RELIGIILE LUMII Această carte este publicată cu sprijinul MINISTERULUI FRANCEZ AL CULTURII r Traducere din franceză de: ANGELA PAGU

(Creştinismul, Catolicismul, Biserica ortodoxă, Protestantismul) CAROL LITMAN (Iudaismul) RODICA BUBURUZAN (Islamul) BOGDAN BUDEŞ (Hinduismul, Jainismul, Religia sikh) CONSTANTIN LUCIAN (Budismul) FLORENTINA VIŞAN (Daoismul, Confucianismul) IULIA WANIEK (Şintoismul) TOADER SAULEA (Religiile Africii Negre) CARMEN STOEAN (Exacerbarea extremismelor religioase, Spirit religios difuz, eclectism şi sincretisme) Sub conducerea lui JEAN DELUMEAU RELIGIILE LUMII HUMANITAS BUCUREŞTI n Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

'471798* MBUOTSCA JUDBTSANA Sous la direction de JEAN DELUMEAU LE FAIT RELIGIEUX © Librairie Artheme Fayard, 1993 © HUMANITAS, 1996, pentru prezenta versiune românească ISBN 973-28-0644-3 PrefaŃă de Jean Delumeau Dostoievski se amuza pe seama scientiştilor din vremea sa care credeau că universul poate fi considerat un „palat de cristal" de unde a dispărut orice urmă de mister. Astăzi ştim că, pe măsură ce ştiinŃa progresează, zona de umbră din jurul cunoştinŃelor noastre devine tot mai mare. Optimismul raŃionalist Ńine de domeniul trecutului. Dar — altă latură a situaŃiei prezente — asistăm, îndeosebi în Occident, la o diversificare a punctelor noastre de referinŃa, la o clătinare a sistemelor de valori, la o punere în discuŃie a credinŃelor tradiŃionale. Căile noastre se încîlcesc, reperele se şterg, certitudinile nu mai sînt ferme. Oare agnosticismul va fi religia de mîine? Sau ne vom refugia, în disperare de cauză, în cetăŃi doctrinale apărate de oameni înarmaŃi? Lucrarea de faŃă ia în consideraŃie acest context de întrebări şi angoasă spirituală. Nu pretinde să aducă unul sau mai multe răspunsuri, ci, poate — este speranŃa noastră, a celor care am alcătuit-o —, să sugereze o metodă şi să deschidă un drum. Asta nu duce la un ecumenism facil. Nu acesta este scopul nostru. Vrem, în schimb, să facilităm, la credincioşii din diferite religii ale lumii, dialogul şi capacitatea de a-1 asculta şi pe celălalt. Asta înseamnă că nu este vorba de o carte neutră. Fie-mi permis să propun un ghid de lectură pentru a oferi un mod de abordare a cărŃii. Primul punct: lucrarea nu este un catalog plin cu cifre, procentaje şi hărŃi ce se referă la marile religii. Există deja lucrări excelente de acest gen. Pentru noi important a fost să prezentam publicului esenŃa fiecărei religii şi să-i punem în lumină bogăŃia spirituală. Cartea noastră poate, prin urmare, fi comparată cu o masă rotundă unde fiecare se află pe picior de egalitate cu partenerii săi. ToŃi iau cuvîntul fie ca reprezentanŃi ai religiei la care aderă, fie ca specialişti calificaŃi în acel domeniu. Indiferent de poziŃia lor, ei îşi propun religia cu înŃelegere, încercînd să transmită ceea ce are ea mai bun. De aceea spuneam că lucrarea noastră nu e „neutră". Convingerea noastră a fost dublată de fervoare, dar şi de capacitatea de a-1 asculta pe celălalt cu bunăvoinŃa. în anumite privinŃe părerile pot deci să fie diferite, poate chiar contradictorii. Trebuia totuşi să Ńinem seama de conjunctura religioasă actuală, caracterizată de două lucruri aparent opuse care îi nedumeresc pe contempo-

RELIGIILE LUMII rănii noştri: pe de-o parte, nebuloasa de credinŃe difuze, tendinŃa spre sincretism, atracŃia pentru ezoterism care par să aibă azi mare succes în Occident; pe de altă parte, revenirea la integrismul agresiv care se accentuează sub ochii noştri în interiorul majorităŃii religiilor. Aceste două mari tendinŃe necesitau consideraŃiile atente a doi specialişti în sociologia religioasă, care intervin, la rîndul lor, în cartea noastră, după purtătorii de cuvînt ai diferitelor spiritualităŃi. După aceea, cititorul va trage concluziile pentru el singur. Nu este de căderea noastră s-o facem pentru el. în aceste cîteva rînduri de introducere aş vrea să-1 pregătesc pe cititor pentru o dezrădăcinare care, pe parcursul acestei călătorii în jurul pamîn-tului, îl va marca în mod deosebit, fie că este de obîrşie din Vest, din Est sau din Sud. Trecînd de la un autor la altul el va descoperi mai întîi mari diferenŃe de ton şi de accent. Editorul şi coordonatorul lucrării nu au vrut să intervină în acest sens. Ei au lăsat fiecare autor să-şi urmeze ritmul propriu, să-şi aleagă limbajul potrivit, să se exprime cu ajutorul categoriilor care-i sînt familiare. Un autor poate fi mai didactic, un altul mai inspirat. Am preferat diversitatea căci scopul nostru era şi acela de a pune în evidenŃă, plecînd de la un respect reciproc, varietatea demersurilor religioase. Cititorul trebuie să se aştepte de asemenea sa vadă cum se vor nărui anumite certitudini prea repede acreditate: Aflăm cu oarecare uimire că englezii au fost aceia care au creat cuvîntuf„ninduism" în 1830 şi că termenul „confucianism" nici nu există în chineză. Autorul capitolului despre Biserica catolică insistă asupra unei „antropologii optimiste" a creştinismului, în totală ruptură cu imaginea în tonuri sumbre a omului creionată în Occident de augustinisnr? Reprezentantul iudaismului se întreabă asupra absenŃei lui Dumnezea fri momentele dramei de la Auschwitz. Lectura pe care un musulman pios o face aici Coranului va surprinde pe mulŃi dintre noi. în acest capitol Jihăd este tradus prin „emulaŃie în efort" şi sub pana acestui autor putem citi că „ideea de a face din divergenŃele de opinie religioasă un delict nu ar putea fi sugerată de lectura nici unui pasaj din CorflH "-^Cit despre specialistul în religii africane, el demonstrează de-a lungul contribuŃiei sale că „monoteismul este de cînd există Africa" şi că misionarii s-au înşelat în ceea ce priveşte diavolul africanjLucrarea noastră comună îşi trage, cred, valoarea din aceste repuneri în discuŃie şi reevaluări fără de care orice dialog adevărat între religii ar fi de la bun început condamnat. Totuşi este un dialog dificil pentru că pune faŃă în faŃă religii ale CăiŃii şi religii care nu au aşa ceva. într-un caz există sfinŃiri, preoŃi, călugări; în celălalt, aceştia lipsesc. într-un caz toată lumea aspiră la mîntuirea individuală cu toate că această preocupare nu este nici pe departe universală. Cît despre budism, el propovăduieşte că totul este o iluzie, în vreme ce pentru daoism totul este real. PREFAłĂ 7 în aceste condiŃii ceea ce facem noi poate părea altfel decît disonant? Dar de ce am încercat să facem aşa ceva? Răspunsul este că,/dincolo de orice religie, există omul religios din toate timpurile şi al tuturor civilizaŃiilor. Pelerinajele, procesiunile, lumina luminărilor, postul şi rugăciunea, dar şi cîntecele şi sărbătorile depăşesc şi transcend toate credinŃele. Omul are nevoie de rituri; aceste liturghii îi permit să pătrundă în spaŃiul sacrului, care se va afla întotdeauna dincolo de spaŃiul închis al ştiinŃei. Acest spaŃiu al sacrului este locul unde omul se descoperă mai mare decît este şi unde găseşte atît ordinea universală, cît şi raŃiuni de a trăi. Diferitele religii ale lumii, fiecare în limbajul ei, exaltă înŃelepciunea şi înŃelegerea, sinceritatea şi omenia, sfinŃenia şi umilinŃa; valori comune preŃioase a căror dispariŃie nar dori-o nimeni. /C Va exista oare într-o zi o religie a omenirii aşa cum sperau romanticii în secolul al XlX-lea? Nimeni nu poate şti. Dar sîntem datori să schiŃăm, unii către alŃii, demersuri de apropiere. în 1812 călugării budişti au facilitat traducerea Bibliei în singaleză şi au oferit ospitalitate misionarilor protestanŃi, în vremurile noastre Maica Tereza s-a rugat astfel într-un templu jainist din Digambar: „O Doamne, fa să nu aduc niciodată suferinŃă unei fiinŃe vii (...), să am un simŃămînt de prietenie pentru toate vieŃuitoarele lumii. Fie ca izvorul înŃelegerii să Ńîşnească întotdeauna din inima mea către cei care agonizează şi suferă (...)! Fie ca dragostea reciprocă să înflorească în lume!" Religiile lumii se înscrie în linia acestui mod de a gîndi. Şi prin aceasta reface legăturile cu o tradiŃie umanistă. în secolul al XVI-lea, în India, împăratul Akbar (mort în 1605) a construit o „casă a culturilor"' unde puteau să se exprime reprezentanŃi ai tuturor credinŃelor. Mai înainte — în Occident — Raymundus Lullus, iar apoi Nicolaus Cusanus şi Guillaume Poştei pledaseră pentru înŃelegere, înainte de toate între creştini, dar şi între creştini, evrei şi musulmani şi, în sfîrşit, între discipolii religiilor Cârtii şi credincioşii din alte religii. Nicolaus Cusanus scria în De pace fidei: „Ce altceva îşi doreşte o fiinŃă vie decît sa trăiască în continuate? Ce-şi doreşte cel care există dacă nu să-şi continue existenŃa? Tu (Dumnezeule), tu eşti acela care dai viaŃa şi existenŃa. Tu eşti acela pe care-1 căutăm pe diferite căi şi prin diferite rituri şi care eşti numit cu diferite nume căci, în esenŃă, tu rămîi necunoscut de nimeni şi inefabil."

Este deci evident că nu a fost uşor să lecturezi atent, să pui alături şi în armonie cele cincisprezece contribuŃii scrise de autori de pe trei continente. Agnes Fontaine a făcut-o cu obişnuita-i dăruire şi cu o încredere de nezdruncinat în succesul încercării noastre. Ea este de fapt al şaisprezecelea coautor al cârtii. îi exprim întreaga mea recunoştinŃă.

' CREŞTINISMUL .Se vorbeşte, în mod curent, despre religia ortodoxă, despre religia catolică, despre religia protestantă. în realitate, fundamental, există CREŞTINISMUL. DiferenŃele dintre familiile creştine, chiar dacă au determinat unele rupturi, nu impietează asupra unităŃii creştinismului. De aici concepŃia şi titlul acestui articol. Deşi aparŃinem fiecare uneia din cele trei mari familii creştine, l-am pregătit împreună, obiectivul nostru fiind să evidenŃiem ce este creştinismul în unitatea lui profundă şi, în acelaşi timp, diferenŃele, discordante uneori, ale realizărilor sale istorice. Mai întîi este expus, în trei capitole, fondul comun al credinŃei creştine. Primul capitol tratează izvoarele sale: Cristos şi primele mărturisiri de credinŃă. Al doilea capitol prezintă esenŃialul despre Sfînta Scriptură. Al treilea capitol vorbeşte de concepŃia despre om şi despre mîntuire. Desigur, sînt destule pagini care poartă pecetea apartenenŃei confesionale a autorului lor, dar am vrut să prezentăm aici realitatea care ne este comună. Celelalte trei capitole descriu particularităŃile fiecărei confesiuni creştine, referitoare atît la istoria lor, cît şi la experienŃa spirituală şi la convingerile cărora le stau ele mărturie. O.C., J.B., J.R.

Cristos din mărturisirea de credinŃă de Olivier Clement u Creştinismul înseamnă Isus, în care creştinii îl recunosc pe Cristos, adică pe „Mesia", Uns al Duhului Sfînt, Cuvîntul lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu însuşi care a luat trup: 7 „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul vieŃii aceea vă vestim. Şi viaŃa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim viaŃa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă" (1 Ioan 1, 1-2)*. j Dumnezeu este transcendent în aşa măsură, încît a putut transcende însăşi transcendenŃa sa pentru a veni pînă la noi. Istoria unirilor succesive pe care le prezintă Biblia — unirile lui Adam, Noe, Avraam, Moise — culminează şi se desăvîrşeşte în unirea totală, în Cristos, a dumnezeiescului cu omenescul, „fără să se confunde şi fără să se împartă".. Isus este unul dintre noi, el aparŃine total condiŃiei umane, este o individualitate concretă dar, în acelaşi timp, este Cuvîntul care poartă în sine lumea. / „Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pămint, cele văzute şi cele nevăzute (...). Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decît toate", scrie Sfîntul Apostol Pavel (Col. 1, 1617). în El, chipul consubstanŃial al Tatălui — „Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl", zice Isus (Ioan 14, 9) —, fiecare om este „după chipul" lui Dumnezeu (Fac. 1, 27). Miezul „Bunei Vestiri" — acesta este sensul cuvîntului „Evanghelie" —t pe care o proclamă, către anul 30 al erei noastre, apostolii aleşi şi formaŃi de Isus (apostol înseamnă „trimis"), este vestirea morŃii şi învierii lui: Dumnezeu devenit om se întrupează cu noi în moarte, în toate formele de moarte, pentru a învinge negativitatea lor şi pentru a le transforma în „paşte", în „trecere" spre o viaŃă şi o libertate pe care putem, încă din timpul existenŃei noastre pe pămînt, să le întrezărim şi uneori să le dobîndim. * Traducerea citatelor din Biblie, pentru toată lucrarea, a fost preluată din Biblia publicată de Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988. 12 RELIGIILE LUMII ' La început deci, mărturia apostolilor — iluminaŃi de Duhul Cincizeci-mii nu numai în lumea lor, ci şi în toate comunităŃile fondate de ei — a avut în centrul ei Taina Crucii şi a Pastelor, a crucii pascale dătătoare de viaŃă, „singura cunoscătoare a teologiei", după cum vor spune mai tîrziu SfinŃii PărinŃi. La misterul acesta se referă aproape în întregime epistolele apostolice. în Evanghelii, povestirea Patimilor ocupă un loc atît de important încît au putut fi numite „povestiri ale patimilor cu introducere detaliată". Pe Isus, „începătorul VieŃii, ai cărui martori sîntem noi, (...) Dumnezeu L-a înviat din morŃi", spune Petru în Faptele SfinŃilor Apostoli (Fapt. 3, 15). Pentru tradiŃia creştină primară, Isus nu este un personaj de altădată; este cel înviat, prezent mereu în Duhul Sfînt şi care poartă în sine, scoŃîndu-i din neant, toŃi oamenii şi întregul univers. Primele comunităŃi au înŃeles istoria lui Isus — şi pe aceea a umanităŃii, şi devenirea cosmosului — plecînd de la acest sfîrşit, care este un început nemaiauzit. Principiul, Tatăl, dă. Cristos iartă*, adică face din nou. Duhul, Suflul Sfînt, în această deschidere fără

limite, îi redă omului vocaŃia sa de „creator creat". Grupul amăgit şi împrăştiat al discipolilor s-a reconstituit în Biserică, nu numai în jurul Celui înviat, ci în el, sălaşul Duhului Sfînt. PRIMUL TESTAMENT Pentru religiile arhaice ca şi pentru India, nu există vreo diferenŃă între divin şi univers. Universul este „teofanic". Omul, „cosmizîndu-se", se topeşte într-un divin impersonal. Biblia face cunoscut misterul creaŃiei: Dumnezeu este Celălalt care voieşte lumea şi care o poartă în înŃelepciunea sa. Totul este creat „din nimic", nu pentru că acesta ar fi „ceva", ci fiindcă o creatură nu are existenŃă decît prin voia iubitoare a lui Dumnezeu, care o face depărtată, diferită şi totuşi în relaŃie cu El. Totul este creat printr-un „Eu sînt" care îl transcende dar care îi zice omuiui „tu". „Eu sînt" al transcendenŃei în cel mai înalt grad, pe care Isus o va lua şi şi-o va însuşi. Cristos, Fiul întrupat, este Celălalt din Unul al cărui Duh sălăşluieşte în el şi care ni se împărtăşeşte ca să ne unească diversificîndu-ne.jLa începutul secolului al Vl-lea, Dionisie Pseudo-Areopagitul spune că Dumnezeu „dincolo de Dumnezeu", în mod antinomic Unitate şi Trinitate, împărtăşeşte oamenilor unitatea şi diversitatea: nici contopire asiatică, nici separaŃie individualistă, nici dragoste fără libertate, nici libertate fără dragoste, ci persoana în comuniune. * Joc de cuvinte în limba franceză, donner, „a da", pardonner (scris în textul original par-donner), „a ierta" (n.t.). 13 CREŞTINISMUL Astfel, primul Testament nu este numai istoria intervenŃiilor divine, ci şi aceea a acceptărilor sau a refuzului omului. Decelăm, departe de orice metafizică spaŃială în surplombă a „eternului prezent", o istorie a lui Dumnezeu, a aşteptării lui, a decepŃiilor lui, a supărărilor lui, a dojenirilor lui, a împlinirilor lui. Mîntuirea se apropie sau se depărtează după cum omul este pregătit sau nu să o primească. „Momentul" Cristos, kairos-ul său, nu depinde numai de hotărîrea dumnezeiască, ci şi de voinŃa umană. Va fi nevoie nu numai de Buna Vestire, ci şi de acceptarea lucidă a Măriei, pentru ca tragedia libertăŃii umane să se lămurească. între Dumnezeu şi om, dragostea este o luptă. Dumnezeu vrea un popor „cu fruntea neplecată", care să-1 înfrunte şi care să nu adere la el decît într-o dificilă libertate. Tot astfel Iacov devine Israel pentru că „te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor" (Fac. 32, 28). Iar patriarhii se fac popor şi cînd acest popor este în captivitate în Egipt, Dumnezeu face să apară Moise — care la început luptă, se revoltă — ca să-1 scoată din robie. Trecerea Mării Roşii — prefigurare a botezului — arată că Dumnezeu este acela care eliberează, care dă drumul: tot atîtea verbe care se vor înscrie în chiar numele de Isus: Ieşua, „Dumnezeu mîn-tuieşte". Ieşirea devine „un gest permanent al lui Dumnezeu"1, pînă la Ieşirea definitivă prin apele morŃii, în misterul Crucii şi al învierii: atunci cînd Dumnezeu nu mai salvează un popor zdrobindu-i duşmanii, ci salvează întreaga omenire acceptînd el însuşi moartea. Pe Sinai, sau mai degrabă la Horeb-Sinai, Dumnezeu, în mijlocul focului de pe munte, se revelează inaccesibil: „Sînt ceea ce sînt." Dar imediat el dă Tora, legea unui legămînt fundamental. întregul sens al Decalogului constă în dublul refuz al idolatriei şi al păcatului: acceptarea DistanŃei în care se mistuie idolii, consimŃămînt pentru PrezenŃa care se înscrie în respectul faŃă de celălalt, faŃă de oaspete, reprezentare a Celuilalt, aşa cum a fost în faŃa stejarului de la Mamvri. în afară de această temă globală a Legămîntului, trei figuri anunŃă întruparea Cuvîntului: aceea a regelui mesianic, a Slujitorului care suferă şi a Fiului Omului. Mitul regal, care, în Egipt, identifica pe rege cu dumnezeirea, a fost mai întîi respins, apoi profund transformat, în Israel. Dumnezeu singur este Rege şi profetul Samuel se scandalizează atunci cînd poporul cere un rege dintre oameni, ca să fie la fel cu celelalte popoare. Pînă la urmă, regele va fi doar slujitorul lui Dumnezeu, al Cuvîntului său, chiar dacă le primeşte prin intermediul unui profet, precum Saul, sau dacă apare el însuşi ca un inspirat, ca David. De altfel, regele nu este acela care îl reprezintă pe Dumnezeu în faŃa poporului, ci reprezintă poporul în faŃa lui Dumnezeu. în această calitate el primeşte ungerea Sfîntului Duh, este uns, 1 Jacques Guillet, Themes bibliques, Paris, Aubier, pp. 10-11. 14 RELIGIILE LUMII messia. încetul cu încetul, trecînd printr-o istorie tragică, a crescut aşteptarea unui rege mesianic care să înfrîngă forŃele răului şi să instaureze domnia lui Dumnezeu. Cea mai răspîndită viziune a lui Mesia, în vremea lui Isus, era aceea a noului David însărcinat cu restaurarea regatului lui Israel. Or, în Deutero-Isaia, la capitolele 42, 49, 50 pînă la 53, apare în contrast figura Slujitorului care suferă, care mîntuieşte lumea prin umilinŃa de bună voie şi plină de credinŃă la care s-a supus: „Nu avea nici chip, nici frumuseŃe, ca să ne uităm la El (...) DispreŃuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor (...) Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinŃele noastre S-a împovărat (...) Chinuit a fost dar S-a supus şi nu Şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a dus (...) Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaŃa."

Meditînd la aceste texte, adăugate profeŃiilor din capitolele 7 şi 9 din Isaia, în special în traducerea Septuagintei2 — „Fecioara va lua în pîntece şi va naşte fiu" — creştinii au putut vedea în cartea lui Isaia o „a cincea Evanghelie". Cartea lui Daniel aparŃine deja genului apocaliptic şi constituie o adevărată filozofie a istoriei, din care descrie în mod simbolic kairoi, momentele providenŃiale. Or, în capitolul 7 apare Figura Fiului Omului — o expresie pe care Isus şi-o va atribui pentru că îi plăcea. Fiul Omului este Omul ceresc şi te gîndeşti la acea „înfăŃişare", care „semăna cu chipul omenesc", pe care o vede Iezechiel în inima lui Dumnezeu (Iez. 1, 26 şi urm.). Fiul arhetip al omului? ar putea întreba creştinii. Orice ar fi, Fiul Omului, pe care-1 aşteptau anumite medii evreieşti (acelea care au provocat înmulŃirea apocalipselor intertestamentare), avea într-adevăr un aspect suprapămîntesc, universalist, cosmic, în perspectiva JudecăŃii de apoi şi a împărăŃiei lui Dumnezeu. Mai mult chiar decît Slujitorul care suferă, Fiul Omului desemnează o existenŃă înglobantă, în comuniune personală şi colectivă în acelaşi timp, pentru că Daniel îl identifică cu „sfinŃii Celui din Prea înalt" (Dan. 7,18 şi urm.). Astfel, în ajunul întrupării, s-a definitivat o aşteptare care este deja o prezenŃă în devenire. Aşteptare şi prezenŃă pe care nu o pot fixa, epuiza nici Templul din piatră, nici Pămîntul făgăduinŃei, căci acestea nu au încetat să se interiorizeze şi să se universalizeze. Este Şehina — în ebraică — prezenŃă ca sub un cort, aluzie la cortul întrunirilor începuturilor, care îşi schimba mereu locul. Lumină care se estompează, luminiŃe în exil, pe care le va aduna Fiul Omului într-o imensă beraka. Berakot-urile de pe masă 2 Aşa se numeşte traducerea în greceşte a Bibliei, realizată la Alexandria, între secolele al IV-lea şi al II-lea î.Cr. CREŞTINISMUL 15 anunŃă euharistia şi prologul Sfîntului Ioan va asemăna Cuvîntul întrupat cu Şehina spunîhd — consonanŃa este frapantă — că acela ekenosen — şi-a ridicat cortul — printre noi. Totuşi, aceste feluri diferite de aşteptare nu coincideau nici pe departe unele cu altele: era o mare distanŃă între figura unui Mesia naŃional, politi-co-religios şi aceea a Fiului Omului, universal şi ultim. Tema Fiului Omului ca Slujitor smerit era străină iudaismului, de unde şi sminteala lui Petru cînd Isus i-a anunŃat răstignirea sa (Mat. 16, 22). /""Scriptura rămînea deci, cum spuneau PărinŃii greci, kryptographia, scriptura tainei, şi skiagraphia, scriptura întunericului, întuneric din care iese lumina. Cuvîntul trebuia să se dezvăluie în afara CărŃii pentru ca sensul lui să fie pe deplin revelatj ISUS Isus este fiul poporului Legămîntului şi al FăgăduinŃei, dar trece dincolo de aceste limite pentru a se adresa omenirii. Dintre cele două genealogii pe care le prezintă Evangheliile, aceea a lui Matei plasează punctul său de plecare la Abraham care „1-a născut pe Isaac", dar Evanghelia după Luca ajunge pînă la Adam, „fiul lui Dumnezeu". Ioan desemnează un „început" veşnic: „La început era Cuvîntul (...) şi Dumnezeu era Cuvîntul (...) şi Cuvîntul S-a făcut trup." Matei şi Luca ne spun că mama lui Isus, Măria, 1-a născut Fecioară fiind, de la Duhul Sfint. Prin intervenŃia transcendenŃei este astfel rupt lanŃul naşterilor spre moarte. Apare cineva Viu, în întregime viu, capabil să aducă ViaŃa chiar şi în moarte, pe care nu o va suporta ca pe un destin, ci şi-o va asuma de bună voie. Isus se naşte necunoscut, într-o iesle, la Betleem, în Iudeea, unde este rege Irod, sub protectorat roman. El creşte în „Galileea neamurilor", la Nazaret, pînă la treizeci de ani. Iosif, tatăl său adoptiv este tîmplar, dar aparŃine seminŃiei lui David. Din această lungă „viaŃă ascunsă" nu ştim nimic; doar o fugă plină de înŃelesuri, la doisprezece ani, la Templul din Ierusalim, unde Isus se întreŃine cu învăŃătorii Legii, spunîndu-i deja lui Dumnezeu „Tatăl Meu", atunci cînd răspunde reproşurilor Măriei (Luc. 2, 41-50). Mai tîrziu, în faŃa discipolilor Săi, El va uni şi va face distincŃie între „Tatăl meu şi Tatăl vostru". ConştiinŃa omenească a lui Isus se deschide încetul cu încetul — se pare — spre desăvîrşirea care constituie fondul fiinŃei sale: „Şi Iisus sporea cu înŃelepciunea şi cu vîrsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni" (Luc. 2, 52). Printr-o mişcare inversă, divinitatea va lua treptat în el dimensiunea decăderii umane, pînă la strigătul disperat de pe Cruce. 16 RELIGIILE LUMII La vîrsta de treizeci de ani, Isus este botezat în apele Iordanului de cel de pe urmă profet al Ierusalimului, Ioan „Botezătorul", care cheamă neamurile la căinŃă. Punct de întîlnire al celor două Legăminte şi figură deja pascală, aceea a scufundării în apele mortificatoare şi a ridicării în apele dătătoare de viaŃă de acum înainte. Şi prima manifestare a Treimii: „Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezîndu-Se şi Iisus şi rugîndu-Se, s-a deschis cerul./Şi S-a coborît Duhul Sfint peste El în chip trupesc, ca un porumbel, şi S-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit" (Luc. 3, 21-22).

LJşus trăieşte evenimentul în rugăciune, el se cufundă în lumina interioară din fiinŃa sa. Subiectul umanităŃii lui este un subiect divin. Atunci, „plin de Duhul Sfint", el este „împins" de acesta în pustie, pentru ca aici să-1 înfrunte pe diavol — diabolos: cel care dezbină. în lupta cu ispitele simbolice el iese învingător, ispite care l-au învins pe universalul Adam: ispita minunăŃiilor materiale, care opreşte dorinŃa omului la nevoile lui, idolatria economiei: transformarea pietrelor în pîini. La care el răspunde: „Nu numai cu pîine va trăi omul, ci cu tot cuvîntul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mat. 4, 4). La antipod, ispita magiei, care fascinează nemai-Ńinînd seama de gravitaŃie, adică realitatea în-trupării: să se arunce de pe Templu, ca să fie purtat pe braŃe de îngeri. Şi răspunsul: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău" (Mat. 4, 7). în sfirşit, ispita puterii, a dorinŃei de putere — chiar dacă aceasta se manifestă în impunerea binelui —, separată şi deci separatoare, „diabolică". Şi răspunsul: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-i slujeşti" (Mat. 4, 10)j De acum înainte, Isus, înveşmîntat în Duhul Sfînt — „Duhul Domnului este peste Mine" (Luc. 4, 8) —, tresărind de bucurie în harul care face să vibreze în el relaŃia cu Tatăl, Isus anunŃă „vestea cea bună" şi se anunŃă pe sine ca fiind „vestea cea bună": în el Dumnezeu vine spre oameni, om printre oameni, umanitatea tuturor oamenilor. El le este alături în bucuria lor — la nunta din Cana sau atunci cînd le spune să stea pe iarbă ca să le împartă pîine şi peşte, înmulŃite la nesfîrşit; le este alături în suferinŃele lor, în agoniile lor, în revolta şi în abandonul lor. Le este alături pînă şi în lipsa de Dumnezeu, adică în iad, atunci cînd, pe Cruce fiind, el exclamă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" Isus cheamă oamenii să-şi „învîrtoşeze" inima şi mintea (două noŃiuni inseparabile în Biblie), pentru a se deschide, prin el, Oaspetelui dumnezeiesc, ca să ajungă în împărăŃia tăinuită care izvorăşte din Cuvîntul devenit trup, nefiind altceva decît lumina lui, filiaŃia şi Duhul său. „PocăiŃi-vă (jtpetanoeîte: „întoarceŃi mintea voastră'^ căci s-a apropiat împărăŃia cerurilor" (Mat. 4, 17). Discipolii se adunăîn jurul lui. El alege dintre aceştia doisprezece, pentru a-i face „trimişi", adică „apostoli". CREŞTINISMUL 17 Unii văd în el un învăŃat în iudaism, un rabbi. De fapt, el propovăduieş-te prin sinagogi, discută cu experŃii în Scripturi, uneori foloseşte metodele acestora. Dar învaŃă şi sub cerul liber, pe malul lacului, pe înălŃimi, povestitor oriental care inventează „parabole" inspirate din viaŃa cotidiană, profană a Ńăranilor, a negustorilor, a servitoarelor, evocînd regi intraŃi în legendă, cum nu mai existau în acel Răsărit supus Romei. Anturajul Iui este deconcertant. E vorba de femei şi copii, persoane pe care un rabbi le evită cît poate de mult, de colaboratori ai ocupantului roman, funcŃionarii publici care împilau poporul în folosul romanilor (şi al lor), şi de rezistenŃi, zeloŃii, care în afara acestui cerc erau devotaŃi politicii răului, de pescari şi capitalişti, de patriciene şi prostituate. învăŃătura lui nu este un comentariu; este directă: „El îi învăŃa pe ei ca Cel care are putere, iar nu în felul cărturarilor" (Marc. 1, 22); „Că îi învăŃa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăŃau cărturarii lor" (Mat. 7, 29). El îşi spune Stăpînul sabatului şi că sabatul este pentru om şi nu omul pentru sabat; realizează vindecări, de preferinŃă în aceasta zi, cu o uşurinŃă provocatoare. Se arată a fi mai mare decît Iona şi decît Solomon (Mat. 12, 41-42) şi spune: „Eu sînt mai înainte de a fi fost Avraam" (Ioan 8, 581 El şe identifică cu Fiul Omului, în acelaşi timp Om ceresc, arhetip dumnezeiesc al omului, şi Om „maximum", cum îl va numi Nicolaus Cusanus3. El îşi atribuie nume divine ca: acel „Eu sînt^îpe care tocmai l-am citat, dezleagă păcatele, scoală morŃii, afirmă că el este, în sine însuşi şi chiar de acum, „învierea şi viaŃa" (Ioan 11, 25). Cu toate acestea, îşi ascunde caracterul mesianic, căci îl interpretează nu în perspectiva regelui victorios, ci în aceea a slujitorului smerit. „Taina mesianică" constantă în Evanghelia după Marcu, în care Isus îi face să tacă pe bolnavii pe care i-a vindecat şi pe demonii pe care i-a alungat. Nu acceptă mărturisirea Martei: „Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu..." (Ioan 11, 27), decît în momentul în care va trece prin ruşine, tortură, moarte. Refuză să fie făcut rege: „împărăŃia Mea nu este din lumea aceasta"^Foloseşte tot mai mult un limbaj de universalitateJUmi-linŃa amestecată cu umor a femeii siro-feniciene — „şi cîinii, sub masă, mănîncă din firimiturile copiilor" (adică ale evreilor) (Marc. 7, 28) — obŃine de la Isus o minune pe pămînt străinfjnu va mai fi pămînt străin. Cînd descrie Judecata cea de pe urmă (Mat. 25, 31 şi urm.), toate neamurile se găsesc adunate şi judecate după un singur criteriu: respectul şi grija faŃă de aproapelej Minunile pe care le face Isus — sau mai degrabă credinŃa plină de nădejde a interlocutorilor săi — sînt singurele „semne": acestea fac cunoscu3 Nicolas de Cues, „sermon: II a convenu que le Christ souffrit", în QLuvres choisies, Paris, Aubier, 1942, pp. 49-50. 18 RELIGIILE LUMII tă, anticipează ultima Schimbare la FaŃă pe care Isus o poartă în sine. Acestea anunŃă lupta cu moartea şi victoria asupra morŃii. în faŃa mormîn-tului lui Lazăr, în faŃa tristeŃii deznădăjduite a celor rămaşi, „a lăcrimat Isus". Urmează chemarea hotărîtă: „Lazăre, vino afară!" (Ioan 11, 43).

Cu puŃin înainte de Patimile sale, el se schimbă la faŃă, pe munte, iar trei dintre apostolii săi pot să vadă lumina pe care o raspîndeşte în taină, în timpul convorbirilor cu Moise şi Ilie — Legea şi ProfeŃii — despre al său exodos care urma să se desăvîrşească la Ierusalim (Luc. 9, 30-31). Şi acest exod tragic se desăvîrşeşte ca să strălucească Lumina, nu numai pe munte, ci şi în prăpastie, venindu-ne, de acum înainte, nu din afară, orbitoare, ci prin moartea care limitează natura noastră şi ale cărei încuietori au fost zdrobite. Isus intră în Ierusalim ca un rege paradoxal, „Mesia altfel", călare pe un asin şi nu pe un cal de bătălie. El îi alungă cu asprime pe vînzătorii de la Templu: pentru a marca încetarea jertfelor şi pentru a aminti că nu-i poŃi sluji în acelaşi timp şi „pe Dumnezeu şi pe Mamona", adică banul. Prin el se va realiza, pentru toate locurile şi pentru toate timpurile, marea jertfa, nu de împăcare cu Dumnezeu, ci de restaurare a omului: „DărîmaŃi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica", a spus el despre „templul trupului Său" (Ioan 2,19-21). Templu nou, Miel pascal definitiv, reluare a tuturor legămintelor în Legămîntul cel de pe urmă: în timpul ultimei mese cu apostolii, cînd trădarea prietenului inaugurează Patimile, el rupe şi împarte pîinea — „acesta este Trupul Meu care se frînge pentru voi" —, binecuvintează şi oferă paharul plin cu vin — „Acesta este Sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulŃi se varsă" — anticipînd moartea şi în acelaşi timp victoria lui; el nu va mînca din acest Paşte, el nu va bea din rodul viŃei, „pînă ce nu va veni împărăŃia lui Dumnezeu" (Luc. 22, 17-18). Căci spusese: „Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu are viaŃă veşnică (...). Trupul Meu este adevărată mîncare şi sîngele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu rămîne întru Mine şi Eu întru el. Aceasta este pîinea care s-a pogorît din cer" (Ioan 6, 54-58). Lovindu-se de duşmănia puternicilor (şi abililor) reprezentanŃi ai politicii şi religiei, Isus este arestat, batjocorit, biciuit, scuipat, încoronat cu o coroană de spini, înveşmîntat în derîdere cu purpură. Ecce homo, „iată omul". Procuratorul roman îl condamnă la moarte ca „rege al iudeilor", deci ca pe un răzvrătit împotriva Cezarului, la cererea anumitor şefi ai poporului iudeu (dar apostolii vor frecventa multă vreme Templul şi prima comunitate, de la Ierusalim, va fi compusă în totalitate din evrei)Ń_Pogoj:ul evreu, spunea Peguy, a fost atunci un „teatru de umanitate": într-adevăr, pretutindeni aflăm „spiritul importanŃei" politice şi „spiritul importanŃei" religioase, de cele mai multe ori mergînd mină în mînă: unii, divinizînd CREŞTINISMUL 19 puterea, ceilalŃi, pretinzînd că o au de la Dumnezeu. în cuvîntul său, ca şi în tăcerea sa, Isus arată pînă la sfîrşit o libertate suverană: „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl fiindcă Eu îmi pun sufletul, ca iarăşi să1 iau./Nimeni nu-1 ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-1 pun şi putere am iarăşi să-1 iau" (Ioan 10, 17-18). J Isus răstoarnă toată fizica supranaturala a curatului şi necuratului, a sa- J crului şi profanului, întreaga ierarhie construită pe excluderi care caracte- / rizează explicit toate societăŃile arhaice şi, implicit, societăŃile moderne. El denunŃă tentaŃia de a avea duşmani şi sclavi. Duşmanii, pentru a arunca asupra lor neliniştea proprie şi, iată, astfel este distrusă legătura dintre violenŃă şi sacru. Sclavii, ca să te simŃi Dumnezeu şi, pentru o clipă, să uiŃi de moarte. De aici porunca paradoxală, fundamentală, „iubeşte-i pe duşmanii tăi", pe care Isus o exemplifică, desăvîrşind-o pe Cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac" (Luc. 23, 34). PoŃi „să-i iubeşti pe duşmani" atunci cînd înlăuntrul tău neliniştea devine încredere, moartea înviere; şi astfel poŃi să rupi lanŃurile de neînlăturat ale morŃii. „ToŃi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri" (Mat. 26, 52). „DaŃi deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu" (Mat. 22, 21), adică omul, chip al lui Dumnezeu, taină de nepătruns şi totuşi — şi prin urmare — iubire din punct de vedere ontologic. Pentru a deschide spaŃiul libertăŃii spiritului, Isus încrucişează domnia Cezarului cu domnia lui Dumnezeu, istoria lui Irod şi a lui Pilat cu aceea a Fericirilor. El aruncă în istorie — rană şi sămînŃă — revelaŃia persoanei ireductibile şi a întregii omeniri din fiecare persoană. El le cere alor săi să transforme puterea în slujire: „Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpînesc se numesc binefăcători./Dar dintre voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tînăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte./(...) Iar Eu, în mijlocul vostru, sînt ca unul ce slujeşte" (Luc. 22, 25-27). Lui Isus îi place să-i dea pe samariteni drept exemplu. Samaritenii erau cu atît mai mult urîŃi şi dispreŃuiŃi, cu cît erau mai uniŃi şi erau acuzaŃi de a fi denaturat adevărul sub influenŃe străine. Samariteanul este deci aproapele căruia i se detesta personalitatea. Tocmai un samaritean însă, în parabola care îi poartă numele, îl îngrijeşte pe rănitul pe care preotul şi levitul l-au dispreŃuit (Luc. 10, 2937). Isus revelează iubirea „în duh şi în adevăr" (Ioan 4, 24) unei femei samaritence la fîntîna lui Iacov. Aici personalitatea rea a celuilalt este de două ori mai mare: nu numai că era din Sama-ria, dar mai era şi femeie, nu numai că era femeie, dar mai era şi pierdută din cauza moravurilor ei, pentru că a avut cinci bărbaŃi iar cel cu care trăieşte acum nu este bărbatul ei.

ceilalŃi nu ne datorează nouă nimic. unul cîte unul. Trebuie să înmulŃim viaŃa.) LăsaŃi copiii să vină la Mine şi nu-i opriŃi.) i-a zis: Femeie. „şi răi şi buni" (Mat. în persoană. el aminteşte circuitele cele mai pro4 France Quere. 7./Şi luîndu-i în braŃe../Adevărat zic vouă: cine nu va primi împărăŃia lui Dumnezeu ca un copil. El o salvează de la lapidare pe femeia adulteră. ci chiar el merge în întîmpinarea lor. pe ologi. 6]. Doamne. Mai bine o inventivitate şireată ca a iconomului necinstit care. încrederii lor neşovăielnice. Os. Nu numai că îi lasă pe păcătoşii cunoscuŃi să vină la el. foc. 12-13). varsă parfum pe capul său.. Cu o ironie care anunŃă o modernitate foarte laică. Nici nu se măsoară. femeile şi copiii contau foarte puŃin ca persoane (femeia era înainte de toate funcŃie. Căci el merge în inimă. devine aluzie la înviere în care erosul este metamorfozat.. ci pe păcătoşi la pocăinŃă" (Mat. Totul să fie taină şi iubire. fie ea simbolică sau sacerdotală). Isus o îndreptăŃeşte pe Măria. amintindu-le acuzatorilor propria lor condiŃie de păcătoşi. chemarea de profundis. dincolo de rol. refuzînd să o închidă pe femeie în rolul său casnic... să-şi înveşmînteze inimile în recunoştinŃă pentru marea bucurie nemeritata." (Marc. să fructificăm. Iar el însuşi s-a făcut veşmîntul nostru de sărbătoare. ci cu degetul. Stăpînul casei îi aduce atunci pe cei care stau de-a lungul gardurilor şi drumurilor.. deschidere către Duhul Sfînt. căci mult a iubit" (Luc. Că n-am venit să chem pe drepŃi. nu va intra în ea. Chemările lui nu propun legi noi. căci a unora ca aceştia este împărăŃia lui Dumnezeu. 10). Persoanele importante. Dar aluzia. 21 CREŞTINISMUL zaice pe care le urmează hrana arătînd că ceea ce are valoare nu este ce intră în gură. pe cerşetori. însăşi viaŃa lui Cristos. „Căci tot celui ce are [viaŃă. Căci prin îhvîrtoşarea inimii. precum şi noi iertăm greşiŃilor noştri" se cere în Tatăl nostru. se invita la ei: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor. învăŃaŃi ce înseamnă: «Că milă voiesc.. rugăciunea pe care Isus a spus-o ucenicilor săi. RepetiŃia temătoare înseamnă moarte. le reduce datornicilor stăpînului său obligaŃiile faŃă de acesta./(. aşa cum o va face. s-a ridicat şi le-a zis: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintîi piatra asupra ei. Acela care îşi îngroapă talentul. Şi cum ei stăruiau să-1 întrebe. rodnicie] i se va da. Isus o primeşte pe femeia desfrînată care îi spală picioarele cu parfum şi cu lacrimi şi le şterge cu părul ei. Paris. Le Seuil. După cum a observat France Quere4. unde sînt pîrîşii tăi? Nu te-a osîndit nici unul?/Iar ea a zis: Nici unul. ci ceea ce iese de aici. 25. Şi Isus i-a zis: Nu te osîndesc nici Eu. Cu o singură condiŃie: să se îmbrace cu hainele lor de sărbătoare. afirmîndu-i astfel caracterul mesianic. primind-o în rîndul discipolilor săi. venind din „inimă". gratuita.20 RELIGIILE LUMII în societăŃile antice. „Şi ne iartă nouă greşealele noastre. stă la masă cu păcătoşii. Isus merge pînă la începuturi. şi a rămas Isus singur şi femeia. prin definiŃie. adică din interiorul cel mai personal al fiecăruia. i-a binecuvîntat. Les Femmes de l'Evangile. numindu-1. în Cristos şi sub puterea arzătoare a Duhului Sfînt. încrederea şi smerenia care fac din fiecare om un fiu al împăratului. despre care nu se va mai vorbi. ele sînt viaŃă. iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua" (Mat. şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decît arderile de tot» [cit. Isus o consacră pe femeie în deplina ei demnitate ca persoană. iar nu jertfa. Şi erosul— scena este erotică — ajunge pînă la un extaz neîmplinit. 29). Noi datorăm lui Dumnezeu totul. nici nu se merită. smulgînd . într-un loc şi într-o vreme cînd servirea mesei era un adevărat ritual care se desfăşura după reguli minuŃioase de curăŃenie şi de incompatibilitate. Duhul Sfînt. Isus mănîncă alături de oricine. supremă desfrînare (Luc. să inventăm. De asemenea. Singura realitate este persoana participanta la forŃa creatoare a lui Dumnezeu şi deci capabilă să comunice cu alŃii şi să binecuvînteze toate lucrurile. ziceau primii creştini. printre duşmanii lui nu este nici o femeie. visătoarea. punîndu-Şi mîinile peste ei. Marta. O necunoscută. Isus face aici aluzie la mormîntul său. deci şi în Israel. Iertarea este.. Lucrătorul din ceasul al unsprezecelea primeşte acelaşi salariu cu cel de la prima oră. Să mai amintim oare că Isus îi refuză bărbatului posibilitatea de a-şi repudia femeia? El cere să fie lăsaŃi copiii să vină la el şi îi dă de exemplu datorită.7-11)..) Isus (. începînd de la cei mai bătrîni şi pînă la cei din urmă.) Iar ei (. urcă în noi. pe nisip. scriind nu pe tabla Legii. „(. de-acum să nu mai păcătuieşti" (Ioan 8.. libertate în iertare! Iertarea produce în om — şi o aprofundează la nesfîrşit — învîrtoşarea inimii. inspiraŃie. credinŃa. refuză atunci cînd sînt invitaŃi să ia parte la masa de nuntă. cu cît simbolizează infidelitatea lui Israel. 6. de mască sau de păcat. cei ocupaŃi. totul să fie iertare. pentru a-şi face prieteni./(. iniŃial la moarte. mai tîrziu. banul lui de aur. ci cei bolnavi. 10. prinsă în flagrant delict.14-16). Mergi. este condamnat să-1 piardă. Punctul culminant al acestei reînnoiri evanghelice este tocmai punerea faŃă în faŃă a straniului Mesia cu o femeie vinovată de o crimă cu atît mai mare. 9. la sămînŃa legii: iubirea creatoare. 47). FuncŃionarii romani şi prostituatele a căror inimă se căieşte vin înainte în împărăŃia lui Dumnezeu. Dar mergînd. 22. desigur...) ieşeau. 1982. 36-50): „Iertate sînt păcatele ei cele multe. 7. un fel de înmormîhtare.

6. „Ci iubiŃi pe vrăjmaşii voştri şi faceŃi bine şi daŃi cu împrumut. dar devine un izvor nesecat de veghe şi de inspiraŃieŃjPresimŃim că ceilalŃi au o existenŃa lăuntrică ca a noastră. nu este vrednic de mine. El oferă drept ideal." 23 CREŞTINISMUL A se odihni. toată această moarte amestecata cu dorinŃa noastră fundamentală. că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. erosului: căci. cel de neclasat — creştinii. copiii mei. BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi. precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Luc. este deja aici. dar eliberează legăturile familiale: lasă-i pe morŃi să-şi îngroape morŃii. care însă le scapă mereu şi. 22 RELIGIILE LUMII La întrebarea: „Cine este aproapele meu?". El repune în circuit iertarea paradisiacă a iubirii omeneşti. că sînt blînd şi smerit cu inima şi veŃi găsi odihnă sufletelor voastre. FericiŃi cei ce plîng. şi răsplata voastră va fi multă şi veŃi fi fiii Celui Prea-înalt. taina „euharistică" a lucrurilor. 6. El îi alungă cu biciul pe vînzătorii de la Templu. 35). denunŃul său — mai aspru la Luca (6. a se „re-pune"* înseamnă a se odihni în mod dublu. Pe Isus cel paradoxal. 37). a celor ce se bucură. FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate. inspiraŃia. Atunci omul participă îăgenerozitatea nebună a lui Dumnezeu: „Oricui îŃi cere. ci natura ei. 6. că aceia vor moşteni pămîntul. acesta.— putem participa la aceasta — învelişurile uscate. Isus răspunde prin parabola samariteanului milostiv şi astfel răstoarnă întrebarea: „Cine." Dumnezeu. Ar trebui probabil să spunem despre creştinism că este chema^jjLigecial în zi-lelejioastre^după atîtea trădări. Nu relaŃia trebuie respinsă. care trebuie schimbata. în mod paradoxal. 11. Şi nici nu vor .. s „FericiŃi cei săraci cu duhul. purtînd în el întreaga umanitate. Exemplul său^mesajul său conturează astfel nu o anti-morală ci o su-pra-morală. că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. devine aproapele omului. căci ei nu sînt ai săi. la vreo condamnare oricare ar fi aceastaTÎLNu judecaŃi şi nu veŃi fi judecaŃi" (Luc. fricii.criza~oricâreTreIîgir\T:l nu trebuie să fie nici reprezentare a "culturii şi a societăŃii într-o formă „holistă". cu ce măsură veŃi măsura. că aceia vor vedea pe Dumnezeu. energia care face posibilă crearea vieŃii. drept chemare. FericiŃi cei milostivi. de asemenea. minŃind din pricina Mea. a tuturor celor mulŃumiŃi şi plini de ei înşişi.. El este o lumină conflictuală — „fericiŃi veŃi fi cînd vă vor umili" —. adică obiectivarea erosului în afara relaŃiei personale. cu aceeaşi vi se va măsura" (Luc. la rîndul lui să devină aproapele fraŃilor săi. FericiŃi făcătorii de pace. pe cea feminină ca şi pe cea masculină.30). în Cristos.. 28-30). şi de la cel care ia lucrurile tale. Isus le-a răspuns: „împărăŃia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. 5. că aceia se vor sătura. 38).jeligiareligiilor" şXlirace'-lasi timp^.. ca să reluăm expresia folosită de Maxim Mărturisitorul. refuzăm săi reducem la vreo explicaŃie. „FiŃi milostivi. acela care îi iubeşte pe ai săi mai mult decît pe mine. FericiŃi cei curaŃi cu inima. FericiŃi cei blînzi. 36). „VeniŃi la Mine toŃi cei osteniŃi şi împovăraŃi şi Eu vă voi odihni pe voi. El apare în mod suveran liber în faŃa ispitelor în care se exprimă ispita fundamentală a morŃii. „Iubirea nebună" a lui Dumnezeu pentru om. căci el a venit pentru a-i salva pe cei pierduŃi. încearcă să o pietrifice. s-a arătat a fi aproapele?. pentru ca. suprimînd adjectivul posesiv: femeia mea.. „DaŃi şi vi se va da (. o lavă pe care oamenii şi oamenii Bisericii. prin comuniunea cu sfinŃii./Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară" (Mat. de a împărŃi în sine Ńapii şî iezii. că aceia se vor mîngîia. precede şi zădărniceşte orice merit. a întrebat el. FericiŃi cei ce flămînzesc şi însetează de dreptate. că plata voastră multă este în ceruri. nu cere înapoi" (Luc./LuaŃi jugul Meu asupra voastră şi învăŃaŃi-vă de la Mine. Fericirile5 învăŃate de Isus pe munte (Mat.. 6. dar lui Petru îi spune să pună sabia în teacă. aceşti păcătoşi care acceptă să fie iertaŃi îşi continuă drumul spre împărăŃia lui Dumnezeu — această împărăŃie care. că aceia se vor milui. în divin şi în omenesc. 3-12) îl descriu pe el însuşi. dar care luminează în profunzime toate aspectele existenŃei. FericiŃi veŃi fi voi cînd vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră. puterii. să constituie . însă ea este un dar care respinge porneia. 6. în el nu există nici o perversitate: îi respectă atît de mult pe ceilalŃi încît se lasă răstignit pentru ei. că a lor este împărăŃia cerurilor. Dacă Persoana şi destinul lui Isus reprezintă Fericirile.. căsătoria indisolubilă. dă-i. că El este bun cu cei nemulŃumitori şi răi" (Luc. Bisericile chiar nu au făcut altceva decît să încerce a1 clasifica. evocă relaŃia sa infinit de lucidă şi de iubitoare cu fiecare persoană. fără să nădăjduiŃi nimic în schimb. a escamota în el umanul sau divinul. a dreptăŃii şi a frumuseŃiiTJAcestea dau posibilitatea de a te transforma. printre multe altele. ispitele averii. el este plin de iubirea Tatălui faŃă de fiecare fiinŃă vie şi pentru toŃi. ci să ne dăruim Aceluia care este izvorul lor şi Dumnezeul lor. 24-26) — la adresa celor bogaŃi. totalitară nici „religie" cu sensul de compartiment al existenŃei umane. întrebat „cînd va veni împărăŃia lui Dumnezeu?".). că a lor este împărăŃia cerurilor. nu trebuie să încercăm să ne armonizăm cu ele într-o manieră voluntaristică.

şi Tatăl tău. istoria însăşi dispărea. „a se odihni" (n. poate să vină sau să se dezvăluie deplin în modul cel mai neaşteptat. „VegheaŃi deci.Adam. tezaurul ce a fost descoperit — şi sîntem gata să dăm totul pentru a cuceri acest cîmp. a se deştepta înseamnă să vindeci ochiul de inimă care. Căci. continuitatea între Isus al istoriei şi Cristos al credinŃei nu mai este negată. Aici intervine Bultmann6. el a descifrat în „mitul" învierii evenimentul credinŃei. Iubirea lucrătoare se hrăneşte din rugăciunea vigilentă şi discretă: „Tu însă./Atunci drepŃii îi vor răspunde.zice: Iat-o aici sau acolo. poate ca un semn pentru altceva. în temniŃă am fost şi aŃi venit la Mine. panumană. „palatul de cristal" despre care vorbeşte Dostoievski. Nevăzutul pătrunde aici în mod intim văzutul. îŃi va răsplăti Ńie" (Mat. iată. Isus nu mai era decît o fantomă. dacă este deja în noi sau printre noi — trebuie să spunem că o pregătim sau că trebuie să o căutăm mereu. „a pune" şi se reposer (în text re-poser). trăit de primele comunităŃi. Astăzi. în care demersul istorico-critic este mai limpede. Lumea rămînînd ceea ce este. sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau cînd Te-am văzut bolnav sau în temniŃă şi am venit la Tine?/Iar împăratul răspunzînd va zice către ei: Adevărat zic vouă. împărăŃia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru" — se poate traduce şi „printre voi". Mie Mi-aŃi făcut. sugerată de Isus. închizînd uşa. de va fi ochiul tău curat. ea însăşi „pre-critică". „omul este taina lui Dumnezeu pentru om". nu întîlnim îndoieli la creştini cu privire la autenticitatea datelor despre înviere oferite de Scripturi. aceasta era prezentată sărăcăcios. cosmică pe care o avea pentru primii creştini şi pe care au aprofundat-o PărinŃii Bisericii. pe ramurile căruia se aşază păsările şi îngerii. care crede că îşi cumpără mîn-tuirea cu meritele sale. care are totuşi chipul şi înfăŃişarea lui. La limită. din acest punct de vedere. dar învierea.6). tot trupul tău va fi luminat" (Mat. în efracŃia clipei. „Petru. se simte insultat în conştiinŃa lui de om al datoriei împlinite. Adevărata problemă a apărut atunci cînd o ştiinŃă. ca într-o icoană. încît cineva ca Eugen . Parabola JudecăŃii viitoare. pe Isus cu fiecare om care suferă: „Căci flămînd am fost şi Mi-aŃi dat să mănînc. intră în cămara ta şi. precum banul poarta chipul împăra-tuluOParabola mielului pierdut evocă omenirea adunată de Păstorul cel Bun şi Sfintul Şir al îngerilor credincioşi. unde eşti?". Nu există interes decît pentru Isus Cristos din istorie. căci nu ştiŃi cînd va veni Stăpînul casei!" A veghea. de cele mai multe ori. bolnav am fost şi M-aŃi cercetat. de atîtea ori necunoscut. roagă-te Tatălui tău. care vede în ascuns. Cea mai mică dintre toate seminŃele care devine un copac înrădăcinat bine în pămînt şi în cer. supusă „legilor" pe care le analizează ştiinŃa. (Neliniştea femeii sărace care caută banul pierdut simbolizează neliniştea lui Dumnezeu: . Mă iubeşti?" Bucuria găsirii banului este bucuria lui Dumnezeu atunci cînd 1-a găsit pe omul rătăcit. anticipare a marii efracŃii finale. cînd te rogi. percepe o rază a împărăŃiei lui Dumnezeu. însetat am fost şi Mi-aŃi dat să beau. a postulat că nu există nici o altă realitate în afara lumii simŃurilor şi a măsurii. 17. şi-a pierdut dimensiunea ontologică. a identităŃii sale divine este atît de clară. căci omul locuit de împărăŃia lui Dumnezeu este o existenŃă în comuniune (Luc.2021). Care este în ascuns. străin am fost şi MaŃi primit:/Gol am fost şi M-aŃi îmbrăcat. dar aleargă în calea lui atunci cînd se întoarce şi respinge uscăciunea inimii fiului mai mare. Teologia „liberală" a secolului al XLX-lea s-a dezvoltat în acest univers fără taine. un caracter eliberator. Dar Evangheliile sînt o Ńesătură de semne şi enigme. * Joc de cuvinte în limba franceză: poser. învierea se identifică cu credinŃa." în Isus Cristos. în exegeza occidentală. 6. blînd propovăduitor al moralei sau mesia politic a cărui aventură s-a terminat cu eşecul de pe Cruce. Astfel evocată. O sămînŃă care creşte fără întrerupere. De cele mai multe ori. „Minunea" şi deci şi învierea care este minunea minunilor trebuiau apriori să fie negate.t). conştiinŃa. zicînd: Doamne. întrucît aŃi făcut unuia dintr-aceşti fraŃi ai Mei. încît trebuiau neglijate fragmente întregi. un existenŃial este o structură de existenŃă). gelos. sensul dat de credinŃa lor Răstignirii. Parabola fundamentală — a fiului risipitor — revelează iubirea plină de respect a Tatălui care îl lasă pe fiul său să plece liber. imagine a lavei ascunse sub pietriş? —. 6. 24 RELIGIILE LUMII Isus sugerează împărăŃia lui Dumnezeu prin parabole. 22). ca un hoŃ care vine pe furiş în plină noapte. Ea este perla cea fără de preŃ. după o interpretare „existenŃială" a acesteia (pentru Heidegger. prea mici. dacă cineva voia ca din ele să nu rămînă decît o istorie raŃional garantată. Lăsîndu-1 puŃin mai la o parte pe Isus al istoriei. Sărăcia de idei este uneori atît de mare. „Luminătorul trupului este ochiul. CREŞTINISMUL 25 ETARE A ÎNVIERII Pînă în secolul al XlX-lea. care. ca reanimarea unui cadavru şi sarcasmele „secolului Luminilor" au avut. bărbatul din Nazaret. cînd Te-am văzut flămînd şi Te-am hrănit? Sau însetat şi łi-am dat să bei?/Sau cînd Te-am văzut străin şi Te-am primit. acest loc. împărăŃia lui Dumnezeu. din capitolul 25 al Evangheliei după Matei (35-40) îl identifică pe Cristos cu întreaga omenire.

Totuşi syndrome («reunirea 1od>) devine un corp". „Nimic dintr-un corp. trup. De aceea."n Cristos este acela în care se dărîmă zidurile şi intervin energiile divine. devin. 6 A se vedea în special Jesus. Paris. dacă energiile unei realităŃi mai vaste pătrund în cameră. atunci poate avea loc ceva insolit care va fi «miraculos» pentru aceia care consideră că universul se reduce la camera respectivă. nici alte atribute luate în ele însele nu constituie corpul respectiv. desăvîrşeşte şi ne deschide. reunire mai mult sau mai puŃin opacă în funcŃie de starea spirituală a omului. ci germe-nele sau împlinirea voalată a trarisfigurării lumii. Trupul său. căci el atribuie o anumită materialitate şi inteligibilului. timpul care distruge. izo-lînd lumea de ceea ce este divin. în el. împietrirea. 27 CREŞTINISMUL în raport cu care Dumnezeu este radical transcendent.. Lumină pe care o presimte fizica contemporană. ci transformă sfera spirituală în care se găseşte aceasta din urmă.^! .10 Grigorie nu opune aici sensibilul şi inteligibilul într-o perspectivă elenistică. categoriile epistemologice adică. ci ele anticipează venirea împărăŃiei lui Dumnezeu. 3. „Nu credinŃa se naşte din minune — ar fi aici una dinispitele majore respinse de Cristos —. lumea accede la modalitatea ei „pneumatică": Van Gogh trece în sfirşit dincolo de poarta soarelui. Cristos le conŃine în realitate şi le transformă în drumuri de întîlnire. în acelaşi Trup eclesial. a cărei nostalgie o are arta şi care. Cristos apare pe pămînt nu ca o existenŃă individuală care vede în lume o pradă şi devine prada „acestei lumi". nu este altceva decît orbirea. pentru că este a unei Persoane divine. La Parole qui guerit. scrie Berdiaev. La Faille du regard. 8 Cf. 124 C. marea RaŃiune divină. Logosul. străluceşte cîteodată prin „fereastra privirii"8. adică al libertăŃiifdar credinŃa deschide omul pentru victoria vieŃii. 26 RELIGIILE LUMII Am vrea să evocăm aici presupunerile hermeneuticii eclesiastice în viziunea originală şi patristică. prin propria noastră orbire şi prin duritatea inimii noastre. acŃionează anumite forŃe. ca Berdiaev. între Wunder şi Mirakel —. prin fisurile ei pătrunde neantul căruia libertăŃile îngerilor căzuŃi îi dau o consistenŃă paradoxală. Contrariul va desfiinŃa spaŃiul credinŃei. boala fiinŃei create îşi găseşte leacul.. legea de identitate. Totul a fost creat de şi în Cuvînt. 9 N. investigaŃia ştiinŃifică şi legile decelate de ea sînt incluse în boala pe care aceste legi o exprimă şi o limitează în acelaşi timp. toate acestea sînt instituite prin refuzul cu care am răspuns Tatălui. 1968. 7 E. Del'âme et de la Resurrection. ci doar ceea ce poate fi înŃeles. Moscova. Minunea nu abrogă defel „legile naturii". Le Cerf. 56. Aceasta nu este reanimarea unui cadavru. Ńesut din toată materia cosmică. 1991. pe drept. Materia împietrită.Drewermann crede că ar putea „re-fermeca" creştinismul dînd evenimentelor majore ale Evangheliei un înŃeles oniric. Flammarion. prin atitudinea lui constant „euharistică".. dar dacă zidurile sînt dărîmate deodată. O individualitate umană eliberată de orice limita.. o întoarce către neant. p. între visul liniştitor şi realitatea care rămîne supusă fatalităŃilor chinuitoare. Paris. 1987. Ceea ce multiformul Adam nu a ştiut să realizeze. spaŃiul care zdrobeşte. „Minunile" din Evanghelie nu sînt fapte uimitoare — Bultmann distinge. Le Seuil. Aceste forŃe nu pot provoca minunea într-un mod imanent. Din acŃiunea imanentă a acestor forŃe nu poate praveni nimic insolit. Claude Vigee. scria Grigorie de Nyssa. El vrea să spună că materia sensibilă nu este altceva decît concretizarea materiei luminoase pătrunse de Duhul Sfînt. permite vieŃii eristice să intervină. PQ 46. atunci lumea se transfigurează în ele. Paris. Cristos. cu toată „îmbrăcămintea din piele" (Fac. Or. „într-o cameră închisă. „Zidurile închisorii noastre. dar Cristos nu poate învia. Lumea întreagă este o astfel de cameră închisă în care acŃionează în mod regulat forŃe date. posibilitatea de a-1 de-săvîrşi în perspectiva împărăŃiei lui Dumnezeu. umanitate de jertfă şi de comuniune. fiind conŃinut într-un punct din spaŃiu şi din timp. extra-pusă. noul Adam.7 Dar este vorba de acelaşi dualism între simbolizat şi simbolizant. în jurul lui. nici culoarea lui."9 FiinŃa creaŃiei a devenit bolnavă. Ea dărîmă zidul de separaŃie care. în Cristos. pentru că este o existenŃă în comuniune asumîndu-şi în întregime omenirea. 10 Gregoire de Nyssa. care instaurează „Omul unic" al intenŃiei divine — Adam Kadmon al misticii iudaice —. a creaŃiei modelate în lumina începutului. 21). pentru a se desăvîrşi în înviere. moartea continuă să omoare.. ci minunea este dată credinŃei". Filozofia libertăŃii. Dar energiile divine pot intra năvalnic în camera închisă bine a lumii repudiate. Drewermann. 1911. viziune actualizată în contextul modernităŃii de filozofii religioşi ruşi. Berdiaev. în aşa fel că eu pot să dau învierii mele un sens psihologic. după reguli pe care le putem studia. Ceea ce nu înseamnă abrogarea exterioară a legilor „naturale": după aceste legi. „victorie a forŃelor harului asupra forŃelor dătătoare de moarte ale naturii decăzute"12. ci ca persoana perfectă. După cei mai mulŃi dintre PărinŃii Bisericii. PuŃi. mythologie et demythologisation. nici forma lui.. fiinŃa creata din nimic este potenŃial tainică şi această taină cosmică trebuie să se desăvîrşească prin comuniunea oamenilor cu Dumnezeu. Ed. umanitatea sa.

4. 13W. în marile Epistole ale Sfîntului Apostol Pavel. de atîta vreme pecetluită de moarte. Cel înviat nu se impune ca un obiect. unii exegeŃi contemporani au sugerat o descompunere ultrarapidă. ci plin de o lumină cerească. adică Ioan: ei au constatat că „giulgiurile" care înfaşurau trapul rămăseseră pe jos în mormîntul gol.t. un simbol. într-adevăr. iar sub cea de „pastorale" pe următoarele: întîia şi a doua Epistolă către Timotei şi Epistola către Tit (n. Le Seuil.. p./Iar la urma tuturor. descrie ieşirea lui Cristos din mormînt ca pe un eveniment fenomenal. acolo. întrupat. în pastorale* şi în întîia Epistolă Sobornicească a Sfîntului Apostol Petru. p. 52. pe care Măria Magdalena îl ia drept grădinar — grădina paradisiacă din jurul mormîntului gol. este de acum înainte un mormînt gol. Qui est Jesus de Nazareth?. cînd lumina abia apare. Nu este vorba de o dovadă ce * Referindu-se la Epistolele Sfîntului Apostol Pavel exegeza Noului Testament le clasifică sub denumirea de „mari epistole" pe următoarele: Epistola către Galateni. într-o Cincizecime continuă. i-a fost distrusă încuietoarea. omorît. povesteşte Matei. au afirmat că trupul fusese furat. 1. cit. 12 Id. 5). viziunea lui Cristos slăvit într-o experienŃă inseparabil personală şi eclesială. Evangheliile canonice arată doar piatra dată la o parte. 1 Cor. CREŞTINISMUL 29 constrînge: unii. 10. adică moartea. mai vie decît viaŃa noastră amestecată cu moartea. femeile buimăcite: un semn. 10. Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile. că femeile au venit la mormîntul lui Isus şi nu au găsit trupul acestuia. Triumful lui este asupra acestei condiŃii: iadul a fost învins. trebuie să moară încă o dată. 28 RELIGIILE LUMII Putem găsi o expresie cvasioriginală a evenimentului în scurtele mărturisiri de credinŃă pe care le inserează Pavel în Epistolele sale: 1 Tes. o moarte de sclav: acesta este faptul cunoscut de lume. nu mai este nici o separaŃie între cer şi pămînt: „De ce căutaŃi pe Cel Viu între cei morŃi?" (Luc. reprezentată de mormîntul închis. 53. 1973. întîia şi a doua Epistolă către Corinteni. 24.»/Iar aceea că: «S-a suit» — ce înseamnă decît că S-a pogorît în părŃile cele mai de jos ale pămîntului?/Cel ce S-a pogorît. chiar şi readus la viaŃă. cum spun germanii. ca pe toate să le umple" (Ef. Ea se revelează numai aceluia care crede şi care iubeşte. 8-10). că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi./După ceea ce s-a arătat lui Iacov. în vreme ce o evanghelie apocrifa. căci lumea. întîi de toate. la sfîrşitul nopŃii. Un necunoscut foarte real este. apoi celor doisprezece. Trebuie să-1 iubeşti pe Cristos pentru ca să se dezvăluie minunea învierii. Istoricul trebuie să recunoască. mi se pare. Cristos a murit pe cruce. se face fără violenŃă. găsim un limbaj imnic (şi aici este vorba de citate) care celebrează amploarea panumană şi cosmică a învierii: „coborîre" victorioasă în iad şi „slăvire" a aceluia în care dăinuieşte tot şi care. Berdiaev." Este caracteristic faptul că Pavel adaugă la lista aceasta stereotip izată şi propria lui atestare. de asemenea. iar unii au şi adormit. îngerul îi spune cu mare blîndeŃe Măriei Magdalena: „Femeie. extirpînd rădăcina răului. ca unul născut înainte de vreme.p. Keiygma — mesajul — primelor comunităŃi se naşte în acelaşi timp din mărturia apostolilor şi din experienŃa „pneumatică" a Bisericii. nu poate constitui un fapt con-strîngător. cum precizează Faptele SfinŃilor Apostoli.. Apoi au venit Petru şi „celălalt ucenic". apare un acord fundamental: evenimentul s-a produs foarte devreme. a robit robime şi a dat daruri oamenilor.. Paralel cu acest limbaj de anunŃare.). mai mult sau mai puŃin halucinantă. PrezenŃa lui nu este nici o viziune pur subiectivă. Paris. Graben-garten. ceea ce şi eu am primit. 15. Epistola către Romani. Cristos nu este adus la condiŃia „acestei lumi". Semnul pare să fie acela al unei absenŃe prin exces de prezenŃă. dintre care cei mai mulŃi trăiesc pînă astăzi. mi S-a arătat şi mie. care par să amintească aici unele tradiŃii foarte vechi. dar în acelaşi timp un eveniment care impune un sfîrşit şi o limită acestui timp şi acestei lumi". 211. o dovadă. 14 Gunter Bornkamm. în aceste apariŃii pe care le descriu Evangheliile şi pe care le atestează lista comunicată lui Pavel./în urmă S-a arătat deodată la cinci sute de fraŃi. Venirea femeilor la mormîntul lui Isus este atestată de cele patru Evanghelii. FaŃă de Lazăr şi de ceilalŃi „sculaŃi" despre care vorbesc Evangheliile. ca aceea numită „după Petru".. p. într-un loc" (Ioan 20. îngerii se află aici.14 11 N. Viziunea îngerilor înseamnă comunicarea cerescului cu pămîntescul. cărora Biserica le-a respectat relativa diferenŃiere. apoi tuturor apostoli-lor. 3-8: „Căci v-am dat. 9 şi. Rom. după Scripturi. lumii morŃii. în textul lui Ioan. de ceplîngi?".51. în care cineva. mai ales. totul sugerînd o persoană vie. Astfel învierea are loc totodată în istorie şi în vremea din urmă: „Un eveniment în acest timp şi în această lume./Şi că S-a arătat lui Chefa. Dar că Cristos ar fi înviat. op. crisalidă abandonată. Un necunoscut . 7). Cînd analizăm povestirile./Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi. mormîntul nu doar gol. a umplut pînă şi moartea de lumina lui: „Pentru aceea zice [formulă care introduce un citat]: «Suindu-Se la înălŃime. reprezentabil. ca şi „mahrama" care era „la o parte.Minunea învierii.

Ucenicii. prin invitaŃia de a mînca peştii. Cît despre Apostoli. prietenii. prin acest transfer uimitor.. (. Isus îşi asumă condiŃia noastră pentru a transforma orice fel de moarte în înviere. îl conŃine şi este în el? Tot ce există depinde de Acela care există. apogeul. un adaos care rezumă multe date ale Evangheliilor. aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică învăŃătoru-le)" (Ioan 20. ricoşează în idolatrie. într-un mod incomparabil.. 17 J. Atunci „recunoaşterea" survine din deşteptarea relaŃiei personale. îmbrăŃişa inimile. prin împărŃirea pîinii pregătite de convivi. atins prin această înjo15 Gregoire de Nysse. Trebuie să constatăm. PG 90. acest „în". suferinŃele sufletului. se spune la sfirşitul Evangheliei după Marcu (Marc. şi vocea care. 16. iată un fapt care nu are nimic straniu sau extravagant pentru spiritele care nu-şi fac o idee prea meschină despre realitate. Peştele şi pîinile. PG 45. mai puŃin totuşi decît „paradisul". ViaŃa intervine în moarte. 43)łJ în mistica şi în arta sa. Grande Catechese. în cîmpul deja ecle-sial al koinonia („comuniune"): pe malul lacului. iadul însă nu primeşte lumina. fără să evocăm „căderea". la Cristos în ei şi între ei sau. spune Maurice Blondei. într-o carte consacrata în întregime acestei teme..15 TRIDUUM (vinerea. 16 Maxime le Confesseur. căci spune Biblia: „blestemat este înaintea Domnului tot cel . Questions ă Thalassius. mai degrabă. 16). comentînd Scriptura. dar nici nu o poate distruge (verbul ka-talambăno are aceste două sensuri). degradarea socială: supliciul. p. Trebuie să înŃelegem toate aceste cuvinte nu în spaŃiu şi timp. în acelaşi timp. dispreŃul. abaterea de la normă se transformă în îngîmfare ontică. reprezintă sinteza dintre durerea fizica. Şi asta pentru că El era „în alt chip". că orice om care vine în lume este luminat de „lumina vieŃii". Iar „teama ascunsă de moarte" (Maxim Mărturisitorul16) dă naştere orgoliului şi avariŃiei. că Dumnezeu este totul. arată tot Simone Weil. la Emaus. iubirii lui pentru oameni. Vom reŃine deci doar dovezile de extaz. BIBLIOTECA JUDEłEANĂ CREŞTINISMUL" 31 sire în care Cel Preaînalt devine Cel Preacăzut. cu experienŃa foarte reală a morŃii şi a infernului. question 61. a Cuvîntului întrupat. în sensul global al termenului. Occidentul a cercetat. crimă şi sinucidereTAşa se amestecă în existenŃa noastră nostalgia paradisului.. sîmbăta. în el se redeschide „paradisul": „astăzi vei fi cu Mine în rai" îi spune tîlharului răstignit alături de el (Luc. 65-68. decădere. abandonul moral complet. moare cu moartea tuturor oamenilor. 25. dacă ne aducem aminte — cu spiritualitatea rusă. masa împărŃită cu ceilalŃi reiau şi anticipează Euharistia. cînd îl văd pe Isus pe mal nu-1 recunosc: „Dar ucenicii n-au ştiut că este Isus" (Ioan 21. numai că invită la tăcere. schiŃele teologice se risipesc rapid prin inadecvarea lor"17. „ca argintul din spoitura de oglindă" şi. Caracterul finit este închis în sine însuşi şi. ci în topologia sufletului. dacă el este în tot. piesa esenŃială a mecanicii creştine. de la ei cu Cristos. 633 D. trec de la Cristos cu ei. o stare. golire lăuntrică. pe care pelerinii din Emaus îl iau drept un călător informat greşit. Cristos devine „universalul stigmatizat de mizeriile şi de durerile umanef^! Simone Weil a văzut în Patimile lui Isus împlinirea miturilor în care mor zeii însîngeraŃi precum şi reluarea temei socratice a celui Drept persecutat] Cum să ne uimească aşa ceva. 4). de ce să te ruşinezi de credinŃa care ne învaŃă că Dumnezeu a luat naştere într-o zi în condiŃia umană? (.judecate prin prisma strigătului către Dumnezeu al lui Isus pe moarte. lovindu-se de acest zid. în Grădină. după ce a smuls-o morŃii. {_Dumnezeu. se încarcă de toate conştiinŃele şi subconştiinŃele umane. reveniŃi la meseriile lor şi pescuind pe lac.) Căci învierea sa devine pentru neamul muritor principiul întoarcerii la viaŃa nemuritoare". chiar şi dinamismul „chipului" (omul „după chipul" lui Dumnezeu). spunea Peguy: „căderea" permanentă. avînd în vedere universul: că El se înveşmîntează în univers şi. 23. Paris. 12). duminică — în care s-au desfăşurat moartea şi învierea lui Cristos. o constatare şi deci „dintru început". Cine ar fi destul de slab de fire pentru a nu crede. Jvirgen Moltmann a remarcat că . din prologul la Evanghelia după Ioan. 1974. duminica pastelor) Nu putem înŃelege aceste trei zile — vineri. Moltmann. făcut om. acest „locaş" sugerînd rolul Duhului Sfint însuşi: „Că Dumnezeu ar fi înveşmîntat natura noastră. ToŃi cei care au privit cu atenŃie Crucea au văzut în această kenosis1* ultimă a lui Cristos. sîmbăta. ConştiinŃa sa divino-omenească. ceea ce Bemanos numea taina „sfintei Agonii" de pe Muntele Măslinilor şi cea a Crucii de pe Golgota. doar prin chemarea: „Măria! întorcîndu-se. 30 RELIGIILE LUMII nimic nu poate exista care să nu posede existenŃa în sînul Aceluia care este.) El s-a amestecat cu fiinŃa noastră ca să o îndumnezeiască prin contactul cu el.foarte real. Le Dieu crucifie. Le Cerf. cîteodată cniar parfumul acestuia.20 Neliniştea morŃii devine mai intensă ca efect al prieteniei trădate şi al excluderii sociale împinsă pînă la infamie. Teologia nu este absentă. Dumnezeu Răstignit. la ei în Cristos. mai ales — că „Mielul este omorît de la începutul lumiî7^ Crucea. Dacă deci totul este în el. 17fci 18 Umilire.

Attente de Dieu. 1956. W. Cristos vertical. /. el a ştiut cu adevărat ce înseamnă moartea. Cristos este noul Prometeu. Le Seuil. împotriva Tatălui. PUF. distanŃa infinită [. 226. Cristos era viaŃă pură. ci de subiectivarea radicală a unei „Vineri Mari speculative" care face posibilă dezvoltarea unui sistem construit pe schema crucială înstrăinare-reconciliere: şi totul repliat numai asupra istoriei.[. 1965. adaugă Bloch. CREŞTINISMUL 33 urgului. Fiul său întrupat. dar protestul creştinismului eretic nu a încetat niciodată. Histoire et Dogme. pentru că însuşi Dumnezeu moare în el. minunăŃie a iubirii. absenŃa lui resimŃită constituie propriu-zis iadul. el însuşi este supus morŃii. „din exterior" şi „din interior" în acelaşi timp. omul în care retrăieşte şarpele din Facere şi care propovăduieşte revolta împotriva demi23 Xavier Tilliette. AlŃii. supremă durere sfîşietoare. p. fapt ce ne trimite la Psalmul 21: „Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea. vestitorul. Urs von Baltl zar. şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în Ńărîna morŃii m-ai coborît" (Ps. dar admirabile. p. trad. „Dumnezeu mort cu braŃele deschise şi genunchii paraleli" (Pierre Jean Jouve). o durere mută şi despuiata23. şi Celălalt al Său în Unitate. Totuşi (sau deoarece) aici pătrunde concepŃia arhaică a jertfei. de Virgil Bogdan. Desclee. El. el pentru a înmulŃi viaŃa. le lua asupra lui printr-o solidaritate ontologică cu noT&ingur. ceea ce a permis inversarea marxistă. Bloch. 1971. L 'Esprit de l'utopie. atît de bine analizată de Rene Girard. care îl caută şi se depărtează de El/ridicînd un „zid despărŃitor". căci i-a măsurat prăpastia. p. se lasă de bună voie omorît şi moare înglobînd şi depăşind toate morŃile omeneşti. -7 / 3-Q f 32 RELIGIILE LUMII şi cum între Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat.].. Gallimard. pentru ce Mai părăsit?" nu a încetat să răsune. între Tatăl. L-am auzit pe mitropolitul Antonie de Suroj spunînd că Dumnezeu răstignit a fost pentni o clipă (cum să o masori?) ateu.22 Strigătul de pe Cruce — „Eli. am putea spune. baza mîntuirii noastre. Bucureşti. Lui Dumnezeu îi este sete de om. Paris. Se impune din nou aici meditaŃia tragică pe care ne-o împărtăşeşte Simone Weil: „El însuşi [Dumnezeu] a mers. „cuvîntul dur" de pe Golgota este chiar inima creştinismului. Dumnezeu Răstignit trăieşte omeneşte exilul departe de Dumnejsu. pp. luînd ă la lettre concepŃia lui Anselm de Canterbury. în cursul existenŃei sale pămînteşti. 92-94. Pentru Ernst Bloch25. Durere împinsă pînă la extazul erotic. 16). la distanŃa maximă.. Blondei. aceasta este Răstignirea. Paris. se intercala zidul disperării noastre.. Paris. 448. Secolele al XlX-lea şi al XX-lea au insistat mai degrabă pe tema „morŃii lui Dumnezeu". 20 S. 25 E. 21. F. 441. Weil.spînzurat pe lemn" (Deut. 18. neted ca alabastrul. Editura Academiei. Isus prins în cuie pe acest zid spune: "^Mi-e sete". au ridicat idolul. nu prin naştere fizică. 1992. Fenomenologia spiritului. după cum au arătat Ba-taille şi Jouve: Sfînta Caterina de Siena bea chiar din rană sîngele care Ńîş-nea din inima străpunsă a lui Cristos. pentru că nimeni altcineva nu ar fi putut-o face. Această distanŃă infinită între Dumnezeu şi Dumnezeu. Gallimard. 21. temă hotărîtoare pentru epoca noastră. Noi ne naştem pentru a muri. Părăsirea lui Dumnezeu. de la Colombe. Pentru Hegel. Hegel. „Orice fel de nelinişte este cuprinsă în neliniştea mîntuitoare a lui Dumnezeu. Ed. Paris. „Dumnezeul Meu. Datorez mult acestei cărŃi mici. Nu este vorba de ateism. Weil. îmbrăŃişarea în veşnicie a Tatălui cu Fiul devine distanŃa dintre cer şi iad. fără nici cea mai mică urmă de moarte. „ofensa" adusă Tatălui fiind în sfîrşit „reparată". Dumnezeul Meu. Paris. Bisericile. 21 H. a „ple-romului Duhului Sfînt". p. 22 S. izvor al divinităŃii. pînă la revolta modernă. ca 19 M. 87. 329-331. 23). el dă „conştiinŃei nefericite" certitudinea că „însuşi Dumnezeu a murit"24. 1958. Le Chretien Bernanos. La Semaine sainte desphilosophes. 1962."21 Căci Ghetsimani şi Golgota exprimă o taină a iertării şi a iubirii: moartea lui Dumnezeu înglobează toate singurătăŃile la ceasul ultimei separări. O întreagă teologie occidentală — marcată de gîndirea lui Anselm de Canterbury — a văzut în „meritele" lui Cristos.Mi-e sete". pp. Pensees sans ordre concernant l'amour de Dieu. lama sabachtani". nemulŃumiŃi de ea. mai spune Isus. dar prin naştere spirituală. Nimic nu-1 separa de Tatăl al cărui Duh Sfint îl duceaPToate situaŃiile noastre de moarte şi de iad. Eli. durere fără de asemănare cu vreo altă durere. dobîndite în Vinerea Mare. Nimic nu poate fi mai departe de Dumnezeu decît ceea ce a devenit nenorocire". Este cunoscută puternica amprentă doloristă pe care această concepŃie şi-a pus-o în sensibilitatea populară. . l-au diabolizat pe Tatăl (sîntem aici aproape de sistemele gnostice ale primelor secole) şi au celebrat în Cristos arhetipul omului răzvrătit. Paris. Şi iată Hristos al lui Velâsquez de la Prado. el este în mod unic Fiul Omului. rom. 1950. 24 G. p. care i-a putut spune Martei: „Eu sînt învierea şi viaŃa".

29 Şi Psalmul 21. nici n-a întors faŃa Lui de la mine şi cînd am strigat către Dînsul. 23. dacă nu mort. adică el nu s-ar putea sprijini pe nimic altceva decît pe iubirea lui transformînd lumea. 2. în timpul strigătului totul se inversează. 32 Xavier Tilliette.28 Dar poate că adevăratul Dumnezeu se revelează „în comuniunea jert-felnică a agoniei". „La început era Cuvîntul" — început veşnic — „şi Cuvîntul era [ridicat] la Dumnezeu" (Dumnezeul desemnează Tatăl). Oggettivazione Etica e Essenzialismo. după ritul bizantin. şi încă moarte de cruce" (Filip. Prin contrast. nr. ci ceea ce voieşti Tu" (Marc. Aşa cum a subliniat şi Jean-Luc Marion."31. Paris. „Rencontrer Dieu dans le monde d'aujourd'hui". Dumnezeul meu. 27 D. asumînd de acum tot umanul pe Cruce. care este omul angoasei. Pascal. 6. Beitrăge zur Theologie. 37. ci Duhul. împlinind în mod lucid. în timpul iadului. aderă la aceasta cu toată disperarea: „nu ce voiesc Eu. îl arată în măreŃia lui. 46). Plinul desemnează fiinŃa.protestul omului care se opune lui Dumnezeu cel rău şi zice: „Iată. tranziŃia se face de la acest Dumnezeu în surplombă. Solie. Efes. 34 RELIGIILE LUMII mann consideră că moartea lui Isus „nu a fost o moarte frumoasă". ar fi ateu. iar vidul iubirea. că ea „a prezentat semnele spaimei celei mai profunde"30. De cele mai multe ori — poate cu excepŃia daoismului — divinul este evocat prin simbolul „plinului": bogăŃie. nr. nici n-a lepădat ruga săracului. pentru ce m-ai părăsit?". 75. p." Tensiune plină de iubire a Celuilalt către Unul. 1968. 7-8). şi la înfăŃişare aflîndu-Se ca un om. Cel înfăşurat în neobişnuita pace a „sîmbetei albe".. 9). op. Atheistisch an Gott glauben. căci el spune: «Dumnezeul Meu. p. adică de adîncitură. 28 P. Dumnezeul „cos-mogoniilor teologizante" a murit. rămîne incandescent în Focul Duhului Sfint. noi le facem pe toate" (Apoc. ia aminte la mine. Dumnezeul Meu!» Or. profunzimi pe care trebuie să fii îndrăzneŃ să le cercetezi. ascultător fâcîndu-Se pînă la moarte. 1992. în Concilium. Căci Pascal a notat. Ascher. cel puŃin absent şi cristologia devine antropologie în virtutea acestei fraze: „Mie Mi-aŃi făcut". golirea exprimă stăruinŃa iubirii. La fel. Prăpastia morŃii şi a infernului se volatilizează ca o picătură derizorie de ură în prăpastia infinită de iubirefBjihul Ńîşneşte cu apa şi sîn-gele din coasta străpunsă a lui Isus -— apa botezului. „se deşteaptă datorita ei în grădina Ghetsimani mai aproape ca niciodată de extrema singurătate dureroasă a lui Cristos". 6-10. S-a smerit pe Sine. pp. La atin30 J. în mijlocul nopŃii de Paşte. 21. 279 [I\. care este „ridicare". teologul german Dorothea Solie dezvoltă cristologia ca ateolo-gie. von Balthazar. mîntuirea oamenilor. Abrege de la vie de Jesus. Dumnezeu nu este deloc un Dumnezeu al morŃilor şi nici al celor disperaŃi". putere. 107. 1969. Trier. atotputernic. meon). I Petru 3. cit. despre care Didahia — unul dintre cele mai vechi texte creştine — spune că este seninul (semeîon) tensiunii extatice (epektăseos). fără să ascundă ceva din abandonul şi singurătatea completă prin care Isus şi-o asumă şi o consumă pe a noastră. 19 şi urm. mare preot care comandă propria sa jertfă. referitor la strigătul lui Isus pe Cruce: „Cuvintele acestea sînt pline de speranŃă şi nu de disperare. Cristos şi omul care înŃelege să-şi urmeze lucrarea nu pot fi decît atei. Tatăl cel viu este „Dumnezeu fără fiinŃă". de pustiire. 171. 1981. 24 şi 31. Strigătului de pe Cruce îi urmează tăcerea. DistanŃa dintre Tatăl şi Fiul nu mai este locul infernului. 124. o substanŃă în-' chisă şi densă care îşi este suficientă sieşi. p. făcîndu-Se asemenea oamenilor. Urs von Balthazar comentează: „Misiunea proprie a lui Isus era aceea de a pătrunde. constantă în Răsărit. care începe chiar cu „Dumnezeul meu. 36). Solie. Rom. chip de rob luînd."26 Dumnezeu este. „Gibt es ein atheistisches Christentum?. 29 B. în întunericul de necercetat al libertăŃii meonice (creată adică de neant. p. Moltmann. El este iubire. Nu degeaba citim prologul Evangheliei după Ioan. m-a auzit." După interpretarea originală. „Părinte. cu bună ştiinŃă. p. Kenosis înscrie în istorie veşnica mişcare de iubire a Treimii.5). 4. în Sîmbăta Mare. şi Dumnezeu era cuvîntul. Cristos. „pe urmele indicaŃiilor lui Pascal". P. pe Golgota (Luc. la Cristos. ultimul stadiu al kenosis.. în Isus voinŃa umană."32 TradiŃia insistă în special pe aspectul victorios al acestei „coborîri" din care Răsăritul a făcut marea icoană a învierii. 31 U. de „gol": „Ci S-a deşertat pe Sine [ekeno-sen]. Desclee de Brouwer. în mîinile Tale încredinŃez duhul Meu". 84. „Poate că era nevoie de disperarea lumii moderne pentru a se aventura cineva aici. abundenŃă.. op. Dumnezeu este ascuns sub pămînt.27 Pentru filozoful italian Pietro Piovani. omul de astăzi. Piovani. pe care o regăsim astăzi şi în Apus. 10. spun ruşii (între „negrul" zilei de vineri şi „roşul" zilei de duminică). Tema fundamentală.. „coboară în iad". 109-110. Olten. ceva căruia nu-i lipseşte nimic. atestată de Sfînta Scriptură. Neapole. în vreme ce Jiirgen Molt26 D. în Evangelium und Geschichte in einer rationalisierten Welt. Morano. „Dacă Cristos ar reveni astăzi. p. Ioan. 14. cu toată iubirea Tatălui. Este chiar sensul „coborîrii". 2. sîngele EuharistieTJ vor spune PărinŃii Bisericii — şi o sugerează deja Evanghelia după Ioan. . care nu este absorbită deloc de voinŃa dumnezeiască. scrie Nikolai Ber-diaev. 1965. se încheie cu certitudinea mîntuirii: „Că n-a defăimat. este tema coborîrii în iad (Fapt. în totalul vid de iubire.. cit. La fel Pavel a îndrăznit să-i aplice lui Dumnezeu noŃiunea de kenosis.

primim sens. (. scrise în secolul al II-lea în Siria. 1940. bucuria de a fi. după Evanghelii. învierea desfiinŃează în noi nevoia de sclavi şi de duşmani. nu mai este vorba să se teamă de Judecata de apoi şi să fie vrednic de mîntuire. sînt unit cu el la învierea sa. de Ovidiu Constantinescu şi Isabela Dumbravă. iar Maxim Mărturisitorul: „Dumnezeu S-a făcut cerşetor din cauza bunăvoinŃei faŃă de noi. El dă naturii noastre elanul învierii". * F. vieŃuitorii din subterane. p.37 ViaŃa. cînd nu mai sînt decît chipuri şi pămîntul ca taină. un influx de viaŃă.CREŞTINISMUL 35 gerea lui.. a spus Pascal. şi nimic nu a mai fost închis. 34 K. astăzi sînt slăvit cu el. După Paşte." Urs von Balthazar a vorbit despre „spiritualitatea Sîmbetei Mari". 2. îl vom făuri din nou."38 Dar acest răstignit este de acum cel înviat. ne întinde mîna. refe-rindu-se la epoca noastră/Doştoievski. acelora care zăcem acolo. rit bizantin."33 Cei doi Adam se întîlnesc.. pentru că eu sînt poarta tuturor. în clipele cînd exteriorul se estompează. Naissance des lettres chretiennes. 36 RELIGIILE LUMII învierea lui Cristos semnifică triumful vieŃii: „Ieri. în orice caz este un nu care nu se referă la om. pentru Sfintul Isaac Şirul. Duhul Ńîşnesc de acum chiar prin moartea noastră. nouă. viaŃă şi prin moarte şi prin toate situaŃiile de moarte din existenŃa noastră dacă prin credinŃa noastră smerită le identificăm în rănile dătătoare de viaŃă ale lui Cristos. eram înmormîntat cu el.) Şi atunci noi. se mistuie."36 Moartea biologică şi toate morŃile parŃiale care o precedă sînt de acum doar „treceri" spre înviere. nu strălucirea biologicului şi a stilizării mai mult sau mai puŃin reuşite a morŃii. 1-a descoperit aici pe Cristos. Paris. Cristos vorbeşte în felul următor: „Eu am deschis uşile ferecate. dar inversînd-o: „în alegerea lui Isus Cristos. astăzi. dar pentru el însuşi pe al doilea termen. singurul păcat este că nu dăm destulă atenŃie învierii. 35 Oda 17. ci să primească această iubire imensă şi discretă în acelaşi timp. pentru că moartea spirituală.. pp... fericirea şi viaŃa. Să-1 amintim doar pe unul dintre cele mai vechi. Dumnezeu lucrează ca o radiere. Atunci Dumnezeu vine la cadavrul nostru. eu am zdrobit zăvoarele şi fierul s-a înroşit şi s-a topit în faŃa Mea. ale tiranilor sau ale uraganelor pe care le manevrează. un sens veşnic. se identifică în această lumină. care în ritul bizantin se citeşte la sfîrşitul utreniei pascale: „Nimeni să nu se teamă de moarte: moartea Mîntuitorului ne-a eliberat. El.^ 33 Utrenia pascală. M-am dus să-i eliberez pe ostatici. Kirchliche Dogmatik. Dumnezeu a prevăzut pentru om primul termen. Bucureşti. El a doborît-o în vreme ce ea îl Ńinea înlănŃuit. ei sînt ai Mei şi «nu părăsesc pe nimeni»"^J Şi în Omilia Sfîntului Ioan Hrisostom. lumina. eram mort cu el. de libertate. situat în problematica „reparaŃiei". p. Editura pentru Literatură Universală. Pusese stăpînire pe ceea ce era văzut." Singurul cu adevărat osîndit este propriul Fiu al lui Dumnezeu: „Dacă astfel a fost pronunŃat un NU în predestinare. De aceea. Zollikon-Zurich. astăzi mă deştept cu el din somnul cel de moarte. 355 (nX). el se împărtăşeşte nouă chiar prin ceea ce îl neagă.M.. explorînd înaintea lui Freud şi mai profund decît acesta subteranele sufletului. pe măsura suferinŃei fiecăruia. „Cristos este în agonie pînă la sfîrşitul lumii". Trebuie să cităm aici un frumos text din Barth. acela care a coborît în iad a golit iadul.) suferind mistic din bunătatea Lui pînă la sfîrşitul timpurilor. 53 şi urm. îi răspunde o speranŃă fără limită. trad. apoi pe unul care a intrat în uzajul liturgic/jn Odele lui Solomon. ieri. iadul. care le înglobează şi pe care acestea o simbolizează. II. şi este mereu Paşte. împărăŃia lui Dumnezeu e deja prezentă în mod tainic. 1957. Dostoievski."34 Textele „triumfătoare" sînt nenumărate. Mai adînc decît revolta sau decît disperarea noastră nu mai este neantul. (.39 Pentru om. ieri. noi vom înălŃa din adîncul pămîntului un imn tragic lui Dumnezeu în mîna căruia se află bucuria.) Iadul luase trup şi s-a găsit în faŃa lui Dumnezeu. care sînt legături de umanitate.. Dumnezeu nu este puternic în sensul forŃelor cosmice şi sociale. „Totul este plin de lumină: cerul. cuvîntul decisiv 1-a avut Sfintul Maxim Mărturisitorul: „Moartea lui . de Paris. în această privinŃă. închistată. Evangelischer Verlag. eram răstignit cu Cristos. . dispreŃul. de iubire. forŃa. ci pacea. FraŃii Karamazov. Sfintul Grigorie de Nyssa arată că trebuia „rechemată din moarte la viaŃă întreaga omenire. alegerea. Cristos îl smulge cu putere pe Adam cel multiform din singurătatea lui totală. Disperării fără limită pe care a cunoscut-o Cristos cînd a fost osîhdit. pe care îl slăveşte Dimitri Karamazov: „Dacă Dumnezeu va fi izgonit de pe faŃa pămîntului. Ed. 42. care este voinŃa veşnică a lui Dumnezeu. dar cel nevăzut 1-a zdrobit. De acum totul are un sens. chiar prin neliniştea noastră. Barth. pămîntul. „forŃele" luciferice ale unei inteligenŃe pervertite. damnarea şi moartea. sub pămînt! (. este Cel Răstignit şi Slăvit. 1964. El se lasă răstignit peste tot răul din lume. legăturile iadului. este desfiinŃată.

Ronah este purtătorul Cuvîntului şi este în Cuvînt. Această apropiere a rouah nu presupune deci nici intelectualism.. a intrat Cristos „în Sfîhta Sfintelor. Sources chretiennes. din cartea a XII-a. porŃile cerurilor au fost deschise. 191. nici spiritualism. dacă este cu adevărat istorie pe care trebuie să Ńi-o asumi. Grande Catechese. nu cu sînge de Ńapi şi de viŃei. 1971. ca înŃelepciunea greacă. omul îşi găseşte pe deplin vocaŃia lui creatoarejjnvierea face să apară oameni „care nu se tem de moarte" — aşa erau numiŃi creştinii în Imperiul Roman]— deci capabili să aducă în istorie gesturi de adevărată eliberare. Cu răbdarea pe care Ńi-o dă victoria cîştigată. împărŃite. Suflul (acesta este sensul cuvîntului rouach în ebraică. dacă scapă repetiŃiei ciclice şi destinului. Mystagogie. 38 RELIGIILE LUMII DUHUL SFÎNT. şi a dobîndit o veşnică răscumpărare" (Evr. desăvîrşind istoria. I. Nu se ştie „de unde vine. pentru că eu simt cum Ńîşneşte din mine viaŃa întreagă. Duhul este Suflul dătător de viaŃă. MÎNGÎIETORUL „Şi cînd a sosit ziua Cincizecimii. 1947. ci cu însuşi Sîngele Său. 32 PG 45. capitolele 10-20. în Cristos. pneuma în greceşte. nr. 43 W. 263.) Datorită Ńie imensa sală de nuntă s-a umplut. ziua cea din urmă străluceşte în înviere. Duhul Sfînt. după cum subliniază Sfîntul Augustin în Cetatea lui Dumnezeu. ca şi cu însăşi Taina lui Dumnezeu. PG 90. Să ne amintim ce scria Sfîntul Atanasie al Alexandriei [""„Dumnezeu S-a făcut purtător de trup. în Cristos. Dacă istoria are un sens. nr. nullo repetiŃia. PG 91. traduse în limba franceză. Esquisse d'une christologie. uşile iadului au fost distruse. 2. să cînte marea. „lumea de dincolo" este în inima acesteia(„Ştiu că nu voi muri. în Primul Testament. dar „auzi glasul hu*l Vîniul. „Homelie pascale anonyme". Desclee de Brouwer. 40 Saint Maxime le Confesseur. Sfîntul Simeon Noul Teolog. 397. ca de suflare de vînt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei. limbi de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. p. 44 Augustin. 1-4). Dumnezeu a venit la noi pentru ca noi să putem merge la EI: de acum aceasta este. pentru a relua termenii Sfîntului Augustin. Pannenberg. precum le dădea lor Duhul a grăi" (Fapt. spiritiis în latină) face să vibreze spaŃiul. nullo repe-tenda circuitu. 156. nici încotro se duce" (Ioan 3. să o faci şi să nu fugi de ea. 408. o novitas nemaiauzită. 713. Cuvîntul . ca speranŃa evreiască (sau musulmană). Discours. Traites ascetiques.Cristos pe Cruce este judecata judecăŃilor. calea aceasta nu este decît Cristos: „O."40 36 Gregoire de Nazianze. 325. tratatele 58 şi 60. Paris. CREŞTINISMUL 37 în aceasta consta specificitatea creştinismului: el nu propovăduieşte numai nemurirea sufletului.. „Biserica este a Duhului Sfînt"45 în care omul găseşte — sau ar trebui să găsească — spaŃiul nelimitat al libertăŃii sale. (Euvres spirituelles. fără de veste. 8)."44 41 Saint Symeon le Nouveau Theologien. „Hymnes". Cullmann. Questions ă Thalassius. I: Pour la Păque. Paşte dumnezeiesc./Şi s-au umplut toŃi de Duhul Sfint şi au început sa vorbească în alte limbi. spunea. imperceptibil: nici un nume (Dumnezeu este în întregime sfînt şi în întregime duh) şi nici un chip.. Duhul. şi tot în Duh se desfăşoară existenŃa lui Cristos şi învierea Lui. 38 Gregoire de Nysse. 4 PG 35. dar a şi desăvîrşit-o. calea recta iar această cale dreaptă. în distrugerea tuturor acelor falşi circuli./Şi din cer. 79-80. voi. Cerf. ViaŃa veşnică începe de aici de pe pămînt. orice s-ar întîmpla. „O dată pentru totdeauna" (hăpax). această deplinătate o sămînŃă. 27. Sources chretiennes. nici numai învierea din morŃi la sfîrşitul timpurilor. o repetă Epistola către Evrei a Sfîntului Apostol Pavel. prin tine moartea cea întunecată a fost zdrobită şi viaŃa a fost răspîndită asupra tuturor lucrurilor. Totuşi cuvîntul acesta este un început. căci „Duh este DumnezevTT (Ioan 4. pentru ca omul să poată deveni purtător de Duh. această istorie atrasă de împărăŃia lui Dumnezeu care este anticipată aici. toŃi sînt înveşmîntaŃi în haine de nuntă şi nimeni nu va fi aruncat afară pentru că nu are veşmîntul de nuntă. 39 Saint Isaac le Syrien. p. ci chiar învierea noastră în Isus Cristos încă de pe acum. Paris. p. 42 O. „distruge cercul" în care rătăcim. o fondează. (. Suflul Sfînt tinde să se confunde cu lăuntrul cel mai lăuntric al omului. 9. Şi scopul a toate acestea nu este altul decît Cincizecimea — pentru ca noi toŃi „să ne umplem de Duhul Sfînt". evenimentul acesta care nu poate fi pus în serie cu altele pentru că doar el le califică drept evenimente. datorită Ńie. 80. „Hymne XIII". 24. erau toŃi împreună în acelaşi loc. Astfel Dumnezeu a venit la noi şi aceasta este. 24). Delachaux et Niestle. la începutul secolului al Xl-lea. 1993. 12)./Şi li s-au arătat. 37 Gregoire de Nysse. Dumnezeu S-a arătat om şi omul s-a ridicat pînă la Dumnezeu. Acest hăpax. 43."4^ Nu numai că Cristos a recapitulat istoria umană. s-a făcut un vuiet. Neuchâtel." întruparea se realizează în Duh. toate acestea sînt posibile pentru că întruparea şi învierea constituie un fapt unic. După cum au subliniat Cullmann42 şi Pannenberg43. Christ et le Temps.

. 15.47 Tot astfel. în această calitate. Afanassieff. Isus se prezintă ca cel „destinat". prin Suflu. El insuflă în nările omului Suflul de viaŃă care însufleŃeşte „Ńărîna" modelată mai înainte. Paris. Părinte. unsul Duhului. De fapt. pasărea desemnează tocmai această mişcare către celălalt. Psalmul 44. un altul. vibraŃia luminoasă a „materiei". Capitolele 36 şi 37 din Iezechiel sugerează ceea ce vor fi aceste timpuri: Duhul. Paris. Le Cerf. mai mulŃi mărturisitori de seamă ai Bisericii vechi. ceea ce trimite cu gîndul la Botez. în Supra-Unitatea lui. în Dumnezeu. 39 CREŞTINISMUL Sfîntul Irineu de Lyon distinge acest afflatus original de Spiritus. 5). Dumnezeul lăuntric care dispare ca să dea viaŃă. Acesta face posibilă întruparea. o energie impersonală: de aceea 45 Cf. epitalam regesc. Le Paraclet. ci va coborî asupra poporului întreg. în Noul Testament. care se revelează ca o persoană tainică la Cincizecime şi în Faptele SfinŃilor Apostoli. „Paraclet" — un cuvînt care înseamnă „apărător". acela care protejează şi dă viaŃă —. Tatăl îl iubeşte pe Isus în Duh şi tot în Duh Isus îl iubeşte pe Tatăl. pasăre de pradă. Noi mergem spre Cristos în Duh şi. iar mişcarea Duhului pe deasupra apelor sugerează o fîlfîire protectoare de aripi. 149. spune: „Pentru aceasta Te-a uns pe Tine. în Evanghelia după Ioan. îi miruieşte în mod durabil pe regi. Contre Ies heresies. în care se înscriu Poruncile.. 2. pînă în interiorul cel tainic. formula: „Vie Sfîntul Tău Duh". 37. „mîngîietor". 2.trimite la Duhul Sfint ca şi la un dincolo al Său. „Cincizecimea cosmică". Fap1 Saint Irenee de Lyon. Şi aşa se împlineşte aşteptarea timpurilor mesianice cînd Duhul nu-i va lucra şi nu-i va mai umple numai pe unii. a spus Serghei Bulgakov. 47 S. nu poate fi opoziŃie. adică. Cuvîntul rouah. „pregătind" ca o uriaşă pasăre maternă apele primordiale. Căci va poposi în Mesia. Boulgakov. proclamă: „Iată Eu voi face să intre în voi Duh şi veŃi învia" (Iez. 1981. V.48 în timpul separării şi al răbdătoarei „pedagogii" divine. ca să înŃelegem că locul normal al harismelor este adunarea euharistică.1. 1-a înviat şi 1-a slăvit „la dreapta Tatălui". Duhul Sfînt este Dumnezeu tainic. Geneve. O foarte veche variantă a Tatălui Nostru pune în locul cererii: „Vie împărăŃia Ta". cu care aproape că se identifică. „tăcerea Tatălui". fecundează materia. 600. din suficienŃa ei. îi inspiră pînă în adîncuri pe poeŃi şi pe psalmişti. Isus face cunoscută pînă la capăt misiunea Duhului: ceva nou. face ca istoria să tindă către timpurile mesianice. nu pentru că s-ar topi în nediferenŃiat. ca şi spontaneitatea vieŃii. prin Suflul Sfint a dat Dumnezeu viaŃă omului. care toate sînt elanuri. 1984. focul. 12. 21). Aubier-Montaigne. a unuia şi a celuilalt. 40 RELIGIILE LUMII tele SfinŃilor Apostoli apar astfel ca „evanghelia Duhului". N. prezenŃă în care el va împărtăşi oamenilor iubirea treimică. este şi masculin şi feminin. fiecărei existenŃe personale în comuniune. din porunca Domnului profetizează.. ea răspîndeşte de acum forŃa învierii. Paris. L'eglise du Saint-Esprit. Dumnezeul Tău. Magn. Marile Sale simboluri. Biserica este deci „taina". Ep. 8. transformă „inima cea de piatră" în „inimă de came". el constituie miruirea mesianică a lui Isus şi este mereu în el. interiorizează prezenŃa lui Cristos. Pe de altă parte. 1975 şi Jean Zizioulas. Doamne al cerului şi al pămîntului. va spune Sfîntul IgnaŃiu de Antiohia. au . L 'fctre ecclesial. 10. vîn-tul. Duhul nu încetează să lucreze ca un ferment pasta omenească ca să o smulgă din opacitatea ei. bucuria lui: „în acest ceas. p. prin el e posibilă rodirea acestuia. în care Acesta vorbeşte şi lucrează personal. sfinŃirea lui Cristos în Duh. Labor et Fides." Punînd aceste două texte unul lîngă altul. de „harismele" proprii. Este suficient să citim capitolele 14-24 prin Epistola întîia către Corinteni. prin acesta. Duhul este acest tainic „al treilea" care face să circule iubirea şi în care dualitatea Tatălui şi a Fiului. dar şi pe artişti şi pe meşteşugari. „personalitate trupească". desigur. dar acesta nu pare decît o forŃă. psalm mesianic." (Luc. ci prin diversitatea deplină în unitate. 46 Saint Ignace d'Antioche. în special Irineu de Lyon şi Grigorie de Nyssa. este forŃa lui.46 Prin Duh omul este în stare să audă Cuvîntul. făcîndu-1 după chipul Său. după ce Duhul 1-a „vegheat" pe Isus mort. El S-a bucurat în Duhul Sfint şi a zis: Te slăvesc pe Tine. prin gura lui. Le Cerf. trupul eclesial al lui Cristos devine locul împărtăşirii Tainelor unde Duhul poate sufla cu toate puterea Lui: este Cincizeci-mea. Domnul. Rouah infuzează viaŃa. p. 1944. această înŃelegere cu persoana ca depăşire şi relaŃie. care va „stropi cu apă curată". după cum ne arată marile teofanii trinitare ale Botezului în apele Iordanului şi ale Schimbării la faŃă de pe Munte. El pune stăpînire brusc şi vremelnic pe judecători. cu untdelemnul bucuriei. în strînsă legătură cu Numele lui Isus: nu a anunŃat oare Acesta în ultima convorbire că Tatăl va trimite Duhul „în Numele Meu"? Iar Numele înseamnă prezenŃa. apa vie. în ebraică şi limbile semitice. la mirungerea cu tăcere. Prin aceasta Duhul apare ca Suflul învierii: profetul îngropat cu oasele uscate. „Slujitor care suferă" „aducînd mîntuirea neamurilor". harul pe care Duhul îl adaptează pentru fiecare vocaŃie în funcŃie de „daruri". către Tatăl. în cu-vîntarea de despărŃire. cu semnele teofanice tradiŃionale ale uraganului şi ale limbilor de foc. Omul este din Ńarină şi din duh. Duhul lucrează în creaŃie. conduce poporul. „Fiu al Omului" în care „SfinŃii din înalturi" vor fi prefac«Ńi prin Duh.

Ala-rea respiraŃie a Duhului se deschide în om. pacea. Pentru cei care concep Biserica ca pe o avere şi o repetiŃie. credinŃa. Bisericile devin adesea mormîntul pecetluit şi nu mormîntul gol al Domnului lor. 42 RELIGIILE LUMII „în SfinŃi. 52. Ed. un cuvînt care în Epistolele Sfîntului Apostol Pa-vel este aproape sinonim cu pneuma. împotriva unora ca acestea nu este lege" (Gal.) au şezut pe fiecare dintre ei" tocmai pentru că erau „toŃi împreună în acelaşi loc" (Fapt. aceasta. 3. 5. Duhul ne revelează bunătatea Tatălui.. 1943. 52 „Enpanti eucharisteite". 12. Recunoscut şi slăvit de Biserică. înfrînarea. op. 2. 15). El rodeşte pretutindeni."54 Transformat astfel. Contre Apollinaire. Astfel. să constituie Biserica în koinoia — comuniune. Dincolo de mască. să-1 numim pe Dumnezeul inaccesibil noua Awa. consolată. în om el este ireductibilitatea persoanei şi erosul ca „tensiune spre viaŃa cea mai înaltă"50. 53 2 Cor. 3. Florenski. legea este înlocuită de cerinŃele iubirii. 10). 3. 1992. Lausanne. pîinea. „Părinte" (Rom. El dilată omul în imensitatea Trupului lui Cristos. III. în lumina Duhului. 22-23). 1—3). El cunoaşte întru Duhul. Logosul. structura sa."51 Lumina adevăratelor chipuri este a Duhului. L'Âge d'homme.. bucuria. facerea de bine. băutura dătătoare de viaŃă. Duhul ne face să presimŃim icoana: „Tot ceea ce în chip este mai mult decît chip a fost îndepărtat prin energie de chipul Iui Dumnezeu. spaŃiul morŃii se metamorfozează în spaŃiul DuhuluT. La Cincizecime. 4. 6) în Trupul lui Cristos. pînă la această identitate a celor doi pe care o sugerează Sfîntul Apostol Pavel atunci cînd vorbeşte despre faptul că „Domnul este ^ 51 P. blîndeŃea. şi Duhul Sfînt nu este altceva decît însăşi Miruirea. Noms divins. El face din om o „fiinŃă a dorinŃei". 2. taină a „Omului Unic". Duh fiind. iubeşte întru Duhul. Duhul îl aşază în acest punct de unificare şi de transparenŃă care este „ini-ma-suflet'iCristos ne „pneumatizează" şi Duhul ne „cristifică". camera nupŃială. „unde este Duhul Domnului. după o libertate pe care Duhul o inspiră.. în limba rusă există o deosebire între licina. NeobositJDuhul încearcă. să dea „mulŃumire pentru toate"52. desăvîrşirea în frumuseŃe. pentru că el este acela care îi integrează pe credincioşi în Trup al lui Cristos. în sfirşit şi mai alesFviaŃa spirituală înseamnă şi nu înseamnă nimic altceva decît „viaŃa în Dun". cit. în religii ca şi în umanisme. această „primă Biblie" a cărei descifrare o desăvîrşesc învierea şi Cincizecimea. Evanghelie. Duhul Sfînt devine tot ceea ce Scripturile spun vorbind despre împărăŃia lui Dumnezeu: perla. curăŃia. Duhul „suflă unde voieşte" (Ioan 3. el devine capabil să întîlnească fiecare om ca pe o faŃă. în măsura în care — ca să-1 parafrazăm pe Nietzsche — sub greutatea atîtor obiectivări. Unsul Cel Veşnic.. şi Isus îl întîlneşte personal pe fiecare. TradiŃia este această perpetuă „înnoire a Duhului" (Rom. 9. 17.. 3) şi îndrăznim. în parte paulin: „Nu dezrădăcinaŃi Duhul. cap. pe cînd Duhul este elanul către deplinătate. 8. comuniune de nedespărŃit de „lucrurile sfinte". ca şi pentru toŃi cei care o dispreŃuiesc în numele unui individualism aşa-zis inspirat. apa. 300 şi 362. Prin harul învierii. Euharistie şi de „SfinŃi". în inima lui zdrobită. 1 Tes. o paternitate jertfelnică şi eliberatoare. o face creatoare în comuniune. cf. şi lik. p. îl preferă pe fiecare. opunîndu-se fatalităŃilor puterii 49 Saint Irenee de Lyon. omul este în acelaşi timp în Cristos şi cu Cristos. De aceea. „Roadă Duhului este dragostea. forŃa învierii conŃinută în Biserică trebuie să fie asumată şi rein-ventată parcă de fiecare persoană. o aprofundează. 50 Pseudo-Denys l'Areopagite. devenita în sfîrşit „din came". L 'Iconostase. în el mărturisim că „Domnul este Iisus" (1 Cor. 17). 1992. „mască". de tot ceea ce este întîmplător şi ar putea să îngreuieze chipul. omul este de acum înainte „săracul care îi iubeşte pe fraŃii lui"55. Departe de a fi o repetiŃie orgolioasă şi temătoare. bunătatea. 18. deci în credinŃă. . Boris Bobrinskoy. CREŞTINISMUL 41 (oricît de neînsemnată ar părea aceasta astăzi). Mirele. „seminŃele Cuvîntului" şi creează universalitatea tainică a divino-umanităŃii eristice. 1249 D-1251 A. Gregoire de Nysse. Communion du Saint-Esprit. 7. în acelaşi timp. Prietenul. 8). pp. Tatăl este izvorul fiinŃei şi Cuvîntul. untdelemnul bucuriei. Prin Cristos. §20. 5. care constituie sălaşul său. rămîne dublul avertisment. Paris. el cunoaşte aici o adevărată kenosis. o dată cu Isus. „respiră Duhul". focul. toŃi sînt mădulare ale Trupului lui Cristos. neliniştea devine însăşi materia încrederii.49 în creaŃie. faŃă omenească a Tatălui. se află în Fiul. Dialectica unităŃii şi a diversităŃii este rodul DuhuluTTjprin el. „chip". acolo este libertate" (2 Cor. Fratele şi Tatăl. liŃo. Chipul a devenit chip de icoană. PG 45. de Belle-fontaine. deci „unii altora".definit Duhul ca pe împărăŃia Tatălui şi Miruirea Fiului: Tatăl este acela care face Miruirea. bobul de muştar. „chip din icoană". îndelungă-răbdarea. 133. Aubier-Montaigne. 113. Acesta ne introduce în „adîncurile lui Dumnezeu" (1 Cor. El devine o fiinŃă vie capabilă să slăvească viaŃa. p. care Ńîşneşte ca un izvor în ciuda inconsistenŃei învelişului material. 3 şi 18. „limbile ca de foc (.

cit. decît numai Fiul şi cel căruia voieşte Fiul să-i descopere" (Luca 10. înscrie în timp o schimbare inefabilă în sînul divinităŃii. el respiră imensul suflu al Duhului pe care ni-1 împărtăşeşte. într-adevăr. Lausanne. op. Celălalt care nu este Altul. D. 60 „îndumnezeirea Numelui". Duhul Adevărului. al «veselei învăŃături»". El nu încetează să-şi afirme unitatea — nu morală. „Tatăl meu". Florensky. p. bucuros. taina aceasta în inima lui Dumnezeu care dezvăluie chemarea încrezătoare a unui copil. Unul nu exclude pe Celălalt. ci comuniune. 57 Pseudo-Denys l'Areopagite. cuvînt de o incredibilă familiaritate. asigură coincidenŃa unităŃii absolute cu diversitatea absoluta!! Fiecare Persoană nu este deci o parte din Divinitate. De aceea Pavel va putea scrie: „Şi pentru că sînteŃi fii. Duhul Sfint. aşa cum a observat. Kidouch hasem înseamnă darul vieŃii. în numele Meu. primele trei cereri invocă cele trei Persoane divine. cîteodată chiar Avi. în Duhul său. în însuşi Dumnezeu. a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre care strigă: Awa. un diminutiv atît de copilăresc. nu fără respect.56 UNITATEA ÎN TREIME Acea kenosis a Fiului revelează Taina lui Dumnezeu Iubire. 44 RELIGIILE LUMII mănătoare. atît de puŃin „tainic" — adică. El îi învaŃă pe ucenicii săi — şi acesta este miezul învăŃăturii lui — să-1 numească pe Dumnezeu: Awa. Am spus de mai multe ori că însăşi existenŃa lui Isus este o existenŃă în Duh.26). incomparabilă de a primi şi de a da unitatea divină. ci o modalitate unică.Nu înăbuşiŃi Duhul. De la ea vine orice unificare şi orice diversificare. identice şi opuse./Duhul Adevărului (. cit.. 58 B. 54 Symeon le Nouveau Theologien. exprimă fiinŃa filială a lui Cristos. Cuvîntul acesta. trad. pe Care-L va trimite Tatăl. decît numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere" (Matei 11. în Filocalia. p. Căci Cristos a „sfinŃit Numele"60 pînă la moartea pe o cruce. nu se cunoaşte decît în relaŃie cu Tatăl. p. RevelaŃia trinitară se înscrie în rugăciunea învăŃată de ucenici de la Isus. Delachaux et Niestle. pp. Datorită ei „toate lucrurile sînt unite şi distincte. al cărui Fiu şi Cuvînt este el. şi deci izvor şi bază a oricărei comuniuni. La colonne et le fondement de la verite. decît numai Tatăl. L'Âge dTiomme. deopotrivă egal în nesfîrşire şi totuşi deloc exterior. Vision de Dieu. 6). o substanŃă. nici pe Tatăl nu-1 cunoaşte nimeni. Trinitatea constituie astfel rodnicia inepuizabilă a UnităŃii. sermon 90. cel întreit în sfinŃenie. 253-285. la care te gîndeşti cu înfricoşare şi tremur. 27) sau „Toate mi-au fost date de către Tatăl meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul. pp.). revelînd o viaŃă secreta care este iubire. să-i spui lui Dumnezeu. Aşa cum a subliniat Boris Bobrinskoi în Misterul Treimii5*. 81. şi împărăŃia lui Dumnezeu se identifică cu Duhul. această denumire începea să se contureze în iudaismul contemporan. unde găsim „Tatăl nostru" (Abinou în ebraică. martiriul. ci îl presupune. Isus promite să trimită oamenilor un alt „Paraclet": „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mîngîietor să vă dea vouă ca să fie cu voi în veac. Arhidiecezană. şi Sfîntul Maxim Mărturisitorul59. Părinte!" (Gal. „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul. Vină avîntul înaripat. Neuchâtel. Sibiu. în „Cuvîntarea de despărŃire". 16-17). „Awa". Dumnezeu Cel Unic nu este singur. Tip. 1962. Pr. pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl. Le Mystere de la Trinite. incomparabilă de a fi Dumnezeu. „Tăticule". Scurtă tîlctdre a rugăciunii Tatăl nostru către un iubitor de Hristos. Lossky. Unitatea lui Dumnezeu este atît de desăvîrşită — „Supraunitate" avea să spună Dionisie Pseudo-Areopagitul57 — încît nu este o singurătate închisă. 4. CREŞTINISMUL 43 Isus nu există decît prin această cunoaştere pe care Tatăl i-o face despre el însuşi. contrariile comunică şi elementele unite nu pot fi confundate"6 irGrigorie de Nazianz evocă Treimea ca pe mişcarea nemişcată prin care Unul nu rămîne închis în singurătatea lui şi nici nu se pierde în efuziuni panteiste. Le Cerf. decît numai Tatăl. 26). „Dar Mîngîietorul. 55 Expresie familiară lui Simeon Noul Teolog. § 4. 1986. adică a Tatălui. cap. Tatăl îl face pe Fiul său să existe în veşnicie. 1947. 88. Acest dar de viaŃă prelungeşte. printre alŃii. Desigur. spune Boris Bobrinskoi. Acela vă va învăŃa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14. şi cine este Tatăl. izvor al divinităŃii. [care] în voi va fi!" (Ioan 14. Bobrinskoy. „Iar cînd va veni Mîngîietorul. Tatăl Nostru. 2. Celălalt al său. Abunan în aramaică). chiar ca o blasfemie. Care de la Tatăl purcede. voi. o modalitate unică. ci ontologică — cu Tatăl. Dar ar fi părut necuviincios. Este ca şi cum s-ar fi deschis monada divină. 1975. „Fiecare .. 122. Paris. „Al Treilea".62 însăşi plenitudinea sa implică prezenŃa în el a Celuilalt. Acela va mărturisi despre Mine" (Ioan 15. Stăniloae. asemănătoare şi nease59 Sfîntul Maxim Mărturisitorul. 56 P. 86 şi urm. 2.. Isus îl revelează pe Tatăl. 22). de V.

Biserica veche nu vorbea niciodată despre „Dumnezeu" în general. Fără îndoială că din acest motiv Cristos este bărbat şi nu femeie. adresîndu-se Tatălui: „Şi toate ale Mele sînt ale Tale. cum este adesea cazul în India. PG 36. Dumnezeu este deci mamă şi tată în acelaşi timp. formulările în ciornă care vor permite armonizarea apropierii dintre cele două păreri. 75. op. Găsim deja la SfinŃii PărinŃi. tot ce are el.66 Totuşi. de asemenea. fiind în Cuvînt. este Tatăl.. sînt prezenŃi Cuvîntul său şi Duhul care este în Cuvînt. 59. de pildă. §8. 10). El vine principaliter de la Tatăl. Tatăl dă Duhul „în numele" lui Cristos şi Duhul este „Duhul Fiului". 1982. 1094-1095. 47. 11) şi apoi. 85. Celălalt al Său. 25. Biblia atestă în mai multe rînduri blîndeŃea maternă a lui Dumnezeu. Esscă d'autobiographie spirituelle. D. El este prin Acesta în Dumnezeu [adică în Tatăl]. Atanasie scrie: „Duhul nu este exterior Cuvîntului. căci nu te poŃi revolta decît în numele adevăratului Dumnezeu. acela care se revelează în Cristos. în spiritul lui Dostoievski. XV. prin el Cuvîntul „vizitează" tainic toate cele ale îndumnezeirii şi toate cele ale omenescului. 67 De ex. Clement Alexandrinul scrie: „Ceea ce este negrăit în Dumnezeu este Tată. Ioan vorbeşte despre „sînul Tatălui" (Ioan 1.. (. PG 25. trad.65 Misterul divin este. sălăşluieşte în Fiul şi îl face cunoscut. p. Ńinînd cont de faptul că numele de Tatăl este superior însuşi numelui de Dumnezeu. Discours 54. Din momentul în care se vorbeşte despre Tatăl. cap. Un secol mai tîrziu. predominanŃa ultimă a unui simbol patern marchează chemarea la o comuniune fără confuzie. cap. Pr. care rămîne singurul principiu al Treimii. „Duhul lui Cristos". „vlăstare divine ale DivinităŃii născătoare. Berdiaev. Defide orth. în Scrieri. 1958.) florile Ei"64. partea I. iar ceea ce este milă în 61 Denys l'Areopagite."63 Izvorul divinităŃii.. cit. Totuşi. El dă Fiului Său. După chipul paternităŃii divine. tot ce este el şi în el aşază Duhul Său. Duhul vine de la Tatăl. p. 4. Berdiaev. în sens uterin. 26. Dionisie al Romei notează că Duhul purcede de la Tatăl în Fiul68. cap. relaŃia Fiului cu Duhul Sfînt apare ca o lucrare reciprocă. iar din pricina dragostei sale. Ea vorbea despre Tatăl.. 65 N. Paris. răsăriteană şi apuseană. dacă Duhul vine „şi de la Fiul" (Filioque). §7. Pour la Pâque. Bucureşti. 45 CREŞTINISMUL Dumnezeu a ajuns inimă de mamă. PL 42. în FraŃii Karamazov.. Spiritul. Buchet-Chastel. mi se pare că ar indica mai degrabă o fuziune a matricei. prin el se face prezent în Biserică. „paternitatea spirituală" împărtăşeşte Duhul cu viaŃă şi libertate. PSB. devenită tiranie şi concurenŃă pentru copii. Astfel. 2. ea vorbeşte despre măruntaiele sale de „îndurare". Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. apoi (în sens logic şi nu cronologic) de la Tatăl şi de la Fiul la Duhul Sfînt. 461462. rouah. principiul unic al Fiului şi al Duhului. ci. Care bogat se va mîntui?. opunîndu-se paternităŃii degenerate. în care s-ar distruge persoana. 628. a ajuns să aibă simŃămintele femeii". 2. 64 Denys l'Areopagite. cit. De Trinitate. 37. 18). Faptul că Tatăl este principiul insondabil al TrinităŃii nu înseamnă că se bucură de vreo superioritate. 68 Text citat de Athanase d'Alexandrie în Lettre sur Ies decrets du Concile de ia Nicee."70 66 Clement Alexandrinul. afirmă că revolta împotriva lui Dumnezeu nu este decît o neînŃelegere. dincolo de opoziŃia dintre masculin şi feminin. spune Isus (Ioan 14. Fecioru. asumîn-du-Şi întreaga omenire (ceea ce înlătură „sciziunea" sexuală). care ni-1 împărtăşeşte nouă şi ne asociază la această lucrare. el depăşeşte şi integrează simbolistica unuia şi a celuilalt."69 Şi încă: „Sfînta şi Preafericita Treime este indivizibilă şi simultană cu ea însăşi.. §7. a insistat asupra acestui adevăr fundamental. cu mult înainte de controversele care vor înăspri şi vor caracteriza totul. La Cincizecime şi în perpetua Cincizecime a Bisericii. p. 63 Jean Damascene.persoană conŃine unitatea prin relaŃia sa cu alŃii nu mai puŃin ca prin relaŃia cu sine însuşi. un Dumnezeu în care se distingeau apoi Persoanele. după Sfmtul Augustin. în secolul al III-lea. op. El a privit cu atenŃie mişcarea de „consubstanŃialitate" divină care merge de la Tatăl la Fiul. referitoare la „purcederea" Duhului Sfînt. Fiul se naşte de la Tatăl în Duhul Sfînt şi îl împărtăşeşte. prin care ei se iubesc şi se veselesc împreună: „Eu sînt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine". este adesea feminin. PredominanŃa ultimă a unui simbol matern.. Occidentul creştin.67 Răsăritul creştin a pus în valoare în mod simultan actul de dăruire a Cuvîntului prin Duhul Sfînt. Dostoievski a arătat că numai această paternitate poate trece peste dialectica „stăpînului" şi a „sclavului". . 62 Gregoire de Nazianze. Căci prin Duhul Sfînt s-a întrupat Cuvîntul. şi ale Tale sînt ale Mele" (Ioan 17. care propovăduieşte revolta împotriva demiurgului. chip idolatrie denunŃat cu violenŃă de Ernst Bloch. Sfîntul Augustin precizează că.

cum spunea David. o parte dintr-un tot. în cele din urmă. Noul Testament 1-a revelat pe Fiul şi a insinuat dumnezeirea Duhului Sfînt. 412. transformările sale se exprimă în eliberările omului. PG 26. 71 Jean Climaque. Ne putem întreba. înseamnă să-1 numeşti în acelaşi timp şi pe Duhul Sfînt. p. acest Suflu care poartă Cuvîntul şi sălăşluieşte în el. Astfel putem face o experienŃă trinitară prin observarea plină de iubire a celui mai mărunt lucru. fără îndoială. 167. al Bisericii preoŃilor însărcinaŃi să administreze „chipuri" şi a căror misiune se încheia. Sur Ies noms divins. tema a devenit gnostică şi revoluŃionară. sporind în acelaşi timp unicitatea fiecăruia. primindu-1 pentru a-1 da. 46 RELIGIILE LUMII Ne putem întreba dacă polemicile ulterioare. în timp ce.74 Mai profundă pare să fie gîndirea marilor filozofi religioşi slavi. Prin mesianismul marxist aprofundat în marxismul ezoteric al Şcolii din Frankfurt. o dată cu monahul calabrez Gioacchino da Fiore: el anunŃa. Utopia aceasta a lui Gioacchino da Fiore rămîne medievală. Aşa se face că persoana umană nu poate fi niciodată. schiŃată peste tot. Duhul Sfînt asigură comuniunea tuturor. L 'Echelle sainte. polonezul Adam Mickiewicz.69 Athanase d'Alexandrie. a doua a Sfîhtului Maxim Mărturisitorul: „Dumnezeu este iubire. la trecerea din secolul al XH-lea spre al XHI-lea. la Cuvînt. PG 26."72 Un text din Sfîntul Apostol Pavel a fost comentat fără oboseală de prima teologie creştină: este „un Dumnezeu şi Tatăl tuturor. mişcarea lui spre floare şi finet. Şi a spune că Fiul este „născut" de Tatăl. în epoca modernă. 633 A.. aşa cum a remarcat Sfîntul Grigorie de Nazianz: „ Vechiul Testament 1-a făcut cunoscut cu claritate pe Tatăl. Atena. Aceasta ar fi trebuit să constituie sfîrşitul Bisericii Noului Testament. venirea apropiată a erei Duhului."73 Totuşi. fără măsură. „CredinŃa Exodului" înseamnă Tatăl ca viitor. „modaliştii" au vrut să „explice" Treimea ca pe trei moduri. fermentul istoriei. persoana umană este chemată să devină o modalitate unică prin care să existe întregul umanităŃii şi al universului. prima a Sfîntului Ioan Scărarul. Premiere Lettre ă Serapion. a spune că Duhul purcede de la Tatăl. Duhul trăieşte printre noi şi se face cunoscut tot mai limpede. Fiul ca izbăvitor. 1970. Care este peste toate şi prin toate şi întru toŃi" (Ef. şi în mod nedesluşit pe Fiul. în Cristos se realizează unitatea ontologică a omenirii. în Biblie în mod deosebit. Tema aceasta revine în forŃă în Evul Mediu. 2. Moltmann. pentru Grigorie nu această desfăşurare constituie Treimea. trei expresii „succesive" ale lui Dumnezeu în devenirea umanităŃii: Tatăl fiind Dumnezeu ca şi creator. Şi. După chipul Persoanei divine pe care o întîlneşte în Cristos. în special. în sfîrşit. în secolele precedente. în faŃa avîntului ordinelor cerşetoare (poate şi a harismei bizantine). splendoarea Treimii să radieze din aproape în aproape. 4. Să nu uităm nici aceste două observaŃii fundamentale. prin ascensiuni din slavă în slavă. Tatăl este Dumnezeu „peste toate". în Duhul Sfînt trebuie să se afirme nădejdea eshatologică. încearcă să gîndească Treimea „ca pe o istorie eshatologic deschisă": Dumnezeu apare într-o devenire trinitară. Troisieme Lettre ă Serapion. înseamnă să-1 numeşti şi pe Fiul în acelaşi timp. Cristos preferă pe fiecare. PG 4. mai ales. Astăzi. dacă în istoria profundă a omenirii. Duhul ca sfinŃitor. simultaneitatea trinitară se înscrie în istorie după o „economie" inspirată şi nu se poate aplica principiul că Treimea transcendentă este în mod necesar identică cu Treimea economică! Grigorie de Nazianz a trăit în secolul al IV-lea. revelaŃia trinitară nu desăvîrşeşte pe aceea a Persoanei şi a Iubirii. înseamnă a spune: Duhul purcede de la Tatăl Fiului. 6). Era visul unei societăŃi de contemplativi. la Suflul de viaŃă şi de frumuseŃe — şi aici arta este invitată la slăvire. ne trimite la Tatăl. ea nu este nici trei nici unu pe care le cunoaştem ca numere. 70 Athanase d'Alexandrie. structura lui pe care o analizează ştiinŃa.) Ar fi bine ca prin adunări parŃiale şi. neruşinate nu au luat naştere dintr-o uitare parŃială a „logicii" unitrinitare. după cum am mai spus. Astir. Această viziune tainic trinitară a devenit. Suflul care dă viaŃă şi duce orice lucru la desăvîrşirea lui. trebuie să amintim. pe bună dreptate. Logos care structurează lumea prin cuvintele Lui creatoare „prin toate"."71 „Chiar dacă Divinitatea care este dincolo de toate este slăvită de noi ca Treime şi Unitate. (. în folosul unor sistematizări binare. presimŃim această taină în orice întîlnire adevărata. Ed. Fiul întrupat Dumnezeu cu noi. dar şi Noul Testament rămîne dominat de „categoria făgăduinŃei". 565 A. prin însăşi existenŃa lui. Căci. ruşii . 13. Duhul este Dumnezeu „întru toŃi". 47 CREŞTINISMUL Şi mai mult: revelaŃia Treimii s-a desfăşurat şi se desfăşoară încă în istorie. 72 Maxime le Confesseur. Acela care ar vrea să-1 definească ar fi ca un orb care vrea să numere firele de nisip ale mării. în care se încrucişează astăzi în mod dureros unificarea planetei şi căutarea diferenŃelor.. Isus este „profetul şi renovatorul vechii făgăduinŃe". ea a reintegrat astăzi teologia. 30e degre. Un fir de iarbă. Urma să vină timpul „Evangheliei veşnice" despre care vorbeşte Apocalipsa.

să o deschidem în spiritul lui Ioan. semn al veşnicei tinereŃi. Dar Tatăl priveşte mai ales la îngerul din dreapta. cenuşiul pămîntu-lui şi albastrul cerului. al cărui veşmînt verde. într-adevăr. face să dispară personajele umane. care le-a apărut profeŃilor (. o cupă cu hrana pe care Avraam o oferă musafirilor lui: simbol al Mielului jertfit de la începutul lumii. necreat. Biserica lui Petru. spune „un călugăr al Bisericii răsăritene" este aceea a „inimii": „Fiecare bătaie a acestei inimi este un elan prin care Tatăl se dă. 147-148. Subiectul ei este ospitalitatea lui Avraam. PG 36. pe masă. semnifică învierea: simbolul Duhului „dătător de viaŃă" care îl va învia pe Oristos şi va împărtăşi lumii viaŃa. casa. îngerul „patern" are bustul aproape vertical: „monarhia"78 Tatălui. ca să distrugă moartea.Vladimir Soloviov şi Nikolai Berdiaev. trei „oameni" sau trei „îngeri". Şi pomul în spatele lui. La Posterite spirituelle de Joachim de Flore. ca să-1 reînnoiască pe omul de pe tot pămîntul în vederea unirii lui cu Dumnezeu. CREŞTINISMUL 49 îngerul din mijloc face aluzie la Cristos: veşmintele lui. despre care Facerea zice cîteodată că. Fiul lui Dumnezeu. adus la viaŃă prin Suflul Duhului. tăria modului nostru de a fi. II: De ScdntSimon ă nosjours. în Duh şi în libertate: Iată regula noastră de credinŃă. pp. Dumnezeu. deasupra lui. sub stejarul de la Mam-vri. Tatăl pare a fi simbolizat prin îngerul din stînga (stînga aceluia care priveşte icoana). simbol al lui Cristos. prin care au proorocit profeŃii. Ce queje crois. Pe masa-altar. Principiu de nepătruns. în acelaşi timp. „Demonstration de la predication apostolique". în centrul compoziŃiei. 1981. cîteodată unul şi că era vorba de Domnul. adevărat altar în jurul căruia stau Cei Trei. el spune că Dumnezeu s-a dat cu totul omului în Cristos şi ca acum aşteaptă libera revelaŃie a omului.. PărinŃii au avut revelaŃii. Un joc subtil de curbe şi contracurbe îi uneşte şi evocă o imanenŃa reciprocă. şi în special al Euharistiei. Articolul doi: Cuvîntul lui Dumnezeu. în loc să opună. p. o casă. în timp ce îngerul-Logos şi îngerul-Duh se înclină înspre Tatăl într-o mişcare circulară. să facă ViaŃa să Ńîşnească şi să realizeze deplina comuniune a omului cu Dumnezeu. vizibil şi palpabil. este deosebit de îndurerat. de un albastru translucid amestecat cu auriu pal. 161-164. să privim cu atenŃie acest simbol pregnant de frumuseŃe pe care îl constituie celebra icoană a lui Rubliov. voi. simples regards sur le Sauveur. Jesus. în ceea ce îl priveşte pe Berdiaev. poate că ar fi mai bine. care ar face posibilă depăşirea „pietrificării" răsăritene şi a „putrefacŃiei" apusene în acelaşi timp. un volum dreptunghiular: Pavel Evdokimov sugerează că este simbolul lumii care nu poate exista decît sub protecŃia Mielului. primind. Lethielleux. de nevăzut. prin care toate s-au făcut. deoarece Crucea este noul Arbore al VieŃii.) după timpul şi voia Tatălui. 74 Citat de Henri de Lubac. Mickiewicz şi Soloviov visează la integrarea lor..79 . 144. 1986. evocă unirea celor două naturi prin întrupare. Paris. Domnul nostru. s-a făcut om printre oameni. Delumeau. care.. la sfîrşitul timpurilor. sugerează principiul inaccesibil al Treimii. sub cupa jertfei. şi pe aceea a lui Ioan. ca să recapituleze toate lucrurile."75 Cea mai bună imagine pentru a-1 evoca pe Tatăl. 77 J. Sources chretiennes. în planul din spate sînt schiŃate o stîncă. 73 Gregoire de Nazianze. Grasset. Dar aceste timpuri ale revelaŃiei omului se deschid în Cristos. erau trei. 3940. trebuie să o susŃinem şi. casă a Tatălui. 26. Cinquieme Discours theologjque. un copac. chiar prin pacea pe care o respiră. 1959. Articolul unu: Dumnezeu Tatăl. drepŃii au fost conduşi pe calea dreptăŃii şi Care la sfîrşitul timpurilor a fost răspîndit asupra umanităŃii într-un alt fel. p. aşa cum fac cei mai mulŃi dintre adepŃii lui Gioacchino da Fiore. 442. 76 Un moine de l'figlise d'Orient. în singura verticală pe care o găsim observînd atitudinile Celor Trei. depăşită. O schemă circulară unifică într-un tot indisolubil cele trei Persoane. Chipul lui are o putere adolescentină. îi păstrează doar pe cei trei îngeri. care va veni. Articolul trei: Duhul Sfint.. Creator al universului. 62. 48 R£LjGIILE LUMII Dacă în ciuda unor aparenŃe găunoase cupola Sfîntului Petru crapă şi se dărîmă. Paris. veşmîntul lui diafan. poate doar prin jertfa Fiului Său: şi el binecuvîntează cupa iar chipul său. fid. după cum sugerează Jean Delumeau77. Cristos. pp. culoarea vieŃii care se naşte. însuşi ritmul icoanei exprimă veşnica mişcare de iubire a Treimii. decît să speculăm asupra Treimii. nemărginit. Biserica. Se pare că 75 Irenee de Lyon. răspunsul lui creator în Duhul Sfint. de Cheve-togne. 31. Rubliov înlătură anecdota. Totuşi."76 Oamenii sînt chemaŃi să participe la ritmul acestei inimi. este inserat discret. simbol al Duhului care Ńîşneşte din Isus ca apa din stîncă. Aceste bătăi trimit spre noi sîngele Fiului. primăvăratică. nr. Şi. fundamentul edificiului.

Amin. mulŃi dintre ei au avut o activitate socială deosebită. p. 1970. considerat mai tîrziu ca al doilea sinod ecumenic (nu reunea decît episcopatul răsăritean). Şi a înviat a treia zi. ontologică a lui Cristos şi a Tatălui său — „Eu şi Tatăl una sîntem": Fiul este homoousios. reaminteşte unitatea fundamentală. pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîntuire S-a pogorît din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din Fecioara Măria şi S-a făcut om. culorile uşoare. au comentat pe larg Scriptura pentru popoarele lor şi au dezvoltat gîndirea pe baza credinŃei. într-una. CREŞTINISMUL 51 Şi într-unui Domn Isus Hristos. sobornicească şi apostolească Biserică. în Dumnezeu este „un mod de existenŃă" unic al esenŃei. receptacul al Cuvîntului. acela al existenŃei divine (şi deci în omul înrădăcinat în Cristos. el însuşi principiu creat al universului. Isus. lumină din lumină. de asemenea. primul sinod de la Constantinopol. 50 RELIGIILE LUMII afirmînd că pămîntul nu aparŃine decît lui Dumnezeu. prin Care toate s-au făcut. Unul-Născut. reuniŃi la Roma. preci-zînd tema persoanei în comuniune şi unitatea în Cristos a divinului cu umanul fără separaŃie şi iară amestec. Evdokimov. Care din Tatăl purcede. Care. Marii autori creştini din această perioadă. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. a Cărui împărăŃie nu va avea sfîrşit. Şi întru Duhul Sfînt. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui PonŃiu Pilat." . Şi viaŃa veacului ce va să vie. mulŃi dintre ei. Desclee de Brouwer. acoperind distanŃa dintre Dumnezeu şi om prin iubirea lui. euritmia liniilor. arianismul (legat de numele unui teolog din Alexandria. după Scripturi. chiar cu preŃul vieŃii lor. o scrisoare sinodală în care acea „distincŃie-identitate" a esenŃei una şi a celor trei Persoane era afirmată cu claritate. chiar dacă ilustra apogeul umanităŃii. sfîntă. Biserica a trebuit să facă faŃă unei erezii majore. Aşa s-a constituit Crezul. al cărei izvor este Tatăl. Pentru Arie. ei au răscolit gîndi-rea indo-europeană insistînd pe dialectica creatului şi necreatului. Ei sînt preoŃi — mulŃi dintre ei au fost episcopi — care au dat formă liturghiei euharistice sau au contribuit la imensa creaŃie imnografică produsă atunci. Ipostasul (adică persoana în sens teologic şi nu psihologic) se naşte din antinomia şi complementaritatea unităŃii şi a deosebirii. eliberate de umbre. Această erezie care. Arie). Ei au sugerat taina Persoanei la cel mai înalt nivel. răstignită şi biruitoare a lui Dumnezeu Cel în Treime. Vasile cel Mare. a condamnat definitiv arianismul şi în special ultima sa formă care nega divinitatea Duhului Sfînt. primul sinod ecumenic a adunat la Niceea. al frumuseŃii. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. în decursul secolului al IV-lea. mai bine de trei sute de episcopi. Grigorie de Nazianz. 79 P. de după „convertirea" lui Constantin. Fiul lui Dumnezeu.Plenitudinea inepuizabilă a sensului. creştinismul a trebuit să se definească. frumuseŃea spirituală a chipurilor. ci de slavă liturgică. care a grăit prin prooroci. numit niceo-constantinopolitan. „consubstanŃial" Tatălui. Paris. era considerat numai o creatură. prietenul lui. Pentru a echilibra şi a completa dogma de la Niceea. El afirmă sau. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morŃii. theologie de la beaute. în anul următor membrii sinodului au trimis episcopilor din apus. mai degrabă. Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit. L 'Art de l'icâne. simplificata. ca bază şi ca proiect). Grigorie de Nyssa au realizat o lucrare foarte anevoioasă. Făcătorul cerului şi al pămîntului. Cel de o fiinŃă cu Tatăl. oferă o capacitate de sinteză care după aceea nu a mai fost întîlnită decît arareori. Şi S-a înălŃat la ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui. jocul perspectivelor multiple care ne scoate din lumea reală. transparente. Reunit pentru a răspunde acestei sfidări. Lucrul acesta este sugerat nu într-un limbaj speculativ. PărinŃii Bisericii. „Credo"-ui de la Niceea a fost deci completat de acest nou sinod. al tuturor celor văzute şi nevăzute. şi a pătimit şi S-a îngropat. Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toŃi vecii. 78 în sens etimologic: „principiul unic". al iubirii care răstigneşte. Tatăl AtotŃiitorul. ELABORAREA ÎNVĂłĂTURII DE CREDINłĂ în primele opt secole. Aştept învierea morŃilor. în anul 325. născut iar nu făcut. şi fratele lui mai mic. veniŃi din toată lumea creştină. au apărat. aşa cum o făcuse Sfîntul Vasile cel Mare în lucrarea sa Tratat asupra Sfîntului Duh. îl simplifica şi atrăgea mulŃimile care veneau la Biserică — dar arareori la botez — prin conformismul politic. care. în anul 381. s-a ivit deseori în istoria creştinismului. 210. toate fac din această icoană simbolul tinereŃii. atunci cînd s-a întîlnit cu filozofii greci şi cu spi-ritualităŃile Orientului Mijlociu. pentru majoritatea creştinilor. rămîne şi astăzi expresia privilegiată a credinŃei lor: „Cred într-Unui Dumnezeu. este Cuvîntul veşnic Care S-a întrupat. PărinŃii capado-cieni. Domnul de viaŃă Făcătorul. Pătrunşi de taina pascală. independenŃa Bisericii faŃă de Imperiul pretins creştin.

nici omul împotriva lui Dumnezeu sau despărŃindu-se de el. ci fiecare păstrînd modalitatea proprie de a fi şi întîlnind-o pe cealaltă într-o unică persoană. a unei îndumnezeiri unilaterale care acordă prea puŃină însemnătate libertăŃii creatoare a omului. dar cu multa claritate.. neschimbat. Primii vedeau în Cristos în special pe Adam cel de pe urmă. Astfel. dar de un umanism deschis. adică unirea divinului cu umanul în Cristos. Domnul nostru Isus Cristos. definiŃia de la Chalcedon nu spune ce este unirea în Cristos a umanităŃii şi divinităŃii. într-o primă etapă. Omul maximum. precizînd deplina umanitate a copilului. formulele latine au fost incluse în definiŃie. îşi păstrează proprietăŃile proprii. între divin şi uman. Doi ani mai tîrziu. apoi din braŃele Fecioarei. Răspunsul a fost dat de al patrulea sinod ecumenic care s-a reunit. „consubstanŃial" Tatălui şi Duhului Sfînt în divinitatea sa.) Noi mărturisim toŃi în mod unanim un singur şi acelaşi Fiu. mai apropiat de izvoarele antiohiene decît de Nestorie însuşi. în urma emigrărilor masive din aceste părŃi. divină şi umană. umanitatea sa în oceanul divinităŃii sale. Sinodul a proclamat-o pe Măria Theotokos. mai ales morale. fiecare natură a lui Cristos. Unul născut. adiaîretos. (. achoristos. Condus cu asprime. adevărat „faraon" al Egiptului creştin. „Nestorianismul". care folosea deja acest vocabular. Acesta refuza să o numească pe Măria „Maica lui Dumnezeu". consubstanŃial nouă tuturor după umanitatea Lui. „de neîmpărŃit". este „consubstanŃial" oamenilor în umanitatea saj „(. Respectînd Taina. 52 RELIGIILE LUMII \ OpoziŃia faŃă de „nestorianism" a dus la un exces invers. ci di-vino-umanitatea care face posibilă.. Dumnezeu Cuvîntul. Exista aici riscul unei „împreunări" nesigure. la Chalcedon. în Cristos. Unul născut. într-o perspectivă în întregime cristologică: Persoana Cuvîntului este subiectul copilului de la sînul. conside-rînd „tomul" (mesajul) lui Leon un document important. şi în Statele Unite. Această expansiune a fost zădărnicită în secolul al XlV-lea de persecuŃiile lui Tamerlan. fără ca unirea să înlăture cu ceva deosebirea naturilor. Studiul ei asupra lui Cristos. decît pe mama omului Isus.. ajungînd pînă în Tibet. care pleacă de . de neconfundat". suflet spiritual şi trup consubstanŃial Tatălui după dumnezeirea Lui. acest lucru nu a împiedicat sinodul să examineze liber problema. şi nu vedea în ea. de parcă ar fi fost o picătură de parfum. templul divinităŃii. dar teolog desăvîrşit. pe divinitatea lui. Acelaşi desavîrşit în dumnezeirea lui şi Acelaşi desăvîrşit în umanitatea lui. noua etapă a elaborărilor patristice în domeniul cristologiei se centrează pe divino-umanitate. recunoscut în cele două naturi neamestecat. dar nu definitiv.. devenită fundamentală în limbajul trinitar. care abia în zilele noastre încep să dispară. antreptos. împărtăşirea oamenilor din modul de existenŃă divin. Pînă la urmă.) unul şi acelaşi Cristos. Nestorie. sau unic ipostas (. în inima Asiei. După moartea Sfîntului Chirii al Alexandriei. antiohienii au acceptat această definiŃie. ReprezentanŃii Şcolii din Antiohia insistau pe umanitatea lui Isus.Din secolul al V-lea. îndumnezeit de focul divinităŃii şi deci cu adevărat îndumnezeitor pentru noi. teologii egipteni au afirmat natura unică a lui Cristos şi acest „monofizism". respec-tînd totuşi culturile locale. în anul 451 şi a făcut posibilă cea mai fructuoasă colaborare dintre creştinătatea din Răsărit şi Apus. Nici Dumnezeu împotriva omului sau absor-bindu-1. neîmpărŃit." ReacŃia faŃă de sinoadele de la Efes şi Chalcedon a provocat schisme majore în Răsăritul creştin. La Alexandria.. Domn. O sinteză între Antiohia şi Alexandria s-a realizat cu ocazia sinodului de la Efes. traducînd corpusul scrierilor filozofice şi ştiinŃifice greceşti. nedespărŃit. îl izola pe Cristos de ceilalŃi oameni şi îneca. Biserica nestoriană nu mai vieŃuieşte astăzi decît în Orientul Mijlociu. cei ai Şcolii din Alexandria. Theotokos. cu oarecare detaşare. Papa Leon I a trimis o scrisoare hotărîtoare şi sinodul a exclamat: „Petru a vorbit prin gura lui Leon!". CREŞTINISMUL 53 Umanist. dar accentul este pus în mod simultan pe unitatea personală a lui Cristos. acea „distincŃie-identitate" esenŃă-ipostas. care a refuzat să-i aştepte şi pe reprezentanŃii Antiohiei. Sfintul Chirii (376/80-444).. în special în Irak. prin insuflarea Duhului. un al treilea sinod ecumenic. era introdusă în cristologie. ci precizează doar ceea ce nu este această unirefCele patru adverbe care o sugerează încep fiecare prin prefixul de negaŃie a: asynchytos — „neamestecat. Acelaşi Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Exista riscul unei înecări a umanităŃii de către divinitate. în care Biserica a văzut. de către Chirii. sinodul acesta a condamnat gîn-direa nesigură şi subtilă a arhiepiscopului de Constantinopol. căci Cristos. „de nedespărŃit". „nestorianismul" a dat mari mistici. a fost adoptat de Biserica Persiei. Pe Cruce Dumnezeu a suferit moartea în trup: concepŃie tainică a umanităŃii lui Cristos. aceştia au jucat un rol important în prima civilizaŃie arabă. în 431. în China şi în Mongolia. care devine. Fiu. care în felul acesta nu a mai putut fi bănuită de vreo colaborare cu „romanii". aspru şi şiret.) care este Unicul şi Acelaşi Domn Isus Cristos. într-o perspectivă antiohiană radicalizată. „Biserica Răsăritului" se angajează atunci într-o uimitoare aventură misionară.. sublinia că subiectul umanităŃii lui Cristos este o Persoană divină.. „neschimbat". ca Isaac Şirul şi Ioan de Dalyatha — influenŃa lor asupra sufismului care lua naştere a fost foarte importantă — şi mari literaŃi — după cucerirea musulmană. Fiul.

Cel de al cincilea sinod ecumenic (Constantinopol II. pînă la sfîrşitul secolului al VH-lea..84. „iubirea acŃionează în două feluri diferite: ea devine suferinŃă la unii şi bucurie la alŃii"^7 dar noi trebuie să fim atenŃi. împotriva acestor compromisuri..) Oh! nemăsurată bunătate pe care a învestit-o pentru a crea din nou existenŃa noastră de păcătoşi (. subliniază că Dumnezeu nu poate crea un iad. în unitatea Lui şi nu natura divină sau natura umană. ceea ce dovedeşte caracterul din ce în ce mai superficial şi mai social al acestor schisme. 415.). p. atît în Răsărit (de la Grigorie de Nyssa la Ioan Scărarul şi Isaac Şirul). cuvîntul physis desemna. ci prin puterea învierii. Răul nu este materialitatea. în acelaşi timp. chiar şi pentru demoni"85. Tratatele ascetice ale Sfîntului Isaac s-au răspîndit în întreaga lume ortodoxă chalcedoniană. ar putea fi important pentru dialogul cu iudaismul şi cu islamul. Desclee de Brouwer. Siria. elaborările care au urmat Sinodului de la Chalcedon constituie un fel de explorare a divino-umanităŃii. cu iz gnostic. Condamnata ca fiind un automatism al mîntuirii. Sinodul afirmă. care ştiu că nu te mîntuieşti singur. în-tru-parea dă naştere unei antropologii unitare: „Un trup fără suflet nu este un trup. la irezistibila lucrare a învierii: „Ce este gheena în faŃa harului învierii?"83 Evocînd parabola fiului risipitor şi pe aceea a lucrătorului din ceasul al unsprezecelea. 533) reia aceste elaborări şi. toate acestea explică consolidarea Bisericilor ne-chalcedoniene în Armenia. răscoala săracilor împotriva fiscalităŃii bizantine şi a marilor proprietari care vorbeau greceşte. Mîntuirea universală devine sarcina celor mai mari sfinŃi. Egipt. sub influenŃa unui mare împărat şi teolog în acelaşi timp. pentru monofiziŃi. Păcatul este că nu înŃelegem harul învierii. cînd va da acestui trup nevrednic veşmîntul vredniciei. 1993. în schimb. tot mai puŃin „monofiziŃi". se face în interiorul Imperiului romano-bizantin. siriacă sau coptă în faŃa elenismului. 82 Isaac le Syrien. 324-325.. 81 Traduse în greacă în secolul al Xl-lea. bunătate fundamentală a materiei menită a fi transfigurată şi nu volatilizată. Dimpotrivă. Isaac exclamă: „Unde este dreptatea lui Dumnezeu? în aceea că noi eram păcătoşi şi Cristos a murit pentru noi (. că El nu poate să dea decît iubireT~Desi.. tratatul 60. Rezultat al impactului a două sisteme con-ceptualiste. 83 Id. un călugăr originar de pe malurile arabe ale Golfului Persic. Una dintre aceste afirmaŃii fundamentale este că subiectul umanităŃii lui Cristos este Cuvîntul preexistent. în Biserica siriacă nestoriană81. viaŃa divino-uma-nă a lui Cristos.. frumuseŃea şi inteligenŃa care scaldă cosmosul apar ca un argument major împotriva spiritualismului şi dualismului de orice fel. gur. certitudinea lui că Dumnezeu este îndelung răbdător pentru eliberarea fiecărui suflet au fost asumate de înalta spiritualitate patristică. El îl ridică pe acela care 1-a ofensat şi 1-a insultat (.. Traites ascetiques (trad. Paris."80 Sufletul este nemuritor nu prin el însuşi. 84 Id. pe dualitatea şi deplina realitate umană a lui Cristos. caracterul ireductibil al libertăŃii umane şi deci refuză o „apocatastază" (mîntuire universală) de neînlăturat. cunoaşte ispitirea. pp. cînd va ridica la slavă pe omul căzut în iad?"84 80 Iustinian. fi\). Astfel sînt confirmate solemn bazele unei antropologii şi ale unei cosmologii biblice: creaŃie. intuiŃia origeniană a fost reluată ca rugăciune şi nădejde. atît pentru noi înşine cît şi pentru toŃi. au favorizat tematica unităŃii în dorinŃa de a-i ralia pe monofiziŃi. aşteptarea unei mîntuiri universale care caracterizează gîn-direa lui Origene. pentru foarte scurt timp episcop de Ninive pe la anul 670. făgăduită şi trupului. de la nestorianism la monofizism. consistenŃa proprie a creaturii. de asemenea.. Cuvîntul se naşte în mod uman. ipoteze înăsprite şi sistematizate de disci54 RELIGIILE LUMII polii lui. suferă Patimile şi moartea. 953 A. aşa încît în el are loc un imens schimb de vieŃi („împărtăşirea idiomurilor"). aceasta avea să treacă. Unde este iadul. într-o a treia fază. dar deloc la Augustin. Sfîntul Isaac Şirul. insistă asupra unităŃii lui Cristos. Iusti-nian. Particularitate armeană. în (Euvres spirituelles. CREŞTINISMUL 55 Sfintul Isaac se ruga „chiar şi pentru şerpi. care să ne poată atinge? Unde damnarea care ne speria pînă acolo încît învingea bucuria iubirii lui Dumnezeu? Ce este infernul în faŃa harului învierii. care puteau deschide porŃile musulmanilor. Dialectica unităŃii şi a dualităŃii în Cristos — împăraŃii. nici un suflet fără trup. 325. p. separarea dintre „chalcedonieni" şi „ne-chalcedonieni" mai mult sau mai puŃin.) Oh! minune a bunătăŃii Creatorului nostru! (. mare teolog din secolul al III-lea. Etiopia. în timp ce Biserica insistă. în ce priveşte Biserica din India de Sud. din raŃiuni de pur oportunism. începînd cu anul 638. Toate acestea implicînd faptul că persoana în comuniune constituie izvorul şi fundamentul fiinŃei şi nu conŃinutul ei. PG 86.la omul desăvîrşit la Cuvîntul întrupat. sinodul a respins ispitele unui elenism orientalizat. înainte şi după acest sinod. ex nihilo. Imperiul . într-o zi totul va ajunge să se completeze..).. cît şi în Apus (în special la'Ambrozie al Milanului. care îi dispreŃuia pe cei „milostivi"). care putea fi observat în unele dintre ipotezele lui Origene. ci în imensa comuniune a omenirii înviata în totalitate. Epistolă către Menas. atunci cînd el ne va scoate de sub blestem.

Organizează. Sinodul înscrie în definiŃiile lui gîndirea lui Maxim Mărturisitorul. Faptul că „voinŃa" şi „energia" relevă „natura" pune în evidenŃă transcendenŃa Persoanei./Şi ViaŃa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim ViaŃa de veci."87 Această afirmaŃie stă la baza constituirii unei arte creştine. posibilitatea de a şlefui materia după chipul Celui care a şlefuit-o pentru a lua Trup de la ea. în Golan. sinodul al şaselea ecumenic. Maxim Mărturisitorul. încearcă să înduplece. lupta împotriva imaginii.. ale cărei adverbe negative sînt reluate de cîte două ori. care nu se poate de-săvîrşi decît în comuniune. de neconfundat (. să transpară este chipul. în 662. pentru a echilibra concepŃia alexandrină care se impusese la sinodul precedent. Au fost impuse pentru aceasta unele compromisuri doctrinale: „monoenergismul". 1-2).). învesteşte în „patimi". Omul este libertate. Pentru Ioan Damaschinul. După cum se vede. ci modul de a fi al umanităŃii ei). nici nu i se opune. el nu numai că s-a făcut auzit. dusă de împăraŃii „iconoclaşti" cu sprijinul unei părŃi a clerului. orgoliu şi aviditate care iau naştere din „teama ascunsă de moarte"86. Principalii apărători ai icoanelor. într-o fortăreaŃă din Caucaz unde fusese surghiunit." (1 Ioan 1. tratatul 81. Moare la 13 august. icoana îndemnînd la o aspiraŃie ascetică ce riscă să îndepărteze importante angajări sociale. apoi „monotelismul" — o singură lucrare sau o singura voinŃă. pe care Imperiul Musulman îl apăra de persecuŃiile bizantine. prin Crucea sa. 56 RELIGIILE LUMII „a două voinŃe sau acte volitive naturale şi a două lucrări naturale. se pare. de neschimbat. prin excelenŃă. în 649. Questions â Thalassius. Dumnezeu. fapt pentru care el nu se jena să-1 critice cu asprime pe Mohamed. împotriva acestor concepŃii care compromit deplina umanitate a lui Isus şi deci deplina umanitate a omului se ridică Sfintul Maxim Mărturisitorul (580-662). exilat. El a realizat în Răsărit sinteza epocii patristice.. sinoadele al cincilea şi al şaselea s-au adunat ca să afirme cu hotărîre: Cu-vîntul s-a făcut trup. blocată de philautia (egocentrism).) Cele două acte volitive naturale nu sînt opuse — fie să nu ajungă niciodată aşa! —. divină bineînŃeles.. Noi slăvim în Acelaşi Domn Isus Cristos pe adevăratul nostru Dumnezeu. în anul 787. Arestat. călugărit de foarte tînăr. ce am văzut cu ochii noştri. 633.. două energii naturale de nedespărŃit. în acelaşi an. locul unde lumina Duhului Sfînt poate. este rodul. ci actul de voinŃă uman aderă la actul divin de voinŃă. Cristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. divină şi umană. Isus restaurează această „libertate naturală" şi. în secolele al VlII-lea şi al IX-lea.. i se smulge limba şi i se taie mîna dreaptă. ultimă dovadă a „iubirii sale nebune". ca şi primul. unei autentice colaborări a BizanŃului cu Roma.. în aşa fel încît umanul asumat de Cuvînt să participe activ la triumful asupra morŃii. 86 Saint Maxime le Confesseur. care mărturiseşte două voinŃe.. în Cristos. el fuge de invazia perşilor la Cartagina şi apoi la Roma. în special Ioan Damaschinul şi Teodor Studitul. ci i se încredinŃează (. traduce dorinŃa unei secularizări anti-monahice. de neschimbat. ci aderă la ea cu o iubire dureroasă. elanul profund al spontaneităŃii sale sau „libertate naturală". reunit la Niceea. individuală.. El mărturiseşte existenŃa în Cristos: KId. şi una şi cealaltă natură vrea şi lucrează ceea ce îi este propriu în comuniune una cu cealaltă". ci pe Creatorul materiei care pentru mine s-a făcut materie. el arată că voinŃa umană a acestuia nu se întemeiază pe voinŃa Tatălui. căci acesta „voia şi lucra mîntuirea noastră în mod divin şi uman în acelaşi timp". Rod al unor complexe elaborări. In anii 680-681. ca şi sinodul din Chalcedon. PG 90. Umanitatea lui Cristos conŃine toată realitatea Sa. în Cristos. Or. fără să o contrazică vreodată. p. au subliniat că la baza ei stă întruparea: Cuvîntul este şi Chipul consubstanŃial al Tatălui. în dialectica elaborărilor sinodale. am putea spune. al şaptelea sinod ecumenic. apoi judecat şi condamnat. consecinŃa ultimă a întrupării este sfinŃenia materiei: „Nu ador materia. reunit la Constantinopol. destăinuit dincolo . Ştiind să echilibreze sensul oriental al unităŃii lui Cristos cu sensul occidental al dualităŃii sale. de nedespărŃit.face eforturi disperate ca să-i apropie pe monofiziŃi. a fundamentat teologic caracterul ireductibil al libertăŃii. a confirmat şi a justificat legitimitatea imaginii şi a venerării ei.. Născut. ce am privit şi mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul vieŃii. Este o reluare a tradiŃiilor antiohiană şi latină. în Cristos. 395. ci s-a făcut văzut: „Ce era de la început. să atragă libertatea noastră individuală: prin kertosis. Aşa cum spunea papa Leon: «Agit enim utraque forma (. şi cu atît mai mult nici nu se opune ei. dar în strînsă legătură cu Apusul — papa Martin I a fost arestat în aceeaşi perioadă şi a murit deportat la anul 655. poate cel mai mare dintre PărinŃii Bisericii. adică energia divină şi energia umană. suferă omeneşte toate agoniile noastre. este vorba despre o amplificare a dogmei din Chal-cedonia. ce am auzit.)». Prin existenŃa Lui iubitoare şi jertfelnică (care nu schimbă fiinŃa. Meditînd asupra agoniei lui Isus. 61. căruia nu-i este contradictoriu. sinodul de la Lateran. Dar libertatea lui „gnomică" (libertate de alegere). de neconfundat.

Astfel. povestiri ale slujirii lui Isus. este vorba. 14. desăvîrşită deja în Isus Cristos şi asumată. „riglă de măsurat". citat de C. ex-tinzîndu-1 asupra omenirii. termenul de „evanghelie" („veste bună") nu se referă încă la scrieri speciale. Culegerea presupune un acord în privinŃa reunirii acestor cărŃi într-una singură — mai precis Biblia — şi excluderea altor cărŃi care ar fi putut face parte din ea. trimisul lui Dumnezeu. Deci.de măştile lui. icoana. dintre care unele nu sînt nici ştiinŃifice. de asemenea. atît cît se poate aici. 89 De la adjectivul latin „vera" (adevărat) şi de la substantivul grecesc eikon („imagine"). în prezent. 1986. termenul „evanghelie" desemnează. Din acest prim sens au luat naştere două întrebuinŃări metaforice: normă. destinate a fi citite în cadrul cultului (Evanghelii) — vor constitui Noul Testament: un nou Legămînt îl împrospătează pe cel care exista deja. înrădăcinate în Persoana lui Cristos. creştinii pot cunoaşte ceea ce are legătură cu Cristos şi cu Dumnezeu pe care el îl revelează prin intermediul unui ansamblu de cărŃi numite Biblia sau Sfînta Scriptură. pe pămînt. cele două sensuri sînt legate. de fiinŃele sfinŃite. 57 CREŞTINISMUL dor Studitul. Evanghelia lui Isus Cristos este aceea anunŃată de el. Paris. Aplicate Bibliei. Le Cerf. De la bun început. Au apărut deosebiri în înŃelegerea textului. în credinŃa noastră. în mod concret. la fel de important pentru aducerea aminte ca şi vălul Veronicăi89 în tradiŃia apuseană. enunŃat în mai multe feluri de Isus în timpul vieŃii sale şi prin moartea Sa. Biblia şi creştinismul de Jean Baub£rot Numele de „Cristos" corespunde traducerii greceşti din ebraicul Mesia. Ea face să iasă la iveală o asemănare. Acest acord a dat „canonul biblic". termenul „canon" provenind dintr-un cuvînt ebraic însemnînd „trestie". imagine sau mantie pe care Cristos şi-a imprimat chipul pentru a răspunde cererii regelui Abgar de Edessa. în centrul căreia se află moartea şi învierea lui Isus Cristos. DE LA CUVINT LA SFÎNTA SCRIPTURĂ: CANONUL BIBLIC Biblia este o culegere de cărŃi care conŃin izvorul credinŃei creştine. au găsit în textele acestea vestirea venirii lui Isus Cristos şi elementele pentru interpretarea vieŃii sale şi a învăŃăturilor sale. 88 Voal. Biblia creştină cuprinde două părŃi. Scrierile redactate chiar de primii creştini — scrisorile apostolilor (sau care le-au fost atribuite lor) trimise unor Biserici (Epistole). imaginea este sfinŃită în relaŃia pe care o are cu persoana care îi este model. L'Icone du Christ. Ceea ce nu împiedică însă existenŃa în continuare a punctelor de vedere deosebite. căci adorarea nu trebuie să se îndrepte decît spre natura divină. într-o anticipare a transformării eshatologice. în special în ceea ce priveşte percepŃia rolului Bibliei şi. chipurile oamenilor se deschid asupra împărăŃiei lui Dumnezeu. Ceea ce reia definiŃia sinodului: „Aceia care se uită cu atenŃie (la icoane) se înalŃă spre aducerea aminte şi spre dorinŃa prototipurilor lor. Cît despre sărutarea pe care o dau acestei icoane. anticipează metamorfoza ultimă a umanităŃii. predica creştină şi conŃinutul ei. în atmosfera eshatologică a liturghiei. ortodoxia. p. al Bisericii. „Sfîntul Chip" imprimat pe Mandylion-ulSi legendar şi plin de înŃelesuri. care a variat în funcŃie de timpurile în care a fost făcută şi de curentele existente. Acesta este sensul în care termenul este folosit de cele mai multe . Primii discipoli ai lui Isus. Biblia creştină a făcut obiectul unei imense munci de interpretare." Icoana sugerează în om. Cristos înseamnă uns sau „trimisul lui Dumnezeu" şi articulează termenul de „creştinism". nume dat de către creştini Scrierilor Sfinte ale evreilor. specialişti de confesiuni diferite lucrează adesea împreună pentru traducerea Bibliei. condamnări. Acest fapt arată că Biblia ocupă un loc important chiar în societăŃile secularizate. RelaŃia unică dintre Dumnezeu şi Cristos se exprimă în termenii de Tatăl şi Fiul. nici CREŞTINISMUL 59 eclesiastice. rupturi adînci între cele trei mari confesiuni creştine (catolicismul. primul orientîndu-1 pe al doilea: canonul biblic reprezintă o serie de cărŃi a căror autoritate este considerată normativă pentru creştini. căruia îi aparŃine prin naştere Isus. acela care face cunoscută voia Tatălui şi opera de mîntuire a lui Dumnezeu. precum şi o proliferare a abordărilor. care erau evrei. ci la Cuvîntul sau la mesajul mîn-tuirii. Unele au dat naştere la conflicte. protestantismul). La începuturile creştinismului. 194. respectiv. Cristos. chipul lui Dumnezeu cu caracteristicile concrete ale unei individualităŃi pămîn-teşti. o prezenŃă personală. Prin urmare. Schonborn. de o venerare şi nu de un cult în sens strict. index de cărŃi. transfigurare schiŃată deja prin sfinŃenie. vorbeşte despre legămîntul stabilit de Dumnezeu cu poporul evreu. Vechiul Testament. Pentru Teo87 Jean de Damas. fiecare calificată drept Testament — traducere a unui termen grec care înseamnă „legătură" şi care de fapt ne trimite la noŃiunea ebraică de Legămînt. Deuxieme discours sur Ies images. regulă şi listă. Mesajul central al creştinismului constă deci în a spune că Isus este Cristos. încercîhd să înŃeleagă semnificaŃia ei.

Leviticul. anunŃă suferinŃele care vor lovi poporul care se întoarce de la Dumnezeul lui şi cuprind. autorităŃile lui se reunesc la Jamnia: aici. Iere-mia. din încercări şi conflicte. 21-48). în sensul de „a nu fi oferite lecturii"). scris este" (Marc. Aceste cărŃi circulau în comunităŃile evreieşti şi puteau ocupa un loc şi în cult. împreună cu „discipolii din Emaus" întristaŃi de moartea lui: „Şi începînd de la Moise şi de la toŃi proorocii. 15. dîn-du-le un sens . 4 etc). Printre acestea. CREŞTINISMUL 61 primă din Scripturile lor cărŃile care sînt cuprinse în Septuaginta. citesc singurele Scripturi pe care le cunosc (actualul Vechiul Testament) în versiunea grecească a Septuagintei. în acelaşi timp. predica apostolică foloseşte pe larg Scripturile ebraice pentru a da autoritate propriului ei mesaj. numite pe atunci „apocrife" (adică „ascunse". Versiunea aceasta. moartea şi învierea lui s-au petrecut „după Scripturi" (1 Cor. Se vede aici grija cu care Pavel arată că Cristos a împlinit profeŃiile. Luc. Scripturile ebraice furnizează deci cadrul interpretării apariŃiei lui Isus Cristos. pe scară largă. Numerii. în perioada lui Ezdra (secolul al IV-lea înaintea erei noastre). în multe dintre povestirile lor. folosirea liturgică a psalmilor. Pildele. ele su90 Este unul din motivele care fac ca Evangheliile să fie atît de polemice.90 în anul 90. alături de cărŃile Legii. cele despre El" (Luc. două evenimente decisive au marcat iudaismul: răscoala din Iudeea. Scripturile ebraice s-au constituit în cele trei mari părŃi (Legea. CărŃile grupate sub acest titlu tîlcuiesc istoria poporului lui Israel începînd cu Iosua (intrarea pe Pămîntul FăgăduinŃei) pînă la plecarea în exil (Cartea lui Iosua. care spune: „este scris. Lîngă Sinai. Iudaismul din diaspora (comunităŃile evreieşti din afara Palestinei) are evoluŃia lui specifică. Scripturile au fost traduse în greceşte. Mat. Astfel. Daniel etc. de cînturi. Acest popor ia naştere din opera eliberatoare a lui YHWH (numele personal al Dumnezeului lui Israel). au fost plasate înaintea istoriei speciale a poporului lui Israel.).. Este vorba despre culegeri de rugăciuni. este compusă din trei părŃi: Legea. în special scrierile de tip apocaliptic. servesc drept lege comunităŃii evreieşti din sînul Imperiului Persan. Creştinii păstrează deci Scripturile ebraice. Psalmii — de la care se va adăpa spiritualitatea creştină —. Cartea Judecătorilor şi CărŃile Regilor. Cartea Rut. ProfeŃii şi Scripturile. în anul 70. casa robiei. numită Septuaginta. de povestiri care pot hrăni spiritualitatea. cînd se referă la farisei. 17. de foarte multe ori în dialog cu cultura greacă şi cîteo-dată divergentă faŃă de cea a iudaismului numit palestinian. Autorii cărŃilor care vor deveni Noul Testament citează Scripturile în versiunea aceasta. Ecclesiastul. S-a impus. Mat.ori în epistolele pauline. provenind din iudaism. 5. care provin din epoci şi de la autori diferiŃi. într-adevăr. Altele — precum Ecclesiastul sau Cîntarea Cîntărilor — puteau fi venerate sau lăsate de-o parte în funcŃie de comunitate. el primeşte Legea lui Dumnezeu sau Decalogul (Cele zece Porunci). cele cinci cărŃi ale Torei (Facerea. de precepte înŃelepte. Legea sau Tora. CărŃile lui Isaia. în secolele al III-lea şi al II-lea înaintea erei noastre. Citite în sinagogi. 3). de asemenea. în secolul I al erei noastre. dar şi Cartea lui Iov. „desăvîrşirea" lor şi deci principiul lor de interpretare: numeroase pasaje stau mărturie acestei afirmaŃii şi cel mai sugestiv este poate acela în care Isus Cristos merge pe drum. Deuteronomul). ProfeŃii şi Scrierile). potopul. ca un fel de introducere universalista. care vorbesc greceşte. după înviere. cum este cea a lui Avraam. le-a tîlcuit lor. propune o ordine diferită de prezentare a cărŃilor profetice şi a scrierilor. precum şi alte texte. fără a fi recunoscut. la Alexandria. Iudaismul fariseu este singurul care supravieŃuieşte distrugerii Templului. Este vorba de primele cinci cărŃi din Biblie. Isus Cristos este prezentat ca stăpînul Scripturilor („AŃi auzit că s-a scris celor de demult (.. scrierile profetice au fost incluse între cărŃile de referinŃă. Povestirile din Evanghelii îl citează în mai multe rînduri pe Isus. să trăiască cu Dumnezeul RELIGIILE LUMII lui.. care sînt numite de unele tradiŃii creştine CărŃile istorice). în secolul al III-lea înaintea erei noastre. Dar producerea de texte continuă într-un iudaism pe atunci foarte diversificat.. scrise către anii 50-60. Termenul acesta are pentru evrei aceeaşi intensitate ca termenul de Evanghelie pentru creştini: el înseamnă ghid sau mesaj al mîntuirii. Ea cuprinde şi unele cărŃi scrise direct în greceşte. lezechiel şi ale celor doisprezece „profeŃi mici" reamintesc poruncile lui Dumnezeu. în forma lor definitivă. Povestirile despre începuturi (facerea lumii. 4. promisiunea restaurării.. care devine creştinism şi produce propriile sale scrieri. din toate Scripturile. Acest termen este numele foarte general al cărŃilor care vor constitui al treilea grup al Scripturilor ebraice. ProfeŃii.). Eu însă vă spun vouă". Primele comunităŃi creştine. 24. 4. el învaŃă. vieŃile patriarhilor. 4. Cîntarea Cîntărilor. ruptura între iudaism şi mişcarea discipolilor lui Isus.. de proverbe. care îl ajută să iasă din Egipt. Scrierile. în timpul lungii călătorii prin deşert. Ieşirea. 27). cu distrugerea Templului de la Ierusalim de către romani. Dar. 11.. Scripturile ebraice şi Vechiul Testament creştin Această colecŃie de scrieri religioase.

dimpotrivă. acest fapt îl face să îndepărteze ansamblul de cărŃi care compuneau Scripturile. pe Septuaginta. traducerile biblice protestante din secolele al XVI-lea şi al XVH-lea — şi anume Biblia lui Luther. Dacă le refuzi înseamnă să negi continuitatea „istoriei mîntuirii". dar şi noi formule liturgice. III: icrits intertesta-mentaires. canonul Vechiului Testament pentru Bisericile ortodoxe şi pentru Biserica catolică. într-adevăr. Scrierile sînt cuprinse în cărŃile numite „istorice" (Rut) sau constituie cărŃile poetice. Pentru protestanŃi. Scrierile ebraice de tip apocaliptic şi/sau pseudoepigrafice (adică puse sub autoritatea unui mare personaj al trecutului — Apocalipsa lui Ilie. Fixarea unui canon neotestamentar a avut loc în mod progresiv începînd cu a doua jumătate a secolului al II-lea. sînt calificate astăzi drept „scrieri intertestamentare" şi sînt publicate cu acest titlu. ele nu sînt canonice. Probleme ale noii credinŃe şi ale speranŃei sale într-o revenire rapidă a lui Cristos în Epistola către Tesalonicieni (mai trebuie să munceşti? Cum poŃi să mori înainte ca Isus Cristos să fi revenit? etc). aceste comunităŃi aveau versiunea Septuagintei. col. „scrieri biblice" ca şi cum ar fi sinonime.3iblie" căci aceste scrieri nu constituie Biblia nici unei comunităŃi religioase. 62 RELIGIILE LUMII sîht considerate ca fiind „bune şi folositoare de citit". în mod tradiŃional.3iblie". Pentru că acesta nu cuprinde cărŃile numite „deuterocanonice". trebuie să menŃionăm împrejurările în care au văzut lumina zilei scrierile creştine în secolul I. „Scriptură". trebuie să fim mulŃumiŃi de această publicare. Irineu de Lyon. Ńinînd seama de împrejurările istorice şi sociale. 93 Pentru a simplifica. probleme ale unei comunităŃi atrase de . Cartea înŃelepciunii lui Isus.pe care Sinagoga nu-1 poate accepta. Dacă Epistola către Romani este mai ales un expozeu teologic general. iar în secolul al XlX-lea. în care s-au născut anumiŃi 92 Cf. Marcion pune faŃă în faŃă pe Dumnezeul iubirii din Isus Cristos cu acela din Scripturile ebraice pe care îl consideră ca pe un fel de despot drept şi răzbunător. Scrierile. chiar şi astăzi. pe cînd. nici în cele două canoane creştine).92 Formarea Noului Testament Numele de „Vechiul Testament" folosit de creştini pentru a califica Scrierile ebraice nu are sens decît în ideea că Scripturile Noi au venit pentru a le completa pe acestea Vechi. a doua Epistolă a lui Clement etc). fiul lui Sirah. care formează partea specific creştină a ansamblului numit de creştini Biblie.). La Bible. De asemenea. textele profetice (profeŃii „mari" şi „mici") fiind aşezate la sfîrşitul canonului Vechiului Testament. „ Bibliotheque de la Pleiade ". lucrat permanent de către savanŃii evrei. Primele texte redactate sînt epistolele lui Pavel. Textul ebraic al Scripturilor. unele traduceri recente adoptă ordinea şi împărŃirea Scripturilor ebraice: Pentateuhul (Cele cinci CărŃi ale Legii). El se sprijină. Adoptarea Scripturilor ebraice drept Vechiul Testament are loc nu iară numeroase dispute în sînul primelor Biserici creştine. în lumea greco-romană au pătruns primele comunităŃi creştine. publicată în anul 1534. ca majoritatea Bisericilor creştine din primele secole.9* în scrierile creştine alcătuite către anii 140-150 (Epistola lui Barnaba. studiul ştiinŃific al textelor nu trebuie să Ńină seama de fixarea canoanelor. Nu au întîrziat să apară probleme dificile: ce înseamnă credinŃa creştină faŃă de marile religii păgîne. au dispărut din traducerile protestante. cuvintele lui Isus sînt calificate ca fiind „Scriere sfintă". folosim de acum înainte cuvintele . mărturii de credinŃă care proclamau noua credinŃă şi care circulau o dată cu misionarii. dar care nu vor figura pînă la urmă în nici un canon (nici în canonul evreiesc. Aceste cărŃi 91 Cartea Iuditei. Testamentul lui Avraam etc. celelalte epistole încearcă să dea răspunsuri teologice acestor probleme. Gallimard. ProfeŃii. şi expresiile „texte biblice". Plîngerile lui Ieremia etc. în secolul al II-lea. voi. Foarte repede. din care proveneau alŃii sau către care se simŃeau mai ales atraşi („cei care se temeau de Dumnezeu")? Cum să se practice această credinŃă într-o societate care nu o acceptă? Etc. fără să capete „o valoare egală cu aceea a Sfintei Scripturi" (Luther). Noul Testament este o culegere de douăzeci şi şapte de scrieri. consideră că Cristos este anunŃat şi că aceste Scripturi prefigurează venirea sa. în Epistola către galateni94. sau faŃă de iudaism. dintre care unele sînt citate de Epistolele Noului Testament. în versiunile creştine. CărŃile conŃinute de această versiune constituie. Totuşi. Pe plan ştiinŃific. CREŞTINISMUL 63 creştini. am putea să nu fim de acord cu termenul de . CărŃile care nu au un text original scris în ebraică sînt calificate ca „deuterocanonice" (aparŃinînd unui al doilea canon91). Fondate de către predicatori care se deplasau dintr-un loc în altul. probleme ce Ńineau de traiul în comun al creştinilor de origine evreiască şi al creştinilor de origine păgînă. Dar înainte de a examina alcătuirea canonului. şi „versiunea autorizată" supervizată de regele teolog Ioan I în anul 1611 pentru lumea anglo-saxonă — grupează la sfîrşitul Vechiului Testament cărŃile care nu au o versiune originală în ebraică (pe cînd în traducerile catolice ele sînt dispersate în interiorul Scripturilor). a atras atenŃia umaniştilor creştini ai Renaşterii.

. învăŃătura şi moartea 94 Unii predicatori itineranŃi aveau poziŃii mult mai „iudeo-creştine" decît acelea ale lui Pavel. era însăşi persoana lui Isus Cristos şi. venirea în Ierusalim pentru sărbătoarea Paştelui iudaic. sînt numite tot „evanghelii". cartea aceasta este o urmare a Evangheliei după Luca. moartea şi învierea lui Isus Cristos. în acelaşi timp. vindecai. Marcu. 64 HFLlglILE LUMII . Ei folosesc deci un termen politico-re-ligios din lumea pe care o cunosc pentru a-1 contesta în totalitate. Apocalipsa închide canonul Noului Testament şi pe acela al întregii Biblii. Petru şi Pavel. care amintesc vestirea Evangheliei de la Ierusalim pînă la capătul pămîn-tului (adică pînă la Roma — în viziunea epocii).: «naritia lui la Ierusalim şi in Gahleea. venirea şi persoana lui Isus Cristos şi vrea să încurajeze dăinuirea speranŃei în ciuda încercărilor timpurilor prezente. Singura Evanghelie. în afara lui la Ierusalim. „ „. Ele tratează problemele cu care se confruntă comunităŃile creştine de la sfîrşitul secolului I sau la începutul secolului al II-lea (Epistola lui Iacob. .măreŃia religioasă şi de modelele religiilor păgîne ale mîntuirii (Epistolele către Corinteni) etc. în perspectiva canonuCREŞTINISMUL 65 lui biblic. în ochii lor. în secolul al H-lea. Decretele imperiale care acordau dispense de la plata impozitelor sau amnistieri etc. este proclamată „evanghelia" sa. începutul şi sfîrşitul descoperă. care vorbeşte despre sfîrşitul sau împlinirea timpurilor. . şi alte epistole numite „catolice" (adică universale). Luca — urmează un plan analog: predica lui Isus în Galileea. Probabil că ele doreau să aducă permanent în mintea primelor comunităŃi creştine că cel înviat (aflat. sau atribuite lui Pavel.. Isus merge fără întrerupere prin Galileea şi prin Iudeea. El merge de trei ori la Ierusalim pentru sărbătorile Paştelui iudaic (de aici deducŃia că preoŃia lui a durat trei ani). există tendinŃa de a considera că ele sînt mai puŃin o relatare istorică. Ele nu sînt adresate unor biserici sau unor persoane anume.. După ruptura cu iudaismul şi o dată cu îndepărtarea de „timpurile apostolice" (moartea primilor martori)... învierea şi . a vieŃii lui Isus şi mai degrabă o mărturie pentru a trezi credinŃa. ■.). în sfirşit. judecata şi moartea). este răspunsul dat Facerii (prima carte din Vechiul Testament). se simte nevoia notării în scris a povestirilor despre Isus Cristos şi a alcătuirii unor culegeri ale scrierilor parŃiale care existau deja. Această evanghelie cuprinde foarte puŃine povestiri comune cu evangheliile sinoptice. cele irei ^ ° A. D svnopsa" scoate în evidenŃă texte comune doar la Matei şi la Luca. . Cele patru evanghelii.. în toată plenitudinea lor. Astfel s-ar explica atît similitudinile. Autorii scrierilor care au devenit Evangheliile Noului Testament afirmă că nu există decît o singură evanghelie. adevărul asupra acestei lumi şi a voinŃei lui Dumnezeu cu privire la aceasta. f / r r ^ tele Aceste povestiri sînt numite „sinoptice (care pot fi privite împreu-~\' ~ ■ t fi puse în coloane paralele pentru a compara unele pasaje. pacea. Ia astfel naştere un nou gen literar. în centrul adoraŃiei lor) este cu adevărat acela care a fost răstignit. Biblia va comporta patru Evanghelii. a Fiului risipitor. acela al Evangheliilor. de asemenea. Termenul „evanghelie" există în lumea greco-romană. . adică „vestea cea bună" pe care o va aduce acesta. Apocalipsa doreşte să arate ce înseamnă. m .. cît şi accentele lor proprii. în aceasta privinŃă. prin extindere. Epistolele pauline. de asemenea.. precum şi texte proprii lui Luca (parabola Bunului samaritean. fără nici o îndoială.. trebuie notată importanŃa povestirilor referitoare la patimile lui Isus (arestarea. cu accentul teologic specific acestui autor (istoria mîntuirii). T ap^'V „ r . au văzut lumina zilei în comunităŃi creştine diferite şi la date diferite.. Acestea sînt povestirile în care cele patru evanghelii (inclusiv Evanghelia după Ioan) prezintă cele mai multe asemănări. La naşterea unui viitor împărat sau în momentul suirii sale pe tron. viaŃa. ..). . Epistolele lui Petru. vor fi aşezate în canon în funcŃie de mărimea lor (ordine descrescătoare. a lui Ioan etc. Construită în jurul celor două mari personalităŃi. Noul Testament cuprinde. termenul desemnează şi mărturisirea care este făcută cu referire la persoana lui Isus. Trei dintre ele — după Matei. în sensul modem al acestui termen. dreptatea. care vorbeşte despre începuturi. Faptele SfinŃilor Apostoli. în afara epistolelor lui Pavel şi a celor patru Evanghelii. pentru a desemna scrierile care doresc să trezească credinŃa în Isus Cristos şi în Dumnezeu pe care acesta îl face cunoscut. texte proprii lui Matei (declaraŃia făcută de Isus lui Petru.). Unele dintre epistolele lui Pavel par să fi fost foarte repede cunoscute de Bisericile cărora le erau destinate şi schimbate între acestea. • • „„„decari parabole) care pot ti comparate unele cu al-povestiri (intilniri. Astăzi.).. Planul Evangheliei după Ioan este foarte diferit. şi unul şi celălalt. Apocalipsa. prosperitatea. de cele mai multe ori. imediat au apărut culegeri din aceste epistole. cuvîhtul „evanghelie" va fi folosit. ai„ trei Evanghelii au in comun un anumit număr de acestui plan identic. aceea ce cuprinde învăŃătura. Noul Testament cuprinde a doua parte a operei lui Luca.

în general. datată în junii anului 200. Noul Testament citează mult din Vechiul Testament. în schimb. care considerau conŃinutul ei mult prea puŃin spiritual. atunci cînd canonul actual va fi definitiv stabilit.în secolul al II-lea. care o considerau mult prea speculativă. Apocalipsa este atribuită lui Ioan) sau unui om care se afla în relaŃie apropiată cu un Apostol (Luca). ca în secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea. Bruxelles. erau tot Evanghelii: Dialogul Mîntuitorului şi Apocrifa lui Iacob. F. Se pare că nu el este autorul acestei alegeri. aşa în-cît lectura Bibliei poate fi un permanent du-te-vino între unele texte deosebite şi un ansamblu de texte biblice. Autoritatea Scripturii şi RevelaŃia Separarea textului biblic. Biblia este compusă deci dintr-un ansamblu de cărŃi grupate pentru că împreună constituie un corpus religios care serveşte drept punct de referinŃă credinŃei comunităŃilor creştine. descoperită în secolul al XVIII-lea de către Muratori (bibliotecar la Biblioteca ambrozia-nă din Milano). Două cărŃi biblice. Formarea acestui corpus s-a caracterizat prin discuŃii care au dus la delimitarea lui şi care i-au păstrat totuşi o uimitoare diversitate. H. invers. în a doua jumătate a secolului al II-lea. devenea absolut necesară precizarea textelor de referinŃă. 1991. mai sobre decît acelea care au devenit apocrife şi care cuprind povestiri miraculoase despre copilăria lui Isus sau speculaŃii gnostice atribuite lui Cristos Cel înviat. Irineu de Lyon recunoaşte. ei consideră în general deosebit de judicioasă trierea efectuată de canon: prezenŃa a patru Evanghelii înlesneşte exprimarea diversităŃii iar evangheliile menŃionate siht. pe aceea după Luca. rezultatul respingerii unei Evanghelii unice. Pe de altă parte. Evanghelia egiptenilor. în anii '70. de exemplu. în timp ce casetele video X se găsesc de vînzare în . fără îndoială. Marcu. Formarea canonului Noului Testament este deci rezultatul unui proces complex. Luca şi Ioan. care astăzi au devenit canonice (a treia Epistolă a lui Ioan şi Epistola lui Iuda) nu sînt menŃionate 95 Despre ultimele descoperiri referitoare la aceste probleme. Irineu încearcă să-şi explice opinia justifîcînd în mai multe feluri alegerea cifrei patru: existenŃa a patru puncte cardinale. lupta împotriva unor doctrine considerate „eretice" (de exemplu. Deşi teologii nu mai iau deloc în seamă acest tip de justificări. Evanghelia copilăriei lui Toma şi două „evanghelii necunoscute". Epistolele lui Pavel. Aceste dispute vor lua sfârşit către finele secolului al IV-lea. Canonul s-a constituit printr-o serie de eliminări. în schimb. dar nu se ştie cum s-a ajuns la ea. considerat ca un apropiat al lui Pavel (ceea ce nu este confirmat întotdeauna de gîndirea lui teologică). 96 NoŃiunea de apostolicitate a constituit. fără a mai spune nimic despre cele două Epistole ale lui Petru. Koester. cf. Evanghelia secretă după Mar-cu. Dar această din urmă parte nu pare încă foarte stabilă. fără îndoială.96 Corpusul dat de Irineu de Lyon cuprinde şi Faptele SfinŃilor Apostoli. polemica s-a liniştit în această privinŃă. iar unele cărŃi. Brepols. Marcion nu reŃine decît o singură evanghelie. a patru mari regiuni ale lumii etc. 66 RELIGIILE LUMII de Irineu. Apocalipsă era recunoscută cu mare greutate de Bisericile din Răsărit. un criteriu de selecŃie. Epistola lui Iuda. de asemenea. au fost pînă la urmă admise în acest canon. Astfel. că ar conŃine unele „pasaje imorale". s-au găsit alte două cărŃi care. autoritatea deosebită acordată Bibliei de către Biserici şi de către creştini îi uimesc pe contemporanii noştri. numărul scrierilor care vorbesc despre episoade din viaŃa lui Isus Cristos sau care redau cuvintele lui este mult mai mare faŃă de cele patru evanghelii canonice. Scrierile reŃinute erau considerate opera unui apostol (astfel. In mod paradoxal. contestate de anumite comunităŃi. doua Apocalipse (aceea reŃinută şi o Apocalipsă a lui Petru). alte Epistole şi Apocalipsa. O altă caracteristică este o substanŃială intertextua-litate. Protoevanghelia după Iacob. nu i se mai reproşează Bibliei. Argumentul acesta — considerat ca fiind important în perioada de început a şcolii laice — ar stîrni zîmbete.95 în faŃa înmulŃirii acestor scrieri şi avîndu-se în vedere îndepărtarea de „timpurile apostolice". Evanghelia evreilor. examinarea literaturii creştine egiptene din această perioadă demonstrează cunoaşterea Evangheliei după Ioan şi chiar a mai multor evanghelii necanonice: Evanghelia după Toma. autoritatea normativă a tuturor celor patru Evanghelii: după Matei. dar şi implicit: îi reia simbolurile şi îl interpretează în măsura în care interpretează evenimentele pe care le consemnează. printre scrieri de tot felul. Desigur. gnosticismul) pare că a avut efect atît în sensul trierii. Dar aceste scrieri „apocrife" puteau revendica o autoritate apostolică: în 1886 a fost descoperit un fragment dintr-o Evanghelie după Petru care pare să conŃină o formă foarte veche a relatărilor Patimilor şi învierii. despre Epistola lui Iacob şi cea de a treia Epistolă a lui Ioan se găsesc pe lista scrierilor. cît şi al pluralităŃii. Biblia nu mai este invocată împotriva ştiinŃei. Dar el este. pe la anul 180. era contestată de unele Biserici din Apus. de foarte multe ori. Genese de l'£criture chretienne. El se referă la acesta în mod explicit. Dar intertextualitatea este prezentată şi în interiorul fiecărui Testament. Alte liste confirmă această relativă incertitudine: Epistola către Evrei. descoperirea bibliotecii de la Nag Hammadi a făcut posibilă regăsirea textului complet al Evangheliei după Toma (din care nu erau cunoscute înainte decît trei fragmente) şi. în afara cîtorva medii numite fundamentaliste sau tradiŃionaliste. Bovon.

Faptul acesta nu este întîlnit doar în istoria religiilor. texte din Freud au căpătat. Cărticica roşie se aseamănă cu un canon. Ea nu va mai fi niciodată reluată şi textul DeclaraŃiei. La 26 august 1789. Unii vor ajunge chiar să afirme că multe dintre temele biblice reflecta. fără ca o decizie clară a unei autorităŃi să poată fi constatată empiric. El afirma că. Paris. religia — trebuie. autorii biblici sînt consideraŃi ca fiind inspiraŃi de Duhul Sfînt. această autoritate nu este unică. El consideră că şi cititorii vor face la fel. dacă nu. Unul dintre fondatorii sociologiei religiei. aparŃinînd unor şcoli diferite. acesta este un act de credinŃă şi. cît şi credincioşii — şi actul de a considera Biblia o carte aparte şi de a-i recunoaşte o autoritate de care nici o altă carte nu s-ar fi bucurat. Emile Durkheim (el însuşi liber-cugetător). deşi în mod diferit. RevelaŃia lui Dumnezeu lui Israel. „La conception sociale de la religion" (1914). însuşi faptul că Biblia este compusă dintr-o serie de scrieri vechi nu mai apare ca descalificator. scrierile lui Marx şi Engels. Scrisă în al şaisprezece97 E. ea presupune o adeziune care să o facă înŃeleasă în întregime. ca restabilire a autenticităŃii evanghelice în faŃa unei Biserici gata să o renege şi să se instaleze în conformitate cu timpul actual. pentru a accede la un demers cu adevărat ştiinŃific. fiecare articol fiind mai mult sau mai puŃin un compromis între diferitele tendinŃe ale Adunării. Să atribui unui text o autoritate specifică este un fenomen social destul de banal. savantul — rămînînd în afara obiectului său de studiu. pentru unii. în funcŃie de credinŃă. Asemănarea cu autoritatea textelor biblice este aici şi mai mare. Rămîn alte articole în dezbatere. de exemplu — ar fi putut la fel de bine fi citaŃi. Dimpotrivă. Cărticica roşie a lui Mao Zedong. se va insista asupra caracterului eclesial al Bibliei — Biserica recunoaşte Biblia ca fiind „Cuvîntul lui Dumnezeu" şi în sînul Bisericii este aceasta citită şi interpretată — sau asupra Bibliei. alături de filozofia greacă. se consideră că are o importanŃa universală. . închis de mai bine de două sute de ani. Durkheim. în diversitatea ei. în felul lor. fără ca totuşi aceste două noŃiuni să se confunde.98 Dar natura acestei inspiraŃii şi consecinŃele asupra textului însuşi pot face obiectul unor dezbateri nesfirşite între teologi. înseamnă că acordă acestui autor o autoritate superioară lui însuşi. Să semnalăm unele dintre aceste probleme: în perspectiva credinŃei. Atunci cînd un autor îl citează pe un altul în sprijinul părerii sale — adică ceea ce am făcut noi prin referirea la Durkheim —. în acelaşi timp.supermagazine. Desigur. DeclaraŃia a fost adoptata în urma unor dezbateri cîteodată furtunoase sau confuze. Vrin. unul dintre fundamentele culturale esenŃiale ale civilizaŃiei occidentale. a devenit un text intangibil. aspecte parareligioase. Din aceste diferite constatări nu vom extrage nici un argument în favoarea sau în defavoarea canonului biblic. Dacă privim această problemă din alt unghi. Există un alt text care prezintă unele analogii cu textele biblice şi care este considerat în mod constituŃional ca normativ pentru fiecare francez: DeclaraŃia drepturilor omului şi ale cetăŃeanului. Culegere de texte. Şi alŃi autori — în cazul nostru Max Weber. DeclaraŃia este acum una din normele constituŃionale ale legislaŃiei franceze şi. dar din care nu poate fi schimbat nici un cuvînt. dar probleme urgente îi fac pe deputaŃi să suspende discuŃia. Atunci. aceasta nu rezolvă problemele care Ńin de el. S-a putut vorbi despre marxism (sau maoism) ca „religie secularizată". Autoritatea devine şi mai mult o referinŃă normativă atunci cînd raŃionamentul se face într-un sistem precis de idei. a sesizat această dificultate. Aceasta inscripŃie. Observăm doar că existenŃa acestui canon poate fi apropiata de un ansamblu de realităŃi mai mult sau mai puŃin familiare. la acest nivel Biblia a conservat — sau a regăsit -— o anume validare socială: ea este. într-o epocă în care îi CREŞTINISMUL 67 sînt cercetate „originile". Astfel. Desigur. Ele au stîmit multe exegeze. reuniŃi în Adunarea constituantă. apoi în Isus Cristos. în stare să garanteze spusele sale. datorită inspiraŃiei Duhului Sfint. Le Sentiment religieux ă I'heure actuelle. atunci savantul ar fi ca „un orb ce vorbeşte despre culori"97. este dată o autoritate superioară operelor părinŃilor fondatori. Psihanaliza poate îmbrăca de asemenea. duce la o inscripŃie scrisă. Şi pentru ca să fie completa coerenŃa internă trebuie să adăugăm că formarea canonului însuşi se datoreşte inspiraŃiei Duhului Sfint dată Bisericilor. 1919. Totuşi. face posibilă evidenŃierea elementelor esenŃiale ale RevelaŃiei şi constituie canalul obiectiv al transmiterii sale în timp şi în spaŃiu. putem spune că între Scriptură şi RevelaŃie există o legătură. Dar există o diferenŃă structurală între aceste afirmaŃii — pe care le pot enunŃa atît necredincioşii. de tendinŃele şi epocile istorice. care poate fi interpretat sau actualizat. să se poată plasa pe poziŃia credinciosului pentru a-1 înŃelege din interior. este votat articolul XVII. o valoare deosebită. deşi credinŃa poate avea o raŃionalitate interna. fiecare avînd propriile ei criterii de interpretare şi de actualizare. 68 RELIGIILE LUMII lea an al domniei lui Ludovic al XVI-lea de către reprezentanŃii celor trei stări sociale din regatul FranŃei. Sociologia de astăzi poate scoate în evidenŃă faptul că izolarea unui text este un demers mai puŃin original decît se crede în general. în general. marile probleme permanente ale omenirii.

26). Şcoala din Alexandria nu uita să evidenŃieze acordul dintre adevărurile biblice şi cele ale filozofiei greceşti. există o pozitivitate şi o negativitate a Scrip98 Despre doctrina Duhului Sfînt în diferitele Biserici creştine. în această optică. Pentru Clement Alexandrinul. fără nici o îndoială. De altfel. deoarece Dumnezeu este transcendenŃa absolută. care face posibilă explicarea contradicŃiilor existente între textele biblice (cum ar fi divergenŃele dintre cele patru Evanghelii). Şcoala din Alexandria şi Şcoala din Antiohia Chiar din primele secole. Astfel. dincolo de el însuşi. semnifică orbirea din cauza importanŃei mai mari acordate realităŃilor pămînteşti faŃă de poruncile lui Dumnezeu. dar fiecare dintre acestea adună la un loc o colecŃie de scrieri datînd din perioade diferite. Tensiunea aceasta poate da loc. de exemplu.Dar. CREŞTINISMUL 69 turii raportată la RevelaŃie. Toate acestea pun problema interpretării Scripturilor. unul de la roaba Agar şi al doilea de la soŃia sa. care considera că unele personaje biblice erau grosolane şi imorale — această dispută a străbătut secolele şi-o vom regăsi la Voltaire şi la alŃi filozofi. al cuvintelor mai importante folosite poate fi obiectul unor dezbateri. fixării ortodoxe a unor canoane în canon — marile doctrine creştine rezumate de Simbolul apostolic sau mărturisiri de credinŃă — şi. în acelaşi timp. pot să existe modalităŃi diferite de a privi în întregime textul biblic. pe de o parte. Sara. dar nu-1 poate elimina. după care fiinŃa umană. 19. ale căror genuri literare şi orientări teologice sînt foarte deosebite. răspunsul Şcolii din Alexandria a constat în a spune că multe pasaje din Scriptură au o semnificaŃie înainte de toate alegorică. precum şi demonstrarea afirmaŃiei că Biblia revelează nişte „adevăruri inteligibile". cu atît mai mult cu cît exegetul nu are neapărat la dispoziŃie criterii riguroase pentru a şti cînd trebuie să se aplice metoda alegorică şi cînd poate fi păstrat sensul literal. 21-31). care. După el. Nu numai că el este format din două Testamente. Astfel profeŃii din Vechiul Testament vorbesc despre evenimente anume care vor avea loc în viitorul apropiat şi despre venirea lui Isus Cristos care urmează să se producă. de exemplu. povestirea despre femeia lui Lot. adeseori exegeza merge mult mai departe decît sensul literal. textul biblic ajunge să fie dependent de cheia interpretării alese pentru a-1 explica. Prin urmare. Cum poŃi fi sigur că ai înŃeles cum trebuie ceea ce ai auzit sau ai citit? în sfîrşit. la persoana lui Isus Cristos şi la prezenŃa Duhului Sfînt fără de care Scriptura poate să fie doar un „cuvînt mort". Dar. în special platonismul şi să răspundă atacurilor care vizau creştinismul: astfel. El distinge deci în Scriptură un sens trupesc sau literal (care se referă. acest tip de exegeză nu a fost admis în unanimitate. Sensul spiritual poate trimite la sensul literal — apropiat de sensul istoric — aşa cum o imagine trimite la obiectul pe care îl reprezintă. Mişcarea între aceşti poli constituie una din caracteristicile istoriei creştinismului. arhiepiscopul Con-stantinopolului a complicat puŃin viziunea . ambele — imaginea şi obiectul — constituind o formă deosebită a realităŃii. are tendinŃa să devină hotărîtor în înŃelegerea profundă a RevelaŃiei. Acest principiu hermeneutic favoriza tratarea cu seriozitate a Scripturii de către mediile filozofice şi se pare că Origene s-a bucurat de un bun renume în aceste medii. în lucrarea De principiis. această dublă filiaŃie simbolizează cele două testamente: acela de pe Muntele Sinai şi noul tes70 RELIGIILE LUMII tament (Gal. priveşte înapoi şi se preschimbă în stîlp de sare (Fac. Se pare că însuşi Apostolul Pavel a trasat această cale. dacă procedează astfel. Ioan Chrisostom. 5. Membrii Şcolii din Antiohia au vrut să salveze aspectul istoric al RevelaŃiei biblice. la evenimentele cu adevărat istorice). Origene i-a răspuns lui Celsus. 4. s-a stîrnit o dispută privind modul de interpretare a Bibliei. 23). contrar ordinului primit. pe de altă parte. suflet şi trup" (1 Tes. RevelaŃia Sa nu poate fi redusă la înscrierea ei. este „duh. un sens sufletesc sau moral (pe care îl pune totuşi foarte puŃin în practică) şi un sens spiritual. sensul fiecărui pasaj biblic. unele povestiri sau unele imagini biblice exprimă adevăruri mai generale. Desigur. Dar imediat apare o dificultate: canonul biblic nu este în nici un fel monolit. InfluenŃat de filozoful evreu Filon. din acest punct de vedere. Spusele lor sînt în acelaşi timp istorice şi cristocentrice. Una dintre cele mai celebre polemici este aceea care punea faŃă în faŃă Şcoala din Alexandria şi Şcoala din Antiohia. Sensul spiritual şi alegoric. Cîteva exemple vor da o idee asupra enormei bogăŃii a acestei munci de interpretare care. Origene porneşte de la afirmaŃia Apostolului Pavel. Teologii Şcolii din Antiohia au respins metoda alegorică şi au cercetat alte modalităŃi de înŃelegere a Scripturii. în întregul ei. interpretînd în mod alegoric faptul că Avraam a avut doi fii. contribuŃia lui Oli-vier Clement. INTERPRETAREA BIBLIEI Autoritatea normativă dată canonului biblic trebuia să facă posibilă lupta împotriva „deviaŃiilor" şi „perversiunilor" credinŃei creştine (calificate drept „erezii") şi să exprime conŃinutul ei autentic. mistic şi alegoric. nu are echivalent. Această imposibilitate este simbolizată prin trimiterea cuvîntului biblic. Nu putem reda aici istoria principalelor interpretări care s-au făcut de-a lungul secolelor. unor efervescenŃe harismatice în care manifestările RevelaŃiei întrec Scriptura. cf.

"99 Deosebirile în metoda folosită nu erau totuşi ireductibile. — alegoric.. care ne învaŃă ceea ce trebuie să credem. comparînd textul biblic cu pictarea unui tablou: schiŃa tabloului reprezintă sensul istoric. are de la prima vedere o alură alegorică. Un bun exeget va fi acela care va reuşi cel mai bine să găsească cele patru sensuri. Acestea existau de la începuturile creştinismului. Totuşi. în funcŃie de texte şi de împrejurări. pentru unii. relativizate la nivelul acesta. căci sensul spiritual nu oferă nimic în privinŃa adevărurilor necesare credinŃei care să nu fie transmis altundeva. o mie de ani mai tîrziu. MulŃi au crezut că doar sensul literal este pertinent pentru fondarea unei argumentări doctrinale. Privind lucrurile într-un mod mai general. în structurile sale şi chiar. — moral. exceptînd tot ceea ce este alegoric. în doctrina sa. Pe măsură ce aprofunda studiile de exegeză iudaică. pentru Tertulian. acest lucru nu înseamnă că ceva din Sfînta Scriptură poate să se piardă. Aceasta traducere. apreciată tot mai mult în Evul Mediu. care ne învaŃă ceea ce s-a în-tîmplat. Astfel. problema s-a pus iarăşi întrun mod cu totul nou. trei sau patru sensuri diferite: sensul literal. de exemplu. în sfirşit.antiohiană. Biserica (ortodoxă) este singura deŃinătoare a Scripturilor („praescriptio proprietatis") datorită faptului că posedă caracteristici supranaturale (succesiunea preoŃilor. Totuşi. putem constata că. la examinarea textelor ebraice originale pentru Vechiul Testament (menŃinînd totuşi traducerile din greceşte ale cărŃilor care nu existau decît în Septuaginta). Pentru acest motiv. în forma sa. Biserica se consideră moştenitoarea Bisericii apostolice. este vorba de capitala evreilor. Se răspîndeşte acum ideea că în textele biblice trebuie căutate două.). Din secolele al XH-lea şi al XHI-lea se declanşează o reacŃie. s-a situat apoi din ce în ce mai mult pe linia Şcolii din Antiohia. sensul analogic. el ne înalŃă spre cetatea cerească. trebuiau 72 RELIGIILE LUMII rezervate instruirii şi moralei. Metodele interpretative diferite nu reluau divergenŃele doctrinale. — analogic. tradiŃie) care nu-i pot fi date decît prin lucrarea Duhului Sfînt. şi doar sensul literal. neŃinînd seama de Septuaginta. procentul arbitrarului este diminuat de convingerea că Scriptura nu poate fi citită cum trebuie decît în lumina tradiŃiei Bisericii. mulŃi teologi au recurs la una sau la alta dintre metode. va fi oficializată de Biserica catolică cu ocazia Sinodului de la Trento. nu este nici o îndoială că cea din urmă a înlocuit-o pe rivala sa de-a lungul timpului. sensul alegoric. credinŃa şi viaŃa sa ea s-a îndepărtat de Biserica . Totuşi. Evul Mediu Studiul Bibliei a luat amploare în Evul Mediu în şcoli şi apoi în universităŃi. Totuşi. de sensul literal. Şi totuşi. Celelalte trei sensuri. în traducerea latinească pe care a dat-o Bibliei CREŞTINISMUL 71 (384—404) — care va lua numele de Vulgata —. unanimitate. Acesta scria: „Pluralitatea sensurilor nu Ńine de faptul că acelaşi cuvînt are mai multe semnificaŃii.. dar. Sfînta Scriptură nu cade în confuzie din moment ce toate sensurile sînt centrate pe unul singur. care ne spune ce trebuie să facem şi. tabloul terminat reprezintă sensul tipologic (de cele mai multe ori cristo-centric). în mod clar. Desigur. dacă Şcoala din Alexandria şi Şcoala din Antiohia au avut amîndouă o influenŃă de lungă durata. ci de faptul că înseşi lucrurile semnificate de cuvinte pot fi semne ale altor lucruri. el simbolizează sufletul omenesc. Sensul literal al Cîntării Cîntări-lor. pentru început partizan al lui Origene şi al metodelor alegorice. Ieronim (331-420). este unanim admis faptul că nu toate textele ofereau posibilitatea acestor multiple explicaŃii. ConcepŃia generală rămîne în esenŃă aceea că Scriptura este un ansamblu de cărŃi pline de mistere care aşteaptă să fie decodificate şi care condiŃionează drumul parcurs de suflet către Dumnezeu. ci le-a fost contestat însuşi faptul de a fi recurs la Biblie pentru a apăra idei neortodoxe. Cel mai celebru reprezentant al apărătorilor primatului sensului literal este dominicanul Toma d'Aquino. Teodor de Mopsuestia. el reprezintă Biserica lui Cristos. el a acordat importanŃă sensului istoric. Evocarea Ierusalimului poate fi înŃeleasă astfel: — istoric. fiecare curent calificat drept eretic considera că este capabil să-şi justifice doctrinele pe baza Sfintei Scripturi. ea nu a fost considerată la adăpost de pericole: operele unuia dintre cei mai importanŃi reprezentanŃi ai acestei şcoli. care este sensul literal. a luat naştere repede o linie de demarcaŃie între diferite „erezii" şi o „ortodoxie"100 al cărei conŃinut s-a precizat o dată cu cerinŃele disputei. Foarte de timpuriu — pe la anul 200 — nu le-a mai fost reproşat ereticilor numai faptul că se înşală în modul lor de interpretare a textelor biblice. spre sfîrşitul Evului Mediu. sensul moral. el revine. care ne indică Ńelul spre care trebuie să tindem. este subiect pentru demonstraŃie (. au fost condamnate de către Sinodul de la Constantinopol (553): felul în care înŃelegea el sensul literal îl condusese către doctrine teologice considerate eronate — cum ar fi afirmaŃia că discipolii lui Isus Cristos nu mărturisiseră natura divină a învăŃătorului lor decît începînd cu Cincizecimea — şi către negarea inspiraŃiei divine a unor cărŃi care erau considerate canonice.

problema cărŃilor din Septua-ginta ce nu existau în Vechiul Testament ebraic. ed. Doctrina aceasta a fost condamnată. considera Vechiul Testament o expresie a vremii Tatălui. prin intermediul lecturii Bibliei. grija pentru textul autentic — pe care umaniştii şi. Gioacchimo da Fiore. De acum înainte. demonstrează necesitatea venirii sale mîntuitoare). L'Interpretation de la Bible. pentru prima dată. în lucrările consacrate Bibliei. într-o oarecare măsură. Lucrările ebraiştilor (J." Exista o unitate a textelor biblice definită de opera şi persoana lui Isus Cristos: reformatorul merge cîteodată pînă la a propune o clasificare a diferitor scrieri în funcŃie de claritatea cu care îl predică pe Cristos. Simplitatea aceasta îi permite laicului să-şi aproprieze direct textul . Paris. a treia caracteristică a Bibliei o constituie simplitatea. 100 „Ortodoxie". Wyclif şi lolarzii. de către autorii 74 RELIGIILE LUMII Noului Testament. Altele se situează în punctul opus. Şi alte mişcări au fost condamnate. protestantismul să nu aibă aceeaşi soartă ca „ereziile" din Evul Mediu. în faŃa unei opinii publice creştine pe care primenirea umanistă o făcea dornică de schimbare. Ea provine din faptul că toate scrierile îl anunŃă pe Isus Cristos. Luther şi-a putut explica în mod direct poziŃia. Acest criteriu al clarităŃii duce la situarea fiecărui pasaj biblic în contextul imediat (versetele care precedă textul şi cele care urmează) şi apoi mai extins: textele paralele. grupări independente de Luther şi care nu vor deveni obligatoriu protestante. Mai multe mişcări vor critica Biserica în numele Sfintei Scripturi. scurtcircui-tînd obişnuitele canale bisericeşti. După ce a murit. Le Seuil. pp. Aceste mişcări diferă categoric între ele. acum trebuie să vină timpul Sfîntului Duh. Din anul 1517 pînă în anul 1520. „ortodox": aceste cuvinte sînt folosite aici în sensul de ortodoxie doctrinară şi nu în sensul.Apostolilor. şi anume tiparul. Aceasta 1-a făcut să devină mai radical: cuvîntul de ordine „numai Scriptura" nu merge pînă acolo încît să nege total orice posibilitate a Bisericii de a exercita o anume autoritate. Umanismul creştin. textele Legii din Vechiul Testament. înainte de a fi condamnat. precum Psaltirea de opt ori de Giustiniani (1515) sau Biblia complutensia de la Alcalâ (1514-1517) a cardinalului Francisco Jimenez de Cisneros care punea. Sfînta Scriptură tindea deci să devină norma critică ce judecă statornicia Bisericii. precum cele din cantonul Vaud. TradiŃia. Această abordare savantă se conjuga cu voinŃa de a repune în centrul creştinismului persoana lui Isus Cristos. referitor la Bisericile ortodoxe. Unele s-au fixat pe o contestaŃie internă.. a temelor extrase din Vechiul Testament. în Sfînta Scriptură şi datorită acesteia. Departe de a fi proprietatea Bisericii. dar această autoritate trebuie să fie confruntată în permanenŃă cu Scriptura şi legitimitatea îi este conferită numai de faptul că este conformă cu aceasta din urma. Reforma şi naşterea criticii biblice Reforma a dus pînă la paroxism problema ridicată de mişcările disidente din Evul Mediu. aşa cum este ordinul franciscanilor. Luther este totuşi unul dintre cei mai consecvenŃi reprezentanŃi ai acestor mişcări: sensul cristologic oferă cheia interpretării globale a Scripturii: „Cristos este centrul cercului pornind de la Care este trasat întregul cerc. Luther lucrează „pe mari unităŃi textuale cărora le caută tema centrală şi organizatoare"101. în ansamblul său. Gioacchimo da Fiore a fost considerat de discipolii săi drept noul Ioan Botezătorul. Toate aceste mişcări scoteau în evidenŃă contradicŃia care exista între Biserica din vremea lor şi Biserica apostolică. exponenŃii Reformei îl traduc în limba populară — era la fel de mare ca şi aceea referitoare la comentariul teologic. des origines chretiennes ă nos jours. a făcut posibil ca. Alături de unitate şi claritate. W. precum aceea din Meaux în jurul lui Jacques Lefevre d'Etaples.a. 1967. ei au descoperit această contradicŃie. pentru care accentul pus pe sărăcia apostolică va constitui totuşi o punere în discuŃie a puterii şi bogăŃiei bisericeşti. Jan Hus şi husiŃii.) îi făceau pe teologi mai apropiaŃi de gramaticile şi lexicoanele rabinice şi mai atenŃi la refolosirea. 106 şi urm.M. o invenŃie minunată. a fost adesea percepută de aceste grupuri ca izvor autonom avînd drept scop îmblînzirea Scripturii sau chiar riscînd să ducă la trădarea Scripturii. Capiton ş. care pregăteşte calea în vederea venirii Duhului Sfint. Reuchlin. Umanismul. deosebite din secolul al Xl-lea de Biserica catolică romană. mai ales. Grand. Noua epocă trebuia să înceapă în anul 1270. mai comun. O astfel de perspectivă este decelabilă în grupările „evanghelice". enunŃînd o lege imposibil de trăit. concordanŃele care fac posibilă interpretarea Bibliei pornind chiar de la aceasta. care se voia transmitere vie a Sfintelor Scripturi îmbogăŃite cu lecturile Bisericii. dezvoltînd o teologie tot mai ieşită din normal: un călugăr cistercian. dorea o întoarcere la origini: au fost publicate instrumente de lucru care aveau să deschidă calea unei lecturi critice. Noul Testament 99 Citat de R. CREŞTINISMUL 73 reprezintă timpul Fiului. fr. De altfel. reprezentanŃii autorităŃii bisericeşti au încercat să-1 convingă pe Luther să renunŃe la critica sa — purtată în numele Bibliei^ — la adresa unor practici bisericeşti. chiar dacă unele dintre acestea o fac printr-un fel de rezonanŃă (astfel.

debarasată de adăugirile supranaturale. Dar. un exeget protestant ca Hugo Grotius îşi dă deja seama că sensul textelor biblice poate fi înŃeles mai bine dacă le raportăm la alte scrieri din vremea lor. număr special din Bulletin du Centre protestant d'etudes et de documentation. el era foarte atent la contextul istoric al scrierilor 101 B. fie că se rup de aceasta. care aducea în discuŃie. ca protestantismul — aşteaptă de la întoarcerea la textele fundamentale claritate şi veridicitate.. mai degrabă de bună-credinŃă decît savantă. opera lui Simon referitoare la Vechiul Testament a apărut din nou în Olanda. în The Moral Philosopher (1737-1740). Teologi mai puŃin aventurieri afirmau. Cf. lectura făcută trebuia să fie. Sub influenŃa lui. Către anul 1650. folosind raŃiunea ca principiu de interpretare a Scripturii. adevăratul „inventator" al criticii biblice va fi preotul predicator Richard Simon (1638-1712). a cărui Istorie critică a Vechiului Testament (1678) se ocupă de modul în care scrierile actuale ale Vechiului Testament au rezultat din mai multe straturi de texte marcate de diferite asimilări sau suprimări. Mişcările de primenire din secolul al XVI-lea — fie că rămîn în interiorul Bisericii catolice. publicată de editura Beauchesne. CREŞTINISMUL 75 biblice. 1793). canonul. unitatea primelor cinci cărŃi ale Bibliei (atribuite în mod tradiŃional lui Moise). Simon şi-a continuat opera de critică istorică cu o Istorie critică a Noului Testament (1689). sub conducerea sa şi a lui G. Dar nu numai el face acest lucru: marile afirmaŃii sinodale din primele patru secole au fixat chipul lui Cristos într-un mod pe care Luther îl considera conform cu Sfîn-ta Scriptură. acesta corespunde unor concepŃii dintr-o vreme cînd nu se putea percepe un Dumnezeu al raŃiunii. cît datorită mărturiei şi convingerii interioare referitoare la Sfîntul Duh". pînă la urmă. Mărturisirea de credinŃă de la La Rochelle afirma că Scriptura este „un regulament foarte precis al credinŃei noastre. Pusă la index în FranŃa. desigur. în faŃa scandalului. Biblia continuă totuşi să conŃină marile adevăruri religioase şi morale. Este o primă incursiune într-o stare de spirit de critică istorică. 1670). în ciuda polemicilor apărute şi a excluderii sale din ordinul din care făcea parte. Este momentul în care ia fiinŃă critica istorică a textelor biblice din secolul al XVII-lea. Chiar înainte de Simon şi Leclerc. pentru a determina credinŃa în învierea sa. „La Place de Luther dans l'histoire de l'exegese biblique". Conform şcolii renane (Bucer. Thomas Morgan a afirmat că credinŃa lui Isus este aceea a religiei naturale. numai că trebuie să fie interpretată. Dar. Chiar dacă unitatea ei a fost adusă în discuŃie. în conformitate cu luminile filozofiei (Religion innerhalb der Grenzen der blofien Vernunft. (Ekolampade). 17. Ea lămureşte o experienŃă de credinŃă care-i cere cititorului să fie cuprins de Sfîntul Duh. Numai că . La fel s-au petrecut lucrurile şi cu Calvin. filozoful evreu Baruch Spinoza explicase că „regula universală care se impune în interpretarea Scripturii este să nu i se atribuie alte învăŃături decît acelea pe care le-a evidenŃiat clar cercetarea istorică" (Tractatus theologico-politicus. încetul cu încetul. Immanuel Kant. se va înŃelege că textul însuşi are o istorie proprie. pe cînd apostolii şi urmaşii lor au transformat-o într-un aparat dogmatic complicat. că Evangheliile ne aduc adevăratul creştinism. era trasat drumul criticii: canonul va face obiectul aceleiaşi lucrări „tehnice" ca tot restul producŃiei literare. Calvin a folosit o interpretare cristologică într-un mod mai puŃin sistematic decît Luther. Totuşi. John Locke considera. care credea că apostolii au furat trupul lui Isus după moartea sa. de acum înainte. Roussel. Totuşi. Ea a găsit ecou în lucrarea unui refugiat hughenot. către sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Acesta a fost şi punctul de vedere al lui H. 1685). Bedouelle. Le Temps des reformes et la Bible şi ansamblul celor opt lucrări din colecŃia (remarcabilă) Bible de tous Ies temps (de la lumea greacă antică la lumea contemporană). pastorul avea să fie un om cult.biblic. iulie-august 1984. urmată de o istorie critică a traducerilor neo-testamentare (1690) şi de principalele sale exegeze (1693) în care demonstra limitele cunoştinŃelor unor teologi care au fost socotiŃi adevărate autorităŃi de-a lungul istoriei Bisericii. Exegeza sa duce la o teologie biblică expusă sistematic în InstituŃia creştină. chiar dacă se considerase că revelează „cuvîntul lui Dumnezeu". Filozofii protestanŃi şi-au luat drep76 RELIGIILE LUMII tul de a tria textele din Biblie. nu atît prin acordul comun şi consimŃă-mîntul Bisericii. că raŃiunea naturală se poate dovedi incapabilă să înŃeleagă totul şi că RevelaŃia este adaosul necesar al raŃiunii. S. Secolele alXVIII-lea şi alXIX-lea: filozofia şi istoria critică Abordarea Bibliei se va diversifica de acum înainte. Pînă la urmă. la insistenŃele lui Bossuet. Jean Leclerc (Sentimentele unor teologi din Olanda asupra istoriei critice a Vechiului Testament. Ca-piton. contrar Epistolelor Sfîntului Apostol Pavel care atrag după ele deviaŃiile. Reimarus. şi mai clar decît o făcuse Simon. un specialist în studiul Bibliei. la filologia şi retorica specifice fiecărui autor. Leclerc a fost nevoit să retragă tot ce spusese. p. va fi supus analizei ca fiind în acelaşi timp un cuvînt omenesc. Totuşi. Cît despre Vechiul Testament.

Vom vedea că această măsură nu a pus deloc capăt eforturilor savanŃilor catolici — precum dominicanul Marie-Joseph Lagrange sau monseniorul Batiffol. scris în secolul al VUI-lea înaintea erei noastre. — D (autorul aparŃine şcolii deuteronomice): scris în legătură cu reforma lui Iosia (622 înaintea erei noastre). emisă în anul 1889. Dar era necesar să Ńină şi el seama de noile metode: „Folosesc primele trei Evanghelii [după Matei. în regatul din nord şi în sînul mediilor profetice. aceste prime cinci cărŃi ale Bibliei pe care tradiŃia i le atribuie lui Moise. a constituit una dintre principalele baze ale cercetării contemporane a Vechiului Testament. ea devine spirituală şi morală datorită profeŃilor (antiteza). privilegiindu-le aspectele „mitice". fundamentată pe nemărginita valoare a sufletului. Lupta dintre acestea se termină într-o sinteză (hegeliană?) care devine creştinismul istoric. Isus era un „om incomparabil". pe cea de a patra [după Ioan] ca să-1 explic. O grilă de lectură hegeliană va fi mai mult sau mai puŃin aplicată textelor biblice. „izvor" în germană). Datorită acestei metode.102 . referitoare la izvoarele Pentateuhului. Se înŃelege că nici Vechiul Testament nu era uitat de cercetările istorico-critice. 78 RELIGIILE LUMII Pentateuhul actual ar fi de fapt reunirea — printr-un fel de operaŃiune de colaje şi tăieturi — acestor patru izvoare. parŃial repusă astăzi în discuŃie. Unele atacuri au fost radicale. transcris prin JHWH în germană). ei folosesc de asemenea un izvor care le este comun (Quelle. în fine. 5. RevoluŃia a contribuit la dezvoltarea filozofiilor istoriei care au culminat cu Hegel. în epoca lui Solomon. rectorul Institutului catolic din Toulouse — de a integra metoda ştiinŃelor istorice în exegeza textelor biblice. precum ViaŃa lui Iisus (1835) de David Friedrich Strauss. care nega realitatea istorică a povestirilor evanghelice. cît şi interpretarea ei erau supuse dezbaterii. — Matei şi Luca folosesc Evanghelia după Marcu. — E (autorul foloseşte termenul „Elohim". Ferdinand Christian Baur (1792-1860) şi şcoala de la Tiibingen au evidenŃiat două formaŃiuni aflate în conflict în prima Biserică creştină: formaŃiunea iudeo-creştină a lui Petru şi Iacob. Luca] ca să-1 povestesc pe Mîntuitor. Dimpotrivă. „adevăratul" sîmbure istoric al Noului Testament." Aceasta libertate critică a dus la o reacŃie din partea Romei care a condamnat lucrările lui Loisy. mediile creştine tradiŃionale reŃineau în special faptul că divinitatea lui Cristos." Loisy voia să apere în felul acesta poziŃiile Bisericii sale şi rolul pe care ea îl acordă tradiŃiei. legea creştinismului este dezvoltarea bisericească pe baze biblice: „Biserica şi Evanghelia îşi sînt necesare reciproc una alteia şi sînt de nedespărŃit. fiecare dispune de izvorul său propriu. Această dezbatere era deosebit de vie în universităŃile germane. însă Wellhausen a avut influenŃă în special datorită ipotezei sale. AlŃii nu mergeau chiar atît de departe. teologul catolic Alfred Loisy a publicat lucrarea Evanghelia şi Biserica. formaŃiunea păgîno-creştină a lui Pavel. Din tot acest talmeş-balmeş. în perioada care constituie apogeul lor (1870-1900). — P (preot): emanaŃie a mediului sacerdotal din timpul exilului babilonian.aceştia se găseau într-o poziŃie defensivă: de acum înainte atît autoritatea Bibliei. Conform lucrării sale EsenŃa creştinismului (1900). către anul 70. sîntem astăzi în măsură să facem următoarea ipoteză referitoare la formarea Evangheliilor: — Evanghelia după Marcu este scrisă prima. scris către anul 930 înaintea erei noastre. Marcu. Julius Well-hausen scrie o istorie a Israelului asemănătoare cu o schemă hegeliană: în timpul Judecătorilor şi al primilor Regi. se pare că aceste scrieri proveneau din patru izvoare principale: — J (autorul foloseşte numele personal al lui Dumnezeu al lui Israel. religia este primitivă (teza). Ernest Renan s-a făcut ecoul acestor tentative pe care le-a popularizat în rîndul francezilor cu un talent literar extraordinar. în anul 1902. dar căutau să separe. Ea coexistă cu un demers istorico-critic care vrea să introducă exegeza în ansamblul disciplinelor ştiinŃifice. Prin ViaŃa lui Iisus (1863). — Evanghelia după Ioan a luat naştere într-un alt mediu. Iudaismul de după exil avea să opereze sinteza dintre Lege şi spiritualismul religios. 7) atunci cînd Isus îi invită pe cei ce-1 ascultă să creadă în paternitatea lui Dumnezeu şi în frăŃietatea dintre oameni. termen generic al DivinităŃii). în care contesta perspectiva lui Harnack: nu există vreun miez la care istoricul să poată ajunge „cercetînd cu deamânuntul creştinismul". Este unul dintre exemplele celebre ale influenŃei de durată a metodei istorico-critice. persecutată pe atunci de Sinagogă. De fapt. Ipoteza aceasta. erau puse în discuŃie şi asta îi neliniştea. ca şi unele dogme. printr-o metodă istorico-critică tot mai profundă. în care mesajul lui Cristos a fost acoperit de o strălucire falsă. această esenŃă rezidă în Predica de pe munte (Mat. Pentru Renan. Căci noutăŃile exegetice aveau şi consecinŃe dogmatice. Adolf von Harnack (1851-1930) afirma în lucrarea sa Istoria dogmelor (1886-1889) CREŞTINISMUL 77 că acestea constituie o elenizare progresivă. adăugat unui oarecare diletantism. ea provine fără nici o îndoială dintr-o comunitate siriană.

anii 1920-1930 au fost mult mai buni (Evanghelia lui Isus Cristos. cunoscut specialist în Vechiul Testament. critica conŃinutului literar (studiul limbilor şi al genurilor literare). şi astăzi termenul este folosit adesea ca sinonim al „literalismului". ConstituŃia dogmatică Dei Verbum a Conciliului II Vatican consideră pozitiv examenul „genurilor literare" şi studiul modalităŃilor „de a simŃi. influenŃa Bibliei este mult mai întinsă decît aceea a Bisericilor. Termenul de „fundamentalism" a luat naştere o dată cu publicarea în Statele Unite. în afara oricărei erori. Aceste puncte 80 RELIGIILE LUMII decurgeau dintr-o primă afirmaŃie: inspirată de Dumnezeu. Cu toate acestea. în realitate.. Ea încurajează deci cercetarea exegetului. în anul 1890. poate rămîne problematic şii poate lăsa reflectării 102 Acest lucru ar putea explica folosirea termenului de „iudeu" în această Evanghelie: el este folosit cu valoare negativă. de cele mai multe ori populară. critica istorică a documentului (integrînd — aport al secolului al XX-lea — comparaŃia cu istoriile şi culturile Ńărilor vecine). exegeza catolică integrează în mod progresiv unele aspecte ale metodelor istorico-critice. iar alŃii pe istoria receptării lor. de către Mărie-Joseph Lagrange (1855-1938). a cărei amploare şi conŃinut teologic pot varia în funcŃie de tendinŃe. Din anul 1948 pînă în anul 1956. o erudiŃie foarte minuŃioasă nu a înlăturat o confuzie între un demers (ce se vrea) ştiinŃific şi rezultatele provizorii — şi în mod obligatoriu polemice cu privire la credinŃele seculare — ale unei ştiinŃe aflate la începuturi. împotriva exegezei savante care ar crea un ecran între Biblie şi oameni. Dar. între anii 1909-1915. inspiraŃionalistă. scoate împreună cu Andre Feuil-let o Introducere la Biblie care se va impune în ciuda suspiciunilor Romei. Lagrange îşi sprijină cercetările pe o triplă critică: critica textelor (studiul manuscriselor). Numai că Lagrange rămîne prudent în concluziile sale generale: Biserica este locul de producere a textului: critica trebuie deci să Ńină cont de „mediul în care a apărut Biserica". în prima ei versiune. făcea bilanŃul a ceea ce fusese inima cercetărilor din secolul al XlX-lea: încercările unor „vieŃi ale lui Isus". 79 CREŞTINISMUL teologice consistenŃa proprie. O tendinŃă. oricît de riguros ar fi. la rîndul lui.) de a păstra Cuvîntul lui Dumnezeu şi de a-1 interpreta" şi să spună din nou că Scriptura ne transmite „cu fidelitate şi fără greşeală" adevărurile mîntuirii. 1928). controversa anti-darwinistă a creat o reputaŃie negativă fundamentalismului. ca Biblia de la Ierusalim. că lucrul pe text. afirmă că nu trebuie să ne fie indiferent faptul că Dumnezeu a vorbit prin fiinŃele omeneşti şi în formule pe înŃelesul fiinŃelor omeneşti. înfiinŃarea Şcolii biblice de la Ierusalim. care demonstrează. lucrul acesta nu împiedică documentul să afirme din nou că Biserica „exercită funcŃia (. scrise de nouăzeci de teologi. în 1957.. în care orientarea teologică este destul de bisericească. enciclica Divino Âfflante admite o critică moderată. Albert Schweitzer. Multiple posibilităŃi de lecturare a Bibliei în secolul alXX-lea Mai întîi. a douăsprezece volume intitulate The Fundamentals. Dar. BIBLIA IN PERIOADA MODERNA în anul 1906. „Misterul inspiraŃiei" se grefează pe „misterul întrupării". El a arătat că acestea au recompus adeseori figura lui Isus plecînd de la idealul moral şi individualizant al epocii. Scopul urmărit de publicarea acestor lucrări era să evidenŃieze punctele (considerate) fundamentale ale credinŃei creştine. în general. Opt ani mai tîrziu. fundamentalismul este relativ divers. ca sinonim pentru lipsă de credinŃă. O altă tendinŃă. scrierile biblice sînt publicate în traduceri cu adnotări consistente.înainte de Conciliul II Vatican. Riscul era deci de a reduce conŃinutul Bibliei la elementele cel mai bine asimilabile de către civilizaŃia modernă. Abordările actuale au loc într-un climat ecumenic care rezolvă unele dintre vechile probleme. pentru a evita ca acestea să devină o neo-ortodoxie metodologică. După perioada grea dinainte şi după punerea la index a scrierilor lui Loisy. cum ar fi recunoaşterea diversităŃii „genurilor literare" în Vechiul Testament. să le relativizeze completîndu-le în acelaşi timp. Biblia este. Acest fel de preocupări apologetice pare acum depăşit şi între exegeŃi există un acord larg referitor la formarea evangheliilor sinoptice. Fundamentalismul protestant doreşte. Henri Cazelle. munca lor se poate deosebi datorită faptului că unii pun accentul pe istoria alcătuirii textelor. într-un fel sau altul. Diagnosticul poate fi generalizat: de multe ori. în anul 1943. Desigur. PuŃin mai tîrziu. era deja un pas în acest sens. Secolul al XX-lea trebuia să trieze descoperirile din secolul al XlX-lea. să apere această „non rătăcire biblică" — fără garanŃia funcŃiei bisericeşti — împotriva alegerilor oferite de teologia liberală. mulŃi exegeŃi catolici susŃineau că cea mai veche evanghelie era Evanghelia după Matei. funda-mentaliştii sînt . fiind precedate de introduceri care Ńin cont de critica literară şi istorică. vorbi şi povesti" folosite pe vremea scriitorilor biblici. viitorul medic din Lambarene. Acest lucru se va face în diferite moduri. apără posibilitatea unei înŃelegeri ad litteram şi imediate. Aceasta face posibilă o anumită critică. dincolo de ecume-nismul creştin.

pe Isus Cristos drept obiect al credinŃei: acela a cărui venire. prin urmare. prin integrarea elementelor altor ştiinŃe (geografie. moarte şi înviere marchează începutul timpurilor noi. o deschidere spre abordările de astăzi poate coexista cu menŃinerea unei anumite neîncrederi. Le Christianisme est-il une reli-gion du Livre?. îi apropie pe „semioticieni de discipolii lui Origene"103. Culpeper. Aceste demersuri se pot interfera şi. desigur. Acestea se preocupă mai puŃin de inserŃia istorică a scrierilor Bibliei şi mai mult de codurile diferite (şi de modalitatea în care ele formează sisteme) care fac posibilă evidenŃierea sensului. acelaşi episod al preoŃiei lui Isus. La rîndul lor. Poate că trebuie să fie admisă distincŃia — şi dubla legitimitate — între exegeza ştiinŃifică şi teologia biblică. în medii diferite. Alte reacŃii protestante faŃă de liberalism vor duce la noi controverse asupra criticii. Indiferent care ar fi etapele succesive care îl compun. Bovon.uniŃi în a afirma că marile „adevăruri creştine" trebuie anunŃate fără să fie atenuate de conformarea cu mentalitatea timpului. fenomenul transmiterii. spre naratologie. s-au manifestat alte tendinŃe de abordare a textelor biblice. această credinŃă îşi asumă figura lui Isus istoric. Astfel. Rendtorff. Pentru el. convine mai mult decît analiza istorico-critică publicului fundamentalist (indiferent care ar fi Biserica acestuia). ca şi semiotica. Evangheliile constituie nu atît documente istorice. care fac cunoscute concepŃii diferite. de asemenea. Şi. pe de altă parte. fără nici o îndoială. împotriva lui Isus umanizat şi modernizat uneori în prezentările din secolul al XlX-lea. pe de o parte. Şi se ştie că. mai puŃin favorabilă modernităŃii decît anii Conciliului II Vatican. căci pare. şi analiza retorică. 118. ConcepŃia lineară din timpul biblic este opusă de acest scriitor concepŃiei ciclice a altor culturi. 1984. dimpotrivă. Ei au în vedere. convergenŃele analizei semiotice şi exegezei spirituale a PărinŃilor Bisericii. cît mărturii de credinŃă ale primelor comunităŃi creştine. Ea poate sa găsească. de asemenea. Rudolf Bultmann (1884-1976) va fi reprezentantul cel mai radical al acestei şcoli. al reinterpretării textelor şi deci al dialogului cu cititorii. în organizarea şi structura lui finală. acest lucru înseamnă a înlătura raŃionalizarea miracolului şi a supranaturalului pentru a confrunta fiinŃa umană cu sfidarea şi „nebunia crucii". după o perioadă de pierdere a influenŃei. fiecare are consistenŃa sa proprie şi preocupările sale 103 F. S-a constatat că succesul „lecturilor materialiste" (marxizante) a fost mai efemer. p. „post-bultmanniştii" precum Ernst Kăsemann (născut în 1906) consideră că. DorinŃa de a lua în serios „tot ceea ce evocă textul" şi. lucrările colocviului organizat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg. în ultimele două decenii. chiar de la început. să „respecte" mai mult textul final. a fost contestată de Oscar Cullmann (născut în 1902) care a restabilit o oarecare continuitate între Isus Cristos şi istoria mîntuirii. De altfel. apoi analiza semiotică. nu este indiferent dacă se ştie sau nu că cel care a făcut prima analiză naratologică importantă este un baptist american — M. în sensul modern al acestui termen. trebuie să aibă în vedere toate textele pe care le poate cunoaşte. aproape „canonizată" în anumite medii exegetice franceze) şi reiau alte ipoteze. O mai mare supleŃe din partea Bisericilor şi evoluŃia cercetărilor exegetice ne-ar da oare posibilitatea să considerăm conflictele de ieri definitiv depăşite? Nu este sigur.104 Ecumenismul biblic . 82 RELIGIILE LUMII specifice. în acelaşi timp. ci şi al reunirii unor „unităŃi majore": ciclul originilor. Această interpretare. metoda istorico-critică s-a primenit printr-o mai mare importanŃă acordată textului final. marcată de filozofia lui Heidegger. patriarhii. care duce la examinarea îndeaproape a procedeelor de comunicare şi de convingere folosite în textele biblice. în opinia acestui public. Metoda istorico-critică nu şi-a spus încă ultimul cuvînt. „dimensiunea simbolică a povestirii". Cercetările actuale se orientează. de exemplu. în ce priveşte Roma. în mod mai general. De multe ori. dacă Evangheliile sînt cu adevărat mărturii despre credinŃa primilor creştini. Sinaiul (pustiul). Pentateuhul ar fi rezultatul nu numai al unor documente succesive. exegeza de ordin ştiinŃific nu se preocupă de delimitarea canonului (care va fi de primă importanŃă pentru teologia biblică). şcoala numită a „Istoriei formelor" caută să demonstreze că documentele creştine îl prezintă. naratologia. Un comentator a putut evidenŃia. „Le depassement de l'esprit critique". perioada actuală este. AdepŃii săi nu lucrează numai la cercetarea intenŃiilor autorului sau a situaŃiei iniŃiale. a „demitologiza" Noul Testament nu înseamnă a-1 face mai acceptabil spiritului modern. Deci disputa este departe de a fi încheiată. Astfel. important este în primul rînd textul definitiv. propun diverse procedee. legate de aportul lingvisticii. au putut coexista foarte bine. raportat de textele canonice şi de textele apocrife. cu toate acestea. Aceste unităŃi. Altfel spus. eliberarea din sclavie în Egipt. desigur. unii se delimitează de concepŃia evoluŃionistă a întocmirii Vechiului Testament (teoria lui Wellhausen. Pentru H. Analiza structurală. de exemplu). CREŞTINISMUL 81 Alte lecturi întrebuinŃează grile împrumutate de la ştiinŃele umaniste: lecturile sociologice sau psihanalitice par să aibă un mare avînt.

AnumiŃi protestanŃi nu au abandonat proiectul de difuzare a Bibliei în comun cu catolicii şi cu ortodocşii. Justin. Cum este rezolvată problema menŃionata mai sus? într-un mod destul de pragmatic. editată. în special în limbile cu cel puŃin un milion de vorbitori. în parte. 1992-1993. ea a difuzat şaisprezece milioane de biblii şi treizeci de milioane de exemplare din Noul Testament. perspectiva aceasta s-a concretizat încetul cu încetul: răspîndirea traducerilor şi a versiunilor Bibliei a fost în concordanŃă cu progresul alfabetizării. E. în greceşte. fie ei oameni de ştiinŃă sau teologi. — recenta reluare a activităŃii societăŃilor biblice în lumea ortodoxă şi în special în Rusia. Acest lucru stîrneşte o serie de întrebări: cum trebuie stabilit textul (se ştie că există mai multe manuscrise)? Trebuie să se aibă în vedere doar criteriile ştiinŃifice (care sînt ele însele departe de a fi clare) sau să se Ńină cont de tradiŃiile primite? Scrierile biblice trebuie să fie publicate fără note şi comentarii. după 1825. Aceste şase versiuni ale aceluiaşi episod trebuie luate în calcul dacă discuŃia se face în mediul universitar. Asia-Pacifîc. editînd biblii fără note sau comentarii care ar fi putut constitui factori de disensiune (1804). exista o traducere ecumenică a Bibliei în franceză (TOB). Biblia tradusă. la Regensburg. Cf. Montpellier. Sediul ei este la Reading (Anglia). Versiunea Septuagintei comportă cîteodată variante extrem de diferite de textul ebraic păstrat şi psalmodiat de învăŃaŃii evrei. în papirusul de la Egerton şi de Iustin Martirul. efectuează o neîntreruptă muncă de traducere. Ea îşi desfăşoară activitatea în patru „regiuni": Europa-Orientul Mijlociu. în versiunea numită Septuaginta. fetudes theologiques et religieuses. — în sfîrşit. — numărul tot mai mare al traducerilor şi al publicaŃiilor interconfe-sionale ale Bibliei (de exemplu. sub impulsul unui mare savant şi scriitor. favorizate de dezvoltarea unei mişcări ecumenice între protestanŃi şi ortodocşi şi apoi de Conciliul II Vatican: — dezvoltarea rapidă a unei acŃiuni biblice de origine catolică. Criteriul majorităŃii (masive) este acela care decide. avînd ca preocupare centrală Biblia. precum Biblia tradusă de Louis Segond. de exemplu. situaŃia actuală este schematic următoarea: Bisericile din Răsărit citesc Vechiul Testament după tradiŃie. Societatea Biblică Greacă difuzează versiunea Septuagintei chiar şi către cititori catolici şi protestanŃi. Totuşi. astăzi foarte activ. pp. AsociaŃia aceasta strînge la un loc o sută zece societăŃi biblice naŃionale. SocietăŃile acestea îşi creaseră rivali. a condamnat societăŃile biblice. la Moscova a fost inaugurată de puŃin timp o Casă a Bibliei. Acum ea a adoptat principiul traducerii pornind de la textele originale ebraice pentru Vechiul Testament. în afară de traducerile pentru cărŃile deuterocanonice. desele întîlniri ecumenice. — acceptarea unor societăŃi biblice cu majoritate neprotestantă în AlianŃa Biblică InternaŃională. Biserica catolică a tradus multă vreme plecînd de la Vulgata (traducerea latină realizată la sfîrşitul secolului al IV-lea de Ieronim). activînd în optzeci de Ńări.Lectura Bibliei nu este rezervata savanŃilor. citită şi răspîndita este o operă canonică (am văzut deja canonul care confirmă drept „Biblie" diferite scrieri). America. iar Syllabus-ul. în acelaşi timp. care nu există decît în greceşte. în Evanghelia după Toma. mai ales în Biserica rusă. au fost create societăŃi biblice. CREŞTINISMUL 83 — lărgirea confesională a societăŃilor biblice de origine protestantă care au de acum şi membri catolici şi ortodocşi. Traducerile protestante. Thomas et Ies autres". Serghei Ave-rinŃev. cum să se rezolve dezacordurile dintre Bisericile creştine referitoare la canonul Vechiului Testament? Privitor la acest ultim punct. catalogul pontifical al erorilor dogmatice (1864). Dezvoltarea acestui ecumenism biblic. dar şi Biblia în franceza curentă). apoi Reforma din secolul al XVI-lea au vrut să-1 pună pe creştinul de rînd în contact direct cu textele biblice. de cele mai multe ori de inspiraŃie protestanta. Existînd de multă vreme ca un ideal utopic. în secolul al XX-lea. Dar exista riscul pierderii controlului asupra Magisteriului eclesiastic. Cu ajutorul SocietăŃii Biblice Germane. acest lucru a dus la o ruptură cu alte societăŃi de origine protestanta. începînd din secolul al XlX-lea. 329-344. Cuvillier. Acest lucru s-a realizat. sau în traduceri în alte limbi realizate după Septuaginta. fie că este vorba de grupuri de studii biblice sau de expoziŃii biblice ecumenice. adică o operă considerată Sfînta Scriptură şi propusă ca atare. nu cuprind aceste din urmă cărŃi. cu sprijinul SocietăŃii Biblice InternaŃionale. cu o practică mai diversificata. încearcă să treacă peste unele greutăŃi. pen- . dar cu vocaŃie interconfesională. în anul 1989. „Marc. în conformitate cu practica Bisericilor creştine din primele trei secole. Unele mişcări disidente din Evul Mediu. 104 Un exemplu: cuvintele atribuite lui Isus referitoare la „dinarul Cezarului" sînt prezentate în cele trei Evanghelii numite sinoptice. S-au produs mai multe fapte demne de notat. nici o ediŃie publicată de această societate nu putea conŃine cărŃi considerate de protestanŃi „apocrife". şi-au făcut apariŃia cîteva societăŃi catolice. Africa. Societatea biblică britanică şi străină a fost prima. în majoritatea Bisericilor ortodoxe din afara Greciei. sau notele să fie limitate doar la explicaŃii literare şi istorice ori să fie incluse comentarii teologice (autorizate?)? în sfîrşit.

scrierile PărinŃilor Bisericii. în teologie. prin puterea Duhului Sfint. care a străbătut secolele şi nici faptul că Biblia a fost citită „în Biserică". fiind în acelaşi timp distincte. Aceasta din urmă tinde către Dumnezeu. Scriptură. Este deci proclamată autoritatea Bibliei. Ea primeşte Scriptura şi decurge din Scriptură"105. cu indicarea variantelor importante care se găsesc în Septuaginta. în ediŃiile Bibliei publicate de societăŃile biblice cu un imprimatur* al autorităŃilor catolice. în Biserica ortodoxă. înaintea Noului Testament. Luată în sensul acesta. Una dintre cele mai importante probleme se referă la raportul dintre Scriptură şi TradiŃie. Grija pentru apropiere este clară. Evanghelia înseamnă mesajul central — kerygma — al predicii apostolice. aşa cum au facut-o observatorii catolici prezenŃi." InsistenŃa cu care se discută actualizarea TradiŃiei vrea să uşureze depăşirea unor „vechi lupte". CREŞTINISMUL 85 Ortodoxia s-a menŃinut în afara acestei polemici. TradiŃie. Sola Scriptura lui Luther nu voia să ignore existenŃa unei tradiŃii creştine. TradiŃia „primeşte Cuvîntul de la Dumnezeu pentru poporul său. în cult. Acest acord doctrinal se doreşte a fi" hrănit de cercetările biblice modeme şi în special de acelea ale şcolii de Istoria formelor: chiar înainte de a da loc unor scrieri. Scripturile sînt considerate Cuvînt divin exprimat într-o formă umană. ci ca viaŃa. Astfel. textele deuterocanonice formează în mod normal o secŃiune aparte. în faŃa acestei contestări. în administrarea Sfintelor Taine. Vladimir Losski considera că Duhul.84 RELIGIILE LUMII tru „versiunea sinodală". Aceste tradiŃii sînt „păstrate în Biserica catolică printr-o succesiune continuă". pentru a apăra şi a actualiza sensul Scripturii. a fost propus un acord (confirmat şi precizat în anul 1987) între Secretariatul roman pentru unitatea creştinilor şi AlianŃa Biblică InternaŃională. Ceea ce înseamnă însă că tradiŃia aceasta trebuie să fie mereu raportată la norma Scripturii care îi conferă legitimitate. Consiliul Ecumenic al Bisericilor (COE) se doreşte a fi o „comunitate frăŃească a Bisericilor care îl mărturisesc pe Domnul Isus Cristos ca Dumnezeu şi Mîntuitor după cum spune Scriptura". autoritatea TradiŃiei. după unii chiar absolutizîndu-le. Acordul permite soluŃii practice fără a rezolva problema dogmatică a cărŃilor numite deuterocanonice.t). Biserică Ecumenismul nu poate totuşi ignora problemele dogmatice care separă principalele Biserici creştine în modul de abordare a Bibliei. Ea este „mediul în care este dată Scriptura. cealaltă inclu-zîndu-le. Acesta stipulează: „Cele două poziŃii (catolică şi protestantă) pot fi. în comuniunea bisericească. Biserica catolică. Ńinută în anul 1963 la Montreal. că acest text de compromis denotă o evidentă inflexiune a poziŃiilor protestante obişnuite. Biblia în franceza curentă are două versiuni: una fără cărŃile deuterocanonice. 1 Acord de tipărire eclesiast (n. Reluînd decretele conciliului. este deci moştenitoarea legitimă a acestor tradiŃii tot aşa cum este şi interpreta legitimă a Scripturii: dogmele referitoare la Pururea Fecioara Măria din secolele al XLX-lea şi al XX-lea vor fi rodul acestei perspective. legată de cea a Scripturii: „adevărul salvator" şi „regula etică" sînt conŃinute de cărŃile biblice şi în „tradiŃiile nescrise" care. sau transmise ca din mînă în mînă de către apostoli sub lucrarea Sfintului Duh au ajuns pînă la noi". în misionarism şi în mărturisirea în faŃa lui Cristos prin viaŃa membrilor Bisericii. Ea percepe Scriptura si TradiŃia ca inseparabile. dar autoritatea aceasta nu este exercitată în mod exterior. ale savanŃilor din Evul Mediu. primite „de apostoli chiar din gura lui Cristos. în TradiŃie. teologii catolici posttridentini vor vorbi despre „cele două izvoare ale RevelaŃiei": Scriptura şi TradiŃia. în învăŃătura creştină. omenirea intră în comuniune cu Dumnezeu în şi prin Biblie. Duhul Sfint în Trupul lui Cristos. tradiŃia este actualizată în predicarea Cuvîntului. " Este şi soluŃia adoptată de TOB. . s-a făcut traducerea Bibliei după textul ebraic. hotărîrile papilor şi ale conciliilor pot avea o valoare recunoscută dacă sînt considerate conforme cu Scriptura. De unde expresia „tradiŃia Evangheliei": „Putem spune că existăm şi sîntem creştini prin TradiŃia Evangheliei [paradosis kerygmatos] atestată în Scriptură şi transmisă de ea în Biserică. în general. în anul 1968. Simbolurile de credinŃă. Trebuie să remarcăm totuşi. operată de episcopii participanŃi la Conciliul II Vatican. Problema aceasta a fost cheia rupturii din secolul al XVI-lea. TradiŃia nu este deci considerată ca un izvor al RevelaŃiei. ci ea se dezvoltă în interiorul Bisericii. „ConştiinŃa este roaba cuvîntului lui Dumnezeu" şi de aceea Luther „nu dă crezare nici papei nici conciliilor" şi refuză să considere Magisteriul ultimă autoritate. Ce se întîmplă cu raportul dintre Scriptură şi TradiŃie? La conferinŃa secŃiunii CredinŃă şi ConstituŃie a COE. prin succesiunea apostolică. cele două părŃi (ortodoxă şi protestantă) au ajuns la un acord. Scripturile sînt autoritatea Bisericii. avînd imprimatur. conduce la Dumnezeu. conciliul din Trento a afirmat. care au refuzat schema propusă iniŃial. TradiŃia este aceea care transmite Scriptura". este şi „spiritul critic" al Bisericii. reconciliate în practică dacă. în anul 1546. este „icoana" lui Dumnezeu. intitulata „cele două izvoare ale RevelaŃiei". îi va corespunde o recentrare asupra Scripturii.

TradiŃia primeşte denumirea de Cuvîntul lui Dumnezeu la fel ca şi Scriptura: „Sfînta TradiŃie şi Sfînta Scriptură constituie un depozit unic şi sfînt al Cuvîntului lui Dumnezeu" (nr." Teologul catolic Bemard Sesboue a examinat formula protestantă: „Deciziile normative ale Bisericii în materie de credinŃă au autoritate în măsura în care sînt conforme cu Evanghelia: dar nu au nici o autoritate în caz contrar. pe situaŃii culturale. 64. Această infailibilitate provine din succesiunea apostolică şi din faptul că Biserica deŃine autoritatea de la însuşi Dumnezeu. 107 Id. pp. Există deci o „infailibilitate a Bisericii"106 reafirmată de Vatican II. un grup oarecare de tineri sau de adulŃi poate propune „propovăduirea biblică activă". de altfel. Astfel. Datorită fenomenului de intertextualitate. clădite pe situaŃii sociale sau politice. prin instituirea divină faŃă de inspiraŃia divină a Scripturii.. afirmă Sesboue. un protestant va pune altfel problema: deşi există o realitate bisericească. în acest caz. 86 RELIGIILE LUMII (nr. Alte tentative. Le Centurion. cum a fost Isus al lui Ro-bert Hossein. în optica protestanta. textele biblice fac obiectul unor ediŃii şi mai depărtate de Biserică . 63. op. total contestatar în privinŃa instituŃiilor eclesiastice dar care. „Analyse catholique". Chiar şi pînă la interpretarea lor. Paris. p. locurile în care se „foloseşte" Biblia s-au înmulŃit. Nu există oare aici un procedeu interpretativ de tip nou. CREŞTINISMUL 87 Biblia în vremurile noastre Problemele acestea nu sînt numai ecouri ale disputelor confesionale istorice. în definitiv. 9). Biserica nu este infailibilă: „Biserica istorică s-a înşelat de mai multe ori. mult mai explicit contestatare — de multe ori legate de efervescenŃele anilor '60 şi '70. Cine va fi această instanŃă? Şi de unde îi vine autoritatea? (. care nu se vrea. este foarte autonom? Şi mai independente faŃă de instituŃia Bisericii sînt spectacolele cu orientare biblică: unele dintre acestea au avut un succes incontestabil. 8). expresia trupească. de asemenea. sau se identifică Domnului"107. presupune „o a treia instanŃă capabilă să judece între Evanghelie şi Biserică. în acelaşi timp. numite „contextuale". „Le Role de la Bible dans la traditionorthodoxe". şi se opun unui mod mai tradiŃional de abordare a textelor. (descrierea poziŃiei protestante). o interpretare a textelor care să plece de la „situaŃiile trăite". Dar persistă o diferenŃa însemnată de perspectivă. 10). Consensus cecumenique et dijjerences fondamentales. fiecare creştin (sau grup de creştini) are. 18 şi urm. ea poate fi propriul ei interpret. Un text recent al Comitetului mixt catolico-pro-testant din FranŃa (Consensus cecumenique et differences fondamentales) observă: „Noi ne deosebim în privinŃa sensului pe care îl dăm termenului «Biserică».) Convingerea catolică este că această instanŃă de discernămînt al autenticităŃii Evangheliei nu poate fi decît însăşi Biserica". în Comitetul mixt catolico-protestant din FranŃa. în aceasta perspectivă. pînă ce cuvintele lui Dumnezeu vor fi împlinite" (nr. scăpînd de multe ori de orice influenŃă bisericească directă. Termenul „în special" (acolo unde un protestant ar avea tendinŃa să scrie „în mod exclusiv") permite să se reafirme că o parte din predica apostolică s-a transmis pe cale orală. Biserica şi creştinul trebuie să asculte Scriptura şi să încerce să înŃeleagă ce spune ea. „Predica apostolică se află exprimată în special în cărŃile (biblice) inspirate" (nr. de fapt. 8).. la începutul anilor '90. 106 B.ConstituŃia Dei Verbum (1965) refuză efectiv o dualitate în privinŃa izvoarelor RevelaŃiei: TradiŃia şi Scriptura Ńîşnesc „dintr-un izvor divin identic". p. Jones. prin care să se poată „deduce" aplicaŃii pentru viaŃă din doctrina care este prezentată în aceste texte. Sesboue. Apropierea poziŃiilor este de netăgăduit. în timp ce doar un singur capitol (II) este consacrat TradiŃiei. o astfel de concepŃie se expune riscului clericalismului. Exegeza feministă a Bibliei — care în Ńările anglo-saxone a început încă din secolul al XlX-lea. în general. ce caută să integreze ansamblul persoanei în noua spiritualitate biblică. Ea este supusă greşelii. IV. ci marchează reacŃiile instinctive ale credincioşilor de orizonturi diferite şi corespund problemelor actuale: în ultimele decenii. tradiŃie căreia Biserica catolică îi asigură în mod legitim dezvoltarea progresivă: „Pe măsură ce trec secolele. documentul insistă asupra Scripturii: patru capitole (III. dar al căror impact este departe de a fi dispărut — vor să folosească un „demers inductiv". cit. prezentat la Paris. contactul cu textul va fi mai puŃin de ordin cognitiv decît în cazul procedurii obişnuite de citire sau ascultare şi vor avea întîietate factorii afectivi şi volitivi. şi personalitatea lui proprie. ele „formează. a crescut foarte mult numărul modalităŃilor de interpretare a Bibliei.. chiar şi rătăcirilor" atunci cînd merge pînă acolo încît se consideră centrul. ca să spunem aşa." O asemenea formulă. Totuşi. 1987. De aceea. Biserica tinde în mod constant către deplinătatea Adevărului divin. Subzistă deci o „diferenŃă fundamentală". este un bun exemplu pentru aceste încercări de citire a Bibliei. în cazul unui conflict între Biserică şi un creştin. un tot şi tind către acelaşi Ńel" 105 E. Scriptura însăşi constituie cea de a treia instanŃă. V şi VI) tratează explicit despre ea.

Primul semn de libertate religioasă căpătată sau recăpătată a fost posibilitatea difuzării Bibliei. Este deci foarte important ca difuzarea Bibliei sau a unor fragmente din Biblie să fie completată prin lucrări sub formă de casete audio şi video. ca Biblia Pleiadei. iar ./(. ca nişte cărŃi care transmit „cuvîntul veşnic al lui Dumnezeu" sau ca mărturii ce te invită la „căutarea lui Dumnezeu" şi care „propun credinŃa"./Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina şi a despărŃit Dumnezeu lumina de întuneric/Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă. dar amploarea lor nu fusese prevăzută de nimeni: milioane de persoane au cerut o Biblie pentru spiritualitatea lor personală sau pentru a putea participa la cultul Bisericii. din ziua cînd Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pămîntul. după chipul lui Dumnezeu 1-a făcut. muzicieni. Urmează o a doua povestire: „Iată obîrşia cerului şi a pămîntului de la facerea lor. precum benzile desenate cu poveşti din cărŃile biblice sau ediŃiile de texte pentru licee şi colegii (Hachette. de-a patra şi de-a cin-cea „zi". 2. după cum am văzut. 1. Traducerile efectuate de societăŃile biblice sînt. pe care le-a făcut" (Fac. în ciuda greutăŃilor şi a represiunilor. iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale. 1-2). fostul primar al Ierusalimului. Secole de-a rîndul. ne propune traducerea Bibliei ebraice făcută de el. căci cuvîntul „răspuns" sugerează o explicaŃie „foarte strictă". SituaŃia din Camerun este asemănătoare: două limbi de comunicare (franceza şi engleza). Biblia fiind considerată drept o „operă literară". 1-5). pe care a făcut-o. La aceasta se mai adaugă astăzi studierea pasajelor biblice. selecŃii de fragmente populare. o antropologie. Biblia poate fi considerată în multiple feluri: ca o culegere de scrieri vechi care fac parte din „patrimoniul omenirii". Şi a fost seară şi a fost dimineaŃă: ziua a şasea. precum acelea din Reader's Digest. Astfel. poeŃi au propus modul lor de a percepe una sau alta din temele biblice.. cererea de Biblii este în continuă creştere. alături de limba oficială. 88 RELIGIILE LUMII Această abundenŃă de referinŃe la Biblie şi de modalităŃi de folosire a acesteia înseamnă oare declinul acŃiunilor provenite din mediile bisericeşti? Desigur că nu. a făcut bărbat şi femeie. vitalitatea Bibliei astăzi merită toată atenŃia. în acest sens. Unele dintre aceste opere sînt studiate de multă vreme în licee şi colegii. există patru limbi naŃionale şi încă patru sute de alte limbi şi dialecte. departe de a fi o operă completa: numărul mare de limbi şi de dialecte constituie o provocare permanentă pentru traducători. după care: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său./Pe cîmp nu se afla nici un copăcel./Şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină. care este franceza. întuneric era deasupra adîncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor./Şi pămîntul era netocmit şi gol. Oricare ar fi atitudinea personală adoptată. precum şi asupra a ceea ce este încă de făcut. destinul său. fragmente pentru tineri../Şi a sfîrşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa. depind încă într-o anumită măsură de acordurile dintre Biserici).decît traducerile interconfesionale (care. pentru a lua un exemplu. 27-31. sensul vieŃii sale. urmată de un ansamblu de scrieri intitulat „Un pact nou" şi care conŃine cele douăzeci şi şapte de cărŃi ale Noului Testament. unele indicaŃii etice şi o doctrină a mîntuirii se completează şi se întrepătrund. EdiŃiile „profane" se înmulŃesc: ediŃii savante. invitîndu-1 pe om să descopere progresiv sensul vieŃii sale şi nădejdea desăvîrşirii sale. sculptori. Cifrele acestea dau o idee asupra efortului făcut pînă acum. Urmează povestirile celei de-a doua. iar întunericul 1-a numit noapte. pînă la căderea regimurilor comuniste.) Şi a privit Dumnezeu toate cîte a făcut şi iată erau bune foarte. percepute de o sensibilitate evreiască. antropologia creş'tină este precreştină: este cea care a explicat experienŃa religioasă a lui Israel şi care se exprimă în mitul — pe cît de cunoscut. ExistenŃa creştină şi nădejdea mîntuirii de Jean Rogues OMUL ŞI LIMITELE LUI Creştinismul înseamnă o anumită modalitate de a înŃelege omul. Manifestarea nevoilor în acest sens nu s-a lăsat aşteptată. dintre care treizeci şi opt dispun de cel puŃin o carte din Biblie./Aşa s-a făcut cerul şi pămîntul şi toată oştirea lor. In China. Şaptezeci şi şase dintre aceste limbi dispun astăzi de cel puŃin o carte tradusă din Biblie. în Zair. pe atît de prost înŃeles — al povestirilor despre Facere: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pămîntul. Biblia a fost o carte mai mult sau mai puŃin interzisă. de-a treia. în care. pictori. 1. Şi a fost seară şi a fost dimineaŃă: ziua întîi" (Fac. Hatier etc). La întrebările fundamentale ale omului — cine sînt eu? de ce exist? pentru ce exist? ce să fac cu viaŃa mea? — creştinismul propune un răspuns sau mai degrabă cîteva idei-forŃă. două sute de limbi şi dialecte. Mai sînt şi Ńări cu veche tradiŃie creştină. Elementele unei antropologii creştine în mare parte. Efort cu atît mai mare cu cît o parte dintre aceste populaŃii e analfabetă. Andre Chouraqui.

„Trupul" desemnează aici ceea ce este viciat în om de păcat şi „duh" ceea ce este deschis lui Dumnezeu. dar care de multe ori s-a pervertit. Pe de o parte. Cu toată interpretarea fundamentalista. EsenŃială este bunătatea lumii: „Şi a privit Dumnezeu toate cîte a făcut şi iată erau bune foarte". pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pămînt şi nu era nimeni ca să lucreze pămîntul. EsenŃial este privilegiul de care se bucură omul în sînul acestei CreaŃii: el este creat „după chipul" lui Dumnezeu./Ci numai abur ieşea din pămînt şi umezea toată faŃa pămîntului. Ele sînt expresia simbolică a ceea ce experienŃa spirituală a lui Israel considerase esenŃial din planul lui Dumnezeu. Aceste concepŃii care transformă orice în obiecte concrete nu pot fi acceptate şi de altfel nu sînt asimilate nici în zilele noastre. Luarea în consideraŃie a acestei libertăŃi va duce la susŃinerea de către Biserică. o mare parte a istoriei creştine a fost marcată de un dualism suflet-trup care s-a născut din gîndirea greacă. în schimb. în Vechiul Testament gîndirea evoluează. 4-24). specifică PărinŃilor Bisericii: sensul corporalităŃii omului stă în vocaŃia de a se insera în Corpul unic al unei omeniri eliberate de contradicŃiile sale. luînd Domnul Dumnezeu Ńărînă din pămînt. în el adevărata desăvîrşire a planului creator al lui Dumnezeu. a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. a posibilităŃii — măcar teoretice — pe care o are omul de a putea opune un refuz categoric lui Dumnezeu./Şi a zis Adam: «Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea. Creatorul tuturor lucrurilor. După aceste „povestiri" despre Facere. Este ceea ce ulterior va fi tradus prin alte cuvinte: din iubire s-a vrut Dumnezeu creatorul tuturor lucrurilor.90 RELIGIILE LUMII iarba de pe el nu începuse a odrăsli. Perspective etice . El reprezintă proiecŃia în culturi diferite şi succesive a mesajului Evangheliei (el însuşi exprimat în scrieri complet diferite) — poporul creştin avînd credinŃa că Duhul lui Dumnezeu este prezent la primirea — niciodată desăvîrşită — a luminii EvangheCREŞTINISMUL 91 liei. Poate că o paranteză — care să lămurească ceea ce se numeşte „teologia fundamentală" — nu ar fi deplasată aici. cartea abordează o altă problemă: libertatea omului şi prezenŃa răului în lume.. de exemplu. cu o altă semnificaŃie însă. şi un monism conceptual sărac. dar prezentarea pe care o face problemei creează anumite greutăŃi. aceste povestiri nu sînt nişte descrieri istorice. Astfel./Atunci.. Pe de altă parte. şi. ca şi cum ar fi vorba de două componente care trebuie să stea în expectativă pînă la o înviere care să reconstituie omul. Noul Testament foloseşte termeni care dau naştere unor confuzii: exista astfel cupluri de opoziŃii asemănîndu-se cu ceea ce. a făcut pe om şi a suflat în faŃa lui suflare de viaŃă şi s-a făcut omul fiinŃă vie. doctrina trinitară în secolul al FV-lea —./De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amîndoi un trup»" (Fac. ea se va numi femeie. Biblia nu cunoaşte un dualism adevărat. în domeniul acesta. departe de a prezenta în Isus omulDumnezeu ca pe un tur de forŃă împotriva naturii. Această afirmaŃie antropologică — omul este cu adevărat o fiinŃă liberă şi responsabilă — oferă acestor două dimensiuni ale experienŃei şi ale gîndirii creştine perspective de ordin etic şi o doctrină a mîntuirii.) Şi a zis Domnul Dumnezeu: «Nu este bine să fie omul singur./(. Doctrina cristologică „Om desăvîrşit şi Dumnezeu desăvîrşit" nu are sens decît dacă. „a avea" un suflet — trădează o transformare inacceptabilă a conceptelor în obiecte concrete (eroare în care nu cade. mai tîrziu.. în privinŃa relaŃiei dintre dimensiunile fizice şi spirituale ale omului. Un alt aspect al antropologiei creştine: problema raporturilor între dimensiunile fizică şi spirituală ale omului. dimpotrivă. Ca urmare. să-i facem ajutor potrivit pentru el». Exemplul cel mai tipic este al cuplului „trup-duh" din scrierile pauline. dacă a adormit.. în mintea creştină îşi reia locul o intuiŃie. pentru că este luată din bărbatul său. 2. împotriva tuturor obiecŃiilor. mer-gînd de multe ori pînă la idei inacceptabile. dualismul sfintului Toma d'Aquino). Dacă în unele domenii se poate vorbi de o gîndire creştină ajunsă la maturitate — de exemplu. se va înŃelege prin suflet-trup. Tot aşa a luat naştere obiceiul de a vorbi despre moarte ca despre o separare a sufletului de trup. expresiile curente — „a avea" un trup. ea prezintă./Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o lui Adam.) atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu./(. exprimarea credinŃei în culturile aflate în permanentă evoluŃie rămîne deschisă Duhului. gîndirea creştină nu a încetat să oscileze între un dualism suflet-trup. Mai tîrziu. această afirmaŃie va fi adusă de creştinism la expresia ei ultimă: în lucrarea lui desăvîrşită — persoana istorică a lui Isus — Omul este Dumnezeu. Vom reveni asupra acestei probleme vorbind despre nădejdea mîntuirii ca nădejde a învierii. Obiectul credinŃei creştine nu se prezintă ca un corpus doctrinal definitiv constituit. gîndirea creştină a oscilat în permanenŃă şi încă nu a ajuns la maturitate. în aşa fel încît se va putea vorbi despre o „gîndire trupească" şi despre un „trup spiritual".

minŃind din pricina Mea" (Mat.. Credinciosul care caută ca mesajul acesta să-i lumineze viaŃa este conştient de evidenŃa faptului că nu poate ajunge la o asemenea performanŃă. CREŞTINISMUL 93 „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiŃi unul pe altul. după unii." (Rom. că aceia se vor mîngîia. Este un limbaj evident inacceptabil dacă înŃelegem cuvîntul „moarte" în sens biologic: vom reveni la această discuŃie.) depinde oare de gradul de conformare a existenŃei sale faŃă de orientările Evangheliei? întrebările acestea se referă toate la ceea ce am putea numi o „antropologie a omului păcătos": unde este mîntuirea unei omeniri care. Toată lumea este însă de acord că Evanghelia impulsionează un anumit stil de viaŃă. 25). Vom regăsi aceste întrebări în paginile care urmează. binecuvîntaŃi pe cei ce vă blestemă./FericiŃi cei blînzi. „Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde. Biblia le leagă unul de altul. marcat de ceea ce se numeşte păcat (înŃeles ca situaŃie colectivă a omenirii). un al treilea./FericiŃi cei curaŃi cu inima. prinde contur. în mod concret. acela al lui Pavel din Epistola către Romani: „. Dincolo de aceste două răspunsuri apare. 6. împrejurările socio-culturale. fără îndoială.. legat de altfel de primele două: ceea ce în mod foarte general este numit de creştini şi de necreştini „răul". valabilă pentru fiecare om. iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaŃa veşnică" (Ioan 12. 5. ori respinsă categoric. 3-10). 5. „morala naturală". printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea. iar credinciosul trebuie să se străduiască să ducă o „existenŃă creştină". „Nimeni nu poate să slujească la doi domni. epocile. Textul deschide în acelaşi timp calea existenŃei cotidiene. 43-45). independent de opŃiunea lui religioasă? „Buna purtare" la care face apel o morală este oare la îndemîna omului. 24). de altfel. .. 12). pe atît de tradiŃională — de „păcat originar")? Apare nevoia nu numai a unei mîntuiri. mai întîi în Evanghelie şi apoi în explicaŃiile ulterioare. Să cităm cîteva fragmente din Fericiri. Verbele sînt la prezent şi la viitor. că aceia vor moşteni pămîn-tul. ca şi pe experienŃa ireductibilă a morŃii./ FericiŃi cei milostivi./FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate. aşa şi voi să vă iubiŃi unul pe altul" (Ioan 13. text privit ca simbol al întregii Evanghelii. Nevoia de mîntuire Ca multe alte religii (toate?)./FericiŃi făcătorii de pace. mai confuz. De ce are deci nevoie omenirea să se mântuiască? Din întreaga tradiŃie creştină se degajă două răspunsuri principale: păcatul şi moartea. că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. sau de unul se va lipsi şi pe celălalt îl va dispreŃui. că a lor este împărăŃia cerurilor. înainte de toate. o doctrină a mîntuirii../Ca să fiŃi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri. Pe această experienŃă de bază. Controversa cu privire la legitimitatea ideii de „morală creştină" ridică mai multe probleme: indicaŃiile din Evanghelie se pretează oare a fi aşeza92 RELIGIILE LUMII te în forma unor reguli de conduită codificate? Duc ele oare către altceva decît ceea ce este.. cel mai frapant text fiind. dar şi în funcŃie de şcolile teologice. sau acŃiunea lui este iremediabil viciată? Destinul omului (mîntuirea. damnarea lui. 34). căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi. privită cu neîncredere. că ea invită la o trăire într-un spirit anume. nu puteŃi să slujiŃi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mat. 5. Este. să amintim modul în care are ea ştiinŃă de dorinŃa sau de nevoia unei astfel de mîntuiri. De altfel. Ideea de „morală creştină" este acceptată. faceŃi bine celor ce vă urăsc şi rugaŃi-vă pentru cei ce vă vătăma şi vă prigonesc. că a lor este împărăŃia cerurilor. ceea ce înŃelege cititorul cel mai puŃin avizat atunci cînd deschide Evanghelia şi descoperă în paginile sale forŃa unei asemenea invitaŃii. şi-a folosit libertatea într-un sens distructiv (ceea ce spune expresia — pe cît de neadecvată. dar şi nădejdea desăvîrşirii./FericiŃi cei ce plîng./Iar Eu vă zic vouă: IubiŃi pe vrăjmaşii voştri. că aceia se vor milui. creştinismul se proiectează într-o perspectivă căreia i se spune în mod curent mîntuire. Dar e important să amintim aici că Evanghelia este. că aceia se vor sătura. că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepŃi şi peste cei nedrepŃi" (Mat. un cuvînt de viaŃă.Creştinismul comportă sau produce o morală? Răspunsul la această întrebare este controversat./FericiŃi veŃi fi voi cînd vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră. în funcŃie de familiile confesionale (catolicismul o acceptă mai mult decît tradiŃiile protestante).. precum Eu v-am iubit pe voi. Prin aceasta este caracteristic perspectivelor etice ale Evangheliei: „FericiŃi cei săraci cu duhul.. înainte de a arăta ce înŃelege gîndirea creştină prin acest cuvînt. dar şi a unui mîntuitor./FericiŃi cei ce flămînzesc şi însetează de dreptate. că aceia vor vedea pe Dumnezeu.. Vom vorbi pe rînd despre fiecare dintre aceste expresii ale eşecului omenirii şi despre nevoia ei de a se mîntui. Să cităm şi alte fragmente: „AŃi auzit că s-a zis: «Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău».

întradevăr. cu toate acestea. este în acest caz mult mai batjocorit decît în majoritatea comportamentelor individuale asupra cărora vrea să atragă atenŃia morala clasică. să încercăm să delimităm mai bine noŃiunea creştină de păcat. greşeli şi păcate a fiecărui om. aceste două expresii sînt echivalente pentru acela care îşi asumă mesajul evanghelic: Dumnezeu. în urma predicării permanente — pînă şi în perioade recente — a culpabilităŃii. Noutatea în acest domeniu este conştiinŃa faptului că multe situaŃii de nedreptate — cum ar fi repartizarea bogăŃiilor şi foamea în lume. chiar în cadrul Bisericii.Păcatul. în favoarea sau împotriva păcii. Numai că ea evocă o realitate: o forŃă care se opune realizării planului creator al lui Dumnezeu. şi din pasivitatea complice a tuturor acelora care profita de ele. nedorită. Pentru Evanghelie. nu are nici un alt plan şi nici o altă lege decît să-i îndemne pe oameni să se iubească unii pe alŃii mărturisind astfel iubirea faŃă de el. chiar dacă este indirectă. Să spunem — deşi vom reveni şi nuanŃa în cele ce urmează — că e un fel de conivenŃă congenitală. care admite că greşeala părinŃilor cade asupra urmaşilor. Păcatul este ceea ce contracarează acest plan. pune în evidenŃă în mod tragic ceea ce. ci care se doreşte a fi întemeiată pe „valori". Nu este cazul să revenim asupra afirmaŃiei evanghelice a caracterului personal al păcatului. La această devalorizare se adaugă o altă dificultate. cu răul: omul se naşte dintr-o lume de păcătoşi într-o lume de păcătoşi. FaŃă de o veche concepŃie. de exemplu — rezultă din decizii care angajează şi responsabilităŃile autorilor lor. atribuie această situaŃie unui singur om. în acelaşi timp. expresia sugerează un act concret. arhaic. AparŃine oare unei sfere specific religioase sau doar morale: păcatul este acelaşi lucru cu ceea ce societatea laică numeşte greşeală? Toată lumea este de acord că noŃiunea de păcat conotează o relaŃie cu Dumnezeu. Această expresie este. 31-46). dar acceptînd cu toŃii perpetuarea situaŃiei. Un document roman vorbeşte despre „structuri ale păcatului". O societate laică. omul devine membru al unei omeniri marcate de păcat. La drept vorbind. are o morală care nu este numai un cod de bună funcŃionare socială. Sfîntul Pavel vorbeşte despre „întunericul cel de nepătruns". la care fiecare participă în vreun fel. Analiza modernă a CREŞTINISMUL 95 forŃelor care intervin în favoarea sau împotriva dreptăŃii. sub rezervele expuse mai sus. Dar faptul că păcatul aparŃine sferei religioase nu ne împiedică să-1 apropiem de ceea ce se numeşte greşeală. aproapele înseamnă prezenŃa lui Dumnezeu. chiar şi în cazul acelora care nu Ńin seama de Dumnezeu. iar cuvîntul „originar" înşelător! într-adevăr. „Păcatul originar" exprimă aceeaşi realitate: prin naştere. Dar. Personalizarea aceasta pare greu de acceptat în sens propriu. cealaltă asimilează mai mult sau mai puŃin păcatul cu greşeala morală. înseamnă să-i dai lui Dumnezeu sau să întorci faŃa de la el (Mat. dar. în vreme ce numeşte un fapt ce afectează din toate timpurile viaŃa umană. ceea ce înseamnă refuzul ofertei lui Dumnezeu. se poate vorbi de o responsabilitate comună. Expresia tradiŃională de „păcat originar" desemnează. în aparenŃă. pe cînd folosirea cuvîntului „păcat" este echivocă. Profunzimea experienŃei umane şi spirituale evocată prin cuvîntul „păcat" este adeseori întunecată în cultura curentă a Occidentului de imagini derizorii sau de folosirea neadecvată a termenului. în tradiŃia creştină. Evanghelia prezintă o revendicare clară a caracterului personal al responsabilităŃii şi al păcatului. aşa cum este el prezentat de Evanghelie pentru mintea credincioşilor. a-i da de mîncare aceluia căruia îi este foame sau a-1 refuza. se poate numi „păcatul colectiv" al popoarelor favorizate. 25. pentru care FranŃa republicană poate fi un exemplu. . Faptul că Biblia. trecînd prin folosirea acestei teme pentru publicitate! Această devalorizare a ideii de păcat se datoreşte deformărilor survenite. Aici se opun două tendinŃe. situaŃia actuală a lumii tinde să pună într-un mod diferit problema responsabilităŃii colective a omenirii sau a unor mari părŃi din omenire. contestabilă şi trebuie să o folosim cu precauŃie. un fapt capital al existenŃei noastre ca oameni. 94 RELIGIILE LUMII Puşi în gardă faŃă de aceste greutăŃi. după Evanghelie. convergente în a afirma că noŃiunea de păcat conotează ideea unei relaŃii cu Dumnezeu: una radicalizează specificul religios al păcatului. acŃiunea umană este întotdeauna o luare de poziŃie faŃă de Dumnezeu. Ar exista o legătură între ceea ce tocmai a fost discutat şi realitatea denumită „păcatul originar"? Legătura constă măcar în evidenŃierea unei forŃe a răului mai puternică decît ceea ce pare să fie pur şi simplu înclinaŃia spre erori. 29). Se va vorbi despre „nesupunerea faŃă de Dumnezeu" sau de „refuzul dragostei lui Dumnezeu". structuri economice şi politice rezultate din păcat şi atrăgînd după ele păcatul. după imaginea pe care ne-o dă despre el Isus. desigur. Dar. fiecare avînd la îndemî-nă scuza că nu se poate schimba nimic. fără nici o îndoială. ea scoate în evidenŃă cît de serioase sînt problemele care se află în joc aici: planul lui Dumnezeu. De la „micile păcate" pînă la „păcatele cărnii". care merge dincolo de ceea ce poate fi analizat drept rezultat al păcatului oamenilor. ceea ce a provocat reacŃii de cele mai multe ori fără nuanŃe — în paralel cu ceea ce putem numi toleranŃa civilizaŃiei noastre de la acest sfîrşit de secol. Or. Evanghelistul Ioan vorbeşte despre „păcatul lumii" (Ioan 1.

Lazăr. ceea ce am putea numi „moartea omenească". Cu toate acestea. Din interior — pentru a ne menŃine la situaŃia omului — este vorba de experienŃa morŃii sau a necesităŃii morŃii. Dar credinŃa lor este de a fi întrezărit că în această fortăreaŃă a răului s-a deschis o breşă. personal al păcatului. 7. care atribuie această intrare pizmei demonului. 2. Din exterior. legile pe care le aplică pentru armonizarea vieŃii în societate. de la formele de fiinŃe vii cele mai elementare pînă la formele cele mai complexe.. experienŃa seculară. şi el însuşi a cunoscut neliniştea cînd i-a venit timpul să o înfrunte. După poporul evreu. afirmaŃiile acestea nu pot fi acceptate. adică aşteaptă. a cărui existenŃă umană şi religioasă este prezentată de Biblie. MINTUIREA ÎN ISUS CRISTOS .„Adam" — dar cuvîntul acesta de origine ebraică înseamnă „Bărbat" —. prin pizma diavolului a intrat moartea în lume"(înŃel. Isus a plîns la moartea prietenului lui. Moartea şi păcatul sînt două forme fundamentale ale acestui păcat. căci nu săvîrşesc ceea ce voiesc. Mai înainte. împiedicîndu-i pe oameni să creadă cu adevărat în viaŃă. textul sugerează că perversiunea conform căreia este înŃeleasă şi trăită moartea Ńine de ordinul minciunii: moartea este precum minciuna. AfirmaŃia că moartea aceasta este fructul păcatului nu trebuie desigur înŃeleasă în sensul concret. spune Sfintul Apostol Pavel că a intrat în istoria noastră prin păcat. 5. că li se propune oamenilor o mîntuire prin istoria concretă a unui om. Omul se străduieşte să combată răul. Păcatul apare astfel ca un rău care roade omul simultan cu auto-pedepsirea pentru responsabilitatea pe care o simte în faŃa păcatului. încercările de a înfrumuseŃa moartea şi de a considera virtute negarea caracterului ei obscur şi dureros nu Ńin de creştinism. tot CREŞTINISMUL 97 ceea ce întreprinde pentru a face lumea locuibilă reprezintă un efort colosal şi duce la rezultate impresionante. în mod straniu. aceeaşi ca şi a celorlalŃi oameni. dacă nu două realităŃi.24). sîntem perfect capabili să descriem fenomenul organic. 13. în ceea ce numim „păcate". modul în care o interpretează el şi o trăieşte. „Pentru că ceea ce fac nu ştiu. SubtilităŃi psihologice care fac dificilă situarea punctului de unde începe să se manifeste libertatea omului. nu este decît proiecŃia simbolică a acestei realităŃi.. atît individuală cît şi colectivă. pe undeva simptomatice. în stare brută. cere o „mîntuire". Isus.). şi psihologii de astăzi. cum se spunea mai de mult. Cine ar putea crede că a existat vreodată o lume lipsită de ceea ce numim noi moarte. tradiŃia creştină a Ńinut întotdeauna seama de subtilităŃile psihologice care ne marchează: omul se situează în postura de păcătos sau se fereşte să cadă în păcat. Tocmai despre această „moarte omenească". Scriptura leagă moartea de păcat. ci ca rezultat al acelei realităŃi deja pomenite a „păcatului lumii". Tehnicile pe care le elaborează pentru a învinge catastrofele naturale. Cartea înŃelepciunii lui Solomon spusese deja: „Dumnezeu n-a făcut moartea (. 12). iar pînă la un anumit punct să-i înŃelegem şi mecanismele. ci fac ceea ce urăsc" (Rom. în sfîrşit. o mare parte a omenirii — cu sau fără dreptate — cheamă în ajutor. care este opera omului. doreşte. 15). nu doar la nivelul conştiinŃei lucide. pe scurt. creştinii stau şi ei în aşteptare. ca şi experienŃa cea mai imediat contemporană pun cu claritate în evidenŃă ideea că omul nu face decît să dea înapoi în aceasta luptă şi că obstacolele în realizarea unei lumi armonioase rămîn insurmontabile. după cum este privită din interior sau din exterior. Spre exemplificare vom cita fragmentul din Epistola către Romani a Sfîntului Apostol Pavel: „Printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea" (Rom. Interpretate ă la lettre. cel puŃin două modalităŃi diferite de a vedea aceeaşi realitate numită „moarte". în ce priveşte fragmentul din Cartea înŃelepciunii. înainte ca „problema răului" să fie o întrebare la care omul ar vrea să dea un răspuns. ExperienŃa pe care o au creştinii este. Aceste fragmente ne determină să distingem. 96 RELIGIILE LUMII Moartea. obscură conivenŃă congenitală cu ceea ce îl întoarce pe om de la proiectul creator al lui Dumnezeu: toate acestea demonstrează că realitatea „păcatului" este cu mult mai profundă decît manifestările ei. 1. Din adîncul acestei situaŃii din toate timpurile.— şi nu poate să o facă! — răul este un dat al existenŃei omeneşti. Aşa putem înŃelege sensul afirmaŃiei: „Păcatul este dragostea respinsă". Sau: „Este viaŃa refuzată". Răul. numai că ele nu epuizează în întregime acest „rău al lumii" sau acest „rău al omului". Rău care provine din natura sau îşi are originea în activităŃile oamenilor. care a trăit în Palestina acum douăzeci de secole. Afirmînd că nu poate să existe păcat involuntar. pentru a lupta împotriva bolilor. Este aici o destul de mare conivenŃă între experienŃa seculară a „părinŃilor spirituali". „moartea omenească" reprezintă ceea ce a făcut din moarte omul de-a lungul istoriei sale colective. neîmpărŃire nocivă a responsabilităŃilor colective în raport cu „răul lumii". Dacă este evident că realitatea organică face parte din lumea creată.

„viaŃa" este termenul Sfintului Apostol Ioan. în special în Noul Testament: mîntuirea este oare o realitate a zilei de azi sau de mîine? Este individuală sau colectivă? Spirituală sau trupească? Istorică sau eshatologi-că?. cel mai în măsură să-1 evoce. preŃ colectiv sau individual.. Fără îndoială. ea desemnează. Faptul că nici o imagine univocă şi fixă nu se potriveşte este subliniat de opoziŃia dialectică pe care o găsim în Biblie. fiecare credincios are mai mult sau mai puŃin tendinŃa să se raporteze la un sens anume. Creştinismul nu se recunoaşte în nici una dintre aceste scheme. Doar multiplicitatea acestor termeni proiectează o imagine globală asupra mîntuirii. La el. fără prea multe artificii. Am putea concepe — şi în istoria religiilor au fost de multe ori concepute — anumite condiŃii puse de Dumnezeu. contrariul păcatului: „dreptatea lui Dumnezeu" este sfinŃenia sa. şi că în el se leagă relaŃiile care structurează opera de mîntuire: — în el Dumnezeu face să Ńîşnească lumina şi să strălucească „adevărul care eliberează". care consideră păcatul ca pe o ofensă făcută lui Dumnezeu. primului rău de care omenirea aşteaptă să fie mîntuită: păcatul. Păcatul este refuzul iubirii lui Dumnezeu din partea . Listă de opoziŃii care. expresia „dreptate" sau „dreptatea lui DumneCREŞTINISMUL 99 zeu" nu are conotaŃie socială. Noul Testament foloseşte mai mult verbul „a fi mîntuit" sau substantivul concret „Mîntuitorul". împăcare. se caracterizează printr-un rol hotărîtor atribuit lui Isus. evreii şi creştinii printre alŃii. fără îndoială. 98 RELIGIILE LUMII __jn ej pumnezeu îi cheamă pe oameni să spună DA pentru ca orice NU al păcatului să-şi piardă valoarea. RelaŃia între Dumnezeu şi oameni poate fi înŃeleasă în moduri foarte diferite. substantiv mai mult sau mai puŃin abstract. estimare care va fi dezvoltată în cele ce urmează. dar recurge mai ales la alte expresii — dintre care principale sînt următoarele trei: dreptate. împărăŃie — sînt caracteristice celor trei autori şi deci celor trei teologii ale Noului Testament: „dreptatea" este termenul Sfintului Apostol Pavel. că fiecare dintre aceste trei imagini răspunde în special uneia dintre cele trei angoase ale omului despre care vorbeam: păcatul. Cele trei imagini — dreptate.. Aceste cîteva remarci sînt evident foarte succinte pentru a fi lipsite de ambiguităŃi şi neclarităŃi. Intervin aici alte două realităŃi legate de mîntuire: iertarea şi împăcarea. nu este exhaustivă. Aspectele mîntuirii Realitatea desemnată de cuvîntul „mîntuire" nu este acoperita de nici o definiŃie sau descriere cu adevărat satisfăcătoare. viaŃă.). __m ej omenirea „plăteşte preŃul" mîntuirii sale şi în acelaşi timp primeşte preŃul acesta ca Pe un dar absolut gratuit. Mîntuirea ca justificare. Şi sînt. identificînd mîntuirea cu una sau alta dintre imaginile care îl ademenesc mai mult. rol pe care titlul de „mijlocitor" care i-a fost dat este. Cum se poate concepe o acŃiune a lui Dumnezeu pentru mîntuirea oamenilor? Am putea concepe o intervenŃie a lui Dumnezeu „care să le pună pe toate la locul lor" în lume. Modul acesta de a vorbi este caracteristic Sfintului Apostol Pavel.. Şi se poate considera. Ceea ce recunoaşte creştinul este faptul că în sînul omenirii a trăit un om (care este şi astăzi viu) situat în acelaşi timp într-o perfectă relaŃie de frăŃietate cu toŃi oamenii şi îhtr-o perfectă relaŃie de unitate cu Dumnezeu.. Am putea concepe unele intervenŃii divine care să dea acŃiunilor omului ceea ce le lipseşte pentru a-şi atinge obiectivul.. este impropriu să spui că Dumnezeu este „ofensat". aşteaptă mîntuirea de la Dumnezeu. ba chiar un preŃ pe care să i-1 plătim în schimbul mîntuirii. ospăŃ.MulŃi oameni. într-un mod direct.. __ r-n puhul său împărtăşit Dumnezeu însufleŃeşte oamenii pentru a recrea în ei imaginea divină a proiectului creator. fără nici o îndoială. de altfel. cu totul specifică în această privinŃa. în aceeaşi familie semantică. pe care o împărtăşeşte oamenilor „îndreptîndu-i". DorinŃa de iertare este legata de limbajul antropomorfic. este practic străin Noului Testament. „împărăŃia" corespunde Evangheliilor sinoptice. izbăvire. Imaginea aceasta a mîntuirii corespunde. cu toate că termenul nu este foarte clar. viaŃă. punînd totodată în evidenŃa faptul că „mîntuirea" nu poate fi complet delimitată în cuvinte. nuntă. fără nici o participare din partea oamenilor. multe alte scheme. înŃelegerea creştină. foarte exact. chiar dacă îşi asumă cîte un aspect sau altul de la fiecare dintre ele. moartea şi domnia răului. în realitate. Dar orice identificare a mîntuirii cu o imagine fixă este imediat repusă în discuŃie de celelalte expresii pe care le foloseşte Scriptura. împărăŃie — ca şi la alte imagini adăugind într-un fel armonicele (eliberare. Am putea concepe ca Dumnezeu să facă oamenilor cunoscute căile pe care aceştia s-o pornească pentru a „ieşi din încurcătură". Cuvîntul „mîntuire". Ele vor doar să ofere o estimare a rolului central de „mijlocitor al mîntuirii" atribuit lui Isus.

prin Duhul Sfînt. „iertarea" lui Dumnezeu este fără margini şi fără condiŃii din partea lui. devine deplin umană. nici o fuziune în care s-ar pierde identitatea umană a omului. după care Dumnezeu nu mai Ńine seama de păcatul omului. Nu sînt alte condiŃii decît din partea omului: să recunoască nevoia pe care o are de iertare şi să o accepte. ImportanŃa exactă a acestei controverse în momentul Reformei nu este uşor de evaluat. adresîndu-se Tatălui său. Obstacolul ar fi refuzul deliberat. Isus. după Evanghelia lui Ioan: „Şi aceasta este viaŃa veşnică: Să Te cunoască pe tine. şi respinsă. exprimat sau 100 RELIGIILE LUMII subînŃeles. ExperienŃa pe care au trăit-o CREŞTINISMUL 101 apostolii. parŃial în existenŃa actuală. Dumnezeu i-o dă. chiar şi după moarte şi chiar. Aici intervine afirmarea învierii. în Occident. el devine un drept. Adevărata viaŃă înseamnă iubire. Adevărata viaŃă a omului poate fi numită divină: înseamnă asta că omul devine Dumnezeu? TradiŃia ortodoxă vorbeşte fără nici o ezitare despre „îndumnezeirea omului". Deosebire între o concepŃie „ontologică" a justificării (la catolici). fără însă a le fi familiară.omului. cine nu iubeşte pe fratele său rămîne în moarte" (1 Ioan 3. într-o anumită măsură. ci de o condiŃie înscrisă chiar în realitate: să-1 primeşti pe Dumnezeu înseamnă să-1 primeşti aşa cum este el. viaŃa omului mîntuit rămîne deplin umană. A refuza împăcarea cu fraŃii tăi înseamnă a-1 refuza pe Dumnezeu. Dar astăzi se pare că ea nu a dus la diferenŃieri trăite cu adevărat în viaŃa spirituală a creştinilor. o prezintă pe aceasta din urmă ca pe un preambul al împăcării cu Dumnezeu. Se spune în mod curent că nădejdea creştină nu este în nemurirea sufletului. dăinuie şi astăzi. pînă la un anumit punct. Oricare ar fi nuanŃele confesionale. nu vrea să spună că este vorba neapărat de perioada de după moarte. „ViaŃă" sau „viaŃă veşnică": aceştia sînt termenii caracteristici ai Sfîntului Apostol Ioan. Trebuie să ne referim la modul în care Evanghelia vorbeşte despre Cristos cel înviat din morŃi. rămîne o taină pentru noi. Păcătosul primind iertarea lui Dumnezeu şi dorind împăcarea cu toŃi este Justificat" (îndreptat): în funcŃie de DA-ul pe care îl spune lui Dumnezeu. după Evanghelie. au spus reformatorii). Dar aici nu este vorba de sentimente: refuzul acesta nu face parte din fenomenele psihologice de repulsie. lucrarea sa de viaŃă. cu iubirea lui pentru taŃi oamenii. devine lucrare divină prin excelenŃă: posibilitatea de a iubi cu adevărat. în momentul Reformei. Dacă ne gîndim bine. Astfel. Apostolul Pavel spune: „Iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre. şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan 17. este primită de catolici. în întîia Epistolă Sobornicească a Sfintului Apostol Ioan putem citi următoarele: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaŃă. Modul acesta de a vorbi este periculos marcat de un dualism suflet-trup care ar putea da naştere unor reprezentări inacceptabile asupra învierii. coînsufleŃită într-un anumit fel de omul însuşi şi de Duhul Sfînt. pentru că iubim pe fraŃi. Astfel „îndumnezeita". şi o concepŃie mai juridică (forensique. de protestanŃi. Putem vorbi despre „adevărata" viaŃă prin opoziŃie cu realităŃile amăgitoare care constituie o mare parte din existenŃa noastră de astăzi şi care sînt destinate morŃii. dacă acceptăm expresia. singurul Dumnezeu adevărat. din acel moment. Darul lui Dumnezeu este fără dezgust. care de acum înainte nu mai este un păcătos. Este divină şi umană în acelaşi timp. Mîntuirea ca viaŃă. Evanghelia leagă împăcarea omului cu Dumnezeu de împăcarea oamenilor între ei (cf. împărtăşirea credinŃei cu Dumnezeu şi între fraŃi. atunci cînd va suna ceasul. vedem clar că nu este vorba de o condiŃie pe care o pune Dumnezeu. deci înseamnă să doreşti împăcarea cu toŃi. deplin. ci în învierea trupului. 23-24) şi. Şi dacă omul primeşte din nou iubirea sa. conştient de a fi eliberaŃi de aceste reacŃii de respingere pe care le putem avea faŃă de unii dintre fraŃii noştri. 14). considerată o transformare radicală a omului. se poate spune. ci că veşnicia este promisă chiar din această existenŃă. în general. fără amărăciune. Mai complexă este imaginea împăcării. deoarece apar şi alte considerente. dar viaŃa lăuntrică a acestuia rămîne marcata de păcat: el este un „păcătos îndreptat". Doctrina trinitară ne permite să înŃelegem corect expresia: îndumnezeirea omului înseamnă că îi este dat Duhul lui Dumnezeu şi că. care de multe ori nu pot fi controlate. expresie care. un asemenea limbaj nu poate fi primit decît cu mari precauŃii. între catolici şi protestanŃi a apărut o deosebire de păreri care. şi pentru care mărturisesc spunîhd „El este viu". Nici un teolog sau mistic ortodox nu înŃelege prin „îndumnezeirea omului" o identificare a omului mîntuit cu Dumnezeu. Cel dăruit nouă" (Rom. Mîntuirea aşteptată înseamnă să ai acces la această viaŃă adevărată. 5). 5. Apostolii nu . Matei 5. spune. Adjectivul „veşnic". 3). Această viaŃă adevărată promisă veşniciei este imaginea vieŃii lui Isus.

care mai tîrziu va fi uitată. este întreaga omenire adunată în el. Aceasta este prezentarea esenŃială a Epistolei către Evrei. AmbivalenŃa acestei Predici în raport cu timpul de acum şi cel care o să vină este incontestabilă. A doua imagine: „Cristos a biruit moartea". Simbolistica trupului. ci şi indicarea căilor pe care omenirea este îndemnată să o por102 RELIGIILE LUMII nească. nu în ordinea textelor din Noul Testament. unde dreptatea va lua locul nedreptăŃilor de acum şi unde lacrimile vor fi înlocuite de bucurie. ei au afirmat foarte repede că izbînda lui asupra morŃii era zălogul unei mîntuiri a tuturor. Totalitatea acestor parabole. Imaginea împărăŃiei este imaginea favorită a primelor trei Evanghelii (acelea care se numesc sinoptice pentru că pot fi. Prima imagine: „Cristos este lumina lumii". este. ei au trăit experienŃa prezenŃei sale în mai multe rînduri. la care se adaugă Predica de pe Munte. sinoptic). într-o perspectivă pe termen scurt. citite toate trei în paralel. cea mai frecventă în Scriptură. Pastele său. Biserica. simbolistica unei lupte cosmice între viaŃă şi moarte. Plecînd de la experienŃa apostolică. după Sfîntul Apostol Pavel. a fost dezvoltată mai tîrziu de cei mai mulŃi dintre PărinŃii Bisericii. Isus Cristos Mîntuitorul „Isus Cristos Mîntuitorul": după ce au fost zdruncinaŃi de moartea sa. pentru cea mai mare parte din text. Nădejdea creştină înseamnă să-i fie dată omului desăvîrşirea umană pentru care trupul lui reprezintă o promisiune încălcată: să devină mădular al trupului omenirii. el le dă posibilitatea să devină „copii ai lui Dumnezeu": aceasta este teologia Sfîntului Apostol Ioan. cîteodată deconcertante prin aparenta lor irealitate. care reia tema veche a sacrificiului. o teorie elaborată asupra mîntuirii. al cărui „cap" este Cristos (Efes. Trupul lui Cristos nu este numai obiectul experienŃei apostolilor după înviere. împărăŃia lui Dumnezeu este mîntuirea făgăduită. Ea aparŃine limbajului Vechiului Testament şi cu siguranŃă a fost folosită de Isus în predicile sale. Acelora care primesc aceasta lumină. fără a fi contracarat în planul său. O concepŃie nedualistă asupra omului ne invită să spunem că învierea este desăvîrşirea a ceea ce trupul omului îi oferă ca posibilităŃi. Vom reŃine trei. exprimă cel mai bine această existenŃă evanghelică despre care am vorbit referitor la etică. într-adevăr. Poate că pare anormal să vorbim despre această imagine doar în al treilea rînd. în locul şi spaŃiul acestei domnii a răului care Ńine astăzi omenirea în captivitate. Este vorba de o cu totul altfel de viaŃă. deschide o astfel de perspectivă. gîndirea primilor creştini. comunicarea cu universul. ci că. timp de o perioadă pe care au recunoscut-o ca fiind închisă. pe care istoria a dezminŃit-o repede. fiind însă departe de a ajunge la cunoaşterea ei deplină. reprezentările mîntuirii sînt multiple. şi chiar în elaborarea scrierilor Noului Testament. ci în ordinea corespunzătoare etapelor istorice: viaŃa lui Isus. problemă centrală în Noul Testament. de calcul şi de „fiecare pentru el" — care caracterizează societatea noastră. Parabolele împărăŃiei anunŃă o substituire cu relaŃii de gratuitate a relaŃiilor de falsă dreptate — de fapt. Printre auditorii direcŃi ai lui Isus. al umanităŃii. Dar să nu uităm că noi primim mesajul Evangheliei prin conştiinŃa martorilor favorizaŃi care au fost apostolii şi a celor care au alcătuit Noul Testament: prin mijlocirea lor Biserica a interpretat cuvintele lui Isus ca şi imaginile pe care le-a dat el despre împărăŃia Cerurilor pe care o anunŃa. Ceea ce anunŃă ea este peste putinŃă (ca şi situaŃia „lupul va paşte la un loc cu mielul" despre care vorbeşte profetul Isaia) şi. Sînt numeroase parabolele care vorbesc despre nădejdea unei împărăŃii în care va domni Dumnezeu. discipolii s-au convins foarte repede că acela care fusese răstignit pe cruce era viu de acum înainte. Cu toate acestea. pe care le vom prezenta. parabolele nu sînt numai anunŃarea unei mîntuiri viitoare. Dimensiunea relaŃională între oameni este mult mai prezentă în imaginea împărăŃiei decît în imaginile de viaŃă sau de îndreptare. Comunitatea creştină a aprofundat. exprimate în feluri diferite. A treia imagine: „Cristos s-a oferit pe sine pentru a fi jertfit". adică face posibilă integrarea într-o gîndire coerentă a . Aceasta este mărturia învierii şi în acelaşi timp. 1. subînŃeleasă. Aceste prime afirmaŃii nu constituiau. 22). în diversitatea lor se pot percepe totuşi liniile directoare principale. dar cu o corecŃie fundamentală. în mod progresiv. Mîntuirea ca împărăŃie a lui Dumnezeu. echivocul consta în înŃelegerea anunŃării împărăŃiei ca aceea a unei restaurări a independenŃei Israelului. Această prezentare. în special în Evul Mediu occidental: tema aceasta va da atunci naştere unor tulburări grave despre care vom vorbi mai departe. recu-noscîndu-1 doar prin semne şi după felul de a vorbi. subtilitatea acestei credinŃe. în vreme ce ea este mult mai veche decît celelalte. ci reprezintă prezenŃa sa pentru credincioşii din toate timpurile în semnul pîinii. în acelaşi timp.afirmă că Isus s-a reaşezat printre noi. care acum nu sînt decît parŃial actualizate: comunicarea cu ceilalŃi. Fiecare dintre aceste teologii lămureşte ceva. ea face simŃită o prezenŃă actuală a împărăŃiei lui Dumnezeu peste tot unde discipolii încep să urmeze calea deschisă de Isus. desigur.

care mărturiseşte adevărul. să vindece un infirm într-o zi de sîmbătă şi nu să se închisteze în textul Legii. neliniştea. Ceea ce revelează Dumnezeu este într-un fel chiar evidenŃa.. un profet. „înŃelegerea credinŃei". 68). iar adevărul este eliberator. în Evangheliile sinoptice. cît şi pe prostituate./Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece. pentru că este profunzimea realităŃii. Dar în acest întuneric. chiar dacă a scos impresionantul . ne sînt străine sau. nu sînt mici secrete tainice. Cei care au devenit primii săi discipoli au simŃit o potrivire între aşteptarea pe care o purtau în ei şi ceea ce scotea Isus la lumină: „Simon Petra I-a răspuns: Doamne. dacă nu morŃii. iar adevărul vă va face liberi" (Ioan 8. al celor cereşti şi al celor pămîn-teşti şi al celor de dedesubt. Dar fiecare dintre aceste căi de eschivare ar fi fost negarea Evangheliei pe care el venise să o anunŃe. după el. pe care îl purta în inima sa şi pe care Duhul Sfînt îl învăŃase să-1 pătrundă. Textul acesta prezintă moartea şi învierea lui Isus ca rezultat al întregii sale vieŃi. Isus spune: „Şi veŃi cunoaşte adevărul. Isiis Cristos biruitor al morŃii. 32). chip de rob luînd. Dumnezeu fiind în chip. profetul cel mai important. folosirea unor imagini care. Ar fi fără temei să gîndim că această dimensiune a vieŃii lui Isus nu ar fi fost decît pur pregătitoare şi că „faptele" ar fi singurele care ar contribui la mîntuire — în special ceea ce este legat de moartea sa. adică planul lui Dumnezeu. Pentru creştini. luîndu-şi măsuri de precauŃie pentru care fusese avertizat fie printr-o frază abilă şi ambiguă spusă în timpul procesului. 2. din punct de vedere cultural. „Vestea cea Bună". n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu/Ci S-a deşertat pe Sine. întru slava lui Dumnezeu-Tatăl" (Filip. Supunerea sa constă în aceasta: să-i slujească pe ceilalŃi în loc să le ceară să fie ei în serviciul lui. să-i primească atît pe vameşii bogaŃi. să aducă mărturie pentru adevăr în orice situaŃie s-ar fi aflat. cel puŃin de la o moarte rezultată dintr-un proces nedrept. ascultător facîn-du-Se pînă la moarte. iar mesajul propriu lui Isus este rezumat de cuvîntul „Evanghelie". BiruinŃa lui Cristos asupra morŃii nu poate fi identificată pur şi simplu cu învierea. teolo104 RELIGIILE LUMII gia. Dar ceea ce spune Isus este pentru oamenii simpli. un aspect major al iniŃiativei lui Dumnezeu pentru mîntuirea oamenilor este „revelaŃia". Isus a fost un om al cuvîntului. Una din marile caracteristici ale creştinismului este că el consideră cuvîntul ca avînd puterea de a schimba lucrurile. ascunsă doar de orbirea maladivă a omului din cauza păcatului şi a minciunii. Isus Cristos lumina lumii. şi la înfăŃişare aflîndu-Se ca un om./Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos. nu un cuvînt oarecare. ca şi pentru evrei. Ceea ce Dumnezeu revelează prin profeŃii săi şi prin Isus./Pentru aceea. CredinŃa nu este constituită din adeziunea cumulativă faŃă de zece sau cincizeci de articole din învăŃătura de credinŃă. primirea mîntuirii este în mod esenŃial legată de credinŃă: recunoaşterea unui mesaj care prin el însuşi este mîhtuitor. fie — cum îi sugerau unii — făcînd o minune. şi Dumnezeu L-a preaînălŃat şi I-a dăruit Lui nume. Evanghelisul Ioan şi. fiind criticat şi într-un caz şi în celălalt. în bine sau în rău după caz. în Evanghelia a patra. adică. Isus a cunoscut întunericul. CredinŃa este prima în raport cu efortul legitim pe care îl face omul pentru a integra mesajul în inima sa şi spiritul său. Dar a venit vremea să ajungă „pînă la capătul" acestei supuneri. care aduce o lumină.. întreaga tradiŃie creştină îl numesc „Cuvîntul lui Dumnezeu". făcîndu-Se asemenea oamenilor. Hotărîrea sa fiind luată. stă în serviciul credinŃei. cum ar putea să ne sugereze termenul „revelaŃie" (să ne gîndim la revelaŃiile îndoielnice ale unor mistici îndoielnici sau chiar la „afacerile" pe care le gustă lumea actuală). Ar fi putut scăpa. Pînă cînd viaŃa şi misiunea sa să ajungă la desăvîrşire în „Pastele său" (moartea sa şi învierea sa). Este ceea ce preamăreşte Epistola către Fi-lipeni a Sfintului Apostol Pavel: „Care. Pentru creştini. Isus s-ar fi putut sustrage. care este mai presus de orice nume. ci „Cuvîntul" lui Dumnezeu. Aceasta din urmă reprezintă rezultatul şi expresia ei vizibilă. Formele literare prin care ne este transmis pot deruta: astfel. ci devotamentul profund al vieŃii sale faŃă de ceea ce ştia că este voinŃa. limbajul lui Isus este simplu. Minciuna este una din formele cele mai pernicioase ale răului care domneşte în lume. etimologic vorbind. dar aceasta o precedă. Cuvîntul „ascultător" folosit aici nu se referă la supunerea faŃă de un ordin al vreunei misiuni — Isus nu a primit nici un ordin! — nici faŃă de prescrierile materiale ale Legii evreieşti (faŃă de care nu a fost deloc scrupulos).unor aspecte de care comunitatea creştină a devenit conştientă (acesta este rolul teologiei) — dar fiecare are limitele 103 CREŞTINISMUL şi chiar capcanele ei (capcane deosebit de periculoase în cazul folosirii imaginii jertfei). eliberator. acela care vesteşte un mesaj. ci aceste articole îl ajută pe om să o integreze în fiinŃa gînditoare care este el. şi încă moarte de cruce. reconstituiri puŃin mai sofisticate ale discursurilor lui Isus. BiruinŃa lui Cristos este înrădăcinată în tot ceea ce a constituit viaŃa sa. a vieŃii. la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieŃii celei veşnice" (Ioan 6. 6-11). în fond./S-a smerit pe Sine.

„altceva decît jertfa"! Jertfa rituală simbolizează dorinŃa de a se dărui lui Dumnezeu. Acest cult evreu. Dumnezeul Meu. autorul Epistolei către Evrei nu aplică în nici un fel morŃii lui Cristos structurile rituale pro-priu-zise. dar chiar a revenit. aceste ritualuri nu erau suficiente pentru a transforma inima credincioşilor: în ei exista pe de o parte o deschidere către Dumnezeu. dobitoacele din munŃi şi boii" (Ps. 106 RELIGIILE LUMII numai că aceste ritualuri şi-au demonstrat neputinŃa. bine plăcută lui Dumnezeu. stricată prin păcat. inclusiv discipolii. Pentru timpurile ce aveau să vină. aceste ritualuri erau considerate simbolice. constituiau cultul evreu. Totuşi. El exprima dorinŃa credincioşilor de a se face plăcuŃi lui Dumnezeu. într-adevăr. Or. aceea care a fost făcuta cunoscută de învierea sa. Cu toate acestea. căci o bună parte din efortul de înŃelgere a mîntuirii. „Cu moartea pre moarte călcînd": frază centrală a sărbătorii pascale în liturghia ortodoxă. Am avut ocazia să subliniem cîteva aspecte ale mărturiei discipolilor privitoare la înviere. 1).". spune nu. a uitat nu numai schimbarea sensului operată de autorul Epistolei către Evrei în acest limbaj. Este clar că partea cea mai adîncă a luptei sale lăuntrice. rămîne taina sa. a fost biruită. De altfel. Vedem că în folosirea metaforică a limbajului cultic. atunci cînd împrăştiau pe altare sîngele victimelor. din păcate. după cum stau mărturie cuvintele neliniştii sale dinaintea morŃii. bine înŃelese. parcă neputincios faŃă de obiectivul pe care şi-1 asuma. Cristos a reuşit: ceea ce preoŃii nu au putut face altădată./Căci ale Mele sînt toate fiarele cîmpului. el şi-a menŃinut credinŃa în Dumnezeu.. dar şi obstacolul de netrecut al păcatului. de ce M-ai părăsit?". moartea sa pe cruce a împlinit: astfel putem spune despre acest Cristos că el este adevăratul preot. credinŃa lui nu a slăbit. Nu le-ar fi venit niciodată ideea să vorbească despre aceasta ca despre o jertfă: cuvîntul desemna unele dintre ritualurile tradiŃionale care. dar cu o corecŃie fundamentală de care. dacă este bine înŃeles şi suficient delestat de conotaŃiile sale vechi./Nu voi primi din casa ta viŃei. El nu spune că moartea lui Cristos a fost o jertfă în sensul obişnuit al cuvîntului. Această „moarte omenească" a trăit-o Isus. Acel „pînă la capăt" a fost onorat şi minciuna morŃii. Folosirea acestui limbaj ritual a avut consecinŃe dezastruoase. dincoace de ceea ce erau jertfele. nici din turmele tale Ńapi. semnul era dat — acela pe care credincioşii îl descifrează şi căruia îi închină credinŃa lor — că viaŃa este mai tare decît moartea. Aşa a fost biruinŃa lui asupra morŃii. fără nici un ritual: iată semnificaŃia pozitivă a acestui vocabular sacrificial. ne refeream la „moartea omenească". în credinŃă şi iubire. mai mult sau mai puŃin. Şi alŃi oameni au trăit experienŃe asemănătoare. Vorbind despre moarte. căreia îi putem găsi echivalente în numeroase texte liturgice ale diferitor confesiuni. el a făcut — ceea ce sîngele boilor sau al mieilor nu a putut împlini. în acelaşi timp. iar arderile tale de tot ale tale înaintea Mea sînt pururea. de a cinsti legămîntul său. dar care era împiedicat de obstacolul creat de păcat. 9-11). Ele nu pretindeau a fi un tribut plătit lui Dumnezeu. au frecventat bisericile creştine cunosc această expresie. Acolo unde ei au eşuat. pentru a cita din Sfîntul Apostol Pavel. ca tuturor celorlalŃi oameni: „Tu poŃi. care este mai presus de orice nume". în mod evident. . alături de diferite ofrande. mai ales în Evul Mediu latin. apropiat în multe privinŃe de cultele păgîne. sfintă. care îi şoptea la ureche. ca închinarea voastră duhovnicească" (Rom. Dar el a rămas pînă la urmă mai puternic decît minciuna morŃii. a formelor luate de credinŃa sa în Dumnezeu.. „Dumnezeu L-a preaînăl-Ńat şi I-a dăruit Lui nume. legămînt pe care li—1 propunea Dumnezeu. El a vrut să spună următoarele: „Ceea ce părinŃii noştri au vrut să facă prin ritualurile şi preoŃii lor. se poate spune. lucrul acesta Cristos 1-a realizat deplin. Psalmii atrăgeau deja atenŃia asupra acestei posibile devieri. adevărata victimă şi moartea sa este adevăratul prinos de jertfă". „Jertfa de pe cruce": toŃi cei care. nu şi-a mai adus nimeni aminte. făcîndu-1 pe Dumnezeu să zică: „Nu pentru jertfele tale te voi mustra. nu au văzut în cruce decît execuŃia infamantă a unui condamnat. al cărei autor este necunoscut — a avut ideea să compare moartea lui Cristos cu o jertfă.strigăt: „Dumnezeul Meu. CREŞTINISMUL 105 Ceea ce a urmat arată că. expresie a dăruirii de sine. în Legămîntul Vechi. 49. era adevăratul legămînt cu Dumnezeu. Taina împărŃită între Isus şi Dumnezeu este că Isus le-a trăit pe toate într-o credinŃă atît de mare. creştinii sînt invitaŃi. în fond. de a se dărui lui. dar era. avea o semnificaŃie profundă. Cum a fost introdus acest vocabular pentru a vorbi despre moartea lui Cristos? Autorul unuia din textele tîrzii ale Noului Testament — text care a fost numit „Epistola către Evrei". martorii morŃii lui Isus. mai tîrziu. 12. după exemplul lui Cristos: „să înfăŃişaŃi trupurile voastre ca pe o jertfă vie. Iată ce putem spune. încît. Isus Cristos „ oferindu-se jertfă". „Adevărata" jertfă înseamnă.

ZIUA DE AZI A MÎNTUIRII. se înŃelege că. în . a iadului de care se leagă aceasta. teama de iad. se vorbeşte în realitate despre om. „jertfa lui Hristos" a fost adesea înŃeleasă ca un tribut plătit lui Dumnezeu pentru ca el să-şi uite răzbunarea. „Omul se judecă": creştinul care se străduieşte să trăiască după Evanghelie este conştient că nu reuşeşte s-o facă decît parŃial. aparent estompata în vremea noastră. că inima sa şi viaŃa sa sînt împărŃite. a dominat conştiinŃele şi a generat angoase pentru multe generaŃii de creştini: cum să înŃelegem această afirmare a binecuvîntării lui Dumnezeu şi în acelaşi timp ameninŃarea judecăŃii? Pe întrebarea pusă astfel se grefează o alta: independent de o judecată care vine să sancŃioneze o viaŃă întreagă. ceva care să zică DA lui Dumnezeu alături de acela care zice nu. după ce a frecventat de cîteva ori cultul creştin. „Omul primeşte": credinciosul. trebuie să înŃelegem că atunci cînd aparent se vorbeşte despre Dumnezeu. fiecare ştie. în ideea judecăŃii şi în ideea condamnării. Totuşi. cum îşi îndrumă creştinii existenŃa. lucrarea lui Dumnezeu începută în Isus Cristos are consecinŃe reperabile în istorie? Există un tip de societate care să anticipeze împărăŃia Iui Dumnezeu şi care să fie deja un fel de participare la aceasta? Care ar trebui să fie. că în el există în acelaşi timp un DA şi un NU: aceasta este. în realitate se spune: „omul primeşte". Ideea că binecuvîntarea — gratuitatea — îl poate duce pe credinciosul creştin la un laxism în viaŃă nu este în totalitate greşită. ci exprimă în mod eficace posibilitatea pe care o are omul de a opune un NU absolut comuniunii sale cu Dumnezeu şi cu ceilalŃi oameni. „Omul aspiră către": ExigenŃele Evangheliei îi spun omului ce poate constitui pentru el o viaŃă adevărată. dar înfricoşătoare a libertăŃii. negînd aceasta posibilitate. ştie că Dumnezeu nu-i negociază iertarea de îndată ce există în launtrul lui măcar o mică deschidere. O mare parte a artei religioase creştine îl arată pe Cristos ca pe un Judecător separînd oile şi Ńapii. ci simŃul Evangheliei: astfel. Darul. în orice clipă a existenŃei sale. deosebită pentru cei care nu sînt creştini? Cu alte cuvinte. Ioan spune: „Fiindcă. prejudiciezi libertatea umană. unde se situează fericirea despre care vorbesc Fericirile. pentru că se crede că Dumnezeu ar vrea să fie plătit. „Dumnezeu cere". pare de neconceput. ci s-a mutat din moarte la viaŃă" (Ioan 5. care şi-a dăruit credinŃa Evangheliei. poruncile şi judecata lui Dumnezeu Pentru cine mîntuirea? în ce condiŃii mîntuirea? Am subliniat deja că Evanghelia insistă pe gratuitatea mîntuirii: este binecuvîntarea. mîntuirea este dată credinciosului chiar începînd de astăzi. adevărat zic vouă: cel ce ascultă cuvîntul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis pe Mine are viaŃă veşnică şi la judecată nu va veni. dacă ne osîndeşte inima noastră. care poate să meargă pînă acolo încît să refuze tot. Este o dublă blasfemie: prima. acela care crede pentru că simte Evanghelia nu poate rămîne indiferent la ceea ce a simŃit deja. în contradicŃie cu chipul lui Dumnezeu pe care îl prezintă Evanghe108 RELIGIILE LUMII lia. pe cei aleşi de cei condamnaŃi. LUCRARE A DUHULUI SFÎNT „Adevărat. un dar al CREŞTINISMUL 107 lui Dumnezeu. A făcut-o în numele întregii omeniri: este statutul de mijlocitor despre care am vorbit. fie într-un mod personal pentru fiecare dintre ei. „omul aspiră către". de „a nu căpăta mîntuirea". 24). că păcatul rămîne în el. Teama de a nu fi mîntuit. conştient că rămîne un păcătos. căci în sensul acesta poate exista o ispită primejdioasă. în vreme ce întreaga Evanghelie spune că darul iubirii sale şi al iertării sale este gratuit — încă şi mai rău.Or. pe de altă parte. Dar. Omul. „omul se judecă". Imaginea iadului. că ar putea exista o pedeapsă veşnică. nu poate exprima ideea unei pedepse venite de la Dumnezeu. scandalos. fie în mod comunitar în Biserică? Mai pe larg. După aceste cuvinte. în adevăratul sens al Epistolei către Evrei este drept să se spună că Cristos şi-a dat viaŃa şi prin aceasta el a primit deplin legămîntul lui Dumnezeu. Acest „astăzi" ca zi a mîntuirii este oare obiectul unei experienŃe efective pentru credincioşi. 20). ideea că Dumnezeu ar putea în vreun fel să se hrănească cu sîngele vărsat: un fel de sadomasochism care a tulburat secole de-a rîndul viaŃa creştină. rămîne o întrebare gravă. Dumnezeu este mai mare decît inima noastră şi ştie de toate" (1 Ioan 3. că ideea de judecată este foarte prezentă aici. Totuşi această idee este lipsită de realism psihologic şi spiritual: credinŃa creştină nu înseamnă adeziunea la o doctrină. judecata pe care şi-o aplică lui însuşi. „Dumnezeu judecă". A spune că Dumnezeu ar respecta acest NU dacă într-adevăr i s-ar opune înseamnă a accepta în toată dimensiunea ei taina cea plină de exaltare. acest „astăzi" al mîntuirii se prezintă ca o realitate istorică. Astfel. cînd se spune: „Dumnezeu dă". Pe de o parte. evident. ce loc ocupă în viaŃa lor cerinŃele Evangheliei — vorbeam despre ele atunci cîhd aminteam de perspectivele etice ale creştinismului? Pentru a fundamenta aceste întrebări şi pentru a depăşi ceea ce ar putea părea nişte contradicŃii. aspiră să trăiască în perspectiva pe care i-o deschide mesajul evanghelic.

această perspectivă. martorii vieŃii sale. Duhul. cei care au auzit cuvîntul său. rolul Bisericii. Trebuie să ne amintim aici ceea ce s-a spus despre doctrina trinitară. Aici. ai morŃii sale. dar nu ştii de unde vine. Această prezentare este suficientă pentru a sugera consecinŃele complementarităŃii dintre Cristos şi Duhul Sfint: Biserica trebuie să-şi trăiască credinŃa faŃă de Cristos în libertatea Duhului. Acela vă va învăŃa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu"(Ioanl4. ele însele influenŃe asupra practicii. deci a actualizării ei. „Catolică" înseamnă nu „romano-catolică". Şi ea ştie că acesta din urmă este precum vîntul care „suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui. eventual. una. analize care au. atît Vechiul Testament. nici încotro se duce" (Ioan 3. Lucrarea lui Cristos şi lucrarea Duhului se prezintă în mod constant ca o complementaritate de opoziŃie. în numele Meu. Prin el. Cristos este revelat vizibil în istorie: au fost ochi care l-au văzut. Primirea făcută Duhului Sfînt rămîne o taină a fiecăruia. dimpotrivă. Se ştie că. Biserica este locaşul mîntuirii pentru că ea este locaşul credinŃei.26). în realitate. justificîndu-le sau respingîndu-le după caz. „iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre" (Rom. 5. 8). 110________________________RELIGIILE LUMII___________________________ cît şi Noul Testament. locaş al credinŃei. Duhul este „în el". Prin el „strigăm: Avva! Părinte. 8.VDuhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că sîntem fii ai lui Dumnezeu" (Rom. 5). este total nerevelat: el acŃionează înlăuntrul inimilor fără să fie cunoscut în sine însuşi. ci poate să fie prezent în lumea păgînă. mîini care l-au atins. Şi cel mai caracteristic exemplu al dublei economii: Cristos a vorbit şi Duhul ne-a făcut să înŃelegem. „Apostolică" înseamnă că mesajul pe care ea îl transmite este acela primit de la Cristos prin apostoli. dat unor situaŃii conjuncturale. Această complementaritate este fundamentală pentru că ne face să ne dăm seama de conştiinŃa pe care o are Biserica referitor la faptul că libertatea omului este reală şi că istoria nu este scrisă dinainte de Dumnezeu. realizarea ei istorică. ea se înscrie într-o perspectivă teologică care o justifică şi despre care vom vorbi acum: teologia lucrării Duhului Sfint. urechi care i-au auzit cuvintele. ci că există două aspecte ale lucrării mîntuirii. „Jocul" dintre acŃiunea şi analiza teologică este tipic pentru ceea ce noi numim „ziua de azi a mîntuirii". atestă că Duhul Sfint nu se pogoară numai asupra „poporului lui Dumnezeu" sau a discipolilor. are ea oare un rol legitim în istorie? Folosim aici cuvîntul „Biserică" la singular: Biserica aceasta. i-a fost reproşat de multe ori. Biserica a jucat. pe care-L va trimite Tatăl. între altele despre nedespărŃirea „persoanelor" divine. în oricare dintre familiile confesionale —. considerat din afara ei — vorbeşte despre „economia lui Cristos" şi despre „economia Duhului Sfînt". un rol public considerabil care. ci se raportează la calitatea mesajului evanghelic de a fi . Cristos este „înaintea" lui în obiectivitatea sa istorică. Lucrarea Duhului Sfînt Un limbaj clasic al teologiei — destul de straniu. ca fiind un fel de trădare a misiunii sale. Biserica este numită „catolică şi apostolică". A vorbi despre o economie a lui Cristos nu înseamnă că Duhul nu ar fi prezent aici — şi reciproc —. mai tîrziu. ai învierii sale. a două feŃe complementare. articulîndu-se una pe cealaltă: una legată de Cristos şi cealaltă de Duhul Sfiht. Or. Biserica este una. în această lucrare. recunoscută ca atare de mărturisirea de credinŃa comună a tuturor creştinilor. gîndirea creştină a dus la distingerea. au fost în general răspunsul comunităŃilor creştine. începînd cu împăratul Constantin cel Mare. la scară locală sau mai extinsă. în Simbolul de la Niceea. Dar. Numeroase texte spun că Duhul i-a fost „dat". 15-16). din punct de vedere istoric. Duhul Sfînt. CREŞTINISMUL 109 Acest empirism nu-i condamnă nici pe responsabilii care angajează acŃiunile. Isus spune: „Dar Mîngîietorul. în loc să fie punerea în aplicare a unor principii bine definite. nici pe teologii care îi fac critica. Rolul ei este acela de a transmite mesajul Evangheliei şi de a purta responsabilitatea interpretării ei. caracterizate respectiv printr-o referire explicită la Cristos şi printr-o referire explicită la Duhul Sfînt. se realizează de fapt astăzi prin instituŃii confesionale diferite şi care se manifestă într-un parŃial dezacord. Ziua de azi a mîntuirii în biserică Biserica. oricare ar fi modul de înŃelegere al acestei misiuni. Cristos îl dirijează pe interlocutorul său în aşa fel încît acesta să ia poziŃie public faŃă de el — să-I primească sau să-1 respingă. Aceste luări de poziŃie suscită analize teologice. cuvîntul desemnează desfăşurarea şi structura lucrării mîntuirii voită de Dumnezeu. comun tuturor creştinilor. Pentru credincios. în însăşi natura ei. ci înzestrata cu o universalitate care nu se limitează la răs-pîndirea geografică. De fapt. Scriptura. formele succesive prin care s-a manifestat prezenŃa ei în istorie — pînă la evenimentele cele mai actuale. reali-zînd o simbioza profundă. după cum este folosit cuvîntul în sens curent astăzi.

de asemenea. Această comuniune a credincioşilor formează „trupul lui Cristos". care îl face pe credinciosul care primeşte botezul sau sărbătoreşte primirea sfintei euharistii părtaş la taina morŃii şi învierii sale. locaş al comuniunii. şi Biserica de Apus (Roma). adunaŃi în numele Meu. ci vătămată de separări care merg dincolo de diferenŃele legitime. Precum Eu v-am iubit pe voi. Sfintele taine nu sînt nişte ritualuri magice aşa cum s-ar părea. propus şi primit mesajul. împărtăşirea grijilor. numite în mod tradiŃional „Biserici". Această primă ruptură a fost în special consecinŃa unei proaste cunoaşteri reciproce din cauza imposibilităŃii comunicării şi a unor lupte pentru putere în care eclesiolo-gia nu a avut mare lucru de spus. comuniune între comunităŃile locale sau particulare. catolicii şi protestanŃii nuanŃează înŃelegerea rolului Bisericii în această privinŃă. incapacitatea manifestată de Biserică de a opera la timp unele reforme indispensabile. de orice rasă.27).asumat de orice om. prima mare ruptură a fost aceea. insuficientă împărtăşire între comunităŃi. acolo sînt şi Eu în mijlocul lor" (Mat. ceea ce este bine. înseamnă. împărtăşirea rugăciunii şi a cultului. din păcate. care exprimă ceea ce în Evanghelie cu greu este cuprins în exprimări conceptuale şi verbale. evident. numită în mod tradiŃional „ortodoxă". pentru protestanŃi. oficializată în anul 1054. sau care sînt măcar considerate ca atare. Biserica trebuie să fie locaşul iubirii reciproce dintre credincioşi. 35). cu temeiuri mai serioase şi consecinŃe mai grave: Reforma. toŃi creştinii sînt de acord să spună că pentru ei Cuvîntul viu al lui Dumnezeu se face auzit în primul rînd în Biserică. în Apus survine o nouă ruptură. la nivelul afectivităŃii. comuniune între creştini la toate nivelurile. „catolică". numită în mod tradiŃional „catolică" (ca şi cum nu orice Biserică ar fi în acelaşi timp şi ortodoxă şi catolică!). era . aşa cum spune Scriptura (2 Cor. numită tot „catolică". pentru ortodocşi. locul în care Cristos cel înviat. ia mai ales forma predicării. Ortodocşii. pentru catolici intervenŃia Bisericii ia forma interpretării oficiale a Scripturii. poate chiar mai grav. rupturi doar parŃiale. Pentru început. „Locaşul credinŃei" nu înseamnă numai locul în care este transmis. împărtăşirea responsabilităŃilor. Astfel.. la toate nivelurile. Aceste legături reprezintă primul răspuns la chemarea lui Cristos: „Să vă iubiŃi unul pe altul. asistaŃi lăuntric de Duhul Sfînt. care a scindat Occidentul între Biserica tradiŃională. Pe de o parte. Şi. aşa cum îl discutăm noi aici. mulŃi creştini o răspîndesc încă. căruia fiecare creştin în parte îi este un mădular (1 Cor. simbolic. aceea a atmosferei liturgice. Evanghelia vie este Evanghelia anunŃată. Biserica este. aşa cum a fost ea la începuturi. aparenŃă pe care. 34). diacronic şi sincronic. Un cuvînt încărcat de sensuri şi pe care prezentarea făcută pînă acum nu îl tratează în amănunt exprimă acest ideal al Bisericii: „comuniunea". Chiar redusă din punct de vedere teritorial. Cristos adăugind chiar că după acest semn toŃi îi vor cunoaşte ca discipoli ai săi (Ioan 13. care au fost reunite sub denumirea de „protestantism". 5. Comuniune între Cristos şi fiecare dintre credincioşi. între Biserica de Răsărit (Constantinopol). 20). continuă să vorbească şi unde i se adresează credincioşii spunîndu-i DA. Toată lumea ştie că astăzi Biserica este instituŃional divizată. şi dacă pentru toŃi oamenii sînt chemaŃi creştinii să şi-o dea pe a lor — vom reveni asupra acestei probleme — acest lucru nu înlătură posibilitatea apariŃiei unor legături interne în sînul comunităŃii creştine.. înseamnă că. Dacă Cristos şi-a dat viaŃa pentru toŃi oamenii. Această comuniune bisericească constituie o „zi de azi a mîntuirii". de asemenea. CREŞTINISMUL 111 Dar întîlnirea cu credinŃa se realizează sub altă formă decît Cuvîntul propovăduit: prin oficierea sfintelor taine. în sensul acesta. dar resimŃite cu 112 RELIGIILE LUMII putere şi cu mari repercusiuni. Personal. un metalimbaj. 18. credem că multe dintre diferenŃele declarate separatoare nu ar trebui să fie considerate astfel. practic. Biserica. Această aptitudine este expresia tipică a lucrării Duhului Sfint. în secolul al XVI-lea. Apostolicitatea şi catolicitatea sînt aspectele. Nu numai diversificată. rupturi de comuniune între marile familii confesionale: fără îndoială. şi Biserici noi. de orice condiŃie. de orice cultură. 12. 14). Ea este o iubire esenŃialmente împărtăşită: împărtăşirea unei credinŃe aflate mereu în căutarea sensului ei. aşa şi voi să vă iubiŃi unul pe altul" (Ioan 13. Un mare neajuns al Bisericii este insuficienta reprezentare concretă a comuniunii. o voinŃă insuficientă de împărtăşire în sînul multor comunităŃi creştine. Miza era mai mare. Cuvîntul lui Dumnezeu. Ele sînt. Aceasta este problema actuală a „ecume-nismului". căci Cristos cel înviat este primul ei partener: „Că unde sînt doi sau trei. exprimarea prin semne a ceea ce Biblia exprimă prin cuvinte: într-un anumit fel. Apoi. de fapt. căci numai faptul că sînt aşa înseamnă separare! După schismele relativ restrînse cunoscute în primele secole. botezul şi frîngerea pîinii — singurele două recunoscute ca taine în tradiŃia protestantă cea mai comună — atesta prezenŃa lui Cristos cel viu. aşa cum este ea spusă în Biserică. ale unei revendicări fundamentale a mesajului evanghelic: a fi capabil să fie fundamental acelaşi printr-o multiplicitate de expresii fără limită de principiu. Cele două taine majore. Iubirea aceasta nu se situează.

Structuri permanente: Consiliul Ecumenic al Bisericilor. care deschide o controversă semnificativă între sensibilităŃi creştine diferite. în scopul de a stabili o societate mai dreaptă. atît pe vremea Ńarilor. propriile avuŃii.. cît şi în timpul comuniştilor: astfel. colaborează datorită observatorilor şi unei punŃi permanente oficial constituite — crearea consiliilor creştine ale Bisericilor la nivel fie naŃional. care a garantat în mod real obiectivitatea transmiterii mesajului şi a evoluŃiei actului creştin. că unitatea lor în diversitate are nevoie de o expresie instituŃională publică. în special în ceea ce priveşte lumea exterioară. considerată de cele mai multe ori pe cît de insuportabilă. în ochii tuturor apar cu claritate două idei. dar indispensabilă care se poate numi înfruntarea modernităŃii. CREŞTINISMUL 113 Putem risca aici schiŃa unui bilanŃ al situaŃiei? Biserica ortodoxă aduce în concertul acesta mărturia unei tradiŃii mai vechi şi. fie regional (FranŃa are un astfel de consiliu de cîŃiva ani). Ele suferă în special de o explozie pe care nu o compensează în suficientă măsură structurile federative create. ortodoxia nu a fost supusă la încercarea grea. mai frăŃească. Deşi născută din Reformă. este tot mai mult inadaptată la noile situaŃii. chiar dacă multe dintre ele îşi regăsesc astăzi valori uitate. Ele sînt locul privilegiat unde problemele. Aceste eforturi ecumenice sînt indispensabile vieŃii interne a Bisericii. Deoarece nu a fost bine înŃeleasă la timp. din acest punct de vedere. dar exprimarea lor este mai puŃin limpede: Prima este că oamenii au misiunea să facă ceea ce stă în putinŃa lor spre a transforma lumea. Bisericile care au ieşit din Reformă prezintă situaŃii destul de diverse. s-a dorit a fi mai întîi o reformă interioară a Bisericii. pot avea un ecou rapid pe care-1 limitează mai puŃin decît în alte Biserici cenzura şi autocenzura. defectele ei sînt că îşi strică. trebuie aşezată aparte. ea a dus la ruptura completă din 1520. situare greşită a multor episcopi care au devenit principi laici. atît cele ale Bisericii cît şi ale lumii. continuitatea sa istorică. Dar mai existau. expresia şi realitatea comuniunii între Biserici înregistrează un real progres. pe atît de nejustificată din punct de vedere teologic. în general. consideră a fi sărăciri. Universalizarea se traduce. fără să fie membră. mai mult sau mai puŃin magice. De atunci. Organizarea ei instituŃională. Acestea recunosc. trecînd prin America şi Africa de Sud. că fiecare dintre ele trebuie să facă o întoarcere la începuturi şi un efort de purificare în folosul înŃelegerii reciproce. Profetul Isaia spunea: . şi invadarea problematicii mîntuirii de structuri mai mult sau mai puŃin păgîne. în teologia admisă. Dificultatea cea mai mare provine din lipsa de libertate suferită de marile fortăreŃe ale acestei Biserici. şi asta tocmai din cauza independenŃei lor. al cărei mare iniŃiator a fost călugărul german Luther.vorba de o mediocritate dureroasă: superficialitate a învăŃămîntului. Ziua de azi a mîntuirii în lume Pentru a înŃelege gîndirea creştină în privinŃa aceasta. realizarea unei cvasi-universalizări. astăzi — chiar şi urmaşii acestora —. în special acela referitor la necondiŃionarea mîntuirii. delăsare morală. în ciuda cîtorva eşecuri. ei i se potriveşte cu greu termenul de protestantism. Ele constituie. în zilele noastre. Dar. Fără îndoială că Biserica anglicană. ReacŃia. De cîteva decenii încoace am intrat într-o eră ecumenică în care. a dus Bisericile la ceea ce mulŃi. că ceea ce trăiesc în comun este mult mai important decît ceea ce le separă. fie că este vorba de probleme teologice („CredinŃă şi ConstituŃie") sau de probleme referitoare la situaŃia mondială (pace. în special în Ńările în curs de dezvoltare. printr-o centralizare a puterii. din care fac parte majoritatea comunităŃilor protestante şi ortodoxe şi cu care Biserica romană. comisii specializate răs-punzînd de problemele deosebite. două feluri de stricăciuni: uitarea specificului evanghelic. pe de altă parte. cea ununa. Degrevate de numeroase forme de pietate populară. o dinamică ce poate fi considerată lipsită de control şi pe care unii dintre principii timpului au folosit-o în mare măsură în folosul puterii lor. întinsă astăzi de la Canterbury pînă în Australia. Dar rămîn marcate de sărăcirile generate de momentele de început ale Reformei. dezvoltare.. care nu poate fi clasificată în vreun fel. ele mărturisesc într-o modalitate mai directă specificitatea evanghelică. întîlniri între Bisericile fiecărui continent. în special Biserica rusă. de asemenea. necompromisă de zvîcnirile puternice pe care le-a cunoscut Occidentul. în propovăduirea curentă şi în practica credincioşilor. lupta împotriva torturii. în parte. pusă totuşi foarte bine la punct. structura ei propune un model interesant artizanilor lucrării ecumenice. Biserica catolică aduce două avuŃii: pe de o parte.) şi un număr destul de mare 114 RELIGIILE LUMII de iniŃiative la un nivel mai restrîns. precum liturghia sau sensul structurii eclesiale. alături de purificări folositoare şi rodnice repuneri în valoare. Pe acest fundal se desfăşoară nenumărate eforturi de apropiere. o condiŃie pentru a răspunde vocaŃiei Bisericii de a întîlni şi de a sluji lumea. trebuie să abordăm o problemă teoretică.

Apărătorilor continuităŃii. asupra nedreptăŃilor ce trebuie combătute. ca să înŃeleagă. InstituŃii de caritate sau sociale. Apare aici o problemă: aceea a legăturii dintre mişcarea ce vine din iniŃiativa lui Dumnezeu de a „pogorî în lumea aceasta" împărăŃia sa şi strădania omului de a construi o cetate frăŃească. deoarece pentru naŃiunile mai cultivate devenise tot mai clar caracterul liber şi personal al adeziunii de credinŃă şi. adică împărăŃia lui Dumnezeu. de multe ori. A doua convingere este că mîntuirea. printr-o lucrare lăuntrică a Duhului Sfint. daŃi drumul celor asupriŃi şi sfărîmaŃi jugul lor. sindicate sau partide politice „creştine": totul a existat sau există. Să fie o simplă încercare de putere din partea Bisericii sau o adevărată slujire a Evangheliei? Fără nici o îndoială." Dacă aceste două concepŃii evidenŃiază cu claritate două sensibilităŃi înseamnă totuşi că nu există nici un dezacord în ce priveşte vocaŃia creştiniCREŞTINISMUL 115 lor de a se pune în slujba unei lumi mai drepte. Bisericile trebuie oare să ia iniŃiativa unor structuri specific creştine. dar lucrul acesta nu ne împiedică să constatăm că unele opere par purcese de la Duhul Sfînt — acela care a însufleŃit viaŃa şi cuvîntul lui Cristos — mai limpede decît altele. DorinŃă. Căci în ceea ce se vede în lume.. luate în grijă de către Biserică. 58. pregătire sau deja prezenŃă a mîntuirii.„Nu ştiŃi voi postul care îmi place? — zice Domnul. în perspectiva slujirii comunităŃii omeneşti? Observarea faptelor pare să indice că la această întrebare răspunsurile nu pot fi decît empirice. Ceea ce apare astăzi. este lucrarea lui Dumnezeu. iar bilanŃurile sînt diferite. transformarea societăŃii este una din misiunile creştinilor. în colaborarea cu alŃi oameni în cadrul unor instituŃii neconfesionale. riscă mult ca să ajute populaŃii aflate în primejdie. Această divergenŃa teologică este importantă pentru că fiecare dintre cele două poziŃii este un avertisment de folos celeilalte.. Privirea pe care creştinii o îndreaptă asupra a ceea ce se petrece în lume. nu înseamnă o simplă satisfacŃie intelectuală. care înseamnă că ea alertează opinia publică şi pe conducători asupra nevoilor la care trebuie să răspundă. dezlegaŃi legăturile jugului. culturală sau politică. în funcŃie de interpretarea care i se dă. Duhul lui Dumnezeu lucrează în inima oamenilor în aşa fel încît nu este limitat de frontierele Bisericii. RupeŃi lanŃurile nedreptăŃii. 12. este faptul că tot ce se poate aştepta de la Biserică — de la Biserici — cuprinde în principal două aspecte: — un rol de stare de veghe. cu siguranŃă pentru Biserica catolică şi. căci adevărul rămîne taina lui Dumnezeu. Serviciul pe care creştinii îl aduc lumii constă. în multe domenii. de cele mai multe ori. în persoana lui Isus. ceea ce reuşeşte omul să facă se poate numi pregătire. cu promptitudine. în sensul de a-i apăra. „Fran116 RELIGIILE LUMII Ńa./Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi" (îs. al cărei mileniu a fost sărbătorit cu solemnitate de curînd. în limitele despre care am vorbit. — un rol de suplinire provizorie acolo unde iniŃiativele umaniste nu se manifestă: Bisericile au avantajul unor structuri mai suple şi al unei mai mari uşurinŃe în a decide. această mîntuire a intrat în istoria noastră şi Isus a putut să le spună discipolilor săi: „Iată a ajuns la voi împărăŃia lui Dumnezeu" (Mat. de natură socială. creştinii caută să găsească un imbold şi insuflarea unor idei./împarte pîinea ta cu cel flămînd. Aceste expresii păreau complet depăşite pînă nu de mult. trecutul a sugerat ideea naŃiunilor creştine: „încreştinarea ruşilor". probabil. Astăzi apare tentaŃia. evoluŃia din deceniile următoare ne va da posibilitatea să . ceilalŃi le spun: „Dumnezeu intervine în istorie şi venirea lui Cristos este prin excelenŃă întîlnirea dintre istorie şi veşnicie. adăposteşte în casă pe cel sărman. Unicul ei iniŃiator fiind el. şi desăvîrşirea dorită. Totul ne îndreptăŃeşte să gîndim astfel. pe cel gol îmbracă-1 şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. deoarece îndepărtarea multora faŃă de Biserică făcea ca aceste expresii să sune fals. celălalt (mai mult catolic) recunoaşte o continuitate între ceea ce face omul. Biserici diferite cola-borînd în sensul acesta. dar spunem lucrul acesta cu smerenie. 28). la care profeŃii Vechiului Testament chemau deja şi ale cărei exigenŃe le sporeşte Evanghelia. de a se reveni la aceste concepŃii. şi pentru Biserica ortodoxă." Apărătorilor rupturii. adică prima piatră pusă la temelia împărăŃiei lui Dumnezeu? La această întrebare există două răspunsuri în opoziŃie: unul (mai mult protestant) subliniază caracterul de invazie pură al împărăŃiei şi deci un hiat între lucrarea umană şi venirea împărăŃiei. în special prin învierea sa. 6-8). dar ea nu este monopolul lor. lucrarea Duhului. în aceste două direcŃii — rol de veghe şi structuri de suplinire — au fost luate iniŃiative la toate nivelurile. prin organizaŃii umanitare. pe cei săraci şi pe cei părăsiŃi din societatea noastră. în acelaşi timp. asupra pericolelor ce trebuie evitate. Avem multe motive să gîndim în sensul acesta despre opera unui Gandhi sau despre acŃiunile bărbaŃilor şi femeilor care astăzi. nu luaŃi prea repede drept lucrare a lui Dumnezeu ceea ce săvîrşiŃi într-o inevitabilă ambiguitate. cel puŃin în lumea occidentală. fiica mai mare a Bisericii". în întrepătrunderea lucrării creştinilor — individuale sau în Biserică — şi a societăŃii. apărătorii rupturii le spun: „AtenŃie. Nu putem discerne cu precizie lucrarea sa.

înregistrăm faptele şi să le aprofundam cu discernămînt critic. Paris.. este vorba de o tentaŃie. X.-N. 1987. Le Cerf. P. BELAVAL. BOBRINSKOY. Geneva. 1974. Y. în acelaşi timp. 1983. 1992. cel puŃin pentru că este pusă într-o manieră nouă: este vorba de întîlnirea creştinismului cu celelalte religii. Le Moyen Age et la Bible. opera de mîntuire constă în anunŃarea Cuvîntului lui Dumnezeu în lume prin Evanghelie. GIBERT. Essai sur la theologie mystique de l'Eglise d'Orient. HI: Theologies. Le Christ des Lumieres. L 'Eglise du Saint Esprit. W. N. Seuil.. 1971. voi. DORE. Le Cerf. Le Cerf. des origines chretiennes ă nosjours. Bucureşti. ar fi foarte bine venite în acest sens. LOSSKY. PANNENBERG. L.. pînă la pro-povăduirea în plină stradă a grupurilor harismatice.. Această vestire a Evangheliei în lume naşte astăzi o întrebare care ar putea fi considerată nouă. Le Siecle des Lumieres et la Bible... CULLMANN. 1990.. Dogmatique. G. Lausanne. col. în cîŃiva ani. P. 1992. ----------. Paris. Le Cerf. F. 117 CREŞTINISMUL Bibliografie Cristos din crez URS von BALTHAZAR. 1967. Biblia şi creştinismul CAMPENHAUSEN. Le GrandSiecle et la Bible. R. „Foi vivante". La Gloire de la Croix. Resurrection de Jesus et message pascal. 1993. M. Labor et Fides. ajungînd la o concepŃie prea individualistă şi.. BOUYER. 1975. Du verbe incarne. şi LOBRICHON. Paris. Le Fils eternei. De Jesus aux Christs. D. KÂSTLI. protestante sau catolice — impulsionate de marile organisme ale Bisericii sau la iniŃiativa unor persoane particulare —. prea intelectualistă: reflecŃii antropologice şi teologice asupra a ceea ce reprezintă legăturile sociale. din care în special: ARMOGATHE. L'Age d'Homme. Paris. COTTRET. H. J. Pentru creştini... Paris. (et alii). Seuil.. S. M. 1979. Noul Testament. K. Recent. 1990. Geneva. Paris. Le Chretien . Această vestire se realizează în moduri diferite. Paris. TOATĂ COLECłIA: La Bible de tous Ies tetnps. 1988. Le Cerf. de la mărturisirea cvasităcută a numeroşi creştini. B. col. 1975. II. ale familiei sau ale Ńării. Ies origines des representations de Jesus dans le Nouveau Testament. 1982. nu e mai puŃin adevărat că totuşi concepŃia personalizantă a adeziunii de credinŃă s-a îngustat. H. Le Cerf. Le Paraclet. MEYENDORFF. Le Cerf. Beauchesne. La Formation de la Bible chretienne. J. Labor et Fides. LEON-DUFOUR. Paris. 1984. Geneva. şi BEDOUELLE. J. J. Humanitas. mărturisire şi propovăduire a încrederii în singurul Cuvînt sau a încrederii puse în mărturisirea bunăvoinŃei care însoŃeşte (sau înlocuieşte) Cuvîntul. «Christologie». Paris... L 'Interpretation de la Bible... SAVART. Paris. initiation ă la pratique de la theologie. AMIGUES. într-o perioadă mai recentă — în mare. „Ce ştiu?'. GRAND. Le Temps des Reformes et la Bible.. ExistenŃa creştinaşi nădejdea mîntuirii AFANASSIEFF. BARTH. în secolul al XX-lea — creştinii au manifestat tendinŃa de a crede că viitorul religios al întregii omeniri este creştinismul. Paris. aşa cum credem noi. Paris.. Le Canon de /'Ancien Testament. 1953-1965. Paris. B.. 1944. J.. Labor et Fides. Le Cerf. V.-D. voi.. R.. Paris. G. Petite Histoire de l'exegese biblique.. şi ALETTI. O. Le Cerf. ROUSSEL. Aubier-Montaigne. FREDRDCSEN.. B„ Le Mystere de la Trinite. 1971. Aubier. Le Cerf. dar şi ca o problemă teologică: ce rol au acestea în ochii lui Dumnezeu? Cum împacă creştinismul convingerea sa asupra rolului unic şi universal al lui Cristos şi afirmarea unei prezenŃe universale a Duhului care dispune de graniŃele Bisericii? Lucrarea de faŃă este un semn că problema aceasta este pusă. Timp de secole. MOLTMANN. Dacă. C. BULGAKOV. şi nu neapărat că un răspuns i-a fost dat deja.. RICHE. Paris. 1982. Esquisse d'une christologie. situaŃia s-a transformat radical: prezenŃa şi vitalitatea altor religii se manifestă pentru creştini ca o concurenŃă. şi BOUREL. Le Dieu crucifie. P. chiar dacă nu este elegant să recunoaştem lucrul acesta. J. Le Christ dans la theologie byzantinne. Theologie de la Parole de Dieu et christologie. Le Monde contemporain et la Bible. religiile ne-creştine au fost tratate de creştini drept nişte neadevăruri ce trebuie combătute. Le Cerf.

adică numai o parte a Bisericii lui Cristos. Odile Jacob. Le Cerf. 1963. nu numai în sens geografic. A. a vorbi despre „o mie de ani de catolicism" este deci un anacronism. recunoaşterea unei situaŃii de fapt. La Resurrection de Jesus mystere du salut. Le Salut en Jesus-Christ dans Ies dialogues cecumeniques.. La drept vorbind. Le Chalet. Paris. şi marile elaborări doctrinare din primele secole..devant le refus de la mort. 1970. A... 1955. 1983.. Theologies politiques et vie de l'Eglise. L 'Homme pecheur devant Dieu. Le Cerf. EVDOKIMOFF. Paris. 1988. BIRMELE.. F. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient. L'Ethique et la vie. 1974. el îşi are originea în primele Biserici. iar „catolicismul" este legat de sensul sociologic. QUERE. Ce caracterizează catolicismul? Ce îl deosebeşte de alte religii? . folosită de toate confesiunile creştine. Paris. LOSSKY. care nu este decît aspectul uneia din cele două faŃete ale Bisericii din Apus. Paris. Le Cerf. în acelaşi timp: istoria instituŃiei ce se numeşte Biserică catolică. Evangile et Morale. L. J. YANNARAS. 1983. Paris. De fapt. Theologie de l'esperance. perspectives theologiques.. în secolul al Xl-lea. modul de înŃelegere a creştinismului sau. A. M. L 'Experience chretienne. Dar. 1986. Delachaux. Le Cerf. Lumen vitae. ----------.. GONOCKZY. P. CONGAR. ne referim la sensul teologic. VALADIER. Jesus-Christ l 'unique mediateur. MOUROUX. Aubier. ea agrava situaŃia aceasta. MOLTMANN. acela care este numit Papal înŃeles astfel. Paris. Paris. 1982. Paris. Paris. Coloana pe care se sprijină Biserica. mai precis.) dar nu avusese loc o ruptură globală. Se ştie că în secolul al XVI-lea o nouă ruptură — a Reformei — va limita aria catolicismului. monofiziŃi. era recunoscut acelaşi îndreptar al credinŃei creştine: Sfihta Scriptură. în sînul realităŃii creştine. în Răsărit. ---------. Desclee. Les Recits du salut. Paris. ci. X. 1977. J.. essai d'anthropologie chretienne. L 'Orthodoxie. 1983. cuvîntul „catolic" desemnează credincioşii sau instituŃiile legate de Roma. BUSSINI. 1972.. A. adunînd Bisericile din Apus. Condition chretienne et service de l 'homme. L 'Homme. ----------. Le Cerf. 1973. 1980. există cu începere din secolul al Xl-lea. Paris. ca şi în Apus. Le Cerf. P. Y. Agir en politique.. excomunicarea reciprocă a papei şi a patriarhului de Constantinopol provoacă o ruptură enormă. Le Dieu crucifie. Le Cerf. atunci cînd martorii vieŃii şi propovăduitorii lui Isus erau încă prezenŃi. în ceea ce îl deosebeşte de celelalte Biserici creştine. C. 1974. Le Cerf... Labor et Fides. N. Vingt Siecles d'histoire oecumenique. Le Cerf. datată în mod curent la 1054. Le Cerf. în vocaŃia ei de a primi toate rasele. cuvîntul „catolic" este expresia tradiŃională. înainte de 1054. DESSEAUX. această ruptură era. Paris. Concret vorbind[c:atolicismul este deci totalitatea creştinilor şi a comunităŃilor creştine care recunosc jurisdicŃia episcopului Romei. 1975.. 1981. mai profund. B. Paris. datorată dis120 RELIGIILE LUMII tanŃei mari dintre cele două cetăŃi ale creştinătăŃii. Existau diferenŃieri importante. CATOLICISMUL de Jean Rogues CE SE ÎNłELEGE PRIN CATOLICISM? în accepŃiunea lui teologică. 1973. F. R. Paris. Theologie de la liberation. ANSALDT. Aubier. 1978. L 'Eglise dans laforce de l'Esprit. 1977. atunci cînd vorbim despre „catolicitatea" Bisericii. Paris. Paris. datînd din secolul al XVI-lea).. 1983. ceea ce se numeşte „Biserica de neîmpărŃit" nu era monolitică... Mappus. întrebuinŃarea cuvîntului ca atare s-a produs mult mai tîrziu. DUMAS. pe de altă parte. în mod tradiŃional. nu putem vorbi cu adevărat de catolicism decît după ruptura dintre Răsărit şi Apus (Roma şi Constantinopol).. Mame. Paris. J. cristalizînd-o dincolo de importanŃa ei reală — cu toate că ea nu va împiedica eforturile de reconciliere al căror veritabil eşec poate fi datat la începutul secolului al XH-lea. 1991. 1974... pentru a spune că Biserica lui Cristos este universală. 1969. Cu aceste rezerve. pe de o parte.. Diversite et communion. A. Ethique et sanctification. Paris. Le Cerf. R.-M. De cînd se poate vorbi de catolicism? în esenŃă. GUTTIEREZ. Le Cerf. accentele doctrinare caracteristice faŃă de care celelalte familii creştine se distanŃează mai mult sau mai puŃin. Devenir chretien. toate culturile. MEHL. în mod curent (sens sociologic. ----------. SESBOUE. care duseseră la unele schisme locale (arieni. Theologiespolitiques et vie de l'Eglise. Le Cerf. 118 RELIGIILE LUMII AUBERT. J. putem spune că ceea ce se numeşte astăzi catolicism. Desclee. ---------. DABARLE. Le Peche origfnel. V. 1992. Paris. PARENT. el reprezintă. DURWELL. o istorie şi un moa de a înŃelege creştinismul. Le Cerf. Paris. F. Geneva.

O MIE DE ANI DE „CATOLICISM" Evul Mediu O dată cu ruptura dintre Răsărit şi Apus din anul 1054 începe istoria unui creştinism latin separat. este cîrmuit de o dualitate de structuri — articulaŃie a rolurilor papei şi împăratului. acelaşi lucru se poate spune desigur despre fiecare dintre confesiunile creştine: împrejurările au dus la apariŃia unui corpus spiritual sau doctrinar în care sînt amestecate convingerile de credinŃă cu ceea ce este doar obişnuinŃa. care se dovedesc fructuoase pentru cei care le adoptă. mai ales în timp. există doar o singură societate. Mai înainte. bisericile construite şi împroprietărite de aceşti seniori rămîn de fapt proprietatea lor. Asistăm la cvasigeneralizarea unui cler incult. De asemenea. ele au putut fi sesizate şi roadele lor au putut fi împărŃite cu alte comunităŃi. exceptînd lumea bizantină. şi-a început existenŃa. Totuşi. de dorinŃa de a înŃelege şi a trăi Evanghelia. ea nu este mai puŃin fructul — în ceea ce priveşte esenŃa — unei coerenŃe interne a catolicismului de-a lungul etapelor lui succesive. o Europă suprapusă Bisericii de Apus şi în strînsă alianŃă cu Roma. culturale. dacă nu ar fi apărut personalităŃi marcante care să-şi pună pecetea asupra dezvoltării lui sau chiar să provoace importante schimbări de situaŃie. în mare parte. Principele este considerat un adevărat instrument al Bisericii. faptele sînt mult mai complexe. la Roma. al seniorului feudal şi preotului slujitor. bun sau mai puŃin bun. ci un ansamblu de accente pe care le-am putea defini ca pe o „cultură CATOLICISMUL 121 teologico-spirituală". să dis-ceamă în ce cazuri tradiŃia sa reprezintă un progres şi în care. chiar dacă nu trebuie să avem în vedere concubinajul . dacă cultura fiecărei epoci istorice nu ar fi dat o culoare anume modului de a-1 înŃelege. neînsemnate. trupul acesta unic. în anul 800. — deprinderi de gîndire. Biserica este în mîinile seniorilor feudali. — în sfîrşit. trebuie să ne păzim de răspunsuri exclusiv istorice. în fapt. fără să fie generalizabile. numit „Trupul lui Cristos". a cărui viaŃă concretă este mediocră. prin convertirea la creştinism a francilor. Biserica catolică ştie că ceea ce a spus şi a făcut în cursul istoriei nu este întotdeauna conform cu ceea ce are mai autentic propria sa tradiŃie. Dar aspectul comunităŃii catolice a fost modelat. al regilor şi episcopilor. acelea de principe şi de preot. ceea ce mai tîrziu va trebui recunoscut ca fiind o serie de erori. politice): voinŃa de devotament şi obiectivitate în primirea şi interpretarea mesajului lui Cristos nu va fi avut decît o importanŃă aparentă. în această „situaŃie de creştinătate" există o totală simbioză între Biserică şi societatea laică. De altfel. Viziunea acestei unităŃi a trupului comun al Bisericii şi societăŃii este măreaŃă. cîteodată plătindu-le munca (ceea ce se numeşte „simonie"). Astfel. Această dualitate de funcŃii. Catolicismul nu ar fi fost ceea ce este dacă circumstanŃele nu ar fi atras atenŃia asupra unui anume aspect al mesajului creştin mai mult decît asupra altuia. care ne-ar face să gîndim că numai criterii teologice propriu-zise au contribuit la făurirea catolicismului: procesul de întărire a credinŃei dezvoltat de catolicism a scăpat. mai mult sau mai puŃin îndrăzneŃ. Daca evoluŃia ei. alegînd neghina de grîu. Realitatea este departe de a fi corespuns cu ceea ce evocă această viziune. încoronarea lui Ca-rol cel Mare ca împărat roman de Apus. apoi. trebuie să constate existenŃa unor abateri mai mult sau mai puŃin grave. în timp ce întîmplări neprevăzute afectează relaŃiile dintre cele 122 RELIGIILE LUMII două puteri. CoerenŃă care nu exclude anumite contradicŃii. Ceea ce reprezintă „deosebirea" catolică nu este un principiu precis definit. în realitate. a fost influenŃată de fapte contingente istoriei. — modalităŃi de înŃelegere şi de exprimare a credinŃei. de influenŃa împrejurărilor istorice. în cursul celui de al doilea mileniu. avînd un singur scop: mîntuirea oamenilor după Evanghelie. în funcŃie de epoci. societatea aceasta. avînd totuşi roade ce par. al elaborării intelectuale a teologiei. ungerea lui Pe-pin cel Scurt de către papa. atribuind accentuările doctrinare ale catolicismului doar circumstanŃelor (sociale. chiar îndoielnice. nu corespunde separării evocate pentru mulŃi (după o interpretare de altfel contestabilă) de fraza din Evanghelie: „DaŃi deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului şi (iar) lui Dumnezeu cele ce sîht ale lui Dumnezeu": cele două puteri au acelaşi scop. după cum o dovedesc ritualurile ungerii împăraŃilor şi regilor. justificabile în sine. unul folosind forŃa braŃului şi celălalt forŃa cuvîntului. care cu timpul se va numi „catolicism". Ei numesc preoŃii pe care îi aleg ei înşişi. pentru că este rodul experienŃei spirituale a comunităŃii eclesiale şi. După concepŃia curentă a epocii. dimpotrivă. ea se străduieşte.La acest fel de întrebări trebuie să ne ferim să dăm răspunsuri exclusiv doctrinare. se pare. în principiu. cangrena se generalizează. acestea au existat şi există fără îndoială în fiecare confesiune. putem discerne pentru fiecare confesiune: — convingeri puternice. în acelaşi timp. chiar dacă mijloacele lor diferă. Episcopii devin ei înşişi seniori şi nu mai manifestă vigilenŃa pastorală care este sarcina lor episcopală. fără nici o îndoială datorită harismei acestei confesiuni. interese sordide au dat naştere mediocrităŃii şi au cangrenat trupul.

evidenŃiază în mod tragic o întoarcere spre forŃă şi violenŃă: fanatismul doctrinar ia locul aspiraŃiei evanghelice. dar. A doua parte a Evului Mediu. care îl afectează la toate nivelurile. începutul marilor aventuri ale descoperirii lumii. Dar iată şi reversul acestei evoluŃii: Biserica începe să se considere din ce în ce mai mult ea însăşi ca o putere. papa devine suveranul vremelnic. această operă inspirată şi vor produce ceea ce se numeşte. ca suport ideologic. Multe filiale din Burgundia se leagă de abaŃia aceasta. printre altele. între secolele al Xl-lea şi al XV-lea. o puternică centralizare în jurul scaunului pontifical. este relativă. ros de venalitate şi de superstiŃii. animaŃi de Francesco d'Assisi. fără ostilităŃi. formînd o imensă structură cvasimondială. marchează desigur. facem . care capătă autonomie faŃă de puterea feudală şi de puterea episcopilor: de aceea. Opera sa. decît ca un păstor de suflete. în secolul al XV-lea asistăm la naşterea aspiraŃiilor aşa-numitei lumi moderne. în special Summa theologiae. una de ordin spiritual. în care Biserica era una cu societatea creştină şi aceasta cu imperiul. aceea de la Cîteaux. Se iese din ambiguitatea epocii carolingiene. de multe ori în sens peiorativ. care răspundeau chemării sfîntului Dominic. începînd cu Grigore al IX-lea (sfîrşitul secolului al Xl-lea). Ruptura de la mijlocul secolului al Xl-lea de patriarhii Răsăritului întăreşte şi mai mult scaunul de la Roma. începuturile perioadei moderne Ce marchează situaŃia Bisericii catolice în acest moment crucial al istoriei ei? Mai întîi. dobîndirea de către Biserică a unei adevărate libertăŃi exterioare. Aceasta decadenŃă a unei mari părŃi a clerului este însoŃită de decadenŃa poporului creştin şi lasă cale liberă pentru tot felul de pervertiri superstiŃioase ale credinŃei. Pentru aceasta. în privinŃa istoriei şi a conŃinutului Reformei. 124 RELIGIILE LUMII Reforma protestantă şi „contrareforma" catolică. ceea ce-i accentuează caracterul juridic şi clerical. Exemplul cel mai marcant este reîmprospătarea monastică apărută la Cluny. în acelaşi timp. ea trebuie să se sprijine pe scaunul roman. înfrîngerea împăratului. scolastica. De cele mai multe ori totuşi. primele manifestări ale umanismului traduc eliberarea. de o derivă a puterii dobîndite de Biserica din Apus. Mai întîi este vorba de înflorirea unor mari ordine religioase pe care le scoate la iveală un adevărat suflu evanghelic: reînnoirea monastică de la Cluny. în aceeaşi perioadă. Cruciadele (secolele al Xllea-al XHI-lea) par să fie fructul binelui şi al răului în acelaşi timp: un adevărat elan spiritual — întoarcerea la izvoarele credinŃei. Una dintre cruciade va fi chiar deturnată de la obiectivul ei — CATOLICISMUL 123 eliberarea Ierusalimului — către cucerirea Constantinopolului. în mare parte. Teologia care s-a născut din scolastică a pierdut contactul cu izvoarele biblice şi patristice pe care se baza Toma d'Aquino. autoritatea romană. aventura evanghelică în care îŃi pui viaŃa în primejdie —. un om pasionat de respectarea şi proclamarea Evangheliei. Aceste pagini întunecate ale Bisericii catolice nu împiedică totuşi două mari dinamici fructuoase. dar faptul că a ajuns o groaznică „vînătoare de vrăjitoare". în acelaşi timp. în pofida regulei celibatului adoptat de Biserica latină). mai severă. un om marcat de Evanghelie pînă în adîncul fiinŃei sale. va domina secolele următoare. pentru a se ajunge la o adevărată centralizare a lumii occidentale. Din nefericire. însufleŃită de cruciade. La Roma se instaurează o centralizare. Mişcare dublă foarte caracteristică: pe de o parte. urmată imediat de o nouă reformă. care propune o predică făcută din formule fără viaŃă. papa se comporta mai mult ca un principe printre principi. de dezvoltarea unei ample mişcări spirituale. şi dominicanii. Numeroase ordine religioase şi monastice cunosc o reală vitalitate. pe de altă parte. decurgînd în mare parte din acest suflu evanghelic. de cele mai multe ori mai îndrituită decît cea a episcopilor ca să înfrunte puterea seculară. se întăreşte. apariŃia a două ordine denumite „ale fraŃilor cerşetori". cealaltă de ordin intelectual. în această Biserică irupe dubla sfidare a Reformei şi a naşterii lumii moderne. dar vitalitatea trupului însuşi al Bisericii. devenind astfel cel mai activ apărător al acestuia. este o teologie de multe ori sclerozată." el face apel la filozofia lui Aristotel pe care o foloseşte adaptînd-o ca suport al exprimării credinŃei. Din secolul al XII-lea începe InchiziŃia. căci contextul epocii îl îngăduie. îndreptată împotriva ereticilor. continuatorii săi vor denatura. al cărei simbol a fost Canossa (1077). Biserica se eliberează de sub tutela principilor. legată.(la modă în vremea aceea. o violenŃă pe care aproape nimeni în Biserică nu a denunŃat-o. Să amintim cîteva evenimente deosebit de importante din această perioadă. Se pregătesc deja multe transformări. zădărnicind eforturile susŃinute din acea perioadă în vederea unei reconcilieri cu Răsăritul. Figura cea mai reprezentativă este Toma d'Aquino. doritor să exprime mesajul creştin în categorii structurate şi coerente. Ea se vrea în slujba „adevăratei credinŃe". este marcată de reacŃii împotriva decadenŃei şi. faŃă de credinŃă. se dezvoltă universităŃile şi cercetarea teologică. înfruntarea dintre puterea sa şi puterea vremelnică atrage excomunicarea împăratului de către papa şi depunerea papei de către împărat. „principele principilor". care ajunge pînă la a domina societatea. în mod pozitiv. franciscanii.

Astăzi este corectată interpretarea mult timp admisă care preŃuia mai mult explicaŃiile de ordin moral în detrimentul motivaŃiilor legate într-adevăr de credinŃă. Sub aceste aspecte. atît la nivelul practicilor bisericeşti. iar analiza istoricilor şi a teologilor încă nu s-a terminat. ci în ele lucrarea de mîntui-re este actualizată pentru aceia care le primesc cu credinŃa. care este în acelaşi timp un deficit cu adevărat teologic şi doctrinar. dar Reforma însăşi îşi are raŃiunile profunde în interiorul Bisericii: diferite manifestări ale deficitului moral al Bisericii epocii. în textele oficiale ale conciliului de la Trento referitoare la aceste probleme de credinŃă. presupun validitatea necondiŃionată a conceptelor (plan „esenŃialist" puŃin compatibil cu o epistemologie modernă şi deja zdruncinată chiar din acea perioadă).. sînt de multe ori dezechilibrate. Ele erau mai profunde şi mai „noi" în acelaşi timp. cît şi la nivelul credinŃei. categoriile folosite de conciliul de la Trento sînt cele ale scolasticii. climatul devenise deja polemic. Oratoriul. ReacŃia autoreformatoare a Bisericii catolice a început să se manifeste la conciliul din Trento (15451563). căci scolastica decadentă care domnea întuneca aceste probleme. ele sînt lipsite de „scăldarea" în Biblie. 2) o nemulŃumire legată de decalajul cultural. catolicismul de astăzi găseşte o expresie fundamentală a ceea ce caracterizează concepŃia catolică despre credinŃa creştină. pe care mulŃi dintre catolici le consideră astăzi excese inverse celor reproşate unor formulări ale Reformei. spunea Toma d'Aquino). geografice) ale dezvoltării protestantismului sînt evident strîns legate de împrejurările politice şi economice. Cauzele Reformei au fost complexe. astfel. Ceea ce a fost de fapt o autentică reformă a luat prin urmare numele de „Contrareformă". mult mai bine puse în lumină de protestanŃi: nevoia credinŃei. afirmarea eficacităŃii sfintelor taine este insuficient echilibrată faŃă de alte exigenŃe. de fapt pînă la al doilea conciliu de la Vatican. respingîndu-le din cauză că sînt prea radicale. teologic şi doctrinar. conciliul reia marile probleme puse de reformatori: condiŃiile în care este primită şi interpretată Sfmta Scriptură — afirmaŃia după care „tradiŃia". este un criteriu de credinŃă. pentru reforma moravurilor. marcate de contextul polemic în care s-a desfăşurat conciliul. Reforma practicilor religioase a fost reală.. dar premisele în ceea ce priveşte credinŃa pe care le conŃinea intuiŃia spirituală a lui Luther nu au fost sesizate. plin de neîncredere. Atunci cînd Biserica catolică a înfruntat în sfirşit problemele astfel puse şi a manifestat preocuparea de a sintetiza evoluŃia de pînă atunci şi de a se reforma cu bunăştiinŃă. Biserica romană nu a înŃeles ce se întîmpla atunci. Formele concrete (sociale. importanŃa slujbei care ne ajută să înŃelegem sfintele taine („Sfintele taine sînt eficace atîta timp cît sînt însemnate". în plan doctrinar. A trebuit să vină conciliul de la Trento — la treizeci de ani după excomunicarea lui Luther — ca să fie luată în serios provocarea lansată de Reformă. încorsetată în formulele şi în spiritul conciliului de la .trimitere la capitolul „Protestantismul". în secolele următoare. chiar dacă punerea ei în practică a fost parŃială şi de lungă durată. Conciliul acesta a fost convocat „pentru a se asigura integritatea religiei creştine. reforma de la Cârmei cu Teresa de Avila. Au luat naştere mari curente şi instituŃii ale reînnoirii eclesiale: iezuiŃii. dacă mîntuirea este un dar gratuit al lui Dumnezeu făcut credinciosului. reformatorii. în secolul nostru. în special în Evanghelie. Dacă aspectele scandaloase (ceea ce este numit astăzi „afaceri") au avut un rol. adică interpretarea transmisă prin Biserică. RaŃiunile de ordin doctrinar se refereau la întîietatea binecuvîntarii. afirmaŃia referitoare la eficacitatea Sfintelor Taine. concordia dintre principi şi popoarele creştine şi lupta împotriva acŃiunilor necredincioşilor". Biserica catolică va apărea. de multă vreme numeroşi creştini îşi exprimau criti-cile. în timpul acestei întîrzieri. fără ca cineva să se preocupe mai mult pentm a înŃelege ceea ce se ascundea dincolo de acest punct de vedere propriu-zis teologic. condamnaŃi de Biserică. aici propunînd doar cîteva observaŃii despre contribuŃia Bisericii catolice la aceste evenimente şi despre repercusiunile acestora asupra ei. Biserica catolică a adoptat poziŃii şi formulări rigide. dar şi două motive de nemulŃumire: 1) formulările. dar fără să pună problemele care au fost mai tîrziu puse de Luther. pentru o bucată de timp. la autoritatea Bisericii în interpretarea Evangheliei. mai degrabă decît să le estompeze. afirmaŃia că. Fără îndoială că existau membri ai ierarhiei care erau favorabili unei reforme vizînd „abuzurile". Cum a reacŃionat Biserica romană la revendicările lui Luther? Preocupată de propriile-i probleme instituŃionale. îşi formaseră şi întăriseră convingerile în formulări pe care Biserica catolică le-a considerat şi le consideră încă de neacceptat. nu există credinŃă „fără lucrări". care nu sînt numai semne. la lucrarea Bisericii şi a preoŃilor în evoluŃia ideii de mîntuire. Discursul său neconform cu ortodoxia oficială a fost suficient pentru a-i aduce excomunicarea. referirea la conciliul din Trento va accentua aceste detalii sau insuficienŃe. care avea să-i domine viaŃa timp de CATOLICISMUL 125 secole.

în ansamblu. Se ştie că această condamnare apare astăzi ca nejustificata şi că Roma a luat asupra ei ideea de „drepturi ale omului". Lumea catolică pare să acorde mai mult credit forŃei decît Evangheliei. Această tendinŃă de emancipare contribuise de altfel la favorizarea Reformei. eşecul ei. Războaiele religioase din Europa. se dezvoltă mişcări filozofice în general anticlericale. Biserica — instituŃie şi. care plasează Biserica în defensivă. precum Vincent de Paul şi urmaşii săi.. în raport cu tutela sa. fâ-cîndu-se chiar apărătoarea acesteia. comună Bisericii. „Lumea catolică" şi ambiguităŃile ei. Gînditori creştini. Această imagine este reală nu numai în plan politic — papa considerîndu-se prizonier la Vatican —. Atitudinea Romei nu a împiedicat manifestarea unei adevărate vitalităŃi evanghelice în diferite domenii: în creşterea numărului ordinelor religioase. este foarte interesantă şi foarte puternică diferenŃa dintre atitudinea Bisericii catolice şi cea a Bisericilor protestante. indiferent ce s-ar putea crede despre argumentele care puteau exista atunci pentru acceptarea sau refuzul ConstituŃiei civile a clerului. în sfîrşit. Papalitatea. a fost de un cu totul alt ordin. Ce trebuie deci să se înŃeleagă prin „lumea catolică"? în acest spaŃiu geografic. este continuată. Voltaire. Deşi Biserica romană este întotdeauna interesată de ceea ce se poate numi jocul puterilor. reprezintă curente foarte active ale creştinismului occidental. din 1791. persistenŃa puterii acesteia. simbolizează această situaŃie. precum Pascal. CATOLICISMUL 127 în acest peisaj. ea rămîne în mare măsură în afara forŃelor care vor duce la apariŃia unei lumi cu adevărat modeme. . Cu toate acestea. mişcările pe care le declanşează în Europa creează un peisaj nou în care germinează ideea de democraŃie şi a cărui modelare este desăvîrşită de etapele succesive ale revoluŃiei industriale. care au denunŃat practicile incalificabile ale colonizatorilor Lumii Noi. transformîndu-se în Teroare. în acelaşi timp. în special. eroziunea suferită în Europa ca urmare a alipirii la Reformă a Ńarilor germanice. scaunul pontifical încercînd — şi reuşind — să-şi întărească puterea doctrinară şi disciplinară opunîndu-se oricărei idei noi şi refuzînd orice dialog. se va modela ea însăşi. instituŃie romană — este puternică: astfel papa îşi va atribui dreptul de a împărŃi cuceririle din America şi chiar întreaga planetă între spanioli şi portughezi! în acelaşi timp. deposedată apoi de bunurile sale de Statul italian în anul 1871. modul în care a fost colonizată America Latină şi „evanghelizarea" ei prin forŃă rămîn amintiri dureroase. contestatari. „apostoli ai dragostei creştine".Afacerea" Galilei ilustrează conflictul profund dintre cultura profană şi Biserică şi. De la RevoluŃie la primul război mondial RevoluŃia Franceză. în . Anul 1492 marchează de două ori expansiunea geografică a lumii catolice. după care în societate totul vine de la Dumnezeu. dar şi continuitate de netăgăduit a evoluŃiei culturale. afirmarea naŃionalismelor şi.Trento. implantaŃiile în Lumea Nouă vor fi terminat de remodelat „spaŃiul cato126 RELIGIILE LUMII Hc". în această situaŃie a intervenit RevoluŃia Franceză. Dar condamnarea din 1791 era conformă viziunii. Biserica catolică îşi va defini poziŃia faŃă de putere şi. literare sau ştiinŃifice. în domeniile artistice ca şi în domeniile filozofice. în ciuda rezistenŃei Bisericii. în contextul acesta. Se ştie că Galilei a fost constrîns să abjure certitudinea sa că Pămîntul se învîrteşte în jurul Soarelui pentru că era contrară faŃă de ceea ce se credea a fi un dat al credinŃei (1633). fidelitatea catolicilor.. într-un fel. fondatori de ordine religioase. DeclaraŃia Drepturilor Omului. eliberarea spiritului. unde. care îl tratează pe Pius al VH-lea ca pe o marionetă. umilită o dată de Napoleon. în creşterea activităŃii pastorale locale şi comunitare. Cîteva decenii mai tîrziu. în acelaşi timp. cu ironia lui muşcătoare. în secolul al XVIII-lea. accentuînd decalajul dintre mentalitatea catolică şi o cultură modernă în plin avînt. în ce priveşte clerul. SemnificaŃia condamnării DeclaraŃiei Drepturilor Omului. cele două războaie mondiale. dar şi în privinŃa modului de a trata problemele religioase. care începuse o dată cu Renaşterea. situaŃiile politice se succedă într-o mare diversitate: epopeea napoleoniană. va atrage după sine o persecuŃie căreia Biserica îi va plăti un tribut greu. în FranŃa. precum Las Casas. RevoluŃia. secolul Luminilor. restaurări şubrede ale regimurilor monarhice. PersecuŃia aceasta a scos în evidenŃă. sub faŃada religioasă se ascund rivalităŃi de putere. O mare diversitate de situaŃii. nordice şi anglo-saxone. compensînd. cu repercusiunile ei economice şi sociale. se va comporta pînă în 1929 ca o cetate asediată. se pot auzi şi voci reformatoare care dau mărturie evanghelică. Au luat naştere alte conflicte: vom regăsi această problemă foarte vie şi în secolul al XLX-lea. în această privinŃă. ceea ce nu înseamnă că motivele acestui tribut au fost întotdeauna de ordin religios. soarta rezervată refractarilor era absolut nedreaptă. precum Francois de Sales. în acelaşi an are loc respingerea dincolo de mare a cuceritorilor musulmani (recucerirea Granadei) şi călătoria spre Lumea Nouă (Cristofor Columb).

DOUĂ MARI TRĂSĂTURI ALE CATOLICISMULUI O antropologie „optimistă" „Ce sens are viaŃa omenească?" La această întrebare Evanghelia deschide calea unui răspuns care nu . desigur. formarea a sute de congregaŃii feminine avînd drept scop comun îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă ale „celor săCATOLICISMUL 129 raci". fondatorul Şcolii Biblice de la Ierusalim. Studiul critic al textelor biblice şi al condiŃiilor de alcătuire ale acestora.apariŃia unor preocupări sociale promovate de papa Pius al XIN-lea. chipul catolicismului rămîne în ansamblu acelaşi ca şi în secolul al XlX-lea. dar ele constituiau expresia unei autentice vitalităŃi evanghelice. IniŃiativele acestea nu puteau. prin diferite iniŃiative laice. care susŃinea ideea că mai multe specii umane au putut să apară pe pămînt independent unele de altele. în perioada dintre cele două războaie mondiale. cel puŃin începînd cu sfirşitul secolului al XlX-lea. Problemele acestea au fost ridicate de ştiinŃele naturale şi de începutul 128 RELIGIILE LUMII unei abordări critice a istoriei. mai ales. Este caracteristic cazul FranŃei. în privinŃa aceasta. Cea mai importantă este aceea a părintelui Lagrange. Aceasta se manifestă în special în luările de poziŃie doctrinare (sau. înfruntarea Bisericii catolice cu ideile care au luat naştere din progresul ştiinŃific se manifestă în principal prin două probleme. desigur. EvoluŃionismul darwinist a fost condamnat în 1859. în mentalitatea catolică. adică manifestîn-du-şi explicit întreaga autoritate referitor la credinŃă şi morală. în ce priveşte problema socială propriu-zisă. condamnările au cedat în faŃa evidenŃei şi situaŃia s-a lămurit chiar înainte de Vatican II. care de fapt se împletesc: aceea a originilor speciei umane şi aceea a originilor Bibliei. ViaŃa Bisericii catolice nu se limitează la problemele pe care le-am discutat. Dar îşi fac deja apariŃia unele semne de schimbare: în FranŃa. Biserica catolică pare dominată de puterea fără margini a monarhiei pontificale. viaŃa organizaŃiei Bisericii. fraternitatea între credincioşi şi necredincioşi în tranşeele războiului din 1914. considerată în structura ei instituŃională. înainte de a continua această trecere în revistă istorică. Aceasta afirmă că papa. Dar conciliul acesta se încadrează într-un ansamblu de luări de poziŃie avînd aceeaşi tendinŃă. Dar ce se poate spune despre aceste atitudini disperat defensive? în ce priveşte modul în care Biserica însăşi se înŃelege pe sine. Pius al Xl-lea va condamna AcŃiunea franceză în anul 1926. Aceste două domenii fac obiectul unor declaraŃii solemne ale primului conciliu de la Vatican. şi angajarea unui dialog cu celelalte confesiuni creştine în aceleaşi Ńări precum şi în Anglia. acceptarea de către Biserică a separaŃiei de stat. Chiar şi aici. apoi ideea aceasta a cedat încetul cu încetul în faŃa evidenŃei. aproape constante ale înŃelegerii „catolice" a credinŃei şi vieŃii creştine. Dar. pî-nă la urmă. a catolicismului social care a luat amploare după primul război mondial. interesul tot mai mare pentru studiite biblice. papa Leon al XHI-lea şi-a făcut un titlu de glorie pentru că a alertat opinia mondială asupra acestei situaŃii prin enciclica Rerum novarum din anul 1892. lucrul acesta nu s-a întîmplat decît o singură dată după 1870). arătat mai ales în Germania şi în FranŃa. aduce o soluŃionare a problemei sociale. patristice şi liturgice. în 1950 — a „poligenismului". ideea că ele nu pot fi citite independent de context şi de „genul literar" căruia îi aparŃin duc la condamnări. Mişcarea de secularizare — DeclaraŃia Drepturilor Omului fiind expresia ei majoră — a fost înŃeleasă mai bine şi parŃial acceptată de autoritatea de la Roma decît de „catolicul de rînd". Conciliul Vatican II. în acelaşi sens. interpretarea acestei dogme de către cler şi credincioşi escamotînd în general toate barierele puse de declaraŃia conciliară. Ea comportă şi alte luări de poziŃie ale ierarhiei şi. prin aura care înconjoară acest cuvînt fascinant. nu poate proclama o eroare — situaŃie extrem de rară (desigur. „infailibilitate". să evidenŃiem cîteva aspecte caracteristice. viaŃa catolicismului în secolul al XlX-lea este bogată: restaurarea unor ordine religioase masculine. unde presiunea papei Leon al XHI-lea a dus la ceea ce se va numi „ralierea" Bisericii FranŃei la Republică. De acest spirit de neîncredere se leagă dificultăŃile întîlnite de Teilhard de Chardin. mai pe larg. în 1870. se manifestă aici un fel de schizofrenie. Aceste situaŃii noi pregătesc un eveniment neaşteptat. Aceeaşi epocă a cunoscut amorsarea. Ultima manifestare de rezistenŃă rezidă într-o condamnare — de către papa Pius al XH-lea. sînt măi mult sau mai puŃin accentuate în funcŃie de împrejurări. acŃionînd ex cathedra. dar care constituie esenŃialul a ceea ce putem numi identitatea confesională a catolicismului. în planul gîndirii) şi în structura internă a Bisericii. punctul forte al secolului a fost definirea solemnă a ceea ce se numeşte „infailibilitate pontificală" la Conciliul Vatican I. o puternică expansiune misionară. trăsături care. Dar. dogma aceasta îi face pe mulŃi catolici să creadă că papa are dreptate imediat ce ridică puŃin vocea: iată o extindere dincolo de orice măsură a dogmei din 1870 — indiferent care ar fi problemele pe care dogma aceasta le pune teologilor — dar căreia instanŃele Bisericii evită să-i modereze exagerările! Autoritatea papală a jucat un rol mai novator în domeniul politic.

crede mai mult (şi a'desea mai mult chiar decît ar cere-o tradiŃia sa autentică!) în miza vieŃii omeneşti. a oscilat în mod constant între două poziŃii extreme. Este. departe de a propune o definiŃie conceptuală şi statică a omului. într-un mod care cu siguranŃă îi va surprinde pe unii cititori. Această formulare nu este deloc teologică. Catolicismul recunoaşte astăzi justeŃea reproşurilor făcute atunci de reforrnaŃori. Vom încerca să o precizăm prin intermediul a trei asi iertarea. opoziŃii şi. optimistă se traduce în diferite domenii creştine.. dar cu rezonanŃe filozofice.important să discutăm aici specificitatea catolică în raport cu protest&itismul. Această omenire reală. în două sensuri: o ajută să simtă harisma tradiŃie^sale şi. omul este marcat de o istorie. Una care este tentată să nege. Danifcest stil de viaŃă al comunităŃilor nu împiedică protestantismul ca. pentru care figura-cheie o reprezintă Sfintul Augusmf. în*special în trecut. faŃă de Dumnezeu. este apropierea vieŃii Biseric^ de viaŃa reală a credincioşilor: mai puŃine aparate eclesiastice greoaie^mai puŃine reglementări disciplinare (nu există obligativitatea celibajHjji pentru preoŃi). se referă la acordul între caracterul gratuit („binevoitor") al damriufcjui Dumnezeu pentru oameni şi consistenŃa vieŃii omului — li-bertateatlui şi eventualele lui merite în faŃa lui Dumnezeu. bazîndpuşe numai pe Dumnezeu într-un mod mai radical. protestantismul pare „mai uman" decît catoli-cisr. Pentru a caracteriza Biserica ca mai reprezentativ la ea. spirituale foarte adînci. „bun la ceva"? Desigur. în timpul Reformei şi Contrareformei pe care a atras-o după sine. dar indică o orientare care explkă foarte bine diferenŃe. dimpotrivă. se situează întro viziune istorică. erau animate de patimă. Reforma revendica toarcerea la Evanghelie: mîntuirea numai prin binecuvînta tolică spune ca această afirmaŃie este compatibilă cu o vizii vă a posibilităŃilor pe care. că obiecŃiile lor s-au radicalizat pre"â mult şi că. Antropologia creştină. prin sine însuşi. Gîndirea teologică. Confruntarea aceasta constituie. marcată de controverse grave de-a lungul secolelor. la prima vedere. să rezolve problemele implicate în această întrebare asupra sensului^/ vieŃii: cum trebuie înŃeleasă libertatea umană? în ce măsură este omul denaturat de păcat? în ce măsură este omul actorul care îşi joacă propriul destin? Cum trebuie înŃeleasă formularea biblică a omului „chip al lui Dumnezeu"?. cu siguranŃă. sau care neagă. să relativizeze mai rrjHJŃ lucrarea umană. CATOLICISMUL1 TOaNa 1 t__ Problema nu este pusa în raport cu un om teoretic. Cîteo-dată. CredinŃa populară a Evului Mediu readusese creştinism religie în care omul caută să merite bunăvoinŃa lui Dumr crări" diferite. afective. falsificînd chipul lui plet. faŃă de această situaŃie. ist< este aceea marcata de rău. fie fiecărui credincios în a-şi conduce propria/iată. o mai mare încredere acordată fie corpului ecle-sial în Conducerea vieŃii Bisericii. această confruntare s-a transformat în dispute care. într-un ev care merg de la poziŃiile oficiale — mai curente — pînă la lucrările teo dincioşiîor (excluzînd ceea ce repr gerări ale practicilor de preacucer îndoială vorbi despre un consens al lor afirmaŃii: — păcatul. ca pe un partener cu drepturi depline. doxul acesta este generat de o înŃelegere greşită a datelor. în posibilităŃile şi în responsabilităŃile date oamenilor în. Una dintre marile controverse care au marcat Biserica în A din primele secole. încrederea în factorul uman pe car^p mărturiseşte catolicismul este una dintre dimensiunile mesajului evanghelic. rănindu-i libertatea. noi credem că se poate defini „cultura teologico-spirituală" care marchează cato130 RELIGIILE LUMII licisrrml drept o antropologie „încrezătoare". Totuşi. în mod nesănătos. Ceea ce se înŃelege atunci cînd se vorbeşte despre caracterul „mai uman" al comunităŃilor protestante este de ordin empiric. Mentalitatea catolică. pentru Biserica romană. de un destin: antropologia creştină mT\ caută deci să definească „omul în sine". e o problemă teologică. stă orientare încrezătoare. anumite rupturi faŃă de convingerile exprimate de Bisericile Reformei. să se ferească de tentaŃiile deviante. nu i-a luat — afirmarea gratuităŃii mîntui omului. Aşa au stat lucrurile. pentru că ortodoxia nu are în privinŃa aceasta o viziune cu adevăra? deosebită. de păcat şi de moarte. fiind înŃeles faptul că acŃi sînt ele însele fruct al binecuvântăr .nnnezeu. ci în cadrul p îl constituie situaŃia istorică a omenirii. orice valoare omului născut din omenirea „păcătoasă" şi alta care. în mare parte.este o formulare obtuză. minimalizînd miza păcatului. la limită. de asemenea. în acelaşi timp. prezintă omul. Problema se pune pentru omul care s-a născut şi care trăieşte în această articulare: este el. Individual ca şi colectiv. le dă omului bună\ nezeu. ci obiect de aprofundări şi interpretări. am putea spune chiar optimistă.. ci să dea sens desfăşurării istoriei \ sale. prin corectarea deviaŃiilor. un preŃios element de reglare. Dar el consideră. Este motivul pentru care acest răspuns dă naştere unei anumite pluralităŃi de accepŃiuni ale „sensului creştinai omului".

moartea. .şte impropriu . Dumnezeu dînd omuli — opera oamenilor — credîncio împărăŃiei lui Dumnezeu în măsura Dumnezeu aşa cum este explicat în 1 — introdusă. 8). ocupă un loc important în viaŃa Bisericilor ortodoxă şi catolică. în măsura în aceste iman care este ui i dar al lui Dumnezeu.. acolo unde sînt combătute nedreptăŃile. ca de alt ricilor.oncret la o u prin „lu-e drept încă ca-oziti-a lui Dumică. în îm nă accede la deplina dimensiune a ui sîht pe deplin rodnice în ea. dar reflectă cît se poate de bine un curent de gîndire familiar catolicismului: Dumnezeu nu este străin de ceea ce oamenii trăiesc după învăŃătura Evangheliei. Convincturile pot ma însă o CATOLICISMUL îndepărtare de raŃionamenul Bisericii catolice. Venirea împărăŃiei lui Dumnezeu în lume. Este vorba lui Dumnezeu in i persoanelor. în spiritul acest. dar dragostea reciprocă. Căci. „Acolo unde este bunătate şi iubire. ea este însă una dintre expresiile ceie mai puternice ale nădejdii creştine şi a ceea ce am numit c „antropologie optimista". în adevăratul ei sens. Comuniunea cu cei pe care Dumnezeu i-a îndreptat şi sanctificat.construiască împărăŃia lui Dumnezeu". sai -a disl te. ea pare să-i acorde omului puteri nelimitata . după moarte. muniunii catolice asi ce es versif ie. Putem le comunitare? F lială că este tentaŃia această anticipar :a multă uşurinŃă la unele instituŃii de tate umană. în special cu Măria „Mama lui Dumnezeu". ea se izbeşte de riură realitate. Această convingere a dat şi dă încă de multe ori loc unor abuzuri şi deformări. omul fiind credincios sau nu. ită clar derivele. acolo se stabileşte împărăŃia lui Dumnezeu. dacă omul. formularea aceasta ridică două feluri de obiecŃii: pe de o parte. în mod indi. Ceea ce se exprimă astt ntclor omul tuităŃi e la ediiicarea i cu planul iui persoana uma-Duhului Sfînt . ExplicaŃia este că nu poate să existe iubire dec ii aceea infuzată în inima omului de Duhul Sfînt al lui Dumnezeu. sau ale Sfîntului nu cade niciodats r.) i valori. Acest mod de a gîndi determină convingerea că acolo unde se construieşte o societate frăŃească.nu t na gheliei valorile cele Evan iporanii noştri (. deoarece cuvîntu Dumnezeu. pentru . Or.onstruieşTo . Această ultimă afirmaŃie stă la l „cultul sfinŃilor".e rezervat lui e cei care tră132 RELIGIILE LUMII iese în lumea aceasta şi cei pe care Dumnezeu i-a primit în împărăŃia lui. acolo este Dumnezeu": acest cîntec al Liturghiei nu este un text doctrinar. sînt orilor cărora le e: lisă veşnicia este su- cuvinte ale lui Isus: ta Scriptură. prin /iată veşnică" (Ic 5). Şi de aici pînă la a afirma că oamenii — credincioşi sau „oameni binevoitori" — sînt cei ce construiesc înv Ńia lui Dumnezeu nu mai este decît un pas. trebuie să discer ai de poziŃii destul < :!e mai solemne. Comuniune aeci dragoste reciprocă şi roditoare între ei şi noi. cot i lor şi lament. 13. :le ara ii"0 tarea oate unei de gradul doi. pe de altă parte.nstituŃiabi Ńerea că in tui ca ceea c? in •'. pre ie).

că Biserica ar fi la adăpo nu va răstălmăci niciodată mite. după o expresie destul de obişnuită. ci Evanghelia ire ia mai multe d inităŃi creştine este aci dă siguranŃa că ramîn lui care îi este încredin de orice eroare în gîm sensurile ei profunde E ă de Evanghelie nu pe vită Biserica să elaboi î culturale ale fiecărui fel al tuturor Bise• este instituŃii . exprimînd-o în situaŃai „Trupul lui Cristos": expresia aceasta. Convingerea catolică ci. în aceste ritualuri danii lui Dumnezeu este declarat şi.manifestarea căn constituie doar o provocare sau formează doar cadru anticipări a împărăŃiei lui Dumnezeu. Cuvîntul „taină". sfintele taine reprezentînd expresia ei cea mai evidentă. Perceperea Sfintei Scrii care toate confesiunile le ci fost partea „umană" a acej fie interpretate nu numai c cial Ńinînd cont de genurile viaŃă. Prin aceasta se spun două lucruri: că Biserica. în sensul propriu.ilui Evangheliei şi în creşterea Trupului lui Cristo îl „hrăneşte" permiŃînd unor noi membri să se integre două domenii. un rol care nu se reduce la a pregăti cadrul în can Dumnezeu. ci care să aibă o importanŃă reală în reali Dumnezeu. Cele două taine principale — recunoscute şi desemnate ca atare de toate confesiunile creştine — sînt botezul şi euharistia. prin toată . pe care Biserica te în el. Botezul semnifică faptul că Dumnezeu îi oferă credinciosului darul de a fi asociat la moartea şi învierea lui Cristos: acela care. aului Bisericii. ci Trupul. Această supunere 1 cu cuvînt. dar Trup care trăieşte totuşi. ele exprimă o compo culturii „teologico-spirituale" care caracterizează cato! lui Dumnezeu „deja şi na încă". capul trupului. Nu înŃelegem doar Biserica catolică i parŃial distrus. euharistia semnifică faptul că acei credincioşi care se împărtăşesc cu „masa Domnului" se alătură Paştelui său şi sînt mădulare ale Trupului lui. ci în spe-jrative. expresie foarte semni ziunea catolică asupra raportului dintre astăzi şi desavîr în perspectiva aceasta se înscrie concepŃia catolică a tru ConsistenŃa Bisericii. primit în mod real. în ultimele decenii. Cristos cel viu este primul membru al acestei comunităŃi. iŃelegem apaincioşilor: persoaomană. defel teoretice. Biserica nu are eficienŃă prin ea însăşi. :. Acestea nu sînt formulări dogmatice precise. pe care îl care cred în Isus Cristos. prezenŃă incoativă. CeilalŃi membri sînt cei care. ideea aceasta este ilustrată prin locul pe care îl ocupă sfintele taine în practica catolică şi. Vorbind aici despre Bisf rarul bisericesc ca atare. S-a văzut cum catolicismul şi protestantismul au tentaŃia de a maximiza sau minimaliza realismul sfintelor taine. cu riscul de a lăsa practica sfintelor taine să devină o atitudine mai mult sau mai puŃin magică. totodată. prin ideea că Biserica este ea însăşi „tainică". afirmă că este vorba de o ^re cuvintele lui Isus şi î că asistenŃa acordată de-a lungul secolelor. în mediul catolic a cîştigat autoritate ideea sacra-mentalităŃii Bisericii. 1 Noul Testament pen-comunitate unită prin 134 RELIGIILE LUMII nişte legături vitale. dar reală. în aceste ea este rodul prelaborate cărŃile pe ui creştin şi care a iele acestea cer să :riptură. Aceasta nu înseamnă e sau acŃiune. zenŃei Duhului Sfînt în ea. aparŃine acestei lamismul lor şi în îentă importantă a icismul: împărăŃia ficativă pentru vi-jirea eshatologică. ci că ea nghelia pe care o trans-e fi o supunere cuvînt :e sisteme interpretati-: şi ale fiecărei epoci. în dii ciuda aspectului lor destul de vag. formează toŃi cei :a una universală? n împlinirea mîn-cŃiona numai zarea planului lui :rea cu fidelitate a s. în credinŃa exprimată prin tot ceea ce face. TradiŃia catolică insista asupra realităŃii acestei împărtăşiri a darului lui Dumnezeu. răspunde la acest dar al lui Dumnezeu are încredere în faptul că ea se realizează în el. ConsistenŃa aceasta se majiifesta în percepi . şi-au legat destinul de acela al lui Cristos. Ce avi*: deci Biserica catolică romană despre Bl Convingerea ei este că Biserica are un rol „statornic" tuirii. la atitudinea primelor corn i: am văzut cum ai deră o expresie a r munci de elaborar necesitate pentru c rare ale cărŃilor bil de Duhul Sfînt Bisericii credincioasă esenŃei mes. imaginea aceasta puternică a Trupului lui Cristos desemnează oare Biserica concretă. prin credinŃa lor. în acelaşi fel. Ea este trupul lui Cristos „deja şi nu încă". inserate în ve. desemnează riturile liturgice. istorică sau Biserica-obiect al speranŃei în desăvîrşirea finală a planului Iui Dumnezeu? Pentru catolicism Biserica istorică este în acelaşi timp chip şi prezenŃă a trupului lui Cristos. folosită fi tru a desemna Biserica. ci comunitatea organică a cred nele şi instituŃiile.

ComunităŃile ele însele au de trăit . aparŃine realmente structurii bisericeşti şi ceea ce este doar un epifenomen social. el este primul dintre membrii ei. ceea ce nu reuşiserăs. Termenul cel mai conform cu Evanghelia este acela de „pastor". nu numai structuri) are vocaŃia să exprime chemarea lui Dumnezeu şi să fie o imagine a împărăŃiei lui Dumnezeu. Fiecare comunitate este recunoscută de Biserica universală prin faptul că episcopul ei — chiar şi atunci cînd e ales în interiorul comunităŃii — este recunoscut de episcopii din comunităŃile învecinate. FuncŃia acestui responsabil este desemnată prin mai mulŃi termeni. primul responsabil. Stau mărturie în acest sens călătoriile apostolice şi mesajele adresate de la o comunitate la alta în perioada de început. în înfăŃişarea episcopilor şi a preoŃilor. Structura fundamentală rezultă din articulaŃia organică între comunitatea locală şi acela care este. structurile funcŃiei eclesiale s-au îmbogăŃit cu caracteristici sociale. prin cuvinte şi lucrări (înŃelegem cuvinte şi lucrări ale creştinilor. O structură a bisericii care garantează păstrarea celor dintru început Aceasta este a doua caracteristică specifică a catolicismului printre confesiunile creştine. în sensul că participă la trecerea care a fost Pastele lui Cristos: de la moarte la viaŃă. în sfirşit. alunecarea aceasta este o derivă de pe urma căreia continuăm să suferim. Dar. Oricare ar fi mărimea şi importanŃa sa umană. în esenŃă. îrnpărŃia lui Dumnezeu care va sa vină. de la situaŃia de ruptură la aceea de comuniune. „acela care veghează asupra comunităŃii". cele două caracteristici pe care toate confesiunile creştine le consideră fundamentale şi care sînt prezente în crezul comun: Biserica trebuie să fie „apostolică" şi „catolică" (în sensul teologic al ultimului cuvînt). Aceste tradiŃii sînt comune ortodoxiei şi. avînd sarcina să răspundă de viaŃa comunităŃii şi»de adevăratul ei caracter creştin. la diferite niveluri. Cuvîntul acesta. foarte bine structurata astăzi în jurul episcopului Romei. sînt deci în serviciul acestui sacerdoŃiu comun: nu îl deŃin propriu-zis. După Noul Testament. Episcopul este însărcinat îndeosebi cu menŃinerea legăturii într»comunitatea sa şi celelalte. comunitatea neputînd să se constituie deplin ca o celulă a Bisericii decît sub conducerea episcopului său. care se numesc „presbiteri". chiar de! la începuturi. că nu şi-a dat ea însăşi o Evanghelie. grija faŃade pericolul de a fi risipite. tradiŃiilor care. Slujitorii Bisericii. de a pune capăt sacerdoŃiului aşa cum este el înŃeles în general de istoria religiilor. cuvîntul „presbiter". Prin-tr-o confuzie progresivă şi regretabilă. CATOLICISMUL 135 Structura locală. au făcut ca funcŃia episcopului să fie împărŃită cu nişte delegaŃi.. date fiind distanŃele geografice. parŃial.viaŃa ei. RevoluŃia evanghelică în acest domeniu a fost. Episcopul nu este deasupra comunităŃii.catolicis-mului şi. Atunci cînd Biserica a obŃinut în fapt un statut public. Să amintim. unul singur poate fi „sacerdot". protestantismului. <. Aşa că este adesea greu — studiind Biserica de astăzi şi mai ales amintindu-ne istoria ei — să distingem între ceea ce. într-adevăr. termenul reŃinut de tradiŃie este acela de „episcop". în structura Bisericii. sub forma populară de „preot". s-a încărcat cu o conotaŃie sacerdotală. fără a data de la primele comunităŃi creştine.preoŃii vechiului Legămînt": restabilirea comuniunii între Dumnezeu şi oameni. Apostolicitate şi catolicitate înseamnă că întreaga comunitate a Bisericii îşi are originea în mărturia apostolilor. care s-ar putea traduce prin „supraveghetor" sau. Structura funcŃiilor bisericeşti locale este conformă. cuvînt însemnîhd „bătrîni". am putea spone. trebuie să distingem un eşalon local — comunităŃile creştine şi funcŃiile diferite ale clerului care le animă— şi vasta organizare mondială. altfel spus. că întregul popor creştin poate fi numit sacerdotal. Ea trebuie să aibă conştiinŃa că nu se poate constitui decît în legătură cu alte comunităŃi. episcopi sau preoŃi. persoane importante ale societăŃii civile. şi acela este Cristos. ci a primit-o în mod obiectiv şi că doar în comuniune cu celelalte comunităŃi contemporane ea asigură şi verifică autenticitatea evanghelică a doctrinei şi a vieŃii sale. îngreunarea comunităŃilor creştine şi. de asemenea. de multe ori acest echilibru este distrus. amrstind de Vechiul Testament sau de religiile păgîne. sînt totuşi foarte primitive. în „comuniune" cu ele. conotaŃie pe care nu o «vea la început. „episcop". totul fiind relatat în Faptele SfinŃilor Apostoli. ceea ce pe'xfeilalŃi sacerdoŃi îi duce la eşecul în sacrificiile rituale. 136 RELIGIILE LUMII Noul Testament spune. în sensul că realizează. ExistenŃa acestei legături este evidentă. alături de antropologia „încrezătoare". niciodată o comunitate creştină nu a putut avea pretenŃia să existe în izolare. prin jertfirea vieŃii sale. a evoluat în funcŃie de limbi şi a dat în franceză „eveque". în acelaşi timp. ArticulaŃia organică tetre comunitate şi pastor este o caracteristică majoră a eclesiologiei tradiŃionale. A fost cazul episcopilor. Să le discutăm pe scurt. în realitate. Or. că ceea ce ea prefigurează este parŃial prezent: Trupul lui Cristos tot mai vast. făcînd din aceşti slujitori. şi mai bine. Din nou acel „deja şi nu încă" asupra căruia am insistat mai înainte. în special o dată cu împăratul Constantin.

în special în cursul celui de-al doilea mileniu. a fost un eveniment capital. şi protestantismului. EvoluŃia catolicismului. CONCILIUL DIN SECOLUL AL XX-LEA ŞI VIITORUL Conciliul Vatican II Al doilea conciliu de la Vatican a avut loc la cincisprezece ani de la sfîrşitul celui de al doilea război mondial. Ea s-a extins şi din punct de vedere geografic pentru că. recunoaşterea reciprocă a păstrării celor dintru început. dar episcopii sînt în fond cei care garantează lucrul acesta. dimpotrivă. Cu toate că acest Consiliu nu se vrea Biserică. Puterea patriarhului Occidentului a crescut: funcŃiei de veghetor în serviciul comuniunii Bisericilor locale i s-a substituit încetul cu încetul o funcŃie de autoritate directă asupra acestor Biserici. sub numele de patriarhi. ne putem întreba dacă această schimbare a orientării este cu adevărat reală. tendinŃa aceasta a protestantismului este o reacŃie la distorsiunile din Biserica catolică. ImportanŃa lui rămîne totuşi indecisă sau cel puŃin fragilă. prin „vigilenŃa" care reprezintă de fapt responsabilitatea lor proprie. astfel încît în momentul actual. ci omniprezenŃa Duhului Sfînt. adică un schelet neîmbrăcat în carne.). Independent de problemele umane dificile care sînt în joc. ne putem întreba dacă Vatican II reprezintă o paranteză închisă sau un nou punct de plecare care nu a fost încă aplicat. Biserica catolică a refuzat să devină membră a Consiliului Ecumenic. Cu toate acestea. au apărut destul de repede două tronuri patriarhale deosebit de venerabile şi de venerate: Roma şi Constantinopol. într-o oarecare măsură. întîietatea fiind recunoscuta episcopului Romei. PrezenŃa Bisericilor născute în urma Reformei ne obligă să ne gîndim.. Structura universală. a urmat o linie constantă. care depind de patriarhii catolici din Orientul Apropiat. Recent. care. Ar trebui să situăm aici chestiunea Bisericilor legate de Roma din teritoriile în mod tradiŃional ortodoxe (Bjsericile „unite") şi extinderea ortodoxiei în Ńările occidentale. la problema unei structurări interconfesio-nale şi a unui „ministeriu al comuniunii universale". Bisericile născute din Reformă s-au depărtat parŃial de el: în ochii catolicilor. al poporului creştin în constituirea vieŃii reale a Bisericii. La limită. Centralizarea internă a Bisericii catolice şi mişcarea ei de recul faŃă de ideea de a intra 138 RELIGIILE LUMII într-o structură mai vastă decît ea. In fapt. puterea a fost din ce în ce mai centralizată. ezitările care au precedat această luare de poziŃie (o comisie lucrase mai mulŃi ani asupra acestei eventualităŃi) demonstrează că problema nu este în mod obligatoriu închisă. îşi asumă o responsabilitate mult mai mare. Cea mai mare parte a Bisericilor necatolice sînt membre ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor. demonstrează tentaŃia inerentă faŃă de enorma structură de la Roma: confundarea catolicităŃii cu centralizarea. pînă la un anumit punct. o foarte mare parte a dezvoltării misionare a pus sub toiagul patriarhului Occidentului cvasitotalitatea comunităŃilor catolice din lumea întreagă. relativ puŃin numeroase. patriarh al Apusului. altfel spus. Biserica ortodoxă se structurează după ceea ce se numeşte „eclesiolo-gia comuniunii": Bisericile locale (în termeni administrativi. Unii episcopi iau asupra lor responsabilitatea de conducere sau de coordonare a unei regiuni (arhiepiscopi. în primele secole ale creştinătăŃii. cu excepŃia acelora.apostolicitatea şi catolicitatea. cînd sînt scrise aceste rînduri. în funcŃie de clivajele civile. după treizeci de ani. mitropoliŃi.. avînd aceste date noi. alŃii. . Aici găsim de altfel sensul profund al cuvîntului „catolicitate". în ciuda urcuşurilor şi coborîşurilor. Catolicii şi ortodocşii au căzut de acord aproape în totalitate asupra sensului acestor structuri. Ceea ce spuneam mai înainte ar părea să sugereze că lumea creştină se limitează la Bisericile catolică şi ortodoxă. Aceste responsabilităŃi nu sînt propriu-zis învestite cu autoritate. împărŃindu-şi între ele Apusul şi Răsăritul. pentru a verifica şi a-şi asuma coCATOLICISMUL 137 muniunea. minimalizează rolul comunităŃilor. el a devenit de fapt — într-o manieră foarte pozitivă — partenerul Bisericii catolice în dialogurile ecumenice vizînd puneri de acord pe toate planurile. am putea spune că o caricatură a protestantismului este o Biserică destruc-turată expusă factorului subiectiv şi că o caricatură a Bisericii catolice este o structură fără oameni. mitropoliŃi primaŃi. în special în Statele Unite şi în FranŃa. altfel se prezintă situaŃia cu structura Bisericii la nivel mondial. Dacă structurile despre care am vorbit sînt comune catolicismului şi ortodoxiei şi. Neaşteptat şi totuşi pregătit inconştient de o mare parte a Bisericii. La Conciliul Vatican II s-a creat impresia că Biserica catolică ar face o cotitură în sensul întoarcerii la o eclesiologie de comuniune. Ei transmit. după cucerirea Americii. care exprimă nu o universalitate materială. această dublă osmoză demonstrează că distincŃia dintre jurisdicŃiile bisericeşti nu mai poate fi astăzi numai geografică. începînd să-şi limiteze aspectul centralizator. acestea minimalizează importanŃa obiectivitătii istorice asigurată de structuri — dar este limpede că. diocezele) se adună prin intermediul episcopilor lor.

a reluat ferm acest proiect şi astfel conciliul a fost realizat. pe care autoritatea romană sfirşise prin a o admite mai mult sau mai puŃin. născută dintr-un climat nou care trezea multora dorinŃa de a înŃelege ceremoniile şi de a participa la ele. atît pentru ei înşişi. o fierbere în rîndul poporului creştin. Cele trei componente vizibile dăduseră naştere unor mişcări în gîndire. privită cel mai adesea cu neîncredere de către autorităŃi. dar şi cîŃiva prelaŃi precum Francois Lienard sau patriarhul unit Maximos IV şi unii dintre teologii a căror gîndire contribuise la această maturizare.Să amintim că un conciliu care se numeşte „ecumenic" reprezintă reunirea plenară a episcopilor din lumea întreagă. Or. recent ales. în anul 1959. de la începuturi pînă la o formă fixă anormală în ultimele secole. acesta este instanŃa supremă a discernerii şi a formulării a „ceea ce crede Biserica". Această aspiraŃie. în special în ansamblul mişcărilor numite AcŃiunea catolică. iar pentru momentul actual să se vorbească doar despre „concilii generale". el a luat o iniŃiativă neaşteptată. Unele întrebări. dinamica globală era semn că. în interiorul ei. de asemenea. Aceasta dinamică s-a manifestat. prezenŃa la Vatican II a unor invitaŃi — „observatorii" Bisericilor ortodoxă şi protestantă — a constituit un gest simbolic de fraternitate interconfesională şi a avut influenŃă asupra Ńinutei acestui conciliu căci. ortodoxă ca şi catolică. Au existat. influenŃa de care se bucura un. între timp. deciarînd că Biserica avea nevoie de un aggiornamento. Paul al Vl-lea. papa loan al XXIII-lea. în gîndirea credincioşilor. Independent de aceste mişcări. chiar înainte de cel de al doilea război mondial. printre altele. în afara unor şedinŃe formale. anterioare rupturii cu Răsăritul. alegătorii nehotărîŃi găsind în el. într-o mutaŃie mai profundă. desigur. Dar conciliile de la Trento şi de la Vatican au fost limitate la episcopii care sînt legaŃi de scaunul de Ia Roma. Impactul cu lumea şi cultura modernă genera confruntări. texte votate. de asemenea. A fost. Aceste trei mişcări erau înglobate într-o dinamică mai vastă. precum şi o mare parte dinamică a poporului creştin puneau întrebări tot mai precise care evidenŃiau necesitatea unor reforme. inconştient pregătit în profunzime. loan al XXIII-lea fusese ales în ciuda vîrstei sale (sau datorită ei?). fiind inutile de acum înainte. subterană pregăa conciliului. CATOLICISMUL 139 Aceste probleme apăreau în special în trei sectoare. beneficiind de experienŃa unei exegeze critice. un „papă de tranziŃie". exprimînd voinŃa comună pentru numeroşi creştini ce aparŃineau diferitelor confesiuni creştine de a pregăti şi de a contribui la realizarea unităŃii Bisericii universale. cît şi din dorinŃa „misionară" de a mărturisi Evanghelia într-o lume tot mai străină de Biserică. Dar acest conciliu a fost. mare număr de personalităŃi. referitoare la puterea cvasiabsolută a papei. ceea ce a alterat ecumenicitatea lor — papa Paul al Vllea a sugerat de altfel ca termenul „ecumenic" să fie păstrat doar pentru primele şapte sinoade. cum se spunea pe vremea aceea. înconjurată de un zid protector. în primul rînd papa Ioan al XXII 1-lea. pentru că atît teologii. toate trei în sensul de a se lua în consideraŃie factorul de „modernizare". mişcare încurajată de lucrările istorice care arătau că liturghia a evoluat mereu. anunŃă calm convocarea unui conciliu ecumenic. dezvoltată în secolul precedent. în sfîrşit. de altfel. Evenimentul conciliar nu ar putea fi redus la textele solemne promulgate. O mişcare precum JOC {Jeunesse ouvriere chretienm. foarte puternică la un număr restrîns de creştini. . prin asumarea unor responsabilităŃ' de către laici. adică de o aducere la zi. loan al XXIII-lea a murit şi succesorul lui. care apăreau din diverse părŃi şi care determinau iniŃiative practice alături de aprofundări teoretice: — „mişcarea biblică". din 1962 pînă în 1965. cît şi pastorii. Conciliul acesta era neaşteptat pentru că teoretizarea. Tinerimea muncitoare creştină) constituia exemplul unui nou aspect al Bisericii care se pregătea. schimburile de păreri între persoanele care s-au reunit timp de mai multe luni de zile în şir în patru runde au atribuit un rol real invitaŃilor necatolici. Conciiiul Vatican II nu poate fi deci redus la textele votate cum trebuie pe care le-a produs. După tradiŃie. Biserica nu mai voia să fie Biserica închisă în ea. cum i-a spus el. a cele mai largi pături ale societăŃii civile. A fost. Totuşi. străină faŃă de celelalte Biserici creştine şi de mişcările sociale. a căpătat încetul cu încetul o forŃă profundă. sugera că astfel de concilii aparŃineau unei epoci depăşite. — „mişcarea ecumenică". suscitaseră iniŃiative reale — de multe ori sancŃionate cu severitate de autorităŃi — anticipînd reformele pe care avea să le adopte conciliul. ca şi discuŃii care au dat naştere formulării lor. într-adevăr. — „mişcarea liturgică". surprinse şi interesate de îbarea la faŃă a Bisericii. discuŃii ce reprezintă una din cheile de interpretare a acestor 140 RELIGIILE LUMII texte. Pentru a organiza acest conciliu a fost nevoie de trei ani de pregătiri.

voca responsabilităŃile comunităŃii umane strădu : care rodesc în sînul ei şi să contribuie la promo concretă a reformei liturgice (ceea ce a frapat ce a n vizibil). poporul creştin. evenimentul Vatican II în sine va marca i . Mai mult decît doială. Vom nota totuşi unele luări de poziŃie însene da mutaŃie: declaraŃia asupra libertăŃii r numai adevărul. A fost. de la contestarea simbolizată de mai '68 pentru FranŃa pînă la căderea Imperiului Sovietic. „înşire contribuise la această maturizare subterana preea-teolop. .. trecînd j 3 le econointeresate de .. Această „luare în primire" este opera întregului corp eclesial.' să se p deschis. Această „luare în primii e" este opera întregului corp eclesial. timidă) unei autenticităŃi creştine B răspunderii laicilor în viaŃa Bisericii. în afară de aceasta. decizia concretă a reformei liturgice (ceea ce a frapat ce! mai mult. de asemenea. să se pună in discuŃie atît de deschis. ~ . i tican II a fost un eveniment important: faptul că un greoi a putut. Rapiditatea aceasta explică poate caracterul ambiguu a ceea ce a rezultat la treizeci de ani de la conciliu.lucrarea conciliară nu a putut fi pe măsura amplorii şi profunzimii problemelor cu care se confrunta şi pe care. cele două domenii fiind de altfel puternic întrepătrunse. in stirşit. Ńj teologic Perioada de după conciliu. textele suferă de pe urma diverselor compromisuri la care au dus puternicele reticenŃe ale unei minorităŃi opozante. în parte. într-un timp destul de scurt. sociologi. ca şi de pe urma atitudinilor timide ale unei părŃi a episcopatului. gur. Vatican II a fost un eveniment important: faptul că un aparat mondial atît de greoi a putut. cele două domenii fiind de altfel puternic întrepătrunse. istorici. După părerea observatorilor externi. Această primă perioadă a receptării Conciliului Vatican II a coincis cu o serie de crize ale societăŃii. o fierbere in nndul poporului creştin. în acelaşi timp. Ierarhia.ii a căror ginuut ~ ■. . pastorii joacă un rol aici. Din 1965 are loc ceea c. fără nici o îndoială. în sfîrşit. Această primă perioadă a receptării Conciliului Vat: ¥r ■ coincis cu o serie de crize ale societăŃii. de la contestarea simbolizs ii '68 pentru FranŃa pînă la căderea Imperiului Sovietic. Pentru aceasta trebuie să treacă mai mult timp decît s-a scurs pînă acum. dar şi ciŃiva prelaŃi ard sau patriarhul unit Maximos IV şi unu dintre : contribuise la această maturizare subterană pregăr -c T ienard sau patriarhul unit Maximos IV şi unu dintre precum Francois Lienaiu r.. instituŃiile. într-un timp destul de scurt. Conciiiul Vatican îl nu poate fi deci redus la textele care le-a produs. le stîrnea din conştiinŃa confuză încă a Bisericii. Pînă labele mai largi pături ale societăŃii civile. .A fost. Este vorba aici despre consensul acordat — sau refuzat — afirmaŃiilor de tip doctrinar şi. sociologi. prin viaŃa lui. . exprimă ceea ce a „primit" cu adevărat. lucrarea conciliară nu a amplorii şi profunzimii problemelor cu care se confn parte. . Pentru aceasta trebuie să treacă mai mult timp decît s-a scurs pînă acum. pastorii joacă un rol aici. influenŃa de care se bucura un mare număr de personalităŃi. adică adevărul catolic. xi despre consensul acordat — sau refuzat — afirmaŃiilor de tig doctrinar şi. le stîrnea din conştiinŃa confuză încă a Bisericii. are drepturi). trecînd prin 14U texte. . exprimă ceea ce a „primit" cu adevărat. în acelaşi timp. c . recunoaşterea răspunderii laicilor în viaŃa Bisericii. de punerea în aplicare a deciziilor pastorale. ceea ce a refuzat sau a lăsat deoparte. dar în final. Din 1965 are loc ce* se numeşte „luarea în primire" a conciliului. adică adevărul catolic.. Ierarhia. poporul creştin. teologii. timidă) unei autenticităŃi creştine Bisericilor necatolice. 1 textele suferă de pe urma diverselor compromisuri la c: cele reticenŃe ale unei minorităŃi opozante. dar în final. nu avea echivalent în istorie. v ^ * . ca şi de pe n mide ale unei părŃi a episcopatului.. Este vorb. o dată cu trecerea la limbile naŃionale în locul limbii latine... evenimentul Vatican II în sine va marca isto: Vom nota totuşi unele luări de poziŃie însemnate reprezentînd o profundă mutaŃie: declaraŃia asupra libertăŃii religioase (pe cînd pentru Vatican I numai adevărul. . în primul rînd papa Ioan al XXIII-lea. o dată cu trecerea la limbile naŃionale în loc După părerea observatorilor externi. de punerea în aplicare a deciziilor pastorale. prin viaŃa lui. ceea ce a refuzat sau a lăsat deoparte.aoaj teologic se numeşte „luarea în primire" a conciliului. politologi. surprir schimbarea la faŃă a Bisericii. t--^ "ncilîului.. nu avea echivalent în istorie.. Rapiditatea ac racterul ambiguu a ceea ce a rezultat la treizeci de a Perioada de după conciliu. căci era ceva vizibil). vocaŃia creştini! :articipa la responsabilităŃile comunităŃii umane străduindu-se să discearnă valorile care rodesc în sînul ei şi să contribuie la promovarea lor. într-adevăr. teologii. recii ■ * (desigur. Mai mult decît textele. instituŃiile.

Slovaciei şi Americii de Nord. Trăite fondamental de la foi. JOSSUA. — Biserica naŃională a Georgiei. Le Cerf.. Le Centurion. conduse de arhiepiscopi (pentru Grecia. Bielorusia. din respect pentru patriarhia ecumenică.. crizele econo142 RELIGIILE LUMII O antropologie „optimistă" AUBERT.. 1971. Or. Paris.um trebuie pe măsura e care. . — Bisericile naŃionale. Paris. în cazul de faŃă. Le Centurion. 1985. A. Lumen vitae. Paris. simbolurile acesteia şi învăŃătura de credinŃă. 1993.). 1978. ---------. de care depind diaspora greacă. us puterni-udinilor tinici o îno profunVatican I lesiunoaşterea articipa la 'orile şit. Les Idees maîtresses de Vatican II. Continuitatea ei cu Biserica primului mileniu este pregnantă. Iată lista acestora: — patriarhia „ecumenică" de Constantinopol. a fost constituită în anul 1970. THEVENOT. BISERICA ORTODOXĂ de Olivier Clement Biserica ortodoxă este una dintre cele trei expresii majore ale creştinismului.-M. Theologie de la liberation. ologi. G. arhiepiscopia de origine rusă a Europei occidentale. Paris. J. Poloniei. 1971.. La Morale. 1974. României şi Bulgariei. Conciliul din secolul al XX-lea şi viitorul Concile Vatican II (texte). LEGRAIN. (ed. 1992. Paris. conduse de patriarhi. 1992. X. Paris. condusă de un catholicos (titlu dat altădată şefilor Bisericilor care se găseau în afara frontierelor de răsărit ale Imperiului Bizantin). J. Ministeres et communion ecclesiale. 1979. Le Cerf. Biserica ortodoxă se prezintă ca o comuniune de mai multe Biserici. de către patriarhia Moscovei.. 1 O Biserică autonomă ca Biserică autocefală trebuie să fie recunoscută de toate Bisericile ortodoxe. Dieu createur. Le Cerf. şi de Ierusalim. 144 RELIGIILE LUMII — Bisericile minoritare ale Albaniei (în plină reconstrucŃie). K. — Biserica ucraineană autocefală şi Biserica autocefală a Macedoniei nu au fost recunoscute de nici o altă Biserică ortodoxă. Y. — patriarhia Moscovei. — patriarhiile „apostolice": de Alexandria. M.-P. Le Cerf. RAHNER. cu care se aseamănă mult cele 50 de milioane de ortodocşi necalcedonieni (unitatea de credinŃă dintre cele două Biserici a fost proclamată în 1989 şi 1990). care se găsesc mai ales în Kenya. Le Cerf. Homme createur. G. MARTELET. care dispun de „autonomie internă"1. de care depinde diaspora arabă creştină. de care această biserică a depins mult timp). aceasta fiind prima Biserică autocefală pur occidentală. Constantinopol). de care depind comunităŃile negre. Le Centurion. Jalonspour une theologie du la'icat. în Uganda şi în Zair şi care au apărut mai întîi spontan. ci o interdependenŃă. Va-dial atît de Ńie atît de ăzbate cailiu. Le Cerf. — Bisericile naŃionale ale Greciei şi Ciprului. Estonia şi Moldova. ca şi scrierile PărinŃilor rămîn punctele ei de referinŃă fundamentale. Le Corps humain: du soupcon ă l'evangelisation. 1985. G. Le Centurion. în .. Le Cerf. Pretres et e\'iques. Le Cerf. BUSSINI.. GUTTIEREZ. Paris. O structură a Bisericii CONGAR. 1978.. F.. Letonia.. autocefalia nu este o independenŃă. 1953. de care depind Biserica autonomă a Japoniei şi Bisericile din Ucraina.. din ortodocşii de origine msă şi ucraineană care s-au răspîndit în Lumea Nouă. 1983. decizia i era ceva ine. L 'Homme pecheur devant Dieu. apoi în urma activităŃilor misionare. de Antiohia. Compter sur Dieu. Paris. PARENT. ale Serbiei. Paris. GANOCKZY. Paris. Bisericile autonome ale Finlandei şi Cretei (alegerea primatului unei Biserici autonome trebuie să fie confirmată de Biserica mamă.asta. R. ALBERIGO. La Reception de Vatican II. Biserica ortodoxă numără circa 200 de milioane de botezaŃi. O Biserică dotată cu „autonomie internă" rămîne legată strîns de Biserica ei mamă şi nu are nevoie decît de acordul acesteia.

mai ales.— Biserica rusă din afara frontierelor sau Biserica sinodală. prăbuşirea Greciei. separarea dintre Apusul şi Răsăritul creştin. războiul din Liban). unica tentativă (rămasă embrionară) de „uniatism" ortodox. discipolii lui Metodiu şi Chirii. care marchează în Orient. scot la iveală un fluviu imnografic în care sensul grecesc al luminii şi al armoniei se uneşte cu sensul semit. este conştientă de totala ei continuitate cu Biserica din primul mileniu. în majoritate călugări şi siro-palestinieni. de rit galican (circa 2 000 de credincioşi). — braŃul apusean. între profetism şi sectarism. cu multe invazii. însă orice încercare din partea lui de a modifica etica sau „dreapta doctrină" (acesta este unul dintre sensurile cuvîntului „ortodoxie". marilor migraŃii din secolul al XX-lea de ordin economic (exodul slav şi mediteranean către „emisfera occidentală"). Alaska şi în Insulele Aîeutine. călugării au încercat să-i asocieze pe simplii credincioşi la modul lor de viaŃă. Japonia. împăratul. în secolul al IX-lea. de multe ori misionarii fiind aceia care dau acestor limbi un alfabet şi o sintaxă. în Australia circa un milion. tensiunea tot mai mare în relaŃiile cu Roma fac din Constantinopol altera Roma. Biserica ortodoxă. în America Latină 3 milioane. Prin criza din secolul al VH-lea. corespunde fie unor grefe ale Bisericii ruse în Finlanda. Moştenirea patristică Individualizată prin evoluŃia proprie a Răsăritului creştin. Ortodoxia constituie astfel un fel de cruce uriaşă la scară planetară: —. este şi ea total izolată iar destinul ei pare nesigur. SCURTA ISTORIE. poeŃi teologi de renume. începînd cu Constantin şi cu Teodosie a existat. Bisericile ortodoxe necalcedoniene sînt Biserica Armeniei. de altfel foarte puternic. traversînd Asia. pînă la comunităŃile dispersate în China. Această perioadă este caracterizată de trei linii de evoluŃie: avîntul misiunii. Biserica coptă. în sud.. susŃinută de cele mai multe ori de călugări. Polonia şi Slovacia. slavă de sud (circa 22 de milioane). Invaziile musulmane în Orientul Apropiat. dintre care în jur de 200 000 în FranŃa. elenă (circa 12 milioane). este şi ea într-o totafă izolare canonică. cuceririle israeliene. După tradiŃia poliglotă a Răsăritului. „bipolară": în vreme ce universitatea imperială transmite o cultură umanistă uneori anti-creştină. în America de Nord 4 milioane. Structura lumii bizantine este. peninsula Athos devine centrul spiritual propriu-zis al ortodoxiei: fiecare Ńară ortodoxă întreŃine aici una sau mai multe mînăstiri care coexistă cu pustnicii şi cu schivnicii. Tensiunea profetică înspre acesta din urmă a fost atunci apărată de monahism. a cărui funcŃie este deci plină de un imens prestigiu religios. în special. cel puŃin în planul spiritual. — Episcopia catolică-ortodoxăa FranŃei. msă şi bielorusă (circa 100 de milioane). fie. Coreea. începînd din secolele al V-lea — al VH-lea. Simultan. aceea a martirilor. prin elaborarea liturghiei numită bizantină. s-a luat hotărîrea ca episcopii să fie recrutaŃi dintre călugări. o importanta aprofundare teologică. celălalt fiind acela de „slava cea dreaptă") se izbeşte de rezistenŃa unei adevărate Biserici mărturisitoare. în folosul unei concepŃii „simfonice" asupra raporturilor dintre Stat şi Biserică.axa verticală este formată la nord de ortodoxia arabă (circa 5 milioane de botezaŃi). care încearcă să se reimplanteze în Rusia cu numele de Biserica rusă liberă. desigur. în mod normal. Aceasta se alătură astfel unei prezenŃe creştine foarte vechi în Ńările române şi caucaziene. cea a Etiopiei şi cea a Indiei de Sud cu o importantă diasporă în Occident. După criza iconoclasmului. în realitate. Trăsătura bizantină Perioada care Ńine de la al Vll-lea sinod ecumenic pînă la căderea Con-stantinopolului (1453) poate fi numită propriu-zis bizantină. Dar preoŃii de parohie rămîn. Bisericile siriace.. ucraineană (circa 30 de milioane). răspîndeşte în întregul univers ortodox adevăraŃi misionari. „egalul apostolilor". este depăşită ispita cezaro-pa-pismului. trecerea la civilizaŃia proto-bizantină. carnal al lui „Dumnezeu patetic". are de facto putere de decizie în desemnarea patriarhului. primirea. 146 RELIGIILE LUMII La sfîrşitul primului mileniu. misiunea bizantină converteşte lumea răsăriteană. ca să se evite o oarecare „mondenizare" a episcopatului. Această experienŃă monastică a fost împărtăşită poporului creştin prin exemplul. — braŃul răsăritean reprezintă drumul istoric al misiunii ruse. . riscul mare de a confunda împărăŃia lui Dumnezeu cu împărăŃia Cezarului convertit în mod miraculos. bărbaŃi căsătoriŃi. latină (română şi „moldavă": circa 20 de milioane). a PărinŃilor şi a celor şapte BISERICA ORTODOXĂ 145 sinoade ecumenice. prin posturi îndelungate şi printr-o intensă viaŃă liturgică. Sfînta Scriptură şi liturghia sînt traduse în limbile populare. apoi de ordin politic (revoluŃiile comuniste. de comunităŃile din Africa Neagră (circa 200 000). ca şi Biserica catolică. centrul unei culturi creştine viguroase şi creatoare. pelerinii abundă şi Sfîntul Munte. asiatice. paternitatea spirituală şi. Astfel în Europa occidentală se găsesc mai bine de un milion de ortodocşi. la rîndul lui.

culturală şi de pacificare politică. să se strîngă în locurile din nord-estul Ńării şi să se unifice în jurul Moscovei. se desfăşoară o renaştere transfigurată. iconostasul — acest hotar acoperit cu icoane care separă altarul de naos — se hipertrofiază pentru a proteja „Sfînta Sfintelor". Din secolul al XV-lea pînă în secolul al XVH-lea: Evul Mediu ortodox De la căderea Constantinopolului pînă la începutul secolului al XVIII-lea. a adăugat formulei ioanice — reluată de către cel de-al doilea sinod ecumenic — „Duhul purcede de la Tatăl". ci şi vremelnice. în secolele al XlV-lea şi al XV-lea. Răsăritul a rămas fidel unei concepŃii sinodale a Bisericii. cuvintele „şi de la Fiul". ortodocşii consideră drept cauze durabile şi propriu-zis teologice ale schismei cu Apusul. se face foarte rar. în anul 1054. Dumnezeu cel viu. toate acestea fac să domnească o mentalitate de societate „tradiŃională". dese împărtăşiri) şi unei importante creaŃii culturale: umanismul creştin şi spiritualitatea pentru laici a lui Nicolae Cabasila. Alături de factorii importanŃi. se desfăşoară un fel de „Ev Mediu" ortodox. se crede. cu ceea ce se întîmpla la Templul din Ierusalim. Tot atunci arta icoanei a atins culmea dezvoltării. Numai că tragediile istorice aveau să înăbuşe totul. începînd cu secolul al XlII-lea în Serbia pînă în secolul al XlV-lea în Rusia. ca semnificaŃia religioasă a Imperiului. prin Teofan Grecul şi Andrei Rubliov. în raport cu prezenŃa tainică şi ierarhică a lui Cristos. ceea ce duce la un schimb de anateme între un legat pontifical şi un patriarh de Constantino-pol. dintr-o teamă cuvioasă. Liturghia devine un spectacol sacru. aceasta a dat naştere unei reforme interioare a Bisericii (slujirea săracilor. care pune accent pe harul Duhului Sfînt şi deci pe experienŃa creştină. cruciada a patra a dus la jefuirea Constantinopolului printr-o profanare frenetică. în secolul următor. prin mitul eshatologic al „Celei de a treia Rome"). prin această lumină necreată care. nu doar spirituale. mişcarea pustnicilor transpune aventura primilor călugări în pădurea nordică. din iubire pentru oameni. reîmprospătarea artei icoanei şi a frescei. veche de secole (ambiguităŃi bizantine la trecerea cruciadelor anterioare. a tradiŃiei isihaste (din grecescul hesychia: pace. Biserica ajută poporul rus. Kievul şi Novgorodul primesc botezul în mod oficial în anul 988. căci Occidentul. amplificată de un Serghie de Radonej pînă la o vastă lucrare socială. prin Fiul. în 1204. O dată cu reforma gregoriană. rolul papei în Biserică şi teologia Sfîn-tului Duh. Atunci a fost evanghelizat în profunzime poporul rus. împărtăşirea. în secolul al XHI-lea. împrăştiat şi sălbăticit. Schisma dintre Apusul şi Răsăritul creştin este în realitate un lung proces de îndepărtare care se precizează între secolele al Xl-lea şi al XlII-lea. linişte. blîndeŃea unirii cu Dumnezeu). la fel. Persoana se eliberează. relativa izolare şi un anumit arhaism al Rusiei moscovite. în care umanul se afirmă fără a se separa de divin. are loc o difuzare progresivă a culturii „slavone" în rîndul elitelor.apostolii slavilor. Sinteza palamită a fost susŃinută de o readaptare. în Ucraina. Pentru ortodocşi Filioque compromite „monarhia " Tatălui. fără ca vreun sinod ecumenic să fi examinat vreodată această problemă. mai întîi la Muntele Athos. cu condiŃia ca ritualul şi obi148 RELIGIILE LUMII . situaŃia ambiguă dintre Moscova şi Constantinopol i-au făcut pe episcopii ortodocşi să ceară alipirea la Roma. presiunile ciclice ale statului. în afară de aceasta. a strălucit în Schimbarea la FaŃă şi a luminat noaptea Paştilor pentru a pătrunde acum în Sfînta Euharistie şi a anticipa Parusia. Creşte tot mai mult ispita unui ritualism de-a dreptul magic. la capătul unei uri mereu crescînde şi reciproce. organizează o puternică vatră de creştinism slav în Bulgaria. Papa desemnează cu autoritate un patriarh latin şi favorizează latinizarea fragilului imperiu latin constituit atunci. în latină Filioque. dependenŃa unilaterală a Duhului în raport cu Fiul s-ar traduce printr-o BISERICA ORTODOXĂ 147 dependenŃă analoagă a libertăŃii profetice după Sfîntul Duh. în acest context. persecuŃia creştinilor ortodocşi şi necalcedonieni în statele latine din Răsărit). la Constantinopol şi în Grecia. eşuează o încercare de reapropiere. dar perimaŃi astăzi. în Duhul Sfînt. Ńîşnind de la Tatăl. în cadrul unei „simfonii" cu Statul. începînd cu bulgarii. pe atunci alipită Poloniei-Lituaniei. Acest univers ortodox se închide cu atît mai mult cu cît este supus asalturilor unui catolicism însufleŃit de Contra-Reformă. primatul roman a evoluat către o monarhie tot mai pregnantă (proces care nu se va încheia decît în 1870) şi s-a afirmat ca un izvor al oricărei puteri. sînt evanghelizaŃi sîrbii. Este vorba în special de sinteza realizata în secolul al XlV-lea de Sfîntul Grigorie Pala-mas şi confirmată de sinodul reunit la Constantinopol în anul 1351: total inaccesibil în „supra esenŃa" sa. Controversa privitoare la „purcederea" Sfmtului Duh se învîrte în jurul formulei Filioque. DominaŃia otomană în Balcani. Descoperim tot mai mult rodnicia teologică a acestei epoci. poporul lui Dumnezeu tinde să se confunde cu naŃionalitatea pe care Biserica o ocroteşte (în Imperiul Otoman) sau o exaltă (în Rusia. După distrugerea Kievului de către mongoli. se face participabil prin „energiile" sale. esenŃial fiind faptul că. prestigiul culturii iezuite.

Adevăratul răspuns nu vine de la teologii formaŃi în Germania. condamnă „fi-letismul". Sinodul de la Moscova. pentru că face corp comun cu poporul şi se teme de influenŃa turcă asupra patriarhiei din Constantinopol. în 1718. sprijinindu-se pe Viena şi pe Roma. ameninŃat de Austria şi de Rusia. reînnoirea tradiŃiei isihaste în Moldova. dezvoltă o întreagă pedagogie a credinŃei. un stareŃ ucrainean stabilit în Moldova. se pare. compatrioŃii lor stabiliŃi la Constantinopol. în special ExerciŃiile ignaŃiene. Reforma interioară izbucneşte la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. „rivalităŃile naŃionale. incapacitate de a admite cea mai mică diversitate în practica liturgică. precum măcelarul Papoulakos. împărătesele „luminate".ceiurile răsăritene să se menŃină. o imensă culegere de tratate teologice. ascetice şi mistice (dimensiuni care în Răsărit nu pot fi separate). Un grup de maeştri spirituali — în special Nicodim Aghioritul şi Macarie NoBISERICA ORTODOXĂ 149 taras — regăsesc sensul comunitar al slujirii. în Grecia. „invocarea Numelui". caracterul sacramental al Bisericii. Filocalia slavonă este publicată în 1793 în Rusia. Anumite confrerii laice salvează în parte ortodoxia şi Biserica ucraineană este astfel divizată. principiul autocefaliei trebuie să rămînă teritorial şi nu naŃional. Biserica. ortodocşii au văzut refuzul caracterului lor eclesial. dar capitulînd în privinŃa primatului papal şi a preceptului Filioque: aşa s-a făcut unirea de la Brest din anul 1596. folosind metodele erudiŃiei occidentale. creîndu-se o Biserică „greco-catolică". Imperiul Otoman. pentru a simŃi lumina şi viaŃa care radiază din Cristos cel înviat. de către adversarii lor de la muntele Athos. certurile între popoare în interiorul Bisericii lui Cristos". Moscova. ortodoxia reuşeşte să supravieŃuiască datorită continuităŃii liturghiei şi spiritualităŃii. Cu toate acestea. patriarhia este suprimată de Petru cel Mare şi Biserica este supusă unui sinod în care puterea reală aparŃine unui mare funcŃionar laic („procurorul general al Sfintului Sinod"). la „rugăciunea inimii". Nicodim traduce mai mulŃi autori spirituali ai Apusului. cinci volume in-folio publicate în anul 1782. . Se pregăteşte totuşi o primenire: prin predi-carea dreptăŃii sociale şi prin înmulŃirea şcolilor de toate gradele (Sfîntul Tihon de Zagorsk în Rusia şi Sfîntul Cosma în Grecia) şi printr-o afirmare a sevei spirituale (grupuri feminine de rugăciune în Rusia. Europa de sud-est în secolul alXIX-lea în secolul al XlX-lea. în jurul patriarhului An-tim al Vl-lea şi al patriarhilor de Alexandria şi de Antiohia. mai ales Ecaterina a H-a. unitatea patriarhiei Antio-hiei a fost distrusă. în timpul căruia unii candidaŃi au cerut ajutorul Romei. a denunŃat mesianismul naŃional şi ritualismul magic. la care au participat patriarhii de Antiohia şi de Alexandria. Pentru a înăbuşi orice rezistenŃă. Paisie Velicikovski. este în primele rîhduri ale acestei lupte. Opera sa majoră este Filocalia. îi cheamă pe călugări. dar cu atîta violenŃă. Betleem. mai bine zis. dar şi pe laici. dar şi limba şi cultura acestor naŃionalităŃi. aceea care a păstrat nu numai credinŃa. între Reformă şi ContraReformă. dinastia bavareză impusă de „marile puteri" nesocoteşte sau. în anul 1701. Primenirea filocalică Secolul al XVIII-lea a însemnat o vreme de chinuri mari pentru Biserica ortodoxă. armata austriacă distruge aproape o sută patruzeci de mînăstiri trăgînd cu tunurile asupra lor. preconizează deasa împărtăşanie. rolul Duhului Sfint în Sfintele Taine şi pe acela al libertăŃii în deschiderea către har. Multe sinoade (Iaşi 1642. 1672) afirmă. ridiculizează civilizaŃia post-bizantină iar profeŃii. al căror avantaj este obîrşia populară. unde renovează „paternitatea spirituală". Atunci cînd bulgarii cer o Biserică naŃională de care depind. Fenomene asemănătoare se observă în România şi în Grecia. 1666-1667. în secolul al XVII-lea. în formarea acestor comunităŃi „unite". Filocalia — „Iubirea frumuseŃii" —. Ea capătă un statut de autocefalie în fiecare dintre aceste naŃiuni care renasc. Imperiul Habsburgic creează o aşa-zisă Biserică „unită". Problema otrăveşte şi astăzi relaŃiile dintre catolicism şi ortodoxie. pentru că ei preconizau împărtăşirea deasă şi subliniau caracterul pascal al duminicii. duc lupte zadarnice împotriva ei. şi redescoperă marea sinteză teologică şi mistică a Evului Mediu bizantin. un sinod reunit în 1872 în acest oraş. adică naŃionalismul religios. în urma unui lung conflict intern pentru ocuparea tronului patriarhal. ci de la influenŃa „colivarilor"2 alungaŃi de la Muntele Athos 2 Nicodim Aghioritul şi prietenii săi au fost numiŃi astfel. o vastă muncă de traducere şi editare a textelor patristice şi face ca mişcarea filocalică să treacă din lumea greacă în lumea slavă şi română. unde se refugiază mari maeştri spirituali ruşi şi ucraineni). paralizează practica alegerii mînăstirilor şi secularizează bunurile Bisericii. slăbită din punct de vedere intelectual. necunoaştere a istoriei. în Rusia. organizează. la care pînă la urmă aderă majoritatea episcopatului ortodox local pentru ca în felul acesta să se apere Ńărănimea română de opresiunea maghiară. populaŃiile creştine din Balcani se eliberează unele după altele de sub stăpînirea otomană. devine persecutor. în Transilvania. în timp ce numeroşi călugări formaŃi de Paisie vin în această Ńară. încît a provocat schisma — Raskol — „bătrînilor-credincioşi" sau „vechilor ritualişti" ruşi. în derîdere.

el alege un patriarh. amînat mereu de un împărat marcat de o ezitare maladivă. un vizionar. „abundenŃa de lumină eristică ce se dezvăluie acolo". filozofi şi scriitori. devenit onorific. departe de intelighenŃia sectară care-şi face din ateism o religie. ci şi intelectuali „căutători de Dumnezeu". în „natura sintetică" a lui Cristos. pentru prima oară. Mesajul lui Dostoievski este că Dumnezeu cel viu. o sfinŃenie sacerdotală. dar va fi stupid împuşcat în anul 1937. harismatice a stareŃului. pe Tihon. Mişcarea de traduceri şi studii patristice. va fi distrusă de naŃionaliştii turci şi toŃi grecii din Asia Mică vor fi expulzaŃi. BISERICA ORTODOXĂ 151 Vedem ieşind la suprafaŃă. Sinodul acesta. concentrarea comunităŃilor greceşti răspîndite în Asia Mică într-un singur stat. şi al nostru. mai precis consumul acelui preparat dulce care se serveşte la înmormîntare. nu numai din popor. din impersonalitatea ritualului şi din familia patriarhală. savant de geniu. „părinte spiritual" înzestrat cu „înŃelegerea sufletelor": vin spre el valuri de oameni. după primul război mondial. Ei însufleŃesc o întreagă renaştere culturală. de la sfîrşitul secolului al XlX-lea pînă la primul război . 3 „Marea Idee" preconiza restaurarea Imperiului Bizantin.refuzau ritualurile de substituŃie în această zi. Hirotonit preot în 1911. prin el. care definea viaŃa creştină drept „dobîndire a Sfintului Duh". Dumnezeul devenit om respectă libertatea oamenilor pînă acolo încît se lasă asasinat de ei — dar ca să dea viaŃă asasinilor săi. Convocarea sinodului este hotărîtă din anul 1904 şi „o comisie presinodală" pregăteşte un vast aggiornamento. toŃi sînt răspunzători de toŃi iar pămîntul devine Sfînta Taină. închistarea castei preoŃilor (preotul fiind aproape întotdeauna fiu de preot) este distrusă nu numai de revolta multor seminarişti (Stalin va fi unul dintre aceştia). Rusia pînă în 1917 Strălucirea Sfintului Serafim de Sarov. La începutul secolului al XX-lea. în anul 1922. Apostolos Makrakis. AbsenŃa lui Dumnezeu devine importantă. „este libertatea şi bucuria omului". după două secole de întrerupere. misiunea filocalică realizată de discipolii lui Paisie atrag după ele punerea în valoare a funcŃiei profetice. La începutul secolului al XX-lea. CredinŃa trece „prin marele creuzet al îndoielii". Astfel. Nietzsche sau Freud (care-1 va comenta!). unde se succedă stareŃii Leonida. în secolul al XlX-lea. în acest sens sînt emblematice destinele — ca şi cum s-ar încrucişa în ciuda distanŃei în timp — a doi mari gînditori religioşi: arhimandritul4 Alexandr Buharev (n. 1911) exprimă în nuvelele şi romanele sale tot ce este mai bun în spiritualitatea monastică şi populară şi creionează un fel de folosire liturgică a existenŃei pînă în cele mai simple gesturi şi de către fiinŃele cele mai primitive. în ciuda unor opoziŃii groteşti. adună la un loc nu numai episcopi. dezvoltă un laborios efort în plan social. Dumnezeul lui Dostoievski se revelează în dezmembrările omului. Alexandru Papadiamantis (n. 1871) renunŃă de bunăvoie şi în chip dramatic la o strălucită carieră ecleziastică pentru a mărturisi o kenosis a Cuvîntului şi să dea la iveală „în profunzimile întunecoase ale gîndirii moderne". ortodoxia. analog „abatelui" în FranŃa. antropologia PărinŃilor. Tatăl lui Cristos şi. dar se face vestitorul unei „Mari Idei"3 cvasimesianice. aparent anticreştine. dar în altă perspectivă. dar favorizează conştientizarea profundă a credinŃei. el îşi va asuma importante responsabilităŃi ştiinŃifice după revoluŃie. Macarie şi Ambrozie. 150 RELIGIILE LUMII şi răspîndiŃi în toată Ńara. se reuneşte în anul 1917. cei mai lucizi explorează prăpastia nihilismului pentru a-1 descoperi aici pe Cris-tos învingătorul morŃii şi al infernului. el restabileşte deplina responsabilitate a poporului lui Dumnezeu şi alegerea episcopilor de către acesta. prin multe aspecte arhaice (dar acest cuvînt poate însenina. profunzimi pînă atunci inexplorate. Atunci cînd armata grecească va încerca să realizeze acest proiect. pot fi văzuŃi marii gînditori „slavo-fili" precum Kireievski şi titanii literaturii — Gogol şi Dostoievski — ori ai gîndirii — Leontiev şi Soloviov. mare matematician şi fizician. vine să studieze la Academia de Teologie de la Moscova şi dezvoltă o sinteză novatoare a gîndirii creştine chiar în inima fenomenului ştiinŃific modern. adică refacerea patriarhiei. de asemenea. la fel de important. care ating nivelul universităŃilor occidentale. fidelitate faŃă de arkhe — faŃă de mesajul original). este singura confesiune creştină care a atras atenŃia unuia dintre „părinŃii" modernităŃii — Dostoievski —. Dostoievski şi filozofia religioasă Reînnoirea este legată intim de cunoaşterea tot mai profundă a Occidentului. începută de mînăstiri. Biserica cere eliberarea ei juridică. care va duce la un dezastru naŃional. regăseşte. în „pustiul" de la Optino. Urmîndu-1 pe Dostoievski se desfăşoară. Ioan de Kronstadt a fost un autentic şi modest taumaturg. este reluată şi dezvoltată de academiile teologice. ca Marx. în rest. pentru preoŃii de parohie. „coliva". înainte de a fi — în anul următor — risipit de bolşevici. cunoaştere care accelerează ruinarea unei religii folclorice. la hotarul neantului. fenomenul este reprezentat de Ioan de Kronstadt care evanghelizeaza mediile muncitoreşti. ci şi de un spirit de viaŃă reînnoit în interiorul Bisericii. preconizează împărtăşaniile dese pregătite de slujbe duhovniceşti colective. 4 Titlu monahie. Pavel Florenski. ci şi preoŃi şi delegaŃi laici.

Şestov clatină „evidenŃele raŃiunii" prin „revelaŃiile morŃii". de fapt. încearcă să înŃeleagă şamanismul. al creativităŃii umane. este însoŃită de distrugerea creştinismului rural şi deportarea preoŃilor şi a cîntăreŃilor de la sate. adesea brutal — în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. în secolul al XlX-lea şi pînă în 1917. din Evul Mediu. La începutul secolului al XX-lea. traduc Sfinta Scriptură şi Liturghia în mai multe dialecte care în felul acesta vor căpăta statut de limbi scrise. Trei mari misionari: arhimandritul Macarie în Siberia apuseană. Hipius. Bulgakov). 1900) vrea să apropie căutarea occidentală de contemplaŃia orientală. misiunea ortodoxă este de fapt aceea a Bisericii ruse. existenŃa în comuniune. singurul profesor de teologie printre aceşti aventurieri ai spiritului. Identificată cu un proces de rusificare. „noua con152 RELIGIILE LUMII ştiinŃă religioasă" (Merejkovski. Misiunea rusă se menŃine în Alaska şi în insulele Aleutine (vîndute de Petersburg Statelor Unite ale Americii în 1867) şi poate astfel uni toŃi imigranŃii ortodocşi care sosesc în Statele Unite respectîndu-le diversitatea. Din anul 1918. în Japonia. într-o viziune care anticipează ecumenismul. Totul se întoarce pe dos în cea mai mare şi mai populată patriarhie. care rareori provin din mediul universitar. Ortodocşii arabi devin atunci pionierii renaşterii arabe. Marile epurări staliniste dintre anii 1937 şi 1938 distrug ceea ce a mai rămas din intelighenŃia creştină: atunci a fost împuşcat părintele Pavel Florenski. legată multă vreme şi de persecutarea credincioşilor de rit vechi (acceptaŃi de către stat de abia în 1905). Pînă în anul 1941. o nouă „vîrstă de aur". mai sensibilă faŃă de limbile şi culturile locale. pe care otomanii îl făcuseră responsabilul unui millet ortodox. în Orientul Mijlociu. în Europa de Sud-Est. Ioan Ve-niaminov şi Sfîntul Gherman de Alaska în Extremul Orient şi în Pacificul de Nord înfruntă o natură aspră şi distanŃe enorme. evidenŃiază în sexualitatea bazată pe dragoste calea posibilă a unei experienŃe religioase fundamentale. apoi. Marea încercare (de la 1917 pînăla Perestroika) Din anul 1917. al erosu-lui. Colectivizarea pămînturilor. Misiunea şi Orientul Mijlociu pînă în 1917 în această perioadă. sinteza universului. sugerează chipul lui Dumnezeu „în negativ" subliniind că persoana nu are o altă definiŃie decît aceea că este de nedefinit. Vladimir Soloviov (n. DominaŃia aceasta. veniŃi din regiunile subBISERICA ORTODOXĂ 153 carpatice şi dispreŃuiŃi de un catolicism local de nuanŃă irlandeză şi italiană. De acum înainte ea se fundamentează pe o mărturie liturgică (în limba fiecărei populaŃii) şi de multe ori pe un ajutor social dezinteresat.mondial. Berdiaev accepta sfidările şi minimalizările lumii moderne: de fapt. după cel de al doilea război mondial. pasivitatea. Ea publică o întreagă bibliotecă ortodoxă în vreo cincizeci de limbi asiatice. cei mai mari resping ambiguităŃile. „Sofiologii" (Florenski. violenŃa antireligîozităŃii marxiste s-a dezlănŃuit în Rusia. Nadha („Trezire") care propovădu-ieşte unificarea şi independenŃa „semilunii rodnice" într-o societate laică deschisă modernităŃii. Biserica rusă (reprezentată de Societatea Rusă din Palestina) intervine în favoarea ortodocşilor arabi dominaŃi de un episcopat grec impus de patriarhul de Constantinopol. mulŃi credincioşi uniŃi. strîns legată de o vastă reîmprospătare ştiinŃifică. Aşa au luat naştere „reuniunile religioase şi filozofice" la care cei mai serioşi oameni ai bisericii se întîlneau cu cei mai îndrăzneŃi gînditori. declaraŃi „chiaburi ideologici". Este de remarcat faptul că au existat preoŃi şi episcopi care s-au arătat interesaŃi de numeroasele cercetări asupra sensului cosmosului. în această Ńară. punînd în aplicare lectura spirituală a lui Nietzsche. separarea radicală a Bisericii de stat şi de şcoală a fost concepută în perspectiva . chipul lui Dumnezeu. Academia din Kazan a devenit un mare centru de studii misionare şi de isla-mologie. minunata aventură a „filozofiei religioase" ruseşti. între 1928 şi 1934. artistică şi literară care a fost numită cîteodată „vîrsta de argint" a culturii ruseşti. cu zeci de mii de martiri. se întorc de bunăvoie la ortodoxie. caută să unească dionismul şi creştinismul. ba chiar corupŃia episcopilor îi împiedicau pe ortodocşi să se apere cu eficacitate împotriva uniaŃilor (înarmaŃi mai bine cultural şi favorizaŃi de FranŃa) şi împotriva misionarilor protestanŃi (care se bucurau de sprijinul Ńărilor anglo-saxone). cercetări care aveau drept scop fixarea în istorie şi în cultură a efortului de „transfigurare" rezervat pînă atunci monahismului. în jurul anului 1900. conivenŃa ei cu „antroposogia". Biserica rusă a suferit cele mai groaznice persecuŃii pe care le-a cunoscut vreodată lumea creştină. inversînd interpretările lui Freud. moştenitori ai lui Soloviov. Ivanov). Nesmelov. Pătrunşi de această idee. alegerea se face între „moartea omului" sau descoperirea persoanei. Rozanov. a Antiohiei (al cărei sediu se află. ea devine. la Damasc) o dată cu lunga criză (1891-1906) care permite venirea la putere a unui patriarh arab şi întărirea unui episcopat autohton. conceptualizează „telurismul sacru" al sufletului rus şi preconizează deja o ecologie creştină. părintele Nicolae Kazatkin asigură înflorirea unei viguroase comunităŃi ortodoxe care foloseşte ca limbă de cult numai japoneza.

Sîftt închise mînăstirile.R. Decretul din 2 aprilie 1929 interzice „asociaŃiilor religioase" orice activitate intelectuală. Diaspora şi sinteza neo-patristică După cum am văzut. La Paris. ca scaun „ecumenic" însărcinat să vegheze asupra unităŃii şi universalităŃii Bisericii. seminariile şi academiile teologice. presiuni şi persecuŃii asemănătoare. se produc multe convertiri. de cele mai multe ori dependente de Bisericile tradiŃionale şi deci în comuniune. fără a vorbi de distrugerea comunităŃilor unite. Australia) există o diaspora ortodoxă care numără în jur BISERICA ORTODOXĂ 155 de 10 milioane de botezaŃi. refugiată într-un ghet-to liturgic emoŃionant. în 1970.S. mulŃi episcopi şi preoŃi se întorc din deportare. Biserica rusă cunoaşte o scurtă revigorare. Ritul bizantin este tot mai mult celebrat în limbile locale. între 1953 şi 1959. ortodoxia nu a făcut nici un fel de prozelitism în Occident. prin deportarea animatorilor ei şi condamnarea lor ca „disidenŃi". o mare parte a intelectualilor se întoarce spre creştinism şi organizează „seminarii libere". schisma de stînga este dizolvată. Pretutindeni. Dar mişcarea aceasta este zdrobita de Andropov. a jucat un rol important în aprofundarea şi mărturisirea ortodoxiei. Tot la Paris şi-au putut duce opera la bun sfîrşit majoritatea marilor filozofi religioşi ruşi: aşa s-a întîmplat cu Bul-gakov. Totuşi. mitropolitul Serghie. Marea încercare a laicizat puternic Ńările din est. Numărul bisericilor deschise este redus astfel la circa 7 000. există 22 000 de parohii. Consiliul pentru probleme religioase de pe lîngă Consiliul de miniştri al U. sute de preoŃi şi mii de credincioşi au fost întemniŃaŃi. dar asfixiantă. nu mai poate fi ales nici un patriarh. Prestigiul popular al Bisericii tradiŃionale. nevoia de a uni toate forŃele Ńării. după cel de al doilea război mondial. socială. „delegaŃii" locali ai acestui consiliu îi conduc pe preoŃi şi îi persecută pe cei care se botează sau îşi botează copiii. EmigraŃia rusă. Din 1960 pînă în 1964. ea a fondat Institutul Saint-Serge. Pimen în 1970). Bisericile ortodoxe din Europa de Sud-Est au cunoscut. care s-a extins la New York. de exemplu. regimul favorizează o schismă ultraprogresistă. lăsînd Biserica ortodoxă extenuată. După moartea lui Tihon (1925). cei mai mari teologi şi duhovnici — ca părintele Dumitru Stăniloae — au fost aruncaŃi în închisori şi în lagăre de muncă. în Occident (Europa Occidentală. în special în sînul Consiliului ecumenic al Bisericilor. în diaspora domneşte o mare confuzie canonică. se poate organiza un învăŃămînt religios restrîns la formarea clerului. care se bucură de simpatia lui. în FranŃa şi în Australia s-au organizat conferinŃe inter-episcopale conduse de reprezentanŃii locali ai Constantinopolului iar în Statele Unite există o „ConferinŃă permanentă". După moartea lui Stalin. în 1959. de binefacere.„decăderii religiei". orice cateheză sau publicaŃie creştină este interzisă. în afară de Arhiepiscopia rusă din Europa occidentală. şi 154 RELIGIILE LUMII realizează în felul acesta — compromiŃîndu-le pentru multă vreme — unele din reformele prevăzute în lucrările presinodale. menŃine în forme viclean mascate presiunea şi compromite mai mult episcopatul. Perioada următoare. acest decret autorizează doar „cultul religios". patriarhia Moscovei i-a adunat pe ortodocşii de origine rusă şi ucraineană care nu aparŃin jurisdicŃiei „sinodale" în Biserica autocefală a Americii. între 1958 şi 1965. care cuprindea o strălucită elită intelectuală. toate acestea explică „normalizarea" din 4 septembrie 1943 (care nu a fost pusă pe hîr-tie niciodată). mai ales în mediile ne-creştine. Ea şi-a stabilit jurisdicŃia asupra Dispersiei greceşti. culturală. dar fix. dar nu a reuşit să se impună asupra celorlalte naŃionalităŃi. obligîndu-1 să servească propaganda regimului în străinătate. aproximativ în anul 1980. preotul pierde controlul asupra parohiei sale. care distruge tot ce se realizase pînă atunci.S. şi astăzi se găsesc printre preoŃii şi teologii Dispersiei mai mulŃi occidentali de origine. în 1961. în timpul ultimei perioade a guvernului Hruşciov. imigranŃii au devenit cetăŃeni ai Ńărilor în care se află iar comunităŃile lor au întemeiat în mod discret o familie. Este restabilită patriarhia (Serghie în 1944. care revine unui „organ executiv" laic. patriotismul ei. aproape fără cultură şi fără gîndire. mai destinsă. Alexie I în anul următor. în schimb. Din 1974. Patriarhia de Constantinopol. aceea a „stagnării". fapt pe care ideologia oficială îl considera de neînlăturat şi care trebuia să fie accelerat: de aceasta se ocupă asociaŃia „luptătorilor fără Dumnezeu". Şestov şi Berdiaev. Totuşi. coexistă mai multe JurisdicŃii". America de Nord şi de Sud. în România. obsedantă de acum înainte. politica de colaborare cu regimul adoptată de locum te-nens al apărătorului tronului patriarhal. Se pare că se tinde spre constituirea unor Biserici locale mai mult sau mai puŃin autonome. ai cărui membri sînt de cele mai multe ori impuşi de autorităŃile civile. Lucrurile se schimbă puŃin o dată cu cel de-al doilea război mondial. în faŃa „libertăŃii propagandei anti-religioase". unde a luat fiinŃă Seminarul Saint-Vladimir. exercita un apăsător control asupra sinodului şi patriarhului. numită „Biserica vie". modernitatea . dispoziŃie care va fi reluată de ConstituŃiile din 1936 şi 1977. asupra Bisericii se abate o persecuŃie nesîngeroasă. a pretins o grijă deosebită asupra diasporei. Dacă lăsăm la o parte aventura izolată şi extrem de neînsemnată a cîtorva grupuri pe jumătate sau în totalitate sectare.

provoacă o tensiune puternică între catolicism şi ortodoxie. folosirea libertăŃii şi în sfîrşit. în unele cazuri transformîndu-se în capitalism sau naŃionalism. şi părintele Lev Gillet („un călugăr din Biserica Răsăritului"). de obîrşie franceză. începînd cu anii '40. în Europa de Sud-Est. vulgaritatea culturii de masă. Bisericile ortodoxe nu au participat în mod direct -— aşa cum au făcut Bisericile catolică şi luterană — la căderea comunismului. în anul 1990. în anii '60. Doar în România „revoluŃia" s-a făcut cîntîndu-se „Tatăl nostru". fascinaŃia banului. Cu toate acestea. cîteodată întrepătrunse. care a jucat un rol esenŃial. inserarea în TradiŃie. Renaşterea Bisericilor „unite". Legea din octombrie 1990 a stabilit o reală libertate de conştiinŃă. Sectele americane. canonizarea martirilor perioadei sovietice. Vasili Krivocein şi Myrrha Lot-Borodin realizează o remarcabilă sinteză a lucrărilor patristice şi bizantine. nivel depăşit în privinŃa numărului mînă-stirilor. Ea a fost germenele gîndirii ortodoxe din Grecia şi din Orientul Mijlociu. în anii 1970 şi 1980. a înlesnit o anumită căinŃa. Numărul bisericilor deschise este în continuă creştere şi va atinge nivelul din 1960. Nicolai Afanasiev pune bazele unei eclesiologii „euharis-tice" sau „de comuniune". Pe de altă parte. în special în organizarea parohiei. renunŃîndu-se la constrîngerile la care fusese supusă. fie într-un naŃionalism de multe ori fascinant. Biserica se trezeşte mai greu. slavona (slava veche) este tot mai puŃin înŃeleasă. de asemenea. în 156 RELIGIILE LUMII Grecia. invadează Europa de Est. tot mai numeroşi în urma tranziŃiei economice actuale. unde nomenclatura s-a menŃinut. în Rusia. la Saint-Vladimir.. fie într-o religie severă. Dar lipsesc marii moralişti şi. absolut „verticală". de Boris Bobrinskoi. poate. pierderea a ceea ce mai rămăsese din reperele tradiŃionale — atrage după sine reacŃii de respingere şi de retragere. în vreme ce Christos Yannaras. actualizează spiritualitatea isihastă. bogate şi active. şi cea mai urgentă problemă este aceea a catehezei şi.exuberantă a acestui tip de gîndire cerea rectificarea. antagonismele etnice şi relaŃiile dificile cu celelalte confesiuni creştine. mai ales în Rusia. Dar există. şi unul şi celălalt autori ai unor vaste tratate de dogmatică. arhimandritul Sofronie. Abia la începutul anului 1992. patronează o mare mişcare a tineretului de care se ocupă un episcop de treizeci şi cinci de ani. dezvoltă un puternic şi sobru personalism cristocentric. desemnarea unor episcopi tineri care întrunesc şi încrederea poporului. Patriarhia a deschis circa treizeci de seminarii şi „colegii de teologie". Gheorghi Florovski şi Vladimir Losski. în România. Biserica Serbiei s-a detaşat de regim şi a adoptat o atitudine de reconciliere şi de pace. întreŃinută de jurisdicŃia „sinodală". Şocul libertăŃii apusene — libertatea moravurilor. critică Occidentul plecînd de la tema persoanei în comuniune şi aduce o admirabilă reflecŃie asupra erosului. Pavel Evdokimov încearcă să intregreze în TradiŃie (şi nu să excludă) intuiŃiile filozofilor religioşi. Mileniul „botezării" Rusiei a fost sărbătorit cu solemnitate în iunie 1988 şi Biserica s-a putut reorganiza în urma unui sinod. un curent puternic în favoarea unui „creştinism deschis" — acesta este numele unei asociaŃii fondate la Petersburg. perestroika a fost precedată de o efervescenŃă de sevă creştină în rîndul unei părŃi a intelectualilor şi a început printr-o îndelungă reflecŃie publică asupra valorilor şi fundamentelor lor spirituale. căci limba cultului. Schimbările sînt prudente. de Alexandre Schmemann şi Jean Meyendorff. instrumentele de lucru. a unui dialog cu ateii. societăŃile care încearcă să facă faŃă situaŃiei.. Leonid Uspenski elucidează teologia icoanei. a unor reforme liturgice. Alexis al II-lea. Totuşi în Rusia. Adesea este denunŃată iudeo-masoneria iar declaraŃiile ferme ale patriarhului Alexis al Il-lea împotriva antisemitismului nu sînt întotdeauna bine primite. Se BISERICA ORTODOXĂ 157 înmulŃesc asociaŃiile. de Vladimir Porech — care luptă în favoarea drepturilor omului. în acelaşi timp. MulŃi episcopi s-au compromis mai mult sau mai puŃin în timpul vechiului regim: aceasta este însăşi condiŃia supravieŃuirii şi în cele mai multe cazuri nu era vorba decît de aparenŃe. Ioannis Zizioulas. efortul este continuat. cateheza. la Saint-Serge. astăzi mitropolit de Pergam. un număr mare de credincioşi doresc o epurare radicală şi aşa s-a produs o schismă a celor „curaŃi". unii visează să înlocuiască ideologia comunistă cu o ideologie naŃional-ortodoxă. în Serbia. discipolul stareŃului Si-luan de la Muntele Athos. Biserica dezvolta o angajare socială pentru ajutorarea celor defavorizaŃi. lichidate în 1946-1948 din ordinul lui Stalin. alegerea unui patriarh tînăr şi activ. sub numele de „Biserica rusă liberă". Unele parohii rusifică slavona şi practică deasa împărtăşanie. discipol al lui Flo-rovski. Botezarea adulŃilor s-a extins. După căderea comunismului Dată fiind perioada mare de timp a opresiunii în Rusia (unde mai mult de o sută de episcopi au fost ucişi). în plină criză a ex-Iugo-slaviei. In . a folosirii creatoare a libertăŃii. influenŃat mai mult de Losski. şi ale părintelui Dumitru Stăniloae. confreriile. Această sinteză neo-patristică s-a alăturat lucrărilor convergente ale părintelui Justin Popovici. dată fiind replierea forŃată asupra vieŃii liturgice şi contemplative. Aceste Biserici sînt confruntate cu patru mari probleme: „epurarea". pentru a se evita formarea unei noi schisme a „vechilor ritualişti".

dar şi o participare la viaŃa reînnoită. La rîndul său. în linii mari. Cel de Nepătruns se lasă simŃit. acestea nu sînt folosite deloc. durata însăşi a slujbelor. o manifestă. în Slovacia şi Transilvania. Acesta cuprinde texte din chiar primele secole ale creştinismului şi o imnografîe tot mai vastă. aceştia sînt învrăjbiŃi în restul Ucrainei: guvernul favorizează o Biserică ucraineană autocefală. a făcut un efort imens de strîngere laolaltă a Bisericilor ortodoxe. icoană. fiind de la sine înŃeles că Roma îşi poate relua primul loc. adică în secolele al XVII-lea şi al XLX-lea (ultimul în anul 1872. urmărite în picioare în cele mai multe . în timp ce ortodocşii trebuie să slujească pe stradă. Totul este animat de ciclul pascal. atît de multă vreme umilite. patriarhiile. acesta este patriarhul de Constantinopol sau „patriarhul ecumenic". „ViaŃa moare" ca să înviem noi. Casa Tatălui. Prin „iubire nebună". un mărturisitor asasinat în mod misterios în anul 1990. Templul Duhului Sfînt. al Crucii şi al slavei. susŃinută de naŃionalismul local. nu înseamnă numai prilej de Bunavestire. comunitatea greco-catolică. iar uniaŃii. Bisericile ortodoxe şi. O frumuseŃe de tip special. unde statul a redat uniaŃilor toate locaşurile de cult. certurile cu privire la diaspora. accedînd la o autonomie internă. s-a reconstituit brutal în defavoarea ortodocşilor. mai ales în FranŃa. şi îşi are întotdeauna sediul în „sinodul său". Bartolomeu I. Astăzi. agravată de prăbuşirea Greciei în Asia Mică. lumina candelabrelor şi a luminărilor. totul culminează cu Pastele. grupată în jurul episcopului ei. Un prim episcop deŃine primatul universal. ca „o ofrandă jert-felnică a slujbei". tinerele generaŃii ale comunităŃilor greco-cato-lice doresc parcă sa rămînă credincioase ortodoxiei. în esenŃă. conferinŃele panortodoxe se reunesc frecvent. la fel şi patriarhul Dimitrios I (1972-1991). Atenagora I. Fiecare comunitate euharistică. Pe de altă parte. la Constantinopol). care implică slujbe foarte lungi şi ample. pînă la interpretările „tipologice" ale Vechiului Testament. Ciclurile liturgice se întrepătrund într-o simfonie complexă. primatul se reînnoieşte. pentru moment izolată din punct de vedere canonic iar presiunile împotriva Bisericii majoritare cresc. „sărbătoarea sărbătorilor". „la bază" mai există încă schimburi amicale. pe măsura comuniunii ei cu toate celelalte după o analogie trinitară. refuză orice „isterie anticatolica" şi împiedică o ruptură totală a dialogului. prezidate de patriarhul ecumenic sau de reprezentantul său. ViaŃa liturgică. înmulŃirea Bisericilor naŃionale în epoca modernă. a început un proces presinodal. Cel de dincolo de esenŃă devine mic copil. mai întîi. La 15 martie 1992. opoziŃia dintre Moscova şi Constantinopol în timpul cortinei de fier făcuseră dificilă exprimarea unităŃii şi universalităŃii Bisericii. împacă şi luminează toate facultăŃile prin cînt. această biserică. sub pecetea Evangheliei. Bartolomeu I a inaugurat o formulă de synaxa (adunare) a tuturor patriarhilor şi şefilor Bisericilor autocefale. îngustarea corelativă. rămîne legată de comunitatea religi158 RELIGIILE LUMII oasă de la Taize şi de reînnoirea harismatică. cu prerogativele sale (teoretice) de recurs. al căror primat este ales de egalii săi. dacă divergenŃele teologice şi eclesiologice sînt depăşite. atunci cînd răsună fără încetare refrenul: „Hristos a înviat din morŃi/Cu moartea pre moarte călcînd/Şi celor din mormînturi/ViaŃă dăruindu-le. ASPECTE ALE ORTODOXIEI Sensul Bisericii Biserica este Trupul lui Cristos." Poezia liturgică reia fără încetare. Transfigurarea simŃurilor prin frumuseŃea care „face să se nască orice comuniune" (Dionisie Areopagitul).Ucraina apuseană. astăzi. care refuza acest lucru. în sinodalitatea permanentă a episcopatului. multe medii catolice. a ariei de jurisdicŃie a Constantinopolului. Biserica rusă. Biserica ortodoxă a păstrat ritualul zis bizantin. Comuniunea aceasta se organizează în jurul „centrelor de acord". s-au reunit sinoade panortodoxe. ritmul fundamental al morŃii şi al învierii. de multe ori cu participarea poporului. iniŃiativă şi preşedinŃie. în Transilvania. patriarh ecumenic (1949-1972). Totuşi. mirosurile. duc o activitate de ajutorare dezinteresată. Efortul acesta este continuat astăzi de Bartolomeu I. De aici rezultă două situaŃii opuse de gravă nedreptate: în Slovacia. Mişcarea creată de părintele Alexandr Men. organizat în realitate pentru prima BISERICA ORTODOXĂ 159 oară la mînăstirea palestiniană a Sfîntului Sava. gesturile de înclinare şi prosternare. înŃelege să rămînă legată de patriarhia Moscovei. noul patriarh al Constantinopolului. Iar unitatea tuturor comunităŃilor euharistice se exprimă. ortodocşii cer organizarea unor referendumuri populare. Din 1961. ea însăşi inseparabilă de un consensus al întregului popor al lui Dumnezeu. care Ńine de „spiritualitatea trupească" şi de simbolism. nu au locaşuri de cult în care să slujească. se simt în stare de inferioritate în faŃa unui posibil prozelitism catolic iar anumite iniŃiative deloc binevenite sau prost interpretate au trezit o veche neîncredere. în momentele de criză majoră. Fundamentul ei este reprezentat de Evanghelie şi de Euharistie.

în fiecare casă formează un fel de altar domestic. înseamnă „uns"-ul. se uneşte cu însăşi Răsuflarea lui Dumnezeu. Trupul mort — de unde respectul care îi este arătat — este un germene de înviere: în mod deosebit trupul sfîntului. spune Sfîntul Apostol Pavel). integrarea baptismală şi euha-ristică în „Trupul Său de ViaŃă". pe care această tradiŃie. în creştinism. se deschide spre infinit. Introduction ă l'etude de Gregoire Palamas. Numele. ceea ce ruşii numesc „colŃul cel frumos". 5 Citat de J. face ca harul Duhului Sfînt să pătrundă în toată fiinŃa omului. constituie puterea căii isihaste. pentru a „respira . CredinŃa ortodoxă afirmă că unirea cu Cristos. dar şi prin moaşte. mai mărturiseşte Biserica. prezenŃele personale transfigurate se înscriu nu numai prin icoane. adică germenele trupului slăvit. chip al veşniciei. moaştele. el ne trage după el în rugăciunea lui. deci acolo unde împărăŃia lui Dumnezeu vine la noi într-o cantitate mică de materie transfigurată. Ceea ce înseamnă descifrarea existenŃei prin moartea şi învierea lui Cristos. Tensiunea de la începuturi dintre ere-mitism şi cenobitism a dispărut. adică prin „ceea ce a rămas" din-tr-un trup sfînt. atunci cînd el poartă şi enunŃă Numele Cuvîntului întrupat. am putea spune. Polului liturgic îi răspunde în mod firesc polul monastic. „Patristica Sorbonensia". religie a întru160 RELIGIILE LUMII parii şi a învierii. pentru că Tatăl. simbol al morŃii din iubire care duce la înviere. desemnează „locul lui Dumnezeu". toate acestea trezesc „inima". în această tradiŃie. Totul se întîlneşte în icoană. în Biblie. Cuvîntul „inimă". departe de a fî separate de aşezările locuite. încearcă să aplice porunca evanghelică şi paulină: „rugaŃi-vă fără încetare". caracteristică stării post-mor-tem. în loc să se închidă ca o închisoare. în mod deosebit. Rugăciunea lui Isus. în icoană nu există un izvor vizibil al luminii şi nu este nici întuneric. Venerarea moaştelor este deci. Paris. iconostasul. şi „Dumnezeu" desemnează Tatăl. trupul mort a încetat să fie considerat impur şi cimitirele. „în taină". comunitară sau individuală (în chilie). ba chiar lîngă altarul în care Cuvîntul care s-a întrupat este sărbătorit în Sfînta Euharistie „pentru viaŃa lumii". Ea implică în primul rînd o concepŃie unitară asupra omului. spune Sfîntul Ioan Damaschinul. Recunoaşterea sfinŃeniei este foarte simplă. Rugăciunea lui Isus sau rugăciunea inimii „Rugăciunea lui Isus". să ne amintim. pentru care sufletul şi trupul sînt inseparabile („SlăviŃi-L pe Dumnezeu în trupurile voastre". este depăşită într-o manieră specială printr-o anticipare a celor de pe urmă. Numele propriu al lui Dumnezeu. Meyendorff. miruirea nu este altceva decît Duhul Sfînt. toate acestea au ca urmare o interiorizare. lîngă biserică. comuniunea cu o prezenŃa personală plină de forŃa învierii. prin viaŃa şi moartea lor. înseamnă „Dumnezeu mîntuieşte". Icoanele şi frescele acoperă nu numai zidurile bisericii şi. Mormintele martirilor erau venerate încă din secolul al II-lea. apoi vine confirmarea episcopului locului. icoanele. în special căsătoria. în sfîrşit. Pentru teologia şi sensibilitatea ortodoxă. Cristos restaurează această unitate. ci mijloc de comuniune. ne face să intrăm în communio sanctorum. comunică comuniunea trinitară. Orice moment major din viaŃă. Trebuie deci să unificăm intelectul şi inima. se face cunoscut în renunŃarea totală a Crucii: Numele de Isus (Ieşua. „enunŃă Cuvîntul pe Răsuflarea Lui"6. care nu poate fi pronunŃat. este binecuvîn-tat printr-o icoană. Ea este mai întîi populară. De aceea moaştele sînt aşezate într-un altar în care se slujeşte Sfînta Euharistie. nu numai în sufletul lui. Inima este rădăcina intelectului. spaŃiul. col. Călugării cei mai avansaŃi primesc „marele veşmînt".dintre bisericile ortodoxe. al cărei germene în noi este harul botezător care învesteşte inte-rioritatea cea mai lăuntrică a omului. şi-au făcut loc în inima satului sau a oraşului. căci viaŃa comunitară. Fiecare mînăstire are propriile ei obiceiuri şi figuri exemplare. în această lume prea plină. cu Biblia. în mod general. folosind respiraŃia. sau mai degrabă către Isus. au fost martorii lui Cristos. în al doilea rînd. este considerată o pregătire indispensabilă celor cu vocaŃia singurătăŃii. 1959. împărtăşirea cu „lucrurile sfinte" şi comuniunea sfinŃilor sînt inseparabile. aici. 24. Pentru Sfîntul Grigorie Palamas. unde omul se revelează ca sălaş al lui Dumnezeu. un singur „ordin" îndreptat spre contemplaŃie. nu este posesie magică. Ca şi stareŃul. sfîntul reprezentat de icoană — cu atît mai mult dacă este însuşi Isus Cristos — nu se interpune. Mînăstirea este un loc de permanentă slujbă. îl numeşte „inimă" (ceea ce nu coincide decît parŃial cu inima fiziologică). inima este „corpul cel mai lăuntric al trupului"5. Le Seuil. Această venerare s-a extins apoi la toŃi cei care. „Dumnezeu eliberează") exprimă astfel iubirea lui Dumnezeu pentru om. singura şcoală adevărată de smerenie. centrul lui cel mai central. ci. p. rugăciunea lui Isus se bazează pe taina Numelui. ci în însăşi materia trupului (şi de aici în materia lumii). Totul pare însorit interior şi perspectiva se inversează. BISERICA ORTODOXĂ 161 cu Duhul Său. în epoca modernă se adaugă recunoaşterea obligatorie a sinodului patriarhal. Căci răsuflarea omului. aşa cum stau mărturie vindecările care se produc adesea în preajma lor. în care separarea contra naturii a sufletului de trup. materia moaştelor este deja materia Noului Ierusalim. Numele cheamă şi aduce o prezenŃă. A spune „Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu" înseamnă într-adevăr a invoca Treimea: „Cristos".

Vine atunci „trezirea" (nepsis) care ne scoate din somnambulism. simte. care îndepărtează conceptele şi imaginile despre Dumnezeu. Harisma majoră esŃe ajci aceea a lacrimilor. din insensibilitatea spirituală. „inima-duh" primeşte. Pr. din ciclurile de saŃietate şi lăcomie. nici să admirăm. chiar şi bătăile inimii sărbătoresc ViaŃa dată nouă. „lăcaş al lui Dumnezeu". p. într-un ritm de entaz-extaz11. BISERICA ORTODOXĂ 163 nici. apoi scufundarea în oceanul Luminii. în el. 162 RELIGIILE LUMII teptarea $e transferi*1** "* "vigilenŃa"> î° aşteptarea şi în presentimentul Mirelui c^ vjne prjn noaptea — şi lumina — tuturor lucrurilor. muritorilor. D. el face ca totul să graviteze în jurul ego-lui. cum spun maeştrii spirituali siriaci. prezenŃa lui Cristos şi adevăml fiinŃelor şi lucrurilor se înscriu pe oglinda inimii. să degajăm miezul lor psihic pentru a-1 oferi. să poleim „oglinda inimii" în care începe să se reflecte lumina dumnezeiască. Extaz: tensiune către izvor mereu dincolo de această lumină interioară. antinomia absolut de neconceput a lui Dumnezeu „dincolo de Dumnezeu" şi a Celui răstignit înflăcărează inima. Mai întîi simŃi nişte atingeri de foc pline de blîn-deŃe. 1980. cu Cristos.185. Prin aceasta unim — şi eliberăm — rugăciunea mută a lucrurilor. îndreaptă pe căile lăuntrice. sensibilitatea (care este aici o înŃelegere a inimin care. care sînt tot atîtea participări la Numele divine prin sfînta omenie a lui Cristos. 175. 198. după cum a fost precizat în celebrele Povestiri ale unui pelerin rus pe la 1860. Pentru „pneumatofor" (purtător de Duh Sfînt). puŃin cîte puŃin. a lui Dumnezeu cel întrupat şi răstignit. wId. treapta a 9-a. rugăciune dincolo de rugăciune. LX. Bucureşti. relaŃia personală. este în acelaşi timp despărŃire şi poftă nesăŃioasă. pornind de la Kyrie eleison („Doamne. sufletul Duhului: . Paternitate spirituală care. ai milă de mine") sau de la „Slăvit fii. care nu încetează să coboare în infernul nostru interior pentru a ne elibera. 11 Entaz: cunoaştere a lui Dumnezeu prin plenitudinea interioară."10 Pentru a înlesni unirea şi trecerea mai departe. treapta a 7-a în Filocalia. Rom. Instrumentul cel mai folosit pentru „rugăciunea neîntreruptă" este o formulă scurtă repetată cu blîndeŃe. Atunci. Rugăciunea se infuzează în linişte. vocaŃia de părinte (tată sau mamă) spiritual. 8. Chipul Celui Răstignit-Slăvit. întreaga forŃă a patimii omului devine compătimire. devine pură aşteptare. „Memoria morŃii" dezvăluie neliniştea fundamentală şi devine „memoria lui Dumnezeu". Fiule al lui Dumnezeu. pămînt tainic unde rodeşte lumina botezului atunci cînd lacrimile amărăciunii devin lacrimi de mulŃumire. Scara Sfîntă. p. 83-84. nr. ale cărui cuvînt şi tăcere deşteaptă.9 Pacificarea interioară deschide către adevărata libertate care face posibilă iubirea dezinteresată a aproapelui.G. Deş6 Jean Damascene. p. Livre de vie. ea metamorfozează încetul cu încetul „patimile" ucigaşe şi sinucigaşe în „virtuŃi". voi. Rugăciunea lui Isus poate fi pronunŃată pe ritmul inspiraŃiei şi expiraŃiei. rugăciunea devine o stare. 7 Gregoire Le Sinaîte. 20. păcătosul. Necesara „teologie negativă". unul dintre cei mai iubiŃi scriitori asceŃi din Răsărit: „Aducerile aminte ale Patimilor lui Isus vor tămădui sufletul ce Ńine minte răul. Traites ascetiques. 60 D. Necesară în permanenŃă. lumii lui Dumnezeu. spune Sfintul Ioan Scărarul. Metanoia este deschisă bine-cuvîntării. într-adevăr. vindecă. „Cel ce a îmbrăcat plînsul fericit şi plin de har ca pe o haină de nuntă a cunoscut rîsul duhovnicesc al sufletului". Duhul conduce sufletul către naşterea veşnică în „sînul Tatălui". „Paza inimii" sau a „minŃii" ne permite să îndepărtăm „gîndurile" disociante.. Acest entaz-extaz al „îndumnezeirii" face posibilă şi „contemplaŃia slavei lui Dumnezeu ascunsă în fiinŃe şi în lucruri"12. din această stare de „uitare" în care nu mai ştim nici să iubim. pînă la pulsaŃia tăcerii. „De la vie contemplative". Astfel. De acum înainte. 12 Isaac Şirul. „moarte-înviere" care restaurează. Defide orth.Duhul"7. IV trăite." Formulă susceptibilă de uşurări progresive. trad. narcisism metafizic. 95. tandreŃe ontologică. „cunoaşterea" harismatică a inimilor. trupul devine interior sufletului. Este o revoluŃie a simŃului nostru al realului Păcatul. devine „inimă de carne". miluieşte-mă pe mine. metanoia este mult mai mult decît „căinŃa" în sens moral. Omul care se roagă primeşte uneori „înŃelegerea sufletelor". ruşinîndu-1 puternic cu a Lui neŃinere de minte a răului. împărtăşeşte Duhul Sfînt. o. P. Pentru a cita încă o dată din Sfintul Ioan Scărarul. Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă. Dumnezeule" pînă la fraza Ńesută din chemările evanghelice şi devenită obişnuită: „Doamne Isuse Cristoase. 8 Cf. „rugăciune curată". blîndeŃe a celor puter9 Sfintul Ioan Scărarul.. dincolo de propria sa transparenŃă. Printr-o ultimă moarte din iubire. Stăniloae. „iubirea vrăjmaşilor". mai tare decît toate morŃile. se pot folosi ritmurile fundamentale ale trupului. în Petite Philocalie de la priere du cceur. puŃin cîte puŃin. fie şi în cea mai smerită simŃire. „geamătul"8 şi slujba universului. din „inimă de piatră" sau mai degrabă înveşmîntată în ceaŃă şi noroi. datorită harului. rînduite vocaŃiei lui de a deveni „templul Duhului Sfint".

. Mnit^ icoane o reprezintă pe Măria cu trupul ca o fintînă. L'Age d'homme. Maica lui Dumnezeu. Teodosie face din creştinism religia oficială. Cuvîntul lui Cristos după care trebuie să dai Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu a suscitat atitudinea fundamentală şi atît de mult prezentă în secolul nostru al martiriului. Dar Biserica a rezistat — prin martiraj — aşa cum rezistase împăraŃilor arieni. prunc care îşi va desăvîrşi naşterea în împărăŃia lui Dumnezeu. textele de contestare apocaliptică. a supravieŃuit mai bine de un mileniu în Răsărit iar Imperiul Rus — în fapt şi el multinaŃional — se va voi. îl Ńine în braŃe şi îl apără pe Prunc. Novela VI le arată ca două funcŃii complementare ale aceluiaşi organism. „ ja binecuvîntarea lui Dumnezeu. ce văd în stat Fiara şi în societatea păgînă Marea Prostituată. 164 ___ RELIGIILE LUMII plecata 1^. care îşi lipeşte cu putere faŃa de FaŃa lui Isus. cu referinŃă la dogma de la Chalcedonia asupra unirii. la sfîrşitul aceluiaşi secol. cea mai cunoscută. Dezordinea majoră survine o dată cu „convertirea" Cezarului: la începutul secolului al IV-lea. cîntă liturghia bizantină. ilustrare a profeŃiei: „O Fecioară va naşte Prunc". chiar dacă. ales al lui Dumnezeu şi al poporului (principiul eredităŃii nu exista în BizanŃ. primeşte în . promulgată de împăraŃii Vasi-le Macedoneanul şi Leon Filozoful. dar care întotdeauna s-a definit el însuşi ca „roman". fără separare sau amestec. urmînd o ontologie a tainei şi iubirii. pînă la căderea din 1917. în prima. în secolul al Vl-lea. „Maica lui Dumnezeu". a Imperiului. zămislire a universului ca „trup de slavă". în secolul al VIH-lea şi în prima jumătate a secolului al IX-lea. Criza iconoclastă. împăratul stapînind trupul şi patriarhul sufle13 P. în biserica ortodoxă. moştenitorul lui. multe mî-năstiri sîtjŃ ^şezate sub patronajul Fecioarei „dătătoare de viaŃă". bust. Justinian a precizat relaŃia Bisericii cu Imperiul ca o „simfonie": conduc împreună omenirea pe căile lui Dumnezeu. tu care eşti Maica VieŃii". închide orice imn liturgic. izvorul de viaŃă dătător"13. sfinŃit. „Dacă Domnul este Capul Bisericii. Hodigui-tria. „Cel ce crede în fyfitie precum a zis Scriptura: rîuri de apă vie vor curge din pînte-cele lui" (toan 7. sămînŃă a creaŃiei transfigurate. verticală de lumină care face din icoană o cruce de slavă. depărtîndu-se deja de ea. cu un medalion pe piept care îl reprezintă pe Prunc. a fost marcată de o pronunŃată dezvoltare a cezaropapismului. îl primeşte pe Dumnezeu în numele întregii omeniri. împăratul.. este cu adevărat inima Bis V*x * '■ care aceasta împărtăşeşte mădularele şi darurile Sfîn-tului Duh eC'este cu adevărat aceea care dă viaŃă. evită haosul. spune Isus.„rugăciunea lui Iisus" se revelează. împăratul concentrează şi reprezintă „preoŃia regească" a poporului şi. între divin şi uman. şi unică. copil şi adult în acelaşi timp. Trebuie corelate aici două icoane: Fecioara cu Pruncul şi Adormirea Maicii Domnului (care în Apus se numeşte Răpirea la Cer a Maicii Domnului). Notre-Dame de Vladimir. moartă. pe de o parte. Măria este Maica lui Dumnezeu devenit om şi deci şi a oamenilor chemaŃi să devină Dumnezeu. îşi lipeşte faŃa de faŃa acestei femei-prunc. rămăşiŃele ei pămînteşti. este prezentă pretutindeni în mod discret. o crisalidă neagră. El ia în mîini sufletul Mamei Sale. ca şi în nenumărate icoane: „Fecioara înseninată". însuşi Constantin se definea ca „protector al Bisericii („ho epistemonărches tis ekklesias") şi „episcop din afară". o dogmă cu scop pur cristo-logic. fiinŃa bisericească şi marială coincid. „Dumnezeu a devenit om pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu". Florensky. Astfel. el a fost schiŃat de facto). Dar spaŃiul morŃii se deschide. Martirul nu se supune Cezarului cînd acesta vrea să se facă adorat şi deci suprimă libertatea de spirit. „Fecioara blîndeŃii". „Recapitularea Legii". de exemplu. în perspectiva împărăŃiei lui Dumnezeu. trad. NaŃiunea în istoria ortodoxiei se îmbină două teme care se juxtapun în textele Noului Testament: textele supunerii faŃă de autorităŃi. 1975. tortura. ]\. fr. în ea şi prin ea Dumnezeu devine om. atît în theotokion care. căruia îi vom spune bizantin. în care ea a fost confirmată Theotâkos. cu invocarea Sfintei Treimi. în secolele al IX-lea şi al X-lea. cea mai iubită. Acesta. Constantin asigură libertatea Bisericii. Se observă că Mama este aproape întotdeauna în umbra Fiului ei. pentru că menŃin un spaŃiu de ordine şi de pace. victorios. în centrul comuniunii sfinŃilor: Maica lui Dumnezeu Măria. apare Cristos. „Tu ai trecut spre ViaŃă toată. dar el nu se revolta. se roagă şi acceptă verdictul lui. La Colonne et le fondement de la verite. le place să spună PărinŃilor fondatori. Lausanne. p. Epanagogue. Biserica. BISERICA ORTODOXĂ 165 tul. defineşte o adevărată „monobioză": unitatea SacerdoŃiului şi a Imperiului este aceea a sufletului cu trupul. în Adormirea Maicii Domnului totul este invers: Măria este întinsă. Pavel Florenski a putut spune că Măria reprezintă „inima" Bisericii. 38). pe de altă parte. din secolul al XVIII-lea. Statul. este considerat harismatic. în mai multe rînduri. cu mîinile ridicate. „aceea care călăuzeşte" şi îl arată pe Cristos în picioare. deportarea sau moartea. barează compoziŃia orizontal. singura dogmă pe care o cunoaşte Biserica ortodoxă referitoare la Măria este aceea dată la Efes (431). 231. „trup al lui Dumnezeu".

atitudinea lor faŃă de islam a fost o atitudine de non-violenŃă şi de bună convieŃuire. din 1666-1667. adică financiară a Bisericii. sub dominaŃia islamului. în secolul al XlX-lea. al cărui locŃiitor este împăratul. dar care recunoaşteau rolul de simbol al basileus-ului şi al patriarhului. care 1-a excomunicat pe Mihail al IlI-lea Paleologul pentru uzurparea tronului —. în afară de cîteva excepŃii — Nico-lae Misticul. Tentativele imperiale de a modifica doctrina sau etica au stîrnit întotdeauna. şi episcopatul. fie în monarhiile constituŃionale din Balcani înainte de ocuparea comunistă. autonome. multă vreme călugăr la Solovski. La fel vor sta lucrurile şi cu Rusia. desigur. creştini. a fost închis şi apoi sugrumat. mai ales. apoi „împăraŃii" (dornici. în întreaga Europă de Sud-Est. Aşa au luat naştere mesianismele veterotestamentare. mitropolitul de Moscova. un Pantocrator mai degrabă decît Cel Răstignit: Crucea fiind de acum emblema victoriei. o nouă ungere harismală în momentul încoronării lor iar în timpul ceremoniei se citea pericopa din Evanghelia după Matei (22. Harisma lui este a înŃelepciunii. Patriarhii apostolici de Alexandria. dar a lăsat urme adinei. mandeeni etc. începînd cu secolul al Vll-lea. în mod discret. Acesta confirma. fie în republicile cazace. care unea în jurul ei călugării şi poporul şi. şi. perspectivă care face din Cristos. pînă la urmă. în acelaşi timp. Arsenie. Patriarhul de Constantinopol. pentru a eleniza łările Române. La sfîrşitul Evului Mediu. chiar desemna (pentru Rusia) primatul bisericilor lor. suveranul îşi ia titlul roman de Cezar. 166 RELIGIILE LUMII Ńar. fie. împăratul. dar nu autocefale. . a ravagiilor făcute de epidemia de ciumă neagră. ca basileus. după cum am precizat mai înainte. a fost aceea 14 CondiŃia de dhimmi — membri ai „religiilor CărŃii" (evrei. Pentru că şi-a exercitat dreptul acesta de denunŃare solemnă în faŃa lui Ivan cel Groaznic. 15-22). în secolul al XVI-lea. a strigat Justinian la inaugurarea ei). măturată în secolul trecut şi la începutul acestui secol de mişcarea modernă a naŃionaliştilor care s-au alăturat. împăratul convoacă sinoadele şi controlează administraŃia materială. harisma solomoniană manifestată prin construirea Noului Templu. Rusia s-a vrut succesoarea BizanŃului. nu au pus mîna pe arme. pătrunşi de cultura bizantină. Acesta. cerească şi vremelnică în acelaşi timp. se dezvoltă tema celei de a „Treia Rome" şi a celui de al „Treilea Imperiu".momentul sfinŃirii ungerea cu sfîntul mir care o dublează pe cea primită la botez. Nu este mai puŃin adevărat că structura societăŃii bizantine este cu adevărat bipolară: pe de o parte. au jucat un rol principal în deşteptarea şi modernizarea lumii arabe. nostalgie a universalităŃii şi a fuziunii poporului lui Dumnezeu cu oricare popor care se consideră ales. a provocat consecinŃe contrastante. rezistenŃă din partea unei „Biserici mărturisitoare". în timp ce Imperiul.) este tolerată şi protejată de islam. departe de orice trium-falism şi. subŃiat fără încetare. pentru a încerca. de la finele secolului al X-lea). Tentativă zadarnică. ei au refuzat să pactizeze cu cruciaŃii. în secolul al XlX-lea. a profitat de aceasta pentru a-i favoriza pe greci în Balcani în defavoarea slavilor. Nu ar trebui să uităm totuşi că Biserica ortodoxă a trăit în cu totul alte regimuri: fie în semi-democraŃia medievală a oraşelor libere Novgorod şi Pskov. reconstituirea unui fel de Imperiu Bizantin chiar în interiorul sistemului otoman. după căderea Constantinopolului. bulgarii şi sîr-bii. Visul imperial se proiectează atunci asupra deşteptărilor naŃionale. care s-a opus „tetragamiei" lui Leon Filozoful. Biserica. devenea propriu-zis grec. pe care turcii l-au pus în fruntea millet-ului ortodox. ale latinilor şi ale turcilor. mai mult sau mai puŃin poliglotă în serviciul liturgic. arab şi apoi turc. Se vede că ideologia „simfoniei" este profund anistorică: este iluzia unei eshatologii deja realizate (de la „seninul de pe cer" care 1-a tulburat pe Constantin). Imperiul Bizantin era multinaŃional. cele ce sînt ale lui Dumnezeu. slavii din Balcani. în centrul oraşului. Tema aceasta a fost respinsă de marele sinod de la Moscova. patriarhul este în mîna basileus-u\ui." Pînă în secolul al XVI-lea a supravieŃuit structura bipolară a societăŃii: Biserica avea dreptul de mijlocire (pe/i alovanie). După abolirea acesteia. unei rezistenŃe sălbatice în faŃa ocupantului „necredincios". Antiohia şi Ierusalim au acceptat cu umilinŃă o îndelungată situaŃie de dhimmi14. cu republica monastică de la Sfîntul Munte Athos. Ataşamentul lor la „lumea arabă" este o atitudine de universalitate. au profitat de slăbirea Constantinopolu-lui în urma agresiunilor lor. arabii creştini. ci chiar pretendente la imperiu. Represiunea turcă. dar într-o situaŃie net inferioară. călugării (în special. Filip. pentru a se afirma nu doar ca naŃiuni independente. Pînă în zilele noastre. Călugări veniŃi din toate aceste Ńări se grupau la Muntele Athos. dar pe de altă parte. unde se găseşte fraza: „DaŃi deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului şi lui Dumnezeu. łarul. în Evul Mediu. în timpul războiului din Liban. el îngloba un fel de commonwealth de state independente. biserica Sfintei înŃelepciuni („Te-am învins Solomoane". episcopii sau superiorii mînăstirilor puteau să pledeze în favoarea graŃierii celor condamnaŃi sau să înainteze proteste către împărat dacă li se părea că legile sau actele nu erau conforme cu conştiinŃa creştină. simbol al Noului Ierusalim. de a redeştepta vechiul simbol) primeau. dincolo de orice naŃionalism. După ce otomanii au pus mîna pe Balcani. mai ales antiohieni. înmulŃind numărul „neo-martiri-lor". a pecetluit în durere alianŃa dintre Biserică şi populaŃiile balcanice. Dincolo de teritoriile pe care le administra direct.

.. I se pare deci important ca un învăŃămînt religios facultativ să poată fi susŃinut în şcoli şi ea să se poată exprima liber prin intermediul mass-mediei.. dacă greşelile lui Nicolae al II-lea („duminica roşie".BISERICA ORTODOXĂ 167 care a salvat limba şi cultura grecilor. a ştiut să abolească „a doua sclavie". Legătura aceasta dintre Biserică şi naŃiune — mai mult cu poporul de-cît cu statul ca atare — s-a manifestat şi în secolul nostru de fiecare dată cînd naŃiunea a fost ameninŃată în însăşi existenŃa ei: aşa s-au petrecut lucrurile în Grecia.. preotul.. El relativizează legăturile familiale. nu revendică nici o influenŃă „exterioară".. călugării au luptat împotriva degradării moravurilor. laici şi orăşeni. în Rusia. mai ales. editorul. biblioteci (. „Vîrsta de argint" a culturii ruse. Biserica doreşte ca statul să fie un stat de drept. apoi în schisma canonică a credincioşilor de stil vechi şi schisma psihologică ce a urmat secularizării brutale operate de Petru cel Mare. ar fi făcut ca Biserica să-şi regăsească independenŃa. în care au proliferat sectele apocaliptice şi care pare a fi. Ea le-a păstrat credinŃa.) aceste grupuri de medici şi infirmiere creştini. parŃial. la originHe revoluŃiei. or. foarte puŃine indicaŃii susceptibile de o interpretare juridică. dimpotrivă. regrupări de ajutoare (. în care se descoperă şi se pun bazele sensului demnităi Ńii printr-un ansamblu de acŃiuni concrete în beneficiul celor mai favorizaŃi. Am mai spus-o: Biserica i-a ajutat foarte mult pe cei răzvrătiŃi şi naŃiunile care au luat fiinŃă în Balcani şi-au constituit fiecare o Biserică autocefală. a sîrbilor şi a românilor. ea le integra într-o universalitate reală. în interiorul Bisericii oficiale cu mişcarea „nebunilor în Cristos". Ceea ce îi şi este acordat. Poporul a rezistat cum a putut: mai întîi. impulsionat de Biserică.). In timp ce Biserica ajuta aceste popoare să-şi recapete conştiinŃa de sine. Aminteşte sensul originar al căsătoriei — înainte de timpurile „răutăŃii inimii" — şi importanŃa.. în Serbia şi în Rusia. Ce însemna visul „simfoniei" cînd trupele Ńarului îi treceau prin foc şi sabie pe călugării de stil vechi ai lui Solovki şi cînd incendiul înadins pornit. Fiecare acŃiune este dusă în general de un grup mic de persoane care hotărăsc c să abandoneze tot şi să se consacre acestei lupte pentru redescoperirea libertăŃii creatoare a omului (.. aceste persoane au creat avanposturi. pe urmă războiul nu ar fi ruinat simbolismul monarhiei şi nu ar fi oferit cale liberă revoluŃiei. contra-instituŃii (. aproape în momentul în care suprimarea sclaviei atrăgea. £ Aceste acŃiuni (. învăluia satele „schismatice"? Reîmprospătarea filocalică din secolul al XLX-lea a trecut peste aceste disocieri: Alexandru al II-lea. medicul care îi îngrijeşte pe cei ce se droghează (. şi prin \ aplicarea „sfinŃirii frăŃeşti". aceste şcoli. pe care unii ar fi vrut să o atragă spre neoconstantinism. bîjbîie penibil spre o laicitate originală.. au jucat un rol decisiv. prezenŃă „osmotică" am putea spune. fără să Ńină deloc seama de indicaŃiile tradiŃionale. în care ar fi net separată de stat. Ea .. clerul a înmulŃit şcolile.. la începutul secolului al XX-lea. cu 168 RELIGIILE LUMII mai mare greutate în Balcani. un lung război civil. După acest dezastru — care a fost timpul mărturisirilor şi al martirilor — naŃiunile Europei răsăritene regăsesc Biserica drept cea mai bună aducere aminte a lor.. Din punct de vedere politic. educatorul care elaborează o pedagogie nouă.."15 < 1 Sensul iubirii Evanghelia cuprinde destul de puŃine indicaŃii referitoare la sexualitate şi. cu mai multă uşurinŃă în CSI.. de justiŃie şi de respect faŃă de individ. mişcări ale tinerilor. spune el.).).).). Isus. multă vreme clandestine.). o bunătate activă care decurge din I compasiune. 9): cuvîntul înseamnă adulter. după traducerea obişnuită.. precum Muntele Athos şi Moldova. atît de profund biblică. nu acŃionează decît prin convertirea inimilor şi a minŃilor. îi tratează pe picior de egalitate pe bărbaŃi şi pe femei. în timpul atacului italian din 1940 şi din 1941. 32 şi 19. sinucigaş.). în faŃa invaziei germane. Ortodoxia. dar profund unită cu societatea.. în care unele locuri de întîlnire. îi primeşte pe adulteri şi pe prostituate. în Statele Unite. Dar consideră că porneia distruge legătura conjugală (Mat. înce-pînd cu secolul al XVI-lea. a bulgarilor. Rusia.. animatori ai unei adevărate contraculturi. prin ralierea la stat a curentului monastic dominant. abandonul lui Stolîpin).. Prin credinŃă au luat naştere (. în care credinŃa şi sentimentul apartenenŃei se întrepătrund fără a mai putea fi separate. fără cuvinte mari. Ostenitorul social. Ruptură profundă. reface tot ceea ce este r considerat a fi mai valoros în cultura ei.) nu izolează niciodată dimensiunea spirituală de dimensius nea socială (. 5. structura bipolară a fost afectată profund. avocatul care luptă în favoarea celor uitaŃi din puşcării (. Ea cere libertatea deplină pentru a celebra Sfintele Taine şi a vesti Cuvîntul lui Dumnezeu. Să auzim părerea unui martor: p „întîlnim o altă Rusie.. a fidelităŃii.

620-621. Isus observă că „sînt fameni. 5. jertfelnică. 67. am spus-o. 21). să fie anatemizat". accentul se deplasează de la funcŃional la personal. o a doua căsătorie. De altfel. amintind mereu cu putere că prin căsătorie omul ia parte la unirea irevocabilă a lui Dumnezeu cu poporul său. ci pentru a le elibera duhul. pe la 340. BISERICA ORTODOXĂ 169 semn eshatologic. voi. nr. ca şi laicului care doreşte să se împărtăşească. procrearea nu mai este obligatorie. ceea ce este în sensul dezgustului Vechiului Testament pentru prostituŃia sacră. ViaŃa 16 De la enkrateia. porneia desemnează obiectivizarea sexualităŃii şi a extazului erotic în afara unei adevărate relaŃii personale. o a treia acceptată. 20. după ce a născut. nici nu se însoară. ortodoxia a dezvoltat ideea de „castitate" nu doar ca o curăŃenie desăvîrşită. celibatul anticipeaz^şi profetizează. Pentru că a venit Mesia. prin ajutorul reciproc în care fiecare îl ajută pe celălalt să-şi desăvîrşească propria vocaŃie. 12) şi că „cei ce se vor învrednici să dobîndească veacul acela şi învierea cea din morŃi. cu un accent clar de pocăinŃă. De aceea Biserica ortodoxă consideră că rolul ei este înainte de toate de a spune sensul. De aceea Biserica Ortodoxă. Preotul. fără îndoială marcaŃi de teama de sex a encratiŃilor16. De aceea Sfîntul Pavel îl recomandă. cîŃiva episcopi. Histoire des conciles. Encratismul. şi Biserica veche a cunoscut un ordin al văduvelor şi fecioarelor. în acelaşi timp. Dar şi prin în-tîmpinare. luminaŃi de sfaturile unui duhovnic. o căsătorie ulterioară Ńine de moravurile porcilor. dar au fost condamnate de Biserică. Nu credem că este atît de important să îndreptăm gîndurile asupra mijloacelor. el trebuie să înceteze a mai sluji. 6). desemnează un ansamblu de atitudini şi de idei care au influenŃat creştinismul primelor secole. căci sînt deja înviaŃi (Luc. ci generozitatea ei. în Aide aux croyants de l'ex-URSS. unde divorŃurile sînt . procrearea. Din motive sociologice. viaŃa conjugală nu se desfăşoară fără o anumită asceză. în sensul că un bărbat văduv necăsătorit nu poate fi hirotonit. dar considerată nefastă. nu pentru a le nega. „curăŃenie desăvîrşită". CurăŃenia desăvîrşită poate fi însoŃită de o „furnicătură a sufletului" după cum spun omiliile lui Macarie.oricine se uită la o femeie ca la un simplu obiect de plăcere comite un adulter! Mai pe larg. Postul înglobează şi abstinenŃa sexuală. duhovnicul sau episcopul locului trebuie să le adapteze situaŃiilor concrete după principiul „iconomiei". a lui Dumnezeu pentru poporul Său (Efes. „Nu trebuie să dau legi."18 în privita metodelor anticoncepŃionale.17 Sinodul de la Gangres. viaŃa conjugală este deci perfect compatibilă cu preoŃia. zice al şaselea sinod ecumenic. 22-30). „Apres un voyage en Russie [. care a fost hirotonit episcop.] une autre Russie". 15.. I. mai mult decît o sectă. Paris. 1992. stipulează în canonul patru: „Dacă cineva se gîndeşte că nu trebuie să participe la o slujbă făcută de un preot căsătorit. iar canonul al cincilea din Canoanele numite apostolice. într-o Ńară ca Rusia. „economia" înseamnă că persoanele şi relaŃiile lor trec înaintea regulilor generale. pentru împărăŃia cerurilor" (Mat. 19. consumul de carne şi vin. p. Un mare ascet egiptean. în teologie. 35-36). au vrut să impună celibatul preoŃilor. să-şi lase soŃia. printr-o creaŃie comună. „nu-şi mai aduce aminte de durere. ci ca pe o comuniune a sufletelor în unirea trupească. Isus îi binecuvîntează pe copii şi îi dă drept exemplu. cît mai bine asupra sensului vieŃii sexuale şi al fecundităŃii. La sinodul de la Niceea. Această iubire dificilă nu poate fi o singurătate în doi. Cu o infinită tandreŃe El evocă femeia care. 17 Hefele. care s-au făcut fameni pe ei înşişi. 170 RELIGIILE LUMII lui de familie trebuie să fie exemplară. Este o „economie de iubire" care culminează cu Crucea şi învierea. în 325. nici nu se mărită". în acelaşi timp. ci doar să amintesc semnificaŃia iubirii". p. îl exclude din Biserică pe episcopul sau pe preotul care „o repudiază pe soŃia lui sub pretextul fidelităŃii faŃă de Biserică". atentă. care se înscrie în iubirea dintre Cristos şi Biserică. poate ierta divorŃul. ca pe un 15 Morozov. Pavel interpretează nunta în spiritul Cîntării Cîntărilor: o „mare taină". după cum cer epistolele pastorale.. spune patriarhul Athenagora după ce a citit enciclica Humanae Vitae. o patimă narcisistă şi contopitoare. 1907. episcopul Pafnutie. Pentru Biserica ortodoxă. Ea se deschide în slujirea celuilalt. chiar şi o a treia. trebuie să fie „bărbat al unei femei" (Tit 1. prin copil. EncratiŃii nu acceptau căsătoria. El se impune preotului înainte de a sluji Sfînta Euharistie. în existenŃa creştină. toamna. cuvîntul acesta desemnează relaŃia pe care o stabileşte Dumnezeu cu creaŃia Sa. care nu este justificarea ei. în realitate de la sfîrşitul secolului al IV-lea. în general. Castitatea înseamnă integrarea erosului într-o relaŃie durabilă. nu-i îndepărtează pe cei divorŃaŃi şi recăsătoriŃi de la Sfînta împărtăşanie şi binecuvîntează. în mod normal. Biserica ortodoxă lasă acestea la latitudinea soŃilor. Astfel. pentru bucuria că s-a născut om în lume" (Ioan 16. o a doua este tolerată. Sfîntul Grigorie de Nazianz spunea:„O primă căsătorie se face în conformitate deplină cu regula. Dacă familia lui se destramă. s-a format obiceiul ca episcopii să fie recrutaŃi dintre călugări sau ca bărbatul căsătorit. Deciziile canonice nu sînt decît „indicaŃii terapeutice". a făcut ca această propunere să fie îndepărtată amintind că „legătura dintre bărbat şi femeia lui poate fi castă".

MEYENDORFF. Cît despre avort. pentru frumuseŃea liturghiei şi a icoanelor. mai ales. Bibliografie N. col. nu poate constitui un criteriu. Natura ca atare. chiar dacă este plin de simpatie. dar credincioşii ei. în cazul unui cuplu fidel. Dialogues avec le Patriarche Athenagoras. într-un zadarnic joc de inferi-oritate-superioritate.. PUF. ----------. pentru o viziune sacramentală a pămîntului şi a întregii creaŃii. a 4-a adusă la zi. 155. în FranŃa. 20). Cei mai îndrăzneŃi gînditori ai ei. 1976. dar astăzi. Din 1920 ea a participat la crearea Mişcării ecumenice. Losski. au ajuns să nu mai împărtăşească nimic. Initiation ă la theologie byzantine. Altfel spus. revue franŃaise de l'orthodoxie. cuplurile ortodoxe se caracterizează prin stabilitate şi fecunditate responsabilă. pp. ed. CreaŃia lui Dumnezeu este marcata de „cădere". a fost ferm condamnat de o hotărîre de sinoade şi cere o căinŃă profundă.uşoare şi frecvente. „Fecondation in vitro et genetique". Principalele lucrări de teologie dogmatică (Bulgakov. Ele au fost totuşi abordate. /. Dominique Beaufils. 8. Problemele „procreaŃiei" privesc mai ales societăŃile bogate şi nu au fost studiate niciodată de marile Biserici ortodoxe. distanŃa dintre a zice şi a face nu este aşa de mare. patrimoniul este imens şi dătător de viaŃă: pentru unitatea doctrinei. Paris. fisurată de neant. fie că este ortodoxă sau catolică. în nici o altă confesiune creştină. Totuşi. alături de alte Biserici. în Contacts. O. Desclee de Brouwer. 1991. Biserica ortodoxă este o Biserică distrusă. L 'Eglise Orthodoxe. un „Orient-Occident". ci elanul unei comuniuni necondiŃionate? Va putea 19 Dr.. în Europa occidentală. ea este ameninŃată de un fel de integrism cultural. Ortodoxia defineşte Biserica drept o comuniune de comunităŃi euharistice. Paris..19 Textele promulgate de Vatican pe tema aceasta sînt bazate pe o filozofie a „naturii" pe care Biserica ortodoxă nu o împărtăşeşte. în Orientul Mijlociu ortodocşii preconizează şi practică non-vio-lenŃa şi blîndeŃea evanghelică. Aportul diasporei poate fi desigur considerabil. 172 RELIGIILE LUMII ea să devină. Biserica ortodoxă va fi oare capabilă să facă din patrimoniul ei nu un alibi orgolios. dar cu lacrimi. „Que sais-je?". MentalităŃi separate de secole se întîlnesc aici. alături de alte Biserici. această parte a Vechiului Continent care constituie. fără să mergem prea departe. El poate fi considerat ca un păcat mai uşor pentru cazurile de primejdie extremă.. în care ar putea găsi sens explorările divinului şi acelea ale umanului? Aici observatorul. iar credinciosul trebuie să se roage şi să slujească. Prezentare de ansamblu BOULGAKOV. J. în urma lui Dostoievski. o credinŃă pătrunsă de bucuria pascală. pentru „arta artelor şi ştiinŃa ştiinŃelor" care fac posibilă unificarea „inimăspirit" şi transformarea în „ochi de foc". Paris. L 'Orthodoxie. EVDOKIMOV. Este deci un lucru bun ca mintea omului să o amelioreze. ci prin cuvinte de o infinită compasiune. L'Orthodoxie. dacă nu se vrea prometeică. 171-183. pentru înŃelegerea credinŃei. L'Age d'Homme. dar este răvăşită de naŃionalism. apoi a aderat la Consiliul ecumenic al Bisericilor. Dincolo de toate acestea. Meyen-dorff) sînt menŃionate în bibliografia capitolului despre creştinism. care au alte griji. au sondat modernitatea şi au deschis căile depăşirii şi ale transfigurării. păzitori geloşi ai tezaurului denunŃă în ecumenism „pan-erezia". 1979. să propună cu smerenie planetei pe cale de secularizare şi de haos. ROBERTI. cu zbucium al inimii. cu 18 PG 36. Histoire de l'Eglise nisse. 1975. poate. trebuie să tacă. 1980. un descoperitor al izvoarelor Bisericii nedespărŃite? Va şti ea. pentru depăşirea legii printr-o „economie" a îndurării. dar în Balcani li se întîmplă să reia vechiul refren al războaielor sfinte. care au concluzionat că fecundarea in vitro. 1991. trim. cu o reintegrare plină de dragoste într-o comunitate capabilă de întrajutorare. Paris. Le Cerf. BISERICA ORTODOXĂ 171 condiŃia să se evite producerea sau distrugerea embrionilor supranume-rari. care începe să retrăiască. „supusă" deşertăciunii. Dar astăzi.B. Paris. Fayard.. de medici ortodocşi. imense contraste o sfîşie. a slujbelor şi a rugăciunilor personale. J. . iar natalitatea este deosebit de scăzută.. 292 C. Ea se vrea universală. în starea ei de decădere şi sclavie. P. sălaş al Duhului şi al libertăŃii. S. 3. ci veghetoare şi iubitoare.. ar putea fi admisă. ca în toate religiile „periferice" faŃă de un Occident fascinant şi distrugător. în folclor şi în ataşamentul pentru trecut. (et alii). Criteriul nu poate fi decît respectul persoanelor şi sensul comuniunii lor. Cei mai mulŃi dintre duhovnicii şi medicii ortodocşi ştiu că nu trebuie să se adreseze femeilor celor mai dezmoştenite de viaŃă prin legi sau interdicŃii. plaga Europei răsăritene. cum spunea Berdiaev. această divino-umanitate eristică. spune Sfîntul Apostol Pavel (Rom. Bobrinskoi. viitorul ortodoxiei se va juca fără îndoială în „cealaltă Europă". Lausanne. pentru o ontologie de comuniune şi libertate. dar nu numai în Rusia. nr. CLEMENT.

Desclee de Brouwer. BOULGAKOV. 1992. Desclee de Brouwer. Lausanne. Stock. de Bellefontaine. 11 fascicole. Le Cerf. (. 1992. 1985. Dumnezeu să mă ajute. însă în timpul dezbaterilor poziŃia lui Luther devenise radicală. 3. initiation â la spiritualite del'Eglise orthodoxe.) Sînt legat prin textele scripturilor pe care le-am citit. P. 2. sfinte taine AFANASSIEFF.. 1992. ----------.. ----------. Paris. A. Roma încercase să obŃină o retractare. WARE. Paris.C. Les Ages de la vie spirituelle. să tăgăduiască idei pe care le susŃinuse. Paris. Ed.Nouvelle Cite. Reforma Prin bula papală. Cu trei ani înainte (pe 31 octombrie 1517). Theologie de l'icone. 6. P. YANNARAS. trad. D. Liturghie şi icoană ANDRONIKOF. Y. Presse/CEil. ----------. Zwingli (1484-1531). Terre des vivants. Geneve. Humanitas. nici cinstit să acŃionezi împotriva propriei conştiinŃe (. D 'eau et d'Esprit. Filozofie religioasă BERDIAEV. D. L'Age d'Homme. etude liturgique du bapteme. de J. Desclee de Brouwer. La Communion du Saint-Esprit. Humanitas. Le Sens de l'amour. P. Le Lieu du cceur. Les Uniates. O. SOLOVIOV. Luther declară: „Nu mai dau crezare nici numai papei.. EVDOKIMOV. el arde documentul şi transformă o contestaŃie făcută în interiorul Bisericii catolice în protest care va acŃiona mai departe în afara ei.. C. anthropologie des Peres de l 'Eglise. Paris. PROTESTANTISMUL de Jean Baub£rot Protestantismul. B. Paris. 1989. în aprilie 1521. OUSPENSKY. L 'Art de l'icone. 173 BISERICA ORTODOXĂ 4. renunŃa la pensia acordata de Roma.M. Paris. Le sens de la liturgie. în faŃa dietei de la Worms. Labour et Fides. SCHMEMANN. 1982. Paris.. Sensul creaŃiei. vîndute în beneficiul reconstrucŃiei bisericii Sfîntul Petru din Roma (şi socotite ca fiind în stare să absolve de unele păcate).. E. Le Cerf. V. EVDOKIMOV. 1984.). sacrement du Royaume. Convocat. Le Cerf. cu-prinzîndşi o scurtă povestire despre Anticrist. 1993. Paris. ---------.. care constituie una din cele trei mari ramuri ale creştinismului. Paris. Sources... Paris.. Nu pot proceda altfel. Questions sur l'homme. Paris. Approches de Dieu dans la tradition orthodoxe. Touraille. 1-985. Stock. 1981. 1975. iar conştiinŃa mea este prizoniera cuvintelor Domnului. 1992.. a apărut în secolul al XVI-lea în Europa şi s-a extins — în mod diferit — pe toate continentele. introduction ă une dogmatique. 1990. Departe de a se supune.. Cele nouăzeci şi cinci de teze au fost rapid distribuite în întreaga Germanie. Luther redactase nouăzeci şi cinci de teze care criticau „virtutea" indulgenŃelor. Spiritualitate BEHR-SIGEL. ZIZIOULAS. 1985. Eclesiologie. L'Eucharistie. ----------. 1988. acesta afirmînd că nici papa şi nici conciliul nu sînt infailibili. Le Christ. Esprit et Liberte. de Bellefontaine. ---------. STĂNILOAE. 1521.. 1980.A. de Bellefontaine. 1989.. PROTESTANTISMUL 175 . Le Cerf. Paris. Paris. nici numai conciliilor. progres şi sfîrşitul istoriei universale. laZurich. Priere de Jesus et experience du Saint-Esprit. NELLAS. STĂNILOAE. J. precum şi în acŃiuni şi mişcări la care colaborează membrii diferitelor Biserici. Desclee de Brouwer. Le Cerf. L 'Eglise du Saint-Esprit. Luther este ameninŃat cu excomunicarea. Paris. 1979-1991. ---------.. profesor pentru Sfintele Scripturi la Wittenberg. La Foi vivante de l'Eglise. 1972. K.L'Etre ecclesial. Paris. şi introd. Ed.. 1982. La Lumiere sans declin. C. Aspectele majore ale teologiei BOBRINSKOY. căci nu este nici sigur. 1987. Le Cerf. CÎTEVA MARI ETAPE ALE ISTORIEI SALE în iunie 1520. Bucureşti. N. 5. Bucureşti. S. Philocalie des Peres neptiques. Desclee de Brouwer. N. (Eil. bula papală Exsurge Domine îl somează pe călugărul augustin Martin Luther (14831546). 1975. CLEMENT. theologie de la beaute.. Paris. L. Trei dialoguri despre război. Formă religioasă foarte diversificată. preot şi predicator al bisericii cu un corp de canonici.. Le Cerf. Desclee du Brouwer. Paris. 1970.. 1980. Le Vivant divinise. Le Genie de l'Orthodoxie. acesta s-a organizat în numeroase Biserici. 1989. Nu pot şi nici nu voiesc să retractez ceva. 1981. Desclee de Brouwer. Ed." în acelaşi an.

ostilităŃile se declanşează din nou în Boemia. în 1555. în alte părŃi se produc rupturi cu Roma. succesele obŃinute de împăratul Ferdinand al II-lea ameninŃă grav protestantismul. în 1526. Se ajunge la o înŃelegere asupra a paisprezece puncte din cele cincisprezece puse în discuŃie. In acest timp. strămutările de . prima dietă de la Speyer acordă principilor dreptul de liberă alegere a religiei statului lor. Supuşi unei presiuni politico-militare. „Acesta este sîngele meu". slujba este înlocuita de un cult duminical. în care moare reformatorul radical Thomas Mun-tzer). Există. se poate constata pluralitatea sa: există mai mulŃi reformatori şi se confruntă mai multe convingeri. Reforma a triumfat în Ńările scandinave. de unde şi numele de „protestanŃi" dat partizanilor Reformei. Armata sa. Rugăciunile particulare sînt admise. în ducatul Prusiei (1525) etc. către anul 1620. în 1536. eclesiologică. în frunte cu Bucer. iar libertatea de emigrare este din nou recunoscută. Opera foarte importantă (teologică. în parte. ea capătă un suflu nou prin trecerea la protestantism a oraşului Geneva. unde va fi preot Jean Calvin (1509-1564). regele Suediei. aceasta va necesita multă vreme. de denunŃul făcut împotriva lui Michel Şervet. Pluralismul ecleziastic este rezultatul refuzului de a accepta ierarhia şi al deplasării autorităŃii de la instituŃie la Biblie. Libera circulaŃie a persoanelor şi a bunurilor lor era totuşi recunoscută (primă formă — rudimentară — de libertate religioasă). Luptele. Reforma nu s-a terminat. se va impune dincolo de Marea Mînecii. Cinci principi şi reprezentanŃii a paisprezece oraşe libere protestează. în vreme ce Zwingli şi elveŃienii consideră că împărtăşania este înainte de toate o aducere aminte iar Cristos este prezent doar simbolic la aceasta (doctrina sfintelor taine). principiul cujus regio-ejus religio a devenit mai suplu. desigur. Biserica Apusului este scindată în mod serios.Doi ani mai tîrziu. Iar dacă pluralismul interprotestant va favoriza cu timpul instaurarea toleranŃei. efervescenŃa religioasă şi politică ajunge la apogeu. Luther şi adepŃii săi Ńin la ideea de consubstanŃiere (prezenŃa în pîine şi în vin a trupului şi a sîngelui lui Cristos). dacă Luther este primul care a îndrăznit să facă ruptura şi deci el este „părintele fondator". este însă suficientă o singură divergenŃă pentru a nu se ajunge la o biserică protestanta unică în faŃa bisericii catolice romane. unitatea confesională a Imperiului Germanic este în mod oficial destrămată. care pune capăt acestui război de treizeci de ani. modifică situaŃia în doi ani. epidemiile. anglicanismul. Aşa se face că. Războiul continuă. Numai că Luther refuză să-şi identifice cauza cu aceea a micii nobilimi (revolta cavalerilor din 1522). un protestantism temperat. în octombrie 1529. un consens în legătură cu comuniunea sub cele două speŃe şi respingerea doctrinei catolice a transsubstanŃierii (la care puterea preotului transformă elementele materiale în trupul şi sîngele lui Cristos). Cei din Strasbourg. precum la Strasbourg. Numai că echilibrul obŃinut rămîne instabil. Războiul de treizeci de ani Pacea de la Augsburg (1555) s-a întemeiat pe coexistenŃa catolicismului şi protestantismului în Imperiul Roman Germanic. are în rîndurile ei mulŃi predicatori. Practica publică a confesiunii lor este recunoscută tuturor acelora al căror cult fusese stabilit în 1642. de a doua dietă de la Speyer. în Germania. Pacea din Westfalia (1648-1649). adăugind înnoirii teologice modificări etice şi sociale. Cehii sînt repede înfrînŃi şi. încă de la apariŃia protestantismului. Există numeroase puncte de vedere comune privind bazele Reformei. Partidele confesionale continuă să existe în cadrul dietei imperiului. Germania va suporta multă vreme stigmatul acestui război. Decizia aceasta este repusă în cauză. ars de viu din ordinul magistratului genevez (1553). Este semnificativ faptul că prima diferenŃiere din sînul protestantismului se referă la o dezbatere de exegeză biblică: Luther şi Zwingli nu înŃeleg în acelaşi fel cuvintele lui Cristos: „Acesta este trupul meu". Gustav-Adolf. trei ani mai tîrziu.) a lui Calvin va fi umbrită. consiliul orăşenesc organizează două „dispute teologice" şi adoptă un program de schimbare globală. în 1618. o dată cu Elisabeta I (1558-1603). De acum înainte. Aceştia din urmă şi aliaŃii lor suedezi preiau definitiv avantajul către 1640. apoi cu cea a Ńăranilor (războiul Ńăranilor din 1524-1525. cu Martin Bucer (reforma cultului la începutul anului 1524). dar aspectele confesionale ale conflictului sînt dublate de o luptă pentru hegemonia europeană. motivată de o arzătoare pietate luterană. el devine în foarte scurt timp un reformator printre alŃii şi nu şeful de necontestat al tuturor protestanŃilor. comportă mai multe clauze religioase: în general. morală etc. nu reuşesc să creeze un teren de înŃelegere. în 1524. pe baza unităŃii confesionale a fiecărui teritoriu (cujus regio-ejus religio). 176 RELIGIILE LUMII Evenimentele din 1529 constituie o etapă. Dezacordul rămîne în legătură cu caracterul de sfintă taină al împărtăşaniei. „Corpul evanghelic" (protestant) şi „corpul catolic" se reunesc separat pentru unele probleme. are loc la Marburg un colocviu teologic. Acest conflict demonstrează şi faptul că. protestanŃii caută o înŃelegere doctrinară. mai sărăcită decît va fi în protestantismul luteran. care îi aduce faŃă în faŃă pe habsburgi şi pe bourboni. axat pe predică. Şi dacă lucrul acesta îi decepŃionează pe unii.

Teama de radicalismul ultrapuritanilor nu are nici un amestec în restauraŃia din 1660. Există totuşi şi un revers al medaliei: progresiva colonizare engleza şi protestantă a Irlandei. Pentru puritani.populaŃii. de exemplu: unii copii sînt răpiŃi spre a fi crescuŃi în religia catolică. Edictul de graŃiere de la Ales — publicat după cucerirea cetăŃii La Rochelle — confirmă clauzele religioase şi civile ale Edictului de la Nantes. Către 1640. O „casă financiară pentru convertiŃi" încearcă. . Misiunile catolice pornesc la recucerirea teritoriilor protestante. De acum înainte. „Glorioasa RevoluŃie" aduce Angliei parlamentarismul şi o oarecare toleranŃă religioasă. fără prea mare succes. O dată cu domnia personală a lui Ludovic al XlV-lea vine şi timpul persecuŃiilor. Acum se insistă pe o perioadă de tranziŃie de o mie de ani (millenium). numai să le ucidă şi. subalimentarea. într-o perioadă de douăzeci şi cinci de ani peste două sute de măsuri desfiinŃează în fapt Edictul de la Nantes. majoritatea protestanŃilor rezista. o relativă libertate a cultului şi locuri de refugiu unde vor dispune de o garnizoană. „adevărata Biserică" va triumfa în mod progresiv. iar tema patimilor lui Cristos devine foarte populară în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. pune capăt acestor războaie în 1598 prin Edictul de la 178 RELIGIILE LUMII Nantes. Aceasta înseamnă o considerabilă schimbare de mentalitate: pînă acum norma era dată de tradiŃie şi orice înnoire apărea ca o degradare mai mare sau mai mică a vechiului. Wilhelm de Orania debarcă în noiembrie 1688 avînd ca deviză: „Religia protestantă şi libertăŃile din Anglia". Se vorbeşte despre „noua Reformă". supuşi unor reprimări permanente. Excomunicarea nu trebuie să aibă consecinŃe civile şi fiecare comunitate trebuie să aibă dreptul de a-şi alege pastorul. Edictul de la Nantes şi revocarea lui După 1562. în această perioadă. sînt hăituiŃi. Cromwell înfrînge armata regalistă la Naseby (1645). Iacob al II-lea fuge. pu-nînd accent pe experienŃa religioasă personală. Pînă atunci. PROTESTANTISMUL 177 RevoluŃiile din Anglia în secolul al XVII-lea. conflictul dintre rege şi parlament duce la război civil. Dragonii îşi pot tortura victimele în orice fel. teoretic. să le violeze nu le este permis. într-un cadru ecleziastic apropiat catolicismului. După o primă experienŃă în Poitou (1681). în 1629. a „religiei regatului" şi a „religiei pretins reformate" (RPR). care erau destul de dese. ai cărei membri obŃin posibilitatea de a avea acces la orice funcŃie. la 30 ianuarie 1649. acesta este sensul predicilor din timpul revoluŃiei. De acum încolo îşi face loc ideea de progres. fără forŃă militară şi politică. în timpul căreia. Se dezvoltă un climat general de ostilitate iar numărul căsătoriilor in-terconfesionale. care încearcă instaurarea în FranŃa a unei coexistenŃe a religiei catolice (majoritară). Ńine să apară drept campion al catolicismului. timp de zece ani. chiar dacă unii „nepăsători" adoptă efectiv „religia regelui". dar în mod pasiv: comunitatea hughenotă aşteaptă urcarea pe tron a unui rege mai îngăduitor. are loc o „mare ofensivă" în primăvara şi vara anului 1685. tipografiile lucrau practic fără nici o cenzură. scade brusc. Fervoarea religioasă se amestecă cu laicizarea: Biserica nu face parte din lumea aceasta. Numeroase temple sînt distruse (peste trei sferturi din acestea la sfîrşitul lui 1684) şi protestanŃii devin marginalizaŃi. în continuitate faŃă de evoluŃia istorică. Sub Cromwell. izbînda înseamnă o etapă importantă către întoarcerea lui Cristos. în pofida opoziŃiei puritanilor moderaŃi. Lucrul acesta va influenŃa pioşenia şi teologia. tr. în urma unui proces. Predicatorii improvizaŃi şi itineranŃi nu mai sînt sancŃionaŃi. Un curent puritan doreşte un protestantism mai puternic. cît şi politic: a fost omorît reprezentantul vremelnic al lui Dumnezeu. Multe meserii le sînt interzise. Henric al IV-lea. Istoria viitoare depinde de acŃiunea prezentă: millenium poate fi grăbit. Biserica Angliei părea a fi o Biserică protestantă din punct de vedere teologic. FranŃa este sfîşiată de războaie religioase. * Mişcare religioasă născută în Biserica luterană germană în secolul al XVII-lea. ca reacŃie împotriva dogmatismului Bisericii oficiale (n. hughenoŃii depind de voinŃa regelui de a aplica Edictul de la Nantes. dar suprimă „locurile de refugiu". îndeosebi o dată cu manifestatea pietismului*. principe protestant convertit la catolicism (1593). Ele sînt marcate de numeroase masacre. Ludovic al XlV-lea. Carol I este ucis. aflat în conflict cu papa. cel mai cunoscut fiind acela din noaptea Sfîntului Bartolomeu (1572). Această execuŃie constituie atît un act religios. Prima revoluŃie engleză reprezintă experienŃa unei societăŃi destul de tolerante. această întoarcere era considerată ca o ruptură în înlănŃuirea evenimentelor umane. provocînd aici tot felul de incidente care să permită represalii.). Dar dezvoltarea unui partid catolic la Curte. Grupuri de semianalfabeŃi propagă idei radicale. urcarea pe tron a catolicului Iacob al II-lea şi revocarea Edictului de la Nantes în FranŃa trezesc temeri. toate acestea i-au răpit o treime din populaŃie. care a urmat morŃii lui Cromwell. să-i momească prin cîştiguri pe unii dintre protestanŃi.

tr. ultimele temple sînt distruse. ei vor fi fost influenŃaŃi. în consecinŃa. care nu are nici un superior ierarhic. Ei fondează oraşul New Plymouth. de asemenea. în 1900. După 1630. între timp. protestanŃii rămaşi în FranŃa par să accepte în aparenŃă catolicismul. la sfîrşitul secolului al XVIIlea. ea îşi alege un pastor din rîndul ei. în 1715 se Ńine primul sinod al Bisericii reformate clandestine. ceea ce. Ludovic al XlV-lea afirmă atunci că Edictul de la Nantes nu se mai justifică şi. care se tem de o revenire a catolicismului în Anglia. William Penn (1644-1718). Nu întîmplător conflictul cu Anglia izbucneşte către 1760. Au încheiat un pact între ei. cînd Deşteptarea a avut un impact puternic. care va fi proclamata de RevoluŃie (1791). galerele şi închisorile sînt pline de protestanŃi. HughenoŃii refugiaŃi vor contribui la dezvoltarea Berlinului şi a Prusiei. în Olanda ei vor constitui un cerc de intelectuali. se construieşte astfel o identitate evanghelică. creează Pennsylvania. ProtestanŃilor le este interzis să emigreze. Societatea Olandeză a Misiunilor (1795). Formată din membri „convertiŃi". terorizaŃi. America engleză întemeierea simbolică a viitoarelor State Unite ale Americii are loc în 1620. de manifestarea unui nou suflu al colonizării europene şi de mişcarea de redeşteptare religioasă care se răspîndeşte în mai multe Biserici protestante. Botezul şi căsătoria catolice. fără însă să le acorde libertatea cultului. creşterea aversiunilor faŃă de FranŃa în mai multe Ńări din Europa. Misiunile După unele încercări în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. 180 RELIGIILE LUMII EfervescenŃa religioasă din America engleză a scăzut încetul cu încetul. Pe la mijlocul secolului următor. sînt celibatari sau trăiesc în concubinaj pentru a se sustrage de la căsătoria catolică. puritani englezi refugiaŃi în Olanda. în fine. unde se pot refugia mulŃi disidenŃi. Această dublă influenŃă (protestanta şi iluministă) se regăseşte în DeclaraŃiile Americane ale Drepturilor Omului care apar înaintea DeclaraŃiei franceze. Roger Williams (1600-1684) apără drepturile indienilor asupra pămînturilor şi libertatea religioasa. şi Abraham Mazel. în primele două treimi ale secolului al XVIII-lea. sînt pronunŃate multe condamnări la moarte. încetul cu încetul. Societatea Misiunilor din Londra (1795). de unde se vor propaga unele idei ale Iluminismului. leagăn al baptismului american şi una din primele tentative de separare a Bisericii de stat. CongregaŃia religioasă constituie centrul vieŃii sociale. de Iluminismul european. Societatea Misiunilor de la Berlin (1824) etc. DiferenŃele ecleziastice sînt atenuate iar amestecurile etnice sînt favorizate. * Nume dat calviniştilor din Ceveni care au luptat împotriva administraŃiilor şi armatei lui Ludovic al XlV-lea după revocarea Edictului de la Nantes. existau peste trei sute de societăŃi . au loc adunări restrînse clandestine. favorizează prosperitatea economică. El întemeiază Rhode Island. Cu excepŃia rePROTESTANTISMUL 179 voltei Cămăşarilor (1702-1704)*. spiritul de rezistenŃă membrilor săi care nu acceptă orice constrîngere. are loc însă „Marea Deşteptare". care poate fi considerat premisa unui sistem democratic. Pelerinii sînt animaŃi de o utopie religioasă. în urma descrierii suferinŃelor îndurate de cei prigoniŃi. Iau acum fiinŃă societăŃi şi consilii de misiune cum ar fi: Misiunea Baptistă din Londra (1792). se poate spune că emigraŃia puritană produce anumite caracteristici ale noii societăŃi americane. Consiliul American al Misiunilor (1810). în jur de 250 000 de protestanŃi (dintr-un milion) părăsesc clandestin regatul. Dar puritanismul inculcă. fapt ce va antrena o pierdere substanŃială în anumite sectoare ale economiei (mai mică totuşi decît se afirmă uneori) şi. Acest avînt este favorizat de efectele revoluŃiei industriale care tocmai se declanşase. în general. semnează în masă certificate de convertire. de altfel.ProtestanŃii. Societatea Misiunilor de la Basel (1815). li se alătură un al doilea vas de emigranŃi puritani. MulŃi dintre fiii predicatorilor înnoitori vor deveni purtători de cuvînt ai RevoluŃiei americane. Puritanii încearcă să justifice spolierea indienilor reprezentîndu-i drept rămăşiŃele unui trib pe care „demonul" 1-a condus în acele locuri pentru a-1 guverna fără probleme. ei se folosesc de magistratură pentru a interveni în problemele religioase (procesul de vrăjitorie de la Salem în 1692). Societatea Misiunilor Evanghelice de la Paris (1822). dar rezistenŃa spirituală a calvinismului din Lan-guedoc a continuat (n. ospitalitatea indienilor îi ajută să supravieŃuiască. Principalii conducători au fost Jean Cavalier. element constitutiv al identităŃii americane. îl revocă prin Edictul de la Fontainebleau (17 octombrie 1685). Un quaker. Pastorii sînt obligaŃi să părăsească teritoriile. ungerea cu Sfîntul Mir sînt de acum înainte obligatorii. execuŃia a pus capăt războiului.). Abia în 1787 un „edict de toleranŃa" recunoaşte în fapt existenŃa protestanŃilor în regat. care a fost supus în anul 1704. în ciuda epidemiilor şi a foametei. dar cei mai mulŃi practică în secret cultul familial. care a fost executat în 1710. mult mai numeroşi. Nu rareori. care au trecut Atlanticul la bordul vasului „Mayflower". o dată cu sosirea „PărinŃilor pelerini". misiunile protestante cunosc un adevărat avînt la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea.

altele în America Latină. — Uniunile Creştine ale Tinerilor (sau YMCA în engleză. de multe ori ridicînd statutul limbii respective la acela de limbă scrisă). care permite unor colectivităŃi indiene accesul la modernitate fără a-şi pierde identitatea culturală. acolo unde protestantismul fusese învins în secolul al XVI-lea. mai ales penticostal. procentul a crescut la două treimi. cu titlu individual. Ecumenismul în istoria ecumenismului1 protestant. Să le amintim pe cele mai importante: — AlianŃa Evanghelică Universală (1846). Peste tot. acŃiunea de întronare a protestantismului a fost legată de o muncă pe plan educativ (şcoli şi traduceri ale Bibliei în limba proprie a Ńării respective. locuri de întîlnire şi de dialog între protestanŃii de diferite de-nominaŃiuni şi din Ńări diferite. predominant protestantă. altul de dată mai recentă. în plan teologic. . după părerea ei. se pot distinge două faze: aceea a ecumenismului intern şi aceea a ecumenismului în sensul actual sau încercare de apropiere între creştini. a unei apropieri între creştinii de diferite confesiuni. 182 RELIGIILE LUMII protestante. Biserici născute din misiunea protestanta franceză. Camerun şi Togo. socio-economic (dezvoltarea exportului de materii prime pentru combaterea comerŃului cu sclavi). care stă la baza înfiinŃării Consiliului InternaŃional al Misiunilor. în 1960. în Madagascar. Pentru început. Atunci s-a recunoscut „necesitatea de a se implanta în fiecare Ńară necreştină o Biserică. un sens nou: acela al căutării dialogului. problematica misionară tradiŃională a fost repusă în discuŃie prin apariŃia unor expresii teologice specifice ale lumii a treia. cu două valuri: unul presbiterian şi congrega-Ńionist. stă mărturie că Bisericile protestante din foste Ńari de misiune şi Bisericile bătrînului continent înŃeleg să conducă împreună acŃiunea lor misionară. în Asia de sud-est. Statele Unite asigurau. în Ńările latine.şi consilii. exagerata ei dispersare. activităŃii africanilor înşişi. în 1914. con-strîns de propria sa concepŃie despre unitate. în 1895. Schweitzer). este cazul afacerii din Madagascar (1897). aproape jumătate din cerinŃele de personal. în secolul al XX-lea. în secolul al XlX-lea. activitatea misionară a pus protestantismului problema farîmiŃării lui confesionale: o grijă faŃă de unitate s-a manifestat pentru prima dată cu ocazia primei întîlniri misionare internaŃionale — ConferinŃa de la Edinburg din 1910. în China. Legăturile dintre misiune şi colonizare nu pot fi negate. ecumenismul dobîndeşte. In peninsula indiană. 1910). După primul război mondial. el nu va putea decît să condamne ecumenismul (enciclica Mortalium animos. Cine îi va atrage pe orbita sa? Unii protestanŃi iau iniŃiative. Extinderea în Africa s-a datorat însă. ea va cuprinde. în parte. sub denumirea de FederaŃia Universală a StudenŃilor Creştini (FUACE). medical (simbolizată de numele lui A. Foarte repede. Dezvoltarea mijloacelor rapide de transport. în zilele noastre. în Tahiti. Unele încercări de acest fel au fost făcute chiar în Europa. Compania Indiilor s-a străduit să contracareze misiunea care. — ConferinŃa Mondială a Misiunilor (Edinburgh. poate. fapt ce evidenŃiază amploarea activităŃii desfăşurate şi. chiar dacă au fost însoŃite de multe ori de tensiuni. putere colonială cu care era în concurenŃă. în Lesotho. apariŃia internaŃionalelor 1 Cuvîntul provine dintr-un termen grecesc care înseamnă „pămînt locuit". 1855). nu va reuşi să le împiedice sau măcar să le contracareze. rivalitate în care au pătruns imediat factori politici şi diplomatici. Astfel. PROTESTANTISMUL 181 în secolul al XX-lea. în 1976. crearea unei instanŃe cum este CEVAA (Comunitatea Evanghelică de AcŃiune Apostolică). misiunea a apărut în legătură cu „tratatele inegale". eforturile nu au fost deloc încununate de succes. în Noua Caledonie şi în vechile teritorii germane. miza este următoarea: căderea Imperiului Otoman şi revoluŃia sovietică destabilizează ortodoxia. rezultatele au fost mai promiŃătoare. care să nu fie divizată". care regrupează douăzeci şi cinci de Biserici protestante din Africa şi din Europa. ramura ei studenŃească devine independentă. 1928). şi anume prin crearea AsociaŃiei Ecumenice a Teologilor din Lumea a Treia la Dar es-Salaam. Prin urmare. încetul cu încetul. pe care Vaticanul. Misiunile protestante au încercat să pătrundă în toată lumea. catolici şi ortodocşi. în Africa şi în Oceania. reunind protestanŃii care doresc menŃinerea credinŃelor fundamentale ale creştinismului şi „autoritatea suverană a Scripturii" în faŃa dezvoltării scientismului şi ateismului. unde misiunea protestantă franceză s-a văzut suspectată de simpatie faŃa de Anglia. DiscuŃiile purtate între Bisericile occidentale şi Bisericile din lumea a treia au făcut ca însuşi protestantismul să-şi pună întrebări în legătură cu raportul nord-sud şi să înainteze propuneri în vederea dezvoltării acestor relaŃii. care pune problema dezoccidentalizării teologiei creştine şi a formulării creştinismului în alte cadre culturale. s-au constituit. valurile migratoare de populaŃie şi afirmarea unei oarecare conştiinŃe mondialiste determină. Şi tot pe terenul misiunii a reînviat din cînd în cînd rivalitatea dintre catolici şi protestanŃi. îi leza interesele.

de altfel. ci şi în problemele puse de schimbările genetice.Bisericile protestante (hegemonice şi majoritare) şi Bisericile ortodoxe se grupează în două mişcări ecumenice. penticostalii). AsociaŃia Creştinilor pentru Abolirea Torturii a fost de la început constituită pe o bază interconfesională). „epurarea" creştinismului. nu 184 RELIGIILE LUMII este nevoie să fie menŃionat faptul — esenŃial. noua centralizare operată de Roma şi grija pentru identitatea protestantă au diminuat în oarecare măsură elanurile ecumenice. ecumenismul s-a dezvoltat atît la bază cît şi la nivelul teologilor şi al responsabililor ecleziastici. cu întrunirile interconfe-sionale mixte şi diferite grupuri sau mişcări în care colaborează protestanŃi şi catolici (de exemplu. Lausanne. în special atunci cînd este vorba să fie elaborat un mesaj destinat întregii societăŃi referitor la problemele de etică socială (rasism. La bază.).. Numai Dumnezeu. în ultimii ani. Cu toate că familia aceasta are foarte multe lucruri în comun. Totodată. care încă de la început a autorizat căsătoria pastorilor. numai Scriptura. chiar dacă anumite reŃele şi asociaŃii (precum grupul interconfesional al cadrelor didactice Prietenia. drepturile omului. constituit definitiv la Amsterdam în 1948. UNITATEA ŞI DIVERSITATEA FAMILIEI PROTESTANTE Protestantismul. nici o creatură nu poate fi obiect de rugăciune sau de adoraŃie: nici Măria (care a avut şi alŃi copii după Isus). Teologia protestantă stabileşte de altfel o distincŃie între Biserica vizibilă (instituŃia. sau brunetă. Reforma a proclamat trei mari cuvinte de ordine: numai Dumnezeu. dar care vor fi poate contestaŃi. Mişcarea creştinismului practic (în engleză Life and Work. Bisericile protestante şi Biserica catolică au poziŃii diferite nu numai în probleme ca divorŃul. numai harul. cu o serioasă colaborare. De unde şi cuvintele de ordine „înapoi la Reformă" sau „noua Reformă": noi disidenŃe. Mişcarea CredinŃă şi ConstituŃie (Faith and Order. în timpul acestei tranziŃii. la teologi. există uneori certuri interne. prin folosirea aceluiaşi amvon în timpul Săptămînii de rugăciune PROTESTANTISMUL 183 pentru unitate (18-25 ianuarie). Faptul că nu vorbim despre acestea nu vrea să însemne că le subapreciem importanŃa. De aceea am grupat principalele sale trăsături în jurul celor trei principii ale Reformei. După aceea. cînd evenimentul tinde să devină instituŃie. culturale şi chiar religioase. AbsenŃa unui mijlocitor posibil între Dumnezeu şi fiinŃa umană de-sacralizează preoŃia: numai în cazul . cu ochi căprui. Ecumenismul catolico-protestant este de dată mai recentă. esenŃa mişcării constă în trierea. Stockholm. Biserica nu mai are autoritatea sfinŃitoare. Lipsită de orice mijloc de intermediere. Pe această primă afirmaŃie se bazează celelalte două: Dumnezeu se face cunoscut fiecăruia numai prin Sfînta Scriptură şi nu dă mandat nici unei instituŃii pentru împărŃirea harului său. au desfigurat de-a lungul secolelor creştinismul primar. Ecumenismul catolico-protestant se instituŃionalizează o dată cu Vatican II care. cele două mişcări decid să fuzioneze şi aşa va lua naştere Consiliul Ecumenic al Bisericilor. infailibilitatea necesară pentru o astfel de autoritate. economice. întro zi. Atunci cînd doreşti să descrii o persoană spui despre ea că este blondă. familia creşte prin noii membri care au ardoarea tinereŃii (în secolul al XX-lea. între afirmaŃia „numai Dumnezeu" şi pluralitatea Bisericilor protestante există o certă afinitate. fără să se ajungă totuşi la o discuŃie serioasă. nici sfinŃii. ruptura devine organizaŃie şi protestul devine putere. la rîndul lor. fiecare membru al ei are particularităŃile lui proprii. avortul şi contracepŃia. în 1937-1938. totuşi — că are două mîini şi două picioare. Astfel. Radicalismul ei este marcat de voinŃa de a suprima adăugirile care. Mişcarea este deci urmată de o stabilizare. Trebuie să ne fie foarte clar însă că în calcul intră şi multiple interferenŃe generale: politice. Pentru imensa majoritate a protestanŃilor este vorba de Dumnezeu cel din Sfînta Treime (Tatăl. ceva esenŃial poate să rămînă în stare latentă sau chiar să se piardă. deşteptări. după părerea adepŃilor săi. La preoŃi şi la pastori. în decretul despre ecumenism din 1964. chiar reînnoiri teologice. situată din punct de vedere istoric şi geografic) şi Biserica nevăzută (Trupul lui Cristos care este o taină a lui Dumnezeu) pentru a sublinia caracterul relativ al tuturor Bisericilor existente. Ca să poată fi recunoscută. 1925) doreşte să arate unitatea creştinilor în fapte concrete şi în lupta pentru o societate mai dreaptă. există numeroase constrîngeri care duc la compromisuri. în acelaşi timp însă. pastorul Boegner) au lucrat în acest domeniu înainte ca activitatea lor să fie recunoscută oficial. poate fi conceput ca o mare familie. Marile caracteristici protestante Protestantismul este o religie foarte bine structurată din punct de vedere intelectual. Cu alte cuvinte. recunoaşte caracterul creştin al protestantismului şi încurajează continuarea dialogului. prin dezvoltarea dialogurilor doctrinare în aparatele bisericeşti. 1927) abordează problemele de doctrină şi de structură. în general.. cu ochi albaştri. ci că acordăm prioritate trăsăturilor specifice. Fiul şi Sfîntul Duh). 1927) au pregătit terenul cu mult mai înainte şi dacă personalităŃi catolice şi protestante (părintele Congar.

şi propria ei limită: cuvîntul de ordine „numai Scriptura" (iar nu Scriptura şi TradiŃia) trimite la „numai Dumnezeu" şi nu la un fel de monopol al receptării şi interpretării Scripturii de către Biserică. în acest caz. şi conducerea ecleziastică. Ea proclamă adevărurile esenŃiale ale Scripturii în „învăŃăturile de credinŃă" care constituie semnul unei oarecare obiectivităŃi eclesiale. în cadrul unei teologii contextuale. este clar: Scriptura este „regula foarte sigură a credinŃei noastre. care ar face din ea o carte ca toate celelalte. document fondator al Bisericii reformate din FranŃa. fără încetare. unde sinodul. format în scopul acesta. vulnerabilitatea faŃă de criza discursului teologic etc). slujba nu cuprinde momentul sfintei jertfe. luată în ansamblu. relativizată prin „Dumnezeu singur". interpretarea ei le îndepărtează unele de altele. Acest mod de organizare vrea să concretizeze o afirmaŃie centrală a Reformei: „preoŃia universală a credincioşilor". „Autoritatea suverană a Scripturii în materie de credinŃă" este. acest lucru este posibil pentru că nici o supunere faŃă de Scriptură nu se efectuează fără o hermeneutică. şi deci nu este nevoie de o calitate specială a preotului care să-1 facă participant la actul divin într-un mod diferit faŃă de ceilalŃi credincioşi. Dar Biserica trebuie să admită. o mare prudenŃă în folosirea formulelor de iertare şi de binecuvîntare: cel care slujeşte îi invita doar pe credincioşi să primească o iertare şi o binecuvîntare pe care numai Dumnezeu le poate da. şi nu de esenŃă. într-adevăr. . această „lăudare exagerată a 186 RELIGIILE LUMII Scripturii". Unele tradiŃii protestante sînt totuşi mai apropiate de catolicism decît altele. simboluri ale harului. Biserica. Bisericile protestante nu au ştiut întotdeauna să evite acest pericol. ce se exercită întrun mod mai degrabă colegial decît ierarhic. văzînd în aceasta. Dar situaŃia nu este cu mult diferită nici pentru Bisericile care accepta o formă de episcopat: autoritatea unui episcop protestant este funcŃională. De aici şi sărăcia relativă a gesturilor celui care slujeşte. adică avem aceeaşi putere în privinŃa cuvîntului şi a tainelor". pe cînd sfera de influenŃă liberală şi neoliberală favorizează metodele de citire critică modernă şi unele dintre acestea. AbsenŃa unui preot-mijlocitor marchează. Karl Barth (1886— 1968) a propus ca Biblia să fie considerată în acelaşi timp şi cuvînt omenesc — depinzînd. dacă recunoaşterea autorităŃii Scripturii este un punct comun pentru toate tendinŃele protestante. Luther scria: „Fiecare om care se recunoaşte creştin trebuie să fie sigur şi să ştie că noi sîntem şi preoŃi. în toate cazurile. şi o banalizare. Articolul 4 din Mărturisirea de credinŃă de la La Rochelle (1571). Dacă autoritatea Scripturii se poate opune autorităŃii Bisericii vizibile. de-a lungul secolelor. dar şi fragilitatea lui (riscul unui intelectualism. există o diferenŃă de funcŃie. Rolul pastorului în cult nu este acelaşi cu al preotului la slujbă. teologii critică — în protestantism — în mod aproape permanent organizarea şi viaŃa Bisericii. un ansamblu de texte scrise în momente de inspiraŃie. Acest lucru este foarte clar la Bisericile fără episcopat. să administreze Sfintele Taine) care nu constituie un monopol şi pe care un laic. între o sacralizare. în special Bisericile luterane. O influenŃă a ecumenismului poate uneori aduce. Ea impulsionează o pietate colectivă şi familială axată pe Biblie. Polemiştii catolici au insistat. Ea se exercită intra pares. De fapt. după teologia protestantă. Pastorul are o specializare (să anunŃe Cuvîntul. hotărăşte în legătură cu orientările care trebuie puPROTESTANTISMUL 185 se în practică şi se pronunŃă în problemele doctrinare. o interpretare (conştientă sau nu) a Scripturii. femeile pot fi pastori. apropiind liturghiile protestante de cea catolică. asupra pericolelor pe care le comportă.anglicanismului unde problema este mai complexă. O altă consecinŃă este preoŃia de fapt de care se bucură de multe ori teologii. care ar risca să o transforme într-un fel de text-relicvă. în viziunea lor. caracteristică protestantismului. De aici. capătă astfel legitimitate: misiunea ei constă în a propovădui Cuvîntul şi a administra sfintele taine. unde principii protestanŃi au jucat un rol important. de la bun început. abordarea Bibliei este obiectul unei tensiuni permanente. de asemenea. cîtprin mărturisirea şi puterea de convingere interioară a Sfîntului Duh" faŃă de fiecare credincios. o oarecare evoluŃie. există riscul de a reproduce în sînul comunităŃii eclesiale inegalităŃi sociale care există în societate. în această dependenŃă a protestantismului faŃă de teologii lui rezidă în acelaşi timp şi forŃa (libertatea intelectuală. vor să ajungă la actualizarea acestor texte. Sfera de influenŃă evanghelică (numită „fundamentalistă") insista asupra necesităŃii abordării Bibliei întru credinŃă. de toate demersurile critice şi ştiinŃifice posibile — şi cuvînt al lui Dumnezeu — depăşind în acest caz orice lectură umană. de asemenea. „principiul formal" al Reformei. în marea majoritate a Bisericilor de astăzi. Numai Scriptura. posibilitatea de inovare etc). o poate exercita la fel de bine (cîteva Biserici protestante au abolit chiar preoŃia). funcŃia aceasta poate fi îndeplinită de persoane căsătorite. în această egalitate formală a credincioşilor. Este subliniata estomparea protagonistului uman în faŃa lui „Dumnezeu singur". în timp ce în catolicism riscă mereu să fie supuşi controlului autorităŃilor ecleziastice. compus din pastori şi laici. nu atît prin acordul comun şi consimŃămîntul Bisericii. între pastor şi laici.

Dacă în catolicism sfinŃenia este risipită într-o multitudine de obiecte. refuzul ca nici o fiinŃă să nu poată arăta calea spre cer şi să poată primi rugăciuni (nici sfinŃii şi nici Măria) sînt strîns legate de această afirmaŃie centrală a protestantismului. Dar Luther consideră ca. Acest lucru poate fi văzut în arhitectura locaşului de cult (deşi în foarte multe locuri vechi biserici au devenit temple): amvonul. conducătorul şi judecătorul oricărei doctrine. Dumnezeu ia asupra lui păcatele. Dacă este iluzoriu. pietiste şi evanghelice. la luterani. Deci nu sînt drepŃi. în secolele al XLX-lea şi al XX-lea. care corespunde. lumea nu este decît moarte şi întuneric" (Luther). sub sfera de influenŃă a redeşteptărilor. importanŃa sărbătorii Vinerii Sfinte). obŃinută numai prin harul lui Dumnezeu. Anglicanismul a primit foarte bine marile opere religioase. Pentru Reformă. orice ar face. Goliciunea locaşului de cult este marcată îndeosebi în tradiŃia reformată şi în sfera de influenŃă evanghelică. care înlocuieşte imaginea. desigur. Fără acest articol.ImportanŃa acordată Bibliei este legata de privilegiul ce se dă ascultării. Totuşi. bănuită cîteodată că ar deveni obiect de venerare care se transformă de fapt în adorare. După ea. De multe ori. Crucea este neornamentată. acŃiuni caritabile etc). ea este aşezată. AcŃiunile sale sînt marcate de o tară indelebilă: atunci cînd vrea să-i slujească pe ceilalŃi. acela al justificării prin credinŃă. creştinul este în acelaşi timp şi drept. Numai harul. unei pietăŃi ce insistă pe suferinŃele lui Cristos (de aici. aşa cum acesta s-a oferit drept jertfă pentru el" şi să desăvîrşească ceea ce i se pare „necesar. cît mai degrabă un mod fundamental de a crede: este „stăpînul şi prinŃul. Bach (1685-1750). Astfel. Institutele şi societăŃile biblice se vor înmulŃi şi vor căpăta o extindere mondială în secolul al XlX-lea. în această perspectivă. Nu se constată nici o demarcaŃie între naos şi strane: credincioşii se adună la un loc în strană pentru a lua Cina." A proclama astăzi pentru un protestant „numai credinŃa" înseamnă să afirmi totala pasivitate a fiinŃei umane (creştinul ca individ şi comunitatea credincioşilor numită Biserică) în mîntuire. care marchează apogeul artei muzicale luterane. Refuzul despre care am vorbit deja: refuzul unei diferenŃe de esenŃă între laici şi clerici. creştinul trebuie „să fie îhtr-un fel un Cristos pentru aproapele lui. justificarea este mai puŃin un conŃinut al unor credinŃe printre altele. în protestantism se operează o centralizare a sacralită-Ńii care de fapt îi este favorabilă. în această perspectivă. Cu cît universul protestant este mai sobru. moartea şi iadul. Pe masa de împărtăşanie (care înlocuieşte altarul) se află o Biblie mare. Numeroase limbi ale unor Ńări din Africa. Cultul penticostal este conceput din alternări între numeroase cîntări şi luări de cuvînt spontane. el se slujeşte de aceştia în scopuri personale. protestantismul doreşte să se adreseze şi inimii credincioşilor. în întregime justificat. Unii nu sînt aşa din cauza abandonului şi a omisiunilor. Comentînd Epistola Sfîntului Apostol Pavel către Romani. în comunităŃile protestante negre americane se constituie un nou stil de expresivitate muzicală şi religioasă: negro-spirituals şi gospel songs. vrînd să obŃină de la . cu atît ataşamentul faŃă de Biblie este mai intens. favorabil şi folositor pentru aproapele său" (Tratat despre libertatea creştină). refuzul jertfei 188 RELIGIILE LUMII din timpul slujbei. TradiŃia reformată favorizează cîntarea Psalmilor. constituie punctul focal al spaŃiului. pentru că în Cristos. în ansamblul său. instrument al unei participări mai active a PROTESTANTISMUL 187 credincioşilor la desfăşurarea slujbei. Numai cuvîntul biblic dă sens sfintelor taine. la baza amvonului. TradiŃiile anglicană şi luterană admit mai multe elemente vizibile — începînd cu crucifixul. el apără şi domină întreaga învăŃătură a Bisericii şi înalŃă conştiinŃa noastră în faŃa lui Dumnezeu. Aceştia sînt mult prea drepŃi. Sacralitatea este „Cartea" prin excelenŃă. să se creadă că există posibilitatea apropierii de cer prin acŃiuni pioase (posturi. pornind tocmai de la cercurile puritane. ReferinŃele la cîntări constituie principalul fundament al cantatelor şi al compoziŃiilor pentru orgă ale lui J. precum Messia de Hăndel. care are tendinŃa să facă din împărtăşirea cu ele un mijloc de izbăvire. izvor de iubire. S. Totuşi. Asia şi Oceania ajung la stadiul de limbi scrise datorită traducerilor Bibliei întreprinse de misionarii protestanŃi. şi păcătos (simuljustus etpeccator). CredinŃa care primeşte darul nemeritat al lui Dumnezeu este. domnul. Totdeauna păcătos. în sînul anglicanismului şi luteranismului se manifestă o tendinŃă care. merge mînă în mînă un anumit fundamentalism biblic cu o căldură comunicativă şi o pietate încărcată emoŃional. Principiului formal al autorităŃii suverane a Scripturii îi corespunde un principiu material. pelerinaje. fiinŃa umană are nevoie de mîntuire prin binecuvîntare. AlŃii. Reforma a făcut din cîntul religios unul din mijloacele de exprimare privilegiate. Luther declară: „Nimeni nu este drept. pentru că întrec măsura şi fac prea multă dreptate. locul unde se citeşte Biblia şi se comentează prin „predică". pentru că pofta nepotolită de rău rămîne în el. sfintele taine sînt simboluri ale harului dumnezeiesc şi deci nu pot avea valoare decît dacă sînt primite cu credinŃă. La fel stau lucrurile în ceea ce priveşte concepŃia protestantă referitoare la sfintele taine: Reforma s-a opus unei concepŃii obiectiviste a sfintelor taine. semnificativ.

el nu se mai făcea imediat după naştere —. morala apare fundamental teologică. alimentaŃie echilibrată. şi iertarea păcatelor. Anglicanismul. ci o ceremonie în care Cristos invită („FaceŃi aceasta în amintirea Mea") şi se dă el însuşi credincioşilor. marcat de gîndirea lui Kant (filozof şi protestant provenit din pietism). ci între sexualitatea poftei lacome şi sexualitatea dragostei. Caracteristici ale moralei protestante se regăsesc pînă şi în problemele etice cele mai noi. care insensibilizează). în toate cazurile. Unii luterani consideră drept taină şi pocăinŃa. sexualitatea nu este rea. morala este considerată înainte de toate drept o mărturie a recunoştinŃei prin care fiecare creştin este chemat să răspundă îndreptării sale prin „aducerea oamenilor pe calea mîntuirii". în contrast cu tendinŃa condamnării manifestate de Roma. ea comportă o putere explozivă care trebuie disciplinată. la care trebuie adăugaŃi copiii şi simpatizanŃii. Afirmarea pasivităŃii fiinŃei umane în legătură cu mîntuirea ei a mers împreună cu un activism religios secular bazat pe refuzul unei duble morale: aceea a monahului care caută să se supună cerinŃelor evanghelice prin exerciŃiul renunŃării de sine în afara lumii şi aceea a laicului avînd prescripŃii mai puŃin severe. la care responsabilitatea morală devine chiar locul experienŃei caracterului finit al existenŃei umane şi al libertăŃii fiinŃei umane. cît şi fragilitatea protestantismului: pe de o parte. structură federală care adună la un loc majoritatea Bisericilor protestante şi ortodoxe. Autoritatea Bibliei. La lectura rîndurilor care urmează. AsociaŃia inter2 Cf. Unul dintre domeniile cele mai vizibile ale schimbării a fost morala sexuală şi conjugală. obligativitatea plăŃii dijmei şi insistenŃa pe profeŃiile biblice sînt caracteristicile doctrinei sale. ca şi hirotonirea pastorilor. Adventiştii propovăduiesc o reformă sanitară prin igienă. cele două tendinŃe teologice cele mai răspîndite în cadrul Bisericilor şi al mişcărilor şi. p. pe de altă parte. Această formă temperată de protestantism a luat fiinŃă în mai multe etape. cititorul nu trebuie să uite că există o anumită întrepătrundere între diferitele componente ale protestantismului. respectul pentru odihna din ziua de sabat (sîmbăta). care nu este un mijloc de mîntuire — de aceea. Se înŃelege de ce protestantismul a putut fi acuzat de laxism (el slăbeşte. în sfirşit. Reforma a revalorificat căsătoria şi a privit cu neîncredere celibatul consfinŃit. luarea unei poziŃii nuanŃate care cu greu poate să ducă la o vizibilitate socială într-o societate dominată de spectacularul mediatic. adventismul de ziua a şaptea este o Biserică ce practică botezul adulŃilor prin imersiune. Aspectul acesta pe care îl întîlnim în special la Calvin. Consiliul Ecumenic al Bisericilor. după cum se vor exprima adversarii lui. ci simbolul prin care se intră într-un legămînt cu Dumnezeu. cu riscul de a recatoliciza parŃial protestantismul. de a se damna). AcŃiuni care se inspiră din aceste principii au o influenŃă sigură şi se remarcă în acest sens eficienŃa lor în rîndurile tinerilor consumatori de droguri. Cea mai cunoscuta este desprinderea lui Henric al VUI-lea de Roma în urma refuzului papei de a-i anula . FederaŃia Protestantă din FranŃa a publicat „elemente de reflecŃie" despre „biologie şi etică" care încearcă să împace „promisiunea [biblică] de dominare a naturii" cu „punerea în gardă [tot biblică] împotriva poftei nesăbuite de atotputernicie". dezvolta o concepŃie axată mai mult pe sfintele taine. a fost dezvoltat de Wesley. Dar. Principalele componente ale protestantismului Protestantismul apare adesea ca un fel de labirint pentru care ar trebui să dispunem de un fir al Ariadnei. Adventismul de ziua a şaptea. Adventiştii sînt în număr de cinci milioane de adulŃi botezaŃi. Şi aici regăsim forŃa. Acest aspect caracterizează chiar şi protestantismul modernist al secolului al XlX-lea. o mişcare foarte cunoscută (Armata Salvării). precum acelea ale bioeticii. care nu este o jertfa oferită de Biserică (în felul acesta putînd să participe la lucrarea mîntuitoare a lui Dumnezeu). încă din secolul al XVI-lea. interpretată într-un mod mai degrabă fundamentalist2.Biserica catolică posibilitatea unei interco-muniuni. ProtestanŃii recunosc două taine: botezul. Cina. legate de „morala naturală". 190 RELIGIILE LUMII naŃională pentru apărarea libertăŃii religioase. care susŃinea că a primit din cer explicarea textelor biblice şi insista pe apropiata întoarcere a lui Isus. Dumnezeu a creat fiinŃa umană sexuată. 1827-1915). acceptarea teologică a modernităŃii. grupează personalităŃi de confesiuni diferite. abŃinerea de la consumul de alcool şi tutun. 78 şi urm. întemeiat de Ellen Gould Hamon (Mme White. de inspiraŃie adventistă. Aceste două riscuri există cu adevărat atunci cînd radicalitatea afirmaŃiilor Reformei se confruntă cu complexitatea inextricabilă a existenŃei umane. se spune. Faptele nemaiputînd concura la mîntuire. cît şi de rigorism şi de îngustime (se consideră că el impune adepŃilor săi o autodisciplină care se referă la fleacuri. Iată deci cîteva indicaŃii referitoare la principalele Biserici care îl compun. frîna morală pe care PROTESTANTISMUL 189 o reprezintă frica de a se pierde. Ruptura nu se face între sexualitate şi castitate.

care lucrează în optzeci şi trei de Ńări. în episcopat. celibatul ecleziastic este abolit. Low Church este evanghelică din punct de vedere teologic (evangelical) şi insistă asupra autorităŃii Bibliei.Broad Church apără şi ea o concepŃie protestantă a preoŃiei. cămine etc. îi aleg pe episcopii acestei Biserici care îşi recrutează de foarte multe ori membrii din clasele înalte ale societăŃii americane. Obiectivul ei este mai întîi lupta împotriva flagelurilor sociale (sărăcie. centre polivalente. Actualul preşedinte Bill Clinton este. baptismul este foarte activ. caută să le procure un minimum de confort material. Vitalitatea acestei High Church provine în parte din Mişcarea de la Oxford. Orientarea teologică este mai degrabă calvinistă. chiar şi astăzi. a acceptat cu braŃele deschise metodele ştiinŃifice şi critice de exegeză biblică. Actul de supremaŃie (1534) îl proclamă pe rege drept „şef suprem" al Bisericii Angliei. Numeric. Episcopii lor se întîlnesc din zece în zece ani la ConferinŃa de la Lambeth. Baptismul. în Canada. Armata Salvării se ocupă deci de acŃiuni sociale de mare amploare: spitale. în fosta URSS şi în multe Ńări din Africa. Numărul anglicanilor este Ńvaluat la ora actuală la circa cincizeci de milioane în lumea întreagă. doreşte o liturghie simplă şi sobră şi îşi arată adesea suspiciunea faŃă de încercările de apropiere cu Roma. ele reprezintă prima denominaŃiune protestantă din Statele Unite. întemeietorul coloniei Rhode Island unde au fost instaurate libertatea religioasă şi separarea Bisericilor de stat. în această perspectivă. Elisabeta I moderează însă această evoluŃie prin Prayer Book care a apărut în anul 1559. Creată de pastorul William Booth (1829-1912). de asemenea. V— Low Church insistă. dimpotrivă. anglicanismul se apropie foarte mult de protestantism. în Australia. Biserici anglicane există de asemenea în Africa de Sud (cu episcopul Desmond Tutu. PoziŃia lor le asigură uneori un rol principal în dialogul ecumenic. prostituŃie. dar anumite elemente catolice supravieŃuiesc în liturghie şi este păstrat principiul episcopal. funcŃionari şi trei milioane de „soldaŃi" (cu jumătate de normă). avînd în sînul ei mulŃi negri. care grupează credincioşii Comuniunii Anglicane din Statele Unite.căsătoria. Curente identice se întîlnesc în Protestant Episcopal Church. un adult care s-a convertit la Isus Cristos (convertirea aceasta fiind necesară chiar dacă acesta s-a născut într-un mediu creştin). Armata Salvării nu este o Biserică. Ea invită persoanele cu care intră în legătură să se adreseze oricărei Biserici protestante pe care o aleg. Ea numără douăzeci şi cinci de mii de „ofiŃeri" (cu normă întreaga). dar reprezintă mai curînd o sferă de influenŃă liberală care. demnitatea morală. premiul Nobel pentru pace în 1984). apără ornamentele liturgice precum şi folosirea elementelor care apropie anglicanismul de catolicism. droguri). în general. PROTESTANTISMUL 191 Aceste diferite Biserici fac parte din Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Fondatorul primei adunări baptiste este englezul John Smyth (mort în 1612). platforma doctrinală a Bisericii Angliei. aceste Biserici admit în zilele noastre femeile în rîndul clerului şi chiar. Biserica pluralistă. în general. botezul şi Cina sînt singurele taine. \irmata Salvării. \\. Piligrim Fathers care au debarcat în America erau în parte baptişti. comportă trei curente principale: — nigh Church (sau anglocatolicismul) valorifică tradiŃia vechii Biserici. iniŃiată de John Keble (1792-1866) şi John Newman (1801-1890) înainte ca acesta din urmă să se convertească la catolicism. ca şi clerul. premiul Nobel pentru pace (1964) acordat pentru lupta non-violentă în favoarea drepturilor cetăŃeanului. ca şi el. activitate progresivă reflectată de cuvîntul de ordine: „Supă. care se îngrijeşte în mod deosebit de cei abandonaŃi şi de neadaptaŃi. pastor. asupra faptului că anglicanismul provine din Reformă. case de sănătate pentru copii. aziluri de bătrîni. Botezul este practicat în general prin imersiune. insistă asupra importanŃei episcopatului şi a succesiunii apostolice. Un baptist este. în Noua Zeelandă etc. ^feiserica Angliei. . în urma unei campanii de evanghelizare în cartierele mizerabile din partea de est a Londrei. ea împărtăşeşte convingerile fundamentale ale acestuia şi. mîntuire". săpun. apoi să-i aducă în faŃa alegerii Evangheliei. Armata Salvării. cum a fost pastorul Martin Luther King (1926-1968). în Statele Unite. şaizeci de mii de. apoi de Deşteptarea din secolul al XlX-lea. membru al Bisericii baptiste. Bisericile baptiste se bazează pe o concepŃie asupra botezului care îl apropie de „profesiunea personală de credinŃă". Provenită din metodism. Marcată de puritanism. datorită influenŃei reformatorului din Strasbourg. Fostul preşedinte Jimmy Carter este un predicator laic baptist foarte activ. De notat că laicii. aşa cum a fost Roger Williams (1600-1684). alcoolism. Martin Bucer (1552). ele dau dovadă de un anume pragmatism. insistă pe necesitatea sanctificării. începînd cu secolul al XlX-lea. Credo din 1571 şi prin 39 Articles care sînt. Scriptura este proclamată totuşi unica autoritate în materie de credinŃă. Astăzi Bisericile baptiste sînt de tendinŃă evanghelică (evangelical) şi oferă o interpretare a Bibliei considerată de multe ori fundamentalistă. Această biserică are o concepŃie mai funcŃională despre episcopat. Sub Eduard al Vl-lea.

Crearea. chiar de la începuturile baptismului. Dar. Bisericile luterane datează de la începutul Reformei şi principiile lor centrale sîht acelea care constituie marile doctrine ale protestantismului: autoritatea suverană a Bibliei. CEB. care a luat fiinŃa din mişcările de deşteptare din secolele al XVIII-lea. fără a constitui o instanŃă normativă. în opoziŃie sau rezervate faŃă de liberalism. O componentă pietistă insistă asupra necesităŃii convertirii PROTESTANTISMUL 193 şi a profesiunii de credinŃa personale (împotriva oricărui creştinism datorat unui conformism social). al XlX-lea şi al XX-lea. Totuşi. uneori. liberalismul se recunoaşte în cîteva principii fundamentale: relativizarea formulelor doctrinare. în general. Astăzi. Fiul şi Sfîntul Duh". dar la nivel internaŃional. ei se opun cu ostilitate. la viaŃa unei comunităŃi baptiste. pîinea şi vinul rămîn pîine şi vin fiind în acelaşi timp realmente . ToŃi au în general o ardoare evanghelizatoare şi. ea a dus la o atitudine mai degrabă pasivă a luteranilor în faŃa puterilor politice. Aceasta a fost un factor de laicizare şi de modernizare. dar. în 1905. Aceasta înseamnă înjur de treizeci şi trei de milioane de membri baptişti adulŃi. de multe ori în mod regulat. oricărui regim clerical şi au o concepŃie foarte protestantă referitoare la funcŃia pastorală. unii chiar mergînd pînă la a o refuza categoric. După Conciliul Vatican II. este practic sinonim cu „protestant". Tatăl. Aceasta facilitează relaŃiile de frăŃietate dintre diferitele Biserici baptiste şi le oferă un loc comun de exprimare. Jimmy Carter este preşedintele Comisiei Drepturilor Omului în cadrul AlianŃei Baptiste Mondiale. Luteranismul. la ele. a erorii în materie de credinŃă) a unora dintre acestea (dar nu tuturor. luteranii au o credinŃă mai sensibilă decît reformaŃii (rolul pedagogic al imaginii este admis) şi liturghia lor este mai puŃin sărăcăcioasă. la ABM sînt afiliate o sută treizeci şi patru de uniuni sau federaŃii de Biserici baptiste din circa nouăzeci de Ńări. Dacă vrem să rezumăm liberalismul (şi neo-liberalismul) într-o formulă. în limba germană (evangelisch). de multe ori. în fapt. între diferitele Biserici locale existau relaŃii de prietenie. o orientare teologică şi spirituală determinantă. dimpotrivă. ar trebui să mai adăugăm la aceasta cifră şi numărul copiilor şi al persoanelor adulte care participă. Liberalismul. O componentă harismatica pune accentul pe darurile Duhului Sfint. putem spune că el se doreşte a fi un însoŃitor teologic al modernităŃii şi al culturilor (teologii numite „contextuale"). Biserica locală este expresia necesară şi suficientă a Bisericii vizibile într-un loc dat. se doreşte „o uniune frăŃească de Biserici care II mărturisesc pe Isus Cristos ca Dumnezeu şi Mîntuitor după Sfînta Scriptură şi se străduiesc să răspundă împreună comunei lor vocaŃii pentru slava singurului Dumnezeu. acceptarea pozitivă a criticii biblice. în urma dezvoltării criticii biblice. privilegiul acordat sentimentului religios şi consecinŃelor morale ale credinŃei. sacerdoŃiul universal al credincioşilor etc. în engleză (evangelical). Termenul acesta desemnează o sferă de influenŃă teologică. Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB). Dezvoltarea mijloacelor de transport şi de comunicaŃie rapide au favorizat crearea unor uniuni de Biserici care. Principalul subiect al dezbaterilor dintre cele două Biserici a fost Cina cea de Taină: pentru luterani. din principiu. contactele cu Biserica catolică sînt permanente. Pe de altă parte. Evangheliştii se străduiesc să păstreze o credinŃă creştină integrală. Pentru a înŃelege mai bine influenŃa baptismului. în sfîrşit. a AlianŃei Baptiste Mondiale (ABM) merge în acelaşi sens. anumite Biserici evanghelice nu sînt membre ale CEB. fără să fi fost totuşi botezaŃi la vîrsta adultă. sau aproape cinci sute de milioane de creştini. ci de prietenul şi discipolul acestuia Philipp Melanchthon (1497-1560): Confesiunea de la Augsburg (1530). dar speranŃele unora ca Biserica catolică să adere la CEB nu par să se realizeze prea curînd. altele decît Biserica catolică romană. îndreptarea prin credinŃă. dîndu-le lectură mai degrabă literală). Ei se opun astfel. CEB grupează cea mai mare parte a Bisericilor. fac posibilă structurarea unei vieŃi în comun. Evangheliştii. A fost constituit un grup mixt de lucru format din paisprezece persoane. cît şi în cele reformate sau anglicane. Fiecare Biserică locală se conduce singură. Doctrina celor „două domnii" (spirituală şi vremelnică) insista pe autonomia vremelnicului. subliniind omogenitatea textelor biblice (absenŃa. un anume dinamism social. dimpotrivă. Bisericile cu tendinŃa „evanghelică" sînt. „laxis-mului" moral. Termenul acesta. neîncrederea faŃă de instituŃia ecleziastică şi de pretenŃiile ei normative. al cărui sediu se află la Geneva.192 RELIGIILE LUMII Bisericile baptiste sînt Biserici protestante de tip congregaŃionalist. textul simbolic cel mai important al luteranismului nu a fost redactat chiar de Luther. deschiderea faŃa de cultură şi căutarea unor puncte de sprijin din aria cunoştinŃelor profane. Totuşi. desemnează. adică un ansamblu de aproximativ trei sute de Biserici care există în mai mult de o sută de Ńări. cu toate că uneori unii dintre membrii acestora se dovedesc a fi receptivi la influenŃa sa. Pentru ele. Curente liberale se întîlnesc atît în Bisericile luterane. de multe ori în cursul istoriei. luteranismul a încredinŃat principilor organizarea Bisericilor şi un anume rol de supraveghetori. începînd mai ales din secolul al XlX-lea.

Din punct de vedere istoric. El poate să reproducă foarte bine valorile unei societăŃi dominante într-un mod mai degrabă conservator. şi cei rămaşi în afara intelectualizării pot să facă profeŃii. a vindecărilor şi. care a dezvoltat foarte devreme metode moderne de evanghelizare. în diferite etape. dar în anul 1973. numărul penticostalilor este greu de estimat. creată în anul 1947. să vorbească în limbi. mergînd să propovăduiască în afara parohiilor. au fost creaŃii ale metodismului. adesea pacifişti. într-un mod mai general. care coordonează activităŃile acestora. dar şi în Statele Unite (opt milioane) şi în mai multe dintre Ńările Africii (patru milioane). Metodismul a fost foarte activ în Statele Unite: negro-spirituals şi marile adunări religioase. în timpul Cinei cea de Taină. Dumnezeu acordă în mod vizibil. vrînd să promoveze „religia inimii". a manifestărilor de ordin haris-matic. în 1973 s-a realizat totuşi un acord. care a reorganizat grupuri radicale. 194 RELIGIILE LUMII în lumea întreagă sînt aproximativ şaptezeci de milioane de luterani. care grupează circa cincisprezece persoane. Menonismul. în Marea Britanie. au reproşat adepŃilor oficiali ai Reformei că sînt prea înfeudaŃi puterii vremelnice. De acum. uneori violenŃi. Ei susŃin adesea încercări de regrupare interprotestantă (în special în Canada.trupul şi sîngele lui Cristos (doctrina consubstanŃialităŃii). a recunoscut deplina comuniune eclesia-lă între luterani şi reformaŃi. Adunările penticostale sînt foarte autonome unele faŃa de altele: de unde şi creşterea tot mai mare a numărului Bisericilor pe care marele public. Partizanii săi se vor a fi artizanii unei noi Reforme. eliberează din puterea „demonilor". Penticostalii. Ei sînt. Metodismul se caracterizează printr-o organizare unde celula de bază este „clasa". asistăm la o mare efervescenŃă sau la o dozare între libertatea Duhului. în locurile de muncă şi pe la locuinŃele populaŃiei. prin doctrina predestinării fiecărei fiinŃe umane dintotdeauna fie la mîntuire. ceea ce a promis PROTESTANTISMUL 195 în Biblie: daruri. care Ńine în loc această efervescenŃă ca să nu meargă prea departe. înŃelegerea de la Leuenberg. a minunilor. preot olandez trecut la Reformă. Unele statistici recente îi evaluează la şaizeci de milioane. Penticostalismul s-a dezvoltat puternic în anii din urmă în diferite regiuni ale lumii (Coreea etc). dar ei păstrează o bază mai populară decît aceasta din urmă. de noua mentalitate ştiinŃifică: datorită Botezului cu Sfîntul Duh. Ea are loc prin intermediul Duhului Sfînt şi nu printr-o transformare a elementelor pîine şi vin. Bisericile presbiteriene (termen anglo-saxon) şi reformate (termen folosit în Europa occidentală) reprezintă o descendenŃă pornind de la reformatorul Jean Calvin (1509-1564). să construiască comunitatea. Referirea la textul biblic (interpretat adesea în manieră fundamentalistă) permite canalizarea şi înŃelegerea glosolaliei (vorbirea în limbi). fie la blestem. acesta a fost un subiect de conflict. transformă viaŃa oamenilor. Cea mai mare parte a menoniŃilor s-au grupat în comunităŃi agricole în Ńările în care au fost toleraŃi încetul cu încetul. care a fost tradusă. Aflat într-o rapidă creştere. A vrut să păstreze regimul episcopal. Metodismul. el caută să menŃină credinŃe tradiŃionale. metodismul a fost fondat de John Wesley (1738-1791) care. Presbiterianismul (şi tradiŃia reformată). Termenul „menonism" vine de la Menno Simons (1496-1561). militanŃi pacifişti foarte activi. De altfel. întreŃine dialogul cu celelalte Biserici protestante. şi o menŃinere a rolului de pastor. dar ele consideră că. Ńinînd cont. care se poate exprima în fiecare credincios. Această . Penticostalismul a apărut chiar la începutul secolului. In funcŃie de adunări. camp-meetîngs. din partea catolicilor şi a celorlalŃi protestanŃi. le califică drept „secte". în aceasta perspectivă. cît şi să răspundă cerinŃelor religioase şi. prezenŃa reală a lui Cristos în elementele pîine şi vin este o prezenŃă spirituală. Provenit din Biserica anglicană. în India de Sud). Aceşti anabaptişti. Marile lor afumaŃii teologice sînt identice cu acelea ale Bisericilor luterane. se află ea însăşi contestată de ceea ce ar putea constitui dovezile experimentale ale lucrării divine. în faŃa liberalismului. Calvinismul se distinge prin accentul pus pe slava lui Dumnezeu. Ei refuzau orice jurămînt (de unde şi acuza de „pericol social") şi voiau să se retragă din lume pentru a crea comunităŃi „de creştini regeneraŃi". ceea ce a dus la apariŃia disidenŃilor în sînul său. calificate în general atunci ca anabaptiste (rebotezaŃii) pentru că erau împotriva botezului copiilor. sînt în jur de patruzeci de milioane de metodişti în lume. ratificată de majoritatea Bisericilor celor două tradiŃii. Autodisciplina le-a permis de multe ori să fie prosperi. Astăzi. în secolul al XVIlea. reflecŃia intelectuală şi ştiinŃifică. în special în America Latină. Marea majoritate a Bisericilor lor sînt grupate în FederaŃia Luterană Mondială. în special în Germania şi în Ńările Scandinave. Au suferit multe persecuŃii. în felul lui. culturale ale păturilor inferioare şi me-diu-inferioare (mai ales indiene) şi astfel să vehiculeze un protest social. dar şi cu Bisericile ortodoxe şi cu Biserica catolică. Wesley a adus de asemenea o reîmprospătare a evanghelizării. Biserica Angliei este interlocutoarea lor privilegiată. cîteodată chiar şi creştinii. în mod voit critică faŃă de religie. în multe cazuri. o putere care vindecă bolnavii. a insistat asupra necesităŃii trecerii prin experienŃa convertirii şi a demonstrării „noii naşteri" printr-o sanctificare progresivă.

col. Geneva. Quakerii. creată la Londra în anul 1875. 1985. PUF. Labor et Fides. mai întîi condamnată şi apoi tolerată. PUF. 196 RELIGIILE LUMII de tendinŃa arminiană3. Les Protestaiits en France de 1800 ă nosjours. la theologie protestante au XXe siecle. Payot-Labor et Fides. reed.-P. 3 De la numele lui J. Hisioire desprotestants. El a fost mai atent decît luteranismul la problemele cetăŃii şi a favorizat. 1985... Arătînd că totul trebuie să ducă la slava lui Dumnezeu. Organizarea presbitero-sinodală constă într-o ierarhie de instanŃe colective (consiliul presbiterian la scara parohiei. Cele mai multe dintre Biserici (o sută cincizeci şi şapte) sînt grupate în AlianŃa Reformată Mondială. Calvin. Paris. La Precarite protestante. un message. cu toate că în mod oficial trebuie să se vorbească despre Societatea Prietenilor. 427. Auxprises avec Dieu. Astăzi. Bibliografie BAUBEROT. unde au instaurat o toleranŃă cvasiabsolută şi unde au primit numeroşi disidenŃi. Dar înclinaŃia unor membri ai săi de a se considera drept „poporul ales" a produs şi un dispreŃ rasial (faŃă de indienii din America de Nord. Labor et Fides. „Que sais-je?" nr. înflorirea şi dezvoltarea democraŃiei. a 3-a. Geneva.. 1991. Martin Luther. ultimul mare rabin european. Au dispărut cu totul cîteva rituri. el şi-a rămas credincios sieşi încă din epoca Talmudului şi pînă în zilele noastre.. DELUMEAU. poporul evreu s-a schimbat. practica religiei sale a suferit şi ea schimbări. 1988.. ei s-au dezvoltat datorită lui William Penn. Quakerii sînt cunoscuŃi astăzi în special prin operele lor filantropice şi prin activităŃile lor în folosul victimelor de război şi pentru instaurarea păcii. Bisericile presbiteriene şi reformate sînt în general pluraliste şi cuprind evanghelici. mai ales începînd cu secolul al XVII-lea. Profession pasteur. une loi. 1969. Şi alte practici sînt tot mai puŃin respectate: de pildă. Geneva. ZARNT. pe care o meditaŃie în linişte şi o viaŃă conformă cu Evanghelia ar putea-o descoperi. Dar. 1986. E. une vie. Paris-Geneva. Paris. N. evreii de origine poloneză sau cei din răsăritul Europei au renunŃat şi ei la caftan şi la acel streimel cu boruri late. Le Cerf. acestea fiind libere să o accepte sau să o refuze. Quakerii au împins la maximum goliciunea cultului protestant şi au refuzat jurămîntul şi folosirea armelor. J. H. apoi conciliile) care asociază laici şi pastori la conducerea Bisericilor. Le Seuil. Une Foi. în Maroc sau în alte regiuni din Africa de Nord evreii au trecut la îmbrăcămintea europeană. Paris. conduita metodică.. liberali şi membri ai altor tendinŃe teologice. George Fox (1624-1691) a afirmat că acelaşi Duh care i-a inspirat pe alcătuitorii Bibliei putea da fiecăruia o „strălucire dumnezeiască". WENDEL. E. care a fost silit să conducă Reichsvertretung der Juden şi care astfel a pecetluit destinul a peste un mileniu de viaŃă evreiască în Europa. întemeietorul Pennsylvaniei. Naissance et affirmation de la Reforme. . hărnicia în muncă. Termenul s-a păstrat. PersecutaŃi la început. ----------. EdiŃiile Labor et Fides sînt difuzate în FranŃa prin editura Le Cerf. Paris. 1992. în timpul evenimentelor din Anglia. calvinismul a înlesnit spiritul de iniŃiativă. chiar discriminare (Africa de Sud). deşi iudaismul s-a schimbat necontenit. 1985. ----------. J.. LIENHARD. Paris. ed. Labor et Fides. Stock. reed.. afirmaŃia aceasta este valabilă şi pentru Leo Baeck (mort în 1956). un roi: la revolution de l'edit de Nantes. WILLAIME. cu rare excepŃii.. 1985. Le Retour des huguenots. Geneva. îndeosebi cele privitoare la îmbrăcăminte.. nu mai sînt prea mulŃi evrei care să mănînce doar caşer. G. 1991.. ca opunîndu-se libertăŃii omului. Le Cerf.. LABROUSSE. reed.. F. A. reed. LEONARD. Paris. 1985. sociologie du protestantisme contemporain. ---------. Le Protestantisme doit-il mourir?. IUDAISMUL de Maurice-Ruben Hayoun După năruirea zidurilor ghetourilor. un temps. B. Membrii acestei tradiŃii sînt evaluaŃi la un număr de douăzeci şi patru de milioane (din care jumătate trăiesc în lumea a treia). în special prin aripa sa puritană. 3 voi. Histoire generale du protestantisme. W. în secolul al XVII-lea. Discipolii lui au fost calificaŃi drept quakeri („tremurici"). Labor et Fides. PROTESTANTISMUL 197 ENCREVE. Arminius (1560-1609) care a identificat predestinarea cu pre-cunoaşterea lui Dumnezeu şi a susŃinut că mîntuirea este oferită tuturor fiinŃelor omeneşti. Paris. 1993. PUF. J. Ea a fost contestată totuşi. în special)..doctrină a fost de multe ori un element de rezistenŃă: predestinarea fâcîndu-1 pe fiecare liber faŃă de orice lucru sau de orice autoritate din moment ce destinul lui religios era în mîinile lui Dumnezeu singur.

cazul teologilor karaiŃi din Egipt şi din Mesopotamia care. de la Saadia şi pînă lajLeo Baeck care a scris. Moise Maimonide sh străduise deja să elaboreze o expunere clară şi concisă a Legii evreie^tî/pe fapt. Azaria de Rossi şi Leon de Modena pe de o parte. dăruirea Torei către vechii evrei. care a fost consemnată din perioada cînd a apărut creştinismul şi pînă cînd s-a încheiat compilarea literaturii tradiŃionale. ea n-ar fi fost niciodată în stare să evite sclerozarea. transmigraŃia sufletelor (ghilguljianeşqmot). aceleaşi vechi izvoare evreieşti au constituit obiectul speculaŃiilor acestor oameni atît de diferiŃi. ea este reeditată chiar şi în zilele noastre. pe care o considerau întru totul conformă cu un discurs raŃional. izbăvirea cosmică (tikun). intelectual evreu din secolul al XlII-lea. Comentariul lor filozofic va fi însă întrerupt de un eveniment politic cu urmări considerabile: expulzarea evreilor din Peninsula Iberică. în această continuitate. chiar şi adepŃii acestor doctrine funciar ezoterice se socoteau fideli Torei lui Dumnezeu. Mendelssohn va merge pînă într-acolo încît să vorbească despre iudaismul autentic. ambii inter200 RELIGIILE LUMII pretează aceleaşi texte sau autorii care se folosiseră de aceste texte mult înaintea lor. găsindu-şi totodată legitimitate pentru acŃiunea lor în aceleaşi vechi surse evreieşti. de la sine. gînditorii de seamă ai iudaismului s-au pus de fiecare dată de acordAAstfel. de exemplu. Iar atunci cîhd natura dezbaterii culturale şi ideologice s-a modificat cu totul. la începutul acestui secol. Cu cîteva veacuri mai înainte. pe de-o parte. dorindu-se fidelă autorităŃilor trecutului.ConştiinŃa de a aparŃine unui popor unic şi unit a îngăduit o anumită omogenitate în iudaism de-a lungul veacurilor. Oamenii Talmudului au elaborat de-a lungul secolelor o hermeneutică proprie. partizanii lor evrei care au aderat la noile curente de gîndire. Această lucrare a avut un succes considerabil. comentator al lui Maimonide şi al surselor lui musulmane în secolul al XlV-lea? Nici una! Cu toate acestea. ele există şi în prezent. El era de acum asemenea unui val care cotropeşte torul: ideile lui Aristotel se estompaseră în faŃa unor reprezentări mistice radicale care aveau ca numieN^octrina sefirotică (torat ha-sefirot). să se elibereze de exclusivismul RevelaŃiei. un rol de seamă 1-a jucat tradiŃia (masoret). autorul celei mai mari părŃi din Zohar. Cel mai bun exemplu al acestei formidabile capacităŃi novatoare din sî-nul iudaismului ni-1 oferă exegeza biblică. o asemenea atitudine nu poate să nu uimească: ce relaŃie poate exista între Moise de Leon. Saadia Gaon a scris prima lucrare de teologie a iudaismului rabinic. Alte etape cheie ale istoriei intelectuale evreieşti: Renaşterea şi Iluminismul au avut. Din punct de vedere istoric. Aşadar. din care provine iudaismul actual. Biblia istoriseşte în amănunt ieşirea din Egipt. n-a existat o ruptură decît atunci cînd unii nu mai acceptau „regula jocului": aşa a fost. au respins validitatea Legii orale şi s-au plasat în felul acesta. şi un raŃionalist atît de temerar ca Moise de Narbona. cucerirea łării Sfinte şi construirea Templului. pe care_cj|uta să le pună de acord cu ceea ce considera că este esenŃa iudaismului. Dar această neîncetată trimitere la surse nu explică totul. Moise Mendelssohn şi discipolii săi. Leo Baeck a luat şi el poziŃie în marile dezbateri filozofico-religioase. pe de altă parte. Aşa cum Saadia împrumuta mult din ideile timpului său şi cu deosebire din teologia raŃională a islamului medieval. fiecare. au acŃionat tocmai în acest fel atunci cînd denunŃau ceea ce li se părea a fi o deviere sau chiar o pervertire a religiei evreieşti. La acea dată curentul ezoteric evreiesc — numit şi curentul cabalistic — înflorise deja de multă vreme. în ebraică Sefer emunot wede'ot): el nu s-a mai inspirat exclusiv din sursele rabinice străvechi. începînd cu secolul al IX-lea. au existat divergenŃe liturgice. în afara felului evreiesc de a gîndi şi a trăi. Desigur. spargerea vaselor (şe-birat frakelim)jetc. în secolele al XlII-lea şi al XFV-lea discipolii evrei ai lui Averroes au hotărît să-1 interpreteze pe Maimonide potrivit cu aspiraŃiile lor. precum şi marile sisteme de gîndire care continuă să influenŃeze comunitatea evreiască mondială. Talmudul punea deja eterna întrebare: „Minalan [sau me ain lanii\l" De unde am primit aceasta sau aceea? Cu alte cuvinte: avem vreo tradiŃie privitoare la aceasta sau aceste problemă(e)? Majoritatea discuŃiilor talmudice se articulează în jurul textelor RevelaŃiei. adică atunci cînd spiritul uman a început. 1 Această chestiune a esenŃei străbate ca un fir roşu mai mult de un mileniu de viaŃă intelectuală evreiască. Dacă se simŃea vreodată nevoia de înnoire sau dacă o comunitate era conIUDAISMUL 199 fruntată cu vreo problemă nouă. în realitate. cu timiditate. Evenimentele care au întemeiat iudaismul s-au petrecut în perioada antică. evreii schimbau între ei responsa. fără a pune totuşi sub semnul întrebării unitatea lui fundamentală. lucrarea Wesen des Judentums (EsenŃa iudaismului). Dacă unicul mobil al tradiŃiei ar fi fost ca ea să se asigure mereu că nu se abate de la textul revelat. Cartea credinŃelor şi a părerilor (în arabă Kitab al-Amânat wal-l 'tiqadat. ci şi din ideile filozofilor contemporani.1 DOUA MII DE ANI DE EXIL Să evocăm pe scurt cadrul istoric al religiei lui Israel. Cu toate acestea. tradiŃia voia totodată să fie plină de viaŃă şi şi-a păstrat de-a lungul veacurilor capacitatea de a inova: în istoria religioasă şi intelectuală a iudaismului exista deci un continuum. în secolul al X-lea. aşa cum a fost ea practicată de elitele evreieşti. ea .

Mişna constituie lemma. li-lmod. în religia evreiască Talmudul. cam prin anul 500 al erei creştine) marchează începutul fragmentării diasporei. într-un înŃeles mai larg." Rabinii deveneau responsabilii religioşi. Iudaismul devine atunci o comunitate etnică al cărei liant unificator îl constituie legătura religioasă. în sens strict religios. „a face exegeză"). în 1948. Era diasporei începe în anul 70. un fel de dezvoltare narativă care ilustrează adeseori modul ideal de existenŃă evreiască. Termenul se foloseşte uneori pentru a desemna numai Pentateuhul. ci un edificiu religios. perioada dintre secolele al IV-lea şi al V-lea şi pînă în secolul al Xll-lea. a fost nevoit să abandoneze cultul sacrificial şi să instituie cele trei rugăciuni zilnice (dimineaŃa. — Tora (de la le-horot. Talmudul şi Midraş. Există o Tora scrisă şi o Tora orală. ideile filozofice au pătruns în sînul iudaismului rabinic sub influenŃa filozofilor grecomusulmani denumiŃi falasifa (al-Kindi. prin care comunităŃile împrăştiate comunicau între ele şi menŃineau astfel un liant unificator. exilul şi captivitatea din Babilonia. reîntoarcerea sub conducerea lui Ezdra şi a lui Neemia. „a studia"). în Evul Mediu. Sefer ha-Bahir (Cartea luminii orbitoare). cît şi despre Autobiografia lui Salomon Maimon (1751/2-1800). La această data iudaismul nu mai este o organizare politică. Averroes). monopolul lor va rămîne aproape de necontestat pînă la întemeierea statului Israel. „a învăŃa". El ajunge pînă la propria sa epocă. se estompează treptat. Mai exact însă trebuie să vorbim despre hala-ha. „a repeta". „învăŃătură"). Talmud este ceea ce se învaŃă şi se studiază. ca să spunem aşa. Documentele religioase care decurg din această activitate sînt Mişna. Midraş desemnează exegeza homiletică.Cr. pusă în circulaŃie cam pe la 1170. . în secolul al XV-lea curentul averroist. în sfîrşit. A apărut clasa rabinilor şi a discipolilor învăŃaŃilor (Talmide Hahamim). acele legi care fixează amănuntele concrete ale existenŃei. trecut sub controlul exclusiv al clasei rabinice. sub presiunea istoriei. după cea de-a doua distrugere a Templului. FârîmiŃarea centrelor de decizie va da naştere şi faimoasei literaturi a aşanumitelor responsa (în ebraică: şeelot202 RELIGIILE LUMII u-te-şubot). Se anunŃă altă eră: aceea a culegerilor de halahot. în aramaică). Această cabală se articulează în jurul a două mari scrieri. Cea mai mare parte a poporului evreu îşi părăseşte solul natal. în opoziŃie cu Mişna. Această parte interpretativă propriu-zisă se numeşte Ghemara. Un dicton rabinic ilustrează perfect această nouă stare de spirit: „Coroana Torei este mai mare decît cea a regilor şi a fiilor lui Aaron. după-amiaza şi în amurg). „a interpreta". agada. A avut loc şi o importantă reapariŃie — sau naştere — a curentului ezoteric evreiesc zis cabala („tradiŃie"). Midraş acoperă. — Talmud (de la verbul. IUDAISMUL 201 reprezentate de 500 de ani de activitate exegetică intensă cu privire la datul revelat. Cabala spaniolă preia ştafeta. Talmudul din Babilon a fost încheiat în anul 500 d. Avicenna. Ibn Tufail. Ansamblul acestor două părŃi dă tocmai noŃiunea de 7a/-mudm sens restrîns. Terminarea scrierii Talmudului (din Ierusalim şi din Babilon. Tora este deci învăŃătură. Talmud înseamnă studiul riguros al Torei. Mişna are înŃelesul de „doctrină" în literatura rabinică. într-adevăr. sau literatura talmudică. atît de favorabil magiei. O pagină a Talmudului se prezintă astfel: o parte din Mişna este comentată de către rabini (în general. Exilul avea să dureze cam 1 880 de ani şi ia sfîrşit — cel puŃin oficial — o dată cu întemeierea statului Israel. regula normativă care defineşte modul de comportare în viaŃa curentă după legile evreieşti şi. în jurul anului 500 iudaismul rabinic ajunge la capătul constituirii sale: marile discuŃii talmudice care reprezentaseră esenŃa vieŃii religioase şi intelectuale evreieşti nu mai corespund cerinŃelor vremii. Fundamentele acestui iudaism sînt 1 Cea mai bună retrospectivă a acestor mişcări din istoria intelectuală evreiască ne este oferită de Heinrich Grătz în lucrarea sa Construirea istoriei evreieşti (1845). adică pasajul care urmează să fie interpretat. Chiar şi Elia Delmedigo (mort în 1493) mărturiseşte în lucrarea sa Behinat ha-Dat (Examinarea religiei) că a reapărut neoplatonismul. aceea care a fost consemnată în ansamblul reprezentat de Talmud şi Midraş. data compilării finale a ultimului Midraş din Yemen. reconstruirea Templului şi a doua distrugere a acestuia de către Titus. a devenit echivalentul ansamblului tradiŃiei orale. decedat în 1786. al-Farabi. care a început să fie citată pe la 1270. MARILE TEXTE ALE TRADIłIEI — Midraş (de la verbul li-droş. de vreme ce vorbeşte atît despre opera Ierusalim (Ierusalim sau putere religioasă şi iudaism) a lui Moise Mendelssohn. Această catastrofa a transformat iudaismul care. care i-a înlăturat curînd pe reprezentanŃii castei sacerdotale. prin acest termen se înŃeleg cele 24 de cărŃi ale canonului biblic. şi Sefer ha-Zohar (Cartea splendorii). adică aceea a doctorilor Talmudului. Ibn Badja. în Talmud. un fel de tradiŃie mistică auto-proclamată. — Mişna (de la verbul li-şnot. al-Ghazali. „a studia sau a elabora o doctrină"). care reluase moştenirea filozofică maimonidiană.relatează şi distrugerea Templului din Ierusalim.

galiŃiene. în epoca noastră. FaŃă de ei. Este evident aspectul simbolic al unei asemenea reprezentări: pe de o parte. denumită aşa după Isaac Luria. Dumnezeu i-a insuflat propriul său principiu de viaŃa. morave. adică pentru a participa la mîntuirea cosmică. precum şi Moşe Haghiz (mort în 1751). Azaria de Rossi citează pentru prima dată un text al lui Filon din Alexandria şi face o expunere istorică şi totodată critică a literaturii evreieşti. de asemenea. Această explozie deschide calea celui de-al treilea simbol cabalistic: prin spargerea vaselor sînt proiectate în imensitatea cosmică scîntei sau părticele ale acestui preŃios lichid divin. de o sectă nouă.. Samson-Raphael Hirsch (1808-1888) domină cîmpul neo-ortodoxiei. sub egida faimosului Baal Şemtov (Păstrătorul numelui cel bun). numită aşa după falsul mesia Sabatai łvi (1626-1676). datorită unor persecuŃii cărora le-au dat naştere speranŃele sale înşelătoare. Dumnezeu „s-a contractat în sine" spre a elibera un spaŃiu primordial în care va lua loc universul (această operaŃie de repliere în sine este desemnată prin termenul ebraic ŃimŃum). Aceste două entităŃi ocupau. adică această opunere funciară faŃă de Lege.. evreul trebuie să-şi concentreze ardoarea asupra diferitelor niveluri sefirotice. Salomon Maimon. Isaac Satanov. Pentru a face loc lumii ce urma să se nască. care sînt în număr de zece. în sfârşit. întemeietorul ei. Pentru a primi în sine un asemenea influx a fost nevoie de receptacole sau vase. lumea este reprezentată simbolic ca o femeie care primeşte sămînŃa bărbatului. invocînd argumentul că venirea lui Mesia suprimă toate interdicŃiile. care. care marchează îndeosebi viaŃa evreiască din Amsterdam. Acest rabin 1-a întîlnit pe Cromwell pentru a-1 convinge să-i lase pe evrei să se întoarcă în Anglia. O scurtă trecere în revistă a localităŃilor poloneze. A doua noŃiune cabalistică este cea a spargerii vaselor.. naşterea reformei în sînul iudaismului. Europa de Nord s-a mai zbătut în spasmele antisabataismului. Dacă n-ar fi existat acest fundal mistic.. începînd de atunci se poate vorbi de rezistenŃe evreieşti în faŃa cabalei: ultimii reprezentanŃi ai curentului raŃionalist evreiesc. Heinrich Grătz (1817-1892) marchează naşterea istoriografiei evreieşti moderne. El însuşi consuma grăsimi interzise. David Friedlănder. Aceasta se organizează în jurul cîtorva teme centrale. Trebuie semnalată. Religia evreiască începea să facă obiectul unor critici născute în propriile-i rînduri. Despre ce este vorba în aceste teme? înaintea apariŃiei lumii existau numai Dumnezeu şi Numele său.ocultismului şi cabalei. Timp de aproape o jumătate de secol. cu oameni ca Abraham Geiger şi Sa-muel Holdheim. nimic din lumea creată nu poate conŃine un element divin. precum autocontracŃia lui Dumnezeu (ŃimŃum). proces în care s-au ilustrat îndeosebi Haham łvi Aşkenazi (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea) şi fiul său Iacob Emden (1697-1776). spargerea vaselor (şebirat hakelim) şi. lituaniene şi ucrainene în care bîntuiseră odinioară sectele sabataiste arată că ştafeta a fost preluată. Acesta este tikun: rugîndu-se. La finele Evului Mediu şi la începuturile Renaşterii apare fenomenul maran (nuevos conversos). Leo Baeck care au întemeiat ceea ce s-ar putea numi „ştiinŃa iudaismului" (Wissenschaft des Judentums). şi aceasta în domeniul interdicŃiilor alimentare. Această . Acest „antinomism". care este întotdeauna citită în comunităŃile hasidice. încep să pună la îndoială autenticitatea cabalei. Franz Rosen-zweig. evreul credincios trebuie să-şi recite rugăciunile într-un chip cu totul deosebit. probabil că nu s-ar fi ivit erezia sabataistă. întrucît lumea creată era goală de IUDAISMUL 203 orice substanŃă vitală. întreaga realitate spirituală a unui univers care nu exista încă. de astă-dată însă perfect teistă. numele Iui Herman Cohen.. mîntuirea cosmică (tikun). acest Ierusalim al Nordului în care trăieşte Mânase ben Israel. Cum să îndrăzneşti să împărŃi divinitatea în zece niveluri denumite sefirot? Cum să pretinzi că oamenii sînt în stare să influenŃeze nivelurile superioare de vreme ce ei nu izbutesc nici măcar să se transforme pe ei înşişi? Convulsiile politice care au urmat expulzării evreilor din Spania duc în secolul al XVI-lea la cabala lurianică (sau din Safed). ca să spunem aşa. în secolul al XV-lea. iar pe de altă parte.. Perioada modernă se articulează în jurul lui Moise Mendelssohn (1729-1786) şi al şcolii sale: Naftali Herz Wessely. Dată fiind puterea unui asemenea influx divin. Martin Buber. ca să spunem aşa. Expulzarea evreilor din Spania în 1492 schimbă cu totul fizionomia iudaismului european. 204 RELIGIILE LUMII Să citam. a împins spre moarte sau spre apostazie atît de mulŃi evrei. adică gînditorii rămaşi credincioşi învăŃămintelor lui Maimonide. Această sectă de pietişti evrei (acesta este înŃelesul termenului ebraic hasid) a dat naştere unei mari cărŃi de edificare religioasă: Sefer hasidim (Cartea cucernicilor). a existat dintotdeauna în stare latentă la cabalişti. aceea a hasidimilor. Pentru a stringe din nou aceste elemente. vasele care trebuiau să primească în ele preŃiosul lichid de vitalizare universală s-au făcut Ńăndări. Acest rabin s-a socotit unsul Dumnezeului lui Iacob şi a început să scutească anumite comunităŃi de îndatoririle lor religioase.

Atributele lui traduc ideea de viaŃă. cum este al Meu sufletul tatălui. furt nu face. aşa cum apare ea în Biblia ebraică.»" (Iez. atunci de ce nu acŃionează pentru a restabili nepărtinirea şi dreptatea? „Şi a mai fost cuvîntul Domnului către mine şi mi-a zis:/«Pentru ce spuneŃi voi în Ńara lui Israel pilda aceasta şi ziceŃi: PărinŃii au mîncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinŃii?/Precum este adevărat că Eu sînt viu. să trezească îndoieli în ceea ce priveşte unicitatea absoluta a esenŃei divine." Problema teologică a fost readusă la dimensiunile ei \ reale. de la nedreptate mîinile şi le stăpîneşte şi judecata dintre un om şi altul o face cu dreptate./De este cineva drept şi face judecată şi dreptate./Că iată toate sufletele sînt ale Mele./Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia. Or. dotată cu o esenŃă metafizică şi lipsită de voinŃă. zice Domnul Dumnezeu. Iezechiel pune bazele individualismului religios: tatăl nu va fi pedepsit pentru greşelile fiului şi nici acesta din urmă nu va fi hărŃuit pentru motivul că tatăl său nu s-a purtat cum trebuie. Pentru Biblie. tot aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel. contrazisă chiar de o carte biblică. Şi Talmudul îşi punea cu gravitate întrebări referitoare la această teză.. înainte de asta. a rupt cu ideologia ei (refuzul cabalei şi respingerea sionismului). Georges Vajda. contemporani cu apariŃia creştinismului. după o lungă carieră în aceasta Ńară şi. un principiu imobil şi incorporai. aceea a lui Iov. PRINCIPIILE CREDINłEI Dumnezeu şi providenŃa Evreul descoperă în Dumnezeul Bibliei o fiinŃă supremă şi imediat apropiata lui. în opoziŃie cu Dumnezeul lui Aristotel sau al lui Plotin. de omniscienŃă. creator şi personal. atunci — îl întrebau pe profetul lor Iezechiel copiii celor exilaŃi în Babilon — de ce plătim noi pentru păcatele părinŃilor noştri? Pentru a îmbărbăta inimile şovăitoare. pe care o pune în mişcare. Gershom Scholem a reluat metodele acestei Wissenschaft. întrucît este omniscient —./De nu mănîncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui Israel nu-şi întoarce ochii săi. în cele din urmă. El îi răsplăteşte pe oameni după meritele lor. care varsă sînge sau face ceva de felul acesta. Dacă Dumnezeu îi răsplăteşte pe oameni după faptele lor. De fapt. temîndu-se că o asemenea multitudine de atribute ar putea. tot aşa şi sufletul fiului. pe la mijlocul secolului al XlX-lea. Acest dicton popular.) acela este drept şi fără îndoială viu va fi. căci dacă Dumnezeu ştie — şi el ştie cu siguranŃă../Şi care nu urmează calea tatălui său(.)/unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face asemenea ticăloşii nu va trăi. a dominat scena pînă ce s-a stins. Cel mai de seamă reprezentant al ei a fost Julius Guttman. Acest lucru trebuie precizat (cu atît mai mult cu cît realitatea îl contrazice): cei buni primesc binele. s-a stins în Statele Unite. Dumnezeu ştie şi vede totul./(.. care fusese citat deja de Ieremia. cei răi — pedeapsa pe care o merita. în viziunea biblică Dumnezeu a dat naştere lumii sale printr-un act de voinŃă pură. zice Domnul Dumnezeu. opera lui nu poate fi separată astăzi de înflorirea studiilor cabalistice. femeia aproapelui său nu o necinsteşte şi de femeie nu se apropie în timpul perioadei ei de necurăŃenie. care — să nu uităm — se adresează omului simplu. punea la îndoială nici mai mult.. ci sigur va muri şi sîngele lui va fi asupra lui. sub impulsul istoricilor care voiau să iniŃieze o critică a iudaismului în calitate de religie şi în calitate de cultură. Această „ştiinŃă a iudaismului" a făcut emuli peste tot.mişcare s-a născut dincolo de Rin. profetul începe prin a contesta o zicală a exilaŃilor: părinŃii — ziceau aceştia — au mîncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinŃii. nici mai puŃin decît dreptatea divină. oferindu-se drept argument fap-J tul că limbajul omenesc nu este în stare să exprime realităŃile transcendente. IUDAISMUL 205 baiul oamenilor.2 Spre deosebire de această fiinŃă imaterială. de putere. Este ceea ce a fost denumit Dumnezeul lui Avraam. în FranŃa. cel mai de seamă reprezentant al acestei mişcări. în Marea Britanic în Israel. care îl definesc pe Dumnezeu ca un principiu fizic./Pe nimeni nu strîm-torează şi datornicului îi întoarce zălogul. celui flămînd îi dă din pîinea sa şi pe cel gol îl îmbracă cu haină. Alexander Altmann. anume la dimensiunile lingvistice3./Dar de i s-a născut fiu hoŃ. Vechii rabini ai Talmudului. în prealabil. De atunci. 206 RELIGIILE LUMII Totuşi în pofida experienŃei deportării în Babilonia şi a înspăimîntătoa-rei încercări reprezentate de . 18. au justificato printr-o formulă devenită celebră: „ Tora s-a exprimat în lim2 ExistenŃa lui Dumnezeu este dovedită în temeiul principiului aristotelician al imposibilităŃii unui lanŃ infinit de motoare: trebuie să existe unul suprem în raport cu toate celelalte. de omnipotenŃă. însufleŃit de o credinŃă naivă. însă după ce. Primul verset al Genezei consideră ca pe un fapt evident existenŃa unui Dumnezeu viu. Scriptura nu pune propriu-zis problema existenŃei divinităŃii şi nu se preocupă să întemeieze pe raŃiune prezenŃa unui Dumnezeu creator. Şoa (holocaustul) răvăşeşte pentru totdeauna peisajul iudeo-european. care îşi va încheia cariera în Israel. Punea totodată la îndoială providenŃa. 1-13) 3 Această concepŃie despre Dumnezeu explică ideea de providenŃă şi de teodicee. de justiŃie şi de bunătate. colegul său mai tînăr. „Primul Mişcător". sufletul care a greşit va muri. situat în afara lumii. în 1981.

Un alt gînditor evreu. copii şi bunuri. Cîteodată el ştie ceea ce noi nu ştim şi atunci nu sîntem în stare să distingem cît de întemeiate sînt actele sale. . dar nu e preocupat de fiecare individ în parte. Sîntem departe de Dumnezeul biblic care îi vorbeşte lui Adam. Această opinie. Deşi Dumnezeu e atotştiutor. Dumnezeu nu se simte obligat să explice de ce 1-a făcut să sufere atît. în sfirşit. cînd îşi recapătă sănătatea. o anunŃa pe aceea a lui Spinoza. Maimonide sfirşeşte prin a-1 despuia de orice aspect viu. a trebuit să denunŃe acest intelectualism excesiv. ci pentru că firea omenească este ceea ce este. că oamenii simpli şi cucernicii naivi sînt excluşi de la o protecŃie divină oricît de neînsemnată. nu posedăm calităŃile necesare pentru a-i judeca acŃiunile. pînă şi sănătatea. oricare ar fi aparenŃele care ne-ar putea face să ne îndoim de această nepărtinire divină. Cu toate acestea Talmudul conŃine mai multe texte care îşi pun întrebări cu privire la ProvidenŃă. Şi cînd Iov revine la demnitatea dinainte. care — se crede — traduc o idee concretă despre Dumnezeu. un concept divin abstract. după specia lor. nu se scoală. de exemplu. pe pămînt. ridicată în felul acesta la rangul de valoare supremă. In fiecare din noi el a plasat mijloace de apărare — creierul. unii rabini au optat pentru ideea că răsplata virtuŃii nu este altceva decît însăşi virtutea. spre a ne răsplăti mai bine în viaŃa de apoi. şi nu individuală: Dumnezeu cunoaşte specia umană. vinovat de blasfemie (este apicoros. ci ca atribute negative. Alteori el hotărăşte să ne pedepsească aici. fiind fiinŃe omeneşti. Chiar şi atributele de bunătate. Acela care neagă providenŃa lui Dumnezeu asupra oamenilor se face. De fapt. zice el. El socoteşte că unitatea şi incorporeitatea absolute sînt cele două calităŃi fundamentale ale esenŃei divine. Maimonide mai IUDAISMUL 207 stipulează că idolatru nu este acela care admite o imagine corporală a lui Dumnezeu. nevastă. spre a-i pedepsi cu severitatea cuvenită în lumea de dincolo. dar viaŃa sa nu va fi în primejdie (dacă se poate spune aşa ceva). cînd am întemeiat pămîntul?" Maimonide va da o interpretare mult mai filozofică cărŃii lui Iov. ci acela care gîndeşte că ea nu trebuie îndepărtată!4 Dar îndepărtînd de Dumnezeu orice idee de corporeitate. Să revenim la cartea lui Iov. nu vorbeşte şi nu tace: toate aceste caracteristici reflectă preocupări omeneşti care nu au nimic comun cu esenŃa divină. de putere şi de ştiinŃa trebuie înŃelese nu ad litteram. Nu s-a putut impune. asta se întîmplă pentru că Dumnezeu a preferat să-i lase să tragă foloase din faptele lor lumeşti. nici de filozofie. Şi dacă vedem oamenii răi bucurîndu-se de fericire şi trăind în bogăŃie. alŃii afirmă că Dumnezeu îi pedepseşte pe cei răi şi-i răsplăteşte pe cei buni. în interpretarea pe care a dat-o cărŃii lui Iov. de un purism supraomenesc. spunînd că Maimonide avea în vedere „opinia filozofică şi nu credinŃa". contemporan cu expulzarea evreilor din Spania. Această teză ultra-intelectualistă susŃine. aceştia sînt adepŃii lui Epicur. nici nu se aşază. ignorăm din ce motive Domnul a acceptat acest teribil pariu cu diavolul în privinŃa lui Iov. într-o măsură mai mică animalele sînt dotate. Şoa trebuie situată tocmai în cadrul providenŃei şi al teodiceei. Iov va fi supus celor mai aspre încercări. nici nu priveşte.Şoa. spre care orice om trebuie să năzuiască. că el nu poate crea inechitate şi că noi. lui Moise şi copiilor lui Israel pe muntele Sinai. de mizericordie. în ultimă instanŃă. Doctrina rabinică este că Dumnezeu are întotdeauna dreptate. Rezultatul este o idee despre Dumnezeu.5 Ce făcea Dumnezeu atunci cînd la Auschwitz şi în alte locuri se petreceau sinistre atrocităŃi? într-o lucrare apărută acum cîŃiva ani6. el nu este astfel graŃie ştiinŃei aşa cum o înŃelegem noi. Isaac Abrabanel. va pierde totul. Biblia recurge la o asemenea terminologie pentru că se adresează femeilor. acest arhetip al omenirii care suferă fără motiv. care i se revelează lui Avraam. Hans Jonas îşi pune multe întrebări grave cu privire la teologia evreiască după Auschwitz. Ele arată cît de complexe sînt chestiunile pe care le pune definirea acesteia. unii gîndesc că providenŃa este colectivă. evreii n-au respins niciodată aceste temelii ale iudaismului care sînt providenŃa şi dreptatea divină. după cum spune Talmudul. nu simte. cu atît mai mult îl va protegui Dumnezeu. nu pentru că talmudiştii n-ar fi recunoscut în ea binele suprem. La întrebările insistente ale lui Iov. Maimonide interpretează toate omonimele şi toate antropomorfismele biblice. Dumnezeu nu coboară. Născut în 4 Primele cincizeci de capitole ale Călăuzei rătăciŃilor sînt consacrate interpretării alegorice a antropomorfîsmelor biblice. într-adevăr. Dumnezeu răspunde ca şi cum n-ar fi înŃeles întrebarea: „Unde erai tu. de multiplicitate şi de antropomorfism. cu numeroase facultăŃi de supravieŃuire. Unii o neagă pur şi simplu: după Talmud. Dar protecŃia pe care Dumnezeu o acordă omului variază mai ales în funcŃie de dezvoltarea intelectului acestuia: cu cît omul şi-a însuşit mai multă ştiinŃă în această lume. adică un epicurian). într-un sens filozofic sau spiritual. căci totul se confundă cu esenŃa sa. Maimonide trece în revistă diferitele teorii care au fost emise cu privire la providenŃă. la om — pentru ca să ne putem protegui în faŃa agresiunilor din afară. copiilor şi bătrîni-lor şi pentru că nu este o carte de istorie. nici nu urcă. fericirea şi bogăŃia. Un număr destul de mare de comentatori vor fi uimiŃi de această teză. el nu este puternic prin putere etc.

în sfîrşit. De unde chinuitoarea întrebare: ce făcea Dumnezeu atunci cînd oamenii erau asasinaŃi la Auschwitz? Hans Jonas se ridică împotriva teologiei raŃionale care. 51-58. acest savant a lucrat înainte de război cu Martin Heidegger şi cu Rudolf Bultmann. 15). Bazîndu-se pe vechile surse evreieşti. a înălŃat la rangul de dogmă conceptul imuta-bilităŃii (al fixităŃii) divine. el este preocupat de anumite lucruri. 7 strigă sus şi tare: „Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului. Gnoza şi spiritul AntichităŃii tîrzii (2 voi. pe care a scris-o pentru a îmbărbăta postum pe cei „al căror strigăt a rămas fără ecou în faŃa unui Dumnezeu mut". deoarece îl interesează ce se petrece în univers.5 Să amintim că. Această ultimă lucrare este cea care a contribuit cel mai mult la celebritatea autorului. nu există preştiinŃă divină în afară de cea a condiŃiilor fiinŃei cosmice. în Judaica. nici în statornicia sa şi nici măcar în devotamentul său. ci de o evaluare a ceea ce ar fi putut fi răspunsul vechilor rabini. fără a încerca totuşi să-şi aplice voinŃa (să îndrepte răul. chiar dacă Dumnezeul care decurge de aici este îhtrucîtva micşorat. După 1933 el a devenit conferenŃiar la Universitatea ebraică din Ierusalim. în înŃelepciunea lor. Se poate cita un pasaj din Pesicta rabbati (§35): „Sinceritatea mîntuitoare a lui Israel nu constă în faptul câ a dobîndit prozeliŃi. fără ca aceasta să ducă la vreun panteism. şi anume atotputernicia şi bunătatea absolute. articolul lui Arnold Goldberg asupra acestei chestiuni care caută să ştie ce i-ar fi răspuns lui Hans Jonas vechii rabini. să îndepărteze primejdiile. Vechii rabini. şi asta încă de la începutul creaŃiei şi deci al istoriei: primele versete ale Genezei ne înfăŃişează un Dumnezeu mereu nemulŃumit în sinea sa. nu s-ar putea împăca cu un al treilea atribut. am presupune existenŃa a două divinităŃi şi am imputa faptul că există rău şi nedreptate intervenŃiei unui alt Dumnezeu. ei . instruiŃi din surse exclusiv evreieşti. tocmai acestora le-a lăsat Dumnezeu grija să se ocupe de universul său. noi nu înŃelegem atitudinea lui Dumnezeu. precum şi a celor păgîne şi creştine. într-adevăr. de la Maimoni-de şi pînă la Herman Cohen. Jonas nu consideră necesar să re-gîndească vechea teologie rabinică. se întrebaseră deja pentru ce motive justiŃia lui Dumnezeu părea a se opune dragostei şi omnipotenŃei sale şi a nu se potrivi cu omniscienŃa sa. Surhkamp. Pentru a explica acest fapt. sursele evreieşti vechi — Talmud şi Midraş — nu sînt oare cam depăşite? După Jonas.. cel al tenebrelor şi al răului în general. Dacă am fi gnos7 Cele mai importante lucrări ale sale sînt Augustin şi problema adevărului şi. spiritul modern pretinde o imanenŃă divină totală. iunie 1991. Apoi. cel al posibilităŃii de a înŃelege acŃiunea divină. Se pare chiar că două atribute divine fundamentale. ci. voinŃa şi teodiceea sa? Pe scurt. El vorbeşte chiar de putere uzurpată! întrucît Dumnezeu nu este indiferent faŃă de ceea ce se petrece. El pune întrebarea lui „de ce?". în aptitudinea sa de a suporta suferinŃele. 208 RELIGIILE LUMII 1903.). admiŃînd totodată că Dumnezeu este drept. este rezultatul unei bune cunoaşteri a surselor rabinice vechi. Tora se prezintă ca o carte mai mult sau mai puŃin clară (acest lucru nu este totdeauna evident).. Aceste cifre sînt suficiente pentru a descrie oroarea şi amploarea acestei catastrofe pentru iudaismul european. Cel ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă cale: eu sînt Domnul Care fac toate acestea. Această convingere că justiŃia divină este întemeiată i-a însoŃit cu siguranŃă pe mulŃi evrei în moarte. iar psalmul 90 spune: „Immo anohi be-Ńara" („Striga-va către mine şi-1 voi auzi pe el. acest Dumnezeu este un Dumnezeu care evoluează. 8 Cf. dar se întreabă cu mult mai multă gravitate care este natura acestui Dumnezeu. Or." Acest raŃionament salvează monoteismul." în termeni ebraici clasici asta se numeşte Ńidduc ha-Din (justificarea sentinŃei sau a verdictului). nu mai putem vorbi despre atotputernicie divină. acest Dumnezeu poate îndura şi suferi. De asemenea. înainte de război. mai pe şleau. 1934-1954). 1989. trebuie să ne schimbăm teologia? Şi. IUDAISMUL 209 tici. mai ales. Dar Tora a insistat întotdeauna asupra atitudinii teiste care se cuvine respectată: Isaia 45.8 întrebarea fundamentală pe care o pune este următoarea: ne impune Auschwitz o revizuire sfîşietoare a ideilor noastre despre Dumnezeu. despre atotputernicia. dar în orice caz lipsită de mistere. Insistăm asupra faptului că nu e vorba aici de o reconstrucŃie filozofică. pp. dimpotrivă. deoarece Creatorul şi creatura rămîn cu totul distincte unul faŃă de cealaltă. continuă Jonas. cu dînsul [omul] sînt în necaz şi-1 voi scoate pe el şi-1 voi slăvi" (Ps.7 Cartea sa. Frank-furt pe Main. Or. 6 Der Gottesbegriffnach Auschwitz (Conceptul de Dumnezeu după Auschwitz).. Prin urmare. De unde această interogaŃie fundamentală: ce a adus Auschwitz în plus la ceea ce gîndim noi despre Dumnezeu? Vechii rabini ar fi răspuns fără îndoială că o asemenea situaŃie de abandonare de către Dumnezeu îşi are exemple în izvoarele evreieşti. 90. care a lăsat totul să se întîmple. Polonia număra peste trei milioane de evrei iar cînd s-a încheiat armistiŃiul — doar cîteva zeci de mii.

. însăşi ideea creaŃiei ex nihilo nu pune nici cea mai mică problemă. Biblia nu pare să fi făcut din existenŃa lui Dumnezeu o problemă specială. existenŃa miracolelor şi sensul vieŃii pe pămînt nu pot fi separate de esenŃa şi de caracterul de neînlocuit al Toni. Nu există deci vreun cult al suferinŃei pentru fiinŃa care accede la existenŃă ca şi cum ar îndura o pedeapsă deosebit de chinuitoare. Aşa se intitulează un pasaj important din liturghia evreiască de dimineaŃă (şaharit). rabinii au sugerat un răspuns. întregul univers. şi aici. Adversarii doctrinari ai rabinilor au pus la îndoială creaŃia ex nihilo. Opera creaŃiei este bună." în iudaism nu există loc pentru un păcat originar în pofida faimosului psalm 50. Isaia dă o idee despre concepŃia pe care şi-o făceau evreii asupra creaŃiei divine în secolele al VUI-leaal VH-lea înaintea erei creştine: DumIUDAISMUL 211 u esŃe asemuit unui zidar care construieşte universul cu mare precizie. Desigur. 18-20). în timp ce concepŃia biblică predomină chiar şi astăzi. el a extras din operele lor. 6: „Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. între altele: Tora a fost creată cu mult înaintea universului şi a omului.. chiar dacă ar fi avut groaznicul privilegiu de a trăi sau a prevedea ororile de la Auschwitz. precum focul şi pămîntul. cine se mai poate prevala de tezele religioase cu privire la originea universului? Pe vremea sa.. „în bunătatea sa. cum ar fi elementul acvatic deasupra căruia plutea duhul lui Dumnezeu. Desigur. această teorie nu-i poate satisface în întregime pe adepŃii teologiei raŃionale. Vechii rabini n-au pus chestiunea fracŃionării esenŃei divine atunci cînd în ea se ridică o voce pentru a spune „da" şi o alta pentru a spune „nu". în religia biblico-talmudică există o distincŃie radicală între Creator şi creatură. precum şi din Enciclopedia FraŃilor PurităŃii (Ikhwan al-safa) argumentele cu ajutorul cărora considera că poate demonstra că o fiinŃă superioară şi personală a creat./Săracul." în ce fel a avut loc creaŃia şi ce întrebări îşi pune iudaismul biblico-tal-mudic cu privire la existenŃa lui Dumnezeu? A priori. AlŃi rabini au pretins că anumite elemente ar fi putut preexista creaŃiei. îşi caută un meşter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine. Poporul evreu nu se poate concepe fără Tora: ea scandează ritmul vieŃii cotidiene a evreului. Dar la acest sfîrşit de secol XX. adevărată bijuterie a prozei ebraice antice se face haz de idolii care sînt confecŃionaŃi din lemn ce nu putrezeşte (sau reputat ca atare). fără a fi vreodată numită în chip clar. argintarul îl îmbracă cu aur şi-1 înfrumuseŃează cu lănŃişoare. Opinia evreiască se recunoaşte mai bine în tradiŃia talmudică decît în opinia filozofică maimonidiană." as-40. Or. tezele sale vor fi şlefuite ulterior: un Maimonide le va respinge pentru a nu relua decît proba prin mişcare. din cuie şi alte accesorii: Cu cine veŃi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veŃi găsi altul asemenea lui?/Chipul cel turnat este turnat de un făurar. legînd astfel Primul Mişcător de crbarea universului. precum şi faimosul tohu-bohu (haosul). Inspirîndu-se din neoplatonism şi din teologii raŃionalişti ai islamului. n-a fost oare aşa la crearea universului şi a omului? Dar. Unire există în sensul că cel care a creat veghează asupra creaturii şi se simte răspunzător de soarta acesteia. asupra căruia exercită o conducere neîmpărŃită cu altcineva. Geneza începe în modul cel mai liniştit (dacă ni se iartă acest mic joc de cuvinte) prin: „La început a făcut Dumnezeu. Fără îndoială rabinii n-ar fi modificat nimic din concepŃia lor despre Dumnezeu. Aici se află în întregime însăşi problema acelui bittahon. Aceasta se verifică din nou în rugăciunea dintîi pe care bărbatul evreu cucernic trebuie s-o rostească îndată după ce se trezeşte din somn: „Doamne. în aceste superbe versete profetice. această concepŃie merge mai degrabă în direcŃia . ei au arătat că Dumnezeul lui Israel s-a folosit în mod necesar de anumite elemente. Universul profită de bunăvoinŃa Creatorului său care. Saadia Gaon a fost practic primul care a susŃinut o asemenea idee. Dumnezeul personal este cel căruia i se adresează evreul care se roagă. în ea acesta găseşte cuvîntul lui Dumnezeu şi pentru ea înfruntă el martiriul. Dar acest comentariu caută mai ales să bagatelizeze ideile păgîne care îl reduceau la neputinŃă pe Dumnezeul lui Israel. Dar teoria creaŃiei universului pornind din nimic este mereu prezentă pe fondul disputelor teologice. Evident. Abia mult mai tîrziu iudaismul normativ va insista asupra acestui aspect al lucrurilor. întrucît ea consideră prezenŃa lui ca o evidenŃă. . sufletul cu care m-ai înzestrat este curat." Pentru spirite teologice. Tora este cartea alegerii lui Israel. alege un lemn care nu putrezeşte. Midraş Bereşit rabba (comentariul rabinic asupra Facerii) cuprinde lungi discuŃii în care unii rabini se întreabă cum a putut Dumnezeu să-şi creeze universul pornind de la nimic. aşa-numiŃii mutakalimun.au recurs la teoria acelor middat (atribute sau calităŃi): middat-ha-din şi middat-ha-rahamim (atributele judecăŃii şi ale mizericordiei). reînnoieşte zi de zi opera începutului". Dar „religia" maimo-nidiană a rămas întotdeauna doar credinŃa unor elite. 210 RELIGIILE LUMII CreaŃia Universul creat. care nu poate oferi mult. la un moment dat. abandonarea plină de încredere în mîinile Domnului.

" în felul acesta rabinii distrugeau dinainte ceea ce va crede Maimonide că decelează în această expresie biblică. ale lui Isaac Albalag şi ale lui Moise Narboni. după părerea sa. în ce fel un spirit format în disciplina filozofică ar putea accepta primul verset al Facerii aşa cum este el redactat? Tocmai acest „la început" nu poate justifica teza teologică susŃinută de Sinagogă. dar. comentatorii averroişti au interpretat operele lui Maimonide într-un sens filozofic. vinovaŃi. le este predată copiilor tocmai această veche exegeză din Midraş rabba.. întrucît ocoleau printr-o scamatorie exegetică problema creării universului. Apoi lămureşte că pentru a demonstra existenŃa. deci şi a materiei. înŃelesul Facerii 1. cabaliştii. speculaŃiile profunde ale cabalei au fost amestecate cu idei misti-cizante a căror răspîndire ar fi putut pune în primejdie credinŃele evreieşti fundamentale. în timp ce elitele. n-am putea admite teza Stagiarului. pentru că ea a provocat mari controverse şi poate şi pentru că adepŃii curentului ezoteric iudeo-medieval.. după un neologism tardiv. sau „prin". să încerce a slăbi probele pe care Stagiritul le invocă în favoarea sa. în secolele al XHI-lea şi al XVlea. afirmînd că universul este veşnic. omul care a eşuat în încercarea de a face să fie anulate decretele de expulzare date de Isabela şi de Ferdinand..). a mişcării. Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.. Aici trebuie să subliniem ambiguitatea fundamentală a lui Maimonide. Deşi vechea exegeză rabinică a fost conştienta de această dificultate.Jahve Kanani reşit darco" („Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui". în care acest termen apare din nou: . 1 devine deci: „Prin [Reşit] Tora. 22).. „premisă". întrucît doar ea preexista creaŃiei.. La început el spune că noi. Reşit. ele vor căpăta o înfăŃişare voit mai provocatoare: ceea ce maestrul a ascuns cu grijă în lucrările sale destinate elitei va fi etalat în plină lumină de anumiŃi comentatori: ei vor spune că şi-au dat seama de intenŃia profundă a lui Maimonide şi că slujesc adevărata lui gîndire. Se poate corela pasajul Facerii (1. interesul pentru gnoză al unor reprezentanŃi evrei (cel mai cunoscut fiind Elişa ben Abuia. Pentru rabini acest termen Reşit implică ideea Torei. Dacă vrem să folosim o ironie. Acestei probleme Maimonide a vrut să-i aducă o soluŃie filozofică. ca şi de Biserică şi de Moschee: această formulă presupune un moment în timp. devenit Aher după apostazia sa) trebuie să fi jucat un rol în decizia rabinilor de a .a ceea ce s-a numit creaŃia ex nihilo. ieş me-ain în ebraică. fără a presupune — fie şi numai din scopuri metodologice — eternitatea timpului. IUDAISMUL 213 cel mult. unitatea şi incorporeitatea divină trebuie să se presupună că universul este etern. Dar dintr-o dată el adaugă că este imposibil să demonstrezi ori să respingi într-o manieră de necombătut teza eternităŃii. Unii vor merge pînă la a susŃine următoarea formulă: teza creaŃionistă (ex nihilo) se adresează maselor inculte care trebuie să creadă într-o origine temporală absolută a lumii. Atunci cînd învăŃăturile lui Maimonide vor ajunge în creuzetul criticii. ea a căutat soluŃii chiar în interiorul Bibliei. formate prin studii filozofice. 1) în care figurează termenul Reşit cu un alt pasaj al Pildelor lui Solomon (8.. căruia ramura medievală nu i-a fost decît o continuare?9 Fără îndoială. fără a se avînta în ample specu212 RELIGIILE LUMII laŃii filozofice. ştiu că o asemenea teză despre un Dumnezeu al spaŃiului şi timpului nu este acceptabilă pentru raŃiunea sănătoasă. de a fi prezentat un Maimonide care nu este fidel învăŃăturilor Torei. Pe de altă parte. Asta înseamnă că nici o demonstraŃie cu privire la esenŃa divină n-ar putea fi dusă la bun sfîrşit. adepŃi ai religiei monoteiste. Deci Tora a fost instrumentul creaŃiei: rabinii procedează astfel la o substituire a celor doi termeni identici. Mîndri de aceasta metodologie. nu poate exista o clipă primara aşa cum lasă să se înŃeleagă această expresie biblică. Această idee a neantului mistic se menŃine încă în stare latentă şi aproape inconştienta în spiritul maselor. în şcolile evreieşti. sau chiar „prin intermediul". el va putea. consilierul principilor şi al regilor. care au absorbit-o practicîhd rugăciunile şi riturile zilnice — obiect al unei atenŃii cu totul deosebite din partea misticilor. am putea spune că rabinii l-au precedat pe Spinoza şi recomandarea sa de a interpreta Biblia prin Biblie. ConcepŃia necreaŃionistă a lui Maimonide este totuşi esenŃială în istoria religioasă şi intelectuală a iudaismului. Blocarea interpretării averroiste a lui Maimonide în mediul evreiesc a fost înfăptuită de Isaac Abrabanel. Ei nu lăsau loc unei teologii raŃionale. Astăzi. rabinii au arătat că expresia ebraică be-Reşit se descompune în mod normal în două: be instrumental care înseamnă „în". Bazîndu-se pe etimologie. Mai departe Maimonide spune că va încerca să demonstreze că punctul de vedere al lui Aristotel nu este valabil referitor la această problemă spinoasă.. sau „prin mijlocirea" şi substantivul Reşit care înseamnă „început". „debut". ba chiar pînă în secolul al XVIII-lea cu Salomon Maimon (1752/3-1800). evreii. s-au orientat în direcŃia opusă. întrucît timpul şi mişcarea sînt eterne. Isaac Abrabanel a stigmatizat cu o anumită ferocitate acŃiunile lui Iosef ibn Caspi. CreaŃia şi gîndirea cabalistică De unde vine mistica evreiască? Există oare cu adevărat un vechi curent ezoteric. începînd cu Moise din Nar-bona (1300-1362) şi pînă la Elia Delmedigo (1460-1493).

restrînge un asemenea tip de speculaŃie. Dacă n-am admite această explicaŃie n-am înŃelege de ce Moise de Leon, autorul unei mari părŃi a tratatului ezoteric Zohar, şi-a luat precauŃia de a pune speculaŃiile sale pe seama unui mare maestru al Mişnei din secolul al II-lea, rabi Simon ben Iohai. Intelectual evreu din secolul al XIH-lea, acest spirit puternic, înclinat spre speculaŃie, înŃelegea să pună la loc de cinste o tradiŃie ezoterică pe care Talmudul n-o reluase decît în parte. într-o epocă în care tezele maimo-nidiene semănau discordia în spirite şi inimi, Moise de Leon a studiat, la începutul carierei sale, scrierile lui Maimonide. Era o vreme în care polemica antievreiască a creştinilor se desfăşura din plin şi în care perspectivele păreau puŃin îmbucurătoare în sînul comunităŃii. Moise de Leon îşi pierduse nădejdea într-o reînnoire evreiască sub egida gîndirii discursive pure. Fără îndoială că revenirea în forŃă a elementului mistic în religia lui Israel, începînd cu secolul al XH-lea (prin Sefer haBahir) şi în mijlocul 9 Este probabil că aşa stau lucrurile, dacă vrem să interpretăm în acest sens prezenŃa unor texte talmudice al căror caracter ezoteric nu poate fi pus la îndoială. Se pare chiar că în versiunea definitivă a Talmudului au fost îndepărtate unele declaraŃii socotite mai periculoase: acest lucru reiese din Mişna de Hagiga şi din comentariul Ghemarei (13 a şi urm.), în care se recomandă categoric evitarea unui anumit tip de speculaŃie (metafizică)! 214 RELIGIILE LUMII secolului al XHI-lea (prin Sefer ha-Zohar), trebuie interpretata în această perspectivă. După Abraham Abulafia, Iosef Ghicatila, Azriel şi Ezra din Gerona, Moise de Leon a adus în prim-plan două aspecte principale: cercetarea vieŃii intime a divinităŃii (teozofia) şi aprofundarea preceptelor. Spre deosebire de mistici care, în general, nu se simt legaŃi de îndeplinirea practică a comandamentelor pozitive, cabaliştii au opus întotdeauna rezistenŃă ispitelor antinomiste. Mişcarea lor se autoproclamase tradiŃională şi instaura o relaŃie cvasipalpabilă între evreul care se roagă şi Dumnezeul său. Cerul nu mai era populat de spirite separate, reci şi cu neputinŃă de sesizat. El nu mai era atît de îndepărtat. Cabaliştii afirmau că există niveluri în care Divinitatea se revelează în funcŃie de o anumită stare corespunzînd unui eon determinat, şi anume o vîrstă a lumii. Aşa se înfăŃişa, în esenŃă, viziunea lor despre lume, cunoscută sub numele de doctrină sefirotică10. Cabala, care se voia o fizică (poetică), dar şi o metafizică, socotea fiinŃele vii drept membri ai cosmosului. însuşi faptul că s-au dat nume acestor sefirot şi că li s-a atribuit o simbolistică centrată pe poporul lui Israel dădea acum evreului chinuit şi persecutat în mediul creştin impresia că există şi pentru el un loc pe lumea asta şi că se află „în legătură directa" cu realităŃile superioare. Prin rugăciunea sa, de care societatea creştină făcea haz, prin kawana (intenŃia profundă a celui care se roagă) şi prin practicarea unor miŃvot (porunci biblice), pe care lumea Ie taxa drept nebunie sau inepŃie, evreul avea în sfîrşit un spaŃiu de libertate, într-o societate europeană intolerantă. Iudeitatea nu mai semăna cu un obiect oarecare plasat într-un univers creştin duşmănos: evreul se regăsea într-un cosmos care avea o înfăŃişare tot atît de evreiască precum avea şi el însuşi! De aici senzaŃia profundă de linişte pe care cabala o inspira sufletului evreiesc. Cu toate acestea, nu e de mirare că au existat cabalişti care au încercat să-i „regîndească" pe unii din adversarii lor filozofi, precum Maimonide. Ei au măsluit ezoterismul înŃeleptului din Cordoba, prezentîndu-1 ca pe un ezoterism cabalistic autentic. CîŃiva cabalişti patenŃi şi-au luat sarcina să răspîndească ideca că Maimonide s-ar fi „convertit" la cabală. Unii l-au supus chiar pe Aristotel, maestrul lui Maimonide, unui tratament şi mai umilitor: descoperind în amurgul vieŃii sale splendoarea Torei, el şi-ar fi renegat toate scrierile, pe care după aceea le-ar fi...aruncat în foc! Savuroasă naivitate a unor oameni care îşi dădeau totuşi seama cît de greu ar fi fost să-1 contrazică pe Aristotel după toate regulile bunului-simŃ... 10 Sefira (plural sefirot) provine probabil de la rădăcina ebraică SFR, care înseamnă atît „carte", cît şi „acŃiunea de a număra". IUDAISMUL 215 De fapt, cabaliştii cunoşteau textele tradiŃiei iudeo-aristotelice; cea mai hună dovadă ne este oferită, între altele, de concepŃia lor cu privire la neantul mistic. întrucît principiul creaŃiei ex nihilo n-ar fi putut fi demonstrat cu adevărat, nici măcar pentru filozofii autentic credincioşi, cabaliştii au recurs la o nouă scamatorie. De vreme ce neantul pur al filozofilor nu putea da naştere decît unui alt neant de aceeaşi natură, cabaliştii au conceput un neant mistic, adică o plenitudine absolută de existenŃă oarecum în felul în care o lumină intensă ajunge să fie orbitoare şi pare obscură. Cabaliştii exploatau aici un pasaj din Midraş după care, la început, existau numai Dumnezeu şi Numele său. Pentru ei, totul provine de la Dumnezeu, dar realitatea cea mai apropiată de Dumnezeu, care este Dumnezeu fără a fi totuşi în întregime Dumnezeu, realitate care face parte din esenŃa sa, deosebindu-se totuşi întru cîtva de ea pe plan ontologic, nu este altceva decît Numele11. Cabaliştii s-au folosit deci de această referinŃă la Midraş. Sprijinin-du-se pe Pirche ale lui rabi Eliezer,

ei au dedus teoria despre ŃimŃum (auto-contracŃia lui Dumnezeu). Deoarece, înainte ca spaŃiul să existe, Dumnezeu ocupa totul, el a trebuit oarecum „să se retragă" pentru ca spaŃiul să poată exista. Astfel, a fost rezolvată, cel puŃin după un mod de gîndire mistic, spinoasa problemă a creaŃiei pornind de la neant. Miracolele Din ce cauză această problemă a veşniciei sau a apariŃiei întîmplătoare a universului ocupă un loc atît de important în sistemele religioase, fie ele de inspiraŃie mistică sau filozofică? Motivul: dacă nu admitem creaŃia în înŃelesul tradiŃional al termenului, nu pot exista şi nici măcar nu pot fi concepute miracolele! Acest lucru 1-a înŃeles foarte bine Maimonide. El spune răspicat că ai" fi putut interpreta întreaga Tora în sensul ideii că lumea este veşnică şi că sînt nenumărate versete biblice care pledează în acest sens. Dar adaugă că, dacă ar fi acŃionat în acest fel, „ar fi dat peste cap întreaga Tora". Ceea ce 1-a obligat pe Maimonide să meargă pe calea pe care a ales-o au fost constrîngeri de ordin teologic. într-adevăr, minunea ieşirii din Egipt, traversarea Mării Roşii, dăruirea manei în timpul străbaterii deşertului, precum şi minunile enunŃate în celelalte cărŃi biblice n-ar putea fi concepute fără a crede într-o lume creată. Un univers veşnic, coextensiv lui Dumnezeu, nu s-ar potrivi cu intervenŃiile DivinităŃii într-o ordine naturală care ar fi atunci cvasiimuabilă. Aceasta s-ar opune nu numai ideii 11 Asupra acestui aspect, dar în cu totul alt context ideologic, ne vom referi la marele gînditor Franz Rosenzweig, care a scris, în afară de Steaua mîntuirii, şi o CărŃulie a înŃelegerii sănătoase si nesănătoase. 216 RELIGIILE LUMII omniprezenŃei divine, dar şi celei a providenŃei. Dacă nimic nu se poate schimba, atunci Dumnezeu nu se îngrijeşte de nimic, natura este aceea care face oficiul de providenŃă. în acest caz, cum se poate concepe existenŃa profeŃilor, precum şi revelaŃia? La urma urmei — chiar dacă termenul de profet nu i se aplică lui Moise decît într-un chip ambiguu — omul care a primit revelaŃia pe muntele Sinai nu este altceva decît un trimis al Domnului. Cum s-ar putea manifesta Dumnezeu într-o lume care n-ar fi, întrun fel sau altul, produsul său? Răspunsul lui Maimonide este oarecum surprinzător, cel puŃin în ceea ce priveşte raŃionamentul filozofic. După ce arată că nu toate minunile biblice au acelaşi grad de supranatural sau de miraculos, el afirmă că minunile care urmau să se producă au fost, ca să spunem aşa, pre-programate încă din clipa creaŃiei! Deci funcŃia profetului era să facă să coincidă necesitatea miracolului cu momentul potrivit în care el trebuie să se producă. De ce atîta efort, de ce o asemenea exegeză? De fapt, acceptarea miracolelor era un fel de concesie aparentă făcută pentru credincioşii simpli. Maimonide s-a pretat la acest joc, fiindcă pe el nu-1 interesa nimic mai mult decît veşnicia şi caracterul neschimbător al voinŃei divine. De aceea expresia „reŃono ha-cadum " („voinŃa sa veşnică") revine mereu în scrierile sale. Pentru Maimonide constanŃa esenŃei divine este o prioritate absolută. Ideea contrară ar avea urmări incalculabile. A admite că Dumnezeu face o minune, înseamnă a admite că ceva s-a schimbat într-însul, ceva care implică o mutaŃie în el însuşi. Oare ce ar putea produce o asemenea influenŃa asupra comportamentului divin? Logica filozofică ne spune că nimic! însă credinciosul este convins din inimă că Dumnezeu îl ascultă, că schimbă cursul lumii pentru a-1 ajuta şi a-1 salva. Pentru Maimonide nimic de felul acesta nu se poate concepe, chiar dacă, în aparenŃă, el dă impresia că s-ar putea să fie şi altfel. Biblia citează cel puŃin două exemple în care Dumnezeu a schimbat mersul lucrurilor, din dragoste pentru creaturile sale. Cazul cel mai cunoscut este cel al venerabilului Avram care a devenit Avraam. El era condamnat la sterilitate din pricina constelaŃiei astrale care era în vigoare în ziua cînd s-a născut. Cum a putut Dumnezeu să-1 facă pe Avraam „să se nască din nou"? Pur şi simplu, schimbîndu-i numele, ceea ce i-a permis să aibă un fiu, pe Isaac. Al doilea exemplu celebru în care Dumnezeu şi-a modificat oarecum „voinŃa" se referă la răutatea oraşelor Sodoma şi Gomora. Desigur, Dumnezeu le va distruge, dar după ce a acceptat un fel de tîrguială, care acreditează ideea unui Dumnezeu bun şi milostiv. De asemenea, nu se poate trece cu vederea cazul lui Iona şi al oraşului Ninive. Acest oraş fusese sortit unei distrugeri aproape sigure. Va scăpa totuşi mulŃumită intervenŃiei moIUDAISMUL 217 narhului şi a locuitorilor cetăŃii. Cel care a scris această scurtă carte biblică a avut grijă să opună nemăsurata generozitate divină îngustimii de vederi a unui profet grăbit să-şi termine treaba. Nu spune oare bunul Iona, în nevinovăŃia sa: „ştiam că tu eşti Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung-răb-dător şi mult milosîrd"? EsenŃa Torei RelaŃia care îl leagă pe Dumnezeu de poporul său Israel este de natură afectivă. în liturghia evreiască

Dumnezeu este regele universului, dar este şi părintele milostiv, acela care accepta întoarcerea fiilor săi care se pocăiesc. Tora — sursă şi condiŃie a alegerii lui Israel — este cea care constituie temelia unei asemenea relaŃii între Dumnezeu şi omul evreu. Pentru a înŃelege relaŃia evreului cucernic cu Tora sa — această lege pentru care a îndurat atîtea suferinŃe, batjocuri şi uneori chiar persecuŃii — trebuie evocată instituŃia rabinică numită Simhat Tora (bucuria în sau prin Tora). Evreul a vrut să transforme în motiv de bucurie această sursă care pare a fi cauza atîtor suferinŃe; Midraş vorbeşte despre Tora ca despre fiica Domnului, devenită logodnica lui Israel. Să nu ne temem de cuvinte, această relaŃie este — ca să spunem aşa — de ordin carnal. Tora reglementează viaŃa evreului în fiecare clipă, ea dă sens existenŃei sale. Profetul Samuel va spune: chi 'aleha horagnu col ha-iom („pentru Tine şi pentru Tora Ta ne lăsăm omorîŃi în toate zilele"). Iar mai tîrziu, psalmistul: „Dacă n-ar fi fost Tora, care este bucuria mea, aş fi pierit în mizerie" (hde To-ratha sa 'aşu 'ei az avadti be- 'oni). încă de la începuturile raŃionalismului evreiesc, toŃi gînditorii evrei au insistat asupra caracterului de neînlocuit şi veşnic al Torei lui Dumnezeu. Toate contestările iudeocreştine n-au izbutit să slăbească acest ataşament cvasifizic al evreilor pentru Tora lor. în ce fel concep evreii conŃinutul Torei? TradiŃia rabinică vorbeşte înainte de toate despre cele şapte reguli de interpretare ale lui Hillel cel Bătrîn. De fapt, ele au fost atribuite (poate mai tîrziu) lui Hillel şi lui Şa-mai, primul cuplu de autorităŃi rabinice, un fel de PărinŃi întemeietori. Este vorba despre raŃionamentul care constă în a merge de la simplu la complex, despre analogie, despre stabilirea unui fundament (a unui principiu) pornind de la un singur punct de referinŃă din Scriptură, apoi pornind de la două puncte de referinŃă ale Scripturii, de la general la particular şi invers, de la particular la general, pentru a ajunge la o similitudine care reuneşte două pasaje diferite şi, în cele din urmă, la o deducŃie pornind de la context. Mai tîrziu tradiŃia evreiască va vorbi despre cele treisprezece middot (măsuri) ale rabinului Işmael şi, în sfîrşit, despre cele treizeci şi două de middot ale rabinului Iosef ha-Gelili. 218 RELIGIILE LUMII Se ştie că interpretarea rabinică s-a opus de timpuriu exegezei paulinie-ne, considerată a reprezenta ansamblul eforturilor exegetice ale Bisericii primitive. Mărul discordiei era menŃinerea sau abandonarea sensului literal al Scripturii. Creştinii practicau o exegeză — zisă spirituală — care se opunea cercetării înŃelesului literal, recomandată de rabini. Reproşurile creştinilor se îndreptau împotriva unui „literalism îngust şi mărginit", împotriva „literei împietrite şi sclerozate" a evreilor. întradevăr, exegeza pauliniană tindea să golească Tora de întreg conŃinutul său pozitiv, supu-nînd-o unui comentariu alegoric. De exemplu, ea voia să deceleze în lemnul arcei lui Noe materia Crucii, pretinzînd că figura lui Noe era o aluzie la aceea a lui Isus, apostol al unei noi omeniri. Apoi ea interpreta psalmul 50 (versetul 6) în sensul păcatului originar. Unele biblii catolice merg pînă Ia a traduce textul original în felul următor: „[...] păcătos mama m-a conceput." Pentru a arăta în ce fel exegeza creştină a golit de înŃelesul lor comandamente pozitive, vor fi suficiente aici două exemple cunoscute. ObligaŃia de a consuma azimă cu prilejul Paştelui (Pesah) este interpretată în felul următor: în timpul acestor zile care amintesc de ieşirea din Egipt omul trebuie să-şi chinuiască trupul, inima lui nu trebuie să se umple de mîndrie. Azima, adevărată pîine a mizeriei, trebuie că simbolizează acest act de căinŃă în care omul se reîntoarce spre sine. Ca şi pîinea pe care o consumă, inima lui trebuie să se golească de orice trufie. De asemenea, circumcizia a constituit şi ea obiectul a numeroase discuŃii. Pentru evrei ea este vitală, în înŃelesul propriu al termenului. Această dăruire de sînge, această jertfa parŃială de sine atinge bărbatul în organul care îi permite să se reproducă. Este legămîntul lui Avraam. Creştinii însă se refereau, în legătură cu circumcizia, la un verset din Deuteronom care prescrie „să tăiaŃi împrejur inima voastră" („ u-maltem et 'orlat levavhem ") şi trăgeau de aici concluzia că Dumnezeu nu s-a gîndit niciodată la o îndeplinire concretă a circumciderii penisului. Rabinii, conştienŃi de contradicŃia dintre anumite declaraŃii ale Scripturii cu privire la unul şi acelaşi subiect, au stabilit următoarea regulă: atunci cînd două puncte de referinŃă ale Scripturii se contrazic (aşa cum este cazul aici), un al treilea verset va fi considerat în stare să decidă. Prin urmare, deoarece poruncile sînt date pentru a favoriza viaŃa („wahaitem bahem "), circumcizia trebuie aplicată la membrum virile; a doua poruncă, aceea care precizează circumcizia inimii, este în mod obligatoriu de natură spirituală, deoarece îndeplinirea ei concretă ar atrage după sine o moarte sigură. Principiul general cel mai puternic ordonă să fie prezervată şi favorizată viaŃa, deci el este cel care hotărăşte. Printre primele contestări iudeo-creştine, o alta privea neîncetata discuŃie referitoare la odihna şi solemnitatea zilei de sabat. Creştinii primitivi IUDAISMUL 219 stabiliseră o deosebire între solemnitatea interioară, spirituală a sabatului şi odihna care trebuie riguros respectată în această zi. Ei au opus una alteia aceste două porunci; după ei conştiinŃa sfinŃeniei acestei zile se putea mărgini la prezenŃa ei în sufletul omului şi nu trebuia să se manifeste într-un chip atît de concret cum prescrie opinia rabinică. Atunci evreii au răspuns în tratatul talmudic Sabat, care enumera

cele 39 de principii de muncă interzise în această zi. Nouăsprezece secole mai tîrziu, reformatorii evrei din Germania, printre care şi Samuel Holdheim (1806-1860), au reluat distincŃia pe care o făceau primii creştini sau iudeo-creştini între Schabbat-feier (solemnitatea zilei de sabat) şi Schabbatruhe (odihna în ziua de sabat). Pentru a încheia această lungă dispută şi a arăta importanŃa pe care o acordă evreii zilei de sabat, să amintim adagiul rabinic după care măsura în care sabatul a vegheat la puritatea şi unitatea poporului lui Israel a fost mult mai mare decît măsura în care poporul a respectat... sabatul! Omul Povestirea biblică spune că Dumnezeu 1-a creat pe om la finele operei sale, semn că 1-a conceput, de la origine, ca încununare a întregii creaŃii. Acestei fiinŃe, înzestrată cu limbaj, deci cu raŃiune, Domnul i-a încredinŃat poruncile sale, printre altele şi interdicŃia de a consuma din fructul unui anume arbore. TradiŃia evreiască nu precizează care anume arbore pentru ca — spune ea — „să nu-1 facă de ruşine"; dacă ar fi făcut altfel, oamenii şi-ar aminti mereu de un asemenea blestem. TradiŃia creştină este cea care a afirmat că era vorba de un măr. Cum pot fi definite marile linii ale antropologiei biblice: Oare omul este liber? Are el facultatea să nu se supună lui Dumnezeu? Soarta lui este oare pecetluită dinainte? De fapt, în Biblie omul este înzestrat cu un liber arbitru, dar trebuie totodată să înfrunte răul de care Dumnezeu nu este răspunzător. De ce a trebuit să fie reunite două realităŃi care sînt de ordine diferite, cel puŃin în aparenŃa? Pentru că Dumnezeu 1-a vrut pe om liber în sine, dar amplasarea lui în univers şi dependenŃa lui faŃă de materie fac din el, în mod necesar, o fiinŃa supusă răului sau ispitită de către acesta. De asemenea, omul trebuie sa respecte poruncile divine (miŃvot); pentru evreu, acesta este cel mai bun mijloc de a duce pe pămînt o viaŃă virtuoasă şi echilibrată şi de a obŃine, după moarte, partea sa de fericire în viaŃa de dincolo. Crearea omului reprezintă o sfîşiere, o ruptură şi, prin aceasta, un ultra-giu la armonia a ceea ce este imobil şi veşnic. Venind pe lume, omul rupe un spaŃiu şi o barieră, asemenea smulgerii fructului unui arbore. Este benefic pentru om faptul că a fost creat? înŃelepŃii Talmudului s-au preocupat de aceasta problemă gravă. Precedîndu-1 pe Camus, care va vorbi de220 RELIGIILE LUMII spre „a face faŃă sfidării absurdului", rabinii vor sfîrşi prin a spune, la capătul unor foarte lungi discuŃii, că omul ar fi făcut mai bine să nu fi venit pe lume (dacă aceasta ar fi depins cu adevărat de el!). Dar, de vreme ce a fost creat, omul este obligat să dea un sens existenŃei sale, cu alte cuvinte el trebuie să se asume! Spre deosebire de creştinism, iudaismul rabinic nu se vrea un denigrator al cărnii. Desigur, el se distanŃează de preocupările strict materiale, proslăveşte detaşarea de bunurile acestei lumi şi predică valoarea existenŃei eterne. în acest fel trebuie înŃeleasă opoziŃia între haie şa 'a (trăirea în clipă sau a clipei, adică vremelnicul) şi haie olani (viaŃa eternităŃii, adică spiritualul). Dar iudaismul nu transformă această dualitate firească, împotriva căreia omul nu poate face nimic, într-un dualism care nu poate fi depăşit. Astfel, nu condamnă bogăŃia (dobîndită pe cale cinstită) şi totuşi n-o socoteşte o virtute. Să nu uităm că prima poruncă a Torei se numeşte piria we-ribia (creşterea şi înmulŃirea). Iudaismul rabinic nu opune nici lumea pămînteană lumii care va să vină (olani ha-ba). El face din viaŃa pe cealaltă lume un ideal, dar n-o erijează într-o valoare absolută, superioară oricărei alta. Aici, pe pămînt, omul se.poate depăşi neîncetat şi îşi poate transforma lipsurile în calităŃi pozitive] De exemplu, în căsătorie şi prin procreare, el se prelungeşte, îşi asigura o continuare chiar şi pentru vremea cînd va fi trecut în veşnicie. Dacă dispune de o avere personală sau, pur şi simplu, de mijloace importante, el va putea uşura povara celor săraci, va putea veghea asupra văduvei şi orfanului. De asemenea, va putea — ceea ce este o obligaŃie supremă— să se îngrijească de nevoile celor care studiază tot timpul Tora. Ce îl povăŃuieşte Talmudul pe omul simplu (care nu face parte din clasa înŃelepŃilor, nici din cea a erudiŃilor) pentru ca să aibă acces la Şehina (PrezenŃa divină), adică la binele suprem, în limbajul rabinilor? Acestei întrebări de o excepŃională gravitate Talmudul îi răspunde într-un chip aparent prozaic: acest om să-şi dea fiica de nevastă unui talmid haham (discipol al înŃelepŃilor)! IntenŃia este clară: întrucît întregul Israel formează o unitate organică, oricare ar fi natura şi nivelul oamenilor care o alcătuiesc, a lua drept ginere un erudit al Torei, înseamnă a dobîndi un merit pentru tine însuŃi. Dacă nu poŃi să te dedai tu însuŃi studiului, trebuie să-Ńi împărŃi cu mărinimie banii (dacă îi ai) şi să permiŃi astfel ca cei a căror vocaŃie autentică este să-şi consacre Torei existenŃa lor să se dedice studiului. Acum înŃelegem mai bine această expresie eliptică surprinzătoare a rabinilor: pentru a avea acces la PrezenŃa divină, să-Ńi dai fiica de soŃie unui discipol al înŃelepŃilor! Opusul elevului învăŃaŃilor nu este altul decît am ha-areŃ, omul din popor, adică cel fără cultură. Despre acesta Talmudul vorbeşte ca despre o fiinŃă care nu recită Şema Israel, partea cea mai importantă din liturghia IUDAISMUL 221 de dimineaŃă şi de seară, şi care nu-şi pune nici tefilin (impropriu traduse prin cuvîntul „fîlactere").

Teologia rabinică, oricît de puŃin sistematică ar fi, vorbeşte totuşi despre viaŃa într-o lume mai bună, aflată hic et nune. O viaŃă aşa cum o descrie profetul Isaia (capitolul 11) este denumită de rabini „epoca mesianică" şi ar corespunde cu ceea ce Kant numeşte „domeniul scopurilor". Un timp în care omul nu va mai fi lup pentru alŃi oameni, în care pînă şi animalele vor fi atinse de acel „har universal", de vreme ce nu va mai exista nici vînător, nici vînat. TradiŃia evreiască a vrut întotdeauna să ia drept bună, cuvînt cu cuvînt, această povestire minunată în care sugarul se va juca în apropierea culcuşului viperei fără a fi în vreo primejdie. între haiie olam ha-ba (viaŃa în lumea care va să vină) şi ipotetica sau reala tehiiat hametim (învierea morŃilor) există un alt concept rabinic deosebit de important, anume iemot ha-maşiiah (zilele lui Mesia, epoca mesianică). Apare astfel ideea că lumea nu este rea în sine şi că ea poate, trebuie să fie îmbunătăŃită12. Epoca mesianică va fi momentul în care creaŃia nu va mai fi o separare de lumea divină, momentul în care omul va fi terminat ciclul istoriei şi în care însuşi Dumnezeu va fi atins oarecum fericirea supremă. Este ecoul pe care un alt profet îl retrimite lui Isaia, strigînd: „în ziua aceea Domnul va ridica din nou mîna sa" (îs., 11, 11). Dacă Dumnezeu este recunoscut de toate popoarele lumii, monoteismul va domni atunci în chip absolut. Şi dacă, în plus, toŃi oamenii se adresează lui Dumnezeu numindu-1 în acelaşi fel, fraternitatea universală nu va mai fi o vorbă goală. Astfel se va realiza faimoasa prezicere a lui Isaia: „nici un popor nu-şi va mai ridica sabia împotriva altui popor şi ele nu vor mai învăŃa războiul." Universalismul profeŃilor lui Israel izbucneşte aici în toată bogăŃia lui. ProfeŃi ebraici, dar şi tradiŃia ancestrală, s-au putut adresa omenirii întregi, fără a simŃi nici cea mai mică stinghereală. Mai trebuie notat că tradiŃia (orală) evreiască atribuie unor zile festive cu conŃinut funciar evreiesc un fel de dublu înŃeles: unul destinat poporului care este depozitarul revelaŃiei divine, celălalt îndreptat spre omenire în ansamblu. Această preocupare universală există încă de la originile iudaismului. Este cazul sabatului, despre care mulŃi cred că este o solemnitate săptămînală respectată numai de evrei. Acest fel de a vedea uită ceea ce talmudiştii denumesc sabat haberi 'a, „sabatul creaŃiei", un fel de sîmbătă cosmică pe care toŃi oamenii trebuie s-o respecte. A doua solemnitate, în aparenŃă tipic evreiască sau israelită, este reprezentată de sărbătoarea Sucot, sărbătoarea Colibelor, în amintirea locuinŃelor provizorii în care au locuit — conform voinŃei lui 12 Problema a fost pusă din nou, într-un mod magistral, de către Franz Rosenzweig: există oare un univers în care creaŃie şi mîntuire pot fi legate? 222 RELIGIILE LUMII Dumnezeu — copiii lui Israel după ieşirea din Egipt. Suca (coliba) mesianică va fi aceea în care toate popoarele pămîntului se vor aduna pe muntele Sion pentru a celebra acolo această sărbătoare. ViaŃa de apoi Cum îşi reprezentau rabinii viaŃa de apoi? De fapt, existau două feluri de eshatologii rabinice: una populară, cealaltă pentru elite. Această distincŃie care, la Maimonide, va deveni o adevărată linie despărŃitoare între două categorii de oameni, este folosită de talmudişti doar în scopuri metodologice: oamenii îşi aleg în chip firesc discursul pe care îl consideră destinat lor. Potrivit eshatologiei populare, Dumnezeu este ca un „bucătar" care 1-a pus pe Leviathan într-un vas pentru saramură şi care a păstrat vin în strugurii originari („ iiaiin me-şumar be-anawaw"). Cei drepŃi, care au binemeritat de Tora lui Dumnezeu în decursul vieŃii lor pămîntene, vor fi invitaŃi la acest festin paradisiac. Dar de ce a ales iudaismul talmudic carnea unui peşte interzis şi deliciosul produs al viŃei de vie? Se ştie că iudaismul se deosebeşte de toate celelalte religii monoteiste printr-o mulŃime de interdicŃii şi de legi alimentare. Evreul care respectă halaha, regula normativă evreiască, trebuie să se abŃină de la consumul fructelor de mare şi al oricărui peşte care nu are înotătoare şi solzi. Leviathanul este însă un monstru marin a cărui came este improprie pentru consum. Să nu uităm că evreii nu glumesc cînd e vorba de puritate şi impuritate şi că, în mitologia lor, mediul marin conŃine cea mai mare cantitate de impurităŃi. Această idee că Dumnezeu îi „răsplăteşte" pe cei care i-au respectat prescripŃiile alimentare, servindu-le tocmai un aliment strict interzis pe pămînt, apare ca un fel de concesie inconştientă făcută unui antinomism prezent în fiecare dintre noi. Acest lucru este valabil şi pentru vin, a cărui consumare este însoŃită la evrei de o mulŃime de precauŃii şi de purificări. Talmudul s-a adresat vulgului folosind o terminologie şi imagini care, pentru acesta din urmă, sînt sugestive şi expresive. în schimb, omului virtuos, care consideră că răsplata virtuŃii este numai virtutea însăşi, Talmudul îi adresează un mesaj cu totul deosebit: atunci cînd înŃelepŃii trec în veşnicie, ei sînt prevăzuŃi cu coroane (simbol al regalităŃii Toreî) şi se bucură de splendoarea PrezenŃei divine („nehenim mi-ziv ha-Şehina")n. Această teorie talmudică n-ar putea fi acceptată ad litteram decît de oamenii care ignoră că acolo sus nu există nici şedere, nici stat în picioare („ein 'amida we-ein ieşiva"). în acest caz, cum să concepi un stomac pentru a mînca? Cealaltă viziune talmudică, orientată într-o manieră total di13 Georges Vajda a găsit o frumoasă formulă pentru acest tip de ideal contemplativ post-mortem. El

scria: „înŃelepŃii savurează rodnicia inteligibilelor!" IUDAISMUL 223 ferită, vorbeşte despre un ideal absolut contemplativ; coroanele care împodobesc capetele simbolizează imortalitatea intelectelor şi au funcŃia unor simple metafore. învierea morŃilor Doctrina învierii morŃilor a avut contestatari încă din timpurile cele mai vechi. Ne dăm seama de aceasta după pedepsele pe care le-a prevăzut Talmudul împotriva celor care nu credeau în învierea morŃilor. Am văzut că blasfematorul, apicoros, era exclus din comunitatea credincioşilor pentru că refuza să admită o asemenea dogmă. Fără îndoială, unele spirite libere au opus acestei teze un anumit număr de argumente neverosimile. în secolul al IX-lea Saadia şi-a propus să le răspundă. Ce-i de făcut pentru a reconstitui un corp aşa cum a fost? Ce-i de făcut dacă viermii pămîntului au devorat în întregime toate membrele? Saadia răspunde imperturbabil că Dumnezeu, de vreme ce a putut crea totul pornind de la neant, va fi pe deplin în măsură să reconstituie corpurile, oricare vor fi fost vătămările pe care le-au suferit... Această chestiune a reŃinut şi atenŃia lui Averroes în secolul al XH-lea. Filozoful va spune, între altele, că trupurile înviate vor fi de o natură cu totul deosebită decît a celor care au trăit... Desigur, Talmudul citează capitolul 37 din Iezechiel care evocă miracolul învierii membrelor uscate pe malul fluviului Hebar. Era vorba acolo de o viziune profetică sau de o realitate tangibilă? Pentru teologia biblico-talmudică pură, învierea morŃilor este un fapt real. Maimonide şi continuatorul său de mai tîrziu, Elia Delmedigo (1460-1493), par să fi hotărît altfel. Unul din motivele celei dintîi controverse anti-maimonidiene a fost tocmai omisiunea, voluntară sau involuntară, de către Maimonide a dogmei învierii morŃilor. Pentru a-1 apăra de orice bănuială de impietate, un grup de discipoli din Damasc au redactat un tratat intitulat în arabă Maqa-la fi-Tehiyyat ha-Metim (Tratat cu privire la învierea morŃilor), pe care l-au pus în circulaŃie. în această operă apocrifa autorul (presupusul Maimonide) îşi apără cu tărie buna credinŃă şi stipulează că învierea morŃilor este un principiu de credinŃa esenŃial al doctrinei evreieşti. De altfel, vom regăsi această dogmă în cele 13 principii de credinŃă, sau ikarim, transformate într-un imn sinagogal care încheie slujbele religioase. Pare puŃin probabil ca Maimonide să fi putut oferi drept învăŃătură o asemenea doctrină într-o operă care se adresa elitelor. Cum să-Ńi închipui că sufletul, separat în sfirşit de trup şi redat vieŃii speculative pentru veşnicie, ar avea din nou nostalgia „acestei lumi de mizerie în care sîntem condamnaŃi să trăim"? După ce şi-a făcut studiile şi a fost profesor în Italia, şi anume la Pado-va, apoi la VeneŃia, Elia Delmedigo, autorul cărŃii Behinat ha-dat (Examinarea religiei), a scris, la cererea elevului său credincios, Saul Cohen Aş224 RELIGIILE LUMII kenazi, o operă densă şi totodată succintă în care arată că învierea morŃilor nu este o „dogmă primară" a iudaismului. N-a fost singurul care gîndea aşa. în Renaşterea italiană cei mai mulŃi dintre gînditorii evrei deschişi faŃă de cultura modernă par să nu fi admis decît aceste trei dogme: Dumnezeu, providenŃa sa şi profeŃii săi. învierea morŃilor, precum şi caracterul accidental al universului erau, ca sa spunem aşa, diluate în această linie dogmatică în care putuseră fi totuşi subsumate, deşi în mod neexplicit. Iudaismul şi dogmele Se cuvine să vorbim foarte pe scurt despre problema pe care o pun dogmele (sau ceea ce Ńine loc de dogmă) în gîndirea evreiască. în această chestiune să-i dăm întîi cuvîntul lui Delmedigo: „Nu cred că termenii Torei se explică prin metoda filozofiei, nici că Tora are nevoie de serviciile filozofiei. Cred că nimeni nu adoptă un asemenea punct de vedere, cu excepŃia celui care nu este nici adept al Torei, nici filozof [...]. Pe de altă parte, nimeni nu ar trebui să creadă că greşesc, pentru simplul motiv că în scrierile mele urmez metoda filozofilor." (Fondul ebraic al Bibliotecii naŃionale 968 folio 79 a). Se pare că Delmedigo a vrut ca principiile fundamentale ale iudaismului să fie clar definite, dar şi să fie puse la adăpost de orice incriminare de natură filozofică sau intelectualistă. După el, masele şi elitele au datoria să accepte principiile fundamentale ale iudaismului cu privire la credinŃă şi la RevelaŃie. Această esenŃă a iudaismului constituie nucleul său neştirbit. Ea cuprinde 11 puncte: existenŃa, unitatea şi incorporeitatea lui Dumnezeu, profeŃia, răsplătirea în viaŃa de apoi, ştiinŃa şi providenŃa divine, caracterul imuabil al Torei, superioritatea profeŃiei mozaice, învierea şi venirea lui Mesia. în plus, Delmedigo distinge între un şoreş dat (principiu al religiei) şi un şoreş Tora (principiu al Torei). Acum o sută de ani, unul din cei mai buni cunoscători ai literaturii rabinice, Solomon Schechter14, a revenit asupra problemei generale pe care o pun dogmele în sînul iudaismului. Flegmatic şi cu un umor foarte britanic, el începe prin a aminti că, după părerea unora, şi anume Mendelssohn, iudaismul n-ar avea nici o dogmă; singura dogmă e că n-are nici o dogmă! Lăsînd la o parte gluma, autorul lucrării Rabbinic Anthology notează că Biblia nu consideră nici măcar existenŃa lui Dumnezeu ca o dogmă; ea

presupune acest fapt ca bine stabilit şi admis; excepŃie face doar Decalogul, în care Dumnezeu se adresează direct adunării lui Israel, pentru a nega valoarea altor divinităŃi. în acest spirit Schechter observă că expresia 14 S. Schechter, „The Dogmas of Judaism", Jewish Quarterly Review, 1899, pp. 48-61, 115-127. IUDAISMUL 225 talmudică ,Jcafar ba 'icar"15 (a nega fundamentul) este esenŃială pentru a înŃelege definiŃia însăşi a unei dogme. Punctul de plecare al oricărei gîn-diri evreieşti cu privire la dogme rămîne cu toate acestea Mişna Sanhedrinului, căci ea dă mai multe caracterizări ale celui considerat apicoros. Aşa cum am văzut, blasfemator poate fi cel ce neagă providenŃa divină, învierea morŃilor şi răsplătirea în lumea de apoi, întrucît este numit apicoros acela care neagă toate aceste lucruri laolaltă sau separat. Se pare că expresia „Min ha-Tora" (adică: „Aceste doctrine sînt predate de către Tora") a fost un adaos ulterior. Schechter mai arată, pe bună dreptate, că Maimonide a fost precedat în stabilirea dogmelor evreieşti de către karaitul Iuda Hadassi (către 1150). Acesta distingea nouă dogme: creaŃia ex nihilo, existenŃa unui Creator, unitatea şi incorporeitatea lui Dumnezeu, trimiterea de către Dumnezeu a lui Moise şi a celorlalŃi profeŃi, intangibilitatea Torei lui Dumnezeu — care este perfectă şi nu are nevoie de nici o completare din partea unei presupuse tradiŃii orale —, necesitatea de a studia Tora lui Dumnezeu în limba originală, înălŃarea Templului de către Dumnezeu — pentru ca să se manifesteze într-însul —, învierea, răsplătirea în lumea de apoi, venirea lui Mesia, fiul lui David. Să comparăm aceste „dogme" cu cele 13 principii de credinŃă (icarim) ale lui Maimonide: existenŃa unui Creator, unitatea sa, incorporeitatea sa, veşnicia sa, faptul că rugăciunea trebuie adresată numai lui, credinŃa în profeŃie, Moise profet fără egal nici înainte, nici după el, revelarea Torei pe muntele Sinai, imutabilitatea acestei Tore, cunoaşterea de către Dumnezeu a actelor omeneşti, răsplata şi pedeapsa, venirea lui Mesia şi, în sfirşit, învierea. Cel mai celebru comentator al Talmudului, Hananel din Cairuan, scria \ într-unui din comentariile sale că, pentru a avea parte de lumea viitoare, 1 trebuie să adniiŃi, în credinŃa ta, patru lucruri: Dumnezeu, profeŃii, lumea I viitoare şi venirea lui Mesia. Cît despre Nahmanide, el cita în lucrarea sa U Predică în prezenŃa regelui trei lucruri: creaŃia, omniscienŃa şi providenŃa divine. Să mai semnalăm şi faptul că Abba Mari ben Moise din MontpelI lier — marele adversar al studiilor filozofice cu prilejul controverselor / asupra scrierilor lui Maimonide — considera că erau absolut necesare nuI mai trei credinŃe: existenŃa, unitatea şi incorporeitatea lui Dumnezeu, creaVjia ex nihilo şi, în sfîrşit, providenŃa divină. După cum se vede din această scurtă retrospectivă, problema dogmelor a fost rareori o preocupare esenŃială a evreilor. Ea devenea o asemenea preocupare numai cînd aceştia simŃeau necesitatea de a se defini faŃă de ostilitatea lumii din afară. 15 întîlnită în primul rînd în Sifra, 111b; cf. şi Pesicta 163 b. (Editura S. Buber) şi Mehilta (Editura Friedmann) 22 b. 226 RELIGIILE LUMII CăinŃa şi iertarea în iudaism este întotdeauna îngăduit să se discute dacă există o deosebire între noŃiunea de „dogmă", pe de o parte, şi cea de „principiu fundamental" sau de „rădăcină", sau de „principiu de credinŃă", pe de alta. în schimb există cel puŃin două alte noŃiuni — cruciale pentru etica religioasă evreiască — a căror realitate nu suferă nici o contestare: pocăinŃa (teşuva) şi iertarea (seliha). Aceste două noŃiuni constituie puncte de sprijin ale omului în situaŃii cu totul extreme: atunci cînd îşi încalcă îndatoririle, cînd face o greşeală sau intră în păcat, cînd nu respectă o poruncă divină sau chiar numai pă-mînteană, făptaşul trebuie să se întoarcă spre Dumnezeu. Aşa este cazul lui David, care s-a făcut vinovat de comportarea imorală cunoscută şi care a intonat psalmul: „łie unuia am greşit şi rău înaintea ta am făcut..." („Leha levadeha hatati we-hara be-eîneiha asiti... "). Talmudul vrea să vadă aici cel mai sincer dintre actele de căinŃă de care este în stare omul. El povesteşte chiar că atunci cînd Solomon, fiul regelui David, a sfinŃit Templul, unii duşmani ai casei regale au crezut că Dumnezeu nu va ierta niciodată uciderea lui Urie Heteul şi adulterul cu Batşeba, de care monarhul evreu David se făcuse vinovat, dar cînd porŃile Templului s-au deschis, feŃele duşmanilor săi au devenit — zice Talmudul — „negre ca fundul unor cratiŃe acoperite cu funingine". Aceste păcate extrem de grave figurează chiar în Decalog. Cu toate acestea căinŃa lui David a fost sinceră. Talmudul, precum şi întreaga tradiŃie orală evreiască, îl prezintă pe David ca pe un monarh cucernic, care îşi recită psalmii de dimineaŃa pînă seara. Primele versete ale celei de-a Treia CărŃi a Regilor evocă un David îmbătrînit, dar care nu şi-a pierdut memoria. El înŃelege că trebuie să facă să fie respectată fagăduiala dată Batsebei, anume ca Solomon să fie moştenitorul său legitim. S-ar putea

ucigaşul fratelui său Abel.. tradiŃia evreiască afirmă că Faraon era pe cale să se înece atunci cînd a rostit mişcătoarea sa profesie de credinŃă. în prezent. tradiŃii şi valori pe care nu le socoteau bune. or. a cărui pervertire n-a fost egalată decît de convertirea lui! Faptul că tradiŃia evreiască a plasat o asemenea formulă la IUDAISMUL 227 sfîrşitul liturghiei arată importanŃa pe care o acordă eticii. în sfîrşit. sau aproape deloc. înainte. Este vorba de Cain. şi anume Che-CheDeM. sub semnul contestărilor religioase. ca să spunem aşa.. poporul şi reli-\ gia. tocmai poporul evreu este cel care a condus aceasta revoluŃie. aceeaşi tradiŃie talmudică se opune categoric oricărui triumfalism: în timpul sărbătorii care comemorează ieşirea evreilor din Egipt nu se recită în întregime imnul Halei Aliluia (psalmii 113-118). de monarhul nelegiuit Mânase. iudaismul este acceptat de multă lume. însă tradiŃia s-a aplecat asupra expresiei ebraice care înseamnă „în vremurile de odinioară". Este vorba tocmai de această idee: dacă un nelegiuit se căieşte sincer şi deci nu mai merge pe drumul cel rău. reînnoieşte zilele noastre ca în vremurile de odinioară"). Sentimentul etic prezent în om nu era. în tradiŃia evreiască nu există nici o situaŃie în care să fi fost refuzată iertarea vreunui om care s-a căit sincer.. S-ar putea evoca exemplul lui Faraon însuşi. nici castă sacerdotală? Cum poate fi menŃinută unitatea politică a unui popor care trăieşte sub cizma ocupantului? Să nu uităm că jugul Imperiului Roman a durat mai mult de opt veacuri şi că. Biserica nu s-a arătat deloc indulgentă cu matricea din care se născuse. Nici revoluŃia monoteistă nu s-a impus fără ciocniri. Dar în cărŃile profetice vedem deja apărînd ceea ce criticii biblici numesc individualismul religios (capitolul 18 din Iezechiel). limba. şi vom reveni [adică: ne vom pocăi]. de David şi. o IAHVE!"). de exemplu.. însăşi puterea era în acelaşi timp civilă şi religioasă. Iudaismul.Jlaşivenu haŞem eleha we-naşuva. ceva Ńinînd de 16 Se spune că el ar fi pronunŃat o frază din celebrul cîntec al Mării Roşii: ^i-Kamoha baelim IAHVE!" („Dar cine este ca tine printre dumnezei. pot reda. în timpul trecut" şi a vrut să citească aici iniŃialele celor trei mari păcătoşi care s-au căit pentru faptele lor rele. Dumnezeu îi iartă toate păcatele! Vom reveni asupra acestei idei cînd vom evoca ziua de Roş ha-Şana (Anul Nou) şi Ziua Ispăşirii (lom ha-Kipurim). După aceea însă a fost nevoit să se obişnuiască cu un alt adversar. punîndu-se în slujba ei şi împru-mutîndu-i limba şi istoria sa naŃională. egiptenii. exilul şi deportarea au schimbat totul. Aşa a fost firea evreului la origini: o fiinŃă omenească trăind după legice Torei. . în tot decursul istoriei lor evreii s-au impus opunîndu-se. Ei au trebuit să întrerupă obiceiuri. Există şi un alt pasaj care termină în general liturghia şi care se enunŃă în felul următor: . 228 RELIGIILE LUMII împrejurării] Cum poate fi asigurată supravieŃuirea cultului sacrificial dacă nu mafixlstă Templu. hades iamenu che-CheDeM' („Reîntoarce-ne spre Tine. în timp ce regulile bine înŃelese ale gramaticii ne recomandă să spunem aici hamoha şi nu kamoha (cuvîntul precedent terminîndu-se printr-o vocală. deoarece domnea asupra unui popor care nu-1 recunoştea pe rege decît pentru că a fost uns de către profet. încă din Antichitate. înfrîngerea militară. Iertarea divină şi căinŃa omenească sinceră merg mînă în mînă. decît subprodusul manifestării lui Dumnezeu. pentru că nimic nu s-ar putea sustrage sferei divinului.16 De altfel. tradusă de obicei prin expresia „poporul lui Israel". nu mai trăim deloc. cîrmuită de un rege care acŃiona întru totul potrivit cu profeŃia lui Iahve. care a fost aproape tot atît de intolerant la început. ideea de am Israel. mai mult sau mai puŃin \ corect. au existat evrei din naştere care făceau deosebirea dintre un iudaism-religie şi un iudaism-culturăjCultura idiş. mult mai mult decît ritului (în cazul de faŃă.spune că în tradiŃia evreiască ulterioară apare un David regenerat. în iudaism. cu regulile sale religioase sau civile (trebuie evitată I opoziŃia între religios şi profan) constituia un tot. ci revelaŃia divină. recitarea zilnică a unei oraŃii oarecare). TradiŃia a descompus acest termen care înseamnă „odinioară. iar prima literă a cuvîntului următor fiind un Kaf. Sînt tot atîŃia termeni care. Arbitrul suprem nu era conştiinŃa morală. în pofida păgînismului. chiar dacă duminica rămîne ziua de sărbătoare prin excelenŃă şi chiar dacă vacanŃa de iarnă — în pofida numelui ei — nu este altceva decît vacanŃa de Crăciun. anume în perioada numită elenistică. marele persecutor şi blasfemator: tradiŃia evreiască se încăpăŃînează să-i atribuie o profesie de credinŃă riguros monoteistă. Societatea civilă şi republicană nu mai acordă vreunui cult statutul de religie de stat. evreul a încercat să i se impună. destul de neaşteptată la un monarh a cărui inimă fusese atît de împietrită. o Doamne. de asemenea. Ceea ce fusese firesc în ochii evreului a devenit ceva supraadăugat. solul lui Dumnezeu şi. căci Dumnezeu este trist din pricina morŃii celorlalŃi fii ai săi. totul era legat — solul. Provenind din Sinagogă. împreună. PRACTICI ŞI RITURI /^ La început. creştinismul. el se pronunŃă ca o aspirantă şi nu ca o ocluzivă). Nu se poate vorbi despre evreu sau despre trăire evreiască dacă nu se ia în consideraŃie acest cadru. societăŃile iudeo-creştine fac o treabă foarte bună.

Textul ebraic spune cu entuziasm: „Dumnezeu să te răsplătească pentru fapta ta! Să-Ńi fie întreagă răsplătirea ta de către Dumnezeu. Ahad ha-Am (pe numele lui adevărat Aşer łvi Ghins-berg). convertirile la iudaism au fost cîteodată însoŃite de anumite dificultăŃi şi experienŃe nefericite. Rabinii nu au lăsat deoparte chestiunea universalităŃii legii morale şi relaŃiei ei cu practicile pur rituale. Să notăm că astăzi se vorbeşte mai degrabă despre iudeitate sau chiar despre iudaicitate. Biblia şi Talmudul. Iar tradiŃia evreiască găseşte cu cale să spună că . Copilul se adaptează astfel realităŃilor evreieşti. precum Hermann Cohen. Un neevreu poate deveni evreu dacă doreşte. Această versiune aramaică sau caldeeană se numeşte Targum. dacă nu prin convertire. indiferent de caracterul universal sau universalist al doctrinei lor! Această odihnă din timpul sabatului a fost justificată la origine în felul următor: opera creaŃiei a durat şase zile. cînd evreii pierduseră obişnuinŃa limbii sfinte. Să nu uităm nici faptul că o mare parte a literaturii Hascalei (Iluminismul evreiesc) se referă exclusiv la teme nereligioase. întreaga lor şcolaritate este scandata de rugăciune şi de celelalte practici evreieşti.a ismis multe opere importante care se^vor laice. să nu te faci vinovat de adulter. 5. în Decalog (Deut. în fapt. Toate aceste „excrescenŃe" pun o problemă: poŃi fi evreu fără a respecta Tora şi comandamentele ei (tniŃvot)? Fiecare va răspunde după convingerile sale. spre deosebire de sabatul creaŃiei. sub pulpana căruia ai venit să-Ńi cauŃi refugiu!" Este vorba aici de o convertire de bunăvoie. dar este limpede. în fiecare vineri. evreii religioşi sînt obligaŃi să citească pasajul ales. în decursul veacurilor. rabinii au decis să le pună la îndemînă o traducere în limba curentă. asta explică de ce găsim în Talmud declaraŃia unui înŃelept. Acestea sînt în număr de şapte: să crezi într-un Dumnezeu unic. Ulterior. Este oare ceva întîmplător? AbsenŃa acestor porunci Ńine mai degrabă de grija vechilor rabini de a nu impune obiceiuri evreieşti unei omeniri neevreieşti. prin convertire. mai multe porunci — de exemplu. considerat că se adresează omenirii întregi? Pentru că sabatul săp-tămînal nu trebuia să fie respectat în mod obligatoriu de toată lumea. îndeosebi Onkelos ha-Gher (Convertitul) care a dat o traducere aramaică cvasicano-nică a Bibliei. în sala de mese mănîncă hrană ca-Şer. vechii rabini au formulat faimoasele legi ale Noahizilor. Deci rabinii au acceptat existenŃa unei omeniri neevreieşti. Aceşti bărbaŃi şi aceste femei se simt şi se vor evrei. 12—15). să-Ńi respecŃi părinŃii. Această dublă lectură este necesară pentru a avea siguranŃa că toŃi au înŃeles ceea ce au citit. în numele ideii de toleranŃă sau de acceptare a celuilalt. se înscrie pe tablă data după calendarul civil şi religios. să nu furi. iar în cea de-a şaptea Domnul „S-a odihnit". respectarea postului în Ziua Ispăşirii sau practica circumciziei — nu figurează în Decalog. există însă şi evrei prin afinitate sau prin educaŃie. în celula familială părinŃii evrei transmit copiilor lor valorile evreieşti. EducaŃia face să ne firesc ceea ce în aparenŃă nu era. DimineaŃa. Aici este necesar să ne întoarcem puŃin înapoi. este evreu din naştere copilul născut de o mamă evreică. dar fără a practica preceptele divine în felul pe care l-au definit rabinii. Fiii lui Israel n-au vrut să impună omenirii neevreieşti legea lor. şi-a scris întreaga operă profană şi laică în limba ebraică. să institui tribunale şi să nu consumi membrele unui animal încă viu. potrivit căruia „convertiŃii 17 în principiu. sare în ochi. respectarea sabatului este motivată prin necesitatea de a acorda repaus robului şi roabei. să nu ucizi. Mişcarea sionistă a izbutit şi ea să se exprime în ebraică pentru a chema la refacerea unui stat evreiesc. Pentru ce au fost adăugate aceste şapte legi Decalogului. în sfîrşit. ei par să fie favorabili unui iudaism nerabinic. Deci. în şcolile evreieşti copiii trăiesc o viaŃă evreiască în miniatură: învaŃă ebraica. IUDAISMUL 229 Cum devii evreu Te naşti evreu17. în cartea despre Rut Moabita vedem că o tînără femeie provenită din-tr-un popor străin a optat pentru Israel şi pentru Dumnezeul său. de două ori în ebraică şi o dată în aramaică. De altfel. a cărui respectare este stipulată în Decalog. La începutul secolului nostru un autor de frunte al acestui curent. Cu toate acestea. că un iudaism fără Tora şi fără pămîntul lui Israel (łara FăgăduinŃei) nu este de conceput în practică. prin învăŃarea Torei şi. 230 RELIGIILE LUMII sînt pentru Israel la fel de dificili ca şi rîia" („Kaşim gherim le-Israel ka-sappahat")! Dar tot Talmudul se mîndreşte cu cîŃiva convertiŃi celebri care au devenit cei mai mari propagatori ai Torei lui Dumnezeu. Fără îndoială. prilej pentru întreaga omenire de a se reuni fără deosebire de rasă sau de religie. înainte de începerea sabatului. într-adevăr. aramaică. Gînditori evrei din secolul al XX-lea. Rabinii au decis că mama este aceea care transmite apartenenŃa religioasă. care nu era în mod obligatoriu înfeudat vreunui partid religios. în epoca veche. au conchis de aici că sabatul este o sărbătoare mesianică. cum devii evreu? Prin educaŃie. Acest om a încercat — şi nu fără un anumit succes — să se slujească de o limbă intrinsec religioasă pentru a exprima sentimente şi a descrie realităŃi lipsite de aura sacrului.

în esenŃă minoritar. cel sacrificial şi cel sinagogal. Dacă anumite comunităŃi liberale. Biblia conŃine şi cantate lungi. Această rugăciune însoŃeşte inaugurarea Templului. " Asta nu înseamnă că cele două culte. 12-66. Cît despre copiii de sex masculin. Iudaismul nu este un club de tenis sau de golf. în plus. tribunalele rabinice BateDinim din Israel şi din Paris impun în mod voit termene foarte lungi pentru convertire. Marile religii dominante îşi pot permite să accepte un „volan" aleatoriu format din cîteva sute de mii de bărbaŃi şi femei care intră în biserici sau în moschei ori. evreiască. un grup etnic. Cînd un cuplu format dintr-un convertit şi un evreu se dislocă. care au scris Sefer Hasidim. faimoasa fervoare tăcută. Acestea sînt principalele legi pe care convertiŃii trebuie să se angajeze să le urmeze dacă vor să fie admişi în comunitatea evreiască. mai ales în America. Cu toate acestea. fără prea multe probleme. ceea ce seamănă cel mai mult (încă şi astăzi) cu rugăciunile se găseşte în literatura profeŃilor şi în Psalmi. A devenit totuşi uşoară dacă ne gîndim la Avraam. Rabinii s-au simŃit întotdeauna jigniŃi de un asemenea tip de comportare. în afara cazului cînd îl împiedică raŃiuni stringente de sănătate (picii 'ah nefeş). 48.. Rabinii insistă ca el să se conformeze riturilor şi practicilor iudaismului mai mult chiar decît un evreu din naştere. ei nu-1 descurajează pe candidatul la convertire. 54 şi passim).. Evreii au trecut de la cultul sacrificial la cultul sinagogal în urma unui foarte lung proces. au subzistat unul alături de celălalt. ceea ce arată că asemenea cazuri apăruseră deja în secolul al Xl-lea în Germania şi că au fost rezolvate în favoarea căsătoriei. de ordin teologic. O dată admişi în sînul ei. pentru unicul motiv că este un convertit sau provine din convertiŃi. Să cităm şi din Daniel 9. strămoşul lui Mesia — este un descendent tîrziu al acelei Rut care s-a convertit! în prezent. ConŃine de asemenea rugăminŃile lui Iacov şi cele ale Iui Iosif. deci nu-i de mirare că în versetul 62 se spune: „Şi regele. să respecte şi legile alimentare şi să celebreze sărbătorile evreieşti. convertesc pe cine vor şi cum vor. creştină sau musulmană. primul dintre convertiŃi. O asemenea atitudine a marelui rabinat din Paris sau a celui din Israel are o explicaŃie şi poate fi chiar justificată. deci divorŃez şi de iudaism. mai ales începînd de la versetul 23). unde este adresată lui Dumnezeu o adevărată . le părăsesc pentru totdeauna. Rugăciunile TranziŃia de la convertire la rugăciune nu este uşoară. Monarhul vorbeşte acolo explicit de tefila („rugăciune"). Nu există alte motive. al cărui nume este menŃionat chiar la începutul celor 18 binecuvîntari (şemone esre) sub următoarea formă: Magen Abraham („scutul lui Avraam"). în Pentateuh figurează cîteva indicaŃii pe care vechii rabini le-au interpretat ca fiind trimiteri mai mult sau mai puŃin clare spre rugăciune. împreună cu toŃi IsraeliŃii au adus jertfă Domnului (wa-iizbah). De aceea au vrut să separe intenŃia de a îmbrăŃişa iudaismul de dorinŃa de a se căsători cu alesul inimii. de a se ruga în aceeaşi limbă. dimpotrivă. tehina („cerere") şi rina („cîntec") (versetele 28-30. 49). 38. soŃul (sau soŃia) venit(ă) din afară spune următoarele: am divorŃat de soŃul meu IUDAISMUL 231 (sau de nevasta mea) pentru care mă convertisem. El este dator să respecte şi regulile purităŃii familiale (eufemism care semnifică interdicŃia relaŃiilor sexuale între soŃi în timpul menstruaŃiilor). Nimeni n-are voie să refuze unui convertit căsătoria cu fiul sau cu fiica sa. pentru încetinirea voită a procesului convertirilor. 4-19. Orice candidat admis la convertire trebuie să urmeze un ciclu lung de studii şi de practici evreieşti. Iudaismul nu-şi poate permite un asemenea lux. Nu se poate uita lunga şi 232 RELIGIILE LUMII frumoasa oraŃie a regelui Solomon (3 Reg. procedurile de convertire pe lîngă tribunalele rabinice sînt foarte anevoioase. 33. ei devin membri cu drepturi depline.David — cu alte cuvinte. Această atitudine a caracterizat şi moravurile pietiştilor iudeo-renani din Evul Mediu. precum cea a lui Iacov (Fac. întrun cuvînt de a înlătura orice barieră care le desparte. Este tocmai ceea ce explică de ce psalmii cîntaŃi de către leviŃi au fost integraŃi în liturghie într-o măsură atît de mare.8. al cărei conŃinut se apropie foarte mult de cel al unei rugăciuni. 43. 44. Ele resping de la bun început pe acela care vrea să se convertească doar pentru a putea contracta o căsătorie în regulă cu alesul (respectiv cu aleasa) inimii sale. Este adevărat că o convertire în vederea contractării unei căsătorii are uneori un caracter sincer. el trebuie să respecte postul din Ziua Ispăşirii. la el nu se aderă din comoditate sau din convenienŃă. Găsim în special oraŃiile jaculatorii care — aşa cum arată şi numele lor — sînt scurte şi intense. El trebuie să respecte cu stricteŃe sabatul. Este o comunitate de credinŃă şi. atunci cînd fiinŃe umane îşi exprimă voinŃa de a crede în acelaşi Dumnezeu. Atunci cînd unul din cei doi soŃi hotărăşte să intre într-o nouă comunitate religioasă. Este interzis să fie discriminaŃi. ei trebuie să fie circumcişi în a opta zi (în afara contraindicaŃiilor de ordin medical). fără a uita de tahanun. Această evoluŃie a conferit iudaismului rabinic aspectul său actual. ci că erau deja prezente unele formule de oraŃie. rabinii ştiu să dea dovadă de deschiderea de spirit necesară dacă este vorba de iudaism. De asemenea.

oricine putea conduce slujba religioasă. Deoarece oamenii nu puteau petrece mult timp în diferitele locuri de rugăciune. în vîrstă de peste 13 ani. lunea Şi joia. Luther nu s-a înşelat traducînd totdeauna „sinagogă" prin Schide („şcoală"). cele două culte sînt puse. înainte de a pleca spre ogoare. bet ha-şabat („casa sabatului"). Participarea poporului s-a instituŃionalizat. 4). leviŃii. Un lucru este însă sigur: în cursul celui de-al II-lea secol înaintea erei creştine rugăciunea devenise o institu234 RELIGIILE LUMII Ńie necontestată. de zece evrei. Se născuse liturghia zilnică. Ea era numita înainte închiderea. corespundea rugăciunii de seară ma 'ariv. dacă era în stare să facă acest lucru şi îşi exprima voinŃa în această privinŃă. de aici provine o altă denumire a sinagogii. în psalmul 93. FuncŃiile sinagogale nu erau ocupate de titulari precis stabiliŃi. Harul său va dura în vecie". De patru ori pe zi aceşti delegaŃi participau la slujba divină pentru a recita rugăciuni (în stare embrionară) şi a citi pasaje din Scriptură. alături de cultul sacrificial care a luat din nou avînt. Dumnezeu se declară gata să se ducă „peste tot unde va fi invocat Numele său". La început evreii nu se adunau decît cu prilejul sabatului şi al zilelor de sărbătoare. în eternitate" sau „LăudaŃi-1 pe Cel Veşnic căci este bun. Acest termen grecesc traduce exact corespondentul său ebraic. 136). rugăciunile şi binecuvîntările rostite la începutul şi la finele sărbătorilor" (Be-rahot. în afară de un dulap unde se păstrau sulurile Legii. seara. precum şi un al-memor (de la arabul alminbar). cît şi studiul. Cei care rămăseseră acasă se adunau şi ei pentru a se ruga (Mişna Taanit. deşi zilele lui erau numărate. este sigur că revolta macabeilor18 a influenŃat constituirea anumitor rugăciuni şi a introdus formule privitoare la salvare şi la mîntuire. Reuniunile cu caracter religios apar în perioada exilului babilonian. înşişi preoŃii. exilaŃii se schimbaseră: a urmat o interiorizare a cultului şi o întărire a cucerniciei individuale. căci rugăciunea evreiască a slujit totdeauna atît fervoarea religioasă. unde plîngeau în amintirea Sionului (Ps. Pentru citirile săptămînale au fost alese cele două zile de tîrg. O dată cu perioada talmudică a început să se prevadă în sinagogi o galerie pentru femei. De asemenea. deoarece Templul îşi închidea uşile (ne 'Hat şearim). în preajma . încă din această epocă. mîngîierile Tale au veselit sufletul meu. Şi Iezechiel vorbeşte despre bătrînii poporului care au venit să-i ceară sprijin şi asistenŃă. a patra slujbă. faŃă în faŃă: „Cînd s-au înmulŃit durerile mele în inima mea. ca să spunem aşa. Dumnezeul lui Israel. După întoarcerea din Babilonia se pare IUDAISMUL 233 cg vechii evrei au păstrat nuclee de slujbe religioase. nu se afla în ea practic nici o piesă de mobilier. Ńara lui Israel fiind împărŃită în douăzeci şi patru de sectoare — îi corespundeau asociaŃii de ma 'amadot (grup de oameni care stăteau în picioare alături de preoŃi). în fine. în sfîrşit. Fiecărui grup de leviŃi — douăzeci şi patru. 33 a). arhetipul luptei poporului evreu pentru eliberarea sa. Ne amintim de psalmul care vorbeşte despre tristele întîlniri ale exilaŃilor pe malurile fluviilor din Babilonia. trebuiau să locuiască la Ierusalim. întrerupeau pentru o clipă în fiecare dimineaŃă cultul sacrificial spre a se consacra rugăciunii. la origine.rugăciune. au fost reŃinute pentru oraŃii două momente: dimineaŃa. în plus. Poporul şi-a manifestat atunci voinŃa de a lua parte la cultul sacrificial. elementul mesianic a pătruns cu tărie în liturghie. Cu toate acestea. Ieşirea din Egipt. La început aceasta era aproape goală." Dacă. De atunci dăinuie regula după care nici o rugăciune evreiască nu se poate desfăşura decît în prezenŃa unei adunări (minian). Care este originea textelor liturgice? Cine a pus temelia rugăciunilor evreieşti? „Oamenii marii adunări i-au dat lui Israel laudele [adresate lui Dumnezeu]. acesta era un fel de pupitru de la care predicatorul se adresa comunităŃii. Fiecare sector îşi delega reprezentanŃii la Ierusalim. poezia sau liturghia evreiască nu poate fi separată de cultul în sinagogă. De cît timp a fost nevoie pentru a impune ciclul zilnic al rugăciunilor. pentru a lua parte la cultul sacrificial. în cursul perioadei medievale. ocupă un loc de frunte în toate rugăciunile („zeher liŃi 'at miŃrairn "). De aci relaŃiile strînse dintre casa de studii (Bet ha-midraş) şi casa de rugăciuni. Bet ha-keneset. Două slujbe divine s-au transformat în ceea ce va deveni şaharit (rugăciunea de dimineaŃă) şi minha (rugăciunea de după-masă). Astfel. ea fiind rezervată de atunci încolo pentru sabat şi zilele de sărbătoare. Răspundeau cîntărilor leviŃilor prin formule scurte: „Binecuvîntat fie Cel Veşnic. la apusul soarelui. cînd locuitorii de la Ńară veneau la oraş. Dar aceasta îi privea doar pe cei mai cucernici şi care. A treia slujbă va da naştere unui musaf (un fel de sacrificiu adiŃional). aŞa cum îl cunoaştem astăzi? Nu se ştie. „locul de adunare" (se vorbeşte şi de Bet ha-tefila). Ei se prosternau cu faŃa la pămînt în timp ce preoŃii îndeplineau sacrificiile. au trebuit să fie scurtate textele: s-a suprimat deci citirea zilnică a Torei. şi începutul serii. Se impunea treptat o nouă formă de cult. Cu toate acestea. 19. După atîŃia ani petrecuŃi în afara Ńării lor.

se înrudeşte cu un fel de fervoare tăcută. 50. rugăciunea de dimineaŃă. este desemnată în mod curent prin termenul amida. fără orientare — căci acesta este înŃelesul termenului ebraic kawana — nu este 0 rugăciune. denumită şi Şemone-esre (optsprezece binecuvîntări. Tefda şi Tahanun. compoziŃie liturgică prin excelenŃă. Cartea înŃelepciunii lui Isus. s-a îndulcit viersul şi s-a rugat poporul Dumnezeului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv pînă ce s-a săvîrşit podoaba Domnului şi slujba lui s-a încheiat/Atunci. ca să se închine Domnului său atotştiitorul. Cu excepŃia rugăciunii Tahanun. La origine. Sinagoga a preluat aceasta rugăciune tăcută şi personală. „Şi fiindcă Ana vorbea în inima sa. mai ales în epoca medievală. din cultul sa-crificial. Astăzi. Sufletul îşi putea revărsa simŃirile faŃă de Dumnezeul său folosindu-se de propriile sale vorbe sau pur şi simplu prin meditaŃii în tăcere. Desigur. cele trei mari rugăciuni zilnice cuprind în continuare aceste trei momente esenŃiale. 1-11) ne oferă şi ea un exemplu clar de tahanun. 1. 37-41). El s-a menŃinut pînă în zilele noastre. Piiut. Dumnezeului Celui Preaînalt. Tefila. La început. a fost un nucleu dinamic pe care s-au grefat alte producŃii literare ale unor oameni cucernici. adică rugăciunea individuală de acasă (tefilat iahid). Această rugăcine exprimă credinŃa neabătută în Dumnezeu.apariŃiei creştinismului. O rugăciune fără intenŃie profundă. 15. a fost integrat liturghiei zilnice. deşi în realitate această rugăciune cuprinde nouăsprezece). pentru sabat şi pentru zilele de sărbătoare. Cel care se roagă trebuie „să-şi orienteze" în mod spiritual tot sufletul. în pofida schimbărilor care i-au afectat textul. 6. trebuie reamintit că slujba religioasă evreiască are un dublu scop: rugăciunea." Această sanctificare solemnă a trezit o anumită admiraŃie la cîŃiva poeŃi sinagogali./Şi ei se închinau încă o dată ca să primească binecuvîntare de la Cel Preaînalt" (Sir. Şema. el consta în a citi mai multe pasaje biblice (Deut. fireşte. cheduşa (sfinŃire) este inspirată din cartea lui Isaia (6. Talmudul specifică limpede că învăŃarea Torei (Talmud Tora) preŃuieşte cît tot restul („ we-talmud Tora che-neghed kulam "). dar nu avea încă dimensiunile actuale. acest text scurt. 11. aceste citiri au fost încadrate de imnuri care cîntă minunea creaŃiei mereu reînnoite. într-adevăr. desemnată în ebraică prin termenul kawaua. După aceea compoziŃiile liturgice s-au dezvoltat considerabil. 4-9. sfînt. A treia mare parte a cultului. La început... care făcea parte. Israele") este nucleul cel mai vechi. 24-26). care s-au înzes18 Revolta împotriva ocupantului păgîn. 6. sfînt este Domnul Savaot. 13). 2. Tefda şi Tahanun. simplă şi expresivă. Cealaltă compoziŃie. cea de seară nu avea Tefila. în felul acesta se rezolva cu supleŃe opoziŃia dintre rugăciunea comunitară şi oraŃia individuală. plin este tot pămîntul de slava Lui. fiul lui Sirah nu este o carte canonică. dar glasul nu i se auzea. s-a simŃit nevoia de a lăsa sufletului omenesc un spaŃiu de libertate. El a precedat chiar şi rugăciunea de seară. Şema. De altfel./Atunci tot poporul împreună s-a grăbit şi a căzut cu faŃa la pămînt. devenise un obicei. a ridicat mîinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să dea binecuvîntarea Domnului cu buzele sale şi rostind numele Domnului. cuprinde Şema. şi anume pentru zilele săp-tămînii. 13-21 şi Num. fiul lui Sirah ne arată cum „se acorda" cultul sacrificial cu suflul buzelor (are-şetsefatenu): „Atunci strigau fiii lui Aaron din trîmbiŃele lor de aramă/Au făcut auzit glas mare întru pomenire în faŃa Celui Preaînalt. Eli socotea că ea e beată" (1 Reg. Tefila mai cuprinde şi alte două compoziŃii liturgice./Şi au lăudat cîntăreŃii cu glasurile lor în casa cea mare. Ulterior. Tefila şi Tahanun sînt cele trei mari articulaŃii ale rugăciunii. Chiar şi cultul domestic. Iudaismul rabinic a preluat deci în liturghia zilnică o practică foarte veche. aşa-numita Tahanun („suplică"). adică „în picioare". care interzicea evreilor să-şi practice cultul. Căci în toate religiile aşa-zis pozitive. Şema („Ascultă. întru numele Lui să fie lăudat. întreaga fervoare spre Dumnezeu. dar şi învăŃămîntul sau studiul. "). Nu trebuie să se lase distrat de 236 . căreia i-a fost integrat. încă de la origini. rugăciunea devenise deci în iudaismul rabinic o instituŃie cu rădăcini puternice. fiind rezervat sabatului şi zilelor de sărbătoare. Cît priveşte cultul însuşi. dăruirea Torei şi ieşirea din Egipt. care au realizat mai multe versiuni. dar faimoasa rugăciune a Anei din Cartea întîia a Regilor (1 Reg. conŃinutul rugăciunii este strict personal. iar buzele ei numai se mişcau. Cel care se roagă o recită stînd nemişcat faŃă de Dumnezeu. IUDAISMUL 235 trat de-a lungul veacurilor cu o liturghie. cea mai lungă a zilei. Un pasaj din Cartea înŃelepciunii lui Isus. cu aceste trei rugăciuni fundamentale. slujba era strictă. ConŃinutul său a rămas acelaşi. lăsată la aprecierea fiecăruia (cel puŃin pînă în secolul al IX-lea). dar comporta după Şema o compoziŃie liturgică implorînd protecŃia divină Pentru durata nopŃii („haşchivenu Avitiu. Prima este binecuvîntarea sacerdotală (bircat kohanim) (Num. 18-23). a cărei origine se afla încă în cultul sacrificial. coborîndu-se. Cea de după-amiază nu are Şema. 3): „Sfint. liturghia evreiască era scurtă. dar cuprinde Tefda şi Tahanun. Se cuvine să spunem cîte ceva despre intenŃia rugăciunii.

. iudaismul n-a profesat niciodată o asemenea doctrină.. vineri seara: „Să fie în acest ciclu de transmigraŃie sau în altele. Sefer ha-Bahir. şi că aceste suflete migrează de la un corp la altul. cel mai mare păcat.25. O mare parte dintre evreii sefarzi o pronunŃă înainte de a-şi recita rugăciunile. Acrul sexual bine integrat în viaŃa conjugală nu este o servitute." („Bein be-ghilgul ze bein be-ghilgul aherim. După cum am mai pomenit.£. Astfel. In ochii Domnului. Este vorba despre unificarea acestor sefirot. IUDAISMUL 237 Dragostea şi căsătoria Ceremonia nupŃială are loc fie la sinagogă. într-o stare în care nu puteau fi folosite.. chiar dacă se consideră că noaptea nunŃii tinerilor căsătoriŃi este însoŃită de bucurie şi chiar dacă Solomon este evocat astfel în Cîntarea Cîntărilor: „în ziua sărbătoririi nunŃii lui.Joter haAdam") şi „Binecuvîntat fie Cel Veşnic care ne interzice uniunile nepermise [araiot]". 19 Se pare că a fost alcătuit de Moşe Cordovero.. în secolul al XVI-lea cabala lu-rianică a prevăzut toate rugăciunile evreieşti cu un halou mistic pe care nu-1 aveau la început. le păstraseră în stare foarte bună. Dacă o soŃie era sterilă şi chiar dacă soŃia nu izbutea să asigure soŃului o descendenŃă bărbătească. care trebuie să fie citit înainte de recitarea Cîntării Cîn-tărilor. rîvnind între ei pentru Mine" Cbe-cane'o etchinati") (Num. fiul preotului Aaron". Acest text conŃine două noŃiuni fundamentale: că există un număr limitat de suflete.. iudaismul nu nutreşte dispreŃ pentru problemele trupului. "). şi a contracepŃiei. dar misticii din Evul Mediu şi. unele cărŃi de rugăciune comportă un scurt preambul19. Ne putem închipui ce probleme puteau provoca asemenea comportamente. Cabaliştii au folosit din plin această noŃiune de kawana în mistica rugăciunii — rădăcina însăşi a acestui substantiv (le-kawen.e-şem ihud cudşa beriha hu. zice Bahir. nu se mai găseşte. Ea cuprinde şapte binecuvîntări (seva berahot) superb declamate de către psaltul sinagogal şi dintre care principale sînt următoarele: „Binecuvîntat fie Cel Veşnic care 1-a creat pe om" (. dacă prima poruncă a Torei se referea tocmai la piria we-ribia („rodire şi înmulŃire"). binecuvîntat fie el") s-a născut la începutul secolului al XVI-lea.. pe de altă parte. în care cuvîntul ghilgul. Exemplul cel mai izbitor este constituit de unii rabini itineranŃi care se căsătoreau în deplină legalitate (religioasă) în locurile unde rămîneau mai multă vreme. le-a curăŃat şi le-a încredinŃat altor servitori. autorul lucrării Pardes Rimonim (Livada rodiilor). pe de o parte. feciorul lui Eleazar. în acelaşi loc. întrucît se consideră că oraŃia se adresează Regelui regilor. doctrina este un lucra. Vom reveni asupra relaŃiilor dintre mistică şi iudaism. trebuie evocata şi endoga- .. Unii.. create de Dumnezeu de la început. Aceasta regulă a fost acceptată de celelalte comunităŃi evreieşti. după idolatrie. învăŃaŃii Talmudului afirmă în tratatul Berahot (Binecuvîn-tări) — tratatul care cuprinde cele mai multe indicaŃii referitoare la rugăciuni — că nu trebuie să răspunzi nici măcar unui rege atunci cînd îŃi faci rugăciunea. O religie atît de înaltă cum este iudaismul nu poate preconiza plăcerea pur şi simplu.RELIGIILE LUMII nimic altceva. Care este locul dragostei în iudaismul religios? Dacă orice relaŃie sexuală extraconjugală este strict interzisă. să-şi ia şi altă consoartă. Or. O asemenea credinŃă care vede în Divinitate mai multe divinităŃi se înrudeşte cu ceea ce cabaliştii au numit „pustiirea plantaŃiilor" („ chiŃuŃ ha-neti'ot"). nu numai că aceste practici au dispărut. în special. Rabinii au vrut să vadă în expresia biblică prin care se motiva apariŃia potopului: „Căci tot trapul se abătuse de la calea Sa pe pămînt" („ Cin şihet col basar et darco 'al-ha-areŃ") o aluzie la descompunerea integrală a moravurilor. în acelaşi sens să nu uităm de „Fi-neas. practica este altceva. Mai exista şi un alt exemplu de intruziune a unor idei mistice într-un text. în prezent. în Germania. Atunci se pune problema plăcerii pure. dar sînt şi dezaprobate de toată lumea. 11). despre care Biblia spune Ca „a abătut mînia Mea de la fiii lui Israel. este cel al prostituŃiei şi al adulterului. fără a şti măcar că prin aceasta subscriu la o concepŃie mistică privind rugăciunea. Să amintim totuşi că. care le ignoră cu desăvîrşire: metempsihoză sau transmigraŃia sufletelor. fără a divorŃa. căci arborele sefirotic (cele zece sefirot de la Keter pînă la Malhuf) instaurează o unitate dinamică a DivinităŃii. o versiune modificată a acestui preambul. Dumnezeu. foarte puŃini. autorii lucrării Sefer ha-Bahir au mers clar în această direcŃie atunci cînd au dezvoltat alegoria regelui care a cerut odată servitorilor săi hainele de gală cu care el îi înzestrase înainte. De fapt. Atitudinea evreiască în faŃa acestor două probleme este departe de a fi clară şi univocă. Cîhd se vorbeşte despre căsătorie la evrei. Este adevărat că în alte cărŃi de rugăciune figurează. „transmigraŃie". în principiu. trebuie amintit că iudaismul n-a decretat monogamia decît la începutul secolului al Xl-lea. „a orienta") slujea scopurilor lor — şi au desemnat diferitele sefirot (niveluri ale esenŃei divine) către care trebuie să se întoarcă cel ce se roagă pentru ca rugăciunea lui să producă efectul urmărit. în ziua bucuriei inimii lui" („ be-iom hatunato u-be-iom simhat Ubo"). aceasta înseamnă inevitabil că dragostea slujeşte procreării. Faimoasa rugăciune care începe prin formula: . dar unii evrei s-au abătut cîteodată de la ea după ce au fost autorizaŃi cu forme în regulă de către anumiŃi rabini. fie în orice alt loc unde se poate ridica hupa (baldachinul nupŃial).. soŃul putea. " („în vederea [sau în numele] unificării celui Sfînt. dar cei mai mulŃi le-au înapoiat murdărite..

sînt mereu mai frecvente. naşterea unei fete poate fi însoŃită de festivităŃi. Deci în iudaism există atît interdicŃii alimentare. înainte de a fi dată spre consumare. dar consideră că plăcerea nu este un scop în sine. el îşi pierde bogăŃiile.). a circumcis în împrejurări stranii atît pe "ui. Deci iudaismul rabinic nu condamnă plăcerea. Atunci cînd un popor este învins şi ocupat. iudaismul respinge homosexualitatea. La urma urmei. nu era de origine ebraică. Sefora. dacă nu sînt contraindicaŃii medicale. contracepŃia este interzisă.. au căutat să combată politeismul şi păgînismul celor din jur. Exista riscul ca Ńara să fie pustiită dacă populaŃia. Cînd s-a luat hotărîrea că mama este cea care transmite apartenenŃa evreiască. onanismul şi împerecherea cu animalele.. fie că ne place ori îl deplîngem. mai ales dacă fac parte din forŃele de ocupaŃie. Ei n-au fost călăuziŃi de preocuparea de a păstra puritatea nu ştiu cărei rase evreieşti. că ea slujeşte procreării. avînd copitele despicate. Toate interdicŃiile sexuale sînt prevăzute în amănunt în Leviticul 18. Cu mult înainte de era creştină. născîndu-i pe Gherşom şi pe Eliezer.. adică acelea în care nu amîndoi contractanŃii sînt evrei. deşi nu ei au cerut să vină pe lume? Rabinii aveau prea mult simŃ umanitar pentru a-şi îngădui un asemenea comportament. ocuparea timp de secole a Ńării lui Israel. în afară de aceasta. a influenŃat. Ritul circumciziei este prezent în corpusul biblic. IUDAISMUL 239 cît şi interdicŃii sexuale. atunci cînd sînt grav ameninŃate sănătatea sau viaŃa mamei. soŃia neisraelită a lui Moise. istoric. orice coabitare sexuală este riguros interzisă. comportamentul juridic al rabinilor. în timpul perioadelor menstruale. lapte sau brînză după ce ai mîncat carne. Se cunoaşte cazul unor femei de rabini care au trebuit să recurgă la contracepŃie după mai multe cezariene. de asemenea. Cu toate acestea mulŃi continuă să se întrebe care au fost adevăratele motive care i-au determinat pe vechii rabini să decidă că femeia este aceea care garantează originea evreiască a copilului său. Se impune tăierea rituală a animalului. să intervină în două ocazii în care fiinŃele se apropie: masa şi patul. cuŃitul de tăiere trebuie să fie perfect neted şi să nu fie aplicat pe gîtul animalului decît o singură dată. apologiştii şi comentatorii şi-au luat sarcina să ascundă — voit sau nu — adevăratele motive ale acestei decizii şi să nu înfăŃişeze decît consideraŃii de ordin religios. Ca orice religie întemeiata pe Biblie. Dar în unele medii tradiŃionaliste (nu şi ultra-tradiŃionaliste) se consideră permis să se recurgă la contracepŃie atunci cînd cuplul are un număr rezonabil de copii.. Dar mai ales naşterea unui băiat este aceea care dă loc unor ceremonii religioase. Nu este permis să consumi unt. ba era chiar fiica lui Ietro. Iată cîteva argumente de ordin sociologic şi. dar şi femeile. Sărbători. Se respectă o pauză de patru pînă la şase ore (variind după comunitate) pentru a consuma brînză dacă. Ei au preferat să-i adopte pe aceşti copii şi să facă din ei nişte buni evrei. fără femei şi fără distracŃii. Rabinii au extins această interdicŃie la toate produsele din carne şi la toate produsele lactate.. trebuie executată a opta zi după naştere („ u-ba-iom ha-şemini — imol beshar orlato "). este adevărat că puŃin timp după aceea a fost repudiată (leş. este interzis să fierbi iedul în laptele mamei sale. Oricum ar sta lucrurile . Chiar dacă literatura rabinilor abilitaŃi prin erudiŃia lor să ia hotărîri juridice nu spune aceasta în chip clar. 18. în schimb. ai mîncat carne. Ce se poate face cu copiii? Să fie respinşi ca nişte paria sau ca fiinŃe reprobabile. carnea trebuie să provină numai de la animale rumegătoare. petreceri şi doliu Desigur. deoarece flacăra arde sîngele. în prezent căsătoriile aşa-zis mixte. cît şi pe bărbatul său. la prînz. bărbatul trebuie să-şi iubească tandru soŃia şi să aibă grijă ca ea să aibă satisfacŃie sexuală. descreştea prea brutal. mistic sau teologic. Ne amintim acel ciudat pasaj din Ieşirea (4) în care Sefo-fa. David. luptele şi revoltele au provocat brutale descreşteri ale numărului evreilor. TaŃii. De exemplu. Iudaismul acordă cea mai mare valoare circumciziei care. Asemenea raŃionamente au trecut probabil prin mintea rabinilor care erau oameni puŃin înclinaŃi spre sentimentalism şi foarte atenŃi la faptele reale. precum şi să păstreze existenŃa demografică a unui popor evreu. Din aceste uniri se nasc copii. trebuie după un timp să plece sau capătă alte sarcini. rabinii au hotarît că evreii trebuie să 238 RELIGIILE LUMII se căsătorească între ei. soŃia lui Moise.. Sînt prevăzute cîteva excepŃii. în principiu. mai ales cea masculină. Nimeni nu poate crede că decizia de a considera ca evreu pe oricine este născut dintr-o mamă evreică se întemeia exclusiv pe pretinse motivaŃii teologice. în afară de aceasta. Este un fapt. 2 şi urm. cu toate implicaŃiile ei (mii de soldaŃi romani staŃionaŃi în Palestina. totodată. Avortul este condamnat de către iudaism. inversul este însă îngăduit.. probabil. carnea trebuie să fie scăldată într-o soluŃie de apă cu grunji de sare. Carnea friptă nu are nevoie de acest tratament. preotul din Madian! Ea i-a şi dat urmaşi lui Moise. InterdicŃiile Rabinii au vrut. cărora inamicul le face curte sau pe care le ia cu forŃa. pentru ca să-şi piardă tot sîngele. Am pomenit şi de Rut Moabita printre ai cărei descendenŃi a fost chiar.).

dar sfişie-toare. intrinsec monoteistă. singurul cuvînt idiş trecut ca atare la comunităŃile sefarde (rabinii din Germania au comunicat prin responsa acest termen colegilor lor din Africa de Nord). primul născut îi revine de drept. cînd lumea se adună în jurul unei mese cu ocazia aniversării morŃii unui mare maestru sau a unui taumaturg. de feluri diferite. Pentru liturghia evreiască aceasta este ziua naşterii universului (ha-iom harat olani). care li se părea a fi abuzivă şi totodată permisivă. ei se duc la sinagogă. Este şi ziua în care întreaga omenire trece la judecată în faŃa tronului divin. provine din vremuri foarte vechi şi este atestată în corpusul biblic. „fiul miŃvei". vineri seara. interdicŃia de a munci. înfăşuraŃi cu şalurile lor de rugăciune. ar fi descoperit acolo că rabinii au luat toate măsurile de precauŃie necesare: ei atrag atenŃia că acela care comite cu bună ştiinŃă o faptă rea sau o . teologia biblică i-a conferit o valoare sacră. Căsătoria. într-adevăr. şi chiar şi unii rabini (dar din alte motive). Rabinii repetă de trei ori vestita rugăciune Kol Nidrei („Toate făgăduielile"). această ceremonie Provine cu siguranŃă din vremuri foarte vechi şi nu este de origine israe-»tă. la apusul soarelui. în această seară. însă fără vărsare de sînge omenesc. care nu sînt nici pe deplin bune. sînt arhipline. circumcizia. nici cu totul rele. operă religioasă normativă compilată în secolul al XVI-lea de către Iosef Caro. numite siva. numite aseret ietne teşuva. anul evreiesc nu e constituit numai din simpla comemorare a celor dispăruŃi! El cuprinde şi sărbători şi solemnităŃi. dimineaŃa devreme. în comunitate. selihot (broşuri de căinŃă). Se invoca teama de efectele unei pretinse „duble morale". în continuare. aşa cum „unui tată îi este milă de fiii săi". potrivit tradiŃiei evreieşti. aceasta prescripŃie este respectată în chip diferit de diverse familii. de a se deplasa cu un vehicul şi chiar de a aprinde focul. o aură cvasisacră transfigurează feŃele mesenilor. Cum să-Ńi închipui că-1 poŃi înşela pe Dumnezeu? Cum să crezi că. Dumnezeu spune că. erau foarte preŃuite în Africa de Nord. unde sînt primiŃi la intrare de către rabin. lom Kipur începe în ajun. Acestora.. aceea a răscumpărării primului născut. Slavă Domnului. îndoliatul rămîne acasă împreună cu toată familia sa. în ziua Anului Nou Dumnezeu nu stabileşte decît soarta oamenilor pe deplin virtuoşi sau a celor cu totul depravaŃi. ştiind totuşi că nu le va respecta şi că. Rudele şi prietenii îi vizitează pe îndoliaŃi pentru a-i consola. Sufletul celor dispăruŃi poate fi evocat (hazcarat neşamot) în zilele de sabat sau în anumite ocazii.. precum şi un anumit număr de sărbători familiale sînt prilejul unor mese numite hilulot. în cursul acestor zile sînt citite. îl poŃi păcăli pe Domnul Preaînalt? De altfel. preluînd-o. Pentru doliu există reguli stricte codificate în Şulhan Aruh. în special în Ziua Ispăşirii (ceremonia numită izcor).şi chiar dacă acest rit al circumciziei a fost introdus pe furiş în textul Ieşirii. O altă ceremonie. Şi astăzi încă. bar-miŃva („confirmarea religioasă" în ebraică. împotriva unor abuzuri de netolerat) ar fi avut grijă să consulte tratatul Ioma. sfinŃirea Numelui lui Dumnezeu {kadiş iatom sau „kadiş al orfanului"). Aceste mese festive. Desigur că. la vîrsta de 13 ani. „maturitatea religioasă"). în Tefila nu se spune „ha-El hakadoş" („Dumnezeu cel sfînt"). li se adresează cele zece zile de penitenŃă. Roş-ha-Şana (Anul Nou) marchează începutul solemnităŃilor din luna tişri. pentru ca să devenim mai buni şi să ne căim cu toată sinceritatea. Polemişti antievrei. este jahrzeit. Ca şi celelalte sărbători evreieşti. circumcizia va fi denumită „intrarea în Legămîntul lui Avraam". Cei ai căror părinŃi mai trăiesc încă trebuie să plece din locul de rugăciune şi să aştepte sfîrşitul acestei ceremonii. potrivit căreia un individ s-ar simŃi îndemnat să-şi ia nişte angajamente. abuzînd de justiŃia oamenilor. în fiecare zi a primei luni de doliu (şeloşim) trebuie recitat kadiş. satisfăcătoare pentru exigenŃele DivinităŃii. Pentru a asigura alimentarea familiei în IUDAISMUL 241 aceste zile de sărbătoare se poate folosi o flacără sau o sursă de foc aprinsă înaintea începutului sărbătorii. adică nouă. Un asemenea raŃionament a trecut poate prin mintea unor indivizi lipsiŃi de conştiinŃa. impregnate de o fervoare mistică. dar pentru fiii autentici ai iudaismului acest calcul este de neconceput. Apoi. ci „ha-Meleh ha-Kadoş" („Regele cel sfint"). scurtă. naşterile. De altfel. atît la om. între Roş ha-Şana şi lom Kipur sînt cele zece zile de penitenŃă. poate nu fără motiv. cînd ritul va fi codificat şi însoŃit de ru240 RELIGIILE LUMII găciuni fixe. Regulile care se respectă la Roş ha-Şana sînt practic identice cu cele ale zilei de sabat. în fiecare an se fac rugăciuni pentru odihna sufletului celor morŃi. cît şi la animal. se consideră că în acest fel evreul se pregăteşte pentru primirea verdictului divin ultim. Să începem cu acestea din urmă. în timpul celor şapte zile care urmează unui deces. care consfinŃeşte intrarea băiatului evreu. au încercat să înlăture această rugăciune. în Israel. Kipur îl va absolvi. fiinŃe mijlocii. Doliul durează 11 luni. Se consideră că Dumnezeu dă dovadă de mizericordie pentru creaturile sale. Zdrobitoarea majoritate este formată din benoniim. în orice caz. Dar toŃi aceştia nu alcătuiesc decît o minoritate. Mai tîrziu. dacă polemiştii (care s-au ridicat. evreii se adună în sinagogi care. înlăturarea totală a sacrificiului omenesc i-a condus pe preoŃi să găsească o soluŃie simbolică.

dacă legile naturii s-ar fi aplicat stricto sensu acestui popor şi istoriei lui. precum a 17-a zi a lunii tamuz. tot astfel şi Dumnezeu pune acum capăt hotărîri-lor care îi privesc pe diferiŃi oameni. dar cu mai multe comentarii şi traduceri. acolo se roagă. chiar dacă insista asupra esenŃei particulare a omului de ştiinŃă. vestitul Ibn Badja (1135). mîngîiaŃi pe poporul Meu!") IUDAISMUL 243 RELIGIE ŞI SOCIETATE Ca şi oricare altă religie. Este unica slujbă din an care comportă cinci amidot (recitate stînd în picioare).greşeală sub pretextul că îi va da absolvire Kipur. alŃii o traduc în idiş sau. Acestea sînt sărbătorile şi solemnităŃile care ritmează anul evreiesc. Se citeşte rugăciunea Neila (însemnîhd „închiderea"): după cum templul 242 RELIGIILE LUMII îşi închide porŃile seara. prin voinŃa lui Dumnezeu. acolo mănîncă şi dorm. căci aşa a hotărît Dumnezeu. îndepărtarea de societatea oamenilor l-au sedus totuşi pe un autor musulman. Pesah (Pastele) şi Şavuot (Săptămînile). împreună cu sabatul. întrucît puneau accentul pe satisfacŃia de ordin social. el ezita între doctrina acestui maestru musulman şi a altuia. se citeşte sulul Plîngerilor. Prin urmare. postul Esterei. al-Farabi. Suca este un puternic simbol al situaŃiei nesigure în care sau aflat adesea fiii lui Israel. să ştie că nici măcar Kipur nu-1 va spăla de păcate! A doua zi. adică pe bunăstarea în viaŃa pămînteană. rezistă şi ea. această căsuŃă mică acoperită cu crengi şi construită după reguli precise. Talmudul dă explicaŃia că. trebuie respectat un post deplin iar slujbele religioase durează pînă la căderea nopŃii. tot astfel coliba cea mică din pustie. deoarece atunci se mergea pe jos spre Ierusalim) sînt: Sucot (Colibele). nahamu 'ami!" („Mîn-gîiaŃi. Cu toate acestea idealul intrinsec rabinic nu este realizabil decît în societate. înainte de a putea pretinde să le fie dăruită Tora. Sunetul şofarului (cornul de berbec) marchează atunci sfârşitul zilei de Kipur. Sărbătorile zise de pelerinaj (ha-reghel. şi spre a implora binecuvîntarea lui Dumnezeu asupra poporului lui Israel. pur şi simplu. iudaismul trebuie practicat într-un cadru social. în viaŃa cîtorva mari înŃelepŃi talmudici se pot distinge veleităŃi de a duce o viaŃă cvasimonahală atît de potrivita pentru studiul Torei (însă după ce s-au căsătorit şi au avut copii!)în Evul Mediu. Dar tradiŃia evreiască vrea să vadă aici intervenŃia lui Dumnezeu în istorie. Cînd se lasă noaptea. evreii cucernici îşi petrec cît pot mai mult din timpul lor în suca. în cea de-a doua noapte se citeşte din nou Agada. adică „slujba cultului" (sacrificial). de pildă Moise din Narbonne. gînditorii evrei au fost influenŃaŃi de doctrinele politice greco-musulmane. care se arăta evident în favoarea vieŃii în societate. a 9-a zi a lunii av. precum engleza sau germana. în limbi europene. Cu toate acestea. Această parte a slujbei se numeşte s*der ha-avoda. cunoscut numai de el. Pesah este o minunată sărbătoare a familiei. aceste sărbători sînt vesele. după caz) pentru ca toŃi să fie foarte veseli la comemorarea ieşirii strămoşilor din Egipt. cînd se efectuează citirea Torei. expusă tuturor vijeliilor. în ebraică: Hanhagat ha-Mitboded). socotită a comemora căderea Templului. Atunci se citeşte Aga-da şi se consumă în mod obligatoriu patru pahare de vin (mai mici sau mai mari. care se termină într-o euforie generală prin citirea acelei meghila a Esterei (sulul Esterei) şi prin strigătele vesele ale copiilor. care începe cu aceste cuvinte: „Nahamu. cum să . îndeosebi de Platon. în ce-1 priveşte pe Maimonide. mai vechi. cu alte cuvinte. au adoptat o atitudine şi mai ambiguă. copiii lui Israel au locuit în colibe. Talmudul este absolut categoric în această privinŃă întrucît el prescrie în Pirche Avot („Capitolele părinŃilor") „să nu te îndepărtezi de comunitate" („al tifros min ha-Ńibur"). Există şi zile de post. care evocă acele insule ale FericiŃilor. în cursul zilei de 9 av. însingurarea. corespunzînd celor patruzeci şi nouă de grade de impuritate contractate în timpul şederii lor în Egipt. în lucrarea sa Felul de viaŃă al celui solitar (Tabdir al-Mutawwahid. Sărbătoarea de Sucot comemorează vremea în care. el ar fi trebuit să dispară. unde se retrag conducătorii luminaŃi ai CetăŃii după ce au predat puterea în mîinile tinerilor discipoli pe care i-au format. Sîmbăta care urmează este totdeauna aceea în care este citită pericopa profetică (Isaia 40). însemnînd: „cu piciorul". adică în ziua de Kipur propriu-zis. Şavuot celebrează sfîrşitul celor şapte săptămîni care separă Pesahul de ziua considerata a fi aceea în care vechilor evrei le-a fost dăruită Tora. reafirmîndu-şi astfel credinŃa în providenŃă. în prezent. Momentul cel mai solemn este acela în care rabinul aminteşte că marele preot de la Templul din Ierusalim intra în Sfînta Sfintelor spre a pronunŃa Nudele inefabil. la poalele muntelui Sinai a stat un popor curăŃit de orice zgură. La fel cum micul popor al lui Dumnezeu continuă să existe. evreii au avut nevoie de patruzeci şi nouă de zile. Cele două seri de seder (povestirea ieşirii din Egipt) iau sfirşit foarte tîrziu. Evreii din Africa de Nord au obiceiul să traducă Agada în limba iudeo-arabă. într-adevăr. în schimbarea cursului firesc al lucrurilor. Comentatorii averroişti ai lui Mafmonide.

izvorul legămîntului (Fac. şi să nu uităm fluviul Ghihon. în sfîrşit în ce fel trebuie să mori. 9). să aibă prioritate. Ne vom mărgini aici la două exemple. Este suficient să te duci în strada Rosier din Paris. o ultimă rămăşiŃă a vechiului cult practicat în Templu. contribuie. Chiar şi ritul religios se încadrează într-o concepŃie etică. circumci-zia? Cum să te căsătoreşti? Cum să te rogi împreună cu alŃi evrei? Deci rabinii au respins idealul însingurării. recomandînd totuşi ca legăturile prieteneşti cu alŃi discipoli ai înŃelepŃilor (talmide hahamim). la această concepŃie etică. „expiere") sînt un rit observat în ajunul zile de Kipur care constă în a oferi un cocoş sau o găină ca semn de expiere a greşelilor şi a păcatelor făptuite în timpul anului care s-a scurs. care. Ce relaŃie există între iertarea păcatelor şi apă? Apa este un element major. la En-Roghel Adonia îşi adună „fraŃii" spre a oferi jertfe (3 Reg. epocă în care a fost re interpretată în totalitate de către mistici care au „teologi-zat-o" pentru a o goli de sensul ei mitic şi păgîn („Dereh ha-Emori"). 1-2) cît şi Ioil (14. 31-32). mai degrabă. la nivelul său. 21. pentru a măsura marea vitalitate a acestui rit. Această practică rituală provine dintr-un trecut foarte îndepărtat şi a fost tolerată de către rabini cam pînă la secolul al XV-lea. în această epocă a anului. Copilul n-o cunoaşte întotdeauna. în acest caz. Keritot 5 b). destituite după revoluŃia monoteista. Nici Talmudul nu se lasă mai prejos. să nu favorizezi pe cel bogat în defavoarea celui sărac. pe de altă Parte." Cel de-al doilea rit se numeşte taşlih (cuvînt ebraic care înseamnă „vei arunca"). Kaparot (la singular: kapara. Ele pun. cu etica. Este ciudat acest trio constituit din mare.Aceasta mă înlocuieşte. Avraam şi Abimelec încheie o înŃelegere la Beer-Şeva. reprezintă greşelile comunităŃii.. ze halifati"). conduşi de rabinul lor. Anume. un înlocuitor al sacrificiului. Ńine locul persoanei mele" („Ze temurăŃi.20 îngerul Domnului o întâlneşte pe Agar aproape de un izvor („Beer la-Hai roi") (Fac. mai sînt şi multe altele (de pildă spargerea unui pahar cu ocazia căsătoriilor).. Să nu comiŃi vreo nedreptate. orfanii etc. îndeplinind aceste rituri. prin urmare Satan îşi află aici locul său natural. la Paris se pot vedea grupuri de credincioşi. de asemenea. care vine de la Miheia (7. cît şi formarea omului simplu. combătută de gînditorii evrei în epoca talmudică. 1. şi anume: kaparot şi Taşlih. precum este cursul apei (Horaiot 12 a. se crede. încă foarte vii. după toate probabilităŃile. se dizolvă în fundul mării. Este aici. pentru ca — precizează el — regalitatea lor să se desfăşoare tot atît de mult şi tot atît de liniştită. Dar de ce trebuie recurs la Satan pentru iertarea păcatelor? Intervine aici o credinŃă foarte veche. Astfel.). 18) au viziuni care asociază Templul cu fîntînile. 19): „Aruncă în adîhcul mării toate păcatele noastre. Pentru rabini etica nu este o prioritate. de vreme ce recomandă ca regii să fie unşi pe malul unui rîu sau unui fluviu. din motive personale. pe de o parte. porunca mila. Şi se adaugă: „Această pasăre merge spre moarte. unde Solomon a fost uns rege peste Israel. Satan şi păcate.." Ritul constă în a arunca în mare pietricele (simbolizînd păcate) sau firimituri de pîine (ceea ce corespunde mai degrabă cinstirii unui spirit răuvoitor) pentru ca Satan să devină paşnic. Aceste texte. Se admite că — aşa cum a spus Zoharul — marea şi fundul marin sînt sălaşul vechilor divinităŃi beIUDAISMUL 245 nefice sau malefice. unii evrei nu pot efectua ei înşişi acest rit. cu ritul. îl îndeplinesc în schimb rudele lor. credinŃa că Dumnezeu se revelează sau că se poate intra „în comuniune" cu el (dacă se poate spune aşa) în apropierea unui curs de apă. să veghezi asupra grupelor cunoscute a fi slabe în societate: văduvele. Fireşte.. handicapaŃii.îndeplineşti porunca de a procrea dacă te afli pe o insulă pustie? Cum să practici. Atît Iezechiel (47. Dacă. iar o legendă talmudică (Makkot 11 a) pretinde . care urmăresc atît formarea omului de ştiinŃă. Oare trebuie evocat aici textul istoriei creaŃiei. Formula care însoŃeşte tăierea păsării este următoarea: . dau învăŃături referitoare la felul cum trebuie să trăieşti şi să înveŃi. ci o adevărată obsesie! Totul în exegeza lor asupra legii şi în explicarea de către ei a poruncilor divine 244 RELIGIILE LUMII (miŃvot) se reduce la această unică idee: să ai întotdeauna o atitudine morală faŃa de aproapele tău. Fiecare cuplu trebuie să ducă la tăiere un număr de găini şi de cocoşi corespunzînd numărului fiilor şi fiicelor sale. 16. Există cel puŃin două practici religioase evreieşti care pot fi socotite ca apropiate de rit. se mai presupune că Satan este pacificat sau „satisfăcut" prin firimituri de pîine sau alte alimente pe care — dacă se poate spune aşa — peştii le adună pentru el. cum trebuie făcută şi transmisă educaŃia. ducîndu-se spre malul Senei pentru a arunca pietricele. Iudaism şi etică „RaŃiunea practică" (în sensul kantian al acestei expresii) a iudaismului rabinic se găseşte în Pirche Avot. dar de care nu s-au putut niciodată elibera cu totul superstiŃiile populare. şi că. Iată-ne deci în situaŃia de a evoca din nou relaŃiile iudaismului. dar tu. 7 şi urm. accentul Pe necesitatea de a persevera în cadrul comunitar. în care duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor"? De fapt există nenumărate referiri la elementul acvatic în Biblie. Se socoteşte că păcatele dispar sau. dar. te vei bucura de o viaŃă liniştită şi plăcută. cu virtuŃi purificatoare bine cunoscute.

. Un celebru talmudist babilonian din a cincea generaŃie. literatura normativă evreiască. într-adevăr. epoca elenistică este şi ea bogată în mărturii care evocă unele locuri de rugăciune sau de adunări liturgice (proseuchae) în apropierea apelor: Flavius Josephus vorbeşte despre ele în lucrarea sa AntichităŃi iudaice (XIV. 46) evocă Ńapul „expediat" în Ziua Ispăşirii lui Azazel (care n-ar fi altceva decît Satan). mai tîrziu — cîhd conştiinŃa religioasă va fi devenit mai subtilă. în vigoare şi astăzi. Mediile fariseice. Tertulian vorbeşte şi el despre orationes lito-rales. ştergîndu-i anumite asperităŃi care nu puteau fi acceptate. rugăciunile de pe malul mării. Dar în afara łării Sfinte. 3. Levitic raba 37 a). există un midraş care solicita intervenŃia pe lîngă Dumnezeu a acestui „domn al mării" (Midraş Tanhuma. 246 RELIGIILE LUMII Wa-etenane). Dar aceste practici pot fi oare apropiate de ceremonia taşlih. a paharului pe care îl sparg bucuroşi toŃi tinerii căsătoriŃi. eu v-am protejat întotdeauna. evreii au continuat să se ducă pe malul apelor. deoarece se considera că Dumnezeu este omniprezent. ca despre o instituŃie evreiască. pentru prima zi a Anului Nou. Desigur. 13). Menahot 62 a) spre a-1 face să nu mai fie în stare să se preschimbe în acuzator. este deci vorba mai degrabă de urmele credinŃelor populare. concetăŃenii tăi să vină înarmaŃi aproape de izvor. dar acum un duh rău vrea să-mi ia locul. Faza următoare a dispozitivului rabinic a constat în rein-terpretarea conŃinutului ceremoniei. 16. cînd veŃi vedea o apă învolburată. fie să lupŃi cu el pe faŃă. La fel şi ceremonia. în această ceremonie nu se aruncă oare în mare firimituri de pîine sau alte alimente? ConştiinŃa rabinică a fost şocată de aceste practici populare care aminteau în mod foarte supărător de un sincretism combătut cu asprime. Este o concesie curioasă făcută unui duh rău care. Dar rabi Iuda PrinŃul includea în rugăciunea sa zilnică fraza următoare: „Apără-mă de Satan corupătorul" (Ber 16 b). de aceea nu găsim în chip explicit vreo urmă a acestei idei în halaha. Acesta studia tocmai lîngă un izvor cîhd i s-a înfăŃişat un duh al mării şi i-a spus următoarele: trebuie să previi pe locuitorii acestor locuri.. săpaŃi şi agitaŃi-vă armele strigînd: „Duhul nostru va învinge!" Nu plecaŃi din aceste locuri pînă nu veŃi vedea.21 De fapt. ci va fi implorată milostivenia divină doar pentru a-i limita prerogativele. odinioară puternice pe pămînrul lui Israel. 37). permiŃîndu-i totuşi să-şi amîne practica pentru altă zi. în pofida concomitentei). care îl aduce în scenă pe rabi Aba Iose. ducînd cu mîinile un lanŃ mare. spre a-1 înlănŃui pe Satana pentru o mie de ani în fundul prăpastiei (Bereşit raba 19 6. Iar un pasaj din Pirche de rabi Eliezer (cap. dîndu-i cinstire pe malul apei. Ce era de făcut? Rabinii au început prin a agita interdicŃiile din halaha: nu era îngăduit să duci 21 Zoharul redă de altfel — învăluind-o şi într-o savoare pe deplin mistică — o legendă despre un înger care coboară din cer. ° Evangheliile evocă şi ele asemenea practici (Fapt. Ioan vorbeşte despre Hoşana Rabd. în acelaşi fel au acŃionat rabinii şi pentru ceremonia de kaparot pe care am evocat-o mai înainte. ideea de a-1 îmblînzi pe Satan oferindu-i daruri nu se găseşte în literatura rabinică.că temeliile Templului ajung pînă în străfundurile marine. RENAŞTEREA EVREIASCĂ Reînnoirea unei religii atît de vechi cum este iudaismul apare în principalele lucrări care au exprimat . spre a rezolva contradicŃii stridente — va părea a nu fi decît un trimis al lui Dumnezeu însuşi. au combătut această idee cam magică. mai tîrziu. trebuie să mă ajutaŃi.. IUDAISMUL 247 ceva atunci cînd Roş ha-Şana cade într-o zi de sabat. Ei au reamintit astfel poporului îndatoririle pe care le are. De asemenea. 10. al cărei parcurs seamănă oarecum cu acela al unui submarin? Vechii evrei şi. nu se practica în acea zi dacă era cumva sabat (deşi uneori ceremonia se făcea. După literatura tradiŃională au existat întotdeauna două metode pentru a trata cu Satan: fie să cauŃi să-1 împaci. în general. deoarece nu va mai avea dovezi. iar Scrisoarea către Aristeu menŃionează case construite pe malurile apelor în folosul traducătorilor Bibliei. recomandă fiilor săi să studieze pe lîngă un curs de apă. Darurile făcute lui Satan în Ziua Ispăşirii sau cu alte ocazii prefigurează ceremonia taşlih care era fixată. ultima zi a sărbătorii Colibelor (nu trebuie confundată cu Şemini AŃeret) ca •kspre ziua „cea din urmă — ziua cea mare a sărbătorii" (Ioan 7. Astfel Satan nu va mai fi cu adevărat blestemat. socotindu-se că astfel spiritul acesta răufăcător nu va mai putea pune piedici între Dumnezeu şi jertfa lui Israel.. evreii au avut cu siguranŃă o anumită predilecŃie pentru rugăciunile pe malul apelor. 23). încercîhd „să-1 orbeşti" (Suca 38 a. rabi Meherşaia {Horaiot 12 a). care este sălaşul său. dar conştiinŃa religioasă găsise că aceasta practică este şocantă. o picătură de sînge plutind pe suprafaŃa apei. care avea dreptul să ia decizii. acest pasaj nu pare a fi expresia gîndirii rabinice oficiale deoarece contrazice într-o manieră prea stridentă felul prozaic în care rabinii priveau farmecul naturii şi voinŃa lor de a o demisti-fica. spre a-i da un înŃeles perfect teist şi acceptabil pentru halaha. Dar mai curioasă este relatarea din Levitic raba 24. deci „domnul mării" era bine văzut! în afară de asta.

de Franz Rosenzweig. Există. „Apologia iudaismului a fost scrisă de către istoria naŃiunilor. Este vorba de Hermann Cohen (decedat în_1918) care a lăsat scrieri evreieştTgupate în trei volume. Următorul pasaj din EsenŃa iudaismului ilustrează perfect starea de spirit a evreilor în prima treime a secolului. De asemenea. Nu există o justificare mai bună. Desigur. Frecventarea sinagogilor este importantă şi cu prilejul altor sărbători. un delegat rabinic.tocmai întinerirea lui sau care au încercat să facă acest lucru. intr-un fel sau altul. Pe lîngă acest cadru intelectual şi spiritual al actualei renaşteri evreieşti. iudaismul a găsit bunăstare. de partea civilizaŃiei a fost. se află în capitală. timp de 11 luni. care au îmbogăŃit iudaismul metropolei cu o dimensiune mai dinamică. Evreii care frecventează sinagogile zilnic. astfel încît se găsesc aici aproape 100 de sinagogi şi de lăcaşuri de rugăciune. Am spus că la începutul acestui secol. ci un aspect — vai! cel mai trist — al oprimării universale. de pildă. să-i semnalăm pe Andre Neher cu lucrarea sa Fîn-t[na exilului şi pe Emmanuel Levinas. Cerînd securitate şi libertate pentru iudaism. Consistoriul central al FranŃei (cu foarte importantul consistoriu din Paris). Dimpotrivă. de asemenea. Nu trebuie uitat că orice evreu care şi-a pierdut tatăl sau mama sau o rudă apropiată trebuie să recite kadiş. Voit sau involuntar. principii. cele mai reprezentative. se cuvine să amintim contribuŃia înviorătoare a evreilor din Africa de Nord. Oricine s-a angajat. în sfîrşit. o măcelărie caşer. absolut necesare pentru desfăşurarea unei vieŃi evreieşti conforme cu halaha. şi anume: CRIJF (Consiliul Reprezentativ al InstituŃiilor Evreieşti din FranŃa). astfel încît evreii care se simt legaŃi de amintirea rudelor vin la sinagogă să-i cinstească. autorul EsenŃei iudaismului şi. de Leo Baeck." Mai aproape de noi. O altă cifră poate şi ea să dea o idee cu privire la practicile religioase. formează cam 10% din comunitate. înŃelegere şi recunoştinŃă. adică pentru cele trei slujbe religioase. pentru a relua fraza lui Ranke: «Cel mai bun lucru pe care-1 poate înfăptui omul fste să aibă în vedere interesul general atunci cînd îşi apără propriul său interes». După primul an de la deces această recitare a kadişului este limitată la ziua aniversară. unul din luptătorii pentru cauza noastră. Fireşte. cu alte cuvinte esenŃa lui. au aproape toate cîte un rabin sau. Deoarece majoritatea populaŃiei evreieşti locuieşte în regiunea pariziană. care a cunoscut atîtea preschimbări în istoria evreiască. a cărui lucrare Steaua muituirii a fost tradusă în franceză. între altele. dar se poate face o apreciere. Sub conducerea marelui rabin Kaplan (născut în 1895). IUDAISMUL 249 să-i aleagă pe principalii responsabili religioşi. 60% dintre acestea sînt celebrate la Paris. precum şi un restaurant deschis în perioada de vară. Aservirea evreilor n-a fost niciodată un fenomen izolat. este greu să fie „cuantificată" cu precizie. patru mari gînditori evrei au prezentat ceea ce li se părea a fi „nucleul neştirbit" al iudaismului. a cărui interpretare a hasidismului a marcat întreaga noastră epocă. cele 2 000 de bar-miŃva (comuniuni). iudaismul francez a realizat o mutaŃie armonioasă şi progresivă. cel mai important — al eliberării tuturor popoarelor. AIU (AlianŃa Israelită Universală) care a fost întemeiată în 1860 şi care adăposteşte între zidurile sale cea mai importantă bibliotecă evreiască din Europa. Se mai ştie că în prezent sînt foarte numeroase măcelăriile caşer. . Micile comunităŃi din provincie. care se apreciază cam la 2 000 pe an în întreaga FranŃă. au chiar un lăcaş de rugăciune. de Martin Buber. comunitatea evreiască a putut respira mai în voie. mai există şi „evreii zilei de lom Kipur" care frecventează sinagogile în marea lor majoritate şi care se pot cifra cu această ocazie la circa 70% din comunitate. anume cifra căsătoriilor evreieşti. emanciparea evreilor a fost întotdeauna un aspect — fără îndoială. Lecturile talmudice ale acestuia din 248 RELIGIILE LUMII urmă au atras în fiecare an mulŃimi de auditori şi prezintă literatura rabinică într-o lumină nouă. cel puŃin. un asemenea detaliu influenŃează frecventarea sinagogilor. case de odihnă şi cămine pentru persoanele în vîrstă. marile organizaŃii evreieşti. Aceste indicaŃii traduc o anumită înviorare a practicii religioase evreieşti. oamenii de stat şi popoarele care s-au pus în slujba culturii autentice au fost şi apărătorii ori binefăcătorii evreilor. Iudaismul s-a dezvăluit într-un chip prodigios în regiunea pariziană. Oriunde se exprima o cît de mică grijă pentru omenire şi pentru etică. cel puŃin o dată pe zi. Anul Nou (Roş ha-Şana). cum este Deauville. mai bine organizate. aproape fără nici o întrerupere. Sau. De cîte ori a izbîndit adevărul şi oriunde a putut căpăta supremaŃie echitatea. Frecventarea sinagogilor este şi ea semnificativă. noi nu pretindem nimic altceva decît domnia corectitudinii şi a adevărului în întreaga Ńară. în sfirşit. FS JU (Fondul Social Evreiesc Unificat) care se ocupă de şcolile evreieşti şi de presa evreiască (publicaŃia lunară L 'Arche şi radioul). cu sau fără voie. în sfîrşit. rugăciunea pentru morŃi. în cursul cărora are loc o ceremonie a amintirii: se evocă atunci memoria tuturor dispăruŃilor din poporul lui Israel. Unele localităŃi de vilegiatură. al cărui rol este să organizeze viaŃa religioasă şi. Evreii mai degrabă practicanŃi sînt cei care veghează la menŃinerea legăturilor lor cu universul religios al iudaismului. Pentru sabat gradul de frecventare a sinagogilor se poate cifra la 30% din comunitate.

A devenit un loc comun a da ca sens etimologic al lui aslama „a se supune" şi. iudaismul francez este un mediu viu. 1989. COHEN. Maimonide et la pensee juive. NEHER. ROSENZWEIG. PUF.-R. Este unicul mijloc de transmitere a iudaismului către tinerele generaŃii. Paris. La Philosophie medievale juive. „pace". mai exact. In afară de emulaŃia tradiŃională. Albin Michel. ----------. PUF. unde vin copiii tuturor comunităŃilor evreieşti în zilele de miercuri şi duminică." Aderarea la islam se reduce la această profesiune de credinŃă. 1992. „a se converti la islam". L 'Essence du judăisme. pe care le acuză că determină o „uscare" a religiei lui Israel. ----------. factitivul său. de unde sensul bine cunoscut al cuvîntului salam. Această formaŃie . „mărturie depusă". La Litterature rabbinique. PUF. să-şi întărească tradiŃia ancestrală fără a neglija totuşi cultura Ńării.. unde ascultătorii săi se numără cu sutele. ----------. La Construction de l'histoire juive. Maimonide. DAHAN. traducere de Maurice-Ruben Hayoun. Le Cerf. WEIL. ar însemna. „ Tel". în acest caz membrilor aleşi ai Consistoriului. în care elementul religios a fost prezent. PUF. Paris. Această alegere a marcat o cotitură în viaŃa iudaismului francez. ToŃi adepŃii islamului vor fi într-adevăr de acord cu faptul că nu mai trebuie îndeplinită nici o altă cerinŃă pentru ca aproapelui lor să-i fie recunoscută apartenenŃa la comunitatea musulmanilor: această vocabulă („musulmani") vine de la muslimun. Bet-Din (tribunalul rabinic) n-a vrut să fie de acord cu convertirea şi n-a recunoscut ca valabilă căsătoria religioasă. Elementul religios pur este pe cale să devină predominant. care a fost totuşi celebrată în marea sinagogă a Victoriei. Este adevărat că 250 RELIGIILE LUMII rabinii din secolul precedent îl citeau mai mult pe Sofocle decît Talmudul.L 'Etoile de la redemption. GRÂTZ. totdeauna foarte discretă. „a aduce cuiva pacea". marele rabin Iacob Kaplan este membru al Institutului. cu timpul. specializat în araba modernă pentru sensul de „a deveni musulman". Paris. Bibliografie BAECK. Le Seuil.Există o instituŃie absolut fundamentală pentru transmiterea culturii evreieşti tradiŃionale: Talmud Tora. Gallimard. 1992. urmată de Judăisme et Gnostidsme. PUF. care există între organizaŃiile ce vorbesc în numele acestei comunităŃi. a spune că mustim înseamnă literalmente „supus" [lui Dumnezeu]. „mîntuire". actualul titular nu-şi ascunde aversiunea faŃă de ştiinŃa şi de istoria iudaismului. Le Puits de l'exil. V. Această ceartă între rabinat şi Consistoriu s-a terminat prin alegerea în 1988 a lui Joseph Sitruk în postul de mare rabin al FranŃei. Le Judăisme moderne.. Paris.. 1983. Les Intellectueh chretiens et Ies Juifs au Moyen Age. H. col.este adesea completată cu tabere sau colonii de vacanŃă: familiile evreieşti care o doresc îşi pot trimite copiii la centrele în care practicile evreieşti sînt predate în timpul liber. Judische Schriften. L. Paris. 1993. pentru ca să se afume şi să se întărească. din vremuri îndepărtate. 1989. Se pune deci problema unităŃii acesteia: evreii din FranŃa au constituit întotdeauna o unitate pluralistă. PUF. O primejdie pare a ameninŃa actualmente comunităŃile evreieşti: în loc sa deschidă iudaismul spre exterior. G. HAYOUN. 1994. prefaŃă de Chartes Touati. FricŃiunile. „Que sais-je?". G. Paris. „Que sais-je?". De aceea el organizează lunar o amplă dezbatere în marea sinagogă din Paris. fără a fi însă vreodată hegemonie. A.. plural de la mustim. singular care a fost reŃinut de către anglofoni şi care este participiul activ al verbului aslama. Paris. NAHON. adevărata etimologie introduce o nuanŃă importantă: radicalul slm are ca înŃeles primordial „lipsă de contestare"... iar rabinii de astăzi au mai degrabă tendinŃa contrară: să nădăjduim că iudaismul va şti. L. Le Cerf. TOUATI. Tubingen. 1992. Paris. Paris. aslama.. col. care. 1990. Gallimard. Paris. dual de la shaha-da.. M. 1933. L'Exegese philosophique dans le judăisme medieval. col. H. col. Metropoles etperipheries sefarades d'Occident. prin urmare. ISLAMUL de Azzedine Guellouz „Mărturisesc că nu există dumnezeu afară de Dumnezeu şi că Mahomed este trimisul său. 1930. fuseseră universitari (de exemplu. Ch. Cearta a izbucnit cu prilejul căsătoriei unui membru al comunităŃii care a vrut să obŃină convertirea soŃiei sale. 1933. Ca şi orice altă comunitate religioasă. neevreică. 1993. Le judăisme. unii preferă — cel puŃin în aparenŃă — să-1 conducă la o întoarcere spre sine. ----------. iar intranzitiv „a-şi afla/găsi pacea". ----------. Spre deosebire de foştii mari rabini ai acestei Ńări. spre deosebire de tradiŃia iudeo-franceză care a vrut totdeauna ca laicii să conducă comunitatea. Paris. Mohr. opoziŃiile şi punctele de vedere divergente nu lipsesc deci în rîndurile sale. De fapt. în vremea marelui rabin Rene-Samuel Sirat (1981-1988) a existat o mare controversă chiar în sînul Consistoriului. Sau. Musulmanul este aşadar în primul rînd cel care se . Paris. Paris. Atunci rabinii s-au opus cu violenŃă laicilor. Gersonide. la această dublă profesiune: în arabă shahadatan. Berlin. 1986. iar marele rabin Sirat este profesor de facultate). tranzitiv. „atestare". Le Cerf. „Que sais-je?"..

După cum se vor găsi şi alŃii. chiar şi în texte scrise în alte limbi decît araba. 22). intelectuale şi afective pe care le au participanŃii. atunci cînd este rostită în cadrul liturgic al unei rugăciuni rituale. Aceasta este logica vrerii lui Dumnezeu. literalmente „Lectură") care atestă refuzul categoric de a acorda un statut divin profetului Mahomed ca. Este adevărat că. tot mai numeroşi la dezbaterile între monoteişti./. oricărui alt profet. Totuşi nu s-ar comite o prea mare greşeală metodologică dacă s-ar încerca o simplificare. şi mărturisesc că Mahomed este creatura şi trimisul său". trebuie invocate numeroase versete din Coran (în arabă Qur 'ăn. la fiecare nouă afirmare a credinŃei. ne obligă la reflecŃie. a gîndirii care oferă spectacolul frecvent. care nu mîncau bucate şi nu umblau pe pieŃe şi Noi i-am făcut pe unii din voi ispită pentru ceilalŃi. ne reŃin. au fost revelate ca răspuns la obiecŃia „tăgăduitorilor" (în arabă kăfirun.l F DOGMĂ ŞI CREDINłĂ „Nu există dumnezeu afară de Dumnezeu. de la începutul vremurilor..). cea de-a doua trebuie înŃeleasă ca o prelungire logică a celei dintîi şi desluşită ca afirmarea faptului că Mahomed este trimisul lui Dumnezeu. care situează existenŃa lui Dumnezeu şi puterea sa în afara oricărei contestări. A afirma acest lucru nu este un simplu truism. Nu s-a manifestat nici în istoria religiilor şi. prin faptul . de cîntărire şi cenzură. singur şi fără alt asociat. cel puŃin. Mai mult decît atît. dă acestei religii o notă fatalistă. de altfel. v-aŃi întoarce iarăşi pe urmele voastre?" (3. A spune că musulmanul n-ar putea pretinde că cere din partea altui musulman altceva decît atestarea unicităŃii lui Dumnezeu şi a autenticităŃii mesajului lui Mahomed poate părea o lozincă pe care însă nar fi lipsit de interes să o luăm în serios. faŃă de procedurile lor de apreciere.. Coranul răspunde că. ClujNapoca. pentru care această angajare atrage după sine supunerea faŃă de alte instanŃe. Ea nu există. Nu trebuie să credem că nu există rivalităŃi locale decît în sînul creştinismului. însă dacă ar muri el sau ar fi ucis. "? Penau un musulman Dumnezeu este Dumnezeu. înseamnă a-şi încerca şansa de a îmbogăŃi omenirea de astăzi cu un plus de suflet. iar cei care. desemnîndu-1 pe „Dumnezeul Islamului"2. prin fapta lor. fără îndoială. SatisfacŃiile spirituale. numai trimis al lui Dumnezeu. 1992 («. trebuie să ne delimităm dintru început de o anume tradiŃie care. trad. Voi să fiŃi statornici! Domnul tău vede" (25. Ca de exemplu acesta: „Şi Mahomed nu e nimic alta decît un trimis. însă din interior. în general. cuvîntul principal al discursului islamului despre sine.* * * Citatele folosite în acest capitol au fost extrase din Coran. A primeni izvorul iniŃial de lecturile prea zeloase. Islamul nu se potriveşte unei lecturi simpliste mai mult decît alte sisteme religioase. Islamul simte şi trăieşte existenŃa unei calităŃi particulare a întîlnirii lui cu unicitatea lui Dumnezeu. înaintea lui au murit [alŃi] trimişi. cu un limbaj mai pitoresc. ca un început: între cele două mărturisiri de credinŃă. întîlnim numele „Allah". 252 RELIGIILE LUMII O astfel de disparitate în evaluarea — sau devalorizarea — respectului faŃă de conştiinŃa aproapelui nu este deloc specifică islamului. în sprijinul — şi mai ales la originea — indicelui pe care îl furnizează astfel ritul. de legitimitatea şi codurile lor. în simplitatea lapidară a expresiei lor. alegîrid ca trimişi fiinŃe situate deasupra naturii omeneşti. cît şi moral. îngeri. nu trebuie să oblitereze această idee. Astfel încît mărturisirea de credinŃă. nu vor avea. plural de kăfir): Dumnezeu ar fi putut — sau trebuit — să-şi transmită mesajul vorbindu-le direct oamenilor sau. ed. De asemenea.. şi în islam abundă controversele şi controversele legate de controverse. vor fi refuzat să spere că îl vor întîlni pe Dumnezeu. La întrebarea plină de mirare: „Ce fel de trimis este acesta! El mănîncă bucate şi umblă prin pieŃe" (25. a se bucura de ceea ce-i aşteaptă. 8). Acestea fiind spuse. „Şi înaintea ta n-am trimis Noi trimişi. !■ ISLAMUL 253 Alte versete. Monoteismul este. atît din punct de vedere intelectual. devine: „Mărturisesc că nu există dumnezeu afară de Dumnezeu. Dar o asemenea grijă pentru păstrarea specificităŃii nu are temei. se vor găsi unii care să considere conştiinŃa credinciosului anagajat în acest fel obligată să dea socoteală numai sieşi (şi aceluia cu care a acceptat să se afle în pace) în privinŃa sincerităŃii şi coerenŃei angajării sale. cele „două profesiuni de credinŃă" au sensul de pact şi angajare. ETA. dacă nu continuu. Numai manualele de deontologie a controversei musulmane ar putea constitui o bibliotecă. şi nu mai puŃin de cele reducătoare. în timpul vieŃii. ceea ce. pornind de la o pretinsă etimologie. Dumnezeu nu a hărăzit profeŃiile şi profeŃii decît pentru a-i pune la încercare pe oameni. de Silvestru Octavian Isopescul. Această concepŃie este.află în pace cu Dumnezeu. al unei cristalizări de efervescenŃe cît se poate de creatoare în ideologii sclerozate. reprezintă contrariul faptului de a reduce din exterior. Căci ziua în care oamenii vor vedea îngeri va fi ziua judecăŃii. de limitele lor. nuanŃele şi gradarea unor nuanŃe sînt la ele acasă.. 138).

amintit în acelaşi capitol.. împreună cu acesta. numele lui Dumnezeu este adesea evocat sau invocat în Coran urmat de unul sau altul dintre atributele sale. este echivalentul cuvîntului „Dumnezeu" din alte limbi. „Spune. ceea ce nu este mai puŃin grav. aduce din nou uitarea. „îl învaŃă toate numele". rugăciunea îi poate fi adresată o dată cu rostirea oricăreia dintre „numirile sale cele mai frumoase". afară de care nu este Dumnezeu.. nu poate să nu înŃeleagă: „ale Lui şi numai ale Lui". dar timpul îşi face lucrarea. Coranul nu a limitat valabilitatea unor astfel de judecăŃi la popoarele vechi. Mărire lui Dumnezeu asupra celora ce-i fac ei ca tovarăşi. este acea creatură pe care Dumnezeu. de unde necesitatea unui nou „deşteptător". alcătuitorul. Astfel. Tocmai reuşise să cîştige bunăvoinŃa lui Dumnezeu (şi. a uitat unicitatea lui Dumnezeu). literalmente „ignorant"). care la început contestaseră oportunitatea creării unei fiinŃe suscep1 Capitolul 25. cînd.. îndurat. îi convinge pe mgeri..134). El este cel milostiv. ISLAMUL 255 Aceasta a fost sarcina tuturor profeŃilor care l-au precedat pe Maho-med. Dar acestea sînt nume care desemnează fiinŃe. 22-24). Or. înŃelept" (59. făcătorul de pace. credinciosul. „El este Dumnezeu. El cunoaşte cele mai ascunse şi cele mai descoperite. ci este necesar ca el să fie reamintit comunităŃilor care au fost educate în acest sens prin revelaŃii anterioare şi care au ajuns să-1 dea uitării. 33). şi El este cel puternic. conŃinînd această fabulă cu valoare universală: sîntem cu toŃii făcuŃi din acelaşi lut care uită învăŃăturile şi nu are tăria de a le urma dincolo de perioadele de încercare cînd a implorat să-i fie date. departe de noi acest gînd." (13. puternicul. atrage atenŃia: „Acestea sînt numiri pe care le-aŃi numit voi şi părinŃii voştri. în mod evident. 110). îndurat" (1. Allah. apărătorul. Pompa cultului acelor adoratori de falşi zei păruse poporului lui Moise un lucru de invidiat! Asemănător este şi episodul cu viŃelul de aur (7. Şi tocmai acest lucru. în Coran. cînd se referă la un episod oarecare din viaŃa unuia dintre ei. Contrar afirmaŃiilor adversarilor şi apărătorilor prea zeloşi. . PredicaŃia islamică avertizează cu privire la asociere (shirk sau ishrăc): nu este vorba numai de a-i învăŃa monoteismul pe păgînii care îl ignoră (jăhil. Dumnezeu n-a trimis asupra lor împuternicire" (52. cel milostiv. călăuzirea pe calea cea dreaptă) pentru poporul său. p. 104. 3 2. preaînaltul. în semn de privilegiu. datorită antepunerii predicatului (ale Lui sînt). 23~7 Nu vrem să spunem. nu e de mirare că găsim în Coran. adresîndu-se celor care venerează alte divinităŃi. plăsmuitorul. musulmanul este chemat înainte de toate să manifeste vigilenŃă în orice moment. spre deosebire de ei. Nimic nu e mai fragil decît credinŃa! Moise a trăit experienŃa ironică a acestui adevăr. „O. 2 Henri Masse. 29-33. menită să-i reducă la neputinŃă: „Şi totuşi dau ei tovarăşi lui Dumnezeu! Spune: «NumiŃi-i!». Moise. Grija pentru menŃinerea vigilenŃei faŃă de tentaŃia asocierii este bine precizată: „Ale Lui Dumnezeu sînt numirile cele mai frumoase. recurge constant la următoarea schemă: cînd o comunitate 1-a „uitat" pe Dumnezeu (sau. 4 Cîte comentarii nu ar stîrni faptul că versetul de început al Coranului şi al tuturor capitolelor este: „în numele lui Dumnezeu. el reuşeşte cu preŃul multor eforturi şi al unor grele încercări.. marele. 1). că numele ar fi lipsit de importanŃă. Astfel. afară de care nu este Dumnezeu.. L 'Islam.. trece printre oameni care adorau idoli. Coranul. 1940. El este Dumnezeu făcătorul. Armând Colin. alegerea atributului este un element al sensului versetului iar interpretarea raportului său cu textul este un element determinant al exegezei.179). Pe El îl laudă ceea ce este în ceruri şi pe pămînt. El este Dumnezeu.. în mod constant. adjectivele sînt o subdiviziune a categoriei substantivelor.146). ale Lui sînt cele mai frumoase numiri»" (17. forma determinată a substantivului ilah. 254 RELIGIILE LUMII tibile de nesupunere faŃă de Dumnezeu. «ChemaŃi-1 Allah sau chemaŃi-1 Er-Rahman [Cel îndurat] — orişicum îl chemaŃi. Paris. porunca adresată Profetului de a lansa următoarea provocare. un membru al ei este însărcinat cu deşteptarea congenerilor săi. De aceea.că se sugerează că Allah este numele unui zeu (fie el cel care a triumfat în faŃa celorlalŃi zei) se încalcă tocmai ceea ce orice musulman consideră a fi esenŃial în credinŃa sa: afirmarea intransigentă a unicităŃii lui Dumnezeu. Cititorul arab. regele sfînt. Adam. Coranul. Ei vor primi răsplată pentru faptele lor" (7. ale Lui sînt numirile cele mai frumoase. care se consacrau fără tăgadă adorării lui3. fâ-ne un zeu precum au şi ei zei" (7. Printr-o particularitate a lexicului limbii arabe. chemaŃi-1 cu aceste şi depărtaŃi-vă de cei ce fac eres cu numirile Lui. ceea ce este şi mai de preŃ.4 Unul dintre pasajele cel mai des evocate pentru ilustrarea acestei teme se găseşte în capitolul intitulat „Pribegirea". versetul 22. după menŃionarea faptului că şi alŃi trimişi au fost Ńinta atacurilor necredincioşilor.

Satan se eschivează de la a purta povara grea a tăgăduirii şi responsabilitatea ei: „Asemenea lui Satan.4). Isus Cristos. Profetul Mahomed se vede în situaŃia de a indica o conduită prin Coran: „Spune: «Eu sînt om ca şi voi. eu însă nu ştiu ce este în sufletul tău. cînd zice el omului: «Fii necredincios!» Şi după ce s-a făcut necredincios. în nenumărate evocări eshatologice. pe care i-am chemat afară de Tine!» şi ei să le puie în preajmă cuvîntul: «Voi sînteŃi mincinoşi!»" (16. însă iartă cui voieşte" (4. fiul Măriei. care impune mărturisirea existenŃei lui Dumnezeu şi a unicităŃii sale. 16. 29-30). voi. Tu doar ştii ce este în sufletul meu. Iată o anticipare a dialogului său cu Dumnezeu: „Şi dacă va zice Dumnezeu: «O. aceştia sînt idolii noştri. nu treceŃi hotarele credinŃei voastre şi nu vorbiŃi despre Dumnezeu alta decît numai adevărul. falşii zei se dezic de adoratorii lor pînă la a le întoarce spatele. fiul Măriei. înŃelepciunea şi profeŃia. 62-64. duhul său.Unicul păcat de neiertat. zice el: «N-am treabă cu tine. nu mi se cuvine să zic ceva ce nu e adevărat. Este totodată un păcat insidios. Isuse. CredeŃi în Dumnezeu şi în trimisul său şi nu spuneŃi nimic despre treime.73). desigur. opriŃi-vă de la asta şi va fi mai bine pentru noi. de aş fi zis-o.5 Dramaticul situaŃiei este uneori împins şi mai departe. 88). fiinŃele care se fac alese Pentru a fi alăturate lui Dumnezeu refuză această asociere dacă sînt înŃelepte şi capabile să înŃeleagă învăŃătura divină: „Nu se cade omului ca Dumnezeu să-i dea scriptura. Mesia Isus. că nu exista alt dumnezeu afară de Dumnezeu. Răspunderea este aruncată asupra extremismului sectar: „O. a logicii. Constituie o lipsă de pietate şi de discernămînt a desemna intercesori pe lîngă Dumnezeu şi a pretinde asemenea altora: „Noi îi servim numai ca ei să ne apropie de Dumnezeu" (39. iar el apoi să zică oamenilor: «ServiŃi-mi mie lîngă Dumnezeu!» ci el să zică: «Să fiŃi învăŃaŃi în scriptura pe care o cunoaşteŃi şi vă îndeletniciŃi în ea»" (3. etimologic „acŃiunea de a se păzi". Domnul veacurilor!»" (59. pe atît de necesară luarea tuturor măsurilor de „precauŃie" (taqwă. 110). Domnului meu şi Domnului nostru!»" (5. ei vor încerca zadarnic să-i cheme în ajutor pe cei pe care i-au divinizat.29. Nu vor avea decît să fie de acord. 116-117). 16). este contrar înŃelepciunii şi pietăŃii lor. eu mă tem doar de Dumnezeu. precum în această confruntare cu Judecătorul suprem: „Şi idolatrii cînd vor vedea idolii vor zice:«Doamne. într-un pasaj care constituie una din laturile specifice ale discursului coranic pe această temă. ceea ce. este termenul utilizat cel mai curent în Coran pentru a desemna noŃiunea de pietate). prea tîrziu. Coranul anticipează în termeni pitoreşti contestările între „asociatori" şi „pretinşii asociaŃi". într-un registru. Cînd „asociatorii" vor fi întrebaŃi: „Unde sînt aşadar cei pe care Mi i-aŃi asociat?" sau: „Unde sînt cei asociaŃi Mie care vă ofereau pretextul de a rupe uniunea cu mine?". De altfel. în adevăr Tu ştii cele ascunse. adică: ServiŃi lui Dumnezeu. Astfel. Mărire . cei cu scriptura. A nega unicitatea lui Dumnezeu înseamnă a-1 nega pe Dumnezeu şi acesta este păcatul de neiertat: „Dumnezeu nu iartă celuia ce pune în rînd cu El o fiinŃă afară de aceasta. fără nici un merit şi. afară de ceea ce mi-ai poruncit. că noi n-am băgat în seamă slujba voastră»" (10. în mod evident diferit. vor da înapoi sau vor încerca măcar să dea înapoi în ziua JudecăŃii. înşişi trimişii lui Dumnezeu se văd ameninŃaŃi de o omenire rătăcită de la calea cea dreaptă şi care le consacră un adevărat cult.51). se află în aceeaşi ipostază. zis-ai cîndva oamenilor: LuaŃi-mă pe mine şi pe maica mea ca doi Dumnezei afară de Dumnezeu!» El 5 28. în Coran. ai şti-o. este un trimis al lui Dumnezeu şi cuvîntul Său pe care 1-a pus în Măria. Şi ajunge lui Dumnezeu să mărturisească între voi şi noi. mi s-a descoperit că Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu»" (18. împotriva căruia este pe cît de dificilă. ISLAMUL 257 va zice: «Mărire Ńie. în alte pasaje. după cum reiese din acest pasaj impregnat de o muşcătoare ironie: „Şi-i vom despărŃi deolaltă şi idolii vor zice: «Voi nu ne-aŃi servit. căci nimeni nu le va răspunde. Acest păcat nu constituie doar o impietate: este o încălcare a adevărului. 256 RELIGIILE LUMII 1 II I Dacă sînt mai puŃini înŃelepŃi şi se lasă îmbătaŃi de tămîierea adoratorilor în această lume. Nimic nu leam zis lor. într-adevăr. Dumnezeu e doar un unic Dumnezeu. evident.

i în evocarea acestui univers de creaturi. dovezile existenŃei lui Dumnezeu pe care le aduce sînt deja înscrise în creaŃie şi în ordinea care guvernează universul creat. în sprijinul ideii de mai sus. Negarea unicităŃii lui Dumnezeu este dovada ignoranŃei sau a refuzului de a trage învăŃaturile cuvenite din ceea ce totuşi apare ca evident în observarea universului şi a omului. 25. ca să nu fie servul lui Dumnezeu. 6-16. în afara puterii lui Dumnezeu. Capitolul 20. unul dintre numele Profetului. Este deopotrivă şi dovada inechităŃii morale. pentru a-şi manifesta adeziunea. al cărui raport cu tema inaugurală se deduce din brutala juxtapunere: „Şi Noi am încheiat un legămînt cu Adam. în special a raporturilor sale de armonie sau de ruptură cu structura şi funcŃionarea unei mecanici universale în cadrul căreia ea reprezintă un element. 41. 27. 14. care se va dezvălui prin şi o dată cu finalul-concluzie al acestui univers. Episodul — eventual. creatura umană are dreptul la un tratament particular. ca să ajungi în . un alt episod evocă minunea lui Moise. ex nihilo. 23. astfel. supunerea universului şi a multiplelor sale componente faŃă de anumite legi este prezentată (în sens contrar argumentaŃiei lui Epicur sau LucreŃiu. în alte contexte. Mesia nu este aşa de semeŃ.. Dar nu este mai puŃin semnificativ să constatam că reamintirea are ca temă faptul că Dumnezeu este Fătir6. creatorul total. Facerea de minuni nu este. 101. 3. 39. în primul rînd. pretind a avea „percepŃia" unei minuni. 7. acesta îŃi este duşman Ńie şi muierii tale. şi capitolele: 6. nu trebuie să ne aşteptăm la o naraŃiune lineară. Dumnezeul unic. nici chiar îngerii. personaj înfăŃişat mereu în legătură cu tema constanŃei ferme şi a seninătăŃii de care trebuie să dea dovadă trimişii lui Dumnezeu. organizatorul propriei sale creaŃii. 14. o trimitere de la cel ce a făcut pămîntul şi cerurile înalte" (20. unică şi univocă. asemenea tuturor revelaŃiilor. El începe cu această interpelare: „Taha N-am trimis asupra ta Coranul ca să te aducă-n ticăloşie. Totul decurge din această „primă profesiune" conform căreia nu există dumnezeu afară de Dumnezeu. 46. care sînt [aşa de] aproape [de Dumnezeu]" (4. de interpelare a conştiinŃei pot să contribuie la realizarea acestui obiectiv educativ: la momentul potrivit. a injustiŃiei (31. 6-11. aşa cum şi-a obişnuit Biblia cititorii. creată în acest scop: omul. 9-12.. unde are loc această întîlnire. Şi cînd ziserăm îngerilor: «închinaŃi-vă lui Adam!» se închinară ei. dar nu în mod necesar. 78. reluată pe larg de către discipolii lor) ca o probă a creării universului de către Dumnezeu. faŃă de sine însuşi şi faŃă de creaŃie. 17-21. cel Atotputernic. pentru creatura aleasă. Alte proceduri de trezire. 7 Cf. 11 pun în lumină acelaşi concept. minuŃiozitatea structurării şi funcŃionării maşinii umane. 258 RELIGIILE LUMII Numeroase versete subliniază că ordinea şi măsura guvernează toate aspectele creaŃiei. bineînŃeles. 169-170). şi el 1-a uitat şi Noi n-am aflat în el tărie. 2-3." (96. 43. numai diavolul nu voi. Dar minunea — ceea ce tăgăduitorul numeşte minune —. 15. 12. 1). Este semnificativ faptul că primul verset revelat lui Mahomed este faimosul: „Citeşte în numele Domnului tău care a făcut. Coranul nu povesteşte. în vederea acestui scop-Ńintă. Este chiar baza argumentaŃiei aduse mereu acelora care. atunci cînd povesteşte. 50. Adam. întîlnirea cu Adam are loc într-un pasaj în care i se reamintesc Profetului substanŃa şi caracterul misiunii sale. unicul. 1-3). 21. căci Dumnezeu e scut îndeajuns. este o reamintire. ci ca o îndemnare pentru cei cu frica lui Dumnezeu. sărăceşte credinŃa de orice merit şi de orice profunzime eshatologică. [Din conceptul unicităŃii lui Dumnezeu se deduce că universul este dovada creaŃiei înfăptuite şi care se înfăptuieşte potrivit proiectului lui Dumnezeu şi în vederea unui scop. Apoi se trece la un ISLAMUL 259 alt episod „biblic".Lui! El să aibă un fiu? A lui este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt. »0.10-14). Coranul.7 Textul coranic juxtapune aceste două noŃiuni: „A lui este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt şi El n-a născut copil şi n-are tovarăş întru stăpînire şi a făcut toate lucrurile şi le-a orînduit cu orînduială" (25. în ceea ce priveşte „povestirea biblică". totul este punere la încercare pentru fiinŃele implicate în procesul care duce la realizarea proiectului şi. 13. decît pentru a lamuri sau a ilustra. ca şi dorinŃa de a-1 vedea pe trimisul Domnului încredinŃat îngerilor care nu se hrănesc cu mîncare şi nu umblă prin pieŃe. 6 Fatir (Creatorul ex nihilo) este titlul capitolului 35. 2). dar nu unul oarecare. Este nedreptate faŃă de Dumnezeu. singurul. 31. 60-64. numai să nu vă alunge din rai. deci ziseră: «O. / De la creaŃie ca dovadă a Creatorului la creaŃie ca dovadă a creaturii. apelul de a medita la complexitatea. în legătură cu crearea ei. 30-33. biblic — nu exista decît pentru a ilustra un discurs edificator ori una sau alta dintre faŃetele acestuia. 27. se intitulează „Taha".

28)? Cedînd ispitei lui Satan. apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură şi binecuvîntat fie Dumnezeu. Adam a cedat uitării şi lipsei de raŃiune. Apoi 1-a plăsmuit şi a suflat în el duhul său şi v-a dat vouă auz şi văz şi inimi" (32. pentru condiŃia umană aşa cum se înscrie ea şi continuă să se înscrie în istorie. Coranul o semnalează nu numai în prelungirea povestirii biblice sau ca extrasă din Biblie şi redusă la valoarea sa de parabolă edificatoare. apoi l-am aşezat ca o picătură într-un loc sigur. Pentru tine este ca să nu rabzi foame în el şi să nu fii gol. de către cititorii Coranului faptul că atenŃia pe care Cartea o acordă speciei umane. atîta vreme cît vor exista. Este însă mult mai puŃin cunoscut. EvoluŃia acestui umil lichid este evocată. înarmaŃi în mod echitabil cu îndreptările potrivite. deşi numai sub aspectul disciplinei. apoi l-am făcut sînge închegat şi sîngele închegat l-am făcut carne. nu va putea considera alegerea sa ca transmiŃător al Cornului drept o pedeapsă. este prezentă în toate momentele existenŃei fiecăruia. Totuşi. oare să-Ńi arăt drumul Ia pomul veşniciei şi al stăpîniei. descendent al lui Adam şi succesorul său ca mesager aI lui Dumnezeu. 38. şi camea am făcut-o oase şi oasele le-am acoperit cu carne. ce nu piere?» Şi ei mîncară din el şi li se arătă goliciunea lor şi ei începură să coase asupra lor frunze din grădină şi neascultător a fost Adam faŃă de Domnul său şi a ajuns în rătăcire. 76 şi 7. Coranul trece de la relatarea biblică la o evocare extrem de precisă a procesului alcătuirii fiinŃei umane: „Acesta cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite. cel mai bun făcător" (23. inclusiv decizia de a-1 crea pe Adam. Adam. care îi aduce o nouă ocîrmuire. unul altuia duşman!» Şi dacă va veni la voi ocîrmuirea de la Mine. aceia dintre descendenŃii lui Adam care vor avea grijă să folosească armele cu care i-a înzestrat milostenia divină nu vor cunoaşte nici rătăcirea. punerea la încercare pe care Dumnezeu a hărăzit-o omului „se fragmentează" în încercări la care sînt supuşi toŃi oamenii.8 Dar. 61. 12-14).» Şi şopti către el Satan şi zise: «O. obiect al unei noi alegeri. cu mult realism: „Şi Noi l-am făcut pe om din lutul cel mai curat. şi nu despre damnare.9 8Cf.au drept Ńintă de atac o fiinŃă creată din lut. Astfel. Care a făcut frumoase toate lucrurile şi a scos făptura omului din lut. Vigoarea . 260 RELIGIILE LUMII Este.ticăloşie. va fi nevoit de aici înainte să Ńină seama de proba ispitei. cînd ei erau cu toŃii prezenŃi. 9 Este important să remarcăm faptul că aderarea este evocată încă din primele versete revelate şi dă titlul capitolului deschis de aceste versete (96. omul a mers mînă-n mînă cu Dumnezeu. Dar în Coran pedeapsa este limitată. se vor pomeni alungaŃi din gădina raiului. aşadar. 114-122). prin aceasta. 17. 12. Se revine astfel la punctul de Plecare: Mahomed. cîteva capitole mai departe. Atunci cel ce va urma ocîrmuirii Mele să nu rătăcească şi să nu ajungă în ticăloşie»" (20. Cheia fusese deja oferită: Dumnezeu nu revelează. este prezent riscul pedepsei. nu există damnare. nu este pe cale să se reveleze în Coranul trimisului său pentru a-i hărăzi chinul şi suferinŃa. Punerea la încercare este însă hărăzită tututor bărbaŃilor şi femeilor. Persiflările lui Satan cu privire la Facere — pentru a-şi justifica refuzul prosternării poruncite de Creator —. 1-4). oare. sub-liniindu-se faptul că. crearea omului este prezentată drept fenomenul natural care este. Şi zise: «IeşiŃi de aici cu toŃii. un antecedent al rebeliunii lui Satan atunci cînd s-au arătat contrariaŃi în faŃa „riscului" pe care îl reprezenta acordarea dreptului de a-i Ńine locul lui Dumnezeu pe acest pămînt unuia „care avea să facă stricăciuni acolo şi să verse sînge". îngerii nu săvîrşiseră. De fapt. încă de la crearea lumii. Apoi a făcut urmaşii săi din sămînŃă. din apă lepădată. Dacă Adam şi soŃia lui nu se „păzesc". considerată din acel moment în totalitatea ei supusă încercării. Această idee este reluată în cuvintele adresate de Dumnezeu lui Adam cînd au ieşit la iveală îndemnurile vinovate ale lui Satan. încă de la apariŃia sa. nu fusese decît o etapă. El îi dă o expresie originală. atunci cînd demonstraŃia o cere. pe cînd el însuşi este creat din foc. Se ştie că relatarea Facerii este reluată de mai multe ori în Coran. îndurat. El. Şi ca să nu fi însetat acolo şi să nu asuzi. nici pedeapsa. ieşea la iveală un duşman declarat al fericirii omului: din acel moment. ISLAMUL 261 Evocarea avatarurilor fiziologice ale acestui lichid nu este doar obiect al unor perifraze. Se vede că episodul cu Edenul are rolul de a constitui un antecedent pentru misiunea lui Mahomed şi. vorba despre punerea la încercare. Adam a fixat alŃi termi de scadenŃă gestului său de nesupunere. Adam. 5-8). cel puternic. va deveni minuŃios naturalistă. dăruiŃi laudei TranscendenŃei Lui (2. Apoi îl alese pe el Domnul său şi se întoarse la el şi-1 ocîrmui. Prin faptul că Satan nu a îndeplinit porunca de a se prosterna în faŃa noii creaturi începea să se realizeze marea punere la încercare în cadrul căreia însuşi procesul de creaŃie. şi înŃeles.

adjectiv substantivizat desemnînd ceasul de pe urmă. omul va fi singur. 7-8). fără a le scuza. 53). căinŃa este întotdeauna la îndemîna păcătosului: oricare ar fi gravitatea păcatelor săvîrşite. Regăsim această logică. de ce dar nu vă lăsaŃi îndemnaŃi?" (56. nici apăsat de povara a unei anume moşteniri. „oare. cu o poziŃie strategică: „Oare. Există încercări diferite pentru fiecare bărbat şi fiecare femeie. Nu exista mijlocitor: plin de temere. Mai exact. El nu va fi nici pri-yilegiat. Voi cunoaşteŃi întîia facere. crede omul că va fi slobod? Oare n-a fost el o picătură de sămînŃă vărsată? Apoi a fost sînge închegat şi El a făcut şi 1-a plăsmuit" (75. de sex. în capitolul intitulat „Sura celei ce se întîmplă" (al-Waqi'a). cei credincioşi şi cele credincioase. După cum poate explica. Cei care se îndoiesc de această sosire. în plus. a cărei existenŃă este dovada unicităŃii lui Dumnezeu. Iată deci o logică ce nu vrea să aibă nimic de a face cu evocarea miracolelor sau minunilor. sîht interpelaŃi: „Noi v-am făcut pe voi şi de ce nu voiŃi să credeŃi? Ce credeŃi ceea ce vărsaŃi drept sămînŃă? AŃi făcut-o voi sau am făcut-o Noi? Noi am hotărît între voi moarte. Astfel de rătăciri sînt fapta unor spirite şi a unor suflete care şi-au pierdut încrederea în puterea lui Dumnezeu. In faŃa acestor alegeri succesive. Versetul final al capitolului revine Ia tema: Dumnezeu. Aceasta spermă care reprezintă onoarea masculului devine astfel obiect de meditaŃie. îmbogăŃită cu o provocare revoluŃionară.40). al unei meditaŃii supărătoare. în timp ce răsplata pentru binele făcut este sporită prin coeficienŃi de înmulŃire (6. Cu diferenŃa — enormă. Şi cel ce a făcut rău cît un fir de colb. asociată evocării acestui strop de apă trivială şi fecundă. Specificitatea islamului în raport cu alte religii constă. n-are El puterea să învie morŃii?" (75. care a hotărît aceasta înlănŃuire biologică. cei ce păzesc ruşinea lor . va vedea-o" (99. Omul apare singur în faŃa dreptăŃii lui Dumnezeu: „Şi cel ce a făcut bine cît un fir de colb. cei ce postesc şi cele ce postesc. cum infinit este fiecare dintre atributele lui Dumnezeu manifestat prin aceste semne. cei ce dau milostenii şi cele ce dau milostenii. 36-38). Aceasta poate explica multe urcuşuri. şi multe coborîşuri: atunci cînd ajungerea — sau întoarcerea — la credinŃă nu este însoŃită de conştiinŃa drumului străbătut pentru a ajunge la ea şi de înŃelegere faŃă de cei care nu l-au străbătut. Ceea ce frapează este faptul că poruncile şi vestirea răsplăŃii sînt întotdeauna adresate bărbaŃilor şi femeilor. după cum nu va fi îngrădit nici de efectul vreunei responsabilităŃi colective. cel ce va sosi cu siguranŃă. mai docte. aşadar. în funcŃie de vîrstă. cei iubitori de adevăr şi cele iubitoare de adevăr. cei umiliŃi şi cele umilite. aşa cum la LucreŃiu ordinea naturală este dovada că zeii Panteonului păgîn nu ar putea interveni în ordinea ce guvernează cosmosul fără a încălca logica şi bunul-simŃ. în afară de cele care lasă să se întrevadă ordinea naturală.polemicii şi realismul medical se conjugă pentru a permite să fie numit fără ajutorul metaforei în patru versete şi în pasaje deosebit de grăitoare. în locul pe care îl ocupă credinŃa pe scara valorilor. prin tot ceea ce i se întîmplă aici: toate cîte se petrec sau cîte s-au întîmplat în această lume trebuie să constituie pentru supleantul lui Dumnezeu tot atîtea încercări menite să-i permită să-şi măsoare puterea de a recunoaşte semnele lui Dumnezeu. El nu răscumpără. necesare în dialogul cu oamenii CărŃii. cînd strădania de a merge tu însuŃi pe calea lui Dumnezeu te face să-i consideri duşmani pe cei care Ńi se împotrivesc sau doar îŃi stau în cale. 57-62). Acelaşi lucru cu privire la interdicŃii şi ameninŃări: „Moslemii şi Moslemele. care îl privează pe om de o posibilă răscumpărare pe care o înfiorare de credinŃă ar putea-o obŃine (29. într-adevăr — că milostenia lui Dumnezeu face ca răul să fie plătit pe măsură. In faŃa acestor încercări ce comportă multiple aspecte. semne infinite ca număr. fiinŃele umane sînt egale. nu mai poate fi vorba de credinŃă atunci cînd convingerea că ai atins adevărul legitimează dispreŃuirea celor care nu l-au atins. Este şi cazul capitolului „învierea". cei ascultători şi cele ascultătoare. Mai mare decît toate păcatele trecute este păcatul disperării. care precedă referinŃele biblice. va vedea-o. 160 şi passim). este interzisă pierderea speranŃei în iertarea divină. Noi nu sîntem împiedicaŃi Ca să vă înlocuim cu semeni de-ai noştri şi să vă facem [din nou] fără să o ştiŃi. Omul din care Dumnezeu a hotărît să-şi facă „vicar" pe pămînt poate şi trebuie să fie pus la încercare cît va dura trecerea lui prin această lume. căci este evident o contestare a ordinii sociale stabilite.10 Chiar şi sacrificiul celor ce mor în luptă pentru cauza lui Dumnezeu nu este de folos altor credincioşi decît în măsura în care a servit unei cauze care le este comună. credinciosul îi cere lui Dumnezeu însuşi să-i fie mij262 RELIGIILE LUMII locitor pe lîngă Dumnezeu. cei statornici şi cele statornice. în acelaşi timp. fiecare încercare este pe măsura forŃelor celui care trece prin ea.

inclusiv de sex masculin. se cunoşteau şi se recunoşteau adoratorii unor multiple şi . învăŃătura coranică referitoare. într-un hadith fiind vorba de o sută douăzeci şi patru de mii! Acest fapt ar putea fi considerat o confirmare a 11 10. f Ea implică faptul că Mahomed este unul dintre trimişii pe care Dumnezeu i-a ales pentru a transmite omenirii cuvîntul său. suveran al Yemenului. pe de o parte. un mesaj nou. aşadar. dar şi un trimis (rasul.11 Profetul subliniază metaforic numărul imens al trimişilor. ale lui Abraha Abisinianul. şi cu tradiŃia arabă. însă bineplăcerea lui Dumnezeu e mai mare decît aceasta. Aceasta corespunde anului 570 al erei creştine. mai exact. cel de-al doilea element al profesiunii de credinŃă (shahada): „Mărturisesc că Mahomed este trimisul lui Dumnezeu". 35). un personaj istoric. iar pentru fiecare individ însuşi drumul său în viaŃă. Hud. trimis al lui Dumnezeu". eventual. Mahomed a murit la 8 iunie 632. \ Un om ca toŃi oamenii. alte cîteva nume citate în Coran aparŃin profeŃilor trimişi în mod special arabilor şi care nu sînt pomeniŃi în Biblie: Salih. cît şi de cea din urmă. ceea ce constituie o justificare şi un început al unei vocaŃii universale. „cel care este informat". 264 RELIGIILE LUMII ideii dezvoltate în numeroase pasaje din Coran. nu ascunde cîtuşi de puŃin elementele care pot să o distingă atît de primele. referitoare la „deliciile Paradisului musulman". cea de-a treia lună a calendarului arab (etimologic. nu-i revendică în nici un fel alt statut decît acela de „om. în fiecare element al creaŃiei. după cum vinul. Mahomed ibn Abdullah s-a născut în data de 12 raBi'al-awwal.. Doamne. după cum au numit contemporanii anul în care a avut loc atacarea oraşului Mecca de către trupele. nu va da nici dureri de cap. \_ Mahomed este trimisul lui Dumnezeu Este cea de-a doua profesiune de credinŃă a musulmanului sau. în acel moment al istoriei acestui oraş. şi de către acest personaj. El este. Acolo vor petrece în veci în locuinŃe bune în grădinile Edenului.. de profeŃi. 285). Ele nu aveau să rămînă lipsite de urmări. cei ce-1 pomenesc adesea pe Dumnezeu şi cele ce-1 pomenesc — lor le-a pregătit Dumnezeu iertare şi răsplată mare" (33. Iertare pentru noi de la Tine.oCeea ce înseamnă că revelaŃia coranică. Moise şi Isus. Profesiunea de credinŃă implică faptul că Dumnezeu a adresat umanităŃii şi alte mesaje iar credinŃa în existenŃa acestor mesaje anterioare este parte integrantă a credinŃei în misiunea Iui Mahomed. la credinŃă este versetul final al capitolului 2: „Cel trimis crede în ceea ce i s-a trimis de la Domnul său şi toŃi credincioşii cred în Dumnezeu. Noi nu facem deosebire cu vreunul din trimişii Săi. Coranul insistă asupra faptului că trimiterea unor mesageri. este o manifestare a dreptăŃii şi milostivirii divine. Coranul afirmă că nu există popor căruia Dumnezeu să nu-i fi trimis un mesager. evocarea prezenŃei unor fiinŃe deosebit de frumoase. 47 şi mai ales 25. este un lucru conform cu echitatea divină faptul de a nu-i lipsi de informaŃii pe candidaŃii acestei încercări. căci la Tine ne întoarcem!»" (2. anume că mesajul divin este conŃinut în fiecare moment al istoriei creaŃiei. în modul cel mai sistematic. Aceasta reaşază într-o perspectivă justă pasajele cărora atît de des li s-a dat o importanŃă excesivă. ceea ce nu înseamnă că este contrar celor care l-au precedat). în schimb. nici moleşeală (56. nu poate fi înŃeleasă decît ca un element al perfecŃiunii fericirii care va răsplăti virtutea. El este un profet (nabi. [între â"ceşti mesageri. pe care a început-o la vîrsta de 40 de ani. cele două „profesiuni de credinŃă" au avut o semnificaŃie cu totul deosebită. O fericire despre care se spune că va avea ca principală componentă certitudinea de a fi agreat de Dumnezeu: „Dumnezeu a făgăduit celor credincioşi şi celor credincioase grădini pătrunse cu rîuri pe dedesubt. Propovăduirea. pe de altă parte. ISLAMUL 263 femeile fiind şi ele chemate către acest paradis. 24. înlocuiŃi. în scriptura Sa şi în trimişii Săi. în îngerii Săi. deşi îşi proclamă continuitatea în raport cu revelaŃiile iudeo-creştine. 19). titlu atribuit personajelor a căror misiune se desfăşoară în cadrul unei religii deja existente). Litania mării (Hizb al-Bahr). în acest oraş situat la răspîntie de drumuri. nectarul ideal. Deoarece pentru omenire încercarea o constituie însăşi istoria. „prima lună a primăverii") din anul Elefantului. 73). dotate între altele şi cu elefanŃi. Shu'ayb. „cel care este trimis să transmită o risăla ". Aceasta este marea fericire" (9..şi cele ce o păzesc. adică întemeietorii celor două religii monoteiste. situaŃie în care ne aflăm cu toŃii. numai unii puteau şi trebuiau să fie numiŃi în Coran: ei sînt în număr de douăzeci şi cinci. 10 Această temă este reluată într-o litanie a celebrului mistic Abu-1-Hasan al-Shaduli. Proclamate la Mecca. Ei zic: «Noi auzim şi ascultăm. alături de alŃi cîŃiva profeŃi din Vechiul şi Noul Testament.

variate divinităŃi. Un fel de modus vivendi făcea să fie acceptaŃi toŃi idolii lor într-un templu unic, Ka'ba (etimologic, „Cub"), obiect de veneraŃie comun şi loc comun de cult. Respectul faŃă de acest „lăcaş", unde se afla Piatra neagră, se impunea tuturor şi se manifesta în special prin celebrarea unui pelerinaj anual. Perioada pelerinajului, ca şi lunile de dinainte şi de după el, erau „interzise" (harăm) sau „sacre": nenumăratele conflicte tribale încetau în acest răstimp. Templul comun îşi avea „pontificatul" său, recrutat din rîndul aristocraŃiei citadine, care-şi împărŃea cele două funcŃii principale: întreŃinerea templului (sadăna) şi aşa-numita siqăya, coordonarea distribuirii printre pelerini a apei puŃului Zamzam, sfintă şi preŃioasă. Acestea erau obiceiuri imemoriale, atît de bine instiruŃionalizate şi legate de organizarea şi administrarea oraşului, încît, în mod paradoxal, chiar şi partizanii credinŃei în Carte, evrei şi creştini, păreau să se fi acomodat cu ele. Ba chiar într-o asemenea măsură, încît Ka'ba adăpostea, în ISLAMUL 265 momentul în care s-a predat Mecca Profetului12, atît o reprezentare a lui Avraam cît şi una a Fecioarei cu Pruncul: aceste reprezentări se aflau în vecinătatea celor peste trei sute de idoli aşezaŃi în templu. PrezenŃa lor semnifica o realistă dar paradoxală „coabitare". Şi mai specific pentru ambianŃa spirituală a acestui oraş este faptul că unii gînditori îşi proclamau independenŃa faŃa de cultele instituŃionalizate şi credinŃa într-un Dumnezeu unic, într-o morală universală. Erau numiŃi şi se autonumeau hunqfa, adepŃii unicelor „valori primordiale". Ei aveau o dogmă ce se reducea la credinŃa în Dumnezeul unic, căreia i se alătura referirea la Avram, fondatorul templului Ka'ba şi purtătorul unui mesaj divin anterior celor ale lui Moise şi Isus, în care credeau aşanumiŃii kita-biyyun, adepŃii religiei CărŃii. în calitate de observatori adesea critici ai decăderii spirituale şi ai delăsării din jurul lor, ei se delimitau atît de idolatri, cît şi de adepŃii religiilor revelate, la care denunŃau degenerescenta şi formalismul lipsit de spirit. Ceea ce nu-i împiedica însă pe unii dintre ei să participe la funcŃiile liturgice pentru care erau desemnaŃi prin titlurile lor sociale — alt indice caracteristic al funcŃionării instituŃiilor din Mecca înainte de islam, comparabile, păstrîndu-se proporŃiile, cu acelea ale unei Rome decadente. Mahomed se naşte şi creşte în condiŃii care îi permit perceperea şi depăşirea acestei varietăŃi şi acestei simbioze. Tatăl său, Abdullah, a murit la Yâthrib, oraş situat la cîteva sute de kilometri de Mecca, ce avea să devină mai tîrziu Madînat al-Rastil (Oraşul Trimisului) sau al-Madîna (Oraşul). Moartea 1-a surprins pe acest negustor în fruntea caravanei sale pe drumul de întoarcere din Siria, unde călătorise curînd după nuntă, însoŃit de tînăra sa soŃie, însărcinată. Copilul 1-a avut ca tutore pe bunicul său, Abdul-1-Muttalib. Acesta 1-a considerat ca propriul său fiu şi 1-a impus ca atare societăŃii de la Mecca, membrii acesteia numindu-1 adesea Mahomed ibn Abdu-1Muttalib. Conform obiceiului, copilul a fost încredinŃat spre creştere unuia dintre acele triburi beduine cunoscute pentru condiŃiile aspre de viaŃă, dar sănătoase, considerate ca propice călirii pentru viaŃă. în acest mediu unde natura nu fusese poluată de cerinŃele vieŃii urbane, limba păstrase simplitatea şi vigoarea pe care viaŃa cosmopolită de la Mecca le atenuase simŃitor. Doica aleasă, Halima, aparŃinea tribului Banu Sa'd, de unde numele sub care este desemnată adesea: Halima as-Sa'dyya. Un amănunt semnificativ, acest nume şi-a păstrat rangul pentru musulmani, deoarece a fost evocat întotdeauna cu mare respect de către Profet, care îi trata pe cei din tribul Banu Sa'd ca pe adevăraŃi fraŃi de sînge.13[Perioada aşa-numită 2 20 ramadan, anul 8 al hegirei, ianuarie 630. Felicitat de către un interlocutor pentru puritatea limbii arabe pe care o vorbea, Mahomed a răspus: „Sînt născut în tribul Quraysh şi crescut de tribul Banu Sa'd: deci unde *§ fi putut deprinde o limbă incorectă?" 266 RELIGIILE LUMII radhă'a (literalmente: alăptare) depăşea în general perioada de alăptare propriu-zisă.'Abia spre vîrsta de şase ani Mahomed a fost redat mamei sale. Apucase" deja să trăiască viaŃa copiilor beduini, în special să păzească turmele, aşa cum făceau copiii de vîrsta lui. Mama sa a murit şi ea Ia scurt timp după ce Mahomed se întorsese la ea. Copilul şi-a trăit primii ani la oraş în casa bunicului său, Abdu-1-Mut-talib. Qr, acest bunic era una dintre marile personalităŃi ale oraşului Mec-ca. El era titularul prestigioasei funcŃii numite siqăya (distribuirea apei) / care îi consacrase rangul printre membrii tribului Quraysh, după cum consacrase preeminenŃa tribului Quraysh asupra cetăŃenilor din Mecca; această funcŃie îi fusese încredinŃată în urma succesului negocierilor purtate cu invadatorii abisinieni care fuseseră pe punctul de a distruge Ka'ba cu ocazia expediŃiei din anul Elefantului, anul naşterii nepotului său, Mahomed. Abdu-1-Muttalib era şi se proclama hanif. Mai mult decît atît: Abdu-1-Muttalib era legat printr-o legătură personală de Avraam. îşi dorise să aibă

numeroşi urmaşi şi îl rugase pe Dumnezeu să-i dăruiască zece fii: facînd legămînt în faŃa lui Dumnezeu să-i dăruiască lui pe cel de-al zecelea fiu pe care l-ar fi avut. Cum Dumnezeu îi împlinise dorinŃa, el considerase, asemenea lui Avraam, că are tragica obligaŃie de a-şi Ńine promisiunea crudă pe care o făcuse. L-au făcut să renunŃe protestele celor apropiaŃi şi astfel s-a lăsat convins că poate, implo-rînd penitenŃă, să se dezlege de un legămînt imprudent şi imoral. Tocmai acest copil al miracolului, tatăl lui Mahomed, a fost cel care, căsătorit de curînd, a plecat în compania soŃiei însărcinate, cu caravana sa, în Siria, şi a murit la Yathrib, viitorul Madînat al-Rasul, „Oraşul Trimisului", înainte de naşterea fiului său. Este imposibil de imaginat ca raporturile nepotului cu bunicul să nu fi fost influenŃate de amintirea acestei încercări divine care i-a marcat atît de profund şi pe unul şi pe celălalt. înclinaŃia reciprocă pe care o manifestau, şi a cărei amintire a rămas atît de vie pentru nepot, şi-ar putea afla în acest fel una dintre explicaŃii... La moartea lui Abdu-1-Muttalib, fiul său Abu Tălib i-a urmat la conducerea clanului şi a „serviciului apei". Tot el i-a succedat ca tutore al tî-nărului său nepot. Fiind şi el tot un hanlf, i-a asigurat copilului o educaŃie asemănătoare educaŃiei propriilor săi copii, una în care formaŃia şcolară a avut de fapt o pondere mică. în schimb, i s-a dat copilului ocazia de a se iniŃia într-o carieră în care excelaseră toŃi membrii familiei sale, comerŃul de caravană. El şi-a făcut aşadar foarte devreme ucenicia în ceea ce priveşte responsabilităŃile unei astfel de îndeletniciri. Astfel încît, o serie de negociatori s-au gîndit să-şi asigure colaborarea lui pentru a le conduce caravanele. A fost şi cazul unei văduve bogate, Khadija bint Khuwaylid, al cărei soŃ avea să devină. ISLAMUL 267 Mahomed avea 25 de ani, iar ea 40. DiferenŃa de vîrsta este îndeajuns de semnificativă pentru a fi semnalată. Este notată de altfel de către toŃi biografii care subliniază la unison tandrul devotament eficient al soŃiei-confidente, căruia îi răspundea ataşamentul lipsit de complexe al tînărului soŃ. Din căsătorie au rezultat mai mulŃi copii, dar nu au supravieŃuit decît: Fătimah, care se va căsători cu Aii, cel de-al patrulea succesor al Profetului, Umm Kalthum şi Ruqayyah, care vor fi date succesiv în căsătorie lui Uthman, cel de-al treilea succesor.14 Perioada de la Mecca. Khadija a fost prima persoană care a crezut în misiunea noului profet. El avea 40 de ani, iar ea 55 cînd Mahomed s-a întors cu totul tulburat de pe muntele Hira15, unde, din cînd în cînd, îşi petrecea cîteva zile şi cîteva nopŃi în meditaŃie. Dumnezeu îl alesese pe el, iar Mahomed se simŃea descumpănit, strivit sub povara acestei alegeri. SoŃia lui 1-a liniştit: oare nu se bucura el, printre compatrioŃii săi, de o bună reputaŃie, datorată sincerităŃii sale, pentru care fusese supranumit al-Amîn? Cum ar fi fost posibil de imaginat că justiŃia divină i-a întins o capcană? Viziunea pe care o avusese nu putea fi o himeră: Khadija a mers şi mai departe. S-a dus să ceară sfatul unei rude a ei, cunoscut ca unul dintre acei huna/a care căutau adevărul. Acesta a afirmat că nu găseşte nici o contradicŃie între textele cunoscute de el şi alegerea divină al cărei obiect era nepotul său prin alianŃă. Omul care venea să le vestească locuitorilor Meccăi acest nou mesaj nu putea fi bănuit a priori de a fi fost împins de nevoie sau de ambiŃie la asumarea rolului de profet. (Aceşti cîŃiva ani din biografia lui Mahomed îi întăresc credinciosului musulman convingerea că Mahomed este un om. Coranul afirmă acest lucru, dîndu-i de mai multe ori lui Mahomed ordinul de a preciza: „Eu nu sînt decît un om însărcinat cu transmiterea unui mesaj", chiar cu riscul de a fi Ńinta sarcasmului fondat pe concepŃii mai „spectaculoase" cu privire la profeŃie. Mai mult decît atît, acceptarea dimensiunii umane este considerată o condiŃie a profeŃiei monoteiste: „Nu se cade omului ca Dumnezeu să-i dea scriptura, înŃelepciunea şi profeŃia, iar el apoi să zică oamenilor: «ServiŃi-mi mie lîngă Dumnezeu!», ci el să zică: «Să fiŃi învăŃaŃi în scriptura pe care o cunoaşteŃi şi vă îndeletniciŃi în ea»" (3, 73). 4 Uthman ibn Affan, aristocrat din Mecca, unul dintre primii convertiŃi. A fost ales în fruntea califatului (în arabă khilăfa, „succesiune") în 644, la moartea lui Omar. A murit în 656, după o domnie marcată de contestaŃiile provocate de prea marea influenŃă pe care o exercitau asupra lui rudele sale omeiade... 15 Este vorba despre un munte situat în vecinătatea oraşului Mecca, actualmente numit Jabal an-Nur („Muntele Luminii"). Aproape de vîrf, mai există încă acea ghar („grotă" sau „peşteră"). 268 RELIGIILE LUMII Coranul respinge astfel argumentaŃia celor care îşi bazează scepticismul pe absenŃa minunilor. Nu numai că Dumnezeu este capabil să-şi încredinŃeze mesajul cui voieşte, dar el a şi trimis numai mesageri care, ca toŃi semenii lor, „mănîncă mîncare şi umblă prin pieŃe"... RevelaŃia suscită, în funcŃie de feluritele temperamente, adeziunea militantă, simpatia sau ostilitatea. Adeziunea s-a limitat la început la rudele apropiate ale Profetului. Dar de la membrii familiei sale, conştienŃi că o „inovaŃie" religioasă bazată pe asemenea principii constituia o ameninŃare a privilegiilor lor clericale, provenea şi ostilitatea. Aceasta a avut consecinŃe grave în momentul în care unchiul Abu

Tălib a murit, conducerea clanului Quraysh revenindu-i altui unchi care nu-1 iubea pe nepotul contestatar: Abu Lahab care, dintr-o dată, s-a văzut şi titular al „serviciului apei" din puŃul Zamzam; el nu s-a mai simŃit obligat să respecte disciplina clanului şi a proclamat că Mahomed nu va mai beneficia de protecŃia familială, în acelaşi an a murit şi Khadija: anul 699 este numit „anul TristeŃii". / Perioada de la Medina.j în aceste condiŃii s-a impus exodul, hegira. împreună cu Abu Bakr16, Mahomed fuge la Yathrib, viitoarea Medina, nnde îl aşteaptă atît cei care au hotărît să creadă în el, cît şi unii care se gîndeau că ar putea tolera o propovăduire ca a lui. însă locuitorii oraşului Mecca nu se simŃeau satisfăcuŃi de exilul la care îi constrânseseră pe perturbatori. Ei le-au reproşat celor de la Medina faptul de a-i fi primit şi au cerut să le fie „extrădaŃi". Această cerere, precum şi violenŃele de care ar fi trebuit să fie însoŃită executarea ei, au sudat noua comunitate şi au făcut din ea o entitate politică. Mahomed cunoaşte în acest moment toate satisfacŃiile şi toate greutăŃile unui conducător de cetate, ale unui şef de stat. Trebuie să organizeze apărarea împotriva atacatorilor. Trebuie să administreze oraşul în funcŃie de complicitatea (pe care singur o ghiceşte sau care i se dezvăluie) dintre unii locuitori ai Medinei şi inamicul din afară. Trebuie să Ńină cont de jocul dublu al unora. Cunoaşte victoria şi înfrîngerea. Cunoaşte diplomaŃia, tratatele. Cunoaşte, în sfîrşit, victoria triumfală o dată cu recucerirea Mec-căi, oraşul care îl respinsese chiar în momentul cînd el îi dăruia o revelaŃie care avea să-1 determine să capituleze. Are loc o adevărată cotitură, după cum subliniază în mod unanim tradiŃia erudită, atît islamică cît şi neislamică, insistînd asupra clarificării revelaŃiei în texte din perioada de la Mecca şi texte din perioada Medinei. RevelaŃia care continuă va răspunde de aici înainte noilor probleme ce se vor pune. Dar, în acelaşi timp, enunŃînd diverse norme pornind de la cazuri 16 Negustor bogat din Mecca, al doilea convertit după Khadija. Este prietenul şi viitorul socru al Profetului, care avea să devină la moartea acestuia, în anul 11 de la hegira (632), primul khcd'ifa (etimologic: „succesor"). A murit în anul 13/634. ISLAMUL 269 particulare, revelaŃia nu-şi va pierde tonalitatea de mesaj divin. Profetul şi tovarăşii săi concep noua situaŃie ca pe o altă punere la încercare la care îi supune Dumnezeu, probă care serveşte Ńelului divin: mesajul dictat, purtător atît de evident al seninului atenŃiei divine acordate peripeŃiilor personale şi colective, prescrie metodele care trebuie adoptate pentru a urma legea divină pas cu pas, Ńinînd cont de schimbările intervenite în viaŃa indivizilor şi societăŃilor (3,4-7). Modul în care exegeŃii au ştiut să pună în valoare aceste indicaŃii a variat, desigur, în funcŃie de varietatea temperamentelor şi circumstanŃelor... DivergenŃele asupra acestui punct esenŃial, şi veşnic actual, s-ar cuveni să fie analizate — şi, astfel, în mod sigur, aplanate — în lumina acestei observaŃii. RevelaŃia continuă de fapt pînă în momentul aşa-numitului pelerinaj de Adio (martie 632) la Mecca, în timpul căruia Profetul rosteşte o predică socotită testamentul său spiritual. De altfel, unele versete din Coran care i-au fost revelate anunŃau apropiatul sfîrşit al misiunii sale: „Astăzi v-am împlinit legea voastră şi am săvîrşit asupra voastră harul meu şi v-am dat Islamul ca lege" (5, 5). A-I SUCCEDA PROFETULUI? ^Profetul a murit trei luni mai tîrziu, în acest al zecelea an de la hegira, la Medina, acolo unde continuase să trăiască. Acolo se află mormîntul său; tradiŃia îndeamnă, dar nu obligă, să-i fie vizitat mormîntul cu ocazia unui pelerinaj la templul lui Dumnezeu unicul. Mahomed nu-şi stabilise succesiunea; majoritatea musulmanilor au văzut în acest lucru un semn divin: comunităŃii de credincioşi îi revenea sarcina de a-şi alege conducătorul.17 Or, această comunitate îi includea pe locuitorii ambelor oraşe, Mecca şi Medina, şi era deci necesar să fie menajată susceptibilitatea tuturor. Atunci s-a recurs la o decizie conformă uzajului din punctul de vedere al fiecăreia dintre părŃi: convocarea Nidwa (Adunare) în care erau reprezentate toate clanurile şi triburile cetăŃii. O primă propunere făcută de cei din Medina a părut celor mai înŃelepŃi plina de ameninŃări faŃă de coeziunea comunităŃii: „Un prinŃ dintre ai voştri şi un prinŃ dintre ai noştri." Aşa încît membrii comunităŃii au primit cu uşurare propunerea lui Omar (care ar fi avut de altfel suficiente atuuri pentru a-şi susŃine propria campanie) de a-1 desemna pe Abu Bakr. Acest om cu experienŃă şi foarte evlavios îl însoŃise pe Mahomed în exod, cînd 17 Un anumit verset a atras atenŃia contemporanilor săi, datorită semnificaŃiei sale de mare actualitate: „Şi Mahomed nu e nimic altul decît un trimis. înaintea lui au murit [alŃi] trimişi. însă dacă ar muri el sau ar fi ucis v-aŃi întoarce iar pe urmele voastre?" (3, 138). 270 RELIGIILE LUMII acesta se hotărîse să emigreze la Medina; Profetul îl însărcinase să conducă rugăciunea cînd ultima

suferinŃă îl împiedicase să o facă el însuşi. Omar, om de stat energic şi riguros, i-a succedat lui Abu Bakr, după moartea acestuia (634). La moartea lui Omar, a existat propunerea de a-1 alege pe Aii, văr şi ginere al Profetului; el a refuzat datorită unor reŃineri, dar şi din modestie. Alegerea a înclinat atunci spre Othman (644). Membru al aristocraŃiei din Mecca, ginere al Profetului, cu legături în cele mai importante familii, el a avut slăbiciunea de a permite anturajului său să aibă prea multă influenŃă în coordonarea afacerilor publice. Acest fapt a nemulŃumit alte familii. Rezultatul: a fost ucis de către un exaltat. Aii a fost ales al patrulea calif. Avea 52 de ani (656). Este neîndoielnic faptul că AH trăise pînă atunci liniştit situaŃia care-i fusese dată. Abia mai tîrziu a apărut, de exemplu, ideea de a se da o interpretare „testamentară" elogiului public şi susŃinut pe care Profetul i-1 adusese lui Aii, cu aproximativ doi ani în urmă, cu ocazia unui incident militar. Aceste cuvinte de susŃinere — cu a căror materialitate toate mărturiile sînt de acord — fuseseră rostite în faŃa trupelor, în urma unei mişcări de contestare datorate severităŃii prea mari a lui AH; după majoritatea comentatorilor, cuvintele respective nu avuseseră drept scop decît stoparea contestaŃiilor dăunătoare disciplinei militare. După secole, unii politicieni au transformat comemorarea lor în solemnitate politico-religioasă.18 Pentru moment, partizanii şi adversarii lui Aii nu aveau altă preocupate decît să observe modul în care noul calif va trata diferitele „dosare"... Primul dosar era deosebit de delicat: pedepsirea asasinului predecesorului său. Problema era foarte spinoasă; apăreau mereu acuzaŃii fictive din partea rudelor lui Othman, faimoşii Omeiazi. Conflictul îşi avea rădăcinile foarte adînc în trecutul arabilor, iar ramificaŃiile sale erau foarte complexe. Abu Sufyan, tatăl lui Mu'awiya, şeful clanului omeiad, fusese un duşman încrîncenat al islamului şi al profetului său. El participase la expediŃiile în care locuitorii Meccăi şi aliaŃii lor se confruntaseră cu Mahomed, aliat cu cei din Medina. Figurase printre cei din urmă apărători ai Meccăi, a cărei predare o negociase, convertindu-se imediat după aceea la islam (630). Ocuparea de către fiul său a funcŃiei de guvernator al Siriei nu fusese pe placul tuturor. Or, tocmai acest fiu, Mu'awiya, era promotorul răzbunării morŃii lui Othman. AH, rezistînd pretenŃiilor acestuia, manifesta în acelaşi timp rezistenŃa împărtăşită de numeroşi tovarăşi ai Profetului faŃă de promovarea puŃin cam prea rapidă printre tovarăşi (şahăba, plural de şăhib) a acestor credincioşi veniŃi în rîndurile lor în ceasul al doisprezecelea. Cele două părŃi au intrat în conflict deschis. în 658, s-a recurs la un arbitraj 18 Această sărbătoare, numită 'Id al-Ghadlr (sărbătoarea BălŃii), după numele Ghadîr al-Khumim („Balta Al-Khumim"), teatru al evenimentelor în 962. ISLAMUL 271 care, prin naivitatea reprezentantului lui Aii, a dus la desemnarea lui Mu'awiya drept calif. Evenimentele anului 658 au fost decisive. Unii musulmani au considerat că arbitrajul acceptat de Aii rezolva problema juridică, dincolo de tot ce s-ar fi putut gîndi în legătură cu valoarea candidaŃilor şi chiar cu desfăşurarea operaŃiunilor. AlŃii au considerat că arbitrajul nu putea pune în discuŃie drepturile lui Aii la sucsesiune. în fine, o ultimă categorie au considerat că Aii greşise acceptînd arbitrajul şi-i negau calitatea de calif. Primii sînt sunniŃii, cei din a doua categorie sînt şiiŃii, iar cei din urmă sînt kharijiŃii. Prima scindare în sînul comunităŃii musulmane capătă astfel o conota-Ńie politică, fapt ce va continua, desigur, să o marcheze, fără a autoriza însă ignorarea conotaŃiilor propriu-zis religioase. Treptat, într-adevăr, revendicarea şiită a alunecat de la dreptul lui Aii de a fi cel de-al patrulea calif, la dreptul său de a-i succeda, fără alegere, vărului său. Acesta a fost un pas pe care se înŃelege că mulŃi musulmani nu l-au putut face, nici chiar atunci cînd împărtăşeau admiraŃia şiiŃilor pentru personalitatea strălucitoare a lui Aii ori împărtăşeau, ba chiar mai mult decît atît, rezervele faŃă de membrii noii dinastii. Considerentul pe care îşi fondau rezerva a fost următorul: conducerea musulmanilor nu trebuia să se bazeze pe ereditatea Profetului tocmai pentru că ea trebuia să se bazeze pe moştenirea lăsată de el... Or, această moştenire era Coranul, al cărui text îi fusese revelat, alături de ansamblul învăŃăturilor sale, numit hadith, extins la ansamblul faptelor sale, numit Sunna19 — de unde denumirea de „sunniŃi". A fortiori, apariŃia revendicării unui „drept dinastic" al moştenitorilor lui Aii a accentuat divergenŃa, ceea ce, printr-o lege a istoriei credinŃelor, a accentuat radicalizările. Recurgerea la desemnarea prin alegeri sau cooptarea deŃinătorului autorităŃii era conformă obiceiurilor arabilor din deşertul Arabiei de Nord. Dar ea a suscitat o serie de rezerve printre arabii de origine sud-arabică şi, mai mult, printre musulmanii de alte origini. Astfel, alimentată de alte tradiŃii sacerdotale şi politice, şi-a făcut discret apariŃia o anumită nostalgie după un mod de transmitere mai „mistică" a cunoaşterii divine şi a autorităŃii aflate în legătură cu aceasta. De altfel, Aii însuşi a fost Ńinta intransigenŃei ultralegitimiste a khariji-Ńilor (etimologic: „secesioniştii"), care îi reproşau faptul de a fi permis să-i fie contestată autoritatea. Aii a fost asasinat de unul dintre aceştia, la Kufa, în Irak, în 661.

Fiul său, Hassan (Hasan) a fost ales pentru a-i succeda. Şase luni i-au fost de ajuns pentru a înŃelege că membrii clanului advers nu vor da înapoi 19 Cf. p. 280. 272 RELIGIILE LUMII în faŃa unui război fratricid, care ar fi fost fatal comunităŃii musulmane. El şi-a oferit abdicarea în favoarea lui Mu'awiya, în timp de Mu'awiya a acceptat la rîndul său limitarea gestului de renunŃare a lui Hassan pe durata propriei sale vieŃi. Hassan şi-a trăit ultimele zile la Medina, ca simplu cetăŃean, şi a murit în 670. Fratele său Hussein (Husayn) i-a urmat exemplul timp de cîŃiva ani. Dar moartea lui Mu'awiya, în 680, i-a oferit un motiv juridic de a repune în chestiune acest modus vivendi. Mu'awiya, care se autointitula deschis primul „rege" din islam, a asigurat succesiunea în favoarea fiului său Yazid printr-un subterfugiu: înainte de a muri, el a obŃinut din partea notabilităŃilor de la Mecca un act de fidelitate faŃă de fiul său. Or, acest fiu era un destrăbălat notoriu. S-au ridicat deci glasuri împotriva unui mod de desemnare a succesorului care făcea ca afacerile statului să ajungă pe mîini atît de puŃin demne de ele. Hussein, la rîndul său, s-a refugiat la Mecca. Acolo s-a lăsat convins că va găsi un sprijin decisiv la Kufa, în chiar locul unde fusese ucis tatăl său. A pornit deci într-acolo, însoŃit de şaptezeci şi opt de tovarăşi, cărora li s-a alăturat pe drum un grup de şase sute de oameni. Ei n-au putut face faŃă armatei regulate, cu mult superioară ca număr şi armament, care i-a înfrînt la Kerbala (Irak), după ce le-a tăiat toate sursele de aprovizionare, în primul rînd cu apă. înfrîngerea a fost marcată de masacrarea tuturor tovarăşilor lui Hussein; au supravieŃuit numai doi dintre copiii săi. Data de 10 muharram a anului 61 de la hegira (10 octombrie 680) marchează o cotitură decisivă în istoria şiismului. Cum aceasta este data unei solemnităŃi religioase, Ashura, această sărbătoare avea să devină pentru şiiŃi un prilej de manifestaŃii spectaculoase de penitenŃă şi doliu.20 Hussein, cel de-al doilea fiu al lui Aii, datorită martiriului cu care a fost aureolat, este recunoscut de către toŃi şiiŃii ca al treilea imam, după tatăl său şi fratele său mai mare. Toată descendenŃa lui a fost asociată acestui destin tragic şi grandios: este o tradiŃie la majoritatea şiiŃilor să declare că toŃi imamii au murit asasinaŃi... Doctrina şiită va extinde apoi semnificaŃia titlului şi funcŃiile imamului. Desemnarea lui, în sensul alegerii, este de sorginte divină şi îi conferă competenŃa de a preciza şi chiar de a amenda şi completa poruncile divine, în vreme ce cuvîntul imam este utilizat de către ansamblul musulmanilor sunniŃi pentru desemnarea persoanei care sta în faŃă (amăm), în primul rînd, în timpul rugăciunii în comun pe care o conduce, fără să o „celebreze", căci această noŃiune este lipsită de sens pentru musulmani. Afortiori, ei nu recunosc nici unei fiinŃe umane statutul de intermediar între Creator şi creaturile sale. 20 Instituirea acestei comemorări este contemporană celei a sărbătorii Id al-Ghadir (962). ISLAMUL 273 Această divergenŃă cu privire la accepŃiunea cuvîntului imam dă sensul opoziŃiei şiit/sunnit, atît din punct de vedere teologic, cît şi istoric. Sunni-tul este convins că legea şi credinŃa sînt definite, în mod suficient, de Coran şi de Sunna. Şiitul este convins de pertinenŃa adevărurilor credinŃei provenind dintro altă sursă: cuvîntul „imamului epocii". Imamul este astfel investit cu atribuŃii care au o cu totul altă dimensiune decît atribuŃiile califilor, succesori, dar nu şi înlocuitori, ai Profetului. De aici importanŃa acordată de şiiŃi „identificării imamului epocii", mergînd pînă la a face din această identificare o condiŃie a mîntuirii credinciosului. DivergenŃa nu se reduce la simple lupte pentru succesiune. Este necesar să se facă distincŃia între, pe de o parte, pretenŃiile unor familii (conducătoare sau nu) la titlul de şerif (sharij înseamnă, etimologic, „nobil"), întemeiate pe o genealogie care ajunge pînă la Profet (este cazul dinastiilor conducătoare din Maroc şi Iordania) şi, pe de altă parte, controversele cu privire la titlul de imam. Chiar dacă, pînă la un anumit punct, se întîm-plă ca aceste două probleme să se confunde. Genealogia descendenŃilor lui Aii, a Alizilor, pune în lumină, fără a se confunda cu ea, cronologia evoluŃiei care a dus la repartizarea actuală a diferitelor ramuri ale islamului în lume; se înŃelege că sînt socotiŃi musulmani toŃi cei care se proclamă musulmani, fără a trece cu vederea opinia altor musulmani despre legitimitatea unei astfel de apartenenŃe. DIVERSELE RAMURI ALE ISLAMULUI: SUNNIłI, KHARIJIłI ŞI ŞUłI Scindarea în trei ramuri care a avut loc o dată cu marea schismă din anii 655-661, pe care istoriografia musulmană o numeşte „Marea discordie", stă la originea actualei repartizări geografice a musulmanilor: sunniŃi (90% dintre musulmani), kharijiŃi (0,2%) şi şiiŃi (9,8%), dintre care majoritatea (80%) se află în Iran. Din aceste ramuri principale derivă diferitele subramuri cu denumirea lor actuală; în total, aproximativ douăzeci de subramuri — apărute la diverse date, între care unele foarte recente — sînt reprezentate în zilele noastre în mod inegal în diferite regiuni ale lumii.

PredominanŃa sunnismului Cele patru şcoli sunnite înglobează singure 90% dintre musulmani: malekismul (Maghreb, sudul Egiptului, Africa occidentală), hanefismul (predominant în Turcia şi în Ńările care au fost sub dominaŃie turcă, altele decît Maghrebul şi Egiptul, unde nu constituie decît o minoritate), şafiis274 RELIGIILE LUMII mul (majoritar în Indonezia, Malaysia, Filipine, prezent în Egipt, Caucaz, Asia Centrală, Yemen şi Palestina) şi hanbalismul (Arabia Saudită şi Qatar). Fondatorii acestor şcoli au trăit ori şi-au desfăşurat activitatea în secolele al VHI-lea şi al IX-lea. QadyanŃii şi lahoriŃii, separaŃi din ahmadiŃi (al căror întemeietor a murit în anul 1908), nu totalizează mai mult de 500 000 de fideli. în general emigranŃi originari din sub-continentul indian şi instalaŃi în Africa de Vest, apartenenŃa lor la islamul sunnit este adesea constatată sau cel puŃin privită cu suspiciune. KharijiŃii: specificitate şi dinamism IbadiŃii sînt urmaşii acelor kharijiŃi, ultra-legitimişti, care au încetat să-1 mai susŃină pe AH în 657; ei chiar l-au combătut, imputîndu-i faptul că a acceptat ca problema conducerii comunităŃii musulmane să facă obiectul unor negocieri între simple fiinŃe umane. Ca urmare a derutei provocate de dezamăgirea suferită, ei cred, asemeni şiiŃilor, în necesitatea existenŃei unui imam al întregii comunităŃi musulmane sau, la nevoie, pentru fiecare dintre grupurile sale constituante; dar acest imam este „ales în conclav secret" de către respectiva comunitate şi nu trebuie să îndeplinească nici o condiŃie legată de origine. Numărul lor se ridică în prezent la circa două milioane; sînt majoritari în Oman, în Algeria populează oazele din zona Mzab, iar în Tunisia o parte a insulei Djerba. Rigorismul puritan al kharijiŃilor îi determină să îi excludă din islam pe păcătoşii vinovaŃi de încălcări majore, după cum îi împinge să se revolte împotriva puterii nelegitime sau exercitate în mod nelegitim: aceasta a făcut ca, de-a lungul istoriei, ei să fie vîrful de lance al cîtorva revolte populare, chiar populiste. Acelaşi rigorism i-a făcut pe kharijiŃii din Djerba şi Mzab să fie, secole de-a rîndul (potrivit unui destin care îl aminteşte pe cel al quakerilor), comercianŃi şi oameni de afaceri reputaŃi, atît în Ńara lor de origine, cît şi în coloniile unde au emigrat, datorită dinamismului, onestităŃii scrupuloase şi solidarităŃii lor. Varietatea diferitelor ramuri ale şiismului ŞiiŃii pot fi clasificaŃi potrivit unui criteriu istorico-teologic, data apariŃiei credinŃei lor fiind legată, pe bună dreptate, de evenimente „genealogice". ToŃi recunosc într-adevăr statutul de imam al lui Aii, precum şi nevoia comunităŃii umane de a avea un imam în viaŃă, singurul acreditat pentru a arăta calea cea dreaptă, fie interpretînd Scripturile, fie (în măsuri diferite, în funcŃie de ramurile şiismului), aducînd completări autorităŃii principale. Toate şcolile recunosc că descendenŃa lui Aii este îndreptăŃită să exercite această autoritate. în privinŃa celor doi fii ai lui Aii, Hassan şi ISLAMUL 275 Hussein, nu există nici o divergenŃă. Cu atît mai mult cu cît circumstanŃele tragice ale morŃii lui Hussein i-au creat o aureolă de martir. Dincolo de aceste considerente, au existat mai multe scindări, bazate pe diferenŃele de interpretare atît a statutului imamului, cît şi a modului său de desemnare. KaysaniŃi şi mukhtariŃi: primogenitură Alizilor. Adoptînd o logică de primogenitură în clanul Alizilor, kaysaniŃii şi mukhtariŃii au considerat că Hussein ar fi trebuit sa-1 aibă drept succesor nu numai pe fiul său, dar şi pe fratele său născut după el, Mahomed ibn al-Hanafiyya, născut din cea de-a doua căsătorie a lui Aii încheiată după moartea primei soŃii, Fatima, fiica Profetului. Astfel, ei se opuneau celor care considerau că dreptul la succesiune ar trebui să se limiteze la copiii născuŃi de Fatima, adică la descendenŃii Profetului însuşi. Această mişcare nu şi-a atins scopurile: imediat după moartea lui Mahomed ibn al-Hanafiyya a avut loc între adepŃi o scindare semnificativă. Unii au făcut legămînt de credinŃă faŃă de unul dintre descendenŃii săi, alŃii au afirmat că „imamul rămăsese ascuns" şi că, în consecinŃă, comunitatea continua să trăiască sub autoritatea lui, aşteptîn-du-i întoarcerea la sfirşitul vremurilor. Ei inaugurau astfel o doctrină care avea să adîncească falia care îi separă pe sunniŃi de şiiŃi. Doctrina imamului ascuns avea să capete forme mai sofisticate o dată cu apariŃia celor două mari ramuri ale şiismului: cei care cred că această „apoteoză" este legată de cel de-al şaptelea imam (septimani) şi cei care o cred a fi legată de cel de-al doisprezecelea (duodecimani). Zaydismul: un şiism raŃionalist. între timp, a luat naştere o formă de şiism care s-a separat şi se separă continuu de trunchiul de bază: zaydismul, majoritar în prezent în nordul Yemenului. SusŃinătorii acestei doctrine au considerat că, circumscrisă descendenŃei Fatimei, regula succesiunii în ordinea primogeniturii trebuia prioritar respectată, iar apoi se Ńinea seama de drepturile celui mai în vîrstă; astfel, la moartea fiului lui Hussein, Zayn al-Abidin, cel de-al patrulea imam, zaydiŃii l-au recunoscut ca succesor pe decanul de vîrstă al familiei, respectiv pe fratele născut imediat după el, Zayd. ZaydiŃii (cunoscuŃi şi sub numele de partizanii celui de-al cincilea imam) sînt încă majoritari în

prezent în nordul Yemenului. înaintea instaurării regimului republican în această Ńară, dinastia conducătoare se proclama urmaşa unui descendent al Fatimei, prin Hassan, ceea ce, potrivit regulii de primogenitură, se opunea dreptului celui mai vîrstnic. De altfel, există şi alte elemente distinctive ale dogmei zaydite. Puternic marcată de raŃionalismul mu 'tazilit, ea limitează preeminenŃa descendenŃilor lui Aii şi ai Fatimei la un drept, condiŃional, de a exercita funcŃia de imam: este necesar ca desemnarea lor sa aibă loc şi pe baza unor calităŃi morale şi intelectuale. Astfel, într-un anumit moment istoric poate exista 276 RELIGIILE LUMII un imam, în alt moment pot exista mai mulŃi, iar în altul nici unul. De altfel, zaydiŃii neagă eventualilor imami orice capacitate de cunoaştere supranaturală şi orice putere miraculoasă, ceea ce îi apropie de sunniŃi şi îi distinge de şiiŃii partizani ai celui de-al şaptelea şi respectiv al doisprezecelea imam (septimani şi duodecimani). Septimanii: un mănunchi de minorităŃi contrastante. Aceştia, după cum arata şi numele, recunosc şapte imami succesivi, adică după cel de-al patrulea imam Zayn al-Abidin (mort în 712), pe fiul acestuia Mahomed al-Baqir (al cincilea imam), pe nepotul acestuia Ja'far al-Sadiq (al şaselea imam, mort în 765). Stră-strănepotul lui Husseîn, Ismail, menit să devină cel de-al şaptelea imam, a murit în 762, cu trei ani înainte de moartea tatălui său. De aici o problemă de „succesiune": cel de-al şaselea imam îl desemnase ca succesor pe fiul său mai mic, Musa al-Kazim. în numele dreptului celui mai vîrstnic, o fracŃiune a şiiŃilor a apărat drepturile primului născut al fiului celui mare, cel de-al şaptelea imam, Ismail. Deşi reprezintă o minoritate în sînul unei minorităŃi (circa un milion faŃă de un miliard de musulmani cîŃi există în prezent), partizanii celui de-al şaptelea imam — sau ismailiŃii — au jucat un rol important în istoria islamului, mai ales în istoria imaginii islamului. Fiecare dintre ramificaŃii, uneori chiar infra-mi-noritară, a avut rolul său în această istorie. Fastul fatimid si particularismul druz. Există o legătură între ismailiŃi şi fatimizi (909-1171) care au domnit la Mahdia, apoi la Kairouan, în Tunisia, înainte de a-şi stabili o nouă capitală, Cairo, înfiinŃată în anul 969. Acestei dinastii îi aparŃine califul al-Hakim (mort în 1021) care s-a proclamat dumnezeu şi, sub acest titlu, şi-a marcat atotputernicia prin revocarea Coranului şi, în paralel, prin distrugerea Sfîntului Mormînt de la Ierusalim. El şi-a găsit un epigon în persoana lui Darazi, eponimul actualilor druzi din Palestina, Siria şi Liban, unde au jucat şi mai joacă un rol politic important, avîndu-i ca figuri de referinŃă pe şefii clanului Jumblat. Din ramura lor derivă o formă de cult ce afirmă în termeni proprii divinitatea lui Aii, Ali-ilahi (partizanii lui Ali-Dumnezeu), reprezentata de cîte-va mii de adepŃi în Irak şi Iran. Haşşaşinii: un ordin conspirator. Mai tîrziu, în timpul conflictelor dinastice care au marcat sfîrşitul dominaŃiei fatimide (1094), a început să se contureze o mişcare cunoscuta în epoca respectivă sub numele de Fidăiy-ya (literal: oamenii sacrificiului), Batiniyya („oamenii adevărului interior, ezoteric") sau Ta'limiyya („oamenii fideli doctrinei"), dar pe care europenii o cunosc sub denumirea de „secta asasinilor" (de la hashshashîn, literal: „consumatori de haşiş") ai cărei şefi succesivi au fost desemnaŃi cu ISLAMUL 277 numele romanesc de „Bătrînii muntelui". Partizanii acestei credinŃe aveau ca obiectiv triumful cauzei ismaelite autentice (cea pe care o susŃineau ei, ramura nizari) în faŃa unui ismaelism declarat ilegitim, cel reprezentat de cealaltă ramură a Fatimizilor, musta 'li, din care descind sulaymaniŃii, instalaŃi actualmente în Yemen, şi dandiŃii, grupaŃi în Gujarat, în India. Secta practica o îndoctrinare sistematică a adepŃilor săi (îndeosebi a celor pe care îi pregătea pentru misiuni teroriste), un fel de spălare a creierului, în care folosirea drogului trebuie să fi avut un anumit rol, însă cu siguranŃă mai mic decît cel descris în povestirile romanŃate ale lui Marco Polo, care se bazau pe informaŃii din auzite (el a traversat regiunea în 1271). Se înŃelege că membrii grupării ta'limiyya, fideli vocaŃiei lor băti-nite (ezoterice) nu s-au consacrat cu toŃii şi nici în exclusivitate formării acelor „comandouri" ale morŃii. Ei au creat şi biblioteci, încurajînd cercetarea ştiinŃifică: ismaelismul considera cosmologia şi ansamblul ştiinŃelor universului ca o etapă, ca o formă a cunoaşterii lui Dumnezeu. Gruparea agha-khan. Din ismaelismul septiman (nizari) se consideră că fac parte membrii grupării agha-khan. Ei sînt recunoscuŃi ca succesorii celui de-al şaptelea imam „divinizat", sub denumirea de gruparea agha-khan după titlul acordat strămoşului lor Aii Shah de către un şah al Persiei care intenŃiona să facă din Ńara sa locul de întrunire al şiiŃilor septimani, aşa cum era deja pentru şiiŃii duodecimani. Ei împărtăşesc convingerea celorlalŃi şiiŃi că sarcina de a preleva aşa numitul khums (o cincime din venitul fiecărui credincios) îi revine reprezentantului imamului (chiar dacă nu are de

de segregaŃie au fost durabile şi resimŃite ca atare în mod durabil. în timp ce alte ramuri ale şiismului septiman se marginalizau. QarmaŃi şi AlaouiŃi: Egalitarism mistic. mai subtile. al căror nume este legat de fondatorul sectei. obicei instituit după tragicele evenimente sîngeroase de la Kerbala. Răshidun („Califii ortodocşi"). de unde au adus Piatra neagră. la poruncă o dăm înapoi. aflaŃi sub tutela unui waliyy („suzeran" sau cel puŃin „naş").21 Sub primii Omeiazi. Primesc de la adepŃii lor sume considerabile care le finanŃează activităŃile. Lor le este caracteristică şi credinŃa că imamii s-au succedat.. de a considera că nici o fiinŃă umană nu putea aspira la o asemenea demnitate. mergîndu-se pînă la reducerea nearabilor la un statut de muwalla' (literal „vasali"). propovăduind şi promiŃînd o împărŃire mai justă a fericirii. Acesta din urmă nu a murit. pe linia descendenŃei lui Musa al-Kazim. de secole. suveran deosebit de evlavios care." Pentru a oferi o imagine a complexităŃii problemelor istorice. grup etno-religos căruia îi aparŃine actualul preşedinte al Republicii Arabe Siriene.. Cu condiŃia.. QarmaŃii. desigur. căci au ajuns să controleze teritorii deloc neglijabile în Arabia şi Bahrein.administrat un stat secular). apăruŃi în secolul al X-lea şi din care derivă actualii AlaouiŃi. conform dreptului celui mai vîrstnic. După căderea Fatimizilor. exista însă fără îndoială o anumită înrudire între doctrina lor şi cea a nu-sayriŃilor. care. islamizarea a fost însoŃită într-adevăr de o preponderenŃă etnică a arabilor. declinîndu-şi pretenŃia de a continua o perioadă profetică sau post-profetică încheiată cu cei patru Khu-laja. Din acest punct de vedere. cuvintele lui Mu'awiya prin care s-a declarat „primul rege al islamului" au fost interpretate şi ca o marcă de modestie. aceasta repunea în discuŃie contestările ancestrale privind raportul de inegalitate a averilor şi condiŃiilor sociale. a interzis să i se aducă injurii lui AH de la amvon. Ceea ce ne face să ne întrebăm dacă şi alte forme. Au rămas întipăriŃi în memoria musulmanilor datorită raidului întreprins la Mecca (930). Hafez al-Assad.. semnalăm faptul că. într-o primă etapă. El a dispărut privirilor oamenilor. în mod semnificativ. prospera dinastia fatimidă. numit alImam al Mahdi al-Muntazar („Imamul cel bine îndreptat şi aşteptat") întruchipare a lui Dumnezeu. consideră „închisă" afilierea la confesiunea lor). repliindu-se pe poziŃii etno-centriste teoretizate chiar de unii dintre ei (este cazul Druzilor. dacă nu mai există qarmaŃi. permiŃîndu-şi luxul de a însoŃi gestul de restituire de un „tract" elocvent: „Din poruncă am luat-o.. în numele doctrinelor septimane. Ei nu au reprezentat doar o ameninŃare ipotetică. Iar pentru a sugera complexitatea 278 RELIGIILE LUMII problemelor actuale. Aveau s-o înapoieze abia douăzeci de ani mai tîrziu. care pentru ei este Musa al-Kazim. fratele lui Ismail. începea să se dezvolte o altă formă de şiism. Această măsură extremă nu a constituit obiectul unei revizuiri decît sub domnia celui de-al optulea calif omeiad (Umăr ibn Abd el-Aziz). un fel de non sum dignus. DESCENDENłA IMAMILOR Quraysh Abdu Manăf Abdu-Shams Hashim i Abdu-1-Muttaiib Clanul Omeiazilor I Abdullah Mahomed I Fătimah -------1------------------1------------------1 Abu-Tălib Abbas Abu-Lahab (eponimul Abassizilor) 1 Aii I 3 Hussein . care trebuie să creadă în continuare că sînt încă îndreptaŃi de către el. irakianul Hassan Qarmat. şiismul a fost într-adevăr adăpostul „teologic" al musulmanilor nearabi. fundaŃiile. sînt destul de numeroşi. precum şi un mod de viaŃă în raport cu responsabilităŃile lor de gestionari ai acestui patrimoniu. semnalăm faptul că în epocă circula zvonul că Fati-negociaseră această restituire. în momentul în care. începînd chiar cu această lume. 21 Aceştia din urmă nu ascundeau faptul că întemeiau un regim politic. Duodecimanii nu diferă de septimani numai în privinŃa identităŃii succesorului celui de-al şaselea imam. Duodecimanii din Iran: un şiism majoritar. din 685. a cărui descendenŃă este îndepărtată de la succesiune pentru simplul motiv că el a murit înainte de a putea deveni imam. pînă la cel de-al doisprezecelea imam. adeziunile cele mai numeroase şi mai semnificative din punct de vedere politic au avut loc în favoarea ramurii duodeci-male a şiismului.. ca reacŃie la politica arabocentristă a Omeiazilor.

Or. dezbătută de-a lungul secolelor. dinastia. Alcătuirea textului Coranului s-a făcut pornind de la aceste „note". de altfel. dinastia safavidă a ajuns la putere în Persia (15011732) şi a revendicat o linie de filiaŃie cu imamii: a promovat şiismul duodeci-man de la statutul lui minoritar la statutul de religie de stat pe care 1-a şi păstrat. devenită în 1935 Iran. aflată în decadenŃa. în fine. în 1979. însă mai există şi alte lucrări foarte apreciate. urmînd indicaŃiile sale). Primele două izvoare sînt „Scripturile". Cei mai cunoscuŃi tradiŃionalişti sînt incontestabil Bukhari (mort în 256/870). în comparaŃie cu celelalte şcoli. de Sunna. Celelalte două izvoare sau fundamente sînt de fapt metode: ijtihăd (etimologic: „efort" de reflecŃie) şi ijma' (etimologic: „unanimitate"). dintre care cele pe care le-au stabilit fondatorii diverselor şcoli (madhhab). Profetul cerea să fie consemnată revelaŃia pe măsură ce îi era dezvăluită iar el o transmitea. fiecare în funcŃie de metoda sa de clasificare. hojjatolis-lam (argumentul islamului). „orientare") în funcŃie de ponderea pe care a acordat-o. a fost teatrul unei evoluŃii moderniste care urmărea acordarea priorităŃii puterii monarhice asupra ierarhiei religioase. consensul şi reflecŃia.. a institu-Ńionalizat ierarhia propriu-zis ecleziastică a mujtahizilor care avea în frunte un Nă'ib alImăm (literal. Cele două lucrări ale lor sînt numite al-Şahlhayn („Cele două autentice"). „Compendiul autenticului") şi Muslim (mort în 261/875). termen tradus în general prin „TradiŃie" (etimologic: „Conduita" Profetului. îşi exercita autoritatea asupra fidelilor prin intermedierea. etimologic: „manieră de a merge". Problema. a unei ierarhii. a fost aceea de a discerne dacă această ierarhie trebuia să se supună puterii politice sau să o supună. Sub ultimul monarh al ultimei dinastii (cea fondată în 1925 de Reza Pahlavi). şiiŃii. întemeierea unei republici islamice. Aceşti călăuzitori au titluri ce le evocă atribuŃiile şi competenŃele: mollah (stăpîn. literal. autor al lucrării Jămi'alŞahîh (literal. ayatollah (semnul lui Dumnezeu). între care musulmanul distinge în mod absolut Coranul.i 4 Zayn al-Abidin 2 Hassan Mahomed ibn al-Hanafiyya (linia kaysaniŃilor si mukiitariŃilor) 5 Mahomed al-Baqir I Ja'far al-Sadiq Zayd (linia zaydiŃilor) Ismail (linia septimanilor) 7 Musa al-Kazim 8 Ali'Ridha 9 Mahomed al-Jahwad 10 Aii al-Naqiy 11 Hasan al-'Askari 12 Mahomed al-Mahdi (imam ascuns) 280 RELIGIILE LUMII într-o a doua etapă. ei au avut ideea multor măsuri instituŃionale şi culturale care au dus spre această situaŃie. Lupta s-a sfirşit în favoarea propovăduitorilor religiei. „spusele") şi faptele Profetului. tradiŃia Profetului. pe care masele i-au identificat cu toate aspiraŃiile lor naŃionaliste şi egalitariste. Mai tîrziu. între 932 şi 1055. Aceasta din urmă cuprinde hadîth (literal. în perioada imediat următoare morŃii Profetului (şi. IZVOARE ŞI FUNDAMENTE în mod obişnuit. făcute uneori la cererea tovarăşilor şi apropiaŃilor Profetului. „oameni care întreprind strădania (ijtihăd) de a căuta adevărul". s-a văzut în situaŃia de supunere totală faŃă de „primarii de palat" ereditari: buyizii. „vorbele". aşa cum o stabileşte şi o relatează TradiŃia). nu numai admisă. în timp ce hadith a fost scris după metode 22 corespunzătoare unei moşteniri exclusiv şi în mod deliberat orale.. . totalmente sui-generis de mujtahid. Abasizii— ajunşi la putere în 732 graŃie sprijinului conjugat acordat de mişcările şiite şi ale curentului shu Tibiyya („naŃionalism") — s-au arătat cel puŃin toleranŃi în privinŃa difuzării ideilor lor. Dar nici ISLAMUL 281 un moment spusele Profetului nu au fost confundate cu textul coranic. Persia. titlu pe care însă adepŃii săi şi mass-media occidentală i-1 acordau şi continuă să i-1 acorde chiar şi după moartea sa. ci şi impusă. a devenit o modalitate clasică de a caracteriza o şcoală de gînditori (madhhab. după „apoteoza" sa. domn). fiecăruia dintre izvoare. Un punct esenŃial al dogmei lor îl constituie faptul că Imamul ascuns. dar interzicea notarea propriilor sale cuvinte. Aceste spuse şi fapte au constat adesea în interpretări ale textului cora-nic. „vicar" al imamului) — ayatolahul Ruhollah Khomeyni (1902-1989). religiei islamice i se atribuie patru „izvoare" sau „fundamente": Coranul. care refuza să i se atribuie titlul de imam. textul revelaŃiei transmise Profetului.

de dezvoltare şi diferenŃiere. prin întărirea considerabilă a autorităŃii religioase. se inspiră din lucrările lui Ja'far al-Sădiq (669-765). raporturile cu societatea sînt aşadar tot atîtea puneri la încercare a discernămîntului. au dat naştere unor sisteme juridice şi morale care frapează prin extinderea lor şi deschiderea către un principiu esenŃial: „legile" după care funcŃionează societăŃile umane trebuie să fie „îndeplinite" şi „cercetate" în acelaşi mod şi în aceeaşi măsură ca „legile" naturii. orientările date de dreptul cutumiar şi interpretarea personală a jurisconsulŃilor: în ambele cazuri. De notat că „PărinŃii întemeietori" au avut cu textele izvoarelor o relaŃie pe care nu o dezvăluie comportamentul de membri ai confesiunii care consideră că respectă textele interzicînd tocmai acel „efort" care le-a animat demersul..Şcolile Este de la sine înŃeles că disensiunile majore pe care le-am evocat au stat la originea unor şcoli de gînditori diferite. „Cel Simplificat". şahih (exact). El inaugurează metodologia recurgerii la izvoare: întîi Coranul şi Sunna. Acest magistrat din Medina a lăsat o culegere de hadîth (faptele şi spusele Profetului). contemporanul său (născut în 700 la Kufa. Din 1792. sau martore directe ale unor martori. în Irak. 22 Metoda riguroasă a culegerii şi evaluării autenticităŃii spuselor adunate duce la o clasificare a hadith în mutawtir (recurent). considerat la nivelul colectivităŃii sau individual. de asemenea. fiind bine înŃeles faptul că dezbaterea este limitată la cercul muj-tahizilor. aşa cum a cules-o el însuşi. conduce spre mai bine" starea comunităŃii). criteriu precizat mai tîrziu prin noŃiunea de istişlăh („alegerea a ceea ce ameliorează. Abu Hanifa. devenită în 1935 Iran. nu este de mirare că există o şcoală kharijită corespunzătoare curentului care a dat naştere mişcării de secesiune în urma concesiilor făcute de AH. fapt ce implică reflecŃia şi nu supunerea. un model de imitat. datorită autorităŃii sale ştiinŃifice. Ruptura s-a produs între akbari (deŃinătorii de akhbăr. Primii consideră că autoritatea „călăuzitorului" se limitează la reproducerea a ceea ce a fost deja enunŃat de către imami. pe baza cărora îi este permis să-şi edifice propria autoritate. „informaŃie transmisă") şi iişuli (deŃinătorii de uşul. ba chiar de a o modifica. plural de khabar. în acelaşi timp. s-a produs şi o altă ruptură între gîndirea religioasă şi gîndirea progresistă sau doar pozitivistă. hasan (bun) şi da "if (slab) în urma identificării fiecărui element al aşa-numitei silsila (lanŃ) a isnăd-uhii (faptul de a sprijini atribuirea unor spuse cuiva) printr-o veritabilă procedură de „apel la recuzare": redutabilul tajrih ce evocă sarcina „avocatului diavolului" în procesele intentate cu prilejul canonizării. în virtutea rutinei. modalităŃile şi limitele exercitării acestei reflecŃii personale. respectiv autorităŃile de la Medina care fuseseră martore. principiu"). Pentru uşuli. în 767). atrage după sine faptul că aceste autorităŃi au competenŃa de a interpreta Legea Divină. extinde „consensul" (ijmă') la ansamblul comunităŃii ISLAMUL 283 musulmane. apoi. pozitiv. Cea mai veche şcoală a fost întemeiată de Malik ibn Anas (mort în 795). pluralul de 'aşi. ele fiind recunoscute şi recu-noscîndu-se reciproc. „făcut accesibil"). Pentru om. dar. dintre care credinciosul trebuie să îşi aleagă un călăuzitor. şi punerea ei în aplicare împreună cu învăŃăturile Scripturilor. a aşa-numiŃilor nă'ib („vicar": era titlul ayatolahului Khomeyni) şi a membrilor ierarhiei mujtahizilor. CredinŃa în funcŃia de intercesori şi de dascăli ai imamilor. adică drept semne ale Creatorului. ceea ce a avut drept urmare o rupere totală de credinŃele şi ritualurile sunnite. „fundament. Ash-Shăfi'i (mort în 820) s-a situat pe o poziŃie de arbitru între cele două şcoli anterioare. însoŃită de un tratat defiqh intitulat al-Muwatta (literal. datorită acestei calităŃi septimanii şi duodecimanii îl consideră drept cel de-al şaselea calif şi. model de imitat) pentru credincioşi. Există principii constante care au determinat modul lor de apariŃie. Analiza dreptului cutumiar. Recurgerea la ijtihad capătă sensul mai larg de „analogie" (qiyăs) căreia i se asociază criteriul de istihsan („alegerea lucrului mai bun"). 282 RELIGIILE LUMII Nu este însă de mirare ca şiismul duodeciman a fost zguduit de întrebări privind cadrul. Prin urinare. drept o sursă ezoterică. cea care reflectă credinŃele şiiŃilor duodecimani. el consideră ijmă '-ui (unanimitatea) ca pe un consens al autorităŃilor pe care le cunoştea. în plus.. ale vieŃii Profetului. Persia. strănepotul lui Aii. şi mort la Bagdad. autorizaŃi să practice ijtihad (efortul de reflecŃie personală) care îi îndreptăŃeşte să constituie marja 'at-taglîd (punct de referinŃă. Este la fel de normal. în ordine. Dar s-a arătat mai sensibil faŃă de riscurile pe care le-ar prezenta o prea mare marjă de interpretare: a acordat o mai . să existe cel puŃin cîte o şcoală pentru fiecare ramură a şiismului: una dintre cele mai cunoscute. mujtahid-ul nu trebuie decît să reŃină principiile. a adoptat doctrina uşuli. în rîndul sunniŃilor — adică al acelei majorităŃi a musulmanilor care perpetuează opŃiunea celor care au refuzat să considere conducerea comunităŃii musulmane drept o problemă de moştenire după cum au refuzat să accepte că însuşirea dogmei şi a Legii ar trebui să se bazeze pe sursele ezoterice — şcolile sînt în număr de patru.

acest „tratat de bună înŃelegere" între autorităŃile religioase era însoŃit de o limitare a iniŃiativei simplilor credincioşi şi de o întărire a supunerii lor faŃă defuqahă ( plural defaqih. s-a conturat astfel un „domeniu rezervat" al acestor fuqahă. pregăteşte conştiinŃa musulmană să denunŃe în comportamentul uman tot ceea ce l-ar putea face să alunece spre „asociere". dar s-a limitat doar la „învăŃaŃi" {'ulamă'. referitoare la „Crearea Coranului" (care afirmă." Interpretarea lui în sens limitat permitea rezervarea dreptului la ijtihăd (efort de interpretare) pentru tăbi 'un (cei care îl urmaseră pe Profet) şi pentru tăbi 'u-t-tabi 'In (cei care îi urmau pe cei care îl urmaseră pe Profet). „vizibil"). noŃiunea de ijmă' a căpătat o definiŃie mai largă şi mai riguroasă: s-a extins la toate comunităŃile din toate epocile. „evident". Sînt recunoscute de asemenea validitatea şi legitimitatea efortului lor de deducŃie personală (ijtihăd). a repartizării puterilor. apoi sînt cei care le urmează şi apoi sînt cei care vin după ei. unde există de asemenea şi importante comunităŃi hanafite moştenitoare ale populaŃiei otomane. această viziune musulmană. excludere ce decurge dintr-o concepŃie vigilentă cu privire la transcendenISLAMUL 285 Ńa divină. în particular. „domn") şi ale celorlalŃi oameni de stat. rezultate din cele care şiau găsit refugiul în zona Mzab din Algeria şi în insula Djerba din Tunisia (altele sînt implantate şi majoritare în sultanatul Oman). Dar se poate vedea deopotrivă la ce ar duce în alte circumstanŃe politice fidelitatea faŃă de demersul lui Ibn Hanbal. Hanefis-mul domină în Turcia şi printre diversele populaŃii turcofone. această şcoală nu a căpătat dreptul de a fi recunoscută drept tradiŃională de către ansamblul comunităŃii sunnite. cu separarea. care a căpătat caracter oficial prin adeziunea califului abasid alMa'mun. el considera că trebuie să se recurgă la ea doar în caz de necesitate. explicînd-o cu un hadith: „Comunitatea mea nu va fi niciodată unanimă în privinŃa unei erori. După aceştia. a cărei doctrină oficială este wahhabismul. în care amir-u\ nu putea interveni fără a risca să-şi atragă cele mai grave acuzaŃii cu privire la tradiŃionalismul lui. Acest mod de gîndire s-a combinat. de către za-hiriŃi (partizani ai ideii de zăhir. în virtutea privilegiului pe care l-au avut. se spunea. între funcŃiile sociale ale faqîh-ului. textul coranic nu este un atribut al lui Dumnezeu. potrivit exemplului pe care îl oferiseră fondatorii primelor şcoli. în această cale a rigorii. „savant"). Dar." în acelaşi timp. însărcinaŃi cu conducerea afacerilor CetăŃii (siyăsa. „succesori") ai tovarăşilor Profetului. De aici denumirea de mujtahid mutlaq (interpret „absolut".mare importanŃă ideii de consens. Mai riguros în privinŃa judecăŃii personale. precum şi comunităŃi kharijite. Dar ansamblul sunniŃilor recunoaşte legitimitatea interpretării teologiei şi legii islamice în conformitate cu învăŃăturile unuia sau altuia dintre cei patru şefi de şcoală. Ibn Hanbal a fost urmat. „doct". Se pot imagina resorturile psihologice şi intelectuale ale unei astfel de atitudini. acela de a fi tăbi'un („urmaşi". „politică"). în fond tipic laică. el s-a opus opiniei.. acest faimos shirk care este păcatul de neiertat. în contradicŃie cu ideea „increării Coranului". a deschis calea apariŃiei unor situaŃii care i-au determinat pe unii. literal. lumea musulmană a fost foarte profund marcată de resur-genŃa hanbalismului. cronologic.. dacă se ia în consideraŃie faptul că puterea crezuse posibil să o impună ca pe o interpretare „a sa". „aparent". şi cele ale suveranului (amîr. Diverse circumstanŃe istorice au dus la repartiŃia geografică pe care o putem observa astăzi. să afirme că islamul este incompatibil cu laicitatea. Malekismul este de departe majoritar în Maghreb. „învăŃat"). în mod semnificativ. de unde vine termenul „ulema". Se înŃelege totuşi şi din aceasta că fondatorul spera să imprime o dinamică de adaptare a normelor religioase şi legilor sociologice. este pluralul pentru 'ălim. el s-a aliat cu Mahomed Ibn 284 RELIGIILE LUMII Sa'ud. în sens etimologic „fără oprelişte". în islam— cel puŃin în . Ahmad ibn Hanbal (mort în 855) este. „nelimitat") care li se dă şi care îi situează ierarhic deasupra lui mujtahid („interpret" fără epitet) ceea ce oricare alt musulman poate fi. In schimb. în acest sens. era deseori invocat un hadith: „Cei mai buni oameni ai poporului meu sînt cei din generaŃia mea. Aceşti discipoli ai lui Ibn Hazm (384^456/994-1064) au radicalizat atitudinea de respingere a interpretărilor batinite prea înclinate spre a căuta în spatele sensului literal un sens băŃin („ascuns"). Shafi'ismul este larg reprezentat în Orientul Mijlociu şi Extremul Orient. fie ea şi deductivă. Excluderea de către islam a oricărei „participări" a omului la divinitate. paradoxal. fiind cuvîntul lui Dumnezeu. ultimul şef de şcoală recunoscut. din ce în ce mai bine acceptată. Fundamentalismul wahhabit a fost fondat de Ibn Abd el-Wahhab (1115-1201/1703-1787). că textul coranic este o creaŃie a lui Dumnezeu. însărcinat cu interpretarea şi aplicarea dreptului religios. După cum se întîmplă adesea în istoria religiilor. „uşa ijtihăd-ulm s-a închis". In mod paradoxal. şi depăşit. Acest demers era justificat la origine prinŃr-o dorinŃă de a da o lectură directă Coranului şi Sunnei şi o anumita libertate exegezelor. increat precum Dumnezeu însuşi). strămoşul eponim al actualei familii aflate la putere în Arabia Sau-dită. musulmani şi nemusulmani.

pe de o parte. Aceste texte erau apoi consemnate de tovarăşii şi apropiaŃii săi pe materialele ce le stăteau la îndemînă şi de care dispuneau persoane pe care nimic nu le predestinase unei funcŃii sacerdotale: notau pe pergament uneori. re-fuzîndu-se — în numele respectului purtat unei literalităŃi intangibile. pentru a fi credibilă. Nu este o culegere despre ceea ce a făcut sau a spus Profetul. au exclus oare legitimitatea unei lecturi diferite şi. nu constituie un îndemn la a-1 diviniza. pentru că opinia lor. eventual prin subordonarea lor.).. fie ea şi literală. nu fără a băga de seamă că prima lui datorie era să le păstreze în propria sa memorie. adesea ignorată: Biblia. iar pe de altă parte. monopol al primelor două generaŃii. pe de o parte. chiar în literalitatea lor. au cărŃi sacre. sau vor să o păstreze. mai mult decît atît: cine * Legătură între credincioşii de pe pămînt.islamul sunnit şi sub rezerva celor semnalate în expunerea unor doctrine şiite — nu există o „comuniune a sfinŃilor"*. Este o distincŃie majoră. în cadrul fiecărei comunităŃi. Ei refuză dreptul de a imita marile elanuri novatoare ale prestigioşilor lor înaintaşi. care nu se confundă cu prima.t. şi Coranul. din Purgatoriu şi din cer (n. este supusă condiŃiei de acceptare unanimă din partea colegiului (cît se poate de real şi periculos de nedeterminat) „confraŃilor" lor. sub imperiul unei revelaŃii divine. nu Ńin de concepte în întregime superpozabile. aceşti învăŃaŃi cunoscători ai religiei se văd neputincioşi cînd este vorba să predice şi să gîndească reforma. pe de altă parte. am văzut deja că activitatea acestor învăŃaŃi era limitata la fructificarea ijtihăd-ului primelor două „generaŃii" de tăbi'un şi tăbi'u-t-tăbi'în. cu care musulmanul afirmă că are atîtea afinităŃi. Neputincioşi în dublu sens: pe de o parte pentru că sînt excluşi de la dreptul la ijtihăd mutlaq („interpretare absolută"). în schimb. Evanghelia. nu există taina sfintă şi deci nu există nici un ritual de conferire a unui ordin care să dea dreptul de iertare a păcatelor. Dacă religiile CărŃii. CORANUL Perioada de revelaŃie: Număr de „capitole" (sure): Număr de versete: Număr de cuvinte: Număr de caractere: Capitolul cel mai lung: Capitolul cel mai scurt: 612-632 114 6 536 99 400 3 116 670 282 versete 3 versete Coranul reprezintă integralitatea a ceea ce musulmanul consideră a fi făcut obiectul unei revelaŃii pentru Profet.. Asemenea culegeri există. Ele constituie o altă sursă. pentru aceştia din urmă. deoarece textul este vorbire transcendentă — orice lectură diferită de a lor. un simplu om. Timp de douăzeci de ani. Primind calificarea de a dirija popoare şi suverani. foarte reale şi foarte capabile de a trezi admiraŃia şi de a stimula vocaŃiile. datorită faptului că reflexul de prudenŃă faŃă de inovaŃie a devenit mai puternic decît elanul către progres şi înnoire. şi. sau fundament. Cu toate acestea. însuşi acest concept de „ulema" a fost. Aceasta înseamnă de fapt că s-au dat puteri depline de interpretare. aceste texte se prezintă ca texte de inspiraŃie divină. limitat la ansamblul celor care aparŃineau unei comunităŃi. Coranul. un om care avea conştiinŃa faptului că este un om. extins la „ulema" din orice altă comunitate. Această problemă naşte o alta: textele fondatoare. Deoarece şi-au rezervat şi dreptul de a-i coopta pe alŃi savanŃi asemenea lor. Din motive istorice. a textelor fondatoare? Aceste întrebări pot da o idee despre complexitatea problemelor pe care le ridică statutul scripturilor în islam. a dogmei şi Legii. dar cel mai adesea pe materiale mai puŃin potrivite . nu rareori se întîmplă ca recuzarea ijtihăd-ului sau autorului lui (mujtahid) să se datorească unei neconcordanŃe cu textele fondatoare. îşi recunosc însă dreptul de a nutri faŃă de interpretările lor o veneraŃie care ar trebui să constituie privilegiul exclusiv al textelor fondatoare. relaŃia învăŃaŃilor religioşi şi a oamenilor care propovăduiesc religia cu ceilalŃi membri ai comunităŃii musulmane ar putea degenera într-o relaŃie tipică pentru raportul dintre cler şi credincioşi. 286 RELIGIILE LUMII este calificat pentru a legitima sau autentifica o lectură. căruia i se alătură rolul său de mesager. se prezintă ca o carte a „revelaŃiei". tentaŃia de a interveni în lupta pentru putere susŃinînduşi candidaŃii care corespund propriilor lor interese. Or. cu toate consecinŃele ce decurg: pentru credincioşii care aspiră la putere. a ascultat dictîndu-i-se texte. separat de Coran: este vorba despre hadith. întregului corp de clerici şi în exclusivitate lui. tentaŃia de a-şi asigura alianŃa învăŃaŃilor („ulema"). „ulema" din epoca şi din Ńara lor. El le-a transmis pe măsura revelării lor. unde menŃionarea numelui de Mahomed. Acelaşi lucru în privinŃa mărturiei de credinŃă. grija plină de respect cu care sînt culese bucăŃile de hadith nu lasă loc confuziei între vorbirea profetică şi revelaŃia divină. pe de alta. Coranul Specificitatea statutului scripturilor în religia islamică se află în miezul tuturor întrebărilor pe care le pune islamul şi pe care şi le pune.

Fiecare persoană citeşte partea care îi revine. Este prezent în educaŃia copilului.unei redactări ce avea să se dovedească îndelungată şi dificilă. care primeşte învăŃătura coranica începînd cu cea mai fragedă vîrstă. literal. destinatarul tuturor acestor semne. Domnului tău care a făcut. Această învăŃătură este constituită din semne. El este cel ce (ne)-a învăŃat [să purtăm] condeiul. de către singur Dumnezeu.24 Coranul trebuie să rămînă la adăpost de orice alterare. 1-a învăŃat pe om ceea ce n-a ştiut!" (96. în acel univers în care forma scrisă a ştiinŃei era un lucru excepŃional. prin ea se celebrează momentele festive. plămădire înainte de naştere: acest strop de „sînge închegat" este la originea naşterii fiecărei fiinŃe umane: este miracolul unei geneze veşnic reîncepute a omului. Or. la o dată la care alfabetul arab data de cel ISLAMUL 287 mult un secol. lucru ce trebuie luat în consideraŃie în sensul cel mai strict: analfabetismul său. deplină. desigur. a făcut pe om din sînge închegat. este evident că omul. printre componentele acestei creaŃii. este dusă la bun sfîrşit o „lectură integrală" (khitma). că este chemat să primească un mesaj. căci Coranul Ńine să facă distincŃia între mesager şi auguri: „Citeşte! în numele Domnului tău. 288 RELIGIILE LUMII ToŃi observatorii sînt de acord: Coranul este omniprezent în viaŃa fiecărui musulman. ale căror urme s-au păstrat. iar textul este deosebit de comentariul la text. pentru ca o lectură integrală să fie posibilă. după o astfel de şedinŃă de lecturi individuale şi paralele. Ele sînt „inaugurale" mai degrabă decît augurale. VeneraŃia faŃă de text este atît de mare. Ele le arată creaturilor ce primesc învăŃătura varietatea şi unitatea creaŃiei manifestate în toate creaturile şi în fiecare dintre ele. dar „de nerespins" de către cel ales să o asculte. care a făcut. Dumnezeu nu doreşte ca oamenii implicaŃi în procesul „creaŃie-punere la incercare-judecată". nu este un indiciu al unei slabe educaŃii. fără a fi bătrîn.. aceea de „comerciant" foarte apreciat. la prezent — prin fiecare „concepŃie". nu numai pe teme teologice. Dacă istoria omenirii este bogată în lecŃii. a tot ceea ce există. nu este decît un semn privilegiat printre aceste semne. este împiedicată să greşească acea castă în care nu are deloc încredere noua . aceste persoane erau puŃin instruite. astfel încît. 1-5) Aceasta „vestire" este însoŃită de tot ceea ce o face să fie „gravă". în aproximativ o oră. Profetul era analfabet. însoŃită sau nu de un mesaj avînd forma şi statutul de Carte. mai ales.23 Această veneraŃie este." Se stabileşte astfel raportul între noŃiunile care aveau să rămînă inseparabile de această nouă autoritate divină: crearea de către Dumnezeu. Exegeza coranica. în felul acesta. şi urmarea statutului pe care Coranul însuşi şi-1 asumă în numeroasele versete în care se întrepătrunde textul cu metatextul şi care fac să se spună că cel mai bun prezentator al textului său este Coranul. contrazice o astfel de interpretare. apoi să conserve mesajul respectiv şi să-1 adune. Coranul este punct de referinŃă pentru orice conversaŃie. în acelaşi timp. „o ducere la îndeplinire". „cariera" sa de dinainte de perioada profetică. nu a avut întotdeauna perspicacitatea de a crede în ele şi. căci Acela care îi porunceşte să citească este însuşi Acela care este autorul oricărei lecŃii. între altele. sa îl „citească". O asemenea insistenŃă se justifică prin grija de a feri Cuvîntul divin de orice deformare. şi este separată cunoaşterea lui de interpretarea lui. ci şi literare. Lectura lui integrală. prezenŃa. încît. se obişnuieşte. „. de aceea se insistă atît de mult pe deosebirea lui de orice alt mesaj uman.. khatm. nici perseverenŃa de a-şi păstra credinŃa. se recita în cor o rugăciune prin care i se cere lui Dumnezeu acceptarea strădaniei duse la îndeplinire şi iertarea pentru toate greşelile şi omisiunile comise eventual. Acest har care li s-a dat este o misiune la care ar trebui să mediteze şi pe care ar trebui să o considere în paralel cu alt dar pe care Dumnezeu li 1-a făcut — sau mai degrabă li—1 „face". a unor creaturi care sînt venite să primească învăŃătura Creatorului unic. Iată aceste cuvinte. mesaje emise prin creaŃie şi prin fiecare dintre creaturi. Se poate imagina efectul pe care 1-a putut produce asupra mediului său aflarea primelor cuvinte care i-au adus la cunoştinŃă acestui bărbat matur. a făcut pe om din sînge închegat! Citeşte! Căci Domnul tău e prea bun. dar. mai ales în Africa de Nord. De asemenea. să fie încredinŃate fascicole de Coran celor care participă la astfel de ceremonii (un fascicol reprezentînd o treime din ansamblu). după cum tot ea marchează şi evenimentele nefericite. Semnele respective aparŃin aşadar tuturor timpurilor şi locurilor: profeŃia. imagine a unei geneze a universului — asemănare tradusă prin repetarea verbului „a face". este întotdeauna. Căci Coranul reprezintă continuarea şi confirmarea definitivă a mesajelor transmise anterior omenirii: mesaje ale altor cărŃi. proces reeditat la infinit de-a lungul istoriei — să Poată spune că nu au fost avertizaŃi. este pentru că Dumnezeu ia creat pe oameni capabili să adune datele cunoaşterii. în plus.

chiar pe tine te-am trimis numai ca vestitor. Pe baza lucrărilor unor exegeŃi de valoare." (17. „ştergere"). Coranul răspunde: eşalonarea era necesară pentru a înrădăcina autoritatea în suflete. Coranul îşi revendică raportarea la civilizaŃia arabă atît prin „semnificant". „faptul de a reduce la neputinŃă") a Coranului a fost şi este înŃeleasă în chipuri diferite. cu perspicacitatea sa. ca şi omoloagele lor din sînul altor familii spirituale. băŃin — ea implică existenŃa unor sensuri ascunse pe care omul. cît şi prin „referentul" său. Mai mult decît atît. Rezultă de la sine că cele două „şcoli". ca şi pentru Profetul însuşi. ştiinŃa 25 înŃelegem prin aceasta o depăşire şi nu eclectismul rigid din care se hrănesc prea adesea adepŃii obstinaŃi ai concilierii lipsite de nuanŃă. s-au acuzat reciproc. Ne gîndim la foarte frumoasa exegeză a lui Tahar ben Achour. 2 şi 13. MTE. şi cu un auditoriu nearab. ca şi a altora: zadarnicele subtilităŃi invocate pentru refuzarea unei predicaŃii divine care l-ar plasa pe om deasupra responsabilităŃilor sale. ascuns". într-adevăr. pentru a pune în valoare binecuvîn-tarea divină pe care o reprezintă alegerea limbii lui. 290 RELIGIILE LUMII acelor asbăb an-nuzul („motive ale revelării") este consacrată acestui subiect. a „ceea ce este vizibil. Pentru a interpreta fiecare termen întîlnit. „eşalonare" în timp a revelaŃiei? Acesta este un element important al exegezei coranice. şi l-am trimis rînd pe rînd. încă din timpul vieŃii Profetului. fără adăugarea vreunei semnificaŃii ca rod al deducŃiei. fiecare dintre ele pretinzînd că numai ea îl respectă cu adevărat. timp de douăzeci de ani. este chemat să le decripteze. Coranul stigmatizează hegemonismul şovin a cărui prezenŃă paralizantă se ghiceşte şi de o parte şi de alta. observabil". în cursul istoriei. Şi. 1984.religie: casta „clericilor" (75. ca să-1 citeşti asupra oamenilor în răstimpuri. a „ceea ce este interior. adică dispersarea „în stele" a termenilor şi noŃiunilor. 32 volume. pentru a apăra legitimitatea acestei alegeri. Pentru zahiriŃi — partizani ai „aparenŃei". acela că profeŃia a însoŃit. nu Ńin de limba în care a fost revelat mesajul divin: „Şi de am fi facut-o [Cartea] Coran barbar [în limbă străină] ar fi zis ei: «Dacă nu sînt ticluite semnele . At-Tahrir wa t-Tanwir („Eliberarea şi luminarea"). unii adepŃi ai religiilor CărŃii au invocat această eşalonare pentru a pune în discuŃie originea divină a textului coranic. este textul Coranului. Numeroase versete subliniază faptul că noua autoritate se instituie prin exprimarea într-o arabă clară şi elocventă (41. De unde recurgerea Ia ironie în tratarea acestei teme. Pentru batiniŃi — partizani ai „esenŃei". deoarece sîntem siguri că îl deŃinem în integralitatea lui. de lipsa de respect pentru textul divin. Căci pentru fiecare musulman. 24 în primul rînd Adam care s-a dovedit a „nu fi capabil de constanŃă" (20. O veritabilă ştiinŃă. 37).. dar şi de sensul sau sensurile pe care i le conferă prezenŃa şi poziŃia sa în alte contexte. Dar lista popoarelor care nu au ştiut „să păstreze" este foarte lungă. sar putea sugera o sinteză. Acest demers nu ar trebui să pară prea îndrăzneŃ în inovaŃia propusă. de numeroase ori Coranul polemizează pe aceasta temă cu un auditoriu de cultură exclusiv araba. unicul miracol. încadrarea revelaŃiei în limba şi vorbirea arabilor ar putea beneficia de abordarea „intelectuală" pe care o sugerau consideraŃiile referitoare la „în-stelarea textului" şi la eşalonarea „lecŃiei" coranice. zăhir — ea implică faptul că orice element al discursului coranic trebuie 23 Inclusiv greşelile de pronunŃie constînd în „asimilarea unor sunete neasimilabile sau disimilarea unor nedisimilabile". trebuie să se Ńină seama de sensul pe care i-1 conferă poziŃia sa în contextul avut în vedere. Rezultatele la care ajunge ea au fost utilizate în scopuri uneori divergente. inimitabilitate (i 'jăz.. permiŃînd ilustrarea învăŃămintelor coranice prin exemple concrete: „. literal. întru cîtva prea abuziv invocată şi care dă posibilitatea învăŃaŃilor să aleagă acolo unde structura „înstelată" ar impune alte perspective. Mai mulŃi autori au preferat acestei metode recurgerea puŃin prea grăbită la explicarea prin naskh (literal. Această „rugăciune de la sflrşitul lecturii" figurează de asemenea în încheierea oricărei ediŃii a corpusului coranic. 106-107) Este un fapt. La aceasta. cea a lui Mahomed. ba chiar că s-ar cuveni imitată. Această intangibilitate. pretinzînd că s-ar putea mai degrabă (tocmai pentru că motivele au fost arătate) admira expansiunea normativă căreia îi face loc anecdota. Şi în adevăr l-am trimis pe el [Coranul]. Una dintre caracteristicile Coranului a fost revelată încă de la primele exegeze: este aşa-numitul tânjim (literal „înstelare"). şi în adevăr s-a coborît el. ISLAMUL 289 luat ă la lettre. meandrele unei vieŃi omeneşti. cum poate fi neglijată invocarea de către Coran a acelui tartîl. Unii au indus din cunoaşterea motivelor un pretext pentru restrîn-gerea valorii paradigmatice a discursului coranic. îndemnator. Şi Coranul l-am împărŃit noi. 119).25 Textul şi numai textul. în afara legilor naturii. Tunis. dar atunci să fie întregul text. din păcate mai degrabă celebri decît într-adevăr cunoscuŃi. cum spun zahiriŃii. Cu atît mai important cu cît. 16-20). Oricare ar fi interlocutorul. pentru că ea ar înlătura orice pretext de deznădejde ori de vanitate.

cel puternic şi înŃelept. tocmai pentru că sînt determinaŃi de o infinitate de condiŃii spaŃio-temporale. veşnic. descoperirea care se doreşte a fi împărtăşită este aceea a unui fond comun. cel viu. Nu este Dumnezeu afară de El. Demon-strînd că noua învăŃătură păstrează din valorile străvechi ceea ce ele au acceptabil. relatările coranice nu sînt toate legate de Tora sau de Evanghelii. Unele par împrumutate din scrieri iudaice sau creştine posterioare textelor fondatoare. Nu este mai puŃin adevărat că aceste măsuri tactice au fost în mod constant depăşite de sentimentul că oamenii de bună credinŃă sau. în schimb. ciudat este faptul că se doreşte ca toŃi oamenii să poată avea acelaşi drept la această trezire. a trebuit ca virtualită-Ńile semantice ale fiecărui element al textului să poată fi multiplicate în raport cu fiecare dintre celelalte elemente ale textului. De altfel. prăfuit de rutină. . El a trimis asupra ta scriptura în adevăr. pentru a ne exprima mai precis. în mod direct şi nedisimulat. Acestui demers i se atribuie chiar meritul de a ridica la rang universal conştiinŃe care erau Ńinute departe de o asemenea deschidere prin particularismul tribal şi de clan. fie iudei. căci Dumnezeu e puternic. au constat în instituirea. Precum acesta. că adaptează ceea ce aceste valori au adaptabil învăŃătura coranică respectă de fapt ataşamentul legitim al individului faŃă de rădăcinile sale. este urmărită învăŃătura care trebuie desprinsă. Este adevărat că limbajul adoptat faŃă de evrei şi creştini s-a armonizat. care depăşeşte cercul celor trei religii ale CărŃii. Altele se referă la un fond de înŃelepciune anteislamică. El este acela care v-a făcut în mitrasuri precum a voit. însă ele nu sînt avizate în ele însele şi nici nu pretind a reproduce sau a completa relatarea originală. sau creştini. Astfel. cu excepŃia episodului lui Iosif. 59). mai exact. cel mai semnificativ este episodul referitor la Cei Şapte AdormiŃi din peşteră (18. Textul coranic este formulat de aşa manieră încît să trezească conştiinŃele ori să le readucă la vigilenŃa de care eventual s-au îndepărtat. Pentru ca acest şir nesfirşit de învăŃături să încapă în volumul CărŃii. pe măsura „transmiterii treptate". chiar dintre acelea al căror caracter novator. Căci este vorba despre învăŃătură şi morală şi numai despre asta. înŃelept" (4. în acest context se pune problema ambivalenŃei unor versete ale Coranului sau. Este adevărat că există relatări biblice în Coran. 31). Tratarea datelor provenite din ambele surse este aceeaşi. cînd ei nu sînt cu toŃii la fel. El a trimis Tora şi Evanghelia acum de nainte ca îndreptare pentru oameni şi a trimis Furqanul. fond asupra căruia o nouă privire ar avea efectul de resuscitare. ca şi în altele. ca şi în al doilea. pe cînd el [Mahomed] este arab?» Spune: «El este pentru cei credincioşi o ocîrmuire şi un leac. întărind ceea ce a mers înainte. 44).sale! Oare în o limbă barbară. a cărei revelaŃie s-a întins pe durata a douăzeci de ani. în primul caz. 8-25). condamnînd înverşunarea conservatoare în termeni care fac din ea furie neputincioasă şi imoralitate. înglobînd şi alte familii spirituale: „însă cei ce cred. nu fără a-i asigura toate şansele la o informare care să-1 facă apt pentru o judecată echitabilă. căci Dumnezeu e ştiutor. Acest efort evoluează în paralel cu un altul: dialogarea cu adepŃii celorlalte două religii ale CărŃii. naraŃiunii acordîndu-i-se o funcŃie ilustrativă. Acest ecumenism se asociază cu o chemare la recentrarea aceloraşi practici şi dogme în jurul credinŃei în transcendenŃa şi clemenŃa divină cărora Ie răspund dreptatea şi solidaritatea oamenilor. De aici. se întîlnesc în valori comune. Coranul însuşi a ridicat această problemă: „Dumnezeu! Nu este Dumnezeu afară de El. nici un alt episod biblic nu este reprodus in extenso. se poate răzbuna. sau sabei dacă numai cred în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi fac bine. în acest punct. un incontestabil ecumenism pe care îl transmit multe versete. învăŃătura coranică. însă în urechile celor ce nu cred este surzenie şi el [Coranul] este orbire pentru ei. fiziologice şi psihologice. de exemplu. Aceasta pentru că episodul nu este niciodată evocat decît pentru a da ocazia rostirii unei predici sau învăŃături. va fi regăsit acelaşi episod sau fragmente ale sale „înstelînd" în diverse capitole. Textul coranic face în mod explicit ca acest lucru să fie remarcat: „Dumnezeu voieşte să vă dea de cunoscut şi să vă ocîrmuiască după felul celor de dinaintea voastră şi să se întoarcă spre voi. El mobilizează tot potenŃialul limbajului 292 RELIGIILE LUMII în vederea acestei treziri. Dumnezeu creatorul a vrut să creeze cu un anumit scop. obiceiuri şi cutume proprii peninsulei arabe. vor primi răsplata lor de la Domnul lor şi nu va veni frică pentru ei şi nu se vor întrista" (2.* Cei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu vor fi greu pedepsiŃi. Unele prescripŃii coranice. Aceştia vor fi chemaŃi din loc depărtat»" (41. revoluŃionar chiar. Cu această unitate de măsură trebuie evaluate „referirile" la Biblie. Acest scop a fost de a-1 pune la încercare pe om. Lui Dumnezeu nu-i este nimic ascuns pe pămînt şi în cer. cu preocupările ISLAMUL 291 comunităŃii musulmane. a putut fi semnalat. oamenii cu o credinŃă bună. sclerozat de formalismul sacerdotal. a unor trăsături de comportament.

iar cei ce sînt tari în pricepere zic: «Noi credem în aceasta. care continuă cu enumerarea celor cinci obligaŃii canonice." Or. Ce-i priveşte pe cei cu îndoiala în inimă. Omul pleacă spunînd: „Pe Dumnezeu. a nu acorda suficienta 26 Dominique Sourdel. 1993. uneori în versuri mnemotehnice." VIAłA RELIGIOASĂ: „STÎLPII ISLAMULUI" [ ObligaŃiile de cult ale musulmanului sînt adesea desemnate prin expresia „stîlpii islamului": profesiunea de credinŃă (shahăda). despre care orice manual spune că reprezintă condiŃia pusă pentru a se putea trece la îndeplinirea celorlalte obligaŃii. asta e tot". dania (zakăt). Metafora trimite în esenŃă la un hadith: „Islamul este edificat pe cinci [stîlpi]". ^Versetele Coranului constituie o graŃie divină în aceeaşi măsură în care sînt un ajutor pe calea descoperirii unui adevăr care este el însuşi izvor de mîntuire. versetele clare şi cele ambivalenŃe se pot inversa în funcŃie de starea de spirit sau de „schimbările de dispoziŃie". căci „sufletele pervertite". Una dintre cele mai pitoreşti rămîne aceasta: un om simplu. desigur nu lipsită de amărăciune — care se degajă din comentariul consacrat de către Profet acestui incident din care doreşte. însemnătatea acestui hadith ne este transmisă sub diferite forme. de această dată. cu atît mai puŃin oamenii simpli. inclusiv dintre contemporani. în acest sens. Nu ritualismul acelui om de rînd îi atrăgea aprecierea Profetului. au ignorat adesea ironia unei pedagogii care viza chemarea la umilinŃă a discipolilor pe care privilegiile situaŃiei lor i-ar putea atrage în mrejele uneia dintre cele mai periculoase ispite ale spiritului religios. exista şi vor exista întotdeauna versete clare şi versete ambivalenŃe pentru un cititor sau altul. îndepărtîndu-se cu atît mai mult de calea de acces către înŃelegere şi mîntuire: dimpotrivă. toate sînt de la Domnul nostru. versiunea românească. nota 3. mai ales. postul din luna ramadan (şawm) şi pelerinajul comunitar la Mecca (hajj). în îndeplinirea celor cinci obligaŃii rituale stabilite de Lege şi denumite «stîlpii islamului» (arkăn ad-din). ci numai Dumnezeu. p. în esenŃă. lucru pe care nimeni nu-1 ignoră. ISLAMUL 293 de a spune. Au existat. contrar celor „doar pe jumătate pricepuŃi". rugăciunea (şa-lăt). mereu aceeaşi: „Asta e tot?" La care. La sfîrşitul enumerării.t. omul pune aceeaşi întrebare referitoare. Dar versetele clare pentru unii nu sînt în mod necesar clare şi pentru alŃii. Mai mult decît atît. Acest veritabil „mod de întrebuinŃare" a Coranului de către Coran arată că aceasta Carte are valoare universală şi este valabilă pentru toŃi oamenii din toate timpurile. deosebire între adevăr şi minciună.65 (n. col. Unii dintre observatorii islamului au redus această imagine. înseamnă. Ea nu implică nici o idee de «paternitate divină». aceia voiesc pildele din ea să le cerceteze şi caută tîlcuirea ei. însă nu înŃeleg tîlcuirea ei. asemănătoare. aceea de a nu se sinchisi de credinŃa omului de jos. cf. acelea sînt maica scripturii. Profetul şi-a făcut datoria de a-i enumera „cei cinci stîlpi". care învaŃă despre ei din manuale dintre cele mai elementare."26 Asta înseamnă a nu preŃui savoarea ironică — oh.Profetul răspundea invariabil: „Da. „dacă este sincer". ca şi din multe altele. la ansamblu. a venit să-1 întrebe pe Profet despre obligaŃiile sale.63. Unii dintre musulmanii din diverse epoci. ce li se predau la kuttăb (şcoli cora-nice).„Ce ştiu?". vizitatorul puncta enumerarea cu o întrebare. să tragă un folos „pedagogic". 1-5). se cramponează de cele ambivalenŃe. Dumnezeu fiind Domnul în faŃa căruia personalitatea credinciosului nu există decît în virtutea unei convenŃii juridice. atunci cînd se vor izbi de neclaritate: „Noi credem pentru că totul vine de la Dumnezeu. acest comentariu trimite la un alt lucru evident: „stîlpii islamului" sînt în număr de cinci. 294 RELIGIILE LUMII atenŃie comentariului Profetului care se încheie astfel: „Dacă este sincer. Humanitas. Ele sînt în acelaşi timp o „punere la încercare". altele sînt numai pilde. după ce întîlnesc versete clare. Profesiunea de credinŃă l Primul stîlp este shahăda. vor şti să-şi ia din întîlnirea cu versetele clare forŃa * O altă denumire a Coranului. Bucureşti. în ea sînt unele semne răsvedite.El este acela care a trimis asupra ta scriptura. i se dă acelaşi răspuns. n-o să adaug şi nici no să tai nimic!" Profetul i-a uimit pe martorii ciudatei scene. Islamul. oamenii adevăratei cunoaşteri. p.). capitol care de fiecare dată . Astfel putem citi: „Pentru un musulman viaŃa religioasă constă. Astfel că nici un act nu e considerat îndeplinire a unei obligaŃii rituale dacă nu aparŃine unui subiect care a făcut mărturia că „nu există dumnezeu în afară de Dumnezeu" şi că „Mahomed este trimisul lui Dumnezeu".» însă aşa cugetă numai cei pricepuŃi" (3. afirmînd că acest om va avea şi el dreptul la mîntuire. fiecare are dreptul la partea sa de versete clare şi de versete ambivalenŃe. chiar puŃin nătîng. ci mai degrabă simplitatea naivă a atitudinii sale şi credinŃa pe care aceasta o presupunea. expunerile consacrate în manualele de specialitate fiecăruia dintre „stîlpii islamului" încep cu un capitol în care sînt enumerate „elementele constitutive". „profesiunea de credinŃă".

formula: „Dumnezeu să-1 binecuvînteze [şallă] şi să-1 salute [sallam]\" Coranul asociază adesea verbul şallă şi derivatele sale evocării credinŃei (verbul 'amâna.. în privinŃa acestora din urmă. acele reluări — care uneori stîrnesc rîsul — ale unor formule şi gesturi din-tr-un ritual căruia oamenii cred că îi respectă caracteristica esenŃială: coincidenŃa dintre act şi intenŃie. singura metaforă care ar putea traduce o expresie ca „plăcerea plăcerilor". Ca prescripŃie canonică. prin obiceiul care constă în a rosti după pomenirea numelui profeŃilor. „capacitate". de exemplu. „hegira"). De aceea persistă între credincioşii din rîndul maselor şi savanŃii religiei o tradiŃie de antagonism complice ale cărei circumstanŃe determinante trebuie bine cîntărite de cel tentat să se situeze pe poziŃia arbitrului. comportamentul de zi cu zi al unui număr considerabil de credincioşi este marcat de ceea ce ezităm să numim formalism. ale cărei dovezi frapante le-am putut constata în parte." In trei sferturi dintre cele aproximativ o sută de utilizări ale rădăcinii şallă în Coran. cînd Dumnezeu este complementul şi creatura este subiectul. iar cînd Dumnezeu este subiectul şi creatura este complementul. miezul zilei (dhuhr). astfel încît se poate asista la spectacolul oferit de credincioşi care îşi însoŃesc gesturile de o abundenŃă de formule pe care există motive să credem că nu le stăpînesc întru totul. căci Profetul tocmai evoca meritele tovarăşilor lui de exod (hijra. prin această decizie. 104). 42). legarea ei de credinŃă ('iman) este explicită. să salveze unele bunuri materiale sau chiar să capete ceva şanse de reuşită în vreo intrigă galantă. adică „meticulozitatea" şi „scrupulozitatea" împinse pînă la manie. profesiunii de credinŃă (shahăda) ca „stîlp al islamului". în funcŃie de gradul de familiarizare cu limbajul liturISLAMUL 295 gic. în realitate. pe de o parte. şi fără a renunŃa la intenŃiile lor. „aptitudine de a-şi asuma responsabilitatea unei intenŃii"). ibtihăl (imploraŃie). şi. Astfel că acest verb. ViaŃa musulmană este străbătută de cele două înŃelesuri ale cuvîntului." NeînŃelegerea. deloc de neglijat. Nu este deci o obligaŃie.plasează în capul listei „intenŃia" (niyya). rugăciunea (şalăt) este primită la ore stabilite: „Rugăciunea este orînduită celor credincioşi pentru timpuri hotărîte"(4. intenŃia în întregimea ei. dată fiind nuanŃa conŃinută de acest termen. Acesta poate căpăta forma a ceea ce în Maghreb se numeşte waswasa. îşi găseşte în mod paradoxal explicaŃia în însăşi importanŃa pe care o acordă „exegeŃii credinŃei" intenŃiei (niyya) ca element constitutiv al actului religios. în mod spectaculos. intervalul dintre prînz şi apusul soarelui ('aşr). El continuă cu distingerea celor care acceptaseră exilul în numele credinŃei de cei care avuseseră intenŃia ca.Jiijra lor va avea valoarea a ceea ce au avut de gînd cînd au îndeplinit-o. credinciosul suprapune formulei învăŃate propria sa înŃelegere a ceea ce se ştie chemat sa facă. tahajjud (veghe). glorificarea. în hadith se conchide ironic: . ea este o condiŃie sine qua non a validităŃii. _ Rugăciunea (şalăt). De fapt. Aceştia s-au străduit să definească intenŃia adecvată. ci o adevărată ^' 296 RELIGIILE LUMII Rugăciunea (şalat) este în acelaşi timp şi un ritual. ci etape ale mişcării soarelui: în zori (şubli). acele ezitări. Acest hadith a fost rostit în condiŃii deosebit de semnificative. care sînt cele mai cunoscute. şalăt este masdar (numele de acŃiune) al verbului şallă. taklif (literal. în special al lui Mahomed. Există şi alte forme de a se ruga lui Dumnezeu: du'ă' (invocaŃie). poate semnifica rugăciunea. cu toate pretenŃiile sale de precizie şi exhaustivitate! La aceasta se adaugă situaŃia lingvistică. glorificarea lui Dumnezeu este astfel acŃiunea prin care credinciosul se dăruieşte „în mod natural": Profetul Mahomed spune într-adevăr că rugăciunea este „pupila ochiului [său]". semnifică faptul de a bi-necuvînta. prescris conform unui calendar şi unui orar precise. fie ei musulmani sau străini de islam. accep-tabilităŃii. Această noŃiune de niyya este consubstanŃială enunŃării obligaŃiilor canonice şi consfinŃită prin clasicul hadith: „Faptele nu au decît valoarea intenŃiei: fiecăruia în funcŃie de ceea ce a avut intenŃia să facă". Grăitoare prin sine însăşi. în fapt. dar nu numai al lui. care înseamnă a „sanctifica". sensul ei nu este cîtuşi de puŃin echivoc — conŃine elogiul şi făgăduinŃa de izbîndă pentru aceia cărora „. Ele nu sînt ore fixe. îndeplinit prin anumite gesturi.. pe de altă parte. dacă le-am dat Noi locuri în Ńară. care dictează şi însoŃeşte actul.27 Momentele prescrise pentru rugăciune sînt cinci pe zi. al cărui nume de acŃiune este 'iman) în formula ca: „Cei şi cele care cred şi se roagă. Mai întîi. utilizînd vocabularul savanŃilor cunoscători ai religiei ('ulamă'). dhikr (evocare). apusul . Fapt pe care „laicii" îl verifică pe propriul risc. \ ■■ Rugăciunea Cuvîntul şalăt s-a tradus multă vreme prin „rugăciune". această frecvenŃă îşi găseşte elucidarea chiar în Coran. îşi împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi poruncesc ce e drept şi opresc ce e strîmb" (22. ca şi mărturia de credinŃă adecvată.

o condiŃie a rugăciunii rituale (şalăt): curăŃenia corpului celui care se roagă (nu numai a părŃilor prevăzute de wu^u"). renegarea. Verbul tayammama a fost atît de des utilizat în această accepŃiune rituală de „purificare ce înlocuieşte altă purificare" (de substituŃie) încît mulŃi au uitat sensul lui primar. „a recurge la")j<. Rugăciunea neîndeplinită rămîne ca o datorie: credinciosul se poate achita de ea în oricare alt moment. rit instituŃional. dar impactul ei istoric a fost mult mai durabil: timp de secole. în orice poziŃie. înaintea rugăciunilor „restante". între altele. 298 RELIGIILE LUMII .soarelui (maghrib) şi intervalul de timp care începe cu dispariŃia ultimelor licăriri ale crepusculului ('ishă'). în cazul în care nu este introdusă într-o piesă de mobilier special destinată. termen prin care este tradus aşa-numitul hadath_ aşghar „incident minor" (hadaŃh_ înseamnă propriu-zis „ceea ce se întîmplă fără să fi fost dorit"). dar credincioşii scrupuloşi se străduiesc să înfăptuiască rugăciunea prescrisă la începutul intervalului prevăzut. \ CurăŃenia este. pp.Versetele coranice de referinŃa. şi astfel se adună la intrarea în camerele de rugăciune. care înseamnă apariŃia în faŃa lui Dumnezeu. orice loc şi orice timp. se consideră anulată dacă individul îşi pierde controlul de sine. Orele variază aşadar în funcŃie de anotimp şi locul geografic unde se află credinciosul. feŃei. De semnalat că s-a întîmplat ca Profetul să se roage şi încălŃat (id." Aflăm aici o bună ilustrare a deschiderii Coranului şi învăŃăturilor sale către o lectură nu simbolică (un asemenea adjectiv ar distinge în mod nejustificat un sens aparent de unul ascuns). Această precizare nu este atît de neînsemnată pe cît ar părea. enumerarea a ceea ce este considerat hadaŃh_ nu se limitează la satisfacerea „nevoilor naturale".. cu nenumărate ocazii. leşinul. şi şalăt. Căci şalăt nu este acea rugăciune prin care i se cere lui Dumnezeu o favoare sau alta..2& __ Jată însă ceva şi mai semnificativ: micii abluŃiuni i se poate substitui aşa-numitul tayammum (numele de acŃiune al verbului tayammama. nu s-a oferit credincioşilor posibilitatea de a se eschiva de la adorarea lui Dumnezeu. în acest caz. Juxtapunerea sugerează de asemenea diferenŃa care se face între rugăciune. 6). rugăciunea care trebuia efectuată în momentul respectiv este îndeplinită prioritar. Se poate spune deci că starea necesară îndeplinirii rugăciunii (hălajă'iza). De aici importanŃa calendarului şi a efemeridelor în viaŃa musulmanilor: ziarele lor consacră o rubrică cotidiană orelor celor cinci rugăciuni. p. ci plurivalentă. tayammum (fără a uita niyya — intenŃia.84). ceea ce ar avea ca echivalent „obiect pe care se efectuează prosternarea") asigură ferirea de contactul cu un sol despre care nu se poate şti dacă nu a fost murdărit. de teamă ca nu cumva moartea care poate surveni oricînd să nu-i surprindă într-un moment în care nu sînt „la zi" cu îndeplinirea obligaŃiilor. Covoraşul de rugăciune (noŃiune care a fost într-atît banalizată. udarea cu apă a urechilor. este scoasă de fapt pentru că riscă să fi păstrat urmele vreunei murdării. gurii. încălŃămintea. abjurarea. după ce enumera circumstanŃele ce împiedică ori fac contraindicată ablu-Ńiunea (lipsa apei. După orice astfel de carenŃă a vigilenŃei 27 Această menŃiune urmează imediat enunŃului prin care i se permite credinciosului să îl invoce pe Dumnezeu stînd „în picioare. este necesară repetarea abluŃiunii (wudii'): ea este compusă din gesturi care garantează trezirea şi nu este o simplă toaletă care asigură curăŃenia. Nevoile naturale nu sînt decît exemple. care se scoate. se conformează unui protocol alcătuit din gesturi şi formule. 49-50. tradusă în general prin „curăŃenie rituală". permisă şi meritorie. 8. rugăciunea. încît ui araba din Orientul Mijlociu „covor" se spune sajjada. Permisiunea de a substitui abluŃiunii simpla atingere a solului. nici ocazia de a proceda la această adorare fără a-şi fi asigurat revenirea la conştientizarea deplină cerută de o asemenea celebrare. AbluŃiunea wudu'constă în spălarea succesivă a mîinilor. numite îndeobşte în limbile europene „abluŃiuni mici şi mari" (wudii'şighusl). a locului de rugăciune. condiŃie a valabilităŃii actului) poate să fi fost înŃeleasă drept o formă de curăŃire. furia şi. boala). Asemenea unei oficieri religioase. Şahiii. aşezat sau întins pe o parte". curăŃenia hainelor. cefei. Culegerile de Sunna relatează că Profetul. prescriu: „CăutaŃi atunci un pămînt curat şi tre-ceŃi-vă mîinile peste faŃă şi antebraŃe" {2. s-a mulŃumit „să dea cu mîna pşjncălŃările sale" (khuffayn).}Acest tip de abluŃiune este anulat de ceea ce textele europene numesc cel mai adesea „mica impuritate". Rugăciunea este precedată de abluŃiuni. Profetul citează printre semnele graŃiei divine ce i s-au dat: „Pămîntul mi-a fost dat ca loc de rugăciune şi purificare. care înseamnă „a viza ceva". Aceste intervale de timp variază. 1. părului şi picioarelor. ea este o oficiere religioasă în care credinciosul este el însuşi propriul său oficiant. antebraŃelor. Orele indicate marchează intervalul de timp în care rugăciunea este considerată ca fiind îndeplinită „la timpul ei". în fapt. ISLAMUL 297 impuse de şalat. 43. Ea începe cu orientarea credinciosului (qibla) în direcŃia locului sfint consacrat 2i Bukhărî. ea include somnul. desigur. nărilor. voi. şalăt. liturghie. de situaŃii cînd individul încetează să mai fie „răspunzător" de ceea ce face.

Gesturile din timpul rugăciunii corespund unui protocol simplu. sărmanilor. îndeobşte. altminteri va trebui să reia ritualul. la obiecŃia necredincioşilor: „De ce-i întoarce de la Kibla pe care o aveau înainte?" (2. în orice loc de pe glob. legînd de recitarea primei sure (al-Fătiha) recitarea unui verset al cărui conŃinut ori exprimare sînt potrivite situaŃiei. credinciosul începe să recite prima sură din Coran. Imediat după aceea. 172). al-Fătiha („Deschizătoarea"). aceasta constituia o rămăşiŃa a unor vechi rituri.(maşjid al-haram) al templului de la Mecca. Trebuie amintit că orientarea către Templul extrem. constituia o regulă pînă la data exodului la Medina. 139). riturile sînt aşezate la locul cuvenit: „Şi de ce am schimbat kibla pe care ai avut-o înainte? Numai ca să ştim cine urmează trimisului şi cine se întoarce pe călcîiul său" (2. respectiv templul de la Ierusalim. Acest gest delimitează un sanctuar (htaram) care rămîne astfel delimitat pînă la sfîrşitul oficierii religioase. De aceea."30 Există şi alte cutume în alegerea versetelor consecutive primei sure. „oficiantul" îşi răspunde singur: Amin ('ămîn).?. şi cei ce Ńin întreolaltă făgăduinŃele pe care le-au făgăduit şi cei ce sînt statornici în nenorociri şi în timpul vitejiei" (2. dar ele nu au ajuns la o instituŃionalizare atît de marcată. De exemplu. Nimic din jur nu trebuie deci să-1 distragă pe credincios de la desfăşurarea ritualului şi nici să pătrundă în spaŃiul propriu pe care şi 1-a creat. orfanilor. Dumnezeu cel veşnic. "1 ISLAMUL 299 'iŃirăm („preamărirea prin care credinciosul i se consacră în exclusivitate lui Dumnezeu"). dintre care ultimele au propriu-zis aspectul unei rugi: „Ocîrmuieşte-ne pe dramul cel drept. chiar mai degrabă decît întrebîndu-i pe cei din jur unde se află qibla. întoarce faŃa ta spre templul cel sfînt" (2. nu mai este posibil să i se distragă atenŃia pentru a face nimic altceva. Credinciosul caută această direcŃie. Astfel. 136). a faptului că. dar şi că prin credinŃă devin meritorii game comportamentale mai largi. se găsesc chiar şi covoraşe de rugăciune cu busola încorporată. într-un mediu în care adepŃii noii religii coabitau cu creştini şi musulmani. Şi în acest caz cercetarea reprezintă mai întîi un exerciŃiu spiritual. credinciosul efectuează aşa-numitul takbîr (preamărire): ridică braŃele spre cer. Iată o confirmare. [în versiunea românească a Coranului. către care sînt orientate moscheile.. pe cît posibil. şi el destul de scurt. afară de cei ce cred şi se poartă bine şi se îndeamnă spre adevăr şi se îndeamnă spre răbdare. călătorilor. contrare spiritului înnoitor: „. El nu se naşte şi nu este născut şi nimenea nu-i este asemenea». semnificaŃie pe care o sugerează însăşi denumirea gestului: takbîrat alL29 Se fabrică şi busole prevăzute cu un sistem care precizează această direcŃie. Este ceva obişnuit a vedeii un musulman instalat într-o casă necunoscută. casele. acela unde se află Kaaba: „De ori şi unde vii. rostind formula Allăhn Akbar („Dumnezeu este mai mare decît tot"). dă de înŃeles ceea ce nu vrea sau nu îndrăzneşte să spună. 5-7). 138). La începutul ei. recitarea unui capitol. intitulat Al'aşr („timp" şi „miezul zilei"): „Pe dupămiazăzi — omul este pierdut."31 30 Capitolul 112. Prin acest gest. în îngeri. în . Sura curăŃirii. ci cuvios este cel ce crede în Dumnezeu. dacă nu este fragmentat. 136). în ziua de apoi. Alegerea este lăsată la latitudinea credinciosului. pe drumul celor de care te-ai îndurat nu al celor asupra cărora eşti înfuriat şi nu al celor ce rătăcesc" (1. Este o bucată scurtă: şapte versete. cu o aproximaŃie de o zecime de grad. în scriptură şi în profeŃi şi dă din averea sa din dragoste către El rudelor. numit în general Al-ikhlaş. el se transpune în starea de adoraŃie.. mormintele şi. Profetului i s-a poruncit să răspundă: „Al lui Dumnezeu este Răsăritul şi Apusul" (2. dacă mai era nevoie de ea. Coranul oferă un şir de argumente care scot în evidenŃă înnoirea. dar precis. consultîndu-şi busola2. cerşetorilor şi celor din robie şi îşi împlineşte rugăciunea şi dă milostenii. Urmează apoi „recitarea unor versete". Nu vrem să se creadă că am ceda unui gust ireverenŃios pentru anecdotă semnalînd existenŃa unui anumit număr de situaŃii în care alegerea versetelor respective a jucat un rol important: oficiantul. 144 şi 145). Noi te vom întoarce spre o Kiblă care-Ńi place" (2. Prin aceasta. există „manuale" religioase sau cutume nescrise care ghidează această alegere: unii şîiŃi rezumă partea de recitare imediat următoare primei sure la capitolul celebru pentru concizia lapidară cu care se afirmă unicitatea lui Dumnezeu: „Spune: «El este Dumnezeu cel unic. Ceea ce pregăteşte o învăŃătură de imensă importanŃă: „Nu stă cuvioşia întru aceea ori să îndreptaŃi faŃa voastră spre răsărit sau spre apus. în textul coranic se poate găsi afirmaŃia că practica fără credinŃa propriu-zisă este lipsita de orice merit.

El pune astfel capăt ritualului sacru pe care 1-a instituit el însuşi. acest fapt face din el obiectul unei amabilităŃi deosebite. musulmanul. două rak'a (rugăciunea din zori)." în cazul în care credinciosul se află la sfirşitul oficierii. adept al poziŃiei cu braŃele dea lungul corpului. Şi. întorcîndu-se spre stînga. După recitarea făcută în poziŃie verticală. întorcîndu-se spre dreapta. Alegerea vine de la diferenŃa dintre criteriile reŃinute (gestica cel mai des adoptată de Profet. cea de-a treia rak'a de la apusul soarelui). credinciosul se înclină adînc. interval pe care îl pot prelungi zelul şi erudiŃia — în special prin recitarea. strînse la piept (hanbaliŃii) sau puse în dreptul inimii (shafiiŃii). braŃele şi mîinile de-a lungul corpului (maleki-Ńii şi kharijiŃii). Obiceiul cere ca adresarea să înceapă cu urarea: „Dumnezeu să primească!" La care oficiantul răspunde: „De la noi şi de la voi fapta cea bună!" în felul acesta este redat vieŃii „civile" acela care se rupsese de ea pentru un interval de cinci. aşa cum i-ai sfinŃit. în funcŃie de oră." El continuă prin această invocare concluzivă care se înscrie în tradiŃia lui Avraam: „Doamne. rugăciunea de noapte) sau trei (rugăciunea de la apusul soarelui). Dar credinciosul are posibilitatea de a participa la o ceremonie în comun. a cărui denumire vine de la gestul de reverenŃă. (Astfel aleşi) din lumile care sînt. Ńara lor de origine. Aceste mărturii sînt de altfel recunoscute de către toŃi: controversa nu se referă decît la interpretarea varietăŃii de atitudini. „silenŃioasă".t. salutat şi binecuvîntat pe Ibrahim (Avraam) şi pe apropiaŃii lui. a unui pasaj deosebit de lung din Cartea sfîntă.] 31 Capitolul 103. Astfel. care nu cuprinde decît aceste trei versete. cel mult zece minute. s-a impus ca un fel de parolă şi de formulă de încheiere a întîlnirilor primilor tovarăşi ai Profetului: recitarea ei înseamnă rememorarea acestui „timp" al solidarităŃii. turistul maghrebin ma-lekit. . Fiecare dintre aceste poziŃii se leagă de mărturii privind comportamentul Profetului. îndată ce ora stabilită a sosit. In viaŃa practică. identifică dintr-o privire ritul căruia îi aparŃin tovarăşii săi de rugăciune. chiar şi puŃin numeroasă. I se recomandă să prefere. credinciosul îşi redresează poziŃia pentru a lua pentru un timp poziŃia „aşezat". sau cea adoptată în circumstanŃe deosebit de semnificative). în care recită aşa-numitul tashahhud („reamintirea mărturiei de credinŃă") care începe astfel: „Ale lui Dumnezeu saluturile Ale lui Dumnezeu faptele neprihănite. musulmanii aflaŃi într-o colectivitate. de exemplu. el pronunŃă cu glas tare: „As-salămu 'alaykum wa rahmatul-lah". Astfel este completat „ciclul" sau rak'a. salută şi binecuvîntează pe Mahomed şi pe apropiaŃii lui. ceilalŃi îi răspund. Este reverenŃa. sfinŃeşte. curajului şi speranŃei. 300 RELIGIILE LUMII Acest capitol. Şi mărturisesc că Mahomed este trimisul şi Profetul lui. propun unuia dintre ei să le fie 'imam (cel care stă în faŃă). egipteană (shafiită) sau saudită (hanbalită). ei recită fiecare pentru sine formulele comune.legătură cu care ne îngăduim să facem următoarea observaŃie necesară: în textul coranic. care îşi poate face rugăciunea în orice moschee. apare fără echivoc formularea: „el nu a dat naştere" (lam yalid) şi nu „el nu se naşte" (n. credinciosul care efectuează rugăciunea îşi Ńine. Unic şi fără de tovarăş. Apoi. al unei curtoazii mergînd pînă la a-i oferi dirijarea invocaŃiei (du 'ă') care urmează oficierii. Oficierea comportă. cea de la mijlocul după-amiezei şi cea de-a cincea şi ultima. ca regulă generală. anunŃată de apelul muezinului (deformare a cuvîntului arab mu 'adhdhin (literal „cel care anunŃă" sau „care dă semnalul") sau doar observata prin consultarea unui ceas. este reperat cînd se roagă într-o moschee turcească (hanefită). efectuarea rugăciunii în comun. Cît timp stă în picioare. patru rak'a (rugăciunea de la mijlocul zilei. plecăciunea sau rak'a. repeta această formulă care înseamnă „Pacea asupra voastră şi îndurarea lui Dumnezeu". ce durează cît timpul necesar pronunŃării de trei ori a formulei: „Preamărire Domnului meu celui Mare şi laudă Lui!" Apoi credinciosul revine la poziŃia verticală pentru ca imediat să se prosterneze cu fruntea la pămînt. gest care durează atît timp cît rosteşte de trei ori formula: „Preamărire Domnului meu Preaînalt şi laudă Lui!" El se ridică pentru a se prosterna din nou la foarte puŃin timp. Mărturisesc că nu există Dumnezeu în afara lui ISLAMUL 301 Dumnezeu. de cîte ori este posibil. printre primele revelate. braŃele strînse. în funcŃie de „şcoală". ducîndu-şi mîinile la genunchi. după fiecare Fătiha (primul capitol din Coran) care precedă rak'a. în consecinŃă. dacă este vorba de formule ce trebuie rostite cu glas tare. Atunci cei din preajmă pot să i se adreseze şi să pătrundă în spaŃiul care fusese pînă atunci rezervat oficierii ritualului. La sfîrşitul ultimei rak'a a fiecărui cuplu sau la sfîrşitul fiecărei rugăciuni rituale (de exemplu. iar atunci cînd ritualul impune o recitare a parte. împreunate în dreptul taliei (hanefiŃii).). Am preferat să descriem rugăciunea rituală a oficiantului solitar. Căci imamul nu este altceva decît un credincios printre alŃii care îi precedă pe ceilalŃi în efectuarea gesturilor rituale. care de altfel poate avea loc şi în altă parte decît în moschee.

Este adevărat că în cadrul ei.32 32 în cazul îngenuncherilor (rak'a) silenŃioase (ansamblu de patru rak'a ale rugăciunilor a doua şi a treia.. cel de-al doilea calif: „îl voi ucide pe acela care face deosebire între şalăt şi zakăt". obiceiul fiind ca în aceste situaŃii să fie utilizat verbul zakkă şi numele său de acŃiune tazkiya . Cele două Aid (sărbătoare) dau şi ele ocazia rostirii unor predici. EmulaŃia. „a se purifica". Cealaltă. îi inspiră sau le dictează sa predice cu multe argumente. ' Legătura dintre iqămat as-şalăt („efectuarea rugăciunii rituale") şi 7 'Ńa 'u-z-zakăt („dania". Predica numită 'Id al-fiŃr („Sărbătoarea ruperii postului") are loc la începutul lunii shawwăl ce urmează după luna ramadan. în afara marilor precepte legate de pietate şi morală. simetric. pelerinajul canonic. „a fi pur". a unei şalăt-al-jumu 'a. sau necesar. numele acestei zile vine el însuşi de la verbulyamu 'a. rugăciunii de dhuhr. căutate în textele religioase. Acesta este numele acŃiunii desemnate de verbul zakă. „amvon") care prevăd de-a lungul săptămînilor texte pregătite gata. vocabularul politic al epocii noastre utilizează în chip curios această accepŃiune a cuvîntului: candidaŃii la o consultaŃie electorală consideră adesea util. supunerea lor faŃă de regimurile ai căror funcŃionari sînt. „predici de amvon". cuvînt derivat de la verbul 'ăda. Aceste două derivate sînt utilizate în Coran pentru a desemna faptul de „a spăla [păcate şi greşeli]" şi. 'Id al. Dar contextul sugerează mai degrabă o denunŃare a celor care cred că poate exista devoŃiune acolo unde există indiferenŃă faŃă de solidaritatea cu aproapele. fac uneori să fie uitate atît concizia vremurilor de început. sfîrşitul anului hegirian.'id („oficierea de sărbătoare". Or. ambele fiind asociate „credinŃei" ('îmăn). Dania este aproape întotdeauna asociată rugăciunii (şalăi) rituale. în aceste două predici (khuŃba) sînt reamintite virtuŃile şi învăŃăturile postului şi ale pelerinajului ritual. i se substituie celebrarea. prima calitate a textului. a treia rak'a a celei de-a patra rugăciuni. de la minbar. ritualul. Un alt tip de exces. o „solemnitate". temele sînt gata oferite. în această zi. lecturile sînt şi ele silenŃioase. Aforismul a fost interpretat de către formalişti în sensul refuzării carităŃii din partea cuiva lipsit de pietate. este denunŃată cu ironie în unele capitole: „. să anunŃe susŃinerea lor de către un partid sau o personalitate. o „sărbătoare"). El ştie cine se teme de El" (53. mai rar „danie legală". „a reveni". în aceste cazuri. şi alegerea lor este lăsată la iniŃiativa individuală. numele de acŃiune zakăt (dania) este utilizat aproape în exclusivitate pentru a desemna o faptă bună. cealaltă constînd în concizie. Prea omeneasca infatuare a unora care împing siguranŃa de sine pî-nă la a se numi pe ei înşişi „puri".. Profetul a dat exemple de texte care nu luau mai mult de un sfert de oră. „l'A'id". aniversarea naşterii Profetului. 302 RELIGIILE LUMII Imamul joacă un rol mai important în oficierile care cuprind o predică (khuŃba: „dicurs". Nu vă ŃineŃi de curaŃi voi înşivă. însemnînd „ceea ce revine în fiecare an". acordîndu-şi un fel de certificat al mulŃumirii de sine. în Coran. oficierii de la mijlocul zilei. a treia şi a patra a celei de-a cincea rugăciuni rituale zilnice). Predicatorul ia cuvîntul după rugăciunea rituală efectuată în dimineaŃa zilei de sărbătoare. ameninŃă din alt punct de vedere: angajarea predicatorilor faŃă de o ideologie sau alta. în principiu.Singurele texte rostite cu voce tare de către imam şi lăsate la iniŃiativa lui sînt: al-Fătiha inaugurală (recitată în picioare) şi versetele din Coran alese să îi urmeze. în unele Ńări. cum se numeşte în franceză. erudiŃia. cît şi simŃul actualităŃii. respectiv. „a se întoarce". Vinerea. imamul anunŃînd prin cuvintele Allăhu-akbar trecerea la etapa următoare. „a reuni". „a aduna laolaltă") şi de cele două şalăt al.. De asemenea. însă textul poartă amprenta oratorului (khaŃib). Dania C Ceea ce în general este desemnat în textele europene prin cuvîntul „danie" (milostenie). Un asemenea bun cunoscător al Coranului nu putea să nu se gîndească la un capitol foarte scurt şi foarte popular: acela care începe prin identificarea plină de indignare a celui care refuză religia cu cel „care îl respinge pe orfan". redus la două rak'a — în loc de patru cît cuprinde oficierea obişnuită de la mijlocul zilei — este precedat de o predică. adevărată sau falsă. de „a se spăla [de păcate şi greşeli]". de unde deriISLAMUL 303 vă factitiyul zakka „a face pur". mai sînt asociate alte două noŃiuni: aceea de credinŃă în ziua de apoi (al-yawmu-l-akhîr) şi aceea de „înfăptuire a faptelor bune" (al-'a 'măi al-şăliha). formulele consacrate şi citatele abundă. se numeşte în arabă zakăt. capitol ce se încheie astfel: . Este vorba de oficierea care are loc vinerea (şalăt al-juma 'a. 33). „a purifica" şi reflexivul factitivului ta-zakkă. „acordarea milosteniei") este confirmata printr-o exprimare dură a lui Omar. în folosul unor cauze care nu sînt în mod necesar religioase. „predică").. adaptate calendarului sărbătorilor care urmează sau în curs: postul ramadanului. Adaptarea la preocupările zilei este.'idliă („Sărbătoarea sacrificiului") are loc în cea de-a zecea zi a lunii dhu al-hijja („luna pelerinajului"). Au circulat şi mai circulă încă în lumea musulmană culegeri de predici model (khuŃab minbăriyya. prin definiŃie în comun.

Ca şi rugăciunea canonică. „prietenul veritabil" şi. „cel ce spune adevărul". animale. tot astfel zakăt (în ciuda celor ce s-au spus pentru a-i sublinia eficienŃa) nu îndeplineşte singură îndatorirea de solidaritate faŃă de cei aflaŃi la nevoie. exact ca în cazul unui impozit. dania datorată.. Termenul zakăt desemnează. Trebuie însă precizat că dania (zakăt) nu se confundă cu impozitul pe venit sau pe plusvaloare. la care s-a gîndit Voltaire creîndu-1 pe celebrul său personaj Zadig. obligaŃia majoră căreia i se subordonează toate celelalte. datornicii. şădiq. luptătorii. urmînd proceduri al căror enunŃ variază în funcŃie de mediul economic şi social al autorilor. precum pomana făcută cu ocazia sărbătorilor. Ca obligaŃie rituală.-. Este vorba de a asocia adevăratei devoŃiuni 304 RELIGIILE LUMII şi. mai ales. se atrage atenŃia asupra faptului că devoŃiunea ostentativă este legată de refuzul solidarităŃii cu ceilalŃi oameni. însă „marea regulă a tuturor regulilor". — Profetul le-a răspuns că valoarea daniei făcute din proprie iniŃiativă nu se măsoară după valoarea ei comercială. Conceptul de şadaqa este deschis ideii de comunicare cu aproapele. aceştia au stabilit bunurile sub forma cărora se achită (cereale. ea consideră ca plusva-loare însuşită ceea ce a rămas timp de un an încheiat în mîinile contribuabilului. Dar se înŃelege că această „cheltuială" se extinde la orice faptă bună „pe calea lui Dumnezeu" (fî sabîli-llăh). ISLAMUL 305 curmale. în primul rînd. aceea lipsită de participarea sufletului şi a spiritului. credinŃei. ci cuvîn-tul ma'un („sprijin". „pregătind terenul" în vederea altor acŃiuni a căror ocazie îl pîndeşte pe credincios în orice moment al vieŃii sale. Aşa cum şalăt (rugăciunea canonică. Raportîndu-se la uştil („izvoare"). el a adăugat că orice acŃiune a credinciosului poate constitui o şadaqa: orice gest amical. Conformîndu-li-se. Nu este utilizat cuvîntul zakăt. în consecinŃă. ea trebuie înŃeleasă ca un „exerciŃiu" care „îl face mai suplu" pe donator. ca să") prin care se încheie zeci de porunci legate de cult. orice vorbă bună adresată cuiva. \ DistincŃia care se impune între zakăt. De aici derivă şadiq „acela pe care îl poŃi crede adevărat. astfel. pentru islamul incipient. rituală) este o obligaŃie care nu se confundă cu rugăciunea (du'ă'). conceptele de „pomană voluntară" şi „danie legală" nu erau clar diferenŃiate. Dar. Sîntem obligaŃi să cheltuim această avere spre binele a ceea ce ne înconjoară. şadaqa şi injaq este hotărîtoare: prescripŃiile canonice trebuie considerate de credincios drept graŃii divine. dar şi metale. taşaddaqa înseamnă „a îndeplini o şadaqa". a făcut să se spună că. oricare ar fi acel cineva. „a face un dar gratuit". întradevăr. îndelung abordată în Coran. ea a beneficiat de atenŃia cunoscătorilor şi interpreŃilor Legii (fiiqahă'). sincer". Unii au crezut că se pot plînge dinaintea Profetului de inegalitatea fundamentală a şanselor credincioşilor de a săvîrşi aceasta faptă pioasă: bogaŃii pot îndeplini în egală măsură cu săracii celelalte fapte de devoŃiune. Tema. „ajutor"). De aici precizările respective din Coran: în toate trebuie văzute aşadar norme revelate de o Carte care constituie un tot în cadrul căreia toate versetele se situează la acelaşi rang. CondiŃiile în care s-a format şi mai apoi s-a extins comunitatea musulmană de la Medina au făcut foarte cu-rînd necesară organizarea strîngerii produsului daniei prescrise precum şi repartizarea lui. . sclavii. El i-a umplut de uimire pe interlocutorii săi incluzînd pe listă împlinirea aceloraşi „amabilităŃi" faŃă de membrii propriei familii. în scadenŃe. Acest lucru este sugerat şi de frecvenŃa utilizării locuŃiunii conjuncŃionale la 'alia („poate că. Este vorba aici de mustrarea deschisă la adresa devoŃiunii ostentative.34 Un calcul precis intervine de asemenea în ce priveşte alte forme de zakăt. spre binele celor apropiaŃi nouă: nu trebuie ca un altruism ostentativ prost înŃeles să ne facă să neglijăm acest lucru. dar îi vor depăşi cu siguranŃă pe săraci în privinŃa milosteniei voluntare (şadaqa). posedăm printr-o hotărî-re a lui Dumnezeu. prin cote. drumeŃii. 4-8). în natură. cu o diferenŃă de nuanŃă. A fi prieten adevărat al cuiva înseamnă a-1 ajuta pentru el însuşi şi nu din constrîngere. 33 Termenul şadaqa este numele de acŃiune al unui verb ce înseamnă „a se adeveri" Şi „a spune adevărul". prin injaq (literal „cheltuială"): ceea ce posedăm. măsurată cu talgerul. De aici ciudăŃeniile care au alimentat controversele cazuiştilor: cele mai bătătoare la ochi şi mai pitoreşti fiind omisiunile unor posesiuni necunoscute sau subevaluate în epocile de referinŃă. prizonierii. ci şi „pomana voluntară" (şadaqa)^ şi chiar simpla „cheltuială" (injaq). al cărui factitiv este şaddaqa. imobile). Mai exact. nu numai simpla danie legală. în acelaşi timp. el aspiră la a deveni mai apt de a accede la o spiritualitate mai înaltă şi mai liberă. Beneficiarii produsului dat ca zakăt sînt şi ei desemnaŃi în Coran: în special săracii.„Deci vai de rugătorii care sînt nepăsători la rugăciune care vor să fie numai văzuŃi şi tăgăduiesc sprijinul (nu vor să dea milostenii)" (107.

în timpul nopŃii fnndu-i permis un regim normal. de a nu aştepta răsplată. ca să împliniŃi numărul [zilelor de post] şi să-1 preamăriŃi pe Dumnezeu pentru că vă ocîrmuieşte şi să-1 mulŃumiŃi. fixat la 5 uncii de argint (155 grame). însă acela din voi care e bolnav sau în călătorie (să postească asemenea alt număr de zile). în general.rămîne. este nisab-xA comerciantului. Darul nu este considerat dar dacă este făcut cu ostentaŃie sau cu inima îndoită (4. este. a considerat că adepŃii noii religii monoteiste aveau un drept egal de a posti în a zecea zi a primei luni a anului (pentru arabii musulmani) ziua de 'Ashură' (cuvînt derivat de la 'ashara. de patruzeci de ovine sau caprine. voi ce credeŃi. Aşa 34 Aşa-numitul nisab („prag de impozitare". şi mai ales. „minimum impozabil") pentru crescătorul de animale este de cinci cămile (la care se datorează un miel. ca şi efectuarea rugăciunii rituale. însă dacă face cineva bine de bunăvoie. faptul de a nu precupeŃi ceea ce dai. 266). apoi. în luna aceasta să ajuneze cei ce sînt de faŃă. vine asupra sa ploaia şi-1 lasă vîrtos" (2. cine e însă bolnav sau în călătorie. în care s-a trimis Coranul ca îndreptar pentru oameni şi ca învăŃătură răsvedită pentru drumul cel drept şi deosebirea [între adevăr şi minciună]. constatînd existenŃa unei practici de devoŃiune propovăduite de Moise. de la băutură şi mîncare. Există chiar precizarea: „O. dictat de grija de a nu rămîne mai prejos în materie de devoŃiune. Mahomed. 92) şi nu trebuie ales pentru a fi dăruit ceva de proastă calitate. însă nu crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi. { O A nu rezista celei mai primejdioase tentaŃii. în materie de danie (fie ea prescrisă sau voluntară). Abia mai tîrziu a fost revelată prescripŃia unui post canonic. de la un număr mai ridicat). Darul trebuie făcut din ceea ce îŃi este drag (2. unde elementul evreiesc era predominant (evreii participaseră la întîmpinarea favorabilă a Profetului cu ocazia exodului). ca şi rugăciunea rituală. ce credeŃi. cum aveau îndatorire înaintaşii voştri. Cultivatorul de referinŃă este proprietarul de curmali sau cultivatorul de cereale. Mahomed a practicat acest exerciŃiu spiritual înainte de RevelaŃie. în timp ce versetul consacrat postului este al 183-lea. o „instituŃie al cărei cadru e stabilit". 35 Aceste prescripŃii sînt recapitulate îndeosebi în faimosul capitol 2. nu doreşte să vă facă greutate. Locuitorii Meccăi şi. şi voi veŃi avea îndatorirea pentru ajunare. unor „criterii de capacitate" care îi disting pe cei pentru care este considerat imposibil de cei pentru care ar fi la limita suportabilului. Diverse mărturii ne aduc la cunoştinŃă că Profetul şi tovarăşii săi au început prin a practica postul voluntar. Şi mai grăitor. cele două „religii ale CărŃii" îl pre-scriau adepŃilor lor. 3. diferit de cel voluntar. „zece"). ceea ce nu mai rămîne valabil după vertiginoasa devalorizare a „celui de-al doilea metal". ascult ruga celui ce se roagă. Mai întîi. „ceea ce tu însuŃi nu ai lua pentru tine decît în scîrbă". arabii din perioada RevelaŃiei cunoşteau practica postului. şi totuşi nu postesc. De altfel. pe cînd obişnuia a se retrage din cînd în cînd în peştera de pe muntele Hira. dacă se roagă. Dumnezeu doreşte să vă uşureze. desigur. Cei ce însă sînt în stare (sa postească. 306 RELIGIILE LUMII colb. ISLAMUL 307 Postul prescris. prin extensie. ceea ce explică faima nopŃilor de ramadan^ Cuvîntul şawm sau şiyăm (post) este numele de acŃiune al verbului şăma „a se abŃine de la băutură". Este în general prezentat ca obligaŃia credinciosului de a se abŃine de la mîncare şi băutură în timpul zilei. La Medina. prelevarea cămilelor înce-pînd. prin distanŃa pe care o semnalează între epoci. Un număr anumit de zile (să ajunaŃi). a nu cere sub nici o formă „dobîndirea unui beneficiu". să postească alt număr de zile. primul fiind Al-FatiŃta („Deschizătoarea"): versetul referitor la rugăciunea rituală este cel de-al 144-lea. dacă sînteŃi pricepuŃi" (2. dar şi ei trebuie să asculte de Mine şi să creadă în . el are fixat un termen precis: „Luna Ramadan. Dacă te întreabă servii Mei despre Mine. aceea de a te prevala de binefacerile tale înseamnă a te expune soartei „pietrei care se rostogoleşte". efectuarea lui este supusă. 179180). cifre ce reflectă natural scara „preŃurilor" la epoca respectivă şi în mediul respectiv. ca să fiŃi cu frica lui Dumnezeu. nu faceŃi deşarte milosteniile voastre necăjind şi vătămînd ca şi cel ce dă milostenie ca să fie văzut de oameni. conform unor practici voluntare ce imitau practicile deja cunoscute din religiile CărŃii şi adăugînd uneori un soi de spirit de emulaŃie. 38). Postul LPostul din luna ramadan este fără îndoială cea mai cunoscută din cele cinci obligaŃii canonice.35 „O. iar dacă postiŃi (totodată) e mai bine pentru voi. de treizeci de bovine. nisăb-ul este de cinci „poveri". aceia să dea) unui sărac bucatele ca răscumpărare. „gratuitatea" gestului. 267. atunci Eu sînt aproape. un post după dorinŃa lor (nudhr). atunci e bine pentru el. voi. Apoi faimoşii fninaja adoptaseră această asceză a „monoteismului abrahamic". ba chiar cu unele compensaŃii.

la un anumit interval. dacă nu le convenea să Ńie cu sfinŃenie vreuna din cele patm luni prescrise — cf. lunar. Coranul a precizat acest lucru 36 Bukhări. Profetul a insistat ca propriul său comportament să nu fie invocat ca un precedent care să instituie prescripŃii canonice suplimentare (fard). ** Uitarea temporară a conflictelor intertribale deschise. Grija de a nu depăşi „timpul fixat" (miqăt) a determinat comunităŃile musulmane din lumea întreagă să instituŃionalizeze fixarea şi anunŃarea începutului lunii de post. înainte de islam arabii utilizau un calendar lunar modificat prin adăugarea. între cele douăsprezece luni lunare. oaspeŃii tăi au drepturi asupra ta. 1966) (n. Era impusă „tăcerea armelor". Calendarul liturgic al islamului este. „cea foarte caldă") şi rabi'al-awwal („prima primăvară") şi rabl'ath-thăni („a doua primăvară"). Numele cîtorva luni păstrează urma acestei apropieri.). ceea ce avea ca efect apropierea calendanilui liturgic de calendarul agricol. în franceză.t. în privinŃa acestui mod de concepere a calendarului liturgic. de fapt amînarea lor (n. unuia dintre tovarăşii săi: „Ce-am auzit? E adevărat că nu încetezi să posteşti. măsură de interdicŃie a războaielor feudale în timpul anumitor zile ale săptămînii.l. poate vor umbla întru dreptate" (2. 308 RELIGIILE LUMII (fapt ce dovedeşte că problema respectivă s-a pus la un moment dat). Dumnezeu nu permite ca un exces de devoŃiune să despartă ceea ce el însuşi a unit. t. însoŃind această reîmprospătare a memoriei de o metaforă a cărei îndrăzneală este adesea relevată: „Ele vă sînt vouă haină şi voi le sînteŃi lor haină" (2.). soŃia ta are drepturi asupra ta. Ca şi în materie de rugăciune. 183). 338. Ei o încuviinŃează într-un an şi o opresc în alt an. dicŃionarul Larousse."36 Aşadar cercul obligaŃiilor este extins pînă la relaŃiile sociale (oaspeŃii) şi cele familiale (soŃia). Sahih. Se instituise chiar o funcŃie sacerdotală. precum şi cea de-a treisprezecea lună. mai ales în secolele al X-lea şi al Xl-lea (cf. Acest „trafic de indulgenŃe". veghează. *** Mutarea lunii Moharrem pe luna Safar. Dovadă sînt reproşurile adresate. Trebuie subliniat un element care dă importanŃa cuvenită menŃionării îndatoririlor faŃă de soŃie: postul prescris impune abstinenŃa totală de la relaŃia sexuală în timpul cît durează postul — de la răsăritul pînă la apusul soarelui — şi în perioada prescrisă. patru erau „sfinte": un fel de „Răgaz al lui Dumnezeu"* (saumad degrabă al zeilor). în acest caz. cap. aşteptarea începutului postului. aceea de „pontif al aşanumitului nasy**: el avea ca prerogativă acordarea autorizaŃiilor de amînare a obligaŃiei de încetare a conflictului din perioada oficială pentru o altă perioadă. Posteşte şi apoi rupe postul. I.). Relatările din hadîth dovedesc eforturile constante ale Profetului de a modera elanurile ce ar fi putut prejudicia o concepŃie rezonabilă despre pietate. care se impune întregii comunităŃi timp de o lună. 37). Toate practicile în care intra abstinenŃa continuă (muwăşala) au fost combătute. 27). că stai noaptea treaz în rugăciune şi nu dormi? zise el către unul din tovarăşi. a atras atenŃia comentatorilor ca şi a simplilor practicanŃi. sînt denunŃate în Coran: „Mutarea*** este un adaus la necredinŃă. Treve de Dieu. în legătură cu postul. soŃilor li se reaminteşte datoria de a se comporta unul faŃă de altul ca soŃi. Coranul a restabilit în mod exact semnificaŃia liturgică a „semilunelor" — de fapt cuvîntul arab este ahilla. a cărui acoperire o asigurau practica „uitării temporare" (nasy). în care îndatoririle fiinŃei umane nu sînt numai cele care Ńin de devoŃiunea faŃă de Dumnezeu. în afara acestor intervale în care funcŃionează interdicŃia. plural de la hilăl — de la un verb care înseamnă „a începe" şi care era consacrat prin uzaj în liturghia pelerinajului. căci corpul tău are drepturi asupra ta. ed. Un rigorism monahal. „pe care Dumnezeu nu-1 impusese". a celei de-a treisprezecea luni. pentru a păstra din ele ceea ce poate traduce o aspiraŃie morală. cu bună ştiinŃă. Punerea la punct a condiŃiilor necesare unei astfel de practici religioase. chiar cu riscul de a accepta o reformulare specifică şi de a se preocupa. Cel mai adesea. Marea problemă fusese a-i convinge pe adepŃi că postul cel nou era limitat: cel care posteşte trebuie să-şi întrerupă postul zilnic ('ifŃăr). dar apoi culcă-te. ochiul tău are drepturi asupra ta. arabii păgîni mutau de multe ori sfinŃenia unei luni pe altă lună.Mine. vol. nota de subsol din varianta românească (n. p. Mai întîi. impusă în mod repetat de către consiliile ecleziastice ale Bisericii catolice. se cuvine o observaŃie care îi subliniază şi alte subtilităŃi: calendarul arab preislamic juca un rol politic de primă importanŃă. * în text. ISLAMUL 309 Procesul de instituire a moralei islamice trece printr-o perioada de selectare şi convertire a instituŃiilor şi valorilor preislamice. „Drepturile corpului în timpul postului". Prin aceasta vin în rătăcire cei necredincioşi. în special luna ramadăn (literal. Probleme de calendar. putea aduce prejudicii perseverenŃei în devoŃiune (57. 181 şi 182). ca să facă deopotrivă numărul (lunilor) celor sfinŃite de Dumnezeu şi să încuviinŃeze ceea ce a oprit Dumnezeu" (9. această preocupare de a tempera ascetismul abuziv se referă la o etică mai largă. Problema „timpului prescris" (miqăt) pentru diferitele obligaŃii canonice a păstrat încă semnul acestei . de purificarea acelor instituŃii şi valori de urmele păgînismului.

fără îndoială. Ńările în care s-a aplicat sistemul calculului astronomic au fost declarate „laiciste". ea poate face ca sufletul să-şi piardă caritatea. după Profet. 324. cînd s-a putut anunŃa o dată bazată pe „calcul". sociale. să-i fie de ajuns să[-şi] spună: sînt în timpul postului. postul este o purificare: „Pentru orice lucru. în plus. Adesea. postul ramadanului este o în-tîlnire cu Creatorul. " Iată o altă problemă socială şi de educaŃie transformată în mod abuziv într-o problemă religioasă: arbitrajul între cerinŃele postului şi cele ale vieŃii profesionale sau. 1. există o curăŃire^zfl&fl^-curăŃirea c. încît limbajul popular a inventat adjectivul muramdin — un neologism care ar însemna aproximativ „ramadanizat" — pentru a desemna starea celui care îşi afişează oboseala şi apatia. într-un timp cînd în islamul incipient viaŃa agricolă şi în general activităŃile economice nu încetaseră să utilizeze un calendar solar. Profetul atrage atenŃia celui ce posteşte în legătură cu orice formă de mînie. ca şi generozitatea care duce la ruinarea donatorului sau la frustrarea celor apropiaŃi.preocupări majore. prescris ca ultima masă (şahur) să fie luată cît mai tîrziu. Dacă. explicabilă desigur.. aşadar. chiar dacă în mod disimulat. 40 Ibid. 37 Bukhâri. dimpotrivă. programarea liturgică însăşi a cunoscut şi urmat o evoluŃie vecină cu paradoxul. Astfel. p.. Adoptarea unui calendar liturgic a fost considerată ca o întoarcere la izvoare. către sfîrşitul nopŃii: această masă este prezentată ca o „binecuvîntare a lui Dumnezeu" la care se cuvine să nu se renunŃe.. pe măsură ce comunităŃile islamice s-au văzut lipsite de posibilitatea de a-şi dirija treburile economice. voi. ca şi dania. ca în cazul oricărui act de devoŃiune. „etalarea" oboselii. Este. iu. ca în cazul oricărei prescripŃii canonice. credinciosul."38 Mai mult decît atît: chiar dacă este pornit din sinceritate. dacă nu chiar indispoziŃia.39 / întocmai ca rugăciunea şi pomana ostentative. de altfel. a revendicării identităŃii a devenit mai puternică decît oricare alta. Mai mult decît atît.. cazurile de acest fel erau mai rare. postul care afectează starea de sănătate este descurajat. el reprezintă un exerciŃiu" spiritual care nu este primit decît dacă este întreprins şi continuat sub această formă. 38 Id. în situaŃia unui „atentat la onoare": „Dacă vreunul dintre voi aude că este ofensat. este un fenomen sociologic atît de clar etichetat.. îndeplinirea rugăciunii de seară (maghrib). Profetul a putut enunŃa într-un hadith această teribilă afirmaŃie: „De la acela care nu se abŃine de a cădea în falsitate prin vorbă şi prin fapta sa."37 De altfel. „Lui Dumnezeu îi place să-i/ie acceptate dispensele. Aceasta pentru că politica a intervenit."40 Căci asemenea celor două. mai ales în ceea ce priveşte fixarea lunii postului. Cu toate acestea. ştiinŃă în care musulmanii aveau să aibă un aport unanim recunoscut. In vreme ce meritul constă tocmai în păstrarea discreŃiei cu privire la asceză. Dumnezeu nu cere să se abŃină nici de la mîncare şi băutură. stigmatizată de Coran şi de fiadîth într-atît încît este clasată printre „factorii de anulare" a „purificării prin abluŃiunea rituală" (wudu') de dinaintea rugăciunii. Este o problemă care ascunde altele. orice exerciŃiu spiritual îşi ratează Ńelul. consecvent şi neîntinat de nici o impietate care i-ar micşora meritul. 326.orpuluj^e^te^ostul. s-au găsit martori care au adus dezminŃirea şi au împrăştiat zvonul falsităŃii. psihică. p. mai mult. care trebuie făcută şi ea în acelaşi moment. în ciuda unui acord corect şi în regulă. textul coranic îi consideră drept aleşi „pe aceia care îşi stăpînesc furia" (3. chiar dacă. 329. Acest procedeu a fost apoi adoptat de mijloacele de informare ale altor regimuri care difuzează „mărturii bazate pe observaŃie" ce dezmint date anunŃate prin calcul. este chemat să-şi amintească faptul că „lui Dumnezeu îi place să-i fie acceptate dispensele aşa cum îi place să i se îndeplinească prescripŃiile". este susceptibilă de a exclude subiectul din comunitatea celor care pot practica devo-Ńiunea şi dania. fie ea şi legitimă. ba chiar atinge un Ńel opus: rugăciunea care îl epuizează pe credincios. obsesia. Sahih. de asemenea. 39 Id. [ Ruperea postului precede. asemenea rugăciunii. Or. a oboselii nervoase îndeosebi. . îndată ce compromite continuitatea fiinŃei în integritatea sa fizică şi. RenunŃarea la ceremonia numită ru 'ya i-a costat uneori foarte scump pe conducătorii contemporani care au îndrăznit să nu Ńină cont de ea. postul ostentativ nu poate fi primit ca o îndeplinire a obligaŃiei canonice a postului prescrisă musulmanului. Din anul 357 de la hegira — 969 al erei creştine — stabilirea lunilor lunare prin calcule astronomice a fost oficializată şi instituită la Cairo de Jawhar. pur şi simplu. a fortiori. ea este. y. 128). în perioada pos310 RELIGIILE LUMII tului. _>i-v. suspendarea acestei „ajustări" preislamice a făcut indispensabilă întreprinderea unor cercetări speciale în această ramură a astronomiei. contrasemnat de reprezentanŃii autorizaŃi ai diferitelor state islamice. furia este însoŃită de cuvinte ce trădează o pietate îndoielnică. ba chiar interzis. p.

Ele oferă înainte de orice ocazia unei celebrări al cărei specific trece adesea neobservat: recapitularea. în forma lor fizică şi psihică cea mai bună. 312 RELIGIILE LUMII \jŃamadanul. alta decît conştiinŃa credinciosului..ISLAMUL 311 datorită amărăciunii: „Cea mai bună danie este cea care nu te sărăceşte. în formele prescrise rugăciunii canonice. în total echivalentul numărului de rak'a efectuate de obicei într-o zi. a Coranului în totalitatea sa."41 Acelaşi lucru şi despre postul care privează corpul de forŃele indispensabile unei activităŃi utile. Se înŃelege că realizarea acestei acŃiuni comunitare necesită o cunoaştere a textului care nu este la îndemîna oricui: comunitatea se organizează împărŃind calitatea de imam între toŃi cei care cunosc o parte a textului sau care sînt capabili. de asemenea. ca el şi tovarăşii săi să poată face faŃă. **Id. de seară (şalăt al-'ishă). 42 Id. — Cuiva mai sărac decît noi? Nu există dintr-un capăt al Medinei în altul o casă mai săracă decît a noastră. să o rememoreze.. să recomande ca ea să rămînă limitată în timp. în urma unei revizuiri a părŃii ce le revine. Profetul a Ńinut ca această rugăciune să nu fie considerata o obligaŃie. a zece rugăciuni cu-prinzînd fiecare cîte două rak'a.» Profetul prinse a rîde: «Atunci ia asta şi hrăneşte-Ńi familia!»"44 O deschidere spirituală atît de luminoasă nu afectează în nici un fel caracterul sacru al lunii ramadan. — Ai vreo sclavă pe care o poŃi elibera? — Nu. Un fapt rămîne mereu prezent în mintea tuturor: luna ramadan este cea în care a fost revelat Cora-nu/JÎnca din timpul vieŃii. După citirea surei al-Fătiha sînt recitate succesiv pasaje de lungime egală (thumun. Pentru comemorarea acestui eveniment. p. care îi aşteptau în cursul acestei călătorii şi la capătul ei. la credincioşii din rîndul oamenilor simpli. comportamente pe care nu le apreciază cei a căror pietate este mai „în cunoştinŃă de cauză": obligaŃiile şi interdicŃiile ar fi putut fi lăsate în suspans în alte luni decît în ramadan? 41 Bukhărî.42 Şi. cineva aduse un sac de cereale. Era mai important. începe cu cei pe care trebuie să-i întreŃii. Asta înseamnă „nopŃile de ramadan". Deschiderea respectivă determină. acela care a putut asista în aceste condiŃii la toate recitările (tarăwîh) se va găsi în situaŃia privilegiată de a fi ascultat tot textul revelat. — îŃi dau eu din ce să dai pomană. după ultima rugăciune.. Drept dovadă.. Profetul a considerat de datoria lui să arate tuturor tovarăşilor săi că îşi potoleşte setea la orele amiezii. într-o zi de ramadan. Fiind indicat a se săvîrşi în comun. atenŃia acordată de-a lungul întregii luni îndeplinirii celorlalte prescripŃii şi respectării altor interdicŃii canonice. ele se îndeplinesc aproape întotdeauna într-o moschee sau un lăcaş de rugăciune. 286. Acest lucru nu este posibil decît — mai este nevoie să reamintim acest lucru? — datorită faptului că la musulmani nu exista persoane desemnate să îndeplinească funcŃiile pe care le îndeplineşte preotul şi de aceea fiecare.. p. lună a celebrării Coranului. a şaizecea parte ca lungime din ansamblul textului).» Atunci.. El a Ńinut. Profetul recapitula în luna ramadan tot ceea ce-i fusese revelat.. din punctul său de vedere sau al comunităŃii. Ai cu ce să hrăneşti 60 de săraci? — Nici asta. Am greşit cu femeia mea după răsăritul soarelui. s-a instituit practica „vegherilor": este vorba despre aşa-numita şalăt at-tarăwih (rugăciune întrerupta de pauze). încercărilor decisive pentru islam. „optime" din hizb. .331. este eligibil pentru a celebra liturghia. 333. — Bine. tradiŃionaliştii Ńin să precizeze: „Ni se întîmpla să călătorim în tovărăşia Profetului: nici cei care posteau nu au făcut niciodată un reproş celor care nu respectau postul."43 De aceea dispensa este la îndemînă: „într-o zi a venit la moschee un bărbat în culmea disperării: «— Sînt pierdut. 43 Ibid. pentru triumful credinŃei islamice.H Este vorba despre îndeplinirea. p. nici care nu respectau postul nu reproşau nimic celor care posteau. La sfirşitul lunii. pentru ca decizia să nu fie lăsată pe seama unei autorităŃi oarecare. Sahih. Profetul întrebă: «Unde este omul care avea o problemă? — Eu sînt.. în decurs de o lună.

At-Tahrir wat-Tanwir. în ea sînt semne răsvedite. Aici se oferă prilejul verificării unei constante a discursului coranic: multitudinea destinatarilor cărora li se adresează. datorită interdicŃiei sacre care le garanta reciproc încetarea vendetelor. Nu făceau excepŃie nici hunafă („monoteişti primordiali"). monoteiştii. cît şi prin natura ceremoniei care îl prezidează. că templul Kaaba beneficiază de un statut de sanctuar care. Avertismentul este valabil atît pentru politeiştii arabi. expresie tradusă tradiŃional prin „noaptea Destinului". din cele mai vechi timpuri. mulŃi comentatori pretind că a fost instituit din dorinŃa de deturnare a arabilor de la pelerinajul „ecumenic" la Mecca. Este adevărat că unele triburi. Celebrarea are loc în moschei. simbol al convergenŃei lor sau. cerînd chiar din partea acestuia respectarea unor condiŃii determinate. în legătură cu el. facîndu-se vinovaŃi de a fi acceptat prezenŃa icoanelor. nu trebuiau să accepte coabitarea. S-a stabilit prin uzaj ca această noapte să fie celebrată în data de 27 a lunii ramadan. „a merge către aceeaşi destinaŃie^ Or. De unde concluzia: ceremonia unui hajj în jurul templului Kaaba este o datorie către Dumnezeu prin care i se restituie lui Dumnezeu templul său. De unde o înlănŃuire frapantă. Urma lor culturală este încă vie: cele mai bune dintre aceste „poeme suspendate" (mu'allaqăt) fac parte din bagajul intelectual elementar al omului arab instruit şi sînt studiate în licee şi colegii. („timp". la rîndul lor. ca adepte ale iudaismului. purificat astfel de întinările perioadei de după Avraam care făcuseră din el un adevărat panteon.. am reŃinut termenul de „pelerinaj" în virtutea încetăŃenim lui. Pelerinajul Ultima citată printre obligaŃiile canonice.Privilegiată între aceste nopŃi privilegiate este laylat al-qadr („noaptea Hotărîrii"). Aici aveau loc şi schimburi de idei ori schimburi artistice: întrecerile oratorice şi poetice de la 'Ukăz consacrau cele mai alese opere prin afişarea lor în templul Kaaba. Ca şi în cazul celorlalte obligaŃii canonice. căci binele pe care îl faceŃi îl cunoaşte Dumnezeu. concretizare a acestei convergenŃe. venerat în mod atît de vădit unanim. „oră") şi semnifică . ca şi în cazul celorlalte prescripŃii liturgice. dar se impun unele precizări. blamaŃi pentru a fi împins toleranŃa pînă la asumarea unor funcŃii sacerdotale într-un templu invadat de idoli. LuaŃi-vă şi merinde. de unde denumirea lor de mu 'allaqăt („suspendate"). îşi trage etimologia din waqt. 193). constituie o dova46 Taliar ben Achour. să nu fie cu nedreptate şi să nu se certe în peregrinaj. în apropiere de Mecca. pelerinaje la alte locuri sfinte. dar nu poate fi îndeplinit decît la o dată determinată a calendarului liturgic: „Peregrinajul să fie în lunile cunoscute. Şi în acest sens caracterul „instituŃional" al prescripŃiei canonice va fi evident: pelerinajul (hajj) este o celebrare care nu îl scuteşte pe credincios de nici o altă îndatorire. deşi este recunoscut şi de păgîni. Pelerinajul canonic este cerut o singură dată în viaŃă. Cu cîteva săptămîni înainte. „Lunile sfinte" pe care le-am evocat în legătură cu luna ramadan. fără însă a i se fixa data. 90-91). arabii practicau această „venire" către „Casă". această mişcare de redresare este încurajată de omagiul care se aducea locului şi instituŃiei în care se recunoşteau cu toŃii. Unul dintre acestea avea loc la Asqalan şi. Mai întîi. şi care semnifică acŃiunea de~a". De la Dumnezeu [s-a stătorit] un pelerinaj la acea casă pentru oamenii care sînt în stare să facă drumul" (3. între care Cel de la 'Ukăz. în special de către cei care asociază alegerea datei cu „împărŃirea destinelor". întîlnit mai des. cît şi pentru cei ce împărtăşeau un monoteism de corqplezenŃă. mai degrabă. diferitele triburi făceau schimburi comerciale în diferite tîrguri „federale". Cuvîntul hijj este o formă a lui hajj.converge". practicau pelerinajul la Ierusalim şi că unii creştini practicau. prin definiŃie. 314 RELIGIILE LUMII dă a originii acestui templu. ca preludiu al festivităŃilor organizate cu prilejul Marii Sărbători a ruperii postului. este vorba despre condiŃii de timp. în acelaşi timp. de miqăt. în Coran se arată că este noaptea începutului RevelaŃiei. Ea este locul lui Abraam şi cine intră în ea este scutit. însă cele mai bune merinde sînt frica lui Dumnezeu" (2. Cuvîntul miqăt. Sursa obligaŃiei „Cea dintîi casă [de închinare] fu aşezată pentru oameni în Bekka [Mekka] spre tfeiecuvîntarea lumii. culminau cu această ceremonie „federativă". Lucru pe care textele nu îl precizează în nici un fel. către Templul de la Mecca.46 Căci la Mecca se afla templul recunoscut de toŃi. cit. prescripŃia pelerinajului este exemplară pentru ansamISLAMUL 313 blul „doctrinei" care guvernează instituŃia celor cinci stîlpi. unde marchează sfîrşitul întîlnirilor de veghe şi lectură. referitor la pelerinaj. Şi aceasta atît prin stilul formulării sale canonice în Coran şi în Sunna. şi cel ce şi-a propus peregrinajul în ele să nu se împreune cu muiere. însoŃită întotdeauna de condiŃia de capacitate. op. fondatorul monoteismului „primordial". şi în oraşe. Pentru a ajunge la instaurarea pelerinajului ca al cincilea „stîlp" al monoteismului reînnoit care este islamul. Această imprecizie este considerată ca un semn. Coranul proclamă că zidirea templului Kaaba este opera lui Avraam. încît coabitarea era acceptată chiar şi de către cei care.

credinciosul intră într-o stare de sacralizare. îndemnul de a observa legile fiziologice care prezidează „insuflarea" vieŃii omului. Totul este astfel conceput încît pelerinul să se asigure că nu va leza pe nimeni prin luarea acestei hotărîri pioase: nu numai că nu trebuie să contracteze datorii ISLAMUL 315 în vederea efectuării călătoriei. a creat serioase probleme conducătorilor lor: controlul schimburilor valutare trebuia să Ńină cont de faptul că un candidat la pelerinaj nu putea să se acomodeze cu reglementări calchiate după alocaŃiile anuale pentru voiaje turistice. 180 km (Juhfa) dacă se vine dinspre est. pe atît de complicate. Ńinînd cont de dificultatea acestui ritual. . ea este de 80 km (Dhat 'Irq). Ea nu are nevoie de altă condiŃie formala pentru a fi agreată în afara sincerităŃii celui ce o formulează. dar nici nu trebuie să lase datorii neplătite la plecare. pe aeroportul de unde pleacă. este această comunitate. Aceste repere spaŃiale depind de punctul de plecare al pelerinului. la rîndul lor. chiar la îmbarcare. începînd cu momentul în care credinciosul se găseşte la o anumită distanŃă de Mecca. Perioada înscrierilor pe „liste" ale pelerinilor legal autorizaŃi este bogată în demersuri. de pelerinaj îndeplinit cu preŃul unor împrumuturi sau care are drept consecinŃă neglijarea intereselor familiale. dar precisă Niyya. O dată cu preamărirea Iui Dumnezeu prin formula Allăhu akbar. pelerinajul nu trebuie să aducă vreun prejudiciu familiei credinciosului: pelerinajul este nul şi neavenit dacă credinciosul îşi lasă familia fără resurse sau neîngrijită. „intenŃia". Penuria financiară. Sensul etimologic al acestui cuvînt este acela de „a face să treacă în starea de harăm. Ea constă în îmbrăcarea veşmintelor — două piese din stofă. plural de hakim) evocaŃi în Coran. De aceea pelerinajul nu se referă doar la mesajele profeŃilor înscrişi în tradiŃia CărŃilor. ceea ce face să existe un adevărat „concurs" de credincioşi oficianŃi în acelaşi timp şi în acelaşi loc. din punct de vedere cronologic.. numeroase de fapt. ViaŃa modernă. îndeplinirea pelerinajului comunitar nu este considerată valabilă decît cu condiŃia de a fi fost precedată de intenŃie. Dar. Efectuarea unei călătorii care poate fi foarte îndelungată şi foarte costisitoare constituie o obligaŃie numai pentru cei şi cele care dispun de mijloacele materiale şi fizice necesare.. niyya. O ceremonie simplă. în solicitări şi. uneori. „sacralizarea". Un element esenŃial al acestor indicaŃii şi sfaturi este să nu rămînă literă moartă condiŃia de capacitate. limitele în spaŃiu de la care pelerinul intră într-o stare sacră. pe de altă parte. 316 RELIGIILE LUMII nii divine a religiei sale. Ihrăm. cînd credinciosul îşi este sieşi propriul „oficiant" sau „celebrant". de 250 km (Dhat Hulayfa) dacă se vine dinspre nord. şi sandale. necusute. iar călătorii cu avionul într-un moment oarecare al călătoriei. în ciuda faptului că. Mai ales. ca toate obligaŃiile rituale. panarabe sau interarabe. Coranul i-a adus o perfecŃionare etică bazată pe meditaŃia metafizică. crearea lui pornind de la acel „strop de apă". deşi ei nu pot fi legaŃi de linia de descendenŃă a oamenilor CărŃii. termenele la care trebuie îndeplinite „devoŃiunile" în vederea acceptării lor sînt fixate în Scripturi. îşi pun veşmintele atunci cînd ating paralela ce corespunde unuia din miqăt. Se înŃelege în cît de mare măsură sînt contrare spiritului acestei instituŃii exemplele. Toate ritualurile pelerinajului se îndeplinesc într-un teritoriu determinat.locurile. de „sacralizare". Acest lucru l-am mai întîlnit în cazul rugăciunii rituale. Fără să neglijeze faptul că primul destinatar al mesajului său. pe Marea Roşie.47 S-a vorbit adesea despre faptul că majoritatea ritualurilor pelerinajului la Mecca provin din rituri arabe. Cei care vin în Arabia Saudită cu vaporul. deşi a permis nuanŃarea interdicŃiilor originare. resimŃită în diverse state islamice. fără cusături — ce trebuie purtate pe toată durata ceremoniilor. căreia îi pune capăt prin „salutul" fmal (as-salămu 'alaykum) care îl readuce în contact cu lumea şi semenii săi. ci şi la o altă tradiŃie în care sînt incluşi toŃi „înŃelepŃii" (hukamă'. al „oficierii" religioase. pe de o parte şi. Ca toate celelalte prescripŃii rituale. a oferit în schimb exegeŃilor alte subiecte de reflecŃie. au fost impuse texte şi coduri pe cît de numeroase. de exemplu. Credinciosul care decide să meargă în pelerinaj acŃionează exact ca şi cînd ar fi pentru sine propriul „preot". la fel ca pentru rugăciunea rituală ori pentru post. După cum este de meditat asupra acestei „instituŃii" benefice şi a faptului că oamenii au fost „înclinaŃi" să o accepte — ca pe oricare altă punere la punct în ordinea naturală — căci ambele aspecte sînt semnificative cu privire la ProvidenŃa care veghează la menŃinerea creaŃiei. în rumori. Ele încep cu sacralizarea inaugurală. pentru a nu fi luaŃi prin surprindere. „islamizate": credinciosul musulman nu vede neapărat în asta o atingere la adresa origi47 Această distanŃă variază în funcŃie de direcŃia de sosire: dacă se vine dinspre nord-est. de prestigiul asociat lui. Există o evidentă omologie între chemarea divină la a medita asupra acestor legi ale dinamicii sociale. şi de 60 km dacă se vine dinspre sud-est.

care este ziua pelerinajului. care nu poate dura mai mult decît timpul ritual hărăzit acestei ceremonii: „Atunci grăbiŃi de unde grăbesc oamenii şi cereŃi iertare de la Dumnezeu" (2. Cei care au efectuat „oprirea" se grăbesc să părăsească cîmpia Arafat pentru a nu prelungi contactul cu sacrul. Aşa se spune în manualele de religie. „oprirea pe muntele Arafat". pînă la apusul soarelui. Acest îndemn este semnificativ pentru următorul aspect: reinstituirea pe care o face islamul este însoŃită de o epurare intransigentă de gesturile de încălcare a monoteismului şi de semnele clericalismului pînă într-atît încît ele par să fie asimilate unele altora. Iată cîteva aspecte în sprijinul ideii că în prescripŃiile canonice ale pelerinajului (hajj) există trimiteri la practicile culturale arabe cărora li se recunoaşte un nou statut: li se cere adepŃilor noii religii să nu se lase impresionaŃi negativ de faptul că ele au asemenea antecedente. deci. pentru oameni. în special. salutînd de departe sau de aproape „colŃurile" (arkan) construcŃiei în formă de cub şi. Asăf şi Nă'i-la. prin urmare. 195). cele două obligaŃii constînd în tawăf şi sa 'y. abandonat împreună cu mama lui în deşert. un membru al grupului de familii din Mecca titulare ale „monopolurilor pontificale". afortiori. gesturi ne-prescrise formal în Scripturi. un ghid de profesie. „sacralizare".Tot astfel. Numai faptul că aceste două locuri sînt stabilite (sau restabilite) ca fa-cînd parte dintre sha'ăir (plural de sha'ira. aşa-numitul mutawwif (care. un himş. in extremis. La sfîrşitul celei de-a şaptea înconjurări. doi munŃi situaŃi la o distanŃa de 394 metri unul faŃă de altul. pe care pelerinii le recită sau le repetă după o persoană calificată sau. Wuquf. Arafat este o cîmpie situată la 19 km de Mecca. Pelerinul se gîndeşte la Ismail şi Agar atunci cînd îşi îndeplineşte obligaŃiile rituale parcurgînd de şapte ori distanŃa între aş-Şafa şi el-Murwa. descoperit de micul Ismail. Cele şapte înconjurări sînt prilej de meditaŃie şi rugăciune. „reflectare". „emblemă". asupra etapei esenŃiale a pelerinajului. şi să fi îndeplinit în acea zi. „semn de recunoaştere" a lui Dumnezeu) face această practică licită. Şi. Dumnezeu nu-i ajută să priceapă semnele acestei sacralităŃi. Pelerinul este obligat să îndeplinească un tawăf con-stînd în înconjurarea de şapte ori a Ka 'abei. Căci în această zi el este chemat la tarwiya. Acest nume semnifică „acŃiunea de a se învîrti în jurul unui obiect sau loc considerat ca centru de referinŃă". 318 RELIGIILE LUMII Apoi este dat semnalul de „împrăştiere" care pare să simbolizeze întoarcerea progresivă la viaŃa obişnuită. Versetul referitor la „împrăştiere" constituie o dovadă în acest sens. obiect comun de cult pentru toate triburile. Dacă practica parcurgerii distanŃei dintre cei doi munŃi este prezentată ca o toleranŃă. în mod curent. Instaurarea pelerinajului comunitar ca prescripŃie canonică a islamului a făcut ca ea să fie inclusă în acelaşi ritual de veneraŃie cu templul Kaaba. sînt momentele care precedă asfinŃitul soarelui. în el este interpelat însuşi Profetul. deşi nu este menŃionată în Coran. au fost compuse texte pentru rugăciune. Tawăf. este. Ea este semnul unei voinŃe divine. căci numărul pelerinilor a ajuns să se apropie în ultimii ani de două milioane. Această rugăciune este urmata ISLAMUL 317 de vizitarea izvorului Zamzam. în data de 8 el trebuie să fie cuprins de starea de ihrăm. se îndeplineşte o rugăciune care cuprinde două rak'a înspre maqăm Ibrahim — oprirea dinaintea locului lui Avraam —. atunci cînd îl evocă: „Şi Safa şi Merwah sînt locuri sfinte ale lui Dumnezeu şi cel care peregrinează la casa Sa sau o cercetează nu păcătuieşte dacă merge împrejurul lor" (2. Se poate imagina intensitatea emoŃiei trăite în ultimele minute de dinaintea asfinŃitului soarelui. se poate ajunge în acest loc chiar în momentul respectiv. Cu toate acestea. şi invocînd iertarea divină. con-centricitate ce era resimŃită ca o marcă a consideraŃiei deci a acceptării condiŃiei de „satelit". restauratorul templului Kaaba. Ifada. Oricare ar fi modalitatea în care pelerinul îşi organizează timpul pînă în cea de-a şaptea zi a lunii dhu-l-hijja. Ziua trebuie să fi fost petrecută în totalitate sau în parte în aceste locuri şi să fi fost consacrată unei meditaŃii individuale. 153). deşi petrecute într-o adunare deosebit de numeroasă. un prilej de punere la încercare. în privinŃa noŃiunii de harăm. între care a avut loc preumblarea disperată a mamei şi copilului abandonaŃi. El s-ar fi putut lăsa tentat de ideea de păstrare pentru ai săi a vechiului privilegiu „pontifical" al familiei . recunoaşterea de către o comunitate sau mai multe a unei sacralităŃi de natură să-i asigure supravieŃuirea nu este un fapt întîmplător. Sa 'y. colŃul în care se găseşte încastrată Piatra neagră care. „împrăştierea". cel mai adesea. Oamenii „de credinŃă slabă" refuză să se încreadă în Dumnezeu şi. „circumambulaŃiunea". ei o încalcă şi îşi atrag asupra lor mînia divină. este pentru că ea reproduce o practică de devoŃiune preisla-mică dedicată celor două divinităŃi tutelare ale acestor locuri. De aceea. Coranul nu dă această origine ritului. în timpul zilei de 9 dhu-l-hijja. ce se învecinează parŃial cu perimetrul sacru. oprirea pe „muntele" Arafat. asigură cazarea şi masa pe toată durata sejurului). El este de fapt un membru al clanului Quraysh. De fapt. ca toate manifestările voinŃei divine. Punctul culminant al acestei zile. cel mai tîrziu. „deambulaŃiunea". încă înainte de RevelaŃie. menŃionate mai sus. reprezenta un semn principal al sacralităŃii templului. Astfel.

. în afara pelerinajului comunitar. şi chiar trebuie potrivit unor şcoli. cînd. 38). Şi pe bună dreptate: ritualul se desfăşoară la sute de kilometri de Medi-na unde se află mormîntul. fără a Ńine cont de posibilitatea de a găsi pe cineva dornic să le „primească" ofranda. să facă un pelerinaj individual care comportă înconjurarea templului Kaaba şi deambulaŃia între aş-Şafa şi el-Marwa. Ultimele trei zile ale pelerinajului sînt consacrate unui ritual mult comentat. Nahr. în semn de veneraŃie. produsele obŃinute fiind apoi distribuite populaŃiilor nevoiaşe. „imolaŃia". comunitare sau individuale. spre a o deosebi de al. care nu poate fi făcut decît în anumite luni. Este vorba de a trece. Sărbătoare numită Mawlid. Pentru aceasta ei trebuie să meargă pînă la un miqăt dintre cele mai apropiate.. Aceste pietre erau considerate în preislam divinităŃi.'Id aş-Şaghlr. Ei înŃeleg aşadar să aducă fiecare jertfa lui (badlna). Este cazul vizitei la mormîntul Profetului (ziyărat an-nabi). coexistanŃa unui pelerinaj comunitar (hajj) cu pelerinajul individual ('umra) şi.. coexistanŃa rugăciunilor impuse. ritualurilor (şalăt wăjiba) şi rugăciunilor voluntare (şalăt năjîla). Mai este nevoie să subliniem paralelismul dintre. deşi nu figurează în Coran. şi de a azvîrli şapte pietricele în direcŃia fiecăreia dintre ele. unde pelerinii se odihneau). este vorba de un ritual a cărui origine este revelatoare pentru sensul filozofic al pelerinajului. în mod evident. Ramy al-jimăr. De fapt. îmbracă. forme diverse. autorităŃile religioase au decis crearea unui complex de recuperare care utilizează carnea şi pieile. a „Naşterii". Prin acest termen se înŃeleg toate celelalte forme de'vizitare a locurilor comemorative. acela de a nu proceda la ijada pentru a nu-şi „coborî rangul" acceptînd să părăsească teritoriul sacru. Vizitarea lui este o vizită de prietenie. Rezultă că această formă de penitenŃă este ea însăşi înlocuita cu altele în cazul imposibilităŃii de a posti. mulŃi pelerini refuză să accepte dispensa pe care le-o acordă textele. Acest ritual este denumit în limbajul popular rajm. în schimb. Pelerinul este de fapt scutit de gestul de sacrificare propriu-zis. timp de trei zile. în mod paradoxal. căci. îmi face dovada indiferenŃei lui. pelerinajele rituale.'Id alKabir sau „Marea Sărbătoare".. pe de altă parte. Aceste vizite nu sînt obligatorii şi nu se desfăşoara conform unui ritual prestabilit. el înŃelege să confirme cu acest prilej principiul canonic de refuz al oricăror privilegii clericale.sale [însărcinată cu distribuirea apei izvorului Zamzam (siqăya)]. ca şi în cazul celorlalte ritualuri. „lapidare" şi uneori este folosită chiar formula explicită rajm ash-shayŃăn („aruncarea cu pietre în Satan"). 19). şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiŃilor" (9." RelaŃia pe care astfel de cuvinte o instituie între Profet şi credincioşi se regăseşte în statutul acordat celebrării naşterii lui. într-o astfel de perioadă oferta depăşeşte cu mult cererea. musulmanul poate. unde se sacralizează ca pentru un pelerinaj comunitar. „ziua imolaŃiei". însă ajunge la El cuvioşia de la voi" (22. considerate sacre în preislam. Pelerinii politeişti aruncau un număr anume de pietricele în direcŃia lor. acest sacrificiu poate fi compensat printr-un altul în caz de incapacitate: trei zile de post în timpul pelerinajului şi şapte la întoarcere. în această zi. ISLAMUL 319 Există o problemă de adaptare: dornici să îndeplinească ritualul în întregime. „Mica Sărbătoare". Cea de-a treia zi rituală este pentru pelerin yawm an-nahr. „aruncarea pietrelor".48 însă jertfa adusă de pelerin nu are acelaşi sens cu jetfirea berbecului îndeplinită de către ceilalŃi musulmani. „sărbătoarea Sacrificiului". „pelerinajul ritual necomunitar". dar întotdeauna marcate de o ambianŃă ce conferă un colorit familial manifestării unei pietăŃi . în perioada preislamică se aflase un tîrg. în funcŃie de loc. după cum s-a remarcat. sau coexistenŃa postului obligatoriu şi postului voluntar? 320 RELIGIILE LUMII Ziyăra pelerinajul neritual". în a face ca gesturile să contribuie la preamărirea Dumnezeului unic şi la luarea deciziei de a întoarce spatele lui Satan. toŃi musulmanii sărbătoresc 7c? al-idhă. însă nu şi oprirea pe muntele Arafat. ceea ce confirmă formularea liadith-ului care o evocă: „Oricine îndeplineşte pelerinajul si nu mă vizitează. Or. numită în Maghreb al. principiu pe care fusese deja însărcinat să-1 comunice membrilor clanului Quraysh: „Poate puneŃi voi adăparea peregrinului şi cercetarea templelor celor sfinte pe o treaptă cu cel ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi se luptă pe drumul lui Dumnezeu? Ei nu sînt deopotrivă înaintea lui Dumnezeu. situate la Mină. Islamizarea constă aici în epurarea intenŃiei şi. nu impun niciodată o practică legată de mormîntul său. Pentru a acoperi risipa pe care o reprezintă jertfirea atîtor animale. el este chemat să participe la un ritual de sacrificare de natură să îi răscumpere eventualele neglijenŃe comise în timpul pelerinajului: ca şi celelalte kaffara („penitenŃe"). Cei care participă la pelerinajul comunitar pot să-şi includă în program şi o ''umra. 'Umra. prin apropierea a trei pietre. localitate între Arafat şi Mecca (loc în care. 48 Sărbătoare ce marchează sfîrşitul postului. refuzul unei aggiornamento impus nu numai de logică. ci şi de o pietate bine înŃeleasă îşi găseşte justificarea într-o referinŃă cora-nică înŃeleasă într-un mod ciudat: „Nicicînd nu ajung la Dumnezeu cărnurile şi sîngiurile lor [jertfelor]. pe de o parte. care altfel s-ar pierde.

De asemenea. plural de 'aqîda) şi riturilor ('ibădăt. circumstanŃele istorice au făcut ca această societate arabo-musulmană să nu se mai simtă răspunzătoare de conducerea propriilor sale chestiuni. RELIGIE ŞI SOCIETATE Lucrările tefiqh („ştiinŃa înŃelegerii") comportă în mod tradiŃional. rezultă o constantă punere în legătură a Cuvîntului divin cu episoade ale vieŃii umane — pe care el fie că le comentează. după modelul celei pe care o porunceşte sfintului Ioan Botezătorul. Accesibilă chiar în forma în care a fost revelată." Hanbalitii merg şi mai departe: actuala dinastie saudită. Numeroşi şiiŃi de toate originile participă. Se înŃelege că şiiŃii preferă pelerinajul la mormîntul lui AH (la Kufa. invită la această lectură. în afara dezvoltărilor special consacrate dogmei ('aqă'id. „credinŃă". fiul său asasinat la Kerballah. autor al unui Fihrist („Index"). Iată hadîth-u\ invocat: „Nu este permis să-Ńi faci bagajele decît pentru trei destinaŃii: templul sacru [Mec-ca] templul îndepărtat [Ierusalim] şi moscheea mea pe care iat-o! [Medina]. librar din Bagdad. prima lună a anului. nu numai că şi-a retras orice pretenŃie la acest fel de exegeză a Coranului. considerate de către autorităŃi ca intempestive. la distanŃă de exact o lună faŃă de pelerinajul comunitar. Ele nu merg toate în acelaşi sens.cu toate acestea profunde. celălalt. Coranul. de mai multe ori. a cărui menire profetică începe astfel: „Ioan. şi alte dezvoltări ISLAMUL 321 special consacrate „tranzacŃiilor" (mu 'amalat) care codifică relaŃiile inter-umane. denunŃîndu-i pe aceia care propovăduiesc o parte din înŃelesul Cuvîntului divin şi ocultează altă parte (2. din grija de a evita orice formă de „asociere". constituie o injunc-Ńie imediată. ImportanŃa istoriei Singurul miracol de care se prevalează islamul este pogorîrea cuvîntului divin. supranumit el-Warraq. totală şi nu totalitară. ba chiar a nocivităŃii intervenŃiei unei medieri în transmiterea şi chiar în conservarea textelor de revelaŃie divină. din punct de vedere profe322 RELIGIILE LUMII sional. 13). sînt lăsate la libera alegere vizitele la unul sau altul dintre mormintele venerate. la un pelerinaj la aceste locuri atît de evocatoare pentru ei. Asta se petrecea în secolul al X-lea al erei creştine. au fost adoptate cel puŃin două moduri de receptare a mesajului: unul constă în a crede că fiecare dintre componentele sale. atîta vreme cît s-a simŃit răspunzătoare faŃă de propriul destin şi a măsurat impactul pe care 1-a avut asupra ei lectura CărŃii. transcriere integrală a Cuvîntului revelat. fie că le ia ca punct de plecare pentru enunŃarea unor norme. Cînd. eventual izolata de context. a mers pînă la distrugerea mausoleelor construite în cinstea părinŃilor Profetului. predicaŃia coranică a fost precisă în privinŃa inutilităŃii. într-o carte. După cum am semnalat deseori. RevelaŃia fiind „pogorîtă" (tanzîl) într-o anumită eşalonare (tartil) care s-a împletit cu evoluŃia unei vieŃi omeneşti. imperativă fiindcă este divină. mai tîrziu. cunoaşterea acestor îndatoriri îşi are izvorul în Coran. în aceeaşi măsură în care invită la o lectură „activă". rezultă o „difuziune înstelată" (tânjim) a noŃiunilor şi temelor în cuprinsul textului sacru. menŃionăm o figură şi mai emblematică. Pentru a nu mai aminti binecunoscutele exemple ale lui Averroes şi Avicenna şi ale emulilor lor. „gesturi de adoraŃie"). însă discursul ortodox Ńine să se delimiteze de orice altă vizită pioasă. în funcŃie de predilecŃii. care se reclamă adeptă a acestei şcoli. Juxtapunerea acestor caracteristici a avut şi are consecinŃe imense. şi ele divine. în Irak) şi al lui Hussein. Pornind de la aceasta. a acestui enciclopedism: Ibn an-Nadîm. lucru şi mai grav. primeşte scriptura întru putere" (19. prezent de la revelaŃie. Societatea musulmană. 85). a lăsat să fie uitată exegeza deja realizată. Pe de altă parte. primă tentativă de clasificare universală pentru uzul bibliografilor. ci. este parte integrantă din mesaj şi în a impune să nu fie neglijată nici una pentru înŃelegerea doctrinelor şi aplicarea preceptelor. şi cu evoluŃia unei comunităŃi. Cartea este destinată călăuzirii celui ce o citeşte. imediat după hajj. Coranul nu este numai o relatare de fapte sau cuvinte inspirate. „Papetarul". Coranul şi Sunna au legat întotdeauna agrearea credinŃei şi a gesturilor de adoraŃie de îndeplinirea îndatoririlor credinciosului faŃă de aproapele său. a făcut din această experienŃă o exegeză enciclopedică. astfel încît se mai întîmplă să vezi poliŃia saudită facîndu-şi datoria de a împiedica pelerinii şiiŃi să săvîrşească pe mormintele respective gesturi de pietate. Printr-o consecinŃă logică a statutului Scripturilor în religia musulmană. Comemorările funebre organizate cu aceste ocazii în locurile respective mai dau şi astăzi naştere unor manifestări foarte spectaculoase de penitenŃa. Comemorarea acestui asasinat coincide cu 'ashură a zecea zi a lunii muharram. în . ci transcrierea Cuvîntului revelat. în a crede că prezenŃa celorlalte componente. aceea a Profetului.

dar care nu pot fi aplicate fără o adaptare la lumea secolului al XX-lea. despre care poate oferi o idee preponderenŃa „ofiŃerilor" în diferite etape ale evoluŃiei fostei monarhii franceze. Chiar în paginile Coranului se găsesc din belşug avertismente. care descriu cît se poate de bine situaŃia din momentul în care a fost alcătuită enciclopedia. acest lucru s-a întîmplat din motive evidente de solidaritate pentru păstrarea identităŃii în faŃa expansiunii străine. ci tocmai că ea este o manifestare a credinŃei şi nu valorează nici mai mult nici mai puŃin decît valorează credinŃa care stă la baza ei. Recunoscînd stăpînilor şi reprezentanŃilor suveranităŃii — acesta este sensul exact al cuvîntului sultan — libertatea de mişcare în materie de siyăsa („poliŃie". zice el: «Mi s-a dat pe seama ştiinŃei!»" (39. sau lesne reprimată. Este ca şi cînd noi am reŃine ca atare din Enciclopedia Luminilor tehnologiile sau chiar doctrinele. dacă-i dăruim îndurare. islamul pare mai degrabă bine înarmat pentru a rezista unei asemenea derive către religiozitate. care a marcat ansamblul societăŃii musulmane. Ne cheamă el. juridice sau altele. Avînd o atitudine favorabilă „uniunilor sfinte" de eliberare şi fiind ataşaŃi ideii unei legitimităŃi patriotice. Colonizarea a stopat de fapt în mod clar unele reforme începute şi a favo49 Sub acest raport. RezistenŃa a fost timidă. Şi dacă-1 ajunge un bine rămîne el acolo. în schimb. în . indignate sau ironice. în principiu independenta de autorităŃile civile şi militare. Datorită în special originii alogene a oamenilor politici care îi obliga să facă cele mai largi concesii în acest sens. acei 'ulamă' şi/u-qahă' nu făceau decît să-şi delimiteze mai lesne un „domeniu rezervat". Dezbaterile actuale se situează în acest context şi au acest fundal politic. In fapt. a contribuit fără îndoială la radicalizarea acestei dihotomii între politic şi juridic. apoi. indiferent de deosebirile sau chiar opoziŃiile dintre acele modele. conducătorii acestor mişcări au făcut să fie acceptată o nouă concepŃie în privinŃa raporturilor dintre siyăsa şi shari 'a.materie de interpretare a Legii. paradoxal. 324 RELIGIILE LUMII în morala Coranului. după părerea noastră. este opera unei „clericaturi" (mai degrabă decît a unui cler). Această situaŃie a marcat în mod diferit raporturile între puterile politice. dominaŃia colonială sau cripto-colonială a favorizat şi ea. datorită încrederii manifestate în eficienŃa unor modele de dezvoltare asociate concepŃiei respective. 50). agravat în mod brutal de criza mondială şi conjugat cu prăbuşirea ideologiei comuniste.. Perioada otomană49 a fost propice acestei evoluŃii. Este condamnată nu numai ardoarea credinŃei din momentele de cumpănă. mai cu seamă. această concepŃie a şi fost parŃial pusă în aplicare. întoarce el faŃa sa" (22. Aceasta nu vrea să însemne că practica ar fi incompatibilă cu credinŃa. iar dacă-1 ajunge o ispită. în sensul pe care Vechiul Regim din FranŃa îl dădea acestui cuvînt).11). O situaŃie căreia i se substituie din cînd în cînd. oamenilor politici aflaŃi la putere sau disidenŃilor. Imediat după cucerirea independenŃei. a produs o breşă prin care s-au strecurat curentele spiritualiste. ISLAMUL 323 rizat menŃinerea structurilor şi aberaŃiilor pe cale de dispariŃie. această situaŃie. ci sînt condamnaŃi şi tăgăduitorii care nu rezistă în faŃa disperării: „Este unul dintre oamenii care îi serveşte lui Dumnezeu pe margine. Istoria lumii musulmane. Fenomenele observabile în Ńările musulmane nu sînt decît avatarurile unei evoluŃii ce priveşte toate comunităŃile religioase... „sistemul" a fost zdruncinat tocmai prin mişcările anticolonialiste şi în cadrul formaŃiunilor guvernamentale pe care aceste mişcări le-au plasat la conducerea Ńărilor musulmane devenite independente. fie ele autentice sau nu. împotriva devoŃiunii dictate de teamă sau concupiscenŃă. această atitudine. ea nu a reŃinut decît „litera" pe care mari înaintaşi precum Mălik şi Abu Hanîfa o extrăseseră prin efortul lor dintr-o carte considerată metodă de gîndire. de jurisprudenŃă (fiqh) în special. momentele în care teama sau ambiŃia îi determinau pe 'ulamă' şifiiqahă' să aducă servicii sau deservi-cii. sau a celei mai mari părŃi a ariei geografice în care s-a dezvoltat islamul. perioada mamelucilor în Egipt şi afortiori istoria modernă a Ńărilor din Maghreb nu se deosebesc de această perioadă. ca şi îndelungata istorie a universului sînt menite să pună la încercare credinŃa fiinŃei umane. Eşecul acestor „decenii de dezvoltare". a contribuit la înflorirea unei literaturi juridico-religioase relativ indiferente faŃă de consecinŃele demersurilor sale inductive şi deductive. dar toată Cartea Totuşi. printr-o altă formă de paradox. totul este supus acestei consideraŃii: scurta trecere pe care o reprezintă viaŃa omului. Mai tîrziu. Cartea şi mimai Cartea. Acest adevăr nu trebuie să ne facă să uităm însă dimensiunea tragică pe care o capătă aceste manifestări în societăŃile slăbite de p istorie deosebit de vitregă. prin gesturi de binecuvîntare sau anatemizare. fără să existe de fapt o ruptură reală. dacă avem în vedere principiile sale. uitată însă imediat ce pericolul a trecut: „Şi dacă-1 ajunge pe om vreun rău. acela al shari 'a. Dar.

" Astfel nu numai săracul este prezentat ca putînd avea sentimente pioase: săracul invidios. nici ale dizgraŃiei divine.. ca şi cînd ar fi să mori mîine şi faptuieşte pentru această viaŃă ca şi cînd ar fi să trăieşti veşnic. tot aşa cum celui care posteşte cu prea mult zel îi sînt reamintite drepturile pe care soŃia le are asupra lui. poate chiar poziŃiile indivizilor unii în raport cu alŃii. şi.]" (89. ISLAMUL 325 Dincolo de satisfacŃiile pe care le aduce caritatea. săracul care nu-şi consideră sărăcia ca pe o punere la încercare nu are merite.. Aceasta este atitudinea falşilor propovăduitori. A arăta că şi sărăcia atrage după ea anumite îndatoriri este o chestiune de subtilitate. căci „cunoaşterea. nici mai departe de graŃia divină: „El este acela care v-a pus ca urmaşi pe pămînt şi a ridicat treptat pe unii din voi asupra altora. Celui care ştie să scrie i se cere să scrie: „Scriitorul să nu scrie altfel decît numai cum 1-a învăŃat Dumnezeu" (2. încă şi mai mult. Asta înseamnă a te întreba dacă omul este prevenit în legătură cu toate formele tentaŃiei. Dar cunoaşterea nu este dată pentru a fi păstrată cu zgîrcenie numai pentru sine. aceste situaŃii nu îl situează pe om nici mai aproape. primitivă. ca sărac. porunca lui Dumnezeu cu privire la ceea ce el a binevoit să acorde nu se limitează la simpla parte ce se recomandă a fi dată nevoiaşilor. Nu numai că averea personală este un dar de la Dumnezeu.scopul acestei puneri la încercare se lasă observate orice creaŃie şi orice eveniment ce au loc în univers. 14-18). după cum i se spune deseori să nu piardă nici o ocazie de a cunoaşte sau a-şi îmbogăŃi cunoştinŃele. încît şi unii şi alŃii să poată aspira la dobîndirea graŃiei divine. prezentată adesea ca unul dintre semnele de rafinament la care au ajuns dinastia abbasidă de la Bagdad sau cea omeiadă de la Cordoba. Dacă într-adevăr astfel de răsturnări de situaŃie modifică starea personală a omului. Omului i se spune de altfel: „Nu uita partea ta în această lume". Afortiori. deoarece poate aluneca lesne spre fetişism şi. Ea se extinde la ansamblul cheltuielilor şi.282). Profetul cerea ca preŃ de răscumpărare de la unii dintre prizonierii necredincioşi. în legătură cu cei care pot dobîndi cunoaşterea. atît acelea care se ascund în beŃia de a da. să dea lecŃii . indiană sau greacă — ale căror credinŃe religioase nu le împărtăşea prin definiŃie. lumea întreagă cunoaşte şi recunoaşte contribuŃia uriaşă a civilizaŃiei musulmane la culegerea şi traducerea operelor unor civilizaŃii care au precedat-o — fie ele persană. chiar dacă începe fără a-1 avea ca obiect pe Dumnezeu. [. aflat în faza sa frustă. ca să vă ispitească întru ce v-a dat" (6. BogăŃia şi sărăcia nu sînt semne nici ale privilegierii. dacă trebuie" este întotdeauna o faptă pe placul lui Dumnezeu. Căutarea cunoaşterii. tot astfel generozitatea nu este plăcută lui Dumnezeu dacă presupune privarea celor apropiaŃi sau chiar risipa susceptibilă de a-1 transforma pe donator într-o povară pentru societate. Sau: „Iar ce-1 priveşte pe om dacă-1 ispiteşte Domnul său şi-1 cinsteşte şi se-ndură de el. la datoria de a-i învăŃa pe alŃii. mai mult decît atît. tot la Dumnezeu ajunge". Este cunoscut faptul că bogăŃia atrage după sine şi îndatoriri. Această deschidere către trecut se combina cu una către prezent: culegătorii şi traducătorii care au primit simbrie şi onoruri pentru a îndeplini această sarcină nu au fost întotdeauna musulmani. zice el: «Domnul meu mă cinsteşte..» Banu. Prin ele însele.. 165). astfel. constituie o ocazie pentru punerea la încercare a aptitudinilor omului de a dispune de harurile cu care Dumnezeu 1-a înzestrat. inclusiv la ceea ce credinciosul cheltuie pentru ajutorarea alor săi şi chiar a lui însuşi. în mod semnificativ. nu este altceva decît o simplă aplicare a învăŃăturilor deja propovăduite de către islamul încă tînăr. cît şi pentru învinşi. a acelora care au făcut din cărŃile sfinte „mici bucăŃi de hîrtie" pe care le arată primind în schimb cîteva biete monezi sunătoare sau putere. Despre situarea la acelaşi nivel a bogaŃilor şi săracilor. tocmai de aceea. nu este decît o nouă ocazie de punere la încercare a credinŃei atît pentru cei care triumfă. dar şi mai subtil este a da o asemenea amploare îndatoririlor bogaŃilor şi săracilor. chiar cu preŃul unor călătorii în Ńinuturi îndepărtate: „Mergi şi caută ştiinŃa în China. Repartizarea cunoaşterii printre oameni este şi ea obiectul unei acŃiuni vigilente. ceea ce nu înseamnă că dispare îndatorirea de solidaritate faŃă de el. ci. De la datoria de a învăŃa pentru sine. este pentru a-i pune la încercare credinŃa.» Şi dacă-1 ispiteşte şi-i măsoară înzestrarea. este avută în vedere o adevărată igienă a vieŃii: „Făptuieşte întru viaŃa cealaltă. zice el: «Domnul meu mă dispreŃuieşte. nu există o exclusivitate fondată pe credinŃă: astfel. în aceeaşi măsură în care un credincios dornic să facă pelerinajul nu trebuie să-i lase pe ai săi strîmtoraŃi financiar. porunca dată bogatului este să cheltuie din ceea ce i-a dat Dumnezeu. dacă în viaŃa omului îşi fac loc deopotrivă succesul şi eşecul. cît şi cele care ne pîndesc în beŃia sărăciei. aşadar. Iar această atitudine.

din punctul de vedere al islamului. ca o condiŃie a bunei funcŃionări a instituŃiilor democratice. să includă sau să excludă temele evocate cu diferite ocazii.. la rîndul lor. se pot clarifica printr-o lectură de ansamblu a CărŃii.musulmanilor mai tineri sau mai puŃin tineri. Pesemne că a considerat că. Acestea nu sînt concepute ca o încălcare a regulii democraŃiei şi nici ca nişte favoruri acordate. să nu sublinieze îndatorirea faŃă de Dumnezeu de a alege mai degrabă calea iertării? O societate care ar institui ca regulă juridică aceste îndemnuri la răbdare şi generozitate nu i-ar putea displăcea lui Dumnezeu şi nici celor care se pun în slujba lui. Printre obiectivele sale. nu este una oarecare. că este deja un „minoritar" efectiv? Şi că deci se apără pe el însuşi apărînd minorităŃile? FranŃa oferă un exemplu elocvent cu atît mai interesant de observat pentru că este încă în stare de . ascunzînd cealaltă parte. faptul de a concepe şi de a stabili reguli prin care se întăreşte şi 50 Numărul lor este evaluat în mod diferit. ba chiar. Aceste injuncŃii50 se găsesc incluse în aproximativ două sute de versete. nu sînt niciodată separate sau separabile în textul coranic de un context moral explicitat în versete învecinate. Coranul aminteşte că acŃiunea care. Chiar şi acolo unde par să epuizeze minuŃiozitatea inerentă reglementărilor. Iată cum se înlănŃuie ideile într-un text coranic extras dintr-unul din capitolele ce abordează această temă: „Şi dacă pedepsiŃi. rostită de Profet. îmbogăŃindu-1 cu ceea ce pînă în momentul respectiv a Ńinut de simpla conduită morală. iar dacă răbdaŃi. inspirată de caritate — în dublu sens de dragoste faŃă de Dumnezeu şi faŃă de aproape —. Pentru o comunitate. conform unui criteriu sau altuia. ISLAMUL 327 rafinează aparatul juridic. şi chiar administrativă. A le separa de context înseamnă a reedita greşeala comisă de către alŃi destinatari ai revelaŃiilor divine. după caz. depăşeşte simpla obligaŃie sau dreptul în sensul strict este cea mai meritorie. după toate acestea.. este nu numai legitim. în aceasta problemă. nici chiar de către Coran. versete care. ca de altfel dintotdeauna. şi va continua să facă. oricît de numeroase ar fi ele. figurează definirea drepturilor minorităŃilor. Se poate da ca exemplu analiza pe care o face gîndirea musulmană în domeniile civil şi penal. Şi tu rabdă. care au reŃinut doar o parte din autoritatea prescripŃiilor respective. De aceea. Pe de altă parte însă democraŃia pluralistă a făcut în ultima vreme multe progrese. în opera de legislaŃie. prescripŃiile coranice nu au fost niciodată prezentate. în consecinŃă. 127-128). mult invocate în timpurile de revoltă împotriva formelor caricaturale ale centralismului democratic. e mai bine pentru cei ce rabdă. Această situaŃie a dus la ideea că totul a fost reglementat prin Carte şi că. ele dau domeniului la care se referă o valoare de paradigmă. Coranul cuprinde în textul său injuncŃii juridice care precizează comportamentul ce trebuie adoptat în anumite situaŃii politice şi sociale. în plus. şi răbdarea ta vine de la Dumnezeu. ca o încununare a construcŃiei democratice.. au făcut Coranul bucăŃi" (15. Astfel gîndeşte în zilele noastre. î Religie şi politică De la drepturile omului. dimpotrivă." (16. Rămîn cazurile în care societatea l-ar constrînge pe credincios la acte contrare prescripŃiilor religiei sale. 326 RELIGIILE LUMII Iată de ce „cerneala cărturarilor este mai sfintă decît sîngele martirului".. căci calculele pot. amintindu-i: „Vom trimite pedeapsă asupra lor precum am trimis asupra celor ce au împărŃit. dar şi să se refuze a se lua în calcul situaŃii pe care Coranul nu le-a prevăzut în mod expres. nu numai că ar trebui să se caute în Coran preceptele cărora musulmanii să li se conformeze. apoi să pedepsiŃi în acelaşi fel cum vi s-a făcut răul. ca nişte reglementări de detaliu care ar dispensa individul sau colectivitatea de efortul şi responsabilitatea pe care le incumbă edificarea unei construcŃii juridice. ele depăşesc cazul în sine pentru a constitui o normă. Dar. el nu avea altă responsabilitate decît aceea pe care o presupune funcŃia sa în regimul aflat în vigoare. 90-91)..'''' Cuvîntul folosit aici (fanda) este chiar acela care desemnează „stîlpii islamului". afirmaŃie care. credinciosul este absolvit în astfel de situaŃii de orice responsabilitate personală. Mai este nevoie. Coranul îl avertizează în mod explicit pe musulman cu privire la această fragmentare. să precizăm importanŃa oricărei forme de educaŃie? Ea este obligatorie: „ Strădania de a cunoaşte constituie o obligaŃie pentru orice musulman şi orice musulmană. dar şi meritoriu. Ele se referă în cea mai mare măsură la „statutul personal" şi la cîteva „dispoziŃii penale". orice cetăŃean căruia îi revine o parte a „responsabilităŃii legislative". Pe de o parte. avînd în vedere cazul de forŃă majoră. Este oare posibil ca lectura acestui text să nu facă evidentă prioritatea acordată interdicŃiei de a face din exercitarea unui drept un prilej de răzbunare. S-a vorbit despre suveranul unei monarhii parlamentare care şi-a făcut probleme de conştiinŃă în legătură cu promulgarea unei legi votate de parlament. N-ar trebui ca fiecare cetăŃean să aibă înŃelepciunea de a se gîndi că este el însuşi un potenŃial „minoritar". ci..

Acest cuvînt. cînd musulmanii. însăşi credinŃa în Ziua judecăŃii de apoi. oricît de mare ar fi iubirea Profetului pentru Creator. propriei indolenŃe. Astfel. Dar sancŃionarea refuzului de adeziune este rezervată lui Dumnezeu. în cadrul celui ce trebuie depus contra propriilor înclinaŃii negative. Nu a neglijat-o în perioada de la Medina. Această situaŃie duce la o stare de război în regulă. Primul verset ce autorizează musulmanii agresaŃi să răspundă fiecărei lovituri printr-o lovitură este datat. tradus cel mai adesea prin „război sflnt". de pace sau de război. altfel spus. oricît de puternică ar fi forŃa altruismului ce l-ar împinge să le dorească celor pe care îi preŃuieşte şi iubeşte să aibă parte de credinŃa mîntuitoare. în care ultimul cuvînt va aparŃine lui Dumnezeu şi numai lui. Ştiind că este vorba despre. potrivit normelor epocii şi regiunii. chemarea la îmbrăŃişarea credinŃei monoteiste este în mod constant insistentă. pe care îi văd predispuşi la atragerea dizgraŃiei divine: „Noi ştim că pieptul tău este strîmtorit pentru vorbele lor... el este inserat după şaptezeci de versete în care se interzice sau este descurajată violenŃa: „Li s-a dat voie celor ce fură atacaŃi. 40-41). ISLAMUL 329 Deontologia dialogului Coranul nu a ignorat nici minimalizat această problemă a controversei sau chiar a polemicii religioase. 125. pentru că li s-a întîmplat nedreptate şi Dumnezeu are putere să le ajute: aceia ce fură alungaŃi din locuinŃele lor pe nedreptul numai pentru că zic: «Domnul nostru este Dumnezeu»" (22. nu se are în vedere numai organizarea interioară a cetăŃii. 46) şi precizează în mai mult de zece pasaje că. mai exact. Rapiditatea expansiunii şi menŃinerea cuceririlor făcute sînt suficiente pentru a dovedi că. se găsesc inserate într-un text de valoare spirituală soluŃii pentru diverse probleme legate de ceea ce se numeşte poliŃie. treptat. înseamnă „efort". nu ne va mira recurgerea la un vocabular care îmbină exaltarea virtuŃilor războinice cu valorile solidarităŃii şi compasiunii. nici măcar comunităŃii credincioşilor. Acest jihăd a permis. Aceste persoane particulare ar putea astfel să se opună adoptării unor legi votate de către majoritate. într-o peninsulă arabică din ce în mai favorabilă noului mesaj.. trebuie abordată problema drepturilor oamenilor din punct de vedere al islamului şi. atunci cînd musulmanii minoritari polemizau cu o majoritate de necredincioşi deŃinători ai puterii. fără a se pierde însă semnificaŃia originară. /%j. Coranul cere Profetului şi credincioşilor să-şi poarte controversele cu cea mai mare curtoazie (16. însuşi numele dat acestei lupte este semnificativ: jihăd. Cînd se vorbeşte despre politică. Unul dintre atuurile cuceritorilor era fără îndoială obiceiul dobîndit. relaŃii de alianŃă. trebuie să se pună întrebarea dacă apartenenŃa la această religie a populaŃiei — sau a unei părŃi a populaŃiei — unui stat este de natură să ridice probleme particulare.gestaŃie: actualul studiu întreprins în vederea deschiderii accesului particularilor la Consiliul constituŃional. iar alteori lezaŃi în afecŃiunea lor pentru cei apropiaŃi. după cum nu o neglijaseră nici în perioada de la Mecca. Mai întîi a fost necesară negocierea integrării în oraşul Medina a emigranŃilor din Mecca. şi . este invocată ca argument suprem pentru a reduce amărăciunea şi a calma furia credincioşilor mîniaŃi uneori de obstinaŃia interlocutorilor lor. Ideea de a face din divergenŃa de opinii religioase un delict nu poate fi dedusă din lectura nici unui pasaj din Coran (fie că datează dintr-una sau alta din cele două perioade). metodele ce cucerire şi gestiune a cuceririlor musulmanilor prezentau o oarecare superioritate. datorită condiŃiilor istorice care îi constrînseseră să convieŃuiască cu adepŃii altor credinŃe. mai exact „emulaŃie în efort" şi se aplică oricăror forme de efort. pur şi simplu. deŃinători ai puterii într-o cetate atrasă în majoritate de partea credinŃei lor. recucerirea Meccăi. 29. de a accepta sau chiar provoca dialogul. continuau controversa de la egal la egal cu minorităŃile. ca şi soluŃii ale unor probleme „diplomatice". Coranul a fost revelat în parte în timpul unei perioade a vieŃii Profetului cînd el şi tovarăşii săi au trecut de la statutul de indivizi minoritari într-o cetate ostilă la acela de membri ai unei entităŃi politice care întreŃinea cu alte entităŃi politice. Apoi a trebuit să fie găsite soluŃiile de a face faŃă hărŃuirii locuitorilor Medinei de către autorităŃile oraşului de origine al emigranŃilor în vederea obŃinerii „extrădării" fugarilor. la drepturile oamenilor. Desigur. Nou-veniŃii s-au văzut obligaŃi să se lupte alături de gazdele lor. supravieŃuirea unor oameni care abandonaseră totul o dată cu exodul. pe picior de egalitate. sensul cuvîntului a evoluat. administraŃie sau justiŃie. ea nu este nici cerută. raportate la normele morale ale eporcii. el nu are nicidecum dreptul de a-i constrînge pe cei care neagă existenŃa sau unicitatea lui Dumnezeu. Această hărŃuire a depăşit stadiul ameninŃărilor şi şantajului pentru a ajunge la agresiunea armată. nici permisă credinciosului. Trebuie evocate de ase328 RELIGIILE LUMII menea relaŃiile cetăŃii musulmane cu alte cetăŃi. însă laudă pe Domnul tău şi închină-te Lui. Apoi.

dacă sînteŃi ocîrmuiŃi. 94). ci însăşi îndeplinirea unei voinŃe divine. cunoaşterea umană este o chestiune de binecuvîntare şi pentru că împărtăşirea credinŃei rămîne un mister divin: „Deci întoarce-te de la cel ce se abate de la îndemnarea Noastră şi doreşte numai viaŃa lumii. voi. 35). în multe alte versete. Ńinînd de cel mai elementar bun-simŃ. pentru confirmare. la argumentul. de a nu uita să-i pomenească în rugăciunile lor pe cei îndărătnici.. La Dumnezeu este întoarcerea voastră a tuturor şi El vă va vesti ce aŃi făcut" (5. aşa cum arată etimologia cuvîntului. răsplata binelui să fie alta decît binele?" (55. Necredincioşilor nu le merge bine. Cele aproape cincizeci de contexte în care apare acest cuvînt sau unul din derivatele lui relevă faptul că ele sînt asociate unor comportamente ce depăşesc simpla echitate: răbdare. semnifică în vocabularul coranic şi în hadith ajungerea la o desăvîrşire pe care o sugerează acest verset ce seamănă cu o apoteoza. în diferite registre. acela va da socoteală la Domnul său. 60). deci nu fi neştiutor" (6. Iar aducîndu-ne aminte că instituirea autorităŃii unei religii revelate este primul dintre aceste daruri. aşa însă voieşte să vă ispitească cu ceea ce v-a dat. Se poate da ca exemplu. Coranul mai utilizează această vocabulă şi în alte capitole care îi confirmă locul pe care îl ocupă: cu mult deasupra faptelor dictate de prescripŃiile canonice. Ceea ce pune în evidenŃă natura. cei ce credeŃi. adică. deci întreceŃi-vă bine. căci de ar voi Dumnezeu i-ar aduna pe drumul cel drept. va fi atinsă aceasta superbă apoteoză. nume de acŃiune al verbului ahsana. şi nu vă va strica nici un rătăcit. substantivizat. şi nu uita partea ta din lumea aceasta" (28. Este formulată obligaŃia. se întorc de la ea şi zic: «Pentru noi faptele noastre şi pentru voi faptele voastre! Pace asupra voastră! Noi nu căutăm pe cei nebuni»" (28. pînă-Ńi va veni siguranŃa" (15. din acest punct de vedere. ISLAMUL 331 Cheia de boltă a moralei: al-'ihsăn „Oare. referinŃele care permit. putem deduce o cu totul altă „expansiune" a noŃiunii de „merit". dacă analizăm această măsură din punct de vedere lingvistic. care-i îndeamnă pe credincioşi să fie dintre aceia care: „Şi cînd aud ei bîrfeală. Oare omul nu este acea creatură pe care Dumnezeu a adus-o pe lume spre a săvîrşi binele? Cînd. a acestui schimb între Creator şi creatura sa. „bun". fără dovadă. regula de conduită formulata. desemnează „binele". Se întîmplă chiar ca tonul să devină incisiv la adresa Profetului: „De Ńi-ar fi abaterea lor prea supărăcioasă şi de ai putea afla o peşteră în pă-mînt sau o scară în cer ca să le aduci semn.serveşte Domnului tău. Tu eşti cel mai bun îndurător»" (23. care impun chiar. fie-vă aminte de sufletele voastre. ca El să răsplătească unui popor precum şi-a agonisit" (45. Şi spune: «Doamne iartă şi îndură-Te. 53). în formă intranzitivă. tocmai pentru că. Măsură pentru măsură. căci la Dumnezeu vă veŃi întoarce cu toŃii şi El vă va învăŃa despre ceea ce v-aŃi certat" (5. Faptul de a acŃiona bine. ea nu va putea avea decît o recompensă pe măsură. 30-31). 77). luarea în consideraŃie atît a imperativelor vieŃii în societate. Această expansiune merge de la apelul la caritate. Astfel este dictată o conduită care ne scuteşte în această viaŃă de orice preocupare de a perpetua conflictele teologice. Aceasta este obştea ştiinŃei lor" (53. mai întîi pentru Profet şi apoi pentru toŃi musulmanii. 55) sau la adresarea acestui sever şi cîtuşi de puŃin echivoc avertisment: „O. Sînt numeroase. care. înŃeleasă ca o compasiune faŃă de fiinŃa umană privată de cunoaşterea adevărului: „Spune credincioşilor ca să le ierte celor ce nu nădăjduiesc în zilele lui Dumnezeu. cu preŃul şi la sfîrşitul acestui lanŃ de încercări ce constituie intriga istoriei creaŃiei. Neologismul* la care a recurs un traducător deosebit de perspicace al Coranului51 pentru a găsi echivalentul unei vocabule esenŃiale a discursului islamic ni se pare elocvent.97-99). 117-118). iertare şi îndepărtarea . el însuşi derivat de la adjectivul hasan. egalitate de pondere şi capacitate. Astfel. ExistenŃa unei diferenŃe între locuitorii acestei lumi nu este pur şi simplu un accident cu care trebuie să ne acomodăm. pur şi simplu în afară de orice normă. 104). 13).. Este vorba de 'ihsăn. cît şi a celor ce Ńin de devoŃiunea faŃă de Creator: „Şi caută cu ceea ce Ńi-a dat Dumnezeu locuinŃa de apoi. putem citi: „FaceŃi bine. aşadar. dar şi identitate de natură care face să coincidă recompensa cu acŃiunea recompensata: buna făptuire nu poate avea altă răsplată decît pe ea însăşi. 330 RELIGIILE LUMII Această etică este cu atît mai constantă cu cît se bazează pe o metafizică explicită: „De ar fi voit Dumnezeu. v-ar fi făcut pe voi un singur popor. El este cel care vrea să ne încerce prin instituirea acestei diferenŃe şi el ne va aprecia eventualul merit în funcŃie de ceea ce ne-am priceput să facem cu darurile pe care ni le-a dăruit. căci Dumnezeu îi iubeşte pe cei care fac bine" (5. ameninŃaŃi cu dizgraŃia: „Şi cel ce cheamă lîngă Dumnezeu alŃi Dumnezei.

" Ansamblul rudelor este explicit considerat ca prioritar în privinŃa darurilor şi ajutoarelor pe care orice persoană cu stare trebuie să le ofere pentru a purifica (căci acesta este sensul etimologic al cuvîntului zakăt) ceea ce Dumnezeu i-a acordat. 52 Bukhărî. ca şi legile naturale. 1-4). Profetul dă întrebării: „Ce înseamnă 'ihsăn?" un răspuns memorabil: „Fapta cea bună. — Mama ta. aceste contexte prescriu atitudinile respective ca pe o regulă de respectat în relaŃiile cu părinŃii care. nu-i daŃi asociaŃi. Astfel. ca dovezi ale armoniei. 23). Căci dacă tu nu îl vezi. El te vede. După ce defineşte credinŃa şi enumera cei „cinci stîlpi ai islamului". zice: «Doamne. Este o formă de idolatrie „a se teme de oameni. şi ca să mă port bine şi să-Ńi placă aceasta»" (46. op. A prefera privirea oamenilor privirii lui Dumnezeu „anulează". prin urmare. Aceste lucruri sînt bine rezumate de foarte celebrul hadith: * Aluzie la echivalentul francez din text: bel agir (n. aceste moravuri sînt obiect de observare şi de meditaŃie propus credinciosului. pînă ce. Şi. bazată exclusiv pe luarea în consideraŃie a privirii lui Dumnezeu. aceşti oameni care nu sînt acceptaŃi ca judecători trebuie să constituie obiectul solicitudinii credinciosului. 'ilisăn. prescripŃiile canonice. poziŃia lor pe traiectoria vieŃii sale sînt tot atîtea puneri la încercare ale generozităŃii sale. Sindbad. nu trebuie să se menŃină sistemul moral al societăŃii preislamice. ISLAMUL 333 ReflecŃia asupra acestui aspect deosebit de important constituie pentru noua religie un prilej de a se demarca de falsele religii. găsim aceeaşi idee exprimată în acest dialog cu un credincios venit să ceară o consultaŃie: „Trimis al lui Dumnezeu. în măsura în care ele Ńin de legităŃile bunei funcŃionări a societăŃii ce contribuie la menŃinerea speciei umane în viaŃă. SituaŃia lor în raport cu el. şi păcat este acel lucru care. Maică-sa 1-a purtat cu dureri şi 1-a născut cu dureri şi purtarea sa şi înŃărcarea sa sînt treizeci de luni. mai ales. .mîniei. a fortiori. constă în a-1 adora pe Dumnezeu ca şi cînd l-ai vedea. o dată intrat în suflet. chiar dacă s-ar găsi atîŃia şi atîŃia teologi care să spună vorbe liniştitoare. Le Coran. TradiŃia profetică (Sunna) dă o expresie deosebit de elocventă acestei încununări prin fapta cea bună. faŃă de ostentaŃia care aspiră la a le atrage atenŃia şi admiraŃia. tribul Quraysh este chemat să considere calendarul comercial după care se derulează activitatea sa drept o binefacere a lui Dumnezeu (106. aduce cu sine tulburarea. 83). cu cortegiul lor de răzbunări sîngeroase (tha 'r). dacă a ajuns vîrstnic şi a ajuns patruzeci de ani. Totuşi. drepturilor ei. 1990. „descalifică" fapte prin ele însele meritorii.t.). iar cu tatăl şi mama purtaŃi-vă bine" (2. Paris. nu trebuie să ducă la false mărturiîy în general. Dar solidaritatea faŃă de rude nu trebuie să ducă la injustiŃia faŃă de un alt seamăn. cu care Te-ai îndurat de mine şi de părinŃii mei." Această distincŃie între bine şi rău. 51 Jacques Berque. Tatăl şi mama se află pe prima treaptă a acestei ierarhii de îndatoriri: La „Şi Noi îi poruncirăm omului bunătate faŃă de părinŃii săi. fără a lăsa însă de o parte înŃelegerea resorturilor lor: „Dumnezeu voieşte să vă dea de cunoscut şi să vă ocîrmuiască după felul celor dinaintea voastră şi să se întoarcă spre voi" (4. Uneori. cînd de fapt numai de Dumnezeu trebuie să existe teamă" (2. uneori. în patru versete sînt prezentate ca o urmare şi o consecinŃă necesară a credinŃei în Dumnezeu unicul: „IubiŃi-1 pe Dumnezeu. moravurile sînt invocate. 332 RELIGIILE LUMII „Este pioasă acea faptă care aduce pacea în suflet şi seninătatea în inimă. 31). arată-mi care sînt persoanele faŃă de care am cele mai multe îndatoriri. în cuplul parenta^ preeminenŃa este acordată mamei. mînă-mă ca să mulŃumesc îndurării Tale. Nu este prima dată cînd constatăm că. cit. 14). sînt relatate ca fiind de fapt modalităŃi de a pune capăt unor dialoguri complicate despre bine şi rău. semn al existenŃei unui Dumnezeu unic. — Şi apoi? — Apoi tatăl tău. — Şi apoi mai cine? — Mama ta. ale curajului şi compasiunii."52 De acestea se leagă şi alte spuse ale Profetului care. Pentru Coran. sacrificiilor la care ea a consimŃit şi. cu toate abuzurile sale în materie de „problema onoarei" şi de solidaritate tribală. este confirmata în Coran de o constanta lipsită de apreciere faŃă de luarea în consideraŃie a privirii oamenilor şi. de o manieră şi mai pitorească. Sunna confirmă: „Paradisul se află sub tălpile mamelor" sau.

Tunis. în sfîrşit. Urmează. 1991. precum şi explicării mecanismului retributiv al acestuia. col. concepŃiile religioase ale primilor cuceritori arieni ai subcontinentului indian şi. HINDUISMUL de Michel Hulin şi Lakshmi Kapani DOGME ŞI CREDINłE Textele religioase de bază Hinduismul. KANT. pot fi rînduite într-o ordine descrescătoare. numai pe cale orală. considerate toate. fără a se exclude sau suplini între ele. să afle în părinŃii lor un alt prilej de punere la încercare. „Librairie philosophique". într-o atmosferă dominată încă de practicile sacrificiale. Cea de-a patra categorie. M. însă. la rîndul lor. H. 1990.. L'Islam au defi. descrierii modalităŃilor de îndeplinire a sacrificiului. ABDU-L-BAQI. ele cuprind RgVeda sau „Veda strofelor". Aceste corpusuri diferite. Paris. MTE. religie fără un întemeietor uman. C. am recurs constant la culegerile clasice ale lui Bukharî. Dictionnaire encyclopedique de l'islam. cea mai cunoscuta. Aceste texte — cu precădere Rg. F. drept Cuvîntul sacru decît sub forma unui text scris: hinduismul nu este deci o „religie a CărŃii". Sama-Veda sau „Veda melodiilor sacrificiale" şi. dar pe alocuri lasă să se întrevadă preocupări mai speculative legate de originea primă a lumii. deoarece elementele magice pe care le implică ar fi făcut „periculoasă" studierea lor în perimetrul civilizat al oraşelor şi satelor. fără îndoială. sînt samhită sau „culegerile" care trebuie să se fi închegat între veacurile al XV-lea şi al X-lea înainte de Cristos. aşteptînd ca timpul să-şi spună cuvîntul şi ca şi copiii. SoŃii sînt determinaŃi să considere că raporturile statornicite între ei au creat legături a căror rupere echivalează cu o violenŃă comisă împotriva naturii. Bordas. invocaŃii rituale. MERRAD. 334 RELIGIILE LUMII GLASSE. Paris. BERQUE.. în funcŃie de vechimea şi autoritatea lor. La Religion dans Ies limites de Ia simple raison. Patru la număr. Veda cuprinde patru categorii principale de texte care se succedă într-o ordine cronologică aproximativă. apoi. Gallimard. Paris. pe soŃi şi copii. J. din laude aduse zeilor. se bazează pe mai multe ansambluri de texte. o dată cu fiecare re-creare a lumii) şi captată de anumiŃi înŃelepŃi sau rşi. în special. se poate constata că predicaŃia se bazează pe atenŃia acordată legăturilor de solidaritate ce unesc membrii familiei conjugale. cu multă grijă faŃă de copii. Paris. Le Christianisme et Ies religions du monde. Muhammad. cu modestie faŃă de aproapele mai puŃin favorizat de soartă. Mai întîi. PUF. Astăzi — după teoria lui L. KUNG.. în fruntea lor se găseşte Veda. însuşi termenul Upa-nişad a rămas multă vreme misterios. ca provenind de la absolutul divin aflat în legătură directa cu omul. ceea ce constituie un prilej de punere la încercare pentru cei ce au dat viaŃă. ascultare") considerată a fi fost emanată de absolut (brahman) la începutul lumii (mai precis.. mai degrabă. T. le Prophete homme. col. un vast ansamblu de scrieri în proză consacrate. PărinŃii sînt chemaŃi să mediteze asupra sentimentelor de mîndrie care se nasc în ei în virtutea simplului fapt că au copii şi să se comporte faŃă de această „atribuŃie" divină aşa cum trebuie să se comporte cei cărora li s-au atribuit alte bogăŃii: cu modestie şi gratitudine faŃă de Dumnezeu. 1980. iar pentru biografia Profetului datorăm mult lucrării stimulatoare a lui Jaafar Maged. Athar-va-Veda în care predomină descîntecele şi formulele magice. SeuiI. Sindbad. Jacques Vrin. a timpului. dar şi crescătoare în ceea ce priveşte „popularitatea". 1990. în aşa fel încît Veda se înfăŃişează. în care. textele Brahmana („Comentarii brahmanice"). urmată de L 'Etude exegetique. Carthage.Veda şi Atharva. pe de alta. pe acelea profesate de aceştia de-a lungul veacurilor următoare. At-tahrir wat-Tanwlr. L.. Essai de traduction du Coran. Paris. este aceea a Upanişadelor (între 800 şi cea 300). ediŃia de ansamblu de 30 de volume eşalonîndu-se pe o perioadă de patruzeci şi nouă de ani). Beirut. Paris. L 'Islam contemporain.. a structurii personalităŃii umane etc. Yajur-Veda sau „Veda formulelor sacrifi-ciale". ferită de suprapuneri. Din punct de vedere filologico-istoric. pe de o parte. numită şi „RevelaŃia" (sruti. „ Que sais-je? ". fără a fi. 1984 (data ultimului volum. literal: „audiŃie. O a treia categorie este cea a textelor Ăranyaka sau „Textele pădurii" denumite. elementele .. Bibliografie Pentru Sunna. Al mu'jam al-musfahras li-alfadhil-Qur'ăn (Index verborum). Dar al-Hikma. ---------. începe să se desfăşoare un fel de mistică speculativă. Veda poate fi descrisă ca o imensă literatură care reflectă. 1945.Veda — sînt compuse din rugăciuni. 336 RELIGIILE LUMII astfel. „ŞtiinŃa" sau cunoaşterea sacră. 1983. Se crede că aceştia au transmiso din generaŃie în generaŃie pînă la noi. Renou1 — sîntem înclinaŃi să-1 interpretăm ca desemnînd un întreg sistem de corespondenŃe precise între componentele personalităŃii umane..Afortiori. BEN ACHUR. 1984. într-un fel sau altul. A.

cunoaşterea corpusului Smrti este insuficientă pentru acela care doreşte să înŃeleagă . HINDUISMUL 337 de ideea de dharma sau de ordine universală. în vreme ce Vedele nu sînt accesibile decît celor „de două ori născuŃi" sau dvija. Acestea sînt tratate de „drepturi şi îndatoriri" specifice diferitelor caste. la loc de cinste. ce s-a dezvoltat pe parcursul primului mileniu al erei noastre şi tratează o mulŃime de subiecte. 338 RELIGIILE LUMII Cu toate acestea. Siva-purăna. Şi în acest caz. de ideea căilor de mîntuire accesibile omului prin participarea sa activă la menŃinerea acestei ordini. de la rege la măturătorul de stradă. Li se poate alătura un gen literar fertil şi foarte popular. autoritatea sa este considerată de brahmani ca fiind vizibil inferioară celei a Vedelor nu face decît să exprime reticenŃa mediilor tradiŃionaliste cu privire la o astfel de popularizare. de la maestru la discipol sau din tată în fiu. De fapt. Cele două mari epopei ale Indiei. 128.sacrificiului şi structurile universului fizic. numai literatura upanişadică rămîne vie. acela al servitorilor sau sudra. deci şi celui de-al patrulea ordin. în general. aceea care alcătuieşte Purăna sau „Povestirile antice". 1978. Coloana vertebrală a corpusului Smrti o constituie textele dharmasăstra sau „Tratatele ordinii universale" între care. Vedelor li se mai alătură o serie de texte auxiliare (Vedănga) care se preocupă de fonetică. se deosebeşte de Vede prin aceea că formulele sacre nu mai provin de la un absolut impersonal. în fine. deoarece „vizitiul" este Krşna însuşi! Regrupînd şi organizînd toate căile de mîntuire cunoscute pînă atunci. col. Scrise într-o sanscrită mai mult sau mai puŃin arhaică. precum şi particularităŃile cultuale specifice. adesea. Paris. Bhagavad-Gîtă este „şi astăzi cartea de căpătîi a hindusului credincios". Vedele nu mai au decît o importanŃă „arheologică". Cu toate acestea. stricto sensu. textele aparŃinînd corpusului Smrti sînt dominate. Pe de altă parte. Gită propune una nouă: sacrificiul de sine prin îndeplinirea dezinteresată a ceea ce naşterea. Bhăgavata-purăna. p. în egală măsură. Smrti mai conŃine şi textele sutra sau „aforismele de bază" ale diferitelor „sisteme" (darsana) ale filozofiei brahmanice clasice. după cum scrie M. fac parte tot din Smrti în măsura în care „pun în scenă" dharma şi problemele acesteia prin intermediul unei mari diversităŃi de împrejurări omeneşti şi în măsura în care conŃin ele însele (mai ales Mahăbhărata) multe pasaje ce expun direct anumite învăŃături religioase. asupra devoŃiunii adresate unui important zeu hindus (de pildă. se mai păstrează doar la cîteva generaŃii de brahmani tradiŃionalişti — cu precădere în sud. pe la începutul erei creştine. Faptul că. de ştiinŃa calendarului etc. în împrejurări bine determinate. care glorifică virtuŃile unuia sau altuia dintre locurile sfinte consacrate de o faptă divină socotită a se fi petrecut aici. Renou. vîrsta. Bhagavad-Gîtă se înfăŃişează sub aspectul unei predici pe care vizitiul o adresează războinicului Arjuna în momentul premergător marii bătălii dintre clanul Kaurava şi clanul Păndava. mulŃumită. Anthropologie d'une civilisation. Cel de-al doilea corpus pe care se întemeiează hinduismul se numeşte Smrti sau „TradiŃia încredinŃată memoriei". mai ales.2 2 M. Hermann. între acestea. precum şi diferitelor etape ale vieŃii. sexul etc. Biardeau. 1 A se vedea L. numai brahmanilor — Smrti se adresează întregii comunităŃi hinduse. pe jumătate eshatologice. în plus. atît pămînteşti cît şi suprapămînteşti. unul dintre textele cheie ale hinduismului. adică membrilor celor trei ordine (varna) superioare — sau chiar. Agni ş.a. pe de o parte. Rămăyana şi Mahăbhărata. ele nu au fost niciodată traduse în vreuna din limbile vernaculare ale Indiei. a cărei figură centrală este Krşna). Varuna. cel puŃin pentru noi. se află celebrele Legi ale lui Mânu. Bhagavad-Gîtă este. L'Hindouisme. Axate. simplu episod din Mahăbhărata. 1981. de modalităŃile de „recompensare" a acestor acte. L 'înde fondamentale (texte selectate de Ch. Paris. în principiu. iar marile figuri glorificate în imne — Indra. Vişnu-purăna. Acest ansamblu închegat. impun în privinŃa „legii proprii" (sva-dharma). Modalitatea tradiŃională de transmitere orală. de anumite personaje divine bine conturate. include o vastă şi abstrusă literatură. Purăna înfăŃişează în detaliu mitologia acestor zei. asemenea lui Vişnu. Ele se ocupă. Biardeau. Dacă ansamblul vedic pare centrat pe sacrificiu şi pe fundamentele sale ezoterice. în principal. Mahătmya. un loc special îl ocupă Bhagavad-Gîtă sau „Cîntecul Celui Prea Fericit". Malamoud). „Champs". Depăşind diferenŃele dintre caste. pe de altă parte. Flammarion. Krşna sau &iva. pp. metrică. este vorba despre texte presupuse ca fiind revelate. comentariilor celebrului âankara (secolul al VlII-lea) care vedea în aceste texte însăşi chintesenŃa oricărei teologii. posibilitatea de a deveni „un ascet în lume". de texte pe jumătate juridice. ceea ce le face accesibile doar unui număr restrîns de brahmani cultivaŃi. solemnul sacrificiu vedic a căzut de mult în desuetudine. avînd o înclinaŃie specială pentru cosmogonie şi pentru descrierea vîrstelor lumii. de a participa — acesta este primul sens al termenului bhakti — la opera divină şi de a merita în schimb pogorîrea graŃiei (prasăda). un fel de Purăna locală. ci reprezintă discursul Ńinut. — au intrat într-un con de umbră. de fapt. 149-151. în zilele noastre. ea propune oricărui hindus. ceea ce le conferă aspectul straniu.

sînt. cu tot felul de „fiinŃe" (bhuta) invizibile. într-un fel sau altul. şi-au întrecut cu mult în popularitate modelele sanscrite. Varuna. deci. soarele sau luna. scrisă atît în sanscrita. cu precădere în aceea de a recita zilnic litanii (literal. dar şi pe acela al literaturii devoŃionale: astfel. Divinul şi zeii „Panteonul" hinduist poate da naştere unor interpretări foarte diferite. şi tocmai prin aceasta capabilă de orice metamorfoză. scrisă în hindi. Râma. uneori. surprinzător că. Vişnu. India religioasă va apărea cînd politeistă. dacă sînt de provenienŃa vaişnavită şi de ăgama. răspîntiile. El traduce. Agni ş. ca şi ideea graŃiei (prasăda) eclipsează restul problemelor. înfăŃişate. aşa cum este practicat în zilele noastre. într-un fel mai mult sau mai puŃin trecător ori durabil. fiecare dintre ele avînd. glorificaŃi şi înălŃaŃi la rangul de divinitate supremă. purtînd nume locale. în secolul al XlX-lea. de toŃi ceilalŃi. izvoarele. cu întreg sufletul său. spre sfîrşitul primului mileniu al erei noastre şi-au făcut apariŃia noi curente religioase care. Politeistă. datorită propensiunii spiritului religios tradiŃional de a popula arborii. „cele o HINDUISMUL 339 mie de nume": sahasranama) zeului considerat deosebit de ceilalŃi şi superior lor (de pildă. de exemplu. individualizată de atributele sale. Ele sînt resimŃite mai puŃin ca figuri ca atare. o anumită recunoaştere a caracterului mereu parŃial sau unilateral al înseşi marilor figuri divine: fiecare. dar de o natură fluidă: multiplele entităŃi care. într-adevăr. într-adevăr. s-ar putea observa aici că specificul unei zeităŃi hinduse este de a permite întotdeauna alături de sine. indianistul Max Miiller constatase deja această tendinŃă în imnele vedice în care Indra. fără îndoială. deoarece este exprimată în textele numite Tantra. în funcŃie de privirea aruncată asupră-i. o astfel de figură divină deasupra celorlalte nu atrage după sine deprecierea acestora din urmă pînă la treapta zeităŃilor false. . fenomenul concentrării acesteia asupra uneia sau alteia dintre figurile panteonului nu este mai puŃin impresionant. aşa încît să le „emane" (srşŃi) şi să le „resoarbă" (samhăra) rînd pe rînd. Preluînd terminologia islamului. pesemne. de asemenea. rînd pe rînd. în acelaşi timp. este absolut caracteristic mentalităŃii hinduse. Deleury3. trebuie semnalat faptul că şi mişcările bhakti au fost. în fine. Politeism. nimic din toate acestea. Acestea din urmă primesc. la originea unei foarte bogate poezii devoŃionale şi mistice scrisă în limbi vernaculare. s-a dezvoltat o bogată literatură de traduceri şi adaptări în diferitele limbi provinciale. de maniera proprie de intervenŃie în lume. &iva) sau de a se picta. cînd panteistă. spre diferiŃi zei „uitînd". încît se topesc cu uşurinŃa sau se transformă unele în altele. Şi nu este niciodată exclusivist: faptul de a situa. cu fiinŃe naturale ca fluviile. Rămăyana lui Tulsî Dăs (cea 1600). concentrează asupra acestuia întreaga lor ardoare părînd că-i neglijează pe ceilalŃi. cînd răufăcătoare şi a căror bunăvoinŃă trebuie chemată prin invocaŃii şi sacrificii. identificaŃi chiar. ba chiar de a-şi tatua întregul corp cu numele zeului ales. de altminteri. de trăsăturile specifice ale mitologiei sale. Şi „monoteismul hindus" ia înfăŃişări specifice. Anumite texte dintre acestea. El debutează cu o imensă literatură devoŃională. desigur. denumirea specială de samhită. totuşi. Acesta este înŃelesul marii mişcări spirituale care se defineşte sub numele de „tantrism". informă în esenŃa sa. dacă aparŃin cultului lui &iva. temporar. a idolilor sau demonilor. cînd protectoare. Acelaşi lucru se petrece şi cu marile tratate ale hinduismului tradiŃional. însă tocmai faptul că sînt redactate în sanscrită le face inaccesibile mulŃimii de credincioşi. totul se petrece ca şi cum hindusul ar putea să se îndrepte succesiv. Chiar dacă ceea ce atrage în primul rînd atenŃia este demultiplicarea nesfîrşită a divinităŃii. ea nu este. de exemplu. ba chiar contradictorii. cu locuitorii lor. înŃeles ca sentiment al prezenŃei sau al difuziunii universale (vibhutva) a divinităŃii prin intermediul fiinŃelor.a. cu ocazia sărbătorilor anuale sau a pelerinajului în onoarea cutărui sau cutărui zeu. atît în nord cît şi în sud. El denumise acest fenomen „he-noteism". focul. el domină nu numai discursul Upanişadelor. asociaŃi adesea unui teritoriu şi unui grup social determinat. fac obiectul unui cult posedă o individualitate atît de fragilă şi de indistinctă. datorită bogatei diversităŃi a cultelor (pujă) închinate unui mare număr de zei şi zeiŃe. Acelaşi obicei se observă încă şi astăzi cînd credincioşii. legătura de iubire (bhakti) dintre zeu şi credincios. o anumită legitimitate. Nu este. ca revelate. Dar dacă India religioasă este toate acestea deodată. au pus din nou accentul pe ritualuri şi pe posibilele lor dezvoltări ezoterice. în care Krşna îi apare pe neaşteptate lui Arjuna sub forma unei uriaşe prăpăstii strălucitoare din care lumile. Cît despre „panteismul" hindus.hinduismul concret. nefiind în stare să înfăŃişeze decît unul dintre chipurile unei divinităŃi infinit de bogate în conŃinut. în care relaŃia interpersonală. Fenomenul amintit se manifestă în mod evident în tot felul de practici. Acest „monoteism alternativ". îmbrăcînd aspecte antropomorfe şi teriomor-fe. casele etc. pentru a relua fericita expresie a lui G. fără să se rupă în mod categoric de hinduismul clasic reprezentat de dharma şi de bhakti. Politeistă. cînd chiar monoteista. capitolul al Xl-lea din Bhagavad-Gîtă. şi în mai mare măsură ca modalităŃi locale şi temporare ale prezenŃei printre noi a divinităŃii. de mai multe secole. cît şi în limbile vernaculare. Ńîşnesc precum tot atîtea scîntei şi în care recad fără încetare. de asemenea.

deoarece chiar existenŃa lor ar fi o insultă la adresa transcendenŃei sale. Fayard. focul. pe de o parte. Statutul lor de fiinŃe divine este de împrumut. Un alt cuplu distincŃie/complementaritate ar trebui stabilit între Stăpînul suprem însuşi şi ceea ce hinduismul (Ăgama sivaiŃi. fără îndoială. pe plan filozofic. regenŃii cosmici aparŃin. printre „alegeri" teologice socotite incompatibile. la pelerinaje etc. între conştiinŃele umane însele. în vreme ce Stăpînul suprem produce şi resoarbe. a ştiut întotdeauna că. cu guvernarea uneia sau alteia dintre zonele universului drept recompensă pentru meritele deosebite acumulate de aceştia de-a lungul existenŃelor lor anterioare. în liniştea meditaŃiei şi. Există poate aici.a. să dedice cu generozitate invocaŃii şi sacrificii unui mare număr de prezenŃe numinoase sau divinităŃilor agrare. India nu este. 340 RELIGIILE LUMII chiar cînd îşi asumă rolul de Zeitate Supremă (paramesvara). în acelaşi timp. aproape a unei senzaŃii. absolutul situat dincolo de orice determinare. între. în plus. propriu-zis. a Vedăntei nondualiste. şi printr-o anumită tendinŃă de a trata cu respect chiar şi elementele naturale: apa. exclude total lumea şi conştiinŃele finite. fără îndoială. în sfîrşit. în perspectiva islamică. Brahman. nici monoteistă. Stăpînul suprem îi împuterniceşte. reprezentat adesea drept creatorul universului şi păstrătorul ordinii sale imanente. fiind totuşi în legătură cu el —. în fiecare zi. un brahman fidel tradiŃiei (smărta) se va prezenta bucuros. 1990.) o stabilea între brahman „lipsit de orice determinare" (nir-guna) şi brahman „înzestrat cu determinaŃii" (sa-guna). destul de frecvent întîlnită încă şi astăzi. Realitatea sa religioasă concretă funcŃionează indiferent de dilemele în care încercăm să o închidem. Problemele fiind. adică să încerce să vadă cît îşi sînt de complementare aceste aspecte deosebite şi în ce măsură ele formează un sistem. p. însăşi noŃiunea de panteism pare confuză o dată confruntată cu realitatea concretă a hinduismului. ca „toate lucrurile au ca esenŃă pe brahman. ca şi noi. nici panteistă. adică „regenŃi cosmici". Allah nu ar putea tolera asemenea asociaŃi. eventual. dacă o asemenea împrăştiere ar fi reală. adesea. lumii şi timpului. Ea există. şi anume prin coexistenŃa paşnică. ea ar ruina unitatea divinităŃii şi i-ar compromite transcendenŃa. ceea ce se numeşte Stăpînul suprem. Ea dovedeşte existenŃa mişcării mergînd. între om şi animal (sau plantă). înainte de orice. în rîndul credincioşilor. Aceasta se traduce absolut firesc. nu o înŃelegem. oricît de neînsemnată ar fi. care exclud ceea ce s-ar putea numi un panteism vulgar. Din perspectiva. ca şi cum am percepe în mod obscur că un unic elan vital însufleŃeşte toate lucrurile şi le face părtaşe divinităŃii. Ajungem la concluzia lipsei de pertinenŃă în acest sens a propriilor noastre categorii teologice. dedicînd acestei „divinităŃi preferate" (işŃadevată) un cult zilnic în perimetrul căminului său şi asistînd cu fidelitate la festivităŃi anuale. însă. pe de altă parte. el va medita în linişte asupra lui brahman aflat dincolo de orice formă. decît sub cea a unui concept. un izvor pur teologic generator al dificultăŃilor persistente pe care hinduşi şi musulmani le resimt în a coexista paşnic. pe calea discursului mitologic şi a cultului. în acelaşi timp.. dintre cele mai complexe nu vom putea formula aici decît cîteva sugestii în acest sens. de a atenta la orice formă de viaŃă. oricine caută să facă puŃină ordine în mulŃimea dezorganizată a reprezentărilor şi practicilor hinduiste trebuie să-şi însuşească o perspectivă structurală. pe care. însă brahman nu are toate lucrurile ca esenŃă" (Sarvam brahmătmakam na tu brahma sarvătmakam). nici politeistă. în aceste condiŃii. chiar al lui Ganesa sau Hanumăn ş. brahman nu este nici cauză primă.. Pe planul filozofico-teologic patru direcŃii de gîndire ne apar ca esenŃiale. de pildă) numeşte mandalin. prin-tr-o vie împotrivire. dar funcŃiile le sînt limitate în timp şi destinate să ia sfîrşit o dată cu . accesibil. precum HINDUISMUL 341 şi sufletelor strămoşilor morŃi şi să practice tot felul de rituri — pe care am fi tentaŃi să le etichetăm drept superstiŃii — cu caracter magic sau invocator al graŃiei divine. hinduismul filozofic a avut întotdeauna o conştiinŃă clară a naturii exclusiv aparente a acestei fârîmiŃări a absolutului (brahman) în fiinŃe. ca să spunem aşa. nici substrat ontologic al unui univers a cărui realitate se reduce la iluzia — lesne de învins— că există ceva din prezenŃa lui în jurul nostru. De unde formule clasice. între însufleŃit şi neînsufleŃit. Se consideră că. pe care ştie să o protejeze. universul — transcendîndu-1 astfel. iar drept completare trimitem cititorul la lucrări mai aprofundate4. mai ales. Ceea ce numim panteism devine astfel un adevărat a-cos-mism. Această senzaŃie. Paris. în schimb. dincolo de vicisitudinile istoriei. 30. prezenŃa a diferiŃi „asociaŃi". drept un adept al Vedăntei nondualiste. Aceasta nu îl va împiedica. s-ar putea formula mai uşor pentru noi în termeni negativi: să nu stabilim un hotar rigid între vizibil şi invizibil. dar mai mult sub forma unui sentiment. în schimb. accesibil numai pe cale apofatică. Această distincŃie corespunde aproximativ aceleia pe care celebrul filozof şi reformator religios Sankara (către 750 e.. el va putea fi un adept al lui Vişnu sau Siva.' A se vedea Les Grands Mythes de Vinde. deci. se cuvine să stabilim o distincŃie şi o complementaritate. Spre exemplu. pămîn-tul. Unul care nu participă.n. periodic.

La fel. un „cer" (svarga) la care nu avem acces. apoi. la rîndul ei. divinul „radiind" în lume. Vişnu şi Siva nu se exclud niciodată unul pe celălalt. descindere"). Se mai cuvine să deosebim chipul universal şi îndepărtat al divinităŃii de chipul său apropiat. fericirea. iar Siva distrugerea. adică. dar astfel încît armonia să poată fi refăcută în orice moment. el acceptă să se manifeste printre noi. noŃiune a unei puteri (sakti) asociate acestui Dumnezeu suprem şi adesea reprezentată sub forma unui cuplu (6iva şi Părvatî. imaginile sau statuile unuia găsesc. Dumnezeu suprem figurat cu o jumătate masculină şi una feminină (Hari-Hara). Marele Distrugător. entitate neutră. această idee va lua forma triadei divine (trimurti) în care Brahma (a nu se confunda cu brahman. pentru a salva comunitatea umană în ansamblul ei sau pentru a răspunde devoŃiunii aprinse a vreunui credincios. Ori. orice glorie care aparŃine omenescului sau mundanităŃii. de cealaltă parte. ori saivait. o logică a afirmării legitime de sine în lume. IniŃial. propriu-zis. Marile figuri divine O dată cu încheierea perioadei vedice. carnivori. Vişnu conservarea. prima este. De fapt. De o parte. destul de tîrzie şi de „savantă" —. primii tolerînd adesea prezenŃa şi bunăstarea celorlalŃi cu condiŃia să fie apăraŃi de aceştia printr-o distanŃă convenabilă. întîlnim polaritatea afirmaŃie/negaŃie (pravrtti/nivrtti). în căutarea a ceea ce se va numi eliberare (mokşa). din cînd în cînd. ierarhică şi complementară. Anthro-pologie d'une civilisation. în primele secole ale erei noastre. singurii zei adevăraŃi prin contrast cu idolii. această concepŃie duce la o reprezentare bisexuată a divinităŃii. Vişnu şi Lakşamî. de fapt. De aici s-a născut ideea de a imagina viaŃa divină sub forma unui joc al iubirii între un principiu masculin (absolutul adunat în sine însuşi) şi un principiu feminin. Este vorba. NoŃiunea de Dumnezeu gelos. în ciuda unei diferenŃe de accent. dincolo de timp. bunăstarea. Biardeau. drept circula-ritate a unui proces nesfirşit: creaŃie-conservare-distrugere a universului.. în incinta acestuia sau în dependinŃele sale. între unii şi alŃii se instituie. Ne reprezentam ceva asemănător unei tensiuni şi chiar a unei lupte între aceste două elemente. Primii nu reprezintă. o logică ascetică şi transgresivă a îndepărtării de lume. mai precis de un loc sacru (tîrtha) şi de istoria acestuia. complementaritatea celor două aspecte se exprimă cu ajutorul noŃiunii de avatăra (literal. dar fiecare ocupă întotdeauna un loc mărunt. De cealaltă parte. în natura lui brahman. totuşi. al concentrării „yogine" în sine însuşi şi a unui aspect îndreptat spre manifestare. Din punctul de vedere al dinamicii sale. de brahmani şi de castele superioare. Aceştia sînt Vişnu şi &iva. niciodată amîndouă în acelaşi timp. \ HINDUISMUL 343 O ultimă distincŃie. din care el nu reprezintă decît un aspect) veghează creaŃia. beneficiari ai ofrandelor vegetale. 342 RELIGIILE LUMII Concret. Vişnu pare să fi reprezentat zona de oficiere a sacrificiului.. în concordanŃă cu ordinea naturală a lucrurilor sau dharma. De o parte. Dintre cele două atitudini. în panteonul organizat în jurul celuilalt. „coborîre. L 'Hindouisme. apar doi mari zei a căror supremaŃie nu va mai fi niciodată pusă cu adevărat la îndoială. cultului lui Jsiva. ca la toate nivelurile în hinduism. spre exemplu de „regent cosmic". veneraŃi. frumuseŃea. mai ales. aspecte foarte deosebite: androgin primitiv dedublîndu-se la nesfîrşit pentru a se cunoaşte şi a se iubi pe sine. deja menŃionată. ce-i drept. pentru ca totul să reînceapă. perimetrul în care se fac simŃite efectele acestuia sau în care i se culeg „roadele". o relaŃie complexă. structurarea divinităŃii pare să se realizeze după trei direcŃii principale.epuizarea meritelor lor. ge-nerîndu-i ordinea. Invers. prin extensie. în planul socio-religios. anexată cultului lui Vişnu. divinul care ia forma timpului distrugător pentru a stîrpi orice putere. în mitologie. cu toate că într-o manieră foarte diferită. Râma şi Sîtă). dar de unde. cealaltă. este aceea care opune zeii „puri". a două dimensiuni: aceea a transcendenŃei absolute. preferaŃi ai castei inferioare. ReşedinŃa permanentă a zeului este într-un „altundeva". legat adesea de un spaŃiu. Ei nu formează. familiar. Această concepŃie îmbracă. un loc — modest — în templul celuilalt. în calitatea sa de păstrător al ordinii cosmice. înainte de orice. 4 înainte de toate lucrarea lui M. a cărei importanŃă reală se va dovedi mai tîrziu. în fine. o diadă: eşti ori vaişnavit. Această direcŃie conduce la ideea lui brahman ca „trei în unul". O a treia direcŃie de gîndire va consta în reflecŃia asupra simultaneităŃii. şi aceea a imanenŃei în sînul lumii create. din cea mai timpurie . Nu numai că se găsesc alături în trimiirti — reprezentare. Şi unul şi celălalt îşi au originea în sacrificiul vedic. al mişcării şi al expansiunii în multiplicitate. nici măcar în ochii brahmanilor. destul de des. cel mai adesea. zeilor „impuri". gîndit. exclusivist şi răzbunător este tot ce poate fi mai străin de spiritul hinduismului. fiecare dintre cei doi mari zei guvernează cîte un aspect din cele două amintite. de crearea unui simbol al coexistenŃei în brahman a unui aspect al transcendenŃei absolute.

asupra demonului Bali care. Krşna. înainte de orice. cu precizie. el este ascetul aproape gol. mai bogată sau. Din acest motiv. ea se înfăŃişează sub aspectul „zeiŃei Limitelor". de numărul cît mai mare de victime şi de ofrande diferite aduse de sacrificant şi de executarea corectă a riturilor. acela care dispreŃuieşte orice diferenŃă şi orice ierarhie socială. Mitologia vaişnavită este. în temple. Rama. data de către acesta ca soŃie lui &iva. în anumite situaŃii. o zeitate a castelor superioare. el apare sub înfăŃişarea unui brahman războinic care se dedă unui măcel în rîndurile kşa-trya deoarece aceştia. Siva întruchipează deci latura violentă şi periculoasă. de asemenea. adică drept auxiliar al întrupărilor lui Vişnu. El este. La fel. mereu în stare de veghe. în vreme ce întrupările lui Vişnu — Râma. decît ofrande vegetale. adică al puterii politice. nu chiar precum răul binelui sau diabolicul divinului. ambigue. mai ales în ritualurile anumitor temple. tiara şi însemnele regatului. el se opune. Deşi este prezentată ca soră a lui Vişnu şi. deşi după o luptă mai puŃin sîn geroasă. ca un personaj autonom şi anume ca o fecioară (ku-mărl) războinică luptînd neobosit împotriva răului proteiform. ZeiŃa. are legătură cu „sacralitatea transgresiunii" este direct subordonat cultului saivit. de curăŃenie şi armonie. a căror manifestare poate fi provocată prin ritualul sacrificial. în vreme ce Vişnu este izvor de ordine. Vişnu simbolizează. Omul-Leu (Nara-simha). uitînd dharma (legea) cereau să exploateze lumea numai în folosul lor. Kal-kin vor fi amintite în cele ce urmează. Primele întrupări (Peştele. cufundat în reculegere. fără îndoială. Pe un plan secundar. De asemenea. Este o zeitate „pură" căreia discipolii nu îi aduc. ea rămîne totuşi neschimbată în ciuda descurajantei multiplicităŃi a înfăŃişărilor şi numelor sale (Durgă. Tot ceea ce. mînjit cu cenuşă. precum şi sub acela al zeiŃei proteguitoare a întregii comunităŃi. ea este adesea invocată de săteni pentru ca să vegheze asupra vitelor. în general. prin exces de severitate. împotriva epidemiilor de tot felul. unei mari teme a mitologiei vedice. preocuparea sa permanentă pentru tot ce se petrece în . Deoarece prezenŃa sa tulbură toate hotarele dintre pur şi impur. lui Vişnu. discul etc). punct cu punct. sa-crificantul (yajamăna) prin excelenŃă era războinicul (kşatrya) sau regele. ameninŃa echilibrul lumii. înfăŃişat într-o postură yoga. Siva este şi „regele dansului" (naŃarăja) a cărui sarabandă frenetică (tăndava) premerge de fiecare dată distrugerea universului. îi asuprea pe oameni şi pe zei. înconjurat de cranii. de cele mai multe ori. cît şi prin dispreŃul absolut faŃă de convenŃiile sociale. Ca al şaselea avatar.perspectivă vedică. Vişnu este. Personaj omniprezent. de pildă). celelalte în legătură cu doctrina vîrstelor lumii.a. în acelaşi timp. avatarul Vă-mana (Pitic) este victorios. îmbătat de putere. stînd la hotarele districtelor şi ale satelor pentru a le proteja. 1-a înfrînt pe demonul Hiranyakasipu care. Această îmbinare a puterii spirituale şi a celei vremelnice în persoana zeului este reprezentată de statuetele împodobite ale lui Vişnu — în sudul Indiei — care îl înfăŃişează purtînd în afara atributelor sale tradiŃionale (scoica. de la nenumăratele „zeităŃi ale satului" (grăma-deva-tă) de sex feminin pînă la paredrele divine superioare ale hinduismului. MistreŃul) sînt teriomorfe şi s-au petrecut în perioada antediluviană. primele în contextul „vieŃii religioase". armonia ideală a cuplului preot-sacrifi-cant sau brahman-rege. împodobit cu un colier de şerpi care mişună prin împrejurimile locurilor de incinerare precum şi yoginul retras în pustietatea muntelui Kailăsa pentru a medita vreme de mii de ani. Bunăstarea regatului depindea deci. Zeu al tuturor exceselor. lui îi este rezervată acea parte a corpului victimei care este afectată prin sacrificiu. în special a copiilor. cît şi de cei ai unei caste superioare (brahmani din Caşmir. ci aşa cum principiul lipsei de măsură se opune măsurii. în vreme ce Zeul este. Broasca łestoasă. De asemenea. cît şi de ordinea firească (dharma). foarte popular. mai „edificaHINDUISMUL toare". cu Divinitatea supremă căreia îi devine paredru. Kăli ş. atît prin severitatea ascezei sale (tapas). ZeiŃa îl înfruntă în viaŃa de zi cu zi a mulŃimii de hinduşi. întruchipează aspectul activ al divinităŃii. Prin urmare. deci. 344 RELIGIILE LUMII EsenŃa mitologiei vaişnavite este legată de „întrupările" (avatăra) periodice ale lui Vişnu în lumea noastră pentru refacerea ordinii (dharma) ameninŃate de slăbiciunea umană şi de acŃiunile forŃ