MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI 

ORDINUL Nr. 100  din 10.12.2004 

pentru aprobarea reglementării tehnice „  Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri",  indicativ GP 089­03 

În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii, cu  modificările ulterioare,  În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 5 alin. (4) din  Hotărârea Guvernului  nr.  740  /  2003  privind  organizarea  şi  funcţionarea  Ministerului  Transporturilor,  Construcţiilor  şi  Turismului,  Având  în  vedere  procesul  verbal  de  avizare  nr.  9/22.05.2003  al  Comitetului  Tehnic  de  Specialitate ­ CTS 12,  Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite următorul 

ORDIN: 

Art. 1.  ­  Se      aprobă     reglementarea      tehnică  „Ghid      privind  proiectarea  scărilor  şi  rampelor la clădiri", indicativ GP 089­03, elaborată de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism  „Ion Mincu", prevăzută în anexă care face parte integrantă din prezentul ordin.  Art. 2. ­ Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.  Art. 3. ­ Direcţia  Generală Tehnică va aduce  la îndeplinire prevederile prezentului ordin. 

MINISTRU,  MIRON TUDOR MITREA 

Anexa se publică în Buletinul Construcţiilor editat de Institutul Naţional de Dezvoltare în  Construcţii şi Economia Construcţiilor – INCERC

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI 

GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR Şl  RAMPELOR, LA CLĂDIRI  INDICATIV GP 089­03 

Elaborat de:  UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ Şl URBANISM „Ion Mincu"  Rector:  prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU 

CENTRUL DE CERCETAREA, SINTEZĂ ŞI BANCĂ DE INFORMAŢII ÎN CONSTRUCŢII,  ARHITECTURĂ ŞI URBANISM ­ CCS ­ BICAU  Director CCS­BICAU:  Şef proiect:  Elaboratori:  prof. dr. arh. Marius SMIGELSCHI  conf. dr. arh. Ana­Maria DABIJA  conf. dr. arh. Ana­Maria DABIJA  prof. arh. Alexandru STAN  conf. dr. ing. Adrian IORDĂCHESCU  lect. dr. arh. Doina NICULAE 

Avizat de:  DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ­ M.T.C.T. 

Director general:  Responsabil lucrare: 

ing. Ion STĂNESCU  ing Paula DRAGOMIRESCU

CUPRINS 

Cap. 1. GENERALITĂŢI  1.1. Obiect şi domeniu de aplicare  1.2.  Referinţe  1.3. Terminologie  Cap. 2. ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR  2.1.  Elemente generale de proiectare a scărilor şi rampelor  2.2.  Pante uzuale  2.3. Incărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici  2.4. Tipuri principale de scări  2.4.1.  Scări din elemente liniare  2.4.2.  Scări din elemente liniare şi de suprafaţă  2.4.3.  Scări din elemente de suprafaţă  2.4.4.  Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)  2.4.5. Scări cu rampe şi podeşte chesonate  2.4.6.  Scări cu rampe şi podeşte intermediare în consolă  2.4.7. Scări curbe cu grindă­vang pe mijlocul rampei  2.4.8.  Scări cu rămpi elicoidale  2.4.9. Scări cu pilon central şi trepte în consolă simplă  2.4.10. Scări cu trepte suspendate  2.5.  Materiale pentru realizarea scărilor  2.6.  Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor  2.7. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor  2.8. Tipuri de rezolvări marginale  2.9.  Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu  ale clădirii  Cap. 3. RELAŢIA ÎNTRE STRUCTURĂ ­ GEOMETRIA SCĂRII ­ FINISAJ ­ TRASEUL  MÂINII CURENTE  3.1.  Scări cu rampe drepte ­ concepţie şi construcţie  3.1.1.  Scări drepte  3.1.2.  Scări cu întoarcere  3.1.2.1.  Scări cu întoarcere la podest de 180°  3.1.2.2.  Scări cu întoarcere la podest de 90°  3.2.  Scări balansate ­ concepţie şi construcţie  3.2.1.  Domeniu de utilizare  3.2.2. Tipuri de scări balansate  3.2.3.  Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări  3.2.3.1.  Etapele premergătoare construcţiei propriu­zise  3.2.3.2. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 180°  3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarce la 90°  3.2.3.4.  Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric

  Scări din piatră  4.  Scări mixte  Anexă informativă I (scări cu trepte foarte înalte.  Scări din beton armat  4.1.  4.Cap.  Scări din lemn  4.4.  Scări metalice  4. decalate)  Anexă informativă II ­ Exemple de calcul .5.2.  ELEMENTE  SPECIFICE  DE  PROIECTARE  A  SCĂRILOR  DIN  DIVERSE  MATERIALE  4.3.

  1.  scările  şi  rampele  rulante. Ghidul explicitează:  a.GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR  ŞI RAMPELOR LA CLĂDIRI  Indicativ GP 089­03  Cap. La realizarea scărilor şi rampelor la clădirile civile se vor respecta prevederile din  reglementările tehnice specifice domeniului (conf.1.   precum   şi implicaţiile pe care le au acestea  asupra  conformării  generale  a  scărilor  cu  întoarcere  la  180°  şi  la  90°. 1.  în  concordanţă  cu  geometria şi structura lor  e.1.8.  1.6.1.1. Obiect şi domeniu de aplicare  1. relaţia între geometria scării şi structura de rezistenţă a acesteia  c. implicaţiile pe care le au principalele opţiuni descrise la a) şi b) asupra finisajului scării  d.  Nu  fac  obiectul  prezentului  ghid  scările  speciale  rabatabile.  1.2.  precum  şi  la  cele  de  reabilitare  funcţionali  a  clădirilor  existente (de locuit. antreprenori)  ­organismelor  administrative  teritoriale  precum  şi  persoanelor  fizice  şi  juridice  care  realizează investiţii în domeniul construcţiilor.7.1. traseul   balustradei   şi   mâinii   curente.1. Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi de scări din spaţiile cu  funcţiuni  civile  (publice  şi  private).1.  1. principiile de proiectare a scărilor  b.  Nu  fac  obiectul    prezentului  ghid  scările  exterioare  clădirilor.  pliante. principii specifice privind proiectarea scărilor cu structura din:  ­ beton armat  ­ lemn  ­ metal  ­ piatră  ­ sticlă  1. în  măsura în care  intervenţiile includ şi  scările şi/sau rampele acestora. Prevederile prezentului ghid se adresează:  ­elaboratorilor   proiectelor  tehnice   şi   a   detaliilor   de execuţie  ­verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi potrivit prevederilor legii 10/1995  ­executanţilor (constructori.3. la clădiri cu  funcţiuni  civile  şi  în  concordanţă  cu  prevederile  Normativului  privind  criterii  de  performanţă  specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii.1.  care  se  proiectează  ţinând  cont  de  cerinţele  şi  prescripţiile  tehnice  ale  producătorilor specializaţi.1.5.1.  care  nu  sunt  direct  adiacente acestora. 1.  1.2) şi cele ale prezentului ghid.  Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile necesare la proiectarea din punct de  vedere al conformării geometrice a scărilor şi rampelor pentru circulaţie pietonală. GENERALITĂŢI  1. . social­culturale şi administrative). Nu fac obiectul prezentului ghid scările tehnologice din spaţii cu funcţiune tehnică.4.  1.

 [2] etc.  1.  au  următoarea semnificaţie: .  prezentaţi  în  ordine  alfabetică.3. între paranteze drepte: [1]. trimiterile la documentaţia de referinţă se fac prin numărul curent  din tabelul de la 1. Terminologie  În  concepţia  prezentului  ghid  termenii  de  mai  jos.În cuprinsul Ghidului.2..

.

.

.

. fără a se schimba înţelesul din acel Normativ [3]. pentru alţii  s­au adus precizări suplimentare.Observaţie: O parte din aceşti termeni se regăsesc aidoma şi în Normativ privind criterii  de performanţă specifice rampelor fi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii.

  Clasificarea  şi  gruparea  acţiunilor  agenţilor  mecanici pentru calculul scărilor se  face conform STAS 10101/OA [8].3.  Pantele uzuale pentru scări şi rampe sunt prezentate în fig.  2. . specifice unor anumite funcţiuni.  2.  La  clădirile  civile  accesul  pietonal  la  diferite  niveluri  se asigură  obişnuit  prin  scări  (19);  rampele  (17)  asigură  accesul  persoanelor  cu  handicap  locomotor  la  diferite  niveluri  ale  clădirii.2). 2.  2.1.1. Încărcările permanente se stabilesc în funcţie de greutatea elementelor de rezistenţă  a rampelor si a podestelor.2.Cap.  sunt precizate atât în Normativul [3]. cât şi în NP 051 [4].  ELEMENTE  GENERALE  DE  PROIECTARE  A  SCĂRILOR  ŞI  RAMPELOR  2.  2.1.3.  Pantele pentru diferite funcţiuni ale rampelor pietonale.3. Asupra scărilor acţionează încărcări permanente şi încărcari provenite din procesul  de exploatare (utile).  2.2.  Scările şi rampele pietonale se dimensionează conform Normativului [3].  reprezentând  valori  maxime  normate in condiţii de exploatare (figura 2.3. a straturilor cu umplutură şi de finisajele adoptate.  Încărcările  utile  ţin  cont  de  posibilitatea  aglomeraţiilor.

  2.  Definirea  încărcărilor datorate procesului de exploatare se face conform STAS 10101/2 [10]. scările se verifică şi  la o încărcare utilă concentrată.  Încărcările  orizontale  aplicate  pe  mâna  curentă  a  balustradei  acţionează  asupra  rampei.  verticale  şi  orizontale  pe  balustradele  rampelor şi podestelor sunt date în tabelul B din Normativul [3].3.  Balustradele  rampelor  şi  podestelor  sunt  supuse  unor  încărcări  verticale  sau  orizontale.5.  Valorile  normate  ale  încărcărilor  utile  verticale.3.  2. . Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici  Evaluarea  încărcărilor  permanente  se  face  conform  STAS  10101/1  [9]. în  special în cazul scărilor cu trepte din elemente  independente  sau  lipsite de contratrepte de  solidarizare.3.5  kN.6. sunt date în tabelul A din Normativul [3]. în absenţa altor încărcări utile.2.  În unele  cazuri.  Valorile  normale  ale  încărcărilor  utile.  uniform  distribuite  pe  rampe  şi  podeste.  pe  direcţie  verticală  de  1.  pe  o  suprafaţa de l0 x l0cm.  aplicată  pe  element.4.3.  2.  considerate  uniform  distribuite  liniar  şi  aplicate  pe  mâna  curentă.2).  acţiunea  orizontali  a  încărcărilor neconsiderându­se simultană cu cea verticală.  în  poziţia  cea  mai  defavorabilă.  dând  naştere  la  un  moment  încovoietor  şi  unei  forţe  orizontale  în  punctul  de  încastrare  a  balustradei în rampa (figura 2.

 fie reazemă pe alte elemente structurale (pe pereţi portanţi. grinzi de vang); se  pot  încastra  în  pereţi.4. scările pot fi:  a)  Scări cu trepte portante sunt realizate din diverse materiale.2. Aceste trepte descarcă fie  direct pe pământ.  Treptele  executate  independent  pot  fi  solidarizate pentru a conlucra. dar nu formează o placa unitară . Tipuri principale de scări  Din punct de vedere al concepţiei structurale.  sau  se  pot  suspenda  cu  tiranţi.

4.1.1.2.4.b) Scări cu rampe portante din beton armat.  2.3.1.2. scările pot fi:  2.  2.1. grinda amplasată central va fi supusă doar  la încovoiere: în cazul încărcării nesimetrice grinda va ti supusă şi la torsiune. Scările cu trepte în consolă dublă sunt alcătuite dintr­o grindă­vang. scările pot fi:  ­ cu trepte simplu rezemate;  ­ cu trepte în consolă simplă;  ­ cu trepte in consolă dublă.2.2. sau pe două grinzi­vang (figura 2.  Din punct de vedere al formelor structurale. realizate din beton simplu. simplu rezemate pe  pereţi portanţi.  2. După modul de rezemare al treptelor.4.1.4).1. cât şi finisajul treptelor. pe un perete portant şi o grindă­vang.  Podestele  sunt  alcătuite  din  elemente  liniare  alăturate  sau  din  elemente  plane  simplu  rezemate.3).  Notă: În cazul încărcării simetrice a treptelor.  Scările  cu  trepte  în  consolă  simplă  asigură  preluarea  încărcărilor  prin  încastrarea  treptelor  independente  într­un perete  portant  de  zidărie  sau  într­un  perete  structural  din beton armat. amplasată  pe mijlocul rampei şi din trepte independente încastrate în grinda centrală (fig.1.4. care:  ­  formează o placă unitară ce descarcă longitudinal pe plăci sau grinzi de podest  ­  includ  şi  podestele  şi  reazemă  pe  elementele  structurale  verticale  de  la  extremităţile  casei scării  ­ descarcă transversal pe vanguri  ­ sunt încastrate sau incluse în pereţii laterali (faţă de rampă sau de grinzi)  ­ reazemă pe o latură în pereţi sau vanguri iar pe cealaltă potfi suspendate  Aceste plăci susţin atât treptele brute. Scările cu trepte simplu rezemate au trepte independente.4.  neexistând  legături  în  sens  longitudinal intre trepte şi nici între trepte şi podest. Scări din elemente liniare  2.  2. .  Rampele  sunt  formate  din  trepte  independente.2.1. 2.4.

.

4.  Scări din elemente de suprafaţă  2.2. pe  trei  laturi dintre care  două  scurte pe pereţi  şi  una lungă pe grinda­podest.  2.4.3.  Podestele  reazemă  pe  două  sau  pe  trei  laturi  şi  se  recomandă  sa  aibă  continuitate  cu  plăcile de planşeu.4 4. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă  2.2. .1  Rampele  conlucrează  cu  podestele.1. pentru  mărirea rigidităţii. lemn sau metal.  trebuie  ca  el  să  fie  încărcat cu  o  sarcină permanentă suficientă  pentru a  crea stabilitatea necesară.4.  treptele  si  eventual  grinzile­podest  pot  fi  alcătuite  din  beton  armat monolit. Treplele şi contratreptele.3.  iar  rampa  şi  podestele  constituie  elementele de suprafaţă.  şi  în  unele  cazuri se pot prevedea şi grinzi de podest.2.  2.4.  2.  au  continuitate  cu  plăcile  de  planşee. Ca mod general de alcătuire.4.5.4. neexistând grinzi­vang. Scări cu rampe şi podeste chesonate  2. plăcile rampelor  lucrând după direcţia lungă.  Podestele  de  nivel  sunt  rezemate  pe  două  sau  pe  trei  laturi  şi  în  general.  Încastrarea trebuie calculală.  Pentru  ca  un  zid  să  poată  prelua  încastrarea  unei  trepte.1. elemente prefabricate din beton armat.2.1.  2.  Rampele şi podestele sunt alcătuite din plăci de formă cutată de grosime  foarte  mică dar.2.4.  Rampele  pot  fi  încastrate  sau  articulate  în  podestele  de  nivel.  Grinda­podest  reprezintă  elementul  liniar. scările cu rampe cutate sunt similare cu scările din  elemente de suprafaţă.4.  2.5.  2.4.  2.3.50 m. prin continuitatea lor constituie elementul de rezistenţă  rampa. sau pe cele două laturi lungi.  Grinzile­vang. acestea fiind uşor deformabile. Rampele reazemă doar pe grinzi­podest.  sau  pot  rezema  pe  grinzi  podest  (figura  2.  neavând  legătura  mecanică  eu  pereţii  şi  lipsesc de asemenea grinzile­vang şi grinzile podest.  sunt prevăzute la marginea plăcii nervuri care au şi rol de  grinzi­vang. Rampele şi podestele pot avea grosimi diferite.5.  Grinzile­vang  sunt  rezemate  sau  încastrate  la  capete  în  pereţi  portanţi  din  zidărie. Rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar in situaţia în care.  iar  rampele  şi  podestele  intermediare  stau  in  consolă  pe  podestele  de  nivel.1.2.4.2.2.  2.  iar  zidurile  în  care  se  face  încastrarea  se  recomandă  să  fie  executate  cu  mortar  de  ciment. la  îmbinarea lor se asigură continuitatea in vederea preluării momentului încovoietor.4.1. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate  de beton armat: conlucrarea dintre rampă şi  podest  depinde  de  îmbinarea  realizată  între ele  (articulaţie  sau îmbinare de continuitate).6.2.4.  în  stâlpi.  in pereţi  structurali  din  beton armat.4.2.6.4.1.  2.  Podestele  pot  rezemate pe patru  laturi.1.1. Aceasta se efectuează pe o adâncime de cel puţin  o  cărămidă  (25  cm).4.2.2.4.5).5.  2.4.  2.  Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)  2.  2.  iar încastrarea lor asigurându­se greu. La scările cu rampe cutate intradosul are aceeaşi formă cu extradosul rampei în trepte.6.4.4.7.  Nu se recomandă trepte mai lungi de 1.  Scări cu rampe şi podeste intermediare în consolă  2.4.

 în grinzi etc. .7.2. cu intradosul plan sau cutată. se dezvoltă în rampă.4. ci şi din punct de vedere al formei treptelor.4.3  Se poate realiza o  rampă continuă  din  beton  armat  turnată  monolit  împreună  cu  grinda centrală şi în acest caz placa lucrează în consolă dublă.4. în care caz adaptarea structurii la funcţiune se face nu  numai in ansamblu. in stâlpi liberi sau înglobaţi in zidârie. Scări cu rampe elicoidale  Rampa elicoidală este o suprafaţă spaţială si totodată un element de legătură a podelelor.  Rampa  şi  podestele  constituie  astfel  un  singur  element  spaţial.6.4.4. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate  de beton armat.7.  2.4)  2. (figura 2.  Scări curbe cu grindă­vang pe mijlocul rampei  2.  lipsind  grinzile  de  podest  şi  grinda­vang.4.7. parabolă etc). 2.7.  Capetele  grinzii  spaţiale  de  pe  mijlocul  rampei  trebuie  incastrale  în  pereţi  de  beton armat. preluarea încărcărilor facându­se prin conlucrarea spaţială a plăcilor de rampe şi  de podest. elipsă.  Starea de eforturi spaţială este  identică cu cea reprezentaţii pentru scări curbe cu grinda  pe mijlocul rampei.8.  Grinda­spaţială  se  poate  realiza  din  beton  armat  monolit.  Forma în plan a scărilor poate să fie oarecare (cerc. Rampa poate să  fie obişnuită. cu deosebire că în loc să se dezvolte în grindă.1.  iar  treptele  independente din elemente prefabricate de beton armat sau din piatră naturala  2.2.2.

9.  2.  Se  realizează  prin  suspendarea. Scări cu trepte suspendate  2.3 Treptele se realizează cu contrasăgeată.4.  2.2.  2. fie prin realizarea unor legaturi între trepte.4. .9.8.9.4.4. ţinând cont de posibilitatea de alungite a  firelor.4.9.4. 2.  de  tavan  sau  de  podestul  imediat  superior.  2.4.  Rigiditatea  laterala  a  rampei  este  asigurată  fie  cu  ajutorul  firelor  întinse  şi  ancorate între planşeul inferior şi cel superior.2.8).  Pentru  treptele  acestor  scări  se  poate  realiza  şi  schema  statică  de  grinzi  simplu  rezemate. care să  realizeze rigiditatea rampei şi comportarea corespunzătoare la acţiunea încărcărilor laterale.  a  capelelor libere ale treptelor independente în consolă.8.4.1.1.  Se  pot  realiza  din  elemente  prefabricate  de  beton  armat  sau  metal  (inclusiv  pilonul) şi sunt alcătuite din trepte independente încastrate în stâlpul central (fig. Scări cu pilon central si trepte în consolă simplă  2.9.

5.5. integral din:  ­ beton armat  ­ lemn (masiv sau lamelar)  ­ metal  ­ piatră  b) scări realizate în sistem mixt.2. scările se  pot clasifica astfel:  a) scări realizate în sistem unitar. În funcţie de materialele din care se realizează componentele structurale. cu:  ­ vanguri din: .1. Materiale pentru realizarea scărilor  2.

 în profile laminate. curbare (la abur).  Nu  se  admit  nişe  locale  mai  adânci  de 10 mm.  2.  Este  interzis  ca  lăţimea  liberă  a  scărilor/rampelor  să  se  micşoreze  pe  direcţia  de  evacuare în exterior: dar se poate mări pe măsura adăugării de fluxuri de evacuare. vopsire.   mozaicate   ulterior   sau   gata finisate)  ■  lemn (masiv.  Cele  mai  uzuale  elemente  care  delimitează  lăţimea  libera  a  rampelor  şi  scărilor  sunt:  ­  la perete:  plinte. vang întors.  constituie  un  criteriu  de  delimitare pe direcţia transversală  a rampei.  frecare.  acestea trebuie închise fie cu o mână curentă locală sau cu un grilaj.6. lăcuire  ­  pentru metal: prelucrări chimice sau electrochimice ale suprafeţei.  Dacă  astfel  de  nişe  rezultă  din  conformarea  casei  scării. finisajul peretelui.5. nivelul de circulaţie şi natura finisajului utilizat.  ■  ■  2. lustruire. dacă înălţimea  la care  se  situează  acestea este mai  mică de 2 m.7.2.6. ambutisate sau extrudate)  ­ trepte portante din:  ■  beton   (prefabricate. pentru a se evita deteriorarea în timp sub efectul diverselor  acţiuni de exploatare  ­  împiedicarea  alunecării  pe  treaptă  (asigurând  respectarea  cerinţei  de  „siguranţă  în  exploatare").  care  ni  putea bloca o persoană  în  fluxul  de  evacuare  în  caz  de  pericol.beton armat (turnate monolit sau prefabricate)  lemn (masiv.7. ceramică.  2.  2.1. pe care descarcă cea mai mare  parte a încărcării transmise de picior. Elementele de construcţie sau finisaj care delimitează lăţimea liberă a rampelor şi  scărilor  (amplasate  la  nivelul  stratului  de  uzură  sau  pe  verticală). lamelar stratificat)  ■  metal (oţel carbon. cauciuc)  2. În cazul în care din structura clădirii apar reliefuri  locale mai mari.2. Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor  2. mochetă. radiatoare etc) mai mari de  10 cm.3. linoleum.  2. parapet sau balustradă. acestea  trebuie compensate pe toată lungimea rampei cu o mână curentă sau cu un soclu în relief (ca un  vang) în planul reliefului respectiv. lamelar sau stratificat)  ■  metal (în mod curent oţel sau aluminiu. rostuire)  ­ pentru ceramică: rostuire  ­ pentru lemn: geluire. .3. care ar putea bloca influenţa circulaţiei de evacuare în caz de pericol.1. Prelucrarea suprafeţei treptei poate fi făcută astfel:  ­  pentru piatră naturală şi artificială: prelucrări mecanice (buciardare. lustruire.6.5.  2.6. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor  Muchia de treaptă este partea cea mai solicitată a treptei. fie cu un perete subţire (rabiţ  sau gips­carton) de cel puţin 60 cm înălţime.6. reborduri. Nu se admit proeminenţe locale (stâlpi. şlefuire. Cele mai  utilizate materiale pentru componentele de finisaj ale treptelor sunt:  ­ mozaic turnat  ­ plăci (piatră naturală şi artificială. lăţimea  liberă a rampei măsurându­se de la acestea.5. ţinând cont de amplasarea scării. inox sau aluminiu)  ■  piatră  ■  sticlă stratificată  2. Muchia de treaptă trebuie să asigure:  ­ rezistenţă mecanică ridicată. rindeluire. mână curentă la perete;  ­  la ochiul scării: mână curentă.  2.6. lemn sticlă multistrat)  ­ covoare (PVC.4.

 Pentru asigurarea utilizatorilor împotriva alunecării pe treaptă muchiile treptelor se  prevăd cu elementele de protecţie antiderapantă.4. Muchia treptei poate fi protejată împotriva uzurii sau ciobirii. . 2.7.7.9  ­ vie (a)  ­ teşită (b)  ­ rotunjită (c)  ­ profilată ­ cu ciubuc simplu. prin:  2.  Geometria muchiei treptei poate fi (a se vedea fig.2.7.3.2. dacă asigurarea acestei cerinţe nu este rezolvată  prin însuşi finisajul treptei. sau profilat (d)  2.

12.  c. Tipuri de rezolvări marginale  2.13).a)  ­ profilaţii ale finisajului (piatră.b)  ­  incrustaţii  de coridon  (fig. 2. Faţa superioară a vangului se finisează în  funcţie de rezolvarea parapetului.8. piatră.12.14).Elementele de protecţie împotriva alunecării pe treaptă sunt:  ­  profile  „muchie  de  treaptă"  din  metal  sau  PVC  dur  cu  profilaţii  antiderapante  (fig.  la  scările  cu  parapet  plin  se  prevede  o  plintă  la  fel  cu  cea  de  la  perete. 2. acestea putând favoriza dezechilibrarea în caz de evacuare.  Notă:  Nu  se  utilizează  scafe  cu  rază  mai  mare  de  10  mm  la  racordarea  treptelor  cu  peretele.  Racordarea finisajului treptelor cu cel al pereţilor se face prin  aceleaşi  tipuri  de  plinte  utilizate   la  racordarea  pereţilor  cu pardoselile.  2.  Racordarea  finisajelor  la  marginile  libere  ale  scărilor  (ochiul  scării  sau  marginile  rampelor.2. 2. fie din acelaşi material cu treapta. la scările cu vang întors (în sus):  ­ prevederea pe vang a unei plinte ca la perete. dacă scara este depărtată de la limita pereţilor) poate fi facută:  a.8.)  b. la scările cu placă fară vang sau cu vang normal (în jos):  ­  întoarcerea finisajului treptei pe partea laterală a scării  ­  întoarcerea elementului care constituie muchie de treaptă pe partea laterală a scării  ­  realizarea unui rebord lateral spre ochiul scării. 2.  2. cauciuc) la muchia treptei (fig.8. eventual prelungindu­se plinta si peste vang (fig.1.12.c) sau  plăcuţe din carborundum în finisajul treptei la  muchie  2. materiale plastice etc.  iar  partea  superioară a parapetului se finisează în mod adecvat (fig. fie  dintr­un alt material (lemn. .

  precum  şi  pentru  a  se proteja  peretele  de  murdărie.  se  poate  prevedea  lăcrimar  la  marginea  intradosului rampei.  2. 2.5.  Scările  curbe  pun  mai  ales  probleme  de  conformare  structurală;  în  ceea  ce  priveşte  sosirea şi plecarea de pe podestele de etaj sau intermediare.  a.d.  pentru  ca  finisajul  peretelui să poată fi executat.  cu întoarceri la alte unghiuri decât 90° sau 180°.8 sunt valabile atât pentru scările drepte cât şi  pentru scările curbe.  Notă: Precizările de la art. 2.8. este necesar ca spaţiul  liber între peretele brut şi rampă să fie de  minimum 8 cm. creşe. 2. . În mod similar se poate prevedea bordură şi pe latura spre ochiul scării.7 şi 2. 2. ea nefiind vizibilă (fig.  b. Latura netedă a scării  rămâne nefinisată.3.  atunci  când  se  spală  scara. atât  pentru împiedicarea prelingerii apei pe  latura vizibilă a scării.6.15). pentru ca după finisarea peretelui să rămână de circa 6 cm.  Pentru prevenirea  prelingerii  apei  pe  latura  liberă  a  scării  spre  perete. ele pot fi asimilate cu scările drepte. cât  şi din considerente de igienă  (ex: spitale. grădiniţe etc).16).  În  cazul  scărilor  detaşate  de  perete  cu  un  spaţiu  liber  mic. Pentru finisaje mai groase ale peretelui.  La  scările  exterioare  supuse  intemperiilor. spaţiul liber între scară şi perete trebuie mărit  în consecinţă.  se  recomandă  prevederea  unei  borduri (fig. 2. dacă peretele urmează a fi tencuit.

9.  golurile  plasate  la  colţurile  intrânde  ale  clădirilor  sau  lângă  pereţii structurali importanţi (fig.  Rigiditatea  casei  scărilor  contribuie  la  rigiditatea  generală  a  clădirii  şi  trebuie  considerată  influenţa  casei  scării  asupra  centrului  de  rigiditate  al  clădirii  ­  comportarea  de  ansamblu  a  structurilor  (în  special  a  celor  în  cadre)  este  influenţată  de  prezenţa  scărilor.  Sunt  defavorabilie  poziţiile  alăturate  a  două  sau  mai  multe  goluri  care  fragmentează  exagerat  planşeul.9.2.  care  introduc o rigiditate suplimentară  la deplasare. în colţuri.  2. sau la extremităţi (fig.  2. 2.  fiind necesar a se analiza în ce măsură acest lucru afectează continuitatea şi rigiditatea planşeelor  în  plan  orizontal  ­  se  menţionează  faptul  că  efectul  amplasării  golurilor  în  poziţii  nefavorabile  este  mai  important  în  cazul  structurilor  cu  pereţi  rari  şi  al  structurilor  duale. printre care se menţionează întreruperea continuităţii planşeelor în dreptul casei scărilor.1.  Amplasarea  golurilor  are  efecte  în  transportul  forţei  seismice  către  subansamblurile verticale. putând în anumite situaţii să constituie un factor  puternic de disimetrie.9. Realizarea casei scării implică unele probleme legate de rezistenţa de ansamblu a  clădirii.17). 2.9.  2. .  Poziţiile  cele  mai  avantajoase ale golurilor în planşee sunt: la centru.3.  în  aceste  cazuri  trebuind  verificată  rezistenţa  şi  rigiditatea  planşeelor  în  plan  orizontal.2.16). Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu a clădirii  Prezenţa  golurilor  mari  în  planşee  este  impusă  funcţional  în  situaţia  concentrării  circulaţiilor  verticale. influenţând drastic rigiditatea şi rezistenţa planşeului.

. Dacă scările sunt independente.  se  vor  avea  în  vedere  elementele  specifice  impuse  de  caracteristicile  particulare  ale  acestora  (uneori  în  mod  determinant.  2.  cu  o  atenţie  particulară  asupra  posibilităţii  modificării  răspunsului datorită rigidităţii locale.  alcătuirea  constructivă  a  structurii lor).5.  Procedee  moderne  de  modelare  şi  analiză  în  cazurile:  unde  componentele  nestructurale modifica direct rezistenţa şi rigiditatea elementelor structurale ale construcţiei.  O  grijă  particulară  trebuie  luată  pentru  identificarea zidăriei de umplutură ce poate reduce lungimea efectivă a stâlpilor adiacenţi.  Scările  includ  o  varietate  de  componente  separate  ce  pot  fi  fie  sensibile  la  deformaţii.9.  Pentru  realizarea  unei  scări  corecte.2. RELAŢIA ÎNTRE GEOMETRIA SCĂRII ­  STRUCTURĂ ­ FINISAJ TRASEUL MÂINII CURENTE  În  cadrul  acestui  capitol  se  analizează  numai  scările  drepte. exemplificate pentru scările cu podeşte şi rampe din plăci de beton  armat.  sau  integrate  în  structură.  Scările  în  sine  pot  fi  independente  de  structură. sau  masa  acestora  afectează  încărcările  asupra  construcţiei.  caracteristicile  lor  trebuie  să  fie  considerate  în  analiza  structurală  a  construcţiei.4.  Dacă  sunt  integrate  în  structură.  ele  trebuie  să  formeze  o  parte  din  evaluarea  şi  analiza  întregii  structuri.  se  recomandă  să  se  ţină  cont  de  relaţiile  de  determinare  directă  care  se  stabilesc  între  geometria  scării  ­  care  include  finisajul  si  traseul  mâinii curente ­ şi elementele structurale ale acesteia. 3.  să  fie  sensibile  la  aceleraţii. ele trebuie evaluate  pentru  încărcările  normale  ale scărilor şi pentru abilitatea lor a rezista la acceleraţii şi încărcări directe  transmise de la structură prin conexiuni.9.  Cap.  Pentru  scările  din  alte  materiale.  cu  traseu  drept  şi  cu  întoarceri la 180° şi  la 90°.

 dar rezultă soluţii dezavantajoase pentru structura de rezistenţă şi  intradosul scării la racordările cu podestul precum şi la traseul mâinii curente.  3.  3.  dar  grosimile  structurii  celor  două  podeşte (la partea de jos a rampei şi respectiv la partea de sus) sunt inegale. 3. se obţine o  lungime minimă a casei scării. pe lăţimea ochiului scării la  parapetul de jos (H + h);  ­  se  acceptă  lungirea  ochiului  scării  cu  o  lăţime  de  treaptă  şi  decuparea  in consecinţă  a  podestului de jos; în aceasta variantă dimensiunea casei scării creşte cu o lăţime de o treaptă.  Notaţiile folosite în text şi figuri sunt următoarele:  L ­ lăţimea podeshilui  l ­ lăţimea treptei  h ­ înălţimea treptei  H ­ înălţimea parapetului  n ­ numărul de trepte in proiecţie orizontală  l(n ­ 1) lungimea pachetului de trepte  a ­ dimensiunea decalajului la palierul de urcare  b ­ dimensiunia decalajului la palierul de coborâre  Pentru  a  obţine  rezolvări  optime  atât  în  ceea  ce  priveşti­structura  scării.1).  (fig.  3.1.2): . 3.1). 3.  pe  porţiunea  îngustă  a  acestuia;  ­  se accepta înălţarea mâinii curente cu o înălţime de treaptă.1.  =>  Lungimea  casei  scării  are  dimensiune  minimă.2.  => Pentru ca şi la podestul de jos să se păstreze aceeaşi înălţime ca pe întregul parcurs al  scării.Dimensiunile treptelor se determină cu relaţiile de calcul din Normativul [3].  Înălţimea „normală" a parapetului (H) se consideră cea prevăzută în Normativul [3].  este  necesar  ca  ochiul  scării sa aibă lungimea pachetului de trepte l(n ­ 1) plus o lăţime de treaptă [l(n – 1) + l = nl]. cu o săritură egală cu h (înălţimea treptei) la  racordarea cu parapetul rampei care urcă;  ­  se  acceptă  mâna  curentă  oblică  la  parapetul  podestului  de  jos.1.1. necesitând la partea  de sus fie o grindă de podest (pentru simetrie putându­se prevedea grindă de podest şi la partea  de jos a scării).  În cazul în care ochiul scării are numai lungimea pachetului de trepte l(n ­ 1). Scări cu ochiul scării egal cu lungimea pachetului de trepte în proiecţiel (n ­ 1). Scări cu rampe drepte ­ concepţie şi construcţie  3. placa rampei intră sub podestul de sus cu o lungime egală cu o treaptă (fig.1.1.1. se poate adopta una din următoarele posibilităţi:  ­ se prevede o întrerupere a mâinii curente. cu sau tară podeste intermediare şi fără întoarceri. fie o placă foarte groasă; în cazul în care nu se adoptă nici una din aceste două  soluţii.1. parapetul este mai înalt decât înălţimea normală H cu o înălţime  de o treaptă.  => La palierul de urcare. datorită faptului că înălţimea se măsoară de la muchia primei trepte. Scări drepte.  Scări  cu  lungimea  ochiului  scării  mai  mare  cu  o  lăţime  de  treaptă  l  decât  lungimea pachetului de trepte în proiecţie şi ochiul scării decalat cu 1/2 faţă de pachetul de trepte  (Fig.  continuitatea  mâinii curente cu înălţime normala racordarea finisajului podestelor cu treptele şi obţinerea unui  intrados  ordonat  şi  estetic  la  racordarea  rampei  de  scară  cu  podestele.

=> lungimea casei scării creşte cu o lăţime de treaptă  => grosimile celor două podeşte pot fi egale  => înălţimea  parapetului  este  constantă  (H)  pe  ambele podeşte precum şi pe rampa  scării  =>  se  poate obţine  o  racordare  a  intradosului scării  cu  intradosul  podestelor. ordonat  şi  estetic .

 Pentru menţinerea înălţimii parapetului pe tot  traseul  scării.Notă:  În  cazul  unui  podest  intermediar  la  o  scară  dreaptă. cu o lungime egală cu l.  frângerea  de  pantă  a  mâinii  curente  se  va  face  decalat  cu  o  lăţime de treaptă faţă de rampa care urcă de pe podest. se decalează frângerea de pantă la rampa  care coboară de la podest.  pentru  menţinerea  grosimii  plăcii podestului în concordanţă cu grosimile rampelor.  inclusiv  pe  podest. .

 dai acceptând ca intersectarea planurilor  înclinate ale rampelor cu cel orizontal să se facă decalat (ceea ce complică realizarea cofrajului). condiţia necesară şi în general suficientă este ca suma decalajelor treptelor de pe podest  să fie de lăţimea unei trepte.  cu  implicaţii  în  ceea  ce  priveşte  "finitul".  între  rampe  şi  podest. fiecărui tip de structură din cele de mai sus.  Fiecărui tip de decalaj în plan al treptelor îi corespunde un traseu al mâinii curente. Scări cu intoarcere şi podest de 180°  La scările cu întoarcere la 180°.  3) În funcţie de nevoia de economisire spaţiului sau de importanţa scării.  4) Pentru   asigurarea   traseului   mâinii   curente   fără   săritură  sau discontinuitate la  podest. cu rezolvarea corectă a traseului mâinii curente.  Note:  1)  Pentru  orice  alte  dimensiuni  ale  rampelor  sau  structurii  podestului.  •  în  funcţie  de  decalajul  citit  în  plan  al  treptelor  care  delimitează  podestul;  se  pot  determina patru situaţii caracteristice.3.  Între  situaţiile  1)  şi  4)  există  o  infinitate  de  posibilităţi  de  decalaj.  2) Respectarea relaţiei între geometria scării şi structuri este o recomandare; nerespectând  această  relaţie  vor  apărea  decalaje  în  intradosul  scării. este posibil să  se acorde aspectului intradosului scării mai puţină importanţă. valabil atât la scările cu întoarcere la 180°. determinând alte înălţimi suplimentare ale parapetelor sau lăţimi  ale podestelor.1. respectiv intradosul cofrajului.  La  o  construcţie  a  scării  pornind  de  la  „brut".  În funcţie de structura podestului.2. precum şi la modificarea în consecinţa a cotelor parapetului. astfel încât intersecţia la  „finit" între intradosul rampelor şi podestelor şi limita ochiului scării să fie coliniare. respectiv a geometriei cofrajului.2. Scări cu întoarcere  Scările cu întoarcere. cât şi la cele cu întoarcere la 90°.  relativ  subţiri  (cu  grosime  sensibil apropiată de cea a rampei scării);  ­ grinzi de podest din diverse materiale;  ­ podeşte ­ dale groase. cu rampe drepte pot fi clasificate:  •  în funcţie de unghiul dintre rampe; cele mai frecvente cazuri sunt de scări cu întoarcere  la podest de 180° şi de 90°.  3. .  Decalajul  poate  fi  considerat  la  „brut"  sau  la  finit.  1) scări cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest  2)  scări cu decalaj egal de jumătate de treaptă faţă de ochiul scării la podest  3) scări cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest  4)  scări cu decalaj  de o treaptă în sensul coborârii pe podest.  vor  apărea  alte  decalaje în  plan ale treptelor.  adăugarea  grosimilor  de  finisaj  poate  conduce la  un  decalaj în  plan  al  muchiilor  treptelor  celor două  rampe  la  „finit"  de  circa 10­14  cm.  în  funcţie  de  dimensiunile şi panta rampei scării şi plăcii sau grinzii de podest. la o înălţime  dată a parapetului.1. Pentru alte unghiuri de întoarcere situaţiile respective se vor asimila  cu unul dintre cele două cazuri de referinţă.  complicând  realizarea cofrajului.  Acesta are implicaţii asupra dimensiunilor necesare ale podestului.  Se  recomandă  ca  suma  decalajelor  treptelor  care  fac  legătura  cu  podestul  să  fie  de  o  lăţime de treaptă. traseului mâinii curente precum  şi a lăţimii podestului.1. îi corespunde  un tip de geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi  geometria acesteia. Se pot realiza scări cu întoarcere  o  la 180  .  Construcţia  scării pornind de  la  “finit" (contratreaptă  verticală. contratreaptă oblică  sau  cu  ciubuc)  are  implicaţii  în  determinarea  grosimii  componentei  structura  le  a  podestului  (dală  groasă sau a grindă plată de podest). rampele scării pot fi susţinute pe:  ­ plăci  de  podest. pentru ca panta mâinii curente să aibă o întoarcere orizontală la ochiul scării.

. precum şi cu cea mai redusă lungime a ochiului  scării.1.1.3.2.  Scara  cu trepte  brute nedecalate  fată  de ochiul  scării  la  podest  reprezintă  soluţia cu cea mai redusă lungime a casei scării.1.

.  va  avansa  pe  podest. complicând cofrajul.  În  cazul  în  care  structura  podestului  nu  este  rezolvată  cu  grindă  de  podest  ci  cu  placă  relativ  subţire  (13  ­15  cm).5).  intersecţia  dintre  rampa  care  urcă  pe  podest  şi  placa  podestului  se  decalează (fig. 3.  apărând  un  decalaj  între  planul contratreptei şi/sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării:  ­  problemelor  pe  care  le  pune  racordarea  finisajului  contratreptelor  cu  cel  al  ochiului  scării;  ­  dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest. deoarece finisajul  primei  trepte  al    fiecărei  rampe  care  ajunge  la  podest.=> Pentru acest tip de scară nu se poate preciza  o corespondenţa riguroasă cu un tip de  structură.  Soluţia este dezavantajoasă din punct de vedere al:  ­ racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii. pentru ca intradosul (faţa cofrajuluil să aibă) o imagine controlată (intradosul rampelor  şi al podestului să se intersecteze după o dreaptă).

.

 la podest. lăţimea podestului la ochiul  scării.1. 3.6); în acest caz.6);  ■  cu  parapet  de  înălţime  H;  racordarea  între    parapetele  celor  două  rampe  este  oblică  (racordare ce poate fi realizată pe curb.  dală  groasă  sau  grinda pluta de podest) se obţine decalajul de jumătate de treaptă.  dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte la racordarea cu parapetul rampei care coboară  la podest (var 3 fig. dacă ochiul scării este îngust);  ■  cu  parapet  de  înălţime  H  dar  cu  discontinuitatea  mâinii  curente  pe  latura  scurtă  a  ochiului  scării  si  o  săritura  egală  cu  înălţimea  unei  trepte. fig.6);  ■ cu parapet de înălţime H.  3.  Numai  la  o  anume  grăsime  calculată  a  elementelor  structurale  (rampe. ceea ce implică prelungirea orizontală a  parapetului rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă. Înălţimea parapetului se calculează  de  la  muchia  treptei.11.=> Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor.  la  începutul  rampei  care  coboară  la  podest. pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind orizontală.1. 3.  Notă:  În  cazul  în  care  structura  podestului  nu  este  rezolvată  cu  dală  groasa  acelaşi  intrados se poate realiza prin prevederea unui strat de umplutură (eventual din betoane uşoare).  conf. 3.  cu creşterea înălţimii parapetului H. . dacă rampele reazemă pe dală groasa sau pe o grindă plată.  ceea  ce  măreşte şi lungimea casei scării (var 2 în fig.2.  Scara  cu  decalaj  egal. va fi majorată cu o lăţime de treaptă ceea ce măreşte lungimea casei scării;  ■  cu parapet de înălţime (H + h/2). înainte de  întoarcerea ei paralel cu ochiul scării (var 1 în fig. 3.2.  Intersecţia dintre intradosul podestului cu intradosul celor două rampe (la faţa cofrajului)  se  face  după  o  dreaptă  cu  grosime  (respectiv  înălţime).  de  jumătate  de  treaptă  brută  faţă  de  ochiul  scării  la  podest este un lip de scară căruia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest cu  structura dală groasă (din beton armat).  În  dreptul  ochiului  scării  întoarcerea  orizontala  a  mâinii  curente  este  posibilă în următoarele variante:  ■  cu parapet de înălţime H pe zona podestului.  cu o  valoare  egală  cu  înălţimea  h/2  a  unei  trepte  şi  majorând  lăţimea  podestului  cu  l/2.  corespunzătoare  (în  funcţie  de  panta  scării).

=> Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor înălţimea parapetului se calculează  de la muchia treptei în dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a mâinii curente este posibilă  în următoarele variante:  ■  cu  parapet de înălţime  H pe  zona  podestului.6); . 3. înainte de întoarcerea ei  paralel cu ochiul scării (var I în fig.12.); în acest caz. lăţimea podestului la ochiul scării. cu  creşterea  înălţimii  parapetului  H la podest. ceea ce măreşte lungimea casei scării;  ■  cu  parapet de  înălţime  (H  +  h/2). va fi  majorată cu o jumătate de treaptă (l/2). 3.  ceea  ce  implică  prelungirea  parapetului  rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă.  cu  o  valoare egală  cu jumătate din înălţimea  h a unei  trepte şi păstrând  lăţimea podestului (var 2 în  fig.

);  ■  cu  parapet  de  înălţime  H. cu creşterea înălţimii parapetului H la podest.16. măsurată la ochiul scării.  => Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. 3.  racordarea  între  parapetele  celor  două  rampe  fiind  oblică  (racordare ce poate fi realizată pe curb. dacă ochiul scării este îngust);  ■  cu  parapet  de  înălţime  H  dar  cu  discontinuitatea  mâinii  curente  pe  latura  scurtă  a  ochiului scării. cu grosime apropiată de cea a rampei (uzual 10­12cm). Scara cu decalaj de o treaptă brută în sensul urcării pe podest este un tip de  scară  căruia  îi  corespunde  structural  o  rezemare  a  rampei  scării  pe  podest  cu  structura  placă  (uzual 13­14 cm). la podest.  cu  o  dimensiune  egală  cu  lăţimea  unei  trepte.2. va fi majorată cu o lăţime de treaptă.3. şi o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte.  cu o valoare egală cu înălţimea unei trepte h şi păstrând lăţimea podestului (fig. respectiv înălţimii parapetului. Inălţimea parapetului se va calcula  de la muchia treptei. lungimea casei scării  crescând corespunzător; podestul se va putea decupa prelungind şi ochiul scării eu aceeaşi lăţime  de treaptă (fig. sunt valabile  numai pentru decalajul la jumătate al treptelor în plan.  înainte  de  întoarcerea  ei  paralel  cu  ochiul  scării;  în  acest  caz.  3. prin  prelungirea  orizontală  a  parapetului  rampei  care  urcă  spre  podest.1.  lăţimea  podestului.  linia  mâinii  curente  fiind  orizontală. var.12. 2); .  Intersecţia dintre intradosul podestului (de tip placă) cu intradosul celor două rampe se va  face după o dreaptă.  pe  lăţimea  ochiului  scării.16 var. 3. vertical întoarcerea mâinii curente în dreptul ochiului scării este posibilă în  următoarele variante:  ■ cu parapet de înălţime (H) pe podest şi realizând traseul continuu al mâinii curente. dar cu o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte (h/2) (var 3 fig. 3.1. 1);  ■ cu parapet de înălţime (H + h). la începutul rampei care  coboară la podest.  Valorile pentru majorarea lăţimii podestului.■  cu  parapet  de  înălţime  H.

.

.

  dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte;  ■ cu parapet de înălţime H.  va  avansa  pe  podest.1.  Inălţimea  parapetului  este  aceeaşi  pe  toată desfăşurarea scării (H) şi nu pune probleme la întoarcerea la podest.  3. 3).1. şi o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte la începutul rampei care coboară la  podest.  Intersecţia dintre  intradosul grinzii podestului cu intradosul celor două rampe se va face  după o dreaptă. .4.  Acest tip de scară asigură înălţime liberă maximă între podeşte. var. eventual cu racordări curbe torsionate;  ■  cu  parapet  de  înălţime  H  dar  cu  discontinuitatea  mâinii  curente  pe  latura  scurtă  a  ochiului scării. cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii  pe podest este un tip de scară căreia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest  cu grindă (din beton armat). racordarea între parapetele celor două rampe fiind oblică (fig.  vertical.  3.  Soluţia este dezavantajoasă clin punct de vedere al:  ■ racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii.16.  comparativ  cu  celelalte  variante.  Acest  tip  de  scară  asigură  înălţime  liberă  minimă  între  podeste.2. deoarece finisajul primei  trepte  al  fiecărei  rampe  care  ajunge  la  podest. la o aceeaşi înălţime de nivel.  =>  Traseul  mâinii  curente  este  continuu  şi  urmăreşte  panta  rampelor;  înălţimea  parapetului  se  calculează  de  la  muchia  treptei.■ cu parapet de înălţime H. datorită înălţimii grinzii. pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind orizontală.  apărând  un  decalaj  între  planul contratreptei şi sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării;  ■ problemelor  pe  care  le  pune  racordarea  finisajului  contra­treptelor  cu  cel  al  ochiului  scării;  ■ dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest;  ■ avansării pardoselii podestului spre rampa care coboară spre podest (şi realizarea unui  podest de formă mai puţin regulată). Scara cu întoarcere la 180°.

.

.

 o umplutură din beton uşor (fig. în toate cazurile similare. cât şi o imagine curată a intradosului.2.  Scările  “economice"  au  dezavantajul  unor  cofraje  complicate.1. ceea ce asigură realizarea unui intrados neted.2. rezemate pe podest cu structura de tip placă.1.2.  În  cazul  în  care  imaginea  intradosului  nu  interesează.  Scările cu întoarcere la 90°.3.  desfăşurarea  lor  in  plan fiind  ceva  mai  mică. 3.2.  la  nivelul  intradosului  scării. Scări cu întoarcere cu podest de 90° şi decalaj a = 0. Scară cu decalaj mai mic de jumătate din lăţimea treptei la fiecare rampă (fig.2. b = 0  Structura podestului este de tip placă.1. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b = 1. cu complicaţii în ceea ce priveşte cofrarea.28.. 3.1.1.2.  obişnuite  (fig.3.  Pentru ca suma decalajelor să fie de mai puţin de o treaptă se pot diferenţia trei situaţii:  3.1.1.  precum  şi  în  cazul  în  care  din  considerente structurale nu se optează pentru niciuna din variantele de mai sus.27)  sau  întoarse  (în  sus);  în  acest caz.. Rampa care urcă  spre podest intră sub acesta. Scări cu întoarcere la podest de 90°  La scările cu întoarcere la 90°.  O  structură  a podestului  de  tip placă  relativ  subţire  conduce  la  un  intrados  unde  rampa  care urcă spre podest intră sub podest (fig.1.1. 3.1.2.2.  o  rampă  va  intra  sub  podest sau va avea o săritură. 3..1.2.3..  tipul de  structură  corespunzător  ar  fi  cu  grinzi  de  podest..21.  În funcţie  de  decalajul  treptelor. placă cu grinzi  sau dală groasă şi decalaj similar celor de la 3.1.  laborioase  şi  costisitoare  şi  în  consecinţă  al  aspectului  urât  în  intradosului acestora.  aceste  scări  sunt  în  general  mai  economice.  3. 13­14 cm).2.2.  In principiu se pot accepta prevederile şi notele de la art.27)  3. cu implicaţiile de cofrare dificilă precizate anterior.1. în funcţie de  grosimea prevăzută pentru placa podestului.  fie  va  fi  întreruptă.3. b = 1  Pentru realizarea  unui  intrados  cu  cofrare uşoară (şi  implicit  cu  aspect  estetic). . In funcţie de dimensiunile a şi h se  prevede peste structura de tip placă.  Notă: Sunt prezentate.2. cele mai frecvente tipuri de scări cu întoarcere la  podest  de  90°;  schimbări  ale  grosimii  plăcii  sau  podestelor  conduc  la  imagini  diferite  ale  intradosului scării.1.32). placa rampei care urcă  intră sub podest. ceea ce implică o imagine inestetică a acestuia (fig.2.  În situaţia prevederii unei plăci de podest curente (cca.2. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b < 1  În cazurile în care nu se asigură condiţia ca suma decalajelor treptelor de la podest să fie  egala  cu  o  lăţime  de  treaptă.1.  3. ca exemplificări.1.2.37)  Notă:  Din  punct  de  vedere  al  ocupării  spaţiului.  3.2.22 şi 3..1.2.2.  3.3. Scara cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest  şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) nedecalată. unde a şi h au valori  oarecare  Pentru  realizarea  unui  intrados  neted. fiecărui tip de structură îi corespunde un tip de geometrie  a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi geometria acesteia.2. 3..  mai  uşor  de  cofrat  şi  mai  estetic.  la  podest  mâna  curentă  fie  va  înregistra  o  săritură.  structura  podestului poate fi de tip dală groasă sau placă relativ subţire.23).2. cu un număr minim de intersecţii  de planuri (fig. spaţiul dintre placă şi grinzi ar fi realizat cu o umplutură din beton uşor.1.2.1.2.28)  3.2.4 asigură atât traseul mâinii curente  fără săritură pe podest.2 şi 3.  3.2.. Scări cu întoarcere cu podest de 90° şi decalaj a = 1.2. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b = 1  3.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

2.1.2.  3. .  întoarcerea mâinii curente. Este  un  tip  obişnuit  de  scară. sau intersecţiile de planuri pe intradosul scării (faţa cofrajului). Scară vii decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest  şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) aşezată pe podest (fig.40).  se  comandă  ca  structura  podestului  să  fie  dală  groasă  (fig.  3.3.4.Pentru  realizarea  unui  intrados  cu  geometrie  controlată  (fără  intradosul  rampei  să  intre  sub  podest  şi  să  apară  intersecţii  greu  de  controlat  în  execuţie)  şi  un  plan  de  cofraj  uşor  de  realizat. 3.  care  nu  pune  probleme  în  ceea  ce  priveşte  alcătuirea  structurală.35). 3.1.  3.36).2.3.33)  sau  că  cu  grinzi  de  podest (fig.2. 33.2.39 şi 3. Scări cu întoarcere la podest de 90°şi decalaj a + b > 1 (fig. 3.

  Reprezintă  cea  mai  economică  soluţie  de  ocupare a spaţiului.3.  a  parapetului.  Formulele de calcul ale treptelor precum şi prevederile privind lăţimea maximă a  treptelor sunt cele prevăzute în Normativul [3].  definiţia lăţimii libere a scării).2.3.  dar  proiectarea  geometrici lor poate fi asimilată cu proiectarea celor cu întoarcere la 90°.2. Acesta poate fi proiecţia mâinii  curente  pe  planul  scării.  cu  două  întoarceri  la  90°. Domeniu de utilizare  Acest tip de scară se poate proiecta pentru diferite spaţii.2. Dimensiunea  minimă  (spre  ochiul scării) a  treptei balansate trebuie să fie de 12  cm la cel mai avansat obstacol de pe partea dinspre ochiul scării.  un  vang  întors  sau  treapta  însăşi  (a  se  vedea  şi  1.1.  3.1. Nu constituie scară de evacuare.  asigurând  un  singur  flux  de  circulaţie  (evacuare).  3.2.  Notă:  Se  pot  proiecta  scări  dublu­balansate.2.  3.2.2. Tipuri de scări balansate  Cele mai uzuale tipuri de scări balansate sunt:  o  ­ cu întoarcere la 180  ;  ­ cu întoarcere ia 90°.2. .2. Scări balansate ­ concepţie şi construcţie  3. prin faptul că treptele ocupă şi zona de podest.

  la  scări cu lăţime  mai  mică 1 m şi la 60 cm.1.  pentru  a  se exila  lipsa  de  acurateţe  la  finisarea colţurilor. l3. notat cu N;  ­ se trasează arcul de balansare. l4  etc). sau  ­  se  numără  treptele  care  nu  ar  avea  formă  dreptunghiulară  şi  se  balansează  un  număr  dublu de trepte; limita de balansare se trasează suprapus peste linia contratreptelor (fig.3.  Etapele  premergătoare  construcţiei  propriu­zise  şi  care  trebuie  parcurse  atât  pentru scările cu trepte balansate cu întoarcere la 180° cât şi pentru cele cu întoarcere la 90° sunt  următoarele:  ­  se  stabilesc  dimensiunile  treptelor.2. l2. vang.40). cu raza MN;  ­  se  proiectează  punctele  care  delimitează  treapta  balansată  din  axul  scării. în  funcţie  de  înălţimea  de  nivel  şi  de  formulele  de  calcul ale treptelor;  ­ se construiesc rampele:  ­ se construieşte lăţimea mâinii curente;  ­  se  construieşte  lina  pasului  (la  50  cm  de  limita  mâinii  curente.  3. la  intersecţia  dintre  axul  scării  şi  limita  de  balansare. pentru a evita ca vreuna  din treptele alăturate acesteia să fie mai îngustă de 12 cm;  ­  se  trasează  lăţimea  treptei  balansate  din  axul  scării  (de  14  cm).  notat  M  şi  punctul  de  intersecţie  între  semicercul ce constituie conturul de referinţă şi axul scării. Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări  3.3.  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  corespunzătoare de pe conturul de referinţă (3);  ­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1. rebord lateral. 3. este recomandat să se prevadă treaptă în axul  scării. dacă  scara  este  închisă însă  în  casă  proprie  sau  dacă  are  formă  rectangulara:  dacă  seara  este  liberă  sau  are  formă  poligonală.  se  construieşte  prima  treaptă  balansată  din axul  scării:  în  cazul  acestei  metode  (fig.3.  pe  arcul  de  balansare; ­  segmentul de cerc rămas se împarte în atâtea părţi câte trepte au mai rămas de balansat  (l);  ­  punctele  de  pe  cerc  astfel  obţinute se  proiectează  înapoi pe conturul  de referinţă  (pe  ambele rampe ale scării) (2);  ­  se  trasează  treptele.  3. etc).41).2. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 180° sunt:  a) Metoda arcului de cerc  Odată  stabilite  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate  precum  şi  linia  limitei  de  balansare.2.  recomandarea aceasta nu are obiect. la scări cu lăţime mai mare de 1 m);  ­ se marchează pe linia pasului lăţimile treptelor;  ­  se  stabileşte  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate  şi  linia  de  limită  de  balansare  (denumită în continuare limita de balansare) prin una din următoarele metode;  ­  limita  de  balansare  se trasează  la  o distanţă  cel  puţin  egală cu dublul    lăţimii    rampei  (suprapus peste cel mai apropiat pachet de contratrepte); treptele incluse între pereţi şi limita de  balansare sunt treptele balansate.3.2.  o  La scările cu rampe cu întoarcere la 180  . denumit în continuare contur de referinţei:  ­  se notează centrul semicercului de balansare (numit în continuare urc de balansare).  la  limita  proiecţie;  dinspre  ochiul  scării  a  elementului  luat  în  considerare  la  determinarea  lăţimii  libere  a  scării  (mână curentă. . lăţimea minimă a treptei balansate din axul scării este de 14 cm.

 la unghi aproximativ de 20° faţă  de orizontală (5);  ­ pe această dreaptă se construieşte un număr de segmente egal cu numărul de trepte care  trebuie balansate; segmentele au dimensiunea pe care o au treptele pe linia pasului (dimensiunea  dreptei c va fi egală cu lungimea zonei de balansare.  se  construieşte  prima  treaptă  balansata  (2);  în  cazul  acestei  metode  (fig.8).  de 12 cm: ­ se prelungeşte treapta astfel  construită până când se intersectează cu limita do balansare  (3);  ­  segmentul astfel delimitat.  d.  lăţimea  minimă a treptei balansate este de 12 cm:  ­  se  desenează  separat  două  drepte. l2. notată c.  3.b) Metoda segmentelor egale  Odată  stabilite  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate  precum  şi  linia  limitei  de  balansare  (1). punctele sunt notate cu cifre romane);  ­  se  uneşte  ultimul  punct  de  pe  luna  oblică  eu  punctul  N  de  pe  axa  scării. obţinându­se treptele balansate corespunzătoare;  ­  pe cealaltă rampă se trasează simetric treptele corespunzătoare. l4  etc).  la  o  scară  convenabila (de pildă 1/10) (3) şi (4);  ­ din unghiul de 90° se construieşte o dreaptă.  notate  a  şi  b. cu originea în M;  ­ pe aceasta se determină atâtea segmente proporţionale succesive către trepte mai trebuie  balansate (în fig.  se  construieşte  prima  treaptă  balansată  (2);  în  cazul  acestei  metode  (fig.. l3. pe limita de balansare (4).).. pe linia pasului);  ­  dreapta  b  va  avea  dimensiunea  egală  cu  desfăşurata  părţii  balansate  pe  conturul  de  referinţă;  ­  se  unesc  limitele  dreptelor  b  şi  c  şi  se  prelungeşte  dreapta  astfel  obţinută.  intersectate  la  90°.  lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:  ­ se trasează. l2.  3.42). 3. câte trepte  au mai rămas de balansat (5);  ­  se  trasează  treptele. l4  etc). se repetă de atâtea ori.  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  corespunzătoare de pe linia limitei de balansare;  ­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1. l3.  pe  linia  conturului  de  referinţă.  pornind  din  celelalte  puncte  determinate  pe  dreapta oblică (IV ­ VIII).43. până se intersectează cu axul scării;  ­ aceste puncte de intersecţie (notate 4’. obţinându­se segmenul III­N;  ­  se  trasează  paralele  la  segmentul    III­N.  se  construieşte  prima  treaptă  balansată  (2);  în  cazul  acestei  metode  (fig.  lăţimea  minimă a treptei balansate este de 12 cm;  ­  prelungind axul treptei deja trasate lângă axul scări se obţine punctul M pe axa scării;  ­ se trasează o line oblică oarecare.  3.   lăţimea treptei balansate din axul scării.8’) se unesc cu punctele corespunzătoare de  pe  linia pasului (4..  c) Metoda segmentelor proporţionale  Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum si linia limitei de balansare  (1).  până  intersectează dreapta a (6);  ­  se  unesc  punctele  de  pe  dreapta  c  cu  punctul  de  intersecţie  dintre  dreptele  a  şi  d:  segmentele  rezultate  pe  dreapta  b  reprezintă  dimensiunile  treptelor  balansate  pe  conturul  de  referinţă;  ­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1.26.44)..  d) Metoda unghiurilor  Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare  (1). .  aflat  la  intersecţia dintre linia limită de balansare şi axul scării.

.

3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 90° sunt:  a) Metoda arcului de cere;  b) Metoda segmentelor egale;  c) Metoda trapezului.  Pentru oricare dintre acestea sunt valabile operaţiile preliminare de la 3.2.3.1  Se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate, precum şi linia limită de balansare  (fig. 3.45).  Dacă  scara  porneşte  din  ax  (fig.  3.45  a)  se  recomandă,  pentru  realizarea  estetică  a  racordării finisajelor la colturile pereţilor, ca prima treaptă să fie decalată fată de axul scării, cu  circa 15 cm măsuraţi pe linia pasului (fig. 45. b).  a) Metoda arcuiţii de cerc (fig. 3.46)  ­  dacă scara porneşte   din axul scării, se decalează limita scării faţă de acesta cu circa  15 cm măsuraţi pe linia pasului (1);  ­ se construieşte  prima treaptă  balansată (2);  în cazul acestei  metode,  lăţimea  minimă  a  treptei  balansate  este  de  14  cm,  pentru  ca  oricare  dintre  următoarele  trepte  balansate  să  aibă  dimensiunea minimă cel puţin de 12 cm;  ­ se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării, pe conturul de referinţă;

­ se determină centrul arcului de balansare, la intersecţia dintre linia limitei de balansare  (notat M) şi prelungirea treptei construite;  ­  se  determină  raza  arcului  de  balansare  şi  punctul  N  la  intersecţia  prelungirii  treptei  construite cu conturul de referinţă: se trasează arcul de balansare, cu raza MN;  ­  segmentul  de  cerc  cuprins  între  punctul  N  şi  limita  de  balansare  se  împarte  în atâtea  părţi, câte trepte au mai rămas de balansat;  ­ punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează pe limita contului de referinţă;  ­  se  trasează  treptele,  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  corespunzătoare de pe conturul de referinţă.

  se  construieşte  prima  treaptă  balansată; în cazul acestei metode.b) Metoda segmentelor egale (fig.2. 3.  dacă  scara  în  este  simetrică;  în  cazul  simetriei scării.  de  12  cm.  pe  cele  doua  direcţii:  una  conform  3.  iar  cealaltă  în  prelungirea  primei  trepte  a  rampei  scurte.47 şi 3. limitele de balansare vor fi şi ele simetrice;  ­  se  trasează  lăţimea  treptei  balansate  din  axul  de  întoarcere  al  scării.48)  Odată  stabilit  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate.  pe  conturul de referinţă; .1.3. lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:  ­  se  trasează  două  limite  de  balansare.

  pe  limitele  de  balansare  se  repetă  de  atâtea  ori.  pentru  asigurarea  unei  creşteri  scăderi  graduale  a  dimensiunilor  treptelor balansate pe conturul de referinţă(1);  ­  se  prelungeşte  treapta  astfel  construită  (2)  până  când  i  intersectează  cu  fiecare  dintre  limitele de balansare (3);  ­  segmentele  astfel  delimitate  (4).­  se  recomandă  ca  treapta de  colţ  să  fie  deplasată  cu  circa  3  cm  pe  linia  conturului  de  referinţă. .  câte  trepte au mai rămas de balansat pe fiecare direcţie (5);  ­  se  trasează  treptele.  către  rampa  majoră.  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  pasului  cu  punctele corespunzătoare de pe limitele de balansare.

a.2.2. (9) şi se delimitează un trapez;  ­  se  trasează  o  altă  construcţie  auxiliară  (B):  se  desenenză  o  dreaptă orizontală  (10) pe  care se construiesc segmentele obţinute mai sus (la1.3.c) Metoda trapezului (fig. 3.  ­ se desenează o primă construcţie auxiliară (A). 1/10;  ­ se ridică perpendiculare din fiecare punct obţinut;  ­ la capete perpendicularele  vor avea 12 cm (6) şi respectiv  lăţimea treptei nedeformate  (7) (citită de pe linia pasului);  ­ se unesc cele două puncte astfel obţinute (8). la3. cu înclinaţie aproximativă de 20°:  punctul  de  intersecţie  este  limita  de  12  cm  trasată  anterior;  dimensiunea  dreptei  este  lungimea  totală  a  treptelor  balansate  în  dreptul  proiecţiei  interioare  a  obstacolului  de  referinţă  dinspre  ochiul scării; .49)  Odată stabilit  numărul de trepte care trebuie balansate precum şi limita de balansare. se  construieşte prima treaptă balansată: în cazul acestei metode. aşa cum s­a stabilit la 3.  ­ această dreaptă se intersectează (12) cu o alta (13). lăţimea minimă a treptei balansate  este de 12 cm;  ­ se deplasează prima treaptă. care constă într­o dreaptă (5) împărţită  în atâtea segmente egale (de circa 15­20 cm) câte trepte trebuie balansate; construcţia se va face  la o scară convenabilă. de pildă la sc. la4  etc). la2.

2.  la  ochiul scării (la proiecţia interioară a mâinii curente).3. pe baza calculului numeric  a.­ se unesc punctele care limitează cele două drepte (14);  ­ se construiesc.4. până la treapta din  ax; aceasta se consideră a avea dimensiunea de 12 cm pe conturul de referinţă; .  3. Determinarea dimensiunii treptelor. paralele la dreapta de mai sus (14);  segmentele  rezultate  pe  dreapta  (13)  reprezintă  dimensiunea  minimă  a  treptelor  balansate.2.2 numărul de trepte care se balansează precum şi  linia limită de balansare;  b.3.2. se determină conform 3. se calculează lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă.1 şi 3.3. de la limita segmentului trasat (15).

  se  scade  produsul  de  mai  sus  (c)  din  lungimea  desfăşurată  (b)  şi  rezultă  lungimea  desfăşurată a scării pe conturul de referinţă.c. care trebuie repartizată în mod progresiv pe fiecare  treaptă; . această dimensiune minimală se înmulţeşte cu numărul de trepte care trebuie balansate  pe o rampă (tară treapta din ax);  d.

 podestelor  sau  a  grinzilor­vang.50  reprezintă  un  exemplu  de  calcul al  treptelor  balansate.  Cerinţa  de  siguranţă  in  exploatare  se  presupune  asigurarea  protecţiei  utilizatorilor  împotriva accidentării  Cerinţa  de  igienă. 4.e.  Calculul de rezistenţă si deformaţie al scărilor se face luând în considerare tipul structural  al scării. grinzile­vang sau grinzile curbe spaţiale.  de obicei.  În general.  Fig.  siguranţă la foc. fiecărei trepte balansate i se repartizează o parte din rezultatul de la (d). cu stâlpii şi cu  planşeele. se face suma unităţilor;  g. curent folosite în construcţii. siguranţă în utilizare.  În  general.  3. La elementele  înclinate ale scărilor se ţine cont că încărcarea permanentă este repartizată uniform pe suprafaţa  înclinată şi încărcarea utilă este uniform repartizată pe orizontală  Calculul elementelor componente ale scărilor obişnuite. protecţie acustică.  sănătatea  oamenilor. elementele componente ale scărilor au o serie de legături  mecanice cu celelalte elemente structurale ale construcţiei: cu pereţii casei scării.  cum ar fi rampele. spre treptele drepte:  ­ prima treaptă de lângă treapta din ax: o unitate  ­ a doua treaptă de lângă treapta din ax: două unităţi  ­ a treia treapta de lângă treapta din ax: trei unităţi  ­ se continuă în progresie aritmetică cu celelalte trepte care se balansează  f.  În afară de legăturile reciproce. Aceste  legături  se realizează. dinspre treapta  din axul scării (treapta de referinţă).  alcătuirii  şi  realizării  conform prevederilor normativului de specialitate. aşa  cum a fost repartizat la (e). prin  intermediul  grinzilor­podest.  Cerinţa  de  siguranţa  la  foc  se  asigură  în  condiţiile  conformării.  considerând  că  treapta  nedeformată are lăţimea de 26.5 cm.  Totuşi. se acordă fiecărei trepte balansate numărul de unităţi corespunzător poziţiei treptei.  protecţia  mediului  înconjurător  poate  fi  considerată respectată dacă materialele de construcţie şi finisaj nu degajă emisii poluante  Cerinţa de protecţie la zgomot se asigură prin alcătuiri şi materiale specifice.  Realizarea  unor  legături  de  tipul  articulaţiilor  sau  încastrărilor  este  în  funcţie de materialele folosite atât la scări cât şi la structura clădirii. ea  ar  trebui  analizată  la  structurile  de  scări  care  prin  forma  lor  sau  prin  tipurile  de  legături  pot  pune  probleme  de  stabilitate.  Cap. nu  ridică probleme deosebite şi se face pe scheme statice relativ simple.  stabilitatea  elementelor  scării  este  asigurată. forţele axiale de compresiune care se dezvoltă în unele elemente ale scărilor. ELEMENTE SPECIFICE DE PROIECTARE A SCĂRILOR DIN  DIVERSE MATERIALE  Scările  trebuie  să  răspundă  următoarelor  cerinţe  de  calitate:  rezistenţă  şi  stabilitate.  lungimea  obţinută  la  (d)  se divide  la    numărul de unităţi  rezultate  la  (e)  şi  se  obţine  dimensiunea fiecărei unităţi considerate;  h. . condiţiile de rezemare a elementelor scării şi încărcările care le solicită. au valori relativ scăzute şi conduc la  dimensiuni mici în comparaţie cu dimensiunile rezultate din calculul de rezistenţă la încovoiere.

a. 2.1.1.4.  Din  punct  de  vedere  al  formelor  structurale.  scările  din  beton  armat  pot  fi  din  oricare dintre tipurile descrise la art. Scări din beton armat  4. scările din elemente liniare pot fi: .1.  4. Scări din elemente liniare  După modul de rezemare a treptelor.l.  Acest  capitol  face  precizări  suplimentare  numai  în  legătură  cu  unele  dintre  tipurile  de  scări din beton armat.1.4.

.  care acţionează pe trepte;  M2  =  momentul produs de încărcarea orizontală care acţionează pe balustradă. grinda­vang reazemă  pe grinzi podest şi pe pereţi portanţi;  e ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate sau încastrate în pereţii portanţi;  f ­  schema  statică  a  unei  grinzi  vang  rezemate  pe  grinzi  podest  şi  simplu  rezemate  sau  încastrate în pereţii portanţi;  g ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate pe grinzi podest;  1 ­ grinzi­vang;  2 ­ grinzi podest  • Scări cu trepte în consolă simplă  Aceste  tipuri  de  scări  sunt  foarte  rar  întâlnite  şi  fac  obiectul  unor  proiecte  unicat. grinda va fi supusă şi la solicitări de torsiune. momentul încovoietor în încastrarea treptei este  Mr  = M1  + M2.  Pentru scările cu trepte în consolă dublă. iar în cazul încărcării nesimetrice.a ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant;  b ­ cu trepte rezemate pe două grinzi­vang;  c ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant.  M1  = momentul produs de încărcările gravitaţionale uniform distribuite sau concentrate.  deoarece sunt greu de executat şi prin urmare nu fac obiectul acestei reglementări. grinda amplasată central va fi supusă doar  la încovoiere.  Notă: In cazul încărcării simetrice a treptelor. grinda­vang reazemă  pe grinzi podest;  d ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant.

4). sau din elemente prefabricate (a se vedea  fig. .Aceste tipuri de scări au în mod uzual treptele realizate din prefabricate de beton armat.  Vangurile  pot  fi  realizate  din  beton  armat  monolit. produse de  firme specializate. 4. 4.  mai  ales  în  cazul  în  care  există  un  singur vang central sau lateral ­ (a se  vedea fig. putându­se  utiliza  la  şantierele  mici  ale clădirilor  cu puţine niveluri;  ­ soluţia este interesantă mai ales pentru elemente prefabricate gata  finisate.  Ele au următoarele caracteristici:  ­ se pot monta pe şantier cu utilaje de ridicare uşoare (greutatea elementelor prefabricate  fiind în general sub 500 kg (mai rar 800 kg).3).

b.1.1. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă  Se precizează că rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar în situaţia în care.4. se asigură continuitatea în vederea preluării momentului încovoietor care conduce  la diminuarea momentelor încovoietoare din câmpuri. la  îmbinarea lor. .

1.  4. forţe axiale şi tăietoare.1.1.  Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu rezemate.c.d.4. 1. în sensul că prin mărirea  grosimii podeslelor se poate schimba alura momentelor încovoietoare. realizat din  beton armat turnat monolit.1.  micşorând  astfel  momentul  încovoietor  din  încastrare. putându­se utiliza şi cofraje de inventar  ­ sistem de armare simplu  ­ turnare lesnicioasă . Scări din elemente de suprafaţă  Sunt realizate din beton armat turnat monolit sau din prefabricate şi cu trepte finisate cu  alte materiale.1.  Se precizează că rampele şi podestele pot avea grosimi diferite. Scări curbe cu grinda pe mijlocul rampei  Se precizează că în  grinda­spaţială se dezvoltă momente încovoietoare pe două direcţii. prezintă următoarele:  • avantaje in execuţie:  ­  cofraje simple şi economice. de tip "placă portantă plană pe ambele feţe".e. fiind necesară preluarea momentelor din încastrări.  Note:  1.  4. Sistemul constructiv obişnuit.  momente de torsiune. Scări cu trepte suspendate  Se  realizează  prin  suspendarea  de  tavan  sau  de  podestul  imediat  superior  a  capetelor  libere  ale  treptelor  independente  în  consola.

 permiţând reducerea manoperei la realizarea finisajului;  ­ se realizează şi prefabricate gata finisate.  scara  să  trebuiască  să  fie  rectificată  (atât  prin  spargere  cât  şi  prin  completare)  în  vederea  finisării.  2.  3.  implică  riscul  ca.  Sistemul  constructiv  de  tip  placă  portantă  realizată  din  beton  armat  prefabricat  are  următoarele caracteristici:  ­ treptele brute sunt realizate odată cu structura de rezistenţă;  ­  au geometrie controlată. etc). .  Avantajul  acestei soluţii este acela că se uşurează circulaţia pe şantier.• dezavantaje in execuţie:  ­ scara se execută de echipe diferite de lucrători (betonişti şi alţi muncitori specializaţi în  finisaje.  ­ circulaţia "de şantier" este mai greoaie şi necesită rezolvări cu dispozitive improvizate. tâmplari. mozaicari.  ca  urmare  a  abaterilor  mari  admise  la  turnarea  betonului  de  structură  în  comparaţie  cu  cele  rezultate  la  turnarea  treptelor  brute  de  către  scărari  specializaţi.  până  la  realizarea  treptelor  brute  sau  direct  a  treptelor  finite. produse în general de firme specializate.  Sistemul constructiv  de  tip  "placă  portantă  cutată  cu  noduri  rigide" este  mai  greu  de  calculat  şi  de  executat.  soluţia  se  utilizează  pentru  scări  decorative  la  clădiri  unicat. fapt care justifică utilizarea lor pentru clădiri înalte.  Scările cu placă portantă din beton armat prefabricat  ­  asigură  reducerea  timpului  pentru  manopera  de  şantier. în diferite de lucru; precizia de lucru este diferită la cele două  categorii de lucrători.  la  montajul  şi  monolitizarea  rampelor cu structura clădirii şi la finisare;  ­ necesită macarale puternice (greutatea elementelor prefabricaţi fiind între 1000 şi 5000  kg).  Din  acest  motiv.  În  această  situaţie  manopera  de  finisare (incluzând şi treptele brute de beton) este mai scumpă dar mult mai precisă.  Adoptarea  soluţiei  de  turnare  a  treptelor  brute  odată  cu  placa  din  beton  armat.

 de obicei.4.1.  dimensionate  din  calculul  de  rezistenţă.1.  În cazul elementelor prefabricate îmbinările se fac. prin simpla rezemare şi prin  sudarea unor armături dispuse constructiv.  gradul  de  încastrare  determinându­se cu ajutorul rigidităţilor la încovoiere ale elementelor concurente. Pe măsură ce încărcarea P şi momentul Ms  sunt mai mari în raport cu 7 şi cu  Mi. . gradul de încastrare depinde de mărimea  relativă  a  încărcărilor  P  şi  T  precum  şi  a  momentelor  de  stabilitate  M s  =  Pd  (moment  de  stabilitate dat de încărcarea P) şi a momentelor de încastrare al grinzii­podest.f. creşte gradul de încastrare. grinzii­vang sau  plăcii de podest Mi.  În cazul rezemării pe pereţii portanţi din zidărie.  Îmbinările  dintre  elementele  din  beton  armat monolit  ale  scărilor  cu  elementele  verticale  tot  din  beton  armat  monolit  ale  structurii  se  pot  realiza  încastrat  datorită  existenţei  armăturilor  de  continuitate.

  conform  exemplificărilor din fig.  Scări cu trepte realizate din cărămidă  Problemele specifice acestor scări ţin de:  ­respectarea formulei de calcul a dimensiunilor treptelor şi contratreptelor.1.  alcătuirii şi  realizării  conform  prevederilor normativului de specialitate.2.  Ambele  probleme  se  rezolvă  prin  modul  de  aşezare  a  cărămizilor. Scări cu trepte din piatră. Siguranţă în utilizare  Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării se poate respecta fie prin realizarea  stratului  de  uzură  rugos.14.1.  4.  Astfel.2  şi  figurile  4.4. în condiţiile in  care cărămida are o geometrie cunoscută;  ­ împiedicarea dislocării cărămizilor treptelor în cadrul scării. pe rampe din beton armat pun  probleme specifice care ţin de caracteristicile materialelor constitutive.16  prezintă  materialele uzuale pentru stratul de uzură şi măsurile care pot fi luate pentru respectarea cerinţei  de  siguranţă  împotriva  alunecării  la  scările  exterioare  şi  la  scările  interioare.3. .2.1.15.12 şi 4. de  evacuare.1.  4. diferenţiat în funcţie de materialul din care se execută stratul de uzură şi poziţia  scării  ­  la  exterior  sau  la  interior. 4.2.  4. naturală sau artificială.  4.  4.1.4.  tabelul  4. Siguranţă la foc  Se  asigură  îndeplinirea  cerinţei  în  condiţiile  conformării.  continuu  pe  toată  suprafaţa.13.  fie  prin  tratări  antiderapante  pe  zona  muchiei treptei. Elementul specific îl constituie asigurarea blocurilor împotriva alunecării pe rampă.1.2.  mai  ales la clădirile publice.  4. Scări cu trepte realizate din blocuri de piatră  Problemele  de  asigurare  a  circulaţiei  se  rezolvă  ca  pentru  scările  finisate  cu  plăci  de  piatră.3.

.

.

Notă: Este interzisă prevederea de scări exterioare cu trepte finisate prin lustruire (piatră  naturală, mozaic turnat, prefabricate mozaicate) sau cu trepte finisate cu plăci ceramice lucioase  sau glazurate, deoarece favorizează alunecarea pe suprafeţele ude sau îngheţate.

4.1.5. Protecţie la zgomot  4.1.5.1.  La  clădirile  de  locuit  se  recomandă  ca  scările  să  nu  fie  adiacente  spaţiilor  de  locuit.  4.1.5.2. Dacă vecinătatea cu spaţiilor de locuit nu se poate evita, se recomandă să se  ia  următoarele măsuri de protecţie la zgomot:  1. Dacă structura scării este legată de structura clădirii, pardoseala podestului şi treptele  rampelor  se  recomandă  a  se  separa  de  structura  de  rezistenţă,  printr­un  strat  dintr­un  material  vibro­amortizant sau vibro­izolant (a se vedea Normativul [3], Anexa A4)  2. Dacă structura scării este separată de structura clădirii, între   structura  clădirii   şi   cea  a   scării   se   recomandă  să  se introducă un strat de separare cu rol vibro­amortizant sau vibro­  izolant (a se vedea Normativul [3], Anexa A4).  3.  Pentru  amortizarea  zgomotului  de  impact  provenind  de  suprafeţele  treptelor,  se  pot  aplica plăci vibro­amortizante pe suprafaţa finită a scării, pentru amortizarea sunetelor (similare  cu cele prezentate la ) care necesită însă înlocuire periodică.  4.1.5.3.  Pentru diminuarea  transmiterii  zgomotului  de  impact,  se  recomandă să  se  evite  contactul direct  între  scară  şi perete,  iar  racordarea  între  acestea  să  se  facă prin  prevederea  de  materiale vibro­amortizante sau vibro­izolante (cauciuc, plută, polistiren ecruisat, sau similare). 

4.2. Scări din lemn  Scările din lemn sunt scări cu trepte portante: ele pot fi sprijinite pe vanguri din lemn, pot  fi fixate în pereţi (prin încastrare sau cu şuruburi speciale) sau pot fi suspendate.  Scările din lemn se pot realiza cu sau fără contratrepte rezemate pe grinzi­vang aparente  sau ascunse.  Intradosul poate fi aparent sau închis cu scânduri fălţuite, cu tencuială pe şipci şi trestie,  pe rabiţ, cu plăci de gips carton sau alte tipuri de plăci.  4.2.a. Caracteristicile materialului  4.2.a.1.  În  mod  curent  pentru  scările  din  lemn  se  utilizează  următoarele  esenţe:  brad,  stejar, pin, frasin, fag, ulm, nuc. Se va evita utilizarea lemnului de esenţă moale sau a esenţelor  sensibile la dăunători (plop, arin, tei).  Pentru  scări  cu  înaltă  preţiozitate  se  poate  folosi  lemn  de  esenţă  africane  (acajou­ul,  iroko, sau alte esenţe).  În  spaţiile  umede,  scările  trebuie  să  fie  realizate  din  esenţe  rezistente  la  umiditate  ca  stejarul sau pinul.  4.2.a.2.  Lemnul  masiv  poate  fi  tratat,  pentru  o  durată  de  viata  mai  mare,  prin  ceruire,  impregnare cu ulei de in, aplicarea unui pelicule incolore de ulei sau lacuri incolore.  4.2.1. Trepte şi vanguri din lemn  4.2.1.a. Trepte din lemn.  4.2.1.a.1. Lemnul pentru treptele care urmează să rămână aparente trebuie să aibă o bună  rezistenţă  la  uzură.  Aceasta  se  asigură  prin  caracteristicile  intrinseci  ale  materialului  sau  prin  protecţia acestuia.  4.2.1.a.2.  Protecţia  treptelor  contra  uzurii  se  poate  face  cu  covoare  lipite  (continui  sau  fâşii pe trepte), sau cu covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse în unghiul  dintre treaptă şi contratreapta superioară.  Covoarele pot fi lipite:

a.5. şi 4.a.3.1. 4.  4.1.4.  a  covoarelor  din  mochetă.Treptele care urmează a fi acoperite cu finisaje textile sau cu placaje dure pot fi realizate  din plăci de înlocuitori de lemn (PAL.18) . Imbinările cu lambă şi uluc între trepte şi contratrepte. 4. PAF ş.17.  PVC sau cauciuc (fig.a.a. Protecţia la uzură a canturilor treptelor din lemn se poate face cu:  ­ canturi din lemn dur;  ­ profile "muchie de treaptă" (a se vedea fig.2. sau cu lambă adăugată.1. care au rezistenţa la încovoiere mai mică decât  lemnul) sau din lemn stratificat.  4.16.).2.  4..15);  ­  petrecerea  parţială  sau  totală  şi  lipirea  peste  cantul  treptei. la muchia treptei trebuie  să  fie  astfel  făcute  încât  să  permită  umflarea  lemnului  contratreptei  fără  ca  prin  aceasta  să  se  afecteze alcătuirea scării sau aspectul acesteia (fig.2.  Contratreptele  pot  fi  realizate  din  lemn  masiv  îmbinarea  între  piesele  componente se recomandă să fie în lambă şi uluc. 4.

 Aceste scări  nu sunt realizate în mod curent: ele sunt grele şi scumpe. pentru  a  permite  scurgerea  uşoară  a apei  şi  uscarea lor mai rapidă.  4.2.2.2. îmbinate prin lipire simplă. în funcţie de esenţă 4 .  4.2. Grosimea minimă a treptelor. Treptele exterioare din lemn nu sunt recomandabile. dar dacă totuşi se prevăd la  case  de  vacantă.  sprijinite  pe  vanguri cu feţe plane.1.6. Îmbinările între trepte şi vanguri se fac cu şuruburi (fig.2.b.  cabane  din  lemn  sau  alte  clădiri  din  lemn.a.1.. sau cu lambă şi uluc.5. lamelar sau stratificat.20).  sau  din  lemn  lamelar.5 cm. 7  mm (fig.1.b. Palierele pot fi realizate dintr­un număr mai mare de elemente asamblate. 5. Treptele balansate cu lăţime mai mare de 30 cm trebuie executate din cel mult  trei piese.4.1 .a. Vanguri  4. ..1.  Ele  pot  fi  alcătuite  din  mai  multe  piese  distanţate  intre  ele  cu 5  ..  4.. 1.a.  Observaţie:  Se  pot  realiza  trepte  masive  din  lemn. Lambă adăugată sau lipite în dinţi de  fierăstrău. Pentru vanguri se poate utiliza lemnul masiv.19).  4.4. 4.

 4.21 b);  ­ dinţate (fig.22)  sau  cu  treptele sprijinite deasupra. Vangurile pot fi realizate cu:  ­  canturi  continue  plane  (fig.1.2.21 c).  4.b.2.3.  cu  trepte  fixate  între  vanguri  (fig. .21  a).  4.2.  O  atenţie  aparte  trebuie  acordată  detaliului  de  fixare  a  grinzilor­vang  pentru  realizarea schemei statice de grindă simplu rezemată. pe console solidarizate pe vanguri (fig.b.4.  4. 4.1 .

4. ceea ce necesită rigidizarea scării cu tiranţi;  • în coadă de rândunică (fig.5.1. fără a se lua alte măsuri de asigurare a rigidităţii  scării.  4.2.c.b.  se  utilizează  şuruburi  speciale  în  dibluri  din  cauciuc.1 .4.2.1.2.  sau  poate  fi  tăvănuit  utilizând  tehnologie  tradiţională  (tencuială  pe  rabiţ.2.  spaţiul  dintre  vanguri  poate  fi  umplut  cu  vată  minerală. covoarele se dispun şi peste muchia treptei.  alcătuirii  şi  realizării  conform  reglementărilor tehnice de specialitate.24.  Intradosul  poate  fi  lăsat  liber.3. Protecţie la zgomot  4.b şi c). 4.  Tratarea    intradosului    scărilor  din    lemn. 4.24.2.3.  Treptele  pot  fi  prevăzute  cu  covoare  pentru  amortizarea  sunetelor  de  impact;  pentru o eficienţă mai mare. în cazurile admise  4. Siguranţă în utilizare  Asigurarea  împotriva alunecării  pe  trepte  se  face  prin  măsurile  prevăzute  în tabelul  4.  4.2.  La  scările  ancorate  în  perete.b.4.1.6. De asemenea. Siguranţă la foc  Pot  asigura  evacuarea  în  condiţiile  conformării.  4.  pe  şipci  şi  trestie)  sau  tehnologie modernă (plăci din gips­carton).2.4).  La  scările  cu  intradosul  tăvănuit.2  (din 4. pentru amortizarea vibraţiilor. .  Pentru  fixarea  treptelor  pe  vanguri  se  vor  utiliza  detalii  caracteristice  de  prindere pentru elementele din lemn.2. Treptele fixate între vanguri pot fi îmbinate cu acesta prin:  • chertarea simplă a vangului (fig. referitoare la finisajul din lemn.  4.4.4.2.1.2.4.2.  4.  4. este posibilă placarea intradosului scării cu plăci de vată minerală.a).

.

.3.  Alte metale folosite pentru scări sunt:  ­ oţelul inoxidabil (preferat atât  pentru  faptul  că este rezistent mecanic şi chimic. expandată etc.  4. In funcţie de material.  •  trepte  cu  structură  metalică  ("cutii"  sau  chesoane  deschise  sau  închise).a. mai ales sub formă de piese turnate.3.  utilizată  în  secolul  al  XlX­lea. mai ales la suprafaţa de călcare în zona cea mai utilizată.  metal)  dar  la  clădiri  publice  (cabane  turistice.l. La clădiri private mici (locuinţe unifamiliale.prefabricate. Întreţinere în timp  •  Oţelul  trebuie  protejat  anticoroziv.  Scările  tehnice din clădirile civile nu fac obiectul acestei reglementări.  beton  armat.  4.  poziţia scării (interioară sau exterioară) şi de recomandările producătorului scării (dacă există).1. cât şi  pentru aspectul finit lustruit sau mat­satinat);  ­ aluminiul. Este recomandabilă folosirea oţelului "corten" mai rezistent la coroziune decât oţelul  carbon. profile sau tole extrudate sau ambutisate;  ­  alama  şi  cuprul.  eventual  prin  tratarea  chimică  a  suprafeţelor  şi  mătuire. Vanguri  Vangurile  scării  pot  ti  alcătuite  din  profile  U  sau  I. nu doar din motive estetice ci şi pentru unitate structurală.1.b. Trepte din metal  Se pot realiza:  • trepte metalice cu suprafaţa continuă sau discontinuă din:  ­ grătare. moteluri etc.  piatră. Caracteristicile materialului  Din metal se realizează atât trepte cât şi vanguri.3.  4.  aluminiu.3.Observaţie generală:  Scările din lemn se pot prevedea la interior. oţelul trebuie revopsit la un interval de timp.a. la orice fel de clădire cu  structură  incombustibilă  (zidărie.  case de vacanţă ş.  din  tablă  şi  profile de întărire sau din tablă ambutisată:  ­ îmbrăcate cu covoare;  ­ care susţin plăci rigide (lemn.  4.a.a.) nu pot fi scări de evacuare. Trepte şi vanguri metalice  4.) cu structură din lemn sau mixtă.  alamă  problema  întreţinerii  în  timp  constă  în  evitarea mătuirii suprafeţelor lucioase. tablă perforată.a.  sub  formă  de  profile  laminate  sau  tablă  ambutisată.  La  scările  cu  circulaţie  mai  intensă. scările pot fi din lemn atât la interior cât şi  la exterior. Vangurile se prind la extremităţi cu buloane sau cu sudură şi funcţionează în general pe  schema statică de grindă simplu rezemată.  Pentru  ca  aspectul să rămână îngrijit.;  ­ tablă striată.3. Scări metalice  Scările  metalice  pot  fi  utilizate  pentru  scări  decorative  sau  pentru  scări  tehnice.  cupru.  atât  pentru  elemente  de  rezistenţă  cât  şi  pentru elemente decorative.2. piatră).  pentru  piese  decorative sau îmbrăcăminte estetică;  ­  fonta  turnată.  •  La  scările  din  inox.  4. din motive estetice. datorată zgârierii.3.3.1 In general metalul utilizat este oţelul.  sau  chiar  platbande  întărite  cu  corniere.  prin  vopsire  (chiar  şi  oţelul  "corten"). sub formă de tole şi de profile laminate sau  ambutisate.  4.  trebuie  luată în considerare degradarea suprafeţelor (chiar şi cele mate).

.

l.3.  4. .  fie  din  tuburi  cu  secţiune  circulară sau rectangulară. Vangurile metalice pentru scările din construcţiile civile pot fi din:  ■  profile  laminate  curente.Scările cu înclinare mică se contra­vântuiesc pentru a înlătura oscilaţiile laterale.1. asamblate prin sudură.b.  compuse  sau  speciale  (profile  laminate  expandate).  ţevi  tubulare;  ■  grinzi  cu  zăbrele;  se  realizează  fie  din  profile  laminate.

 formând chiar parapetul scării.b. realizată doar în întreprinderi specialiale.  a)  La scările cu vangul cu cantul superior plan  continuu (fig.3.  necesitând  o  tehnologie  perfecţionată  şi  o  precizie deosebită.  4.  Pentru realizarea unei imagini estetice.  deoarece  măsurile  de  protecţie  acustică sunt reduse.  4.  Acestea pot fi constituite din:  ■ Bandă de oţel lat.4.  în  principiu  de  formă  triunghiulară (fig.  se  realizează  din  tronsoane    de  elemente  tubulare  sudate  între  ele.b.3. .3.  fie  deasupra  vangului  pe  console  speciale  de  sprijin.  Siguranţă la foc  Prin  conformare  şi   protejare  corespunzătoare  pot îndeplini performanţele prevăzute în  reglementările tehnice specifice.  Protecţie la zgomot  Măsurile se pot aplica se referă la suprafaţa de călcare; scările metalice cu strat de uzură  din mochetă sau cauciuc sunt mai performante din punct de vedere al protecţiei la zgomot Scările  metalice  nu  sunt  recomandate  în  spaţii  cu  circulaţie  intensă.1  . 4.  4.2.  având  treptele  dispuse  în  general  deasupra.  b)  Vangurile  dinţate.  vangurile  pot  fi  cu  canturi  netede  sau  cu  unul  sau  ambele canturi dinţate. Siguranţă în utilizare  Elasticitatea  structurii  poate  determina  disconfortul  utilizatorilor. fixat pe vangul metalic cu sudură.  Pentru  scările  decorative. treptele se dispun fie  între  vanguri.  4.3.3.1 .Se pot realiza vanguri­grindă cu zăbrele foarte înaltă.  4.3.3.28). constituind un element plin.2. sudurile se realizează.30).  datorită  vibraţiilor  produse in timpul circulaţiei pe scară. 4.

 Scări din piatră  4.  încastrate  în  pereţi  de  zidărie. La scările din blocuri de piatră sprijinite direct pe sol.4. Soluţia  nu este totuşi recomandabilă.  4.  prin  realizarea  stratului  de  uzură  antiderapant (total sau doar pe zona muchiei treptei).  problema  protecţiei  acustice nu a apărut până acum în documentaţiile de specialitate.  sau  sprijinite  pe  arce din piatră sau cărămidă.2 pentru piatră naturală.a. fiind preferabilă sprijinirea treptelor pe un beton turnat simplu sau  armat.4.4. diferenţiat în funcţie de materialul din care  se execută stratul de uzură se face conform prevederilor tabelului 4.3.  4. iar solul de sprijin trebuie să fie cât mai metasabil.  Treptele  bot  fi  sprijinite  pe  sol. Trepte şi vanguri  4.4.  4.2.4.l. la 4.b.  pentru  a  putea  fi  uşor  încastrate  prin  ţesere  împreună  cu  blocurile  de  zidire.  fixate  cu  bare  metalice  demontabile  dispuse  în  unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară; .1..1.  4.a.4.4.4.4. Protecţie la zgomot  Având  în  vedere  raritatea  şi  costurile realizării  unor  astfel  de  scări.a. Siguranţă la foc  Se vor respecta prevederile cuprinse în Normativul [3] şi în Normativul P 118.  ale  căror  "cofraje  pierdute"  sunt  inele  din  piatră  naturală  ale  treptelor  (soluţie  similară cu cea arătată la scara prefabricată din b.  4. Siguranţă în utilizare  Cerinţa  de  asigurare a  siguranţei  împotriva  alunecării.1.4. dar se pot realiza scări spirale cu miez  din  beton  armat.  Observaţie: Nu se realizează vanguri din piatră. Caracteristicile materialului  Scările din piatră sunt scări cu trepte portante din piatră; Blocurile din piatră au la capăt o  formă  paralelipipedică. S­ar putea realiza prin:  ­  prevederea  de  covoare  amovibile. treptele trebuie solidarizate  pentru a asigura o oarecare conlucrare.).

 Vânturile pot fi de tipul celor descrise la 4.1.1 sau la 4. Treptele din piatră se vor proiecta conform prevederilor de la 4.3.  Observaţie generală:  Domeniul  de utilizare  al  acestor  scări  este  extrem  de restrâns.3.5.  Treptele  se  fixează  local  pe  vanguri.a.3 .a.5.3.5. Trepte şi vanguri  4.5.1.  4.  4. Scări mixte  Scările mixte pot avea vanguri din beton armat (monolit sau prefabricat) sau din metal şi  trepte portante din alt material decât vangul (prefabricate de beton.5.4 Treptele din metal se vor proiecta conform prevederilor de la 4.a.5.l.b.4.  mecanic  sau  cu  piese  speciale  cimentate  sau sudate. lemn.1.5. de  exemplu cauciuc.a.  4.1.2.  Treptele din  prefabricate  de  beton  se  vor proiecta  conform  prevederilor  de  la  4. piatră.  4.5. metal.2.  4.  4.­ prevederea  între blocurile de piatră şi elementele de zidire a unor materiale elastice.5. sticlă).  deoarece  ele  constituie  o  soluţie foarte pretenţioasă şi scumpă.  Treptele din lemn se vor proiecta conform prevederilor de la 4.  4.3.3.3.a.

.

c.  dimensionată  în  conformitate  cu  rezistenţa  mecanică a elementului (înregistrată în agrementul tehnic);  ■ pentru înlăturarea senzaţiei de nesiguranţă pe care o implică transparenţa sticlei. se pot  lua următoarele măsuri:  ­  sticla nu va fi transparentă incoloră.  Treptele din sticlă se vor proiecta ţinând cont de următoarele:  ■  se  va  utiliza  exclusiv  sticlă  stratificată. ci va avea o tentă colorată;  ­  între foliile de polivinilbutiral (sau materialul plastic din care se realizează folia/foliile  sticlei stratificate) se pot prevedea folii cu desene (raster sau alte desene);  ­  una  din  foile  de  geam  care  intră  în  alcătuirea  ansamblului  stratificat. se pot prevedea mai multe vanguri paralele.În  cazul  treptelor  sprijinite  pe  vanguri  din  beton  armat  sau  metal. în urma căruia se obţin modele decorative  pe geam. gravare.  distanţa  între  vanguri; în cazul scărilor mai late.  în  funcţie  de  rezistenţa  la  încovoiere  a  acestora.1.5. serigrafiere sau vopsire.  lungimea  posibilă  a  blocurilor  de  piatră  determină.  suportă  un  tratament de sablare. Scările mixte cu trepte din sticla se realizează în general cu vanguri metalice.  4. în zona muchiei de treaptă se vor  prevedea rizuri antiderapante.  ■ pentru a se evita alunecarea pe suprafeţele de sticlă. .

4.5. problemele de protecţie acustică nu se pun. . stabilite în reglementările tehnice specifice.2.5 cm <  h < 30cm).l.  ANEXĂ INFORMATIVĂ I  Scări cu trepte foarte înalte. Protecţie acustică  Fiind în general scări deschise. se practică rezolvările din figura A. cu trepte înalte şi foarte înalte  (19. decalate  Pentru scările abrupte (cu panta cuprinsă între 45° şi 60°).5.  4. în care o decalare a înălţimii şi a  treptelor permite urcarea / coborârea mai lesnicioasă: aceste scări pun totuşi problema necesităţii  de a porni cu un anumit picior. cu circulaţie relativ restrânsă şi fără funcţiunea  de evacuare.3. decorative.  Siguranţă la foc  Pot constitui căi de evacuare in cazul în care îndeplinesc condiţiile de reacţie la foc şi de  rezistenţă la foc.

  dar  şi  pentru  toţi  ceilalţi  utilizatori.2  Aceste  tipuri  de  scări  se  utilizează  pentru  rampe  cu  un  număr  mic  de  trepte.Rezolvarea de mai sus este recomandată în cazul scărilor din locuinţele individuale (acces  la mansardă. care deservesc un singur nivel.  deoarece.  Ele  apar  totuşi  în  literatura  de  specialitate  şi  sunt  menţionate  în  această  Anexă.  pot  provoca  accidente  (având  în  vedere  panta  scării). dar pot să fie utilizate şi la alte scări  abrupte. .  fără  ca  prin aceasta să fie în vreun fel recomandate. A.  în  caz  de  neatenţie.  ele  reprezentând  o  problemă  mai  ales  pentru  persoanele  cu  dificultăţi  de  mers. la nivelul dormitoarele şi locuinţele  duplex).  Tipurile cele mai curente sunt prezentate în fig.

ANEXA INFORMATIVĂ II  Exemplul nr.2.  având  dimensiunile  podestului  a. b ­  dimensiunile în plan ale podestelor  L ­ proiecţia în plan a deschiderii rampei  d ­ grosimea plăcii rampei  d r  ­ grosimea plăcilor podestelor  α ­ unghiul de pantă al rampei  K ­ reporteri dimie rigiditatea podestului şi a rampei pe direcţie transversală: æ d  ö a  K  = ç ÷ cos    ç d  ÷ L  a è rø .  Enunţul problemei  Se  cere  calculul  unei  scări  fară  grinzi  de  podest.  Reazemele  podestelor  sunt fixe.  Notăm:  a.  Ipoteze de calcul  Sarcina  pe  podest  se  consideră  uniform  distribuită  pe  orizontală.3.  iar în cazul B podestele  reazemă pe trei laturi (figura 1 b).1.  Elemente geometrice  Se tratează două cazuri:  În cazul A podestele reazemă  numai pe două laturi (figura 1a).  b  şi  proiecţia în plan orizontal a lungimii rampei L.  1. Unghiul de pantă al rampei este α. asigurând încastrarea la torsiune. 1  1.  1.

  . la marginea podestului încărcat direct pe  rampe:  2  q L ö b  Q  æ M '  = ç q  + 1  ÷.1  .  )  q  2  1  ( Q  =  B 12  Cazul A (podestele reazemă numai pe două laturi):  Momentul maxim în câmpul rampei:  2  q  L  M C  =  1 + 24  24  Momentul de încastrare a rampei în podest:  2  q L  M r =  1  + DM  24  unde:  ΔM = QARlA.  x 2  2  ø 8  a  è b ö æ Momentul de torsiune în podest pentru ç x  =  ÷ 2 ø è M T  = aQ  R  A  A  3 æ b  ö 0 03  .  .0 90 ÷ K 2  .1. Calculul eforturilor  Eforturile secţionale în plăcile rampei şi ale podestelor sunt determinate printr­un calcul  static în domeniul elastic [1.  2  a  è a  ø Momentul de încovoiere longitudinal în centrul podestului:  2  q L ö b  æ M ' '  = ç q  + 1  ÷.4.  .  + A  R  A  2  x  2 2  ø 8  4  a  è b  æ b  ö R  A = 1 23 + 0 78  .ç1 5  . iar:  b  b  æ ö æ ö R  A = ç1 03  .1 2 ÷ K  . 3].2.  .  1  a  a  è ø è ø pentru mijlocul podestului (x = 0) şi:  b ö æ R1A  = 0 pentru marginea podestului ç x =  ÷ 2 ø è Momentul de încovoiere longitudinal în podest.  3 a  K  .  Q  = 1  A 12  q L  L + 6 a  + 6  2 a  .0 94  K ç 0 75  .  ç ÷ b  è a  ø R  A = 0 244  + .  ÷ .  .  Notăm: ( q  L  L + 3 a )  .

0 255 + .  2 B  R  2  Momentul de încovoiere longitudinală în centrul podestului:  Q  M ' '  =  B  .  . pentru ç x =  ÷ 2 ø è Momentul de încovoiere longitudinal în podest la marginea podestului:  Q  M '=  B  .  b  è 3 7  ø Momentul maxim într­o grindă simplu rezemată dat de cătrea ceastă reacţiune are valoarea:  rb 2  M max  = 6  .  ú 1  a  è a ø ê ú ë û b ö æ R1B  = 0.  .  3 a  K  Reacţiunea medie pe latura a treia de rezemare a podestului: q  L æ 1 + 6  ö a  æ a  ö r  =  1  ç1 ÷ ÷ + q  a  1 2  ç 2  è 11  ø b  .  .0 13  .  R  B  = 0  264  .Cazul B (podestele reazemă pe trei laturi):  Momentele  în  câmpul  şi  reazemul  rampei  au  aceleaşi  expresii  ca  în  cazul  A. pentru x = 0  .0 02  K .  2 B  R  x  4  Momentul de torsiune în podest la limita de încastrare:  M T  =  aQ A R  A  3 b  0 019  .  diferind  numai  ΔM :  D  = Q  R B  M  B  1 iar:  2  é ù b  æ b ö R B =  ê0 21 ç ÷ .  .

.

 linia mediană a podestului se consideră un semicerc de rază r. 2  2. Lungimea rampei în  proiecţie orizontală este l.  Armarea lui se face ca pentru o grindă torsionată cu încovoiere.  • In calculul static. Pentru cazul de rezemare  B. Din condiţia:  M Q  s A  = t  + £ R  t  W  bh  t  o  rezultă grosimea podestului de 15 cm. Rezemarea rampelor se  va considera în două situaţii:  • Rampele încastrate  • Rampele articulate  2.Cu  aceste  solicitări  se  conduce  dimensionarea. Armarea scării se prezintă în figura 1. (fig.1.  • Lăţimea rampei este egală cu lăţimea podestului  • Încărcările se presupun uniform distribuite pe orizontală  •  Rotirile  tuturor  punctelor  situate  pe  o  normală  la  axa  mediană  şi  cuprinsă  în  planul  rampei sunt egale cu rotirea axei mediane.3.  Exemplul nr. Ipoteze de calcul  • Punctele de rezemare a rampelor sunt considerate fixe. calculele se conduc identic. Unghiul de pantă al rampei este α.2. 2. .1). Enunţul problemei:  Se cere calculul unei scări cu podeşte libere de lungime a şi lăţime b.  Grosimea  podestului  este  dictată  de  momentele de torsiune.

.

1)  Neglijând  efectul  forţelor  tăietoare  şi  axiale  precum  şi  momentul  încovoietor  My  din  cauza rigidităţii mari a plăcii în planul ei.3.4. 5]. Datorită simetriei în  geometrie şi în încărcări.2. Elemente geometrice  Notăm:  l ­ lungimea pe orizontală a rampei  b ­ lăţimea podestului  b  raza  de  racordare  între  liniile  de  centru  ale  celor  două  rampe  concurente  la  podestul  2  intermediar  h ­ înălţimea între două podeşte consecutive h = l . 4. Calculul eforturilor:  Structura scării este o structură spaţială de 6 ori staţii nedeterminată. expresia acestora este:  EI  EI xd 1ik  = ò M x 1 M xk ds + ò M t 1 M tk  x ds  GI  t  . în calculul deplasărilor.tgα  r g  = h  2. forma de bază poate fi aleasă astfel încât numai două necunoscute să fie  diferită de zero [1.2 se aleg ca necunoscute:  X1  ­ momentul încovoietor la nivelul planşeului  X2  ­ momentul încovoietor la nivelul podestului intermediar  Necunoscutele rezultă scriind ecuaţia de continuitate:  X 1d 11  + X 2 d 12  + D10  = 0  X 1d 21  + X 2 d 22  + D 20  = 0  (2. Cu forma de bază din figura 2.

  Expresiile solicitărilor în sistemul static nedeterminat rezultă prin suprapunerea efectelor:  o  Mx = M x + M x 1 X  + M x 2 X 2  1  Qx = Q o  + Q 1 X 1  + Q  2 X 2  x x  x  . C.  Din rezolvarea sistemului de ecuaţii (2. F se determină în funcţie de unghiul de înclinare a rampei α şi  raportul γ.1) se obţin necunoscutele:  • Rampele încastrate în structură:  2  2  X'1  = ­Aq'l  X''1 = ­Cq"l  2  2  X'2 = Bq'l  X"2 = ­Dq"l  • Rampele articulate în structură:  X'1 = X''1 = 0  2  X'2 = ­Eq'l  2  X"2 = ­Fq"l  unde:  X'1  şi X''1  ­ momentele necunoscute datorate încărcării q’ acţionând pe rampe  X'2 şi X''2  ­ momentele necunoscute datorate încărcării q" acţionând pe podest  Coeficienţii A. B. D.În  anexă  se  dau  expresiile  momentelor  şi  forţelor  tăietoare  în  sistemul  static  determinat  pentru ipotezele de încărcare din care se determină coeficientul δik. E.

.

.

.

 Se prezintă alăturai armarea scării (fig. 2.Dimensionarea se face la solicitările maxime care rezultă din cele două ipoteze sau prin  suprapunerea lor. .4).

.

.

.

.

  3. Elemente geometrice  Se fac următoarele notaţii:  Ri  ­ raza interioară a rampei  Re  ­ raza exterioară a rampei  H ­ diferenţa de nivel între punctele de fixare  β ­ unghiul de desfăşurare a rampei  2γ + unghiul între punctele de fixare  θ ­ unghiul curent al rampei  Cu aceste notaţii rezultă: . 3.  Calculul static se conduce pe linia de centru a rampei [6. 9.  3. 7.2.Exemplul nr.1. Ipoteze de calcul  Încărcarea care acţionează rampa se presupune uniform distribuita pe orizontală.  Punctele  de  sprijin  a  rampei  nu  permit  deplasări  pe  verticală. 8.3.  Linia de centru a rampei nu corespunde cu linia de centru a încărcării.  desfăşurată  sub  unghiul „β"  3. 11]. 10.  reacţiunea  verticală  în  fiecare fiind egală cu jumătate din încărcarea totală. Enunţul problemei  Se  cere  calculul  unei  rampe  elicoidale  dublu  articulate  de  lăţime  b.

Reacţiuni şi eforturi  Notând cu w încărcarea pe unitatea de lungime a proiecţiei orizontale a liniei de centru a  încărcărilor. din condiţii de echilibru rezultă următoarele expresii pentru reacţiuni şi eforturi.Ri 2  1  R1  ­ raza liniei de centru a rampei R2  =  (R  + R  )  e  i  2  hp  ­ cota unui punct de pe rampă  x ­ distanţa de la centrul elicei la punctul de aplicare a rezultantei sarcinilor  2  R  b x=  1 sin  b  2  3.4.2  Re 3 . .Ri 3  R1  ­ raza liniei de centru a sarcinilor  R1  =  × 2  3  Re  .

.

.

.

.

.

.

 9.  2  .  ecuaţia  de  continuitate a deplasărilor în secţiunea de mijloc se scrie:  X x d xx  + X r d xr  + D xw  = 0 X x d rx  +  X r d rr r  + D rw  = 0 unde:  Δrw  ­ reprezintă deplasarea  in direcţia  necunoscutei xi. 7. Enunţul problemei  Se  cere  calculul  unei  scări  elicoidale  dublu  încastrate  cu  un  vang  central  şi  trepte  în  consolă.  rămânând  ca  necunoscute  în  secţiune  momentul  încovoietor  Xr  şi  forţa  tăietoare  Xx.4 se prezintă armarea rampei şi detaliile de reazeme.s 1 = 0 26  .  .  Utilizând  metoda  eforturilor.  Elemente geometrice  Se notează:  R ­ raza liniei de centru a grinzii  h ­ înălţimea grinzii  β ­ unghiul de desfăşurare  ψ ­ unghiul de pantă  4.  Făcând  o  tăietură  la  mijlocul  deschiderii  şi  uzând  de  principiul  simetriei.  4.  4.2. 10. Ipoteze de calcul  •  Incărcarea se presupune uniform distribuită pe orizontală  •  Linia de centru a grinzii elicoidale corespunde cu linia de aplicare a încărcării  • Calculul se conduce pe linia de centru a grinzii care se presupune încastrată la ambele  capete.  Analiza  scării  se  reduce  la  calculul  unei  grinzi  elicoidale  dublu  încastrate  care  este  o  structură  de  6  ori  static  nedeterminată.  2  4  Armarea  se  face  la  momente  încovoietoare  şi  forţa  axială  adăugându­se  armătura  longitudinală  şi  etrieri  pentru  preluarea  eforturilor  tangenţiale  provenite  din  momente  de  torsiune. datorită încărcării  exterioare  de  1   kN/ml   proiecţie  orizontală  pe sistemul de bază;  δ ­ deplasarea in direcţia necunoscutelor Xi.3. Calculul eforturilor  În  figura  4.3 a unei elice destrogire [6. iar în figura 4. 11].4.  Exemplul nr.  4  necunoscute  devin  egale  cu  zero. 8. dată de Xi = 1.3 şi 3.  . Unghiul de desfăşurare este β diferenţa de nivel între punctele de sprijin este hn  iar raza  liniei de centru este R. 4  4.1. .  0 68  .  În figurile 3.  2  + + 2 495  = 2 63 < 4 ´ 0 7  = 2 8  (N/mm  )  .2  se  arată  direcţiile  pozitive  ale  necunoscutelor  şi  ale  încărcărilor  într­o  secţiune a unei elice senestrogire.

  m sw.  msr.Deplasările se pot determina prin metoda lucrului mecanic virtual: b 2  b b 2  2  m  m  m  m  m  m  D xw = ò rx  rw d  + ò sx  sw d  + ò tx  tw d  b b b EI s  EI t  b  EI r  b b 2  2  2  unde:  mrw.  mtx  reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune în grindă datorită lui Xx =1  având expresiile:  mrx = Rθ sinθ tgψ  2  mrx = Rcosψ (sinθ + θ cosθ tg  ψ)  mrx = Rsinψ (θcosθ – sinθ)  mrr.  având funcţie de θ următoarele  expresii:  2  mrw = ­R  θ(1 – cosθ)  2  msw = ­R  θ(1 – sinθ)sinψ  2  mtw = ­R  θ(θ – sinθ)cosψ  mrx.  mtr  reprezintă momentele încovoietoare şi de torsiune în grindă datorită lui Xr  =1  având expresiile:  mrr = cosθ  msr = sinθ sinψ .  mtw  reprezintă  momentele  încovoietoare  şi  de  torsiune  date  de  sarcina  exterioară de 1  kN/ml proiecţie orizontală pe sistemul de bază.  msx.

  Pentru uşurarea calculelor se dau în tabelul 4. Prin interpolare se pot obţine valorile  necunoscutelor pentru orice caz care se iveşte în practică. δrr  şi δxr  = δrx.  reprezintă  rigiditatea la torsiune.  caracteristicile  geometrice ale secţiunii şi unghiul de desfăşurare a rampei.  Cu necunoscutele determinate.  EIx  ­  rigiditatea  la  încovoiere  după  axa  r  şi.1 valorile necunoscutelor Xx  şi Xr. δxx.mtr = sinθ cosψ  EIr.  axa  x.pentru o  sarcină  egală  cu  l0kN/ml  în  proiecţie  orizontală.  Determinarea necunoscutelor Xx  şi Xr  este relativ laborioasă. .  iar  GIt.  respectiv. Δrw. expresiile finale ale momentelor  sunt:  Mr  = mrw  + Xxmrx  + Xrmrr  Ms  = msw  + Xxmsx  + Xrmsr  Mt  = mtw  + Xxmtx  + Xrmtr  În anexă se prezintă expresiile deplasărilor Δxw.  funcţie  de  unghiul  de  pantă.

.

.

.

  .3.  mm  t 6  è h ø b  Q  = W .R = 44 4  .  Exemplul nr. având dimensiunile treptelor h şi L şi un număr "a" de trepte. .6. Verificare la torsium  1  2  æ b ö W  =  b  h ç 3 .5.3.5 şi 4.1. 5  5.  Enunţul  Se  cere  calculul  unei  scări  cu  rampe  cutate  (ortopoligonale)  încastrate  în  elementele  marginale.  . se prezintă armarea treptelor şi a grinzii vang. Ipoteze de calcul  Încărcarea exterioară distribuită pe orizontală se consideră concentrată în noduri. b  + h  )  A  =  t  s  s  = 700  2  mm  l b h R  s  s  a  În figurile 4.  .2.  N  t  bh  W  o t  Armătura sub formă de etrieri:  M t S e  A  =  = 78  2  mm  e 2 R  b  h  a  v  o  Armătura longitudinală: ( M  . Caracteristici geometrice .4.  5.÷ = 13 500 000  3  .  5.  kN  2  Q  M t  +  = 1 971 < 4 R  = 2 8  / mm 2  .

 de 3 ori static nedeterminată. făcând o  secţiune  la  mijlocul  deschiderii.  Necunoscuta  X  (moment  încovoietor) se determină din ecuaţia de continuitate a deformaţii lor:  X1δ11  + Δ10 = 0  [12.  două  necunoscute  sunt  nule.  Scară cu număr impar de trepte: C + (1 + K )  D  X =  PL  A + KB  unde:  2 n + 1  2  B = n A =  C =  ( n  n + 1)  4  .13.4.L ­ lungimea unei trepte  h ­ înălţimea unei trepte  a ­ numărul de trepte  ho  ­ grosimea treptelor  hv  ­ grosimea contratreptelor  Ih  ­ moment de inerţie a secţiunii orizontale a contratreptelor  IL  ­ moment de inerţie a secţiunii verticale a treptelor  5. Din considerente de simetrie. Calculul eforturilor  Structura este plană.15].

1  D =  6  4  În tabelul 5.2  n  n .1  se dau coeficienţii A.1 n =  2  D  =  Momentul în mijlocul deschiderii în cazul rezemării simple este: ( ) PL  n  n + 1  M  =  2 4  Momentele la capete vor fi:  MA  = MB  = Mo  ­ X = 2CPL ­ X  Scară cu număr par de trepte:  Expresiile necunoscutei şi momentelor sunt aceleaşi.1  B  =  2  2  n  C= 4  ( ) + ( )  n  n . D pentru calculul scărilor cu număr de 2.38.1)(n .1  6  h  I L  K =  × L  I h  a . C.. coeficienţii fiind diferiţi:  a  n =  2  A = n  2 n . .. B.( )  n  n + 1)(n .

  în  figura  5.3  se  prezintă  armarea: .Armătura  s­a  proiectat  sub  formă  de  etrieri  independenţi.

 6  Se cere calculul unei scări cu rampe cutate (ortopoligonale) având un număr a de trepte şi  două podeste la extremităţi.1). 6. Podestele sunt încastrate la extremităţi şi  pe reazeme intermediare continue cu rampa.Exemplul nr. de deschidere S (fig.2.  6. Caracteristici geometrice  Notăm:  S ­ deschiderea podestelor până la reazeme  L ­ lungimea treptei  P ­ încărcarea concentrată în noduri  q ­ încărcarea uniform distribuită pe podeşte  h ­ înălţimea treptelor  a ­ numărul de trepte .

  calculul  static  conduce  folosind  metoda  distribuirii momentelor.6. Calculul eforturilor  Utilizând  rezultatele  din  exemplul  precedent.2)  Momentul care apare la mijlocul deschiderii când reazemele se rotesc cu un unghi unitar: DW  EI L X  = = D11 L ( A + KB )  .3.  . sub acţiunea rotirii simetrice a reazemelor exterioare (fig. 6.  Pentru  calculul  coeficienţilor  de  distribuţie  este  necesar  a  se  calcula  rigiditatea  rampei  fără podeste laterale.

Coeficientul de rigiditate poate fi: I L  K AB =  K BA  = ( L  A + KB )  Ştiind coeficientul de rigiditate al podestului:  4 I  K AA  =  S  S  Coeficienţii de distribuţie sunt:  r  =  AA 4  K  1  4 + A + K  şi  rAB  = 1 .r  1  AA  în care:  K 1  =  I L  S  I  h  şi  K  =  L × × 1 L  I S  I h  L  .

.

. Scări ortopoligonale.C.stste...  Design of  Helicul staircases.  Focşa  V.  Revista  Construcţiilor  Nr. NSW 2037  15. 1996  19. 2002  Elaborat de:  UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ Şl URBANISM  "Ion Mincu" ­ Bucureşti  Aprobat de:  MTCT cu ordinul  nr.  Keinzel  E.. www.  7. Demir V.  Design  and  Construction  of  a  Helical  slaircase.  Radu  A. Building Regulations ­ Technical Standards. I..  Construcţii  Civile.. 3 1957. 7 iulie  1964.  General  Safety  &  Health  Standards.­dec. Dianu V. London VB Nr. Institutul de Construcţii  Bucureşti. Pocansschi A. 1004 din 10. II 1968.us.  3.  S.  Escalier  a  marches  et  contremarches  sans  paillasse.12. Internal Forces in uniformly loaded helicoidal giders.  5.  Bezatecl  S.. 8. Die Freistragende Wendeltreppe în Beton und Stahlebetonbau V 49  Nov. U.. Rampe elicoidale cu reazeme intermediare. Berlin  6.  9.  Concrete and  constructional  Engineering  Nr. II 1959 Verlag Wilhelm Ernst.  8.  calcul  du  limon.  Bucureşti. www. Building Regulations ­ Spiral Staircases. C. Preceedings  A..  Beton  Arme nov. Dabija Fl..  Editura  Didactică  şi  Pedagogică. Apr­Dec 1960  12.  2. 407 Glebe Point Road.  în:  Concrete  and  Constructional Rngineering. 1959.  Cusens  A.2004 . Glebe.  Bourdin  A.  Helicoidal  Staircase  Study.  2001  18. 1965 Paris  13.  4.C. 9..  Journal  of  American  Concrete  Institute. Bucureşti. Fuchsteiner W. Treppen în Betonkalender vol.. STEPS Software Computer Solutions for the Stair Industry 2003 AUSTRALIA Suite  5.a...8 1968. Încastrarea elastică a scărilor drepte în plăcile de podest fără grinzi; Der  Bauingenieur  Nr. Freestanding staires.  R.  Calculul  scărilor  fără  grinzi  de  podest. Revista Construcţiilor şi Materialelor de  construcţii Nr. 1954. Sauter Fr..  www2. 1976  17.. Îndrumător pentru proiectare vol. vol.  Escalier  sur  limon  helicoidal  uniqe.I..    Cohen  I. II. Istrate M.  8­  1961.id.. 7.  Pop  I.  Negoiţă  Al. 6. Fuchsteiner W. 1986  I6. Olaru I. 2002  20.  H.  IDT 1958.  B.P. Nr.S.  Fixed  Stairs  and  Ramps. Buletin ştiinţific  I.  Annales  de  I'Institute technique du Batiment et Travaux Publu Janvier 1965. Funke L. Technical Standards. 3  ­ 1957 reprodus  în Metode noi de  calcul  în  construcţii.  l0.  January 1964  11. A Review of Technical Requirements for Ramps.  14.Access Board.BILIOGRAFIE  1. Technical Standards. vol.. Scordelis A..  s.  Matock  A. în Journal of American Concrete Institute.