P.D.

Ouspensky - Psihologia evoluţiei posibile a omului

P.D. Ouspensky PSIHOLOGIA EVOLUTIEI POSIBILE A OMULUI

PRIOR PAGES
1

P.D. Ouspensky - Psihologia evoluţiei posibile a omului

Published by the Prior Pages Prima ediţie în limba română publicată în 1994

Copyright 1994 Prior Pages, pentru prima ediţie în limba română

Copyright 1998 Prior Pages pentru actuala ediţie

ISBN 973-96245-4-5 Printed in Romania

2

P.D. Ouspensky - Psihologia evoluţiei posibile a omului

NOTĂ

ACESTE texte, intitulate iniţial Şase prelegeri de psihologie, au ca primă ediţie pe cea
publicată în 1940 pentru societatea de Istorie – Psihologie din Londra, într-un tiraj de 125 exemplare. În 1950, la trei ani după moartea lui Ouspensky apare prima ediţie americană la Hedgehog Press. În plus, ediţia de faţă conţine relatarea cuvânt cu cuvânt de la o întâlnire a unuia din grupurile lui Ouspensky din Londra, pe 23 septembrie 1937. Răspunsurile lui Ouspensky la întrebările puse la această întâlnire tratează câteva din dificultăţile întâmpinate în înţelegerea sistemului aparţinând „Celei de a Patra Căi” („The Fourth Way”) principii şi metode de organizare a şcolilor şi importanţa normelor. Pentru prima oară apar în această nouă ediţie: Notele asupra hotărârii de a lucra.

3

P.D. Ouspensky - Psihologia evoluţiei posibile a omului

Introducere
ACUM câţiva ani am început să primesc scrisori de la cititori referitoare la cărţile mele. Toate aceste scrisori conţineau o întrebare: ce am făcut după ce mi-am scris cărţile, care au fost publicate în engleză în 1920 şi 1931 şi au fost scrise în 1910 şi 1912. Nu am putut niciodată să răspund la aceste scrisori. Ar fi fost nevoie de cărţi întregi numai să încerc să fac acest lucru. Dar pe cei care mi-au scris şi care trăiau la Londra, unde am locuit în 1921, i-am invitat şi am organizat cursuri şi prelegeri pentru ei. În cursul acestor prelegeri am încercat să răspund la întrebările lor şi să le explic ce am descoperit după ce am scris cele două cărţi şi spre ce s-a îndreptat munca mea. În 1934 am scris cinci capitole preliminare care au dat o idee de ansamblu despre ceea ce studiam şi de asemenea despre domeniile în care lucram cu un anumit număr de persoane. Ar fi fost practic imposibil să cuprind toate acestea în una sau două prelegeri, de aceea i-am avertizat întotdeauna pe cei interesaţi că nu merită să asculţi o prelegere sau două şi că numai cinci sau mai degrabă zece prelegeri ar putea să dea o idee privind direcţia muncii mele. De atunci, aceste prelegeri au continuat şi de-a lungul timpului leam corectat şi rescris, deseori. În mare am găsit aranjamentul general satisfăcător. Au fost citite cinci prelegeri în prezenţa mea sau fără mine; auditoriul putea pune întrebări iar dacă participanţii încercau să urmeze sfatul şi indicaţiile ce le erau date, care se refereau în principiu la autoobservare şi la o anumită autodisciplină, ei puteau să aibă foarte curând o suficientă înţelegere a lucrului lor şi a ceea ce făceam eu. Bineînţeles, am recunoscut tot timpul că cinci prelegeri nu erau suficiente şi în discuţiile care au avut loc după aceea am elaborat şi lărgit datele preliminare, încercând să arăt oamenilor propria lor poziţie în raport cu Noua Cunoaştere. Am considerat că cea mai mare dificultate pentru majoritatea oamenilor au fost aceea de a-şi da seama că au auzit într-adevăr lucruri noi, adică lucruri pe care nu le auziseră niciodată înainte. Ei nu şi-au formulat pentru ei înşişi această impresie, încercând de fapt întotdeauna să contrazică acest lucru în minţile lor şi să traducă ceea ce auziseră în limbajul lor obişnuit, oricare ar fi fost. Şi, bineînţeles, nu am putut să iau în considerare acest lucru. Ştiu că nu este un lucru uşor să-ţi dai seama că auzi lucruri noi. Suntem aşa obişnuiţi cu vechile informaţii şi cu vechile modele încât de mult timp am încetat să mai sperăm şi să mai credem că ar putea exista ceva nou. Atunci când auzim lucruri noi le luăm drept vechi sau credem că ele pot fi explicate şi interpretate prin cele vechi. Este adevărat că este o sarcină foarte grea să-ţi dai seama de posibilitatea şi de necesitatea unor idei cu totul noi, şi aceasta cere, cu timpul, o reevaluare a tuturor valorilor obişnuite. Eu nu vă pot garanta că o să aflaţi încă de la început idei noi, adică idei pe care nu le-aţi auzit niciodată înainte; dar, dacă veţi avea răbdare, veţi începe foarte curând să le remarcaţi. Eu vă doresc să realizaţi acest lucru şi să încercaţi să nu interpretaţi aceste idei în modul cunoscut. New York, 1945

4

P.D. Ouspensky - Psihologia evoluţiei posibile a omului

5

în ciuda faptului că niciodată în istorie nu au existat aşa de multe teorii şi scrieri în domeniu. Poezia. în ultimile decenii ale secolului al XIX-lea. care sunt esenţialmente psihologice. psihologia a existat sub forma Misterelor. Paralel cu existenţa sa sub numele de filosofie psihologia a existat chiar mult timp legată de una sau alta dintre religii. multe lucrări de psihologie au fost privite ca opere filosofice. De exemplu. asemenea celor din Egipt şi din vechea Grecie. Ouspensky . este privită ca parţial religie şi parţial metafizică. estetica se refereau la activitatea minţii umane sau a simţurilor. legată adesea de o anumită practică. Există multe opere excelente de psihologie în literatura religioasă tradiţională din diferite ţări şi epoci. astfel încât foarte adesea studiul religiei a inclus studiul psihologiei. Dar nu există nici o îndoială ca aproape orice religie cunoscută – bineînţeles nu mă refer la unele „false religii” moderne – au dezvoltat un fel sau altul de învăţătură psihologică.D. fie religioase. sunt descrise ca unul din cele şase sisteme de filosofie. practic. să spui ce este psihologia şi ce studiază ea. Dintr-un motiv sau altul. în special pentru instruirea călugărilor. În India toate formele de Yoga. care de asemenea este în principal psihologică.P. religia şi arta să-şi fi căpătat formele lor distincte.Psihologia evoluţiei posibile a omului Prima Prelegere Voi vorbi despre studiul psihologiei. niciodată în istorie psihologia nu a stat la un nivel aşa de jos ca în timpurile actuale. S-a pierdut orice legătură cu originile sale şi cu semnificaţia sa. teoria cunoaşterii. arta dramatică. psihologia a fost considerată ca inferioară filosofiei referindu-se numai la aspectele inferioare şi mai neînsemnate ale naturii umane. Pentru început trebuie să spun că. o ştiinţă uitată. aşa cum le cunoaştem noi astăzi. Şi în ciuda faptului că aproape toate ramurile filosofiei ca logica. În timpurile străvechi. De exemplu catedralele gotice au fost. Învăţăturile sufi. 6 . ceea ce este foarte greşit. fie politice sau morale şi a trebuit să folosească diferite paravane. folosită în vremurile noastre în Biserica Răsăriteană. în Creştinismul timpuriu a existat o colecţie de cărţi de diferiţi autori sub numele general de Philokalia. Şi este astfel. din păcate. opere de psihologie. Psihologia este uneori numită o ştiinţă nouă. astfel încât în prezent este chiar dificil să defineşti termenul de psihologie. prin semnificaţia lor esenţială. ea a existat de asemenea şi sub forma artei. Pe timpul când psihologia era legată de filosofie şi religie. nu a existat niciodată sub propriul său nume. În Europa. Psihologia este probabil cea mai veche ştiinţă şi. chiar foarte recent. De mii de ani psihologia a existat sub numele de filosofie. Aceasta nu trebuie să însemne că religia şi psihologia au fost vreodata unul şi acelaşi lucru ori că legătura dintre religie şi psihologie a fost recunoscută. dansul. cu excepţia timpurilor moderne. chiar arhitectura erau mijloace pentru transmiterea cunoştinţelor psihologice. înainte ca filosofia. dar trebuie să vă avertizez că psihologia despre care vorbesc este foarte diferită de orice aţi putea cunoaşte sub acest nume. etica. este necesar să ne dăm seama că psihologia. în trăsăturile sale esenţiale. Pentru a înţelege cum poate fi definită. psihologia a fost totdeauna suspectată de tendinţe greşite sau subversive. sculptura.

sau să trăiască şi să moară aşa cum s-a născut. care a dispărut cu mult timp în urmă. alchimia. cum ar fi astrologia. Acestea din urmă sunt în realitate sistemele iniţiale sau în orice caz cele mai vechi şi numai ele pot să explice originea uitată şi semnificaţia psihologiei. ale căror oseminte sunt uneori descoperite în depozite ale perioadelor glaciare şi pre-glaciare. adică o evoluţie care să se petreacă de la sine în conformitate cu legile eredităţii şi ale selecţiei. putem accepta punctul de vedere foarte posibil că aceste oase aparţin unei fiinţe foarte diferite de om. Prima întrebare ar fi. alteori nu. Dimpotrivă. Trebuie să înţelegem că noi nu ştim nimic despre originea omului şi nu avem dovezi despre evoluţia fizică sau mentală a omului. şi a doua. . Acum este necesar să remarcăm că toate sistemele şi doctrinele psihologice. Ouspensky . vom înţelege că primul răspuns la întrebarea ce este psihologia. după dispariţia Misterelor. 7 . aşa cum îl cunoaştem noi nu este o fiinţă desăvărşită. vom putea găsi semne evidente ale unui tip de om superior. magia şi mai nou masoneria. psihologia a existat sub forma Învăţăturilor simbolice. pot fi împărţite în două categorii principale: Prima: sistemele care studiază omul aşa cum îl găsesc ele. ar fi că psihologia este studiul principiilor. În ceea ce priveşte omul preistoric sau creaturi în aparenţă asemănătoare omului şi în acelaşi timp totuşi foarte diferite de el. Ideea noastră fundamentală ar fi aceea că omul. adică umanitatea pentru zece sau cincisprezece mii de ani. legilor şi faptelor evoluţiei posibile a omului. dacă există anumite condiţii speciale pentru ea. adică din punctul de vedere al evoluţiei sale posibile. fără eforturi conştiente aşe omului şi fără înţelegerea evoluţiei sale posibile. Aici.P. În ceea ce priveşte părerile moderne obişnuite privind originea omului şi evoluţia sa precedentă.Psihologia evoluţiei posibile a omului Mai târziu. care uneori erau legate.. ce înseamnă evoluţia omului. adică natura îl dezvoltă doar până la un anumit punct şi apoi îl lasă să se dezvolte mai departe prin propriile sale eforturi şi planuri.. A doua: sistemele care studiază omul. ocultismul şi teosofia. dacă luăm omenirea istorică. nu din punctul de vedere a ceea ce este el sau a ceea ce pare să fie. eu voi vorbi numai din acest punct de vedere. aparţine acestei categorii.D. în aceste prelegeri. sau aşa cum presupun sau îşi imaginează că este el. a cărui prezenţă poate fi stabilită prin mărturia vechilor monumente şi cronici care nu pot fi repetate sau imitate de omenirea contemporană. cele care există sau au existat în mod public şi cele care au fost ascunse sau deghizate. ci din punctul de vedere a ceea ce el poate să devină. Dacă înţelegem importanţa studierii omului din punctul de vedere al evoluţiei sale posibile. sau să degenereze şi să piardă capacitatea de dezvoltare. trebuie să spun imediat că ele nu pot fi acceptate. cu religia perioadei respective. Psihologia „ştiinţifică” modernă. Negând evoluţia anterioară a omului trebuie să negăm orice posibilitate a unei viitoare evoluţii mecanice a omului. sau ceea ce se cunoaşte sub acest nume.

P. din cele de mai sus. Poate că sună straniu dar trebuie să înţelegem că ea este nu numai rară. evoluţia este o excepţie.D. adică ce înseamnă o fiinţă diferită. Ouspensky . Evoluţia omului depinde de înţelegerea sa privind ceea ce va primi şi ceea ce trebuie să dea în schimb. cu eforturi de un anumit fel din partea omului însuşi. Trebuie să pornim de la ideea că fără eforturi evoluţia este imposibilă. sau cel puţin o anumită cunoaştere a metodelor. Apoi trebuie să înţelegem că nu toţi oamenii se pot dezvolta şi deveni fiinţe diferite. şi cum poate fi făcut acest lucru? De ce nu pot toţi oamenii să se dezvolte şi să devină fiinţe diferite? De ce o astfel de nedreptate? Voi încerca să raspund la aceste întrebări şi voi începe cu ultima: De ce nu pot toţi oamenii să se dezvolte şi să devină fiinţe diferite? Răspunsul este foarte simplu. Acum trebuie să ne întrebăm ce înseamnă o fiinţă diferită. în raport cu omenirea. Dacă luăm în considerare tot materialul pe care îl putem găsi referitor la această problemă. O dorinţă trecătoare sau neclară bazată pe insatisfacţii determinate de condiţiile externe nu va crea un impuls suficient.Psihologia evoluţiei posibile a omului Evoluţia omului în acest caz ar însemna dezvoltarea anumitor calităţi şi trăsături interioare. Pentru că ei nu ştiu despre aceasta şi nu vor înţelege. fără ajutor este de asemenea imposibilă. fără o lungă pregătire. când el este mulţumit cu ceea ce este. Experienţa şi observaţia arată că această dezvoltare este posibilă numai în anumite condiţii precise. şi cu suficient ajutor din partea acelora care au început înainte o muncă similară şi au atins deja un anumit grad de dezvoltare. apar multe întrebări: Ce înseamnă că în cursul evoluţiei omul trebuie să devină o fiinţă diferită? Ce înseamnă o fiinţă diferită? Ce calităţi şi trăsături interioare pot fi dezvoltate în om. dar devine din ce în ce mai rară. Dacă omul nu doreşte acest lucru sau dacă nu-l doreşte destul de puternic şi nu face eforturile necesare. care în mod obişnuit rămân nedezvoltate şi nu se pot dezvolta de la sine. Bineînţeles. Apoi trebuie să înţelegem că în cursul dezvoltării omul trebuie să devină o fiinţă diferită şi trebuie să învăţăm şi să înţelegem în care sens şi în ce direcţie omul trebuie să devină o fiinţă diferită. Pentru că ei nu doresc acest lucru. găsim afirmaţia că devenind o fiinţă diferită omul dobândeşte multe calităţi noi şi puteri pe care nu le deţinea înainte. chiar dacă li se spune. Aceasta este o afirmaţie obişnuită pe care o găsim în toate felurile de sisteme care admit ideea creşterii psihologice sau interne a omului. Evoluţia este problema eforturilor personale şi. 8 . el nu se va dezvolta niciodată. ce înseamnă acest lucru. Deci nu e nici o nedreptate în aceasta. De ce ar vrea omul ceea ce nu vrea? Dacă omul ar fi silit să devină o fiinţă diferită. atunci asta ar fi nedrept. Ideea principală este că pentru a deveni o fiinţă diferită omul trebuie să dorească foarte mult acest lucru şi pentru o perioadă lungă de timp.

dar despre care se înşeală. Pentru a înţelege mai bine acest lucru. iubeşte. El nu ştie nici măcar în ce mare măsură nu se cunoaşte pe sine. ambele cu totul noi şi neaşteptate şi. Chiar şi cele mai detaliate descrieri ale acestor puteri nu ne vor ajuta în nici un fel să înţelegem cum apar ele şi de unde vin. Aceasta este veriga care lipseşte şi acesta este elementul cel mai important. înăuntrul sau în afara lui. El nu-şi cunoaşte propriile limite şi propriile posibilităţi. Omul nu poate să facă. care se bazează pe ideea posibilităţii evoluţiei omului. adică. El are tot felul de idei greşite despre sine. emoţiile. Există o verigă lipsă în teoriile cunoscute în mod obişnuit. Omul nu poate să se mişte. acţiunile. În limba engleză nu există forme verbale impersonale care să poată fi folosite relativ la acţiunile umane. Dar el nu-şi dă seama de acest lucru şi îşi atribuie lui însuşi capacitatea de a face. în realitate se întâmplă. De fapt. omul trebuie să dobândească calităţi pe care el crede că le deţine deja. Trebuie să înţelegem acest lucru foarte clar. Ce înseamnă că omul este o maşină? Aceasta înseamnă că el nu are mişcări independente. cuvintele. Omul nu se cunoaşte pe sine însuşi. care sunt cele pe care el îşi imaginează că deja le deţine. Trebuie să înţelegem că omul nu poate să facă nimic. ideile. El este o maşină care este pusă în mişcare prin influenţe externe şi factori externi. de asemenea. el trebuie să dobândească facultăţi şi puteri pe care de asemenea nu le posedă. Se întâmplă la fel cum „plouă” sau „se topeşte zăpada”. şi pentru a cunoaşte care sunt aceste facultăţi şi puteri pe care omul le poate dobândi. pe care omul nu le cunoaşte şi nici nu le posedă acum. adică un drum bazat pe efort şi ajutor. În cursul evoluţiei. trebuie să începem cu cunoaşterea generală a omului despre el însuşi. El este o marionetă trasă încoace şi încolo de sfori invizibile. scrie. citeşte. el crede că le cunoaşte şi le poate folosi şi controla. nu-şi dă seama că el de fapt este o maşină. Şi aici ajungem imediat la un fapt foarte important.Psihologia evoluţiei posibile a omului Dar acest lucru nu este suficient. Dacă el înţelege acest lucru. înainte de a dobândi orice facultăţi sau puteri noi. Tot ceea ce omul crede că poate face el.P. urăşte. Dar el nu aplică aceste cunoştinţe la el însuşi. porneşte războaie. poate să înveţe mai mult despre sine şi probabil atunci lucrurile pot să înceapă să se schimbe 9 . Astfel încât trebuie să spunem că omul gândeşte. chiar şi în cele pe care le-am menţionat deja. el este numai un automat cu un anumit depozit de amintiri despre experienţele anterioare şi cu o anumită cantitate de energie de rezervă. Ouspensky . Prin el însuşi. Adevărul constă în faptul că. Mai întâi de toate. să gândească sau să vorbească de bună voie. dispoziţiile şi gândurile sale sunt produse de influenţe externe. Toate mişcările. Acesta este primul lucru pe care omul şi-l atribuie în mod greşit. dar pe care şi le atribuie.D. toate acestea se întâmplă. deşi el însuşi este o maşină mult mai complicată decât orice maşină pe care a inventat-o. luptă şi aşa mai departe. Omul a inventat o mulţime de maşini şi el ştie că o maşină complicată necesită uneori ani de studiu atent înainte ca ea să fie folosită sau controlată. aşa cum s-a descris mai înainte.

să exprime o părere opusă. poate să se gândească la căile de a înceta să mai fie o maşină. sau. Având tot timpul aceleaşi senzaţii fizice. Ouspensky . el nu le deţine. care în cazuri normale rămâne tot timpul acelaşi şi. fiecare plăcere şi fiecare neplăcere constituie un „Eu”. cu aceeaşi convingere. Vom vorbi mai târziu despre aceste grupuri. dacă nu vrea să-l accepte ca pe un fapt dat. din „mintea” sau „inteligenţa” noastră. şi cu un tratament corect. Ceea ce este mai rău este că omul nu-şi aminteşte de aceasta. El este mereu diferit. Dar dacă nu poate să-şi dea seama şi să înţeleagă cumplitul său mecanicism. dar fiecare din ele se consideră pe sine ca reprezentând întregul. Unele din ele le urmează mecanic pe altele şi unele apar întotdeauna însoţite de altele. dar pe care. atunci nu va putea să înveţe nimic în plus şi lucrurile nu se pot schimba pentru el. El nu are un „Eu” sau Ego permanent şi neschimbător. fiecare sentiment. el este o multitudine. ceea ce omul trebuie să ştie este că el nu este unul.. el crede în ultimul „Eu” care sa exprimat atâta timp cât durează acesta: adică atâta timp cât un alt „Eu” – de multe ori fără nici o legătură cu precedentul – nu-şi exprimă opinia sau dorinţa mai tare decât primul. Mai întâi de toate. Acum. Într-un moment el este unul.a. nici un „Eu” sau Ego permanent.Psihologia evoluţiei posibile a omului pentru el. Fiecare din aceste grupuri de „Eu”-ri reprezintă la orice moment dat o mică parte din „creierul” nostru.m. ce fel de schimbare este posibilă în om şi cum şi când începe această schimbare? S-a spus deja că schimbarea va începe cu acele puteri şi capacităţi pe care omul şi le atribuie. El este o maşină care. cu alte cuvinte. şi. Când omul spune „Eu” sună ca şi cum aceasta ar însemna el în totalitate. Omul este o maşină dar o maşină foarte deosebită. În realitate nu există unitate în om şi nu există nici un centru de comandă. amintiri accidentale sau similitudini imaginare. Iluzia unităţii este creată în om în primul rând de senzaţia unui corp fizic unic. o dispoziţie trecătoare sau o dorinţă trecătoare. fiecare senzaţie. Aceste „Eu”-uri nu sunt legate şi nu sunt coordonate în nici un fel. trebuie să încercăm să înţelegem că există grupuri de „Eu”-ri legate numai prin asociaţii accidentale.D. dându-şi seama pe deplin de acest lucru. 10 . în împrejurări corespunzătoare. în al treilea rând. acesta este numai un gând trecător. un punct de vedere opus sau interese contrarii. de numele său. ş. aproape fără sfârşit. În cele mai multe cazuri. Fiecare gând. dar în realitate chiar când el însuşi gândeşte acest lucru. el se consideră pe sine ca fiind întotdeauna acelaşi. într-un alt moment el este altul. de un număr de obiceiuri mecanice care sunt sunt implementate în el prin educaţie sau dobândite prin imitaţie. într-un al treilea moment el este un al treilea. În decurs de o oră el poate să uite complet de acest lucru şi. Fiecare din ele depinde de schimbarea împrejurărilor exterioare şi de schimbarea impresiilor. în realitate.P. Acum să ne întoarcem la alte două întrebări: Ce înseamnă dezvoltare? Şi ce înseamnă că omul poate deveni o fiinţă diferită? Sau. fiecare dorinţă. Dar fără nici o ordine şi nici un sistem. auzind mereu acelaşi nume şi remarcând în el însuşi aceleaşi obiceiuri şi înclinaţii pe care le-a avut înainte. poate să ştie că este o maşină.d. Există anumite grupuri de „Eu”-ri care sunt legate în mod natural.

dar acest lucru este pur şi simplu o extravaganţă din neînţelegere. niciodată nu rămâne în aceeaşi stare. mai mult decât orice altceva produce în om iluzia unei continue conştienţe sau continue conştienţe de sine. conştienţa de sine. plătind un preţ mare pentru ele. conştienţa a ceea ce eşti. Şi schimbarea în om începe cu schimbarea înţelegerea sa a semnificaţiei conştienţei şi după aceasta cu dobândirea treptată a dominaţiei asupra ei. Dacă omul realizează că până în momentul când a înţeles acest lucru el nu a fost conştient. Ce este conştienţa? În cele mai multe cazuri în limbajul obişnuit cuvântul „conştienţă” este folosit ca echivalent pentru cuvântul „inteligenţă” în sensul de activitate mentală. ceea ce nu ştii şi asa mai departe. să dezvolte în el însuşi acele calităţi pe care crede că le deţine şi despre care îşi face cele mai mari iluzii posibile. unde eşti şi mai departe conştienţa a ceea ce ştii.Psihologia evoluţiei posibile a omului Aceasta înseamnă că înainte ca omul să dobândească orice puteri şi capacităţi noi. un Ego permanent şi în completare. Unele şcoli moderne de psihologie neagă chiar necesitatea unui astfel de termen. şi apoi uită că şi-a dat seama de acest lucru – sau chiar dacă îşi aminteşte de asta – aceasta nu este conştienţă.D. Anume faptul că această conştienţă a omului. Este numai amintirea unei înţelegeri profunde. Ouspensky . care a înţeles că numai omul însuşi poate să ştie anumite lucruri legate de sine. orice ar însemna ea. Acest lucru a fost dovedit cu mult timp în urmă într-o anumită linie de gândire din psihologia europeană. În realitate. Aceasta înseamnă că el trebuie să-şi dea seama că el nu posedă calităţile descrise mai sus. Conştienţă şi Voinţă. Aplicat la problema conştienţei. asta înseamnă că numai omul însuşi poate să ştie dacă el are conştiinţă la un moment dat sau nu. Alte şcoli – dacă pot fi numite aşa – vorbesc desre stări de conştienţă – adică gânduri. el nu va face eforturile necesare pentru a le dobândi. independent de activitatea mentală – în primul rând.P. După cum am spus. impulsuri de mişcare şi senzaţii. Acest lucru. 11 . Acum aş vrea să vă îndrept atenţia către un alt fapt care a fost omis de către toate şcolile moderne de psihologie. Celelalte momente. sentimente. exact ca un om care nu va cumpăra lucruri preţioase. omul pur şi simplu nu şi le aminteşte. Ea există sau nu. Cea mai importantă şi mai înşelătoare dintre aceste calităţi este conştienţa. Despre aceasta vom vorbi mai târziu. de fapt. Omul trebuie să ştie ce are şi ce nu are. Cele mai înalte momente de conştienţă creează memoria. acest fapt a fost stabilit cu mult timp în urmă. Este necesar pentru om să ştie acest lucru. Acest lucru se bazează pe eroarea fundamentală a amestecului conştienţei cu funcţiile psihice. pe care el şi le atribuie: capacitatea de a face. conştienţa este un fel deosebit de „a-şi da seama” al omului. Numai tu însuţi poţi să ştii dacă eşti „conştient” la un anumit moment dat sau nu. deoarece atâta timp cât el crede că posedă aceste calităţi. Dezvoltarea nu poate să înceapă bazându-se pe minciună sau înşelăciune faţă de sine. Aceasta înseamnă că prezenţa sau absenţa conştienţei în om nu poate fi dovedită prin observarea acţiunilor sale exterioare. individualitatea sau unitatea. el trebuie. dar importanţa lui nu a fost niciodată înţeleasă pe deplin deoarece ea a fost întotdeauna legată de înţelegerea conştienţei ca un proces mental sau activitate mentală. dacă el crede că le posedă deja.

Acest fapt constă în aceea că această conştienţă poate deveni continuă şi controlabilă prin eforturi deosebite şi un studiu special. Dacă el este obişnuit cu acest lucru. Şi dacă.m. starea de veghe. Dar deşi el are posibilitatea acestor patru stări de conştienţă. Ouspensky . Deducţia cea mai importantă pe care poate să o facă cineva după ce a efectuat în mod corect acest experiment este că omul nu este conştient de sine însuşi. Când se întoarce acasă el îşi aminteşte că a fost la teatru şi bineînţeles crede că a fost conştient în timp ce a fost acolo. Dar de fapt conştienţa are grade foarte vizibile şi observabile. Aşa că el nu are dubii asupra conştienţei sale şi nuşi dă seama că această conştienţă poate să fie complet absentă în timp ce el totuşi poate să acţioneze rezonabil. puţin după aceea veţi încerca să repetaţi experimentul. În general vorbind. În primul rând este vorba de durată: Cât timp ai fost conştient. Aceasta este limita conştienţei voastre. încercând să fiţi conştienţi de voi înşivă şi concentrându-vă asupra gândului „Eu sunt (de exemplu) Peter Ouspensky”. cu toate că ea a contrazis multe descoperiri ulterioare. Dacă ne referim numai la primele două considerente. să se bucure de reprezentaţie sau să-i displacă. întinderea şi profunzimea: Asupra a ce ai fost conştient. „Eu sunt acum. Luaţi un ceas şi priviţi minutarul. timp de două minute sau poate chiar mai puţin. vom fi capabili să înţelegem ideea evoluţiei posibile a conştienţei. Încercaţi să nu vă gândiţi la nimic altceva.d. conştienţa de sine şi conştienţa obiectivă. dar complet trecut cu vederea de filosofia şi psihologia europeană a ultimilor două sau trei secole. omul trăieşte de fapt numai „în două stări”: o parte a vieţii sale şi-o petrece în somn şi cealaltă parte în ceea ce se cheamă „stare de veghe”. să gândească. săşi amintească de oamenii pe care i-a întâlnit. 12 . de numele vostru. omul merge la teatru. ca de exemplu de autorii Philokaliei. deşi tacită a acestei idei. De exemplu. Aceastea sunt: somnul. el nu este deosebit de conştient de faptul că se află acolo. de existenţa voastră şi de locul în care vă aflaţi. Îndepărtaţi toate celelalte gânduri. deşi in realitate starea de veghe diferă foarte puţin de somn. să-şi amintească de ea. Această idee este legată de faptul că cel mai important.Psihologia evoluţiei posibile a omului În realitate gândirea modernă în cele mai multe cazuri se bazează încă pe vechea formulare: Conştiinţa nu are grade. pur şi simplu urmăriţi mişcările minutarului şi fiţi conştienţi de voi înşivă. frecvenţa apariţiei: Cât de des ai devenit conştient. bineînţeles vizibile şi observabile de către fiecare om în el însuşi. ceea ce poate să varieze foarte mult în funcţie de creşterea omului. ş. Iluzia faptului de a fi conştient de sine însuşi este creată de procesele de memorie şi gândire. poate să fie conştient de un subiect (el însuşi). bine cunoscut de vechile şcoli de psihologie. aici”.D. Voi încerca să vă explic cum poate fi studiată conştienţa. cu mare efort. În al doilea rând. veţi constata că este mai greu decât prima dată. a stopat observaţiile posibile ale variaţiilor conştienţei. să observe. Acest experiment ne arată că un om.a. Dacă sunteţi perseverent. în starea sa normală. omul are posibilitatea să aibă patru stări de conştienţă. veţi putea să realizaţi acest lucru timp de două minute.P. În al treilea rând. deşi el poate să vadă şi să remarce anumite lucruri. Acceptarea generală.

Şi asta se întâmplă deoarece vă amintiţi doar momentele când aţi fost conştienţi. Numai după ce această problemă a fost bine înţeleasă. cu tot ceea ce implică acest lucru. încă de la începutul studiului nostru că această problemă. noi de fapt ne amintim numai momentele din starea de conştienţă.Psihologia evoluţiei posibile a omului În viaţa obişnuită. noi nu ne cunoaştem de loc şi nu putem fi siguri de noi nici măcar în „cele mai mici lucruri”. Acum trebuie să înţelegem că psihologia înseamnă în realitate auto-studiu. chiar şi numai din punct de vedere teoretic a fost complet omisă de către toate şcolile moderne de psihologie fără nici o excepţie. referitor la a treia stare a conştienţei de sine. dar pe care el nu le poate domina. nici măcar nu ne putem imagina. când de fapt. în momente de pericol. sau chiar să poţi face ca ele să devină permanente? Cu alte cuvinte. În prelegerile următoare voi vorbi despre aceste obstacole. Acum aş vrea pur şi simplu să vă atrag atenţia asupra propriilor voastre observaţii privind memoria voastră. devine posibil studiul serios al psihologiei. Dar în starea sa obişnuită sau „normală” omul nu are nici un fel de control asupra lor. Veţi fi foarte miraţi când vă veţi da seama ce puţin vă amintiţi de fapt. de fapt. sau „conştienţa de sine”. care se află în noi. noi. 13 . el crede că o deţine deşi. în stări de mare emoţie. Ştiţi doar că ele s-au întâmplat. Ouspensky . Acest studiu trebuie să înceapă cu investigarea obstacolelor în calea conştienţei. deoarece conştienţa poate începe să se dezvolte când cel puţin câteva din aceste obstacole au fost îndepărtate. Şi tot ceea ce implică aceasta. şi trebuie să fie bine înţeles. Aceasta este a doua definiţie a psihologiei. adică.P. dintre care cel mai mare este ignoranţa noastră referitoare la noi înşine şi convingerea noastră greşită că noi ne autocunoaştem cel puţin într-o anumită măsură şi că putem fi sigur de noi înşine.D. deşi noi nu ne dăm seama că este aşa. el poate fi conştient de sine numai în foarte rare străfulgerări şi chiar şi atunci probabil nu recunoaşte această stare deoarece nu ştie ce ar implica ea. putem spune că omul are momente întâmplătoare de conştiinţă de sine. să le provoci mai des şi să le faci să dureze mai mult. Unele lucruri vi le amintiţi foarte viu. Ele vin şi pleacă de la sine fiind controlate de circumstanţe exterioare şi asociaţii sau amintiri întâmplătoare ale emoţiilor. omul nu ştie nimic despre „conştienţa obiectivă” şi nu sunt posibile experimente în această direcţie. în starea noastră prezentă. Se pune întrebarea: este posibil să dobândeşti control asupra acestor momente trecătoare de conştienţă. care lasă amintiri vii ale împrejurărilor ce le însoţesc. în împrejurimi şi situaţii foarte noi şi neaşteptate. altele foarte vag. vă voi explica mai târziu. dacă el ar deţine-o într-adevăr. În ceea ce priveşte memoria noastră obişnuită sau momentele de memorie. Ce înseamnă memoria în sensul tehnic şi diferitele feluri de memorie de care dispunem. Cu metode corecte şi cu eforturi adecvate omul poate dobândi controlul conştienţei şi poate deveni conştient de sine. iar de unele nu vă mai amintiţi de loc. Aceste crâmpeie de conştienţă apar în momente excepţionale. Veţi sesiza că vă amintiţi în mod diferit diverse lucruri. omul şi-o atribuie singur. A treia stare. Deci. este posibil să devii conştient? Aceasta este problema cea mai importantă. sau uneori în momente foarte obişnuite când nu se întâmplă nimic deosebit.

adică ea apare mai târziu în cursul vieţii.D. A doua funcţie este sentimentul sau emoţiile: bucurie. Aici se includ toate procesele mentale: înţelegerea unei impresii. în acelaşi timp.m. în toate manifestările lor) În afară de aceste cinci mai există încă două funcţii pentru care nu există denumiri în limbajul obişnuit şi care apar numai în stările superioare de conştienţă.P. funcţiile ei principale. Şi. afirmarea. emoţie. judecarea. masculin şi feminin. oricât ar părea de straniu. şi este condiţionată de ele. care apare în starea de conştiinţă obiectivă. Voi considera că este clar pentu voi ce înţeleg eu prin funcţia intelectuală sau a gândirii. funcţia instinctivă şi funcţia motoare. adică conştienţa de sine. formarea cuvintelor.d. imaginaţia. care apare în starea de în starea de conştienţă de sine şi cealaltă – funcţia mentală superioară. teamă. tristeţe. Ouspensky .m. când primele patru funcţii s-au manifestat deja pe deplin. Contrar unor teorii moderne. ş. mişcarea în spaţiu ş. nu putem studia sau experimenta aceste funcţii şi aflăm de existenţa lor numai indirect. formarea reprezentărilor şi conceptelor. Chiar dacă sunteţi siguri că vă este clar cum şi prin ce emoţiile se deosebesc de 14 . adică atunci când aceste patru funcţii au fost deja suficient înţelese. Funcţiile sexului pot fi studiate mult mai târziu. Deoarece noi nu suntem în aceste stări de conştienţă. se poate referi atât la una cât şi la cealaltă – uneori la experienţe ale conştienţei de sine iar alteori la experienţe ale conştienţei obiective.a. condiţiile de lucru corecte. funcţia sexuală este într-adevăr ulterioară. este necesar să-l cunoască pentru a putea să îşi studieze maşina. Deci acum trebuie să înţelegem cele patru funcţii principale. aşa cum studiază orice maşină nouă şi complicată. una – funcţia superioară emoţionaţă. Prin urmare.a. în lucrările mai recente. uimire ş. adică din afară. de la cei care le-au atins sau experimentat.a. Şi. Ceea ce numim samadhi sau starea de extaz sau iluminare. În literatura timpurie religioasă şi filosofică a diferitelor popoare există multe aluzii la stările (superioare) de conştienţă şi la funcţiile superioare. deşi prima nu poate să apară decât după a doua. Studiul asupra ta insuţi trebuie să înceapă cu studiul celor patru funcţii: gândire. Maşina umană are şapte funcţii diferite: 1) Gândirea (sau intelectul) 2) Sentimentul (sau emoţiile) 3) Funcţia instinctivă (toată funcţionarea internă a organismului) 4) Funcţia motoare (toată activitatea exterioară a organimului.d. avem mai mult material pentru a judeca starea cea mai înaltă. de asemenea. decât starea intermediară. studiul funcţiei sexuale poate fi util numai când primele patru funcţii sunt bine cunoscute în toate manifestările lor. În acelaşi timp trebuie să se înţeleagă că orice iregularitate serioasă sau anormalitate în funcţia sexuală face imposibilă auto-dezvoltarea şi chiar studiul asupra propriului eu.) 5) Sexul (funcţionarea a două principii. negarea.Psihologia evoluţiei posibile a omului Nu poţi studia psihologia aşa cum studiezi astronomia.d. sau. „conştienţă cosmică”.m. omul trebuie să se studieze pe el însuşi. El trebuie să cunoască componentele acestei maşini. compararea. vorbirea. adică conştienţa obiectivă. separat de tine însuţi. cauzele unei funcţionări defectuase şi multe alte lucruri care sunt greu de descris fără utilizarea unui limbaj special pe care.

a.d. A patra: Toate reflexele. 15 . visarea cu ochii deschişi (fantezia).m. toată fiziologia.. cum ar fi râsul sau căscatul. nici neplăcute. deoarece în nici un sistem obişnuit de psihologie aceste funcţii nu sunt descrise şi delimitate în mod corect. A doua: Aşa-numitele cinci simţuri: vederea. scrisul. vă sfătuiesc să verificaţi toate punctele voastre de vedere în această privinţă. mirosul plăcut. instinctivă şi motoare – mai întâi. adică observarea pe o bază corectă. Toate felurile de tristeţe sau sentimente neplăcute. care sunt numite „instinctive” în limbajul obişnuit. în timp ce. fără să te gândeşti. mirosul. Funcţia motoare include toate mişcările exterioare. Următoarele două funcţii. sau cum cineva învaţă să scrie sau să deseneze. care sunt în realitate funcţii motoare şi uneori emoţionale. activitatea glandelor cu secreţie internă. emoţională. Acestea sunt: formarea viselor.P. toate felurile de memorie fizică cum ar fi memoria gustului.a. instinctului i se atribuie în general funcţii exterioare. În afară de aceste funcţii motoare normale.m. ş. adică toate senzaţiile fizice care sunt fie plăcute. ca mersul. toată activitatea organelor interne. cu o înţelegere preliminară a stărilor de conştienţă şi a diferitelor funcţii constituie baza autostudiului. Funcţia instinctivă a omului include în ea patru clase diferite de funcţii: Prima: Toată activitatea internă a organismului. Cuvintele „instinct” şi „instinctiv” sunt folosite în general în sens greşit şi foarte adesea în nici un sens. În gândirea şi vorbirea obişnuită. mâncatul şi amintirea acestora.d. Funcţiei motoare îi aparţin şi acele mişcări. ca gustul plăcut. chiar şi cele mai complicate. auzul. pipăitul. respiraţia. cum ar fi prinderea unui obiect care cade. A treia: Toate emoţiile fizice. neintenţionată de natură. şi toate celelalte simţuri. al temperaturii.D. care reprezintă munca inutilă a maşinii umane. adică începutul pihologiei. orice conversaţie de dragul de a vorbi şi în general toate manifestările necontrolate şi necontrolabile. În acest fel auto-observarea. imaginaţia. nici una dintre funcţiile motoare nu este înnăscută şi noi trebuie să le învăţăm pe toate aşa cum copilul învaţă să meargă.m. care în realitate sunt reflexe interne. formarea celulelor noi.d. conversaţia cu tine însuţi. simţul pentru uscat şi umed ş. ş. memoria durerii.Psihologia evoluţiei posibile a omului gânduri. vorbitul. Dar pentru a începe studiul sinelui este necesar să ştim foarte clar ce reprezintă fiecare din ele. există de asemenea câteva funcţii motoare ciudate. adică toate senzaţiile indiferente – senzaţii care prin ele însele nu sunt nici plăcute. circulaţia sângelui. instinctivă şi motoare. fie neplăcute. cum ar fi simţul greutăţii. digestia şi asimilarea hranei. gustul.a. pe de altă parte. eliminarea materiilor produse. Ouspensky . dar care ocupă un loc foarte mare în viaţa omului şi foloseşte o mare cantitate din energia lui. trebuie să fie înţelese în toate manifestările lor iar apoi ele trebuie să fie observate de către fiecare referitor la el însuşi. memoria mirosului. ne vor lua şi mai mult timp pentru a le înţelege. ca să spunem aşa. Cele patru funcţii – intelectuală. Diferenţa dintre funcţia instinctivă şi funcţia motoare este foarte clară şi poate fi uşor înţeleasă numai dacă ne amintim că toate funcţiile instinctive fără excepţie sunt înnăscute şi că nu este necesar să le învăţăm pentru a le putea folosi. cum ar fi gust neplăcut sau miros neplăcut şi toate felurile de plăceri fizice. În particular. noi amestecăm gândul cu sentimentele.

În starea de veghe a conştienţei sau de relativă conştienţă ele pot servi într-o anumită măsură pentru orientarea noastră.Psihologia evoluţiei posibile a omului Este foarte important să amintim că. Toate cele patru funcţii se pot manifesta şi în somn. Dacă am cunoaşte cantitatea de observaţii greşite. emoţia. ele merg de la sine. deducţii şi concluzii eronate făcute în această stare am înceta cu totul să ne mai credem în noi înşine. verificate. Ouspensky . dar manifestările lor sunt dezordonate şi nesigure.D. Rezultatele lor pot fi comparate. Funcţiile pot să existe fără conştienţă iar conştienţa poate să existe fără funcţii. instinctul şi mişcarea. Dar oamenii nu înţeleg cât de înşelătoare pot fi observaţiile şi teoriile lor şi continuă să creadă în ele. şi posibilele frânturi ale conştienţei de sine – şi cele patru funcţii – gândirea. Să luam cele trei stări de conştienţă – somnul. este necesar să înţelegem că această conştienţă a omului şi funcţiile omului sunt fenomene total diferite.P. 16 . şi deşi ele pot crea multe iluzii. este util să observăm în acelaşi timp relaţia lor cu diferitele stări de conştienţă. Aceasta face ca oamenii să nu remarce rarele momente când funcţiile lor se manifestă de la sine în relaţie cu frânturi ale celei de-a treia stări de conştienţă. de natură total diferită şi depinzând de cauze diferite. starea de veghe. ele nu pot fi folosite în nici un fel. totuşi în starea noastră obişnuită noi nu avem nimic altceva şi trebuie să facem din ele ceea ce putem. Dar chiar înainte de a aprecia diferenţa între funcţii în relaţie cu stările de conştienţă. observând diferitele funcţii. direcţionate. şi că una poate exista fără cealaltă. teorii greşite.

nici o succesiune. acţiuni mai disciplinate. Acestea sunt pur şi simplu expresii greşite. starea în care ne aflăm noi acum. fie reflecţii ale unor vagi percepţii ale momentului. A doua este mai puţin subiectivă.m. Această stare este pur subiectivă şi pasivă. Omul este înconjurat de vise. dureri uşoare. este o stare pur subiectivă.D. nici o cauză şi nici un rezultat. Dar ele continuă să rămână acolo şi adesea ne influenţează toate gândurile. Acest termen din urmă va fi explicat mai târziu. Este ca şi cum el ar avea o casă cu patru etaje. devenind aproape general acceptată. adică somnul nu dispare când apare a doua stare. pentru că nu există nimic permanent conştient şi nu există „minte subconştientă” pentru simplul motiv că nu există „minte conştientă”. termeni eronaţi care nu semnifică nimic şi nu se referă la nici un fel de fapte reale. Este necesar să înţelegem că prima stare a conştienţei. aşa după cum am spus. vorbim. adică atunci când omul se trezeşte. ne imaginăm pe noi înşine ca pe nişte fiinţe conştiente ş. conştienţa de sine şi conştienţa obiectivă.Psihologia evoluţiei posibile a omului Prelegerea a Doua Continuând studiul nostru despre om. Ouspensky . Nu există nimic permanent subconştient în noi. Dar nu se poate spune că omul este treaz în această stare. deoarece el este foarte puternic influenţat de vise şi de fapt trăieşte mai mult în vise decât 17 .d. dar omul trăieşte de fapt numai în două din ele: parţial în somn şi parţial în ceea ce se numeşte starea de veghe a conştienţei. vom vorbi acum mai detaliat despre diferitele stări de conştienţă. sentimentele şi acţiunile – uneori chiar mai mult decât percepţiile reale ale momentului. datorită voiciunii impresiilor simţurilor. dorinţelor şi senzaţiilor – în special sentimentul de contradicţie sau neputinţă.” Prima. După cum am mai spus deja. omul distinge deja între „eu” şi „non eu” în sensul trupului său şi a obiectelor diferite de corpul său şi poate într-o anumită măsură să se orienteze printre ele şi să le cunoască poziţia şi calităţile.. Dar să ne întoarcem la stările de conştienţă care există într-adevăr.a. numai că i se alătură şi o atitudine mai critică faţă de propriile impresii. Prima este somnul. senzaţii date de tensiunea musculară – zboară prin minte. există patru stări posibile de conştienţă pentru om: somnul. gânduri mai coerente. starea de veghe. Mai târziu veţi vedea cum a apărut această eroare şi cum a luat fiinţă această terminologie greşită. A doua este „somnul în stare de veghe” sau „conştienţa relativă. Imgini pur subiective – fie reflecţii sau experienţe anterioare. În vise nu există nici o logică. noi o numim adesea conştienţă trează sau conştienţă clară. dar locuieşte numai în cele două etaje inferioare. senzaţii ce vin din corpul său. În legătură cu aceasta trebuie să spun de la început că eu nu mă refer la ceea ce se numeşte în psihologia modernă „subconştient” sau „minte subconştientă”. lăsând numai o urmă foarte vagă în memorie şi cel mai adesea nelăsând nici o urmă.P. dar în realitate ea ar putea fi numită „somn în starea de veghe” sau „conştienţă relativă”. care este complet absent în somn – visele devin invizibile exact cum stelele şi luna devin invizibile sub strălucirea soarelui. cum ar fi zgomote care ajung la cel care doarme. Al doilea grad al conştienţei apare când omul se trezeşte. Somnul rămâne cu toate visele şi impresiile sale. Prima sau cea mai de jos stare de conştienţă este somnul. adică în care muncim. Toate funcţiile sale psihice lucrează fără nici o direcţie. Această a doua stare.

în orice caz. „lumea aşa cum este ea”. În general. în care ideea că omul trăieşte în somn şi mai înainte de toate trebuie să se trezească este baza tuturor explicaţiilor privind viaţa umană. În a doua stare de conştienţă. Aceste două stări superioare de conştienţă sunt numite „conştienţa de sine” şi „conştienţa obiectivă”. În a treia stare de conştienţă. Acest lucru este atât de departe de noi încât nici nu ne putem măcar gândi la asta în mod corect şi trebuie să încercăm să înţelegem că apariţia unor frânturi de conştienţă obiectivă este posibilă numai în cea mai dezvoltată stare a conştienţei de sine. ci necesită acţiunea voinţei. noi credem că avem conştienţă de sine. În a patra stare de conştienţă. ad-litteram. fac totul în somn şi nu-şi dau seama că sunt adormiţi. Este util să amintim că aceasta este semnificaţia intimă a multor doctrine vechi. deşi este foarte rar înţeleasă aşa cum ar trebui să fie înţeleasă. O altă definiţie a celor patru stări de conştienţă poate fi dată din punctul de vedere al posibilităţii de cunoaştere a adevărului. lume din care acum el este expus prin simţuri. că putem fi conştienţi de noi înşine oricând dorim. Dar întrebarea este: cum poate un om să se trezească? Învăţătura Evanghelică cere trezirea. ele se amestecă cu visurile şi în starea de somn nu putem face distincţie între vis şi realitate. vise şi stări subiective de conştienţă. În prima stare de conştienţă. El niciodată nu se poate trezi dacă. Ouspensky . În afară de ele mai există două stări de conştienţă posibile pentru om. putem studia „lucrurile în ele însele”. adică în starea de conştienţă de sine. putem cunoaşte adevărul deplin despre noi înşine. Dar dacă vrem să avem perioade mai îndelungate de conştienţă de sine şi nu numai frânturi. şi viaţa în general se pot explica dacă ne dăm seama că oamenii trăiesc în somn. mai întâi. Aceasta înseamnă că frecvenţa şi durata momentelor de conştienţă de sine depind de stăpânirea pe care o avem asupra 18 . nu putem şti nimic despre adevăr. se presupune că putem cunoaşte adevărul deplin despre orice. iar conştienţa obiectivă este o stare în care el vine în contact cu ceea ce este real sau obiectiv. somn şi somn în starea de veghe sunt singurele două stări de conştienţă în care trăieşte omul. Conştienţa de sine este o stare în care omul devine obiectiv faţă de el însuşi. dar de fapt „conştienţa de sine” este o stare pe care noi ne-o atribuim fără nici un drept. În starea de conştienţă relativă putem avea frânturi de conştienţă de sine. deci în somnul treaz putem cunoaşte numai adevărul relativ şi de aici vine termenul de „conştienţă relativă”. adică în starea de conştienţă obiectivă. Chiar dacă anumite percepţii sau senzaţii adevărate ajung la noi.Psihologia evoluţiei posibile a omului în realitate. Dar studiul psihologic al conştienţei arată că numai când un om îşi dă seama că este adormit este posibil să se spună că el este pe cale să se trezească. În starea de somn noi putem avea frânturi de conştienţă relativă. Cea mai cunoscută nouă este Creştinismul sau Învăţătura Evanghelică.D.P. „Conştienţa obiectivă este o stare despre care nu ştim nimic. Toate absurdităţile şi toate contradicţiile oamenilor. nu-şi dă seama de somnul său. în acest caz. dar nu spune cum să te trezeşti. Aceste două stări. dar ele devin accesibile omului după o luptă grea şi îndelungată. că suntem conştienţi de noi înşine sau. deci în somn. trebuie să înţelegem că ele nu pot veni de la sine.

Dar mai întâi ei trebuie să înţeleagă această nevoie. în orice caz. Ideea şcolilor – studiul felurilor de şcoli ce pot exista. Este foarte dificil să convingi un om că el nu este conştient şi că nu poate fi conştient oricând vrea el. Dar el îşi va aminti ce-ai spus şi ce ţi-a răspuns şi în mod sigur va considera că este conştient. aspecte ale aceluiaşi lucru. că poate să o aibă oricând doreşte. deoarece prin el însuşi nimeni nu poate să obţină nimic. Cum poate un om să accepte această muncă dacă el crede că deja deţine lucrul care-i este promis ca rezultat al unei munci îndelungate şi grele? Bineînţeles. aceasta înseamnă că oamenii care vor să-şi schimbe starea de conştienţă au nevoie de o şcoală. a Eu-lui permanent şi a voinţei pot fi date numai în şcoli speciale. Cu alte cuvinte. O şcoală cere o mai mare intensitate în muncă. Întrebând un om dacă este conştient sau dacă îi spui că nu este conştient. 19 . Nu poţi nici măcar să începi. adică unitate sau individualitate.Psihologia evoluţiei posibile a omului noastră. nici toate celelalte legate de ea. Şcolile există numai pentru cei care au nevoie de ele şi care ştiu că au această nevoie.D. pentru că nu ştii cum să începi. şi aceste metode nu pot fi descrise în cărţi sau predate în şcoli obişnuite pentru simplul motiv că ele sunt diferite pentru persoane diferite şi nu există metodă universală aplicabilă în acelaşi fel tuturor. Aceasta înseamnă că. Oamenii de la nivelul de conştienţă relativă nu pot să găsească ei înşişi aceste metode. Am dat mai înainte două definiţii ale psihologiei. nu vor fi în stare să folosească o şcoală. Aceste prelegeri nu sunt o şcoală – nici măcar începutul unei şcoli. studiul principiilor şi metodelor acestor şcoli – ocupă un loc foarte important în studiul acelei psihologii care este legată de evoluţie. El are dreptate pentru că întrebarea sau observaţia ta l-au făcut vag conştient pentru o clipă. Dar în aceste prelegeri eu pot să dau celor care doresc să afle câteva idei despre cum funcţionează şcolile şi cum pot fi ele întâlnite. în orice caz. cu atât mai puţin cineva poate să continue sau să obţină ceva. „Eu” permanent şi voinţă. Ouspensky . un om nu va accepta această muncă şi nu o va considera necesară până ce nu va fi convins că el nu posedă nici conştienţă de sine. a unităţii. Deci. În primul rând am spus că psihologia este studiul evoluţiei posibile a omului. chiar dacă o întâlnesc. Şi el are dreptate deşi în acelaşi timp nu are dreptate. La acest punct.P. Aceasta este farsa naturii. este convingerea sa că el deja deţine conştienţa de sine sau. Este deosebit de greu deoarece natura joacă aici o farsă ciudată. Aceasta ne aduce la problema şcolilor. Atâta timp cât ei cred că pot să facă ceva prin ei însuşi. şi în al doilea rând. În clipa următoare conştienţa va dispărea. În realitate. autostudiul. dobândirea conştienţei de sine înseamnă o muncă îndelungată şi grea. Acest lucru trebuie să fie foarte clar înţeles. acesta îţi va răspunde că el este conştient şi că este absurd să spui că nu este atâta timp cât el te aude şi te înţelege. deoarece metodele pentru dezvoltarea conştienţei de sine. că psihologia este studiul asupra ta. trebuie să fie bine înţeles că primul obstacol în calea dezvoltării conştienţei de sine în om. conştienţa de sine şi voinţa sunt aproape unul şi acelaşi lucru sau. după ce ai înlăturat prima iluzie – că ai deja tot ce poţi avea – trebuie să te desprinzi de a doua iluzie – că poţi să obţii orice prin tine însuţi.

Am spus în prelegerea precedentă că noi nu putem cunoaşte adevărul în starea noastră prezentă şi că putem cunoaşte adevărul numai în starea de conştienţă obiectivă. Şi aceasta ar putea să conducă chiar la a treia definiţie a psihologiei. poate fi aproape total imaginară. Aceste minciuni fac studiul omului foarte dificil. El trebuie să înceapă studiul psihologiei cu el însuşi. Nu putem cunoaşte adevărul dar putem pretinde că îl cunoaştem. bumbac. Aceasta deoarece faza prezentă studiată de psihologia obişnuită nu există în realitate ca ceva separat şi constă din mai multe subdiviziuni care conduc de la fazele inferioare la cele superioare. în unele cazuri. deşi ambele există şi au semnificaţia şi efectele lor specifice. lână şi hârtie colorată şi să le clasifice în vreun fel. Esenţa este ceea ce este „înnăscut” în om. ei mint.P. Psihologia se ocupă în special cu minciunile pe care omul le spune şi le crede despre el însuşi. Acest gen de a minţi joacă un rol foarte important în viaţă. despre originea omului. Prin urmare. să explice forma. Oamenii pretind că ştiu tot felul de lucruri: despre Dumnezeu.D. materialul din care sunt făcute. Ce înseamnă a minţi? După cum se înţelege în limbajul obişnuit. În plus. poate fi aproape total adevărată şi cealaltă parte care. despre totul. În acest caz cum putem minţi? Aici pare să existe o contradicţie. în anumite cazuri. când oamenii mint fără să ştie. fără să cunoască nimic despre celelalte faze ale sale. Şi de fiecare dată când vorbesc despre ceva ce nu ştiu ca şi cum ar şti. respectiv. fără să ştie nimic despre omul adevărat. Minciuna ne umple întreaga viaţă. La majoritatea oamenilor obişnuiţi aceste două părţi sunt amestecate şi nu se poate face dinstincţie între ele cu uşurinţă. În mod evident. dar de fapt nu este niciuna. care este studiul minciunii. Imaginaţi-vă un om de ştiinţă de pe o planetă foarte îndepărtată care a primit de pe Pământ exemplare de flori artificiale fără să cunoască nimic despre florile reale. chiar şi într-un sens pur ştiinţific. Şi aceasta înseamnă a minţi. nu este un produs veritabil. aşa cum este el. acelaşi experiment sau observaţie arată că cineva nu poate să studieze psihologia aşa cum studiază orice altă ştiinţă care nu are legătură directă cu el însuşi. Psihologia se află într-o poziţie foarte asemănătoare cu privire la om. Va fi extrem de dificil pentru el să le definească. adică din punct de vedere al experimentului şi al observaţiei. Omul. El este o imitaţie a ceva şi o imitaţie foarte proastă. 20 .Psihologia evoluţiei posibile a omului Am vrut să spun că numai o psihologie care studiază evoluţia omului merită să fie studiată şi că o psihologie care se ocupă numai cu o fază a omului. dar există forme şi mai rele de a minţi. Ea trebuie să studieze un om artificial. culoarea lor. Ouspensky . aceste două părţi se numesc esenţă şi personalitate. sârmă. În sistemul pe care îl studiem. psihologia trebuie să înceapă cu o delimitare între real şi imaginar în om. despre univers. a minţi înseamnă a denatura sau. este în mod evident incompletă şi nu poate avea nici o valoare. despre evoluţie. nici măcar despre ei înşişi. dar în realitate ei nu ştiu nimic. sau ceea ce oamenii cred că este adevăr. despre viaţa viitoare. nu poate fi uşor să studiezi o fiinţă ca omul care nici el însuşi nu ştie ce este adevărat şi ce este imaginar în el. Este imposibil să studiezi omul ca pe un întreg deoarece omul este divizat în două părţi: o parte care. studiul minciunii devine de primă importanţă în psihologie. a ascunde adevărul. Deci. în unele cazuri.

şi astfel personalitatea putând să fie foarte folositoare. dacă o domină – cu alte cuvinte. Ouspensky . Aceste plăceri şi antipatii joacă un rol foarte important şi dezastruos în viaţa omului. De exemplu. trebuie să spun mai întâi de toate că ea este baza creşterii fizice şi mentale a omului. altul nu. Personalitatea este ceea ce nu îţi aparţine. joacă un rol important în formarea personalităţii. Pentru a explica mai clar ce înseamnă esenţa. Acei aşa-numiţi oameni simpli pot să fie foarte buni sau chiar deştepţi. Aceasta arată că esenţa nu poate fi privită ca fiind legată numai de constituţia fizică în înţelesul simplist al ideii. În viaţa modernă există multe condiţii care favorizează în mod considerabil această subdezvoltare a esenţei. se învaţă în limbajul obişnuit „în mod conştient” sau „inconştient. altul nu. Cazuri de personalitate depăşind esenţa se pot întâlni adesea printre oamenii mai cultivaţi şi în astfel de cazuri esenţa rămâne într-o stare semi-evoluată sau semidezvoltată. Dacă aş încerca să explic ce este esenţa. adică toate felurile de preferinţe şi antipatii artificiale. şi nu trebuie ca una să o întreacă pe cealaltă. cineva are ureche muzicală. prozaic vorbind. 21 . Când personalitatea începe să domine esenţa şi omul este mai puţin sănătos. Dar acest lucru este valabil numai atâta timp cât esenţa domină personalitatea. lui începe să-i placă ceea ce este rău pentru el şi să antipatizeze ceea ce este bun pentru el. ea poate fi pierdută şi rănită cu uşurinţă. dar ei sunt incapabili de dezvoltare în acelaşi fel cu oamenii cu o personalitate mai dezvoltată. esenţa nu mai este capabilă să mai recupereze. tot ceea ce se însuşeşte prin imitaţie şi imaginaţie. nimeni nu poate trăi fără personalitate şi numai cu esenţă. trebuie să mă întorc din nou la studiul funcţiilor. Personalitatea se poate schimba aproape complet odată cu schimbarea împrejurărilor. Personalitatea este ceea ce. Esenţa este ceea ce îţi aparţine. altul este un prost marinar. Aceasta înseamnă că. evoluţia esenţei poate practic să se oprească la o vârstă foarte mică şi rezultatul este că vedem bărbaţi şi femei care. schimbată sau jignită aşa de simplu ca personalitatea. de la natură. Dar esenţa şi personalitatea trebuie să crească paralel. unul are o înclinaţie pentru limbi străine. când omul este sănătos şi normal. Esenţa nu poate fi pierdută. aceasta produce rezultate neplăcute de multe feluri. Aceasta se leagă de lucrul cel mai important care poate fi eronat în relaţiile mutuale dintre esenţă şi personalitate. care în mod natural nu au legătură cu personalitatea există multe aşa-numite „gusturi dobândite”.” În cele mai multe cazuri prin „inconştient” se înţelege prin imitaţie ceea ce. Cazuri de esenţă care să întreacă personalitatea pot să apară printre oamenii needucaţi. poate să oprească efectiv dezvoltarea esenţei şi uneori la o vârstă aşa de timpurie încât. Dar dacă personalitatea domină esenţa. Trebuie să se înţeleagă că şi personalitatea este necesară pentru un om. printr-o creştere rapidă şi precoce a personalităţii.D. unul este ceea ce se numeşte un marinar bun. În mod natural. De exemplu. dar a căror esenţă rămâne la vârsta de zece sau doisprezece ani. Chiar şi în funcţiile instinctive. sunt veritabili adulţi. Aceasta este esenţa. În mod normal. omului ar trebui să-i placă ceea ce este bun pentru el şi ar trebui să respingă ceea ce este rău pentru el.Psihologia evoluţiei posibile a omului Personalitatea este ceea ce este dobândit. într-un fel sau altul. priviţi din exterior.P. mania pentru sport. mai târziu. esenţa trebuie să domine personalitatea. în special pentru jocuri.

deoarece cunoscând adevărul ar însemna să-şi abandoneze poziţia sa în mod fals dominantă şi să ocupe poziţia inferioară care-i aparţine în mod corect. Vreau să spun că trebuie să înţelegem partea tehnică a observării. să-l irite sau să-l îngrozească. trebuie să înţelegem că celelalte funcţii sunt şi ele controlate fiecare de către propria lor minte sau centru.Psihologia evoluţiei posibile a omului Am spus în prelegerea precedentă că studiul omului începe cu studiul celor patru funcţii: intelectuală. Dar înainte de aceasta trebuie să ştim cum să observăm.D. Numai că. numai că ea trebuie să stea la locul potrivit. Noi ne mai amintim aceste cuvinte. propriile sale puteri şi propriile sale căi de dezvoltare. emoţională. Noi înşine trebuie să o facem. şi aşa mai departe. altele să-l plictisească. trebuie să ştim că este necesar să observăm diferitele funcţii şi să distingem între ele. condiţiile care guvernează activitatea lor ş. funcţiile diferitelor părţi. dar am uitat semnificaţia lor. din punctul de vedere al sistemului. Unele lucruri pot să-i placă. Poziţiile relative greşite ale esenţei şi personalităţii determină starea actuală. mintea emoţională. părţile lor forte şi defectele aparţin esenţei. Iar mijlocul de a studia este auto-observarea. deoarece personalitatea este plină de idei greşite despre ea însăşi. Conţinutul centrilor va fi explicat mai târziu. adică să ne cunoaştem structura maşinii proprii. Centrii. când de fapt aceasta înseamnă să ne cunoaştem pe noi înşine în calitate de maşini. La un mod foarte general noi înţelegem că nu putem cunoaşte nici o maşină fără a o studia. oricine îşi va da seama că nu poate să observe cu imparţialitate orice referitor la el însuşi. Ceea ce este foarte corect.d.m. Acest lucru este posibil cu mare greutate. Şi nu poate fi altfel. În 22 . pentru că locul său este secundar şi subordonat. pentru a fi corect pe deplin. ţine de personalitate. are sferele sale proprii de acţiune. Fiecare centru este total independent de celelalte. După cum am spus deja. dorinţele. de somnul nostru şi de multele Eu-ri din noi.P. lipsită de armonie. şi ea nu vrea să cunoască adevărul despre ea însăşi. mintea motoare şi mintea instinctivă. Deci. A te cunoaşte pe tine însuţi – acesta a fost primul principiu şi prima cerinţă a vechilor şcoli psihologice. gândurile. Din psihologia obişnuită şi din gândirea obişnuită ştim că funcţiile intelectuale. Credem că a ne cunoaşte pe noi înşine înseamnă a ne cunoaşte particularităţile. sau „creier”. Trebuie să ne amintim de acest lucru în legătură cu noi înşine şi să studiem propriile noastre maşini ca pe nişte maşini. gusturile. există patru minţi sau centri care controlează acţiunile noastre obişnuite: mintea intelectuală. sunt controlate şi produse de un anumit centru pe care-l numim „minte” sau „intelect”. Omul nu se poate studia pe el însuşi ca pe o stea îndepărtată sau ca pe o fosilă ciudată. motoare şi instinctivă. amintindu-ne în acelaşi timp de diferitele stări de conştienţă. adică structura lor. Conţinutul lor. Ouspensky . a omului. capacităţile şi intenţiile. personalitatea este la fel de necesară dezvoltării omului ca şi esenţa. Ea nu vrea să stea la locul potrivit. În primul rând. Nu există nici o altă cale şi nimeni nu poate să facă această muncă în locul nostru. Mai departe ne vom referi la ele numindu-le centri. capacităţile.a. Şi singura cale de a scăpa de această stare nearmonioasă este autocunoaşterea. adică tot ceea ce dobândeşte un centru. părţile ei. * * * Astfel de observaţii vor da rezultate foarte curând.

Foarte curând după ce a început să se observe pe el însuşi.d. ci din motivul că el nu poate controla minciuna ci minciuna îl controlează pe el. gelozia. neîncrederea. pe care nu poate niciodată să o controleze şi că ea îl îndepărtează întotdeauna de la deciziile sale mai conştiente. Eu vorbesc numai dintr-un punct de vedere practic. ca şi când le cunoşti sau le poţi cunoaşte. Nu am ajuns încă la problema a ceea ce este bun şi a ceea ce este rău în sine.Psihologia evoluţiei posibile a omului mod foarte natural lui îi va plăcea în el însuşi ceea ce ajută la dezvoltarea sa şi îi va displăcea ceea ce face ca dezvoltarea sa să fie mai dificilă. În mod obişnuit. mânia. şi invers: „cu cât o controlează mai puţin. Omul începe să-şi imagineze ceva care să-i placă şi foarte curând începe să creadă ceea ce-şi imaginează sau măcar ceva din asta. aceastea sunt. intervine în el imaginaţia asupra aceluiaşi subiect şi uită de observare. putem găsi multe efecte periculoase în exprimarea emoţiilor negative. Când omul înţelege acest lucru. al posibilei sale treziri. Desigur. el va începe să distingă trăsăturile utile şi trăsături dăunătoare în el însuşi. el trebuie să-şi amintească mereu că autostudiul este primul pas către evoluţia sa posibilă. Trebuie să înţelegeţi că eu nu vorbesc din nici un fel de punct de vedere moral. plictiseala. lui începe să-i fie frică să mintă nu din motive morale. deci este mai mecanică.m. adică celelalte funcţii ale sale. Acum să vedem care sunt acele trăsături dăunătoare pe care omul le găseşte în el însuşi. să te minţi pe tine însuţi. toate. sau chiar imposibilă. Aceasta înseamnă că foarte curând după ce a început să se observe pe sine. un semn de slabă stăpânire de sine şi de 23 .D. Pornind pe această cale omul învaţă foarte repede să descopere semne prin care el poate să cunoască menifestările dăunătoare din el însuşi. În general vorbind. Dar. Apoi. este minţitul.a. El va vedea părţi ale lui însuşi care pot să devină conştiente şi părţi care nu pot să devină conştiente şi trebuie să fie eliminate.P. manifestări mecanice. acceptăm această exprimare a emoţiilor negative în mod foarte natural sau chiar le considerăm necesare. Prima. dar în loc de asta. suspiciunea. despre ceea ce este util şi ceea ce este dăunător pentru autostudiu şi autodezvoltare. Imaginaţia este aproape la fel de rea ca şi minciuna. supărarea. El vrea să observe ceva. faptul de a minţi are o semnificaţie diferită. al posibilei sale dezvoltări. asta înseamnă. El înţelege că imaginaţia este o capacitate distructivă. El descoperă următorul fapt: cu cât poate controla mai bine o manifestare. cu atât ea poate fi mai puţin dăunătoare. Observându-se pe sine. cu atât ea poate deveni mai dăunătoare”. ajunge la concluzia că obstacolul principal în calea observării este imaginaţia. teama. Înseamnă să vorbeşti despre lucruri pe care nu le cunoşti. ş. de fapt. adică utile sau dăunătoare din punctul de vedere al posibilei sale auto-cunoaşteri. cu atât mai mult este expus. Nimeni nu poate scăpa de asta şi cu cât mai mult cineva crede că nu minte. după cum deja s-a spus. Foarte curând el îşi dă seama că oamenii atribuie cuvântului „imaginaţie” o semnificaţie foarte artificială şi foarte nemeritată în sensul de capacitate creativă sau selectivă. sau chiar mai înainte. Minţitul este inevitabil în viaţa mecanică. din punct de vedere psihologic. Foarte adesea oamenii numesc asta „sinceritate”. Ouspensky . A doua trăsătură periculoasă pe care o găseşte în el însuşi este imaginaţia. ducându-l într-o direcţie în care el nu are intenţia să meargă. Termenul de „emoţii negative” înseamnă toate emoţiile de violenţă sau depresie: autocompătimirea. ele sunt pur si simplu un semn de slăbiciune în om. aceastea nu au nimic de-a face cu sinceritatea.

El îşi dă seama că în legătură cu manifestările mecanice nu este suficient să le observi. dacă nu este nimeni. el uită să-l folosească. Aceste trăsături necesită un studiu special. uită să se observe pe el însuşi. dacă îl admiră destul. „Considerarea” joacă un rol foarte important în viaţa fiecăruia. Ei tot timpul vorbesc cu cineva dacă există cineva căruia să-i vorbească şi. Manifestări ca minţitul. El se „identifică” cu orice: cu ce vede. Prima se numeşte identificare. dar pentru unii devine o obsesie. Cine nu rezistă pălăvrăgitului nu poate să observe nimic şi toate rezultatele observaţiilor sale se vor evapora imediat în pălăvrăgeală. este necesar să le şi rezişti. imaginaţia. Este o stare în care omul este permanent preocupat de ce anume gândesc alţii despre el. în timp ce muncesc. cu ce crede. Dar în psihologia modernă nu poate fi găsită nici o urmă a înţelegerii ei. Această „adormire” are anumite trăsături definitorii. dar trebuie să i se reziste cât de mult posibil. sunt extrem de bine descrise în Philokalia. Nu este nimic rău în sine să vorbeşti. de obişnuit şi aşa de imperceptibil.D. dacă-i sunt suficient de îndatoraţi. Ei vorbesc tot timpul.P. Este vorba despre a pălăvrăgi. Ouspensky . asemănătoare cu identificarea. A doua stare producătoare de somn. cu ce simte. Totul îl absoarbe şi nu se poate separa pe sine de ideea. cu ce îl atrage. oriunde se află. ar putea să scape de multe manifestări inutile şi prosteşti. Ele nu pot să existe fără identificare. Dificultăţile pe care le întâmpină în observarea acestor patru manifestări – minciuna. exprimarea emoţiilor negative şi vorbirea permanentă au nevoie de identificare. cauzele şi rezultatele ei. Este o „descoperire psihologică” cu totul uitată. exprimarea emoţiilor negative şi pălăvrăgeala inutilă – îi vor demonstra omului mecanicismul său total şi chiar imposibilitatea de a lupta împotriva acestui mecanicism fără ajutor. „A se identifica” sau „identificarea” este o stare ciudată în care omul petrece mai mult de jumătate de viaţă. cu ce nu doreşte. semnificaţia sa. Dacă omul ar putea să scape de identificare. cu ce îl repugnă. Este dificil să găseşti un lucru cât de neînsemnat cu care omul să nu se poată „identifica”. care a fost menţionată în prima prelegere. cu ce nu crede. etc. în special tocmai cei care-şi dau seama cel mai puţin. imaginaţia. deoarece dacă nu poţi să le rezişti nu poţi să le observi. vorbitul devine cu adevărat un viciu. Aceasta înseamnă că în stare de identificare omul este incapabil să privească imparţial la obiectul cu care se identifică. Omul îşi dă seama de acest lucru când încearcă să se opună lor. Deoarece. el se cufundă din nou în somn şi trebuie să fie mereu trezit. Şi din asta învaţă a altă lecţie. Să luam două dintre ele. În acelaşi timp. sentimentul sau obiectul care îl absoarbe. în starea de identificare omul are şi mai puţin control asupra reacţiilor sale mecanice decât în orice alte momente. este considerarea. necunoscute sau cel puţin neînregistrate şi nedefinite în psihologia obişnuită. După exprimarea emoţiilor negative putem observa în noi înşine sau la alte persoane o altă trăsătură mecanică ciudată. Această trăsătură trebuie nu numai să fie observată.Psihologia evoluţiei posibile a omului incapacitate de a-şi păstra necazurile pentru el însuşi. proprii. Identificarea. „Considerarea” este de fapt identificarea cu alte persoane. călătoresc. Vieţile lor sunt total ocupate 24 . atunci vorbesc singuri. încât noi putem să nu le remarcăm dacă nu facem suficiente eforturi de a crea obstacole pentru ele. Ele au loc aşa de rapid. adică fără cunoştinţe noi şi fără asistenţă reală. Dar pentru unii oameni. chiar şi când dorm. cu ce doreşte. cu alte cuvinte. chiar dacă omul a primit un anumit material.

El are mult mai multe posibilităţi şi puteri. Dar cuvântul „om” în limbajul obişnuit nu admite nici o variaţie şi nici o gradare.6 este un om care a dobândit conştienţă obiectivă. Omul nr. şi nr. vrem să vorbim despre om din punct de vedere al evoluţiei. un om Fizic. prin gradul de înţelegere al poziţiei sale şi. Mitul „complexului de inferioritate” şi alte „complexe” sunt create de fenomenul vag perceput. Iar fiecare trebuie să-şi amintească că nu diferă cu nimic de ceilalţi. motor şi instinctiv.2. Omul nr. sau nr. dincolo de capacitatea de înţelegere a unui om obişnuit. sunt fie nr.3 şi pot atinge aceste categorii superioare numai prin şcoli. îndoială şi suspiciune – încât nu mai rămâne loc pentru nimic altceva. Omul nr.3 prin nivelul său de autocunoaştere.2. Deşi cineva nu le poate vedea în el însuşi.2. Ei se nasc cu toţii nr. Omul nr. Pentru a evita această dificultate şi a-l ajuta pe student în clasificarea acestor noi idei. Omul nr.3. De la bun început întâmpinăm o dificultate de limbaj.1. dar oamenii nu aparţin prin naştere acestor categorii superioare.Psihologia evoluţiei posibile a omului de „considerare” – adică nelinişte. Omul care nu este niciodată conştient şi n-are habar de acest lucru. pe care omul nr.1. Există categorii superioare de oameni. Reîntorcându-ne acum la ceea ce s-a spus mai înainte trebuie să încercăm să înţelegem mai clar cum trebuie să înceapă dezvoltarea omului şi în ce fel autostudiul trebuie să sprijine acest început. În fiecare din aceste cazuri este vorba desre „om”. folosind o exprimare tehnică. nr. fără muncă asupra lui însuşi. ceea ce înseamnă că ideea de a dobândi unitate. El se deosebeşte de omul nr. Ouspensky . conştienţă. sau nr. prin dobândirea unui „centru de greutate” permanent. În el lucrează încă un centru superior.4 că funcţiile şi centrii săi sunt mult mai echilibraţi într-un fel care nu ar fi fost posibil.4 nu se naşte ca atare.3 – nu le deţine. conform principiilor şi metodelor şcolii. un om în care centrul motor şi cel instinctiv domină întelectul şi emoţionalul. fie nr. El se deosebeşte de omul obişnuit. Eu permanent şi voinţă – adică ideea de a se dezvolta – a devenit pentru el mai importantă decât alte lucruri care-l interesează.2.5 este un om care a dobândit unitate şi conştienţă de sine.1. adică. 25 .1. sistemul împarte omul în şapte categorii. şi oricine pe care-l ştim. omul care este complet conştient – sunt unul şi acelaşi lucru în limbajul nostru. adică omul Intelectual. De exemplu. un om în care centrul intelectual predomină faţă de emoţional. adică omul Emoţional.D. În acest sens toţi oamenii sunt egali. dar neînţeles al „identificării” şi al „considerării”. motor şi instinctiv. un om în care centrul emoţional este predominant faţă de intelectual. Omul nr.2 şi nr. El este un produs al cultivării într-o şcoală. nr.1. Fiecare din noi. Mai trebuie să adăugăm la caracteristicile omului nr. Atât „identificarea” cât şi „considerarea” trebuie să fie observate cu maximum de seriozitate. În viaţa obişnuită întâlnim numai aceste trei categorii de oameni.3. omul care luptă să devină conştient. Primele trei categorii sunt practic la acelaşi nivel. deoarece în el deja funcţionează unul din centrii superiori şi el are multe funcţii şi puteri pe care un om obişnuit – adică. nr. totuşi le poate uşor vedea în alţii. Numai o deplină cunoaştere a lor de poate diminua.P.

care în realitate sunt unite şi va separa idei ale categoriilor aparent identice.Psihologia evoluţiei posibile a omului Omul nr. o religie a omului nr.2 şi nr.a. Această extindere a conceptelor lărgeşte foarte mult posibilitatea noastră de a găsi soluţii corecte la multe din problemele noastre.4 care este religia omului ce depunde eforturi pentru autodezvoltare. Acest lucru ne oferă a patra definiţie a psihologiei ca fiind studiul unui nou limbaj.m. Şi.5. Expersia „un limbaj universal” sau „limbaj filosofic” nu trebuie să fie interpretată într-un înţeles metaforic. sentimentală. Să luăm de exemplu conceptele generale de religie. Limbajul este universal în sensul în care simbolurile matematicii sunt universale. respectiv nou pentru noi. 26 . nr. o ştiinţă a omului nr. ştiinţă şi filosofie.4. indiferent cum sunt numite. şcolastică.P.2. nr.2.d.1. care fără ea ar fi imposibil de definit. despre nici una din ele noi neputând să cunoaştem nimic. persecuţie a ereticilor ş. o ştiinţă a omului nr. formele. uneori. în plus. Conform unei alte descrieri el este nemuritor în limitele sistemului solar.a. care devin mai importante decât orice altceva.2 şi o artă a omului nr. religia omului nr.3 nu pot nici să le vadă. nici să le cunoască. folosind orice terminologii şi nomenclaturi ştiinţifice sau filosofice existente.6 şi nr. Iar acest limbaj nou este un limbaj universal pe care. Aceeaşi împărţire se aplică şi la artă. o religie a omului nr.1.3 care este teoretică. Chiar şi cele câteva cuvinte ale acestui limbaj care vau fost explicate vă dau posibilitatea să gândiţi şi să vorbiţi cu mai mare precizie decât în limbajul obişnuit. reprezentată prin toate formele de fetişism. respectiv o religie emoţională. El are un Eu permanent şi voinţă liberă. Ea oferă celor care o înţeleg un instrument solid şi foarte fin pentru definirea unor manifestări.m. cu tot ceea ce urmează. Trebuie să existe o artă a omului nr. o artă a omului nr.3 ş. transformându-se uneori în fanatism. acest limbaj include în el însuşi tot ce pot gândi oamenii cu privire la aceste lucruri.1.D.6 şi o religie a omului nr. nr.3. ea având multe aplicaţii în toate căile posibile de studiere a activităţii umane. ştiinţă şi filosofie. apoi. putem vedea imediat că trebuie să existe o religie a omului nr.1. care este religia unui om care a atins unitatea şi poate să vadă şi să cunoască multe lucruri pe care oamenii nr.7.5. Înţelegerea acestei împărţiri a omului în şapte categorii este foarte importantă. constituie un exemplu privind acest limbaj nou. o religie a omului nr. El îşi poate controla toate stările de conştienţă şi nu mai poate pierde nimic din ceea ce a dobândit. Începând cu religia. ritualurile. nr. Şi aceasta înseamnă că sistemul ne dă posibilitatea de a studia un limbaj nou. cele mai primitive forme de intoleranţă. nr.3. nr.7 este un om care a atins tot ceea ce un om poate atinge. Împărţirea cuvântului „om” în şapte cuvinte – om nr. Ouspensky . Trebuie să încercaţi să găsiţi singuri exemple pentru aceste diviziuni.2 şi o ştiinţă a omului nr.d.1.7. care în realitate sunt diferite. artă. o religie a omului nr. plină de argumente privind cuvintele. care va lega pentru noi idei din diferite categorii. oamenii încearcă să-l găsească sau să-l inventeze.

în unele cazuri. centrii chiar şi în ceea ce numim un om natural şi sănătos. activitatea lor este mai puţin eficientă. în primul rând. încearcă să facă munca unui al treilea centru. dar nu în mod complet şi inevitabil. fiind totuşi menţinut în viaţă. Puteţi să faceţi experimente de acest gen încercând să vă folosiţi mintea pentru a face un lucru pe care mâinile sau picioarele noastre îl pot face fără ajutorul ei: de exemplu. este posibil ca acestea să fie studiate şi chiar dirijate. Şi când centrii lucrează corect este posibil să se aprecieze activitatea maşinii şi să se prevadă şi prezice multe evenimente viitoare şi răspunsuri ale maşinii şi. Dar această idee este interesantă deoarece ea arată în mod clar că activitatea maşinii depinde de impresii din exterior şi începe cu răspunsuri la aceste impresii. ca de exemplu în vise şi în reverie. Cauza acestui lucru constă în aceea că aceşti centri sunt astfel construiţi.a.D. Aproape în fiecare minut. centrul motor poate. vor crea diferite mişcări reflexe şi apoi vor trezi centrul motor. de asemenea. funcţionează foarte rar aşa cum ar trebui. gândindu-vă la fiecare literă pe care urmează să o şcrieţi şi la cum o scrieţi. adică un punct de vedere bazat pe experiment şi observaţie.P. Dar capacitatea centrilor de a funcţiona unul pentru altul într-o maşină neantrenată şi nedezvoltată – cum sunt toate maşinile noastre – devine excesivă şi. Oamenii de ştiinţă din acea epocă susţineau că dacă ar fi posibil ca omul să fie lipsit de la naştere de orice impresii din exterior şi din interior. Veţi vedea imediat cât de dificilă devine această muncă. calculând şi pregătind mental fiecare mişcare. De exemplu. bineînţeles. de a face ca funcţionarea centrilor să fie continuă şi de a crea o garanţie împotriva întreruperilor posibile în funcţionarea maşinii deoarece.m. până la un punct. cât de lent şi de greoi este centrul 27 . să imite activitatea centrului intelectual. el nu ar fi capabil să facă nici cea mai mică mişcare. Ouspensky . O foarte bună definiţie a mecanicităţii omului a fost dată în aşa-numita „psiho-fiziologie” din a doua parte a secolului al XIX-lea. deoarece procesul de menţinere în viaţă – respiraţie. fără îndoială. sau faceţi o muncă obişnuită cu mâinile. observând fiecare mişcare. Dar. scopul acestei posibilităţi de înlocuire a fost. o întrerupere ar putea fi fatală. Încercaţi să scrieţi. Este într-adevăr singurul punct de vedere ştiinţific posibil. la rândul lui. ca rezultat. – va produce tot felul de impresii care. un centru sau altul abandonează propria sa activitate şi încearcă să facă munca altui centru. La rândul său centrul intelectual poate să lucreze pentru centrul motor. oricât de mică. dar el poate să producă numai gânduri vagi şi fără legătură între ele.d. care. de exemplu. Centrii maşinii sunt adaptaţi perfect pentru a primi fiecare felurile specifice de impresii şi pentru a le răspunde în mod corespunzător. imposibil chiar şi cu un animal. din păcate. În proiectul iniţial al naturii. Un astfel de experiment este.Psihologia evoluţiei posibile a omului Prelegerea a Treia Ideea că omul este o maşină nu este nouă. în astfel de cazuri. Am spus că centrii se pot înlocui unul pe altul într-o anumită măsură. maşina funcţionează numai foarte rar cu fiecare centru făcându-şi în mod corect munca lui. coborâţi o scară. într-un anumit fel. hrănire ş. Omul era privit ca fiind incapabil de orice mişcare dacă nu primeşte impresii din exterior. ei se pot înlocui unul pe altul. încât.

în unele cazuri. În al doilea rând. de fapt. Este necesar să cunoaştem toate felurile de funcţionare greşită şi trăsăturile specifice ale funcţionării eronate aparţinând unor indivizi specifici. care-i aparţin numai lui însuşi. fiecare din noi are defectele sale specifice. Când înţelegem cât de divizaţi suntem în noi înşine. ştiinţa nu cunoaşte este că: În primul rând maşina umană nu lucrează la toţi parametrii săi. Aceasta înseamnă că mişcarea a trecut la centrul motor de care ţine în mod normal. ea nu funcţionează la capacităţile sale depline. ea este capabilă să dezvolte şi să creeze pentru ea însăşi. ea funcţionează în realitate. Ouspensky . în ciuda multor obstacole. de noţiunea falsă a unităţii noastre. când adaptarea devine automată şi când nu mai este nevoie să te gândeşti şi să calculezi fiecare mişcare. lipsa noastră de impresii. Am arătat la început că ideea că omul este o maşină pusă în funcţiune de influenţe externe este cu adevărat o idee ştiinţifică. în toate mişcările voastre (sau ale lui) veţi fi dependenţi de centrul intelectual şi numai după o anumită perioadă. 28 . Puteţi să constataţi acest lucru când învăţaţi un nou tip de mişcare – de exemplu învăţaţi să folosiţi maşina de scris sau orice fel de activitate fizică nouă – sau la soldatul care face exerciţii de tragere. şi. începem să ne dăm seama de pericolul care poate să rezide în faptul că o parte din noi înşine funcţionează în locul alteia. În cadrul autostudiului şi al autoobservării este necesar să observăm şi să studiem nu numai funcţionarea corectă a centrilor. chiar şi minciuna. ci şi funcţionarea lor incorectă. cu mult sub standardul său normal. adică.Psihologia evoluţiei posibile a omului intelectual faţă de centrul motor. în plus faţă de defectele generale aparţinând tuturor. Este imposibil să te cunoşti pe tine însuţi fără să-ţi cunoşti defectele şi trăsăturile defectuase. Centrul instinctiv poate să lucreze pentru cel emoţional iar emoţionalul poate uneori să lucreze pentru toţi ceilalţi centri. ce multă energie risipim inutil în acest fel şi spre ce dificultăţi ne conduce această funcţionare greşită a centrilor. Impresiile noastre atenuate. Ideea de funcţionare incorectă a centrilor nu intră în gândirea noastră obişnuită şi în cunoaşterea noastră obişnuită iar noi nu ne dăm seama ce mult rău ne face. cum ar fi mişcarea pieptului în timpul respiraţiei. toate acestea ţin de funcţionarea incorectă a centrilor. de asemenea. partea care este legată de mişcările vizibile. mişcările vor începe să treacă în centrul motor. trebuie să spun că aceasta ocupă practic întreaga noastră viaţă. înţelegerea greoaie a multor lucruri. impresiile noastre vagi. trebuie şi ele studiate la momentul potrivit. în mod obişnuit. Reîntorcându-ne la funcţionarea incorectă a centrilor.D. niveluri de receptivitate şi de acţiune foarte diferite. Şi. şi nici cu toate componentele ei. fără ca noi să ştim despre asta. foarte adesea identificarea şi considerarea.P. ca de exemplu în respiraţia artificială. care uneori este prezentată ca respiraţia yoghină şi care nu trebuie să fie niciodată făcută fără sfatul şi fără supravegherea unui profesor competent şi experimentat. Pentru un anumit timp. Ceea ce însă. Şi. şi care. tot timpul. Este foarte periculos să se intervină în funcţiile normale ale centrului instinctiv. Înţelegerea insuficientă a funcţionării greşite a maşinii noastre este legată. deşi el poate să execute doar o mică parte din activitatea sa. Oricine cunoaşte uşurarea simţită când mişcările devin obişnuite. centrul intelectual trebuie să lucreze pentru centrul instinctiv.

Capitolul VIII 22. Care sunt aceste condiţii? Prima condiţie este aceea că omul trebuie să înţeleagă poziţia sa. din acest punct de vedere. să ai timp suficient pentru studiu şi să ai condiţii care să facă posibil studiul. sau în Germania lui Hitler. ele includ şi o şcoală. sau a lui Pukkases. (pentru aceasta) trebuie să ai o anumită pregătire. Pe de altă parte. de calitate inferioară sau a Antyavasayinilor (gropari). Dar printre altele. deoarece trebuie să amintim că. deşi evoluţia este posibilă. 79. omul cel mai josnic. sau în tovărăşia idioţilor. plin de oameni fără Dumnezeu şi lipsit de locuitori de două ori născuţi (brahmani). Astfel. 29 . Aceste idei din Legile lui Manu sunt foarte interesante deoarece ne dau o bază pe care să putem judeca diferite condiţii sociale şi politice din punctul de vedere al activităţii şcolii şi să vedem care condiţii sunt într-adevăr progresiste şi care aduc numai distrugerea valorilor reale. Să nu stea. Ouspensky . noi putem să ne alegem ţara în care putem să trăim. în acelaşi timp ea este foarte rară şi necesită un număr mare de condiţii exterioare şi interioare. dar nu putem să ne alegem perioada sau secolul. el trebuie. Pe scurt. El nu trebuie să trăiască într-o ţară guvernată de Sudras. fie să fie foarte tare dezgustat de starea sa actuală. Un om trebuie să fie capabil să înţeleagă ce i se spune. sau în Italia lui Mussolini sau în Turcia lui Kemal. De exemplu. în care o şcoală să poată exista. gospodar) 61. De asemenea. nici măcar la umbra unui arbore. trebuie să trăieşti în condiţii externe corespunzătoare. În multe ţări existenţa lor este absolut imposibilă. Şcolile din Est dispar foarte repede. trebuie să înţelegem că chiar şi începutul pregătirii pentru evoluţie necesită o combinaţie de condiţii exterioare şi interioare care numai rareori sunt întâlnite. deşi aderenţii lor pretind că aceste condiţii sunt progresiste şi chiar reuşesc să înşele multă lume cu mintea slabă.Psihologia evoluţiei posibile a omului Vom vorbi acum despre condiţiile necesare pentru dezvoltare. sau în una în care abundă castele amestecate. Din normele necesare pentru un Snataka (cap de familie. greutăţile şi posibilităţile sale şi trebuie să aibă. şi pentru existenţa unei şcoli sunt necesare o viaţă mai mult sau mai puţin ordonată şi un anumit nivel de cultură şi libertate individuală. Şi o şcoală implică condiţii sociale şi politice într-o anumită ţară. alături de oameni degradaţi. Dar condiţiile exterioare nu depind de noi. fie o dorinţă foarte puternică de a ieşi din starea sa actuală. pentru starea necunoscută care trebuie să apară odată cu schimbarea. Este imposibil să enumerăm toate condiţiile care sunt necesare. lovit de foame şi boli. câteva versuri din Legile lui Manu referitoare la acest subiect. deoarece o şcoală nu poate exista în orice condiţii. a oamenilor aroganţi.P. Într-o anumită măsură şi uneori cu mare dificultate. şi trebuie să încercăm să găsim ceea ce dorim în perioada în care soarta ne-a plasat. nici nu Kandalas. fie foarte tare atras de starea viitoare care ar putea fi atinsă. Am citat în New Model of the Universe. nu ar putea să existe şcoli în Rusia Bolşevică. nici în una populată de oameni necredincioşi. Un regat populat mai ales de Sudras. sau în una stăpânită de eretici. va dispărea în curând. fie un foarte mare interes pentru nou. Timpurile actuale sunt deosebit de dificile.D.

dispare complet. Acest lucru trebuie înţeles foarte bine şi diferenţa dintre cele două feluri de influenţe trebuie să fie foarte clară. influenţă A. vanitatea. faima. centri în esenţă. mândria. Dacă rezultatele produse de influenţa B devin destul de puternice. sau de o anume influenţă A. până la un anumit grad. În fiecare caz rezultatul este diferit. În acelaşi timp. născute din idei care nu sunt create de viaţă.P. într-un fel sau altul. plăcerile. el nu poate face mult de unul singur. şi total indiferent la influenţa B. interese privind sănătatea proprie. distracţiile.Psihologia evoluţiei posibile a omului Dar. trebuie să înţelegem că. adică. el este pur şi simplu un grup de interese care. A doua categorie constă din interese de un ordin diferit. Trebuie să se înţeleagă pe loc că. Dacă omul este complet dominat de influenţa A. În viaţă omul trăieşte sub două feluri de influenţe. ci au la origine şcolile. ca un factor de îndrumare şi control. ocupând un loc mai important în minte şi în viaţa sa. şi al doilea. rămânând. Primul fel constă din interesele şi atracţiile create de viaţa însăşi. Să încercăm acum să răspundem la întrebarea. Dar dacă. trec prin multe minţi diferite şi ajung la om prin filosofie. cel puţin în privinţa condiţiilor interioare. dacă cineva are 30 . în acest caz. în acelaşi timp. precum sămânţa care nu poate germina şi produce planta. Ele sunt aruncate în vârtejul general al vieţii. servesc. Vom numi primul fel de influenţă. Aceasta înseamnă că omul moare. În cele mai multe cazuri oamenii nu-şi dau seama de originea diferită a influenţelor din a doua categorie şi adesea sunt explicate ca având aceeaşi origine cu prima categorie. proprietatea. Există multe puncte luminoase pregătite pentru el. Ouspensky . el răspunde la ele. semănând foarte puţin cu ceea ce au fost ele la originea lor. fizic. ambele acţionează asupra lui şi. cuvântul „centru” nu înseamnă acelaşi lucru cu centrul „intelectual” sau „motor”. la o anumită vârstă. El poate să se identifice mai mult cu una sau cu mai multe influenţe din prima categorie şi să nu simtă deloc influenţele celei de-a doua. în general. ştiinţă. bunăstarea. Sau el poate fi atras şi afectat de una sau alta din influenţele din cele de-al doilea fel. nu i se întâmplă nimic şi posibilitatea sa de transformare se diminuează cu fiecare an din viaţa sa şi. pe de altă parte. Este necesară o şcoală. el poate ajuta la începerea căutării unei şcoli sau. rezultatele impresiilor pe care le produc în el se adună laolaltă. religie. întotdeauna amestecate cu influenţe din prima categorie şi. Centrul magnetic se afă în personalitate. atrag alte influenţe de acelaşi fel şi cresc. omul nu este complet abandonat legii întâmplării. în viaţă. siguranţa. şi artă. când devin suficient de puternice. influenţă B. Aceste influenţe nu ajung direct la om. etc. Deşi omul nu ştie de existenţa a două feluri de influenţe. dar poate ajuta la înţelegerea necesităţii unei şcoli. ele se contopesc şi formează în om ceea ce se numeşte un centru magnetic. ce îl face pe om să dorească să dobândească cunoştinţe noi şi să se modifice pe el însuşi. Posibilitatea sa este atât de redusă încât elementul noroc nu poate fi exclus. omul nu este complet dominat de influenţa A şi dacă influenţele B îl atrag şi îl fac să simtă şi să gândească.D. uneori o vârstă foarte tânără. prin care el să poată să-şi găsească calea dacă este preocupat de acest lucru şi dacă este norocos. Centrul magnetic nu poate să înlocuiască o şcoală. Centrul magnetic îndreaptă interesele cuiva într-o anumită direcţie şi ajută la menţinerea lor pe această direcţie.

te ajută de asemenea să asimilezi învăţătura şcolii. întâlneşte o şcoală. adică interesat de multe lucruri incompatibile în acelaşi timp. Deoarece nimic nu este mai uşor de pierdut decât o şcoală. Astfel. sau cu un centru magnetic mic sau slab. Ouspensky . el nu devine interesat de ea. lucrând cu ele. trebuie să înţelegem în primul rând activitatea şcolii. Dacă un om fără un centru magnetic. * * * Unul dintre principiile cele mai importante pe care cineva le învaţă pe această cale este că activitatea reală de şcoală trebuie să se desfăşoare simultan în trei direcţii. O direcţie de activitate sau două direcţii de activitate nu pot fi numite adevărată „activitate de şcoală”. cu timpul. este prima cerinţă a unei şcoli. dar şi pentru ele. să înţelegem scopurile şi nevoile ei. explicare şi prin demonstraţie. Un centru magnetic adevărat nu numai că te ajută să recunoşti o şcoală. centrul magnetic şi-a jucat defapt rolul. se spune despre el că într-o parte din el însuşi – adică în centrul magnetic – el se eliberează de legea accidentului. s-a pus întrebarea: „Oamenii care studiază acest sistem lucrează numai pentru ei înşişi sau lucrează pentru alţi oameni?” Acum voi răspunde la această întrebare.P. nu înseamnă numai lucrul cu ele. centrul magnetic poate să-l ajute să recunoască o şcoală şi să încerce să n-o piardă. treptat. încep să pătrundă în diferitele zone ale personalităţii şi. sau interesul său dispare foarte repede când se loveşte de primele dificultăţi ale activităţii în şcoală. Odată. în această a doua direcţie învăţăm să lucrăm cu oamenii şi pentru oameni. 31 . În a treia direcţie se lucrează pentru şcoală. care este diferită de ambele influenţe A şi B şi care poate fi numită influenţă C. la o prelegere. Când un om întâlneşte influenţa C şi este capabil să o asimileze.Psihologia evoluţiei posibile a omului şansa să întâlnească o şcoală. Influenţa C se poate transmite numai prin cuvântul vorbit. Pentru a putea lucra pentru şcoală. Din acest moment. cineva lucrează desigur pentru el însuşi. despre organizarea şi activitatea lor. în esenţă. Aceasta este prima apărare a şcolii.D. Putem afla multe lucruri despre şcoli. El l-a adus pe om la o şcoală sau l-a ajutat acolo la primii săi paşi. în mod obişnuit citind şi studiind perioadele istorice când şcolile erau mai cunoscute şi mai accesibile. Lucrând în această direcţie. Începând din acest moment ideile şi învăţătura şcolii iau locul centrului magnetic şi. Dar există anumite lucruri despre şcoli pe care le putem învăţa numai în cadrul şcolilor. sau cu mai multe centre magnetice contradictorii. Prima direcţie este studiul fiecăruia îndreptat către el însuşi şi studiul sistemului sau al „limbajului”. Şi explicarea principiilor şi regulilor şcolii ocupă un loc considerabil în predarea din şcoli. deşi neexprimată verbal. Acum pot să vă explic de ce ele nu sunt o şcoală. Existenţa unui centru magnetic. Iată de ce a doua direcţie este deosebit de dificilă pentru unii oameni. Care sunt aceste trei domenii? În prima prelegere am spus că aceste prelegeri nu sunt o şcoală. A doua direcţie este lucrul cu alte persoane în cadrul şcolii şi. prin instruire directă. sau devine imediat critic înainte de a cunoaşte ceva. Fără ea şcoala s-ar umple de un fel de oameni foarte nepotriviţi care ar deforma imediat învăţătura şcolii.

Nu puteţi să le puneţi pe hârtie. din fericire. Numai că trebuie scrise fără nici un fel de comentariu. el nu poate să adoarmă niciodată complet. În a treia direcţie se poate manifesta din nou mai multă iniţiativă. m-am referit la faptul că dau posibilitatea numai unei singure direcţii de lucru. aţi încerca să vă daţi seama că deja cunoaşteţi un anumit număr de cuvinte ale acestui limbaj nou. adică.P. În a doua direcţie de lucru. adică. 32 . Ar fi foarte folositor dacă. Numai din prelegeri nu ne putem aştepta la prea mult. Sunt necesare trei direcţii de lucru. numai prin învăţarea în colectivitate oamenii studiază începutul celei de-a doua direcţii de lucru. cel puţin învaţă să se suporte unii pe alţii şi dacă gândirea lor este suficient de deschisă şi percepţia lor destul de rapidă ei pot chiar să priceapă ceva referitor la a doua şi a treia direcţie de lucru.D. ar fi foarte folositor dacă aţi încerca să socotiţi aceste cuvinte noi şi să le scrieţi laolaltă. Ouspensky . În a doua direcţie se lucrează în legătură cu o anumită muncă organizată şi fiecare trebuie să facă numai ceea ce i se spune. Când am spus că aceste prelegeri nu sunt o şcoală. studiul sistemului şi autostudiul. deoarece unii oameni pot să înceapă cu a treia direcţie. sau în orice caz. fără interpretare – comentariile şi interpretările sau explicaţiile trebuie să le înţelegeţi. el îşi pierde curând interesul pentru aceasta şi o continuă în mod mecanic. Nici un fel de iniţiativă nu este cerută sau admisă în această a doua direcţie şi problema principală aici este disciplina şi urmărirea exactă a ceea ce ţi se spune fără contribuţia propriilor idei. sau din nefericire. aceasta este imposibil şi oamenii trebuie să înveţe şi să lucreze fiecare pentru sine. studiază pe cea de-a treia. în organizarea completă a şcolii. chiar dacă aceastea par să fie mai bune decât cele ce ţi-au fost date. Dacă acest lucru ar fi fost posibil. în acest punct. deoarece o direcţie îl trezeşte pe omul care adoarme în altă direcţie. Am spus mai înainte că munca începe cu studiul limbajului. Dacă cineva lucrează într-adevăr în cele trei direcţii. Este adevărat că. Vă pot arăta şi o diferenţă foarte caracteristică între cele trei direcţii de lucru. dar să şi lucreze împreună şi această muncă poate fi diferită. În prima direcţie se lucrează mai ales prin studiul sistemului sau autostudiu şi auto-observare şi fiecare trebuie să manifeste în munca sa o anumită cantitate de iniţiativă în relaţia cu el însuşi. Dar. oamenii studiază a doua direcţie şi lucrând în a doua direcţie. Mai târziu veţi afla de ce sunt necesare trei direcţii şi de ce numai trei direcţii de lucru pot să acţioneze cu succes şi către un scop bine definit. el nu mai poate dormi aşa liniştit ca înainte. sau împotriva a ceea ce i s-a spus. de asemenea. pot s-o aprecieze ca fiind una foarte uşoară. Ar fi suficient să se publice un fel de dicţionar sau glosar şi oamenii ar şti tot ce este necesar să ştie. dar fiecare trebuie să verifice el însuşi şi să nu ia decizii potrivnice regulilor şi principiilor. oamenii trebuie nu numai să vorbească unii cu alţii. în orice caz. într-un fel sau altul să fie folositoare şcolii.Psihologia evoluţiei posibile a omului Şi acest lucru cere timp dacă nu eşti bine pregătit. Aceasta înseamnă că lucrând în prima direcţie. el se va trezi întotdeauna şi îşi va da seama că activitatea lui s-a oprit. în primul rând. Chiar şi acum puteţi înţelege motivul principal al necesităţii a trei direcţii de lucru dacă realizaţi că omul este adormit şi orice muncă ar începe. şi. studiul învăţăturilor psihologice ar fi fost foarte simplu. dar trebuie ca întotdeauna.

din încercarea de a le înţelege.P. toată averea noastră. Tot ceea ce ştim. totul se află acolo pe aceste discuri. din citirea lor repetată. tot ceea ce învăţăm se înregistrează pe aceste discuri. toate impresiile momentului sunt conectate şi rămân conectate în memorie. aşa cum nu putem inventa un animal nou. Acelaşi lucru se petrece şi cu impresiile legate prin asemănarea lor internă.D. calculele. Asocierile leagă fie impresii primite simultan. sau chiar într-o stare apropiată de ea. Pe de altă parte. Eşti complet cufundat în durerea ta sau în dorinţa ta. fără să avem nevoie de muncă îndelungată în şcoală. legate împreună. Ştim că atunci când învăţăm ceva. constau numai din compararea impresiilor de pe discuri. tot ceea ce simţim. Este foarte clar că diferitele impresii simultane. Nu putem nici să spunem. Nu putem gândi nimic nou. Dar indiferent dacă sunt profunde sau superficiale. deoarece toate ideile noastre despre animale sunt create din observaţiile asupra animalelor existente. tot ceea ce am experimentat. toate procesele noastre de gândire. Inscripţiile sau impresiile de pe discuri sunt legate prin asocieri. În starea de identificare nu vezi şi nu auzi. Nu te poţi separa de lucruri sau sentimente sau amintiri şi eşti rupt de toată lumea ce te înconjoară. în realitate. acumulăm material nou în memorie. dacă cineva primeşte impresii într-o stare de identificare. O impresie poate fi profundă. sau poate fi pur şi simplu o impresie fugitivă care dispare foarte repede şi nu lasă nici o urmă. ele sunt impresii. Nu putem inventa o nouă gândire. Şi aceste impresii pe discuri sunt tot ceea ce avem. sau în imaginaţia ta. el leagă mai clar noile impresii cu impresiile mai vechi similare şi ele rămân legate în memorie. tot ceea ce auzim. Exact în acelaşi fel. Dacă cineva este mai conştient în momentul în care primeşte impresii. speculaţiile. „Impresii” este un cuvânt foarte bun deoarece este vorba într-adevăr de o impresie. tot ceea ce vedem. nimic altceva care să nu se afle pe discurile noastre. Ouspensky . vor rămâne mai mult timp în memorie decât impresiile disparate. de o urmă. Aceasta înseamnă că toate evenimentele exterioare şi interioare lasă anumite „impresii” pe discuri. În prima mea prelegere am spus că memoria depinde de conştienţă şi că noi ne amintim. numai momentele când am avut licăriri ale conştienţei. asamblându-le şi aşa mai departe. Dar ce este memoria noastră? Pentru a înţelege acest lucru trebuie să învăţăm să privim fiecare centru ca pe o maşină separată şi independentă. nici să facem ceva care nu corespunde cu ceva inscripţionat pe discuri. constând dintr-o materie senzitivă similară cu masa discurilor fonografice. În licărirea de conştienţă de sine. Tot ceea ce ni se întâmplă.Psihologia evoluţiei posibile a omului Trebuie să ne întoarcem din nou la centri şi să vedem de ce nu putem evolua mai repede. tot ceea ce am învăţat. 33 . sau poate fi slabă. fie într-un fel similare una cu alta. el pur şi simplu nu le observă şi urmele lor dispar înainte ca ele să poată fi apreciate sau asociate.

Ouspensky . Aceasta este diagrama celor patru centri: CENTRUL INTELECTUAL CENTRUL EMOŢIONAL CENTRUL INSTINCTIV ŞI MOTOR CAPUL PARTEA MEDIANĂ A CORPULUI ŞI PIEPTUL PARTEA DE JOS A CORPULUI ŞI SPATELE 34 .D.Psihologia evoluţiei posibile a omului Prelegerea a Patra Vom începe astăzi cu o examinare mai detaliată a centrilor.P.

trebuie să începem cu o investigaţie a rezultatelor sau urmelor lor. Urmează – însă cu mult mai rapizi – centrii motor şi instinctiv. privind spre stânga. Cum tocmai am spus. care sunt ascunşi pentru noi. astronomie. sau problemele pe care vrem să le studiem. Încercaţi să vă observaţi pe voi înşivă când trebuie să executaţi repede multe mişcări simultane. în acelaşi timp fiecare centru are propriile lui caracteristici. ca să spunem aşa. sau faceţi orice altă activitate care cere judecată rapidă şi mişcări rapide. De exemplu încercaţi să comparaţi viteza proceselor mentale cu funcţiile motoare. fiziologie. dar dacă nu se spune care este. pătrunde.P. este marea diferenţă dintre vitezele lor. ci existenţa unei diferenţe enorme. În realitate fiecare centru ocupă întregul corp. chimie. Veţi vedea imediat că nu vă puteţi observa toate mişcările. Astfel. ca atunci când trebuie să conduceţi o maşină pe o stradă foarte aglomerată sau pe un drum prost. şi indică poziţia relativă a centrilor într-un mod foarte schematic. studiul centrilor. Fiecare dintre noi are într-adevăr multe observaţii privind vitezele diferite ale funcţiilor noastre. În diferite ştiinţe – fizică. sau obiectele. Centrul de greutate al centrului emoţional este în plexul solar. care este şi mai rapid. fie să le încetiniţi. în caz contrar veţi risca un accident şi probabil veţi face unul dacă persistaţi cu observaţiile. Poate să sune ciudat dar realitatea este că anatomia corpului uman este departe de a fi o ştiinţă completă. pe care trebuie să le păstrăm întotdeauna în minte.D. dacă nu putem să ajungem la faptele. putem găsi multe fapte care vor confirma. prin întregul organism. Toţi centri au multe puncte în comun şi. funcţionează cu viteza centrilor motor şi instinctiv. dar ele nu ne pot da valorile exacte.Psihologia evoluţiei posibile a omului Diagrama reprezintă un om văzut din profil. Centrii de greutate ai centrilor motor şi instinctiv sunt în şira spinării. În realitate diferenţa este foarte mare. Există multe observaţii similare. Trebuie să fim înţeleşi că în stadiul actual al cunoaşterii ştiinţifice nu avem mijloace să verificăm această afirmaţie. Cel mai rapid dintre toţi este centrul emoţional. Centrul de greutate al centrului intelectual este în creier. Trebuie. în principal deoarece fiecare centru include în el multe proprietăţi care nu sunt încă cunoscute de ştiinţa obişnuită şi chiar de anatomie. Ouspensky . Cel mai lent este centrul intelectual. fie să scăpaţi cea mai mare parte din observaţiile voastre. Observaţiile ne pot ajuta să stabilim o mare difernţă între vitezele funcţiilor. mai mare decât şiar putea imagina cineva ca fiind posibil între funcţii ale aceluiaşi organism. cu mijloacele noastre obişnuite nu putem calcula diferenţa de viteză a centrilor. care pot fi făcute în special asupra centrului emoţional. în general. Astfel înainte de a exprima în cifre. trebuie să înceapă cu observarea funcţiilor lor care sunt total deschise investigaţiei noastre. Aceasta este o metodă foarte uzuală. nu cifrele. astfel tot ce studiem în legătură cu funcţiile poate fi aplicat centrilor. În acest caz ne vom ocupa de funcţiile directe ale centrilor. care au mai mult sau mai puţin aceeaşi viteză. deşi în starea de „somn treaz” el funcţionează numai foarte rar cu aproximativ viteza sa reală şi. vreau să vobesc despre observaţiile obişnuite care pot fi făcute fără nici un fel de cunoştinţe speciale. În acelaşi timp fiecare centru are ceea ce se numeşte „centrul său de greutate”. dar numai foarte rar cunoaştem valoarea observaţiilor şi experienţelor 35 . adică diferenţa de viteză a funcţiilor lor. Unul din principiile cele mai importante care trebuie înţeles în legătură cu centrii.

trebuie să spunem că toate cifrele referitoare la aceste viteze diferite sunt stabilite şi cunoscute în sistemele de şcoli. Înţelegeţi clar ce înseamnă „mai mult timp”? Înseamnă că pentru orice fel de activitate pe care un centru trebuie să o facă. intră în multe procese cosmice sau. mai bine spus. aproape imediat. Şi toate acestea se petrec într-o secundă sau chiar şi mai puţin. un pahar cu apă sau o bucată de pâine vor produce acelaşi efect rapid. Din nou diferenţa este fie între centrul instinctiv şi cel intelectual. are de 30000 de ori mai mult timp decât centrul intelectual. După cum veţi vedea mai departe diferenţa între viteza centrilor este o cifră foarte ciudată care nu are semnificaţie cosmică. Numai când cunoaştem principiul vom începe să înţelegem propriile observaţii anterioare. nu e nimic ciudat aici sau în orice altceva. reprezentând enorma viteză a anumitor procese. dar rămâne faptul că răspunsul corpului la stimulent este foarte rapid. când funcţionează cu viteza lui proprie este de 30000 de ori mai rapid decât centrul motor şi cel instinctiv. bunăstare sau. adică. explică multe fenomene binecunoscute pe care ştiinţa obişnuită nu le poate explica şi peste care. dacă noi cunoaştem diferenţa de viteză a centrilor şi ne amintim că centrul instinctiv. Iar centrul emoţional.D. Oricât de straniu ar putea să fie. pe de altă parte mânie. pace. trăieşte multe sentimente şi senzaţii noi – o senzaţie de căldură. el are un timp cu mult mai mare. Aceasta înseamnă că centrul motor şi cel instinctiv sunt de 30000 de ori mai rapizi decât centrul intelectual. Dar în realitate. Ceea ce simte poate fi diferit în diferite cazuri. încercată în mai multe feluri şi numai după aceea acceptată sau respinsă. în general. de exemplu observând visele. în nu mai mult de o secundă. pot fi remarcate.Psihologia evoluţiei posibile a omului noastre. putem înţelege cum se poate întâmpla acest lucru. În realitate nu este nevoie să vorbim despre rachiu sau orice alt stimulent. Fenomene similare. Mă refer acum la viteza uluitoare şi cu totul inexplicabilă a unor procese fiziologice şi mentale. relaxare. pentru un om care nu s-a gândit niciodată la el însuşi şi nu a încercat niciodată să se studieze pe el însuşi. trece păstrând tăcerea sau pur şi simplu refuză să le discute. din punct de vedere al fiziologiei obişnuite. care trebuie să facă acest lucru. Ouspensky . Această cifră este 30000. acest fapt al diferenţei mari între vitezele centrilor. prin care măsurăm timpul nostru obişnuit. De exemplu – cineva bea un pahar de rachiu şi imediat. Pentru că. Centrii instinctiv şi motor au un timp mai mare de 30 000 de ori decât centrul intelectual. Este un miracol şi în acelaşi timp nu este. Dar suntem atât de obişnuiţi cu aceste fenomene încât rareori ne gândim cât de ciudate şi incomprehensibile sunt. M-am referit la câteva din aceste observaţii în A New Model of the Universe (Un nou model al universului).P. iritare şi aşa mai departe. Orice substanţă care intră în corp pe cale bucală trebuie să fie analizată. Dacă îi este cuiva sete sau foarte foame. Aceasta înseamnă de fapt că centrii diferiţi au un ritm total diferit. fie dintre centrul motor şi cel intelectual. mulţumire. În acelaşi timp. Desigur. 36 . iar centrul emoţional are de 30 000 de ori mai mult timp decât centrul motor şi instinctiv. aceste fenomene par aproape miraculoase. separă mai multe procese cosmice unul de celălalt. Un fiziolog ştie cât de multe procese complicate trebuie să aibă loc între momentul înghiţirii rachiului sau al paharului cu apă şi resimţirea efectelor. Este greu să concepem o astfel de diferenţă enormă între vitezele funcţiilor în acelaşi organism.

sau plăcută şi neplăcută. lucrurile ar părea foarte simple. aer curat – toate semnalează condiţii care sunt benefice pentru viaţă. cum ar fi plictiseala. În centrul emoţional. pipăit. În primul rând. iritarea. toate semnalează condiţii care pot fi dăunătoare vieţii. pe o cale nenaturală. ci aproximativ opt ore din timpul său obişnuit. nu o secundă. dar care sunt transformate prin imaginaţie şi identificare. Cea mai mare parte din emoţiile negative sunt artificiale. plăcute şi neplăcute. şi-a învins un dezgust natural faţă de senzaţii neplăcute. ele sunt cu mult mai complicate. teama. Ouspensky . În orice moment al gândirii noastre. cu siguranţă. răceală. miros. deoarece noi ne gândim că timpul nostru obişnuit. iar senzaţiile neplăcute de gust rău. Dacă se consideră emoţiile plăcute. nu există o parte negativă naturală. afecţiunea. senzaţia de căldură apăsătoare sau de frig extrem. temperatură. ele nu aparţin centrului emoţional propriu-zis ci sunt bazate pe emoţii instinctive. ca aparţinând părţii negative. sunt la fel de necesare pentru o orientare corectă în viaţă. Senzaţii plăcute de gust. Nu are semnificaţie pentru o observare practică. Partea negativă a centrului intelectual este la fel de folositoare ca şi partea pozitivă şi orice diminuare a puterii uneia în relaţie cu cealaltă are ca rezultat dezordinea mentală. da şi nu. Toată activitatea centrului intelectual este împărţită în două părţi: afirmativ şi negativ. atingere neplăcută. mai târziu ne va pune la dispoziţie un material foarte bun pentru auto-observare şi pentru locul asupra noastră înşine. În funcţionarea centrului instinctiv. În centrul motor. schimbări care aveau loc înaintea senzaţiilor şi erau cauza reală a senzaţiilor. Trebuie să spunem în mod hotărât că nu este posibilă o orientare în viaţă fără ambele tipuri de senzaţii. fie una o domină pe cealaltă. împărţirea în două părţi. pozitivă şi negativă. încrederea în sine ca aparţinând părţii pozitive. fie ele ajung la un moment cu aceeaşi intensitate la indecizie. miros urât. Astfel ideea noastră privind viteza extraordinară a acestei activităţi este pur şi simplu o iluzie pe care noi o avem. să fie efectuată într-un laborator obişnuit. adică mişcarea ca opusul repausului. Se presupune că fiecare centru este împărţit în două părţi. fără nici o grabă inutilă. pozitivă şi negativă are numai o semnificaţie logică. Această divizare este deosebit de clară în centrul intelectual şi în centrul instinctiv. Acum trebuie să încercăm să înţelegem o altă caracteristică a centrilor care. sau dacă.Psihologia evoluţiei posibile a omului Aceasta înseamnă că centrul instinctiv. pentru această activitate are.D. Ne vom întoarce mai târziu la studiul diferenţei între vitezele centrilor. cu care nu sunt înrudite. gelozia. invidia. şi în opt ore această activitate poate. şi emoţiile nelăcute. căldură. Ele sunt un ghid real al întregii vieţi animale pe Pământ şi orice funcţionare defectuasă a lor are drept rezultat o lipsă de orientare şi prin urmare un pericol de boală şi moarte. Aceasta este semnificaţia reală a teoriei lui James şi Lange. la o primă privire diviziunea este foarte simplă şi evidentă. pozitivă şi negativă. foarte bine cunoscută într-o vreme. Ei au insistat asupra faptului că toate emoţiile erau în realitate senzaţii de schimbări în ţesuturi şi organe interne. sau timpul centrului intelectual este singurul care există. Să ne gândim cât de repede s-ar otrăvi cineva dacă şi-ar pierde orice simţ al gustului şi al mirosului. dar în realitate. simpatia. cum ar fi bucuria. Aceasta a însemnat de fapt 37 .P. împărţirea este de asemenea foarte clară şi ambele părţi. în centrul emoţional.

încrederea în sine. cum ar fi lauda de sine. să se transforme în plictiseală. al nebuniei sau al crimei. Evenimentele exterioare şi procesele interioare au produs reflexe interne care au produs senzaţii. Dar toate emoţiile noastre plăcute. care sunt bazate pe imaginaţie şi identificare. Iubirea poate să se transforme în gelozie sau în teamă de a pierde ceea ce iubeşte. Şi aceasta este singura şansă de scăpare pe care o are omul. „speranţă”. aparţinând centrului instinctiv. În realitate emoţiile negative nu conţin altceva decât slăbiciune.D. supărări. pot. iar credinţa se poate transforma în superstiţie şi în acceptarea cu uşurinţă a nonsensurilor comfortabile. de fapt. ele dispar. nu ne direcţionează în nici o manieră sensibilă. ele ne distrug toate plăcerile. deoarece nu este nimic mai mecanic în viaţa noastră decât emoţiile negative. Ouspensky . Ele nu ne ajută în orientare. Faptul cel mai ciudat şi cel mai fantastic în legătură cu emoţiile negative este că. în orice moment. aprehensiuni. nu se poate nega faptul că pe lângă multele şi variatele feluri de suferinţă fizică. de fapt. în sensul în care sunt înţelese în mod obişnuit – ca emoţii permanente – sunt imposibile pentru un om în stare de conştienţă obişnuită. egoism. ele pretind unitate interioară. Ele necesită stări superioare ale conştienţei. sau nimic puternic. cum ar fi „iubire”.Psihologia evoluţiei posibile a omului că evenimentele externe şi procesele interne nu au produs emoţii. afecţiunea. simpatia. mecanic. care aparţine centrului emoţional. conştienţă de sine. ale sale şi ale altora nu au nici o valoare şi nu conţin nimic nou. Dar aceste suferinţe mentale sunt foarte diferite de emoţiile negative. Dimpotrivă. ne fac viaţa o povară şi împiedică efectiv dezvoltarea noastră posibilă. oamenii le adoră. controlată şi în cele din urmă ruinată de emoţii negative. lucrul cel mai greu de înţeles este că emoţiile negative. şi aşa mai departe. cum ar fi bucuria. Chiar şi o emoţie pur intelectuală: dorinţa de cunoaştere sau o emoţie estetică – adică sentimentul de frumuseţe şi armonie – dacă e amestecat cu identificarea. Aceste emoţii sunt un fenomen teribil. pentru un om obişnuit. durerea şi moartea. Se poate spune despre mulţi oameni că întreaga lor viaţă este dominată. Deci putem spune fără să greşim că nu putem avea emoţii pozitive. Emoţiile negative depinde de identificare. sau în mânie sau în ură. fiind total nefolositoare şi create prin imaginaţie şi identificare. În acelaşi timp emoţiile pozitive. care nu pot fi evitate şi sunt tot la fel de strâns legate de viaţa omului ca şi boala. se va combina imediat cu emoţii de tip negativ. „Eu” permanent şi voinţă. teamă şi aşa mai departe. Cred că. În acelaşi timp emoţiile negative nu joacă nici un rol util în viaţa noastră. Dacă emoţiile negative ar fi folositoare sau necesare unui scop oricât de neînsemnat şi dacă ele ar fi o funcţie a unei părţi cu adevărat existente a centrului emoţional. speranţa se poate transforma în reverie şi încredere în lucruri imposibile. omul are multe feluri de suferinţă mentală. pur şi simplu se amăgesc. În acelaşi timp. El are multe necazuri. şi foarte adesea începutul insteriei. nimic frumos. nu avem nici un fel de emoţii negative care să existe fără imaginaţie şi identificare. Ele capătă un loc enorm în viaţa noastră. Oamenii care cred că pot să-şi controleze emoţiile negative şi pot să le exprime numai atunci când vor ei. îngâmfare şi aşa mai departe. invidie. temeri. Bineînţeles. „credinţă”.P. Emoţiile pozitive sunt emoţii care nu pot deveni negative. ele pot fi distruse fără nici o pierdere. omul nu ar avea nici o 38 . dacă într-un caz special identificarea este înlăturată. iar acestea au fost interpretate ca emoţii. Noi nu putem controla niciodată emoţiile negative. nu ne dau nici un fel de cunoaştere. iritare. Singurul lucru bun referitor la ele este acela că.

Pe lângă aceasta mulţi oameni nu au nimic altceva decât emoţii negative. Toate „Eu”-rile lor sunt negative. La adulţi. pur şi simplu s-ar nărui şi s-ar transforma în fum. probabil el nu ar avea nici una. dar el nu-şi va sacrifica niciodată suferinţa. cu drama. Dar în viaţa de astăzi lucrurile se petrec cu totul diferit şi cu ajutorul tuturor exemplelor pe care le poate vedea şi auzi. „Ce ar putea fi mai uşor de sacrificat?” ar spune oricine. Emoţiile negative pot să fie dominate şi pot să dispară numai cu ajutorul cunoaşterii prin şcoală şi al metodelor şcolii. Lupta împotriva emoţiilor negative este o parte a instruirii în şcoală şi este strâns legată de toată activitatea în şcoală. nu este nici o şansă ca emoţiile negative să dispară.D. nenaturale şi nefolositoare? Atâta timp cât nu cunoaştem originea omului. Referitor la problema luptei împotriva emoţiilor negative. dar el nu speră la nimic în schimbul sacrificării suferinţei. deoarece nici o evoluţie interioară nu este posibilă atâta timp cât omul îşi menţine emoţiile negative. mai ales când ştim deja cât sunt de periculoase şi cât de urgentă este lupta împotriva lor. În realitate. cum ar fi ideea de nedreptate. noi nu credem că ne putem elibera de ele. putem vedea cum li se predau emoţiile negative şi cum le învaţă singuri privindu-i pe adulţi şi pe copiii mai mari. Chiar şi când suntem sătuli de ele. şi a multor altor suferinţe care se bazează în totalitate pe imaginaţia lui. Dar în realitate oamenii ar sacrifica orice în locul emoţiilor negative. Într-un mod foarte superstiţios omul se aşteaptă să fie recompensat prin sacrificarea plăcerilor. De exemplu privindu-i pe copii. emoţiile negative sunt susţinute de justificarea constantă şi elogierea lor în literatură şi artă şi prin auto-justificare şi auto-indulgenţă. al filmului şi aşa mai departe.P. Dar noi găsim prea multe scuze pentru ele şi înotăm în apele auto- 39 . la care nu poate să renunţe şi nu poate renunţa. cu cele mai multe romane? Din nefericire. Nu există plăcere şi bucurie pe care omul să n-o sacrifice din raţiuni foarte mărunte. noi avem asupra emoţiilor negative o putere mult mai mare decât ne dăm seama. El are numai idei greşite cu privire la suferinţă – el mai crede că suferinţa i-a dat-o Dumnezeu sau i-a fost trimisă de zei ca să-l pedepsească sau ca să-l edifice şi i-ar fi chiar frică să audă de posibilitatea de a scăpa de suferinţă într-un mod atât de simplu. reproduce. Ideea devine chiar mai dificilă prin existenţa multor suferinţe de care omul într-adevăr nu se poate debarasa. Dacă ar putea înlătura emoţiile negative din ei. de exemplu. un copil de zece ani cunoaşte deja întreaga scală de emoţii negative şi le poate imagina. nu putem discuta această problemă şi putem vorbi despre emoţiile negative şi originea lor numai în raport cu noi înşine şi cu vieţie noastre. Ouspensky . în limbajul şcolii se spune: Omul trebuie să-şi sacrifice suferinţa. cu teatrul. cu ajutorul lecturii. Care este originea emoţiilor negative.Psihologia evoluţiei posibile a omului şansă. Şi ce s-ar întâmpla cu viaţa noastră fără emoţii negative? Ce s-ar întâmpla cu ceea ce noi numim artă. Şi într-un anume sens există un motiv pentru asta. se poate identifica cu ele la fel ca un om mare. Dacă din primele ore de viaţă un copil ar putea să stea numai printre oameni care nu au de loc emoţii negative. atât timp cât ele sunt artificiale. şi încrederea în posibilitatea de a distruge nedreptatea. sau aşa de puţine emoţii negative încât ele ar putea fi cu uşurinţă dominate printr-o educaţie corectă.

Putem spune numai că avem emoţii plăcute şi emoţii neplăcute şi că toate cele care nu sunt negative. Când am spus că putem deveni mai conştienţi. trebuie să încercaţi să vă amintiţi că noi nu avem control asupra conştienţei noastre. care în viaţa lor nu au trăit nici o emoţie reală.P. Aceasta este adevărata imagine a vieţii noastre emoţionale şi.D. În psihiatria din secolul al XIX-lea. Omul normal nu poate avea „idei fixe”. Cele mai multe din funcţiile sale negative sunt inventate. şi şansele noastre sunt foarte mici chiar şi fără complexe. Întorcându-ne acum la problema lucrului asupra noastră înşine. aceasta înseamnă nebunie. noi avem un anumit control asupra mişcărilor noastre şi în multe şcoli. Nu există nimic în teoria noastră psihologică. În starea noastră actuală singurul lucru bun referitor la noi este acela că în noi nu există nimic permanent. care sunt de fapt şansele noastre. după cum este cazul. din aşa numita psihanaliză: mă refer la cuvântul „complex”. timpul lor fiind complet ocupat cu emoţii negative. Avem multe trăsături urâte. Este folositor să amintim acest lucru. la un moment dat. ceea ce numim astăzi „complex” era numit „idee fixă” iar „ideile fixe” erau luate drept semne de nebunie şi acest lucru rămâne perfect corect. există o metodă specială prin care putem lucra asupra dezvoltării conştienţei noastre. Dacă o astfel de dezvoltare ar fi posibilă. încercând să-l dezvoltăm cât mai mult. în mod deosebit în Est lucrul cu tine însuţi începe cu dobândirea unui control cât mai complet posibil asupra mişcărilor. Deci nu putem spune că centrul emoţional este îmărţit în două părţi. în cazul în care cineva încearcă să găsească complexe în voi. 40 . În mod întâmplător acest fapt dispune de un alt termen fals care s-a strecurat în limbajul psihologic al zilelor noastre. exceptându-ne pe noi înşine. Dar acest lucru necesită instruire specială. Aceasta ar însemna că pentru noi ar fi imposibil să scăpăm vreodată de ele. Ouspensky . pozitivă şi negativă. trebuie să ne întrebăm. sau că un om poate fi făcut mai conştient. Spre norocul nostru un asemenea lucru nu se poate întâmpla. Dacă. Tot ceea ce s-a spus până acum ne arată că ne aflăm într-o poziţie foarte stranie în raport cu centrul nostru emoţional. atunci toate aceste emoţii negative ar intra în noua noastră fiinţă şi ar deveni permanente în noi. care să corespundă ideii de „complex”. indiferent ce devine permanent în starea noastră actuală. „complexe” sau „fixaţii”.Psihologia evoluţiei posibile a omului compătimirii şi egoismului. am folosit cuvântul „conştient” sau „conştienţă” într-un sens relativ. pot să se transforme în emoţii negative la cea mai mică provocare sau chiar fără nici o provocare. Trebuie să descoperim în noi înşine funcţii şi manifestări. pe care le putem controla într-o anumită măsură şi trebuie să exersăm acest control. şi există mulţi oameni. El nu are parte pozitivă şi parte negativă. conştienţă sau voinţă. sau centrul intelectual. trebuie să înţelegem că atâta timp cât noi cultivăm şi admirăm în noi înşine toate aceste emoţii otrăvitoare nu ne putem aştepta la a fi capabili de a dezvolta în noi înşine unitate. dacă ne privim cu sinceritate. Numai nebunii pot avea un eu permanent. căutând defecte în orice. De exemplu. pur şi simplu întrebând dacă este conştient sau nu. foarte mult timp şi studiul unor exerciţii foarte elaborate. În condiţiile vieţii moderne. folosind acest instrument care este cel mai docil faţă de voinţa noastră: adică „mintea” noastră. Pentru a înţelege mai bine ce vreau să spun. avem mai mult control asupra gândurilor noastre şi în legătură cu acest lucru.

fragmente de emoţii. după cum este numită. este un lucru a cărui practicare se învaţă foarte greu. sau poate mai bine zis alchimice. imagini. deja ştie ce trebuie să facă. Aşa încât astăzi de la psihologie am ajuns la alchimie deci. Dacă cineva face acest lucru în mod conştiincios şi insistent el va vedea rezultatele într-un timp relativ scurt. Şi. Trebuie să vă amintiţi că noi am găsit mica fisură în pereţii mecanicităţii noastre. deoarece avem un anumit control asupra gândurilor noastre – adică prin înţelegerea faptului că noi nu ne amintim de noi înşine. Dar dacă noi nu avem nici un control asupra conştienţei însăşi. este o luptă constantă cu imaginaţia. Trebuie să încerce să-şi amintească de el însuşi. altfel putându-se identifica cu propriile eforturi. putem în acest fel. Până în acest moment sarcina noastră a fost numai auto-studiul.P. ceva în voi dă drumul imaginaţiei şi auto-observarea. că noi ne putem aminti de noi înşine dacă încercăm suficient de intens şi corect. Ceea ce vreau să spun este că dând gândurilor noastre direcţia pe care ele ar trebui să o aibă într-un moment de conştienţă.Psihologia evoluţiei posibile a omului Există aşa de multe grade ale conştienţei şi orice grad superior înseamnă „conştienţă” raportată la un grad inferior. Acum să încercăm să formulăm ce aţi remarcat când aţi încercat să vă observaţi pe voi înşivă. că în momentul în care începeţi auto-observarea. Ouspensky . deoarece nu ne putem comanda stările de conştienţă. Acum acesta este punctul principal în lucrul cu tine însuşi. adică nu sunteţi conştienţi de voi înşivă în momentul în care încercaţi să vă observaţi. să inducem conştienţă. Nu putem deveni conştienţi după dorinţă. odată cu înţelegerea necesităţii de schimbare reală în noi înşine începe lucrul. dacă o încercaţi într-adevăr. Self-remembering (amintirea de sine). În al doilea rând că observarea este îngreunată de fluxul neîncetat de gânduri. atunci când vrem. care vă trec prin minte şi foarte adesea vă distrag atenţia de la observare. ecouri de conversaţii. aceasta are nu numai o semnificaţie psihologică. avem un anumit control asupra gândurilor noastre despre conştienţă şi ne putem construi gândirea în aşa fel încât să ne aducă conştienţă. Acum. el trebuie să lupte cu gândurile mecanice şi să lupte cu imaginaţia. Dacă cineva îşi dă seama că toate dificultăţile în cursul lucrului depind de faptul că el nu poate să-şi amintească de el însuşi. În primul rând că nu vă amintiţi de voi înşivă. în acelaşi timp. Dar nu trebuie să creadă că este uşor sau că va putea să stăpânească imediat această practică. în corpul nostru. Nu trebuie să se bazeze pe aşteptarea de rezultate. că nimeni nu-şi aminteşte de el însuşi şi prin înţelegerea a tot ceea ce înseamnă acest lucru – aceasta ne va aduce la conştienţă. dar ea transformă de asemenea partea cea mai subtilă a metabolismului nostru şi produce efecte clare chimice. veţi afla că practicând self-remembering (amintirea de sine) combinată cu auto-observarea şi cu lupta împotriva imaginaţiei.D. în al treilea rând. Ea trebuie să se bazeze pe înţelegerea faptului că noi nu ne amintim de noi înşine şi. Pentru a putea face acest lucru. Dar putem să ne amintim de noi înşine pentru scurt timp atunci când dorim. la ideea transformării elementelor grosiere într-unele mai subtile. Aceasta este cunoaşterea faptului că noi nu ne amintim de noi înşine şi înţelegerea faptului că putem să încercăm să ne amintim de noi înşine. Aţi remarcat trei lucruri. 41 . Mai târziu.

Dar împărţirea făcută de Solovieff nu este suficientă. omul nr. că un om se poate deda la minciună. Ştim că există oameni nr.2. În general oamenii înţeleg ideea de diferite niveluri de cunoaştere. fiinţa unei plante.D. fiinţa unui animal. Ei pot să aibă un centru magnetic. Oamenii sunt prea diferiţi între ei pentru asta.P. deoarece în înţelegerea obişnuită fiinţa omului nu este privită ca fiind total diferită de fiinţa unei pietre. deşi tacit. omul nr. În realitate ele există într-un mod foarte diferit. pe de o parte şi credincioşi adevăraţi. Această interpretare este superioară conceptului obişnuit. o piatră. conceptul de om se împarte în şapte categorii: omul nr.2 foarte diferiţi şi oameni nr. ideea de relativitate a fiinţei. Ouspensky . fiinţa nr.4. fiinţa unei plante sau fiinţa unui animal. profeţi şi aşa mai departe. Toate aceste categorii indică neveluri diferite de fiinţă.5. sfinţi. Un filosof rus. În gândirea modernă oamenii ignoră ideea de fiinţă şi diferite niveluri de fiinţă. oameni drepţi. Din contră ei cred că pe măsură ce există mai multe discrepanţe şi contradicţii în fiinţa omului cu atât mai mult el poate fi mai interesant şi mai sclipitor. 42 . Din punctul de vedere obişnuit.1. şi nu numai tacit uneori. omul nr. În general se admite. deoarece una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale stării actuale a omului este aceea că el nu se cunoaşte pe sine.3 şi aşa mai departe. Am explicat deja că din punct de vedere al sistemului pe care-l studiem. fiinţa nr. oameni nr. Ei pot trăi în totalitate sub influenţele A sau ei pot fi afectaţi de influenţe A şi B în mod egal.2.3 foarte diferiţi. Ei pot să fi venit în contact cu influenţa şcolii sau influenţa C. fiinţa unui om şi de fiinţa divină. Vladimir Solovieff a folosit termenul de „fiinţă” în scrierile sale. Ei pot fi mai mult sub influenţe B decât A. omul nr.1 foarte diferiţi. În completare la aceasta noi ştim deja diviziuni mai profunde. Ideea de fiinţă a intrat în fundamentarea gândirii şi expunerii despre om în gândirea religioasă şi toate celelalte diviziuni ale omului au fost privite ca lipsite de importanţă în comparaţie cu ea. posibilitatea diferitelor niveluri ale fiinţei şi necesitatea dezvoltării fiinţei separat de dezvoltarea cunoaşterii.4. ideea de relativitate a cunoaşterii şi necesitatea unei cunoaşteri absolut noi. poate fi egoist.7. El a vorbit despre fiinţa unei pietre. Un astfel de lucru ca fiinţa omului nu există. Am vorbit deja de mai multe ori despre necesitatea dezvoltării cunoaşterii şi în mod deosebit a auto-cunoaşterii. exact aşa cum un om este sau există. necredincioşi sau eretici. Aceste două laturi ale omului sau două linii ale dezvoltării sale posibile sunt cunoaşterea şi fiinţa.1. Aceasta înseamnă că există şapte grade sau categorii ale fiinţei: fiinţa nr. mai mult decât atât. Oamenii au fost împărţiţi în păgâni. Ei pot fi pe cale de a deveni oameni nr.3.6 şi omul nr. deci există două linii de dezvoltare posibilă care trebuie să aibă loc simultan. un animal sunt sau există.Psihologia evoluţiei posibile a omului Prelegerea a Cincea În legătură cu studiul dezvoltării posibile a omului trebuie să stabilesc un lucru foarte important: Există două laturi ale omului care trebuie dezvoltate. omul nr. adică nu la cunoaştere ci la fiinţă. Ceea ce oamenii nu înţeleg în cele mai multe cazuri este ideea de fiinţă ca fiind separată de cunoaştere şi. o plantă. Toate aceste definiţii nu se referă la diferenţe în vederi şi convingeri.

în multe cazuri corespunde unui mic bănuţ englezesc.P. Această găsire sau inventare de cuvinte pentru lucruri de neînţeles nu are nimic de-a face cu înţelegerea. Aţi confundat întotdeauna înţelegerea cu cunoaşterea sau deţinerea de informaţii. iar o dezvoltare unilaterală nu poate duce departe. Dacă veţi afla acest lucru veţi înţelege ceva despre o rublă. Ouspensky . să observaţi în ce an a fost emisă. Acum vom vorbi despre înţelegere. Puteţi să aflaţi toate aceste lucruri şi probabil şi altele. Desigur acest lucru este total imposibil. cu un întreg şi consecinţele posibile ale acestei legături. un cuvânt. Dar a şti şi a înţelege sunt două lucruri diferite şi trebuie să învăţaţi să faceţi distincţie între ele. şi despre alte câteva lucruri. datărată pierderii înţelegerii. Ce este înţelegerea? Încercaţi să vă puneţi această întrebare şi veţi vedea că nu puteţi răspunde la ea. Cineva nu poate fi un mare gânditor sau un mare artist având o minte pervertită sau inconsecventă tot aşa cum nimeni nu poate fi campion sau atlet de circ având tuberculoză. respectiv cunoaştere dezvoltată mai mult decât fiinţa. poate am avea o şansă mai mare la o anumită înţelegere. veche. iraţional. Această incompatibilitate a diferitelor trăsături din fiinţa cuiva. Dimpotrivă. Este necesar să înţelegem foarte clar ce înseamnă fiinţă şi de ce ea trebuie să crească şi să se dezvolte alături de cunoaştere. Acceptarea pe scară largă a ideii că inconsecvenţa şi imoralitatea înseamnă originalitate este responsabilă pentru numeroasele escrocherii ştiinţifice. dacă ne-am putea debarasa de jumătate din cuvinte. Pentru a înţelege un lucru trebuie să vezi conexiunea sa cu o temă majoră. s-o cântăriţi. dar nu veţi înţelege ce este ea şi care este semnificaţia ei dacă nu aflaţi că înainte de ultimul război puterea ei de cumpărare corespundea în multe cazuri cu cea a unei lire englezeşti de astăzi şi că bancnota de o rublă de astăzi. pervertit şi totuşi să fie un mare om de ştiinţă sau un mare filosof sau un mare artist. deoarece înţelegerea unui lucru duce imediat la înţelegerea multor alte lucruri. în Rusia bolşevică. De obicei în viaţă ne întâlnim numai cu un fel. să aflaţi totul despre ţarul al cărui portret este pe o faţă. să presupunem că vă arăt o rublă rusească de argint. Ea este silită să ajungă la o contradicţie interioară de natură serioasă şi să se oprească acolo.D. şi poate. Voi puteţi să vă uitaţi la ea. care în general este privită ca originalitate.Psihologia evoluţiei posibile a omului nestatornic. Oamenii chiar cred adesea că a înţelege înseamnă a afla un nume. Dacă ne întrebăm ce înseamnă să înţelegi sau să nu înţelegi un om trebuie mai întâi să ne gândim la un moment în care n-am putut să vorbim cu un om în propriul său 43 . Puteţi să aflaţi ce înseamnă cuvântul „rublă” şi cum a intrat în uz. Ceva mai târziu vom vorbi despre diferitele feluri şi diferitele rezultate ale dezvoltării unilaterale. rezultatul este întotdeauna o dezvoltare unilaterală. sau este chiar mai mică. de fapt înseamnă slăbiciune. Înţelegerea este întotdeauna înţelegerea unei probleme mai mici în relaţie cu o problemă mai mare. chiar să faceţi o analiză chimică şi să determinaţi cantitatea de argint pe care o conţine. s-o studiaţi. un titlu sau o etichetă despre un fenomen nou sau neaşteptat. dar independent de ea. Ea a fost o monedă de dimensiunea unei jumătăţi de coroană şi corespunzând la doi şilingi şi un penny. Atunci când cunoaşterea depăşeşte fiinţa sau fiinţa depăşeşte cunoaşterea. artistice şi religioase din epoca noastră şi probabil din toate timpurile. De exemplu. Rezultatul ia forma unor dogmatizări a anumitor idei şi a imposibilităţii consecvente privind o dezvoltare ulterioară a cunoaşterii.

Dar vorbind la un nivel obişnuit. în funcţie de propriul nivel de cunoaştere şi fiinţă. fără ideea de şcoală sau sistem. Oamenii învaţă să înţeleagă. că oamenii pot – adică au dreptul – să înţeleagă acelaşi lucru în mod diferit. dar toată această înţelegere este subiectivă şi relativă. Acest lucru este foarte greşit din punct de vedere al sistemului. semne sau simboluri. Ea ne arată necesitatea unei dezvoltări simultane a cunoaşterii şi a fiinţei.D. În realitate această diferenţă este mult mai mare decât ne putem imagina. Dacă fiecare din ele nu creşte mai mare şi mai puternică atunci fiecare devine tot mai mică şi mai slabă.Psihologia evoluţiei posibile a omului limbaj. Ei trebuie să aibă un limbaj comun sau să cadă de acord asupra anumitor semne sau simboluri prin care să desemneze lucrurile. 44 . să presupunem că. Numai atunci este posibilă înţelegerea reciproca. Cum putem găsi o explicaţie privind această contradicţie permanentă? În realitate nu este nici o contradicţie. Trebuie să înţelegeţi că există o mare diferenţă între oamenii nr. restul este neînţelegere sau înţelegere incompletă. Dar. în acelaşi timp. Din punct de vedere al sistemului pe care-l studiem acest lucru este imposibil. Bineînţeles doi oameni care nu au un limbaj comun nu se vor înţelege unul cu altul. Dar nici cunoaşterea şi nici fiinţa nu pot sta nemişcate sau să rămână în aceeaşi stare. trebuie să admitem că există tot atât de multe înţelesuri câţi oameni.P. înţelegând sistemul şi orice altceva în legătură cu sistemul. Dar. oamenii cred adeseori că ei înţeleg lucrurile în mod diferit. Înţelegerea poate fi comparată cu o „medie aritmetică” între cunoaştere şi fiinţă. Creşterea numai a uneia dintre ele în detrimentul celeilalte nu va schimba media aritmetică. Iată de ce din nou sistemul este necesar.1. ci trebuie să aibe şi acelaşi nivel de fiinţă. Întotdeauna nu poate să existe decât o înţelegere. Oamenii care se înţeleg unul pe altul trebuie să aibă nu numai o cunoaştere egală. pe de altă parte. Ouspensky . De aici urmează principiul că nu puteţi să înţelegeţi şi să dezaprobaţi în acelaşi timp. atunci din nou încetaţi să vă înţelegeţi unul cu altul. Aceasta explică şi de ce a înţelege înseamnă a fi de acord. O altă idee greşită pe care o au oamenii sau care ţine în special de timpurile actuale este aceea că înţelegerea poate fi diferită. Înţelegerea nu poate fi diferită. şi aceasta înseamnă că este greu să o înţelegem. Dacă înţelegi pe cineva eşti de acord cu el. 2 şi 3 pe de o parte şi oamenii din categoriile superioare. Dar ideea de întreg poate fi foarte diferită. Este atât de mare încât din acest punct de vedere întreaga viaţă este privită ca fiind împărţită în două cercuri concentrice – cercul interior şi cercul exterior al umanităţii. dacă nu eşti de acord cu el nu-l înţelegi. Pentru a explica acest lucru trebuie să mă întorc la împărţirea omului în şapte categorii. Astfel de exemple se pot vedea oricând. În conversaţia obişnuită spunem foarte adesea: „Îl înţeleg. După cum tocmai am spus există două laturi ale omului care trebuie să se dezvolte pe drumul normal al evoluţiei sale: cunoaşterea şi fiinţa. dar nu sunt de acord cu el”. nu cădeţi de acord asupra semnificaţiei anumitor cuvinte. Este greu să acceptăm această idee. Fiecare înţelege totul în propriul său fel sau corespunzător unei sau altei instruiri mecanice sau unui obicei. Înţelegere înseamnă înţelegerea unei părţi în relaţie cu întregul. Calea spre înţelegerea obiectivă se află prin sistemele şcolii şi prin transformarea fiinţei. în cursul unei conversaţii cu un om.

Ouspensky . mai ales. Am ajuns la o definiţie foarte interesantă a înţelegerii. Adică la un moment dat noi înţelegem mai mult iar în alt moment înţelegem mai puţin. deoarece aici totul se întâmplă.D. Oamenii nr. cercul cel mai apropiat de centru. deoarece oamenii care trăiesc în acest cerc.4 sunt în pragul cercului interior sau între cele două cercuri. Dar această pătrundere într-un cerc mai înalt în comparaţie cu cel în care te-ai născut. putem înţelege anumite cărţi sau anumite idei mai bine decât le-am fi putut înţelege înainte şi. Cercul exterior în care trăim noi. deoarece înţelegerea înţelegerea între oameni numai acolo este posibilă. dacă descoperim anumite fapte care să ne arate că această nouă înţelegere se dezvoltă. de care aparţin oamenii nr. 2 şi 3 cercului exterior. în primul rând de a ne menţine la acele niveluri mai înalte de înţelegere şi în al doilea rând de la le depăşi. Noi studiem limbajul celui mai den afară dintre cercurile interioare. Trebuie să amintim că înţelegerea noastră. El este denumit şi cercul confuziei limbilor. iar oamenii din cercul mijlociu studiază limbajul cercului cel mai lăuntric. Cercul interior. Şcolile de diferite feluri servesc drept porţi prin care oamenii pot trece în cercurile interioare. sunt capabil să vă răspuns.7.5. Dacă remarcăm aceste diferenţe de înţelegere în noi înşine vom fi capabili să ne dăm seama că există o posibilitate. El este denumit cercul mecanic. 45 . Oamenii din cercul interior-exterior studiază limbajul cercului mijlociu. Considerând că prin studierea sistemului ne putem înţelege pe noi înşine. la rândul său. ei trebuie să încerce să pătrundă în cercul interior.1.Psihologia evoluţiei posibile a omului Oamenii nr. limbajul în care oamenii pot să se înţeleagă unul pe altul. este împărţit în trei cercuri concentrice. Puteţi pune întrebarea: „Care este limbajul pe care-l studiem?” Iar acum. Cele trei cercuri interioare au fiecare câte un limbaj propriu. ca să spun aşa.P. Primul pas în această muncă este studiul unui nou limbaj. noi putem cunoaşte numai noţiuni rudimentare ale acestui limbaj. cel puţin un semn privind posibilitatea unei dovezi.5. Dacă mă întrebaţi cum se pot dovedi toate acestea. vă voi spune că dovada se poate face numai continuând autostudiul şi continuând observarea. nu este întotdeauna la acelaşi nivel. aceasta va fi. Puteţi să vă daţi seama că. Ea este ceva care ţine de cercul interior al umanităţii şi nu ne aparţine nouă deloc. Fiecare înţelege orice în mod diferit. Pentru noi cele trei cercuri interioare formează un cerc interior. dacă nu o dovadă.6 şi cercul exterior – interior. cere o muncă lungă şi dificilă. stând în afara cercului interior. totul este mecanic şi oamenii care trăiesc aici sunt maşini. şi-i putem înţelege pe alţii sau. Această diviziune nu ne interesează deocamdată. Dar chiar şi numai aceste prime noţiuni ne vor ajuta să ne înţelegem unul pe altul mai bine decât ne-am putea înţelege vreodată fără ele. desemnând diferitele sale trăsături. Tot timpul se mişcă în sus şi în jos. Dacă oamenii din cercul exterior îşi dau seama ca ei nu se înţeleg unul pe altul şi dacă simt nevoia de înţelegere. mijlocul. Este limbajul cercului interior. ca şi conştiinţa noastră. 6 şi 7 aparţin cercului interior iar cei nr. de exemplu. de care aparţin oamenii nr. toţi vorbesc în limbi diferite şi nu se înţeleg niciodată unul pe altul. are mai multe nume. de care aparţin oamenii nr.

Dar oamenii fac întotdeauna greşeala de a gândi că ei pot să judece fiinţa altor oameni. nu cere nici un fel de atenţie. „proletari şi capitalişti” şi aşa mai departe. Noi 46 . Dacă vă formulaţi scopul din punct de vedere că doriţi să-i înţelegeţi pe alţii. atunci când celelalte părţi îşi fac treaba lor. adică. în expresii argotice.1 – adică marea majoritate a omenirii – trăiesc toată viaţa lor numai cu centrul formator neatingând niciodată celelalte părţi ale centrului lor intelectual. incluzând principiile de mişcare şi instinctual. care după cum am văzut nu este aceeaşi în diferiţi centri. astfel încât centrul intelectual constă de fapt din şase părţi. O parte mecanică lucrează aproape automat. În afară de împărţirea în două părţi. În realitate dacă ei doresc să întâlnească şi să înţeleagă oameni cu un nivel de dezvoltare mai ridicat decât al lor trebuie să lucreze cu scopul de a-şi transforma fiinţa. fiecare din aceste două părţi se împarte în 3 părţi. Toate acestea şi multe alte elemente ale reacţiilor noastre uzuale sunt activităţile părţii mecanice ale centrului intelectual. dar nu puteţi judeca fiinţa lor. Pentru toate nevoile imediate ale vieţii. a doua este „emoţională” şi a treia este „intelectuală”. Împărţirea unui centru în trei părţi este foarte simplă. În centrul intelectual. în lozinci partizane. sau predominând unul dintre ele. cu excepţia unei părţi – şi anume partea mecanică a centrului intelectual. Centrul se împarte în părţi pozitive şi negative. Acum trebuie să ne întoarcem la studiul centrilor şi la studiul atenţiei şi al amintirii de sine deoarece acestea sunt singurele căi spre înţelegere. chiar când împrejurările s-au schimbat total. Această parte are propriul său nume.P. Ea nu ar trebui niciodată să răspundă la întrebări adresate întregului centru. ci continuă să lucreze în felul în care a început. Dar despre această subdivizare vom vorbi mult mai târziu. Ouspensky . trebuie să vă amintiţi un principiu foarte important al şcolii: puteţi să-i înţelegeţi pe alţii numai în măsura în care vă puteţi înţelege pe voi înşivă şi numai la nivelul propriei voastre fiinţe. în fraze gata confecţionate. a amintirilor şi a asociaţiilor.D. Puteţi să vedeţi în ei numai atât de mult cât aveţi în voi înşivă. Ea se numeşte „aparatul formator” sau uneori „centrul formator”. Din păcate. Mulţi oameni şi îndeosebi oamenii nr. pozitivă şi negativă. Asta e tot ce ar trebui ea să facă în mod normal. De exemplu centrul formator poate să numere numai până la doi. ea nu poate „gândi”. „muncitori şi burghezi”. dar datorită acestui fapt ea nu se poate adapta la schimbarea circumstanţelor. Aceasta înseamnă că puteţi judeca nivelul de cunoaştere al altora. Trebuie să lucraţi asupra fiinţei voastre şi asupra transformării fiinţei voastre. fiecare din cei patru centri se împarte în trei părţi. pentru a primi şi a răspunde la influenţele A şi pentru a deforma şi a respinge influenţele C. Prima parte este „mecanică”. partea mecanică conţine în ea însăşi toată activitatea de înregistrare a impresiilor. Întotdeauna putem recunoaşte gândirea formatoare.Psihologia evoluţiei posibile a omului Dar studiul teoretic nu este suficient. Aceste trei părţi corespund definiţiei centrilor înşişi. nu ar trebui niciodată să încerce să rezolve problemele acestuia şi nu ar trebui niciodată să decidă nimic. emoţională şi intelectuală. Fiecar din aceste şase părţi este subdivizată la rândul ei în trei părţi: mecanică. despre care vom vorbi acum. El împarte întotdeauna totul în două: „bolşevism şi fascism”. în realitate ea este întotdeauna gata să decidă şi să răspundă întotdeauna la întrebări de toate felurile într-o manieră foarte îngustă şi limitată. aparatul formator este absolut suficient.

Ea este atrasă şi întreţinută de subiectul însuşi. ea poate să conducă la trezirea conştiinţei. În acele cazuri în care părţile intelectuale ale centrului de mişcare şi instinctiv. Nu vom vorbi acum despre emoţii negative. construcţie. emoţională şi intelectuală. Vreau să spun prin aceasta că dacă centrul magnetic există numai în 47 . dar atenţia în această parte a centrului trebuie să fie controlată şi menţinută prin voinţă şi efort. Ne vom referi numai la împărţirea centrului în trei părţi: mecanică. laşitate. cum ar fi de exemplu partea intelectuală a centrului instinctiv. În acelaşi timp aceeaşi metodă ne arată cum să facem să lucreze părţile intelectuale ale centrilor. invenţie şi descoperire. crudă. acesta se poate manifesta în vise. atracţia spre emoţii gregare de toate felurile şi completa dispariţie în emoţii inferioare. adică dorinţa de cunoaştere. dorinţa de a înţelege. Partea intelectuală a centrului emoţional este de asemenea lăcaşul principal al centrului magnetic. cu atenţia atrasă de subiectul observaţiei sau reflecţiei şi menţinută în acest loc. sarcastică batjocoritoare. ea poate să fie ironică.P. se poate spune că în toate timpurile toate teoriile populare sunt formatoare. Partea emoţională poate fi foarte diferită la diferiţi oameni. Partea intelectuală a centrului intelectual cuprinde în ea capacitatea de creaţie. în acest caz. gelozie şi aşa mai departe. plăcerea de a fi într-o mulţime şi parte a unei mulţimi. egoism. care sunt necesare pentru manifestarea facultăţii creatoare. o emoţie morală şi. sentimentalismul. plăcerea de a descoperi şi aşa mai departe. Partea emoţională a centrului intelectual constă în principal din ceea ce se numeşte „o emoţie intelectuală”. Ouspensky . plăcerea de a se agita. pe care să o putem percepe sau controla. Partea mecanică se compune din cel mai ieftin gen de umor gata fabricat şi un simţ grosier al comicului.D. Fără atenţie sau cu atenţia hoinărind ne aflăm în partea mecanică. semi-animalice: cruzime. toate acestea se pot manifesta la niveluri foarte diferite. răutăcioasă şi geloasă – numai că într-un fel mai puţin primitiv decât partea mecanică. suntem în partea intelectuală. deoarece acelaşi principiu se referă în mod egal la toţi centrii. insatisfacţia de a nu cunoaşte. care în mod obişnuit se numeşte „interes” sau „entuziasm” sau „pasiune” sau „devotament”. dar în această parte a centrului atenţia nu cere nici un efort. gustul pentru aspectele spectaculoase. ne aflăm în partea emoţională. care lucrează fără nici o atenţie din partea noastră. Dacă îi apreciem din punct de vedere al atenţiei vom şti imediat în care parte a centrilor ne aflăm. Partea intelectuală a centrului emoţional (cu ajutorul părţilor intelectuale ale centrilor de mişcare şi instinctiv) conţine capacitatea de creaţie artistică. Probabil. încăpăţânată. Observând atenţia şi încercând s-o controlăm ne constrângem să funcţionăm în părţile intelectuale ale centrilor. Să luăm centrul emoţional. servilismul. Activitatea părţii emoţionale cere atenţie deplină. nu sunt suficient de educate sau nu sunt corespunzătoare dezvoltării părţii intelectuale ale centrului emoţional. Acesta este criteriul principal în studierea părţilor centrilor. dar repetăm. Ea nu poate să funcţioneze fără atenţie. Ea poate conţine în ea un simţ al umorului sau un simţ al comicului şi la fel de bine o emoţie religioasă. o emoţie estetică. astfel destul de neartistici. foarte adesea prin identificare. Dar în prezenţa identificării ea poate să fie ceva cu totul diferit. invidie. satisfacţia cunoaşterii.Psihologia evoluţiei posibile a omului datorăm cele mai multe sloganuri moderne acestei gândiri formatoare şi nu numai sloganurile dar şi toate teoriile populare moderne. Acest lucru explică visele frumoase şi artistice ale unor oameni. cu atenţia controlată şi menţinută asupra subiectului. deşi nu poate fi aşa de uşor pentru noi să distingem părţile intelectuale în alţi centri.

şi în cele mai multe cazuri dragostea pentru sport se află în partea de mişcare a centrului intelectual sau emoţional. Activitatea centrului instinctiv este foarte ascunsă de noi. la niveluri superioare este amestecată cu activitatea părţii intelectuale a centrului emoţional. în interpretarea corectă a expresiei – adică toate mişcările interne cum ar fi circulaţia sângelui. intonaţiile şi gesturile altor persoane. Partea mecanică cuprinde senzaţii obişnuite. Vă veţi da seama foarte curând că tot lucrul vostru cu voi înşivă este legat de amintirea de sine şi că el nu se poate desfăşura cu succes fără aceasta. Partea emoţională a centrului de mişcare este strâns legată de plăcerea de mişcare.D. aşa cum sunt inzestraţi actorii. aceeaşi capacitate. dar studiul atenţiei necesită de asemenea un anumit grad de aducere aminte de sine. În centrul de mişcare. este o cale spre centrii superiori. Ouspensky . Aceste invenţii constituie activitatea părţii intelectuale a centrului de mişcare şi multe alte invenţii ale omului au nevoie de asemenea de activitatea părţii intelectuale a centrului de mişcare. Dragostea pentru sport şi pentru jocuri în mod normal ar trebui să aparţină acestei părţi a centrului de mişcare. dar. o minte foarte diferită de mintea intelectuală. Studiul atenţiei arată părţile centrilor mai bine decât orice altceva. Partea intelectuală a centrului de mişcare este un instrument foarte important şi foarte interesant. Noi ştim în realitate. el nu poate fi suficient de puternic pentru a fi eficient şi este mereu posibil de a face greşeli sau de a eşua. partea mecanică este automată: toate mişcările automate care în limbajul obişnuit sunt numite instinctive îi aparţin ei ca şi imitaţia şi capacitatea de a imita. Partea intelectuală este foarte mare şi foarte importantă. dar când ea se amestecă cu identificarea şi cu alte emoţii. Fiecare trebuie să-şi inventeze propriile sale metode pentru orice ar face. oricare ar fi fost ea. Fără a-şi aduce aminte de sine cineva nu poate observa. Iar amintirea de sine este trezire parţială sau începutul trezirii. Capacitatea de a imita. de asemenea mişcările instinctive. adică simţim şi putem observa.Psihologia evoluţiei posibile a omului centrul intelectual sau în partea emoţională a centrului emoţional. Studiul părţilor centrilor şi a funcţiilor lor speciale pretinde un anumit grad de amintire de sine.P. pe care foarte adesea noi nici măcar nu le remarcăm şi care servesc drept fundal pentru alte senzaţii. care joacă un rol aşa de mare în viaţă. Partea intelectuală a centrului instinctiv este mintea din spatele intregii activităţi a organismului. reflexele interne şi externe. numai partea senzorială şi emoţională. ştie că orice fel de muncă necesită multă iventivitate. mişcarea hranei în organism. Dar partea intelectuală a centrului emoţional. 48 . Bineînţeles – şi acest lucru trebuie să fie foarte clar – nici o muncă nu poate fi făcută în somn. În starea de conştienţă de sine sau într-o stare apropiată de aceasta. putem veni în contact cu partea intelectuală a centrului instinctiv şi putem afla multe lucruri privind funcţionarea maşinii şi posibilităţile sale. Oricine ar fi făcut vreodată bine o muncă fizică. aparţine de asemenea părţii intelectuale a centrului de mişcare. dacă este puternic dezvoltată şi lucrează cu toată puterea sa. ea se află aici foarte rar. suficient timp sau cu suficientă claritate pentru a simţi şi înţelege diferenţa dintre funcţiile aparţinând diferitelor părţi ale diferiţilor centri. după dorinţă vocea.

o şcoală este un loc unde cineva poate să înveţe ceva.D. Apoi şcolile se împart după grade. trebuie să vă fie clar de acum. Un conducător autointitulat sau ales al unui grup nu poate conduce nicăieri grupul respectiv. calea yoghină şi a patra cale. trebuie să aibă două niveluri. Am vorbit mai înainte despre cele patru căi: calea fachirului. adică. sau cel puţin el trebuie să fi fost instruit de către o şcoală în trecut. 3 învaţă să devină nr. fără o şcoală.5. deşi într-un anumit sens noi ne putem numi 49 . fără aceasta ea ar fi numai o şcoală obişnuită. deoarece dacă nu le înţelegeţi pe acestea. Nu este necesar să vorbim de grade mai avansate deoarece ele sunt foarte departe de noi. ea are mai multe posibilităţi. în care descriu cum am întâlnit eu acest sistem şi cum s-a desfăşurat lucrul. şcoli religioase sau mănăstiri. 2. am înţeles că o şcoală. Petersburg. nu vor ajunge nicăieri deoarece ei nu ştiu încotro să meargă şi ce să facă. Aşa încât omul care poate să conducă lucrul. şcoli de muzică. Următorul grad sunt şcolile în care oamenii nr. trebuie să vă spun că la începutul activităţii noastre. respectiv de la şcoală. Se naşte întrebarea: Ce este o şcoală? Şi următoarea întrebare.Psihologia evoluţiei posibile a omului Prelegere ţinută joi.4 învaţă să devină nr. deoarece dobândim o anumită cunoaştere şi în acelaşi timp învăţăm cum să ne schimbăm fiinţa. putem.4. un nivel unde oamenii nr. Dar referitor la acestea. pentru noi cea mai importantă este: Este aceasta – respectiv organizaţia noastră – o şcoală? Există multe feluri de şcoli. şi altul unde oamenii nr. şcoli yoga şi şcolile celei de-a patra căi. numită Fragments of an Unknown Teaching (Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută – În căutarea miraculosului).5. ce constituie o şcoală? Vorbind în general. dar şi pentru a deveni diferit. Ouspensky . nu este numai pentru a învăţa ceva. Deci. 3 învaţă să devină nr. În curând veţi putea să citiţi începutul unei cărţi pe care am scris-o. Există şcoli în care oamenii nr. apoi despre istoria activităţii noastre. etc. O şcoală ca cea despre care vorbesc trebuie nu numai să dea cunoştinţe dar să şi ajute la schimbarea fiinţei. Dar felul de şcoală la care mă refer. 2. trebuie să parvină dintr-o şcoală. deoarece o dublă organizare de acest fel poate să dea o mai mare varietate de experienţă şi să facă activitatea mai rapidă şi mai sigură. Acum se pune o întrebare interesantă: Ne putem noi numi o şcoală? Într-un anumit sens. 23 septembrie 1937 Există câteva lucruri despre care aş vrea să vorbesc. respectiv în 1916 la St. Pot să existe şcoli de limbi moderne. în sensul deplin al termenului trebuie să cuprindă două grade.4 învaţă cum să devină nr. nu veţi putea să înţelegeţi multe alte lucruri. Din punct de vedere al acestei diviziuni şcolile se împart de asemenea în patru tipuri: şcoli ale fachirilor.1. Vi s-a explicat de mai multe ori şi în diferite feluri că nimeni nu poate să lucreze singur.1.P. Aşa că. Dacă o şcoală are două niveluri. calea călugărului. că un grup de persoane care se decid să lucreze de unii singuri. apoi despre principiile şi metodele de organizare şi lucru ale şcolilor şi în special despre reguli. Cunoştinţele sunt necesare. În primul rând trebuie să vorbim despre şcoli. De asemenea. dar cunoştinţele pot să vină numai de la cei care au parcurs acelaşi drum înainte.4 şi să obţină toate cunoştinţele care să-i ajute în această schimbare. şcoli de medicină.

care într-adevăr era suficient să facă să eşueze totul. Când oamenii vin la prelegeri.D. Eu nu credeam mult în planurile sale. La acea vreme aveam deja grupuri la Londra. din punctul meu de vedere ei au început să piardă cel mai important din principiile iniţiale. pot să vă spun un singur lucru. Prima regulă care mi s-a spus a fost că trebuie să promit că nu scriu despre nimic din ceea ce aud. trebuie să vă dau o descriere scurtă a istoriei acestei activităţi. veţi putea să scrieţi. dar m-am hotărât să fac o ultimă experienţă şi i-am promis să îl ajut să îşi organizeze lucrul. Am întâlnit acest sistem în Rusia în 1915. domnul Gurdjieff a venit la mine şi mi-a vorbit despre planurile sale privind o activitate nouă pe care intenţiona s-o înceapă în Anglia sau Franţa. Exista un grup la Moscova. Trebuie să-ţi aminteşti că oamenii trebuie să plătească pentru ceea ce află. aproape toţi membri grupului l-au părăsit pe domnul Gurdjieff. Gurdjieff. Am strâns bani pentru el şi mulţi din oamenii mei s-au dus la locul pe care el îl cumpărase la Fontainbleau din banii lor. El a început să accepte oameni 50 . Mai târziu veţi afla ce am răspuns când mi s-a cerut acest lucru şi cum a fost rezolvată această problemă. Prima lor îndatorire este să respecte aceste reguli sau condiţii. Acesta este principiul de lucru şi nu ai dreptul să le dai oamenilor idei pentru care ei nu numai că nu plătesc. li se vorbeşte despre anumite reguli pe care trebuie să le respecte. dar în 1918 m-am despărţit de ei. în fiecare caz. Această regulă înseamnă că nu poţi să scrii fară permisiunea persoanei care conduce lucrul în şcoală. Când se va publica această carte.. trebuie să te referi la persoana de la care ai învăţat aceste idei şi la sursa acestor idei. Atâta timp cât Fragmente. această condiţie va fi înlăturată. am mers şi eu acolo de mai multe ori şi am continuat acest lucru până la sfârşitul lui 1923 când am constatat că lucrurile nu mergeau bine la Fontainbleau şi am hotărât să ma despart complet de domnul Gurdjieff. Numai patru persoane au rămas cu el. în special principii referitoare la selecţia şi pregătirea oamenilor pentru lucru. Dacă mă întrebaţi ce nu era bine. După câtva timp activitatea lui Gurdjieff a început în Franţa. Ce face o şcoală? În primul rând este vorba de înţelegerea principiilor privind lucrul în şcoală şi a unei anumite discipline bine definite în legătură cu regulile şcolii. dar nu până aici.Psihologia evoluţiei posibile a omului ca fiind o şcoală. Ouspensky . La acea vreme domnul Gurdjieff abandonase cea mai mare parte din principiile pe care el însuşi ni le predase în Rusia. fără ţintă sau scop.P. este mai bine să folosim acest termen pentru o organizaţie mai mare.. nu puteţi scrie. care a venit în Rusia din Asia Centrală. dacă ai obţinut permisiunea sa. nu s-a editat. un grec caucazian. condus de G. dar mi-am dat seama foarte repede că era imposibil. L-am întâlnit din nou pe domnul Gurdjieff la Constantinopol în 1920 şi am încercat din nou să lucrez cu el. deoarece.. Când o sa public Fragmente. La puţin timp după plecarea mea. Apoi există alte reguli: trebuie să nu trăncăneşti. La începutul anului 1922.. dar nici măcar nu te poţi aştepta că ar putea plăti. individual. Aceste reguli sunt condiţii în care ei sunt acceptaţi şi li se transmit cunoştinţele. Trebuie să vă explic cum a apărut această regulă şi. Aceasta înseamnă că aceste idei nu trebuie să facă subiectul discuţiei obişnuite. înainte de asta. I. Este mai bine să ceri permisiunea de a vorbi. Acum vreau să vorbesc despre o regulă specială care a fost introdusă în aceste grupuri şi care este foarte importantă. când mă aflam deja la Londra. Eu am învăţat foarte mult lucrând cu aceste grupuri. de la care ai învăţat ceea ce ai intenţia să scrii şi când scrii. Şi dacă vorbeşti cu o anumită intenţie sau cu un anumit scop – vreau să spun cu oameni din afara lucrului – trebuie să fii foarte prudent şi să nu spui mult.

Am introdus această regulă deoarece am dorit să pun capăt imaginaţiei. Trebuie să înţelegeţi că toate regulile sunt pentru amintirea de sine. Doamna F: .De ce spuneţi că este mai rău să vorbeşti despre sistem fără să menţionezi de unde ai învăţat despre el? Domnul Ouspensky: . Domnul M: . Despre cât timp a existat ea înainte – există motive să credem că ea a luat această formă şi a fost formulată în acest limbaj la începutul secolului al XIX-lea. pentru a salva activitatea de la Londra. trebuie să mă întrebe pe mine. Domnul M: . De exemplu nu poţi lua informaţii dintr-o carte fără să menţionezi cartea.Deoarece când vorbeşti despre el fără să menţionezi sursa informaţiei este un furt.Deci este un lanţ neîntrerupt? 51 . le-a dat poziţii şi autoritate. sau nu vor purta discuţii referitoare la cauzele eşecului activităţii de la Fontainebleau. le-a permis să vorbească despre activitate şi aşa mai departe. în Moscova. Numai că oamenii fac acest lucru cu cărţile mele. Ouspensky . posibilităţile unei şcoli dispar. Înainte ea a existat în Asia Centrală. O şcoală poate porni numai de la o altă şcoală.Începutul ei nu a fost nici aici. Domnul M: .Care a fost toată durata ei? Domnul Ouspensky: . Nu poate exista activitate fără reguli. şi în al doilea rând ele sunt pentru amintirea de sine. şi anume că ei nu vor vorbi despre domnul Gurdjieff.P. Le-am oferit libertatea de a alege: să rămână cu mine sau să-l urmeze pe domnul Gurdjieff sau să renunţe cu totul la această activitate. toate discuţiile cu privire la aceste subiecte ar fi fost pură invenţie sau repetarea unei bârfe maliţioase care provenea de la oamenii noi ai domnului Gurdjieff şi care din punctul meu de vedere. În primul rând ele sunt folositoare prin existenţa lor. Am văzut că activitatea era pe cale de a se nărui şi atunci mam separat de el. altfel ar fi numai o invenţie formatoare. altfel nu ar avea nici o semnificaţie. Dacă nu este înţeleasă importanţa regulilor.Psihologia evoluţiei posibile a omului fără nici o pregătire. deoarece atât timp cât nimeni nu ştia nimic.Această cunoaştere revendică o legătură cu cunoaşterea esoterică? Domnul Ouspensky: . În ianuarie 1924 am comunicat grupurilor mele de la Londra că am rupt orice relaţii cu domnul Gurdjieff şi cu grupurile sale şi că îmi voi continua activitatea pe cont propriu aşa cum începusem în 1921.Mai mulţi ani.Cât de mult timp a existat şcoala de la Moscova? Domnul Ouspensky: . ei fură în mod constant ideile din cărţile mele. dar oamenii nu au înţeles-o niciodată cum se cuvine şi au găsit tot felul de scuze. Această regulă rămâne şi ea nu a fost niciodată revocată. Am spus că oricine va dori să ştie ceva despre acest lucru.Evident. Domnul M: . nici acolo.D. În acelaşi timp pentru cei care au decis să rămână cu mine. ba chiar au afirmat că această regulă era pentru alţii şi nu pentru ei. nu ar fi trebuit să fie admişi în activitate. am introdus o regulă nouă. deşi prin ele însele pot avea un alt scop.

Putem trasa numai anumite legături prin idei şi terminologie. Cu mult înainte am explicat de asemenea. ele pot fi scrise astfel încât nimeni să nu le poată citi fără explicaţii din partea celor care ştiu sau fără transformarea fiinţei. ele nu pot fi numai materie de cunoaştere. ne va fi foarte clar de ce şcolile mor. Domnişoara J: . Domnişoara R: . Domnul F: . îndoielnică din punct de vedere istoric şi producând multe efecte greşite. În terminologie el este legat. Ele au nevoie de capete omeneşti.Trebuie să fie. evident prin masonii ruşi din secolul al XVII-lea. Domnul F: . O altă şcoală poate fi azi şcoală iar mâine nu. de ce mor? Domnul Ouspensky: . cu Dr. Trebuie să cunoşti cheia pentru a le descifra. şi totuşi el are terminologie europeană.Şcoala autoevoluează? Domnul Ouspensky: 52 .În trecut nici un fel de idei nu au fost scrise? Domnul Ouspensky: .Probabil.Ideile pot rămâne? Domnul Ouspensky: . nu înseamnă o şcoală pentru o altă persoană. Dacă a existat o şcoală la Canton sau Wanhsien. Fludd. În prelegerile mele am explicat că şcolile au nevoie de anumite condiţii.Dacă şcolile sunt un lucru cu adevărat viu. dar dacă luăm acest lucru literal. cum s-a întâmplat cu şcoala din Moscova. de exemplu. cu mai mulţi autori mai vechi. Transformarea fiinţei înseamnă legătura cu centrii superiori. Depinde foarte mult de atitudinea personală şi de efortul propriu. Iar şcolile nu constau în idei. Dacă oamenii mor trebuie să moară şi şcolile. dar ideile pot fi scrise în diferite forme. Domnişoara R: . Uitaţi tot timpul că şcoala ne învaţă cum să ne îmbunătăţim fiinţa.Psihologia evoluţiei posibile a omului Domnul Ouspensky: . Numai o şcoală de gradul doi este de încredere.P. deşi nu-l putem trasa.Câteva chei.Cred că am dat deja răspunsul.D.Ne-aţi spus că ne veţi explica în ce sens putem numi aceasta o şcoală? Domnul Ouspensky: . Acest sistem a venit din Est. ea ar putea fi distrusă acum şi ar înceta să existe. Uitaţi din nou de fiinţă. dar nu vă puteţi aştepta la toate cheile.Ce înţelegeţi spunând că şcolile sunt fiinţe vii? Este foarte vag şi imprecis. De pildă Evangheliile sunt scrise în diferite chei. Multe chei se pot obţine numai cu transformarea fiinţei. Toate lucrurile vii mor mai curând sau mai târziu. În caz contrar e vorba numai despre o poveste. că o organizaţie. Centrii superiori pot să înţeleagă multe lucruri pe care centrii obişnuiţi nu le pot înţelege. care pentru o persoană reprezintă o şcoală.Ideile nu pot zbura. Domnul F: . Ouspensky .Va da sistemul chei pentru Evanghelii? Domnul Ouspensky: .

Mai întâi el trebuie să devină normal. Domnul F: . se referă la originea şcolilor. are o a treia stare de conştienţă.În primul rând trebuie să vă gândiţi la cum să deveniţi nr. Dar trebuie să vă amintiţi că nivelul şcolii depinde de nivelul de fiinţă al oamenilor care o constituie. Omul nr. Sistemul vorbeşte despre eliminarea emoţiilor negative. Omul nr. Ouspensky .4 este un om care a dobândit un centru de greutate permanent.4 la nr.Este posibil ca oricine din şcoală să progreseze de la nr.Omul nr. dar din orice alt punct de vedere el este un om obişnuit. Domnul A: .P. şi în el funcţionează centrul emoţional superior.Atunci ideea este să încercăm să ajungem la nr.Psihologia evoluţiei posibile a omului . numită conştienţa de sine. viaţa emoţională este cea mai importantă.O şcoală poate atinge un nivel mai înalt decât cel de la care a pornit? Domnul Ouspensky: . Emoţiile negative sunt o stare intermediară între înţelepciune şi nebunie. deoarece întotdeauna o şcoală trebuie să pornească de la o altă şcoală.Aţi spus că cineva poate să înveţe cum să evadeze numai de la aceia care s-au salvat înaintea lui. Un om al cărui centru de greutate se află în emoţiile negative nu poate fi numit sănătos şi nu se poate dezvolta. dar trebuie să înţelegeţi că între nr. Domnul Ouspensky: . El are deja unitate. aţi spus că toate emoţiile noastre sunt potenţial negative. Doamna D: .4.Foarte corect. sau doar unii? Domnul Ouspensky: . Domnul Ouspensky: 53 . are un „Eu” permanent. Domnul F: . iar aceasta îi dă multe puteri noi. dar are un control mai bun asupra lor.În principiu nu există nici o limitare. Doamna D: .D. Doamna S: .5? Domnul Ouspensky: . Aceasta înseamnă că el este treaz.4 şi nr.4 are mai puţine „Eu”-ri? Domnul Ouspensky: . prin alegoria închisorii. astfel totul este o pură fantezie.5.5 este o diferenţă enormă.Da. Domnul A: . cu totul altceva. Şi aceasta înseamnă că o şcoală poate să pornească numai de la o altă şcoală. el poate să-şi amintească de sine oricând are nevoie. dacă se lucrează în conformitate cu metodele şi principiile lucrului în şcoală ea se poate dezvolta.Poate are mai multe.5 este foarte diferit.Nu.Eu am vorbit de eliminarea vieţii emoţionale deoarece Dvs. atunci ele nu autoevoluează.Ce vreţi să spuneţi prin asta? Dacă întrebarea Dvs.Obiectivul principal imediat pe care îl recomandaţi este eliminarea vieţii emoţionale? Domnul Ouspensky: .

Emoţiile pozitive sunt un lucru cu totul diferit. el nu ne poate duce prea departe. Domnul F: . deoarece asta ar fi însemnat că ele sunt folositoare. Doamna S: . de lungă durată. poate să o închidă dacă anumite reguli sunt încălcate.Are viaţa obştească ceva de-a face cu organizarea şcolilor? Domnul Ouspensky: . ele aparţin centrului emoţional superior. a maşinii. Cum poate o parte a ei să fie aliată cu cealaltă? Domnul Ouspensky: . dar asta nu înseamnă că toate devin negative. asta nu înseamnă că orice emoţie va deveni negativă.Da. nu ar fi fost nici o şansă de a scăpa de ele. Dar ne vom putea baza pe ele din ce în ce mai mult. Există multe lucruri pe care cineva le poate înţelege numai cu centrul emoţional. după cum am spus. Doamna B: . Nerespectând o regulă. Cele mai multe dintre ele au avut aceeaşi istorie.Depinde de cât de importantă era regula.D. după primele trei zile au început să se certe şi totul nu a dus la nimic. Dar trebuie să se înţeleagă că emoţiile negative nu se află. au cumpărat ceva pământ şi aşa mai departe. Domnul Ouspensky: .O şcoală suferă dacă un membru al ei încalcă o regulă? Domnul Ouspensky: . Din asta nu rezultă nimic folositor. Din această cauză emoţiile negative pot fi eliminate. Viitorul aparţine centrului emoţional. Toate emoţiile noastre pot să devină negative. Dacă centrul lor ar fi fost real şi nu artificial.De ce nu? Domnul D: . De exemplu.Psihologia evoluţiei posibile a omului . Domnul D: .Acest lucru puteţi să-l învăţaţi numai prin practică. Domnul M: . în centrul emoţional. deşi. 54 .Depinde la ce fel de viaţă obştească vă referiţi.P. în realitate. aţi spus că noi nu avem emoţii pozitive. Oamenii au hotărât să trăiască împreună. şi aceasta este singura noastră şansă de a scăpa de ele.Deci nimeni dintre noi nu foloseşte corect centrul emoţional? Domnul Ouspensky: . ele nu servesc nici unui scop folositor.Acest sistem există în alte ţări europene? Domnul Ouspensky: . el nu respectă şcoala. Dacă o şcoală are două grade. Centrul intelectual este foarte limitat. într-o vreme au existat în Rusia aşa-numitele Colonii Tolstoi. Omul nr. sau ar putea să fie folositoare într-un anumit fel. potenţial.Aţi spus că o şcoală care cuprinde două grade este mai eficace. ea are puteri mai mari.5 are emoţii pozitive. În acelaşi timp nu ne putem baza pe emoţiile noastre atât timp cât nu avem nici un control asupra lor şi atât timp cât suntem adormiţi. Ouspensky . Iar cel care conduce şcoala. dacă vom fi mai puţin adormiţi şi vom dobândi mai mult control.N-am auzit. Ele sunt controlate de un centru artificial. Centrul artificial este creat printr-o funcţionare incorectă.Dvs. apoi. Centrul emoţional din noi este cel mai important pentru dezvoltarea noastră.

de asemenea. Domnişoara R: . Domnişoara R: .” Astfel încetul cu încetul devii mai sigur.D. în general nu duce la nimic.Sigur. Domnul Ouspensky: .Dacă ai început. Domnul A: . Domnul M: .El are responsabilitate.În afară de catastrofe.Presupun că. în afară de tine însuţi. pe care de asemenea nu-l aveam înainte. nimic nu te poate opri.Cum se împacă acest lucru cu ceea ce aţi spus despre inexistenţa vreunei garanţii? Domnul Ouspensky: . din fiinţa sa.Depinde de efortul tău. Noi trăim în vremuri nesigure.M-am referit la un grup de oameni care trăiesc în aceeaşi clădire. Domnul Ouspensky: . Ouspensky . ceea ce putem obţine depinde de propriile noastre eforturi şi fiecare trebuie să lucreze pe propriul său risc. Întrebare: . 55 . nu puteţi da nici o garanţie în privinţa faptului că oamenii ar putea suferi deziluzii privind experienţa personală? Poate cineva să ia iluzia ca pe o realitate? Domnul Ouspensky: .De unde provine ea? Domnul Ouspensky: . în conformitate cu principii precizate şi reguli definite – în anumite cazuri poate fi ceva folositor. din capacitatea sa de înţelegere. Dar dacă acest grup este organizat de o şcoală. Privind garantarea. Dacă este organizat de ei înşişi.Psihologia evoluţiei posibile a omului Domnul M: . foarte uşor. deci trebuie să aibă şi autoritate. Dar după câtva timp începi să constaţi: „Am dobândit ceva ce nu aveam înainte” şi „Am mai dobândit ceva.Dar posibilităţile de lucru ar rămâne? Mă refer la situaţia în care o persoană se străduie.A nu putea să continui cu sistemul este mai rău decât să nu fi început? Domnul Ouspensky: .P. Domnul M: .Din nivelul său de cunoaştere.Depinde în primul rând de o condiţie şi anume de cine este organizat acest grup. Cum poţi garanta cu munca ta. dar cine îşi aminteşte tot ce i s-a spus va învăţa să discearnă.Omul care organizează o şcoală are autoritate? Domnul Ouspensky: .

Poţi pierde toate şansele ezitând şi aşteptând prea mult. gândiţi-vă la propria negativitate.P. Şi îl puteţi avea. Nu poţi face nimic împotriva părţilor tale slabe. Înţelegerea propriei neputinţe şi a propriului somn profund trebuie să vă fie permanentă. de unul singur. Nu aveţi nimic pe care să vă puteţi baza judecăţile. suspicioasă sau o atitudine negativă. ori deveniţi suspicios şi negativ? Dacă vrei să lucrezi serios trebuie să stăpâneşti multe lucruri din tine însuţi. Trebuie să înţelegi că oportunitatea care există astăzi s-ar putea să nu-ţi mai apară altădată. cel puţin prin a nu vă certa. Dacă ţi se oferă o sarcină trebuie să răspunzi imediat că o accepţi. Dar nu trebuie să întârzii prea mult. Acest lucru nu admite nici un compromis şi necesită multă auto-disciplină şi promtitudine în a se supune tuturor regulilor şi în special instrucţiunilor directe. să lucrezi cu scopul precis de a deveni conştient şi de a lua legătura cu centrii superiori. Puteţi observa. toate gafele şi toate greşelile pe care le faceţi când încercaţi să acţionaţi singuri. Ouspensky . Înţelegerea necesităţii de a te supune regulilor şi instrucţiunilor personale trebuie să fie bazată pe înţelegerea propriei mecanicităţi şi stări de neputinţă. Sarcinile care s-au oferit au ca scop să vă ajute. Gândeşte-te foarte serios: eşti într-adevăr gata şi dornic să te supui şi înţelegi pe deplin necesitatea pentru asta? Nu există drum de întoarcere.D. o atitudine ironică. Aveţi de făcut o muncă gigantică dacă vreţi să deveniţi altfel. toate acestea vor face numaidecât sarcina imposibilă. Nu puteţi gândi corect. Dacă vrei să te apropii de lucrul adevărat trebuie să te grăbeşti. dar gândiţi-vă repede. Dacă te decizi să lucrezi şi accepţi tot ceea ce urmează în lucrul cu sine. idei fixe. Dacă faci acest lucru cu sinceritate şi îţi aminteşti toate regulile. Încercarea de a discuta îndelung. Dacă simţiţi că ezitaţi în legătură cu sarcina ce vi s-a oferit gâniţi-vă la propria mecanicitate. de fapt refuzaţi ajutorul. Dacă ezitaţi sau le refuzaţi. în ideea de a te schimba.Psihologia evoluţiei posibile a omului NOTE ASUPRA HOTĂRÂRII DE A LUCRA GÂNDEŞTE-TE foarte serios înainte de a te decide să lucrezi asupra sinelui tău. Nu există remediu pentru aceasta. 56 . Aveţi nevoie de ajutor constant. Dacă eşti de acord şi apoi dai înapoi vei pierde tot ce ai dobândit până la acel moment şi de fapt vei pierde mai mult pentru că tot ce ai obţinut se va transforma în ceva rău în tine. Nu poţi duce cu tine însuţi propriile prejudecăţi. Cum aţi putea spera vreodată să obţineţi ceva dacă ezitaţi şi protestaţi de la primii paşi. Nu puteţi simţi corect. Acest lucru trebuie să fie pe deplin clarificat în mintea dumneavoastră. frica. de slăbiciuni personale. sau nici măcar nu înţelegeţi nevoia de ajutor. Nu aveţi absolut nimic de care să puteţi fi mândri. Dacă această înţelegere nu este îndeajuns de puternică ar fi mai bine să aştepţi şi să te ocupi cu lucrul obişnuit: studiul sistemului. lipsa de încredere. cu alte cuvinte. aceasta îţi va aduce înţelegerea propriei stări şi a propriei necesităţi. de meschinării. etc. Dacă eziţi sau îţi iei un răstimp pentru a răspunde. Vi se va da timp înainte de a realiza efectiv ceea ce vi s-a spus să faceţi dar trebuie să acceptaţi sarcina imediat. trebuie să înveţi să gândeşti repede. dacă sunteţi sinceri faţă de voi. oferta sarcinii va fi retrasă şi nu se va repeta. lucrul în grupuri. O puteţi întări reamintindu-vă mereu tot soiul de neputinţe. identificările personale sau duşmăniile personale. Dar trebuie să plătiţi pentru el. la propria încăpăţânare.

ale încăpăţânării şi ale lipsei de amintiri de sine. gânduri şi acţiuni legate de sarcina pe care o aveţi. „Personalul” poate chiar să ajute în lucru însă ceea ce este personal poate fi şi foarte periculos dacă nu este limpezit de lupta cu identificarea şi prin înţelegerea mecanicităţii şi slăbiciunii proprii. Nu vreţi să le părăsiţi. gândiţi-vă la prima înţelegere a propriei mecanicităţi şi la prima realizare a faptului că nu ştiţi nimic. de a rămâne la propria opinie şi la propria înţelegere. le puteţi păstra dar trebuie să înţelegeţi că odată cu ele păstraţi tot ceea ce e greşit şi slab în dumneavoastră. dacă nu încerci să o eviţi. Aţi înţeles clar la un moment dat că opiniile personale şi înţelegerea proprie sunt greşite şi firave dar acum încercaţi să le respectaţi din nou. Bine. Aceasta devine intenţională dacă nu te revolţi impotriva ei.P. Suferinţa poate veni ca rezultat a propriilor simţăminte.Psihologia evoluţiei posibile a omului Dar. înţelegerea propriei nevoi în primul rând şi înţelegerea motivelor care îl fac necesar. Dar ceea ce este important este atitudinea proprie faţă de suferinţă. Justificarea principală pentru efortul conştient este nevoia de a sparge zidurile mecanicităţii. dacă o accepţi ca pe o parte necesară a lucrului personal în acel moment şi ca pe un ajutor pentru atingerea scopului propriu. Înseamnă atitudinea faţă de suferinţă. Nu există jumătăţi de măsură. dacă nu acuzi pe nimeni.D. poate veni singură ca rezultat al propriilor greşeli sau ca rezultat al sentimentelor. Ouspensky . „Efortul conştient” este efortul bazat pe înţelegere. Încercaţi să înţelegeţi necesitatea „suferinţei intenţionate” şi a „efortului conştient”. căutaţi să înţelegeţi că ceea ce este personal nu este întotdeauna greşit. Şi cauţi căi de evadare. La început aţi înţeles acest lucru şi aţi venit pentru ajutor dar acum pui la îndoială dacă trebuie într-adevăr să faci aşa cum ţi s-a spus. în acelaşi timp. acestea constituind în prezent nivelul de fiinţa propriu. Aceastea sunt două lucruri care singure te pot schimba şi te pot duce către scopul tău. „Suferinţa intenţionată” nu înseamnă suferinţă necesară provocată ţie de către tine însuţi. necesitatea „suferinţei intenţionale” şi a „efortului conştient”. gândiţi-vă la ideile care vau condus către lucru. Trebuie să vă decideţi: vreţi să lucraţi sau nu? 57 . atitudinilor şi acţiunilor celorlalţi oameni. Pentru a înţelege mai bine necesitatea de a accepta fără ezitare sarcinile date.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful