P. 1
Adendum2

Adendum2

|Views: 2,037|Likes:
Published by Adinuk Curly

More info:

Published by: Adinuk Curly on Mar 23, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/25/2013

pdf

text

original

Sections

  • A. STRUCTURA PIELII
  • B. FUNCTIILE PIELI
  • L. (Solanaceae)

1 Adendum2 EMULSIONES - EMULSII. Definiţie.

Conform FR X: emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai puţin vâscoase constituite dintr-un sistem dispers, formata din doua faze lichide nemiscibile, realizat cu ajutorul unor emulgatori si sunt destinata administrarii interne sau externe. Această definiţie se referă la emulsie ca formă farmaceutică lichidă. După FR X, emulsiile pot fi; - emulsii în care faza lipofilă este dispersată in faza hidrofilă, este o emulsie de tip L/H, respectiv ulei in apa, U/A, după notare veche; - emulsii în care faza hidrofilă este dispersată in faza lipofilă, este o emulsie de tip H/L, respectiv apa in ulei, A/U, după notare veche. Linimente. In conformitate cu FR X, emulsiile in compoziţia cărora intra săpunuri sau alte substanţe cu acţiune emolientă, analgezică sau revulsivă si care sunt destinate aplicării pe piele intactă se numesc linimente. Componentele emulsiilor: se deosebesc 3 componente importante: a) -lichidul dispersat, respectiv emulsionat sub formă de picături foarte fine, denumit şi fază internă, dispersată sau discomtinuă; b) -lichidul dispersant, mediul de dispersie, faza externă, faza dispersantă sau continuă; c) -emulgatorul sau agentul emulsiv, care favorizează dispersarea fazei interne şi asigură stabilitatea emulsiei pentru o anumită perioadă de timp. Faţă de cele trei componente menţionate, emulsiile pot conţine şi substanţe auxiliare ca: stabilizanţi, agenţi pentru creşterea vâscozităţii, conservanţi antimicrobieni. Substanţele auxiliare adăugate la emulsie, contribuie la asigurarea stabilităţii preparatului şi conservabilităţii în timp. Una dintre fazele emulsiei este constituită întotdeauna dintr-un lichid polar sau hidrofil ca de exemplu apa, în care pot fi dizolvate substanţe medicamentoase hidrosolubile, constituind faza hidrofilă, respectiv ,,faza apoasă” a emulsiei; iar cealaltă fază este constituită dintr-un lichid nepolar, lipofil, ca de exemplu un ulei gras vegetal, numită fază lipofilă, respectiv ,,faza uleioasă” în care în schimb putem dizolva substanţe medicamentoase liposolubile, de exemplu: hormoni, vitamine liposolubile etc. Emulgatorul: - este o substanţă care intervine la două lichide nemiscibile (una hidrofilă, alta lipofilă) să devină o emulsie, formând un sistem dispers eterogen; - deternimă tipul emulsiei (de ex. faza în care este solubil devine faza externă → Regula lui Bankroft) ; - asigură stabilitatea emulsiei, acţionând prin diferite mecanisme. Mod de acţiune. Emulgatorii, în realizarea emulsiei, acţionează prin: - scăderea tensiunii interfaciale între cele două faze, favorizând astfel emulsionarea fazei interne şi la formarea emulsiei. Astfel acţionează emulgatorii adevăraţi sau primari, respectiv substanţele cu caracter polar respectiv, amfifili din categoria emulgatorilor; sau - prin creşterea vâscozităţii mediului de dispersie, datorită interacţiunii între faza continuu şi emulgator. Substanţele din această categorie sunt numiţi: emulgatori secundari, pseudoemulgatori sau cvasiemulgatori, denumiţi şi stabilizatori de emulsii. Emulgatorii adevăraţi, aparţin grupei substanţelor tensioactive sau tenside de care fac parte şi agenţii de umectare, solubilizanţi, detergenţi, antispumanţi, agenţi de suspendare ş.a.

2 Aceste substanţe au caracter amfifili, molecula lor conţin grupări fidrofile şi lipofile sau oleofile. Grupările hidrofile, sunt responsabili de hidrosolubilitatea substenţei, cum sunt de exemplu: gruparea hidroxil –OH; carboxil –COOH, carboxil cu un cation monovalent –COOMe; sulfat –CH2–O3S–OH, sulfat cu un cation monovalent –CH2–O3S–OMe; sulfonat –CH2–O2S–OH, sulfonat cu un metal monovalent –CH2–O2S–OMe; nitro – NO2; amino –NH2; oxigen eteric –H2C–O–CH2–; dupla legătură –H2C=CH2– şi altele. Grupările lipofile, sunt responsabili de liposolubilitatea substanţei, sunt constituite din: lanţuri de hidrocarburi saturate (ex. lauril –C12H25, stearil – C18H37), cicluri de atomi de carbon (ex. naftil C10H7–); şi grupe de carboxili cu cation bivalenţi (–CH2–COO)2Me, unde Me = Ca, Mg, Zn, sau trivalenţi (–CH2–COO)3Me, unde Me = Al şi altele. Raportul dintre cele două tipuri de grupări: fidrofili şi lipofili, din molecula unei substanţe tensioactive, se exprimă prin balanţa hidrofil-hipofilă, adică: HLB (HydrophilLypophil-Balance) şi se exprimă cu cifre cuprinse între 1 – 40. Valorile HLB se determină experimental, prin emulsii test, sau prin calcul, ţinându-se seamă de numărul grupărilor polare sau lipofile conţinute în molecula lor. Întrebuinţarea substanţelor amfifili după valoarea HLB, conceput de W. C. Griffin: Valoare HLB Întrebuinţarea 1,5 – 3 Antisupmanţi 4 – 6 Emulgatori de tip A/U 7 – 9 Umctanţi 8 – 18 Emulgatori de tip U/A 13 – 15 Detergenţi 15 – 18 Solubilizanţi Emulgatorii cu valori HLB identice se pot comporta diferit sub aspectul solubilităţii, deoarece aceste valori nu se referă la solubilitatea substanţei. Clasificarea emulgatorilor după disocierea electrolitică: ● Emulgatori anionactivi: sunt substanţe disociabile în apă la care partea activă, care contribuie la formarea emulsiei este anionul. Astfel de emulgatori sunt: Săpunurile - respectiv sărurile ale acizilor graşi cu metale monovalente, bivalente sau trivalente. Monovalente: K, Na; ionul de amoniu; trietanolanime etc., dau emulsii de tip U/A. Formula generală: R–COOMe, de exemplu: stearat de potasiu. Sărurile cu metale bi- şi trivalente sunt emulgatori de tip A/U. Ex stearat de calciu. Sărurile – esterilor ai alcoolilor superiori cu acidul sulfuric. Ex. laurilsulfat de sodiu; cetilsulfat de sodiu etc. sunt emulgatori de tip U/A. ● Emulgatori cationactivi: sunt substanţe disociabile în apă la care partea activă, care contribuie la formarea emulsiei este cationul. Aceşti emulgatori sunt combinaţii de amoniu cuaternar, numite şi săpunuri inverse la care cationului îi revine proprietăţile emulsionante, formează emulsii de tip U/A, de exemplu: clorura de benzalconiu (este folosit ca şi conservant pentru soluţii medicamentoase de uz extern), bromura de cetilpiridiniu, bromura de trimetilcetilamoniu etc. Aceste substanţe au

3 proprietăţi bactericide puternice şi sunt folosite şi la prepararea emulsiilor dezinfectante (pentru păr, instrumente chirurgicale, mâini etc). ● Emulgatori neionogen: sunt emulgatori indiferenţi la disocierea electrolitică. Au o utilizare largă în practică farmaceutică. Posedă o serie de avantaje: sunt stabile faţă de variaţii de pH, de electroliţi, reacţionează neutru, prezintă compatibilitate faţă majoritatea substanţelor. Din această grupă fac parte: substanţe cu caracter pronunţat hidrofobi; emulgatori care produc emulsii de tip A/U; emulgatori care produc emulsii de tip UA; substanţe cu caracter pronunţat hidrofili. ● Emulgatori amfoteri: sunt substanţe care pot funcţiona în soluţie fie sub formă de anioni, fie sub formă de cation, iar la punctul izoelectric coexistă cele două forme. Formularea emulsiilor. Pentru formularea unei emulsii sunt necesare trei elemente de bază: o fază hidrofilă; o fază lipofilă şi emulgatorul. Obiectivele principale la formularea emulsiilor: emulsionarea celor două faze lichide şi stabilizarea emulsiei formate; asigurarea stabilităţii fizice, chimice şi microbiologice a emulsiei în timp; realizarea caracterelor subiective ale emulsiei; inocuitate, toleranţă şi eficacitate terapeutică. La formularea emulsiilor se va avea în vedere stabilirea corespunzătoare a raportului dintre componenţi, în special a unui raport optim între fazele nemiscibile. În mod obişnuit faza internă de regulă să nu depăşească 50 % din masa sau volumul total prevăzut. La formulare se va ţine seama de următoarele: natura şi proprietăţile fizico - chimice a substanţelor medicamentoase; natura si proprietăţile fizico-chimice a fazelor hidrofile si lipofile; natura şi proprietăţile fizico-chimice a emulgatorului si a diferitelor substanţe ajutătoare (auxiliare); alegerea tipului de emulsie (A/U, U/A, sau emulsie multiplă); stabilirea emulgatorului(lor); asigurarea stabilităţii emulsiilor; asigurarea repartizării uniforme a dozelor terapeutice; stabilirea căii de administrare în funcţie de scopul terapeutic; tehnica de preparare/tehnologia de fabricare optimă; asigurarea raportului optim intre faze, emulgatori si substante auxiliare; condiţionare, stocare, depozitare, conservare şi transport optim. Producţie (Preparare/Fabricare). Emulsiile sunt sisteme disperse eterogene, prepararea constă din două faze: • un proces de dispersare, de divizare a fazei interne, în mediul de dispersie, printr-un mecanism de forfecare a celor două faze nemiscibile, numit emulsionare, cu formarea unui sistem fizic instabil din punct de vedere termodinamic; • un proces de stabilizare, concomitent cu primul, realizat de emulgator prin diferite mecanisme. Emulgatorul se dizolvă în faza externă si in aceasta se dispersează, printr-o metodă adecvată, faza internă; emulsia formată se completează cu faza externă la masa prevăzută (m/m). În fiecare din cele două faze se pot dizolva una sau mai multe substanţe active.

4 Daca în prescripţia medicala se prevede ca vehicul emulsia uleioasa (Emulsio oleosa), aceasta se prepară prin triturarea la mojar a 10 părţi ulei de floarea soarelui, 5 părţi guma arabică desenzimată, sub formă de pulbere şi 7,5 părţi apă. După formarea emulsiei primare, se adaugă treptat in porţiuni mici, apa până la 100 părţi. In cazul unor prescripţii medicale pentru prepararea emulsiilor se poate opta pentru: metoda gumei uscate sau continentală, numită si metoda 4 : 2 : 3, (raport pentru emulsia primară) indicat de FR X, la prepararea Emulsio oleosa; metoda gumei umede sau metoda engleză, in care pentru emulsia U/A faza dispersată se triturează cu mucilag si apoi se diluează cu faza apoasă la masa prescrisă, iar pentru emulsia U/A emulgatorul (de exemplu colesterol) se dizolvă in faza uleioasă iar in această fază lipofilă se dispersează faza apoasă. In industrie metodele de fabricare a emulsiilor prezintă variaţii foarte mari, folosind aparatură specifică prevăzut rezervoare cu sistem de încălzire, recipiente cu agitatoare adaptat tancului de preparare, sisteme automate de condiţionare, ambalare, etichetare etc. Alte metode de preparare: metoda seringii; metoda flaconului sau borcanului; metoda maionezei (metodă inspirată din bucătărie). Descriere. Emulsiile au aspect lăptos şi omogen. Culoarea, mirosul şi gustul sunt caracteristice componentelor. Diluate cu faza externă 1 : 10, conform FR X, emulsiile trebuie să rămână omogene examinare cu lupa 4,5 ori. Emulsiile denumite microemulsii sau emulsii transparente, sunt caracterizate prin dimensiunile foarte mici ale picăturilor fazei interne de circa 0,05μm, iar lichidele care constituie cel două faze au acelaşi indice de refracţie. In practica farmaceutică emulsii, ca formă farmaceutică medicamentoasă sunt considerate de regulă preparatele lichide. Diametrul particulelor, de regulă este cuprins intre 0,1 – 100 μm. Control. Masa totala pe recipient; conţinut in substanţa activa; omogenitatea. Metode de control prevăzute de FR X: aspectul: emulsiile au aspect lăptos şi omogen. Culoarea, mirosul şi gustul sunt caracteristice componentelor. Diluate cu faza externă, în proporţie de 1:10 emulsiile trebuie să rămână omogene (examinare cu lupă 4,5x); Alte metode de control al emulsiilor: determinarea tipului de emulsie prin metoda colorării, metoda diluării, metoda conductibilităţii electrice; determinarea tipului de dezemulsionare; determinarea dimensiunii particulelor; determinarea stabilităţii emulsiilor (prin centrifugare). Conservare. Se conservă in recipiente bine închise, la 8 – 15 °C (loc răcoros). Pe etichetele recipientelor care conţin emulsii trebuie sa se menţioneze ,,A se agita înainte de administrare”. Observaţii. Sub aspect fizico – chimic sunt considerate ca emulsii toate preparatele lichide sau semisolide, formate din două componente nemiscibile stabilizate cu ajutorul unor agenţi emulsivi. Datorită conţinutului mare în apă, emulsiile pot fi uşor invadate de microorganisme, mai ales că unii emulgatori (gumă arabică, gelatina) creează medii corespunzătoare pentru dezvoltarea lor. Prin adăugare de conservanţi se poate asigura o protecţie de câteva zile cu condiţia să fie ţinute la loc răcoros (8 – 150C), în recipiente bine închise (FR X).

5 Ca substanţe conservante pentru emulsii de uz intern se preconizează acid sorbic 0,1%, acid benzoic 0,1% (au acţiune antimicrobiană şi antifungică numai în mediu acid), amestecuri de nipaesteri 0,1%, benzoat de sodiu 0,2%. Pentru emulsii externe un conservant potrivit este boratul fenilmercuric 0,002 – 0,005%. Se mai utilizează cloretona 0,5% şi săpunuri de amoniu cuaternar 0,01 – 0,02%. Pentru a asigura o stabilitate chimică uleiurilor emulsionate, respectiv pentru prevenirea autooxidării uleiurilor, se pot adăuga fazei uleioase antioxidanţi ca α-tocoferol, acid nordihidroguaiaretic, hidrochinonă, butilhidroxianisol, esteri ai acidului galic (progaline). În vederea asigurării unei dozări precise înainte de întrebuinţare emulsiile se agită pentru reomogenizare, motiv pentru care FR X indică eliberarea a etichetei “A se agita înainte de folosire!”. Clasificarea emulsiilor. Clasificarea emulsiilor ca formă farmaceutică, se poate face după diferite criterii si anume: ● după provenienţă: naturale sau adevărate, de exemplu: - laptele de mamifer, unele sucuri si exudate din plante, preparate din oleoginoase (emulsie din sămânţă de dovleac) etc; artificiale sau false: se obţin artificial cu ajutorul unor emulgatori. ● după structura dispersiei: emulsii tipul I, sau ulei in apă: U/A, respectiv lipofil in hidrofil: L/H, in care picătura de ulei este dispersat in apă; emulsii tipul II, sau apă in ulei: A/U, respectiv hidrofil in lipofil: H/L, in care picătura de apă este dispersată in ulei; emulsii multiple de exemplu A/U/A, in care picături de soluţii apoase sunt dispersate in picături de ulei care la rândul lor sunt dispersate in mediul apos. Acest sistem de emulsii asigură o administrare cu acţiune prelungită, per oral sau parenteral. ● după modul de întrebuinţare distingem emulsii destinate administrării pentru: uz intern – pe cale orală de exemplu, ca vehicule pentru substanţe medicamentoase insolubile in apă cum sunt vitaminele liposolubile, uleiuri cu rol nutritiv, laxativ ş.a.; uz extern: preparate topice: - dermatologice, cosmetice etc.; parenteral (emulsii injectabile pe diferite căi de administrare, inclusiv emulsii foarte fine cu Ø particulelor sub 1 μm cu ulei gras vegetal de tip U/A pentru alimentare parenterală, sub formă de perfuzii). Determinarea tipului de emulsie. Procedee pentru determinarea tipului de emulsie: ● Testul diluării: se bazează pe principiul că o emulsie este miscibilă cu un lichid asemănător cu faza continuă. ● Testul colorării: se bazează pe principiul că o substanţă colorantă care se dizolvă în faza continuă colorează uniform emulsia, şi invers. ● Testul conductibilităţii electrice: soluţiile apoase conduc bine curentul electric, de aceea emulsiile tip U/A permit trecerea curentului electric, astfel serveşte la identificarea tipului de emulsie. ● Testul fluorescenţei: se bazează pe principiul că o serie uleiuri dau fluorescenţă în lumina ultravioletă. Prin examinarea unei picături de emulsie la un microscop cu fluorescenţă se poate identifica tipul de emulsie. Câmpul microscopic este fluorescent în cazul emulsiei de tip A/U, iar în cazul emulsiilor de tip U/A apar numai câteva pete fluorescente. ● Testul direcţiei de separare: se bazează pe principiul densităţii. Sedimentarea sau cremarea au loc în funcţie de densităţile relative ale celor două faze care alcătuiesc emulsia.

Natura amfifilică a emulgatorilor se bazează pe structura lor mixtă. este un proces prin care o emulsie se separă în două emulsii. o cantitate mică de săpun). astfel printr-o agitare puternică emulsia revine la starea iniţială. Cremarea nu reprezintă o rupere definitivă a emulsiei. conţinând restul de acid gras cu caracter lipofil şi . sau se schimbă caracterul emulgatorului. care au capacitatea de a migra la interfaţa unui amestec eterogen de lichide nepolare si polare. Capacitatea de stabilizare a diverselor amestecuri de lichide polare si nepolare este determinată de afinitatea moleculelor emulgatorilor de a se orienta cu părţile hidrofile către lichidul polar (de exemplu apa) şi cu părţile hidrofobe către lichidul neopolar (de exemplu uleiul). si mecanismul de acţiune. stabilizându-l. cu excepţia emulsiei cu bromoform. în cazul sedimentării de tipul A/U. Rezultatul este o scădere a energiei termodinamice libere a amestecului (a tensiunii superficiale apărute la interfaţa celor două faze) şi prin urmare o creştere a stabilităţii acestuia. Acest proces are loc: când se observă sedimentarea sau cremarea urmată de dezemulsionare. proces prin care o emulsie de tip A/U se va transforma în cel de tip U/A sau viceversa. Emulgatorii sunt substanţe active. ● Cremarea – creaming = smântănire. din care una este mai concentrată în picături dispersate decât cealaltă. are loc ruperea sau desfacerea unei emulsii şi separarea completă a celor două faze. având o parte lipofilă respectiv hidrofobă şi una hidrofilă respectiv lipofobă. uşurând dispersarea. Această uniformizare este posibilă deoarece particulele sunt încă înconjurate de un strat de emulgator. sferele vor căuta să revină la starea iniţială. Instabilitatea emulsiilor – de regulă se manifestă în 3 procese distincte: . datorită densităţii bromoformului care are o densitate mai mare ca şi apa. Emulgatorul are rolul de a reduce tensiunea superficială dintre cele două faze lichide. Dacă se adaugă un emulgator (de exemplu. ● Dezemulsionarea – este un proces care conduce la separarea fazelor. Emulgatorul mai acţionează şi prin încărcătura sa electrică. urmat de coalescenţă. anionii care se formează la dizolvarea în apă a unor emulgatori de tipul săpunurilor alcaline. Rolul şi modul de acţiune al emulgatorilor. Concentrându-se la interfază. aglomera şi fazele se vor separa. După un anumit timp însă. dispersarea va fi mai avansată. emulgatorul formează un strat monomolecular în jurul particulelor dispersate protejându-le de contopire. De exemplu. astfel are tendinţa de sedimentare deşi este o emulsie de tipul A/U. Astfel de fenomene pot avea loc când se modifică raportul între faze. urmat de cremare sau sedimentare. respectiv: ecremarea. emulsionarea se realizează mult mai uşor şi separarea intervine mult mai încet. Acest lucru se explică prin faptul că cele două lichide nemiscibile posedă tensiuni superficiale diferite. apoi de dezemulsionare. Cu cât energia va fi mai mare. ● Inversarea fazelor – este o formă particulară de instabilitate. Emulgatorii.6 In cazul cremării emulsia este de tipul U/A. se vor contopi. Dispersarea mecanică a uleiului în apă sub formă de sfere mici în cazul preparării unei emulsii necesită o cheltuială de energie pentru a înfrânge forţele de coeziune dintre moleculele uleiului. apoi de dezemulsionare.cremarea. fenomene de floculare. Instabilitatea emulsilor. floculare. ruperea (dezemulsionarea) şi inversarea fazelor.

să se refacă rapid. sau dacă are caracter hidrofil. dar şi contactul uneia cu alta. Avantajele emulsiilor: • formularea ca emulsie elimină unele probleme de solubilitate limitată şi nemiscibilitate. aerosilul. tensiunea interfacială se reduce. Grupările hidrofile. Gruparea sau grupările lipofile ale acestor substanţe sunt formate din lanţuri parafinice. Dacă cele hidrofobe predomină va fi solubil în ulei şi se va comporta ca un emulgator de tip A/U. iar ca substanţe care stabilizează emulsiile de tipul A/U se folosesc grafitul. respectiv al alcoolilor superiori. avem de a face cu un emulgator de tip A/U. pigmenţii de anilină. să nu fie subţire. Dacă proprietăţile hidrofile domină. nitro. carboxil. care dispersate coloidal în faza apoasă (substanţe cu caracter hidrofil) sau în faza uleioasă (emulgatori lipofili) asigură o stabilitate mai bună emulsiilor. . care se va încovoia în jurul picăturilor de apă sau ulei. cărbunele animal. Emulgatori sub formă de pulberi fine. amino. Dacă cele hidrofile au pondere mai mare. Dacă proprietăţile lipofile sunt dominante. astfel mobilitatea particulelor devine mai scăzută. Astfel particulele de ulei dispersate devin electronegative şi rămân dispersate datorită respingerii electrostatice. Mulţi emulgatori sintetici sunt esteri sau eteri ai acizilor graşi. rezistent. Aceste substanţe. picăturile de ulei vor fi înconjurate de aceste pelicule. sulfat. Scopul acestui film este de a forma o barieră mecanică. el trebuie sa fie suficient de elastic. Tipul de film format la interfaţa dintre cele două faze de lichide se datorează structurii şi naturii chimice a emulgatorului.7 formează un înveliş în jurul particulelor de ulei. este un emulgator de tip U/A. sulfonat. strat multimolecular. dacă se rupe. Emulgatorii propriu-zişi (agenţi tensioactivi) Sunt substanţe organice. sunt substanţe tensioactive. solide. în amestec de lichide nemiscibile se concentrează la interfază şi grupările se orientează conform afinităţii lor. care conţin în molecula lor atât grupări hidrofile cât şi lipofile. Ca emulgatori hidrofili se utilizează bentonita. Se consideră că aceste pulberi foarte fine se concentrează la interfaza apă/ulei formând o a treia fază sub formă de peliculă. strat de particule anorganice. care pot disocia în ioni (emulgatori ionogeni) sau nu (emulgatori neionogeni) constau din grupări ca: hidroxil. şi poate fi: strat monomolecular. Sunt substanţe insolubile. cicluri aromatice sau hidroaromatice. Formarea filmului interfacial: Cerinţa majoră pentru capacitatea unui emulgator constă în formarea rapidă a unui film în jurul fiecărei picături de lichid dispersat. prin absorbţia emulgatorului la interfaţa. Datorită acestei concentrări la interfază. apropierea şi contopirea picăturilor este îngreunată. care să prevină coalescenţa picăturilor. Emulgatorii măresc întro oarecare măsură şi vâscozitatea mediului. divizate fin. Capacitatea emulgatorului de a da emulsii A/U sau U/A depinde deci de raportul dintre grupările hidrofile şi hidrofobe ale moleculei. se va dizolva în apă şi se va comporta ca un emulgator de tip U/A. Pentru ca filmul sa devină o barieră eficientă. în funcţie de afinitatea mai mare faţă de ulei (primul caz) formând emulsii A/U. scad tensiunea superficială. Datorită acestui caracter amfifili.

O polidisperse. de întreţinere. obţinute prin emulsionarea uleiurilor cu ajutorul emulgatorilor. suferă fenomene de: coalescenţă. numite şi emulsii inverse. • tipuri de emulsii: emulsii orale sau de uz intern. când emulsiile prezintă o mare eterogenitate globulară. emulsii administrate pe piele (topice): dermatologice. în care faza internă este dispersată sub formă de sfere regulate. • emulsii concentrate: monodisperse şi polidisperse: o monodisperse..m. sucurile latescente (latexuri) emulsii preformate în plante. vaginale. arahide). determinat de polaritatea fazelor: o emulsii de tipul L/H. linimente. în care faza dispersată internă este un lichid nepolar. • administrarea topică. • În funcţie de rolul şi acţiunea farmacologică: o emulsii medicamentoase. lipofil (L): ulei vegetal sau mineral şi faza dispersantă. pe mucoase. • datorită gradului de dispersie mare. • în funcţie de tipul emulsiei. emulsiile permit o absorbţie crescută a substanţelor medicamentoase liposolubile.8 • oferă posibilitatea de rezolvare a problemelor de formulare pentru medicamentele formate din două lichide nemiscibile sau a unor substanţe medicamentoase solubile într-un lichid nemiscibil cu un al doilea lichid. rectale. preparare dificilă şi procese tehnologice de fabricare speciale. faza internă nu poate depăşi volumul de 74% şi aranjarea sferelor regulate nu se poate realiza decât în două dispoziţii: romboedrică şi cubică. o emulsii parentale: injecţii i. migdale. o emulsii artificiale sau emulsii uleioase. numite şi emulsii directe. Emulsiile pot fi grupate in felul următor: • în funcţie de origine în: o emulsii naturale: laptele. emulsii administrate pe mucoase: rinofarigiene. emulsii din seminţele unor plante oleaginoase (dovleac. • emulsiile pot oferi un potenţial mare în designul sistemelor farmaceutice capabile să elibereze substanţa medicamentoasă în mod controlat. • o emulsii adsorbite. cremare.v. separare a fazelor. uscate. Dezavantajele emulsiilor: • în unele cazuri. L/H şi H/L depot. la care emulsionarea are loc datorită prezenţei unor emulgatori în aceste seminţe. numai L/H. externă este hidrofilă (H). pentru administrare pe cale orală. demachiante etc. cazul ideal. otice. cosmetice. oftalmice. de tipul L/H. perfuzii i. . • acceptabilitatea pacientului este cel mai important motiv pentru care emulsiile orale şi topice sunt atât de larg folosite.cu rol emolient.. este mult acceptată de pacienţi. pulverulente care sunt comprimate sau sunt introduse în capsule gelatinoase. dar şi emulgatori adecvaţi. dermatologice şi parenterale. fotoprotector. inversarea tipului de emulsie. mult mai uşor de efectuat sub formă de emulsie. o emulsii cosmetice . de tip L/H sau H/L. • stabilitate fizică mai mică decât a formelor lichide. • stabilitate microbiologică asigurată prin asociere de conservanţi antimicrobieni (în faza hidrofilă). • o emulsii de tipul H/L.

asigură modificarea resobţiei şi/sau eliminarea prea rapidă din organism a unor substanţe medicamentoase. ca formă farmaceutică prezinta unele avantaje şi dezavanteje. se disperseaza in mediu de dispersie lichid printr-o metoda adecvata si se completeaza la masa prevazuta (m/m). In conformitate cu definiţia menţionată în FR X. asigură compleanţă pentru copii. coloranti. agenţi de suspensie. ulei gras vegetal etc. faza discontinuă. apa. insolubili dar fără gust neplăcut. mediu de dispersie. agenti pentru cresterea viscozitatii. Acest inconvenient se poate elimina prin realizarea pulberilor sau granulelor pentru suspensii. vehicul. Avantaje: permite preparare şi administrarea unor substanţe medicamentoase insolubile sau puţin solubile în solvenţi obişnuiţi in concentraţii terapeutice. Suspensiile oftalmice respectiv suspensiile injectabile sunt prevăzute la monografiile: Oculoguttae. conservanti antimicrobieni etc.SUSPENSII. glicerol. maschează gustul neplăcut al unor substanţe medicamentoase prin suspendarea derivaţilor lor. respectiv agenti de suspendare. Componenti: substanţa medicamentoasă insolubilă. Tehnica de preparare dupa FR X: substantele solide insolubile aduse la un grad de finete scopului si modului de administrare. Suspensiile destinate uzului intern pot contine: agenti pentru corectarea gustului si a mirosului. respectiv faza dispersată. constituite din una sau mai multe substanţe active insolubile. faza dispersantă.9 SUSPENSIONES . faza lichidă de ex. Preparare/fabricare. suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide. comprimatul. sau la Iniectabilia. alcool. asigură o mai bună stabilitate chimică pentru unele substanţe medicamentoase decât o soluţie. Suspensiile. deorece este mai uşor administrat o suspensie decât de ex. după caz şi substanţe auxiliare prevăzute: umectanti. . agenti de flocularae. din FR X. particulele se pot sedimenta uşor. suspendate intr-un mediu de dispersie lichid şi destinate administrării interne sau externe. prin suspendarea într-un solvent care asigură acest deziderat. ca forma farmaceutica. Dezavantaje: prezintă o instabilitate fizică.

care este uşor redispersabil prin agitatre (1 – 2 min. care permite administrarare unei doze corecte. Descriere. polietilenglicol) apoi se adaugă la vehiculul apos în care se găseşte dispersat agentul de suspensie. suspensiile sunt preparate farmaceutice fluide. În mod obişnuit prepararea suspensiei presupune următoarele etape: pulverizarea substanţei. dispersarea fezei solide în vehicul şi stabilizarea sistemului eterogen. sterilitate. Metoda se aplică la substanţele a căror solubilitatese modifică dependent de pH. prepararea suspensiei de insulină. Controlul formei farmaceutice suspensii se refera la: uniformitatea conţinutului şi uniformitatea masei. după caz. Culoarea. În conformitate cu FR X. raportul concentraţiilor soluţiilor de acid şi bază. . se referă la: stabilitate. este în funcţie de codiţiile de lucru.10 Substantele auxiliare sunt folosite dupa tehnica de preparare adoptata. ambalare. opace. mărimea particulelor. pot prezenta un sediment. astfel încât să se obţină o suspensie stabilă. Controlul. în cazul sbstantelor puternic active (Separanda) sau toxice (Venena). precipitarea cu solvenţi organici. omogene. Mărimea particulelor (cristalelor) rezultaţi. alte componente ale vehiculului. Suspensiile care se aplica pe pielea grav lezată (plăgi. Ex.în recipiente unidoză sau multidoză. umectarea. de condiţiile de lucru: temperatura. de vehicul. modificarea pH-ului mediului. Condiţionare: . In procesul de preparare/fabricare. sau precipitarea substanţelor insolubile în vehicul. Suspensiile pot fi preparate prin două căi principale: prin dispresarea substanţei medicamentoase sub formă de pulbere la un grad de pulverizare avansat într-un vehicul adecvat. propilenglicol. Conform FR în vigoare. ce are loc în urma unei reacţii chimice. Alte determinări. Calitate suspensiei sub aspectul omogenităţii şi stabilităţii depinde de raportul dintre volume care se amestecă. Tehnica de preparare: substanţele insolubile în apă se dizolvă în solvenţi organici miscibili cu apa (etanol. mojar şi pistil. În farmacie se realizează cu ajutorul mijloacelor simple: moară electrică (râşniţă). mirosul si gustul sunt caracteristice componentelor. conservare şi distribuţie trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru asigurarea calităţii lor microbiologice. Preparatele sterile sunt obţinute din materii prime şi metode de preparare care le asigură sterilitate şi care evită contaminarea microbiană. Prepararea prin dispersare – metoda constă în pulverizarea substanţei insolubile sau greu solubile la gradul de mărunţire prevăzut şi sunt aduse într-un vehicul în care particulele se umectează şi se dispersează uşor. Prepararea prin precipitare – se poate realiza prin: reacţii de dublu schimb sau dublă descompunere. arsuri) se prepara prin metode care sa asigure sterilitatea şi care permit evitarea unei contaminari ulterioare cu microorganisme. viteza şi de modul de adăugare.). uniformitatea masei dozelor eliberate din recipiente multidoză. masa sau volumul eliberat. prin condensarea. masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza maxima pentru 24 h. doza şi uniformitatea dozei picăturilor.

a se agita înainte de întrebuinţare!”. Conservare. dp = densitatea particulei. Principalele caracteristici: Defloculate: -particule solide se află in suspensie ca entităţi distincte.steril” trebuie să corespundă prevederilor din FR in vigoare cestei determinări. închis etanş. dm = densitatea mediului..· g 9· η in care: v = viteza de sedimentare. atunci când este cazul. sediment lax voluminos -delimitare neta intre lichidul separat si sediment -lichidul deasupra sedimentului limpede -sedimentare mai rapida -particulele sunt legate in flocon -potential ζ (zeta) scăzut. Prepararea suspensiilor floculate se face in special industrial. -redispersare usoara. scaderea tensiunii interfaciale la nivelul celor doua faze si conferirea de sarcini electrice particulelor in suspensie. Viteza de sedimentare poate fi dedusa din relaţia lui Stokes. potential electrocinetic) -redispersare dificila Floculate: -particulele solide formează agregate laxe. astfel printr-o tehnica de preparare adecvata. formarea de pelicule in jurul particulelor de substanţa insolubila. r = raza medie a particulelor. obţinem suspensii floculate sau defloculate. Stabilitate. Dacă preparatul este steril se conservă într-un recipient steril. este complex si se manifesta prin mărirea viscozitaţii mediului de dispersie. In recipiente bine închise. Suspensile sub formă de pulberi sau granule.11 Sterilitate: . după care: 2 r²(dp – dm) v = ------------------. atenţionări: . numite şi suspensii uscate (Suspensiones siccae) – formeaza o categorie aparte si sunt amestecuri de pulberi sau granule . securizat. Etichetare. Pe eticheta se menţionează: denumirea tuturor conservanţilor utilizaţi. g = constanta de acceleratie a gravitatiei. La suspensiile floculate la particulele cele mai mici sunt incorporate în flocon ceea ce face ca zona supernatantă să fie limpede. sediment: compact dens -lipsa unei limite nete intre lichid si sediment -lichidul de deasupra sedimentului opalescent -sedimentare inceata -particulele dispersate individual -potential ζ (zeta) ridicat (respectiv. η = viscozitatea mediului. Modul in care acţionează excipienţii stabilizanţi. Volumul sedimentului în suspensiile floculate permite evaluarea gradului de floculare. Sedimentarea – este o tendinţa normala a particulelor dispersate cu densitate mai mare decât a mediului de dispersant sa sedimenteze sub acţiunea gravitaţiei.atunci când pe etichetă se menţionează că preparatul este . In funcţie de excipienţi utilizaţi se pot obţine suspensii floculate si defloculate. etc.. preparatul este steril.

după locul de aplicare si in funcţie de gradul de dispersie a particulelor. administrat pe calea respiratorie (vezi tabelul de mai jos). din punct de vedere fizico-chimic sunt dispersii eterogene. astfel se evită o eventuală contaminare microbiană. prin administrare pulmonară se evită primul pasaj hepatic. Aceste tipuri de suspensii se pot condiţiona în recipiente multidoză sau unidoză. mucoase. administrarea preparatului se face fără contact direct cu mâna de cel care administrează. Dupa agitatre rezulta o suspensie omogena. inclusiv aerosoli de inhalaţii. gura. pot conţine substanţe active din diferite grupe terapeutice. de regulă sunt mai nici de 50 μm. – căile aeriene superioare: fosele nazale. dispersate în aer sai într-un alt gaz în general ambalat într-un recipient presurizat. Căile aeriene se împart în: a). sunt alcătuiţi din particule foarte fine. b). ale căror raze. pentru efect local si/sau sistemic (general). arsuri. asigură localizarea acţiunii aerosolului. aerosoli anestezici (local si/sau general). administrare la nivelul alveolelor pulmonare se apropie de calea parenterală (suprafaţa pulmonară: 70 – 95 m²). echipat cu o valvă.12 la care se adauga in momentul utilizarii un anumit volum de apa. faringele. Formarea aerosolului având loc în momentul utilizării prin apăsare pe butonul recipientului cu ajutorul valvei. ulceraţii. Aerosolii. Dintre tipurile de dispozitive de preparat aerosoli cele mai uzuale sunt cele de condiţionare si preparare. Aceste preparate contin un propulsor si concentratul cu substanţa medicamentoasă. administrare comodă pe piele. faringe. Penetraţia aerosolilor în căile respiratorii. lichide sau solide. laringe. aerosoli folosiţi în ginecologie. inclusiv in cazul unor lezuni grave de ex. răni. – căile aeriene inferioare: plămânii precum şi diferite niveluri. Avantajele ca formă farmaceutică: protejat faţă de agenţii exteriori conţinutul preparatului. în care se condiţionează produsul sub presiune (spray). aerosoli folosiţi în ORL. In acest mod de condiţionare se elimina o serie inconveniente datorita instabilitatii fizice la aceasta forma farmaceutica. trebuie să corespundă sub aspectul calităţii prevederilor pentru pulberi şi granule. aerosoli folosiţi în dermatologie (piele. Pulberile şi granulele destinate obţinerii de suspensii. AEROSOLI. Nivelul de pătrundere al particulelor în plămâni în funcţie de diametru: Diametrul particulelor: Nivel maxim de pătrundere: > 30 μm Fosele nazale. iar după realizarea suspensiei → la această formă farmaceutică. complianţă pozitivă din partea pacientului. mucoase). Clasificarea aerosolilor după domeniile de utilizare: aerosoli pentru căi respiratorii. glota 20 – 30 μm Trahee .

lubrifianţi (pentru a asigura buna funcţionare a valvei la valve dozatoare). material plastic. Dispozitiv de pulverizare – valva. expulzare. excipienţi: solvenţi. sticlă învelit cu material plastic.valvă cu eliberare continuu. propan. Rolul valvei: . strat izolator). propulsor.a. . protoxid de azot. Cerinţe pentru recipient: . hidrocarburi fluorate. antispastice ş. compatibilitate cu preparat. antiinflamatoare. azot. solubilizanţi. recipient. Umplerea recipientelor se realizează prin: .valvă dozatoare (cantitate dozată). gaze propulsoare: gaze lichefiate: hidrocarburi cu masă moleculară mică. răspunzător de efect terapeutic.reglează eliberarea. plunb etc.a. Excipienţi. La formularea aerosolilor se aleg un propulsor ţinând seama de următoarele aspecte: solubilitate. – se aleg după natura substanţei medicamentoase si a scopului terapeutic urmărit. Conţin una sau mai multe substanţe active. pentru efect general - Acţiune redusă.13 10 – 20 μm 3 – 5 μm < 3 μm 0. deoarece pot fi expirate (se previne expirarea prin reţinerea temporară a respiraţiei) Preparatele farmaceutice presurizate sunt preparate condiţionate în recipiente speciale sub presiunea unui gaz. Conţinutul preparatului este eliberat din recipient cu ajutorul unei valve corespunzătoare sub formă de aerosol. amestec al acestor materiale.1 – 20 μm 0. pentru efect sistemic (general): antianginoase. Clasificarea valvelor după cantitatea de produs eliberat: . pulverizare. alveole pulmonare Efect terapeutic optim.asigură închiderea. vasoconstrictoare vasodilatatoare ş. Presiunea necesară evacuării preparatului este realizată de către gaze propulsaore. antipruriginoase. dezinfectante. butan. Propulsori.rezistenţă la presiune. . Substanţe medicamentoase: pentru efect local: anestezice. antibiotice. amestecuri de gaze propulsoare. dispozitiv de administrare. presiune.8 – 1 μm Bronhii şi bronhiole Bronhiole terminale Canal alveolar. chimioterapice. învelit cu lac. Recipiente: metal (staniu. bronhodilatatoare. Componenţii: substanţa (e) medicamentoasă(e). gaze comprimate: dioxod de carbon. protejarea conţinutului. dispozitiv de pulverizare (valve). gaze propulsoare lichide: cu punct de fierbere scăzut ex. după caz: emulgator sau agent de suspendare.

-umplerea sub presiune la temperatura obişnuită: . FR X. în funcţie de încorporarea substanţei medicamentoase în excipient se obţin: unguente-soluţii.).faza dispersată depăşeşte 25 % din masa unguentului. pomezi. se concretizează noţiunea de unguent pentru preparatele semisolide destinate aplicaţiilor cutanate. după utilizare nu se aruncă în foc ş.a. unguentele emulsii sunt denumite creme. Denumirea de unguent provine de la cuvântul latin ungo – ungere = a unge.sunt preparate grase care contin un procent mai ridicat de ceara sau parafina. (Manuale Pharmaceuticum 2002). Pomezile . inclusiv şi în farmacopeeile zilelor noastre. –umplerea la rece: .Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicării pe piele sau pe mucoase. Denumirile vechi pentru preparate semisolide destinate căii cutanate sunt: ungeri. . unguente-suspensii sau unguente cu mai multe faze.se aplică valva. care sugerează modul de aplicare a preparatelor semisolide pentru administrare cutanată. Etichetare. descoperit de Ebers) şi figurează in continuare pe parcursul perioadelor istorice în farmacopeeile secolelor XVII şi XVIII.se aplică valva prin sertizare (etanş). PREPARATIONES MOLLES AD USUM DERMICUM. Ex. În a doua parte a secoluli al XIX-lea. (F. având o consistenţă tare si un punct de topire relativ ridicat.faza apoasă depăşeşte 10 % din masa din masa ungunetului. emulsie sau suspensie.modul de utilizare a preparatului. ISTORIC. unsori.2.se într-o duce în recipient substanţa activă sub formă de soluţie.” Ca sistem dispers..sunt preparate de consistenta semisolida care se inmoaie când sunt frecate pe piele si formeză un film superficial gras. se menţionează cantitatea de substanţă activă pe doza pulverizată.se într-o duce propulsorul în sens opus funcţionării valvei. . Pe eticheta trebuie să menţioneze: .14 a). alefii. considerat ca o parte a farmacopeei Egiptului antic (redactat în jurul anilor 1550 î. Această noţiune este utilizată şi de FR X ediţia 1993 pentru preparate semisolide destinate de a fi aplicate în scop terapeutic pe piele sau pe mucoase. Se folosesc pentru protectie. în scop terapeutic sau de protecţie.) si Rp. b). FR X defineşte în felul următor: . etc. unguentele-suspensii sunt denumite paste.n. PREPARATE SEMISOLIDE PENTRU APLICATII CUTANATE.N. Preparate semisolide pentru aplicaţii cutanate.e. .. Ceratele .: cerat pentru buze sau cerat labial Rp. .substanţa activă şi propulsorul lichefiat se într-o duc în recipient deschis la temperatură scăzută.la preparate prevăzute cu valve dozatoare. ca mijloc terapeutic. prin tehnica asemanatoare prepararii supozitoarelor. sunt constituite din excipienţi (baze de unguent) în care se pot încorpora substanţele active. Se prepara prin topirea componentelor pe baie de apa si turnarea in formele de cerate.precauţiile care trebuie luate (condiţii de păstrare. sunt menţionate în papirusul Ebers. . unguente-emulsii. . .1. mai face următoarele precizări la această monografie după care dacă: .

componentelor terapeutice active sau modului de preparare Definitie.. Unele preparate cu o usoara incalzire inainte de aplicare. Adezive si emplastre . Preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate sunt preparate farmaceutice semisolide cu aspect omogen constituita dintr-o baza. Gelatinele . sau fixarea pansamentelor. Cera alba Cetaceum Acid stearic Adeps solidus 50 Vaselina Esenta de roze 7. respectiv excipient. Supliment 2004. esenta se adauga la sfârşit.Preparate semisolide pentru aplicaţii cutanate”. Categorii de preparate semisolide: . În secolul al XXI-lea FR X. Supliment 2004. al XX-lea unguentele oftalmice si unguentele care se aplică pe plăgi. se omogenizeaza si se toarna masa in forme corespunzatoare. şi sunt destinate absorbtiei locale sau transdermice a substantelor active sau pentru actiunea lor emolienta sau protectoare. Ex. sau structura de gel plastic ce se aplica pe piele sau pe mucoase indiferent de natura excipientului. In general se aplica pe epiderm. include unguentele în Monografia . La sfâşitul sec. Glicerolatele .0 g V gtts Componentele se topesc pe baia de apa. simpla sau compusa.2. formeaza un strat adeziv elastic. 1993 consideră ca preparate sterile. rezine.00 g 30. cu miros slab de roze.1. Cera alba Cetaceum Adeps solidus 50 Vaselinum album Aetheroleum geranii 10.0 g 10.00 g 0. De altfel FR X.5 g 30. substante grase ca atare sau asociate cu substante medicamentoase. glecerina şi/sau apă. Se pastreaza la loc racoros. alb sidefii.20 g Rp. In general sub denumirea de preparate semisolide pentru aplicaţii cutanate întelegem toate preparatele care au consistenta semisolida. sau emplastre adezive sunt folosite pentru acoperirea leziunilor epidermului.5 g 53. pe arsuri şi pe pielea sugarilor . Această prevedere impune condiţii aseptice de preparare. Se obtin creioane cilindrice de consistenta tare. Supliment 2004. Exemplu: leucoplast sub forma de rola. Unguentele emplastre sunt pe baza de sapun de plumb. in care sunt dizolvate sau dispersate una sau mai multe substante active in scopul administrarii caii cutanate. Ceratele pot fi indulcite si colorate prin incorporarea in baza de mai sus a unor edulcoranti si coloranti admisi de Ministerul Sanatatii.15 Rp. cu consistenţă solidă în care se dispersează sunbstanţe active şi care se aplică după fluidificarea masei prin încălzire.: glicerolat de amidon (Unguentum glyceroli FR X}.adezivele. ed.0 g 12. se inmoaie la temperatura corpului. astfel noţiunea de unguent se referă la o subgrupă de preparate în cadrul produselor semisolide destinate pentru căii cutanate. reconsideră clasificarea preparatelor farmaceutice. PREPARATE SEMISOLIDE PENTRU APLICŢII CUTANATE FR X.sunt hidrogeluri obtinute din glicerina si amidon si sunt numite: unguente cu glicerina.reprezinta o categorie speciala de preparat şi FR X.sunt costituite dintr-un amestec mai ales de gelatina. ceruri.00 g 12.00g 10. Pot fi intinse pe un suport maleabil de panza sau matase.

cu tanin. colchicimă.După acţiune terapeutică distingem preparate semisolide: de acoperire.gel. soluţie alcolică. antiseptice.cu derivaţi corticosteroidici. demachiante. la forţele de forfecare crescute. cu substanţe antiinflamatoare nesteroidiene (organice sau anorganice). chimioterapice. cu acţiune trofică locală: . rectale (anale).cutanate sau dermice. antimicrobiene: . Clasificare.unguente. vitamine din complexul B.cataplasme. cosmetice: . b.. Clasificarea preparatelor semisolide destinate căii cutanate se pot face după diferite criterii: a. acid benzoic. benzoat de benzil. de suprafaţă sau epidermice: .cu sulf. podofilină. vitamina A. etc. antiseboreice şi antiacneice: . ihtiol. cremele şi gelurile prezintă în general un comportament vâscoelastic şi proprietăţi nenewtoniene de curgere. ihtiol. În funcţie de structura lor. cheratolitice: cu sulf (coloidal sau precipitat). fotoprotectoare. procaină. cremele evanescente (dispare treptat). pastele prezintă o curgere dilatantă.pantotenat de calciu. oftalmice. După locul de aplicare distingem preparate: .cu săruri de zinc sau de bismut.cu sulf. cu acţiune anestezică: . antiinflamatoare: . când se urmăreşte .16 . pseudoplastic sau tixotrop. antiparazitare: . citostatice şi antiproliferative: care conţin metotrexat. substanţe volatile. endodermice. dezinfectante.cu antibiotice. unguentele. . βcarotene. în scop protector al pielii sănătoase sau pentru tratamentul unor afecţiuni dermice de suprafaţă.conţin xilină.unguente protectoare. răcorire – conţin de regulă apă. afecţiuni acute. subacute sau cronice. .paste. betanaftol.emplastre medicamentoase. După gradul de pătrundere se clasifică în preparate: epidermice sau de suprafaţă – sunt utilizate pentru acţiunea lor de suprafaţă. . de exemplu tip plastic. reologice. Aspecte fizico-chimice. tiosulfat de sodiu. cu acţiune reducătoare – conţin: gudroane. nazale (erine). vaginale.coldcremele. anestezină. hidratante. hidratante acide. astringente: . cu acid salicilic. de penetraţie sau de profunzime – se aplică în tratamentul pielii lezate. camfor.creme. c. . emoliente. . revulsive – produc o hiperemie locală (vasodilataţie). care prin evaporare produc senzaţie de răcorire a pielii.

gel mixt. în care sunt dispersate una sau mai multe substanţe active. antimicrobiene.omogenitatea → prin metode de preparare si conservare trebuie sa asigure omogenitatea preparatului administrat.masurarea consistentei prin penetrometrie.calitate microbiologica → presupune conditii de preparare adecvata. distingem preparate: tip soluţie. Münzel face următoarea clasificare în grupe de: gel de hidrocarburi. Excipientul sau baza. silicongeluri. emulgatori. gel emulsie tip L/H. gel soluţie. agenţi de creşterea vâscozităţii şi agenţi de penetrare. care asigură o cedare controlată a substantei active. poate avea o influenţă asupra activităţii preparatului. Preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate pe lângă substanta(e) activa(e) si compozitia bazei mai pot contine: conservanti antimicrobieni. .sterilitate . preparate vasodilatatoare. tip mixt (soluţie-emulsie-suspensie). . . tip emulsie. După structura fizico-chimică a gelului. efect la distanţă. . preparate antiinflamatoare. de resorbţie sau sistemice: . Ex. Excipientul sau baza Excipientul sau baza de unguent.marimea particulelor dispersate → prin metodele de preparare sa asigure o marime a particulelor controlata si adecvata modului de utilizare prevazut. pe piele grav lezată. antireumatice. inclusiv al excipienţilor. Fiecare din aceste grupe pot cuprinde: gel simplu. în funcţie de compoziţia sa. K. baza de unguent (excipient) poate avea o influenta asupra activitatii preparatului.17 pătrunderea substanţelor active în straturile mai profunde ale pielii: epiderm. Ex.preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate destinate aplicarii pe pielea grav lezata → vor fi sterile. Cerinte. După tehnologia de preparare aplicată. In functie de compozitia sa. sau H/L. gel suspensie.. Compozitia. Formularea preparatelor semisolide destinate pentru aplicaţii cutanate. se face în funcţie de scopul terapeutic urmărit şi de proprietăţile substanţelor active. antibronşice. reprezinta vehiculul in care se incorporeaza substantele active prescrise si poate fi constituita din substante de origine naturala sau sintetica cu proprietati hidrofile sau lipofile. Formularea preparatelor semisolide. Aici se încadrează preparatele numite sisteme transdermice (STT). Preparatele semisolide pentru aplicaţii cutanate sunt constituite dintr-o bază simplă sau compusă. e. diadermice. . polietilenglicolgeluri. reducătoare etc. cu antibiotice.proprietati reologice adecvate: . derm. antioxidanti. pe mucoase. hidrogeluri. lipogeluri.facilitează pătrunderea substanţei active prin tegument până la sistemul limfatic sanguin prin hipoderm exercitând prin resorbţia lor un efect sistemic. stabilizanţi. tip suspensie. d. ţinând cont de gradul de dispersie (FR X). .

prin formare de emulsii. securizate. Masa sau volumul eliberat pentru preparate conditionate in recipiente unidoza. . Unguente emulsii Unguente emulsii – pot absorbi cantitai mai mari de apa. inchise etansi. pentru substante grase sau lipofile.unguente – emulsii. respectiv emulgatori cu valori HLB = 4 – 6. phobos = frica) sinonim: lipofil (gr. Etichetare.pot absorbi numai cantitati mici de apa.unguente hidrofobe. alcoli grasi etc. gliceridele ca uleiurile vegetale si grasimi de animale. Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide cu aplicatii cutanate. sinonome: Tween 80. hidro. Laurilsulfat de sodiu C12H25–O–SO2–O–Na. sa devina o emulsie. UNGUENTA. in care R= rest alchilic. sunt: alcooli de lănă. Preparatele sterile se conserva in recipiente sterile. . Cetilsulfat de sodiu C16H33–O–SO2–O–Na).. sunt: alcooli grasi sulfatati (esteri ai alcoolilor superior cu acidul sulfuric R–O–SO2–O–Me. cerurile si polialchilsiloxanii lichizi. lipos = grasime + gr. in functie de matura si proprietatea emulgatorului folosit. eventual semisolid. solubilitatea emulgatorului determina tipul de emulsie format. Conservare. astfel ia mastere emulsia de tipul L/H sau U/A respectiv H/L sau A/U. stabilizatori de emulsie. Emulgatorii in tehnologia farmaceutica sunt substante care intervin la un sistem dispers format din doua faze nemiscibile. Determinari.unguente hidrofile. la produsul steril. Hidrofob (gr. Emulgatori folositi care stabilizeaza emulsiile de tipul L/H adica U/A. monogliceride. Substante hidrofobe (lipofile) nu sunt solubile in apa. Sinonimele emulgatorului: agenti de emulsionare. Sterilitate. cum sunt de ex. Unguente hidrofobe Unguente hidrofobe . esteri ai sorbitanului (Spanuri = esteri ai sorbitanului cu acizi grasi). UNGUENTE. Pentru preparat steril → acest fapt se mentioneaza pe eticheta. in genaral lichid-lichid. Dupa regula lui Bankroft. polisorbati (ex. Categorii de unguente: . Componentele acestor baze de unguente sunt constituite din produse sau substante de natura hidrofobe. copolimerizati cu . Componentele bazelor de unguent utilizate in mod obisnuit pentru unguente hidrofobe sunt urmatoarele substante cu caracter lipofil. ci in substante grase sau lipofile. Pe eticheta se mentioneaza denumirea conservatilor antimicrobieni utilizati. Preparatele care contin apa sau substante volatile se conserva in recipiente inchise etanşi. ci invers.masurarea vascozitatii (vascozitatea aparenta). gliceridele solide de semisinteza de ex.= apa + gr. Emulgatori folosiţi care stabilizeaza emulsiile de tipul H/L adica A/U. si anume: emulgatorul emulsioneaza faza in care nu este solubila. monooleat de polioxietilen-80 sorbitan → este un tensioactiv neionic format dintr-un amestec de monoesteri ai acidului oleic cu sorbitolul sau cu anhidrida acestuia numit sorbitan.: parafinele solide si lichide.18 . monostearat de glicerol. de ex. Polisorbatum 80. philein = a iubi) → reprezinta substanta nepolara cu proprietatea de a nu avea afinitate fata de apa si vehicule apoase. contin o bază de unguent monofazică in care se pot dispersa componentele lichide sau solide.

creme lipofile. monostearat de macrogoli (400). trietanolamina. uleiuri grase gelificate cu dioxid de siliciu coloidal sau sapunuri de aluminiu sau zinc. GELURI. C17H35 –COO–K → stearat de posiu. sinonime: polietilenglicoli. carbowax → sunt polimeri de condensare ai oxidului de etilen cu apa. compuse dintr-o faza lipofila si o faza hidrofila.).creme hidrofile. de ex. sunt preparate farmaceutice cu aplicatii cutanate ale caror baze conţin. CREME. în care R = radical al unui acid gras.. palmitat de potasiu. Acesti emulgatori au valoare HLB intre 8 – 18. eteri ai alcoolilor grasi cu macrogoli (Brij). Gelurile fac parte din categoria preparatelor farmaceutice semisolide cu aplicaţii cutanate care sunt constituite din lichide gelificate cu ajutorul unor agenţi de gelificare corespunzători. etc.geluri lipofile. K+. cu formulă generală R–COOMe. ca de ex. In compozitia lor intra in general amestecuri de macrogoli (solizi si lichizi cu continut corespunzator de apa).n” este numarul mediu al gruparilor de oxietilen: HO–CH2–(CH2–O–CH2)n –CH2–OH. Gelurile lipofile Geluri lipofile – numiţi si oleogeluri. Categorii de geluri: . sunt emulgatori anionactivi. oleat de potasiu sau sodiu.geluri hidrofile. Me=Na+. acizi graşi polioxietilenici. . Geluri hidrofile . mai jos mentionata in care . parafina lichida cu polietilena. Categorii de creme: .. esteri ai sorbitanului cu acizi grasi. NH4+. polisorbaţi. Cremele hidrofile Cremele hidrofile – sunt preparate farmaceutice din categoria cremelor care au ca fază externa faza apoasa si contin emulgatori de tip L/H. avand formula generala. asociaţi dacă este cazul. cu emulgatori tip H/L (A/U). Cremele sunt preparate farmaceutice polifazice pentru aplicatii cutanate. monogliceride etc.19 aproximativ 20 molecule de oxid de etilen pentru fiecare molecula de sorbitol sas sorbitan). cetilstearil de macrogoli sau esteri ai acizilor grasi cu macrogoli (Myrj). Creme lipofile Cremele lipofile – sunt preparate farmaceutice din categoria cremelor care au ca faza externa faza lipofila si contin emulgatori de tip H/L adică A/U (Alcooli de lana. . adică U/A (Săpunuri alcaline. cum este de ex. de regula. alcooli grasi sulfataţi. Unguente hidrofile Unguente hidrofile – sunt preparate farmaceutice a caror baze de unguent sunt miscibile cu apa si solutiile apoase. esteri ai alcoolilor graşi etc.

iar patura mucoasa conţine de la al 2-lea inclusiv si al 5-lea strat. cataplasme cu sare. 1993 pastele sunt sistene dispersii eterogene in care faza dispersată in general depaseste 25 %. incalzit inainte de aplicare pe piele intacta. nisip etc. Patura cornoasa cuprinde primul strat. Se pot aplica si cataplasme uscate – care nu intra in categoria preparatelor semisolide – de. In scopul de a inţelege mai bine interacţiunile si efectul terapeutic a substanţelor active dispersate intr-un preparat semisolid pentru aplicaţii cutanate. Emplastrele adera pe piele printr-o simpla apasare si pot fi usor indepartate. pe diverse regiuni ale corpului. sunt preparate farmaceutice cu aplicatii cutanate ale caror baze conţin. dermul si hipodermul. Pielea este constituita din 3 zone distincte suprapuse: epidermul. fainuri cu substante mucilaginoase sau amilacee si alte substante destinate a fi aplicate in scop terapeutic. tărâţe. carboximetilceluloza etc. STRUCTURA SI FUNTIILE PIELII. de regula dispuse in straturi groase pe un suport pansament corespunzator. Pastele – sunt preparate farmaceutice semisolide cu aplicaţii cutanate.20 Geluri hidrofile – numiţi si hidrogeluri. emplastron) medicamentoase sunt preparate flexibile care contin una sau mai multe substante active destinate aplicarii cutanate. Prin alte cuvinte. CATAPLASME. in care sunt dispersate substante active solide sau lichide. Emplastrele – (gr. in scopul mentinerii unui contact direct intre acesta si substantele active astfel incat acestea pot fi absorbite lent sau pot actionaca protectori sau cheratolitici cand contin substante active responsabili pentru aceste efecte. este nevoie de a trece in revista structura si funcţiile pielii. pansaplast) folosite pentru fixarea pansamentelor nu intra la categoria emplastrelor medicamentoase. nu se referă la această prevedere. glicerol sau propilenglicol. A. Cataplasmele (gr. EMPLASTRE MEDICAMENTOASE. cataplasme cu faina de mustar are efect revulsiv. straturile adezive sunt acoperite cu cu o banda protectoare. pot fi compuse din pulberi. După FR X. cum sunt: amidon. ed. etilceluloza.). cataplasmele (prisnite) ca preparate cu actiune topica au consistenta semisolida. kataplasma = aplicatie) se compun dintr-o baza hidrofila capabila sa retina caldura. care nu antreneaza substanta activa si este indepartat inaintea aplicarii emplastrului pe piele. fata de masa totala a preparatului. STRUCTURA PIELII. ex. In cazul emplastrelor medicamentoase substanta(e) activa(e) sunt dispersate in strat uniform pe un suport corespunzator dintr-un material natural sau sintetic. Epidermul formeaza un epiteliu pavimentos constituit din 5 straturi principale de celule. Emplastrele adezive (leucoplast. taiate la utilizare sau sa fie fabricata cu marime potrivata. silicaţi de aluminiu si magneziu. De regula. seamana cu o pasta moale. fiind vorba de un organ deosebit de important pentru organismul uman. care conţin proporţii crescute de pulbere fin dispersate intr-o baza adecvata scopului terapeutic. gelificate cu ajutorul unor agenţi de gelificare corespunzator de ex. carbomeri. Ex. poate fi contnuu. Forma si dimensiunea lor difera. de regula apa. deci de la stratul 2-5. derivaţi de celuloza (metilceluloza. PASTE. . Suplimentul 2004.

5% fosfolipide si substante ceroase.7 mp si o rezistenta .este format din cateva randuri de celule romboide. 5. Se comporta ca o membrana.zona superficiala a epidermului si este alcatuit din celule cheratinizate moarte dar inca fixate unele de altele. Proteina cea mai importanta este cheratina.stratul germinativ (stratum germinativum) sau cel bazal este constituit din dintrun singur rand de celule cilindrice care asigura innoirea continua a epidermului. Gradul de hidratare al gelului scade progresiv catre straturile exterioare. Pielea este cel mai greu organ al corpului omenesc.stratul cornos (stratum corneum) .glandulara: -glande sebacee.stratul spinos (stratum spinosum) Malpighi. ceea ce reprezinta 6% din masa totala a organismului. in pliurile inghinale si confera un miros specific individului. sub brati. Cresterea celulelor epidermice incepe de la stratul germinativ. primele celule vii in epiderm. o dispersie organizata de proteine in apa. -apocrine. Prezenta numeroaselor spin aflati la suprafata celulei formeaza punti intercelulare creand spatiul liber intre celule. o scleroproteina bogata in cisteina care poseda o legatura disulfurata.. Dermul (corion) – formeaza cu epidermul o entitate. • Sub aspect fizico-chimic. Pielea este un organ care regularizeaza metabolismul apei.. Anexele cutanate.cornoasa: -parul si -unghiile. lamele de elastina si fibra de reticulina in care se gasesc capilare sanguine. vase capilare limfatici si nervi. deosebind morfologic si este constituit din stratul papilar si stratul reticular in interior.21 I. Dermul contine apa. numita si zona bariera. Rezista la actiuni enzimatice. Dermul este o retea complexa de fibre colagen. celule in care incepe degenerarea nucleului si cheratinizarea. in care se gasesc glomerulii glandelor sudoripare apocrine si bulbii firelor de par si reprezinta tesutul nutritiv al pielii. Pătura cornoasa. Contine 10% umiditate. secreta sebum cu rol lubrifiant. -glande sudoripare: -ecrine (exocrine) sunt distribuite pe tot invelisul cutanat. celulele imping celulele de deasupra in straturile superioare.stratul granulos (stratum granulosum) . 3. regiunea ombilicala si anogenitala.sunt de natura: a/ . Caracterul lipoidic si protidic confera capacitatea de a încorpora produse lipofile sau hidrofile. II. electroliti in cantitati mari la pacienti edemosi. 2. sunt situate in anumite zone ale corplui.format din mai multe randuri de celule poliedrice. inainteaza spre suprafata isi modifica forma si compozitia ajungand in final celule cornoase care se elimina.stratul lucid (stratum lucidum) sau transparent .. pentru ca se opune transferul apei prin piele. Stratul cornos in intregime serveste ca bariera mecanica pasiva absorbtia apei. are o suprafata de 1.. b/. la schimburile de temperatura si pH.se gaseste dedesubtul stratului cornos si este format din celule translucide turtite. . 4. 1.. Hipodermul – denumit si tesut adipos subcutanat. care in ansamblu formeaza o structura solida si plastica. in echilibru cu gruparile de tiol. pielea este un gel protidic. 2. Pielea unui adult cantareste 9 kg. Straturile de sub patura cornoasa alcatuesc patura mucoasa. face pielea impermeabila la apa si –i mentine supletea. 27% electroliti. Invelisul cutanat propriu zis contine 70% apa. Pătura mucoasă. • Din punct de vedere biochimic pielea este un produs de sebaceu format din 20% colesterol. este patura cea mai profunda a pielii. Asigura o protectie mecanica datorita rigiditatii si rezistentei sale. Pe masura ce se multiplica.

este o linie de aparare impotriva agentilor externi. cicatrice. Gradul de hidratare in straturile profunde 70% si10% la cele de suprafata. Valorile sunt cuprinse intre 4. vezicule. edeme. ● Scopul medicaţiei dermatologice: A/ . B. -refacerea funcţiei bariera mecanica dupa expunere la detergenţi prin aplicarea unor unguente emoliente. durerosi.functie secretorie sudoripara. Bariera hidro-electrolitica . folosirea unguentelor cu substanţe de ecranare a radiaţiei solare. . papule.clasificare patogenica: -dermatoze provocate de agenti toxici. . ca urmare a puterii de tamponare in zona de pH cutanat. grosimea pielii variaza intre 0. sau pH cutanat si capacitatea tampon a pielii – este un obstacol fata de infectii.22 mecanica considerabila. Culoarea este determinata de elementele care alcatuesc. etc. . hipercheratoza.6 datorita concentratiei in ion de hidrogen a elementelor constitutive transpiratiei. . caustici. Pritr-un mecanism competitiv asigura protectia pielii fata de dezvoltarea unor germeni patogeni. Acizii aminati. lipide din stratul cornos. -dermatoze imunologice. -dermatoze prin anomalii metabolice.invelirea si protejarea tesuturilor si lichidelor organismului. constituind prin continut un obstacol pentru apa si substante hidrofile.capacitate de metabolizare. sebumului. traumatici. ulceraţii. . alaturi de citrati si lactati au rol in mentinerea aciditatii. Contine sebumul glandelor sebacee. .funtie senzoriala fata de stimuli tactili. . In functie de regiunea corpului. Dezechilibrul florei cutanate favorizeaza aparitia unor infectii dermatologice. -dermatoze infecţioase. pustule. . agenti chimici. reprezinta un mijloc de aparare biologica a pielii. agenti termici. electrici si fata de radiatii) .functie termoreglatoare.2 – 5. termici. MEDICATIA CUTANATĂ.este un obstacol fiziologic si actioneaza datorita hidratarii si acidifierii diferite in straturile pielii. a acidului carbonic provenind din straturile mai profunde si difuzand spre suprafata pielii. Semiologia leziunilor cutanate: macule. ● Afecţiunile cutanate .ajutarea funcţiei bariera pielii: -cresterea funcţiei bariera antimicrobiana cu ajutorul unor medicamente cu antiseptice. -dermatoze neoplazice. Cresterea pH-lui cutanat peste valoarea de 6. ulcere.2-4 mm (ex. Bariera acida sau manta acida. . substante grase din transpiratie. Flora cutanata saprofita propriu.5 reduce apărarea pielii fata de invazia microbiana.funtie homeostatica etc. scleroze.rol in reglarea presiunii sanguine.functie respiratorie. FUNCTIILE PIELI Principalele functii ale pielii: . substantelor hidrosolubile stratului cornos. antibiotice.protectie impotriva noxelor externe (functii bariera fata de microbi. de conditiile de viata si de starea de sanatate a organismului. atrofii. la talpa). Bariera lipidica a pielii. bule.

excipientii respectiv baza pot modula biodisponibilitatea cutanata a substantelor medicamentoase aplicate topic. precum si micsorarea activitatii stratului granulos in psoriazis. De altfel rolul excipientilor este foarte complex. de exemplu afinitate. si invers.structura chimica a compusului bioactiv (substanta medicamentoasa) are o importanta primordiala in absorbtia percutanata si în efectul terapeutic. . cresterea activitatii stratului granulos (lichen planus) determina un grad de compactizare crescuta a stratului cornos si o micsorare a absortiei percutanate. fara efecte apreciabile sistemice. prin porii epidermei). A . solubilitate etc.absorbtia percutanata avand ca obietiv concentratii terapeutice sistemice. fiziopatologici: . ● Factori care influenteaza absorbtia percutanata. . clonidina etc.23 B/ . -calea transglandulara (redusă). realizand astfel prin administrare locala concentratii medicamentoase. de exemplu: infectiile cutanate. Cheratizarea excesiva (calus. . prin asigurarea parametrilor de calitate.starea de boala influenteaza semnificativ penetrarea percutanata a substantelor medicamentoase. Exemplele: produse STT cu nitroglicerina.tratarea pielei cu solventi organici sau cu detergenti (degresarea) creste absorbtia. -calea transcelulara (prin transport activ. . C/ . sanatoasa este o bariera fata de substante medicamentoase. Se recomanda ca formularea sa fie simpla deoarece numarul mare de componente complica relatiile dintre ele si favorizeaza interactiuni care pot sa interfereze activitatea substantelor medicamentoase sau sa produca iritatii ale pielii. .inlaturarea unor stari patofiziologice care au loc la nivelul epidermului viu si a dermului prin realizarea unor concentraţii medicamentoase corespunzatoare la aceste niveluri in urma difuziei a substantei medicamentoase prin tesuturile superficiale.pielea copiilor este mai permeabila decat a adultilor. jupuirea. In absenta stratului cornos pielea actioneaza ca un receptor nediscriminatoriu. de aceea se indica aplicarea unui pansament oclusiv.factori fiziologici.vasodilatatia. Actiunea unui unguent depinde si de: . -calea transfoliculara (redusă). cum sunt agenţii de penetrare. fina (exemplu ploape) absortia substanrelor medicamentoase este avantajata. B .tehnologia aplicata la prepararea medicamentelor de uz topic are o importanta deosebita pentru obtinerea efectului terapeutic dorit.factori fizico-chimici si farmaceutici: . utilizand sisteme terapeutice transdermice. dupa patrunderea substantei medicamentoase in circulatia sanguina in concentratii care produc efecte farmacologice corespunzatoare. . ● Formularea si prepararea medicamentelor destinate tratamentului afectiunilor cutanate se face tinand seama in primul rand de natura afectiunii care trebuie tratata. . ranile penetrante. la fel si propriatatile fizice. ihtioza). . influentand negativ efectul terapeutic scontat.zonele corpului unde pielea este mai subtire. distrug integritatea stratului cornos si maresc absorbtia percutanata.pielea intacta. adica cresterea fluxului sanguinic dermic (esteri ai acidului nicotinic) favorizeaza absortia. in schimb prezenta unor vasoconstrictoare (corticosteroizi) micsoreaza absortia.utilizarea de vehicule oclusive care cresc hidratarea sau asocierea cu acceleratori ai absorbtiei pot inbunatatii procesul absorbtiei percutanate. ● Caile de penetrare a substantelor medicamentoase prin piele sunt urmatoarele: -calea intercelulara (prin difuziune pasivă. . spre a indentifica tinta terapeutica si posibilitatile de acces ale substantei medicamentoase din preparatul topic pana in regiunea anatomica a pielii unde trebuie sa actioneze pentru a reface activitatea fiziologica perturbata de starea de boala. cu consum de energie).concentratia si solubilitatea substantelor medicamentoase.

in care se incorporeaza una sau mai multe substante active. . polietilenglicoli bazele emulsii A/U (anhidru).Ppreparate epidermice. Ca baze pentru aceste tipuri de preparate sunt indicate: hidrocarburile (vaselina. Actioneaza la suprafata pielii. Excipienţii putind fi monofazice sau polifazice. ceea mai buna notata cu ++++ si ceea slaba cu +. Excipientii cei mai buni pentru prepararea bazelor endodermice sunt: . Se indica in special pentru a proteja pielea sanatoasa de efectele iritante ale agentilor externi. Penetratia acestor preparate se realizeaza de-a lungul papilelor cornoase si a glandelor sebacee.si in general. ulei de ricin ++ Vaselina. astfel se realizeaza vehicularea lor mai profunda. . in prezenta unori emulgatori. stimulente sau iritante locale. ulei de arahide. EXCIPIENŢI (BAZE) PENTRU PREPARATE SEMISOLIDE DESTINATE CĂII CUTANATE. . ● Tipuri de preparate semisolide pentru aplicatii cutanate dupa capacitatea lor de penetrare: . este caracterizata de natura fazei uleioasa predominanta. . parafina lichida +. .consistenta bazei de unguent. au o penetratie slaba. . se obtin urmatoarele rezultate: Uleiuri esentiale si acid oleic ++++ Axungia (adeps suilus).trec prin piele -. asociate uneori cu hidrocarburi. Preparatele endodermice sunt absorbite partial si actioneaza ca emoliente. lanolina. Conditiile pe care un excipient optim trebuie sa indeplineasca.sa nu fie iritant si sa nu produca sensibilizari.gradul de finete a dispersilor.uleiurile vegetale. ulei de gasca +++ Ulei de masline. -Preparate diadermice sau transcutanate. Penetratia bazelor tip A/U.sunt preparate care pot asigura o absorbtie avansata a substantelor medicamentoase. amestec de parafina solida si lichida). ajung la sistemul circulator si manifesta o actiune generala sau sistemica. sunt urmatoarele: . sau de actiune superficiala . ulei de peste. proprietatile fizico-chimice ale substantelor medicamentoase si in special de scopul terapeutic urmarit. Bazele utilizate pot fi de origine diferită: naturala sau sintetica.marimea moleculara a substantelor medicamentoase.Preparate endodermice sau intradermice.sunt preparate cu actiune de suprafata.gradul de ionizare sau neionizare. Bazele sau excipientii constituie componenta de vehicul a preparatului. produc un efect local.sunt preparate care pun in libertate substanta activa dupa ce a patruns in structurile mai profunde ale pielii.compozitia si proprietatile excipientilor respectiv bazelor preparatului semisolid. preparatul poate avea proprietati hidrofile sau hidrofobe. de tipul de piele. pentru a deveni un preparat semisolid pentru aplicaţii cutanate. . Excipientii folositi pentru prepararea acestor baze trebuie sa fie semisolizi si sa se topeasca la temperatura pielii. patrund foarte putin in epiderm sau nu sunt absorbite de loc. de acoperire. Observatii.24 . . In functie de natura bazei de unguent. siliconii. . Urmarind (Harry) experimantal penetratia. Alegerea bazei pentru preparatul semisolid se face in functie de localizarea si stadiul afectiunii. bazele de unguent emulsii U/A. de regula sunt protectoare si emoliente. . grasimiile naturale.

. . de exemplu: hidrocarburi. In asemenea baze de unguent se pot încorpora substante solubile in solventi lipofili de exemplu: camfor. alb sau alb galbui. pe perioada conservarii si depozitarii.R. contin grasimi si uleiuri vegatale si animale.sa fie usor preparat. numai daca contin si un emulgator potirivit si nu se pot indeparta prin spalare cu apa de pe tegument.25 .sa nu fie gras si sa fie lavabil daca scopul terapeutic urmarit permite acest lucru. grase. Excipient simplu. daca este necesar.sa fie compatibil fizico-chimic cu substantele medicamentoase incorporate si sa asigure stabilitatea chimica si activitatea farmacologica in timp.in conformitate cu prevederile F. . in general nu pot încorpora apa. Unguent simplu). cu miros slab caracteristic. . Prin încorporarea apei. modificandu-se proprietatile ca baza.sa aiba afinitate fata de mantaua cutanata. alb-galbui. .sa nu produca deshidratarea pielii si sa fie emolient.X. In conformitate farmacopeea in vigoare. Exemple: Bază emulgator. Substantele active incorporate au mai mult o actiune de suprafata.sa cedeze rapid si complet substantele medicamentoase incorporate. formeaza emulsii de tip U/A stabile.1. .in recipiente bine inchise. se filtreaza. pulberile insolubule in apa sau in grasimi.Unguentum emulsificans FR X.). . baze emulsie apa/ulei (A/U). pot fi incorporate sub forma de suspensii. siliconi etc. (Unguentum simplex FR X. Daca contin emulgatori aceste baze pot încorpora apa si devin baze de unguente emulsii de tipul A/U. Caracteristicile principale ale acestor baze sunt: solubilitatea in uleiuri si lipsa de solubilitate in apa. (Excipient emulgator. dupa tehnologia de preparare prevazuta distingem: baze grase. Aceste baze produc la suprafata pielii un film protector. lipofile. Bazele grase sunt denumite si baze anhidre lipofile. . Preparare Adeps lanae anhydricus 10 g Vaselinum album 90 g Lanolina anhidra si vaselina se topesc pe baia de apa si se amesteca pana la omogenizare si racire. . (Baze hidrofobe. 5. de consistenta semisolida. Se obtine un unguent omogen. Ca urmare proprietatilor hidrofobe.sa aiba aspect placut. Alcoholum cetylstearylicum emulsificans 30 g Paraffinum liquidum 35 g Vaselinum album 35 g Componentele se topesc pe baia de apa si se amesteca pana la omogenizare si racire. Conservare . hidrocarburi. Preparare. de consistenta semisolida. Excipienţi hidrofobi. cum este vaselina. usor de achizitionat si la pret de cost convenabil.sa fie constituit dintr-un numar minim de componente . mentol. fenoli etc. si se amesteca pina la racire. Se obtine un unguent omogen. sau cele miscibile in grasimi. dependent de componentele excipientului. baze emulsie ulei/apa (U/A) si baze hidrosolubile. anhidre). cu miros slab caracteristic. la cel mult 25 °C. Preparare: componentele bazelor grase se topesc. Se foloseste ca baza de unguent gras.

Aceasta transformare reversibila izotermica este denumita de tixotropie. In recipiente bine inchise. Se obtine prin purificarea ozocheritei care este o hidrocarbura cu o compozitie complexa. fara miros si cu o slaba fluorescenta verde-albastruie. solutiile apoase sau hidroalcoolice. eter. Este un amestec constituit din trei parti de ulei de parafina si o parte de parafina solida. topita pe baia de apa. Observatii: excipientii pe baza de hidrocarburi sunt recomandati pentru: -prelucrarea unguentelor protectoare. cloroform. la cel mult 25 °C. Daca se adauga la unguetul simplu 1% colesterol. Datorita prezentei lanolinei anhidra in formula. ca atare sau asociat cu alte componente. onctuoasa. Vaselina alba. Vaselina alba. Solubilitate: usor solubil in acetona.vâscozitatea si consistenţa vaselinei este subordonat temperaturii. benzen. Rezulta emulsii de tip A/U. Supusa actiunii mecanice sau prin incalzire structura de gel este distrusa. se poate mari capacitatea preparatului pentru emulsionarea fazei apoase. conform FR X. denumite trichite.26 Se intrebuinteaza ca baza de unguent gras pentru incorporarea diferitelor substante medicamentoase cu actiune topica. formand emulsii de tipul A/U. Se utilizeaza ca baza de unguent grase. cu proprietati asemanatoare ca vaselina. Vaselina are o buna capacitate de intindere pe piele. este ductila. translucida in strat subtire. Punct de picurare: 38-55 °C. Dupa incalzirea la temperaturi ridicate. Vaselina cu colesterol. dar se reface dupa repaus de cca 24 ore. opaca in strat gros. la racire se obtin produsi cu viscozitate mai mare. daca incalzirea se face mai lent. practic insolubila in alcool. sulfura de carbon. la cel mult 25 °C. formeaza un film uniform pe piele. este stabila la pastrare si are un pret de cost scazut. Vaselina alba este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate. cu aspect omogen. Un alt dezavantaj consta in faptul ca vaselina este mai greu tolerata de piele si poate fi iritanta. . miscibila cu parafina lichida si cu uleiuri grase. o racire brusca duce dupa solidificare. Cerazina. Emulsioneaza pana la 200% apa. viscozitatea este mult scazuta. Unguentul de parafina. Dupa felul cum se executa racirea este influentata vascozitatea. Vaselinum album FR X. trebuie sa se prezinte ca un lichid transparent. Conservare . fara miros si fara gust. apa si glicerol. nu are afinitate fata de grasimile pielii. iar in timpul iernii pot deveni prea consistente si sunt mai greu de aplicat pe piele. obtinute din petrol.in recipiente bine inchise. Conservare. Se prezinta ca o masa alba. Este un amestec de vaselina cu colesterol sau oxicolesterol 1-5%. poate emulsiona apa. care formeaza o retea inauntrul careia este inglobata fractiunea fluida. purificate si decolorate. fara sediment. In timpul verii preparatele cu vaselina devin mai moi si apare riscul de separare a componentelor inclusiv a substantelor medicamentoase. este inerta fata de substantele medicamentoase. Este un excipient constituit din hidrocarburi. la produse cu vascozitate mai mare. Vaselina are structura de gel constituit din ace fine cu aspect cristalin. fara impuritati mecanice. filanta. Dezavantaje .

glicerol. ca ceara. alcool stearilic. Constituie bariera contra numerosilor agenti nocivi hidrofili cum sunt acizii. In functie de gradul de polimerizare si de radicalul organic se obtin produsi de polimerizare uleioase. Se poate asocia cu emulgatori. cetaceu. Se pot evita astfel o serie de manifestari cutanate. Incompatibilitatile pot fi evitate prin emulsionarea componentelor impreuna. siliciu si oxigen si cca 30% radicali alchilici sau arilici. Siliconii sunt relativ inerti si nu exercita o actiune terapeutica proprie. acid benzoic. Se pot asocia in unguente. mai ales neionogeni. colesterol. sulf. pune in valoare in primul rand proprietatile hidrofobe ale acestora. etc. flexibile si printr-o excelenta capacitate de intindere sau ungere. baze. -incorporarea: corticosteroizilor. etc. . ulei de sesam. in unguente destinate pentru pielea sugarului. Siliconii utilizati in practica farmaceutica sunt polimeri sintetici. acid salicilic. uleiuri. Prezinta incompatibilitate cu: ceara. Siliconii sunt termostabili. ingrasaminte. Utilizare – pentru prepararea cremelor lipofile. . alcoolul stearilic. In conformitate cu FR X. dermatoze profesionale. in special in unguente si in preparatele dermatologice semisolide de protectie. In instilatii in ochi siliconii irita mucoasa. acidul stearic. Utilizarea silicoanelor ca baze pentru preparate semisolide destinate căii cutanate. prezinta inertie chimica si proprietati hidrofobe. izopropranol 99%. Sunt prezente doua legaturi chimice: -O-Si-O-Si-O.legatura siloxan si legatura: -Si-C-. Excipienţi emulsie tip H/L. Uleiuri de siliconi sunt compatibile cu: alcool cetilic. alcool cetilic. Uleiurile siliconice se folosesc mai ales sub forma de preparate dermatologice de protectie. Baze emulsie apa în ulei..27 -realizarea unguentelor cu penetratie slaba. lanolina. Aceste baze se caracterizeaza printr-o consistenta moale. ambele extrem de stabile. etc.(A/U) Sunt amestecuri de diferite grasimi.Bazele emulsie apa in ulei se prepara prin dispersarea fazei apoase in faza grasa topita in care a fost incorporat emulgatorul si se amesteca pana la racire. Bazele cu siliconi nu vor fi utilizati acolo unde este nevoie o drenare libera sau pe piele inflamata sau care prezinta rosaturi. monostearatul de gliceril. untul de cacao. Siliconii fata de alte baze preparate cu vaselina acopera epidermul cu un film subtire si durabil fara sa modifice sensibilitatea tactila sau sa stanjeneasca respiratia pielii. Siliconii sau polioxanii Sunt polimeri inalti la care atomii de siliciu sunt legati intre ei prin intermediul oxigenului. vaselina. precipitat alb de mercur. Unguentul format din 30% ulei de silicon in vaselina are o foarte bune actiune protectoare. emulgatori sintetici. lanolina. ape saline. combinatii semiorganice macromoleculare care contin 70% elemente anorganice. apa. propilenglicol. ca substanta de acoperire. alcoli grasi superiori. Baze emulsie H/L au capacitate de patrundere moderata. ulei mineral. derivati de hidrocarburi care contin si emulgatori de tipul H/L. etc. acidul lauric. Fiecare tip ulei de silicon este caracterizat printr-o anumita vascozitate. in chirurgie. alcool stearic. La prepararea acestor baze se pot folosi: lanolina. etc. Contin apa sau solutii apoase ca faza interna dispersata inchisa cu un invelisi de grasime. etc. amestecate deobicei cu baze grase si cu emulgatori. monostearatul de polietilenglicol 400. Ambele faze trebuie sa aiba aproximativ aceeasi temperatura”. rasinosi sau de consistenta cauciucului. alcool concentrat. Preparare. detergenti. antibioticelor labile in mediul apos.

ionogeni sau neionogen. . In recipiente bine inchise.1%. . esteri ai acizilor grasi cu sorbitanul numiti: spanuri.00 g Aqua destillata 25. -cetilic. ferit de lumina. cetaceu. de culoare albgalbuie.28 Bazele emulsii de tip H/L. ceara. laurilsulfat de sodiu).B.L. Se obtine o masa vascoasa. Pentru obtinerea bazelor emulsii U/A. Prin topire pe baia de apa. la cel mult 25 °C. cu miros slab caracteristic. alcooli grasi superiori (-lauric. Dintre emulgatori neionogeni se utilizeaza: tweenuri. Ca si bazele lipofile. bazele emulsii de tip H/L nu se pot indeparta prin simpla spalare cu apa . se folosesc excipienti grasi care constituie faza uleioasa interna a emulsiei. uleiuri vegetale si minerale (ulei de parafina). Lanolina hidratata poate contine antioxidanti. . mirjurile. Exemplu: esteri partiali ai glicerinei. alcool cetilsterilic emulgator. (FR X. Lanolina hidratata este o baza emulsie H/L care se poate intrebuinta in amestec cu alte baze si la realizarea preparatelor semisolide de tip emulsie H/L. adica cea continua. FR X. (U/A). -sterilic). ferit de lumina la cel mult 25 °C. sub forma libera sau ca esteri cu acizi grasi (miristic. In recipiente bine inchise. Utilizat pentru prepararea cremelor hidrofile. favorizeaza patrunderea in piele a substantelor medicamentoase dizolvate in faza apoasa. obtinut prin topirea lanolinei anhidre pe baia de apa si adaugarea treptata si sub agitare continua a apei. Preparare Adeps lanae anhydricus 75. etc. filanta. alcooli grasi superiori.). sărurile de sodiu al esterilor alcoolilor grasi cu acidul sulfuric (exemplu: cetilsulfatul de sodiu. Dintre emulgatorii ionogeni se utilizează: săpunuri alcaline. lanolina hidratata separa doua straturi: stratul suprior lipidic si stratul inferior apos. palmitic etc). in concluzie: -emulgatori liposolubile. brijurile. astfel se transforma intr-o baza unguent emulsie A/U.Unguent simplu. onctuoasa. Exemple: Adeps lanae hydrosus. Unguentum simplex FR X. Conservantul pentru faza apoasa poate fi un amestec de nipagin-nipasol 0. Prin utilizarea emulgatorilor hidrofili se obtin baze emulsii de tipul U/A. La acestea din urma se adauga emulgatori de tip L/H. care constituie faza apoasa. izocolesterolul. Excipienţi emulsii tip L/H. Este o baza de absorbtie continand lanolina care are proprietati de emulsionare a fazei apoase. colesterol. de consistenta moale. datorita emulgatorului natural colesterolul. lanolina etc. Conservare. Conservare. alcool cetilic. cum sunt: vaselina. Baze emulsii ulei în apă. săpunuri de trietanolamină.Lanolina hidratată. Emulgatorii H/L folositi la prepararea bazelor de absorbtie sunt mai ales emulgatori neionogeni cu valoare H.00 g Lanolina hidratata este un amestec de 75% lanolina anhidra si 25% apa. lanosterolul continuti de lanolina. scazuta. stearilsulfat de sodiu. si apa sau solutii medicamentoase apoase. Tinand seama ca excipientul gras care alcatueste faza externa a emulsiei de tip H/L fiind miscibil cu grasimile pielii. care vor fi mentionati pe eticheta recipientului. fata de bazele de unguent lipofile anhidre prezinta o serie avantaje sub aspectul proprietatilor reologice si al capacitati de penetrare si cedare a substantelor medicamentoase incorporate.

00g Apa q.00g . preparat .00g Kalium carbonicum 2. Preparare Alcool cetilic (sau cetilstearilic) 12. Se obtine un unguent alb translucid in fir subtire.bazele emulsie ulei in apa se prepara prin dispersarea fazei grase topite in faza apoasa in care a fost in prealabil incorporat emulgatorul si se amesteca pana la racire.grasa” seboreica. Exemple: Baza III. 100. Formulă elaborată de Farmacia Clinicilor Universitare din Cluj-Napoca. Incompatibilităţi.00g Glicerol 15. unele antibiotice. saruri de metale (Pb.1 % amestec nipagin 75 % si nipasol 25 %). de exemplu amestec de nipagin si nipasol 0. Bazele de stearina sunt preparate de tip emulsie U/A obtinute prin emulsionarea stearinei intr-un vehicul hidroglicerinat cu ajutorul unui sapun de stearina ca: stearat de potasiu.prezinta inconvenientul unei stabilitati reduse datorita unor fenomene ca: dezemulsionare... Formula preparatelor semisolide de stearina sunt variate.00g Alcool cetilic topit pe baie de apa la 65-70 °C se introduce in fir subtire solutia apoasa de laurilsulfat de sodiu si glicerina. Ambele faze trebuie sa aiba aproximativ aceeasi temperatura”. Toate acestea au la baza un sapun. care in majoritatea cazurilor este sapun de stearina. stearat de amoniu. s. tempore”. cedeaza repede si integral substantele medicamentoase. Se completeaza cu apa distilata in care s-a dizolvat substanta conservanta (0. fenosept solutie 2%: 0. Preparate de stearina. invazia de mucegaiuri. Este lavabil. la nevoie se poate inlocui cu alcool cetilstearilic sau alte lipide asemanatoare ca consistenta. Baza III mai poate încorpora apa. Preparare Stearinum 25.29 Preparare (FR X) . sau solutii apoase medicamentoase. Crema de lapte. Se recomanda adaugarea de substanta conservanta.ex.. Aceste baze patrund usor prin piele. Pentru preparate semisolide (creme) destinate aplicarii pe piele . Aceste inconveniente pot fi inlaturate printr-o tehnologie de preparare si conservare adecvata. sub 25 °C.. ad. stearat de trietanolamine. (emulgator: stearat de potasiu). amestecandu-se energic pana la formarea gelului. Utilizare.00g Aqua 100. deoarece contine cantitati nici de substante grase in formula.00g Laurilsulfat de sodiu 1. Dezavantaje . Mn etc).00g Glycerolum 50. apoi intr-un ritm mai lent pana la racire. A se feri de ingheti.1%. Baze emulsie de stearină. Datorită prezenţei emulgatorului anionic prezinta incopatibilităţi cu acizi. Conservare in recipiente bine inchise. Faza interna grasa este alcoolul cetilic. săruri de cation organici. saruri de amoniu quaternar. Baza III este un hidroglicerogel de sapun emulsie cu proprietati emulgatoare de tip L/H datorita laurilsulfatului de sodiu. rancezire. cu miros slab caracteristic. se indeparteaza usor prin spalare si de aceea sunt denumite baze lavabile.5-1g% . etc pentru faza apoasa.

adica pana la incetinirea efervescentei. Se ia de pe foc. rezultat prin reactia de neutralizare dintre acidul stearic si carbonatul de potasiu . care in timpul prepararii cand masa este calda. Se adauga apoi treptat si amestecand continuu stearina topita la aceeasi temperatura. Preparatul este un gel de sapun-emulsie. se incalzeste stearina. Stearina se gaseste in exces fata de cantitatea de carbonat de potasiu luata in lucru. Se adauga in mici portiuni carbonatul de potasiu dizolvat in cca 6g apa si se amesteca continuu cu o bagheta sau un pistil pana la saponificare completa. Crema de stearină. se disperseaza ca picaturi fine. tarata. motiv pentru care aceste unguente sunt apreciate. Se obtine o crema de culoare alba. alba sau slab galbuie. sidefiu explicabil prin refracţia luminii in cristalele de stearina. se completeaza cu apa evaporata si se trece intr-un mojar incalzit si se amesteca pana la racire.00g Ammonium hydricum solutum 9. Stearina de fapt este un amestec de acizi grasi superiori. (Emulgator: stearat de amoniu).in situ”: 2CH3-(CH2)16-COOH + K2CO3 = 2CH3 –(CH2)16 . Cremele de stearina care contin ca emulgator stearatul de amoniu.. apa distilata si trietanolamina se incalzesc intr-o patentula emailata sau capsula de portelan pe baia de apa la 80-85 °C. Crema de stearina. emulgatorul fiind stearatul de potasiu.00g Glycerolum 13. astfel ca numai o parte din ea a reacţionat cu carbonatul de potasiu: dupa racirea preparatului picaturile de stearina se transforma in mici lamele sidefoase care la aplicarea preparatului se etaleaza pe suprafeţele respective dandu-le un aspect mat.00g Glycerolum 125. Emulgatorul stearat de trietanolamina rezultat in timpul prepararii prin neutralizarea .00g Glicerina. Dezavantaj: dupa un timp de conservare se coloreaza in galben. dupa racirea preparatului se incorporeaza uleiul odorat. cu miros slab caracteristic. Stearina se prezinta ca o masa dura sau pulbere cristalina onctuoasa.00g Geranii oleum V gttae Tehnica de preparare este ca si la formula precedenta.00g Apa 62. creme .vanishing” = care dispar. sunt mai putin alcaline decat stearatul de sodiu sau potasiu. glicerina si apa..00g Aqua 160. in cosmetica fiind baza cremelor de zi. amestecul se trece in mojar incalzit si se amesteca pana la racire.30 Intr-o capsula de capacitate mare.00g Trietanolaminum 1.COOK+CO2 + H2O acid stearic stearat de potasiu Stearatul de potasiu emulsioneaza restul stearinei. constituit in principal din acid stearic si palmitic. cu deosebire ca preparatul este considerat terminat cand dispare mirosul de amoniac. constituind o emulsie adevarata. de unde provine denumirea de crema de lapte. (Emulgator: stearat de trietanolamina) Preparare Stearinum 24. Preparare Sterinum 26.

-baze PEG. inprealabil cantarita si apoi incalzita.31 acidului stearic cu trietanolamina. tinand cont de eventulele incompatibilitati datorita emlgatorilor pe care contin. Se lasa in repaus timp de 10 minute. In realitate se formeaza un sapun constituit dintr-un amestec de stearat de mono-. sunt bine tolerate. penetrarea acestor baze este aproape inexistenta. Sunt miscibile cu apa. practicata la prepararea mucilagiilor. La prepararea lor trebuie tinut cont de faptul ca gelurile preparate din macromoleculele hidrofile nu se incalzesc ci se amesteca la temperatura camerei cu celelalte componenteale bazelor de unguente. carboximetilceluloza sodica. nipaginul si nipasolul. faza externa a emulsiei fiind apa si glicerina. alginat de sodiu. la loc racoros.si trietanolamina. se aduce amidonul. Aceste tipuri de unguent sunt mai putin hidrolizate in apa decat cele care contin sapunuri alcaline si nu irita pielea.00 g Glycerolum 93. In conformitate cu FR X. Bazele hidrofile pot fi: -baze hidrogeluri. La amestecarea hidrogelurilor intre ele sau diferite materii prime si excipienti se acorda o atentie deosebita incompatibilitatilor generate mai ales de caracterul ionogen al componentelor. In aceste baze se încorporeaza substante solubile in apa sub forma de solutii ca si substantele insolubile sub forma de suspensii. cu caracter gras (5-10%) Exemple: Glicerolat de amidon. Astfel de excipienti sunt: amidon. pectina. Proprietati: bazele cu stearina sunt preparate omogene. se spala usor cu apa. cedeaza destul de rapid si integral substantele medicamentoase.00 g Methylis parahydroxybenzoas 0. veegum. polietilenglicol etc. Preparare. FR X).: . Intrebuintari: Se intrebuinteaza fie ca atare ca emoliente sau ca excipiente pentru substantele medicamentoase. (Unguentum glyceroli.18 g Propylis parahydroxybenzoas 20 mg Aqua destillata 7. rezultand un gel de consistenta unui unguent.Bazele de unguent hidrosolubile se prepara in functie de caracteristicile componentelor respective”. deci pot fi utilizate pentru efecte de suprafata. Preparare: Amylum 7. di. metilceluloza.. se adauga glicerolul in prealabil incalzit pe baia de apa la 90 °C si . se adauga apa incalzita la aproximativ 70 °C si se tritureaza. Excipienţi hidrosolubili. bentonita.00 g Intr-o capsula de portelan. Ductibilitatea hidrogelurilor sau gelurilor cu PEG se poate inbunatatii prin adaos de alcool cetilic si alte materii prime. preparatul mai poate încorpora solutii apoase fara sa piarda consistenta din masa unguentului. agar-agar. Bazele hidrosolubile au actiune racoritoare. fiind obtinute in prealabil conform unei tehnologii corespunzatoare. Baze hidrosolubile. Pentru prevenirea invadarii cu microorganismea bazelor hidrofile se vor folosii conservanti antimicrobieni potriviti. Sunt constituite din excipienti hidrofili solubili in apa. sau care cu apa formeaza geluri coloidale. de culoare alba. Conservare: In recipiente bine inchise. carbopol. emulsioneaza restul stearinei in amestecul hidroglicerinat.

Se obtine un unguent de culoare alba. sau adaos de substanta lipidica: alcool cetilic. Tendinta de cristalizare este mai mare la componentul cu grad de polimerizare mai mare. practic insolubil in uleiuri grase. Prepararea pe baia de apa ar dura 4-5 ore. acid boric. higroscopic. Se utilizeaza ca excipient hidrosolubil.00 g 50. fara miros sau cu miros slab caracteristic. urmand a se indeparta intr-o mare masura in procesul de preparare al unguentului. Excipienţii (bazele) de macrogoli nu se pastreaza in recipiente din polietilena. Sininim: excipient cu polietilenglicoli. Prepararea se face pe sita la flacara mica pentru a favoriza hidratarea amidonului si dizolvarea lui in glicerina. cu aspect sidefos. triturandu-se . Se conserva ferit de lumina. cloroform.00 g Componentele se topesc pe baia de apa la aproximativ 60 °C si se amesteca pana la omogenizare si racire. Daca hidratarea amidonului se face numai cu apa se obtine un gel mai putin transparenta. De mentionat este faptul ca consistenta bazei este corespunzatoare la preparare. Se obtine un preparat semisolid omogen. Conform FR X: Proportia componentelor se poate modifica in functie de consistenta dorita. devine rigida si poate sa cristalizeze. Capacitatea de incorporare a apei poate fi marita pana la 15-18% prin adaugare de emulgatori liposolubili. in care se pot încorpora acid salicilic. Glicerolul de amidon este o dispersie coloidala fiind un hidroglicerogel cu caracter hidrofil. amestecand pana la gelificare. FR X. PEG-urle sunt buni solventi pentru multe substante medicamentoase. Glicerina. In recipiente bine inchise. dand un preparat-solutie. se incorporeaza in masa semifluida iar substantele solide insolubile. Se completeaza la 100g cu apa incalzita la aproximativ 70 °C si se amesteca pana la racire si obtinerea unei mase omogene. Prin conservare necorespunzatoare preparatul poate fi usor invadat de microorganisme. produs de descompunere a glicerinei. alcool. dând un gel cu aspect translucid. incolor. Ferit de lumina. se suspenda ca pulveri fine. In formula de mai sus apa este prevazuta ca un intermediu temporal.32 se continua incalzirea pe sita. dar in timp se intareste. solutie acetotartrat de aluminiu etc. In baza se pot încorpora apa sau solutii apoase pana la 10%. fara sa modifice consistena. Preparare Macrogol 400 Macrogol 4000 50. datorita caracterului ei higroscopic mentine umiditatea preparatului contribuind si la conservarea lui alaturi de nip-nip (amestec nipagin 75% si nipasol 25%) cu conditia ca gelul sa fie corect pastrat. deoarece preparatul se coloreaza si va mirosi de acroleina. Excipienţi cu macrogoli: Unguent cu macrogoli. vaselina etc. oxid de zinc. Prepararea lui se bazeaza pe proprietatea amidonului de a se hidrata si umfla puternic la adaugarea de apa fierbinte si de proprietatea glicerinei de a dizolva o parte din amidonul hidratat. aproape fara miros. Conservare. Solubil in apa. lavabil. de exemplu monostearatul de gliceril. Se recomanda ca la cateva ore de la preparare sa se omogenizeze unguentul pentru a evita inconvenientele mai sus semnalate. Prin dizolvare in apa se obtine o solutie opalescenta. translucid. Daca trebuie sa se incorporeze o cantitate mai mare de 10% solutie apoasa se inlocuesc 5 g macrogol 4000 cu 5 g alcool cetilic. Nu se va depasii temperatura de 120 °C. Substantele miscibile cu PEG-uri.

se adauga treptat restul de excipient topit si se amesteca pana la racire. sulf etc. se lasa sa se imbibe 24 ore. 15.00g 100. este foarte buna. .00g 1. 100.1%. ferit de lumina.00 g Se prepara ca si mucilagul de metilceluloza.33 cu o mica portiune de baza topita. Observaţii. este precipitat cu alcool de concentraţii mai mari de 40 grade. proprietate benefica in anumite afectiuni. schimbul cationic poate interveni si la asociere cu diferite substante medicamentoase. ihtiol.2% Aqua destillata q. Bentonita se adauga in mici portiuni peste apa incalzita. Cu stamicina si hidrocortizon prezinta o buna stabilitate.00 g Glycerolum 10. si nu calcică. se adauga apoi glycerina si se omogenizeaza pana la obtinerea unei mase de consistenta unui unguent. soluţii concentrate de electroliţi. neutru. hidrogelul prezinta numeroase incompatibilitati. Hidrogel de metilceluloza 5% Preparare. cloramfenicol. absorbind secretii ale plăgilor datorita fluxului osmotic inverse pe care il provoaca pe tegumente.00 ad Boratul de fenilmercur (fenosept) se amesteca cu apa. Se obtine un hidrogel anorganic. nitrofural. Încorporarea diferitelor substanţe in gelul de metilceluloza se face la temperatura camerei. balsam de Peru. metale grele. factorul de acantoza se apropie de unitate.00g 10.00 g Aqua destillata q. Preparatele cu PEG cu grad de polimerizare mai scazut. slab opalescent. Methylcellulosum 5. sulfamide sub 10% (preparat tip solutie). Conservare . care se incalzeste la temperatura 70-80 °C. au proprietati desicante. Bazele-PEG se pot asocia cu anestezina. Pentru preparare se va utiliza numai bentonita sodica. fenoli.s. deshidratante. Toleranta cutanata a preparatului semisolid cu PEG.s. Bentonitele se comporta ca si schimbatori de cationi. Ca conservat antimicrobian se va utiliza nip-nip 0. Hidrogelul este dens. Hidrogel de bentonita15%. ad. Prezinta incompatibilitaţi cu taninuri. Preparare Bentonitum (IX) Glycerolum Solutio Fenosepti 0. Hydrogelum methylcellulosi 5%. miscibil cu apa la temperatura ambianta.in vase bine inchise. Din acest motiv.

(FR X) Descriere FR X. dozele terapeutice maxime pentru substantele toxice si pentru cele puternic active sunt aceleasi cu cele folosite in cazul preparatelor farmaceutice administrate intern. Bujiurile (cereoli.5 x . GENERALITATI. In cazul supozitoarelor. Ovule sau globule (ovule vaginale) au forma sferica sau ovoidala. cristale sau bule de aer. adaptat administrarii vaginale. Aspect: Supozitoarele. In secţiune longitudinala. .nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule. pentru acţiune locala sau/si generala. lungimea de 20 – 30 mm si masa de 2 – 3 g pentru adulti si de 1 – 2 g pentru copii. care contin doze unitare din una sau mai multe substanţe active si sunt destinate administrarii pe cale rectala. sau globule sunt preparate similare cu supozitoare. bacili) au forma de cilindru cu diametru mic ascitit la un varf. ovala etc. au forma sferica. Este o forma farmaceutice mai putin folosita in terapeutica actuala.34 SUPPOSITOARE.: Supozitoarele (supozitoare rectale) au forma cilindro-conica sau torpila. adaptat administrarii uretrale. lungimea de 5 – 10 cm. Ovulele. Definiţia FR X: Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide. masa de 2 – 4 g (ovulele preparate cu unt de cacao sau cu grasimi semisintetice neutre) si masa de 5 – 12 g (ovulele preparate cu masa gelatinoasa) Bujiuri (supozitoare uretrale) au forma de cilindri ascutiti la un capat. diametrul bazei de 8 – 10 mm. OVULE. diametrul de 2 – 7mm si masa de 2 – 3 g. examinate cu lupa 4. ovulele si bujiuri trebuie sa aibă un aspect omogen si sa-si păstreze forma si consistenta la temperatura camerei.

de exemplu. Faza de absorbţie este influenţat de coeficientul de partaj (hidrofil sau lipofil). ..35 Avantajele pe care prezinta pentru acţiune locala si generala: -supozitoare: -pot produce o acţiune locala in cazul medicamentelor: laxative. exista pericolul manifestarii unor efecte energice sau chiar toxice. Venele inferioare sunt localizate langa sfincterul anal. Pentru acţiune la distanta se prelucreaza sub forma de supozitoare rectale substanţe medicamentoase cu acţiune sedativa. datorita unor interventii chirurgicale pe aparatul digestiv. → Acţiune locala. sau alte motive. Imediat dupa eliberarea substanţei medicamentoase din supozitorul administrat. -bujiuri. -se evita administrarea pe cale bucala a substantelor medicamentoase cu miros si gust neplacute. de tehnologia aplicata etc.mucoasa rectala in cazul sugarilor este foarte sensibila si resorbtia substantei medicamentoase din medicament poate fi masiva. -ovule sau globule vaginale permit administrarea substanţelor active pentru acţiune locala pe mucoasele respective in concentraţii terapeutice corespunzatoare. Mecanismul de absorbţie a substanţelor active din supozitor. venele hemoroidale medii si vena hemoroidala superioara. de substanţe auxiliare. antispastica. sfinctere relaxate. dezinfectante. ca antiseptice. -permit introducerea in organism a unor substante medicamentoase care nu pot fi administrate prin tractul gastrointestinal din cauza unor afectiuni. antihemoroidale. -se realizeaza o absorbţie foarte buna la nivelul mucoasei rectale (~ 100 %). . putand duce la intoxicatii. anestezice locale. de particularitaţile pacientului (de ex.permit admininistrarea substantelor active pentru acţiune locala la nivelul uretrei. de baza de supozitor. adica se realizeaza resorbţia intercelulara. -substanţele medicamentoase administrate pe aceasta cale. diaree). antimicotice etc. antihelmintice. antiinflamatoare. prezenta hemoroizilor). In general acţiunea supozitoarelor rectale este considerata pe acelaşi plan ca si medicaţia pe cale orala. Supozitorul rectal – introdus in anus este inpins de sfincter in ampula rectala unde se topeste sau se dizolva. astringente. hormoni. de ex. vasoconstrictoare periferice etc. -reprezinta o cale usoara de administrare a medicamentelor la copii. cele mijlocii inconjura regiunea mijlocie a rectului iar cele superioare se gasesc in partea de sus a rectului. evitand bariera hepatica. de solubilitatea si gradul de ionizare al substanţei active. hemostatice.supozitoarele nu pot fi administrate in unele leziuni locale ale rectului (noduli hemoroidali. -la unele substanţe active efectul este mai prompt decat in cazul administrarii per os. acestea ajung fie in celulele epiteliale ale peretelui intestinal realizand o resorbţie intracelulara. iar ovulele in cazul leziunilor vaginale. dupa absorbtie patrund direct in circuitul sanguin. de prezenta tensioactivilor. In situatia existentei unor leziuni locale mucoasele nu mai joaca rolul de membrana selectiva. fie ca difuzeaza in spatiile intercelulare ale peretelui intestinal si ajung direct in capilarele sanguine. Absorbţia substanţelor medicamentoase se face prin venele hemoroidale inferioare. inclusiv anticoncepţionale locale. emoliente. analgezica. -se evita inactivarea unor substanţe medicamentoase care daca ar fi administrat per oral s-ar descompune sub acţiunea sucurilor digestive. antireumatica etc. antipiretica. de concentraţia stabilita de o parte si de alta a membranei. Dezavantaje: .

trigliceride semisintetice etc eliberaraea substantei active se petrece numai dupa topirea supozitorului. care sa permita dizolvarea supozitoarelor. se remediaza aceasta deficienta. In conformitate cu FR X: In functie de caracteristicile substantelor active si de efectul terapeutic urmarit se folosesc: -excipienti (baze) liposolubile. in concluzie o actiune terapeutica necorspunzatoare. sa fie neutri). . sa fie conservabili. sa aiba compatibilitate cu substantele medicamentoase cu care se asociaza. In schimb vena hemoroidala superioara este legata de vena porta care conduce la ficat. respectiv hidrofobe de ex. care exista in unele baze semisintetice. resorbtia lor prin penetratia mucoasei rectale fiind mai usoara. Bazele se comporta similar si in cazul ovulelor sau globulelor vaginale.36 Venele hemoroidale inferioare si medie sunt legate de vena cava inferioara. Prin asocierea de emulgatori. respectiv metabolizate la prima trecere prin ficat. bujiuri: sa fie inerti din punct de vedere farmacodinamic. COMPONENŢII SUPOZITOARELOR. ovule. respectiv baze de supozitoare. ocolind bariera hepatica. substanţe auxiliare. Cerinte fata de baze sau excipienti pentru supozitoare. iar substanţele medicamentoase trec din aceste vene direct in circuitul sanguin. La realizarea acestor forme farmaceutice se pot folosi si substanţe auxiliare de ex. Pentru aceasta este necesara prezenta unei cantitati minime de umiditate. sa nu irite mucoasa. . . sa posede inertie chimica (sa nu contina grupe usor reactive. agenti tensioactivi. conservanti antimicrobieni. contactul cu sucurile intestinale se face mai dificil. astfel resorbtia este intarziata. . In cazul bazelor hidrosolubili. de ex. Intrucat particulele substantei medicamentoase sunt inconjurate cu un film lipofil.sa aiba un interval potrivit intre punctul de topire si cel de solidificare. iar substanţele medicamentoase in parte sunt supuse transformarilor biochimice. unt de cacao.sa fie stabile din punct de vedere fizic. Sub aspect practic nu sunt diferenţe mari si semnificative intre cele doua tipuri de baze. bujiuri. In caz contrar. substantele active sunt eliberate treptat pe masura dizolvarii supozitoarelor. Resorbtia depinde in mare masura de proprietatile excipientilor folositi si a substantelor auxiliare inclusiv de tehnologia de realizare. adsorbanti. -excipienti (baze) hidrosolubile. sau sa se dizolve in contact cu mucoasele. Componenţi: substanţe medicamentoase (substante active). de ex. excipienţi sau baze. Constituenţii sub aspect calitativ trebuie sa corespunda prevederilor din FR X.: -masa gelatinoasa. dizolvarea partiala si concomitent resorbtia partiala a substantelor active. este de asteptat. in cazul bazelor liposolubile. -grasimi semisintetice neutre. OVULELOR.: -unt de cacao. diluanti.sa aiba un punct de topire in jurul temperaturii corpului in cazul celor care cedeaza prin fuziune substanta activa. Excipienţi. Astfel. ovule. -amestec de polietilenglicoli. respectiv mucus.

37 . Intervalul dintre punctul de topire si solidificare este mic cea ce permite evitarea sedimentarii pulberilor dispersat.nu emulsioneaza apa. emulgator tip A/U. colesterol 1 – 2 %. adica forma stabila.sa posede plasticitatea necesra incat sa poate fi modelat. Asociat cu unele substanţe pot scadea punctul de fuziune. Descriere. Se comercializeaza sub forma de placi. Se caracterizeaza prin absenta acizilor grasi cu greutate moleculara mica sau nesaturata. Pentru a marii capacitatea de emulsionare a apei.5 °C). 18 °C forma γ (gama).existenta mai multor modificari de puncte de fuziune diferite: . topire si turnare. In cazul in care se asociaza cu substante care scad p. compatibil cu multe substante medicamentoase. stearic) si nesaturati (oleic) si mici cantitaţi de acizi grasi liberi. In recipiente bine inchise. . . galbuie.5 – 35.cu p. Masa estarinum. FR X. grasa. Unt de cacao. casanta. 34.cu p. .t. la loc racoros. Nu trebuie sa prezinte miros ranced.t. o separa de mucoasa si absorbtia devine deficitara. fara gust si fara miros. sinonim: Butyrum Cacao. Se prezinta ca o masa alba. Cacao oleum. avand lantul de la C11 pana la C17-18. Este un amestec de mono-. Se conserva in recipiente bine inchise. Usor solubil in benzen. Incorporarea substantelor insolubile in excipient se face sub forma de suspensie. Principalele tipuri sunt A. Daca masa devine sfaramicioasa si nu se mai leaga. glucoza). Contine grupari –OH libere (grupare cu caracter hidrofil) si poate emulsiona solutii apoase. B. se poate asocia cu lanolina (maxim 10%). sau se prelucreaza prin adaugare de pulberi inerte (sachar lactis. 28 – 31 °C forma β̀ (beta prim). -dezavantaje: .t. . care prin incalzire devine lichid incolor sau slab galbui.cu p. in prezenta a 1 – 2 % lanolina sau colesterol. Solubilitate. E si unele asocieri ale acestora. puţin solubil in alcool.5 – 35 °C forma β (beta). Este un amestec de trigliceride ale acizilor grasi saturati (palmitic. Masa grasa solida. Excipienţi liposolubili. Punct de topire: 30 – 35 °C. presare.in organism dupa ce se topeste inconjoara faza dispersata. La temperatura de 25 °C se inmoaie si la 32 – 35 °C se trece in forma lichida.t. Conservare. D. poseda consistenta solida la temperatura camerei si se topeste usor la temperatura corpului. eter de petrol. C. ulei de ricin.t.t. se asociaza maxim cu 5% ceara.cu p. cu miros de cacao si gust aromat. 33. (Tipul BC are p. sau prelucrarea in prezenta unui emulgator de tip A/U. Untul de cacao prezinta unele: -avantajele: usor de prelucrat. chiar prin malaxare. Oleum Theobromatis.formarea de eutectice cu unele substante (camfor). eter. se adauga putin ulei de ricin si masa devine maleabila. C17H25 – COOH). eventual prelucrat prin comprimare. . ferit de lumina. Pentru a remedia scaderea punctul de fuziune se adauga cetaceu sau ceara. Lichidele nemiscibile si insolubile in unt de cacao se prelucreaza sub forma de emulsie A/U. . di.si trigliceride ale acizilor grasi saturati (C11H23 – COOH. Untul de cacao este grasimea obţinta din seminţele de Theobroma Cacao L. (Sterculiaceae). practic insolubil in apa. presat sau turnat in forme. cloroform. Se prelucreaza . blocuri sau fragmente. 21 – 22 °C forma α (alfa). se rancezeste greu. etc.

vitamine. Massupol. Lasupol G. Vascozitatea masei topite este apreciabila. asociat cu mici cantitati de alcool superior sau uleiuri hidrogenate.05 % elimina acest inconvenient. antibiotice. obtinute prin sinteza partiala. nu este iritant. Se prelucreaza prin topire-turnare si presare. Ca dezavantaj: prezinta tendinta de a se crăpa. Masa gelatinoasa. dar poate fi inlocuit cu propilenglicol. Din aceasta categorie de excipienti fac parte: . Masa de supozitoare sintetica. Manolenul. constituita in mare parte din trigliceride de acizi grasi vegetali cu catena formata din 12 – 18 atomi de carbon cu proportii variate de gliceride partiale. in special la preparate cu destinatia pentru ţarile calde. Este un amestec de alcoli grasi esterificati cu acidul ftalic. Contine esteri partiali si integrali ai glicerinei cu acizi grasi polivalenti rezultati din oxidarea parafinelor. cand se influenteaza negativ capacitatea de gelificare a glicerinei. este stabil. substante grase. dă supozitoare cu rezistenta mecanica buna. cu punct de fuziune 39 °C. Emulsioneaza apa mai bine decat untul de cacao. In acest scop se utilizeaza geluri hidrosolubile.P. Apa si substanţele insolubile in ulei se incorporeaza in masa topita si se agita pana aproape de temperatura de solidificare. Foile taiate in fragmente mici sau granulele de gelatina se lasa in contact cu apa pana aceasta este absorbita in intregime. Obtinut din lanolina hidrogenata. Nu se preteaza la prelucrare prin modelare. Emulginul A. Este constituit din monostearat de propilenglicol. 34 – 37 grade C. sorbitol sau manitol. .. asigurand astfel o resorbtie buna a medicamentelor. Excipienti (baze) hidrosolubili. Masa gelatinoasa prezinta avantajul ca poate încorpora lichidele miscibile cu apa ca si substantele nemiscibile cu apa.masa gelatinoasa. Masele Witepsol (Masele Inhausen). . Ftalatul de cetil are p. Ulei de arahide hidrogenat.t. Ca substante formatoare de geluri servesc gelatina si sapunurile in asociere cu glicerina. iar la temperatura corpului in conditiile fiziologice se fluidifica. 34 – 35 °C sau/si punctul de solidificare. alb galbuie. Masa obtinuta se aduce peste glicerina usor incalzita si amestecul se mentine pe baia de apa pana la completa dizolvare. Excipienţii solubili in apa pun in contact direct substanta activa cu mucoasa. Se prelucreaza numai prin topire si turnare. apoi se toarna in forme. Temperatura la care se incalzeste amestecul sa nu depaseasca peste 60 °C. prezinta vascozitate suficienta pentru prelucrarea substantelor active in supozitoare. Se prelucreaza prin topire si turnare.t. si cel de solidificare si nu da amestecuri eutectice cu substantele prescrise. care imprima preparatelor flexibilitatea si rezistenta la rupere. care la temperatura camerei prezinta o consistenta solida. Cu adaos de 3% aerosil. Glicerina are rol de a impiedica evaporarea apei.gelurile de coloizi hidrofili si produse sintetice care se dizolva sau se disperseaza in apa datorita proprietatilor lor hidrolfile. Prezinta interval mic intre p. Sunt mase grase. dar un adaos de polisorbat 80 (Tween 80) 0. se poate marii vascozitatea.. Este un amestec de trigliceride indeosebi ale acidului lauric cu un adaos de monostearat de gliceril cu rol de emulgator A/U. Este bine tolerat. Incorporeaza 100% apa. Incorporeaza apa. . inodora.t.38 prin topire si turnare. Masa alba.. uleiuri eterice. Se completeaza apa evaporata si se strecora continutul prin tifon. p. Supolanul. solida. FR X prevede prepararea acestui excipient la prepararea ovulelor ca baza (excipient) conform formulei: Gelatina 2g Glycerolum 10 g Aqua destillata 4g Preparare. precum si presare.

in functie de conservare daca se evapora apa. acid tanic. Unele baze de acest tip pot potenta absorbtia substantelor medicamentoase! Uilizarea se face cu precautie. metale grele etc. Se folosesc polisorbati. Avantaje: . acid salicilic. pentru a se evita introducerea bulelor de aer. care se scade din apa prevazuta in formula si solutia obtinuta se incorporeaza in masa gelatinoasa. Macrogoli 1. -lichidele nemiscibile se amesteca cu masa calda triturand in scopul emulsionari. sulfamide. camfor etc. uniformizand amestecul inainte de turnare. nu poate fi prelucrata la rece.asigura o resorbtie buna a substantelor medicamentoase.E. prezinta incompatibilitatile gelatinei (tanin. ferit de lumina. altfel rezulta supozitoare fisurate datorita concentrarii rapide. iar formarea amestecului se va face in jur de 40 °C. Incorporarea substantelor. Macrogolii nu se pastreaza in recipiente de polietilena sau bachelita. respectiv: Macrogoli prevazut in FR X. Supozitoarele cu PEG pot sa cedeze sau sa absoarba umiditatea din jur. Postanal (Germania). Aceasta depinde nu numai de umiditate si temperatura ambianta ci si de produsii folositi.000 sunt mase solide sau cu aspect ceros. Dezavantaje: .(CH2 – O – CH2)n – CH2 – OH in care . de culoare alba sau albgalbuie. sinonim: Carbowax.). Scurol (Franta). practic insolubili in eteri hidrocarburi (parafina lichida) si uleiuri grase. Se foloseste sapunul de sodiu. deoarece gelatina actioneaza ca emulgator.. Sunt conservate in recipiente bine inchise. ihtiol. cu formula generala: HO – CH2 . cetone si cloroform. esteri ai acizilor grasi cu sorbitan (spanuri). P. Supozitoarele si ovulele preparate cu PEG se obtin prin topirea masei in care se incorporeaza substantele active dizolvate sau suspendate si se toarna in forme negresate.. stearati de polioxietilen (Myrj). in special stearatul de sodiu. Excipientii autoemulsionabili sunt baze care au capacitatea de a produce emulsii si de a se dispersa in apa. produsele se intaresc si crapa. cunoscute sub diferite denumiri: Macrogoli. Majoritatea au caracter hidrofilic si dau emulsii de tipul U/A.. Unele substante au tendinta de a cristaliza in sanul masei de ex. silicone etc.G. Bazele cu PEG dau incompatibilitati cu sarurile de argint. Sunt foarte solubili in apa. tumenol etc. Ca baze solubile pentru supozitoare se utilizeaza polimeri ai oxidului de etilen. Desi PEG-urile au punct de topire ridicat (50 – 60 °C) sunt solubli in secretia mucoasei rectale si vaginale. fenobarbital. Racirea trebuie sa se faca lent. alcoli. Sunt polimeri de condensare ai oxidului de etilen cu apa. de lungimea lantului molecular. Masa gelatinoasa este un mediu bun pentru dezvoltarea microorganismelor.39 Dezavantajul consta in rezistenta mecanica redusa. omogenizandu-se bine inainte de turnarea in forme. . se mucegaesc usor. -substantele solubile se vor solubiliza in cantitatea minima de apa necesara. -substantele solide insolubile se incorporeaza sub forma de suspensie. Polietilenglicolii. –se disperseaza 1 g agar in 29 g apa. Se pot folosi singuri sau asociati cu alte baze de supozitoare. se adauga 0. Sapunul. -substantele lichide vascoase solubile ca: ihtiol. Carbowaxuri.) si ale glicerinei (borax.iritant pentru mucoase. – folosit din timpurile cele mai vechi pentru supozitoare.500 si 4. Se foloseste la prepararea supozitoarelor cu actiune laxativa. fara miros.n” este numarul mediu al gruparilor de oxietilen. cu gust slab dulceag higroscopice. Substantele solide in prealabil vor fi fin pulverizate.3 g bicarbonat de sodiupentru neutralizare si se sterilizeaza. prin triturare usoara cu masa racita aproape de solidificare. Gel de agar. Excipient (baze) autoemulsionabili (emulsionabili). chinina. Higroscopicitatea descreste cu cresterea greuatii moleculare. esteri. Ca excipient pentru supozitoare si ovule se preteaza tipurile cu vascozitate mare cu greutate moleculara 4000-6000 si in amestec. se incorporeaza in masa gelatinoasa inca suficient de calda.

fenosept etc. OVULE SI BUJIURI. OVULELOR. d-prin tehnologie de comprimare. e-preparate obtinute prin liofilizare.500. -se face individual. de culoare galbena care se disperseaza in apa. Se poate asocia cu lanolina sau cu PEG 1. apa distilata 3 g.X. TEHNOLOGIA DE PREPARARE: SUPOZITOARE. fisuri etc. p. Este compatibila cu majoritatea substantelor medicamentoase administrate pe cale rectala si asigura o cedare mai prelungita. Myrj 52 (stearat de polioxietilen 40) se prezinta ca o ceara solida cu punct de topire 40 grade C.). (Preparare/fabricare). la cel mult 25 °C.5 x). Verificarea calitati supozitoarelor urmareste: -control organoleptic. Producţie. cu HLB 16. -aspectul suprafeţei (luciul. Alte tipuri de baze (excipienti) dispersabile in apa sunt o serie derivati de celuloza (metilceluloza. matitatea.40 Polisorbatul 61 (polioxietilensorbitan monostearat) are proprietati lipofile si hidrofile aproape egale. -controlul comportarii la topire pentru supozitoare preparate cu baze lipofile. -control fizic: -controlul omogenitatii (cu lupa 4. -determinarea punctului de topire (fuziune). Prepararea supozitoarelor. Formula citata: Myrj 52 a 91. Conservare. 55 – 60 °C.R. t. -controlul uniformitatii masei. ovule sau bujiu (procedeul are loc la temperatura ambianta). BUJIURILOR. -timpul de inmuiere a supozitoarelor lipofile. c-prin turnarea masei topite care se gaseste aproape de punctul de solidificare in forme metalice.5 g ceara de albine 3 g. Pentru conservarea masei gelatinoase se folosesc conservanti ca nipagin. Supozitoarele se conserva in recipiente bine inchise. b-prin presarea masei solide in tipare de supozitoare. Aceste preparate trebuie sa fie de buna calitate si sa corespunda prevederilor F. -controlul chimic: -determinarea concentratiei substantei medicamentoase prin dozare. -forma. CONTROLUL SUPOZITOARELOR. nipasol.5 g dioctilsulfosuccinat de sodiu 0. -control reologic: . -controlul solubilizarii la supozitoare preparate cu baze hidrofile. de culoare alba. -mirosul. -culoarea. Ambalarea supozitoarelor. Se prezinta ca o masa ceroasa. Prin formarea unei emulsii U/A permite difuzarea usoara a substantelor active. solubila in apa. CMC-Na) asociate cu tensioactivi. ovulelor si bujilor se realizeaza prin prin urmatoarele procedee principale: a-prin modelarea manuala (este un procedeu depasit). -dimensiunea.

Are punct de topire 90-100 °C. -controlul capacitatii de penetratie. Sta la baza prepararii cerazinei.R.X. Vaselina alba. Se recomanda la prepararea unguentelor de protectie.Alcool cetilic. -Paraffinum liquidum FR X. -Cerurile microcristaline se obtin din petrol brut cu vascozitate ridicata. -determinarea plasticitatii cu ajutorul plastometrelor. se obtine dintr-o ceara naturala. Prezinta o culoare de la galbui pana la brun. Suppositoria metronidazoli F.R. -Vaselinum album FR X. care determina marimea sarcinii in g/cm care modifica structura acestuia. onctuoasa la pipait. PARTEA PRACTICA(conform ÎNDREPTARULUI PRACTIC) Exemple oficinale: Suppositoria glyceroli FR X. solida cu structura microcristalina. in urina etc. sau parafina solida este un amestec de hidrocarburi saturate solide. Monoalcooli saturati. fara miros si fara gust. -Parafinum. -controlul biodisponibilitatii substantei medicamentoase – de exemplu se determina concentratia substantei medicamentoase in sange. In stare topita se amesteca cu ceara. -Ozocherita. Se prezinta ca o masa alba. . Se foloseste in proportie de 2-5% pentru a mari consistenta unor unguente. Sunt constituite din n-parafine si izo-parafine. Hidrocarburi.X. Anexă la preparatele farmaceutice semisolide SUBSTANTE FARMACEUTICE UTILIZATE LA PREPARAREA EXCIPIENŢIILOR PENTRU PREPARATE SEMISOLIDE.41 -controlul rezistentei mecanice. Compusi cu functii alcoolice. -Cerazina. este o baza de unguent constituita dintr-o dispersie de polietilena in ulei de vaselina obtinita printr-un procedeu special. Parafina lichida. -Plastibaza. -control de disponibilitate farmaceutica: -urmareste controlul cedarii substantei medicamentoase din preparat. purificate. are o consistenta moale sau solida sieste constituita din hidrocarburi parafinice saturate cu greutate moleculara mare. Prezinta inertie chimica. sinonim: ulei de parafina. . ulei de vaselina. grasimi si cetaceu. -controlul microbiologic – dupa F. este o parafina obtinuta prin purificarea ozocheritei care este o hidrocarbura mai complexa. obtinut la distilarea petrolului. stabilitate mare. pret de cost scazut.

cu gust slab dulce.3 propantriol. de culoare alba sau albgalbuie. . parafina lichida si uleiuri grase. Conservare. -Amylum FR X. Lichid sirupos. Actiunea terapeutica si intrebuintari. cu formula generala: HO–CH2-(CH2–O–CH2)n–CH2–OH. . Sorbitol. Lanolina anhidra. obtinut din carispele plantei Zea Mays L. (Gramineae). carbowax. practic insolubil in cloroform.Sorbitolum FR X.Methylcellulosum FR X.) (Gramineae). Solubilitate: miscibil cu alcool si apa. Foarte usor solubil in acetona alcool. amidon de cartofi. Polizaharide. Solubilitate. aproape incolore.Cholesterolum FR X. Alcooli nesaturati.Alcool stearilic. ferit de lumina. Descriere. (Solanaceae). 2% sorbitol are aceeasi eficienta ca si 10% glicerol . Se utilizeaza sub forma de gel. in care . putin solubil in acetona. descompune penicilina. Amidonul practic insolubul in apa intre 8 si 15 grade Celsius. Alcool catilsterilic. FR X.5 ml apa. . Adaugat unguentelor mentine plasticitatea. cu miros slab caracteristic. Conservare.Glycerolum FR X.Adeps lanae anhydricus.Alcoli din lana. Metilceluloza. apa si cloroform. Fiind higroscopic deshidrateaza pielea si de aceea se va dilua cu apa.. In recipiente bine inchise. in 25 ml alcool. fara miros cu gust slab dulceag.n” este numarul mediu al gruparilor de oxietilen. Amidon. Macrogolii nu se pastreaza in recipiente din polietilena sau din bachelita. (Triticum vulgare Vill. Macrogolii sunt polimeri de condensare ai oxidului de etilen cu apa. higroscopice. amidon de porumb. uleiuri grase si volatile. Polialcooli. Nu se va asocia cu tiamina. . higroscopice.Macrogola FR X. Alcoholes lanae. Colesterol (colesterina). Sinonime: MC. Amylum Solani. Lubrifiant folositintrarectal in combaterea constipatiei.2. limpezi. inpiedicand pierderea apei din unguentele emulsii.Alcoholum cetylstearilycum FR X. higroscopic. usor higroscopica. Macrogolii 200 si 400 sunt lichide vascoase. eter. . Macrogoli. Inactiveaza bacitracinain baza de unguent. Se prezinta ca o pulbere microcristalina alba. fara miros. amidon de grau. Solubil in 0. Incompatibilitate: este nemiscibil cu lanolina si vaselina. Descriere. fara miros si cu gust dulceag. Amylum Tritci. practic insolubil in cloroform si eter. Conservare. obtinut din cariopsele plantei Triticum aestivumL. Glicerol (glicerina) sau 1. Amylum Maydis. incolor. practic insolubil in eter. . . In concentratii mai mari (40%) nu permite dezvoltarea microorganismelor. cu gust mai intai dulce . in recipiente bine inchise. Macrogolii 1500 si 4000 sunt mase solide sau foite cu aspect ceros. Sinonome: polietilenglicoli. Formeaza cu acidul boric si cu tetraboratul de sodiu solutii acide. limpede. obtinuti din tuberculii plantei Solanum tuberosum L. apoi amar si usor arzator.42 . . In recipiente bine inchise. tyloza.

Esteri ai acizilor grasi cu glicerol se afla in stare naturala asociati in produsele grase animale sau vegetale din care sunt separati.43 . Conform FR X: . . higroscopica. acid salicilic. sarurile lor si esterii acizilor grasi. greu solubil in glicerol. Amestecuri de gliceride naturale. Acidul stearic este utilizat ca materie prima la prepararea bazelor de unguente. In recipiente bine inchise.Alcool polivinilic sub forma de gel constituie baze deunguente hidrofile pentru incorporarea diferitelor substante medicamentoase [derivati de hidrocortizon. Emplastrul de plumb. agent de consistenta si emolient. Se disperseaza in apa formand solutii coloidale vascoase. In recipiente bine inchise.stearina” se intrebuinteaza acidul stearic. Saruri ale acizilor grasi cu oxizi metalici. Carboximetilceluloza sodica (CMC-Na) este sarea sodica a policarboximetileterului de celuloza. Monostearatul de glicerol Se utilizeaza ca agent stabilizator. alba sau alb-galbuie. Masa dura sau pulbere cristalina onctuoasa. Stearina este un amestec de acizi grasi superiori.. Este un amestec de saruri de plumb cu acizilor grasi din axungie si din uleiul de floarea soarelui. concentratia solutiei (%m/m) si temperatura la care se determina vascozitatea. limpezi sau opalescente. Carboximetilceluloza sodica. Esteri ai acizilor grasi. cu miros slab caracteristic.4). cu gust mucilaginos. Descriere.Pe eticheta recipientului trebuie sa se mentioneze denumirea substantei.Stearinum FR X. Sinonime: Acidum stearicum. . Punct de topire: 56-70 °C. numit si oleina si acidul stearic sau stearina. acid benzoic. In antura se gasesc in special sub forma de gliceride. Conservare. Se folosesc ca baze de unguente hidrofile. fara miros. neiritante pentru piele. Sinonim: Carmellosum. . antibiotice etc. si cu cedare rapida.5) si acid palmitic (C15H31-COOH Masa relativa 256.Carbopoli. vascozitatea aparenta (in milipascali-secunda) sau codul corespunzator vascozitatii. unguente si lotiuni. Stearina. Subt polimeri de carboxivinil cu greutate moleculara foarte mare. Conservare. gudroane. ihtiol. in creme. solubila in alcool.Acizii grasi.Alginati.]. potasiu sau trietanolamina. Se utilizeaza sarurile solubile ale acidului alginic care este un produs obtinut din algele brune. cloroform si eter. Acidum stearinicum. Practic insolubil in alcool. In aceasta grupa se includ acizii grasi.. Usor solubila in cloroform si eter.Carboxymethylcellulosum natricum FR X. . . Monolaureat de gliceril (Tegin 0) Eeste un emulgator neionogen de tipul U/A. . Se pot încorpora substante ca: iod. Cand se prescrie . practic insolubila in apa. In farmacie cei mai utilizati sunt: acidul oleic. ferit de umiditate. Se prezinta ca pulbere granuloasa sau fibroasa. alba sau slab galbuie. Solubilitate. constituit in principal din acid stearic (C17H35-COOH Masa relativa 284. Grasimile animale. acid boric etc. la prelucrarea cremelor cu stearati: de amoniu. Monolauratul de glicerol (Masupol) Este un emulgator neionogen care actioneaza si ca agent de consistenta. Compusii cu functii acide.

Cetaceu (spermaceti). Este o ceara cu aspect cristalina purificata. Se prezinta ca un lichid uleios limpede. bine inchise.(Ceruri).X. Descriere. eter si putin solubil in alcool. de ricin. Se folosesc uleiuri: de floarea soarelui. [Euphorbiaceae]. Este un ulei gras purificat orin racire la zera grade. palmitic. la rece. cu miros caracteristic si gust slab perceptbil. . obtinut din ficatul proaspat sau conservay prin frig al pestelui Gadus morrhua L. Densitatea relativa: 0. In recipiente bine inchise. Miscibil in orce proportie cu eter. ferit de lumina. Uleiurile vegetale se utilizeaza asociate cu baze grase foarte vascoase sau sau de consistenta solida. carora le scad punctul de topire si le fac mai emoliente si mai usor de intins pe piele.ulei de peste. . FR X. migdale. produs onctuos cu punct de topire 36-38 °C sau uleiul de ricin hidrogent. miros si gust caracteristic. Nu rancezesc asa de usor si au afinitate fata de grasimile pielii. bine inchise. . benzinasi ulei de terebentina. sesan. aspect omogen. la loc racoros. Cetaceum. In recipiente pline. prin presare la rece si centrifugare sau prin alte procedee mecanice. cu miros si gust de peste. Jecoris oleum . si a altor specii de Gadus [Gadidae]. greu solubil in alcool si insolubil in apa. ferit de lumina. ferit de lumina. Se foloseste uleiul de arahide hidrogenat. eter si ulei terebentina. Descriere. [Compositae]. ferit de lumina. timp de o saptamana.Helianthi oleum. Conservare. iar la –16 °C se prinde intr-o masa albicioasa. pline. [Linaceae]. Solubil in cloroform. Uleiul de ricin este un ulei gras obtinut prin presare la rece a semintelor plantei Ricinus communis L. In recipiente pline. Solubilitate. Lichid uleios. din semintele fara pericarp ale plantei Helianthus annuus L. Prezinta miros slab si gust caracteristic. la loc racoros. cloroform. cloroform si eter. Uleiul de in intins in strat subtire pe o placa de sticla si tinut la temperatura obisnuita. Se prezinta ca un lichid limpede. Solubila in solventi organici si insolubula in alcool si apa. galben-deschis. In recipiente bine inchise.44 Axungia (Grasimea de porc. Adeps suilus) este constituita din trigliceride ale acizilor stearic. Lichid limpede. greu solubil in alcool. de culoare galben-aurie.Ricini oleum FR X. Miscibil cu acid acetic. Dezavantaj: uleiurile se rancezesc usor. FR X. . Grasimile vegetale. datorita continutului in vitamine.917-0. Intra in compozitia unguentelor epitelizante. Foarte usor solubil in benzina.R. de seminte de bumbac etc. incolor. cu miros slab caracteristic. Ulei de in este un ulei gras obtinut prin presare la rece a semintelor plantei Linum usitatissimum L. oleic. Se obtin prin saturarea partiala sau totala a acizilor grasi nesaturati din molecula gliceridelor. (Physetheridae) si in care predomina palmitatul si miristatul de cetil. Prin racire la zero grade se tulbura. Conservare. care provine din cavitatile craniene si pericraniene ale caselotului Physeter macrocephalus L. Ulei de floarea-soarelui este un ulei fix obtinut. sau Physeter catodon L. germeni de porumb. masline. Conservare. flexibila si transparenta. Racita la –16 °C ramane limpede. O eventuala coloratie sa nu fie mai intensa etalonului de ciloare indicat de F. vascos. Grasimile si uleiurile vegetale hidrogenate. Are consistenta moale. alcool absolut.924. galben. cloroform. continand vitaminele A si D. Esteri ai acizilor grasi cu monoalcool. la loc racoros. de in.Lini oleum. Conservare. Solubilitate. culoare alba. Asociat cu alcool cetilic sau cu lanolina creste capacitatea de a emulsiona apa. formeaza o pelicula elastica. sinonim: untura de peste. limpede. uleios.

cu miros slab caracteristic de miere. la rece. Esteri ai acizilor grasi cu sorbitol. Polisorbat 80. 14.0% hidrocarburi corespunzatoare alcoolilor de ceara si cantitati mici de alcoli liberi si sitosterina. de asemenea şi rolul lor într-un preparatul medicamentos conceput pentru o anumită afecţiune dermatologică. # In exemplele de mai sus au fost prezentate în parte excipienţii pentru preparate topice. Conservare. Solubilitate. practic insolubil in benzina. Polysorbatum 80 FR X. de culoare galbena. hidroxipalmitic si cerotic. Ceara galbena este produsul obtinut prin topirea Fagurilor de albine (Apis melifica.45 Descriere. metanol. Nu este iritant sau alergic. in recipiente bine inchise. Usor solubil in cloroform. Observatie. pH = 5 – 7 (50 % m/V). Descriere. eter. . alcool. Spanurile sunt esteri partiali ai acizilor grasi cu sorbitol ca si Polisorbatii (Tweenuri). Lichid vascos. este miscibil cu uleiuri grase si volatile. la loc racoros. cand se coloreaza.. Usor solubila in benzen. eter de petrol si sulfura de carbon. fara gust. sunt intrebuintat in proportie de 5-10% in diverse baze de unguente in scopul de a le marii capacitatea de incorporare a apei. lucios. practic insolubil in apa. Conservare. In recipiente bine inchise. Topita pe baia de apa se prezinta ca un lichid limpede. Sinonime: oleat de sorbimacrogol 300. incolor. ferit de lumina. Masa solida sub forma de placi cu aspect uniform. Solzi sau masa alba cu aspect cristalin si structura lamelara. cel putin in jumatatea superioara a masei. confera preparatelor un aspect omogen. Conservare. miscibila in stare topita cu parafina. sidefii. solubil in alcool incalzit la 70 °C. Este supus autooxudarii la aer si lumina. Diluata cu apa produce prin agitare o spuma abundenta. care sunt combinatii complexe ale spanurilor cu polietilenoxizii. tween 80. ferit de lumina. Miscibil cu acetat de etil. Solubilitate. apa. Cera flava FR X.Topit pe baia de apa se prezinta ca un lichid limpede.0% si cel mult 75. Intra in compozitia unguentelor emoliente. Anual se controleaza aspectul in stare topitasi indicile de peroxidal produsului. solubila in eter prin incalzire. cu miros slab caracteristic si gust slab amar urmat de o senzatie de caldura. Nu rancezesc si nu produc iritatii sau sensibilizari. la cel mult 25 °C. Punct de topire:62-65 °C. Ceara are proprietati slabe emulgatoare. monoleat de polioxietilen–80 sorbotan. In recipiente bine inchise.0% acizi grasi liberi. copolimerizati cu aproximativ 20 de molecule de oxid de etilen pentru fiecare molecula de sorbitol sau sorbitan. limpede. greu solubila in alcool prin fierbere. cu fractura mata si granuloasa de culoare galbena sau brun-deschis. Punct de picurare: 43-50 °C. cu miros slab caracteristicsi gust fad. Se intrebuinteaza ca excipient pentru unguente cu rolul de a ridica punctul de topire. vaselina alba si uleiuri grase. eter.0% esteri ai alcoolilor superiori (C2632) cu acizii palmitic. Descriere. Solubilitate. Umectat cu alcool sau cu ulei vegtal devine usor pulverizabil. tensioactiv neionic constituit dintr-un amestec de monoesteri ai acidului oleic cu sorbitolul sau cu anhidridele acestuia (sorbitan). cloroform si uleiuri volatile. onctuoase la pipait. 12. Se foloseste in unguente emulsii (A/U) ca emulgator si stabilizator. galben pana la galben-brun. Apideae). care cliveaza usor in foite translucide. eter de petrol si parafina lichida. toluen si uleiuri grase. Contine 70. cloroform. ferit de lumina. creme si produse cosmetice. Excipenţii folosiţi in formularea preparatelor dermatologice sunt mult mai numeroşi si diferiţi ca structura chimică.

46 TEHNOLOGIA PREPARATELOR SEMISOLIDE PENTRU APLICATII CUTANATE. parafina ceara etc) amestecata cu o cantitatemica din componenta usor fuzibila sau lichida (uleiuri). Se adauga apoi treptat celelalte componente in ordinea descrescanda a punctelor de topire. colesterol etc) se amesteca cu componentele moi (ex. c . In farmacie preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate se realizeaza dupa prescriptie magistrala eliberat de medic si dupa formulele din farmacopee in vigoara. Topirea se realizeaza intr-o capsula de portelan sau patentula emailata. Pregatirea excipientului (bazei). dependent de proprietatile fizico-chimice ale subtantelor medicamentoase prescrise. Tehnologia de prepare distinge urmatoarele faze: a – pregatirea bazei de unguent. continuand triturarea pana la formarea emulsiei. cu geluri obtinute din macromolecule hidrofile. faza uleioasa fluidificata prin incalzire. in general se face prin amestecarea componentelor care de multe ori au stare de agregare. ceara. micsorand astfel temperatura necesara fluidificarii amestecului. cetaceu. Dizolvarea sau dispersarea substantelor medicamentoase in excipient (baza). d – ambalarea. Relizarea preparatelor semisolide destinate căii cutanate. evitandu-se solidificarea partiala a unor componente. In cazul in care excipientul nu este indicat se utilizeaza una dintre bazele inscrise in farmacopeea in vigoare. In cazul bazei emulsie. dupa modul indicat mai sus Preparea bazelor hidrofile de ex. punct de topire sau picurare foarte diferit. se face prin amestecarea componentelor la temperatura camerei. etichetarea. continuind triturarea. pentru a elimina eventualele descompuneri cauzate de temperatura mai ridicata.omogenizarea preparatului semisolid. urmarind in permanenta omogenitatea amestecului. In timpul lucrului se curata peretii mojarului si pistilul. Acestea din urma scad punctul de topire al componentelor ce se topesc la o temperatura mai ridicata. Se practica si procedeul cand toate componentele grase sunt aduse in capsula sau patentula emailata. de scopul terapeutic urmarit. prin flambare) si se tritureaza pana la racirea amestecului. . In formula magistrala de obicei se prescrie baza care urmeaza sa fie folosit la preparat. fara incalzire. Amestecul topit se se filtrează prin tifon intr-un mojar incalzit (ex. parafina. In cazul bazelor in care componentele lipofile au punct de topire ridicat (ex. In acest caz se produce o actiune de dizolvare a componentelor solide de catre cele lichide. b – dispersarea substantelor medicamentoase in baza de unguent. pe baia de apa. In cazul prepararii bazei emulsie in faza externa se va dizolva emulgatorul potrivit la care se va adauga faza dispersata in portiuni mici. cu o cartela sau spatula din plastic. inclusiv interfazic. de preferinta pana la racirea amestecului. depozitarea. In astfel de cazuri se va mentiona ca adnotatie pe reteta baza folosita la realizarea preparatului semisolid. Se topeste mai intai componenta cu punctul de topire cel mai ridicat (colesterol. se aduce in mojarul incalzit si se amesteca cu faza apoasa incalzita la aceeasi temperatura ca a fazei uleioase (cca 70 °C). parafina lichida) si se topesc la temperatura moderata. e – control de calitate.

. Se poate evita acest inconvenient prin prelucrarea substantei active sub forma de suspensii. flexibile sau din plastic. . . capsule de portelan.25 %. se realizeaza in mori pentru preparate semisolide. adica substante care ar putea intra in reactii chimice cu vasul metalic. Omogenizarea preparatelor de acest gen in cantitati mici se realizeaza prin operatia de triturare in mojar. Substantele moi. sa fie rezervate exclusiv acestui scop. . .Substantele insolubile se disperseaza in baza. .Substantele usor solubile in apa dar insolubile in grasimi. vase din plastic.prin intermediul unui solvent volatil (eter.dizolvarea substantelor active in baza topita. pulverizate la gradul de finete dorit. . . . glicerol 3 g.Pentru prepararea cantitatilor mici de preparate semisolide pentru aplicatii cutanate se folosesc placile de sticla. In acest caz solutia obtinuta se amesteca cu baza topita dupa care se urmareste inlaturarea prin evaporare a solventului. Preparatele semisolide de tip solutii se pot obtine prin: . sub forma de suspensie. La concentratii prea mari de substanta medicamentoasa exista riscul ca aceasta sa cristalizeze la racire.In preparatele semisolide emulsii ca conservant se adauga p-hidroxibenzoat de metil (75 %) si p-hidroxibenzoat de propil (25%). In farmacie la tehnologia de preparare a preparatelor semisolide pentru aplicatii cutanate cel mai des se utilizeaza mojare de portelan si pistil de diferite marimi actionat manual sau electric. apoi se adauga in mici portiuni restul de baza. Nu se va folosi vase din metal la realizarea preparatelor semisolide in care sunt prescrise saruri de mercuri. emulsii sau suspensii. patentule emailate (smaltuite). se dizolva in apa si se disperseaza in baza in functie de scopul terapeutic urmarit sub forma de emulsie de tipul A/U sau U/A. cu ulei de parafina sau cu o portiune egala de baza de unguent (dupa caz topit) pana se obtine o dispersie omogena ca o pasta fina. Aparatura. acid salicilic etc. Se recomanda ca ustensilele folosite ce servesc la realizarea formei farmaceutice semisolide pentru aplicatii cutanate. in concentratie 0. ca adnotatie. la faza apoasa. luata in lucru in cantitatea egala cu cantitatea de solutie apoasa de incorporat.47 Substantele medicamentoase pot fi dispersate in baza sub forma de solutii.1-0. Cand masa de pulbere este mai mare de 5 % este mai preferabil sa se lucreze cu baza topita intr-un mojar incalzit.).Extractele se dizolva intru-un amestec de alcool 1 g. solubile sau miscibile cu baza se pot amesteca in mici portiuni pana se obtine un unguent omogen. cloroform etc.Substantele volatile se adauga la sfarsit in baza racita. portelan sau metal. triturand de fiecare data pentru a obtine un preparat omogen. Cantitatile mici de pulbere aproximativ 1-5 %. apa 6 g si din aceasta solutie se ia cantitatea necesara pentru dizolvare sau reluare in solutie dupa care se emulsioneaza. .Lichidele nemiscibile cu baza se emulsioneaza. spatule metalice. aparat de omogenizare actionat eletric de tip robot bucatarie. . mori cu discuri orizontale sau cu valturi. se tritureaza cu o mica portiune de ulei gras vegetal. Omogenizarea cantitatilor mai mari de preparate semisolide pentru aplicatii cutanate in laboratoare si industrie. Omogenizarea preparatelor semisolide pentru aplicatii cutanate.Preparatele-emulsii A/U se prepara de obicei cu ajutorul lanolinei anhidre.Cantitatea de apa utilizata pentru dizolvarea substantei medicamentoasa va fi mentionata pe reteta de catre farmacist.

. preparatele pentru aplicatii cutanate destinate pe pielea grav lezata. La introducerea preparatelor semisolide pentru aplicatii cutanate in recipiente se va avea in vedere evitarea formarii golurilor de aer in masa lui care poate provoca degradarea sau alterarea lor.. În FR X ed. securizate. iar in final se clateste cu apa lipsita de microorganisme. insotit de prospect pentru pacient. şi anume: . Etichetare. FR X. apare prima dată o monografie distinctă pentru unguente oftalmice. inscriptiont extern si va contine toate elementele de identificare.daca preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate sunt sterile se conserva in recipiente sterile. Ambalare. Literatura de specialitate indica prepararea produselor semisolide cu antibiotice pe calea aseptica. Conservare. De asemenea. continand toate datele de identificare. preparatele semisolide oftalmice şi Supliment 2004. PREPARATE SEMISOLIDE STERILE. astfel asigura conservarea preparatelor pe o perioada mai indelungata. Conservare. indicatii si utilizare.. Ambalarea unguentelor se realizeaza in recipiente bine inchise din material plastic si in tuburi metalice sau din material plastic. 1993. Determinari: . In conformitate cu FR X. pe arsuri si pe pielea sugarilor se prepara cu baze de unguent cu proprietati emulsive sau peliculogene. Condiţionare. realizate in laboratorul farmaciei vor purta eticheta cu chenar rosu. include pe lângă codiţii de sterilitate şi aspecte farmacotehnice. indicatii de administrare si conservare.Unguentele care se aplica pe plăgi.Metode de preparare a produselor farmaceutice sterile”. trebuie sa fie sterile. sau alt agent sterilizant. ed 1993. Umplerea tuburulor se realizeaza cu ajutorul preselor manuale sau mecanizate. inchise etanş.48 In scopul dezinfectarii aparatura se spala cu apa clorinata.preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate sterile sunt obtinute din materii prime si prin metode de preparare care le sigura sterilitatea si care evita contaminarea microbiana” si se realizeaza conform prevederilor in capitolul .. Preparatele semisolide sterile se conserva in recipiente sterile. Tuburile realizate din metal sau material plastic protejeaza preparatul semisolid pentru aplicatii cutanate de actiunea agentilor atmosferici. Supliment 2004: . indica ca temperatura de conservare cel mult 25 °C.daca preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate contin apa sau alte componente volatile se conserva in recipiente inchise etanş. Preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate. depozitare. Pe eticheta se mentioneaza . în care aceste preparate farmaceutice semisolide sunt definite ca preparate sterile Pentru unele preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate FR X.preparat steril”.. Apa de spalare sau tampoane de stergere de pe aparatura se folosesc pentru insamantare pe medii de cultura spre a verifica eficienta eliminarii microorganismelor. formaldehida. Preparatele industriale vor fi conditionate in ambalaj primar si secundar. inchise etans. . pentru a asigura sterilitatea acestor preparate. se folosesc metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei contaminari ulterioare cu microorganisme”.masa sau volumul eliberat: preparatele conditionate in recipiente unidoza trebuie sa corespunda acestei determinari. Suplimentul 2004 precizează: . dupa FR X. securizate. impiedica pierderea apei prin evaporare.

instrumentar metalic fara suduri cu cositor.. Potrivit FR X. hartie de filtru etc). Anumite materiale din sticla. portelan sau metal se aterilizeaza la 121-124 °C timp de 20 min. Sterilizarea prin caldura uscata se efectuaza. cum sunt pansamentele chururgicale si produsele analoage.. ● Sterilizare cu vapori sub presiune. Produsele de sterilizat sunt introduse in recipiente care apoi sunt inchise pentru a impiedica o contaminare ulterioara.” ● Stearilizarea prin caldura uscata. acestea trebuie prevazute in monografiile respective din FR X.. in care aerul a fost inlocuit cu vapori de apa sub presiune. Eficacitatea metodei de sterilizare depinde de natura produselor.. Se pot folosi si alte conditii de temperatura si de timp a caror eficacitate este dovedita.sterilitate: daca pe eticheta se mentioneaza ca preparat steril.49 . Metoda de sterilizare se alege in functie se proprietatile fizico-chimice ale produselor.Prin sterilizare se intelege distrugerea sau indepartarea microorganismelor vii in forma vegetativa sau sporulata”. capabile sa se dezvolte in conditii adecvate.. trebuie masurate cu o precizie de ± 2 °C si respectiv ±10 kPa. Ca indicator biologic se pot folosi sporii de Bacillus subtilis. de obicei. pulberi. se sterilizeaza in recipiente care asigura penetratia vaporilor de apa. In conformitate cu definiţia FR X: . Verificarea sterilitatii se efectuaza pentru produsele farmaceutice in conformitate cu capitolul .Metoda se foloseste pentru produsele rezistente la caldura si pentu produsele neapoase. la160 °C cel putin 3h. Durata minima a sterilizarii se masoara din momentul in care se realizeaza conditiile prevazute pentru sterilizare. Potrivit prevederile FR X: . a caror eficacitate este dovedita. Temperatura si timpul de sterilizare se aleg in functie de natura produsului de sterilizat. de gradul si natura unei eventuale contaminari microbiene si de conditiile in care a fost preparat produsul de sterilizat respectiv Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune si sterilizarea prin caldura uscata sunt metodele cele mai sigure si trebuie folosite ori de cate ori natura produsului o permite.: . la 121 °C cel putin 15 minute sau la 115 °C cel putin 30 minute. in forma vii sau sporulate.Prin sterilitate se intelege absenta microorganismelor. in timpul sterilizarii. Ca indicator biologic se pot folosi sporii de Bacillus stearothermophilus. Pansamentele chirurgicalese sterilizeaza de obicei. de obicei. pentru evitarea anumitor modificari in calitatea acestora. prin care aerul incalzit circula astfel incat sa asigure o repartitie uniforma a caldurii in tot spatiul de sterilizare. la 170 °C cel putin 1h sau la 180 °C0 cel putin 30 min. Se efectuaza in autoclave incalzite electric sau cu gaz. FR X . Se efectuaza in etuve incalzite electric. . In scopul obtinerii unui produs steril. trebuie sa corespunda acestei determinari.Controlul sterilitatii” din FR X. acestea trebuie sa fie prevazuta in monografiile respective din FR X. pentru pansamentele chirurigicale si produse analoage ale acestora (materiale filtrante din textile. materiale de laborator din sticla sau portelan.Metoda se foloseste ori de cate oeri este posibil pentru preparatele apoase. Se pot folosi si alte conditii de temperatura si de timp. Sterilizarea se efectuaza. la 134-138 °C timp de 5 min. Temperatura si presiunea din interiorul autoclavului. Materialele poroase. care nu pot fi sterilizate cu vapori sub presiune: produse uleioase. se recurge la diferite tehnici de sterilizare.

. Solutile sunt trecute prin filtre sterile confectionate din derivati de celuloza. Sterilizarea cu oxid de etilen necesita instalatii speciale si un personal cu experienta in domeniul respectiv care asigura eficacitatea si securitatea operatiunilor. dioxid de carbon). Potrivit FR X metoda se foloseste in cazul solutiilor termolabile. solventii. Diametrul porilor membranelor filtrante trebuie sa fie de cel mult 0. recipiente si solventi in prealabil sterilizati. toate operatiunile se efectuaza in conditii aseptice”.echipamentul de lucru al personalului. respectind precautile impuse de acest mod de lucru. ● Prepararea pe cale aseptica se foloseste in cazul produselor care nu pot fi sterilizate in recipientul final. Supliment 2004 sunt: unguente. timp. Asepsie = conditie in care microorganisme sunt absente. ustensilele. Ca indicator biologici se pot folosi sporii de Bacillus subtilis var. acesta se foloseste diluat cu un gaz inert (de ex.: metoda se foloseste pentru produsele care nu rezista la temperaturile ridicate necesare sterilizarii cu vapori de apa sub presiune sau sterilizarii prin caldura uscata si care sunt compatibile cu gazul sterilizant. substantele. Dupa FR X. Observatii.. Sterilizarea trebuie urmata de o desorbtie in conditii care permit ca gazul rezidual sau produsii de transformare ai acestuia in produsul sterilizat sa fie in concentratie inferioara concentratiei susceptibile de a provoca efecte toxice in cursul folosirii produsului. Monitorizare. Toate operatiile se efectuazain conditii aseptice. Preparatele oftalmice semisolide. . Eficacitatea sterilizarii cu oxid de etilen este in functie de concentratia acestuia. materiale plastice sau din produse sinterizate sau din combinatii corespunzatoare ale acestora. In conformitate cu FR X.50 ● Sterilizare prin filtrare. niger sau sporii de Bacillus stearothermophilus. In vederea indepartarii microorganismelor. Gazul sterilizant folosit de obicei este oxidul de etilen. care apoi se inchid etans. Aseptic = steril.Verificarea parametrilor critici ai sterilizarii: temperatura. razelor ultraviolete etc. de timpul de expunere si de umiditatea si temperatura din instalatiile folosite. creme sau geluri sterile destinate aplicarii pe conjunctivă. . Contin una sau mai multe substante active dizolvate sau dispersate intr-o baza de unguent corespunzator si au un aspect omogen. lipsit de microorganisme (medicamente. filtrarea se efectuaza prin filtre baceriologice sterile sau prin membrane filtrante sterile. Deoarece oxidul de etilen este inflamabil in amestec cu aerul.22 micronmetru. Produsul filtrat se introduce. compartimente de preparare etc). presiune. in recipientele in prealabil sterilizate. Preparate oftalmice semisolide potrivit FR X. tehnica de lucru. realizata cu ajutorul caldurii. Trebuie verificata integritatea filtrelor inainte si dupa filtrare. Filtrele sau membranele filtrante folosite nu trebuie sa cedeze din componentele lor si nu trebuie sa interactioneze fizic sau chimic cu produsul de sterilizat. ● Sterilizare cu gaz. umiditate. se efectuaza cu ajutorul unor instrumente sau a unor aparate adecvate. in conditii aseptice. In unele cazuri sterilizarea prin filtrare si prepararea pe cale aseptica se pot asocia cu folosirea unor conservanti antimicrobieni. in conditiile prevazute de FR X. Metoda presupune (FR X) ca . concentratia gazului sterilizant. sau prin membrane filtrante sterile confectionate din polimeri sintetici sau esteri celulozici. recipientele trebuie să fie sterilizate in prealabil. ultrasunetelor. verificarea eficacitatii sterilizarii se efectuaza cu ajutorul unor indicatori biologici”.

inchise etans. La realizarea preparatelor oftalmice semisolide se folosesc baze neiritante pentru mucoasa conjuntivala. securizate. cloramfenicol. si nici o particula nu trebuie sa aiba dimensiunea maxima mai mare de 90 μm. in recipiente sterile. Substantele active se incorporeaza in bazele respective. tetraciclina. bacitracina. Preparatele oftalmice semisolide pot fi de asemenea conditionate in recipiente unidoza corespunzatoae. . pliabile sau insotite de o canula. pentru a identifica particulele mai maride 25 μm. Prin această metodă se obtine un preparat steril. antioxodanti. se pastreaza la cel mult 25 °C. kanamicina. Antibioticele ca: streptomicina. conservanti antimicrobieni adecvati). stabilizanti. preparatele oftalmice semisolide conditioneaza si se pastreaza. Preparatele oftalmice semisolide trebuie sa corespunda prevederilor din monografia . intr-un strat subtire pe o lama de microscop. nu mai mult de 20 particule pot sa aiba dimensiunea maxima mai mare de 25 μm si nu mai mult de 2 dintre ele. Fiind vorba de preparat steril. x 200 – x 500). neomicina. rifampicina etc. Supliment 2004.Unguentele oftalmice sunt preparate farmaceutice semisolide. dupa care: pentru fiecare suprafata corespunzatoare celor 10 μg substanta activa solida. din FR X. Se pot folosi substante auxiliare (de ex. fara risc de contaminare. natamicina. In fabricarea preparatelor oftalmice care contin particule dispersate se va aplica o tehnologie adecvata care va asigura o marime controlata a particulelor si adecvata modului de utilizare. Dupa FR X. apoi cu un ocular grosisment mai mare (de ex. sterilizate. Furnizorul de regula indica conditiile de conservare. cu un continut maxim de 5 g preparaet. Preparatele oftalmice semisolide sunt conditionate in tuburi de capacitate mica. Interpretarea rezultatelor se face dupa limitele admise in FR X. tuburile sterile inchise etans. trebuie sa fie securizate.. Preparate semisolide cu antibiotice. ranilor. x 50). eritromicina. Supliment 2004 si sub aspectul unui preparat steril. Recipientele sau terminatiile tuburilor au o forma care usureaza administrarea. dupa care: . gentamicina. care se aplica pe mucoasa conjunctivala” si se prepara in conditii asptice. nistatin (stamicina). Literatura de specialitate pentru aceste produse recomandă metoda: prepararea pe cale aseptica. Conditionare. sterile.Preparate oftalmice” (Ophthalmica). Determinarea marimii particulelor: . Tuburile trebuie sa fie bine inchise pentru a preveni contaminarea microbiana. pot sa aiba dimensiunea maxima mai mare de 50 μm.. aplicatii cutanate. 1993. bolilor de piele etc.51 O alta definitie este data de FR X ed. necesar scopului terapeutic urmarit. clortetraciclina. Utilizare: extern. Initial intreaga proba va fi examinata cu un ocular de grosisment mic (de ex. arsurilor (cand pielea este grav lezata). care contin maxim 5 g preparat.se intinde usor. o cantitate de preparat corespunzatoare la cel putin 10 μg substanta activa solida. se administreaza sub forma de preparate semisolide datorita eficientei lor in tratamentul afectiunilor ochiului. sub forma de solutii dizolvate sau de pulberi micronizate dispersate uniform. Se examineaza la microscop toata suprafata probei. Conservare.

Daca unguentul se consuma repede (2 . mai ales in cazul unguentelor ce se pastreaza mai mult timp sau sunt destinate unui tratament mai indelungat si cu actiune de durata. Toate operatiile se efectuaza in conditii aseptice.0g M. . 100. Extern. materialele filtrante etc. se aplica 2x/zi Se tritureaza eritromicina cu alcool si se disperseaza aseptic in emulsia prelucrata cu restul componentelor..0g Laurilsulfat de sodiu 2. Substanţele insolubile dispersate în excipient pot atinge concentraţii mari. vor fi sterilizate cu vapori sub presiune.000 timp de cateva ore.S. Observatii. unguent simplu (vaselina-lanolina) etc.boxa aseptica”. Unele antibiotice difuzeaza mai bine in baze de unguent emulsi decat in excipienti grasi. 1:20.. respectiv. dupa procedeul descris mai sus. ustensilele. in functie de scopul urmarit. pe arsuri sau pe pielea s ugarilor se prepara pe cale aseptica. vehiculi: baze de unguent. (ultraviolete). Verificarea sterilitati se efectuaaza in conformitate cu prevederile FR X. Preparate semisolide cu substanţe solide.. raze U. atmosferici microoraganismele. Substanţele insolubile dispersate în excipient. . Unguent. de ex. Unguentele care se aplica pe rani. Substantele. sau dupa un alt procedeu de aseptizare sau sterilizare.52 Ca baze la aceste unguente sunt indicati excipienti anhidrii ca vaselina. in FR X figureaza la monografia Phenylhydrargyri boras. Locul de preparare se va dezinfecta cu fenosept (borat de fenilmercur.0g Aqua destillata q. inclusiv manusile de cauciuc. recipientele. f. ad. Prepararea unguentelor cu antibiotice se efectuaza in conditii de asepsie perfecta. intrun spatiu amenajat acestui scop asa zisa . sticlaria de laborator. cloroform sau eter. protejat de lumina. Exemplu: Rp. s. Se elibereaza in recipiente sterile.3 zile) si se urmareste o actiune de profunzime sau se administreaza in acnee. mercasept). în paste. PASTE. sa fie sterilizate in prealabil. enzimele inactiveaza antibioticele. Ambalajele pentru conditionarea unguentelor sterile. care nu se pot steriliza la etuva se vor dezinfecta prin stergere cu alcool. Se pot folosi diferite procedee de aseptizare pentru aer. Preparat aseptic. solutii izotonice sau solutie tampon. D.000 sau cu alte solutii dezinfectante. tratamentul acneei. Eritromicina 1. deoarece produsii de rancezire (peroxizii) inactiveaza rapid antibioticele. Aceste preparate conţin substanţe insolubile dispersate în excipient.spatiu aseptic” .0g Alcool 3.camera aseptica” sau . atunci se poate folosi un excipient in compozitie caruia se va asocia o cantitate mica de apa distilata.0g Propilenglicol 10. Echipamentul personalului. până la 50 60 la %. constituie o formă de suspensie semisolidă. Nu se vor utiliza baze de grasimi de animale sau vegetale.V. solventii. sau prin prealabila mentinere in solutie de fenosept 1:20. Agentii fizico-chimici si biologici. in autoclav.0g Alcool cetilic 15.0g Ceara 1.

În preparat se pot încorpora extracte din plante cu proprietăţi cicatrizante. Pasta obţinută se prezintă ca o masă omogenă opacă albă. În recipient potrivit. Acţiune sicativă. antiseptică.25 g Sulfuris 6.00 g Adeps lanae 15. Soluţia de acetat de plumb se poate înlocui cu un extract apos din plante. Preparare. în borcan bine închis. aceasta se topeşte şi aşa fluidă se adaugă peste ingredientele solide. unctuos. În final se adaugă soluţia de subacetat de plumb emulsionându-se. se pun în mojar înălzit peste care se adaugă în porţiuni mici amestecul topit de vaselină şi lanolină. Se adaugă conservant.00 g Subatanţele solide se aduc la gradul de mărime optim. Separat boraxul se dizolvă în amestecul de apă şi glicerol la cald. de ex. se amestecă cu o prţiune de bază emulgator până se obţine o bază omogenţ. de regulă. Solutio plumbi subacetici 0. Conservare. Obsrevaţii.20 g Natrium tetraboricum 3. muşeţel. . Întrebuinţări. Oxid de zinc Carbonnat de calciu Glicerol Apă aa 25.53 Pentru o bună omogenitate şi eficienţă terapeutică este necesar un grad de fineţe avansat al componentelor solide insolubile în excipient. La faza apoasă se adaugă conservant. pulverizate la gradul de fineţe dorit. la faza apoasă.00 g Glycerolum 3. În cazul pastelor când excipientul este gras. Acţiune antiseboreică.50 g Resorcinolum 6.00 g Vaselinum 52. uşor dezinfectante şi slab astringente obţinute cu vehicul hidrofil sau lipofil.00 g Oxidul de zinc şi carbonatul de calciu se aduce la gradul de fineţe sita VIII şi amestecate se triturează cu glicerolul şi apoi se adaugă apa. apoi treptat restul de excipient (bază) emulgator şi se omogenizează. Preparare.25 g Bază emulgator 50. după care se emulsionează la faza lipofilă topită.00 g Zincum oxydatum Talcum aa 10.00 g Aqua 7. antiseptică şi adsorbant în acnee. Se obţine un preparat semisolid. Pasta de rezorcină cu sulf. Întrebuiţări. Pasta Petrini.00 g Oxidul de zinc şi talcul se trece prin sita VIII. Se prepară la nevoie. Pasta de zinc cu apă. de culoare gălbuie. Preparare. de care se va ţine seama la încorporarea lor în preparat. Zincum oxydum 37.

0.54 CONTROL DE CALITATE. pe arsuri si pe pielea sugarilor conform prevederilor de la .5% si mai mult de 0.unguentele trebuie sa se inmoaie la temperatura corpului.5 determinat potentoimetric.1% .5% . fara sa curga si sa adere pe piele sau pe mucoase.continutul in substanta activa. verificand in felul urmator: preparatul intins in strat subtire pe o lama de sticla si examinat cu lupa (4.50 g si mai mult de 50 g ± 2% .5% Abatere admisa ± 7% ± 5% ± 3% Literatura de specialitate ca si conditii de calitate pentru unguente mentioneaza: . marimea particulelor pentru unguente se determina prin examinarea la microscop a unei mase de unguent care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata. pentru 10% din particule examinate se admite un diametru de cel mult 50 μm.controlul sterilitatii” din FR X.pana la 10 g ± 10% .pana la 0. un aspect omogen. Fata de masa declarata pe recipient FR X. care se intinde in strat subtire pe o lama de sticla.5 si 8.. Fata de masa declarata pe recipient se admite abaterea procentuala de ±10%. determinata conform prevederilor din monografia respectiva dupa FR X. 1993. pH-ul trebuie sa fie cuprins intre 4.0. pentru 10 % din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 100 μm. marimea particulelor pentru unguente oftalmice se determina prin examinarea la microscop a unei mase de unguent. care se intinde intr-un strat subtire pe o lama. sa prezinte culoarea si mirosul caracteristice componentelor. Preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate.1% pana la 0.5 x). . 90 % din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 μm (micronmetru). trebuie sa corespunda prevederilor din FR X si Suplimentele. nu trebuie sa prezinte picaturi sau aglomerari de particule. . admite abaterile procentuale de mai jos: Masa declarata pe recipient Abatere admisa .sterilitatea se verifica la unguentele oftalmice si la unguentele care se aplica pe plagi. ca preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate: sa-si pastreze consistenta semisolida. Potrivit FR X. dintre aspecte de calitate se mentioneaza. . ed.25 g pana la 50 g ± 3% . care contine aproximativ 10 mg substanta activasuspendata.10 g pana la 25 g ± 5% . la unguente se verifica masa totala pe recipient in felul urmator: se determina prin cantarirea individuala a continutului din 10 recipiente. fata de vaoloarea declarata se admit urmatoarele prevederi: Continutul declarat in substanta activa [%] .la unguente oftalmice masa totala pe recipient se determina prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 25 μm.

.2.03% alfatocoferol sau alt antioxidant pentru faza grasa.determinare adecvata pentru a demonstra ca eliberarea substantei active este corespunzatoare.plasticitate: . Se exprima in cifre.2% nipaesteri (nipagin 75%. pe partea opusa se maseaza mecanic. . . FR X. . Valorile cuprinse intre 1 – 1. manifestata printr-o iritare a pielii.calitatea microbiologica a preparatelor farmaceutice semisolide pentru aplicatii cutanate. . nipasol 25%) dizolvat in faza apoasa.masa sau volumul eliberat. completeaza conditiile de calitate si cu controlul asupra: .comportament vâsco-elastic si proprietati nenewtoniene de curgere (tip plastic. Reologia este stiinta care se ocupa cu studiul curgerii substantelor sub actiunea fortelor de forfecare si cu teoria deformatilor sistemelor materiale.intre doua placi de sticala se pun in patru portiuni unguent.recipientelor de uz farmaceutic. Testul acantoză.respectarea metodelor de preparare a produselor farmaceutice sterile.intindere: . .materialelor utilizate la fabricarea recipientelor de uz farmaceutic. Aceste probe sunt intalnite in literatura sub denumirea de probe reologice. .55 .9 indica o acantoza pronuntata. Supliment 2004. factorul de acantoza va fi 1 pentru baza in cauza. Ambele portiuni se desprind si se compara la microscop modificarile histologice ale pielii tratate si a celei masate. .viscozitate: .controlul marimii particulelor.pentru uguente emulsii se pot adauga 0. pentru evitarea fenomenului de de oxidare 0. Se freaca 10 zile pielea unui cobai (parul blanei a fost indepartat cu brici) pe o parte cu baza de unguent.obtional: masurarea consistentei prin penetrometrie.se determina cu vâscozimetrul Brookfield. Testul acantoză permite sa se traga concluzii asupra tolerantei fiziologice a unei baze (excipient) de preoparat pentru aplicaţii cutanate. Partea netratata vafi 1. intre 1. . PREPARATE DE SUPRAFAŢĂ DE PROTECTIE SEMISOLIDĂ PENTRU APLICAŢII CUTANATE. . se aseaza greuti deasupra si se urmareste intinderea. . de exemplu: unguent. daca la cel tratat nu se observa modificari. Exemplu. .6 – 1. a vâscozitatii (viscozitatea aparenta). .eficacitatea conservarii microbiene. pentru vaselina factorul de acantoza se afla intre 2-5. . pentru lanolina este 1. Testul se bazeaza pe marirea stratului de celule in forme de spin (acantoza) datorita acestui fapt se observa o latire a epidermului. pseudoplastic sau tixotrop). deci fara toleranta cutanata. .se urmareste rezistenta a doua planuri paralele miscate cu viteze diferite.unguentele nu trebuie sa prezinte miros ranced sau de mucegai.5 sunt considerate destul destul de indiferente. Pentru aprecierea consistentei unguentelor se efectuaza urmatoarele probe: .determinari de sterilitate – daca preparatul este declarat steril.penetratie: -se apreciaza prin prenetrarea in masa unguentului a unui corp cu o masa si forma determinata.

gudroane. radiatii solare. Se intalnesc preparate protectoare.. vopsele etc. care face ca sistemul agent de protectie-agent de iritatie sa nu fie miscibil. -sa formeze un film rezistent care sa nu se indeparteze in procesul de munca si sa nu impiedice lucrul. Preparatele de protectie semisolida pentru aplicatii cutanate sunt: hidrofile. sau preparate de bariera semisolide. uleiuri grase. -sa nu se altereze in timp si sa nu constituie mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor. cu scopul prevenirii dermatozelor profesionale si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: -sa protejeze pielea fata de substantele nocive fara sa fie modificata de acestea. . -sa fie bine suportate si sa nu impiedice schimbarile normale ale dermului. de conditile in care se desfasoara activitatea profesionala. ca: apa. cat si curativ in procesul muncii. Preparate de protectie hidrofile semisolide pentru aplicatii cutanate. ateliere. laboratoare etc. sau polifazice si servesc impotriva unor agenti. au rolul de a izola pielea de contactul cu diferite noxe. activitate menajera etc. Preparatele de protectie semisolide. solventi organici. -impotriva colorantilor. -impotriva uscaciunea pielii. hidrofobe. paste sau geluri. alcalii. o bariera care apără pielea de substantele nocive. o pelicula protectoare. prevenind astfel dermatozele profeseionale sau sunt administrate pentru ingrijirea si aprarea pielii sanatoase. -impotriva actiunilor anumitor substante chimice toxice. lacuri. -impotriva radiatilor solare ultraviolete etc. laboratoare. substante chimice iritante etc. -sa nu se dizolve. gudroane. acizi. Dermatozele profesionale sunt afectiuni cutanate provocate de actiunea nociva a unor factori etiologici determinati de modul de lucru. sau sa se amestece cu substantele agresive.56 Aceste preparate fac parte in general din categoria unguentelor de protectie. dar se pot prezenta si sub forma de creme. se intrebuinteaza atat in scop profilactic. -impotriva solutilor apoase. Preparatele de protectie semisolide pentru aplicatii cutanate. in industrie. ateliere. In multe cazuri actiunea protectoare se datoreste antagonismului: hidrofiliehidrofobie. derivati de petrol. agricultura. ca: grasime. solventi organici. -impotriva actiunilor unor detergenti. -impotriva negrului de fum. -impotriva uleiurilor si grasimilor. -sa se indeparteze usor. prevenind anumite dermatoze profesionale. Aceste preparate au actiune de protectie contra substantelor iritante hidrofobe. mai ales in fabrici. solutii apoase. -sa aiba o consistenta potrivita pentru a putea fi aplicate usor. -impotriva solventilor organici. Ele se intind pe piele in strat subtire si formeaza un film continuu.

acide etc. Mod de administrare. macerarea si vatamarea tesuturilor cutanate.s. Preparate de protectie lipofile semisolide pentru aplicatii cutanate. toxice sau agenti care produc infectii. ad. Are efect trofic si de regenerare a tegumentului. alte leziunizemiunde. deoarec preparatul nu are proprietatiantiseptice. Indicatii: dermite usvate. Contraindicatii: Protejeaza pielea impotriva acizilor sau bazelor.0g Ceara galbena 1.0g Se foloseste ca unguent de protectie conta white-spirtului la sectiile de lustruit mobile etc. Mod de administrare: aplicatii locale. Actiune terapeutica: unguent de protectie impotriva acizilor. silicongeluri si baze de unguent emulsii tip A/U.57 Preparatele semisolide de protectie hidrofile se pot forma din hidrogeluri. Compozitie: . Jecolan tub a 25g unguent.q. 100 g Actiune terapeutica: emolient. protector al pielii. borcan cu 400g sau 800g.. ulcere varicoase. Unguentul se intinde pe pielea uscata in strat subtire si se asteapta 5-10 minute pana la formarea filmului. crema.0g Solutie de acid boric 3% 5. Este un unguent protector impotriva altor solventi ca petrol. Se aplica pe maini inaintea lucrului. mai ales daca in apa se gasesc substante iritante. Siloderm S1. Un alt preparat este Bentogelul. Contactul prelungit cu umiditatea provoaca rupturi si crapaturi ale epidermului. Sunt contraindicate daca pielea este lezata sau infectata. Contraindicatii: leziuni infectate. Aceste preparate au actiune de protectie asupra substantelor iritante hidrofile. P1 si P5 etc. Siloderm-S1. arsuri de gradul I. Se mentine pe piele 4 ore. Exemple de formule ca preparat industrial: Jecozinc. ca: PEG-uri sau macrogoli. degeraturi.5g Ulei de parafina 2. ca: apa si substantele dizolvate in ea.5g Vaselina 5. borcane a 400g si 800g.0g Tween 80 1. dupa care se indeparteaza si apoi printr-o noua aplicare se reface stratul protector.3g Bentonita 1. Contine: Jecoris oleum 40 g Adepes lanae anhydricus 17 g Vaselinum album. benzina si cloroformul. Siloderm. P-1 si P-5. benzenul.unguent Contine: Metilceluloza 3. lipogeluri.0g Sol conservanta 1% 1. solutiile alcaline.4g Vanilina 0.0g Lanolina 1. Astfel de produse sunt folosite pentru a proteja mainile de actiunea iritanta a diferitelor solutii apoase. Indicatii. baze de unguent emulsii U/A. Exemplu de produs farmaceutic: Bentoderm . de 1-2 ori pe zi.03g Apa distilata pana la 100. Aceste preparate se realizeaza din hidrocarburi-geluri.pentru profilaxiei dermatozelor profesionale.0g Ulei de lavanda 0.

creme. ftalat de dietil. In compozitia preparatelor intra: produse peliculogene: polietilena. lipsita de toxicitate si bine tolerata de piele. pulberi. eritem actinic. alcool izopropilic. adezive si emplastre. cu reactie slab acida. cloroform etc. lotiuni.58 Lanosolv M 35. cel putin la inceput. aerosoli. Se recomanda ca inainte de splarea propriu zisa sa se lase sa curga pe piele un jet puternic de apa. var stins.0g Clorura de aluminiu +6H2O 1.0g Ulei de silicon 9. Numarul afectiunilor dermatologice este in cestere. ulei de ricin etc. tioglicolat de amoniu. ftalat de hexil. probabil intre o serie de factori figureaza si cel de mediu care influenteaza sporirea riscului de inbolnavire. Are rol terapeutic in in iritatii si prurit cutanat. poliacrilat. Pastrare: la temperatura camerei.0g Vaselina alba 24. acetona.de culoare alb-galbuie. substante plastifiante: ftalat de butil. menit sa indeparteze impuritatile putin aderente. podermite. detergenti sintetici. suspensii. polistiren. paste ca forma farmaceutica fac parte din categoria preparatelor dermatologice.5g Proprietati si indicatii: -Siloderm S1 se prezinta ca o crema onctuoasa. eritem sudoral. derivati de celuloza insolubile in apa. policlorura de vinil.omogena. poliizobutilena. .5g Glicerina 5. etilceluloza. OBSERVATII. Pentru tratarea si prevenirea bolilor dermatologice se utilizeaza in terapeutica curenta o serie preparatele de uz topic. acetat de etil. etc. cerate.0g Ulei de levantica 0. In receptura curenta a farmaciilor preparatele dermofarmaceutice ocupa un loc important tinand cont tendintei de individualizare a tratamentului in functie de afectiunile si de partcularitatile bolnavului. emulsii. gelatinele. Cauzele acestui fenomen nu sunt in totalitate elucidate. pudre. alcool butilic. solventi: alcool etilic. pomezi. geluri. Actioneaza ca bacteriostatic impotriva stafilococului auriu. poliacetat de vinil. Pelicule compacte. Sunt diferite substante macromoleculare care au proprietate de a forma pelicule compacte rezistente si flexibile si se utilizeaza ca preparate de protectie. preparatele semisolide pentru aplicatii cutanate cum sunt unguentele. inainte de inceperea lucrului si se intinde in strat uniform prin masaj usor in decurs de 10 minute. De asemenea.0g Apa distilata 25. ulceratii cutanate. Crema apara pielea de solutiile de acizi (clorhidric. glicerolate. rasini.. solutii de compusi ai cromului hexavalent. Aplicarea cremei se va face. acetic). Contraindicatii: Dermite zeminde. sub supravegherea personalului sanitar mediu sau a sefului de echipa. dintre care amintim urmatoarele: solutii. Crema se indeparteaza prin spalare cu apa calda si sapun. cleiuri. adipat de diizobutil. uleiuri eterice sintetice. Mod de utilizare: Crema se aplica pe pielea curata si uscata. Exemple de formule industriale: Protectoderm L1 – este o lotiune pentru prevenirea dermatozelor provocate de antibiotice.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->