 astfel ca a r = r2 − ε > 1 vom avea n |zn | > 1 sau |zn | > 1 ¸i deci zn nu converge la s zero . ¸i dac˘ a s ıncˆ s a . rezult˘: a 1 −n 1 r 1 r ≤ r. ¸˘ Cum sirul ( 1 (1− n )r −1 1 −n 1 (1− n )r −1 )n∈N 1 −n 25 este cresc˘tor iar lim ( a n→∞ 1 (1 − n )r − 1 ) = r. Observatia 1: ıncˆ s a a Dac˘ ¸irul (zn )n∈N din C. a 2 Teorema 13(Criteriul radacinii al lui Cauchy): Fie ¸irul (zn )n∈N din C. este astfel ˆ at. conform cu teorema 7 vom avea a Pentru afirmatia din parantez˘(divergenta) avem ¸ a ¸ ∞ xn+1 xn xn convergent˘. pentru orice n ∈ N. a a n n→∞ n∈N n ˆ Intr-adev˘r. Cum seria yn rn (n−1)r n∈N n∈N vergent˘ pentru r > 1. Prin s 1 1 1 n+1 yn = este conurmare: xxn ≤ (1 − n )r = n1r = yn+1 . ˆ timp ce cu criteriul Raabe-Duhamel. a n∈N (2n)! . ˆ acest caz lim sup a ın |zn | = lim n n→∞ |zn | = r < 1.

SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ |zn | = r. Analizˆnd criteriile de convergent˘ date de teoremele: 6. convergent˘ i se poate pune ˆ s a a a a ın n→∞ rn evident˘(corespondent˘) o alt˘ serie care converge mai lent decˆt seria data. sau care dintre acestea ˆ implic˘ pe celalalt. ceeace ˆ ınseamn˘ c˘ se pot g˘si serii care nu pot fi analizate cu a a a ajutorul criteriilor stabilite anterior. O alt˘ ˆ a ıntrebare care se pune ˆ legatur˘ cu criteriile date de teorema 11 ın a si teorema 13 si anume: Care dintre acestea este mai puternic. este astfel ˆ at zn = 0. ıl a n a + (−1)n cu a ≥ 2. a ın a a a ¸ zn ¸i s zn pentru care rn . seria majoranta fiind. zn = a+(−1) ¸i s Dac˘ de exemplu. vom lua seria a 2n+1 n+1 2 calculˆnd a | zn+1 | zn obtinem ¸ n∈N 1 a+(−1)n+1 | 2 a+(−1)n | care ia valoarea | 1 a+1 |. 12. dac˘ r > 1. adic˘ pentru n→∞ xn n→∞ rn−1 − rn n→∞ a s orice ε > 0 xn < ε dac˘ n = N (ε) ¸i deci xn < εxn iar convergenta seriei x n n∈N n∈N xn nu poate fi dedus˘ din convergenta seriei a n∈N n∈N xn . luˆnd de exemplu zn = rn−1 )− rn si deoarece rn = zn+1 +zn+2 + a √ rn rn √ = lim √ = lim rn = 0. a a n n→∞ ˆ Intr-adev˘r. a a a a √ Astfel. 11. rn vor fi resturile lor de orFie seriile n∈N n∈N din n. ˆ cazul teoremei 12 seria geometric˘. 10. rezulta lim n→∞ rn n→∞ n→∞ rn √ √ seria xn . ˆ ınlocuind seria geometric˘ cu o alta serie vom obtine alte criterii a ¸ de convergent˘ ¸i ˆ mod natural se justifica ˆ a s ın ıntrbarea: nu exista un criteriu generel de convergent˘. luˆnd seria a a xn cu xn = rn−1 − rn lim √ xn rn−1 − rn √ atunci: lim = lim √ a √ = lim rn−1 + rn = 0. Observatia 3: Dac˘ ¸irul (zn )n∈N din C.. ¸i as ıncˆ s dac˘ exist˘ lim n |zn | = 1..26 exist˘ lim a n CAPITOLUL 1. ˆ acest caz lim sup a ın |zn | = lim n n→∞ |zn | = r > 1. Vom ar˘ta ˆ continuare c˘ nu exist˘ o serie universal˘ de comparatie. drept serie universal˘. Vom spune c˘ seria a n∈N zn converge mai lent ca seria n∈N zn dac˘ a rn = 0 ¸i vom ar˘ta c˘ oric˘rei serii. atunci criteriul r˘d˘cinii nu d˘ nici un r˘spuns a a a a a a n→∞ asupra convergentei sau divergentei seriei ¸ ¸ n∈N zn . Dac˘ am considera a . pentru orice n ∈ N. dac˘ n este ima 2 a−1 . 7. bazat pe o serie standart. care s˘ rezolve problema ¸a a convergentei(sau a divergentei) a oricarei serii numerice din C(R)?. ın a n∈N de exemlu. a ¸a se observ˘ c˘ aceste criterii sunt de fapt consecinte ale criteriului comparatiei a a ¸ ¸ rn (teorema 5). R˘spunsul ¸ ¸ a este negativ. = rn . atunci seria este divergent˘.

.. iar x2n−1 < 0.. deci convergent. ... CRITERII DE CONVERGENTA PENTRU SERII NUMERICE.. n∈N . ¸˘ 27 a a s a a a par ¸i | 1 a+1 |..... atunci lim n a1 a2 . > an > ...... iar x2n < 0. care se poate justifica cu ajutorul unei probleme cunosn∈N √ s a cut˘ din liceu. atunci: n→∞ n∈N Seria n∈N xn este convergent˘ ¸i as | n∈N xn | ≤ |x1 | (1..an = a........ Dac˘ aplic˘m cris 2 a−1 1 n |zn | = .... cum s2n−1 ≤ s1 = a1 = x1 prin trecere la limit˘ vom a avea xn ≤ x1 ....... iar x2n < 0 sau x2n > 0..... a3 = x3 ............. Vom avea deci: s1 > s3 > . dac˘ n este num˘r par ¸i deci nu avem limit˘.. a2 = −x2 .. cu x0 = 1. > a2n−1 > ... Invers.. dac˘ lim s a a = r n→∞ xn √ n atunci xn = r. lim a a n→∞ n→∞ n→∞ 2 xn+1 1 ¸i deci criteriul rad˘cinii este mai puternic. an > 0 ¸i s s a1 > a2 > . Fie lim s2n−1 = a > 0... > 0 iar lim an = 0..... obtinem ¸irul (an )n∈N ... a4 = −x4 .......5. x0 x1 n−1 n−1 O serie cu termeni reali se nume¸te serie alternat˘ dac˘ orice doi termeni s a a xn .. putem preciza: pentru n∈N x2n−1 > 0. n a1 a2 ...... xxn = n xn ... Cum a s a n→∞ s2n = s2n−1 + x2n ¸i lim x2n = 0 vom avea lim s2n = a ¸i deci lim sn = a s s n→∞ n→∞ n→∞ pentru orice n ∈ N..........1. deoarece lim n |a − 1| = 1 ¸i lim n |a + 1| = s teriul r˘d˘cinii. n→∞ Seria n∈N xn se va scrie acum sub forma: (−1)n−1 an Lu and n consideratie ˆ ¸ n∈N xn = a1 − a2 + a3 − a4 + . Iar. ≥ 0 iar lim xn = 0..... ≥ |xn | ≥ . = n∈N sumele partiale vom avea: ¸ s1 = x1 = a1 s3 = x1 + x2 + x3 = a1 − a2 + a3 = a1 − (a2 − a3 ) < a1 = s1 s5 = x1 + x2 + x3 + x4 + x5 = a1 − a2 + a3 − a4 + a5 = s3 − (a4 − a5 ) < s3 .. anume: Dac˘ lim an = a......... > 0 ¸i deci ¸irul (s2n−1 )n∈N este t t monoton cresc˘tor ¸i m˘rginit.an = n x1 x2 ..... xn ∈ R: consecutivi ai ei sunt cu semne contre........ Notˆnd cu: a a ın a1 = x1 .. Pentru seriile alternate vom avea: Teorema 14(Leibniz): xn avem: Dac˘ ˆ seria alternat˘ a ın a |x1 | ≥ |x2 | ≥ ..19) a Presupunem c˘ ne afl˘m ˆ cazul x2n−1 > 0. ¸i luˆnd a a n→∞ n→∞ √ √ an = xxn ..

.. Iar.. Se arat˘ c˘ seria a a a a are suma ln 2. Condensat cele dou˘ rezultate ne vor conduce la 1.. an < 0 ˆ acest caz avem: ¸i a1 ≤ a2 ≤ . ≤ 0. Prin urmare vom avea: s2 ≤ s4 ≤ . k 2 3 4 5 k=1 care verific˘ ipotezele teoremei 14 deci este convergent˘. prin permutarea unor a ın .. ∞ ∞ Astfel... k=n+1 xk este tot o serie alternat˘ vom avea | a k=n+1 xk | ≤ |xn+1 | ceeeace face ca s˘ avem evaluarea erorii |s − sn | < |xn+1 | ¸i deci: a s a ın Eroarea ce se face ˆ ınlocuind s prin sn este inferioar˘ primului termen ˆ valoare absolut˘ din restul seriei.... ≤ 0 iar lim an = 0. vom nota cu: a ¸ s a1 = x1 ..19 . ˆ a ıntelegˆnd prin a aceasta o serie care este convergent˘ ¸i nu este absolut convergent˘.... Seriile a s a semi-convergente au unele propriet˘¸i deosebite astfel. ≤ s2n ≤ .... a Tinˆnd seama de aceast˘ teorem˘ vom putea evalua eroarea ce apare cˆnd ¸ a a a a se aproximeaz˘ suma unei serii alternate convergente printr-o suna partial˘ a ¸ a sn . cum s2n ≥ s2 = x1 +x2 = −a1 +a2 > n→∞ a −a1 = x1 vom avea prin trecere la limit˘ n∈N xn ≥ x1 sau − n∈N xn ≤ −x1 .............. Se poate constata c˘ seria armonic˘ alternat˘ nu este absolut convergent˘. s4 = x1 + x2 + x3 + x4 = s2 + (a3 − a4 ) > s2 .. a2 = −x2 . De exemplu ˆ cazul seriei armonice alternate............. obtinem ¸irul: (an )n∈N .. a4 = −x4 . s6 = x1 + x2 + x3 + x4 + x5 + x6 = s4 + (a5 − a6 ) > s4 .... a Se poate constata c˘ seria armonic˘ alternat˘ nu este absolut convergent˘.. a Vom introduce astfel notiunea de serie semi-convergent˘... ≤ an ≤ .....28 CAPITOLUL 1. . fie lim s2n = b < 0 a a n→∞ s s Cum s2n+1 = s2n + x2n+1 ¸i lim x2n+1 = 0 vom avea lim s2n+1 = b ¸i n→∞ n→∞ deci lim sn = b pentru orice n ∈ N. deoarece.... ¸i deci ¸irul (s2n )n∈N este monoton des s scresc˘tor si m˘rginit. proprietatea de ˆ at ınsumare ˆ orice ordine a termenilor unnei sume infinite de numere reale nu mai este ın valabil˘....... a a a a deoarece seria modulelor coincide cu seria armonica despre care ¸tim c˘ este s a divergent˘. In s n→∞ s2 = x1 + x2 = a1 − a2 < 0.... adic˘ seria: a a ∞ 1 1 1 1 1 (−1)k−1 = 1 − + − + − .. a Ca exemplu important de aplicare a teoremei lui Leibnitz vom lua seria armonic˘ alternata. SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ Dac˘ ne situam n cazul x2n > 0.. a a a a deoarece seria modulelor coincide cu seria armonic˘ despre care ¸tim c˘ este a s a divergent˘.. deci convergent. iar x2n−1 < 0 .. . a3 = x3 ..

... atunci s2n = sn − sn 2n dac˘ s2n = a k=1 xk ¸i deci s = lim s2n = lim sn − lim sn . atunci pentru a orice r ∈ R. iar dac˘ s a n→∞ n→∞ n→∞ n∈N n→∞ n→∞ xn este semi-convergent˘ lim sn + lim sn = +∞ a Din divergenta ˆ cauz˘ rezult˘ c˘ ˆ ¸ ın a a a ınsumnd un num˘r convenabil de tera an cˆt ¸i din seria a s bn se poate dep˘¸i orice num˘r as a meni atˆt din seria a n∈N n∈N r real pozitiv dorim.. ıncˆ ¸ a a a a ˆ primul rˆnd seria In a xn semi-convergent˘ dat˘ contine o infinitate a a ¸ n∈N n∈N de termeni pozitivi ¸i o infinitate de termeni negativi. b2 .... + an1 − b1 − b2 − .. termenii pozitivi ¸i prin b1 .. − bn2 < r. S˘ sc˘dem acum suma a a b1 + b2 + ... a2 ...... a Vom aduna acum ˆ primul termen al ultimei inegalit˘¸i termenii pozitivi ın at an1 +1 + an1 +2 + ... Acest rezultat se poate extinde la orice a serie semi-convergenta. .. + an3 > r. 2 2 3 4 2 2 Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ cel putin ˆ cazul seriei armonice alternate modifia a ¸ ın carea ordinii termenilor este interzis˘. 2 4 6 8 = 1 (1 − 1 + 1 − 1 + . .....5. deoare dac˘ ar avea s a de exemplu numai un num˘r finit de termeni negativi prin eliminarea lor a se obtine o serie care va avea termeni pozitivi ¸i care va fi convergent˘ ca ¸ s a ¸i seria initiala. ˆ a a s ¸ Insumˆnd a primii doi termeni din parantezele seriei armonice alternate vom avea notˆnd a cu s suma seriei armonice alternate: 1 1 1 1 s = ( 1 − 1 ) + ( 1 − 1 ) + ( 10 − 12 ) + .. ceeace este absurd. + bn4 astfel a ca s˘ avem: a1 + a2 + .. CRITERII DE CONVERGENTA PENTRU SERII NUMERICE.. + an1 > r (presupunem r¿0).. + ( 4n−2 − 4n ) + . + ( 2n−1 − 4n−2 − 4n ) + . − bn2 + a an1 +1 + an1 +2 + ... + an3 − a .. ˆ Intr-adev˘r dac˘ a a s ¸ (sn )n∈N ¸i (sn )n∈N sunt sumele partiale ale acestor serii.. an . ¸˘ ∞ 29 termeni ai seriei n=1 (−1)n−1 1 se poate obtine de exemplu seria: ¸ n 1 1 1 1 1 (1 − 1 − 1 ) + ( 1 − 1 − 1 ) + ( 1 − 10 − 12 ) + .. Fie a1 + a2 + .... + bn2 astfel ca s˘ avem a1 + a2 + .. + an1 − b1 − b2 − . . S˘ a a a s not˘m prin a1 . bn .. − bn2 + an1 +1 + an1 +2 + . se poate considera o astfel de permutare a termenilor seriei astfel ˆ at noua serie obtinut˘ s˘ fie convergent˘ si s˘ aibe suma r.. Suntem condu¸i la seriile s n∈N n∈N pozitivi care vor fi divergente(au sumele egale cu +∞). ..... + an1 − b1 − b2 − . modulul a an ¸i s bn cu termeni termenilor negativi.) = 1 s. iar apoi vom sc˘dea bn2 +1 + bn2 +2 + . or o serie cu termeni pozitivi dac˘ este convergent˘ ea este s ¸ a a absolut convergent˘. + an3 astfel s˘ avem: a1 + a2 + .1. 2 4 3 6 8 5 Evident aceast˘ ultim˘ serie are aceea¸i termeni altfel ordonati.. ceeace contrazice ipoteza de serie semi-convergent˘. fiind valabila urmato˘rea teorem˘: a a Teorema 15(Riemann): Dac˘ seria cu termeni reali a xn este semi-convergent˘... deci s = 1 s..

. Vom ıns˘ mai da urm˘torul rezultat: a Teorema 16(Cauchy): zn din C.20) xn rezult˘ a lim an = 0 si lim bn = 0 putem presupune α1 > α2 > α3 > .. unde N = N (ε) ∈ N zn (deci pentru pentru ε > 0 cel care asigura absolut convergenta seriei ¸ ∞ n∈N ε > 0 exist˘ N = N (ε) ∈ N astfel ˆ at a ıncˆ k=N +1 zk < ε).. cu alte cuvinte proprietatea de comuın a a tativitate a termenilor valabil˘ ˆ cazul sumelor finite de numere se extinde ¸i a ın s la serii... + bn2 α3 = an1 +1 + an1 +2 + .. Fie n0 ∈ N astfel ca multimea {p(1).. Fie p o permutare a numerelor {1.. > αn > n→∞ a ın ... − bn4 < r ¸i se continua acest procedeu. N } = B... Evident se obtine o nou˘ serie ˆ care intervin absolut toti termenii seriei initiale ¸i mai r˘mˆne a ın ¸ ¸ s a a de ar˘tat c˘ suma seriei nou construit˘ este r.... + an3 α4 = bn2 +1 + bn2 +2 + ..30 CAPITOLUL 1.. p(3). trcˆnd la limita ˆ dubla inegalitate (1.. + bn4 ...... . ˆ care termenii provin dintr-o permutare oarecare a termenilor primei ın n∈N serii.20) avem: s s lim σ2n−1 ≤ lim σ2n ¸i deci lim σn = r ....... este absolut convergent˘ atunci orice alt˘ serie a a Dac˘ seria a n∈N wn ...... ˆ a nu la serii oarecare ci numai la serii absolut convergente. n∈N iar dac˘ vom nota cu σn termenul general al sirului sumelor sale partiale a avem conform celor prezentate: σ2n−1 < r < σ2n ˆ baza teoremei lui Leibnitz........ > 0 ¸i deci σ = lim σn . .. p(n0 )} = A s˘ contin˘ multimea B. p(2).. ˆ aceast˘ situatie ˆ seria In a ¸ ın k=N +1 |wk | intr˘ termeni din seria cu termenii a ... Seria nou˘ construit˘ va fi de fapt seria alternat˘: a a a α1 − α2 + α3 − aα + .. + an1 α2 = b1 + b2 + ... = (−1)n−1 αn . n→∞ n→∞ n→∞ Dac˘ seria este absolut convergent˘ modificarea de ˆ a a ınsumare a termenilor ˆ aceast˘ serie nu modific˘ suma seriei.. deoarece din convergenta seriei In n∈N n→∞ n→∞ (1. k ∈ a a a ∞ N. deci B ⊂ A a ¸ a ¸ (posibil pentru ca p : N → N este bijectiv˘) si s˘ not˘m cu wk = zp(k) ..... SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ s ¸ bn2 +1 − bn2 +2 − ... 2. Pentru aceasta vom nota cu: a a a α1 = a1 + a2 + ....... 3. este de asemeni absolut convergenta ¸i s n∈N zn = n∈N wn ..

¸ zn . + zn−2 z2 + zn−1 z1 .... wn = z1 zn−1 + z2 zn−2 + ... zn . as a) Seria n∈N b) Seria n∈N zn este convergent˘ ¸i are suma as. si dac˘ ad˘ug˘m termenii care lipsesc rezult˘: ∞ k=N +1 k=N +1 |wk | ≤ |zk | < ∞ ceeace ˆ ınseamn˘ c˘ seria este absolut convergent˘. a a a r Considerˆnd acum r ∈ N.. ¸˘ ∞ 31 a a a a |zN +1 |...... Prin suma celor doua serii vom ˆ ¸elege seria ınt pentru orice n ∈ N....... w3 = z 1 z 2 + z 2 z 1 ........ w2 = z 1 z 1 . zn ∈ C dou˘ serii convergente avˆnd a a Astfel fie seriile n∈N n∈N sumele s. vom ˆ ¸elege seria ınt wn cu wn = αzn . s → ∞ se obtine ¸ wn = zn ................ .. CRITERII DE CONVERGENTA PENTRU SERII NUMERICE. w5 = z 1 z 4 + z 2 z 3 + z 3 z 2 + z 4 z 1 ... Prin produsul seriei n∈N n∈N wn ...... zn . unde wn = zn + zn zn cu un numar complex α ∈ C...... ˆ at a ınmultirii cu un ¸ num˘r complex ¸i a ˆ a s ınmultirii termen cu termen a seriilor de numere complexe. r ≥ n0 si s ∈ N s ≥ n0 vom avea: | a s n0 ∞ j=1 wj − zk | ≤ k=1 k=N +1 |zk | k=N +1 |zn | < ε pentru orice r ¸i s (deoarece cele doua serii s au termeni comuni care vor dispare ramˆnˆnd numai cei care conduc la sum˘. .. n∈N Prin produsul formal al seriilor n∈N zn si n∈N zn vom ˆ ¸elege seria ınt n∈N wn unde: w1 = 0... a a a Pentru r........ w4 = z 1 z 3 + z 2 z 2 + z 3 z 1 ... .. |zN +2 |..1...5. as ..... pentru orice n ∈ N........ ˆ legatur˘ cu acestea vom da urm˘toarea teorem˘: In a a a Teorema 17: wn este convergent˘ ¸i are suma s + s ... s ......... n∈N n∈N Ne vom ocupa pe scurt de problema posibilit˘¸ii adun˘rii.......................

− zn−1 zn−1 = −S ∞ Am notat prin S = j≥2...... + wn atunci σn = sn + sn ¸i lim σn = lim sn = n→∞ a lim sn adic˘ σ = s + s . Se poate trage concluzia c˘: a σn − sn−1 sn−1 = −z2 zn−1 − z3 zn−2 − z4 zn−3 − . ˆ plus din In n∈N .n<i+j |zi ||zj | ≤ n−1 <i≤n−1 2 |zi | j=1 |zj |+ |zj | n−1 <j≤n−1 2 |zi | i=1 Cum n∈N zn . ceeace pentru N → ∞ conduce la egalitatea 2s wn = ss .. 5: σ1 − s0 s0 = 0 σ2 − s1 s1 = z1 z1 − z1 z1 σ3 − s2 s2 = z1 z1 + z1 z2 + z2 z1 − (z1 + z2 )(z1 + z2 ) = z2 z2 . as n→∞ n→∞ s a) Fie σn = w1 + w2 + . s a b) Fie sn = w1 + w2 + . + z1 zn−1 + z2 zn−2 + . + z2 zn−1 + . + zn−1 zn−1 ) Pentru a l˘murii aceast˘ evaluare vom considera cazurile particulare n=1.. 3.n−1≥j. + zn−1 z1 + zn−1 z2 + .32 c) Seria n∈N CAPITOLUL 1.n−1≥j. n∈N zn sunt absolut convergente putem determina un N = |zn | < k> N 2 N N (ε) astfel ca: |zn | < k> N 2 ε .. σ4 −s3 s3 = z1 z1 +z1 z2 +z2 z1 +z1 z3 +z2 z2 +z3 z1 −(z1 +z2 +z3 )(z1 +z2 +z3 ) = −z2 z3 − z3 z2 − z3 z3 ..+zn−1 )(z1 +z2 +........ s c) Fie σn = w1 + w2 + . 4.n−1≥j. + wn ¸i fie sn − sn−1 sn−1 = (w1 + w2 + ....n<i+j ∞ zi zj | ≤ j≥2.n<i+j ∞ zi zj ∞ ∞ Avem |S| = | j≥2.. a a 2.. + z1 zn−1 + z2 z1 + z2 z2 + . σ5 −s4 s4 = z1 z1 +z1 z2 +z2 z1 +z1 z3 +z2 z2 +z3 z1 +z1 z4 +z2 z3 +z3 z2 +z4 z1 − (z1 + z2 + z3 + z4 )(z1 + z2 + z3 + z4 ) = −z2 z4 − z3 z3 − z3 z4 − z4 z2 − z4 z3 − z4 z4 .. + wn ) − (z1 +z2 +. SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ zn este convergent˘ ¸i are suma ss .+zn−1 ) = (z1 z1 +z1 z2 +z2 z1 +z1 z3 +z2 z2 +z3 z1 + z1 z4 + z2 z3 + z3 z2 + z4 z1 + .. + wn atunci sn = αsn ¸i lim σn = lim αzn adic˘ n→∞ n→∞ σ = as... + zn−1 z1 ) − (z1 z1 + z1 z2 + . 2s N ε 2s n n ¸i atunci: s N +1 | p=1 wp − ( k=1 zk )( k=1 zn )| ≤ N 2 |zk | <k k=1 |zk | + N 2 |zk | <k k=1 |zk | ≤ s ε + 2s ε s = ε.

. Dac˘ pentru stabilirea convergentei seriei a xn ne-am putut servi de crin∈N xn+1 xn teriu r˘d˘cinii. am avea: a a √ n x < < 1 ¸i deci xn < n . Aceste limit˘ri ale restului ne indic˘ la ce rang n trebuie s˘ ne oprim ˆ a a a ın calcul pentru ca suma sn s˘ aproximeze pe s cu o eroare mai mica ca un numar a pozitiv ε dat. pentru 0 < x < 1.... calculele anterioare se deduce convergenta seriilor ¸ convergenta ¸ n∈N 33 |zi ||zj |) ¸i absolut s ( n∈N i+j=n wn .)xn = 1−k .. a Pentru seriile cu termeni pozitivi vom folosi notatiile: ¸ sn = x1 + x2 + x3 + . s − sn = xn+1 + xn+2 + . vom seriei avea: n∈N < k < 1.6 Calculul numeric al sumei seriilor. Pentru serii semi-convergente vom recomanda o metod˘ de cre¸tere mai a s rapid˘ a convergentei numit˘ . + xn . pentru n > N (ε) ¸i deci: s 2 x . CALCULUL NUMERIC AL SUMEI SERIILOR.. a ¸ a . xn+2 < kxn+1 < k n de unde rezult˘: a kxn rn = xn+1 + xn+2 + . Aceast˘ teorem˘ r˘mˆne valabil˘ chiar dac˘ numai una din serii este aba a a a a a solut convergent˘ cealalta fiind doar convergent˘. xn+1 < kxn . = rn .. pentru n > N (ε) vom avea: s n n+1 rn = xn+1 + xn+2 + . ¸ a Aplicatie: zn = xn−1 . Dac˘ pentru recunoa¸terea convergentei a s ¸ xn ne-am putut servi de criteriu raportului a lui D’Alambert.. a lui Cauchy.. < (k + k 2 + .6. a ˆ practic˘ ne vom multumi s˘ calcul˘m suma unei serii cu o aproximatie In a ¸ a a ¸ stabilit˘ apriori.. dar nu e valabil˘ ˆ cazul a a a ın convergentei neabsolute a celor dou˘ serii. kxn Impunnd un ε > 0 arbitrar de mic astfel ˆ at rn < ε deci lund 1−k = ε ıncˆ a vom determina din aceast˘ ultim˘ relatie n pentru care sn aproximeaz˘ s cu a a ¸ eroarea ε. metoda lui Euler”... zn = xn−1 atunci wn = nxn−1 .. < n+1 + n+2 + .1. Sunt rare cazurile cˆnd se poate calcula exact suma unei serii convergente. n∈N n∈N 1. = 1− .... a s a ın a a rn reprezint˘ restul seriei ¸i reprezint˘ ˆ cazul cˆnd seria este convergent˘ eroarea comis˘ ˆ a ınlocuind pe s prin sn .

. Aplicˆnd transformarea lui Euler. a s 1 −1 1 −1 1 −1 1 −1 1 −1 1 − 1 . 2 − 2 2 2 2 2 2 este ¸i ea convergent˘ ¸i are suma cˆt prima.34 Fie seria n∈N CAPITOLUL 1.. + (−1)n−1 xn −xn−1 + .. 2 3 4 5 6 Pentru calculul ei cu 3 zecimale exacte sunt necesari 999 termeni ai seriei... s convergent˘... SIRURI SI SERII NUMERICE ¸ ¸ (−1)n−1 zn =x1 − x2 + x3 − x4 + x5 − x6 + ....... > xn > .+(−1) 2n(n−1) +... = ln 2 = 1 − 2 2 + 3 2 2 − 4 2 3 + 5 2 4 − 6 2 5 + . care este mai rapid convergent˘ dup˘ cum se poate u¸or constata..... se obtine o serie nou˘ ¸i anume: a ¸ as n−1 + . + (−1)n−1 n 2 2 1 1 1 1 1 1 1 n a 2 + 4 − 12 + 40 − 60 + 84 −. + (−1)n−1 n + . s as a ¸ Dac˘ not˘m cu xn termenii pozitivi ai seriei obtinute avem: a a rn xn lim = 0 ( lim = 0) si sn − sn = (−1)n xn +xn−1 → 0 2 n→∞ rn n→∞ xn Exemplu: 1 a Seria ln 2 = 1− 1 + 1 − 1 + 1 − 1 + .. > 0 a atunci seria: x1 x2 −x1 + x3 −x2 − x4 −x3 + x5 −x4 − x6 −x5 + . cu xn > 0 pentru orice n ∈ N. + (−1)n−1 xn + . ¸i x1 > x2 > .... este slab convergent˘..

a 35 n→∞ s . ¸ ¸a a 2. Aceasta se mai scrie: fn (x) → f (x) Sirul (fn (x))n∈N converge uniform pe o multime B ¸ Ac c˘tre functia f a ¸ dac˘: a Pentru orice ε > 0 exist˘ N = N (ε) ∈ N astfel ˆ at pentru orice n > N (ε) a ıncˆ ¸i orice x ∈ B. x) astfel ˆ at pentru s a ıncˆ orice n ≥ N s˘ avem: |fn (x) − f (x)| < ε. exist˘ N = N (ε.1 Scurt˘ introducere ˆ subiect a ın Vom avea ˆ vedere unele aspecte ale teoriei seriilor ¸i ¸irurilor de functii ın s s ¸ de o variabil˘. ¸ ¸ Astfel ¸irul converge ˆ fiecare punct(simplu) pe multimea Ac c˘tre functia s ın ¸ a ¸ f dac˘: a Pentru orice x ∈ B ¸i orice ε > 0.Capitolul 2 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ 2.2 Siruri de functii reale ¸ ¸ Fie o submultime A din R ¸i pentru orice num˘r natural n fixat functia: s a ¸ fn : A → R(C) Sirul (fn (x))n∈N converge punctual(sau simplu) pe multimea Ac A c˘tre ¸ ¸ a a functia f : Ac → R(C) dac˘: ¸ Pentru orice x ∈ Ac avem lim fn (x) = f (x). |fn (x) − f (x)| < ε. ˆ acest sens vom avea seriile Taylor ˆ care esential˘ va a ¸ a In ın ¸ a fi notiunea de convergent˘ uniform˘. Diferenta calitativ˘ ˆ ¸ a ıntre cele dou˘ notiuni de convergent˘ va rezulta din a ¸ ¸a transcrierea definitiei convergentei simple(punctuale). Acestea apar ˆ diverse situatii teoretice ¸i practice cˆnd o a ın ¸ s a functie este exprimat˘ ca o limit˘ a unui ¸ir de functii care sunt mai simple ¸ a a s ¸ decˆt functia dat˘. s u Aceasta se mai scrie: fn (x) → f (x).

ˆ (∀)m > n ≥ N s˘ avem: |fm (x)−fn (x)| < ε ı. dup˘ cum vom vedea ˆ ¸ a ın urm˘torul exemplu: a x 2n 2nx Dac˘: fn (x) = 1+n2 x2 . Apoi se a a a investigheaz˘ (utilizˆnd de exemplu teorema 1) dac˘ exist˘ submultimi ale lui a a a a Ac ˆ care convergenta ¸irului fn c˘tre f este uniform˘. n→∞ Demonstratia rezult˘ din definitia (2. s ¸ u Teorema 1: Fie x ∈ B. 1] pentru fn (x). (∀)k ≥ N avem |fk (x) − f (x)| < 2 . ın ¸ s a a Teorema 2(Criteriul Cauchy): u fn (x) → f (x). Fie ¸irul numeric (an )n∈N cu an > 0 pentru orice n ∈ N.36 CAPITOLUL 2. ˆ cazul convergentei simple rangul N depinde atˆt de ε cˆt ¸i de s ın a a s a ın ¸ punctul x. . sup |fn (x) − f (x)| = sup 0≤x≤1 1 + n2 x2 1 + n2 x2 n 0≤x≤1 0≤x≤1 deoarece: fn (x) = 1 n 2n(1+n2 x2 )−4n3 x2 (1+n2 x2 )2 n2 = 2n(1−n2 x2 ) (1+n2 x2 )2 ¸i fn se anuleaz˘ pentru s a ın s x = care este punct de maxim ˆ [0. s Modul concret de obtinere a unor informatii privind convergenta unui ¸ir ¸ ¸ ¸ s a de functii pe multimea Ac este urm˘torul: ¸ ¸ a s s a Se presupune x fixat ˆ Ac cˆnd ¸irul (fn (x))n∈N va fi un ¸ir numeric c˘ruia ın i se afl˘ limita.1) ¸i a definitiei uniform convergentei. a ε Fie ε > 0 dat (∃)N = N (ε)(∀)x ∈ B. x ∈ B dac˘ ¸i numai dac˘: as a (∀)ε > 0 (∃)N = N (ε) ∈ N a. Deci ¸irul cu termenul s ¸a general an are limita 1 nu 0 a¸a cum ar trebui pentru uniform convergent˘. Convergenta a ın ¸ ¸ uniform˘ este un tip de convergent˘ mai special˘ care are numeroase aplicatii a ¸a a ¸ teoretice ¸i practice. x ∈ Ac pe cˆnd ˆ cazul convergentei uniforme pe B(care este o convergenta global˘). obtinˆndu-se (cˆnd parcurge multimea Ac functia f . unde: s an = sup |fn (x) − f (x)| x∈B (2. ¸ a ¸ s ¸ ¸ Astfel din din (2. Convergenta punctual˘ a unui ¸ir de functii pe o multime este o proprietate ¸ a s ¸ ¸ mult prea general˘ pentru a o aplica ˆ diverse situatii concrete.1) rezulta c˘ pentru orice x ∈ B: a |fn (x) − f (x)| ≤ sup |fn (x) − f (x)| = an x∈B Din definitia uniform convergentei rezult˘ c˘ un ¸ir uniform convergent ¸ ¸ a a s ˆ fiecare punct al acestei multimi va fi convergent ˆ fiecare punct al acelei ın ¸ ın multimi. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ A¸adar. reciproca nu este adevarat˘. fiind acela¸i pentru ¸ a s toate punctele lui B.1) Vom da o conditie necesar˘ ¸i suficient˘ de convergent˘ uniform˘ a unui ¸ as a ¸a a ¸ir de functii. x ∈ [0. 1] avem: fn (x) = x2 + 1 → 0 a S˘ calcul˘m numerele date de: a a 1 2nx 2nx = max = fn ( ) = 1. fn (x) → f (x) ⇔ lim an = 0. rangul N depinde doar de ε > 0. ¸ a Exista ¸iruri de functii convergente ˆ fiecare punct al unei multimi dar s ¸ ın ¸ care nu sunt uniform convergente pe acea multime.

Deci |fm (x) − f (x)| ≤ 2 < ε (∀)m ≥ N unde N depinde doar de ε . x0 ∈ [a. Pentru aceasta consider˘m inegalitatea: a x−x0 (fn+p (x)−fn+p (x0 ))−(fn (x)+fn (x0 )) | ≤ |fn+p (c) − fn (c)|. ε). Pentru n → ∞ avem: fm (x) − 2 ≤ f (x) ≤ ε ε fm (x) − 2 . |x0 − c| < |x − c| Cˆnd p → ∞.3 Propriet˘¸i ale ¸irurilor de functii uniform conat s ¸ vergente Proprietatea 1: Un ¸ir uniform convergent de functii continue are ca limit˘ o functie cons ¸ a ¸ tinu˘. x0 ) . fn (x) continue .˘¸ 2. x0 ) deoarece |fn (x) − f (x)| < ε. ¸irul (fn (x))n∈N uniform convergent la f . mai ˆ ai. b): (x (x | f (x)−f 0 0 ) − g(x)| ≤ | f (x)−f 0 0 ) − fn (x)−fn (x0 ) | + +| fn (x)−fn (x0 ) − fn (x)| + x−x x−x x−x0 x−x0 pentru n > n(ε) ¸i pentru p ∈ N (s-a aplicat criteriul general Cauchy de s convergent˘ uniform˘ pentru ¸irul (fn (x))n∈N . Vom ar˘ta c˘: | f (x)−f 0 0 ) − a a x−x fn (x)−fn (x0 ) | < ε. Fie a a ıntˆ a a ın x0 ∈ (a. Pentru orice a s doua puncte x. n→∞ (x |fn (x0 ) − g(x0 )| pentru |x − x0 | < η(x0 . a Fie (fn (x))n∈N un ¸ir de functii definite pe [a. deci ¸i |fn (x0 ) − f (x0 )| < ε iar |fn (x0 ) − fn (x)| < ε s s pentru n > N (ε) ¸i |x−x0 | < δ(ε. b). ın Proprietatea 2: Fie ¸irul (fn (x))n∈N convergent la f (x) pentru orice x ∈ [a. ˆ aceste conditii In ¸ g(x) = f (x) sau lim fn (x) = f (x). iar fiecare fn continu˘. b] putem scrie: |f (x) − f (x0 )| = |f (x) − fn (x) + fn (x) − fn (x0 ) + fn (x0 ) − f (x0 )| ≤ |fn (x) − f (x)| + |fn (x) − fn (x0 )| + |fn (x0 ) − f (x0 )| ≤ 3ε. a < b cu valori ˆ R s ¸ ın . c˘ f este derivabil˘ ˆ (a.3. pentru n > n(ε) | x−x0 − x−x0 Din derivabilitatea func ¸iilor din ¸ir rezult˘ c˘: t s a a fn (x)−fn (x0 ) | − fn (x0 )| < ε. 2. x−x0 Proprietatea 3: s ¸ Fie (fn (x))n∈N un ¸ir de functii uniform convergent la f (x). ¸a a s a cum (fn (x))n∈N este convergent obttnem: ¸ f (x)−f (x0 ) fn (x)−fn (x0) | < ε. pentru n > N (ε) ¸i pentru orice x ∈ [a. x0 ). pentru |x − x0| < μ(ε. b] ¸i ¸irul cons s s struit din derivate (fn (x))n∈N uniform convergent la g(x). PROPRIETATI ALE SIRURILOR DE FUNCTII UNIFORM CONVERGENTE37 ¸ ¸ |fm (x) − fn (x)| = |fm (x) − f (x) + f (x) − fn (x)| < |fm (x) − f (x)| + |f (x) − ε ε fn (x)| < 2 + 2 = ε ε Reciproc fie x ∈ B (fn (x))n∈N este fundamental ¸i |fn (x) − fm (x)| < 2 sau s ε ε ε fm (x) − 2 < fn (x) < fm (x) − 2 . b]. | x−x0 Trebuie s˘ demonstr˘m. Aceasta arat˘ c˘ functia f este continu˘ s a a ¸ a ˆ x0 . pentru |x − x0 | < δ(ε. b] ⊂ R .

+ fn (x). a a aceasta pentru c˘ ¸irul cu termenul general an = a s sup |xn+1 + xn+2 + . pentru orice x ∈ [a. ˆ mod a s ¸ In asem˘n˘tor constructiei seriilor numerice vom costrui seria de functii luˆnd: a a ¸ ¸ a ∞ f1 (x) + f2 (x) = . = n=1 fn (x) = n∈N fn (x) (2...2).. fn : A → R(C). a s s ¸ sn (x) = f1 (x) + f2 (x) + . Exemple: a 1◦ Dac˘ fn (x) = xn .. dac˘ x = 0 a Sa calcul˘m acum termenul general al ¸irului (an )n∈N a s . x ∈ R ∞ n=0 x2 1 = x2 = 1 (1 + x2 )n 1 − 1+x2 a 1 + x2 . (∀)n ∈ N.. b]. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ x pe [a. ∞ xn va fi convergent˘ dac˘ |x| < 1 deci a a n=0 xn este uniform convergent˘ dac˘ x ∈ Ba = [−a..4 Serii de functii. a] cu a ∈ (0.| = sup −a≤x≤a sup |sn (x) − s(x)| = an+1 |x|n+1 ≤ →0 1−a −a≤x≤a −a≤x≤a |1 − x| x2 2◦ fn (x) = (1+x2 )n ..2) Se formeaz˘. 1). dac˘ x = 0 0 .2) este ¸ ın Se noteaz˘ cu Ac a ∞ ın a convergent˘ adic˘ pentru un x0 fixat ˆ A seria numeric˘ a a n=1 fn (x0 ). ¸ Consider˘m ¸irul de functii (fn (x))n∈N . + fn (x) + .38 CAPITOLUL 2. b] ¸i pentru n > n(ε) .2) este uniform convergent˘ pe multimea B ∈ Ac dac˘ ¸ a ¸ u sn (x) → s(x) iar s(x) va fi suma seriei (2. A multimea punctelor din A ˆ care seria (2. 1) iar s(x) = ∞ n=0 1 1−x . ˆ aceste conditii ¸irul de functii (gn (x))n∈N . s 2. x a Pentru demonstratie vom pune ˆ evidenta inegalitatea: |gn (x)− ¸ ın ¸ | a x f (t)dt| ≤ (fn (t) − f (t))dt| ≤ a x |fn (t) − f (t)|dt ≤ ε|x − a| < ε|b − a|. ¸iruul sumelor partiale: (sn (x))n∈N . la fel ca la ¸irurile numerice.. gn (x) = In ¸ s ¸ x a fn (t)dt converge uniform la a f (t)dt. x ∈ R. Ac = (−1. a as a Seria de functii (2. este convergent˘ adic˘ ¸rul (sn (x))n∈N este convergent.

ˆ (∀)n. a ii) Integrarea termen cu termen. M > 0. + fn (x) . a ¸ Demonstratia rezulta din I ◦ . b] → R. pentru orice n ≥ n0 . (∀)x ∈ B. ¸ Cu ajutorul criteriilor de convergent˘ de la seriile numerice putem obtine ¸a ¸ criterii de convergent˘ uniform˘ pentru serii de functii.. Evaluarea lui an sa f˘cut pe baza faptului c˘ (1+x2 )n este ¸ a a descresc˘toare.. Propriet˘¸ile seriilor de functii uniform convergente sunt date de: at ¸ Teorema 3: a i) Continuitatea sumei. Astfel avem: ¸a a ¸ I ◦ Criteriul lui Cauchy: Seria de functii ¸ n∈N + 1 (1+x2 )2 + .. A¸adar ˆ s ıntre convergenta absolut˘ ¸i uniform convergent˘ nu exist˘ o ¸ a s ¸a a relatie de implicare. ¸ sn (x) − s(x) = x2 (1 (1+x2 )n+1 39 + 1 1+x2 rezulta an = 1 =1 sup |sn (x) − s(x)| = sup 2 n x∈R x∈R (1 + x ) s a Prin urmare ¸irul (an )n∈N nu tinde la 0 ¸i seria respectiv˘ nu este unis form convergent˘. Dac˘ se verific˘ ipotezele de la punctul a a i) pe intervalul [a.. Seria este uniform convergent˘ pe orice interval ce nu a a 1 contine originea. (1+x2 )n fn (x) este uniform convergent˘ pe multimea B a ¸ A dac˘: a (∀)ε > 0 (∃)N = N (ε) a. atunci suma seriei s(x) va a ¸ fi continu˘ pe B. . n ∈ N ∞ a verific˘ ipotezele: 1) (∃)x0 ∈ [a. b] ⊆ B atunci simbolurile ¸i s sunt permutabile adic˘: a b ∞ ∞ b n∈N n∈N n∈N ( a n=1 fn (x))dx = n=1 ( a fn (x)dx) (2. Dac˘ functiile fn : [a. m ∈ N n > m ≥ N |fm+1 (x) + fm+2 (x) + ı. + fn (x)| < ε.4. II ◦ Criteriul lui Weierstrass: Dac˘ |fn (x)| ≤ M an .3) a ¸ iii) Derivarea termen cu termen. a 1 3◦ fn (x) = (−1)n−1 n+x2 este uniform convergent pe R dar nu este absolut convergent pe R.. iar seria a an este convergent˘ atunci seria de functii a ¸ fn (x) este uniform numeric˘ a convergent˘ pe multimea B. pentru c˘ sm (x)−sn (x) = fm+1 (x)+ ¸ a a fm+2 (x) + .) = 1 .2. Demonstratia rezult˘ din teorema 2. b] pentru care seria numeric˘ a n=1 fn (x0 ) con- . Dac˘ fn (x) sunt continue pe A ⊆ R iar seria fn (x) este uniform convergent˘ pe multimea B. SERII DE FUNCTII..

SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ verge ¸i are suma s0 = s(x0 ).5) este convergent˘.4) d s sunt permutabile). + an (x − x0 )n + . b) iar derivata ei s (x) fiind continu˘ pe [a.5) ¸ In ˆ care numerele αn ∈ C sunt numite coeficientii seriei iar z.5 Serii de puteri. b] iar suma ei s(x) este derivabil˘ pe a a a s a (a. s 2) fn (x) are derivata continu˘ ˆ [a. atunci seria a fn (x) este uniform convergent˘ pe [a. n∈N Vom da urm˘toarea teorem˘: a a .. (deci operatiile dx ¸i Justificarea se face ¸inˆnd cont de cele trei propriet˘¸i ale ¸irurilor uniform t a at s convergente. s ¸ 2. deoarece pentru orice z ∈ D seria (2. s a a ın a ¸ as Dac˘ ˆ seria de puteri se d˘ o valoare lui z se obtine o serie numeric˘ ¸i deci trebuie¸te rezolvat˘ problema convergentei.. ˆ cazul ın αn = an ∈ R.6) care se nume¸te serie de puteri real˘. iar x..sau. Prin serie de puteri centrat˘ ˆ z0 ∈ C se ˆ ¸elege o serie de forma: a ın ınt α0 + α1 (z − z0 ) + α2 (z − z0 )2 + .5) nu s ¸ ¸a este vid˘. iar pentru altele divergent˘. x0 ∈ R.. b]. care se vor aplica ¸irurilor sumelor partiale . n∈N αn (z − z0 )n (2.. In a ¸ ıntodeauna suma egal˘ a cu a0 ¸i deci multimea punctelor de convergent˘ a seriei de puteri (2. a ın ∞ 3) Seria derivatelor ∞ n=1 n=1 fn (x) este uniform convergent˘ pe [a. n∈N an (x − x0 )n (2.5).. Notˆnd cu D ∈ C multimea punctelor de convergent˘ pentru seria a a ¸ ¸a (2.5) este convergent˘ se determin˘ a a un num˘r complex(suma seriei (2.sau.. z0 ∈ C. + αn (z − z0 )n + .40 CAPITOLUL 2. Este evident c˘ pentru anus a ¸ a mite valori ale lui z seria (2. b](∀)n ∈ N.5) este convergent˘ ¸ a ˆ orice caz pentru z = z0 se obtine ˆ sau divergent˘..1)) va rezulta c˘ aceast˘ serie va defini o a a a functie s : D → C cu s(z) = ¸ αn (z − z0 )n . a a Problema fundamental˘ din teoria seriilor de puteri este aceea de a detera mina multimea punctelor z din C pentru care seria (2. b] ¸i este valabil˘ egalitatea: d ( dx ∞ ∞ fn (x)) = n=1 n=1 d (fn (x)) dx (2. vom avea: a0 + a1 (x − x0 ) + a2 (x − x0 )2 + .

. a ın Num˘rul real R = 0 pus in evident˘ de teorema 4 adic˘: a ¸a a R = 1 (cu = lim sup n |αn |). ın Acest cerc ˆ ımparte planul complex ˆ dou˘.2.5). Semnificatia geometric˘ a teoremei 4 este urm˘toarea: |z−z0 | = R reprezint˘ ¸ a a a s cercul cu centrul ˆ punctul z0 ¸i de raza R.. atunci n |αn (z − z0 )n | = |z − z0 | n |αn |. Cu exemplele urm˘toare vom vedea c˘ pe cercul ˆ discutie putem avea fie a a ın ¸ convergent˘ fie divergent˘ ˆ ¸a ¸a ıntr-un punct sau chiar ˆ toate punctele circumferintei. dac˘ ¸irul ( n |αn |)n∈N este nem˘rginit as a 1√ n R= . a seria este divergent˘... + n2 + . x0 + R) putˆndu-se ad˘uga de la caz la caz punctele x0 − R. ˆ interiorul cercului |z −z0 | < ın a In R. a ın Cˆnd |z − z0 | = 1. a Teorema 4: Dac˘ se defineste R ∈ R+ = R+ ∪ {∞} prin: R = 0... seria de puteri(2.. Dac˘ ¸irul ( n |αn |)n∈N este nem˘rginit. adic˘ pentru |z − z0 | < a n lim sup |αn | n |αn | < convergent˘... are la fel R = 1. a 2 n ◦ 1 + z−z0 + (z−z0 ) + .5) este absolut convergent˘ iar ˆ exteriorul ın a ın cercului |z − zo| > R seria este divergent˘. s a Deoarece lim sup |z−z0 | n |αn | = |z−z0 | lim sup n |αn |. Pentru punctele z situate pe cercul a |z − z0 | = R teorema 4 nu face nici o precizare. avem |z − z0 | lim sup n |αn | = 0 < 1 pentru orice z ∈ C. + a n+.. conform cu criteriul r˘d˘cinii iar pentru |z − z0 | > R seria este a a a divergent˘ conform aceluiasi criteriu. dac˘ lim sup |αn | = 0 (practic este > 0) a n lim sup |αn | 41 R = +∞. deci ˆ discul de raza R.. va rezulta lim sup |z − z0 | n |αn | = as a ∞ ¸i seria de puteri va fi divergent˘... se nume¸te raza de convergent˘ a seriei de s ¸a puteri (2... n n ˆ cazul seriilor reale (2.. dac˘ lim sup n |αn | = 0. seria(2. adic˘ seria de puteri este absolut convergenta ˆ C ... seria se transform˘ a a cos ϕ cos 2ϕ cos nϕ sin ϕ sin 2ϕ sin nϕ s ˆ 1 + 12 + 22 + .+ i( 12 + 22 + .. Aceasta are s a ın s R = lim sup1 √n+1 = 1 ¸i deci este absolut convergent˘ ˆ |z − z0 | < 1 ¸i este n divergent˘ ˆ |z − z0 | > 1.6) discul |z − z0 | < R se ˆ ınlocuie¸te cu intervalul s In centrat (x0 − R. SERII DE PUTERI.5) converge pentru orice z ce verific˘ |z − z0 | < R a ¸i diverge pentru orice z astfel ˆ at |z − z0 | > R s ıncˆ Fie z = z0 fixat. seria este divergent˘.5) va fi absolut 1. iar pentru z −z0 = −1 vom avea: 1−2+3−. + (z−z0 ) + .deci.5. + n(z − z0 )n + ... ın ¸ Exemple: 1◦ Fie seria: 1 + 2(z − z0 ) + 3(z − z0 )2 + ..) ¸i deci ın: o serie convergent˘ (fiecare component˘ a seriei este o serie real˘ convergent˘ a a a a nϕ nϕ 1 1 jusrificata cu criteriu comparatiei (| cos 2 | < n2 . a a . a atunci seria de puteri(2. de exemplu pentru z − z0 = 1 vom avea: 1 + 2 + 3 + . a Daca lim sup n |αn | = 0. pentru |z−z0 | lim sup 1√ = R . iar pentru 2 12 22 n2 |z − z0 | = 1 adic˘ pentru z − z0 = cosϕ + isinϕ ϕ ∈ R. | sin 2 | < n2 ). + n2 + ..

.7) este absolut convergent˘ a {z0 } b βn pentru |t| < R ¸i divergent˘ pentru |t| > R ¸i deci seria (2.+ n +.... ın 1 a ın: Dac˘ not˘m cu t = z−z0 seria (2.7) nu este interiorul unui cerc ci exteriorul unui cerc ¸ n+1 (|z − z0 | = r). dac˘ ¸irul (| ααn |)n∈N are limita superioar˘ = 0... iar exteriorul cercului de raza ∞ va fi z = ∞.+ (2n−1)·2n +....... Una a dintre acestea se obtine aplicˆnd criteriul raportului. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ (x−1)n−1 1 x−1 (x−1)2 1·2 + 3·22 + 5·23 +.7) se transform˘ ˆ β1 t + β2 t2 + . deci ˆ intervalul |x − 1| < 2 seria este absolut converın gent˘ adic˘ pentru −2 < x − 1 < 2 sau −1 < x < 3.. a a (−1)n−1 1 1 Pentru x = −1.. + + .. Prin urmare. atunci: a n+1 a R = 0.7) va converge doar pentru t = 0 ceeace antreneaz˘ convergenta seriei pentru orice z ∈ C − a ◦ lim sup n |β n | = lim sup | βn+1 | ∈ R seria (2. = β1 (z − z0 )−1 + . CAPITOLUL 2.. + βn (z − z0 )−n + . + (2n−1)·2 + .. = lim sup n 1 (2n−1)·2n = Prin urmare R = 2... vom avea seria numeric˘: 1·2 − 3·2 + 5·2 + . a 1 1 1 Pentru x = 3. ¸i acestei serii ˆ aplic˘m teorema 4 sau teorema 5 g˘sind un R = βn t s ıi a a 1√ 1 = ¸i dac˘: s a βn+1 n lim sup |βn | lim sup | n+1 = lim sup | ββn | = ∞ deci R = 0 seria (2. as Justificarea acestei teoreme se face aplicˆnd criteriul raportului de la serii a considerˆnd termenul general un = an (z − z0 )n ...+ (2n−1)·2 +. a n a◦ lim sup βn | |β n | ..7) diverge pentru orice z ∈ C. vom avea seria numeric˘: 1·2 + 3·2 + 5·2 +. seria (2. Uneori R poate fi determinat prin intermediul altor formule. multimea punctelor de ¸ convergenta a seriei (2. dac˘ ¸irul (| ααn |)n∈N are limita superioar˘ = 0.42 x0 + R. dac˘ ¸irul (| ααn |)n∈N este nem˘rginit. a 1 este convergent˘(serie Leibnitz).. z0 ∈ C sunt fixate. unde r = lim sup n |β n | = lim sup | ββn | convenind s˘ ˆ ¸elegem a ınt prin exteriorul unui cerc de raza nul˘ cu centru ˆ z0 toate punctele(numerele) a ın complexe exceptˆnd z = z0 . Avem astfel: ¸ a Teorema 5: Dac˘ an = 0.. ˆ determinarea ¸a a ın ¸ ın efectiv˘ a razei de convergent˘.7) este convergenta s a s 1 1 s a pentru |z − z0 | > R ¸i divergent˘ pentru |z − z0| < R c◦ lim sup n |β n | = βn+1 a lim sup | βn | = 0. care a 1 1 1 este divergent˘(serie ce poate fi comparabil˘ la limit˘ cu seria 1+ 2 +. as a n+1 a R = ∞.) a a a De¸i teorema 4 rezolv˘ aproape definitiv problemele legate de multimea s a ¸ punctelor de convergent˘ nu este prea comod˘ ˆ aplicatii. a Odat˘ cu seriile de puteri pozitive pot fi considerate ¸i serile cu puteri a s a negative ale lui (z − z0 ) adic˘ serii de forma: β1 β2 βn + + . as n+1 n+1 R = lim sup | ααn |.. + a a n + .7) ˆ care βn ∈ C. 3◦ Pentru seria: 1 2.... 2 z − z0 (z − z0 ) (z − z0 )n (2.7) este absolut convergent˘ pentru orice t ∈ C si seria(2.. deoarece g˘sirea limitei superioare este uneori a ¸a a dificil˘..

s1 (z) dn (z − z0 )n cu R = min{R1 . cu R1 ... atunci putem forma seriile: ¸a (an + bn )(z − z0 )n cu R = min{R1. d2 ..8) va fi inelul circular ¸ ¸a r < |z − z0 | < R. deters2 (z) = n∈N minˆndu-se cu metoda coeficientilor nedeterminati.7 2..+αn (z−z0)n . ¸ s s Justificarea acestor relatii bazˆndu-se pe teoria seriilor numerice. s ¸ Functia exponential˘. OPERATII CU SERII DE PUTERI. R2 razele de convergent˘ respective. 1! 2! n! (2..8) care poart˘ numele de serie Laurent..7.. an (z − z0 )n . a 1√ ¸i dac˘ s a Pentru aceasta se calculeaz˘ r = lim sup n |β n |.. .. dn ..... + + . n∈N s1 (z)s2 (z) = unde c0 = a0 · b0 .... .+βn (z−z0 )−n +..8) s˘ fie a a convergent˘ decˆt ˆ cel mult unele puncte ale cercurilor |z − z0 | = r = R a a ın 2. R2} s1 (z) + s2 (z) = n∈N λs1 (z) = n∈N (λan )(z − z0 )n cu R = R1 cn (z − z0 )n cu R = min{R1 ..1 Seriile de puteri ¸i functiile elementare. R = a n n lim sup |α | r < R multimea punctelor de convergent˘ a seriei (2.6. s2 (z) = n∈N n∈N Fie s1 (z) = bn (z − z0 )n . ¸ a 2.. .+β2 (z−z0 )−2 +β1 (z−z0 )−1 +α0 +α1 (z−z0 )+. c1 = a0 · b1 + a1 · b0 .2.. Dac˘ r ≥ R nu avem n planul complex puncte n care seria (2. 43 ˆ acest mod poate fi studiat˘ si multimea de convergent˘ a seriilor de In a ¸ ¸a forma: . d1 ..9) .6 Operatii cu serii de puteri. (2. astfel : a ¸ ¸ a din a0 = b0 · d0 rezult˘ d0 din a1 = b0 · d1 + b1 · d0 rezult˘ d1 (pentru ca d0 a fost determinat mai sus) a din a2 = b0 · d2 + b1 · d1 + b2 · d0 rezult˘ d2 (pentru c˘ d0 si d1 au fost a a determinati anterior ¸i a¸a mai departe. c2 = a0 b2 + a1 b1 + a2 b0 . ¸ ¸ a Notat˘ prin exp este definit˘ cu ajutorul seriei de puteri a a exp(z) = 1 + z2 zn z + + . R2 }. d0 . R2 }.

. dac˘ x1 < x2 ˆ exp(x2 − x1 ) > 1 ¸i deci exp(x2 ) = exp(x2 − x1 + x1 ) = exp(x2 − x1 )exp(x1 ) > s exp(x1 ). s x x2 xn exp(x) = 1 + + + ...9) pentru z=0... n ∈ N.. · exp(zn ). + zn ) = exp(z1 ) · exp(z2 ) · ..9) ¸i egalitatea (2. Din definitia (2. orice orın donare a termenilor produsului este posibil˘). ¸ exp(nz) = (exp(z))n . care rezult˘ din exp(0) = exp(z − z) = exp(z) · exp(−z) = 1. a 1 a exp(−z) = exp(z) . m ∈ N − {1. g˘sim: exp(z1 )exp(z2 ) = (1 + a a 2 n 2 n 2 2 z1 z1 z2 z2 z1 +2z1 z2 +z2 z1 z2 z1 +z2 + 1! + 2! + .10) se pot deduce toate proprietatile s functiei exponentiale. + n! + ... (2. (∀)z ∈ Cn ∈ N Se obtine din egalitatea exp(z1 + z2 + .. ¸i cum seria ce define¸te pe A are termeni pozitivi 2! n! rezult˘ expx > 1. ¸i anume: ın ¸ a s exp(x) > 0. care rezult˘ din (2...10). (∀) z ∈ C. cunoscute din liceu. + n! + . (∀)z ∈ C. ˆ ıntr-adev˘r dac˘ x > 0 avem exp(x) = 1 + A cu a a 2 n x s s A = 1! + x + . + + . + 1 n! 2 + .. = exp(z1 + z2 ). x ∈ R.. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 1 a n+1 Deoarece αn = n! = 0 rezult˘ | ααn | = n + 1 deci R = ∞..11) 1! 2! n! ¸i deoarece R = ∞ atunci exp : R → R.. dac˘ x < 0 ¸i exp(x) = 1. + x + .10) ˆ s a Inmultind seria de puteri exp(z1 ) cu seria de puteri exp(z2 ) ¸i ordonˆnd con¸ venabil termenii (datorita convergentei absolute a seriilor ˆ cauza. ıncˆ Din (2.. s Propriet˘¸iile prezentate mai sus ramˆn valabile dar apar unele supliat a mentare. a a atunci fie z2 = z − z1 .)(1 + 1! + 2! + . 3 2 2 3 z1 +3z1 z2 +3z1 z2 +z2 3! z n +z n .. ˆ cazul exponentialei cu variabila real˘... 0} Dac˘ se consider˘ z = x ∈ R atunci functia reala exp(x) va fi definit˘ ˆ a a ¸ a ın acela¸i mod. Asadar avem: exp : C → C Proprietatea de baz˘ a functiei exp este exprimat˘ prin egalitatea: a ¸ a exp(z1 + z2 ) = exp(z1 )exp(z2 ) (2... a exp(z) = 0.) = 1 + 1! + 2! + . Dac˘ am avea x1 ∈ R astfel ca exp(x) < 0 evident x1 < 0 a a 1 deci −x1 > 0 iar exp(−x1 ) > 1 ¸i deci expx1 > 1 ceea ce contrazice inegalitatea s s a a a a exp(x1 ) < 0 ¸i totodat˘ arat˘ c˘ exp(x1 ) < 1 dac˘ x1 < 0 avem deci: 0 < exp(x) < 1.. Astfel: ¸ ¸ exp(0) = 1. n exp( m z) = m (expz)n . exp(z1 + z2 ) = exp(z) = exp(z1 )exp(z − z2 ) = 0 deci rezult˘ c˘ exp(z) = 0 pentru orice z ∈ C absurd pentru c˘ pentru z = 0 a a a exp(0) = 1 deci nu exist˘ z1 ∈ C astfel ca exp(z1 ) = 0 ... presupunˆnd c˘ (∃)z1 ∈ C astfel ˆ at exp(z1 ) = 0.9)si (2.44 CAPITOLUL 2. dac˘ x = 0 a s a a ıntr-adev˘r din x2 − x1 > 0 rezult˘ a a exp(x1 ) < exp(x2 ).

1! 3! 5! (2n + 1)! Cum ambele serii au raza de convergent˘ R = ∞.. x ∈ R deoarece.2 Functiile trigonometrice.. + (−1)n + .. Se e ¸i se deduce apoi c˘ exp(x) = exp(1 · x) = (exp(1)) s a s poate ar˘ta c˘ avem exp(z) = ez pentru orice z ∈ C..16) care se poate obtine ¸i direct din (2.. cu ajutorul ¸irurilor. (∀)z ∈ C precum ¸i identit˘¸ile: s at cos(z1 + z2 ) = cos z1 cos z2 − sin z1 sin z2 sin(z1 + z2 ) = sinz1 cosz2 − cosz1 sinz2 care se justific˘ simplu pornind de la termenul din dreapta. a a 2.14) 1 eiz − e−iz [exp(iz) − exp(−iz)] = (2.. s at ¸ s De exemplu din definitiilefunctiilor sin ¸i cos rezult˘: ¸ ¸ s a cos(0) = 1.. iar din (2.18) (2.. (∀)x ∈ R..15) se deduce: Formula fundamental˘ a trigonometriei a cos2 z + sin2 z = 1. ¸ Vom defini functiile cos ¸i sin ˆ modul urm˘tor: s ın a cos(z) = 1 − sin(z) = z 2n z2 z4 + . a (2..19) (2.7.9) si din definitiile (2... Propriet˘¸iile acestor functii se deduc cu u¸urint˘ din formulele care fac at ¸ s ¸a legatura dintre acestea ¸i functia exponential˘.17) .. din definitie exp(1) = 1+ 1! + 2! +.12) (2.. 2! 3! 4! 2 3 4 z exp(−iz) = 1 − i 1! − z + i z + z + . functiile cos ¸i sin sunt a s definite pentru orice z ∈ C.13) z z3 z5 z 2n+1 − + . O alta egalitate importanta n 2! 3! 4! calcule este: Formula lui Euler exp(iz) = cos z + i sin z (2. sin(0) = 0.2..7. = x = ex .13).. sin(−z) = − sin z..14) si (2. 2! 4! (2n)! (2. SERIILE DE PUTERI SI FUNCTIILE ELEMENTARE.12 2... Avem astfel: s ¸ ¸ a 1 eiz + e−iz cos(z) = [exp(iz) + exp(−iz)] = 2 2 sin(z) = (2.. + (−1)n + .+ n! +. cos(−z) = cos z. Din ¸ s aceste rezultate se deduc u¸or propriet˘¸i ale functiilor sin ¸i cos. ¸ ¸ 45 1 1 1 exp(x) = ex .15) 2i 2i Aceasta se jusrifica usor deoarece: 2 3 4 z exp(iz) = 1 + i 1! − z − i z + z + .

este evident c˘ deoarece exp nu este injectiv˘ ¸ a a definitia functiei ln va comporta unele dificult˘¸i (ce vor fi eliminate n cadrul. ¸ exp z = w =⇒ z = ln w.23) csc z = sin z din care se obtin toate propriet˘¸ile cunoscute ˆ real din ¸coala.26) n=1 Propriet˘¸ile functiei ln se cunosc din liceu si pot fi deduse din propriet˘¸ile at ¸ at functiei exp. a ¸ Dac˘ ne situ˘m ˆ R aceste dificult˘¸i dispar. ¸ . z. k ∈ Z).25) Deoarece existenta functiei inverse este obligatorie (ˆ cadrul ˆ care ne plas˘m) ¸ ¸ ın ın a bijectivitatea functiei directe. a s exp(x) = 1 + n! s ln = exp−1 ¸i exp = ln−1 . Din aceast˘ proprietate rezult˘ c˘ functia exp(z) a a a ¸ nu este injectiva ˆ C (exp(z1 ) = exp(z2 ) =⇒ z1 = z2 + 2kπi. A¸adar: s ¸ a ¸ ¸ s (2.22) sec z = cos z 1 (2.24) deoarece exp(z + 2π) = exp[x + i(y + 2π)] = ex [cos(y + 2π) + i sin(y + 2π)] = ex (cos y + i sin y) = exp z.3 Functia logaritm natural. a a ın at ∞ xn este bijectiv˘ ¸i vom nota prin ln : R − {0} → R. cu alte cuvinte: ex = y ⇒ x = ln y. deoarece exp : R → R − {0}.21) tan z 1 (2. ¸ at ın s Vom completa de asemeni propriet˘¸ile functiei exponentiale cu nc˘ unele at ¸ ¸ a obtinute prin intermediul functilor sin ¸i cos. ¸ ¸ at cursului special de matematic˘.7. capitolul functii complexe). ın 2. w ∈ C Se define¸te ca aplicatie invers˘ a functiei exponentiale.20) tan z = cos z i[exp(iz) + exp(−iz)] 1 cot z = (2.46 CAPITOLUL 2. y > 0. Vom avea : ¸ ¸ s |ez | = | exp(z)| = |ex+iy | = |ex ||eiy | = ex = exp(Rez) arg(ez ) = Im(z) = 2kπ.16) rezult˘: exp(z) = ez = ex+iy = ex eiy = ex [cos(y) + a isin(y)] ¸i ˆ plus folosind proprietatea de periodicitate cu perioada 2π a s ın functiilor trigonometrice rezolt˘ periodicitatea functiei exp cu perioada 2πi ¸ a ¸ exp(z + 2π) = exp(z) (2. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ Cu ajutorul functiilor sin ¸i cos se pot defini ¸i celelalte functii trigonomet¸ s s ¸ rice exp(iz) − exp(−iz) sin z = (2. k ∈ Z deoarece din (2. x ∈ R (2.

28) 2.8.. Acestea sunt de forma: ∞ an xn n=0 (2.8 Serii de puteri centrate ˆ origine cu coeficienti ın ¸ reali.2. s sinh(−z) = − sinh(z).36) .35) 2. cosh2 z − sinh2 z = 1.. (∀)z ∈ C numit˘ formula fundamental˘ a functiilor hiperbolice.27) (2.47 IN ¸ 2.29) sinh z = z3 z5 z 2n+1 z + + .33) (2. a = 1 xα = exp(α ln x) = eα ln x . + + .32) ˆ nlocuind z prin iz ¸i ¸inˆnd cont de formula Euler rezult˘: cosh(iz) = I s t a a cos(z) ¸i sinh(iz) = i sin(z)...4 Functiile ax ¸i xa . 1! 3! 5! (2n + 1)! (2.7. ¸ s Functiile ax ¸i xa se definesc cu ajutorul functiilor exp ¸i ln astfel: ¸ s ¸ s ax = exp(x ln a) = ex ln a .34) (2.7. 2! 4! (2n)! (2.. cosh(0) = 1. ¸ Functiile hiperbolice se mai noteaz˘ sinh ¸i cosh se definesc cu ajutorul a s urm˘toarelor serii de puteri: a cosh z = 1 + z2 z4 z 2n + .. SERII DE PUTERI CENTRATE ˆ ORIGINE CU COEFICIENTI REALI.. a > 0.30) pentru care avem R = ∞.31) (2. sinh : C → C ¸i se verific˘ relatiile s s a ¸ cosh z + sinh z = exp(z) = ez cosh z − sinh z = exp(−z) = e−z care conduc la: ez + e−z 1 cosh z = [exp(z) + exp(−z)] = 2 2 1 ez − e−z sinh z = [exp(z) − exp(−z)] = 2 2 (2. a a ¸ (2.. x > 0 (2.5 Functiile hiperbolice. cosh(−z) = cosh(z). a¸adar cosh. + + .. sinh(0) = 0..

ρ se nume¸te raza de convergenta. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ Pentru seriile reale de puteri. a a c) pentru |x| = |an+1 | lim n→∞ |an | 1 rezult˘ c˘ pentru x ∈ (−ρ. ?) seria este divergent˘. Avem astfel: a Teorema 6 (Abel): ∞ Pentru seria de puteri n=0 an xn . ρ) seria este absolut a a Notnd ρ = |an+1 | lim n→∞ |an | convergent˘. ρ = ¸a s a ∞ . Prea a ın a ın supunem c˘ exist˘ ¸i un alt punct x0 = 0 ˆ care seria este deasemenea cona as vergent˘. ca x > ρ > 0 ¸i ration˘m prin reducere la absurd.48 CAPITOLUL 2. S˘ ar˘t˘m c˘ dac˘ |x | > ρ seria a aa a a n=0 an x n este divergent˘. seria cu termenul general | x0 |n este seria geomets ric˘ convergent˘ deci seria este convergent˘ pentru orice x ∈ (−|x0 |. . a Observ˘m c˘: x = 0 este un punct ˆ care seria este convergent˘. exista un numar ρ ≥ 0 astfel ˆ at: ıncˆ a) pentru |x| < ρ seria este absolut convergent˘ b) pentru |x| > ρ seria a este divergent˘. Pentru a justifica aceast˘ afirmatie s˘ consider˘m a a a ∞ seria n=0 |an xn | ¸i s˘ studiem pentru ea convergenta punctual˘. multimea de convergent˘ are o form˘ special˘. a a a a Putem scrie: x x |an xn | = |an xn || x0 |n ≤ M | x0 |n 0 x x ¸i deoarece | x0 | < 1. ¸ ¸a a a este ˆ ıntotdeauna un interval. seria a n=0 an xn este convergent˘ iar ρ se nume¸te raza a s |an+1 | lim n→∞ |an | 1 de convergent˘ ¸i s-a ar˘tat mai sus modul de determinare. ∞ Not˘m ρ = max|x|. Aplicˆnd s a ¸ a a criteriul raportului avem: |an+1 xn+1 | |an+1 | = |x| lim de unde rezult˘: a lim n→∞ n→∞ |an | |an xn | 1 a) dac˘ |x| < a seria este convergent˘. a b) dac˘ |x| > a |an+1 | lim n→∞ |an | 1 seria poate fi convergent˘ sau divergent˘. ˆ acest caz x > ρ a In s ¸ a sau x < −ρ. |x0 |) seria este convergent˘. |x0 |) din a a a primul criteriu de comparatie. Presupunem. R˘mˆne s˘ ar˘t˘m c˘ ˆ afara a s ¸ a a a aa a ın intervalului (-?. a |an+1 | lim n→∞ |an | 1 seria este divergent˘. Vom ar˘ta c˘ pentru orice x ∈ (−|x0 |.

b]?(−ρ.. ρ2 ). Proprietatea 5: Fie x ∈ (−ρ2 . ρ2 ) atunci: ∞ n=0 ∞ an xn = f (x). x ∈ (−ρ. +∞). ρ). s n→∞ n→∞ |λ(λ − 1). Exemple: ∞ n2 n n2 2n+1 ◦ ) Seria 1 x are raza de convergenta data de ρ = lim n = n→∞ 2 (n + 1)2 2n n=1 2. λ ∈ R are raza de convergent˘ ¸a 2◦ ) Seria lim n→∞ n! ρ = 1. iar x ∈ (−ρ. ρ = min(ρ1 . ¸ at ın ˆ orice interval [a. ρ). b] n+1 functie continu˘ ¸i: ¸ as x ∞ s(t)dt = x0 n=0 an xn+1 − n+1 ∞ (−ρ. ρ) atunci s (x) = ∞ n=0 n=0 an xn−1 .. −2) ∪ (2. x ∈ (−ρ1 . x ∈ (−ρ. deci seria este absolut convergent˘ ˆ intervalul (−2.. ρ2 ) ∞ ∞ b) Fie α ∈ R atunci α( ∞ ∞ n=0 an xn ) = ∞ n=0 n=0 (αan )xn c) ( n=0 an xn ) · ( n=0 bn xn ) = cn xn . + an b0 .49 IN ¸ ∞ Dac˘ seria a n=0 an x n ar fi convergent˘ ar rezulta c˘ ea este convergenta pentru a a a orice x ∈ (ρ.(λ − n + 1)| . ρ1 ) ¸i s bn xn = g(x). SERII DE PUTERI CENTRATE ˆ ORIGINE CU COEFICIENTI REALI. Pentru x = −2 ¸i x = 2 studiem separat seriile lim n2 s ¸i lim (−1)n n2 care sunt divergente. x ) ceea ce nu este posibil deoarece ρ este de valoarea minim˘ a lui x.2. (ρ este raza de convergent˘). . atunci s(x) este o an xn+1 0 pentru [a. pentru care seria este convergenta . Vom evidentia propriet˘¸ile seriilor de puteri reale centrate ˆ origine. ρ).. ∞ Proprietatea 3: Dac˘ s(x) = a n=0 an xn . a) ( n=0 an xn ± n=0 bn xn ) = f (x) ± g(x). unde cn = a0 bn + a1 bn−1 + .8. ρ) seria este uniform converProprietatea 1: In gent˘. ρ) ∞ n=0 ∞ Proprietatea 4: Daca s(x) = ∞ n=0 an xn . ρ = min(ρ1 . 2) ¸i divergent˘ ˆ a ın s a ın (−∞. a ¸a ∞ Proprietatea 2: Seria ∞ n=0 an xn are aceea¸i raz˘ de convergent˘ cu seria s a ¸a derivatelor n=1 nan xn−1 . x ∈ (−ρ.

x ∈ (−ρ.. 1) (raza de n! n=0 convergent˘ a seriei este ρ = 1 ¸i se obtine prin aplicarea formulei de cal¸a s ¸ cul). x > −1.. 1) 3 5 x2n+1 sin x = x − x + x − .... ın Justificarea acestor propriet˘¸i se face cu ajutorul propriet˘¸ilor seriilor de at at functii. + (−1)n−1 (2n)! + .. de exemplu. +∞) 2n puteri n=0 an x a c˘rei suma este (1 + a ∞ n=0 n x)λ . .(λ−n+1) .. n ∈ N se determin˘ din ¸ a ∞ ∞ ∞ n=0 conditia: ( ¸ n=0 dn xn )·( n=0 bn xn ) = n=0 an xn iar seria n=0 dn xn este convergent˘ a ˆ intrvalul (−r.. .. Identificnd cele doua serii care au sumele egale cu s(x) obtinem: nan = an−1 .. unde coeficientii dn ... + an xn + ... c˘ut˘m deasemenea o serie de ∞ x2 2! + x4 4! x − .. s ∞ Fie n=0 an xn = a0 + a1 x + . + nan xn + . ρ) ∩ {x|g(x) = 0}. ˆ ınmultind membru cu membru relatiile de mai sus obtinem: ¸ ¸ ¸ 1 an = n! .. ¸ n = 1. n! Se obtine astfel: ¸ ∞ λ(λ − 1). 2.. Putem scrie: (1 + x)λ = n=0 an xn ¸i de asemenea λ(1 + x)λ−1 = s obtinem: ¸ ∞ ∞ nan xn−1 Egalˆnd expresiile lui (1 + x)λ a λ( n=0 an xn ) = (x + 1)( n=0 nan xn−1 ) de unde. r) ⊂ (−ρ.. 3. λ ∈ R. seria de puteri cu proprietatea c˘ suma ei coincide cu a suma seriei derivate ¸i s(0) = 1.(λ − n + 1) n x ) = (1 + x)λ pentru x ∈ (−1.. prin identificare: an = λ(λ−1). +∞) 3! 5! cos x = 1 − ∞ a a Pentru functia (1 + x)λ .. ρ).... = a1 + 2a2 x + .. x ∈ (−∞. x ∈ (−1.... x ∈ (−ρ.... SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ an xn d) n=0 ∞ ∞ = bn xn n=0 ∞ dn xn . Aplic˘m proprietatea a 4 ¸i obtinem : s a0 + a1 x + . ρ)..50 ∞ CAPITOLUL 2.. Prin urmare s(x) = ex 2 3 n Prin acelasi procedeu obtinem: ln(1 + x) = x − x x − .. + an xn + . + (−1)n−1 (2n+1)! + . x ∈ (−∞... s Astfel. + (−1)n−1 x + + 3 n . ¸ Vom aplica aceste propriet˘¸i pentru a obtine serii de puteri speciale preat ¸ cum ¸i sumele lor.

+ )x 2(2n − 1)! 1! (2n)!! Un caz particular important de serii de puteri ˆ constituie seriile Taylor de ıl ∞ (n) (0) f xn . b] va putea fi integrat(˘) termen cu termen pe [a. b]) uniform convergent pe [a. ı. care vor fi expuse ˆ capitolul ce trateaz˘ diferentiabilitatea ın a ¸ forma: n! n=0 functiilor. ¸ IN Alte exemple: Seria de puteri a functiei f (x) = ¸ ∞ 51 −1 xn (2n − 1)!! 2n ¸i (1 + x2 ) 2 = 1 + s x n! (2n)!! n=0 n=1 Obtinem: ¸ ∞ ∞ 1 1 1 (2n − 1)!! 2n f (x) = 1 + ( ( + + . reciproca nefiind adevarat˘. + )x + + (2n)! 2(2n − 2)! (2n)!! (2n + 1)! n=1 n=0 1 (2n − 1)!! 2n+1 1 + . ¸irul de functii ¸ s ¸ ın a a (fn (x))n∈N din R([a. s ın ˆ Intr-adev˘r aceasta rezult˘ din inegalitatea: a a b a (fn (x) − f (x))2 dx < sup (fn (x) − f (x))2 (b − a) .b] s a ın Proprietatea 2: Orice ¸ir(serie) convergent(˘) ˆ medie pe [a.. ¸ √e 1+x2 ∞ x este dat˘ de produsul seriilor: a ex = 2. a. ¸ ın Anterior au fost definite dou˘ tipuri de convergent˘ pentru ¸irurile(seriile) a ¸a s de functii (fn (x))n∈N cu fn : A ⊆ R → R ¸i anume convergenta punc¸ s ¸ tual˘(simpl˘) care este foarte general˘ ¸i convergenta uniform˘ care ns˘ este a a as ¸ a a uneori prea restrictiv˘.. Mai precis.. b].9 Convergenta ˆ medie. b]) a ¸ a functiilor integrabile Riemann pe [a. b ∈ R. b](chiar dup˘ ˆ a a ınmultirea cu o functie din ¸ ¸ R([a.37) . x∈[a. b]) va converge ˆ medie c˘tre f ∈ R([a.9. considernd multimea R([a. b] cu a < b. a Vom evidentia dou˘ propriet˘¸i: ¸ a at s ¸ Proprietatea 1: Un ¸ir sau o serie de functii din R([a. CONVERGENTA ˆ MEDIE. b]) dac˘: b (∀)ε > 0(∃)N = N (ε) ∈ N a. Un alt tip de convergent˘ pentru ¸irurile(seriile) de a ¸a s functii ˆ constituie convergenta ˆ medie care este intermediar˘ fat˘ de cele ¸ ıl ¸ ın a ¸a dou˘ notiuni de convergent˘ amintite anterior (intermediar˘ ˆ sensul ca orice a ¸ ¸a a ın ¸ir(serie) uniform convergent(˘) este ˆ acelasi timp convergent(˘) ˆ mes a ın a ın die. b] va fi convergent ¸i ˆ medie pe [a..2. b]).ˆ (∀)n ≥ N s˘ avem: a (fn (x)−f (x))2 dx < ε. Considernd inegalitatea Buniacovski-Schwartz: b ( a f (x)g(x)dx)2 ≤ a b f 2 (x)dx · a b g 2 (x)dx (2.

deci ¸irul ( a fn (x)g(x)dx)n∈N b din R este convergent ¸i are limita a f (x)g(x)dx ˆ R . π]) atunci ˆ mod obligaa ın a ¸ ın ¸ toriu coeficientii (an )n∈N . dup˘ ˆ a ınmultire cu n=1 ¸ ¸ functia cos(mx) (pentru coeficientii am ) sau cu functia sin(mx) (pentru coeficientii ¸ ¸ bm ) ¸i folosind egalit˘¸ile: s at π π π cos(nx)cos(mx)dx = −π −π sin(nx)sin(mx)dx = −π sin(nx)cos(mx)dx = 0. (bn )n∈N sunt determinati cu ajutorul formulelorlui ¸ Fourier: a0 = 1 2π π −π f (x)dx. ¸i s s π −π cos2 (nx)dx = π −π sin2 (nx)dx = π (2. (2. ¸i ˆ s ınlocuind f cu fn − f ¸irul (fn (x))n∈N din R([a.39) Justificarea acestor afirmatii se realizeaz˘ usor integrˆnd termen cu termen ¸ a a egalitatea: f (x) = a0 + ∞ (an cos(nx) + bn sin(nx)).38) este convergent˘ ˆ medie c˘tre o functie f ∈ R([−π. n ∈ N . b]) rezulta imediat: b b b b s ( a fn (x)g(x)dx− a f (x)g(x)dx)2 ≤ ε2 a g 2 (x)dx. bn = 1 π π f (x) sin(nx)dx. g din R([a. b]) converge n medie catre f ∈ R([a. m = n(ultima egalitate ¸i pentru n = m). an = 1 pi π −π f (x) cos(nx)dx. s ın Acest rezultat este important pentru c˘. m˘rginit˘. periodic˘ ¸i monoton˘ pe portiuni vom numi ¸ a a as a ¸ serie Fourier o serie de functii de forma: ¸ ∞ a0 + k=1 (ak cos(kωx) + bk sin(kωx)). ˆ ipoteza c˘ seria de functii de a ın a ¸ forma: ∞ a0 + n=1 (an cos(nx) + bn sin(nx)).52 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ s pentru orice f.41) Toate acestea se obtin folosind identit˘¸ile din trigonometrie: ¸ at 2 cos(a) cos(b) = cos(a + b) + cos(a − b) 2 sin(a)sin(b) = cos(a − b) − cos(a + b) 2 sin(a) cos(b) = sin(a + b) + sin(a − b) Pentru o functie f . (2. b]). −π (2.42) Observ˘m c˘: a a cos(kωx) = cos k(ωx + 2π) = cos kω(x + 2π ) ω . (2.40) pentru orice m.

b]. . a sin(kωx) sin( ωx)dx = 0 T 0 0.42) este convergent˘ pe [0.. Presupunˆnd c˘ seria (2. va fi convergent˘ a a a a ¸ a la f pe [a + T. T] determin˘m coeficientii a a a a ¸ ei astfel: T 0 T f (x)dx = T a0 . b + T ].. ¸ IN sin(kωx) = sin k(ωx + 2π) = sin kω(x + 2π ) ω 53 ceea ce arat˘ c˘ cos(kωx) ¸i sin(kωx) sunt functii periodice de perioad˘ T = a a s ¸ a Propriet˘¸i ale functiilor cos(kωx) ¸i sin(kωx) : at ¸ s T 2π ω cos(kωx) cos( ωx)dx = 0 T T 2 T 2 0. dac˘ k = . cu ω = a 2π T : a0 = 1 T T f (x)dx 0 T ak = bk = 2 T 2 T T f (x) cos( 0 T 1 2kπ x)dx = T T 1 2kπ x)dx = T T f (x) cos( −T T 2kπ x)dx T f (x) sin( 0 f (x) sin( −T 2kπ x)dx T Privind convergenta unei serii Fourier enunt˘m: ¸ ¸a Teorema 7 (Dirichlet): Dac˘ f este m˘rginit˘. ∈ N s at Definitie: Sirurile de functii (cos nωx)n∈N ¸i (sin nωx)n∈N cu propriet˘¸ile ¸ ¸ de mai sus reprezint˘ un sistem de functii ortogonale. monoton˘ pe portiuni ¸i periodic˘ atunci ˆ orice a a a a ¸ s a ın punct ˆ care functia este continu˘. T a 2 T b.. a ¸ Din proprietatea de periodicitate a functiilor cos(kωx) ¸i sin(kωx) rezult˘ ¸ s a c˘ dac˘ seria (2. dac˘ k = a . dac˘ k = a . b + nT ]. a sin(kωx) cos( ωx)dx = 0(∀)k.2. [a + nT. CONVERGENTA ˆ MEDIE. dac˘ k = . suma seriei este f (x) iar ˆ punctele de ın ¸ a ın .42) este convergent˘ c˘tre functia f pe [a. 2 f (x)cos( ωx)dx = 0 ¸i s T f (x)sin( ωx)dx = 0 de unde rezult˘.9.

SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ discontinuitate suma seriei este: f (x−0)+f (x+0) . 2] a a) S˘ se dezvolte f ˆ serie Fourier. ˆ serie de sinu¸i. 1] a f (x) = 2 . unde f (x − 0) este limita la 2 stˆnga iar f (x + 0) este limita la dreapta. dac˘ x ∈ [0. ˆ serie de cosinu¸i a ın s c) S˘ se dezvolte f . 0]. T ) ˆ acest caz seria Fourier asociata lui fc (x) este In a∗ 0 unde a∗ = 0 a∗ = k 2 2T T ∞ + n=1 (a∗ cos(nx) + b∗ sin(nx)) n n 1 2T T f (x)dx = −T 1 T T f (x)dx 0 T f (x) cos( −T 2 2kπ x)dx = T T f (x) cos( 0 2kπ x)dx T . dac˘ x = n. n ∈ Z a . n ∈ Z a Pentru punctul b) avem in general fc (x) = f (x). atunci fc (x + 2T ) = fc (x). a Exemple: 1◦ ) Fie 1. a cu f (x + T ) = f (x). a ın s Rezolvare: T = 2 Pentru punctul a) a0 = T 1 T T 0 1 f (x)dx = ( 2 1 1 2 + 0 1 2dx) = 3 2 = 2 ak = T 0 f (x) cos( 2kπ x)dx = 0 cos(kπx)dx + 2 T = sinkπ + 2 sin2kπ − 2 sinkπ = 0 kπ kπ kπ 1 2 T bk = T 0 f (x) sin( 2kπ x)dx = 0 sin(kπx)dx + 2 T 1 1 = − cos kπ − 2 cos 2kπ + kπ + 2 cos kπ = cos kπ − kπ kπ kπ kπ kπ deci seria Fourier este : 2 1 cos(kπx)dx 2 1 sin(kπx)dx = 3 2 − 2 π ∞ s=0 1 sin(2s + 1)πx = 2s + 1 f (x−0)+f (x+0) 2 f (x).54 CAPITOLUL 2. T ] a f (−x) . T ) si fc (−x) = fc (x) x ∈ (−T. a ın b) S˘ se dezvolte f . dac˘ x = n. dac˘ x ∈ [0. dac˘ x ∈ [1. dac˘ x ∈ [−T. x ∈ (−T.

n ∈ Z a Pentru punctul c) avem in general fs (x) = f (x). dac˘ x ∈ [0. n ∈ Z a .9. dac˘ x = n. T ] a −f (−x) . T ) ˆ acest caz seria Fourier asociata lui fc (x) este In a∗∗ 0 unde a∗∗ = 0 a∗∗ = k b∗∗ = k 2 2T T ∞ + n=1 (a∗ cos(nx) + b∗ sin(nx)) n n 1 2T T T f (x)dx = 0 −T 2 2T f (x) cos( −T 2kπ x)dx = 0 T T f (x) sin( −T 2 2kπ x)dx = T T f (x) cos( 0 2kπ x)dx T pentru orice k ∈ N . dac˘ x = n. x ∈ (−T. atunci fs (x + 2T ) = fc (x). ¸ IN b∗ = k 2 2T T 55 2kπ x)dx = 0 T f (x) sin( −T pentru orice k ∈ N Deci seria asociat˘ va fi o serie de cosinu¸i. CONVERGENTA ˆ MEDIE. rezultat valabil ˆ a s ıntotdeauna cˆnd este vorba de o functie par˘ ¸i vom avea a ¸ as a∗ 0 Concret pentru cazul b) avem: 1 a∗ = ( 0 2 a∗ = k ¸i vom avea s 3 2 − 2 π ∞ s=0 1 1 2 ∞ + n=1 (a∗ cos(nx) n dx + 0 2 1 dx) = 3 2 cos( 0 kπ x)dx + 2 2 cos( 1 2 kπ kπ x)dx = − sin( ) 2 kπ 2 1 cos(2s + 1)πx = 2s + 1 f (x−0)+f (x+0) 2 f (x).2. T ) si fs (−x) = −fs (x) x ∈ (−T. 0]. a cu f (x + T ) = f (x). dac˘ x ∈ [−T.

. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ Deci seria asociat˘ va fi o serie de sinu¸i.56 CAPITOLUL 2. rezultat valabil ˆ a s ıntotdeauna cˆnd a este vorba de o functie impar˘ ¸i vom avea ¸ as ∞ n=1 b∗∗ sin(nx) n Concret pentru cazul c) avem: b∗∗ = k 1 sin( 0 kπ x)dx + 2 2 2 cos( 1 2 kπ 2 4 kπ x)dx = cos + − (−1)k 2 kπ 2 kπ kπ Dupa calcule va rezulta dezvoltarea in serie de sinusi.

y) = (p(x. z)|z = z(x. care constituie componentele cˆmpului vectoa a rial mentionat. r sunt cˆmpuri scalare din S3 . y. z) = (p(x. adic˘: Gz = {(x. q(x. Aceasta notatie provine din fizic˘ unde aceste functii se numesc a ¸ cˆmpuri scalare plane. y). ˆ ¸ Inlocuind A2 ⊆ R2 cu A3 ⊆ R3 . (x.Capitolul 3 Functii vectoriale de varibil˘ ¸ a vectorial˘. r(x. y. adic˘: f (x. ¸ a s a Reamintim c˘ o multime este conex˘ dac˘ orice dou˘ puncte am lua. a a a iar f ∈ V3 dac˘ f : A3 ∈ R3 → R3 . y. z) ∈ A3 . q sunt cˆmpuri scalare din S2 . q. y. a 3. y. z)) unde p. u(x. linia poligonal˘ ce une¸te cele dou˘ puncte se afl˘ ˆ ˆ ¸ a s a a ın ıntregime ˆ ın multimea respectiv˘. dac˘ (∀)(x. se pot defini cˆmpurile scalare a s a ¸ S3 ¸i cˆmpurile vectoriale V3 . Valoarea acestei functii ˆ punctul (x. q(x. Acest grafic poate fi interpretat ca o suprafat˘ din R3 . y) iar multimea acestor functii va fi notat˘ prin S(A2 ) sau mai sim¸ ¸ a plu prin S2 . z). Astfel u : A3 → R care este o functie cu trei variabile reale independente atunci u ∈ S3 . ˆ a ¸ a a a ın multime. care este a ¸a 57 .1 Functii ˆ R2 ¸i R3 ¸ ın s Fie A2 o multime din R2 deschis˘ ¸i conex˘(deci A2 este un domeniu). care constituie componentele cˆmpului a a vectorial mentionat. Dac˘ z ∈ S2 (z : A2 ⊆ R2 → R) atunci multimea punctelor notat˘ cu a ¸ a Gz ∈ R3 . y)) unde a a p. z). Orice aplicatie u : A2 → R va fi o functie cu dou˘ vari¸ a ¸ ¸ a abile reale independente. ¸ Pentru astfel de cˆmpuri ne propunem s˘ studiem cˆteva probleme legate a a a de continuitate ¸i apoi ˆ capitolele urm˘toare de derivabilitate ¸i integrabilis ın a s tate. y) ∈ A2 va ¸ ın fi u(x. y. y. z) ∈ R. y) ∈ A2 } define¸te graficul a s cˆmpului z. y). Odat˘ cu cˆmpurile scalare definite pe domenii din R2 a a a se pot defini ¸i cˆmpurile vectoriale pe A2 notate prin V(A2 ) sau mai simplu s a V2 astfel: → − → − f ∈ V2 dac˘ f : A2 ⊆ R2 → R2 . adic˘: f (x.

¸ a Similar. ¸ intersectat˘ ˆ a ıntr-un singur punct de paralele la axa Oz duse prin punctele lui A2 . y) ∈ A2 |z(x. y0 ) = b ¸i deci a = b iar dac˘ a = b atunci γa ∩ γb = ∅. y. y) ∈ A2 | (x − x0 )2 + (y − y0 )2 < r}. y0 ). z). face posibil˘ vizualizarea acestui cˆmp. sa = {(x. ecuatia u(x.2 Limite pentru functii de mai multe variabile. z) ∈ A3 } define¸te a s graficul cˆmpului u. se nume¸te linie de nivel sau curb˘ de nivel constant a. (x. y. z) = a constituie ecuatia ¸ s ¸ ¸ cartezian˘ a suprafetei de nivel considerat˘ iar din punct de vedere geometric a ¸ a ¸a ın ¸ a ınchis˘) o curb˘ sau un punct. multimea valorilor lui z dat˘ de: ¸ a Cz = z ∈ R|z = z(x. z). y0 )}. y) → Se noteaz˘: a lim (x. z. ˆ z(x0 .y0 ) (x0 . multimea valorilor lui u dat˘ s a s de: Cu = {u ∈ R|z = z(x. y0 ) ∈ γa ∩ γb atunci a a sau coincid: γa ∩ γb = ∅ dac˘ a = b. y) = szu u(x. ¸ Vom presupune c˘ u ∈ S2 (u : A2 → R). Cu alte cuvinte. z) ∈ A3 }. y0 ) = a ¸i z(x0 . pentru (x. y) ∈ Bδ −{(x0 . a ¸ a ın Geometric γa se obtine proiectˆnd ortogonal. y) → . ˆ toate punctele lui sa functia u are aceea¸i valoare a. y)− a a (∀)(x. adic˘ (x − x0 ) 0 | < ε. (x. O proprietate simpl˘ a liniilor de nivel este aceea c˘ ele sunt sau distincte a a a Intr-adev˘r.˘ ˘ 58CAPITOLUL 3. y. ¸ ˆ toate punctele lui γa functia z are aceea¸i valoare a. Cunoa¸terea tuturor suprafetelor de nivel. dac˘ u ∈ S3 (u : A3 ∈ R3 → R) atunci multimea punctelor notat˘ a cu Gu ⊆ R4 . Br = {(x. a ¸a Pentru z ∈ S2 vom nota cu Cz ⊆ R. y). adic˘: Gu = {(x. dac˘: (∀)ε > 0(∃)δ = δ(ε) > 0 astfel ˆ at ¸ ın a ıncˆ 2 + (y − y )2 ) < δ s˘ avem: |u(x. ecuatia z(x. O a a sa este o suprafat˘ ˆ spatiu (deschis˘ sau ˆ proprietate similar˘ a suprafetelor de nivel este aceea c˘ ele sunt sau distincte a ¸ a sau coincid: sa ∩ sb = ∅ dac˘ a = b.y)→(x0 . γa = {(x. dac˘ (x0 . u)|u = u(x. multimea punctelor γa ⊆ A2 . se nume¸te suprafat˘ de nivel sau suprafat˘ de nivel constant a. y) ∈ A2 . aflate ˆ planul z = a( planul paralel cu planul xOy aflat la cota ın z = a). pentru u ∈ S3 vom nota cu Cu ⊆ R. y0 ) . A2 domeniu. Acest grafic poate fi interpretat ca o suprafat˘ din R4 . y. (x. z) = a}. ¸i dac˘ a ∈ Cu . u(x. s s a ¸ a Similar. Presupunem initial a ¸ c˘ u este definit˘ ˆ a a ıntr-o vecinatate Br a punctului (x0 . y. y) = a ın ¸ s ¸ constituie ecuatia cartezian˘ a liniei de nivel considerat˘ iar din punct de ¸ a a vedere geometric γa este o curba plan˘ (deschis˘ sau ˆ a a ınchis˘) sau un punct. ˆ planul xOy punctele de pe graficul Gz . a s ¸ pentru un cˆmp scalar u dat. z) ∈ A3 |u(x. a a a 3. y. y. y) = a}. Cu alte cuvinte. y0 ). y0 ). y. s a Daca a ∈ Cz . cu exceptia poate a punctului (x0 . FUNCTII VECTORIALE DE VARIBILA VECTORIALA. multimea punctelor sa ⊆ ¸a ¸a ın A3 . ¸ a Definitia Cauchy (sau definitia ε − δ a limitei) Num˘rul real este limita ¸ functiei u ˆ punctul (x0 .

yn ) ∈ Bδ −{(x0. y ) − ce satisface relatia: ¸ (xm − xn ) a m n n n u(xm . Bε ∩ E = ∅). yn )n∈N din s s R2 ) care se mai poate scrie si astfel: (∀)ε > 0(∃)δ = δ(e) > 0 astfel ˆ at (∀)(xm . a ¸ Teorema 1: Cele dou˘ definitii sunt echivalente. Oy. y)+β lim (x. y) = lim (x.y)→(x0 .y)→(0. y)) atunci: ii) Daca exist˘ a lim (x.0) - (x. y0 ) convergent c˘tre s (x0 . y)v(x.y)→(x0 . y0 ).y0 ) . y) (x.y0 ) lim u(x. y) (x. ym ). y0 ). Pentru o functie de dou˘ variabile u = u(x. (xn .Limita obi¸nuit˘ a acestei functii a s a ¸ cide cu R a nu exist˘ deoarece dac˘ (xn . y0 ).y0 ) (x.y)→(x0 . y0 ) ın a a ¸ In este punct limit˘ pentru multimea E dac˘ (∀)Bε a lui (x0 .y)→(x0 . y) = α u(x. y) ¸i exist˘ s a lim v(x. Uneori apar situatii ˆ care functia nu este a ¸ ın ¸ ¸ definita ˆ ˆ ın ıntrega vecinatate Br a punctului ci doar pe o multime E ⊆ Br iar punctul ˆ care se calculeaz˘ limita este un punct limit˘ al multimii E((x0 . yn ) se afl˘ pe una din axe u nu are sens. y) (x. ¸ ın ¸ a Trebuie retinuta circumstanta initial˘ prin care se presupune c˘ u este ¸ ¸ ¸ a a definit˘ ˆ ˆ a ın ıntreaga vecinatate a punctului ˆ care se calculeaz˘ limita (exın a ceptˆnd eventual acest punct).y0 ) iii) Limita functiei u(x.y)→(x0 . y) (x.y0 ) (x. y) = 0. Pentru a marca diferenta dintre ın ¸ ¸ cele dou˘ situatii ˆ calculul limitei unei functii ˆ a ¸ ın ¸ ıntr-un punct s˘ consider˘m a a urm˘torul exemplu: a 1 a ¸ Functia u(x. y)| < x2 + y 2 ın at valabil˘ pentru orice (x.2. Astfel vom avea: a i) Limita unei functii ˆ ¸ ıntr-un punct este unict. lim = lim v(x. yn ))n∈N din Bδ − (x0 . ˆ a ¸ a aceast˘ situatie trebuiesc considerate doar puncte ale multimii E iar definitiile a ¸ ¸ ¸ anterioare pentru limita functiei ˆ ¸ ıntr-un punct conduc la notiunea de limit˘ ˆ ¸ a ın punctul considerat ˆ raport cu multimea E.y0 ) v(x.y0 ) v(x.y0 ) lim v(x.y0 ) lim αu(x. y0)}.3.y)→(x0 . y) + βv(x.y)→(x0 . y) lim (x. yn ))n∈N at este un ¸ir din R) se pot pune ˆ evident˘ propriet˘¸i ale limitei unei functii s ın ¸a at ¸ cu dou˘ sau mai multe variabile independente. yn ))n∈N ¸ as as din R este un ¸ir fundamental ( pentru orice alegere a ¸irurilor (xn . y) u(x. ıncˆ 2 + (y − y )2 ) < δ s˘ avem: |u(x .y)→(x0 . yn ))n∈N din R are ¸ ın as a limita .y)→(x0 .y)→(x0 . y) definit˘ ˆ vecinatatea lui ¸ a a ın . y) ∈ E. Demonstratia se face la fel ca ˆ cazul functiilor de o variabil˘ . ym )| < ε.y0 ) u(x. Pe a a multimea E avem ¸ lim u(x. y) va exista dac˘ ¸i numai dac˘ ¸irul (u(xn . LIMITE PENTRU FUNCTII DE MAI MULTE VARIABILE. y) = (x2 + y 2 ) sin( xy ) este definit˘ pe o multime E care coin¸ 2 far˘ axele de coordonate Ox. ¸ u(x. ˆ baza inegalit˘¸ii |u(x. y) lim u(x. pentru orice ¸ir dublu ((xn .y0 ) (x. dac˘ ¸irul (u(xn . a Utiliznd propriet˘¸ile sirurilor convergente din R(deoarece (u(xn .y)→(x0 . ¸ 59 ¸ ın s a Definitia Heine(sau definitia ˆ limbaj de ¸iruri a limitei) Num˘rul real ¸ este limita functiei u ˆ punctul (x0 .

In ¸ a a iterate ale unei functii ˆ ¸ ıntr-un punct. nu este obligatoriu existenta limitei ˆ R2 ˆ acest punct. y) = −1. y0 ) ∈ R2 dac˘ sunt a ın a ˆ ındeplinite urm˘toarele conditii: a ¸ . a ın 3. chiar dac˘ toate aceste limite sunt egale.3 Functii continue ˆ R2 si R3 . y) = −1 a ¸ ın ¸i deci: lim lim u(x. Evident limitele iterın ¸ ate se calculeaz˘ mai simplu. limitele iterate In ¸ se complica de exemplu. y) = 1 ¸i deci: s s y→0 x→0 y→0 x→0 y→0 lim lim u(x. x2 +y 2 dac˘ x2 + y 2 = 0 a 0 . 0). y0 ) ∈ R2 (cu exceptia eventual a punctului (x0 . obtinem: u(x. y0 ). dac˘ x2 + y 2 = 0 a x→0 Aceast˘ functie nu are limita ˆ (0. prin limite iterate vom ˆ ıntelege limitele succesive ale lui u. Pentru x = 0 fixat lim u(x. ˆ cazul a trei variabile independente se pot calcula ın ¸ase limite pentru functii cu o variabil˘ fixat˘. dac˘ x2 + y 2 = 0. dac˘ se calculeaz˘ initial limitele functiilor de mai multe variabile. y0 ). dar aceste limite nu coincid ˆ ¸ a ıntotdeauna cu limita functiei u ˆ punctul (x0 . y) dup˘ toate directiile care trec a ¸ ¸ a ¸ a prin punctul (x0 . Pentru justificarea acestei afirmatii este suficient s˘ ın ¸ a consider˘m functia: a ¸ u(x. y) = ¸ x→0 1 + k2 ˆ origine exist˘ pentru fiecare dreapt˘ ce trece prin origine. deci functia u nu ın a a ¸ are limit˘ ˆ (0. ¸ ın Vom lua ˆ considerare probleme legate de continuitatea cˆmpurilor scalare ın a sau a celor vectoriale cu dou˘ sau trei variabile independente. y) = x2 −y 2 . y) = 1+k2 ¸i lim u(x. FUNCTII VECTORIALE DE VARIBILA VECTORIALA. ¸ ¸ (x0 . y0 ) ale functiei u. cealalt˘ variabil˘ fiind presupus˘ fixat˘. Altfel spus. y0 ). y) = 1. a ¸ a ın ˆ cazul functiilor cu trei variabile sau mai multe variabile. utilizˆnd cuno¸tiinte din teoria limitelor pentru a a s ¸ functii de o variabil˘. 0). a Functia u = u(x. Acest exemplu arat˘ clar diferenta existent˘ ˆ a ¸ a ıntre cele dou˘ tipuri de limite a iterate ¸i diferenta ˆ s ¸ ıntre notiunile de limit˘ ¸i cea de limite iterate ˆ cazul ¸ a s ın ˆ orice caz. se consider˘ u functie a ¸ de o variabil˘. Prin urmare limita y = kx. y) este continu˘ ˆ punctul (x0 . De asemenea trebuie retinut s ¸ a a ¸ faptul c˘ din existenta limitelor functiei u(x. dac˘ lu˘m dreptele ce trec prin origine +y k k s . y) = x2xy 2 . dac˘ aceste limite exist˘ ¸i sunt diferite a as atunci ˆ mod sigur nu va exista limita functiei ˆ acel punct. Dac˘ ˆ a ın ¸ ın a ıns˘ limitele iterate coincid ˆ acel punct mai trebuiesc continuate investigatiile ın ¸ pentru a vedea dac˘ functia are limit˘ ˆ acel punct. Ca de exemplu pentru: ¸ ın ın a a a u(x. y)) ¸i lim ( lim u(x. Pentru y = 0 fixat lim u(x.˘ ˘ 60CAPITOLUL 3. Prin urmare. apar a a a a a s urm˘toarele limite: lim ( lim u(x. y)) a y→y0 x→x0 x→x0 y→y0 denumite limite iterate ˆ punctul (x0 .

Functia u = u(x.3. y0 . FUNCTII CONTINUE ˆ R2 SI R3 . y0 ). ın ˆ ¸ ¸ at Inlocuind (x0 . ¸ ¸ ın ın ¸ a ın Definitia 1 (ˆ limbaj ε − δ): Functia u = u(x. yn ))n∈N din A2 convergent c˘tre (x0 . r > 0. z0 ) se obtine definitia continuit˘¸ii (disconti→ − nuit˘¸ii) pentru functii cu trei variabile ¸i pentru cˆmpuri vectoriale f ∈ V3 . ¸ Dac˘ cel putin una din conditiile C1 . y) ∈ A2 . y0 ) ∈ A2 (A2 deschis˘) dac˘: ın a a Pentru orice vecinatate V a punctului u0 = u(x0 . se pot da definitii directe pentru continuitatea unei functii u ˆ punctul (x0 . r cˆmpuri continue ˆ punctul (x0 . y) − u(x0 . y0 )| < ε.3. p. y0 ) atunci punctul (x0 . z). y0 ) = {(x. y. De asemeni punctele de a ın discontinuitate ale unei functii u din S2 . y0 ) cu (x0 . u0 + r)}. y. din Definitia 1 rezult˘ : a ¸ a (∀)ε > 0(∃)δ = δ(ε) > 0 astfel ˆ at u(Bδ (x0 . q. y0 ) ∈ A2 (A2 deschis˘) dac˘: Pentru orice ¸ir dublu ((xn . y) ∈ S2 este continu˘ ¸ ın a at a ˆ punctul (x0 . Punctele de discontinuitate ale unei functii u pot fi izolate. ¸ ¸ din R Cu ajutorul notiunilor relative la limitele functiilor ˆ ¸ ¸ ıntr-un punct. (x − x0 )2 + (y − y0 )2 ) < ıncˆ δ s˘ avem: |u(x. concentrate pe ¸ curbe din R2 sau pe alte multimi de puncte din R2 . y0 ) astfel ˆ at u(U) ⊆ V.1) Egalitatea (3. y0 ) se verific˘ s a a a relatia: u(xn . q (componentele sale) sunt cˆmpuri a a a continue ˆ punctul (x0 . C3 nu este ˆ a ındeplinit˘ ˆ punctul a ın (x0 . y0 ) C3 : 61 Functia u este continu˘ pe multimea B ⊆ S2 ⊆ R2 dac˘ u este continu˘ ˆ ¸ a ¸ a a ın fiecare punct al multimii B.1) se nume¸te relatia de permutabilitate dintre opertia de trecere s ¸ ¸ la limita ¸i functia u ¸i este caracteristic˘ notiunii de continuitate. Vom nota aceasta cu u ∈ C(B). adic˘: ¸ n→∞ (x. y0 ) ∈ R2 . yn ) = u( lim xn . yn ) → u(x0 . y0 ) pentru n → ∞. lim yn ) n→∞ n→∞ (3. y) ∈ A2 |(x − x0 )2 + (y − y0 )2 < r2 } iar Br (u0 ) = {u ∈ R|u ∈ (u0 − r. y0 ) ∈ A2 (A2 deschis˘) dac˘: (∀)ε > 0(∃)δ = δ(ε) > 0 astfel ˆ at (∀)(x. pot fi izolate. y0 ) a dac˘ ambele cˆmpuri scalare din S2 . adic˘: f (x. y0 )). y0 ) este un punct de discontinuitate pentru functia ¸ u. a Definitia 2 (ˆ limbaj de ¸iruri): Functia u = u(x. ¸ → − → − ın Cˆmpul vectorial f ∈ V2 . y. va fi continuu ˆ (x0 . y0 ) exist˘ o vecinatate U a a punctului (x0 . z0 ) ∈ R3 . y0 ) ∈ A2 . y) = u(x0 . z)) cu a p. y0 ) C2 : Exista limita functiei u ˆ punctul (x0 . s ¸ s a ¸ Dac˘ (x0 . y0 )) ⊂ Bε (u(x0 . y0 ) ın lim u(x. z). y. q(x. y) ∈ S2 este continu˘ ˆ ¸ ın s ¸ a ın a a punctul (x0 . unde: ıncˆ Br (x0 . concentrate pe curbe ¸ 3 concentrate pe suprafete din R3 sau pe alte multimi de puncte din R3 . at ¸ s a → − cu f : A2 ⊆ R3 → R3 . ıncˆ . Definitia 3 (ˆ limbaj de vecin˘t˘¸i). z) = (p(x. r(x. f : A2 ⊆ R2 → R2 .y)→(x0 . y0 .y0 ) lim u(xn . y) ∈ S2 este continu˘ ˆ ¸ a a punctul (x0 . C2 . ¸ IN a ın C1 : Functia u este definit˘ ˆ punctul (x0 .

a R Justificarea se face prin absurd. (x . y )} ∈ Bu cu ıncˆ (x − x )2 + (y − y )2 < δ s˘ avem: |u(x . reciproca nefiind ˆ general adevarat˘. ¸ Pentru o functie u(x. y) > 0 astfel ˆ at (∀)(x . (∀){(x. y ) ∈ B ¸i s ıncˆ s (x − x )2 + (y − y )2 < δ s˘ avem: |u(x. y )} ∈ B atunci f este uniform continu˘ pe B. Vom ar˘ta c˘ ¸i sub¸irul ((xnk . y0)| < 4 . xδ = xn . y0)| ≤ ε4 + ε4 ≤ ε2 ) . dac˘ u este uniform continu˘ pe Bu atunci u va fi continu˘ ˆ a a fiecare punct al multimii Bu . n > 2) atunci u este uniform continu˘ pe K. y0 ) pentru k → ∞. ˆ acest caz. y0 ) ∈ K.˘ ˘ 62CAPITOLUL 3. ynk ) − 0 0 0 u(x0. a Definitia 4 (a continuit˘¸ii uniforme): Functia u ∈ C(B) este uniform con¸ at ¸ tinu˘ pe multimea Bu ⊆ B dac˘: a ¸ a (∀)ε > 0(∃)δ = δ(ε) > 0 astfel ˆ at (∀){(x . y )| ≤ Lδ ¸i notˆnd cu ε = Lδ. yδ )−u(xδ . y)− a a a a ε u(x . K fiind un compact. y0)| + |u(xnk . de unde rezult˘ relatia contradictorie: a ¸ ε0 ≤ |u(xnk . se scrie asfel: ¸ ın (∀)ε > 0 ¸i (∀)(x. u ∈ C(B) ¸ a ın definitia 1. y ). dac˘ (x − x )2 + (y − y )2 < δ rezult˘ c˘ |u(x. y) ∈ B(∃)δ = δ(ε. ynk )− s ε0 u(x0. din R2 (sau din n . y) − u(x . y ) ∈ Bu ). Cu δ = n . yn ))n∈N convergent la s (x0 . vom avea: δ = L ¸i deci δ nu depinde s a s decˆt de ε . yδ = yn . y )| < ε. notˆnd xδ = xn . ynk ))k∈N al ¸irurului ((xn . FUNCTII VECTORIALE DE VARIBILA VECTORIALA. yn ))n∈N a as s s este convergent tot la (x0 . (x . adic˘: (∃)ε0 > 0(∀)δ > 0 astfel ˆ at (∃){(xδ . ¸ ın a Se pot g˘si conditii suficiente. a Comparnd definitia 1 cu definitia 4 rezult˘ diferenta dintre continuitatea ¸ ¸ a ¸ ˆ fiecare punct al unei multimi( cˆnd δ se modific˘ dac˘ se trece de la un ın ¸ a a a punct la altul) ¸i continuitatea uniform˘ pe o multime (cˆnd δ depinde doar s a ¸ a de ε nu de pozitia punctelor (x . Criteriul lui Lipschitz: Dac˘ u este Lipschitzian˘ pe multimea B ∈ R2 (sau a a ¸ n . yn ))n∈N din K. y ). cu a B ∈ R a L > 0. yδ = yn . yn ))n∈N ((xn . ynk )) → u(x0 . yδ ). Fie u ∈ C(K) ¸i presupunem c˘ u nu este unis a ıncˆ form continu˘ pe K. ynk )) → u(x0 . y). y0 ) ¸i u((xnk . y) continu˘ ˆ orice punct (x. yδ )| ≥ ε0 cu toate c˘ (xd − xd )2 + (yd − yd )2 < a a 1 a δ. yδ )} ∈ a a K s˘ avem: |u(xδ . ynk ))k∈N al ¸irurului ((xn . x. pentru care contia ¸ ¸ nuitatea ˆ fiecare punct al unei multimi este ˆ acelasi timp ¸i continuitate ın ¸ ın s uniform˘ pe multimea ˆ cauz˘. a . y) − u(x . y0 ) ∈ K. vom defini astfel dou˘ ¸iruri: ((xn . y ) − u(x . ynk ) − u(x0. y )| < ε. Justificarea este simpl˘. (x . ynk )| ≤ |u(xnk . a ¸ ın a Vom mentiona: a Criteriul lui Cantor: Dac˘ u ∈ C(K). y0 )| < ε4 ¸i |u(xnk . y) din B. ynk )−u(x0 . Aceasta rezult˘ imediat deoarece: a 1 |xnk − x0 | ≤ |xnk − xnk | + |xnk − x0 | < nk + ε ¸i s 1 |ynk − y0 | ≤ |ynk − ynk | + |ynk − y0 | < nk + ε cum u((xnk . n ∈ N. verificate de functia u. a ın Evident. ynk ) − u(xnk . s 0 Pentru k suficient de mare avem: |u(xnk . Cum K este comas s pact va exista un sub¸ir ((xnk . n > 2) adic˘: |u(x. y )| ≤ L (x − x )2 + (y − y )2 ). (xδ .

y)||v(x.y0 ) |u(x. y) − u(x0 . ε este combinatia ce rezult˘ din termenii ce majoreaz˘ diferentele ¸ a a ¸ |u(x. y0 )|+|v(x0 . atunci a a ın 1 a ın s s functia u(x. y0 )| ≤ a ε ε ε. y0 )−βv(x0 . iar din conti(u(x0 . y0 )| ≤ ε + |u(x0 . y)|. y0 )| = |u(x. c) Compunerile de functii continuie conduc la functii continuie. y0 )| ≤ |α||u(x. y0 )||u(x. y0 ) + ε. y) − u(x0 . y0 = ψ(t0 ) atunci functia compus˘: ¸ a u(ϕ(t). y0 ) = 0 si u ∈ S2 este continu˘ ˆ punctul (x0 . y) 2 |u(x.y)||u(x0 .y)| < |u(x0. y0 )|} va rezult˘: |u(x. y0 )| < u(x. y0 )|. y0 )| ≤ |u(x.y)−u(x0 . y0 )| ¸i |v(x. y0 )| + |u(x.y0 ))2 1 continuitatea lui u(x. este continu˘ ˆ a ın punctul (x0 . y0 ). a ın at precum ¸i a inegalit˘¸ilor: s at |αu(x. atunci functia a a ın ¸ compusa: p ◦ u : A2 ⊂ R2 → R. ε+|u(x0 . y0 )+u(x0 . v ∈ S2 sunt functii continuie ˆ punctul (x0 . y0 )|. este continu˘ ˆ p0 = u(x0 . y)| sau s 2 2 1 2 s |u(x. y) − u(x. y0 )| + |u(x0 . iar din continuitatea lui u ˆ (x0 . ¸ a s ¸ ın b) Dac˘ u(x0 . y0 )v(x0 . y)+βv(x. ψ(t)) : I ⊂ R → R.y) − u(x0 .y0) ¸i vom avea deci 1 1 | u(x. v ∈ S2 ˆ punctul (x0 . pentru orice (x. y0 ) − ε < u(x. vom presupune mai ˆ ai c˘ u(x0 . y)−v(x0 . y0 )v(x0 . y0 ) > ¸ ıntˆ a a 0. y0 ). y)−u(x0 . este continu˘ ˆ punctul t0 ∈ I a ın Apoi dac˘ p : I ⊂ R → R. y0 ) ∈ A2 . y0 ) ın s ≤ . FUNCTII CONTINUE ˆ R2 SI R3 . a Vom evidentia propriet˘¸ile functiilor continue ˆ ¸ at ¸ ıntr-un punct prin urm˘toarele a teoreme: Teorema 2: a) Dac˘ u. y)v(x. y)− u(x0 .y0 ) | = u(x. y) < u(x0 . y)v(x. y0 )| < ε . y0 ) = 0 ¸i |u(x0 . y0 ) ∈ A2 . y) − u(x0 . Luˆnd M = max{|v(x0 . ψ ¸ a fiind continuie ˆ ıntr-un punct t0 ∈ I. y0 ) ∈ A2 . ϕ. s Apoi |u(x. y) = p(u(x.3. ın a) Se jusific˘ ˆ baza continuit˘¸ii lui u.y0 )| a nuitatea lui u ˆ (x0 . y0 )|. dac˘ u ∈ S2 este continu˘ ˆ ın ¸ a punctul (x0 . Mai precis. putem alege ε = 1 |u(x0 . y) − u(x0 . y0 ) ≤ |u(x.1 Propriet˘ti ale functiilor continue ntr-un punct. y)v(x0 . y) − v(x0 . y)−u(x0 .3. y). y0 ) ∈ A2 . notˆnd cu x0 = ϕ(t0 ). y0 )| ≤ 2M ¸i |v(x. ¸i 1 |u(x0 . I fiind un interval. y)| ≤ ε + s |u(x. ¸ ¸ a ın ˆ cazurile concrete de care suntem interesati. Daca vom lua ε = 1 |u(x0. y0 )v(x0 . iar functiile ϕ. y0 ) ∈ A2 . y) − u(x0 . y0 ) ¸i va exista o vecinatate ıncˆ Vr a punctului (x0 . y0)| ≤ 2M .3. y0 )|+|β|v(x. ψ : I ⊂ R → R. y) avem: In at a |u(x. y) = 0.y) ˆ acela¸i punct (x0 . a s b) Cum u(x0 . atunci a ¸ ın combinatia liniar˘ αu + βv ¸i produsul uv sunt functi continuie ˆ (x0 . y)v(x. y) ∈ Vr ⊆ A2 . y0 ) rezult˘: ın u(x0 . y)| ≤ |u(x. dac˘ |u(x. ˆ baza continuit˘¸ii lui u(x. (p ◦ u)(x. y0 )|. y0 )|. y0 ) rezult˘ ın Pentru a doua afirmatie a punctului b).y) este continu˘ ˆ acela¸i punct (x0 . y0 ) astfel ˆ at u(x. y0 )| ≤ |u(x. y)−αu(x0 . y0 ) + u(x. y) − v(x0. y0)| > 0 vom obtine: ¸ 2 0 < (1/2)|u(x0 . y)− v(x0 . y)−u(x0 . ¸ IN 63 3. y)v(x0 . y0 )| > 0.

y) ∈ K}. Dac˘ u este marginit˘ pe K. avem din inegalitatea: s ın at 1 u − nk < u(xnk . am considerat n = 2. y0 ) din K. pentru a a orice n ∈ N exist˘ (xn . y0 ) s din K ¸i ˆ baza continuit˘¸ii lui u. yn )| > n (am luat M = n > 0). a ¸ ˆ cadrul acestui subcapitol vom enunta dou˘ teoreme deosebit de imporIn ¸ a tante: Teorema 3:(Prima teorema Weierstrass): Dac˘ u este continu˘ pe un compact. K fiind un compact va exista un sub¸ir ıncˆ ((xnk . notˆnd cu U = u(x. y0 ) = u . y) ∈ K. avem: u(xnk . y0 ) = u = sup{u(x. atunci exist˘ (x0 . K fiind un compact va exista un sub¸ir ((xnk . ynk ))k∈N din K al ¸irului ((xn . y0 ) < 0. y)|(x. yn ) ∈ K s ¸ 1 s astfel ˆ at u − n < u(xn . y0 ) cˆnd k → ∞. ynk ))k∈N din K al ¸irului ((xn . yn ))n∈N s s convergent la un punct (x0 . yn ))n∈N din K iar ˆ baza compacit˘¸ii lui K. y0 ) ∈ K astfel ˆ at a ıncˆ s a ıncˆ u(x0 . yn ))n∈N convergent la un s s punct (x0 . yn ) ∈ K astfel ˆ at u ≤ u(xn . y0 ) = u. ¸ ¸i deci u(x. yn ) < u n . y0 ) rezult˘: u(x. yn ) ≤ u. ıncˆ Justificarea o vom face prin absurd. a principiului de permutabilIn at itate. ynk ) ≤ u. dac˘ vom lua ε = − 1 |u(x0 . yn ) ∈ K. y) < u(x0 . atunci u este marginit˘ pe acel compact. iar din continuitatea lui u ˆ a ın a (x0 . y)|(x. ˆ baza continuit˘¸ii lui u. va s ın at exista un sub¸ir ((xnk . ynk ) → u(x0 . In a cum u este m˘rginit˘ vom avea U ⊂ [−M. a Am construit astfel ¸irul ((xn . y0 ) + ε. y0 ) din K ¸i n baza continuit˘¸ii lui u. a u(x. y0 )| < 0 ¸i deci u(x. y) < − 1 |u(x0 . y0 ). y) ∈ K. cu |u(xn . ˆ baza primei teoreme Weierstrass. y0 ) = u = inf{u(x. Teorema 4:(A doua teorema Weierstrass): Fie u ∈ C(K)(K ⊂ R2 ). y) < 0 ˆ 2 c) se justific˘ pe baza principiului de permutabilitate a limitei cu functia . a a a n. ceeace este imposibil deoarece |u(xnk . prin trecere la limit˘ pentru k → ∞ rezult˘: a a u(x0 . y) ∈ K} ¸i exist˘ (x0 . ynk ))k∈N din K al ¸irului ((xn . avem din s at inegalitatea: 1 u ≤ u(xnk . ynk ) < u + nk . K ˆ ınchis˘ ¸i m˘rginit˘ atunci exist˘ M > 0 as a a a Altfel spus: u ∈ C(K) K ⊂ R astfel ˆ at: |u(x. yn ))n∈N convergent la un punct (x0 . FUNCTII VECTORIALE DE VARIBILA VECTORIALA. ynk )| > a nk → ∞ cnd k → ∞ . y0 )| > 0 vom obtine: a ¸ 2 s ıntr-o vecin˘tate a lui (x0 . prin trecere la limit˘ pentru k → ∞ rezult˘: a a u(x0 . y) > 0 ˆ s ıntr-o vecinatate a lui (x0 . din definitia marginii inferioare ¸ a ¸ 1 ıncˆ pentru orice n ∈ N(∃)(xn .˘ ˘ 64CAPITOLUL 3. Se constat˘ astfel c˘ multe propriet˘¸i ale functiilor c