Capitolul 1 ALCĂTUIREA GENERALĂ ŞI CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR.

CONDIŢII TEHNICE
1.1. Introducere Construcţiile sunt produse imobile care se folosesc în general acolo unde au fost create, fiind legate direct de terenul pe care sunt amplasate. Rolul construcţiilor este de a crea un mediu artificial cu condiţii optime pentru adăpostirea oamenilor şi desfăşurarea activităţilor umane, adaptat necesităţilor impuse de utilizatori. Mediul natural prezintă condiţii climatice foarte diferite de la o zonă geografică la alta, în timp ce mediul artificial, realizat în spaţiul construit, se caracterizează prin parametri specifici, detenninaţi de metabolismul uman, respectiv de specificul diferiţilor utilizatori definiţi în sens larg (oameni, animale, păsări, plante, obiecte, materiale etc), implicaţi în activitatea umană. 1.1.1. Generalităţi privind materialele de construcţii Orice construcţie trebuie să fie rezistentă, stabilă şi durabilă la diversele solicitări la care este supusă în timpul exploatării. Aceste condiţii pot fi asigurate prin alegerea şi folosirea corespunzătoare a materialelor de construcţii. Materialele de construcţii se clasifică în următoarele categorii: - piatră naturală pentru construcţii; - lianţi anorganici minerali şi organici (bituminoşi); - mortare şi betoane de ciment; - produse din lemn pentru construcţii; - produse din metal pentru construcţii; - produse ceramice pentru construcţii; - materiale pentru izolaţii (hidrofuge, termice, fonice, anticorosive); - materiale pentru zugrăveli şi vopsitori.

1

Materialele de construcţii din piatră naturală se împart în două mari categorii: materiale din piatră masivă (elemente de zidărie, materiale pentru placaje şi pavaje) şi materiale granulare sau agregate naturale (nisipurile, pietrişurile, piatra spartă). Agregatele naturale neprelucrate se extrag, de regulă, din balastiere, sub formă de nisip natural (de balastieră), pietriş natural şi balast. Agregatele naturale prelucrate sunt fie materiale obţinute prin concasarea sau prin măcinarea diverselor roci, fie agregate naturale de balastieră cu proprietăţii îmbunătăţite. Lianţii anorganici (minerali), reprezintă materialele naturale sau artificiale pulverulente care prin amestecare cu apă sau soluţiile apoase ale unor săruri, dau o pastă plastică, care cu timpul se întăreşte sub acţiunea unor procese fizicochimice transformându-se într-un corp rigid cu aspect de piatră. Lianţii se folosesc la legarea între ele a materialelor granulare (nisip, pietriş) sau a materialelor unitare (cărămizi, plăci, blocuri etc) în vederea obţinerii diferitelor elemente de construcţii. Lianţii anorganicii pot fi clasificaţi în nehidraulici şi hidraulici. Lianţi nehidraulici sau aerieni sunt lianţii care se întăresc numai în mediu uscat, iar după întărire nu rezistă la acţiunea apei (ex. var, ipsos). Lianţii hidraulici se întăresc în mediu umed sau chiar în apă, iar după întărire rezistă la efectul dizolvant al apei, care nu modifică forma exterioară a pietrei rezultate (ex. cimentul). Lianţii organici (bituminoşi) au o compoziţie complexă, cu consistenţă de la fluidă la solidă, în funcţie de temperatură, de culoare brun-închis până la negru, cu aderenţă la alte materiale şi cu proprietăţi liante. Prin încălzire, bitumul semisolid sau solid se fluidifică, permiţând punerea lui în operă, după care prin răcire manifestă un proces de întărire, solidificându-se. Lianţii bituminoşi sunt utilizaţi atât la executarea lucrărilor de hidroizolaţii, cât şi ca material protector, dispus în straturi subţiri pe betoane, oţel etc. Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de liant, apă şi nisip, care se întăresc aerian sau hidraulic în funcţie de natura liantului utilizat. Clasificarea mortarelor: - După domeniul de folosire: - mortare de zidărie; - mortare de tencuială. - După natura lianţilor: mortare pe bază de var (var-ciment, var-ipsos); - mortare pe bază de ciment (ciment-var); - mortare pe bază de ipsos (ipsos-var). - După rezistenţa la compresiune: M4, M10, M25, M50, 100 (cifrele indicând rezistenţa minimă la compresiune la 28 zile, în N/cm ) Betoanele sunt produse artificiale cu aspect de conglomerat care se obţin în urma întăririi unor amestecuri bine omogenizate de liant, apă şi agregate (nisip şi pietriş sau piatră spartă). Clasificarea betoanelor: - După destinaţie: - betoane pentru construcţii civile şi industriale; - betoane pentru construcţii hidrotehnice; - betoane pentru drumuri; - betoane cu destinaţii speciale (antiacide, refractare, decorative, izolatoare etc) - După consistenţă: - betoane cu consistenţă vârtoasă (conţinut redus de apă de amestec) - betoane cu consistenţă plastică (conţinut mai mare de apă de amestec) - betoane cu consistenţă fluidă (conţinut mare de apă de amestec)

mai jos: Tabel 1.1
CORESPONDENŢA DINTRE CLASELE DE BETOANE CONFORM (NE 012/99 C140/86) ŞI MARCA BETOANELOR Nr. crt. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Clasa de rezistenţă 1 C 4/5 C 8/10 C 12/15 C 16/20 C 20/25 C 25/30 C 30/37 C 35/45 C 40/45 C 45/55 C 50/60 C 2,8/3,5 C 6/7,5 C 18/22,5 C 28/35 C 32/40 Bc 50 Bc 60 Bc 3,5 Bc 7,5 Bc 22,5 Bc 35 Bc 40 B 450 B 700 B 50 B 100 B 450 B 500 Clasa conf. C140/86 2 Bc 5 Bc 10 Bc 15 Bc 20 Bc 25 Bc 30 Marca betonului 3 B 75 B 150 B 200 B 250 B 300 B 400

Cifrele din coloana 2 şi 3 indică rezistenţa medie minimă la compresiune (în N/cm ) 1.1.2 Produse din beton - Blocuri mici din B.C.A. (beton celular autoclavizat). Produsele din beton celular sunt produse ale prizei şi întăriri ( de regulă accelerate prin autoclavizare) a formelor realizate dintr-un amestec de liant (ciment, var, ghips), agregate minerale grele (nisip) sau uşoare (cenuşă de termocentrală), căruia i se imprimă o structură celulară prin înglobarea unui volum de gaz, structură cu o mare cantitate de pori (până la 85% din volum). Structura celulară a betoanelor se obţine printr-un adaos în amestecul de beton de substanţe spumogene (spumobetoane) sau de substanţe generatoare de gaz (gazbetone). - Plăcile de pavaj, au formă pătrată, cu latura de 250...400 mm şi grosimi de 28...55mm. Se alcătuiesc din două straturi: un strat de rezistenţă şi un strat superior, de uzură. - Produse pentru placaje, se folosesc pentru placarea suprafeţelor orizontale şi verticale la interior, acestea sunt: plăcile, plintele şi scafele din beton mozaicate. - Borduri din beton - Tubulatură pentru canalizări 1.1.3 Produse din lemn pentru construcţii Produsele din lemn utilizate ca materiale de construcţie, după modul în care prin prelucrare îşi păstrează sau nu structura iniţială se clasifică în: produse care păstrează structura materialului lemnos din care provin (produse brute, produse semifinite, produse finite); produse care nu păstrează structura materialului lemnos din care provin (produse obţinute prin valorificarea superioară a lemnului). Produse lemnoase brute Lemnul rotund pentru construcţii - este utilizat pentru schele, şarpante, împrejmuiri etc. Buştenii pentru piloţi - se folosesc în fundaţii la unele construcţii şi lucrări hidrotehnice. Produse semifinite din lemn - se obţin prin cioplire şi prin debitarea lemnului rotund. Cheresteaua rezultă prin debitarea lemnului rotund în direcţie longitudinală, cu feţe plane şi paralele două câte două. După dimensiunile secţiunii transversale şi raportul dintre grosime şi lăţime, produsele de cherestea sunt: scânduri, dulapi, grinzi, şipci şi rigle. Furnirul - se obţine prin decuparea lemnului rotund de foioase, cu ajutorul unor maşini speciale, în foi subţiri (0.4...6mm). Placajul se obţine prin încleierea cu adeziv de calitate a unui număr impar de foi de furnir, astfel dispuse încât fibrele a două foi consecutive să formeze un unghi de 90°. Produse finite din lemn - sunt produse care se folosesc direct în construcţie, fără a suferi vreo modificare de formă. Scândurile fălţuite (fig. 1) - se obţin din lemn de răşinoase rindeluite pe faţa văzută. Falţurile de la canaturi servesc la îmbinarea scândurilor pentru realizarea pardoselilor.

Fig. 1 3

Duşumele cu lambă şi uluc (fig. 1') se produc din scânduri şi dulapi de răşinoase şi sunt folosite la pardoselile încăperilor de locuit. Pentru o bună îmbinare a lor sunt prevăzute cu o lambă care pătrunde într-un uluc.

Fig. r Parchetul este o lamelă din lemn masiv, tare din specii foioase (stejar, fag, etc), cu feţe plane paralele şi netede, profilată pe părţile laterale şi la capete, care prin asamblare constituie o pardoseală parchetată. Şiţa şi şindrila - se confecţionează prin despicare, din lemn rotund sau din deşeurile rezultate la debitarea cherestelei. Şiţa se prezintă sub forma unor plăcuţe dreptunghiulare simple, iar şindrila sub formă de pană, având pe muchia groasă un uluc pentru îmbinare. Se folosesc la executarea acoperişurilor, înlocuind ţiglele. Produse obţinute prin valorificare superioară a lemnului - se obţin prin modificarea structurii şi compoziţiei materialului lemnos, indiferent de specie, obţinându-se produse cu caracteristici superioare. Plăcile din aşchii de lemn (PAL) - se obţin prin presarea la temperatură şi presiune a unei mase lemnoase din aşchii de lemn aglomerate cu un adeziv sintetic. Se folosesc la diferite lucrări de tâmplărie, la pereţii de compartimentare, pardoseli, diferite straturi izolatoare. Plăcile fibrolemnoase (PFL) se obţin din fibre de lemn obţinute pe cale mecanică, care se împâslesc cu un adeziv. Aceste plăci pot fi utilizate ca material termoizolant şi fonoizolant sau ca substrat de pardoseli. 1.1.4 Produse din metal pentru construcţii Produsele din metal se obţin din metale şi aliaje feroase (fontă şi oţelul) şi neferoase (aluminiul, cuprul, zincul, plumbul etc şi aliajele lor). Produsele din oţel utilizate în construcţii sunt produse laminate la cald sau la rece şi se pot clasifica în: - Produsele din oţel pentru construcţii metalice şi din beton (vezi tabelul 1.2). Din oţelurile de uz general pentru construcţii se obţin prin laminare o serie de produse folosite în construcţiile metalice şi în construcţiile din beton cu armătură rigidă. Tabel 1.2 Tipuri de produse din oţel pentru construcţii şi confecţii metalice

4

prin împiedicarea transmiterii zgomotelor din exterior spre interior sau între încăperi. împiedică aşadar scăderea durabilităţii construcţiei. după formă şi modul de obţinere sunt de trei categorii: ţigle-solzi trase prin filieră. panouri realizate din vată minerală. materiale din lemn. materiale ceramice pentru învelitori etc.40 mm.10mm. cuie pentru tablă.folosite la realizarea asamblărilor nedemontabile Cuiele . Pentru realizarea zidăriilor se utilizează diferite tipuri de cărămizi. Scoabele servesc la asamblări ale pieselor de lemn la care mijlocul principal de îmbinare (cep. Cărămizile pline presate .. Materialele folosite pentru termoizolaţii se grupează în următoarele tipuri: mortare şi betoane. dorn) nu împiedică deplasările pe orice direcţie.1. 1. Materialele pentru izolaţii anticorosive .au rolul de a asigura un anumit grad de confort acustic în încăperi. materiale pe bază de diatomit. apă). 1 000 C. 240X115X88. Pentru realizarea armăturilor utilizate la betonul armat se folosesc: . materiale ceramice. materiale pe bază de bitum. prag. Principalele materiale utilizate pentru hidroizolaţii în construcţii sunt: materiale pe bază de bitum (bitumuri. Materiale pentru fonoizolaţii . scăderea rezistenţelor mecanice şi a rezistenţei la îngheţ-dezgheţ a elementelor de construcţii.Produse din oţel pentru beton armat. cu pori deschişi. în categoria produselor ceramice intră: cărămizile pentru construcţii. ţesăturile din fire de sticlă bitumate). a agenţilor atmosferici şi a variaţiilor de temperatură. folosite sub formă de pâsle. ţigle cu jgheab trase şi ţigle cu jgheab presate. Ţiglele şi coamele pot fi impregnate. 1. Pentru protecţii speciale anticorosive se utilizează vopsele.sunt folosite pentru fixarea ţiglelor de-a lungul muchiilor acoperişului.sunt produse masive. cuie-scoabe etc. Cărămizi pentru construcţii ..se prezintă sub formă de jgheaburi tronconice. Aceste produse se obţin din argile fuzibile. înclinate faţă de nervurile longitudinale şi cu diametre de 6.folosite pentru construcţii pot fi: cuie pentru lemn (folosite pentru lucrări de dulgherie). rezistente la acţiunea apei. cu bune proprietăţi de absorbţie fonică.sârmă trasă profilată pentru beton armat (STPB). prelucrate prin presare în tipare sau prin tragere prin filiera presei cu melc. cu structură poroasă..1. tip OB 37 cu diametrul de 6. cuie pentru rabit (cu cioc). 10 mm. materiale din plută etc. poroase. lemn. Ţiglele trase şi ţiglele presate sunt ţigle profilate. Cărămizile şi blocurile cu goluri verticale (GV) .împiedică pătrunderea apei şi a umezelii în elementele de construcţii. olanele şi coamele. emailuri. materiale pe bază de sticlă. pânzele bitumate.numite şuruburi metalice şi şuruburi pentru lemn. Coamele . care se fabrică din argile obişnuite sau refractare cu adaosurile necesare (nisip. Cărămizile şi blocurile ceramice cu goluri orizontale (GO) ■ Materiale ceramice pentru învelitori Din categoria materialelor ceramice utilizate pentru învelitori fac parte: ţiglele. precum şi tencuieli acustice din ciment şi agregate uşoare poroase (fonoabsorbante).5 Produse ceramice pentru construcţii Produsele ceramice pentru construcţii sunt materiale neglazurate. .6 Materiale pentru izolaţii Materiale pentru hidroizolaţii . cartoanele bitumate) materiale pe bază de sticlă (împâsliturile din fibră de sticlă bitumate. lacuri şi grunduri anticorosive. Olanele .oţel beton cu profil PC 52 şi PC60 cu două nervuri longitudinale diametral opuse şi nervuri elicoidale la distanţe egale.sârmă trasă netedă (STNB) cu diametrul de 3. Materialele obişnuite pentru protecţia anticorosivă sunt: uleiurile minerale şi vaselinele tehnice. Ele pot fi: şuruburi pentru metale . Ţiglele..împiedică schimbul de căldură dintre încăperile unei construcţii sau dintre interiorul şi exteriorul construcţiei. prevăzute cu găuri de uscare (al căror volum total nu depăşeşte 15% din volumul cărămizi). impermeabile la apă. precum şi pentru etanşarea învelitorii la muchii.. Cărămizile pline se fabrică în două tipuri ale căror dimensiuni (în mm) sunt: 240X115X63.bare din oţel carbon obişnuit. .sunt materiale de protecţie a elementelor de construcţii supuse la acţiunea agresivă a agenţilor chimici.. poroase. Materiale termoizolante ..sunt produse ceramice colorate.golurile cu formă cilindrică sau prismatică şi sunt perpendiculare pe faţa de aşezare (faţa mare) a cărămizilor. zgură şi roci sfiicioase.40 mm utilizat ca armătură de rezistenţă.. Aceste materiale sunt de natură anorganică sau organică.. Fixarea lor se execută cu ajutorul unor clame metalice. materiale pe bază de polimeri. . cu diametrul de 3.. . incolore sau divers colorate. După uscare se ard la 900. colorate în masă sau glazurate cu glazuri transparente sau opace.sunt folosite la asamblări demontabile. Niturile . cu densitate aparentă mică. plăci. Materialele de hidroizolaţii trebuie să fie compacte. materiale pe bază de azbest. 5 . Produse metalice cu tije cilindrice pentru asamblări Şuruburile .

teren natural. indiferent de zona geografica.trotuare. b .la prepararea materialelor de vopsitorie se folosesc solvenţii. insolubile în liant. 1. 9 . între care obligatorie una dintre substanţe este peliculogenă (liant). în scopuri decorative. datorita atat conditiilor de clima. Fig. actiunile (fizice. Natura. Materiale de vopsitorie . cat si datelor specifice amplasamentului. In acelasi timp. vopsitorii Materialele de vopsitorie sunt materialele folosite pentru protecţia construcţiilor şi a elementelor de construcţie.sunt substanţe minerale colorate pulverulente. are nevoie de aceleaşi condiţii fiziologice şi igienice (volume. Suprastructura cladirii cuprinde toate elementele constructive (verticale si orizontale) situate deasupra cotei ±0. legaturile pe orizontala si verticala. exercita asupra constructiilor actiuni mecanice. activitate. mecanice. Omul. Factori determinanţi concepţia şi alcătuirea construcţiilor Factorii principali care determină concepţia.2. în vederea asigurării celor mai bune condiţii de sănătate. pigmenţi şi materiale ajutătoare. Activitatea umană. 5 -planşee curente. Materialele de vopsitorie sunt constituite din substanţe solide şi lichide. determina marimea si forma spatiilor construite. realizarea constructiilor se face si din considerente de ordin arhitectural si urbanistic. pentru care este destinată construcţia are aspecte foarte diferite.teren în pantă (secţiune longitudinală). 10 . A . în compoziţia materialelor pentru vopsitorii intră următoarele materii prime: lianţi. determinate de anatomia şi fiziologia sa.00. în apă şi în solvenţi. lacuri. infrastructura vine in contact direct cu terenul asigurand incastrarea in teren si stabilitatea intregii constructii. fizice. temperatură. Lianţii pentru vopsele sunt: uleiuri vegetale sicative. Suprastructura se realizeaza din elemente care au rolul de a crea spatiile necesare desfasurarii proceselor functionale sau tehnologice. elementele constructive ale subsolului si planseul peste subsol. care sporeşte neîncetat odată cu dezvoltarea economică şi cu progresul tehnic şi social. emailuri şi vopsele. spatiul construit fiind delimitat in plan orizontal in incaperi de catre pereti si pe verticala in niveluri catre plansee. In cazul constructiilor situate pe terenuri in panta.infrastructura. nivel sonor etc). 4 .1.1. Alcătuirea generala a construcţiilor 1. infrastructura se poate realiza sub forma de trepte. 8 — ferestre. Diversitatea proceselor funcţionale şi tehnologice.1 Părţile principale ale unei clădiri: a . omul. ignifuge de întreţinere si de îmbunătăţire a condiţiilor tehnico-sanitare în încăperi etc. etc. Materiale ajutătoare . umiditate. 1.2. alcătuirea şi modul de execuţie a construcţiilor sunt. odihnă şi recreere. Infrastructura cladirii situata sub cota ±0.00. diluanţi. Partile principale si elementare componente ale cladirilor Tinand seama de alcatuirea constructiva si rolul structurii. lumină. în general.1. răşinile sintetice.după felul cum substanţele solide se dizolvă sau nu în substanţele lichide. folosiţi pentru a conferi o anumită culoare materialului de zugrăvit sau vopsit. gabarite. contra acţiunilor agresive chimice sau biologice ale mediului înconjurător. 11 . Pigmenţii . 7 planşee terasă. activitatea umană şi natura.7 Materiale pentru zugrăveli. Prin intermediul fundatiilor infrastructura transmite terenului de fundare toate incarcarile care se actioneaza asupra constructiei. modul de compartimentare si distributie. 6 . 3 pereţi. chimice si biologice deosebit de variate. respectiv numai fundatiile in cazul cladirilor fara subsol.pardoseală .planşeu peste subsol. 2 . cuprinde fundatiile. materialele de vopsitorie pot fi: grunduri. 1 .pereţi de subsol.teren orizontal (secţiune transversală). sicativii etc. chimice si uneori biologice) ce decurg din procesele functionale sau tehnologice. inclusiv acoperisul. Executata in buna parte sub nivelul terenului natural. B -suprastructură. gradul de iluminare.planşeu de pod.fundaţii. se evidentiaza doua parti principale ale cladirilor: infrastructura si suprastructura.

primul planşeu se numeşte planşeul peste subsol.planşeu! de pod (Fig. indiferent de numărul de niveluri.Pereţii de pe conturul clădirii. Circulaţia pe verticală (între niveluri) se realizează prin intermediul scărilor.2. care sub acţiunea încărcărilor ce revin întregii construcţii se comportă ca o structură spaţială complexă. acestea fiind. primul etaj fiind nivelul situat peste parter şi mezanin (Fig. prevăzuţi cu ferestre. Planşeele intermediare se numesc planşee curente. Mansarda este un etaj alcătuit dintr-o încăpere sau un ansamblu de încăperi locuite aşezate imediat sub acoperiş. în ansamblu.1. iar la clădiri industriale prevederea lifturilor este determinată de procesele tehnologice. parterul (primul nivel) şi numărul de etaje.a) sau de tip terasă (Fig.) cu peste patru etaje se prevăd şi lifturi.1. rezervoare. a) Elementele structurale formează. sau în cazul clădirilor cu mansardă. în multe situaţii aceste spaţii se dezvoltă numai pe o anumită porţiune a parterului şi atunci pe porţiunea rămasă se prevede un etaj parţial care se numeşte mezanin (notat cu M). părţile principale sunt aceleaşi: infrastructura (formată din fundaţii) şi suprastructura (care este chiar construcţia propriuzisă). 7 . atât infrastructura cât şi suprastructura.2. în funcţie de modul de rezolvare constructivă a acoperişului. rolul lor fiind hotărâtor în realizarea spaţiilor corespunzătoare (estetic şi igienic) pentru desfăşurarea proceselor funcţionale sau tehnologice. b). pentru buna funcţionare a clădirilor sunt necesare Instalaţiile de apă. Numerotarea nivelurilor se face de jos în sus astfel: P + n în cazul clădirilor fără subsol. elemente nestructurale. 1. P şi n desemnând subsolul. 1. 1. La unele clădiri etajate se prevăd la parter spaţii mari care necesită înălţimi mai mari decât ale nivelului curent (de exemplu holul). structura de rezistenţă a clădirii. O parte din elemente alcătuiesc structura de rezistenţă a clădirii (numite elemente de rezistenţi sau structurale). iar ultimul . Notaţiile S. Elementele componente ale clădirilor întreaga clădire. 1. estacade etc).1 .2. de asemenea.bşi 1. climatizare etc. In cazul clădirilor pe terenuri în pantă cota ±0. 1. în cazul existenţei subsolurilor.00 se poate fixa la nivelul unde se realizează accesul principal în clădire sau la cel mai jos nivel cu procese funcţionale specifice clădirii respective (de exemplu camere de locuit). a) sau planşeul terasă (Fig. Acoperişul este elementul realizat la partea superioară a clădirilor.2).2). încălzire. sunt pereţi exteriori (sau de închidere). care se consideră parterul clădirii. este formată din elemente de construcţie. ventilare. administrative etc. în funcţie de poziţia sa concretă în structură. La clădiri civile (de locuit. (vezi anexe) respectiv S + P + n în cazul clădirilor cu subsol. De asemenea.1. în cazul construcţiilor care nu adăpostesc procese funcţionale sau tehnologice (poduri. 1. fiind cu pod (Fig. Prin îmbinări se asigură legăturile dintre elementele structurale şi conlucrarea acestora în cadrul structurii. o altă parte nu contribuie la realizarea structurii de rezistenţă (numite elemente nestructurale). electrice. Fiecare element structural preia încărcările ce-i revin.

grinzile. Astfel. încărcările orizontale (produse de vânt.l . stâlpii. f) cadru cu un nivel 8 (Fig. care pot fi etajate (Fig. b) placă. 1. e) cadru etajat.3.b). e) sau cu un singur nivel (Fig. Stâlpii sunt elemente liniare verticale (uneori înclinaţi) acţionaţi de încărcări verticale centrice sau excentrice Fig.c). în mod obişnuit. 1. Fundaţiile sunt elemente care preiau încărcările de la elementele structurale verticale şi le transmit terenului de fundare. Grinzile sunt elemente orizontale (uneori uşor înclinate) de formă liniară (lungimea este mare în comparaţie cu dimensiunile secţiunii transversale).3. Elemente structurale: a) grindă. acţionate de încărcări verticale de obicei perpendiculare pe planul median al plăcii (Fig. plăcile şi grinzile pot fi elemente independente însă.încărcările verticale (sau gravitaţionale) sunt preluate de elementele structurale orizontale şi transmise elementelor verticale care.1.3.5. a) Plăcile sunt elemente orizontale (uneori uşor înclinate) de formă plană (grosimea este mică în comparaţie cu celelalte două dimensiuni).f). obişnuit perpendiculare pe axa mediană a grinzii (fig. Cadrele se dispun după ambele direcţii şi împreună cu elementele de rezistenţă ale planşeelor formează structura de rezistenţă a clădirii (structură în cadre). seism sau datorate instalaţiilor tehnologice) sunt preluate iniţial în mod preponderent de planşee şt apoi transmise elementelor structurale verticale. la rândul lor. urmând ca prin intermediul fundaţiilor să fie descărcate pe terenul de fundare. Din categoria elementelor structurale fac parte fundaţiile.3. plăcile. acestea se îmbină între ele şi formează elemente structurale complexe. 1. le transmit fundaţilor şi acestea mai departe terenului de fundare. diafragmele. scările. c) stâlp. acţionate de încărcări verticale. stâlpii şi grinzile formează cadre (în acest caz grinzile se numesc rigle). Stâlpii. . 1. cablurile pentru acoperişuri sau poduri suspendate etc. arcele.3. d) diafragmă.

6). b) cu două articulaţii.5) . Grinzile cu zăbrele. Ansamblul diafragmelor unei clădiri. d) trapezoidală. Arce: a) cu trei articulaţii. 1.5. fiind utilizate la structuri de acoperişuri. 1. Grinzi cu zăbrele: a) dreptunghiulară. 9 Fig. c) dublu încastrat.3.Diafragmele reprezintă elemente plane verticale (uneori înclinate) acţionate de încărcări situate în planul lor median (Fig.4.. 1. d) cu tirant Cablurile sunt elemente liniare flexibile (nu preiau decât eforturi de întindere) utilizate pentru realizarea acoperişurilor cu deschideri foarte mari (de ordinul zecilor de metri) sau a podurilor suspendate (Fig.l. solidarizate cu elementele de rezistenţă ale planşeelor.d). c) triangulará Arcele sunt elemente curbe utilizate pentru anumite construcţii cu deschideri mari. . .1. formează structura de rezistenţă a clădirii (structură cu diafragme).4). (numite şi ferme) sunt elemente structurale alcătuite din elemente liniare (bare) prinse articulat în noduri (Fig. caracterizate în general prin deschideri mai mari decât grinzile obişnuite.1. Fig. b. (fig.

însă deosebit de important la realizarea conlucrării şi stabilităţii generale a structurii. 1. Fig. izolare. respectiv compartimentarea în ansamblu în cazul când elementele structurale verticale sunt stâlpi. Elementele nestructurale de închidere (sau pereţi cu rol exclusiv de închidere) sunt destinaţi delimitării spaţiului construit faţă de mediul exterior.6. care au un rol secundar la preluarea încărcărilor. Reţea reticulară planară în unele cazuri se prevăd elemente suplimentare care măresc rigiditatea elementelor structurale (elemente de rigidizare) sau asigură conlucrarea şi stabilitatea elementelor structurale (contravânturi. c) acoperiş suspendat Scările sunt elemente structurale cu forme diferite în funcţie de forma în plan şi rezolvarea constructivă. Instalaţii interioare de canalizare au rolul de a colecta apele uzate menajere. Elementele de instalaţii sunt necesare pentru exploatarea normală a clădirilor. împotriva umidităţii 22 (precipitaţii atmosferice sau apă subterană din teren).Fig. însă deosebit de importante pentru asigurarea circulaţiei şi mai ales a evacuării rapide şi sigure a persoanelor în caz de pericol (de exemplu incendiu). a pătrunderii aerului rece etc. placajele. tâmplăria etc.este conducta de racord dintre instalaţia interioară şi reţeaua exterioară (conducta publică sau de serviciu) sau sursele proprii ale consumatorului respectiv. în conformitate cu specificul proceselor funcţionale sau tehnologice. Elementele de izolare şi etanşare asigură protecţia clădirii împotriva transferului de căldură. Elementele de izolare şi etanşare se prevăd în alcătuirea constructivă a anvelopei clădirii şi în rosturi (spaţiile libere care rămân la îmbinări). industriale sau meteorice (pluviale) şi de a le evacua prin intermediul căminelor de racord. Reţele exterioare de canalizare constituie partea din sistemul de canalizare care cuprinde canalele şi construcţiile anexe având rolul de a colecta şi transporta apele uzate şi meteorice de la căminele de racord ale canalizării interioare a clădirilor până la emisar. în funcţie de natura şi complexitatea proceselor tehnologice.1. Elementele de compartimentare (sau pereţi de compartimentare) au rolul de a delimita pe orizontală spaţiul construit în mod suplimentar faţă de compartimentarea realizată prin pereţii structurali. elemente de legătură). elementele nestructurale pot fi: de compartimentare. 10 . lambriurile. pardoselile. precum şi elementele de instalaţii.7). închidere.7. tapetele. vopsitoriile. Sunt categorii de instalaţii necesare în toate tipurile de clădiri civile (de exemplu pentru apă şi încălzire) precum şi instalaţii specifice folosite la clădiri mai importante (de ventilare şi condiţionare a aerului). a transmiterii zgomotului. Aceste elemente trebuie să fie cât mai uşoare deoarece greutatea lor proprie este preluată de elementele de rezistenţă ale planşeelor şi apoi transmisă elementelor structurale verticale. elementele de finisaj asigură întreţinerea uşoară şi igienică a clădirilor. In funcţie de rolul funcţional. cu o contribuţie mai puţin importantă în ansamblul structurii de rezistentă. Aceste elemente trebuie să fie cât mai uşoare deoarece greutatea lor proprie este preluată de rigle sau console scurte realizate pe conturul clădirilor. etanşare şi finisaj. Elementele de finisaj cele mai importante sunt: tencuielile. Instalaţii interioare de alimentare cu apă Branşamentul . având un rol foarte important la realizarea estetici interiorului şi exteriorului clădirii. Reţelele reticulare sunt structuri formate din bare articulate în noduri care în ansamblu formează o structură spaţială (cupolă geodezică) sau o structură spaţială planară (Fig. Totodată. Structuri suspendate: a) schema unui cablu. zugrăvelile. 1. Elementele de finisaj creează aspectul final al elementelor de construcţii (structurale şi nestructurale) şi a întregii clădiri. b) Elementele nestructurale au rolul de a realiza confortul adecvat în spaţiile construite. b) pod suspendat. fiind însă necesare şi pentru elemente interioare (pereţi de compartimentare sau planşee) în special pentru izolarea împotriva zgomotelor (izolare fonică) sau izolare termică faţă de încăperi mai reci. La clădiri industriale şi agrozootehnice există o mare diversitate de instalaţii.

izolare termică. etanşeitate etc. .în mod frecvent unele elemente de construcţie îndeplinesc simultan mai multe roluri: de rezistenţă. Acestea au o alcătuire complexă. cum este cazul pereţilor exteriori sau planşeelor. izolarea termică sau fonică. fiind formate din segmente distincte care asigura rezistenţa. etanşeitatea etc.

3. remize. răsadniţe. expoziţii sau sport. cultura.20 m) sau nevizitabile. acestea se clasifică în trei grupe de clădiri: civile. Subsolul tehnic este de obicei parţial.pereţi la parter. 1. Construcţiile inginereşti Construcţiile inginereşti cuprind o serie de construcţii specifice din diverse domenii. piste. precum şi clădirile auxiliare producţiei (magazii de cereale.3. Clasificarea construcţiilor Cea mai largă clasificare a construcţiilor are la bază criteriul destinaţiei. cămine. astfel de clădiri fiind dotate şi cu spaţii anexe de dimensiuni relativ reduse. sănătate. cu compartimentări şi dotări în funcţie de specificul activităţii umane pentru care este destinată clădirea respectivă. fiecare fiind realizat din fundaţii. fabrici de nutreţuri. spaţii de mărime medie (şcoli. .fundaţii. decantoare. In aceste condiţii se poate un subsol general (sub toată clădirea). circulaţiile etc. instalaţiile. Capitolul 2 INFRASTRUCTURA CLĂDIRILOR: SUBSOLURI.2 m pentru conductele principale din care se prevăd canale transversale pentru conducte ramificate vizitabile (cu înălţimea de 1 -1. turnuri de răcire etc. 3 . ateliere etc). industriale si agrozootehnice.80 .1). Clădirile agrozootehnice sunt destinate proceselor de producţie din sectorul zootehnic (adăposturi pentru animale şi păsări) şi agrovegetal (sere. Dimensiunile spaţiilor şi încăperilor sunt determinate de particularităţile proceselor tehnologice şi industriale şi de modul de organizare a fluxului tehnologic (care reprezintă succesiunea strictă a proceselor tehnologice). Unele din aceste procese funcţionale necesită spaţii relativ reduse. căi ferate. spaţiul construit sub cota zero. 5 umplutură 12 . 2 . Subsol tehnic parţial (a) şi general (b): 1 . cum sunt sălile de spectacol. 2. termocentrale. HIDROIZOLATII 2.planşeu peste subsol. 4 .1.pentru producerea energiei electrice: hidrocentrale. a spaţiilor de lucru. alimentaţie publică etc. FUNDAŢII. magazinele universale etc. hale. Subsoluri Subsolurile reprezintă. 2. comerţ. canale etc. pereţi şi planşee. turnuri pentru paraşutism etc. grădiniţe) sau spaţii mari ce urmează să adăpostească procese funcţionale cu un mare număr de oameni. poduri. Clădirile Clădirile sunt construcţii cu spaţii construite închise complet sau parţial în raport cu mediul înconjurător. deosebindu-se două grupe mari: clădiri şi construcţii inginereşti 1. Se poate realiza ca subsol tehnic sau subsol general (Fig.pentru comunicaţii: drumuri. amfiteatrele. Fig. Având în vedere că sunt necesare multe canale pentru o clădire. Pe baza activităţii desfăşurate în clădiri. ateliere etc.1. Clădirile civile sunt destinate unei game foarte largi de procese funcţionale.pereţi de subsol. . corpurile de cazare la spitale. clădirile administrative pentru birouri etc). sport. turnuri pentru antene etc.pentru sport: trambuline pentru schi. rezultă o investitie relativ ridicată pentru realizarea lor. Clădirile industriale au ca destinaţie adăpostirea diverselor procese tehnologice din toate ramurile industriei.construcţii hidrotehnice: baraje. castele de apă. având în vedere tipul şi mărimea utilajelor. fiind utilizat numai pentru amplasarea şi vizitarea conductelor pentru instalaţii.) dar şi o serie de clădiri anexe (în special pentru depozitare). . cum sunt: . garaje. însă cu avantaje certe în ceea ce priveşte verificarea şi întreţinerea instalaţiilor şi folosirea subsolului pentru scopuri funcţionale (spaţiu pentru depozitare). hoteluri.construcţii inginereşti industriale: coşuri de fum. învăţământ. In general se realizează sub forma unui coridor central circulabil în lungul clădirii cu înălţimea utilă de 1. cu o oarecare creştere a investiţiei. silozuri. rezervoare.1. centrale nucleare etc. cele mai importante fiind: locuire.3. . tunele. silozuri de nutreţuri.2. platforme. situat parţial sau total sub cota terenului amenajat. fabrici. Din categoria clădirilor industriale fac parte clădirile de producţie (uzine. administraţie. clădiri pentru vinificaţie etc).1. cum sunt clădirile de locuit (locuinţe.

2. pamant stabilizat. 9 . marimea incarcarilor.pereţi la parter. 10 . fiind necesare la toate tipurile de constructii.zid de sprijin. 2 . trebuie sa fie cel putin cu adancimea de inghet si situatia in teren bun pentru fundare. realizate in terenuri normale. modul de lucru (la preluarea eforturilor). acestea se continuă în pereţii de subsol a căror rigiditate si capacitate portantă trebuie să fie cel puţin egale cu cele de la parter. iar fundatiile indirecte se folosesc in cazuri deosebite. panta terenului. etc. printre care: adancimea de fundare. atunci iluminarea naturala şi aerisirea se pot realiza prin curţi de lumină (Fig. In cazul structurilor în cadre stâlpii se continuă până la fundaţii. caracteristicile terenului de fundare. Se recomandă ca grosimea minimă a pereţilor de subsol portanţi sau autoportanţi din beton monolit să fie de 30 cm. capabil sa preia incarcarile transmise de fundatii. cum sunt: tipul structurilor de rezistenta. Adancimea de fundare reprezinta adancimea de la nivelul terenului amenajat la partea inferioara a fundatiei. ciclopian. 8 .planşeu peste subsol. care asigura transmiterea incarcarilor la teren. fiind necesare la toate tipurile de constructii.umplutură Indiferent de tipul structurii. etc. 1 -fundaţii.b) sau prin alte sisteme.2. Pereţii exteriori ai subsolului. Alegerea tipului de fundatii Fundatiile sunt elemente structurale care preiau toate actiunile de la structura de rezistenta si le transmit terenului de fundare. Fundatiile de suprafata se clasifica astfel: . material.2.parapet. 3 . 13 . Iluminarea naturală a subsolurilor: a) directă. b) prin curte de lumină. respectiv de 20 cm pentru pereţii interiori Fundatii Fundatiile sunt elemente structurale care preiau toate actiunile de la structura de rezistenta si le transmit terenului de fundare. In cazul structurilor cu diafragme. Alegerea tipului de fundatie este determinata de o serie de factori. 2. cota ±0.pereţi de subsol.2). Clasificarea fundatiilor Clasificarea fundatiilor se poate face dupa mai multe criterii.pardoseală. forma constructiva. piatra naturala sau artificiala. se realizează între stâlpi în aşa fel ca faţa exterioară a peretelui să fie în acelaşi plan cu latura exterioară a stâlpilor. 2. subsolul se prevede pe contur cu pereţi din beton monolit sau chiar din panouri mari prefabricate. armat). panta terenului. pentru pereţii exteriori. Adancimea de fundare reprezinta adancimea de la nivelul terenului amenajat la partea inferioara a fundatiei. caracteristicile terenului de fundare. trebuie sa fie cel putin cu adancimea de inghet si situatia in teren bun pentru fundare. din beton monolit. 6 . capabil sa preia incarcarile transmise de fundatii. panouri prefabricate) sau din beton monolit.Iluminarea naturală a subsolurilor se poate realiza prin ferestre cu înălţimi reduse. Dacă subsolul este îngropat total în teren. Fundatiile directe sunt fundatii obisnuite. etc.curte de lumină. 7 . Alegerea tipului de fundatie este determinata de o serie de factori. 4 trotuar.dupa material: din beton (simplu. marimea incarcarilor. care asigura transmiterea incarcarilor la teren. Dupa adancimea de fundare sunt fundatii directe (de mica adancime sau de suprafata) si fundatii indirecte (de adancime mare).00 fiind fixată la o anumită înălţime faţă de trotuar (Fig. 5 . Fig. iar pereţii interiori ai subsolului pot fi din materiale uşoare (zidărie pe muchie sau pe lat. poziţia acestora fiind determinată din considerente funcţionale. cand incarcarile sunt mari si terenul bun de fundare este situat la adancime mare. etc. cum sunt: tipul structurilor de rezistenta.

indiferent de modul de realizare a fundaţiei. Fundaţii rigide continue: a.00 se poate realiza retras. Fig. continue (sub pereti sau diafragme).dupa forma constructiva: izolate (sub stalpi). 7 . elastice. Fundaţii directe 2. c): b) Fundaţii continue elastice. 6 protecţia hidroizolaţiei. armăturile longitudinale având rol de montaj. se determină prin calcul şi se dispun la partea inferioară pe direcţia transversală. în mod frecvent.hidroizolaţie verticală. 6 .3. In cazul clădirilor fără subsol fundaţiile se pot realiza cu aceeaşi lăţime până la cota ±0. se dispun pe considerente constructive. mai rar din zidărie de piatră naturală sau artificială.3.b. 3 .fundaţii.2.2. 2 . 9 . 10 -pardoseli pe sol. inelare. d .3. în funcţie de mărimea încărcărilor şi caracteristicile mecanice ale terenului de fundare (Fig.cu talpă prismatică şi evazată la pereţi exteriori. însă pentru a micşora . fiind prevăzute în special la clădiri având mai mult de 5 niveluri cu structura din diafragme din beton monolit sau panouri mari.protecţia hidroizolaţiei.3 a) sau se poate prevedea un element cu lăţimea mai redusă între nivelul terenului şi cota ±0. Se realizează din beton armat. Se executa în mod frecvent din beton simplu. 11 . Fig. a) Fundaţii continue rigide. 3 . porţiunea de deasupra terenului. Fundaţii continue Fundaţiile continue se prevăd sub pereţi portanţi şi autoportanţi (diafragme) din zidărie sau beton.pereţi la parter. 4 . .2. cu talpă şi cuzinet şi cu descărcări pe reazeme izolate.3. 2. 2. care preiau eforturile de întindere. pe retele de grinzi.pardoseală pe planşeu. c .umplutură. a pereţilor exteriori se numeşte soclu.4). la acelaşi nivel sau în exterior în raport cu soclul.soclu.b).pereţi de subsol. b .2. în secţiune transversală talpa fundaţiei este prismatică cu evazări sau cu supraînălţare şi evazări.beton simplu.armătură de rezistenţă. c. 7 . l .4 Fundaţii elastice continue: a.dupa pozitia fata de nivelul apelor subterane: deasupra (executate in uscat) si sub nivelul apei freatice Fundatiile de adancime pot fi: pe piloti.armături verticale în diafragmă.planşeu peste subsol.adâncimea fundaţiei Fundaţiile se numesc rigide pentru că sunt nearmate. pe un strat de beton simplu cu grosimea de 5-10 cm (cu rol de egalizare).cu talpă evazată şi supraînălţare: 1 .00 (Fig. Această condiţie se exprimă prin relaţia (vezi Fig.umplutură 14 . 2 . 4 .1. 8 -trotuar.dupa tehnologia de executie: monolite si prefabricate . 5 . Se utilizează în cazul structurilor cu pereţi din zidărie sau beton la clădiri cu puţine niveluri.la clădiri fără subsol.armătură de repartiţie. etc. Peretele exterior de la cota ±0.2.3 se prezintă câteva exemple de fundaţii rigide continue pentru clădiri fără subsol şi cu subsol.hidroizolaţie verticală. eforturile unitare de întindere (pentru a putea fi preluate de betonul simplu sau zidărie) este necesar ca raportul dintre lăţime şi înălţime să fie mai mare decât o valoare minimă necesară.2. circulare. pe chesoane sau pe coloane. Armăturile de rezistenţă. 2. b . Ele se dispun sub pereţii portanţi şi autoportanţi. Pot fi rigide.3. radier general. 5 . D f .la clădiri cu subsol. până la cota ±0. In figura 2.00.dupa modul de lucru: fundatii rigide (cele din beton simplu sau zidarie) si elastice (cele din beton armat) .00 numit soclu (Fig.

a) se adoptă în cazul unor încărcări relativ mici.umplutură.2.5 Fundaţii continue cu centură (cuzinet) din beton armat: a .4.20-0. 4 . 2 . grinda având rol de soclu. Pentru asigurarea rigidităţii necesare şi repartizarea uniformă a presiunilor pe teren.centură din beton armat. Legătura fundaţiilor cu pereţii se asigură prin continuitatea tuturor armăturilor verticale în fundaţii şi asigurarea lungimii necesare pentru ancorare. -Ti Fig. se impune înălţimea minimă astfel ca raportul Hf/Bf.cu talpă simplă.armătură de rezistenţă. Fig.25 (în funcţie de clasa betonului şi presiunea maximă pe teren). 4 . înălţimea fundaţiei trebuie să fie cel puţin de 30 cm şi multiplu de 5 cm. Nu se recomandă la terenuri cu tasări inegale şi în zone cu grad de seismicitate ridicat. pe care reazemă (Fig.Aceste fundaţii se prevăd în special la structurile cu diafragma din beton armat monolit.fundaţie continuă. 5 . 2.trotuar. In acest caz fundaţia este formată dintr-o talpa continuă din beton simplu şi un cuzinet continuu (sau centură) din beton armat (fig. Se utilizează la clădiri fără subsol.armături în diafragme d) Fundaţii continue cu descărcări pe reazeme izolate.5). 5 . să fie cel puţin 0. 2.Fundaţia cu talpă dreptunghiulară (Fig. c) Fundaţii continue cu talpă şi cuzinet.armătură pentru ancorarea centurii (dacă este necesară). 2. 2. 6 -pardoseală. Sunt formate din grinzi din beton armat care preiau greutatea pereţilor şi o transmit unor fundaţii izolate (blocuri din beton simplu). b .perete. Sunt avantajoase din punct de vedere economic în cazul când terenul bun de fundare este la adâncimi de peste 2 m. 3 . 3 .cu talpă în trepte: 1 . 7 -strat din beton simplu 15 . Totodată. 2 reazeme (fundaţii) izolate.6 Fundaţie continuă cu descărcări pe reazeme izolate: 1 .talpă continuă din beton simplu.6).

numărul maxim de trepte fiind 3. Sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu şi un cuzinet din beton armat (Fig. Pe lângă armarea obişnuită cu bare dispuse la partea inferioară sub fomiă de plasă. înălţimea minimă fiind de 40 cm.b). Dacă rezultă înălţimi mari. blocul se poate executa în trepte.evazată. 7 . La partea inferioară se armează cu armături dispuse pe ambele direcţii. în ansamblu. c) Fundaţii prefabricate de tip pahar. ale grosimii minime sub stâlp. respectând condiţia (2. asigurându-se lungimea necesară pentru ancorare.25-0.7. b) Fundaţii izolate cu bloc si cuzinet. 1 . 6 . intervenind şi condiţii suplimentare referitoare la dimensiunile minime ale pereţilor paharului.bloc din beton simplu. 3 cuzinet din beton armat. ca şi în cazul fundaţiilor monolite.2. Armarea cuzinetului se realizează cu bare dispuse pe ambele direcţii sub formă de plasă. 1 mortar de ciment.35 şi înălţime de cel puţin 30 cm. şi cel puţin 20 cm.armături în stâlpi a) Fundaţiile cu talpă din beton armat se realizează sub formă prismatică când suprafaţa fundaţiei este sub 1 m2 (Fig. 2.cu talpă simplă şi evazafă. 2 . Dacă între cuzinet şi bloc apar eforturi de întindere. 5 . c). Fundaţii izolate Fundaţiile izolate se utilizează în cazul stâlpilor din beton.stâlpi.3) pe ambele direcţii.7. Armăturile verticale din stâlp se continuă în cuzinet. Se realizează din beton armat sub formă prismatică sau evazată (Fig. în cazul fundaţiei cu talpă teşită înălţimea minimă (H) va fi de 1/2-1/3 din Hf. 2 .7 Fundaţii izolate sub stâlpi: a. b . Lf > B. 4 .2. sub formă de plasă. b . Se realizează din beton. c .3.monolitizare cu beton.armătură de rezistenţă. Toate armăturile verticale se continuă în fundaţie. înălţimea minimă a unei trepte este de 30 cm. a) sau cu talpă teşită când suprafaţa este mai mare de 1 m2 (Flg. 4 .2. cu bloc şi cuzinet sau prefabricate de tip pahar.3) şi în acest caz.2.2.7. 2. Sub fundaţie se prevede un strat de beton simplu cu rol de egalizare în grosime de 5-10 cm. dimensiunile fundaţiilor pahar trebuie să respecte condiţiile constructive necesare pentru asigurarea rigidităţii. Fig 2. asigurăndu-se lungimea necesară de ancorare. Fig. 3 .beton simplu de egalizare .cu bloc şi cuzinet.talpă din beton armat. metal sau lemn.ancorarea cuzinetului.8). este necesară armarea pereţilor fundaţiei pentru preluarea momentului încovoietor de la baza stâlpului.stâlpi. ale spaţiului dintre stâlp şi pereţii fundaţiei. Dimensiunile blocului trebuie să respecte condiţia (2.2.) la valori de 0.8 Fundaţii prefabricate de tip pahar: a . acestea vor fi preluate de armăturile care asigură ancorarea cuzinetului. pot fi cu talpă. zidărie.simplă. Condiţia de rigiditate a fundaţiei se realizează prin impunerea raportului minim dintre înălţime (H f) şi lungime (L. în aşa fel încât să se asigure încastrarea stâlpului în fundaţie.

b .plăcuţe de rigidizare - 2.şuruburi de ancorare. Fig.2. b). 4 .10 Fundaţii pe reţele de grinzi.9. a . b). 2. 2. care se prinde de fundaţie cu ajutorul şuruburilor. Reţeaua este formată din grinzi de beton armat monolit. Pentru asigurarea rigidităţii necesare a grinzilor reţelei.stâlpi marginali. se realizează fundaţii pe reţele de grinzi (Fig. 17 .cuzinet din beton armat. 5 .10).stâlp metalic. care conduc la fundaţii izolate cu suprafeţe mari sau cu pericol de tasări inegale.grinzi longitudinale şi transversale.comiere.2.2.profile U. 1 . 4 .grinzi cu vute: 1 . 3 .grinzi cu secţiunea constată. stâlpii fiind amplasaţi la intersecţia grinzilor. 2. 9 .d) Fundaţii izolate sub stâlpii metalici.2. Fundaţii izolate sub stâlpi metalici: a.9.10. 2 . 5 . a) sau cu bloc din beton simplu şi cuzinet din beton armat (Fig. înălţimea acestora trebuie să respecte condiţia constructivă: Creşterea rigidităţii şi capacităţii portante a grinzilor se poate face şi Prin prevederea de vute (Fig.3. 8 mortar de egalizare. dispuse pe ambele direcţii. 6 . Fig.variante constructive. 2 .bloc din beton simplu.perete exterior la subsol. Fundaţii pe reţele de grinzi In cazul unor terenuri de fundare mai slabe. Placa de bază se rigidizează cu ajutorul unor plăcuţe triunghiulare sudate de stâlp şi placă sau cu profile metalice sudate de stâlpi şi placa de bază.9. Se proiectează sub formă de bloc simplu (Fig. b . 7 placă metalică. având în vedere că încărcările sunt presiunile pe teren considerate ca reacţiune a terenului asupra grinzilor. 3 . Stâlpul metalic este prevăzut cu o placă metalică de bază cu dimensiunile în plan mai mari decât ale secţiunii orizontale prin stâlp.3. cu aceeaşi înălţime.axe stâlpi interiori Grinzile reţelei sunt grinzi continue fiind armate cu armături longitudinale de rezistenţă dispuse la partea superioară în câmpuri şi la partea inferioară pe reazeme (în dreptul stâlpilor).

2.2. Piloţii monoliţi se realizează prin betonarea unui foraj în care s-a introdus armătura sub formă de carcasă. Pe măsura .stâlpi la subsol Radierul poate fi alcătuit dintr-o placă plană cu grosime mare (care poate depăşi 1 m) (Fig. prefabricaţi sau monoliţi.2. care trec prin straturile superioare de pământ neconsistente şi incapabile să suporte încărcările date de construcţie. Piloţii sunt elemente liniare din beton armat. cadre.cu grinzi. Fundaţii pe radier general Radierul general este format dintr-o placă din beton armat monolit prevăzută sub toată construcţia. 1 . 2. Fundaţii indirecte Fundaţiile indirecte (de adâncime) se adoptă cu scopul de a transmite încărcările la terenul bun de fundare situat la adâncime mare (uneori la peste 20-30 m). placa poate fi prevăzută cu vute. a) Fundaţiile pe piloţi.perete exterior la subsol. în cazul radierelor cu grinzi . După introducerea în teren. care se introduc în teren prin diverse metode. precum şi în cazurile în care există apă subterană la adâncimi relativ mici.11 Fundaţii sub formă de radier general: a . Fig. Benoto. 5 . Wolfholtz.perete sau stâlpi la parter. chesoane şi coloane. a) sau din placă cu grinzi (Fig. 3 4 . Soluţia cu radier general poate fi aplicată In cazul structurilor cu diafragme. Soluţia constructivă cu radier general se adoptă în cazurile unor încărcări mari şi terenuri de fundare mai slabe.piloţi. Chesoanele pentru fundaţii sunt elemente din beton prefabricat cu dimensiuni mari sub formă de cutii care pătrund în teren prin săparea şi evacuarea pământului din interiorul lor.11. b . Fig.radier.4. care împreună cu radierul general şi planşeul peste subsol formează aşa-numita cuvă. b) Fundaţii pe chesoane. Pe contur se prevăd pereţii de subsol din beton monolit.tară grinzi. Pe radier reazemă toate elementele structurale verticale şi acesta le transmite terenului de fundare. Simplex etc).11. la fel şi grinzile în cazul structurilor în cadre cu subsol flexibil.12 Fundaţii de piloţi: 1 . 3 . pe care se execută construcţia (Fig. Tubul poate fi nerecuperabil sau recuperabil (procedeele Franki.2. vibrare şi vibropercuţie sau înşurubare şi subspălare cu jet de apă sub presiune. 4 .radier.2.teren bun de fundare Piloţii prefabricaţi se introduc în teren prin batere.3. 2 . Din această categorie fac parte fundaţiile pe piloţi.4.12). Forarea se poate executa fără tub metalic sau cu tub metalic de protecţie.2. numită radier. mixte sau tubulare.grinzi. b). 2. 2 . ansamblul de piloţi se leagă la partea superioară cu o placă groasă din beton armat monolit. 2.

când se admit porţiuni izolate de umezeală fără apariţia picăturilor de apă. având rolul de a împiedica contactul elementelor de construcţie subterane cu umiditatea din teren. De aceea se recomandă ca umplutura din jurul clădirii să fie realizată din pământuri argiloase şi compacte. 2. existenţa altor construcţii în apropiere etc. introduse în teren prin vibrare sau forare-excavare şi apoi umplute cu beton armat. Cele închise se folosesc în cazul săpăturilor sub nivelul apei.5 m) şi puţuri-coloane (cu diametre de 3-6 m). şi pentru a le preîntâmpina elementele da construcţie se protejează prin izolaţii hidrofuge.împotriva apelor subterane fără presiune hidrostatica. când se admit numai pete izolate de umezeală pe o suprafaţă totală de max. mucegai. rezistenţa la fisurare a elementului suport. a) Categoria de umezire admisibilă a pardoselilor sau pereţilor interiori ai încăperilor: .2 mm. Coloanele pentru fundaţii sunt elemente de formă tubulară de diametru mare. la nivelul terenului se adaugă noi chesoane. .3.umed. Hidroizolatii 2. 1% din suprafaţa elementelor interioare. Chesoanele pot fi deschise sau închise. c) Fundaţii pe coloane. planşeelor etc. . .2 la 0. de etanşare. apreciată după valoarea limită de calcul a deschiderii fisurilor: . Tipuri de hidroizolaţii Izolaţiile hidrofuge se pot clasifica după mai multe criterii. având rolul de a împiedica pătrunderea apei în elementele de construcţie prin capilaritate. eforturi tangenţiale.ud. nivel care este coborât cu ajutorul aerului comprimat pentru a se putea executa săpăturile în interiorul chesonului. în funcţie de diametru sunt piloţi-coloane (diametru de 0. Hidroizolaţiile se aplică în cazurile în care sunt mai avantajoase decât alte procedee de protecţie. după poziţia (orizontală sau verticală) a hidroizolaţiei etc. realizându-se astfel o coloană verticală. compoziţia apelor etc). fundaţiilor. forma construcţiei. ca drenarea. din beton armat sau metal. fiind minimă în cazul terenurilor uscate (cu pânza freatică la mare adâncime) şi fără posibilităţi de acumulare în umplutură. impermeabilizarea. în vecinătatea pereţilor de subsol se poate acumula apă din infiltraţii sau precipitaţii cu presiune hidrostatică. pe o suprafaţă de max. 2. Coloanele se introduc în teren până la adâncimi de 40 m.5 mm. posibilităţi de stagnare şi acumulare în zone de umplutură a apelor provenite din infiltraţii sau precipitaţii. .6-2. condiţiile hidrologice şi geologice ale amplasamentului etc. b) Rezistenţa la fisurare a elementului suport. care să îndepărteze apa din jurul clădirii. d) Alţi factori: acţiunea temperaturii şi solicitărilor mecanice asupra hidroizolaţiei (presiuni.2. . Pentru o construcţie sunt necesare mai multe coloane. In cazul terenurilor cu apă subterană.cu deschiderea fisurilor de la 0. c) Condiţiile hidrologice şi geologice ale amplasamentului construcţiei (nivelul maxim al apelor freatice. cum sunt categoria de umezire admisibilă. Pe măsura pătrunderii în teren se înnădesc cu ajutorul flanşelor sau sudurii şi în final se realizează radiere din beton armat la partea superioară a coloanelor.împotriva umidităţii naturale a pământului. vibraţii). o zonă de saturaţie deasupra acestui nivel şi zona cu umiditatea naturală a terenului (de la zona de saturaţie până la suprafaţă). 20% din suprafaţa totală a pereţilor (nu se admit picături pe tavan). care trebuie să fie executate cu deosebită atenţie astfel încât să nu fie necesare reparaţii ulterioare (deosebit de dificile) pe durata de exploatare normată a construcţiei.6-1 m).înaintării în teren. La alegerea tipului şi structurii hidroizolaţiei se au în vedere o serie de factori.cu deschiderea fisurilor de la 0. ridicarea nivelului pardoselii etc. care îndepărtează apele din precipitaţii. acestea se caracterizează prin nivelul maxim al apei subterane. 20% din suprafaţa elementelor interioare. hidroizolaţiile pot fi: . 19 . cu grosime redusă. la partea superioară realizându-se radierul din beton armat monolit. după materialele folosite.1 mm.cu deschiderea fisurilor până la 0.1 la 0.3. care se executa pe suprafaţa pereţilor de subsol.1. astfel: în raport cu sursa de umiditate şi modul de acţiune al apei. precum şi prevederea unui trotuar pe întreg perimetrul clădirii cu lăţimea minimă de 50 cm. Acţiunea apei este cu atât mai puternică cu cât are presiunea mai mare. Condiţii generale Acţiunea apei asupra elementelor de construcţie conduce la efecte nedorite: igrasie. Izolaţiile hidrofuge sunt lucrări ascunse. coloane propriu-zise (cu diametre de 1.3. când se admit porţiuni izolate de umezeală cu apariţia picăturilor de apă pe o suprafaţă de max. a) După sursa de umiditate şi modul de acţiune al apei asupra elementelor de construcţie.uscat. degradări ale materialelor etc.

proiectat. care se aleg în funcţie de tipul clădirii şi elementului. nivelul apelor fiind deasupra elementelor protejate cu hidroizolaţii.perete.4.din foi metalice (plumb. în general.13 şi 2. bituminoase cu foi metalice etc.5-3 cm.. Alegerea hidroizolaţiei Hidroizolaţiile din foi metalice. care sunt cele mai bune şi mai scumpe.din mortare şi tencuieli cu permeabilitatea cât mai redusă.umplutură.trotuar. precum şi prin straturi mai groase din beton în cazul apelor cu presiune hidrostatică. precum şi de a împiedica desprinderea acesteia de pe stratul suport. împâslitură sau ţesătură din fibre de sticlă bitumate dispuse între straturi de bitum. care sunt plastice. dar care fisurează în cazul unor solicitări bruşte sau alternante. 10 . dar care sunt foarte scumpe.strat nisip sau balast.soclu. realizate din soluţii de bitum în benzină. 11 .împotriva apelor subterane cu presiune hidrostatică. precum şi de tipul hidroizolaţiei. în cazul elementelor de beton se realizează prin umplerea golurilor cu mortar de ciment şi drişcuirea acestuia.2.3. Se realizează diferenţiat în funcţie de elementul care se izolează.3. In cazul când nu se poate asigura la exterior spaţiul de lucru datorită unor construcţii adiacente. hidroizolaţiile trebuie să fie alcătuite. din trei straturi: suportul. în cazul pereţilor de subsol se execută dinspre exterior.din straturi multiple de carton şi pânză bitumate. 2 .strat suport pentru pardoseală. adaptându-se la deformaţiile lente ale stratului suport. conform tipului de hidroizolaţie. din zidărie de cărămidă plină pe muchie sau pe lat zidită cu mortar de ciment (la hidroizolaţii verticale). se utilizează în cazuri izolate pentru construcţii deosebit de importante. Se poate realiza din mortar de ciment cu grosimea de 4-5 cm (în unele cazuri este pe plasă de rabiţ). 2. care sunt elastice şi rezistente la deformaţiile şi fisurarea stratului suport.3.14) Fig. . In principiu. bine drişcuită. la soclurile exterioare.la încăperi uscate.tencuială impermeabilă.pardoseală. de poziţia acestuia (orizontală.cordon de bitum Hidroizolaţia orizontală de sub pereţi (la cota zero) se prevede pe toată grosimea peretelui la o înălţime de min. precum şi la pereţii şi pardoselile încăperilor de la subsoluri (Fig. 3 . Stratul de protecţie are rolul de a preveni eventualele deteriorări (perforări. . Hidroizolaţii contra umidităţii pământului şi a apelor fără presiune hidrostatică Se prevăd sub pereţii clădirilor (la cota zero). Se racordează cu hidroizolaţia verticală a soclului (plăci prefabricate. Pentru construcţiile obişnuite se utilizează hidroizolaţii bituminoase şi tencuieli impermeabile. masticuri de bitum sau suspensii de bitum filerizate. b .din straturi multiple de mastic bituminos cu grosimea totală de 1 -2 cm. 30 cm de la cota trotuarului. categoria de umezire şi stabilitatea la fisurare a elementului. tencuială impermeabilă) la nivelul trotuarului prin intermediul unui cordon de bitum. forfecare etc. alcătuită din două straturi de carton bitumat sau împâslitură bitumată lipită cu două straturi de bitum sau mastic din bitum.la încăperi ude: 1 fundaţie. al hidroizolaţiei la interior. Stratul hidroizolant se realizează din materiale impermeabile. aluminiu). 2. se poate adopta sistemul de execuţie. Hidroizolaţia verticală a soclului se racordează cu 20 . la încăperi ude (băi.3. iar în cazul elementelor din zidărie se realizează din tencuială din mortar de ciment cu grosimea de 1. înclinată). 8 . oţel. cu o comportare foarte bună. Alcătuirea de principiu a hidroizolaţiilor Pentru a corespunde exigenţelor impuse. cu precizarea că la construcţii pentru instalaţii electrice ( de ex. .13 Hidroizolaţii de clădiri fără subsol: a . 12 . b) După materialele folosite şi tehnologia de execuţie se disting următoarele tipuri de hidroizolaţii: .5. Stratul suport asigură o suprafaţă plană care permite aplicarea fără pericol de întrerupere (perforare. . 7 .vopsele şi pelicule bituminoase. 2. în spaţiul rezultat din săpătură.strat filtrant din pietriş.mixte. 13 .strat de beton simplu rectificat. striviri. 9 . sub pardoselile încăperilor situate pe sol.) a hidroizolaţiei. 5 . Au elasticitate redusă şi se deteriorează odată cu fisurarea stratului suport. Numărul straturilor din foi bitumate se stabileşte în funcţie de presiunea apei şi categoria de fisurare. . 4 . 2. verticală. Sunt hidroizolaţii care fisurează odată cu fisurarea stratului suport sau la solicitări mecanice mari. cum sunt hidroizolaţiile bituminoase aplicate pe tencuieli impermeabile. forfecări) ale hidroizolaţiei. hidroizolaţia propriu-zisă şi protecţia hidroizolaţiei.hidroizolaţie orizontală. care sunt elastice (foi din oţel şi aluminiu) sau plastice (foi de plumb). 6 . spălătorii). pentru transformatoare) se prevede un strat în plus din pânză sau ţesătură bitumată. . hidroizolaţiile se dispun la partea exterioara a construcţiilor.

radiere. care asigură o legătură între peretele structural şi soclul cel puţin la fel de rezistentă ca un rost orizontal curent al zidăriei. 2. 9 . 2. 13 . b . 7 .umplutură.radier general.hidroizolaţie orizonată.start de beton.cordon de bitum.împotriva apelor cu presiune hidrostatica: 1 – perete de subsol.14. 3 . peste acest nivel se poate prevedea o hidroizolaţie contra apelor fără presiune hidrostatică.15 Hidroizolaţie contra apelor cu presiune hidrostatică la construcţii cu radier general: 1 . 2 .nivel maxim al apei subterane Hidroizolaţia verticală a pereţilor de subsol se va racorda in exterior.protecţia hidroizolaţiei.pardoseală. Modul de dispunere al hidroizolaţiei se prezintă în figurile 2.hidroizolaţie verticală.13.protecţia hidroizolaţiei. 5 .hidroizolaţia orizontală de sub pardoseală în cazul clădirilor fără subsol. a) Fig. 12 . NMAS . 8 . 6 -strat filtrant din pietriş: 7. a şi 2.3.beton simplu rectificat. Şi în cazul pereţilor structurali din zidâne se recomandă ca hidroizolaţia orizontală de sub perete (la cota zero) să fie rigidă. 4 .şapă de protecţie din mortar de ciment. 1 1 .14 Hidroizolaţii la clădiri cu subsol: a.15 Fig. 3. Hidroizolaţii contra apelor cu presiune Se prevăd la elementele de construcţie aflate sub nivelul maxim al apelor subterane (pereţi. 2.împotriva înmânaţii terenului şi a apelor fară presiune hidrostatică.hidroizolaţii. 14 . 2 perete exterior la subsol. 10 -tencuiala impermeabilă.strat din beton simplu. în mod obişnuit se renunţă la hidroizolaţia orizontală de sub pardoseală. 10 .cordon de bitum. straturi de carton sau pânză bitumată se stabileşte în funcţie de presiunea apei se ridică pe pereţi cu cel puţin 30 cm deasupra nivelului maxim al apelor subterane. cu rol de rupere a capilarităţii (Fig. având in \edere existenţa armăturilor verticale care nu permit realizarea unor hidroizolaţii cu foi bitumate. 6 . In cazul clădirilor cu structura din beton armat monolit. 21 . 8 .fundaţie. 9 . 11 .plăci prefabricate.rectificare cu mortar din ciment. din mortar de ciment cu adaosuri pentru impermeabilizare. 2.14 şi 2.trotuar.tencuială sau plăci impermeabile. prevăzând un strat filtrant din pietriş. a cărui număr de. cu hidroizolaţia orizontală de la nivelul fundaţiei. Hidroizolaţia. 5 . hidroizolaţiile orizontale ale pereţilor (de la nivelul fundaţiei şi de la cota zero) se vor realiza din mortar impermeabil.planşeu peste subsol. 4 . pardoseli). verticală şi orizontală.6.

8 . Pereţii exteriori au rolul de închidere a spaţiului.perete de umplutură: 1 .direcţia de rezemare a fâşiilor. Ei reazemă pe planşee sau grinzi. Pereţii portanţi şi autoportanţi. 7 . 9 .riglă. 6 . greutatea lor proprie şi încărcări orizontale (din vânt sau seism) şi prin intermediul fundaţiilor le transmit terenului. 3 . p .1 pereţii autoportanţi preiau integral încărcările orizontale de pe direcţia transversală a clădirii.fâşii prefabricate pentru planşeu. între stâlpi şi rigle (Fig. pereţii autoportanţi se mai numesc pereţi contravântuire. în timp ce noţiunea de diafragmă are un conţinut mai restrâns. 2 . 3. Pereţii autoportanţi preiau încărcări orizontale (din vânt sau seism) şi verticale numai din greutatea lor proprie (nu preiau încărcări de la planşee) şi prin intermediul fundaţiilor le transmit terenului.greutatea proprie a pereţilor pe un nivel.stâlp. care preiau greutatea lor proprie şi o transmit elementelor verticale de rezistenţă (pereţi portanţi sau stâlpi). Se constată că noţiunea de perete este generală. Ei nu sunt destinaţi rezemării planşeeior.1. G .fundaţii.b). pereţii pot să fie şi elemente structurale ce fac parte din structura de rezistenţă a clădirii. ea cuprinde atât pereţii structurali cât st cei nestructurali (care nu fac parte din structura de rezistenţă). Definiţia. Tipuri de pereţi: a. separând mediul exterior de cel interior.1. Pereţii de umplutură sunt pereţi ce reazemă pe rigle de cadre.pereţi autoportanţi. 22 .presiunea fundaţiei asupra terenului Având în vedere rolul lor.porţiune din plan orizontal. desemnând numai pereţii structurali. iar pereţii interiori au rolul de compartimentare pe orizontală a spaţiului construit. p . urmărind realizarea rigidităţii necesare pentru structura de rezistenţă. In cazul clădirii din figura 3. se prezintă o-porţiune din planul unei clădiri cu planşeele din fâşii prefabricata ce reazemă pe pereţii longitudinali.efortul axial de la nivelele superioare. Pereţii portanţi preiau încărcări gravitaţionale (verticale) de la planşee.încărcări de la planşee. iar cei transversali sunt autoportanţi. în figura 3. fiind amplasaţi în planul cadrului.pereţi purtaţi.Capitolul 3 PEREŢI 3. având rolul de realizare a rigidităţii de ansamblu a clădirii şi de preluare a încărcărilor orizontale. clasificarea şi rolul pereţilor Pereţii sunt elemente plane (uneori curbe) verticale care au rolul funcţional de realizare şi delimitare pe orizontală a unităţilor şi subunităţilor funcţionale din clădiri. b . în acest caz pereţii longitudinali sunt pereţi portanţi. Fig. 5 .1. Pe lângă rolul funcţional de închidere şi delimitare a spaţiului construit. N . se mai numesc diafragme Pereţii purtaţi nu fac parte din structura de rezistenţă a clădirii.pereţi portanţi.1.perete de umplutură. 3. 4 . Poziţia pereţilor autoportanţi se stabileşte în funcţie de modul de realizare şi rezemarea planşeeior. care sunt pereţi structurali. Pereţii structurali se mai numesc diafragme. deosebindu -se astfel pereţi exteriori şi interiori.

materiale plastice). Astfel. elemente prefabricate. pereţii exteriori 23 23 . După materialul folosit şi tehnologia de execuţie. Condiţiile tehnice (sau exigenţele) pentru pereţi decurg din rolul lor funcţional şi structural. din punct de vedere funcţional. lemn sau alte materiale (sticlă. pereţii pot fi din zidărie. beton monolit.După rolul funcţional se deosebesc pereţi purtaţi interiori (cu rol de compartimentare interioară) şi pereţi purtaţi exteriori (cu rol de închidere).

Pereţi din pietre artificiale Pietrele artificiale se realizează din argila arsă (cărămizi şi blocuri ceramice). pietrele naturale utilizate pentru pereţi sunt poroase. Pereţi din zidărie Zidăria reprezintă un element de construcţie realizat din pietre dispuse după anumite reguli şi legate cu mortar. să asigure în acelaşi timp iluminarea naturală a încăperilor. adică rosturile verticale nu sunt continue pe înălţimea zidăriei. capacitate de izolare termică bună (mai ales în cazul blocurilor şi plăcilor 24 . depărtându-se părţile pământoase.2. zgomotelor etc. c.2. c. Exigenţele pentru pereţii interiori sunt mai reduse. Se utilizează la fundaţii. Pereţi din pietre naturale In . piatră-mozaic şi piatră de talie (Fig. din zidărie ciclopiană sau mixtă. estetice şi economice. lucrată. e .a). 3. Faţa văzută a pietrelor este de formă poligonală. g . i . b .2. Totodată. 3. La zidăria cu mortar se recomandă ca cel puţin la fiecare 2 m înălţime să se introducă unul sau două rânduri din pietre regulate (alese) (Fig.2.2.b). h -molon.din piatră mozaic. calcare cochilifere. Fig. Pereţii din zidărie din pietre artificiale prezintă unele avantaje. La pereţii de umplutură sau cu încărcări reduse. de compartimentare al spaţiului interior. Pietrele cioplite.3.3. precipitaţiilor. vântului. cioplită. cum sunt: nu necesita cofraje şi utilaje de capacitate ridicată. 3. Moloanele şi piatră-mozaic se prelucrează pe faţa văzută şi 3-7 cm în adâncime. Grosimea pereţilor va fi în general de cel puţin 60 cm pentru piatra brută spartă neregulat şi bolovani de rău şi 50 cm pentru piatra brută stratificată. având în vedere rolul lor limitat.din piatră brută. de forme neregulate sau cioplite uşor pentru a se putea aşeza mai bine în zidărie. tufuri calcaroase etc). fiind cioplită grosier.2. Zidăria din piatră brută este alcătuită din pietre de carieră sau bolovani de râu. mecanice (în cazul pereţilor structurali). beton cu agregate uşoare (blocuri mici cu goluri verticale) sau din BCA (blocuri şi placi).. Uneori nu se întrebuinţează mortarul (zidărie uscată).3.2 Pereţi din piatră naturală: a . a reducerii greutăţii pereţilor şi a unei izolaţii termice mai bune.2. moloanele şi pietrele-mozaic se dispun cu faţa cioplită sau prelucrată pe faţa văzută a zidului (pe restul grosimii folosindu-se pietre brute de completare) iar pietrele de talie se dispun pe toată grosimea zidului. d piatră cioplită cu rosturi orizontale (c) şi zidărie modernă (d).h). Pietrele utilizate pentru zidărie pot fi naturale sau artificiale. pereţi de subsol etc. iar piatra de talie se prelucrează complet pe cel puţin patru feţe. c.2. Toate tipurile de zidării din piatră naturală se realizează cu rosturile verticale ţesute. d).3.din piatră brută poligonală. 3. Zidăria din piatră lucrată se execută din pietre de carieră cu feţele prelucrate regulat (Fig.. 3. cu muchiile cât mai regulate (Fig.1. în vederea prelucrării şi transportării lor mai uşoare. trebuie să corespundă exigenţelor (cerinţelor) capitale (durabilitate şi rezistenţă la foc). se pot realiza următoarele tipuri de zidării: din piatră brută. După forma şi dimensiunile pietrelor şi după modul lor de aşezare în zidărie. au un consum redus de oţel. ziduri de sprijin.2.general.. Se recomandă ca pietrele să fie astfel aşezate ca într-un punct să nu se întâlnească mai mult de 3 rosturi Zidăria din piatră cioplită este formată din pietre de carieră la care faţa văzută are forma dreptunghiulară. şi f). dar cu o capacitate de izolare termică mai bună (de ex. Se poate utiliza zidărie uşoară (fără mortar) pentru unele zidării de sprijin sau la fundaţiile şi soclul clădirilor de lemn.h). se vor întrebuinţa pietre cu rezistenţe mecanice reduse.trebuie să asigure protecţia împotriva frigului.din moloane. f .3. unde este nevoie de o buna izolare termică..piatră cioplită. După modul de prelucrare există moloane (Fig.2.piatră de talie Zidăria din piatră brută poligonală (opus incertum) se execută numai cu pietre de carieră (Fig. moi sau crăpate.

3. respectiv de 30 cm (grosimea actuală 30 cm) dacă se folosesc cărămizi eficiente sau blocuri din beton uşor (Fig.rosturile orizontale să fie plane şi cu grosimea constantă (considerată de 1 2 mm). 3. La clădirile obişnuite cu pereţi portanţi din zidărie (care au max. c. respectiv izolarea termică în cazul pereţilor exteriori. rezistenţa şi stabilitatea pereţilor.perete. P + 4E). deschidere.fâşie. grosimea necesară fiind în funcţie de rolul pereţilor. mai mică în comparaţie cu cerinţele actuale. Prezintă dezavantajul unui consum ridicat de manoperă. Fig. După modul de realizare pereţii din zidărie pot fi: din zidărie simplă. în figura 3. Aceşti pereţi asigură. c). pentru planşee monolite r = 0 (rezultând o grosime necesară a peretelui de 10-20 cm).66-0. Rezemarea fâşiilor de planşeu pe pereţi din zidărie: 1 . toleranţe. iar la planşee prefabricate r = 8 cm (rezultând o grosime de 18-28 cm).75 m2K/W. zidărie mixtă. In felul acesta se evită formarea stâlpişorilor independenţi şi se asigură conlucrarea pietrelor. 3 . 1 . 2 .rost monolitizat a) Pereţii din zidărie simplă se realizează cu un singur tip de pietre. egală cu lungimea sau lăţimea pietrelor folosite (Fig. La realizarea zidăriei trebuie respectate următoarele reguli: . zidărie armată şi zidărie complexă.4.3 prezintă modul de determinare a grosimii necesare din condiţia de rezemare a panourilor (sau fâşiilor prefabricate) de planşeu: d = 2a + r Adâncimea de rezemare (a) depinde de mărimea încăperilor. Pentru un perete portant interior. b. izolarea fonică. In general. ca un element omogen. . fiind de 5-10 cm.3.interior.4. pereţii structurali interiori se realizează cu grosimea de fabricaţie de 25 cm. 25 25 .rosturile verticale (considerate cu grosimea de 10 mm) trebuie să fie ţesute (în mod obişnuit la un rând). în cazul pereţilor portanţi grosimea trebuie să asigure rezemarea planşeelor. b. Pereţi structurali din zidărie simplă: a .a).din BCA). sistemul constructiv al planşeului. în mod simplificat. peretele fiind considerat în calcule. o rezistenţă la transfer termic de 0.5 cm dacă se folosesc cărămizi pline (o cărămidă şi jumătate).perete. Realizarea unor pereţi exteriori din zidărie simplă care să asigure rezistenţa necesară la transfer termic ar necesita grosimi foarte mari şi neeconomice. 2 .4.3.exteriori din cărămidă plină (b) şi eficientă (c).3. Fig. o capacitate portantă mai redusă în comparaţie cu alte tipuri de pereţi şi o comportare mal slabă la acţiuni seismice. împreună cu tencuiala. grosimea pereţilor exteriori este determinată din condiţia de izolare termică. Astfel.tencuială Pereţii exteriori se realizează cu grosimea de fabricaţie de 37. adică unui rost vertical dintr-un rând curent să-i corespundă un plin în rândul următor.

cu strat de aer şi strat termoizolant.5. două niveluri (P + 1) Fig. b. Se admit pereţi structurali din BCA numai la clădiri cu max.3.strat portant. c .în două straturi. 5 .5). Staturile de izolare termică sunt nestructurale. 3. 3. 3. ei fiind formaţi dintr-un strat portant din zidărie plină sau cu goluri.6. dispuse la exterior (Fig. o b c Fig. Pereţi exteriori din zidărie din blocuri de BCA b) Pereţii din zidărie mixtă reprezintă o rezolvare constructivă eficientă. Pereţi exteriori din zidărie mixtă: a . fiind realizate din materiale cât mai uşoare. 6 . pereţii din BCA sunt nestructurali. 4 . 7 . care asigură preluarea încărcărilor şi unul sau două straturi de izolare termică. care permit realizarea rezistenţei termice necesare pentru grosimi de 30-40 cm (Fig.6). în funcţie de calitatea blocurilor şi zona climatică.strat de aer neventilat. 1 .O soluţie eficientă o reprezintă pereţii exteriori din blocuri din beton celular autoclavizat (BCA). 2 blocuri din BCA.strat termoizolant. 3 .tencuială exterioară.tencuială interioară. în general. 26 26 .agrafe de legătură.

care reprezintă o punte termică cu suprafaţa mărită. Atât centurile cât şi buiandrugii reprezintă. se prezintă un perete din zidărie simplă şi corectarea punţilor termice cu zidărie. în cazul pereţilor exteriori.fâşie orizontală din BCA. vată minerală) cu grosime redusă (5 cm). 5 centură-buiandrug. Corectarea punţilor termice la pereţi stratificaţi: a . deşeuri poroase etc) sau plăci termoizolante din vată minerală sau betoane cu agregate foarte uşoare.pereţi. Punţi termice la pereţii din zidărie In cazul pereţilor din zidărie se realizează o serie de elemente componente ale pereţilor.6) sau din fâşii din BCA dispuse vertical sau orizontal. c) Pereţii din zidărie armata sunt formaţi din zidărie cu armături orizontale dispuse in rosturile orizontale la o anumită distanţă pe verticală. b. cu diverse roluri. iar buiandrugii şi centurile se prevăd numai pe grosimea stratului portant.variante constructive pentru buiandrug. în dreptul centurii-buiandrug se prevede o fâşie din BCA dispusă orizontal. metal. micşorarea riscului de condens şi creşterea gradului de confort. 3 . atunci se realizează un singur element pe porţiunea golului (centură-buiandrug).centură. Corectarea punţilor termice cu materiale termoizolante este deosebit de importantă pentru micşorarea pierderilor de căldură. 2 . dar mai ales a unui strat intermediar din materiale termoizolante (3.consolă continuă.gol de fereastră 27 . 4 . Ele asigură rezemarea planşeelor. iar în dreptul consolei se prevede o fâşie orizontală din material eficient din punct de vedere al izolării termice (polistiren.2. având astfel un rol esenţial la realizarea structurii spaţiale şi rigidităţii de ansamblu a clădirii.gol pentru fereastră Fig. rigidizarea în plan orizontal a planşeelor din elemente prefabricate şi conlucrarea pereţilor. 3. 6 . 3. cu scopul de a mări capacitatea portanta a zidăriei şi a îmbunătăţi comportarea la solicitări dinamice.zidărie pentru corectarea punţii termice. Centurile sunt elemente liniare orizontale din beton armat prevăzute în dreptul planşeelor pe toţi pereţii structurali (portanţi şi autoportanţi). Fig. 3 . b.8 se prezintă un perete din zidărie mixtă la care stratul exterior reazemă la fiecare nivel pe console continue din beton armat. lemn sau zidărie (sub formă de arce) prevăzute peste golurile de uşi şi ferestre.c) se măreşte rezistenţa la transfer termic a pereţilor. 1 . în figura 3. 2 centură. d) Zidăria complexă rezultă. Dacă distanţa dintre buiandrug şi centură este mică. e . zone cu rezistenţă mică la transfer termic. b . cele mai importante fiind centurile şi buiandrugii. 9 . 4 .3. Prin prevederea unui strat de aer neventilat.7 Punţi termice la pereţi din zidărie: a. dar s-a folosit mult în trecut astfel peretele exterior din zidărie simplă nu asigură rezistenţa necesară la transfer termic. c .Cea mai simplă soluţie rezultă prin prevederea.centură-buiandrug. In figura 3. a unui strat din blocuri sau plăci din BCA (Fig. 6 . 1 .. astfel încât reducerea lăţimii consolei să fie minimă şi să nu afecteze rezemarea şi stabilitatea stratului termoizolant. prin înglobarea unor stâlpişori din beton armat pentru mărirea capacităţii portante în cazul solicitărilor seismice.polistiren. 3.7.variante de centură.6. Buiandrugii sunt elemente din beton armat (monolit sau prefabricat). 5 . d.strat din zidărie. 3.în dreptul centurii.buiandrug.8.strat din blocuri din BCA.8 planşeu (monolit sau prefabricat). la exterior. formând punţi termice.deasupra ferestrei. având rolul de a prelua încărcările ce revin în dreptul golurilor. 7 . Stratul intermediar se poate realiza din materiale în vrac ( zgură. Soluţia este depăşită. sau din armături verticale dispuse la interior (în rosturi verticale continue) sau la exterior.

4 .barieră de vapori Pereţii exteriori se realizează în două sau trei straturi. Din punct de vedere al comportării higrotermice. Fig.Execuţia pereţilor exteriori din trei straturi este mai dificilă din punct de vedere tehnologic şi necesită bariere de vapori.interiori. d). 1 .3.tencuială exterioară permeabilă la vapori.betonul are o rezistenţă termică foarte redusă (un perete cu grosimea de 15 cm realizează sub 10% din Ro ceea ce necesită practic.strat termoizolant. cat şi a celor de comportare higrotermică.gol de fereastră.fâşie din polistiren.c.strat termoizolant. prin finisaje utilizându-se tencuieli subţiri. 28 .3.strat de protecţie din beton armat. ca şi la pereţi din zidărie mixtă (Fig.Structura în două straturi. 3 . .tencuială exterioară. 7 .tehnologia de execuţie pune probleme în perioadele reci ale anului. fiind utilizaţi la clădiri cu multe niveluri.3. din punct de vedere al execuţiei. nec. . 3. stratul termoizolant se poate realiza după execuţia stratului portant din fâşii de BCA dispuse vertical pe console exterioare continue. 3. indiferent dacă stratul portant este amplasat spre interior sau spre exterior (Fig. 5 .9). 3 . Fig. respectiv de 15-18 cm în cazul betonului uşor din granulit. dacă este amplasat în zona caldă a peretelui. datorită atât avantajelor de execuţie.9.la turnare rezultă suprafeţe relativ netede.strat portant din beton armat. Dintre dezavantaje se pot menţiona: .au o foarte bună conlucrare.deasupra ferestrei. stratul poros amplasat la exterior favorizează permeabilitatea vaporilor în zona rece a peretelui şi micşorează riscul de condens. 3. . Este însă necesar ca tencuiala exterioară să aibă compactitatea redusă.10). ceea ce favorizează regimul termic.3.consolă continuă. . . 2 . în execuţie.9 Pereţi din beton monolit: a-d . e . . 6 .10 Corectarea punţilor termice la pereţi exteriori din beton monolit: a . Se menţionează că dispunerea spre interior a stratului portant este mai avantajoasă având în vedere inerţia termică mare a betonului. Pereţi din beton monolit Pereţii din beton monolit sunt pereţi structurali portanţi sau autoportanţi (diafragme).exteriori.capacitate portantă mare. Astfel.tencuială interioară impermeabilă. 2 .între ferestre: 1 -strat din beton. Pentru clădiri cu 10-12 niveluri se prevăd pereţi interiori cu grosimea de 14-16 cm în căzut betonului greu. 4 . din care stratul portant la interior şi cel termoizolant la exterior este cea mai folosită.necesită un consum mare de ciment. oţel şi cofraje. stratul portant având grosimea de cel puţin 12 cm (Fig. Alcătuirea pereţilor Pereţii interiori se realizează dintr-un singur strat cu grosimea dedusă din calculul de rezistenţă şi cel puţin 12 cm (din condiţii tehnologice de realizare). asigurarea rezistenţei termice prin prevederea unui strat termoizolant.durabilitate mare.prin folosirea cofrajelor cu dimensiuni mari se realizează o productivitate bună. Au o serie de avantaje cum sunt: . 6 .planşeu (monolit sau prefabricat). 5 . b .

.

centurile si buiandrugii care pentru pereţii din zidărie au fost prezentate pe scurt în acest capitol.Datorită dezavantajelor. precum şi panouri mari din două şi trei straturi. b . . Alcătuirea panourilor Panourile pentru pereţii interiori (în special portanţi) se alcătuiesc dintr-un singur strat.23 Solbancuri şi glafuri: a. 3. Se realizează pe conturul exterior al golurilor (uneori pătrund şi pe grosimea peretelui) şi sunt formate din două elemente orizontale situate la partea de sus şi de jos (care este şi solbanc în acelaşi timp) a ferestrei. tâmplăriei şi a obiectelor tehnico-sanitare. cu rol de consolidare. Pereţi din elemente prefabricate Realizarea şi extinderea soluţiei de execuţie a pereţilor din elemente prefabricate este justificată prin creşterea productivităţii şi reducerea considerabilă a duratei de execuţie. fiind partea superioară a fundaţiilor la clădiri fără subsol. în cazul pereţilor din beton monolit centurile rezultă prin armarea pereţilor cu armături orizontale dispuse în dreptul planşeelor. respectiv porţiunea peretelui de subsol ce depăşeşte cota terenului la clădiri cu subsol (vezi Fig.perete din panouri mari. spaleţii se numesc montanţi.23).4.3.1.23) Fig.ancadramentul reprezintă elementele de evidenţiere a ferestrelor în faţadele clădirilor.soclul reprezintă porţiunea de perete exterior cuprinsă între. în cazul unor niveluri înalte la clădiri cu pereţi din zidărie (de ex. In panouri se vor prevedea la confecţionare găuri. Dintre aceste sisteme. . 1. necesare pentru trecerea şi fixarea conductelor de instalaţii. bucşe etc. 5 .1 şi 1. sistemul cu panouri mari prezintă şi unele dezavantaje ce decurg din realizarea îmbinărilor şi corectarea punţilor termice. 7 . teren şi cota zero. în general. .lăcrimarul solbancului . 6 . Se pot realiza din beton greu sau beton uşor din granulit.glaful reprezintă partea superioară a parapetului din interiorul ferestrei (Fig.2). dibluri. şanţuri.1 şi 1. panouri cu dimensiuni şi greutăţi medii (mărimea acestora fiind egală cu pereţii camerelor).3. Pe lângă avantajul execuţiei rapide a clădirilor.parapetul reprezintă porţiunea de perete exterior situată sub ferestre (vezi Fig. săli). în cazul diafragmelor. respectiv dintre două ferestre în cazul pereţilor exteriori. 1. . Elemente asociate pereţilor Exista o serie de elemente şi noţiuni asociate pereţilor. respectiv două plase pentru clădiri cu mai mult de P + 4) sau carcase întrepătrunse. utilizare au cunoscut-o sistemele cu panouri de mărimi şi greutăţi medii. 3. soluţia cu pereţii exteriori în trei straturi nu s-a extins. cum sunt: . mai uşor de procurat şi de folosit. încadrându-se în gabaritele stradale. 4. transport şi montaj.2-solbanc din zidărie şi prefabricate. pe înălţimea nivelului.solbancul reprezintă partea superioară a parapetului din exteriorul ferestrei (Fig.3. Buiandrugii la pereţii din beton monolit şi panouri mari se numesc.3. .solbanc fără element suplimentar. precum şi panouri cu dimensiuni şi greutăţi mari şi elemente spaţiale prefabricate egale cu mărimea camerelor de locuit. . c . cu grosimea de 14-16 cm. la paragraful. Totodată.3. se prevăd şi centuri intermediare. Tot pe contur sunt prevăzute praguri şi alveole necesare pentru preluarea eforturilor de lunecare. sau din patru elemente.spaletul este porţiunea plină dintre două goluri de uşi (la pereţi inferiori).6. 2. cea mai largă. Acestea vor fi alcătuite şi dispuse astfel încât să nu conducă la slăbiri importante ale panourilor. utilizând mijloace de transport şi ridicare (macarale) de capacităţi medii. rigle şi rezultă prin armarea corespunzătoare a zonelor dintre două goluri suprapuse. 3. în special a celor de execuţie.11). două orizontale şi doi montanţi laterali (Fig. iar în cazul pereţilor din panouri mari centurile rezultă prin armarea şi monolitizarea rosturilor orizontale.pereţi din zidărie. S-au analizat panouri cu dimensiuni reduse (mai mici decât pereţii încăperilor).glaf (din lemn şi din beton prefabricat). iar pe contur sunt prevăzute cu armături sub formă de mustăţi sau bucle necesare pentru realizarea monolitizării în îmbinări (Fig. 3 . 3.şorţ din tablă cu lăcrimar.2). Panourile se armează cu armături sub formă de plase (o plasă. dimensiunile panourilor permit transportul lor uşor prin oraşe. canale doze.24). datorită avantajelor de realizare. In acest sens primele preocupări pentru aplicarea sistemului au început înjurai anului 1950 prin realizarea de blocuri din zidărie şi apoi panouri mari din zidărie vibrată şi beton uşor în strat unic. necesară pentru rezemarea panourilor de planşeu şi preluarea încărcărilor.

27).26 perete din zidărie cu contraforţi Contraforţii se pot înlocui cu stâlpi din beton armat înglobaţi în zidărie.din elemente orizontale şi verticale . ventilarea (în afară de cea asigurată de fereastră) prin canele de ventilare este obligatorie.3.numai din elemente orizontale. 31 . 3. . b). c corp prefabricat pentru ventilaţii cu canal colector Aceste elemente se realizează din zidărie de cărămidă sau elemente prefabricate (Fig. mărire a capacităţii portante şi rezemare a grinzilor transversale de acoperiş (Fig.Fig.3. 3. având rolul de consolidare. atunci coşul face parte integrantă din perete. a).coşurile de fum şi canalele de ventilaţie sunt elemente dispuse pe verticală în scopul eliminării gazelor arse din sobe sau pentru ventilarea încăperilor fără ferestre.25). 3.coş de fum şi perete din cărămizi pline.contraforţii sunt elemente verticale realizate în cazul pereţilor din zidărie cu lungimi mari. coşul de fum se zideşte alături (fig.25. b .calcanul este un perete exterior fără goluri. 3.25 Coşuri de fum şi canale de ventilaţie: a .26). Pentru coşurile de fum se foloseşte numai cărămida plină şi dacă peretele este din acelaşi tip de cărămidă. b .frontonul este peretele de capăt al unui tronson de clădire. . b Fig. Fig. fară însă a-i micşora grosimea (Fig.24 Ancadramente: a . spre care nu se scurg apele de ploaie (Fig. . dacă este format din alt tip de cărămidă.25. 3. In cazul bucătăriilor cu gaze. 3.numai coşul de fum din cărămizi pline.

32 .

Ele sunt elemente structurale şi fac parte din structura de rezistenţă a clădirii. ceea ce asigură exploatarea normala a clădirii. Clasificare Planşeele sunt elemente de construcţie orizontale.1. în mod obişnuit la ultimul nivel (vezi Fig.ecran acustic dublu: 1 . . pe rigle de cadre. prin cuie.fâşii prefabricate cu bucle monolitizate. mecanice.element de rezistenţă. Acesta se poate realiza prin finisarea planşeului brut sau sub formă de tavan suspendat. şuruburi etc.după forma tavanului: plană. planşeele se clasifică în patru grupe notate cu litere a. 6 .3.1 . Din punct de vedere constructiv.1 Alcătuiri constructive de planşee: a . Rolul şi alcătuirea planşeelor. suport. planşeele trebuie să corespundă exigenţelor (capitale. care se impun în funcţie de importanţa clădirii. curbă.strat suport rigid După rigiditatea în plan orizontal. stâlpi).Fig. respectiv de realizare a conlucrării elementelor portante verticale sub acţiuni orizontale din vânt sau seism. protejate împotriva umidităţii şi înglobate în zidărie pe conturai vertical al golurilor. cornişa este un element sub formă de consolă ce depăşeşte perimetrul clădirii. beton sau materiale combinate.fonoizolaţie. fâşii cu goluri. planşeele sunt formate din două părţi distincte: elementele de rezistenţă (planşeul brut) şi pardoseala. planşeul de pod sau planşeul terasă şi planşeul peste subsol în cazul clădirilor cu subsol. având în general rolurile de egalizare. . iar în plan orizontal să fie o şaibă cat mai rigidă. 3 . Din punct de vedere structural. în funcţie de alcătuirea constructivă. planşeele au şi rol de rezistenţă. b . a tocurilor de uşi sau ferestre. Pe lângă rolul funcţional de compartimentare a clădirii pe verticală. .când pardoseala vibrează independent de planşeul brut. cu nervuri etc.planşee monolite sau prefabricate cu suprabetonare. numite şi planşee cu pardoseală flotantă (Fig. 4.şi 1.egalizare. 1.cu cea mai mică: a . estetice şi economice). Ca orice element de construcţie. fonoizolare. grupa a reprezentând planşeele cu cea mai mare rigiditate în plan orizontal şi grupa d . planşeele de la diversele niveluri ale clădirii se deplasează fără a-şi modifica forma (deplasare planparalelă). realizarea conlucrării elementelor portante verticale este posibilă dacă planşeele au o rigiditate corespunzătoare în planul lor (plan orizontal) astfel încât planşeul în ansamblu să nu se deformeze în plan orizontal sub acţiunea încărcărilor orizontale din vânt sau seism. fiind realizată. 3. Fig. . finisaj şi circulaţie.2). grinzi şi corpuri de umplutură fără suprabetonare.după tipul elementelor de rezistenţă: din plăci plane.a). în ceea ce priveşte al doilea aspect. metal. astfel: . c . Planşeul peste subsol şi planşeul terasa (sau de pod) au şi rolul de închidere a clădiri. b. având rolul funcţional de compartimentare a clădirii pe verticală.fâşii prefabricate fără bucle. 4 strat de uzură. condiţii de microclimat etc. In acest scop elementele de rezistenţă ale planşeului trebuie să aibă o rigiditate corespunzătoare la încovoiere astfel încât săgeţile maxime să fie în limita celor admisibile. b . Preluarea încărcărilor verticale (inclusiv greutatea lor proprie) se face de către elementele de rezistenţă ale planşeului.ecran acustic simplu. 1. panouri mari. d . cu scopul de mascare a grinzilor planşeului şi pentru a crea spaţii necesare pentru instalaţii (în special pentru ventilare şi climatizare). pe stâlpi. Partea inferioară a planşeului se numeşte tavan. Clasificarea planşeelor se poate face după mai multe criterii.1).27). în funcţie de poziţia lor.panouri sau semipanouri prefabricate monolitizate. pe grinzi.după sistemul de susţinere: pe pereţi portanţi (din zidărie sau beton). Pardoseala reprezintă elementele nestructurale ale planşeului. . fizice.1. 4. ghermelele sunt elementele din lemn de esenţă tare. aticul este porţiunea pereţilor exteriori ce se ridică deasupra planşeului terasă (vezi Fig. zidărie. 2 . Planşeul brut are rolul de preluare a încărcărilor verticale şi orizontale pe care te transmite elementelor portante verticale (pereţi portanţi. c şi d.27 Calcane şi timpane: 1 . Trebuie să aibă rigiditatea corespunzătoare pentru încărcări verticale. cu grinzi. grinzi şi corpuri de umplutură etc. 2 . planşeele trebuie analizate sub două aspecte: de preluare şi transmitere a încărcărilor gravitaţionale (verticale) la elementele portante verticale.după materialul utilizat: din lemn. prevăzute peste planşeul brut sub formă de straturi. Capitolul 4 PLANŞEE 4.calcane.timpane timpanul reprezintă un perete exterior delimitat de planurile acoperişului şi de ultimul planşeu (Fig.după modul de comportare la zgomot de impact: ecran acustic simplu şi dublu .finisajul tavanului. planşeele pot fi curente sau intermediare. 5 . servind pentru prinderea. In acest caz.

c.4. iar în cazul planşeelor cu deschideri şi încărcări mari este necesar să se prevadă elemente speciale de solidarizare a grinzilor (între ele) pe toată lăţimea planşeelor (măsură de conlucrare a grinzilor şi mărire a rigidităţii în plan orizontal). Planşee din lemn: a . 11 .pereţi autoportanţi în funcţie de importanţa clădirii.tencuială.cu grinzi aparente. 12 . 8 . peste podină se prevede un strat de finisaj. cuzineţi sau centuri din beton armat în cazul unor încărcări mai mari care pot să producă strivirea locală a zidăriei.2.1. Grinzile reazemă pe pereţi portanţi sau grinzi. d). 4. etc). trebuie ca aceasta să aibă grosimea de cel puţin 5 cm şi să fie armată constructiv. c. b. Grinzile din lemn. 6 . Planşeele de lemn se utilizează în prezent la construcţii de locuit sau de mică importanţă în mediu rural. La clădiri de mică importanţă planşeul brut poate să fie cel definitiv. Realizarea pe scară mai largă a planşeelor din elemente din lemn încleiat sau a celor mixte lemn-beton ar putea înlătura multe din neajunsurile planşeelor de lemn menţionate mai sus.pereţi portanţi. este necesară ancorarea grinzilor în pereţi.grinzi. d . elementele componente se pot proteja împotriva focului si putrezirii cu substanţe ignifuge şi antiseptice sau cu răşini sintetice adecvate.cu grinzi mascate.PIanşee din lemn ■ Planşeele din lemn au în prezent un domeniu limitat de utilizare ca urmare a dezavantajelor pe care le prezintă lemnul ca material de construcţie: rezistenţă redusă la foc şi la acţiunea microorganismelor.tavan din scânduri. iar tavanul poate să fie neted (cu scânduri aparente sau tencuit).podină. b. grinzile reazemă prin intermediul unor tălpi din dulapi de lemn de esenţă tare impregnate sau protejate cu două straturi de carton lipite cu bitum. vopsire cu bitum.3. 10 .şipci din lemn.Pentru a considera aportul suprabetonării în rigiditatea în plan orizontal a planşeului. iar pentru a împiedica flambajul grinzilor în planul planşeului (flambajul lateral) se prevăd legături transversale între grinzi realizate din tije filetate sau profile laminate de dimensiuni mici. 4. Planşeul brut este format din grinzi de lemn (sau produse superioare din lemn) şi podina de rezistenţă din dulapi (Fig. Pentru a li^seTlisigura durabilitatea.umplutură uşoară. d . Rezemarea pe pereţi de zidărie se face direct în cazul unor încărcări mici sau prin intermediul unor plăci metalice. în mod obligatoriu planşeele din lemn vor fi antiseptizate şi ignifugate. 9 . rigiditate redusă la încovoiere. Pentru asigurarea conlucrării grinzilor cu pereţii p e care reazemă şi realizarea conlucrării spaţiale a structurii. schimbând radical atât cutumele actuale privind această soluţie de planşee cât şi mărimea deschiderilor pe care le pot acoperi şi destinaţia clădirilor unde se pot utiliza.podină din scânduri. şi la unele construcţii cu caracter turistic tradiţional amplasate în zone montane. dispuse la distanta de 60-100 cm pe direcţia scurtă a încăperilor.parchet. 34 . respectiv cu grinzi aparente (Fig. 2 . c . Planşee metalice 4.2. confortul necesar şi aspectul încăperilor.). 7 . 1 .b.2. se impune solidarizarea grinzilor de pereţi cu ajutorul unor ancore metalice din oţel lat. De obicei se folosesc la clădiri cu pereţi din zidărie sau din lemn. în scopul măririi durabilităţii.2.porţiune din planul clădirii. Pentru asigurarea conlucrării planşeelor cu pereţii. şi uzură din duşumele sau parchet. De asemenea. 4. 3 . efectul de şaibă orizontală este foarte slab etc. 5 . Fig.strat de protecţie (carton bitumat. planşeul brut se poate completa cu umplutură (cu rol de izolare fonica sau termică). capetele grinzilor sunt protejate cu substanţe antiseptice şi izolate hidrofug cu bitum şi carton sau pânză bitumată. Planşee cu grinzi metalice si elemente de umplutură Grinzile metalice se dispun paralele pe direcţia scurtă a încăperilor la un interax de 1-3 m funcţie de încărcare şi tipul elementelor de umplutură.alcătuiri constructive. reazemă pe pereţi portanţi.duşumele. 4. 4 .3. Capetele grinzilor se montează în locaşuri prevăzute cu spaţii de aer de 3-4 cm pentru ventilare.

d). c).3.cu tablă striată şi beton monolit. 4. neechilibrate în prima şi ultima deschidere. deşeuri de betoane uşoare etc). Prin asigurarea conlucrării dintre grinzi şi placa de beton (cu mustăţi sudate pe grinzi) se realizează un planşeu din beton armat cu armătură rigidă. plăci prefabricate cu sau fără material de umplutură cu rol de izolare fonică sau termică (Fig.a) sau din beton simplu (Fig. c) se pot realiza la partea superioara sau inferioară a grinzilor. 4.în cazul soluţiilor mai vechi. d) reazemă pe talpa inferioară a grinzilor. g .5-2. Planşee cu grinzi metalice: a.4.e.3. grinzile se realizau din profile I laminate. profile U şi L completate la partea de jos pentru a permite rezemarea corpurilor de umplutură.cu plăci din beton armat monolit.4.cu plăci prefabricate şi umplutură. h .h). în cazul plăcilor turnate la partea inferioară a grinzilor se poate prevedea o izolare fonică şi termică cu materiale de umplutură (zgură.4. Grosimea bolţişoarelor este de 10-15 cm. Elementele de umplutură preiau încărcarea de pe porţiunile dintre grinzi şi o transmit grinzilor pe care reazemă.4. Distanţa dintre grinzi este mică (40-60 cm). tabla având rol de armătură întinsă. respectiv de 2. profile din şină de cale ferată sau grinzi compuse din platbande sau corniere asamblate cu nituri sau.3. f . f) se pot realiza din beton simplu.cu corpuri de umplutură Bolţişoarele din zidărie reazemă pe talpa inferioară a profilelor. Bolţişoarele din beton simplu monolit (Fig.3. Conlucrarea tablei cu betonul se poate realiza cu ajutorul unor piese metalice (plăcuţe din tablă) sudate pe tablă sau prin cute locale (mai mici) ale tablei ondulate.3. Plăcile prefabricate dintre grinzi (Fig. bolţişoarele se realizează cu grosimea de o cărămidă.3.3. tipul şi rezistenţa plăcilor.b. g). d .3. 4. argilă arsă sau ipsos. realizându-se astfel o placă continuă din beton armat.3. distanţa dintre grinzi fiind în funcţie de încărcare. a căror grosime şi armare se determină prin calcul. moloz. Fig.3.cu bolţişoare (din zidărie sau beton simplu).g) necesită asocierea cu un strat general de beton. e . b.3. c . Blocurile prefabricate de umplutură (Fig. care se dispun la distanţe de 1.. b. sudură. se preiau cu tiranţi din oţelbeton dispuşi la distanţe de 2-2.h) se pot realiza din beton uşor.cu două rânduri de plăci prefabricate.5 m).5 m. 4. beton armat.4.5-3. 4. Soluţiile de grinzi din profile laminate sau compuse sunt neeconomice datorită consumului mare de metal şi manoperă.4.5 m în cazul plăcilor din beton simplu (nearmat. De asemenea. planşeul se mai poate realiza prin prevederea unor panouri din tabla ondulată sau cutată si beton de egalizare (Fig.5-3 m sau chiar mai mult în cazul plăcilor din beton armat. 4.5 m. din plăci de beton armat (Fig. Plăcile din beton simplu sau armat (Fig. f) sau din corpuri ceramice (Fig. ipsos sau materiale ceramice. grosimea bolţişoarelor fiind de 1/2 cărămidă. a căror grosime este de 10-15 cm). care se dispun la distanţe de 2-2.0 m. Pentru distanţe mai mari între grinzi (2. care se dispun la distanţe de 1 -1.e. Tabla striată sau ondulată (Fig. împingerile orizontale. Se pot realiza din bolţişoare de zidărie (Fig. .3..

5.) şi ascensoare sau lifturi (pentru persoane şi pentru mărfuri). social-administrative. grinzi alăturate etc. se elimină cofrajele şi sunt necesare lucrări reduse de finisare pe şantier. panouri mari. a persoanelor în caz de pericol (de exemplu incendiu). cum este reducerea monolitismului structurii şi a rigidităţii de ansamblu a clădirii şi în funcţie de tipul de planşeu prefabricat se pot impune măsuri suplimentare de monolitizare (subcenturi. podeşte şi balustrade. 4. planşeele prefabricate sunt foarte folosite la toate tipurile de clădiri (de locuit. însă. cu precizarea că rampele şi podestele sunt.4 Grinzi metalice economice: a. Din aceste condiţii rezultă necesarul de scări. . Au însă şi unele neajunsuri. cu pante până la 15 ).5. Se recomandă ca numărul minim de trepte într-o rampă să fia 3 şi numărul maxim 18. Prin utilizarea lor se reduce manopera pe şantier. suprabetonări etc). se scurtează mult durata de execuţie. industriale etc). scările trebuie să asigure circulaţia normală şi evacuarea în caz de pericol fară a ţine seama de existenţa lifturilor. Din punct de vedere constructiv. amplasarea şi dimensionarea lor. Alcătuirea şi clasificarea scărilor Scările sunt elemente de construcţie care asigură circulaţia pe verticală între nivelurile clădirii în procesul de exploatare curentă a clădirii. şi elemente de rezistenţă ale scărilor (Fig.4. în goluri pentru scări rulante si puţuri pentru lifturi). Scările rulante şi ascensoarele sunt mijloace de circulaţie şi nu elemente de construcţie. Fig. înălţimea treptei se mai numeşte contratreaptă. planşeele prefabricate pot fi din fâşii prefabricate. grinzi prefabricate. Treptele se caracterizează prin dimensiunile geometrice: lăţime (b).1. însă necesită spaţii adecvate de amplasare a lor în clădire (obişnuit lângă scări. Forma în plan este dreaptă sau curbă. Pentru circulaţia pe verticală se mai folosesc planuri înclinate (în locuri foarte aglomerate. Marginile libere (canturile) rampei se numesc vanguri. Lungimea treptelor este egala cu lăţimea rampei.profile expandate. evacuarea.1) Rampa este elementul înclinat al scărilor. Planşee prefabricate din beton armat Datorita avantajelor pe care le prezintă din punct de vedere tehnico-economic şi mai ales a tehnologiei de execuţie. care sunt elemente cu rol funcţional. corpuri de umplutură. Sunt rampe cu două vanguri (rampele libere). scări rulante sau escalatoare (în locuri de circulaţie cu trafic intens magazine. b . având în vedere alcătuirea lor şi modul de funcţionare. cu un vang (o margine fiind alipită de perete) şi fără vanguri (rampe amplasate între doi pereţi). într-un timp minim. în acelaşi timp. dar la alte clădiri pot fi prevăzute şi pentru mai puţine niveluri. La noi în ţară lifturile se prevăd obligatoriu la clădiri de locuit având peste P + 4. metrouri etc. în toate cazurile. Scările sunt formate din rampe. fiind alcătuită dintr-un element de rezistenţă şi trepte. înălţime (h) şi lungime (1). c grindă cu zăbrele din oţel sudat pe tălpi Capitolul 5 SCĂRI 5.

podest intermediar.Fig. 103 . având rolul ca împreună cu scările principale să permită evacuarea rapidă în caz de incendiu). c) după forma în plan: scări cu rampe drepte. având rolul de siguranţă şi sprijin pentru circulaţie. Balustradele sunt elemente cu rol funcţional ce se prevăd pe marginile libere ale rampelor şi podestelor. scările se amplasează pe aceleaşi axe verticale ale clădirii. 3 . scări secundare (pentru acces în subsol sau în pod. Scări fără grinzi de podest: 1 . fiind prevăzute cu mâna-curentă (din lemn. 5. cu rampe curbe şi scări cu trepte(Fig. 5. la margine sau chiar în exteriorul clădiri. scări principale (asigură circulaţia normală în clădiri si evacuarea în caz de pericol). Dacă sunt amplasate pe marginile rampei se numesc grinzi-vang.rampe în anumite cazuri se prevăd grinzi înclinate pentru susţinerea rampei. 5. Casa scării La clădiri etajate. Alcătuirea scărilor: 1 . balustrada trebuie să preia încărcările ce apar în caz de aglomeraţii. putând fi. Sunt scări fără grinzi de podest la care rampa şi podestul reprezintă o placă frântă continuă (Fig.linia paşilor Linia pasului reprezintă proiecţia în plan orizontal a liniei de circulaţie normală pe trepte si este situată la 50-60 cm faţă de vangul interior. 6 . Fig. ceea ce face posibilă delimitarea casei scărilor prin pereţi continui pe verticală. De regulă se prevăd la marginea interioară a podestului. material plastic etc). 5. casa scării poate fi amplasată în interiorul clădirii. astfel: a) după poziţia în clădire: scări exterioare (care asigură accesul în clădire) şi scări interioare (care asigură circulaţia pe verticală). în acelaşi timp. Clasificarea scărilor se poate face după mai multe criterii.podest de nivel. pentru materiale sau diverse servicii) şi scări de incendiu (care se prevăd la clădiri publice sau industriale. Se reprezintă cu o săgeată la capăt care arată sensul de urcare.3) 5. grinda-podest servind şi pentru rezemarea rampei. în funcţie de poziţia sa în plan. şi scări secundare.rampă. care pe lângă rolul funcţional au si un rol arhitectonic deosebit). Sunt şi podeşte intermediare (între niveluri şi podeşte de nivel). 4 .2. Grinzile care servesc la rezemarea podestelor se numesc grinzi-podest. 2 .4. b) după destinaţie: scări monumentale (realizate pe unul sau două niveluri în holurile unor clădiri importante. fiind grinzi frânte. 5 -balustradă. Ele pot fi numai pe porţiunea rampei (reazemă pe grinzile-podest) sau se prelungesc şi sub podeşte (când nu avem grinzi de podest). care au o cotă de nivel intermediară între cele două niveluri. Deşi nu e element structural. Podestele sunt elemente orizontale care se dispun la capetele rampelor. Podestele intermediare permit şi schimbarea direcţiei rampelor şi prin întreruperea continuităţii rampelor constituie locuri de odihnă. 2 .1.2).grinzi de podest. din considerente funcţionale şi de rezistenţă.podest.

6. Acoperişuri cu suprafeţe plane înclinate: a.streaşină. zgomot. în figura 6.cupolă c) După mărimea pantei acoperişurile pot fi: . sunt caracterizate prin faptul că straturile componente se succed unul după altul.2). în funcţie de materialele utilizate ca învelitoare. Clasificarea acoperişurilor Acoperisurile sunt subansambluri constructive amplasate la partea superioara a cladirilor care impreuna cu peretii exteriori si unele elemente ale infrastructurii reprezinta elemente de inchidere ale cladirii. (Fig.4) . acoperişurile pot fi cu suprafeţe plane înclinate (numite ape sau versanti) rezolvate astfel încât să favorizeze scurgerea apelor meteorice (Fig. Realizarea casei scărilor implică şi unele probleme legate de rezistenta de ansamblu a clădirii. 6.plate ( de tip terasă). cum sunt: comportarea higrotermică. adică un spaţiu ventilat ce separă acoperişul în două părţi componente: partea de jos (în care este inclusă termoizolaţia) şi partea superioară (în care este inclusă învelitoarea). b . Acoperişurile calde. Fig.evitarea formării tirajului de aer în casa scării pentru a limita propagarea incendiului pe verticală. 6. fără straturi de aer pentru ventilare.muchie (coamă înclinată). structura de rezistenţă. iar în tabelul 6.la blocuri de locuit fiecare scară să aibă acces pe terasă (sau pod) pentru a se asigura ieşirea (în caz de blocare a scării) si accesul la altă scară în caz de incendiu.2. Acoperişurile se pot clasifica după o serie de criterii. cum este întreruperea continuităţii planşeelor pe o anumită zonă.dolie b) în funcţie de formă. Ansamblul elementelor de inchidere alcatuiesc subsistemul anvelopa al cladirii. Rolul functional al acoperisului este de inchidere a cladirii la partea superioara protejand mediul interior de variatiile de temperatura. riglate etc. ploaie. b. cât şi alte soluţii cu spaţiu redus de aer. . Scurgerea apelor la acoperişurile înclinate se face pe contur.2 Acoperişuri cu suprafeţe curbe: a . doi sau patru versanţi (ape).conoizi.3 se prezintă o diagramă a pantelor uzuale de acoperiş. fiind necesare măsuri de continuitate a planşeului prin peretele exterior.coamă. podestele şi pereţii casei scărilor să prezinte o rezistenţă la foc cel puţin egală cu a structurii de rezistenţă a clădirii. 6. umiditate. mai ales când casa scării e amplasată la marginea clădirii. necirculabile (cu panta de 2-7%) sau circulabile (cu panta de 1.5-4%). având funcţie strict higrotermică.unde iluminarea naturală prin ferestre este insuficientă . rezultând o reducere a efectului de şaibă rigidă a planşeelor în plan orizontal. 2 . formă. Acest tip de acoperişuri cuprinde atât soluţiile tradiţionale cu pod (care reprezintă un spaţiu mare de aer).6. Acoperişurile reci cuprind în alcătuirea lor un spaţiu de aer în legătură directă cu mediul exterior.cu unul. c . 6.1. Fig.cilindrice. a) După comportarea higrotermică acoperişurile pot fi reci (cu spaţiu de aer) şi calde (sau compacte). etc. d . 4 .1 se precizează aceste pante pentru câteva de acestea. iar la cele de tip terasă se poate face la interior prin conducte verticale (în special la cele cu atic) sau pe contur (în special la cele cu cornişă) (Fig. La clădiri cu deschideri mari (hale parter sau ultimul etaj la clădiri industriale etajate) .înclinate. c . cu pantă mare (21-150%) sau cu pantă medie (8-20%).se folosesc acoperişuri cu luminatoare.Având în vedere că scările trebuie să asigure evacuarea persoanelor în caz de incendiu este necesar ca rampele.1) şi acoperişuri cu suprafeţe curbe sau sub formă de cupole. .acoperiş complex: 1 . 3 . utilizate sub formă de terase cu pante mici. natura învelitorii etc. Referitor la casa scării se recomandă: . mărimea pantei.

cu şarpantă.pana de coamă.5. foi de tablă. c .pana de streaşină. 8 . 5 . 6.6). Mai rar. b.cleşti. blocuri).şarpante pe scaune. . Acoperişuri cu şarpantă: a . plăci de azbociment.cu structura de rezistenţă identică cu cea a planşeelor curente în cazul acoperişurilor terasă. în cazul deschiderilor mari. Acoperişuri cu şarpantă Acoperişurile cu şarpantă se utilizează la clădiri de locuit (case familiale. 6. 4 .şarpantă tip macaz: 1 .coardă In alcătuirea unei şarpante se disting. hoteluri. în cazul acoperişurilor cu pod.cu structură masivă din zidărie. catedrale etc). e) După tipul învelitorii acoperişurile pot fi cu învelitoarea din elemente mici cu suprapunere parţială (ţigle.cu structură proprie.talpă.. anexe etc.4. Dacă deschiderea este mai mare. Sunt acoperişuri înclinate. 6 . utilizate în special în perioada medievală la realizarea unor acoperişuri pentru deschideri mari (săli. . în cazul unor deschideri mici se adoptă şarpanta din căpriori. c). Acoperişurile cu învelitoarea din elemente separate trebuie să fie înclinate pentru a permite eliminarea rapidă a apelor (mărimea pantei fiind dată de tipul elementelor). 3 pana curentă.popi înclinaţi. precum şi în cazul construcţiilor industriale pentru birouri. fără scaune (Fig.4. acoperişuri suspendate etc.Fig.6. 7 .şarpantă din căpriori. şindrilă etc. Şarpanta reprezintă structura de rezistenţă a acoperişurilor cu pod realizată deasupra ultimului nivel.popi verticali. elemente de suprafaţă din beton precomprimat (elemente 7r curbe). realizată în diverse moduri: grinzi (cu inimă plină sau cu zăbrele).) şi cu învelitoare continuă. 10 . iar acoperişurile cu învelitoare continuă sunt de tip terasă cu învelitoare bituminoasă. învelitori subţiri. dacă deschiderea permite acest lucru (Fig. următoarele principale: .5. Alcătuirea şarpantelor depinde de dimensiunile în plan ale clădirii şi de structura de rezistenţă a acesteia. în mod obişnuit şarpantele se realizează din elemente de lemn datorită avantajelor pe care le oferă lemnul: greutate redusă şi uşurinţă de prelucrare şi execuţie. 2 . Astfel.5. administrative etc. în cazul în care există pereţi portanţi interiori se adopta şarpantele pe scaune (Fig.căpriori. în cazul utilizării grinzilor cu zăbrele (ferme) se poate considera că ansamblul fermelor formează şarpanta acoperişului. de regulă. social-culturale. d). 6. b – cu scurgerea apelor în exterior d) După structura de rezistenţă acoperişurile pot fi: . se adoptă alte tipuri de acoperiş.arbaletrieri. 6.5. 6. printre care şi cele cu grinzi transversale (Fig. d . Acoperişuri terasă: a – cu scurgerea apelor la interior. . având rolul de a crea pantele şi forma acoperişului şi de a prelua încărcările ce revin acoperişului. iar în cazul când pereţii portanţi sunt la exterior (longitudinali) se adoptă şarpanta cu macaz^. a) Fig. se utilizează şarpante din elemente prefabricate din beton armat sau din profite metalice. 6. 9 . b. reţele spaţiale din bare.

deşeuri poroase. .5. Sistemul constructiv este astfel conceput încât să conducă eforturile la pereţii portanţi de pe cele două margini longitudinale. . sită etc).6. Popii au doar rolul de a susţine grinda de jos (numită coardă) în poziţie orizontală. azbociment. Elementele înclinate de sub pana curentă se numesc arbaletrieri. se poate prevedea ca izolaţie împotriva eventualelor ape meteorice ce pot ajunge accidental în pod. . . cei doi căpriori legaţi şi popii corespunzători care sunt elementele principale de rezistenţă ale acoperişului. dacă aceasta se scurge repede (ţigle ceramice sau din beton. foi plane de azbociment. . în funcţie de deschiderea clădirii se prevăd două sau patru pane curente care constituie reazemele intermediare ale căpriorilor. iar panele curente reazemă pe popi. însă uneori se prevăd şipci peste astereală.b s-a reprezentat o şarpantă pe scaune cu două pane intermediare. beton uşor etc). fiind reazeme pentru căpriori.6.izolaţia termică. Distanţa dintre căpriori este de 60-80 cm.5.. fiind dispuşi la distanţe de 3-5 m (egale cu distanţele dintre pereţii pe care reazemă). cum sunt cele din plăci mici şi rigide (ceramice. materiale metalice (tablă de oţel.stratul de circulaţie din beton uşor cu un conţinut redus de ciment pentru a fi poros şi a permite migraţia în atmosferă a vaporilor din interior. pentru deschideri de 6-8 m. Panele de streaşină se dispun în lungul pereţilor exteriori sau pe înălţări ale acestora (pentru a mări înălţimea utilă a podului). . stabilitatea şi conlucrarea spaţială a şarpantei.5. în figura 6. impermeabile la apă. beton). se prevăd popi înclinaţi (Fig. dând panta acoperişului.învelitori continue. din elemente separate.elementul de rezistenţă (planşeul brut) cu structura similară cu cea a planşeelor curente. pietre artificiale (ceramice.şipcile dispuse perpendicular pe linia de cea mai mare pantă. fiind impusă de rigiditatea mică a şipcilor sau asterelei. asigurând rigiditatea. zinc. 6. acoperişul se realizează cu pante a căror mărime depinde de tipul învelitorii şi condiţiile climatice. Căpriorii reazemă la partea inferioară pe pana de streaşină (dispusă pe pereţii exteriori portanţi). . olane etc). plăci de azbociment etc). .panele sunt formate din grinzi de lemn. constituind suportul învelitorilor flexibile (fără rigiditate).contrafişele sunt elemente care reduc deschiderea penelor curente şi rigidizează nodurile în sens longitudinal (în sensul direcţiei panelor). Invelitoarea trebuie să corespundă. se disting: . care reazemă pe căpriori. Asterelile reazemă pe căpriori şi preiau aceleaşi încărcări ca şi în cazul şipcilor. Din punct de vedere al modului de asigurare al etanşeităţii.. având în vedere rigiditatea relativ mare a elementelor învelitorii. în figura 6. Cleştii. din lemn. trestie. I lucrează la compresiune şi dirijează eforturile către margini. care necesită un strat suport continuu (cele bituminoase sau din tablă plană). aspect estetic şi cerinţe economice.bariera contra vaporilor. plăci din piatră naturală (ardezie). sticlă simplă sau armată. presiunea vântului şi încărcările accidentale ce apar pentru întreţinerea învelitorii. având în vedere şi încadrarea construcţiei în ansamblul construit. Pentru un acoperiş se adoptă fie astereală. Şipcile reazemă pe căpriori şi preiau greutatea învelitorii şi a zăpezii. servesc ca reazeme pentru elementele învelitorii (ţigle. Cleştii nu preiau încărcări directe.învelitori care necesită elemente-suport aşezate la distanţe reduse. fără rosturi (cele bituminoase).învelitori elastice sau flexibile. având rolul de izolare împotriva apelor meteorice.învelitori la care elementele de susţinere se pot dispune rar.c). cum sunt cele din tablă plană (mai rar pentru învelitori bituminoase). formând un sistem plan nedeformabil.învelitori discontinue. însă sunt solicitaţi la eforturi de întindere. care chiar dacă nu este necesară din calculul higrotermic. . învelitori Invelitoarea este elementul de construcţie prevăzut la partea superioară a acoperişului.şapa de egalizare din mortar de ciment. . în cazul clădirilor cu unul sau doi pereţi longitudinali centrali (pe direcţia transversală fiind pereţi de contravântuire la distanţe mai mari). . formată din materiale în vrac (zgură. Pentru realizarea învelitorilor se utilizează o gamă largă de materiale. aluminiu).cleştii sunt formaţi din câte două elemente ce leagă căpriorii corespondenţi din cele două ape din dreptul popilor. Distanţa dintre şipci este determinată de mărimea elementelor învelitorii.a se prezintă o şarpanta cu macaz dublu pentru clădiri fără pereţi portanţi interiori. La clădiri mai puţin pretenţioase se poate renunţa la şapa de egalizare şi la bariera de vapori. în primul rând.popii reprezintă reazeme pentru panele curente (intermediare). fie şipci. dar şi exigenţelor referitoare la durabilitate. bitum).căpriorii sunt elementele ce se dispun înclinat. Pentru satisfacerea exigenţei de etanşeitate şi a asigura scurgerea apelor în timp cât mai scurt. şindrilă. Din punct de vedere al modului de susţinere a învelitorilor se pot evidenţia: . . . exigenţei de etanşeitate. tablă sau mase plastice.astereala este formată din scânduri dispuse alăturat (pe aceeaşi direcţie cu şipcile). cum sunt cele din foi ondulate sau cutate din azbociment. coarda fiind solicitată la întindere. . rezistenţă la foc. iar la partea superioară căpriorii ce formează cele două ape reazemă reciproc (unul pe celălalt). 40 . lemn.contravânturile sunt elemente care solidarizează elementele şarpantei. ţinând seama că acestea se suprapun cu câţiva centimetri. Planşeul de pod este format din următoarele elemente: . cum sunt: materiale organice (paie. Sunt elemente verticale ce reazemă pe pereţii portanţi transversali. materiale plastice.

vată minerală. respectiv în stratul suport al hidroizolaţiei.11. Acoperişuri terasă 6. . iar ultimul asigură aderenţa stratului de protecţie alcătuit din nisip mărgăritar (cu granulaţia de 3-7 mm) în grosime de 0. 4 . stratul de pantă este amplasat deasupra stratului termoizolant.6. la toate tipurile de clădiri civile şi industriale. .nisip mărgăritar.Din figura 6. Se poate realiza din materiale poroase în vrac (zgură. Acoperişuri terasă neventilate Acoperişurile de tip terasă. Se realizează din materiale bituminoase (un strat de carton sau pânză între două straturi de bitum).protecţia termoizolaţiei. Se realizează din betoane uşoare. care asigură rezistenţa necesară la transfer termic. Există două variante de acoperişuri terasă. Se realizează din mortar de ciment cu grosimea de 3-4 cm. diminuându-se astfel supraîncălzirea învelitorii. realizată din straturi multiple de carton bitumat. învelitoarea acoperişurilor terasă se încălzeşte puternic sub acţiunea radiaţiei solare.11): 1Q Fig 6.beton de pantă.strat de nisip.betonul de pantă asigură panta necesară pentru scurgerea apelor meteorice. De obicei se dispun 3 straturi de carton şi pânză şi 4 de bitum. hârtie kraft) pentru a proteja termoizolaţia împotriva umidităţii la turnarea stratului superior. care reprezintă planşeul brut.învelitoare bituminoasă.termoizolaţia. deşeuri ceramice eţc. cât şi de izolare termică. cu efecte de împingere şi fisurare asupra elementelor perimetrale ale clădirii. 9 . având rolul de a reduce cantitatea de vapori care migrează iarna spre exterior şi a reduce riscul de condens sub învelitoare. tufuri vulcanice.stratul suport al hidroizolaţiei.6.placă de rezistenţă. folii în mase plastice sau cauciuc. care asigură o suprafaţă plană şi rigidă pentru învelitoare. 8 . datorită avantajelor economice şi de execuţie. rezultând o încălzire mai puternică a învelitorii în comparaţie cu prima soluţie. 6 .6.termoizolaţie.barieră conta vaporilor. în special asupra durabilităţii. dimensiunile în plan ale acoperişului şi numărul şi modul de dispunere a gurilor de scurgere pentru apă. In general.6. 3 . cu efecte defavorabile asupra durabilităţii.dale prefabricate (în cazul teraselor circulabile) . Fac parte din categoria acoperişurilor compacte. unde stratul termoizolant este deasupra celui de pantă. iar în figurile 6. Are o grosime variabilă.10 se prezintă modul de realizare a învelitorilor din lemn. Peste stratul termoizolant se prevede un strat permeabil la vapori (carton.hidroizolaţia bituminoasă. .11 Acoperişuri terasă neventilaţe: a. în funcţie de modul de dispunere al straturilor din figura 6.11 In prima variantă. Sunt clădiri (în special industriale) la care stratul de rezistenţă este înclinat. b .tencuială. acoperişurile terasă au următoarea alcătuire (Fig. Grosimea ei se stabileşte prin calcul. Primul strat de bitum asigură lipirea hidroizolaţiei pe stratul suport. 6.9. care prezintă avantajul ventilării. 12 . Datorită structurii compacte. în perioadele calde energia termică se distribuie într-un volum mult mai redus de material. 6. In cazul teraselor circulabile se prevede o pardoseală alcătuită din dale prefabricate cu grosimea de 2 .) sau din plăci termoizolante (din BCA.şapă egalizare. 10 .suportul învelitorii. 11. în funcţie de rezistenţa necesară la transfer termic. Soluţia are avantajul că în perioadele calde energia termică. iar iarna cu toate că există barieră de vapori fenomenul de condens este posibil sub învelitoare. nefiind necesar strat de pantă. Dezavantajul soluţiei constă în faptul că stratul de pantă este supus contracţiilor şi dilataţiilor termice. Se mai numesc acoperişuri calde deoarece învelitoarea este supusă direct fluxului de căldură şi vapori de apă din interiorul construcţiei. 2 . De asemenea. fără straturi de aer. sunt cazuri când un singur strat îndeplineşte atât rolul de pantă. din foi plane de azbociment cu două colţuri teşite şi din tablă plană. se distribuie în stratul suport şi în betonul de pantă. (Fig. 7 . a).4 cm (în funcţie de dimensiunile acestora) dispuse pe un strat de nisip în rosturile dintre dale se prevede bitum cu rolul de a împiedica împrăştierea nisipului ca urmare a acţiunii vântului şi a apelor din precipitaţii. grosimea maximă fiind în funcţie de mărimea pantei. dispusă pe un strat de egalizare. b). rezultă modul de realizare a învelitorilor din ţiglă profilată (asemănătoare fiind şi cele din ţiglă solzi).elementul de rezistenţă. identic ca alcătuire cu planşeele curente. şi 6.5-1 cm.1. Condensul format îngheaţă . pânză sau împâslitură din fibre de sticlă bitumată şi straturi de bitum. 5 .11. circulabile şi necirculabile: 1 .bariera de vapori.variante constructive. au un domeniu larg de utilizare. Comportarea higrotermică a acoperişurilor terasă este dezavantajoasă în comparaţie cu acoperişurile cu pod.8. In varianta a doua (Fig. care încălzeşte intens învelitoarea. polistiren expandat etc). . având oarecare contribuţie şi la izolarea termică. .

Aceste straturi se realizează din carton bitumat perforat blindat pe partea inferioara cu nisip grăunţos aderent. încă un dezavantaj al acoperişurilor terasă constă în înmagazinarea în timpul execuţiei a unei anumite cantităţi de apă între bariera de vapori şi hidroizolaţie. 13 . 10 . 42 plăcile din stratul inferior fiind mai mici.identice cu cele din fig.12. De aceea se recomandă ca hidroizolaţia să se execute după uscarea stratului de pantă şi a stratului suport.cu canale de aerare: 1. 6. 6. Acoperişuri terase cu straturi de difuzie Straturile de difuzie se prevăd în zonele de acumulare a vaporilor de apă: sub învelitoare.12. cu mărirea volumului. ceea ce determină formarea unor băşici sub învelitoare. Deflectoarele se dispun la intersecţia canalelor mai mari (canale principale). nisipul grăunţos venind în contact direct cu stratul suport. Printre granulele de nisip se realizează o oarecare migrare a vaporilor de apă şi aerului şi prin punerea stratului în legătură cu atmosfera se elimină vaporii de apă. rosturile dintre plăci având rolul de canale. Fig. iar vara se transformă în vapori. . De aceea straturile de difuzie nu sunt eficiente la clădiri cu umidităţi relative ale aerului interior de peste 60%. Canalele de aerare se realizează prin includerea în structura planşeului a unei reţele de canale înguste şi continue pe toată suprafaţa terasei. Circulaţia aerului în canalele de aerare este determinată de vânt şi de diferenţa de temperatură. Se poate prevedea un singur strat de difuzie (sub învelitoare sau sub bariera de vapori). eficienţa straturilor de difuzie este redusă deoarece stratul de aer dintre granulele de nisip este extrem de subţire.6. în acest sens sunt concepute terasele cu straturi de difuzie. care reprezintă primul strat al barierei de vapori sau al învelitorii.12 Acoperişuri terasă cu comportarea higrotermică îmbunătăţită: a . realizând o lipire prin puncte. 14 . Acoperişuri terasă cu canale de aerare Acoperişurile terasă cu canale de aerare se recomandă la clădiri cu umidităţi ale aerului interior de peste 60% (până la 65-70%). 6. care comunică cu atmosfera prin deflectoare dispuse în câmpul terasei şi prin orificii de aerisire prevăzute pe marginile acoperişului.straturi de difuzie. pe ambele direcţii. 15 . care nu se lipeşte pe stratul suport. canale de aerare şi cu straturi de aer ventilat. Un alt mod de realizare a canalelor de aerare se poate face prin practicarea lor.13 se prezintă un exemplu de amplasare a deflectoarelor pe acoperişul unei hale industriale şi a orificiilor de ventilare la partea inferioară a aticului.deflectoare. la partea inferioară a plăcilor termoizolante. a se prezintă un deflector dublu care pune în legătură cu atmosfera două straturi de difuzie prevăzute sub bariera de vapori şi sub învelitoare. b se prezintă un exemplu de realizare a canalelor de aerare prin executarea termoizolaţiei din două straturi de plăci prefabricate. 42 . precum şi pentru eliminarea umidităţii iniţiale sub învelitoare. In figura 6.cu straturi de difuzie.6. Pentru a reduce influenţa radiaţiei solare. Lipirea se face prin bitumul care se toarnă peste acest strat şi care pătrunde prin perforaţii. cu ajutorul unor dispozitive speciale numite deflectoare. In figura 6. 12. acoperişurile terasă se prevăd cu straturi de protecţie din pietriş sau se vopsesc cu pelicule de culoare deschisă pentru a reflecta razele solare.11.sârmă pentru strângerea învelitorii racordate. 11 . 6. b . lângă atic).canale de aerare In figura 6.3. care se dispun în câmpul planşeului terasă. prin intermediul cărora se asigură evacuarea vaporilor de apă în exterior. sub formă de şanţuri.. putând duce la ruperea învelitorii.2. pe care o solicită puternic. s-au conceput soluţii constructive care să permită eliminarea vaporilor de apă în atmosferă. ţinând seama că fiecare deflector poate deservi o suprafaţă de cel mult 120m2. respectiv sub bariera de vapori. sub formă de şiruri. Pentru îmbunătăţirea comportării higrotermice şi reducerea riscului de condens. sau în zonele mai înalte (pe contur. Numărul şi modul de dispunere al deflectoarelor se stabileşte în funcţie de forma şi mărimea suprafeţei.şi mărindu-şi volumul desprinde învelitoarea de pe stratul suport. ceea ce face ca circulaţia vaporilor de apă să fie redusă. In general. respectiv două straturi de difuzie.

acoperişurile necesită o serie de elemente accesorii cu diverse roluri. b .canale de aerare principale 6.. Trebuie să depăşească nivelul învelitorii cu cel puţin 30 cm.orificii de ventilare.Fig. Aticul este un element dispus pe conturul acoperişurilor terasă. In figura 6. 21 .de colectare şi evacuare a apelor meteorice (jgheaburi. 2 . 14 .completare cu beton Aticul are rolul de fixare a hidroizolaţiei prin ridicarea acesteia pe atic sau pe cel puţin 25-30 cm deasupra nivelului terasei. 15 .cornişă.atic.14).7. streşini). 18 . 20 .11. Acest strat de aer este pus în legătură cu atmosfera prin orificii de ventilare pe conturul clădirii şi prin deflectoare amplasate pe acoperiş.cornişă. 10 . Dezavantajul acestui sistem constă în faptul că sunt necesare elemente de rezistenţă cu ajutorul cărora se realizează stratul de aer. 4 . 6. 12 .variante constructive: 1 termoizolaţie.6. Acoperişuri terasă cu strat de aer ventilat Aceste acoperişuri reprezintă o soluţie modernă care constă în realizarea în termoizolaţie (care este dispusă pe ultimul planşeu) a unul strat de aer ventilat.jgheab.14 Acoperişuri cu strat de aer ventilat: a.identice cu cele din fig. Fig. 16 . 11 .diblu din lemn.15. 2 .de protecţie pe contur şi la rosturi (atice.. 6. 1. canalele de aerare sau prin stratul de aer ventilat (deflectoare). panta acoperişului şi suportul învelitorii. . Elemente accesorii la acoperişuri Datorită funcţiunilor pe care trebuie să le îndeplinească. 6.agrafa metalică. burlane. b . In cazul teraselor circulabile se prevede o balustradă deasupra aticului sau se realizează cu atic cu înălţimea de cel puţin 90 cm.pazie din tablă.4.de iluminare şi aerisire.deflectoare.deflectoare. 17 . guri de scurgere). a se prezintă un atic din zidărie de cărămidă.cârlig. 23 . cum sunt: .strat de aer ventilat: 3 . 4 .atic. 3 .13 Acoperiş cu canale de aerare: 1 . Fig.polistiren. 6. . 22 . cornişe. elemente prefabricate sau beton monolit.de evacuare în atmosferă a vaporilor de apă care circulă prin straturile de difuzie.atic.pazie din tablă.perete exterior. 5 . 13 . Se poate realiza din zidărie. . cu o grosime relativ redusă (Fig6. Pe porţiunea verticală (ridicată) învelitoarea se protejează cu tencuială pe rabiţ.orificii de ventilare.suport învelitori 6. 19 . .agrafe metalice.15 Detalii de atic şi cornişă: a .tencuială pe rabiţ.

b şi 6. să se asigure panta necesară în cazul jgheaburilor. Dispozitivele de colectare a apelor din precipitaţii constau din jgheaburi şi burlane exterioare în cazul când eliminarea apelor se face la exterior.13. In figura 6.16). trebuie să se ţină seama de debitele maxime ale celor mai intense ploi. cu secţiunea semicirculară (respectiv circulară pentru burlane) sau dreptunghiulară sunt formate din tablă (de obicei tablă zincată) şi sunt prinse de elementele de construcţie cu dispozitive adecvate (cârlige. Cornişele şi streşinile sunt elemente de construcţie amplasate pe perimetrul clădirilor şi reprezintă prelungirea acoperişului sub formă de consolă. acestea comunică cu atmosfera prin ridicarea lor pe atic odată cu hidroizolaţia. burlanelor şi conductelor verticale. b.Partea superioară a aticului se protejează cu o fâşie orizontală (pazie) din tablă zincată care se prinde. eliminarea apelor prin interiorul clădirilor fiind preferată în cazul acoperişurilor terasă cu atic. iar în figura 6.15. prin îndoirea marginilor.8. aşa cum rezultă din detaliile prezentate. aşa cum rezultă din figurile 6. De asemenea. Ele au rolul de a îndepărta de la faţade apele din precipitaţii şi de a susţine dispozitivele de evacuare a apelor. iar în cazul al doilea hidroizolaţia se racordează peste recipient.15. respectiv din guri de scurgere şi conducte verticale dacă eliminarea apelor se face prin interiorul clădirii. să se prevină înfundarea gurilor de scurgere cu diverse obiecte aduse de vânt etc.8.6. precum şi la alcătuirea de detaliu. care poate fi necirculabilă sau circulabilă (Fig. b o cornişă pentru un planşeu terasă. noţiunea de cornişă fiind utilizata în cazul acoperişurilor terasă. La proiectarea secţiunilor jgheaburilor. în primul caz hidroizolaţia trebuie prinsă între conducta de scurgere şi un manşon de tablă. se prezintă un detaliu de streaşină la un acoperiş cu şarpantă din lemn. canalele de aerare pot comunica cu atmosfera şi prin orificii la baza aticului. Această măsură este necesară pentru a evita infiltraţia de apă în exteriorul conductei de scurgere. aşa cum se arată în figura 6. Stabilirea dimensiunilor jgheaburilor şi burlanelor se face prin calcul. b pentru jgheaburi. precum şi a celor înclinate când se foloseşte soluţia de scoatere în consolă a zidăriei sau se prevăd elemente speciale din beton. acestea se rezolvă în funcţie de tipul terasei. în cazul gurilor de scurgere. In cazul acoperişurilor cu pantă se utilizează întotdeauna jgheaburi şi burlane. . brăţări etc). în cazul teraselor cu straturi de difuzie sau canale de aerare. De obicei se utilizează noţiunea de streaşină în cazul acoperişurilor înclinate. având totodată şi un rol estetic. iar în cazul acoperişurilor terasă sunt posibile ambele soluţii. de agrafe din oţel lat dispuse pe atic la distanţe de cea 50 cm. Jgheaburile şi burlanele.