De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine.

Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc Aminte. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demult Poveste. Cu ochii serei cei dentâi Eu n-o voi mai privi-o... De-aceea-n urma mea rămâi Adio!

L-ai vazut pe el vreodata Ce mult iubea o alta fata? De ne-am fi dus ca sa-i vedem N-am fi putut sa nu tacem I-au spus ca nu mai are rost Viata-si toarce al ei tors… L-a luat de mana cu caldura El ce sa faca. sa-i raspunda? Dar ce mai stai? Tu n-ai sa-i spui ce ai? Ca o iubesti si ca iti pasa Dar ca stiinta nu te lasa? S-a dus acum cuvantul spus S-au dus acele soapte Privind la ce era frumos Acum le lasi pe toate… Ramane amintirea. Nici unui om nu-i pasa… .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful