Professional Documents
Culture Documents
Persoana trebuie lovita usor pe umar sau zguduita usor si intrebata: “Ce s-a intamplat?". Daca se suspicioneaza
o leziune la nivelul coloanei vertebrale este interzisa zguduirea persoanei.
Daca nu se primeste un raspuns:
- adult (in varsta de 9 sau mai multi ani): este apelat numarul de urgenta 112 imediat (altcineva din jur ar trebui
sa faca apelul) si apoi se trece la pasul 2
- bebelus sau copil pana in 8 ani: se verifica daca bebelusul sau copilul respira (a se vedea pasul 2). Daca acesta
nu respira, se efectueaza 5 cicluri de resuscitare cardiorespiratorie (un ciclu e constituit din 2 respiratii si 30 de
compresii toracice). Aceasta va dura aproximativ 2 minute. Apoi se efectueaza apelul de urgenta 112. Este
recomandabil ca acesta sa fie efectuat de o alta persoana din jur.
- 2:15 - 2 respiratii gura la gura urmate de 15 compresii toracice daca o singura persoana efectueaza RCR
- 1:5 - 1 insuflatie urmata de 15 compresii toracice daca sunt doua persoane care efectueaza RCR.
De retinut!
In cazul unui traumatism, cand se suspecteaza o posibila fractura a coloanei cervicale, nu se va face
hiperextensia capului.
Masajul cardiac
Masajul cardiac la sugar se face prin aplicarea unor compresii toracice cu o frecventa de peste
100/minut, la nivelul sternului, la aproximativ 1 deget sub linia care uneste mameloanele, fie cu 2
degete (degetele II si III) fi cu ambele police (degetul mare de la ambele maini) in timp ce celelalte
degete inconjura toracele. O compresie toracica eficienta realizeaza depresia peretelui toracic cu 1,5-
2,5 cm.
La copilul peste 1 an, masajul cardiac se face ca si la adult, dar cu o singura mana si comprimand
toracele cu o frecventa de 100/minut, compresii care trebuie sa deprime sternul cu 2,5-3,5 cm.
Oprirea respiratiei (stopul respirator) si oprirea inimii (stopul cardiac), adica incetarea atat a
functiei respiratorii, cat si a functiei cardiace, duc la stopul respirator (sau sincopa cardiorespiratorie),
care corespunde mortii clinice.
Oprirea intr-o prima etapa a respiratiei (stopul respirator) fara oprirea inimii, deci cu prezenta pulsului
bun la artera carotida, permite pe un interval variabil (3-10 minute sau chiar 12 minute) ca reanimarea
respiratorie sa aiba succes.
Stopul cardiac este urmat invariabil si de stopul respirator in 20-30 de secunde.
Din punct de vedere practic, inseamna ca exista reanimare respiratorie fara masaj cardiac, in opriri
accidentale ale respiratiei cu hemodinamica (circulatie sanguina) pastrata, dar nu exista masaj cardiac
fara respiratie artificiala, pentru ca odata cu stopul cardiac se opreste rapid si respiratia.
Moartea clinica incepe odata cu stopul cardiac, care determina si oprirea circulatiei cerebrale. Este
deosebit de important de stiut ca moartea clinica este un proces reversibil si victima poate reveni
complet la o viata normala daca i se acorda primul ajutor competent in timp util.
Moartea clinica (intervalul in care se poate incepe resuscitarea cardiorespiratorie cu unele sanse)
dureaza 3-4 minute. Orice intarziere in acordarea primului ajutor eficient duce, dupa acest interval,
datorita lipsei de oxigen in creier, la moartea biologica, adica la moartea definitiva, ireversibila a
victimei (leziuni ireversibile in creier si alte organe, midriaza fixa, aparitia petelor cadaverice).
Rezulta ca in cadrul unui stop cardiorespirator salvatorul trebuie sa intervina cu cea mai mare graba,
in scopul de a preveni transformarea unui fenomen reversibil (moartea clinica) intr-unul ireversibil,
care este moartea biologica.
Manevrele de reanimare incep cu eliberarea cailor aeriene superioare (gura, nas, faringe). Fara cai
aeriene libere, permeabile, orice efort de reanimare devine inutil. Semnele obstruarii acestora:
absenta miscarilor respiratorii normale, dificultate zgomotoasa in respiratie, balans intre torace si
abdomen, lipsa curentului de aer la nas sau gura, invinetire. La accidentatii fara cunostinta obstructia
se face cel mai frecvent prin cadera limbii daca accidentatul este culcat pe spate sau prin prezenta
corpilor straini (sange, secretii, apa). Eliberarea cailor aeriene este suficienta deseori pentru ca victima
sa-si reia respiratia (fara sa mai fie nevoie de respiratie artificiala). Se poate obtine eliberarea cailor
respiratorii prin asezarea in pozitii diferite (lateral - ofera cea mai mare securitate pentru victima.
Salvatorul ingenunchiaza lateral de victima si fixand cotul si genunchiul opus al acestuia, il intoarce cu
o singura miscare pe partea laterala. Atentie: manevra este contraindicata in unele leziuni - fracturi de
coloana, unele leziuni ale peretelui toracic, etc.)
H - hiperextensia capului: se trece o mana pe sub gatul victimei si i se ridica ceafa, iar cu a doua
mana, asezata pe frunte, se impinge capul spre spate, apoi se introduce un sul improvizat dintr-o
haina sau o patura sub umerii victimei.
E eliberarea cailor respiratorii: prin curatarea cu degetele infasurate intr-o batista sau cu un tampon
improvizat dintr-o bagheta de lemn sau de metal, infasurata cu o batista. In cazul in care caile aeriene
sunt astupate de corpi straini (mai frecvent la copii , bile, nasturi, fragmente de os), se ridica copilul in
sus de picioare, i se deschide gura si se aplica cateva lovituri usoare intre omoplati. La adulti loviturile
se aplica asezandu-i culcat pe o parte.
L - luxarea mandibulei, apasand pe unghiurile exterioare ale mandibulei cu ultimele patru degete de la
ambele maini, iar policele pe barbie; se proiecteaza mandibula inainte, in asa fel incat arcada dentara
inferioara sa o depaseasca pe cea superioara. La sugari si la copiii mici hiperextensia capului nu
dezobstrueaza glota, dimpotriva, poate agrava obstructia; in aceste cazuri se va sustine numai
mandibula sau se va luxa anterior, fara hiperextensia capului.
Dupa aceasta pregatire, salvatorul trage aer adanc in piept, isi tine respiratia in inspiratie profunda,
apoi aplica repede, cu gura larg deschisa, buzele peste gura intredeschisa a victimei si insufla cu
putere aerul din plamanii sau in caile respiratorii ale victimei. Circumferinta buzelor sale trebuie sa
acopere buzele victimei pentru a impiedica pierderile de aer la comisurile bucale. Aceasta succesiune
de respiratii re repeta de 14-16 ori pe minut pentru a fi eficienta. De regula, la adulti se insufla cu forta,
la copii mai usor, iar la sugari foarte usor, cu deosebita grija (se pot produce rupturi de alveole de
plamani).
ME masajul cardiac extern: se aplica transversal podul palmei uneia dintre maini (de obicei stanga)
pe 1/3 inferioara a sternului, iar cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima. Cu cele doua
maini suprapuse si cu bratele intinse, ajutandu-se de greutatea corpului, salvatorul exercita presiuni
ritmice asupra sternului. Fiecare compresiune va fi brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va
exercita o presiune verticala a sternului spre coloana vertebrala, in asa fel ca sternul sa fie infundat cu
aproximativ 5-6 cm. Se apasa numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a se evita
comprimarea coastelor. Dupa fiecare compresiune sternul este lasat sa revina in pozitie initiala, fara
sa se ridice mainile de pe sternul victimei. Daca este un singur salvator se fac doua insuflatii urmate
de 12-14 compresiuni, daca sunt doi salvatori unul face o insuflatie, celalalt face 5 compresiuni
sternale. La copii se poate comprima cu o singura mana, iar la copiii mici, cu 1-2 degete, in ritm de 80-
100 de compresiuni pe minut. Masajul cardiac trebuie executat pana la reluarea batailor inimii. Dupa
50-60 de minute de resuscitare la o victima la care semnele care caracterizeaza instalarea mortii
biologice nu se remit, manevra de resuscitare trebuie intrerupta.
Chiar daca victima isi reia activitatea respiratorie si cardiaca, este interzisa ridicarea lui pana la
venirea ambulantei.