Capitolul 1 ALCĂTUIREA GENERALĂ ŞI CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR.

CONDIŢII TEHNICE
1.1. Introducere Construcţiile sunt produse imobile care se folosesc în general acolo unde au fost create, fiind legate direct de terenul pe care sunt amplasate. Rolul construcţiilor este de a crea un mediu artificial cu condiţii optime pentru adăpostirea oamenilor şi desfăşurarea activităţilor umane, adaptat necesităţilor impuse de utilizatori. Mediul natural prezintă condiţii climatice foarte diferite de la o zonă geografică la alta, în timp ce mediul artificial, realizat în spaţiul construit, se caracterizează prin parametri specifici, detenninaţi de metabolismul uman, respectiv de specificul diferiţilor utilizatori definiţi în sens larg (oameni, animale, păsări, plante, obiecte, materiale etc), implicaţi în activitatea umană. 1.1.1. Generalităţi privind materialele de construcţii Orice construcţie trebuie să fie rezistentă, stabilă şi durabilă la diversele solicitări la care este supusă în timpul exploatării. Aceste condiţii pot fi asigurate prin alegerea şi folosirea corespunzătoare a materialelor de construcţii. Materialele de construcţii se clasifică în următoarele categorii: - piatră naturală pentru construcţii; - lianţi anorganici minerali şi organici (bituminoşi); - mortare şi betoane de ciment; - produse din lemn pentru construcţii; - produse din metal pentru construcţii; - produse ceramice pentru construcţii; - materiale pentru izolaţii (hidrofuge, termice, fonice, anticorosive); - materiale pentru zugrăveli şi vopsitori.

1

Materialele de construcţii din piatră naturală se împart în două mari categorii: materiale din piatră masivă (elemente de zidărie, materiale pentru placaje şi pavaje) şi materiale granulare sau agregate naturale (nisipurile, pietrişurile, piatra spartă). Agregatele naturale neprelucrate se extrag, de regulă, din balastiere, sub formă de nisip natural (de balastieră), pietriş natural şi balast. Agregatele naturale prelucrate sunt fie materiale obţinute prin concasarea sau prin măcinarea diverselor roci, fie agregate naturale de balastieră cu proprietăţii îmbunătăţite. Lianţii anorganici (minerali), reprezintă materialele naturale sau artificiale pulverulente care prin amestecare cu apă sau soluţiile apoase ale unor săruri, dau o pastă plastică, care cu timpul se întăreşte sub acţiunea unor procese fizicochimice transformându-se într-un corp rigid cu aspect de piatră. Lianţii se folosesc la legarea între ele a materialelor granulare (nisip, pietriş) sau a materialelor unitare (cărămizi, plăci, blocuri etc) în vederea obţinerii diferitelor elemente de construcţii. Lianţii anorganicii pot fi clasificaţi în nehidraulici şi hidraulici. Lianţi nehidraulici sau aerieni sunt lianţii care se întăresc numai în mediu uscat, iar după întărire nu rezistă la acţiunea apei (ex. var, ipsos). Lianţii hidraulici se întăresc în mediu umed sau chiar în apă, iar după întărire rezistă la efectul dizolvant al apei, care nu modifică forma exterioară a pietrei rezultate (ex. cimentul). Lianţii organici (bituminoşi) au o compoziţie complexă, cu consistenţă de la fluidă la solidă, în funcţie de temperatură, de culoare brun-închis până la negru, cu aderenţă la alte materiale şi cu proprietăţi liante. Prin încălzire, bitumul semisolid sau solid se fluidifică, permiţând punerea lui în operă, după care prin răcire manifestă un proces de întărire, solidificându-se. Lianţii bituminoşi sunt utilizaţi atât la executarea lucrărilor de hidroizolaţii, cât şi ca material protector, dispus în straturi subţiri pe betoane, oţel etc. Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de liant, apă şi nisip, care se întăresc aerian sau hidraulic în funcţie de natura liantului utilizat. Clasificarea mortarelor: - După domeniul de folosire: - mortare de zidărie; - mortare de tencuială. - După natura lianţilor: mortare pe bază de var (var-ciment, var-ipsos); - mortare pe bază de ciment (ciment-var); - mortare pe bază de ipsos (ipsos-var). - După rezistenţa la compresiune: M4, M10, M25, M50, 100 (cifrele indicând rezistenţa minimă la compresiune la 28 zile, în N/cm ) Betoanele sunt produse artificiale cu aspect de conglomerat care se obţin în urma întăririi unor amestecuri bine omogenizate de liant, apă şi agregate (nisip şi pietriş sau piatră spartă). Clasificarea betoanelor: - După destinaţie: - betoane pentru construcţii civile şi industriale; - betoane pentru construcţii hidrotehnice; - betoane pentru drumuri; - betoane cu destinaţii speciale (antiacide, refractare, decorative, izolatoare etc) - După consistenţă: - betoane cu consistenţă vârtoasă (conţinut redus de apă de amestec) - betoane cu consistenţă plastică (conţinut mai mare de apă de amestec) - betoane cu consistenţă fluidă (conţinut mare de apă de amestec)

mai jos: Tabel 1.1
CORESPONDENŢA DINTRE CLASELE DE BETOANE CONFORM (NE 012/99 C140/86) ŞI MARCA BETOANELOR Nr. crt. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Clasa de rezistenţă 1 C 4/5 C 8/10 C 12/15 C 16/20 C 20/25 C 25/30 C 30/37 C 35/45 C 40/45 C 45/55 C 50/60 C 2,8/3,5 C 6/7,5 C 18/22,5 C 28/35 C 32/40 Bc 50 Bc 60 Bc 3,5 Bc 7,5 Bc 22,5 Bc 35 Bc 40 B 450 B 700 B 50 B 100 B 450 B 500 Clasa conf. C140/86 2 Bc 5 Bc 10 Bc 15 Bc 20 Bc 25 Bc 30 Marca betonului 3 B 75 B 150 B 200 B 250 B 300 B 400

Cifrele din coloana 2 şi 3 indică rezistenţa medie minimă la compresiune (în N/cm ) 1.1.2 Produse din beton - Blocuri mici din B.C.A. (beton celular autoclavizat). Produsele din beton celular sunt produse ale prizei şi întăriri ( de regulă accelerate prin autoclavizare) a formelor realizate dintr-un amestec de liant (ciment, var, ghips), agregate minerale grele (nisip) sau uşoare (cenuşă de termocentrală), căruia i se imprimă o structură celulară prin înglobarea unui volum de gaz, structură cu o mare cantitate de pori (până la 85% din volum). Structura celulară a betoanelor se obţine printr-un adaos în amestecul de beton de substanţe spumogene (spumobetoane) sau de substanţe generatoare de gaz (gazbetone). - Plăcile de pavaj, au formă pătrată, cu latura de 250...400 mm şi grosimi de 28...55mm. Se alcătuiesc din două straturi: un strat de rezistenţă şi un strat superior, de uzură. - Produse pentru placaje, se folosesc pentru placarea suprafeţelor orizontale şi verticale la interior, acestea sunt: plăcile, plintele şi scafele din beton mozaicate. - Borduri din beton - Tubulatură pentru canalizări 1.1.3 Produse din lemn pentru construcţii Produsele din lemn utilizate ca materiale de construcţie, după modul în care prin prelucrare îşi păstrează sau nu structura iniţială se clasifică în: produse care păstrează structura materialului lemnos din care provin (produse brute, produse semifinite, produse finite); produse care nu păstrează structura materialului lemnos din care provin (produse obţinute prin valorificarea superioară a lemnului). Produse lemnoase brute Lemnul rotund pentru construcţii - este utilizat pentru schele, şarpante, împrejmuiri etc. Buştenii pentru piloţi - se folosesc în fundaţii la unele construcţii şi lucrări hidrotehnice. Produse semifinite din lemn - se obţin prin cioplire şi prin debitarea lemnului rotund. Cheresteaua rezultă prin debitarea lemnului rotund în direcţie longitudinală, cu feţe plane şi paralele două câte două. După dimensiunile secţiunii transversale şi raportul dintre grosime şi lăţime, produsele de cherestea sunt: scânduri, dulapi, grinzi, şipci şi rigle. Furnirul - se obţine prin decuparea lemnului rotund de foioase, cu ajutorul unor maşini speciale, în foi subţiri (0.4...6mm). Placajul se obţine prin încleierea cu adeziv de calitate a unui număr impar de foi de furnir, astfel dispuse încât fibrele a două foi consecutive să formeze un unghi de 90°. Produse finite din lemn - sunt produse care se folosesc direct în construcţie, fără a suferi vreo modificare de formă. Scândurile fălţuite (fig. 1) - se obţin din lemn de răşinoase rindeluite pe faţa văzută. Falţurile de la canaturi servesc la îmbinarea scândurilor pentru realizarea pardoselilor.

Fig. 1 3

Duşumele cu lambă şi uluc (fig. 1') se produc din scânduri şi dulapi de răşinoase şi sunt folosite la pardoselile încăperilor de locuit. Pentru o bună îmbinare a lor sunt prevăzute cu o lambă care pătrunde într-un uluc.

Fig. r Parchetul este o lamelă din lemn masiv, tare din specii foioase (stejar, fag, etc), cu feţe plane paralele şi netede, profilată pe părţile laterale şi la capete, care prin asamblare constituie o pardoseală parchetată. Şiţa şi şindrila - se confecţionează prin despicare, din lemn rotund sau din deşeurile rezultate la debitarea cherestelei. Şiţa se prezintă sub forma unor plăcuţe dreptunghiulare simple, iar şindrila sub formă de pană, având pe muchia groasă un uluc pentru îmbinare. Se folosesc la executarea acoperişurilor, înlocuind ţiglele. Produse obţinute prin valorificare superioară a lemnului - se obţin prin modificarea structurii şi compoziţiei materialului lemnos, indiferent de specie, obţinându-se produse cu caracteristici superioare. Plăcile din aşchii de lemn (PAL) - se obţin prin presarea la temperatură şi presiune a unei mase lemnoase din aşchii de lemn aglomerate cu un adeziv sintetic. Se folosesc la diferite lucrări de tâmplărie, la pereţii de compartimentare, pardoseli, diferite straturi izolatoare. Plăcile fibrolemnoase (PFL) se obţin din fibre de lemn obţinute pe cale mecanică, care se împâslesc cu un adeziv. Aceste plăci pot fi utilizate ca material termoizolant şi fonoizolant sau ca substrat de pardoseli. 1.1.4 Produse din metal pentru construcţii Produsele din metal se obţin din metale şi aliaje feroase (fontă şi oţelul) şi neferoase (aluminiul, cuprul, zincul, plumbul etc şi aliajele lor). Produsele din oţel utilizate în construcţii sunt produse laminate la cald sau la rece şi se pot clasifica în: - Produsele din oţel pentru construcţii metalice şi din beton (vezi tabelul 1.2). Din oţelurile de uz general pentru construcţii se obţin prin laminare o serie de produse folosite în construcţiile metalice şi în construcţiile din beton cu armătură rigidă. Tabel 1.2 Tipuri de produse din oţel pentru construcţii şi confecţii metalice

4

.40 mm utilizat ca armătură de rezistenţă. emailuri. Cărămizile şi blocurile cu goluri verticale (GV) . Scoabele servesc la asamblări ale pieselor de lemn la care mijlocul principal de îmbinare (cep.sârmă trasă profilată pentru beton armat (STPB).bare din oţel carbon obişnuit. materiale din lemn. Principalele materiale utilizate pentru hidroizolaţii în construcţii sunt: materiale pe bază de bitum (bitumuri. cu bune proprietăţi de absorbţie fonică.Produse din oţel pentru beton armat. Ţiglele şi coamele pot fi impregnate.1. lemn.sârmă trasă netedă (STNB) cu diametrul de 3. împiedică aşadar scăderea durabilităţii construcţiei. 5 . plăci. . Aceste produse se obţin din argile fuzibile. cu pori deschişi. 240X115X88. prag.folosite la realizarea asamblărilor nedemontabile Cuiele . cuie pentru rabit (cu cioc).10mm.au rolul de a asigura un anumit grad de confort acustic în încăperi. cu diametrul de 3. materiale ceramice. colorate în masă sau glazurate cu glazuri transparente sau opace. Ţiglele trase şi ţiglele presate sunt ţigle profilate. Materialele de hidroizolaţii trebuie să fie compacte. Coamele . Olanele .. rezistente la acţiunea apei.. zgură şi roci sfiicioase.sunt folosite pentru fixarea ţiglelor de-a lungul muchiilor acoperişului. panouri realizate din vată minerală.. cuie-scoabe etc. materiale pe bază de sticlă. poroase. Pentru protecţii speciale anticorosive se utilizează vopsele. materiale pe bază de polimeri.. Materiale termoizolante . 1. Ţiglele. Aceste materiale sunt de natură anorganică sau organică. Fixarea lor se execută cu ajutorul unor clame metalice. tip OB 37 cu diametrul de 6. pânzele bitumate.sunt materiale de protecţie a elementelor de construcţii supuse la acţiunea agresivă a agenţilor chimici. înclinate faţă de nervurile longitudinale şi cu diametre de 6.numite şuruburi metalice şi şuruburi pentru lemn. Materialele obişnuite pentru protecţia anticorosivă sunt: uleiurile minerale şi vaselinele tehnice.golurile cu formă cilindrică sau prismatică şi sunt perpendiculare pe faţa de aşezare (faţa mare) a cărămizilor. materiale pe bază de diatomit. ..împiedică pătrunderea apei şi a umezelii în elementele de construcţii. lacuri şi grunduri anticorosive.. cu structură poroasă. Materiale pentru fonoizolaţii .sunt produse masive. folosite sub formă de pâsle. incolore sau divers colorate.. Materialele folosite pentru termoizolaţii se grupează în următoarele tipuri: mortare şi betoane.oţel beton cu profil PC 52 şi PC60 cu două nervuri longitudinale diametral opuse şi nervuri elicoidale la distanţe egale. impermeabile la apă. poroase. Materialele pentru izolaţii anticorosive . materiale pe bază de bitum.40 mm. prelucrate prin presare în tipare sau prin tragere prin filiera presei cu melc. prevăzute cu găuri de uscare (al căror volum total nu depăşeşte 15% din volumul cărămizi). Cărămizile şi blocurile ceramice cu goluri orizontale (GO) ■ Materiale ceramice pentru învelitori Din categoria materialelor ceramice utilizate pentru învelitori fac parte: ţiglele. Cărămizile pline presate .folosite pentru construcţii pot fi: cuie pentru lemn (folosite pentru lucrări de dulgherie).se prezintă sub formă de jgheaburi tronconice. cu densitate aparentă mică. precum şi tencuieli acustice din ciment şi agregate uşoare poroase (fonoabsorbante). Pentru realizarea armăturilor utilizate la betonul armat se folosesc: . cuie pentru tablă.împiedică schimbul de căldură dintre încăperile unei construcţii sau dintre interiorul şi exteriorul construcţiei. care se fabrică din argile obişnuite sau refractare cu adaosurile necesare (nisip.1.. precum şi pentru etanşarea învelitorii la muchii. materiale ceramice pentru învelitori etc. materiale din plută etc. 10 mm. după formă şi modul de obţinere sunt de trei categorii: ţigle-solzi trase prin filieră. Cărămizile pline se fabrică în două tipuri ale căror dimensiuni (în mm) sunt: 240X115X63. Ele pot fi: şuruburi pentru metale . scăderea rezistenţelor mecanice şi a rezistenţei la îngheţ-dezgheţ a elementelor de construcţii. materiale pe bază de azbest. olanele şi coamele. După uscare se ard la 900. 1 000 C. ţesăturile din fire de sticlă bitumate). . . ţigle cu jgheab trase şi ţigle cu jgheab presate. prin împiedicarea transmiterii zgomotelor din exterior spre interior sau între încăperi.sunt produse ceramice colorate.. Pentru realizarea zidăriilor se utilizează diferite tipuri de cărămizi. în categoria produselor ceramice intră: cărămizile pentru construcţii. Cărămizi pentru construcţii . 1.sunt folosite la asamblări demontabile. apă). cartoanele bitumate) materiale pe bază de sticlă (împâsliturile din fibră de sticlă bitumate.6 Materiale pentru izolaţii Materiale pentru hidroizolaţii . a agenţilor atmosferici şi a variaţiilor de temperatură. Niturile . Produse metalice cu tije cilindrice pentru asamblări Şuruburile . dorn) nu împiedică deplasările pe orice direcţie.5 Produse ceramice pentru construcţii Produsele ceramice pentru construcţii sunt materiale neglazurate.

Pigmenţii . odihnă şi recreere. cuprinde fundatiile.infrastructura.2.pardoseală .sunt substanţe minerale colorate pulverulente. alcătuirea şi modul de execuţie a construcţiilor sunt. actiunile (fizice. are nevoie de aceleaşi condiţii fiziologice şi igienice (volume. umiditate. determinate de anatomia şi fiziologia sa. inclusiv acoperisul.1. Factori determinanţi concepţia şi alcătuirea construcţiilor Factorii principali care determină concepţia. materialele de vopsitorie pot fi: grunduri. Materiale ajutătoare . activitatea umană şi natura. în compoziţia materialelor pentru vopsitorii intră următoarele materii prime: lianţi. Diversitatea proceselor funcţionale şi tehnologice.la prepararea materialelor de vopsitorie se folosesc solvenţii. etc. ignifuge de întreţinere si de îmbunătăţire a condiţiilor tehnico-sanitare în încăperi etc.planşeu de pod. chimice si biologice deosebit de variate. indiferent de zona geografica. diluanţi. 8 — ferestre. modul de compartimentare si distributie. 1. între care obligatorie una dintre substanţe este peliculogenă (liant). Materiale de vopsitorie . în scopuri decorative. Activitatea umană.teren în pantă (secţiune longitudinală).teren orizontal (secţiune transversală). In acelasi timp. gradul de iluminare. Suprastructura cladirii cuprinde toate elementele constructive (verticale si orizontale) situate deasupra cotei ±0. vopsitorii Materialele de vopsitorie sunt materialele folosite pentru protecţia construcţiilor şi a elementelor de construcţie.2.trotuare.00. infrastructura vine in contact direct cu terenul asigurand incastrarea in teren si stabilitatea intregii constructii. în apă şi în solvenţi. 9 . determina marimea si forma spatiilor construite. Executata in buna parte sub nivelul terenului natural. 6 . pentru care este destinată construcţia are aspecte foarte diferite. legaturile pe orizontala si verticala. 5 -planşee curente. pigmenţi şi materiale ajutătoare. Suprastructura se realizeaza din elemente care au rolul de a crea spatiile necesare desfasurarii proceselor functionale sau tehnologice. Partile principale si elementare componente ale cladirilor Tinand seama de alcatuirea constructiva si rolul structurii. contra acţiunilor agresive chimice sau biologice ale mediului înconjurător. Lianţii pentru vopsele sunt: uleiuri vegetale sicative. Omul. răşinile sintetice. infrastructura se poate realiza sub forma de trepte. 2 . Natura. chimice si uneori biologice) ce decurg din procesele functionale sau tehnologice. emailuri şi vopsele. sicativii etc. Fig. fizice. temperatură. omul. respectiv numai fundatiile in cazul cladirilor fara subsol.7 Materiale pentru zugrăveli. în vederea asigurării celor mai bune condiţii de sănătate. gabarite. Prin intermediul fundatiilor infrastructura transmite terenului de fundare toate incarcarile care se actioneaza asupra constructiei.fundaţii.teren natural. se evidentiaza doua parti principale ale cladirilor: infrastructura si suprastructura. lumină. datorita atat conditiilor de clima. b . B -suprastructură. insolubile în liant.planşeu peste subsol.după felul cum substanţele solide se dizolvă sau nu în substanţele lichide. elementele constructive ale subsolului si planseul peste subsol.pereţi de subsol. In cazul constructiilor situate pe terenuri in panta. lacuri. nivel sonor etc).00. 10 . care sporeşte neîncetat odată cu dezvoltarea economică şi cu progresul tehnic şi social. A . cat si datelor specifice amplasamentului. Infrastructura cladirii situata sub cota ±0. mecanice. Alcătuirea generala a construcţiilor 1. activitate.1 Părţile principale ale unei clădiri: a . 11 . realizarea constructiilor se face si din considerente de ordin arhitectural si urbanistic. Materialele de vopsitorie sunt constituite din substanţe solide şi lichide. 3 pereţi. 1.1. 4 . exercita asupra constructiilor actiuni mecanice. 7 planşee terasă. 1 .1. în general. folosiţi pentru a conferi o anumită culoare materialului de zugrăvit sau vopsit. spatiul construit fiind delimitat in plan orizontal in incaperi de catre pereti si pe verticala in niveluri catre plansee.

Circulaţia pe verticală (între niveluri) se realizează prin intermediul scărilor. (vezi anexe) respectiv S + P + n în cazul clădirilor cu subsol.00 se poate fixa la nivelul unde se realizează accesul principal în clădire sau la cel mai jos nivel cu procese funcţionale specifice clădirii respective (de exemplu camere de locuit).) cu peste patru etaje se prevăd şi lifturi. De asemenea. fiind cu pod (Fig. In cazul clădirilor pe terenuri în pantă cota ±0.planşeu! de pod (Fig. 1. 1. în funcţie de modul de rezolvare constructivă a acoperişului. 1.Pereţii de pe conturul clădirii. Fiecare element structural preia încărcările ce-i revin. primul planşeu se numeşte planşeul peste subsol. care se consideră parterul clădirii. părţile principale sunt aceleaşi: infrastructura (formată din fundaţii) şi suprastructura (care este chiar construcţia propriuzisă). acestea fiind. încălzire.2. rolul lor fiind hotărâtor în realizarea spaţiilor corespunzătoare (estetic şi igienic) pentru desfăşurarea proceselor funcţionale sau tehnologice. estacade etc). de asemenea. ventilare. structura de rezistenţă a clădirii. 1. în multe situaţii aceste spaţii se dezvoltă numai pe o anumită porţiune a parterului şi atunci pe porţiunea rămasă se prevede un etaj parţial care se numeşte mezanin (notat cu M). iar ultimul . La clădiri civile (de locuit. Mansarda este un etaj alcătuit dintr-o încăpere sau un ansamblu de încăperi locuite aşezate imediat sub acoperiş. 1. elemente nestructurale. primul etaj fiind nivelul situat peste parter şi mezanin (Fig. b).2). indiferent de numărul de niveluri. sunt pereţi exteriori (sau de închidere). Prin îmbinări se asigură legăturile dintre elementele structurale şi conlucrarea acestora în cadrul structurii. Numerotarea nivelurilor se face de jos în sus astfel: P + n în cazul clădirilor fără subsol. administrative etc. pentru buna funcţionare a clădirilor sunt necesare Instalaţiile de apă. în ansamblu. 7 . iar la clădiri industriale prevederea lifturilor este determinată de procesele tehnologice. Elementele componente ale clădirilor întreaga clădire. electrice.2. atât infrastructura cât şi suprastructura. a) sau planşeul terasă (Fig.1. 1. a) Elementele structurale formează. care sub acţiunea încărcărilor ce revin întregii construcţii se comportă ca o structură spaţială complexă. P şi n desemnând subsolul.1 .a) sau de tip terasă (Fig. sau în cazul clădirilor cu mansardă. o altă parte nu contribuie la realizarea structurii de rezistenţă (numite elemente nestructurale). rezervoare. este formată din elemente de construcţie. climatizare etc. Planşeele intermediare se numesc planşee curente. în cazul construcţiilor care nu adăpostesc procese funcţionale sau tehnologice (poduri.1.1. prevăzuţi cu ferestre. în cazul existenţei subsolurilor.bşi 1.2). La unele clădiri etajate se prevăd la parter spaţii mari care necesită înălţimi mai mari decât ale nivelului curent (de exemplu holul).2. parterul (primul nivel) şi numărul de etaje. Notaţiile S. O parte din elemente alcătuiesc structura de rezistenţă a clădirii (numite elemente de rezistenţi sau structurale). Acoperişul este elementul realizat la partea superioară a clădirilor. în funcţie de poziţia sa concretă în structură.

1. f) cadru cu un nivel 8 (Fig.l . . scările.3.3. plăcile. diafragmele. la rândul lor.b). care pot fi etajate (Fig. Stâlpii. Grinzile sunt elemente orizontale (uneori uşor înclinate) de formă liniară (lungimea este mare în comparaţie cu dimensiunile secţiunii transversale). în mod obişnuit. grinzile. acestea se îmbină între ele şi formează elemente structurale complexe. 1. c) stâlp. seism sau datorate instalaţiilor tehnologice) sunt preluate iniţial în mod preponderent de planşee şt apoi transmise elementelor structurale verticale.3. Astfel. Din categoria elementelor structurale fac parte fundaţiile. Elemente structurale: a) grindă. b) placă. 1. d) diafragmă. stâlpii şi grinzile formează cadre (în acest caz grinzile se numesc rigle). cablurile pentru acoperişuri sau poduri suspendate etc.încărcările verticale (sau gravitaţionale) sunt preluate de elementele structurale orizontale şi transmise elementelor verticale care.3. urmând ca prin intermediul fundaţiilor să fie descărcate pe terenul de fundare. Cadrele se dispun după ambele direcţii şi împreună cu elementele de rezistenţă ale planşeelor formează structura de rezistenţă a clădirii (structură în cadre). acţionate de încărcări verticale.f). arcele. plăcile şi grinzile pot fi elemente independente însă. a) Plăcile sunt elemente orizontale (uneori uşor înclinate) de formă plană (grosimea este mică în comparaţie cu celelalte două dimensiuni). încărcările orizontale (produse de vânt.3. obişnuit perpendiculare pe axa mediană a grinzii (fig. stâlpii. e) cadru etajat. Stâlpii sunt elemente liniare verticale (uneori înclinaţi) acţionaţi de încărcări verticale centrice sau excentrice Fig. le transmit fundaţilor şi acestea mai departe terenului de fundare. Fundaţiile sunt elemente care preiau încărcările de la elementele structurale verticale şi le transmit terenului de fundare.c). acţionate de încărcări verticale de obicei perpendiculare pe planul median al plăcii (Fig. 1.1.5. e) sau cu un singur nivel (Fig.

1. Ansamblul diafragmelor unei clădiri.. 1. solidarizate cu elementele de rezistenţă ale planşeelor. (numite şi ferme) sunt elemente structurale alcătuite din elemente liniare (bare) prinse articulat în noduri (Fig. Fig.3. Grinzile cu zăbrele. formează structura de rezistenţă a clădirii (structură cu diafragme).5. fiind utilizate la structuri de acoperişuri. d) cu tirant Cablurile sunt elemente liniare flexibile (nu preiau decât eforturi de întindere) utilizate pentru realizarea acoperişurilor cu deschideri foarte mari (de ordinul zecilor de metri) sau a podurilor suspendate (Fig. d) trapezoidală. caracterizate în general prin deschideri mai mari decât grinzile obişnuite.4). Grinzi cu zăbrele: a) dreptunghiulară. Arce: a) cu trei articulaţii. (fig. 1.1.6).l. . . 9 Fig.1.5) . c) triangulará Arcele sunt elemente curbe utilizate pentru anumite construcţii cu deschideri mari. b) cu două articulaţii. c) dublu încastrat. b.d).4.Diafragmele reprezintă elemente plane verticale (uneori înclinate) acţionate de încărcări situate în planul lor median (Fig.

Reţelele reticulare sunt structuri formate din bare articulate în noduri care în ansamblu formează o structură spaţială (cupolă geodezică) sau o structură spaţială planară (Fig. etanşare şi finisaj. lambriurile. 1. închidere. Elementele de izolare şi etanşare se prevăd în alcătuirea constructivă a anvelopei clădirii şi în rosturi (spaţiile libere care rămân la îmbinări). In funcţie de rolul funcţional. Elementele de finisaj cele mai importante sunt: tencuielile. Elementele de izolare şi etanşare asigură protecţia clădirii împotriva transferului de căldură. Reţele exterioare de canalizare constituie partea din sistemul de canalizare care cuprinde canalele şi construcţiile anexe având rolul de a colecta şi transporta apele uzate şi meteorice de la căminele de racord ale canalizării interioare a clădirilor până la emisar. La clădiri industriale şi agrozootehnice există o mare diversitate de instalaţii. Reţea reticulară planară în unele cazuri se prevăd elemente suplimentare care măresc rigiditatea elementelor structurale (elemente de rigidizare) sau asigură conlucrarea şi stabilitatea elementelor structurale (contravânturi. fiind însă necesare şi pentru elemente interioare (pereţi de compartimentare sau planşee) în special pentru izolarea împotriva zgomotelor (izolare fonică) sau izolare termică faţă de încăperi mai reci. tapetele.7. Elementele nestructurale de închidere (sau pereţi cu rol exclusiv de închidere) sunt destinaţi delimitării spaţiului construit faţă de mediul exterior.Fig. elementele de finisaj asigură întreţinerea uşoară şi igienică a clădirilor. însă deosebit de importante pentru asigurarea circulaţiei şi mai ales a evacuării rapide şi sigure a persoanelor în caz de pericol (de exemplu incendiu). 1.este conducta de racord dintre instalaţia interioară şi reţeaua exterioară (conducta publică sau de serviciu) sau sursele proprii ale consumatorului respectiv. cu o contribuţie mai puţin importantă în ansamblul structurii de rezistentă. Instalaţii interioare de canalizare au rolul de a colecta apele uzate menajere.6. Aceste elemente trebuie să fie cât mai uşoare deoarece greutatea lor proprie este preluată de rigle sau console scurte realizate pe conturul clădirilor.7). în funcţie de natura şi complexitatea proceselor tehnologice. Aceste elemente trebuie să fie cât mai uşoare deoarece greutatea lor proprie este preluată de elementele de rezistenţă ale planşeelor şi apoi transmisă elementelor structurale verticale. placajele. Structuri suspendate: a) schema unui cablu. Totodată. Elementele de compartimentare (sau pereţi de compartimentare) au rolul de a delimita pe orizontală spaţiul construit în mod suplimentar faţă de compartimentarea realizată prin pereţii structurali. în conformitate cu specificul proceselor funcţionale sau tehnologice. a pătrunderii aerului rece etc. precum şi elementele de instalaţii. Instalaţii interioare de alimentare cu apă Branşamentul . zugrăvelile. tâmplăria etc. b) pod suspendat. industriale sau meteorice (pluviale) şi de a le evacua prin intermediul căminelor de racord. elemente de legătură). Fig. respectiv compartimentarea în ansamblu în cazul când elementele structurale verticale sunt stâlpi. elementele nestructurale pot fi: de compartimentare. Sunt categorii de instalaţii necesare în toate tipurile de clădiri civile (de exemplu pentru apă şi încălzire) precum şi instalaţii specifice folosite la clădiri mai importante (de ventilare şi condiţionare a aerului). însă deosebit de important la realizarea conlucrării şi stabilităţii generale a structurii. pardoselile. c) acoperiş suspendat Scările sunt elemente structurale cu forme diferite în funcţie de forma în plan şi rezolvarea constructivă. 10 . a transmiterii zgomotului. vopsitoriile. Elementele de finisaj creează aspectul final al elementelor de construcţii (structurale şi nestructurale) şi a întregii clădiri. având un rol foarte important la realizarea estetici interiorului şi exteriorului clădirii. care au un rol secundar la preluarea încărcărilor. Elementele de instalaţii sunt necesare pentru exploatarea normală a clădirilor. izolare. b) Elementele nestructurale au rolul de a realiza confortul adecvat în spaţiile construite.1. împotriva umidităţii 22 (precipitaţii atmosferice sau apă subterană din teren).

etanşeitatea etc. . fiind formate din segmente distincte care asigura rezistenţa. Acestea au o alcătuire complexă. etanşeitate etc. izolare termică.în mod frecvent unele elemente de construcţie îndeplinesc simultan mai multe roluri: de rezistenţă. izolarea termică sau fonică. cum este cazul pereţilor exteriori sau planşeelor.

Clasificarea construcţiilor Cea mai largă clasificare a construcţiilor are la bază criteriul destinaţiei. Capitolul 2 INFRASTRUCTURA CLĂDIRILOR: SUBSOLURI. castele de apă.construcţii hidrotehnice: baraje. cele mai importante fiind: locuire. poduri. FUNDAŢII. amfiteatrele. cum sunt clădirile de locuit (locuinţe. răsadniţe. Din categoria clădirilor industriale fac parte clădirile de producţie (uzine. turnuri de răcire etc. hale. rezervoare. expoziţii sau sport. silozuri. remize. fabrici de nutreţuri. sănătate. 4 . Dimensiunile spaţiilor şi încăperilor sunt determinate de particularităţile proceselor tehnologice şi industriale şi de modul de organizare a fluxului tehnologic (care reprezintă succesiunea strictă a proceselor tehnologice). cultura. având în vedere tipul şi mărimea utilajelor. învăţământ. Pe baza activităţii desfăşurate în clădiri. centrale nucleare etc.3.1. alimentaţie publică etc. grădiniţe) sau spaţii mari ce urmează să adăpostească procese funcţionale cu un mare număr de oameni. tunele.1. spaţiul construit sub cota zero. In aceste condiţii se poate un subsol general (sub toată clădirea). magazinele universale etc.fundaţii. Construcţiile inginereşti Construcţiile inginereşti cuprind o serie de construcţii specifice din diverse domenii.) dar şi o serie de clădiri anexe (în special pentru depozitare). cum sunt: . sport. Având în vedere că sunt necesare multe canale pentru o clădire. Clădirile civile sunt destinate unei game foarte largi de procese funcţionale. industriale si agrozootehnice. piste. căi ferate. fiecare fiind realizat din fundaţii. decantoare. turnuri pentru antene etc. cu compartimentări şi dotări în funcţie de specificul activităţii umane pentru care este destinată clădirea respectivă. rezultă o investitie relativ ridicată pentru realizarea lor. . Clădirile Clădirile sunt construcţii cu spaţii construite închise complet sau parţial în raport cu mediul înconjurător.pereţi de subsol. ateliere etc. corpurile de cazare la spitale. clădiri pentru vinificaţie etc). acestea se clasifică în trei grupe de clădiri: civile. Clădirile agrozootehnice sunt destinate proceselor de producţie din sectorul zootehnic (adăposturi pentru animale şi păsări) şi agrovegetal (sere. Fig. cum sunt sălile de spectacol. 2.pentru sport: trambuline pentru schi.80 .pentru producerea energiei electrice: hidrocentrale. Se poate realiza ca subsol tehnic sau subsol general (Fig. Clădirile industriale au ca destinaţie adăpostirea diverselor procese tehnologice din toate ramurile industriei. HIDROIZOLATII 2. deosebindu-se două grupe mari: clădiri şi construcţii inginereşti 1. a spaţiilor de lucru.pereţi la parter. canale etc. Subsolul tehnic este de obicei parţial. hoteluri. însă cu avantaje certe în ceea ce priveşte verificarea şi întreţinerea instalaţiilor şi folosirea subsolului pentru scopuri funcţionale (spaţiu pentru depozitare). fabrici. silozuri de nutreţuri. clădirile administrative pentru birouri etc). Subsol tehnic parţial (a) şi general (b): 1 . pereţi şi planşee.2.3. cu o oarecare creştere a investiţiei. Subsoluri Subsolurile reprezintă. . termocentrale. . 5 umplutură 12 . instalaţiile. In general se realizează sub forma unui coridor central circulabil în lungul clădirii cu înălţimea utilă de 1. 3 . ateliere etc). 2. Unele din aceste procese funcţionale necesită spaţii relativ reduse. turnuri pentru paraşutism etc. spaţii de mărime medie (şcoli.pentru comunicaţii: drumuri. platforme. precum şi clădirile auxiliare producţiei (magazii de cereale. situat parţial sau total sub cota terenului amenajat. astfel de clădiri fiind dotate şi cu spaţii anexe de dimensiuni relativ reduse. circulaţiile etc. 2 .1.1). 1.1.3.construcţii inginereşti industriale: coşuri de fum. comerţ. administraţie.planşeu peste subsol.20 m) sau nevizitabile. fiind utilizat numai pentru amplasarea şi vizitarea conductelor pentru instalaţii.2 m pentru conductele principale din care se prevăd canale transversale pentru conducte ramificate vizitabile (cu înălţimea de 1 -1. cămine. . garaje.

fiind necesare la toate tipurile de constructii. modul de lucru (la preluarea eforturilor). b) prin curte de lumină. cum sunt: tipul structurilor de rezistenta. atunci iluminarea naturala şi aerisirea se pot realiza prin curţi de lumină (Fig. 3 . Adancimea de fundare reprezinta adancimea de la nivelul terenului amenajat la partea inferioara a fundatiei. respectiv de 20 cm pentru pereţii interiori Fundatii Fundatiile sunt elemente structurale care preiau toate actiunile de la structura de rezistenta si le transmit terenului de fundare. forma constructiva. care asigura transmiterea incarcarilor la teren.00 fiind fixată la o anumită înălţime faţă de trotuar (Fig. cand incarcarile sunt mari si terenul bun de fundare este situat la adancime mare. Iluminarea naturală a subsolurilor: a) directă. realizate in terenuri normale. Dacă subsolul este îngropat total în teren. Clasificarea fundatiilor Clasificarea fundatiilor se poate face dupa mai multe criterii. caracteristicile terenului de fundare. marimea incarcarilor. piatra naturala sau artificiala. 2. armat). Alegerea tipului de fundatii Fundatiile sunt elemente structurale care preiau toate actiunile de la structura de rezistenta si le transmit terenului de fundare. material.Iluminarea naturală a subsolurilor se poate realiza prin ferestre cu înălţimi reduse. cota ±0. iar fundatiile indirecte se folosesc in cazuri deosebite. cum sunt: tipul structurilor de rezistenta.b) sau prin alte sisteme. 8 .2. subsolul se prevede pe contur cu pereţi din beton monolit sau chiar din panouri mari prefabricate.2. 7 . trebuie sa fie cel putin cu adancimea de inghet si situatia in teren bun pentru fundare.pardoseală. acestea se continuă în pereţii de subsol a căror rigiditate si capacitate portantă trebuie să fie cel puţin egale cu cele de la parter.2.pereţi de subsol. 5 .planşeu peste subsol.curte de lumină. 4 trotuar. 1 -fundaţii.2). panta terenului. Adancimea de fundare reprezinta adancimea de la nivelul terenului amenajat la partea inferioara a fundatiei. Fig. panta terenului. pentru pereţii exteriori. etc.zid de sprijin. 2. ciclopian. marimea incarcarilor. Alegerea tipului de fundatie este determinata de o serie de factori. care asigura transmiterea incarcarilor la teren. etc.umplutură Indiferent de tipul structurii. din beton monolit. fiind necesare la toate tipurile de constructii. poziţia acestora fiind determinată din considerente funcţionale. etc. 6 . etc. Dupa adancimea de fundare sunt fundatii directe (de mica adancime sau de suprafata) si fundatii indirecte (de adancime mare). Pereţii exteriori ai subsolului. 13 . capabil sa preia incarcarile transmise de fundatii. Se recomandă ca grosimea minimă a pereţilor de subsol portanţi sau autoportanţi din beton monolit să fie de 30 cm. 9 .parapet. panouri prefabricate) sau din beton monolit. iar pereţii interiori ai subsolului pot fi din materiale uşoare (zidărie pe muchie sau pe lat. trebuie sa fie cel putin cu adancimea de inghet si situatia in teren bun pentru fundare. capabil sa preia incarcarile transmise de fundatii. Fundatiile directe sunt fundatii obisnuite. In cazul structurilor în cadre stâlpii se continuă până la fundaţii. se realizează între stâlpi în aşa fel ca faţa exterioară a peretelui să fie în acelaşi plan cu latura exterioară a stâlpilor.pereţi la parter. caracteristicile terenului de fundare. In cazul structurilor cu diafragme. 2 . pamant stabilizat. 10 . printre care: adancimea de fundare. Fundatiile de suprafata se clasifica astfel: . Alegerea tipului de fundatie este determinata de o serie de factori.dupa material: din beton (simplu.

.dupa pozitia fata de nivelul apelor subterane: deasupra (executate in uscat) si sub nivelul apei freatice Fundatiile de adancime pot fi: pe piloti. Peretele exterior de la cota ±0. în funcţie de mărimea încărcărilor şi caracteristicile mecanice ale terenului de fundare (Fig. elastice. In cazul clădirilor fără subsol fundaţiile se pot realiza cu aceeaşi lăţime până la cota ±0. Armăturile de rezistenţă. armăturile longitudinale având rol de montaj.armătură de repartiţie.armătură de rezistenţă.3.hidroizolaţie verticală.00. până la cota ±0. porţiunea de deasupra terenului. mai rar din zidărie de piatră naturală sau artificială. eforturile unitare de întindere (pentru a putea fi preluate de betonul simplu sau zidărie) este necesar ca raportul dintre lăţime şi înălţime să fie mai mare decât o valoare minimă necesară. 2. b . c. se dispun pe considerente constructive.fundaţii.1. d .2. în secţiune transversală talpa fundaţiei este prismatică cu evazări sau cu supraînălţare şi evazări. 2 . inelare. Fundaţii rigide continue: a. Pot fi rigide. pe un strat de beton simplu cu grosimea de 5-10 cm (cu rol de egalizare). 6 protecţia hidroizolaţiei. fiind prevăzute în special la clădiri având mai mult de 5 niveluri cu structura din diafragme din beton monolit sau panouri mari. pe retele de grinzi.00 numit soclu (Fig. Fundaţii continue Fundaţiile continue se prevăd sub pereţi portanţi şi autoportanţi (diafragme) din zidărie sau beton.umplutură 14 . Fig.hidroizolaţie verticală.pardoseală pe planşeu. b . 11 . 6 . a) Fundaţii continue rigide. 7 . circulare. la acelaşi nivel sau în exterior în raport cu soclul.la clădiri fără subsol. a pereţilor exteriori se numeşte soclu. 5 .cu talpă prismatică şi evazată la pereţi exteriori. 3 . radier general. 3 .2.3. 10 -pardoseli pe sol.soclu.4).pereţi la parter.pereţi de subsol. indiferent de modul de realizare a fundaţiei. continue (sub pereti sau diafragme).2.3.b.2. care preiau eforturile de întindere.adâncimea fundaţiei Fundaţiile se numesc rigide pentru că sunt nearmate. Ele se dispun sub pereţii portanţi şi autoportanţi.dupa forma constructiva: izolate (sub stalpi).00 (Fig.2.b). In figura 2. Se realizează din beton armat.protecţia hidroizolaţiei.3.la clădiri cu subsol. etc. 7 . 2.dupa modul de lucru: fundatii rigide (cele din beton simplu sau zidarie) si elastice (cele din beton armat) .beton simplu.umplutură. 5 . D f .00 se poate realiza retras. Fundaţii directe 2. l .3 se prezintă câteva exemple de fundaţii rigide continue pentru clădiri fără subsol şi cu subsol. 4 . Fig. 8 -trotuar. 2 .2.3 a) sau se poate prevedea un element cu lăţimea mai redusă între nivelul terenului şi cota ±0.cu talpă evazată şi supraînălţare: 1 . în mod frecvent. c . c): b) Fundaţii continue elastice. Această condiţie se exprimă prin relaţia (vezi Fig.4 Fundaţii elastice continue: a. pe chesoane sau pe coloane. se determină prin calcul şi se dispun la partea inferioară pe direcţia transversală. însă pentru a micşora . 2.3. 4 .planşeu peste subsol. Se executa în mod frecvent din beton simplu. cu talpă şi cuzinet şi cu descărcări pe reazeme izolate. 9 .armături verticale în diafragmă.dupa tehnologia de executie: monolite si prefabricate . Se utilizează în cazul structurilor cu pereţi din zidărie sau beton la clădiri cu puţine niveluri.

2. să fie cel puţin 0. 2.5 Fundaţii continue cu centură (cuzinet) din beton armat: a .armătură de rezistenţă. 3 . Sunt avantajoase din punct de vedere economic în cazul când terenul bun de fundare este la adâncimi de peste 2 m. c) Fundaţii continue cu talpă şi cuzinet. 2. Nu se recomandă la terenuri cu tasări inegale şi în zone cu grad de seismicitate ridicat. 5 .2. 3 . Legătura fundaţiilor cu pereţii se asigură prin continuitatea tuturor armăturilor verticale în fundaţii şi asigurarea lungimii necesare pentru ancorare.Fundaţia cu talpă dreptunghiulară (Fig. Fig. 4 . 2 reazeme (fundaţii) izolate.fundaţie continuă. Sunt formate din grinzi din beton armat care preiau greutatea pereţilor şi o transmit unor fundaţii izolate (blocuri din beton simplu).centură din beton armat.armătură pentru ancorarea centurii (dacă este necesară). Totodată. 6 -pardoseală.5). b .a) se adoptă în cazul unor încărcări relativ mici.25 (în funcţie de clasa betonului şi presiunea maximă pe teren). Pentru asigurarea rigidităţii necesare şi repartizarea uniformă a presiunilor pe teren. Se utilizează la clădiri fără subsol.Aceste fundaţii se prevăd în special la structurile cu diafragma din beton armat monolit.talpă continuă din beton simplu. înălţimea fundaţiei trebuie să fie cel puţin de 30 cm şi multiplu de 5 cm. 5 .trotuar. se impune înălţimea minimă astfel ca raportul Hf/Bf.cu talpă în trepte: 1 . 7 -strat din beton simplu 15 . 2.6 Fundaţie continuă cu descărcări pe reazeme izolate: 1 .6).20-0. 2 .cu talpă simplă. grinda având rol de soclu.armături în diafragme d) Fundaţii continue cu descărcări pe reazeme izolate. 4 .umplutură. -Ti Fig. In acest caz fundaţia este formată dintr-o talpa continuă din beton simplu şi un cuzinet continuu (sau centură) din beton armat (fig.perete. pe care reazemă (Fig.4.

bloc din beton simplu. acestea vor fi preluate de armăturile care asigură ancorarea cuzinetului.armătură de rezistenţă. 4 .8 Fundaţii prefabricate de tip pahar: a . 5 .talpă din beton armat. Se realizează din beton. Pe lângă armarea obişnuită cu bare dispuse la partea inferioară sub fomiă de plasă.25-0. 2. dimensiunile fundaţiilor pahar trebuie să respecte condiţiile constructive necesare pentru asigurarea rigidităţii. numărul maxim de trepte fiind 3. Armarea cuzinetului se realizează cu bare dispuse pe ambele direcţii sub formă de plasă. ale spaţiului dintre stâlp şi pereţii fundaţiei.7. Lf > B. zidărie.3) pe ambele direcţii. Se realizează din beton armat sub formă prismatică sau evazată (Fig. Dacă rezultă înălţimi mari. metal sau lemn. înălţimea minimă fiind de 40 cm. 6 . ca şi în cazul fundaţiilor monolite. b .monolitizare cu beton.2.cu bloc şi cuzinet. Dacă între cuzinet şi bloc apar eforturi de întindere. 7 . în ansamblu. intervenind şi condiţii suplimentare referitoare la dimensiunile minime ale pereţilor paharului. Fig 2.beton simplu de egalizare . Toate armăturile verticale se continuă în fundaţie. Fundaţii izolate Fundaţiile izolate se utilizează în cazul stâlpilor din beton.7.) la valori de 0. înălţimea minimă a unei trepte este de 30 cm.2.armături în stâlpi a) Fundaţiile cu talpă din beton armat se realizează sub formă prismatică când suprafaţa fundaţiei este sub 1 m2 (Fig.2. Sub fundaţie se prevede un strat de beton simplu cu rol de egalizare în grosime de 5-10 cm. în aşa fel încât să se asigure încastrarea stâlpului în fundaţie. Condiţia de rigiditate a fundaţiei se realizează prin impunerea raportului minim dintre înălţime (H f) şi lungime (L.simplă. 2 . 3 cuzinet din beton armat.stâlpi.2. 3 .b). 2.3) şi în acest caz. asigurăndu-se lungimea necesară de ancorare. 1 . Armăturile verticale din stâlp se continuă în cuzinet. b .ancorarea cuzinetului.2. asigurându-se lungimea necesară pentru ancorare. pot fi cu talpă. sub formă de plasă. 2 .stâlpi. Sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu şi un cuzinet din beton armat (Fig. ale grosimii minime sub stâlp. 1 mortar de ciment. Dimensiunile blocului trebuie să respecte condiţia (2. 4 . c) Fundaţii prefabricate de tip pahar. c).evazată. în cazul fundaţiei cu talpă teşită înălţimea minimă (H) va fi de 1/2-1/3 din Hf. La partea inferioară se armează cu armături dispuse pe ambele direcţii.7 Fundaţii izolate sub stâlpi: a.3. a) sau cu talpă teşită când suprafaţa este mai mare de 1 m2 (Flg. Fig.cu talpă simplă şi evazafă.8). c . şi cel puţin 20 cm. este necesară armarea pereţilor fundaţiei pentru preluarea momentului încovoietor de la baza stâlpului. cu bloc şi cuzinet sau prefabricate de tip pahar. blocul se poate executa în trepte. respectând condiţia (2.2. b) Fundaţii izolate cu bloc si cuzinet.7.35 şi înălţime de cel puţin 30 cm.

grinzi longitudinale şi transversale. care conduc la fundaţii izolate cu suprafeţe mari sau cu pericol de tasări inegale. Pentru asigurarea rigidităţii necesare a grinzilor reţelei. Reţeaua este formată din grinzi de beton armat monolit. 8 mortar de egalizare.2. Fig.stâlpi marginali.2. 9 .d) Fundaţii izolate sub stâlpii metalici.profile U.10 Fundaţii pe reţele de grinzi. 2 .9.2. 3 . a) sau cu bloc din beton simplu şi cuzinet din beton armat (Fig.3. b). 2.variante constructive. dispuse pe ambele direcţii. 6 . 1 .perete exterior la subsol. Se proiectează sub formă de bloc simplu (Fig.3.10). 2. 5 . care se prinde de fundaţie cu ajutorul şuruburilor. Fundaţii pe reţele de grinzi In cazul unor terenuri de fundare mai slabe. 5 . 4 . a . Placa de bază se rigidizează cu ajutorul unor plăcuţe triunghiulare sudate de stâlp şi placă sau cu profile metalice sudate de stâlpi şi placa de bază. b .axe stâlpi interiori Grinzile reţelei sunt grinzi continue fiind armate cu armături longitudinale de rezistenţă dispuse la partea superioară în câmpuri şi la partea inferioară pe reazeme (în dreptul stâlpilor).10.stâlp metalic. Fundaţii izolate sub stâlpi metalici: a. cu aceeaşi înălţime.şuruburi de ancorare. b .cuzinet din beton armat. stâlpii fiind amplasaţi la intersecţia grinzilor. 2 . se realizează fundaţii pe reţele de grinzi (Fig. 4 .9. 7 placă metalică.bloc din beton simplu.comiere. având în vedere că încărcările sunt presiunile pe teren considerate ca reacţiune a terenului asupra grinzilor.9. 17 . 2.grinzi cu vute: 1 . Fig. Stâlpul metalic este prevăzut cu o placă metalică de bază cu dimensiunile în plan mai mari decât ale secţiunii orizontale prin stâlp. b).plăcuţe de rigidizare - 2. 3 .grinzi cu secţiunea constată. înălţimea acestora trebuie să respecte condiţia constructivă: Creşterea rigidităţii şi capacităţii portante a grinzilor se poate face şi Prin prevederea de vute (Fig.2.

b) Fundaţii pe chesoane.radier. Piloţii sunt elemente liniare din beton armat. Fig. care se introduc în teren prin diverse metode.2.12 Fundaţii de piloţi: 1 . Fundaţii pe radier general Radierul general este format dintr-o placă din beton armat monolit prevăzută sub toată construcţia.3.teren bun de fundare Piloţii prefabricaţi se introduc în teren prin batere.radier. Soluţia constructivă cu radier general se adoptă în cazurile unor încărcări mari şi terenuri de fundare mai slabe. 2.tară grinzi. Pe contur se prevăd pereţii de subsol din beton monolit. pe care se execută construcţia (Fig. 2. Piloţii monoliţi se realizează prin betonarea unui foraj în care s-a introdus armătura sub formă de carcasă. După introducerea în teren. Soluţia cu radier general poate fi aplicată In cazul structurilor cu diafragme.perete exterior la subsol.cu grinzi. Pe măsura . b .11 Fundaţii sub formă de radier general: a . a) sau din placă cu grinzi (Fig. 5 .piloţi. care trec prin straturile superioare de pământ neconsistente şi incapabile să suporte încărcările date de construcţie.12). Simplex etc). 2 . ansamblul de piloţi se leagă la partea superioară cu o placă groasă din beton armat monolit. 3 . chesoane şi coloane.stâlpi la subsol Radierul poate fi alcătuit dintr-o placă plană cu grosime mare (care poate depăşi 1 m) (Fig. care împreună cu radierul general şi planşeul peste subsol formează aşa-numita cuvă.perete sau stâlpi la parter. mixte sau tubulare.grinzi. Wolfholtz. la fel şi grinzile în cazul structurilor în cadre cu subsol flexibil. 3 4 . Pe radier reazemă toate elementele structurale verticale şi acesta le transmite terenului de fundare. 2. numită radier. în cazul radierelor cu grinzi . prefabricaţi sau monoliţi. 2 . precum şi în cazurile în care există apă subterană la adâncimi relativ mici. a) Fundaţiile pe piloţi.4. vibrare şi vibropercuţie sau înşurubare şi subspălare cu jet de apă sub presiune.11. 4 . Fundaţii indirecte Fundaţiile indirecte (de adâncime) se adoptă cu scopul de a transmite încărcările la terenul bun de fundare situat la adâncime mare (uneori la peste 20-30 m).2.11. cadre. Tubul poate fi nerecuperabil sau recuperabil (procedeele Franki. 2. Fig.4.2. 1 . Benoto. Din această categorie fac parte fundaţiile pe piloţi. b). placa poate fi prevăzută cu vute. Chesoanele pentru fundaţii sunt elemente din beton prefabricat cu dimensiuni mari sub formă de cutii care pătrund în teren prin săparea şi evacuarea pământului din interiorul lor. Forarea se poate executa fără tub metalic sau cu tub metalic de protecţie.2.2.

condiţiile hidrologice şi geologice ale amplasamentului etc. In cazul terenurilor cu apă subterană.6-2. c) Condiţiile hidrologice şi geologice ale amplasamentului construcţiei (nivelul maxim al apelor freatice.umed.ud.2 la 0.cu deschiderea fisurilor de la 0. o zonă de saturaţie deasupra acestui nivel şi zona cu umiditatea naturală a terenului (de la zona de saturaţie până la suprafaţă). fundaţiilor. Coloanele pentru fundaţii sunt elemente de formă tubulară de diametru mare.5 mm. degradări ale materialelor etc.1 mm. după materialele folosite.împotriva apelor subterane fără presiune hidrostatica. Hidroizolaţiile se aplică în cazurile în care sunt mai avantajoase decât alte procedee de protecţie. Coloanele se introduc în teren până la adâncimi de 40 m. 2. De aceea se recomandă ca umplutura din jurul clădirii să fie realizată din pământuri argiloase şi compacte. rezistenţa la fisurare a elementului suport. pe o suprafaţă de max. 20% din suprafaţa elementelor interioare. ca drenarea. apreciată după valoarea limită de calcul a deschiderii fisurilor: . d) Alţi factori: acţiunea temperaturii şi solicitărilor mecanice asupra hidroizolaţiei (presiuni.3.2. având rolul de a împiedica contactul elementelor de construcţie subterane cu umiditatea din teren. fiind minimă în cazul terenurilor uscate (cu pânza freatică la mare adâncime) şi fără posibilităţi de acumulare în umplutură.înaintării în teren. care se executa pe suprafaţa pereţilor de subsol.cu deschiderea fisurilor de la 0. şi pentru a le preîntâmpina elementele da construcţie se protejează prin izolaţii hidrofuge. în vecinătatea pereţilor de subsol se poate acumula apă din infiltraţii sau precipitaţii cu presiune hidrostatică. când se admit porţiuni izolate de umezeală cu apariţia picăturilor de apă pe o suprafaţă de max. existenţa altor construcţii în apropiere etc.1 la 0. 20% din suprafaţa totală a pereţilor (nu se admit picături pe tavan). mucegai. posibilităţi de stagnare şi acumulare în zone de umplutură a apelor provenite din infiltraţii sau precipitaţii. cum sunt categoria de umezire admisibilă. Condiţii generale Acţiunea apei asupra elementelor de construcţie conduce la efecte nedorite: igrasie. Tipuri de hidroizolaţii Izolaţiile hidrofuge se pot clasifica după mai multe criterii. c) Fundaţii pe coloane. hidroizolaţiile pot fi: . când se admit porţiuni izolate de umezeală fără apariţia picăturilor de apă. Pe măsura pătrunderii în teren se înnădesc cu ajutorul flanşelor sau sudurii şi în final se realizează radiere din beton armat la partea superioară a coloanelor. a) Categoria de umezire admisibilă a pardoselilor sau pereţilor interiori ai încăperilor: .împotriva umidităţii naturale a pământului. planşeelor etc. . după poziţia (orizontală sau verticală) a hidroizolaţiei etc. Izolaţiile hidrofuge sunt lucrări ascunse.2 mm. impermeabilizarea. compoziţia apelor etc). precum şi prevederea unui trotuar pe întreg perimetrul clădirii cu lăţimea minimă de 50 cm.1. vibraţii). din beton armat sau metal. nivel care este coborât cu ajutorul aerului comprimat pentru a se putea executa săpăturile în interiorul chesonului. 2. . eforturi tangenţiale. în funcţie de diametru sunt piloţi-coloane (diametru de 0. având rolul de a împiedica pătrunderea apei în elementele de construcţie prin capilaritate.3. 19 . Hidroizolatii 2. care îndepărtează apele din precipitaţii.6-1 m). la partea superioară realizându-se radierul din beton armat monolit. care trebuie să fie executate cu deosebită atenţie astfel încât să nu fie necesare reparaţii ulterioare (deosebit de dificile) pe durata de exploatare normată a construcţiei. la nivelul terenului se adaugă noi chesoane. Acţiunea apei este cu atât mai puternică cu cât are presiunea mai mare. .uscat. Pentru o construcţie sunt necesare mai multe coloane. când se admit numai pete izolate de umezeală pe o suprafaţă totală de max. care să îndepărteze apa din jurul clădirii. acestea se caracterizează prin nivelul maxim al apei subterane. b) Rezistenţa la fisurare a elementului suport. . realizându-se astfel o coloană verticală. Cele închise se folosesc în cazul săpăturilor sub nivelul apei.5 m) şi puţuri-coloane (cu diametre de 3-6 m).cu deschiderea fisurilor până la 0. coloane propriu-zise (cu diametre de 1. introduse în teren prin vibrare sau forare-excavare şi apoi umplute cu beton armat. La alegerea tipului şi structurii hidroizolaţiei se au în vedere o serie de factori. . forma construcţiei. astfel: în raport cu sursa de umiditate şi modul de acţiune al apei.3. 1% din suprafaţa elementelor interioare. a) După sursa de umiditate şi modul de acţiune al apei asupra elementelor de construcţie. cu grosime redusă. de etanşare. ridicarea nivelului pardoselii etc. Chesoanele pot fi deschise sau închise.

2. Alegerea hidroizolaţiei Hidroizolaţiile din foi metalice. . în spaţiul rezultat din săpătură. proiectat. .13 Hidroizolaţii de clădiri fără subsol: a . 30 cm de la cota trotuarului. b . se utilizează în cazuri izolate pentru construcţii deosebit de importante. 10 . 2 . verticală. din trei straturi: suportul. pentru transformatoare) se prevede un strat în plus din pânză sau ţesătură bitumată. . cu precizarea că la construcţii pentru instalaţii electrice ( de ex. care sunt cele mai bune şi mai scumpe. care se aleg în funcţie de tipul clădirii şi elementului. Sunt hidroizolaţii care fisurează odată cu fisurarea stratului suport sau la solicitări mecanice mari.14) Fig.vopsele şi pelicule bituminoase. conform tipului de hidroizolaţie. 2. Stratul de protecţie are rolul de a preveni eventualele deteriorări (perforări. Hidroizolaţii contra umidităţii pământului şi a apelor fără presiune hidrostatică Se prevăd sub pereţii clădirilor (la cota zero). precum şi de tipul hidroizolaţiei. Numărul straturilor din foi bitumate se stabileşte în funcţie de presiunea apei şi categoria de fisurare.tencuială impermeabilă. precum şi prin straturi mai groase din beton în cazul apelor cu presiune hidrostatică. care sunt elastice (foi din oţel şi aluminiu) sau plastice (foi de plumb).cordon de bitum Hidroizolaţia orizontală de sub pereţi (la cota zero) se prevede pe toată grosimea peretelui la o înălţime de min. bituminoase cu foi metalice etc. b) După materialele folosite şi tehnologia de execuţie se disting următoarele tipuri de hidroizolaţii: . 2. forfecare etc.din mortare şi tencuieli cu permeabilitatea cât mai redusă.3. . 9 . înclinată). aluminiu). dar care sunt foarte scumpe.la încăperi ude: 1 fundaţie. adaptându-se la deformaţiile lente ale stratului suport. precum şi de a împiedica desprinderea acesteia de pe stratul suport.perete. cum sunt hidroizolaţiile bituminoase aplicate pe tencuieli impermeabile. nivelul apelor fiind deasupra elementelor protejate cu hidroizolaţii. oţel. 8 . tencuială impermeabilă) la nivelul trotuarului prin intermediul unui cordon de bitum. In cazul când nu se poate asigura la exterior spaţiul de lucru datorită unor construcţii adiacente. Pentru construcţiile obişnuite se utilizează hidroizolaţii bituminoase şi tencuieli impermeabile. Alcătuirea de principiu a hidroizolaţiilor Pentru a corespunde exigenţelor impuse. Stratul suport asigură o suprafaţă plană care permite aplicarea fără pericol de întrerupere (perforare. din zidărie de cărămidă plină pe muchie sau pe lat zidită cu mortar de ciment (la hidroizolaţii verticale). alcătuită din două straturi de carton bitumat sau împâslitură bitumată lipită cu două straturi de bitum sau mastic din bitum.13 şi 2. 12 .3. la soclurile exterioare. sub pardoselile încăperilor situate pe sol.din foi metalice (plumb. în cazul pereţilor de subsol se execută dinspre exterior. striviri.umplutură. în cazul elementelor de beton se realizează prin umplerea golurilor cu mortar de ciment şi drişcuirea acestuia. precum şi la pereţii şi pardoselile încăperilor de la subsoluri (Fig.. Hidroizolaţia verticală a soclului se racordează cu 20 . 3 . In principiu.soclu.împotriva apelor subterane cu presiune hidrostatică. care sunt plastice. în general.) a hidroizolaţiei.strat filtrant din pietriş. Stratul hidroizolant se realizează din materiale impermeabile. forfecări) ale hidroizolaţiei.mixte. 2.trotuar. hidroizolaţia propriu-zisă şi protecţia hidroizolaţiei. hidroizolaţiile trebuie să fie alcătuite. Se racordează cu hidroizolaţia verticală a soclului (plăci prefabricate. categoria de umezire şi stabilitatea la fisurare a elementului. bine drişcuită. masticuri de bitum sau suspensii de bitum filerizate. 4 .4. Au elasticitate redusă şi se deteriorează odată cu fisurarea stratului suport.din straturi multiple de mastic bituminos cu grosimea totală de 1 -2 cm. 11 . 6 . iar în cazul elementelor din zidărie se realizează din tencuială din mortar de ciment cu grosimea de 1. la încăperi ude (băi.din straturi multiple de carton şi pânză bitumate.hidroizolaţie orizontală.3.strat suport pentru pardoseală.5-3 cm.2. al hidroizolaţiei la interior. se poate adopta sistemul de execuţie. dar care fisurează în cazul unor solicitări bruşte sau alternante. Se realizează diferenţiat în funcţie de elementul care se izolează.pardoseală. 7 .la încăperi uscate. realizate din soluţii de bitum în benzină. Se poate realiza din mortar de ciment cu grosimea de 4-5 cm (în unele cazuri este pe plasă de rabiţ). 13 . .strat nisip sau balast.3. împâslitură sau ţesătură din fibre de sticlă bitumate dispuse între straturi de bitum. . care sunt elastice şi rezistente la deformaţiile şi fisurarea stratului suport.strat de beton simplu rectificat. hidroizolaţiile se dispun la partea exterioara a construcţiilor. cu o comportare foarte bună. spălătorii). de poziţia acestuia (orizontală.5. 5 .

4 . Şi în cazul pereţilor structurali din zidâne se recomandă ca hidroizolaţia orizontală de sub perete (la cota zero) să fie rigidă.rectificare cu mortar din ciment. 9 .planşeu peste subsol. cu hidroizolaţia orizontală de la nivelul fundaţiei.start de beton. 1 1 . pardoseli). radiere.14 şi 2.protecţia hidroizolaţiei. 9 . In cazul clădirilor cu structura din beton armat monolit.3. 10 -tencuiala impermeabilă. 7 . 13 . 8 . cu rol de rupere a capilarităţii (Fig. prevăzând un strat filtrant din pietriş. b . 11 . 2.hidroizolaţie orizonată.fundaţie. care asigură o legătură între peretele structural şi soclul cel puţin la fel de rezistentă ca un rost orizontal curent al zidăriei.trotuar.hidroizolaţii.15 Fig.radier general.14 Hidroizolaţii la clădiri cu subsol: a. 6 .6.tencuială sau plăci impermeabile. peste acest nivel se poate prevedea o hidroizolaţie contra apelor fără presiune hidrostatică. 12 . Hidroizolaţia.împotriva apelor cu presiune hidrostatica: 1 – perete de subsol. 2. din mortar de ciment cu adaosuri pentru impermeabilizare. având in \edere existenţa armăturilor verticale care nu permit realizarea unor hidroizolaţii cu foi bitumate. 3 . 10 . Modul de dispunere al hidroizolaţiei se prezintă în figurile 2. 2 perete exterior la subsol.cordon de bitum.pardoseală.nivel maxim al apei subterane Hidroizolaţia verticală a pereţilor de subsol se va racorda in exterior. hidroizolaţiile orizontale ale pereţilor (de la nivelul fundaţiei şi de la cota zero) se vor realiza din mortar impermeabil. straturi de carton sau pânză bitumată se stabileşte în funcţie de presiunea apei se ridică pe pereţi cu cel puţin 30 cm deasupra nivelului maxim al apelor subterane.împotriva înmânaţii terenului şi a apelor fară presiune hidrostatică. 14 . NMAS .beton simplu rectificat.15 Hidroizolaţie contra apelor cu presiune hidrostatică la construcţii cu radier general: 1 . 2.13. Hidroizolaţii contra apelor cu presiune Se prevăd la elementele de construcţie aflate sub nivelul maxim al apelor subterane (pereţi. 21 . 5 . 6 -strat filtrant din pietriş: 7. în mod obişnuit se renunţă la hidroizolaţia orizontală de sub pardoseală. a şi 2.hidroizolaţia orizontală de sub pardoseală în cazul clădirilor fără subsol. 4 . 3.umplutură. 8 .cordon de bitum.protecţia hidroizolaţiei. a cărui număr de. verticală şi orizontală.hidroizolaţie verticală.plăci prefabricate. a) Fig. 5 .strat din beton simplu.14.şapă de protecţie din mortar de ciment. 2. 2 .

2 . Definiţia.efortul axial de la nivelele superioare. iar pereţii interiori au rolul de compartimentare pe orizontală a spaţiului construit. separând mediul exterior de cel interior.pereţi purtaţi. în acest caz pereţii longitudinali sunt pereţi portanţi. 22 . Pereţii de umplutură sunt pereţi ce reazemă pe rigle de cadre. b .greutatea proprie a pereţilor pe un nivel. Tipuri de pereţi: a. având rolul de realizare a rigidităţii de ansamblu a clădirii şi de preluare a încărcărilor orizontale. 3 . Pereţii portanţi preiau încărcări gravitaţionale (verticale) de la planşee.presiunea fundaţiei asupra terenului Având în vedere rolul lor. 8 .perete de umplutură: 1 .fundaţii. 9 . Pereţii autoportanţi preiau încărcări orizontale (din vânt sau seism) şi verticale numai din greutatea lor proprie (nu preiau încărcări de la planşee) şi prin intermediul fundaţiilor le transmit terenului. G . Pereţii exteriori au rolul de închidere a spaţiului.pereţi portanţi. între stâlpi şi rigle (Fig. Pereţii structurali se mai numesc diafragme. Se constată că noţiunea de perete este generală. care preiau greutatea lor proprie şi o transmit elementelor verticale de rezistenţă (pereţi portanţi sau stâlpi). Pe lângă rolul funcţional de închidere şi delimitare a spaţiului construit. fiind amplasaţi în planul cadrului. greutatea lor proprie şi încărcări orizontale (din vânt sau seism) şi prin intermediul fundaţiilor le transmit terenului. care sunt pereţi structurali.porţiune din plan orizontal. pereţii pot să fie şi elemente structurale ce fac parte din structura de rezistenţă a clădirii. Ei reazemă pe planşee sau grinzi.încărcări de la planşee. N . deosebindu -se astfel pereţi exteriori şi interiori. în figura 3. Pereţii portanţi şi autoportanţi.perete de umplutură. 4 .riglă.pereţi autoportanţi. In cazul clădirii din figura 3.fâşii prefabricate pentru planşeu.1. 3. se mai numesc diafragme Pereţii purtaţi nu fac parte din structura de rezistenţă a clădirii.1. Ei nu sunt destinaţi rezemării planşeeior. 3. ea cuprinde atât pereţii structurali cât st cei nestructurali (care nu fac parte din structura de rezistenţă). Poziţia pereţilor autoportanţi se stabileşte în funcţie de modul de realizare şi rezemarea planşeeior. p . desemnând numai pereţii structurali.Capitolul 3 PEREŢI 3.direcţia de rezemare a fâşiilor.stâlp. 7 .1. 6 . p . se prezintă o-porţiune din planul unei clădiri cu planşeele din fâşii prefabricata ce reazemă pe pereţii longitudinali.b). 5 . iar cei transversali sunt autoportanţi. în timp ce noţiunea de diafragmă are un conţinut mai restrâns. Fig. urmărind realizarea rigidităţii necesare pentru structura de rezistenţă.1. clasificarea şi rolul pereţilor Pereţii sunt elemente plane (uneori curbe) verticale care au rolul funcţional de realizare şi delimitare pe orizontală a unităţilor şi subunităţilor funcţionale din clădiri.1 pereţii autoportanţi preiau integral încărcările orizontale de pe direcţia transversală a clădirii. pereţii autoportanţi se mai numesc pereţi contravântuire.

lemn sau alte materiale (sticlă. materiale plastice). Astfel. pereţii pot fi din zidărie. După materialul folosit şi tehnologia de execuţie. din punct de vedere funcţional. pereţii exteriori 23 23 . Condiţiile tehnice (sau exigenţele) pentru pereţi decurg din rolul lor funcţional şi structural.După rolul funcţional se deosebesc pereţi purtaţi interiori (cu rol de compartimentare interioară) şi pereţi purtaţi exteriori (cu rol de închidere). beton monolit. elemente prefabricate.

Exigenţele pentru pereţii interiori sunt mai reduse. capacitate de izolare termică bună (mai ales în cazul blocurilor şi plăcilor 24 . vântului. cum sunt: nu necesita cofraje şi utilaje de capacitate ridicată.2. Pietrele utilizate pentru zidărie pot fi naturale sau artificiale. lucrată. Se recomandă ca pietrele să fie astfel aşezate ca într-un punct să nu se întâlnească mai mult de 3 rosturi Zidăria din piatră cioplită este formată din pietre de carieră la care faţa văzută are forma dreptunghiulară.h). având în vedere rolul lor limitat.din piatră brută. 3. tufuri calcaroase etc). Faţa văzută a pietrelor este de formă poligonală.piatră de talie Zidăria din piatră brută poligonală (opus incertum) se execută numai cu pietre de carieră (Fig.a).2 Pereţi din piatră naturală: a .din piatră mozaic. au un consum redus de oţel. Uneori nu se întrebuinţează mortarul (zidărie uscată).din moloane. Pereţi din zidărie Zidăria reprezintă un element de construcţie realizat din pietre dispuse după anumite reguli şi legate cu mortar. Pietrele cioplite. precipitaţiilor. estetice şi economice. pereţi de subsol etc. dar cu o capacitate de izolare termică mai bună (de ex.3. g .2.1.h). Fig. cioplită.general. d).2. După modul de prelucrare există moloane (Fig. să asigure în acelaşi timp iluminarea naturală a încăperilor. moloanele şi pietrele-mozaic se dispun cu faţa cioplită sau prelucrată pe faţa văzută a zidului (pe restul grosimii folosindu-se pietre brute de completare) iar pietrele de talie se dispun pe toată grosimea zidului. Se utilizează la fundaţii. se vor întrebuinţa pietre cu rezistenţe mecanice reduse. mecanice (în cazul pereţilor structurali).2. Se poate utiliza zidărie uşoară (fără mortar) pentru unele zidării de sprijin sau la fundaţiile şi soclul clădirilor de lemn. se pot realiza următoarele tipuri de zidării: din piatră brută. Pereţi din pietre artificiale Pietrele artificiale se realizează din argila arsă (cărămizi şi blocuri ceramice). ziduri de sprijin. Pereţii din zidărie din pietre artificiale prezintă unele avantaje. a reducerii greutăţii pereţilor şi a unei izolaţii termice mai bune..din piatră brută poligonală. în vederea prelucrării şi transportării lor mai uşoare. de forme neregulate sau cioplite uşor pentru a se putea aşeza mai bine în zidărie. c. zgomotelor etc. Zidăria din piatră lucrată se execută din pietre de carieră cu feţele prelucrate regulat (Fig. d piatră cioplită cu rosturi orizontale (c) şi zidărie modernă (d). cu muchiile cât mai regulate (Fig. piatră-mozaic şi piatră de talie (Fig. i . c. din zidărie ciclopiană sau mixtă. 3. calcare cochilifere. 3.. După forma şi dimensiunile pietrelor şi după modul lor de aşezare în zidărie. şi f). iar piatra de talie se prelucrează complet pe cel puţin patru feţe.. Pereţi din pietre naturale In .3. beton cu agregate uşoare (blocuri mici cu goluri verticale) sau din BCA (blocuri şi placi). Grosimea pereţilor va fi în general de cel puţin 60 cm pentru piatra brută spartă neregulat şi bolovani de rău şi 50 cm pentru piatra brută stratificată.3.3.2. f .2. adică rosturile verticale nu sunt continue pe înălţimea zidăriei.2. Totodată.2. trebuie să corespundă exigenţelor (cerinţelor) capitale (durabilitate şi rezistenţă la foc). c. Toate tipurile de zidării din piatră naturală se realizează cu rosturile verticale ţesute. b .3.2.piatră cioplită. La pereţii de umplutură sau cu încărcări reduse. moi sau crăpate. de compartimentare al spaţiului interior. depărtându-se părţile pământoase. unde este nevoie de o buna izolare termică.trebuie să asigure protecţia împotriva frigului. Zidăria din piatră brută este alcătuită din pietre de carieră sau bolovani de râu.. h -molon. e . pietrele naturale utilizate pentru pereţi sunt poroase. 3.2. Moloanele şi piatră-mozaic se prelucrează pe faţa văzută şi 3-7 cm în adâncime. 3. La zidăria cu mortar se recomandă ca cel puţin la fiecare 2 m înălţime să se introducă unul sau două rânduri din pietre regulate (alese) (Fig. fiind cioplită grosier.b).

iar la planşee prefabricate r = 8 cm (rezultând o grosime de 18-28 cm).3 prezintă modul de determinare a grosimii necesare din condiţia de rezemare a panourilor (sau fâşiilor prefabricate) de planşeu: d = 2a + r Adâncimea de rezemare (a) depinde de mărimea încăperilor. deschidere.5 cm dacă se folosesc cărămizi pline (o cărămidă şi jumătate).interior. fiind de 5-10 cm. La clădirile obişnuite cu pereţi portanţi din zidărie (care au max. peretele fiind considerat în calcule. In general. respectiv de 30 cm (grosimea actuală 30 cm) dacă se folosesc cărămizi eficiente sau blocuri din beton uşor (Fig. în figura 3. Fig. zidărie armată şi zidărie complexă. în mod simplificat. pereţii structurali interiori se realizează cu grosimea de fabricaţie de 25 cm. respectiv izolarea termică în cazul pereţilor exteriori.fâşie. toleranţe. 25 25 . 1 . mai mică în comparaţie cu cerinţele actuale. La realizarea zidăriei trebuie respectate următoarele reguli: .3. sistemul constructiv al planşeului. c). 2 . Pereţi structurali din zidărie simplă: a . o rezistenţă la transfer termic de 0. b. Prezintă dezavantajul unui consum ridicat de manoperă. pentru planşee monolite r = 0 (rezultând o grosime necesară a peretelui de 10-20 cm).3. Pentru un perete portant interior.rosturile verticale (considerate cu grosimea de 10 mm) trebuie să fie ţesute (în mod obişnuit la un rând).4. o capacitate portantă mai redusă în comparaţie cu alte tipuri de pereţi şi o comportare mal slabă la acţiuni seismice. grosimea pereţilor exteriori este determinată din condiţia de izolare termică. Astfel. Realizarea unor pereţi exteriori din zidărie simplă care să asigure rezistenţa necesară la transfer termic ar necesita grosimi foarte mari şi neeconomice. 3. izolarea fonică. Rezemarea fâşiilor de planşeu pe pereţi din zidărie: 1 . Aceşti pereţi asigură. P + 4E). Fig.perete.a). împreună cu tencuiala. 2 .tencuială Pereţii exteriori se realizează cu grosimea de fabricaţie de 37.rosturile orizontale să fie plane şi cu grosimea constantă (considerată de 1 2 mm). 3 .3.din BCA). După modul de realizare pereţii din zidărie pot fi: din zidărie simplă. c. b.rost monolitizat a) Pereţii din zidărie simplă se realizează cu un singur tip de pietre. rezistenţa şi stabilitatea pereţilor. în cazul pereţilor portanţi grosimea trebuie să asigure rezemarea planşeelor. grosimea necesară fiind în funcţie de rolul pereţilor.66-0. adică unui rost vertical dintr-un rând curent să-i corespundă un plin în rândul următor. .75 m2K/W.4. ca un element omogen. In felul acesta se evită formarea stâlpişorilor independenţi şi se asigură conlucrarea pietrelor.exteriori din cărămidă plină (b) şi eficientă (c).perete. 3. zidărie mixtă. egală cu lungimea sau lăţimea pietrelor folosite (Fig.4.

în funcţie de calitatea blocurilor şi zona climatică. pereţii din BCA sunt nestructurali. două niveluri (P + 1) Fig. care asigură preluarea încărcărilor şi unul sau două straturi de izolare termică. b. o b c Fig.3. în general. Pereţi exteriori din zidărie din blocuri de BCA b) Pereţii din zidărie mixtă reprezintă o rezolvare constructivă eficientă.5).strat portant. 4 .tencuială exterioară. ei fiind formaţi dintr-un strat portant din zidărie plină sau cu goluri.O soluţie eficientă o reprezintă pereţii exteriori din blocuri din beton celular autoclavizat (BCA). 2 blocuri din BCA. Staturile de izolare termică sunt nestructurale. c .agrafe de legătură. Se admit pereţi structurali din BCA numai la clădiri cu max.5. 3 . 6 . dispuse la exterior (Fig. fiind realizate din materiale cât mai uşoare.în două straturi.cu strat de aer şi strat termoizolant. 5 . 1 . 3.strat termoizolant. 3. care permit realizarea rezistenţei termice necesare pentru grosimi de 30-40 cm (Fig.6.6).tencuială interioară. 3. 26 26 . 7 .strat de aer neventilat. Pereţi exteriori din zidărie mixtă: a .

centură. Buiandrugii sunt elemente din beton armat (monolit sau prefabricat).fâşie orizontală din BCA. Corectarea punţilor termice cu materiale termoizolante este deosebit de importantă pentru micşorarea pierderilor de căldură. cele mai importante fiind centurile şi buiandrugii.8.gol de fereastră 27 . deşeuri poroase etc) sau plăci termoizolante din vată minerală sau betoane cu agregate foarte uşoare.deasupra ferestrei.8 se prezintă un perete din zidărie mixtă la care stratul exterior reazemă la fiecare nivel pe console continue din beton armat. 6 . iar buiandrugii şi centurile se prevăd numai pe grosimea stratului portant. 2 centură. astfel încât reducerea lăţimii consolei să fie minimă şi să nu afecteze rezemarea şi stabilitatea stratului termoizolant. în cazul pereţilor exteriori. Corectarea punţilor termice la pereţi stratificaţi: a . prin înglobarea unor stâlpişori din beton armat pentru mărirea capacităţii portante în cazul solicitărilor seismice.7 Punţi termice la pereţi din zidărie: a. c) Pereţii din zidărie armata sunt formaţi din zidărie cu armături orizontale dispuse in rosturile orizontale la o anumită distanţă pe verticală. 5 .consolă continuă.2. 1 . dar s-a folosit mult în trecut astfel peretele exterior din zidărie simplă nu asigură rezistenţa necesară la transfer termic. atunci se realizează un singur element pe porţiunea golului (centură-buiandrug). b. vată minerală) cu grosime redusă (5 cm). 5 centură-buiandrug. b .Cea mai simplă soluţie rezultă prin prevederea. 2 . 6 . 3 .6) sau din fâşii din BCA dispuse vertical sau orizontal. 3. zone cu rezistenţă mică la transfer termic. e .polistiren. în figura 3. sau din armături verticale dispuse la interior (în rosturi verticale continue) sau la exterior. metal.7. Prin prevederea unui strat de aer neventilat.zidărie pentru corectarea punţii termice. Fig. 3. Punţi termice la pereţii din zidărie In cazul pereţilor din zidărie se realizează o serie de elemente componente ale pereţilor. în dreptul centurii-buiandrug se prevede o fâşie din BCA dispusă orizontal. 3 . 4 . a unui strat din blocuri sau plăci din BCA (Fig. având astfel un rol esenţial la realizarea structurii spaţiale şi rigidităţii de ansamblu a clădirii. având rolul de a prelua încărcările ce revin în dreptul golurilor. cu scopul de a mări capacitatea portanta a zidăriei şi a îmbunătăţi comportarea la solicitări dinamice. Dacă distanţa dintre buiandrug şi centură este mică.variante de centură.pereţi.centură-buiandrug. Soluţia este depăşită. In figura 3. lemn sau zidărie (sub formă de arce) prevăzute peste golurile de uşi şi ferestre.strat din zidărie.în dreptul centurii. micşorarea riscului de condens şi creşterea gradului de confort. rigidizarea în plan orizontal a planşeelor din elemente prefabricate şi conlucrarea pereţilor.c) se măreşte rezistenţa la transfer termic a pereţilor.variante constructive pentru buiandrug. 7 . b. la exterior. Centurile sunt elemente liniare orizontale din beton armat prevăzute în dreptul planşeelor pe toţi pereţii structurali (portanţi şi autoportanţi). cu diverse roluri. 3. c . 3. 1 .. formând punţi termice. iar în dreptul consolei se prevede o fâşie orizontală din material eficient din punct de vedere al izolării termice (polistiren.3. 9 . d. dar mai ales a unui strat intermediar din materiale termoizolante (3. Atât centurile cât şi buiandrugii reprezintă. se prezintă un perete din zidărie simplă şi corectarea punţilor termice cu zidărie. Ele asigură rezemarea planşeelor. care reprezintă o punte termică cu suprafaţa mărită.6. d) Zidăria complexă rezultă.strat din blocuri din BCA.buiandrug.8 planşeu (monolit sau prefabricat).gol pentru fereastră Fig. 4 . Stratul intermediar se poate realiza din materiale în vrac ( zgură.

4 . 3 .barieră de vapori Pereţii exteriori se realizează în două sau trei straturi. 2 .necesită un consum mare de ciment.au o foarte bună conlucrare. datorită atât avantajelor de execuţie.tencuială exterioară. 3. Pentru clădiri cu 10-12 niveluri se prevăd pereţi interiori cu grosimea de 14-16 cm în căzut betonului greu. dacă este amplasat în zona caldă a peretelui. 5 .betonul are o rezistenţă termică foarte redusă (un perete cu grosimea de 15 cm realizează sub 10% din Ro ceea ce necesită practic. 5 . . respectiv de 15-18 cm în cazul betonului uşor din granulit.3.prin folosirea cofrajelor cu dimensiuni mari se realizează o productivitate bună.10). .interiori.3.strat portant din beton armat. e . d).consolă continuă.Execuţia pereţilor exteriori din trei straturi este mai dificilă din punct de vedere tehnologic şi necesită bariere de vapori. Fig. Din punct de vedere al comportării higrotermice.la turnare rezultă suprafeţe relativ netede.strat termoizolant. 6 . .deasupra ferestrei.tencuială exterioară permeabilă la vapori.între ferestre: 1 -strat din beton.9).exteriori. 3.3.Structura în două straturi. 6 .strat termoizolant. oţel şi cofraje. asigurarea rezistenţei termice prin prevederea unui strat termoizolant.tencuială interioară impermeabilă.fâşie din polistiren. Alcătuirea pereţilor Pereţii interiori se realizează dintr-un singur strat cu grosimea dedusă din calculul de rezistenţă şi cel puţin 12 cm (din condiţii tehnologice de realizare). b . . cat şi a celor de comportare higrotermică. Fig. indiferent dacă stratul portant este amplasat spre interior sau spre exterior (Fig. stratul portant având grosimea de cel puţin 12 cm (Fig. stratul termoizolant se poate realiza după execuţia stratului portant din fâşii de BCA dispuse vertical pe console exterioare continue. ceea ce favorizează regimul termic. 1 .10 Corectarea punţilor termice la pereţi exteriori din beton monolit: a . ca şi la pereţi din zidărie mixtă (Fig.gol de fereastră. din punct de vedere al execuţiei. .capacitate portantă mare. 4 . Se menţionează că dispunerea spre interior a stratului portant este mai avantajoasă având în vedere inerţia termică mare a betonului.strat de protecţie din beton armat. nec. 2 .9 Pereţi din beton monolit: a-d . Pereţi din beton monolit Pereţii din beton monolit sunt pereţi structurali portanţi sau autoportanţi (diafragme).planşeu (monolit sau prefabricat). Astfel. 3. Este însă necesar ca tencuiala exterioară să aibă compactitatea redusă.durabilitate mare. 28 . stratul poros amplasat la exterior favorizează permeabilitatea vaporilor în zona rece a peretelui şi micşorează riscul de condens. fiind utilizaţi la clădiri cu multe niveluri. prin finisaje utilizându-se tencuieli subţiri. Dintre dezavantaje se pot menţiona: . din care stratul portant la interior şi cel termoizolant la exterior este cea mai folosită.9. . în execuţie. 7 . Au o serie de avantaje cum sunt: .c. 3 .tehnologia de execuţie pune probleme în perioadele reci ale anului.3.

.

două orizontale şi doi montanţi laterali (Fig. Se realizează pe conturul exterior al golurilor (uneori pătrund şi pe grosimea peretelui) şi sunt formate din două elemente orizontale situate la partea de sus şi de jos (care este şi solbanc în acelaşi timp) a ferestrei. Alcătuirea panourilor Panourile pentru pereţii interiori (în special portanţi) se alcătuiesc dintr-un singur strat.solbancul reprezintă partea superioară a parapetului din exteriorul ferestrei (Fig.glaful reprezintă partea superioară a parapetului din interiorul ferestrei (Fig. .centurile si buiandrugii care pentru pereţii din zidărie au fost prezentate pe scurt în acest capitol. teren şi cota zero. 3.ancadramentul reprezintă elementele de evidenţiere a ferestrelor în faţadele clădirilor.3. în special a celor de execuţie. cu grosimea de 14-16 cm.3. sau din patru elemente.3. şanţuri. utilizare au cunoscut-o sistemele cu panouri de mărimi şi greutăţi medii. datorită avantajelor de realizare. Buiandrugii la pereţii din beton monolit şi panouri mari se numesc. respectiv două plase pentru clădiri cu mai mult de P + 4) sau carcase întrepătrunse. . 3.Datorită dezavantajelor. Se pot realiza din beton greu sau beton uşor din granulit.11).parapetul reprezintă porţiunea de perete exterior situată sub ferestre (vezi Fig. se prevăd şi centuri intermediare. Panourile se armează cu armături sub formă de plase (o plasă.4. dimensiunile panourilor permit transportul lor uşor prin oraşe. c . In acest sens primele preocupări pentru aplicarea sistemului au început înjurai anului 1950 prin realizarea de blocuri din zidărie şi apoi panouri mari din zidărie vibrată şi beton uşor în strat unic. b . tâmplăriei şi a obiectelor tehnico-sanitare. în general. Pe lângă avantajul execuţiei rapide a clădirilor. săli). cea mai largă. iar pe contur sunt prevăzute cu armături sub formă de mustăţi sau bucle necesare pentru realizarea monolitizării în îmbinări (Fig. 4.pereţi din zidărie. canale doze. 3 .şorţ din tablă cu lăcrimar. precum şi panouri cu dimensiuni şi greutăţi mari şi elemente spaţiale prefabricate egale cu mărimea camerelor de locuit. rigle şi rezultă prin armarea corespunzătoare a zonelor dintre două goluri suprapuse. cu rol de consolidare. 7 . cum sunt: .3.lăcrimarul solbancului .1.2). precum şi panouri mari din două şi trei straturi. soluţia cu pereţii exteriori în trei straturi nu s-a extins.3. spaleţii se numesc montanţi.solbanc fără element suplimentar.23 Solbancuri şi glafuri: a.23) Fig. 1. Tot pe contur sunt prevăzute praguri şi alveole necesare pentru preluarea eforturilor de lunecare.2). transport şi montaj. panouri cu dimensiuni şi greutăţi medii (mărimea acestora fiind egală cu pereţii camerelor).1 şi 1. mai uşor de procurat şi de folosit. utilizând mijloace de transport şi ridicare (macarale) de capacităţi medii.6. în cazul diafragmelor. Acestea vor fi alcătuite şi dispuse astfel încât să nu conducă la slăbiri importante ale panourilor. 3. .soclul reprezintă porţiunea de perete exterior cuprinsă între.2-solbanc din zidărie şi prefabricate. In panouri se vor prevedea la confecţionare găuri. 5 . 2. . necesare pentru trecerea şi fixarea conductelor de instalaţii. fiind partea superioară a fundaţiilor la clădiri fără subsol. 3.perete din panouri mari. dibluri. necesară pentru rezemarea panourilor de planşeu şi preluarea încărcărilor. la paragraful. Dintre aceste sisteme. Elemente asociate pereţilor Exista o serie de elemente şi noţiuni asociate pereţilor. respectiv dintre două ferestre în cazul pereţilor exteriori.24). încadrându-se în gabaritele stradale. bucşe etc. în cazul unor niveluri înalte la clădiri cu pereţi din zidărie (de ex. 1.23). . sistemul cu panouri mari prezintă şi unele dezavantaje ce decurg din realizarea îmbinărilor şi corectarea punţilor termice. Pereţi din elemente prefabricate Realizarea şi extinderea soluţiei de execuţie a pereţilor din elemente prefabricate este justificată prin creşterea productivităţii şi reducerea considerabilă a duratei de execuţie. Totodată.spaletul este porţiunea plină dintre două goluri de uşi (la pereţi inferiori). pe înălţimea nivelului. respectiv porţiunea peretelui de subsol ce depăşeşte cota terenului la clădiri cu subsol (vezi Fig.glaf (din lemn şi din beton prefabricat). 6 . în cazul pereţilor din beton monolit centurile rezultă prin armarea pereţilor cu armături orizontale dispuse în dreptul planşeelor.1 şi 1. . iar în cazul pereţilor din panouri mari centurile rezultă prin armarea şi monolitizarea rosturilor orizontale. S-au analizat panouri cu dimensiuni reduse (mai mici decât pereţii încăperilor).

b). 31 . .numai coşul de fum din cărămizi pline. 3.24 Ancadramente: a . b .din elemente orizontale şi verticale .Fig. 3. 3.25).3. a).26). .numai din elemente orizontale.coşurile de fum şi canalele de ventilaţie sunt elemente dispuse pe verticală în scopul eliminării gazelor arse din sobe sau pentru ventilarea încăperilor fără ferestre.26 perete din zidărie cu contraforţi Contraforţii se pot înlocui cu stâlpi din beton armat înglobaţi în zidărie. c corp prefabricat pentru ventilaţii cu canal colector Aceste elemente se realizează din zidărie de cărămidă sau elemente prefabricate (Fig. coşul de fum se zideşte alături (fig.coş de fum şi perete din cărămizi pline. b . dacă este format din alt tip de cărămidă. . b Fig.25 Coşuri de fum şi canale de ventilaţie: a . 3. fară însă a-i micşora grosimea (Fig. 3.25. spre care nu se scurg apele de ploaie (Fig. Pentru coşurile de fum se foloseşte numai cărămida plină şi dacă peretele este din acelaşi tip de cărămidă.frontonul este peretele de capăt al unui tronson de clădire. 3.calcanul este un perete exterior fără goluri.25. Fig. ventilarea (în afară de cea asigurată de fereastră) prin canele de ventilare este obligatorie.27). In cazul bucătăriilor cu gaze.contraforţii sunt elemente verticale realizate în cazul pereţilor din zidărie cu lungimi mari. având rolul de consolidare. atunci coşul face parte integrantă din perete. mărire a capacităţii portante şi rezemare a grinzilor transversale de acoperiş (Fig.3.

32 .

realizarea conlucrării elementelor portante verticale este posibilă dacă planşeele au o rigiditate corespunzătoare în planul lor (plan orizontal) astfel încât planşeul în ansamblu să nu se deformeze în plan orizontal sub acţiunea încărcărilor orizontale din vânt sau seism. . grinzi şi corpuri de umplutură fără suprabetonare.egalizare. servind pentru prinderea. iar în plan orizontal să fie o şaibă cat mai rigidă. finisaj şi circulaţie.ecran acustic simplu. Pe lângă rolul funcţional de compartimentare a clădirii pe verticală. fonoizolare.1 Alcătuiri constructive de planşee: a .după materialul utilizat: din lemn. pe grinzi.după modul de comportare la zgomot de impact: ecran acustic simplu şi dublu . metal. . planşeele trebuie analizate sub două aspecte: de preluare şi transmitere a încărcărilor gravitaţionale (verticale) la elementele portante verticale. Capitolul 4 PLANŞEE 4. 5 .a). c . Clasificare Planşeele sunt elemente de construcţie orizontale. suport.1.calcane.fonoizolaţie. fizice. cu nervuri etc. în mod obişnuit la ultimul nivel (vezi Fig. Rolul şi alcătuirea planşeelor. Din punct de vedere structural. c şi d. 3 . condiţii de microclimat etc. 2 . protejate împotriva umidităţii şi înglobate în zidărie pe conturai vertical al golurilor.cu cea mai mică: a .când pardoseala vibrează independent de planşeul brut. în ceea ce priveşte al doilea aspect. numite şi planşee cu pardoseală flotantă (Fig. b . 4 strat de uzură. Pardoseala reprezintă elementele nestructurale ale planşeului. Planşeul brut are rolul de preluare a încărcărilor verticale şi orizontale pe care te transmite elementelor portante verticale (pereţi portanţi. în funcţie de poziţia lor. 6 . . ceea ce asigură exploatarea normala a clădirii. In acest scop elementele de rezistenţă ale planşeului trebuie să aibă o rigiditate corespunzătoare la încovoiere astfel încât săgeţile maxime să fie în limita celor admisibile. ghermelele sunt elementele din lemn de esenţă tare. Din punct de vedere constructiv. d . a tocurilor de uşi sau ferestre. panouri mari. planşeul de pod sau planşeul terasă şi planşeul peste subsol în cazul clădirilor cu subsol.timpane timpanul reprezintă un perete exterior delimitat de planurile acoperişului şi de ultimul planşeu (Fig. planşeele sunt formate din două părţi distincte: elementele de rezistenţă (planşeul brut) şi pardoseala. planşeele trebuie să corespundă exigenţelor (capitale. 1.2). prin cuie. planşeele de la diversele niveluri ale clădirii se deplasează fără a-şi modifica forma (deplasare planparalelă). care se impun în funcţie de importanţa clădirii. estetice şi economice). planşeele pot fi curente sau intermediare.planşee monolite sau prefabricate cu suprabetonare.element de rezistenţă. cu grinzi. stâlpi). cornişa este un element sub formă de consolă ce depăşeşte perimetrul clădirii. grupa a reprezentând planşeele cu cea mai mare rigiditate în plan orizontal şi grupa d . b. Fig. In acest caz. grinzi şi corpuri de umplutură etc. zidărie. respectiv de realizare a conlucrării elementelor portante verticale sub acţiuni orizontale din vânt sau seism. astfel: .finisajul tavanului.27). b . planşeele au şi rol de rezistenţă. 3. curbă. fâşii cu goluri. în funcţie de alcătuirea constructivă.după sistemul de susţinere: pe pereţi portanţi (din zidărie sau beton).1 .1).şi 1.după tipul elementelor de rezistenţă: din plăci plane. pe stâlpi. mecanice. .strat suport rigid După rigiditatea în plan orizontal. având rolul funcţional de compartimentare a clădirii pe verticală. .după forma tavanului: plană. Preluarea încărcărilor verticale (inclusiv greutatea lor proprie) se face de către elementele de rezistenţă ale planşeului. 4. Ca orice element de construcţie. Clasificarea planşeelor se poate face după mai multe criterii. Planşeul peste subsol şi planşeul terasa (sau de pod) au şi rolul de închidere a clădiri. Trebuie să aibă rigiditatea corespunzătoare pentru încărcări verticale. prevăzute peste planşeul brut sub formă de straturi. Ele sunt elemente structurale şi fac parte din structura de rezistenţă a clădirii. 2 . 4. şuruburi etc.27 Calcane şi timpane: 1 . Partea inferioară a planşeului se numeşte tavan.fâşii prefabricate fără bucle.panouri sau semipanouri prefabricate monolitizate.3. având în general rolurile de egalizare. pe rigle de cadre. 1. aticul este porţiunea pereţilor exteriori ce se ridică deasupra planşeului terasă (vezi Fig. Acesta se poate realiza prin finisarea planşeului brut sau sub formă de tavan suspendat. cu scopul de mascare a grinzilor planşeului şi pentru a crea spaţii necesare pentru instalaţii (în special pentru ventilare şi climatizare).ecran acustic dublu: 1 .Fig. fiind realizată. beton sau materiale combinate.fâşii prefabricate cu bucle monolitizate.1. planşeele se clasifică în patru grupe notate cu litere a.

Planşee metalice 4. 10 .1.pereţi autoportanţi în funcţie de importanţa clădirii.alcătuiri constructive.2. 9 . Rezemarea pe pereţi de zidărie se face direct în cazul unor încărcări mici sau prin intermediul unor plăci metalice. Planşee cu grinzi metalice si elemente de umplutură Grinzile metalice se dispun paralele pe direcţia scurtă a încăperilor la un interax de 1-3 m funcţie de încărcare şi tipul elementelor de umplutură. Planşeele de lemn se utilizează în prezent la construcţii de locuit sau de mică importanţă în mediu rural. 4. 12 . 5 . De asemenea. în scopul măririi durabilităţii.cu grinzi aparente.pereţi portanţi. respectiv cu grinzi aparente (Fig. d . este necesară ancorarea grinzilor în pereţi.Pentru a considera aportul suprabetonării în rigiditatea în plan orizontal a planşeului. 8 . De obicei se folosesc la clădiri cu pereţi din zidărie sau din lemn. 2 . 4.PIanşee din lemn ■ Planşeele din lemn au în prezent un domeniu limitat de utilizare ca urmare a dezavantajelor pe care le prezintă lemnul ca material de construcţie: rezistenţă redusă la foc şi la acţiunea microorganismelor. schimbând radical atât cutumele actuale privind această soluţie de planşee cât şi mărimea deschiderilor pe care le pot acoperi şi destinaţia clădirilor unde se pot utiliza.3.strat de protecţie (carton bitumat.cu grinzi mascate. c . iar tavanul poate să fie neted (cu scânduri aparente sau tencuit).4. dispuse la distanta de 60-100 cm pe direcţia scurtă a încăperilor. d . c.podină. Planşeul brut este format din grinzi de lemn (sau produse superioare din lemn) şi podina de rezistenţă din dulapi (Fig.umplutură uşoară. trebuie ca aceasta să aibă grosimea de cel puţin 5 cm şi să fie armată constructiv. b. 6 . şi la unele construcţii cu caracter turistic tradiţional amplasate în zone montane. d).). iar pentru a împiedica flambajul grinzilor în planul planşeului (flambajul lateral) se prevăd legături transversale între grinzi realizate din tije filetate sau profile laminate de dimensiuni mici. 7 .grinzi. Fig. Realizarea pe scară mai largă a planşeelor din elemente din lemn încleiat sau a celor mixte lemn-beton ar putea înlătura multe din neajunsurile planşeelor de lemn menţionate mai sus. rigiditate redusă la încovoiere.porţiune din planul clădirii. cuzineţi sau centuri din beton armat în cazul unor încărcări mai mari care pot să producă strivirea locală a zidăriei. 4 . 4.3.parchet. 11 . etc). reazemă pe pereţi portanţi.podină din scânduri. La clădiri de mică importanţă planşeul brut poate să fie cel definitiv. iar în cazul planşeelor cu deschideri şi încărcări mari este necesar să se prevadă elemente speciale de solidarizare a grinzilor (între ele) pe toată lăţimea planşeelor (măsură de conlucrare a grinzilor şi mărire a rigidităţii în plan orizontal). Capetele grinzilor se montează în locaşuri prevăzute cu spaţii de aer de 3-4 cm pentru ventilare. se impune solidarizarea grinzilor de pereţi cu ajutorul unor ancore metalice din oţel lat. elementele componente se pot proteja împotriva focului si putrezirii cu substanţe ignifuge şi antiseptice sau cu răşini sintetice adecvate. şi uzură din duşumele sau parchet.2. b. Pentru a li^seTlisigura durabilitatea. c.tavan din scânduri. peste podină se prevede un strat de finisaj. 3 .şipci din lemn. grinzile reazemă prin intermediul unor tălpi din dulapi de lemn de esenţă tare impregnate sau protejate cu două straturi de carton lipite cu bitum. Pentru asigurarea conlucrării planşeelor cu pereţii.tencuială. 1 . confortul necesar şi aspectul încăperilor. efectul de şaibă orizontală este foarte slab etc. planşeul brut se poate completa cu umplutură (cu rol de izolare fonica sau termică). Grinzile din lemn.2. capetele grinzilor sunt protejate cu substanţe antiseptice şi izolate hidrofug cu bitum şi carton sau pânză bitumată. 4.duşumele. vopsire cu bitum.2. Planşee din lemn: a . Pentru asigurarea conlucrării grinzilor cu pereţii p e care reazemă şi realizarea conlucrării spaţiale a structurii. Grinzile reazemă pe pereţi portanţi sau grinzi. în mod obligatoriu planşeele din lemn vor fi antiseptizate şi ignifugate.b. 34 .

în cazul plăcilor turnate la partea inferioară a grinzilor se poate prevedea o izolare fonică şi termică cu materiale de umplutură (zgură. grosimea bolţişoarelor fiind de 1/2 cărămidă. care se dispun la distanţe de 2-2. b.4.cu plăci prefabricate şi umplutură.cu tablă striată şi beton monolit.4. d).4. grinzile se realizau din profile I laminate. Soluţiile de grinzi din profile laminate sau compuse sunt neeconomice datorită consumului mare de metal şi manoperă. tipul şi rezistenţa plăcilor.3.. 4. 4. neechilibrate în prima şi ultima deschidere.5 m.5-3. împingerile orizontale. care se dispun la distanţe de 1.b. De asemenea. plăci prefabricate cu sau fără material de umplutură cu rol de izolare fonică sau termică (Fig. b.cu două rânduri de plăci prefabricate. distanţa dintre grinzi fiind în funcţie de încărcare. Se pot realiza din bolţişoare de zidărie (Fig. argilă arsă sau ipsos.. a căror grosime este de 10-15 cm). Plăcile prefabricate dintre grinzi (Fig.e. Plăcile din beton simplu sau armat (Fig. planşeul se mai poate realiza prin prevederea unor panouri din tabla ondulată sau cutată si beton de egalizare (Fig.5-2.e. sudură. Elementele de umplutură preiau încărcarea de pe porţiunile dintre grinzi şi o transmit grinzilor pe care reazemă. Fig. din plăci de beton armat (Fig. 4. Pentru distanţe mai mari între grinzi (2. f .3. deşeuri de betoane uşoare etc). c). g .cu bolţişoare (din zidărie sau beton simplu). respectiv de 2. profile din şină de cale ferată sau grinzi compuse din platbande sau corniere asamblate cu nituri sau.cu corpuri de umplutură Bolţişoarele din zidărie reazemă pe talpa inferioară a profilelor. d .4. Tabla striată sau ondulată (Fig. Prin asigurarea conlucrării dintre grinzi şi placa de beton (cu mustăţi sudate pe grinzi) se realizează un planşeu din beton armat cu armătură rigidă. se preiau cu tiranţi din oţelbeton dispuşi la distanţe de 2-2. f) se pot realiza din beton simplu.3. Planşee cu grinzi metalice: a.5-3 m sau chiar mai mult în cazul plăcilor din beton armat.h).5 m. h .în cazul soluţiilor mai vechi. moloz. Blocurile prefabricate de umplutură (Fig. beton armat. ipsos sau materiale ceramice. c . . Distanţa dintre grinzi este mică (40-60 cm).3.3. care se dispun la distanţe de 1 -1. Conlucrarea tablei cu betonul se poate realiza cu ajutorul unor piese metalice (plăcuţe din tablă) sudate pe tablă sau prin cute locale (mai mici) ale tablei ondulate. f) sau din corpuri ceramice (Fig.0 m.4. tabla având rol de armătură întinsă.h) se pot realiza din beton uşor.3. 4.3.3. e .5 m). Grosimea bolţişoarelor este de 10-15 cm. d) reazemă pe talpa inferioară a grinzilor. 4. realizându-se astfel o placă continuă din beton armat.5 m în cazul plăcilor din beton simplu (nearmat.a) sau din beton simplu (Fig. bolţişoarele se realizează cu grosimea de o cărămidă. a căror grosime şi armare se determină prin calcul. c) se pot realiza la partea superioara sau inferioară a grinzilor.g) necesită asocierea cu un strat general de beton. Bolţişoarele din beton simplu monolit (Fig. 4.3.3.3. profile U şi L completate la partea de jos pentru a permite rezemarea corpurilor de umplutură. g).3.cu plăci din beton armat monolit.4.

Din aceste condiţii rezultă necesarul de scări. şi elemente de rezistenţă ale scărilor (Fig.profile expandate. care sunt elemente cu rol funcţional. corpuri de umplutură. Alcătuirea şi clasificarea scărilor Scările sunt elemente de construcţie care asigură circulaţia pe verticală între nivelurile clădirii în procesul de exploatare curentă a clădirii. a persoanelor în caz de pericol (de exemplu incendiu). scări rulante sau escalatoare (în locuri de circulaţie cu trafic intens magazine. Lungimea treptelor este egala cu lăţimea rampei. în toate cazurile. Treptele se caracterizează prin dimensiunile geometrice: lăţime (b). c grindă cu zăbrele din oţel sudat pe tălpi Capitolul 5 SCĂRI 5. planşeele prefabricate pot fi din fâşii prefabricate.1.4 Grinzi metalice economice: a. având în vedere alcătuirea lor şi modul de funcţionare. cum este reducerea monolitismului structurii şi a rigidităţii de ansamblu a clădirii şi în funcţie de tipul de planşeu prefabricat se pot impune măsuri suplimentare de monolitizare (subcenturi. 4. se elimină cofrajele şi sunt necesare lucrări reduse de finisare pe şantier. într-un timp minim. suprabetonări etc). Fig. Scările rulante şi ascensoarele sunt mijloace de circulaţie şi nu elemente de construcţie. Prin utilizarea lor se reduce manopera pe şantier.5. industriale etc). amplasarea şi dimensionarea lor.1) Rampa este elementul înclinat al scărilor. Marginile libere (canturile) rampei se numesc vanguri. însă.) şi ascensoare sau lifturi (pentru persoane şi pentru mărfuri). înălţimea treptei se mai numeşte contratreaptă. înălţime (h) şi lungime (1). . Au însă şi unele neajunsuri. grinzi alăturate etc. în goluri pentru scări rulante si puţuri pentru lifturi). La noi în ţară lifturile se prevăd obligatoriu la clădiri de locuit având peste P + 4. b . însă necesită spaţii adecvate de amplasare a lor în clădire (obişnuit lângă scări. metrouri etc. Din punct de vedere constructiv. Se recomandă ca numărul minim de trepte într-o rampă să fia 3 şi numărul maxim 18. social-administrative.5. podeşte şi balustrade. Pentru circulaţia pe verticală se mai folosesc planuri înclinate (în locuri foarte aglomerate. evacuarea. Sunt rampe cu două vanguri (rampele libere). panouri mari. cu precizarea că rampele şi podestele sunt. fiind alcătuită dintr-un element de rezistenţă şi trepte. cu un vang (o margine fiind alipită de perete) şi fără vanguri (rampe amplasate între doi pereţi). Planşee prefabricate din beton armat Datorita avantajelor pe care le prezintă din punct de vedere tehnico-economic şi mai ales a tehnologiei de execuţie.4. dar la alte clădiri pot fi prevăzute şi pentru mai puţine niveluri. Scările sunt formate din rampe. cu pante până la 15 ). grinzi prefabricate. se scurtează mult durata de execuţie. în acelaşi timp. planşeele prefabricate sunt foarte folosite la toate tipurile de clădiri (de locuit. scările trebuie să asigure circulaţia normală şi evacuarea în caz de pericol fară a ţine seama de existenţa lifturilor. Forma în plan este dreaptă sau curbă.

din considerente funcţionale şi de rezistenţă. 103 . scări secundare (pentru acces în subsol sau în pod. fiind grinzi frânte. Grinzile care servesc la rezemarea podestelor se numesc grinzi-podest.rampă.2). Podestele intermediare permit şi schimbarea direcţiei rampelor şi prin întreruperea continuităţii rampelor constituie locuri de odihnă. Casa scării La clădiri etajate. 2 .1.podest intermediar. în funcţie de poziţia sa în plan. având rolul de siguranţă şi sprijin pentru circulaţie. putând fi.grinzi de podest. casa scării poate fi amplasată în interiorul clădirii. şi scări secundare.rampe în anumite cazuri se prevăd grinzi înclinate pentru susţinerea rampei.4. 5 -balustradă. în acelaşi timp. Balustradele sunt elemente cu rol funcţional ce se prevăd pe marginile libere ale rampelor şi podestelor. cu rampe curbe şi scări cu trepte(Fig. Clasificarea scărilor se poate face după mai multe criterii. 5. 5. 5. 5. la margine sau chiar în exteriorul clădiri. 2 .linia paşilor Linia pasului reprezintă proiecţia în plan orizontal a liniei de circulaţie normală pe trepte si este situată la 50-60 cm faţă de vangul interior. având rolul ca împreună cu scările principale să permită evacuarea rapidă în caz de incendiu). 4 .podest de nivel. balustrada trebuie să preia încărcările ce apar în caz de aglomeraţii. 6 . care au o cotă de nivel intermediară între cele două niveluri. Dacă sunt amplasate pe marginile rampei se numesc grinzi-vang. fiind prevăzute cu mâna-curentă (din lemn. Ele pot fi numai pe porţiunea rampei (reazemă pe grinzile-podest) sau se prelungesc şi sub podeşte (când nu avem grinzi de podest). Alcătuirea scărilor: 1 . Scări fără grinzi de podest: 1 . Fig.2. pentru materiale sau diverse servicii) şi scări de incendiu (care se prevăd la clădiri publice sau industriale. b) după destinaţie: scări monumentale (realizate pe unul sau două niveluri în holurile unor clădiri importante. astfel: a) după poziţia în clădire: scări exterioare (care asigură accesul în clădire) şi scări interioare (care asigură circulaţia pe verticală). scările se amplasează pe aceleaşi axe verticale ale clădirii. material plastic etc). 3 . grinda-podest servind şi pentru rezemarea rampei. Sunt şi podeşte intermediare (între niveluri şi podeşte de nivel). Sunt scări fără grinzi de podest la care rampa şi podestul reprezintă o placă frântă continuă (Fig.Fig. scări principale (asigură circulaţia normală în clădiri si evacuarea în caz de pericol). c) după forma în plan: scări cu rampe drepte.podest.3) 5. care pe lângă rolul funcţional au si un rol arhitectonic deosebit). Se reprezintă cu o săgeată la capăt care arată sensul de urcare. ceea ce face posibilă delimitarea casei scărilor prin pereţi continui pe verticală. Deşi nu e element structural. Podestele sunt elemente orizontale care se dispun la capetele rampelor. De regulă se prevăd la marginea interioară a podestului.

6. iar la cele de tip terasă se poate face la interior prin conducte verticale (în special la cele cu atic) sau pe contur (în special la cele cu cornişă) (Fig.3 se prezintă o diagramă a pantelor uzuale de acoperiş. 6. Realizarea casei scărilor implică şi unele probleme legate de rezistenta de ansamblu a clădirii.dolie b) în funcţie de formă. Fig.muchie (coamă înclinată). b . mărimea pantei. Acoperişurile reci cuprind în alcătuirea lor un spaţiu de aer în legătură directă cu mediul exterior. riglate etc.1 se precizează aceste pante pentru câteva de acestea. sunt caracterizate prin faptul că straturile componente se succed unul după altul. având funcţie strict higrotermică.coamă.6. (Fig. cum sunt: comportarea higrotermică. 3 . a) După comportarea higrotermică acoperişurile pot fi reci (cu spaţiu de aer) şi calde (sau compacte). Scurgerea apelor la acoperişurile înclinate se face pe contur. adică un spaţiu ventilat ce separă acoperişul în două părţi componente: partea de jos (în care este inclusă termoizolaţia) şi partea superioară (în care este inclusă învelitoarea). cu pantă mare (21-150%) sau cu pantă medie (8-20%). acoperişurile pot fi cu suprafeţe plane înclinate (numite ape sau versanti) rezolvate astfel încât să favorizeze scurgerea apelor meteorice (Fig. etc. structura de rezistenţă. necirculabile (cu panta de 2-7%) sau circulabile (cu panta de 1.streaşină. . c .evitarea formării tirajului de aer în casa scării pentru a limita propagarea incendiului pe verticală.cilindrice. 4 . formă. umiditate.5-4%).înclinate.cu unul.se folosesc acoperişuri cu luminatoare.1. zgomot. . La clădiri cu deschideri mari (hale parter sau ultimul etaj la clădiri industriale etajate) . fără straturi de aer pentru ventilare. 6. podestele şi pereţii casei scărilor să prezinte o rezistenţă la foc cel puţin egală cu a structurii de rezistenţă a clădirii. rezultând o reducere a efectului de şaibă rigidă a planşeelor în plan orizontal. natura învelitorii etc. Clasificarea acoperişurilor Acoperisurile sunt subansambluri constructive amplasate la partea superioara a cladirilor care impreuna cu peretii exteriori si unele elemente ale infrastructurii reprezinta elemente de inchidere ale cladirii.2 Acoperişuri cu suprafeţe curbe: a . Ansamblul elementelor de inchidere alcatuiesc subsistemul anvelopa al cladirii. 6. Rolul functional al acoperisului este de inchidere a cladirii la partea superioara protejand mediul interior de variatiile de temperatura. b. d . 2 . Referitor la casa scării se recomandă: . c . Fig. Acoperişurile se pot clasifica după o serie de criterii. 6.unde iluminarea naturală prin ferestre este insuficientă .conoizi.4) . Acoperişurile calde.acoperiş complex: 1 . Acest tip de acoperişuri cuprinde atât soluţiile tradiţionale cu pod (care reprezintă un spaţiu mare de aer). ploaie. mai ales când casa scării e amplasată la marginea clădirii.2.plate ( de tip terasă).la blocuri de locuit fiecare scară să aibă acces pe terasă (sau pod) pentru a se asigura ieşirea (în caz de blocare a scării) si accesul la altă scară în caz de incendiu. fiind necesare măsuri de continuitate a planşeului prin peretele exterior.2). în figura 6. cât şi alte soluţii cu spaţiu redus de aer. doi sau patru versanţi (ape). Acoperişuri cu suprafeţe plane înclinate: a.Având în vedere că scările trebuie să asigure evacuarea persoanelor în caz de incendiu este necesar ca rampele. cum este întreruperea continuităţii planşeelor pe o anumită zonă.cupolă c) După mărimea pantei acoperişurile pot fi: . utilizate sub formă de terase cu pante mici. iar în tabelul 6.1) şi acoperişuri cu suprafeţe curbe sau sub formă de cupole. în funcţie de materialele utilizate ca învelitoare.

pana de coamă. Acoperişurile cu învelitoarea din elemente separate trebuie să fie înclinate pentru a permite eliminarea rapidă a apelor (mărimea pantei fiind dată de tipul elementelor). 10 . utilizate în special în perioada medievală la realizarea unor acoperişuri pentru deschideri mari (săli. se adoptă alte tipuri de acoperiş. realizată în diverse moduri: grinzi (cu inimă plină sau cu zăbrele). 7 . 8 . se utilizează şarpante din elemente prefabricate din beton armat sau din profite metalice. în cazul acoperişurilor cu pod. învelitori subţiri.5. 6. Acoperişuri terasă: a – cu scurgerea apelor la interior. anexe etc. printre care şi cele cu grinzi transversale (Fig. având rolul de a crea pantele şi forma acoperişului şi de a prelua încărcările ce revin acoperişului. 4 . b. plăci de azbociment. e) După tipul învelitorii acoperişurile pot fi cu învelitoarea din elemente mici cu suprapunere parţială (ţigle. fără scaune (Fig. în cazul în care există pereţi portanţi interiori se adopta şarpantele pe scaune (Fig. c .popi verticali. 2 . următoarele principale: . şindrilă etc. iar acoperişurile cu învelitoare continuă sunt de tip terasă cu învelitoare bituminoasă.cu structura de rezistenţă identică cu cea a planşeelor curente în cazul acoperişurilor terasă. 6. . 6.5. b – cu scurgerea apelor în exterior d) După structura de rezistenţă acoperişurile pot fi: . d . 3 pana curentă. Astfel.Fig. 5 .talpă. foi de tablă.arbaletrieri. Dacă deschiderea este mai mare. administrative etc. în cazul utilizării grinzilor cu zăbrele (ferme) se poate considera că ansamblul fermelor formează şarpanta acoperişului. 6. 6. iar în cazul când pereţii portanţi sunt la exterior (longitudinali) se adoptă şarpanta cu macaz^. elemente de suprafaţă din beton precomprimat (elemente 7r curbe). dacă deschiderea permite acest lucru (Fig. b. de regulă.. Acoperişuri cu şarpantă: a .cu structură masivă din zidărie. blocuri).şarpantă din căpriori.coardă In alcătuirea unei şarpante se disting. 9 . d). în cazul unor deschideri mici se adoptă şarpanta din căpriori.căpriori. hoteluri.6. în cazul deschiderilor mari. 6 .) şi cu învelitoare continuă. catedrale etc).cu structură proprie.pana de streaşină.cu şarpantă.popi înclinaţi. c).4. Sunt acoperişuri înclinate. a) Fig.6). Alcătuirea şarpantelor depinde de dimensiunile în plan ale clădirii şi de structura de rezistenţă a acesteia. acoperişuri suspendate etc. social-culturale. reţele spaţiale din bare. .5.4. în mod obişnuit şarpantele se realizează din elemente de lemn datorită avantajelor pe care le oferă lemnul: greutate redusă şi uşurinţă de prelucrare şi execuţie.cleşti.şarpantă tip macaz: 1 . precum şi în cazul construcţiilor industriale pentru birouri.şarpante pe scaune. Şarpanta reprezintă structura de rezistenţă a acoperişurilor cu pod realizată deasupra ultimului nivel. . Acoperişuri cu şarpantă Acoperişurile cu şarpantă se utilizează la clădiri de locuit (case familiale. 6.5. Mai rar.

a se prezintă o şarpanta cu macaz dublu pentru clădiri fără pereţi portanţi interiori. sticlă simplă sau armată. pentru deschideri de 6-8 m. Sunt elemente verticale ce reazemă pe pereţii portanţi transversali. fiind impusă de rigiditatea mică a şipcilor sau asterelei. dând panta acoperişului. fără rosturi (cele bituminoase). bitum). formată din materiale în vrac (zgură. învelitori Invelitoarea este elementul de construcţie prevăzut la partea superioară a acoperişului. rezistenţă la foc. aspect estetic şi cerinţe economice. în figura 6. stabilitatea şi conlucrarea spaţială a şarpantei. însă sunt solicitaţi la eforturi de întindere. care necesită un strat suport continuu (cele bituminoase sau din tablă plană). beton).elementul de rezistenţă (planşeul brut) cu structura similară cu cea a planşeelor curente.5. cum sunt cele din plăci mici şi rigide (ceramice.b s-a reprezentat o şarpantă pe scaune cu două pane intermediare. constituind suportul învelitorilor flexibile (fără rigiditate). azbociment. .învelitori elastice sau flexibile. . . coarda fiind solicitată la întindere. zinc. . deşeuri poroase. impermeabile la apă. şindrilă. . Cleştii. Cleştii nu preiau încărcări directe. care chiar dacă nu este necesară din calculul higrotermic. .panele sunt formate din grinzi de lemn.contravânturile sunt elemente care solidarizează elementele şarpantei. din lemn. .5.învelitori continue. . trestie. cum sunt cele din tablă plană (mai rar pentru învelitori bituminoase).bariera contra vaporilor. în figura 6.. Sistemul constructiv este astfel conceput încât să conducă eforturile la pereţii portanţi de pe cele două margini longitudinale. asigurând rigiditatea. pietre artificiale (ceramice. Pentru un acoperiş se adoptă fie astereală. plăci din piatră naturală (ardezie).şipcile dispuse perpendicular pe linia de cea mai mare pantă. beton uşor etc). . se poate prevedea ca izolaţie împotriva eventualelor ape meteorice ce pot ajunge accidental în pod. fie şipci. Planşeul de pod este format din următoarele elemente: . .şapa de egalizare din mortar de ciment. . iar panele curente reazemă pe popi. Pentru satisfacerea exigenţei de etanşeitate şi a asigura scurgerea apelor în timp cât mai scurt.contrafişele sunt elemente care reduc deschiderea penelor curente şi rigidizează nodurile în sens longitudinal (în sensul direcţiei panelor). lemn. Distanţa dintre şipci este determinată de mărimea elementelor învelitorii. având în vedere şi încadrarea construcţiei în ansamblul construit. 6. olane etc).căpriorii sunt elementele ce se dispun înclinat.învelitori care necesită elemente-suport aşezate la distanţe reduse. se prevăd popi înclinaţi (Fig.6. Distanţa dintre căpriori este de 60-80 cm. sită etc)..izolaţia termică. cei doi căpriori legaţi şi popii corespunzători care sunt elementele principale de rezistenţă ale acoperişului. exigenţei de etanşeitate. Din punct de vedere al modului de susţinere a învelitorilor se pot evidenţia: . . se disting: . I lucrează la compresiune şi dirijează eforturile către margini. dar şi exigenţelor referitoare la durabilitate. având rolul de izolare împotriva apelor meteorice. servesc ca reazeme pentru elementele învelitorii (ţigle. în cazul clădirilor cu unul sau doi pereţi longitudinali centrali (pe direcţia transversală fiind pereţi de contravântuire la distanţe mai mari). Pentru realizarea învelitorilor se utilizează o gamă largă de materiale. dacă aceasta se scurge repede (ţigle ceramice sau din beton. fiind dispuşi la distanţe de 3-5 m (egale cu distanţele dintre pereţii pe care reazemă). din elemente separate. . fiind reazeme pentru căpriori.învelitori discontinue. Invelitoarea trebuie să corespundă. iar la partea superioară căpriorii ce formează cele două ape reazemă reciproc (unul pe celălalt). 40 . formând un sistem plan nedeformabil. presiunea vântului şi încărcările accidentale ce apar pentru întreţinerea învelitorii. ţinând seama că acestea se suprapun cu câţiva centimetri.5. însă uneori se prevăd şipci peste astereală. Din punct de vedere al modului de asigurare al etanşeităţii. Elementele înclinate de sub pana curentă se numesc arbaletrieri. Căpriorii reazemă la partea inferioară pe pana de streaşină (dispusă pe pereţii exteriori portanţi).popii reprezintă reazeme pentru panele curente (intermediare). Asterelile reazemă pe căpriori şi preiau aceleaşi încărcări ca şi în cazul şipcilor. în funcţie de deschiderea clădirii se prevăd două sau patru pane curente care constituie reazemele intermediare ale căpriorilor. foi plane de azbociment. Panele de streaşină se dispun în lungul pereţilor exteriori sau pe înălţări ale acestora (pentru a mări înălţimea utilă a podului).6. acoperişul se realizează cu pante a căror mărime depinde de tipul învelitorii şi condiţiile climatice.stratul de circulaţie din beton uşor cu un conţinut redus de ciment pentru a fi poros şi a permite migraţia în atmosferă a vaporilor din interior. Şipcile reazemă pe căpriori şi preiau greutatea învelitorii şi a zăpezii.astereala este formată din scânduri dispuse alăturat (pe aceeaşi direcţie cu şipcile). cum sunt: materiale organice (paie. care reazemă pe căpriori.învelitori la care elementele de susţinere se pot dispune rar.cleştii sunt formaţi din câte două elemente ce leagă căpriorii corespondenţi din cele două ape din dreptul popilor. Popii au doar rolul de a susţine grinda de jos (numită coardă) în poziţie orizontală. materiale metalice (tablă de oţel. având în vedere rigiditatea relativ mare a elementelor învelitorii. tablă sau mase plastice. în primul rând. plăci de azbociment etc). aluminiu). cum sunt cele din foi ondulate sau cutate din azbociment. materiale plastice.c). . La clădiri mai puţin pretenţioase se poate renunţa la şapa de egalizare şi la bariera de vapori.

care reprezintă planşeul brut. tufuri vulcanice.tencuială. Dezavantajul soluţiei constă în faptul că stratul de pantă este supus contracţiilor şi dilataţiilor termice. din foi plane de azbociment cu două colţuri teşite şi din tablă plană.11): 1Q Fig 6. diminuându-se astfel supraîncălzirea învelitorii. Sunt clădiri (în special industriale) la care stratul de rezistenţă este înclinat.1. Fac parte din categoria acoperişurilor compacte.9.elementul de rezistenţă. b).stratul suport al hidroizolaţiei. Acoperişuri terasă 6.11 In prima variantă. 9 . sunt cazuri când un singur strat îndeplineşte atât rolul de pantă. 6. Se poate realiza din materiale poroase în vrac (zgură.) sau din plăci termoizolante (din BCA. la toate tipurile de clădiri civile şi industriale. 11. 5 . în special asupra durabilităţii. 2 . . cu efecte defavorabile asupra durabilităţii.11 Acoperişuri terasă neventilaţe: a.bariera de vapori.termoizolaţie. deşeuri ceramice eţc. identic ca alcătuire cu planşeele curente. polistiren expandat etc). Se mai numesc acoperişuri calde deoarece învelitoarea este supusă direct fluxului de căldură şi vapori de apă din interiorul construcţiei. . Se realizează din materiale bituminoase (un strat de carton sau pânză între două straturi de bitum). cât şi de izolare termică. Grosimea ei se stabileşte prin calcul.Din figura 6. Comportarea higrotermică a acoperişurilor terasă este dezavantajoasă în comparaţie cu acoperişurile cu pod.protecţia termoizolaţiei. 3 .suportul învelitorii. 12 . şi 6. respectiv în stratul suport al hidroizolaţiei.6. stratul de pantă este amplasat deasupra stratului termoizolant. Peste stratul termoizolant se prevede un strat permeabil la vapori (carton. învelitoarea acoperişurilor terasă se încălzeşte puternic sub acţiunea radiaţiei solare.variante constructive. Primul strat de bitum asigură lipirea hidroizolaţiei pe stratul suport.betonul de pantă asigură panta necesară pentru scurgerea apelor meteorice.10 se prezintă modul de realizare a învelitorilor din lemn. rezultă modul de realizare a învelitorilor din ţiglă profilată (asemănătoare fiind şi cele din ţiglă solzi). folii în mase plastice sau cauciuc. grosimea maximă fiind în funcţie de mărimea pantei.termoizolaţia. Se realizează din betoane uşoare. In varianta a doua (Fig. 4 . dimensiunile în plan ale acoperişului şi numărul şi modul de dispunere a gurilor de scurgere pentru apă. având oarecare contribuţie şi la izolarea termică. 7 . De asemenea. având rolul de a reduce cantitatea de vapori care migrează iarna spre exterior şi a reduce riscul de condens sub învelitoare. în funcţie de rezistenţa necesară la transfer termic. vată minerală. Soluţia are avantajul că în perioadele calde energia termică. iar iarna cu toate că există barieră de vapori fenomenul de condens este posibil sub învelitoare. dispusă pe un strat de egalizare. nefiind necesar strat de pantă. 8 . iar ultimul asigură aderenţa stratului de protecţie alcătuit din nisip mărgăritar (cu granulaţia de 3-7 mm) în grosime de 0.nisip mărgăritar. acoperişurile terasă au următoarea alcătuire (Fig.învelitoare bituminoasă.dale prefabricate (în cazul teraselor circulabile) . 6. In general.6. In cazul teraselor circulabile se prevede o pardoseală alcătuită din dale prefabricate cu grosimea de 2 . în perioadele calde energia termică se distribuie într-un volum mult mai redus de material. rezultând o încălzire mai puternică a învelitorii în comparaţie cu prima soluţie.11. a).11. Are o grosime variabilă. Datorită structurii compacte. cu efecte de împingere şi fisurare asupra elementelor perimetrale ale clădirii. datorită avantajelor economice şi de execuţie. realizată din straturi multiple de carton bitumat.strat de nisip.placă de rezistenţă. hârtie kraft) pentru a proteja termoizolaţia împotriva umidităţii la turnarea stratului superior. . au un domeniu larg de utilizare. Există două variante de acoperişuri terasă. unde stratul termoizolant este deasupra celui de pantă. (Fig. .8.4 cm (în funcţie de dimensiunile acestora) dispuse pe un strat de nisip în rosturile dintre dale se prevede bitum cu rolul de a împiedica împrăştierea nisipului ca urmare a acţiunii vântului şi a apelor din precipitaţii.barieră conta vaporilor. Se realizează din mortar de ciment cu grosimea de 3-4 cm. iar în figurile 6. în funcţie de modul de dispunere al straturilor din figura 6. 6 . De obicei se dispun 3 straturi de carton şi pânză şi 4 de bitum.şapă egalizare. circulabile şi necirculabile: 1 .beton de pantă. Acoperişuri terasă neventilate Acoperişurile de tip terasă.hidroizolaţia bituminoasă. fără straturi de aer.6. . care asigură rezistenţa necesară la transfer termic. care încălzeşte intens învelitoarea. care prezintă avantajul ventilării. care asigură o suprafaţă plană şi rigidă pentru învelitoare.5-1 cm. 10 . se distribuie în stratul suport şi în betonul de pantă. Condensul format îngheaţă .6. b . pânză sau împâslitură din fibre de sticlă bitumată şi straturi de bitum.

care nu se lipeşte pe stratul suport. Deflectoarele se dispun la intersecţia canalelor mai mari (canale principale).identice cu cele din fig. Circulaţia aerului în canalele de aerare este determinată de vânt şi de diferenţa de temperatură. 13 .şi mărindu-şi volumul desprinde învelitoarea de pe stratul suport. 6.2. în acest sens sunt concepute terasele cu straturi de difuzie. In general. Fig.sârmă pentru strângerea învelitorii racordate. Printre granulele de nisip se realizează o oarecare migrare a vaporilor de apă şi aerului şi prin punerea stratului în legătură cu atmosfera se elimină vaporii de apă.6. sub formă de şanţuri.. Canalele de aerare se realizează prin includerea în structura planşeului a unei reţele de canale înguste şi continue pe toată suprafaţa terasei. b se prezintă un exemplu de realizare a canalelor de aerare prin executarea termoizolaţiei din două straturi de plăci prefabricate. pe care o solicită puternic. 42 . Pentru îmbunătăţirea comportării higrotermice şi reducerea riscului de condens. 42 plăcile din stratul inferior fiind mai mici. respectiv sub bariera de vapori. Acoperişuri terasă cu canale de aerare Acoperişurile terasă cu canale de aerare se recomandă la clădiri cu umidităţi ale aerului interior de peste 60% (până la 65-70%). eficienţa straturilor de difuzie este redusă deoarece stratul de aer dintre granulele de nisip este extrem de subţire. 6. s-au conceput soluţii constructive care să permită eliminarea vaporilor de apă în atmosferă. ceea ce face ca circulaţia vaporilor de apă să fie redusă.12. lângă atic). care reprezintă primul strat al barierei de vapori sau al învelitorii.13 se prezintă un exemplu de amplasare a deflectoarelor pe acoperişul unei hale industriale şi a orificiilor de ventilare la partea inferioară a aticului. putând duce la ruperea învelitorii. Lipirea se face prin bitumul care se toarnă peste acest strat şi care pătrunde prin perforaţii. . sau în zonele mai înalte (pe contur. Aceste straturi se realizează din carton bitumat perforat blindat pe partea inferioara cu nisip grăunţos aderent. Numărul şi modul de dispunere al deflectoarelor se stabileşte în funcţie de forma şi mărimea suprafeţei. 6. care se dispun în câmpul planşeului terasă. 14 . Acoperişuri terase cu straturi de difuzie Straturile de difuzie se prevăd în zonele de acumulare a vaporilor de apă: sub învelitoare. ceea ce determină formarea unor băşici sub învelitoare. respectiv două straturi de difuzie. 10 .cu straturi de difuzie. prin intermediul cărora se asigură evacuarea vaporilor de apă în exterior.straturi de difuzie. cu ajutorul unor dispozitive speciale numite deflectoare. rosturile dintre plăci având rolul de canale. Un alt mod de realizare a canalelor de aerare se poate face prin practicarea lor. 12. încă un dezavantaj al acoperişurilor terasă constă în înmagazinarea în timpul execuţiei a unei anumite cantităţi de apă între bariera de vapori şi hidroizolaţie. precum şi pentru eliminarea umidităţii iniţiale sub învelitoare. iar vara se transformă în vapori. De aceea se recomandă ca hidroizolaţia să se execute după uscarea stratului de pantă şi a stratului suport. 15 .3. Pentru a reduce influenţa radiaţiei solare.12 Acoperişuri terasă cu comportarea higrotermică îmbunătăţită: a .canale de aerare In figura 6. realizând o lipire prin puncte. la partea inferioară a plăcilor termoizolante.12. In figura 6. cu mărirea volumului.cu canale de aerare: 1. acoperişurile terasă se prevăd cu straturi de protecţie din pietriş sau se vopsesc cu pelicule de culoare deschisă pentru a reflecta razele solare. b .deflectoare. pe ambele direcţii. In figura 6. care comunică cu atmosfera prin deflectoare dispuse în câmpul terasei şi prin orificii de aerisire prevăzute pe marginile acoperişului. ţinând seama că fiecare deflector poate deservi o suprafaţă de cel mult 120m2. nisipul grăunţos venind în contact direct cu stratul suport. Se poate prevedea un singur strat de difuzie (sub învelitoare sau sub bariera de vapori). De aceea straturile de difuzie nu sunt eficiente la clădiri cu umidităţi relative ale aerului interior de peste 60%. 6. 11 .6. a se prezintă un deflector dublu care pune în legătură cu atmosfera două straturi de difuzie prevăzute sub bariera de vapori şi sub învelitoare.11. sub formă de şiruri. canale de aerare şi cu straturi de aer ventilat.

atic. 19 .cârlig.cornişă. Acoperişuri terasă cu strat de aer ventilat Aceste acoperişuri reprezintă o soluţie modernă care constă în realizarea în termoizolaţie (care este dispusă pe ultimul planşeu) a unul strat de aer ventilat. cum sunt: . 13 . 18 .agrafe metalice.. streşini). cornişe. . panta acoperişului şi suportul învelitorii. Trebuie să depăşească nivelul învelitorii cu cel puţin 30 cm.de colectare şi evacuare a apelor meteorice (jgheaburi. 10 . Dezavantajul acestui sistem constă în faptul că sunt necesare elemente de rezistenţă cu ajutorul cărora se realizează stratul de aer. cu o grosime relativ redusă (Fig6. b . Aticul este un element dispus pe conturul acoperişurilor terasă. 3 . 2 . 5 . 21 . . 20 .4.6. Fig.atic.15.7.atic.orificii de ventilare. 4 . acoperişurile necesită o serie de elemente accesorii cu diverse roluri. In figura 6.diblu din lemn. Elemente accesorii la acoperişuri Datorită funcţiunilor pe care trebuie să le îndeplinească. In cazul teraselor circulabile se prevede o balustradă deasupra aticului sau se realizează cu atic cu înălţimea de cel puţin 90 cm. .cornişă. b .14). 6. Fig.orificii de ventilare.deflectoare. 11 .de iluminare şi aerisire.tencuială pe rabiţ. 6. 17 .de protecţie pe contur şi la rosturi (atice.polistiren. Acest strat de aer este pus în legătură cu atmosfera prin orificii de ventilare pe conturul clădirii şi prin deflectoare amplasate pe acoperiş.variante constructive: 1 termoizolaţie. 16 .agrafa metalică. 23 . 14 .canale de aerare principale 6.jgheab.14 Acoperişuri cu strat de aer ventilat: a.strat de aer ventilat: 3 .pazie din tablă. canalele de aerare sau prin stratul de aer ventilat (deflectoare).. .11.identice cu cele din fig.Fig. 6.pazie din tablă.completare cu beton Aticul are rolul de fixare a hidroizolaţiei prin ridicarea acesteia pe atic sau pe cel puţin 25-30 cm deasupra nivelului terasei. 22 .de evacuare în atmosferă a vaporilor de apă care circulă prin straturile de difuzie. elemente prefabricate sau beton monolit. 12 . 6. Se poate realiza din zidărie.15 Detalii de atic şi cornişă: a .13 Acoperiş cu canale de aerare: 1 . 4 . burlane. 2 . 1. guri de scurgere).deflectoare. Pe porţiunea verticală (ridicată) învelitoarea se protejează cu tencuială pe rabiţ.suport învelitori 6.perete exterior. 15 . a se prezintă un atic din zidărie de cărămidă.

care poate fi necirculabilă sau circulabilă (Fig. iar în cazul al doilea hidroizolaţia se racordează peste recipient. precum şi la alcătuirea de detaliu. La proiectarea secţiunilor jgheaburilor. acestea se rezolvă în funcţie de tipul terasei. în cazul gurilor de scurgere. burlanelor şi conductelor verticale. precum şi a celor înclinate când se foloseşte soluţia de scoatere în consolă a zidăriei sau se prevăd elemente speciale din beton. prin îndoirea marginilor.8. eliminarea apelor prin interiorul clădirilor fiind preferată în cazul acoperişurilor terasă cu atic. De obicei se utilizează noţiunea de streaşină în cazul acoperişurilor înclinate. b pentru jgheaburi. Stabilirea dimensiunilor jgheaburilor şi burlanelor se face prin calcul.8. De asemenea. noţiunea de cornişă fiind utilizata în cazul acoperişurilor terasă. Ele au rolul de a îndepărta de la faţade apele din precipitaţii şi de a susţine dispozitivele de evacuare a apelor. să se prevină înfundarea gurilor de scurgere cu diverse obiecte aduse de vânt etc.15. iar în figura 6. b. Dispozitivele de colectare a apelor din precipitaţii constau din jgheaburi şi burlane exterioare în cazul când eliminarea apelor se face la exterior. canalele de aerare pot comunica cu atmosfera şi prin orificii la baza aticului. aşa cum rezultă din detaliile prezentate. în primul caz hidroizolaţia trebuie prinsă între conducta de scurgere şi un manşon de tablă. cu secţiunea semicirculară (respectiv circulară pentru burlane) sau dreptunghiulară sunt formate din tablă (de obicei tablă zincată) şi sunt prinse de elementele de construcţie cu dispozitive adecvate (cârlige. de agrafe din oţel lat dispuse pe atic la distanţe de cea 50 cm. aşa cum rezultă din figurile 6.6. trebuie să se ţină seama de debitele maxime ale celor mai intense ploi. respectiv din guri de scurgere şi conducte verticale dacă eliminarea apelor se face prin interiorul clădirii. . se prezintă un detaliu de streaşină la un acoperiş cu şarpantă din lemn. brăţări etc). Jgheaburile şi burlanele. aşa cum se arată în figura 6. iar în cazul acoperişurilor terasă sunt posibile ambele soluţii.Partea superioară a aticului se protejează cu o fâşie orizontală (pazie) din tablă zincată care se prinde. să se asigure panta necesară în cazul jgheaburilor.16). Cornişele şi streşinile sunt elemente de construcţie amplasate pe perimetrul clădirilor şi reprezintă prelungirea acoperişului sub formă de consolă. In cazul acoperişurilor cu pantă se utilizează întotdeauna jgheaburi şi burlane.13. acestea comunică cu atmosfera prin ridicarea lor pe atic odată cu hidroizolaţia.15. b şi 6. având totodată şi un rol estetic. b o cornişă pentru un planşeu terasă. Această măsură este necesară pentru a evita infiltraţia de apă în exteriorul conductei de scurgere. în cazul teraselor cu straturi de difuzie sau canale de aerare. In figura 6.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful