Modelul Identitar Românesc promovat

în mediul TV

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice

Anul II
2010

Chifu Andreea
Lazǎr Alexandru
Mǎnica Ramona
Stoenescu Cristian
 1. Introducere
Studiul de faţǎ urmǎreşte surprinderea identitǎţii naţionale transmise de emisiunile TV şi
efectele de scurtǎ şi lungǎ duratǎ pe care natura acestei portretizǎri o are asupra audienţei, În acest
demers, am pornit de la ipoteza cǎ cu cât un individ urmǎreşte mai multe seriale TV româneşti, precum
“La bloc”, cu atât se va cristaliza o identitate naţionalǎ cu conotaţii mai negative în rândul studenţilor.
Ideea de la baza ipotezei s-a nǎscut din viziunea lui Pierre Bourdieu despre sistemele simbolice:
acestea - afirmă el - sunt în acelaşi timp “structuri structurate” (“mijloace ale comunicării”) şi “structuri
structurante” (“instrumente ale cunoaşterii şi ale constituirii lumii obiective”, dar sunt şi “instrumente
ale dominării” (ideologii folosite de către un “corp de specialişti care intră în competiţie pentru a obţine
monopoliul asupra producţiei culturale legitime”). În acest context, simbol este orice comportă în sine o
concepţie despre lume, este ceva ce “vorbeşte” despre altceva, aici fiind incluse desigur si conţinuturile
prezentate în mediul TV pe care se axează cercetarea de faţă.
Astfel am ajuns la câteva întrebari fundamentale de cercetare: cum încep oamenii să-şi
(re)imagineze lumea lor socială şi identitatea natională? Care sunt caracteristicile principale ale
produsului rezultat in urma acestor procese sociale?
Vom testa, de asemenea existenţa unui raport direct proporţional între frecvenţa cu care se
urmǎresc serialele, respectiv numǎrul serialelor urmǎrite şi negativitatea imaginii naţionale pe care o
posedǎ subiecţii. Aceastǎ idee este strâns legatǎ de studiile care ne sugereazǎ efectele pe termen lung
ale produselor media asupra formǎrii convingerilor personale, imaginii de sine, identitǎţii de gen şi
naţionale şi altor constructe psihologice.
În final, ne-am propus sa verificam în ce masurǎ modelele transmise în mediul TV chiar
corespund celor identificate în realitate de catre participantii la studiu? Aceastǎ ultima intrebare este
importanta deoarece exista la ora actualǎ numeroase studii ce acuzǎ puterile media de dezinformare
deliberata si tentative de manipulare insa putine studii se axeaza pe realizarea unei comparatii propriu
zise intre realitate asa cum o prezinta media si realitatea propriu- zisa. Comparatia este esentiala pentru
ca, în instanta in care cele doua constructe se suprapun in mare parte, afirmatiile de tipul "continuturile
la care suntem expusi la televizor ne schimba perspectiva asupra realitatii sociale" devin
nefundamentate.
Relevanţa studiului constǎ în faptul cǎ, dacǎ o astfel de ipotezǎ se confirmǎ, se poate face uz de
aceleaşi procese care s-au dovedit a produce o imagine naţionalǎ negativǎ pentru a adǎuga conotaţii
pozitive constructului şi a stimula creşterea naţionalǎ. În plus, orice posibil efect al procesului formǎrii
unei imagini asupra culturii naţionale în rândul cetǎţenilor României, se va propaga şi peste hotare,
fiind o formǎ indirectǎ de branding naţional. Prin urmare, cel puţin la nivel teoretic, una din implicaţiile
acestui studiu este cǎ s-ar putea promova o anumitǎ imagine naţionalǎ atât în, cât şi mai departe de
graniţele ţǎrii, prin introducerea unor conţinuturi dezirabile social în oferta de emisiuni TV. Acest
demers are şi scopul indirect de a interpreta mai coerent specificul naturii şi dinamicii identificărilor
etnice şi naţionale Est-Europene.
Datoritǎ spectrului larg de interpretare al conceptului de identitate naţionalǎ negativǎ,
menţionǎm cǎ în cadrul acestei lucrǎri, acesta a fost utilizat cu urmǎtoarele conotaţii: apatie socialǎ,
difuzarea responsabilitǎţii sociale, stimǎ de sine scǎzutǎ, neparticiparea la viaţa politicǎ, neîncredere în
sistemul legal, claritate şi identificare deficitarǎ cu idealurile şi valorile autohtone, intensitate scǎzutǎ a
sentimentului de patriotism, percepţie pesimistǎ asupra viitorului României.
Cercetarea de faţǎ se axeazǎ mult şi pe conceptele de simbol şi culturǎ naţionalǎ.Termenul de
simbol este folosit într-o accepţiune foarte generală, el referindu-se la orice obiect, eveniment,
instituţie, obicei etc. ce poartă cu sine imagini, concepţii despre viaţă. Noţiunea de cultură se referă la
paradigmele sensurilor formate istoriceşte şi întruchipate în simboluri, adică la acel sistem al
concepţiilor moştenite şi exprimate în forme simbolice cu ajutorul căruia oamenii comunică între ei,
consolidează şi dezvoltă cunoştintele şi atitudinile lor despre şi faţă de viaţă.
3. Metodologie
3.1. Design empiric
3.2. Participanţi
Participanţii au fost selectati aleatoriu din populaţia de studenţi în anul II înscrişi la diverse
facultǎţi pentru a evita vreo eroare statisticǎ generatǎ de polarizarea anterioarǎ a opiniilor datoritǎ
specializǎrii profesionale pe care o urmeazǎ. Interviurile au fost astfel realizate pe un grup de 16
subiecţi cu vârste cuprinse între 20 şi 21 de ani, din care 8 de sex masculin şi 8 de sex feminin. S-a
încercat pe cât posibil alegerea acelor participanţi care au manifestat interes sporit şi dorinţǎ de
implicare pentru a micşora probabilitatea rǎspunsurilor aleatorii în cadrul interviului. Starea generală a
participanţilor la interviu a fost astfel bunǎ, aceştia dând dovada de entuziasm şi spirit de cooperare.

3.3. Instrumente şi procedurǎ

Toţi participanţii intervievaţi au vizionat 3 episoade din serialul “La Bloc” pentru a avea
certitudinea cǎ au fost expuşi la mesajele studiate din media. Materialele le-au fost puse la dispoziţie pe
platforma de internet www.rapidshare.ro cu 2 sǎptǎmâni înainte de realizarea interviului pentru a oferi
ocazia subiecţilor sǎ reflecte asupra conţinutului episoadelor vizionate, permiţând consolidarea
eventualelor efecte asupra identitǎţii naţionale în urma vizionǎrii.
Interviul a avut o duratǎ de aproximativ 35 de minute şi a fost structurat astfel încât sǎ facǎ o
trecere subtilǎ de la evaluarea serialelor în general, la evaluarea celui ales de echipǎ pentru studiul de
faţǎ. (de la general la specific)

4. Introducere în literatura de specialitate

4.1. Identitate naţionalǎ şi poziţionare culturalǎ
Majoritatea studiilor referitoare la identitatea naţionalǎ pun accentul asupra dimensiunii
culturale a acesteia şi vizează modalităţile prin care actori sociali concreţi, în situaţii spaţio-temporale
concrete - prin folosirea/ producerea unor forme şi conţinuturi culturale (cum ar fi ideologia, ritualul,
mitul, media toate produse într-un anumit discurs format istoriceşte) - fac politica identităţii naţionale şi
etnice: adică, instrumentalizând şi totodată construind aceste tipuri de identităţi culturale, negociază
poziţia lor individuală şi colectivă, ocupată în ierarhia social-politică în raport cu alte poziţii.
De aceea, ne vom opri scurt şi asupra acelor forme şi tehnici simbolice, prin care o politică
identitară se legitimează şi construieşte imaginea “legitimă” a realităţii sociale, tratând problematica
identităţilor etnice şi naţionale, aşa cum au fost ele investigate de pe poziţiile constructivismului
social şi cultural, adică sub aspectul lor procesual şi constituit.
Stuart Hall, în mai multe scrieri ale sale, deosebeşte cele două moduri majore de abordare
existente în domeniul studiului identităţii. Unul (reprezentând gândirea formată încă din Renaştere şi
Iluminism despre subiectul care posedă o adevărată "esenţă") defineşte identitatea naţională în termenii
unei culturi împărtăşite. Îl consideră ca un fel de eu colectiv "autentic", care reflectă experienţele
istorice comune şi codurile culturale împărtăşite ale unui "popor" (conferându-i acestuia sensul
"unicităţii", a stabilităţii), şi care, în fine, uneşte în pofida tuturor diferenţelor interne "superficiale".1
Cel de-al doilea mod de abordare accentuează ca"identitatea natională nu are o esenţă dată
odată pentru totdeauna, ci trece printr-o serie de transformări, nu este fixat într-un trecut esenţializat, ci
este subiectul proceselor istorice, culturale şi politice - este, până la urmă, numele/ denumirea pe care o
dăm diferitelor moduri în care suntem poziţionaţi (reprezentaţi), în care ne autopoziţionăm (ne
autoreprezentăm), este relaţia noastră în transformare cu aceste localizări desfăşurate în sistemele

1
Stuart Hall: The Question of Cultural Identity, in S. Hall - D. Held - T. McGrew (eds.): Modernity and its
Futures, Cambridge Press, 1992: 273-327
culturale care ne înconjoară".2 Identitatea este întodeauna construită prin memorie, fantezie, naraţiune,
mituri adică prin reprezentare astfel încât întotdeauna există o politică a identităţii, o politică a poziţiei.

4.2. Hannerz si noţiunea de "perspectiva"

De-a lungul vieţii sale, individul este înconjurat de un flux al sensurilor formate cultural,
accesibile în forme publice în exteriorul lui, care influenţează modul în care el îşi ordonează
experienţele şi intenţiile. Dar el nu este un recipient pasiv al acestora, ci are o concepţie despre sine şi
despre lume, prin care abordează în mod activ situaţiile în care se află: acţionează pe baza sensurilor
accesibile în exteriorul lui, dar nu conform lor, ele de fapt funcţionează ca nişte echipamente, pe care
omul le foloseşte în funcţie de relevanţa lor pentru el şi de intenţionalitatea sa. În timp ce perspectiva
oferă capacitatea de a manevra lucrurile într-un anumit mod, de a interpreta sensurile date în exteriorul
individului într-un anumit fel, ea implică şi o incapacitate de a vedea realitatea altfel decât ea face
posibil acest lucru.
Hannerz este convins că trebuie investigate modurile în care cultura este răspândită în societate,
precum printre efectele ei numarandu-se producerea şi generalizărea similitudinii. Cu alte cuvinte, el
propune cercetarea “aparaturii culturale” definite prin instituţiile culturale care produc şi răspândesc
cultura, de exemplu instituţiile educaţionale, juridice, religioase, şi altele, cum ar fi moda, reclama,
mass media.
Din perspectiva sociologiei fenomenologice, paradigma interpretativă pleacă de la acceptarea
caracterului construit al realităţii sociale. Se interesează de procesele, modalităţile prin care acesta se
petrece, şi în urma cărora - în contexte sociale concrete - un set de cunoştinţe se defineşte drept
“realitate” (“realitatea” şi “cunoaşterea” devenind identice), şi se produc “evidenţele” vieţii cotidiene.
urmăreşte să analizeze lumea vieţii cotidiene, mai precis cunoştinţele care guvernează comportamentul
uman, respectiv lumea vieţii (Lebenswelt).3
Toate fenomenele sociale au o dimensiune simbolică, interpretativă (căci actorii sociali
participanţi îşi exprimă prin ele identitatea, percepţia de sine şi percepţia realităţii); iar semnificaţiile,
sensurile întruchipate în formele simbolice sunt rezultante ale dialogului purtat între ei, ale interpretării
şi reinterpretării permanente.
4.3. Sens si Putere în societate

2
E. Magyari-Vincze: Antropologia politicii identitare naţioanaliste, Cluj: EFES, 2007, pp. 110-115
3
Lebenswelt apud E. Magyari-Vincze: Antropologia politicii identitare naţioanaliste, Cluj: EFES, 2007, p. 135
 Eric R. Wolf descrie o legătura intrinsecă între sens şi putere. Mai precis, dintre sens şi "puterea
structurală", care guvernează conştiinţa oamenilor (modul în care ei percep lumea), defineşte cadrele
generale ale acţiunii (şi gândirii) umane, şi, ca atare, face posibile anumite acţiuni şi le interzice pe
altele. Cele două trăiesc una prin cealaltă astfel încât reproducţia ordinii categoriale (a sistemului de
sensuri şi semnificaţii valabile) menţine puterea, şi puterea, la rândul ei, reproduce ordinea culturală
definită prin anumite categorii. Uneori legătură dintre putere şi sens funcţionează invizibil, şi este
netulburată, neprovocată. Dar alteori, şi anume în situaţii critice, de tranziţie, când se desfăşoară
conflicte în legătură cu ce şi cum trebuie înţeles (când modelele culturale până atunci acceptate încep
să-şi piardă valabilitatea), devine transparent modul în care puterea (re)defineşte sensurile: considerând
acea variantă semantică, care slujeşte interesele sale, ca fiind adevărată, frumoasă, bună, utilă etc. faţă
de altele, care o periclitează pe prima, totodată le interzice/ le deligitimează pe cele din urmă. De
obicei, în acest proces de redefinire a realităţii în noi sensuri, puterea "înconjoară" (protejează)
sensurile impuse de ea cu postulate "incontestabile", considerate a fi sacre, neprovocabile în societatea
respectivă, postulate şi sacralităţi care, însă, trebuiesc în mod permanent repetate, precizate 4 - în aşa fel
încât această muncă a puterii simbolice practic nu se sfârşeşte niciodată

4.4. Media. Construirea realitatii prin discurs

Toate emisiunile difuzate in mediul TV au un aspect discursiv, căci toate produc şi sensuri.
"Discursul este practica concretă, specifică şi contextualizată prin care se fac, se reproduc şi se
provoacă sistemele de credinţă"5 Mesajele prezente in spatiul mediatic au, prin urmare, o contributie
majora la modul in care ne costruim realitatea sau ceea ce Hall numeste "pozitionarea identitara"6.
Mai departe de aspectele semiotice ale construirii realitatii identitare, literatura de specialitate
abunda si in studii ce trateaza aceeasi ipoteza din perspectiva psihologica si antropologica, in special in
domeniul media si al comunicarii.
In interviuri, s-a urmarit raportarea la serialele romanesti din punct de vedere al acordului,
identificarea, internalizarea valorilor si comportamentelor.
Daca acordul presupune „acceptarea constienta a influentei unui mesaj”7( pornind de la
constatarea ca, intre opiniile pe care le are mesajul respectiv si valorile promovate, exista o anumita
convergenta) individul aderă, in chip rational, la continutul acestuia, atunci identificarea se refera la

4
Eric R. Wolf apud E. Magyari-Vincze: Antropologia politicii identitare naţioanaliste, Cluj: EFES, 2007, 139- 140
5
Stuart Hall: The Question of Cultural Identity, in S. Hall - D. Held - T. McGrew (eds.): Modernity and its Futures,
Cambridge Press, 1992, pp. 273-327
6
Idem, p. 281
7
Mihai Coman, Introducere in sistemul mass-media, Iasi, Editura Polirom, 2004, p.121.
„asumarea valorilor promovate de sau prin sursa mass-media”8 si, in consecinta, imitarea
comportamentului promovat de acestea iar internalizarea implica „asimilarea valorilor, semnificatiilor
si modelelor de comportament difuzate de mass-media si topirea lor in valorile care constituie
conceptia despre lume si in model de comportament al indivizilor”9.
Cateodata pare a fi mai utila analiza utilizarilor pe care oamenii le dau comunicarii de masa
decat urmarirea efectelor acesteia. Aceasta perspectiva recunoaste rolul mai activ al audientei. Adesea
politicienii si publicul obisnuit atribuie comunicarii de masa un rol important in procesul de formare a
valorilor si opiniilor indivizilor.
In analiza efectelor comunicarii de masa au existat mai multe etape. Una dintre primele evaluari
au atribuit comunicarii de masa o mare putere de influentare a audientei. Acest tipt de conceptualizare a
efectelor este cunoscut sub numele de „teoria glontului” sau modelul „acului hipodermic”. In ciuda
faptului ca nu multi cercetatori considera teoria glontului o redare precisa a efectelor comunicarii de
masa, aceasta perspectiva este totusi, sustinuta in diferite momente de reprezentantii publicului.
Dupa o perioada de cercetari asupra „teoriei glontului magic”, s-a aratat ca nu era corecta iar
acest fapt se bazeaza pe studiile electorale din anii ’40, regasite in cartile „The people’s
choice”(1944/1968) si „Voting”(1954). Apare o noua viziune, ce atribuie mesajelor comunicarii in
masa mai putina putere, numita „modelul efectelor limitate”, intalnit in cartea lui Joseph Klapper, „The
Effects of Mass Communication” (1960). In carte sunt prezentati indivizii ca avand capacitatea sa
opuna rezistenta mesajelor de comunicare in masa, datorita filtrarii psihologice sau sprijinului primit de
la alti indivizi10.
Conceptia despre comunicarea de masa a fost revizuita in urma cercetarilor efectuate mai
recent. Reapare ideea puterii mesajelor, dar nu mai este la fel de mare ca in cazul „teoriei glontului”.
Efectele puternice ale comunicarii de masa sunt sugerate de modele ca teoria agendei sau teoria
cultivarii atribuite comunicarii de masa. Ele pot avea o marime mai mare sau mai mica. Efectele pot fi
intentionate (cunoasterea unor candidati politici din relatarile unui ziar) sau neintentionate (efectul pe
care il au programele TV in comportamentul agresiv)11.
Îndreptarea atentiei catre anumite probleme reprezinta unul dintre efectele comunicarii de
masa. El se numeste „efect de agenda” sau „agenta setting”.
Alt efect al comunicarii in masa poate fi modificarea perceptiilor oamenilor asupra realitatii sau
viziunii lor asupra lumii. Acest efect difera de schimbarile de atitudine, comportament sau cunoastere.
8
Idem
9
Idem
10
Werner J Severin, James W Tankard, Jr, Perspective asupra teoriilor comunicarii de masa, Iasi, Editura Polirom, 2004,
p.24.
11
Ibidem, pp.83-84.
Procesul prin care o persoana isi dezvolta propriile conceptii despre lume poate fi descris ca fiind
constructia sociala a realitatii.
Metoda utilizarilor si recompenselor reprezinta un lucru foarte important: oamenii folosesc
media pentru multe scopuri diferite. Aceasta metoda sugereaza ca utilizatorul comunicarii de masa
detine controlul. Astfel accentul poate fi pus pe audientele pasive si pe influenta. Bryant si Zillnann12au
dovedit ca subiectii stresati vor alege un continut mai relaxant in timp ce subiectii plictisiti vor alege un
continut excitant, sustinand ideea ca privitorii aleg continutul media care furnizeaza recompensele pe
care ei le cauta.
In comunicarea de masa se intalnesc procese ca perceptia selectiva, expunerea selectiva,
atentia selectiva si memorarea selectiva.
Expunerea selectiva reprezinta procesul in care indivizii se expun acelor mesaje care sunt in acord cu
conceptiile lor si le evita pe cele cu care nu sunt de acord. Notiunea de „expunere selectiva” urmaeaza
indeaproape teoria lui Leon Festinger (1957, p.13) referitoare la disonanta cognitiva. Aceasta sugereaza
ca, pentru a readuce disonanta dupa luarea unei decizii, trebuie cautate informatii care sunt in acord cu
decizia luata. Rezultatele cercetarilor au aratat ca, fara indoiala, in anumite conditii, oamenii se vor
expune la materiale producatoare de disonanta. Teoria disonantei presupune ca doua elemente ale
cunoasterii „sunt in relatie disonanta daca, considerandu-le numai pe acestea doua, inversul unuia
dintre elemente va rezulta din celalalt.”13.
Cu toate acestea, oamenii nu pot judeca, in prealabil, continutul mesajului.
Atentia selectiva reprezinta tendinta indivizilor de a acorda atentie numai acelor parti ale
mesajului cu care sunt de acord sau care sunt in concordanta cu atitudinile, convingerile sau
comportamentele lor si de a le evita pe cele in care nu se regasesc.
Memorarea selectiva se refera la tendinta ca amintirea anumitor informatii sa depinda sau sa fie
influentata de dorinte, necesitati, atitudini si alti factori psihologici.
Procesele selective pot fi ilustrate pe patru niveluri, cu expunerea selectiva pe nivelul cel mai
indepartat, urmat de atentia selectiva, apoi de perceptia selectiva si, in final, de memoria selectiva. Toti
indivizii pot evita programele care ar putea contine informatii contrare.
Spre exemplu, daca un individ se asteapta sa gaseasca un amestec de informatii intr-un mesaj, el poate
acorda o atentie selectiva numai acelor parti ale mesajului cu care este de acord.
In ceea ce priveste apelul la umor, umorul in comunicare este o tehnica des intalnita. Umorul
poate fi utilizat si pentru a ajuta la crearea unei dispozitii pozitive cand se incearca sa se comunice in

12
Ibidem, p.316.
13
Ibidem, p.163.
legatura cu un subiect serios, cum ar fi SIDA, spre exemplu. Sunt insa putine dovezi ca ele produc cu
adevarat schimbari de atitudini.
Potrivit lui Umberto Eco14, mass-media se adreseaza unui public eterogen, raspandind pe tot
globul o „cultura” de tip „omogen”, ceea ce distruge caracteristicile proprii ale oricarui grup etnic. De
asemenea, mass-media se adreseaza unui public inconstient de sine ca grup social caracterizat si tinde
sa provoace emotii vii si nemijlocite, altfel spus, provoaca emotia il loc sa o simbolizeze, o predau gata
confectionata15.
Chiar si cand difuzeaza produse culturale, mass-media le raspandesc nivelate si „condensate”,
scopul fiind de a nu provoca nici un efort publicului, incurajand astfel viziunea pasiva si acritica a
lumii. Umberto Eco defineste televiziunea ca pe un serviciu, un mijloc tehnic de comunicare cu
ajutorul caruia se pot vehicula catre public diferite zvonuri de discurs comunicativ, dintre care fiecare
raspunde, dincolo de legile tehnic-comunicative ale serviciului, legilor tipice acelui discurs dat”16. Insa
„serviciul Tv” comunica si diferite forme de spectacol, dintre care unele sunt concepute expres pentru
serviciul Tv.
Eco avertizeaza ca nu televiziunea in sine, ci o anume utilizare a ei poate face din ea un
element cultural negativ, referindu-se la obisnuintele de lectura ale oamenilor. „un produs mass-media
este o marfa sau un serviciu vandut unor consumatori potentiali in concurenta cu alte produse mass-
media”17.
Cele mai importante surse de divertisment, privind atat cantitatea, cat si varietatea formelor respective
sunt reprezentate, in momentul de fata, de mass-media. Programele din audiovizual sunt dominate de
produse ce au ca scop relaxarea, filme artistice, seriale, muzica, umor, etc. Asadar, eterogeneritatea
audientelor ii obliga pe creatorii de mesaje mass-media sa uniformizeze si sa simplifice continuturile
transmise. Ei recurg adesea la „principiul numerelor mari”18, in virtutea caruia, mesajele mass-media
trebuie sa fie accesibile cat mai multor oameni, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa contina termeni de
stricta specialitate sau note excesiv intelectualiste.
Alaturi de functiile de informare, interpretare, „legatura”, culturalizare, mass-media are si
functia de divertisment19. Deoarece in societatea moderna, timpul alocat muncii a scazut iar timpul
ramas la dispozitia individului pentru orice fel de alte activitati a crescut, categorii tot mai largi de

14
Umberto Eco, Apocaliptici si intergrati, Comunicatii de masa si teorii ale culturii, Iasi, Editura Polirom, 2008, p.49.
15
Ibidem, p.50.
16
Ibidem, pp.328-329.
17
Dennis Mcquail apud Umberto Eco, Apocaliptici si intergrati, Comunicatii de masa si teorii ale culturii, Iasi, Editura
Polirom, 2008, p.342.
18
Mihai Coman, Introducere in sistemul mass-media, Iasi, Editura Polirom, 2004, p.28.
19
Ibidem, p.96.
populatie au inceput sa foloseasca mass-media ca principal furnizor de bunuri destinate ocuparii
timpului liber- mass-media a devenit institutie care vinde divertisment(pe langa informatii), la costurile
cele mai reduse. Consumul de divertisment nu raspunde numai dorintei de relaxare si refacere, dupa
oboseala unei zile de activitate, el satisface si nevoia omului de a scapa de sub presiunea cotidianului,
de a evada si de a gasi refugiu intr-o lume imaginara.
Declaratia „depinde” reprezinta o descriere precisa a raspunsului la unele intrebari referitoare
la efectele media. Doua variabile importante de care depind efectele comunicarii in masa sunt factorii
perceptiei selective si ai relatiilor interpersonale.
4.5. Identitate politica
Un alt ţel al acestui proiect este să observăm cristalizarea identitaţii politice în rândul studenţilor
în urma vizionarii serialelor T.V. Identitatea în sens larg reprezintă un sentiment de apartenenţă la o
naţiune, idee, ideologie. Identitatea politică, în sens particular, reprezintă adeziunea membrilor naţiunii
la un proiect comun de organizare politică, solidaritatea lor în jurul unor interese comune, de aceeaşi
natură, precum şi afilierea lor la o ideologie naţională, care să dea expresie intereselor sociale comune.
Zdzisław Mach, spune că „identitatea se formează în cursul acţiunii sau, mai curînd, al interacţiunii,
prin schimbul de mesaje pe care le trimitem, le primim şi le interpretăm, (decodificăm n.n.), până ce se
formează o imagine de ansamblu, relativ coerentă a sinelui individual sau colectiv”20.
Acest demers este important deoarece identitatea politică şi modul în care studenţii privesc
acest aspect al vieţii sociale influenţează identitatea noastra naţională. Jean-Jacques Wunenburger,
explica faptul că „istoria şi actualitatea politică nu ar fi mai bine înţelese, dacă am lua în calcul faptul
că, în acest domeniu, totul este în mod intim amestecat: atît logo-ul, cît şi mytho-ul, gîndurile
argumentate, dar şi imaginile simbolice şi miturile fondatoare?...Ţesătura de elemente raţionale şi
iraţionale constituie, poate, trama ireductibilă a reprezentărilor şi credinţelor politice” 21. Imaginea
politica piatra de fundaţie a cristalizarii identitatii politice este un fenomen complex adanc inscripţionat
în fiecare act social.
De aceea chiar şi imaginea prezentată în serialele TV reprezintă un aspect al imaginii politice ce
nu trebuie neglijat ci cercetat atat ca influenţă la nivel rational cât si la nivelul subconstientului. Fie că
este vorba de identitatea naţională, de cea europeană sau de identitatea lingvistică, regională,

20
MACH, Zdzisław, Symbols, Conflict, and Identity. Essays in Political Anthropology, State
University of New York Press, 1993, p.5
21
Cf. Avant-propos la Mythes et symboles politiques en Europe centrale. Sous la direction de
Chantal Delsol, Michel Masłowski, Joanna Nowicki. Préface de Pierre Chaunu, Paris, Presses
Universitaires de France, 2002, p. 3.
minoritară, înţelegerea modului în care au luat şi iau naştere imaginile unor comunităţi despre ele însele
este esenţial atat pentru generaţia actuală cât şi pentru formarea viitoarelor generaţii. El are şi o utilitate
practică, în măsura în care, ne ajută să ne înţelegem mai bine pe noi înşine şi pe ceilalţi. Totodată în
momentul în care conceptuale pure, precum „legea”, „statul”, „poporul” sunt pe deplin întelese şi
asimilate de conştiinţă şi generaza convingeri, afecte, putem ajuta la cristalizarea unei identitati
politice si eminaminte naţionale pozitive. Consider că înainte de a putea vorbi de o identitate europeana
şi astfel apartenenţă la această idee de europă unită trebuie să ne cunoaştem, să ne întelegem şi cel mai
important să ne promovom valorile naţionale, o identitate naţionala puternic cristalizată.
Privind înapoi, în perioada de dinainte de 1989 vedem politica centralizată în jurul partidului
unic, o lume închisa care lua legatura cu societate prin simple comunicate regizate. Libertatea societatii
de a discuta sau prezenta viaţa politică în altă lumină decat cea strict “oficiala” se rezuma la discuţii
private sau acte de dizidenţă. Odată cu revoluţia din 1989, regimul comunist a căzut, împreună cu
valorile false pe care le promova. Au trecut 21 de ani de libertate totala în ceea ce priveste dreptul la
libera exprimare a opiniei.
Cu toate acestea problema care se pune acum este în ce direcţie se orientează noile valori şi, în
acest context reprezentarea socială a identităţii politice. Vorbim pe acest plan de o valorizare sau o
devalorizarea a acesteia. Ceea ce putem uşor observa este faptul că relaţia politic- social contrat
asteptărilor nu s- a fluidizat ci sa creeat o profundă ruptură. Acum viaţa politică este vazută poate chiar
mai departe de social decât înainte de 1989. Această ruptură dintre viaţa sociala şi viaţa politică cel
puţin la nivelul imaginii afectează profund modul în care studenţii receptează politica. Acest proces al
transmiterii de mesaje din lumea politică atât la nivel imagologic cât şi lingvistic este din ce în ce mai
difuz. Este drept că lumea politică sufera o criză a valorilor însa imaginea prezentată în emisiunile T.V.
nu ajută, ba din contra adânceşte şi mai mult aceasta stare în mintea stundenţilor.
Cum se poate însă cristaliza identitatea noastră naţională în perioada actuală? Patapievici
consideră că "identitatea unui popor este realizată de politica pe care o face sau/şi pe care o suportă" şi
că fiecare dintre noi este responsabil şi de identitatea colectivă: "fiecare, zilnic, construieşte identitatea
colectivă a tuturor"22 se vede, deci, ca fiind o necesitate, manifestarea interesului pentru politică al
fiecăruia dintre noi atat ca intelegere cat si ca participare activa.
DE UNDE E CU ROSU TE-AI PIERDUT DE TEORIE...MAI SCRI-EMI CATEVA
PROPOZITII CARE SA FACA EFECTIV LEGATURA CU SUBIECTUL. dOAR DOI ITEMI DIN
CERCETARE SE REFERA MACAR LA IDENTITATEA POLITICA
22
Horia-Roman Patapievici, Zbor în bătaia săgeţii, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995, P.244
 La sfarsit
Pe baza literaturii de specialitate prezentate mai sus se considera că analiza identitatii nationale
constă în identificarea acelor forme simbolice prin care oamenii se exprimă, se reprezintă sieşi şi altora.
În acest context, simbol este orice ce comportă în sine o concepţie despre lume, este ceva ce “vorbeşte”
despre altceva, aici fiind incluse desigur si continuturile prezentate in mediul TV pe care se axeaza
cercetarea de fata.
5. Rezultate şi Interpretare
Pentru a estima cantitatea de eroare statisticǎ prezentǎ în evaluarea cantitativǎ, ar fi trebuit luatǎ
în evidenţă şi mǎsura in care informaţiile prezentate la emisiunile TV sunt receptate în mod pasiv de
cǎtre telespectatori, fǎrǎ prelucrare cognitivǎ a conţinutului la nivel profund. Considerǎm aceastǎ din
urmǎ idee relevantǎ întrucât, printre altele, contribuie şi la verificarea mǎsurii în care efectele negative
înregistrate în urma contactului cu astfel de produse media se datoreazǎ efectiv acestui proces sau unor
factori externi, precum mediul familial, social, şi convingeri preexistente. Un astfel de demers este însǎ
greu de operaţionalizat empiric.
În urma analizei transcriptelor şi pornind de la întrebările de cercetare, au fost extrapolaţi 15
itemi centrali. Pentru fiecare item, fiecărui subiect i s-a calculat un punctaj ce apoi a fost procesat
statistic. Scorarea s-a realizat prin acordarea unui punct sau scăderea unuia pentru fiecare atribut
pozitiv(+1 p) sau negativ (- 1 p) înregistrat în răspunsurile sale pentru întrebările vizând anumiţi itemi.
S-a acordat de asemenea un punctaj suplimentar în cazurile în care subiecţii au revenit la un anumit
item, în ciuda relevanţei scăzute pentru întrebarea la care se ajunsese în interviu.
Itemii centrali au fost:

caracteristicile IDENTITATII national (produl al interactiunii cu simboluri )

1. identificare cu modelul social 1, 1, 0

2. atitudine faţă de societate -1, -2, -2

3. relatii interpersonale 0, +2, +4

4. perceptie viata familie -4, -5, -4

5. coeziune naţională 0, -1, -2

6. stimǎ de sine +4, 0, + 3

7. optimism viitor propriu +3, -3, +2

8. percepţie viaţa politicǎ -3, -1, -2

9. încredere în sistemul legal -2, 0, 0

 10.perceptie figuri ale autoritatii -2, 0, -1

Cum este perceputa realitatea sociala?

11.gradul de similaritate cu realitatea +5, +6, +3

12.asimilarea valorilor, semnificatiilor difuzate +2, -1, 0

13.claritate idealurile şi valorile autohtone 0, -1, -3

14.evaluarea atitudinii străinilor 0, +2, -2

15.percepţie asupra viitorului României +1, -2, +2

Subiect 1: 1 serial

Subiect 2: 2 seriale

Subiect 3: 1 serial

Subiect 4: 1 serial

Subiect 5: 0

Subiect 6: 1 serial

7: 1

8: 1

9: 1

16. potenţial educativ -1, -1, -1

17. calitate idealuri promovate in TV: +1, -1, -2

Toţi participanţii au căzut de acord că urmărirea serialelor este o pierdere de timp,

în ciuda faptului că ei făceau acest lucru şi că nu ar avea nimic de pierdut dacă nu
am mai avea televizoare în lume.

Toţi participanţii au mărturisit că au resimţit nevoia de educaţie în societate.

 Toţi asociază serialele cu conceptul de relaxare.

Am considerat utilă o astfel de abordare în analiza de itemi întrucât un astfel de calcul al

rezultatelor permite obţinerea unor scoruri neutre (rezultatele +1-1 se anulează), ceea ce reprezintă un
avantaj într-o cercetare ce vizează evaluarea percepţiei asupra identităţii naţionale, demers în care de
regulă se dovedeşte dificil de surprins polarizarea atitudinilot faţă de constructul propus.
În urma analizei de itemi a transcriptelor şi aplicării testului t pentru un singur eşantion s-au
obţinut următoarele rezultate:

Pentru a evidenţia mai bine legătura dintre frecvenţa urmăririi serialelor şi polarizarea imaginii
naţionale,

Trebuie de asemenea remarcat că rezultatele de faţă au un grad scăzut de reprezentativitate

întrucât eşantionul de cercetare a fost format pe doar 16 subiecţi, iar pentru validitatea statistică a
rezultatelor se recomandă ca un eşantion să conţină minim 30 de subiecţi. Ţinând cont de această
remarcă, rezultatele cercetării de faţă nu ar trebui generalizate fără consideraţii profunde la nivelul
întregii populaţii studenţeşti cu vârste între 20 şi 21 de ani ci privită mai degrabă drept îndrumar şi
sursă de inspiraţie pentru demerse viitoare asemănătoare şi o schematizare a unor factori ce nu trebuie
ignoraţi în desgin-ul unei strategii de branding naţional.
6. Concluzii şi implicaţii practice
7. Bibliografie
MACH, Zdzisław, Symbols, Conflict, and Identity. Essays in Political Anthropology, State
University of New York Press, 1993, p.5
Cf. Avant-propos la Mythes et symboles politiques en Europe centrale. Sous la direction de

Chantal Delsol, Michel Masłowski, Joanna Nowicki. Préface de Pierre Chaunu, Paris, Presses
Universitaires de France, 2002, p. 3-4.
Alina Mungiu, Personalitate şi societate în tranziţie. Studii de psihologie
socială. Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995;

E. Magyari-Vincze: Antropologia politicii identitare naţioanaliste, Cluj: EFES, 2007, 110-140

 Stuart Hall: The Question of Cultural Identity, in S. Hall - D. Held - T. McGrew (eds.): Modernity
and its Futures, Cambridge: Polity Press, 1992: 273-327
Mass-media, comunicare, cultura: o abordare globalǎ - James Lull
Bourdieu
Hannerz
Bibliografie ramasa care ar trebui sa o cautati/gasiti pt cei ce nu au:
Kathryn Woodward: Concepts of Identity and Difference, in Kathryn Woodward (ed.): Identity
and Difference, The Open University and Sage, 1999 (1997), 7-63
Ernest Gellner: Nationalism and the two forms of cohesion in complex societies, in Gellner:
Culture, Identity and Politics, 6-29
Orvar Löfgren: Being a Good Swede: National Identity as a Cultural Battleground, in N. B. Dirks -
G. Eley - S.B. Ortner (eds.): Culture/ Power/ History. A Reader in Contemporary Social
Theory, 1994, 372-403
CR Motru- psihologia poporului roman (o am in format electronic cine o vrea)

8. Anexe
• Scrie reflectii
Reflectiile legate de propria experienta cu interviurile:
– A fost interviul condus corect?
– Ce a mers bine?
– Ce a mers rau? (sincope, probleme)
– Ce am invatat despre a intervieva?
– Ce am invatat despre mine?
– Cat de confortabil ma simt cu aceasta metoda?