Paul Dobrescu Geopolitica

Paul Dobrescu

Geopolitica

comunicare.ro

Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2008 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice Strada Povernei 6, Bucureºti Tel./fax: (021) 313 58 95 E-mail: editura@comunicare.ro www.editura.comunicare.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României DOBRESCU, PAUL Geopolitica / Paul Dobrescu. – Ed. a 2-a. – Bucureºti: Comunicare.ro, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-711-109-8 32.01:913(100)

Cuprins

Noua geopoliticã. Sensuri aflate în competiþie / 9 Geopolitik a devenit Géopolitique / 9 Nevoia de mari corelaþii ºi de reprezentãri globale / 11 Ecologia: „geo“ este indispensabil în orice analizã ºi proiecþie / 13 Reaºezãri tectonice dupã Rãzboiul Rece / 15 Mediul internaþional este un ansamblu coerent / 17 Geopoliticã, geoeconomie, geoculturã / 18 Pluralismul noii discipline / 19 Perenitatea grilei de lecturã bipolare / 22 Delimitãri conceptuale / 25 O disciplinã este istoria acelei discipline / 25 Rudolf Kjellen – întemeietorul de drept al geopoliticii / 26 Geografie politicã, geopoliticã, geostrategie / 29 Geopoliticã, geoistorie / 30 Ion Conea – viziunea strategicã asupra geopoliticii / 32 Anton Golopenþia – „cuvântul care vine dinspre sociologie“ / 33 Condamnarea geopoliticii la inactualitate / 36 Dogmatizarea prematurã a geopoliticii / 38 Este geopolitica o disciplinã a perioadelor postbelice? / 40 O disciplinã integratoare / 40 Hãrþile mentale ºi traseele geopolitice / 42 Geopolitica anglo-americanã / 45 Teoria puterii maritime (Alfred T. Mahan) / 45 Determinarea geograficã a istoriei (Halford Mackinder) / 48 Teoria þãrmurilor (Nicholas Spykman) / 65 Teoria spaþiilor globale (Saul Cohen) / 68 Teoria puterii aeriene (Alexander de Seversky) / 69 O geostrategie pentru Eurasia (Zbigniew Brzezinski) / 70 Geopolitica germanã / 73 Friedrich Ratzel – întemeietorul de fapt al geopoliticii / 73 Spaþiul – arealul de care are nevoie un popor / 74 Poziþia – identitatea politico-geograficã a statului / 77

Graniþa ca organ periferic / 78 Karl Haushofer – personalitatea emblematicã a geopoliticii germane / 79 Haushofer ºi nazismul / 80 Concepþia lui Haushofer despre geopoliticã / 84 Împotriva unei strategii: „politica anaconda“ / 89 Teoria spaþiului vital / 94 Viaþa politicã a frontierei / 96 Pan-ideile ca hãrþi mentale / 98 Populaþia / 101 Densitatea demograficã ºi densitatea geopoliticã / 101 Câþi oameni poate hrãni Pãmântul? / 101 Deºi infirmatã, logica lui Malthus supravieþuieºte / 102 Caracteristici ale exploziei demografice actuale / 104 Rãsturnãri în distribuþia populaþiei pe glob / 105 Consecinþe geopolitice ale proceselor demografice actuale / 108 „Puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“ / 110 Problema fundamentalã a statului este obsesia populaþiei / 113 „Ne trebuie 20 de milioane de unguri“ / 115 Populaþie ºi securitate / 117 Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX / 119 S-a încheiat un „secol american“, dar un „mileniu european“ / 119 Unificarea Europei: de la cei ºase la cei douãzeci ºi ºapte / 122 Europa – noul pol de putere economicã al lumii / 128 Euro – cea mai mare schimbare în finanþele lumii din perioada interbelicã / 129 Extinderea spre est ºi problema graniþei de est / 134 Este Europa o regiune maritimã? / 140 Reforma instituþionalã / 143 În faþa integrãrii politice / 146 Riscul unei paralizii a deciziei / 148 Regiunile economice – noii actori mondiali / 151 Mediterana revine la centralitatea sa tradiþionalã / 155 Funcþioneazã parteneriatul atlantic? / 159 Un eºec: absenþa unei strategii faþã de Rusia / 163 Atuuri ºi slãbiciuni europene / 165 Paradoxuri europene / 168 O lecþie condensatã de geopoliticã / 171 Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii / 175 Cele douã Asii geografice / 175 Asiile culturale / 176 Noul model de dezvoltare asiatic / 177 Asia de Nord-Est: întâlnirea giganþilor / 179 Japonia: rãsturnarea copernicanã în teoria dezvoltãrii / 181 Statele Unite au cumpãrat cam o treime din exportul nipon / 184 Drumul cãtre performanþã / 185 Relaþiile cu regiunea / 187 Cleºtele demografic al Japoniei / 191

Cãtre un binom de putere chino-nipon? / 193 Reevaluarea politicii externe ºi de apãrare / 194 Ridicarea Chinei / 196 Strategia de dezvoltare ca element geopolitic / 197 O evoluþie care a indus o reaºezare geopoliticã / 198 China ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului / 199 Putere continentalã sau maritimã? / 202 Cele trei Chine / 204 Þarã mare, probleme mari / 207 Redefinirea bazelor puterii în China / 211 Cercurile de gravitaþie chinezeºti / 213 Asia de Sud-Est, eºantionul mozaicului asiatic / 217 Cooperare ºi integrare: modelul ASEAN / 221 „Gripa asiaticã“ a amplificat influenþa chinezã / 223 Cãtre un Fond Monetar Asiatic / 224 O cale asiaticã de cooperare regionalã / 225 APEC: cãtre o comunitate economicã transpacificã / 227 Asia de Sud – parte a „arcului de instabilitate“ / 229 India – contraponderea geopoliticã a Chinei / 231 Cooperarea, noul nume al securitãþii / 235 Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã / 239 Statele Unite nu au fost niciodatã aºa de puternice / 239 „Statele Unite ale Americii nu ocupã teritorii, ci doar le cumpãrã“ / 240 „Este la fel de sigur cã noi vom controla marea, precum este cã rãsare soarele“ / 243 Þarã maritimã sau continentalã / 245 Schiþã pentru un tablou al Statelor Unite, astãzi / 249 Economia americanã se îngrijeºte de inovaþie / 251 Istoria nu a mai cunoscut o dominaþie militarã atât de netã / 255 Puterea culturalã: putere de completare sau încoronarea puterii / 260 Unilateralism versus multilateralism? / 262 De la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii / 267 Un hibrid: sistemul uni-multipolar / 268 NAFTA – o regiune natural integratã / 273 Stumbling blocks vs. Building blocks / 274 Pentru SUA, NAFTA este o problemã de politicã externã / 276 Poligonul rusesc / 281 Laborator al unui nou experiment istoric / 281 Prima Rusie – Rusia Kieveanã / 284 A doua Rusie – Rusia Moscovitã / 287 Direcþiile de expansiune ale Rusiei / 288 Mesianismul ca legitimare a expansiunii / 293 Distanþarea statului de societate / 293 Eurasiatismul / 295 „Unicitatea“ Rusiei – baza teoreticã a eurasiatismului / 296 Rusia ºi strãinãtatea apropiatã / 299 Ucraina – interfaþa europeanã a Rusiei / 301 Butoiul cu pulbere al Caucazului / 303

„Balcanii Eurasiei“ / 305 Geopolitica petrolului ºi a conductelor / 307 Coabitare militarã ruso-americanã / 310 Integrarea sau dezintegrarea spaþiului ex-sovietic? / 313 Rusia – o Uniune mai micã / 316 Scãderea populaþiei – o situaþie absolut neliniºtitoare pentru Rusia / 318 Inversarea vectorului geopolitic în Eurasia / 319 Motivaþiile geopolitice ale integrãrii pãlesc în faþa celor de naturã geoeconomicã / 325 Federaþia Rusã – un fel de CSI II? / 327 Islamul – o lume în expansiune / 331 Prezenþa musulmanã: 46 de þãri ºi o cincime din populaþia globului / 331 O civilizaþie „de gradul doi“ / 332 Mahomed, Coranul, Islamul / 334 Ciclul arab / 336 Sfârºitul domniei „arabului pur sânge“ / 338 Un continent intermediar: Orientul Mijlociu / 339 Mari concentrãri musulmane / 341 State-pivot / 344 Potenþialul strategic al petrolului / 346 Vectorul creºterii demografice / 348 Renaºterea islamicã / 350 Moºtenirea Atatürk / 352 Renaºterea islamicã sau Islamul politic? / 354 O triplã ameninþare: politicã, demograficã ºi de civilizaþie / 355 Nu „ciocnirea civilizaþiilor“, ci „ciocnirea intereselor“ / 356 Islamul – singura provocare la adresa relativismului cultural / 359 Globalizarea / 363 „Globalizarea nu este împlinirea unui plan american“ / 363 Un proces nou sau un fenomen ciclic? / 365 Rezultat al unor transformãri tehnologice de tip seismic / 368 Multinaþionalele – actorii noului val al globalizãrii / 369 Un proces care trebuie tratat ºi înþeles prin consecinþe / 371 Globalizarea inaugureazã o epocã de severã inegalitate / 373 Rãspunderea statului primeazã când este vorba despre globalizare / 378 Globalizarea ºi redescoperirea identitãþii culturale / 380 Comunicarea exprimã ºi organizeazã procesul de globalizare / 381 Globalizarea în sfera mediaticã / 385 Revoluþia informaþionalã, globalizare, geopoliticã / 388 Paradoxul abundenþei / 389 Infosfera – a cincea dimensiune strategicã a puterii / 392 Note / 397 Bibliografie / 419

Ca o ironie. Geopolitik a devenit géopolitique. un asemenea tip de rezistenþã este foarte greu de depãºit. Încã din perioada interbelicã. se converteºte într-o indecizie prelungitã. rezerva nedefinitã. Sensuri aflate în competiþie Geopolitik a devenit Géopolitique Revenirea sau relansarea unei discipline care a cunoscut. editatã de Yves Lacoste. géographies. fãrã rezerve. Yves-Marie Goblet. Ancel). calificând-o drept „pseudogeografie“. Geoffrey Parker noteazã: „Geopolitica s-a întors nu în þara unde s-a dezvoltat iniþial. parte a „maºinii de rãzboi germane“ (Demangeon). subtitlu schimbat în 1983: Revue de géographie et de géopolitique. idéologies. resimþitã la tot pasul. în plan practic. în SUA ºi Franþa. Resuscitarea dezbaterii în jurul geopoliticii îmbracã de la început un caracter paradoxal care nu poate rãmâne neobservat. Dacã nu se împotriveºte deschis. „un gen de metafizicã“. nedezvãluindu-ºi identitatea. ca urmare a echivalãrii disciplinei cu anumite teorii naziste. Precauþiile mai vechi sau mai noi sunt scoase la luminã ºi alcãtuiesc un fel de baraj psihologic foarte greu de strãpuns. cum este geopolitica. „o falsã ºtiinþã aflatã în slujba politicii“ (Goblet). o perioadã de afirmare este mai dificilã decât naºterea unei discipline noi. Dupã o perioadã de interdicþie. la treizeci de ani de la moartea lui Karl Haushofer ºi a soþiei sale. justificare pentru o „expansiune fãrã limite“ (J. îºi propunea sã analizeze dintr-o „perspectivã geograficã radicalã“ problemele momentului. mai ales în cazul unei discipline care a avut un trecut disputat. Jacques Ancel – au dezvoltat un discurs dur la adresa geopoliticii germane. în ianuarie 1976 apare la Paris prima revistã de profil din perioada postbelicã. Stratégies. disciplinei. discipolii lui Vidal de la Blache – Albert Demangeon. ci în cea care s-a opus. Numele cu care este asociatã „noua geopoliticã“ sunt Henry Kissinger ºi Yves Lacoste.“2 .Noua geopoliticã. intitulatã Hérodote. Geoffrey Parker1 considerã cã „reîntoarcerea geopoliticii“ a avut loc în anii ’70. ia forma unei rezistenþe pasive care. Interesant este ºi subtitlul revistei. geopolitica a început sã aparã din ce în ce mai frecvent în dezbaterea publicã. Noua revistã. Noutatea care însoþeºte naºterea unei discipline de studiu nu mai este prezentã. cândva. survenitã în perioada urmãtoare celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Termenul este readus în atenþia publicã în þãri unde specialiºtii se pronunþaserã cu severitate împotriva geopoliticii germane. profesor de geografie. Revenirea este îndeobºte întâmpinatã cu rezerve. chiar ºi formalã.

cel puþin aºa cum fusese ea definitã în spaþiul german. Semnificaþia lor trebuie cãutatã nu neapãrat în contribuþiile celor doi autori – deºi ele sunt importante –. apoi. ceea ce oferea Americii ºanse noi de a-ºi construi o nouã diplomaþie. care avea nevoie de o recunoaºtere la nivel cât mai înalt. cã. în cea imediat postbelicã s-au ilustrat drept cele mai proeminente adversare ale acestei discipline. numãrul studiilor. O succesiune de fenomene ºi procese din viaþa realã a venit sã confirme respectivele abordãri. sau în efortul de a întemeia orientãri ºi abordãri politice diferite de cele de pânã atunci. pentru a atrage atenþia cã abordarea politicii externe doar prin prisma confruntãrii dintre cele douã superputeri ale momentului nu mai era realistã. mai devreme sau mai târziu. Faptul cã geopolitica a fost relansatã în þãri care în perioada interbelicã ºi. Aceste momente sunt importante pentru cã marcheazã încheierea perioadei de ostracizare a disciplinei ºi introduc termenul în mediul academic ºi. iar supremaþia sa economicã era pusã în discuþie de creºterea dinamicã a Europei ºi a Japoniei. spune mult. în cel public. ca fenomen secundar al procesului principal de cãutare a unor soluþii sau explicaþii noi. deschiderile operate de ele nu ar fi rodit în plan istoric dacã nu ar fi existat anumite tendinþe ºi preocupãri în realitatea propriu-zisã care sã fi confirmat ºi susþinut spiritul lor. Un capitol din cunoscuta sa lucrare Diplomacy este semnificativ intitulat „Politica externã ca geopoliticã – diplomaþia triunghiularã a lui Nixon“3 ºi este consacrat momentului de regândire a politicii externe americane în perioada post-Vietnam. De ce regândire? Pentru cã. cum s-a pretins. subestimarea sau chiar abandonarea ei au un cost. marcheazã a doua naºtere a disciplinei.10 Geopolitica Henry Kissinger utilizeazã termenul pentru a sublinia diversitatea tot mai mare a lumii politice din acea perioadã ºi. Iar. Aºa încât orice exemplificare ar fi riscantã. Superioritatea nuclearã a Americii se diminuase treptat. Neglijarea. în blocul comunist apãruse marea fisurã dintre China ºi Uniunea Sovieticã. dar apare pe parcurs. Oricât de substanþiale ar fi fost discuþiile care au relansat geopolitica. Nu avem de-a face cu un demers deliberat. În sfârºit. Ajunºi în acest punct. Ceea ce se întâmplase în Vietnam solicita revederea strategiei faþã de Lumea a Treia. o nouã flexibilitate diplomaticã. motivele unui asemenea demers veneau din trei direcþii. mai ales. aºa cum sublinia Kissinger. Pornind de aici. iniþiat pentru a redescoperi ºi a revalorifica virtuþile geopoliticii. viaþa ne obligã sã revenim asupra erorii pe cale de a se instala. Acest rezultat apare. dominante în acel moment. Maniera pragmaticã în care este redescoperitã geopolitica ilustreazã mai bine decât orice faptul cã aceastã disciplinã nu este. Nu putem sã nu menþionãm . o creaþie artificialã ºi cã ea are locul ei în câmpul fenomenelor sociale ºi politice. A doua precizare are în vedere o altã faþetã a aceluiaºi proces. E inutil sã adãugãm cã prestigiul lui Kissinger a împrumutat prestigiu noului domeniu. practic. în mãsurã sã încline raportul de forþe în favoarea sa ºi a sistemului pe care îl întruchipa. identificarea unor soluþii care sã depãºeascã oscilaþiile dintre abdicare ºi supraextindere. se cuvine sã facem douã precizãri. apoi. al lucrãrilor ºi chiar al revistelor consacrate geopoliticii a crescut în mod impresionant. Geopolitica este deci descoperitã în efortul de a explica fapte ºi fenomene noi care nu mai puteau fi explicate cu instrumentarul teoretic existent. ci în faptul esenþial cã opereazã deschiderea cãtre spaþiul public.

S-a remarcat recent6 cã geopolitica este. caracterizatã prin dezechilibre. ci ºi cã. Sensuri aflate în competiþie 11 cã anul acesta. Judecata pe care o propune apare „mai curând vizualã decât verbalã. ci ºi crearea unor structuri profesionale care sã producã expertizã. sugereazã profunzimea. pretinde evaluãri ºi judecãþi –. cum ar fi Centrul de geopoliticã ºi antropologie al Universitãþii Bucureºti5. evenimente aparent singulare. al unei anumite certitudini cã instrumentarul pe baza cãruia au fãcut judecata este obiectiv ºi conduce la construirea unor poziþii corecte. Aceasta nu impieteazã însã asupra calitãþii ºi atuului fundamental al geopoliticii. criterii de referinþã reale etc. am dori sã remarcãm cã ºi reacþia româneascã la un câmp problematic actual s-a dovedit rapidã ºi. chiar un gen de provocare de a examina fapte ºi evenimente în lumina noii abordãri. De aici decurge ºi un alt factor explicativ al ascensiunii . În felul acesta. acela de a furniza imagini de ansamblu. ea reprezintã o invitaþie la analizã prin prisma paradigmei pe care o propune. ci ne poate echipa cu instrumente de integrare a faptelor. actori ºi fapte într-o imagine unitarã. Avem în vedere nu numai lucrãrile publicate pe aceastã temã. astfel. ea induce nu numai opinia cã se bazeazã pe „corelaþii naturale“. arhetipalul. de cele mai multe ori. Mulþimea de fapte ºi situaþii prezente în spaþiul public are nevoie de „încadrare“. întemeiazã judecãþi obiective. în Franþa. pentru cã atrage atenþia asupra unor lucruri care nu au fost avute în vedere pânã atunci. care editeazã ºi o revistã de profil. calificatã. Într-o epocã postmodernã. sau Asociaþia de Geopoliticã ºi Strategie. geopolitica oferã o viziune spaþialã asupra evenimentelor abordate. mai curând obiectivã ºi detaºatã decât subiectivã ºi ideologicã“7. geopolitica exercitã chiar un tip special de seducþie. În acelaºi timp.Noua geopoliticã. emancipate de abordãri partizane. a evenimentelor locale ºi regionale într-o viziune globalã. „Naturalul“ este convertit în structuri de adâncime. lansa ipoteze. fragmentãri. un statut dinamic în a corela. alimentatã de structuri de interpretare existente înaintea masei de fapte sistematizate. de prelucrãri ideologice. în ultimã instanþã. Apelând la corelaþii mari. chiar al persoanelor particulare. formula judecãþi. dar ºi al grupurilor sociale mai mici. nevoia de a avea o imagine cât de cât unitarã devine imperativã – la nivelul guvernelor sau organismelor internaþionale. Întruchiparea acestei viziuni este o tablã de ºah globalã care pare cã aºazã evenimente ºi situaþii. al cãrui mentor este Ilie Bãdescu. ea le împrumutã sentimentul tonic al evaluãrii proprii. un discurs politic – exprimând evaluãri ºi puncte de vedere partizane. cu un grad de prospeþime realã. Geopolitica oferã nu numai o imagine de ansamblu a hãrþii politice a lumii. care aºteaptã doar faptele trecãtoare pentru a le încadra. procedând astfel. care sã se sprijine pe criterii. Nevoia de mari corelaþii ºi de reprezentãri globale Unul din factorii explicativi cei mai importanþi ai ascensiunii geopoliticii din ultimii ani constã în faptul cã ea furnizeazã o imagine de ansamblu a lumii.4 În acelaºi context. a mai apãrut o revistã de geopoliticã. ea conferã structurilor politice sau persoanelor particulare un rol activ. Astfel. a le aºeza pe marea tablã de ºah a lumii.

dacã nu sã reduci totul la un singur factor. de fiecare datã. care. Fiecare moment cere o nouã evaluare ºi interpretare. pentru a sesiza configuraþia particularã a elementelor explicative. ºi de schimbarea dramaticã petrecutã în ecuaþia factorilor care genereazã astãzi puterea. Fiind schimbãtoare. abordare „comandatã“ a faptelor. scade proporþional. vizibil ºi pare foarte uºor de interpretat (cu toate cã a trecut destul de multã vreme pânã când Mackinder a sesizat corelaþia dintre factorul geografic ºi anumite procese istorice repetitive). chiar ºi într-o epocã a globalismului ºi a cyberspaþiului. inevitabil. interpretare subiectivã. deci un statut opus ideologiei. chiar de a prefigura harta politicã a lumii de mâine. Comoditatea te poate îndemna. Independent de poziþiile adoptate. devin din ce în ce mai importante. lideri – sunt schimbãtoare. Influenþa sa a fost exageratã deoarece este constant. geopolitica îºi construieºte un statut de imparþialitate. uneori decisive. Sursele puterii se diversificã vizibil. mãcar sã-i supraevaluezi importanþa. tocmai pentru cã geopolitica a ajuns sã identifice structurile de adâncime ºi corelaþiile profunde. se sugereazã implicit cã. . raporturi de putere. Putem spune cã seducþia exercitatã de geopoliticã se explicã ºi prin faptul cã ea se focalizeazã pe un factor obiectiv al proceselor politice. Toate celelalte componente ale procesului politic – contexte.12 Geopolitica geopoliticii. partea de cercetare efectivã. Cum ideologiile au cunoscut un declin nu numai în ceea ce priveºte utilizarea teoreticã. creaþia. fie abordãri pe termen scurt. Pentru cã. Avem de-a face ºi cu un gen de comoditate. mãrturisitã sau nu. bogãþiile naturale continuã sã reprezinte puncte de referinþã necesare. Succesele unor þãri de mãrime medie ºi lipsite de materii prime. fãrã valorificarea achiziþiilor sale în procesul de explorare a viitorului. apelul la aceastã disciplinã devine de neevitat. viziunile globale par lipsite de realism ºi consistenþã. celelalte elemente explicative sunt ºi mai dificil de cercetat. Mediul geografic este constant ºi poate da senzaþia cã ar furniza principala explicaþie a fenomenului politic. de interpretare pe baza unor date ºi corelaþii naturale. Mai mult. ne-ar îndepãrta de cursul obiectiv al evoluþiei lumii. ºi anume capacitatea de a prevedea. Aici. iar sursele noi. ci ºi prestigiul. s-a impus concluzia potrivit cãreia. Nevoia de sintezã este alimentatã. am risca sã îmbrãþiºãm fie viziuni partizane. Apariþia unor factori noi nu înseamnã substituirea celor clasici. de sursele clasice ale puterii. strategia modernã de stimulare ºi valorificare a potenþialului de dezvoltare pe care îl prezintã astãzi aceste domenii noi. numai o combinaþie particularã de factori ºi contexte poate explica satisfãcãtor un eveniment. geopolitica devine parte componentã a activitãþii de descifrare a viitorului. asociate cu ºtiinþa. inclusiv voinþa de a aplica rezultatele revoluþiei tehnologice moderne. reprezintã o probã de netãgãduit în aceastã privinþã. de sintezele operate. În orice caz. astfel. În absenþa acestora. tema a concentrat atenþia dezbaterii teoretice. care pare foarte uºor de înþeles ºi evaluat: mediul geografic. Cu alte cuvinte. populaþia. teritoriul. geopolitica apare cu totul diferitã de ideologie ºi de tot ansamblul de conotaþii asociate acesteia: partizanat. ci elaborarea unei sinteze care sã aibã în vedere raporturile dintre factorii clasici ºi cei moderni ai puterii. în acelaºi timp.

Preocupãrile ecologice au prilejuit o „redescoperire a Pãmântului“. ci ºi pentru cea globalã. dereglãrile ºi procesele degenerative care au loc în naturã. degradarea solului. În paralel cu conferinþa oficialã. Pericolul afectãrii vieþii omeneºti prin degradarea mediului. Din anii ’70. în 1972. trebuie sã reintegreze viaþa socialã ansamblului natural cãruia îi aparþine ºi . au furnizat interpretãri de mare impact social.Noua geopoliticã. Toate acestea au condus la degradarea iremediabilã a mediului. secãtuirea unor rezerve. evoluþia omenirii din ultimele decenii a prilejuit distrugerea masivã a resurselor naturale. În acest context se înfiinþeazã partidele „verzilor“ în Europa Occidentalã. un plan de acþiune împotriva subdezvoltãrii. au ajuns teme de dezbatere curentã ºi au conturat ideea unei lumi aflate în crizã. Fundamental pentru promovarea unei atitudini raþionale ºi cuprinzãtoare în domeniul mediului este sã depãºim viziunea. mii de tineri s-au adunat ºi au lansat ceea ce a devenit primul mare slogan în domeniul ecologiei: „Noi nu avem decât o singurã planetã“. lucrãrile elaborate de cãtre Worldwatch Institute de la Washington. axat pe impactul dezvoltãrii actuale asupra mediului natural. Existenþa în perspectivã a societãþii umane începe sã fie din ce în ce mai mult periclitatã de perturbãrile. În forme diferite ºi prin intermediul unor mijloace diverse ia naºtere o „conºtiinþã planetarã“ care porneºte de la câteva constatãri sugestive: dezvoltarea modernã se fundamenteazã pe exploatarea fãrã precedent a naturii. poluare. cu legile. dispariþia unor specii animale ºi vegetale. care au publicat date. în esenþa ei. Degradarea mediului – preocupare din ce în ce mai insistentã a cercurilor academice ºi de cercetare – a început sã îmbrace forma unor interogaþii pe care le putem întâlni ºi la oamenii obiºnuiþi. ca domeniu de preocupãri de sine stãtãtor. a importanþei vitale pe care o are sãnãtatea sa nu numai pentru securitatea naþionalã. ideea cã omul ar fi stãpân al naturii este tot mai vizibil înlocuitã cu cea de participant într-un mediu complex care trebuie tratat cu grijã ºi prudenþã. Faptul cã societatea umanã are o esenþã diferitã nu înseamnã cã ea trebuie desprinsã de baza ei naturalã de existenþã ºi cu atât mai puþin contrapusã acesteia. consumarea freneticã a combustibililor. este asociatã cu reuniunea iniþiatã de cãtre Organizaþia Naþiunilor Unite la Stockholm. care sã favorizeze un transfer semnificativ de resurse tehnice ºi financiare cãtre Lumea a Treia ºi sã creeze posibilitatea unei dezvoltãri ecologice. a numeroºi funcþionari internaþionali. potrivit cãreia Pãmântul este o „colecþie de resurse“ ºi sã ne considerãm noi înºine ca parte a unui tot natural. încã puternicã. poate conduce la o sinucidere colectivã. Ceea ce solicitã din partea societãþii o altã abordare. totodatã. corelaþiile ºi echilibrele lui. chiar la schimbãri climatice globale. Dacã va continua. Au urmat studiile Clubului de la Roma. reuniunea a semnalat pericolele poluãrii ºi degradãrii mediului ºi a recomandat mãsuri de „protejare vigilentã“ a naturii. pe consumul inegal al resurselor. un asemenea model de dezvoltare bazat pe risipã. la poluarea atmosferei. Bucurându-se de participarea unor oameni de ºtiinþã proveniþi din þãri diferite. Naºterea ecologiei. Ea sugereazã. care. Sensuri aflate în competiþie 13 Ecologia: „geo“ este indispensabil în orice analizã ºi proiecþie Majoritatea autorilor care vorbesc despre geopoliticã semnaleazã legãtura dintre revenirea geopoliticii ºi apariþia ecologiei ca domeniu de studiu de sine stãtãtor.

speranþa omenirii este legatã de rezultatele summit-urilor consacrate problemelor ecologice. ar fi important sã semnalãm douã probleme. cã nesocotirea rãului pe care viaþa umanã îl face deja naturii. care prevedea angajamente precise de reducere a gazelor emise în atmosferã. nici aplicate. sãnãtatea Pãmântului rãmâne una dintre problemele cele mai dificile ale secolului în care am intrat.“ Poate cea mai importantã dintre ele este cea care fixa o anumitã ratã de scãdere a emisiei de gaze. Oamenii de ºtiinþã au precizat cã o încãlzire cu 1-3. principala cauzã a încãlzirii atmosferei. Treptat. iar costurile care decurg din întârzierea aplicãrii unor strategii substanþiale cresc enorm. Numai cã ele nu oferã motive de optimism. Reducerea emisiei de gaze înseamnã implicit reducerea unor activitãþi industriale. a determinãrilor naturale ale societãþii „ameninþã sã împingã Pãmântul dincolo de echilibru“8. Din perspectiva temei de faþã. Al Gore avea dreptate sã sublinieze cã „perspectiva ecologicã începe cu postularea întregului“. Chiar dacã formula poate pãrea paradoxalã. s-a dezvoltat o conºtiinþã a sãnãtãþii planetei. Pânã când se va atinge acest obiectiv.5 grade Celsius pânã în 2100 va avea rezultate catastrofale pentru planetã: ridicarea nivelului mãrilor ºi oceanelor. din 1992. Au început sã se elaboreze politici în domeniul protecþiei mediului. din 2002 –. Documentul respectiv conþine nu mai puþin de 2. La Conferinþa de la Rio de Janeiro s-a vorbit despre „cetãþenia planetarã“. pe baza cãreia s-ar putea asigura guvernarea Terrei în acord cu comandamentele ecologice. Se organizeazã conferinþe – semnalãm în aceastã privinþã Conferinþa de la Rio de Janeiro. Deci costuri mari din partea statelor. instalarea unor perioade de secetã severã în altele. la implicarea factorilor politici în remedierea situaþiei. ci integratã la loc de frunte în cadrul unor preocupãri mai ample privind spaþiul uman de existenþã ºi calitatea sa. în inaugurarea unui nou model de dezvoltare care sã asimileze comandamentele ecologice. O serie de progrese sunt vizibile. ea ne atrage atenþia cã problemele ecologice trebuie privite la scarã globalã ºi nu pot fi soluþionate decât prin eforturi conjugate la acest nivel. ci ºi multe state în curs de dezvoltare. reducerea locurilor de muncã. documentul adoptat la summit-ul de la Rio de Janeiro – dupã cum se remarca în publicaþia USA Today9 cu prilejul relatãrii summitului de la Johannesburg din august 2002. creºterea precipitaþiilor ºi a intensitãþii furtunilor în anumite porþiuni ale globului. De la constatarea crizei s-a trecut la prefigurarea unor strategii de acþiune. Nu numai SUA. Cu toate acestea. „Cea mai mare parte a lor nu au fost nici ratificate de guverne. Cã aici procesul de trecere de la susþinerea unor poziþii teoretice la aplicarea unor mãsuri care însemnã . dar rezultatele sunt modeste. „Agenda 21“.500 de propuneri în aceastã privinþã. Între timp se acumuleazã noi riscuri. Au fost promovate tehnologii care sã previnã poluarea. este plinã de recomandãri privind dezvoltarea economicã a lumii cu respectarea protecþiei mediului. sã diminueze consumurile. sau cea de la Johannesburg. De atunci nu s-a fãcut nici un pas semnificativ înainte. Am fost martorii unei schimbãri a paradigmei holistice a lumii.10 Cã efortul economic este semnificativ nu se îndoieºte nimeni.14 Geopolitica sã facã din respectarea marilor corelaþii naturale o lege a existenþei sale. în care particula „geo“ nu mai era privitã cu distanþare ºi chiar dispreþ. Din acest motiv. Statele Unite au refuzat sã semneze Acordul de la Kyoto. Din aceastã perspectivã.

Amânarea unor asemenea mãsuri este motivatã prin costurile economice severe. ªi se neglijeazã faptul cã anumite evoluþii în acest domeniu sunt ireversibile. La începutul deceniului trecut George Bush a proclamat instituirea unei noi ordini mondiale. costurile incomparabil mai mari ale ridicãrii temperaturii din atmosferã. spun Robert Kagan ºi William Kristol. însã.12 Dupã prãbuºirea comunismului. Într-adevãr. Statele Unite nu pot nici sã se retragã din lume. Germania de Est s-a unit cu Republica Federalã Germania. iar mãsurile trebuie luate de state ºi companii. dar care nu evalua cu realism consecinþele multiple ale promovãrii noii ordini bazate pe aceastã realitate politicã indiscutabilã. neîndoielnic. cea mai puternicã þarã a lumii? Pentru cã existã puteri care. venea dupã secole de practicã diplomaticã bazatã pe echilibrul puterilor. la rândul sãu. „Astãzi. Dar de la care a lipsit preºedintele Statelor Unite.Noua geopoliticã. De aici pânã la proclamarea unei lumi unipolare nu a mai fost decât un pas.“13 De ce nu pot astãzi SUA sã domine lumea chiar dacã sunt. De aceea. uneori. fãcut cu repeziciune de cãtre o serie de autori. Discuþiile sunt la nivelul ansamblului. cel mai puternic stat al continentului. Ceea ce a urmat nu a fost mai puþin solicitant pentru reflecþia geopoliticã. nici sã o domine. noua situaþie apãrea cu totul neobiºnuitã. nu o întâlnim nici la încheierea rãzboaielor propriu-zise. nu suntem siguri cã la împlinirea a zece ani de la summit-ul de la Johannesburg nu se vor face aceleaºi constatãri amare. SUA. S-a prãbuºit un imperiu care dura de trei sute de ani ºi al cãrui ultim nume a fost Uniunea Sovieticã. sistemul internaþional este construit nu în jurul unui echilibru al puterii. prin forþã.11 O nouã ordine cu o singurã superputere în frunte. de departe. La începutul anilor ’90 plutea în aer o abordare edulcoratã. Bush. Sensuri aflate în competiþie 15 amputarea de locuri de muncã. Sunt situaþii care aratã impasul în care se aflã politicile practice de aplicare a unei strategii de conservare a mediului. problematica noii ordini internaþionale. cultural. a venit de la Henry Kissinger: „Ceea ce este nou în legãturã cu noua ordine internaþionalã pe cale de a se naºte este faptul cã. Dupã o perioadã de bipolarism. reduceri de activitãþi este mult mai dificil iarãºi este o realitate. în centrul Europei. cea mai dezbãtutã temã a fost. Spaþiul socialist aflat sub influenþa directã a fostei Uniuni Sovietice – Europa Centralã ºi de Est – a optat pentru o nouã cale de dezvoltare. cu toate conotaþiile sale. În acei ani au avut loc reaºezãri tectonice de o amplitudine pe care. performanþe în . poziþie. SUA dominau net toate domeniile care intrau în componentele unei puteri: militar. Primul avertisment sever. pentru prima oarã. ci pornind de la hegemonia americanã“. George W. formând. care. Reaºezãri tectonice dupã Rãzboiul Rece Nu este nici o îndoialã cã rolul decisiv în recuperarea preocupãrilor geopolitice l-au avut transformãrile survenite pe harta politicã a continentului nostru la încheierea Rãzboiului Rece. care pornea de la existenþa unei singure superputeri. cel puþin dupã cunoºtinþa noastrã. Se uitã. O întâlnire la care au participat peste o sutã de ºefi de state ºi mii de delegaþi. „locomotiva economicã“ a Uniunii Europene. economic.

ar merita discutatã. Stoparea ºi orientarea lor pe un fãgaº cât de cât promiþãtor nu se vor putea realiza decât tot printr-un efort corelat. au intensificat eforturile de a corecta ºi regândi noua ordine mondialã. Când o naþiune devine net mai puternicã în raport cu competitorul sãu potenþial. Pe de altã parte. de la o realitate politicã de netãgãduit. în ultimã instanþã. accentuarea diversitãþii ca tendinþã complementarã a globalizãrii. ºi Lester Thurrow pledeazã în diferite feluri pentru o tratare mai nuanþatã a ordinii . diversele zone ale continentului asiatic etc. militarã). Joseph Nye Jr. aspirã în mod legitim sã ia parte la gestionarea problemelor internaþionale. despre care am mai amintit. autorul american lanseazã o formulã. particularitãþile diverselor regiuni ºi ale surselor de conflicte regionale. China în cea economicã ºi. lumea de astãzi este confruntatã cu douã probleme extrem de grave. lumea va traversa câteva decenii de uni-multipolarism. Studiul este important întrucât fixeazã încã din titlu pericolul pentru SUA de a conduce lumea singure: pericolul însingurãrii. În sfârºit. Rusia în cea militarã. Orientarea lor cãtre o cale democraticã solidã ºi durabilã nu poate fi decât rodul eforturilor conjugate ale tuturor statelor dezvoltate ºi ale democraþiilor mature. chiar dacã el porneºte. culturalã. iar noua realitate trebuie sã-ºi gãseascã ºi o expresie politicã. Primul care lanseazã un semnal de rãsunet în aceastã privinþã este Samuel Huntington. Dacã am discuta în termeni de imagine. a cãror evoluþie intereseazã întreaga planetã. cum spuneam. Mai ales în plan economic a avut loc un proces de apropiere între „cei mari“. frecvent citatã ulterior. Dupã un „moment de unipolaritate“. ºi o altã problemã: este unilateralismul cea mai bunã soluþie pentru asigurarea echilibrului ºi. când PIB-ul american reprezenta aproape o jumãtate din cel mondial.“14 Evoluþia din ultimul deceniu a fost de naturã sã ilustreze faptul cã unipolarismul nu poate constitui o soluþie de duratã. În noul context. Kissinger îl citeazã pe Richard Nixon. desfãºurat pe baza unei strategii convenite ºi asumate de întreaga lume dezvoltatã. nu considerãm cã este în interesul Statelor Unite ca asemenea probleme ºi agravarea lor sã fie asociatã cu o nouã ordine internaþionalã în care polul principal de decizie este reprezentat de cãtre America. Situaþia de astãzi nu mai seamãnã cu cea de la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. în lumea de astãzi sunt regiuni de mare complexitate economicã. privind caracteristica ordinii politice mondiale: uni-multipolarism. Complexitatea problemelor lumii. a pãcii? În capitolul despre politica externã ca geopoliticã. atunci se iveºte pericolul de rãzboi. al proiectãrii întregii rãspunderi pentru toate problemele ºi dificultãþile lumii de astãzi asupra unei singure þãri. „Nu trebuie sã uitãm cã numai atunci când a existat echilibrul puterii s-au consemnat perioade de pace mai lungi în istoria lumii. urmând ca secolul XXI sã fie prin excelenþã un secol de multipolarism.. cel care a elaborat politica externã a SUA în anii ’70. mai de curând. succint. Formula lansatã de Huntington este împãrtãºitã ºi de alþi autori. Ambele se extind ºi ambele reprezintã ameninþãri foarte serioase la adresa securitãþii globale. cum ar fi lumea islamicã. Concomitent. chiar pe parcursul ultimilor 10-15 ani. Ambele cunosc o evoluþie nedoritã ºi gravã.16 Geopolitica anumite domenii (Europa ºi Japonia în sfera economicã. în studiul semnificativ intitulat „The Lonely Superpower“15. socialã. o perioadã de mari prefaceri ºi de schimbare a raporturilor pe plan internaþional. sãrãcia ºi degradarea mediului.

definit ca fiind viaþa internaþionalã. oricât ar fi de puternic. Din nou revenim la contextul paradoxal în care ia naºtere geopolitica. în fluxuri informaþionale. Rudolf Kjellen ºi Friedrich Ratzel. cu deosebire în planul raporturilor cu Uniunea Europeanã. Este semnificativ în aceastã privinþã cã ºi cei doi întemeietori ai disciplinei. ºi concentrarea asupra vieþii internaþionale ne apare ca o trãsãturã importantã a „noii geopolitici“. realã – în influenþarea vieþii internaþionale. aparþin uneia din cele douã discipline: primul ºtiinþei politice. Mai curios este cã aceastã filiaþie dublã a generat un fel de gelozie între disciplinele care au contribuit la naºterea noului domeniu.“16 Neîndoielnic. Aceastã disciplinã se revendicã de la doi pãrinþi diferiþi: ºtiinþa politicã ºi geografia. În acest context. esenþa sa nu este atât legatã de Realpolitik. Existã chiar tendinþa ca obiectul de studiu al geopoliticii sã nu mai fie situat la nivelul statelor. în tendinþe care se cer asimilate în propriile decizii ºi comportamente. ceea ce poate sã afecteze consistenþa ºi modernitatea demersului propriu-zis. în cel economic ºi cultural lucrurile ar trebui privite mai nuanþat. ci exclusiv la nivelul vieþii internaþionale. este întemeiat. Mediul internaþional este un ansamblu coerent Indiferent ce factor reþinem din procesul de ascensiune a geopoliticii. indiferent de mãrime ºi putere. Statele sunt cuprinse în procese economice. ºi anume ca. Se schimbã obiectul de studiu. ei avertizeazã asupra unei posibilitãþi care s-ar putea dovedi cu totul contraperformantã. Ei fac referire la schimbarea raporturilor reale dintre state în domeniile esenþiale care caracterizeazã o mare putere. sã se practice unilateralismul. Nimeni. pãrãsirea câmpului tradiþional.Noua geopoliticã. Cei doi autori invitã la regândirea ºi redefinirea situaþiei internaþionale într-un mod realist. ipotezele de cercetare. sã se interogheze asupra viabilitãþii propriului obiect de studiu dupã aproape un secol de la apariþie. Operând într-o realitate socialã ºi politicã diferitã. în parte. Cu toate acestea. Ceea ce. comportamentul statelor este influenþat într-o mãsurã mult mai mare de ceea ce se întâmplã în imediata lor proximitate ºi în viaþa internaþionalã în ansamblu. De pildã. cel de-al doilea ºtiinþelor naturale. nu poate trãi izolat. încât un autor prestigios precum Geoffrey Parker considera cã „noua geopoliticã reprezintã aplicarea geografiei ºi a metodei geografice la problemele internaþionale. dar se conservã în întregime perspectiva geograficã de analizã. el menþine geopolitica într-un perimetru clasic. Sensuri aflate în competiþie 17 mondiale ºi a rolului SUA în lume. aºa de dominantã în trecut. fiecare . cât de preocupãrile în legãturã cu mediul care considerã cã pãmântul este un întreg. factorii geografici au importanþa lor – repetãm. metodele de abordare. formal. în fapt. dar. furnizând omenirii baza sa de existenþã. Atât de mare este consideratã aceastã influenþã. dacã în domeniul militar SUA conservã o superioritate netã. A limita obiectul geopoliticii la studiul vieþii internaþionale din perspectiva metodei geografice este un demers care se cere examinat cu atenþie. sã se proclame multilateralismul. În primul rând. Astãzi. al vieþii politice a statelor. geopolitica a fost ºi ea nevoitã sã-ºi schimbe prioritãþile. Iar neglijarea tendinþelor globale sau pe cale de a deveni globale poate avea efecte dramatice pentru oricine.

de-a face cu prefaceri în ceea ce priveºte demersul propriu-zis ºi particularitãþile sale. De pildã. noua geopoliticã este asociatã cu particularitãþile noii epoci mondiale. prefacerile ºi tendinþele la nivelul continentului asiatic nu pot fi discutate ºi înþelese în afara evoluþiilor interne ale Chinei ºi Indiei. Evoluþiile zonale sunt o rezultantã. ele nu pot fi desprinse de evoluþiile interne ºi de ceea ce Anton Golopenþia numea „potenþialul statelor“. financiare globale. culturalã. studiul vieþii internaþionale poate sã aibã o importanþã preponderentã. nu putem desprinde dezvoltarea impetuoasã a Chinei zilelor noastre de contextual favorabil pe care îl oferã o Asie dinamicã ºi inovatoare. geoeconomie. punându-ºi pecetea pe dezvoltarea de ansamblu a Asiei. La fel cum evaluarea potenþialului de dezvoltare al statelor nu poate face abstracþie de contextul regional. sã resemnificãm importanþa structurii geografice a planetei. Rudolf Kjellen a numit de la început geopolitica drept un „capitol al ºtiinþei politice“. inclusiv suveranitatea statelor. autorul american precizeazã: „Acest neologism este cel mai bun termen pentru a descrie combinaþia dintre logica conflictului ºi metodele comerþului. Geopoliticã. de condiþiile – prielnice sau nu – de dezvoltare existente în zona respectivã. Pe de altã parte. Nu considerãm cã revenind la o perspectivã „pur“ geograficã noua disciplinã ar câºtiga în vreun fel. subliniazã autorul. în tentativa de a lãrgi aria problematicã a analizei. în acelaºi timp. state care au consemnat în ultimii 10-20 de ani dezvoltãri semnificative. dar nu exclusivã. Cea mai rãsunãtoare interpretare în aceastã privinþã este oferitã de Edward Luttwak. Referindu-se la conþinutul noului termen – geoeconomie –. corelaþie devenitã neîncãpãtoare.18 Geopolitica fiind tentatã sã priveascã geopolitica drept fiul ilegitim al celeilalte. mai precis a teritoriului. asupra vieþii politice. sociologicã. Este o corelaþie care nu dispare ºi nu va dispãrea niciodatã.“17 Sfârºitul Rãzboiului Rece consacrã. informaþionale. iar forþa de penetrare a pieþei pe cea a bazelor militare. Dinamica vieþii internaþionale este ºi o funcþie a dinamicii vieþii interne a statelor. Nu putem explica mulþumitor o serie de tendinþe. importantã. capitalul disponibil – puterea de foc. o asemenea perspectivã. Din aceastã perspectivã. dominatã vizibil de probleme geoeconomice. de procese zonale sau internaþionale fãrã a face apel la evoluþii interne survenite între timp. de fluxurile comerciale. Metodele comerþului înlocuiesc metodele militare. se cere neapãrat corelatã cu cea economicã. de a o scoate din schema îngustã prefiguratã de întemeietori: importanþa centralã a teritoriului în comportamentul statelor. state mari. Iar studiul potenþialului de dezvoltare al unui stat nu se poate face doar pãstrând o perspectivã geograficã. Mai ales cã toatã istoria domeniului este un efort încordat de a scoate demersul geopolitic din corelaþia clasicã: influenþa datelor naturale. Ca sã revenim la exemplul de mai înainte. Toate acestea ne obligã sã regândim totul. inovaþia civilã – avansurile militar-tehnologice. o covârºitoare izbândã: predominanþa vieþii economice ºi a logicii pe care aceasta o impune – logica comerþului. Dacã . geoculturã Avem.

Într-o lume a economiilor din ce în ce mai deteritorializate. spaþialã: nu ne-am putea imagina asemenea conflicte fãrã existenþa unor teritorii delimitate prin graniþe. dar înainte de dezintegrarea Uniunii Sovietice. Conflictele dintre state se menþin. statele nu pot urma logica comerþului care. desemnând realitãþi ce convieþuiesc. nu este greu sã observãm cã reapare grila bipolarã specificã Rãzboiului Rece. sorgintea lor adâncã este tot geograficã. care exprimã noua tendinþã. le-ar impune sã ignore propriile graniþe. iar sursele de conflicte se împuþineazã. Latente în timpul Rãzboiului Rece. cercuri academice sau de putere. Asemenea linii sunt plasate în fâºiile de pãmânt care despart cele ºapte blocuri culturale. de pildã – ar fi lipsite de temei dacã viaþa economicã ºi logica ei ar domina. aceste blocuri reapar cu o forþã neobiºnuitã astãzi ºi contureazã noi zone. grila bipolarã pe care au instituit-o întemeietorii geopoliticii. Samuel Huntington relevã puterea blocurilor geoculturale ºi predominanþa lor asupra fluxurilor comerciale. Cea mai importantã dintre ele. Globalizarea este interpretatã dupã modelul win to win. O datã cu afirmarea globalizãrii capãtã preeminenþã „liberalismul transnaþional“ ca doctrinã care subliniazã cã globalizarea comerþului. unde statele instituie anumite reguli ºi le protejeazã. Gearóid Ó Tuathail vorbeºte chiar despre o periodizare a diverselor vârste ºi perioade de afirmare ale geopoliticii. într-un fel. ºi cea a comerþului. Sensuri aflate în competiþie 19 aceastã activitate ar fi izbândit cu adevãrat. decurgând din importanþa teritorialitãþii. Economice fiind. nu teritoriale. Logica comerþului începe sã capete preponderenþã. sau. Construcþia lui Luttwak exprimã cu fidelitate acest moment de întretãiere istoricã. atunci lumea ºi guvernarea ar fi trebuit sã fie dominate de logica comerþului. de la Friedrich Ratzel la Nicholas Spykman. Pluralismul noii discipline Noua geopoliticã este criticã. Ca entitãþi teritoriale. „axul central al lumii politice“. Este . Rezultatul? O combinaþie cu totul particularã între logica conflictului. Într-o interpretare mai largã. Nu pentru cã statele ar dispãrea. Conflictele comerciale dintre state – dintre Japonia ºi SUA. Criticã în sensul recunoaºterii faptului cã de la început geopolitica a însemnat diferite lucruri pentru diferite persoane. producþiei ºi pieþelor sunt procese necesare ºi dezirabile. Suntem în anul 1990. noi falii. noi linii de conflict. propriile interese definite în termeni teritoriali. În contrast cu optimismul neoliberal. definite mai curând spaþial decât funcþional. ci pentru cã natura lor se schimbã. la un moment dat. rãmâne cea dintre Occident ºi restul civilizaþiilor. ci interrelaþionate. La început a fost „geopolitica imperialistã“ elaboratã de clasicii acestei discipline. Un pas intermediar pânã la strãlucirea din anii care vor urma. ai globalismului.Noua geopoliticã. Numai cã scena internaþionalã este ocupatã în principal de cãtre state ºi blocuri de state care regleazã viaþa economicã în teritoriile ºi regiunile respective. în care fiecare câºtigã. Deci imediat dupã prãbuºirea sistemului socialist. dar ele sunt conflicte economice. dar ºi în sensul promovãrii unei dezbateri deschise despre înþelesurile sale actuale. ele devenind centre de susþinere ºi promovare a globalizãrii. geopolitica ºi geoeconomia încep sã nu mai fie opuse.

Fireºte cã acestea nu sunt construcþii geopolitice propriu-zise. În interiorul acestui concept se forjeazã o nouã relaþie între naturã ºi specia umanã. Sudul ºi Nordul. ci ºi de cei din spaþiul anglo-american. Dupã Rãzboiul Rece. interesele þãrilor lor ori ale imperiilor reprezentate de aceste þãri. Realitatea este cã. o redefinire a obiectului de studiu. mai ales pentru o putere oceanicã. Estul ºi Vestul. nici acesta nu este emancipat de naivitate ºi iluzie. precum ºi modalitãþile de control reciproc. Mai toþi autorii acestei etape vorbesc despre „obiectivitatea“ demersului lor. scãldat de binefacerile pãcii ºi securitãþii. a temelor care pot fi îmbrãþiºate de geopoliticã. geopolitica Rãzboiului Rece cuprinde nume cum ar fi George Kennan. toate acestea reprezentând dimensiuni importante ale geopoliticii. dar ºi de forþa de nepãtruns a Rusiei. ambii lansând câte o doctrinã care le poartã numele. Nu este vorba aici numai de autorii din spaþiul german. Toþi însã. mai sigurã în promovarea pãcii. experþi. Tauthail considerã cã un capitol de sine stãtãtor al geopoliticii este reprezentat de „geopolitica mediului“. care defineºte o nouã erã „mai liberã de ameninþare ºi teroare. ori Andrei Jdanov. iar concluziile detaºate influenþeazã opinia publicã. a ariei problematice. uneori chiar deciziile politice. Eliberatã de constrângerile de tot felul ale Rãzboiului Rece. de ascensiunea Germaniei. astãzi.20 Geopolitica perioada în care se elaboreazã corpul conceptual al doctrinei. Natura celor mai multe ºi celor mai grave probleme ecologice depãºeºte cu mult graniþele statelor ºi chiar ale unor regiuni. a stimulat ºi încurajat gândirea holisticã. Ca orice început de perioadã istoricã. problemele ecologice nu pot fi rezolvate decât dacã se bucurã de o agendã la nivel global. Ceea ce nu exclude agendele locale. Mackinder este tipic în aceastã privinþã. Preocupãrile ecologiste prilejuiesc o nouã afirmare a gândirii holistice în care geografia este un vehicul. o erã în care naþiunile lumii. Substanþa globalã a ecologiei a stimulat acþiunile la nivelul lumii în ansamblu. ele teoretizeazã ºi fixeazã mai ales dreptul fiecãrei superputeri a momentului de a vorbi ºi de a reprezenta interesele blocului pe care îl întruchipa. „Mediul global“ constituie astãzi un obiect de studiu pentru oameni de ºtiinþã. ceea ce ar putea furniza elemente pentru o nouã ramurã a geopoliticii – „geopolitica mediului“. dar pe o bazã ideologicã. teoretizeazã. din spaþiul socialist. degradarea mediului etc.). Dacã în plan politic definirea noii ordini a acuzat o lipsã de realism frapantã. cum ar fi cele din domeniul geoeconomiei ºi geoculturii. promovând tot o grilã bipolarã. pot prospera ºi trãi împreunã“18. conceptul central este cel de nouã ordine politicã mondialã. mai puternicã în aplicarea principiilor de justiþie. El vorbeºte în numele imperiului care începea sã se teamã de ridicarea puterilor pe continent. Mult mai sãracã. precum ºi oameni politici de relief precum Harry Truman sau Leonid Brejnev. deºi unele dintre rãdãcinile acestor probleme se situeazã încã în perimetrul graniþelor naþionale (poluarea. aceasta este perioada în care se încearcã redefinirea disciplinei. a grãbit formarea unei conºtiinþe planetare. în plan teoretic mai larg aceastã perioadã a cunoscut elaborãri importante. spune Tuathail. omenirea ºi-a îngãduit sã viseze un timp la un viitor pe care îl considera ferit de ameninþãri. . a reponderat importanþa mediului natural în calitatea vieþii pe planeta noastrã. despre interpretarea fundamentatã pe fapte ºi date naturale. Mai presus de toate. din spaþiul capitalist. în fond. ci elaborãri care consacrã divizarea lumii în cele douã blocuri.

state cu Strategi din cadrul Pentagonului potenþial de ameninþare nuclearã. London and New York. Introduction“. spaþiul sovietic ºi cel occidental blocul occidental vs. FMI. Paul Routledge (eds). 1999 . blocul sovietic Mihail Gorbaciov Francis Fukuyama Edward Luttwak Geopolitica noii ordini mondiale George Bush Lideri ai G7. Sensuri aflate în competiþie 21 Iatã schema care sintetizeazã evoluþia istoricã a disciplinei. „Thinking Critically about Geopolitics. Routledge. The Geopolitics Reader. in Gearóid Ó Tuathail. aºa cum este ea vãzutã de autorul american: Discursurile geopolitice Tipul de discurs Personalitãþi etice Alfred Mahan Friedrich Ratzel Geopolitica imperialistã Halford Mackinder Karl Haushofer Nicholas Spykman George Kennan Vocabularul dominant Puterea maritimã Lebensraum (spaþiu vital) Puterea oceanicã / Inima Lumii Puterea oceanicã / Inima Lumii Teoria þãrmurilor Politica îngrãdirii (containment) Þãrile din Lumea a Treia ca Geopolitica Rãzboiului Rece Lideri politici ºi militari din sateliþi sau piese ale dominoului. ºi al NATO teroriºti Samuel Huntington Ciocnirea civilizaþiilor Comisia mondialã pentru mediu Dezvoltarea durabilã ºi dezvoltare Al Gore Geopolitica mediului Robert Kaplan Thomas Homer-Dixon Michael Renner Iniþiativa strategicã în domeniul mediului Anarhia iminentã Resursele limitate ale mediului Securitatea mediului Sursa: Gearóid Ó Tuathail. OMC Noua gândire politicã Sfârºitul istoriei Geoeconomia statului Noua ordine mondialã impusã de SUA Liberalismul transnaþional/ neoliberalismul State-problemã.Noua geopoliticã. Simon Dalby.

pe când cele continentale sunt asociate cu despotismul întruchipat de Sparta – cu care Atena se afla în disputã. Toatã dezvoltarea modernã a pãrut la un moment dat cã reprezintã o uriaºã desprindere de „constrângerile . sunt vãzute ca un fel de replici moderne ale Atenei democratice. Configuraþiile spaþiale includ. Fãrã îndoialã. Eurasia îºi pãstreazã importanþa geopoliticã […]. are drept substanþã bipolarismul. ea exprimând datoria puterilor oceanice de a îngrãdi. Configuraþiile politice includ particularitãþi sociale. Eurasia este tabla de ºah pe care continuã sã se dea bãtãlia pentru supremaþia mondialã […]. dimensiuni sociale. este diferit. Apare ºi un accent suplimentar: puterile maritime. promoveazã viziuni ºi abordãri diferite. O schemã de interpretare a istoriei prin prisma geografiei. De aceea. Nu putem sã nu observãm un proces de revenire a „hãrþilor mentale“ pe care le propun întemeietorii disciplinei în efortul de a explica evoluþia statelor ºi a lumii în ansamblu. Întreaga perioadã a Rãzboiului Rece se încadreazã perfect într-o schemã bipolarã. întãritã ºi consolidatã printr-un bipolarism ideologic. independent de abordãri. Grila este preluatã apoi de Haushofer ºi fixatã într-o metaforã sugestivã: „politica anaconda“ (politica promovatã de puterile oceanice de a dezbina ºi. dar ºi ca putere supremã în lume […]. De data aceasta se opereazã cu interacþiunile dintre configuraþiile spaþiale ºi cele politice. culturale. scopul acestei cãrþi este formularea unei geostrategii cuprinzãtoare ºi integrale pentru Eurasia. Este imperios necesar sã nu aparã nici un concurent eurasiatic capabil sã domine Eurasia ºi astfel sã concureze America. instituitã de Mackinder. fãrã îndoialã. cã ele se regãsesc nu numai în interpretãri teoretice de o anumitã anvergurã.“20 Am þinut sã reliefãm aceastã perenitate nu ca un reproº. configuraþiile geografice îºi menþin – ºi îºi vor menþine – o anumitã semnificaþie. fundamentatã de George Kennan.22 Geopolitica Perenitatea grilei de lecturã bipolare Noua geopoliticã dobândeºte accente particulare. se înalþã pe o configuraþie geograficã. Strategia containment-ului. orientãri. ci tocmai pentru a atrage atenþia asupra faptului cã. dar ele au un fundament geografic. emancipatã în întregime de abordãrile clasice. poziþii. Supremaþia americanã ºi imperativele sale geostrategice: „Pentru prima oarã în istorie o putere non-eurasiaticã s-a impus nu numai ca principal arbitru în relaþiile de putere din Eurasia. ci ºi în orientãrile ºi deciziile politice. hãrþile sunt modificate pentru a depãºi înþelegerea disciplinei ca exprimând influenþa „geografiei asupra vieþii politice“. reprezentatã de Uniunea Sovieticã. de a împiedica extinderea puterii continentale prin excelenþã. În acest context am remarca o anumitã perenitate a „grilei de lecturã bipolare“ a lumii. Totuºi. Schema nu este cu mult diferitã în proiecþia lui Zbigniew Brzezinski privind imperativele geostrategice ale supremaþiei americane din lucrarea Marea tablã de ºah. Este o grilã care împarte lumea în puteri maritime ºi puteri continentale.19 Ceea ce. psihologice. O încercare de identificare a elementelor repetitive ale evoluþiei istorice pornind de la configuraþia geograficã a lumii. în frunte cu SUA. sugruma puterile continentale). Putem vorbi chiar despre o redescoperire a spaþiului. Cu toate acestea. ea nu este – cum pare sã sugereze formula – cu totul nouã. apoi. evident.

Rãspunsul. Sensuri aflate în competiþie 23 naturale“. venit tot la scarã planetarã. ne îndeamnã la prudenþã atunci când suntem tentaþi sã desprindem fluxurile globalizãrii de baza lor naturalã. sub forma ameninþãrii ecologice. . independent de graniþe ºi interese locale. informaþionale. tehnologice. financiare.Noua geopoliticã. Triumful globalizãrii a putut fi interpretat ca o dovadã fãrã echivoc în aceastã privinþã: spaþiile devin prea puþin importante. care au loc la scarã planetarã. semnificative cu adevãrat sunt fluxurile comerciale.

.

„Disciplinã cu nume sonor“. geopolitica este. conþinutul termenului va apãrea mai limpede dupã ce vom analiza diverse variante ale geopoliticii. folositã public „proporþional cu absenþa preciziei în definirea sa“1. fie cã succesele ºi cuceririle lor au durat puþin. O treaptã intermediarã în procesul de apariþie a geopoliticii este reprezentatã de acele reflecþii care surprind ºi exprimã sugestiv importanþa relaþiei dintre mediul . teritoriu. spune explicit: „Geopolitica demonstreazã dependenþa oricãrei dezvoltãri politice de realitatea perenã a solului. oamenii politici. Experienþe istorice cumulate au arãtat cã trãsãturile eterne ale mediului natural înving pânã la urmã. În fond. ea propunându-ºi sã explice mãsurile ºi orientãrile politice pe baza datelor naturale ale unui stat: poziþie geograficã. Instinctiv. fixându-i o serie de constrângeri. Geopolitica priveºte ºi analizeazã politica din perspectiva cadrului natural în care are loc. dupã opinia noastrã. bogãþii naturale. Însãºi etimologia cuvântului spune explicit acest lucru. istoria ºi evoluþia disciplinei ne vor ajuta sã ne reprezentãm mai limpede ºi conþinutul ei. încercând. Geopolitica este o teorie.“2 Am putea spune cã spiritul geopoliticii este la fel de vechi precum istoria însãºi. totodatã. Neologism de o ambiguitate ce nu este totdeauna perceputã. tendinþe cu o evidentã conotaþie geopoliticã. cã ele îºi pun pecetea pe acþiunea politicã. mai riscant este sã apelãm la definiþii. suprafaþã. adesea. „geo“ însemnând pãmânt. populaþie etc. Cu alte cuvinte. iar atunci când le-au desconsiderat fie cã au suferit eºecuri. Mai dificil ºi. Karl Haushofer. necesare pentru înþelegerea problematicii volumului.Delimitãri conceptuale O disciplinã este istoria acelei discipline Cuprinsul acestui volum solicitã de la bun început câteva clarificãri legate de înþelesul termenului de geopoliticã. conducãtorii militari de excepþie au acþionat luând în calcul considerente pe care noi astãzi le putem numi geopolitice. Cu menþiunea cã acest capitol nu îºi propune decât o familiarizare cu unele accepþiuni ºi înþelesuri ale geopoliticii. o orientare de cercetare care relevã legãtura de substanþã între poziþia geograficã a unui stat ºi politica sa. de apariþia ºi evoluþia acestei teorii. Unul dintre întemeietorii disciplinei. geopolitica este greu de caracterizat în câteva cuvinte. „forþele eterne ale pãmântului ºi climei“. ºi o serie de clarificãri ºi delimitãri conceptuale. diferite procese. ne vom limita la prezentarea unor aprecieri ºi consideraþii fãcute de autori proeminenþi în domeniu. De aceea.

cã „politica unui stat stã în geografia sa“. nu! Ele sunt constatãri sugestive care surprind o relaþie. cea dintre geografie. mãrturiseºte Kjellen. neglijând alte determinãri. El foloseºte termenul propriu-zis de geopoliticã în 1899 într-o prelegere publicã. Geopolitica ia naºtere în momentul în care apare intenþia de a explica aceastã relaþie. ºi politicã. Introducere în geografia Suediei. Neamul (demopoliticã) Constituþia neamului Poporul Firea neamului . Rudolf Kjellen – întemeietorul de drept al geopoliticii Întemeietorul de drept al geopoliticii este suedezul Rudolf Kjellen. Caracterul doctrinar apare în momentul în care noua teorie. Herder spunea cã „istoria este geografie în miºcare“.26 Geopolitica geografic ºi politicã. dacã nu exclusiv. Consacrarea termenului are loc abia în 1916. Þara (geopoliticã) Aºezarea þãrii Înfãþiºarea þãrii Teritoriul þãrii 2. Napoleon remarca. Gospodãria þãrii (ecopoliticã) Relaþiile comerciale externe Satisfacerea nevoilor economice proprii Viaþa economicã 3. „De atunci. în care primul capitol se intitula „Probleme geopolitice“. publicat la 1900. dupã aceea. Cuvântul apare. denumirea se întâlneºte peste tot. Puternic influenþat de cultura germanã.“3 Rudolf Kjellen a ajuns la geopoliticã venind dinspre ºtiinþele statului. De asemenea. transformã acest element în factor explicativ principal. se numea chiar astfel: Der Staat als Lebensform – iar ºtiinþa politicã drept o ºtiinþã a statului. când Kjellen publicã lucrarea Problemele politice ale rãzboiului mondial. la Leipzig. surprinzând rolul real al mediului natural în configurarea politicii. cel puþin în literatura (ºtiinþificã) de limbã germanã ºi scandinavã. în cazul nostru. pe de o parte. Putem considera asemenea poziþii ca exprimând aprecieri de naturã geopoliticã? Neîndoielnic. Kjellen concepea statul ca o formã de viaþã – o lucrare a sa publicatã în 1917. uneori cel puþin la fel de importante. profesor de ºtiinþa statului la Universitatea Upsala. Statul este studiat din mai multe perspective: 1. doctrina Monroe – „America americanilor“ – ori cea a „misiunii civilizatoare“ a Franþei în Africa sunt elaborãri care implicã viziuni geografice ºi abordãri de facturã geopoliticã. într-un studiu scris. la rândul sãu. de a o întemeia din perspectivã teoreticã. pe de alta.

economic. Aºa cum este demnã de semnalat legãtura. înainte de toate. cel care porneºte de la condiþiile sale naturale de existenþã. consideratã ea însãºi ºtiinþã. explicit Kjellen: „Cuvântul a fost formulat pentru întâia oarã într-o lecþie publicã în aprilie 1899 […]. n. de altfel. „Fiecare putere [e vorba de statele mari. având acelaºi înþeles cu «geografia politicã» a lui Ratzel ºi. spune mai târziu autorul suedez. titlurile capitolelor ºi subcapitolelor din partea a doua a cãrþii Grundriss zu einem System der Politik (Principiile unui sistem al politicii). În viziunea autorului suedez. geopolitica urma sã examineze suportul geografic.“6 Statul este vãzut.“8 Era vremea desprinderilor. în acest sens ea nefiind altceva decât geografie politicã. O spune. 1920. Rânduiala dinãuntrul sistemului încã nu e complet aºezatã pânã ce disciplinele deosebite nu vor fi desemnate ca atari prin termeni anume. un anume unghi de analizã a statului.4 Dupã cum se observã. Societatea (sociopoliticã) Structura socialã Viaþa socialã 5.“7 Este limpede cã Kjellen descoperã geopolitica în efortul de sistematizare a unghiurilor de analizã ºi studiu al statelor. natural al statului.Delimitãri conceptuale 27 4. structura socialã ºi guvernãmânt. el e legat întocmai ca pãdurea de un anume sol din care-ºi suge hrana ºi sub a cãrui faþã copacii lui deosebiþi îºi împletesc între ei rãdãcinile. putând fi privitã: din punct de vedere geografic. numim aceste cinci feþe ale fiinþei ei: þarã. a autonomizãrii diverselor ramuri dintr-un trunchi comun. întruchipãri ale vieþii ºi chiar cele mai mãreþe dintre toate întruchipãrile de pe pãmânt ale vieþii“). de marile puteri. A le mai numi pe toate politicã este un simplu corolar al celor de mai sus. am spune astãzi.“5 Este cu totul remarcabilã aceastã viziune sistemicã asupra studiului statului. de altfel. aºa cum am spus. întrucâtva. Leipzig. social ºi juridic. Dar. Sã ascultãm o mãrturisire semnificativã a sa: „Mai e de dezlegat o problemã pur terminologicã. între aceste perspective de abordare. . În acest cadru. Kjellen fixeazã pentru geopoliticã un anume obiect. însuºirilor speciale trebuie sã li se facã dreptate printr-o specificare a acestui termen general. ca o formã de viaþã („marile puteri sunt. pentru cã domeniile de care se ocupã alcãtuiesc un întreg. geopolitica reprezintã analiza statului din punct de vedere geografic. nu poate pluti în vãzduh. iar politica drept ºtiinþa statului. neam. „Statul. care sã ne ofere o explicaþie a funcþionãrii sale. Kjellen propune o abordare a statului din multiple perspective. n. menitã sã ofere o înþelegere cât mai completã a funcþionãrii sale. chiar cu antropogeografia lui. comunicarea. geopolitica este un capitol al politicii.] a fost conceputã ca unitate politicã a cinci componente. Guvernãmântul (cratopoliticã) Forma de stat Administraþia Autoritatea statului Acestea reprezintã. etnic. ele sunt toate teorii despre stat. gospodãria þãrii.

din situaþia faþã cu punctele de fricþiune sensibile ale marii politici. cum se procedeazã nu de puþine ori. De fapt. deci implicã raportarea la un mediu politic care nu þine neapãrat seama de statul respectiv. reþelele de circulaþie.“9 Identificãm aici un alt sens al geopoliticii. cea geopoliticã înseamnã „poziþia în raport cu statele înconjurãtoare“. astfel. are în vedere aºezarea þãrii. Iar examinarea lor implicã trecerea dincolo de domeniul precis al cartografierii. fizicã. de corelarea unor date fizice: „În practicã este vorba mai ales de un studiu al vecinilor. geopolitica poate apãrea ca un demers depãºit. Se oferã aici observaþiei ºi reflecþiei toate problemele fundamentale pentru situaþia în lume a unei þãri care decurg: dintr-o vecinãtate simplã sau complicatã. aºezarea lângã mare sau în interiorul continentului (aceasta e studiatã în capitolul de fizipoliticã). Topopolitica. Gânditorul suedez împarte geopolitica în: a) topopolitica – subdisciplina care va studia aºezarea statului. un volum monografic intitulat Introducere la geografia Suediei. de studiu al cadrului larg al politicii. ºi anume acela de informaþie politicã externã.28 Geopolitica încã o datã. mereu schimbãtoare. urmãreºte atent desfãºurarea Primului Rãzboi Mondial ºi elaboreazã lucrãri. aºezarea matematicã. Poziþia geograficã poate fi determinatã cu exactitate prin mãsurãtori fizice. ci ºi evaluãri. Astfel. tipuri de raportare. În acest proces de analizã concretã a statelor ºi diverselor situaþii apar consideraþii extrem de instructive pentru tema noastrã. Prima este fixã. de pildã. dar în acest subcapitol nu e vorba de aºezarea matematicã. intermediarã sau la margine ºi multele altele de felul acesta. c) fizipolitica – cea care va analiza fizionomia teritoriului. trebuie repetat cã geopolitica este parte componentã a unui demers mai amplu. în latitudine ºi longitudine. În acelaºi sens. de cercetare a ceea ce Kjellen numea mediul politic. dacã vom încerca sã-l aplicãm unei realitãþi radical schimbate. fireºte cã nepotrivirea devine mai mult decât evidentã. El scrie. graniþele. care vine tot de la întemeietorul de drept al disciplinei. Or toate acestea presupun nu numai mãsurãri propriu-zise. . cum ar fi Die Politischen Probleme des Weltkrieges (Problemele politice ale rãzboiului mondial). Kjellen face deosebirea dintre poziþia geograficã ºi poziþia geopoliticã. dar de care acesta trebuie sã þinã seama. Autor prolific. bogãþiile solului ºi subsolului. din aºezarea la centru. din vecinãtatea cu state mari sau mici. Dacã vom desprinde acest capitol din formula în care a fost conceput ºi integrat. Autorul simte. nevoia de a trece dincolo de cartografiere. Kjellen nu îºi limiteazã demersul la analize strict teoretice. mai mult. al cãrui domeniu de valabilitate þine de un anumit stadiu în evoluþia studiului politicii. judecãþi. aici este vorba despre frontierele politice ale statului. din distanþele mai mari sau mai mici ce le despart de centrele de forþã ºi de culturã ale timpului. de pildã. b) morfopolitica – subdisciplina care va examina forma. cea de-a doua. ci de plasarea politicã a þãrii respective.

pentru cã la nivelul învãþãmântului primar ºi secundar ambele discipline aveau un rol bine definit în promovarea identitãþii naþionale. dimpotrivã. Numai cã geografia a fost scrisã. geopolitica. geopoliticã. un prim sens. De ce este mai anevoioasã trasarea acestei demarcaþii? Pentru cã. ºi mediul geografic. sol. în timp ce geografia descrie mai mult condiþiile naturale ale mediului fizic. În acest context. geostrategie Este foarte important pentru înþelegerea a ceea ce urmeazã sã precizãm conþinutul unor noþiuni cum ar fi geografia. dinamica propriu-zisã a corelaþiei menþionate. în parte de cele ale pãmântului. geografia politicã încearcã sã rãspundã la întrebarea: existã o legãturã între formele politice ºi mediul natural? ªi dacã da. fãrã ezitare. „condiþiile geografice ale constituirii. Ci. favorizând acumularea de date imense fãrã o sistematizare interioarã. Geografia politicã. al geopoliticii coincide cu cel de geografie politicã. relief. la învãþãmântul geografic academic. potrivit Dicþionarului de sociologie11. dezvoltãrii ºi activitãþii statelor“. Deducem de aici deosebirea cardinalã dintre geografia politicã ºi geografie. în sensul cã el a formulat unele noþiuni care l-au influenþat pe Kjellen ºi care au fost preluate de cãtre geopolitica germanã în perioada interbelicã. Prima urmãreºte sã surprindã miºcarea. de la definiþii ºi ºtiinþe existente cu care credeau cã trebuie sã le punã de acord. Anton Golopenþia remarca ºi un viciu metodologic în demersurile privitoare la stabilirea obiectului specific al geopoliticii. care ar fi aceasta? La prima parte a întrebãrii rãspunsul este. Mai puþin clarã apare deosebirea dintre geografia politicã ºi geopoliticã. nu putem sã nu menþionãm cã întemeietorul geografiei politice. Remarca se referã. în sensul cã încercãrile de definire „n-au pornit de la faptul preocupãrii zise geopolitice. statul e tratat ca un organism ale cãrui particularitãþi depind în parte de însuºirile poporului. subsol. în Dicþionarul de geopoliticã. În viziunea lui Friedrich Ratzel.“12 De aceea. studiazã „relaþia dintre procesele politice ºi mediul geografic“10. Preocupaþi sã nu aibã atingere cu politica. vecinãtãþi etc. geografii din mediul academic au recurs în special la culegerea de date despre climã. Friedrich Ratzel. Spre deosebire de istorie ºi istorici. „studiul societãþii cu ajutorul spaþiului“.Delimitãri conceptuale 29 Geografie politicã. rolul determinant revenind acestora din urmã. afirmativ. într-o manierã staticã ºi descriptivistã. sub coordonarea sa. felul ºi relieful pãmântului. în 1897). geografia politicã. vegetaþia ºi apele etc. Concentrându-ºi demersul de cercetare pe relaþia dintre formele de organizare socialã ºi politicã. departe de politicã. Geografia este. geostrategia. dupã dfiniþia lui Fernand Braudel. o anume evoluþie. pe de alta. aºezarea. dupã opinia specialiºtilor. ºi nu pe delimitarea obiectului de studiu specific al acestei discipline. la un nivel modest. Ion Conea. citeazã poziþia autorilor germani Hennig ºi Korholtz în aceastã privinþã: „Sã fie bine . apãrut. Geograful român cu cele mai sistematice preocupãri de geopoliticã. întemeiatã de Friedrich Ratzel la sfârºitul secolului trecut (autorul german publicã lucrarea sa fundamentalã. centrul de greutate a cãzut pe construirea definiþiilor. Politische Geographie. la Paris. de început. cum afirma ºi Yves Lacoste. Între aceste particularitãþi. mai ales în secolul al XIX-lea. pe de o parte. cele mai importante sunt întinderea. este îndeobºte considerat ºi întemeietorul de fapt al geopoliticii. aºa cum am arãtat. geografii s-au þinut.

Cum este ºi aceasta. forþe ºi puteri în desfãºurare. geoistorie Un alt termen important pe care trebuie sã-l discutãm în cadrul acestui capitol introductiv este cel de geoistorie. în toatã aceastã perioadã s-a folosit termenul de geografie politicã. pe care Ion Conea o contestã pe bunã dreptate. reviriment generat de prãbuºirea fostului sistem socialist. ºi numai în explicaþiile date în interiorul sãu se vorbeºte de geopoliticã. asupra geografiei politice un caracter static pe care aceasta nu-l are. geostrategia înseamnã gândirea în termeni spaþiali a faptului militar. apeleazã la „un furt de bunuri“ ºi rãpesc geografiei politice elementul ei dinamic. În primul rând. Geostrategia are un sens mai restrâns ºi desemneazã valoarea deosebitã a unui loc. el are importante conexiuni cu termenul de geopoliticã ºi permite o mai bunã înþelegere a acestuia din urmã. reticenþa faþã de folosirea termenului de geopoliticã persistã. Firesc. dimpotrivã. la fel cu cliºeele fotografice. ci ºi pentru cel comercial. Sunt mai multe motive care ne îndeamnã sã facem acest lucru. imagini ale unei stãri de moment. Interesant este cã. de dezagregarea Uniunii Sovietice. ne prezintã ca ºi un film. ºi dupã încheierea Rãzboiului Rece. de-a dreptul bizare. citat mai sus. el fiind folosit în legãturã cu puncte. Acest termen figureazã ºi în titlul primei reviste de profil din . al potenþialului de control al diferitelor regiuni. în special în plan militar. deoarece se proiecteazã. În al doilea rând. prin extrapolare. De pildã. datã fiind asocierea disciplinei cu practicile expansioniste ale nazismului german. întrucât nu-l gãsesc. Astãzi termenul a cãpãtat ºi un înþeles mai larg. zone. a preocupãrii de a identifica poziþii avantajoase din punct de vedere strategic. în Dicþionarul de sociologie. arbitrar. se stabilesc tot felul de distincþii. mulþi autori preferând sã opereze cu noþiunea de geografie politicã. cã mai toate poziþiile de acest gen – au nevoie de un obiect de cercetare pentru geopoliticã ºi. Uniunea Internaþionalã de Geografie a interzis chiar dezbaterea sub egida sa a problemelor de geopoliticã pânã în 1964. Atunci când obiectul unei discipline nu apare clar conturat.30 Geopolitica stabilit cã geopolitica ºi geografia politicã nu e unul ºi acelaºi lucru.“13 Am reprodus pe larg aceastã apreciere. a unei întinderi. geopolitica. Geografia politicã se ocupã cu aspectul ºi împãrþirea politicã a statelor într-un moment dat – aºadar cu o permanenþã – pe câtã vreme geopolitica se ocupã cu miºcãrile din procesul de devenire a statelor. Geografia politicã dã instantanee. De fapt. întrucât ea este ilustrativã pentru discuþia de faþã. existã termenul de geografie politicã. miºcãri care duc la transformarea. de redefinirea sferelor de influenþã care urmeazã unor prefaceri de o asemenea anvergurã. În plus. este un termen frecvent folosit. înlocuirea sau deplasarea stãrilor celor în fiinþã la un moment dat – cu acestea ºi cu rezultatele lor. Este cu atât mai semnificativã aceastã reþinere cu cât ea se manifestã în contextul unui de reviriment al geopoliticii. deºi aceste discipline au o sumedenie de puncte de contact. Geopoliticã. Explicaþia pe care o gãseºte geograful român este cã aceºti autori – ºi noi putem spune. au existat reþineri privitoare la folosirea termenului de geopoliticã. întinderi care nu au neapãrat o semnificaþie pentru domeniul militar.

a unei evoluþii care pune în termeni noi problema respectivã. de fapt „geopolitica purcede. geoistoria este cu deosebire instructivã. de aceastã datã. Alãturarea celor doi termeni chiar în titlu nu este întâmplãtoare ºi se cuvine sã încercãm o explicaþie. privind lecþiile pe care geografia le-a oferit de-a lungul istoriei. Cum se spune ºi în „Cuvântul înainte“ al primului numãr. De multe ori se face . Deci geoistoria este ºi ea.“14 Pentru România. Am putea oare. Istoria modernã a relaþiilor franco-germane a fost influenþatã de percepþia existentã în legãturã cu aceste raporturi. percepþie care nu facilita o abordare fireascã. Ele sunt cu deosebire relevante pentru acele state de dimensiuni mai mici aflate la ceea ce editorii revistei Geopolitica ºi geoistoria numesc „vaduri geopolitice ale vremii ºi planetei“ sau „rãspântii geopolitice“. Istoria ne propune ºi o anumitã percepþie asupra unui eveniment sau a unei relaþii. Pentru toate statele învãþãmintele privind relaþia dintre geografie ºi viaþa oamenilor de-a lungul timpului sunt importante.Delimitãri conceptuale 31 România. „geopolitica nu este altceva decât. care deþin un fel de cumul geopolitic. atuurile. dar ºi poftele de a deþine asemenea atuuri. De ce? Pentru cã la asemenea vaduri se adunã ºi avantajele. Chiar cu Rusia care recurge la o retoricã imperialã. geoistoria prezentului (prin geoistorie trebuind sã înþelegem atâta istorie. Nu am putea sã facem analize geopolitice realiste ºi adânci fãrã a lua în calcul cee ce ne transmite trecutul sub formã de semnal. netensionatã a acestei probleme. Am recurs la acest exemplu ºi pentru a arãta cã depãºirea unor asemenea percepþii presupune existenþa unor oameni vizionari. de care nu se poate face abstracþie decât cu un preþ foarte mare: „o regulã a politicii poloneze trebuie sã fie un dialog permanent cu Rusia. mai pline de substanþã. comportamentul. sã ne lipsim de mina de constatãri ºi concluzii pe care o reprezintã geoistoria? Dupã cum se poate observa. geopolitica prezintã o înrudire de substanþã cu geoistoria. învãþãmintele istoriei sunt mai condensate. judecata. ci de constantã ce condiþioneazã chiar supravieþuirea statelor. Avem de-a face cu ceea ce Adam Michnik numea – referindu-se la relaþiile Poloniei cu Rusia. ci ºi percepþia acelei situaþii care ne vine din trecut. editatã la Bucureºti începând cu 1941. dar implicã ºi apariþia unui moment prielnic. ca ºi istoria propriu-zisã. au un statut nu de îndemn facultativ. în parte. opunându-se altor interpretãri. studiind geopolitica. româneascã sau oricare alta. o sumã de învãþãminte. În cazul acestor þãri (printre care editorii revistei numesc ºi România). ºi primejdiile. Aºa cum se sublinia ºi în textul la care am fãcut referire. în mare mãsurã. Percepþie fixatã în manualele ºcolare ºi în mentalul colectiv al unei comunitãþi. Geopolitica ºi geoistoria. O asemenea realitate psihologicã ne influenþeazã atitudinea. de povaþã. altor abordãri ale aceloraºi evenimente sau situaþii. are o existenþã de sine stãtãtoare în conºtiinþa publicã. Acestea sunt legile dure ale geopoliticii. câtã se poate prin geografie explica)“. de învãþãminte. de avertisment. Când vorbim de geoistorie nu putem sã avem în vedere doar analiza rece ºi obiectivã a unei situaþii. la învãþãmintele pe care istoria le degajã de aici – „legile dure ale geopoliticii“. regândirea fundamentalã a unui raport. din geoistorie ºi numai la lumina acesteia poate geopolitica lãmuri îndeajuns prezentul“.

Totuºi. În preambulul Dicþionarului de geopoliticã apãrut sub coordonarea lui Yves Lacoste se remarcã. într-o perioadã. dar încorporeazã ºi ideile. Supan a încercat sã dea expresie matematicã acestei presiuni recurgând la noþiunea de druckquotient. Belgia – 14. Atunci când în disputã se aflã un teritoriu. ºi anume druckquotient. Alexandru Supan vorbeºte de presiunea demograficã. Fireºte. subliniind cã orice stat trebuie sã se considere. oarecum. asemenea cauzelor materiale. ci jocul politic dintre state“. Iar decizia unui lider ia în calcul ºi propria evaluare. pentru o serie de state mici ºi mijlocii dinainte de Primul Rãzboi Mondial. este construitã în directã legãturã cu viziunea lui Kjellen despre vecinãtate ºi studiul vecinãtãþii. putem vorbi de o presiune culturalã. fãrã a se avea însã în vedere toate dimensiunile semnalate. Rudolf Kjellen a vorbit de presiunea pe care un stat o suportã în fiecare clipã la hotare. presiunea la graniþele unui stat nu mai are relevanþa pe care o avea altãdatã. în conflict intrã idei. Prima. Starea de asediu de care vorbea Kjellen reprezintã însumarea tuturor acestor elemente. druckquotientul calculat de Supan era: Olanda – 11. În primul rând. în care tendinþa dominantã este cea de integrare. Acest nivel de analizã a relaþiilor internaþionale este extrem de important ºi nu trebuie subestimat în nici o privinþã.7. ºi nu adevãrul. Acesta se obþine prin însumarea populaþiilor din þãrile vecine unui stat ºi împãrþirea acestei sume la numãrul populaþiei statului respectiv. Ion Conea – viziunea strategicã asupra geopoliticii Existã în conturarea obiectului de studiu al geopoliticii douã contribuþii româneºti de mare semnificaþie.8 iar Elveþia – 50.9. asediat. asupra cãrora ne propunem sã insistãm. Nu vom cãpãta o înþelegere adecvatã a dinamicii relaþiilor dintre state dacã ne vom lipsi de aceastã analizã. termen folosit prima datã de Alexandru Supan. România – 30. 1. cã „rolul ideilor – chiar ºi false – este capital în geopoliticã. Înainte de a trece mai departe la prezentarea concepþiei lui Conea. din creºterea decalajelor de presiune la graniþa dintre state. determinã alegerea strategiilor“. . Cele mai multe conflicte sau stãri de tensiune decurg. Prin extrapolare. cum este cea contemporanã. Astfel. percepþiile care existã la un nivel social mai larg despre acea problemã. percepþii despre problema aflatã în discuþie. pe bunã dreptate. economicã. legatã de numele geografului Ion Conea. care stimuleazã poftele de agresiune ale statului avantajat de noua situaþie. adesea. cã „geopolitica va fi ºtiinþa relaþiilor sau – ºi mai bine – a presiunilor dintre state“15. Ion Conea plaseazã obiectul de studiu al geopoliticii în domeniul relaþiilor internaþionale. reþinând pentru aceastã disciplinã douã seturi de preocupãri. întrucât ele sunt cele care explicã proiectele ºi care.7. el considerã cã „geopolitica nu va studia statele în parte. temã asupra cãreia vom reveni într-un alt capitol.32 Geopolitica trimitere la acest exemplu într-adevãr relevant. nu putem sã nu menþionãm un termen nou pe care geograful român îl foloseºte adesea. ea reprezintã un indiciu demn de luat în seamã. informaþionalã.

. „geopolitica are drept obiect mai degrabã problemele politice ºi economice pe care le pun regiunile ºi marile individualitãþi ale planetei. „Geopolitica. De fapt. „Presiunea“ ºi „jocul politic“ au un numitor comun: starea internã a statelor respective. Important în devenirea hãrþii politice a lumii este sã urmãrim punctele ei de „maximum“. Ele ni se înfãþiºeazã ca realitãþi obiective ºi pline de viaþã.“18 Este evident cã Ion Conea defineºte geopolitica tot din perspectivã geograficã. Altminteri nu putem înþelege „jocul“. el o spune explicit: „acest mediu politic trebuie urmãrit ºi definit pe temei geografic“19. În al doilea rând. ea analizeazã. mai întâi. Ne spune acest lucru ºi Kjellen: „Obiectul politicii este statul […]. Ea trebuie sã ne prezinte ºi sã ne explice harta politicã. ci faptul cã este formulatã oarecum unilateral. Ion Conea defineºte geopolitica. mai mult. Oceanul Pacific etc. De altfel. Sunt fiinþele pe care le percepem în perspectivã ca patrie. ºi cuvântul care sã vinã dinspre sociologie“. Germania etc. aºadar. Anton Golopenþia ºi M. Primele intereseazã cu deosebire geopolitica. reuneºte unele studii importante ale autorilor lucrãrii: Ion Conea. regiunile naturale care la un moment dat pun probleme de politicã ºi economie mondialã. 2. Monografia mea despre Suedia reprezintã o tentativã de a vãdi ºi de a descrie ºtiinþific o singurã patrie cu tot ce cuprinde. ne preocupã aici. ea nu priveºte importanþa problemei.Delimitãri conceptuale 33 Dacã este sã facem o obiecþie. politica este ºtiinþa despre patria proprie ºi despre cea a altora. într-un sens mai cuprinzãtor. De aceea.“17 Pe aceastã hartã putem identifica puncte ºi regiuni de „maximum“ ºi puncte ºi regiuni de „minimum“. se încheie cu precizarea: „sã aºteptãm. aºa cum întâlnim mai ales la ºcoala anglo-saxonã. Anton Golopenþia – „cuvântul care vine dinspre sociologie“ Volumul Geopolitica. drept „ºtiinþa mediului politic planetar“. O ºtiinþã nouã“. care pot fi percepute empiric. Popa-Vereº. „Geopolitica apare ca ºtiinþa atmosferei sau a stãrii politice planetare. Studiul lui Ion Conea. individualitãþi geografice formate din acele regiuni rãspândite pe suprafaþa planetei cum ar fi Marea Roºie. pentru cã acesta nu ar mai fi alimentat decât de datele geografice. Statele sunt acei actori ai istoriei pe care îi numim Anglia. Aceste realitãþi supraindividuale. dacã nu ar exista prefaceri în situaþia internã a statelor s-ar anula însãºi ideea de joc. publicat la Craiova în 1940.“16 Iar geopolitica este un capitol al politicii. care sunt fixe. În perspectiva acestui punct de vedere. publicat în deschiderea volumului. de o vedere aplicatã asupra a ceea ce se întâmplã în interiorul respectivelor state. Aceastã hartã – înþelegerea ºi prezentarea ei – formeazã sau ar trebui sã formeze obiectul ei. ºi nu atât problemele politice ºi economice care sã priveascã un singur stat. zonele strategice unde se întâlnesc ºi intrã în disputã interesele þãrilor din zonã sau ale marilor puteri. autorul îmbrãþiºeazã cu preponderenþã o viziune strategicã asupra geopoliticii. Pentru a studia jocul politic dintre state ºi presiunile dintre acestea este nevoie. întrucât ele sunt zone „de fricþiune sau de convergenþã a intereselor ºi disputelor“. totuºi. Marea Mediteranã.

ce pune punct tuturor tentativelor de a circumscrie geopolitica exclusiv unui demers de tip academic. ci ºi pentru vremurile noastre. socialã. n. „reluatã întruna. în viziunea lui Kjellen.34 Geopolitica Studiul lui Anton Golopenþia. cu alte cuvinte urmãreºte sã surprindã situaþia de la un anumit moment dintr-o þarã. întrucât urmãreºte lãmurirea faptelor în individualitatea lor ºi rezultã din nevoia de a face faþã consecinþelor pe care le pot avea evenimentele care se produc în strãinãtate pentru un stat sau altul. merita. Douã sunt. izvoarele acestei viziuni. intitulat „Însemnare cu privire la definirea preocupãrii geopolitice“. Or dinamismul este un loc geometric. aºa cum e refãcut zi de zi buletinul meteorologic. oricât de important ar pãrea el la un moment dat. sã fi fost anunþat drept cuvântul care vine dinspre sociologie… Un cuvânt modern ºi actual nu numai pentru timpul când a fost rostit. numai geograficã. Cercetarea de acest gen „este întâi de toate informativã“. „Ea este cercetare. cercetarea geopoliticã este continuã. dinamica. nu analizã teoreticã“. o rezultantã. iar rezultatele cercetãrii cu privire la ele îºi pierd actualitatea. Acesta este rezultanta însuºirilor tuturor factorilor constitutivi pentru un stat: a teritoriului. plasând-o în miezul problemelor sociale ºi politice. demograficã. Cercetarea geopoliticã nu este. cu adevãrat. de rapida schimbare a unor conjuncturi. Cercetarea geopoliticã nãzuieºte sã realizeze un echivalent pe plan politic al acestor buletine. el nu poate fi surprins urmând un singur unghi de analizã. a structurii sociale. o lecturã mai adâncã a operei întemeietorului geopoliticii. Pentru sociologul român obiectul geopoliticii „îl constituie potenþialul statelor [s. prin urmare. dacã ea poate furniza informaþii ºi evaluãri orientative pentru factorii de decizie politicã. politicã. economie (studiatã de ecopoliticã) etc. a modului cum e guvernat. Aceastã „teorie empiricã a statului“ pretinde o reunire a perspectivelor de studiu care. nu în sensul lipsei de obiectivitate. este o „formã vie“. ori numai politicã. deci. tendinþele de evoluþie ale statului. un cuvânt ce smulge geopolitica de pe tãrâmul strict al geografiei. performanþa. a populaþiei. Destinatarii acestor cercetãri sunt conducãtorii unui stat. Întrucât statele sunt realitãþi istorice. Sociologul român era preocupat. ºi nu sã facã teoria statului în genere. funcþionarea. În primul rând. de nevoia vitalã a statelor de a cunoaºte la timp aceste prefaceri din imediata vecinãtate ºi din lume.“21 S-a discutat mult în literatura de specialitate dacã geopolitica trebuie sã aibã o finalitate practicã. erau fragmentate. a mediului sãu politic. ci este concomitent geograficã. de dinamica situaþiei internaþionale. a neamului. economicã. ori numai economicã.]. pânã atunci. Am putea spune cã finalitatea a reprezentat una dintre cele mai . o unitate indisolubilã dintre þarã (studiatã de geografia politicã). neam ºi populaþie (studiate de demografie). Cuplarea acestor douã perspective îl determinã pe Golopenþia sã-ºi precizeze concepþia despre obiectul geopoliticii. culturalã. rezultatele sunt naþionale. Statul. a economiei acestuia. în acelaºi timp. pentru a sesiza cu adevãrat esenþa. pentru a afla rãspunsuri potrivite.“20 De aici decurg ºi alte trãsãturi ale cercetãrii geopolitice. credem. un cuvânt aplicat. ci datoritã alegerii ºi analizei temelor respective din perspectiva statului pentru care se face cercetarea.

aºa cum l-ar fi avut geografia politicã. ar fi nepotrivit sã scoatem o hartã pentru a vedea încotro ne îndreptãm. Ei chiar imagineazã un asemenea buletin. sociale ºi juridice ale politicii. Greºeala nu constã în acest efort. cum vede el lumea din jur. subliniat chiar de întemeietorul disciplinei. sã arate ºi sã convingã cã diversele crize ºi tensiuni nu înseamnã ºi nu pot fi echivalate cu haosul. cu ce costuri. care sã surprindã meteorologia politicã a unor zone fierbinþi. dupã opinia noastrã. Conceputã într-un mod echilibrat ºi inteligent. În prefaþa lucrãrii Marile puteri de dinainte ºi de dupã rãzboiul mondial (1935). ci în pretenþia de a oferi o justificare completã a actului ºi mãsurii politice. Trebuie sã explicãm aceste prefaceri în mediul nostru politic. putem spera sã prevedem în timp orice alte procese similare care urmeazã sã aibã loc în viitor ºi cum vor afecta viaþa noastrã aceste prefaceri politice. de a fi fãcut acest lucru acum mai bine de o jumãtate de secol în termeni pe care literatura de specialitate îi foloseºte în mod . ci ºi componentele subiective. bazându-ne pe analizele noastre asupra evenimentelor ºi a prefacerilor pe care le prefigureazã. Orientul Mijlociu.Delimitãri conceptuale 35 sensibile probleme în toatã dezbaterea pe marginea geopoliticii de-a lungul vremii. etnice. de altfel. precum Balcanii. cel puþin în viziunea întemeietorului sãu. afirmã Kjellen. deci înainte de apariþia oricãror deformãri ideologice. regiunea Asia-Pacific. în mijlocul unei furtuni politice în lume. apãrutã în 1998. capacitatea oamenilor politici de a folosi împrejurãrile ºi momentele favorabile. Ar trebui sã ne întrebãm dacã o disciplinã care îºi propune drept obiectiv studiul expres al politicii poate evita atingerile cu practica politicã ºi. pe filierã anglo-saxonã. Global Politics. dacã da. astfel încât sã le putem evalua ºi categorisi pentru utilizarea lor ulterioarã. Autorii considerã cã specialiºtii în relaþiile internaþionale ar trebui sã devinã un fel de meteorologi politici. Sã ne referim în acest context la lucrarea lui Dean Minix ºi Sandra Hawley. Cu atât mai proeminent ni se pare meritul lui Anton Golopenþia de a fi surprins virtuþile practice ale cercetãrii geopolitice. cea germanã. Nu ni se pare întemeiatã nici poziþia care reclamã un statut strict academic pentru geopoliticã. geopolitica poate oferi argumente care sã stea la baza actului politic. este dificilã astãzi tentativa de a recupera un sens aplicat al geopoliticii.“22 De altfel. am ajuns la limita pe care se opreºte ºtiinþa ºi de la care începe activitatea practicã a ºefului politic. dupã ce aceasta a fost asociatã cu o practicã istoriceºte condamnabilã. Ratzel. ce idee are despre sine un popor. Academismul fad nu oferã perspective reale de dezvoltare acestei discipline. Caracterul academic al geografiei politice ºi al geopoliticii în etapele de început þine mai mult de statutul disciplinei: acela de fundamentare. Kjellen precizeazã cã nu trebuie studiate numai componentele geografice. Punctul de intersectare între geopoliticã ºi activitatea practicã a liderului politic este. economice. Datoria specialiºtilor demni de acest nume este. de delimitare ºi de stabilire a identitãþii proprii. „Cu acestea. geopolitica a dobândit un caracter aplicat ºi pragmatic. dimpotrivã. Faptul cã o ramurã a geopoliticii. În cele din urmã. Fireºte. „Este necesar sã descriem schimbãrile care au loc în climatul politic. cu totul întemeiat. a trãit experienþa cu totul nefericitã a apropierii de nazism nu ar trebui sã inhibe efortul de fixare a finalitãþilor practice. Fr.“23 Dean Minix ºi Sandra Hawley apreciazã pe bunã dreptate cã. dezordinea ºi dezorientarea.

concepe geopolitica drept „studiul raporturilor dintre datele naturale ale geografiei ºi politica statelor“. Vom reda. încercãrile de definire surprind în special relaþia dintre mediul natural ºi politicã. Aºa cum am precizat. sã o folosim cu un sens trunchiat ori chiar negativ. a geopoliticii. acestea din urmã determinându-le pe primele“. de început. condiþiile naturale jucau un rol mult mai important decât astãzi – înseamnã a condamna pur ºi . Geopolitica exprimã voinþa de a ghida acþiunea guvernelor în funcþie de lecþiile geografiei“. poate ºi mai rãu. Celãlalt mare dicþionar francez. Robert (1965). Dar pe „teritoriul“ statului au apãrut realitãþi noi. în direcþia unei înþelegeri diferite ºi moderne a acestui termen. În Enciclopaedia Britannica. S-a ajuns astfel la un prim paradox: chiar ºi astãzi. la o sutã de ani de la apariþia termenului. se opereazã tot cu sensul iniþial al disciplinei ºi se încearcã aplicarea acestui sens la o realitate mult schimbatã. Am reprodus aceste definiþii pentru cã ele fixeazã o anumitã înþelegere. de a fi avut temeritatea sã deosebeascã destinul unei discipline de asocierea. ceea ce nu concordã. în acest context. Este suficient sã facem trimitere la câteva încercãri contemporane de caracterizare a geopoliticii ca sã ne dãm seama cât de departe a gândit Golopenþia. Grand Larousse universel (1962) considerã cã geopolitica este „studiul raporturilor dintre state. geopolitica este asociatã doar cu statele mari. De altfel. 1994: „Geopolitica – ºtiinþa care studiazã raporturile între geografia statelor ºi politica lor“. în continuare. Suntem chiar tentaþi sã abandonãm noþiunea sau. prin forþa lucrurilor temporarã. geopolitica îºi propune sã explice performanþele statului. Grand Larousse universel defineºte geopolitica drept „ºtiinþa care studiazã raporturile dintre geografia statelor ºi politica lor […]. ca exprimând „o orientare profund greºitã“. câteva asemenea aprecieri.36 Geopolitica obiºnuit astãzi. geopolitica este consideratã a fi „utilizarea geografiei de cãtre guvernele ce practicã o politicã de putere“ (prin urmare. al puterii. Condamnarea geopoliticii la inactualitate Chiar ºi caracterizãrile contemporane ale geopoliticii. adeptã a „determinismului geografic“ etc. Evident cã. Pentru cã fac acest lucru foarte aproape de zilele noastre. suntem tentaþi sã percepem mai ales discrepanþa. Citim în Le Petit Larousse illustré. viziunea lui Golopenþia despre geopoliticã ni se pare chiar foarte puþin valorificatã. În ediþia din 1989. de care el nu poate sã nu þinã cont. depãºindu-ºi în mod limpede epoca. cu puterile care au ceva de spus pe arena internaþionalã). Pentru cã ezitã sã încorporeze prefaceri ce au avut loc deja în câmpul politicii. dar foarte realã. dintre politicile lor ºi legile naturale. când existã o presiune difuzã. aºa cum sunt ele citate în preambulul Dicþionarului de geopoliticã coordonat de Yves Lacoste. de a fi relevat finalitãþile cercetãrii geopolitice într-o perioadã în care nazismul era la zenit. a unor reprezentanþi ai ei cu o orientare politicã extremistã. în general. A discuta potenþialul statului doar în raport cu instrumentele de care dispunea acum un secol – ºi în cadrul cãrora poziþia geograficã ºi. ºi care se cereau asimilate într-un fel sau altul ºi de cãtre geopoliticã.

pe când în cele dezvoltate factorii non-naturali tind sã devinã preponderenþi. Dintre ele am cita-o pe cea a lui Ray S. Formula poate fi respinsã. însã. în toate analizele consacrate demersurilor geopolitice se reproºeazã determinismul geografic. Schimbarea rolului diverºilor factori nu scade din valoarea ecuaþiei explicative. Dar însãºi ecuaþia este sau devine neîncãpãtoare. dar nu neapãrat cel mai important. sentinþa de inactualitate. Cline25: Puterea = [Masa Criticã (Populaþie ºi Teritoriu) + Putere economicã + Putere militarã] x [Planificare coerentã a strategiei naþionale + Voinþã] sau. independent de formula concretã. deci ca o disciplinã circumscrisã relaþiei dintre mediul natural ºi stat. un tip de raportare care nu reuºeºte sã treacã dincolo de formule stereotipe. tot el semnala. într-o formulã prescurtatã: P= (Mcr+E+M) x (S+V). dacã am concepe geopolitica doar ca geografie politicã. ale ºtiinþei aplicate. Montesquieu sesizase deja rolul mediului ºi al climei în determinarea sistemului de guvernãmânt. care poate integra alte elemente. Omul – agent geografic activ este azi infinit superior omului agent geografic pasiv. de la poziþia geograficã pânã la bogãþiile naturale. cã rolul acestora este mult mai mare în societãþile primitive. esenþialã rãmâne preocuparea de a întemeia. fãrã îndoialã. efortul de a o întemeia.“24 Dupã opinia noastrã. Aceasta ni se pare o lecturã superficialã a întemeietorilor geopoliticii.Delimitãri conceptuale 37 simplu geopolitica la cea mai grea sentinþã pentru o disciplinã. Are mai puþinã importanþã dacã elementele respective se schimbã. „Astãzi. se poate spune cã influenþele primite de omul civilizat înseamnã foarte puþin faþã de cele de el exercitate. în genere. dacã deþin ponderi diferite în momente diferite. Pe bunã dreptate. de a turna într-o formulã o anume interpretare ºi evaluare. poate repondera structura celor existente. atunci viitorul ei ar fi serios pus sub semnul întrebãrii. o serie de remarci chiar ºi pe marginea acestei ecuaþii. Or tocmai aceastã preocupare ni se pare demnã de reþinut. Mai aproape de zilele noastre s-au lansat ºi alte ecuaþii de determinare a puterii unui stat. faptul cã formulele întemeietoare ale acestei discipline oferã explicaþii unilaterale politicului. puterea. venind numai dinspre perspectiva geograficã. geopolitica a apãrut în efortul de a oferi o explicaþie cât mai riguroasã elementului central al politicii. Putem face. elementele care alcãtuiesc resursele a ceea ce literatura de specialitate . De ce anume este determinatã puterea unui stat? reprezintã interogaþia care strãbate mai toate demersurile de naturã geopoliticã. cu progresele extraordinare ale tehnicii ºi. Este limpede cã avem de-a face cu o ecuaþie care defineºte puterea pornind de la achiziþiile teoretice ºi de la experienþa politicã acumulatã la sfârºitul de secol ºi de mileniu. întrucât pune puterea în legãturã doar cu factorii naturali ai existenþei statale. Astãzi. nu. deoarece însãºi influenþa mediului natural este din ce în ce mai puþin semnificativã într-o erã a triumfului tehnologiei moderne. Cu totul semnificativ ni se pare a fi faptul cã se încearcã o definire a ecuaþiei explicative a puterii unui stat. Este un lucru adevãrat. Ion Conea sesiza cu acuitate cã. de a fundamenta o ecuaþie. dar aici primeazã efortul de a sintetiza. Rãspunsul oferit de geopolitica tradiþionalã nu este cel mai adecvat.

sau lucrarea de mari proporþii. Într-un asemenea climat au existat puþine ºanse sã fie identificate virtuþile reale ale acestei discipline. Exagerãrile doctrinare reprezintã mai ales rodul analizelor fãcute de diverºi autori pe marginea doctrinei geopolitice. Stau mãrturie în acest sens. publicatã în 1979. De aici decurg cel puþin douã cerinþe metodologice: opera întemeietorilor se cere cititã fãrã prejudecatã. Or chiar cu referire la aceastã orientare geopoliticã se fac eforturi de tratare mai nuanþatã. Într-o epocã în care omul dispune de instrumente mult mai puternice pentru a-ºi modela viitorul. al deformãrilor de tot felul. decisivã în devenirea unei naþiuni. de recuperare a substanþei geopolitice veritabile. deformãrile lor. cu deosebire germani. în douã volume. întrebarea cardinalã nu poate fi evitatã: ne învaþã ceva cu adevãrat geopolitica? Dacã rãspunsul este pozitiv. li se adaugã deformãrile ºi exagerãrile de tot felul ale analiºtilor care s-au ocupat de aceastã disciplinã. un al doilea paradox de care trebuie sã fim conºtienþi. atunci demersul de cercetare trebuie focalizat pe virtuþile explicative ale acestei teorii. voinþa. Pe drept cuvânt. sãnãtatea moralã. Atât de pãtimaºã a fost uneori raportarea la geopolitica germanã interbelicã. Geopolitica. orice exerciþiu de interpretare este pur ºi simplu inutil. în anumite contexte. astfel. iar cea a comentatorilor cu precauþie. formularea de cãtre Karl Haushofer ºi colaboratorii sãi de la Zeitschrift für Geopolitik a unor teze care au putut fi preluate de politica oficialã a Germaniei acelei perioade a condus în perioada postbelicã la un fel de proscriere a disciplinei. Dogmatizarea prematurã a geopoliticii Noþiunea de geopoliticã nu a avut. Aceastã conotaþie este mai mult rezultatul interpretãrilor care au urmat. Dacã nu. ci ºi în statele occidentale. elaboratã de Hans-Adolf Jacobsen. apropierea unor reprezentanþi ai geopoliticii germane de nazism. temeinicia strategiilor de dezvoltare. ªi nu numai în þãrile socialiste. prefaþa semnatã de Jean Klein la cartea lui Haushofer. cel puþin în viziunea lui Rudolf Kjellen ºi a altor autori importanþi asociaþi cu naºterea ºi consacrarea sa. ºi nu atât capacitatea acestei discipline de a explica. Identificãm. ºi nu atât al lucrãrilor care au întemeiat aceastã orientare. Viaþa ºi opera. de a lumina mai bine o serie de relaþii ºi conexiuni. o încãrcãturã doctrinarã foarte pregnantã. apãrutã în traducere francezã în 1986. dar existã parcã o propensiune deliberatã de a asimila geopolitica în ansamblu cu cea elaboratã în Germania interbelicã.38 Geopolitica numeºte putere necuantificabilã (intangible power) intrã din ce în ce mai pregnant în ecuaþiile care tind sã evalueze forþa unui stat. Un fapt real. încât nu a reþinut nici diferenþele dintre aceasta ºi poziþia oficialã (uneori a fost vorba chiar despre divergenþe: atacarea URSS a fost consideratã de cãtre Haushofer ºi colegii sãi . De aceea. de pildã. intitulatã Karl Haushofer. Este adevãrat cã o anumitã ramurã a studiului geopoliticii – avem în vedere ºcoala germanã din perioada interbelicã – a lansat concepte ºi interpretãri care au putut fi utilizate de politica expansionistã a Germaniei naziste. S-au relevat mai ales greºelile abordãrilor geopolitice. Deformãrilor reale pe care le gãsim la unii întemeietori ai geopoliticii. deschiderea culturalã sunt factori cu o pondere mai mare ºi.

geograful englez Halford Mackinder. geopolitica nu se limiteazã la geopolitica germanã (acestei variante a geopoliticii îi vom consacra un capitol de sine stãtãtor). nu au un ghidaj de aceastã facturã. în care identificã ºi cauzalitãþi geografice ale istoriei. . De pildã. reprezentând teoria fiinþelor politice de pe glob ºi a structurii lor. De ce nu ar fi geopolitica ºi un ghid în viaþa politicã? Fireºte cã e necesar sã precizãm ce sens dãm noþiunii de geopoliticã. diverºi analiºti au preferat soluþia mai comodã de a împacheta totul în ambalajul numit „geopoliticã“. dar ºi tratat ca un tot unitar. pe care au lipit diferite etichete conþinând cliºee obosite. când mijloacele de transport ale momentului – cãi ferate. Karl Haushofer precizeazã cã elementul geografic nu poate oferi explicaþii decât pentru maximum un sfert din orientãrile ºi deciziile politice. El ne propune o altã lecturã a geografiei planetei noastre. nu foloseºte acest termen nicãieri în opera sa. o anume viziune asupra geopoliticii. ea devine o tehnologie capabilã sã conducã politica practicã pânã la punctul la care se produce avântul novator al acþiunii. ªi numai cu ajutorul ei acest avânt ar putea avea drept punct de plecare pentru realizãri ºtiinþa. Cum spuneam. amprenta unor interpretãri în spiritul determinismului geografic. ºi nu neºtiinþa. care exprimã. foloseºte termeni noi precum „puncte strategice naturale („natural seats of power“) sau „zona-pivot a istoriei“. dar cu toþii observãm cât de costisitoare sunt astãzi mãsurile ºi orientãrile care nu au respiraþie geopoliticã. în ultima parte a vieþii sale. opinie întemeiatã oe argumente geopolitice) ºi nu a relevat nici acele poziþii care meritau sã fie subliniate prin schimbarea de interpretare pe care o propuneau. Ea îºi are temelia sigurã în geografie. Ca atare. conºtiinþa geograficã este un element care intrã sau ar trebui sã intre în substanþa marilor orientãri ºi strategii politice. Geopolitica urmãreºte sã furnizeze indicaþii pentru acþiunea politicã ºi sã fie îndreptar în viaþa politicã. Indiferent cã este vorba despre statul antic sau despre cel din epoca postindustrialã.Delimitãri conceptuale 39 o greºealã. În loc de a încerca o desluºire a ceea ce ne învaþã cu adevãrat o interpretare precum cea a lui Mackinder. considerat unul dintre pãrinþii întemeietori ai geopoliticii. o formulã fericitã). Reþinem doar cã era o precizare care contrazicea unele formulãri într-adevãr rigide din primii ani ai acestei ºcoli ºi care meritã criticate. într-adevãr. al cãrei mentor era Karl Haushofer. este adevãrat. De pildã. dar conþine ºi precizãri care ar trebui sã trezeascã luarea-aminte: „Geopolitica este teoria dependenþei evenimentelor politice de teritoriu. o dã în 1928 geopoliticii poartã. vapoare – alcãtuiau totuºi o reþea care permitea nu numai ca globul sã fie cunoscut. Geopolitica vrea ºi trebuie sã devinã conºtiinþa geograficã a statului!“26 Ultima frazã din textul citat ni se pare o caracterizare sinteticã (ºi. o altã viziune despre teritorialitate. Definiþia pe care publicaþia Zeitschrift für Geopolitik (Scrieri de geopoliticã). am putea spune. Nu discutãm acum dacã aceastã interpretare diferitã a intervenit dupã experienþa amarã a rãzboiului sau ca urmare a înþelepciunii pe care timpul o decanteazã uneori în fiinþa umanã. îndeosebi în geografia politicã. O abordare care a devenit posibilã deabia în perioada post-columbianã.

care pun în umbrã tot ceea ce a însoþit acest proces. încât nu au fost sesizate la vreme evoluþiile semnificative în cadrul elementelor ce întemeiazã politica ºi componenta ei centralã. deci ceea ce intrã cu obligativitate în obiectul de studiu al geopoliticii. citatul exact este „o ºtiinþã germanã din perioadele postbelice“). „produs gazetãresc“. dupã conflagraþii ºi mari înfruntãri armate. În perioadele de dupã rãzboi se deseneazã sau redeseneazã graniþe. atunci perioadele postbelice ar trebui descifrate prin intermediul celor antebelice. „Puþine prefaceri – noteazã analistul american Zbigniew Brzezinski – au avut loc într-un timp aºa de scurt ºi într-o perioadã de pace. oricât de importantã ºi de semnificativã ar fi. o poziþie care nu se alinia nici uneia dintre cele douã.“28 Sfârºitul Rãzboiului Rece a marcat. O disciplinã integratoare Atât de stãruitoare a fost preocuparea de a identifica deformãrile – repetãm. ci. sfârºitul Rãzboiului Rece a condus la trei mari prefaceri geopolitice. însã. În asemenea condiþii nealinierea semnifica „a treia cale“ sau. înseamnã a-i rãpi dreptul la existenþã. Am crezut.40 Geopolitica Este geopolitica o disciplinã a perioadelor postbelice? Autorul francez Jacques Ancel obiºnuia sã spunã: „Geopolitica este o chestiune a perioadelor postbelice“ (de fapt. „geografie pusã în slujba politicii“. Demn de semnalat este faptul cã autorul francez foloseºte termenul „geopoliticã“ doar pentru a nu fi confiscat de cãtre ºcoala germanã: „Cititorul sã scuze pedantismul aparent al faptului cã dau acestui studiu teoretic de geografie politicã drept titlu un neologism. apreciazã Paul Virilio. o bipolaritate ideologicã ºi o bipolaritate psihologicã. în care se aflau în disputã douã orientãri care dominau planeta. se repun în discuþie ºi se delimiteazã sfere de influenþã etc. presãratã cu sintagme de felul: „superstiþie cartograficã“. o reacþie durã. Nu a fost observatã apariþia unor noi situaþii care oferã explicaþii mai cuprinzãtoare potenþialului ºi performanþelor statului. „Pierderea spaþiului material. Existã autori care considerã cã. capãtã o actualitate frapantã. de tutela sovieticã ºi de dezintegrarea Uniunii Sovietice. Ce sens ar mai avea în ziua de azi o miºcare cum a fost miºcarea de nealiniere? Nealinierea avea înþeles în condiþiile în care existau doi poli. sfârºitul unei organizãri bipolare a lumii: o bipolaritate geopoliticã. Este vorba de unificarea Germaniei. sã fie acaparat de o nouã aºa-zisã ºtiinþã germanã. De pildã. astãzi. în orice caz. reale – ale formulelor tradiþionale ale geopoliticii. care a fãcut carierã dincolo de Rin. puterea. ci ºi de ceea ce pregãteºte ºi explicã un proces. necesar sã nu las ca acest termen. totodatã. A limita însã valabilitatea unei discipline doar la o perioadã anume. Sfârºitul acestei bipolaritãþi ne obligã sã regândim multe noþiuni.“27 Într-adevãr. a-i pune sub semnul întrebãrii statutul de disciplinã ºtiinþificã propriu-zisã. face ca guvernarea sã . „instrument al rãzboiului“ etc. problemele teritoriilor ºi ale teritorialitãþii. Dacã suntem consecvenþi cu punctele de vedere exprimate mai sus. cronopolitica este mai importantã decât geopolitica. Cu alte cuvinte. geopolitica nu se poate interesa doar de ceea ce urmeazã. Remarca se cere plasatã în contextul reacþiei ºcolii geografice franceze faþã de geopolitica germanã interbelicã. de eliberarea Europei de Est nu numai de comunism. deopotrivã.

geopolitica va trebui sã asimileze datele fundamentale ale teoriei moderne a dezvoltãrii. de pildã. . nici de bogãþiile naturale din Orientul Mijlociu sau din Marea Caspicã ºi nici de presiunea ºi semnificaþia „politicã“ pe care o au populaþia ºi numãrul acesteia. fãrã de care nu pot explica ºi cu atât mai puþin prevedea evoluþiile din mediul politic internaþional. Modificarea esenþialã are loc la nivelul reponderãrii fiecãrui factor. Statul suveran asupra unui teritoriu. Pentru cã spaþialitatea se cere ºi ea redefinitã în sens modern. acea reponderare a elementelor care determinã afirmarea politicã a unui stat. geopolitica este nevoitã sã-ºi punã întrebãri cu privire la actul central al politicii. de a le reuni într-un rãspuns nou. dacã se vrea actualã. Miºcarea ºi evoluþia statelor nu mai poate fi de mult explicatã doar pe baza datelor naturale ale statelor. Ea va trebui sã consemneze sporirea importanþei pe care o au factorii subiectivi ai dezvoltãrii ºi sã-ºi redeseneze obiectul de studiu pornind de la aceastã realitate. într-o formulã în care fiecare sã-ºi afle o soluþie mulþumitoare. menitã sã asigure structuri de guvernare eficientã la nivel global. Cu alte cuvinte. dispune de o capacitate de intervenþie ºi influenþare din ce în ce mai redusã. a face acest lucru cu viteza necesarã reprezintã un adevãrat comandament care se structureazã în jurul timpului. în care numeroase probleme ºi sfidãri au o naturã transnaþionalã. a nu obosi sã te schimbi mereu. atunci geoguvernarea. ci geoguvernarea. Geopolitica. ceea ce ar solicita apariþia geoguvernãrii. trebuie sã recompunã paralelogramul de forþe care alimenteazã afirmarea politicã a statului ºi evoluþia mediului politic internaþional. Miza politicilor globale nu o mai formeazã geopoliticile. Existã o miºcare de la geopoliticã la cronopoliticã: distribuþia teritoriului devine distribuþia timpului. ca actor într-o lume mult schimbatã. alãturi de capacitatea de a aplica ºi valorifica potenþialul sãu de dezvoltare. de care trebuie sã fim cu toþii conºtienþi. iar adevãrata rãdãcinã a acestui proces se aflã în importanþa cu totul aparte pe care o are cunoaºterea astãzi. Dacã schimbarea este un nou mod de a fi. Dacã procesul dezvoltãrii este din ce în ce mai pregnant determinat de planificarea coerentã. viteza de reacþie în a o valorifica din punct de vedere comercial.“29 Nu am fi atât de fermi în a proclama aceastã substituire. Richard Falk este de pãrere cã lumea se miºcã rapid de la geopoliticã „spre o realitate mai integratã economic. Nãscutã ca un capitol al politicii. viteza de reacþie în a produce inovaþia. Guvernarea trebuie sã sesizeze acei factori noi în procesul dezvoltãrii.Delimitãri conceptuale 41 aibã ca principal parametru timpul […]. Datele naturale vor fi întotdeauna materia primã din care se va întrupa procesul dezvoltãrii sociale. Pur ºi simplu nu o mai putem concepe ca în secolul trecut. Existã ºi tentative de a sintetiza toate aceste schimbãri. Viteza de reacþie în a sesiza domeniile noi ºi potenþialul lor de progres. Viteza de reacþie este o dimensiune esenþialã a conducerii ºi guvernãrii moderne. de voinþa politicã. ºi capacitatea sa de guvernare cunoaºte un declin vizibil. de strategii realiste ºi. cel al guvernãrii. deºi acestea îºi pãstreazã mult din semnificaþia lor. cultural ºi politic“. A rãspunde la întrebarea „ce este geopolitica?“ înseamnã a rãspunde la întrebarea „ce anume determinã afirmarea politicã a unui stat?“ Deci geopolitica va fi o disciplinã integratoare sau nu va fi. deopotrivã. În aceste condiþii. Cert este cã timpul capãtã o nouã importanþã. Pentru cã performanþa este datã de guvernare. Nici chiar o lume profund informatizatã nu va putea niciodatã sã facã abstracþie de poziþia strategicã a strâmtorilor Gibraltar sau Malacca.

încât i-a împrumutat concepte. unor puteri care se simþeau frustrate în urma pierderii unor confruntãri militare (Karl Haushofer) etc. mediul internaþional ºi coordonatele sale de bazã. Ea a fost lansatã ca domeniu de reflecþie în perimetrul marilor puteri. unor puteri care îºi simþeau periclitatã poziþia (Halford Mackinder). Acelaºi ecou l-a stârnit lucrarea lui Mahan ºi în Japonia. abordãri. Am putea spune cã statele mici trebuie sã-ºi construiascã mai iscusit . Orice stat îºi construieºte o asemenea hartã în care sunt topite evaluãri privind propria poziþie. ea trebuie sã fie ºi conºtiinþa „potenþialului statelor“ pe care îl pune în valoare guvernarea. kaiserul a afirmat fãrã echivoc: „viitorul nostru se aflã pe mare“. Mackinder. elaborate de puterile vremii. la care „hãrþile mici“ trebuie sã se „alinieze“ sau mãcar sã se raporteze atent. din inteligenþa cu care valorificã un context. de la imperiul de ieri la superputerea de astãzi. preocupãrile. Când vorbim despre geopoliticã în sens de disciplinã avem în vedere mai ales „hãrþile mari“. Corpul principal al geopoliticii aºa cum ne-o reprezentãm noi astãzi ca disciplinã este elaborat în perimetrul marilor puteri ºi exprimã temerile. împãratul Germaniei. Punctele nodale ale teoriei au fost elaborate de cãtre autori aparþinând unor puteri în devenire (Alfred Mahan). în discursul rostit la Hamburg. contextul regional în care acþioneazã. a influenþat atât de mult geopolitica germanã. La aceastã trãsãturã mai trebuie adãugatã o alta: geopolitica este prin natura ei preponderant imperialã. Mahan. cel puþin un exemplar din aceastã lucrare trebuia sã se afle pe fiecare navã a flotei germane. ºi ele au nevoie de elaborãri care sã le ghideze eforturile de promovare a intereselor lor pe arena internaþionalã. ºi ele sunt somate sã cumpãneascã între marile tendinþe sub presiunea cãrora trãiesc. realizeazã cu o acuitate ieºitã din comun cã Statele Unite nu pot deveni cu adevãrat o putere mondialã dacã nu devin ºi o putere maritimã ºi teoretizeazã cu mare forþã de convingere importanþa decisivã a construirii puterii navale. Putem deduce veridicitatea hãrþilor mentale ale statelor ºi actorilor politici din acþiunile lor. De altfel. cât ºi pe cea internaþionalã. distincþii. Din ordinul lui Wilhelm II. intrã într-o actualitate de netãgãduit. proiecþiile acestora. pentru cã ºi þãrile mici trebuie sã-ºi elaboreze propriile hãrþi mentale. Geopolitica nu mai poate fi doar „conºtiinþa geograficã a statului“. raportul de forþe cu vecinii. ªi ele au nevoie de o privire limpede asupra propriilor atuuri ºi slãbiciuni. de pildã. Ea a fost tradusã ºi figura drept bibliografie obligatorie în toate colegiile militare ºi navale japoneze. Hãrþile mentale ºi traseele geopolitice Se poate spune cã geopolitica este o hartã mentalã. la rândul sãu. din promptitudinea cu care reacþioneazã la anumite tendinþe etc. Impactul a fost mult mai mare decât perimetrul Americii. din simþul oportunitãþii de care dau dovadã acestea. El a scris lucrarea The Influence of Sea Power upon History în primul rând pentru þara sa. la 18 iulie 1901. Putem reduce geopolitica la reprezentãrile ºi proiecþiile marilor puteri? Indiscutabil nu. desemnând forþe ºi tendinþe ce nu mai pot fi controlate ºi dirijate doar prin instrumente proprii fiecãrui stat.42 Geopolitica care sã exprime atât dimensiunea naþionalã a termenului.

foarte mare. economice ºi culturale ºi religioase a popoarelor. porneºte de la datele naturale ºi cautã sã reliefeze importanþa acestora în evoluþia statelor ºi regiunilor. Subliniind acest lucru. amintindu-ne de traseele fixe ale pãsãrilor cãlãtoare… Mai rãmâne sã lãmurim o problemã. nu am dori sã sugerãm cã harta mentalã este o construcþie întru totul subiectivã. de regândire a lor din perspectiva diverselor contexte este o problemã de construcþie. uneori. ele trebuie sã judece ºi sã evalueze lucrurile cel puþin pe termen mediu. din poziþiile geografice. Se schimbã actorii. ºi de cele mai multe ori este. cum cresc ºi cum decad puterile? Geopolitica. Cum se schimbã actorii. atât pe timpul þarilor albi. cã ea nu topeºte în substanþa ei elementele cuantificabile ale mediului natural. Faptul cã geopolitica se concentreazã pe influenþa factorilor naturali asupra politicii unui stat nu înseamnã cã strategia care ghideazã un stat este înscrisã întru totul în aceste date. o anumitã repetabilitate miºcãrilor geopolitice. o concepþie despre om ca fiinþã spaþialã. Nu avem decât sã comparãm politica externã a Germaniei din timpul lui Bismark cu cea din perioada premergãtoare Primului sau celui de-al Doilea Rãzboi Mondial pentru a vedea ce adaugã strategia pornind de la aceleaºi condiþii sau de la condiþii similare. Asemenea hãrþi au nevoie sã se distingã printr-o mai mare elasticitate. tendinþe. costul poate fi. ca reper fundamental al studiului geopolitic: „Concluzionând. atât în vremea regimurilor democratice din Germania. chiar supravieþuirea lor. Poziþia naturalã nu se schimbã. Chiar dacã vorbeºte despre „hãrþile mentale“ cu care ne echipeazã geopolitica. cât ºi a celor extremiste. Perenitatea lor imprimã o anumitã perenitate interpretãrilor. cum evolueazã contextele. ci adesea integritatea ºi. de combinare a acestor elemente. evoluþiile mediului politic zonal ºi internaþional. sã se impunã prin calitatea lor intrinsecã.“30 Datele naturale ºi elementele spaþiale nu asigurã doar anumite constrângeri obiective. pentru cã ele nu dispun de forþa de a le impune. din prefacerile care au loc în perimetrul vecinãtãþilor unui stat etc.Delimitãri conceptuale 43 propriile hãrþi mentale. putem spune cã geopolitica este ºtiinþa dimensiunii spaþiale a vieþii politice. fluxuri. o anumitã constanþã în timp a traseelor geopolitice. pentru cã el vizeazã nu numai prosperitatea statelor respective. Desigur. aºa cum ne spune ºi numele. constrângerile obiective ale spaþiului ºi dinamicii spaþiale. Conservându-se în timp. În mod special. Dacã pãrãsim sau neglijãm aceastã perspectivã nu mai suntem pe tãrâmul geopoliticii. altminteri. poziþia naturalã devine locul de interferenþã a unor vectori. cât ºi roºii. dar procesul de descifrare. Construit din datele naturale. altminteri spus. indiferent de numele pe care epocile istorice le dau acestora vectori. într-un cuvânt. ca om spaþial. Am subliniat cã elaborãrile geopolitice iau forma unor hãrþi mentale pentru a evidenþia cu cât mai multã pregnanþã caracterul lor construit. Ilie Bãdescu subliniazã importanþa spaþiului. printr-o descifrare mai adâncã a proceselor cu care se confruntã. Polonia a fost împãrþitã de Rusia ºi Germania. strategia este conþinutã în ele. „Legile dure ale geopoliticii“ imprimã permanenþã unor miºcãri. O þarã micã este obligatã sã lucreze mãcar cu perspectiva termenului mediu. ceea ce implicã. Dar a limita disciplina doar la studiul influenþei datelor naturale asupra deciziilor politice – interne sau internaþionale – ni se pare o îngustare . din dinamica contextelor politice ºi geopolitice. de elaborare.

“31 Ca domeniu de preocupãri. cu schimbãrile din câmpul politic. calitatea strategiilor care ghideazã dezvoltarea lor. .44 Geopolitica a obiectului de studiu care nu conferã mare perspectivã studiului geopoliticii. tehnologic. economicã. adicã elementele care conferã dinamism ºi trãsãturi particulare þãrilor ºi regiunilor. substanþa unei evoluþii. da! Tumultul unei dezvoltãri. ale unui actor mondial fãrã a face referire ºi la alte date. temeinicia unei orientãri nu pot fi înþelese fãrã corelaþiile necesare cu viaþa socialã. fãrã a avea în vedere ºi evoluþiile în plan economic. Nu putem studia traseul ºi dinamica unei puteri. În introducerea la primul numãr al revistei Geopolitica ºi geoistoria se spunea: „Geopolitica ar fi ca o plantã ºtiinþificã ce creºte mai ales în þãrile care o udã cu lacrimi geografice.

chiar dacã într-un mod indirect. Cumpãrarea Canalului Panama în 1903 ºi deschiderea lui efectivã în 1914. al puterii sau al superputerii din care fac parte. Existã. caracterizatã prin viziune practicã ºi orientare strategicã a analizei. interpretãrile ºi soluþiile sunt diferite.1 Mahan a fost un autor care ºi-a elaborat opera în termenii strategici de care Statele Unite aveau atât de mare nevoie la acea vreme. Chiar ºi atunci când abordeazã aceleaºi teme ca ºi autorii germani. ca ºi instrumentele de realizare a obiectivelor dezvoltãrii lor strategice. ºi ceva care îi uneºte pe toþi gânditorii din domeniul geopoliticii. iar Roosevelt a asigurat transpunerea în practicã a multora dintre ideile gânditorului american. Ceea ce transforma insulele Hawaii într-un punct strategic vital pentru apãrarea Americii de „o invazie barbarã“ . Teoria puterii maritime (Alfred T.Geopolitica anglo-americanã Principalele personalitãþi ale ºcolii geopolitice anglo-americane – Alfred Mahan ºi Halford Mackinder – nici nu au folosit termenul de geopoliticã. preocupãrilor ºi dominantelor de ordin strategic ale statelor respective. despre ancorarea analizelor pe care le întreprind în spaþiul geografic al þãrii. în acelaºi timp. fapt care ne ºi îndreptãþeºte sã vorbim despre o ºcoalã anglo-americanã de geopoliticã. urmând particularitãþile unei abordãri specifice. Lectura operei lor ne ajutã sã ne reprezentãm mai limpede nu numai aceste dominante. Este vorba. acþiune iniþiatã de preºedintele american. În anul 1890. a pornit ºi de la evaluarea fãcutã de Mahan. ci ºi modul în care statele respective îºi percepeau evoluþia. cum am mai spus. autorul american a atras atenþia asupra cerinþei ca Statele Unite sã construiascã un canal care sã traverseze istmul dintre cele douã Americi. Elaborãrile lor teoretice dau astfel glas. Pentru a asigura securitatea acestui canal era necesar ca SUA sã deþinã superioritatea navalã în Caraibe ºi în estul Pacificului. Se spune cã acestuia din urmã nici nu-i prea plãcea termenul propriu-zis. Existã ceva ce îi uneºte pe toþi gânditorii care fac parte din aceastã ºcoalã: orientarea preponderent strategicã a gândirii ºi elaborãrilor de ordin geopolitic. Mahan) Russel Fifield ºi Etzel Pearcy considerã cã Alfred Mahan ºi preºedintele Roosevelt sunt printre cele mai mari personalitãþi ale geopoliticii americane.

Cu mult mai dificil este sã cãutãm ºi sã arãtãm precis ºi exact importanþa sa într-o situaþie anume. Aceeaºi cauzã – lipsa controlului asupra mãrii – i-a dezavantajat de douã ori pe cartaginezi: în primul rând. formulatã cu câþiva ani înainte. Preºedintele Roosevelt este unul dintre cei care au pus în practicã aceastã idee. Controlul romanilor asupra mãrii l-a forþat pe Hanibal sã recurgã la marºul îndelungat prin Galia. Mahan observã cã evenimentele în care puterea maritimã a jucat un rol hotãrâtor au fost tratate ºi interpretate fãrã a se þine seama tocmai de aceastã influenþã. numai cã ea a fost invocatã într-un mod atât de general. indispensabile noului statut de putere al SUA. Generalul cartaginez nu a putut sã aducã trupele staþionate în Spania direct în Italia – aºa cum au procedat romanii –. „victoria a fost hotãrâtã de controlul asupra mãrii“. Opera lui Mahan ar putea fi caracterizatã drept o pledoarie pentru construirea unei puternice flote navale. The Influence of Sea Power upon History. Mahan publicã o altã lucrare de tip monografic. Alfred T. Mahan (1840-1914). în timpul cãruia mai mult de jumãtate din trupele sale s-au risipit. Bãtãlia finalã de la Metaurus a fost decisã atât de poziþiile interioare ocupate de armata romanã în raport cu forþele cartagineze. iar între 1907 ºi 1909 a trimis în jurul lumii noua flotã americanã. de întârzierea cu care fratele lui Hanibal a sosit cu întãriri. board-ul educaþional din San Francisco hotãrâse ca elevii japonezi. a fost ºi profesor la Naval War College din Newport (Rhode Island). amiral al marinei americane. care urmãreºte evoluþia flotei franceze între anii 1793-1812. trecutã cu vederea de istorici. pentru cã drumurile erau controlate de aceºtia din urmã. Astfel. . Autorul american relevã faptul cã influenþa puterii maritime în istoria diverselor þãri ºi în prosperitatea lor a fost sesizatã. care urma sã stabileascã soarta Romei. calitate în care scrie principala sa lucrare. Volumul reprezintã o privire monograficã asupra rolului jucat de forþa maritimã. Autorul citeazã douã înfruntãri militare celebre: cea dintre Hanibal ºi Scipio Africanul. ºi cea de la Waterloo. Prin urmare. trupele lui Hanibal au ajuns înjumãtãþite la porþile Romei. Cu puþin timp înainte. dintre Napoleon Bonaparte ºi coaliþia europeanã antinapoleonianã condusã de ducele de Wellington. precum ºi un alt traseu istoric pentru Cartagina. în al doilea rând. ºi în altul. Trimiterea flotei reprezenta un semnal cã alta era acum puterea Americii. întãririle au sosit cu întârziere. în decizia strategicã de a construi canalul este cuprinsã ºi ideea lui Mahan. cele douã armate cartagineze s-au aflat în momentul decisiv separate de-a lungul Italiei. Ambele evenimente prezintã o similitudine frapantã.46 Geopolitica dinspre Asia. ªi într-un caz. cât ºi. Gestul preºedintelui american. „Este uºor sã spunem într-o formã generalã cã folosirea ºi controlul mãrii sunt ºi au fost dintotdeauna un factor important în istoria omenirii. intitulatã The Influence of Sea Power upon the French Revolution and Empire. cercetarea influenþei mãrii în istoria diverselor popoare rãmâne la un nivel difuz ºi vag. spun comentatorii. Trei ani mai târziu. în ascensiunea Marii Britanii.“2 Dacã nu facem acest lucru. publicatã în 1890. Ceea ce a provocat indignare la Tokyo ºi chiar o anumitã încordare în relaþiile bilaterale. a urmat unui fel de „gâlceavã“ diplomaticã. mai ales. chinezi ºi coreeni sã frecventeze ºcoli separate. încât nu aducea nici o contribuþie efectivã la clarificarea acestei influenþe ºi a modului ei de manifestare. ca simbol al puterii Statelor Unite. între anii 1660-1783.

trãsãturile guvernãrii). tot astfel lucrarea de faþã îºi propune sã aducã în prim-plan exact aceste probleme maritime. navele comerciale ar fi trebuit sã dispunã de porturi. „La fel cum alte tipuri de istorii se ocupã cu influenþa rãzboiului. apreciazã Mahan. sociale ºi economice în evoluþia þãrilor. ele nu dispuneau de o forþã navalã care sã punã în valoare toate aceste atuuri geopolitice. În sfârºit.Geopolitica anglo-americanã 47 Focalizând analiza asupra influenþei puterii maritime. deºi circa 60% din graniþe erau maritime. care s-a produs la mijlocul secolului trecut. de destinaþii sigure. În al doilea rând. sã se învecineze pe o întindere considerabilã cu Oceanul Planetar sau sã aibã acces la acesta printr-o mare deschisã. ci trebuie sã dispui ºi de o flotã suficient de puternicã. de aceastã flotã comercialã.“3 Fireºte putere maritimã nu poate fi decât o þarã vecinã cu marea. Aceasta era situaþia SUA la sfârºitul secolului. o þarã trebuie sã îndeplineascã trei criterii. nu e suficient sã opreºti inamicul la graniþã (în cazul SUA. Alfred Mahan trãieºte în perioada imediat urmãtoare încheierii procesului de colonizare a continentului american. a problemelor politice. sã nu aibã în vecinãtatea imediatã vecini puternici. în mãsurã sã previnã blocadele ºi sã menþinã legãturile porturilor americane cu cele ale þãrilor aliate sau neutre. Deºi dispuneau de largi deschideri cãtre Oceanul Planetar ºi aveau un considerabil potenþial economic. În primul rând. Afirmarea acestui nou stat continental ºi ca putere maritimã era un imperativ. Prosperitatea naþionalã ºi împlinirea destinului naþional al Statelor Unite depindeau. protecþia lor urmând sã fie asiguratã de-a lungul întregului parcurs. Este meritul lui Mahan cã a formulat în termeni clari dimensiunea strategicã a forþei maritime pentru noua putere care se nãºtea. cu o anumitã deschidere cãtre oceanul planetar (cu toate cã autorul american menþioneazã ºi alte condiþii spre a deveni putere maritimã. Ele continuau însã sã rãmânã o putere continentalã. Mahan observã cã existã poziþii geografice avantajoase. la þãrmurile oceanului). ele trebuie sã-ºi completeze poziþia geograficã cu o flotã maritimã de prim rang. Ca sã ajungã putere maritimã. valorile ºi coeziunea naþionalã. Dar ele au doar o valoare strategicã potenþialã atâta vreme cât nu beneficiazã de o forþã economicã în mãsurã sã le pune în valoare ºi sã le fructifice potenþialul. sã dispunã de o capacitate navalã ºi de un potenþial militar ridicat al flotei maritime. în viziunea lui Mahan. au fost întrunite de Marea Britanie. în eventualitatea unor conflicte. conjugatã cu forþa sa navalã. Atât dobândirea. ceea ce echivala cu construirea unui adevãrat imperiu al oceanului. Toate aceste criterii. Mahan nu desparte istoria maritimã de alþi factori importanþi în devenirea popoarelor. mai ales. Poziþia geograficã a acestei þãri. fãrã a le separa însã de ceilalþi factori ºi de istorie în ansamblu. cum ar fi numãrul populaþiei. ci ºi pentru cã ar fi reprezentat o dimensiune ºi un simbol al puterii. amintind doar în treacãt problemele maritime. . i-au asigurat rolul de putere mondialã pe care l-a deþinut atâta vreme. Autorul american trãieºte într-o perioadã în care expansiunea colonialã de tip clasic era pe sfârºite. O flotã comercialã puternicã era necesarã nu numai pentru desfãºurarea unei activitãþi comerciale intense. cât ºi. Dacã Statele Unite doresc sã se substituie Marii Britanii ca putere oceanicã. Amiralul american avertiza cã. Statisticile spun cã Statele Unite aveau o putere industrialã din ce în ce mai mare. pãstrarea imperiului britanic au fost dependente de asigurarea controlului asupra oceanelor. Problema cuceririi de noi teritorii nu mai reprezenta o prioritate. Mai mult.

alþi autori. de cele mai multe ori. Turciei. Dar capacitatea de a proiecta puterea cu mijloacele potrivite pentru o etapã sau alta reprezintã o constantã. aceeaºi poziþie strategicã centralã pe care o deþine Germania la nivelul Europei. trebuie însoþitã de capacitatea de a proiecta puterea. iar controlul mãrii presupune existenþa unei puternice flote oceanice. vor vorbi despre puterea aerianã ºi chiar despre capacitatea Statelor Unite de a controla spaþiul cosmic. mai devreme decât alþii.4 κi expune pentru prima datã ideile de geopoliticã în comunicarea intitulatã „The Geographical Pivot of History“ („Pivotul geografic al istoriei“). Determinarea geograficã a istoriei (Halford Mackinder) Sir Halford Mackinder (1861-1947) este. inaccesibile navelor maritime. limitatã. Puteri oceanice. cu excepþia nordului. Poloniei. iar dominarea acestui spaþiu reprezintã fundamentul oricãrei încercãri de dominare a lumii. þãrilor scandinave. Ea ocupã. Contribuþia lui Mahan este cã a sesizat. Poate executa lovituri în toate direcþiile. pe punctul de a fi strãbãtute acum de o reþea de cãi ferate. puteri continentale. chiar imperative. este important sã relevãm ideea lui Mahan cã puterea. pentru a fi efectivã. la scarã globalã.48 Geopolitica Centrul de greutate se mutase de la cucerire la controlul unor zone. un fel de „spaþiu maritim al secolului XXI“. prezentatã la Societatea Regalã de Geografie în anul 1904. cu toate acestea. cel mai proeminent reprezentant al geopoliticii anglo-saxone. maritimã. potenþialul de putere pe care îl reprezenta pentru America flota maritimã ºi cã a afirmat cerinþa construirii sale în cuvinte clare. de anvergurã ºi. ceea ce însemna o regândire a mijloacelor ºi instrumentelor dominaþiei. Mai târziu. Instrumentele cu care o þarã îºi proiecteazã puterea sunt ºi trebuie sã fie diferite de la epocã la epocã. Chiar dacã autorul american limiteazã aceastã capacitate doar la instrumentul naval. dar poate fi ºi lovitã din toate aceste direcþii. ideea ca atare reprezintã un element esenþial al oricãrei abordãri geopolitice de tip modern. Persiei. Aceastã cale de acces este. tot din spaþiul american. stãpânirea unei þãri sau a unui teritoriu. nu constituie oare tocmai ele astãzi regiunea-pivot a politicii mondiale? Aici au existat ºi continuã sã existe condiþii de mobilitate care permit apariþia unei puteri militare ºi economice mobile. Rusia a luat locul imperiului mongol. „Dacã vom arunca o scurtã privire asupra tendinþelor mari ale evoluþiilor istorice – scria el –. indiscutabil. Presiunile sale asupra Finlandei. nu devine oare evidentã permanenþa relaþiei dintre realitãþile geografice ºi aceste tendinþe? Spaþiile vaste ale Eurasiei. Din altã perspectivã privind lucrurile. Importantã nu mai era anexarea. Este puþin probabil ca oricare dintre revoluþiile sociale imaginabile sã îi poatã schimba raportul fundamental cu spaþiile geografice largi ale existenþei sale…“5 . Ideea centralã a prelegerii este aceea cã istoria universalã ºi politica mondialã au fost puternic influenþate de imensul spaþiu din interiorul Eurasiei. Dezvoltarea impetuoasã a mobilitãþii bazate pe cãi ferate moderne reprezintã doar o problemã de timp. ci controlul asupra cãii de acces cãtre acel teritoriu. Indiei ºi Chinei iau locul raidurile centrifugale ale popoarelor stepei.

Epoca aceasta este dominatã de puterile maritime. ocupându-le pentru anumite perioade de timp. aceastã zonã geograficã este ocupatã de Rusia.Geopolitica anglo-americanã 49 Fidel concepþiei sale. ale Mãrii Mediterane. cum ar fi Marea Britanie. asiguratã prin construirea cãilor ferate. Karl Haushofer aprecia: „O grandioasã explicaþie a politicii mondiale. Indiei ºi Chinei. dar care prezintã un important fronton maritim (oceanic). astfel încât este inevitabil sã se ridice o mare putere inaccesibilã comerþului oceanic. dominaþie încoronatã de cel mai întins imperiu oceanic al lumii. Zonapivot se întinde dinspre þinuturile vecine cu Pacificul pânã în zona cuprinsã. este mai mult din inerþie. pe care autorul o denumeºte „zona-pivot a istoriei mondiale“. În raport cu aceastã zonã centralã. un cerc de state ºi regiuni exterior din punct de vedere geografic continentului propriu-zis. sã exercite o presiune din ce în ce mai mare asupra regiunilor marginale. cel britanic. Aceastã reþea de comunicaþii va pune în valoare marile bogãþii naturale ale zonei. un cerc de state situate pe continent. considerând cã multe dintre evenimentele care au marcat evoluþia omenirii au o determinare geograficã. În acel moment se construise doar o singurã asemenea cale feratã transsiberianã. cele care au nãvãlit spre marginile continentului în valuri succesive. de la Oceanul Îngheþat pânã la munþii ºi podiºurile care despart zona de nord ºi centralã a Asiei de cea de sud. Dacã Marea Britanie îºi menþine o poziþie de lider. spune Mackinder. Orientului Mijlociu. ªi este imperios ca zona-pivot. Ele sunt grupate în statele care alcãtuiesc ceea ce Mackinder numeºte contur interior – inner (marginal) crescent. acest statut va fi luat cu asalt de puterile continentale ºi cu deosebire de Rusia. potenþialul demografic al regiunii. suprafeþele agricole imense. O datã cu sfârºitul epocii columbiene. Noua situaþie ridica provocãri foarte serioase pentru puterile maritime. Puterile . Australasia. ale Atlanticului. Curând. la vest.“6 Meditaþia pe care ne-o propune Mackinder se sprijinã pe câteva realitãþi geografice descoperite dupã o atentã lecturã a geografiei globului ºi a relaþiei sale cu istoria mondialã. Mackinder evidenþiazã cu pregnanþã însemnãtatea realitãþilor geografice în politica mondialã. mai ales dacã Germania se va alia cu Rusia“. puterile maritime au avut un avantaj strategic: mobilitatea net superioarã pe care le-a oferit-o marea. comprimatã în câteva pagini. dar când întreaga Asie Centralã ºi de Nord va fi împânzitã de cãi ferate. Astãzi. mobilitatea zonei-pivot va fi mult mai mare. Sunt þinuturile ocupate cândva de imperiile nomade. De la începuturile epocii columbiene. Urmeazã conturul exterior –outer (insular) crescent. celelalte pãrþi ale globului apar drept marginale. fapt care îi conferã acestei þãri o puternicã poziþie internaþionalã ºi un relief geopolitic particular. Sunt teritoriile pe care au înflorit marile civilizaþii ale Europei. Ea dezvãluie mai întâi existenþa unei zone compacte de pãmânt situate în centrul Eurasiei. America de Nord (vezi harta 1). între Marea Caspicã ºi Marea Neagrã. asistãm la o reaºezare a balanþei de puteri a lumii în favoarea statului-pivot. cele care au reuºit sã strãbatã distanþele continentale imense din zona central-asiaticã pânã spre þãrmurile Pacificului. Ceea ce le-a asigurat ºi o preeminenþã istoricã. Mobilitatea care a reprezentat marele atu al puterii maritime începe sã fie compensatã ºi chiar întrecutã de mobilitatea continentalã. ocupatã de Rusia. spune autorul englez. Referindu-se la expunerea lui Mackinder din 1904. Africa subsaharianã.

Democratic Ideals and Reality. Mackinder.Harta 1: Teoria zonei-pivot – Mackinder. New York. p. 1962. 260) . 1904 (apud Halford J. The Norton Library.

cum am spune astãzi. astfel încât sã previnã repetarea rãzboaielor ºi sã asigure o pace durabilã. Mackinder publicã lucrarea Democratic Ideals and Reality (Idealurile democratice ºi realitatea). una naturalã. în patru pagini. „Marile rãzboaie ale istoriei – ºi a avut loc un rãzboi mondial (world war) aproape la fiecare o sutã de ani în ultimele patru secole – sunt produsul direct sau indirect al creºterii inegale a naþiunilor. Sã mai observãm cã ºi de data aceasta demersul sãu exprimã un sentiment al urgenþei. un avertisment pentru evenimentele care urmau: crearea Ligii Naþiunilor. sã-i releve importanþa. întrucât el este esenþial pentru viziunea autorului. considerãm deopotrivã oportun sã accentuãm cel de-al doilea factor explicativ. în timpul Conferinþei de Pace de la Paris. cum sã se previnã acumularea tensiunii dintre naþiuni. Vom reveni asupra importanþei esenþiale pentru geopoliticã a demersului respectiv. Democratic Ideals and Reality este scrisã în iarna lui 1919. ºi expansiunea spre alte teritorii. organizarea ei în lumina unei anumite concepþii. într-o mare mãsurã. a cãrei înãbuºire a solicitat mult Imperiul. cum pot fi evitate rãzboaiele care revin ciclic în viaþa lumii. Primul proces. iar aceastã creºtere inegalã nu este în întregime datoratã geniului ºi energiei mai mari ale anumitor naþiuni comparativ cu altele. poate cã analiza cuprinde ºi exagerãri. cum ar trebui sã fie cititã mai veridic istoria lumii ºi sã fie identificate soluþii care sã reprezinte o contrapondere la influenþa geografiei asupra istoriei. pe care autorul doar îl menþioneazã. La o examinare mai atentã. El ne oferã un punct de sprijin în dezbaterea care s-a prelungit pânã astãzi: trebuie geopolitica sã se concentreze doar pe . este rezultatul distribuþiei inegale a fertilitãþii ºi a locurilor cu valoare strategicã de pe suprafaþa globului. creºterea economicã pe un teritoriu dat. conduce la conflicte violente. de care lumea nu a fost întotdeauna conºtientã. egalitatea ºanselor pentru naþiuni nu existã în naturã. în contextul actual. geograficã. cum sã fie instituitã ºi menþinutã justiþia în viaþa oamenilor ºi a naþiunilor. Excelând cu deosebire în analize mai concentrate.Geopolitica anglo-americanã 51 oceanice vor trebui sã recurgã la un fel de defensivã.“7 Am redat mai pe larg acest citat. geograficã. sã scoatã la luminã influenþa ei asupra evoluþiei lumii. În 1919. Cu alte cuvinte. Cum sã adaptãm idealurile noastre la realitãþile pãmântului pe care trãim. Este o lucrare cu mesaj. Studiul din 1904 fusese scris dupã revolta burilor din Africa de Sud. fireºti. în cele din urmã. dar nu pretinde nici un moment cã aceasta epuizeazã explicaþia creºterii. creºterea economicã este vãzutã sub cele douã premise ale sale. expune întreaga filosofie a lucrãrii. pentru prima analizã care vrea sã atragã atenþia asupra unei corelaþii. Scopul demersului sãu este sã lumineze latura geograficã. cel de creºtere. ºi scopul lor major este sã împiedice ca Germania sã fie atrasã într-o politicã de pivot continental. Dupã cunoºtinþa noastrã. am spune. ºi de data aceasta Mackinder scrie un preambul. care. Meditaþia pe care ne-o propune se bazeazã pe douã categorii fundamentale: creºterea. dupã încheierea conflagraþiei mondiale. Acum. În acest efort. intitulat „Perspective“. În primul rând. unde. lucrarea este un fel de Organon geopolitic: cum sã legãm idealurile noastre de realitãþile durabile ale pãmântului pe care trãim. ea reprezintã singura lucrare de proporþii a autorului englez. este produsul a douã condiþii. Mackinder se concentreazã cu deosebire pe cea naturalã. cunoscut mai cu seamã pentru studiile sale din 1904 ºi 1943. ºi alta socialã ºi umanã.

sã focalizeze analiza pe importanþa mediului natural în miºcarea istoricã. în sensul reponderãrii factorilor care o compun. care. însãºi corelaþia pe care Mackinder a situat-o la baza miºcãrii istorice se cere regânditã. ar pãstra oare aceeaºi pondere a factorilor care alcãtuiesc în concepþia sa binomul explicativ al miºcãrii istorice? Primul lucru cu care ar fi confruntat se referã chiar la prãbuºirea statului care ocupa zona-pivot.52 Geopolitica influenþa factorilor naturali asupra deciziei politice ºi orientãrilor mai mari în evoluþia naþiunilor ºi a omenirii? Iatã cã unul din întemeietorii demersului de tip geopolitic ne spune cã ecuaþia miºcãrii istorice mai cuprinde ºi alt factor explicativ de care trebuie neapãrat sã þinem seama. Dacã vom mai parcurge încã o datã citatul de mai sus ºi mai ales continuarea sa – „Aº merge mai departe. aºa cum au fost ele testate de istorie. ca disciplinã. dimpotrivã. inclusiv de istoria ultimilor patru ani ºi. ºi nu atât ponderea pe care o deþine un factor într-o etapã sau alta. Dacã nu ar asimila ºi acest factor. În al doilea rând. ºi aici descoperim unul din elementele care îl fixeazã pe Mackinder drept reper fundamental în evoluþia geopoliticii. Analiza întreprinsã în planul „realitãþilor durabile“. Datele naturale. este emancipatã de o asemenea influenþã. eliberatã de mecanicismul determinismului geografic: omul se poate ridica deasupra acestor condiþii. sã vedem cum putem sã adaptãm mai bine idealurile noastre la aceste realitãþi durabile ale pãmântului pe care trãim“. atunci am putea spune cã aserþiunea autorului englez respirã un anumit determinism geografic rezonând cu scrierile lui Ratzel sau cu un anumit darwinism social. Analiza este marcatã. în continuare. Democratic Ideals and Reality este expresia efortului de a introduce în ecuaþia dezvoltãrii ºi a miºcãrii istorice realitãþile durabile ale mediului nostru natural. bogãþiile. aceasta este fraza cu care se încheie „Perspectiva“ de care am amintit. într-o epocã în care organizarea a avut influenþa decisivã în creºterea economicã. cele geografice ºi naturale. În caz contrar. populaþia nu s-au schimbat. spunând cã alãturarea dintre pãmânt ºi mare. Condiþiile naturale care fãceau din aceastã zonã a globului o fortãreaþã naturalã. Am putea sã ne întrebãm. Importantã este corelaþia. ºi anume fosta URSS. cu o poziþie strategicã de primã importanþã. o corelaþie de doi factori. Demersul este focalizat pe o corelaþie cu obiectivul expres de a preveni conflictele violente pe care nesocotirea constrângerilor ºi influenþelor geografice le-a generat pânã acum. dupã opinia noastrã. au generat atâtea convulsii devastatoare pentru omenire. ªi. iar ca demers concret ar fi lipsitã de prospeþimea pe care o aduce analiza inspiratã de o evoluþie semnificativã. ci pornind de la ele. într-adevãr. demersul geopolitic nu ar putea nici mãcar aspira sã detecteze complexitatea dinamicii istorice. au rãmas aceleaºi. Pe de altã parte. dar nu poate neglija celãlalt factor. dar nu neglijându-le. de influenþa determinismului geografic. a unui singur imperiu mondial“8 –. deþinãtoarea fortãreþei lumii a înregistrat un colaps. prefigureazã o soluþie complet diferitã. în cele din urmã. nu ar avea nici un viitor. dupã aceea. Soluþia. subestimate sau neglijate. . deci în decizia politicã. „Strãdania mea este sã evaluez semnificaþia relativã a principalelor caracteristici fizice ale globului. totuºi. dintre solul fertil ºi zonele strategice este de aºa naturã încât permite dezvoltarea imperiilor ºi. Care nu poate fi pus în legãturã decât cu organizarea în sensul sãu cel mai larg. cum ar proceda astãzi Mackinder. ea. în mod legitim. Geopolitica este chematã. Mackinder aºazã la baza miºcãrii istorice un binom explicativ.

Europa. Europa de Est se aflã de data aceasta cuprinsã în Heartland. cât ºi de conþinut. dar mai ales o datã cu noul veac. Mackinder face chiar un pas mai departe ºi învesteºte Europa de Est cu un rol-cheie în controlul Heartland-ului. începând din secolul al XVI-lea. Sensul urgenþei nu poate fi înþeles decât þinând seama de convingerea autorului cã se poate ajunge la cea mai avantajoasã pace. în timp. Dacã þara care ocupã Heartland-ul este puternicã. Începând cu a doua parte a secolului al XIX-lea. Prilej pentru autor de a formula o judecatã asprã la adresa politicii engleze. Este vorba nu numai de o schimbare de denumire. Zona-pivot a lumii este denumitã de data aceasta Heartland (Inima Lumii). atunci cele douã mãri – Marea Neagrã ºi Marea Balticã – devin „mãri închise“. Cine stãpâneºte Heartland-ul stãpâneºte Insula lumii. nu a sesizat schimbarea de pe continent ºi. Cum aprecia ºi Parker. a ajuns cel mai des întâlnit citat din opera sa: „Cine stãpâneºte Europa de Est stãpâneºte Heartland-ul. împreunã cu râurile care se varsã în ele. în jurul Africii. În aceastã lucrare el formuleazã teza care. aºa cum Marea Mediteranã a fost o „mare închisã“ pe vremea când era controlatã de Imperiul Roman. De la sfârºitul secolului al XIX-lea. prea încrezãtoare în puterea ei de a controla oceanele. Astfel. constituie „Promontoriul lumii“. principala scenã a istoriei. cât ca o insulã gravitând în jurul Insulei lumii. Iar Europa de Vest. orbitã încã de victoria de la Trafalgar. carierã. Coastele sudice ale Insulei Lumii – întinzându-se din Europa. Anglia nu numai cã nu a „citit“ . cu populaþia cea mai numeroasã. cã o nouã structurã internaþionalã – Mackinder avea în vedere Liga Naþiunilor – poate adopta hotãrâri care sã previnã o altã conflagraþie. care. una dintre cele mai mari modificãri fiind includerea în interiorul sãu a bazinelor Mãrii Negre ºi Mãrii Baltice. Asia ºi Africa sunt cuprinse în conceptul de Insulã a Lumii. iar relaþia ei cu partea maritimã a Europei apare mai strânsã decât cu estul. nu s-a situat de partea Franþei. ºi anume existenþa unei întinderi de pãmânt fãrã mari bariere naturale între Heartland ºi Europa Occidentalã. care. Cine stãpâneºte Insula Lumii stãpâneºte lumea. dar ea cunoaºte unele modificãri. „trebuie în mod necesar sã se opunã oricãrei puteri care încearcã sã organizeze resursele Europei de Est ºi ale Heartland-ului“11. care i-a încurajat pe oamenii uscatului sã vinã mai ales în aceastã direcþie. în sensul cã sunt controlate de puterea continentalã respectivã.“9 (vezi harta 2) Întrebarea mai importantã priveºte contextul în care autorul a lansat o asemenea apreciere ºi temeiurile formulei care a fãcut. în sudul ºi estul Asiei. Heartland-ul este diferit conturat. cã ºansa oferitã de contextul acela particular nu trebuie în nici un fel ratatã. atât de formã. insularã ºi peninsularã. Germania a cunoscut o ascensiune rapidã ºi a înlocuit Rusia ca principalã ameninþare de securitate pentru Marea Britanie. dupã aceea. care se întinde acum pânã la o linie situatã între Elba ºi Adriatica.Geopolitica anglo-americanã 53 Pledeazã pentru emanciparea de rigorile determinismului însãºi urgenþa sub care a fost scrisã lucrarea. teza fundamentalã privind dihotomia între puterile continentale ºi cele oceanice rãmâne centralã în aceastã lucrare. cea mai mare masã compactã de pãmânt a globului. este controlat de puterile maritime ale Europei. în 1870. Explicaþia este tot de naturã geograficã. „centrul de gravitaþie în Europa de Est s-a mutat de la Petrograd la Berlin“10. America de Nord nu este privitã atât ca un continent.

215) . Duskin/McGraw-Hill. International Politics on the World Stage. 1999. intrândul cãtre Inima Lumii (apud John Rourke.Inima Lumii Europa de Est Harta 2: Europa de Est. p. Gutford.

Geopolitica anglo-americanã

55

bine evenimentele ºi nu a înþeles semnificaþia mai adâncã a confruntãrii dintre Franþa ºi Germania, dar „a uitat cã puterea maritimã este în mare mãsurã dependentã de productivitatea bazelor pe care se sprijinã ºi cã estul Europei ºi Heartland-ul ar putea asigura o puternicã bazã maritimã“. Europa de Est mai are ºi o altã semnificaþie. Ea face legãtura între cele douã mari puteri ale Heartland-ului: Rusia ºi Germania. Stãpânirea ei aratã ºi cine deþine preeminenþa la nivelul Heartland-ului în ansamblu, deci cine deþine o poziþie dominantã. În acest context, autorul nu a avut, credem, în vedere puterea intrinsecã a Europei de Est, ci condiþia ei de „mãsurã“ a celor douã puteri continentale. O altã dezvoltare a concepþiei sale comparativ cu cea expusã în 1904 priveºte evoluþia internaþionalã ºi problemele ei. În concepþia autorului englez, cauzele rãzboaielor nu pot fi modificate. Distribuþia fertilitãþii ºi a locurilor cu valoare strategicã este aceeaºi. Aceasta este realitatea pe care trebuie sã o acceptãm ºi cu care trebuie sã ne împãcãm. Ceea ce poate face Liga Naþiunilor este sã porneascã de la aceste date ºi sã încerce sã asigure un echilibru real al statelor lumii, astfel încât nici unul din ele sã nu poatã deveni suficient de puternic pentru a o sfida (câºtigarea poziþiei dominante, cuplatã cu tendinþa de a domina, au fost la rãdãcina rãzboaielor). Un instrument în aceastã direcþie ar fi constituirea de cãtre marile puteri a unor structuri de garantare a principiilor Ligii. De pildã, o asemenea structurã, în zona maritimã, ar putea fi organizatã de puterile anglo-americane. Un alt instrument ar putea fi reprezentat de cãtre alcãtuirea unor federaþii de state mici, cu o putere la care fiecare din statele componente nu poate nici mãcar aspira. Europa de Est ar constitui un spaþiu predilect pentru o asemenea organizare. Totodatã, ea ar putea reprezenta ºi avantajul cã ar descuraja Germania sã încerce din nou o miºcare de expansiune spre est, aºa cum ar zãdãrnici ºi o legãturã directã între Germania ºi Rusia sau tentativa din ambele pãrþi de a împãrþi zona în sfere de influenþã. Totul este sã fie folosit acest moment atât de prielnic pentru a preveni reizbucnirea conflictelor. Dacã va eºua în aceastã tentativã, atunci lumea, spune autorul, se va întoarce din nou la situaþia în care forþa este arbitrul final, iar cuceririle – scopul oricãrui stat agresor. Din nou vom recãdea la starea de pânã atunci, aceea de „sclavi ai geografiei lumii“. În Marea Britanie s-a dat puþinã atenþie acestei lucrãri. Ca o ironie, ecoul scrierilor lui Mackinder a fost mai mare în Germania, atât de frãmântatã dupã primul rãzboi. Evenimentele din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial au trezit, în cele din urmã, interesul pentru ideile din opera lui Mackinder ºi în Marea Britanie. Lucrarea menþionatã mai sus este retipãritã în 1942, exact în aceeaºi formã în care fusese publicatã prima datã. Arareori lumea învaþã din propriile greºeli. „Testul Ligii va fi în Heartland“, spunea Mackinder. Test pe care Liga nu l-a trecut. Nu l-a trecut nici Anglia. Ceea ce a cerut Franþa, ºi anume ca înarmarea Germaniei sã fie consideratã „declaraþie de rãzboi“, a fost tratat cu superficialitate ºi îngãduinþã atât de englezi, cât ºi de americani. ªi, în cele din urmã, de francezii înºiºi. Ceea ce menþionase Mackinder în legãturã cu importanþa echilibrului între naþiuni ca primã condiþie a pãcii a fost nesocotit ºi, peste doar douã decenii, acest echilibru s-a rupt chiar în interiorul Heartland-ului,

56

Geopolitica

acolo unde Liga Naþiunilor trebuia sã susþinã testul fundamental. A urmat un alt conflict, mult mai devastator decât cel în urma cãruia Mackinder scrisese Democratic Ideals and Reality. Interesant este cã ceea ce subliniazã el în prefaþa la ediþia din 1919, reprodusã ºi de cãtre ediþia la care am fãcut referire – „Dacã mã angajaz sã scriu despre aceste teme într-o lucrare de mai mare amploare este pentru cã simt cã rãzboiul a confirmat, ºi nu a zdruncinat punctele mele de vedere anterioare“12 – ar fi fost la fel de valabil ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Cu peste douãzeci de ani mai târziu, Mackinder revine asupra conceptului de Heartland în studiul „The Round World and the Winning of the Peace“, publicat în numãrul din iulie 1943 al revistei Foreign Affairs. Cu precizarea cã „este mai valid ºi mai folositor astãzi decât era cu douãzeci sau cu patruzeci de ani în urmã“. Întâlnim în noul studiu aceeaºi preocupare de a identifica o formulã a influenþei geografiei asupra miºcãrii istorice, care sã confere o valoare practicã analizei. „În momentul de faþã ne aflãm pentru prima oarã în poziþia de a încerca, cu anumite ºanse de succes, stabilirea unei corelaþii între miºcãrile istorice mari ºi condiþiile geografice în care au avut loc. Pentru prima datã suntem în mãsurã sã percepem trãsãturi ºi evenimente de importanþã realã pe scena lumii întregi ºi sã cãutãm o formulã care sã punã în luminã determinarea geograficã a istoriei universale. Dacã reuºim, aceastã formulã ar trebui sã aibã o valoare practicã, aceea de a interpreta evenimentele curente ºi forþele politice aflate în competiþie într-o perspectivã mai cuprinzãtoare.“ Se adaugã, în acelaºi timp, ºi nuanþe, interpretãri noi, modificãri semnificative ale noþiunilor anterioare. Pentru a-i înþelege ideile, este nevoie sã abandonãm împãrþirea clasicã a globului în oceane ºi continente ºi sã operãm cu noþiunile pe care ni le propune autorul englez: Insula Lumii ºi Oceanul Interior. Datele fizice sprijinã o asemenea împãrþire. Din suprafaþa totalã a globului trei pãtrimi sunt ocupate de apã. Numai o pãtrime revine uscatului, iar din aceastã suprafaþã douã treimi revin Insulei lumii, formatã din Europa, Asia ºi Africa, în timp ce cealaltã treime este formatã din America de Nord ºi de Sud ºi din Australia. De ce considerã Mackinder cã Africa face parte din Insula Lumii? Iatã argumentele: existã o continuitate perfectã între Africa ºi Asia în zona Suez (despãrþirea s-a fãcut artificial, prin construirea Canalului de Suez) ºi una aproape perfectã, la strâmtoarea Bab-el-Mandeb. De asemenea, continentul african este despãrþit de Europa doar de câþiva kilometri de apã în zona strâmtorii Gibraltar. Oceanul Planetar era dominat la acea vreme în mod limpede de cãtre Marea Britanie; de aceea, autorul îºi concentreazã analiza pe Insula Lumii. Sunt numeroase argumentele în favoarea acestui demers. Nu numai cã Insula Lumii ocupã cea mai mare parte din suprafaþa de uscat a globului, dar ea este locuitã de majoritatea populaþiei lumii. În plus, Insula Lumii cuprindea cele mai mari bogãþii naturale. Douã concepte pereche: Heartland ºi Oceanul Interior. În articolul din 1943, tabloul geografic înfãþiºat de Mackinder ºi lectura realitãþilor naturale ale lumii sunt mult diferite. Heartland-ul ºi Oceanul Interior reprezintã de data aceasta zona de influenþare a vieþii lumii, noul centru de putere, care însumeazã caracteristici atât ale puterii continentale, cât ºi maritime.

Geopolitica anglo-americanã

57

Noul studiu, scris la 82 de ani, care poate fi considerat ºi un fel de testament geopolitic al autorului, porneºte de la realitãþile evidenþiate de cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, în care distincþia ºi, mai ales, disputa puteri oceanice–puteri continentale nu a mai funcþionat. Rusia a luptat alãturi de Anglia. De aceea, confruntarea puteri continentale–puteri oceanice trebuia înlocuitã. Noul echilibru de putere nu se mai constituie în jurul celor douã tipuri de puteri, ci între zona nordicã de influenþã (alcãtuitã din Heartland ºi Oceanul Interior) ºi þinuturile musonice ale Asiei (reprezentate de þãrile care au deschidere cãtre ocean: India, Asia de Sud-Est, China. În noua abordare, noþiunea de Heartland este modificatã. Modificatã atât de mult, încât unii autori considerã cã, de fapt, Mackinder a abandonat teoria sa despre Heartland în studiul din 1943.13 Cã noþiunea a fost modificatã substanþial, este limpede. Cã este chiar abandonatã nu se poate susþine, dupã pãrerea noastrã. Avem în vedere spaþiul din articol afectat noþiunii, redefinite, dar avem în vedere, în acelaºi timp, ºi realitatea politicã propriu-zisã. Uniunea Sovieticã ieºise întãritã din rãzboi. ªi în 1943 nu erau multe dubii cu privire la câºtigãtorii conflagraþiei. Iar puterea militarã terestrã care ocupa Heartland-ul era imensã. Mackinder nu putea sã-ºi abandoneze tocmai acum cel mai important concept geopolitic pe care l-a lansat ºi, probabil, cel mai popular concept al domeniului. Mackinder oferã chiar unele amãnunte privind naºterea conceptului. Prefigurarea noþiunii de Heartland a avut loc de-a lungul unei perioade mai lungi „de observaþie ºi meditaþie“, al cãrei început a fost victoria germanã din 1870 asupra Franþei. Conºtiinþa englezã fusese, probabil, puternic surprinsã de înfrângerea Franþei, de vreme ce Mackinder, care avea la acea datã 9 ani, a pãstrat în minte atât de viu ceea ce se întâmplase atunci. Totuºi, sunt douã evenimente particulare care grãbesc formularea conceptului: rãzboiul purtat de Anglia în Africa de Sud în contra burilor (1902) ºi cel dus de Rusia în Manciuria (1904). Britanicii au trebuit sã strãbatã oceanul pe o distanþã de aproape zece mii de kilometri pentru a-i înfrunta pe buri. Distanþã comparabilã cu cea parcursã de ruºi pentru a ajunge în Manciuria, numai cã de data aceasta a fost vorba despre un drum terestru. Ceea ce i-a sugerat autorului englez o „paralelã contrastantã“ între alte douã evenimente istorice: itinerariul lui Vasco da Gama, care a ocolit Capul Bunei Speranþe pentru a ajunge în Indii (la sfârºitul secolului al XV-lea) ºi incursiunile trupelor cazace, în secolul urmãtor, pentru cucerirea Siberiei. Cu mult înainte de campania ruseascã în Siberia ºi în Asia Centralã, din aceastã zonã au venit succesiuni de raiduri ale triburilor nomade, care au supus temporar populaþia sedentarã din Europa, Orientul Mijlociu, India sau China. Ceea ce pune în luminã o anume repetabilitate a evenimentului istoric, repetabilitate legatã de mediul geografic. De data aceasta, Heartland-ul nu mai are contururile anterioare: „Heartland-ul este constituit din partea de nord ºi din centrul Eurasiei. Se întinde de la coasta arcticã pânã la deºerturile centrale ºi are ca limitã vesticã istmul larg dintre Marea Balticã ºi Marea Neagrã.“ Explicaþia pe care o avanseazã autorul þine de existenþa a trei factori. Aceºtia se susþin unul pe altul ºi îºi pun amprenta în determinarea ºi delimitarea zonei, dar, întrucât nu coincid în întregime, nici contururile de ansamblu ale zonei nu pot fi trasate cu precizie. Primul dintre aceºti factori este întinderea platã de joasã altitudine. Heartland-ul cuprinde cea mai largã suprafaþã platã de joasã altitudine de

58

Geopolitica

pe suprafaþa globului. Al doilea factor ar fi acela cã râurile care traverseazã câmpia sunt navigabile, numai cã ele nu se varsã într-o mare aflatã în legãturã directã cu Oceanul Planetar. O parte din ele, cele situate dincolo de Urali, se varsã în Oceanul Îngheþat, care, în cea mai mare parte a anului, nu este propice navigaþiei. Iar cele situate dincoace de Urali se varsã în marea Caspicã sau în lacul Aral, ambele, mãri închise. În sfârºit, în al treilea rând, este vorba despre existenþa unei întinse zone de pãºune care, în cea mai mare parte, coincide cu suprafaþa platã de joasã altitudine, fãrã sã acopere întreaga suprafaþã a acesteia din urmã. Zona de pãºune a oferit de-a lungul timpului condiþii ideale pentru mobilitate. Ca ºi în prerie, calul a reprezentat principalul vehicul al mobilitãþii de-a lungul istoriei. Pentru a uºura cititorului reprezentarea mai simplã a zonei-pivot, Mackinder oferã ºi o altã echivalenþã: „este suficient de exact sã spunem cã teritoriul URSS se suprapune cu Heartland-ul, cu o singurã excepþie“. Graniþa de est este fixatã, de aceastã datã, pe Ienisei. La est de acest râu avem o întindere de munþi, vãi, platouri, pãduri de conifere. Este ceea ce autorul numeºte þinuturile Lenei (dupã numele fluviului care traverseazã zona). O întindere imensã de aproape patru milioane de kilometri pãtraþi pe care trãieºte doar o populaþie de circa ºase milioane de locuitori, dintre care aproximativ cinci milioane sunt grupate de-a lungul liniei ferate transcontinentale care leagã oraºul Irkuþk de Vladivostok. Atuul principal al regiunii este reprezentat de bogãþiile imense de care dispune, practic neatinse. Heartland-ul se întinde deci la vest de Ienisei, pe o suprafaþã de peste patru milioane de kilometri pãtraþi pe care locuieºte o populaþie de 170 de milioane. O populaþie care creºte, anual, cu trei milioane de persoane. Pivotul Heartland-ului este plasat de cãtre Mackinder chiar la sud de Urali (vezi harta 3). Care este valoarea strategicã a Heartland-ului? Ca sã facã mai plasticã aceastã valoare, autorul comparã Heartland-ul rusesc cu cel francez. Ultimul este reprezentat de o regiune mult mai restrânsã, înconjuratã de munþi ºi mare ºi având o singurã deschidere, cea dinspre nord-est, cuprinsã între Vosgi ºi Marea Nordului. Aici Franþa este vulnerabilã, pe aici s-au produs marile atacuri ºi marile agresiuni în timpul Primului ºi celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. În prima conflagraþie mondialã, Franþa s-a putut apãra retrãgându-se ºi folosind strategic valoarea zonei, în cea de-a doua, nu. Rusia repetã pattern-ul Franþei, numai cã frontiera sa deschisã este plasatã la vest. În plus, Heartland-ul rusesc are alte dimensiuni decât cel francez. Cel rusesc este locuit de o populaþie de patru ori mai numeroasã, are o suprafaþã de 20 de ori mai întinsã, deschiderea sa fiind de patru ori mai mare. Pe aceastã „poartã“ a atacat Hitler, iar ruºii au folosit Heartland-ul pentru apãrare ºi retragere strategicã. Dar cea mai importantã diferenþã constã în ceea ce autorul numeºte „valoarea de apãrare“ a celor douã zone-pivot. Este adevãrat cã Heartland-ul rus are o frontierã deschisã mult mai mare decât cel francez. Dar ºi populaþia rusã este mult mai numeroasã, iar Rusia poate aºeza pe istmul ponto-baltic un numãr de soldaþi de patru ori mai mare. Superioritatea zonei-pivot ruseºti de aici încolo începe. Vasta întindere de pãmânt care urmeazã este foarte potrivitã pentru apãrare în adâncime ºi pentru retrageri strategice. Câmpia se prelungeºte cu zonele inaccesibile ale coastei arctice, ale þinuturilor sãlbatice ale Lenei ºi ale lanþului de munþi care începe de la Altai ºi continuã cu deºerturile Gobi ºi Tibet.

Geopolitica anglo-americanã

59

Harta 3: Teoriile lui Mackinder cu privire la Inima Lumii (apud Geoffrey Parker, Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century, Croom Helm, London & Sydney, 1985, p. 123)

Existenþa unei mase compacte de pãmânt precum Heartland-ul a generat un tip special de strategie de apãrare. Cum menþionau ºi Russel Fifield ºi Etzel Pearcy, el constã în tehnica de a „vinde“ spaþiu pentru a câºtiga timp ºi de a construi la mare distanþã în spatele frontului o industrie de apãrare. Autorii amintiþi denumesc aceastã strategie „strategia apãrãrii în adâncime“14. Heartland-ul rus, prin barierele sale naturale, prin întinderi, adâncimi, prin dificultatea de acces, are o netã superioritate în comparaþie cu cel francez. Ceea ce a ºi fost confirmat de istorie: Heartland-ul francez a fost cucerit, cel rus, nu. De pe el s-au iniþiat expediþii de cucerire, de pe el au pornit valurile de popoare migratoare; populaþiile care au locuit aceastã zonã au încercat sã ajungã la mare; drept urmare, ele au exercitat de-a lungul istoriei o imensã presiune asupra popoarelor care ocupau regiunile de coastã, frontoanele Eurasiei.

60

Geopolitica

Concluzia studiului din 1943 ºi a noii viziuni despre Heartland este expres formulatã: „Toate acestea conduc la concluzia inevitabilã cã, dacã Uniunea Sovieticã iese din acest rãzboi ca învingãtoare a Germaniei, ea va deveni cea mai mare putere continentalã a planetei; mai mult, va fi puterea care ocupã poziþia de apãrare cea mai avantajoasã din punct de vedere strategic. Heartland-ul este cea mai mare fortãreaþã naturalã a pãmântului. Pentru prima oarã în istorie ea este ocupatã de o armatã care are atât atuul numãrului, cât ºi al calitãþii.“ Interpretare cu finalitate strategicã a geografiei. Opera lui Mackinder reprezintã o interpretare cu finalitate strategicã a geografiei lumii. Pe suprafaþa Eurasiei existau deja state puternice care puteau sã ajungã la dominarea întregului supracontinent. În eventualitatea dezechilibrãrii balanþei de putere în favoarea unui singur stat, acesta s-ar fi putut extinde pânã la þinuturile marginale ale Eurasiei, iar vastele resurse continentale ar fi putut fi folosite pentru construirea unei flote puternice, ceea ce ar fi reprezentat o sfidare la adresa supremaþiei oceanice a Marii Britanii. Scrierile lui Mackinder ilustreazã întrebãrile ºi preocupãrile unui savant englez privitoare la fenomenele politice care puteau avea loc pe continent. De pildã, Mackinder observã cã nu existã bariere naturale importante între Germania ºi Rusia, ceea ce a facilitat miºcãrile masive de populaþie de la începutul mileniului ºi explicã uºurinþa cu care mongolii, de pildã, venind din Asia, au invadat Europa. De ce nu ar putea avea loc ºi o miºcare în sens invers? se întreabã autorul englez. În fond, Mackinder era preocupat fie de o apropiere între Germania ºi Rusia, fie de o expansiune a Germaniei spre rãsãrit, pânã la punctul în care sã controleze chiar zona-pivot. Pe de altã parte, el considerã cã existã trei puteri continentale care au cucerit poziþii dominante în zona axialã: Germania, Rusia, China. Temerea sa era generatã de o eventualã apropiere dintre statele axiale, ceea ce ar fi reprezentat un pericol la adresa puterii Marii Britanii. Ca modalitate de prevenire a constituirii unei asemenea axe, Mackinder preconiza intensificarea relaþiilor de bunã colaborare dintre Marea Britanie ºi Rusia. Deosebirea fundamentalã faþã de studiul publicat în 1904 aici apare. În „The Geographical Pivot of History“ Mackinder recomanda o politicã inteligentã din partea Marii Britanii, pentru a preveni constituirea unei axe continentale Berlin–Moscova. Într-un fel sau altul, la începutul secolului, pentru autorul englez apãreau doi actori principali: Anglia, ca simbol al puterii maritime, ºi Rusia, ca þarã continentalã tipicã. În noul context, Mackinder îºi dã seama cã, singurã, Anglia nu mai putea face faþã noii puteri continentale care se ridica: Uniunea Sovieticã. De aceea, subliniazã el, este nevoie de o „cooperare strânsã ºi durabilã între SUA, Marea Britanie ºi Franþa“. Prima, þarã de mãrimi continentale, prezintã avantajul apãrãrii în adâncime. A doua, consideratã un gen de Malta la o altã scarã, este ca o cetate protejatã de apele care o înconjoarã. În sfârºit, a treia, Franþa, un cap de pod care poate fi apãrat (vezi harta 4). Aºa cum am mai spus, se lanseazã un nou concept, geografic spune autorul, strategic, adãugãm noi. Este vorba despre conceptul de Ocean Interior vãzut ca un concept pereche cu cel de Heartland. Pentru a înþelege mai bine raporturile dintre cele douã concepte, sã-l ascultãm pe Mackinder. El atrage atenþia asupra unei trãsãturi

vot a-pi Zon
ic nt tla ior) l A ter nu in ea an c O oce (

a Inim

ii Lum

SUA Heartland de dimensiuni reduse

Marea Britanie: Malta la o altã scarã Franþa: cap de pod

Harta 4: Teoria zonei-pivot – Mackinder, 1943 (apud Halford J. Mackinder, Democratic Ideals and Reality, 1962, p. 261)

62

Geopolitica

extrem de importante a geografiei globului, ºi anume salba de deºerturi ºi þinuturi sãlbatice care începe cu deºertul Sahara, continuã spre est cu deºerturile arab, iranian, tibetan ºi mongol, apoi se extinde spre þinuturile sãlbatice ale Lenei, trece spre Alaska, continuã cu scutul Lorentian din Canada ºi ajunge la centura aridã din vestul Statelor Unite. În interiorul acestei salbe întâlnim douã elemente geografice importante: Heartland-ul despre care am vorbit ºi Oceanul Interior (Atlanticul de Nord) cu cele patru regiuni subsidiare: mediteraneanã, balticã, arcticã ºi caraibianã. Este important felul în care introduce autorul noul concept de Ocean Interior. „Trebuie adãugate câteva cuvinte despre celãlalt concept, care sã balanseze cele spuse pânã acum“ (despre Heartland ºi despre statul care îl stãpânea la acea datã). Prin urmare, noul concept, chiar dacã se bazeazã pe elemente geografice certe, are o conotaþie strategicã evidentã. El reprezintã o construcþie menitã sã contrabalanseze forþa principalei puteri continentale, simbolizatã în acel moment de Uniunea Sovieticã. O construcþie care include nu doar puteri oceanice (Marea Britanie sau Statele Unite), ci ºi continentale (Franþa). Vorbind despre cele trei state, Mackinder þine sã sublinieze cã cea de-a treia, Franþa, nu este mai puþin importantã, pentru cã puterea maritimã trebuie, în ultimã instanþã, sã fie amfibie dacã doreºte sã balanseze puterea continentalã. Deci sã se învecineze pe un fronton larg cu marea (termenul ca atare de þarã putere amfibie va fi preluat ºi dezvoltat de Spykman). Chiar dacã în treacãt, Mackinder îi avertizeazã pe cei tentaþi sã supraevalueze rolul noii puteri aeriene ºi, mai ales, sã considere cã ascensiunea acestei noi forþe ar împinge într-un plan cu totul secundar forþele maritime ºi armatele de uscat. Autorul citeazã un specialist, un om cu experienþã practicã în domeniul aeronautic („Puterea aerianã depinde în mod absolut de organizarea practicã pe uscat“) ºi nu gãseºte de cuviinþã sã mai insiste, considerând cã argumentul se poate impune prin forþa evidenþei. Prin urmare, Oceanul Interior devine un centru din ce în ce mai important în ordine strategicã ºi economicã. El formeazã o pereche cu Heartland-ul, dar ºi o contrapondere a sa. Autorul englez sesizeazã ridicarea Americii, posibila ei ascensiune ulterioarã ºi include pãmântul ocupat de noua putere în sistemul de echilibrare a puterilor Nordului. Mai târziu, George Cressey va considera cã, dacã este sã vorbim despre Heartland, atunci el nu trebuie plasat în Asia, ci în America de Nord, care posedã multe din bogãþiile Asiei, dar beneficiazã ºi de un „spirit dinamic“.15 În exteriorul salbei de deºerturi ºi þinuturi sãlbatice se aflã Marele Ocean (Oceanul Pacific, Oceanul Indian ºi Atlanticul de Sud) ºi teritoriile cu care se învecineazã (Africa la sud de Sahara, America de Sud ºi þinuturile musonice asiatice). Am insista puþin asupra acestui nou concept de þinuturi musonice asiatice, prin care autorul înþelege civilizaþiile orientale vechi de pe teritoriile Chinei ºi Indiei actuale. În aceastã parte a pãmântului trãiesc sute de milioane de persoane. Moºtenitoare ale unei tradiþii culturale bogate, aceste popoare se vor dezvolta ºi vor evolua cãtre prosperitate. Astfel, ele vor reprezenta contraponderea celorlalte sute de milioane care trãiesc în þinuturile cuprinse între Missouri ºi Ienisei. Douã mari þinuturi geografice vãzute de autor ca fiind în echilibru. Un echilibru generator de pace ºi de libertate.

vom menþiona cã teoria autorului englez a fost elaboratã într-un moment în care „zona-pivot“ nu avea o contragreutate de ordin geopolitic. aºa cum erau ele recomandate de cercetarea geograficã. ºi nu natura are iniþiative. Opera geopoliticã a autorului englez consacrã o viziune bipolarã asupra lumii: puteri oceanice–puteri continentale. Germania s-a extins mult spre est. deºi observatorului atent nu putea sã-i scape faptul cã aceastã þarã întrunea mai toate condiþiile pentru a ajunge o superputere. În rãzboiul din 1854. Germania. precum ºi de cea istoricã. intenþia acesteia de a ajunge la Bosfor ºi Dardanele. Japonia îºi extinsese influenþa pe întreg frontonul maritim al Asiei continentale. La acea vreme Statele Unite nu aveau o prezenþã impunãtoare pe scena economicã ºi politicã a lumii. puteri continentale ºi puteri maritime. Pacea de la Brest-Litovsk (3 martie 1918). în evaluarea strategicã a diferitelor zone ºi regiuni? Fãrã îndoialã. Anglia ºi Franþa statutul de þinut cu greutate geopoliticã asemãnãtoare cu cea a Heartland-ului. Ar mai rãmâne de fãcut o remarcã. dupã ce luase sfârºit un secol dens în evenimente politice.“ Mackinder vede existenþa noastrã ca o unitate a contrariilor geografice: Om ºi Naturã. ambele continentale. „conturul interior“ ºi „conturul exterior sau insular“. O concepþie precum cea a lui Mackinder nu putea apãrea decât dupã ce cunoaºterea pãmântului ºi explorarea fiecãrui continent erau încheiate. acordând unei zone care cuprinde SUA. Era deci posibil acum nu numai sã fie construitã o concepþie globalã privitoare la spaþiul terestru. Ceea ce a devenit foarte clar în timpul ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. devenind una dintre primele puteri ale Europei. Mai întâi Rusia. Astfel. În partea cealaltã a continentului. Franþa ºi Anglia au trebuit sã-ºi uneascã forþele pentru a stopa înaintarea ameninþãtoare a Rusiei. un merit al lui Mackinder cã ºi-a modificat teoria în acord cu evoluþiile semnificative pe plan mondial.Geopolitica anglo-americanã 63 „Omul. ca o realã dramã teatralã („scena întregii lumi“) în care actorii sunt reprezentaþi de regiunile lumii ºi de legile pe care le ascunde dispunerea formelor geografice ale globului pãmântesc. Altminteri. de prevenirea apariþiei unor decalaje. ori . el oferã un tablou al vieþii politice internaþionale ca un spectacol spaþial. Pentru cei care se vor arãta surprinºi de importanþa decisivã pe care Mackinder o acordã Inimii Lumii. În cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Prin pacea separatã cu Rusia. neîndoielnic. Cine priveºte atent harta continentului va observa imediat cã Europa nu este decât o prelungire a blocului masiv de pãmânt eurasiatic. Este adevãrat cã cele douã rãzboaie mondiale au fost provocate. Echilibrul lumii este dat de echilibrul între aceste puteri. iar spre vest era pe punctul de a câºtiga „supremaþia pe litoralul Atlanticului“16. Este. care a ajuns la începutul secolului al XIX-lea la Prut ºi la gurile Dunãrii. astfel încât Anglia ºi Franþa au trebuit sã poarte un rãzboi (Rãzboiul Crimeei) pentru a-i opri înaintarea impetuoasã spre Europa. Supraestimeazã cumva autorul englez factorul geografic. ci de o altã putere continentalã. cel puþin în aria europeanã. care în 1870 a învins Franþa. dispunerea spaþialã în ascensiunea unor puteri. puterile Nordului–þinuturile musonice. aceeaºi putere câºtigase în primii ani ai conflagraþiei supremaþia pe continent. în care lumea asistase la ridicarea a douã noi puteri. ci ºi o concepþie care sã cuprindã ierarhii de importanþã a diferitelor zone ºi regiuni ale lumii. Mackinder atrage atenþia asupra acestui factor ºi cautã sã-l impunã ca reper de neocolit al cercetãrii de profil. Apoi Germania. nu de Rusia.

chiar ºi acolo unde el nu este decât într-o stare de potenþialitate. iar. culturali ºi strategici. pe de alta. economice ºi strategice. cu alte cuvinte un complex de factori geografici. au exercitat cel mai pregnant rol coercitiv asupra acþiunii umane ºi sã prezint unele dintre etapele importante ale istoriei organic legate de acestea.“17 Prin urmare. subsumeazã . putem spera doar la o primã aproximare a adevãrului. Dupã cum se poate vedea ºi în zilele noastre. în orice caz. fie un reflex de comoditate profesionalã în faþa complexitãþii pe care o presupune cercetarea: ne focalizãm pe ceea ce pare mai la îndemânã ºi mai uºor de explicat. Iar variabilele geografice ale evaluãrii pot fi mult mai bine mãsurate ºi sunt mult mai constante decât cele umane. când se referã la þinuturile musonice care acoperã teritoriile Chinei ºi Indiei. chiar fãrã sã ne dãm seama. Preocuparea mea are în vedere acest control fizic de ansamblu. opþiunile a cât mai multor actori internaþionali. atât în ordine temporalã. rolul factorului geografic este supraestimat. În ceea ce-l priveºte. ºi nu natura are iniþiative. tradiþia culturalã. mai uºor de evaluat. întrucât el apare mai evident ºi este.“18 Poate mai presus de toate ar trebui relevatã preocuparea autorului englez de a identifica echilibrul. Mackinder îmbrãþiºeazã o poziþie ºtiinþificã clarã. Meritã discutatã aceastã problemã ºi în contextul mai larg al reproºurilor care se fac geopoliticii în privinþa absolutizãrii factorilor naturali în explicarea fenomenelor politice.64 Geopolitica de câte ori se referã la zone concrete. pe de o parte. chiar în perioadele când caracteristicile fizice respective nu erau studiate de cãtre geografi. chiar cu un fel de capcanã profesionalã. adãugatã în timp. Recunosc cã eu ajung doar la un aspect al adevãrului. focalizând analiza asupra factorului geografic. dupã opinia mea. în evoluþiile ulterioare ale disciplinei avem de-a face cu o problemã delicatã. Mai ales cã Mackinder se numãrã printre primii autori în acest domeniu. De pildã. ºi mai puþin cauzele istoriei universale. construitã pe valorile. Deliberat sau nu. dar natura. prin natura sa. cât ºi valoricã. recunoscând aspectele pe care se concentreazã ºi subliniind cã perspectiva adoptatã nu conduce ºi nu poate conduce decât la un adevãr parþial: „Îmi propun sã descriu acele caracteristici fizice ale lumii care. Mackinder estimeazã cã aceste zone se vor dezvolta pânã la nivelul de a putea întruchipa o contrapondere a populaþiilor cuprinse între Ienisei ºi Missouri. cu atât suntem mai apþi sã atenuãm diferenþele. al condiþiilor geografice. bogãþiile. fãrã a recurge la calea crudã a armelor. recursul în exces la rolul factorului geografic poate exprima fie o disponibilitate redusã pentru investigarea unor variabile mai complexe ºi mai greu de evaluat. orice situaþie internaþionalã debalansatã naºte tensiuni ºi. face precizãri importante: „Eu am vorbit ca geograf. În acelaºi timp. care. în felul acesta. dotãrii ºi organizãrii popoarelor aflate în competiþie. parcã anticipând criticile de mai târziu. al numãrului. exercitã controlul. nu este de naturã sã asigure soluþii ºi strategii pentru o evoluþie calmã. Balanþa adevãratã a puterilor politice într-un anume moment este produsul. Echilibrul reprezintã o lege capitalã a vieþii internaþionale ºi este un merit incontestabil al autorului englez cã. Sã-l ascultãm pe geograful englez. ªi este bine sã ne reprezentãm mai clar dacã este vorba despre o absolutizare realã ºi asumatã sau de una preponderent construitã. Omul. într-o mãsurã considerabilã. vigorii. el ia în calcul ºi alte variabile extrem de importante în devenirea unei puteri. El identificã drept atuuri ale acestei zone populaþia. Cu cât estimãm mai fidel aceste variabile. Este evident cã. unde s-au afirmat cândva civilizaþii de mare relief în istoria omenirii.

Spykman s-a nãscut la Amsterdam. Cum autorul se stinsese din viaþã la 26 iunie. Nicholl. ci ºi de cel aerian. „The Round World“. pregãtite pentru tipar de cãtre asistenta sa.Geopolitica anglo-americanã 65 întregul demers cerinþei fundamentale a echilibrului de puteri. Analist profund al relaþiei dintre mediul geografic ºi marile tendinþe politice. Democratic Ideals and Reality. dupã care a plecat în SUA. fiind primul care „trateazã Europa nu drept centru al lumii. este adevãrat cã geograful englez îºi focalizeazã atenþia asupra Siberiei. Autorul american recunoaºte meritele indiscutabile ale analizei întreprinse de cãtre Mackinder.“22 Spykman este impresionat ºi de finalitatea analizei geografului englez.19 Stenograma cursului ºi hãrþile utilizate de Spykman au fost. care atrage atenþia responsabililor cu politica externã britanicã sã previnã ridicarea unei puteri dominatoare pe continentul european ºi. apãrut în revista Foreign Affairs în iulie 1943. la care o sã facem referire în continuare. Cum precizeazã ºi Frederick Sherwood Dunn. o serie de corelaþii ale vieþii internaþionale a cãror valoare îl va fixa în istoria geopoliticii ºi. este sigur cã asistenta sa a gãsit de cuviinþã sã citeze studiul respectiv în legãturã cu schimbarea de cãtre Mackinder a graniþei zonei-pivot ºi plasarea acesteia pe Ienisei. Recomandarea lui Mackinder va fi preluatã ºi extinsã de cãtre Spykman la nivel eurasiatic: „Chiar dacã. The Geography of the Peace are drept punct de plecare cursul predat de autor în 1942. productivitatea industrialã a Lumii Noi o egaleazã pe cea a Lumii Vechi. Ultima lucrare. În primul rând. cât ºi lucrarea extinsã din 1919. mai ales. atât studiul din 1904. În The Geography of the Peace este citat20 studiul din 1943. Mackinder formuleazã. Helen R. Pãstrând însã aceeaºi viziune globalã confirmatã de evoluþia ulterioarã: „Este chiar mai necesar sã privim la lumea de astãzi ca la un întreg. primind cetãþenia americanã în 1928. a apãrut la un an dupã stingerea din viaþã a autorului. în momentul de faþã. pornind de la datele ºi achiziþiile survenite între timp. întrucât ea este unificatã nu numai de cãtre transportul maritim. Demersul lui Spykman încearcã o îmbogãþire a analizei. Teoria þãrmurilor (Nicholas Spykman) O altã încercare de a corela geografia cu politica globalã este reprezentatã de teoria þãrmurilor („rimland theory“). unde a fãcut ºi studiile. directorul Institutului de Studii Internaþionale de la Yale. deopotrivã. ci ca una dintre numeroasele peninsule ale masei compacte de pãmânt eurasiatic“21. în acelaºi timp. o tratare mai nuanþatã. lansatã de Nicholas Spykman. Statele Unite s-ar gãsi ele însele irezistibil încercuite . Publicã douã lucrãri importante chiar în perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial: America’s Strategy in World Politics (1942) ºi The Geography of the Peace (1944). Nicholas John Spykman cunoaºte bine opera lui Mackinder. în cea a teoriei relaþiilor internaþionale. Profesor de relaþii internaþionale la Universitatea Yale. constituirea unei alianþe militare între Germania ºi Rusia. institut întemeiat de Spykman. dar implicit el atrage atenþia asupra Eurasiei. examinarea la scarã globalã a relaþiei dintre tipul de putere maritimã ºi puterea continentalã. uneori o revizuire a teoriei lui Mackinder. dupã aceea. care propunea o analizã din perspectivã geopoliticã a problemelor de securitate cu care erau confruntate Statele Unite.

subliniazã cã scopul politicii externe a Americii este prevenirea unei coaliþii pe continentul eurasiatic – pornesc. tot din perspectivã americanã. chiar dacã nu mãrturisesc acest lucru. Numai cã aceeaºi realitate geograficã este cititã altfel. Principalul lor obiectiv.“23 Dupã cum se poate observa. cât ºi în timp de rãzboi. trebuie sã fie acela de a preveni unificarea centrelor de putere din Lumea Veche într-o coaliþie ostilã intereselor americane. în acest context. pe teritoriile cuprinse între . Anglia. De fapt. viziunea privind opoziþia dintre puterea continentalã ºi cea maritimã britanicã este examinatã ºi amendatã din perspectivã practicã: „Opoziþia dintre cele douã state nu a fost niciodatã inevitabilã. sã nu relevãm faptul cã unele scrieri din zilele noastre – care. concrete. cea înconjuratã ºi adãpostitã de munþi ºi de Oceanul Îngheþat (vezi harta 5). dar îºi concentreazã atenþia pe ceea ce este dincolo de munþi.66 Geopolitica Zona de coastã Harta 5: Teoria þãrmurilor (Rimland theory) – Nicholas Spykman (apud John Rourke. tot de la Spykman. International Politics on the World Stage. de proporþii: Mackinder gândeºte jocul strategic la nivel preponderent european ºi din perspectiva superputerii secolului al XIX-lea. cum au fost cele conduse de cãtre Napoleon. p. în cele mai mari trei rãzboaie ale secolului al XIX-lea ºi al XX-lea – rãzboaiele napoleoniene. Spykman la nivel planetar ºi din perspectiva Statelor Unite. pentru a-i evidenþia slãbiciunile. imperiul britanic ºi cel rusesc s-au aflat de aceeaºi parte împotriva unei alte puteri de coastã (rimland power). Spykman procedeazã la o analizã detaliatã a construcþiei lui Mackinder ºi alterneazã argumentele de ordin teoretic cu cele practice. Nu putem. 186) de o forþã superioarã dacã ar trebui sã fie confruntate cu o zonã de coastã eurasiaticã unitã. Spykman acceptã în parte analiza – „putem continua sã numim câmpia centralã a continentului «Heartland»“25. Mackinder insistã pe zona centralã a Eurasiei. Primul ºi cel de-al Doilea Rãzboi Mondial –. De pildã. atât în timp de pace. Wilhelm II ºi Hitler.“24 Punctul de plecare al analizei întreprinse de Spykman este acelaºi: evaluarea „pur geograficã“ a contururilor de ansamblu ale Eurasiei. diferenþa este de scarã.

stãpâneºte Heartland-ul. Numai cã Spykman considerã decisiv pentru controlul inimii lumii (Heartland) controlul þãrmurilor. deci accesul la trecerile spre aceastã regiune. Dacã ar fi sã gãsim un slogan pentru politica de putere a Lumii Vechi. –aproximativ douã treimi din populaþia lumii locuiesc în zonele de coastã ale Eurasiei. în ultimã instanþã. Teoria lui Mackinder care accentua importanþa estului Europei (acum ocupat de germani) în controlul Heartland-ului devenea cu totul insuficientã. În fond. la cel american devine off-shore (teritorii maritime). ce reprezintã Europa de Est în viziunea autorului englez? Ea ocupã intrândul cãtre Inima Lumii. la Spykman devine rimland (þãrm). cine stãpâneºte Heartland-ul…» este falsã. foarte greu de controlat. Mai ales cã nu erau disponibile decât cele dinspre Oceanul Îngheþat ºi cele dinspre Oceanul Indian. Chiar inacceptabilã. cine stãpâneºte Eurasia controleazã destinele lumii întregi».“26 N. formatã din „mãrile mediteraneene“ cuprinse între diferitele regiuni de coastã ale continentului ºi care leagã totul într-o „centurã maritimã“. inclusiv albiile râurilor. Perspectiva de analizã este mai pregnant strategicã de data aceasta: „Noi am eºuat în a înþelege semnificaþia realã a bãtãliei pe care o ducem. comparativ cu alte regiuni din interiorul continentului. denumiri care ar defini mai limpede realitatea geograficã. acesta ar trebui sã fie: «Cine stãpâneºte rimland-ul stãpâneºte Eurasia. Spykman foloseºte ºi alte concepte. –zona de coastã are numeroase cãi de comunicaþie înspre regiunea eurasiaticã propriu-zisã. Ceea ce la Mackinder era inner crescent (inelul interior). Teoria rimland-ului s-a impus ºi în urma eforturilor Statelor Unite de a ajuta Rusia în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Într-o anume privinþã putem considera teoria lui Spykman un fel de extindere a unui anumit punct din concepþia lui Mackinder. dar nu o valorificase suficient din punctul de vedere al analizei.Geopolitica anglo-americanã 67 munþi ºi mare. Pentru a fixa noua evaluare. Spykman este de acord cu viziunea lui Mackinder potrivit cãreia Eurasia reprezintã o poziþie-cheie pentru cucerirea ºi dominarea lumii. Spykman vorbeºte ºi de o „autostradã maritimã circumferenþialã“. Ce este rimland-ul dacã nu fâºia de pãmânt care asigurã intrândul dinspre toate direcþiile cãtre aceeaºi Inimã a Lumii? . ceea ce la autorul englez era outer crescent (inelul exterior). Controlul zonei de coastã care încercuieºte zona-pivot neutralizeazã forþa acesteia. plasatã între munþi ºi mare. Mackinder o menþionase ºi el. Care sunt argumentele pe care se sprijinã autorul? – masa compactã de pãmânt eurasiatic este prea întinsã ºi. – sfârºit. ºi Spykman o spune deschis: „Formula lui Mackinder «Cine stãpâneºte Europa de Est. greu accesibile ºi cu o climã asprã.“ Este adevãrat cã ºi avantajul lui Spykman este net: el face generalizãri pornind de la datele ºi marile încercãri pe care le-a presupus conflagraþia mondialã. aceastã fâºie de pãmânt care încercuieºte Eurasia este mult mai ospiîn talierã. Autorul american mutã centrul de greutate a analizei pe importanþa fâºiei de pãmânt care înconjoarã supracontinentul. În plus. Ceea ce însemna posibilitatea de a ajunge în zona Heartland-ului.

prin forþa lucrurilor. Hong Kong etc. din punct de vedere economic sunt mai dezvoltate decât zonele din jur. cea mai importantã poartã de trecere este reprezentatã de grupul de þãri central ºi est-europene care asigurã legãtura între Marea Balticã ºi Marea Adriaticã – þãri prinse. mici sau cel mult medii. Siria ºi Turcia –. formând ceea ce Cohen numeºte „a patra sferã de marginalitate“. mai ales dupã colapsul URSS. considerã autorul. cu cât vor exista mai multe astfel de porþi de trecere. ca ºi tensiunea specificã unei asemenea situaþii vor putea sã menþinã pentru multã vreme regiunea ca atare în stadiul în care se aflã în prezent. o asemenea regiune. El apreciazã cã ne aflãm pe punctul de a asista la formarea ºi a altor porþi de trecere. Aceste zone se aflã deopotrivã sub influenþa celor douã spaþii.27 Existã. regiunile. Cel maritim este mai deschis schimburilor comerciale ºi în general ideii de schimb. lumea este dispusã într-o ierarhie geopoliticã ale cãrei elemente. mai bine lumea de astãzi. De pildã. naþiunile-state ºi unitãþile subnaþionale. ele pot fi atrase de unul dintre aceste spaþii sau rãmân divizate. prin urmare. ca întindere ºi populaþie. Un alt concept important este cel de poartã de trecere (gateway). Ultima zonã aflatã sub presiune geopoliticã este Orientul Mijlociu.68 Geopolitica Teoria spaþiilor globale (Saul Cohen) Fost preºedinte al Asociaþiei Geografilor Americani. Africa ºi Asia de Sud se întind în afara acestor zone globale. Asia de Sud-Est. ceea ce autorul numeºte „zone aflate sub presiune geopoliticã“ (shatterbelts). Dupã opinia autorului american. De aceea. din punct de vedere geopolitic. Iran. mai precis acela de zonã aflatã sub presiune geopoliticã. Asemenea poziþii prezintã câteva caracteristici: sunt zone distincte din punct de vedere cultural ºi istoric. ele joacã un rol integrator între regiuni (vezi harta 7). Asia de coastã ºi Africa subsaharianã. . douã asemenea spaþii geografice globale: spaþiul maritim ºi cel continental. Israel. orientat cãtre el însuºi. gradul de fragmentare politicã dintre ele. zone fragmentate din punct de vedere politic. La rândul lui. Europa maritimã ºi Maghrebul. dar nu strivite între spaþiul maritim ºi cel continental. De notat cã America de Sud. astãzi. în ordine descrescãtoare. Cohen introduce ºi alte concepte cu ajutorul cãrora ne putem reprezenta. din punct de vedere geografic. dar în ultimele decenii a fost integratã politic ºi economic Asiei de coastã. care pare sã evolueze tot cãtre spaþiul maritim. situate la întâlnirea dintre spaþii mari continentale ºi maritime. cea mai importantã ar fi putea fi zona caraibianã. statele situate în asemenea zone sunt. sunt: spaþiile geografice globale (realms). a reprezentat. Saul Cohen susþine cã. cu atât mai bine. Irak. Deºi cuprinde ºase puteri regionale – Egipt. potrivit autorului american. care ar deveni un punct de legãturã între America de Nord ºi cea de Sud. fiecare spaþiu global conþine câteva regiuni distincte. cel mai adesea maritime. zona din Orientul Mjlociu care face legãtura între Marea Mediteranã ºi Marea Roºie. pânã nu de mult. ca rezultat al intereselor opuse ce se resimt în regiune (vezi harta 6). În orice caz. deci unei regiuni semnificative a spaþiului maritim. pe când cel continental este. asemenea poziþii leagã douã cãi comerciale importante. În zona maritimã putem identifica mai multe asemenea regiuni: America de Nord ºi zona caraibianã. Între acestea.

International Politics on the World Stage. în care criticã subestimarea de cãtre Aliaþi a aviaþiei ca instrument indispensabil rãzboiului modern ºi fãrã de care nici o victorie decisivã nu poate fi obþinutã. Primeºte cetãþenie americanã în 1927. Are o misiune în 1918 în SUA ºi solicitã azil în aceastã þarã. p. p. în care încearcã sã demonstreze cã puterea aerianã are o superioritate netã comparativ cu cea terestrã ºi maritimã ºi în .Geopolitica anglo-americanã 69 Spaþiul continental Spaþiul oceanic Zonã aflatã sub presiune geopoliticã (Shatterbelt) Harta 6: Teoria spaþiilor globale – Saul Cohen. Realms (apud John Rourke. 167) Poartã de trecere actualã Poartã de trecere potenþialã Harta 7: Porþile de trecere – rol integrator între regiuni (apud John Rourke. În 1950 publicã o altã lucrare. unde se stabileºte definitiv. În 1942 publicã lucrarea A Victory through Air Power. International Politics on the World Stage. Strategia modernã nu poate fi conceputã fãrã o aviaþie modernã. 169) Teoria puterii aeriene (Alexander de Seversky) Nãscut în Rusia. Alexander de Seversky activeazã în marina rusã în Primul Rãzboi Mondial. Air Power: Key to Survival.

foarte costisitoare. SUA nu mai pot beneficia de avantajul. al unei semi-izolãri naturale. Uniunea Europeanã fiind a doua forþã economicã a lumii dupã SUA ºi conservând bine atuul sãu principal: potenþialul de cercetare. în viziunea autorului german. Semnificaþia geopoliticã a supracontinentului eurasiatic este mai vizibilã dacã o comparãm cu forþa ºi ponderea puterii americane. dupã expresia autorului american. pentru a le putea. un autor american de indiscutabil relief – Zbigniew Brzezinski – revine asupra temei în termeni oarecum similari cu cei din abordãrile anterioare. Extremitatea vesticã este un adevãrat centru de putere. Pe supracontinentul eurasiatic întâlnim douã dintre cele trei zone cele mai dinamice ale lumii de azi. o strategie elaboratã ºi urmatã îndeaproape de puterile oceanice prin intermediul cãreia dezbinau puterile blocului continental. aceastã zonã era vãzutã de autor drept „aria de decizie“. Dimpotrivã. un periculos centru de putere economicã ºi de sporitã influenþã politicã“29.70 Geopolitica care sugereazã cã SUA trebuie sã-ºi dezvolte capacitãþile aeriene ºi sã renunþe la bazele navale de peste mãri. sau sã le reducã numãrul. am putea spune cã dimpotrivã. dupã aceea. datoritã dezvoltãrii ºi diversificãrii comunicaþiilor. Noua situaþie nu aduce însã atingere statutului ºi importanþei geopolitice a Eurasiei. La care am putea adãuga subcontinentul indian. dar ºi ca putere supremã în lume“28. în ultima vreme. Partea asiaticã a Eurasiei „a devenit. în zilele noastre. cum ar putea pãrea. O forþã difuzã. o putere non-eurasiaticã s-a impus nu numai ca principal arbitru în relaþiile de putere din Eurasia. Mai mulþi analiºti considerã cã aprecierile lui Seversky privind dezvoltarea unei puternice forþe aeriene sunt cu atât mai actuale cu cât. Forþa aerianã reprezintã în acest context un mijloc indispensabil propriei protecþii ºi proiectãrii puterii pe spaþiile mapamondului. preocuparea unor savanþi desprinºi de problemele strategice ale vieþii politice. Alexander de Seversky utilizeazã noþiunea de areal de dominare aerianã ºi considerã cã arealele de dominare aerianã ale celor douã superputeri ale momentului se suprapuneau peste zona polarã nordicã. realitate care îºi pãstreazã importanþa ºi în zilele noastre. important altãdatã. o forþã departe de a-ºi . Concentrarea atâtor autori asupra importanþei geopolitice a Eurasiei nu este. India fiind una dintre þãrile pe cale de a deveni o incontestabilã putere regionalã. Este interesant sã semnalãm cã. O geostrategie pentru Eurasia (Zbigniew Brzezinski) Toate ºcolile ºi toþi autorii importanþi ai domeniului de care ne ocupãm s-au raportat într-un fel sau altul la semnificaþia geopoliticã a Eurasiei. „Politica anaconda“ era. controla ºi supune prin sufocare (despre „politica anaconda“ vom discuta pe larg în capitolul dedicat geopoliticii germane). dar într-un context complet diferit. Haushofer pleda pentru ideea unui bloc eurasiatic ºi considera drept o adevãratã axiomã a ascensiunii acestui supercontinent un pact de neagresiune între puterile din acest spaþiu. de învãþãmânt ºi tehnologic. Specialiºtii considerã cã eforturile fãcute de cãtre SUA ºi fosta Uniune Sovieticã pentru controlul aerian al acestei zone au pornit ºi de la studiile ºi concluziile lui Seversky. autorii amintiþi fixeazã o realitate geopoliticã impunãtoare. Contexul este dat de faptul cã „pentru prima oarã în istorie.

el considerã cã „nu mai este suficient sã modelãm o politicã pentru Europa ºi alta pentru Asia“. Este o schimbare de perspectivã. Cele mai puternice ºi mai populate pretendente la statutul de puteri regionale. Eurasia a reprezentat „casa“ pentru cele mai dinamice ºi mai hotãrâte state dea lungul istoriei. De la Ginghis Han pânã la miracolul economic asiatic contemporan. Pentru a nu aminti ºi de eforturile considerabile fãcute de China de a se apropia de Europa ºi de a avea relaþii economice dezvoltate cu protagonistele Uniunii Europene: Germania. o asemenea construcþie ar putea deveni nucleul unei structuri de securitate a cãrei caracteristicã principalã este responsabilitatea politicã autenticã. cooperarea chino-americanã este indispensabilã în Orientul Îndepãrtat. Pe termen lung. În spiritul analizelor geopolitice clasice la care ne-am referit pânã acum. În primul rând. Pe termen mediu. eforturile SUA ar trebui canalizate în vederea apariþiei unor parteneri compatibili din punct de vedere strategic care. Dacã am încerca sã pãtrundem dincolo de concluzia autorului american. în cazul Eurasiei. Eurasia este singura putere în mãsurã sã se opunã. O a doua concluzie priveºte cerinþa ca. pe de alta. pentru a preveni formarea unei coaliþii ostile ºi a stimula centrele de interes ºi de putere sã dezvolte relaþii de sine stãtãtoare cu America. cât priveºte centrul Eurasiei. am putea descoperi cã printre temerile ºi realitãþile care au zãmislit o asemenea propunere se aflã ºi apropierea dintre Rusia ºi China. un suport natural pentru o posibilã realitate socialã ºi politicã. Franþa ºi Rusia. Statelor Unite. sã formeze un sistem de securitate trans-euroasiatic. Din aceastã constatare geopoliticã. care aratã cã nici acum. toatã aceastã evoluþie ne aratã cã statele cele mai importante ale lumii au pornit de aici. distribuitã cât mai corect posibil. Pentru realizarea acestor obiective. Brzezinski afirmã: „cine dominã Eurasia dominã aproape automat Orientul Mijlociu ºi Africa“. China ºi India. Anglia. realitãþile geografice nu pot fi trecute cu vederea. importantã este menþinerea ºi extinderea capului de pod reprezentat de democraþiile vest-europene. din moment ce China va deveni din ce în ce mai mult o putere axialã. Eurasia deþine 75% din populaþia lumii. mai ales cã ele reprezintã. hegemonia americanã – benignã – este menitã sã descurajeze eventuale iniþiative ºi acþiuni de subminare a acestei hegemonii. 60% din PNB-ul mondial ºi 75% din resursele energetice ale globului. Analistul american precizeazã cã formarea sistemului de securitate transeurasiatic nu trebuie privitã ca un scop în sine. în condiþiile în care Franþa ºi Germania vor continua sã aibã rolul decisiv. ºi anume zona dintre Europa ºi puterea regionalã reprezentatã de China. în secolul XXI. se situeazã în acest spaþiu. Iatã datele care recomandã Eurasia drept o putere predominantã a lumii de azi. ci trebuie sã avem în vedere o politicã pentru Eurasia. cu ºanse reale. Franþa.Geopolitica anglo-americanã 71 fi pus în valoare potenþialul. aceasta va fi un fel de „gaurã neagrã“ pânã în momentul în care Rusia va lua decizia de a se redefini ca stat postimperial. mai . precum ºi relaþiile economice bune dintre Germania ºi Rusia. Este o apropiere evidentã între statele axiale ale Eurasiei. pe termen scurt. Urmãtoarele cele mai puternice ºase economii dupã SUA funcþioneazã pe acest supercontinent. Forþa conjugatã a continentul depãºeºte considerabil forþa Statelor Unite. SUA sã promoveze o viziune ghidatã de pluralismul geopolitic faþã de acest spaþiu. Brzezinski deduce douã concluzii cu valoare strategicã pentru America de azi. Cei mai potenþi challengeri economici ºi politici pentru America provin din zona eurasiaticã. pe de o parte. rãmânând sub control american.

o nouã rivalitate continentalã? Dincolo de o variantã sau alta. cât ºi cu estul. De fapt. mai toate analizele prevãd cã în jurul anilor 2010 acest stat va cunoaºte o relansare economicã ºi politicã. Asia Centralã. atât cu vestul eurasiatic.72 Geopolitica mult. Uniunea Europeanã. ea poate reveni. La care trebuie adãugatã capacitatea de combinare pe care o are Rusia. cãtre Rusia. consideratã „Balcanii Eurasiei“. Am putea spune cã analiza lui Brzezinski „urcã“ dinspre þãrmurile eurasiatice cãtre „Inima Lumii“. ameninþã sã devinã o zonã sfâºiatã de conflicte etnice ºi de rivalitãþi între diferitele puteri locale. Marea necunoscutã a supracontinentului continuã sã fie Rusia.“30 . în sudul Rusiei. îºi accentueazã semnificaþia geopoliticã: „Eurasia este tabla de ºah pe care continuã sã se dea bãtãlia pentru supremaþie mondialã. Chiar dacã Rusia traverseazã un moment de slãbiciune neîndoielnicã. între anumite limite. blocul eurasiatic îºi menþine ºi. Sunt greu de estimat relaþiile dintre centrele de putere de pe întinderea Eurasiei: va triumfa cooperarea intercontinentalã sau se va afirma. respectiv China. întregul demers al autorului american are în vedere prevenirea formãrii unei coaliþii puternice pe acest continent sau a ridicãrii unei puteri care sã capete influenþã predominantã în Eurasia. dimpotrivã.

Ne limitãm sã semnalãm faptul cã geopolitica germanã. uneori s-au implicat în finalizarea lor politicã. a încheiat studiile universitare la Heidelberg. Geografia politicã. Între 1874-1875 cãlãtoreºte în America de Nord ºi Mexic. inclusiv din România. În 1882 ºi 1891. a generat o dezbatere vie pe continent în legãturã cu noua disciplinã ºi. Putem face. neîndoielnic. Considerat întemeietorul de fapt al geopoliticii. Friedrich Ratzel – întemeietorul de fapt al geopoliticii În evoluþia disciplinei de care ne ocupãm s-a întâmplat ceva paradoxal. în 1868. cea mai importantã lucrare a sa. cu interogaþii ºi dezlegãri identice sau cvasiidentice. unde studiazã viaþa locuitorilor de origine germanã. poate. nu ar conþine contribuþii întemeietoare. geopolitica germanã a impus teme ºi unghiuri de abordare care au intrat deja în patrimoniul de idei ºi preocupãri ale geopoliticii. publicatã în 1897.Geopolitica germanã De ce consacrãm un capitol de sine stãtãtor geopoliticii germane? În primul rând. ceea ce a atras o reacþie îndreptãþitã din partea colegilor din alte þãri. Nãscut la 30 august 1844. În al doilea rând. În anul urmãtor face o cãlãtorie în Mediterana. mai este un lucru peste care nu putem trece cu nici un chip. intitulându-ºi chiar una dintre lucrãrile sale fundamentale. prilej cu care se depãrteazã de formaþia sa de zoolog ºi se apropie de studiul geografiei. Unii autori germani de indiscutabil relief ºtiinþific au lansat o serie de abordãri discutabile sau chiar condamnabile. care a impus abordãri ºi concepte ce se regãsesc ºi astãzi în dezbaterea de specialitate nu a pronunþat niciodatã cuvântul „geopoliticã“. Autorul care i-a conturat unele dintre liniamentele de bazã. la Karlsruhe. aceastã ºcoalã oferã un corpus de idei ºi interpretãri comune sau cvasicomune. Un singur lucru nu se poate spune: cã ele nu ar avea o valoare intrinsecã. Antropogeographie. În sfârºit. a contribuit implicit la clarificarea domeniului sãu de studiu. al doilea volum din. stimulând reacþia. un relief aparte. în care aºazã noi fundamente . Ratzel publicã primul ºi. astfel. El a operat cu termenul de geografie politicã. Nu intrãm acum în analiza acestor abordãri. Friedrich Ratzel a fost un remarcabil om de ºtiinþã. cãreia i se va consacra pânã la sfârºitul vieþii. Se întoarce convins de atracþia ºi importanþa cercetãrii geografice. multe observaþii pe marginea lucrãrilor de geopoliticã elaborate în acest spaþiu. respectiv.

“1 Spirit profund. Prima se realizeazã prin colonizarea internã a unui spaþiu. Discordanþa apare în momentul în care suprafaþa . ºi pânã la statele mondiale. Pânã la Ratzel. Spre a înþelege mai bine conþinutul noþiunii de spaþiu. Spaþiul modeleazã adânc existenþa populaþiei care îl locuieºte. autorul german încearcã o întemeiere ºi o explicare din perspectivã geograficã a statului. Geografia politicã are sã se ocupe. De aceea. a evoluþiei ºi puterii sale. în spaþiu – între Ecuator ºi poli – iar în timp – evolutiv. dar ºi a operei ºtiinþifice a lui Friedrich Ratzel în ansamblu. potrivit lui Ratzel. Astfel. decade ºi piere în legãturã cu anumite împrejurãri fizice: rasã. de graniþe. o geografie Almanach-Gotha […]. Era o adevãratã moºtenire din vremea perucilor. atunci când autorul german vorbeºte despre spaþiu. Spaþiul – arealul de care are nevoie un popor Acest lucru apare clar. cu gândul de a le reduce la categorii geografice. zicea el. Spaþiul desemneazã limitele naturale între care se produce expansiunea popoarelor. Termenul ca atare este folosit de toþi autorii care s-au referit la impactul mediului geografic asupra vieþii politice. Referindu-se la semnificaþia acestei lucrãri. Ratzel îºi dã seama cã o astfel de moºtenire penibilã nu mai poate fi suferitã mult timp. ca ºi orice organism. de stat. forme de guvernare ºi alte amãnunte fãrã spirit geografic. Statul. un alt volum definitoriu pentru concepþia sa despre rolul geografiei în istoria politicã a diferitelor state. autorul german îºi dã seama de moºtenirea pe care o purta geografia la sfârºitul de secol. ceea ce înseamnã distribuþia cât mai omogenã a populaþiei pe suprafaþa statului. nu numai limitele fizice de extindere a unei comunitãþi. se naºte. el încearcã sã sistematizeze acest imens material cules de-a lungul vremii. În 1897 apare lucrarea Politische Geographie. cum e cel englezesc. mai mult. sub numele de geografie politicã se înþelegea o înºirare de suprafeþe ale statelor ºi provinciilor. diferenþiatã în anumite împrejurãri naturale ce trebuie studiate. de la Turgot (cel care a folosit prima datã termenul de „geografie politicã“) la Montesquieu ºi Herder. În viziunea lui Ratzel. – omul de ºtiinþã trebuie sã urmãreascã toate formele acestea sociale. Spaþiul condiþioneazã. Prin urmare. spaþiul nu este echivalent cu teritoriul unui stat. considerând cã el le revine în mod natural. împãrþiri administrative. fãrã de care demersul geografic nu ar avea sens. creºte. arealul pe care acestea tind sã-l ocupe. Iar statul nu este o ficþiune cartograficã. Perspectiva de sistematizare este una geograficã. practic înecatã într-un empirism fãrã orizont. ci ºi atitudinea ei mentalã faþã de lumea înconjurãtoare. ci o realitate biologicã ºi el. de la statul umil. de pildã. Numai cã Ratzel deschide cercetarea geograficã spre fenomenul social ºi statal. fãrã însã a pronunþa acest cuvânt. E o parte din faþa pãmântului ºi o parte din omenire. populaþii.74 Geopolitica geografiei umane. Simion Mehedinþi scria: „Lucrarea aceasta a fost menitã sã rãstoarne ºi sã transforme o întreagã rubricã a literaturii geografice. el depãºeºte graniþele geografiei politice ºi face analizã geopoliticã. clima etc. compus abia din câteva sate. formele plastice ale scoarþei. Deci el nu are o accepþiune fizico-geograficã. autorul recurge la douã noþiuni sugestive: concordanþe ºi discordanþe antropogeografice. cel rusesc etc.

care la sfârºitul secolului trecut avea o suprafaþã de zece ori mai mare decât Germania ºi de 2. se apropie unii de alþii. deci un numãr suficient de mare pentru a coloniza un teritoriu. exprimã corelaþia celor doi factori: spaþiul ºi populaþia. mai precis. Aceasta este colonizarea externã. Un stat aflat în ascensiune va tinde întotdeauna sã ocupe poziþii naturale avantajoase. „Revãrsarea din teritoriile dens populate cãtre cele slab populate se transformã în regulã […]. Atunci poporul nãvãleºte în afara sa ºi apar toate acele forme ale creºterii spaþiale care duc în cele din urmã. la dobândirea de noi teritorii. dar populaþia sa era mai redusã decât cea din Europa Centralã. Se produce astfel ceea ce autorul numeºte colonizare externã.Geopolitica germanã 75 statului este locuitã fie de un numãr prea mare de oameni.“2 În ambele cazuri ia naºtere un fenomen de migraþie. pentru a se impune ca o identitate în rândul altor comunitãþi. dupã pãrerea autorului german. se epuizeazã dacã nu li se oferã spaþiu nou pentru colonizare. el menþioneazã cã un stat puternic ar trebui sã tindã spre o suprafaþã de cinci milioane de kilometri pãtraþi. Rusia. pentru a zãmisli o culturã. întrucât spaþiile subpopulate atrag cu o putere fizicã populaþia din spaþiile suprapopulate. de o populaþie redusã. el creºte peste marginile þãrii. Foamea de spaþiu devine explicabilã ºi are un temei adevãrat atunci când se înregistreazã o densitate prea mare. prin aceasta înþelegând spaþii naturale închise – vecinãtatea unui lanþ de munþi. autorul vorbeºte de „numãrul politic al populaþiei“. sau. Lebensraum (spaþiu vital) sau Raumsin (simþul spaþiului). în mod necesar. este adeseori strâns legatã de aceastã colonizare. întrucât „densitatea mare a poporului înseamnã culturã“. Invazia militarã. În acest sens. Dacã nici aceasta nu mai ajunge.“4 Spaþiul este important. cucerirea. „foamea de spaþiu“ nu are nici un alt temei decât „reflexul moºtenit de la populaþiile primitive ale stepei“. pãmântul care nu fusese încã ocupat: aceasta este colonizarea internã. Iatã cum sintetizeazã autorul german cele douã forme de colonizare: „un popor creºte prin aceea cã-ºi mãreºte numãrul. dar nu înseamnã neapãrat ºi forþa statalã. De aceea. strâmtori). Întrucât unui popor în creºtere îi trebuie teritoriu nou. deci o migraþie dinspre teritoriul suprapopulat spre cel subpopulat. în cazul ruºilor cel puþin. care se aflã mai degrabã în legãturã cu populaþia. În ceea ce priveºte mãrimea teritoriului. . o þarã prin aceea cã-ºi mãreºte teritoriul. Autorul Antropogeografiei evitã sã dea cifre precise în ceea ce priveºte numãrul optim al populaþiei sau suprafaþa optimã a unui stat. de pildã. Mai întâi el valorificã în interior. atunci poporul nãvãleºte în afarã ºi apar toate acele forme ale creºterii spaþiale […] care duc în cele din urmã. Cazul cel mai flagrant de discordanþã antropogeograficã ar fi. Puterea ca atare este totuºi mai strâns legatã de populaþie. care nu mai asigurã condiþii potrivite de evoluþie: „Pe un teren mic. – sau puncte obligatorii de trecere (pasuri muntoase. la dobândirea de noi teritorii: aceasta este colonizarea externã. a mãrii etc. fie. se încaierã ºi se luptã între ei. pentru sine ºi pentru stat. dimpotrivã. în mod necesar. oamenii devin prea numeroºi. Ratzel foloseºte noþiuni cum ar fi Volk ohne Raum (popor fãrã spaþiu).“3 În acest context. mai ales atunci când teritoriul cu densitate redusã este vecin cu cel cu densitate mare.5 ori mai mare decât a principalelor state europene luate la un loc. El reprezintã semnul cel mai edificator cã un popor se aflã în ascensiune.

în acest caz rezultând imperiile. Ceea ce deosebeºte geospaþiul de imperiu este.6 Concomitent. activitatea desfãºuratã în diferite sfere. intensitatea comerþului. 3. precum ºi al schimbãrilor survenite în organismul sãu. Japonia. este momentul sã amintim de ideea lansatã de Ratzel privind „ciclul oceanic“. În acelaºi timp. aceste legi topesc în ele totalitatea principiilor privind creºterea spaþialã a statelor. precum ºi de un spaþiu suficient ca bazã geopoliticã. zone bogate în diferite resurse. Japonia) ºi cele continentale (Rusia. O asemenea extindere poate fi ºi politicã. Cum avea sã sublinieze chiar Ratzel. În creºterea sa statul tinde sã înglobeze elementele cele mai valoroase ale mediului fizic înconjurãtor: linii de coastã. De aceea. Primul impuls de creºtere teritorialã este primit de statele nedezvoltate din exterior. resursele unice ºi dimensiunile uriaºe ale Pacificului. se vor confrunta ºi stabili raporturile dintre cele cinci þãri. Rusia. Valoarea unor mãri ºi oceane se schimbã ºi ea în funcþie de mãrimea ºi importanþa þãrilor care le strãjuiesc. care ar marca ºi încheierea evoluþiei ciclice a omenirii. Pledeazã pentru aceastã apreciere douã tipuri de argumente. pentru cã ele nu zãmislesc state propriu-zise. albii ale fluviilor ºi râurilor. al unor resurse ºi poziþii geografice avantajoase. întrucât dispun de resurse mult mai numeroase. 5. Iatã sistematizarea lor oferitã de autorul german: 1. dupã cum se exprimã autorul german. dupã pãrerea autorului german. Statele se extind prin asimilarea sau absorbirea unitãþilor politice având o importanþã mai redusã. el prevedea cã bãtãlia pentru Pacific ar putea avea un final catastrofal.76 Geopolitica Friedrich Ratzel foloseºte ºi termenul de geospaþii. Creºterea spaþialã a statelor însoþeºte alte manifestãri ale dezvoltãrii lor. mutându-se din Marea Mediteranã în Oceanul Atlantic ºi de aici în Pacific. în Pacific. Spaþiul unui stat creºte o datã cu creºterea culturii sale. Ciclul oceanic a urmat o linie semnificativã. 7. China). în Pacific ar urma sã aibã loc ºi principala confruntare între statele maritime (Anglia. China. de la civilizaþiile mai avansate. care au viaþã trecãtoare. Pacificul este locul unei activitãþi susþinute ºi al unui potenþial conflict de interese între cele mai puternice cinci þãri ale lumii: SUA. 6. . prin acestea înþelegând extinderea forþei civilizatoare a unei civilizaþii la nivelul unui continent (geospaþiul american). aceastã ultimã þarã avea posesiuni în Pacific). Autorul german formuleazã ºi o serie de legi ale spaþiului ºi aºezãrii în spaþiu. cum sunt forþa ideilor. prezenþa esenþialã a culturii ºi a forþei sale modelatoare. 2. Ratzel considera cã în aceastã confruntare puterile continentale vor avea câºtig de cauzã. Anglia (în acel moment. 4.“5 Întrucât vorbim de spaþiu ºi de tendinþa statelor de a ocupa un spaþiu cât mai convenabil din punct de vedere natural. „istoria miºcãrilor de expansiune aratã cã pofta vine mâncând. în cazul primului. Tendinþa generalã de asimilare sau absorbþie a naþiunilor mai slabe se autoîntreþine prin înglobarea de noi teritorii sau. tocmai aici. tãriei sau slãbiciunii sale. Ratzel considerã cã Pacificul este oceanul viitorului. Frontiera constituie organul periferic al statului ºi în aceastã calitate serveºte drept martor al creºterii. Miza acestui conflict ar fi reprezentatã de poziþia strategicã.

9 Condiþiile politice ale formãrii statelor-tampon oferã teren pentru intrigã internã ºi intrigã externã. În cazurile în care. Dar. au ºi deschidere suficientã cãtre mare. Din perspectiva noastrã. deci poziþia politico-geograficã. localizarea într-o emisferã sau alta. de soliditatea instituþiilor ºi de poziþia guvernului acestuia. Curzon avanseazã ideea constituirii unor state-tampon. Sensul acestui termen este destul de complex. ceea ce francezii desemneazã prin termenul „situation“. de interdependenþele dintre factorul natural ºi cel politic ºi demografic. Schimbãtoare în acord cu schimbarea situaþiei în zonã. valoarea spaþiului. Preocupat de deschiderea cãtre viaþa statalã. Este un tip de poziþie caracteristic îndeobºte statelor mici ori statelor apãrute de curând pe hartã. Sunt bune ºi avantajoase acele poziþii care. cel care a propus celebra „linie Curzon“ care despãrþea Polonia de Uniunea Sovieticã dupã Primul Rãzboi Mondial. cât ºi politicã.8 O formã de poziþie intermediarã poate fi socotitã ºi ceea ce în literatura de specialitate se numeºte stat-tampon („buffer state“). fiind sprijinite ºi de garanþiile pe care le oferã statele terþe interesate în menþinerea lor. contextului. Deci poziþia este cea care decide. . rezultatul nu ar putea fi decât un tablou bogat în informaþii. în ultimã instanþã. Deºi. Cu aceastã ocazie a intreprins studii de sine stãtãtoare asupra graniþelor ºi modalitãþilor de stabilire a acestora. cum subliniazã ºi Curzon. cu distanþa faþã de marile centre culturale ºi de civilizaþie etc. este schimbãtoare. atât în ordine naturalã. artificialitatea statului-tampon este ceva relativ ºi poate varia în funcþie de stabilitatea situaþiei interne. O dovadã în acest sens este cã în francezã el este tradus. spre exemplu. În acest context autorul german vorbeºte despre una dintre cele mai interesante poziþii politico-geografice intermediare din Europa. spune el. poziþiile pot fi asimilate împrejurãrilor. este important sã menþionãm cã Ratzel vorbeºte despre „poziþia intermediarã“. pentru cã. statele-tampon sunt formaþiuni artificiale. Curzon a funcþionat multã vreme în India drept reprezentant al Coroanei. nu se pot stabili frontiere clar delimitate. Denumirea lor. dar ºi prin situation.Geopolitica germanã 77 Poziþia – identitatea politico-geograficã a statului O altã noþiune-cheie a operei lui Ratzel este cea de poziþie. Ratzel coreleazã poziþia naturalã cu cea politicã ºi socialã. fãrã îndoialã. îi asigurã posibilitatea de a se pune în valoare. Important de reþinut este faptul cã poziþia nu este o noþiune strict geograficã. România. Dacã am urmãri numai datele fizice. În acest sens. pe când poziþia în acest ultim sens. vecinãtãþile naturale sau nu. nu toate folositoare. prin position. noul regat de la Dunãre. Ea are. Este interesant modul cum coreleazã autorul german noþiunea de poziþie cu cea de spaþiu. în fapt. supradimensioneazã sau subdimensioneazã spaþiul“7. formele de relief pe care le înglobeazã etc. „Poziþia corijeazã. îi conferã deschidere. provenind din partea forþelor care vor o redesenare a graniþelor în zonã. ele au existat de mai multã vreme. aflat între interesele directe ale Rusiei ºi Turciei. deþinând importante suprafeþe de pãmânt. ºi aceastã dimensiune: situarea strict topograficã. Poziþia fizicã este neschimbãtoare. este asociatã cu numele lordului Curzon of Kedleston. ele au o existenþã naþionalã proprie. din anumite considerente sau datoritã unor circumstanþe anume.

Întrucât au apãrut cu statut de „tampon“. Danemarca. Putem vorbi în acest sens de organicitatea. Din acest centru vital al statului pornesc. La graniþã. se bazeazã pe acea imensã iluzie cã ar fi posibil sã se punã stavilã creºterii vii a unei naþiuni. Ceea ce nu înseamnã cã ar trebui subestimate presiunile teribile la care sunt supuse statele respective. Ea consfinþeºte o stare de lucruri proprie unui anumit interval de timp. pe un teritoriu locuit de popoarele respective cu mult înainte de apariþia imperiului prãbuºit la finele Primului Rãzboi Mondial. Ca linie despãrþitoare. la tensiuni ºi modificarea graniþelor.78 Geopolitica Am insistat asupra acestei noþiuni întrucât ideile lui Curzon ºi-au aflat împlinirea prin Tratatul de la Versailles. cu capacitatea ºi disponibilitatea lor de a-ºi extinde spaþiul pe care îl deþin la un moment dat.“10 Potrivit concepþiei lui Ratzel. spune Ratzel. În noul context. un senzor de mare fineþe al prefacerilor survenite în interiorul sãu. frontiera are o semnificaþie politico-strategicã chiar ºi atunci când desparte douã state prietene ºi iubitoare de pace. Albania. frontiera este un adevãrat compromis la care s-a ajuns uneori prin intermediul forþei. ºi nu de artificialitatea constituirii lor. Ultimul cerc este reprezentat chiar de graniþa statului respectiv. Graniþa nu mai este fâºia de pãmânt care marcheazã despãrþirea dintre state. presiunile pe care le cunosc sunt extrem de mari ºi vin din ambele sensuri (cel mai semnificativ caz în aceastã privinþã este situaþia Poloniei. Suedia. dar este greu de acceptat ideea caracterului lor artificial. alcãtuitã din Finlanda. Bulgaria. Iugoslavia. statul ia naºtere în jurul unui Mittelpunkt (punct central). România. performanþa lor. care a fost împãrþitã de trei ori în secolul al XVIII-lea de cãtre ruºi ºi nemþi iar la sfârºitul celor douã rãzboaie mondiale a fost „mutatã“ pe hartã în funcþie de raportul de forþe al momentului). la salba de state-tampon existente anterior (Norvegia. Cu atât mai importantã este stabilitatea internã a statelor-tampon. aceasta reprezintã atuul principal prin care îºi asigurã supravieþuirea ºi consolidarea. Este adevãrat cã aceste state au luat naºtere într-un moment prielnic din punct de vedere istoric. frontiera exprimã relaþiile spaþiale dintre state. o zonã de mare presiune dintre ele. Grecia. poziþia lor geograficã le aºazã într-o situaþie de graniþã permanentã. care concentreazã energia ºi forþa unui popor. O asemenea interpretare devine cu atât mai actualã în condiþiile în care spaþiile altãdatã puþin locuite sau chiar nelocuite dintre state au dispãrut. Luxemburg ºi Elveþia) s-a mai adãugat o a doua salbã. Într-un anume sens. în cercuri concentrice. ritmurile inegale ale creºterii lor duc peste o vreme. Belgia. care erau necesare pentru separarea Rusiei de Europa. inevitabil. reprezentat de dezagregarea Imperiului Austro-Ungar. „Tratatele care garanteazã frontierele. statele se întâlnesc cu forþa lor. ci un organ periferic al statului. De aceea. unde de energie care acoperã întreg teritoriul naþional. un martor al creºterii ºi slãbiciunii sale. evoluþiile diferite ale statelor vecine. Graniþa ca organ periferic Una dintre cele mai interesante viziuni promovate de cãtre Ratzel este cea cu privire la graniþã ºi semnificaþia sa geopoliticã. Polonia. De aceea. Atunci. „Graniþa . Constituirea lor a avut loc pe principiul naþionalitãþii.

prin însuºi acest fapt. douã zone de influenþã. culturali. a discuta despre geopolitica germanã. a schimbului de produse culturale ºi a schimbului de opinii propriu-zise. Este momentul sã semnalãm cã Ratzel sesizeazã rolul vital pe care îl are un alt factor. . din nou ºi cvasiexclusiv. Autorul german concepe comunicarea într-un sens foarte larg. chiar dacã autorul Antropogeografiei lanseazã teze. Nu este important ca un pulsar sã aibã o anumitã intensitate. implicit. afirmã vizionar autorul. alþi exegeþi nu considerã cã preocupãrile lui Friedrich Ratzel ar fi asimilabile domeniului propriu-zis al geopoliticii. „Condiþia grandorii unui popor ºi. organul cel mai sensibil unde putem detecta starea de sãnãtate a statului. înfiinþând o catedrã de geopoliticã la Universitatea din München. în bunã mãsurã. graniþa este. fiind un organ periferic. mai mult.11 La graniþã putem mãsura cel mai bine intensitatea pulsarilor economici.Geopolitica germanã 79 este un produs al miºcãrii“. în regiunea de lângã graniþã se întâlnesc ºi se confruntã pulsari venind din direcþii diferite. Argumentele acestei aprecieri ar fi urmãtoarele: –cei mai mulþi exegeþi reduc geopolitica germanã la perioada ei interbelicã. Prin urmare. atunci când Haushofer s-a afirmat drept ºef de ºcoalã în domeniul geopoliticii. apoi. de a fi sprijinit ºi chiar fundamentat politica acestuia de cuceriri teritoriale. Ea se aflã în expansiune dacã intensitatea pulsarilor este mare. Graniþa nu este o linie fixã. asupra lui Haushofer. economic ºi a poporului“. în sensul larg pe care l-am prezentat mai sus. editând o revistã de specialitate. ea luând forma schimbului de mãrfuri. Cum este ºi firesc. Haushofer întruchipeazã pãcatul fundamental care i se reproºeazã geopoliticii germane. ºi anume comunicarea. Prin urmare. noþiuni care vor fi preluate de cãtre geopolitica germanã de mai târziu. – concomitent. putem spune cã. comunicaþionali emiºi de Mittelpunkt. chiar dacã ea este consacratã de înþelegeri internaþionale. apoi. acela de a fi colaborat cu regimul nazist. cã forþa comunicãrii pãtrunde acolo unde nu poate ajunge forþa armelor ºi cã puterea de a penetra teritorii ºi graniþe începe sã devinã un apanaj al comunicãrii. Reiteratã de decenii bune. accentul cade. –în sfârºit. a inhibat multã vreme eforturile de analizã obiectivã a acestui raport – real între anumite limite ºi pe care nimeni nu-l pune la îndoialã –. sesizând cã în perioada care vine nu mai este suficientã forþa militarã. Karl Haushofer – personalitatea emblematicã a geopoliticii germane A discuta despre Karl Haushofer înseamnã. în primul rând. acuzaþia colaborãrii a adus grave prejudicii disciplinei ca atare. care învinge spaþiile. o graniþã desparte douã state. Aici se face diferenþa dintre intensitatea lor. a oricãrei mari puteri este dezvoltarea maximã a comunicãrii“12. un raport de forþe. metropolã care a jucat un rol esenþial în lansarea dezbaterilor despre geopoliticã. ci ca el sã nu întâlneascã un pulsar cu o intensitate mai mare ºi venind din direcþie opusã. este „periferia teritoriului statal. aºa cum poate fi în retragere dacã aceastã intensitate se aflã în scãdere.

timp de doi ani. cu titlul De la géopolitique. Jean Klein. prilej cu care.80 Geopolitica a întârziat mult apariþia unor lucrãri consacrate operei lui Haushofer. El considerã cã de-a lungul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial „o întreagã ºcoalã americanã s-a strãduit sã demonstreze cã geopolitica germanã era proiectul ºtiinþific pentru cucerirea lumii de cãtre germani“13. Participã activ la luptele din timpul Primului Rãzboi Mondial. G. vom încerca sã analizãm aceastã problemã în funcþie de anumite etape pe care le-a cunoscut evoluþia realã a acestor raporturi. vorbeºte despre „legenda“ potrivit cãreia Haushofer ºi-a asumat responsabilitatea majorã în inspirarea ºi transpunerea în viaþã a politicii externe a celui deal Treilea Reich. a relaþiilor dintre Haushofer ºi politica germanã de cuceriri: „Tezele geopoliticianului de la München privitoare la spaþiul vital ºi frontierele schimbãtoare se armonizau cu expansionismul teritorial german în Europa ºi. cea dintre venirea la putere ºi declanºarea rãzboiului ºi. Orientul Îndepãrtat va fi totdeauna un subiect predilect al autorului. cel care a semnat prefaþa la lucrarea lui Haushofer apãrutã în 1986 în traducere francezã. sã tratãm mai nuanþat problema. credem noi.15 . tezã axatã pe geografia politicã a Asiei (de altfel. Dupã încheierea conflagraþiei mondiale. Nãscut la München în august 1869 într-o veche familie bavarezã. De-abia în 1979 vede lumina tiparului primul dintre cele douã volume consacrate de cãtre Hans-Adolf Jacobsen vieþii ºi operei lui Haushofer. cât ºi de est (luptã ºi în România. ele nu se distingeau deloc de concepþiile conducãtorilor naziºti. Haushofer ºi nazismul Spre a înþelege mai bine raporturile dintre Haushofer ºi miºcarea nazistã. Haushofer fiind considerat în acea perioadã un autor cvasioficial). îmbrãþiºând cariera universitarã. pânã la dezmembrarea statului cehoslovac. studiazã ascensiunea statului japonez. La întoarcerea în Europa va publica un volum despre Þara Soarelui Rãsare ºi îºi va susþine teza de doctorat la Universitatea din München. Autorul menþionat face o distincþie care ne poate ajuta. În 1908 primeºte o misiune diplomaticã la Tokyo. precum ºi eventualele beneficii pe care Germania le-ar fi putut obþine din rivalitatea ce se nãºtea între SUA ºi Japonia. se retrage din armatã. tot atât de adevãrat este faptul cã ºi ecoul scrierilor sale este foarte mare în Japonia. în sfârºit. deºi dobândise gradul de general. Este pânã acum singura întreprindere exegeticã dedicatã gânditorului german. revistã cu apariþie constantã timp de douãzeci de ani.“14 Considerãm cã ne-am plasa mai aproape de evoluþia realã a lucrurilor dacã am distinge trei etape ale colaborãrii: cea pânã la venirea la putere a naziºtilor. atât pe frontul de vest. într-adevãr delicatã. Din 1924 publicã împreunã cu editorul Kurt Wowinckel ºi cu profesorii Erich Obst (Hanovra). cea marcatã de desfãºurarea conflagraþiei mondiale. în trecãtorile Carpaþilor ºi pe Valea Trotuºului). Maull (Graz) ºi doctorul Lantesach (Giessen) revista Zeitschrift für Geopolitik (Scrieri de geopoliticã). Karl Haushofer îmbrãþiºeazã cariera militarã. ale cãrei rãdãcini atestate mergeau pânã în secolul al XIV-lea.

iar obiectivul sãu era acela de a-i aduna pe cei de origine germanã în cadrul frontierelor lor naturale. timp de aproximativ douãzeci de ani. imperialismul – adicã tendinþa de expansiune a puterii ei politice ºi economice – este una dintre formele ºi cerinþele cele mai fireºti de viaþã. La rândul lui.18 Pânã la cucerirea puterii de cãtre Hitler. pãmânt care sã poatã hrãni populaþia ºi surplusul de populaþie germanã. credem cã nu este exagerat sã vorbim despre o anumitã admiraþie a autorului german faþã de o miºcare radicalã care promitea restaurarea demnitãþii germane. Populaþia Germaniei în ansamblu. Iar naþiunile mai animate de imperialism trebuie sã se înþeleagã spre a-ºi delimita zone speciale. acuzau decepþiile perioadei postbelice. Cursul Dunãrii aratã direcþia în care trebuie sã se îndrepte aceastã emigrare. În 1841. Jacobsen remarca. pangermanism. dar nu frontierã germanã“. În atmosfera de frustrare cvasigeneralã. Haushofer se mulþumeºte cu un rol informal de sfãtuitor al lui Hess ºi.19 Sau faþã de teza potrivit cãreia „istoria este o luptã pe viaþã ºi pe moarte a popoarelor pentru spaþiu vital“. Viitorul ºef de cabinet al lui Hitler nu avusese timp sã-ºi desãvârºeascã studiile. Haushofer fusese ofiþer. Haushofer îi face o vizitã lui Hitler în închisoarea de la Landsberg (în 1924). Nefiind implicat direct în miºcare. Friedrich Liszt vorbea despre misiunea Germaniei de a înainta pe Dunãre. Astfel numai se poate înlãtura concurenþa ºi se poate ajunge la un echilibru de viaþã pe harta continentelor ºi a lumii politice […]. Pentru aceastã primã perioadã. Toatã Valea Dunãrii ºi þãrile riverane formeazã un teritoriu prielnic pentru scurgerea surplusului de populaþie germanã […]. axa Berlin–Bagdad fiind preocuparea dintotdeauna a pangermanismului (vezi harta 8): „Pentru orice naþiune mare. Haushofer se raporta la tânãrul politician ca la un om „cu suflet ºi caracter“. data de 4 aprilie 1919 a fost pentru Haushofer foarte importantã. asigurarea egalitãþii în drepturi a poporului german cu celelalte naþiuni.Geopolitica germanã 81 Cum aprecia ºi Hans-Adolf Jacobsen16. La origine. Hess l-a pus în contact pe profesor cu diferiþi lideri ai partidului. hrãnea spiritele. dar nu a putut sã-l convingã sã devinã membru al Partidului Naþional Socialist. Dunãrea astfel ar deveni axa imperiului ºi ar juca pentru germanii de sud rolul pe care îl joacã Elba . Pentru a înþelege mai bine atracþia exercitatã de o serie de formule precum spaþiul vital sau reunirea tuturor germanilor. se poate considera cã raporturile lui Haushofer cu „miºcarea“ nu au întâlnit obstacole evidente. abrogarea tratatelor de la Versailles ºi Saint-Germain. cã Haushofer nu ar fi putut avea rezerve faþã de primele puncte ale programului din 1920 al Partidului Naþional Socialist. îndreptãþit. iar militarii cu deosebire. de a ajunge la Marea Neagrã ºi de a-ºi deschide drumul spre Orientul Mijlociu. probabil. poate fi echivalatã cu un program. O serie de autori defineau într-un mod extensiv patria germanã. De aceea. „Rinul. visul „Germaniei mari“ unea. pangermanismul era un avatar al patriotismului epocii napoleoniene. care prevedeau: reunirea tuturor germanilor într-un mare stat. este necesar sã facem trimitere la miºcarea de idei numitã. chiar dacã „nu excela în inteligenþã“17. ca ºi impactul lor real în epocã. a întreþinut o legãturã foarte strânsã. proprii de influenþã. Aserþiunea lui Ludwig Uhland. deoarece în acea zi l-a cunoscut pe Rudolf Hess. cu care. al unora dintre apropiaþii acestuia. înviora. generic. fluviu german. Hess vedea în relaþia cu Haushofer o bunã ocazie de a dobândi o altã înþelegere asupra politicii ºi determinãrilor sale. Tot prin mijlocirea lui Hess.

menþinând Italia sub tutelã. îi atrage atenþia asupra relelor sistemului. el ezitã sã le recunoascã. tot aºa ar trebui sã se aºeze pe marginea Dunãrii din distanþã în distanþã câte un stâlp cu inscripþia: cale de apã spre Marea Neagrã. întrucât pe linie maternã nu se bucurau de privilegiul unei origini ariene.82 Geopolitica pentru cei din nord. Relaþiile cu regimul nazist aveau sã se degradeze rapid în timpul rãzboiului propriu-zis. Decizia atacãrii URSS l-a îndepãrtat ºi mai mult pe Haushofer de politica oficialã. Or politica oficialã nazistã de cuceriri în Est compromitea aceastã idee. în plus. ambiþios în Orient. Chiar ºi atunci când fiul sãu. Poziþia sa era întemeiatã tot geopolitic. acesta face o tentativã stranie de a încheia o pace separatã cu Marea Britanie. dar decorative. În 1939. Nu putem sã nu reþinem în configurarea atitudinii sale din aceastã perioadã ºi câteva fapte care nu au putut sã nu-l marcheze. frazele bombastice despre spaþiul vital au putut prinde mult mai uºor. militarizat la maximum. în introducerea la volumul Pangermanisul filosofic. în care vedea un element stabilizator al relaþiilor internaþionale. opresiv în Polonia. dar grãbea formarea unei coaliþii continental-oceanice împotriva Germaniei (ceea ce s-a ºi întâmplat). care sã se întindã de la Marea Nordului pânã la Adriatica. Atacarea statului sovietic nu numai cã anula orice posibilitate de apropiere a statelor axiale ale Eurasiei. El a rãmas credincios politicii lui Deutschtum (reunirea sub o autoritate unicã a populaþiei germane rãspândite în toatã Europa). generalul-profesor nu vrea sau nu are tãria sã recunoascã decepþiile pe care i le oferã regimul. el ocupã poziþii vizibile. prietenul ºi protectorul sãu politic. În primul rând. cu asemenea interogaþii ºi preocupãri venite dintr-o întreagã evoluþie istoricã. gata sã treacã peste orice graniþã pentru a ajunge la marginile de altãdatã ale Sfântului Imperiu. dar.“21 Într-un asemenea mediu. Sunt cel puþin trei paliere la care acest proces are loc. La alt palier al procesului de degradare despre care aminteam se situeazã dispariþia de pe scena politicã a lui Rudolf Hess. au cunoscut dificultãþi. Ceea ce numim pangermanism este fuziunea tuturor acestor nãzuinþe. Fiinþã orgolioasã. fãrã a-ºi da seama cã trãieºte doar cu iluzia puterii ºi a influenþei. Nu este nici un fel de îndoialã cã toate acestea i-au creat profesorului o stare de real disconfort. copiii sãi. surprindea cu acuitate esenþa acestei orientãri politice: „În conºtiinþa germanã actualã se prelungesc toate vechile obsesii de glorie germanã pânã la coincidenþa cu o singurã ºi atotcuprinzãtoare himerã – un imperiu bicefal austro-german. Aºa cum e obiceiul sã se punã indicator de direcþie pe marginea drumurilor. ca sub Frederic II al Prusiei. cartea sa Frontierele a fost interzisã de cenzura germanã pentru motivul cã susþinea un alt punct de vedere cu privire la soluþionarea problemei populaþiei germane din Tirolul de Sud. În existenþa lui Haushofer din aceastã perioadã putem constata ceva paradoxal. ca ºi Ordinul Teutonilor cândva. Dupã ce mai multe încercãri de . dominând marea potrivit metodei hanseatice. Haushofer are o altã abordare privind modalitãþile de realizare a Germaniei mari. cu puþin înainte de declanºarea ostilitãþilor cu URSS.“20 Charles Andler. În general. îndepãrtându-l vizibil de linia politicã oficialã. Dupã cum se ºtie. în plus. Ca urmare a publicãrii legilor de la Nürnberg privitoare la „protecþia sângelui german ºi a onoarei germane“ (15 septembrie 1935). ea mina pur ºi simplu credinþa geopoliticã a autorului în constituirea unui „bloc continental eurasiatic“. Albrecht.

„Apologia geopoliticii germane“. Hess zboarã cu avionul direct în Marea Britanie. . în complotul eºuat organizat împotriva lui Hitler în vara anului 1944 îl transformã pe profesor într-un suspect. Etzel Pearcy. Vom identifica în ultima scriere a lui Haushofer multe judecãþi demne de luare aminte. Walsh. Este anchetat. La începutul lunii noiembrie 1945 redacteazã un fel de memoriu. p. Haushofer este ºi mai izolat. îl gãseºte în detenþie ºi nu este eliberat decât patru zile mai târziu. În ianuarie 1946 i se retrage dreptul de a profesa în învãþãmântul superior. Albrecht este executat de cãtre Gestapo. reþinut. O datã cu trupele americane soseºte ºi geopoliticianul E. În noul context. Boston. evident. 27 august 1944. Albrecht.Geopolitica germanã 83 Harta 8: Axa Berlin–Bagdad (apud Russel H. iarãºi anchetat ºi reþinut. Geopolitics in Principle and Practice. douã luni mai târziu se sinucide. Implicarea fiului sãu. 1994. 69) a realiza acest lucru pe cale diplomaticã nu dau roade. colonel ºi profesor la Universitatea Catolicã Georgetown din Washington. iarãºi eliberat. Fifield. dacã nu într-un duºman al regimului. cu care are mai multe discuþii ºi schimburi de opinii. nu putea avea sorþi de izbândã. pe care îl înmâneazã specialistului american. În 1945. Pe acest fundal sumbru apare o undã de speranþã profesionalã. ziua când împlineºte 75 de ani. împreunã cu soþia. Ginn. Este luat prizonier. tentativã care.

o modalitate de a preîntâmpina ºi exclude conflictele. pentru ca þara sã-ºi ocupe locul pe care îl meritã în Europa. geopolitica a apãrut ca o abordare mult mai raþionalã. topitã în viziunea privitoare la principalele probleme geopolitice: viziunea despre graniþe. în acelaºi timp. Geopolitica germanã a apãrut ºi s-a dezvoltat la München în anii ’20. ªi încheie: „Rea sau bunã.“ Concepþia lui Haushofer despre geopoliticã Concepþia despre geopoliticã este. într-adevãr. o soluþie de redresare. „unul dintre cele mai bune mijloace de a evita pe viitor catastrofe mondiale“24. Realitatea spaþialã era folositã pentru a lumina cauzele prãbuºirii. „îi fusese fatalã lui Wilhem II“ ºi i-a fost fatalã ºi celui de-al Treilea Reich: „Expansiunea unilateralã spre Est în 1939 ºi în 1941 a fost un pãcat capital împotriva acestei concepþii“23 (a concepþiei continentale). în acelaºi timp. De aceea. cum precizeazã autorul german. dar din perspectivã germanã. în acelaºi timp. Münchenul. pentru a vindeca pacientul ºi a-l orienta pe o direcþie de evoluþie promiþãtoare. Ea apãrea. pentru cã. . mãrturiseºte cã a îmbrãþiºat cariera universitarã târziu. în care ideile radicale erau de mult dominante. se doreºte o replicã. contribuþia noii discipline la întemeierea marilor orientãri politice. de fapt. în felul acesta. ºi ca un demers obiectiv. ea îºi propune sã explice de ce a ajuns Germania într-o asemenea situaþie ºi sã ofere. Pe acest fundal. Dacã þara în general era marcatã de deziluzie. Autorul o spune explicit: „Geneza geopoliticii germane este în acelaºi timp apologia sa. dupã ce fusese militar. despre spaþiul vital etc. devenitã în 1919 în mod oficial disciplinã de învãþãmânt la Universitate. Nu este nici un dubiu cã Haushofer a gândit continental. despre raportul puteri continentale–puteri oceanice. Înainte de a prezenta aceste trãsãturi. o alternativã la ceea ce se întâmplase pânã atunci. o metropolã aflatã în fierbere. iar reþeta spaþialã. se cuvine sã menþionãm contextul în care a apãrut ºi s-a configurat concepþia lui Haushofer. poziþie care. ea s-a nãscut din dezastrul þãrii mele“22. raporturile acesteia cu decizia politicã. în care se intersectau deziluzia ºi gândul revanºei. oraºul care i-a dat pe Spengler ºi pe Haushofer ºi în care Hitler ºi-a cristalizat ideile politice. vom înþelege mai bine virtuþile geopoliticii. Considerãm cã este util sã stãruim puþin ºi asupra viziunii autorului german despre geopoliticã în calitatea sa de disciplinã de studiu. O dovedeºte acuzaþia deschisã pe care o aduce poziþiei oscilante adoptate de cel de-al Treilea Reich faþã de puterile continentale ºi cele oceanice. Geopolitica germanã s-a nãscut ca un protest. în atmosfera de puternicã frustrare trãitã dupã Primul Rãzboi Mondial. În tratarea acestor probleme putem identifica principalele aliniamente ale abordãrii geopolitice propuse de Haushofer. o modalitate de realizare a obiectivelor naþionale care preocupau elita politicã ºi poporul german. Geopolitica se doreºte.84 Geopolitica Nu cu mult înainte de a-ºi pune capãt zilelor. e þara mea. naþionalismul ºi sentimental umilinþei. context care a imprimat abordãrii sale anumite particularitãþi. era capitala nemulþumirii. geopolitica germanã îºi propune explicit sã îndrepte lucrurile. aºa cum erau ele înþelese de Haushofer. pãstrând ceva din modul de gândire al militarilor.

dintre el ºi mediul sãu“26. care se doresc a fi cãrãmizi de construcþie a unui edificiu viitor. o viziune care „sã cuprindã continente întregi“. reiese limpede cã. Geopolitica propune ºi opereazã în acest context cu o viziune planetarã. Natura. celelalte trei sferturi trebuie explicate. menþinerea ºi dispariþia puterilor“28. experienþa milenarã aratã cã nu va exista liniºte atâta timp cât spaþiul respectiv nu va fi reconstituit în integralitatea sa. precizând. urmãrind cunoaºterea modurilor de viaþã ale altor popoare. preocuparea sa de fond fiind aceea de a nu „dogmatiza prematur“ noua disciplinã. este vorba despre cunoaºterea trãsãturilor durabile. trãsãturile definitorii ale geopoliticii în viziunea lui Karl Haushofer? Forþa geopoliticii provine din faptul cã înlocuieºte pasiunea politicã ºi încearcã sã se bazeze pe conexiuni naturale. Care ar fi. „acele trãsãturi care caracterizeazã formarea. De mai multe ori. Haushofer va recunoaºte cã elementul geografic nu poate justifica decât 25% din acþiunea politicã ni se pare edificator. ca una dintre cele mai importante probleme ale geopoliticii. În primul rând. Dacã examinãm mai atent aserþiunile autorului. în zadar neglijatã ºi umilitã. Ea furnizeazã „un stoc permanent de cunoaºtere politicã ce poate fi transmis ºi însuºit […] ca un adevãrat punct de sprijin necesar saltului la acþiune politicã. Cum spune autorul. geopolitica va reþine avertismentele pe care istoria le transmite în legãturã cu anumite fapte repetitive petrecute pe aceleaºi spaþii. considerã autorul german. În câmpul problematic al geopoliticii ar trebui sã intre. îºi reia drepturile pe suprafaþa pãmântului. Faptul cã nu a publicat un manual de geopoliticã. Karl Haushofer manifestã o prudenþã accentuatã. marile aºezãri ºi marile direcþii de migraþie din interiorul aceluiaºi spaþiu sau dintre spaþii. determinate de poziþia geograficã ºi de particularitãþile solului. În al doilea rând. Abordarea de tip geopolitic implicã din acest punct de vedere douã genuri de „studii pregãtitoare“. a „conexiunilor vitale ale omului de astãzi cu spaþiul de astãzi“27. Important este sã vedem la ce concluzii conduce o asemenea perspectivã.29 Atunci când . mai ales ale celor oceanice. în mai multe rânduri. Faptul cã.Geopolitica germanã 85 În definirea geopoliticii propriu-zise. cu respectarea anumitor corelaþii (cum ar fi corelaþia „organicã“ între populaþie ºi teritoriu). pe raporturi clare între regiuni ºi þãri. un gen de conºtiinþã geograficã menit sã ghideze demersul politic“25. potrivit autorului german. ca decurgând „din natura omului ºi a rasei sale. evoluþiile demografice ºi presiunile pe care le creeazã acestea. totuºi. Nu discutãm acum dacã argumentul geografic este suficient pentru a întemeia un asemenea demers. din voinþa lui moralã ºi din contradicþia conºtientã. de a nu o închide în jurul unor judecãþi fixe. el a precizat cã nu publicã decât „materiale de geopoliticã“. În cazul în care un spaþiu natural locuit de o populaþie este amputat. toate schimbãrile ºi transferurile de putere care au loc în lume. într-un cuvânt. mai târziu. el propune un model de raþionalizare a politicii din perspectivã geograficã. inevitabilã. teme precum: marile spaþii de pe pãmânt. de fapt. cã geopolitica are nevoie sã fie construitã. Forþa ºi perenitatea geopoliticii se asociazã cu forþa elementelor naturale ºi a raporturilor care existã ºi vor exista atâta timp cât existã chiar aceste elemente naturale. fondate pe elemente naturale. graniþele. cã nu doreºte sã împiedice dezvoltarea ei ulterioarã prin fixarea anumitor enunþuri dogmatice. este edificator pentru aceastã preocupare demnã de respect.

Ceea ce am putea denumi „instanþele de mediere“ cuprind astãzi forþe asociate cu cercetarea. . nu putem sã nu reþinem efortul în direcþia raþionalizãrii actului politic. toate hrãnite de instrumentarul ºtiinþific pus la îndemânã de revoluþia ºtiinþificã modernã. Cum ar putea fi asimilate cerinþele evidenþiate de cãtre geopoliticã în conducerea statului? În primul rând. de nimeni negatã. este exercitat de cãtre oameni cu o pregãtire depãºitã. care insista într-un mod unilateral doar pe spaþiu. Editorul operei lui Haushofer relevã cu îndreptãþire: „Maniera în care omul rãspunde la acþiunea spaþiului este din punct de vedere rasial ºi naþional atât de diferitã. aceasta [trebuie] sã înglobeze forþele poporului. întemeiatã. ci ºi un mod de analizã depãºit. prin efortul de a pune de acord actul politic cu instrumentarul ºtiinþific pe care cunoaºterea îl pune la îndemânã. încât dacã vom þine cont numai de spaþiu nu vom ajunge decât la concluzii geografice formale. naturalã. într-o scrisoare de rãspuns. potrivit lui Haushofer. sã asigure bazele naturale ale vieþii statului“31. ºi Germania. faþã de cerinþa din ce în ce mai importantã de a prevedea evoluþia fenomenelor politice. A discuta ºi a reduce procesul de raþionalizare doar la componenta geograficã. constituie simple surogate. în sensul cã „alãturi de forþele spaþiului. a întemeierii orientãrilor politice. procesul de pregãtire este îndreptat cu faþa la trecut. are un conþinut preponderent lingvistic ºi juridic. Anglia ºi Franþa. Ajunºi în acest punct. pe de o parte. se fac unele precizãri foarte interesante în legãturã cu obiectul geopoliticii. ni se pare important sã adãugãm un lucru. puþin folositoare atât domeniului ºtiinþific. Haushofer constatã cu o anumitã amãrãciune decalajul dintre SUA. pe de alta. chiar dacã demersul propriu-zis suferã de ipoteza neîncãpãtoare pe baza cãreia se desfãºoarã. pentru cã el surprinde slãbiciunea fundamentalã a geopoliticii clasice. nici de stânga ºi nu permite abordãri partizane. este acum mediatã de mult mai mulþi factori decât rasa ºi naþiunea.86 Geopolitica asemenea avertismente nu sunt luate în considerare. În primele þãri pregãtirea oamenilor politici ºi a diplomaþilor se face în instituþii specializate. cum spuneam. deci ale omului ºi rasei pentru ca. Wowinckel îi propune o lãrgire a conþinutului noþiunii de geopoliticã. Într-o scrisoare pe care i-o adreseazã Kurt Wowinckel. noi. astãzi. Devine limpede cã noua disciplinã nu este în viziunea lui Haushofer nici de dreapta. întotdeauna apar situaþii periculoase ºi conflictuale. este cu deosebire interesant. complet inadecvate pentru a întemeia cu adevãrat orientãrile politice. În Germania. cât ºi celui politic. cu structurile de analizã ºi evaluare. Actul politic se desfãºoarã pe baze tradiþionale. devine nu numai insuficient.“32 Dacã Wowinckel face aceastã observaþie. s-au creat catedre ºi alte structuri destinate studierii fenomenului politic. foarte puþin deschiºi faþã de problemele noi ale epocii ºi faþã de dinamismul ei. la 22 august 1941. Haushofer nu ar fi precizat: „sunt în întregime de acord cu reflecþiile tale“30. Plasându-ne în epocã. împreunã. editorul operei sale. ºi anume cã spaþiul nu acþioneazã decât indirect asupra oamenilor. Nu am fi insistat asupra acestora dacã. Argumentul avansat de Wowinckel. Acþiunea spaþiului. Geopolitica reprezintã un adversar neîmpãcat al ideologiilor. Haushofer a purtat de-a lungul vremii o corespondenþã bogatã. am putea formula o serie de alte remarci. Din aceastã perspectivã. care. la fel de întemeiate.

considerã el. probabil cã numai Europa Centralã a fost în întregime surprinsã de acest rãzboi mondial. El preia schema de interpretare a lui Mackinder. Autorul german le imputã conducãtorilor Puterilor Centrale faptul cã au intrat în rãzboi „fãrã o viziune geopoliticã“. În procesul de formare a oamenilor politici intrã cu obligativitate studiul geografiei ºi al constrângerilor pe care aceasta le exercitã asupra istoriei. Geopolitica germanã împrumutã de la geopolitica anglosaxonã teme.“33 Urmarea acestui fapt este cã Puterile Centrale au intrat în marea crizã a Primului Rãzboi Mondial „cu o necunoaºtere cu adevãrat înfricoºãtoare a jocului real al forþelor. a fost un program urmat de Franþa. adãugând cã partidul nazist „nu a fãcut decât sã se slujeascã de unele dintre formulele sale“ [ale geopoliticii]. în timp ce peste tot s-a întrevãzut încã de la 1904 furtuna care se ridica la orizont“34. a fost tradusã în germanã. chiar de Marta. sã semnaleze din vreme constrângeri ºi tendinþe pe care omul politic nu le sesizeazã sau nu le ia în calcul aºa cum se cuvine. Mahan resimte acut momentul favorabil pe care îl traversau SUA ºi elaboreazã o lucrare care îºi propune sã ghideze eforturile oficiale de extindere a puterii statului. dupã opinia autorului de care ne ocupãm. de Mackinder. pentru cã ea este comunã tuturor geopoliticienilor importanþi ºi pentru cã aceasta este natura demersului geopolitic: sã ghideze politica practicã. poate chiar preocuparea pentru evoluþia þãrii în care au loc elaborãrile de tip geopolitic. a cãrui lucrare The Influence of Sea Power upon History se studia în academiile militare germane. altminteri. întrucât slãbea centrul Europei ºi crea o salbã de state care separau Germania de Rusia. a cãrui principalã carte. abordãri. Von Neurath. pe Rudolf Hess ºi pe ministrul de externe. Geopolitica germanã a fost puternic influenþatã de geopolitica anglo-saxonã. cu o introducere semnatã de autorul german. de Mahan. cum ar fi André Chéradame. Centrul sãu de interes este condiþia Germaniei. în condiþiile în care se ridicau puteri continentale semnificative. În acelaºi timp. din viaþa politicã germanã a timpului sãu. Aºadar. Haushofer nu face excepþie.Geopolitica germanã 87 foarte puþin deschis spre procesele economice ºi sociale ale epocii. soþia lui Haushofer. „care înþelegeau întrucâtva ce era geopolitica“. în 1925. sã o fereascã de erori. Franþa a ascultat de rezultatele propriilor specialiºti. faþã de care Haushofer are cuvinte de preþuire. dar o utilizeazã din perspectiva unei puteri continentale. oamenii politici trebuie sã primeascã o pregãtire în domeniul geopolitic. de deschidere cãtre mãrile ºi oceanele lumii. Geography and World Power. în mãsurã sã contrabalanseze dominaþia sa maritimã. „Din punct de vedere geopolitic ei trãiesc cu mult în urma ritmului epocii lor. dar rãu înþelese“. Care ar fi. Mackinder este frãmântat de evoluþia imperiului englez. „costul ignoranþei geografice“ este foarte înalt. întrucât puþini sunt cei care pricep aceste comandamente. de James Fairgrieve. care a recomandat un întreg program de disoluþie a Imperiului Austro-Ungar. greºelile fãcute de Germania? Reproºul fundamental adresat de Haushofer tuturor celor care au condus Germania în preajma Primului Rãzboi Mondial este cã nu au înþeles suficient poziþia geograficã . Haushofer îi numeºte chiar în aceastã privinþã. subliniazã Haushofer. Ce greºeli a fãcut ºi cum ar putea ajunge la o poziþie dominantã în Europa Centralã ºi chiar pe continent? Nu-i putem reproºa autorului german o asemenea preocupare.

þara sa nu numai cã a fost „mutilatã“. ºi greºeala ei este cã nu a ºtiut sã previnã o asemenea coaliþie.88 Geopolitica ºi cerinþele de reuºitã ale expansiunii þãrii lor (ceea ce înþelesese foarte bine Bismark). 66) . State germane Sferã de influenþã francezã Sferã de influenþã italianã Sferã de influenþã sovieticã State neutre Harta 9: Gruparea puterilor europene în 1931 (apud Geoffrey Parker. „amputatã într-o manierã de nesuportat“. prin crearea unei salbe de state-tampon între Germania ºi Rusia. dar ea se aflã. Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. Ceea ce-l nemulþumeºte pe autor este faptul cã dupã prima conflagraþie mondialã tocmai aceastã direcþie a fost blocatã. sã înainteze spre rãsãrit. p. „German Geopolitik and its Antecedents“. „încercuitã“ de state aflate sub influenþa acestei coaliþii (vezi harta 9). dupã aceea. Germania. este chematã de poziþia sa geograficã sã domine centrul Europei ºi. de fapt. Alianþa temporarã dintre puterile maritime ºi cele continentale a învins Germania. potrivit lui Haushofer. Astfel.

ci sã promoveze o politicã abilã de momire a ursului cu miere. care conduc lumea prin Liga Naþiunilor“. ci pe determinãri preponderent geografice ºi geopolitice. cât ºi cu cele continentale). În cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Imperiul Roman). care sã foloseascã atuurile teritoriilor cucerite. întemeiate nu pe afinitãþi politice.] ºi aceasta a fost cuplatã cu coºmarul german clasic al rãzboiului pe douã fronturi“36 (exprimat de angajarea în disputã atât cu puterile oceanice. Ca ºi când acest lucru nu era suficient. nu un duºman. Înfrângerea nu era decât o problemã de timp. Împotriva unei strategii: „politica anaconda“ „Incontestabil. De altfel. Scopurile pe termen lung ale expansiunii Germaniei înspre rãsãrit nu trebuie sã fie ocuparea statelor mici ºi dens populate din Centrul ºi Estul Europei. aºa cum comandanþii care au nesocotit aceastã lege nescrisã a istoriei au sfârºit prin înfrângeri de rãsunet (Napoleon). recurgerea la forþa armelor reprezentând excepþia. decizia politicã trebuie sã fie precedatã de o temeinicã analizã geopoliticã. În acest context. cealaltã mare putere continentalã. ci expansiune inteligentã. Concomitent. nordul ºi estul Asiei. cea mai mare ºi cea mai importantã schimbare în politica mondialã a timpurilor noastre este formarea unui puternic bloc continental cuprinzând Europa.“37 Aceasta este fraza cu care Haushofer începe studiul „Blocul continental Europa Centralã–Eurasia–Japonia“. n. întrucât ºi aceastã þarã fusese nedreptãþitã de pacea care urmase Primului Rãzboi Mondial. Ea condenseazã o întreagã viziune a autorului privind marile grupãri politice ale globului. „Geografia a fost convertitã peste noapte din aliat în duºman [acþiune reprezentatã de atacarea URSS – n. . ºi confruntarea cu Statele Unite. Germania a trebuit sã susþinã. din 1941. ar putea forma „uniunea continentalã a excluºilor îndreptatã împotriva puterilor maritime. atragerea acestor state în coaliþii reprezintã calea pentru cuceriri durabile ºi extinderea influenþei Germaniei în centrul ºi estul european. ci stepele Ucrainei ºi Rusiei. judecata autorului german prefigureazã ºi direcþia fundamentalã a alianþelor strategice ale Germaniei. prescripþiile autorului german au fost nesocotite cu totul. Iar prima þarã cu care trebuie evitat conflictul este Rusia. Expansiunea spre rãsãrit ar fi urmat o cale paºnicã. Toate puterile care au înþeles acest lucru de-a lungul istoriei au fãcut cuceriri durabile (de pildã. nu a fost deloc de acord cu atacarea Uniunii Sovietice. Spaþiul. De aceea. Geopolitica este cel mai bine situatã pentru a explica dinamica spaþialã a statelor ºi pentru a ghida expansiunea lor.35 Împreunã. Dinamica statalã nu înseamnã în viziunea lui Haushofer doar expansiune. dimpotrivã. Ea nu trebuia sã mai apeleze la conflict în relaþia cu Uniunea Sovieticã. Germania era chematã sã cultive relaþii speciale cu Uniunea Sovieticã. al cãrei scop fundamental este sã facã din geografie un prieten.Geopolitica germanã 89 Ce ar urma sã facã Germania? Sã aibã iniþiativa istoricã de a crea o alianþã a statelor continentale „de la Elba pânã la Amur“. ºi nu atât rasa este în viziunea lui Haushofer factorul determinant. Alianþele de tot felul. singura care se poate opune cu succes coaliþiei statelor oceanice. Haushofer a salutat pactul Ribbentrop-Molotov ºi. De aceea. Germania s-a aflat într-o situaþie ºi mai delicatã decât în primul.

Încercarea de a opera pe terenul celeilalte este oprit de lipsa de pregãtire ºi de performanþã. ºi o înfrângere zdrobitoare a celor continentale. de pildã.39 Dupã cum se poate uºor observa. pentru cã a conservat echilibrul. cât ºi celor continentale – „piraþilor stepelor ºi piraþilor mãrii“ –. avertiza cã declinul acestei lumi va veni în ziua în care Germania. afirmã cã „oricât de dezagreabile ar putea fi în momentul de faþã relaþiile noastre cu Franþa. Anglia ºi SUA au lansat o formulã: politica anaconda. ar fi traversatã. autorul unei cãrþi cu privire la crepusculul lumii anglo-saxone. Ea se referã la un comportament din partea puterilor oceanice similar comportamentului uriaºei reptile: de a se încolãci în jurul unei fiinþe vii ºi de a o omorî prin sugrumare. Fireºte cã el prelucreazã în mod diferit teoria autorului englez. obiºnuite cu spaþiile mari. spune Haushofer.“ Citând acest proverb roman. „unul din cele mai prezente fenomene ale geopoliticii“. Aceastã diviziune a fãcut ca respectivele puteri sã nu devinã eficiente decât în arealul geografic care le-a consacrat.90 Geopolitica „Este o datorie sfântã sã înveþi de la adversar. trebuie sã le menþinem. Caracteristica acestei diviziuni este cã acþioneazã nu numai între state. Ceea ce a reprezentat. considerã autorul. Homer Lea. iar singuri nu putem face faþã unei asemenea situaþii“38. predispuse cãtre compromis. Dar diviziunea respectivã este însuºitã întocmai ca fiind „cel mai vechi laitmotiv care stabileºte pattern-ul lumii de astãzi. de-a lungul istoriei. De atunci. ci ºi în interiorul acestora. totuºi. Autorul german prezintã chiar o hartã sugestivã (vezi harta 10) pentru tentaculele de care dispunea imperiul ºi care îi permiteau sã cuprindã ºi sã înfãºoare întreg globul. Aceasta este „politica anaconda“. Primul Rãzboi Mondial este interpretat ca o mare victorie a puterilor oceanice. ªi. pe care nu þin sã le domine în întregime. Haushofer preia în întregime dihotomia puteri oceanice–puteri continentale propusã de Mackinder. a inhibat pornirile cãtre un control cvasigeneralizat. permiþând chiar un gen de autoguvernare pe teritoriile ocupate. în frunte cu acest imperiu. Franþa. Puterile maritime ºi continentale opereazã în chip diferit. sã poate opera cu aceeaºi uºurinþã în ambele medii. un mare avantaj. În 1851. puterile continentale avanseazã metodic pe teritorii pe care le supun în întregime. tot sistemul instituit de cãtre imperiul britanic nu face decât sã protejeze propriile interese. . adevãratul duºman al Germaniei este reprezentat de imperiul britanic. potrivit autorului german. adaugã autorul german. impunându-ºi nu numai controlul propriu. ci chiar al întregului mapamond. într-un moment de crizã a relaþiilor sale cu primul ministru. totuºi. pentru a construi o strategie a puterilor continentale. primele sunt mai mobile. de aceastã tensiune provenind din chemarea opusã a vocaþiei continentale ºi oceanice. sã asigure un control nu doar al teritoriilor cucerite. pentru cã în planul din spate ameninþã o Rusie care poate lega Europa ºi Asia Orientalã. Chiar dacã Haushofer considerã cã situaþia Germaniei dupã Primul Rãzboi Mondial se datoreazã atât puterilor oceanice. Rusia ºi Japonia se vor alia. Deºi prezintã o faþadã de toleranþã ºi liberalism. aºa cum o fãcea ºi în timpul grecilor sau romanilor“. lordul Palmerston. ea fiind dedusã din miºcãrile adversarului. Mai târziu. Haushofer sugereazã implicit cã ideea precizatã mai sus nu îi aparþine. ci ºi sistemul lor de organizare. idealul este ca o putere sã aibã performanþã atât pe mare cât ºi pe uscat. mai apte sã se adapteze la diverse condiþii.

Harta 10: Politica anaconda (apud Geoffrey Parker. p. Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. 68) .

De aceea. ar rãmâne neputincioasã. El vorbeºte de o coaliþie continentalã. deoarece includea ºi Japonia. Tocmai de aceea. Marea Japoniei. naval ºi economic. care i s-a adresat în asemenea termeni: „trebuie sã aveþi în vedere atelajul rusesc numit troika. care pot fi mândri cã îl þin pe cel de-al treilea la mijloc ºi cã pot înainta cu un asemenea atelaj. creatã dupã rãzboi. construind un adevãrat imperiu (fie prin anexiuni. Rusia ºi puterea central-europeanã erau singurul grup de puteri capabil sã se apere împotriva tutelei anglo-saxone. în faþa celor mai importante ieºiri ale Rusiei spre Oceanul Planetar. pânã la Oceanul Pacific este în cea mai mare parte ocupat de ea. întrucât blocul spaþial care se întinde de la Marea Balticã ºi Marea Neagrã. Goto. ceea ce ar favoriza o mare unitate germano-rusooriental asiaticã. cu întreg spaþiul baltic. unul dintre cei mai buni specialiºti americani în politicã economicã. La începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. atunci când a fost scris studiul. În orice caz. ºi Marea Adriaticã. Japonia îºi extinsese mult influenþa în Asia. potrivit autorului german. dar ea nu este în întregime continentalã. în faþa cãreia orice tentativã de edificare a unui bloc englez sau american. fiecare dintre cele trei þãri era mult mai puternicã în comparaþie cu perioada premergãtoare Primului Rãzboi Mondial. Pentru a spori forþa de atracþie a construcþiei sale geopolitice. a înþelegerii germano-japoneze. Este important sã daþi atenþie manierei de a conduce un asemenea atelaj: în mijloc este aºezat calul cel mai nãrãvaº ºi mai violent. cel care a arãtat cã expansiunea influenþei engleze este pusã sub semnul întrebãrii în condiþiile în care s-ar realiza un vast efort de construcþie feroviarã transcontinentalã cu punctul terminus la Port Arthur ºi Þintao. fie prin penetrare economicã). Rusia atinsese o suprafaþã de peste 21 de milioane de kilometri pãtraþi. nu ar fi în acest context decât un alt instrument de prezervare a puterii imperiului britanic ºi a puterilor oceanice în general. Aceste mãri s-ar afla. Cã Rusia este puterea cu cele mai mari atuuri în acest joc. chiar de reunire a lor. la dreapta ºi la stânga aleargã ceilalþi doi cai. întrucât includea fosta Uniune Sovieticã.40 Toate acestea îl fac pe Haushofer sã concluzioneze: „Nimeni altcineva decât adversarul ne învaþã cã un bloc continental solid face inoperantã politica anaconda pe plan politic. Haushofer prezintã puterea celor trei þãri componente ale blocului continental în ajunul Primului Rãzboi Mondial ºi în 1940. Liga Naþiunilor.92 Geopolitica inclusiv teritoriul Uniunii Sovietice. Fãrã a mai vorbi de anexiunile care au urmat pactului Ribbentrop-Molotov. Haushofer apreciazã cã formarea acestui bloc continental este condiþionatã de realizarea. Cu toate acestea. militar. în prealabil.“42 În cazul în care s-ar fi realizat. Japonia. mai bine amenajatã pentru comerþ de cãtre þãrile riverane. acest bloc continental ar fi avut acces la trei mãri vecine: Marea Balticã. Germania anexase teritorii noi ºi domina. El îl citeazã pe Brooks Adams. practic. toatã Europa Centralã.“41 Autorul îºi dã seama cã Rusia este un pilon foarte important al acestei noi unitãþi politice. „Dacã vom compara aceste cifre cu ceea ce deþineau Puterile Centrale în Primul Rãzboi . El citeazã chiar un lider politic japonez. Un semn cã aceastã slãbiciune era resimþitã chiar de cãtre imperiu este ºi alianþa cu SUA pentru a conserva hegemonia anglo-americanã. Haushofer cautã o coaliþie suficient de puternicã pentru a reprezenta o contrapondere la aceastã alianþã oceanicã. imperiul dã semne de lipsã de coerenþã ºi Haushofer prevede dezintegrarea sa.

cum ar fi dobândirea independenþei Indiei faþã de Marea Britanie (putere oceanicã). al cãrui purtãtor era. inclusiv prin învãþãmintele pe care le pot sugera pentru România. Cât priveºte Rusia. Dacã. ºi anume ca nici unul dintre cele douã popoare cele mai puternice ale continentului sã nu se ridice unul împotriva celuilalt. Cu alte cuvinte. soarta sa depindea de atitudinea pe care urma sã o adopte faþã de mesajul revoluþionar. poziþia Poloniei. de cultura germanã. Este cazul. Caracteristica acestei expansiuni ar consta în faptul cã nu ar mai fi urmat sã aibã loc în sens longitudinal. al Poloniei. continent marcat. autorul german are judecãþi foarte aspre la adresa Poloniei. Ulterior. de pildã. atunci spaþiul sãu de expansiune ar fi fost reprezentat de Asia Centralã. Astfel. iar cealaltã parte. Judecãþi dupã pãrerea noastrã severe. dupã pãrerea autorului. precum ºi atragerea Italiei în sfera de influenþã a continentului (aceastã þarã fiind consideratã de cãtre autor pe jumãtate maritimã ºi pe jumãtate continentalã). Citând. cum ar fi rolul nou pe care unele state urmau sã-l joace. În felul acesta. Haushofer dezvoltã ºi alte consecinþe care ar decurge din constituirea acestui bloc. Pornind de la acelaºi adaggio. de la nord la sud. Germania ar fi urmat sã domine Europa. care dobândeºte o poziþie-cheie în spaþiul european. ºi riscul pe care îl prezintã existenþa unei relaþii încordate cu fiecare dintre aceste douã puteri ale Europei sunt demne de atenþie. pentru cã s-a ridicat împotriva primelor douã popoare cele mai numeroase ale Europei ºi pentru cã a favorizat politica atlanticã pe continent (trimitere la politica tradiþionalã de prietenie a Poloniei cu Anglia ºi Franþa). . dintre care o parte intrau în sfera de influenþã a Germaniei. Africa ar fi reprezentat spaþiul de expansiune al unei Europe germane. în timp ce SUA urmau sã-ºi limiteze influenþa la continentul american.Geopolitica germanã 93 Mondial. ar fi continuat sã persiste în promovarea þelurilor revoluþionare. situatã între douã state foarte puternice ale continentului. Sfera de dominaþie a Japoniei ar fi trebuit sã fie reprezentatã de Extremul Orient. Haushofer dã ca exemplu fericit acordul dintre Germania ºi Rusia (pactul Ribbentrop-Molotov). Condiþiile acestei dominãri: reducerea Franþei la neputinþã ºi satelizarea Italiei. Dacã ar fi renunþat la misiunea ideologicã ºi ar fi acceptat sã joace rolul rezervat de noua restructurare a ordinii mondiale. dimpotrivã. care ar trebui sã favorizeze apariþia a patru zone de expansiune teritorialã. de la est la vest sau invers. Rusia urma sã fie împãrþitã în state naþionale. un adaggio italian – „nu este permis sã faci douã erori în acelaºi rãzboi“ –. dar ºubrede. Autorul german propune chiar o restructurare a ordinii mondiale. vom observa o enormã diferenþã între atunci ºi acum. de asemenea. mergând pânã în India. ei i s-ar adãuga impactul unor alte fenomene mari pe care le-ar determina sau antrena. s-ar fi procedat la o împãrþire a globului deschisã între puterile lumii ºi s-ar fi evitat principalele surse de conflict între statele blocului continental. În orice caz. a Japoniei. care ar ilustra hotãrârea celor douã þãri de a nu repeta greºeala din Primul Rãzboi Mondial. de a nu încãlca ceea ce autorul numeºte „a doua axiomã geopoliticã a politicii europene“44. pornind de la date geopolitice. ci latitudinal.“43 Puterea acestui bloc nu ar consta numai în forþa þãrilor care îl compun.

pentru a evita repetarea unor interpretãri care proiectau asupra operei lui Haushofer responsabilitãþi de care nu se face vinovat. mii de coloni au fost readuºi cu mare greutate ºi cheltuialã. dar ºi pentru a evita absolvirea totalã a autorului german de orice vinã în lansarea unor noþiuni care. naþional-socialismul. dar folosite de cãtre regimul nazist. ºi nu neapãrat la colaborare în vederea protecþiei faþã de o putere oceanicã. Istoria modernã aratã cã a primat rivalitatea. care am asemenea concepþii ºi o atât de mare moderaþie în privinþa Europei. este de neconceput. Prin cucerirea unor teritorii locuite de popoare de origine strãinã. pe baza unor hãrþi. este o dovadã de mare fantezie. de asemenea. într-adevãr. ªi-ar fi . s-ar fi renegat pe sine. Suntem contemporanii unui avans vizibil în favoarea puterilor oceanice întruchipate astãzi de cãtre Statele Unite. interesantã ºi chiar seducãtoare. Am crezut în promisiunea de stopare din 1938 […]. cã teoria blocului continental. Am subliniat acest lucru în toate ocaziile ºi m-am opus. Vom înþelege astfel mai bine de ce Haushofer ºi-a fãcut public dezacordul faþã de gestul atacãrii URSS. cum ar fi America de Sud. nu a reprezentat un argument foarte puternic în decizia politicã a statelor respective. au fost preluate ºi folosite. Asupra acestui lucru nu pot exista dubii. cel puþin asemenea intenþii nu erau cunoscute. Principala rezistenþã va veni chiar din partea imperiului britanic. S-ar cuveni sã meditãm mai atent la o situaþie: puterile continentale erau suficient de apropiate între ele ºi. când douã popoare ocupã poziþii importante pe aceeaºi masã compactã de pãmânt. exista un echilibru evident între forþa lor ºi cea a puterilor oceanice ale momentului. faptul cã împart acelaºi continent poate duce ºi la rivalitate pentru poziþia dominantã în acel spaþiu.94 Geopolitica Pornind de la „slãbiciunea inerentã“ a imperiului britanic. unor planuri de cucerire de acest gen. aºa cã puterile continentale vor trebui sã þinteascã mai întâi în aceastã direcþie. la 8 noiembrie 1938. Vom înþelege. Conflictul a izbucnit. „Când conduceam Liga Germanilor din Strãinãtate – mãrturiseºte autorul la sfârºitul anului 1945 –. La aceasta a contribuit ºi politica abilã a puterii oceanice numãrul unu pãnã acum câteva decenii – Marea Britanie. Dar nu putem reduce totul numai la abilitate politicã. cã am elaborat. Estimeazã însã cã puterile maritime nu vor ceda atât de uºor poziþiile privilegiate ºi. de aceea. dacã ne referim la þelul pe care-l proclama. fãrã îndoialã abuziv. planuri de cucerire a altor zone ale lumii. Aceasta dovedeºte pe deplin cã în acea perioadã nu se proiectase ocuparea acestor teritorii. dupã aceea. Va genera oare aceastã situaþie o coalizare a forþelor continentale? Teoria spaþiului vital Cu deosebire în câmpul problematic desemnat prin acest termen se cuvine sã fim foarte atenþi ºi nuanþaþi. Haushofer concluzioneazã cã însãºi epoca de dominare a puterilor maritime se apropie de sfârºit ºi cã viitorul aparþine puterilor continentale. dar el nu a gãsit puterile continentale unite. Sã fiu acuzat eu.“45 Apare limpede cã un autor de talia lui Haushofer nu a putut întocmi hãrþi sau indica direcþii pentru expansiunea nazistã. un nou conflict va fi inevitabil pentru ca noul raport de forþe sã se poatã institui. mai ales.

Haushofer indicã ºi spaþiile predilecte pentru aceastã expansiune. „fideli pãmântului“ ºi „dispreþuitori ai viitorului“. altul în sudvest. dacã nu chiar întemeiazã politica externã nazistã. cum ar fi Saxonia sau Renania. trãiesc peste 300 de locuitori pe kilometru pãtrat. iar ultimul în sud-est. întrucât.Geopolitica germanã 95 contrazis în felul acesta propria concepþie despre coaliþia statelor continentale. Astfel. altul spre þinuturile scãldate de apele fluviului Rin ºi celãlalt de-a lungul Dunãrii. cu o densitate considerabil mai mare. sã sesizeze importanþa celor trei fluvii germane pentru aceastã þarã ºi pentru Europa Centralã în ansamblu. Nu putem spune cã un asemenea . care pot dovedi fãrã putinþã de tãgadã cã densitatea populaþiei a fãcut ca spaþiul vital. El aminteºte cu o anumitã amãrãciune cã a trebuit ca un autor strãin. Elba. Numai cã o asemenea asemãnare a facilitat enorm ºi transferul de sens ºi de tendinþã politicã. sã devinã neîncãpãtor ºi sã nu poatã hrãni populaþia de pe suprafaþa sa: Germania ºi Japonia. lucrãrile autorului german au putut pãrea cã inspirã.47 Mai mult. Scopul politicii externe fixat de Hitler era „sã concentreze forþele poporului pentru a-l face sã avanseze pe calea care duce de la sufocarea actualã a spaþiului sãu vital cãtre noi teritorii“. Fireºte cã într-o epocã în care revizionismul era la modã Haushofer nu a fãcut excepþie. a avut posibilitatea unor expansiuni în zonã. mai ales în nord. Pornind de la cele trei fluvii – unul în nord. continuã autorul. Nu dorim sã facem o analizã a afirmaþiilor autorului german. Germania a fost limitatã în aceastã privinþã de existenþa unor vecini puternici. aceea cã nu au colonizat zonele frontaliere germane sãrace în populaþie cu þãrani. Este datoria esenþialã a politicii externe de a veghea la acest spaþiu vital. Dacã puterea din Pacific. Rudolf Kjellen. În acelaºi timp. spaþiul necesar unui popor pentru a trãi ºi a se dezvolta. Nu considerãm. mai amplu ºi mai exact: spaþiul vital. Dunãrea –. Haushofer precizeazã ºi spaþiile de expansiune: unul în nord. unde densitatea este de 27-40 de locuitori pe kilometru pãtrat. „sã ocupe teritorii care revin poporului german pe acest pãmânt“48. cu alte cuvinte teritoriul pe care trãieºte un popor. ºi cele poloneze. aºa cum au fost ele selectate de cãtre Jean Klein. Una dintre marile greºeli ale conducãtorilor germani este. cum este „spaþiul vital“. Este evidentã asemãnarea dintre obiectivele oficiale ºi cele propuse de Haushofer. „Noi considerãm cã baza pentru orice discuþie despre politica externã este spaþiul vital […]. Germania este confruntatã cu dificultãþi suplimentare. de a-l spori. Rinul. pornind de la conceptul de „simþ al spaþiului“. pe de altã parte. care prin simpla prezenþã în opera sa diminueazã mult din ceea ce ar fi dorit el sã fie geopolitica: un mijloc de a exclude conflicte precum cel din 1914-1918. În plus. cã unele au fost deduse din altele. Aceste þãri au o densitate de 130 de locuitori pe kilometru pãtrat. prin aceasta. Nu se poate ocoli nici faptul cã Haushofer a operat mult prea lejer cu un concept extrem de discutabil. atunci când a devenit prea strâmt…“46 Existã douã popoare. În felul acesta s-a creat un contrast demografic între spaþiile germane estice. considerã autorul. sã elimine „dezechilibrul dintre cifra populaþiei [germane] ºi suprafaþa de sol pe care trãieºte“. el a dezvoltat un altul. în anumite regiuni ale sale. deþine suprafeþe puþin fertile iar. de a-l conserva la nivelul moºtenirilor transmise de generaþiile trecute. Ne vom mulþumi sã reproducem câteva citate din Adolf Hitler pe aceastã temã. potrivit aprecierii lui Haushofer.

ca frontiera politicã. este necesar sã examinãm lucrurile din cel puþin douã perspective. Viaþa politicã a frontierei Haushofer evolueazã pe liniamentul teoretic trasat de Ratzel în ceea ce priveºte graniþa ºi importanþa sa ca „organism sensibil“. Haushofer lanseazã o formulã percutantã – ideea frontierei în miºcare. este vorba de a ºti dacã organul care înconjoarã trupul statului este irigat cu suficient sânge viguros. „forþa. înconjurat de un „mediu politic“ dat. Una „mecanicã“. într-o asemenea viziune. o componentã a conºtiinþei istorice. dacã pulsaþiile care ajung aici beneficiazã de forþa ansamblului sau nu. frontiera trebuie privitã din douã perspective: a) în cadrul statului luat în considerare cu viaþa sa proprie. care nu poate fi în nici un caz un fenomen static. Într-un asemenea context. ªi aceasta spune mult. spune Haushofer. o problemã atât de sensibilã ºi obsesivã. Ea are în vedere raportul. demografice.96 Geopolitica concept a aprins conflictul mult mai mare care a urmat. nu poate fi în întregime sesizat […] pornind de la o concepþie staticã. care reflectã procesele economice. b) în cadrul statului luat în ansamblu. uºor de reprezentat prin cifre. formulã pe care chiar o citeazã. o „viaþã politicã a frontierei“. Karl Haushofer considerã cã. Nu existã risc mai mare decât acela de a concepe frontiera ca o linie fixã. trasatã o datã pentru o duratã mãsuratã în secole: „Un fenomen vital. A doua perspectivã. este imposibil de exprimat prin cifre. încât este simþitã instinctiv. „organicã“. de la o situaþie depãºitã. În orice caz. deoarece realitãþile ºi raporturile pe care le exprimã sunt dinamice. în acest caz. cum ar spune Kjellen. datã de momentul când a fost fixatã. autorul vorbeºte de încercãrile popoarelor romanice de a întreþine relaþii bune cu Polonia. respectiv dezechilibrul dintre . are de pildã în vedere densitatea populaþiei. pentru a sesiza complexitatea proceselor ce se desfãºoarã în zona frontalierã. frontiera „nu este niciodatã linia geometricã pe care dreptul internaþional ºi cel public o traseazã cu atâta uºurinþã. rezistenþa ºi lipsa de rezistenþã a vieþii politice a frontierei“. Se cuvine mai întâi menþionat cã Haushofer explicã de ce problema graniþei este. frontiera fiind într-un asemenea context „organul periferic“. dar el a fost prezent în disputa ideologicã care l-a pregãtit. pentru un popor „încercuit“. Un asemenea popor este în mod necesar un „popor al frontierelor“. sociale din interiorul statului ºi din împrejurimi. Ambele perspective proiecteazã o luminã edificatoare asupra graniþei. accentul cade pe studiul spaþiilor înconjurãtoare nu atât din punct de vedere fizic. cu Iugoslavia pentru a bara calea de expansiune a Germaniei.“50 Ca fenomen mobil. rezultând dintr-un joc de forþe totdeauna schimbãtor. de pildã. Existã. posedã sau poate sã dobândeascã un foarte bun instinct al frontierei. Diferenþa de valori între aceºti indicatori ne poate oferi o imagine a presiunilor ce se exercitã în zona frontalierã dintr-o direcþie sau alta.49 Evoluând în spiritul abordãrii lui Ratzel. cu Cehoslovacia. cum s-a spus cã sunt germanii. ci o entitate cu un drept propriu la existenþã“51. ci din punctul de vedere al miºcãrilor. o dimensiune a fizionomiei culturale. al strategiilor promovate pentru stãpânirea acestora.

Dar în momente de cumpãnã. opþiuni. intervin cu deosebire cele spirituale ºi atitudinale. Aceastã confruntare permanentã la graniþã foloseºte instrumente palpabile. care sunt cu atât mai puternice cu cât sunt asumate într-o mãsurã mai mare de cãtre comunitatea respectivã. Primul Rãzboi Mondial se încheiase de mult. un pronunþat spirit al identitãþii. ci mai ales a celor spirituale. pentru a asigura abordãrilor de ordin cultural prospeþime. obstacolul fizic al liniei despãrþitore reprezentate de graniþã. strãpungerile de acest gen au impact pe termen lung. dar înfrângerile suferite de Germania continuau. redusã la apãrarea graniþelor fizice. expresia forþei economice“52. Autorul german tinde sã accentueze forþa ideilor. la acea vreme. proprie locuitorilor unui spaþiu de viaþã. mentalitãþi. . a graniþelor pe care le poartã o comunitate în suflet. întrucât la graniþã se înfruntã ºi concepþii. conferã sens ºi motivaþie încordãrii naþionale pe care o presupune apãrarea graniþei. ci în interiorul statului. În acest context. este mai importantã ºi mai puternicã decât. care dau sens întregului efort. Ni se pare demnã de atenþie aceastã abordare. pe capacitatea de asumare a destinului unui spaþiu. de data aceasta nu pe câmpurile de bãtãlie. Cultura atacatã este singura care poate reprezenta „detectorul“ ºi tot ea ºi mecanismul de apãrare. întrucât ele sapã. constând în performanþele economice. Dacã acest tip de strãpungere este de naturã culturalã. chiar dacã populaþia nu observã ºi nu conºtientizeazã acest lucru. Aici accentul cade nu atât pe numãr. de „atac“ a popoarelor din respectiva zonã. de aceea. De aici cerinþa mai mult decât imperativã de a reconstrui permanent atitudinea ºi reacþia comunitãþii în faþa unor noi sfidãri. ci undeva în interior. într-un cuvânt de „reprezentãrile despre viaþã“ ale comunitãþilor respective. erau cuprinse în termenul de ideologie: „ideologia pe care ºi-o însuºesc. atunci reacþia nu poate fi decât tot de ordin cultural. de rãscruce. a graniþelor care nu de puþine ori sunt în interior. Au loc ceea ce Haushofer numeºte „strãpungeri prietenoase“ efectuate de cãtre ideologii. erodeazã capacitatea de rezistenþã a comunitãþii care suferã influenþa. pe mentalitãþi. De pildã. Strãpungerile pe care le efectueazã acestea în teritoriul vecin echivaleazã cu o „subminare geopoliticã“. Care înseamnã drept la diferenþã. de exemplu. idei. prestigiu.Geopolitica germanã 97 forþa organicã de apãrare ºi cea de înaintare. Graniþa nu mai era la limita teritoriului geografic. care nu resimt. în rândurile populaþiei germane. ele lucreazã pentru puterea (cultura) care le-a lansat. Ambele sunt importante ºi este decisiv ca ambele registre de luptã sã fie prezente. dar ºi idei. valori. a valorilor care. întrucât „centrul politic ºi spiritual german era într-o prãbuºire lentã“. Geopolitica apãrãrii ºi a securitãþii nu poate fi. în mod firesc. Deºi par prietenoase. atracþie realã. pe forþa valorilor culturale. cât pe idei. Haushofer vorbeºte despre protejarea ºi dezvoltarea simþului frontierei. În aceastã întreprindere instrumentele economice sunt importante. ca ºi disponibilitatea de a o proteja.

în mãsurã sã surprindã potenþialul de dezvoltare al ideii respective: „comparãm forþa de organizare a panideilor dupã realizarea lor în fapt (staticã) ºi dupã energia lor potenþialã. întrucât autorul procedase la o reducere a lor. Asemenea pan-perspective sunt reprezentate de pan-ideea asiaticã. pangermanism. valorile. În 1941. Haushofer vorbeºte de numai trei asemenea pan-idei ºi. de cãtre germani. aruncatã la timp peste douã civilizaþii ºi douã idei care se epuizaserã: cea persanã ºi cea greacã-elenistã. În evaluarea unei pan-idei putem adopta o viziune staticã. sã ne purtãm constant cu noi înºine. condusã de Germania. Dreptate. al latinilor. cea europeanã. Haushofer foloseºte ºi noþiunea de pan-perspectivã. pan-ideea europeanã sau cea americanã. cea ruseascã. deci. pan-regiunile înglobau ºi o serie de pan-regiuni mai mici despre care autorul . Ceea ce au ele în comun este faptul cã se opun pretenþiilor universaliste ale imperiilor europene. De asemenea. de cãtre greci. pan-ideea asiaticã. ºi cea europeanã. dând astfel la ivealã o întreagã diversitate de ordine. O pan-idee este o idee cardinalã. nici gândi ºi analiza lumea în care trãim. înþelegem lumea. evaluãm. Este decisiv pentru o pan-idee sã surprindã ºi sã exprime cu mare forþã dominanta vieþii unui popor. ele sunt uºor de delimitat ºi uºor de apãrat. al forþei decisive pe care le au în orice confruntare credinþele.98 Geopolitica Pan-ideile ca hãrþi mentale În acest context. sã avem judecãþi chibzuite. cea americanã. Haushofer înþelege cã fãrã un conþinut ideologic imperialismul va sucomba repede ºi atunci încearcã sã furnizeze o altã bazã ideologicã a sistemului mondial. s-a nãscut într-o singurã zi din „instinctul de expansiune“ al unui trib mic. panelenism. Este o adevãratã hartã mentalã care fixeazã anumite repere culturale. O asemenea viziune elaboratã de cãtre ruºi a fost numitã panslavism. cu care privim. dinamicã. Interiorizate. fiecare revendicând un spaþiu anume care sã le revinã. care se referã la un spaþiu mult mai mare ºi. întruchiparea unei viziuni elaborate de cãtre o etnie privitoare la ceea ce considerã ea cã ar fi teritoriul sãu legitim de expansiune. spune autorul. Din punct de vedere fizic. Domeniul lor de extensie apare destul de confuz. pan-regiunile. cea asiaticã. organizeazã viaþa oamenilor chiar pe mai multe spaþii. pe care ele sunt în stare sã o descãtuºeze. dar ºi a unui moment istoric. În anii ’30 el vorbeºte despre cinci asemenea pan-idei: pan-ideea americanã. de trei pan-regiuni. se cuvine sã menþionãm pe scurt ºi concepþia lui Haushofer despre pan-idei. ele constituie un fel de busolã în lipsa cãreia ar fi imposibil sã ne orientãm. pan-regiunile – cel puþin potenþial – îºi sunt suficiente lor însele. dar cu o pan-idee mare. reprezentatã de pan-idei. izbãvire sunt asemenea pan-idei fãrã de care nu putem nici înþelege. modernizare. „reprezentãrile noastre despre viaþã“. care unificã. condusã de SUA. bineînþeles. mãrime ºi ierarhie“53. aºa cum putem opta pentru una dinamicã. cea islamicã ºi. la un spaþiu concurenþial la nivelul globului pãmântesc. O asemenea întâlnire fericitã poate declanºa un proces de edificare a unei civilizaþii durabile. poate proiecta un nou orizont de afirmare a unui potenþial nebãnuit pânã atunci. în general. condusã de Japonia. Haushofer vorbeºte ºi despre pan-ideea etnicã. Dispuse longitudinal ºi conþinând o serie de regiuni naturale. definite ca idei supranaþionale ºi atotcuprinzãtoare care cautã sã se manifeste în spaþiu. Roma. În acelaºi timp.

Haushofer vorbeºte despre „adevãrata graniþã de est a Europei“. decât dacã „se abþine de la orice opresiune lingvisticã“ ºi dacã lasã fiecãrui popor dreptul de a trãi într-o manierã proprie. Este interesant sã urmãrim cum vede Haushofer „condiþiile preliminare pentru realizarea ideii pan-europene“. la 26 august 1937. În consideraþiile cu privire la Europa ºi viitorul ei întâlnim o serie de idei care. vor fi preluate în literatura de specialitate. divizatã. Mediterana reprezentând un fel de placã turnantã a acestor zone geografice. De pildã. singura soluþie de contracarare a presiunii de care aminteam. atunci Europa liberã nu poate fi „decât între actuala frontierã sovieticã. Dupã Primul Rãzboi Mondial a triumfat „Europa naþiunilor“. a unei tradiþii culturale inspirate de viaþa naþionalã a popoarelor. O pan-Europã nu este posibilã. care s-ar întinde de la lacul Peipus cãtre Nistrul inferior. . devenind obiect de disputã. în mãsurã sã conducã la rezultate durabile. Care ar fi condiþiile pentru ridicarea unui asemenea edificiu politic. Haushofer subliniazã cã prima condiþie pentru viabilitatea confederaþiei este „obligaþia de a respecta drepturile naþionale interne ale tuturor membrilor sãi. fãrã nici o formã de opresiune naþionalã. procesul de divizare interioarã. De pildã. purtãtoare ale unei culturi bogate“. aºa cum sunt ele vãzute de Karl Haushofer? Finalizarea autenticã a ideii pan-europene.Geopolitica germanã 99 german vorbise deja. Nu este lipsit de interes faptul cã în versiunea din 1941. mai târziu. ci ºi Orientul Mijlociu. marcat de existenþa de secole a unor state naþionale puternice. cum spune autorul. aºa cum sunt ele conturate în scrisoarea adresatã doctorului Rufenacht. care solicitã. Precizare care devine actualã în contextul dezbaterilor din zilele noastre despre extinderea spre est a Uniunii Europene. „obiect de presiune“. din partea SUA ºi a Uniunii Sovietice. în general. Din aceastã perspectivã. Întâlnim în acest document o opinie „fãrã farduri“. a unor culturi ºi. de revenire a bãtrânului continent la puterea ºi prestigiul de odinioarã. Într-un asemenea spaþiu. Soluþia nu ar putea fi decât construirea unei confederaþii europene. mãrile nordice ºi bazinul mediteranean“54. cum spune autorul. Sau cea privitoare la depãºirea stadiului de divizare a Europei. de a recunoaºte dreptul fundamental al fiecãrui european de a vorbi limba care corespunde sufletului poporului sãu“55. orice construcþie europeanã implicã clarificarea raportului dintre aceastã nouã entitate ºi „drepturile naþionale interne“. faptul cã Europa. ceea ce a favorizat. prima problemã ridicatã de înfãptuirea ideii paneuropene este delimitarea Europei. pan-regiunea europeanã includea de data aceasta nu numai Africa. a pierdut rolul de actor privilegiat al istoriei. subliniazã autorul. mai mult timp. nu poate fi fãcutã decât de cãtre „puteri cu adevãrat europene. Dacã se opteazã pentru soluþia de mai sus. este adevãrat. conchide autorul. fapt confirmat în bunã mãsurã de mãrturisirea edificatoare privitoare la marea ºi delicata problemã a viitorului Europei: „nici un om nu poate rãspunde la întrebarea dacã aceastã realizare [a ideii pan-europene] este posibilã“. Prin urmare. ceea ce ridicã implicit problema graniþei de est (politice) a continentului. lansatã cu puþin timp înainte de invadarea URSS.

.

ªi astãzi aceste zone sunt cele mai dinamice. au prefigurat modele de organizare economicã ºi social-politicã. Astãzi deschiderea spre mare sau ocean nu mai pare a avea un rol atât de mare ca altãdatã. Dovada cã ºi în zilele noastre un sfert din omenire trãieºte la mai puþin de 50 de kilometri de mare. al posibilitãþilor de menþinere ºi de dominare a unui spaþiu. a trecut peste Atlantic alegându-ºi coasta esticã a unui continent. Fireºte cã nu orice aglomerare umanã – ipso facto – este ºi un pulsar economic ºi de civilizaþie. având Orientul Mijlociu ºi continentul european la orizont. a zburat apoi pe Nil. Dar nici nu ºi-a pierdut importanþa. cele mai avansate. Dar o anumitã densitate demograficã este un element esenþial al densitãþii geopolitice. s-a stabilit pe Ron ºi Rin. trei sferturi la mai puþin de 500 de kilometri. de unde o impetuozitate sporitã o duce spre Asia. civilizaþia ne apare ca o pasãre îndrãgostitã de râuri ºi þãrmuri de mare. al gradului de ocupare a unui teritoriu. pe care l-a strãbãtut. spunea Mircea Maliþa. Pe aceste locuri binecuvântate au luat naºtere aglomerãri ºi concentrãri demografice care au reprezentat centre de iradiere culturalã. de unde a plecat. neezitând sã treacã Canalul Mânecii. a acordat mai puþinã importanþã unor factori „clasici“ . nedescurajatã de aceastã întindere a ajuns recent în insulele nipone. Câþi oameni poate hrãni Pãmântul? De ce o temã consacratã populaþiei într-o lucrare de geopoliticã? Fascinatã de o serie de evoluþii spectaculoase. ºi-a continuat cãlãtoria spre peninsula italicã de unde a supravegheat întinderea unui imperiu ºi apoi. induse cu deosebire de revoluþia tehnico-ºtiinþificã. care ºi-a fãcut iniþial cuib în Mesopotamia ºi în Orientul Mijlociu.Populaþia Densitatea demograficã ºi densitatea geopoliticã „Când parcurgem istoria omenirii.“1 Traseul geografic al principalelor centre de civilizaþie ale lumii este grãitor pentru rolul jucat în istorie de fâºiile de pãmânt care se învecineazã cu marea sau cu râuri importante. de unde s-a îndreptat spre insulele ºi coastele greceºti. antrenatã în zborul milenar. omenirea a uitat sau. cu o ezitare înspre Bosfor. cele mai prospere. jumãtate la mai puþin de 200 de kilometri. oricum. ajungând la Pacific.

populaþia s-a impus în plan economic. geopolitic nu numai prin complexitatea problemelor pe care le comportã. Nici un element semnificativ al lumii de azi nu poate fi înþeles fãrã o raportare directã sau mediatã la populaþie. cum am spune astãzi. Nu ºtim exact cum au fost privite asemenea previziuni în momentul lansãrii lor. o asemenea analizã conduce la întrebarea cardinalã: câþi oameni poate hrãni Pãmântul? Meritul unei asemenea abordãri este cã oferã o imagine de ansamblu a situaþiei populaþiei. Cu aproximativ trei decenii mai târziu. cum este ºi populaþia. dintre pãmânt ºi stat. pentru ca. rãmânem chiar surprinºi de exactitatea unor previziuni în domeniul creºterii de ansamblu a populaþiei.9 miliarde. la nivelul de instrucþie. Inevitabil. pastorul german Johann Peter Susmilch sã vorbeascã de o cifrã de 13. logica lui Malthus supravieþuieºte Totuºi. ci ºi prin declanºarea unor procese ºi tendinþe pe termen lung asupra cãrora omul poate acþiona în mai micã mãsurã. elementele „clasice“. Cert este cã estimãrile de astãzi privind nivelul pe care îl va atinge populaþia în 2050 se aseamãnã mult cu cele avansate de autorii menþionaþi. Ca un fel de ironie. creºte în proporþie geometricã. social. a dezvoltãrii contemporane în general. fãrã de care nu putem cãpãta o înþelegere adecvatã a domeniului. Astãzi. În celebra sa lucrare Essay on the Principle of Population. El a fãcut un calcul prin extrapolare. întemeietorul de renume al acestei orientãri este Thomas Malthus. ci ºi asupra aceleia dintre stat ºi elementele nongeografice. inventatorul microscopului. a tendinþelor de evoluþie în câmp demografic. Cu alte cuvinte. la gradul de sãnãtate etc. politic.4 miliarde de persoane. Întreaga evoluþie contemporanã aratã cã populaþia reprezintã mai mult decât atât: ea alcãtuieºte un fel de pânzã freaticã a multor fenomene ºi procese majore. A pornit de la densitatea pe care o avea populaþia în Olanda acelei perioade (120 de locuitori pe kilometru pãtrat) ºi a calculat ce numãr de oameni ar putea hrãni globul pãmântesc dacã suprafaþa sa ar fi locuitã de o populaþie cu densitatea demograficã a Olandei. Malthus fixa în urmãtorii termeni corelaþia dintre creºterea populaþiei ºi resursele naturale ale globului: populaþia.102 Geopolitica ai evoluþiei sale. apãrutã în anul 1798. care pune în relaþie creºterea demograficã ºi resursele existente la un moment dat. populaþia a fost vãzutã de la început ca un „factor de putere“. chiar în pragul revoluþiei industriale. atunci când se înmulþeºte în mod necontrolat. Existã o examinare de tip clasic a populaþiei. neglijate ºi subestimate. învãþatul olandez Antoni van Leenwenhoek. între care ºi populaþia.5 miliarde. Mijloacele de existenþã cresc numai în proporþie aritmeticã. Întemeietorii geopoliticii au insistat nu numai asupra relaþiei dintre factorii geografici ºi stat. Deºi infirmatã. la ritmul ei de creºtere. a realizat la 25 aprilie 1679 ceea ce poate fi socotitã prima estimare a numãrului de persoane care ar putea trãi pe planetã. De pildã. londonezul Gregory King estima acest numãr la 12. un simplu calcul pune în evidenþã imensitatea primei puteri . În ultimele decenii. irump în contemporaneitate cu o forþã ieºitã din comun. Rezultatul: 13. la 1765.

dupã aceea 30 de ani. populaþia lumii a crescut de ºase ori. mijloacele de subzistenþã au crescut într-un ritm superior creºterii populaþiei. Urmeazã apoi avertismentul sever. Dar logica lui Malthus supravieþuieºte. în orice moment. privitor la dezechilibrul care poate interveni între cei doi factori: în douã secole ºi un sfert. previziunea fãcutã de Malthus a fost infirmatã. pentru urmãtorul miliard. ci ºi discrepanþele izbitoare dintre naþiunile bogate ºi cele sãrace. incapacitatea Pãmântului de a þine pasul. populaþia lumii va ajunge la 10 miliarde în jurul anului 2070. logica lui Malthus funcþioneazã. la 11. Este ca ºi când ele nu ar exista de fapt. reþinut cu o anumitã plãcere de cãtre posteritate. apoi 15. El s-a ridicat la 60 la 1 în 1990. Astãzi pe glob s-au accentuat dramatic nu numai decalajele dintre populaþia bogatã ºi cea sãracã. dar ea are un potenþial de ameninþare care poate deveni. ceea ce înseamnã populaþia Argentinei ºi Egiptului. omenirii i-au trebuit mii de ani. aºa cum prevãzuse Malthus. populaþia va fi. având nu de puþine ori o actualitate care nu poate fi neglijatã. apoi 12 ºi în cele din urmã 11 ani. dar ele sunt inaccesibile unei pãrþi considerabile a populaþiei. Un element al estimãrii lui Malthus – cel care priveºte semnalarea discrepanþei dintre creºterea populaþiei ºi mijloacele de subzistenþã – sãlãºluieºte în conºtiinþa publicã. în timp ce populaþia a crescut de peste douã ori. În jurul datei de 16 iulie 1999. Cel puþin pânã acum. De ce spunem efectiv? Statistic.2 Cu toate acestea. . din 1950 producþia de bunuri materiale pe glob a crescut de patru ori. cumulatã. în felurite segmente sociale. comparativ cu mijloacele de subzistenþã. Anul 1999 a reprezentat o piatrã de hotar în ceea ce priveºte creºterea populaþiei. Este ca ºi când o parte a populaþiei ar fi crescut în progresie geometricã. populaþia lumii a trecut pragul de 6 miliarde de persoane. Discrepanþa respectivã nu s-a confirmat. omenirii nu i-au mai trebuit decât 130 de ani. „revoluþia industrialã a împãrþit fãrã milã lumea în douã tabere – þãri bogate ºi þãri sãrace“3. Într-adevãr. Ca sã atingã un miliard de persoane. Din 1950 revoluþia tehnologicã a contribuit la creºterea de patru ori a producþiei de bunuri materiale. Potrivit evaluãrilor fãcute de organismele de specialitate ale ONU. Numai cã aceastã evoluþie a fost însoþitã de o creºtere fãrã precedent a decalajului între consumul pe cap de locuitor în þãrile dezvoltate ºi cele în curs de dezvoltare. când omenirea va numãra 10.7-11 miliarde persoane.5 miliarde în 2150 ºi se va stabiliza în jurul anului 2200. Dupã aceea. Omenirea creºte anual cu 90 de milioane de persoane. într-un raport de 512 la 10. iar producþia de bunuri ar fi crescut în progresie aritmeticã. Acesta s-a triplat. cu o creºtere demograficã accentuatã sunt tot mai insistente. De la data publicãrii lucrãrii lui Malthus. Resurse existã. previziunea lui Malthus nu s-a adeverit. Numai cã statistica opereazã cu situaþii ºi raporturi globale. Raportul dintre cincimea cea mai prosperã a populaþiei ºi cincimea cea mai sãracã era de 20 la 1 în 1960. În diverse regiuni. efectiv. în continuare. Cum remarca ºi Gerard Piel. Semnalele privind o posibilã epuizare a resurselor.Populaþia 103 în raport cu cea de-a doua.

000.050 945 2. .213 4. între 1846 ºi 1890. Terra. Populaþia din þãrile dezvoltate se stabilizeazã sau este supusã unor evoluþii foarte lente. în alte þãri ºi continente slab populate.137 3.721 1. Este vorba despre particularitãþile exploziei demografice actuale. în state unde începuse revoluþia industrialã.000 oameni. la 1950 ajunsese sã reprezinte aproape o treime. Gheorghe Vlãsceanu. pe când Europa are o creºtere negativã.224 4.117 1995 5.478 1. p.105 1970 3. ceva cu totul nou intervine în evoluþia demograficã a planetei. În intervalul de timp cuprins între 1846 ºi 1930. în SUA. în teritorii în care mijloacele de subzistenþã sunt precare. dezvoltarea industrialã a declanºat un proces de sporire a bunãstãrii. Teora. Canada.341 1990 5.757 1. care a putut face faþã evoluþiei rapide a populaþiei.104 Geopolitica Caracteristici ale exploziei demografice actuale Existã ºi un alt element care conferã o certã notã de actualitate teoriei lui Malthus. O a doua modalitate au constituit-o emigrãrile masive ale europenilor în teritoriile de peste mãri. a avut loc în þãri dezvoltate. despre caracteristicile care o fixeazã în raport cu explozia demograficã din secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea. aproximativ 50. Începând cu mijlocul acestui secol. Mai întâi. Cea mai mare creºtere procentualã o înregistreazã Africa. Evoluþia populaþiei în þãrile dezvoltate ºi cele subdezvoltate (milioane de locuitori) 1950 Total mondial Total dezvoltate Total subdezvoltate 2.732 1960 3. Ieºirea din criza care se putea prefigura pe baza discrepanþei sesizate de Malthus a avut loc pe douã cãi.000 de europeni s-au stabilit în teritoriile slab populate ºi slab dezvoltate de peste mãri.049 2. la aproape un miliard la mijlocul secolului XX. care a reprezentat materia primã pentru teoria lui Malthus. ea a reprezentat ºi continentul de unde au plecat valuri de emigranþi.564 832 1. Creºterea demograficã accentuatã are loc în þãrile slab dezvoltate. 1998. anual au emigrat din Europa cãtre alte teritorii în jur de 377. Bucureºti. populaþia Europei a evoluat de la aproximativ 50 de milioane. Explozia demograficã din zorii societãþii moderne. Astfel. 45 Instructivã din acest punct de vedere este ºi evoluþia populaþiei pe regiuni geografice.330 1.672 1980 4. La 1600 ea reprezenta o zecime din populaþia lumii. De pildã.000 oameni. Deci timp de aproape douã secole Europa – zona cea mai dezvoltatã a lumii în acest interval – a fost tãrâmul pe care a avut loc explozia demograficã. O evoluþie care pe bunã dreptate nãºtea îngrijorare.533 Sursa: Bebe Negoescu. geografie economicã. iar între 1891 ºi 1910 rata anualã a emigrãrii a atins nivelul de 911. cât avea în 1600.

3 miliarde.300 8. potrivit lui Rourke. p. dacã avem în vedere faptul cã mijloacele de subzistenþã nu vor creºte în mod corespunzãtor. datele diferã puþin în funcþie de baza de calcul. dacã luãm în calcul intervalul 1990-2025.Populaþia 105 Evoluþia populaþiei mondiale urbane ºi rurale (milioane de locuitori) Total þãri subdezvoltate Anii 1800 1900 1950 1994 2025 Total 720 1. În anii ’70 Africa ºi Europa aveau o populaþie aproximativ egalã. p. 533 Dupã cum se vede. Pânã în 2025. epicentrul exploziei demografice actuale este continentul african.001 1. geografie economicã totalul este de 5. Cea de-a doua sursã ni se pare una de încredere.534 7.57 miliarde în 1995. geografie economicã. În 2025 populaþia Africii va fi de cel puþin douã ori mai mare decât cea a Europei. iar potrivit surselor ONU citate în Terra. . de fapt.684 4. o serie de state africane vor atinge niveluri ale populaþiei absolut dramatice.000 Rural 659 1. aºa cum am spus. Gheorghe Vlãsceanu. se poate spune cã în jur de 95% din sporul populaþiei se va produce în þãrile în curs de dezvoltare. totalul populaþiei în 1998 este de 5. Rãsturnãri în distribuþia populaþiei pe glob Autorul american Paul Kennedy considerã cã.100 1.100 Total 180 495 832 1.667 3. Rourke.619 4.400 Total þãri dezvoltate Urban 22 148 448 910 1. întrucât la jumãtatea anului 1999 populaþia lumii a depãºit. Terra.867 4. International Politics on the World Stage.496 Asia ºi Oceania 3.140 Rural 158 347 384 326 260 Sursa: Bebe Negoescu.825 America Latinã SUA ºi ºi Caraibe Canada 500 690 304 369 Europa 729 701 Sursa: John T. pragul celor ºase miliarde. 63 Creºterea populaþiei 1998-2025 (milioane de locuitori) Total 1998 Populaþia 2025 Populaþia 5.236 1.399 2. creºterea cea mai mare. iar în 2050 de trei ori mai mare.081 Africa 779 1.100 Urban 61 99 285 1. De pildã. Cum se desprinde ºi din tabelul de mai jos.

1 147.14 5.97 Dupã cum se observã.5 1.7 960.6 203.80 3.6 0.6 2.528 miliarde.8 1.8 125.4 Rata medie de creºtere a populaþiei (1995-2000) 0.17 1. dar.243. mai ales în cifrã absolutã. sunt considerabile.7 0.0 118.87 1. cinci din primele zece þãri cele mai populate ale lumii se aflã în Asia. India va trece pe primul loc. creºterile. cu o populaþie de 1.48 3.3 2.02 1. .6 122. În 2050 se prevede o rãsturnare a „ierarhiei la vârf“.106 Geopolitica Evoluþia raportului dintre populaþia Europei ºi cea a Africii Creºteri masive vor avea loc ºi pe continentul asiatic.2 1. Schimbãrile absolut spectaculoase în domeniul demografic sunt expresiv redate ºi de noua ierarhie a statelor cu cea mai mare populaþie din lume.96 2.63 2.2 -0. pornindu-se de la un volum al populaþiei deja foarte mare.2 271.35 5. Aici rata de creºtere nu este atât de ridicatã ca pe continentul african. în acelaºi timp. depãºind China cu aproape 100 de milioane.9 1.7 143.5 163. numai douã þãri dezvoltate figureazã în acest tabel (SUA ºi Japonia).8 Rata totalã a fecunditãþii 1. Primele zece þãri cele mai populate ale lumii (1997) Þara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 China India SUA Indonezia Brazilia Rusia Pakistan Japonia Bangladesh Nigeria Populaþia totalã (milioane) 1.

528.947 114.188 Sursa: ONU.19 Sursa: Bebe Negoescu.853 1.664 80. Gheorghe Vlãsceanu.5 58.8 0.730 349.50 7.5 71.2 2.77 3.2 58.6 0.1 0.495 169.230 212.72 1.446 160. p.3 1.3 0.793 121.921 100. 401 Primele 20 de þãri cele mai populate ale lumii în 2050 Þara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 India China SUA Pakistan Indonezia Nigeria Brazilia Bangladesh Etiopia Congo Mexic Filipine Vietnam Rusia Iran Egipt Japonia Turcia Tanzania Thailanda Nr.org) .5 70.2 76.7 64.8 60.3 82.un.75 1. geografia economicã.0 1.30 2.5 62.2 Rata medie de creºtere a populaþiei (1995-2000) 1.40 2. Departamentul pentru Probleme Economice ºi Sociale (http://www.484 311.645 130. Terra.844 104.97 4.1 59.311 244.74 1.6 3.360 146.2 0.256 114.857 244.62 3. populaþie (mii de persoane) 1.584 74.0 Rata totalã a fecunditãþii 2.Populaþia 107 Urmãtoarele 12 þãri din punctul de vedere al populaþiei (1997) Þara 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Mexic Germania Vietnam Iran Filipine Egipt Turcia Etiopia Thailanda Franþa Marea Britanie Italia Populaþia totalã (milioane) 94.893 126.2 57.318 345.63 1.9 1.477.8 2.00 1.

dar în prezent sãrace. de o mai mare nevoie de a importa. iar populaþia Etiopiei de aproape trei ori mai mare decât cea a Franþei. nu pot fi decât aproximate. Dintre acestea. cu consecinþe pentru întreaga zonã. Populaþia Iranului va fi mai numeroasã decât cea a Japoniei. finanþe. ale perturbãrii proporþiilor dintre categoriile de vârstã în cadrul aceluiaºi stat? Aceste tendinþe nu pot sã rãmânã fãrã urmãri în diverse planuri. cercetare. De pildã. care. Toate acestea se vor reflecta într-o politicã externã mult mai activã. Canada va avea o populaþie mai redusã decât cea a Siriei. Zonele dezvoltate sunt sau pot fi echivalate cu zone rarefiate din punct de vedere demografic ºi ele vor atrage cu puterea unei legi fizice populaþia din alte zone. pe baza exportului de tehnologie. deocamdatã. întãrirea controlului nu sunt soluþii de lungã duratã. consecinþele economice ºi sociale ale schimbãrii raportului dintre numãrul persoanelor ocupate ºi cel al pensionarilor este analizat de cãtre Milton Ezrati într-un articol din Foreign Affairs4 care se referã la situaþia Japoniei. se poate aprecia cã în Europa s-au stabilit definitiv. Procesul de îmbãtrânire a populaþiei Japoniei ºi scãderea numãrului de persoane active în raport cu numãrul pensionarilor au ca rezultat schimbarea orientãrii economiei. Majoritatea analiºtilor sunt de acord cã existenþa unor concentrãri demografice inegale în diferite regiuni ale lumii va declanºa un proces de „migraþie inversã“ a populaþiei. spre cele cu o populaþie mai puþin numeroasã. Închiderea graniþelor. Þãrile europene mari vor figura din acest punct de vedere printre þãrile mijlocii sau chiar mici. 5 milioane s-au stabilit permanent în þãrile europene. aºa cum reiese ºi din tabelul de mai sus. Germania nu va mai fi în 2050 între primele 20 de þãri cele mai populate ale lumii. ale decalajelor demografice dintre diverse þãri. dinspre producþie ºi exporturi cãtre servicii. din cauza exploziei demografice. Existã o anumitã superficialitate a abordãrilor în aceastã privinþã. Consecinþe geopolitice ale proceselor demografice actuale Care ar fi consecinþele geopolitice ale distribuirii inegale a populaþiei pe glob. Capacitatea din ce în ce mai scãzutã de a exporta e urmatã. Nepalului sau Madagascarului. Paul Kennedy considerã cã între 1950 ºi 1985 cãtre statele dezvoltate din Europa au emigrat.108 Geopolitica Deºi situatã acum pe locul 12. în cãutare de lucru. Dacã avem în vedere ºi familiile lor. aproximativ 13 milioane de emigranþi. încât ea nu va putea fi contracaratã prin mãsuri strict administrative. dar bogate. „Migraþia inversã“ va reprezenta unul dintre procesele sociale majore ale urmãtoarelor decenii. ªi cu atât mai puþin zãgãzuit. aproximativ 30 de milioane de persoane din þãrile în curs de dezvoltare. care va putea fi foarte greu controlat. în mod natural. Într-un fel sau altul. dinspre þãrile ºi regiunile cu densitate demograficã ridicatã. el va genera miºcãri ºi procese sociale de reechilibrare. unde s-a stabilit un numãr chiar mai mare de emigranþi din America Latinã (în special din Mexic). din Asia etc. corelatã cu extinderea peste hotare a industriei japoneze. . La frontierele statelor sau ale zonelor dezvoltate se va crea o presiune atât de mare. Omenirea nu poate trãi mult timp sfâºiatã de acest dezechilibru demografic. Un proces absolut asemãnãtor are loc ºi în SUA. în perioada menþionatã.

În timp. raportul dintre aceste douã variabile e de 100%. deci naþiunea majoritarã include întreaga populaþie.5% raport slab Raport perfect – naþionalitatea cea mai importantã reprezintã 100% din totalul populaþiei Raport aproape perfect – naþionalitatea cea mai importantã are între 90 ºi 99% din totalul populaþiei Raport bun – naþionalitatea cea mai importantã are între 75 ºi 89% din totalul populaþiei Raport destul de bun – naþionalitatea cea mai importantã are între 50 ºi 74% din totalul populaþiei Raport slab – naþionalitatea cea mai importantã are între 0 ºi 49% din totalul populaþiei . În cazul în care acestea din urmã au o ratã ridicatã a natalitãþii. numãrând 145 de milioane.2% dintre statele lumii se gãsesc în aceastã posturã. privitoare la raportul dintre ponderea naþionalitãþii majoritare ºi populaþia totalã a unui stat. Acelaºi fenomen a avut loc ºi în provincia iugoslavã Kosovo. În acest context. iar pentru 29. Apãrea limpede cã pe parcursul a douã generaþii populaþia musulmanã urma sã o depãºeascã numeric pe cea rusã. Degradarea mediului este un proces care nu cunoaºte graniþe. În sfârºit. De fapt.9% raport bun 23. avea acelaºi numãr de copii cu cea musulmanã. ceea ce afecteazã stabilitatea ºi poate declanºa chiar un proces de redesenare a graniþelor. considerãm cã în aceeaºi serie de consecinþe geopolitice poate fi menþionat ºi impactul negativ pe care creºterea necontrolatã a populaþiei îl are asupra mediului înconjurãtor. populaþia rusã. La modul ideal. Mai mult de 90% dintre state au douã sau mai multe naþionalitãþi. raporturile cu populaþia majoritarã se schimbã dramatic. La sfârºitul deceniului trecut. Rourke. Cazul clasic din acest punct de vedere este evoluþia populaþiei ruse în raport cu cea musulmanã în cadrul fostei URSS. diferenþele în sporul natural pot sã conducã la rãsturnãri ale raporturilor dintre populaþiile respective. care numãra doar 50 de milioane. meritã menþionatã evaluarea lui John T. numai 9. Problema ritmurilor inegale de creºtere naturalã a populaþiilor afecteazã mai ales statele cu populaþii minoritare semnificative. Diferenþele dintre ritmul natural de creºtere al celor douã populaþii au fãcut ca albanezii sã devinã majoritari într-o provincie care a fost leagãnul de formare a poporului sârb.2% raport perfect 18.Populaþia 109 Consecinþe geopolitice importante pot avea ºi diferenþele în ceea ce priveºte sporul natural al populaþiilor de etnii diferite din cadrul aceluiaºi stat.5% raport destul de bun 29.9% raport aproape perfect 18. 9.5 % dintre state naþionalitatea majoritarã reprezintã mai puþin de jumãtate din totalul populaþiei (vezi tabelul de mai jos).

gânditorii români din perioada interbelicã s-au dovedit a fi la înãlþimea curentelor europene. rãspunderea fiecãrui stat este aceea de a adopta politici ºi mãsuri care sã tempereze cel puþin aceste procese. O datã ce procesul a început. deci de stimulare a sporului natural al populaþiei. sociale ºi culturale diferite care prefigureazã ºi solicitã abordãri diferite. pentru îndeplinirea obiectivelor pe care ºi le propune omul de stat. dacã nu de rezolvare. . ªi în acest punct. n. unul dintre termenii care intrã în orice ecuaþie geopoliticã este reprezentat de trãsãturile guvernãrii. Mehedinþi stabileºte un paralelism între creºterea populaþiei ºi vitalitatea unui stat. nu ºi-a gãsit soluþii cât de cât satisfãcãtoare de atenuare. Cunoscutul geograf român oferã o abordare interesantã a problemelor legate de populaþie. S. O astfel de analizã. Observãri geopolitice. Existã o interconexiune complexã între creºterea populaþiei. Abordarea realistã a acestui ghem de probleme nu poate fi fãcutã decât situând în centrul analizei problema sãrãciei ca numitor comun al proceselor negative amintite mai sus. Numai astfel omul de stat poate sã devinã un „organ de împlinire a destinului unei naþiuni“. deºi afecteazã cam o treime din populaþia globului. Important din acest punct de vedere este ca tendinþele sã nu fie declanºate. sunt necesare însuºiri personale ºi „o elaborare cât mai ºtiinþificã [s. Dupã cum am mai spus. autorul român formuleazã o primã axiomã demograficã: „puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“. Pe baza acestei evoluþii. mai înainte. ea a devenit o gravã problemã socialã care. deteriorarea condiþiilor sociale ºi degradarea mediului. de interes mai ales în contextul studierii problemelor demografice ºi implicaþilor geopolitice ale acestora. dar ºi în legãturã cu marile conflicte de interese manifestate în concurenþa internaþionalã“. Simion Mehedinþi subliniazã necesitatea legãturii dintre cercetãrile geopolitice ºi finalitatea politicã a statului. este oferitã de Simion Mehedinþi. În lucrarea Politica de vorbe ºi omul politic5.] a faptelor referitoare la pãmântul. deoarece. între numãrul locuitorilor unei þãri ºi forþa politicã a þãrii respective. în Europa am putea vorbi despre oportunitatea politicilor de corectare a creºterii negative. Nu putem limita analiza demograficã doar la acele aspecte comune care se ridicã la nivel global. privit nu numai în relaþiile sale locale. problema populaþiei pretinde o tratare diferenþiatã de la zonã la zonã ºi chiar de la þarã la þarã. Sãrãcia este o problemã geopoliticã întrucât. el devine o problemã regionalã ºi chiar globalã. Dacã în Africa preocuparea predominantã este sau ar trebui sã fie controlul procesului de creºtere a populaþiei. „Puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“ Ceea ce am prezentat pânã acum ar putea sugera o abordare globalistã a problemei populaþiei. pe care uneori le-au ºi devansat.110 Geopolitica prin urmare nu poate fi oprit la frontierã. în lucrarea Fazele geografice ale istoriei. care s-ar rezuma astfel: întrucât populaþia globului creºte ameninþãtor. poporul ºi statul [român]. Aºa cum am încercat sã arãtãm. El este însoþit de tendinþe pe termen lung care nu pot fi cercetate decât printr-un efort conjugat. mai ales din perspectivã geopoliticã. Existã contexte economice. din 1940.

5 21 18 6 20 1800 16 28 28 9.6 Populaþia puterilor europene 1700-1800 (milioane de locuitori) 1700 Insulele Britanice Franþa Imperiul Habsburgic Prusia Rusia 9 19 8 2 7. de ce „aici trebuia sã se dezvolte cel dintâi popor mai numeros ºi cel dintâi stat european cu tendinþe de hegemonie asupra continentului“. De atunci. referindu-se la acest þinut. Aºa explicã Mehedinþi de ce Regele Soare devenise arbitrul Europei. Germania câºtigã o preponderenþa demograficã evidentã pe continent. Galia se pare cã a avut 7 milioane de locuitori (geograful Strabo vorbea. Rãstimp în care disproporþiile demografice faþã de vecini se accentueazã. noteazã autorul american.Populaþia 111 Exemplul concludent este socotit evoluþia populaþiei Franþei.5 milioane de locuitori sub antonini. Paul Kennedy oferã o imagine sinopticã a raporturilor dintre evoluþia populaþiei ºi forþa politicã a unui stat. continuã geograful român. în principal datoritã poziþiei sale geografice: „Oriunde s-ar fi îndreptat. nu numai de „buna plãsmuire a ºesurilor ºi vãilor. dar ºi de „fecunditatea rarã a femeilor.000 în 1710. Franþa deþinea 38% din populaþia marilor puteri de atunci. dar nu o superputere.000 în 1666 ºi la 350. Aºa se explicã. la 20 de milioane sub Ludovic XIV. Franþa a putut astfel deveni forþa principalã a continentului. la fiecare sutã de francezi reveneau 168 de germani. la 1870 de Japonia.5 37 . la 1899 de Anglia. la 1860 de SUA. care erau minunate crescãtoare de copii“). spune Mehedinþi. Franþa putea pune 100 de francezi în faþa la 101 germani. iar în perioada interbelicã. Populaþia de aproximativ 20 de milioane de locuitori – remarcã Paul Kennedy – i-a permis lui Ludovic XIV sã sporeascã armata de la 30. spune Mehedinþi. Exemplul menþionat de Mehedinþi nu este singular. întocmite parcã dinadins pentru înlesnirea vieþii omeneºti“. O evoluþie asemãnãtoare cunoaºte ºi Rusia.“ Franþa mai deþine preponderenþa demograficã pe continent încã un veac.5 1750 10. pe la 1840 de Germania. A ajuns la 8. populaþia în acest areal a tot crescut. la 24 de milioane la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi la 35 de milioane la 1850. În numai o jumãtate de secol. Creºterea populaþiei Franþei de la 1850 la 1920 este de numai 5 milioane. La 1871. favorizat ºi de faptul cã pe teritoriile de azi ale Germaniei populaþia trãia mai mult din vânãtoare ºi pescuit. gãsea un duºman semnificativ. Când avea 20 de milioane de locuitori. La sfârºitul secolului al XVIII-lea este întrecutã de Rusia. Astfel. la 9 milioane sub Carol cel Mare. între Rin ºi Ocean a apãrut „un centru de îndesire a populaþiei“.000 de oameni în 1659 la 97.

precum ºi alte teritorii. Iar efectul politic nu a întârziat sã aparã. Redãm în continuare estimãrile privitoare la dinamica populaþiei ruse în 2050. apoi la Paris. dispunea de o cu totul altã poziþie ºi putere comparativ cu Franþa. sporul de populaþie explicându-se ºi în felul acesta. mult mai mare. cum reiese ºi din tabelul de mai jos: Populaþia Rusiei (milioane de locuitori) 1816 51 1860 76 1880 100 Fireºte cã o Rusie cu 180 de milioane de locuitori. în circa 60 de ani Rusia ºi-a dublat populaþia. menþionãm cã pânã la al Doilea Rãzboi Mondial Rusia cuprindea Ucraina. atinge Bugul. iar dupã alþi 20 de ani se opreºte tocmai la gurile Dunãrii ºi la Prut (1812). Nu se împlinise un secol de la moartea þarului «reformator» ºi armatele moscovite apar la Rin. pe care Rusia l-a înregistrat comparativ cu Franþa.112 Geopolitica Evoluþia populaþiei puterilor lumii 1890-1938 (milioane de locuitori) 1890 Rusia SUA Germania Japonia Franþa Marea Britanie Italia 116 62 49 39 38 37 30 1900 135 75 56 43 38 41 32 1910 159 91 64 49 39 44 34 1913 175 97 66 51 39 45 35 1920 126 105 42 55 39 44 37 1928 150 119 55 62 41 45 40 1938 180 138 68 72 41 47 43 Fireºte cã în perioada pe care o vizeazã autorul Rusia s-a extins mult ca teritoriu.“7 Din cele prezentate mai sus reiese limpede legãtura dintre creºterea populaþiei ruse ºi afirmarea politicã a statului rus. De pildã. Departamentul pentru Probleme Economice ºi Sociale . Populaþia Rusiei (milioane de locuitori) 1998 147. Pentru a preveni eventualele neînþelegeri. în Elveþia. De aceea populaþia sa se ridica în 1938 la 180 de milioane. Bielorusia.000 Sursa: ONU. pe la 1772. care avea numai 38 de milioane de locuitori. în secolul trecut. Nu se poate însã ocoli în nici un fel importanþa sporului natural.000 2050 121. dupã 20 de ani sare la Nistru (1792). Iatã cum înfãþiºeazã Simion Mehedinþi aceastã înaintare ameninþãtoare a Rusiei spre Europa Occidentalã: „Sub Petru (numit cel Mare) hotarul Rusiei nu cuprindea încã Niprul. cât avea aceastã þarã înainte de Primul Rãzboi Mondial.

Toatã legiferarea. în condiþiile în care þãrile apusene nu mobilizau mai mult de 10. cum sublinia ºi geograful român. Din secolul care a urmat. În acest sens. la „mãcar jumãtate din populaþia Galiei din acea vreme“. mai târziu. Dupã toate probabilitãþile. la fel ca în toatã aceastã regiune a Europei. natalitatea noastrã a fost mereu (afarã de 1898) peste 38 la mie. atunci este vãdit pentru oriºicine cã problema fundamentalã a statului românesc este obsesia populaþiei.“ . la dispunerea acesteia în interiorul graniþelor. Aceasta este epoca de ascensiune politicã a statului. de pildã. Începând cu secolele XIII-XIV. ca probleme foarte importante pentru evoluþia stabilã ºi funcþionarea statului. se înregistrau în Moldova doar 104. iar la sfârºitul veacului al XVI-lea densitatea ei se apropia de cea atinsã în epoca daco-romanã. bisericeascã ºi în genere culturalã trebuie sã se învârteascã împrejurul acestui punct cardinal. Populaþia din cele douã principate a evoluat în anii urmãtori de la 4. adãugând o serie de elemente suplimentare foarte interesante.“ Problema fundamentalã a statului este obsesia populaþiei Analiza întreprinsã de Mehedinþi nu se limiteazã la sesizarea importanþei pe care o are numãrul populaþiei. cã atunci când s-au aºezat au fost asimilate ne oferã temeiuri sã vorbim. La 1803. cât ºi. ceea ce însemna o populaþie de peste 600. sanitarã.000 – pe care le ridicaserã atât ªtefan cel Mare. iar mortalitatea numai 35 la mie.000 de locuitori (în 1849) la 7. Faptul cã popoarele migratoare nu s-au aºezat în þinuturile vechii Dacii.000 (în 1912). De la 1880 pânã la 1917. Începând cu mijlocul secolului trecut.000 de evrei. populaþia româneascã a început.517 capi de familie creºtini (fãrã a intra aici boierii. Dacia a fost „cel puþin tot atât de populatã ca ºi Galia“. populaþia a început din nou sã scadã. de o superioritate numericã ºi culturalã a locuitorilor autohtoni. Pe aceastã bazã geograful român formuleazã o altã axiomã demograficã: „ªi dacã este o axiomã etnograficã cã puterea unui popor stã în raport direct cu desimea ºi omogenitatea sa. populaþia sa se ridica la câteva milioane.316 evrei. exprimând cu fidelitate perioadele de înflorire sau de dificultate pe care le cunoºteau provinciile româneºti.650. începând cu cea economicã. potrivit lui Simion Mehedinþi. ºcolarã. el vorbeºte despre „desimea ºi omogenitatea populaþiei“. însã. la „gradul de ocupare“ a teritoriului naþional. iar în Muntenia 1. þiganii ºi „nevolnicii“). o evoluþie sinuoasã. ci se referã. se deschide din nou o perioadã fastã pentru Þãrile Române.000.000 de creºtini ºi 3. epoca nãvãlirilor. administrativã. sã creascã. despre raporturile dintre populaþia majoritarã ºi diversele etnii. deopotrivã. Populaþia româneascã urmeazã.000 de creºtini ºi 37. Un punct de sprijin foarte important în aceastã privinþã îl constituie numãrul oºtirilor – de circa 40. înregistrând niveluri de-a dreptul dramatice în perioada fanariotã. slugile lor. Neagoe Basarab. din nou.000 de oameni. A venit. În epoca romanã.280. La 1831 se face în ambele principate un recensãmânt care aratã cã în Moldova trãiau 831. care a determinat o scãdere a populaþiei.Populaþia 113 Evoluþia populaþiei româneºti de-a lungul veacurilor confirmã datele axiomei amintite. Noteazã Mehedinþi: „Privind aceste cifre este cu neputinþã sã pierdem din vedere legãtura dintre sporul populaþiei ºi afirmarea politicã a statului […].000 de suflete.

Existã ºi de atunci o oscilaþiune. Ea este. deci. Deci populaþia reprezintã elementul explicativ al puterii unui stat pentru cã. De aceea. populaþia. Dar prezenþa ei este obligatorie în ecuaþia decolãrii.114 Geopolitica Cum putem privi interpretarea pe care o oferã Mehedinþi relaþiei dintre populaþie ºi putere? Corelaþiile evidenþiate de autorul român îºi gãsesc punctul de sprijin în dezvoltarea istoricã a diverselor state. Fiind susþinute de o întreagã evoluþie. va fi întotdeauna confruntat. principalul mijloc de supravieþuire ar fi sporirea populaþiei. dimpotrivã. Densitatea internã apare drept cea mai potrivitã formã de a contracara presiunea demograficã externã. Ca sã putem descifra mai exact valoarea formulãrilor lui Mehedinþi. O serie de nuanþe se cer însã introduse. creºterea elementului autohton. iar principalul reazem al unui stat. o mutare a punctului de gravitaþie. precum vedem. mai întâi. cã aceastã natalitate ridicatã ºi sporul demografic natural la care a condus au reprezentat atuul nostru istoric. când asupra celor instinctiv strãine. Populaþia nu este factorul explicativ al puterii naþiunilor. fãrã teama de a greºi. Dacã am accepta un asemenea punct de vedere ar însemna ca India sau China sã fie cele mai puternice state ale lumii. ar trebui sã precizãm cã autorul român considerã populaþia ºi creºterea sa nu ca simple date statistice. Sub acest unghi privitã. înaintea multor acte înfãþiºate în manualele de istorie. Am putea spune. Ca factor de sine stãtãtor. Este de aceea legitim ca ea sã reprezinte prioritatea cea mai importantã a unui stat. am zice: La 1700 învinge elementul imigrat prin domnia fanariotã. ne-am da seama de importanþa fundamentalã pe care a avut-o natalitatea ridicatã în dãinuirea noastrã ca popor. ca aspecte detaºate de evoluþia de ansamblu a societãþii. Ceea ce au decimat bolile ºi . Perioadele de creºtere ºi de descreºtere demograficã sunt asimilate de Mihai Eminescu celor de biruinþã sau. Populaþia creºte când o sumã de condiþii economice. ascensiunii ºi consacrãrii unei comunitãþi naþionale. plasat într-un spaþiu de interferenþe demografice. ea constituie un barometru de sãnãtate a corpului social. când asupra elementelor instinctiv naþionale. inclusiv de ordin demografic. La 1821 începe reacþiunea elementului autohton ºi merge biruitoare ºi asimilând pânã la 1866. prin excelenþã. ci de una susþinutã de numãr ºi de puterea pe care o dã numãrul. dar victoria. un spaþiu poftit de-a lungul istoriei. de înfrângere a elementului autohton: „Dacã am încerca sã determinãm exact timpul în care elementul autohton a învins pe cel imigrat sau a fost învins de el. Asemenea cugetãri nu puteau sã aparã decât într-un spaþiu în care istoria avertizase cã principalul sprijin al unui popor este numãrul sãu. înaintea unor fapte de vitejie. ar fi riscantã punerea lor sub semnul întrebãrii. sociale ºi culturale sunt îndeplinite. La 11 februarie 1866 învinge din nou elementul imigrat. Din modul cum se raporteazã la creºterea demograficã. creºterea populaþiei reprezintã semnul cel mai fidel al stãrii unei naþiuni. apare limpede cã Mehedinþi priveºte populaþia ºi creºterea sa drept produsul unui complex de condiþii. Un spaþiu geografic restrâns. Este vorba nu despre o simplã prezenþã. în depãºirea unor momente de realã cumpãnã ale istoriei naþionale. populaþia nu poate explica ascensiunea unui stat. e momentan a acestora din urmã…“ Dacã am privi cu ochii ºi preocupãrile prezentului la o întreagã evoluþie istoricã a teritoriilor româneºti. de a preveni diverse primejdii cu care un stat mic. un spaþiu supus la diferite presiuni. un indicator sintetic.

inaugureazã o linie aparte în modul cum explicã „declinul naþiunii maghiare“. care scrie broºura intitulatã Ne trebuie 20 de milioane de unguri. În aceastã regiune ea reprezintã cheia ecuaþiei geopolitice. dar o mare naþiune. ceea ce au luat cu ele diferite stãpâniri ºi nãvãliri. apãrutã în 1941. alteori implicit. prin studiile lor. ºi de Paul Vida. care a contribuit îndeosebi la adormirea în unguri a acelei ºtiinþe instinctive. Iatã greutatea geopoliticã indiscutabilã a populaþiei. populaþie.Populaþia 115 molimele. treazã în orice popor sãnãtos. Este vorba despre Andrei Korponay. autorul articolului „Bazinul Carpaþilor trebuie sã fie locuit de unguri“. vom insista asupra a doi autori maghiari din prima parte a secolului nostru care. asimilând-o unei tendinþe naturale. dar spun limpede cã nu atât istoria ºi dreptul istoric hotãrãsc cine va stãpâni un teritoriu. semnalând ceea ce gândirea politicã a asimilat de-abia mai târziu. putere economicã – populaþia capãtã preeminenþã chiar ºi asupra teritoriului. Numai cã. cã nu este cu putinþã ascensiunea ºi asigurarea de viitor mai bun fãrã spor numeric. dar o naþiune importantã» am putut sã ne obiºnuim sã credem cã nici nu e nevoie sã devenim un popor mare ca sã fim naþiune mare. ceea ce a dispãrut prea de timpuriu ca urmare a unei rate foarte ridicate a mortalitãþii infantile a fost mereu acoperit de aceastã fantasticã ratã de natalitate. Ambii autori sunt citaþi admirativ de cãtre Anton Golopenþia în studiul „Preocupãri biopolitice ungureºti“. limbã. element ce pare a fi mai puþin supus intemperiilor politice. populaþia ºi dimensiunea ei reprezintã prima condiþie de supravieþuire a unui popor. fãrã înmulþire sãnãtoasã. „Obsesia populaþiei“ reprezintã expresia descoperirii unui adevãr esenþial. pentru simplu motiv cã suntem unguri. publicat în septembrie 1941 în revista Bazinul Carpaþilor. pentru curajul de a fi evidenþiat suferinþa cronicizatã a poporului cãruia îi aparþineau: slaba creºtere demograficã. uneori direct.“8 . o otravã cu gust agreabil ºi fin. în acest înþeles. Admirativ pentru luciditatea demersului lor. ci mai ales populaþia care îl locuieºte. Aceastã lozincã a devenit. uneori ºi datoritã nepriceperii comandanþilor. Autorii la care am fãcut sau vom face referire spun. devenitã atât de popularã în ultima vreme. Sub vraja lui «suntem un popor mic. ºi-a gãsit expresia cea mai potrivitã credinþa poporului maghiar cã un neam care are în urma sa realizãri istorice de importanþa celor ale noastre nu poate fi socotit drept naþiune micã oricât ar fi scãzut numericeºte […]. Într-un spaþiu geografic restrâns ºi intens locuit. Oriunde ºi oricând populaþia este importantã din punct de vedere geopolitic. românii au crezut cã ea va dãinui la nesfârºit. În continuare. ceea ce a pierit pe câmpul de luptã. Anume cã între factorii care în viziunea geopoliticii clasice dau trãinicie unui stat – teritoriu. Korponay subliniazã: „În aceastã frazã. precum ºi redresarea sa. „Ne trebuie 20 de milioane de unguri“ Preocupãrile specialiºtilor români în domeniul creºterii populaþiei nu sunt deloc ieºite din comun în zonã. tipãrit în revista Geopoliticã ºi geoistorie. pentru francheþea cu care s-au opus „ideologiei curente în Ungaria a poporului ales“. „Suntem un popor mic.“ Pornind de la aceastã afirmaþie. Este în mod netãgãduit meritul gânditorilor din regiune cã au sesizat importanþa covârºitoare a populaþiei.

Ungaria a numãrat circa 5 milioane de locuitori. cândva indiscutabil ungureºti. de care Korponay este conºtient: „Sporul lor natural puternic [al românilor ºi al slavilor – n. numai cã de data aceasta în sens invers. nu pot fi soluþionate pentru secole nici prin hotãrârea unui areopag european.000 de evrei ºi numeroºi alþi strãini asimilaþi numai aparent. ca singura bazã pe care se pot rezolva durabil probleme fundamentale pentru viaþa unui popor. Dar în aceste 10 milioane sunt cuprinºi ºi 700. detaºarea acestora de la noi. cu sporul sãu redus din veacul trecut. iar masele româneºti ºi de slavi vor spori ºi pe mai departe cu aproximativ 12 la mie. sloveni ºi alþi slavi) ºi 10. atâta timp cât poporul român ºi cel al slavilor de sud îºi vor menþine avantajul de spor actual? În valea Dunãrii trãiau. considerând aceste teritorii „indiscutabil ungureºti“. croaþi.116 Geopolitica Din perspectiva importanþei hotãrâtoare a populaþiei în devenirea unui stat. ca pe o acþiune care s-ar reduce „la o nouã lãrgire a frontierelor geografice“. dupã Trianon.“ ªi continuã: „Este tragedia cea mai mare a vieþii maghiare cã. 12 milioane de diferiþi iugoslavi (sârbi. ceea ce ar explica puterea de care s-a bucurat ªtefan cel Sfânt). n. în 1930. privea renaºterea acestei þãri ca pe „o problemã exclusiv geograficã“. Aici stã ºi meritul fundamental al analizei: „Numai puþini înþeleg cã ºi acele probleme teritoriale ridicate între noi ºi popoarele vecine. În rãstimpul în care poporul francez. „Ne putem oare imagina ca Transilvania sau teritoriile de sud sã rãmâie din nou ale noastre. din populaþia de 21 milioane de la 1910 a Regatului maghiar.]. le-a îngãduit impregnarea ºi apoi umplerea unor teritorii. la cumpãna dintre mileniile I ºi II. Masa ungurilor de sânge nu întrece în nici un caz 9 milioane.5-11 milioane de unguri.“ O eventualã recucerire a acestor teritorii ar implica manifestarea aceluiaºi proces demografic. unde autorul se situeazã pe poziþia clasicã a istoriografiei maghiare. respect profesional demersul autorului maghiar de a explica modificãrile teritoriale dramatice pentru poporul sãu care au intervenit dupã Primul Rãzboi Mondial prin prisma schimbãrii raporturilor dintre populaþia maghiarã ºi cea româneascã. numai 10 milioane erau cu «limba maternã» maghiarã. respectiv cea „a slavilor“. maghiarii abia au putut sã se ridice la dublul cifrei lor iniþiale“ (Korponay considerã cã.“9 Ceea ce Mehedinþi subliniase cu puþin timp dupã Primul Rãzboi Mondial Korponay reia acum în termeni izbitor de asemãnãtori: „Istoria ne învaþã cã între ascensiunea popoarelor ºi creºterea lor numericã subzistã o corelaþie strânsã ºi de nedezminþit. Nu dorim sã deschidem dosarul dreptului istoric asupra Transilvaniei. care supralicita cu sutã la sutã pe cel al ungurilor. care sunt într-adevãr vitale pentru noi. neîndoielnic. iar poporul englez a devenit cel puþin de opt ori mai numeros. în propria lor patrie. Ceea ce ne propunem sã relevãm este forþa populaþiei de a schimba identitatea etnicã ºi chiar apartenenþa istoricã a unui teritoriu. nici în virtutea dreptãþii (care este din pãcate subiectivã) ºi nici chiar printr-un rãzboi purtat în constelaþii favorabile ºi câºtigat. Korponay polemizeazã cu iredenta maghiarã care. aproximativ 13 milioane de români. Inspirã. Autorul maghiar mutã accentul de la problema obsedantã a graniþelor la cea a populaþiei. atunci dupã 200 de ani . la sfârºit. de cãtre neamul lor ºi. Dacã poporul maghiar se menþine la sporul actual de 6 la mie. ºi-a întreit numãrul.

Cei doi autori vorbesc de un plan biopolitic. Totul pentru ca bazinul Carpaþilor sã fie locuit numai de unguri. probleme cu implicaþii dintre cele mai importante pentru securitatea fiecãrei þãri ºi a omenirii în ansamblu. ar fi o greºealã ca poziþiile înfãþiºate mai sus sã fie judecate dupã aceste soluþii prefigurate spre final. Configuraþia demograficã de astãzi deseneazã cu limpezime raporturile geopolitice de mâine. existã câteva dimensiuni care nu ar trebui sã scape. suprasolicitând posibilitãþile de susþinere ale mediului natural. într-un ritm care depãºeºte posibilitãþile de hranã. în vedere securitatea în planul intern al fiecãrei þãri. uneori semnificativ mai importantã decât cea militarã propriu-zisã. Valoarea analizei constã în semnalarea importanþei decisive a populaþiei pentru pãstrarea unui teritoriu. în acest context. de adoptarea unor mãsuri complexe care sã ridice naºterile la 6 copii pe fiecare familie. pãlesc. Judece oricine are mintea limpede dacã în cazul unei astfel de evoluþii în proporþia numericã a celor trei neamuri un rãzboi câºtigat cu ajutorul unei alianþe de un fel sau altul sau orice altã întorsãturã favorabilã pentru noi a sorþii ar putea sã ne asigure în mod trainic stãpânirea Transilvaniei ºi a celorlalte teritorii. în continuare. extrem de importantã. dimpotrivã. atunci când folosim. Consecinþele acestei situaþii pot fi desemnate printr-un cuvânt sugestiv: dezechilibru. O datã cu creºterea populaþiei sporeºte considerabil presiunea asupra . Dar tocmai aceastã trãsãturã dã seamã de faptul cã autorii realizeazã dramatismul situaþiei demografice înfãþiºate. mai întâi. probleme cu un puternic impact economic ºi social. ªi nici o analizã geopoliticã nu poate face abstracþie de evoluþia populaþiei. vom stãrui. Deci. De pildã. sã repatrieze ungurii care trãiesc în strãinãtate. Avem. Ele sunt. o evoluþie prea rapidã a populaþiei.Populaþia 117 numãrul românilor ºi slavilor de sud vor fi de 4 ori ºi jumãtate mai mare decât cel al ungurilor. Populaþie ºi securitate Populaþia ºi evoluþia sa nu sunt ºi nu pot fi privite ca fenomene strict demografice. ci dimensiunea socialã. Dezechilibru în ceea ce priveºte dimensiunea populaþiei raportatã la o anumitã suprafaþã. asupra câtorva aspecte ale relaþiei dintre populaþie ºi securitate. În aceastã perspectivã. în medie. noþiunea de securitate nu avem în vedere în nici un fel dimensiunea sa militarã. reprezintã o sursã de tensiune. menite sã figureze în diferite statistici. sã colonizeze cetãþeni ai unor popoare înrudite. drepturile istorice. termen considerat în sensul sãu cel mai larg. cu alte cuvinte ca probleme în sine. performanþele ºi chiar pentru sãnãtatea unui popor. În faþa diferitelor tendinþe demografice.“ Mijloacele ºi soluþiile pe care le preconizeazã cei doi autori pentru a inversa aceste tendinþe sunt nu nerealiste. de insecuritate care pe termen lung poate duce la o sãrãcire a mediului. cu o importanþã ieºitã din comun pentru echilibrul. la declanºarea unor tendinþe greu de controlat. ci înfrigurate. chiar ºi acestea. Repetãm. prima condiþie pentru pãstrarea acestui teritoriu. Populaþia reprezintã principalul „material de construcþie“ din care se ridicã ºi în care se fixeazã influenþele geopolitice. Având în vedere cã discutãm despre probleme demografice într-o lucrare de geopoliticã.

De altfel.10 Lester Brown vorbeºte despre o stare de depãºire a pragurilor care începe sã devinã cronicã. la ultimele simpozioane ale Population Association of America. în orice caz. eroziunea solului fertil acceleratã. Consumul de resurse naturale se accelereazã. Existã o prudenþã evidentã care aratã cã specialiºtii devin mai conºtienþi de complexitatea fenomenului creºterii populaþiei. de faptul cã influenþarea acestui proces impune intervenþii fine. aºa cum remarca Lester Brown. Ecosistemul începe sã fie afectat. Ei preferã abordãri sectoriale ºi. atunci mãrimea ºi distribuþia populaþiei vor fi astfel. Câþi oameni ºi la ce nivel de trai? Câþi oameni ºi cu ce distribuþie a veniturilor? Câþi oameni ºi cu ce tehnologie disponibilã? etc. ceea ce poate prefigura o catastrofã cu consecinþe greu de controlat asupra securitãþii omenirii. analizele lor sunt de genul: dacã rata naºterilor. pragul exploatãrii durabile a sistemelor naturale a fost depãºit câteodatã la cote alarmante: suprafaþa pãdurilor a fost redusã. Întrebarea „câþi oameni poate hrãni Pãmântul?“ nu are un singur rãspuns. aceastã depãºire este echivalentã cu „a consuma dobânda ºi a cheltui însuºi capitalul pe care îl deþii“. etc. cum ar fi corelarea mãsurilor educaþionale ºi culturale cu cele materiale ºi de creºtere a calitãþii vieþii. În ultimele decenii. Propunând o analogie cu economia. mediul se degradeazã ºi se instaleazã tendinþe care afecteazã sau încep chiar sã distrugã fundaþia pe care este clãditã economia mondialã. . Ea solicitã precizãri absolut necesare. migraþia etc. experþii au evitat sã mai facã previziuni privind creºterea demograficã pe termen lung. degradarea pãºunilor continuatã etc.118 Geopolitica mediului natural. se prezintã astfel. Autorul american înþelege prin acest termen „pragul exploatãrii durabile a unei resurse“.

Mai mult. . Chiar dacã în ultimele decenii ale secolului XX Europa ºi-a revenit în bunã mãsurã. care avea ºi o puternicã încãrcãturã simbolicã. Romano Prodi subliniazã: „la fel de adevãrat este ºi cã mileniul în care trãim [mileniul trecut – n. Fiind de acord cu autorii care considerã cã secolul douãzeci a fost „un secol american“. Secolul pe care l-am încheiat de curând a fost.] este «mileniul european»“1. n. a inaugurat modele. Europa a încetat sã mai fie adevãratul centru al lumii. reþinem cu deosebire încãrcãtura simbolicã a evenimentului. iar în zona esticã – trupe sovietice.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX S-a încheiat un „secol american“. în acelaºi timp. prãbuºirea fostei Uniuni Sovietice. a reprezentat un eveniment geopolitic mult mai bogat în semnificaþii. ºi sfârºitul divizãrii Europei. a inventat parlamentarismul. o perioadã de decãdere fãrã echivoc. Pornind de la aceastã realitate. din perspectiva istoriei europene. a unui imperiu construit cu metodã timp de trei sute de ani. Rãzboiul Rece au reprezentat o confruntare între cele douã superputeri ale momentului pentru dominarea Europei. Ea a fost continentul care s-a aflat la cârma procesului de dezvoltare. În partea de vest a þãrii staþionau trupe americane. Din punctul nostru de vedere. mai ales. Brzezinski considera cã sfârºitul divizãrii Germaniei reprezintã „cea mai însemnatã schimbare geopoliticã produsã de sfârºitul Rãzboiului Rece“2. Europa a fost adevãratul centru al lumii (vezi harta 11). Divizarea Europei a fost exprimatã cu fidelitate de divizarea celei mai puternice þãri a continentului – Germania. a fost la originea mai tuturor achiziþiilor ºtiinþifice importante ale ultimelor secole. Aceastã þarã simboliza sfâºierea Europei. dacã. putem fi de acord cu aprecierea autorului american. dar un „mileniu european“ În întreaga perioadã modernã. În noul context. Dacã avem în vedere faptul cã sfârºitul divizãrii Germaniei însemna. deci. din subiect istoric ea a devenit obiect de disputã. nu putem scãpa din vedere cã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi. care a lansat principalele curente. teza lui Halford Mackinder ar fi putut fi reformulatã: cine dominã Europa dominã Eurasia ºi cine dominã Eurasia dominã lumea întreagã.

pp. 15-16) . Hartcourt & Brace. 1944. Spykman. The Geography of Peace.a) Polul Nord b) Harta 11: a) Imaginea lumii având continentul european în centru (harta tradiþionalã a lumii) b) Imaginea lumii având Polul Nord în centru (apud Nicholas J. New York.

de partea Antantei.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 121 Încheierea Rãzboiului Rece este pentru continentul european un eveniment mult mai semnificativ decât pentru orice altã regiune a lumii. 4 milioane de polonezi. China (august 1917) ºi Brazilia (aprilie 1917). ar asigura supremaþia mondialã. Europa a devenit acum obiectul acesteia. Franþa. Din subiect al întrecerii globale. Europa a constituit pentru fiecare din ele miza centralã […].000 de englezi) sau de numãrul mare al rãniþilor (circa 20 de milioane). dacã este pregãtitã sã întâmpine noua vârstã a societãþii moderne cu un model de dezvoltare adecvat. în timp ce a doua conflagraþie mondialã „a desãvârºit procesul de sinucidere istoricã a Europei. cu controlul asupra Eurasiei. 1. Prin urmare. inaugurarea unei noi perioade. purtate de douã puternice state extraeuropene. care a evoluat într-un sistem democratic. ºi cea de vest. Primul Rãzboi Mondial nu a fost mondial prin aria de desfãºurare a confruntãrilor militare. deci.5 milioane de japonezi4 etc. ºi divizatã prin crearea a douã state germane. Din perspectiva temei de faþã. 1. Ele se ridicã la circa 40 de milioane de vieþi. SUA (aprilie 1917). în perioada Rãzboiului Rece care a urmat. ci de faptul cã Europa ºi-a revenit cu greu de pe urma efortului solicitat de confruntarea militarã care tocmai se încheiase. a atins nivelul producþiei din 1914 de-abia în pragul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.000 de turci. 2. Este relevant acest moment ºi pentru cã el ne poate arãta dacã Europa a învãþat ceva din perioada care s-a încheiat. Anglia ºi Franþa deþineau imperii peste mãri. iar acesta din urmã.8 milioane de ruºi. Teatrul de rãzboi l-a constituit aproape în exclusivitate Europa. deºi învingãtoare. 800. mondial cu adevãrat atât prin participare. de aceea. În acelaºi timp. devenind. În timpul acestui rãzboi Europa a încetat sã mai fie centrul real al politicii mondiale. La încheierea conflagraþiei. în schimb.5 milioane de germani. de cãutare febrilã a unei noi identitãþi. a unei noi cãi de dezvoltare. aflatã pânã atunci sub dominaþie sovieticã. cel de-al doilea l-a desãvârºit. 1. 700. o datã realizat. cã dacã Primul Rãzboi Mondial a declanºat procesul de declin al Europei. de fapt ultimul rãzboi european. ale cãror resurse au fost antrenate în timpul confruntãrii. Marea Britanie era epuizatã. Germania. Nu este vorba numai de pierderea a circa 9 milioane de vieþi omeneºti3 (2 milioane de germani. dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ea pierde o cincime din suprafaþa pe care o deþinea în 1938). ci prin resursele umane ºi materiale angajate. Brzezinski avea dreptate sã remarce: „primul rãzboi «mondial». Pierderile sunt mult mai mari dupã cel de-al doilea rãzboi. intereseazã faptul cã Primul Rãzboi Mondial a istovit Europa. una dintre cele mai importante miºcãri de pe continent în anii de dupã Rãzboiul Rece a fost recuperarea geopoliticã a teritoriilor care evoluaserã în altã orbitã. cât ºi prin aria de desfãºurare a ostilitãþilor. Putem spune. 5. purtat de puteri europene de însemnãtate mondialã“ a slãbit considerabil forþa continentului. Pentru Europa este vorba despre sfârºitul unei ere de divizare între partea de est a continentului. În ultima parte a confruntãrii au intrat în rãzboi. ºi amputatã (dacã în Primul Rãzboi Mondial aceastã þarã pierduse cam o optime din teritoriul pe care îl deþinea la începutul ostilitãþilor. în cele din urmã. de pildã. Franþa devastatã. din rândul populaþiei civile ºi militare: 17 milioane de ruºi.“5 . locul efectiv de desfãºurare a unei competiþii globale.4 milioane de francezi. Pentru orice regiune a fost un eveniment important. a unui proces de autodefinire ºi autoafirmare. Amândouã au înþeles cã obþinerea controlului geostrategic asupra Europei ar echivala.2 milioane de chinezi. ºi devastatã.

ci dimpotrivã. Europa a fost continentul care a construit prima regiune economicã a lumii. Iatã cum prezintã John McCormick acest moment istoric: la 9 mai 1950. la toate contribuþiile pe care le-a înscris de-a lungul istoriei. el a anunþat cã a invitat ºi alte state sã se alãture proiectului. Ea poartã numele de Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO). atunci lucrurile apar într-o cu totul altã luminã. au câºtigat tot. Dacã extindem analiza ºi la perioada Rãzboiului Rece. Existã o excepþie: SUA. Cert este cã. Europa a mai adãugat una. Prima formã de cooperare europeanã este legatã de numele lui Jean Monet. Unificarea Europei: de la cei ºase la cei douãzeci ºi ºapte O dovadã limpede cã Europa a învãþat ceva din experienþa atât de amarã pe care a trãit-o în prima parte a secolului XX este ºi faptul cã ea a inaugurat un nou model de dezvoltare. în spirit pragmatic. ºi de cel al ministrului de externe francez. Anglia a câºtigat rãzboiul. cea a modelului de dezvoltare bazat nu pe potenþialul unei þãri. ºi de cancelarul Konrad Adenauer prin care industria cãrbunelui ºi oþelului din Franþa ºi Germania urmau sã fie plasate sub autoritate comunã. în cele din urmã. cât ºi modul cum au valorificat potenþialul de dezvoltare al revoluþiei tehnologice moderne. poziþie pe care ºi-au pãstrat-o ºi în momentul de faþã. care nu este altceva decât urmarea celei de-a doua conflagraþii mondiale. care au câºtigat victoria dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. ci al unei întregi regiuni geografice. La sfârºitul celei de-a doua conflagraþii mondiale erau puterea economicã dominantã a momentului (produceau aproape jumãtate din PNB-ul mondial). Un edificiu economic ridicat treptat. Robert Schuman. titularul portofoliului. Credem cã numai extinzând analiza la acest interval de timp mai mare putem fi de acord cu ceea ce Aukie Hoogvelt afirma în legãturã cu sfârºitul conflagraþiei propriu-zise: „au existat învingãtori care au pierdut tot. iar þara a devenit o putere obiºnuitã. a anunþat un plan aprobat de Jean Monet. unificare care nu se va face dintr-o datã. cu excepþia victoriei. cã nu au rãspuns decât Italia ºi Benelux. ci prin intermediul unor paºi concreþi ºi al unor realizãri parþiale. a strãlucit pe cerul politicii Rãzboiului Rece. cã a fãcut-o scrutând viitorul ºi cerinþele sale sau dorind doar sã evite tragediile pe care tocmai le trãise are acum mai puþinã importanþã. cu excepþia victoriei“6.7 Cu acelaºi prilej. la încheierea Rãzboiului Rece reprezentau singura superputere a timpului. ºeful Comisiei franceze de Planificare Naþionalã. au existat învinºi care. Aici trebuie avute în vedere atât starea de epuizare a învingãtorilor. Uniunea Sovieticã a câºtigat rãzboiul.122 Geopolitica Acestea sunt rezultatele la sfârºitul rãzboiului propriu-zis. au câºtigat-o ºi pe cea de dupã încheierea Rãzboiului Rece. dar pe baza unui proiect comun. ca inspirator. la o conferinþã de presã þinutã la Ministerul Afacerilor Externe al Franþei. Câºtigãtorii Rãzboiului Rece nu sunt neapãrat ºi câºtigãtorii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. dupã care s-a prãbuºit spectaculos. Cele douã produse urmau sã . Robert Schuman. astfel încât atractivitatea sa a sporit în timp. O scurtã istorie a acestei regiuni economice integrate ar fi edificatoare. cã este o primã iniþiativã de unificare a Europei. dar a pierdut imperiul.

Bulgaria (þãri care au aderat în 2007) ºi Turcia (care a început negocierile în 2005) Harta 12: Uniunea Europeanã .Þãri membre Þãri care au aderat în 2004 România.

124

Geopolitica

beneficieze de liberã circulaþie între cele douã þãri, reglându-se astfel, implicit, nivelul producþiei din regiunea industrialã Ruhr. Astfel, în urma acceptãrii fãrã rezerve a planului Schuman de cãtre cele ºase þãri, ia naºtere Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului. Demn de relevat este faptul cã printre scopurile fundamentale ale noului organism se numãrã „menþinerea pãcii“ între Germania ºi Franþa. Raþionamentul este urmãtorul: crearea unui asemenea organism va stimula atât de mult schimburile între cele douã state ºi investiþiile reciproce, încât atacarea unuia de cãtre celãlalt ar deveni pur ºi simplu un nonsens. De aceea, în plan istoric, Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului a jucat un rol esenþial în declanºarea procesului de reconciliere ºi cooperare franco-germanã.8 Crearea Comunitãþii a fost perceputã ca o problemã mai mult de naturã tehnicã, deci nu una care sã constituie o ameninþare pentru politicieni, ceea ce îi poate explica într-o oarecare mãsurã succesul. Existã motive sã credem cã dacã, de la bun început, proiectul de integrare ar fi fost formulat în termeni politici sau militari expliciþi, ideea europeanã nu ºi-ar fi aflat o întrupare aºa de rapidã ºi nu ar fi declanºat un proces de o asemenea importanþã. Noul organism reprezintã prima organizaþie europeanã care se bucurã de prerogative supranaþionale. Este adevãrat cã aceste prerogative se referã la domeniul limitat, dar decisiv al gestionãrii cãrbunelui ºi oþelului. CECO inaugureazã însã modelul european al integrãrii, care, spre deosebire de alte modele, este supranaþional ºi pune astfel bazele Europei comunitare. La 25 martie 1957, la Roma, reprezentanþii aceloraºi þãri care aderaserã la CECO semneazã Tratatul de constituire a Comunitãþii Economice Europene (CEE), cunoscut ºi sub numele de Tratatul de la Roma, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. De data aceasta, obiectivele sunt ºi mai ambiþioase, ele urmãrind „eliminarea barierelor care divizeazã Europa“. Se stabileºte cu aceastã ocazie o nouã serie de politici concrete în diferite domenii: – uniune industrial-vamalã prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare ºi deso fiinþarea contingentelor cantitative; o datã cu realizarea unei mari zone de liber schimb, Comunitatea asigurã un sistem de protecþie exterioarã uniformã (tarif vamal comun); – politicã agricolã comunã; o – politicã comercialã comunã; o – politicã concurenþialã. o Concomitent, prin Tratatul de la Roma ia naºtere ºi Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice (CEEA), care avea acelaºi scop de a crea o piaþã unicã în domeniul energiei atomice. Deºi a beneficiat de acelaºi sistem instituþional ca ºi celelalte douã comunitãþi, în timp, CEEA a rãmas un actor de mai micã importanþã în procesul integrãrii ºi s-a focalizat pe cercetare. În mai multe etape succesive, „cei ºase“ au redus barierele vamale din interiorul comunitãþii, astfel încât, în iunie 1968, tarifele intracomunitare sunt în întregime eliminate, în paralel cu asigurarea liberei circulaþii a persoanelor. Efectele economice acumulate în acelaºi interval de timp au fost spectaculoase: comerþul intracomunitar a crescut de ºase ori, în timp ce schimburile CEE cu terþe þãri au sporit de trei ori. Are loc un proces de specializare, mai ales în privinþa bunurilor de consum, ceea ce

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX

125

sporeºte performanþa economicã ºi competitivitatea la export a produselor din cadrul Comunitãþii. Dacã în domeniul economic ºi comercial evoluþia este constant pozitivã ºi încurajatoare, în cel politic apar dificultãþi reale. Generalul de Gaulle, venit la putere în 1958, contestã dreptul Comunitãþii de a reprezenta statele, singurele care se bucurã de legitimitate, au istorie ºi dispun de autoritatea de a acþiona. ªeful statului francez obiºnuia sã vorbeascã de confederaþie (o uniune, dupã cum se ºtie, mult mai slabã), spre deosebire de fondatorii Comunitãþii, care au avut în vedere o federaþie. Adeseori, generalul de Gaulle utiliza formula „Europa europeanã“, ºi nu „Europa atlanticã“, denumire care sugera prezenþa ºi influenþa în cadrul Comunitãþii a puterii de peste Ocean. De altfel, el s-a opus de douã ori admiterii Marii Britanii în cadrul Comunitãþii, considerând cã þara vecinã ar putea sã joace rolul unui cal troian al americanilor. Cu toate oscilaþiile înregistrate de-a lungul timpului, Tratatul de la Roma îºi pãstreazã neºtirbitã importanþa istoricã, de adevãratã piatrã de hotar în construirea Europei unite. Iatã cum aprecia T. Padoa-Schioppa semnificaþia sa: „Chiar dacã nu este prima piatrã de temelie, tratatul semnat la Roma constituie trecerea decisivã spre o putere supranaþionalã organicã. Privit din perspectivã actualã, Tratatul nu era (cum considerau Jean Monet ºi mulþi alþi federaliºti) un simplu acord internaþional privind libertatea schimburilor, ci nucleul Constituþiei Europene. Tratat – pentru cã este scris în formele clasice ale unui text determinat de un pact între guverne, supus ratificãrilor parlamentelor. Iar Constituþie – pentru cã transformã întreaga noastrã ordine economicã ºi juridicã ºi integreazã texte constituþionale ale statelor membre.“9 Mai multe condiþii favorabile se întâlnesc în stimularea procesului de extindere a Comunitãþii Europene. În primul rând, performanþele sale economice i-au sporit indicele de atractivitate. De aceea, o serie de þãri, printre care ºi Marea Britanie, au solicitat admiterea în aceastã organizaþie. În acelaºi timp, Comunitatea ca atare dobândise o experienþã semnificativã, înregistrase suficiente progrese pentru a simþi nevoia extinderii; extindere care, în termeni comerciali vorbind, sporea piaþa internã. De data aceasta, procesul de lãrgire a Comunitãþii este susþinut ºi de cãtre Franþa, care, dupã venirea la putere a lui Georges Pompidou (15 iunie 1969), manifestã o evidentã preocupare de a diversifica relaþiile cu partenerii europeni. În perioada urmãtoare are loc ceea ce s-a numit „extinderea spre nord“. În 1973 aderã la CEE Irlanda, Danemarca ºi Marea Britanie. Astfel, „mica Europã“, cum era denumitã CEE pe vremea când avea doar ºase membri, devine Europa celor nouã. Aderarea Marii Britanii ºi a celor doi parteneri tradiþionali ai sãi este grãitoare în ceea ce priveºte performanþele economice ale Comunitãþii. Iniþial, Marea Britanie nu a aderat la CEE. Rezultatele obþinute de Piaþa Comunã i-au schimbat radical opþiunea. În perioada 1950-1957, cei ºase au înregistrat o creºtere economicã de 54%, cu o medie anualã de 6,3%, iar între 1958-1964 creºterea a fost de 47%, cu o medie anualã de 5,7%. În perioadele respective, economia Marii Britanii a crescut cu 20%, respectiv cu 29%, creºterile anuale fiind de 2,6 ºi, respectiv, 3,7%; deci aproximativ jumãtate din creºterea celor ºase. Aºa a survenit prima cerere de aderare a Marii Britanii, respinsã datoritã poziþiei lui Charles de Gaulle, dupã cum am amintit. Între 1963-1973, PIB-ul celor ºase a crescut cu 58 procente, cu o ratã anualã de 4,7%, în timp ce PIB-ul Marii

126

Geopolitica

Britanii cu 39 procente, rata anualã fiind de 3,3%.10 Marea Britanie face o altã cerere, de data aceasta acceptatã. Am expus aceastã situaþie ºi pentru cã ea este izbitor de similarã cu cea prilejuitã de adoptarea monedei unice. Nici de data aceasta, Marea Britanie nu a aderat la hotãrârea luatã. Dacã moneda unicã va da rezultate – ºi dupã toate evaluãrile va da –, atunci Marea Britanie va urma, probabil, traseul parcurs la aderarea în CEE. În deceniul urmãtor are loc „extinderea spre sud“, pe parcursul cãreia aderã Grecia (1981), Spania (1986) ºi Portugalia (1987). CEE devine Europa „celor 12“. Anii ’90 consemneazã alte prefaceri ale Comunitãþii. Procesul de extindere continuã, dar el capãtã o conotaþie mai pregnant politicã. Accelerarea construcþiei europene are loc ºi sub impactul reunificãrii Germaniei, care a grãbit procesul de integrare. Europa, în frunte cu Franþa, este vãdit preocupatã de a asimila Germania în structurile Uniunii ºi, concomitent, de a preveni o înþelegere germano-rusã care ar fi reaprins vechi coºmaruri europene ºi ar fi declanºat frisoane chiar ºi la Washington. Cu totul remarcabil apare însuºi efortul Germaniei de a contribui la accelerarea acestui proces, poziþia ei la Maastricht ºi cu alte prilejuri devansând chiar poziþia altor þãri de pe continent. Dupã încheierea Rãzboiului Rece ºi prãbuºirea sistemului socialist a apãrut o situaþie politicã nouã, faþã de care Uniunea nu putea sã nu adopte o poziþie. A avut loc un proces de accelerare a extinderii. În prima parte, au aderat la Uniune þãri dezvoltate, cu democraþii mature, cum ar fi Austria (în iunie 1994), Finlanda (octombrie 1994), Suedia (noiembrie 1994), în timp ce referendumul organizat în Norvegia s-a soldat cu un rezultat negativ (52% de voturi împotrivã). Europa a devenit Europa celor cincisprezece. Practic, cu trei excepþii – Norvegia, Elveþia ºi Islanda –, ea cuprindea toate statele continentului care nu aparþinuserã defunctului sistem socialist. Unificarea Europei Occidentale se împlinise. Pe 1 mai 2004 opt þãri din Europa Centralã ºi de Est (Republica Cehã, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia ºi Slovacia) au aderat la Uniunea Europeanã, împreunã cu Cipru ºi Malta. A încetat astfel divizarea Europei, hotãrâtã la Yalta în 1945. Dupã ce Bulgaria ºi România au devenit membre ale Uniunii, la 1 ianuarie 2007, ritmul de lãrgire a UE a încetinit (vezi harta 12). Croaþia, Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei ºi Turcia au deschis negocierile cu Uniunea Europeanã, dar procesul de aderare, condiþionat de îndeplinirea unor criterii complexe, e unul de duratã. Nu am putea încheia aceste rânduri fãrã a menþiona un moment de reper în devenirea Uniunii, ºi anume Actul Unic European (1985), care a hotãrât fuziunea între Comunitatea Economicã Europeanã (înfiinþatã în 1957), Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului ºi Comunitatea Europeanã pentru Energie Atomicã. Comunitatea Economicã Europeanã a devenit Comunitatea Europeanã ºi apoi, în 1992, Uniunea Europeanã, pe baza hotãrârii Tratatului de la Maastricht. Semnat în 1991, Tratatul de la Maastricht marcheazã un nou stadiu în integrarea Europei, stabilind trei paliere foarte importante de integrare viitoare. Primul este realizarea uniunii monetare. Cu acest prilej, s-a hotãrât o eºalonare precisã a paºilor pentru introducerea monedei unice europene ºi înfiinþarea Bãncii Centrale Europene. Al doilea este reprezentat de cerinþa integrãrii politice ºi militare ºi vizeazã elaborarea

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX

127

unei politici externe ºi de securitate comune. Al treilea are în vedere elaborarea unei politici interne ºi de securitate socialã comune. Tratatul de la Amsterdam (1997), procedând la o evaluare a rezultatelor generate de Maastricht, a adoptat noi mãsuri în ceea ce priveºte înlãturarea ultimelor obstacole în circulaþia liberã a persoanelor ºi dezvoltarea unei politici externe comune. Tratatul de la Nisa (2000) a avut drept principalã responsabilitate adoptarea noii structuri instituþionale a Uniunii, în urma noii lãrgiri, pe care a aprobat-o. Tratatul instituind o Constituþie pentru Europa a fost semnat la Roma în 2004. Tratatele fondatoare fuseserã amendate cu diferite prilejuri: în 1986, cu ocazia adoptãrii Actului Unic European, în 1997, cu ocazia Tratatului de la Amsterdam, în 2001, cu ocazia Tratatului de la Nisa. Prin urmare, se simþea nevoia vitalã a unei unificãri a reglementãrilor existente ºi, în acelaºi timp, a proiectãrii unui document fundamental care sã dea glas viziunii moderne despre evoluþia Uniunii, despre formulele dupã care ea înþelege sã se conducã. Noul Tratat constituþional european, document care topea în substanþa sa toate tratatele anterioare ale Uniunii ºi dãdea o nouã direcþie evoluþiei europene, caracterizatã printr-o extindere dinamicã a Uniunii ºi printr-o accentuare a dimensiunii federaliste, urma sã fie ratificat de toate statele membre în decursul a doi ani, pânã în 2007. Modalitatea de ratificare s-a stabilit în funcþie de prevederile constituþionale ale statelor membre ºi de hotãrârile conducerilor din þãrile respective. De pildã, Constituþia irlandezã obligã expres ca orice tratat care propune un transfer de suveranitate sã fie adoptat prin referendum. Pe când cea germanã, dimpotrivã, interzice organizarea de referendumuri. Sunt þãri care nu erau obligate în mod strict la organizarea unui referendum, dar au optat pentru o asemenea formulã, spre a da o mai mare greutate evenimentului. Aºa au procedat Franþa, Polonia, Marea Britanie. În general, þãrile care au ratificat tratatul optaserã pentru votul în parlament. Procesul ratificãrii a decurs pânã la un anumit moment în mod normal. La jumãtatea lunii mai 2005, opt þãri ratificaserã deja Tratatul: Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Slovacia, Slovenia, Spania, Austria. În mai puþin de o sãptãmânã, Uniunea Europeanã s-a zguduit din temelii: pe 29 mai Franþa a zis „nu“ Constituþiei iar pe 1 iunie Olanda a dat acelaºi rãspuns cu o majoritate mai semnificativã, de aproximativ 60 la sutã din populaþia care s-a prezentat la vot. ªi Olanda, ºi Franþa sunt þãri fondatoare ale Uniunii. Franþa a format împreunã cu Germania un gen de „motor politic” al Uniunii, un adevãrat tandem care a asigurat echilibrul ºi unitatea organizaþiei europene. Olanda, la rândul ei, are cea mai înaltã contribuþie pe cap de locuitor la fondurile Uniunii. Eºecul votului pentru Constituþie în Franþa ºi Olanda a impus regândirea strategiilor de reformare a Uniunii. Pauza de reflecþie invocatã în dezbaterile care au urmat votului negativ s-a încheiat odatã cu relansarea proiectului de cãtre noul cancelar al Germaniei, Angela Merkel. La summitul UE de la Lisabona, din octombrie 2007, liderii europeni au aprobat Tratatul de Reformã care ar putea pune capãt crizei instituþionale a Uniunii, care dureazã de mai bine de ºase ani. El preia cele mai multe din prevederile Constituþiei, în special cele privind politica externã a Uniunii ºi procesul de luare a deciziilor. Se doreºte ca Tratatul sã intre în vigoare la începutul lui 2009,

128

Geopolitica

dar votul negativ la referendumul organizat în Irlanda în iunie 2008 ar putea duce la amânarea acestei date. Liderii europeni au îndemnat þãrile care nu au ratificat încã Tratatul sã continue procesul, în speranþa cã irlandezii ar putea fi convinºi sã îºi schimbe votul (aºa cum s-a întâmplat în 2002, când a fost nevoie de un al doilea referendum în Irlanda pentru aprobarea Tratatului de la Nisa).

Europa – noul pol de putere economicã al lumii Ce este astãzi Europa, la mai bine de ºaizeci de ani de la încheierea celei de-a doua conflagraþii mondiale ºi la peste cincisprezece de la încheierea Rãzboiului Rece? Rãspunsul este dificil, pentru cã Europa nu este încã întregitã. Ea este pe cale de a deveni astfel. Chiar între þãrile din Uniunea Europeanã existã diferenþe mari de dezvoltare. Pe nedrept, procesul de extindere a Uniunii Europene este, uneori, calificat drept „organizarea periferiei“11. Europa oferã acum imaginea unui adevãrat ºantier. Cu o parte principalã, bine organizatã, ºi o alta urmând sã fie cuprinsã în rigorile pãrþii care funcþioneazã astfel de peste patruzeci de ani. Ca de fiecare datã când partea care se adaugã este semnificativã, totul trebuie reorganizat pe o bazã diferitã, în conformitate cu noua realitate. Dacã ar fi sã ne concentrãm atenþia doar asupra Uniunii Europene, putem spune cã, astãzi, ea este o mare putere economicã a lumii de astãzi, o viguroasã maºinã de producþie ºi de schimb. Ca putere economicã, UE este un adevãrat pol al lumii contemporane: cu 8,3 din populaþia globului, ea produce aproape 20% din PIB-ul mondial (în scãdere de la 28,3%, cât avea UE-15, dar înaintea SUA ºi China).12 Dintre cele mai mari o sutã de corporaþii ale lumii, menþionate de revista Fortune, o treime sunt europene13, între care Daimler-Chrysler, Royal Dutch/Shell, BP Amoco, Volkswagen etc. Uniunea este cel mai mare agent comercial, activitatea ei deþinând 38 de procente din exportul mondial (valoric vorbind) ºi 36 procente din importuri. Cu o populaþie de peste 490 de milioane de locuitori, Uniunea Europeanã este „cea mai mare piaþã a lumii industrializate“ ºi una dintre cele mai deschise. În acelaºi timp, ea are cele mai echilibrate schimburi cu regiunile lumii: exporturile sunt aproximativ egale cu importurile. În America de Nord exportã aproape 11% din volumul activitãþii comerciale ºi importã circa 9%, în Rusia exportã 5% ºi importã 8%; numai pe relaþia cu Asia existã un mic dezechilibru: exportã 7,4% ºi importã 12,5%.14 Totuºi, ponderea Uniunii în ansamblul comerþului mondial scade. În ultima decadã a secolului 20, aceastã scãdere a fost de 9 procente, de la 49% la 40%. Uniunea este una dintre cele mai populate zone ale lumii, cu o densitate medie de 115 locuitori pe kilometru pãtrat. SUA au 30 de locuitori pe aceeaºi unitate de suprafaþã, iar Rusia doar 9 persoane. De menþionat cã în cadrul Uniunii avem chiar variaþii vizibile ale densitãþii, de la 470 de locuitori pe kilometru pãtrat (în Olanda, de pildã) pânã la 30 de locuitori pe aceeaºi suprafaþã (în Suedia ºi Finlanda). Uniunea Europeanã este, în acelaºi timp, una dintre cele mai urbanizate regiuni ale lumii. 85% din populaþia sa trãieºte în oraºe de diferite mãrimi (în Belgia chiar 97%, iar în Irlanda 59%), pe când în SUA 77%, ca sã comparãm cu o altã zonã foarte dezvoltatã a lumii.

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX

129

Insistãm asupra densitãþii pentru cã ea, îndeobºte, merge mânã în mânã cu dezvoltarea. Zona cu cea mai mare densitate demograficã din Europa porneºte din nordul Italiei, trece prin Elveþia, continuã cu vestul Germaniei, cu partea nordicã a Franþei, cu Benelux, trece Canalul Mânecii ºi cuprinde partea de sud-est a Angliei. Este ºi partea cea mai dezvoltatã a Europei.15 Din punct de vedere demografic, Europa are o populaþie instruitã, calificatã, prosperã, dar din ce în ce mai puþin numeroasã ºi din ce în ce mai bãtrânã. Cifrele menþionate mai sus nu ne pot face sã uitãm cã ponderea populaþiei europene în cadrul populaþiei lumii scade dramatic. Scãdere accentuatã în consecinþele ei de îmbãtrânirea populaþiei. Probabil cã aceasta este vulnerabilitatea cea mai vizibilã, punctul cel mai dureros al Europei de astãzi ºi de mâine. Nu în întregime sesizat ºi discutat. Din punct de vedere cultural, continentul aratã o diversitate ºi o bogãþie nicãieri negate. Europa dispune, de asemenea, de un învãþãmânt performant, fãrã însã a mai atinge standardele care au consacrat-o, cândva, drept continentul creaþiei. De ce aceste cifre ºi aceste consideraþii într-o lucrare de geopoliticã? Într-adevãr, în majoritatea studiilor ºi volumelor de specialitate, accentul cade pe probleme de vecinãtãþi, de graniþã, de întindere, de potenþial natural etc. Fãrã a le subestima, considerãm cã esenþiale în devenirea unei þãri sau a unei regiuni nu sunt aceste date, ci vitalitatea internã, dinamismul propriu, construcþia interioarã, care favorizeazã sau nu o anumitã evoluþie, care valorificã sau nu anumite date naturale, care plaseazã sau nu þara ori comunitatea respectivã pe o orbitã de mare perspectivã a dezvoltãrii. Iar dinamismul propriu, deci ceea ce este ºi ce urmeazã sã devinã Uniunea, nu poate fi discutat fãrã a ne referi la învãþãmânt, la populaþie, la modelul de dezvoltare. Mai ales când este vorba despre o regiune care îºi construieºte mecanismele interne, îºi proiecteazã structurile de conducere, îºi defineºte profilul ºi identitatea.

Euro – cea mai mare schimbare în finanþele lumii din perioada interbelicã Se poate spune cã, dupã un interval probabil necesar Uniunii pentru propria clarificare, perioada de dupã încheierea Rãzboiului Rece a reprezentat o mare încordare de energii la nivel european. Uniunea s-a lãrgit ºi a adoptat hotãrâri de importanþã istoricã. Cu trei probleme mari s-a confruntat Uniunea în aceastã perioadã. Ele sunt, toate, probleme economice, sociale ºi de organizare internã, dar au o importanþã esenþialã în plan geopolitic. Chiar dacã mãsurile s-au situat într-un plan bine delimitat, rezultatul, cel puþin în perspectivã, are o semnificaþie mai largã, pentru cã influenþeazã decisiv evoluþia Uniunii. ªi, astfel, putem vorbi despre un rezultat cu semnificaþie geopoliticã. Iatã care ar fi cele trei probleme. Mai întâi, adoptarea monedei unice. Luând aceastã mãsurã – ºi continuând sã o consolideze –, Uniunea Europeanã a fãcut un pas extrem de important în direcþia organizãrii federale, a dat expresie vie ºi palpabilã puterii sale economice, a accelerat organizarea ei într-o regiune integratã ºi a grãbit perceperea sa de cãtre comunitatea internaþionalã drept un pol de putere. Importanþa economico-financiarã a mãsurii pare palidã pe lângã cea politicã ºi geopo-

130

Geopolitica

liticã. A doua este extinderea spre est, de multe ori plasatã în cadrul dezbaterii lãrgire–integrare. Cadru de dezbatere corect, dar neîncãpãtor. Extinderea spre est reprezintã prin excelenþã o mutare geopoliticã, pentru cã Europa îºi recupereazã teritoriile, face o miºcare de integrare a pãrþilor sale, de neconceput cu 15 ani în urmã; astãzi este posibilã nu numai pentru cã Uniunea Sovieticã s-a prãbuºit, ci ºi, deopotrivã, pentru cã Uniunea Europeanã a devenit puternicã ºi este organizatã potrivit unui model care atrage. Este prima oarã în istorie când Europa poate nu numai sã unifice, ci ºi sã cuprindã în aceeaºi organizare teritorii care acoperã cât mai mult din întinderea geograficã a continentului. Dacã lucrurile vor evolua bine iar procesele, deja declanºate, de atenuare ºi înlãturare a discrepanþelor se vor adeveri, în perspectivã Europa de Est ºi Europa de Vest nu vor avea decât o conotaþie geograficã. În sfârºit, procesul de reorganizare internã a Uniunii. Pare o reacþie la procesul primirii de noi membri. Desigur cã este prilejuit de valurile de extindere din 2004 ºi 2007, dar, în fond, este un rãspuns la problema fundamentalã a organizãrii interne a Uniunii Europene, care a apãrut încã de la înfiinþare ºi, apoi, i-a însoþit evoluþia. Corelaþia dintre succesul Uniunii ºi modul sãu de organizare nu este pusã la îndoialã de nimeni. Un mod de organizare care sã pãstreze capacitatea de decizie la nivel comunitar. Astãzi, Uniunea este chematã sã accentueze elementele de organizare federalã, fãrã de care nu se poate dezvolta ca un pol de putere ºi mai semnificativ, sã pãstreze funcþionalitatea internã ºi capacitatea de decizie la nivelul ansamblului, fãrã de care nu va avea performanþã. Oricum am privi lucrurile, semnificaþia geopoliticã a organizãrii interne nu poate scãpa. Unul dintre stâlpii integrãrii europene îl reprezintã, dupã cum am amintit, crearea Uniunii Monetare Europene, stipulatã prin Tratatul de la Maastricht. Uniunea Monetarã Europeanã a fost conceputã de la început drept un adevãrat motor pentru continuarea integrãrii politice a Europei Occidentale ºi mai ales pentru asigurarea unei creºteri economice accentuate. Istoria ei este mai lungã, Maastricht reprezentând momentul care marcheazã trecerea de la declaraþii de principiu la iniþiative concrete. Iatã câteva repere ale acestei istorii. În 1989, Consiliul European a hotãrât crearea Sistemului Monetar European, cu scopul de a limita fluctuaþiile cursurilor de schimb ale monedelor europene. Drept referinþã comunã pentru cursurile de schimb a fost stabilitã moneda de cont ECU (European Currency Unit). Valoarea sa a fost fixatã prin comparaþie cu dolarul. Raportul dintre ECU ºi dolar a luat naºtere pe baza unui coº de valute reprezentând 12 þãri europene (statele membre ale UE înainte de aderarea Finlandei, Austriei ºi Suediei). Demn de reþinut este cã ponderea fiecãrei monede în cadrul coºului reflecta puterea economicã a þãrii respective; prin urmare, ECU reprezenta un fel de medie a puterii celor 12 monede europene.16 În 1991, þãrile Comunitãþii Europene semneazã Tratatul de la Maastricht, care prevede nu numai instituirea monedei unice, ci ºi un program eºalonat în timp pentru aplicarea mãsurii. Denumirea monedei unice, „euro“, a fost stabilitã la reuniunea la vârf de la Madrid din decembrie 1995. Pe piaþã, moneda a fost introdusã la începutul anului 2002 în 12 dintre cele 15 þãri ale UE. Marea Britanie, Suedia ºi Danemarca au refuzat aderarea la EURO din motive interne.

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX

131

Tot prin Tratatul de la Maastricht s-a hotãrât înfiinþarea Institutului Monetar European, care nu reprezenta altceva decât o etapã preliminarã în vederea creãrii Bãncii Centrale Europene, înfiinþatã în iunie 1998. Pânã la 1 ianuarie 1997, bãncile naþionale centrale au beneficiat de independenþã faþã de IME. La 1 ianuarie 1999, Consiliul de Miniºtri, care reunea titularii portofoliilor Finanþelor ºi Economiei din þãrile membre ale UE, la propunerea Comisiei Europene ºi dupã consultarea Bãncii Centrale Europene, a stabilit cursurile de schimb fixe dintre monedele þãrilor membre ºi dintre acestea ºi euro. Tot la 1 ianuarie a avut loc ºi transferarea responsabilitãþilor politicii monetare de la bãncile centrale naþionale la Banca Centralã Europeanã. Cursul de schimb între euro ºi dolar a fost la data naºterii monedei europene de 1/1,7.17 Introducerea monedei unice a împãrþit specialiºtii ºi pe cei direct influenþaþi de acest proces în douã tabere: euro-entuziaºtii („euroforicii“) ºi euro-scepticii. Primii evidenþiazã avantajele monedei unice: se asigurã o ratã stabilã a schimburilor, componentã esenþialã a funcþionãrii unei pieþe unice; creºte transparenþa pieþei ºi a preþurilor (în sensul cã acum nu mai pot fi invocate diferenþele de schimb între valute sau alte explicaþii „naþionale“ pentru preþurile mai mari; acum, în condiþiile monedei unice, totul þine numai de propria organizare); producþia, investiþiile ºi costul tranzacþiilor nu mai sunt influenþate de evoluþia cursurilor de schimb ºi nu mai includ cheltuielile legate de riscul valutar (experþii Comisiei Europene au calculat cã numai înlãturarea barierelor reprezentate de ratele de schimb ºi a altor obstacole care generau fluctuaþii echivaleazã cu 0,5% din PNB-ul Uniunii Europene).18 Euroscepticii insistã, fireºte, asupra riscurilor implicate de noua mãsurã, cel mai mare fiind acela cã, dacã moneda nouã nu va funcþiona cum se cuvine, atunci toatã construcþia europeanã se va prãbuºi. Pentru lucrarea de faþã importante sunt consecinþele mari, la nivelul ansamblului Uniunii, ale mãsurii despre care vorbim, cele care induc conotaþii de ordin geopolitic. Fred Bergsten, consilierul fostului preºedinte Bill Clinton, expert în domeniul comerþului ºi director al Institute for International Economics din Washington, aprecia cã euro este comparabil cu dolarul din mai multe puncte de vedere. Principalul argument al monedei europene ar fi acela cã Europa este creditor mondial, în timp ce SUA au datorii nete în valoare de peste 5.000 de miliarde de dolari. Lansarea euro, considerã F. Bergsten, creeazã condiþii pentru apariþia unei „noi ordini economice bipolare care sã înlocuiascã hegemonia Americii, datând de la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial“ ºi reprezintã „cea mai mare schimbare în finanþele mondiale, comparabilã doar cu momentul în care dolarul a depãºit lira sterlinã în perioada interbelicã.“19 Existenþa unui competitor real pentru dolarul american are ca rezultat schimbarea întregii configuraþii a mediului financiar internaþional. În noul context, lipsa corelãrii între cele mai puternice monede ale lumii are efecte globale. În acest sens, autorul oferã exemplul dezechilibrului creat în 1995 ºi 1997 între dolar ºi yen, fapt considerat una dintre cauzele crizei asiatice, mai ales cã majoritatea monedelor asiatice erau strâns legate de dolar. O relaþie necontrolatã între euro ºi dolar ar influenþa funcþionarea ºi stabilitatea sistemului financiar global; cum aprecia publicaþia Business and Technology, „dacã relaþia dintre cele douã monede se va dovedi la fel de volatilã precum cea dintre dolar ºi yen, atunci sistemul financiar mondial va fi în aer“20. Succesul, respectiv insuccesul unei monede internaþionale sunt date de ponderea în tranzacþiile internaþionale, de importanþa ca monedã de rezervã ºi ca monedã de

Uniunea Monetarã a reprezentat o situaþie complet diferitã faþã de eliminarea tarifelor vamale. Aceasta înseamnã. care sã înfrângã scepticismul ºi rezistenþa în .8%. echivalente. O altã implicaþie ar putea fi schimbarea raportului de forþe în cadrul organismelor financiare internaþionale. cam 40 de procente din rezervele mondiale. insistã asupra faptului cã dominarea autoritarã de cãtre dolar a pieþei financiare internaþionale pune punct unei practici folosite frecvent pânã acum. dacã dolarul avea un curs mai mare (inflaþionist). Disputa nu are loc numai printre specialiºti. sfârºitul unilateralismului în plan financiar. ceea ce însemna un avantaj pentru cel care fãcea împrumutul ºi un dezavantaj pentru creditor. unde argumentele pro ºi contra nu sunt formulate în termeni exacþi ºi unde apar dificultãþi de înþelegere. dolarul ocupa 63% din rezervele valutare mondiale. euro reprezintã cel mai bun rãspuns la provocãrile globalizãrii. ponderea superioarã pe care o are dolarul este ºi expresia unei tradiþii. a fost posibil sã fie oferite stimulente imediate de naturã economicã. piaþa obligaþiunilor europene este cu peste o treime mai micã decât cea americanã. Cu o singurã monedã. apariþia unei ordini bipolare. aºa cum explicã Rudiger Dornbusch. a unor obiºnuinþe de derulare a operaþiunilor financiare. þãrile membre ale Uniunii Europene vor fi mult mai unite ºi mai coordonate în acþiuni. care se ridicã la 17. cu acest instrument extrem de important. Aceastã situaþie poate evolua în funcþie de modul în care evolueazã ºi economiile respective. ulterior. Evident cã acest lucru are o serie de inconveniente pentru partea americanã.24 De aceea. Literatura de specialitate.132 Geopolitica investiþii. implicit. în general. deoarece 48% din tranzacþiile comerciale internaþionale sunt derulate în dolari. Acum procentele însumate ale statelor europene – 35. Germania a avut deja propria propunere pentru preºedinþia FMI. este vorba despre contractarea unor împrumuturi pentru subvenþionarea deficitului bugetar enorm al SUA care. fiecare. practic. a unor pieþe deja câºtigate. ca monedã de investiþii. euro nu ar avea ºanse sã constituie o alternativã realã la hegemonia dolarului. Apoi. prin fluctuaþii ale dolarului. SUA deþineau procentele cele mai multe în cadrul Fondului Monetar Internaþional ºi. valoarea împrumutului scãdea automat. implicit. ci ºi printre oamenii obiºnuiþi.21 Ca monedã de rezervã. hegemonia americanã nu se va mai putea exercita ca pânã acum. dolarul ºi euro vor deþine. în timp ce monedele europene doar 21%22. Bergsten considerã cã. pe când cele în euro se estimeazã cã reprezintã 31%. Uniunea Europeanã va avea o mai mare putere de a influenþa politica economicã globalã ºi nu se va mai mulþumi sã reacþioneze la diferite mãsuri ºi iniþiative luate în spaþiul dolarului sau yenului. independent de ponderea pe care euro o va avea imediat în tranzacþii sau ca monedã de rezervã. puteau sã înregistreze fluctuaþii de valoare realã. pânã de curând. De acum. În acest al doilea caz. Se ºtie de pildã cã. de pildã. Cum s-a spus pe bunã dreptate. De pildã.4 – reprezintã dublul celor americane.23 Am putea spune cã. dupã o perioadã de tranziþie. Moneda europeanã a întâmpinat îndeobºte rezistenþã din cauzã cã. exercitau controlul asupra acestui organism. Simplul fapt cã existã o alternativã conteazã foarte mult. atunci ºi ponderile respectivelor monede vor fi asemãnãtoare. Cum economia americanã ºi cea europeanã sunt. ea va fi o monedã care va funcþiona paralel cu dolarul. principalele state europene ºi. Într-o viziune pesimistã. Mai realist este sã spunem cã moneda urmeazã cursul economiei.

chiar dacã existau temeri mari cã Germania se va desprinde din „strânsoarea europeanã“ pentru a urma visul mai vechi al unei Europe germane. în profunzimile cãruia vom descifra tot conotaþii de ordin geopolitic: disponibilitatea cu care statele UE au luptat pentru instituirea monedei unice. dupã pãrerea noastrã. Actuala cotaþie a euro. Italia –. devenise cu o treime mai mare decât orice altã mare þarã a Europei – Franþa. va stimula raportãri comune. ºi nici atunci în termeni foarte concreþi. ci într-o anumitã perioadã de timp. prin reunificare. Kohl s-a angajat exemplar în noua direcþie. Moneda este mãsura lucrurilor. Moneda va grãbi ºi formarea unei percepþii mai precise în strãinãtate în legãturã cu ceea ce este Uniunea ºi cum evolueazã ea. de pildã. Marea Britanie. Chiar dacã Germania. pentru înfãptuirea noului obiectiv.25 Este. chiar dacã germanii au trebuit sã renunþe la un adevãrat simbol de stabilitate ºi de prosperitate – marca germanã27 – . în fiecare moment. sau mãcar le va facilita. se vor repercuta ºi asupra lui. Elizabeth Pond avea dreptate sã remarce: „În nici o decizie activismul noii Europe nu a fost mai manifest decât în crearea uniunii monetare. de repoziþionare. exprimã ceva. Nu peste multã vreme. am putea spune. preocupãri ºi îngrijorãri comune faþã de diverse situaþii. spaniolului nu-i va fi indiferentã evoluþia din Olanda ºi nici dacã un stat al Uniunii este confruntat cu o recesiune economicã. Pânã nu de mult nici cetãþeanul. Astãzi aceastã putere este condensatã ºi exprimatã de cãtre euro ºi de raporturile care se stabilesc între cursul acestei monede ºi cel al celorlalte valute ale lumii. Mai mult decât ne dãm seama. acestea sunt vizibile doar pe termen lung. a fost adoptatã cu o hotãrâre exemplarã. europenii îºi vor da seama cã ori se scufundã împreunã. sã facã parte dintr-o construcþie la nivel continental ºi arãtând. Acestea sunt fenomene care. mai presus de orice. superioarã dolarului. moneda unicã va contribui esenþial la coagularea unei atitudini europene. chiar dacã poate fi de conjuncturã. cã procesul integrãrii este ireversibil. Ea a arãtat cã principala þarã central-europeanã – ºi chiar la nivelul Europei – îmbrãþiºeazã deschis Uniunea ºi preferã sã acþioneze din interiorul acestei structuri . ori reuºesc împreunã. prin persoana cancelarului de atunci. inclusiv psihologice. la modelarea unui mod comun de a vedea lucrurile. Cât despre avantajele Uniunii Monetare.“26 Sunt cu totul remarcabile angajamentul ºi energia sub semnul cãrora au acþionat germanii. Helmut Kohl. Moneda ne va vorbi.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 133 ceea ce priveºte de crearea pieþei unice. Chiar dacã nu imediat. dovedind cã Germania doreºte sã devinã ea europeanã. foarte important faptul cã acest moment va declanºa procese de omogenizare internã în cadrul Uniunii. Meritã sã insistãm puþin ºi asupra altui aspect. o mãsurã care a trebuit luatã în pofida multor obiºnuinþe ºi rezistenþe. spulberând aceste temeri de care aminteam. Moneda este „sângele economiei“ ºi ea va „transporta“ anumite înþelegeri comune. O mãsurã extrem de complexã. Instituirea monedei unice a fost un prilej de precizare a poziþiei Germaniei. pentru sceptici. mai devreme sau mai târziu. a cãrei importanþã nu poate fi trecutã cu vederea. ne spune cã evoluþia Uniunii mãcar nu este rea (sau cã evoluþia altor zone nu este mai bunã decât a Uniunii). nici specialistul nu puteau opera cu o imagine precisã în acest domeniu. despre forþa economicã a Uniunii ºi despre raportul în care se aflã aceasta cu celelalte puteri ale lumii.

ci ºi integrarea statelor din aceastã parte a Europei în aceeaºi comunitate. Chiar putem ºi vom putea din ce în ce mai mult vorbi de o estompare a temei. nimeni nu pune la îndoialã cã instituirea monedei unice a creat cadrul pentru dezvoltarea legãturilor transeuropene care vor promova. Extinderea spre est ºi problema graniþei de est La Maastricht s-a anunþat intenþia de a admite þãrile din centrul ºi estul Europei în Uniune. Întreaga geopoliticã dezvoltatã de-a lungul vremii în spaþiul german se reconfigureazã. euro ar fi avut o importanþã de mâna a doua. Iatã ce spune în aceastã privinþã Christoph Bertram. inaugurând o epocã financiarã bipolarã. ceea ce face din noua monedã un adevãrat eveniment tectonic la nivel mondial. Existenþa monedei unice europene nu numai cã pune capãt unilateralismului financiar american.] ºi. a fortificãrii unei zone aflate la confluenþa cu spaþiile deloc stabile ale Orientului Mijlociu. Dar Uniunea este deja o putere de prim rang. poate prefigura chiar o ordine politicã de facturã bipolarã. implicit. În orice caz. în acelaºi timp. ºi nu o forþã care balanseazã între Est ºi Vest. Dacã ar fi fost vorba despre o putere de mâna doua.29 Nu numai îmbrãþiºarea deschisã de cãtre Germania a integrãrii europene contribuie la acest lucru.“28 În acelaºi timp. dar.134 Geopolitica integrate pentru ridicarea sa ºi a Uniunii în ansamblu. ca nou pol de putere. Depinde de Europa cum ºi în ce mãsurã îºi asumã rolul politic la care o îndreptãþesc puterea economicã ºi construcþia integratã în numele cãreia vorbeºte. Centrul european nu mai apare ca spaþiul predilect de expansiune german. Realizând cã nu este suficient pregãtitã pentru a adopta mãsuri ºi strategii fundamentate faþã de o regiune cu certe valenþe geopolitice. dacã existã discuþii ºi interogaþii privind efectul în viaþa internã a Uniunii. Acesta a fost primul semnal coerent privind poziþia Uniunii Europene faþã de un spaþiu care nu se bucura nici de protecþie economicã. acea tentaþie veche a Germaniei de a cãuta un loc între Est ºi Vest este acum lipsitã de atracþie. Mai degrabã vom putea vorbi despre dezvoltarea semnificaþiei geopolitice a Europei de Est. îi creeazã una din premise. ideea Europei. Asiei Centrale etc. pentru cã aici se ridicã problema graniþei de est a Uniunii. a limitelor viitoare pânã unde se va extinde Europa integratã. Germania va fi locomotiva Uniunii. nici de o umbrelã de securitate. cu atribuþii în ceea ce priveºte definitivarea unei strategii de perspectivã faþã de spaþiul central ºi est-european. . datoritã scãderii semnificaþiei pe care o are Rusia. sau mai bine zis importanþa pe care a cãpãtat-o respectiva temã în literatura de specialitate. prin implicaþiile pe care le are asupra dezvoltãrii interne a continentului. Uniunea Europeanã a decis la Maastricht înfiinþarea Conferinþei interguvernamentale. n. asupra posibilitãþilor ca UE sã se afirme ca un actor important în sistemul mondial. În orice caz. nu se confirmã. director al think tank-ului Fundaþiei pentru ªtiinþã ºi Politicã de la Berlin: „Datoritã lecþiilor dure pe care Germania le-a trãit în acest secol [în secolul trecut – n. importanþa pe care pãrea cã o dobândeºte ideea de Mitteleuropa la începutul anilor ’90.

Consiliul European de la Copenhaga (1993) a definit condiþiile politice ºi economice ale lãrgirii Uniunii. Principalii indicatori economici ai þãrilor care urmau sã adere la UE (2001) PIB pe cap de locuitor Agricultura Suprafaþa Populaþia (% din media (% din forþa (mii de km2) (milioane) þãrilor de muncã) din UE) 9 79 45 93 65 65 0.1 16.4 38.7 14.4 68.9 2. Oxford University Press. Consiliul European de la Helsinki a decis înscrierea Turciei pe lista statelor candidate. încât capãtã importante conotaþii geopolitice.5 0. ponderea Uniunii Europene. La summit-ul de la Copenhaga din decembrie 2002 s-a hotãrât primirea a zece state în Uniunea Europeanã: opt esteuropene – Estonia. populaþia va spori cu 29%.9 3.5 2. Slovacia. p.1 2.7 2.4 3.4 3.2 9. al mãrimii pieþei interne.1 6.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 135 În legãturã cu extinderea propriu-zisã. implicit.4 4.6 7. Chiar dacã þãrile care au aderat recent nu au performanþe economice deosebite. Cehia.2 26.4 12. ceea ce conduce la o nouã poziþionare a sa faþã de ceilalþi actori politici importanþi.3 313 49 111 238 775 0. Polonia. Procesul de extindere este atât de cuprinzãtor.2 8. suprafaþa Uniunii Europene va creºte cu aproximativ 30%.4 5.8 4.4 10. ºi începerea negocierilor cu Turcia în 2005.9 4. Letonia.3 1.1 16.2 19. Lituania.6 5.0 2. 2003.9 22. în aceastã apreciere.8 6. din punctul de vedere al forþei economice. Datele aratã cã.8 1. creºte considerabil. alte patru state fiind acceptate pe parcurs.9 3.4 6. Ungaria.3 3.2 2.5 2.0 -1.6 7.6 80 57 42 51 33 38 55 40 48 28 25 22 4.4 35.0 58.1 8.5 11.6 7. În primul rând. What Kind of Europe.7 18. aceasta va conduce la sporirea importanþei ºi ponderii specifice a Uniunii. iar PIB-ul cu cel puþin 10%“30.1 6.9 2.4 1.4 PIB (media Inflaþia creºterii (creºterea ªomajul reale medie 1999-2001) 1999-2000) 2.7 1. Oxford. Slovenia – ºi douã mediteraneene: Cipru ºi Malta. Aderarea României la UE a avut loc la 1 ianuarie 2007.3 44. de pregãtire în vederea aderãrii propriu-zise.4 13. În decembrie 1999. Sã-l ascultãm pe Romano Prodi: „Prin includerea þãrilor Europei Centrale ºi de Est.4 7.6 UE Cipru Cehia Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Slovacia Bulgaria România Turcia Sursa: Loukas Tsoukalis.7 6. 173 .3 6. În decembrie 1997 au fost acceptate ºase state pentru a parcurge aceastã etapã de preaderare. S-a statuat o fazã de preaderare.3 15. Turcia nu este avutã în vedere.8 10.1 15. este limpede cã ele parcurg un proces de modernizare care le va amplifica prezenþa ºi contribuþia economicã.8 42.

Pentru a nu mai aminti de faptul cã astfel s-au adãugat noi teritorii. Loukas Tsoukalis. Succesul economic al Uniunii Europene. Bulgaria). ca teritoriu. poate izbândi nu doar prin ceea ce a acumulat de curând. recuperând ºi reintegrând politic ºi economic ceea ce geografic aparþine Europei. Pur ºi simplu populaþia va migra spre locuri de muncã mai bine plãtite. cel care s-a dezvoltat de la început pe linia democraþiei ºi economiei de piaþã ºi cel a cãrui evoluþie în aceastã direcþie a fost întreruptã de cei aproape cincizeci de ani de comunism. România. el reprezintã un adevãrat „miracol european“. chiar ºi cu câþiva ani în urmã. „nu are precedent în istorie. Uniunea Europeanã s-a extins de curând pânã la Marea Neagrã. nici în cea europeanã. La circa o jumãtate de secol de la divizarea sa ideologicã. cel mai mic din rândul þãrilor nou integrate. unele cu importanþã strategicã (Polonia. Practic. ne apar mai limpede ºi unele discrepanþe care presupun un mare efort de recuperare. într-o piaþã integratã. dar nu poate fi ignorat cã prin lãrgire s-a extins considerabil piaþa internã a Uniunii. ea poate crea probleme greu de surmontat þãrii de unde pleacã forþa de muncã ºi. de gândul greu de reprimat cã. ca ºi performanþele înregistrate într-un timp relativ scurt. Europa s-a reunit. cã s-a integrat o populaþie calificatã. ca bogãþii ºi ca forþã economicã. probabil cã principala problemã care frapeazã nu este atât nivelul produsului intern brut pe cap de locuitor. ideea pan-europeanã.136 Geopolitica Autorul citat. dacã nu principalul obstacol în calea integrãrii României. Privind la situaþia României. Tot atât de adevãrat este cã. dar satul nu beneficiazã de unitãþi industrializate care sã dea o altã productivitate activitãþii din agriculturã. Europa nu mai este purtatã înainte doar de propriul succes. procesele de extindere spre est au creat nu numai o nouã realitate geopoliticã. Calculul strict economic are elemente care pot susþine o asemenea poziþie. Este un proces de unificare care. ci ºi de visurile ºi aspiraþiile declanºate de acest succes. ci ponderea extrem de mare a populaþiei din agriculturã. deopotrivã. cu aceastã extindere a luat sfârºit pentru Europa cel deal Doilea Rãzboi Mondial. statului unde migreazã aceasta. oricum. Sunt douã probleme esenþiale: nu numai cã la sat trãieºte multã populaþie. nici în cea a lumii“31. acum. Nu putem omite nici faptul cã aceasta va fi unul din principalele. sistemul sãu de organizare atractiv. însãºi capacitatea de regenerare a Europei. la istmul ponto-baltic. dar au relansat la un nivel nebãnuit. Aceasta va presupune în urmãtorii ani transformãri care ne vor aminti de ritmurile industrializãrii din perioada dinainte de 1989. privind mai atent la tabelul de mai sus. ºi dupã aderarea din 2007. Când ia proporþii. vrea sã sugereze cã lãrgirea UE nu adaugã mult ca forþã economicã Uniunii Europene. migraþia forþei de muncã este un lucru bun. Actuala extindere a favorizat o deplasare a Uniunii cãtre est ºi a prilejuit unificarea celor doi versanþi ai Europei. continentul se poate uni. cã Uniunea are acum o altã pondere. discrepanþe prea mari nu pot sã existe. Aici nu este vorba numai despre conotaþia moralã sau politicã. prin amploarea proiectului. Prin dimensiuni. În anumite limite. aºa cum remarca ºi Joseph Ackerman. ca populaþie. unul dintre cele mai mici din Europa ºi. Totuºi. prin împlinirea unor idealuri tocmai dupã o prãbuºire dezastruoasã. care ne deosebeºte net de toate statele membre ale Uniunii. în condiþiile în care Uniunea Europeanã are nevoie de forþã de muncã. ci prin .

dupã dezastrul reprezentat de bãtãlia de la Mohács (1526). Ceea ce ar trebui sã-ºi propunã Uniunea Europeanã este construirea unei lumi multipolare. Uniunea ar fi vital interesatã de dezvoltarea Chinei ºi Rusiei. De aceea. a renunþa la ambiþia de a construi o lume aºa cum o vrem. aceastã graniþã se situa la vest de Budapesta. o naþiune europeanã. între Grecia ºi Turcia ºi sã se opreascã la nord de Marea Mediteranã. vom insista ºi noi asupra temei. Nu pentru raþiuni religioase. Pe timpul Imperiului Otoman. mai ales în contextul extinderii spre est a Uniunii. incluzând ºi Turcia. dacã avem în vedere complexitatea ºi delicateþea temei pusã în discuþie: „În aceastã problemã esenþialã. François Géré considerã cã graniþa de est a Europei este graniþa fixatã de imperiile care s-au succedat de-a lungul vremii. între Polonia ºi Ucraina. cã este moºtenitorul Imperiului Otoman. Concluzia autorului francez este apodicticã ºi mai puþin „rezonabilã“. Nu mai departe. Orice iniþiativã sau demers care ar împiedica acest proces ar contraveni ºi intereselor Uniunii: „A admite Ucraina înseamnã a slãbi într-un mod iremediabil Rusia ºi. se ridicã în mod legitim problema graniþei de est a Uniunii.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 137 forþa tradiþiilor sale revitalizate. care sã îngãduie Uniunii sã-ºi întãreascã instituþiile centrale ºi sã promoveze politici concertate. Autorul concluzioneazã: „Graniþa în ciclonul de transformãri care au urmat Rãzboiului Rece porneºte din Varºovia pânã la Istanbul. dominatã de SUA a plasat-o mult mai spre est. când de ordin politico-tactic sau chiar geopolitic. sau chiar pe Elba. ceea ce este un nonsens istoric ºi un precedent periculos. de fapt. Obiecþia principalã vizeazã faptul cã Turcia nu este. un rãspuns la întrebarea: lãrgirea Uniunii . ci dintr-o evidentã raþiune geograficã: 95% din teritoriul sãu aparþine Orientului Mijlociu. drept un candidat cu drepturi juridice. dacã avem în vedere ºi fosta Republicã Democratã Germanã. prin crezul comun care poate fecunda energii pânã nu de mult latente. din punct de vedere geografic vorbind. Din acest perspectivã.“33 Argumentele cu care opereazã Biarnès sunt când de ordin geografic. Puterea sovieticã a fixat-o pe Oder-Neisse. de la mijlocul lui decembrie 1999. care precizeazã: „Turcia a fost recunoscutã de cei 15 la summit-ul de la Helsinki. Includerea Turciei nu poate fi avutã în vedere pentru cã aceasta ar echivala cu includerea SUA (argument politico-tactic). trebuie sã fie clar ºi precis: frontierele Uniunii Europene trebuie fixate într-o manierã definitivã între þãrile baltice ºi Belarus. trecând prin Budapesta. între România ºi Moldova. multipolarã. În acest proces de extindere. Iar puterea euroatlanticã. cã are o poziþie crucialã din punct de vedere strategic. SUA sunt deja o mare putere ºi singura modalitate de a asigura o contrapondere la superputerea americanã este încurajarea unor alþi poli de putere. implicit. Atunci de ce nu republicile musulmane din Asia Centralã. Fixarea graniþei reprezintã. Este adevãrat cã Turcia este cel mai laicizat stat musulman. În acest punct este citat Alain Duhamel. þãri în mãsurã sã asigure contraponderea de care aminteam. Dar nu este o naþiune europeanã. limita occidentalã a Poloniei postbelice.“35 Problema nu este una secundarã. de ce nu statele din Maghreb sau Israelul? De ce nu Eurasia sau Eurafrica?“34 Un al treilea argument este de ordin geopolitic.“32 Pierre Biarnès se întreabã ºi el: Pânã unde se întinde Europa? Care sunt graniþele de est ale Uniunii Europene ºi care trebuie sã fie? Autorul francez vorbeºte de „graniþe rezonabile“.

care a ridicat numãrul þãrilor din UE la 27. ºansele stabilitãþii ºi pãcii dovedindu-se. Apoi. A vorbi acum despre o graniþã de est „definitivã“ ni se pare riscant. Nu putem urma însã raþionamentul autorului francez. fãrã Ucraina. cum am spune astãzi. Putem spune unde va fi graniþa dupã acest val masiv de aderare. dar ºi pe istmul pontobaltic. Brzezinski spunea cã Ucraina ar trebui antrenatã în sfera de influenþã a Vestului. în ultimã ºi primã instanþã. Astãzi. mai ales dacã popoarele din zonã vor sprijini acest proces prin propriile performanþe. de una geopoliticã în sensul cel mai plin al termenului. spre deosebire de Turcia. ªi noi considerãm cã este bine ca lumea de astãzi sã fie multipolarã. ale puterilor. sufletul ºi simþirea pornesc ºi de la voinþa de a aparþine unei comunitãþi. Graniþa este indiscutabil un raport de forþe.138 Geopolitica sau adâncirea integrãrii sale? În acelaºi timp. Cel puþin la fel de mult se cere luat în calcul ºi ceea ce doreºte un stat sau altul. Este sau nu interesatã Uniunea în integrarea Ucrainei? Pentru cã aici. dar ºi interesul ºi logica internã de dezvoltare a Uniunii. douã universuri de valori. atunci ea va fi amplasatã acolo unde se concentreazã. ea va decide unde va evolua. Ea a fost ºi dincolo de Praga. Géré are dreptate sã remarce cã graniþa de est a urmat raporturile de forþe ale imperiilor. Deci. În acea perioadã. în perioada interbelicã. pentru a nu contraria Rusia. un viitor. dar recomandã o soluþie inversã. Extinderea trebuie sã aibã în vedere gradul de pregãtire ºi dorinþa solicitantului. Ce doreºte ºi ce va dori Ucraina? Mai ales cã este o þarã de 50 milioane locuitori ºi. Identitatea. dar nu se ia în calcul cel al Uniunii Europene. problema graniþei de est dezvãluie intenþiile Europei de a-ºi recupera teritoriile. poate rezulta „un conglomerat artificial fãrã energie ºi fãrã suflet“. Pierre Biarnès remarcã ºi el aceeaºi importanþã geopoliticã a þãrii vecine. Surprinde în ceea ce am citat mai sus faptul cã se þine seama de interesul Rusiei. în aceste condiþii. Mai putem spune cã graniþa viitoare va trasa o . Altminteri. Ci de una politicã. de la hotãrârea de a asuma. Ridicãm problema voinþei ºi a dorinþei popoarelor din zonã pentru cã în ceea ce afirmã Alain Duhamel este o problemã realã: Uniunea nu poate evolua fãrã a þine cont de nevoia de integrare cât mai solidã a nou-veniþilor. ci al lumii fiind ca aceastã þarã sã aibã o prezenþã internaþionalã cât mai semnificativã. lãrgirea trebuie sã subsumeze totul conservãrii puterii de decizie ºi construirii unei identitãþi a regiunii. care ne propune un fel de echilibristicã din care lipsesc chiar interesul Uniunii ºi voinþa popoarelor din zonã. Simion Mehedinþi vorbea despre Nistru ca despre un simbol geopolitic. dacã urmãm perspectiva potrivit cãreia graniþa este o problemã politicã ºi de raport de forþe. Uniunea Europeanã are interes sã ajungã la gurile Dunãrii ºi la Marea Neagrã ºi probabil va reuºi. unde ajung ºi unde pot sã se impunã interesele Uniunii Europene. criteriul geografic nu mai opereazã. interesul nu numai al zonei. cel care despãrþea douã lumi. în timpul Rãzboiului Rece. În ultimã instanþã. Ea se miºcã în funcþie de influenþele care se exercitã asupra sa. mult mai mari. Rusia nu mai poate fi imperiu. douã zone geografice ºi etnopolitice distincte. pentru cã aceasta a fost stabilitã de mult. Întotdeauna graniþele au fixat interese ºi raporturi de forþe. împreunã. este Ucraina interesatã ºi îºi propune sã facã parte din Uniunea Europeanã? Cu câþiva ani în urmã. ªi noi considerãm cã este bine ca Rusia sã cunoascã un proces de dezvoltare ºi de modernizare. pentru cã. Este limpede cã aici nu este vorba despre o graniþã geograficã.

Uniunea este tentatã sã deschidã mai larg porþile pentru noii solicitanþi. În al doilea rând. îmbracã un caracter geopolitic mai pregnant decât pânã acum. primirea de noi membri ar putea fi privitã ca un dezavantaj. cât ºi a Uniunii în ansamblu pentru modernizarea lor economicã ºi socialã. sã ne gândim de ce sprijin financiar ar avea nevoie Ucraina. Ceea ce presupune un efort mare atât din partea statelor respective.“36 O asemenea piaþã nu poate fi neglijatã de nici un fel de putere aflatã în expansiune. acum el a devenit preponderent geopolitic. . întrunesc indici de competitivitate mai modeºti. sã piardã timp ºi poziþii deja câºtigate în aspra cursã geopoliticã a lumii de astãzi. întrucât nivelul de dezvoltare a acestor þãri este mai modest. Discuþia se mutã pe teren geopolitic sau. Referindu-se la acest aspect al lãrgirii pieþei. La nivel economic. La nivel politic. aceste state deþin un spaþiu geografic care prin întindere. pentru cã. mai ales cele din fostul spaþiu sovietic. absorbind þãri mai puþin pregãtite. sunt deþinãtoare ale unor bogate resurse naturale. un interes clar din partea Uniunii pentru aceastã zonã. fãrã ezitare. Totodatã. populaþia zonei este calificatã ºi. În nici un fel nu poate fi subestimat faptul cã multe dintre aceste þãri. fostele state socialiste reprezintã o mare piaþã: populaþia lor se ridicã la peste 100 milioane de locuitori. Ne dãm astfel mai bine seama de ce Uniunea pune un aºa de mare accent pe pregãtirea internã a fiecãrei þãri care doreºte sã adere. Fireºte cã aceastã fazã a extinderii este mai complicatã. ci ºi efortul financiar fãcut de Uniune în ansamblu. Josef Ackerman preciza: „o oportunitate unicã se deschide în faþa noastrã pentru lãrgirea pieþei interne ºi trebuie sã facem tot ceea ce este posibil sã o valorificãm.000 de miliarde mãrci pentru a ridica economia fostei RDG la un nivel european. care adesea se conjugã cu poziþii geopolitice importante. Prin urmare. riscã sã-ºi diminueze propria vitezã de înaintare. Dacã am porni de la acest exemplu. uneori. resurse ºi poziþie este extrem de important pentru Europa ca întreg. putem spune cã unele din aceste þãri deþin o poziþie geograficã ºi. Dacã am privi lucrurile din perspectiva competiþiei globale în care este antrenatã Uniunea ºi le-am evalua cu mãsura termenului scurt. bine instruitã. de pildã. el solicitã rãspunsuri ºi dezlegãri în aceastã perspectivã. În acest context. în acelaºi timp.37 Am menþionat situaþia paradoxalã în care se aflã Uniunea Europeanã pentru a arãta constrângerile diferite cu care se confruntã ºi pentru a înþelege mai bine ce importanþã capãtã criteriul economic. mai precis. al propriei pregãtiri ºi performanþe în procesul admiterii în Uniune. geopoliticã de care nu se poate face abstracþie. Existã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 139 linie care va exprima interesele ºi raportul de forþe dintre puterile continentului. procesul fusese preponderent economic. Mai ales dacã avem în vedere faptul cã aceste þãri sunt mai puþin pregãtite pentru aderare. Uniunea Europeanã este puternicã. deci. Un exemplu: Germania Federalã a investit circa 1. o bunã pregãtire diminueazã nu numai dificultatea procesului de integrare. Modul sãu de raportare la fostele þãri comuniste trebuie înþeles ºi din perspectiva presiunii pe care o resimte în competiþia economicã cu alte centre de putere. ea trebuie sã fie precautã. Deci o populaþie de 18 milioane de locuitori a beneficiat de un asemenea sprijin. Pânã de curând. interesele popoarelor din zonã ºi nu în ultimul rând voinþa lor de a evolua într-o structurã sau alta. dacã avem în vedere numai statele din afara spaþiului sovietic. în cele mai multe cazuri.

Dimpotrivã. vom observa ºi alt dezavantaj: prelungire a masei compacte de pãmânt eurasiatice. dar care au în viaþa popoarelor o importanþã strategicã. Diferenþele de dezvoltare între Europa Esticã ºi cea Vesticã se explicã în bunã mãsurã pe bazã geograficã. Dacã privim atent la hartã. Nu dispune nici de zone cu micã densitate demograficã sau de zone pur ºi simplu nepopulate. ci. lanþuri de munþi. întinderea limitatã.140 Geopolitica Dacã am judeca valul masiv de extindere hotãrât în decembrie 2002 prin prisma celor spuse anterior. sã nu beneficieze de o singurã zonã centralã (cum este cazul Statelor Unite. am putea spune cã. „Europe – Superpower or a Scandinavia of The World?“38. Statele din vestul continentului nu numai cã au fost mai departe de nãvãlirile asiatice ºi. Europa nu are o poziþie de invidiat. Recent. a preluat toate pulsiunile istorice venind din aceastã parte a lumii: migraþii. marcat de unitãþi naturale distincte. din punct de vedere geografic. Relieful. din perspectiva aceasta. au avut la îndemânã alternativa mãrii: când densitatea demograficã a fost prea mare. . au putut explora ºi alte teritorii. Ea este marcatã de câteva dezavantaje geopolitice clare. Este clar. De aceea ºi insistãm asupra ei. Europa. Popoarele din est nu numai cã au fost în calea tuturor dezlãnþuirilor istoriei. Continentul nostru nu are bogãþii naturale care sã-l impunã ca o regiune distinctã. Afirmaþia are loc într-un moment în care Europa înainteazã în interiorul continentului ºi îºi afirmã inclusiv vocaþia continentalã. cã Europa nu-ºi poate permite sã se axeze în mod unilateral pe aceastã direcþie fãrã a se angaja ºi în reformarea instituþionalã. dar mai ales evoluþia istoricã în cadrul unor state care au apãrut. Ca amplasament geopolitic. dar nici nu au avut un substitut la aºezarea lor geograficã. în mod semnificativ. în zorii epocii moderne sau chiar înainte de aceasta au fãcut ca Europa sã graviteze în jurul mai multor centre de dezvoltare. concentrându-se cu deosebire asupra extinderii propriu-zise. Cu alte cuvinte. ca forme de organizare politicã. suprafaþa micã ºi poziþia lãturalnicã. dorind sã sublinieze acelaºi lucru. nãvãliri. apãrate prin sacrificiul popoarelor din estul continentului. am dori sã ne oprim puþin asupra unei probleme de o anumitã pregnanþã în literatura de specialitate: Europa este o regiune maritimã. atunci ne apare limpede cã Uniunea Europeanã a dat prioritate termenului mediu ºi lung. Europa este pentru lume ceea ce este Peninsula Scandinavã pentru Europa. la marginea masei compacte de pãmânt eurasiatice. Este Europa o regiune maritimã? Înainte de a trece la tema-cheie a reformei instituþionale a Uniunii. cu deosebire cea de Est ºi Centralã. al Rusiei sau al Chinei). asupra procesului de întregire a Europei. cotropiri. mari râuri. este o regiune sãracã. într-un fel. Göran Theborn intitula un studiu. în acelaºi timp. care i-a prilejuit lui Paul Valéry caracterizarea de „micã prelungire a Asiei“ („petit cap de l’Asie“). În primul rând. acest instrument vital pentru analiza geopoliticã. vocaþia ei s-a împlinit ºi urmeazã sã se împlineascã în acest plan. dezvoltarea lor s-a asociat strâns cu posibilitãþile pe care le oferea aceastã poziþie de deschidere generoasã cãtre mãrile ºi oceanele lumii.

solul ºi compoziþia sa. la sistemul cadastral etc. Dar atunci apare imediat întrebarea: ce se înþelege prin Europa Occidentalã? Oricât de restrâns am defini aceastã noþiune. pãdurile specifice climatului mediteranean. chiar dacã prima se mãrgineºte. Europa. Anglia. de-a lungul istoriei. Europa Occidentalã este ºi continentalã. de facturã deterministã. chiar ºi numai cea occidentalã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 141 Atât de importantã este consideratã marea în viaþa Europei. în general. gustul ºi condiþiile pentru performanþã etc. ca . un factor-cheie în dezvoltarea Europei Occidentale. statele din partea vesticã a continentului european s-au dezvoltat în ritmuri impresionante. astãzi. în edificarea unui întreg sistem colonial. În multe privinþe. în amplificarea comerþului. de ce nu mai este ºi astãzi Anglia aceeaºi putere ca în secolul al XIX-lea? Când vorbim de rolul factorilor naturali în dezvoltarea unor þãri sau zone nu este potrivit sã ne imaginãm o relaþie mecanicã. suprafaþa terestrã limitatã. Vecinãtatea mãrii reprezintã. într-un succes care a consacrat zona drept principalul centru de dezvoltare a lumii moderne. Europa Occidentalã este o regiune maritimã arhetipalã. Într-adevãr. capitolul despre Europa astfel: „Europa maritimã ºi Maghrebul“39. Prototipul succesului este. Europa Occidentalã. A strãlucit în Mediterana. De fiecare datã când mizele istoriei s-au jucat pe aceste frontoane. Ea nu explicã în întregime evoluþia ulterioarã impresionantã a þãrilor din vestul Europei. ar putea fi o putere maritimã. maritime. ca ºi unele bogãþii naturale. când vorbeºte despre Europa. unde a evoluat civilizaþia europeanã. În acelaºi timp. ºi dezvoltând comerþul maritim. Dovada cea mai bunã în acest sens este furnizatã de un fapt: cea mai mare parte a locuitorilor regiunii trãiesc pe o fâºie de pãmânt cu o lãþime de 400 de kilometri care se întinde de-a lungul mãrii ºi este traversatã din loc în loc de apele curgãtoare ce se varsã în ocean. nu putem accepta formula potrivit cãreia Europa. De ce aceastã insulã de mãrime medie a ajuns la un moment dat superputerea lumii.). când ea a început sã-ºi construiascã flota ºi imperiul la peste o sutã de ani dupã ce Spania ºi Portugalia dispuneau deja de flote puternice ºi ocupaserã deja zone întinse de pãmânt peste mãri? Cum se explicã faptul cã.“40 Un set de condiþii economice ºi fizice propriu-zise reprezintã argumente în aceastã privinþã: caracteristicile fizice. continentul nostru se mãrgineºte pe douã din frontoanele sale cu marea. Este adevãrat cã autorul. Sunt þãri. încât un autor de talia lui Saul Cohen îºi intituleazã. Care ar fi argumentele acestei viziuni? Europa maritimã „descrie cel mai bine habitatul uman din cadrul reliefului insular ºi peninsular al Eurasiei. ele au ilustrat într-un mod strãlucit adevãrul potrivit cãruia. a dezvoltat elemente de civilizaþie tipic continentale (organizarea terestrã. locuitorii statelor riverane au dezvoltat o viziune orientatã cãtre comerþ care provine dintr-o lungã interacþiune cu marea. un dezavantaj. Astfel. în aceastã privinþã. precum Franþa sau Germania. O viziune realistã configureazã mai exact rolul mediului natural ºi conferã spaþiul cuvenit unui alt factor care poate fi decisiv: societatea ºi organizarea ei. de fapt. precum fierul ºi cãrbunele. Europa a strãlucit. indiscutabil. de la poºtã la transporturi. centrul lumii s-a mutat din Mediterana în Atlantic ºi apoi s-a deplasat cãtre alte zone ale lumii? Apoi. are în vedere. poate fi convertit într-un avantaj. Cu toate acestea. prin inteligenþã istoricã. într-o recentã lucrare. dacã aceastã vecinãtate ar fi fost factorul decisiv. a strãlucit în Atlantic. temperatura. Folosind poziþia. într-adevãr. climatul.

142 Geopolitica ºi Europa. „Nu natura. lumea continentalã. Graniþele Heartland-ului nu au fost niciodatã fixe. cu excepþia graniþei de est. Chiar Mackinder vorbeºte de un „Heartland de dimensiuni reduse“ în Europa. cea de-a doua.“ 42 Dificultãþile de stabilire a graniþei nu trebuie sã impieteze asupra adevãrului potrivit cãruia Europa fãrã Europa Centralã ºi de Est nu este întreagã din punct de vedere cultural ºi demografic. Faptul cã Europa Centralã ºi de Rãsãrit a avut un parcurs istoric mai accidentat. Înþelegem cã Saul Cohen a preluat propria idee despre marile regiuni ale lumii susþinutã în cartea sa de acum patruzeci de ani41. în cele din urmã. Era o anumitã organizare politicã a lumii. iar primele modificãri au fost fãcute chiar de cãtre autorul noþiunii. nu are nici graniþe atât de clare ºi de naturale precum cele asigurate de vecinãtatea cu marea. ºi analizã istoricã. cel puþin parþial. pentru cã este vorba despre o graniþã politicã. expansiunea. Europa maritimã ºi Maghrebul. în ultima vreme. astãzi aceastã parte a continentului trebuie sã fie integratã Europei. pe unul. cuprindea zona anglo-saxonã ºi caraibianã. Istoria continentului nostru a clocotit ºi aici. Maghrebul ºi toatã regiunea mediteraneanã reprezintã un spaþiu de proximitate pentru Europa ºi trebuie tratate cu maximã atenþie. În ceea ce priveºte graniþele de apus ale Heartland-ului. America de Sud ºi Africa de Sud ºi. cum spune ºi autorul englez. cum spune ºi titlul lucrãrii citate. uneºte. Aceastã parte a Europei este mai fragmentatã. Spaþiul de expansiune fireascã a continentului este considerat regiunea Maghreb. Asia insularã ºi Oceania. lumea era împãrþitã în douã mari regiuni strategice: prima. ideea Europei maritime are ºi o prelungire logicã. De altfel. cã nu a urmat evoluþia marcat ascendentã a Europei Occidentale. „este suficient de exact sã spunem cã teritoriul URSS se suprapune cu Heartland-ul“. ele au fost situate când între Marea Caspicã ºi Marea Neagrã. cel puþin cea demograficã. Fireºte cã în noul context se ridicã problema graniþei dintre Europa de Est ºi Heartland. Mai mult. Uniunea Europeanã a ºi adoptat un Parteneriat Euro-Mediteranean. o lume. Chiar face o paralelã între Heartland-ul rus ºi cel francez. Potrivit evaluãrii de atunci. când mai departe. ºi Europa de Est – ºi Asia de Est. divizatã. Marea. ca ºi muntele uneori. este în sens invers. Halford Mackinder. numai cã aici se ridicã cel puþin douã probleme. în aceastã viziune. dar. geografic ºi istoric. cã nici astãzi nu are nivelul de dezvoltare al acesteia nu poate fi un argument pentru neglijarea ei în analiza geopoliticã. De altfel. ci puterea militarã ºi economicã a puterilor aflate în competiþie ºi structura alianþelor strategice respective este cea care fixeazã limitele regiunii. Analiza geograficã este. instrument care aratã aten- . iar cele douã pãrþi ale Europei nu pot fi vãzute decât împreunã. pe douã frontoane cu marea. Geopolitica se concentreazã pe determinãrile ºi constrângerile geografice ale istoriei. Una este cã acest spaþiu. Dacã în epocã se înþelegea includerea Europei de Est în cadrul Heartland-ului. nu s-a dovedit potrivit pentru aºa ceva. ºi nu desparte. marcatã poate prea mult de tensiuni sau chiar conflicte. reprezentatã de lumea maritimã. era constituitã numai din douã regiuni geopolitice: Heartland-ul – care cuprindea. Poate cã în deceniul al cincilea al secolului trecut era justificatã includerea Europei de Est în perimetrul Heartland-ului. cea de-a doua. cel francez. problemã într-adevãr dificilã. istoriceºte vorbind. cum observã ºi Cohen. pentru cã îi aparþine din toate punctele de vedere. dar acestea nu constituie motive pentru un tratament fugitiv ºi la suprafaþa lucrurilor.

ªtim cã. apoi în cadrul Convenþiei Europene care a propus proiectul de Constituþie europeanã. se cuvine relevat cã Europa. Mai întâi. pe când multe dintre þãrile spaþiului amintit aparþin altor culturi. reprezintã o parte a Europei. Fãrã a discuta în adâncime aceastã temã. În plus. în afara cãreia aceasta nu-ºi va pune în valoare potenþialul ºi nu va rãspunde aºteptãrilor. Faþã de spaþiul mediteranean. de întârziere. cum ar fi Comisia. în esenþa ei. pentru cã statele din fostul spaþiu iugoslav aºteaptã ºi ele integrarea) este mult mai greu de condus decât o Europã cu 15 membri. o acþiune de recuperare. creºterea integrãrii ºi a funcþionalitãþii interne a Uniunii reprezintã imperativul momentului. Reforma instituþionalã Împingerea limitelor estice ale Uniunii ºi învingerea geografiei au un corelativ necesar: sporirea capacitãþii de acþiune ºi de decizie a Uniunii. politic – dezirabilã iar cultural – indispensabilã“43. pe când faþã de Europa Centralã ºi de Est Uniunea trebuie sã iniþieze. În al doilea rând. istoric. se pune ºi problema prioritãþilor ca atare. vom face o scurtã prezentare a instituþiilor actuale ale Uniunii. dar atitudinea este. Europa îºi consolideazã dimensiunea continentalã. nu se înþelegea foarte bine) era spaþiul mediteranean. din motive asupra cãrora nu insistãm. La nivelul Uniunii Europene existã instituþii cu orientare supranaþionalã. dezbãtutã prima oarã la reuniunea la nivel înalt de la Nisa. Europa Centralã ºi de Est reprezintã. spiritual. aºa cum existã instituþii cu orientare interguvernamentalã: Consiliul de Miniºtri ºi Consiliul European. politicã. . nu putem decât sã subliniem câteva prioritãþi ºi sã desprindem unele semnificaþii. Parlamentul European ºi Curtea de Justiþie. pentru a înþelege mai bine ºi ceea ce urmeazã sã se întâmple. la începutul anilor ’90. Definirea arhitecturii optime a viitoarei construcþii europene devine fundamentalã. nici. Þãrile din bazinul mediteranean sunt þãri situate de partea cealaltã a Mediteranei. fãrã de care continentul nu ar avea ponderea ºi influenþa care l-au consacrat. împãrtãºesc alte valori. însã. prin reintegrarea statelor din aceastã zonã. ºi nu Europa de Est. Acesta a fost socotit prea puþin tranºant în crearea unei arhitecturi instituþionale funcþionale. De recuperare a unei zone care îi aparþine ºi care. uneori. pentru cã reintegrarea acestei zone face parte din procesul de reîntregire a Europei. Este o situaþie care pune în termeni presanþi reforma instituþiilor europene. Cum spunea atât de sugestiv Romano Prodi. O Europã cu 27 de membri. chiar 28 de membri. Problemele reale din aceastã regiune nu sunt motiv nici de ezitare. fie ºi de Est. a evoluat pe altã orbitã. Întrucât extinderea a devenit un fapt. Uniunea va trebui sã aibã o atenþie constantã. în þãri europene limitrofe Mediteranei au existat puncte de vedere potrivit cãrora prioritar pentru Uniune (sau pentru þãrile din aceastã zonã. o parte componentã a Europei.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 143 þia de care se bucurã bazinul mediteranean ºi interesul Europei ca þãrile din acest bazin sã evolueze cãtre stabilitate ºi prosperitate. cum a ºi fãcut-o. Tratatul de Reformã aprobat la reuniunea de la Lisabona din octombrie 2007 reia multe din inovaþiile din Constituþia care nu a ajuns sã fie promulgatã. din punct de vedere geografic. Cum este un proces în curs. în cazul în care va fi acceptatã ºi Turcia (iar extinderea nu se poate opri aici. aceastã extindere este „istoric – imperativã.

dar are prerogative în ceea ce priveºte supravegherea bugetului Uniunii. format din premierii sau preºedinþii þãrilor membre ale UE. Curtea de Justiþie a constituit în toþi aceºti ani un factor important pentru integrarea europeanã. De pildã. Înfiinþat în 1952. Franþa avea un numãr de 87 de mandate care au scãzut la 72. numãrul parlamentarilor se ridica la 518. Înfiinþarea Consiliului European a fost o expresie a rezistenþei pe care liderii respectivelor þãri au manifestat-o faþã de ideea de a fi conduºi de un for supranaþional. Curtea este chematã sã reglementeze ºi sã medieze diferite conflicte pe baza acestor tratate.45 Prin întâlniri la cel mai înalt nivel. Comisia ºi-a sporit personalul. se poate spune cã acest for a mers cel 10. Prin Tratatul de la Nisa. în forul european ei nu sunt grupaþi pe blocuri naþionale. Curtea este alcãtuitã din 13 judecãtori numiþi de cãtre statele membre pentru un mandat de ºase ani. Demn de menþionat este ºi faptul cã. dupã cum este în mãsurã sã blocheze o serie de propuneri executive. Cu alte cuvinte. deºi membrii Parlamentului sunt aleºi în fiecare þarã a Uniunii Europene – proporþional cu populaþia –. Din 1979. de fapt. în afara Comunitãþii Europene. este. ei ºi depun un jurãmânt de credinþã Uniunii Europene. numãrul de locuri ce reveneau þãrilor care erau mai de mult membre ale Uniunii a scãzut. Parlamentul are chiar dreptul de a dizolva Comisia. El cuprinde ºefii de stat ºi de guvern din statele membre ºi se reuneºte îndeobºte la sfârºitul fiecãrei preºedinþii a Comisiei Europene. Comisia simbolizeazã ºi asigurã funcþionarea ideii de integrare supranaþionalã mai mult decât orice organism. . Parlamentul European nu poate adopta legi. O datã numiþi. Întrucât Curtea este chematã sã asigure aplicarea acestor reglementãri. Parlamentul European. numãrul parlamentarilor a crescut la 732. reglementãrile europene au întâietate în faþa celor naþionale. Creatã în 1952. ci întruchipeazã ideea de unitate europeanã. practic. Pentru Uniunea Europeanã. identificã agenda de probleme ºi propune soluþii pe care le înainteazã Consiliului de Miniºtri. În felul acesta. ajungând la circa 13. Henderson. ci mai ales pe grupuri ideologice. dacã o asemenea hotãrâre întruneºte douã treimi din voturi. aceºtia nu mai reprezintã interesele propriilor guverne. tratatele pe care le adoptã Curtea reprezintã legea supremã. dar dupã mãrirea la 15 membri numãrul parlamentarilor a crescut la 626. Acest organism devine în mod legal parte integrantã a Uniunii Europene numai începând cu anul 1986. membrii Parlamentului European sunt aleºi direct de cãtre cetãþenii statelor din care provin. De altfel. Mai ales sub conducerea lui Jacques Delors.144 Geopolitica Comisia este alcãtuitã din reprezentanþi numiþi de statele membre pentru o perioadã de patru ani.000 de funcþionari care asigurã din punct de vedere administrativ funcþionarea Uniunii Europene. Rolul sãu este crucial pentru procesul de integrare europeanã. „primul ºi singurul experiment în democraþia transnaþionalã“44. cum spunea Conway W. nici un fel de legãturã cu interesele guvernelor care i-au propus. Consiliul European. În momentul când Uniunea avea 12 membri. Dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa. Comisia este expresia intereselor comunitãþii. ca parte a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului. Parlamentul European oferã o imagine a spectrului ideologic al Uniunii Europene. dupã numire. Consiliul European încearcã sã ajungã la înþelegeri prin care sã se armonizeze marile orientãri politice ale statelor membre. Având sediul la Bruxelles. Comisarii nu mai au. Comisia. care funcþioneazã la Strasbourg.

printre care ºi România. fie sã blocheze ideea supranaþionalã. Deciziile luate pe baza acestei scheme de vot trebuie sã întruneascã sprijinul a cel puþin 55% din membri ºi sã reprezinte cel puþin 65% din populaþia Uniunii. Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe ºi Politica de Securitate va fi ºi Vicepreºedintele Comisiei. au fost admise în Consiliu. Prin procedura legislativã ordinarã Parlamentul devine co-legislator în cele mai multe din cazuri. Parlamentul împarte funcþiile legislativã ºi bugetarã cu Consiliul de Miniºtri ºi are ºi funcþii de control politic (al Comisiei. interguvernamentalã. Consiliul Europei. Cum s-a spus. Tratatul de Reformã fixeazã numãrul maxim de locuri în Parlamentul European la 750. Prin acordul final asupra noului Tratat de la Lisabona. Luând naºtere în 1949. la propunerea Consiliului European. majoritatea statelor din aceastã regiune. Dupã 1990. reprezentatã de Adunarea Consultativã. alcãtuit din miniºtrii de externe ai statelor membre. Sistemul de vot prin majoritate calificatã propus de Tratatul de Reformã se bazeazã pe principiul dublei majoritãþi. cu minim ºase locuri pentru þãrile mici (ceea ce permite reprezentarea curentelor politice mari) ºi maxim 96 pentru þãrile mari. Tratatul prevede de asemenea cã din 2014 numãrul Comisarilor se reduce la douã treimi din numãrul statelor membre. Consiliul poate fie sã promoveze. Comisarii vor fi selectaþi prin rotaþie între statele membre. Iatã câteva din inovaþiile introduse: noul Preºedinte al Consiliului European va fi numit pentru o perioadã de doi ani ºi jumãtate (faþã de ºase luni. Dupã 1989. putem doar sã observãm cã ele urmeazã linia simplificãrii procesului de . Deoarece schimbãrile propuse de Tratatul de reformã nu au fost încã puse în practicã. Fiind un organism care reprezintã prin excelenþã punctul de vedere interguvernamental. în funcþie de rezultatul alegerilor europene. alcãtuitã din parlamentari proveniþi din parlamentele naþionale. reuneºte toate statele Uniunii Europene. faþã de numãrul actual de 27 de comisari. pentru un mandat de 5 ani. Uniunea Europeanã pune punct procesului îndelungat de reformare a instituþiilor sale.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 145 deoarece membrii Consiliului sunt cei care au puterea de a realiza în þãrile lor orice hotãrâre luatã la nivel european. Parlamentul e cel care alege Preºedintele Comisiei.46 Admiterea tinerelor democraþii în cadrul Consiliului a reprezentat un fel de certificat de atestare a respectãrii principiilor democratice. în prezent) ºi va putea deþine douã mandate. Consiliul Europei devine prima structurã de integrare a noilor democraþii. Parlamentul va avea o mai mare putere de decizie asupra alcãtuirii sale. O prevedere suplimentarã împiedicã blocarea unor decizii de cãtre state membre cu populaþie numeroasã: minoritatea de blocaj trebuie sã reprezinte cel puþin patru state membre. noile reguli de distribuire a locurilor fiind stabilite de Consiliul European pe baza propunerii Parlamentului ºi adoptate cu consimþãmântul sãu. Rolul Parlamentului e în continuã creºtere. el contribuie la „securitatea democraticã“ a continentului. al execuþiei bugetului) ºi de consultare. ºi cealaltã. Consiliul Europei are douã dimensiuni: una federalistã. cu sediul la Strasbourg. altfel se considerã cã s-a ajuns la majoritate calificatã. chiar fãrã atingerea pragului de 65% din populaþie. întruchipatã de Comitetul de Miniºtri.

putea duce la paralizarea activitãþii instituþiilor europene. Nici nu s-ar putea renunþa la ele. Cu privire la acest aspect. trãsãturile confederale aproape prevalau asupra celor federale. În ultimii ani.“48 Sunt cel puþin câteva argumente care pledeazã în acest sens. În faþa integrãrii politice Existã câteva probleme esenþiale la care trebuie sã rãspundã procesul de restructurare internã a Uniunii. Alegerile importante au loc la nivelul statelor. ci de la guvernele acestora. instituþie federalã mai este ºi Comisia Europeanã. În afara Parlamentului.146 Geopolitica luare a deciziilor în cadrul Uniunii Europene. chiar ºi a subestima tradiþia ºi tot ceea ce ne propune o întreagã evoluþie istoricã ar fi un act care ar pune în pericol existenþa construcþiei europene. Comunitatea Economicã Europeanã a afirmat o vocaþie supranaþionalã certã. pe care îl aleg. Întrebarea este: va deveni ea o federaþie ºi în plan politic? Fãrã îndoialã. Europa trebuie sã foloseascã prilejul actual pentru o clarificare internã. o diversitate confirmatã ºi exprimatã în toate planurile creaþiei. a nesocoti. la care se adaugã faptul cã autoritatea asupra politicii fiscale este deþinutã de cãtre Banca Centralã Europeanã. implicit. instituþiile-cheie ale Uniunii îºi derivã autoritatea nu de la cetãþenii statelor membre. Nu este nici o îndoialã cã orientarea care se va impune va fi cea reprezentatã de întãrirea dimensiunii federale47 a Uniunii. Într-o Europã atât de bogatã naþional. Uniunea a devenit în plan economic o federaþie propriu-zisã. ºi structurile care îi creeazã cadrul de manifestare trebuie sã existe. mai ales într-o Europã cu tradiþii statale. una este sã coordonezi ºi sã negociezi poziþiile ºi interesele a 15 state ºi cu totul alta sã faci acelaºi lucru pentru 27 de þãri. Dacã nu ar fi fost adoptatã mãsura privind moneda unicã. s-a introdus moneda unicã. Cum era ºi firesc. cum va evolua Uniunea? Într-o direcþie federalistã sau într-una care sã împace trãsãturile federale cu cele confederale? De la început. A rezultat o Uniune cu douã tipuri de organisme: supranaþionale ºi interguvernamentale. ºi. combinaþia de structuri federale confederale se va pãstra: . ºi sensibilitãþile în acest plan se cereau menajate. cetãþenii nu au legãturã directã cu organismele europene. În primul rând. a soluþiilor preconizate de statele naþionale. care are capacitatea de a negocia în anumite domenii în numele tuturor statelor membre. Nu este nici o îndoialã cã organismele interguvernamentale îºi vor pãstra o anumitã pondere. naþionale ºi culturale puternice. Creºterea spectaculoasã a numãrului de membri. Aºa cum am mai spus. Cum aceastã nevoie se menþine. În primul rând cea a raportului dintre organismele europene ºi statele membre. În al doilea rând. Ackerman preciza: „Este de la sine înþeles cã elementele federale ºi supranaþionale se vor extinde. Prin mãsura respectivã. dintre competenþele pe care trebuie sã le întruneascã structurile de conducere ale Uniunii ºi cele ale þãrilor din cadrul sãu. Cu excepþia Parlamentului. Structurile interguvernamentale exprimã nevoia de coordonare a poziþiilor. de încorporare în deciziile comune a abordãrilor. a numãrului de decidenþi. însãºi coordonarea poziþiilor de care aminteam se va face mai greu. într-o Europã a cãrei mândrie este tocmai diversitatea. În alþi termeni.

unde. Lumea de astãzi are nevoie de experienþa Europei. efortul ºi progresele fãcute de peste patru decenii vor putea rãmâne. poate slãbi coeziunea ºi solidaritatea cetãþenilor. Ajungem astfel la cel de-al treilea argument. Europa politicã. o simplã potenþialitate. sau va rãmâne doar una economicã? Va finaliza construcþia începutã cu mai bine de cincizeci de ani în urmã. Uniunea va risca sã nu joace rolul politic la care o îndreptãþeºte puterea ei economicã. atâta vreme cât nu are o politicã externã ºi de securitate unitarã ºi bine definitã. Aici Europa nu are o politicã unitarã ºi nu vorbeºte printr-o voce unicã. În momentul de faþã Uniunea are douã niveluri care funcþioneazã dupã norme diferite ºi cu viteze diferite. Fãrã unitate în plan politic. oricum. mai ales în latura de politicã externã ºi de apãrare. chiar opuse pe care le-au exprimat statele Uniunii Europene în actuala crizã din Irak ne-au arãtat nu numai situaþia delicatã în care se aflã Uniunea ca actor internaþional. maxim.“50 La nivel de principiu. Aceasta este problema vitalã cu care se confruntã Uniunea în momentul de faþã. ori se va opri la jumãtate? Întrebãrile pe care le adresãm sunt în bunã mãsurã retorice. care vor conferi o mai mare capacitate de acþiune ºi posibilitatea ca Europa sã se poatã pronunþa unitar asupra unor probleme esenþiale. de vocea ei.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 147 aici este vorba despre o schimbare de accent în favoarea celor federale. Europa ar trebui sã facã acest lucru nu numai din motive ºi din interese interne. ºi etajul politic funcþioneazã în organizare confederalã. Unde va suna un telefon dat de la Washington sau de la Beijing. lucrurile sunt mai clare ºi. încrederea lor în construcþia europeanã. Dacã nu va face acest pas. Altminteri. Integrarea politicã va face din Uniunea Europeanã un actor geopolitic de primã importanþã. Ackerman defineºte aceastã perspectivã de devenire a Europei în termeni mai puþin obiºnuiþi ºi la un nivel. Europa nu poate face faþã marilor puteri ale momentului ºi problemelor serioase pe care le ridicã globalizarea decât acþionând unitã. Practic. în registru geopolitic. ci ºi un alt lucru mai puþin sesizat. ca ºi pentru stabilirea strategiilor de rezolvare a conflictelor globale trebuie sã fie scopul nostru pe termen lung. Etajul economic este integrat într-o manierã federalã ºi dã posibilitatea Uniunii sã acþioneze ca un singur stat. de competenþa ei în rezolvarea problemelor pe care le ridicã dezvoltarea actualã ºi situaþia politicã internaþionalã. nu numai cã nu-ºi va împlini propria construcþie. fundamental însã. Lipsa de unitate în politica externã poate avea consecinþe pe plan intern. un pitic“49. mai uºor de dezbãtut. de la Kremlin sau de la Tokyo. Europa este un gigant. iar în cel politic. Uniunea nu are de ales: ea trebuie sã devinã actor politic internaþional. totul se complicã ºi pot apãrea blocaje . ci ºi din raþiuni internaþionale. a rãmas mult în urmã. Europa nu poate deveni actor internaþional. Cum spunea Romano Prodi. De îndatã ce se pãºeºte pe tãrâmul înfãptuirii lor. sã fie cu adevãrat un pol de putere. ci riscã sã erodeze ceea ce a fãcut pânã acum. avem mai mulþi actori. Europa nu poate participa la procesul de luare a deciziilor pe plan internaþional atâta timp cât vorbeºte pe mai multe voci. „în plan economic. menit sã cunoascã rapid poziþia Europei într-o problemã presantã? Aici este problema adevãratã a Europei de astãzi. am putea spune. deci. Sincopele ºi poziþiile diferite. „Angajarea în competiþia constructivã cu «cealaltã» superputere pentru modele economice ºi sociale. Va deveni ºi o adevãratã Uniune politicã. pol de putere politicã. Fãrã rezolvarea ei.

evident. dar ne oferã o idee despre preocupãrile aflate în prim-plan. indiferent de mãrime. dupã aderarea celor zece. De aceea. Aceasta ar fi însemnat 33 de comisari. S-a pus întrebarea cum s-ar putea proceda în faþa noului val de extindere. cele cinci state mari având dreptul la un comisar în plus. O primã propunere a fost ca fiecare stat sã aibã un comisar. Comisia. În cele ce urmeazã o sã facem referire la prefacerile care au avut loc în cadrul a douã organisme de bazã: Comisia ºi Consiliul de Miniºtri. Comisia numãra 20 de membri. Pentru a evita aceastã situaþie. s-a gãsit formula votului prin majoritate dublã. un membru din partea fiecãrui stat. pentru a nu afecta decât în limite strict stabilite dreptul suveran al statelor membre de a gestiona problemele interne. dimensiunea federalã va fi prezentã. Au avut loc perfecþionãri. fãcea foarte dificilã luarea de decizii pe baza lor. Acceptarea de noi state a generat o creºtere a numãrului de membri în diferite organisme. Concomitent.53 Ceea ce ridicã iarãºi problema funcþionalitãþii ºi a procedurilor de vot. evident. dar va fi caligrafiatã cu foarte mare grijã.54 Înainte de extinderea din 2004. sã poatã avea un comisar. pur ºi simplu. Parlamentul European ajunge sã numere 750 de membri. cele trei state . înainte de a trece la problema normelor pe baza cãrora se va face restructurarea instituþionalã propriu-zisã. date. cerinþa de a preveni riscul unei paralizii decizionale. sã relevãm douã aspecte importante. care însumau mii de pagini.148 Geopolitica greu de surmontat. Preºedintele Convenþiei subliniazã. astfel încât el sã-ºi conserve capacitatea de a rãspunde noii complexitãþi pe care o cunoaºte Uniunea. ceea ce i-ar putea bloca funcþionarea. Vom apela la cifre. a regândirii întregului sistemul instituþional. Cu fiecare lãrgire. care. preºedintele Convenþiei Europene. În contextul lãrgirii din 2007. Fiind adoptate în momente diferite. poate cea mai autorizatã voce în acest domeniu. iar þãrile mari sã aibã dreptul la douã locuri. Vom da un singur exemplu. dar acestea au fost mai mult niºte paliative. De fiecare datã. în acelaºi timp. Riscul unei paralizii a deciziei Problema centralã a restructurãrii este cea care priveºte funcþionalitatea propriuzisã a instituþiilor de bazã ale Uniunii. În felul acesta. pentru cã se simþea nevoia acutã a unui document care sã topeascã în substanþa sa „tratatele complexe ºi dificile“ adoptate de cãtre Uniune de-a lungul timpului. proiecte. nu sunt definitive. cerinþa ca „UE sã nu intervinã în afacerile statelor membre mai mult decât este necesar pentru exercitarea propriilor responsabilitãþi“52. Tratatul de Reformã încearcã sã rezolve astfel de probleme instituþionale. ele comportau ºi accente diferite. ea a revenit în atenþie. soluþia ca fiecare membru. Preocuparea la care ne referim nu este nouã.51 Un Tratat de Reformã se impunea. Se putea ajunge la un blocaj pe care Constituþia ºi apoi Tratatul de Reformã au încercat sã-l rezolve. problema perfecþionãrii instituþionale s-a reportat. Situaþia este similarã ºi în cazul celorlalte instituþii. volumul prevederilor ºi hotãrârilor. numãr care urma sã mai creascã pe mãsura primirii de noi membri. Asemenea aspecte ºi altele la care nu mai facem referire ridicã problema revederii complete. Cu alte cuvinte. ar fi devenit nefuncþionalã. aºa cum au fost ele precizate de Valéry Giscard d’Estaing. Apoi a fost avutã în vedere.

RFG ºi Italia – aveau de douã ori mai multe voturi decât Belgia ºi Olanda. iar Danemarca ºi Irlanda între þãrile mici ºi foarte mici. nici aceastã soluþie nu a fost adjudecatã. tendinþa de care aminteam s-a accentuat. în timp ce Germania rãmânea cu unul singur. dar împreunã nu întruneau majoritatea calificatã. aveau un numãr de voturi dublu faþã de Luxemburg. În prezent. dar numãrul acestora sã nu treacã de 20. S-a creat o ratã de 4:2:1 dintr-un total de 17 voturi. statele mici întrunesc uºor 13 procente. În ceea ce priveºte voturile în Consiliul de Miniºtri. ºi aceasta ar fi scãzut autoritatea Comisiei în faþa statelor mari ºi. împreunã. La summit-ul de la Nisa s-a gãsit o soluþie de compromis: fiecare stat mare sã aibã al doilea comisar. þãri mici. Prin valul de extindere din 2004. vor reprezenta 24% din numãrul cetãþenilor. în acelaºi timp.“55 Ca sã nu mai vorbim de faptul cã minoritatea de blocaj se putea realiza ºi mai uºor. la rândul lor. iar rolul statelor mari risca sã devinã ºi mai puþin important. cei 12 membri noi aveau 108 voturi. Iatã ce spune Valéry Giscard d’Estaing în aceastã privinþã: „Dupã extindere. s-au creat noi categorii: Spania a fost încadratã între grupa þãrilor mari ºi grupa imediat urmãtoare. care reprezintã 78% din populaþia Uniunii Europene. am putea spune. situaþia nu este mai simplã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 149 baltice ar fi avut trei comisari. Tratatul de la Lisabona a introdus atunci soluþia dublei majoritãþi. restul þãrilor urmau sã aibã un comisar prin rotaþie. Fiecare din cele patru þãri mari avea câte 29 de voturi. peste numãrul de voturi cerut de „minoritatea care poate bloca“. Nou-veniþii au fost încadraþi în schema existentã: Marea Britanie în grupa þãrilor mari. Evident. Ele însumau 80% din totalul populaþiei. Grecia în aceeaºi grupã cu Belgia ºi Olanda. Majoritatea calificatã însemna 12 din 17 voturi. De partea cealaltã. care cuprinde în general. comisarii din partea celor mai mari cinci state. Suediei ºi Finlandei. în 2014. 345 de voturi. ceea ce înseamnã „minoritatea care poate bloca“. iar numãrul de voturi scãdea proporþional cu mãrimea populaþiei. câte unul pentru fiecare stat membru. împreunã. Dimpotrivã. Demn de subliniat este cã. Prin aderarea Austriei. Comisia are 27 de comisari. ar fi contrazis orice normã a reprezentativitãþii. ceea ce înseamnã 31 de procente din total. care se va aplica abia din 2014. cu excepþia Poloniei. Altã soluþie preconizatã: fiecare stat sã aibã un comisar. Clauza poate fi modificatã doar prin unanimitate de voturi. Ea permite þãrilor aflate în minoritate în timpul votului sã suspende (temporar) luarea deciziilor. La Nisa s-a stabilit urmãtoarea formulã: cele 27 de þãri aveau. în cele din urmã. De când Comunitatea avea ºase membri s-a adoptat urmãtorul sistem: cele trei þãri mari – Franþa. Aceastã soluþie nu a fost primitã de la bun început cu entuziasm de toþi membrii Uniunii: la Lisabona Finlanda ºi Danemarca s-au pronunþat cu tãrie împotriva reducerii numãrului de comisari. Dar nici aceastã formulã nu a satisfãcut pe toatã lumea: Varºovia a reuºit sã includã clauza Ioannina într-un protocol al textului tratatului. dar Tratatul de Reformã prevede reducerea numãrului de comisari pânã la douã treimi din numãrul statelor membre. iar restul statelor sã aibã un comisar prin rotaþie. care. Majoritatea calificatã era formatã din 258 de voturi. Nu a fost singurul compromis fãcut la reuniunea de la Lisabona: Polonia a solicitat suplimentarea cu trei locuri a numãrului avocaþilor generali de la Curtea de Justiþie . în condiþiile în care numãrul acestora nu va trece de 20. Malta avea 3 voturi. ponderea statelor mari în adoptarea hotãrârilor a scãzut vizibil. deci peste 70% din numãrul total.

“56 În sfârºit. adãugãm noi. Sunt state-fanion. Concomitent. iar capacitatea decizionalã este fundamentalã acum pentru Uniunea Europeanã. fiecare stat ar trebui sã aibã un numãr egal de voturi. iar în stabilirea mecanismelor de decizie nu este nevoie sã fie urmatã neapãrat doar logica numãrului. de a preveni apariþia unor posibile forþe centrifuge. se are în vedere o creºtere a rãspunderilor fiecãrei instituþii în parte: rolul Comisiei va spori. atunci dreptul fiecãrui stat trebuie sã fie egal. „cele mai multe decizii urmeazã sã fie luate“58. Dupã cum spunea Pat Cox. Mecanismul de decizie trebuie sã creeze cadrul optim pentru luarea hotãrârilor. împreunã. Aici apare o foarte delicatã problemã de legitimitate. dacã va fi o federaþie ºi cât de mult spirit federalist va putea încorpora Uniunea. poporul sau statul? Dacã pornim de la premisa de federaþie de state. Indiferent ce formã va lua în viitor Europa. ci ºi de experienþa istoricã pe care asemenea þãri o aduc în procesul de conducere a continentului. unul din aceste locuri urmând sã revinã automat Poloniei. dar ºi pentru a conserva capacitatea de decizie a respectivelor structuri. Pentru ca numãrul de parlamentari europeni sã nu fie mai mare de 750. Romano Prodi vorbea ºi despre dreptul Parlamentului de a alege Preºedintele Comisiei. Toate aceste luãri de poziþie aratã cât e de dificil procesul de luare de decizii. în procesul reprezentãrii va fi obligatoriu sã þinem cont nu numai de ponderea statelor mari. Vitalitatea construcþiei europene va fi datã ºi de respectarea acestui raport. când în ecuaþie sunt implicate 27 de þãri membre. Dupã cum s-a putut observa. „Avantajele actualei situaþii – menþioneazã preºedintele Convenþiei Europene – este cã împacã în mod satisfãcãtor ambele aspecte ale problemei. Dacã pornim de la premisa de federaþie de popoare. principiile trebuie precizate din vreme ºi temeinic. am putea adãuga.“57 Nu numai din nevoia de a întruni cerinþa reprezentativitãþii – ar fi nefiresc ca state care deþin. iar Italia a dorit sã obþinã un loc în plus în Parlamentul european (ceea ce face ca Italia sã aibã acelaºi numãr de locuri ca Marea Britanie). Cine este reprezentat în asemenea instituþii. „Aº dori ca Preºedintele Comisiei sã fie ales de o majoritate de 2/3 din Parlament. Consiliul European va dispune de o serie de structuri de pregãtire ºi luare a deciziilor. Cu alte cuvinte. Mai ales în perspectiva accentuãrii caracterului federal al Uniunii.150 Geopolitica (actualmente de 5). Tocmai de aceea. am releva un aspect. Aceasta este prima cerinþã a perfecþionãrii interne despre care am vorbit. state cu care Europa trebuie sã se mândreascã. În acelaºi timp. Instituþiile trebuie sã aibã capacitatea de a lua decizii. s-a ajuns la compromisul ca preºedintele Parlamentului sã nu mai aibã drept de vot decât în împrejurãri excepþionale. precizeazã Giscard d’Estaing. În legãturã cu acest lucru. de a acþiona. . Ceea ce înseamnã cã numãrul de voturi ar trebui raportat la numãrul populaþiei. în contextul mãririi considerabile a numãrului de membri. aproape 80% din populaþia Uniunii sã nu întruneascã un numãr de voturi cât de cât apropiat de aceastã pondere realã –. Parlamentul urmeazã sã dobândeascã noi atribuþii în ceea ce priveºte luarea deciziilor propriu-zise. atunci dreptul fiecãrui cetãþean trece pe prim-plan. nimic nu ar afecta mai mult încrederea în Uniune ºi prestigiul ei real decât instituirea unui „directorat al celor mari“. mai ales în ceea ce priveºte misiunea sa de a veghea asupra respectãrii tratatelor încheiate. o preocupare importantã a procesului de perfecþionare instituþionalã este reprezentatã de asigurarea ponderii cuvenite statelor mari.

întro zi. are în vedere „crearea unor funcþii federale în amândouã instituþiile executive – Consiliul ºi Comisia –. Apãrea din ce în ce mai limpede nu numai cã prima cursã va fi decisã de cea de-a doua. ci de „un transfer al responsabilitãþilor diplomatice asupra Comunitãþii“ care ar „reduce limitele pentru iniþiativa naþionalã“59.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 151 În sfârºit. problemelor dezvoltãrii contemporane. sub forma . un fenomen silenþios. Regiunile economice – noii actori mondiali Întrucât am discutat pe larg problemele implicate de construcþia europeanã. se va apropia de dimensiunile continentului. dupã actuala extindere. În perioada de dupã încheierea acestui rãzboi existã o singurã superputere militarã (SUA) ºi trei superputeri economice: SUA. În spatele cursei înarmãrilor avea loc ºi o altã cursã. Prima asemenea regiune a apãrut pe continentul european ºi a fost reprezentatã de ceea ce s-a numit Comunitatea Europeanã.60 Giscard d’Estaing precizeazã în încheierea studiului cã. Cum am putea privi regiunile în raport cu acest nou fenomen dominant al zilelor noastre. dar ºi cã prima. globalizarea? Din ultimii ani ai Rãzboiului Rece. vor fuziona formând guvernul Europei unite“61. Preºedintele Convenþiei îndemna la gradaþie ºi considera cã „dezvoltãri pozitive sunt posibile“ în privinþa reformãrii instituþiilor europene. care. pentru cã aceste regiuni includ cele mai importante þãri din punct de vedere economic ale lumii. actuala Uniune Europeanã. Aici considerãm cã este problema-cheie: cum se vor lua aceste hotãrâri. nu ar fi vorba despre „politicã externã comunã a UE“. o datã cu încheierea Rãzboiului Rece. am fi dorit sã mai insistãm asupra unei probleme esenþiale: cea a politicii externe a Uniunii. NAFTA a apãrut ca o reacþie la Comunitatea Europeanã. singur. dar din ce în ce mai evident. de funcþionarea noii regiuni. domina scena politicã a lumii. cea economicã. care ar exprima mai bine realitatea economicã mondialã dupã încheierea Rãzboiului Rece. Nici chiar SUA. Europa. mai puþin important cã. este din ce în ce mai mult o interfaþã pentru cea decisivã. care împreunã cu Canada ºi Mexicul au format NAFTA (North American Free Trade Agreement). la nivelul Uniunii va fi transferatã rãspunderea finalizãrii diplomatice a unor hotãrâri politice luate. Este. dupã pãrerea noastrã. Mai întâi. Japonia. Evident cã toate propunerile de acest gen urmeazã a mai fi discutate. temã extrem de viu discutatã în ultima vreme. cursa înarmãrilor. Finalizarea diplomaticã este un pas înainte. Aºa se face cã. Apoi. cursa economicã. oricât de puternic. dar ea urmeazã unei decizii. întrecerea s-a transformat din cursã militarã în cursã politicã“62. cea a raportului dintre regiunile economice ºi globalizare. Dacã înþelegem bine. „fãrã pauzã. este momentul sã clarificãm o problemã foarte viu discutatã astãzi. în ceea ce priveºte dimensiunea federalã. Apariþia regiunilor economice reprezintã un fenomen cu totul nou. care porneºte de la premisa cã nici un stat. nu mai poate face faþã. pentru cã ele inaugureazã un alt tip de evoluþie. toate luptând pentru supremaþie economicã. Uniunea Europeanã ºi Japonia). Cel puþin în înþelesul pe care îl dã Giscard d’Estaing. potrivit unor declaraþii oficiale. Semnificativ este faptul cã aceastã formã de evoluþie. care. Mario Teló vorbeºte despre un „directorat trilateral“63 (SUA.

De pildã. Asia-Pacific. dar ºi a „locomotivelor“ acestora. alimentând traiecte de evoluþie . ar merita o analizã comparativã a regiunilor ca atare. Asia-Pacific de Japonia iar Uniunea Europeanã de Germania. Bhagwati apreciazã cã regionalismul a cuprins lumea ºi ameninþã sistemul comerþului multilateral. generatoare de tensiuni ºi chiar conflicte. Fiecare dintre cele trei mari regiuni de integrare dispune de un lider. Asia-Pacific. Deosebiri semnificative au loc ºi în ceea ce priveºte structurile de securitate ale regiunilor respective. dimpotrivã. bazatã pe argumente construite în laboratoare academice. trebuie sã luãm în calcul ºi capacitatea „locomotivei“ de a asigura puterea de înaintare a regiunii în ansamblu.152 Geopolitica unor regiuni economice. La fel de importantã ni se pare natura modelului propriu-zis de integrare adoptat de o regiune sau alta. ci ºi relaþiile þãrii respective cu ansamblul regiunii. chiar dacã ea este susceptibilã de dezvoltãri ulterioare. potrivit cãreia regionalismul va fi noua formã de conflicte geo-economice. Pactul Andin. Stimuleazã regiunile economice comerþul mondial sau prefigureazã un fel de autarhie economicã intraregionalã? Rãspunsul depinde de modul în care sunt concepute ºi funcþioneazã aceste regiuni. Astfel. Europa dispune de o structurã proprie în acest sens (Uniunea Europei Occidentale – UEO). fãrã suficientã ancorare în procese ºi tendinþe sociale reale ºi probate. În Asia-Pacific nu existã o asemenea structurã. dacã ele sunt deschise comerþului internaþional. în care sã intre nu numai atuurile þãrii-fanion. cu potenþiale consecinþe politice. Cealaltã. ASEAN (Association of South-East Asia Nations) etc. NAFTA – au mai apãrut ºi alte regiuni de integrare.65 Noi considerãm cã aceastã dezbatere nu este feritã de o anumitã abordare speculativã. pornind ºi de la experienþele dureroase petrecute aici în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. A apãrut o întreagã literaturã în privinþa relaþiei de care vorbim. considerã cã procesul de formare a regiunilor reprezintã o întoarcere la un „medievalism“ întârziat. care au reprezentat un îndemn la mare prudenþã în orice tentativã de înfiinþare a unor organisme cu prerogative supranaþionale. conservã în întregime suveranitatea statelor. de o „locomotivã“: NAFTA de SUA. orientat doar de normele performanþei ºi competitivitãþii. precum ºi cea a raporturilor dintre regiunile economice ºi procesul globalizãrii contemporane. Este un model supranaþional sau unul care se limiteazã la a stimula relaþiile comerciale dintre þãri ? Europa promoveazã un model supranaþional. cu organisme supranaþionale. cum ar fi MERCOSUR (un gen de acord comercial al Americii de Sud). ca fiind în esenþa lor complementare. ceea ce poate spori riscurile unor conflicte în zonã. de regionalizare ºi de globalizare. reprezintã o modalitate tot mai des adoptatã în diferite zone ale lumii. O parte a acesteia vede cele douã procese.64 Luttwak dezvoltã o demonstraþie de ecou. Apariþia regiunilor economice pune în termeni noi problema evoluþiei comerþului internaþional. Prin urmare. dimpotrivã. bazat pe existenþa unor „cetãþi economice“. pe lângã cele trei mari regiuni – Europa. Comunitatea Statelor Independente. Când vorbim de competiþia dintre aceste zone. Regionalismul ºi globalizarea apar la o primã abordare drept procese incompatibile. dacã încurajeazã ºi stimuleazã reguli ºi norme care sã atenueze diversele obstacole în calea fluxului de schimburi la nivel global. gradul sãu de acceptare. de obstacole greu de tolerat pentru un comerþ liber.

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 153 complet diferite. în cadrul regiunii. o anticamerã. ce probleme rezolvã sau îºi propun sã rezolve. cu consecinþe sociale greu de evaluat. Este de notorietate faptul cã globalizarea a generat o serie de consecinþe sociale negative. concomitent cu cerinþa propriei dezvoltãri ºi cu dorinþa de a diminua decalajele care le despart de statele avansate din regiune. Ea a mondializat sãrãcia. un comerþ în care barierele dispar. ce preocupãri angajeazã. nevoia statelor mai mici de a se integra. Pentru a nu vorbi de faptul cã statele ºi companiile practicã. de a se antrena pe un teren mai mic în vederea competiþiei mari. în care regula este competitivitatea. au ºi ei interesul major de a avea la dispoziþie o piaþã mai mare. iar sãracii. deopotrivã. reprezentatã de globalizare. putem spune cã regiunile economice formeazã o ºcoalã. nu va putea funcþiona cum se cuvine. acum ºi în anii viitori. România se pregãteºte acum sã adere la Uniunea Europeanã. în ceea ce priveºte controlul implicaþiilor sociale. ar trebui sã ne întrebãm în ce mãsurã intrã ele în contradicþie cu cerinþele globalizãrii. a fãcut ca bogaþii sã devinã ºi mai bogaþi. câr ºi. un fel de „cantonament“ pentru globalizare. a accentuat decalajele existente. în aceastã perioadã. la dimensiuni mai mici asprimea competiþiei globale. Nu ºtim cum va face faþã economia româneascã acestui ºoc. în procesul integrãrii europene. corelativ. primul lucru pe care ar trebui sã-l lãmurim este cãrei necesitãþi anume rãspund regiunile. atuurile þãrilor ºi. Multe din scrierile întâlnite pe aceastã temã nu fac decât sã „întemeieze“ o asemenea abordare. Din aceastã perspectivã. Sã ne imaginãm ce ar însemna participarea þãrii noastre la fluxurile comerciale ale lumii de astãzi fãrã aceastã pregãtire. Înainte de a rãspunde la întrebare. Dacã acestea sunt faptele. ceea ce ºtim este cã. aºa cum o dovedesc anumite reacþii în zonele în care se organizeazã diferite întâlniri pe aceastã temã. ºi cele mai mari ºi mai dezvoltate au nevoie sã exerseze. strategiile care se pot dovedi de succes. Un proces de o asemenea importanþã cum este globalizarea nu poate fi discutat fãcând abstracþie de impactul social pe care îl genereazã. în cele din urmã. pe scurt. împreunã. el va fi din ce în ce mai puþin acceptat. a unor lideri economici zonali de a vorbi în numele unei puteri economice mai mari decât propria putere. pentru pregãtirea integrãrii în general. de a asigura o anumitã stabilitate zonei în care se aflã. În primul rând. Ceea ce propunem este mai întâi sã privim atent la harta economicã a lumii. Sã luãm un exemplu. mai ales. de a „încadra“ puterile zonale respective. atât în latura sa economicã. Acceptarea socialã este fundamentalã pentru orice proces economic. de a participa la o competiþie în care norma este performanþa. sã mai insistãm asupra unui aspect. pentru specializarea în anumite domenii. motivele care au dus la crearea regiunilor economice. Având de-a face cu un fapt. în caz contrar. În constituirea unei regiuni sunt topite mai multe cerinþe. Ea este vizibil marcatã de existenþa regiunilor economice care cuprind majoritatea þãrilor dezvoltate. care va implica multe restructurãri. ale regiunilor respective. companiile. nevoia unor state puternice. oarecum comunã. . Este un examen extrem de dificil pentru economia noastrã. Iatã. România primeºte fonduri considerabile pentru restructurare. indiferent de performanþele lor concrete de funcþionare. ºi mai sãraci (vezi în acest sens ºi capitolul despre globalizare din lucrarea de faþã). ºi. ªi statele mai mici ºi mai puþin dezvoltate. majoritatea regiunilor lumii. transparenþa ºi performanþa. actorii economici propriu-ziºi. fãrã experienþa pe care o va acumula.

de tensiuni ºi conflicte. în accelerarea efortului de instituire a normelor multilaterale ale globalizãrii. Revenind la întrebarea anterioarã. ele se intersecteazã. Gamble. pot lucra în direcþia accelerãrii globalizãrii ºi regulilor sale. dezbaterile nu se mai poartã între susþinãtorii comerþului liber ºi cei ai protecþionismului.67 Mario Teló încearcã o sistematizare a diferitelor tipuri de regionalism. Nu este greu sã înþelegem cã asemenea viziuni sunt un fel de transpunere în planul comerþului internaþional a ceea ce numim „terapia de ºoc“ ºi „terapia gradualã“ în procesul transformãrilor sociale. care implicã restructurãri. va contribui la diminuarea urmãrilor sociale negative ale globalizãrii. generator. actorii procesului de globalizare sunt statele cele mai avansate. care combinã strategia cu investiþiile pe termen lung. Chiar dacã pot sã aparã ºi elemente de incompatibilitate. Cum subliniazã ºi A. care þin de un „specific regional“. într-adevãr. dar dupã o perioadã de pregãtire care.154 Geopolitica Pe de altã parte. Dintr-o asemenea perspectivã. domeniul apãrãrii în SUA). companiile cele mai puternice. spune Gamble. în timp ce alte sectoare se conduc în întregime dupã regulile comerþului liber. Prin urmare. Modelul dominant anglo-saxon. regionalismul anilor . contrasteazã cu cel japonez.66 Pentru reprezentanþii comerþului strategic. în practicã. pe linia argumentelor promovate de reprezentanþii comerþului strategic se înscriu ºi concepþiile referitoare la existenþa unor modele distincte de capitalism. Evident cã în acest punct viziunea susþinãtorilor comerþului strategic se aflã la antipodul celei a adepþilor comerþului liber. inclusiv în cel al mentalitãþilor ºi comportamentului. cu o arie de cuprindere deja multinaþionalã. important este nu sã ne angajãm în direcþia relevãrii ºi teoretizãrii incompatibilitãþii. reconfigurãri. sã realizezi o anumitã performanþã. în ultimã instanþã. scopul este de a accepta aceste rigori. putem spune cã atât globalizarea. sã le descifrãm linia de evoluþie. cât ºi regionalizarea sunt procese complexe de schimbare socialã. Astãzi. sã protejeze anumite sectoare-cheie ºi sã se asigure cã vor deveni lideri internaþionali în acele domenii. de avantajul comparativ care se va dezvolta spontan. potrivit cãrora specializarea deplinã este dictatã de piaþã. cu accent pe comerþul liber ºi pe regimul de laisser-faire. ci sã „citim“ corect regiunile ca fenomen economic. marginalizarea faþã de fluxurile competiþiei internaþionale. de a participa la comerþul internaþional. preconizând un fel de parteneriat între guvern ºi corporaþii. Nu este indicatã în nici un fel insularizarea. prefaceri pe toate planurile. Nu existã modalitate mai normalã de a stimula acest proces decât pregãtindu-i condiþiile de funcþionare. adicã forþele vital interesate în ridicarea barierelor din calea comerþului internaþional. ªi mai important. Regionalismul interbelic. Iar regiunile economice pot deveni asemenea actori. scopul central al politicii economice este îmbunãtãþirea competitivitãþii internaþionale. fãrã de care nu poþi deveni actor economic semnificativ. cele douã procese sunt mai strâns corelate decât par la prima vedere. se sprijinã unul pe altul ºi îºi pregãtesc condiþiile de funcþionare. ci între cei ai comerþului liber ºi ai comerþului strategic. cã. Proiectele regionale au avut în vedere ca statele sau regiunile în ansamblul lor sã acþioneze strategic. dar ºi de a te asigura cã eºti în mãsurã sã faci faþã competiþiei. precizarea pe care o face Andrew Gamble ni se pare de o realã importanþã. este faptul cã fiecare stat promoveazã politici faþã de anumite sectoare dupã regulile comerþului strategic (de pildã.

pentru a evita anumite confuzii ºi pentru a fixa mai bine natura diferitã a regionalismului modern. În aceastã perioadã au luat naºtere NAFTA. toate regiunile economice importante ale lumii au luat naºtere cu un anumit tip de consimþãmânt din partea SUA. ºi în direcþia est. Prin urmare. De altfel. faþã de principala putere de peste Ocean. pentru cã. Modificarea de statut pe care o favorizeazã extinderea obligã Uniunea Europeanã sã-ºi elaboreze o strategie în domeniul relaþiilor internaþionale. altminteri. De aceea. el propune sã vorbim despre noul regionalism. ea beneficiazã de o altã poziþie. adicã regiuni care se dovedesc adepte ale multilateralismului implicat de cãtre comerþul modern. De altfel. care lucreazã în spiritul competitivitãþii ºi performanþei.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 155 ’60 ºi ’70. Fãrã îndoialã. ca forme de cooperare ºi de stimulare a dezvoltãrii. reprezentat de ASEAN sau CEE. întrucât comerþul cu aceastã zonã a lumii trece prin Orientul Mijlociu. a elaborat strategii de dezvoltare viitoare. faþã de Orientul Mijlociu ºi implicit faþã de Asia. FTAA – Free Trade Area of the Americas). nu putem vorbi despre regionalism ca despre un fenomen modern dacã nu avem în vedere regiuni ºi aranjamente regionale deschise. asupra principalelor probleme cu care se confruntã omenirea în ansamblu. pentru a cita exemplul regiunii de cel mai mare succes. deci faþã de principala putere din estul Europei. pânã acum cel puþin. Implicit. care ºi-a propus sã stimuleze cooperarea regionalã în vederea accelerãrii propriului proces de dezvoltare. Fãrã îndoialã cã ºi pânã acum Uniunea Europeanã ºi-a afirmat viziuni proprii. Sunt rezerve. de vreme ce toate þãrile dezvoltate ale lumii fac parte din asemenea regiuni. care s-a dezvoltat într-o perioadã de afirmare a globalismului ºi care este deschis regulilor ºi cerinþelor acestuia. mai cuprinzãtoare. au creat ele însele o asemenea regiune. nu existã o poziþie clarã împotriva regiunilor ºi regionalismului. SUA sunt membre în mai multe regiuni (NAFTA. deci. sprijinind procesul de refacere a continentului. Rusia. mai puternicã va trebui sã-ºi redefineascã politica în direcþia celor trei frontoane principale ale sale. Al unui continent care a în- . În direcþia Oceanului Atlantic ºi. APEC – Asia-Pacific Economic Region. chiar atitudini deschise împotriva ideii de regiuni din partea unor autori de diferite orientãri. demonstrate mai aplicat. cum am menþionat. s-a înfiinþat într-o perioadã în care SUA erau prezente fizic în Europa Occidentalã. Mediterana revine la centralitatea sa tradiþionalã O Europã mai mare. SUA. aceasta înseamnã ºi elaborarea unei viziuni globale asupra evoluþiei lumii. or regiunile. De aceea. În direcþia Mãrii Mediterane ºi. Este de neimaginat cã formarea acestei zone de cooperare nu a obþinut ºi acceptarea americanã. deci. s-ar putea crede cã aceasta nu este o atitudine împotriva regionalismului. ªi acest lucru trebuie subliniat. în sfârºit. Uniunea Europeanã. de alte instrumente ºi vorbeºte din ce în ce mai mult în numele unui continent. ºi-au dovedit viabilitatea. asemenea critici se cer mai clar precizate. al cãrei iniþiator sunt chiar SUA ºi care reprezintã „un nou capitol în politica economicã externã a singurei superputeri a momentului“68. regionalismul anilor ’90. ci împotriva anumitor regiuni. De data aceasta. SUA. care sã exprime noul rol ºi noua situaþie.

Marea Adriaticã. aºazã una din premisele esenþiale pentru a juca un rol asemãnãtor ºi în viitor. aproape de Alger. în sfârºit. „marea etruscã“. Sardinia. ºi mãrile dintre Africa ºi Sicilia care n-au un nume aparte. în centru. Dinamismul relaþiilor economice dintre Europa ºi Asia îl depãºeºte pe cel al relaþiilor dintre Asia ºi America. relaþiile economice dintre cele douã regiuni mari s-au intensificat. acea «Mare a Mânecii Mediteranã» care poate fi delimitatã la est printr-o linie ducând de la capul Matifou. de culturi ºi civilizaþii. o succesiune de mari bazine. ceea ce a reconfigurat importanþa unor trasee comerciale sau semnificaþia unor zone ºi arii comerciale. Marile modificãri economice produc rezultate geopolitice. marea Italiei prin excelenþã. Mediterana nu a reprezentat o barierã amplasatã între masa continentalã europeanã ºi cea nord-africanã. cuvântul italian. S-ar mai putea distinge ºi în interiorul acestor câmpuri mai restrânse. Schimburile comerciale dintre Europa ºi Asia au evoluat rapid. în cele din urmã. Corsica ºi þãrmul occidental al Italiei.“70 „Marea cea mai ospitalierã de pe glob“. avem de-a face cu o tendinþã care este pe cale sã schimbe statutul geopolitic al Mediteranei. în partea cea mai de vest. numai pe jumãtate mediteraneanã. cu un proces în devenire. redesenarea unor trasee comerciale) etc. ci un brâu care . de prelungiri terestre ale maselor continentale. ºi care uneºte strâmtoarea Gibraltar cu Atlanticul. de „mici Mediterane“. dublându-se din 1988. ca urmare a intensificãrii schimburilor comerciale prin Canalul de Suez ºi Oceanul Indian. iar timpul le va amplifica. în perimetrul mãrilor strâmte: la est Marea Neagrã. vecinul Valenciei. Procese precum dezvoltarea explozivã a Asiei sau ascensiunea Uniunii Europene nu puteau sã rãmânã nici ele fãrã consecinþe. prin integrare. aprecierea lui Prodi ne atrage atenþia asupra unui fapt fundamental. Puþin îngroºatã. Ele prilejuiesc sau induc repoziþionãri. o lume complicatã. Romano Prodi considerã cã „dezvoltarea impetuoasã a Asiei a contribuit la reasumarea de cãtre Mediterana a tradiþionalei sale centralitãþi“. geopolitice (accentuarea importanþei unor zone. de la Arcipelago. între Sicilia. fiecare o „micã patrie“. pentru cã. Iatã cum descrie Fernand Braudel arealul mediteranean: „Viaþa marinã a lumii mediteraneene se situeazã la periferia celor douã întinse suprafeþe. în sine. la vest Marea Tirenianã. reponderãri. ºi în continuare Marea Egee sau Arhipelagul (astfel i se zicea în secolul al XVI-lea.156 Geopolitica semnat foarte mult în istoria omenirii ºi care. de temut prin mãrimea lor. pânã la capul Nao. în îndepãrtatul an 1492“69. deocamdatã. subliniind chiar cã „asistãm la cea mai importantã transformare geopoliticã intervenitã dupã epoca de descoperire a Americii. Nu existã nici un golf în Mediterana care sã nu fie o micã patrie ºi. Nu încape nici o îndoialã cã ele se vor dezvolta în continuare. Aceste consecinþe pot fi mai numeroase. ºi ea fãrã denumire. între sudul Spaniei ºi apropiata Africã o mare. schimbãri de contexte ºi ambianþe. ci ºi un complex armonios de unitãþi geografice. Mai slabe cu decenii în urmã. care îºi impune autoritatea). fiecare cu caracteristicile ºi tradiþia sa. Autorul la care ne referim relevã ºi fixeazã una dintre aceste consecinþe: revenirea treptatã a Mediteranei la importanþa ei de altãdatã. Creºterea ponderii economice a Asiei ºi a Europei nu poate sã rãmânã fãrã implicaþii geoeconomice (intensificarea schimburilor va putea conduce la o nouã relaþie dintre aceste macroregiuni ale lumii contemporane) ºi. Mediterana nu este doar o mare.

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 157 uneºte mai mult decât separã. Marea istorie nu a pãrãsit-o grãbitã decât dupã începutul secolului. încât chiar ºi atunci când centrul de greutate al comerþului s-a mutat în Atlantic arealul mediteranean a continuat sã fie o prezenþã vie. De la Rodos la Alexandria se mergea în linie dreaptã. din istm în istm. în funcþie de potenþialul lor de evoluþie. care uneau malurile. Diferenþele ºi. în centrul acestei întinderi imense care o înconjoarã rãmâne pânã prin 1600 o economie plinã de energie. o dimensiune britanicã. Ca orice putere. este un proces cu un impact semnificativ chiar asupra Uniunii Europene ºi a modelului sãu de dezvoltare. decalajele dintre diferite þãri ºi regiuni ale Uniunii Europene s-au diminuat. din secolele XV-XVI. semn cã organismul comercial ºi cultural mediteranean era robust ºi greu de doborât. Nucleul central. teritoriile palestiniene. state în care trãieºte o populaþie asemãnãtoare ca mãrime cu cea din UE. suplã. Tradiþional. cu mare potenþial de dezvoltare. navigaþia avea loc cu precãdere „la pas. care pot afecta liniºtea de care are nevoie procesul dezvoltãrii. strâmtã. Israel. Libia. marea se însufleþea mai ales de-a lungul coastelor. Cu alte cuvinte. ridicã implicit întrebarea privind proiectarea mai elasticã a viitorului Uniunii. asigurau legãturi multiple. Revenirea Mediteranei ºi prefigurarea acestei zone ca un nou centru. din promontorii în insule ºi din insule în promontorii“. dar totuºi erau.“72 Ascensiunea contemporanã a Mediteranei ºi consacrarea ei drept un centru cu mare potenþial de evoluþie. pe diferite frontoane. remarcã Romano Prodi. mai târziu. ea trebuie sã-ºi punã în primul rând problema vecinãtãþilor. cum îºi va trasa zonele de influenþã. Cipru ºi Malta –. sã vinã în întâmpinarea ºi sã stimuleze tendinþe deja vizibile. concepþia de pânã acum. Fiind o regiune cu mare dinamism demografic. poate mai importantã ºi mai presantã. ºi acesta este un fapt de netãgãduit. a fost încadrat de zone cu diferite trãsãturi de periferie economicã. Când vorbim despre Mediterana trebuie sã avem în vedere nu numai þãrile mediteraneene din Europa. Liban. sã ia în calcul schimbãri pe cale de a se împlini. inclusiv posibilitatea apariþiei unor noi centre care sã imprime o altã vitalitate Europei comunitare. în primul rând economicã. într-o viziune care sã þinã cont de procese noi. Este adevãrat cã viaþa pe Mediteranã s-a derulat mai mult pe þãrmuri. dominantã. Perioada aceasta de afirmare a Mediteranei a fost atât de strãlucitã. reculul intervenind mult mai târziu. „Câmpiile mãrii“ erau arareori brãzdate. încurajau schimburile. Aceastã evoluþie tradiþionalã s-a perpetuat ºi prin „distribuþia potenþialurilor de dezvoltare care descreºte o datã cu îndepãrtarea de zonele centrale“73. cum îºi va cultiva vecinãtãþile? Uniunea Europeanã este o structurã supranaþionalã. la care s-a adãugat. În acelaºi timp. uneori. Europa comunitarã a apãrut ºi s-a dezvoltat în jurul unui nucleu central francogerman. Cum se va raporta Europa la procesele ºi tendinþele din jurul acestei regiuni. care face din Africa de Nord ºi Europa de Sud „o singurã lume. Erau trei-patru drumuri care brãzdau Mediterana.Tunisia. Turcia. ea are nevoie de un mare dinamism economic pentru a nu . a zonelor de proximitate. Siria. „Lumea mediteraneanã propriu-zisã. Egipt. structuratã în jurul unui nucleu central. Algeria. un continent dublu“71. menþine o anumitã prioritate a fluxurilor ºi cuprinde în sine tendinþa de perpetuare a diferenþelor. ci mai ales cele douãsprezece state de pe malul sudic ºi estic al mãrii – Maroc. Ridicarea Mediteranei scoate la ivealã o altã problemã. chiar în perioada ei de maximã înflorire.

dinamismul demografic al regiunii. De aici ºi prezenþa unei puternice populaþii de emigranþi pe continentul nostru provenitã din statele de la sudul Mediteranei. În plan comercial propriu-zis.75 Nu se estimeazã cã ponderea acestor þãri în aprovizionarea Europei cu resurse energetice va scãdea. Cu alte cuvinte. Banca Europeanã de Investiþii a creat condiþii avantajoase de împrumut pentru firmele ºi proiectele economice din zonã. Susceptibil de perfecþionãri. prin Maroc. Europa trebuie sã-ºi defineascã o strategie mai largã faþã de aceastã lume. Ceea ce îl îndreptãþeºte pe Mario Teló sã vorbeascã despre „o interdependenþã crucialã ºi simbioticã“76. Între Europa ºi þãrile din sudul ºi estul Mediteranei s-a dezvoltat o complexã legãturã economicã. Tunisia. mai bine aprecierea. un sfert sunt din þãrile maghrebiene. comerþul acestor þãri este. În orice caz.158 Geopolitica exercita o presiune demograficã greu de controlat asupra continentului european. în bazinul mediteranean. parteneriatul euro-mediteranean lansat la Barcelona ilustreazã importanþa acordatã de cãtre Uniune zonei aflate la sudul continentului. Între timp. ci chiar la graniþele continentului. În cazul aprovizionãrii cu resurse energetice avem de-a face cu o dependenþã accentuatã a Europei de statele din Maghreb.9 procente din importurile þãrilor din Maghreb ºi absoarbe 71 de procente din exportul lor. O nouã conductã urmeazã a fi construitã din Libia spre Sicilia. În plus. de circa 3%. sã asigure creºterea specializãrii ºi competitivitãþii în vederea participãrii sporite a statelor din regiune la schimburile comerciale cu Uniunea. Un moment care a marcat creºterea angajamentului Europei faþã de aceastã zonã îl constituie Conferinþa Mediteraneanã. Proximitatea geograficã. Cu acest prilej s-a preconizat crearea pânã în 2010. s-a dat în funcþiune o conductã pentru transportul gazelor naturale din Algeria. în principal. Marocul. desfãºuratã la Barcelona în noiembrie 1995. pentru a veni în sprijinul activitãþii de restructurare economicã. spre Spania. De aceea. La acest proiect participã toate statele din sudul ºi estul Mediteranei. Se estimeazã cã din cei zece milioane de muncitori strãini care lucreazã în Europa. Uniunea Europeanã furnizeazã 64. care poate pãrea surprinzãtoare. Înþelegem. astfel. pentru cã regiunea nu oferã suficiente locuri de muncã. a unei zone de liber schimb. care sã aibã în vedere evoluþia pe termen lung a situaþiei din regiunea mediteraneanã. regiunea în ansamblu. care va cuprinde þãri cu o populaþie de câteva sute de milioane de locuitori. . lor li se adaugã douã milioane de turci care lucreazã în Germania. comerþul cu Europa. Numai cã ponderea þãrilor amintite în activitatea comercialã a Uniunii este foarte redusã. Concomitent. evaluarea mai realistã a intereselor europene în zonã au arãtat cã este nevoie de o nouã strategie a Uniunii Europene. avem de-a face cu o relaþie izbitor de asimetricã.74 Acest flux demografic nu se va diminua în urmãtorii ani. cu excepþia Libiei. Au fost stabilite o serie de facilitãþi financiare. intenþia clarã de a sprijini aceste state pentru a-ºi dezvolta ºi diversifica activitatea comercialã ºi pentru a-ºi accelera propria dezvoltare. Un sfert din cerinþele de gaze naturale ale Uniunii ºi circa o treime din cele de petrol sunt asigurate de regiunea nord-africanã. S-a creat un program financiar special – MEDA – menit sã sprijine procesul de restructurare. dar mai ales þãrile din Maghreb au avut relaþii tradiþionale cu statele de pe þãrmul nordic al mãrii. pentru cã ea nu se aflã undeva departe. S-au încheiat ºi o serie de acorduri de asociere de tip bilateral cu Israelul. Iordania etc. frontonul de sud al Uniunii se învecineazã pe toatã întinderea sa cu lumea musulmanã.

care. mai ales dacã vor continua. cea a relaþiei transatlantice este. Japonia. de 178 de miliarde. nu sã se ascundã în spatele formulei referitoare la „ciocnirea civilizaþiilor“. cele provenite din Canada. în acelaºi an. dupã Canada. 146 de miliarde. Ceea ce ar fi o mare eroare. De câte ori se ridicã o nouã putere. diferenþele care apar în diferite planuri ale relaþiei vor fi extrapolate la nivelul ansamblului. dar devansând Japonia. discutãm în perspectiva termenului mediu-lung sau în cea a termenului scurt? Altminteri. Situaþia era satisfãcãtoare ºi la nivelul investiþiilor reciproce. la un nivel de 220 de miliarde de dolari. cea mai presantã. acceptarea ºi integrarea ei în sistemul puterilor vremii este . iar cele cãtre Canada. De pildã. Mexic aveau urmãtoarele valori: 229 de miliarde. Dacã avem în vedere totalul activitãþii comerciale desfãºuratã de cei cincisprezece cu SUA. cea mai complexã ºi. putem spune cã relaþiile economice decurg bine. într-un anume fel.77 Chiar dacã în ultima vreme se pare cã legãturile cu lumea asiaticã se intensificã. prima noastrã grijã este sã facem unele distincþii: în ce plan discutãm. Importurile SUA din spaþiul celor cincisprezece se situau. 16 miliarde. nu vor face bine nici uneia dintre pãrþi. Mexicul. China.5% din totalul investiþiilor celor cincisprezece în anul 1999. cea mai importantã. iar în percepþia publicã vor apãrea confuzii mergând pânã la a privi acest parteneriat drept unul compromis. Japonia. Pe de altã parte. respectiv. Este un fapt cã relaþiile politice cu partenerul tradiþional de peste Ocean nu traverseazã cea mai bunã perioadã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 159 a lui Romano Prodi: „În relaþie cu lumea islamicã se va decide calitatea vieþii noastre viitoare“. China ºi Mexic erau. o relaþie mult mai complexã. în plan economic. precum ºi îndemnul sãu de a nu ne mulþumi cu aprecierea lui Huntington potrivit cãreia la graniþa dintre culturi ºi civilizaþii se ivesc conflicte. China. 65 de miliarde. Funcþioneazã parteneriatul atlantic? Dintre toate prioritãþile pe care le poate avea Uniunea Europeanã în domeniul extern. Pentru anul 2000. De aceea. relaþia merge bine ºi cunoaºte o tendinþã de consolidare. cât ºi încrederea cu care se raporteazã una la cealaltã. care a funcþionat cu bune rezultate ºi fãrã de care nici Europa nu era unde este astãzi. ar fi nedrept ca diferenþele reale în probleme precise sã fie proiectate asupra întregii relaþii. Nimic surprinzãtor din acest punct de vedere. 100 de miliarde ºi 135 de miliarde. pentru cã relaþia transatlanticã are mai multe etaje. iar investiþiile americane în Uniunea Europeanã depãºesc 46% din totalul investiþiilor strãine ale SUA. Investiþiile în SUA au reprezentat 63. atunci o sã constatãm cã Uniunea este al doilea partener comercial al puterii de peste Ocean. De ce presantã? Pentru cã deja au început sã aparã diferenþe de vederi notorii. ele exprimând cu fidelitate atât nivelul de competitivitate al celor douã economii. ceea ce poate duce la o diminuare a schimburilor comerciale transatlantice. exporturile SUA cãtre cei cincisprezece se ridicau la 164 de miliarde de dolari. de departe. 111 miliarde. În altã ordine de idei. Pacea ºi stabilitatea cer un anume consens al popoarelor din regiunile respective ºi cei ataºaþi acestor idealuri trebuie sã se aplece asupra problemelor care frãmântã aceste populaþii.

ºi de o parte ºi de alta. genereazã puncte de vedere similare de partea cealaltã. are cea mai mare piaþã unicã din lume. are a doua monedã de rezervã din lume. vibrantã. SUA au dificultãþi reale în a se acomoda noului context. cât ºi cel al dezvoltãrii. Richard Perle. fie cã recunosc sau nu.“78 De menþionat cã divergenþe de opinie notorii nu au apãrut doar în criza irakianã. ponderea ºi influenþa ei vor creºte. evident. Astãzi. este bine sã precizãm natura disensiunilor ºi conotaþia lor. Elizabeth Pond a scris chiar o carte în care atrage atenþia asupra acestuia: „Transformarea Europei va constitui pentru noi o provocare. În acest context. De data aceasta tensiunea generatã de ascensiunea noii puteri europene se consumã în principal. De aceea.“79 Aprecieri exprimând mai curând frustrãri. care ar deþine doar performanþã economicã ºi comercialã. chiar ca la un „protectorat“. acum ºi în perspectivã. vor fi de acum încolo marcate de tensiuni ºi de abordãri diferite. prin lãrgire. acuzã un ºoc. Am putea chiar spune cã extinderea spre est a Uniunii nu ar fi avut amploarea de astãzi dacã nu s-ar fi cuplat cu extinderea NATO. Sesizând momentul delicat al relaþiilor reciproce. Singura superputere a lumii nu este încã pregãtitã pentru ºocul care vine. Cu totul altfel stau lucrurile dacã le privim în relaþia lor cu problemele de securitate. Explicabil ºi prin ponderea economicã pe care au avut-o pânã nu de mult cele douã comunitãþi. acele discuþii care contrapun cele douã puteri din punct de vedere cultural: Europa. care a asigurat atât pilonul stabilitãþii. Sunt confruntaþi cu o nouã putere. . cel puþin din punct de vedere psihologic. la a cãrei ascensiune au contribuit din plin. care s-a soldat. am dori sã relevãm cã sunt foarte dãunãtoare. ceea ce va genera deosebiri de vederi ºi în plan politic.160 Geopolitica o problemã dificilã. SUA s-au raportat la Europa Occidentalã ca la un partener minor. pentru cã avem de-a face cu douã puteri aflate în competiþie economicã. cel puþin pe termen scurt. pentru a putea cãpãta o abordare mai aplicatã ºi o viziune mai fidelã asupra evoluþiei relaþiei în ansamblul ei. dacã nu chiar exclusiv. cu sfidãrile care se ridicã din aceastã perspectivã în faþa Uniunii Europene. explicabil ºi psihologic. Americanii. ºi care nu pot oferi nici un element de construcþie pentru o relaþie marcatã de multe sincope. cu mari conflicte ºi tensiuni. Uniunea are un PNB care îl depãºeºte pe cel american. dupã ce evocã tradiþiile culturale europene. superputerea momentului. pe relaþia cu Statele Unite. De pildã. Nedistribuindu-se pe mai multe relaþii. în soluþionarea unor provocãri ecologice etc. ar fi îndreptãþitã – „istoriceºte“ – sã priveascã cu superioritate SUA. iar. A fost o strategie echilibratã. Probleme ºi tensiuni sunt ºi în comerþul cu produse agricole. Extinderea Uniunii s-a fãcut într-un mod corelat cu extinderea NATO. face o paralelã contrastantã: „Unde gãsim astãzi cele mai inovatoare picturi ºi sculpturi? Unde întâlnim cele mai importante realizãri din ºtiinþã ºi tehnicã? Unde sunt cele mai multe universitãþi care dezvoltã cercetãri de înalt nivel? Unde au plecat premiile Nobel? Cultura americanã contemporanã este vie ºi prosperã: plinã de energie. de-a lungul istoriei. Ceea ce. Cartea de faþã este un îndemn de a începe pregãtirile necesare pentru secolul urmãtor. diversã. ea ne apare mult mai pregnantã. atât din punct de vedere economic. Relaþiile bilaterale. cât ºi psihologic. întruchipând tradiþia culturalã ºi exprimând puterea de creaþie în acest domeniu.

axat în mod special pe aceastã relaþie. dacã acest lucru s-ar impune. obiectul unei strategii particulare din partea Uniunii. în datele sale fundamentale. Deºi extrem de importantã pentru Europa. NATO a avut o reacþie mai promptã ºi a semnat cu Rusia un parteneriat de asociere. Situaþia din fosta Iugoslavie a arãtat cã UE. excentricitatea unor formulãri nu se situeazã la nivelul . vom putea spune cã pe termen scurt sau mediu nu putem avea în vedere decât cel mult încercarea de a construi un parteneriat transatlantic mai echilibrat. ºi nu atât consecinþelor sale practice. cu echilibrul pe care îl dau sau ar trebui sã îl dea forþa proprie ºi conºtiinþa acesteia. Pentru mai buna reprezentare a situaþiei este bine sã precizãm cã diferenþele ºi chiar disputele vor avea în vedere probleme precise ºi consecinþele lor directe vor avea efecte pe termen scurt. sfidãrile ºi provocãrile venite din arii noneuropene au putut fi privite cu un anume confort pe care îl dãdea poziþia „din spatele SUA“. Problemele. Chinei ºi Japoniei. extrem de avantajoasã pentru Europa. se ridicã mult deasupra Rusiei. cu respectul cuvenit faþã de o colaborare cu adevãrat istoricã. problemele complexe ale securitãþii. poate o regândire a parteneriatului transatlantic. cât ºi la sud. pe frontonul sudic NATO ºi Uniunea Europeanã au lansat „strategia mediteraneanã“. asemenea discuþii. Credem cã Uniunea Europeanã are toate atuurile pentru a negocia o altã poziþie în cadrul parteneriatului. deºi se situeazã în urma SUA. va avea nevoie de timp pentru schimbare. În acelaºi timp. Deocamdatã. atmosfera încordatã în care se poartã. cu toate acestea. Modificarea ei cât de cât substanþialã necesitã o perspectivã pe termen lung sau cel puþin mediu. cum vom arãta ºi în capitolul despre Rusia. nu se ridicã nici mãcar la nivelul unei puteri regionale. atenþia preponderentã ce se acordã mai degrabã impactului public al unei poziþii sau alteia. cel puþin pânã acum. Chiar dacã vor putea pregãti ºi aranjamente de mai mare amploare. Uniunea nu a dezvoltat o forþã de apãrare semnificativã. dar acest lucru trebuie fãcut cu o ºtiinþã a gradaþiei. uneori. cel puþin pentru moment. Precipitarea în reconfigurarea acestui rol. ºi nu este capabilã. atât la est. Este adevãrat cã Uniunea este puternicã din punct de vedere economic ºi cã în planul cheltuielilor militare. Rusia devenind membru în Consiliul NATO.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 161 Vecinãtãþile Uniunii Europene nu sunt dintre cele mai stabile. Dacã þinem seama de aceastã realitate. sã-ºi asigure ºi sã-ºi protejeze singurã interesele. propria securitate. William Wallace crede cã „este mai uºor pentru guvernele Europei Occidentale sã întreþinã relaþii speciale cu SUA decât sã negocieze o tranziþie delicatã cãtre un parteneriat transatlantic mai echilibrat“80. Pe relaþia esticã. Pledeazã în aceeaºi direcþie ºi faptul cã însãºi Uniunea are o agendã extrem de densã ºi. nu vor putea fi abordate imediat. precum ºi cea a statelor care sunt pe cale de a adera la Uniune este organic legatã de prezenþa în zonã a NATO ºi de colaborarea cu partenerul de peste Ocean. cel puþin comparativ cu cea a SUA. Rusia nu a constituit. din punct de vedere militar. care solicitã construcþii durabile. acesta. dacã îºi propune aºa ceva. o acþiune comunã faþã de o zonã complexã care ridicã multe probleme de stabilitate. ea ne apare mult mai complexã. Pe ambele relaþii Uniunea va trebui sã construiascã strategii ºi sã aibã capacitatea de a le finaliza. Dacã analizãm relaþia cu SUA având în vedere ºi „etajul de securitate“. Nu putem trece cu vederea faptul cã impresionanta creºtere a Uniunii Europene timp de treizeci de ani a avut loc ºi pentru cã Europa s-a bucurat de umbrela de securitate a SUA.

promovarea valorilor de pace. pot contribui la promovarea unor reguli internaþionale care sã sprijine dezvoltarea altor continente ºi sã liberalizeze activitatea în acest domeniu. în consens cu echilibrul natural –. care pretind eforturi conjugate. sprijinul generos pe care ºi l-au dat. Iatã cum îºi începe Elizabeth Pond lucrarea la care ne-am referit: „Europa conteazã. pentru cã multe þãri ºi zone ale lumii au nevoie de sprijin. Ea a contat suficient de mult. stabilitate. Romano Prodi releva: „încã o datã. Astãzi. în momente dificile. reponderãri care cautã expresie politicã. între timp. statele democratice ale globului. durabil ºi care ar trebui sã fie prevalent. în cele mai dificile momente din istoria sa. strategii care sã angajeze nu doar o þarã sau alta. tensiuni. o valoare moralã de nimeni pusã la îndoialã. de altfel. dezvoltare armonioasã. au avut loc evoluþii. nu vor afecta cooperarea între aceºti poli de putere care împãrtãºesc valori comune fundamentale. reale – nu credem cã trebuie sã estompeze acest plan de cooperare substanþial. instituirea ºi consolidarea mecanismelor de piaþã. Europa a contat suficient pentru SUA. tinere ºi vulnerabile. al relaþiilor transatlantice: cel reprezentat de valorile generale pe care le împãrtãºesc SUA ºi Uniunea Europeanã. dar ele. de încurajare. dacã le raportãm la problemele ºi ameninþãrile actuale. de protecþie pentru a-ºi dezvolta ºi consolida propriile sisteme democratice. Sunt pagini de o rarã frumuseþe ºi generozitate în ceea ce s-ar putea numi un parteneriat istoric pentru democraþie. de bunã seamã. Cu alte cuvinte. de azi pentru democraþie ºi libertate. dar sugestiv. Sunt fricþiuni care însoþesc întotdeauna procesele de reaºezare a raporturilor de putere. ca sã ne referim la un domeniu mai concret. dacã plasãm cele douã puteri la nivel planetar. SUA ºi Uniunea Europeanã. extrem de important. ºi atunci când acestea au venit în ajutorul Europei. atunci aceastã cooperare se dovedeºte vitalã. Europa ºi SUA a fost hrãnit de valorile ºi opþiunile de care am amintit. un asemenea parteneriat trebuie sã rãmânã viu ºi pentru cã are o conotaþie simbolicã. ªi atunci când Europa a sprijinit lupta de independenþã a SUA. este nevoie sã luãm aminte: aº dori sã avertizez împotriva . nici unul dintre cei doi actori nu poate face aºa ceva. Mai existã un etaj. Dacã avem în vedere marile obiective care unesc cele douã lumi – evoluþia democraticã a societãþii. Referindu-se la cerinþa evaluãrii cumpãtate a acestora. Diferenþele – repetãm. Întotdeauna în istorie. Diferenþe normale. de opþiunile durabile pe care cele douã puteri le-au fãcut nu de ieri. pentru cã. libertate. pentru cã în lume au apãrut noi ameninþãri ºi sfidãri. nici nu sunt semnul cel mai bun cã proiectul reconstrucþiei acestei relaþii este gândit în modul cel mai temeinic. sã sperãm. de vreme ce forþele americane au stat pe bãtrânul continent o jumãtate de secol pentru ca Rãzboiul Rece sã rãmânã îngheþat. Vor exista. vom vedea cã ele sunt unite de valori ºi opþiuni mult mai numeroase ºi mai substanþiale decât pare la prima vedere. deþin cam jumãtate din comerþul mondial. ci puterile momentului. Ele nu pot conduce la poziþii de ansamblu care sã fie contrapuse. un asemenea parteneriat trebuie sã rãmânã funcþional.“81 Un asemenea parteneriat se cuvine dezvoltat ºi consolidat.162 Geopolitica tradiþiei unui continent care de aproape o jumãtate de mileniu se aflã în prim-planul istoriei ºi. Singur. de angajamentul lor actual privind extinderea acestor moduri de organizare politicã în lume. de vreme ce au sacrificat o jumãtate de milion de persoane în cele douã rãzboaie mondiale. Împreunã. Echilibrul transatlantic este fundamental pentru echilibrul lumii.

mai ales cã Uniunea nu ºi-a precizat un punct de vedere. în 2002. pentru lãrgirea NATO spre est (se relevã. încã o datã. Uniunea nu a mai putut sã-ºi definitiveze o strategie faþã de spaþiul rusesc. Romano Prodi în aceastã privinþã ne dã numai o idee: „Uniunea Europeanã va continua sã se lãrgeascã: dacã vom calcula aproximativ care state ºi-au manifestat intenþia.“84 Orice calcul. pentru a încerca sã înþelegem de ce stau lucrurile aºa. Ele fac parte din Comunitatea Statelor Independente. ne aºteptãm deja la o Uniune de aproximativ 35 de state membre. Sau mãcar unele dintre ele. în cele din urmã. ministrul de externe al Germaniei. dacã þinem cont de numãrul de 35 precizat de autoritatea europeanã. Dacã avem în vedere ºi lãrgirea preconizatã din 2007 (în urma cãreia ar urma sã adere România ºi Bulgaria). ideile lansate de Ioshka Fischer. Extinderea spre est pune mai întâi problema graniþei. Au existat în aceastã privinþã o serie de iniþiative. o alianþã. În 2005 Parlamentul european aprobã aderarea Bulgariei ºi României la 1 ianuarie 2007. în acelaºi timp. cu condiþia respectãrii anumitor criterii. dar privesc. care pãreau interesante. ºi spre Uniune.“82 Un eºec: absenþa unei strategii faþã de Rusia Relaþia Uniunii Europene cu Estul a fost una asimetricã. ºi Jacques Chirac privind crearea unei alianþe de securitate între Uniunea Europeanã ºi Rusia). chiar dacã nu au fãcut în mod expres cereri de aderare. Pentru Uniunea Europeanã. Cu Rusia UE împarte un continent. Estul european a înregistrat un colaps. precum ºi harta Europei. momentul Copenhaga 1993 a exprimat noua poziþie a Occidentului faþã de statele foste comuniste. a fãcut posibil ca Europa sã-ºi gãseascã din nou drumul. Cu o agendã ocupatã de problemele extinderii. În ce sferã de influenþã vor evolua ele? Este greu de spus astãzi. Vom face doar unele consideraþii. Belarus ºi Moldova. în 2002. Uniunea a avut nevoie de timp pentru a-ºi construi o strategie faþã de aceastã parte a continentului. sã se adjudece integrarea a opt state central ºi est-europene. fãrã de care lãrgirea UE s-ar fi dovedit mult mai dificilã). angajamentul american masiv este cel care. cel puþin pentru stagiul de preaderare. De aceea. importanþa colaborãrii cu SUA. abandonate dupã aceea. ºi vom adãuga la acestea ceea ce se menþioneazã în Tratatul Uniunii Europene83. de negociere. care puteau adera la Uniune. sã nu aibã ºi conotaþii geopolitice. care ar trebui sã includã neapãrat ºi statele din spaþiul iugoslav. sau mãcar a delimitãrilor dintre sferele de influenþã ale celor douã puteri. în timpul ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Rusia este de o mare importanþã. intenþii nefinalizate. o serie de convorbiri care nu au adjudecat hotãrâri semnificative în planul relaþiilor bilaterale. nu poate sã evite.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 163 încercãrilor de a construi o cale americanã ºi una europeanã. Pânã la urmã. recent. pentru ca tot la Copenhaga. Fapt explicabil. nici noi nu o sã insistãm asupra acestei teme. au urmat momentele de preaderare. Ceea ce releva. mai rãmâne un grup de state aflate la întretãierea influenþelor despre care vorbeam: Ucraina. dupã încheierea Rãzboiului Rece. la Praga.85 . cu SUA. „state orfane“. Rusia ºi-a dat acordul. cum le numea cineva. ªi aceastã vecinãtate geograficã nu poate. dacã nu chiar ºocante (de pildã. ºi statele „orfane“ de care aminteam. în opoziþie una cu alta. În mod firesc.

Uniunea Europeanã nu a fost prezentã în aceastã disputã. mai curând decât simpla asociere. de mari rezerve de gaz ºi de petrol de care Europa are o nevoie vitalã. Rusia a început sã se îndrepte cãtre poziþia ei tradiþionalã – „US first“ –. Pe de altã parte.164 Geopolitica Aici nu putem sã nu avem în vedere ºi poziþia Rusiei. ca ºi unor deficienþe recunoscute în gestionarea tranziþiei – a accentuat tendinþele antioccidentale în cadrul populaþiei ºi „a revitalizat vechile dispute dacã Rusia este europeanã. având în vedere bogãþiile despre care vorbeam. Dificultatea acestui proces – care. parteneri sau aliaþi?“91. în regiunea Mãrii Caspice s-au descoperit bogate zãcãminte. petrol ºi mai ales gaze naturale. În plus. considerând – ºi eu susþin acest punct de vedere – cã Rusia ar trebui sã stabileascã drept obiectiv pe termen lung integrarea deplinã în Uniune. întârzierii sine die a finalizãrii unor iniþiative. În cele din urmã s-a statuat „o coabitare ruso-americanã“89 într-o regiune care reprezenta zonã de influenþã exclusiv ruseascã. Marea Caspicã este aproape de graniþa de est a Europei. A fost o penetrare americanã puternicã într-o zonã de interes strategic. Mai ales cã peste douã treimi din spaþiul rusesc este asiatic. încât. Belarus ºi Moldova – se aflã în legãturã cu o anume evoluþie a Rusiei înseºi. „problema-cheie în secolul XXI va fi cum se vor raporta Rusia ºi Occidentul unul la celãlalt: vor fi adversari. iar peste 80% dintre minoritãþile care trãiesc în Rusia nu sunt europene. s-a accentuat ºi datoritã fenomenelor de corupþie. o eventualã aderare a Rusiei ar pune în mod dramatic problema identitãþii Uniunii Europene. Ea s-a accentuat dupã 11 septembrie 2001. eurasiaticã sau altcumva“90. Rusia este vital interesatã în importul de produse de înaltã tehnologie oferite de Uniunea Europeanã. Serghei Karaganov ne comunicã ºi altã opinie din spaþiul rus: „Între timp. elita rusã doreºte sã se facã un pas înainte.“87 Dupã opinia noastrã. comerþul a luat-o cu mult înaintea aranjamentelor politice. în ultimii ani ai secolului XX. Dar Rusia a fixat ºi ea ca o prioritate a politicii sale externe apropierea de Uniunea Europeanã (sondajele de opinie publicã aratã cã peste 50% din cei intervievaþi ar dori ca Rusia sã fie membru al Uniunii Europene)86. deºi este extrem de interesatã de asigurarea unor surse diverse ºi stabile de aprovizionare cu petrol ºi gaze. Dupã cum se ºtie. Aproape trei sferturi din necesitãþile de gaze naturale ale Europei sunt asigurate de exportul rusesc. ci ºi complementaritatea economiilor lor. Am menþionat aceastã dezbatere din politica externã ruseascã ºi pentru a înþelege cã evoluþia celor trei þãri de care aminteam – Ucraina. Înþelegem astfel un lucru foarte important pe care îl sesizeazã Karaganov. Zona a reprezentat un teren de confruntare între Rusia ºi SUA pentru câºtigarea unei influenþe dominante în zonã. cã datoritã oscilaþiilor din poziþiile sale. considerã Christopher Williams. atât de mult i-a rãscolit sentimentele. ºi anume cã Uniunea Europeanã rãmâne un „partener complicat ºi ineficient“. Uniunea este mai interesatã decât alte puteri în stabilizarea situaþiei de ansamblu din Rusia. trebuie sã o spunem. Atât de mult a afectat tranziþia mentalitatea populaþiei. Rusia dispune de un mare potenþial energetic. dar a fost iniþiatã mult mai devreme. chiar dacã la nivel declarativ rãmâne „Europe first“: „Nu atât puterea SUA – în termeni absoluþi ºi rela- . Schimburile între cele douã regiuni s-au intensificat.88 În acelaºi timp. Nu numai vecinãtatea geograficã apropie cele douã zone. din aceleaºi motive ale apropierii geografice.

a fãcut ca energia la nivelul Comunitãþii. în cele din urmã. sã se consume în procese de organizare proprie. cum ar fi elaborarea Constituþiei. ci sã-l asociem cu perioada specialã pe care o traverseazã Uniunea. chiar în ciuda tendinþei SUA cãtre unilateralism. Atuuri ºi slãbiciuni europene Cu sau fãrã voia noastrã. o asemenea temã oferã prilejul unor . cu nesiguranþa. Atât din perspectiva funcþionalitãþii. atunci când discutãm despre Uniunea Europeanã comparaþia exercitã o anumitã fascinaþie ºi nu putem rezista tentaþiei de a o plasa în ansamblul puterilor momentului. Iar cazul relaþiei cu Rusia ni se pare semnificativ. Iatã o altã mizã a finalizãrii procesului de construcþie internã a Uniunii. agenda europeanã va cuprinde probleme. Fireºte cã sunt multe explicaþii ale acestei întârzieri. încât ea nu va putea fructifica în întregime posibilitãþile pe care i le oferã noua poziþie ºi noul statut. despre care am vorbit. Nu credem cã ar trebui sã asimilãm acest lucru cu ezitarea. Dacã am avea în vedere chiar ºi numai problema resurselor energetice ºi tot ar fi meritat ca problema relaþiei cu Rusia sã reprezinte o prioritate ºi sã fie ghidatã de o strategie. deºi ea este extrem de importantã. extrem de încãrcatã cu probleme interne. ca lipsã de voinþã sau chiar ca incapacitate de a finaliza. în ciuda neîncrederii sporite pe care Moscova o are faþã de Washington. Dintre ele nu putem omite faptul cã birocraþia Uniunii Europene poate absorbi ºi. Ceea ce poate scoate din competiþie o putere. îneca o iniþiativã oportunã în termeni reali. primirea de noi membri ºi integrarea celor deja primiþi. ne dãm mai bine seama cât este de presantã problema reconstrucþiei europene. În ciuda tuturor neînþelegerilor dintre SUA ºi Rusia. precum ºi momentele dificile pe care le-a parcurs într-o tranziþie mult mai dureroasã decât a statelor central ºi est-europene (iar o relaþie importantã nu se poate construi decât dupã ce situaþia se stabilizeazã). gestionarea implicaþiilor presupuse de dezvoltarea dimensiunii federaliste etc. atâta câtã este. Washingtonul încã dã impresia cã este un partener mult mai eficient ºi mult mai transparent decât Bruxelles. comparativ cu orice capitalã europeanã. Chiar dacã a luptat atât de mult pentru a fi prezentã într-o asemenea competiþie. de a vedea dacã Europa va reveni la strãlucirea ºi importanþa de altãdatã. Karaganov avea dreptate sã sublinieze cã „ar fi practic imposibil pentru UE sã ia conducerea în competiþia globalã fãrã o cooperare explicitã cu Rusia în cel puþin câteva domenii. Probabil cã ºi de acum încolo. Mãrturisim cã. Mai ales în condiþiile în care Uniunea îºi propune sã reprezinte un pol de putere economicã ºi politicã. Sau incapacitatea administrativã vizibilã a Rusiei. Trecem peste problema vecinãtãþii geografice.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 165 tivi – este cea care a cauzat aceastã reorientare. o întârziere prelungitã poate fi perceputã pe plan internaþional ca nehotãrâre. cât ºi din cea a valorificãrii poziþiei ºi puterii de care dispune Uniunea. În acelaºi timp. de a exploata propriile atuuri. Ceea ce ne propunem noi sã relevãm este faptul cã agenda Uniunii. de multe ori. Atât de mult va fi absorbitã Uniunea cu asemenea lucruri. cum ar fi cel aerospaþial ºi energetic“93. o vreme. Astfel.“92 Interesul Uniunii Europene faþã de Rusia nu poate fi pus la îndoialã.

Iatã ce a stat le baza Hotãrârii Consiliului European de la Helsinki de a crea o „forþã . care acum au o economie cam de acelaºi ordin de mãrime cu Europa. mai ales cã este vorba despre o perioadã îndelungatã de timp. vorbindu-se despre competiþii mai mult sau mai puþin imaginare. în 2020. În ultimele luni. de a fi prezentã acolo unde interesele ei o cer. a reprezentat un semnal cât se poate de concludent. împreunã. deºi era vorba despre un conflict pe un teritoriu european. putem spune cã aceastã formã de integrare a favorizat dezvoltarea. potrivit autorului citat. nu este nici un fel de îndoialã.166 Geopolitica tratãri de inspiraþie sportivã. Actorii economici cu cea mai impresionantã devenire ar fi. În rândul slãbiciunilor europene se cuvine menþionatã ºi puterea militarã modestã de care dispune Uniunea. SUA. SUA deþineau 20% din PIB-ul mondial. Uniunea Europeanã 22% iar Japonia 8%. Atât de marcatã a ajuns aceastã slãbiciune în percepþia politicã. alte criterii ºi altã complexitate ºi ea nu trebuie redusã la un concurs contra cronometru. vor continua sã se dezvolte mai rapid. lucrurile nu sunt atât de sigure cum par sã sugereze unele cifre ºi interpretãri. Creºterea economicã a continentului nu este foarte susþinutã. La nivelul anului 2020.94 În domeniul proiecþiilor de viitor. în orice caz. Europa celor douãzeci ºi ºapte are un volum al produsului intern brut cam de aceeaºi mãrime cu cel american. ponderea SUA se va reduce la 11%. „cei cinci mari“: Rusia. Iar ceea ce s-a întâmplat în Iugoslavia. a fost confruntatã cu probleme economice serioase. avertizeazã The Economist. Europa nu exceleazã în aceastã privinþã. aºa încât Financial Times se întreabã „nu dacã avem de-a face cu o refacere. ca ºi o serie de dezavantaje. apoi. Competiþia economicã are alte rigori. rata ºomajului în Europa se menþine ridicatã ºi. Cã ea are în aceastã competiþie anumite atuuri. Mai important este cã Uniunea Europeanã îºi va pãstra ºi în viitor o pondere considerabilã în ansamblul PIB-ului mondial. întocmindu-se diverse clasamente. cel puþin pentru volumul de faþã. care nu proiecteazã cea mai bunã perspectivã asupra Europei. care vor înregistra. India ºi Brazilia. unde UE nu a putut interveni cu forþele sale. ajungând ca în 2050 sã producã de douã ori mai mult decât Europa. circa 21% din PIB-ul mondial. Din perspectiva celor aproape 45 de ani de existenþã a Comunitãþii ºi. Vom insista asupra unei alte abordãri. pe parcursul cãreia pot sã aparã multe lucruri greu de prevãzut astãzi. Slãbiciunea fundamentalã în aceastã privinþã este capacitatea redusã a Uniunii de a proiecta puterea. Indonezia. cu o capacitate militarã care îi poate permite doar sã rãstoarne un guvern dintr-o þarã bananierã… Într-adevãr. cea a Uniunii Europene la 12% iar a Japoniei la 5%. La nivelul anului 1995. dar premisele de la care se pleacã sunt demne de luare-aminte. Dacã tendinþele actuale continuã. mult mai mare decât în America. Cã Europa se aflã într-o competiþie economicã cu SUA sau cu Japonia. Concomitent. Este un tip de abordare care rãmâne la suprafaþa lucrurilor ºi care sugereazã un mod de tratare inadecvat. este iarãºi indubitabil. Iatã datele pe care le prezintã în aceastã privinþã Romano Prodi. a Uniunii Europene. China. ci ce formã de refacere va fi ºi cât va fi de susþinutã“95.96 Extrapolarea ni se pare ºi nouã riscantã. Chiar þara ei cea mai mare. cu alte puteri. Germania. încât a devenit obiect de ironie: Europa este vãzutã drept un pigmeu militar. se pare cã „locomotiva Europei“ dã semne sigure de revenire. cel puþin comparativ cu puterea sa economicã sau cu puterea militarã a partenerului de peste Ocean.

Ea are un mandat strict regional. Situaþia Uniunii Europene este semnificativã pentru stadiul de evoluþie în care se aflã. O altã problemã esenþialã este cea a cheltuielilor militare fãcute de Uniunea Europeanã. aºa cum este adevãrat cã decalajul care desparte SUA de orice putere semnificativã a lumii de astãzi în domeniul militar este enorm ºi greu de recuperat în urmãtorii ani buni. Anul acesta trebuiau încheiate pregãtirile unei asemenea forþe. SUA alocã domeniului militar circa 4% din PIB. o sumã care se apropie mult de întreg PIB-ul Rusiei. în care problema politicii externe ºi a unei puteri militare comune sunt încã în discuþie. cu performanþe tehnice dovedite. sunt necesare câteva precizãri. evident. unde þãrile Uniunii Europene sunt membre. cel puþin pânã acum. Sporirea masivã a cheltuielilor militare din partea Uniunii ridicã problema centralã a oportunitãþii ºi a prioritãþilor sale.000 de soldaþi. ceea ce înseamnã. la nivelul statelor componente. sau. Traversãm într-un fel o perioadã de relansare a cursei înarmãrilor. Ar fi o discuþie prea complicatã. la efortul fãcut în aceastã privinþã de alte puteri ale momentului. Rezultã o mare disipare a efortului financiar ºi o vizibilã lipsã de performanþã. Cât priveºte cheltuielile Germaniei în acest domeniu.97 De curând. este suficient sã amintim cã în 2003 administraþia Bush a cerut o suplimentare de 48 de miliarde de dolari (mai mult decât totalul cheltuielilor militare ale Japoniei). mai bine zis. de SUA. aceasta trebuie sã fie neapãrat prioritatea Europei? Trecând peste situaþia particularã pe care o traverseazã Uniunea.98 Este adevãrat cã Uniunea Europeanã alocã mult mai puþini bani domeniului militar. în timp ce Uniunea Europeanã este încã slabã. în timp ce Europa nu a avut. numai cã ele se fac. Ca sã ne dãm seama ce distanþã separã SUA de celelalte state din acest punct de vedere. Crearea forþei de intervenþie rapidã se justificã. ea trebuie sã aibã capacitatea sã fie mobilizatã într-un timp cât mai scurt. cu adevãrat importantã.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 167 de reacþie rapidã“ europeanã. meritã sã ne întrebãm dacã Europa trebuie sã-ºi orienteze resursele în aceastã direcþie. a transformãrii Uniunii ºi într-o mare putere militarã. Supremaþia americanã în acest domeniu este de necontestat. În legãturã cu aceastã temã. Întrebarea centralã se referã. la nivelul celor ale Luxemburgului. SUA au sporit volumul cheltuielilor militare la peste 400 de miliarde anual. Cheltuielile militare ale Europei nu sunt atât de mici. pentru cã o putere trebuie sã fie credibilã. Noi consi- . cel puþin în contextul lucrãrii de faþã. în majoritate. procentual vorbind. Este un paradox cã state precum Franþa sau Anglia sunt puternice din perspectiva volumului ºi performanþelor tehnologice ale armamentului lor. În momentul de faþã. O întrebare se ridicã automat: este oportun sã o facã. raportate. bugetul american al apãrãrii reprezintã o treime din totalul cheltuielilor militare mondiale. o miºcare de rãspuns. neîndoielnic. în valoare absolutã. Europa are capacitatea ºi condiþiile de a deveni o putere ºi în termeni militari. cu o economie care este comparabilã cu cea americanã. Uniunea Europeanã a sporit cheltuielile militare de la 150 de miliarde de dolari la 180 de miliarde într-o perioadã în care SUA cheltuiau în acelaºi scop 280 de miliarde de dolari. cuprinzând aproximativ 60. dintre organizaþia nordatlanticã ºi forþa militarã care s-ar crea. Lãsãm la o parte faptul cã aceasta ar presupune clarificarea raporturilor din cadrul NATO. ele se situeazã.99 Cu o populaþie educatã. la oportunitatea unei acþiuni de mare amploare. condusã. Iar credibilitatea nu poate fi asiguratã fãrã o capacitate de intervenþie militarã modernã.

La opt ani de la prãbuºirea Uniunii Sovietice. Ar consuma prea multe fonduri într-o direcþie care nu are o importanþã vitalã pentru Uniune ºi viitorul ei. a luat naºtere un binom funcþional: statul aloca o parte din PIB cheltuielilor militare. cheltuielile militare au început sã creascã. În felul acesta. Nu este nici în cãderea. iar „investiþia“ nu se recupera. deºi dezvoltatã. oricât ar fi de tentantã o asemenea perspectivã. deºi puternicã. ci desemneazã prelungirea excesivã a unei stãri de . de coexistenþã a unor laturi contradictorii. Cu menþiunea cã în ceea ce urmeazã paradoxul nu este vãzut doar în latura sa de conflict sau tensiune internã. pânã când nu se gãseºte un substitut convenabil. deopotrivã. Europa are prioritãþi economice. lãsãm la o parte relaþia cu NATO). cel puþin în momentul de faþã. într-adevãr. demografice. Semnalul îl dau. aºa cum am mai spus. fie ºi parþial. este de înþeles. nu mai deþine poziþia de întâietate pe care a avut-o cândva. nu „producea“ pentru domeniul civil. care solicita atâtea fonduri. Ne vom limita sã numim câteva din ceea ce Romano Prodi numeºte „paradoxuri europene“. Sperãm cã Europa a învãþat ºi din propriile experienþe. Europa este o forþã a lumii de astãzi. de atuurile sale incontestabile în competiþia internaþionalã. o relansare a cursei înarmãrilor. pare cã nu se mai aflã în prim-planul proceselor moderne de dezvoltare. Aici ar trebui concentrat efortul investiþional de ordin strategic al Uniunii. cum ne avertizeazã ºi Paul Kennedy100. Dar de ce creºterea s-a declanºat în 1999. în orice caz. nici în puterea autorului sã identifice ceea ce lipseºte Europei pentru a reveni pe locul de altãdatã. dar a învãþat. verificat. dar acestea se întorceau în economie sub formã de inovaþie. Problema echilibrului dintre cheltuielile afectate zonei militare ºi cele consacrate dezvoltãrii propriu-zise este fundamentalã pentru vitalitatea unei noi puteri. Iar asigurarea unui mecanism stabil de producere a inovaþiei – o adevãratã performanþã. În întreaga perioadã a Rãzboiului Rece. dupã 11 septembrie. iar specialiºtii considerã cã aici putem identifica una din explicaþiile prãbuºirii comunismului: cursa înarmãrilor.168 Geopolitica derãm cã. Ruºii nu au reuºit sã punã la punct un asemenea mecanism. când nu se contura nici un pericol major? Nu putem sã oferim mai mult decât o ipotezã de rãspuns. ªi acest substitut probabil nu s-a gãsit. Din 1999 are loc. tehnologice. Marea performanþã a Americii acelei perioade a fost capacitatea de a transfera în domeniul civil ceea ce se descoperea în domeniul militar. la un mecanism care a dat roade. nimeni nu se îndoieºte astãzi de potenþialul de dezvoltare al Europei. la opt ani de la dispariþia adversarului principal al Americii. care sporesc considerabil bugetul apãrãrii. când pe trupul ei au curs râuri de sânge. Statele Unite. Europa are un aer mult prea clasic ºi. De ce? Inovaþia este un lucru fundamental pentru un stat modern. Cã acesta creºte din nou. complexul militaro-industrial a funcþionat bine în SUA. când nu a fost implicatã în prim-planul confruntãrilor. aºa cum au alte domenii la care ne vom referi. ºi din experienþele recente. Paradoxuri europene Nimeni nu poate nega rolul Europei în evoluþia omenirii. Dar nimeni nu poate trece peste faptul cã. Nu se renunþã la un mecanism testat. ea nu se justificã (încã o datã. dar nu mai este simbolul ei.

atrase de cultura ºi performanþele europene. Situaþia despre care am vorbit va fi înþeleasã mai bine dacã vom trata un alt paradox. poate mai important ºi mai expresiv: cel reprezentat de raportul dintre producþia ºtiinþificã proprie ºi gradul sãu de valorificare. biotehnologiile. Când este vorba despre investiþiile în cercetare-dezvoltare. pentru cã rãmânerea în urmã se situeazã la nivelul cauzelor. ea riscã sã-ºi . al prestigiului de care se bucurã. În domenii de importanþã cardinalã. cel puþin pe termen scurt ºi mediu. informatica. –. Se ºtie cã. ºi nu atât cãtre Europa Occidentalã. astfel. când materia cenuºie de excepþie din Europa de Est a migrat în special cãtre Statele Unite ºi Canada. îndeobºte. Mai mult. publicaþii de profil. electronica. situaþia la nivelul Uniunii Europene este perfect comparabilã cu cea din SUA ºi Japonia. Începând cu perioada postbelicã. cum sunt informatica. Din punctul de vedere al producþiei ºtiinþifice – numãr de brevete. Iatã un asemenea paradox: Europa continuã sã fie locul de unde pleacã spre alte orizonturi minþile strãlucite. în activitãþi competitive. ºi nu punct de sosire a minþilor de excepþie. decalajul Europei faþã de cele douã state menþionate începe sã fie vizibil. întârzie costisitor însuºi procesul de construire a propriilor atuuri. minþile vremii. Istoria Europei aratã cã ea a reprezentat continentul unde veneau. ci ºi prin imaginea pozitivã pe care o proiecteazã asupra þãrilor de destinaþie. ºi nu locul unde poposesc aceste minþi. de transformare în tehnologii performante. întârzierea în rezolvarea unor probleme în situaþia în care existã date pentru soluþionare. tendinþa s-a inversat. de atingerea unei „mase critice“ de specialiºti de mare performanþã. al cercetãrii propriu-zise. Formarea propriilor competenþe este un mijloc în aceastã direcþie. dar nu converteºte creaþia în tehnologie performantã ºi în oportunitãþi de afaceri. ea nici nu poate emite pretenþii la poziþii de vârf în aceste domenii atât de importante. Europa creeazã. Europa creeazã. pe direcþii vitale pentru evoluþia tehnologicã ºi economicã. Este adevãrat cã Europa conduce în domenii industriale clasice. Important ºi decisiv pentru competiþia tehnologicã actualã este cã microelectronica. dacã Europa nu va recupera decalajul în aceste domenii de vârf. dar nu o face neapãrat pe direcþii prioritare. De aceea. cum ar fi chimia sau industria farmaceuticã. Nu este vorba aici numai despre o problemã de prestigiu ºi de imagine. Dezvoltarea ºi menþinerea competitivitãþii în domeniul cercetãrii ºi tehnologiei înalte este legatã indisolubil de o anumitã concentrare. Traseele de emigrare a personalitãþilor prin excelenþã creative reprezintã un indiciu foarte sensibil al atractivitãþii unei puteri. spiritele de excepþie. atragerea altora este importantã nu numai prin sporul de materie cenuºie pe care îl prilejuieºte. Europa acuzã o vizibilã rãmânere în urmã. strâns legate de cerinþele de creºtere a performanþei economice. deºi existã condiþii de depãºire a acesteia. al potenþialului de evoluþie cu care este creditatã. continentul nostru devenind punct de plecare. biotehnologiile sunt ramuri care contribuie decisiv la modernizarea ºi ridicarea performanþelor celorlalte activitãþi industriale. astãzi. Tendinþa s-a confirmat dupã prãbuºirea comunismului.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 169 lucruri. chiar specialiºti de primã mãrime din statele Vestului european emigreazã în America. reþeaua de institute de cercetare etc. De aceea. indicatorul care anunþã evoluþia viitoare a unei þãri sau a unui conglomerat economic. în cele din urmã a propriei puteri. producþia ºtiinþificã reprezintã secretul fundamental al performanþei ºi competitivitãþii.

Aici este vorba despre o regiune care. dar nu a creat mediul inovaþiei: de la concentrarea cercetãrii la rãsplata inovaþiei de excepþie. ºansa de a se împlini în acest câmp se pot dovedi mai importante. nu ar îmbrãca o notã de dramatism.170 Geopolitica piardã competitivitatea în sectoarele clasice. În schimb. Ambele sunt legate de atitudinea faþã de inovaþie pe care o solicitã tehnologiile moderne. Dacã aceastã rãmânere în urmã s-ar manifesta în cadrul unei þãri obiºnuite. ºi este trist cã astãzi multe minþi de excepþie pleacã de pe continentul care. Iatã ce ne spune în aceastã privinþã Romano Prodi: „Din cele mai mari 25 de companii americane actuale. din punct de vedere economic. 19 nu existau sau erau foarte mici înainte de 1960. lucrurile nu ar fi ieºite din comun ºi. Chiar aspirã la statutul de primã putere economicã a lumii. un fel de imobilism în a urma cerinþele pieþei. Putem oare concepe astãzi o superputere fãrã ca ea sã deþinã o poziþie de întâietate în industriile fundamentale ale microelectronicii. odatã. învãþãmânt performant. Aici considerãm cã am putea localiza un alt paradox. al unei regiuni economice de nivel mediu. Nimeni nu poate nega faptul cã talentele de excepþie sunt atrase ºi de câºtig. informaticii sau biotehnologiilor? Nu este vorba doar de o insuficientã capacitate de a converti cunoºtinþele în tehnologii ºi oportunitãþi.. ºi numai dupã aceea despre capacitatea mai redusã de a converti cunoºtinþele în tehnologii ºi oportunitãþi. ca sã dãm doar douã exemple celebre. cea care a consacrat-o ca putere economicã în perioada modernã. inovaþia managerialã. dacã nu principalul paradox european. sã orienteze eforturile specialiºtilor pe direcþii prioritare la nivel european. toate existând de mai bine de 30 de ani. în toate sensurile ei – inovaþia tehnologicã. În ultima perioadã Uniunea Europeanã a lansat programe care urmãresc sã previnã fãrâmiþarea cercetãrii. cum sunt înaltele tehnologii. Nu putem sã nu consemnãm în acest context ºi un alt aspect. faþã de crearea condiþiilor optime în care inovaþia. nici Microsoft. Întâlnim frecvent în literatura de specialitate aprecierea cã Europa are douã probleme esenþiale – dezvoltarea insuficientã a economiei ºi nivelul ridicat al ºomajului. din cele mai mari 25 de întreprinderi europene nici una nu este nouã. de atitudinea faþã de inovaþie. esenþial dupã opinia noastrã. S-a vorbit mult – ºi cu îndreptãþire – despre decalajul dintre venituri. Sã sperãm cã ele vor structura mai bine cercetarea. Suntem tentaþi sã considerãm cã mai important decât diferenþa dintre venituri este faptul cã Europa nu este consideratã un veritabil avanpost al cercetãrii în domenii esenþiale. în orice caz. care ar alimenta migraþia creierelor. Europa dispune de condiþii de inovaþie. Pe atunci nu existau. aleargã umãr la umãr cu celelalte puteri ale momentului. nici Intel.“101 Este vorba despre o anumitã inflexibilitate faþã de schimbarea rapidã pentru a capta o direcþie de mare viitor. care condiþioneazã în momentul de faþã performanþa ºi modernizarea economicã ºi socialã. a reprezentat lea- . direcþionând-o cãtre obiective cu adevãrat strategice. Europa va trebui sã iasã din clasicismul sãu actual. dar suferã în domeniul inovaþiei propriu-zise. ci de ceva mai mult. inovaþia socialã –. El nu poate explica procesul ca atare. Paradoxul constã în faptul cã Europa întruneºte mai toate condiþiile inovaþiei – producþie ºtiinþificã. sã se dezvolte rapid. Cã tinerii Europei pleacã spre alte þãri este o realitate. sã-ºi valorifice performanþele educaþionale creând un context propice inovaþiei. dar atracþia profesionalã. nivel de instruire a populaþiei ridicat etc.

apoi într-una economicã propriu-zisã ºi chiar într-una politicã. Probabil ºi din disperarea pe care o dã absenþa unei speranþe. Sã nu uitãm cã. a creaþiei. pentru cã Europa nu este nici întinsã. nebunia. Pare prea împãcatã ºi mulþumitã de sine. într-adevãr. De-acolo de unde plecaserã idei mari. S-a confirmat încã o datã cã Europa este mare atâta vreme cât reprezintã un laborator istoric. Un secol care a debutat cu o Europã aflatã indiscutabil pe prima poziþie în ierarhia lumii. Conflictele dintre puterile europene au reprezentat. Pentru ca dupã numai cincizeci de ani Europa sã nu mai figureze drept putere politicã semnificativã. ºi din forþa pe care o aduce mândria rãnitã. Rusia a înregistrat ºi ea la cumpãna dintre secole o dezvoltare semnificativã. aºezatã. o onoreazã. dacã ar fi sã ne referim la cauzele de fundal. la potenþialul de dezvoltare de care dispun acestea. O lecþie condensatã de geopoliticã Europa a încheiat de curând un secol care ar putea fi considerat o lecþie condensatã de geopoliticã. Obiºnuitã cu succesul. O supralicitare a rolului ºi forþei Europei. Dovadã cã a ºi fost îmbrãþiºatã în multe pãrþi ale lumii. atâta timp cât testeazã idei noi. . istoria i-a administrat una din cele mai severe lecþii. Franþa – disputându-ºi primele locuri în ierarhia mondialã. De îndatã ce nu s-a mai înscris pe direcþia principalã a dezvoltãrii. Europa trebuie sã-ºi recupereze freamãtul novator fãrã de care nu poate aspira la statutul de superputere. într-adevãr. Europa s-a aflat la un pas de sinuciderea politicã. Europa a renãscut în felul acesta. Insistãm asupra acestui moment. ca sã spunem aºa. cauzele imediate ale celor douã conflagraþii. pentru cã el nu s-a consumat în întregime. cât lanseazã modele. Nu a reuºit prin datele naturale ale existenþei sale. în tipare ºi mândrã de tradiþia care. confortabil. Cu þãrile sale fanion – Marea Britanie. Îndrãznim sã afirmãm cã ideea lansatã de Monet ºi Schuman a reprezentat cel mai semnificativ produs în domeniul dezvoltãrii propus de secolul pe care tocmai l-am încheiat. s-a plãmãdit ideea unirii câtorva din þãrile sale cele mai dezvoltate într-o regiune comercialã. nici bogatã (este adevãrat cã într-o vreme ea reprezenta o mare concentrare demograficã). iar economia þãrii evolua extrem de promiþãtor ºi extrem de îngrijorãtor pentru Europa. SUA aveau deja a treia flotã a lumii. Europa nu a mai fost atentã la ridicarea altor zone. cât aratã lumii posibile cãi de dezvoltare viitoare. al atitudinii inovative. aceasta este cea mai importantã bogãþie. Într-o epocã a creaþiei. care a pãtruns nu numai la nivelul clasei politice din þãrile europene.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 171 gãnul creaþiei. modele diriguitoare. drept actor internaþional important. Europa a strãlucit în istorie în ultimele secole (dupã o perioadã la fel de strãlucitã în Antichitate). la începutul secolului. atunci nu încape nici o îndoialã cã eurocentrismul a reprezentat un asemenea factor. ci ºi la cel al cetãþeanului obiºnuit. în mod cert ºi dintr-o examinare adâncã a experienþei amare pe care tocmai o încheiase. la sfârºitul ultimei conflagraþii mondiale se întindea un câmp al tristeþii ºi epuizãrii. dar. Germania. al modelelor. Europa parcã nu mai are avântul. Asemenea tendinþe nu puteau fi sesizate de o Europã politicã prea încrezãtoare în sine ºi prea obiºnuitã sã considere cã reprezintã centrul lumii. pentru a nu mai aminti de puterea sa militarã. A reuºit întotdeauna prin creaþie.

iar a europenilor de 52. ºi a scãzut la mai mult de jumãtate. Ca sã ne dãm seama de importanþa temei. pânã nu de mult. 119 europeni. în America Latinã: 25-7.103 Astãzi. Iatã raportul dintre rata naºterilor ºi cea a deceselor în alte zone ale lumii: Japonia: 10-7. procesul de îmbãtrânire a populaþiei. extrem de dureroase.3% în cazul SUA. dintr-o mie de persoane.8% în cazul statelor din centrul.9% pentru Japonia ºi chiar 4. În 1990. Acesta nu este un fapt secundar. în Asia de Sud-Est: 26-8. 92 americani (care locuiau pe ambele continente americane) ºi 68 africani. Europa nu poate trãi din tradiþie. Mai ales cã el se cupleazã cu alte tendinþe.2. vârsta medie a americanilor va fi de 36. În 2020. În orice domeniu. Amânarea poate fi chiar fatalã. Iatã evaluarea fãcutã în aceastã privinþã de The Economist. vârsta medie a americanilor este de 35. Dintre acestea ne vom opri la una singurã – sfidarea demograficã – cãreia literatura de specialitate îi oferã o importanþã comunã. înseamnã creºtere demograficã negativã). dacã avem în vedere procesele de emigrare.6% pentru America Latinã. þãrile baltice. la nivelul ansamblului continentului. iar cea a europenilor de 37.104 Ceea ce înseamnã o mare povarã financiarã ºi. România. proporþiile sunt urmãtoarele: 609 asiatici.7 ani.5.7 ani.102 Nu numai cã ponderea populaþiei tuturor continentelor a crescut. Considerãm cã viitorul Europei depinde de viitorul sãu demografic. Aici nu este vorba doar despre creºterea unui segment al populaþiei. Pãrþi întregi din Europa se sting încet… Situaþia capãtã proporþii dramatice dacã avem în vedere cã.105 Problema populaþiei este la fel de complexã ca ºi cea a dezvoltãrii. privitã altfel. în Africa: 41-14. în SUA: 15-9. În 2050.6% pentru nordul ºi vestul Africii ºi 4. 11. Rata naºterilor este depãºitã de rata deceselor. 580 erau asiatici. circa o treime din populaþia Europei Occidentale va avea peste 60 de ani. dacã nu am descoperi ºi acum o atitudine de superioritate ºi de tratare oarecum superficialã a sfidãrilor cu care se confruntã continentul nostru. element-cheie pentru dezvoltarea sa. cifrele erau cu totul diferite: 12. sudul ºi sud-estul Asiei. diminuarea considerabilã a forþei de propulsie economicã pe care o asigurã îndeobºte populaþia tânãrã. Conºtientizarea ei nu poate întârzia. 3. ci ºi de un fapt mult mai grav: în multe din þãrile europene nu se mai asigurã nici mãcar înlocuirea naturalã a populaþiei existente. Ucraina. Aceeaºi problemã a îmbãtrânirii populaþiei. dar în momentul de faþã populaþia europeanã este cea mai redusã comparativ cu populaþiile altor continente. În primul rând. iar cea europeanã a scãzut. Bulgaria. Un secol mai târziu.172 Geopolitica Nu am fi insistat asupra acestui lucru dacã nu am întâlni ºi astãzi puseuri de supraevaluare a Europei.5% din populaþia Europei Occidentale avea peste 65 de ani. în acelaºi timp. În cazul altor state. 250 europeni. 135 americani ºi 132 africani. dar situaþia este similarã în Rusia. Belarus. dar cu atât mai mult în cel demografic. unde se înregistreazã rate negative de creºtere demograficã. excelau prin rata creºterii demografice. 14. sã înfãþiºãm câteva evoluþii. Procesele asupra cãrora am . La 1900. Aºa se prezintã lucrurile în þãri care. pentru cã îndreptarea ei este extrem de anevoioasã. Tocmai în acest domeniu vital s-a instalat suferinþa principalã a Europei. Iar Europa nu poate aspira la un loc de vârf în ierarhia lumii dacã nu va gãsi o soluþie la problema demograficã. de populaþia sa ºi de calitatea acesteia. rata anualã a deceselor este doar cu un procent mai micã decât cea a naºterilor (ceea ce. cum ar fi Germania sau Italia. cuplate cu subevaluarea altor zone.

Greutatea geopoliticã a unui stat sau a unei regiuni începe de la o anumitã pondere a populaþiei. dar sunt palide – mai ales în perspectiva termenului mediu ºi lung – faþã de tema centralã. Tot ceea ce a fãcut pânã acum Europa a fãcut cu populaþia sa. instituirea monedei unice. Dupã unificare. Dacã Europa nu opune presiunii demografice externe o forþã de contrabalans internã. cu numãrul acesteia. va fi obiect de expansiune demograficã. oricât de performant. Ci doar cu propria populaþie. mai devreme sau mai târziu. Împotriva cãreia nu va putea lupta cu nici un sistem de securitate. de motivaþia ºi angajamentul lor. Izbânda nu poate fi niciodatã desprinsã de oameni. de capacitatea ºi organizarea lor. Ceea ce înseamnã cu rata ei de creºtere. nu i se substituie. reconstrucþia europeanã etc. Calificarea. – sunt foarte importante. principala problemã de ordin geopolitic a Europei este cea demograficã. inventivitatea se adaugã numãrului. oricâte mãsuri de precauþie ºi-ar lua. . organizarea. cea a populaþiei.Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 173 insistat în acest capitol – unificarea Europei.

.

care au culminat cu nãvãlirea tãtarã. încât cu greu poate fi surprinsã într-o privire cuprinzãtoare. Asia care cuprinde delte mãnoase. Asia pe terenul cãreia se varsã în mare fluviile asiatice. Asia aridã ºi muntoasã a exercitat pentru întregi perioade istorice o preponderenþã indiscutabilã. de la Orientul Mijlociu pânã în îndepãrtata Japonie. Prosperitatea oazelor venea din agricultura care se putea practica pe porþiuni restrânse. În orice caz. O bunã parte a tumultului istoriei vechi s-a consumat în aceste þinuturi. pentru cã vestitul „drum al mãtãsii“ lega salba de oaze într-un drum nesfârºit din China spre Asia Micã ºi Europa.Asia. mai întâi. sã inoveze ºi. Deasupra acestei centuri. În epoca premergãtoare marilor descoperiri geografice. capãtã preeminenþã în faþa Asiei aride ºi muntoase. în jurul cãrora era grupatã cea mai mare parte a populaþiei din þinuturile respective. atât de inegalã. Aceastã centurã de deºerturi. O datã cu descoperirea mãrilor ºi a cãilor maritime. Existã. de multe ori chiar suprapopulatã. devine mai populatã. mai aproape de timpurile noastre. Sunt mai multe posibilitãþi de a sistematiza aceastã întindere uriaºã ºi compactã de pãmânt. în aceastã masã compactã de pãmânt a avut loc expansiunea chinezã. Ea îmbrãþiºeazã modelul liberal de dezvoltare sau cel puþin asimileazã mai rapid practici specifice acestui model. Asia se întinde de la Bosfor ºi de la Canalul de Suez pânã la Pacific. întâlnim Rusia asiaticã. Asia maritimã s-a ilustrat ca o regiune care a avut înþelepciunea sã se detaºeze de practici ºi modele tradiþionale. Din punct de vedere geografic. Literatura de specialitate vorbeºte despre o Asie aridã ºi muntoasã care porneºte din Turcia. în cele din urmã. strãbate Asia Centralã ºi merge pânã în mijlocul Chinei. se întinde din Peninsula Arabicã prin India pânã în Japonia. dar mai ales din comerþ. Asia cu o intensã viaþã comercialã. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii Cele douã Asii geografice Asia este atât de întinsã. prada râvnitã de cei peste un miliard de chinezi. imensele stepe de dincolo de Urali care se continuã cu Siberia puþin locuitã. munþi ºi þinuturi aride este marcatã din loc în loc de oaze. apoi cea otomanã ºi. Cea de-a doua Asie. Din aceste regiuni au pornit valurile de popoare migratoare. Ea include regiuni culturale ºi demografice distincte. Asia maritimã. cea ruseascã. . sã experimenteze. partea de coastã a continentului se dezvoltã mai repede. asemenea unui „capac geografic“. perspectiva geograficã. atât de diversã.

aºa cum a fost Mediterana secolului al XVI-lea sau Atlanticul secolului al XIX-lea. Atât de mult a avansat Asia maritimã în ultima vreme. Împinsã într-o anumitã penumbrã. care timp de 400 de ani s-a extins necontenit spre est pânã la Pacific. economice ºi sociale din zonã fixeazã aceastã regiune ca una dintre cele mai fierbinþi ale lumii. Evoluþia demograficã. Prin urmare. De îndatã ce ajungem la Pacific descoperim alte conglomerate culturale. Identitãþii geografice i se adaugã o pregnantã identitate culturalã construitã în timp ºi exprimatã de una dintre cele mai bogate ºi mai vechi culturi ale lumii. cel de-al XX-lea american. poziþia geopoliticã. mai ales în zona ei esticã. cum se remarcã în L’Atlas géopolitique et culturel. secolul XXI urmeazã sã aparþinã acestei regiuni de puternicã dezvoltare tehnologicã ºi economicã. În nord se aflã Rusia. foarte bine conturat din punct de vedere geografic de cãtre munþii Himalaya. Ca sã ne facem o imagine despre ponderea Chinei în . Pe mãsurã ce înaintãm spre est descoperim „subcontinentul indian“. spre vest pânã la istmul ponto-baltic ºi chiar peste acesta. cu particularitãþi de netãgãduit. terorismul a gãsit un loc predilect de pregãtire în unele state situate între Caspica ºi Oceanul Indian.176 Geopolitica sã se impunã drept o zonã de mare dinamism ºi de remarcabilã prosperitate. Între ele se impune China. La est de Turcia întâlnim spaþiul persan. spre sud pânã la Caspica. dar el este moºtenitorul unei impresionante culturi ºi este un stat cu un rol-cheie în zonã. Legãturile dintre Turcia ºi aceste state se intensificã ºi nu este exclus ca. nici influenþa imperiului de altãdatã. cândva un imperiu care se întindea de la Mediterana la munþii Himalaya. în percepþia publicã. Dacã secolul al XIX-lea a fost european. pornind tocmai de la dezvoltarea vertiginoasã a multor state din zonã. la forþa economicã ºi comercialã care a consacrat-o drept noul centru al lumii. Asiile culturale Asia poate fi privitã. precum ºi tensiunile politice. Anunþat de dezintegrarea fostului spaþiu sovietic. deci Asia situatã la vest ºi nord de aceastã mare devine vitalã în lupta împotriva noului flagel. de la boom-ul economic ºi comercial pe care îl înregistreazã regiunea. Iranul de astãzi nu mai are nici întinderea. sã ia naºtere o zonã cu accentuate afinitãþi culturale. încât. Asia aridã a irumpt în ultimii ani pe prima scenã geopoliticã a lumii. Un relief aparte în masa compactã de pãmânt asiatic are aria turcicã. Africa ºi Asia. având ca lider economic ºi cultural statul de pe Bosfor. o adevãratã placã turnantã între Europa. la „tigrii“ ºi „dragonii“ ei. alcãtuitã din Turcia ºi popoarele din Asia Centralã care vorbesc limbi apropiate de limba turcã ºi fac parte din familia popoarelor turcice. bogãþiile subsolului. ca un conglomerat de regiuni istorice ºi culturale. ºi apele care strãjuiesc peninsula. acest proces a fost decisiv consacrat o datã cu descoperirea bogãþiilor naturale din Caspica ºi cu lupta împotriva terorismului. la nord. între Oceanul Atlantic ºi cel Indian. Orientul Mijlociu alcãtuieºte un „continent intermediar“ care face legãtura între Africa ºi Asia. în viitor. Sunt autori care nu ezitã sã numeascã secolul XXI „un secol al Pacificului“. deopotrivã. Asia Centralã. „China eternã – un cliºeu adevãrat“. Fenomen aflat în extindere ºi care capãtã o importanþã globalã. continentul asiatic este redus adesea la aceastã regiune.

Singapore devin state-model ale dezvoltãrii. Pacific Rim (Coasta Pacificului) apare drept noul centru mondial. a unei economii cu mare grad de mobilitate. 20 de milioane erau chinezi. La sud-estul Asiei ºi al Chinei întâlnim Asia insulelor ºi a peninsulelor: Birmania. India. Conceput de Japonia. el a fost. din cele 6. China este înconjuratã la rândul ei de þãri cu bogate moºteniri culturale: Coreea. este suficient sã amintim cã aceastã þarã a deþinut de-a lungul întregii sale existenþe între 1/5 ºi 1/6 din populaþia lumii. Pakistan. aproximativ 40 de milioane erau chinezi. întrunind indici de competitivitate superiori. Nu este întâmplãtor cã în perioada 1990-2000 valoarea exporturilor Asiei.2 Considerãm cã se poate vorbi despre o redeºteptare a Asiei la cerinþele modernitãþii. Din 1976. Indonezia. Astãzi. concretizatã cu deosebire în rãzboaiele din Coreea ºi din Vietnam. în altele. mai liberalã. Malayezia etc. de efortul de refacere dupã rãzboi. Hong Kong. Indonezia. adevãrate puncte de reper în istoria lumii.8%. Taiwan. În timp ce ponderea importurilor nordamericane în comerþul mondial este de 23. Asia a inaugurat ºi un nou model de dezvoltare. bazatã pe valorificarea virtuþilor informaticii ºi dezvoltarea spiritului antreprenorial intern. Japonia etc.Asia. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. . Noul model de dezvoltare asiatic Continent al coloºilor demografici – China.1%).6 miliarde de oameni ai planetei.2%. în multe dintre statele sale. Europa. expansiunea comunismului a atins punctul maxim. deci. exportã tot atât cât importã. privatizarea unor segmente economice foarte importante.3 miliarde sunt chinezi. care include promovarea liberei iniþiative. Când pe pãmânt trãiau 100 de milioane de persoane. India. Când populaþia lumii a ajuns la 200 de milioane. îmbrãþiºat de cãtre dragonii asiatici. Japonia. Asia a fost rãvãºitã de lupta de eliberare de sub dominaþia colonialã. de înfruntarea dintre cele douã sisteme politice ale momentului. de cãtre China ºi alte state din regiune.1 Asia este continentul care are cel mai bun raport între exporturi ºi importuri. apoi. capabilã sã ocupe niºele care apar la orizontul dezvoltãrii. cât mai informatizatã ºi. Impunându-se drept zona cea mai dinamicã a lumii. Asia este pãmântul pe care s-au afirmat mari culturi ºi mari civilizaþii. noi metode de stimulare a performanþei. a fost de 26. iar din decembrie 1978 se trece la un nou model de dezvoltare. În anul 1975. Cel mai impunãtor colos demografic al planetei. De câteva decenii. chiar Coreea. Thailanda. model care porneºte de la ideea unei economii orientate cãtre export. despre un gen de descoperire mai din vreme a tendinþelor dezvoltãrii actuale. trece ºi el la o altã strategie de evoluþie. 1.7%. Celãlalt colos al Asiei. Asia inaugureazã o nouã direcþie de evoluþie: Coreea de Sud. în timp ce valoarea importurilor s-a cifrat la 22. o datã cu cãderea Saigonului. deþinãtoare a unei impresionante culturi. conducerea Chinei este preluatã de cãtre Deng Xiao Ping. în cazul în care se va reuni –. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 177 istoria omenirii. Singapore. Între mijlocul anilor ’70 ºi ’90 schimburile comerciale ale regiunii Asia-Pacific evolueazã spectaculos ºi le depãºesc pe cele din Atlantic. de pildã. Aproape în mod brutal. ca pondere în comerþul mondial. mai mare cu ºase procente decât ponderea exporturilor (17.

cum ar fi spus Ion Conea. China ºi Taiwanul (ceea ce aratã cã organizaþia este insensibilã la deosebiri politice). ªi. traverseazã o perioadã de stagnare prelungitã pe care nu a reuºit încã sã o depãºeascã. în partea a doua a acestui capitol. De aceea. Asia continuã sã evolueze sub „supravegherea“ SUA. Ceea ce ne pune în gardã asupra faptului cã problemele geopolitice nu pot fi tratate separat de cele economice. De asemenea. ale evoluþiei acestui continent sunt în regiunea Asia-Pacific. din punct de vedere geografic.178 Geopolitica Asia-Pacific a atras þãri ºi regiuni care pânã nu de mult fie se þineau deoparte. a patra regiune este formatã din China. NAFTA ºi Chile. Asia este marcatã de serioase tensiuni ºi vulnerabilitãþi. totuºi. Asia este mult mai întinsã. dominatã de cãtre India. În aceastã zonã a lumii vor locui la mijlocul secolului aproape 2 miliarde de oameni. Rusia ºi China) ºi ale primelor douã puteri economice (SUA ºi Japonia). putem spune cã Asia încã mai este marcatã de consecinþele celui de-al Doilea Rãzboi Mondial: Coreea este încã divizatã. calde. La fel regiunea Asia-Pacific. la „stânga“ ºi la „dreapta“ cãreia se aflã Pakistanul ºi Bangladesh-ul. dacã nu chiar fierbinþi ale configuraþiei internaþionale actuale. zone. . chiar America Latinã. patru regiuni în bunã mãsurã distincte ale Asiei de Est. apoi Asia de Sud-Est. între Rusia ºi Japonia nu s-a semnat un tratat de pace datoritã insulelor Kurile. o „zonã geopoliticã discretã“. Taiwan ºi Hong Kong. Vom trata în cadrul acestui capitol patru probleme mari. dar în zilele noastre „punctele de maxim“. Este adevãrat cã. aproximativ de patru ori mai mult decât în Europa. În 1989 ia naºtere APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation) care regrupeazã polii economici ai Asiei: Japonia. China nu ar fi avut greutatea geopoliticã pe care o are astãzi. relaþiile dintre China ºi Taiwan se menþin tensionate. Coreea de Sud. statele Asiei de Sud-Est (ASEAN). ne vom concentra pe aceastã regiune ºi pe problemele pe care le ridicã din perspectiva abordãrii de faþã. de asemenea. între care menþionãm Singapore ºi Coreea de Sud. pãrem ºi noi tentaþi sã limitãm Asia la zona Asia-Pacific. În deceniul trecut izbucneºte o crizã financiarã care zguduie þãrile dezvoltate ale continentului. colosul economic al regiunii. Australia ºi Noua Zeelandã. În primul rând. Fãrã dezvoltarea absolut impresionantã din ultimii 30 de ani. India. acelea care pânã la urmã dau relief datelor geopolitice. Japonia. Vom explica de ce folosim termenul „regiune“ atunci când vom trata tema Chinei continentale ºi a Chinei insulare. dar nu un „tot nediferenþiat“3. urmând ca. sã insistãm ºi asupra altor regiuni asiatice. Asia de Nord-Est. nu existã o structurã de securitate care sã fereascã regiunea de posibile conflicte. Dacã vom privi mai atent la harta politicã a continentului. Asia de Sud. De aceea. Dupã cum se observã. unde se întâlnesc interesele a trei mari puteri nucleare (SUA. În sfârºit. conferindu-le chiar o nouã configuraþie. pentru cã dinamismul economic s-a afirmat cu deosebire aici. cum ar fi Asia Centralã ºi Asia de Sud. fie se aflau în alte sfere de influenþã: Australia.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

179

Asia de Nord-Est: întâlnirea giganþilor Cum spuneam, în Asia de Nord-Est se întâlnesc interesele primelor trei puteri militare ale momentului ºi ale primelor douã puteri economice (SUA ºi Japonia). Cele douã puteri economice nu sunt plasate pe continentul propriu-zis: Japonia este o putere insularã, desprinsã de masa compactã de pãmânt asiaticã. Statele Unite se aflã pe un alt continent; ele sunt prezente prin interese. Sã privim mai atent la harta regiunii. Þara cea mai micã din zonã este Coreea. Peninsula coreeanã este „un adevãrat pivot strategic al regiunii“4. O prelungire a continentului, exprimând parcã un efort al uscatului de a apropia arhipelagul nipon. Din punct de vedere geopolitic, peninsula coreeanã are o relevanþã care nu poate scãpa. Dar, parcã pentru a adãuga o nouã necunoscutã la o ecuaþie deja foarte complicatã, peninsula coreeanã este ea însãºi marcatã de serioase probleme. Prima dintre acestea este cã se aflã între giganþi: la nord, Rusia, la vest ºi nord-vest, China, la est, Japonia. Dezavantaj care ar putea fi transformat în atu, peninsula putând deveni foarte bine un fel de placã turnantã (vezi harta 13). Numai cã ea este divizatã: Coreea de Nord, parte a uscatului propriu-zis ºi Coreea de Sud – ocupând cea mai mare parte a peninsulei. Coreea de Sud – democratã ºi prosperã, cea de Nord – dictatorialã ºi sãracã. Într-un anume fel, peninsula coreeanã reproduce discrepanþele din zonã. Coreea de Nord preponderent continentalã seamãnã mai mult cu continentul – sãracã, dar puternic militarizatã, fiind în acest fel mai apropiatã de Rusia ºi, parþial, de China, în timp ce Coreea de Sud este incomparabil mai bogatã, apropiindu-se prin nivelul economic de standardele puterilor economice, SUA ºi Japonia. Divizarea peninsulei coreene în douã state este o relicvã a Rãzboiului Rece. Reunificarea Germaniei – celãlalt stat divizat dupã cea de-a doua conflagraþie mondialã – s-a produs. Reunificarea celor douã Corei întârzie. Procesul de apropiere a fost declanºat de întâlnirea celor doi ºefi de state la Phenian pe 13 iunie 2000. Chiar dacã întâlnirea pãrea sã fie un moment de rãscruce în evoluþia cooperãrii bilaterale, lucrurile nu au urmat ritmul aºteptãrilor de atunci. Chiar dacã 7,5 milioane dintre coreenii din sud – aproximativ 15% din populaþia þãrii – au rude în Coreea de Nord. Chiar dacã interesele de fond ale populaþiei ºi ale celor douã state reclamã apropierea ºi cooperarea. Explicaþiile le putem gãsi în decalajul dintre cele douã state, care ar face unificarea coreeanã mult mai scumpã decât unificarea germanã. Iatã ce spune în aceastã privinþã Kent Calder: „Potrivit unui recent studiu al unei bãnci coreene, PIB nordcoreean în 1999 a reprezentat cam patru procente din cel sud-coreean, iar venitul pe cap de locuitor, aproximativ opt procente din cel sud-coreean. Prin contrast, în 1989, PIB-ul Germaniei de Est reprezenta 20 de procente din cel al Germaniei de Vest. Unirea celor douã economii ar costa undeva între 100 ºi 500 de miliarde de dolari. Coreea de Sud – chiar refãcutã dupã criza financiarã asiaticã ºi în ciuda surplusului comercial de 80 de miliarde de dolari – pur ºi simplu nu are banii necesari pentru a iniþia, singurã, aceastã acþiune.“5 Mai este vorba ºi despre orientarea complet diferitã a regimurilor politice din cele douã þãri. Chiar dacã în politica economicã a Coreei de Nord se simte o orientare mai pronunþat pragmaticã, strategia de conducere a þãrii este orientatã militar. În

180

Geopolitica

momentul de faþã, statul nord-coreean se numãrã printre þãrile care fac eforturile cele mai mari pentru înarmare, în ciuda unei severe crize economice. Procesul de apropiere dintre cele douã þãri consemneazã, de aceea, ritmuri lente. Evident, situaþia nu poate fi comparatã cu cea existentã acum zece-douãzeci de ani. De pildã, Coreea de Nord a acceptat ca teritoriul sãu sã fie traversat de o conductã de transport a energiei care leagã Rusia de Coreea de Sud. Menþionãm acest lucru spre a releva un adevãr: pentru peninsula coreeanã, Coreea de Nord, care ocupã cu deosebire partea continentalã a peninsulei, este mai curând o barierã decât un punct de contact, un element de sudurã. Majoritatea statelor din zonã sunt interesate în accelerarea cooperãrii dintre cele douã state coreene. Aºa cum evolueazã lucrurile pânã acum, reunificarea este o problemã de timp. Nu putem trece mai departe fãrã a insista puþin asupra ascensiunii economice a Coreei de Sud. Aflat sub ocupaþie japonezã în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, apoi devastat de rãzboiul dintre Nord ºi Sud, acest stat era, la mijlocul anilor ’50, mai sãrac decât India. Datoritã unei strategii de dezvoltare ingenioase, Coreea a reuºit sã creascã venitul pe cap de locuitor de opt ori într-un interval de treizeci de ani, a eradicat analfabetismul ºi a redus semnificativ decalajele care o despãrþeau de statele dezvoltate.6 Astãzi Coreea este unul din cei mai mari producãtori de circuite integrate pentru calculatoare, iar companiile Samsung, Daewoo, Hyundai sunt firme recunoscute peste tot în lume. Ca urmare a performanþelor sale, þara a fost primitã în Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare (OCDE). Coreea a fost una dintre þãrile unde a izbucnit criza financiarã asiaticã din 1997-1998. Pentru a depãºi criza, þara a contractat un împrumut de 13,5 de miliarde dolari, pe care l-a achitat deja. Cât de mult a fost afectatã þara de aceastã crizã ne putem da seama ºi din urmãtoarele date. La sfârºitul anului 1997, rezervele valutare ale Coreei se ridicau la 3,8 miliarde dolari. În 2001, ele atingeau cifra de 12.3 miliarde dolari, între timp fiind plãtitã datoria cãtre FMI de care vorbeam.7 Ca sã ne facem o idee mai exactã despre dezvoltarea þãrii ºi despre locul ei în ierarhia mondialã, sã mai amintim cã astãzi Coreea de Sud are un PNB mai mare decât cel al Rusiei, ceea ce o poziþioneazã pe locul 11 în lume.8 Rusia este prezentã în Asia de Nord-Est cu o regiune mai puþin dezvoltatã, slab populatã, dar cu mari bogãþii naturale. Adicã tocmai lucrul de care are nevoie o zonã dinamicã din punct de vedere economic, reprezentatã prin þãri ca Japonia, Coreea de Sud, China. Agenda asiaticã din ultima vreme a Kremlinului exprimã un interes particular pentru aceastã zonã a lumii. Chiar dacã sunt puþine ºanse ca Rusia sã recupereze decalajele economice care o despart de Japonia, chiar ºi de China, pentru a nu mai vorbi de SUA, puterea militarã a Rusiei nu trebuie subestimatã; mai ales nu trebuie subestimatã puterea specialã pe care o dau resursele naturale abundente, coroboratã cu lipsa acestora în Japonia ºi Coreea. Pentru aceste douã state, Rusia are resurse naturale; pentru China, ºi tehnologie militarã. Prin mãrimea naturalã, prin populaþie, prin bogãþiile pe care un teritoriu imens le oferã, prin ritmurile înalte ºi constante de creºtere economicã ºi, nu în ultimul rând, prin strategia care ghideazã o asemenea evoluþie, China este singura þarã din zonã care poate aspira la statutul de hegemon în regiune. Deocamdatã potenþial, cum

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

181

precizeazã ºi John Mearsheimer.9 Pentru cã nu este tot atât de puternicã precum Japonia, economic vorbind. Dar, dacã va continua sã creascã în ritmurile de pânã acum, China va recupera parþial asemenea decalaje, iar cu forþa imensã pe care i-o asigurã superioritatea demograficã se va putea impune drept puterea dominantã în zonã. Cum am subliniat, vom consacra regiunii reprezentate de China ºi teritoriile locuite de chinezi o analizã de sine stãtãtoare în cadrul acestui capitol. Acum ne limitãm sã subliniem cã, în situaþia în care China va înregistra o evoluþie pozitivã în continuare, aceastã þarã „va fi prea puternicã pentru a putea fi îngrãditã de cãtre Japonia ºi Rusia“. Ceea ce ar putea face din Asia de Nord-Est „un sistem multipolar, dramatic de dezechilibrat“.

Japonia: rãsturnarea copernicanã în teoria dezvoltãrii Colosul economic al regiunii este de departe Japonia. PNB japonez este de douã ori mai mare decât al Chinei ºi de 12 ori mai mare decât al Rusiei.10 Deþinând cam 30 de procente din rezervele financiare ale lumii, Japonia este cel mai mare exportator de capital, având un rol crucial în finanþarea unor proiecte la nivel global. Este adevãrat cã, de o bunã bucatã de vreme, China cunoaºte ritmuri remarcabile de creºtere economicã, dar pe o perioadã de 10-15 ani ea nu va fi în mãsurã sã recupereze decalajul faþã de Japonia ºi în nici un caz nu va putea deveni curând un exportator redutabil de capital.11 În regiune, Japonia va continua sã fie cel mai puternic stat din punct de vedere economic, dar este dificil sã ne imaginãm cã aceastã þarã va putea converti forþa economicã realã într-un avantaj strategic decisiv. Japonia are de înfruntat în aceastã privinþã câteva dezavantaje naturale clare: este o þarã sãracã în resurse naturale, de dimensiuni reduse ºi plasatã geografic departe de continentul propriu-zis. De aceea, ea va fi întotdeauna confruntatã cu o problemã de proiectare a puterii. În acelaºi timp, Japonia are de învins o reticenþã puternicã din partea Coreei ºi a Chinei, aceste state fiind invadate în 1917 ºi ocupate pânã în 1945 de cãtre noua putere insularã. Japonia are ºi astãzi capacitatea tehnologicã ºi forþa economicã de a organiza o armatã modernã, superioarã armatelor statelor din zonã. Dar diferenþa de dotare ºi instruire nu va putea fi aºa de pregnantã încât sã compenseze dezavantajul numãrului. Este puþin probabil cã Japonia va putea deveni mai mult decât un lider economic, tehnologic ºi financiar al zonei. Japonia este limitatã ºi de prevederea constituþionalã care interzice dezvoltarea unei armate puternice ºi susþinerea unui program de înarmare. Din decembrie 1998, Japonia a convenit cu SUA un program comun de cercetare în domeniul apãrãrii privind armele balistice. De asemenea, ea ºi-a propus sã lanseze pânã în 2008 opt sateliþi de supraveghere. Insistãm asupra Japoniei ºi semnificaþiei geopolitice pe care o are ridicarea acestei þãri din douã motive. Japonia este o þarã cu o suprafaþã micã, de 377.000 km², cam o datã ºi jumãtate mai mare decât România. Având în vedere acest lucru, unii autori nu ezitã sã vorbeascã despre Japonia ca despre un „pitic geopolitic“. Nici populaþia,

182

Geopolitica

chiar dacã numãrã peste 126 milioane de locuitori, nu ar recomanda Japonia drept candidatã la un loc fruntaº în ierarhia statelor lumii. Sã nu uitãm cã numãrul japonezilor este de zece ori mai mic decât al chinezilor, de nouã ori mai mic decât al indienilor, de peste douã ori mai mic decât al americanilor. Dacã avem în vedere chiar ºi numai continentul asiatic, Japonia se aflã de-abia pe locul al ºaselea din punctul de vedere al populaþiei, dupã China, India, Indonezia, Pakistan ºi chiar Bangladesh. Deci Japonia nu deþine nici atuul populaþiei. De bogãþii naturale nici nu mai este cazul sã amintim. ªi, totuºi, aceastã þarã are al treilea produs intern brut din lume, unul din cele mai mari PIB pe cap de locuitor de pe glob (cel puþin dintre þãrile mari), este cel mai mare creditor financiar al lumii ºi deþine întâietate într-o serie de ramuri ale industriei, cu deosebire în zona informaticii. Ridicarea Japoniei nu este întâmplãtoare, ci constituie rezultatul unei strategii elaborate în perioada imediat postbelicã ºi care a produs rezultatele la care ne-am referit. Japonia a inaugurat un nou model de dezvoltare, în acord cu noul context tehnologic ºi economic postbelic, pornind de la condiþiile particulare ale acestei þãri. De aceea, ridicarea Japoniei are ºi o pregnantã conotaþie geopoliticã. A existat o întârziere considerabilã în perceperea acestei semnificaþii, pentru cã am fost tentaþi sã evaluãm ºi sã mãsurãm lucrurile din perspectiva geopoliticii tradiþionale: teritoriu, populaþie, bogãþii. Japonia revoluþioneazã domeniul ºi datoria noastrã este sã relevãm aceastã contribuþie. Un al doilea motiv: în spaþiul est-asiatic a apãrut un nou actor de primã mãrime, China, care a consemnat în ultimul sfert de veac o dezvoltare cu adevãrat impresionantã. Ceea ce ne-a surprins este cã în ultimele lucrãri ºi studii despre Asia sau despre geopoliticã se vorbeºte aproape în exclusivitate despre China – care are într-adevãr ºanse sã devinã un actor mondial de primã mãrime –, dar nu se mai aminteºte nimic sau se menþioneazã câteva lucruri în treacãt despre Japonia. „Miracolul japonez“ de ieri a fost înlocuit cu „miracolul chinez“ de astãzi. Contribuþia durabilã a Japoniei la redefinirea contemporanã a geopoliticii tinde sã ocupe un loc minor sau sã fie tratatã într-o manierã superficialã. Faptul cã Japonia întâmpinã dificultãþi reale în depãºirea unui anumit tip de blocaj care a fãcut ca, în ultimii ani, creºterea zero sã alterneze cu creºteri modeste sau chiar creºteri negative nu afecteazã în nici un fel semnificaþia geopoliticã a succesului economic repurtat de Japonia în perioada postbelicã. Aºa cum succesul Chinei de astãzi nu umbreºte în nici un fel contribuþia durabilã a Japoniei la plãmãdirea unui nou model de creºtere bazat nu pe resurse, ci pe creaþie ºi care, într-un fel sau altul, a fost preluat de cãtre celelalte state asiatice, inclusiv de cãtre China. Creºterea spectaculoasã a ponderii economiei asiatice în economia lumii nu ar fi fost de conceput fãrã aceastã inovare a modelului dezvoltãrii, aºa cum evoluþia spectaculoasã a Asiei de Est ºi a unor state din Asia de Sud-Est nu ar fi fost de conceput fãrã experienþa atât de instructivã a Japoniei. Vom insista asupra câtorva elemente durabile ale acestei experienþe, scoþând analiza din domeniul cifrelor prea abundente ºi obsesiv repetate, care au fixat o imagine de tip almanah a Japoniei, autoare de recorduri. Iar când aceste recorduri nu au mai apãrut sau nu au mai apãrut aºa de frecvent, experienþa japonezã parcã nu a mai interesat, fiind pe pragul de a fi abandonatã în favoarea alteia, mai proaspete.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

183

Ca sã înþelegem mai bine semnificaþia geopoliticã a traseului parcurs de Japonia în perioada postbelicã, sã recapitulãm dezavantajele fizice copleºitoare ale acestui stat în comparaþie cu SUA. Ca suprafaþã, Japonia este ceva mai micã decât California. Raportul dintre populaþia americanã ºi cea japonezã e de 2 la 1. Japonia este dependentã de resurse energetice în proporþie de 85%. ªi, totuºi, economia Japoniei a ajuns sã reprezinte aproximativ 2/3 din cea a Americii. Pornind de la acest rezultat spectaculos, se poate afirma cã miracolul japonez a contrazis multe dintre teoriile care încercau sã explice într-un mod clasic puterea unui stat. El a forþat ºi lansarea unor noi ecuaþii de determinare a puterii. Revenim, în acest sens, la ecuaþia propusã de Ray S. Cline12:
Puterea = [Masa criticã (Populaþie ºi Teritoriu) + Putere economicã + Putere militarã] x [Planificare coerentã a strategiei naþionale + Voinþã.]

De altfel, este puþin probabil ca aceastã formulã sã fi putut apãrea la începutul secolului, sau chiar înainte de anii ’70, înainte ca experienþa japonezã sã se impunã ºi sã forþeze cumva renunþarea la definirea puterii unui stat în termenii prefiguraþi de mãrimea teritoriului, abundenþa bogãþiilor naturale, capacitatea militarã. Dupã cum apreciazã Ezra F. Vogel, conceperea puterii doar în paradigma sa clasicã, pe baza unor criterii fizice, cum ar fi suprafaþa, poziþionarea strategicã, înzestrarea cu bogãþii naturale, a întârziat recunoaºterea ºi reprezentarea fidelã a semnificaþiei adevãrate a ridicãrii economiei japoneze: „un factor de adâncime a fãcut ca lumea sã reacþioneze cu atâta întârziere la succesul japonez, ºi anume modul în care concepem premisele care stau la baza apariþiei unei puteri mondiale […]. Lumea nu a înþeles la timp extraordinara schimbare a bazelor acestei puteri.“ Schimbare determinatã de intrarea în era comerþului global, „când puterea nu mai aparþine în mod automat acelor state cu un teritoriu întins, cu resurse naturale bogate ºi poziþionare strategicã, ci acelor state care posedã resurse umane ºi instituþii performante, state care sunt capabile sã iasã pe piaþã cu preþuri competitive, sã adune ºi sã analizeze informaþia relevantã ºi sã fie la înãlþimea rigorilor comerþului internaþional.“13 La sfârºitul deceniului al optulea, reacþia dominantã a marilor puteri a fost de amuzament combinat cu fascinaþie, fãrã reprezentarea adevãratei dimensiuni a succesului japonez. Interesant este cã autorul citat nu neagã în nici un fel importanþa elementelor clasice ale puterii. „Partea geopoliticã“ în ecuaþia explicativã a puterii nu dispare, dar ocupã poziþia a doua. Iar întârzierea cu care a fost perceputã importanþa experienþei japoneze se datoreazã ºi acestei inversãri, faptului cã modelul de dezvoltare nipon a sfidat formula tradiþionalã care asocia în mod univoc puterea cu mãrimea fizicã ºi bogãþiile naturale. Experienþa Japoniei este sau constituie un îndemn la prefacerea instrumentelor cu care opereazã geopolitica, ducând la rãsturnãri dramatice în modul de judecare a puterii unui stat. O experienþã care ne propune un model bazat pe cu totul alte premise, cu altã dispunere a elementelor, fundamental sprijinitã pe alte aserþiuni. În teoria dezvoltãrii este o rãsturnare copernicanã.

184

Geopolitica

Statele Unite au cumpãrat cam o treime din exportul nipon Imediat dupã rãzboi, SUA au fost nevoite sã îºi schimbe atitudinea faþã de Japonia. Triumful lui Mao, izbucnirea rãzboiului în Coreea au fãcut din Japonia un aliat preþios într-o eventualã confruntare cu lumea comunistã. Datã fiind ºi capacitatea deosebitã a Japoniei de a bloca operaþiunile navelor sovietice în Pacific, importanþa acestei þãri a crescut. De aceea, una dintre ameninþãrile la adresa SUA ar fi fost ca procesele din interiorul Japoniei sã stimuleze o direcþie de dezvoltare pro-sovieticã. Prosperitatea japonezã nu poate fi desprinsã de ajutorul economic american din anii imediat postbelici, ajutor care nu poate fi înþeles în afara rivalitãþii americano-sovietice. În 1952, Japonia ºi Statele Unite au semnat primul acord comun de securitate. În acel moment, SUA asigurau peste 40% din producþia globalã, iar economia Japoniei reprezenta doar 4% din economia americanã. Americanii au fost absolut încrezãtori în a da Japoniei mânã liberã sã se dezvolte. Relaþiile bilaterale „au mers prea bine“, dupã cum se exprima un congresman american. Problema care a apãrut pe parcurs a fost cã Japonia a valorificat mai bine contextul respectiv în beneficiul propriu. Sau, cum s-a spus, „America a ieºit învingãtoare din rãzboi, Japonia a ieºit învingãtoare din pacea care a urmat“14. Japonia s-a concentrat pe crearea unei economii bazate pe export, propulsate de cooperarea dintre stat ºi industrie. Schema de dezvoltare a economiei japoneze a funcþionat pentru cã s-a cuplat cu imensa piaþã americanã, condiþia de existenþã a acestei scheme fiind exportul masiv ºi piaþa generoasã a altcuiva. Japonia a profitat de piaþa americanã pentru a-ºi pune la punct un aparat productiv extrem de performant. Marele ajutor al americanilor nu a constat în banii oferiþi pentru reconstrucþie, ci în piaþa oferitã aproape în mod naiv, spun unii comentatori. În anii ’60, economia japonezã reprezenta a zecea parte din cea americanã. Atunci au început ºi fricþiunile dintre cele douã state, având ca motiv imediat competitivitatea sporitã a produselor textile japoneze ºi a producþiei de oþel. În anii ’70, industria americanã producãtoare de televizoare, automobile ºi piese pentru maºini industriale s-a vãzut întrecutã de cea japonezã. În deceniul urmãtor, a venit rândul industriei de electronice. În anii 1978-1979, valoarea produsului naþional brut pe cap de locuitor în Japonia a depãºit-o pe cea din SUA. În anii ’80, industria japonezã high tech a început sã constituie o ameninþare pentru marile firme americane producãtoare de semiconductori ºi computere, arãtând cã forþa Japoniei se mãsoarã nu numai în valoarea produsului naþional brut, ci ºi în poziþia dominantã pe care o deþine în industriile viitorului. Cel mai îngrijorãtor semnal a fost acela cã Japonia a întrecut Statele Unite în unele sectoare-cheie ale acestei industrii: componente microelectronice, microprocesoare, echipamente, imprimante, monitoare, procesoare. Japonia începe sã se impunã ºi pe piaþa sistemelor integrate, a software-ului specializat, domenii în care supremaþia aparþinea, în mod tradiþional, Americii. Ceea ce a contrazis stereotipurile potrivit cãrora japonezii nu vor fi competitivi pe piaþa înaltelor tehnologii (în anii ’70 circula butada cã japonezii nu vor fi niciodatã în stare sã construiascã o maºinã de lux) ºi a stârnit temerile occidentalilor cã sunt supuºi unei „dezindustrializãri“ treptate.15

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

185

În a doua jumãtate a anilor ’80, economia japonezã a urcat pe locul al doilea, imediat dupã cea americanã, iar bursa de valori japonezã a devenit cea mai importantã din lume, declanºând „endaka“ (în japonezã, era yenului atotputernic). Anul care a declanºat tendinþele ascendente ale yenului este 1985, anul celebrului Acord Plaza, prin care bãncile centrale din þãrile vest-europene, împreunã cu Statele Unite, au recurs la mãsura de depreciere a dolarului în raport cu yenul, pentru a þine sub control exporturile japoneze. Se preconiza cã, prin aprecierea yenului în raport cu dolarul, deficitul comercial al SUA se va reduce, exporturile americane vor costa mai puþin, importurile mai mult, iar Japonia va fi cel mai tare influenþatã, în mod negativ, de aceastã mãsurã. Numai cã exporturile japoneze nu au scãzut, iar valoarea rezervelor bancare a atins cote astronomice. Puterea de cumpãrare a yenului s-a dublat, venitul anual pe cap de locuitor a ajuns la 17.000 de dolari (locul al doilea în lume). În 1987, Japonia a devenit cel mai mare creditor al lumii, declasând Marea Britanie din aceastã poziþie, apoi cea mai mare sursã de ajutor financiar extern, depãºind ºi din acest punct de vedere SUA, apoi unul dintre cei mai mari investitori strãini. În 1989, valoarea investiþiilor directe ale Japoniei în strãinãtate s-a ridicat la 67,5 miliarde de dolari, plasând Japonia pe locul al treilea în clasamentul investitorilor. La începutul anilor ’90, rata economiilor era de 3 ori mai mare decât în America, Japonia angaja în laboratoarele de cercetare cu 70.000 mai mulþi cercetãtori ºi ingineri decât SUA ºi folosea de zece ori mai mulþi roboþi pe liniile de asamblare. Valoarea investiþiilor japoneze în SUA a crescut, devenind de 4 ori mai mare decât cea a investiþiilor SUA în Japonia. Important este cã americanii cumpãrau cam 1/3 din exportul nipon.

Drumul cãtre performanþã Una dintre strategiile cele mai eficiente a fost concentrarea pe un anumit sector, pentru a creºte performanþele sale economice ºi a-l impune pe piaþa mondialã. Atâta timp cât nu se obþine o cotã semnificativã de competitivitate, accesul produselor strãine de acelaºi profil pe piaþa japonezã este blocat. În felul acesta, firmele nipone au rãgazul sã-ºi construiascã o poziþie solidã ºi sã atace piaþa externã cu succes. Televiziunea prin satelit a reprezentat o astfel de industrie. Alte explicaþii ale performanþelor economice: japonezii investesc mai mult decât americanii în cercetare ºi dezvoltare. Ca procent din PNB, Japonia aloca peste 3%, procent aflat în creºtere, în timp ce SUA a stagnat, la un moment dat, în jurul unui 2%. Au contat foarte mult ºi domeniile cãtre care se îndreptau banii pentru cercetare ºi dezvoltare: în SUA cu predilecþie cãtre domeniul militar ºi medicinã, în Japonia în principal cãtre computere, telecomunicaþii, biotehnologie.16 Japonezii alocã mai mult timp planificãrii ºi proiectãrii ºi investesc mai mulþi bani ºi timp în produse noi. Ca urmare a planificãrii ºi a viziunii de perspectivã, au reuºit sã se situeze cu un pas înaintea europenilor ºi a americanilor. În anii ’70, când americanii se concentrau pe volum, japonezii au urmãrit costul. Când americanii ºi-au întors privirea spre cost, japonezii s-au îndreptat spre calitate. Când revoluþia calitãþii a atins ºi cele douã þãrmuri ale

186

Geopolitica

Atlanticului, japonezii s-au concentrat pe înjumãtãþirea timpului dedicat apariþiei unui produs complet nou, pe scurtarea perioadei de proiectare ºi a celei de execuþie. În timp ce europenii se strãduiau sã perfecþioneze producþia de masã, japonezii fãceau progrese în flexibilitate, producând, spre exemplu, automobile adaptate cerinþelor clienþilor individuali. Acestea se reflectã în diferenþele considerabile între timpul alocat de japonezi, europeni sau americani producerii unei maºini; ºi mai spectaculoase sunt diferenþele în ceea ce priveºte capacitatea de a ieºi pe piaþã cu un model absolut nou: japonezii pot sã proiecteze, sã construiascã ºi sã punã în vânzare un model nou de maºinã în 46 de luni, dupã 1,7 milioane de ore de proiectare ºi lucru efectiv, americanii ºi europenii în doar 60 de luni ºi cu efort de-a lungul a 3 milioane de ore. Existã autori care explicã performanþele economice prin trãsãturile specifice populaþiei nipone, considerând cã vrednicia, rãbdarea, autodisciplina, ataºamentul faþã de muncã, spiritul de sacrificiu, conformarea la regulile grupului, ale comunitãþii, au contribuit la succesul japonez. Referindu-se la aceastã paradigmã care pune accent pe trãsãturile de caracter ale japonezilor, Steven Schlosstein face o paralelã sugestivã: cu un secol în urmã, America a fost binecuvântatã cu douã lucruri strâns legate între ele: posedând cele mai bogate resurse naturale din lume, a dezvoltat un sistem industrial care sã le valorifice. Astãzi, în epoca informaþionalã, Japonia (ºi þãrile din Asia de Est) sunt binecuvântate tot cu douã daruri: posedã resursele umane cele mai performante din lume ºi dispun de sistemele tehnologice în mãsurã sã le punã în valoare.17 Ezra F. Vogel accentueazã exact aceastã direcþie: „Cu cât am examinat mai mult abordarea japonezã a organizãrii moderne, cu atât m-am convins cã succesul japonezilor are de-a face mai puþin cu trãsãturile de caracter, cât mai ales cu structurile organizaþionale specifice, programele politice ºi planificarea riguroasã.“18 În 1968, Japonia a declanºat, pe o perioadã de douã decenii, un proces de examinare atentã a celor mai bune instituþii din lume în fiecare sector: guvern, administraþie, afaceri, învãþãmânt, armatã, artã. Dupã selectarea celor mai bune modele, a început o perioadã de adaptare. Japonia a utilizat specialiºti care sã analizeze forþa ºi slãbiciunile comparabile ale instituþiilor din fiecare þarã modernã. Nici o altã þarã nu are mai multã experienþã în evaluarea funcþionãrii instituþiilor, în crearea sau restructurarea lor printr-o planificare raþionalã care sã vinã în întâmpinarea cerinþelor viitorului. În plus, considerã Ezra F. Vogel, dacã e sã explicãm ascensiunea Japoniei printr-un indicator sintetic, acesta este dorinþa de cunoaºtere, strângerea de informaþii de la oricine, din orice domeniu, pe probleme generale sau punctuale, pentru strategii pe termen scurt sau lung, chiar dacã în momentul în care se solicitã o informaþie nu se ºtie exact dacã sau pentru ce va fi utilã. Persoanele oficiale aflate la niveluri înalte ale administraþiei au o responsabilitate deosebitã în ceea ce priveºte acumularea cunoºtinþelor ºi a informaþiilor. Ele analizeazã informaþia ºi decid în ce locuri trebuie cãutatã. În cadrul fiecãrui minister, un numãr de experþi urmau cursuri de specializare în strãinãtate; printre obiectivele lor se numãrã adunarea de exemple oferite de þãrile respective, exemple care ar putea fi preluate, adaptate de cãtre Japonia. Ministerul Industriilor ºi al Comerþului Internaþional ºi-a trimis, de pildã, specialiºtii în Franþa sã studieze modul în care francezii au rezistat cu succes invaziei produselor britanice.

ci ºi o remarcabilã expertizã în cunoaºterea instituþiilor altor þãri ºi în capacitatea de adaptare a lor la particularitãþile Japoniei.5% 2. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 187 Deci Japonia nu a acumulat doar un surplus comercial. se poate situa în inima activitãþii comerciale a unei regiuni care reprezintã cea mai dinamicã parte a continentului. care poate face ca primele douã sã reaparã oricând. The World Factbook. Singapore Japonia. revirimentul economic ar putea reîncepe. semnificaþia geopoliticã a succesului repurtat de aceastã þarã nu constã în nivelul performanþelor economice. tocmai pentru cã sunt întrunite toate condiþiile umane ale dezvoltãrii. performanþe economice. 278 Dacã vom analiza mai îndeaproape datele prezente în tabel. a doua zi dupã dezastru. Cum o þarã de dimensiuni mici.2% 0. Singapore Investiþiile strãine directe (% din PNB) 9. respinsã chiar. ea se va bucura de o anumitã perenitate. SUA. Japonia ne transmite un adevãr esenþial: forþa ºi importanþa geopoliticã se sprijinã din ce în ce mai mult pe forþa umanã întrupatã în calitatea modelului de dezvoltare ºi în vitalitatea acestuia. China. 1999. De aceea. Singapore Japonia. adaptatã. Cohen. Relaþiile cu regiunea Sã privim tabelul care urmeazã.6% 2.4% 1.2% – Sursa: World Bank Atlas. cit. p. Rowman & Littlefield Publishers. Cu alte cuvinte. in Saul B. Forþa Japoniei nu provine numai din valoarea Produsului Naþional Brut. SUA. SUA. în acord cu cerinþele lumii de astãzi. un „pitic geopolitic“.0% 5. El ne aratã locul pe care îl ocupã Japonia în viaþa comercialã a Asiei. Marea Britanie Japonia. Malayezia Japonia. în spatele cifrelor economice vom descoperi ºi o realitate socialã. 2001. Prin experienþa din ultimele decenii. ci în prefigurarea drumului cãtre performanþã. dacã ne-am putea imagina o catastrofã economicã în Japonia. SUA. Fiind principalul partener comercial al .3% 2. 2003. Germania Japonia.Asia. Singapore Japonia. Lanham. de aceea. Geopolitics of the World System. experienþã dublatã de aviditatea de informaþie. va trãi ºi va avea valoare aproape independent de succesul propriu-zis pe care l-a prilejuit. SUA. dar nu poate fi negatã. Þara Singapore Malayezia Coreea de Sud Australia Thailanda Filipine Indonezia Taiwan Principalii parteneri comerciali Japonia. SUA. Japonia. Singapore SUA. ci din faptul cã deþine un stoc de cunoaºtere. Strategia degajatã de experienþa Japoniei poate fi modificatã. SUA.

de pildã. regiunea devenind o zonã a . În felul acesta. Japonia nu este doar principalul partener comercial: ea este generatorul bunãstãrii în zonã. Ca urmare a acestei colaborãri. pentru executarea unor operaþii. când economia japonezã a început sã intre într-o perioadã de stagnare. dupã care. avantajoasã pentru întreaga regiune. au dezvoltat ramuri economice moderne ºi. uneori chiar cãtre þãrile de unde a fost fãcut importul. au calificat o forþã de muncã din ce în ce mai numeroasã. perioadã de adevãrat boom pentru economia japonezã.188 Geopolitica statelor din regiune. de o parte. ºi bunãstarea vecinilor sãi. cea mai mare fiind criza financiarã din 1997-1998. Realitate care începe sã fie resimþitã inclusiv la nivel psihologic. Rezultatul s-a exprimat în mai multe planuri: þãrile respective au importat tehnologie avansatã. iar Coreea de Sud. operaþii. al optulea. a trebuit parcurs un drum lung. Câteva exemple. unul din cei mai semnificativi exportatori de produse high tech spre SUA. Companiile de construcþii de automobile din Japonia au filiale care produc diverse pãrþi componente: motoare în Thailanda. Statul mai dezvoltat nu foloseºte doar piaþa statelor cu care se aflã în legãturã. costuri ºi pierderi. dar ºi al oamenilor obiºnuiþi. dupã care le adaugã noi componente. în acelaºi timp. aºa cum necazurile sau involuþiile sale se repercuteazã negativ asupra întregii zone. pentru îmbunãtãþirea performanþelor unor produse. pentru stimularea unor industrii. a cãrei primã fazã a fost una de dependenþã. aºa va evolua ºi zona în ansamblu. inaugurat prin promovarea unui nou model de dezvoltare. Filipine este unul dintre cei mai semnificativi importatori de componente high tech din SUA ºi. ci ºi forþa lor de muncã. astfel. modelul asiatic conceput de cãtre Japonia instituie un raport de complementaritate între economii. s-a ajuns astãzi ca Japonia sã fie al doilea deþinãtor de flotã comercialã din lume. Singapore. Ca sã se ajungã aici. dupã Grecia. se declanºeazã o reacþie în lanþ a proceselor de dezvoltare. vecinii sãi asiatici au beneficiat din plin de pe urma exportului de capital ºi a bazelor de producþie construite de cãtre japonezi pe teritoriul lor. Statele din zonã au început ele însele sã importe componente sau produse parþial finisate. cã aºa cum evolueazã aceastã þarã. Anii de experienþã în derularea schimburilor au arãtat acestor state cã ele depind foarte mult de Japonia. Acest trend inaugurat de Japonia s-a extins apoi la întreaga regiune. care instituia de la bun început o diviziune asimetricã între parteneri. þãrile din jur au fost confruntate cu dificultãþi. bazatã pe o nouã viziune. s-a trecut la cea win-win. Industria de oþel. împreunã cu partea japonezã. Poate mai presus de orice. componentele sunt produse în Singapore. Pentru companiile de computere. le îmbunãtãþesc performanþele ºi le exportã din nou. ca sentiment efectiv al oamenilor politici. implicit. semiconductori ºi automobile din Coreea de Sud a luat naºtere în dependenþã directã de tehnologia ºi pãrþile componente japoneze. automat Japonia devine ºi nucleul economic al zonei. În anii ’70 ºi ’80. a apãrut ºi a prins rãdãcini ideea de cooperare ºi interdependenþã. al cãrei rezultat însemna beneficii. de alta. Între caracteristicile sale se numãrã ºi faptul cã el abandoneazã datele modelului colonial. În anii ’90. de cele mai multe ori ieftinã ºi abundentã. din care toatã lumea are de câºtigat. baterii în Indonezia etc. s-au creat carteluri care au construit peste jumãtate din navele lumii. a jocului cu sumã zero. De la paradigma win-lose. economiile lor s-au pus în miºcare. Bunãstarea sa înseamnã. Prin urmare. reexportã jumãtate din ceea ce importã. iar asamblarea computerelor se realizeazã în Malayezia.

se pare. de 0. Produsele ieftine ºi bune din Asia exercitã o adevãratã atracþie pentru japonezi. mulþi analiºti considerã cã pericolul adevãrat pentru japonezi nu ar fi cataclismul. de baze de producþie în statele continentului ºi de relaþii comerciale intense ºi profitabile. fiind cel mai mare creditor mondial. societatea niponã s-a adaptat. Prin urmare. impulsionând toatã regiunea. Rezultatul cumulat al acestei stagnãri de aproape zece ani. Japonia rãmâne de departe cel mai bogat ºi cel mai avansat stat din toatã Asia. pentru prima datã în ultima sutã de ani. De aceea. Japonia va îndeplini. intern. Iar fluxuri externe de capital s-au mãrit de aproape patru ori.19 O serie de analiºti. mult mai puþin competitiv. în continuare. a avut capacitatea financiarã de a estompa orice fenomen dramatic. spun unii comentatori. cu preþul prelungirii crizei propriu-zise. În ciuda problemelor pe care le traverseazã în momentul de faþã. când aceste decalaje se reduc. Un sector extrem de competitiv reprezentat de industriile japoneze orientate spre export ºi altul. Economia niponã este consideratã de mulþi analiºti o economie dualã. ponderea Japoniei în PIB-ul global ºi în activitatea comercialã internaþionalã sã fie în scãdere. raporturile rigide între firme ºi structurile statale.Asia. face ca aceastã dublare sã aibã loc la peste o sutã de ani. vizibilã. În momentul de faþã. chiar dacã recunosc perioada dificilã pe care o traverseazã Japonia. Ritmul de creºtere din ultimul deceniu. surplusul comercial al Japoniei s-a dublat în ultimii zece ani. dacã îºi propune sã explice factorii acestei dinamici. de la 300 de miliarde de dolari la mai mult de 1. care sã zdruncine societatea ºi sã reprezinte un semnal de alarmã pentru toatã lumea. accentuând o problemã pe care Japonia a avut-o dintotdeauna. cel puþin pe termen mediu. rolul de locomotivã a dezvoltãrii. consumul intern destul de mic. tehnologic ºi financiar al regiunii nu este pus la îndoialã de nimeni. corelat cu creºterea altor economii. De pildã. În timp ce deficitul comercial al SUA se pãstreazã la acelaºi nivel. atunci ea nu poate face . dar ºi alte aspecte care în contextul de faþã capãtã o relevanþã deosebitã. mai ales cã þara. Prezenþa economicã atât de pregnantã a Japoniei declanºeazã o dezbatere de mare actualitate pentru geopoliticã. În ultimii ani creºterea sa economicã a fost minimã. Am mai menþiona cã Japonia nu a fost confruntatã cu o crizã majorã. Ea va continua sã fie principalul generator de investiþii de capital. rolul Japoniei de lider economic. tendinþã susþinutã puternic de marile centre financiare din Tokyo ºi Singapore. sectorul orientat spre export nu mai poate compensa eficienþa modestã a sectorului intern. Producþia manufacturatã a Japoniei este în continuare mai mare decât cea a SUA. considerã cã aceasta nu este decât un moment de respiro înainte ca þara sã declanºeze o nouã ofensivã globalã. A fost un proces de eroziune lentã la care. Ca atare.5%. Dacã aceastã disciplinã se ocupã cu dinamica spaþialã a puterii. face ca. dar cu efecte pe termen lung. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 189 schimbului din ce în ce mai echilibrat. Succesul iniþial s-a datorat ºi faptului cã producþia orientatã cãtre export a beneficiat de pieþe mari. Astãzi. Japonia se confruntã ea însãºi cu dificultãþi.100 de miliarde. valorificând prompt decalajele din Asia. Printre explicaþiile frecvente ale întârzierii relansãrii se numãrã. creºterea acceleratã a economiei nipone dintre 1975-1990 permitea dublarea standardului de viaþã la fiecare 23 de ani. ci acest proces de erodare lentã.

Aceasta nu înseamnã cã Asia este neglijatã. acela de a fi prezentã acolo unde competiþia este cea mai acerbã ºi. O þarã cu o suprafaþã de 40 de ori mai micã decât Rusia. fie este prea târziu. La început. o þarã care nu are nici o bogãþie naturalã semnificativã. Sau. Vecinii câºtigã capital. prin influenþele pozitive pe care le induce. Dacã am pune alãturi de harta fizicã a lumii o hartã pe care þãrile ar fi reprezentate în funcþie de PNB. ºi. pentru cã ea trãieºte prin consecinþe. atunci Japonia economicã ar fi cam jumãtate din Rusia fizicã. dar care are un PNB de zece ori mai mare decât cel al Rusiei. dar se bazeazã din ce în ce mai mult pe mãrimea PNB-ului ºi competitivitatea unei economii. sunt percepuþi din ce în ce mai puþin drept un rãu. cel puþin din punct de vedere economic. Atât în creºterea economicã. puterea militarã intrã neîndoielnic în dinamica spaþialã a statelor. În acord cu aceastã viziune. Direcþia strategicã a Japoniei este aceea de a fi prezentã în marile centre de inovaþie tehnologicã ºi de prosperitate comercialã. Mãrimea. este interesul statului respectiv sã-ºi deschidã graniþele. Dar cu o pondere mai redusã. Dacã un factor din seria celor naturale îºi menþine importanþa. Experienþa Japoniei este absolut pilduitoare. Ca ºi în cazul Japoniei. Este o economie suficient de puternicã ºi de competitivã pentru a asculta de comandamentul strategic. iar Rusia economicã ar fi cât Japonia fizicã. de astã datã prin mijloace economice. sã favorizeze dinamica spaþialã a statului care deþine competitivitatea superioarã.190 Geopolitica în nici un fel abstracþie de forþa ºi de competitivitatea unei economii. Spaþiul naþional este mult mai deschis tehnologiei ºi produselor comerciale în general. cât ºi în expansiunea sa spaþialã. atunci când acest lucru se întâmplã. firmele japoneze îºi concentreazã exporturile ºi investiþiile în spaþiul vecinilor asiatici. Este adevãrat cã nici spaþiul nu mai este cel definit de geopolitica tradiþionalã. de a urma propoziþiile clasice ale geopoliticii ºi de a-ºi consolida poziþiile în zonele învecinate din Asia. Pe mãsurã ce amintirile rãzboiului se estompeazã. ca prin farmec. prezenþa niponã în Asia este din ce în ce mai vizibilã. dimpotrivã. Cu trecerea timpului. în timp ce Japonia câºtigã forþã de muncã ieftinã pentru industriile exportate ºi pieþe de desfacere pentru produsele sale. bogãþiile naturale. mulþi dintre aceºtia fiind foºti adversari ai Japoniei în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. implicit. cu alte mijloace. atunci acela este populaþia. dinamica spaþialã a puterii nu numai cã include. . el nu este sesizat la întreaga sa dimensiune. în dinamica internã a unui stat. reprezentate de SUA ºi Europa. tehnologie avansatã. ceva dezirabil. Din pãcate. Iar cucerirea economicã este mai durabilã. japonezii au fost vãzuþi de vecinii lor drept un rãu necesar. E ca ºi cum evenimentele care au avut loc în Asia cu jumãtate de secol înainte ar fi rescrise. Datele naturale au devenit cu totul insuficiente pentru a înþelege dinamica despre care vorbeam. în acelaºi timp. Japonia recâºtigã fostele teritorii. cunoºtinþele necesare modernizãrii. fie domeniul de intervenþie rãmâne foarte restrâns. Neîndoielnic. ºi din ce în ce mai mult drept ceva necesar ºi. Mai ales când acestea sunt performante.

cu rata naºterilor de 10 ºi cea a deceselor de 7. cel reprezentat de populaþia în vârstã. De exemplu. Rata fertilitãþii a scãzut. Douã sunt motivele de adâncime care au fãcut ca Japonia sã aibã. Astfel. Este într-un anumit fel paradoxal cã tocmai din acest domeniu. Japonia va depãºi Suedia ºi Elveþia în ceea ce priveºte ponderea populaþiei vârstnice ºi se va situa. astfel. Marii Britanii sau Germaniei. Sunt de luat în calcul nu numai datele primare.Asia. în 1985 procentajul a ajuns la 10% ºi se estimeazã cã în 2015 un sfert din populaþia Japoniei va avea peste 65 de ani. numai 8% din populaþie avea peste 65 de ani.37 în 1955 la 1. Apoi natalitatea a scãzut. în fruntea plutonului þãrilor dezvoltate.57 în 1989. care avertizeazã. care a fãcut. Referitor la acest aspect. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 191 Cleºtele demografic al Japoniei Semnalam în subcapitolul dedicat miracolului japonez abordãri care explicã acest fenomen prin trãsãturile de caracter ale populaþiei. La primul etaj. în mentalitãþile ºi atitudinile acestora. Japonia se confruntã cu fenomenul de îmbãtrânire a populaþiei. Înainte de rãzboi. urmeazã Japonia. La nivelul anilor ’90. procentual vorbind. La fel. în mare parte. procentajele. pun în gardã ºi impun o revizuire a prioritãþilor. Trecem. cel reprezentat de tineri. se considera cã cele mai importante schimbãri din societatea japonezã au loc sub impuls extern. în timp ce tinerii se vor situa sub o cincime. la problemele care se contureazã în celãlalt segment social. chematã sã preia cârma economicã ºi politicã a þãrii. faima economicã a Japoniei ºi cel alcãtuit de populaþia tânãrã. Pânã de curând. care are o ratã a naºterilor de 12 iar cea a deceselor de 11. apar semnale de o anumitã gravitate. ci ºi transformãrile survenite în interiorul grupului social al tinerilor. ci ºi iuþeala lui. Se inverseazã astfel o piramidã atât de importantã pentru sãnãtatea ºi vitalitatea societãþii în ansamblu: bãtrânii vor reprezenta în Japonia circa un sfert din volumul populaþiei. de la 2. Primul este creºterea bruscã a speranþei medii de viaþã. În 1975. de data aceasta negativ. al populaþiei. din acest punct de vedere. media numãrului de copii a scãzut de la 5 în 1955 la 3 în 198920 ºi la puþin peste 2 copii astãzi. Îmbãtrânirea populaþiei ºi mai ales rapiditatea cu care se schimbã raporturile dintre generaþii încep sã constituie presiuni la fel de mari. speranþa medie de viaþã se situa în jur de 50 de ani. mai puþin de jumãtate din ponderea pe care o deþinea aceastã categorie socialã în perioada interbelicã. tinerii sub 15 ani numãrau 23 de milioane. Aproape la fel de alarmantã. proporþiile. impresioneazã nu numai saltul. creºterea bruscã a speranþei medii de viaþã se conjugã ºi cu alte schimbãri de naturã demograficã. Dupã cum am spus. iar aniversarea vârstei de 60 de ani era marcatã în fiecare familie în mod deosebit. în timp ce în Franþa acelaºi proces ar dura 150 de ani. tocmai pentru cã erau puþini oameni care ajungeau sã trãiascã evenimentul. Îngrijorãtor este faptul cã problemele apar concomitent la cele douã etaje ale evoluþiei demografice. Dupã Europa. bãtrânii formând astfel un grup mai numeros ºi existând chiar pericolul de a împovãra oarecum societatea. Tendinþele aratã cã populaþia vârstnicã din Japonia se dubleazã în 25 de ani. pot fi detectate modificãri în ceea ce priveºte celebra „eticã . o populaþia vârstnicã de douã ori mai mare decât cea a Franþei.

De asemenea. în Japonia au fost aduºi circa un milion de coreeni ca forþã de muncã. Cert este cã declinul demografic obligã Japonia la un import de forþã de muncã dictat de nevoi de producþie.23 . defecþiuni în sistemul de învãþãmânt. anual. În cazul Japoniei.000 de imigranþi. inevitabil. Spre deosebire de imaginea japonezului care se odihnea pentru a fi mai bun de muncã dupã sfârºitul de sãptãmânã. Este ilustrativ în aceastã privinþã urmãtorul fapt: între Primul ºi al Doilea Rãzboi Mondial. valorile. Cert este cã aceºti tineri nu au mai fost hãrþuiþi de foame ºi sãrãcie. care merg pânã la a contesta valabilitatea aranjamentului postbelic americano-nipon. forþa de muncã cu 600. tinerii japonezi nu numai cã acceptã. cei între 40 ºi 50 de ani în proporþie de 68% ºi doar 51% dintre cei peste 50 de ani sunt de acord cu astfel de schimbãri. s-au desprins psihologic de ideea cã piaþa americanã ºi prezenþa americanã în zonã ar fi de neînlocuit ºi dezvoltã atitudini independente. dar chiar sunt doritori sã presteze munci plictisitoare. Japonezii între 30 ºi 40 de ani ar face acest lucru în proporþie de 72%. tinerii muncesc pentru a avea bani de distracþie. Dar. deoarece asociau propria prosperitate cu siguranþa oferitã de piaþa americanã. ataºamentul faþã de muncã. pentru cã. deschiderea este preferabilã declinului economic. Descendenþii lor nici astãzi nu au fost integraþi în societatea niponã. Japonezii sub 25 de ani nu cunosc experienþa rãzboiului decât prin amintirile bunicilor. Atunci când câºtigul este suficient pentru a petrece timpul liber dupã plac. considerat a fi o constantã a comportamentului cetãþeanului japonez. þara nu este pregãtitã ºi se dovedeºte foarte ostilã ideii de imigraþie. Japonia nu are practic alegere: oricât de dificilã s-ar dovedi. ca ºi Europa. Demografia poate sã explice ºi intensificarea preocupãrilor pentru schimbarea opþiunilor de apãrare ale Japoniei. Un sondaj de opinie prezentat de revista Look Japan aratã cã 81% dintre tinerii japonezi între 20 ºi 30 de ani intervievaþi au rãspuns cã ºi-ar schimba locul de muncã pentru a-ºi pune în valoare mai bine potenþialul ºi pentru a câºtiga mai mulþi bani. Dacã pãrinþii lor pãstrau o anumitã recunoºtinþã americanilor. cum noteazã autorul menþionat. tinerii japonezi de astãzi iau bunãstarea drept fireascã. Numai 25% dintre cei între 20 ºi 30 de ani îºi manifestã disponibilitatea de a-ºi sacrifica o parte din timpul liber pentru probleme de serviciu. 50% dintre cei de 40 ºi 54% dintre cei de peste 50 de ani.21 Cei preocupaþi de aceste modificãri încearcã sã ofere ºi explicaþii corespunzãtoare: efectele occidentalizãrii Japoniei. iar bunãstarea a influenþat. fascinaþia exercitatã de posibilitãþile de petrecere a timpului liber. 37% dintre cei de 30 de ani. fenomenul de renaºtere a naþionalismului. situaþia este mai dificilã. stilul de viaþã. munca începe sã fie vãzutã de noua generaþie preponderent ca mijloc de a procura bani pentru timpul liber ºi distracþie. sã-ºi stabileascã o politicã limpede în domeniul imigrãrii. opþiunile ºi prioritãþile. Studii de specialitate realizate sub egida ONU aratã cã Japonia va trebui sã-ºi completeze.192 Geopolitica a muncii“.22 Ceea ce va obliga þara. aºa cum semnaleazã ºi Saul Cohen.

ambele sunt însã suficient de puternice pentru a emite pretenþii la supremaþie. Creºterea cheltuielilor militare chineze (creºtere de 12. poate însã mai dinamicã decât ceilalþi doi mari competitori. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 193 Cãtre un binom de putere chino-nipon? Vorbind de situaþia din regiunea Asia-Pacific. aºa cum japonezii au avut. ni se pare esenþial sã subliniem cã totul depinde în momentul de faþã de felul cum va fi modelatã relaþia dintre Japonia ºi China. iar economia de 5-6 ori mai mare. astãzi. Cert este cã. relaþiile dintre aceste douã state au evoluat bine. China reprezintã al doilea partener economic al Japoniei. economiile dinamice ale celorlalte þãri asiatice ºi ar forma zona economicã cea mai puternicã a lumii de azi.7 procente în 2000) ºi scãderea sprijinului nipon ar fi erodat bazele interdependenþei dintre cele douã state. China este un stat de mãrime impresionantã. au ºi vor avea nevoie de piaþa chinezã. Hong Kong. Dacã ar fi sã lãsãm la o parte investiþiile fãcute de chinezii din afara Chinei. cumpãtat. Cel puþin pânã în prezent. iar relaþiile comerciale dintre cele douã state cunosc evoluþii promiþãtoare. pe când cea cu China drept una de complementaritate. ar transforma în sateliþi. e foarte posibil ca aceastã þarã sã se apropie foarte mult de noile þãri industrializate din regiune.Asia. Raporturile dintre cea mai puternicã. Populaþia sa este mult mai mare decât a acestor patru þãri la un loc. Singapore. care ar reuni douã dintre cele mai puternice economii ale lumii (de fapt. Kent Calder vorbeºte de o deteriorare a relaþiilor nipono-chineze. Iar Japonia le poate oferi din abundenþã pe amândouã. ambele sunt interesate de consolidarea unei zone de prosperitate. Analiºtii vorbesc despre formarea unei posibile axe economice ºi strategice Beijing-Tokyo. elementele de complementaritate între cele douã þãri sunt suficient de puternice. Ca sã se dezvolte. cele mai mari investiþii directe fãcute în China sunt cele nipone. Mai este ºi o problemã de echilibru. astfel încât sã formeze o regiune similarã ca mãrime. ea va avea nevoie de tehnologie ºi surse financiare. nonviolent. Iar surplusul comercial al Chinei pe relaþia cu Japonia. Japonia este mult mai puternicã decât partenerii sãi. Depinde acum dacã aceastã pretenþie va fi înfãptuitã în „stil asiatic“. nu a fost în mãsurã sã readucã echilibrul din anii anteriori. Orice eventual bloc economic compus din aceste . care a crescut cu aproximativ 40 de procente în 2000. Coreea de Sud. Inclusiv distanþele fizice dintre aceste þãri sunt mult mai mari: Singapore este tot atât de departe de Tokyo precum Londra de New York. datoritã forþei de muncã ieftine ºi bine calificate. prin forþa lucrurilor. þarã a continentului ºi cel mai mare stat al sãu se dovedesc fundamentale pentru echilibrul regiunii de nord-est ºi al Asiei în ansamblu. China a avut nevoie de performanþa tehnologicã niponã. adicã într-un mod silenþios. Japonia se aflã cu mult în urma SUA ori a Uniunii Europene. din punct de vedere economic. China reprezintã baza de producþie preferatã pentru firmele japoneze.24 Demn de subliniat este ºi faptul cã mulþi lideri din sfera economicã a Japoniei vãd relaþia cu SUA drept una de concurenþã. deºi diferenþele de culturã ºi instituþionale sunt mai mari decât cele din þãrile europene. Taiwan. de aceea. poziþiile economice numerele doi ºi trei din lume). Comerþul ºi investiþiile care leagã Japonia de þãrile vecine s-au extins. Ambele state luptã pentru crearea ºi consolidarea sferelor de influenþã. Cel puþin deocamdatã. Din punctul de vedere al potenþialului propriu.

ºi de dinamismul Coreei de Sud (aceastã þarã. fiind mult diminuatã posibilitatea apariþiei unor dereglãri mari în regiune. Dacã nu se formeazã tandemul chino-nipon. Thailanda. Reevaluarea politicii externe ºi de apãrare În comparaþie cu agenda economicã. cu tot potenþialul ei economic ºi militar. astfel. Ea are nevoie ºi de piaþa chinezã. Japonia deþine în momentul de faþã al ºaselea buget de apãrare din lume. Dialogul politic s-a intensificat. Considerãm cã. este o agendã din ce în ce mai încãrcatã ºi mai plinã de înþeles. Criza asiaticã a generat. un proces de apropiere între cele trei forþe economice ale Asiei de Nord-Est. deºi a fost afectatã puternic de criza de acum cinci ani. pentru cã. chiar dacã s-ar adãuga la acest bloc. ci actorii care evolueazã în diferite ritmuri. se poate forma un alt tandem. importante sunt ºi reacþiile sudului asiatic. am putea spune din ce în ce mai mult recunoscutã: astãzi cooperarea este noul nume al pãcii ºi un climat de cooperare este cea mai bunã garanþie pentru o evoluþie stabilã ºi nonconflictualã. în felul acesta. Sunt ºi alte þãri în regiune care ar putea deveni parteneri suplimentari: Filipine. S-ar cuveni adãugat ºi faptul cã în aceastã zonã este prezentã ºi Rusia. Din 1998 au loc întâlniri anuale între ºefii de stat chinez ºi japonez. la fel de important. dar ea conferã posibilitatea unor miºcãri din care SUA nu ar avea neapãrat de câºtigat. pentru relaþiile dintre statele din nord-estul Asiei. Malayezia. . chino-rus. Asia pacificã îºi dã seama cã ruperea unor echilibre în cadrul regiunii ar fi cel mai costisitor lucru. fiind conºtiente de forþa noii regiuni economice care s-ar putea naºte. Dar acestea nu au arãtat dinamismul celorlalþi ºi. Ni se par semnificative ºi rezultatele unui sondaj efectuat în Japonia privind securitatea regiunii. mai ales cele intervenite dupã criza asiaticã. 70% dintre rãspunsuri spun clar cã întãrirea cooperãrii în regiune este consideratã cea mai bunã formulã de consolidare a securitãþii. iar din 2001 întâlniri periodice între miniºtrii economiei din cele trei þãri. PNB-ul sud-coreean este cu o pãtrime mai mare decât cel din 1996). de ce ele au diminuat preocupãrile pentru consolidarea NAFTA. Cu toate acestea. ºi de ce Statele Unite þin sã fie prezente din ce în ce mai mult în Asia. asupra cãreia vom reveni mai târziu – este cã ele ar dori sã lucreze cu toate cele trei puteri economice ale Asiei de NordEst: Japonia. Mesajul dat de aceste state – prin iniþiativa ASEAN plus trei. Vom înþelege. Agenda europeanã este destul de bine conturatã. Agenda geopoliticã asiaticã este mai puþin clarã. independent de cele spuse mai sus. Coreea de Sud ºi China. astãzi. agenda politicã ºi de securitate a Japoniei în Asia este limitatã. Ceea ce exprimã o tendinþã mai largã. o astfel de propunere nu va fi acceptatã de ceilalþi.194 Geopolitica þãri va fi dominat de Japonia într-o asemenea mãsurã încât. astfel cã. Considerãm cã aceastã reacþie exprimã o percepþie reprezentativã pentru aceastã parte a lumii. De aceea. economia japonezã tot ar fi de câteva ori mai mare decât a celor opt luaþi la un loc. Asia de Sud doreºte sã colaboreze cu aceste trei þãri. Este o zonã în care primeazã nu structurile regionale. probabil. iar aici surprizele sunt practic excluse. puterile respective se vor echilibra între ele. ºi de tehnologia niponã. a reuºit o refacere spectaculoasã. combinaþiile pot fi surprinzãtoare. chiar Indonezia.

26 Este important de semnalat acest lucru pe fondul crizei de care aminteam. Ideile de bazã ale acestor orientãri sunt: asiaticii se înþeleg mai bine între ei. Japonia ar avea toate condiþiile sã devinã una dintre puterile militare ale lumii. Japonia.Asia. O carte care a fãcut vogã – Japan That Can Say No25 – susþine cã prejudecãþile americane împotriva rasei galbene ar sta. chiar contextul politic din Japonia s-a schimbat în aceastã privinþã. la care se adaugã impresionanta capacitate de producþie. ea îºi poate hotãrî singurã politica externã ºi de apãrare. fãrã a mai fi în subordinea arogantei „rasei albe“. Fireºte cã stagnarea nu a afectat semnificativ nivelul de trai al omului obiºnuit. Este semnificativ în aceastã privinþã cã prim-ministrul Junichiro Koizumi a venit la putere cu un discurs care avea printre punctele principale revizuirea prevederilor constituþionale în domeniul apãrãrii. prin care Japonia renunþa. Mai importantã decât discursurile de genul celor de mai sus ni se pare stagnarea economicã prelungitã a Japoniei. japonezii lucreazã cu o orã mai puþin decât americanii. ea este denumitã „putere nuclearã latentã“. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 195 dupã SUA. sunt mai cooperanþi. Mai ales cã aceastã þarã are capacitatea de a deveni o forþã nuclearã într-o perioadã scurtã de timp. parlamentul japonez a anunþat cã va declanºa un proces de revizuire a Constituþiei. nu atât de materialiºti. la folosirea forþei pentru rezolvarea disputelor internaþionale. astãzi Japonia cunoaºte un curent din ce în ce mai pronunþat de dreapta. al telefoniei mobile. La începutul anului 2000. Dacã numai cu câþiva ani în urmã vocile care se opuneau creãrii unei forþe militare semnificative ºi. al informaticii au cunoºtinþe pe care le pot transfera în domeniul controlului radar. China. De altfel. se avea în vedere mai ales faimosul articol 9. Poziþia pe care o deþine în prezent Japonia în domeniul economic ºi tehnologic. Rusia. Chiar dacã nu deþine o armatã sau o flotã puternicã. îi va permite sã lanseze mai repede pe piaþã arme mai ieftine ºi mai performante din punct de vedere tehnologic. Avansul luat de Japonia în industria high tech. la noul asiatism. de fapt. în discursul media ºi chiar în manualele ºcolare. numãrul atacurilor de cord este de trei ori mai mic iar durata medie de viaþã . În ultimii ani. de fapt. ca urmare a faptului cã deþine o poziþie foarte importantã în ceea ce se cheamã tehnologie cu dublã întrebuinþare: specialiºtii care lucreazã în domeniul aparaturii video. se poate spune cã japonezii trãiesc mai bine decât celelalte naþiuni dezvoltate. fiind þara cea mai dezvoltatã din Asia. În medie. În medie. al bombelor inteligente etc. Franþa ºi Marea Britanie. revizuirii Constituþiei erau majoritare. în actualul context. mai sensibili. tendinþele care asociazã demarajul economic al Japoniei cu un efort semnificativ în domeniul înarmãrii sã se intensifice. care fãceau trimiteri la conceptul de pan-asiatism. Nu este exclus ca. la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. vocile care solicitã o prezenþã de mai mare relief a Japoniei în domeniul securitãþii s-au intensificat. sesizabil în discursul oficial. forþa de muncã instruitã ºi absenþa fenomenului infracþional sunt interpretate drept dovezi ale superioritãþii poporului japonez ºi a culturii sale. are o obligaþie specialã sã ajute celelalte state asiatice. japonezii câºtigã mai mult decât americanii. Mai mult. plãtesc mai puþine taxe – 12% din câºtiguri comparativ cu 16% în SUA ºi 20% în Europa – iar îngrijirea medicalã este gratuitã. la originea fricþiunilor economice. Întotdeauna stãrile de crizã au produs miºcãri politice radicale. O asemenea tendinþã trebuie corelatã cu alte solicitãri mai vechi de renunþare la „pacifismul unilateral“. Am putea spune cã. spune Robert Harvey. deci.

Puterea economicã ºi poziþia câºtigatã de Japonia în regiune invitã la un rol mai proeminent ºi în planul securitãþii. despre populaþie – cea mai populatã þarã a lumii –. neîndoielnic. Kristof menþiona în aceastã privinþã: „Dacã va continua. Evoluþia economicã din ultimii ani a Chinei a fost atât de spectaculoasã. în mãsurã sã valorifice poziþia sa geostrategicã. când istoricii vor scrie despre acest timp. situatã în sudul Arhipelagului Nipon. sunt încã prezenþi peste 40. De altfel.27 Intensificarea discursului de dreapta ºi naþionalist poate fi pusã în directã legãturã cu perspectiva declinului relativ a acestui standard. încât a activat ºi a adus în prim-plan potenþialitãþile sale geopolitice. care pânã nu de mult erau doar latente. China. s-ar putea sã ajungã la concluzia cã cea mai semnificativã dezvoltare a fost ridicarea unei economii de piaþã competitive – ºi a unei armate – în cea mai populatã þarã a acestei lumi. Coreea de Nord. ni se pare semnificativ cã Statele Unite încurajeazã în ultimul timp o asemenea evoluþie. ridicarea Chinei poate sã fie cea mai importantã tendinþã din lume în secolul urmãtor. ci mai ales Wu. încã puternice. dupã Rusia ºi Canada. dar ºi cu o puternicã perspectivã oceanicã –. ªi o asemenea orientare nu se poate realiza decât în cadrul unui aranjament multilateral. Unirea forþei economice cu populaþia chinezã poate declanºa un proces care este greu de aproximat în prezent. Peste o sutã de ani.000 de soldaþi americani. în condiþiile în care nu se gãseºte o soluþie durabilã la aceastã crizã. Pe de altã parte.“ Autorul continuã cu o ironie evidentã.196 Geopolitica este mai mare decât a americanilor. Taiwan ºi alte state din Asia sunt angajate într-o intensã cursã a înarmãrilor. ºi dispunând de considerabile resurse naturale –. dacã el va avea în vedere menajarea sensibilitãþilor din zonã. cu o pregnantã dimensiune continentalã. sã-i promoveze ºi sã-i protejeze interesele.“28 . dând un nou înþeles ºi o nouã substanþã spaþiului care se numeºte Eurasia. Nicholas D. În ce sens? O Chinã dezvoltatã ºi competitivã poate oricând alcãtui un cuplu cu Rusia. în care vãd o garanþie suplimentarã de securitate în Asia. despre puterea militarã – China deþinând una dintre cele mai puternice armate. Este vorba despre suprafaþa ºi bogãþii – a treia þarã ca întindere de pe glob. Potenþialele surse de conflict în Asia sunt numeroase. Nu este nici un fel de exagerare sã spunem cã ridicarea Chinei este poate cea mai importantã tendinþã geopoliticã a momentului. În insula Okinawa. un atu extrem de important. Ridicarea Chinei Statul cu cea mai impresionantã evoluþie din regiune este. despre poziþia geograficã – China fiind din acest punct de vedere dualã. China. ºi consolidarea unui climat de încredere la nivelul regiunii. care ne îndeamnã sã revedem poziþia clasicã a þãrii de a nu deþine decât forþe militare defensive. Problema este cum se va afirma acest rol. ar trebui sã avem în vedere ºi schimbarea contextului asiatic în general. China cu prosperitatea ei economicã reprezintã de departe cea mai mare piaþã a lumii. dar care are ºi ea un înþeles deloc de neglijat: „Aceasta va fi ºi mai probabil dacã mulþi istorici de frunte ce vor trãi peste un secol nu se vor numi Smith. Iar o piaþã de dimensiunile celei chineze este în condiþiile unei supraproducþii mondiale.

a reprezentat declinul trist al unui colos. ceea ce era de neconceput pânã atunci. în multe perioade. Considerãm cã aceastã strategie este principala explicaþie a ascensiunii Chinei ºi a noii afirmãri geopolitice pe care o cunoaºte aceastã þarã. a procesului de reformã condus de Deng Xiao Ping.4%29. Vorbind despre factorii care alimenteazã evoluþia de-a dreptul impresionantã a Chinei. la sfârºitul acestui secol ºi mileniu.Asia. cu peste 2 milioane mai mult decât deþine astãzi. ea având ºi o componentã de eliberare a þãrii de sub ocupaþia japonezã. în orice caz. Nu a fost doar o cuprindere teritorialã ieºitã din comun: China a devenit spaþiul unei culturi de o impresionantã vitalitate. s-a închis. cel mai durabil. Birmania ºi Nepalul erau un fel de state vasale ale Chinei. dupã pãrerea noastrã ºi. între 1989 ºi 2000 PNB a crescut cu 9. adicã tocmai ceea ce propunea experienþa cehoslovacã –.30 Trecutul imperial al Chinei este o sursã de mândrie pentru locuitorii de astãzi ai þãrii. . Coreea. strategia care ghideazã dezvoltarea Chinei. Dupã o serie de procese dramatice petrecute în cadrul socialismului de stat – ºi în primul rând invadarea Cehoslovaciei. Se menþioneazã puþin sau nu se menþioneazã deloc un aspect cardinal. prin eliberarea – este adevãrat. s-a descoperit mãtasea etc. ritmul mediu anual de creºtere economicã a Chinei a fost de 9%. China avea ºi o suprafaþã de peste 12 milioane kilometri pãtraþi. aici s-a inventat praful de puºcã. Noi cunoaºtem mai bine istoria Europei. de a se reforma din interior. de lideri ºi de contexte particulare. a fost cel mai întins din lume ºi. China a luat parcã un rãgaz de zece ani de meditaþie adâncã asupra destinului sãu ºi a sistemului politic pentru care optase cu mai multe decenii în urmã. dar ar trebui sã amintim cã la 1820 China asigura 28. dar ºi a populaþiei – de a restabili locul pe care aceastã þarã l-a avut în istoria omenirii. cu 16%. urma dupã aceea India. Thailanda.100 de ani s-a aflat o succesiune de opt dinastii. cu 5. ca sã nu mai amintim cã. la acea datã. din 1968. Atuuri care nu pot fi puse în nici un fel la îndoialã. Este o reformã mai profundã decât pare la prima vedere. nu putem sã nu relevãm ºi un anumit angajament – din partea conducerii þãrii. care a debutat o datã cu secolul al XIX-lea. anume viziunea. Uniunea Sovieticã. În acel moment. China a ratat însã întâlnirea cu lumea modernã. A ales sã reformeze sistemul în latura sa economicã. iar o perioadã de 150 de ani. Din 1978 pânã în 2000.7% din întreaga economie a lumii (cum spun unii comentatori. întrucât se acceptã ideea ca relaþiile socialiste sã funcþioneze pe baza proprietãþii private. controlatã – a iniþiativei particulare. China a administrat lumii contemporane o lecþie de înþelepciune. Într-adevãr. s-a produs pentru prima datã hârtia. China a construit un imperiu care. ceea ce reprezintã un record din mai multe puncte de vedere. Potrivit datelor oficiale. care a însemnat refuzul net al primului stat socialist. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 197 Strategia de dezvoltare ca element geopolitic Studiile de specialitate insistã îndeobºte asupra unor atuuri de ordin geopolitic ale Chinei. la sfârºitul anului 1978. s-a întors cãtre sine.7 procente anual. am spune independent de persoane. Renaºterea economicã actualã a Chinei este marcatã de declanºarea. La conducerea imperiului care a durat cam 2. iar pe locul al treilea se situa Franþa. ceea ce. o parte mai mare decât cea deþinutã de SUA astãzi). dacã avem în vedere dimensiunile þãrii. Revoluþia condusã de Mao a avut loc pe fondul acestei rãmâneri în urmã din ce în ce mai vizibile.

volumul comerþului internaþional a crescut de patru ori. pregãteºte 420. China. ceea ce a fãcut-o mai atractivã pentru investiþiile strãine. politice. de la 112 la 474 de miliarde de dolari. Întrebarea care se ridicã priveºte o opþiune simplã: ce ar fi mai riscant. trebuie sã se teamã mai mult de o destabilizare a Chinei decât de o evoluþie care o recomandã drept un viitor centru de putere.31 O þarã de asemenea proporþii. reforma a condus la creºterea spectaculoasã a producþiilor în acest sector vital. O evoluþie care a indus o reaºezare geopoliticã Declanºatã mai întâi în agriculturã. o Chinã puternicã sau o Chinã slabã. Cã ritmurile de dezvoltare ale Chinei inspirã anumite temeri este de înþeles. Creºterea industrialã internã a þãrii s-a repercutat pozitiv asupra participãrii la activitatea comercialã internaþionalã. Cert este cã economia Chinei a progresat continuu. Apoi iniþiativa privatã a fost stimulatã în industrie. Ca sã ne dãm mai bine seama de rolul dezvoltãrii economice în ascensiunea politicã ºi geopoliticã a Chinei. Putem face o serie de observaþii ºi consideraþii critice la adresa sistemului politic chinez. într-o perioadã relativ scurtã. cum ar fi cel al sistemului „economiei socialiste de piaþã“. China a þinut într-un anumit echilibru problemele sociale ºi cele economice. prefaceri masive. Între 1989 ºi 2000. Dar aici avem de-a face cu o þarã de dimensiuni continentale. comparativ cu cel al SUA. Din ce în ce mai mult. nu exista nici o firmã particularã). dacã statul chinez se va bucura de stabilitate. perspectivele þãrii se amplificã ºi puterea latentã a acestui stat se evidenþiazã. 40% din producþia industrialã a þãrii este asiguratã de companii private. devenind numãrul unu al economiei mondiale. Au avut loc ºi prefaceri economice structurale. China a consemnat o creºtere considerabilã a consumului intern de bunuri de folosinþã îndelungatã ºi a pieþei interne. Pânã în 2020.000 de . potrivit previziunilor Bãncii Mondiale. este suficient sã subliniem cã. În afirmarea sa ca putere. legitimitatea guvernãrii este pusã în relaþie cu performanþa economicã. chiar la adresa unor concepte de bazã. în timp ce mai mult de 30% din angajaþi lucreazã pentru firme particulare sau mixte (în condiþiile în care în 1979. economice. dacã actualele tendinþe se menþin. Au mai înregistrat asemenea ritmuri Coreea de Sud ºi Taiwanul. Astãzi. care cunoaºte. este confruntatã ºi cu multe probleme sociale. cu o pondere de 10% din comerþul mondial. deci inclusiv SUA. În aceeaºi perioadã. de 20 de ori mai mare decât cele 2 state menþionate.198 Geopolitica reprezintã un ritm de creºtere ieºit din comun. Concomitent. cã dezvoltarea ºi modernizarea economicã a acestui megastat au scos la ivealã un actor politic de primã importanþã al lumii de azi. credem cã omenirea. a fost abandonatã în bunã mãsurã practica de a justifica ideologic deciziile guvernamentale. la sfârºitul deceniului al doilea al secolului nostru China va depãºi SUA din punctul de vedere al PIB. ºi înaintea Japoniei. dupã SUA. în acelaºi timp. de 9. traversatã de conflicte ºi violenþe? Dacã avem în vedere dimensiunile. care va deþine 5%. populaþia þãrii.800 de miliarde de dolari. anul în care a început reforma.32 China va avea un PIB de 9.700 de miliarde de dolari. China va avea un volum al comerþului care o va plasa pe locul al doilea în lume. pe mãsura evoluþiei. care vor avea 12%. Ceea ce impresioneazã în dezvoltarea Chinei este faptul cã.

Avem de-a face cu o strategie de dezvoltare temeinic elaboratã. atractivitatea þãrii a crescut. care vorbeau de o creºtere a acestor investiþii la circa o sutã miliarde de dolari pânã în 2005. Aceasta scoate definitiv discuþia din zona întâmplãtorului. Important este sã analizãm nu numai ritmurile actuale de dezvoltare. þara va beneficia de un risc investiþional mai scãzut. cu mare ratã de profit. de acum. Ceea ce va avea drept rezultat creºterea producþiei de înalt nivel tehnic ºi. Dupã opinia noastrã. pentru cã. În ultimii ani ai secolului trecut. de ºase ori mai mult decât investiþiile directe în Japonia. Cifra a crescut de peste zece ori. ceea ce apropia China foarte mult de volumul de investiþii strãine în SUA. Aici nu este vorba doar despre suma de bani propriu-zisã. a ºansei inteligent valorificate. China beneficia doar de 3. þarã citatã cu respect pentru eforturile ºi pentru performanþele în acest domeniu. condiþia elementarã pentru obþinerea profitului. va conduce la sporirea ratei anuale de creºtere economicã a Chinei cu un procent. Specialiºtii spun cã volumul investiþiilor strãine va face din China o putere de dimensiuni globale în domeniul exportului de produse. În afara de SUA. dupã ce în septembrie 2001 China a devenit membrã a Organizaþiei Mondiale a Comerþului. Ceea ce a atras capitalul strãin. puterea ei latentã care se actualizeazã. China ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului Volumul de investiþii de 40 de miliarde de dolari anual veniþi numai din afara graniþelor – la care se adaugã propriile investiþii particulare ºi de stat – va reprezenta un adevãrat motor de dezvoltare ºi modernizare a Chinei. Rezultatul? Un fenomen geopolitic: ridicarea masivã a Chinei este deja cel mai important fenomen geopolitic de la începutul acestui secol. conjugat cu reducerea tarifelor comerciale ºi alte liberalizãri care decurg din statutul de membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului. nici o altã þarã din lume nu primeºte atâtea investiþii strãine directe precum China. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 199 ingineri anual. Au existat.7 miliarde. ci ºi potenþialul de evoluþie al þãrii. cam de trei ori mai mulþi decât Japonia. marea performanþã a Chinei este cã a înfãptuit aceste transformãri în condiþii de stabilitate economicã ºi socialã. prezentând în acelaºi timp avantajul unei forþe de muncã mai ieftine. aplicatã celei mai populate þãri a lumii.33 China a pregãtit o forþã de muncã de înaltã calificare. promovatã treptat ºi controlatã din punct de vedere economic ºi social. S-a calculat cã un procent mai mic în rata de risc a investiþiilor strãine. cu performanþa managerialã.4 miliarde de dolari sub formã de investiþii strãine. cifra de investiþii s-a stabilizat la un nivel de 40 de miliarde anual. Nu este nici o îndoialã .Asia. Investiþiile strãine se orienteazã cu deosebire cãtre domenii noi. din acest punct de vedere. acest tip de investiþii a totalizat 126 de miliarde de dolari. Statutul actual al Chinei de membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului este foarte probabil sã sporeascã acest val de investiþii. Numai între 1996 ºi 1999. se asociazã cu noile tehnologii. O strategie modernã. preocupat de stabilitate. ajungând în 1996 la 41. a contextului favorabil. abordãri simpliste.34 Nu este nici o îndoialã cã. implicit.35 Voci oficiale chineze vorbeau de „cel puþin“ 50 de miliarde de dolari investiþii strãine directe dupã intrarea în OMC. În 1990. sporirea exportului.

De curând. Specialiºtii estimeazã cã volumul comerþului dintre cele douã þãri va ajunge pânã în 2010 la valoarea de o sutã de miliarde dolari anual. iar în urmãtorii ani se apreciazã cã va depãºi Japonia. Analiºtii din domeniul militar spun cã Strâmtoarea Taiwan este unul dintre punctele cele mai sensibile nu numai ale Asiei. Surse semioficiale din Taiwan susþin cã exportul de produse în domeniul tehnologiei informaþiei fãcut de firmele taiwaneze aflate pe teritoriul Chinei continentale s-a ridicat în 2000 la circa 14 miliarde de dolari. cât relaþiile pe care le are cu vecinii ºi cu þãrile de pe continent în ansamblu. Japonia este deja cel mai mare exportator în China. China a surclasat Taiwanul ca al treilea producãtor în domeniul tehnologiei informaþiei. Prima condiþie în acest sens este nu atât propria performanþã. SUA ºi China sunt angajate într-un volum al comerþului bilateral care se ridicã la o sutã de miliarde de dolari anual. De pildã. Mai delicat este faptul cã cele douã þãri au început sã concureze pe toate pieþele. unde se aflã plasatã cealaltã þarã asiaticã de mãrimi semicontinentale – India.8%. cel puþin pentru moment. Surplusul comercial sud-coreean – de circa 6 miliarde de dolari anual – pare sã nu preocupe. de a dezvolta cooperarea. Evaluãri oficiale taiwaneze aratã cã. China poate deveni numãrul unu al Asiei. între 1990 ºi 2000.36 S-a vorbit mult despre relaþiile tensionate dintre China ºi Taiwan. domeniu în care Taiwanul a ocupat al treilea loc în lume. zone de influenþã principale care se contureazã pentru China.5%. Din punct de vedere comercial însã. Aceste companii au adus cu ele experienþa de producãtor în tehnologia informaþiei. vom face câteva trimiteri ºi la relaþiile Chinei cu þãrile din sudul continentului. în 1995 Coreea deþinea 9% din piaþa americanã a electronicii de consum. În ce direcþie doreºte sã o canalizeze: cãtre ridicarea unei puteri moderne sau pentru a urmãri direcþii expansioniste care sã o punã în contradicþie cu regiunea ºi cu întreaga lume? De aceea. Important este ce intenþioneazã sã facã aceastã þarã cu propria creºtere. Putem sã ne facem o imagine despre aceste interese menþionând faptul cã în relaþiile comerciale bilaterale China are un surplus de 60 miliarde dolari. depãºind volumul exportului pe relaþia cu SUA. La fel de semnificativ este ºi faptul cã activitatea comercialã dintre cele douã þãri a crescut în medie cu zece miliarde dolari în fiecare an. Relaþiile oficiale cu Taiwanul rãmân încordate. comerþul în ambele direcþii China–Coreea de Sud a crescut de cinci ori. în urmãtorii ani. Ceea ce spune mult despre interesele celor douã þãri de a menþine relaþii bune. Într-adevãr. ponderea Coreei s-a redus la 7. China. care ocupã în momentul de faþã locul al doilea.200 Geopolitica cã. vom încerca sã analizãm relaþiile Chinei cu þãrile din zona în care geografic este plasatã – Asia de Nord-Est – precum ºi cu statele din sud-estul asiatic. relaþiile dintre cele douã state nu traverseazã cea mai bunã perioadã. în timp ce China doar 6. în timp ce aceea a Chinei a crescut la 10. De la inaugurarea relaþiilor oficiale (1992). ceea ce înseamnã cam 40% din valoarea exporturilor chineze în domeniul electronic. gradul sãu de acceptare în regiunea Asia-Pacific. actorul principal al continentului. 60 de miliarde de dolari au fost investite în China continentalã de cãtre firme taiwaneze. Relaþiile comerciale în Asia de Nord-Est sunt intense. în sfârºit. Potrivit autorilor lucrãrii China and the WTO. . În 2000. sunt de consemnat unele procese care conduc la o cu totul altã interpretare.9%.

procesul este lãsat sã curgã în mod natural. chiar dacã acest lucru ar deveni posibil. Cum s-a spus. pot prefigura orientãri geopolitice.4 milioane de ruºi. în timp ce în nord-estul Chinei trãiesc peste 70 de milioane de chinezi. cum ar fi cea menþionatã mai sus. Pactul de la Shanghai etc. Ceea ce. deoarece aceasta s-a numãrat printre marii profitori ai prãbuºirii Chinei din secolul al XIX-lea. dar nu considerãm întemeiatã ideea cã „ostilitatea dintre cele douã þãri este visceralã“37. ci ºi una militarã. China devine nu numai o superputere economicã. mai ales de cãtre memoria asiaticã. reportate istoriei. la rândul ei. Dezvoltarea economicã a Chinei. cea chinezã a crescut cu 13%. de extinderea terorismului ºi de asocierea acestuia cu miºcãri extremiste musulmane. pentru cã factorii menþionaþi au o duratã de viaþã considerabilã. Mai mult. magnetismul pe care aceastã evoluþie îl va degaja vor constitui pe termen mediu ºi lung o punte de legãturã care va estompa diferenþele ºi chiar tensiunile politice de astãzi. se poate dovedi adevãrat. se poate dovedi adevãrat. în timp. autoritãþile ruseºti au puþine rãspunsuri. ci cu geamantane“. Lucru greu de realizat. O propunere a fost redistribuirea populaþiei din Rusia europeanã. cel puþin în ultima vreme. care. sunt. La aceastã provocare. Noi am vrut sã subliniem cã tendinþele economice ºi comerciale. care sã ducã la echilibrarea balanþei demografice. În regiunea Orientului Îndepãrtat care aparþine Rusiei trãiesc doar 7. deocamdatã. dar relaþia politicã actualã este alimentatã de alþi factori. având în vedere faptul cã Taiwanul beneficiazã de sprijin american ºi cã. de provocãrile pe care le implicã ascensiunea lumii islamice. . Noi considerãm cã ºi în continuare aceastã relaþie se va consolida. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 201 ci ale lumii. relaþiile se îmbunãtãþesc vizibil. ªi. Cu Rusia. La care se mai adaugã ºi nevoia Chinei de materii prime ruseºti. Creºterea ritmului de emigrare a chinezilor cãtre Orientul Îndepãrtat este un fapt. spre întinderile ruseºti din Orientul Îndepãrtat. China va trebui sã aibã o alternativã la sursa numitã Orientul Mijlociu. Cele douã megastate sunt unite oarecum de presiunea americanã ºi de cea nord-atlanticã. þinând cont de criza demograficã pe care o cunoaºte statul rus. Ceea ce ar constitui soluþii pe termen scurt. raportul dintre cele douã populaþii în zona respectivã rãmâne de 6 la 1 în favoarea chinezilor. probabil.Asia. în timp ce populaþia ruseascã a scãzut cu 8% din 1989. pentru cã pierderile teritoriale nu se uitã. Cã Beijingul ar contempla nu fãrã o oarecare plãcere decãderea Rusiei. O dovedesc întâlnirile la nivel înalt. Alt rãspuns la provocarea chinezã ar fi accentuarea de cãtre autoritãþile ruseºti a discursului xenofob ºi înãsprirea controalelor la graniþã. Alte probleme. Existã frustrãri sau umilinþe acumulate de-a lungul istoriei. ºi ei nu pot fi neglijaþi. El are explicaþii greu de contracarat. sã exploateze situaþia creatã la momentul potrivit. dar nu cu tancuri. care pot cel mult genera stãri de insatisfacþie psihologicã. puþin locuite. Factorii demografici ca atare sunt lãsaþi sã-ºi spunã cuvântul. Dinspre partea chinezã. va conduce la intensificarea influenþei chineze în zonã. China preferând. în aceeaºi perioadã. Cu totul altceva este „procesul tãcut“ de expansiune a populaþiei chinezeºti spre Siberia. „China invadeazã Rusia. mai ales când se combinã cu procese culturale profunde.

o flotã pentru apele þãrmului. în principal. care a consacrat aceastã þarã ca putere mondialã de primã mãrime. Construirea Zidului Chinezesc este un simbol al continentalitãþii. afirmarea ei ca civilizaþie se face în întregime pe continent. avem China. Ea a avut mai tot timpul o flotã de coastã. China a considerat cã împlinirea vocaþiei sale se face pe continent. dacã de-a lungul istoriei sale îndepãrtate construirea unei flote nu a apãrut ca un lucru presant. comerþul ºi . oceanul mãsoarã ºi consacrã. de îndepãrtare de freamãtul lumii. pe de altã parte. ªi. dintotdeauna. Apariþia ei ca stat ºi ca imperiu. mai pregãtit. pe de o parte. în epoca modernã China fost martorã la ridicarea Angliei ca prim actor mondial – care s-a fãcut. China a fost sedusã de mãrimea sa continentalã ºi puþin preocupatã de deschiderea spre „continentul marin“ reprezentat de Pacific. China. Ceea ce s-a întâmplat în 1978 nu a fost doar o cotiturã în strategia economicã de dezvoltare a þãrii. ªi cea mai bunã dovadã este decuplarea de la începutul secolului al XIX-lea. dominatã de orientarea sa continentalã. deci cu lumea largã. restul lumii. De multe ori ea s-a adâncit în continentalismul sãu ºi a pierdut parþial contactul cu lumea exterioarã. nu pentru largul oceanului propriu-zis. nu a avut aceastã prioritate. Oceanul are legile lui: învinge cine este mai mobil. o dovadã cã. Din istoria Chinei nu lipseºte un anume sinocentrism. iar statul chinez. dovadã cã nici în primele decenii ale dezvoltãrii sale socialiste problema flotei nu s-a pus. Þarã care ocupã în bunã mãsurã frontonul pacific al masei compacte euroasiatice. nu mai poþi construi ziduri. Petru cel Mare a mutat capitala la Petersburg pentru a arãta deschiderea europeanã a Rusiei ºi pentru a ilustra faptul cã Rusia înþelege sã-ºi asocieze viitorul cu lumea europeanã. Chiar construirea zidului poate fi interpretatã ºi ca o tentativã de izolare. cel puþin pe termen mediu. de închidere. Când te deschizi cãtre ocean. poziþiile avantajoase pe care le reprezentau insulele din apropiere locuite de chinezi. dar mutã centrul de greutate al dezvoltãrii þãrii. Conducerea chinezã nu mutã capitala. mai rapid. sã-ºi lege destinul de mare ºi de posibilitãþile ei. Liderii Chinei au înþeles cã viitoarea bãtãlie economicã se va da pe ocean. a pierdut. mai competitiv. prin valorificarea poziþiei sale maritime ºi dezvoltarea celei mai puternice flote a momentului – ºi la construirea flotei americane. China istoricã este profund continentalã. Miºcarea iniþiatã are o profundã semnificaþie geopoliticã. cu deosebire þãrmurile sale. la începutul secolului XX.202 Geopolitica Putere continentalã sau maritimã? Evaluând lucrurile cu un „compas istoric“. când lumea s-a miºcat rapid. a fost minimã. Viaþa Chinei se va conecta cu oceanul. un mod de a considera cã. a ajuns obiect de disputã pentru puterile occidentale. Indiferent de unde vin resursele ºi unde sunt prelucrate. O modificare esenþialã a survenit în însuºi modul în care au fost concepute destinul ºi vocaþia ei. A intervenit o fracturã în viziunea despre natura continentalã a Chinei. o regândire a raportului dintre dimensiunea continentalã ºi cea maritimã a þãrii. mai bine zis. De câte ori accentul a cãzut pe prima parte a relaþiei. Preocuparea Chinei de a valorifica deschiderea sa largã spre mare. Am spune cã reforma economicã este un derivat al acestei miºcãri iniþiale. China. Un argument suplimentar în aceastã privinþã este acela cã niciodatã China nu a fost preocupatã sã construiascã o flotã pe mãsura puterii ºi mãrimii sale.

În acelaºi timp. ºi aºazã un nou pilon al dezvoltãrii þãrii: pilonul marin. întãreºte aceastã deducþie (în momentul de faþã. China are o flotã de nord. motorul adevãrat al dezvoltãrii sale actuale. Când China s-a hotãrât sã iasã spre ocean. menþionarea unor dotãri cum ar fi portavioanele aratã cã este vorba despre o strategie cu bãtaie mai lungã. folosind datele sale naturale: imensa . dar ºtia cã numai aºa poate izbândi. care ar urma sã includã submarine. problema centralã a Chinei de mâine fiind concilierea celor douã Chine. Comerþul internaþional nu deþine decât 7. s-a dezvoltat atât de mult încât un autor de talia lui Cohen anticipeazã o mare tensiune între China continentalã ºi cea oceanicã. Ea doreºte sã fie o placã turnantã între puterile continentale ºi cele oceanice.5 procente în crearea PIB chinez. China intenþioneazã sã redevinã prima putere a lumii. coasta este puternicã în mãsura în care reprezintã ºi exprimã o forþã care. circa 20 de procente sunt angajaþi sau asociaþi cu activitãþile desfãºurate pe coastã. poate transmite semnale. una de est ºi una de sud). China schimbase. Coasta pune în valoare. În aceastã perioadã de aproape 30 de ani. putem spune cã momentul 1978 a însemnat regândirea rolului Chinei în lume ºi proiectarea unei strategii adecvate pentru acest scop. acum mai bine de 50 de ani. Nu numai cã a consemnat ritmuri mult mai mari de creºtere ºi numãrul cel mai mare de firme mixte. Ni se pare concludent în acest sens ºi efortul pe care China actualã îl face pentru construirea flotei sale oceanice. în care China se deschide hotãrât cãtre mare. Însã nu este nici o îndoialã cã direcþia de evoluþie se asociazã tot mai mult cu noul sãu destin oceanic.3 miliarde de locuitori. ºtia cã o aºteaptã o încordare realã. În 1999. ci chiar ruralã. Nu abandoneazã dimensiunea continentalã. un lucru este sigur: China este hotãrâtã sã punã capãt inferioritãþii sale navale. portavioane. Toatã perioada de peste 20 de ani de la declanºarea reformei este un mare efort de a pregãti economia þãrii pentru aceastã confruntare comercialã extrem de asprã. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 203 deschiderea pe care le prilejuieºte. Discrepanþa care se creeazã este realã. Din cei peste 1. care exprima o anumitã viziune despre propria dezvoltare. Chiar dacã ar putea avea ºi o existenþã de sine stãtãtoare.. vase de luptã. intenþia Chinei de a construi a patra flotã chinezã. vine dinspre uscat. China. destinatã Oceanului Indian. China este încã nu numai continentalã. pentru a nu se ajunge la o divizare care nu i se pare improbabilã autorului american. O asemenea miºcare nu era de conceput cu numai trei decenii în urmã. Chiar dacã schimbarea din 1978 pare mai puþin spectaculoasã. coasta a reprezentat laboratorul economiei de piaþã chinezeºti. dar nu va conduce la rezultate dramatice. care de acum devine principal. Continentalitatea Chinei rãmâne încã sursa de bazã a puterii sale. Chiar dacã s-a subliniat cã este vorba despre o flotã pentru apãrarea þãrmurilor. dar nu modificase nimic din evoluþia ei continentalã: totul se situa într-o continuitate frapantã. ea introduce un moment de discontinuitate într-o evoluþie secularã ºi inaugureazã un nou curs. coasta a devenit plãmânul prin care China a respirat. în principal. dar într-un alt mod. prin vocea ºefului forþelor sale navale. dar ea nu se poate substitui uscatului. distrugãtoare. Concluzionând. Indiferent de discuþiile privind dotarea ºi posibilitãþile de evoluþie ale puterii navale chineze. ci o repondereazã. ca întruchipare a noii vocaþii oceanice. dar pe coastã s-a modelat o altã atitudine. regimul politic. aproape 70% din populaþia sa trãieºte la sate. Coasta.Asia. a anunþat un program de zece ani de modernizare a flotei sale. modeleazã.

204

Geopolitica

întindere continentalã, care ocupã masa de teren dintre Asia Centralã ºi Oceanul Pacific, ºi larga deschidere cãtre cel mai mare ocean al lumii. Dezvoltându-se ca putere modernã ºi beneficiind de datele sale naturale, China va putea nu numai sã dezvolte legãturi în ambele direcþii, dar va încerca sã valorifice pentru sine noul sãu statut ºi chiar, în anumite limite, sã impunã propriile condiþii colaborãrii continentale sau oceanice. Sã recunoaºtem, este un statut pe care China, chiar în perioada ei de mare înflorire, nu l-a avut.

Cele trei Chine Atât de mult ne absoarbe succesul Chinei, atât de mult ne impresioneazã dezvoltarea sa, încât, cu sau fãrã voia noastrã, ne apar în minte douã tipuri de percepþii. ªtiind cã succesul stimuleazã o anumitã coeziune, sau mãcar anumite înþelegeri ºi raportãri comune, ne reprezentãm China unificatã de propriul succes. Lucrurile nu stau tocmai astfel; realitãþile din China de astãzi ne vorbesc de multe probleme interne, de tensiuni, chiar de miºcãri centrifuge. Deºi în spaþiul chinez ideea de naþionalitate are un alt înþeles, pentru cã multe asemenea naþionalitãþi au evoluat vreme de secole întregi împreunã cu naþiunea majoritarã, nu putem omite faptul cã în China continentalã trãiesc peste 55 de minoritãþi naþionale care numãrã peste o sutã de milioane de persoane. A doua reprezentare: cum succesul s-a afirmat cu deosebire pe coastã ºi în regiunile apropiate acesteia, tindem sã reducem China la zona ei dinamicã ºi dezvoltatã. Scãpãm din vedere partea sa vesticã, mai puþin dezvoltatã, dar foarte întinsã. Densitatea demograficã este mai redusã, iar populaþia este alcãtuitã cu precãdere din minoritãþi. Sã privim din nou la hartã ºi vom vedea cât de mult înainteazã China în interiorul continentului. Ea ocupã toatã graniþa de nord a Birmaniei (ne dãm astfel mai bine seama de ce China are ºi va avea o relaþie bunã cu aceastã þarã: este singura modalitate de a avea acces de pe uscat la Oceanul Indian), apoi graniþa de nord a Indiei ºi a minusculelor state Nepal ºi Bhutan. Dupã care, în partea de est, se învecineazã cu lumea islamicã: cu Pakistanul, cu Afganistanul ºi, apoi, cu fostele republici sovietice din Asia Centralã (cu Tadjikistanul, cu Kîrgîstanul ºi, pe o porþiune mare, cu Kazahstanul). La o analizã atentã se pot distinge „trei Chine“ (vezi harta 13): o Chinã maritimã, de departe cea mai dinamicã zonã a þãrii. Ea s-a dezvoltat cu deosebire dupã 1978, când a avut loc o regândire profundã a noilor posibilitãþi de afirmare ale Chinei. Soarta ei depinde cumva de deschiderea continentului cãtre ºansele pe care le oferã vecinãtatea mãrii. Astãzi, China maritimã este cea mai populatã zonã a þãrii ºi cea mai prosperã. Aici s-a realizat cea mai mare parte din creºterea economicã impresionantã a Chinei, aici se realizeazã, în unele zone, un venit pe cap de locuitor de 18.000, 20.000 sau chiar 22.000 de dolari, perfect comparabil cu cele mai dezvoltate naþiuni. China continentalã propriu-zisã, cea pe care s-a desfãºurat cea mai mare parte a istoriei chineze, cea locuitã de populaþia han, cea traversatã de marile fluvii chinezeºti, se întinde de la nord de Beijing pânã spre graniþa cu Vietnamul. Este ºi ea intens locuitã, dar mult mai sãracã decât China maritimã. Are mari aglomerãri urbane, dar majoritatea populaþiei este formatã încã din þãrani. Aici întâlnim China eternã. Evoluþiile

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

205

Harta 13: Cele trei Chine (apud L’Atlas géopolitique et culturel du Petit Robert des noms propres, Dictionnaires Le Robert, Paris, 2002, p. 144)

din ultima vreme au avut un impact puternic ºi în aceastã zonã. Cunoaºte ºi ea ritmuri de dezvoltare moderne, concomitent cu mari miºcãri demografice: de la sat spre oraº ºi dinspre interior spre zona maritimã. Migraþia dinspre sat spre oraº ºi dinspre adâncul continentului spre þãrmuri este aºa de amplã, încât China este confruntatã cu fenomenul depopulãrii satelor ºi cu apariþia unor aglomerãri citadine suprapopulate, unde iau naºtere fenomene sociale greu de controlat. Decalajul dintre „China de mijloc“ ºi „sora“ ei maritimã încã se menþine. În sfârºit, cea de-a treia Chinã, cea de vest, constituie partea cea mai puþin dezvoltatã a þãrii; este partea ocupatã de provinciile Tibet ºi Xinjiang, regiune locuitã cu preponderenþã de minoritãþi care împãrtãºesc alte credinþe religioase decât cele confucianiste. Deºi îndepãrtatã, aceastã zonã cunoaºte ºi ea o dinamicã, dar una specificã. Sunt miºcãri cu puternicã tendinþã de autonomie, dacã nu chiar de desprindere. Insistând puþin asupra acestei regiuni a þãrii, vom dobândi o reprezentare mai adecvatã a Chinei de astãzi. În partea de sud-vest a þãrii se aflã Tibetul, leagãn al religiei budiste, amplasat chiar în inima munþilor Himalaya. A devenit o regiune autonomã în 1951, sub conducerea

206

Geopolitica

lui Dalai Lama. Reformele agricole din anii care au urmat, ca ºi reducerea drasticã a puterii de care se bucurau mãnãstirile, au provocat revolta din 1959, soldatã cu represiuni severe (de pildã, Cohen vorbeºte despre omorârea a un milion de tibetani), cu distrugerea multor lãcaºuri de cult, cu plecarea liderului tibetan în nordul Indiei. Ca populaþie, tibetanii numãrã aproximativ 2,5 milioane de persoane. Îi particularizeazã cu deosebire credinþa religioasã, budismul, care aici îmbracã o formã deosebitã de celelalte ramuri existente pe continent.38 Cert este cã, de atunci, chiar dacã lucrurile au cunoscut perioade de acalmie, chiar dacã, se pare, statul însuºi face eforturi de construire a unor noi mãnãstiri, problema tibetanã rãmâne o temã internaþionalã,39 iar Dalai Lama încearcã sã mobilizeze sprijinul internaþional pentru cauza tibetanã. În estul Chinei se întinde provincia Xinjiang, locuitã în cea mai mare parte de triburile uigure, vorbitoare a unei limbi din familia limbilor turcice. Imediat dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, în climatul turbulent ºi nesigur de atunci, populaþia uigurã a reuºit sã întemeieze un nou stat: Turkestanul de Est, care a fost, dupã aceea, desfiinþat de noua putere chinezã. Numãrul uigurilor se ridicã la circa 8 milioane de persoane, de credinþã islamicã (este singura provincie unde politica de limitare a numãrului de naºteri nu se aplicã). În timp, aici s-a dezvoltat o miºcare separatistã, încurajatã în ultima vreme ºi de procesul de dezmembrare a fostei Uniuni Sovietice ºi de creare a statelor independente din Asia Centralã; un rol important în stimularea acestor miºcãri centrifuge l-a avut ºi ascensiunea miºcãrilor extremiste din unele þãri musulmane vecine. De pildã, provincia Xinjiang are o graniþã directã pe o lungime de circa 30 de kilometri cu Afganistanul. Saul Cohen sesizeazã corect cã unul dintre dezavantajele cu care se confruntã China în aceastã regiune este aceea cã partea ei dezvoltatã ºi intens populatã se aflã situatã la mare distanþã, în timp ce zonele populate ale þãrilor vecine sunt plasate lângã graniþa chinezã, ceea ce le sporeºte, implicit, influenþa.40 Rãspunsul chinez este proiectat în mai multe planuri. În primul rând s-au construit ori se aflã în curs de construcþie diverse ºosele ºi cãi ferate, care sã lege mai bine provinciile Xinjiang ºi Tibet de restul þãrii. Motivul oficial al acestui efort este exploatarea resurselor energetice din deºertul Tarim Basin (de aici, din acest deºert, va porni chiar o conductã de gaze care sã ajungã la Shanghai). Este limpede cã se are în vedere ºi o intensificare a legãturilor între diferitele populaþii, a circulaþiei ºi a schimburilor. În acelaºi timp, literatura de specialitate semnaleazã ºi politica de încurajare a populaþiei chineze din restul þãrii pentru a se muta ºi a se stabili în aceste teritorii. Se pare cã în provincia Xinjiang sunt deja stabiliþi circa 6 milioane de chinezi ºi cã acest proces se va accentua pânã când populaþia han o va depãºi ca numãr pe cea uigurã. În acest context, vom menþiona câteva lucruri ºi despre credinþele religioase rãspândite în China de astãzi. Nu vom vorbi despre taoism, pentru cã aceastã credinþã este tradiþional chinezã. Nu vom discuta prea mult nici despre budism, deºi este foarte rãspândit pe teritoriul chinez. Raul Birnbaum vorbeºte de trei ramuri ale budismului: cea tibetanã, adoptatã ºi de mongoli, forma sudicã, prezentã la graniþa de sud a þãrii, precum ºi în statele din Asia de Sud-Est, ºi budismul Han, „budismul chinez“ rãspândit în toatã þara, caracterizat printr-o slujbã standardizatã ºi alte practici specifice (de pildã, budismul tibetan permite consumul de carne, cel Han practicã vegetarianismul complet).

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

207

În China trãiesc astãzi peste 20 de milioane de musulmani41 – mai mulþi decât populaþia Malayeziei; mai mulþi decât în orice þarã din Orientul Mijlociu, cu excepþia statelor mari, Iran, Turcia, Egipt. O bunã parte a lor sunt masaþi în provincia Xinjiang, dar enclave musulmane se aflã ºi în alte pãrþi ale þãrii. Cum spuneam, uigurii sunt exceptaþi de la politica limitãrii numãrului de copii. ªi datoritã acestui fapt, dar ºi ca urmare a ratei înalte de creºtere demograficã înregistrate de populaþia musulmanã, procentul de musulmani în China va creºte, raportat la populaþia þãrii. Extrem de interesantã este evoluþia creºtinismului în China. Credincioºii catolici ocupã cam un procent din populaþia Chinei, ceea ce înseamnã aproximativ 10-12 milioane de persoane.42 Ei se bucurã de o libertate sporitã în ultimii ani. Ca ratã a creºterii, credincioºii catolici se situeazã pe aceeaºi treaptã cu populaþia de credinþã autohtonã, aºa cã nu se prevãd evoluþii spectaculoase. În mod particular se contureazã prezenþa ºi ponderea protestantismului. Aceastã credinþã a fost mult mai activã ºi a reprezentat un element dinamic al procesului de „redeºteptare religioasã“ din China ultimelor decenii. Ca urmare, audienþa protestantismului a crescut considerabil. În orice caz, se estimeazã cã numãrul credincioºilor protestanþi este de 20 de ori mai mare decât cel din 1949.43 Cât priveºte numãrul total al acestora, estimãrile sunt diferite. Cea mai lejerã evaluare vorbeºte despre un numãr variind între 15 ºi 75 de milioane de credincioºi. Dinamica creºterii este oricum semnificativã, din moment ce ºi cifrele oficiale vorbesc despre un numãr de protestanþi între 25 ºi 35 de milioane. La fel de interesantã ni se pare constatarea uneia dintre cauzele acestei creºteri: chinezii, cu deosebire cei intelectuali, sunt atraºi de aceastã credinþã, datoritã rolului pe care biserica protestantã l-a avut în dezvoltarea capitalismului modern ºi a spiritului întreprinzãtor pe care acesta îl presupune.

Þarã mare, probleme mari Dacã succesul Chinei stã în reforma pe care a promovat-o, dacã performanþa economicã a actualizat potenþialul geopolitic al þãrii, atunci se pune, firesc, întrebarea: va reuºi China sã menþinã acelaºi ritm, sã promoveze cu acelaºi echilibru strategia care, pânã acum, i-a adus succesul? Întrebarea devine actualã mai ales în contextul obiectivului central stabilit la ultimul congres al partidului, din toamna anului 2002, acela ca, pânã în 2020, China sã-ºi sporeascã de patru ori PIB-ul, aºa cum, cu 20 de ani în urmã, la Congresul al XII-lea, fixase aceeaºi creºtere pânã în 2000. În legãturã cu mãrimea PIB-ului chinez, existã o serie de discuþii în literatura de specialitate. De pildã, Cohen îl estimeazã la peste 4.000 de miliarde de dolari. Ceea ce ar plasa China pe locul trei în lume, dupã SUA ºi Uniunea Europeanã, dar înaintea Japoniei. Alte surse vorbesc de peste 1.000 de miliarde, ceea ce ar situa China pe locul al ºaselea în lume, dupã SUA, Japonia, Germania, Franþa, Marea Britanie ºi Italia. Sunt modalitãþi de calcul diferite ºi preferãm sã nu intrãm într-o discuþie tehnicã. Chiar dacã am lua în calcul acest ultim nivel ºi l-am înmulþi cu patru, vom vedea cã, în urmãtoarele douã decenii, China se va instaura pe un confortabil loc doi (Japonia va creºte ºi ea, dar sã nu uitãm cã una este sã te angajezi în cursã cu un miliard de oameni, cu o enormã

208

Geopolitica

suprafaþã continentalã ºi cu totul altceva sã reuºeºti cu o forþã naturalã cam de zece ori mai micã; pânã la urmã, numãrul îºi spune cuvântul, iar decalajul tehnologic nu va mai fi aºa de mare încât sã compenseze aceastã diferenþã fizicã). Nu suntem neapãrat partizanii unor calcule care aratã ce s-ar întâmpla dacã…, dar vom reproduce unul dintre acestea pentru a avea mai bine reprezentate implicaþiile dezvoltãrii ºi modernizãrii Chinei, consecinþele creºterii performanþelor sale. Iatã ce ne spune John Mearsheimer în aceastã privinþã: „În condiþiile în care China se modernizeazã pânã la punctul în care va avea un PNB pe cap de locuitor egal cu al Coreei de Sud (8.600 $), ea va avea economia de 2,5 ori mai puternicã decât a Japoniei de astãzi ºi de 1,3 ori mai mare decât a SUA de astãzi“. Deci, va reuºi China sã menþinã acest ritm, sã realizeze obiectivul pe care ºi l-a propus? Realizãrile de pânã acum, experienþa acumulatã în promovarea reformei ºi în transformarea þãrii, atuurile pe care le-a dobândit între timp, inclusiv cel de membru al OMC sunt premise care nu pot fi neglijate. În tot ceea ce a fãcut China impresioneazã faptul cã a gãsit mãsura dreaptã a lucrurilor, cã nu a forþat pânã când terenul nu era bine pregãtit, economic ºi social, cã nu a urmat reþete, ci ºi-a construit strategia pornind de la propriile realitãþi. Cu autoritatea de fost consilier al preºedintelui Clinton ºi de fost economist-ºef al Bãncii Mondiale, Joseph Stiglitz citeazã mai multe exemple care aratã cã, deºi nu a numit-o astfel, China a aplicat ceea ce Shumpeter numea „distrugere creatoare“. „Deºi China nu a privatizat întreprinderile de stat, o datã cu apariþia noilor întreprinderi private importanþa primelor s-a micºorat într-o mãsurã atât de mare încât, la douãzeci de ani de la începerea tranziþiei, ele mai dãdeau doar 28,2% din producþia industrialã. Trecerii la un nou sistem de preþuri, pe care fiecare tranziþie o resimte dureros, China i-a gãsit o «soluþie ingenioasã». Ea a adoptat un sistem ingenios: un sistem de preþuri organizat pe douã niveluri. Ceea ce se producea în conformitate cu vechiul sistem de stat se vindea la preþul vechi, iar ceea ce se producea dincolo de acest sistem se vindea la nivelul pieþei.“44 ªi iatã concluzia formulatã de autor: „deºi în China liberalizarea a fost înfãptuitã, aceasta s-a fãcut treptat, în aºa fel încât resursele sã nu fie lãsate neutilizate, ci sã fie redistribuite cãtre destinaþii mai potrivite […]. Pe când în China tranziþia a determinat cea mai mare diminuare a numãrului de sãraci din istorie (de la 358 de milioane în 1990 la 208 de milioane în 1997, folosind drept criteriu de apreciere standardul de un dolar pe zi), în Rusia ea a determinat cea mai mare creºtere a numãrului de sãraci înregistratã vreodatã într-un interval aºa de mic (cu excepþia perioadelor de rãzboi)“45. Indiferent de abordãrile adoptate în ceea ce priveºte dezvoltarea Chinei, de diversele opinii critice formulate, nu am întâlnit o contestare a capacitãþii conducerii chineze de a promova, în continuare, reforma. Îndoielile se formuleazã în legãturã cu alte probleme. Prima dintre acestea priveºte transferul puterii politice cãtre o nouã generaþie de lideri. Congresul al XVI-lea, din toamna anului 2002, a arãtat cã acest pas extrem de important a fost fãcut cu bine. Fireºte, sunt puncte de vedere diferite în legãturã cu acest transfer ºi cu faptul dacã acesta a avut loc cu adevãrat. Se ºtie, a fost ales un nou secretar general al partidului în persoana lui Hu Jintao, care reprezintã a patra generaþie de lideri politici, dupã generaþia a treia (reprezentatã de Jiang Zemin), a doua

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

209

(simbolizatã de Deng Xiao Ping) ºi prima generaþie (întruchipatã de Mao). Demn de semnalat este cã în Biroul Politic au fost promovaþi oameni tineri, mulþi dintre ei provenind din regiunile de coastã. Existã autori care spun cã, de fapt, nu a avut loc nici un transfer, întrucât Zemin ºi-a pãstrat funcþia de preºedinte al Comisiei Militare Centrale a partidului, poziþie deþinutã ºi de Deng Xiao Ping ºi consacratã de istoria recentã drept poziþie-cheie în sistemul de putere al Chinei. Este o interpretare care nu poate fi neglijatã, aºa cum nu se poate scãpa din vedere nici faptul cã înainte de congres foarte mulþi comentatori pronosticau un nou mandat de secretar general pentru Zemin. Deci, dacã avem în vedere complexitatea procesului, vom putea concluziona cã a avut loc un transfer, dar el a urmat calea, tradiþionalã am spune, a mãsurii treptate (care poate fi cititã ºi ca jumãtate de mãsurã). O altã întrebare se referã la modul în care comunitatea internaþionalã va accepta ºi va integra noul actor. Dupã cum semnaleazã Nicholas Kristof, „aproape nimic nu este mai destabilizator decât sosirea unei noi puteri pe scena mondialã“46. Istoria aratã cã una dintre cele mai vechi probleme în relaþiile internaþionale, a fost modul în care comunitatea internaþionalã se adapteazã la noile cerinþe, la noile ambiþii ale puterii care apare. De aceea, dacã China este capabilã sã susþinã miracolul economic, reajustarea raporturilor sale cu ceilalþi poli de putere ai lumii reprezintã una dintre cele mai dificile sarcini ale relaþiilor internaþionale în deceniile care urmeazã. În orice caz, faptul cã astãzi China este membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului ilustreazã o asemenea disponibilitate din partea comunitãþii internaþionale. Mai multe surse semnaleazã o altã constrângere cãreia va trebui sã-i facã faþã China în anii urmãtori. Este vorba despre resursele energetice mult mai mari pe care le presupune dezvoltarea proiectatã a þãrii. În momentul de faþã, China este al ºaptelea producãtor de petrol din lume, cu o producþie anualã de 160 de milione de tone.47 Ascensiunea rapidã a nevoilor de consum generate, în principal, de rata înaltã a creºterii economice a fãcut ca producþia sã fie din ce în ce mai insuficientã, iar China sã devinã importatoare de petrol. În anul 2000 a importat deja 6 milioane tone, iar în 2010 urmeazã sã importe aproximativ 100 de milioane de tone. Aceastã situaþie ridicã mai multe probleme. În ceea ce priveºte producþia internã, este de menþionat cã ea provine în cea mai mare parte din China de est, ceea ce conferã o cu totul altã semnificaþie miºcãrilor separatiste din Xinjiang. Noi rezerve au fost descoperite în deºertul Tarim ºi la graniþa cu Kazahstanul. Sunt motive care ne îndeamnã sã credem cã, în viitor, China va face mari eforturi pentru stabilizarea zonei ºi, în acelaºi timp, pentru modernizarea ei. Chiar dacã nu reprezintã singurul motiv, rezervele de petrol care se estimeazã cã existã în insulele Spratly ºi Paracel fac ºi mai atractive aceste teritorii pe care China le revendicã insistent. Chiar ºi aºa, nevoile mari de petrol ale Chinei fac necesar recursul la petrolul din import. „Se estimeazã cã în 2050, China va fi tot atât de dependentã de petrolul din Orientul Mijlociu ca ºi Japonia.“48 O parte din el va fi procurat, cum se întâmplã ºi acum, din Rusia. Totuºi, Orientul Mijlociu devine o regiune de importanþã vitalã pentru China. Vom înþelege de ce ºi China va avea o atitudine foarte atentã cu numeroasa minoritate musulmanã din þarã. Ajunºi în acest punct, vom prezenta o interpretare diferitã a modului în care SUA ar putea limita dezvoltarea Chinei.

210

Geopolitica

Aymeric Chauprade considerã cã, la orizontul anilor 2015, China va putea pune în discuþie dominaþia clarã a Pacificului de cãtre SUA.49 Dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, China se contureazã drept celãlalt pol de putere, „celãlalt rival economic neaservit politic“. Sã nu uitãm, spune autorul francez, cã principalul atu al Chinei este populaþia sa, care, în condiþiile dezvoltãrii acestei þãri, va reprezenta o piaþã internã perfect comparabilã cu NAFTA ºi cu UE. SUA au învãþat încã din perioada Rãzboiului Rece cum se contracareazã un duºman. Faþã de Uniunea Sovieticã ele au promovat strategia îngrãdirii. De data aceasta sunt pe punctul de a aplica o metodã diferitã, pe care autorul francez încearcã sã o descifreze. Din punctul de vedere al dominaþiei în Pacific, SUA vor stimula constituirea unei reþele alcãtuite din Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, þãri care dispun sau pot sã dispunã în orice moment de puternice structuri militare; în spatele lor vor fi Statele Unite cu puterea lor militarã atât de performantã. De aceea, SUA vor încuraja Japonia sã-ºi asume responsabilitãþi de securitate în Pacific ºi sã abandoneze propria prevedere constituþionalã potrivit cãreia forþele armate ale þãrii nu sunt menite decât pentru misiuni defensive. SUA vor încuraja Taiwanul sã-ºi modernizeze forþele de apãrare (de altfel, Taiwanul este unul din marii cumpãrãtori de armament din lume). SUA au stigmatizat Coreea de Nord ca fãcând parte din „Axa rãului“, pentru a grãbi reunificarea ºi a stimula o „Coree mare, antichinezã ºi proamericanã“. Aceastã orientare, precizeazã Chauprade, cunoaºte ºi dificultãþi reale, pentru cã statele respective vor avea ºi ele calculele ºi evaluãrile lor, ºi nu este convenabil în nici un fel sã joci, la începutul mileniului trei, rolul de vasal al cuiva, oricât de puternic ar fi. De aceea, principala modalitate de limitare ar fi „controlarea nevoilor de energie ale adversarului“. Cum spuneam, China va deveni nu numai importatoare, ci chiar dependentã de resurse energetice exterioare. Graþie intervenþiei în Afganistan ºi controlului din ce în ce mai vizibil pe care îl exercitã în Asia Centralã, SUA limiteazã accesul Chinei la sursele din Marea Caspicã. Prin intervenþia în Irak ºi prin planurile de expansiune în zonã pe care le au, SUA vor institui un control sever asupra principalei resurse a economiei moderne, petrolul. Aºa s-ar explica insistenþa SUA de a ataca Irakul: aceastã intervenþie militarã conferã puterii americane un control strategic nu numai asupra Chinei, ci ºi asupra altor mari consumatori de petrol. În sfârºit, în strategia americanã ar mai fi prevãzutã slãbirea adversarului din interior prin stimularea diverselor miºcãri de autonomie ºi independenþã, a tendinþelor centrifuge. Miºcãrile din Tibet ºi cele din Xinjiang ar putea juca un asemenea rol. Chauprade deplânge faptul cã o putere de dimensiunile Chinei nu are decât cel mult o viziune asiaticã, nu se ridicã la nivelul unei viziuni globale, care i-ar da temeiuri sã se opunã Statelor Unite, sã încerce sã previnã strategia care se þese deja în jurul ei. Ne-ar fi greu sã ne pronunþãm asupra veridicitãþii analizei, ca ºi asupra comportamentului recomandat de autor. Ceea ce putem spune este cã pânã acum China nu a întâlnit opreliºti semnificative în propria dezvoltare. Fireºte cã disputa pentru dominaþie – mai ales când este vorba despre dominaþie mondialã, dacã China va ajunge sã se angajeze în aºa ceva – are duritatea ei. Deocamdatã, nu putem sã nu remarcãm cã „noul bipolarism“ despre care se discutã, cel dintre SUA ºi China, este unul proiectat, imaginat de diverºi analiºti ºi nu unul real, afirmat ºi asumat de vreuna dintre pãrþi.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

211

Dupã opinia noastrã, dacã este sã discutãm ascensiunea Chinei spre puterea mondialã, atunci principala problemã este ca aceastã þarã sã dobândeascã, mai întâi, statutul de putere regionalã. Nu din punctul de vedere al parametrilor economici ºi sociali, al forþei sale, ci al acceptãrii în regiune. Japonia are toate datele sã fie un asemenea lider regional ºi, totuºi, un anumit trecut, proaspãt încã, face ca þãrile din zonã sã fie extrem de reticente. China nu vine cu o asemenea încãrcãturã istoricã. Dar, în atmosfera de suspiciune sau, sã spunem, de prudenþã exageratã din Asia, nu este vãzutã cu ochi buni ascensiunea unui lider detaºat. Toate miºcãrile pe care le vom observa la statele din ASEAN urmãresc sã asigure un echilibru la nivel asiatic, sã nu se conecteze doar la o singurã sursã de putere. Deocamdatã, strategia gradualã pe care China o aplicã în promovarea reformei interne se dovedeºte cea mai bunã metodã ºi în ceea ce priveºte afirmarea ei pe plan internaþional.

Redefinirea bazelor puterii în China Tot la sfârºitul anilor ’70, China a declanºat procesul de modernizare a armatei ºi a trecut de la doctrina militarã a unei armate care sã impresioneze prin mãrime la cea a unei forþe militare mai mici, dar mult mai profesioniste ºi mai sofisticate din punct de vedere tehnologic. Între 1989 ºi 1995, cheltuielile militare au crescut cu 10-15% în fiecare an, cheltuieli alocate mai ales pentru achiziþionarea de aparaturã high tech. Ceea ce a dus la concluzia cã statul chinez foloseºte boom-ul economic pentru a finanþa inclusiv o mare ascensiune militarã. Raþiunile acestei politici ar putea fi dorinþa de a garanta stabilitatea internã ºi securitatea graniþelor, de a susþine eforturile de explorare a rezervelor minerale în zona de coastã, precum ºi motive de politicã internã. Investiþiile masive în armatã ºi pentru modernizare au ºi scopul de a trimite un mesaj sugestiv vecinilor din sud, acela cã Beijingul este cât se poate de ferm în ceea ce priveºte pretenþiile teritoriale asupra insulelor din Marea Chinei de Sud ºi a unora din Marea Chinei de Est. Interesant de urmãrit este ºi direcþia în care se îndreaptã aceste cheltuieli, ceea ce prefigureazã o nouã strategie navalã a Chinei. În ultimii ani, China a achiziþionat tehnologia necesarã dotãrii unei flote aeriene ºi navale, fapt ce reflectã aspiraþiile de a-ºi dezvolta un potenþial naval, nu numai unul de coastã. Principalul obiectiv strategic al unei forþe navale este de a apãra þãrmurile. Dar, pe mãsurã ce miza intereselor strategice ºi economice creºte, rolul jucat de forþa navalã se extinde. În a doua jumãtate a anilor ’90, China a început sã se preocupe de pregãtirea unei armate mai flexibile, mai echilibrate, capabile de a opera ºi în afara apelor teritoriale chineze. Noua doctrinã are în vedere capacitatea de a proiecta puterea, mai curând decât cea de apãrare propriu-zisã. Pot fi amintite câteva dintre cauzele care stau la baza acestei schimbãri: starea de nesiguranþã din regiune, fluctuaþiile economice, imaginea echivocã a rolului jucat de Statele Unite, nesiguranþa cauzatã de influenþa Japoniei. Alte cauze: dorinþa de a fi sigurã pe resursele de energie, de aici necesitatea de a controla cãile de acces la aceste resurse. China are nevoie sã proiecteze o imagine de putere regionalã ºi pentru aceasta este necesarã dimensiunea militarã.

ele sã fie menþinute între anumite limite. Imaginea unei puteri mult mai stabile. în momentul când s-a fãcut publicã intenþia acestei þãri de a exploata rezervele de petrol din zonã. pentru cã. Mai mult. deci reprezentând un „punct de control“ al accesului în zonã. Vietnam. are dispute de graniþã cu o parte din vecini. Descoperirea rezervelor de petrol a aprins ºi mai mult disputa. deºi ASEAN a propus o soluþionare paºnicã a disputei. Nu s-a ajuns la un acord. China este îngrijoratã ºi de faptul cã. Forþele armate chineze au luat. Grupul de insule Spratly este plasat la o distanþã aproape egalã de Filipine. ºi îndeplinind aceleaºi funcþii) ºi una economicã (ambele sunt bogate în resurse de petrol ºi de gaze naturale). problema poate îmbrãca un caracter internaþional acut. SUA ar fi preocupate de faptul cã statul chinez îºi sporeºte performanþa militarã nu în vederea unei confruntãri directe. Importanþa strategicã ºi economicã a insulelor nu va face uºoarã gãsirea unei soluþii. la sfârºitul anilor ’80 China a început sã-ºi converteascã resursele economice ºi puterea militarã în influenþã politicã. care nu poate fi doborâtã în momentul în care s-ar confrunta cu dezechilibre economice. SUA s-ar putea afla în cãutarea unui nou duºman. politice ºi militare coexistã. dupã terminarea Rãzboiului Rece. dar nu mai este vorba de conceperea economiei ca bazã exclusivã a puterii.50 Tendinþa Chinei de a transforma puterea economicã ºi militarã în putere politicã exemplificã procese care încep sã se contureze la nivelul întregii Asii. au avut loc ciocniri militare în zonã între forþe vietnameze ºi filipineze. altfel. filipineze ºi chineze. în partea de nord a aceleiaºi mãri. China deþine arme nucleare. factorul economic rãmâne în prim-plan. chineze ºi vietnameze (ultimele soldându-se cu scufundarea unor vase vietnameze). Deci nici China nu este interesatã sã-ºi impunã unilateral voinþa. iar Paracel. Desigur. Puterea are dimensiuni multiple ºi ea se cere evaluatã cu mãsuri specifice fiecãrui domeniu în care se manifestã. Dupã cum semnaleazã Samuel Huntington. Malayezia ºi la aproximativ o mie de kilometri de insula chinezã Hainan. în 1974. în acest sens. remarcã mai mulþi autori. ci pentru a folosi aceastã putere ca instrument de presiune ºi bazã pentru negocieri. oferind premisele pãstrãrii statutului de putere. Ele au o importanþã strategicã (insulele Spratly sunt situate la intrarea în Marea Chinei de Sud. Un tip de înþelegere chino-vietnamezã se pare cã se instaleazã pentru coordonarea acþiunilor în zonã. Grupul de insule Paracel se aflã la 280 de kilometri sud-est de insula chinezã Hainan ºi la 370 de kilometri de coasta vietnamezã. Japonia asigurã din import aproximativ 80% din nevoile sale energetice) face ca. oricâte dispute ar exista.212 Geopolitica Mai mulþi analiºti vorbesc despre zona de tensiune reprezentatã de grupurile de insule din marea Chinei de Sud. Tot aºa de adevãrat este cã importanþa rutei comerciale care trece prin aceastã mare (de pildã. aceste insule de la Vietnam. semnul cel mai vizibil fiind opoziþia din ce în ce mai fermã faþã de prezenþa americanã în zonã. iar prin dotarea rapidã a armatei ar putea sã fie în mãsurã sã rezolve certuri mai vechi în propriul avantaj. pe unde trece principala cale de aprovizionare cu diferite produse a þãrilor din zonã. Înscrierea economiei pe o curbã ascendentã ºi investiþiile în modernizarea armatei sunt semne cã statul chinez se întoarce la o imagine de putere în care aspectele economice. .

douã sisteme“. Taiwanul este ºi el o insulã. sã fie respectat. economicã ºi culturalã este în multe privinþe deosebitã. Mult timp. numai timpul poate estompa multe conflicte care par. mult mai sinuoasã este relaþia cu Taiwanul. ci cu o putere economicã de relief a lumii contemporane. Aflat mai bine de o sutã de ani sub stãpânire britanicã. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 213 Cercurile de gravitaþie chinezeºti În percepþia comunã. Alegerile din Taiwan din martie 2000 au dat câºtig de cauzã candidatului cu cel mai pronunþat discurs anti-China. se pare. o þarã întinsã. lider revoluþionar ºi cumnat al lui Mao Tze Dung. Taiwanul a evoluat în sfera de influenþã americanã. sprijinit de partidul care avea în program independenþa faþã de China.Asia. Taiwan. ceea ce anunþã ºi sintetizeazã voinþa Chinei de a respecta dreptul Hong Kong-ului la autonomie. la 20 decembrie 1999. Dacã avem în vedere dinamismul ºi performanþa economicã a Taiwanului. care ºtie sã aºtepte ºi înþelege cã. unde trãiesc aproximativ 6 milioane de locuitori. De remarcat înþelepciunea Chinei. Taiwanul a fost întemeiat ºi condus de cãtre Cian Kai ªi. economic ºi cultural al fostei colonii portugheze rãmâne neschimbat pentru urmãtorii 50 de ani. Dezvoltarea din ultima vreme a Chinei a fãcut ca tratatul de retrocedare a Hong Kong-ului. Singapore (vezi harta 14). Realitatea politicã. ireconciliabile. alimentatã ºi de rivalitatea personalã dintre cei doi lideri politici. un bloc masiv continental. În tratatul care stipula revenirea la China exista prevederea cã actualul sistem social. Hong Kong-ul a devenit în ultimele decenii un adevãrat simbol al dinamismului ºi prosperitãþii. prin care drepturile britanice asupra acestei insule încetau în 1997. Hong Kong-ul este o insulã situatã în vecinãtatea Chinei. Spre deosebire de Mao. între cele douã state a existat o relaþie încordatã. care. Aceastã încordare este cel mai fidel exprimatã de politica celor 3 nu-uri: nici un contact. nici o negociere. În plus. politic. În acelaºi mod s-a procedat ºi în ceea ce priveºte revenirea oraºului Macao la statul chinez. Cian Kai ªi a urmat o linie naþionalistã. Desprins de China dupã Revoluþia de Eliberare Chinezã. a promovat ideea „o þarã. Ritmul rapid al dezvoltãrii ºi modernizãrii Chinei continentale are un impact considerabil asupra relaþiei cu Taiwanul. De la înfiinþare. în domeniul politic. unde trãiesc peste 22 de milioane de locuitori. la prima vedere. pentru a atenua impactul revenirii Hong Kong-ului. Relaþiile politice însã au evoluat mult mai lent. nici un compromis cu continentul. Rigorile disciplinei care face obiectul lucrãrii de faþã ne îndeamnã sã remarcãm un tip special de înþelepciune care evalueazã evenimentele cu alte mãsuri (decenii ºi chiar secole). Mai complicatã ºi. China reprezintã o þarã continentalã. ºi cea mai importantã piaþã pentru aceastã insulã prosperã era chiar America. În anii ’90. ne vom da seama cã nu mai avem de-a face cu o simplã insulã. dar cuprinde în acelaºi timp ºi alte entitãþi chineze sau cu populaþie majoritar chinezã – Hong Kong. civilizaþia chinezã în definiþia ei contemporanã are drept centru de greutate China continentalã. între insulã ºi continent se dezvoltã puternice relaþii economice ºi chiar relaþii umane. victoria a . Pe de altã parte. în acest plan menþinându-se o încordare vizibilã. care a îmbrãþiºat o linie internaþionalistã.

relaþiile dintre China continentalã ºi Taiwan se intensificã. pe termen mediu.214 Geopolitica Harta 14: Cercurile de gravitaþie chinezeºti (apud François Géré. o analizã mai atentã a realitãþii . 156) intervenit dupã 55 de ani de dominare a Partidului Naþionalist. 2002. Revenind la dihotomia puteri maritime–puteri continentale. statul chinez nu va recurge la forþã pentru a pune stãpânire pe Taiwan. Problema Taiwanului meritã analizatã foarte atent ºi dintr-o altã perspectivã. Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique. se vor îmbunãtãþi ºi relaþiile politice. Paris. Cu ocazia discursului inaugural. Chiar dacã relaþiile politice dintre China ºi Taiwan nu traverseazã cea mai fastã perioadã. Or. este aproape verificat faptul cã. la orizont apare un proces de destindere care nu poate sã nu-ºi punã amprenta asupra ansamblului relaþiilor dintre cele douã state. în plan economic. Larousse. preºedintele taiwanez de atunci a anunþat cã nu va declara independenþa pe timpul mandatului sãu dacã. ceea ce ne îndreptãþeºte sã anticipãm cã. la rândul sãu. p. atunci când legãturile economice se intensificã.

Cu Taiwan. Franþa. SUA încep sã se teamã de evoluþia Chinei ºi încep sã perceapã aceastã þarã drept un competitor strategic. În sfârºit. China nu era China de astãzi. din punctul de vedere al datelor naturale. Este o tranziþie extrem de dificilã. Numai cã Franþa. Dar China mai dispune de niºte atuuri în aceastã privinþã. ci de la putere continentalã clasicã la putere continentalo-maritimã. mai mobilã. Sã calculãm ce ar însemna revenirea Taiwanului la China prin puterea economicã pe care o deþine aceastã insulã.Asia. Prima þarã care a realizat cu adevãrat aceastã sintezã este SUA. fiind sfâºiat între chemarea maritimã ºi cea continentalã. Puterea sa financiarã este enormã. ce deschidere comercialã ar oferi revenirea Taiwanului Chinei continentale. mai liberalã. când recunoºteau o singurã Chinã. China a evoluat într-o formulã continentalã. Iar cea mai directã modalitate de a întârzia ridicarea Chinei este ca Taiwanul sã nu revinã la þara cãreia îi aparþine. înseamnã cã America începe sã considere China un competitor. se sprijinã pe Singapore. Chiar dacã. se întreabã de ce SUA au abandonat poziþia de acum douã decenii. care are cam aceleaºi virtuþi ºi unde populaþia chinezã are o pondere de 75%. prin istorie. ar începe sã fie. Datele naturale de care beneficiazã China. dacã sprijinã Taiwanul. ºi nu forþa propriu-zisã. în acelaºi timp. aºa cum se spune. În numai câþiva ani. Mulþi autori. China nu este un competitor al SUA. mai înclinatã sã foloseascã „arma“ comerþului. parte a Chinei ºi un adevãrat simbol mondial al comerþului ºi mobilitãþii financiare ºi investiþionale. Franþa poate fi socotitã atât putere maritimã. China s-ar înscrie definitiv în rândul puterilor maritime de prim rang ale momentului. Dacã. a realizat cã fundamentalã pentru devenirea sa este dobândirea unui statut maritim de prim rang. s-ar putea sprijini pe Taiwan. iar astãzi sprijinã Taiwanul. Poate ºi pentru cã strãlucirea ei maximã – în timpul lui Ludovic XIV ºi a lui Napoleon – a fost în registru continental. Cu Taiwan. cât ºi în cealaltã. Statul care în mod tradiþional a avut un statut ambivalent din acest punct de vedere. neîndoielnic. aºa cum am mai spus. a fost. Acum mai bine de douã decenii. Din punct de vedere istoric. Dar sã calculãm. atunci va trebui sã conchidem cã unul dintre cele mai importante conflicte potenþiale ale anilor care vin va fi asociat cu Taiwanul. istoriceºte ea rãmâne o putere continentalã. þara care face o tentativã de a realiza sinteza despre care vorbim este China. În ultima vreme. Ea se sprijinã pe Hong Kong. Taiwan este printre primele 10 economii exportatoare ale lumii. imensa ei deschidere faþã de ocean favorizeazã o asemenea tranziþie. atunci acest lucru se poate cel mai bine verifica în atitudinea faþã de problema Taiwanului. a aparþinut mai mult puterilor continentale. inclusiv Clyde Prestowitz. cât ºi continentalã. Poziþia naturalã a Franþei oferã atât argumente într-o direcþie. de la socialism la capitalism. Rezerva de astãzi a SUA este una de calcul. Dacã aceastã evaluare se verificã. Când America bãtea la porþile consacrãrii internaþionale ca putere de primã mãrime. Iar dacã astãzi SUA nu mai sunt în consonanþã cu propria poziþie de acum douãzeci de ani. . ea ºi-a construit acest statut. la întretãierea secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea. Astãzi. ceea ce a ajutat-o în mod fundamental sã devinã superputere. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 215 din ultimele decenii aratã cã viitorul aparþine þãrilor care pot realiza sinteza dintre cele douã dimensiuni într-o formulã competitivã. Marea tranziþie a Chinei nu este. pentru cã puterea maritimã implicã un alt tip de comportament ºi alte caracteristici: este mai deschisã. Sã capete premise pentru un asemenea statut.

Aºa ne ºi explicãm de ce peste jumãtate din investiþiile strãine în China provin de la propria diasporã. un nemaipomenit fond comun de capital financiar (toate cele trei) ºi o largã înzestrare cu pãmânturi. la rãmânerea sa în urmã ºi mai ales la rigiditatea politicii sale. „economia est-asiaticã este fundamental o economie chinezã“51. de fapt.53 Într-un fel. pânã nu demult. întreaga economie din Taiwan. privea cu nedisimulat dispreþ la continent. Singapore. Deci al treilea centru concentric chinezesc este echivalent cu o Chinã care dominã întreaga Asie de Sud-Est. în Indonezia 3-4%. 75% din cea a Thailandei. În anii ’90. în mod firesc. un spaþiu aflat sub influenþã chinezã. resurse ºi muncã – China continentalã“52. în Thailanda 14%. ceea ce specialiºtii numesc Marea Chinã. în Singapore 75% din populaþie este chinezã. Taiwan. Chinezii din aceste teritorii au furnizat peste jumãtate din capitalul necesar creºterii economice a Chinei continentale în anii ’90. Unele date vorbesc despre cifre mergând pânã la aproape douã . trei sunt chinezi: Hong Kong. economia bazatã pe populaþia chinezã a Asiei iese la suprafaþã rapid ca „un nou epicentru al industriei. Singapore a investit miliarde de dolari în China. Mult mai importantã este puterea economicã a acestei populaþii. Singapore. Mulþi lideri din Singapore au devenit adepþi ºi susþinãtori entuziaºti ai Chinei ºi ai ºanselor sale de afirmare. contribuind la accelerarea modernizãrii acestei þãri. o excepþionalã reþea de comunicaþii – Singapore. Existã date grãitoare care sprijinã afirmaþiile cu privire la existenþa acestor cercuri concentrice. mai ºocantã este cifra pe care o furnizeazã Zbigniew Brzezinski referitor la mãrimea absolutã a bogãþiei pe care o deþin cei 50 de milioane de chinezi care trãiesc în afara Chinei. un spaþiu locuit de chinezi sau în cea mai mare parte de chinezi. când vorbim de China. stat care s-a desprins din Federaþia Malayezia în 1965. Între tigrii asiatici. la fel ca în cazul celorlalte þãri din zonã. ºi politica statului Singapore faþã de China continentalã s-a schimbat. mergeau cu precãdere spre Malayezia ºi Indonezia – a luat calea continentului. în care influenþa nu se mai sprijinã aºa de mult pe populaþie. un spaþiu mai larg. teritoriu care s-a remarcat prin spirit întreprinzãtor – Hong Kong. Fluxul investiþiilor externe venite din Singapore – ºi care. cum remarca Samuel Huntington. Aceastã zonã strategicã conþine substanþiale capacitãþi tehnologice ºi manufacturiere – Taiwan. ci pe factori economici. alcãtuind ceea ce s-a numit „sfera de coprosperitate a Marii Chine“. nu putem avea în vedere doar statul chinez propriu-zis.216 Geopolitica Înainte de 1980. Mai întâi populaþia chinezã din zonã: Hong Kong ºi Taiwan în întregime chineze. Hong Kong ºi Singapore. ci. Grãitor pentru noua orientare este ºi faptul cã aproximativ jumãtate din proiectele de colaborare externã sprijinite de guvernul din Singapore sunt destinate Chinei. Venitul acestora echivaleazã cu PIB-ul Chinei continentale54. Este instructiv sã menþionãm cã acest prim cerc de gravitaþie chinezeascã se continuã cu un altul. Apare limpede cã astãzi. în Malayezia 30%. ceea ce aratã o forþã ieºitã din comun. care deþine 90% din economia Indoneziei. În ciuda faptului cã în acest moment Japonia dominã regiunea din punct de vedere economic. comerþului ºi finanþelor. Dupã ce procesul de relansare economicã s-a declanºat. 50-60% din cea a Malayeziei ºi. China este o prezenþã dominatoare în toatã Asia de Sud-Est ºi. în Filipine 2%.

chinezã. Thailanda. cu tradiþii istorice atât de diferite. în perioada urmãtoare. ci ºi psihologic. occidentalã. chiar dacã menþin anumite dispute de graniþã. Nu putem omite. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 217 treimi. Indonezia ºi Filipinele fiind amplasate chiar pe aceste rute. Indiferent de mãrimea acestora. asupra acestei zone a lumii? În primul rând. evitând pe cât se poate problemele pe care le ridicã în regiune propria ascensiune. Majoritatea acestor þãri. Aºa se explicã de ce este atât de puternicã ideea de mozaic cultural. Drumul Chinei cãtre statutul de putere regionalã este ceva mai complicat. se modernizeazã ºi se afirmã. Chiar dacã se aflã în plin proces de dezvoltare. importanþa strategicã a regiunii. Deci relaþii bune cu Rusia. þarã cu o dinamicã economicã impresionantã. dar ºi ca þarã cu cele mai intense relaþii comerciale în Asia maritimã. Malayezia. În momentul în care China va dobândi nu numai economic. cât cu centrele culturale ºi economice de care au depins. þãri confruntate cu probleme complexe. problema afirmãrii sale ca putere mondialã se va rezolva aproape de la sine. De ce ne oprim. din ce în ce mai sigurã pe sine. asociatã cu legãturi etnice ºi economice. statutul de putere regionalã. Este interesant de urmãrit cum evolueazã o regiune atât de diversã din punct de vedere cultural. China va trebui sã promoveze o relaþie cât de cât destinsã cu India. pentru cã este un conglomerat de culturi diferite – indianã. este de aºteptat ca. Este foarte probabil ca ea sã se consolideze în viitor. Laos. Cambodgia. chiar dacã îºi redefineºte bazele puterii. În sfârºit. Aceastã sferã este puternicã. Relaþii bune cu Vietnamul ºi Indonezia. cu excepþia Thailandei. chiar ºi pe scurt. Ele au avut legãturi puternice nu atât cu þãrile din regiune. Indonezia. dintre . China sã se afirme într-un mod treptat. chiar dacã cele douã state au fost angajate în conflicte directe.Asia. au fost colonii europene. importanþa strategicã a regiunii pentru legãtura dintre Oceanul Pacific ºi cel Indian. Un al doilea motiv este cã în regiune locuiesc aproximativ o jumãtate de miliard de oameni. interesatã în unirea cu nordul peninsulei ºi în formarea unui stat de cu totul alte dimensiuni ºi cu alte rãspunderi. Relaþii bune cu Coreea. eºantionul mozaicului asiatic Asia de Sud-Est cuprinde zece state: Singapore. importantã este tendinþa politicã pe care o prefigureazã: ridicarea treptatã a unei sfere de influenþã chineze. Filipine. islamicã. Asia de Sud-Est. Aceasta este particularitatea afirmãrii internaþionale a noii puteri. relaþii bune cu Japonia nu numai ca putere economicã ºi tehnologicã numãrul unu în Asia. Myanmar (Birmania) ºi Brunei. pe mãsurã ce China. ca stat. ca partenerul esenþial al SUA în regiune. chiar dacã probleme de graniþã ºi frustrãri istorice planeazã asupra cooperãrii. dar foarte importante în zonã. Principalele drumuri comerciale dinspre Orientul Mijlociu spre China ºi Japonia pe aici trec. cu gradul de acceptare implicat de noul rol. deci o populaþie de mãrimea celei europene. de asemenea. statul cel mai important din Asia de Sud ºi o putere economicã în vizibilã ascensiune. parte componentã a afirmãrii Chinei ca putere regionalã. El presupune acceptarea regionalã. În general. iar statura sa se impune aproape de la sine. Vietnam.

Vietnam. Ea cuprinde un stat cum este Singapore. Învecinatã cu Australia la sud. prin mãrimea teritoriului (are o suprafaþã de aproximativ un milion de kilometri pãtraþi).5 milioane de locuitori ai sãi trãiesc cu toþii în mediul urban (deci avem de-a face cu o zonã de conurbaþie generalizatã). dupã o perioadã (1991-1993) în care þara a fost un gen de cvasiprotectorat ONU. care este de 33. de cherestea. ceea ce îi asigurã o poziþie importantã atât pentru puterile continentale. Care sunt. pe de o parte. similar cu al Japoniei. principalii actori din zonã? Indonezia ne apare de departe drept cel mai important. vor avea în anii ce vin o pondere de peste 20 de procente în PNB-ul mondial. însã Cambodgia are o treime din venitul pe cap de locuitor al Vietnamului. India. cu o populaþie ruralã de peste 80%. dar altele au avut un start economic mult mai modest – Laos. Laos ºi Cambodgia –. cea mai populatã þarã musulmanã ºi a patra þarã din lume). cum ar fi Singapore. unele au evoluat ca democraþii moderne (Thailanda ºi Filipine). „O Indonezie care sã se bucure de pace ºi stabilitate – spune Cohen – ar putea deveni o adevãratã cheie de boltã a zonei Asia-Pacific ºi un partener .218 Geopolitica Asia de Est. China ºi Oceanul Pacific la vest. Dar ºi unul cum este Cambodgia. alcãtuit din China. reprezintã prelungirea continentului spre ocean. nu poate fi trecutã cu vederea. Cu asemenea date. venitul pe cap de locuitor este de 31. Malayezia. Europa ºi Africa. cu cele trei state ale sale – Vietnam. ci ºi tipic: prin populaþie (peste 230 de milioane de locuitori. Rusia ºi Brazilia. Romano Prodi vorbeºte despre clubul „celor cinci mari“. dupã care a devenit Burma ºi abia de curând Myanmar (vezi harta 15). Unele dintre ele. Orientul Mijlociu. totuºi. cea mai mare exportatoare de gaz lichefiat din lume). ºi considerãm important sã facem o succintã analizã comparativã cu Uniunea Europeanã. cu indicatori economici care îl recomandã pentru plutonul fruntaº al þãrilor nu numai din regiune. împreunã. altele au optat pentru un sistem cu un singur partid (Malayezia. Cambodgia ºi Vietnam). pe de alta. aceste state au creat o regiune economicã: ASEAN (Association of South-East Asian Nations). rãvãºit de dispute politice. Thailanda. Indonezia. Nu numai important. prin poziþia-cheie pe care o deþine pentru rutele comerciale dintre Pacific ºi Oceanul Indian ºi de aici spre Mediterana (Strâmtoarea Malacca. regiunea numãrã þãri cu niveluri de dezvoltare foarte diferite. cea mai aglomeratã linie de trafic de vase comerciale din lume. Cambodgia. cu puternice lupte interne. creatã încã din 1967. cu India la est.1 mii. foarte dezvoltat. În sfârºit. cât ºi pentru cele oceanice. sunt deja încadrate în grupa valoricã a „dragonilor asiatici“. Este cea mai veche regiune de cooperare din spaþiul asiatic. ºi Asia de Sud. chiar exoticã din punctul de vedere al diversitãþii. Singapore) sau pentru un sistem comunist (Laos. Peninsula Indochina. regiunea este foarte diversã. având ºi astãzi un partid comunist la putere. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Indonezia poate deveni o putere a lumii de azi. care. unde regimul Pol Pot a vrut sã reediteze un gen de revoluþie culturalã dusã pânã la ultimele consecinþe ºi a exterminat un sfert din populaþie. se întinde de-a lungul uneia din insulele sale). Vietnamul este considerat o þarã sãracã. ci din lume. prin bogãþiile naturale de care dispune (mare producãtoare de petrol. Cele mai sãrace þãri din zonã sunt Cambodgia ºi Myanmar.4 mii de dolari. Cei 4. Cum spuneam. vechea denumire a acestui stat era Birmania.

Java (unde se aflã ºi capitala þãrii. cherestea. totuºi.600 insule (3. Sumatra ºi Bali. care vorbesc peste 300 de limbi locale. iar Java cheltuieºte. locuitã de aproximativ 5 milioane de persoane ºi care. în nordul insulei se aflã Sultanatul Brunei. În acelaºi timp. Indonezia ar fi împovãratã. . cum apreciazã acelaºi autor. cu slabe rezultate însã. Jakarta). Chiar ºi între aceste insule mari sunt tensiuni considerabile.“55 Dar. Mult mai virulente sunt alte conflicte. „Indonezia este un stat gata sã explodeze“. Constituitã pe fosta colonie olandezã Indiile Orientale. cauciuc. 40 de milioane). deci aproximativ 60% din populaþia þãrii. potrivit cãreia Sumatra produce.Asia.800 de kilometri din Oceanul Indian pânã în Pacific. Cele mai importante insule sunt. S-a încercat un proces de redistribuire a populaþiei între diferitele insule (ceea ce s-a numit transmigraþie). în partea de nord a Sumatrei se aflã provincia Aceh. unde trãiesc peste 300 de grupuri etnice diferite. „Fãrã Sumatra. pe când în Sumatra. este locuitã de o populaþie de trei ori mai numeroasã (în Java trãiesc 120 de milioane de oameni. ºi douã grupãri statale aparþinând de Federaþia Malayezia). în istorie. De pildã. gaze. Indonezia este un conglomerat de 13. foarte bogat în petrol. Sumatra deþine cele mai mari bogãþii ale Indoneziei – petrol.000 sunt nelocuite) care se întind pe o lungime de peste 4.“56 Tensiunea dã glas unei judecãþi destul de rãspândite. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 219 Birmania Laos Thailanda Marea Chinei de Sud Vietnam Insulele Spratly Insulele Filipine Cambodgia St râm to are aM Brunei ala cc Malayezia a Singapore Indonezia Harta 15: Þãrile membre ASEAN potrivit pentru eforturile Japoniei ºi Australiei de dezvoltare a regiunii. Deºi Java are o suprafaþã mult mai micã decât Sumatra. Kalimantan (care ocupã sudul insulei Borneo.

se alungeºte de-a lungul coastei vestice a Americii de Sud. Vietnam reprezintã. care s-a soluþionat prin dobândirea independenþei). a efectuat-o în Vietnam în anul 2000 a avut ºi acest scop. care fac atât de dificile procesele de comunicare între insule. O þarã care a normalizat relaþiile cu China ºi chiar cu SUA ºi care. Aceastã provincie ocupã partea de vest a insulei Papua. Cambodgia ºi Laos. partea de est constituind Papua Noua Guinee (ceea ce poate duce cu gândul la o miºcare de desprindere în vederea unificãrii cu acest stat independent). din forþa miºcãrilor de desprindere. esenþialã pentru regiune. grupuri etnice. Alte douã conflicte au loc în Indonezia în Sud (tot în aceastã regiune a existat conflictul cu Timorul de Est. a arãtat cã democraþia singurã nu poate soluþiona problema miºcãrilor centrifuge. Diversitatea de care vorbeam face aproape imposibilã o judecatã cât de cât echilibratã ºi nuanþatã asupra lor. vizita pe care preºedintele de atunci al Statelor Unite. Mari conflicte au existat ºi în timpul dominaþiei olandeze. se arcuieºte ºi o cuprinde în partea de nord-est. Fapt este cã ele existã. o redefinire a autonomiei. provincii. Dacã privim mai atent la hartã. Ea dominã celelalte douã state ale peninsulei. Importanþa þãrii decurge. ci mai întâi prin aºezare (Laosul nu are ieºire la mare ºi este pe mai mult de jumãtate din graniþele sale înconjurat de Vietnam). miºcãrile centrifuge îºi gãsesc un bun teren de manifestare. consideratã un fel de „Mediteranã a Pacificului“. în aceastã mare se aflã cele douã insule importante prin poziþie ºi bogãþiile de care dispun: Spratly ºi Paracel. pe termen mediu. De aici anumite tensiuni între cele douã state. de departe. Nu departe de þãrmurile sale. circa 85 de milioane. a diversitãþii culturale aºa de pregnante. vom observa cã Vietnamul înconjoarã o bunã parte a peninsulei. În condiþiile unei asemenea întinderi. Vietnamul cunoscând o puternicã presiune demograficã ºi economicã din partea Chinei. Graniþa de nord a Vietnamului „intrã“ pe teritoriul Chinei. cu ritmuri de creºtere considerabile.220 Geopolitica a avut o existenþã de sine stãtãtoare. est ºi sud. De asemenea. la care se adaugã faptul cã provincia se întinde de-a lungul Strâmtorii Malacca (motiv strategic). care. de care unele provincii deja se bucurã. Bill Clinton. þara cea mai importantã din peninsula Indochina. De altfel. orientarea cãtre o viaþã democraticã. zonã foarte dinamicã ºi intens populatã a vecinului de la nord. mai precis cãtre Marea Chinei de Sud. în ultimii ani. Pentru cã în plan economic Indonezia are o evoluþie bunã. provincii. aflate între 5-7 procente. în partea de sud a acesteia. ca o sabie. apãrutã dupã cãderea preºedintelui Suharto (1998). ar putea contribui la reaºezarea lucrurilor ºi la stabilizarea situaþiei. Probabil cã o reaºezare a raporturilor dintre insule. Amplasamentul geografic îi conferã Vietnamului o mare deschidere cãtre ocean. a consemnat cele mai mari ritmuri de creºtere din regiune. ca sultanat. în primul rând. . disputate de China ºi care în momentul de faþã se aflã într-un gen de condominium chino-vietnamez. Este vorba despre o miºcare de independenþã a creºtinilor din insula Molucca de Sud. îngrijoraþi cã vor fi asimilaþi de musulmani. culturi. ceea ce ar putea diminua. Miºcarea spre independenþã totalã a provinciei este foarte problematicã din douã puncte de vedere: Aceh deþine cam jumãtate din producþia de petrol ºi gaze naturale a Indoneziei (motiv economic). nu numai prin populaþie. din aceastã poziþie naturalã. ºi de lupta locuitorilor din Irian Jaia. Poziþia aceasta ocupând o bunã parte a þãrmurilor peninsulei aminteºte de poziþia statului Chile.

Deºi dupã victoria asupra Vietnamului de Sud ºi. acesta din urmã producând circa 2/3 din PIB naþional. despre care am vorbit mai sus. Vietnamul constituie o putere de rangul doi în regiune. precum ºi tendinþe evolutive mai puþin aºteptate. Modelul de dezvoltare promovat în regiune a fost cel orientat spre export. Dispunând de o serie de bogãþii naturale – petrol ºi cherestea –. Aceastã populaþie. Filipine. Numite mult timp „bolnavul Asiei de Sud-Est“. În contextul încheierii Rãzboiului Rece. în continuare. Intrã ca membru deplin în ASEAN în 1985. a americanilor. Vietnamul s-a reunificat (1975). Cambodgia ºi Laos (1997)58. psihologicã ºi de tradiþie. obiectivul de fond era unul de securitate. Filipinele s-au înscris ºi ele în ritmurile ridicate de creºtere ale regiunii: între 5 ºi 7 procente. În acelaºi timp.57 Sã mai menþionãm un fapt foarte important pentru înþelegerea situaþiei specifice din regiunea Asiei de Sud-Est. Într-un context particular. dat fiind cã aici sunt mai multe puteri care ar dori sã deþinã întâietatea. Important nu este atât numãrul acesteia ºi nici mãcar distribuþia. a apãrut o ameninþare economicã reprezentatã de . el se aflã. deþine poziþii-cheie în economie ºi comerþ ºi contribuie cu o parte semnificativã la producerea bogãþiei naþionale. Pe parcurs însã a evoluat cãtre problemele economice. ea contribuie la asigurarea fluxurilor comerciale în zonã. Myanmar. socialã. cu tot ceea ce înseamnã el ca problemã economicã. ASEAN a fost înfiinþatã în 1967 de cãtre cinci þãri – Indonezia. India. Thailanda). Asia de Sud-Est se aflã sub o presiune crescândã a coloºilor din aceastã parte a continentului: China. marcat de diferenþele mari dintre nord ºi sud. Vom înþelege astfel o realitate geopoliticã specificã: deºi este alcãtuitã ºi din þãri mari ºi puternice (Indonezia. care în unele state a dat rezultate foarte bune. dar ºi puteri de rangul doi. În plus. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 221 de a contrabalansa influenþa chinezã în zonã. cãtre stimularea cooperãrii comerciale. pot apãrea combinaþii surprinzãtoare. Japonia. drept mãsurã de rãspuns la poziþia lor aparte. Vietnam. de o poziþie naturalã avantajoasã. ºi formele de cooperare sunt particulare. Malayezia. se pare din ce în ce mai pregnantã.Asia. Chiar dacã erau menþionate scopuri precum intensificarea cooperãrii în zonã. de o putere militarã considerabilã. Singapore ºi Thailanda – în contextul rãzboiului din Vietnam ºi al temerii viu resimþite în epocã privind extinderea comunismului. Cooperare ºi integrare: modelul ASEAN Tendinþele de integrare economicã în Asia de Est pot þine cont de lecþiile evoluþiilor europene ºi americane. Este meritul þãrilor din zonã cã au înþeles acest lucru ºi au iniþiat acþiuni de cooperare economicã. puteri de primã mãrime. ASEAN a integrat vechii rivali ideologici: Vietnam (1995). încât ºi formele de cooperare regionalã sunt puternic influenþate de context. chiar ºi acolo unde este mai puþin numeroasã. de o populaþie numeroasã. în anii ’80 ºi între 7 ºi 8 procente anual în prima parte a deceniului urmãtor. Diversitatea este aºa de pregnantã. implicit. culturalã. Populaþia chinezã din regiune se ridicã la circa 25 milioane. în special cu partea chinezã. Dupã diminuarea sau chiar stingerea ameninþãrii politice.

La aceeaºi metodã au recurs Coreea de Sud ºi Taiwanul. acordul prevedea . se înregistreazã evoluþii ºi în ceea ce priveºte conþinutul schimburilor. Existã specialiºti. ca rãspuns la presiunea americanã similarã asupra monedelor proprii. înlocuind textilele. ªi. Printre scopurile declarate a fost crearea unui spaþiu al liberului schimb. între 1990 ºi 1996 schimburile între ASEAN ºi China s-au triplat. produsele electronice au devenit principalul articol de export. sã-ºi creeze o tradiþie. pentru atragerea investiþiilor strãine de capital. Dezvoltarea economicã a zonei a condus. care considerã cã ASEAN este singura organizaþie din regiunea Asia-Pacific care oferã cadrul integrãrii ºi cooperãrii regionale. Regiunea în ansamblu s-a ridicat. când Japonia. precum Conway W. Ceea ce s-a spus despre economia japonezã. Suma rãmâne egalã. Dacã la început comerþul era dominat de petrol ºi produse petroliere. În mod semnificativ. pentru a evita ºocul aprecierii yenului în raport cu dolarul (ceea ce i-ar fi scumpit exporturile).60 Iniþial. în prezent. iar principalii beneficiari au fost statele din ASEAN. în 1993 statele ASEAN au semnat acordul de liber schimb AFTA (ASEAN Free Trade Agreement). Valoarea acestuia a crescut de la 27 de miliarde de dolari în 1990 la 70 de miliarde de dolari în 1996. Singapore ºi Indonezia au intrat în rândul marilor exportatori de produse electronice ºi electrotehnice. Malayezia a devenit unul dintre exportatorii mondiali de microprocesoare ºi al treilea producãtor de semiconductori. Henderson59. Dacã cineva câºtigã teren o face în detrimentul altcuiva. la intensificarea comerþului în cadrul ASEAN. Tot aºa de adevãrat este cã o parte din statele regiunii au fãcut efortul sã valorifice acest moment prielnic ºi sã-ºi dezvolte propriile ramuri industriale. În acel moment. ºi anume cã motorul boom-ului l-a constituit consumatorul american. De asemenea. produsele electrice ºi electrocasnice sunt cele mai frecvente. ASEAN devenind al cincilea partener de afaceri al Chinei. în Thailanda. piaþa chinezã nu a putut atrage ºi absorbi aceste fluxuri de capital ºi exporturi de obiective industriale. Existã o interpretare dominantã. ca rãspuns la noua situaþie.222 Geopolitica expansiunea japonezã în zonã ºi de ridicarea masivã a Chinei. nici oscilaþiile ºi pendulãrile sale între sporirea integrãrii ºi „aranjamentele flexibile“. deci cã performanþa economicã s-a datorat (ºi) unor circumstanþe externe semnificative. Se pare cã aceeaºi regulã se aplicã foarte bine relaþiilor Chinei cu statele din sud-estul Asiei. Fãrã a avea în vedere aceste presiuni. dupã Japonia ºi SUA. Întrucât China cunoaºte o dezvoltare impresionantã ºi îºi sporeºte volumul exportului – pe piaþa asiaticã sau pe alte pieþe –. De pildã. iar în 1996 ASEAN a devenit al patrulea partener comercial al SUA. se aplicã ºi în cazul celorlalte miracole economice din Asia de Sud-Est. mai ales cu China. în mod firesc. Ascensiunea Chinei s-a fãcut în detrimentul statelor din Asia de Sud-Est. potrivit cãreia miracolul a intervenit în aceste þãri în 1988. Comerþul poate fi tratat drept un joc cu sumã zero. nu vom înþelege nici natura ASEAN ca organizaþie de rãspuns la o ameninþare externã. cineva trebuie sã piardã corespunzãtor cu câºtigul þãrii aflate în ascensiune. capabil de a susþine competiþia cu alte state asiatice. ºi-a mutat multe dintre industriile producãtoare peste hotare. între dezvoltarea cooperãrii intraregionale ºi antrenarea actorilor principali din Asia.

ceea ce a condus la prãbuºirea monedelor naþionale. care sã restabileascã echilibrul. În primul rând. reuºind ca þara lor sã nu fie afectatã. în momentele de vârf ale crizei. a lipsit un catalizator al regiunii. Criza propriu-zisã a izbucnit la 2 iulie. Dupã cum apreciazã specialiºtii. Primele semne ale crizei au fost vizibile în mai 1997. baht-ul. Marea performanþã a Chinei este cã a reuºit sã opreascã criza la graniþele sale. aflatã ea însãºi în perioadã de recesiune. Japonia. când un atac asupra monedei thailandeze. chiar un raport intern redactat de economiºti de la FMI a admis cã politica Fondului de a impune ridicarea ratei dobânzilor ºi de a pune în practicã politici fiscale severe „este posibil sã fi exacerbat ºi extins panica determinatã de devalorizarea baht-ului“61. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 223 eliminarea tarifelor vamale în 15 ani. a fost respins printr-o acþiune concertatã a bãncilor centrale din regiune. de altfel. nu s-a arãtat foarte dispusã sã joace acest rol ºi sã cumpere o parte mai mare a exporturilor vecinilor asiatici. „Gripa asiaticã“ a amplificat influenþa chinezã Criza financiarã din anii 1997-1998 a încetinit dezvoltarea impetuoasã a þãrilor din Asia de Sud-Est. transformându-se într-un adevãrat ciclon. Dupã cum apreciazã Supacha Panitchpakdi62. De asemenea. Într-un studiu dat publicitãþii în 2000. Managerii ei economici au condus cu abilitate economia pe parcursul celei mai mari crize economice asiatice. se apreciazã cã.Asia. la oprirea procesului de rãspândire a crizei. În acel moment. Conducerea politicã pare angajatã în direcþia reformelor economice. printr-un atac asemãnãtor asupra baht-ului. Criza financiarã a fost un bun prilej pentru China de a-ºi extinde ºi consolida influenþa în zonã. Nesiguranþa cu privire la rata de schimb a monedei thailandeze a dus la o masivã retragere de capital strãin din bãncile thailandeze ºi apoi din cele ale þãrilor vecine. s-a ajuns la o relativã stabilizare a monedelor ºi a tranzacþiilor bursiere. sporirea investiþiilor strãine directe în China le va afecta pe cele care aveau drept destinaþie Asia de Sud-Est. dupã aproximativ opt luni de cutremure financiare succesive. liderii din Asia de Sud-Est l-au „implorat“ pe preºedintele chinez Jiang Zemin sã nu devalorizeze yuanul. Puternice efecte negative a avut criza ºi asupra Coreei de Sud. în ultimã instanþã. Rupia indonezianã a scãzut cu 80 de procente în comparaþie cu dolarul. Mai multe tendinþe economice din zonã au ca efect cumulat extinderea influenþei Chinei în Asia de Sud-Est. decizia luatã de conducerea Chinei de a nu devaloriza yuanul a contribuit la stoparea devalorizãrii monedelor din zonã ºi. Neîncrederea investitorilor a luat proporþii ºi un val de retrageri de capital a lovit þãrile din zonã. La sfârºitul anului 1997. Hotãrârea cu care China acþioneazã pentru intrarea în OMC este o . a fost ºi modul în care Fondul Monetar Internaþional a reacþionat în acele momente. dar în 1994. Existã opinii cã unul dintre motivele pentru care criza financiarã a luat proporþii neaºteptate. iar devalorizarea monedelor din Malayezia ºi Filipine s-a situat între 30 ºi 50 de procente. criza a reprezentat chiar un moment-cheie în afirmarea Chinei ca putere economicã majorã a regiunii. În 1998. perioada de timp prevãzutã pentru realizarea acestui obiectiv a fost scurtatã la 10 ani. Secretariatul ASEAN atrage atenþia asupra acestui fapt: „China este o piaþã imensã ºi dinamicã.

pentru simplul motiv cã economia chinezã devine deja mai competitivã. China a propus celor zece state din ASEAN un acord de comerþ liber. pentru SUA. Sigur cã o asemenea evoluþie ar putea reduce riscul unor tensiuni în zonã. care ar totaliza mai mult de 500 de miliarde de dolari. Potrivit datelor ASEAN. Deocamdatã. ele trebuie sã-ºi ia mãsuri suplimentare de protecþie. Asia de Nord-Est ºi Uniunea Europeanã. Ceea ce se materializeazã în avantaje comparative în ceea ce priveºte competitivitatea produselor. Dar ele vor conþine de fiecare datã o victorie chinezã. Fred Bergsten64 surprinde. precum în Europa. iniþiativa respectivã a luat forma unui proiect concret: crearea unei arii de comerþ liber la nivelul Asiei de Est. impactul crizei financiare asiatice asupra modelelor de dezvoltare din zonã. C. cele zece state au invitat la discuþii Coreea de Sud ºi Japonia. Cãtre un Fond Monetar Asiatic Seismul financiar care a traversat o serie de þãri din Asia în 1997-1998 a modificat viziunile despre evoluþia statelor ºi a continentului. sumã ce depãºeºte rezervele SUA sau ale þãrilor din zona euro. ceea ce înseamnã crearea unei regiuni economice ºi. Calculul financiar aratã cã rezervele monetare din zonã s-ar ridica la aproape un trilion de dolari. s-a lansat propunerea creãrii unui Fond Monetar Asiatic (AMF – Asian Monetary Fund). va apãrea concurenþa pe toate pieþele. Pe acest fond de preocupãri. apariþia unui competitor mult mai puternic decât a fost Japonia în anii ’90 ºi decât este China astãzi. cât ºi financiar. Va fi vorba doar de o reþea de structuri bilaterale care va beneficia de un suport financiar evaluat la aproape 100 de miliarde de dolari. Fluctuaþia dolarului ºi experienþa consumatã în timpul crizei au pus aceste þãri în gardã cu privire la faptul cã. Dar. dupã pãrerea noastrã cu acuitate. Mai ales dacã avem în vedere cã ASEAN ºi China se bazeazã cam pe aceleaºi pieþe de export: SUA. ar încuraja o regionalizare care ar . în acelaºi timp. Nu este greu de dedus cã. aceastã iniþiativã a dus la apropierea Asiei de Nord-Est de cea de Sud-Est.224 Geopolitica demonstraþie a acestui angajament. 25% din exporturile acestei regiuni ºi 30% din exporturile chineze merg spre piaþa SUA ºi a Japoniei. Liberalizarea pieþei sale va conduce inevitabil la o creºtere a încrederii investitorilor ºi va prilejui o scãdere a costului afacerilor în aceastã þarã. în viitor. Nu trebuie nici sã ne îndoim de faptul cã se va ajunge la aranjamente acceptabile pentru ambele pãrþi. cu o treime comparativ cu Malayezia. din punct de vedere comercial. salariile în China sunt mai mici cu aproximativ 20% decât în Filipine. ci ºi mai bine pregãtitã. Temându-se de marele vecin de la nord. Nu este vorba numai de forþa de muncã mai ieftinã. nu cu aranjamente instituþionale. cu un sfert faþã de Thailanda. avem de-a face doar cu miºcãri ºi cãutãri ale unor soluþii. statele din regiune ar urma sã stabileascã o serie de aranjamente financiare bilaterale. Din punct de vedere financiar. La început. Japonia ºi China ar urma sã participe cu sumele cele mai importante. atât din punct de vedere comercial. Este limpede cã AMF – cum subliniazã ºi Bergsten – ar rivaliza cu FMI ºi ar putea dezvolta conflicte în domeniul financiar.“63 Pe de altã parte. Din punct de vedere geopolitic.

poate. Existã un moment sensibil pentru evoluþia în direcþia regionalizãrii – atât în Europa. cât ºi în Asia. nu a existat un sistem de întâlniri regulate ºi cu o agendã precisã. fapt ce nu poate fi desprins de anumite interese extraeuropene. Nu este nici un fel de îndoialã cã eventualele înþelegeri la care se va ajunge vor purta o amprentã specific asiaticã. Din perspectiva discuþiei noastre. atât în anii ’80. . pentru cã diferenþele sunt prea mari ºi contextele în care au acþionat cele douã organisme.Asia. Percepþia potrivit cãreia Statele Unite folosesc sistemul financiar ºi comercial internaþional pentru a-ºi promova interesele poate declanºa regrupãri semnificative în diferite zone ale lumii. devine o prioritate. Se pare cã liderii de pe continentul asiatic nu sunt mari admiratori ai birocraþiei de la Bruxelles ºi sunt în cãutarea unor structuri mai simple ºi mai funcþionale. În toatã dezvoltarea spectaculoasã a þãrilor din zonã. foarte deosebite. Dacã Uniunea a optat de la început pentru o dezvoltare supranaþionalã. statele din cadrul ASEAN au promovat un tip de cooperare interguvernamentalã. iar cel de-al patrulea s-a consumat în 1992. a cunoscut o scãdere bruscã. Fiecare dintre aceste douã mari zone economice a trãit un moment de umilinþã: euro. Este adevãrat cã o asemenea iniþiativã ar lãsa puþin loc pentru prezenþa SUA în Asia. De la aceastã datã. Principalul organism decizional este întâlnirea ºefilor de guverne sau a ºefilor de stat din ASEAN (echivalentul Consiliului European). continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 225 stimula comerþul ºi cooperarea în regiune. O cale asiaticã de cooperare regionalã Dupã patru decenii de activitate. Vom face doar câteva menþiuni. în acest caz. putem spune cã ASEAN „a cãutat o cale asiaticã de cooperare regionalã“65. orientare accentuatã pe parcurs. esenþialã pentru accentuarea integrãrii. în ciuda unor obstacole greu de surmontat. ASEAN a avut un rol important. Indiferent de felul în care vor evolua lucrurile. este limpede cã tendinþa spre regionalizare se prefigureazã ºi în Asia. numai cã. Pe de altã parte. De aceea ºi sistemul instituþional dezvoltat este mult mai slab decât cel din cadrul UE. când s-a decis ca ºefii de guverne sã se întâlneascã o datã la trei ani – formal – ºi de câte ori este nevoie – informal. Primul summit a avut loc la înfiinþare. Se pare cã intervenþia FMI – care a dictat condiþiile însãnãtoºirii – a marcat memoria liderilor politici din regiune. Ceea ce poate ridica probleme pentru SUA. Acest organism internaþional a stimulat aranjamentele bilaterale ºi a dezvoltat o atmosferã de încredere. „miracolul economic“ al unor þãri din Asia a eºuat într-o crizã financiarã extrem de costisitoare. cât ºi ’90. O analizã comparativã cu Uniunea Europeanã este dificil de fãcut. performanþa Malayeziei de a ieºi din crizã fãrã sprijinul FMI a dat ºi ea de gândit. care are un export în regiune de circa 20 de miliarde de dolari. în acord cu noua sa pondere economicã. avem un semnal foarte limpede cã în domeniul comerþului a sosit momentul unor aranjamente multilaterale în cadrul cãrora fiecare þarã sã-ºi poatã promova interesele. La fel cum. apare limpede încercarea de coordonare a eforturilor – deocamdatã într-o formulã bilateralã. spre a avea o imagine mai limpede a deosebirilor dintre ASEAN ºi Uniunea Europeanã. dupã lansare. Corectarea subreprezentãrii Asiei în FMI.

pe fondul unui vacuum de securitate în zonã. La al patrulea summit. preferinþa pentru aranjamente bilaterale. Nu discutãm acum eficienþa demersului. Cambodgia. evitarea unor soluþii care sã angajeze toþi membrii. a decalajelor majore dintre state. adãugând cã „nu existã precedent în istoria lumii privind succesul unui acord comercial liber între þãri cu disparitãþi economice atât de mari“66. Consecinþele crizei financiare din regiune asupra evoluþiei ASEAN sunt contradictorii. ca ºi cele ale miniºtrilor economiei. Cambodgia-China. ASEAN a fost confruntatã cu discrepanþe economice ºi sociale mult mai mari (venitul pe cap de locuitor în Singapore e de o sutã de ori mai mare decât în Vietnam. În timp ce Uniunea Europeanã a beneficiat de un adevãrat „motor“ al dezvoltãrii sale. structuri mentale foarte diverse). care a avut loc în Singapore. China. ASEAN nu a avut aceastã ºansã. Japonia ºi SUA –. SUA. Organizaþia îºi asumã un rol de pivot în aceastã privinþã. noua iniþiativã trebuie apreciatã în contextul stimulãrii dialogului în zonã ºi al preocupãrii de a miºca lucrurile din loc. Rusia. A mai existat ºi problema relaþiilor preferenþiale pe care statele membre le au cu marile puteri (Vietnam-Rusia. În felul acesta. a unei structuri mai largi. încât orice conciliere era extrem de dificilã. în 1994. în 1992. care se bazeazã pe consultãri. reprezentanþii þãrilor membre au semnat un „Acord-cadru cu privire la intensificarea cooperãrii economice în ASEAN“. prin care urmeazã sã se creeze o zonã de comerþ liber.226 Geopolitica întâlnirile miniºtrilor de externe sunt anuale. Forumul Regional ASEAN (ARF). ne intereseazã cu deosebire preocuparea acestor state de a apropia cei trei giganþi din zonã – China. chiar dacã UE este constituitã din þãri diferite. Japonia. chiar mai lungã în cazul unor þãri ca Laos. pentru a crea o atmosferã de încredere. precum ºi þãri sau organisme nonasiatice: Uniunea Europeanã. Eliassen ºi Catherine Borve Monsen.67 În ciuda faptului cã are o structurã internã de organizare mult mai slabã. La început. India. de a iniþia o acþiune pentru a netezi calea unor viitoare înþelegeri. mai mult. „Disparitatea economicã este cea mai importantã barierã în calea cooperãrii regionale formale în regiunea Asia-Pacific“. din punct de vedere economic ºi cultural. criza a generat o orientare cãtre problemele interne ale fiecãrei . cu o realitate socialã ºi psihologicã atât de diversã. Myanmar. reprezentat de tandemul franco-german. iar cel din Brunei cam de 20 de ori mai mare decât cel din Indonezia). Coreea de Sud. el a fost confruntat cu disensiuni ºi contradicþii interne. prudenþa cu care s-a înaintat în procesul integrãrii propriu-zise ar putea avea ºi o asemenea explicaþie. deci. Este de semnalat influenþa pozitivã pe care Uniunea Europeanã a avut-o în direcþia adâncirii cooperãrii intraregionale. noul organism se doreºte un gen de OSCE al Asiei. Thailanda-SUA). cu deosebiri culturale fundamentale (sã nu uitãm cã în regiune sunt religii diferite ºi. Asistãm la dezvoltarea unui sistem în cercuri concentrice prin crearea. Canada. Aºa cum remarca ºi Mario Teló. Prin urmare. remarcau Kjell A. de un fond cultural comun. Scopul acesteia este sã reducã pânã la desfiinþare tarifele vamale pentru comerþul intra-ASEAN într-o perioadã de 15 ani. care include ºi alte þãri asiatice. ea a beneficiat de o anumitã omogenitate economicã a þãrilor membre. ASEAN revine la preocupãrile sale iniþiale de menþinere a pãcii ºi securitãþii. ºi cã promoveazã principiul nonintervenþiei ºi metoda interguvernamentalã de cooperare politicã. pentru a discuta probleme ale cooperãrii în zonã. Australia ºi Noua Zeelandã.

de supraveghere regionalã. numit ºi „Planul de acþiune 1999-2004“. cum au fãcut China ºi Japonia. Noua Zeelandã. Japonia. „ASEAN plus trei“. Malayezia. de intensificarea acestuia. dupã aceea. ºi de lãrgire asiaticã. Mexicul ºi Papua Noua Guinee se alãturã APEC. Ea exprimã o dorinþã de lãrgire. sã aparã reacþia inversã. Indonezia. În primul rând. Programul. Australia era legatã de Marea Britanie ºi de Europa. urmate. este revelator în aceastã privinþã. Canada. cele care pot cu adevãrat sã o ajute. „Redefinirea asiaticã a Australiei“ despre care vorbeºte Huntington68 este strâns legatã de procesul de regionalizare. ºi a lansat o cooperare financiarã cu Japonia. APEC. care a generat ºi serioase reorientãri geopolitice. Singapore ºi Brunei. fãrã de care nu-ºi poate împlini propriile proiecte. La fel. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 227 þãri. În noiembrie 1991 au aderat China. În 1993. Taiwan (China recunoaºte apartenenþa Taiwanului la APEC. dar de lãrgire temperatã. include cele mai importante economii ale regiunii ºi multe dintre cele mai dinamice ºi mai dezvoltate economii ale lumii. Reorientarea s-a produs ca urmare a sistãrii tarifelor comerciale preferenþiale din Commonwealth (condiþie pentru aderarea Marii Britanii la Uniunea . se observã clar. nu atât de mare ºi atât de puþin coerentã ca în cazul APEC. În noul context. Coreea de Sud ºi China. Thailanda. Rusia ºi Vietnam.Asia. amintim o altã iniþiativã. ca un grup informal de lucru între aceastã þarã. Ultimele aderãri au avut loc în 1998: Peru. instructivã pentru tendinþele existente în Asia. þarã care. Republica Coreea. semnificativã fiind preocuparea de a institui un gen de monitorizare. Este vorba despre crearea unui nou organism. În mod tradiþional. El a lansat un program anticrizã. Filipine. Statele Unite. din punct de vedere cultural ºi economic. deoarece forumul reuneºte economii. jumãtate din importurile ºi exporturile Australiei mergeau cãtre Anglia. În sfârºit. APEC: cãtre o comunitate economicã transpacificã Forumul de Cooperare Asia-Pacific a fost înfiinþat în 1989. desfãºurat la Hanoi. în principal cãtre Europa ºi SUA. de Chile. Summit-ul din decembrie 1998. chiar dacã. Miºcarea s-a produs dupã lansarea APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation). Cele 21 de economii au un PNB însumat care reprezintã cam jumãtate din PNB-ul mondial. în continuare. era asociatã cu Europa ºi cu Occidentul în general. noul organism va fi comparabil cu celelalte douã regiuni puternice – Uniunea Europeanã ºi NAFTA. dezvoltarea infrastructurii ºi coordonarea politicilor financiare. ea aratã cã ASEAN percepe un anume tip de izolare ºi vrea sã se deschidã cãtre marea finanþã. iar nu þãri separate) ºi Hong Kong. Câteva semnificaþii ale noii iniþiative nu pot scãpa. chiar a accentuat o anumitã atmosferã de suspiciune ºi de tensiune dintre unele state. se va lucra într-un spirit interguvernamental. în 1994. Dupã cum am mai observat. a demonstrat voinþa de a consolida integrarea ºi de a promova rãspunsuri comune la probleme comune: stimularea investiþiilor strãine în zonã. iar restul. iniþiativa în crearea acestui forum a aparþinut Australiei. în mod tradiþional. la iniþiativa Australiei. deci plus cele mai dezvoltate state ale Asiei de Est – Japonia. ºi nu supranaþional. În timpul crizei a înþeles cã este foarte important sã se afle în legãturã cu forþe financiare redutabile. Înainte de anii ’50. pentru ca.

multã vreme imigranþii admiºi în Australia erau cei proveniþi din Europa. APEC a lansat un program ambiþios privind crearea unei zone interregionale de comerþ liber pânã în 2020. relaþiile economice între þãrile din regiunea Asia-Pacific au cunoscut o curbã ascendentã explozivã. 40% din imigranþii sosiþi în Australia sunt asiatici. iar celelalte þãri membre APEC sã realizeze acelaºi lucru pânã în 2020. afirmând. Congresul american dezbãtea foarte aprins lansarea NAFTA. cu ocazia vizitei în Asia. preºedintele Clinton a fãcut o declaraþie consideratã istoricã: „Naþiunea noastrã este gata sã devinã un partener deplin în dezvoltarea Asiei“. poziþia þãrilor asiatice faþã de propunerea americanã. iar populaþia de aceastã provenienþã deþine deja 7 procente în populaþia Australiei. O asemenea politicã a fost abandonatã în 1973. dar ºi a dezvoltãrii spectaculoase a Asiei. cã America se angajeazã sã creeze „o nouã comunitate a Pacificului“71. în iulie.70 Este important cã un partener economic a abandonat o relaþie tradiþionalã. Multe alte state au preferat o strategie soft.69 Reorientarea geopoliticã a Australiei este ilustratã ºi de un alt fapt: atitudinea faþã de imigraþie. dupã declaraþiile membrilor fondatori. Ceea ce cuprinde o viziune nouã. Ideea unui for de cooperare transpacific a apãrut ca urmare a schimbãrilor care au intervenit în anii ’80 în comerþul mondial. Cert este cã astãzi peste jumãtate din importurile þãrii ºi trei sferturi din exporturile sale se deruleazã pe relaþia cu þãrile din zona Asia-Pacific. SUA au sperat cã vor obþine un acord de principiu cu privire la formarea unei zone a liberului schimb. la o analizã mai atentã. cu regiuni aflate în competiþie pe pieþe între care barierele vamale dispar sau sunt considerabil reduse. În acel deceniu. mai ales cã. Mai mult. cu geometrie variabilã. comerþul transpacific l-a egalat pe cel transatlantic. totodatã. În acelaºi an. Efortul american de creare a „comunitãþii economice a Pacificului“ nu a avut foarte mare succes. În 1980. sau Cambodgia. Dupã rãzboi. APEC a apãrut deoarece lipseau mecanismele economice implicate de evoluþiile spectaculoase din regiune. în 1993. dintr-o asemenea perspectivã. a existat impresia cã americanii pun un asemenea accent pe ideea de comunitate economicã a Pacificului pentru a exercita o presiune asupra europenilor. Pentru cã. în momentul în care se fãceau aceste declaraþii. un fel de APEC à la carte. 5 august 1991). Cu zece ani mai târziu. Cum relevã ºi Cohen. comerþul exterior al SUA peste Pacific era cu 35% mai mare decât cel peste Atlantic (conform datelor oferite de US Department of State Dispatch. Este planificat ca Japonia ºi Statele Unite sã elimine toate barierele din comerþul bilateral pânã în 2010. Este greu de anticipat dacã proiectul de creare a zonei de liber schimb a Pacificului se va realiza. ASEAN a fost rezervatã. La întâlnirea de la Jakarta (1994). La primul summit al liderilor APEC.228 Geopolitica Europeanã). Sinceritatea declaraþiilor americane a fost pusã la îndoialã de participanþii la summit-ul de la Seattle. dat fiind . în care ea sã-ºi piardã identitatea ºi unde sã nu aibã prea multe de spus. cei sosiþi din Asia nu erau acceptaþi. deºi relaþiile þãrii cu aceastã zonã se dezvoltau vizibil. care a avut loc la Seattle. din 1998. Sunt pregãtite Myanmar. de teama de a nu fi cuprinsã într-o organizaþie prea largã. un nou concept de regionalism. Prin urmare. Aceasta ar aduce din nou în discuþie pregãtirea internã pentru o asemenea competiþie. o comunitate Asia-Pacific. sau chiar China pentru un asemenea pas? Este importantã. competiþia deschisã între regiuni fãrã bariere vamale între ele nu înseamnã decât altã denumire pentru globalizare. Paºii în direcþia integrãrii economice au fost mici.

a ajutorului. unele înregistrând ritmuri considerabile de creºtere. În acelaºi timp. de a o înlãnþui în firele cooperãrii. care sã divizeze cele douã þãrmuri. deosebirile între starea economiilor (unele puternice. În acelaºi timp. Asia de Sud – parte a „arcului de instabilitate“ De foarte multã vreme. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 229 numãrul mare de state membre. De multe ori. frecvent întâlnitã în literatura americanã de specialitate. De exemplu. cel puþin pe termen mediu. care influenþeazã în micã mãsurã viaþa planetei. Aici avem diviziuni mari. ºi prezenþa americanã este necesarã din ambele perspective. cu actorii ei. ar putea duce la o marginalizare treptatã a partenerului de peste ocean. în acelaºi timp. exprimã. ascensiunea puternicã a acestei regiuni. Lupta actualã se dã pentru pieþe. Dacã americanii îºi dau seama de importanþa pieþei asiatice. sunt complementare. ci pur ºi simplu divizeazã. . Ideea „liniei despãrþitoare“ în mijlocul Pacificului. este vorba mai curând despre o temere reciprocã ºi. dupã opinia noastrã. aceastã temere. prioritãþi specifice. existã ambiþii de dezvoltare economicã.72 Sunt interpretãri care vãd în crearea noului organism un rãspuns la integrarea europeanã. Iar piaþa asiaticã este într-o ascensiune incontestabilã. nu putem eluda nici faptul cã în zonã existã tensiuni explicite ori numai latente. islamismul ºi budismul. altele traversând perioade de stagnare). Asia de Sud a avut o proeminenþã istoricã modestã. noul organism ar mai putea fi interpretat ºi ca o încercare de a îngrãdi Japonia. iar cealaltã parte ar dori cât mai multã piaþã ºi sã ofere cât mai puþinã tehnologie. În Asia de Sud întâlnim mai multe religii. altele slabe. în cadrul APEC a fost vorba de o adevãratã competiþie între prioritãþi. iar liniile despãrþitoare nu se mai estompeazã în mulþimea conflictelor. Dacã ar fi sã tratãm tema în termeni geopolitici. pentru a-i folosi astfel forþa de propulsie într-un interes regional. ºi asiaticii realizeazã câtã nevoie au de tehnologia americanã. Apar ºi vor mai apãrea tensiuni. în timpul crizei asiatice. Temerea se explicã prin faptul cã piaþa puternicã reprezentatã de Asia ºi. unele afectate de inflaþie. Îi consacrãm câteva rânduri din mai multe motive.Asia. dar sã ofere cât mai puþinã piaþã. Fireºte cã regiunea are nevoie de Japonia la fel de mult pe cât are ºi Japonia nevoie de regiune. nu încape îndoialã cã tendinþele durabile ale procesului. Ceea ce reprezenta ºi un dezavantaj. despre un interes reciproc. Trei religii importante: hinduismul. a infuziilor de capital. discrepanþa dintre nivelurile de dezvoltare. economiile direct afectate au pus accentul pe problema lichiditãþilor. Faptul cã un eveniment cum a fost criza asiaticã poate sã aibã efecte atât de diferite asupra membrilor aceleiaºi organizaþii duce la inerþie instituþionalã. Un spectru atât de larg al situaþiilor economice are ca rezultat abordãri diferite. pentru cã una din pãrþi ar dori sã aibã tehnologie. ºi nimeni nu-ºi poate permite sã trateze cu indiferenþã pieþele în curs de dezvoltare. pentru cã totul se distribuie pe mai multe câmpuri. altele de supraproducþie. în timp ce economiile mai puþin afectate au scos în evidenþã necesitatea reformelor în domeniul financiarbancar. modalitãþi particulare de rezolvare a crizelor. Cohen spune chiar cã este o zonã închisã. la o estompare a prezenþei sale în regiune. Ea a fost într-o perioadã timpurie a istoriei un centru de putere73 care a strãlucit cu deosebire în plan cultural. numeroase culturi. în general.

Maldive. India. dar meritul sãu principal este cã rezistã. De când ºi-a câºtigat independenþa. în schimb.230 Geopolitica Asia de Sud este. Deºi regiunea este marcatã de puternice tensiuni. în câteva decenii populaþia regiunii va ajunge la 1. Dar ºi conflicte cu puternicã coloraturã religioasã. În plus. dar reprezintã „o unitate geograficã distinctã“74. deºi vecinãtatea cu apele Oceanului Indian ar putea stimula ºi o altã vocaþie. în 1948. cum este cel. India ºi-a triplat populaþia ºi se estimeazã cã la mijlocul secolului actual va depãºi China. ceea ce însemnã cã posibilitãþile creãrii de noi locuri de muncã sunt extrem de modeste. transformând zona într-o parte a arcului de instabilitate care cuprinde. marcatã de autarhism. India. vom înþelege mai bine situaþia din regiune. unde religia majoritarã este cea budistã. cronicizat. Ea nu este o regiune geopoliticã. Pakistan. . Totuºi. În sfârºit. Comerþul cu bunuri ºi servicii deþine o pondere de numai 5% în PNB-ul zonei. Asociaþia pentru Cooperare Regionalã în Asia de Sud (South Asian Association for Regional Cooperation – SAARC). De o parte ºi de alta a marelui colos din regiune se aflã douã state musulmane extrem de populate. în principal. Nepal. Înþelegând situaþia din India. În ultimii 50 de ani. în principal. Birmania (Myanmar) a fost sfâºiatã de rãzboaie civile care au durat pânã în 1962. deºerturi ºi râuri la vest. ºi de Bangladesh. Este vorba de Pakistan. dintre India ºi Pakistan.5 miliarde. problema demograficã va deveni cea mai importantã preocupare în perioada urmãtoare. Aºezarea predispune parcã la o orientare spre interior. Bhutan. un decupaj natural care nu poate sã nu atragã atenþia.3 miliarde de persoane (aproape o cincime din populaþia lumii) ºi. din 1985 a luat fiinþã un organism de cooperare comercialã. conflicte de graniþã. Sri Lanka. Bangladesh ºi Myanmar (situat la graniþa dintre Asia de Sud ºi cea de Sud-Est) se numãrã printre cele mai sãrace þãri de pe glob. Schimburile cu þãri ºi regiuni din afara zonei sunt de importanþã secundarã. încât a inhibat potenþialul ºi disponibilitatea de cooperare zonalã. de foarte multe conflicte. regiunea a fost traversatã. cã SAARC a prilejuit ºi anumite aranjamente bilaterale de dimensiuni mai reduse poate fi consemnat. cum a fost cel din interiorul Sri Lankãi. apoi. pentru cã nu are o minimã unitate. ca un lucru pozitiv. care cuprinde toate cele ºapte þãri: Bangladesh. ªi sã nu uitãm cã suprafaþã Indiei este de trei ori mai micã decât cea a Chinei. Dupã aceea. þãri din Orientul Mijlociu. Dramatismul situaþiei iese ºi mai pregnant în evidenþã dacã avem în vedere cã 80% din populaþia regiunii se ocupã cu agricultura. regionalismul nu poate prinde acolo unde nu dau roade contactele ºi legãturile bilaterale. În cele ce urmeazã vom stãrui asupra principalului stat din zonã – India. a doua þarã musulmanã ca numãr de locuitori. Cu siguranþã. cã a supravieþuit într-un climat atât de încordat. de dispute interetnice sau religioase. a fost condusã de un regim militar. oceanul la sud ºi pãdurile musonice la est). de la câºtigarea independenþei (1947). Rezultatele sunt modeste. Ele au fost. Þara cea mai importantã din zonã. iar graniþa sa este marcatã de bariere naturale (munþi la nord. Legate de moºtenirea colonialã. Asimetria dintre economiile interne este aºa de puternicã – India deþine 72% din suprafaþa Asiei de Sud ºi 77 procente din populaþie –. 150 de milioane de locuitori. faptul cã au avut loc mai multe întâlniri la nivel înalt. reprezintã un adevãrat subcontinent. în contextul dat. dacã þinem cont de ritmul natural de creºtere demograficã. De altfel. care are o suprafaþã cam cât jumãtate din suprafaþa României ºi numãrã. conflictele în Asia de Sud au cunoscut un proces de cronicizare. În regiune trãiesc peste 1. Asia de Sud îºi este oarecum suficientã sieºi.

care. la 15 august 1947. masa. parlamentul britanic voteazã independenþa Indiei. are loc împãrþirea fostei colonii în douã þãri. „Cum Japonia rãmâne un pitic geopolitic. la acea datã. iar Vietnamul este prea sãrac ºi prea slab. deþinea douã teritorii. India britanicã ocupa toatã Asia de Sud (vezi harta 16). subdimensioneazã un actor.“75 Dacã am face abstracþie de atitudinea nu neapãrat prietenoasã la adresa Chinei. Pakistanul occidental (Pundjab) ºi Pakistanul oriental (Bengal). dinamica ºi puterea Indiei acþioneazã ca un pol de atracþie asiaticã […].Asia. în raport cu celelalte colonii. mai târziu. atunci aprecierea autorului american ar putea fi acceptatã. Pentru cã ea pune în luminã potenþialul Indiei. deosebind. Indonezia nu este în stare sã-ºi atragã celelalte þãri. Când. extrem de înºelãtor. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 231 India – contraponderea geopoliticã a Chinei „Pentru China. Ceea ce pãrea a fi un proces paºnic. iatã. datele sale naturale ºi istorice care o recomandã drept o putere semnificativã a Asiei ºi. astfel. câºtigarea independenþei de cãtre India. 71) . Imperiul britanic Mandat britanic Sferã de influenþã englezã Harta 16: Poziþia-cheie a Indiei în imperiul britanic (apud Geoffrey Parker. p. Japonia. chiar a lumii. geopoliticã ºi politico-intelectualã a Chinei. India constituie duºmanul asiatic prin excelenþã“. India constituie contraponderea demograficã. Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century. care. de viziunea preponderent clasicã asupra geopoliticii. spune Laurent Murawiec.500 de kilometri unul de celãlalt76. plasate la o distanþã de 1. Coreea nu izbuteºte sã se reunifice. s-a arãtat. poate. a cãrui importanþã se va accentua ºi mai mult în viitor. þinând cont de componenþa etnicã a populaþiei: India propriu-zisã (locuitã majoritar de populaþia hindusã) ºi Pakistanul (locuit majoritar de populaþia musulmanã).

Partea sudicã este anexatã apoi de cãtre India în 1957. Jawaharlal Nehru este asasinat. care s-au ridicat la 14 milioane de persoane. 45) .000 km pãtraþi. p. Doi ani mai târziu. a fost divizat. iar India o Harta 17: Kashmirul – teritoriu disputat între India ºi Pakistan (apud François Géré. la 30 ianuarie 1948. de la nord ºi cele indiene.77 În mijlocul Indiei rãmãsese un stat musulman – Hyderabad – care. dupã aceea. dar condus de un suveran hindus. este revendicat de ambele þãri (vezi harta 17).232 Geopolitica Mare adversar al divizãrii. Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique. de un fanatic hindus. ostilitãþile înceteazã ºi sub auspiciile ONU se traseazã o linie de demarcaþie între forþele pakistaneze. Chiar procesul de departajare între teritorii a implicat schimburi masive de populaþii. în 1965. de la sud. Astfel se declanºeazã primul rãzboi indopakistanez. pe teritoriul Pakistanului de rãsãrit (1971). ceea ce provoacã un nou rãzboi. Pakistanul ocupã 73. în decembrie 1947. dar trupele lui Indira Gandhi împart Pakistanul: apare astfel un nou stat. Din teritoriul Kashmirului. Al treilea conflict este umilitor pentru Pakistan. Nu numai cã este pentru a treia oarã înfrânt. Kashmirul – un stat cu populaþie majoritarã musulmanã. Bangladesh.

În acelaºi timp. unde aceasta este interesatã. în anii din urmã. iar populaþia trãieºte cu deosebire pe þãrmuri. respectiv 3. ªi totuºi. Cele douã þãri au construit aici o ºosea asfaltatã de aproximativ 1. „India is big and India is happily situated. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 233 suprafaþã dublã. la est. Cea de-a doua trecãtoare. spune Saul Cohen. altã semnificaþie. cele mai populate state ale lumii.Asia. greu de trecut. sunt zonele unde întâlnim densitãþi demografice care merg de la 460 de persoane pânã la 1. Interiorul câmpiei Hindustan. pentru cã „este singura porþiune pavatã din istoricul drum al mãtãsii“80. munþii au rolul unei bariere naturale între China ºi India. A ataca India înseamnã a da piept cu problemele ei interne. India este protejatã de mare. de cãtre munþii Himalaya. Pe mai mult de jumãtate din graniþã. Himalaya joacã un rol esenþial. Fiind controlatã de China. Ei reprezintã 13. Din punct de vedere geopolitic. „Umerii“ sãi continentali sunt strãjuiþi fie de mari râuri. Karakorum. el nu mai poate fi tratat pur ºi simplu drept un conflict de graniþã între douã state. Din motivele arãtate mai sus. mai întâi. ºi Indu. în contextul agravãrii situaþiei la vest de Pakistan.000 de kilometri lungime. pe care trãieºte. tensiunile au evoluat ciclic. Lucrurile nu se opresc aici. fie de pãduri greu de pãtruns. nu întruneºte cea mai mare densitate demograficã. Conflictul a cãpãtat.900 de persoane pe un kilometru pãtrat. În interiorul Indiei trãiesc 150 de milioane de musulmani. Diphu. De atunci. pentru cã atât India. de existenþa unui segment de populaþie foarte numeros care trãieºte . dacã ar fi atacatã. vãile mãnoase ale marilor râuri Gange. ci ºi Pakistanul ºi Bangladesh. De aici izvorãsc marile râuri care traverseazã subcontinentul indian ºi de care sunt dependente nu numai India. care leagã nordul Pakistanului cu provincia Xinjiang din vestul Chinei. în mod natural. situatã în partea de est a munþilor. dar ºi datoritã faptului cã. Calcutta. a le prelua cumva. Una în partea vesticã. transformând conflictul din Kashmir în cel mai vechi conflict în care au fost antrenate Naþiunile Unite. Centrul peninsulei este semiarid. ce ar câºtiga agresorul? Asupra acestei probleme credem cã ar merita sã meditãm. S-ar mai putea adãuga ºi problemele sociale foarte complexe. unde este amplasatã vechea capitalã a þãrii. greu de atacat. apoi de un brâu de deºerturi. generate de marile discrepanþe sociale.“79 La nord este apãratã. Existã douã mari trecãtori prin cei mai înalþi munþi din lume. se aflã sub controlul Indiei ºi blocheazã trecerea Chinei spre Assam ºi alte zone de la sud de munþi. cu alte cuvinte a patra mare concentrare de musulmani într-o singurã þarã. o populaþie preponderent musulmanã. trecãtoarea reprezintã o serioasã vulnerabilitate pentru partea de nord a Indiei. nu ar avea nici un profit. Este important sã menþionãm acest lucru.5 procente. Sã nu uitãm cã Anglia i-a lãsat autonomie Indiei. din partea de nord a þãrii.2 procente din PIB (dacã vorbim de cifre oficiale).78 Permanentizarea stãrii de conflict are un cost economic înalt.4 procente din populaþia þãrii ºi existã enclave mari în centrul þãrii sau în zone cum ar fi Bombay (în est) sau Bangalore (în sud). regiunea Golfului Bengal. în aglomeraþii urbane. la vest. nu numai pentru cã ambele pãrþi deþin arma nuclearã. ªi prima mare problemã a Indiei este cea a populaþiei extrem de numeroase pentru suprafaþa pe care o deþine þara. India este. în continuare. Dacã cineva ar ataca-o. cea care ia forma unei peninsule atât de clar decupate ºi înconjuratã de apele oceanului. Partea de sud a Indiei. cât ºi Pakistanul alocã pentru cheltuielile militare 2. care în ultimele decenii au avut conflicte de graniþã tocmai în aceastã regiune.

82 Concomitent.83 Cum spunea revista citatã mai sus. sau nu ar face-o cu acelaºi succes. cum ar fi Infosys ori Wipro. întemeietorul firmei Infosys. Clasamentul includea 13 firme indiene ºi numai patru chinezeºti. Pânã acum diaspora indianã a asigurat cam zece procente din valul investiþional extern venit în India. adicã. Avantajele comparative ale propriei diaspore sunt altele. se poate folosi de poziþia ei pentru a dezvolta activitãþi profitabile. poate gãsi cãi de afirmare mai puþin bãtãtorite. cu ajutorul diasporei. care este util. India deþine deja giganþi în domeniul softului. poate sã valorifice atuurile pe care i le oferã populaþia sa numeroasã. în cifrã absolutã. „cu ajutorul diasporei. dar înþelege cã nu l-ar putea urma. Care este cea mai rapidã cale pentru dezvoltare? se întreabã revista Foreign Policy81. sau în cel al industriei farmaceutice ºi biotehnologiilor. se pare. Ei sunt prezenþi în domeniile înaltei tehnologii. „comerþul exterior indian reprezintã . revista Forbes a întocmit un clasament anual al celor mai performante companii mici din lume. Diaspora indianã s-a distins în ceea ce astãzi numim industrii bazate pe cunoaºtere. ea a cãutat sã dezvolte cu precãdere spiritul antreprenorial al acestei populaþii. ºi India a cãutat sã le valorifice. de pildã. credem. aproximativ 280 de milioane de persoane. bine instruite. cu deosebire în segmentele de soft. care sã-ºi îngemãneze interesele cu cele ale întreprinzãtorilor. Ea nu neagã viabilitatea rãspunsului chinez. Circa jumãtate din specialiºtii care lucreazã în Silicon Valley sunt indieni. India ar putea sã devinã laboratorul tehnologic al lumii“. S-a construit chiar un folclor în aceastã privinþã. sã conceapã un sistem bancar mai mobil. a gãsit un alt rãspuns la aceeaºi problemã presantã ºi complexã. rãspunde China. în urmãtorii zece ani se preconizeazã o creºtere de zece ori a vânzãrilor de soft. capabile sã facã faþã competiþiei internaþionale. China are o diasporã mai puternicã ºi mai bogatã. devenind uzina lumii. ªi atunci. Populaþia aflatã în sãrãcie se ridicã la 25% din totalul locuitorilor. De-a lungul anilor ’90. cum ar fi Ranbaxy ori Laddy’s Lab. ºi antrenarea în aceastã direcþie a expertizei specialiºtilor. Pânã acum aceastã strategie a dat rezultate. India. Cum remarca ºi Cohen. optimismul.234 Geopolitica la limita existenþei umane. stimuleazã încrederea. Investiþiile strãine. Cert este cã în 1999 exporturile indiene de soft au totalizat 5 miliarde de dolari. De pildã. India dispune de o clasã de mijloc de aproximativ 200 de milioane de persoane. tocmai ceea ce experimenteazã cu un anumit succes de o vreme. Narayana Murthy. India poate revãrsa din energia sa. În 2002. Este. ce ar câºtiga un eventual agresor? În schimb. chiar mândria. mai mult de jumãtate din exportul þãrii. Ceea ce nu înseamnã cã India îºi rezolvã doar în felul acesta multiplele probleme cu care se confruntã ºi nici cã decalajul care o desparte de China a dispãrut peste noapte. pentru a ridica firme performante. pornind de la datele sale. mai mult de jumãtate din investiþiile strãine directe în China au venit de la conaþionalii de peste mãri. Din ce în ce mai mulþi specialiºti semnaleazã cã India este pe cale sã inaugureze o formulã nouã pentru propria dezvoltare. este considerat un fel de Bill Gates al Indiei ºi a devenit un personaj foarte popular. pentru cã asigurã la nivelul omului obiºnuit cunoaºterea acestor realizãri. Cu multiplele implicaþii pe care le poate genera o asemenea situaþie. De aceea. Strategia þãrii este de a atrage cât mai mulþi specialiºti indieni plecaþi în strãinãtate pentru a construi în þarã un fel de cópii ale uzinelor ºi firmelor unde lucreazã. China a câºtigat cursa.

Cazul cu producþia de soft ºi de produse farmaceutice ni se pare semnificativ. ci cu state din afara regiunii: SUA. Totuºi. Cooperarea. dar este un experiment de mare amploare cãruia trebuie sã-i acordãm atenþia cuvenitã. El ne îndeamnã. În momentul în care produsele au întrunit aprecieri externe. Am prezentat succint aceste date spre a ilustra o posibilã cale de urmat pentru India. De aceea. Principala piaþã a Indiei este piaþa internã. pentru cã am comite o nedreptate. Nu este o strategie consolidatã. Dupã încheierea Rãzboiului Rece. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 235 un sfert din cel chinez. situaþia în regiunea Asia-Pacific se prezintã din acest punct de vedere altfel. când vorbim de Asia. experimenteazã. situaþia s-a schimbat radical. ªi mai ales pentru a arãta cã o þarã precum India cautã. o alternativã potrivitã condiþiilor sale ºi folosind sprijinul extrem de important al propriei emigraþii. ca în cazul Chinei. principalele legãturi comerciale ale Indiei nu sunt în Asia de Sud. Poziþia geograficã – cea mai bunã legãturã cu exteriorul este Oceanul Indian ºi proximitatea faþã de drumurile comerciale dintre Mediterana ºi Pacific – ar crea condiþii optime în acest sens. iar în Asia de Sud-Est avem de-a face cu douã zone de tensiune. Chiar dacã nu luãm în calcul populaþia foarte sãracã.5% Investiþii directe 44. sã nu limitãm discuþia ºi analiza doar la regiunea Asia-Pacific.4 miliarde Populaþie sãracã 10% 25% Mãrimea diasporei 55 milioane 20 milioane India este de departe forþa economicã dominantã în regiune.05 miliarde Rata de creºtere Rata de a populaþiei creºtere a PNB 0. toate celelalte þãri din zonã au drept partener comercial India. reprezentate de Cambodgia ºi Indonezia. una dintre cele mai mari din lume. În Asia de Nord-Est existã o sursã de conflict latent în Peninsula Coreeanã. Germania. care ocupã cam trei sferturi din comerþul lor exterior.51% 9. Iatã ºi un tabel privind unele date semnificative din cele douã þãri: Populaþie 2002 China 1.2 miliarde 3.6% 5. Cu excepþia Pakistanului. piaþa internã indianã numãrã câteva sute de milioane de persoane.87% 1. Este adevãrat cã nici capacitatea internã de producþie nu a fost foarte mare sau ceea ce a propus ea spre vânzare nu a fost cerut pe piaþa externã. Producþia indianã a fost absorbitã de aceastã piaþã ºi. ea nu a produs nici atâtea rezultate. tensiunea dintre . noul nume al securitãþii Absenþa unor structuri de securitate în Asia a fost trecutã cu vederea atâta timp cât conflictul mondial coincidea în cea mai mare mãsurã cu cel americano-sovietic.Asia. în sudul Asiei. Numai cã toate la un loc nu totalizeazã decât trei procente din schimburile comerciale ale Indiei. Sunt doi factori care ne ajutã sã înþelegem mai bine lucrurile. configureazã noi soluþii care sã o conducã la succes ºi performanþã. În sfârºit. Japonia. comerþul exterior al Indiei este redus. iar exportul cãtre SUA doar o optime din exporturile chineze cu aceeaºi destinaþie“84. comerþul exterior a fost mai redus. prin forþa lucrurilor.28 miliarde India 1.

. de o clarificare a raporturilor pe termen mediu ºi lung dintre China ºi Japonia. Aºa cum am arãtat pe tot parcursul capitolului. Indonezia ºi Coreea de Sud. Acest lucru ar conduce la sporirea unui buget de apãrare a cãrui valoare declaratã oficial este de 20 de miliarde de dolari. dar despre care se crede cã are fi de trei ori mai mare.6%. urmate de alte trei puteri economice regionale: India. Însã situaþiile menþionate rãmân adevãrate rãni deschise. SUA pun la dispoziþia Taiwanului alte dotãri în valoare de 5 miliarde de dolari. existenþa unui stat de sine stãtãtor ca Taiwanul. Ea a atins niveluri ºi parametri care asigurã o stabilitate din ce în ce mai pronunþatã. ca ºi a celor dintre China ºi America.236 Geopolitica India ºi Pakistan reizbucneºte periodic. definirea ºi precizarea pe termen mediu a relaþiei dintre SUA ºi Japonia în aceastã privinþã. includerea Chinei în noua structurã – proces ce trebuie precedat. cooperarea economicã asiaticã a fãcut paºi extrem de importanþi. în Asia nici cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Sã insistãm asupra relaþiei dintre China ºi Taiwan. în plus. o þarã a Pacificului. China ºi-a propus sã îºi modernizeze flota aerianã ºi a achiziþionat mai multe bombardiere performante de provenienþã rusã. Ceea ce caracterizeazã în momentul de faþã Asia este faptul cã pe teritoriul sãu se întâlnesc cele mai multe dintre aceste procese. stabilitatea zonei în care se ridicã aceasta poate fi serios afectatã. Cum am spus la începutul capitolului. care pot genera evoluþii imprevizibile. douã puteri economice mondiale – Japonia ºi China –. „lista posibilelor conflicte interstatale ºi interne din Asia o depãºeºte cu mult pe aceea din Europa“85. unul dintre cei mai influenþi experþi chinezi în controlul armamentului declara: „Percepþia publicã în China privind Statele Unite s-a modificat semnificativ din 1998. O asemenea întâlnire poate amplifica îngrijorãtor coeficientul de risc ºi poate genera situaþii imprevizibile. Sunt procese recunoscute de istorie ca generând tensiuni ºi stãri potenþiale de conflict. remarca Brzezinski. ca ºi faptul cã între Japonia ºi Rusia continuã sã existe o disputã în legãturã cu Insulele Kurile dovedesc acest lucru. China se pregãteºte pentru o ciocnire majorã cu SUA. China a anunþat cã îºi va mãri cheltuielile de apãrare cu aproximativ 17. În 2003. Taiwanul este interesat de menþinerea supremaþiei aeriene. edificarea unui sistem de securitate în aceastã regiune se va impune.“86 O dovadã cã statele din Asia de Est ºi de Sud trãiesc un sentiment de nesiguranþã este ºi faptul cã aceste regiuni absorb 35% din vânzãrile de arme la nivel mondial. În Asia de astãzi apar doi mari actori economici. Cred cã. Deci Asia urmeazã sã facã faþã ridicãrii mai multor puteri ºi tuturor problemelor pe care le implicã noua situaþie. ci ºi a faptului cã ea este. mai mult ca oricând. Statele Unite s-au angajat sã vândã cãtre Taiwan un întreg pachet de armament în valoare de 1. în sfârºit. una dintre puþinele modalitãþi de rãspuns în cazul unui atac chinez. „În orice caz“. de asemenea. Ca reacþie la aceste miºcãri din partea Taiwanului. deopotrivã. precum ºi câteva nave pentru navigaþia de coastã dotate cu echipamente de semnalizare. fostã parte componentã a Chinei. nici Rãzboiul Rece nu s-au încheiat. Statele Unite au generat ameninþãri de securitate în Asia-Pacific. În acest context. antrenarea Rusiei în noul sistem de securitate nu numai în virtutea forþei sale militare. Este limpede cã el va trebui sã se sprijine pe câteva realitãþi: includerea în acest sistem a SUA. Probleme cum ar fi împãrþirea Peninsulei Coreene în douã state. De câte ori se ridicã o putere.3 miliarde de dolari. Tot pentru a contracara supremaþia aerianã a Taiwanului. Prin urmare.

mai ales pe acest continent. Ceea ce se remarcã în analizele consacrate regiunii Asia-Pacific este o anumitã subestimare a capacitãþii statelor de pe acest continent de a concepe ºi realiza aranjamente de securitate reciproc avantajoase. Dar saltul în dezvoltarea regiunii. Semnificativ este faptul cã bugetele alocate apãrãrii cresc. Urmeazã sã vedem dacã perioada urmãtoare va confirma sau nu o asemenea evaluare. în schimbul promovãrii unor politici de naturã sã favorizeze conflicte ºi tensiuni asociate. în China. în final. Japonia este interesatã. este impresionant. de menþinerea acestor forþe. Cã achiziþiile de armament sunt fãcute ca urmare a unor conflicte de graniþã – cum ar fi conflictul India-Pakistan –. cu atâta suferinþã. Existã în ultima vreme evaluãri potrivit cãrora orientãrile politice de dreapta ºi de coloraturã naþionalistã s-ar intensifica. fãrã îndoialã –. Deocamdatã nu sunt produse suficiente dovezi în sprijinul acestor aprecieri foarte grave. când îmbrãþiºeazã ºi valori naþionaliste. Robert Harvey considerã cã în Japonia. Este puþin probabil cã liderii. continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 237 doar cu 5% mai puþin decât Orientul Mijlociu. nu în ultimã instanþã. dimpotrivã. pe mãsurã ce aceastã þarã va depãºi „criza liniºtitã“ pe care a traversat-o în ultimii ani ºi va inaugura un nou curs în propria sa evoluþie. În Asia nu existã instituþii regionale în mãsurã sã gestioneze posibile crize ºi sã stabileascã obiective comune.Asia. formaþiunile politice ºi grupurile sociale vor fi dispuse sã abandoneze o orientare care a adus un nivel de dezvoltare ºi bunãstare de neconceput acum o jumãtate de secol. inclusiv cel al regiunii de nord-est a continentului. se subestimeazã capacitatea statelor din regiune de a conveni formule care sã asigure stabilitatea ºi securitatea în zonã. ªtim cã miºcãrile radicale. conferind situaþiei o notã de precaritate din punctul de vedere al securitãþii. ceea ce face ca. ºi încã într-un ritm îngrijorãtor. Concomitent. mai puþinã importanþã. Cã echilibrul în zonã rãmâne fragil este o realitate. predispun la conflicte ºi la situaþii tensionate. . Se accentueazã competiþia – realã. cã arsenalul de armament se diversificã ºi se modernizeazã. a unor evaluãri privind intensificarea miºcãrilor centrifuge – cum ar fi situaþia din Indonezia –. De pildã. se contureazã un rol mai activ pentru Japonia în regiune. inclusiv în ceea ce priveºte nivelul de trai. Neîndoielnic. ºi noi considerãm cã aceste decenii de dinamism ºi prosperitate au marcat profund mentalitatea ºi psihologia popoarelor din zonã. Elementul cu totul pozitiv în Asia este dinamismul economic. În acest context. în India ºi în Pakistan s-ar afirma miºcãri de aceastã facturã. a iniþierii unor situaþii conflictuale are.87 Iar achiziþia de arme a reprezentat dintotdeauna un semnal cã lucrurile pot evolua ºi într-o direcþie conflictualã. cel puþin pentru moment. Potenþialul de risc este accentuat de faptul cã „fiecare guvern din regiune este un mare consumator ºi un mare producãtor de armament“88. se supraevalueazã inexistenþa unor structuri de securitate similare cu cele europene ºi. decalajele ºi ritmurile de dezvoltare pot crea dezechilibre. analiºtii nu estimeazã o retragere a forþelor americane din regiune. cã armele sunt achiziþionate în vederea apãrãrii sau. în contextul de faþã. Absenþa unor structuri ºi a altor aranjamente de securitate accentueazã aceastã fragilitate. potenþialul de risc sã se amplifice.

.

Ca urmare. a consemnat ritmuri de dezvoltare sub cele ale SUA. care a fãcut ca partea acestei þãri în PNB-ul mondial sã se ridice de la 25% în 1990 la aproape 30%. deci urmãtoarele trei þãri ca putere economicã. aceastã putere s-a exprimat într-un context particular ºi a îmbrãcat forme diferite. iar altele au coborât. Iar decalajele în domeniul militar. poziþia economicã a SUA s-a consolidat. practic. dar era departe de a fi foarte clar. Japonia fãcuse salturi imense ºi în anumite domenii egalase SUA. La sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. un adevãrat record. iar UE. Statele Unite au fost puternice ºi dominatoare prin puterea lor.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã Statele Unite nu au fost niciodatã aºa de puternice „Statele Unite ale Americii nu au fost niciodatã aºa de puternice ca la începutul acestui secol“. Perioada Rãzboiului Rece a fost marcatã de competiþia între cele douã superputeri ale vremii. Când una s-a prãbuºit. chiar dacã nu a traversat o crizã. SUA s-au menþinut în frunte de fiecare datã ºi parcã. Dar nu putem uita cã aceastã dominaþie covârºitoare avea loc pe fondul ravagiilor produse de conflagraþie. prin forþa lucrurilor puterea celei victorioase a ieºit mai bine în evidenþã ºi s-a impus dominator. au devenit. SUA sunt mai puternice acum decât Japonia. erau aliatele de pânã atunci. Adevãr indiscutabil. De-a lungul acestei jumãtãþi de secol unele puteri au urcat pe roata istoriei.2 Japonia nu a mai înregistrat creºterea cu care ne obiºnuise. Situaþia nu mai semãna cu cea de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. La fel Uniunea Europeanã. iar în cel economic. ºi-au . luate la un loc. decalajul exista. deja foarte mari. De fiecare datã. ºi ca dupã încheierea Rãzboiului Rece. De fiecare datã. SUA aveau o poziþie de frunte în anumite domenii – militar ºi cultural. Astfel. care asigura aproape 50% din PIB-ul mondial. de nerecuperat. Statele Unite erau puternice mai întâi prin economia lor. economic vorbind. Numai cã el ar trebui completat: ºi ca dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Situaþia este similarã în plan cultural. al prãbuºirii sau epuizãrii puterilor acelui moment. la care ar trebui adãugat cel al prestigiului –. într-un fel. Germania ºi Franþa. Celelalte forþe economice erau cele care se afirmaserã sub umbrela de securitate oferitã de SUA. Meritul SUA în perioada care a urmat Rãzboiului Rece este cã a consemnat 107 luni de creºtere economicã neîntreruptã. se apreciazã în Atlasul geopolitic ºi cultural1.

cã aceastã þarã transformã problemele interne ale altor state în probleme internaþionale. Dar cum înþeleg SUA sã-ºi exercite noul rol? Vor reuºi sã evite tentaþia imperialã sau cea hegemonicã? Judecând dupã datele devenirii lor istorice. apoi. în mare. O analizã comparativã a acestei regiuni în raport cu Uniunea Europeanã ºi cu ASEAN este instructivã. În al treilea rând. inclusiv o serie de lucrãri americane. atunci. în primul rând. Domnia reginei Elisabeta marcheazã o schimbare de orientare în politica britanicã de expansiune. la fel ca ºi relevarea unor semnificaþii geopolitice ale noii regiuni. noile teritorii sunt luate cu asalt mai ales de cãtre spanioli ºi francezi. Elisabeta înþelege faptul cã noul continent va fi mai bine exploatat prin intermediul unor colonii permanente. care aratã cã America. care a împins în permanenþã graniþa cãtre vest. împreunã cu Canada ºi Mexic. imposibil de ocolit. de ceea ce preºedintele John Quincy Adams numea „forþa naturalã“. este important sã insistãm asupra caracteristicilor. În secolul al XVI-lea. favorizat. „Statele Unite ale Americii nu ocupã teritorii. câteva lucruri ni se par extrem de importante. putem numi cu drept cuvânt secolul pe care l-am încheiat de curând un secol american. din „naþiune indispensabilã“. de spanioli. în loc sã conducã lumea. datele naturale. În primul rând.240 Geopolitica consolidat poziþia. din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. precum „destinul manifest“. cã SUA. În sfârºit. ar trebui sã spunem cã da. Câteva repere în istoria Statelor Unite ne vor ajuta sã ne reprezentãm mai bine acest proces de expansiune (vezi harta 18). vor sã devinã o nouã Romã? „Putere modestã“ este o contradicþie în termeni. de inspiraþie religioasã sau laicã. Ele au încheiat secolul trecut ca singura superputere a lumii. Din perspectivã geopoliticã. Expansiunea a fost alimentatã de diverse ideologii. Analizând o serie de evoluþii din ultima vreme. iar nordul de francezi. problema comportamentului internaþional al singurei superputeri a lumii meritã o analizã mai nuanþatã. scrise de autori americani. care oferã o anumitã înþelegere a evoluþiei de mai târziu a Statelor Unite. SUA au întemeiat o nouã regiune economicã: NAFTA – North American Free Trade Agreement. care este comportamentul internaþional al unei superputeri? Sunt SUA seduse de visuri imperiale. Din perioada colonialã (1497-1763) meritã reþinute câteva momente. clar detaºatã de celelalte state sau chiar grupuri de state. chiar dacã rãspunsul nu este negativ. sunt pe cale sã fie percepute drept un fel de „stat-problemã“ („rogue state“3). ci doar le cumpãrã“ Istoria SUA poate fi vãzutã ca un proces continuu de expansiune. sociale ºi politice ale acestei evoluþii spectaculoase. de datele naturale. superputere mondialã. în virtutea cãrora americanii ar avea o adevãratã datorie de a rãspândi idealurile ºi instituþiile democratice pe întreg continentul american ºi. „America – ultima ºi cea mai bunã speranþã a omenirii“. Dupã descoperirea Americii de cãtre Columb (1492). atuurilor ºi slãbiciunilor sale. promoveazã un fel de confruntare cu lumea. chiar în întreaga lume. modul cum a devenit America putere ºi. sã trimitã surplusul cãtre metropolã ºi sã stabileascã forme de . irezistibilã. De aceea. populate de coloniºti care sã lucreze pãmântul. Fiind singura superputere a lumii. sudul este cucerit. „America americanilor“.

p. În 1776. 1/2003. Nemulþumirile mocnite izbucnesc în 1773. numãr special „Géopolitique des Etats-Unis. instituþiile politice din coloniile britanice de pe Coasta de Est se maturizeazã ca urmare a unei politici de „neglijare benignã“4 din partea Londrei. Rhode Island. Încercãrile de desprindere se intensificã o datã cu impunerea. interets. prin care erau taxate documentele oficiale. South Carolina. Pennsylvania.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 241 guvernare localã. cãrþile de joc ºi almanahurile din colonii. iar rãzboiul va începe oficial în 1775. North Carolina. când guvernul britanic încearcã sã impunã pentru ceaiul produs de o companie englezã un preþ mai mic decât cel al ceaiului produs de autohtoni. New Jersey. În teritoriile care au urmat modelul Virginiei se vor forma adunãri populare ale coloniºtilor. coloniºtii încep sã punã sub semnul întrebãrii parteneriatul transatlantic. În jurul anului 1760. Graniþele noului stat sunt trasate de-a lungul râului Mississippi. New York. iar Statele Unite ale Americii sunt recunoscute ca stat suveran. stratégies“. nr. Culture. Delaware. Statele Unite în 1846 – înþelegere finalã cu Marea Britanie Statele Unite în 1842 Oregon Teritoriu cedat de Marea Britanie în 1818 Teritoriu cedat de Mexic în 1848 Louisiana – teritoriu cumpãrat de la Franþa în 1803 Statele Unite în 1787 Teritoriu Teritoriu cedat de achiziþionat Rusia în în 1853 Alaska 1876 Hawaii – achiziþionat în 1898 Statele Unite în 1783 Texas – anexat în 1845 Florida – teritoriu cumpãrat de la Spania în 1819 Teritoriu Teritoriu anexat anexat în în 1810 1812-1813 Harta 18: Istoria de expansiune a Statelor Unite (apud Revue Française de Géopolitique. 30) . Aceºtia vor refuza sã mai lucreze pentru acþionarii companiei care îi trimisese în America ºi se vor angaja într-un proces de împroprietãrire. În 1787 este aprobatã noua constituþie. cele 13 colonii care iniþiaserã procesul de desprindere – Connecticut. de cãtre metropolã. care echilibreazã raportul dintre puterea statelor membre ºi administraþia centralã. Maryland. acoperind zona Marilor Lacuri ºi partea de nord a Floridei. În secolul al XVIII-lea. Evenimentele de la Boston marcheazã începutul confruntãrilor deschise între metropolã ºi colonii. Georgia. Rãzboiul ia sfârºit în 1783. acestea dobândind treptat puterea de a emite legi. Virginia – semneazã Declaraþia de Independenþã. New Hampshire. Massachussets. Modelul va fi impus pe întreg continentul nord-american mai ales de coloniºtii britanici din Virginia. a impozitului pe timbru (1765). Un grup de americani din Boston aruncã în ocean tot ceaiul încãrcat pe vasele respectivei companii.

Statele Unite nu ocupã teritorii. în acel moment. În goana lor dupã cât mai mult teritoriu. în zãcãminte petrolifere (Texasul). interpretarea înaintãrii cãtre Vest drept o serie de „afaceri reuºite“ a fost preferatã în discursul oficial pentru a impune ideea cã „spre deosebire de alte naþiuni. americanii îºi îndreaptã atenþia cãtre Florida (1819). SUA cunosc o perioadã de dinamism economic. valoarea exporturilor americane se dubleazã comparativ cu perioada de dinainte de rãzboi. care nu produceau aproape deloc zahãr. Un amãnunt oarecum amuzant este faptul cã. Istoriografia americanã subliniazã faptul cã cele douã Floride (de vest ºi de est) au fost cumpãrate de cãtre americani de la spanioli. în felul acesta. au plãtit suma cãtre trezoreria francezã. pânã unde se sfârºeºte Lumea Nouã […]. Numai dupã ce au ocupat New Orleans americanii au vândut o serie de acþiuni unor firme britanice. ci ºi pe acela de a-ºi asigura un imens fond de resurse ºi de bogãþii. În felul acesta. sunt teritorii bogate în aur (California). dupã reþinerea comisionului. încorporând teritoriile care constituie astãzi California. Transportul bunurilor de orice provenienþã pe ruta transatlanticã începe sã fie efectuat aproape în exclusivitate cu nave americane.“ Între 1820 ºi 1860. Prin încorporarea lor. au devenit în scurt timp cel mai mare intermediar în domeniu. Oregon. pe care sã le valorifice în întregime. acum pânã la istmul Panama ºi. Statele Unite urmãresc nu numai obiectivul de a extinde limitele þãrii – deja prea mari – ºi de a se pregãti pentru dominarea întregii Lumi Noi. de exemplu. Teritoriul încorporat în aceastã perioadã are importanþã pe mai multe planuri. SUA devin o putere pacificã ºi. în 1801 este de trei ori mai mare iar în 1803 de patru ori. În 1796. poartã un rãzboi cu Mexicul. SUA. Dar poate cel mai important lucru. de a . Madison. Teritoriul cumpãrat de la Napoleon era de importanþã strategicã: New Orleans reprezenta un centru comercial puternic ºi o importantã cale de acces spre Mexic. În primul rând. care. Utah. Tot Madison va impune bariere împotriva bunurilor de provenienþã britanicã ºi a navelor care transportau astfel de produse pânã în momentul în care Marea Britanie urma sã permitã accesul produselor americane pe piaþa britanicã ºi a Indiilor de Vest. Un punct de reper în rãzboiul pentru independenþã economicã îl reprezintã achiziþionarea Lousianei (1803). O pãrere opusã exprimã chiar diplomatul spaniol care a negociat tratatul referitor la Florida: „americanii cred cã teritoriul lor este destinat spre a se extinde. iar râul Columbia oferea ocazia de a stabili o rutã comercialã directã cu Asia. sunt teritorii care asigurã deschiderea þãrii spre Pacific ºi spre Asia. în urma cãruia anexeazã Arizona ºi New Mexico. impune o serie de mãsuri care favorizau navele americane în raport cu cele strãine în porturile interne. el adaugã suprafeþei SUA cam o treime din ce deþineau la acel moment. Statele Unite anexeazã Texasul. Peninsula Florida reprezenta modalitatea de a controla cãile de acces de la Atlantic cãtre Golful Mexic. pãrþi din Montana. Washington. Nevada. unul dintre primii preºedinþi. ci doar le cumpãrã“5.242 Geopolitica Conºtient cã independenþa politicã este lipsitã de semnificaþie în absenþa independenþei economice. guvernul american nu dispunea de lichiditãþi pentru a onora tranzacþia. dar tratatul care consfinþeºte trecerea acestui teritoriu în posesia SUA nu face vreo referire la aºa ceva. Dupã cumpãrarea Lousianei. Ca urmare a acestor mãsuri. Apoi se îndreaptã spre vest. câºtigã o poziþie strategicã pe care nu o mai deþinea nimeni: de a se învecina pe o lungime aproximativ egalã cu ambele oceane. În al doilea rând. dupã aceea.

dar acþiunea a eºuat în cele din urmã. care va dura pânã în 1979. în schimb. Dar poziþia fizicã. rãzboiul va fi câºtigat de statele din Nord tot prin recursul la mãsuri economice. În 1848. Golful Mexic era numit „Marea Neagrã a Americii“. minatã ºi de o serie de scandaluri financiare. situatã de o parte ºi de alta a drumului maritim. mai ales ca urmare a capacitãþii acestora de a impune blocade asupra porturilor Confederaþiei ºi de a le deconecta de la fluxurile comerciale consacrate. geograficã. ghidatã de o politicã externã ºi o activitate diplomaticã agresive.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 243 avea legãturi maritime directe cu cele douã continente importante: Asia ºi Europa. canale de navigaþie ºi sisteme de comunicaþii – era consideratã un instrument indispensabil al competiþiei pe pieþele internaþionale. începe procesul de construire a reþelei de autostrãzi care va lega statele între ele. „Este la fel de sigur cã noi vom controla marea precum este cã rãsare soarele“ Expansiunea ºi consolidarea economicã sunt întârziate de Rãzboiul Civil (18601865). a reþelei de cale feratã. iar Mexicul – Turcia Americii. obþine. dreptul de administrare a unei fâºii de pãmânt late de aproximativ zece mile. SUA ocupau primul loc în ceea ce priveºte extracþia de cãrbuni ºi fier. mai ales dupã ce americanii construiesc canalul. Havana – un alt Sevastopol. preºedintele Theodore Roosevelt încurajeazã o revoltã în provincia columbianã Panama ºi recunoaºte imediat independenþa noii entitãþi create. În acea perioadã. Perioada de reconstrucþie (1865-1896) este una de consolidare internã. va permite obþinerea unor avantaje imense. de punere la punct a infrastructurii indispensabile unei puteri care se extinsese la scarã continentalã. În acelaºi timp. În 1903. SUA declanºeazã expansiunea pe mãri. În 1869 este definitivatã prima autostradã transcontinentalã. la sfârºitul cãruia SUA vor exercita o adevãratã hegemonie în zona caraibianã ºi vor deveni actorul principal în Pacific. În 1898 are loc rãzboiul americano-spaniol. În jurul anului 1900.7 Saltul înregistrat de SUA de la câºtigarea independenþei pânã la cumpãna dintre secole este atât de mare încât a provocat urmãtoarea compa- . reprezentând teritorii vitale pentru o rutã comercialã dinamicã. Actualizarea acestui rol era o problemã de dezvoltare ºi de modernizare internã.6 Controlul exercitat de SUA asupra acestei porþiuni. porturi. reprezentau unul dintre exportatorii principali de produse ºi de capital. Infrastructura puternicã – ºosele. dar Spania – alarmatã de invazia americanã în Texas – refuzã oferta ºi comaseazã pe teritoriul cubanez o forþã militarã de aproximativ 20. precum ºi a porturilor capabile sã gãzduiascã nave de mare tonaj. fusese deja asiguratã. SUA încearcã sã cumpere Cuba de la Spania. De menþionat cã prima tentativã de strãpungere a canalului aparþine Franþei. aveau cea mai mare pondere în ceea ce priveºte produsele obþinute din agriculturã ºi alte produse manufacturate. o rutã care sã nu fie împãrþitã cu nici o altã putere. Influenþa SUA în regiune va fi consolidatã prin ceea ce în literatura de specialitate va fi cunoscut sub denumirea de „diplomaþia dolarului“. Cuba ºi Mexic trebuiau pãstrate în sfera de influenþã a Americii.000 de soldaþi. Declanºat dintr-o multitudine de motive – dintre care cele economice sunt ºi ele semnificative –.

6 4. Tracy.5 America de Sud 4. John Wiley & Sons.647 1.320 1. New York. Comandantul marinei (Secretary of the Navy) între 1889 ºi 1893. From Colony to Empire: Essays in the History of American Foreign Relations.4 80. „The Shift to Global Expansion“. 1972.394 Importuri 436 533 668 578 789 732 850 Total 829 1.2 4. 1870-1900 Anul 1870 1871 1880 1885 1890 1895 1900 Europa 79.6 13. Indicii în acest sens ne oferã ºi numãrul mare de diplome pe care tinerii americani le obþineau în principal de la universitãþile germane.504 1. SUA deþineau deja un imperiu maritim. gusturi. ceea ce face o prioritate din cãutarea unor pieþe externe care sã absoarbã surplusul de producþie industrialã.244 Exporturile americane în funcþie de piaþã (în procente). 144 .8 79.1 80. În anii 1890.). era conºtient de potenþialul strategic al mãrii ºi sublinia: „marea va reprezenta sursa de putere a unui imperiu.8 77. un american din perioada revoluþiei s-ar simþi mai apropiat de Atena lui Pericle decât de America industrialã a anului 1900“8.7 2.3 11 13.1 3.8 Asia 2. influxul de obiceiuri.5 4. cât ºi economic. Este la fel de sigur cã noi vom controla marea precum este cã rãsare soarele“.244 Geopolitica raþie: „din multe puncte de vedere.8 3. Expansiunea pe mãri a fost determinatã ºi de o adevãratã presiune economicã.9 2. Crapo. Simultan cu miºcarea de consolidare internã.8 74.2 3. Benjamin F.540 2. piaþa internã americanã devine insuficientã. numãrul cãsãtoriilor dintre fetele prosperilor industriaºi americani ºi tinerii reprezentanþi ai nobilimii europene. SUA încep sã se deschidã cãtre Europa. Howard Schonberg. in William Appleman Williams (ed.8 4.3 2.3 10. Familiarizarea cu istoria ºi cu obiceiurile Lumii Vechi începea sã fie considerat un semn de distincþie al aristocraþiei americane în formare.1 86. mode europene.7 2. 1870-1900 Anul 1870 1871 1880 1885 1890 1895 1900 Exporturi 393 513 836 742 858 808 1. Iatã câteva date care aratã cât de mult se dezvoltaserã SUA ºi cât de mare era presiunea interioarã spre noi pieþe de desfacere: Valoarea exporturilor ºi a importurilor (milioane de dolari). în urma unei expansiuni întemeiate atât din punct de vedere strategic. p.8 7.6 America de Nord 13 13 8.8 Sursa: Edward P. În jurul aceluiaºi an. frecvenþa cãlãtoriilor dinspre Lumea Nouã cãtre bãtrânul continent.046 1.

putem încadra o þarã doar dupã întinderea vecinãtãþii cu marea. în dezvoltarea SUA. în funcþie de ponderea care se acordã continentului sau coastei. SUA vor deveni un actor cu acoperire globalã autenticã. În acest context. care dezvoltã ideea nevoii vitale pentru SUA de a avea o flotã puternicã devin extrem de populare. pentru a vedea care sunt mai importante. Cu atât mai puþin la schimbãri de echilibru în Orientul Îndepãrtat. Dupã participarea la Primul Rãzboi Mondial. deci oceanului. pentru cã aproximativ jumãtate din graniþele sale sunt maritime. în America Latinã sau în Europa. o întrebare devine stãruitoare: ce fel de þarã sunt Statele Unite. maritimã sau continentalã? Rãspunsul este delicat. mai ales dupã ce l-am parcurs pe Mackinder. respectiv cu continentul? O þarã maritimã se distinge ºi prin ponderea activitãþii sale comerciale ºi prin capacitatea de a folosi marea ºi avantajele sale. apoi. interesat în mod vital de tot ceea ce se întâmplã pe glob. jumãtate continentale. în cele din urmã. angajamentele internaþionale mult mai vizibile. cã acest boom economic era o excelentã ocazie pentru construirea unei flote comerciale proprii. Liderii þãrii înþeleg însã cã se creeazã o dependenþã de navele britanice ºi. Pe ei nu îi interesa flota comercialã a þãrii. Acest lucru nu trebuie privit în sine. politica lor externã a devenit mai deschisã. indiferent de provenienþã. politica externã a fost marcatã de note izolaþioniste. . Exportatorii propriu-ziºi erau mulþumiþi sã închirieze navele. deci prin mãrimea ºi capacitatea forþei sale navale. depãºit: vor avea câºtig de cauzã interesele strategice ºi economice de ansamblu ale SUA. interpretarea pe care Saul Cohen o dã evoluþiei geopolitice a SUA este demnã de luare-aminte. În orice caz. în acest context. În acest caz. pentru depãºirea izolaþionismului – ca opþiune economicã ºi de politicã externã. Orientarea preponderentã cãtre continent sau ocean imprimã trãsãturi distinctive politicii externe a SUA. scrierile lui Mahan. dimpotrivã. tocmai pentru a încãpea într-o schemã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 245 Asistãm. ar trebui sã facem o comparaþie cu producþia ºi activitatea tipic continentale ale SUA. încadrarea respectivã este extrem de dificilã. când SUA s-au orientat preponderent cãtre ocean. Apoi. Þarã maritimã sau continentalã? Dacã privim atent la harta America. mai ales. ci efectuarea la timp a transportului. Cea mai mare parte dintre produsele de export erau transportate cu nave britanice. Construirea unei flote puternice ºi deschiderea Canalului Panama (1914) reprezintã argumente principale. Puternicul conflict de interese între proprietarii ºi constructorii de nave este. Când þara a traversat o perioadã preponderent continentalã. ºi la o mare dezbatere cu conotaþii strategice privind evoluþia economicã a þãrii. SUA nu vor mai putea sã priveascã indiferente la evenimente care au loc la mii de kilometri distanþã de graniþele proprii. Chiar dacã ni s-a pãrut puþin forþatã. Autorul vorbeºte despre patru etape de dezvoltare geopoliticã a SUA.

peºte ºi blãnuri. Chicago stabileºte conexiuni cu toate celelalte colþuri ale þãrii. transportul cãrbune americano-spaniol) cu cai 1898 – izbucnirea Continentalcelui de-al Doilea maritimã Rãzboi Mondial Maritim1941 – prezent continentalã Unificarea ºi extinderea la scarã continentalã Continuarea Petrol. p.000 de kilometri pãtraþi. Oxford.120. Rãzboiul a oferit un stimul major procesului de industrializare în nord-est ºi în zona vest-centralã a SUA. unul stimulându-l pe celãlalt. Pentru americanii din aceastã perioadã. orez. carne. autostrãzi continentale. . O suprafaþã de 2. statele independente erau parte componentã a unei lumi dominate de cãtre o altã putere. controlate încã de cãtre englezi. fiind bazat pe exportul de produse din agriculturã. Geopolitics of the World System. Coloniile importau produse manufacturate ºi exportau cu precãdere produse agricole precum tutun. motorul cu expansiune în combustie internã Caraibe ºi în Pacific Autostrãzi. 2003. Într-o primã fazã. Urmeazã boom-ul înregistrat de construcþia de cãi ferate. se asigurã accesul industriei manufacturiere la materiile prime ºi la pieþe. Deja. gaze expansiunii naturale. grâne. ºosele. Boulder. întrucât în acea vreme teritoriul SUA era plasat pe Coasta de Est. bumbac. care însemna dublul suprafeþei deþinute la acea vreme de cãtre SUA. Asistãm la o dezvoltare sprijinitã pe doi piloni: agricol ºi industrial. New York. Mori de vânt. Rowman & Littlefield. cãrbuni. Mori de vânt 1803 (cumpãrarea transportul cu cai Louisianei) 1803-1898 Cale feratã. Începutul acestei etape este marcat de cumpãrarea Louisianei de la francezi. în perioada Rãzboiului Civil. 107 Perioada maritimã. principala lor preocupare era asigurarea controlului asupra coastei. în 1803.246 Geopolitica Patru etape în dezvoltarea geopoliticã a SUA Interior Etapa Perioada Mijloace de transport Exterior Surse de energie Orientare Controlul asupra þãrmului Maritimã Perioada colonialã – Râuri. pentru ca în jurul anului 1880 America sã devinã cel mai mare producãtor de oþel ºi de utilaje agricole. Continentalã (Rãzboiul canale. Când spunem acest lucru nu trebuie sã avem în minte Louisiana de astãzi. râuri. ªosele. producþia din agriculturã o egaleazã pe cea de produse manufacturate. dezvoltarea a fost susþinutã de agriculturã. achiziþionarea Louisianei deschide apetitul continental al tânãrului stat. iar comerþul reprezenta principala ramurã a economiei. Perioada continentalã. Saul Cohen vorbeºte despre o perioadã maritimã. avioane Toate + energie nuclearã Expansiune la nivel global Sursa: Saul Bernard Cohen. Lanham. ci o vastã suprafaþã de pãmânt care se întindea de la Mississippi la Munþii Stâncoºi ºi de la Golful Mexic pânã la coloniile din nordul þãrii. cale feratã. Pe lângã mãrimea propriu-zisã. coloniile ºi. apoi.

Nicaragua. turism ºi comerþ internaþional. ca o prelungire fireascã a puterii continentale deja dobândite. îndemnând la izolaþionism economic. la exploatarea resurselor interne ºi a pieþei interne. cu o uºoarã creºtere pânã la 10% în prezent. astfel încât. Apar marile aglomerãri urbane – New York. care permite Statelor Unite ale Americii sã-ºi extindã influenþa în zona pacificã ºi caraibianã. prezenþa marinei americane în Honduras. Santo Domingo. Perioada interbelicã este caracterizatã de o întoarcere a SUA cãtre interior. Recordul în ceea ce priveºte ponderea emigranþilor în totalul populaþiei nu a mai fost niciodatã atins. Zonele de coastã prezintã multe trãsãturi comune: sunt intens populate. maritim ºi terestru este sincronizatã. Din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi pânã în anii ’50-’60. conflagraþia a stimulat producþia de grâu ºi de porumb. Perioada continental-maritimã este caracterizatã. de consolidarea expansiunii continentale. Aceastã perioadã începe cu rãzboiul americanospaniol din 1898. Chicago. mai ales a oraºului Chicago ºi a altor centre. În aceastã perioadã. explozia urbanã fiind alimentatã mai ales de numãrul impresionant de imigranþi din Europa Centralã ºi de Est. Detroit. anexarea insulelor Hawaii.210 kilometri (1916). transformarea Cubei în protectorat american. Aceste teorii vor fi contrazise de tendinþele economice ºi demografice ale anilor ’60. zona de coastã. promovarea politicii „uºilor deschise“ faþã de China. deschiderea Canalului Panama. în principal. accentul cade pe valorificarea potenþialului continental. orientarea continentalã a fost pe picior de egalitate cu cea maritimã. Între 1900 ºi 1920. vestitã în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea pentru supremaþia în producþia agricolã. În aceastã perioadã. Perioada maritim-continentalã. Pacific ºi Marile Lacuri.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 247 Perioada continental-maritimã. precum ºi dezvoltarea industrialã. având drept rezultat dezvoltarea producþiei agricole. de la 84. aratã Cohen. Louis. St. Golful Mexic. Participarea la Primul Rãzboi Mondial nu a însemnat abandonarea preocupãrilor legate de dezvoltarea internã. Mai mult. dar nu lipsesc nici preocupãrile maritime. reþeaua de transport aerian. Dovadã: prezenþa americanã în Pacific. Zona de coastã a înregistrat o creºtere spectaculoasã a importanþei în raport cu partea continentalã. pe industria manufacturierã. puternic industrializate. ºi se încheie o datã cu cele douã „decenii de tranziþie“ dintre cele douã rãzboaie mondiale. „inelul maritim“ cunoaºte o adevãratã explozie în raport cu interiorul SUA. în SUA vor intra peste 14 milioane ºi jumãtate de emigranþi. se adapteazã noilor condiþii ºi preia conducerea ca zonã industrializatã ºi urbanizatã. invadarea insulei Haiti. teoriile care acordã întâietate exploatãrii trãsãturilor continentale capãtã o anumitã proeminenþã. dar centrul de greutate al dezvoltãrii rãmâne pe continent. Lungimea cãilor ferate a crescut.780 de kilometri (1870) la 426. deþin un numãr considerabil de porturi. coasta este axatã pe servicii. Avem de-a face ºi cu o primã proiecþie a puterii dincolo de graniþe. pânã în punctul în care coasta începe sã domine interiorul. din totalul populaþiei (de aproximativ 106 milioane). Partea vest-centralã a Americii. dar ºi o evoluþie fãrã precedent a procesului de industrializare. procentajul a scãzut la 4. În perioada maritim-continentalã.7% în 1970. Coasta mai este numitã de Cohen ºi „Statele Unite ale celor patru mãri“: Atlanticul. 14% erau nãscuþi în strãinãtate. pânã în punctul în care „coasta a ajuns sã domine partea continentalã“. .

la nivelul SUA. dar cu toate acestea exportul de produse din agriculturã nu are decât o pondere de 8% în exporturile americane. Detroit-ul a decãzut din poziþia de centru incontestabil al producþiei mondiale de automobile. Dupã aplicarea mãsurilor de creºtere a eficienþei ºi introducerea de noi tehnologii. argumentele lui Cohen în favoarea afirmaþiei potrivit cãreia partea continentalã este dominatã. Mexic ºi Venezuela.1 milioane de barili pe zi în 1996 (mai puþin de 10% din totalul mondial). . Centrul SUA a cunoscut un declin considerabil ºi în ceea ce priveºte producþia de armament. Nivelul scãzut al producþiei ºi nivelul crescut al importurilor a slãbit economia concentratã în interiorul SUA. Ucraina. Interiorul SUA ºi zona Marilor Lacuri ºi-au diminuat importanþa economicã ºi politicã ºi ca urmare a faptului cã sectorul agricol ºi-a schimbat ºi el profilul. în ansamblul activitãþii de export. Agricultura SUA este orientatã mai ales cãtre export. Natura echipamentelor pentru apãrare s-a schimbat fundamental. Producþia americanã de oþel scade brusc de la 131 de milioane de tone în 1965 la 88 de milioane de tone douã decenii mai târziu. În primul rând. Industria producãtoare de automobile nu mai este nici ea concentratã în partea central-esticã a Americii. 4. 3. partea continentalã nu exercitã o influenþã semnificativã. de imigraþie. Producþia internã a crescut la 7. iar centrul de greutate al industriei petrochimice s-a mutat în apropierea porturilor. Populaþia din cele 30 de state care ocupã coasta (Cohen are în vedere ºi statele din zona Marilor Lacuri. de prezenþa accentuatã în aceastã regiune a industriei high tech. acum. este puternic mecanizatã. Deci.8 milioane. 5. care sunt conectate la Ocean printr-un sistem de canale interne) reprezintã 80% din întreaga populaþie a Americii. de scãderea populaþiei în statele din interior. Rusia. Explozia demograficã din inelul maritim a fost determinatã.6 milioane de barili pe zi în 1970 (ceea ce reprezenta circa 20% din întreaga producþie la nivel mondial). sisteme electronice de supraveghere ºi nave produse în Atlantic. Texas. producþia americanã de oþel creºte din nou în 1998 la 109 de milioane de tone. Coreea de Sud. impactul dezindustrializãrii a avut efecte devastatoare asupra activitãþii economice din Michigan. Producþia de petrol a scãzut ºi ea. de pensii ºi alte servicii financiare atrãgãtoare. 6. New York ºi Florida. a scãzut din nou în 2001 la 5. iar 20% din Arabia Sauditã ºi din alte þãri din Orientul Mijlociu. an în care 1/3 din oþelul necesar industriei americane era pus la dispoziþie de producãtorii din Japonia. ea a ajuns la 6. 2.8 milioane de barili în 1999.248 Geopolitica Iatã care sunt. în zona Golfului Mexic ºi a coastei pacifice. Aproximativ 60% din aceste importuri provin din Canada. în primul rând. de la tancuri ºi alte tipuri de armament greu produse în Michigan ºi în statele înconjurãtoare la avioane. ceea ce a accentuat dependenþa de importuri în aceastã ramurã. De la 9. Aproximativ 60% dintre emigranþi se îndreaptã cãtre cele 4 state cele mai importante din inelul maritim: California. Indiana ºi Illinois (state de interior). de coastã: 1. 7. dupã care scade la 95 de milioane de tone în 2001. într-o formã sistematizatã. Brazilia. Ohio. Ponderea este ºi mai mare dacã se are în vedere doar populaþia urbanã. iar industria se concentreazã în special în California ºi sudul SUA. Noile centre industriale – bazate pe importul de oþel – încep sã fie situate pe coastã. Explozia demograficã de pe coastã este compensatã.

foarte solicitate în America. schimbãri greu de evaluat au loc în legãturã cu populaþia asiaticã.2% din ansamblul populaþiei americane. De pildã. în cifrã absolutã circa 30 milioane de locuitori. în perspectivã. O analizã comparativã nu scoate neapãrat în evidenþã elemente care sã o avantajeze sau sã o dezavantajeze într-un mod hotãrâtor. populaþia albã a scãzut în timp. 9. În acelaºi timp. ca o ameninþare greu de controlat. 10. Din acest punct de vedere. calificarea. disciplina ºi motivarea acesteia. Statele aflate în zona de coastã sunt dintre cele mai dinamice în industriile de vârf ale momentului: California este cel mai important producãtor de software ºi de semiconductori. în cifrã absolutã. De pildã. problema populaþiei este cel mai des invocatã. Existã într-adevãr unele evoluþii care vor ridica probleme în anii ce vin. astãzi Majoritatea studiilor de specialitate consacrate Statelor Unite pun insistent problema situaþiei sociale ºi politice a acestei þãri. Schiþã pentru un tablou al Statelor Unite. dar ºi slãbiciuni. ªi în cazul Statelor Unite. Dacã insistãm asupra unor asemenea probleme o facem pentru a avea o imagine mai clarã ºi mai reprezentativã asupra unui portret interior al acestui megastat. 25% dintre studenþii de la Massachusetts Institute of Technology. de calitatea. în momentul de faþã ea deþinând 69. Chiar ºi în ceea ce priveºte agricultura. ceea ce le va favoriza ascensiunea socialã viitoare. ci de distanþa faþã de pieþe ºi faþã de marile concentrãri de forþã de muncã calificatã. Washington. Populaþia de culoare s-a stabilizat undeva în jur de 12 procente.7%. diversitatea etniilor care trãiesc pe pãmânt american fiind perceputã. Veniturile lor sunt superioare cu 20% mediei pe þarã. Frecvenþa cu care sunt transportate bunurile în interiorul inelului maritim o depãºeºte cu mult pe cea a bunurilor transportate între inel ºi interiorul SUA. punându-ºi întrebarea dacã nu cumva în plan intern America este confruntatã cu probleme care sã umbreascã orizontul dezvoltãrii sale. Dezvoltarea unui stat este înrâuritã decisiv de populaþia sa. Din acest punct de vedere. cel mai mare producãtor de avioane ºi un important centru de e-business. este preocupatã de calificarea copiilor. ea nu face o notã distinctã faþã de alte state sau grupuri de state: are atuuri. 15% dintre cei de la Harvard ºi 13% dintre cei de la Yale . ceea ce reprezintã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 249 8. la începutul anilor ’90. Ponderea ei nu este foarte mare: 3. Nu se prevãd schimbãri spectaculoase nici ca evoluþie numericã. unde reprezintã 62% din populaþie. aproximativ 10 milioane de locuitori. Populaþia asiaticã trãieºte în comunitãþi relativ bine individualizate ºi are o disponibilitate recunoscutã pentru întrajutorare în cadrul comunitãþilor respective. zona de coastã o întrece pe cea continentalã. 63% din producþia agrarã a SUA provine din statele aflate în inelul maritim (California ºi Texas ocupând primele poziþii din acest punct de vedere). Texasul dominã industria de produse electronice ºi high tech. Localizarea industriilor care stau la baza economiei nu mai este determinatã de distanþa faþã de sursele de materie primã (concentrate în interiorul SUA). 20% dintre studenþii de la Berkeley ºi Stanford. care sunt îndeobºte orientaþi cãtre discipline ºtiinþifice. Douã elemente vin în sprijinul acestei afirmaþii. Nu sunt majoritari decât în insulele Hawaii. nici în ceea ce priveºte modificarea statutului social.

care nu ar întruni standarde de performanþã deosebite. populaþia hispanicã deþine 32 %. Nu putem nesocoti nici un anumit proces de constituire a unor trãsãturi comune ale populaþiei. Nu sunt ponderi alarmante (încã) ale unei populaþii. cel puþin într-o anumitã proporþie. Problema este viu dezbãtutã chiar în literatura de specialitate americanã. datoritã graniþei cu Mexicul. potrivit cãreia fiecare etnie nu numai cã îºi conservã identitatea. aceasta înseamnã în jur de 40 de milioane. superioarã mediei pe þarã ºi superioarã ratei atinse de celelalte etnii. El este adevãratul liant. Ceea ce înseamnã cã în viitor ponderea acestei populaþii va creºte. Un alt element important este faptul cã deja într-o serie de state. Cum în evoluþia economiei americane nu se prevãd dificultãþi ieºite din comun. Prefaceri considerabile. care sã punã în discuþie echilibrul de ansamblu. Pentru prima datã în istoria SUA. dezvoltã sentimentul de apartenenþã. uneori mergând pânã la 80%. care nu poate rãmâne fãrã consecinþe în anii ce vin. Nu ni se pare realistã nici interpretarea mai recentã a aceleiaºi probleme.1%. el amplificã legãturile. De pildã. în perspectivã creeazã probleme legate de limbã. ºi într-o manierã spectaculoasã. exprimatã prin formula „salad-bowl“ (castron de salatã). la departamentele de inginerie. Dacã ar fi sã privim învãþãmântul din perspectiva gradului de pregãtire a populaþiei. Potrivit recensãmântului realizat în SUA în 2002. indiferent de etnia de origine. New Mexico. putem conchide cã nici în plan social nu sunt previzibile fracturi ºi conflicte de amploare. Lester Thurrow considerã cã americanii au cele mai performante universitãþi. nemþii cele mai bune licee ºi ºcoli profesionale. Se discutã mult despre calitatea procesului educaþional american. mai ales. Primul lucru care trebuie menþionat este rata de creºtere demograficã foarte înaltã a acestei populaþii. au loc în cadrul populaþiei hispanice. Ceea ce acum ºi. Fundamental în aceastã direcþie ºi pentru echilibrul de ansamblu este succesul economic al societãþii americane. cu bunãstarea pe care o aduce aceasta în viaþa omului obiºnuit. în acest context. a ajuns deja la 15%. ceea ce s-a numit „melting pot“ (creuzet). care nu ar fi chiar competitiv. de folosirea acesteia în ºcoli. Nu putem neglija. În cifrã absolutã.250 Geopolitica erau de origine asiaticã. cu implicaþii sociale mai mari. Dacã raportãm aceste date la ponderea deþinutã de populaþia asiaticã. Se acuzã cu deosebire calitatea modestã a pregãtirii medii în SUA. nu s-a dovedit realistã. iar japonezii cel mai bun învãþãmânt gimnazial. în sensul cã etniile îºi pãstreazã îndeobºte individualitatea. Ideea la modã prin anii ’70 privind amestecul de rase ºi etnii pe care l-ar favoriza societatea americanã. Pe termen lung. la valorile dominante. chiar un sentiment de mândrie de a aparþine unei societãþi performante. atunci putem . anglo-saxone. 42.9 La alte universitãþi. Va induce aceastã diversitate etnicã accentuatã tensiuni ºi chiar fracturi în perioada urmãtoare? Pe termen mediu. este puþin probabil. ci chiar o accentueazã. studenþii asiatici deþin ponderi mult mai mari.5% iar acum. este posibil sã aparã probleme mai ales în legãturã cu populaþia hispanicã. mai ales când este vorba despre analize comparative cu Europa. ponderea populaþiei hispanice este de 12. minoritatea cea mai importantã nu este cea reprezentatã de populaþia de culoare. respectiv. instituþii publice ºi mass media. Mai aproape de adevãr este interpretarea potrivit cãreia noii emigranþi ºi cetãþenii aparþinând diferitelor etnii cunosc un proces de transformare prin care aderã. cum ar fi Texas. nici faptul cã procesul de imigrare a populaþiei hispanice este mai greu de controlat. ci de hispanici. Existã chiar ºi evaluãri mai precise. vom observa imediat diferenþa. potrivit anumitor estimãri.

Dacã luãm în calcul urmãtoarele douã treimi. militar ºi cultural. reprezentând acum 26 de procente. O analizã mai nuanþatã a calificãrii populaþiei ne aratã ºi alte lucruri. dar numãrul lor este suficient de mare pentru a asigura vitalitatea societãþii americane de mâine.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 251 formula unele judecãþi de valoare. un nivel de prosperitate fãrã de care o superputere nu poate purta acest titlu cu o anumitã demnitate (o superputere sãracã nu poate avea atractivitate). tineri cu pregãtire superioarã. poate fi tratat de sine stãtãtor. dar grosul societãþii este format din clasa de mijloc. uneori chiar de excepþie. dar poate fi ºi integrat celui economic. cum o sã procedãm ºi noi în continuare. Tinerii sub 18 ani au mai scãzut ca pondere. ca ºi cel financiar. El asigurã dinamismul unei þãri. al procentului tinerilor. Stabilitatea socialã se asociazã strâns cu existenþa acestei clase. nu este nici pe departe aºa de accentuat precum în Europa ºi Japonia. o minimã atractivitate. cea care asigurã echilibrul ºi un grad ridicat de coeziune socialã. Este aici o diferenþã ºi în ceea ce priveºte viziunea asupra dezvoltãrii. extrem de importante. atunci societatea americanã are o populaþie mai calificatã. Procesul de îmbãtrânire.000 de dolari pe an) ºi care se ridicã la aproape 15% din numãrul americanilor. atunci populaþia europeanã deþine o calificare mai înaltã. Dacã am avea în vedere prima treime a populaþiei. Dacã analizãm societatea americanã din punctul de vedere al ratei de creºtere demograficã. Domeniul economic este. Se considerã îndeobºte cã asemenea domenii sunt cel economic. el antreneazã. Tabloul social al SUA cuprinde bogaþi ºi sãraci. îndeobºte. Mai trebuie sã luãm în calcul ºi procesul de imigrare. putem spune cã ea deþine un avantaj net în raport cu Europa ºi Japonia. Populaþia bogatã are o pondere de 10% în populaþia þãrii ºi se aflã într-un anumit echilibru numeric cu populaþia foarte sãracã. circa 75%. Unii autori mai adaugã ºi domeniul tehnologic. capacitatea de a-ºi impune interesele. tineri. Nimeni nu pune la îndoialã cã nivelul de calificare ºi de culturã generalã al populaþiei europene este mai înalt. omul performant cu adevãrat. dar aceasta nu afecteazã prea mult echilibrele mari ale societãþii. real ºi în aceastã þarã. Majoritatea populaþiei. Economia americanã se îngrijeºte de inovaþie O superputere trebuie sã deþinã poziþii dominante într-o serie de domenii care asigurã soliditatea respectivei þãri. Ei au înþeles cã salturile în diferite domenii se asociazã cu creaþia minþilor de excepþie. Ceea ce proiecteazã o anumitã luminã asupra învãþãmântului european. poate. Europenii pun accent pe nivelul general de cunoºtinþe ºi pregãtire. cea care trãieºte sub pragul oficial al sãrãciei (considerat a fi 15. de a conduce lumea ºi prin puterea exemplului. formeazã clasa de mijloc. Americanii preþuiesc mai mult talentul ieºit din comun. Cã viaþa americanã cunoaºte o tendinþã de accentuare a decalajelor dintre bogaþi ºi sãraci este adevãrat. care se menþine la o ratã ridicatã. persoana care propulseazã un domeniu. cel mai important pilon al unei superputeri.10 Acesta. Poate ºi de aceea au universitãþile cele mai performante. populaþiei active ºi vârstnicilor. prin performanþele ºi comportamentul sãu. Celelalte douã domenii care condiþioneazã existenþa unei superputeri .

economia americanã a contribuit esenþial la refacerea economiei occidentale ºi la relansarea acesteia. De-abia în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ea a devenit pe deplin evidentã. la mãrimea exprimatã de cifre. o activitate de creaþie în toate domeniile activitãþii spirituale.11 Dupã încheierea rãzboiului. Ceea ce ar merita semnalat în primul rând este curba ascendentã pe care a consemnat-o aceastã economie în secolul pe care l-am încheiat de curând. parcã mai capabile de performanþã. ceea ce fixeazã economia americanã drept una dintre cele mai competitive din lume. Aºa cum puterea culturalã a unui stat se leagã prin mii de fire de puterea sa economicã. Stau mãrturie în aceastã privinþã planul Marshall de refacere a Europei de Vest ºi planul Dodge de refacere a Japoniei. Rolul economic al SUA a început sã se contureze dupã Primul Rãzboi Mondial. prãbuºirea finalã neputând fi disociatã de o anumitã istovire economicã apãrutã ca urmare a lipsei de performanþã propriu-zisã a economiei. Efortul financiar propriu-zis trebuie integrat unei strategii mai largi care a vizat asigurarea unui climat propice dezvoltãrii ºi deschis competiþiei. biotehnologiile sunt legate în principal de efortul inovativ american. cum ar . stimularea schimburilor comerciale. SUA afectând între 4-12% din PIB pentru apãrare. Puterea economicã a SUA este impresionantã. ºi cifra aceasta spune mult. SUA deþin aproape o treime din producþia mondialã.252 Geopolitica sunt strâns legate de puterea economicã. Nu a avut timp sã-ºi afirme în întregime forþa. satelitul. înaltele tehnologii. din cauza crizei din 1929-1933 ºi a anilor de refacere care au urmat. Refacerea rapidã ºi evoluþia spectaculoasã a Japoniei nu pot fi desprinse de capacitatea de absorbþie uluitoare a pieþei americane. laserele sunt asociate cu industria americanã. Sunt voci care spun cã aceste domenii constituie chiar un cvasimonopol american. o culturã impunãtoare. timp de o jumãtate de secol. ca ºi oferirea generoasã a pieþei americane pentru importurile din toatã lumea. Deci economia americanã se detaºeazã clar nu numai ca mãrime. dar ºi a poverii reprezentate de cursa înarmãrilor. mai proaspete. de capacitatea de a susþine cheltuielile pe care le presupune un învãþãmânt modern. economia americanã pãrea istovitã ºi luatã cu asalt de economiile mai tinere. PIB-ul american deþine o pondere de 20 de procente din PIB-ul mondial. Mai ales dacã o raportãm la populaþie. SUA au susþinut ºi majoritatea cheltuielilor presupuse de existenþa ºi funcþionarea NATO. când. Ar fi mai greu sã ne imaginãm o putere militarã în absenþa unei puteri economice ºi tehnologice suficient de solide pentru a susþine financiar ºi logistic efortul de înarmare.Cu mai puþin de 5% din populaþia lumii. Cazul fostei Uniuni Sovietice este semnificativ. Cifrele citate în legãturã cu acest domeniu se referã îndeobºte la ponderea sa. victoria finalã neputând fi desprinsã de capacitatea acestei economii de a participa la dotarea militarã a propriei armate. la sprijinul acordat Marii Britanii ºi Uniunii Sovietice ºi la susþinerea efortului de rãzboi în general. ºi pe fondul epuizãrii generate de conflagraþie. capacitatea ei de a se adapta particularitãþilor fiecãrei etape. a apãrut drept economia cea mai solidã. Într-adevãr. ci ºi ca eficienþã. Forþa economiei americane a fost demonstratã în timpul perioadei Rãzboiului Rece. dinamismul ºi forþa ei inovatoare. Cert este cã astãzi produse tipice ale industriei moderne cum ar fi computerul. Ceea ce numim astãzi revoluþia informaþionalã. pentru cã principalii aliaþi erau antrenaþi în procesul propriei refaceri. La sfârºitul Rãzboiului Rece.

Aici nu este vorba despre „modã“. mulþi dintre ei conducând afaceri de succes similare în propria þarã. El este de 5 ori mai mare decât PIB-ul german. Concomitent. SUA au ºi specialiºti de primã mãrime. deºi cu zece ani în urmã era numai cu 80% mai mare. sã cerceteze lucruri ieºite din comun. Dimpotrivã. am releva mobilitatea economicã ºi tehnologicã a þãrii. al contextului avantajos. mai ales în domeniile high tech. ªi. Ceea ce atrage investitori din exterior. în anul 2000. atenþia se cere îndreptatã spre factorii care întreþin o asemenea ascensiune. SUA se disting prin capacitatea de a se concentra pe domenii tehnologice cheie. acolo unde rezultatele nu sunt sigure. Tehnologia informaticã este importantã nu numai prin ea însãºi. este o Meccã pentru oricine vrea sã testeze idei noi. dar fãrã de care nu se poate avansa semnificativ. flexibilitatea. De pildã. pentru economia americanã a urmat una din cele mai îndelungate perioade de creºtere economicã postbelicã. Nu putem sã nu remarcãm în rândul factorilor care asigurã dinamismul economiei americane ºi spiritul antreprenorial stimulat ºi încurajat de societatea americanã. totuºi. în Silicon Valley au fost iniþiate de cãtre investitori indieni. Ea contribuie la informatizarea tuturor celorlalte ramuri ºi. de a sesiza mai din timp tendinþa nouã. o accentuare a distanþelor care o despart de celelalte economii puternice ale lumii. computerul este un produs american. PIB-ul SUA este în momentul de faþã triplu faþã de cel al Japoniei. deºi acum un deceniu era de 3. devine vitalã pentru performanþa economicã de ansamblu. dar au ºi disponibilitatea de a investi în cercetarea fundamentalã. sã inoveze.3 ori mai mare. Urmarea a fost consolidarea vizibilã a poziþiei sale de lider mondial. economia ei nu are cum sã stagneze.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 253 fi cea japonezã sau germanã. astãzi. ci ºi prin efectele pe care le genereazã în întreaga economie. Am spune mai mult. Atâta timp cât America va pãstra acest spirit ºi aceastã imagine. care au înþeles mai devreme decât alte þãri cã.14 S-a spus cã SUA constituie un gen de „Meccã antreprenorialã“. Sunt performanþe care ilustreazã un dinamism ieºit din comun ºi care scot discuþia din domeniul întâmplãtorului. pe care obiºnuinþele noastre clasice le resping. Numai cã SUA au ºtiut sã valorifice ºi comercial aceastã descoperire tehnologicã. ci despre competitivitate. Nu poþi pretinde competitivitate înaltã fãrã tehnologie ultramodernã. Aici identificãm probabil principalul atu al SUA. SUA beneficiind de cele mai mari capitaluri venite din afarã sub formã de investiþii. Vom menþiona în aceastã direcþie câteva cifre care ni se par semnificative prin ele însele. iar în domenii cum ar fi cercetarea medicalã ºi biotehnologiile SUA. Cum spuneam.12 Dacã vom cupla aceastã realitate cu nivelul ridicat al investiþiilor strãine. cercetarea este adevãrata sursã a saltului tehnologic ºi economic. care imprimã o asemenea vitalitate. productivitatea muncii în SUA a crescut în aceastã perioadã cu 50 procente mai mult decât în orice þarã dezvoltatã. tendinþa care începe sã devinã dominantã. Mai mult de 85 de procente din computerele existente astãzi în lume sunt produse de cãtre firmele americane Motorola sau Intel ºi lucreazã cu soft-uri Microsoft sau Unit. nu este greu sã constatãm cã evoluþia pozitivã de pânã acum va continua. SUA deþin cel mai clar ºi mai important avantaj. în felul acesta. chiar o vocaþie de a dezvolta ºi stimula tehnologia modernã. Mai mult de 40% dintre noile companii stabilite. În domeniul cercetãrii. . Cheltuielile americane în domeniul cercetãrii ºi dezvoltãrii reprezintã 40 procente din cheltuielile mondiale. singure. cheltuiesc mai mult decât întreaga lume. Aproape un deceniu de creºtere neîntreruptã.13 În general.

În acest caz. existenþa monedei euro. care reprezintã a doua monedã importantã a lumii. Dintre primele zece companii multinaþionale. SUA sunt puternice. chiar dacã a înregistrat o perioadã dificilã în anii ’90. pentru cã el dã posibilitatea celorlalte þãri sã aleagã în ce monedã urmeazã sã facã schimburile comerciale ºi alte operaþii financiare. aflatã într-o ascensiune indiscutabilã. Ceea ce trebuie neapãrat sã se reflecte ºi în prezenþa internaþionalã amplificatã a acestor state ºi comunitãþi. . dar nu netã. ºi un avantaj. cum am arãtat în capitolul consacrat Europei. firmele multinaþionale americane revin vizibil. Existã. Chiar ºi existenþa acestei monede. De asemenea. intervenit cu deosebire în deceniul opt al secolului trecut. Subliniem aceste lucruri pentru cã forþa economicã solicitã o expresie politicã. al companiilor multinaþionale. economia niponã rãmâne un competitor foarte important. Ponderea importantã a acestor state sau comunitãþi economice le conferã acestora o anumitã greutate politicã pe plan internaþional. avem un mare dezavantaj: Uniunea Europeanã nu este un stat propriu-zis ºi nu are în domeniul dezvoltãrii ºi al cercetãrii o politicã unitarã. cea a Uniunii Europene.15 Ponderea societãþilor multinaþionale americane Poziþia în ierarhia mondialã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Numele General Motors Daimler-Chrysler Ford Royal Dutch/Shell Wal-Mart Stores Exxon Mitsui Mitsubishi Itochu General Electric Þara Statele Unite Germania Statele Unite Olanda Statele Unite Statele Unite Japonia Japonia Japonia Statele Unite Dominaþia economicã ºi tehnologicã a SUA este considerabilã. dar nu mai pãstreazã avantajul atât de clar de care beneficiau la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. în acelaºi timp. Este. ele ocupând primele locuri în ierarhia mondialã. al cãrei PIB este comparabil cu cel al SUA. Nu putem neglija nici economia chinezã. cinci sunt americane. în reconfigurarea rolului lor mondial. reprezintã un fenomen extrem de important.254 Geopolitica Efortul de inovaþie ºi de cercetare se desfãºoarã la nivelul societãþii. dar el este cu deosebire concentrat la nivelul firmelor mari. Existã câteva economii apropiate ca dimensiuni ºi performanþe. Dupã o perioadã de un anume declin. mai întâi.

iar la 1914 SUA deþineau trei flote de luptã. sfaturile lui Mahan privind construirea unei flote au fost ascultate. ele cresc. În felul acesta. La limitã. La orizont nu se profilase nici un pericol major. aceasta sã se prãbuºeascã. cheltuielile militare fiind minime). Salturile semnificative în dotare realizate de aceasta din urmã au fãcut ca. în cele din urmã. de când se declanºeazã o luptã deschisã contra terorismului mondial. În cele din urmã. Nu am putea spune cã anii Rãzboiului Rece au reprezentat o perioadã de consolidare a acestui avantaj în raport cu principala competitoare. iar situaþia mondialã va cunoaºte o evoluþie paºnicã. reprezentatã de secolul al XIX-lea. Relansarea cursei înarmãrilor din ultimii ani ai Rãzboiului Rece a fãcut ca povara financiarã sã nu mai poatã fi suportatã de Uniunea Sovieticã ºi. Din septembrie 2001. Dacã bugetele apãrãrii din statele europene au scãzut dupã încheierea Rãzboiului Rece ºi s-au menþinut astfel (doar Franþa ºi Marea Britanie alocând acestui domeniu puþin mai mult de 2 procente din PIB-ul lor). din 1998. cheltuielile afectate domeniului militar cresc. SUA au rãmas. preºedintele George W. Armata de uscat s-a distins ºi ea într-un timp foarte scurt. sã se ajungã la un anumit echilibru. Se pãrea cã o datã cu sfârºitul Rãzboiului Rece va scãdea ºi efortul pentru înarmare. cea culturalã. liderul militar de necontestat al lumii. Brusc. fiecare imperiu sau stat cu capacitate de dominaþie a cãutat sã edifice o putere militarã cât mai de temut. SUA s-au impus ca putere aerianã dominantã. În anii imediat urmãtori încheierii Rãzboiului Rece se instalase o atmosferã mult prea optimistã în ceea ce priveºte evoluþia relaþiilor internaþionale. dupã 1922. Uniunea Sovieticã. de a apela la mijloace coercitive ºi violente în acest scop. mai ales datoritã performanþelor industriei care o susþinea. la un moment dat. anul celui mai mare angajament al SUA în rãzboiul din Vietnam16. La începutul anului 2002. decalajele izbitor . la sfârºitul rãzboiului. De aceea. ceea ce înseamnã cã suma alocatã acestui domeniu se ridica la 380 de miliarde. cheltuielile americane deþin circa 4 procente din PIB. cheltuielile militare cresc ºi mai mult. SUA dominau din punct de vedere strategic aerul ºi apa ºi dispuneau de o forþã militarã terestrã foarte modernã. Bush a anunþat o creºtere a cheltuielilor militare cu 48 de miliarde de dolari. ªi. când a intrat în vigoare Tratatul de dezarmare navalã. În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Dacã avem în vedere ºi puterea economicã a þãrii. La sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX. Cert este cã. flota navalã a SUA se situa deja pe primul loc în lume. astfel. tot atât cât era în 1967. prestigiul ºi puterea ei de penetraþie. Forþa militarã exprimã capacitatea puterii de a-ºi impune voinþa. de-a lungul istoriei.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 255 Istoria nu a mai cunoscut o dominaþie militarã atât de netã Expresia cea mai directã ºi cea mai palpabilã – deºi nu neapãrat ºi cea mai modernã – a puterii este forþa militarã. putem afirma cã SUA erau puterea militarã numãrul unu a lumii. forþa militarã exprimã mãsura puterii. Parcursul istoric al SUA a fãcut ca forþa lor militarã sã nu fie neapãrat o prioritate de la bun început (una din explicaþiile dezvoltãrii rapide a acestui stat este ºi faptul cã în perioada de ascensiune economicã. întreg potenþialul þãrii a fost subsumat dezvoltãrii propriu-zise. Forþa economicã asigurã substanþa ºi baza puterii. de a-ºi apãra ºi promova interesele. totuºi. puterea economicã ºi tehnologicã superioarã a SUA ºi-a spus cuvântul.

comparativ cu 30% în Kosovo ºi 10% în primul rãzboi din Golf. Mai impresionantã. ei au fost. ºi de a transmite aproape în timp real informaþia la unitãþile operaþionale. decalajul din domeniul dotãrii creºte ºi poate lua forma chiar a unui factor greu de depãºit în domeniul compatibilitãþii dotãrii. ajungând. sã-l urmãreascã ºi sã-l distrugã. un control la scarã globalã. ele sunt capabile sã identifice o þintã ºi sã o loveascã în numai 20 de minute de la identificarea ei. comparativ cu 7. La care se mai adaugã 37 miliarde de dolari alocaþi securitãþii interne. Superioritatea în acest domeniu este atât de netã. ghidate prin satelit. de 19 ori mai mult decât China (dacã se au în vedere cifrele reale. realist vorbind. este noua generaþie americanã de sateliþi de spionaj lansaþi pe orbitã începând cu 2005. cum spune ºi Robert Harvey. atunci raportul ar fi cam de 6 la 1). rezervaþi faþã de o colaborare cu proprii aliaþi în rãzboiul din Afganistan. Canada. cu razã lungã de acþiune ºi cu mare capacitate de încãrcare. Belgia ºi Grecia. de 9 ori mai mult decât Japonia. Un alt tip de avion este cel pilotat prin telecomandã. la suma de peste 600 de miliarde. În plus. spune Robert Harvey. Astfel.18 Mai important într-un fel este cã aceste cheltuieli vor creºte în continuare. din care 11 miliarde vor fi alocate pentru fondul de protecþie împotriva atacurilor biologice. a o consolida exprimã un scop politic. sateliþii Echelon dispun de o asemenea dotare. ºi nu cele oficiale.000 de dolari în Uniunea Europeanã. în orice punct de pe glob. În 2004. americanii deþin un cvasimonopol. În felul acesta. SUA nu numai cã sunt de departe cea mai puternicã putere militarã a momentului. de pildã. de 10 ori mai mult decât Marea Britanie ºi de 16 ori mai mult decât Germania17. În conflictul din Afganistan. Ca sã ne dãm seama de mãrimea decalajului. circa 70% din bombe au fost „bombe inteligente“ (ghidate prin satelit).19 Ca sã înþelegem mai bine semnificaþia acestui efort. care. sã asculte convorbirile sale telefonice ºi sã punã în miºcare un avion cu „bombe inteligente“. Decalajul este la fel de izbitor în ceea ce priveºte cheltuielile pentru cercetare ºi dezvoltare fãcute în medie pe fiecare membru al forþelor armate. America va avea capacitatea sã vadã orice individ.20 Deci este vorba despre un efort ieºit din comun. în 2008. în timp ce PIB-ul american nu este de ºapte ori mai mare decât cel francez. poate survola þinta ºi ochi cu precizie. În domenii precum armele de mare precizie ºi avioane cu razã lungã de acþiune. Sã menþionãm cã în acest conflict au fost folosite bombardiere B2 ºi B52. Ei au capacitatea de a urmãri obiecte de mãrimea unei mingi de baseball în orice moment din zi ºi din noapte. ele nici nu vor putea fi egalate în urmãtorii ani.256 Geopolitica de mari dintre SUA ºi celelalte state în acest domeniu se vor accentua. . ghidat de la sol. în termeni de performanþã. SUA afectau apãrãrii de 8 ori mai mult de cât Rusia. atât de greu de recuperat. sã mai facem trimitere la o comparaþie. încât a o amplifica. ci ºi orice convorbire care are loc în orice colþ al lumii. oriunde. încât sunt în mãsurã nu numai sã intercepteze orice convorbire intercontinentalã prin cablu marin. este suficient sã menþionãm cã numai creºterea din 2003 era mai mare decât întreg bugetul nipon al apãrãrii ºi era egalã cu suma bugetelor apãrãrii din Marea Britanie. dar. acestea se ridicã la 27. Dotate cu echipament digital. cu 50% mai mult decât suma record din timpul Rãzboiului Rece. de altfel. De aceea. apãrãrii civile. din punct de vedere tehnic. fãrã a putea fi vãzut sau auzit. care nu mai are raþiuni militare propriu-zise. Este. Bugetul militar american este mai mare de ºapte ori decât cel francez. un obiectiv care nu mai poate fi susþinut doar în termeni militari.000 de dolari în SUA.

21 Este ºi ceea ce a fãcut ca acest stat sã fie numit „prima superputere nonimperialistã“.“23 Este o doctrinã nouã. Aici se subliniazã cã „SUA nu vor ezita sã acþioneze singure“ ºi. cu care ne-a obiºnuit aceastã þarã: extinderea beneficiilor libertãþii ºi a „drepturilor non-negociabile“: statul de drept. În lumea în care am intrat. mãreþia ºi în locul gloriei. între timp. Numai cã. în septembrie 2002. dimpotrivã. suntem singura putere în istorie care a avut aceastã ºansã ºi a refuzat-o. a cuvântului etc. Bush. înainte ca el sã poatã acþiona. Chiar ºi George W. Ea s-ar situa în rândul marilor doctrine ale preºedinþilor americani. Ea a fost prefiguratã în discursul rostit de preºedinte la 1 iunie 2002 la Academia Militarã a SUA de la West Point. într-adevãr foarte mare. este înaintat spre Congresul SUA documentul „Strategia de securitate a SUA“. care solicitã o nouã gândire“ ºi a anunþat în mod deschis: „Trebuie sã înfruntãm duºmanul la el acasã. Bush a vorbit pentru prima datã despre „noile ameninþãri. În acel context. preferând. în spiritul capacitãþii de a lucra. sublinia: „America nu a fost niciodatã un imperiu. ci. de a coopera cu alte þãri în interesul comunitãþii internaþionale ca întreg. când. i-a cerut adjunctului sãu. ªi aceastã naþiune va acþiona.“22 Foarte mulþi analiºti semnaleazã o schimbare radicalã de poziþie a preºedintelui SUA dupã venirea la putere. Paul Wolfowitz. singura cale spre siguranþã este calea acþiunii. înainte ca ele sã devinã efective. în care scopurile sunt cele democratice. SUA nu ºi-au definit niciodatã puterea. în termeni de dominaþie asupra altor state sau popoare.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 257 În mod tradiþional. înainte de a fi ales preºedinte. În aceastã versiune se vorbeºte despre un prim obiectiv – „sã previnã ridicarea unui nou rival“ ºi despre cerinþa de a convinge aliaþii cã „nu au nevoie sã aspire la un rol mai important“ etc. Bill Clinton a câºtigat alegerile. Astfel încât purtãtorul de cuvânt al Departamentului Apãrãrii a recunoscut cã „este o formã mai puþin elaboratã“ ºi a precizat cã se lucreazã la o nouã formã. sã-i dejucãm planurile ºi sã distrugem cele mai grave ameninþãri. potrivitã noului context. a creat reacþii. pe atunci titularul portofoliului la Departamentul Apãrãrii. aceastã doctrinã nu apare din senin ºi nu este neapãrat creatã dupã 11 septembrie. Ceea ce. Anunþarea acestei doctrine semnificã abandonarea celei de-acum clasice a îngrãdirii. apar semne de întrebare serioase. ca împreunã cu Collin Powell sã elaboreze o nouã strategie de apãrare. de la „America americanilor“ a lui Monroe la cea a „îngrãdirii“ a lui Truman sau cea a „noii frontiere“ a lui Kennedy. Dick Cheney.“ Cum remarcã ºi Clyde Prestowitz. ce ar urmãri sã dezvolte o putere militarã care sã depãºeascã sau sã egaleze pe cea a SUA. libertatea credinþei. . În ceea ce priveºte modalitatea de împlinire a acestor obiective generoase. Este vorba despre lansarea unei noi strategii. evident. dreptatea. ele se vor apãra singure „acþionând preventiv“. Documentul se încheie semnificativ: „Forþele noastre vor fi suficient de puternice pentru a descuraja adversarii potenþiali. dacã va fi necesar. „Îngrãdirea nu este posibilã când dictatori dezechilibraþi care se aflã în posesia armelor de distrugere în masã utilizeazã aceste arme sau le furnizeazã pe ascuns unor aliaþi teroriºti. într-un discurs rostit în California. dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice. De fapt. O primã versiune o putem întâlni la începutul anilor ’90. care se bazeazã pe înfruntarea duºmanului înainte ca el sã-ºi poatã desfãºura forþele. în locul puterii. pe care Prestowitz o numeºte a „supremaþiei ºi a atacului preventiv“. trebuia gãsit un motiv temeinic pentru menþinerea la un nivel ridicat a cheltuielilor militare. inclusiv din partea presei.“24 Apoi. unde George W.

Sfidarea principalã a momentului se referã la capacitatea sistemului internaþional de a se adapta noilor condiþii. Dacã SUA procedeazã aºa. acþiunea preventivã – inclusiv în dimensiunea sa militarã – este inclusã în definiþia propriu-zisã a noului tip de ameninþare“. Diplomatul american relevã faptul cã ameninþarea din partea terorismului la scarã globalã pretinde soluþii ºi abordãri radical diferite de tot ceea ce a existat pânã atunci în câmpul relaþiilor internaþionale. în care preºedintele Bush fãcea publicã hotãrârea Statelor Unite de a abandona politica descurajãrii ºi a trece la cea a acþiunii preventive. pentru cã. fiind în legitimã apãrare. Prin urmare. iar efectele ei ar fi greu de evaluat. aºa cum transpare din poziþia lui Kissinger. ºi noile condiþii ale lumii – modelate de prezenþa tehnologiei ºi a terorismului. Poziþia lui Henry Kissinger faþã de semnalul transmis de preºedintele american conþine accente critice moderate. pentru a rãspunde la ceea ce ea considerã drept o ameninþare. nici în interesul lumii în ansamblu. Astãzi. subliniazã Kissinger. În timpul conflictelor tradiþionale.258 Geopolitica Problema gravã este cã doctrina supremaþiei ºi a atacului preventiv ridicatã la rang de doctrinã internaþionalã poate declanºa o reacþie în lanþ. Un numãr special din 2002 al revistei New Perspectives Quarterly reuneºte opiniile unor autori de renume cu privire la tema atacului preventiv. miºcarea trupelor constituie un avertisment cu privire la iminenþa unui atac. pe care SUA îl semnaserã împreunã cu URSS în 1972. Numãrul este deschis de un editorial intitulat sugestiv „Why Not Preempt Gobal Warming“. Problema. este modul în care aceastã opþiune este þinutã sub control ºi modul . despre o ciocnire între noþiunea tradiþionalã de suveranitate a statului naþiune. organizate la nivel substatal sau suprastatal. Este vorba despre o transformare substanþialã. reþelele teroriste au capacitatea de a acþiona fãrã a transmite nici un semnal cu rol de avertizare. neîngrãditã. la acþiunea preventivã. de ce nu ar proceda la fel ºi alte state? De ce nu India ºi Pakistan? De ce nu orice þarã care se aflã într-un conflict prelungit cu un vecin? Ca sã nu mai vorbim despre complicaþiile care s-ar crea pornind de la condiþiile pe care le pretinde noua strategie: un înalt grad de certitudine cu privire la pregãtirile ºi intenþiile celeilalte pãrþi. succesul rapid al acþiunii. Cu toate acestea. care atrage atenþia asupra faptului cã anunþul preºedintelui american nu vine pe un teren gol. ca urmare a tehnologiei moderne. ambele cu caracter transnaþional. întotdeauna luatã prin surprindere: „între anumite limite. retragerea din Tratatul cu privire la rachetele balistice. o materializare a acestei ciocniri. în care reþele de teroriºti. Reacþiile ºi criticile specialiºtilor la discursul de la West Point din iunie 2002. nu este nici în interesul Statelor Unite. pot ameninþa ºi destabiliza securitatea naþionalã ºi internaþionalã. aºa cum a fost ea conceputã o datã cu Pacea de la Westfalia. respingerea Protocolului de la Rio cu privire la biodiversitate. nu au întârziat sã aparã. altminteri. în cazul în care nu recurge la acþiuni preventive. opoziþia faþã de înfiinþarea Curþii Penale Internaþionale. cealaltã parte poate lovi la rândul ei. în registre ºi tonalitãþi diferite. Controversa în jurul „acþiunii preventive“ este un simptom al transformãrii pe care o suferã sistemul internaþional. proiectarea unor principii pe baza cãrora orice naþiune poate recurge. partea vizatã de un atac terorist este. reprezentând o continuare a unor acþiuni recente cu un pronunþat caracter unilateral din partea Americii: respingerea Protocolului de la Kyoto cu privire la încãlzirea planetei. Nu existã ceva fundamental greºit în legãturã cu acþiunea preventivã.

Ea concepe drepturi privilegiate pentru cea mai mare putere a lumii ºi. în termeni severi. Suveranitatea naþionalã este un principiu fundamental al relaþiilor internaþionale. precum ºi de formularea unei strategii mai ample care. inacceptabil în practica relaþiilor internaþionale. laureat al premiului Pulitzer ºi fost consilier al preºedintelui John Kennedy. În fond. stabileºte ºi limitele care constrâng noua doctrinã“25. În acel moment.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 259 în care este definitã ameninþarea. Paul Kennedy etichetase o eventualã ofensivã preventivã împotriva Cubei drept „Pearl Harbour executat de noi“. de exemplu.“ Serioase rezerve se ridicã ºi din altã perspectivã. care considerã ilegalã „ameninþarea ori folosirea forþei împotriva integritãþii teritoriale sau independenþei politice a unui stat“. de-a lungul timpului. consecinþele sunt severe ºi afecteazã modul în care este perceput cel mai mare stat democratic. Opþiunea a fost însã abandonatã. relevã Schlesinger. Conducerea americanã a mai fost tentatã. Dupã opinia noastrã. Exemplul tipic de acþiune preventivã – atacul japonez de la Pearl Harbour – a rãmas în istorie drept un moment infam. doctrina pãrãseºte matca istoricã în care s-au definit SUA ca putere care îºi face din promovarea intereselor de ansamblu ale comunitãþii internaþionale scopul principal. atât de ataºatã ideilor de egalitate ºi de competiþie deschisã. aplicând-o momentului actual.. Schlesinger preia aceastã frazã a lui Paul Kennedy ºi. subliniind cã „nu am fost o astfel de þarã în ultimii 175 de ani“27. printre alte lucruri. el bulverseazã întreg sistemul internaþional ºi noua ordine mondialã se poate uºor converti într-o dezordine greu de controlat. sã recupereze decalajul uriaº pe care SUA l-au acumulat de la prãbuºirea Uniunii Sovietice. Dacã refuzã sã ia în seamã principiul potrivit cãruia comunitatea internaþionalã reprezintã sursa de legitimitate pentru instituþiile internaþionale ºi cã opþiunile unui actor – inclusiv opþiunea atacului preventiv – sunt constrânse de aceste instituþii. unul dintre cei mai cunoscuþi istorici americani. noua doctrinã îºi propune nu atât sã confere o nouã fundamentare a relaþiilor internaþionale. în acest caz. o datã nesocotit. America nu a fost o astfel de þarã în ultimii 200 de ani. cã „unul dintre evenimentele copleºitoare ale perioadei actuale îl constituie prezentarea rãzboiului preventiv drept un instrument moral ºi legitim la care Statele Unite pot face apel în iniþiativele de politicã externã“26. în cazul crizei rachetelor din Cuba. Acþiunea preventivã înseamnã o încãlcare flagrantã a prevederilor Cartei ONU. nici moralã. conchide cã „acþiunea preventivã unilateralã nu este nici legitimã. Arthur Schlesinger Jr. în virtutea unor principii general acceptate. ºi ca urmare a criticilor violente din partea unor specialiºti consacraþi precum Paul Kennedy. el conchide: „nu este în interesul naþional american sã stabileascã acþiunea preventivã ca principiu universal la care sã recurgã orice naþiune“. De aceea. de opþiunea acþiunii preventive. aprecia. Când se afirmã fãrã echivoc „preºedintele nu are nici o intenþie de a permite unei alte puteri strãine sã prindã din urmã. Un alt autor consacrat – Francis Fukuyama – atrage atenþia asupra aceloraºi probleme: „Dacã Statele Unite au de gând sã treacã de la politica descurajãrii la cea a acþiunii preventive în lupta contra terorismului internaþional. cui se . acest lucru trebuie însoþit de a analizã minuþioasã a contextului. cu mai mult de un deceniu în urmã“28 parcã nu mai recunoaºtem America tradiþionalã. cât sã întemeieze drepturile ºi prerogativele internaþionale ale SUA. Dar tocmai aici este principala sa vulnerabilitate. Pentru a nu mai aminti cã acþiunea preventivã a fost condamnatã în Procesul de la Nürnberg drept crimã de rãzboi.

deºi în ordine istoricã acestea rãmân drept semne emblematice ale culturii unei perioade. la rãdãcina puterii sau superputerii se aflã forþa ei economicã este foarte adevãrat. În cele ce urmeazã avem în vedere . de vreme ce nimeni nu pune la îndoialã avantajul indiscutabil pe care îl au în acest domeniu SUA? Este o incantaþie cu nuanþe imperiale: nu numai cã America este foarte puternicã. Opinia publicã pare o putere modestã în comparaþie cu acestea. El ºtie ceea ce curge neîntrerupt pe canalele mijloacelor de comunicare în masã. dar ºtie de film. Dupã opinia noastrã. Am putea chiar risca o comparaþie. Puterea culturalã reprezintã interfaþa publicã a unei superputeri. ci de standardele pe care le fixeazã. de modul de viaþã al americanului cam de aceeaºi condiþie cu el. nu mãreºte sau micºoreazã impozitele. pentru cea internaþionalã. puterea culturalã a dat mãsura unei puteri ºi. lucrurile s-au schimbat substanþial în aceastã privinþã. prezenþa culturalã. ºtie ce se discutã la televizor. rezultatul social pe care îl favorizeazã sunt decisive. în fond. relieful ºi prestigiul acesteia traduc puterea adevãratã a unui stat. a ceea ce obiºnuiam sã înþelegem în mod tradiþional prin culturã. ar fi greºit sã reducem totul la numãrul de cãrþi scrise. Cu alte cuvinte. dar absenþa ei nu era ceva catastrofal. nici de muniþia inteligentã. au atribuþii exacte. dar consecinþele sale. Omul obiºnuit nu cunoaºte nici creaþiile de excepþie în domeniul literaturii sau picturii. Era bine sã existe. mai ales. Noi privim astãzi la puterile trecute prin ochii culturii pe care ne-au lãsat-o. de libertate. ai contribuþiilor durabile în domeniul creaþiei. Puterea culturalã: putere de completare sau încoronare a puterii Puterea culturalã a fost îndeobºte tratatã ca o putere de completare. Dintotdeauna. stabilesc orientãri ºi strategii. comportamentul pe care îl induce. Nu vrem sã subestimãm importanþa puterii militare. supravegheazã aplicarea ºi respectarea lor. Puterea culturalã este similarã cu puterea opiniei publice în sistemul puterilor clasice ale unui stat. dar are o forþã de constrângere la care celelalte puteri nici nu pot aspira. din punct de vedere public. importante erau puterea militarã ºi cea economicã. o mare putere se putea lipsi de aceastã dimensiune a vieþii ei. Pentru opinia publicã internã ºi. promoveazã legi. Perioada actualã a mai adãugat ceva: cultura este ºi forma publicã de existenþã a puterii. a rãmas semnul ei cel mai edificator. muzicii. Este important ce face puterea. forma cotidianã sub care ea se prezintã. Fireºte cã acestea din urmã au un alt relief. Omul obiºnuit nu are idee nici de bombardiere. Ea nu aresteazã. vorbind despre puterea culturalã americanã. dar ea este folositã în situaþii-limitã. Este de neînlocuit succesul economic. la dezvoltarea literaturii. Este aroganþa imperiului pe teritoriul cãruia soarele nu apune. în timp. nu dã amenzi. ºtie ceea ce îi spune media. Aici nu este vorba doar de faptul cã o datã la patru ani este chematã sã schimbe puterea propriu-zisã. dar este cel puþin la fel de important cum este perceput respectivul demers. picturii. de presiunea difuzã pe care o exercitã ºi cãreia nu i se poate sustrage nimeni. iar pentru prestigiul ºi atractivitatea unei puteri forþa culturalã apare drept decisivã. dar ea nu permite sã fie ajunsã din urmã.260 Geopolitica adreseazã un asemenea avertisment. ea apare drept hotãrâtoare. iau decizii. de computer. De aceea. Cã. De aceea.

Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 261 sensul cel mai larg al acestui termen care. testeazã. a consacrat stiluri. ceilalþi. care nu-ºi gãsesc uºor egal în lume. 191 erau turnate în America. dar ºi pentru noi. care reprezintã partea ei cea mai spectaculoasã ºi care conferã magnetism ºi atractivitate Americii. de avanpost care experimenteazã. ea trebuie sã arate imaginea viitoare a lumii. Acestea din urmã atrag. a impus înþelesuri. sã reprezinte ºi sã fie perceputã drept un fel de laborator. societatea americanã a lansat modele. O asemenea raportare pozitivã poate fi obþinutã prezentând acest efort încordat. o putere mediaticã copleºitoare. Performanþa ei este aceea cã foarte mulþi oameni din întreaga lume vor sã trãiascã precum americanii. America orienteazã percepþii. cea care promoveazã valori culturale larg împãrtãºite. Filmele americane deþin 85% din încasãrile la casele cinematografelor din Europa ºi 80% la cele din întreaga lume. din 220 de pelicule. Dimpotrivã. a unui mod de a fi. cea care convinge. Performanþa americanã constã în faptul cã pentru o societate de masã a creat o culturã de masã. Performanþa Statelor Unite în domeniul cultural este aceea cã au ºtiut sã ofere produse pentru o gamã largã de cerinþe. o producþie muzicalã greu de cuprins. de-a lungul anilor. care propune bunuri pentru toate buzunarele. sã le prefigureze pe parcursul unor ani de zile. Are ºi universitãþi comune. a conturat un mod de viaþã. ca o condiþie de existenþã a superputerii americane contemporane. ia forma unui model de viaþã. milioane de specialiºti din toate þãrile lumii care au învãþat ºi s-au format în mediul academic american. riscãm sã evaluãm o realitate cu ajutorul unor criterii care nu i se potrivesc ºi sã ajungem la rezultate cu totul neconcludente. în cele din urmã. Puterea culturalã exprimã cu deosebire dimensiunea soft a puterii. sã le inculce puþin câte puþin. Rezultatul? O fantasticã producþie de film ºi televiziune. a unui stil de existenþã. întemeietoare de ºcoli ºi orientãri în domeniu. pretenþii ºi pregãtiri. O cercetare recentã care urmãrea sã evalueze care sunt primele 10 filme în 22 de þãri a stabilit cã. Ca ºi piaþa americanã propriu-zisã. Supremaþia americanã în domeniul audiovizualului este tot aºa de netã ca ºi în domeniul economic sau militar. dar ºi producþii de top. Dacã vom mãsura aceste noi realitãþi cu tiparele pe care ni le propun înþelesurile clasice ale culturii. Ea nu se poate impune doar prin forþã.000 de studenþi strãini. anual. o superputere trebuie sã aibã o anumitã atractivitate ºi sã exercite un anumit magnetism. Ea are ºi filme de duzinã. Cã toþi ceilalþi sunt într-un fel sau altul beneficiarii acelei reuºite. dar are ºi universitãþi-etalon. va trebui sã apreciem aºa cum se cuvine aceastã performanþã ºi sã o aºezãm lângã cea economicã ºi militarã. Prin aceste instrumente impresionante. doresc sã se poarte precum americanii. a promovat interpretãri. atitudini. Într-un fel sau altul. oferã puncte de reper pentru judecãþi ºi interpretãri. . acceptat ºi chiar dorit. Pe de altã parte. Cã America experimenteazã ºi pentru noi. într-un cuvânt influenþeazã. ºi piaþa culturalã oferã o diversitate impresionantã. creeazã. ceea ce însemnã. ºi nu constrânge. vor sã beneficieze de drepturile ºi libertãþile americane. o culturã adaptatã condiþiei de existenþã a celor mai mulþi oameni. Prin intermediul imaginilor de film sau televiziune. pentru ea în primul rând. dublatã de o strategie gradatã care sã sugereze asemenea lucruri. cel puþin 600. Ceea ce presupune iarãºi o subtilã forþã culturalã. Puterea americanã este pur ºi simplu de neconceput în afara acestei puteri culturale. dar sugerând cã reuºita este una comunã.

dar nu una de ascensiune politicã. dar se aflã la un nivel foarte modest din punctul de vedere al prestigiului politic. Dar este ºi mai dificil sã ne imaginãm cã o vor egala în toate aceste domenii fundamentale. de triumf. „demne de urmat“. ªi în acest domeniu. strategia pe care ar trebui sã o promoveze de pe aceastã poziþie au declanºat în America o dezbatere vie în jurul temei: unilateralism sau multilateralism. prin intermediul imaginilor uniforme puse în circulaþie de cinematografie ºi televiziune“29. de ele însele. Cvasitotalitatea cetãþenilor planetei doresc sã trãiascã la fel de bine ca americanii. Iatã atuul principal deþinut de SUA. sunt apropieri semnificative între SUA ºi Europa sau între SUA ºi Japonia. Este adevãrat cã. CNN sau McDonald’s reprezintã ºi simboluri ale standardizãrii. cã produsele lor sunt urmãrite sau consumate cu încredere. „dorite“. SUA au exportat imaginea unei þãri în care multã lume ar dori sã trãiascã. Mai presus de toate. modele de comportament împãrtãºite. Unilateralism versus multilateralism? Situaþia unicã pe care o cunosc Statele Unite ale Americii. Dar nimeni nu poate nega cã ele sunt înconjurate de prestigiu. SUA au a se teme. SUA vor avea resursele de putere spre a . succesul american este de netãgãduit. A fost una de triumf economic. nu s-a dovedit astfel. De la nivelul la care se aflã. Corelaþia dintre ele „face din America singura superputere mondialã multilateralã“30. SUA se aflã la apogeu din punctul de vedere al puterii militare ºi economice. Hubert Vedrine. cinematografia indianã se situeazã pe primul loc. Vom încerca sã analizãm aceastã situaþie paradoxalã. declara cã americanii sunt atât de puternici deoarece „stimuleazã visele ºi dorinþele altora. formule de viaþã resimþite ca „moderne“. al televiziunii. al computerului. prin intermediul filmului. dacã nu chiar de supratriumf militar. ale culturii de masã. în principal. sub aspectul numãrului de filme produse anual. pentru cã aceastã þarã a reprezentat vectorul principal al victoriei. nu ar trebui ca totul sã fie construit pornind de la aceastã realitate? Acum ºi pentru viitorul previzibil. Dacã ar fi sã judecãm dupã anumite evoluþii din ultima vreme. Acest stat nu are pentru perioada previzibilã un adversar pe mãsurã. Avantajul decisiv al Americii este acela cã deþine o supremaþie clarã în fiecare din cele trei domenii fundamentale ale puterii. fostul ministru de externe francez. iar majoritatea lor ar dori sã trãiascã exact ca americanii. Hollywood. Dacã Statele Unite reprezintã singura superputere a lumii de astãzi. idealuri asumate. Ceea ce face ca SUA sã fie nu numai singura superputere mondialã. Este greu de imaginat cã vreo putere a lumii va egala America în veunul din domeniile la care ne-am referit. ci ºi sã poatã menþine aceastã poziþie pentru o bunã perioadã de timp. dar Hollywood este simbolul cinematografiei moderne. Unul singur se profileazã parcã mai clar: chiar politica SUA. Perioada de la încheierea Rãzboiului Rece. tocmai aici pot sã aparã vulnerabilitãþi. nici una dintre acestea nu deþine poziþii importante sau comparabile cu cele ale SUA în domeniul militar ºi cultural. Dacã în plan economic. care trebuia sã însemne o perioadã de triumf politic.262 Geopolitica moduri de organizare. Ceea ce înseamnã capacitatea de a promova ºi impune valori recunoscute. de pildã.

fãrã altã constrângere decât capacitatea de acþiune pe care þi-o dã puterea. Ei vor sã transforme un moment unipolar într-o „erã unipolarã“.“33 Problema de fond a unilateraliºtilor este cea reprezentatã de costurile poziþiei lor pe termen lung. în anumite limite. Poziþia pare avantajoasã pe termen scurt ºi – în anumite limite – realistã. sã nu fie fãcute vinovate de tot ceea ce se întâmplã în lume. astfel încât aceasta sã se potriveascã propriilor nevoi. De aceea. ei precizeazã cã disputa realã dintre cele douã poziþii nu are drept mizã „aroganþa“ americanã. consideraþi de Joseph Nye Jr. Cu alte cuvinte. în condiþiile în care aceastã þarã acceptã concesii de tot felul ºi consimte ca principalele decizii sã fie luate în instituþii internaþionale reprezentative. Iatã. este sigur cã ea devine foarte costisitoare. drept „triumfaliºti“: „Sistemul internaþional actual este construit nu în jurul unei balanþe de putere. o colecþie de alianþe dominate de cãtre americani […]. ca ºi când lumea ar fi unipolarã. ne îndeamnã la acest lucru. Pe termen lung.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 263 forþa realizarea unui obiectiv. Unilateraliºtii ridicã problema capacitãþii de acþiune a SUA. îºi articuleazã interesul într-o ordine internaþionalã beneficã. „Este vorba despre puterea incontestabilã a SUA în diversele sale forme de manifestare. state precum China ºi Rusia ar configura sistemul internaþional într-o manierã diferitã […]. „afundând America într-un mecanism încâlcit de luare a deciziei. Cã lucrarea este publicatã dupã . cu denumiri ciudate“32. sã cheltuiascã banii în cadrul unor comunitãþi multilingvistice. Structurile de securitate internaþionale sunt. Dacã li s-ar oferi aceastã ºansã. este realã ºi face trimitere la raportul dintre dreptul de decizie ºi responsabilitatea pentru decizia luatã. Instituþiile financiare internaþionale au fost modelate de cãtre americani ºi servesc interese americane. meritã o analizã de sine stãtãtoare. în acord cu interesele ºi angajamentele lor. ci. Unilateraliºtii sunt preocupaþi ca SUA sã nu cedeze din prerogativele care decurg din statutul lor special ºi. O lucrare recent apãrutã. se autocondamnã sã reacþioneze pur ºi simplu în faþa evenimentelor. Corelaþiile nemijlocite pe care unilateraliºtii le stabilesc între putere ºi acþiune. de pildã. la fel cum a fost ºi dobânditã. în mare. sistemul relaþiilor internaþionale ar trebui construit în aceastã luminã.“31 Fireºte cã unilateraliºtii ºi multilateraliºtii nu se deosebesc în toate aspectele pe care le implicã decizia ºi acþiunea internaþionale. tocmai faptul cã Statele Unite impregneazã politica lor externã cu un înalt grad de moralitate explicã de ce celelalte state simt cã au mai puþin a se teme de economia americanã care intimideazã. Din moment ce contextul internaþional relativ benefic este produsul influenþei americane hegemonice. în acelaºi timp. Aºa cum poziþia multilateraliºtilor pare dezavantajoasã pe termen scurt. un autor cunoscut pentru vederile sale unilateraliste34. Statele Unite nu urmãresc un interes naþional îngust. Unilateraliºtii îi acuzã pe multilateraliºti cã. hegemonia americanã trebuie activ menþinutã. ci în jurul hegemoniei americane. dar beneficiile pe termen lung sunt neîndoielnice. egoist. Problemã care. pornind de la realitatea unipolaritãþii. Nu poate exista responsabilitate fãrã drept la decizie ºi nici invers. ceea ce spun Robert Kagan ºi William Kristol. Pe de altã parte. Cei care sugereazã cã resentimentele la nivel internaþional pot fi oarecum domolite printr-o politicã americanã mai puþin agresivã se autoamãgesc. orice diminuare a acestei influenþe le va permite celorlalþi sã aibã o contribuþie mai semnificativã la modelarea lumii. Prin urmare. în mare mãsurã. semnatã de Robert Kagan.

care este slabã. chiar dacã acest centru este foarte puternic.“35 Lentilele diferite prin care SUA ºi Europa privesc la lumea de astãzi. pentru cã el a fost gândit de SUA pentru a da celor cinci puteri postbelice o autoritate exclusivã privind legitimitatea diverselor acþiuni internaþionale. chiar dacã. uneori îngrijorãtoare. siguranþei. disparitatea puterilor lor“. au stabilit pentru Saddam un prag de toleranþã mult mai mic. care sunt puternice. interesele ºi aprecierile SUA? ªi atunci Europei ce-i mai rãmâne de fãcut? Într-o asemenea viziune. Kagan contureazã pentru Statele Unite ale Americii un rol de „ºerif internaþional. fiind mai puternici. oricând.“38 Consiliul de Securitate al ONU nu ar mai reprezenta decât o „aproximaþie palidã“ a adevãratei ordini multilaterale. dar care este bine primit“40. Tot aceeaºi logicã ne îndeamnã sã putem spune cã pe arena internaþionalã se inaugureazã o nouã ordine care þine cont doar de evaluarea.35 Slãbiciunea a cãutat dintotdeauna sã justifice inacþiunea. „Aceia care nu pot acþiona ei înºiºi în mod unilateral vor sã dispunã. ºi cea a Europei. fireºte. Ideea cã poziþia dominantã a SUA poate fi tradusã. într-o acþiune „de unul singur“. noi nu credem cã Kagan exprimã cu exactitate poziþia SUA.“39 În cele din urmã. Mãrturisim. rol pe care poate ºi l-a autoatribuit. nu ni se pare deloc liniºtitoare. sã gãseascã argumente pentru ezitare. Ce sã înþelegem din opinia plinã de desconsiderare la adresa unui organism creat pentru a asigura o ordine internaþionalã bazatã pe lege ºi legitimitate? Atunci. Existã o complexitate particularã a regiunilor care nu poate fi .“37 În cele din urmã. americanii sunt de pe Marte. Pentru europeni. Lumea de astãzi nu poate fi condusã dintr-un singur centru.264 Geopolitica recentele disensiuni dintre unele þãri din Europa ºi SUA în problema Irakului ne-o spune chiar prima frazã: „Este timpul sã punem punct pretenþiei cã europenii ºi americanii împart o viziune comunã despre lume sau chiar cã ocupã aceeaºi lume […]. iar europenii de pe Venus: ei nu cad de acord asupra multor lucruri ºi se înþeleg unii pe alþii din ce în ce mai puþin. de un mecanism prin care sã-i controleze pe cei ce pot. Toleranþa Europei faþã de ameninþãrile contemporane se explicã cel mai bine prin slãbiciunea sa. „Dar astãzi Consiliul de Securitate nu conþine decât o singurã putere. SUA […]. în ultima vreme. Ceea ce face Europa în momentul de faþã nu ar fi decât sã foloseascã instituþiile internaþionale pentru a-i constrânge pe americani sã acþioneze pe baza unor înþelegeri ºi aprobãri multilaterale. dacã singura superputere ar mai avea nevoie de aºa ceva. doar sã se înarmeze pentru a deveni o putere militarã de primã mãrime care sã poatã fi acceptatã cu drepturi reale într-un viitor Consiliu de Securitate. date fiind diferenþele dintre perspectiva SUA. mai presus de orice. unilateralismul american ar fi expresia puterii. „Ambele evaluãri au sens. logica autorului ne-ar duce la crearea unui Consiliu de Securitate al SUA. doar pentru cã existã capacitatea de finalizare militarã. Consiliul de Securitate al ONU este un substitut al puterii care le lipseºte. dezacordul din ce în ce mai vizibil dintre ele „reflectã. În ceea ce priveºte problemele internaþionale ºi strategice majore ale lumii de astãzi. iar multilateralismul a slãbiciunii. Pe când americanii. de unilateralism. ªi nu ni se pare cã se încadreazã în atitudinea promovatã de-a lungul timpului de America. în poziþia oficialã a acestei þãri au apãrut accente. sã considere cã „ameninþarea reprezentatã de Saddam Hussein era mai tolerabilã decât riscul înlocuirii sale“.

Este adevãrat. comportamentul este influenþat de percepþiile referitoare la ameninþare. dar ºi apariþia sau evoluþia unor mari probleme contemporane – cum ar fi crima organizatã. La care putem adãuga întinderea unui stat. evoluþia vieþii internaþionale aduce în prim-planul acþiunii politice o dimensiune mai puþin avutã în vedere pânã acum. Puterea hard recurge fie la mijloace de constrângere. În celelalte domenii. Pentru fundamentarea noului rol al SUA se folosesc ºi particularitãþile procesului de globalizare. Ideea centrului care controleazã reþelele poate fi acceptatã în domeniul militar. În primul rând pentru cã nici preeminenþa SUA nu este aºa de marcatã. Autorul american invitã la o tratare mai nuanþatã a acestei probleme. ele sunt obligate ºi sã coopereze. cã Statele Unite au o poziþie centralã în toate cele patru forme ale globalizãrii – militarã (este singura þarã care poate proiecta puterea oriunde pe glob). culturalã (este inima culturii pop) ºi de mediu (sprijinul american este esenþial pentru orice acþiune de amploare în domeniul protecþiei mediului la nivel global). Arhitectura reþelelor de interdependenþã variazã în funcþie de domeniul globalizãrii. care folosesc interdependenþele lumii de astãzi pentru extinderea propriilor reþele – obligã SUA la cooperare cu statele lumii. În ultima vreme. Poziþia centralã în reþea înseamnã putere: cine controleazã nodul central controleazã ramificaþiile. terorismul. Existã mai multe forme de a evalua. sistemul se preteazã la o asemenea interpretare (deºi. se adoptã o decizie. economicã (are cea mai mare piaþã de capital). Tokyo s-ar putea sã fie mai important decât Washington-ul. s-ar pierde ceea ce este mai important: influenþa. Pentru altele. De pildã. formele prin care el se dezvoltã. Lucrurile evolueazã rapid ºi se configureazã pe centre ºi regiuni. este dezvoltatã în literatura de specialitate distincþia dintre puterea hard ºi puterea soft. Frankfurt sã fie plasat înaintea New York-ului. În multe analize.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 265 întotdeauna înþeleasã cel mai bine de la Washington. de a „mãsura“ puterea unui stat. Globalizarea are în miezul sãu o reþea de interdepedenþe la nivelul lumii întregi. ceea ce numim puterea soft. „nodul central“ al reþelei presupuse de globalizare este echivalat cu SUA. aºa cum spunea Joseph Nye. spune Nye41. controlul nodului central al reþelei ar conduce într-o manierã cvasinormalã la hegemonie. în acest domeniu. Dorinþa de a merge singurã va slãbi în cele din urmã puterea Americii. din Europa. dacã. Puterea militarã sau puterea economicã este puterea hard. în loc de a fi considerate drept sprijin în menþinerea echilibrului. ºi anume inteligenþa – am spune înþelepciunea – cu care se promoveazã o mãsurã. se legitimeazã o acþiune. intervenþia în Afganistan a apropiat SUA de Rusia ºi a prilejuit o cooperare aproape de neimaginat cu câþiva ani înainte. credibilitatea cã intervenþiile militare sunt menite sã-i protejeze pe cei nedreptãþiþi). populaþia. resursele naturale. Din perspectiva acestor abordãri. abordarea potrivit cãreia centrul controleazã ramificaþiile este riscantã. traficul de droguri. Din aceastã perspectivã. fie . Exercitarea acestui rol preeminent în cadrul procesului de globalizare trimite la o problemã delicatã. Pentru anumite state din Asia. va afecta ºi imaginea sa. Nu numai complexitatea regiunilor lumii invitã la acest lucru. vor avea în lumea de astãzi un statut privilegiat. SUA ar fi percepute drept o ameninþare. dacã sunt obligate sã conducã. Puterea care se sprijinã pe elemente precis mãsurabile. Dacã Statele Unite ale Americii. Aici predominanþa americanã este mai accentuatã ºi. pe de altã parte. prin poziþia lor.

chiar dacã nu este cea mai bunã. de asemenea. de o culturã globalã în curs de apariþie. În centrul puterii soft se aflã ceea ce am putea numi indicele de atractivitate al unei acþiuni. Credem cã acest lucru trebuie sã dea de gândit. Puterea soft este ºi ea prezentã în istorie.266 Geopolitica la anumite avantaje (schimburi economice profitabile). o propensiune limpede spre a-l urma pe cel care a putut înfãptui aºa ceva. prioritãþi recunoscute ca atare de cãtre mulþi. Ambele sunt forme de manifestare ale puterii ºi putem identifica multe conexiuni ºi determinãri reciproce. este tipicã în aceastã privinþã). vom vedea cã puterea hard – exercitatã imaginativ ºi inteligent – este o sursã foarte importantã a puterii soft. Dacã am face o comparaþie între indicele de atractivitate al politicii internaþionale americane la începutul anilor 1990 ºi la începutul deceniului urmãtor. spune Joseph Nye. Nu ai tendinþa de a urma o þarã care este rãmasã în urmã din punct de vedere economic. puterea soft presupune mai întâi stabilirea unei agende politice în consens cu dominantele momentului. Cum am caracteriza aceastã putere? „Numesc putere soft acea laturã a puterii care îi face pe alþii sã ajungã sã doreascã ceea ce vrei tu de fapt sã doreascã. mulþi autori o separã total de puterea hard. ci cuprinde domeniul firmelor de investiþii. în mod similar. al editurilor. De aceea. Într-un cuvânt. cã soluþia propusã. Performanþa economicã. Forþa exercitatã cu exactitate ºi inteligenþã inspirã o anumitã admiraþie. al unei mãsuri. al politicii unui guvern sau a unui stat. magnetismul politicii sale. rãspândirea modelului lor cultural nu are loc prin apelul la coerciþie. atitudini de respect. de convingere a opiniei publice privind oportunitatea unei acþiuni. din 1968. Peter Berger43 subliniazã. poate genera chiar reacþii de respingere (intervenþia URSS în Cehoslovacia. Acest gen de putere a fost tipic pentru politica þãrilor lumii de-a lungul istoriei. Trãim într-un nou mileniu. un anume acord cu valori larg împãrtãºite. în fond. dar adevãrata sa afirmare are loc în ultimul secol. cã se poate vorbi. legitimare convingãtoare. Semnalele pe care le-au tras multilateraliºtii. Tot aºa de adevãrat este cã simpla existenþã a puterii hard. care sã cuprindã probleme resimþite drept presante. începând cu articolul scris de cãtre Huntington – „The . este fals. Deci. al companiilor de consultanþã. nu credem cã am putea consemna o evoluþie pozitivã. dacã examinãm mai îndeaproape aceastã corelaþie. se numãrã printre cele mai raþionale. fãrã preocuparea de legitimare a acþiunilor. Iar „magnetismul universal“ pe care îl exercitã lucrurile de provenienþã americanã nu se limiteazã doar la domeniul culturii pop ºi al produselor de consum. încorporând evidente elemente de conþinut americane. al universitãþilor de elitã. realizarea de excepþie declanºeazã.44 Considerãm cã disputa unilateralism/multilateralism îºi gãseºte o dezlegare convingãtoare în ecuaþia propusã de puterea soft. într-adevãr. conferinþelor ºtiinþifice. în acest sens. chiar dacã Statele Unite sunt deosebit de puternice. nu este nevoie ca toatã lumea sã fie de aceeaºi pãrere. ci doar sã existe conºtiinþa faptului cã este vorba despre ceva important. Înaintarea culturii elenistice s-a produs într-un moment în care Grecia nu reprezenta o putere imperialã. manualelor universitare etc. element important al puterii soft. grave. Autorul vorbeºte de „faza elenisticã a civilizaþiei anglo-americane“ pentru a sugera ideea cã extinderea modelului cultural american nu poate fi explicatã satisfãcãtor în termenii unei politici imperiale. În încercarea de a defini acest tip de putere. Ceea ce implicã fundamentare atentã. Ceea ce. Ea mai degrabã antreneazã oamenii decât îi constrânge“42.

în noua doctrinã. de a folosi forþa ºi de a impune dreptatea“46. semnaleazã „arogarea. O astfel de atitudine nu este echivalentã cu izolaþionismul care a caracterizat uneori Statele Unite. „s-a datorat faptului cã statul american a avut capacitatea ºi disponibilitatea de a-ºi exercita puterea în cadrul unor alianþe ºi înþelegeri multilaterale. Statele Unite pot utiliza dreptul la „prima loviturã“. grupurile teroriste nu pot fi þinute sub control. SUA manifestã suspiciune faþã de valoarea dreptului. relevã un articol din Foreign Affairs. pot recurge la forþã chiar în mod preventiv. este învechit. Lumea contemporanã este o lume unipolarã. din moment ce terorismul nu cunoaºte graniþe naþionale. singura opþiune fiind ofensiva. Magnetismul unei superputeri este tot atât de important ca ºi puterea sa militarã. de a stabili natura ameninþãrilor. puterea ºi agenda americanã au pãrut acceptabile atât pentru aliaþi. de cãtre SUA. rolul – neîngrãdit – poate fi asumat ca urmare a puterii militare fãrã egal. De la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii Doctrina de securitate expusã de preºedintele american în 2002 a iscat numeroase reacþii. SUA sunt dispuse sã aibã o contribuþie directã ºi neîngrãditã de nimeni la rezolvarea ameninþãrilor actuale. Izolaþionismul însemna cã SUA îºi propuneau sã evolueze independent de lume. Cele douã orientãri s-au dovedit de succes: „secretul dominaþiei îndelungate ºi strãlucite pe care au exercitat-o SUA“. dar nu este atractiv. ci trebuie eliminate. Conceptul de deterrence (descurajare). apariþia sa este legatã de douã realitãþi gemene ale lumii contemporane: terorismul cu consecinþe catastrofale ºi puterea unilateralã a SUA. mai precis. a rolului de a impune standarde. controverse. În felul acesta. este ºi el învechit. Ameninþãrile globale contemporane necesitã noi evaluãri ºi rãspunsuri. 2. Banca Mondialã sau Fondul Monetar Internaþional. SUA pot sã intervinã oriunde ºi oricând pentru a lupta împotriva acestui pericol. O superputere care nu exercitã fascinaþie înceteazã sã fie cu adevãrat superputere. SUA au urmat douã mari strategii: strategia îngrãdirii (care ºi-a gãsit întruchiparea în instituþii ºi parteneriate precum NATO sau alianþa americano-japonezã) ºi strategia multilateralismului – coagulatã în jurul unor instituþii precum GATT. cât ºi pentru alte state. în care SUA nu au ºi nici nu trebuie sã aibã vreun competitor. parteneriatelor ºi tratatelor internaþionale.“47 Noua doctrinã de securitate nu s-a nãscut din senin. 6.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 267 Lonely Superpower“45 – aratã o direcþie. . fiind articulatã în jurul urmãtoarelor idei: 1. analize. Doctrina nu preia nici unul dintre elementele îngrãdirii sau ale multilateralismului. Statele Unite îºi propun ca lumea sã acþioneze în termenii impuºi de cãtre ele. 5. 3. ca ºi forþa economiei sale. Conceptul de suveranitate naþionalã. 4. Una dintre interpretãrile frecvente ale acestei strategii subliniazã faptul cã ea reflectã ambiþiile imperiale ale Americii. specific Rãzboiului Rece. Dupã terminarea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Unilateralismul poate fi eficient. impus dupã Pacea de la Westfalia.

statele ostile se simt încurajate sã accelereze programele de înarmare. cã am trãi într-o lume unipolarã. Dominaþia militarã a SUA este clarã ºi indiscutabilã. într-adevãr. care va fi. în mod necesar. de aici nu putem conchide. sintetizând porniri imperiale. de . promoveazã ºi el o poziþie mult mai nuanþatã faþã de rolul SUA în lumea de astãzi. o astfel de doctrinã. Iar dacã SUA sunt o putere militarã unipolarã. dreptul la prima loviturã ºi recursul la forþã în mod preventiv sunt domenii problematice. puterea SUA. pentru a putea contracara. „SUA trec de la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii“48. China – de care SUA nu pot face în nici un fel abstracþie. Dupã încheierea Rãzboiului Rece. în domeniul economic ºi politic puterea este distribuitã între mai multe centre. nu poate fi vorba decât de o relaþionare a intereselor. existã poli economici puternici – Uniunea Europeanã. În al treilea rând. ci de faptul cã SUA riscã sã nu mai fie doar o putere.268 Geopolitica 7. Hubert Vedrine vorbeºte de singura „hiperputere“49. Care sunt posibilele probleme pe care le ridicã o doctrinã de securitate înãlþatã pe astfel de piloni? În primul rând. oarecum. ªi prima metodã de a evita cooperarea este recursul la blocaje economice. pentru a rãspunde unor transformãri reale. dar astãzi lumea traverseazã unul sau douã decenii de uni-multipolarism. Apoi. La celelalte douã eºaloane ale puterii – economic ºi cultural – lucrurile trebuie privite diferit. modificãri în doctrina americanã de securitate. multipolar“50. nu are valoare intrinsecã. dar instabilitatea e consideratã necesarã pentru înlãturarea unui regim ostil Statelor Unite. Din moment ce nu o pot face în termenii unei confruntãri clasice. Într-adevãr. precizeazã Huntington. Samuel Huntington recunoaºte poziþia detaºatã a SUA în plutonul þãrilor avansate economic. În ultimul rând. Abandonarea strategiei îngrãdirii. singura superputere a lumii. doctrina Bush „nu poate genera cooperare“. politica faþã de un stat poate duce la destabilizarea unei regiuni. este posibil sã diminueze din seducþia exercitatã de cãtre acest stat asupra opiniei publice mondiale. China sau Rusia). Un hibrid: sistemul uni-multipolar Statele Unite reprezintã astãzi. Ikenberry. În lumea de astãzi. Problema constã în faptul cã nu este vorba despre o simplã schimbare de accent. Japonia. în plan militar SUA nu au rival. John G. înainte de a intra în secolul XXI. ºi alte state ar putea face acelaºi lucru (autorul articolului citat. militar. a existat un „«moment de unipolaritate» – evidenþiat cu deosebire de Rãzboiul din Golf –. deoarece se referã la un rol autoatribuit de „protectorat în problemele de securitate globalã“. cultural. Joseph Nye Jr. se întreabã ce ar însemna acest lucru în cazul unor state precum Pakistan. neîndoielnic. diminuarea ponderii pe care o are multilateralismul sunt fenomene oarecum fireºti. Stabilitatea internaþionalã nu reprezintã un scop în sine. statele ostile sunt cu atât mai atrase de armele ºi de metodele de luptã neconvenþionale. În plan economic. Schimbarea ameninþãrilor cu care se confruntã SUA ºi lumea în ansamblu au impus. întrucât SUA dominã chiar cu o anumitã autoritate toate domeniile care intrã în componenþa unei puteri: economic. dacã SUA le utilizeazã.

cu tendinþele pe care le anunþã. ci prin inteligenþã. care vor sã aibã un cuvânt de spus în problemele internaþionale. nu a fost bine ºi adânc citit momentul de dupã încheierea Rãzboiului Rece. dupã prãbuºirea URSS. Din perspectiva temei de faþã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 269 multipolarism. dacã nu chiar americano-centriste. În domeniul economic au avut loc evoluþii semnificative. luarea în calcul. Prima þarã care trebuia sã se îndoiascã – pentru cã ºtia sau ar fi trebuit sã ºtie care sunt responsabilitãþile care decurg dintr-o asemenea poziþie – era chiar America. numai cã el ar fi de sorginte ºi de substanþã unipolarã. puterea economicã a Uniunii Europene este aproape egalã cu cea a SUA. avem de-a face cu puteri majore. într-o lume din ce în ce mai vizibil multipolarã. Japonia ºi China în plan economic. Prima þarã care trebuia sã invite la o formulã de putere în mãsurã sã angajeze ºi alte state sau uniuni de state era chiar America. pe care este chematã sã o sprijine ºi sã o consolideze. Ceea ce ar mina globalitatea. America era în mod detaºat cea mai puternicã þarã a lumii. Momentul de dupã Rãzboiul Rece a fost jucat de SUA nu foarte inspirat. cã SUA erau liderul incontestabil al lumii. acela care priveºte mai departe. pot fi întâlnite frecvent. dacã avem în vedere posibilitãþile de extindere ale Uniunii. rãmân unitaleraliste. cu fenomenele pe care le prefigureazã. de o piaþã internã mai mare decât a SUA. Este adevãrat cã ea are o componentã care prefigureazã standardizarea ºi uniformizarea. astãzi. puterea se impune nu atât prin forþã. Iar conducerea oficialã a þãrii nu numai cã accepta. în domeniul cultural. În mod sigur. atunci nu este greu sã deducem cã UE va dispune. în substanþa lor. nu poate fi condusã lumea. dar care. . Populaþia sa este mai mare ºi. care evalueazã mai devreme. Un moment se citeºte împreunã cu evoluþiile cuprinse în acel moment. Politica globalã nu poate porni decât de la aceastã realitate. Bogãþia lumii de astãzi stã în multiculturalitatea ei. Iar inteligenþa nu poate reprezenta obiect de monopol. Am avea de-a face cu un leadership global. în curând. în elaborarea orientãrilor mondiale. Nimeni nu s-a îndoit. Sub impactul acestei evoluþii propune ºi Huntington formula de „sistem uni-multipolar“. Cele trei puteri menþionate au aproape jumãtate din produsul mondial. SUA sã acþioneze ca ºi când aceasta ar fi unipolarã. Asemenea abordãri care vorbesc despre echilibrul puterilor. ªi fãrã de care. ºi a intereselor altor centre de putere ale lumii. De pildã. Lucrurile stau cumva asemãnãtor. Sub presiunea acestei realitãþi a intervenit ºi trecerea de la formula „lume unipolarã“ la cea de „lume multipolarã“. Rusia în plan militar nu sunt superputeri. ci pãrea cã încurajeazã o asemenea orientare. O întreagã literaturã teoretiza ideea singurei superputeri ºi a unei lumi unipolare. Astãzi. autori precum Lester Thurrow ºi Samuel Huntington crediteazã Uniunea Europeanã cu prima ºansã de a deveni puterea economicã cea mai importantã a secolului în care am intrat de curând. în diversitatea culturilor. Dar ea nu a jucat cum se cuvine rolul de lider real. dupã opinia autorului american. Cel puþin la nivelul potenþialului de evoluþie. considerãm util sã subliniem cã. care impun regândirea rolului SUA. Politica globalã este ºi multiculturalã. dupã opinia noastrã. chiar din perspectivã americanã ºi þinând cont de interesele þãrii pe termen mediu ºi lung. UE alocã deja aproximativ douã treimi din cheltuielile militare ale SUA pentru modernizarea apãrãrii. Nimeni nu putea sã nege acest lucru. cu sensurile sale adânci. Riscul mare este ca.

aceasta a exercitat un anumit impact asupra imaginii SUA.51 Existã riscul ca SUA sã fie percepute ca ºi când ar acþiona într-o lume unipolarã. ªi astãzi. prudentã. promovându-ºi interesele cu prea puþinã preocupare pentru interesele celorlalþi. riscul ca „politica lor externã sã fie condusã într-un mod precumpãnitor de politica internã“52. De ce acum se vorbeºte din ce în ce mai mult de o lume multipolarã ºi nu de unipolarism. chiar dacã în politica practicã unipolarismul nu este deloc înlãturat? Dupã pãrerea noastrã. de aºteptare. Cã a fi lider incontestabil nu înseamnã a fi hegemon. oricât de puternice ar fi. Ci doar frecvenþa cu care s-a recurs la instrumentele tradiþionale ale puterii. Lupta deschisã pe care SUA au pornit-o la scarã mondialã împotriva acestui nou pericol global a avut în vedere acest avertisment. cum remarca ºi Huntington. militar ºi cultural. oricât de nobil ar fi efortul. În timp. Percepþie care ar cultiva în rândul celorlalte state o atitudine rezervatã. Chiar aceastã ofensivã implicã o mare coordonare de forþe. Pentru cã au fost lovite atât de dur. de pe poziþiile unui unilateralism global. celelalte puteri majore ale lumii contemporane – Japonia. „Nous sommes tous Americains“ („Cu toþii suntem americani“). Percepþie care favorizeazã în acelaºi timp un proces de însingurare a Americii: the lonely superpower. pentru cã au poziþia numãrul unu în lume. de a sprijini þãrile în funcþie de adeziunea lor la standardele americane în domenii cum ar fi drepturile omului sau libertatea credinþei. Ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001 a reprezentat nu numai un atac terorist cumplit. În ultimã instanþã. SUA reprezintã singura superputere a lumii. mulþi autori ºi oameni politici ºi-au dat seama cã. ca ºi acum un deceniu. cât ºi în lupta declanºatã dupã aceea.270 Geopolitica Între poziþia SUA de astãzi ºi cea de acum zece ani nu este o diferenþã semnificativã. ca ºi acum zece ani. Încet-încet. ele trebuie sã încadreze aceastã luptã tot în contextul unei acþiuni multilaterale. Editorialul publicat de Le Monde cu acest prilej. ci ºi un avertisment asupra formelor pe care le poate îmbrãca terorismul. o strânsã cooperare internaþionalã. de a modela politica Bãncii Mondiale ºi a FMI. de a extinde vânzãrile de arme americane. Cu alte cuvinte. Nu discutãm acum ceea ce s-a întâmplat într-o zonã sau alta unde SUA au intervenit militar. americanii încep din ce în ce mai mult sã fie percepuþi ca iniþiatori de diverse presiuni asupra altor state pentru a adopta valorile americane ºi practicile privind drepturile omului ºi drepturile democratice. China. astfel încât sã serveascã interesele aceloraºi corporaþii. viaþa a impus corecþia respectivã. între timp. Impact stimulat de puteri ºi centre de influenþã care erau interesate sã facã acest lucru. SUA dominã toate cele trei domenii care alcãtuiesc sursele principale ale puterii: economic. ªi astãzi. SUA au datoria sã se situeze în fruntea acestei ofensive. ceea ce ar putea contrabalansa superioritatea americanã în domeniu. SUA nu pot conduce singure lumea. Lumea întreagã a fost alãturi de SUA atât în momentul atacului respectiv. Ca superputere modernã. de a forþa aplicarea unor legi americane ºi în alte state. ªi astãzi. el va fi pândit . existã o problemã care nu poate fi în nici un fel eludatã: frecvenþa intervenþiilor militare în care au fost implicate SUA. Altminteri. de a împiedica alte þãri sã-ºi dezvolte capacitãþile militare. În toatã perioada care a trecut de la încheierea Rãzboiului Rece. ni se pare extrem de edificator. concomitent cu limitarea comerþului cu arme din partea altor þãri. de a interveni în conflicte locale care nu au mizã pentru interesele americane. Uniunea Europeanã – ocupã aproximativ aceleaºi poziþii ca ºi acum zece ani. ca acum un deceniu.

nici utopii de împlinit. Dar când SUA deþin peste 40% din totalul cheltuielilor mondiale în domeniul apãrãrii ºi acest procent se aflã în creºtere. SUA sã instituie reguli. ci doar a NATO.000 în Asia de Est ºi Pacific. imitatã. mai mult de 700 de instalaþii americane pe tot globul. În intervenþia recentã din Irak nu s-a mai bucurat nici de susþinerea tuturor statelor din NATO.000 în emisfera vesticã. am putea spune. În mod tradiþional. ci cu performanþe tehnologice ºi economice. un rival economic al SUA. sã declanºeze conflicte care servesc propriilor interese strategice. cât datoritã acestei atitudini cu totul noi. ca puteri reprezentative pentru supracontinentul eurasiatic. America începe sã se substituie judecãþii lumii ºi acest lucru nu are cum sã genereze acceptare. de cel puþin douã distrugãtoare de submarine. sub pavãza acestei ofensive. situaþie pe care lumea nu a mai cunoscut-o pânã acum. 30. Aici putem gãsi una dintre explicaþii. Evident cã este o problemã de acþiune progresiv unilateralã. nu cu întinderi teritoriale. când SUA au 13 grupuri de luptã pe care le presupune existenþa celor 13 portavioane moderne (care sunt însoþite oriunde merg de vase care sã le protejeze de atacul unor rachete. nu peste multã vreme. Prestowitz se întreabã de ce SUA încep sã fie percepute în lume ele însele drept un stat problemã. dar la fel de hegemonic. dar vor sã conserve dominaþia de tip imperial.000 în Africa de Nord. Nu relevãm rivalitãþile dintre aceste state. Ceea ce meritã subliniat este cã fiecare în parte are un interes vital sã stabileascã legãturi comerciale foarte strânse cu SUA. împotriva puterii dominatoare. unele mai deschise. SUA nu au imperiu ºi nu vor sã fie imperiu. Mai existã ºi altã perspectivã asupra cãreia se insistã în literatura consacratã temei: formarea unor coaliþii împotriva „hegemonului“. inclusiv de acela ca. America a atras prin identificarea modernã pe care a propus-o. deci când SUA. în timp ce nici un alt stat nu deþine nici mãcar un asemenea grup. America a fost admiratã. Pentru aceasta. SUA nu au mai întrunit aprobarea Consiliului de Securitate. îºi pun problema contracarãrii oricãrui stat care ar dori sã recupereze decalajul amintit. exercitând o dominaþie aºa de netã. Devine din ce în ce mai limpede cã puterea din estul Eurasiei – China – va putea reprezenta. de lumea întreagã. America ºi-a definit puterea în antitezã cu cea a imperiilor. Orientul Mijlociu ºi Asia de Sud iar 15. Puterea obsedatã de conservarea propriului avantaj nu poate genera admiraþie. În acest sens este amintitã frecvent trilaterala dintre Rusia. a reprezentat un model nu atât datoritã performanþelor sale ieºite din comun. China are nevoie vitalã de tehnologia americanã. China ºi India. A fost o intervenþie aprobatã de Consiliul de Securitate ºi. când existã. 92. în momentul de faþã. ci cu cauze.000 de persoane: 120. În primul rãzboi din Golf. Omul obiºnuit simþea întrucâtva cã America nu are nici imperiu de extins. Este adevãrat cã nici unul dintre aceste state nu vede neapãrat cu ochi buni poziþia SUA ºi fiecare ar dori sã o contracareze. sancþionatã prompt ºi chiar ireversibil.000 în Europa. Poate s-ar simþi atrasã – din punct de .Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 271 de multe pericole. nu cu imperii. iar trupele americane din afara graniþelor se ridicã la circa 250. În intervenþia din Kosovo. ci a unuia nonteritorial. de vase de aprovizionare). altele mai ascunse. Este ºansa fãrã de care ele nu pot înregistra evoluþii tehnologice semnificative. i-am descoperi imediat inconsistenþa. Dacã am insista asupra acestei idei. problema nu mai este cea a unui imperiu teritorial. Nesocotirea Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi chiar a NATO sunt foarte costisitoare. SUA au fost în fruntea unei largi coaliþii internaþionale.

ºi în promovarea uneori axcesivã a cerinþelor globalizãrii. imaginea internaþionalã nu este un lucru secundar. Imaginea ºi prestigiul de care se bucurã nu sunt asociate doar cu performanþele lor în diferite domenii. SUA nu duc în spate o „raniþã cu încãrcãturã istoricã“. cât ºi de poziþia istoricã. . Zbigniew Brzezinski spunea cã SUA vor fi „prima. cu alte state. dar ea trebuie sã se concretizeze cu deosebire într-o poziþie de mare echilibru. cum ar fi refuzul de a semna Protocolul de la Kyoto. Miza problemei nu se aflã atât în relaþia SUA cu alte puteri majore ºi. în general. în cele din urmã. Direcþia principalã de presiune asupra politicii americane pe termen mediu ºi lung va veni dinspre propriul electorat ºi conºtiinþa democraticã a acestuia. la un tip de comportament politic care sã rãmânã în memoria istoriei. a libertãþii. Nu este întâmplãtor cum va fi jucat acest rol. În primul rând din perspectivã americanã. De aceea. Semn cã situaþia va reveni la matca tradiþionalã cu care ne-a obiºnuit America. trebuie sã þinã seama. îndeobºte. le declanºeazã existenþa vecinului puternic). vocile chiar aspre venite din interior se înmulþesc. În ambele planuri. vocile critice. Media ºi literatura de analizã americane sunt extrem de severe ºi extrem de atente cu evoluþia SUA pe plan internaþional. Asemenea fapte se situeazã ºi în planul acþiunilor militare prea frecvente. Puterea Americii stã în primul rând în puterea ei tehnologicã. În acest sens. ci în cel al faptelor. Puterea dominatoare pe care o deþin Statele Unite are nevoie sã se converteascã ºi în anumite prerogative – ºi aici unilateraliºtii semnaleazã un fenomen real –. pentru îndeplinirea cãrora nu este nevoie sã se recurgã la puseuri de unilateralism. În cazul acesta. America nu poate fi într-un fel acasã ºi în alt fel pe plan internaþional. ºi în tendinþa SUA de a lua hotãrâri unilaterale. Miza se aflã în relaþia SUA cu opinia publicã internaþionalã ºi cu opinia publicã internã. Fiind singura superputere. a dezvoltãrii. Miza este în altã parte: SUA pot susþine un examen cu valoare istoricã. totdeauna situat de partea dreptãþii. China trebuie sã se gândeascã la viitorul ei economic ºi tehnologic. nu încape nici un fel de îndoialã cã SUA vor sã-ºi exercite prerogativele într-o formulã modernã. SUA sunt avantajate atât de poziþia lor geograficã (America este desprinsã de tensiunea graniþelor. Poziþiile critice frecvente pe plan internaþional nu rãmân fãrã ecou în plan intern. coaliþiile antiamericane sunt puþin probabile. America a au obiºnuit opinia publicã internaþionalã cu un anume comportament. Nu dorim sã sugerãm cã dezlegarea s-ar afla în domeniul unei noi strategii de imagine. de temerile pe care. Constrângeri foarte mari pentru SUA din aceastã direcþie nu au de unde sã vinã. acþiunilor ºi atitudinilor internaþionale care au început sã erodeze aceastã imagine. Lipseºte ceea ce îndeobºte reprezintã liantul coaliþiilor: ameninþarea imediatã. Nici o decizie realistã nu poate face abstracþie de acest atu strategic de care fiecare stat. preocupat de propria evoluþie.272 Geopolitica vedere strategic – de un parteneriat cu Rusia. ultima ºi singura superputere globalã“. o istorie de conflicte cu vecinii. Pentru o superputere. ci deopotrivã cu acest model de comportament. Conºtiinþa faptului cã acesta este un moment unic pentru o putere unicã va conduce. care sã exprime cerinþe profunde ale vieþii internaþionale. ºi în cel al lipsei de cooperare în probleme ecologice cheie.

acordul a dus la eliminarea a mai mult de jumãtate dintre barierele vamale în ceea ce priveºte produsele agricole. marcheazã o schimbare fundamentalã în politica economicã americanã. s-a cerut eliminarea majoritãþii tarifelor ºi barierelor comerciale naþionale. În interiorul NAFTA nu existã libertatea de miºcare a forþei de muncã. Cu toate acestea. . ceea ce îi conferã o anume trãinicie. pe fondul unei adevãrate proliferãri a acordurilor regionale ºi al unui discurs anti-multilateralism pronunþat. nu are un parlament. ea nu poate fi interpretatã doar în termeni de rãspuns la provocarea venitã de peste Ocean. dar treptat el se extinde ºi asupra serviciilor bancare. stabilindu-se ºi un program pentru eliminarea lor totalã în urmãtorii 15 ani. cu toate acestea. NAFTA nu dispune de pletora de instituþii supranaþionale ale Uniunii Europene. Spre deosebire de UE. investiþiilor ºi transportului rutier de mãrfuri. În 1994. diferenþele dintre cele douã acorduri economice sunt mult mai proeminente. în amplificarea relaþiilor comerciale dintre ele. existã doar o comisie de arbitraj pentru a soluþiona disputele comerciale.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 273 NAFTA – o regiune natural integratã 1989. consacrând ºi amplificând o serie de tendinþe vizibile în comerþul dintre cele trei þãri. Deºi. Imediat dupã semnare. Acordul a apãrut ºi s-a construit pe o piaþã naturalã integratã. NAFTA are rãdãcini în istoria devenirii þãrilor membre. Apariþia noii entitãþi economice a fost motivatã în primul rând de necesitatea de a face faþã provocãrii reprezentatã de integrarea europenã. în repetate rânduri. nu semneazã tratate de comerþ internaþional sau tratate referitoare la protecþia mediului. NAFTA acoperã în principal comerþul cu produse. NAFTA a rãmas. Astfel ia naºtere NAFTA – Acordul de Liber Schimb al Americii de Nord (North American Free Trade Agreement). De asemenea. un acord comercial care stimuleazã schimbul de produse. fãrã a beneficia de o construcþie suprastatalã menitã sã coordoneze dezvoltarea integratã a statelor componente. migraþia forþei de muncã dinspre Mexic cãtre SUA sau Canada fiind consideratã inacceptabilã. NAFTA – cea mai puternicã formã de integrare economicã dupã cea europeanã – a apãrut pe o platformã de comerþ regional îndelungat. Nu existã planuri pentru armonizarea legislaþiei ºi nici echivalentul instituþional al Curþii Europene de Justiþie. Decizia SUA de a urma ºi calea regionalismului – înþeles atât în sens geografic. anul în care SUA semneazã Acordul de Liber Schimb cu Canada. cât ºi în sens de comerþ preferenþial cu diverºi parteneri – a revigorat discuþiile cu privire la regionalism versus multilateralism. Statele Unite fuseserã susþinãtorul cel mai înfocat al multilateralismului în domeniul comerþului exterior ºi un opozant la fel de hotãrât al iniþiativelor regionale. O altã deosebire esenþialã constã în discrepanþa economicã din interiorul NAFTA. nu are o instituþie permanentã similarã Consiliului de Miniºtri. în esenþã. de mimare a unei structuri comerciale noi. fiind de fapt o consfinþire a unei stãri de fapt. Pânã în acel moment. NAFTA nu participã la activitatea unor forumuri internaþionale. SUA completeazã acest acord de liber schimb cu unul asemãnãtor încheiat cu Mexicul. cei trei parteneri nu au în vedere crearea unei uniuni monetare ºi economice ºi nu urmãresc corelarea politicilor în acord cu o cartã economicã ºi socialã comunã. Unele trãsãturi – precum forþa economicã ºi populaþia – apropie NAFTA de UE: NAFTA are o populaþie de 445 de milioane de locuitori ºi un PNB de aproape 15 mii de miliarde dolari.

Nu de puþine ori. Canada! a înlocuit God Save the Queen ca imn naþional. Preºedintele George Bush. Sbragia. în cãutare de forþã de muncã mai ieftinã. NAFTA a generat o vie disputã în cadrul societãþii americane în ansamblu. de asemenea. în cazul în care acordul nu ar fi fost semnat. libertatea ºi cãutarea fericirii“. numai între 3-5% dintre filmele care rulau în Canada erau de origine canadianã. aºa cum semnaleazã ºi Alberta M. au evoluat în condiþii istorice diferite. în Statele Unite ºi în Mexic. înainte de a fi discutat în Congresul american. cã strângerea relaþiilor economice cu marele vecin de la sud ar putea afecta identitatea naþionalã canadianã. Constituþia Federaþiei Canadiene a fost un „Act al Americii de Nord Britanice“ (British North America). l-a sprijinit energic. presupunând deci implicarea statului în protejarea societãþii. canadianã ºi americanã. care accentua implicarea directã a guvernului în economie.53 Stumbling blocks vs. argumentând cã el va contribui la crearea de locuri de muncã în fiecare dintre cele trei state membre. aºa cum o fãcuserã chiar ºi înainte de crearea NAFTA. proclamat de regina Victoria. Canadienii nu au rupt cu tradiþia englezã aºa cum au fãcut-o americanii. Building blocks Întrebarea esenþialã în legãturã cu NAFTA este. Interesant este cã. pentru fiecare amendament la Constituþie. de origine americanã. Canadienii. întrucât standardele mexicane în aceastã privinþã erau mult mai scãzute. canadienii trebuiau sã trimitã o petiþie Camerei Comunelor din Marea Britanie. ordinea ºi un bun guvernãmânt“.274 Geopolitica Decalajele nu sunt însoþite de o politicã menitã sã ajute statul defavorizat. la un moment dat. Bill Clinton a condiþionat sprijinul pentru acord de protejarea locurilor de muncã ale americanilor ºi a mediului ambiant din aceastã þarã. decizia de a îmbrãþiºa o strategie regionalã ºi de a nu mai considera cã multilateralismul reprezintã singura . Numeroase grupuri sociale ºi personalitãþi considerau cã acordul economic va conduce la pierderea de locuri de muncã americane – din cauza salariilor modeste din Mexic – precum ºi la prejudicierea mediului înconjurãtor. temerea cã mare parte dintre industriile canadiene vor migra cãtre sud. aºa cum stau lucrurile în cadrul UE. De abia în 1980. Deja anumite date ºi tendinþe erau de naturã sã întreþinã aceste îngrijorãri. Instructiv este faptul cã dezbaterile nu au avut loc doar pe tãrâm american. toþi membrii cabinetului au fãcut lobby în favoarea acestui proiect. de pildã. Pânã în 1982. Seymour Martin Lipset vorbeºte ºi de o adevãratã „prãpastie culturalã“ provenind din faptul cã cele douã naþiuni. restul fiind. care iniþiase ºi negociase acordul NAFTA. subliniind rolul individului. Întemeietorii Federaþiei Canadiene proclamau „pacea. de ce „Statele Unite au luat. mesajele persuasive au fãcut apel la ameninþãri sau la proiectarea unor imagini înfricoºãtoare. O serie de lideri canadieni au exprimat. În Canada a fost puternicã influenþa politicii tory. în timp ce pãrinþii întemeietori ai Americii accentuau „viaþa. De la adoptare (1867) pânã în 1982. De pildã. Clinton a iniþiat nu mai puþin de 18 evenimente publice în sprijinul acordului NAFTA ºi s-a întâlnit cu peste 150 de reprezentanþi ai Camerei. în proporþie covârºitoare. În lunile care au precedat votul. ºi-au exprimat îngrijorarea. O.

regiunile ar fi adevãrate „stavile“ („stumbling blocks“) în calea liberalizãrii fluxurilor comerciale. necesarã pentru a contracara efectele multilateralismului. ca forþã de contrapondere. în cele din urmã. Prestaþia în cadrul regiunilor ar reprezenta. Runda Uruguay a fost încheiatã ºi ca urmare a faptului cã unele state membre ale Uniunii Europene au acceptat condiþiile GATT doar în virtutea faptului cã aparþineau acestei entitãþi economice. Dezbaterea se centreazã în jurul urmãtoarelor întrebãri: – Uniunea Europeanã ºi NAFTA manifestã tendinþe de a se închide. ca variantã paralelã. de a se retrage cãtre sine. Susþinãtorii strategiei regionale considerã cã blocurile regionale constituie adevãrate pietre de temelie – „building blocks“ – pentru edificarea sistemului global integrat. care urmeazã logica profitului. printr-o strategie gradualã. Teama de a nu fi exclus de pe piaþã. o poartã de acces cãtre economia globalã. Contribuþia regiunilor la liberalizarea comerþului mondial ar putea fi înþeleasã. Câteva dovezi susþin ipoteza regionalismului drept piatrã de temelie a liberalizãrii complete a comerþului: crearea NAFTA a determinat un adevãrat val de liberalizare în domeniul investiþiilor. fie cã sunt de o amploare mai mare. în aceastã perspectivã. integrat. printr-o comparaþie cu jocul de domino: un acord regional devine atrãgãtor pentru tot mai mulþi membri. un fel de antrenament pentru jocul mai complicat ºi mai solicitant în cadrul sistemului global. ai blocurilor regionale considerã. fie mai micã. dimpotrivã. a bunãstãrii mondiale în general. care va conduce la liberalizarea comerþului mondial în ansamblu. Membrii unor astfel de acorduri de liber schimb nu sunt motivaþi sã reducã . constituind o adevãratã forþã care leagã grupãrile regionale într-un puternic cadru nonguvernamental. Rãspunsul la aceastã întrebare se înscrie în cadrul unei dezbateri actuale mai largi cu privire la raportul dintre regionalism ºi multilateralism. tendinþa – existentã ºi ea – de regionalizare dupã criterii geografice este semnificativ contracaratã de activitatea companiilor transnaþionale.56 Criticii regionalismului. în aceastã viziune. Atractivitatea acordurilor de liber schimb creºte proporþional cu creºterea costurilor neaderãrii. ci completeazã abordarea multilateralã. cã acordurile de liber schimb – numite ºi „grupãri geografice discriminatorii“57 –. la influenþa pe care fiecare dintre aceste tendinþe o are asupra comerþului mondial. toate þãrile ajung sã facã parte din acelaºi sistem global. În plus. Acestea traverseazã regiunile. care nu exclude. Modelul este unul evoluþionist: acorduri de liber schimb – regiuni economice mari – sistem complet liberalizat. în literatura de specialitate se pot identifica douã mari curente care coaguleazã dezbaterile cu privire la blocurile economice regionale. ale izolãrii. împiedicã liberalizarea schimburilor la nivel global. ca factor de accelerare a procesului de globalizare. stimuleazã aderarea pânã când.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 275 cale spre liberalizarea comerþului mondial“54. de a nu mai avea nici un cuvânt de spus în negocierile internaþionale alimenteazã o reacþie în lanþ. de a încuraja schimburile intraregionale ºi de a le reduce pe cele inter-regionale? – Regiunea Asia de Est poate constitui o alternativã la cele douã regiuni deja constituite? – Integrarea regionalã submineazã multilateralismul?55 Tendinþa contemporanã spre regionalizare a fost interpretatã în moduri diverse: ca înlocuitor al multilateralismului pe cale de dispariþie. Sistematizând.

Gradul de liberalizare este cel mai mic în momentul în care existã un numãr mic de actori de dimensiuni moderate ºi comparabile – aºa cum ar sta lucrurile în momentul în care blocurile regionale mari s-ar consolida. instrumente ale economiei politice. care nu sunt urmate de mãsuri cu caracter reciproc din partea þãrii/þãrilor mari. de atingere a pragului de stabilitate. apartenenþa la aceste entitãþi economice este consideratã o modalitate de sporire a puterii politice. NAFTA este o problemã de politicã externã Valul de regionalizare care caracterizeazã perioada actualã. totuºi. îºi concentreazã toate eforturile în interiorul acordului din care fac parte. aceeaºi valoare mare a acestui raport se obþine în momentul în care pe scena comerþului mondial existã o multitudine de actori. modelul aratã cã raportul dintre comerþul mondial ºi PIB mondial ar cunoaºte cea mai scãzutã valoare în momentul în care numãrul actorilor de mãrime ºi forþã comparabile ar fi de 3. ci mai cu seamã politice: „sistemele de schimb regional reprezintã. dacã vizualizãm relaþia dintre gradul de liberalizare al economiei mondiale ºi numãrul actorilor care participã la economia mondialã. Atunci când puterea este concentratã în mâinile unei puteri hegemon. –conotaþiile politice ale acordurilor de liber schimb le întrec în semnificaþie pe cele economice. fie cã este denumit „noul regionalism“60. iar contribuþia strategiei regionale la creºterea bunãstãrii generale ºi a bunãstãrii participanþilor este minimã. – când. ridicate pe fundaþii de naturã politicã. Într-o astfel de evaluare. dacã nu chiar contraproductivã. ar prezenta urmãtoarele trãsãturi: – sau mai multe þãri mici se alãturã uneia mari.276 Geopolitica barierele comerciale ºi vamale cu statele nemembre. în mod esenþial. – gradul de liberalizare între membri nu este spectaculos. regionalismul va reprezenta noua formã pe care o vor lua conflictele geoeconomice. ele sunt în egalã mãsurã menite sã protejeze statele de propriile grupuri interne de interese ºi sã protejeze statele unele faþã de celelalte“58. Pentru SUA. Drept dovadã în acest sens este adus un model matematic conceput de Jagdish Bhagwati59. Deci motivele care întemeiazã crearea zonelor comerciale de liber schimb nu ar fi economice. tind sã fragmenteze economia mondialã. mai degrabã decât sã contribuie la unificarea sa. obþinem o curbã în forma literei U. . una – þãrile mici recurg la mãsuri de reformã în mod unilateral. fie „al doilea regionalism“61 (spre deosebire de regionalismul anilor ’60). în cele din urmã. ªi mai surprinzãtor. nu mai sunt interesaþi de consolidarea unui sistem comercial care. aceasta ia naºtere ca urmare a unor concesii fãcute de þãrile mici. care aratã cã. ci modest. Blocurile comerciale mari. sã aibã o dimensiune globalã (vezi harta 19). în sensul cã raportul dintre exporturile globale ºi PIB-ul global este mare. se poate vorbi de liberalizare. sau nu pur economice. cu consecinþe politice dintre cele mai serioase. Criticii regionalismului cred cã menþinerea unui sistem regional consumã din resursele necesare menþinerii ºi consolidãrii unui sistem global. economia mondialã este relativ liberalizatã.

Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 277 a) b) Harta 19: a) Building blocks b) Stumbling blocks .

pe lângã faptul cã ar susþine interesele comerciale ale SUA. refuzul europenilor de a participa la negocieri comerciale multilaterale în 1982. de cele mai multe ori. vecini. În momentul în care valoarea tarifelor vamale ºi comerciale scade. precum ºi cu acela de a menþine stabilitatea unui sistem internaþional multilateral. a rutei regionale pe care se îndrepta Europa Occidentalã a avut loc pe baza unor serioase considerente strategice. – succesul integrãrii europene. au existat voci care au propus încheierea unui acord NAFTA. Dupã încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. de cãtre SUA. iar statele sunt tentate sã recurgã la strategii care sã valorifice apropierea geograficã. politica externã americanã de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial a fost ghidatã de multilateralism: comerþul mondial pe baze nediscriminatorii. Unul dintre motivele eºecului a fost ºi opoziþia din partea SUA. În acel deceniu. ar produce prosperitate ºi ar preveni reapariþia condiþiilor care au favorizat ultima conflagraþie mondialã. al anilor ’60. distanþa fizicã devine o variabilã mult mai semnificativã în ecuaþia comerþului. Ce a intervenit nou între anii ’60 ºi anii ’90 pânã în punctul în care SUA – arhitect ºi susþinãtor al sistemului comercial multilateral – au decis sã urmeze ºi calea regionalã. sã înþeleagã acest regionalism mai mult în sens geografic decât în cel de comerþ preferenþial? Existã mai multe motive care explicã schimbarea de orientare a politicii comerciale americane: recesiunea ºi instabilitatea economicã din deceniile al ºaptelea ºi al optulea. Proiectul nu s-a bucurat de succes nici în rândul politicienilor – pe motiv cã un astfel de parteneriat ar fi alimentat sentimentele antiamericane (exprimate în mod oficial de generalul de Gaulle) – nici al economiºtilor – pe motiv cã ar fi diminuat câºtigurile americane acumulate de pe urma comerþului liber ºi a sistemului GATT. Acest lucru are loc ca urmare a faptului cã noul regionalism este stimulat de mãsurile de eliminare a barierelor vamale ºi comerciale. tendinþele protecþioniste din partea unor grupuri de interese americane. securitatea ºi abordarea multilateralã în comerþul exterior erau vãzute de cãtre americani drept douã feþe ale aceleiaºi monezi. sã nu se mai opunã celui de-al doilea val al regionalismului ºi. Pe lângã acestea. însemnând North Atlantic Free Trade Agreement (în care ar fi urmat sã fie inclusã ºi Marea Britanie). Prin urmare.278 Geopolitica – determinantul „regional“ este înþeles în sensul sãu geografic/fizic. Acceptarea. Stabilitatea ºi prosperitatea Europei Occidentale erau vãzute ca fiind compatibile cu obiectivul american de a îngrãdi puterea sovieticã. Compatibilitatea . cu atât valoarea fluxurilor comerciale creºte. noul regionalism mai este denumit „regionalismul regional“.62 De aceea. a înregistrat un cvasieºec (excepþie fãcând procesul de integrare europeanã). participanþii la astfel de acorduri sunt. Primul regionalism. – necesitatea de a asigura securitatea ºi stabilitatea graniþei cu vecinul din sud. Acordurile regionale preferenþiale – caracteristice perioadei interbelice – au fost multã vreme considerate drept cauza de fond a confruntãrii care a urmat. trei motive se desprind ca relevanþã ºi greutate: – mediul de securitate modificat în datele sale fundamentale. cu cât distanþa este mai micã. importanþa distanþei geografice creºte. mai ales. Prin urmare. eºecul Rundei Uruguay de a relansa sistemului mondial ghidat de multilateralism. Fluxul comercial este invers proporþional cu distanþa geograficã ºi cu valoarea tarifelor vamale ºi comerciale.

. calea regionalã reprezintã o încercare de sporire a puterii de negociere a SUA în context multilateral. pe deasupra. cu succesul integrãrii europene: „Era din ce în ce mai dificil sã convingi Congresul american cã SUA nu trebuie sã recurgã la acorduri comerciale preferenþiale discriminatorii în condiþiile în care exportatorii americani se confruntau cu astfel de practici din partea europenilor. aºa cum am arãtat. Faptul cã SUA pot participa la mai multe grupãri ºi cã. Dupã încheierea Rãzboiului Rece. diminuarea posibilitãþii ca între þãrile europene sã izbucneascã un conflict militar a modificat evaluãrile în domeniul securitãþii fãcute de americani. în cinci propoziþii67: – NAFTA nu va avea efecte asupra numãrului de locuri de muncã din Statele Unite.“64 Mai mult. Devenea evident cã regionalismul în Europa nu va dispãrea. acela de lider incontestabil – le oferã o altã poziþie în negocierile multilaterale propriu-zise. În felul acesta. – sistemul monetar bazat pe convertibilitatea dolarului. Importanþa geopoliticã a acordului este sintetizatã de analistul Paul Krugman. un fel de sperietoare la care SUA apeleazã pentru a forþa concesii din partea diferiþilor parteneri. Regionalismul pe baze preferenþiale nu va fi contracarat de insistenþa americanã de partea multilateralismului. Integrarea Mexicului are ºi ea o importantã dimensiune strategicã. – Banca Mondialã – cadrul care sã asigure mobilizarea surselor pentru dezvoltare. deþine importante zãcãminte de petrol. Prezenþa acestei þãri în structura NAFTA duce la procurarea de resurse energetice suplimentare ºi reduce dependenþa de Orientul Mijlociu. acela de a avea la graniþa de sud o þarã sãracã ºi. ci este o modalitate de a preveni un pericol esenþial. se ºtie. au o capacitate sporitã de a juca un rol semnificativ – de cele mai multe ori. Statele Unite au fost nevoite sã acþioneze într-un mediu în care legãtura dintre securitate ºi politica economicã externã era mult redusã faþã de perioadele din trecut. ba mai mult. Din acest moment. în cele din urmã. Calea regionalã este atrãgãtoare pentru America ºi din motivul cã aceastã þarã are capacitatea de a face parte din mai multe acorduri încheiate pe baze geografice – America face parte din NAFTA. eficienþã sau creºtere economicã.Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 279 dintre interesele de securitate ºi interesele economice ale SUA a determinat succesul abordãrii multilaterale. Pentru SUA acest acord nu înseamnã locuri de muncã. Prin urmare. calea regionalã îmbrãþiºatã de SUA este folositã mai mult ca un factor de presiune în negocierile internaþionale multilaterale. el va atrage noi membri. Al doilea motiv care explicã opþiunea regionalã a SUA are de-a face. instabilã. a sistemului de comerþ mondial bazat pe patru piloni instituþionali fundamentali: –GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) – cadrul formal pentru comerþul liber. în viziune europeanã. profesor de economie la cunoscutul Massachusetts Institute of Technology. Mexicul. cele douã regionalisme îºi vor uni forþele. în cadrul acestora. dar ºi din APEC. – Fondul Monetar Internaþional – cadrul formal care sã punã ordine în schimburile monetare la nivel mondial. dupã cum relevã Alberta Sbragia63. a fost creat contextul ideal pentru articularea argumentului cã una dintre cele mai bune metode pentru a face faþã regionalismului european este aceea de a crea un regionalism nord-american ºi cã.

în anumite condiþii. Comerþul SUA cu partenerii sãi din interiorul NAFTA este intens. NAFTA este în mod esenþial o problemã de politicã externã. atunci el apare mai puþin relevant: „Canada este partenerul numãrul unu al Statelor Unite. Spus mai direct ºi oarecum simplist. – Pentru SUA. raportat la volumul pe care îl au schimburile comerciale ale SUA. probabil. Sintetizând. mai mult de douã treimi din comerþul exterior al acestora este derulat cu Statele Unite. nici nu va ajuta mediul înconjurãtor.280 Geopolitica – NAFTA nici nu va prejudicia. pentru Canada ºi pentru Mexic comerþul exterior înseamnã comerþ exterior cu Statele Unite. . la o uºoarã scãdere a salariilor reale ale muncitorilor necalificaþi din America. iar Mexicul al treilea. doar un sfert din comerþul SUA este derulat cu cei doi vecini ai sãi. NAFTA este rezultatul unei strategii prin care SUA îºi propun sã rãspundã diverselor provocãri venite din mediul lor extern. Mai curând. NAFTA permite Statelor Unite sã urmeze ºi o cale regionalã care. NAFTA – cel puþin în forma în care funcþioneazã acum – nu prezintã foarte multe motive de atractivitate pentru SUA. – NAFTA va conduce. se poate spune cã NAFTA nu reprezintã începutul unui proces de integrare al Americilor similar sau analog celui care traverseazã continentul european. totuºi. în ciuda acestui fapt. În schimb. Comerþul direct dintre Canada ºi Mexic este foarte redus. sã le sporeascã puterea în sistemul multilateral pe care l-au creat ºi impus dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. un mic câºtig în venitul general al SUA.“66 Þinând cont de aceste considerente. în afara capacitãþii sporite de negociere într-un cadru multilateral ºi a impunerii unui control puternic asupra vecinului din sud. – NAFTA va produce.

Rusia cuprinde aproximativ 75% din suprafaþa fostului teritoriu sovietic ºi 60% din potenþialul economic. de o delegitimare a statului. aºteptând doar momentul prielnic. s-ar spune cã transformarea nu este atât de profundã. însoþitã de temeri ºi derutã. Ea a modificat contururile statale în regiune ºi plaseazã Rusia într-o poziþie cu totul particularã. astfel. fãrã ezitare. un adevãrat cutremur politic. în special nuclear. un imperiu care fusese construit cu metodã timp de trei sute de ani ºi a cãrui ultimã denumire a fost Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Rusia a constituit forþa principalã a unei structuri statale întinse pe o mare suprafaþã a continentului eurasiatic. ceea ce ne obligã sã judecãm în alþi termeni. În toate þãrile din Europa Centralã ºi de Est tranziþia este un proces dureros. În felul acesta. O tulburãtoare transformare a fãcut ca harta Eurasiei. Transformarea internã a Rusiei reprezintã procesul cu cele mai mari semnificaþii geopolitice. Pe continentul rusesc ea îmbracã o altã complexitate.Poligonul rusesc Laborator al unui nou experiment istoric Sfârºitul Rãzboiului Rece a fost marcat de douã evenimente geopolitice majore. ultimul imperiu. parcã amânându-ºi deznodãmântul. aºa cum era cunoscutã de multe decenii. care contrasteazã izbitor prin modul de desfãºurare: unul înfãptuit cu repeziciune. într-o altã perspectivã. a dispãrut. nevoitã peste noapte sã-ºi revadã prioritãþile. Aici trãieºte peste jumãtate din populaþia fostei URSS. Celãlalt a mai întârziat. Un moºtenitor legal al fostului imperiu existã: Rusia. iar seducþia imperialã continuã sã fie puternicã. o prãbuºire simultanã a sistemului politic ºi economic. pretinde alte eforturi. Judecând dupã mãrimea Federaþiei Ruse. Rusia deþine cea mai mare parte a armamentului sovietic. Nu este vorba numai de dificultãþile propriu-zise ale transformãrii. Avem în vedere nu numai destructurarea propriu-zisã. divizarea Germaniei s-a încheiat. S-a schimbat pur ºi simplu contextul geopolitic în care era plasatã Rusia. cea mai mare parte a bogãþiilor naturale ale defunctei uniuni ºi se întinde de la Marea Neagrã la Oceanul Pacific (vezi harta 20). solicitã alt preþ. sã se modifice radical. Rusia se aflã la o rãscruce de tentaþii. evoluþia sa. Rusia a reprezentat pivotul unui imperiu. Ea a fost sedusã de . Destrãmarea fostului imperiu poate fi numitã. de fapt. fãrã a reuºi sã evite prãbuºirea finalã. de o pierdere a încrederii ºi speranþei.

fãrã a fi preocupatã cum se cuvine de propria dezvoltare. în prezent. De aceea. în noul context. Care dintre ele va învinge? Rusia poate fi. ea a degajat chiar un sens al vastitãþii). Rusia reprezintã un teritoriu extrem de instructiv. Acum Rusia este somatã de istorie sã se desprindã de propriul ei model de dezvoltare. suprafaþã. ca un imens laborator unde ele sunt testate.282 Geopolitica BIELORUSIA Moscova UCRAINA R U S I A MOLDOVA KAZAHSTAN GEORGIA UZBEKISTAN ARMENIA AZERBAIDJAN TURKMENISTAN TADJIKISTAN KÎRGÎSTAN Harta 20: Comunitatea Statelor Independente (CSI) întindere. fascinant chiar. corelatã cu o mare diversitate etnicã. fiind þara unde niciodatã evoluþiile nu au fost încheiate. sã-ºi racordeze cadenþa cu cea a lumii de azi. Evoluând potrivit unor precepte clasice. reprezintã sfidarea. pe teritoriul rus concureazã mai multe Rusii. mereu subsumatã expansiunii. strategii ºi valori deosebite. tipului de competiþie pe care o implicã evoluþia postindustrialã. Rusia este mai puþin pregãtitã pentru a face faþã noilor modele de dezvoltare. privitã ca un adevãrat poligon de încercare pentru principalele teorii ale geopoliticii. Ceea ce reprezentau pânã ieri atuuri pot fi privite. þarã în care aceastã orânduire ºi-a gãsit elemente de sprijin într-o întreagã evoluþie . dimensiune. ca dezavantaje. sã se întoarcã asupra ei înseºi. în care prioritãþile au fost reprezentate de semne emblematice ale extensivului: mãrime. o abordare de tip clasic a dezvoltãrii. deci. care a avut în vedere cu preponderenþã factori de ordin cantitativ. Evoluþia istoricã a statului rus a consacrat un mod tradiþional. Din perspectivã geopoliticã. Seducþia trecutului este imensã. Faptul cã astãzi Rusia are o armatã numeroasã ºi puternicã. Frustrãrile prezentului. tocmai întinderea. nu este exagerat sã spunem cã. copleºitoare. De data aceasta. poate chiar elemente constitutive ale unei poveri istorice. este un atu sau un dezavantaj? Dar mãrimea teritoriului? Þarã care a întemeiat ºi simbolizat socialismul. simbolizând modele. în care întinderea a reprezentat aproape o obsesie (în timp. dar foarte costisitoare.

a unui teritoriu de mãrimea Olandei (vezi harta 21). O mare þarã. Rusia joacã rolul de adevãrat tampon. cãrora nu le poate face faþã decât prin coerenþã internã.Poligonul rusesc 283 istoricã (conducerea de tip autoritar. într-adevãr. Þarã de dimensiuni continentale. fãrã îndoialã. Gromîko se plaseazã într-o linie de continuitate cu marile dominante ale istoriei ruseºti. Rusia a petrecut 106 ani numai în lupte. Se poate. care nu au cunoscut întreruperi semnificative. Dar o placã turnantã nu existã ºi nu funcþioneazã doar prin sprijin extern. specula cu privire la ceea ce va fi gândit ºi imaginat Gromîko în faþa hãrþii. sã privesc la aceastã hartã ºi sã reflectez“2. geopolitica poate fi sugestiv descrisã ºi prin cuvintele lui Haushofer: „conºtiinþa geograficã a statului“. desfãºurat cu metodã. conferind acestei þãri rolul de laborator al unui nou experiment istoric. O istorie de permanent expansionism teritorial. Zbigniew Brzezinski îºi începe cartea sa Game Plan cu relatarea unei scene demne de luare-aminte. nu are ieºiri sigure spre Oceanul Planetar. de aceea. Ea se situeazã la întretãierea nu numai a unor zone politice. de placã turnantã. Poate din curtoazie. Independent de definiþii ºi caracterizãri. iar interesul lumii întregi este ca aceastã placã turnantã sã existe ºi sã funcþioneze. psihologicã. care prin forþã militarã s-a extins enorm. O camerã cu un fotoliu îndreptat cãtre un perete pe care se afla o hartã: harta lumii vãzutã de la Moscova. Rusia este supusã unor câmpuri de forþã teribile. Douã fapte ni se par ilustrative în acest sens. nu obiºnuiesc sã rupã din timpul lor pentru a gândi asupra „imperativelor istorice ºi geopolitice care modeleazã relaþiile unei naþiuni cu lumea“3.4 Situaþia geograficã a Rusiei este. „înapoierea oceanicã“ a Rusiei s-a accentuat dramatic dupã încheierea Rãzboiului Rece. poate pentru cã presimþea cã îndelungata sa carierã în fruntea Ministerului de Externe nu avea sã mai dureze mult. Gromîko îºi invitã oaspetele într-o încãpere alãturatã biroului sãu. Fireºte cã Rusia compenseazã acest dezavantaj prin poziþia privilegiatã: ea ocupã zona cea mai întinsã ºi inima Eurasiei. Rusia este confruntatã dintr-o datã cu o sumedenie de sfidãri. Expansiunea s-a fãcut prin intermediul conflictelor militare. moºtenitoare a unei evoluþii niciodatã încheiate. între 1700 ºi 1870. sunt autori care vorbesc despre Rusia ca despre o „fundãturã continentalã“. în medie. continuã autorul. care fixeazã adevãrul fundamental cã politica trebuie sã fie pãtrunsã de condiþia geograficã în care are loc. Suferinþã clasicã. dar nu se poate ocoli întrebarea pe care ºi-o pune autorul american: oare câþi miniºtri de externe ai statelor occidentale au o asemenea hartã ºi vin sã mediteze în faþa ei? Înalþii demnitari. Este un proces care are loc sub o teribilã presiune istoricã. pe baza unei viziuni ºi care a avut drept rezultat anexarea în fiecare an din ultimele douã secole. socialã. din care numai douã au fost defensive. un înalt funcþionar NATO este invitat de Andrei Gromîko la Moscova. de dominatoare ca în cazul Rusiei.1 În prima parte a anului 1985. ci ºi a unor mari spaþii culturale. în cadrul a 38 de campanii militare. Fiind într-o asemenea poziþie. când a pierdut practic ieºirea la Marea Neagrã ºi importante cãi de acces la Marea Balticã. între ea ºi aceastã mare interpunându-se statele baltice. paradoxalã. Ministrul de externe îi mãrturiseºte oaspetelui cã de câteva ori pe sãptãmânã se retrage în respectiva încãpere ºi „nu fac decât sã stau aici. . supraevaluarea rolului unui stat centralizat). De pildã. cea mai importantã fiind reconstrucþia internã. Arareori aceastã conºtiinþã geograficã a statului apare atât de pregnantã.

în câmpiile Niprului s-au aºezat slavii orientali. de Rurik. p. Locul geografic pe care a apãrut Rusia Kieveanã a fost mai întâi ocupat de o ramurã a vikingilor condusã. bulgari –. . Cel mai adesea. sciþi. La rândul lor. The Geopolitics of Domination. ªi. moment într-adevãr foarte important în devenirea acestei þãri. Ei veneau dinspre Baltica în cãutarea unei rute comerciale mai scurte spre Constantinopol. de calitatea rãspunsului la problema dezvoltãrii sale interne. Presiunea exterioarã nu poate fi contracaratã decât de o presiune interioarã. perceperea Rusiei drept „o pradã“ poate deveni obsedantã. în primul rând. la fel de puternicã. Ulterior. Prima Rusie – Rusia Kieveanã Chiar în literatura de specialitate este puþin abordatã problema originilor îndepãrtate ale Rusiei. Este o mare miºcare demograficã ce se încheie în jurul secolului al VII-lea. Routledge. se pare. Restabilirea misiunii geopolitice a Rusiei depinde. slavii se amestecã ºi cu alte populaþii aflate deja în aceste þinuturi – finlandezi. istoria Rusiei începe cu Rusia Kieveanã. London. cunoscutã sub numele de Rusia Kieveanã5. formând o primã unitate statalã. dacã aceasta din urmã nu existã.284 Geopolitica Marele cnezat al Moscovei 1462-1689 1689-1801 1801-1904 1904-1991 Harta 21: Istoria de expansiune a Rusiei (apud Geoffrey Parker. sarmaþi. 1981. 86) prin vitalitate proprie.

distrugând un imperiu pe cale de a se naºte. care înlesnesc negoþul. De aceea. Schimbul intens de mãrfuri va contribui la înflorirea a douã mari oraºe pe aceastã rutã comercialã: Novgorodul. Noua religie este acceptatã cu destulã hotãrâre. începe un comerþ înfloritor pe mare. la nord. sfinþii Chiril ºi Metodiu traduc cãrþile sfinte în slavonã. în plus. de vreme ce construcþia catedralei Sfânta Sofia din Kiev are loc între 1025 ºi 1037. Aceste avantaje de ordin geografic au reprezentat. Rusia Kieveanã ocupa o bunã parte din ceea ce numim astãzi Rusia europeanã (deci ºi regiunea care se va numi mai târziu Moscova). ea mergea pânã la jumãtatea distanþei dintre Kiev ºi Marea Neagrã. care mergea mai departe spre Bizanþ sau Bagdad ori spre greci. Rusia Kieveanã cuprinde tot acest bazin încadrat de reþeaua de râuri amintite. invazia mongolã din secolul al XIII-lea s-a abãtut cu toatã forþa asupra Kievului. þinutul pe care se aflã astãzi Petersburgul. el fiind chiar denumit „Bizanþul de pe Nipru“. Principalul avantaj al acestei cãi comerciale consta în faptul cã transportul se fãcea pe apã – utilizând cursul Niprului – ºi cã istmul dintre Baltica ºi Marea Neagrã. Cu timpul. nu peste multã vreme. La vest se aflã Bugul ºi Nistrul. Kievul capãtã preeminenþã asupra Novgorodului ºi îºi întinde influenþa atât spre sud. cândva atât de înfloritor. iar ruta continentalã scade în importanþã: „calea maritimã a ucis drumul comercial“. spune Fernand Braudel. ºi Kievul. iar cea a Sfintei Sofia din Novgorod între 1045 ºi 1052. comunicarea cu þinuturile apropiate. Nu am putea explica aceastã expansiune rapidã în afara existenþei a douã condiþii naturale: stepa uºor de strãbãtut ºi reþeaua de râuri de care am amintit. Cã negoþul este explicaþia ascensiunii lor o dovedeºte ºi faptul cã aºezãrile din jur nu erau suficient de puternice pentru a susþine asemenea oraºe. În lipsa unui obstacol natural semnificativ. se pare. Este important sã menþionãm cã aceastã influenþã se extinde pe un teritoriu încadrat de un sistem de râuri (vezi harta 22). iar nãvãlirea mongolã (1241) nu face decât sã-i aplice lovitura de graþie. deplasarea ºi. ºi o mare vulnerabilitate. la sud. Acest act energic al unui prinþ a putut avea loc pentru cã a fost pregãtit de o întreagã operã misionarã. cât ºi spre nord. La cinci ani dupã aceastã invazie. nu se mai gãseau decât „vreo douã sute de case prãpãdite“7. ºi suprafaþa pe care se întindea Rusia Kieveanã era considerabilã. nu cunoaºte obstacole naturale importante. În sud. la est Donul ºi Volga. Sã nu uitãm cã. pentru a uºura opera de evanghelizare a slavilor. situat chiar pe Nipru. pe locul unde se afla Kievul. impresionat. de frumuseþea ritualurilor bizantine. . iar la nord Dvina ºi Neva. tot în veacul al IX-lea. deci la puþin timp de la convertirea oficialã. atunci când Constantinopolul este ocupat de latini (1204). de aproximativ 1.000 de kilometri. sau conducãtorii politici sunt deciºi sã evolueze în aceastã direcþie.Poligonul rusesc 285 Apariþia ºi dezvoltarea „Primei Rusii“ nu ar fi fost de conceput fãrã rolul decisiv al cãii comerciale dintre Baltica ºi Marea Neagrã. într-un sens mai larg. El procedeazã la o convertire oficialã ºi la 988 populaþia Kievului este botezatã în bloc în apele Niprului. Kievul este situat pe Nipru. Kievul adoptã creºtinismul ca religie de stat sub principele Vladimir cel Sfânt. la nord-vest pânã undeva cãtre Munþii Urali iar la nord atingea þãrmurile Mãrii Baltice.6 Kievul decade.

87) . p. The Geopolitics of Domination.286 Geopolitica Harta 22: Rusia Kieveanã ºi Rusia Moscovitã (apud Geoffrey Parker.

10 Este primul lider al noului stat care adoptã titulatura de þar (cuvânt care derivã din „Cezar“). Subliniem aceastã trãsãturã pentru cã ea figureazã în mai toate studiile geopolitice care încearcã sã explice extinderea rapidã a Rusiei. Îmbracã de la început haina centralismului autoritar ºi tot de la început îºi afirmã dorinþa de cucerire ºi expansiune.Poligonul rusesc 287 A doua Rusie – Rusia Moscovitã „Istoria Moscovei“. ele au devenit adãpostul natural al populaþiei locale. Vom menþiona doar câteva trãsãturi ºi momente. era mult mai liberalã. De ce este important Ivan III? În primul rând pentru cã. Cu deosebire atractiv a fost þinutul dintre Volga ºi Oka. În stepa ruseascã se aflã ºi imense pãduri. Niprul. Concentratã cu deosebire în aceastã regiune. Dvina. Moscova devine capitala statului centralizat rus. la o adevãratã migraþie a populaþiei din stepele sudului spre þinuturile din nord. Acestea au reprezentat pentru mongoli zone greu accesibile. Nãscându-se în luptã ºi prin luptã. potrivit lui Geoffrey Parker9 chiar la o retragere masivã. în condiþii mult mai încordate decât cele în care s-a format prima Rusie. Nucleul celei de-a doua Rusii. în acelaºi timp. Ca ºi în cazul Rusiei Kievene. Legãturile dintre cele douã . În aceastã privinþã existã o deosebire esenþialã între Rusia Moscovitã ºi cea Kieveanã. cnezatul moscovit a evoluat într-o formã absolutistã ºi centralizatã. care fugea din faþa nãvãlitorului. Mulþi autori explicã centralismul statului rus ºi prin influenþa exercitatã de tãtari. care. formarea acestui stat are loc în contextul unor sfâºieri ºi dispute interne între diferiþi conducãtori locali. Asistãm. prin urmare. Rusia a obþinut independenþa faþã de Hoarda de Aur (1480). pe Volga inferioarã. mai bogate în pãduri. statul moscovit nu mai pãstreazã aproape nimic din liberalismul. Un moment esenþial în devenirea Rusiei Moscovite îl reprezintã domnia þarului Ivan III (1462-1505). din prosperitatea celui kievean. La sfârºitul secolului al XV-lea. De la început. Petru I. „este istoria transformãrii unui ostrog neînsemnat în capitala unui imperiu eurasiatic“8. nici o densitate demograficã ridicatã. Ecaterina II ºi Alexandru I. Neva. sublinia Kerner. preferat de unii istorici chiar ºi lui Petru cel Mare. zonã în care se afla ºi ceea ce numim astãzi regiunea Moscovei (vezi harta 22). Rusia Moscovitã se bucurã din punct de vedere geografic de acelaºi amplasament geografic favorabil ca ºi Rusia Kieveanã. sub conducerea lui. Începând din secolul al XV-lea asistãm la un proces de expansiune rapidã ºi constantã ale cãrui momente de vârf sunt atinse în timpul domniilor lui Ivan III ºi Ivan cel Groaznic. Naºterea celei de-a doua Rusii are loc. cunoscutã ºi sub denumirea de Rusia Moscovitã. se formeazã în regiunea mãrginitã la est de fluviul Volga iar la nord-vest de podiºul Valdai. Ea ia forma luptei pentru dobândirea neatârnãrii faþã de mongoli. cu capitala la Sarai. De aceea. acum organizat într-o structurã statalã – Hanatul Hoardei de Aur. Nu vom intra în amãnuntele acestor impresionante cuceriri teritoriale. aceastã reþea de râuri a reprezentat tot atâtea posibilitãþi de înaintare într-un teritoriu care nu prezenta nici obstacole naturale. denumit ºi „Mesopotamia ruseascã“. Donul. populaþia localã plãtea tribut noului stãpân ºi încerca sã dobândeascã independenþa faþã de ocupant. Din zona aceasta izvorãsc Volga. fiind un imperiu preponderent comercial.

Fiecare a realizat o strãpungere strategicã pentru expansiunea teritorialã a Rusiei: Ivan cel Groaznic spre est. exprimatã ºi într-o remarcabilã operã de edificare arhitecturalã. Godunov). þãrile baltice – Estonia. în timpul domniei sale Moscova are o tentativã de a stabili contacte cu Occidentul. dar ºi spre Siberia. fiecare concentrând anumite prioritãþi în expansiunea sa teritorialã. Statul angajeazã cheltuieli care îi depãºesc puterile. Astrahan. însoþind. Este o perioadã de avânt economic a Rusiei. Demnã de remarcat este consecvenþa cu care a fost urmãrit acest þel. . poate fi situat alãturi de Ivan cel Groaznic.288 Geopolitica structuri statale se menþin dupã aceea. indiferent cine s-a aflat pe tron ºi indiferent ce viziune împãrtãºea cu privire la viitorul þãrii. O asemenea direcþie a fost reprezentatã de expansiunea spre nord. Direcþiile de expansiune ale Rusiei Existã în istoria Rusiei mai multe direcþii de înaintare. În sfârºit. ocupând hanatele tãtare Kazan ºi. constructori de palate ºi biserici. apoi. Controlul acestor poziþii a reprezentat un obiectiv formulat în termeni strategici: asemenea istmuri reprezintã liniamente mai uºor de apãrat în cazul unui atac din afarã. a fost atins. marcatã de cucerirea Novgorodului. apoi a þãrilor baltice ºi chiar a unor teritorii subarctice. Expansiunea cnezatului Moscovei a avut loc într-o manierã concentricã. iar Marea Balticã începe sã fie consideratã drept o mare interioarã de cãtre ruºi. cel dintre zona arcticã ºi Marea Balticã. în capitala rusã sosesc mari artiºti. În urma acestei victorii. care a fãcut atâtea lucruri pentru deschiderea Rusiei faþã de Europa. Letonia. Aºa ia sfârºit perioada fastã a unui oraº iubit ºi respectat cu sinceritate pentru vârsta lui. Ea se concretizeazã mai întâi în mutarea capitalei de la Moscova la Sankt Petersburg. iar o sutã de familii nobile sunt exilate. Marea Balticã de Marea Neagrã ºi. Se prefigureazã o tendinþã care va deveni evidentã pe timpul lui Ivan cel Groaznic. în primii ani ai secolului al XVIII-lea. care avea drept þinte durabile ocuparea unor poziþii strategice foarte importante. Marea Neagrã de Marea Caspicã. Petru cel Mare a repurtat marea victorie de la Poltava asupra suedezilor – pânã atunci puterea dominantã a Nordului –. inauguratã sub conducerea lui Petru I. Totul s-a desfãºurat de parcã ar fi existat un plan de expansiune transmis de la o generaþie la alta. Tot sub conducerea sa Moscova supune Novgorodul. În felul acesta. dupã ocupare. Ocuparea acestei poziþii a creat condiþiile unei adevãrate reorientãri geopolitice a Rusiei. Lituania – vor intra sub influenþã rusã. în sfârºit. Kremlinul capãtã atunci linia sa actualã. care considerau Marea Balticã o mare interioarã. La rândul lui. primul istm. apoi. 7. multe familii ruseºti renumite având origine tãtarã (de pildã. ceea ce însemna cale deschisã spre Marea Caspicã. în urma unor lupte desfãºurate de-a lungul mai multor ani. întreaga evoluþie a Rusiei.000 de locuitori sunt obligaþi sã pãrãseascã oraºul. Din acest punct de vedere. urmând cursul fluviului Volga. un conducãtor fãrã îndoialã modern cum este Petru cel Mare. Cert este cã la începutul secolului al XIX-lea Rusia atinsese linia care strãbãtea istmurile ce legau zona Arcticã de Marea Balticã. aºa cum ne spune ºi denumirea sa veche: „Domnul Novgorod cel Mare“.

ºi cã noua metropolã a fost construitã în stil neoclasic. conceptul de Rossiiskaia Imperiia a triumfat asupra celui de russki (ceea ce însemna cã era mai importantã apartenenþa la imperiul rus decât calitatea de etnic rus). De acum. la 600 de kilometri distanþã de Moscova. Nu este vorba atât despre mutarea capitalei. pânã atunci ocupatã în mare parte de Polonia. S-a spus despre Petru cã a fost „un rus germanizat“. Cum remarca ºi Geoffrey Parker13. momentul în care a avut loc revenirea capitalei la Moscova: imediat dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial ºi dupã victoria Revoluþiei din Octombrie. cã a fost „o nemþoaicã rusificatã“. Faptul cã viitoarea capitalã a fost ridicatã pe un loc gol. Ar fi elocvent sã amintim. într-un fel sau altul. fãrã participarea. în poziþia avantajoasã pe care o oferea pentru comerþ. Valoarea lui consta în deschiderea pe care o asigura. sã prefigureze o nouã traiectorie strategicã pentru evoluþia þãrii sale. fãrã vreo legãturã semnificativã cu tradiþia arhitecturalã a Rusiei. dimpotrivã. Iatã semnificaþia unei miºcãri strategice iniþiate la timp. apoi cu cazacii din bazinul inferior al Niprului. construit în stil neoclasic. armatele ruseºti vor ajunge la Paris. La sfârºitul secolului al XVIII-lea Rusia participã la cele trei împãrþiri succesive ale Poloniei (1772. 1792. a Rusiei. Petersburgul simboliza dimensiunea maritimã a acestei puteri. dupã numai un secol. când orice întârziere în cuplarea Rusiei la evoluþia Europei ar fi fost foarte costisitoare. Moscova era capitala arhitecturalã a Rusiei. Petersburgul. cât despre semnificaþia ei. 1795) ºi ocupã dupã ultima împãrþire. despre tendinþa pe care o exprimã. aºa cum despre Ecaterina II s-a afirmat. o perioadã de închidere. de izolare a þãrii de procesele europene. Petersburgul a apãrut de la început ca un fel de antitezã a Moscovei. nimic important nu se va mai decide în Europa fãrã cuvântul. Moscova era simbolul unei puteri exclusiv continentale. modern ºi secularizat. Într-un secol Rusia devine putere europeanã în sensul deplin al termenului. de a-i gândi altfel viitorul. Petru I a înþeles foarte bine acest lucru – ºi judecata sa este cu atât mai valoroasã cu cât ea s-a petrecut în zorii epocii moderne. o bunã parte a teritoriului acesteia. pe când vechea capitalã era situatã în centru. legat de Europa. în strânsã legãturã cu evoluþia acesteia. cu clãdiri în cel mai pur stil rusesc.11 Petersburgul era aºezat la periferie. despre procesele pe care le anunþã. iar la 1654 Ucraina. pe care l-a învins. aratã cât de hotãrât a fost Petru cel Mare sã deschidã Rusia cãtre Europa. Moscova era tradiþionalistã ºi teocraticã. când Polonia dispare ca stat.Poligonul rusesc 289 De ce spunem cã aceastã miºcare are conotaþii geopolitice? Locul pe care se va ridica Petersburgul era situat pe malul mãrii. Iar mutarea capitalei în interiorul þãrii exprima acest nou timp. Geoffrey Parker afirmã: „aceastã masivã deplasare geograficã a puterii politice de la centru la periferie exprima o credinþã neclintitã în ceea ce putea deveni Rusia“12. timp de mai bine de douã secole. se alãturã Rusiei. A doua direcþie de expansiune a Moscovei a fost cãtre sud-vest. practic pe o mlaºtinã nelocuitã. Începea o nouã perioadã în istoria Rusiei. fie ºi în treacãt. Petersburgul era un fel de capitalã a lumii vestice. Ea s-a confruntat cu statul polono-lituanian. chiar în estuarul Nevei. Alegerea unei asemenea poziþii releva limpede voinþa de a deschide Rusia pentru comerþ. cu noi valori ºi cu noi orientãri politice ºi culturale. care nu-i va mai reveni Poloniei . pe malul mãrii. pe parcursul cãrora Petersburgul a fost capitalã. Cert este cã modernizarea Rusiei s-a declanºat în aceastã perioadã ºi.

000 120.200 57. ºtergerea statului polonez de pe hartã.72 1. p. New York. de pildã.000 Populaþia (milioane de locuitori) 7. 60 . LeDonne. p.“14 O miºcare naþionalã ruseascã a forþat retragerea polonezilor. prevedea ca Prusia sã ia Pomerania. învinge Rusia ºi chiar pãtrunde în Moscova. aflatã la apogeul afirmãrii sale. 58 La cea de-a treia împãrþire. Împãrþirea Poloniei din 1795 Suprafaþa (km2) Polonia-Lituania (1794) Partea care a revenit Rusiei Partea care a revenit Prusiei Partea care a revenit Austriei Total 215. Dupã nici douã secole.300 250. Ele ne aratã cât de prudente trebuie sã fie statele. din iarna lui 1772-1773. Prima împãrþire. a participat ºi Austria. Peste nici douã secole. Cea de-a doua. care a însemnat. pentru cã în viaþa internaþionalã nu acþioneazã decât interesele ºi puterea proprie pe care o are fiecare þarã. Am dori sã insistãm puþin asupra acestor momente dureroase din istoria Poloniei. ea nu a fost dusã pânã la capãt.50 1. iar Rusia ºi Danemarca sã împartã partea suedezã a Poloniei.000 Populaþia (milioane de locuitori) 3. Practic. intervenþia Poloniei a salvat Viena.72 3 1 3.72 Sursa: John P. iatã.72 Sursa: John P. Austria participã la desfiinþarea statului polonez.290 Geopolitica decât în 1918. La 1610.50 3. creându-se chiar posibilitatea unei viitoare uniuni a celor douã coroane. îi învinsese. Oxford University Press. când soarta Imperiului Habsburgic era dramaticã. Polonia. The Russian Empire and the World.000 215. Aceste rãsturnãri de istorie sunt extrem de instructive. „Fiul regelui polonez a fost ales þar. pentru ca la 1613 sã fie ales primul þar din dinastia Romanovilor. pentru cã ele pun în luminã rolul Rusiei de actor principal ºi de beneficiar privilegiat al acþiunii.20 1. Împãrþirea Poloniei din 1792 Suprafaþa (km2) Polonia-Lituania (1792) Partea care a revenit Rusiei Partea care a revenit Prusiei Ceea ce a rãmas 522. Nu a contat datoria istoricã a Austriei: atunci când turcii se aflau sub zidurile Vienei împresurate (la 1529). The Geopolitics of Expansion and Containment. 1997. datoritã reizbucnirii rãzboiului cu turcii. din 1792. The Russian Empire and the World. LeDonne. de fapt.000 47. Polonia urma sã fie împãrþitã de trei ori de cãtre cei pe care. a avut loc numai între Rusia ºi Prusia.000 47.100 215. chiar dacã la procesul de împãrþire au participat ºi alte state.

Ruºii au înaintat pe Volga ºi au ajuns sã controleze Marea Caspicã.“15 John LeDonne încearcã sã introducã o nuanþã care sã mai atenueze din visurile de cucerire ale Ecaterinei. atunci când Polonia a fost împãrþitã. Ultima direcþia de expansiune a Rusiei este istmul dintre Marea Neagrã ºi Marea Caspicã. întreaga Europã ar ajunge sub dominaþie ruseascã. mãsura dispare. În 1812. Am arãtat mai sus cã expansiunea teritorialã a Rusiei a fost uºuratã de existenþa unor mari râuri care traversau þinuturi întinse. dupã cucerirea Caucazului. de asemenea. Rusia a depãºit aceste amplasamente. a unei adevãrate mistici a cuceririi teritoriale. Astfel. Rusia a ajuns în cele din urmã sã domine sau sã încerce sã domine mãrile în care aceste râuri sau fluvii se vãrsau. Rusia atinge coasta de nord a Mãrii de Azov. în orice caz. ocupã Basarabia. Toate acestea ilustreazã faptul cã obiectivul de care am amintit avea mai mult un rol de justificare a expansiunii ºi cuceririlor teritoriale în faþa puterilor strãine. Cum spuneam. Rusia a trecut la ocuparea Transcaucazului. înaintând pe cursul acestor ape curgãtoare. Iatã cum i se adresa Ecaterina II unuia dintre secretarii sãi: „Dacã aº putea trãi douã sute de ani. Ca întotdeauna când apar asemenea tentaþii. Zonã preponderent muntoasã. el fiind motivat prin posibilitãþile de apãrare în faþa diferitelor primejdii externe. Rusia a ocupat o parte din teritoriul acestei þãri. ocuparea acestor istmuri a reprezentat un obiectiv strategic al politicii externe ruseºti. mai precis Europa continentalã. fãrã mari variaþii de relief. care trecea cu mult de istmul baltico-pontic. Expansiunea Rusiei a avut. Pânã atunci i-aº da afarã pe turci din Europa. unificarea Heartland-ului. locuitã de popoare diferite ca structurã etnicã ºi credinþã religioasã. iar visul exercitã o seducþie cãreia greu i se poate face faþã. Toþi cei care s-au ocupat de istoria Rusiei relevã importanþa acestui element geografic favorizant. de la Elba pânã în Manciuria. De asemenea. Prin „întreaga Europã“ ea ar fi înþeles „Europa germanicã“. Numai cã. care. Rusia controleazã în întregime istmul care leagã Marea Balticã de Marea Neagrã. De pildã. neîndoielnic. Motivaþia era una geopoliticã avant la lettre. Au înaintat pe Don ºi au inclus Marea de Azov în propriul teritoriu. care nu mai era neapãrat preocupatã de fundamentarea acþiunilor de cucerire propriu-zise ºi.Poligonul rusesc 291 Concomitent. iar pe malul Mãrii Negre dezvoltã portul Odessa ºi baza navalã Sevastopol. de câte ori a avut posibilitatea. le-aº da o lecþie chinezilor ºi aº stabili relaþii comerciale cu India. dar a fost alimentatã ºi de tentaþia expansiunii în sine. ajungând la Prut. depãºea istmul pontico-caspic. Au înaintat pe Nipru ºi Nistru ºi au ocupat foarte importante poziþii la Marea Neagrã. nu mai evalua ºi ºansele de împlinire a scopului. motive strategice. Au înaintat pe Neva sau Dvina ºi au ajuns sã considere la un moment dat Marea Balticã drept o mare interioarã (vezi hãrþile 23). Caucazul s-a dovedit mult mai greu de ocupat. Caucazul a opus o rezistenþã puternicã ºi de-abia în secolul al XIX-lea Rusia ºi-a instalat controlul asupra regiunii. Totuºi. .

292 Geopolitica GIA NOR VE SUEDIA FINLANDA ESTONIA LETONIA Riga LITUANIA ANIA Moscova Brest-Litovsk POLONIA BIELORUSIA GERM CEHOSLOVACIA UCRAINA UNGARIA ROMÂNIA BA SA RA BIA IUGOSLAVIA BULGARIA ALBANIA TURCIA ARMENIA AZERBAIDJAN GEORGIA GRECIA Limita occidentalã a imperiului rus în 1914 Limita occidentalã a URSS dupã recuperarea. Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique. armistiþiul din 15 dec. a republicilor secesioniste Brest-Litovsk. în 1924. pacea din 3 martie 1918 Tratatul de la Riga din 18 martie 1921 Teritorii ale imperiului rus pierdute de noua Rusie sovieticã Teritorii pierdute temporar de Rusia sovieticã (republicile secesioniste) Teritorii aflate în permanenþã sub control sovietic Zone disputate între armatele roºii ºi armatele albe Harta 23: 1917-1924 – De la imperiul rus la imperiul sovietic (apud François Géré. 33) . p. 1917.

deci. la început. în care Biserica ºi statul devin sinonime“. De pildã. ideea. Este adevãrat cã între cele douã dimensiuni nu se pot face distincþii clare. extrem de puternicã. A luat naºtere astfel „un cezaro-papism desãvârºit. ºi anume mesianismul panslavist. A apãrut. ºi anume ideea mesianicã. în cele din urmã. ultimii împãraþi greci ai Bizanþului. în ultimã instanþã. iar impulsul religios îl regãsim chiar în inima sa. de dobândirea neatârnãrii. de o tendinþã. cãsãtoria lui Ivan III cu moºtenitoarea Paleologilor. care a reprezentat o adevãratã dominantã a politicii externe ruseºti – uneori mãrturisitã. De-a lungul întregii sale istorii. extinderea influenþei ruseºti propriu-zise. ºi nu este nici o îndoialã cã situaþia specialã despre care vorbea autorul american þinea ºi de paradoxul semnalat. de la început un tip de evoluþie centratã în jurul unui paradox care s-a perpetuat în timp ºi a atins punctul culminant în perioada socialistã.Poligonul rusesc 293 Mesianismul ca legitimare a expansiunii Mai existã o legitimare a expansiunii. de controlul asupra unui teritoriu atât de întins. iar cetãþeanul se considerã pe sine însuºi „agent al reunificãrii creºtinãtãþii“. ci un sprijinitor al statului în demersurile sale de expansiune ºi de protejare a „tuturor ruºilor“. ieºirea la Oceanul Planetar. Biserica nu a fost un rival. Prin urmare. dar ºi al Imperiului Bizantin. invocarea unui motiv religios – protejarea credincioºilor ortodocºi – sau panslavist – protejarea slavilor din alte teritorii – nu exclude existenþa unor adânci raþiuni geopolitice. apoi la Moscova.“16 Multe acþiuni de cucerire teritorialã întreprinse de Rusia au avut loc în numele ortodoxismului. mesianismul rus mai cunoaºte ºi o altã dimensiune. astfel. sprijin care i-a hrãnit statului convingerea cã prin acþiunile sale de expansiune ar îndeplini o „misiune divinã“. Dupã cãderea celei dintâi. Nu putem sã nu semnalãm faptul cã acest obiectiv cu determinãri religioase neîndoielnice cuprinde ºi importante elemente de ordin geopolitic. foarte importantã. succesorul autentic al Romei ºi Constantinopolului. privind cucerirea Constantinopolului constituie o încoronare a acestui tip de mesianism. apoi de susþinerea procesului de expansiune ºi. care avea în vedere rolul ruºilor în protejarea slavilor din alte teritorii. De origine religioasã. alteori nu –. Constantinopolul înseamnã ºi controlul strâmtorilor dintre Marea Neagrã ºi Marea Mediteranã. Rusia a fost un caz special. „comandându-i“ cumva. sublinia Henry Kissinger17. „Rossiiskaia Imperiia era în primul rând sfânt ºi numai în al doilea rând rusesc. conferã ºi un alt tip de sprijin ideii potrivit cãreia Moscova ar fi „a treia Romã“. Douã secole mai târziu ea se transformã în patriarhie. Slavii din Balcani sunt ºi ei de religie ortodoxã. Mitropolia Bisericii Ortodoxe din acest spaþiu se mutã la Vladimir. practic. Dupã cãderea Constantinopolului. Rusia Moscovitã a pretins cã este statul succesor al Rusiei Kievene (de la care ar moºteni „sufletul“). statul a devenit tot mai puternic. sau . cu un conþinut care se plaseazã pe terenul credinþei. inerþialã sau autonomã de creºtere a rolului statului. uneori în dezacord cu cea a societãþii. distanþându-se de societate. oraº etern. cu deosebire din Balcani. impunându-ºi voinþa. Distanþarea statului de societate Din raþiuni care þineau.

expresive prin ele însele. În timpul lui Petru cel Mare apare o altã reglementare. a cãrei mãrime nu era corelatã cu nici o ameninþare la adresa propriei securitãþi.“18 Din perspectiva lucrãrii de faþã. create foarte de timpuriu ºi la proporþii impresionante. asociatã cu statul ºi depinzând de rangurile oficiale ocupate în ierarhia puterii. care stãpânea temporar o suprafaþã de pãmânt. instituþii. Apare astfel „a doua aristocraþie“20. zone de avanpost ale modernitãþii coexistând cu procese. Indicatorii care mãsurau performanþa medie nu au avantajat niciodatã Rusia. atitudini cu mult rãmase în urmã. ci le-a confiscat pãmânturile. nu erau precum cei din Vest sau cei din timpul Rusiei Kievene. stãpâni ai pãmânturilor lor. de Sfântul Gheorghe. Un instrument al acestei evoluþii supracentralizate l-au reprezentat ºi serviciile de represiune. înfiinþatã în 1565. A apãrut ceea ce s-a numit nobilimea de serviciu. De aceea. Cum în relaþia dintre stat ºi societate va continua sã existe un paradox. Cei ºase mii de oameni ai serviciului . aceastã tensiune va fi prezentã în toatã istoria Rusiei. de pildã. Am vorbit de rãscoale. Dacã. din masivitate. Rãscoalele conduse de Stepan Razin (1669-1671) ºi Pugaciov cu aproape un secol mai târziu stau mãrturie a tensiunii teribile care ia naºtere în interiorul statului rus. care a pornit totdeauna de sus în jos. Întâlnim în Rusia un alt fenomen particular care se adaugã celui prezentat mai sus. O asemenea evoluþie paradoxalã a dat naºtere. „Rusia mai poate continua sã promoveze modernitatea faþã de Europa ºi Evul Mediu faþã de ea însãºi“19. Datoritã acestui act se pun în miºcare mase de þãrani care pãrãsesc regiunea Moscova ºi migreazã spre Siberia sau Volga ºi Don. „Cu fiecare cucerire caracterul statului [rus] s-a schimbat pe mãsurã ce încorpora grupuri etnice non-ruse. fãrã o întemeiere realã. care s-a împlinit în crearea unui adevãrat sistem de dependenþã faþã de stat chiar ºi a segmentului de populaþie care ar fi putut trãi independent. dar istoria Rusiei din secolul al XIX-lea ºi mai ales din prima parte a secolului XX este o istorie a conflictului surd care izbucneºte periodic în explozii sociale. chiar de timpuriu. el nu a fost în nici o etapã încheiat. Pânã atunci iobagul putea sã-ºi schimbe stãpânul în fiecare an. Nobilii. pe care le încredinþa unor slujbaºi credincioºi. aºa cum remarca Fernand Braudel. ºi anume „a doua iobãgie“. pentru cã forþa ei a provenit întotdeauna din numãr. Se creeazã astfel o presiune demograficã reprezentând un factor favorizant al expansiunii ruseºti spre aceste zone. în întreaga istorie rusã se pot întâlni elemente. Este vorba despre legarea iobagului de nobil. înfãptuitã printr-un ucaz al lui Ivan IV (1581). Poate ºi de aceea. este important sã înþelegem particularitãþile procesului de modernizare a Rusiei: un proces sfâºiat. mai ales. Este una dintre raþiunile pentru care Rusia s-a simþit obligatã sã menþinã o imensã armatã. Între instituþiile pe care le-a întemeiat Ivan cel Groaznic este ºi ceea ce am putea numi astãzi poliþia secretã. fiecare nou moment de evoluþie preluând un pasiv istoric împovãrãtor. fãrã a pãtrunde în straturile de profunzime ale societãþii.294 Geopolitica al unora dintre componentele sale. dacã mentalitãþile care s-au format de-a lungul vremii în jurul acestor parametri mai pot reprezenta combustia dezvoltãrii astãzi. întrebarea cardinalã este dacã numãrul ºi masivitatea mai reprezintã neapãrat un mare avantaj în epoca informatizãrii ºi. care le recunoaºte nobililor de serviciu posesia pentru ei ºi pentru moºtenitorii lor. Ivan cel Groaznic nu s-a mulþumit sã-i omoare pe boieri. unei expansiuni brutale a statului în câmpul societãþii.

conexiunile pe care le implicã o asemenea . „este o lume aparte. dincolo de excese. Ar fi interesant sã meditãm la urmãtorul fapt: de ce. Când Gorbaciov a preluat conducerea þãrii (în 1985). irosind prea multã vreme în rugãciuni. cum ar fi Petru cel Mare. nu va pãstra o puternicã tendinþã de centralizare ºi autoritarism în conducere. publicaþia Nezavisimaia Gazeta se referã ºi ea la aceeaºi realitate geograficã. ci formeazã un al treilea. KGB a devenit cea mai mare forþã de poliþie politicã ºi cel mai mare serviciu de informaþii externe din lume. În 1800. mai toþi conducãtorii ruºi. Ideea de bazã a eurasiatismului este cã Rusia formeazã un spaþiu aparte ancorat în cele douã continente. aºa încât se cuvine sã stãruim asupra sa. distinctã […].Poligonul rusesc 295 sãu. o politicã distinctã care sã conserve identitatea Rusiei. a controlului asupra propriului teritoriu? Serviciile despre care am vorbit nu sunt decât expresia acestei preocupãri. Sã meditãm dacã între întinderea unui stat ºi forma de guvernãmânt nu este o legãturã. Sahna Zarov – consilier politic apropiat al lui Gorbaciov –.000 de ofiþeri în interiorul URSS ºi 200. dar având o identitate precisã. unele zguduitoare. P. chiar ºi democraticã. erau îmbrãcaþi în negru ºi cãlãreau cai negri. Stalin a proslãvit regimul de teroare introdus de Ivan cel Groaznic ºi rolul sãu în centralizarea puterii. Eurasia.000 în afarã. au avut mereu preocuparea centralizãrii. el a cunoscut în ultimii ani o revenire semnificativã. scria Saviþki în 1925. Poziþia geograficã particularã ar trebui sã dicteze. Saviþki (geograf). Eurasiatismul apare ca orientare în 1921. Rusia ocupã cea mai mare parte a acestui spaþiu. Dacã Rusia. când reprezentanþi de seamã ai emigraþiei ruse – N. potrivit opiniei acestor autori. iar sub puterea comunistã ea a purtat numele de CEKA ºi NKVD. KGB numãra 400. G. poliþia secretã þaristã a fost botezatã Ohrana. simbolizând misiunea de a stârpi trãdarea.22 Ilustrativ pentru forþa acestui serviciu este ºi ceea ce a declarat G. Dupã cum afirmã Fred Coleman21.“23 Mai recent. inconfundabilã. Emblema respectivului serviciu era un cap de câine ºi o mãturã. în loc sã-ºi dedice tot timpul lichidãrii boierilor rãzvrãtiþi. P. în reducerea opoziþiei faþã de autoritatea þarului. Potrivit opiniei aceluiaºi autor. numai cã accentueazã elementele de legãturã. Fãrã a fi o ideologie nouã. liderul sovietic a considerat chiar cã Ivan cel Groaznic nu a fost suficient de dur. ºi anume cã ultimul lider sovietic a luat cunoºtinþã de situaþia realã a economiei pe care o conducea dintr-un raport ultrasecret al KGB care i-a fost pus la dispoziþie numai dupã ce a ajuns secretar general al Partidului. Florovski (teolog) publicã lucrarea Exodul spre est. Trubeþkoi (economist). care nu este împãrþit între douã continente. Din 1954 pânã la prãbuºirea Uniunii Sovietice. ea s-a numit KGB – Comitetul pentru Securitatea Statului – ºi funcþiona pe lângã Consiliul de Miniºtri. Eurasiatismul O orientare politicã importantã în Rusia de astãzi este eurasiatismul. independent ºi care nu are numai un sens geografic. numit Opricinina. unii chiar luminaþi. Surcinski (critic muzical).

„În Rusia sub «tãtãrime» a apãrut în toatã plinãtatea ei profunzimea misticã ºi cea mai înaltã creaþie a ei – pictura religioasã ruseascã. o serie de elemente ale matricei lor culturale. care a atins punctul culminant al evoluþiei sale înainte de nãvãlirea tãtarilor. ºi de diferenþele de dimensiuni dintre bisericile construite în secolul al XIII-lea în aceastã þarã ºi cele occidentale). Nici o altã þarã de pe unul sau altul din aceste continente nu are asemenea caracteristici. „Între altele. la popoarele vecine cu oceanul. ºi nu de altcineva“. ºi care le-a fost transmis ruºilor. Deci. Tãtarii n-au schimbat esenþa spiritualã a Rusiei. Întreaga înflorire a acestei picturi se încadreazã total în perioada jugului tãtar. ci a urmat slãbirii interne a Rusiei Kievene. care „nu putea duce decât la jugul strãin“. iar soarta mult mai amarã […]. oazele ºi pãdurile. Aici considerã autorul cã a apãrut ºansa Rusiei. care admira „orice fel de zei“ ºi tolera „orice fel de culturi“. în virtutea istoriei ºi geografiei noastre. nãvãlirea tãtarã nu a precedat. În aceasta constã diferenþa Rusiei faþã de celelalte þãri europene ºi asiatice.“24 Este important sã subliniem. Unele mãnãstiri din prima parte a secolului al XI-lea. În mod obiºnuit.“27 „Unicitatea“ Rusiei – baza teoreticã a eurasiatismului Am insistat asupra acestei abordãri nu numai pentru cã ea propune un alt mod de analizã a procesului de formare a Rusiei moderne. Paradoxal. avem interese vitale atât în Europa. pot sta cu demnitate alãturi de construcþiile similare din Occident. dupã opinia lui Piotr Saviþki. cât ºi în Asia. „neutru“. formarea Rusiei este legatã de afirmarea Rusiei Kievene. de pildã. a contribuit la precipitarea ºi limpezirea profilului cultural rusesc. „Rusia postcomunistã . mai ales pentru cei interesaþi.“25 Înrâurirea exercitatã de tãtari nu se reduce doar la organizarea militarã ºi crearea statului centralizat. în spiritul rãtãcitor rusesc. dar prin forþa ce-i distingea atunci. ceea ce apãrea ca un blestem al lui Dumnezeu „a purificat ºi sfinþit Rusia“. de a-i înþelege zbuciumul.296 Geopolitica poziþie: „Eurasiatismul Rusiei se datoreazã faptului cã. spune autorul. Saviþki considerã cã jugul tãtãrãsc a organizat acea retortã în care „s-a modelat originalitatea spiritualã ruseascã“26. de a „cuprinde nemãrginirea“. „încercãrile prin care ar fi trebuit sã treacã ar fi fost de multe ori mai mari. A apãrut o sesizabilã rãmânere în urmã a Rusiei Kievene înainte de nãvãlirea tãtarã (ilustratã. ºi anume cã „a fost cuceritã de tãtari. au influenþat-o neîndoielnic. Însuºirile aflate în stare de hibernare au renãscut într-un contur spiritual puternic. am spune chiar oficial. Un sentiment ce nu-ºi poate gãsi echivalentul decât în „sentimentul tãtãrãsc al continentului“.“ Pe de altã parte. acesta ar fi scos sufletul din ea. în amploarea cuceririlor ºi anexiunilor ruseºti existã acelaºi sentiment al continentului. Dacã Rusia ar fi cãzut în mâna turcilor „infectaþi de exaltarea ºi fanatismul iranian“. i-a imprimat simþul mãreþiei. Dacã ar fi cucerit-o Occidentul. cã Piotr Saviþki încearcã sã explice într-un mod diferit istoria de început a ruºilor. cum ar fi Sfânta Sofia Kievskaia. ci ºi deoarece încearcã sã fundamenteze „unicitatea“ Rusiei. Existã. mediul cultural tãtar. baza teoreticã a eurasiatismului. la popoarele „litoraliste“ o anume însuºire de a simþi învolburarea mãrii. aceea de creatori de stat ºi organizatori militari. Doar Turcia se poate pretinde într-o oarecare mãsurã eurasiaticã (mai precis euro-mic-asiaticã). în capacitatea de a comunica cu stepa.

“28 Ce va face Rusia? Va cocheta. francez. la modelele ºi principiile pe care Rusia le-a testat de-a lungul evoluþiei sale istorice. de tot felul de conflicte ºi fenomene arbitrare. devenind un participant mai activ în Pacific. nu percep la dimensiunea realã importanþa pe care o are . în aspiraþia de a institui un parteneriat cu Uniunea Europeanã. cu care. este „organic“. reprezentanþii acestei orientãri propun o întoarcere la resursele proprii. subliniazã: „Poziþia geopoliticã a Rusiei este nu numai unicã. a asigurat un echilibru civilizat ºi o balanþã mondialã a puterii. întrucât procesul integrator ar putea restrânge suveranitatea naþionalã. de valori tradiþionale. cât ºi cu Estul. precum Den. nu acelaºi lucru se poate spune despre influenþa lor intelectualã. Cuba. considerabilã dacã avem în vedere faptul cã ei sunt grupaþi în jurul unor ziare ºi reviste cu ecou în viaþa publicã a Rusiei. se va întoarce la problematica istoricã. împarte continentul? Versiunea slavofilã a eurasiatismului are drept premise poziþia geopoliticã a Rusiei ºi particularitãþile care o individualizeazã atât în raport cu Vestul. de o economie comunã ºi de cerinþe de securitate comune. acolo unde lumea islamicã preseazã ºi formuleazã sfidãri la care cu greu se va gãsi rãspuns? Sau. politice ºi militare occidentale. cu iluzia imperialã? Cu alte cuvinte. întrucât este generat ºi întreþinut de o arie geopoliticã comunã. ca o ameninþare. spre deosebire de cel englez. precum ºi revenirea la sistemul de alianþe tradiþionale.30 Influenþa politicã a slavofililor este redusã. Rusia a fost o verigã esenþialã între ele. ca alternativã. Molodaia Gvardia. Este interesant cum vãd slavofilii renaºterea Rusiei. El nu ar fi altceva decât expresia politicã a unei „entitãþi culturale polietnice“ în care „grupuri de popoare ºi naþionalitãþi au coexistat paºnic“. Elgiz Pozdniakov. Coreea de Nord. De aceea slavofilii se ºi opun integrãrii Rusiei în instituþiile economice. În al doilea rând. care i-ar putea garanta Rusiei un statut respectat. aºa cum unii autori. fiind ataºaþi de modele clasice. constând în relaþii strânse cu Serbia. prin filtrarea foarte atentã a influenþei occidentale. seducþiile pe care le exercitã tot felul de idei care au însoþit dezvoltarea acestei þãri (cum a fost. slavofilii recomandã ca prioritate protejarea minoritãþii ruse din fostele republici sovietice. membru al Academiei Ruse de ªtiinþe ale Naturii. zona care va juca multe dintre mizele secolului XXI? Prioritãþile sale strategice vor fi îndreptate spre sud. de pildã. de fapt. dimpotrivã. prin întãrirea autoritãþii centrale. În ceea ce priveºte politica externã. otoman. ar feri poporul de anarhie. ideea imperialã). Naº Sovremennik. prin afirmarea filonului cultural clasic alcãtuit din valori ortodoxe ºi slave. întrucât adepþii acestei ideologii nu au acces direct la nivelul efectiv al luãrii deciziilor. Ca ºi Europa.“29 Slavofilii considerã cã imperiul rus. Fiind situatã între cele douã civilizaþii. cât ºi pentru lume […]. Unul dintre reprezentanþii eurasiatismului. ea va trebui sã consacre cea mai mare parte a energiei sale pentru a-ºi defini identitatea. India. În primul rând. cu þãrile arabe. în continuare. la modelul pe care l-a urmat timp de secole? Vom asista la o direcþionare a energiilor sale spre est. Rusia va sta îndreptatã mai mult cu faþa spre Europa.Poligonul rusesc 297 se aflã în cadrul unor graniþe care nu au precedent istoric. Occidentul este perceput ca un rival. Am insistat asupra acestui curent pentru cã el ilustreazã foarte bine zbaterea realã a Rusiei. ea este realmente decisivã atât pentru ea însãºi.

Era evident cã economia japonezã nu s-ar fi putut dezvolta aºa de rapid fãrã imensa piaþã americanã. În cele din urmã au avut câºtig de cauzã poziþiile care susþineau cã soluþia nu poate fi în nici un caz protecþionismul. nu poate fi decât un moment. ºi nu punct de pornire pentru participarea cu ansamblul sãu de particularitãþi la procesele de modernizare ºi dezvoltare contemporane.298 Geopolitica viaþa modernã în reconfigurarea tuturor ideilor ºi modelelor de dezvoltare. aºa cum procedeazã eurasiatiºtii în general ºi slavofilii cu deosebire. Andrei Zagorski avea dreptate sã sublinieze: „Rafinatul concept de a clãdi punþi între civilizaþiile vestice ºi estice pare lipsit de sens. pentru cã aspirã lent sã ne imprime cu forþa în minþi ideea cã democraþia este improprie Rusiei. mai mult. aºa cum piaþa ar fi incompatibilã cu unicitatea noastrã. dacã prefigureazã o strategie orientatã cãtre viitor. cã autoizolarea înseamnã practic un fel de sinucidere lentã. dacã deschide un orizont de înaintare. dacã nu la accentuarea decalajului dintre ea ºi lumea dezvoltatã. dar chiar imperativã. problema fundamentalã a eurasiatiºtilor este aceea cã ei fac din unicitatea Rusiei motiv ºi temei de izolare. Cine trebuie legat de cine? Germania cu Japonia sau Franþa cu Taiwanul? Legãturile dintre ele ºi sintezele lor au început cu mult timp în urmã. Tot ce poate face este ori sã se alãture sintezei. desprinderea Rusiei de procesele integratoare moderne înseamnã implicit condamnarea acestei þãri la rãmânere în urmã. A imagina procesul de modelare a viitorului doar în aceºti termeni. nu numai oportunã. a construi. extrem de costisitoare. fãrã nici o participare a Rusiei. A preconiza. Alte voci au atras însã atenþia cã o asemenea mãsurã ar fi însemnat pentru Statele Unite începutul unei perioade de autoizolare tehnologicã. un prilej de evaluare realistã. literatura americanã de specialitate era profund marcatã de ameninþarea economicã pe care o reprezenta Japonia. Fãrã acest examen sincer ºi sever nu se poate construi nimic durabil. nici sã adauge ceva la aceastã sintezã înþepenindu-se în unicitatea sa. China a fost mult timp un adevãrat avanpost al civilizaþiei antice ºi medievale. Prin urmare. Din aceastã perspectivã. Decãderea a început o datã cu izolarea sa de lume ºi de fluxurile . Dar conceptul construirii unei punþi este nu numai neconstructiv.“31 Am dori sã mai menþionãm o situaþie care sugereazã rolul de-a dreptul catastrofal pe care izolarea – sub orice formã – îl poate avea în evoluþia unui stat. la menþinerea. ci sporirea competitivitãþii economice. în afara cãrora Rusia nu poate avea viitor politic cu adevãrat. el este reacþionar. ori sã rãmânã în afara ei. repetãm. În anii ’80. o etapã pregãtitoare. care ar fi fost lipsitã de principala sa piaþã de export. Experienþa istoricã aratã cã orice proces de izolare condamnã ineluctabil la rãmânere în urmã. care nu poate nici sã diminueze. a fundamenta o anume izolare a Rusiei prin desprinderea ei de tumultul vieþii contemporane ni se pare un demers fãrã consistenþã politicã ºi fãrã valoare naþionalã. de definire a prioritãþilor. cã orice tentativã de închidere a barierelor vamale nord-americane ar fi putut sã însemne o înãbuºire a economiei nipone. O astfel de întoarcere. Un moment care capãtã valoare dacã întemeiazã ceva. în mod deliberat. Au fost analiºti – ºi nu puþini – care au îndemnat la adoptarea acestei mãsuri. ca în trecut. întruchipatã între altele ºi în capacitatea produselor nipone de a le concura pe cele americane chiar pe propria lor piaþã. Ni se pare absolut întemeiat îndemnul eurasiatiºtilor la o întoarcere a Rusiei asupra ei înseºi.

ca pe o tragedie. unde amploarea transformãrii adaugã elemente de dificultate suplimentare procesului. Cu atât mai mult în cazul Rusiei. demersurile lor vizeazã acest obiectiv. ca ºi avantajele integrãrii în procesele moderne. În cazul Rusiei. populaþia este tentatã sã priveascã dispariþia imperiului ca pe o pierdere. China oferã un exemplu viu a ceea ce înseamnã dezavantajele imense ale izolãrii.32 Existã o realitate psihologicã a momentului pe care îl traverseazã Rusia. misiunea strategicã a momentului este construirea unei „alternative geopolitice la atlantism“. Direct sau indirect. slãbitã de dispute proletcultiste. O asemenea cale ar putea pregãti orice. Pentru adepþii eurasiatismului postsovietic. De data aceasta. în planul percepþiei cea mai delicatã problemã este totuºi cea a trecerii de la statul imperial la cel postimperial. Sã comparãm China anilor ’60. ne spun D. prãbuºirea imperiului a fost însoþitã de o prãbuºire a nivelului de trai ºi chiar a securitãþii personale. Obiectiv discutat nu în termeni politici mãrunþi. mai mult. devoratã de încleºtãri interne. Într-o cu totul altã epocã. De aceea ºi insistãm asupra sa într-o lucrare de geopoliticã. ci în cei atotcuprinzãtori ai marilor spaþii. mai ales în cazul Rusiei. De aceea. Într-o þarã obiºnuitã tranziþia a însemnat trecerea de la totalitarism la democraþie ºi de la economia centralizatã la cea de piaþã. Rusia ºi strãinãtatea apropiatã Dupã încheierea Rãzboiului Rece. ci ºi un tip de izolaþionism politic. deschisã schimburilor. a Asiei Centrale unificate sub semnul revoluþiei islamice sau a blocului Extremului Orient construit în jurul Chinei. dar nu viitorul Rusiei. predilecþia eurasiatismului de a discuta alternativa la atlantism în termenii marilor spaþii îl apropie foarte mult de geopoliticã ºi îl sileºte sã ofere o astfel de perspectivã privind tratarea ºi dezlegarea problemelor cu care se confruntã Rusia. Dacã în planul dificultãþilor reale trecerea de la economia centralizatã la cea de piaþã se dovedeºte foarte complicatã. care ar . opacã faþã de tendinþele moderne. dar cel puþin suntem mari ºi temuþi. soluþia nu poate fi cea indicatã de diversele variante ale eurasiatismului. totuºi. Yergin ºi T. realitate ce poate deveni materie primã pentru noi întrupãri ale ideii imperiale.Poligonul rusesc 299 civilizaþiei acelei perioade. fie prin eºecul tranziþiei. Este mai puþin important dacã aceastã alternativã va lua forma unei Mitteleurope dominate de Germania. cu China actualã. Este delicatã pentru cã de trei sute de ani ruºii trãiesc în minte cu ideea imperialã. Rusia. fiecare þarã europeanã a blocului socialist a fost confruntatã cu problemele dificile ºi dureroase ale tranziþiei. deschisã competiþiei. Mai ales cã aceastã orientare nu preconizeazã doar un protecþionism economic. În orice caz. China Revoluþiei Culturale. Nostalgia imperialã poate fi reaprinsã. ca pe un „complot“ pus la cale pentru a dezmembra un regim ºi o naþiune. existenþa imperiului: suferim. Gustafson. A dispãrut ºi „aroma ideologicã“ pe care o rãspândea. trãieºte convingerea cã „a fost amãgitã pãrãsind locul pe care îl meritã în lume“33. fie printr-o politicã de „resentiment ºi umilire“ din partea Occidentului. tranziþia a însemnat ºi trecerea de la statul imperial la cel postimperial. care le oferea un fel de compensaþie pentru greutãþile ºi lipsurile vieþii cotidiene.

aflate. peisajul politic al Rusiei ºi strãinãtãþii sale apropiate. Republicile slave: Rusia. Armenia ºi Azerbaidjan. Kazahstanul ocupã o poziþie specialã. 4. Moldova ar putea intra în aceastã grupã (din nou. Angola. orientare politicã etc. apusul ideii imperiale este condiþionat în primul rând de succesul economic intern al Rusiei de azi. Aproximativ 145 de milioane de ruºi dominau aproximativ 145 de milioane de oameni aparþinând unor numeroase popoare ne-ruse. sub controlul Uniunii Sovietice. menþioneazã autorul. populaþiile acestea sunt strâns legate – istoric ºi cultural – de Turcia. care s-au dezvoltat ºi se aflã ºi astãzi sub influenþa Germaniei. Poloniei ºi þãrilor scandinave. un spaþiu al rublei. Nicaragua. Iran ºi Orientul Mijlociu. nu a reprezentat decât un alt înveliº pentru promovarea unor interese imperiale mai vechi. ipoteza opusã este ca toate sã formeze un spaþiu economic comun. Uzbekistan. sã înfãþiºãm. în care unele dintre aceste þãri vor forma o uniune economicã . Aceste state au o populaþie de circa 130 de milioane locuitori. 145 de milioane de ruºi au exercitat un control politic asupra unui sistem imperial care includea 545 de milioane de oameni rãspândiþi în întreaga Eurasie ºi în teritorii dependente de peste mãri. dupã cum preciza ºi Zbigniew Brzezinski34. Evgheni Yasin ne propune o sistematizare a lor pe care o reproducem mai jos. de modernizarea sa. misiunea internaþionalistã a leninismului. Yemenul de Sud ºi Coreea de Nord. Cu alte cuvinte. care includea state precum Cuba. Vorbind despre imperiu ºi ideea imperialã la ruºi. Al doilea era imperiul sovietic. mentalitãþile imperiale. Cu anumite rezerve. am spune. iar colonizarea ruseascã a avut o influenþã redusã. Pentru a putea urmãri unele dintre principalele probleme de ordin geopolitic ale Rusiei de astãzi. Primul. Ucraina. Realist este un scenariu intermediar. 2. deci români). În ciuda diferenþelor de religie. Belarus. dupã cum se ºtie. 3. Moscova controla statesatelit în care trãiau 120 de milioane de persoane din spaþiul central ºi est-european.300 Geopolitica readuce în minþi vremurile de altãdatã (sau o combinaþie a acestor tipuri de fenomene). Cum vor evolua aceste state în raport cu Rusia? Existã posibilitatea ca fiecare sã aibã propria monedã ºi sã evolueze cu totul independent de Rusia. în datele sale sumare. era imperiul Marii Rusii. Prin urmare. dependente de Moscova din raþiuni ce þineau de sprijinul militar ºi economic. adaugã autorul. Prin intermediul sãu. care au devenit state independente.35 1. care nu observã „amãnuntul“ cã 65% din populaþia acestui stat este formatã din moldoveni. Fosta URSS conþinea 15 republici unionale. Al treilea era imperiul comunist al Moscovei. De aceea. incluzând 50 de milioane de musulmani asiatici ºi 50 de milioane de ucraineni. Republicile transcaucaziene: Georgia. Kîrgîstan. considerã autorul american. Republicile din Asia Centralã: Kazahstan. Statele baltice: Estonia. Tadjikistan ºi Turkmenistan au devenit parte a imperiului mult mai târziu. Etiopia. Vietnam. deoarece ruºii deþin o pondere de circa 40% din populaþie. Letonia ºi Lituania. la care se adãugau 2 milioane de mongoli ºi 15 milioane de afgani. nu putem sã nu amintim cã imperiul sovietic avea o existenþã structuratã în mai multe cercuri concentrice.

Ucraina a ajuns sã aibã o datorie de zeci de miliarde de dolari faþã de Rusia. fãrã Ucraina. legãturile economice ºi sursa de materii prime pe care o reprezintã Rusia constituie un îndemn spre integrare. În orice caz. în care reforma nu a fost condusã. pe care acum nu ºi-l poate în nici un fel permite. ea are o acutã dependenþã energeticã faþã de Rusia. foarte bine. s-a semnat un acord care voia sã întemeieze un gen de Uniune Europeanã a Estului. cu poziþia sa geopoliticã. þarã mare.Poligonul rusesc 301 împreunã cu Rusia. Fostul ministru de externe al Rusiei. întrucât are o poziþie geopoliticã foarte importantã: ea reprezintã interfaþa europeanã a vechiului imperiu. subordonatã. Existã. Ucraina îºi doreºte independenþa. chiar ºi un stat mare ºi dezvoltat economic precum Ucraina nu poate sã se descurce în afara unor legãturi strânse cu Rusia. Din punct de vedere politic. În acelaºi timp. Belarus. dar. totuºi. Georgiei ºi statelor din CSI sau sã preia plata cãtre Rusia a miliardelor de dolari. De pildã. Pledeazã pentru acest lucru existenþa celor aproape zece milioane . Kazahstan ºi republicile din Asia Centralã. „Nu poate fi subliniat îndeajuns faptul cã. din punct de vedere politic. de pildã. cea mai complexã între toate fostele republici unionale. probabil. nu se poate desprinde de vechea legãturã economicã decât cu un efort financiar foarte mare. Ucraina se zbate în acest paradox. Vom insista puþin asupra Ucrainei. în care populaþia ruseascã deþine. potrivit specialiºtilor.“37 Ecuaþia geopoliticã a Ucrainei este. dar împreunã cu Ucraina. Al doilea stat din punct de vedere demografic din fostul spaþiu al URSS (52 de milioane de locuitori). Ar fi.“36 O þarã de dimensiunile Ucrainei. dar aceastã uniune a funcþionat modest. o pondere importantã. cum am spus. Rusia devine automat un imperiu. riscant sã emitem judecãþi sigure în privinþa evoluþiei fiecãrui stat. poate. deci. ºi-a proclamat printre primele independenþa. fãrã îndoialã. altele nu. presiuni. ºi numai timpul va hotãrî care va învinge. Existã o alternativã? Este Occidentul pregãtit. Cauzele sunt multiple. apoi. cât reprezintã datoria Ucrainei? Iatã de ce rolul ºi responsabilitãþile speciale ale Rusiei în cadrul fostei Uniuni Sovietice trebuie avute în minte de cãtre partenerii occidentali ºi sprijinite. în faþa unor comentarii ºi. Pe fondul unei tranziþii complicate. Ucraina – interfaþa europeanã a Rusiei Ilustrativã în acest sens este poziþia Ucrainei. Belarus a alcãtuit deja o asemenea uniune. cu excepþia Azerbaidjanului. Andrei Kozîrev. douã tendinþe contrare în atitudinea acestor þãri. Rusia înceteazã sã fie un imperiu. Fiecare dintre aceste þãri are ºi o strategie proprie de evoluþie ºi nu vede în mod pozitiv. sã plãteascã pentru petrolul ºi gazele livrate de cãtre Rusia Ucrainiei. iar ultimele sale evoluþii par sã o apropie de Rusia. în acelaºi timp. un anumit tip de subordonare faþã de Moscova. În 1991. eventual ºi cele caucaziene. la Alma Ata. mai întâi amãgitã ºi. analiºtii spun cã un tratat de genul celui de la Alma Ata ar putea fi semnat între Rusia. a avut o apreciere neiertãtoare: „În CSI. Este foarte probabil sã se alãture acestei uniuni ºi Kazahstanul. ceea ce se numeºte Comunitatea Statelor Independente (CSI).

Trãind mai greu. dar au ºi o importanþã din punct de vedere strategic pentru spaþiul rusesc: pe teritoriul lor trec rute comerciale foarte importante. Dacã. Ele doresc sã-ºi restabileascã legãturile istorice: Estonia cu Finlanda.“40 Dintre celelalte republici unionale o situaþie ceva mai clarã au republicile baltice. ea ocupã ieºirea fostului imperiu spre Europa.302 Geopolitica de ruºi care trãiesc aici ºi faptul cã Ucraina deþine Crimeea. care remarca plin de înþeles: „Chestiunea cea mai importantã de care trebuie sã þinem seama este cã Rusia nu poate fi în Europa fãrã ca Ucraina sã fie în Europa. O þin în loc marile datorii faþã de Rusia (pentru resursele energetice importate). primirea în cadrul NATO era mult mai puþin previzibilã. cât ºi pentru guvernul de la Kiev sã recunoascã faptul cã viitorul cel mai bun pentru Ucraina este acela de a deveni o punte de legãturã între Rusia ºi Occident. 3. iar populaþia lor este de 1. Desprinderea acestor state accentueazã situaþia Rusiei de „fundãturã continentalã“. Chiar dacã este improbabil ca Ucraina sã renunþe la independenþa sa. ºi nu un vârf de lance al NATO. fãcut cadou de cãtre Hruºciov în 1954. este esenþial sã aibã relaþii bune cu Ucraina.7 milioane (Lituania). . în vreme ce Ucraina poate fi în Europa fãrã ca Rusia sã fie în Europa. De aceea. Mai presus de toate. orientarea proocidentalã a acestor þãri a fost fermã ºi ºi-a gãsit încoronarea prin admiterea lor în Uniunea Europeanã. este improbabil ºi sã se apropie foarte mult de Occident. economia sa puþin reformatã ºi chiar starea de spirit a opiniei publice. ne dãm seama de adevãrul celor spuse de Zbigniew Brzezinski. ni se pare mai realistã evaluarea fãcutã de Cohen: „Ar fi bine atât pentru Occident. de mãrimea Austriei sau Ungariei. în valul celor zece þãri integrate. locuit în majoritate de ruºi. În plus. ci ºi greutatea care provine dintr-un proces pe care ea îl poate filtra. Faptul cã aceastã þarã a fost de acord cu intrarea lor în NATO aratã ºi noul stadiu al relaþiilor ruso-americane. Lituania cu Germania ºi Polonia.“39 Deci Ucraina nu are doar semnificaþia geopoliticã pe care i-o conferã mãrimea ºi poziþia de interfaþã europeanã a Rusiei. Cum spuneam. care nu poate fi ºters în câþiva ani. Privind atent la hartã. Dacã Rusia doreºte cu adevãrat sã se apropie de Europa. 3. aceste þãri au un trecut comun de aproape 350 de ani. þinut rusesc. din punct de vedere economic. ele sunt. Ca suprafaþã. Pentru a înþelege mai bine datele de astãzi ale Ucrainei ar trebui sã facem unele trimiteri ºi la situaþia sa economicã. Letonia cu celelalte þãri scandinave. O situaþie care nu a marcat deloc un progres în ceea ce priveºte creºterea nivelului de trai faþã de perioada dinaintea obþinerii independenþei. ca ºi al relaþiilor Rusiei cu NATO. Iar cine deþine Crimeea deþine o poziþie-cheie la Marea Neagrã. populaþia nu priveºte neapãrat cu ochi rãi la o perioadã când Ucraina era unitã cu Rusia. fiecare. Þãrile baltice deþin o poziþie extrem de importantã pentru ieºirea la Baltica a Federaþiei Ruse (nu întâmplãtor dominarea lor de cãtre Rusia a început dupã victoria de la Poltava). porturile ruseºti de la Marea Balticã sunt îngheþate pe timpul iernii. De aceea. Sunt singurele care nu au aderat la CSI.5 milioane (Letonia). care a avut loc în 2004. din punct de vedere geopolitic poziþia Ucrainei este esenþialã. cu ocazia împlinirii a trei sute de ani de la unirea Ucrainei cu Rusia.6 milioane (Estonia). „transformarea ei dintr-o prelungire europeanã a Rusiei într-o barierã a Rusiei spre Europa va fi foarte greu de acceptat de cãtre Moscova“38.

valoarea poziþiei geopolitice a Georgiei a crescut datoritã descoperirii de resurse energetice în Marea Caspicã. cele mai bune vinuri din fosta URSS ºi avea un export masiv. aceastã þarã situându-se pe unul dintre drumurile posibile ale petrolului caspic spre Marea Neagrã ºi de aici spre Europa. pe care trãiesc 5. Producea. Prima a fost cea iniþiatã de Osetia de Sud. pentru cã fiecare dintre ele întâmpinã serioase dificultãþi în tentativa de a obþine independenþa. fostul ministru de externe al URSS (urmat în 2004 de Mihail Saakashvili). are o suprafaþã aproximativ egalã cu cea a Irlandei. Numai cã pe teritoriul sãu au izbucnit – la timp. popor din Caucaz. Tbilisi nu recunoaºte hotãrârea. integratã Federaþiei Ruse (600. dintre care 65% osetini ºi 30% gruzini). întrucât fostul imperiu nu avea o producþie proprie cât de cât îndestulãtoare.000 de locuitori. iar pe teritoriul ei se aflã portul Batumi. ea a fost de la începutul secolului al XIX-lea integratã Rusiei. trãiesc în douã provincii: Osetia de Nord.Poligonul rusesc 303 Butoiul cu pulbere al Caucazului O sã insistãm puþin ºi asupra poziþiei statelor din Caucaz. Georgia este o þarã relativ micã. o altã regiune din cadrul Georgiei (540.000 de locuitori. când Georgia aderã la CSI. gruzinii erau buni comercianþi ºi aprovizionau piaþa Moscovei cu zarzavaturi (erau consideraþi un fel de „milionari socialiºti“). Osetinii. iar primul preºedinte care a câºtigat alegerile a fost Zviad Gamsakurdia. prilej cu care dobândeºte sprijinul Moscovei în soluþionarea conflictelor interne. Abhazia îºi declarã independenþa. Cert este cã la 14 mai 1994 a fost semnat la Moscova un .000 de locuitori). cum pot percepe oamenii obiºnuiþi premisele tranziþiei ºi cum se poate explica apariþia unor orientãri nostalgice. Este semnificativã în acest sens situaþia Georgiei. Pânã în 1990 avea un nivel de trai peste media republicilor unionale. am spune – miºcãri de independenþã ale unor provincii. în 1995 locuitorii capitalei – Tbilisi – au ajuns sã nu aibã apã caldã decât de douã ori pe sãptãmânã câte douã ore. De la acest nivel. dintre care 17% abhazi. izbucneºte conflictul armat. Se pãrea cã Georgia va deveni cu adevãrat independentã. Georgia ºi-a proclamat independenþa în 1991. un fost disident. Georgia declarã neconstituþionalitatea hotãrârii. Izbucneºte un conflict militar care ia sfârºit abia în 1993. Georgia are o largã deschidere la Marea Neagrã. având capitala la Suhumi. unde are douã porturi: Suhumi ºi Batumi. Oarecum dupã acelaºi scenariu se desfãºoarã ºi conflictul din Abhazia. Semnificaþia din acest punct de vedere a Abhaziei este mai mare. ºi Osetia de Sud (100. Importanþa strategicã a Osetiei de Sud constã în faptul cã pe teritoriul sãu trece una dintre cele douã rute principale care traverseazã Caucazul de Nord ºi ajung la Marea Neagrã. În 1992 puterea a fost preluatã de Eduard ªevardnadze. Pe de altã parte. Cu o întrerupere de câþiva ani. Osetia de Sud îºi proclamã independenþa. abhazii fiind sprijiniþi de „voluntari“ din Caucazul de Nord. În plus. În mai 1996 se semneazã Memorandumul ruso-gruzino-osetin cu privire la asigurarea securitãþii ºi încrederii între pãrþi. imediat dupã Primul Rãzboi Mondial. care face parte din Georgia. 43% gruzini ºi 17% ruºi). împreunã cu Moldova.5 milioane de locuitori. Amintim acest lucru pentru a vedea cum simt. pentru cã ea se aflã situatã pe litoralul Mãrii Negre.

ªi ele nu au de ales. Importanþa strategicã a Georgiei e susþinutã ºi de alte douã motive. care pot repede deveni masã de manevrã. aºa cum pe teritoriul Iranului trãiesc foarte mulþi azeri. acceptã trupe ruseºti pentru a-ºi salva existenþa statalã. Trei dintre cele patru þãri cu care se învecineazã sunt islamice (Turcia. pentru cã a fost înfrântã de o þarã mai micã ºi pentru cã a pierdut un teritoriu important. nu are ieºire la mare sau la alte cãi de comunicaþie importante. De aceea. Într-un mod asemãnãtor a procedat ºi în cazul Osetiei. Poziþia sa este izbitor de asemãnãtoare cu cea a statelor Nepal sau Lesotho – fãrã acces direct la o cale de comunicaþie importantã. ci în mai toate republicile unionale. Sprijinul dat de Moscova celor douã miºcãri separatiste a tensionat relaþiile bilaterale. Azerbaidjan ºi Iran). Acceptã medierea Moscovei. Se ajunge la conflict deschis. Cei 190 de mii de locuitori ai sãi erau în proporþie de 80% armeni ºi 20% azeri. în urma cãreia sunt deschise douã coridoare de legãturã cu Armenia ºi este cucerit 10% din teritoriul azer. Importanþa strategicã a Azerbaidjanului a crescut o datã cu . iar Georgia are ºi o graniþã comunã cu Cecenia pe o lungime de 130 de kilometri. a suferit mult în urma conflictului din Nagorno Karabah. numãrând aproximativ 4 milioane de locuitori. Azerbaidjanul (8 milioane de locuitori). pe teritoriul sãu trãiesc mulþi iranieni. Azerbaidjanul este vecin ºi cu Iranul (de altfel. Cea mai mare þarã caucazianã. În 1996. acest teritoriu este cedat Azerbaidjanului. Am menþionat acest lucru pentru cã era o practicã imperialã – la care nu au apelat numai ruºii. Ca þãri de aceeaºi religie – ortodoxã –.304 Geopolitica acord de încetare a focului care prevedea crearea unei zone de securitate unde sã fie dislocate forþe de menþinere a pãcii ale CSI. o bunã relaþie cu Moscova este principala soluþie de supravieþuire. preºedintele ªevardnadze a afirmat cã locul þãrii sale se aflã în comunitatea statelor occidentale. iar de Georgia este despãrþitã de un munte traversat numai de o cale feratã care nu poate transporta mai mult de o pãtrime din comerþul þãrii. de douã ori mai mult decât în Azerbaidjan). Exemplul dat aratã cât de complicatã este situaþia nu numai în Caucaz. dar în care Stalin a înregistrat adevãrate performanþe – de a face asemenea împãrþiri ºi reîmpãrþiri care sã creeze potenþiale surse de conflict. Georgia ºi Abhazia au convenit „prelungirea mandatului trupelor ruse“. am spune. La sfârºitul deceniului al nouãlea au loc demonstraþii ale armenilor din enclavã în favoarea unirii cu Armenia. De aceea. Rusia ºi Georgia ar trebui sã aibã relaþii destinse. La intervenþia lui Stalin. Fiecare republicã are „pungi de populaþie“ de altã etnie. În 1920. a exprimat intenþia de a cere admiterea în NATO ºi chiar a solicitat specialiºti occidentali în vederea instruirii propriei armate. Un an mai târziu are loc o reglementare. Armenia. problema independenþei acestor republici faþã de Rusia este foarte complicatã ºi trebuie tratatã cu mare prudenþã ºi. un acord semnat de pãrþile implicate la Moscova. Pe teritoriul sãu trece conducta petrolierã care merge spre portul rusesc Novorossiisk. În cazul Moldovei de peste Prut. În primãvara lui 1993 se declanºeazã ofensiva etnicilor armeni. creând mari complicaþii ulterioare. Congresul armenilor din Nagorno Karabah decide unirea acestei zone cu Armenia. Deci republicile unionale sunt supuse ºi unor presiuni de acest gen partea Moscovei. cu înþelegere. Pe de altã parte. Stalin a luat nordul ºi sudul þãrii ºi le-a dat Ucrainei. Regiunea Nagorno Karabah a fost o enclavã în cadrul Azerbaidjanului.

cum ar fi Turcia sau Irakul. Azerbaidjanul dezvoltã legãturi vizibile cu Occidentul (mai ales cu SUA). iar în Turcia o importantã parte a comunitãþii kurde) ar putea fi absorbite în acest proces conflictual. desigur. numindu-l sugestiv „Balcanii Asiei Centrale“. Azerbaidjan.000 de . de multe ori explozivã. în sensul cã state situate în imediata vecinãtate. generatã de complexitatea etnicã a zonei. pe care au lãsat-o diferitele ocupaþii de-a lungul istoriei. de circa 50%. Similitudinea de care aminteam poate merge mai departe. totul depinde de interesele care se ciocnesc ºi de forþa puterilor care promoveazã aceste interese. Autorul american cuprinde în aceastã formulã nouã þãri – Kazahstan. Turkmenistan. Kîrgîstan. Georgia. vor alimenta o anumitã presiune. invitã la intervenþie. „Balcanii Eurasiei“ În lucrarea Marea tablã de ºah. din rivalitãþile fãrã de sfârºit dintre þãrile din zonã. Moscova a decis împãrþirea regiunii.950. perioadele de liniºte ºi relativã stabilitate fiind corelate mai degrabã cu un echilibru în cadrul forþelor care priveau lacome spre regiune. Tadjikistan. Despre þãrile din Caucaz am mai vorbit: vom insista. O zonã instabilã tenteazã puterile din regiune sau de pe continent. precum ºi ambiþiile de dominaþie. în Asia Centralã avea ecou ideea creãrii unei unitãþi politice noi care sã cuprindã toate cele cinci state turcofone sub denumirea de „Turkestan“. Armenia. ascendentã. din situaþia complicatã. de fragilitatea graniþelor care rezultã de aici. Zbigniew Brzezinski apeleazã la o formulã ºocantã cu privire la sud-estul ºi sudul fostului spaþiu sovietic. ceea ce ar ridica semne serioase de întrebare cu privire la posibilitatea de control a regiunii. Situaþia este asemãnãtoare în ceea ce priveºte „Balcanii Eurasiei“: „Tocmai aceastã combinaþie familiarã de vacuum de putere ºi absorbþie de putere justificã denumirea de «Balcanii Eurasiei». în continuare. Uzbekistan. ºi þãrile occidentale au tot interesul sã amplifice cooperarea cu Baku. apoi. singurul stat care nu a fãcut parte din Uniunea Sovieticã. Statele din aceastã regiune ocupã o suprafaþã de 3.“42 Ar mai trebui adãugat cã rezervele energetice descoperite în zona Mãrii Caspice. corelate cu o creºtere substanþialã. între criteriile care au contat foarte mult figurând. care oricând poate genera un conflict. De altfel. Denumirea este menitã sã sugereze mai întâi instabilitatea politicã asociatã cu Balcanii Europei. Bogãþiile Caspicei sporesc miza geopoliticã a zonei. De menþionat cã acest perimetru rãmâne deschis. Aºa s-au întâmplat lucrurile în cursul istoriei în Balcani. Frustrat de victoria armeanã. De aceea. toate aceste þãri alcãtuiesc un „vast dreptunghi geografic care delimiteazã zona principalã de instabilitate globalã“41. a cererii mondiale de energie în urmãtorii 15-20 de ani vor spori interesul diverselor puteri regionale în zonã. datoritã unor conflicte etnice interne (menþionãm cã în Iran trãiesc milioane de azeri. precum ºi de sprijinul sovietic implicit acordat Armeniei în timpul conflictului. regula de a diviza ºi de a crea rivalitãþi care. sã poatã fi manipulate. fãrã îndoialã.Poligonul rusesc 305 descoperirea rezervelor de petrol din Marea Caspicã. asupra celor din Asia Centralã. Dupã Primul Rãzboi Mondial. precum ºi Afganistanul. Existã din acest punct de vedere o similitudine care nu poate scãpa. traiectoria acestei þãri va fi.

în Kazahstan ºi Turkmenistan. precum ºi ofertele fãcute de diverse þãri dezvoltate de a exploata asemenea bogãþii. crom. Turkmenistanul dispune de impresionante rezerve de petrol ºi gaze naturale. Ea are acces direct la Marea Caspicã. ci ºi cu China. fosta capitalã a imperiului întemeiat de Tamerlan (1336-1404) ºi Buhara. Descoperirea rezervelor de hidrocarburi a propulsat-o dintr-o datã în atenþia marilor puteri ºi a marilor companii energetice. Kazahstanul este cea mai întinsã þarã din Asia Centralã ºi una din cele mai bogate. deþinãtor al unor importante rezerve de gaz natural ºi de uraniu. Statul cu populaþia cea mai numeroasã din zonã. Populaþia sa de 18 milioane.5 milioane de locuitori sunt turcmeni. Va cunoaºte fãrã în- . În plus. mai puþin numeroasã decât a Uzbekistanului.306 Geopolitica kilometri pãtraþi ºi au o populaþie de 56 de milioane de locuitori. Uzbekistanul are un potenþial de dezvoltare considerabil. adicã la frontiera cu Rusia. la sud cu Iranul ºi Afganistanul iar la vest cu China. Kîrgîstanul este aproape strivit între China ºi Kazahstan. cu o forþã economicã impresionantã. Uzbekistanul a consemnat în ultimii ani o creºtere economicã încurajatoare ºi reprezintã „primul candidat la supremaþia regionalã în Asia Centralã“44. resursele nu numai de petrol. El se învecineazã nu numai cu Rusia. Nimic special nu se întrevedea în legãturã cu viitorul zonei. Omogenitatea populaþiei. dar se învecineazã pe o întindere mare ºi cu Rusia. kazahii nu sunt majoritari în propria þarã. zinc. în partea sa de est. numai cã este constrâns de prezenþa unui arsenal nuclear moºtenit de la fosta Uniune Sovieticã. cãrbune. Pe teritoriul sãu se aflã douã localitãþi vestite: Samarkand. Kazahstanul reproduce într-un fel presiunile la care sunt supuse statele din zonã. Este atras spre o politicã de independenþã. Mai problematic este cã populaþia ruseascã este concentratã în zonele nord-vestice ºi nord-estice ale þãrii. Menþionãm cã majoritatea acestor rezerve sunt situate în partea de est a Mãrii Caspice. fiind adesea confruntat cu adevãrate miºcãri de secesiune. argint. facilitãþile acordate capitalului strãin pot lansa economia þãrii. Se învecineazã direct ºi pe o suprafaþã întinsã cu Marea Caspicã. Brzezinski remarca ºi poziþia „ecranatã“ a þãrii. cu armata cea mai puternicã ºi cu o economie ce poate evolua încurajator este Uzbekistan. ruºii ºi uzbecii reprezentând câte 10%. munþi pleºuvi nu o face mai atractivã. Circa 75% din cei 4. ºi cu alte trei republici din Asia Centralã. regiunea nu are ieºire la mare. Cu o populaþie de 27 de milioane de locuitori ºi o suprafaþã mai mare decât a Franþei. veniturile realizate din producþia de bumbac. 80% dintre locuitori fiind etnici uzbeci. aflatã la o mai mare depãrtare de Rusia comparativ cu celelalte state central-asiatice. altãdatã adevãratã metropolã comercialã. câmpii îndeobºte aride. Un rol aparte poate juca în afirmarea Uzbekistanului ºi istoria sa. este alcãtuitã din peste 6 milioane de ruºi ºi aproape 4 milioane de non-kazahi (dintre care aproape 2 milioane sunt germani ºi ucraineni). Kazahstanul formeazã ºi un fel de scut protector pentru celelalte republici. la care l-ar îndreptãþi mãrimea. Mare producãtor ºi exportator de bumbac. care îi furnizeazã legitimitate pentru o posibilã misiune în regiune. Cu alte cuvinte. are ºi o populaþie relativ omogenã. Relieful alcãtuit din deºerturi. precum ºi de vecinãtatea cu Rusia. El este supus unor mari presiuni din partea Rusiei. care nu au graniþã directã cu Rusia. este enclavatã. beneficiind de o conducere hotãrâtã. cu Marea Caspicã. ci ºi de aur.43 Mãrginitã la nord cu Rusia.

Demn de reþinut este ºi faptul cã kirghizii nu reprezintã decât aproximativ 55% din populaþia de 5 milioane de locuitori. cam tot atâþia tadjici trãiesc în Afganistan. circa douã treimi din cei 6. În acelaºi timp. în acelaºi timp. Cu privire la potenþialul petrolier al regiunii. În ceea ce priveºte rezervele de petrol ale regiunii. ulterior. Este ºi motivul. Iar Rusia nu are relaþii bune cu Azerbaidjanul. importanþa zonei pentru Rusia a crescut. „lacãtul“ pentru bogãþiile din Caspica. Nu este nici un fel de îndoialã cã perimetrul central-asiatic va reprezenta un teren de confruntare între Rusia. populaþia sa o va ajunge pe cea a Rusiei. iar în ultima vreme ºi economic. Regiunea va fi o zonã predilectã de confruntare a intereselor ruseºti ºi turceºti. toate þãrile din Asia Centralã vorbesc limbi turcice.5 milioane de locuitori ai þãrii fiind tadjici. dacã evoluþia economicã a Turciei va continua sã fie ascendentã. O poziþie-cheie pentru ecuaþia geopoliticã ºi geostrategicã din regiune are Azerbaidjanul. primele ar trebui sã fie menþionate cele ruseºti. ele fiind evaluate la 30-40% din rezervele mondiale.Poligonul rusesc 307 doialã influenþa din ce în ce mai mare a Chinei. Þinând cont de faptul cã. practic. Cu o singurã excepþie. dar va fi. Creºterea . Dacã ar fi sã vorbim despre interesele ºi presiunile strãine exercitate în zonã. opiniile sunt împãrþite: la început. cel puþin formal. întrucât ea a sprijinit Armenia în rãzboiul pentru provincia Nagorno Karabah. pentru ca. s-a apreciat cã Marea Caspicã reprezintã un al doilea Golf Persic. Aceastã zonã comunã deþine 70% din rezervele mondiale sigure de petrol ºi peste 40% din cele de gaz. care are serioase puncte de sprijin în statele de la sud de marea Caspicã. care face ca pe teritoriul acestui stat sã se afle trupe ruseºti. În sfârºit. la mijlocul secolului viitor. dependentã de modul în care vor evolua relaþiile dintre Rusia ºi Kazahstan. ele sunt apreciate cam la 10% din cele mondiale (cu o valoare similarã celor descoperite în Marea Nordului).45 Cu totul alta este situaþia dacã Marea Caspicã este corelatã cu Golful Persic în ceea ce s-a numit „elipsa energeticã strategicã“ a planetei. nu este greu sã deducem confruntarea de interese ce va urma. Tadjikistanul este mai omogen din punct de vedere etnic. aceste state se simt atrase de Turcia. Mai ales cã aceastã þarã va avea mare nevoie de surse de energie ºi cã între China ºi Asia Centralã existã graniþã directã. Rezervele de gaz sunt mult mai importante. evaluãrile sã fie mai temperate. Turcia ºi China ca puteri regionale. adesea violente. ceea ce complicã mult stabilitatea în regiune. Mai ales dupã descoperirea zãcãmintelor de petrol ºi gaze. nu putem scoate sub nici un cuvânt din ecuaþia geopoliticã a regiunii China ºi interesele ei. Populaþia Tadjikistanului este împãrþitã însã în diverse triburi aflate în dispute. cum nu poate exista îndoialã cã regiunea a intrat deja în calculele cancelariilor de la Washington ºi Bruxelles. cultural vorbind. Geopolitica petrolului ºi a conductelor Asia Centralã a cunoscut o bruscã evoluþie geopoliticã sub influenþa a douã cauze: descoperirea surselor de hidrocarburi din zonã ºi poziþia strategicã deþinutã de regiune în lupta împotriva terorismului.

cei peste 2 miliarde de chinezi ºi indieni nu au decât o maºinã la 200 de locuitori. Partea de suprafaþã a conductei. Strategia Rusiei aratã multã mobilitate ºi capacitate de adaptare la contexte ºi realitãþi schimbate. Mai ales când este vorba despre un þinut ca Asia Centralã. Kazahstan ºi diferite companii multinaþionale. dezenclavizeazã bogãþiile caspice ºi le disponibilizeazã pe mai multe rute de transport. iar peste zece ani ea va fi tot atât de dependentã de petrolul din import ca ºi Japonia. de la Samsun la Ankara. Dacã lucrurile ar fi evoluat pe o cale obiºnuitã. Implicarea Rusiei în regiune include controlul asupra a douã conducte petroliere: una care porneºte dinspre câmpurile petroliere din Mangîslak ºi Tenghiz. iar apoi oamenii de afaceri americani au insistat pe lângã Congres sã fie adoptatã strategia energeticã pentru Drumul Mãtãsii. diminueazã mult importanþa axei nord-sud. a doua trece prin Daghestan. Cu zece ani în urmã China îºi asigura nevoile de petrol din resurse proprii. Rusia . pe când în statele dezvoltate existã o maºinã la 2 locuitori. a fost deja terminatã. Acum este deja o mare importatoare. aceastã conductã are o capacitate de transport mai mare ºi livreazã petrolul la un preþ mai mic. Cecenia ºi ajunge în portul Novorossiisk de la Marea Neagrã. dependenþa Turciei de resursele ruse de gaz va creºte de la 60 de procente. trece prin nordul Kazahstanului. Datã fiind situaþia din Cecenia. În mod tradiþional. regiunea a fost apreciatã din perspectivã americanã drept „un obiectiv strategic ºi comercial“. la 90 procente (vezi harta 24). hidrocarburile din zona caspicã au deja o importanþã strategicã. atunci probabil cã Rusia ºi-ar fi menþinut acest monopol sub o formulã mai modernã. De pildã. chiar dacã rezervele sunt plasate într-o regiune care este departe de a fi stabilã. Douã cifre ne vor ajuta sã ne dãm seama de marea cerere de resurse energetice în urmãtoarele decenii.308 Geopolitica demograficã ºi dezvoltarea economicã vor face din aceastã zonã adevãratul pivot central. este de aºteptat ca ºi numãrul de automobile sã creascã spectaculos. traverseazã Rusia ºi se îndreaptã spre þãrile baltice. Conductele pentru asemenea zãcãminte sunt ceea reprezintã drumurile pentru transportul terestru. Prin aceastã conductã. Rusia se aflã în plin efort de construcþie a unei conducte de gaz submarine de la Novorossiisk cãtre portul turcesc Samsun. Prezenþa din ce în ce mai vizibilã a SUA în zonã are câteva consecinþe de ordin geopolitic: sparge acest monopol ºi redimensioneazã influenþa rusã în zonã. Astãzi. Heartland-ul energetic al lumii. cu puþine legãturi cu exteriorul. alcãtuitã din Rusia ºi Iran. O dovadã elocventã în aceastã privinþã este faptul cã încã din timpul preºedinþiei lui Bill Clinton. Cine va controla aceastã regiune va avea un cuvânt greu de spus în evoluþia economicã a lumii viitoare. Construitã de Rusia. Din perspectivã geopoliticã este important sã relevãm faptul cã Rusia a înþeles foarte bine importanþa strategicã a conductelor de transport a hidrocarburilor din Marea Caspicã. ºi inaugureazã un gen de condominiu ruso-american în regiune. regiune în bunã mãsurã enclavatã. Chiar dacã nu se ridicã la nivelul aºteptãrilor iniþiale. aceastã conductã a fost suplimentatã cu una nouã care porneºte tot din câmpurile petroliere din Mangîslak ºi Tenghiz. în prezent. Rusia a deþinut un monopol al influenþei în zonã. În sfârºit. dar ocoleºte Cecenia ºi ajunge în acelaºi port la Marea Neagrã. Cum cele mai populate state ale lumii sunt în plin proces de dezvoltare ºi modernizare.

1/2003. Armenia 2. CHINA Ucraina RUSIA Rezerve de petrol ºi de gaze naturale Principalele conducte construite deja Novorosiisk Marea Caspicã Uzbekistan Turkmenistan Baku Conducte în curs de construcþie Marea Neagrã 1 2 Kîrgîstan Tadjikistan Georgia Porturi ºi noduri de transport petrolier Þãri care au iniþiat proiecte de construire a conductelor USA Tbilisi Turcia Iran Afganistan SUA ARAB. p. FR. Azerbaidjan 309 Harta 24: Rezervele de petrol ºi gaze naturale din Asia Centralã (apud Revue Française de Géopolitique.Rusia Kazahstan Þãrile Asiei Centrale Þãrile care se învecineazã cu Asia Centralã Poligonul rusesc JAP. nr. 268) . Ceyhan Marea Mediteranã Prezenþe militare americane dupã 11 septembrie INDIA Numãrul de soldaþi americani Pakistan India Baze aeriene americane 1.

Desigur cã Rusia. Mai sunt în discuþie ºi alte douã conducte. vom observa cã hidrocarburile din Caspica sunt programate sã ajungã cu precãdere în Occident. dimpotrivã. statele din zonã au evaluat ele însele cu realism noua situaþie creatã ºi au încer- . ca un loc de primã importanþã în lupta împotriva terorismului. deþine o preponderenþã indiscutabilã în transportul acestor bogãþii. Rusia are de asemenea un acord de explorare în comun a zãcãmintelor de petrol ºi de gaze de care dispune þara. spre India. Ceea ce a ºi schimbat dintr-o datã statutul sãu. În acelaºi timp. Dovadã cã Rusia a adoptat o atitudine de expectativã ºi nu s-a implicat în noul proiect. mai departe. una care sã treacã prin Afganistan spre Pakistan ºi. Faptul cã SUA au sprijinit dezenclavizarea bogãþiilor naturale din zonã nu pune sub semnul întrebãrii ci. Prezenþa americanã în zonã a stimulat ºi a încurajat construirea altor conducte. Dimpotrivã. dacã nu imposibil. care ar opune Washingtonul Iranului ºi Moscovei. ceea ce probabil cã reprezintã ºi interesul ei strategic pe termen mediu în regiune. În toamna lui 2002 a început construirea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan ºi tot în acea perioadã s-a discutat lansarea unui gazoduct Baku-Tbilisi-Erzerum. a doua þarã ca importanþã din punctul de vedere al resurselor. ar fi fost ºi foarte dificil. mai ales al celor de gaz. deºi ambele regiuni simt acut nevoia de aceste resurse. ar merita relevat cã hidrocarburile din Asia Centralã nu ajung deocamdatã în Asia de Sud sau în cea de Est. care sã ajungã în Turcia ºi de aici la Marea Mediteranã. În orice caz. pentru transportul resurselor respective prin conducte ruseºti. pune în luminã existenþa unui condominiu ruso-american în ceea ce priveºte hidrocarburile caspice. Coabitare militarã ruso-americanã Celãlalt motiv care a sporit importanþa regiunii este cel strategic. alta spre China. mai ales în China. chiar dacã nu mai exercitã monopolul. care sã nu fie dependente de Rusia. Fãrã îndoialã cã Iranul a pierdut mult ca poziþie în confruntarea de interese din jurul Caspicii.310 Geopolitica a semnat în 2002 cu Kazahstanul. Ceea ce poate sã însemne o opþiune foarte serioasã ºi pentru exploatarea în comun ºi. De altfel. Cu o valabilitate pe o perioadã de 15 ani. Cu Turkmenistanul. Atentatele de la 11 septembrie ºi decizia SUA de a interveni în Afganistan au arãtat importanþa strategicã a spaþiului central-asiatic. eventual. þara cu zãcãmintele petrolifere cele mai importante din zonã.5 milioane tone prin cel care ajunge la Novorossiisk. Washingtonul ºi Moscova au acþionat mai degrabã în lumina corelãrii intereselor strategice. acordul asigurã din partea Rusiei un gen de control asupra majoritãþii tranzitului de petrol kazah. ca Rusia sã fie exclusã dintr-o regiune unde a fost prezentã de mult timp ºi unde are un rol de jucat multã vreme. Semnificaþia acestor douã proiecte trebuie corelatã cu încetarea monopolului rusesc în ceea ce priveºte transportul hidrocarburilor din Caspica. dacã analizãm infrastructura construitã sau aflatã în construcþie. locul pe care a fost plasat în ecuaþia de securitate a regiunii dintre Marea Caspicã ºi Oceanul Indian. un acord prin care Kazahstanul se angajeazã sã exporte 15 milioane tone pe an prin oleoductul care merge spre þãrile baltice ºi alte 2. S-a spus cã mizele care se joacã în jurul Caspicii sunt un joc cu sumã zero.

În cele din urmã ºi Kazahstanul a oferit posibilitatea utilizãrii aeroporturilor sale. În vara lui 2002. situatã la 200 de kilometri de frontiera afganã. posibilitate de creºtere a numãrului de soldaþi la 2. Revue Française de Géopolitique. care urmau sã fie amplasate pe aeroportul Manas. a anunþat la nici o sãptãmânã de la atacurile teroriste de la 11 septembrie disponibilitatea de a primi forþe militare americane pe propriul teritoriu. „Les Etats-Unis et L’Asie Centrale après le 11 septembre 2001“. dreptul de utilizare a bazei de la Kulyab – aflatã la numai 40 de kilometri de frontiera afganã – nu a fost acordat decât mai târziu.Poligonul rusesc 311 cat sã foloseascã vectorii ei pentru consolidarea ºi dezvoltarea regiunii. Trupele americane din aceste zone au crescut de la 25. 1/2003. a Heartland-ului energetic al globului. aºa am putea înþelege ºi spiritul conciliant în care a avut loc aceastã acþiune. 243 Sunt opinii potrivit cãrora prezenþa militarã a SUA în Asia Centralã reprezintã numai o ultimã etapã a unei strategii mai ample de încercuire a zonei petroliere principale a lumii. Este de remarcat cã intenþia Washingtonului de a plasa trupe în regiune a primit un rãspuns favorabil din partea statelor central-asiatice. în sensul cã nu a formulat restricþii faþã de operaþiunile trupelor americane. Potrivit relatãrilor din ziarele americane. Uzbekistanul.000. la sfârºitul lui decembrie 2001. Aºa s-ar explica ºi insistenþa Americii de a fi prezentã în spaþiul central-asiatic. înaintea declanºãrii .500 de soldaþi americani în baza de la Khanabad-Karºi 300 de soldaþi staþionaþi pe aeroportul Manas. de pildã. ªeful statului kirghiz a oferit chiar condiþii mai generoase. p. De pildã. de la o þarã la alta. între 1. Celelalte state din zonã ºi-au oferit colaborarea fãrã însã a accepta prezenþa americanã pe propriul teritoriu.000 60 de soldaþi americani amplasaþi pe aeroportul Duºanbe Misiuni umanitare Nu existã trupe. Fireºte cã rãspunsul favorabil a fost ºi el gradat. Thierry Kellner.000 de soldaþi americani fuseserã deja aduºi la baza uzbecã Karshi-Khanabad. Prezenþa militarã americanã în Asia Centralã (cifre valabile în februarie 2002) Þara Uzbekistan Republica