UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ

CATEDRA DE REZISTENŢA MATERIALELOR ŞI VIBRAŢII

TEZĂ DE DOCTORAT

DETERMINAREA CARACTERISTICILOR MECANICE ALE

MATERIALELOR ŞI ELEMENTELOR STRUCTURALE UTILIZATE
ÎN INGINERIE PRIN METODE NUMERICE ŞI EXPERIMENTALE

MECHANICAL CHARACTERISTICS EVALUATION FOR MATERIALS

AND STRUCTURAL ELEMENTS UTILIZED IN ENGINEERING BY
NUMERICAL AND EXPERIMENTAL METHODS

REZUMAT
Ing. Botond-Pál GÁLFI

Conducător ştiinţific:
Prof. dr. ing. Ioan SZÁVA

BRAŞOV
2011
 1

CUPRINS
Introducere .................................................................................................................................................... 2
1. Stadiul actual al cercetărilor teoretice şi experimentale privind stabilirea caracteristicilor mecanice la
materialele utilizate în inginerie, cu referire la cele ortotrope ...................................................................... 4
1.1. Noţiuni fundamentale privind materialele ortotrope, cu referire la lemnul masiv............................. 4
1.1.1. Aspecte generale ......................................................................................................................... 4
1.1.2. Structura lemnului, sursă de anizotropie [39], [143] .................................................................. 5
1.2.2. Rezultate analitice şi numerice obţinute pe plan mondial........................................................... 6
1.3.2. Încercările la compresiune paralelă cu fibre ............................................................................... 7
1.4. Modelari numerice pe structuri/materiale lemnoase.......................................................................... 8
1.5. Concluzii .......................................................................................................................................... 10
2. Obiectivele tezei de doctorat................................................................................................................... 10
3. Modul analitic de abordare al determinării caracteristicilor mecanice pe epruvete simple.................... 11
3.2. Modele analitice de calcul propuse.................................................................................................. 11
3.2.1 Model cu elemente elastice dispuse în paralel ............................................................................... 11
3.2.2. Model cu elemente elastice dispuse în serie ............................................................................. 15
4. Moduri de investigare experimentale. Metoda Tensometriei Electrice Rezistive (TER) ....................... 16
4.3. Descrierea standului de investigare TER ......................................................................................... 16
4.3.1. Traductorul de forţă .................................................................................................................. 17
4.3.2. Traductorii de deplasare............................................................................................................ 18
4.4.Teste preliminare utilizând standul cu lamelele tensometrice TER.................................................. 18
4.4.1. Pe epruvete de lemn .................................................................................................................. 19
4.4.3. Concluzii ................................................................................................................................... 20
5. Metodologie de investigare VIC (Video Image Correlation) ................................................................. 21
5.1. Strategia de măsurare, în cazul utilizării sistemului VIC-3D .......................................................... 21
5.2. Aspecte de bază privind Metoda Corelării Digitale a Imaginilor sau a Corelării Imaginilor Video
„Video Image Correlation” (VIC)........................................................................................................... 21
5.3. Pregătirea epruvetelor şi strategia de măsurare................................................................................ 22
5.4. Rezultate obținute cu ajutorul extensometrului optic ...................................................................... 27
5.5. Rezultate preliminare obţinute; comparaţii...................................................................................... 28
5.7. Concluzii finale privind metodologiile de investigare..................................................................... 29
6. Elaborarea unei noi metodologii privind calculul analitic al structurilor, pe baza rezultatelor
experimentale .............................................................................................................................................. 29
6.1. Stabilirea ariilor celor două calităţi de lemn .................................................................................... 29
6.2. Ilustrarea eficienţei metodologiei propuse pe elemente simple testate cu dispozitivul TER........... 30
6.3. Ilustrarea eficienţei metodologiei propuse pe elemente simple testate cu dispozitivul VIC-3D ..... 32
6.4. Concluzii .......................................................................................................................................... 33
7. Modelarea numerică a materialului lemnos; compararea rezultatelor cu cele oferite de cercetările
experimentale .............................................................................................................................................. 34
7.2. Model numeric propus în analiza structurilor realizate din elemente conectate în paralel.............. 34
7.3. Compararea rezultatelor numerice cu cele experimentale ............................................................... 35
7.4. Studiul unei structuri plane prin MEF.............................................................................................. 36
7.5. Studiul unei structuri spaţiale........................................................................................................... 37
7.6. Concluzii .......................................................................................................................................... 38
8. Concluzii finale. Perspective de utilizare ale rezultatelor obţinute......................................................... 38
8.1. Concluzii .......................................................................................................................................... 38
8.2. Contribuţiile autorului la problematica abordată ............................................................................. 39
 2

Introducere
Problema stabilirii cât mai exacte a caracteristicilor mecanice aferente materialelor utilizate în
inginerie, reprezintă un deziderat de bază pentru calculele inginereşti de mare precizie.
În acest sens, materialele anizotrope (dar şi cele ortotrope), ridică probleme suplimentare faţă de
cele izotrope (sau faţă de acelea, pe care de obicei, în calculele uzuale inginereşti le acceptăm a fi
izotrope). Pe baza analizei atente a literaturii de specialitate, în cadrul prezentei teze de doctorat, s-a
propus drept obiectiv îmbunătăţirea strategiei de stabilire a caracteristicilor mecanice la materialul
ortotrop poate cel mai utilizat la ora actuală, şi anume, la lemnul masiv.
În toate referinţele şi standardele aferente lemnului masiv, caracteristicile mecanice (modulele de
elasticitate, coeficienţii contracţiei transversale şi altele) sunt oferite fără specificarea unui factor deosebit
de important, şi anume: a raportului cantitativ al lemnului timpuriu şi al celui târziu din epruvetele
utilizate. Referinţe sumare, privind legătura caracteristicilor mecanice de densitatea epruvetelor se găsesc,
însă în standarde, de cele mai multe ori, parcă acestea îşi pierd sensul/importanţa.
Ori, este de la sine înţeles faptul că, acest raport al ariilor celor două calităţi de lemn are un rol
definitoriu în obţinerea unor valori reale (sau cel puţin apropiate de acestea) oricărei caracteristici
mecanice la o epruvetă supusă încercărilor mecanice.
Lemnul de brad, poate cel mai des utilizat în construcţii, reprezintă un exemplu elocvent în acest
sens, dar rezultatele analizei de mai jos pot fi extinse cu siguranţă şi la restul speciilor de esenţă moale.
Este bine-cunoscut faptul că, în timpul primăverii începe creşterea pronunţată a masei lemnoase, şi
drept consecinţă, inelele anuale corespunzătoare (şi lemnul aferent, denumit lemn timpuriu) prezintă o
structură mult mai puţin compactă, decât aceea, aferentă lemnului târziu.
Justificarea acestui aspect se regăseşte în toate tratatele de specialitate şi totuşi, la stabilirea
protocolului de testare al epruvetelor, acest aspect deosebit de important este omis.
Plecând de la acest fapt, s-a considerat a fi benefică efectuarea unor teste de mare fineţe în acest
sens.
În vederea efectuării experimentelor, au fost utilizate:
echipamentul de Tensometrie Electrică Rezistivă (TER) disponibil la Catedra de Rezistenţa
Materialelor de la Facultatea de Inginerie Mecanică, Universitatea „Transilvania” din Braşov;
maşina universală de tracţiune-compresiune de 20 000 N , de la aceeaşi catedră;
serie de traductori de forţă şi de deplasare, concepute şi realizate integral de către doctorand;
standuri de concepţie proprie, realizate de doctorand;
serie de programe, scrise de doctorand, necesare prelucrării şi analizei datelor măsurătorilor,
precum şi, din generozitatea Companiilor Isi-Sys GmbH, Kassel, Germania, respectiv Correlated
Solutions Co, USA, doctorandului i s-a pus la dispoziţie, pentru un interval de timp limitat, sistemul Video
Image Correlation, versiunea VIC-3D și software-ul aferent. Cu ajutorul acestui sistem optic fără contact
au devenit posibile efectuarea unor teste de mare fineţe, privind verificarea/validarea măsurătorilor proprii
prin TER, precum şi evidenţierea unor aspecte utile (şi de mare fineţe) celor din domeniu, bazate de
asemenea pe măsurătorile efectuate cu ajutorul sistemului VIC-3D.
Doctorandul a elaborat şi testat o nouă, eficientă abordare a lemnului masiv de esenţă moale pentru
calculul de rezistenţă, abordare ce ţine cont de modul de prelevare al probei (epruvetei) în sistemul de
referinţă R − T − L , aferent acestui material.
În acest sens, cele două calităţi de lemn (lemnul timpuriu şi cel târziu) au fost considerate a fi
conectate în paralel, respectiv în serie, în dependenţă de modul de prelevare al probei pentru încercarea la
tracțiune sau compresiune.
În cazul prelevării probelor astfel, încât secţiunea transversală a epruvetei să conţină, fie direcţiile
T − R , fie R − L , cele două elemente caracteristice (cele două calităţi de lemn) vor fi conectate în
paralel, iar dacă secţiunea transversală conţine direcţiile L − T , atunci elementele caracteristice vor fi
considerate a fi conectate în serie.
 3
Încercările pe epruvete simple din lemn de brad au oferit o bază de date incipientă, privind
caracteristicile mecanice ale lemnului timpuriu şi ale celui târziu.
Având aceste informaţii primare, pentru o anumită secţiune transversală a unei epruvete de
referinţă, care prezintă un anume raport al ariilor de lemn timpuriu şi târziu, devine posibilă stabilirea
unor valori globale (module de elasticitate, coeficienţi de contracţie transversală etc.), care sunt capabili
să descrie foarte bine comportamentul respectivului element de referinţă.
Pe baza acestor date primare au fost efectuate calcule aferente, atât epruvetelor simple de referinţă,
ce urmau să fie testate, cât şi unor structuri simple din lemn.
Măsurătorile electro-tensometrice efectuate pe aceste epruvete de referinţă, respectiv pe structurile
simple, au fost comparate cu rezultatele calculelor numerice, în care datele de intrare (caracteristicile de
material) au fost tocmai aceste valori globale (deci valori legate chiar de piesa analizată, prin intermediul
raporturilor efective de arii ale celor două calităţi de lemn).
În ambele seturi de teste, privind validarea metodologiei elaborate de doctorand (adică pe epruvete
simple, respectiv pe structuri simple), s-a găsit o bună corespondenţă.
După opinia autorului, prin utilizarea unor baze de date asemănătoare celui întocmit de doctorand,
precizia calculelor structurilor din lemn masiv va putea fi cu mult îmbunătăţită.
Poate cel mai însemnat aport al prezentei teze de doctorat constă tocmai în acest aspect, iar prin
acesta, noile structuri concepute şi realizate vor deveni mai competitive şi mai suple.
Un alt aport ar putea consta în acela că, la o structură deja realizată, doar prin evaluarea raportului
de lemn timpuriu - lemn târziu, devine posibilă o prognozare a capacităţii sale portante reale.

Mulţumiri
Doctorandul îşi exprimă pe această cale sincerele sale mulţumiri:
• colectivului Catedrei RMV de la Universitatea Transilvania din Braşov unde şi-a
făcut studiile masterale respectiv doctorale, beneficiind de sfaturile şi îndrumările
membrilor acestui colectiv;
• şefului catedrei RMV, Domnului Profesor Dr. Ing. RADU N Gheorghe pentru
sugestiile formulate de-a lungul anilor pe tematica tezei;
• Domnului Profesor Dr. Ing., Dr. H. C. Ioan CURTU, membru titular al Academiei
de Ştiinţe Tehnice din România, membru al Academiei de Ştiinţe ale Naturii a
Federaţiei Ruse, de al cărui sfaturi şi îndrumări am beneficiat de-a lungul întregii
perioade de elaborare a tezei, precum şi de sugestiile şi observaţiile preţioase în
calitate de referent oficial;
• Domnului Profesor Dr. Ing. Gavril BUDĂU, Decanul Facultăţii IL de la
Universitatea Transilvania din Braşov, pentru sugestii utile şi sprijin deosebit de
valoros în elaborarea epruvetelor utilizate;
• Domnului Conf. Dr. Ing. András KAKUCS, de la Universitatea Sapientia din Tg.-
Mureş, pentru sfaturi şi sugestii utile;
• Domnilor Şl. Dr Ing. Florin DOGARU şi Asistent Dr. Ing. Marius BABA, pentru
sugestii şi material documentar deosebit de utile;
• Familiei mele şi Conducătorului meu de doctorat, care de-a lungul anilor ne-au
sprijinit.
• Nu în ultimul rând doresc să-mi exprim pe această cale mulţumirile mele sincere
recenzenţilor oficiali, Domnilor Prof. Universitar Dr. Ing. Mihai HĂRDĂU şi Dan
Mihai CONSTANTINESCU, care s-au aplecat asupra tezei, iar prin sugestii şi
sfaturi deosebit de utile m-au condus la finalizarea tezei.

Doctorand Inginer GALFI Botond-Pal

 4

1. Stadiul actual al cercetărilor teoretice şi experimentale privind

stabilirea caracteristicilor mecanice la materialele utilizate în
inginerie, cu referire la cele ortotrope
1.1. Noţiuni fundamentale privind materialele ortotrope, cu referire la lemnul
masiv
1.1.1. Aspecte generale
Starea de tensiune in vecinătatea unui punct este caracterizată prin şase componente ale tensorului
tensiunii [16].
Un potenţial elastic indică existenţa unei corespondenţe biunivoce între tensorii tensiunii şi a
deformaţiei, reprezentată analitic sub forma:
σ x = f1 (ε x , ε y , ε z , γ xy , γ yz , γ zx );
σ y = f 2 (ε x , ε y , ε z , γ xy , γ yz , γ zx );
............................................... (1.1)

γ xy = f 6 (ε x , ε y , ε z , γ xy , γ yz , γ zx ).
Funcţia analitică, în cazul deformaţiilor mici, se poate scrie ca o funcţie liniară:
 ∂f   ∂f   ∂f 
σ x = ( f1 ) 0 +  1  ε x +  1  ε y +  1  ε z +
 ∂ε x 0  ∂ε y  0 ∂ε z  0
(1.2)
 ∂f   ∂f   ∂f 
+  1  γ yz +  1  γ zx +  1  γ xy ,
 ∂γ   ∂γ 
 yz 0  ∂γ zx 0  xy 0
unde indicii egali cu zero reprezintă valoarea derivatei pentru
ε x = ε y = ε z = γ xy = γ yz = γ zx = 0 .
În mod analog sunt dezvoltate şi celelalte funcţii.
Primul termen din dezvoltarea în serie se anulează, întrucât se admite faptul că, nu pot exista
tensiuni fără deformaţii.
Relaţiile (1.a.0.2) pot fi scrise sub formă matricială:
σ x  C11 C12 C13 C14 C15 C16   ε x 
σ    
 y  C21 C22 C23 C24 C25 C26   ε y 
σ z  C31 C32 C33 C34 C35 C36   ε z 
 =   , (1.3)
τ yz  C41 C42 C43 C44 C45 C46  γ yz 
τ zx  C51 C52 C53 C54 C55 C56  γ zx 
    
τ xy  C61 C62 C63 C64 C65 C66  γ xy 
unde coeficienţii (i = 1...6 ; j = 1...6) , in număr de 36, pot fi, în general, şi de poziţie.
În acest caz, materialul este heterogen.
Relaţia (1.a.0.3) reprezintă legea generalizată a lui Hooke.
Dacă materialul este omogen, coeficienţii Cij sunt mărimi constante, independente de poziţie.
Relaţia dintre tensiuni şi deformaţii este bine aleasă, deoarece:
la deformaţii date {ε } = {ε x , ε y , ε z , γ yz , γ zx , γ xy }T , într-un punct, va corespunde un
sistem de tensiuni {σ } = {σ x , σ y , σ z , τ yz , τ zx ,τ xy } ;
T

legătura liniară dintre tensiuni şi deformaţii este confirmată de încercările experimentale.

 5
Referitor la cele de mai sus, se mai pot evidenţia şi următoarele elemente:
În ipoteza existenţei unei funcţii a energiei potenţiale de deformaţie C ij = C ji (i ≠ j, i,j = 1...6),
numărul constantelor elastice, ce aparţin corpului elastic anizotrop, se reduce la 21;
Corpul anizotrop conţine cristale fără nici un fel de simetrie, iar structura sa este triclinică.
Dacă constantele elastice Cij depind de sistemul de coordonate Oxyz , atunci în raport cu un nou
sistem de coordonate O′x′y′z′ , constantele elastice vor fi Cij′ şi în general C ij′ ≠ C ij ;
Dacă C ij′ = C ij şi constantele sunt independente de coordonate, materialul se numeşte izotrop.
La materialele, care prezintă trei plane de simetrie elastică reciproc perpendiculare, numărul
coeficienților independenţi poate fi redus la 9.
Astfel de materiale se numesc ortotrope.
În acest caz, relaţia dintre tensiuni şi deformaţii devine:
σ x  C11 C12 C13 0 0 0  ε x 
σ    
 y  C12 C22 C23 0 0 0   ε y 
σ z  C13 C23 C33 0 0 0   ε z 
 =  
τ yz   0 0 0 C44 0 0  γ yz  (1.4)
τ zx   0 0 0 0 C55 0  γ zx 
    
τ xy   0 0 0 0 0 C66  γ xy 
Coeficienţii Cij pentru materiale ortotrope, pot fi exprimaţi drept constante inginereşti sub forma:
1 − υ yzυ zy υ yx + υ zxυ yz υ xy + υ zyυ xz
C11 = ; C12 = = ;
∆E y E z ∆E y Ez ∆E x E y
υ zx + υ xyυ zy υ xz + υ zyυ yz 1 − υ xzυ zx
C13 = = ; C22 = ;
∆E y E z ∆E x E y ∆E x E y
υ zy + υ xyυ zz υ yz + υ yxυ xz 1 − υ xyυ yx
C23 = = ; C33 = ; (1.5)
∆E x E y ∆E x E y ∆E x E y
C44 = G yx ; C55 = Gxz ; C66 = Gxy ;
1 − υ xyυ yx − υ yzυ zy − υ zxυ xz − 2υ yxυ zyυ xz
∆= ,
E x E y Ez
εj
unde E x , E y , E z sunt constante elastice, iar υ ij = − , (i, j = x, y, z; i ≠ j ) sunt coeficienţii lui
εi
Poisson.

1.1.2. Structura lemnului, sursă de anizotropie [39], [143]

Lemnul masiv prezintă o structură celulară cu forme, constituţie şi dimensiuni diferite. De obicei
acesta prezintă celule alungite în direcţie paralelă cu axa arborelui şi cu dimensiuni mult mai reduse în
direcţie radială, respectiv tangenţială.
Într-o proporţie mult mai mică se produc şi celule cu axa lor longitudinală pe direcţie radială.
Astfel, se creează stări diferite pe cele trei direcţii de creştere (L-longitudinală, R-radială şi T-
tangențială), care sunt considerate şi direcţii principale ale tensiunilor.
În plus, trebuie să se ţină seama şi de existenţa inelelor anuale timpurii (zonă de lemn timpuriu),
respectiv târzii (zonă de lemn târziu), care evident posedă caracteristici mecanice distincte.
 6
Prezentul paragraf nu are scopul de a prezenta particularităţile structurale ale materialelor
lemnoase, ci doar de a pune în evidenţă o serie de aspecte importante, din punctul de vedere al
investigaţiilor teoretice şi experimentale asupra caracteristicilor sale mecanice.
Lemnul, ca material, are o construcţie foarte complexă din pereţii celulelor, iar proprietăţile sale
sunt determinate de structura acestora şi de substanţele din care sunt constituiţi.
În stare uscată a lemnului, legătura dintre celule este puternică, pe când în stare umedă, aceasta este
mult mai redusă, conducând totodată şi la reducerea rezistenţei sale mecanice.
În consecinţă, anizotropia lemnului este determinată, atât de formaţia sa celulară, de structura sa
macro -, micro -, şi submicroscopică, cât şi de compoziţia chimică a pereţilor celulari.
Cercetările recente sunt axate mai ales pe o analiză structurală cât mai precisă, iar ipotezele
simplificatoare sunt implementate în acest cadru modern.
Scopul acestor investigaţii amănunţite este tocmai găsirea, prin proiectare, a unor forme raţionale,
asigurându-se totodată, atât economia de material, cât şi siguranţa maximă a structurilor realizate.
În acest context, importanţa stabilirii unor caracteristici mecanice cât mai apropiate de realitatea,
care să poate ţine seama, atât de tipul esenţei lemnoase, cât şi de factorii de influenţă ai proprietăţilor sale,
este de la sine înţeles.

1.2.2. Rezultate analitice şi numerice obţinute pe plan mondial

Principalele tipuri de încercări, aferente epruvetelor din lemn, sunt:

• compresiunea paralelă cu fibrele, (de care s-a ocupat şi doctorandul);
• compresiunea perpendiculară pe fibre;
• tracţiunea paralelă cu fibrele;
• tracţiunea perpendiculară pe fibre;
• încovoierea statică;
• forfecarea paralelă cu fibrele;
• duritatea;
• încovoierea cu şoc;
• tenacitatea;
• despicarea perpendiculară pe fibre;
• smulgerea cuiului.

De obicei sunt utilizate cele de compresiune, tracţiune, forfecare şi încovoiere; restul tipurilor de
încercări au o utilizare mai limitată.
În lucrarea [22] sunt prezentate, atât studiul analitic, cât şi experimental al mecanismului
deteriorării masei lemnoase supusă la compresiune centrică de-a lungul fibrelor.
În figura 1.19 se arată, cum la nivelul lemnului timpuriu are loc un flambaj local, pe când în lemnul
târziu se produc plane de alunecare, ceea ce va conduce în final la deteriorarea redată în figura 1.19,c.
 7

Fig.1.19 Mecanismul deteriorării lemnului la compresiune centrică [21].

Aceste aspecte au fost urmărite şi pe calea experimentului, cu ajutorul unor înregistrări video,
analizate ulterior ca nişte macro-fotografii.
Şi în acest caz se evidențiază influenţa hotărâtoare a procentului de lemn timpuriu în masa
lemnoasă.

1.3.2. Încercările la compresiune paralelă cu fibre

Este tipul de încercare, de care s-a ocupat şi doctorandul în prezenta lucrare.

Aici, datorită contactului dintre epruvetă şi elementele de acţionare ale maşinii de încercat, se
introduc concentrări de tensiune (deci apare o stare neomogenă de tensiune) la capetele epruvetei
solicitate la compresiune.
Din acest motiv, precum şi ținând seama de principiul lui Saint-Venant, lungimea de observare (din
zona mediană a epruvetei) se va considera a fi mult mai mică, decât lungimea totală a epruvetei.
Pe baza valorilor înregistrate, se întocmesc pe rând curbele forţă-deplasare, respectiv tensiune-
deformaţie liniară specifică, ținând cont de protocolul uzual de la metale.
Din datele înregistrate se determină prin calcul:
Fp
limita de proporţionalitate σp = ; (1.25)
A
Fr
limita de rupere σr = ; (1.26)
A
Fp l
modulul de elasticitate longitudinal E= ; (1.27)
A∆l p
Fp ∆l p
lucrul mecanic specific aferent limitei de proporţionalitate L p = (1.28)
2V
În aceste relaţii s-a notat prin:
• Fp , Fr [N ] sarcinile aferente limitei de proporţionalitate, respectiv de rupere;
 8
• [
A mm 2
] - aria secţiunii transversale a epruvetei standard;
• l [mm] - lungimea de observare a epruvetei;
• ∆l p [mm ] - scurtarea epruvetei (pe lungimea de observare);
[ 3
]
• V mm - volumul zonei aferente lungimii de observare.
În lucrarea [54], autorii prezintă o analiză detaliată a încercării la compresiune (fig.1.27) pentru
epruvete de lemn solicitate după direcţia L.
Pe au fost montate
traductoare inductive de deplasare
EDK 93, respectiv MISS 8
(conform figurii 1.27), cu o
precizie de 0,001 mm , iar
încercările au fost realizate pe o
maşină universală de tracţiune-
compresiune EPZ-100.
Din analiza acestui tip de
diagramă caracteristică, autorii au
reuşit să pună în evidenţă 32 de
parametri aferenţi caracteristicilor
mecanice ale lemnului; printre
altele, şi aceea a influenţei
densităţii masei lemnoase asupra Fig.1.27 Sistemul de măsurare complet [54].
caracteristicilor mecanice.

1.4. Modelari numerice pe structuri/materiale lemnoase

În lucrarea [141] autori propun un model FEM destinat evaluării fenomenelor legate de mecanica
ruperii materialelor din lemn natural. Acest nou model se bazează (şi este validat) pe date experimentale
minuţioase achiziţionate în prealabil. Este cunoscut faptul că, în cazul lemnului natural, ca material
ortotropic, modelul de rupere liniar-elastic nu este aplicabil, deoarece acesta nu poate cuprinde (include)
dezvoltarea fisurii, mai cu seamă în cazul, în care acest material (aici: lemnul natural) prezintă
heterogenităţi însemnate, ceea ce influenţează în mod decisiv mecanismul de propagare şi de dezvoltare al
fisurii iniţiale. Sunt analizate în mod critic limitele modelului de element finit izoparametric triunghiular
al lui Barsoum (fig.1.58), respectiv ale versiunilor sale ulterior îmbunătățite.

Fig.1.58 Element finit izoparametric Fig.1.59 Element finit propus pentru lemn
triunghiular al lui Barsoum
Autorii propun modele bazate pe proprietăţi/considerente neliniar-elastice, care oferă o mai bună
descriere a fenomenului de propagare a fisurii. Unul dintre acestea, de tipul unui grilaj (lattice finite
 9
element mesh), redat în figura 1.59, oferă u foarte bună corespondenţă între reculatele experimentale şi
cele numerice (fig.1.60). În lucrarea [128] autorii oferă un model micro-mecanic, care ţine seama de
conţinutul de umiditate al lemnului (fig.1.62). Acest model este unul ierarhic, considerând materialul
lemnos de tip moale drept tuburi concentrice hexagonale; fiecărui strat reprezentativ din structura
lemnului corespunzând câte un asemenea tub. Simularea numerică, oferită drept ilustrare a eficienţei
metodei, urmăreşte influenţa conţinutului de umiditate asupra proprietăţilor lemnului târziu. De
asemenea, un studiu amănunţit privind influenţa unghiului θ al elementelor hexagonale (fig.1.62), al
conţinutului de umiditate, precum şi al densităţii, asupra mărimii modulelor de elasticitate transversale
este oferit de autori.

Fig.1.61 Model micro-mecanic al lemnului.

Fig.1.62 Studiu. Influenţa umidităţii şi al densităţii asupra modelului hexagonal.

 10
Autorii lucrării [163] descriu un model neliniar tridimensional, destinat materialelor ortotrope, în
cazul de faţă pentru lemn natural. Model de material neliniar propus a fost implementat în codul DY-
NA3D, iar datele de intrare sunt cele obţinute prin încercări mecanice uzuale de tracţiune, compresiune şi
forfecare. Evident, fiecărei direcţii numerice de investigare sunt necesare mărimi experimentale adecvate.
Validarea metodologiei propuse este realizată prin compararea unor date experimentale de mare fineţe cu
rezultatele simulării numerice.

1.5. Concluzii
În urma parcurgerii literaturii de specialitate din Ţară şi străinătate, au putut fi evidenţiate o serie de
direcţii importante privind stabilirea caracteristicilor mecanice, atât la epruvete simple, standardizate, cât
şi la elemente structurale de largă utilizare.
Cea mai însemnată preocupare s-a putut constata în modernizarea maşinilor universale de tracţiune-
compresiune, privind achiziţia de date.
A fost prezentate o serie de dispozitive auxiliare eficiente, care conduc la obţinerea unor date mai
precise şi uşor de prelucrat.
Plecând de la traductori clasici de deplasare, la cele inductive, respectiv la cele optice, există o
gamă largă de soluţii în acest sens.
Se poate spune, că actualele maşini universale de tracţiune-compresiune permit o analiză facilă şi
practic în timp real al parametrilor (caracteristicilor mecanice urmărite) epruvetelor, fiind înzestrate cu
software-uri puternice şi flexibile.
În consecinţă, încercările clasice de tracţiune, respectiv compresiune au ajuns la un mare grad de
perfecţiune.
Să menţionăm în acest sens doar facilitatea acestor maşini universale de a putea impune o anumită
viteză de încercare (viteza de înaintare a bacurilor sale de prindere), într-un domeniu deosebit de larg,
plecând de la câteva miimi de mm şi cu impunerea unor valori dorite de cercetător.
Un alt aspect deosebit de util este cel al soluţiilor de fixare (prindere în bacuri) ale epruvetelor, atât
pentru a asigura prinderi cu deteriorări minimale ale zonelor de fixare, cât şi pentru a putea testa materiale
mult diferite (orientarea fibrei, modul de confecţionare după una dintre direcţiile principale L, R sau T,
etc.).
Chiar şi la ora actuală apar la diferitele manifestări ştiinţifice internaţionale soluţii deosebit de
interesante, care asigură spre exemplu tracţiunea fără efectele suplimentare nedorite ale încovoierii sau/şi
a torsiunii.
Evident, toate aceste preocupări vor conduce la obţinerea unor date cât mai exacte.
Un singur lucru nu prea s-a putut regăsi în literatura menţionată în Bibliografie, şi anume, cum s-ar
putea obţine caracteristici mecanice pentru fibre individuale (sau calităţi de lemn: timpuriu şi târziu)
aferente esenţelor de lemn moale (soft-wood), fără a le separa aceste, deci în starea lor reală de
conlucrare.
Puţinele referiri voalate asupra conţinutului de lemn târziu din totalul lemnului masiv au fost
efectuate mai ales prin prisma densităţii.
Ori, este de la sine înţeles faptul că, o epruvetă (sau o bară de lemn masiv) rezistă cu totul altfel la
solicitări, dacă are fibraj dens (deci cantitate mai mare de lemn târziu), decât atunci, când are un fibraj rar.
Din acest motiv principala preocupare a autorului a constat tocmai în soluţionarea acestor probleme,
care de fapt ţin de proiectarea optimală a structurilor realizabile din lemn masiv.
Ele au constituit şi principale obiective ale prezentei lucrări.

2. Obiectivele tezei de doctorat

Obiectivele tezei de doctorat s-au conturat tocmai, ținând cont de analiza critică a rezultatelor de pe
plan mondial.
În consecinţă, au putut fi stabilite şi acele obiective, care să reprezinte noutăţi în domeniu.
Astfel, autorul şi-a propus drept obiectivele principale ale prezentei lucrări următoarele:
• Elaborarea unei metodologii originale de calcul analitic (de stabilire) al caracteristicilor
mecanice principale aferente celor două calităţi de lemn (timpuriu şi târziu), adică modulul
 11
de elasticitate longitudinal pe direcţia de solicitare, respectiv coeficienţii lui Poisson pe
cele două direcţii transversale; calcul bazat pe analiza rezultatelor obţinute pe epruvete
obişnuite;
• Pentru încercări experimentale pe epruvete și structuri simple s-au folosit două metode
distincte:
• Crearea unui dispozitiv de încercare original.
• Îmbunătăţirea metodologiei (şi a programului) de evaluare a ariilor celor două calităţi de
lemn în secţiunea transversală a epruvetelor/elementelor structurale;
• Crearea unei baze incipiente de date pentru o esenţă de lemn, în vederea ilustrării
metodologiei elaborate;
• Implementarea acestor date, aferente celor două calităţi de lemn, în programul de Element
Finit; deziderat ce poate fi atins prin stabilirea unor valori globale (module de elasticitate
longitudinale şi coeficienţii lui Poisson /de contracţie transversale), valori bazate pe
evaluarea raportului real de lemn timpuriu şi cel târziu în epruveta supusă modelării (sau în
elementul structural analizat);
• Validarea acestor rezultate ale analize numerice prin investigaţii experimentale
suplimentare;
• Elaborarea (concepere şi realizare) unor noi dispozitive utile în cercetări experimentale
pentru a extinde numărul parametrilor care se pot determina.

3. Modul analitic de abordare al determinării caracteristicilor

mecanice pe epruvete simple
3.2. Modele analitice de calcul propuse
Datorită faptului că, raportul celor două calități de lemn variază de-a lungul secţiunii radiale rezultă
ca şi parametrii mecanici se modifică. Dacă epruvetele sunt prelevate din zone diferite şi testate astfel
modulele de elasticitate vor avea o dispersie mare.
Pentru evitarea acestui neajuns se propune disecarea problemei şi anume separarea analitică a celor
două calități de lemn.

3.2.1 Model cu elemente elastice dispuse în paralel

Acest model corespunde epruvetelor de lemn masiv, la care:
secţiunea transversală a fost realizată după planul T-R, iar direcţia longitudinală L este paralelă cu
axa longitudinală a acesteia, după care se şi aplică sarcina, respectiv
secţiunea transversală a fost realizată după planul L-R, iar direcţia tangenţială T este paralelă cu axa
longitudinală a acesteia, ea corespunzând şi direcţiei ei de solicitare.
Pentru deducerea relaţiilor, se va analiza cazul întâi, adică atunci, când secţiunea transversală a
epruvetei este în planul principal T-R, care de fapt reprezintă şi cazul cel mai des întâlnit în practica
inginerească (fig.3.1).
Dimensiunile caracteristice, aferente epruvetei k sunt redate în figura 3.5, iar în figura 3.6 este
ilustrat modul de abordare al elementului caracteristic 1.
Dacă totalitatea inelelor anuale aferente lemnului timpuriu se consideră a fi un singur element
elastic, iar cele aferente lemnului târziu: cel de al doilea element elastic, atunci epruveta supusă la
tracţiune sau compresiune centrică, poate fi considerată drept un sistem format din două elemente elastice
legate în paralel (fig. 3.7).
 12

Fig.3.5 Vederea generală a epruvetei. Fig.3.6 Detaliul elementului caracteristic 1.

Sarcina total aplicată F j pe epruvetă, se va repartiza

pe cele două elemente, ținând seama, atât de ecuaţia de
echilibru static, cât şi de valabilitatea principiului lui
Bernoulli ( ∆l 1 = ∆l 2 sau ε 1 = ε 2 ).
Pe baza protocolului uzual privind testarea epruvetelor
la tracţiune sau compresiune centrică, se trasează diagrama
forţă-deplasare ( F − ∆l ).
Cu ajutorul metodologiei prezentate în continuare,
ținând seama de perechile F j − ∆l j , corespunzătoare
aceleiaşi sarcini F j , devine posibilă determinarea
caracteristicilor elastice individuale ale celor două calităţi de
lemn (timpuriu şi târziu).
Avantajul metodei propuse faţă de cercetările
experimentale similare din literatura de specialitate (unde au
fost efectuate investigaţii pe epruvete minuscule, conținând
doar 1-2 elemente de lemn timpuriu sau/şi târziu) rezidă în Fig. 3.7 Schema generală de calcul.
acela că, fibrele celor două calităţi de lemn nu sunt
separate, deci ele lucrează împreună, iar epruvetele utilizate conţin un număr minim reprezentativ de
inele (aproximativ câte 5 din fiecare calitate).
Modul de lucru propus este următorul:
Se vor preleva din acelaşi material lemnos minim 3 epruvete. În vederea unei prelucrări statistice a
datelor este recomandat să se i-a un număr reprezentativ mai mare. Prin combinații al setului de epruvete
se pot calcula modulele de elasticitate (lemn timpuriu respectiv lemn târziu) cât mai exact.

Stabilirea mărimii modulelor de elasticitate longitudinale

Dintr-un set de trei epruvete, se aleg două, notate prin k şi m, utilizate pentru calculul
parametrilor/necunoscutelor, iar ceea de a treia epruvetă, notată prin g, va fi epruveta de control.
Astfel dacă prin metode experimentale s-au determinat curbele caracteristice F − ∆l (fig. 3.a.1.3) și
am determinat ariile celor două calități de lemn pe direcția R-T.
 13
Epruvetele sunt identice
ca dimensiuni, însă au module
de elasticitate longitudinale
globale diferite
( E k , global , E m , global ,

respectiv E g , global ), datorat

evident raporturilor diferite ale
ariilor aferente lemnului
timpuriu şi târziu (deci
Ak ,1 ≠ Am ,1 ≠ Ag ,1 , respectiv
Ak , 2 ≠ Am , 2 ≠ Ag , 2 ) din
aceste epruvete.
Elementele de calcul,
aferente lemnului timpuriu vor
fi notate prin 1, iar cele
corespunzătoare lemnului Fig. 3.8 Curbele F − ∆l obţinute experimental
târziu prin 2.
Astfel, modulul de elasticitate pentru lemnul timpuriu va fi Ek ,1 = Em ,1 = E g ,1 = E1 , iar pentru
lemnul târziu Ek , 2 = Em , 2 = E g , 2 = E2 .
Se măsoară cât mai precis dimensiunile tuturor epruvetelor, urmată de determinarea (pe baza unui
program propriu de analiză a imaginilor) ariei aferentă unei calităţi de lemn (de exemplu: de lemn târziu
Ak , 2 , Am , 2 , Ag , 2 ), şi prin scăderea ei din aria totală, va rezulta mărimea ariei aferente lemnului
timpuriu ( Ak ,1 = Ak − Ak , 2 ).
Cu ajutorul acestor valori ale modulelor de elasticitate, aferente celor două calităţi de lemn
( E1 , E2 ), vor fi determinate şi restul parametrilor ( N1 , N 2 , σ 1 ,σ 2 , ε 1 , ε 2 ), dar nu în ultimul rând şi
coeficienţii contracţiei transversale ν (atât valorile lor globale, cât şi cele aferente celor două calităţi de
lemn), lucru analizat mai jos.
Celor două epruvete k şi m sistemul de ecuaţii va prezenta soluţia:
−1
 E1   Ak ,1 / Ak Ak , 2 / Ak   Ek , g 
 = ⋅ .
 E2   Am ,1 / Am Am , 2 / Am   Em , g  (3.18)

Observaţii importante:
Cercetările autorului, efectuate pe lemn de brad, au demonstrat şi pe cale experimentală faptul că, în
realitate, fiecărei sarcini considerate F j (din totalul celor aplicate epruvetelor), îi va corespunde o
pereche de valori sine stătătoare a modulelor de elasticitateE1j , E2j (a se vedea în acest sens figura 3.9);
j j
Însă, pentru calculele inginereşti, se considera valoarea spre care mărimile E1 , E2 tind, adică
atunci, când într-adevăr se poate vorbi despre solicitarea liniar-elastică a epruvetelor, ceea ce se întâmplă
de obicei la sarcini de peste 1 000 ... 1500 N , deoarece până la aceste valori intervin în mod puternic
fenomenele de tasare şi de reaşezare ale fibrelor lemnului masiv;
Calculele vor fi verificate cu ajutorul epruvetei g, cu aceleaşi dimensiuni, însă cu raportul diferit al
ariilor de lemn timpuriu şi târziu ( Ag ,1 , Ag , 2 ).
 14
Ag ,1 ⋅ E1 + Ag , 2 ⋅ E2
E g , global = , (3.21)
Ag
Cu ajutorul acestui modulul de elasticitate global E g , global , i se poate trasa epruvetei de control
g, curba caracteristică σ − ε (mai ales zona ei liniar-elastică), care se va compara cu aceea obţinută
experimental.
Notă importantă:
Calculele sus-menţionate au fost efectuate astfel, încât în seturile de (câte trei) epruvete, prin
permutări circulare s-au ales epruvetele de bază, adică perechile (k şi m), respectiv epruveta de control k;
prin prelucrarea statistică a rezultatelor astfel obţinute s-a putut prognoza pachetul de mărimi
caracteristice aferente acestui set de trei epruvete.
În consecinţă, această abordare originală, propusă de autor, va servi la obţinerea:
unui model numeric mult simplificat (la care se va putea lucra cu un singur modul de elasticitate
E global dependent de raportul efectiv al ariilor de lemn timpuriu şi târziu şi evident de tipul speciei
lemnoase);
unor calcule analitice şi numerice mult mai apropiate de realitate, deoarece se va ţine seama de
particularităţile materialului efectiv utilizate în realizarea structurii analizate;
unor curbe caracteristice individuale σ − ε realiste, aferente celor două calităţi de lemn din cadrul
unor specii analizate, care ulterior pot servi drept bază solidă în proiectarea cât mai fidelă a structurilor
din lemn; acest lucru va fi valabil doar atunci, când elementele structurii analizate au fost
realizate/confecţionate după aceleaşi direcţii principale ca şi epruvetele supuse încercărilor;

Proiectantul trebuie doar să facă o evaluare prealabilă a raportului de lemn timpuriu şi de lemn
târziu în barele structurii reale (sau care vor fi utilizate) pentru a putea prevedea/preconiza capacitatea
portantă reală a elementelor de rezistenţă.

Stabilirea mărimii coeficienţilor de contracţie transversale

Stabilirea mărimii coeficienţilor de contracţie transversale pe direcţia R
În calculele ce urmează se pleacă de la relaţiile bine cunoscute din Rezistenţa Materialelor, privind
definirea coeficientului contracţiei transversale (coeficientul lui Poisson) drept raportul (luat cu semn
negativ) dintre deformaţia specifică liniară pe direcţia transversală ε t [−] şi aceea pe direcţia longitudinală
εt
ε l [−] , adică νt = − [−] , (3.21) care va lua formele sale particulare, în conformitate cu figura 3.7,
εl
εb
νb = − [−], (3.22) respectiv, ν h = − ε h [−] , (3.23), în care ε l = ∆l [−]. (3.24)
εl εl l0
În cazul particular al investigaţiilor pe direcţia radială R, cele două calităţi de lemn, sau mai simplu:
elementele caracteristice 1 şi 2, vor fi conectate în serie şi în consecinţă, efectul global al acestora, pentru
epruveta k, va fi suma algebrică ale celor două efecte parţiale.
ε bk, global
Astfel, relaţia (3.23), pentru epruveta k va căpăta forma particulară: ν k
=− k [−],
b , global
ε l , global
(3.25)
unde, ținând seama de valabilitatea ipotezei lui Bernoulli pe direcţia longitudinală L, avem
∆l k
[ ] ∆bglobal
k
ε lk, global = ε lk,1 = ε lk, 2 = − , (3.26) respectiv ε k
= [−]. (3.27)
l k0 b , global
b0k
Descrierea analitică a conectării în serie a elementelor caracteristice 1 şi 2 va fi de forma:
= ∆b1k + ∆b2k , (3.28) respectiv, în final: ν b , global ⋅ b0 = ν b ,1 ⋅ b1, 0 + ν b , 2 ⋅ b2, 0 .
k k k k
∆bglobal
k
(3.30)
 15
Similar, pentru epruveta m, obţinem: ν ⋅ b = ν b ,1 ⋅ b + ν b , 2 ⋅ b .
m m m m
b , global 0 (3.31)
1, 0 2,0
Sistemul de ecuaţii, constituit din ecuaţiile (3.30) şi (3.31), va avea drept necunoscute tocmai
mărimile căutate, adică coeficienţii lui Poisson ν b ,1 , ν b , 2 , aferente celor două calităţi de lemn.

Stabilirea mărimii coeficienţilor de contracţie transversale pe direcţia T

În cazul particular al investigaţiilor pe direcţia radială T, cele două calităţi de lemn, sau mai simplu:
elementele caracteristice 1 şi 2, vor fi conectate în paralel.
În consecinţă, pentru epruveta k, se poate scrie dubla egalitate: ∆hglobal = ∆h1 = ∆h2 ,
k k k

(3.32)
unde vor fi aplicabile următoarele relaţii de definiţie:
∆hglobal
k
= ε hk,global ⋅ h0k ; (3.33) ∆h1k = ε hk,1 ⋅ h1k,0 ; (3.34) ∆h2k = ε hk, 2 ⋅ h2k,0 ; (3.35)
ε hk,1 = ν h ,1 ⋅ ε lk,1 ;
(3.36) ε h,2 = ν h,2 ⋅ ε l,2 . k
(3.37)
k

Dacă se ţine seama de relaţia (3.26), atunci, din dubla egalitate (3.32) se va obţine în final sistemul
 h0k
 ν h ,1 = ν h , global ⋅ h k ;
k

 1, 0
 k
de ecuaţii căutat:
ν h , 2 = ν hk, global ⋅ h0 . (3.38)
 h2k, 0
Trebuie menţionat faptul că, la baza aplicării numerice a acestui sistem de ecuaţii, stau relaţiile de
calcul, obţinute prin prelucrarea (utilizarea) datelor măsurătorilor experimentale, adică:
∆hglobal
k
ε hk, global
ε k
= , (3.39) respectiv ν k
= k . (3.40)
ε l, global
h , global h , global
h0k
Acest calcul se va repeta şi la epruveta m, iar media valorilor vor reprezenta valorile, care vor fi
comparate cu cele obţinute la epruveta de referinţă g.

3.2.2. Model cu elemente elastice dispuse în serie

Este cazul epruvetelor prelevate astfel, încât secţiunea lor transversală conţine planul principal
L − T , iar direcţia radială R este paralelă cu axa longitudinală a acesteia, adică cu direcţia de aplicare a
sarcinii.
În acest caz, sarcina totală aplicată va fi identică pe cele două elemente ( F j = N1j = N 2j ).
De asemenea, atât deplasarea totală, cât şi lungimea totală va fi suma celor obţinute/cumulate pe
aceste elemente ( ∆l total
j
= ∆l 1j + ∆l j2 ; l 0,total = l 1 + l 2 ).
Asupra modulelor de elasticitate longitudinale se acceptă aceeaşi ipoteză ca şi mai înainte, adică
pentru lemnul timpuriu vom avea, Ek ,1 = Em ,1 = E g ,1 = E1 iar pentru lemnul târziu
Ek , 2 = E m , 2 = E g , 2 = E2 .
Şi în acest caz vor fi necesare datele aferente a două epruvete k şi m , pe când ceea de a treia
epruvetă g , va servi drept element de control/verificare.
Pe baza protocolului uzual de testare al epruvetelor la tracţiune sau compresiune centrică, se
trasează diagrama forţă-deplasare ( F − ∆l ) la cele trei epruvete dintr-un set.
Încărcările tuturor epruvetelor vor fi realizate în condiţii strict identice.
Din diagramele F − ∆l , aferente setului de două epruvete k şi m se vor extrage pe rînd sarcini
crescătoare F j . Perechile de valori F j − ∆l total
j
, corespunzătoare aceleiaşi sarcini F j aplicate ambelor
 16
epruvete, vor conduce la stabilirea necunoscutelor E1 , E2 , iar epruveta a treia g , va servi (după
cum s-a menţionat mai înainte) drept element de control al acurateţei calculelor.
Cu ajutorul acestor valori ale modulelor de elasticitate, aferente celor două calităţi de lemn
( E1 , E2 ), vor fi determinate şi restul parametrilor ( N1 , N 2 , σ 1 , σ 2 , ε 1 , ε 2 ).
Pentru epruveta k, se scriu ecuaţia de echilibru uzuale, adică:
 Fkj = N kj ,1 = N kj , 2 ;  Fkj = N kj,1 = N kj, 2 ;
 j 
∆l k ,total = ∆l k ,1 + ∆l k , 2 , (3.33) sau  j
j j
N kj,1 ⋅ l k ,1 N kj, 2 ⋅ l k , 2
∆l k ,total = E ⋅ A + E ⋅ A .
(3.34)
 1 k 2 k
1 1
Prin schimbarea de variabile α1 = , α2 = , din sistemul de ecuaţii (3.33) rezultă pe rând:
E1 E2
F j  l k ,1 l k , 2 
j
∆l ⋅A
∆l j
=
k ,total⋅  +  ; α1 ⋅ l k ,1 + α 2 ⋅ l k , 2 = k ,totalj k . (3.35)
A k  E1 E2  F
În mod similar, pentru epruveta a doua, m , rezultă în cele din urmă
∆l mj ,total ⋅ A m
α1 ⋅ l m,1 + α 2 ⋅ l m, 2 = . (3.36)
Fj
Rezolvând sistemul de ecuaţii, constituit din ecuaţiile (3.35) şi (3.36), vor rezulta mărimile căutate
E1 , E2 ale modulelor de elasticitate aferente celor două calităţi de lemn.
Cu ajutorul valorilor astfel obţinute, vor fi determinate prin calcul şi restul parametrilor, aferenţi
epruvetelor k şi m .
Verificarea calculelor se va face cu ajutorul epruvetei g

Stabilirea mărimii coeficienţilor de contracţie transversale pe direcţiile T şi L

Pe baza celor analizate în capitolul 3.2, aici, se va întâlni acel caz particular, în care, atât pe direcţia
transversală T, cât şi L, vom avea elemente conectate în paralel. Acest lucru este subliniat de faptul că, în
ambele cazuri, deformaţiile liniare corespunzătoare (aici: umflările) celor două elemente caracteristice 1
şi 2 vor fi identice (evident doar pe o direcţie de investigare, T sau L.
Deoarece calculul prezintă acelaşi demers, ca şi în capitolul 3.2, nu se vor relua deducerile acestor
relaţii, care evident, trebuie să fie particularizate pe noile direcţii T şi L.

4. Moduri de investigare experimentale. Metoda Tensometriei

Electrice Rezistive (TER)
4.3. Descrierea standului de investigare TER
În principiu, standul de concepţie proprie este format din următoarele părţi componente: pe placa de
bază foarte rigidă 6 este fixat traductorul de forţă octogonal 5.
 17

Fig.4.6 Desenul de ansamblu al standului

Acesta va transmite, prin intermediul plăcii foarte rigide 2, sarcina aplicată de la maşina universală
de tracţiune-compresiune la epruveta de lemn 1. Placa superioară 3 asigură închiderea lanţului de forţă
spre bacul superior al maşinii universale de tracţiune-compresiune. Sistemul de elemente 4 cu îmbinare
sferică asigură centrarea forței. Elementele intermediare 7 şi 8 asigură o mare flexibilitate în poziţionarea
lamelelor electro-tensometrice de deplasare L2, ..., L5 pe suprafaţa epruvetei de lemn. Monitorizarea
scurtării epruvetei de lemn se realizează prin intermediul lamelei L1, care se fixează şi se poziţionează cu
ajutorul elementelor 13 şi 14.

4.3.1. Traductorul de forţă

Rezultatele analizei numerice (COSMOS Design Star 3.0, cu elemente tip tetraedru) în tensiuni
echivalente von Misses, respectiv deformaţii specifice liniare după direcţia verticală y , sunt redate în
figurile 4.13 şi 4.14.
 18

Fig. 4.13 Starea de tensiuni echivalente în corpul Fig. 4.14 Starea de deformaţii specifice în corpul
octogonului. octogonului.

4.3.2. Traductorii de deplasare

Traductorul este realizat din mai multe componente: (Fig.4.15)
• 1 un suport rigid prevăzut cu găuri;
• 4 un ghidaj fixat rigid pe placa 1;
• 5 o tijă mobilă ce trece prin ghidajul 4 . Vârful
acesteia va fi in contact cu suprafața corpului pe
care se măsoară deplasarea. Tija este prevăzută
la un capăt cu o sferă (asemenea unui ac de
gămălie) pentru a transmite cât mai bine
deplasarea şi pentru a nu cădea;
• 2 ansamblu șurub - șaibe – piuliță pentru fixarea
rigidă a elementului elastic; Acest şurub nu se va
slabi sau strânge după calibrarea lamelei;
• 3 elementul elastic al traductorului, care este o Fig.4.15 Traductorul de deplasare
lamelă din oţel-arc cu grosimea de 0,3 mm 3,
pe care sunt lipite 4 mărci electro-tensometrice TER (câte 2 pe fiecare parte), cu montaj în punte
completă (fig.4.15). În acest fel s-a putut obține un semnal maxim și zgomot (cauzat de factori
externi) minim.
Cele 4 mărci tensometrice TER se deformează sub acţiunea sarcinii
aplicate Fj [N ] , şi semnalul electric, adică tensiunea U [V ] măsurată
6 Senzori
la puntea tensometrică, în funcţie de deplasarea δ [mm] a punctului
TER
de aplicaţie a sarcinii F j , va oferi curba de etalonare δ (U ) .
În cazul de faţă au fost realizaţi cinci traductori, fiind efectuate
calibrările lor individuale cu ajutorul unui micrometru.
Acești traductori fac parte din a doua generație pe care i-a Punte Wheatstone
realizat autorul, cu sensibilitate dubla față de prima generație. Prima ESAM TRAVELLER 1
generație era doar cu 2 mărci tensometrice legate în semi-punte.
Astfel realizați traductorii (generația 2) s-a ajuns la o
sensibilitate de 2-5mm.
Placă de achiziţii date
4.4.Teste preliminare utilizând standul cu lamelele NI 6211
tensometrice TER
Lanţul de măsurare era format din:
PC
 19
• 5 lamele electro-tensometrice pentru măsurare deplasării;
• Traductorul electro-tensometric de forţă;
• Punte Wheatston de tip ESAM TRAVELLER 1;
• Placă de achiziţie date (NI-6211);
• PC.

Achiziţia datelor s-a realizat la o

frecvenţă de 50 Hz, obţinându-se prima
data diagrame de tipul celei din figura
4.23..Ulterior, prin filtrarea datelor au
rezultat au rezultat diagramele fără
zgomote.

4.4.1. Pe epruvete de lemn

În diagramele de mai jos sunt
sintetizate principalele rezultate ale
investigaţiilor primare, pe epruvete de
lemn masiv din brad, prelevate, în
conformitate cu strategia de măsurare Fig. 4.23. Ilustrare date măsurate şi filtrate .
prezentată în capitolul 3.1, care au fost
supuse la compresiune centrică.
Astfel, în cazul în care
direcţia longitudinală a epruvetei
(care este totodată şi direcţia de
aplicare a sarcinii F ) a coincis
cu direcţia principală L,
diagrama forţă-deplasare
(aferentă direcţiei de solicitare)
este redată în figura 4.24.
Au fost testate mai multe
epruvete. Fiecare epruvetă a fost
supusă compresiunii de cel puțin
trei ori. S-a observat că, la prima
încercare deplasările măsurate
erau mai mari decât cele
ulterioare.
În figura 4.25 se poate
observa cum se modifică panta
curbei forţa-deplasare în funcţie Fig. 4.26 Diagrama Tensiuni – Deformaţii specifice pe diferite
de conținutul de lemn timpuriu ( epruvete. Direcţia de solicitare longitudinală L .
vezi tabelul 4.1, unde sunt oferite
şi valorile modulelor de elasticitate calculate).
Tabelul 4.1
Epruveta E [MPa] E mediu Eroare [%] A2 / A
L5 4398.9 4043.7 8.8 0.101625

L6 4557 4043.7 12.7 0.119386

L7 3225.1 4043.7 20.2 0.076445

L8 3993.8 4043.7 1.2 0.087836

Aceste modificări privind elasticitatea epruvetei sunt datorate, după opinia autorului, următoarelor
cauze:
 20
• Tasării epruvetei în zonele de preluare a sarcinii;
• Reașezării fibrelor aferente lemnului timpuriu şi târziu în urma solicitării;
• Imperfecţiunii în realizare a geometriei nominale a epruvetelor;
• Fenomenului de histerezis prezent şi în cazul materialelor lemnoase.

Bazate pe aceste argumente, toate epruvetele au fost preîncărcate până la sarcină nominală de câte 3
ori şi numai a patra încercare a fost luată în consideraţie.
În urma analizei atente atât a diagramelor caracteristice cât şi a tabelului 4.1 se poate pune în
evidenţă importanţa modului de abordare propus de autor. Ne referim la faptul că, dacă nu se ia în
consideraţie procentul real al ariei de lemn târziu din întreaga secţiune transversală (fie la epruvetă, fie la
o structură reală) pot apare erori de până la 20-30% în ceea ce priveşte mărimea caracteristicilor
mecanice.
Pentru determinarea coeficienților de contracție transversală (Poisson) epruvetele au fost supuse la
compresiune după direcția principală L. Au fost măsurate deformațiile pe direcția de aplicare a forței
respectiv deformațiile pe direcțiile secundare R și T la nivelul median al planelor LT respectiv LR

4.4.3. Concluzii
Metodologia de măsurare pe fiecare direcţie principală ( R, L, T ) a materialului lemnos a constat în:
• Evaluarea, cu ajutorul traductorului octogonal, a mărimii forţei de compresiune aplicate;
• Evaluarea deplasărilor suferite de epruvetă pe direcţia sarcinii aplicate, respectiv pe cele
două direcţii transversale;
• Calculul tensiunilor σ mas , pe baza rezultatelor măsurătorilor efectuate punct cu punct
(mărimea sarcinii aplicate-deplasare obţinută);
• Totodată, devin posibile de determinat:
• Stabilirea mărimii tensiunilor σ an pe baza curbelor de regresie aferente diagramei
respective;
• Calculul erorii introduse de utilizarea curbelor de regresie;
• Evaluarea deformaţiilor pe cele trei direcţii principale;
• Calculul analitic al deformaţiilor specifice aferente;
• Trasarea curbelor caracteristice σ − ε (evident doar în domeniul liniar-elastic);
• Trasarea curbelor deplasare ∆l - forţă aplicată FV , deformaţie specifică ε - forţă aplicată
FV , precum şi a curbelor de regresie aferente.

S-a putut observa un comportament diferit (concavitate diferită) la compresiunea epruvetelor

prelevate şi solicitate pe direcţii principale diferite (a se compara curbele σ − ε pe cele trei direcţii).
Drept neajuns al metodei cu lamelele electro-tensometrice s-a putut constata sensibilitatea redusă la
evaluarea deformaţiilor transversale (umflărilor) în cazul epruvetelor din lemn.
Din acest motiv s-a căutat o alta metoda de investigare cu o sensibilitate sporită; aceasta fiind Video
Image Correlation (VIC-3D).
Pe de altă parte metoda TER s-a dovedit a fi suficient de sensibilă in cazul unor materiale care
prezentau deformaţii mai mari.
Cercetările prezentate în capitolele următoare au în vedere stabilirea unor valori ale acestor
caracteristici mecanice, adecvate unei modelări numerice cât mai exacte, precum şi urmărirea modificării
(chiar dacă acestea vor fi în limite relativ reduse) ale mărimii caracteristicilor mecanice ( E ,ν ) pe cele
trei direcţii principale ale lemnului masiv.
Metodologia elaborată, precum şi standul conceput, vor permite în viitor efectuarea unor investigaţii
de mare fineţe la un preţ de cost redus, fiind necesară doar o maşină universală obişnuită de tracţiune-
compresiune, chiar şi fără o modernizare costisitoare.
În acest caz deformațiile pe direcțiile transversale au fost măsurate cu ajutorul unui traductor
inductiv de precizie foarte mare (0.5 µm ); lamelele TER realizate de autor au avut o precizie mai redusă
şi în consecință s-a optat pentru traductoare inductive.
 21
5. Metodologie de investigare VIC (Video Image Correlation)
5.1. Strategia de măsurare, în cazul utilizării sistemului VIC-3D
Cea de a doua strategie de analiză a epruvetelor a avut în vedere facilităţile oferite de sistemul VIC-
3D (Video Image Correlation), ceea ce a simplificat foarte mult întregul stand.
Acest sistem optic fără contact a fost pus la dispoziţia doctorandului (cu software-ul aferent, pe
termen limitat) din generozitatea Companiei Isi-Sys GmbH Kassel, Germania, iar software-ul, din
generozitatea Companiei Correlated Solutions, SUA.
În cazul acestui sistem, pe baza unor experimente în paralel, s-a constatat faptul că, nu mai sunt
necesare senzorii de deplasare (adică acele lamele electro-tensometrice), deoarece sistemul are facilitatea
de a lucra cu repere proprii şi cu o rezoluţie practic identică cu aceea a lamelelor (chiar mai bună).
De aceea, în această a doua variantă a standului, lamelele electro-tensometrice nu au fost montate.
Prezentarea principiului şi modului de funcţionare al sistemului VIC-3D se va face în paragraful
4.a.

5.2. Aspecte de bază privind Metoda Corelării Digitale a Imaginilor sau a

Corelării Imaginilor Video „Video Image Correlation” (VIC)
Metoda este bazată pe utilizarea imaginilor înregistrate simultan de către două camere video, care
asemănător cu ochiului, vor oferi o imagine spaţială a obiectului analizat.
Sistemul VIC-3D este format în principiu din două camere video de înaltă rezoluţie, montate pe
un trepied rigid, prin intermediul unei traverse de Aluminiu de asemenea foarte rigidă.
Cele două camere vor fi dispuse pe traversă astfel, încât să privească obiectul analizat pe cât posibil
sub aceleaşi unghiuri (evident, simetric dispuse).
În principiu, obiectul analizat va fi vopsit (dat cu spray) în prealabil, în vederea obţinerii unor pete
cu dimensiuni, formă şi distribuţie aleatoare, care pe fundalul culorii iniţiale a corpului, vor asigura un
bun contrast şi o identificare ulterioară uşoară ale acestora.
Cu ajutorul unui etalon special se face
calibrarea acestor camere video.
Acest etalon este constituit dintr-un
set de puncte calibrate, dispuse la distanţe
de asemenea bine-definite.
În timpul procesului de calibrare,
etalonul va fi poziţionat în spaţiu la nivelul
suprafeţei obiectului analizat.
În acest plan al obiectului, etalonul va
efectua rotiri în cele două plane: vertical şi
orizontal, iar cele două camere video vor
înregistra toate aceste poziţii distincte.
Pe baza acestor imagini calibrate,
poziţia oricărui punct al obiectului deformat
poate fi identificată cu precizie de un
micron. Fig. 5.1. Elementele de bază ale sistemului VIC-3D.
După calibrarea celor două camere la
nivelul planului viitorului obiect analizat, se
amplasează la acest nivel obiectul propriu-zis,
iar fiecare cameră va capta câte o imagine,
evident dintr-un alt unghi, despre starea
iniţială, nesolicitată a corpului.
Aceste imagini vor fi de fapt constituite
[ ]
din câte o matrice de n ⋅ m pixeli (fig.5.2).
Pe baza software-ului, se preselectează
o celulă de bază (sau: de referinţă)

Fig. 5.2 Identificarea imaginii.

 22
(aici: 5⋅ 5 pixeli ) şi un pas de baleiere al imaginii (spre exemplu de 1...3 pixeli ).
Dacă baleierea pixelului median (din mijlocul celulei) şi totodată şi o poziţie spaţială foarte precisă
a acestuia!
După aceasta, celula de bază se va muta spre dreapta cu pasul preselectat (spre exemplu cu 2 pixeli),
constituind un nou pătrat de 5⋅ 5 pixeli , pentru care din nou i-se va aloca atât un cod de gri unic, cât şi
o poziţie spaţială unică (evident, din unghiul camerei respective).
După parcurgerea primului rând se trece la rândul următor (în jos, cu pasul preselectat de număr de
pixeli).
După baleierea întregii imagini al obiectului nesolicitat (deci aflat în starea lui iniţială), vor fi
stocate în program toate aceste puncte mediane, având atât coordonatele lor, cât şi codurile de gri unic
definite.
Acelaşi lucru se va realiza şi cu imaginea primară captată de cealaltă cameră.
Acum se va trece la solicitarea obiectului analizat, iar camerele video vor înregistra, cu frecvenţa
dorită, imagini al acestuia din timpul solicitării.
După finalizarea ciclului de solicitare, trebuie identificat un singur punct (de obicei pentru facilitare
el se şi marchează în prealabil pe corp) pe primele două imagini (aferente celor două camere), după care,
software-ul identifică în mod automat toate punctele aferente celor două camere din tot ciclul de
solicitare.
Pe baza acestor informaţii, pot fi obţinute deplasările spaţiale (deci după cele trei axe de
coordonate) ale tuturor punctelor (evident, cu acurateţea acelui număr de pixeli, care prestabilea atât
mărimea celulei de bază/de referinţă, cât şi pasul baleierii pe orizontală, respectiv pe verticală).
Ulterior, pe baza acestor valori, programul va oferi posibilitatea determinării deformaţiilor pe cele
trei direcţii, ale deformaţiilor specifice aferente, toate disponibile atât sub forma unor hărţi, având cod de
culoare (asemănător cu imaginile din analiza numerică prin Metoda Elementelor Finite), cât şi sub forma
unor grafice.
Precizia acestor deplasări, după cum s-a menţionat este de ordinul à 1 micron, iar domeniul
deplasărilor evidenţiabile este de la microni la câțiva cm.
În consecință, VIC-3D este aplicabil la o gamă foarte largă de materiale.
Salvarea (extragerea datelor în tabele Excel este o altă facilitate a software-ului, care permite astfel
analize ulterioare minuţioase ale fenomenelor.
O altă facilitate remarcabilă constă în posibilitatea marcării unor puncte distincte, sau ale celor
dispuse pe drepte, sau arce de cerc, pentru care, de asemenea există opţiunea extragerii datelor iniţiale
(deplasări, deformaţii sau deformaţii specifice), lucru exploatat de doctorand şi în cadrul experimentelor
analizate în continuare.

5.3. Pregătirea epruvetelor şi strategia de măsurare

Paşii premergători până la măsurarea propriu-zisă:
Asamblarea sistemului VIC3D pe tripod.
Stabilirea distanţei optime dintre măsurand şi sistem. Camerele trebuie să fie situate simetric faţă de
obiectul analizat iar unghiul dintre camere: 15° … 45° .
Reglarea distanţei focale şi a deschiderii irisului fiecărei camere.
În figura 5.3 se pot vedea instrumentele necesare vopsirii epruvetelor.
Suprafața epruvetelor trebuie să fie stropite cu ajutorul unui PaintBrush+ mini-compresor astfel
încât să obţinem pete neuniforme (speckle’s). Pentru obţinerea unui contrast bun suprafaţa epruvetelor în
prealabil au fost vopsite în alb. Spălarea PaintBrush –ului se face cu o soluţie de curăţare specială
(cleaner).
Pentru rezultate cât mai bune dimensiunile petelor trebuie sa fie de aceeași mărime, iar văzute cu
ajutorul camerelor de aproximativ 3-4 pixeli.
Epruvetele necesare experimentelor au fost vopsite pe câte două feţe, aferente planelor LT şi LR.
 23

PaintBrush

Epruvete
Vopsea neagra

Cleaner

Mini-compresor

Fig. 5.3 Vopsirea epruvetelor.

În figura 5.4 se pot observa

modul de asamblare şi Placa superioară cu
elementele componente ale sferă de centrare
standului necesar testării
epruvetelor. În locul unei lamele
TER sau al unui extensometru
mecanic necesar măsurării Epruveta
deplasării pe direcţia de Elemente de
compresiune s-a folosit un referinţă
„extensometru optic”; acesta a
constat în lipirea pe cele două
placi de aplicare a sarcinii a două
elemente de referinţă. Aceste Placa inferioară
elemente fac corp comun cu
suprafeţele de contact obţinându-
se deplasarea pe direcţia
longitudinală (cu ajutorul Traductor de forţă
programului VIC-3D).
Calibrarea sistemului optic
se realizează cu ajutorul unei
plăci de calibrare pe care sunt
imprimate puncte cu dimensiuni
şi distanţe între ele bine stabilite.
În figura 5.5 se pot observa
aceste plăcuțe de calibrare
preluate de cele două camere.
Plăcuţele trebuiesc dispuse
în planul suprafeţei în care se
Fig. 5.4. Elementele standului.
efectuează măsurătoarea. În acest
 24
plan, placa de calibrare se înclină şi se roteşte pe toate direcţiile, iar imaginile se achiziţionează în
fiecare poziţie. Pentru calibrarea sistemului optic sunt necesare aproximativ 30-40 perechi de imagini.
Programul de achiziţie a imaginilor de calibrare şi a imaginilor de testare se numeşte VicSnap.
Pentru experimente sistemul a fost
setat la o rată de achiziţie de 2Hz, fiind
suficient pentru un număr semnificativ
de puncte.
Obţinerea câmpului de deformaţii
se realizează ulterior (după achiziţia
imaginilor) cu ajutorul programul VIC-
3D 2009. În program se selectează
suprafeţele şi punctele de interes care ne
interesează (vezi figura 5.7), astfel
suprafaţa mare selectată este chiar pe
faţa epruvetei iar cele două suprafeţe
mici se află pe plăcile de referinţă.
Ulterior de pe fiecare epruvetă au
fost extrase datele măsurătorii din 15
puncte diferite codificate ca în figura …
Aceste date sunt folosite pentru
calcularea modulului de elasticitate de
pe suprafaţa epruvetei respectiv a
coeficientului de contracţie transversală Fig. 5.5 Diferite imagini de calibrare de la ambele camere.
(Poisson).
În continuare se rulează programul
şi obţinem un câmp al deformaţilor pe direcţiile X,Y,Z .

a) b)
Fig. 5.7. Selectarea suprafeţelor şi a punctelor de interes

Câteva imagini al câmpului de deformaţii obţinute la diferite valori ale forţei de compresiune se pot
vedea în figura 5.8.
 25

1.1 N 1915 N

3931 N 6197 N

8028 N 10669 N

12171 N 14247 N
Fig. 5.8. Câmpul deformaţilor pe direcţia Y, la diferite forţe.

În figura 5.9 se ilustrează punerea în evidenţă a concentratorilor de tensiune (epruvetă de brad

prevăzută cu o gaură străpunsă).
 26

12 N 2004 N

4033 N 6053 N

8016 N 10071 N

Fig. 5.9.. Câmpul deformaţilor specifice echivalente von Mises.

În figura 5.10 pot fi observate alte 2 avantaje ale metodei VIC-3D:

Permite monitorizarea deplasărilor şi pe direcţia perpendiculară pe planul epruvetei (după direcţia
Z);
Oferă posibilitatea verificării preciziei de amplasare a elementelor de referinţă în ceea ce priveşte
dispunerea lor în acelaşi plan.
După cunoştinţele autorului restul metodelor care utilizează extensometre optice nu prezintă aceste
facilităţi.
În figura 5.10 se prezintă o secvenţă din testarea unei epruvete prevăzută cu o gaură străpunsă la
mijloc, iar comportamentul diferit al fibrelor (de lemn târziu) se evidențiază şi după această direcţie Z
 27

Fig. 5.10 Deplasările perpendiculare pe planul epruvetei.

5.4. Rezultate obținute cu ajutorul extensometrului optic

Notaţiile din tabelele de mai jos sunt:
• Epruveta codificarea epruvetelor,
• E (MOE) modulul de elasticitate calculat în N/mm^2 ,
• R și T dimensiunea epruvetei pe direcțiile transversale respectiv radială în mm,
Pe epruvete de brad
Tabelul 5.1
Epruveta E [MPa] R [mm] T [mm]
F1LR2 4995.007 25 34
F2LT1 5274.376 25 34
F3LR1 5335.87 24.3 35
F4LR1 4529.019 35 24.4
F5LT1 4819.87 35 25.2
F6LR1 4824.916 35 24.7
 28

Fig. 5.11 Diagrama Tensiuni – Deformaţii specifice pe diferite epruvete de brad.

Direcţia de solicitare longitudinală L .

5.5. Rezultate preliminare obţinute; comparaţii

După cum s-a prezentat şi în capitolul 4, prin utilizarea traductorilor electro-tensometrici de
deplasare (tip lamelă electro-tensometrică) au putut fi achiziţionate date ale măsurătorilor, pe baza cărora
au putut fi trasate curbele forţă-deplasare, cum este şi cazul redat în figura 3.8 pentru cele două epruvete k
şi m, utilizate în ilustrarea metodei analitice propuse de doctorand.
În cazul VIC-3D, a existat facilitatea sistemului de a utiliza repere locale proprii, şi prin aceasta,
traductorii de deplasare (de tipul lamelelor tensometrice) au servit (doar în primele investigaţii cu VIC-
3D) la verificarea preciziei sistemului.
Ulterior, dovedindu-se aceste repere suficient de eficiente (oferă deplasări cu acurateţea de un
micron!), s-a putut renunţa la utilizarea lamelelor tensometrice.
Acest lucru s-a putut aplica nu numai la lamela, care monitoriza scurtarea totală a epruvetei, dar şi
la celelalte perechi de lamele, care ofereau umflările laterale.
În final, la utilizarea sistemului VIC-3D, pe imaginile achiziţionate de camerele video, au fost
fixate/marcate un număr de repere, redate spre ilustrare în figura 5.4, cu ajutorul cărora analiza datelor a
devenit mult mai facilă.
Astfel, pe suprafaţa epruvetei (pe imaginile captate cu ajutorul camerelor video), au fost marcate
câte 15 puncte, dintre care cel median era notat cu 8 (figura 5.13).
Calculul scurtării totale a epruvetei s-a bazat pe medierea valorilor scurtărilor (apropierii punctelor)
aferente segmentelor 1-4, 2-5, respectiv 3-6, iar pentru umflările laterale au fost utilizate mai ales
perechile de puncte din zona mediană a epruvetei, adică 10-12, 7-9, respectiv 13-15.
Dat fiind faptul că VIC-3D capta imagini doar din planul frontal, faţă de utilizarea lamelelor
electro-tensometrice, aici au fost necesare câte două serii de măsurători pentru fiecare epruvetă.
După primul ciclu de încărcare (evident cu mult sub limita de proporţionalitate) epruveta a fost
rotită cu 900 şi experimentul a fost reluat în condiţii identice.
În figurile de mai jos (5.14…5.17) sunt prezentate rezultatele comparative ale acestor calcule pentru
perechile de epruvete (confecţionate din brad), codificate F2 şi F5, respectiv F3 şi F4, la care numai
raportul ariilor de lemn timpuriu şi de lemn târziu a diferit, însă această mică deosebire a condus la
schimbarea rigidităţii acestora.
 29
5.7. Concluzii finale privind metodologiile de investigare
Din analiza acestor rezultate se pot remarca următoarele aspecte importante:
Metoda electro-tensometrică, care este mult mai ieftină şi mai accesibilă, oferă rezultate
comparabile în anumite probleme cu metoda optică ultramodernă VIC-3D;
Acurateţea metodei VIC-3D se evidențiază mai ales în stabilirea mărimii coeficienţilor lui Poisson,
unde lamelele electro-tensometrice pot oferi doar câte o valoare (la nivelul punctului de contact dintre
lamelă şi epruvetă), pe când cu VIC-3D aceste informaţii pot fi obţinute practic de-a lungul întregii
suprafeţe a epruvetei;
Metodologia elaborată, precum şi standul TER conceput, vor permite în viitor efectuarea unor
investigaţii de mare fineţe la un preţ de cost redus, fiind necesară doar o maşină universală obişnuită de
tracţiune-compresiune.

6. Elaborarea unei noi metodologii privind calculul analitic al

structurilor, pe baza rezultatelor experimentale
6.1. Stabilirea ariilor celor două calităţi de lemn
În cadrul celui de al doilea set de experimente au fost utilizate epruvete de brad, având dimensiunile
25x34x60 mm, fiind prelevate astfel, încât
direcţia longitudinală a epruvetei să coincidă cu
direcţia principală L.
În cele ce urmează vor fi prezentaţi paşii
şi instrumentele de lucru pentru determinarea
modulelor de elasticitate a lemnului timpuriu
E1 respectiv târziu E2 .
Înaintea încercărilor, secţiunile transversale
ale epruvetelor au fost fotografiate cu o
cameră digitală.
Poza a fost analizată în programul
IMTOOL (Matlab) şi cu Measure Distance tool
s-a măsurat numărul de pixeli pe distanţa de 250
mm.
Distanţa de referinţă se ia cât mai mare,
pentru a reduce eroarea (ea să fie minimă).
Fig.6.2 Paşii semnificativi pe elementul structural
Astfel:
F1L.
250mm corespunde la
3667.95 pixeli ⇒ 1mm = 14.6718 pixeli
⇒
1 pixel = 1 / 14.6718mm
2 2
În consecinţă, aria unui pixel , transformaţi în mm , va fi:
1 pixel 2 = (1 / 14.6718) 2 mm2 . (6.1)
Astfel, k pixel2 vor corespunde ariei:
K [ pixeli 2 ] = K ⋅ (1 / 14.6718) 2 [mm2 ] . (6.2)
Ilustrarea paşilor de mai înainte se face şi pe piesele aferente structurilor simple, pe care autorul le-a
utilizat în validarea metodei propuse pe calculul structurilor simple. Astfel în figurile 6.2, 6.3, 6.4 sunt
oferiţi paşii semnificativi la pentru 3 epruvete F1L, F2L, F6L.

Astfel în urma procesării imaginilor fiecărei epruvete în parte, s-au determinat numărul de pixeli
corespunzător fiecărei tip de lemn. Calculându-se raportul lor faţă de aria totală, iar în final convertindu-
se în [mm^2].
Tabel 6.2
 30

Epruveta A [pixeli] A1 [pixeli] A2 [pixeli] A1 / A A2 / A A1 [mm 2 ] A2 [mm 2 ]

F1L 178190 133452 44738 0.748931 0.251069 636.591279 213.408721
F2L 181471 137616 43855 0.758336 0.241664 644.5856363 205.4143637
F6L 185079 145680 39399 0.787123 0.212877 680.4681244 184.0318756

6.2. Ilustrarea eficienţei metodologiei propuse pe elemente simple testate cu

dispozitivul TER
Determinarea efectivă a ariilor epruvetelor k şi m, utilizate în calculul modulelor de elasticitate
După cum s-a menţionat în Capitolul 3.2, pentru ilustrarea eficienţei metodei propuse de autor, s-au
folosit epruvetele L6 şi L8 pentru calculul modulelor de elasticitate ale lemnului timpuriu E1 , respectiv
târziu E2 , iar epruveta L7 a servit la verificarea modelului matematic, precum şi a modelului cu element
finit.
Pentru un calcul cât mai exact, fotografierea epruvetelor s-a realizat, atât la baza superioară, cât şi
inferioară, iar media valorilor obţinute pentru arii au fost utilizate în calculele ulterioare.
Conform programului, ariile medii obţinute pentru epruvetele L6, L7 şi L8 sunt cuprinse în tabelul
6.6. Valorile referitoare la modulul de elasticitate au fost calculate conform capitolului 4.4.1.
Tabelul 6.6
Epruveta A[mm ]2
A1 [mm ]2 2
A2 [mm ] E global [ MPa]
L6 400 352.2454523 47.75454772 4557
L7 400 364.8654392 35.13456084 3225.1
L8 400 364.8654392 35.13456084 3993.8

Determinarea modulelor de elasticitate ale lemnului timpuriu E1 , respectiv târziu E2 utilizând cele
două epruvete k şi m

Calculele se vor efectua

conform Capitolului 3. Astfel,
epruveta L6 va corespunde
parametrului k, iar epruveta L8:
parametrului m.

Epruvetele au fost solicitate

la compresiune pe o maşină
universală de tracţiune-
compresiune, prevăzută cu
sistemul original de monitorizare al
forţei aplicate şi al deplasărilor
liniare al autorului, descris în
Capitolul 3.
Datele au fost introduse în
calculator prin intermediul unui
Fig.6.8. Curbele caracteristice σ − ε , calculate pe baza
sistem de achiziţie performant,
adaptat măsurătorilor de către
autor. valorilor măsurate.

În figura 6.8 sunt oferite curbele caracteristice aferente tensiune-deformaţie specifică σ − ε

aferente celor două epruvete.
Calculul efectiv al modulelor de elasticitate se realizează pe baza program, scris în Matlab de
autorul lucrării.
 31
În principiu, din punctele de măsurare efectuate, se iau perechi de forţe cu valori egale
Fk = Fm = F0 cu un pas bine-definit, de exemplu de 50 N , iar cu ajutorul relaţiilor deduse în
Capitolul 3, în acest subprogram se vor efectua calculele efective privind modulele de elasticitate
longitudinale.
În figura 6.9 se pot
observa graficele modulelor
de elasticitate determinate
prin calcul.
Variaţiile aparent
ciudate ale acestora,
corespunzătoare unor sarcini
de până la 2 000 N, se pot
explica uşor.
Astfel, curbele forţă-
deplasare (fig. 6.8) aferente
celor două epruvete, practic
se suprapun în acest interval
de sarcini, deoarece
programul de calcul în
această fază utilizează curbe
ajustate (smooth) şi nu
valorile real achiziţionate. Fig.6.9 Curbele modulelor de elasticitate determinate prin calcul.
Dacă avem valori
identice (sau foarte apropiate
unele de altele) pentru sarcini, atunci, în mod evident, sistemul de ecuaţii care oferă modulele de
elasticitate E1 , E2 va deveni nedeterminat.
Însă, dacă se vor lua valorile individual achiziţionate corespunzătoare unor sarcini mai mari, pentru
fiecare epruvetă în parte, acest neajuns dispare.
Utilizarea curbelor ajustate (smooth), faţă de acest neajuns are avantajul eliminării unor zgomote
preluate de sistemul de achiziţie al datelor, ceea ce va permite în continuare utilizarea unui sistem de
achiziţie mai modest ca performanţă, pentru obţinerea unor date suficient de precise.
Evident, dacă va prezenta un interes deosebit zona aceasta de până la 2 000 N, atunci, fie se va
utiliza un sistem de achiziţie mai performant, fie se vor utiliza valorile efectiv achiziţionate, fără a efectua
în prealabil această ajustare (smooth) a curbelor.
Printre zgomotele cele mai frecvent întâlnite, putem aminti spre exemplu cele datorate instalaţiilor
electrice din zonă.
Astfel, nu numai influenţa zgomotului electric al maşinii de tracţiune-compresiune intervine, dar şi
al sistemului de iluminare al încăperii.
În acest sens, autor, împreună cu specialişti din domeniu, au efectuat o serie de măsurători, cu
ajutorul unui osciloscop de înaltă rezoluţie, iar rezultatele au evidenţiat faptul că, tocmai la frecvenţa de
50 Hz se produc zgomotele cele mai însemnate, adică a instalaţiilor electrice aflate în lucru (maşina de
tracţiune-compresiune, sistemul de iluminare etc.).
În concluzie, din aceste curbe, având doar un caracter demonstrativ/ilustrativ (curbe redate în figura
6.9), vor fi utilizate doar cele corespunzătoare unor sarcini de peste 2 000 N. Aceste valori au fost
calculate conform ecuaţiei (3.16).
În acest sens, pot fi utilizate, fie valorile efective (reprezentate prin puncte), fie cele medii
E1avg , E2 avg .

Verificarea rezultatelor obţinute cu ajutorul epruvetei g

Pentru verificarea preciziei metodei, respectiv validarea acesteia, s-a efectuat un calcul.
În acest sens, s-a efectuat un calcul comparativ al datelor obţinute cu ajutorul ariilor efective (pe
baza prognozei oferite de informaţiile de la epruvetele k şi m) aferente epruvetei L7, cu cele efectiv
 32
achiziţionate prin încercări. De asemenea, s-a efectuat şi validarea MEF, care a utilizat drept date de
intrare tocmai aceste module de elasticitate medii E1avg , E2 avg , determinate pe baza cunoaşterii a
raportului ariilor de lemn timpuriu şi târziu al epruvetei de control g.
Epruveta de control este L7, având ariile menţionate în tabelul 6.5.
Pe baza valorilor
modulelor de elasticitate
medii E1avg , E2 avg ,
stabilite anterior şi cu
ajutorul ariilor efective
ale celor două calităţi de
lemn din epruveta L7, se
poate uşor stabili prin
calcul modulul de
elasticitate global
E g , global .
Cu ajutorul acestui
modul de elasticitate
global E g , global devine
posibilă stabilirea prin
calcul (fără măsurători
experimentale) a curbei
caracteristice teoretice Fig.6.10. Compararea curbei caracteristice ( σ − ε ) bazată pe
σ − ε (notată prin măsurătorile directe pe epruveta L7 cu aceea bazată pe utilizarea
“Calculated Data” în
modulelor de elasticitate E1avg , E2 avg .
figura 6.10).
Pe de altă parte,
prin trasarea (prin măsurători experimentale uzuale) curbei efective F − ∆l devine posibilă calculul şi
reprezentarea curbei caracteristice reale σ − ε (notată prin “Measured Data” în figura 6.10).
Prin compararea celor două curbe se observă o foarte bună concordanţă, ceea ce ne permite să
presupunem că metodologia descrisă este una fiabilă şi eficientă în calculul structurilor realizate din lemn
masiv.

6.3. Ilustrarea eficienţei metodologiei propuse pe elemente simple testate cu

dispozitivul VIC-3D
S-au considerat trei epruvete denumite F1L, F2L şi F6L. Modul de testare şi achiziţie a datelor
experimentale sunt prezentate în capitolul 5.
Ariile aferente fiecărei calităţi de lemn sunt stabilite conform capitolului 5.1. iar valorile acestora se
găsesc în tabelul 6.7.
Tabelul 6.7
Epruveta A1 / A A2 / A E global [ MPa]
F1L 0.748931 0.251069 4979.302
F2L 0.758336 0.241664 4899.419
F6L 0.787123 0.212877 4653.954

E global [ MPa] reprezintă modul de elasticitate global calculat pentru cele trei epruvete în parte.
În figura 6.11 se pot vedea curbele caracteristice obţinute cu ajutorul extensometrului optic utilizat
conform capitolului …
 33

Fig.6.11 Curbele caracteristice σ − ε , calculate pe baza valorilor măsurate.

Cu ajutorul relaţiei (3.20) se pot calcula modulele aferente fiecărei calităţi de lemn. Prin combinaţii
a câte două perechi de epruvete s-au calculat E1 şi E2 . Rezultatele se pot vedea în tabelul 6.8.
Tabelul 6.8
Epruveta1 Epruveta2 E1 E2
F1L F2L 2846.831 11340.4
F1L F6L 2840.532 11359.18
F2L F6L 2838.787 11365.64
Media 2842.05 11355.07

Valorile obţinute sunt foarte apropiate iar în continuare pentru validarea metodei se vor lua valorile
medii ale acestora.

6.4. Concluzii
În urma analizei atente a celor de mai înainte, autorul este convins de faptul că, metodologia
propusă va fi una utilă celor din domeniu.
Fără a se repeta, doar menţionează avantajele nete ale acesteia, care rezidă în următoarele:
Dacă se întocmeşte o bază de date corespunzătoare unei esenţe de lemn, spre exemplu, pentru brad,
atunci vor fi cunoscute modulele de elasticitate aferente celor două calităţi de lemn; Evident, această bază
de date trebuie să aibă în vedere o serie de factori importanţi de influenţă (umiditatea, gradul de saturaţie
cu diverse săruri minerale etc.), despre care cei de specialitate ştiu foarte bine că nu pot fi ignoraţi în
calculele precise;
Pentru orice element structural (supus la aceeaşi solicitare, pentru care s-a întocmit o bază de date
ca mai înainte), având la dispoziţie mărimile modulelor de elasticitate ale celor două calităţi de lemn,
devine posibilă prognozarea modulului de elasticitate global prin simpla evaluare a raportului de lemn
timpuriu şi cel târziu din secţiunea transversală al acestuia;
Calculul analitic poate fi continuat practic cu aceeaşi siguranţă şi prin MEF, deoarece drept date de
intrare se vor utiliza valori foarte apropiate de cele reale ale respectivului element structural.
 34
7. Modelarea numerică a materialului lemnos; compararea
rezultatelor cu cele oferite de cercetările experimentale
7.2. Model numeric propus în analiza structurilor realizate din elemente
conectate în paralel

Datorită faptului că, autorul a avut acces la ora actuală doar la programul COSMOS Design Star
3.0., celelalte programe necesitând licenţă, a efectuat calculele cu acest program.
De asemenea intenţionează să-şi aprofundeze cunoştinţele şi în domeniul programelor ANSYS,
respectiv ABAQUS.
În modelul numeric propus se vor utiliza modulele de elasticitate globale, corespunzătoare piesei
concrete de lemn, la care în prealabil se determină raportul ariilor lemnului timpuriu şi târziu, după
metodologia descrisă în capitolele anterioare.
Ulterior, cu ajutorul acestui modul de elasticitate global, se pot efectua calculele de rezistenţă,
rigiditate, respectiv de stabilitate mult mai simplu, şi totodată cu o precizie acceptabilă calculelor
inginereşti uzuale.
Acest fapt va fi ilustrat în cele ce urmează, chiar dacă programul utilizat a fost unul mai modest ca
performanţă.

Studiul unor elemente simple prin

MEF
Verificarea datelor cu MEF s-a
realizat în programul COSMOS
DesignStar 3.0.
În acest prim calcul nu au fost luate
în consideraţie şi datele măsurătorilor pe
direcţie transversală (umflarea laterală a
epruvetelor), ceea ce poate constitui o
nouă temă de cercetare într-un viitor
apropiat.
Elementul finit de discretizare a
fost tetraedrul. În figura 7.5 se poate
vedea epruveta discretizată cu elemente
finite tetraedrice.
Pentru verificarea datelor măsurate
s-au folosit toate cele 3 epruvetele testate.
Astfel, pentru fiecare epruvetă în Fig.7.5 Discretizarea cu elemente finite tetraedrice.
parte s-a calculat modulul de elasticitate echivalent, cu ajutorul relaţiei din Capitolul 3.
În tabelul 6.b.2.1 sunt calculate modulele de elasticitate echivalente, iar ariile sunt cele din capitolul
precedent.
Fmax [ N ] reprezintă forţa de încărcare maximă, care a fost introdus în programul de element finit,
iar ∆l deplasarea maximă obţinută prin MEF
Tabel 7.1.
Epruveta Eechiv [⋅10 ⋅ N / mm ]
9 2
Fmax [ N ] ∆l ⋅ [⋅10−2 mm]
L6 4.2468 8000 28.07
L7 3.3135 7000 31.48
L8 3.8799 8000 30.72

In figurile 7.6, 7.7 respectiv 7.8, se pot vedea deformaţiile maxime obţinute pentru fiecare epruvetă,
deformaţii calculate cu ajutorul modulul de elasticitate echivalent propriu.
 35

Fig.7.6 Deplasările maxime pe epruveta L6, prin MEF

7.3. Compararea rezultatelor numerice cu cele experimentale

Fig.7.10 Diagrama σ − ε bazată pe măsurători Fig.7.11 Diagrama σ − ε bazată pe măsurători

experimentale faţă de aceea obţinută prin MEF la experimentale faţă de aceea obţinută prin MEF la
epruveta L7. epruveta L8.

În figurile 7.9, 7.10 respectiv 7.11, se observă suprapunerea cu o foarte bună precizie a curbelor
caracteristice σ − ε , adică aceea măsurată, cu aceea obţinută prin MEF.
Abaterile datelor obţinute prin analiza numerică (prin MEF) faţă de cele măsurate sunt foarte mici.
Se poate afirma faptul că, metodologia propusă, prin utilizarea (în fiecare caz concret al) modulului
de elasticitate global, oferă rezultate bune în analiza numerică.
Astfel, dacă avem din respectiva specie de lemn (cu baza de date corespunzătoare/obţinută printr-o
prelucrare statistică a datelor măsurătorilor/ pentru calităţile de lemn timpuriu şi târziu) informaţiile
primare (raportul de lemn târziu/cel timpuriu), pe baza acestora se va stabili un modul de elasticitate
longitudinal echivalent, care va oferi pentru elementele de lemn supuse la tracţiune sau compresiune un
 36
rezultat numeric bun, foarte apropiat cu măsurătorile experimentale (care sunt de obicei deosebit de
costisitoare şi nu întotdeauna la îndemâna proiectantului.

7.4. Studiul unei structuri plane prin MEF

Pe baza procedeului prezentat mai înainte, s-a analizat
numeric şi experimental un cadru plan, supus la compresiune.
În figura 7.14 sunt oferite curbele obţinute experimental
forţă-deformaţie aferente punctelor de pe extremitatea superioară a
structurii. Pentru analiza comparativă cu MEF s-a utilizat curba
deformaţiei medii.

Fig.7.13 Poza montajului structurii.

Fig.7.14 Date măsurate experimental.

Tabelul 7.2
2 2 2
Epruveta A[mm ] A1 [mm ] A2 [mm ] E echiv [MPa]
E4 850 704.9705555 145.0294445 4842.554216
E5 850 729.3654824 120.6345176 4508.838275

Pentru calculul lui

Eechiv s-au

utilizat valorile: E1 =2858.591;

E 2 =14486.359; determinate în capitolul
6.3 cu ajutorul epruvetelor F1L, F2L
respectiv F6L. (Tabelul 6.8). Pentru
mărimea lui E g s-a luat în consideraţie
media aritmetică a celor trei epruvete:
E g = 4844.2 MPa
Modelarea numerică s-a bazat pe
utilizarea aceloraşi principii de stabilire
ale unor module de elasticitate globale
fiecărui stâlp 4, şi efectuarea unui calcul
comparativ al deplasărilor totale obţinute Fig.7.15 Câmpul de deplasări obţinut prin MEF.
numeric (fig. 7.15), cu cele înregistrate
experimental.
 37
Aceasta câmp al deplasărilor redat în figura 7.15 corespunde forţei maxime aplicate.
În figura 7.16 este oferită o
sinteză comparativă a dependenţei
forţă-deplasare pentru:
Datele obţinute experimental;
Rezultatul simulării numerice
cu modulele de elasticitate
individuale ale stâlpilor, respectiv
Rezultatul simulării numerice
cu modulul de elasticitate global.

În figura 7.17 este oferită

analiza comparativă a erorilor dintre
utilizarea modulelor individuale de
elasticitate şi aceea a utilizării
modulului global de elasticitate.
Se poate remarca faptul că
aceste erori se încadrează în limitele
acceptate de calculul ingineresc
uzual.
Fig.7.16 Câmpul de deplasări obţinut prin MEF.

Fig.7.17 Câmpul de deplasări obţinut prin MEF.

7.5. Studiul unei structuri spaţiale

Un studiu similar a fost efectuat şi pe o structură spaţială (sub forma unui trepied). Rezultatul
analizei numerice, în figura 7.19.
Şi în acest caz analiza numerică redă efectul încărcării maxime. În acest caz erorile pentru modulele
de elasticitate individuale s-au situat în jurul a 4% iar în cazul modului de elasticitate global tot la 12%.
 38
7.6. Concluzii
Pe baza celor menţionate mai înainte,
se poate constata faptul că, metodologia
originală, propusă de autor este validabilă
nu numai în cazul unor epruvete simple, dar
şi în cel al structurilor plane, evident, cu
asigurarea condiţiei primordiale a existenţei
acelei baze de date pentru respectiva specie
de lemn şi pentru solicitarea, la care
elementul structural este supus.
Metoda propusa cu utilizarea
modulelor de elasticitate individuale
(varianta E1 - E 2 din figura 7.17 ) conferă o
precizie net superioară; erorile de calcul
fiind de cca. 3-4%.

Fig.7.19 Câmpul de deplasări obţinut prin MEF.

8. Concluzii finale. Perspective de utilizare ale rezultatelor obţinute

8.1. Concluzii
Prin investigaţiile teoretice şi experimentale efectuate de-a lungul anilor, autorul a conceput şi
realizat un sistem original de evaluare al deformaţiilor epruvetelor de lemn masiv, atât pe direcţie
longitudinală, cât şi pe cele transversale.
Acest sistem original, realizat integral de autor, este format dintr-o serie de traductori de deplasare
de mare fidelitate şi sensibilitate (şi nu în ultimul rând: de o foarte bună liniaritate), precum şi din nişte
octogoane electro-tensometrice (traductoare de forţă de diferite domenii de sensibilitate), care, fiind
conectat la calculator, asigură o achiziţie în timp real (cu a rată de eşantionare de cca. 15 mostre/secundă)
a datelor măsurătorilor.
Prelucrarea acestor date, precum şi reprezentarea lor grafică, se realizează pe baza unui program
original scris în MatLab tot de autor.
Modul de abordarea al epruvetelor de lemn masiv, ca elemente legate în paralel, respectiv serie,
asigură în viitorul apropiat o nouă abordare a calculelor inginereşti din acest domeniu.
Pentru acest lucru este însă nevoie de realizarea unor baze de date privind caracteristicile lor
elastice individuale (ale calităţilor de lemn timpuriu, respectiv târziu) ale unei specii anume de lemn.
Premizele în acest sens există, iar validarea metodologiei cu ajutorul calculului numeric a confirmat
justeţea ipotezelor propuse.
Trebuie menţionat şi faptul că, plecând de la valorile ariilor de lemn timpuriu şi târziu, respectiv de
la datele obţinute experimental, prin program de calcul se poate reconstitui foarte bine curba caracteristică
a unei epruvete oarecare, la care raportul ariilor celor două calităţi de lemn este diferit.
În acest sens, autorul a elaborat un program original de evaluare a ariilor celor două calităţi de lemn,
care va reprezenta o parte esenţială a pregătirii calculului numeric.

Perspectivele aplicării acestora în calculul structurilor realizate din lemn masiv

După cum s-a menţionat mai înainte, scopul acestor cercetări rămâne elaborarea unei metodologii
sigure şi relativ ieftine (la preţ de cost redus) de proiectare şi verificare a unor structuri realizate din lemn
masiv.
Crearea unei baze de date va uşura munca celor din domeniu, iar aceste investigaţii pot fi extinse şi
la alte esenţe de lemn masiv.
 39
În cadrul acestor investigaţii au fost ilustrate prin calcul şi investigaţii experimentale
determinarea modelelor de elasticitate longitudinale aferente celor două calităţi de lemn, respectiv
stabilirea unor valori globale, care pun în evidenţă (descriu aproape perfect) comportamentul real al
elementului structural analizat. Acest lucru necesită doar cunoaşterea prealabilă a raportului ariilor celor
două calităţi de lemn din elementul analizat.
De asemenea, metodologia elaborată permite determinarea caracteristicilor mecanice şi după
celelalte două direcţii principale (T, respectiv R) pe baza aceluiaşi procedeu.
Autorul a elaborat şi un procedeu simplu şi eficient în ceea ce priveşte determinarea prin calcul (pe
baza rezultatelor măsurătorilor) a confienților de contracţie transversale, atât valorile globale, cât şi cele
aferente celor două calităţi de lemn.
În perspectiva existenţei unor fonduri de cercetare, şi aceste mărimi pot constitui o bază de date
importante celor din domeniu.
Procedeul pentru solicitarea de tracţiune fiind practic identic, cu mici modificări ale dispozitivelor,
investigaţii similare pot fi întreprinse de cei interesaţi în acest sens.
Un alt aspect demn de luat în consideraţie este introducerea schematizării curbelor caracteristice de
lemn timpuriu şi târziu cu ajutorul metodei Ramberg-Osgood, respectiv a variantei Hill, conducând la
simplificarea descrierii comportamentului respectivelor calităţi de lemn prin intermediul a 2-3 variabile.

Cu ajutorul acestui mod de abordare, de modelare a curbelor caracteristice, metodologia prezentată

în lucrare îşi va căpăta locul bine-meritat în investigaţiile de mare fineţe din domeniul lemnului masiv.

8.2. Contribuţiile autorului la problematica abordată

În urma finalizării acestor investigaţii teoretice şi experimentale, se pot menţiona următoarele
contribuţii ale autorului la problematica abordată:
Elaborarea unei metodologii sigure şi relativ ieftine (la preţ de cost redus) de proiectare şi verificare
ale unor structuri realizate din lemn masiv;
Elaborarea unui mod analitic original de abordare a stabilirii, pe baza rezultatelor măsurătorilor
experimentale, a caracteristicilor mecanice aferente celor două calităţi de lemn (târziu şi timpuriu),
considerându-le fie elemente legate în paralel, fie în serie, în dependenţă de modul lor de prelevare din
lemnul masiv;
Elaborarea modului analitic de stabilire a mărimii parametrilor globali (module de elasticitate,
coeficienţii contracţiei transversale), ce pot descrie cu o bună fidelitate comportamentul elementului
structural real, prin cunoaşterea prealabilă a raportului ariilor celor două calităţi de lemn;
Simplificarea analizei numerice cu ajutorul acestor mărimi globale (şi totodată apropiate de
comportamentul real al elementului structural analizat), deoarece rezultatele analizei numerice, bazate pe
mărimile globale sunt în bună concordanţă cu rezultatele experimentale;
Elaborarea unor subprograme in MatLab pentru determinarea cât mai precisă şi rapidă a mărimii
ariilor celor două calităţi de lemn;
Conceperea şi realizarea fizică a unor standuri originale, a unor traductori de deplasare şi de forţă,
care au fost utilizate în investigaţiile experimentale;
A efectuat investigaţii comparative cu sistemul optic modern, VIC-3D, oferit din generozitatea
companiilor ISI-SyS, Germania şi Correlated Solution Co, SUA, iar rezultatele acestor investigaţii au
justificat, atât eficienţa metodologiei proprii, cât şi precizia corespunzătoare a traductorilor confecţionaţi
de autor;
Crearea unei baze de date incipiente, în vederea demonstrării eficienţei metodologiei elaborate;
Calculul analitic bazat pe această abordare va oferi rezultate apropiate de realitatea, ca de altfel şi
aceea prin MEF, deoarece drept date de intrare se vor utiliza valori foarte apropiate de cele reale ale
respectivului element structural;
A elaborat un număr 11 lucrări ştiinţifice din care la 10 este prim sau unic autor, toate susţinute la
simpozioane internaţionale, sau cel puţin cu participare internaţională;
A făcut parte din două contracte de cercetare științifice, dintre care una era internaţional;
Prin activitatea ştiinţifică, autorul şi-a trezit interesul unor cercetători de marcă din străinătate, iar
încheierea unor colaborări ştiinţifice internaţionale se întrevăd cu şanse mari într-un viitor apropiat.
 40
CURRICULUM VITAE

INFORMAŢII PERSONALE

Numele şi prenumele: Galfi Botond – Pal;

Adresa: Sîntioana de Mureş, nr. 359, jud. Mureş, 547454, Romania;
Mobil/Email: 0040-0742704214, bgalfi@yahoo.com;
Data naşterii: 22.01.1983;
Locul naşterii: Tg-Mureş;
Starea civila: Necăsătorit.

EXPERIENŢA PROFESIONALĂ
• 2010.10-prezent Inginer, Gelutech Laborator Forte, Brașov.
Practică
• 2004.07-2004.08 Programare maşini CNC , Matricon, Tg-Mureş
• 2003.07-2003.08 Design şi Producţie, Matricon, Tg-Mureş
• 2002.07-2002.08 Supravegherea Proceselor Technologice, Plasmaterm, Tg-Mureş

STUDII

• Oct. 2006- present Doctorand cu frecvenţă, Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov,

Facultatea de Inginerie Mecanică, catedra de Rezistenţa Materilelor şi Vibraţii.
• Oct. 2006-feb. 2008 Master, Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov, Facultatea de
Inginerie Mecanică, specializarea „Dinamica Structurilor Mecanice”;
• 2001-2006 Inginer, Universitatea “EMTE SAPIENTIA” din Tg-Mureş, specializarea
„Mecatronică”;
• 1997-2001 Liceul, Grup Şcolar “ION VLASIU”, specializarea “Matematică Informatică”.

LIMBI STRĂINE

Engleza (citit, scris , vorbit - bine).

ABILITĂŢI ŞI COMPETENŢE

CAD/CAE: Autocad, Autodesk Inventor, Catia, Ansys, Cosmos.

Programare: Matlab, C++, Automatization Studio V5, LabView;
Ms Office;
Permis de conducere: cat. A, B (2006).
 41
CURRICULUM VITAE

PERSONAL INFORMATION

Name and surname: Galfi Botond – Pal;

Home address: Sîntioana de Mureş, nr. 359, jud. Mureş, 547454, Romania;
Phone/Email: 0040-0742704214, bgalfi@yahoo.com;
Date of birth: 1983 January 22;
Place of birth: Tg-Mureş;
Marital status: Unmarried.

PROFESSIONAL EXPERIENCE
• 2010.10-prezent Engineer, Gelutech Laborator Forte, Brașov.
Practice
2004.07-2004.08 Programming CNC Machines, Matricon, Tg-Mureş
2003.07-2003.08 Design and Production, Matricon, Tg-Mureş
2002.07-2002.08 Technological Process Supervisor, Plasmaterm, Tg-Mureş

EDUCATION ATTAINMENTS

2006- present Phd., “TRANSILVANIA” University of Braşov, Faculty of

Mechanical Engineering;
2006-2008 Master, “TRANSILVANIA” University of Braşov, Faculty of
Mechanical Engineering, specialization „Dynamic of Mechanical
Structures”;
2001-2006 Engineer, “EMTE SAPIENTIA” University of Tg-Mureş,
specialization „Mecatronics”;
1997-2001 High School, “ION VLASIU” High School of Tg-Mureş,
specialization “Mathematics and Informatics”.

LANGUAGE

Hungarian, Romanian, English (read good, write good, speak satisfactory).

ABILITIES AND COMPETENCE

Design/CAD: Autocad, Autodesk Inventor, Catia, Ansys, Cosmos.

Programming: C++, Matlab, Automatization Studio V5;
Ms Office;
Driver License: cat. A, B (2006).
 42

Rezumat
Autorul a conceput şi realizat un sistem original de evaluare al deformaţiilor epruvetelor de lemn
masiv, atât pe direcţie longitudinală, cât şi pe cele transversale.
Acest sistem original, realizat integral de autor, este format dintr-o serie de traductori electro-
tensometrici de deplasare şi de forţă de mare fidelitate şi sensibilitate
Prelucrarea şi reprezentarea grafică a datelor, se realizează pe baza unui program original scris în
MatLab tot de autor.
A conceput un mod original de abordare analitică a epruvetelor de lemn de esenţă moale, ca
elemente legate în paralel, respectiv serie, ceea ce va asigura o nouă abordare a calculelor inginereşti din
acest domeniu.
În acest sens va fi necesară realizarea unor baze de date privind caracteristicile lor elastice
individuale (ale calităţilor de lemn timpuriu, respectiv târziu) ale unei specii anume de lemn.
Prin cunoaşterea valorilor efective ale ariilor de lemn timpuriu şi târziu, se pot prognoza curbele
caracteristice reale ale unei noi epruvete, netestate încă.
În acest sens, autorul a elaborat un program original de evaluare a ariilor celor două calităţi de lemn,
care va reprezenta o parte esenţială a pregătirii calculului numeric.
Metodologia elaborată permite determinarea caracteristicilor mecanice şi după celelalte două
direcţii principale (T, respectiv R) pe baza aceluiaşi procedeu.
Autorul a elaborat şi un procedeu simplu şi eficient în ceea ce priveşte determinarea prin calcul (pe
baza rezultatelor măsurătorilor) a coeficienților de contracţie transversale, atât valorile globale, cât şi cele
aferente celor două calităţi de lemn.
Procedeul pentru solicitarea de tracţiune fiind practic identic, cu mici modificări ale dispozitivelor,
investigaţii similare pot fi întreprinse de cei interesaţi în acest sens.
A efectuat investigaţii comparative cu sistemul optic modern, VIC-3D, oferit din generozitatea
companiilor ISI-SyS, Germania şi Correlated Solution Co, SUA, iar rezultatele acestor investigaţii au
justificat, atât eficienţa metodologiei proprii, cât şi precizia corespunzătoare a traductorilor confecţionaţi
de autor;
A elaborat un număr 11 lucrări ştiinţifice din care la 10 este prim sau unic autor, toate susţinute la
simpozioane internaţionale, sau cel puţin cu participare internaţională;
A făcut parte din două contracte de cercetare științifice, dintre care una era internaţional;
 43
Abstract
The author conceived and realized an original electrical strain gauge system for displacement field
evaluation of the wood specimens.
The data acquisition and graphical evaluation of measured data was performed using Matlab
software.
The author proposed a new analytical method for soft-wood specimens considering the early and
late wood parts like parallel, respective serial connected.
This new method required an adequate data basis.
Having the early and late wood ratio in cross section became possible predicting the mechanical
behavior of the new specimen.
In this sense the author conceived an original program for high accuracy evaluation of the early and
late wood ratio
A similar analytical method was proposed for Poisson ratios of the early and late wood parts.
Using the modern optical system (VIC-3D) offered by generosity of ISI-SyS GMBH, Germany and
Correlated Solution Co, SUA, he validate his original electrical strain gauge system’s accuracy.
He is author of 11 scientific papers (at 10 is first author), presented at international scientific
meetings. He was member in two research grants; one of them international.