Antoine de Saint-Exupéry

Micul prinţ
Cu ilustraţiile autorului Lui Léon Werth Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii. Am şi al treilea motiv: acest om mare trăieşte în Franţa, unde suferă de foame şi frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înşirate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, căci şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte.) Aşa că fac următoarea îndreptare: Lui Léon Werth pe când era băieţel

I Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită „Întâmplări trăite”. Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică. Iată copia acestui desen.

În cartea aceea se spunea: „Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm întruna, timp de şase luni, cât ţine mistuitul“. M-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din junglă şi am izbutit să fac la rându-mi, cu creion colorat, primul meu desen. Desenul numărul 1. Era aşa:

Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns: - De ce să te sperii de-o pălărie? Desenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe şi oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri. Desenul meu numărul 2 era aşa:

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. Aşa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am părăsit o strălucită carieră de pictor. Nereuşita cu desenul meu numărul 1 şi

cu desenul meu numărul 2 îmi tăiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri. Astfel că a trebuit să-mi aleg altă meserie şi am învăţat să conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni în lume, iar geografia, ce-i drept, mi-a fost de mare ajutor. Puteam, dintr-o privire, să deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, dacă te rătăceşti în timpul nopţii. Aşa că eu, de-a lungul vieţii mele, am avut o sumedenie de legături cu o sumedenie de oameni serioşi. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea despre ei. Când întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte, îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu numărul 1, de care niciodată nu m-am despărţit. Voiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr pătrunzătoare. Numai că răspunsul erau mereu acelaşi: „E o pălărie”. Atunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. Căutam să fiu pe înţelesul lui. Stăteam cu el de vorbă despre bridge, despre golf, despre politică şi despre cravate. Iar el era încântat că făcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat. II Aşa am trăit eu, stingher, fără să am cu cine sta într-adevăr de vorbă, până când, o dată, acum şase ani, am rămas în pană în pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Şi cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici călători, mă pregăteam să-ncerc de unul singur să duc la bun sfârşit o reparaţie anevoiasă. Era pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. Apă de băut, abia dacă aveam pentru o săptămână. În prima noape, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depărtare de orice aşezare oamenească. Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mijlocul oceanului. Aşa că vă închipuiţi uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m-am pomenit că mă trezeşte un glăscior ciudat. Rostea: - Te rog... desenează-mi o oaie! - Cum? - Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Şi-am văzut un omuleţ cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Iată cel mai bun portret pe care, mai târziu, am izbutit să i-l fac.

Desenul meu e însă, bineînţeles, mult mai puţin fermecător decât modelul. Nu e vina mea. Pe când aveam şase ani, oamenii mari mă făcuseră să-mi pierd orice încredere în cariera mea de pictor şi, în afară de şerpi boa întregi şi de şerpi boa spintecaţi, nu mai învăţasem să desenez nimic altceva. Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. Nu uitaţi că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Or, omuleţul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, mici mort de sete, nici mort de frică. Nu avea deloc înfăţişarea unui copil pierdut în inima pustiului, la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Când, în sfârşit, am fost în stare să vorbesc, l-am întrebat: - Bine, dar... ce cauţi tu aici? Iar el rosti atunci din nou, încetişor, cerându-mi parcă un lucru din cale-afară de însemnat: - Te rog... desenează-mi o oaie! În faţa unei taine prea copleşitoare, nici nu mai cutezi să te împotriveşti. Oricât de nefiresc mi se părea mie lucrul acesta acolo, la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească, şi cu toată primejdia de moarte în care mă aflam, mi-am scos din buzunar stiloul şi o foaie de hârtie. Însă mi-am adus atunci aminte că studiasem îndeosebi geografia, istoria, aritmetica şi gramatica şi i-am spus omuleţului aceluia (cam posomorândumă) că nu mă pricep să desenez. El mi-a răspuns:

- Nu-i nimic. Desenează-mi o oaie. Cum eu niciodată nu mai desenasem o oaie, i-am făcut unul dintre desenele acelea două, singurele de care mă ştiam în stare. Cel cu şarpele boa întreg. Şi-am încremenit, auzind că omuleţul îmi spune: - Nu! Nu! Nu vreau un elefant în pântecele unui şarpe boa! Un şarpe boa e foarte primejdios, iar un elefant te încurcă foarte mult. La mine acasă-i foarte strâmt. Eu de-o oaie am nevoie. Desenează-mi o oaie! Aşa încât am desenat.

El s-a uitat atent, apoi a zis: - Nu! Asta-i tare bolnavă. Fă-mi alta! Am desenat alta:

Prietenul meu a zâmbit cu drăgălăşenie şi îngăduinţă: - Numai că... vezi şi tu... aceasta nu-i oaie, e berbec. Are coarne... Am făcut, prin urmare, desenul din nou.

El însă mi l-a dat înapoi, ca şi pe cele de mai înainte: - Asta-i prea bătrână. Eu vreau o oaie care să trăiască mult. Atunci, pierzându-mi răbdarea, deoarece mă zoream să mă apuc de demontarea motorului, i-am făcut la repezeală desenul următor.

Şi i-am spus, într-o doară:

O! asta-i bună. Şi micul prinţ izbucni într-un drăgălaş hohot de râs. că eu zbor. Şi i-am adus la cunoştinţă. uitându-se la avionul meu: . tu vii de pe altă planetă? El însă nu mi-a dat nici un răspuns. când a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez. părea că niciodată nu le aude pe-ale mele.Ce-i drept. Aşa. Micul prinţ. cu mândrie. m-a întrebat: .. care pe mine m-a supărat destul de mult. până când să pot pricepe dincotro venea.Negreşit îi va ajunge. .Va să zică. Mie nu-mi place să râdă nimeni de nenorocirile mele. Ia te uită! A adormit. Atunci el a exclamat: .Da.. El s-a aplecat asupra desenului: .Cum? Ai căzut din cer? .Nu chiar aşa de mititică.Pentru că la mine acasă-i tare strâmt.Nici o bazaconie.. i-am întors-o eu cu modestie. .. adăugă: .. cu ăsta nici nu poţi să vii prea de departe. . Avionul meu. Asta zboară. Ţi-am dat o oaie mititică. l-am întrebat numaidecât: .. Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul. care îmi punea o mulţime de întrebări. Dar am văzut cu uimire cum chipul micului meu judecător se luminează: . Apoi. e un desen mult prea greu pentru mine).. şi asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător.De ce mă-ntrebi? . de pildă.Chiar aşa mi-o şi doream! Crezi că oaia asta are nevoie de multă iarbă? . III Mi-a trebuit un timp îndelungat.. Şi multă vreme s-a pierdut în visare.Aceasta e lada! Oaia care-ţi trebuie se află înăuntru.. Şi aşa l-am cunoscut pe micul prinţ.. Apoi şi-a scos oaia din buzunar şi s-a cufundat în contemplarea comorii sale.Atunci şi tu vii tot din cer! De pe ce planetă eşti? Întrezărind pe loc o licărire în taina care îl învăluia. E un avion. A clătinat încet din cap.Ce bazaconie mai e şi asta? ..

se duce cine ştie unde şi se pierde. . . un dictator turc a poruncit poporului său.Păi. îl miră pe micul prinţ: . Acest asteroid nu a fost zărit decât o singură dată. ca s-o priponeşti în timpul zilei.Şi unde-ai vrea să se ducă? . Unde-o vedea cu ochii. de către un astronom turc. cu prilejul unui Congres Internaţional de Astronomie. adăugă: .Nu-i nimic. Marte. Propunerea asta. o mare demonstraţie a descoperirii sale.Dincotro vii tu.Oriunde. Acesta a făcut atunci.E bine că mi-ai dat şi-o ladă. îi dă în loc de nume. prichindelule? Unde e „acasă la tine”? Unde vrei tu să-mi duci oaia? Mi-a răspuns. cărora li s-a dat câte un nume. cuprins de-o uşoară melancolie... Şi. îi zice: „Asteroidul 3251”. din pricina hainelor pe care le purta. pe lume se mai află o puzderie de alte planete. Am temeinice motive să cred că planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612.Vă închipuiţi cât de mult m-a putut nedumeri crâmpeiul lui de mărturisire în legătură cu „celelalte planete”. cu telescopul. Când un astronom descoperă vreuna din ele. Din fericire pentru faima asteroidului B-612.Sigur că da. în afară de marile planete precum Pământul. Venus. în 1909. De aceea m-am străduit să aflu mai multe.Unde-oi vedea cu ochii nu poţi ajunge prea departe. Nimeni însă nu i-a dat crezare. am să-ţi dau şi-o funie. Ştiam bine că. Şi dacă eşti cuminte. . Aşa sunt oamenii mari. un număr. va avea şi ea o casă peste noapte.. De pildă.? Micul prinţ rosti atunci cu multă seriozitate: . Şi din nou prietenul meu izbucni într-un hohot de râs: . uneori atât de mici. Jupiter. La mine-acasă e atât de strâmt. aşa. după o tăcere îngândurată: . dacă n-o priponeşti. sub pedeapsa cu moartea. Şi-un ţăruş.. IV Aflasem astfel încă un lucru foarte însemnat: anume că planeta lui de baştină abia de întrecea mărimea unei case! Ceea ce nu prea avea cum să mă mire.S-o priponesc? Ce idee năstruşnică! . după cât mi s-a părut. încât numai anevoie le poţi zări cu telescopul... să se îmbrace ca europenii.

cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş.. Şi toată lumea. acum. a fost de aceeaşi părere cu el. am făcut-o din pricina oamenilor mari. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci”.” ei nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă. Dacă v-am povestit aceste amănunte cu privire la asteroidul B-612 şi dacă v-am destăinuit numărul lui.Astronomul a mai făcut o demonstraţie. „Ce frumoasă e!” vor exclama atunci. Nu vă întreabă niciodată: „Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac mai mult? Face colecţie de fluturi?” Ci întrebă: „Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui?” Numai atunci ei cred că îl cunosc. ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Oamenilor mari le plac cifrele.. din cărămizi trandafirii. în 1920. Dacă le spui oamenilor mari: „Am văzut o casă frumoasă. îmbrăcat de astă dată întrun frac foarte elegant. Când le vorbiţi despre un nou prieten. .

celor care ştiu ce-n-seamnă viaţa. care trăia pe o planetă doar cu puţin mai mare decât el şi care simţea nevoia unui prieten. puţin ne pasă de cifre! Mi-ar fi plăcut şi mie să încep această povestire în felul basmelor. e o mărturie că există”. ei vor ridica din umeri şi vor socoti că nu eşti decât un copil! Dar dacă le spui: „Planeta de pe care venea micul prinţ e asteroidul B612”. atunci vă vor crede şi vă vor lăsa în pace cu întrebările lor. Fireşte însă că nouă.. totul le-ar fi apărut cu mult mai plin de adevăr. Nu trebuie să le-o luaţi în nume de rău. Când cineva îşi doreşte o oaie. dacă le spui: „Drept mărturie că micul prinţ a existat întradevăr stă şi faptul că era o fiinţă încântătoare. acelora ce ştiu censeamnă viaţa.” Astfel. Aşa sunt ei.. Mi-ar fi plăcut să spun aşa: „A fost odată un mic prinţ. Copiii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari. că râdea şi că-şi dorea o oaie. .Micul prinţ pe asteroidul B612 Tot aşa.

E adevărat. cu călătoria lui. care nu se mai gândesc decât la cifre. Eu însă. E greu. Ideea cu turma de elefanţi îl făcu pe micul prinţ să râdă: . Dacă încerc să-l zugrăvesc aici. când mai rău. Nu oricine a avut un prieten. luându-şi oaia. Şi atunci bâjbâi când aşa. . Poate sunt întrucâtva asemeni oamenilor mari.Ar trebui puşi unii peste alţii: Dar adăugă deîndată. Colo.Da. V Descopeream în fiecare zi câte ceva în legătură cu planeta. am aflat de năpasta baobabilor.E-adevărat. Dar asta trebuie să mi-o iertaţi. micul prinţ e prea mare. prea mic. că-i semăn. Aşa că iată încă un motiv pentru care mi-am cumpărat o cutie cu vopsele şi creioane. ci nişte arbori cât bisericile de mari şi că. Voi mai greşi. poate. A fost tot datorită oii.Căci mie nu-mi place să-mi citească nimeni cartea în chip uşuratic. în cea de-a treia zi. un altul însă nu mai seamănă defel. Şovăi. să te apuci de desenat. nu-i aşa. Aici. când ajung la culoarea veşmintelor sale. dacă ar lua el chiar şi o întreagă turmă de elefanţi. Dar micul prinţ adăugă: . e pentru că nu vreau să-l uit. pe măsură ce-i scăpa întâmplător câte un gând. când niciodată n-ai mai încercat să desenezi altceva în afara de un şarpe boa întreg şi de un şarpe boa spintecat. nu sunt în stare să desluşesc oile prin scândura lăzilor. Câte un desen mai treacă-meargă. pe când aveai şase ani! Voi văuta. de asemenea. la vârsta mea. Credea. Aşa se face că. când mai bine. Prietenul meu nu dădea niciodată explicaţii. Lucrul acesta se petrecea încetul cu încetul. O mare amărăciune mă cuprinde în timp ce povestesc aceste amintiri. Mai greşesc câte puţin şi când e vorba despre înălţime. apoi. că oile mănâncă arbuşti? . E lucru trist să uiţi un prieten. cuprins parcă de-o mare îndoială: . în privinţa unor amănunte mai de seamă.Atunci înseamnă că mănâncă baobabi? I-am explicat micului prinţ că baobabii nu sunt arbuşti. căci deodată micul prinţ m-a întrebat. să fac portretele cele mai asemănătoare cu putinţă. Sunt şase ani de când prietenul meu. din nefericire. cu înţelepciune: . cu plecarea.Aha! Îmi pare bine. Nu sunt însă tocmai sigur că voi izbuti. Şi s-ar putea să ajung asemeni oamenilor mari. când altminteri. Trebuie să fi îmbătrânit şi eu. fireşte. turma asta nu i-ar putea veni de hac nici măcar unui singur baobab. a plecat. Nu înţelegeam de ce era atât de important ca oile să mănânce arbuşti.

până când i se năzare câte uneia să se trezească. pe planeta micului prinţ se găseau.. de ierburi rele.Baobabii înainte de a creşte mari sunt şi ei mici. un firicel plin de farmec şi nevătămător. Dacă e vorba despre un fir de ridiche ori de trandafir. şi ierburi bune şi ierburi rele. Numai că seminţele n-ai cum să le vezi. într-adevăr. Atunci începe să se întindă şi scoate la soare. ca să aflu singur dezlegarea. ca pe toate planetele. Şi. Ele dorm în tainiţa pământului. îl poţi lăsa să crească-n voia lui. Şi a trebuit să-mi pun mintea la grea încercare. . seminţe bune. Dar dacă-i vorba . mai întâi cu sfiiciune. Prin urmare. de ierburi bune şi seminţe rele.Chiar aşa! Dar de ce vrei tu ca oile să mănânce puieţii de baobab? Mi-a răspuns: „Păi dar! Vezi bine” ca şi când ar fi fost vorba de un lucru foarte limpede.

Ştiam undeva o planetă locuită de un trândav. într-una din zile. Pământul planetei era plin de ele. sub îndrumările micului prinţ.despre o plantă rea. am fost însufleţit de simţământul că nu e nici o clipă de pierdut. Când e însă vorba de baobabi. de îndată ce-i deosebeşti de tufele de trandafir. .E ceva ce ţine de disciplină. trebuie s-o smulgi numaidecât. de dimineaţă. O străpunge cu rădăcinile. mă abat de la tăcerea mea. ca şi mine. de astă dată. Când am desenat baobabii. când mi-ai spus: . am desenat această planetă. Mie unuia.îmi spunea el . ca să le dau de veste prietenilor mei că-i paşte o primejdie pe lângă care trec de multă vreme. dar foarte uşoară. taina micii şi însinguratei tale vieţi. Şi. Poate vă veţi pune întrebarea: „Oare de ce în cartea asta nu se găsesc şi alte desene. ca desenul cu baobabii?” Răspunsul este foarte simplu: am încercat. nu te mai poţi descotorosi niciodată. Baobabii VI O! Prinţ micuţ. Însă primejdia baobabilor e atât de puţin cunoscută şi neajunsurile care îl pândesc pe acela ce s-ar rătăci pe un asteroid sunt atât de mari. de laşi o treabă pentru mai târziu. descopeream aşa. Or. Şi dacă planeta este prea mică. Uneori.. Iar de un baobab.. Năpădeşte întreaga planetă. ca să te desfeţi. „Dacă vor călători cândva . E o treabă foarte plicticoasă. trebuie să te străduieşti să smulgi întotdeauna baobabii. mi-a mărturisit mai târziu micul prinţ. dar n-am izbutit. pe planeta micului prinţ se aflau nişte seminţe îngrozitoare. Timp îndelungat tu n-avuseseşi. decă prinzi de veste prea târziu. când sunt foarte mici. nu-mi prea place să fac pe moralistul. la fel de măreţe. Un proaspăt amănunt. chiar din clipa în care ai descoperit-o. fără să-şi dea seama. nu-i nici o pagubă.. decât farmecul apusurilor de soare. cu care se aseamănă mult. încât. Şi spun: „Copii! Fiţi atenţi la baobabi!” Doar de aceea m-am trudit atâta cu acest desen.. seminţele de baobab. trebuie să dichiseşti cu grijă şi planeta. Povaţa merita atâta osteneală. pe care l-am aflat în cea de-a patra zi. întotdeauna se întâmplă o groaznică nenorocire. puţin câte puţin. şi dacă baobabii sunt prea mulţi.” Iar eu. o fac să sară-n aer.s-ar putea să le fie de folos. m-a povăţuit să-mi dau silinţa şi să fac un desen frumos. Nu luase seama la trei copăcei. cu ajutorul căruia lucrul acesta să le intre bine în cap copiilor de pe meleagurile mele. După ce te-ai dichisit de dimineaţă.

.Dar trebuie să aşteptăm. mănâncă şi florile? . Deodată.. ori de câte ori doreai. Şi mi-ai spus: . Chiar şi florile cu spini. Când în Statele Unite e amiază. apoi ai râs de tine însuţi.Ce să aşteptăm? .Tare mult îmi plac apusurile soarelui.O oaie mănâncă tot ce nimereşte. Însă tu. VII În cea de-a cincea zi. fără nici o pregătire. rod al unor gânduri multă vreme frământate în tăcere: . Franţa-i prea departe..Chiar şi florile cu spini? . ca să priveşti apusul soarelui.. cum prea bine se ştie. . . puţin după aceea: .Da.Într-o zi. ... îţi place să priveşti apusul soarelui..Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci şi trei de asfinţituri? Dar micul prinţ nu mi-a răspuns. priveai apusul soarelui. mi-a pus o întrebare. Din nefericire. pe atât de mica ta planetă n-aveai decât să-ţi muţi scaunul cu câţiva paşi mai încolo. Şi. spinii la ce folosesc? ..Să aşteptăm ca soarele să apună. am văzut cum asfinţeşte soarele de patruzeci şi trei de ori! Şi ai adăugat.. apune peste Franţa. când eşti trist.Păi atunci. dacă mănâncă arbuştii..O oaie. Haide să vedem un apus de soare. .Ştii. Ar fi de-ajuns dac-ai putea să mergi pentru un singur minut în Franţa.Mereu mă cred la mine-acasă! Într-adevăr. . soarele. tot datorită oii.. La început ai fost nedumerit.. mi se dezvălui şi această taină din viaţa micului prinţ.

. toate le amesteci! Era. decât socoteli.. la ce folosesc? Micul prinţ. Se cred grozave cu spinii lor. mănâncă florile. de milioane de ani. Eram.Nu te cred! Florile-s plăpânde. N-a privit niciodată o stea. de sare câtcolo!” Micul prinţ din nou mă tulbură din gândurile mele: . Şi oare nu e lucru serios. adăugă: . îi dau una cu ciocanul. . Care n-a mirosit niciodată o floare.Ba deloc! Ba deloc! Nu cred nimic! Ţi-am spus ce mi-a trecut prin minte! Eu.Toate le încurci. Sunt curată răutate din partea florilor! . Necăjit din pricina bulonului. aplecat asupra unui lucru care lui i se părea foarte urât. oile. mă îndeletnicesc cu treburi serioase! El se uită încremenit la mine: .Nu ştiam. într-adevăr. Şi toată ziua spune ca şi tine: „Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios!” şi nu mai poate de trufie. Şuviţele-i de aur tremurau în vânt: . de vreme ce punea o întrebare.Spinii. El însă. tocmai îmi spuneam: „Dacă bulonul ăsta se mai încăpăţânează mult..De milioane de ani. . atunci. Nu i-am răspuns nimic. N-a făcut nimic altceva. căci pana se dovedea deosebit de gravă. când vrei să înţelegi de ce-şi dau ele atâta osteneală să-şi făurească nişte spini care nu le folosesc la nimic? Nu e ea mai serioasă şi mai importantă decât socotelile unui Domn gras şi roşcovan? Şi dacă ştiu o floare care-n lume n-are seamăn .Vai! Însă. Îşi fac şi ele curaj cum pot. foarte supărat. nu renunţa niciodată la ea. cu un fel de duşmănie parcă: . mi-a strigat. .Şi tu crezi că florile.Cu treburi serioase! Mă vedea aşa.Ştiu undeva o planetă pe care se află un Domn roşcovan. unul.. cu ciocanul în mână şi cu degetele negre de ulei. Sunt neştiutoare. mă făcea să mă tem de tot ce poate fi mai rău.. N-a iubit pe nimeni niciodată. Acela însă nu e om. În clipa aceea. i-am spus şi eu ce mi-a trecut prin minte: .O ce? . e o ciupercă! . florile-şi făuresc spini.O ciupercă! Micul prinţ se făcuse palid de mânie. foarte ocupat cu motorul meu. mă căzneam cu deşurubatul unui bulon din cale-afară de înţepenit. . în clipa aceea. Cu toate acestea. niciodată. împuţinându-se..Spinii nu folosesc la nimic. neîndurător.Vorbeşti întocmai ca oamenii mari! Cuvintele acestea m-au făcut să mă ruşinez puţin. după o tăcere. Mă cuprinsese îngrijorarea. iar apa de băut.

. acolo”.. „Floarea mea.. Eu îmi lăsasem sculele deoparte.. şi dacă într-o bună dimineaţă o oaie mititică e în stare s-o nimicească. toate stelele s-ar stinge! Şi nici asta nu e important! N-a mai putut rosti nici un cuvânt. nici ăsta nu-i un lucru important? Se îmbujoră-n obraji. e undeva. Dar dacă oaia îi mănâncă floarea.. dintr-o lovitură. şi care se mulţumeau cu . privindu-le. de sete şi de moarte. se afla un prinţ micuţ care trebuia alinat! L-am luat în braţe. Într-atât de tainic e tărâmul lacrimii. aşa. lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el. Pe o stea. Nu prea ştiam ce să-i spun. pe urmă spuse mai departe: .. Puţin îmi păsa acum de ciocan. fără să-şi dea seama de ceea ce face...şi care nu trăieşte-n altă parte decât numai pe planeta mea. L-am legănat.Când cineva a îndrăgit o floare cum numai una singură se află între milioanele şi milioanele de stele. Mă simţeam tare neîndemânatic.. Am să.Floarea pe care tu ai îndrăgit-o nu-i în pericol.. Se aşternuse noaptea. A izbucnit deodată în hohote de plâns.. Nu ştiam cum să-l împac. pentru el e ca şi cum. Am să-ţi desenez o botniţă pentru oaia ta. împodobite doar cu câte o singură cunună de petale. Am vorbit cu el: . pe o planetă. Pe planeta micului prinţ crescuseră dintotdeauna flori ca toate florile. pe planeta mea. în scurtă vreme. Florii am să-i desenez o armură. de bulon. dintr-o dată. Pământul. îşi spune el. cum să-i mai intru în voie. VIII Aveam. să cunosc această floare mai în amănunt. să fie fericit..

Mi se pare că e ora micului dejun .Nu-i aşa? îi răspunse cu gingăşie floarea. ducându-se în căutarea unei stropitori cu apă proaspătă. dornică a fi cât mai frumoasă. Micul prinţ descoperi că floarea aceasta nu prea ştia ce-i modestia. chiar la răsăritul soarelui. Micul prinţ atunci nu-şi mai putu stăpâni admiraţia: . la adăpostul încăperii sale verzi. ospătase floarea. printre ierburi. fâstâcit. însă floarea. Se îmbrăca pe îndelete. iar micul prinţ luase foarte îndeaproape seama la creşterea mlădiţei celei noi.... potrivindu-şi petalele una câte una. Şi micul prinţ. care nu se asemuia prin nimic cu celelalte mlădiţe.. . se stingeau. Ei. cu pregătirile. Îşi alegea culorile cu grijă. Şi m-am născut o dată cu soarele. însă era atât de tulburătoare! ...adăugase ea numaidecât . se ivi şi dumneaei. Nu voia să se înfăţişeze mototolită. şi care nu supărau pe nimeni. ca macii..foarte puţin loc. nu mai isprăvea. N-am apucat nici să mă pieptăn...de-ai avea bunătatea să te gândeşti şi la mine. Se putea să fie un nou soi de baobab! Tulpiniţa însă. Te rog să mă ierţi. Nu voia să se arate decât în deplina strălucire a frumuseţii sale.Cât eşti de frumoasă! .. seara. la puţină vreme. Şi iată că într-o bună dimineaţă. se opri din creştere şi prinse a făuri o floare. simţea că trebuie să se ivească dinlăuntru o minune de făptură. bine. Şi tocmai ea. şi pe urmă. Micul prinţ. Aceasta însă încolţise într-o bună zi dintr-o sămânţă adusă de nu se ştie unde.Vai! Abia m-am trezit. Răsăreau de dimineaţă. da! era foarte cochetă! Găteala ei cea tainică ţinuse astfel zile şi zile de-a rândul. căscă şi zise: . văzând bobocul uriaş ce se împlinea sub ochii lui. care atât de migălos trudise.

îi spusese micului prinţ: . pe când îi vorbea despre cei patru spini ai săi. dar mi-e groază de curent. de pildă. Aşa. cu vanitatea ei niţel bănuitoare..o corectase micul prinţ .Eu nu sunt o iarbă .şi-apoi.Pe planeta mea nu se află tigri .N-au decât să poftească tigrii cu ghearele lor! . N-ai avea cumva un paravan? . în curând.răspunsese cu gingăşie floarea. . . tigrii nu mănâncă iarbă. .Nu mi-e deloc frică de tigri..Te rog să mă ierţi.Astfel ajunsese ea să-l chinuiască. într-o zi.

Nu trebuia să-mi pun mintea cu ea .. . nici o pricopseală pentru o plantă . Mi-a mai mărturisit: . Ea venise din sămânţă. dar eram prea mic ca să ştiu cum s-o iubesc. ca să arunce vina asupra micului prinţ: . Acolo. IX . cu un clopot de sticlă. care m-a necăjit atât de mult.? . ar fi trebuit să mă înduioşeze. Trebuie doar să le priveşti şi să le miroşi.. Mireasma ei mă îmbăta şi mă însenina. îşi pierduse curând încrederea în ea. Eşti rău aşezat.N-am fost în stare să pricep nimic! Trebuia să o judec după fapte. E foarte frig aici la dumneata.Să mă acoperi. însă eu n-am ştiut să mă bucur de lucrul acesta.. să-i ghicesc duioşia. Floarea asta e tare sucită. Aici însă se oprise. Florile sunt atât de ciudate.mi-a mărturisit el într-o zi.. seara.Şi paravanul.. tuşise de câteva ori. Astfel micul prinţ. de unde vin eu. Povestea aceea cu ghearele.„Groază de curent. Ruşinată că se dăduse de gol cu o minciună urzită atât de stângaci. Nu avea de unde să ştie cum e pe alte tărâmuri.. Pusese preţ pe nişte vorbe fără însemnătate şi ajunsese foarte nefericit.M-aş fi dus să-l caut.. Nu trebuie să-ţi pui niciodată mintea cu florile. Floarea mea înmiresma planeta. dar vorbeai cu mine! Şi-atunci floarea îşi înteţise tusea pentru ca el să se simtă totuşi cuprins de remuşcări.îşi zise micul prinţ.” .. în ciuda bunăvoinţei şi a iubirii sale. nu după vorbe.. N-ar fi trebuit să fug de acasă niciodată! Trebuia ca dincolo de bietele ei şireticluri..

Deoarece credea că nu se va întoarce niciodată. şi se pregătea să o pună la adăpost sub clopotu-i de sticlă. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi. Însă. dacă sunt bine curăţaţi. cei de pe Pământ.Rămâi cu bine. Iar pe când stropea. Nu ştia ce să mai creadă despre această blândeţe. dar nu din pricina răcelii. De bună seamă. în dimineaţa aceea. Numai buni pentru a-şi încălzi gustarea de dimineaţă.Cred că micul prinţ. . . Floarea tuşi. ard domol şi liniştit. cu clopotul de sticlă în mână. Rămase locului. când a fugit de-acasă. descumpănit. Mai avea şi un vulcan stins. Avea doi vulcani activi. În dimineaţa plecării. Caută să fii fericit. Micul prinţ se miră că nu-l mai dojeneşte. spuse el din nou. floarea. De aceea ne şi pricinuiesc o mulţime de neajunsuri. îi zise ea în cele din urmă. îi spuse florii. Vulcanii.Rămâi cu bine. a făcut o mare rânduială pe planetă. Ea însă nu-i răspunse. . noi. pentru cea din urmă oară. Îţi cer iertare. Erupţiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. nespus de dragi. cuprins de o uşoară tristeţe. fără erupţii. după cum spunea el: „Nu se ştie niciodată!” Aşa încât a curăţat deopotrivă şi vulcanul stins. . se pomeni că-i vine-a plânge. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi Micul prinţ.Am fost o proastă. s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare. suntem mult prea mărunţi pentru a ne curăţa vulcanii. Toate acele treburi obişnuite i se părură însă. smulse apoi şi ultimii puieţi de baobab.

Aşa încât se apucă să-i viziteze. 326... . Nu mai am nevoie de el. dar fiarele . Cât despre fiare. Şi tu ai fost la fel de prost ca şi mine. X Se afla prin părţile asteroizilor 325. dacă vreau să aflu cum arată fluturii. e enervant! Te-ai hotărât să pleci. zise floarea. pe un tron lipsit de orice podoabă. Regele şedea. dar vântul . când a fugit de-acasă.. .. cei patru spini ai săi. Şi-i arătă. Lasă clopotul de sticlă-n pace. 328. Pleacă! Deoarece nu voia ca el s-o vadă plângând. cu nevinovăţie.. .... înveşmântat în purpură şi în hermină. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. nu mă tem deloc. da.Trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi. ca să-şi caute de lucru pe-acolo şi ca să se instruiască. Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască.Bine.. dar în acelaşi timp măreţ.Bine.. Doar sunt o floare .Şi n-o mai lungi atâta. ... Altminteri. Am ghearele mele. Dar n-are nici o importanţă..Nu sunt chiar atât de răcită . Apoi adăugă: . Cred că micul prinţ. s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare. 329 şi 330. .. 327. cine să mai treacă pe la mine? Tu o să fii departe .Ei bine. din vina mea. N-ai bănuit nimic. te iubesc.. atât era de mândră floarea . Caută să fii fericit . Pe cel dintâi asteroid trăia un rege.

nişte supuşi. de vreme ce niciodată nu m-a mai văzut? Dar nu ştia că lumea. nu mai pot. obosit cum era. Rămase de aceea în picioare şi. . . ca să se aşeze. îţi poruncesc să caşti! De ani de zile n-am mai văzut pe nimeni căscând.. începu să caşte. Şi micul prinţ se întrebă: . ba să... îi spuse regele. pentru regi. e un lucru foarte simplu. Haide! Mai cască.. zise regele. dar falnica hlamidă de hermină încurca întreaga planetă. răspunse micul prinţ.. îi spuse monarhul.. .Cum poate oare să mă recunoască. Se cam bâlbâia şi părea jignit. E o poruncă. toţi. îţi. să te văd mai bine.. îţi poruncesc ba să caşti. fâstâcit. Dacă e aşa. . . Oamenii sunt. Căscatul e o raritate pentru mine. Nu-ţi dau voie să caşti..Dacă e aşa.Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă. Micul prinţ căută cu privirea un loc. rosti micul prinţ roşind..A! Iată un supus! strigă regele când îl zări pe micul prinţ. .Nu mă pot opri. Viu de la drum lung şi sunt nedormit.Hm! Hm! făcu regele..Vino mai aproape.Mi-e ruşine.. deosebit de mândru că e rege pentru cineva. .

zise el. Numaidecât m-ascultă.. ar fi putut să privească.Aş vrea să văd un asfinţit de soare. Fă-mi această plăcere. . şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca.” . Micul prinţ avea însă o nedumerire. Fiind însă foarte cumsecade.De bună seamă. Dacă-i porunceşti poporului tău să se azvârle în mare. Era un monarh absolut. cu sfială. celelalte planete şi stelele. .. ci şi un monarh universal.. spuse mai departe regele. pe raţiune. peste cine domneşti? . Cer iertare că întreb. şi dacă generalul nu s-ar supune. răspunse regele cu aerul cel mai firesc..Măria ta. peste cine domnea regele? .. Porunceşte soarelui să asfinţească. . micul prinţ. ori să scrie o tragedie.Măria ta. Căci nu era numai un monarh absolut. . dacă eu i-aş porunci unui general să se prefacă într-o pasăre de mare. fără a mai fi nevoie să mute scaunul din loc! Şi fiindcă la amintirea micii lui planete părăsite îl cam încerca tristeţea. avea obiceiul să spună. înainte de orice.Aş putea să mă aşez? căută să afle. „Dacă i-aş porunci. Căci nu îngădui nesupunerea. el se va .Îţi poruncesc să întrebi! se grăbi să spună regele.. cuteză a-i cere regelui să-i facă un hatâr: . Îţi poruncesc să te aşezi! răspunse regele.Întocmai.Peste tot? Regele.Măria ta. sau chiar o sută..Dacă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare. asemeni unui fluture.Şi stelele te-ascultă? .. sau chiar douăsute de apusuri de soare într-o singură zi. zise regele.Peste toate astea? zise micul prinţ. cine-ar fi de vină? El sau eu? . . n-ar fi vina generalului. Nu îngăduia nesupunerea. Ar fi vina mea.Peste tot. Autoritatea se bizuie. Asemenea atotputernicie îl minună pe micul prinţ. cu un semn uşor. nu dădea decât porunci chibzuite. . Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea. Planeta era mică de tot. .Peste toate astea! răspunse regele. ori să se prefacă într-o pasăre de mare.. Atunci.Căci regele ţinea cu străşnicie ca nimeni să nu-i încalce autoritatea. îi arătă planeta lui. . ci şaptezeci şi două. Dacă el ar fi avuto. zise cu hotărâre micul prinţ.. trăgând cu măreţie o pulpană a hlamidei sale de hermină. nu doar patruzeci şi patru.

Dacă ajungi să te judeci cum trebuie. A te judeca pe tine însuţi e mult mai greu decât a-l judeca pe altul. pentru că poruncile mele sunt înţelepte. pe la.Ce fel de ministru? . Astfel.. Hm! Va fi pe la. Încă nu mi-am străbătut regatul tot. zise regele.Hm! Hm! făcu regele. Nu pleca. .răzvrăti. . Ai putea să-l judeci pe acest guzgan bătrân. Nu-i nevoie să rămân aici.Dacă măria ta ar dori să mă supun numaidecât. .Şi asfinţitul meu de soare? îi aminti micul prinţ care. închind cu pregătirile de plecare. Şi apoi. va fi astă-seară. nu voia să-l mâhnească defel pe bătrânul monarh: ... care era nespus de mândru să aibă un supus.Te vei judeca. E lucrul cel mai greu. aş putea să mă judec pe mine însumi oriunde maş afla.Dar n-am pe cine judeca aici! .. zise micul prinţ aplecându-se. zise micul prinţ..Hm! Hm! răspunse regele. loc pentru caleaşcă n-am şi ostenesc dacă umblu pe jos. locul era cam plictisitor.Ei! Dar am văzut chiar eu. mi-ar putea da o poruncă înţeleaptă. Îl aud noaptea. pe tine însuţi. ca să-l ai mereu..Vei avea şi-un asfinţit de soare. Însă micul prinţ. . să plec într-un minut.Nu se ştie. viaţa lui va atârna de felul în care vei împărţi dreptatea. Voi da această poruncă.Şi asta cam când va fi? vru să afle micul prinţ. . . voi aştepta până când împrejurările vor fi prielnice. care începu să caute într-un calendar gros. te fac ministru! . Îl vei condamna din când în când la moarte. . Am dreptul de a cere supunere. pe la ora şapte şi patruzeci de minute! Şi vei vedea cât sunt de ascultat... ca să mai arunce o privire de partea cealaltă a planetei. Micul prinţ începu să caşte. Sunt tare bătrân.Nu mai am nici o treabă pe-aici. cred că pe planeta mea se află pe undeva un guzgan bătrân. Îi părea rău după apusul de soare. Nici acolo nu e nimeni. nu uita niciodată de ea. înseamnă că eşti cu-adevărat un înţelept. de pildă... Mi se pare că împrejurările sunt prielnice. Am să plec mai departe! . justiţie! .Nu pleca. spuse regele. . Dar cunoscând legile ocârmuirii. Să-l graţiezi însă de fiecare dată. zise regele. atunci când punea o întrebare.Eu. atunci. . îi spuse regelui. Mi-ar porunci. Nu e decât unul. .De.

.Cum regele nu-i dădu nici un răspuns. răspunse vanitosul.Da? făcu micul prinţ. Era plin de măreţie şi de autoritate. Din nefericire.Loveşte-ţi palmele una de alta. .Bună ziua. . îl sfătui atunci vanitosul. . cu un oftat. de îndată ce-l zări pe micul prinţ. care nu înţelegea. continuânduşi călătoria. „Ciudaţi mai sunt oamenii mari!” îşi spuse micul prinţ. zise micul prinţ. Căci. . porni la drum.Aha! Aha! Iată că vine un admirator! strigă de departe vanitosul. . mai întâi micul şovăi. XI Pe cea de-a doua planetă trăia un vanitos. Salut cu ea când sunt aclamat. apoi. Nostimă pălărie mai aveţi! .Pentru salut. pe aici nu trece nimeni niciodată. oamenii ceilalţi nu sunt decât nişte admiratori. pentru vanitoşi.Te fac ambasadorul meu! Se grăbi atunci să strige regele.

. Vanitoşii nu aud niciodată decât laudele. continuându-şi călătoria. Şi iarăşi începu să-şi lovească palmele una de alta. Vanitosul începu şi el să salute. .Fă-mi această plăcere. îşi spuse el cu nevinovăţie.Ce înseamnă „a admira”? . XII Pe planeta următoare trăia un beţiv. dar la ce-ţi poate folosi lucrul acesrta? Şi micul prinţ plecă. pe micul prinţ îl obosi monotonia jocului. .Micul prinţ îşi lovi palmele vanitosul salută cu modestie. ce-ar fi de făcut? Vanitosul însă nu-l auzi. cel mai bine îmbrăcat. ridicându-şi pălăria. zise micul prinţ ridicând uşor din umeri.. Admiră-mă totuşi! .A admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai frumos..Şi. pentru ca pălăria să cadă jos. însă ea îl cufundă pe micul prinţ într-o adâncă amărăciune. . . îşi zise micul prinţ. întrebă el. Vizita fu aici foarte scurtă.Te admir. ridicându-şi pălăria.Dar tu eşti singur pe planeta ta! . „E mai cu haz aici decât la rege”. „Oamenii mari. de bună seamă.Mă admiri într-adevăr atât de mult? îl întrebă el pe micul prinţ. sunt tare ciudaţi”. cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă. După ce trecură astfel cinci minute.

. spuse micul prinţ. pe care îl găsi şezând tăcut în faţa unei grămezi de sticle goale şi a unei grămezi de sticle pline. cincisprezece.Şi de ce bei? îl întrebă micul prinţ. lăsându-şi capul în jos. căruia i se şi făcuse milă de el. îşi spuse el. N-am timp s-o aprind.. Douăzeci şi doi şi cu şase.Ca să uit. douăzeci şi opt. Vi s-a stins ţigara. care se ferecă pentru totdeauna în tăcerea lui. . Şi micul prinţ plecă. XIII Cea de-a patra planetă era locuită de un businessman.Trei cu doi fac cinci. şase sute douăzeci şi două de mii. Cinci şi cu şapte. .Bună ziua. . Uff! Face.Ce să uiţi? îl cercetă micul prinţ. năucit.Ruşine că beau. Doisprezece şi cu trei. Bună ziua. Omul acesta era atât de ocupat. doisprezece. mărturisi beţivul.Ca să uit că mi-e ruşine. Cincisprezece şi cu şapte. Douăzeci şi şase şi cu cinci. răspunse beţivul. treizeci şi unu. continuându-şi călătoria.Beau. şapte sute treizeci şi una. . încât nici nu-şi înălţă capul când sosi micul prinţ. „Oamenii mari. dorind să-i vină în ajutor. . . .Ce faci acolo? îi spuse beţivului. . douăzeci şi doi. cinci sute unu milioane. încheie beţivul. de bună seamă. deci. sunt foarte ciudaţi”. .Şi de ce să-ţi fie ruşine? întrebă micul prinţ. răspunse beţivul cu un aer jalnic.

. Făcea un zgomot îngrozitor. Sunt un om serios! A treia oară.. aurii şi care-i fac pe alde pierde-vară să viseze. Am atâta treabă! Eu sunt un om serios.. mărunte şi care strălucesc. de când trăiesc pe planeta aceasta. nu mai ştiu. care se văd câteodată pe cer. Businessmanul îşi înălţă capul: . Stele. de vreme ce-o pusese. Şi am greşit de patru ori la o adunare... . .. Nu am timp de hoinăreală. Mărunte. Dumnezeu ştie de unde.Milioane de lucruri din celea mărunte. Prima oară.Ba nu.. n-am fost deranjat decat în trei rânduri.Chiar aşa. . şapte. acum douăzeci şi doi de ani.Milioane de ce? Businessmanul înţelese că nu era nici o speranţă să fie lăsat în pace: .Muşte? . care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare.Aha! Stele? .Cinci sute de milioane de ce? . A doua oară. un cărăbuş. cinci sute unu milioane...Cinci sute de milioane de ce? stărui micul prinţ... iacă-t-o! Cum ziceam. când a picat. ..Albine? . acum unsprezece ani. Eu însă sunt un om serios! Nu mai am timp să mă pierd în visări. . din pricina unei crize de reumatism. Eu nu fac mişcare.Ba nu.În cincizeci şi patru de ani.Hai? Tot aicea eşti? Cinci sute de milioane. nu mă ţin de baliverne! Doi şi cu cinci.

care. . gândeşte cam ca beţivanul de-adineauri.Nu. nu s-a gândit vreodată să le stăpânească. „Ăsta.Bineînţeles. hârtia asta o încui într-un sertar. .Atunci sunt ale mele. zise businessmanul.Le administrez. Aşa că eu sunt stăpânul stelelor. Nu-i deloc uşor. Ei „domnesc” peste. . îşi zise micul prinţ.” . înaintea mea. . Eu sunt un om serios. . Tu însă nu poţi să culegi stelele! . se gândi micul prinţ. un om precis. care nu-i a nimănui. E cu totul altceva.Dar abia am cunoscut un rege..Eu. . e a ta. . Daca am o floare. dar pot să le depun la bancă. dacă am un fular. care nu-i al nimănui. E destul de poetic.Ce fac cu ele? .” Îi mai puse totuşi câteva întrebări: .. Le stăpânesc. .Şi la ce-ţi foloseşte dacă eşti stăpânul stelelor? .Da.Şi asta-i tot? . . şase sute douăzeci şi două de mii. . o brevetezi: e a ta. Ca să cumpăr alte stele. zise micul prinţ. Dar nu e prea serios. şapte sute treizeci şi una.Şi ce faci cu stelele astea? .Şi e de ajuns? .Nimic.Cum poate cineva să stăpânească stelele? .E de-ajuns! „Are haz. pentru că nimeni.Cum adică? .Nu ştiu. Când găseşti un diamant. . Şi pe urmă. deoarece eu m-am gandit primul la lucrul asta. e al tău.Adică scriu pe o bucată de hârtie câte stele am. Ale nimănui. Şi ce faci cu ele? . când cineva le descoperă. . Eu sunt însă un om serios! Micul prinţ nu se mulţumi cu atât.Ale cui stele? răspunse morocănos businessmanul. Când găseşti o insulă. pot să-l pun la gât şi să-l iau cu mine. pot s-o culeg şi s-o iau cu mine. ..Da.Regii nu stăpânesc. Când ai cel dintâi o idee..Eşti stăpânul stelelor? .Asta aşa e. Le socotesc şi iar le socotesc.Îmi foloseşte ca să fiu bogat..Cinci sute unu milioane.Şi ce faci cu cinci sute de milioane de stele? .

. pe care o stropesc în fiecare zi. Cu adevărat folositoare de vreme ce-i frumoasă. Căci îl curaţ şi pe cel stins. am o floare. sunt nemaipomenit de ciudaţi”.” Când ajunse pe planetă. decât vanitosul. De ce-ai stins felinarul? . iar micul prinţ plecă. Munca lui măcar are o noimă.. îşi adoarme floarea sau steaua. XIV Cea de-a cincea planetă era cu totul neobişnuită. E totuşi mai puţin nerod decât regele. „Oamenii mari. micul prinţ avea părerile lui. îşi spuse: „Se prea poate ca omul acesta sa fie un nerod. Bună dimineaţa. Era cea mai mică dintre toate. continuându-şi călătoria. după cum trage folos şi floarea mea din faptul că eu sunt stăpânul lor. răspunse lampagiul. pe cer. . e ca şi cum ar face să se mai nască o stea sau o floare. O îndeletnicire foarte frumoasă. de bună seamă.Bună ziua.Eu.Consemnul.Cu privire la lucrurile serioase. Businessmanul deschise gura. foarte deosebite de părerile oamenilor mari.Cum aşa consemnul? . Cu toate acestea. mai zise el. Când îşi stinge felinarul. Am trei vulcani. Cuprindea numai atâta loc cât să încapă pe ea un felinar şi un lampagiu. decât businessmanul şi decât beţivul.. îşi spuse el cu nevinovăţie. Vulcanii trag folos. Micul prinţ nu izbutea să înţeleagă la ce putea fi de folos un felinar şi-un lampagiu undeva. îl salută cuviincios pe lampagiu: . pe care-i curăţ în fiecare săptămână. Când îşi aprinde felinarul. dar nu găsi nici un raspuns. pe o planetă fără case şi fără locuitori. Nu se ştie niciodată. Tu însă nu le eşti de folos stelelor.

zise micul prinţ. . Dimineaţa stingeam. . Şi iar îl aprinse. Şi îşi stinse felinarul.Consemnul nu s-a schimbat. Îi era drag lampagiul acela atât de credincios consemnului. ca să dorm. . zise lampagiul. răspunse lampagiul.. Căci poţi să fii credincios şi leneş totodată.Da.Ştii.Nu-i nimic de priceput.Şi pe urmă s-a schimbat consemnul? . . Micul prinţ se uita la el. astfel încât sa fii mereu în soare..Nu-i chip. Apoi îşi şterse fruntea cu o batistă cu pătrăţele roşii. pentru că acum se învârteşte o dată pe minut.Am o meserie cumplită. cunosc eu un mijloc prin care să te odihneşti ori de câte ori vei vrea. .. Îmi rămânea restul zilei. Ceea ce îmi place mie la viaţă e să dorm. Bună seara. zise micul prinţ. încât dacă faci trei salturi.Dar de ce l-ai aprins iar? . mutându-se cu scaunul din loc.. zise lampagiul. iar seara aprindeam.Consemnul. Treizeci de zile! Bună seara. eu nu mai am o clipă de odihnă.Ba nu e nostim deloc. . Şi iar aprinse felinarul. şi restul nopţii. Aprind şi sting o dată pe minut! . N-ai decât să umbli mai încet. ai înconjurat-o. în căutarea cărora el însuşi se ducea odinioară. Cândva.Totdeauna vreau. . ca să mă odihnesc.Planeta ta e atât de mică.Şi-atunci? zise micul prinţ. Când vei vrea să te odihneşti. iar ziua are să ţină cât ai să vrei tu. .Şi-atunci.... A trecut o lună de când stăm de vorbă. Vru să-şi ajute prietenul: . zise lampagiul..Asta-i nostim! La tine zilele ţin un minut! . Consemnul e consemn.O lună? .Nu pricep. planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede. . Bună dimineaţa. iar consemnul nu s-a schimbat! . avea şi ea o chibzuială. Tocmai asta e nenorocirea! De la an la an. umblă. zise lampagiul. zise lampagiul. Micul prinţ adăugă: . .Nu-mi ajută mare lucru.Consemnul să-mi sting felinarul. .. Îşi aduse aminte de apusurile de soare. Treizeci de minute.

zise micul prinţ. e singurul care nu mi se pare caraghios.Ce este un geograf? .. Trăia pe ea un Domn bătrân care scria nişte cărţi uriaşe. Planeta lui e întradevăr atât de mică.” Oftă cu părere de rău şi îşi mai spuse: „E singurul cu care puteam sa mă împrietenesc.. pe acesta l-ar dispreţui toţi ceilalţi: regele. beţivul şi businessmanul. mai cu seamă din pricina celor o mie patru sute patruzeci de apusuri de soare în douăzeci şi patru de ore! XV Cea de-a şasea planetă era o planetă de zece ori mai mare. .Sunt geograf. „Pe acesta. Nu e loc pentru doi inşi. Cu toate acestea.Nu-i chip. zise Domnul cel bătrân.Ia te uită! Vine un explorator! strigă el când îl zări pe micul prinţ.” Lucrul pe care micul prinţ nu îndrăznea să şi-l mărturisească nici sieşi era că lui îi părea rău pentru această binecuvântată planetă.Dincotro vii? îl întrebă Domnul cel bătrân.. Bună dimineaţa. . . Călătorise până acum atât de mult! . ca să mai răsufle puţin. vanitosul. Şi îşi stinse felinarul.Ce-i cartea asta groasă? zise micul prinţ. zise şi lampagiul. Ce faceţi dumneavoastră aici? . în vreme ce îşi urma călătoria. Poate fiindcă se îngrijeşte de altceva decât de sine însuşi. Micul prinţ se aşeză pe masă.

Se poate. acolo unde de fapt nu se află decât unul singur. La fel şi în cazul unui explorator care ar bea prea mult. atunci. El nu-şi părăseşte biroul.Şi de ce. Se găsesc şi oceane peaici? . ci vin exploratorii la el. Geograful. Le pune întrebări şi îşi face însemnări după amintirile lor. Geograful e un om prea important ca să hoinărească. Povestirile exploratorilor sunt însemnate mai întâi cu creionul.Foarte interesant. Deodată.Ştiu pe cineva. şi fluvii. . E prea multă bătaie de cap. a oceanelor şi a pustiurilor. numai că eu nu sunt explorator..Se duce cineva acolo.Pentru că beţivii văd dublu. . zise micul prinţ. care ar fi un prost explorator. Iar dacă amintirile vreunuia i se par demne de luat în seamă. şi pustiuri? . .Oh! (Micul prinţ era dezamăgit) Dar munţi? .Pentru că dacă un explorator ar minţi.Este tare frumoasă planeta dumneavoastră. e vorba despre descoperirea unui munte. geograful se tulbură: . zise micul prinţ.E un savant care ştie unde se află mările. o meserie adevărată! Şi aruncă o privire de jur-împrejur pe planeta geografului. zise geograful. Ca să fie însemnate cu cerneală. fluviile. Nu mai văzuse niciodată o planetă atât de măreaţă. îşi ascuţi creionul. se trece la cercetări în legătură cu descoperirea lui. . În sfârşit. de pildă.Aşadar? întrebă geograful.Nu.Nici asta n-aş putea să-ţi spun. . . ca să vadă? .Ei. a fluviilor. dacă moralitatea exploratorului pare mulţumitoare. mă rog? . oraşele.Cum aşa? întrebă micul prinţ. I se cere însă exploratorului să aducă probe.N-aş putea să ştiu.Dar oraşe. Duc mare lipsă de exploratori. . . ar însemna doi munţi. în cărţile de geografie s-ar produce catastrofe. se aşteaptă până când exploratorul vine cu probele. zise geograful.Dar dumneavoastră sunteţi geograf! . . dar tu vii de departe! Tu eşti explorator! Fă-mi o descriere a planetei tale! Şi geograful. . geograful pune să se facă cercetări cu privire la moralitatea exploratorului. Nu geograful e acela care face numărătoarea oraşelor. . . zise geograful. Cum ziceam. a mărilor. munţii şi pustiurile. după ce-şi deschise registrul. i se cere să aducă nişte pietre mari. Dacă.Întocmai.

Şi micul prinţ plecă. Îşi regăsi însă cumpătul: .Nouă ne e tot una dacă vulcanii sunt stinşi sau dacă sunt treji. Ele nu se învechesc niciodată. îl întrerupse micul prinţ.Ce înseamnă „efemere”? .Floarea mea e ameninţată oare să piară în curând? . XVI Ce-a de-a şaptea planetă a fost.Mai am şi o floare. răspunse geograful. . Se întâmplă foarte rar ca un munte săşi schimbe locul.. zise geograful. . zise geograful. de vreme ce-o pusese.Nu se ştie niciodată. Însemnătate pentru noi are numai muntele. Însă nu se ştie niciodată.. prin urmare. Ca să vă puteţi face o părere despre întinderea Pământului. Doi vulcani activi şi un vulcan stins. gândindu-se la floarea lui. . Pământul. . sunt cărţile cele mai de preţ dintre toate cărţile.Înseamnă „ceva ameninţat să piară în curând”.Pe planeta Pământ. adică vreo două miliarde de oameni mari.. .Dar vulcanii stinşi se pot trezi.Pe unde mă sfătuieşti să mai merg? întrebă el. . şapte mii de geografi. Foarte rar un ocean se goleşte de apă. înainte de născocirea luminii electrice. Are o faimă bună.Cum aşa? E tot ce poate fi mai frumos! .Pentru că florile sunt efemere.Noi nu însemnăm florile. Ce înseamnă „efemer”? .Bineînţeles! „Floarea mea e efemeră”.Dar ce înseamnă „efemer”? stărui micul prinţ. zise micul prinţ. . Pământul nu e o planetă oarecare! Poţi număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i uita. pe .Geografiile. zise geograful. bineînţeles. El nu e schimbător. zise geograful.O! La mine. trei sute unsprezece milioane de vanitoşi. „şi nu are decât patru spini. am să vă spun că. ca să se apere de lume! Iar eu am lăsat-o singură acasă!” Aceasta a fost cea dintâi tresărire a căinţei sale. Noi scriem despre lucruri eterne. . Am trei vulcani. îşi zise micul prinţ. care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare. pe regii negri). nouă sute de mii de businessmani. . e loc puţin de tot. . nu prea ai ce vedea. . şapte milioane şi jumătate de beţivi. trebuia întreţinută acolo.

Pe Pământ. după ce-şi aprindeau felinarele.Pe ce planetă am căzut? întrebă micul prinţ.Bună seara. ca baobabii. ei ar încăpea cu uşurinţă într-o piaţă publică de douăzeci de mile lungime. Micul prinţ. se întâmplă să mai şi minţi câte puţin. cel cu singurul felinar de la Polul Sud. . aveai în faţa ochilor o privelişte încântătoare. Apoi. Apoi şi ei se furişau pe nesimţite în culise. Dacă te uitai la el ceva de mai departe. E de prisos. Voi însă nu vă pierdeţi vremea cu pedepse scolăreşti. al celor din America de Nord. ca la un miting. rosti micul prinţ. . În pustiuri nu e nimeni. aceştia plecau la culcare.Aici e pustiu. al celor din Africa şi Europa. aşadar. de bună seamă. al celor din America de Sud. pe Pământ. Nam fost nici eu prea cinstit când v-am vorbit de lampagii. Era măreţ! Numai lampagiul singurului felinar de la Polul Nord şi confratele său. Căci nu mai pot de dragul cifrelor: lucrul acesta le va fi pe plac. .întreg cuprinsul celor şase continente ale sale.. Apoi. lampagiii din China si Siberia. Pământul e mare. Apoi. Omenirea ar putea fi îngrămădită pe cea mai măruntă insuliţă din Pacific. Intrau atunci în dans. duceau un trai trândav şi de nepăsare: lucrau de două ori pe an. Şi niciodată nu stricau rânduiala intrării lor în scenă. Îşi închipuie că ocupă mult loc. Dacă cele două miliarde de locuitori care împânzesc Pământul ar sta în picioare. Apoi. o adevărată armată de patru sute şaizeci şi două de mii cinci sute unsprezece lampagii. oarecum la întamplare. la rândul lor. Oamenii.Aha!. Oamenii mari. Mă tem ca nu cumva aceia care n-o cunosc să-şi facă o părere greşită despre planeta noastră.. Micul prinţ se aşeză pe-o piatră şi-şi înălţă ochii către cer: . Mişcările acestei armate erau diriguite ca acelea ale unui balet de operă.Bună seara. Se socotesc grozavi. se miră foarte mult că nu vede pe nimeni. zise şarpele. rosti şarpele. răspunse şarpele. nu vă vor crede. Atunci venea rândul lampagiilor din Rusia şi din Indii. XVII Când vrei să faci o glumă. când ajunse pe Pământ. când un inel de culoarea lunii se mişcă pe nisip. pe douăzeci de mile lăţime. . Aveţi încredere în mine. Venea mai întâi rândul lampagiilor din Noua Zeelandă şi din Australia. în Africa. Tocmai începuse să se teamă ca nu cumva să fi greşit planeta. Aşa că ar trebui sfătuiţi să calculeze singuri. ocupă foarte puţin loc. Va să zică nu se află nimeni pe Pământ? . . niţel înghesuiţi.

să poată găsi propria lui stea.Aş putea să te duc mai departe decât o corabie. . îi spuse el într-un târziu. Priveşte planeta mea...E frumoasă. zise şarpele. zise el..Am nişte necazuri cu o floare..Prea puternic nu eşti tu. zise şarpele. Subţire ca un deget..Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege.Unde sunt oamenii? vorbi în cele din urmă micul prinţ. Ce cauţi tu pe-aici? .. cândva... Micul prinţ îl privi îndelung.. Dar cât e de departe! .. E chiar deasupra noastră.Mă întreb. Micul prinţ zâmbi: .Eşti un animal ciudat. . . . . zise şarpele. . n-ai nici măcar labe..Aha! făcu şarpele. . dacă nu cumva stelele sunt luminate numai pentru ca astfel fiecare.Singur te simţi şi printre oameni. zise micul prinţ. Te simţi cam singur în pustiu.. Şi tăcură amândoi. nici măcar nu poţi călători. zise şarpele..

zise floarea. văzuse trecând pe-acolo o caravană.Bună ziua.. Nu se ştie însă niciodată unde-i poţi găsi.. vreo şase-şapte la număr.. Cu ani în urmă. dacă-ţi pare prea rău după planeta ta. şi asta-i stinghereşte mult. O floare doar cu trei petale. zise şarpele.Mi-e milă de tine. ca o brăţară de aur. eşti atât de plăpând pe Pământul ăsta plin de granit! Aş putea sa te ajut într-o bună zi. . cred.. Singurii munţi pe care-i văzuse el vreodată erau cei trei vulcani ai lui.Rămâi cu bine.Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ. cândva.Oamenii? Să tot fie. XIX Micul prinţ se urcă pe un munte înalt. îl redau pământului din care a ieşit. rosti micul prinţ. pe glezna micului prinţ: . zise micul prinţ.. Ei nu au rădăcini.Oh! Am înţeles prea bine. Floarea. . .Te du cu bine. Îi poartă vântul. . o floare atât de neînsemnată.Bună ziua. care-i ajungeau doar până la genunchi.. . Micul prinţ nu răspunse nimic. . . i-am zărit o dată. mai zise. Aş putea. rosti micul prinţ.Se încolăci. XVIII Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. .Pe acela pe care-l ating. . dar de ce vorbeşti mereu în enigme? .Eu pe toate le dezleg. Şi tăcură amândoi. Tu însă eşti neprihănit şi vii de pe o stea. zise floarea.

ziseră trandafirii. .. Bună ziua.Cine sunteţi voi.Bună ziua... pe stânci şi prin zăpezi. Iar oamenii n-au nici un pic de fantezie. răspunse ecoul.. .. Nu fac altceva decât să-ngâne ceea ce le spui. „De pe un munte ca ăsta de înalt. eu am o floare: vorbea întotdeauna ea întâi. . descoperi un drum..Bună ziua.. Numai uscăciune.. Bună ziua.” XX Iata însă că veni şi clipa când. micul prinţ.. duc spre oameni. . răspunse ecoul. numai sare. . . . Se afla într-o grădină de trandafiri înfloriţi. zise micul prinţ oarecum la întâmplare.Bună ziua..Iar de vulcanul cel stins se folosea ca de un scăunel.Fiţi prietenii mei.. . .Cine sunteţi voi? îi întrebă el înmărmurit. îşi zise el atunci. numai piatră colţuroasă.. am să văd dintr-o privire toată planeta şi pe toţi oamenii”... după ce umblă o vreme îndelungată prin nisip.... sunt singur. spuse el.. Însă nu zări decât colţuri de stâncă. răspunse ecoul.Bună ziua. . Micul prinţ îi privi. sunt singur.. într-un sfârşit. Iar drumurile. zise el. Cine sunteţi voi.Cine sunteţi voi? zise micul prinţ. „Ce planetă caraghioasă! se gândi el atunci.... Cine sunteţi voi. Toţi erau aidoma cu floare lui. foarte ascuţite. sunt singur. toate.Sunt singur. Acasă.

ca să ma îndurereze şi pe mine. Şi iată că se mai aflau aici cinci mii. ca să scape de ruşine. culcat în iarbă. plânse. pentru că altminteri. Iar eu aş fi.. nu prea sunt un mare print. în univers. dacă ar vedea una ca asta. Cu asta numai şi cu trei vulcani. nu s-ar mai opri din tuse şi s-ar preface chiar că moare.Noi suntem trandafiri.Vai! făcu micul prinţ.. s-ar lăsa să moară cuadevarat. toate semănând cu ea. singura în felul ei. şi iată că n-am decât o floare de rând. nevoit să mă prefac c-o îngrijesc.. ziseră trandafirii.” Şi. într-o singură grădină! „Tare s-ar mai socoti jignită. . Floarea lui îi povestise că era.. îşi zise el.. care-mi vin doar până la genunchi şi dintre care unul e poate stins pe vecie. Şi se simţea foarte nefericit...” Apoi îşi zise mai departe: „Mă credeam înavuţit cu o floare fără seamăn. . desigur.

Ce înseamnă „a îmblânzi”? ..Cine eşti tu? zise micul prinţ. o pofti micul prinţ. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe. zise vulpea..Sunt o vulpe.Ce înseamnă „a îmblânzi”? . zise micul prinţ.A! Iartă-mă. zise vulpea. adăugă: . zise vulpea. ce cauţi pe-aici? . . Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”? .XXI Chiar atunci sosi şi vulpea: . răspunse cuviincios micul prinţ întorcându-se. sub măr. zise vulpea. zise vulpea..Vino să te joci cu mine.Bună ziua. Dar dacă tu mă îmblânzeşti. ..Nu eşti de prin partea locului. Dar după un răstimp de gândire. rosti micul prinţ. au puşti şi vânează.E un lucru de mult dat uitării. zise micul prinţ. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. vom avea nevoie .Sunt aici. aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. . . zise vulpea. . Nu sunt îmblânzită. Sunt atât de trist.. .Desigur. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. zise glasul. .. Înseamnă „a-ţi crea legături”. E singurul folos de pe urma lor.Nu pot să mă joc cu tine.Nu. Eşti tare frumoasă..Oamenii.Caut oamenii. dar nu văzu pe nimeni. Iar eu nu am nevoie de tine. Cauţi găini? . . aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş.Bună ziua..A-ţi crea legături? . zise vulpea.

Eu te voi privi cu coada ochiului. A doua zi.Ce trebuie să fac? zise micul prinţ. La început. răspunse vulpea. şi toţi oamenii se aseamană între ei.Nici. oamenii nu mai au prieteni..Pe altă planetă? .Încep să înţeleg.. Vulpea tăcu şi se uită la micul prinţ. zise micul prinţ. ... colo. zise apoi. pentru tine.. Cum însă nu există neguţători de prieteni. să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine. uite-aşa. Cumpără lucruri de-a gata... Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire. mi se pare că m-a îmblânzit. îmi va aminti de tine. .. Dar găini? . E undeva o floare. Vulpea se arătă foarte nedumerită: . Şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului. Toate găinile se aseamănă între ele. Tu vei fi.Interesant. . de aceea. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten. . Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut. Eu voi fi.Nimic nu e desăvârşit. . Dar dacă tu mă îmblânzeşti. . Şi-apoi.Da. Mie grâul nu mi-e de folos. răspunse micul prinţ.Trebuie să ai foarte multă răbdare. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. . .unul de altul. zise micul prinţ. pe mine mă vânează oamenii. micul prinţ veni din nou..Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. îmblânzeşte-mă! .. . fără seamăn în lume. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu. lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Eu vânez găinile.Se prea poate.. numai că nu prea am timp. iar tu nu vei zice nimic. suspină vulpea.. ca o melodie. priveşte! Vezi tu. Ai tăi mă vor chema din vizuină. în iarbă. Vulpea însă se întoarse la gândurile ei: . . Însă vei putea. Graiul e izvor de neînţelegeri. minunat când mă vei fi îmblânzit! Grâul.Te rog. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri. zise vulpea. pentru mine..Viaţa mea e veşnic aceeaşi. te vei aşeza ceva mai departe de mine. zise vulpea.Pe planeta aceea sunt vânători? . pe zi ce trece. .O! Dar nu e pe Pământ. îmblânzeşte-mă.. fără seamăn în lume. de la neguţători.Nu.Bucuros aş vrea. Aşa că mă cam plictisesc. auriu şi el. viaţa mi se va însenina. Va fi. Paşii altora mă fac să intru sub pământ.

Dacă tu. cu fetele din sat. niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. De pildă. .. . vânătorii mei au un rit. zise vulpea. .Aşa e. . cu-atât mai fericită mă voi simţi. toate zilele ar fi la fel.Ce-i acela rit? zise micul prinţ. Joia.Ar fi fost mai bine dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră. Am să plâng. ci numai tu ai vrut să te-mblânzesc. până la vie. zise micul prinţ. .Dar ai să plângi! zise micul prinţ. Se duc să joace. mă va cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării. Şi cu cât va trece timpul.. eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării. joia.. . de celelalte ore. iar eu n-aş mai avea niciodată vacanţă. e o zi minunată! Mă plimb şi eu atunci. Şi-aşa micul prinţ îmblânzi vulpea.. zise vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape: . E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile.Aşa e! zise vulpea. La ora patru. o oră. prin urmare. de pildă.Din vina ta. vii la ora patru după-amiaza. .E încă un lucru de mult dat uitării. Ne trebuie rituri.Vai! zise vulpea. eu nicidecum nu-ţi voiam răul. zise vulpea..

. Tu eşti răspunzător de floarea ta. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten. . Apoi adăugă: . Întoarce-te apoi la mine. spuse după dânsa micul prinţ. făcu micul prinţ. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. . E foarte simplă: Limpede nu vezi decât cu inima. Şi florile se ruşinară. zise vulpea.. Fiindcă pentru ea am ucis omizile (în afară doar de câteva. datorită culorii grâului. Şi se duse înapoi la vulpe. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi.Du-te să mai vezi o dată trandafirii. zise el.Eu sunt răspunzător de floarea mea. fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. .Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Sunteţi aşa cum era şi vulpea mea. zise vulpea. Iată care-i taina mea. le mai spuse el. dar sunteţi deşarte.Numai timpul împărţit cu floarea mea.Te du cu bine.. zise vulpea. le spuse el. ori câteodată chiar şi cum tăcea. Fiindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea. . Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit. fireşte. precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni.Rămâi cu bine.Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor. Floarea mea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi.. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn.Şi-atunci nu dobândeşti nimic din asta! . . să-ţi iei rămas bun. voi încă nu sunteţi nimic. iar ea acum nu are în lume seamăn. ca să ţină minte. . ori cum se lăuda. . .Numai timpul împărţit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă. Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii. iar eu îţi voi dărui o taină. . spuse după dânsa micul prinţ. ca să ţină minte.. Fiindcă ea e floarea mea.Ba dobândesc.Sunteţi frumoase.Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea.. un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. pentru fluturi). . Ea însă singură e mai de preţ decât voi toate laolaltă. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor. aidoma cu altele o sută de mii. Nu era decât o vulpe. ca să ţină minte..

. zise neguţătorul. zise acarul.Bună ziua. .Aceştia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? întrebă micul prinţ. şi dacă cineva le-o ia.Triez călătorii în pachete de câte o mie.Numai copiii ştiu ce caută. dacă aş avea de irosit cincizeci si trei de minute.Nu sunt aceiaşi. .Au noroc. Aceştia vin în locul celorlalţi. aş porni în linişte spre o fântână. Şi bubui tunetul celui de-al treilea rapid străluminat. Înghiţi câte unul pe săptămână şi nu mai simţi nevoia să bei. zise micul prinţ. când la stânga. cutremură cabina acelor.Nu urmăresc nimic.Aduc o mare economie de timp.” . zise micul prinţ. . .Sunt tare grăbiţi. îşi spuse micul prinţ. care potolesc setea. Economiseşti cincizeci şi trei de minute pe săptămână. care-i poartă când la dreapta. Dorm acolo. . . zise acarul. Era un neguţător de hapuri perfecţionate...Bună ziua.Niciodată nu eşti mulţumit unde te afli. zise micul prinţ. Şi al doilea rapid străluminat trecu. zise acarul.Nici chiar omul de la locomotivă nu ştie. . Ce anume caută? .Fiecare face ce vrea. . . Ei îşi împart timpul cu o păpuşă de cârpă şi ea devine foarte preţioasă. înăuntru. . în partea cealaltă. bubuind. . XXIII .XXII . zise acarul. ori poate stau şi cască. . zise acarul. .Ce faci aici? zise micul prinţ.. bubuind ca tunetul.Erau nemulţumiţi acolo unde se aflau? . zise neguţătorul. Dau drumul trenurilor.. „Eu. încep să plângă. Experţii au făcut un calcul. Şi un rapid străluminat.Pentru ce le vinzi? zise micul prinţ.Bună ziua.Bună ziua. zise acarul. . rosti micul prinţ. zise acarul. Numai copiii îşi turtesc nasul de ferestre.Se şi întorc? întrebă micul prinţ.Şi ce poţi să faci cu aceste cincizeci şi trei de minute? .

. Te aşezi pe o dună de nisip.. tăcuţi.. sorbisem şi cel din urmă strop al proviziei mele de apă. Se aşeză. . Eu. Atât a zis: . Nu auzi nimic. El nu m-a înţeles. până când se lăsă noaptea şi începură să se-aprindă stelele.Prietena mea... prin pustiul fără de sfârşit. M-am aşezat şi eu alături. Ştiam prea bine că nu trebuia să-i pun întrebări. Mă încercă o moleşeală: n-are nici un rost să cauţi o fântână. dar am tăcut. . Eu le zăream ca prin vis..Vai! i-am spus micului prinţ. Întotdeauna mi-a fost drag pustiul. ..De aceea e frumos pustiul. Şi cu toatea astea...Şi mie mi-e sete. zise el.Pentru că avem să murim de sete. „Nu-şi dă seama de primejdie. zise micul prinţ. dar eu încă nu mi-am reparat avionul. sunt tare bucuros că m-am împrietenit cu o vulpe..XXIV Ne aflăm în cea de-a opta zi.. Ostenise. nu mai e vorba de vulpe! .E frumos pustiul.. mi-a răspuns: . Şi-am mers astfel ore de-a rândul. mi-a mai spus: .. .Stelele sunt frumoase datorită unei flori pe care nimeni nu o vede. de când rămăsesem în pană în pustiu şi. adăugă el. sunt foarte frumoase amintirile tale.Adica şi ţie ţi-e sete? l-am întrebat. nu mai am nimic de băut şi aş fi la rândumi fericit de-aş putea porni în linişte spre o fântână! .. pornirăm la drum. Şi era adevărat.Cum aşa? ..Apa mai poate fi bună şi pentru suflet. Nu înţelegeam ce vrea să spună. Cu toate acestea.. mi-am spus.. fiindcă undeva ascunde o fântână. El însă nu mi-a dat răspuns la întrebare. . Cuvintele micului prinţ îmi jucau în minte: . I-am răspuns: „De bună seamă”. vulpea. unul.” El însă s-a uitat la mine şi mi-a răspuns chiar la ceea ce gândeam: .. după o tăcere. Şi. la undele nisipului bătut de lună. fără să spun nimic.. să căutăm o fântână.. la voia întâmplării. chiar dacă e să mori.Dragul meu băiat. Pentru el e de ajuns un strop de soare. căci din pricina setei mă cuprinsese o uşoară ameţeală. Nu vezi nimic. şi m-am uitat. ceva străluceşte în liniştea lui. în timp ce ascultam povestea cu neguţătorul.E bine să ai un prieten. Lui niciodată nu-i e foame şi nici sete.

Fântâna pe care o descoperisem noi nu semăna deloc cu fântânile sahariene. A noastră era aidoma unei fântâni de ţară. poate nici n-a căutat-o nimeni.Oamenii. XXV . că eşti de aceeaşi părere cu vulpea mea. îl luai în braţe şi pornii din nou la drum.. . fie că e vorba despre o casă. Mi se părea că port o gingaşă comoară. dar nu mai ştiu nici ei ce caută. chiar şi atunci când doarme. la ochii lui închişi.” Cum un surâs uşor aluneca pe buzele-i întredeschise. Cum micul prinţ adormi. Căci în adâncul inimii ei. sunt toate gata pregătite: scripetele. locuiam într-o casă străveche şi legenda spunea că acolo s-ar afla ascunsă o comoară. zise micul prinţ.. Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut.. .. zise el. iar mie mi se părea că visez. Şi adăugă: . Pe vremea când eram copil. se înfundă în trenurile lor rapide..... fie despre stele sau pustiu. Fântânile sahariene sunt nişte simple gropi săpate în nisip.Nu merită atâta osteneală. ca flacăra-ntr-o lampă. Şi bănuiam în el o gingăşie şi mai mare. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile: orice adiere e în stare să le stingă. . ciutura şi funia.Am fost uimit că înţeleg deodată tainica strălucire a nisipului. Eram înduioşat.Mă bucur. casa mea ascundea o taină. Aşa că se frământă şi se sucesc de colo-colo. Mă uitam. la fruntea-i palidă. m-am gândit: „Ceea ce mă înduioşează atât de mult la acest prinţ adormit e credinţa lui faţă de o floare. în lumina lunii. . ceea ce le dă frumuseţe rămâne nevăzut. Bineînţeles că nimeni nu i-a dat de urmă niciodată.Da. Ea însă fermeca întreaga casa..... Şi tot mergând aşa. îi spusei micului prinţ.Ciudat. Mi se părea chiar că niciodată pe pământ nu se aflase ceva mai gingaş. Prin părţile acelea însă nu se afla nici un sat. am dat. în revărsatul zorilor. peste fântână. i-am spus eu micului prinţ. îi priveam şuviţele de păr ce-i tremurau în vânt şi mă gândeam: „Ceea ce văd eu aici nu e decât învelişul. e icoana unei flori ce străluceşte înlăuntru-i.

apucă de funie şi puse scripetele în mişcare. . zise micul prinţ. încet... Nu voiam ca el să se ostenească. pentru tine e prea greu. zise micul prinţ.. iar în apa care tot mai tremura. din truda braţelor mele. zise micul prinţ. El închise ochii şi bău. am rostit. cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină.I-auzi. Tot astfel.. Apa aceasta era cu totul altceva decat o hrană oarecare. Era dulce ca o sărbătoare.. Era precum un dar de bună pentru suflet. pe vremea când eram copil. după ce vântul a adormit o vreme îndelungată. Se născuse din drumul străbătut sub stele.. Cântecul scripetelui îmi stăruia în urechi.. cumpănind-o bine. melodia liturghiei de la miezul nopţii şi duioşia zâmbetelor alcătuiau întreaga strălucire a darului ce-l primisem. Am tras afară ciutura. Iar eu atunci am înţeles ce căutase! I-am dus ciutura la gură.Lasă-mă pe mine.. .Mi-e sete de apa asta. . Şi scripetele gemu. până-n dreptul ghizdului.El râse. aşa cum geme o morişcă veche. i-am răspuns.Oamenii de pe meleagurile tale. lumina pomului de Crăciun. . din cântecul scripetelui. . dă-mi să beau. şi tot nu găsesc ceea ce caută. vedeam cum tremură soarele. Am aşezat-o deasupra. noi trezim fântâna şi ea cântă.Nu găsesc. .

fără să înţeleg de ce. Aşa că desenai o botniţă.. mă făcea de asemeni fericit. totuşi. Răsuflasem uşurat. în dimineaţa când te-am cunoscut. . în revărsatul zorilor. râzând: . adăugă: . ca de miere. îmi spuse cu blândeţe micul prinţ. i-am răspuns eu. Cu inima trebuie să cauţi! Băusem şi eu. copiii ştiu. Şi se îmbujoră.. De ce oare eram cuprins de nelinişte.. .Poate fiindcă se-mplineşte anul?.... simţii cum mi se frânge inima. Iar eu adăugai şovăitor: .Ştii.Ochii însă sunt orbi.. mă încercă o amărăciune ciudată.. Micul prinţ le zări şi zise.. . eu nu mă pricepeam să desenez nimic altceva în afară de şerpi boa întregi şi şerpi boa spintecaţi. o botniţă pentru oaia mea. se iscă o întrebare: . Culoarea aceea..Baobabii tăi cam seamănă cu nişte verze.De bună seamă..Ştii tu. după o lungă tăcere. .Am căzut pe-aici. zise el... pe-aproape. sunt prea lungi! Şi iarăşi râse.. În mine.Ce făgăduinţă? ... Nisipul. Şi.. . la mii de leghe de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii? Micul prinţ se îmbujoră din nou.Vulpea ta.Vai! Şi eu care eram aşa de mândru de baobabii mei! . mâine e un an de-atunci... da! merge şi-aşa. băieţaş. El însă nu-mi răspunse. eu sunt răspunzător de floarea aceea! Am scos schiţele desenelor din buzunar.Trebuie sa-ţi ţii făgăduinţa. când am căzut eu pe Pământ..Nu înţeleg ce ai de gând.A.. te plimbai aşa.. Apoi.. cam seamănă cu nişte coarne.Eşti nedrept. Şi micul prinţ adăugă: . care din nou se aşezase lângă mine.Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare sau într-un strop de apă. de unul singur. e de culoarea mierei. dându-i-o. Rosti: . urechile. acum o săptămână. .. aşadar. .Nu din întâmplare. Şi iarăşi. ..

Vedeam acolo. ca să-mi scot revolverul.Ba da! Ba da! Ziua e aceasta.. ..Ai venin bun? Eşti sigur că n-ai să mă faci să sufăr multă vreme? M-am oprit cu inima strânsă. însă şarpele. Trebuie sa te întorci la maşina ta. El niciodată nu răspundea la întrebări.. cu picoarele atârnând în gol. sus. vreau să cobor! M-am uitat atunci în jos. Cu toate acestea micul prinţ vorbi din nou: .Vai! am rostit eu. Căutândumă prin buzunar. dacă te-ai lăsat îmblânzit.... dar locul nu-i aici. Şi l-am auzit vorbind: . după o tăcere: .Micul prinţ din nou se-mbujoră. N-ai decât să mă aştepţi acolo. spre zid. scurgându-se ca o fântână ţâşnitoare care moare. Am să vin la noapte. bineînţeles. am început să alerg. se aflau ruinele unui vechi zid de piatră. Mă aflam la douăzeci de metri depărtare de zid şi încă nu vedeam nimic.Acum du-te. pe nisip. se furişă printre pietre. i-a răspuns un glas de undeva..... A doua zi spre seară. cu un foşnet mărunt şi metalic. Eşti în pericol să mai şi plângi puţin. Îmi aminteam de vulpe.. Mie însă nu-mi trecu neliniştea. şi. nu-ţi aduci aminte? zicea el. căci el din nou s-ampotrivit: . zise el. Vino înapoi mâine seară. XXVI În preajma acelei fâtâni.Cum adică. nu-i aşa? . Încă nu vedeam. El însă îmi spuse: . fără să se prea grăbească. Eu te aştept aici. se lăsă uşor la vale. .Acum trebuie să lucrezi. Fără îndoială. înălţat spre micul prinţ. şezând acolo. mi-e teamă. Micul prinţ mai spuse. pe când mă înapoiam de la treburile mele. nici n-auzeam pe nimeni. un şarpe boa din aceia galbeni. dar dacă te îmbujorezi înseamnă „da”. Nu e chiar aici. la zgomotul pe care-l făceam.. dar tot nu pricepeam nimic. Ai să vezi unde încep urmele mele pe nisip. l-am zărit încă de departe pe micul meu prinţ.. Am mers mai departe.. care te răpun în treizeci de secunde.

ca-ntr-o genune. Îl strângeam în braţe ca pe un copilaş şi-mi părea. izbutisem să-mi repar avionul! Nu-mi dădu nici un răspuns la întrebare. El. Şi nu mă mai încumetam să-i pun nici o întrebare.. Pe urmă. privindu-mă cu ochi pătrunzători.Azi mă întorc şi eu acasă. asemeni unei păsări care moare.Ce năzbâtie mai e şi asta? Acuma-mi stai de vorbă şi cu şerpii! I-am desfăcut nelipsitul fular de aur. în ciuda tuturor aşteptărilor. pierdută-n depărtări: . cu toate astea.. că lunecă în jos..Mă bucur că ai descoperit ce-i trebuia maşinii tale.E mult mai departe.De unde ştii? Voisem tocmai să-l înştiinţez că. Avea o privire adâncă. care se făcuse alb ca zăpada. . Îmi vorbi: . . când ai împuşcat-o. Vei putea să te întorci acasă. ci adăugă: . şi nu puteam să fac nimic ca să-l opresc. e mult mai greu. Simţeam cum îi bate inima. îşi petrecu braţele pe după gâtul meu. abia în clipa când să-l prind în braţe pe prostuţul meu de prinţ micuţ. gânditor: ..Am ajuns la zid. L-am udat cu apă pe la tâmple şi i-am dat să bea... Îmi dădeam seama că se va întâmpla ceva cu totul neobişnuit.

ţi-e drag. Şi lada pentru oaie.. povestea ta cu şarpele... Şi-am înţeles atunci că niciodată n-aş putea să mă împac cu gândul că n-am să-l mai aud râzând. Din nou mi-a dat fiori de gheaţă simţământul că avea să se întâmple ceva de neînlăturat.Desigur. . ci mi-a spus: . . şi cu întâlnirea.. Am aşteptat aşa.La fel e şi cu apa.... şi cu steaua. El însă n-a răspuns la întrebare. . . Pentru mine. Dacă te-ai îndrăgostit de-o floare. puişor. Dar el mi-a spus: ..Am cu mine oaia. puişor. era bună. care se găseşte pe o stea. .. datorită scripetelui şi funiei. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului unde-am căzut anul trecut. să te uiţi pe cer..Ţi-a fost frică. Fireşte că-i fusese frică! Dar a râs încetişor: .. ..Diseară o să-mi fie şi mai frică. .Desigur.... că nu-i decât un vis urât..Nu-i aşa..Desigur. ţi-aduci aminte. un timp îndelungat. mai vreau să te aud râzând.La noapte e un an..La fel e şi cu floarea. noaptea. Şi surâse cu tristeţe. Simţeam cum se înviora încetul cu încetul..... râsul lui era ca o fântână în pustiu. Apa din care mi-ai dat tu să beau era asemeni unei melodii.Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut.. Şi botniţa. . .... Toate stele sunt înflorite..Puişor.

tu singur.Noaptea.. stele care ştiu să râdă! Şi-a râs din nou..Ah! puişor. Pentru tine.. . ca să-ţi arăt unde se află. Pentru unii. numai de drag. Vom fi de-a pururi prieteni. Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul. erau bucăţi de aur. puişor. fiindcă eu voi locui pe una dintre ele.Stelele nu sunt la fel pentru toţi oamenii. Va însemna că ţi-am jucat un renghi grozav. Atunci. aşa. aş vrea să-ţi fac un dar. când te vei uita pe cer. Şi-apoi..Chiar el va fi şi darul meu. sunt numai nişte luminiţe. îmi place când aud râsul ăsta! . Iar prietenii tăi se vor mira.....Te vei uita la stele. . . stelele sunt călăuze.Ce vrei să spui? . Steaua mea e prea micuţă. atunci va fi pentru tine ca şi când ar râde toate stelele. văzându-te că râzi de câte ori te uiţi pe cer.. ..Iar după ce-ţi va fi trecut durerea (durerea întotdeauna trece). întotdeauna stelele mă fac să râd!” Iar ei te vor crede nebun... Îţi va fi dor să râdem împreună. Toate vor fi prietene cu tine. Însă toate stelele acestea nu au grai. noaptea.. Pentru alţii.Ce vrei să spui? . Şi vei deschide uneori fereastra. E mai bine aşa. . oricare dintre stele va fi steaua mea. Şi-a râs din nou.. Tu singur vei avea. Din nou a râs. fiindcă pe una dintre ele voi râde.. Aşa încât te vei uita cu drag la toate stelele.. va fi aşa cum e apa. vei fi fericit că m-ai cunoscut. tu le vei spune: „Da. Savanţii văd în ele doar probleme. cei care călătoresc. Pentru businessmanul meu..

Va fi însă ca un înveliş vechi şi părăsit. Lasă-mă să fac un pas numai eu singur! Şi s-a aşezat.. . E prea departe. .. Eu nu spuneam nimic. . să nu mai vii.Va fi atât de frumos! Tu vei avea cinci sute de milioane de clopoţei... mergea întins. va fi plăcut.. ştii.E drept. E prea greu.La noapte... nu merită.. Şerpii sunt nişte lighioane răutăciose. Însă ceva îl linişti: ..A! eşti aici. Aşa se-ntâmplă..Ţi se va părea că sufăr. Şi m-a luat de mână. că. Dar el era cuprins de-ngrijorare: ... Eu nu spuneam nimic. În noaptea aceea nu l-am văzut când a plecat. se mai osteni să-mi spună: . Nu mi-a spus decât: ..N-am să mă despart de tine.Înţelegi. . ţi-aş fi dăruit o sumedenie de clopoţei ce ştiu să râdă. pentru a doua muşcătură. Şi eu voi privi la stele. Nu veni să vezi.Rău ai făcut.N-am să mă despart de tine.. Nu e bine să te muşte.. Nişte lighioane care pot să te muşte numai din plăcere. Când am izbutit să-i dau de urmă. Nu pot că car cu mine trupul acesta. Apoi din nou s-a tulburat: . Lui îi cam pieri curajul.. .Ştii... voi părea întrucâtva că mor. Pe urmă iarăşi a devenit serios: .. .. Şi-a râs din nou.. Totuşi.N-am să mă despart de tine. A mai rostit: . cu câte un scripet ruginit. . A fugit pe nesimţite...... nu mai au venin. Eu nu spuneam nimic. dar nu va fi adevărat. Eu nu spuneam nimic.... Şi a tăcut şi el.Va fi întocmai ca şi când. Te va îndurera. deoarece plângea. deoarece i se făcuse frică.Am ajuns. în loc de stele. Toate stelele vor fi nişte fântâni. cu pas grăbit.. Toate stelele-mi vor da să beau. eu voi avea în schimb cinci sute de milioane de fântâni. e din pricina şarpelui. Îţi va părea că am murit.. Un înveliş vechi nu e ceva trist.Dacă-ţi spun aceste lucruri. .

Şi e atât de plăpândă! Şi e atât de neştiutoare! Nu are decât patru spini. pe planeta lui. apoi s-a ridicat. deoarece.. Eram îndurerat. A rămas o clipă nemişcat. nu i-am mai găsit trupul. noaptea. A mai şovăit puţin. au fost nespus de bucuroşi că mai trăiam. N-a ţipat. M-am aşezat şi eu.. asta-i tot. XXVII Iar de-atunci au trecut. dar lor le-am spus: „Sunt ostenit.. precum se prăbuşeşte un copac.Iată.” Acum mi-a mai trecut puţin. iată.. căci nu mă mai ţineau picioarele. A zis: .. nu chiar de tot. în revărsatul zorilor. n-a mai fost nimic decât o fulgerare galbenă pe lângă glezna lui.. Şi mi-e drag. Camarazii mei. când m-au văzut. să ascult stelele..... eu sunt răspunzător de ea. ... Nu era un trup atât de greu. Adică. E ca şi cum aş asculta cinci sute de milioane de clopoţei. Eu n-am putut să mă clintesc din loc. Pe urmă. S-a prăbuşit încet.Ştii.... ca să se apere de lume. şase ani. Şi nici un zgomot nu s-a auzit. A făcut un pas. floarea mea.. precum se prăbuşeşte un copac. o nimica toată. Întâmplarea aceasta n-am mai povestit-o nimănui.. S-a prăbuşit încet..... din pricina nisipului. Ştiu însă bine că s-a-ntors acasă.

într-o seară. a ieşit din lada ei pe nesimţite. peste noapte.. în pustiu. de clopotul de sticlă. zăboviţi puţin în dreptul stelei. veţi ghici desigur cine e.. Uitaţi-vă atent la priveliştea aceasta.Numai că. nimic în univers nu mai rămâne cum a fost. îşi închide floarea sub clopotu-i de sticlă şi păzeşte bine oaia. ori ba. Alteori îmi spun: „Te mai fură câteodată gândul şi-i de-ajuns! A uitat. dacă vine la voi un copil. nu vă grăbiţi. se petrece un lucru nemaipomenit. mă-ntreb: „Oare ce s-a petrecut acolo? Se prea poate ca oaia să fi mâncat floarea. E aceeaşi privelişte pe care aţi văzut-o şi cu două pagini mai înainte.” Uneori îmi spune: „De bună seamă. N-o fi putut s-o pună niciodată la botul oii lui. Şi-atunci. floarea? Şi veţi vedea cum totul e altfel.. Şi dacă veţi ajunge să treceţi şi pe acolo. nu se ştie unde. am uitat să-i adaug legătoarea de piele. care de asemeni îl iubiţi pe micul prinţ. dacă are păr de aur. dar eu am desenat-o încă o dată. e învăluit într-o adâncă taină. ori poate oaia. pe care n-o cunoaştem. iată. nu va pricepe niciodată că lucrul acesta e atât de preţios. Uitaţi-vă la cer. pentru mine... toate. . În locul acesta micul prinţ s-a ivit pe Pământ. Şi stelele. în fiecare noapte. un trandafir. râd încetişor... Aceasta este.. Botniţei pe care iam desenat-o micului prinţ. astfel încât să fiţi siguri că o veţi recunoaşte dacă într-o bună zi veţi călători prin Africa.. dacă nu răspunde când e întrebat. acolo. ca şi pentru mine. Şi-atunci. ori ba.. Totul.” Şi-atunci toţi clopoţeii se preschimbă-n lacrimi!. acolo... ca să v-o arăt mai bine. cea mai frumoasă şi cea mai tristă privelişte din lume. dacă râde. de vreme ce undeva. apoi a dispărut. vă rog din suflet. dintre oamenii mari. nu! Micul prinţ.” Atunci sunt fericit. Întrebaţi-vă: oare oaia a mâncat.. Aşa că fiţi buni! Nu mă lăsaţi să fiu atât de trist: scrieţi-mi deîndată că s-a-ntors. Pentru voi.. Şi nimeni. o oaie. a mâncat.