Acordarea primului ajutor in caz de urgente medicale

(manevrele de resuscitare cardio-respiratorie)

Pasul 1. Se verifica starea de constienta

Persoana trebuie lovita usor pe umar sau zguduita usor si intrebata: “Ce s-a intamplat?". Daca se suspicioneaza
o leziune la nivelul coloanei vertebrale este interzisa zguduirea persoanei.
Daca nu se primeste un raspuns:
- adult (in varsta de 9 sau mai multi ani): este apelat numarul de urgenta 112 imediat (altcineva din jur ar trebui
sa faca apelul) si apoi se trece la pasul 2
- bebelus sau copil pana in 8 ani: se verifica daca bebelusul sau copilul respira (a se vedea pasul 2). Daca acesta
nu respira, se efectueaza 5 cicluri de resuscitare cardiorespiratorie (un ciclu e constituit din 2 respiratii si 30 de
compresii toracice). Aceasta va dura aproximativ 2 minute. Apoi se efectueaza apelul de urgenta 112. Este
recomandabil ca acesta sa fie efectuat de o alta persoana din jur.

Pasul 2: Se verifica respiratia

Se incearca detectarea respiratiilor prin vizualizare, ascultare siperceperea acestora timp de 5 pana la 10 secunde.
Se ingenuncheaza langa persoana respectiva cu capul salvatorului asezat langa capul ranitului (ranitei):
- se observa daca exista miscari ale toracelui;
- se asculta zgomotele respiratorii, wheezing, bolboroseli sau sforaituri;
- se plaseaza obrazul aproape de gura si nasul persoanei respective si se incearca sa se simta fluxul de aer.
Daca persoana inconstienta nu prezinta respiratii normale (sau salvatorul nu le percepe), aceasta trebuie
intoarsa pe spate. Daca exista riscul existentei unor traumatisme la nivelul coloanei vertebrale, aceasta miscare
trebuie facuta cu grija, mentinand in acelasi ax capul, gatul si umerii pana cand persoana inconstienta este
plasata pe spate.

Pasul 3: Resuscitarea respiratorie

Resuscitarea respiratorie implica urmatoarele actiuni:

- se plaseaza o mana pe fruntea ranitului, iar cu degetul mare si cel aratator al acestei maini se comprima fosele
nazale; cu cealalta mana, se ridica barbia astfel incat caile respiratorii sa fie deschise
- se trage aer in piept, apoi se plaseaza gura salvatorului pe gura ranitului intr-un mod cat mai etans; in cazul
unui copil, gura salvatorului trebuie plasata pe gura si narile copilului; se expira aerul timp de o secunda si se
verifica daca apare o ridicare a cutiei toracice
- daca prima respiratie nu e eficienta (cutia toracica nu se ridica), se incearca din nou ridicarea capului ranitului si
se mai efectueaza o respiratie
- intre respiratii, se indeparteaza gura salvatorului de cea a ranitului, salvatorul tragand ulterior aer in piept; se
permite expulzia aerului din pieptul persoanei ranite
- dupa 2 cicluri de respiratie artificiala, se incep compresiile toracice ( masajul cardiac).
Pasul 4: Masajul cardia

Adulti (in varsta de sau mai mare de 9 ani):

- se ingenuncheaza langa ranit; se localizeaza cu ajutorul degetelor sternul, osul de care se articuleaza coastele;
se aseaza doua degete la baza sternului
-se plaseaza podul palmei celeilalte maini fix deasupra celor doua degete (pe partea mai apropiata de fata
persoanei)
- cealalta mana se aseaza deasupra mainii care tocmai a fost pozitionata; se intretaie degetele si se ridica astfel
incat acestea sa nu atinga pieptul persoanei ranite
- se indreapta bratele, se fixeaza coatele, iar umerii se centreaza fix deasupra mainilor.
- se apasa intr-un ritm constant, utilizand greutatea organismului si mentinind coatele fixe; forta fiecarei
compresii trebuie transmisa direct sternului, determinand o compresie de 3,8 cm pana la 5 cm. Ar putea fi de
ajutor numararea cu voce tare a compresiilor "unu si doi si trei ...." ori de cate ori se pronunta numarul se
efectueaza compresia, iar atunci cand este pronuntat "si" se ridica greutatea fara a lua minile, de pe pieptul
ranitului
- dupa 15 de compresii, se efectueaza 2 respiratii artificiale
- acest ciclu de 15 de compresii toracice si 2 respiratii se repeta pana apare un ajutor sau pana persoana
respectiva respira, tuseste sau se misca.

Copil (varsta intre 1 si 8 ani):

- se foloseste podul unei palme sau a ambelor palme, ca la adult, in functie de dimensiunile copilului; se
plaseaza cate doua degete de la ambele maini deasupra capatului inferior a sternului
- se comprima sternul intre o treime si o jumatate din diametrul toracelui copilului
- se efectueaza 15 de compresii toracice, apoi 2 respiratii artificiale. Acest ciclu se repeta pana la sosirea
ajutorului sau pana cand copilul respira normal, tuseste sau se misca.

Bebelus (mai mic de 1 an)

- se plaseaza 2 degete pe sternul bebelusului, la aproximativ o latime de deget inferior de linia imaginara ce
uneste mameloanele
- se comprima sternul aproximativ o treime pana la o jumatate din diametrul toracelui copilului
- se efectueaza 15 de compresii toracice, apoi se acorda 2 respiratii artificiale. Acest ciclul se repeta pana cand
bebelusul respira normal, tuseste sau se misca.
 Tehnica de resuscitarea cardiopulmonara (RCR)

Succesiunea respiratie - masaj cardiac trebuie sa fie:

- 2:15 - 2 respiratii gura la gura urmate de 15 compresii toracice daca o singura persoana efectueaza RCR
- 1:5 - 1 insuflatie urmata de 15 compresii toracice daca sunt doua persoane care efectueaza RCR.

A (Airway) - Eliberarea cailor respiratorii

Se verifica si se elibereaza caile aeriene astfel:

- se face hiperextensia capului: apasand cu o mana pe frunte se impinge capul pe spate si cu cealalta mana
ridicand barbia; aceasta manevra are rolul de a deschide larg caile aeriene superioare
- se face subluxatia mandibulei si se deschide gura
- se verifica daca exista corpi straini care obstrueaza caile respiratorii: proteze dentare, dinti cazuti etc. si se
indeparteaza.

De retinut!
In cazul unui traumatism, cand se suspecteaza o posibila fractura a coloanei cervicale, nu se va face
hiperextensia capului.

B (Breathing) - Respiratia gura la gura

Respiratia artificiala sau respiratia „gura la gura" se efectueaza astfel:

- victima fiind in decubit dorsal (culcata pe spate) pe un plan dur, cu capul in hiperextensie si gura
mentinuta deschisa
- salvatorul (in genunchi langa victima daca aceasta este pe sol sau in picioare daca e pe un pat)
penseaza nasul victimei si tragand aer in piept se apleaca asupra victimei si aplicand gura etans peste
buzele victimei expira cu putere 2-3 secunde; daca sunt prezente leziuni la nivelul cavitatii bucale
atunci aerul va fi insuflat prin nasul victimei, in timp ce gura va fi acoperita ermetic cu mana - aceasta
fiind respiratia „gura la nas"
- o respiratie eficienta determina ridicarea peretelui toracic

C (Circulation) - Masaj cardiac

Masajul cardiac consta in compresii aplicate la nivelul sternului inferior:

- se plaseaza podul palmei la 2 degete superior de apendicele xifoid (cosul pieptului) iar cealalta
palma deasupra acesteia
- cu coatele in extensie (bratele intinse) se comprima toracele cu putere, ritmic, cu o frecventa de 80-
100 compresii pe minut
- la fiecare compresie sternul trebuie sa se deprime cu 3-4 cm.

Resuscitarea cardiopulmonara (RCR) la copil

Manevrele de RCR se pot aplica si la copil, insa cu anumite particularitati legate de varsta copilului. In
acest sens se diferentiaza 2 grupe de varsta: copilul sub 1 an (sugarul) si copilul intre 1-8 ani. Peste 8
ani manevrele de resuscitare se realizeaza ca si la adult.
La copil se incepe cu 5 respiratii si se efectueaza RCR timp de 1 minut inainte de a solicita ajutorul la
112 (daca exista 2 salvatori unul poate apela 112).
Respiratia artificiala
La sugar (copil sub 1 an) ventilatia artificiala consta in respiratie gura la "gura si nas" (se aplica buzele
peste buzele si nasul victimei).
La copilul peste 1 an se face tot „respiratie gura la gura" ca si la adult.

Masajul cardiac
Masajul cardiac la sugar se face prin aplicarea unor compresii toracice cu o frecventa de peste
100/minut, la nivelul sternului, la aproximativ 1 deget sub linia care uneste mameloanele, fie cu 2
degete (degetele II si III) fi cu ambele police (degetul mare de la ambele maini) in timp ce celelalte
degete inconjura toracele. O compresie toracica eficienta realizeaza depresia peretelui toracic cu 1,5-
2,5 cm.
La copilul peste 1 an, masajul cardiac se face ca si la adult, dar cu o singura mana si comprimand
toracele cu o frecventa de 100/minut, compresii care trebuie sa deprime sternul cu 2,5-3,5 cm.

Oprirea respiratiei (stopul respirator) si oprirea inimii (stopul cardiac), adica incetarea atat a
functiei respiratorii, cat si a functiei cardiace, duc la stopul respirator (sau sincopa cardiorespiratorie),
care corespunde mortii clinice.
Oprirea intr-o prima etapa a respiratiei (stopul respirator) fara oprirea inimii, deci cu prezenta pulsului
bun la artera carotida, permite pe un interval variabil (3-10 minute sau chiar 12 minute) ca reanimarea
respiratorie sa aiba succes.
Stopul cardiac este urmat invariabil si de stopul respirator in 20-30 de secunde.
Din punct de vedere practic, inseamna ca exista reanimare respiratorie fara masaj cardiac, in opriri
accidentale ale respiratiei cu hemodinamica (circulatie sanguina) pastrata, dar nu exista masaj cardiac
fara respiratie artificiala, pentru ca odata cu stopul cardiac se opreste rapid si respiratia.

Moartea clinica incepe odata cu stopul cardiac, care determina si oprirea circulatiei cerebrale. Este
deosebit de important de stiut ca moartea clinica este un proces reversibil si victima poate reveni
complet la o viata normala daca i se acorda primul ajutor competent in timp util.
Moartea clinica (intervalul in care se poate incepe resuscitarea cardiorespiratorie cu unele sanse)
dureaza 3-4 minute. Orice intarziere in acordarea primului ajutor eficient duce, dupa acest interval,
datorita lipsei de oxigen in creier, la moartea biologica, adica la moartea definitiva, ireversibila a
victimei (leziuni ireversibile in creier si alte organe, midriaza fixa, aparitia petelor cadaverice).
Rezulta ca in cadrul unui stop cardiorespirator salvatorul trebuie sa intervina cu cea mai mare graba,
in scopul de a preveni transformarea unui fenomen reversibil (moartea clinica) intr-unul ireversibil,
care este moartea biologica.

Semne ale victimei (clinice):

 oprirea miscarilor respiratorii, toracice si abdominale;

 incetarea batailor inimii;
 absenta pulsului la carotida;
 paloarea extrema a tegumentului;
 globii oculari imobili (midriaza);
 relaxarea completa a musculaturii, inclusiv a sfincterelor, ceea ce duce la pierderi necontrolate
de urina si materii fecale.
Inainte de a incepe reanimarea cardiorespiratorie, salvatorul se va asigura foarte rapid, fara a pierde
timp pretios, daca este intr-adevar vorba de oprire cardiaca, prin:

 controlul pulsatiilor cardiace (puls carotidian, femural);

 controlul respiratiei prin: semnul oglinzii (se pune in fata buzelor oglinda, care nu se va aburi
cand nu exista respiratie); se va incerca ascultarea respiratiei direct, lipind urechea de toracele
victimei pentru a sesiza miscarea aerului sau se va urmari miscarea unei foite de tigara sau a
unui tifon (care nu se va misca in caz de stop respirator).

Manevrele de reanimare incep cu eliberarea cailor aeriene superioare (gura, nas, faringe). Fara cai
aeriene libere, permeabile, orice efort de reanimare devine inutil. Semnele obstruarii acestora:
absenta miscarilor respiratorii normale, dificultate zgomotoasa in respiratie, balans intre torace si
abdomen, lipsa curentului de aer la nas sau gura, invinetire. La accidentatii fara cunostinta obstructia
se face cel mai frecvent prin cadera limbii daca accidentatul este culcat pe spate sau prin prezenta
corpilor straini (sange, secretii, apa). Eliberarea cailor aeriene este suficienta deseori pentru ca victima
sa-si reia respiratia (fara sa mai fie nevoie de respiratie artificiala). Se poate obtine eliberarea cailor
respiratorii prin asezarea in pozitii diferite (lateral - ofera cea mai mare securitate pentru victima.
Salvatorul ingenunchiaza lateral de victima si fixand cotul si genunchiul opus al acestuia, il intoarce cu
o singura miscare pe partea laterala. Atentie: manevra este contraindicata in unele leziuni - fracturi de
coloana, unele leziuni ale peretelui toracic, etc.)

Tehnica efectuarii resuscitarii cardiorespiratorii trebuie corect insusita, cu respectare riguroasa a

succesiunii timpilor de executie, dupa formula HELP ME.

H - hiperextensia capului: se trece o mana pe sub gatul victimei si i se ridica ceafa, iar cu a doua
mana, asezata pe frunte, se impinge capul spre spate, apoi se introduce un sul improvizat dintr-o
haina sau o patura sub umerii victimei.

E eliberarea cailor respiratorii: prin curatarea cu degetele infasurate intr-o batista sau cu un tampon
improvizat dintr-o bagheta de lemn sau de metal, infasurata cu o batista. In cazul in care caile aeriene
sunt astupate de corpi straini (mai frecvent la copii , bile, nasturi, fragmente de os), se ridica copilul in
sus de picioare, i se deschide gura si se aplica cateva lovituri usoare intre omoplati. La adulti loviturile
se aplica asezandu-i culcat pe o parte.

L - luxarea mandibulei, apasand pe unghiurile exterioare ale mandibulei cu ultimele patru degete de la
ambele maini, iar policele pe barbie; se proiecteaza mandibula inainte, in asa fel incat arcada dentara
inferioara sa o depaseasca pe cea superioara. La sugari si la copiii mici hiperextensia capului nu
dezobstrueaza glota, dimpotriva, poate agrava obstructia; in aceste cazuri se va sustine numai
mandibula sau se va luxa anterior, fara hiperextensia capului.

P pensarea nasului, cu policele de la ambele maini sau cu mana stanga.

Dupa aceasta pregatire, salvatorul trage aer adanc in piept, isi tine respiratia in inspiratie profunda,
apoi aplica repede, cu gura larg deschisa, buzele peste gura intredeschisa a victimei si insufla cu
putere aerul din plamanii sau in caile respiratorii ale victimei. Circumferinta buzelor sale trebuie sa
acopere buzele victimei pentru a impiedica pierderile de aer la comisurile bucale. Aceasta succesiune
de respiratii re repeta de 14-16 ori pe minut pentru a fi eficienta. De regula, la adulti se insufla cu forta,
la copii mai usor, iar la sugari foarte usor, cu deosebita grija (se pot produce rupturi de alveole de
plamani).

ME masajul cardiac extern: se aplica transversal podul palmei uneia dintre maini (de obicei stanga)
pe 1/3 inferioara a sternului, iar cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima. Cu cele doua
maini suprapuse si cu bratele intinse, ajutandu-se de greutatea corpului, salvatorul exercita presiuni
ritmice asupra sternului. Fiecare compresiune va fi brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va
exercita o presiune verticala a sternului spre coloana vertebrala, in asa fel ca sternul sa fie infundat cu
aproximativ 5-6 cm. Se apasa numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a se evita
comprimarea coastelor. Dupa fiecare compresiune sternul este lasat sa revina in pozitie initiala, fara
sa se ridice mainile de pe sternul victimei. Daca este un singur salvator se fac doua insuflatii urmate
de 12-14 compresiuni, daca sunt doi salvatori unul face o insuflatie, celalalt face 5 compresiuni
sternale. La copii se poate comprima cu o singura mana, iar la copiii mici, cu 1-2 degete, in ritm de 80-
100 de compresiuni pe minut. Masajul cardiac trebuie executat pana la reluarea batailor inimii. Dupa
50-60 de minute de resuscitare la o victima la care semnele care caracterizeaza instalarea mortii
biologice nu se remit, manevra de resuscitare trebuie intrerupta.

Eficienta ventilatiei artificiale si a masajului cardiac extern se apreciaza prin:

 aparitia pulsului la vasele mari (carotida, femurala)

 aparitia reflexului la lumina, prin lipsa rigiditatii globului ocular
 recolorarea tegumentelor.

Chiar daca victima isi reia activitatea respiratorie si cardiaca, este interzisa ridicarea lui pana la
venirea ambulantei.