CUPRINS STRUCTURA CALCULATORULUI ......................................................................................................

3
UNITATEA CENTRALĂ ................................................................................................................................................................. 5 MEMORIA INTERNĂ .................................................................................................................................................................... 6 MEMORIA EXTERNĂ ................................................................................................................................................................... 7 DISPOZITIVE DE INTRARE............................................................................................................................................................ 8 DISPOZITIVE DE IEŞIRE ............................................................................................................................................................. 10 DISPOZITIVE DE INTRARE-IEŞIRE .............................................................................................................................................. 12

SISTEMUL DE OPERARE..................................................................................................................... 12
FUNCŢIILE SISTEMULUI DE OPERARE. TIPURI DE SISTEME DE OPERARE. ................................................................................... 13

PĂRŢILE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE OPERARE MS-DOS..................................... 14
PROGRAMUL ÎNCĂRCĂTOR BOOT RECORD........................................................................................................................... 14 EXTENSIA BIOS – FIŞIERUL IO.SYS ........................................................................................................................................ 14 NUCLEUL MS-DOS.................................................................................................................................................................. 14 INTERFAŢA UTILIZATOR – COMMAND.COM......................................................................................................................... 15

FIŞIERE ŞI DIRECTOARE.................................................................................................................... 16 COMENZI INTERNE.............................................................................................................................. 18
COMENZI REFERITOARE LA DIRECTOARE .................................................................................................................................. 18 VIZUALIZAREA CONŢINUTULUI UNUI DIRECTOR ....................................................................................................................... 18 Crearea unui director .......................................................................................................................................................... 19 Ştergerea unui director........................................................................................................................................................ 20 Schimbarea directorului curent ........................................................................................................................................... 20 COMENZI REFERITOARE LA FIŞIERE .......................................................................................................................................... 20 Copierea fişierelor............................................................................................................................................................... 20 Ştergerea unui fişier ............................................................................................................................................................ 21 Tipărirea conţinutului unui fişier pe ecran.......................................................................................................................... 22 Schimbarea numelui unui fişier ........................................................................................................................................... 22 COMENZI REFERITOARE LA ECRAN DATĂ ŞI TIMP...................................................................................................................... 22 ŞTEGEREA ECRANULUI ............................................................................................................................................................. 22 MODIFICAREA PROMPT-ULUI DE SISTEM ................................................................................................................................... 22 AFIŞAREA DATEI CURENTE ....................................................................................................................................................... 23 AFIŞAREA TIMPULUI CURENT ................................................................................................................................................... 23 ALTE COMENZI INTERNE ........................................................................................................................................................... 23 VALIDAREA ÎNTRERUPERILOR PROGRAMELOR ......................................................................................................................... 23 AFIŞAREA VERSIUNII SISTEMULUI DE OPERARE ........................................................................................................................ 24 AFIŞAREA ETICHETEI DE VOLUM .............................................................................................................................................. 24 PROBLEMA REZOLVATA ........................................................................................................................................................... 24

SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS ............................................................................................... 27
GENERALITĂŢI ......................................................................................................................................................................... 27 ECRANUL DE LUCRU (DESKTOP), PORNIREA ŞI OPRIREA SISTEMULUI ........................................................................................ 28 ŞTERGEREA FIŞIERELOR ŞI A DOSARELOR ................................................................................................................................. 30 REFACEREA FIŞIERELOR ŞTERSE ............................................................................................................................................... 30 REDENUMIREA FIŞIERELOR ŞI DOSARELOR ............................................................................................................................... 31 CREAREA DE SCURTĂTURI PE DESKTOP .................................................................................................................................... 31 GOLIREA DOSARULUI RECYCLE BIN ......................................................................................................................................... 31 UTILIZAREA MENIURILOR RAPIDE ............................................................................................................................................. 32

ALGORITMI .......................................................................................................................................... 344
SIMBOLURI GRAFICE UTILIZATE ÎN REPREZENTAREA ALGORITMILOR PRIN SCHEME LOGICE ................................................... 344 REPREZENTAREA GRAFICĂ A STRUCTURILOR ALGORITMICE FUNDAMENTALE ŞI CODIFICAREA LOR ÎN PSEUDOCOD ŞI TURBO PASCAL .................................................................................................................................................................................... 35

LIMBAJUL TURBO PASCAL ............................................................................................................... 36
STRUCTURA GENERALĂ A UNUI PROGRAM................................................................................................................................ 36 LEXICUL LIMBAJULUI ............................................................................................................................................................... 37 TIPURI DE DATE ........................................................................................................................................................................ 38 Tipuri întregi........................................................................................................................................................................ 39 1

Tipul caracter ...................................................................................................................................................................... 39 Tipul boolean (logic) ........................................................................................................................................................... 39 Tipuri reale .......................................................................................................................................................................... 40 CITIREA ŞI AFIŞAREA DATELOR ................................................................................................................................................ 40 Proceduri de citire a datelor ............................................................................................................................................... 40 Proceduri de afişare a datelor............................................................................................................................................. 41 INTRODUCERE IN PROGRAMARE CU AJUTORUL PROBLEMELOR REZOLVATE ................................................. 42

2

STRUCTURA CALCULATORULUI Informatica reprezintă un complex de discipline prin care se asigură prelucrarea raţională a informaţiilor prin intermediul maşinilor de calcul automate - calculatoare. Astăzi informatica cuprinde nouă discipline şi anume: Arhitectura calculatoarelor – studiază modul în care sunt organizate anumite componente hardware şi modul lor de conectare în vederea obţinerii unui sistem eficient. Sisteme de operare - studiază modul în care trebuie să fie organizate programele ce controlează şi coordonează toate operaţiile din sistemul de calcul. Algoritmi şi structuri de date – studiază metodele prin care se pot obţine aplicaţii care să prelucreze diferite clase de informaţii, modul în care vor fi reprezentate informaţiile care vor fi prelucrate şi metodele de optimizare a paşilor necesari pentru realizarea aplicaţiilor. Limbaje de programare – studiază notaţiile (limbajele) prin care vor fi reprezentate algoritmii şi structurile de date, astfel încât aplicaţia să poată fi prelucrată. Aceste limbaje sunt apropiate de limbajul natural (uman) şi pot fi uşor traduse în secvenţe de comenzi pe care să le înţeleagă calculatorul. Ingineria programării – studiază metodele prin care poate fi automatizată activitatea de proiectare a aplicaţiilor, de prelucrare a informaţiilor, astfel încât să se obţină programe corecte, eficiente, fără erori şi uşor de exploatat. Calcule numerice şi simbolice – studiază descrierea fenomenelor din lumea reală prin intermediul fenomenelor matematice, care pot fi manipulate algebric, astfel încât să se obţină modele matematice, uşor de descris prin algoritmi. Modelele matematice permit descrierea şi reprezentarea în sistemul de calcul a fenomenelor complexe: curenţii marini, traiectoriilor sateliţilor şi planetelor, zborul avioanelor. Sisteme de gestiune a bazelor de date – studiază modul în care pot fi organizate cantităţi mari de date ce nu necesită prelucrarea prin calcule matematice complexe. Este cazul informaţiilor prelucrate în procesele economico-sociale, în întreprinderi, în administraţie. Inteligenţă artificială – studiază modul prin care pot fi automatizate aplicaţiile pe care omul le realizează prin metode “inteligente” , care sunt dificil de descris şi de caracterizat cu ajutorul algoritmilor cum sunt: înţelegerea unui limbaj, crearea de noi teorii matematice, mutarea pieselor la jocul de şah, etc. Animaţie şi robotică – studiază metodele prin care pot fi generate şi prelucrate imaginile şi modul în care se poate răspunde unei situaţii din exterior prin acţionarea unui robot. Informaţia este un mesaj obiectiv care elimină nedeterminarea în legătură cu realizarea unui anumit eveniment. Unitatea de măsură folosită pentru măsurarea cantităţii de informaţie este informaţia elementară. Informaţia elementară reprezintă forma cea mai simplă sub care se găseşte sau poate fi concepută informaţia. Măsura informaţiei elementare este bitul. Biţii se grupează câte 8 şi formează 1byte – 1 octet – 8 biţi. Octetul sau byte-ul reprezintă unitatea de măsură a informaţiei. Multiplii octetului sunt: 1 Kbyte = 1 Koctet = 210 Octeţi = 1024 Octeţi 1 Moctet = 210 Kocteţi = 1024 Kocteţi = 220 Octeţi 1 Goctet = 210 Mocteţi = 220 Kocteţi = 230 Octeţi Calculatorul reprezintă o maşină care prelucrează automat informaţia. Calculatorului trebuie să i se furnizeze datele de intrare şi programul de prelucrare pe baza cărora furnizează datele de ieşire. Calculatorul este alcătuit din două componente: Hardware – partea materială – echipamente fizice. Software – partea logică – programe şi date. Componenta hardware a unui calculator este formată din echipamentele fizice în care circuitele electronice asigură prelucrarea automată a informaţiei din echipamentele ce asigură comunicarea dintre om şi maşină. Componenta hardware trebuie să asigure următoarele funcţii: funcţia de memorare, funcţia de comandă şi control, funcţia de prelucrare, funcţia de intrare-ieşire. Componenta software a calculatorului este formată din programele destinate să asigure conducerea şi controlul procesului de prelucrare, precum şi efectuarea unor lucrări curente. Programul reprezintă o colecţie organizată de comenzi ce se dau calculatorului. Aceste comenzi se numesc instrucţiuni. Instrucţiunile sunt codificate în binar şi sunt tratate de către unitatea de comandă
3

şi control. În instrucţiune nu se precizează operanzii ci adresele de memorie unde se găsesc operanzii. Software-ul conţine două mari componente: sisteme de operare şi programele de aplicaţie. Sistemul de operare – operating system – software de bază – este format din programele care ajută calculatorul să lucreze în general, supervizând întreaga activitate. El asigură legătura între componentele logice şi fizice ale calculatorului. Programele de aplicaţie – application programs – sunt mulţimi organizate de instrucţiuni care se dau calculatorului pentru a efectua anumite operaţii specifice unei aplicaţii dorite de utilizator. Programele de aplicaţie sunt scrise de către programatori la cererea utilizatorilor şi codifică într-un limbaj de programare algoritmul de rezolvare al unei probleme. Calculatorul personal – Personal Computer – PC – provine de la numele dat de firma IBM primului microcalculator construit în 1981 pe baza microprocesorului Intel 8088. Microcalculatorul construit de IBM pe baza microprocesorului Intel 8088 oferea avantajul unui sistem deschis, pe care utilizatorul şi-l putea reconfigura uşor adăugând noi placi în interiorul calculatorului. Structura IBM a devenit un standard industrial. Pe baza acestuia s-a dezvoltat un software standard. Calculatoarele construite de firme ca: Toshiba, Compaq, Hewlett Packard folosesc aceleaşi principii şi idei şi se numesc calculatoare compatibile IBM. Calculatoarele compatibile IBM au cucerit repede piaţa prin trei argumente: performanţe identice, aceeaşi calitate, preţuri cu 15-20% mai mici. Privind un microcalculator se observă trei părţi componente: o cutie numită unitate de sistem – system unit, tastatura – keyboard, ecranul – display. Aceste componente se văd din exteriorul calculatorului Dacă desfacem unitatea de sistem se observă o construcţie modulară. Partea cea mai importantă este placa de bază – system board – mother board. Ea conţine circuitele electronice cele mai importante: microprocesorul, circuitul de ceas – tact – clock care stabileşte ritmul de lucru al calculatorului, blocurile de memorie RAM, memoria ROM. Lângă placa de bază se găseşte sursa de alimentare – power suply – care asigură alimentarea cu tensiune a tuturor componentelor calculatorului. Unităţile de discuri sunt singurele componente de natură mecanică. Pe placa de bază se găsesc conectorii la magistrală – bus connectors – prin intermediul cărora se leagă opţional la placa de bază, plăcile adaptoare sau interfeţele pentru imprimantă, modem, monitor, unităţi de discuri. Dacă aceste unităţi adaptoare ar fi plasate pe placa de bază, ar trebui definite conexiunile pe placă. Sistemul ar avea o flexibilitate redusă şi ar fi un sistem închis. Această problemă a fost rezolvată prin intermediul magistralei – bus- care reprezintă un canal de comunicaţie între plăcile din calculator. Magistrala este formată dintr-un mănunchi de trasee de cupru , prin care circulă informaţia sub forma unor impulsuri electrice care corespund cifrelor binare 0 şi 1. Plăcile adaptoare sunt introduse în sloturi. Sloturile sunt conectoare aflate în legătură cu magistrala şi comunică cu microprocesorul. Cele mai importante plăci adaptoare sunt: Adaptorul video – display screen adapter – care transformă informaţia (date şi comenzi) în imagini pe ecran. Adaptorul unităţii de disc – disk drive adapter – transformă informaţia în înregistrări pe suportul magnetic şi invers. Plăcile de memorie – se adaugă la memoria de bază pentru a mări capacitatea memoriei interne. Porturile seriale şi paralele – serial and paralel ports – prin intermediul lor se pot conecta dispozitivele periferice. Configuraţia generală a unui calculator IBM sau compatibil IBM prevede următoarele dispozitive periferice: Dispozitivele periferice de intrare – tastatura, mouse-ul, scanner-ul,etc. Dispozitive periferice de ieşire: ecran, imprimanta, plotter-ul,etc. Dispozitive periferice de intrare-ieşire: modem, placa de sunet,etc. Microcalculatorul este alcătuit din mai multe subansamble definite după funcţionalitate şi prezentate în figura următoare:

4

Unitatea centrală Unitatea centrală sau microprocesorul este alcătuită din unitatea aritmetică si logică sau unitatea de calcul şi unitatea de comandă şi control. Unitatea aritmetică şi logică serveşte la prelucrarea informaţiei efectuând operaţii simple, aritmetice şi logice, asupra unor operanzi din memorie, rezultatele fiind depuse tot în memorie. Unitatea aritmetică şi logică conţine un număr de locaţii de memorie numite regiştrii care memorează temporar informaţiile si o serie de circuite de modificare a conţinutului registrelor. Operaţiile efectuate de UAL – unitatea aritmetică şi logică – sunt: Operaţii algebrice: “ + ” - adunare, “ - ” - scădere. “ / ” - împărţire, “ * ” – înmulţire. Operaţii logice: “ ~ ” – negaţia, “ ∨ ”disjuncţia, “ ∧ ”conjuncţia. Operaţii de comparare a două valori conform operatorilor relaţionali: “>” – mai mare, “>=” – mai mare sau egal , “<” – mai mic, “<=” – mai mic sau egal, “=” - egal, “<>” – diferit. Funcţii elementare: algebrice: exp – exponenţială, log –logaritm,etc. trigonometrice: sin – sinus, cos – cosinus, tan –tangenta, etc. Rezultatele intermediare sunt păstrate tot în regiştrii unităţii aritmetice şi logice. Unitatea de comandă şi control coordonează funcţiile tuturor unităţilor funcţionale pe baza unor instrucţiuni sau comenzi care constituie părţi integrale ale informaţiei transmise componentelor calculatorului. Unitatea centrală este realizată din circuite integrate pe scară foarte largă – VLSI( Very Large Scale Integrated). Microprocesoarele diferă între ele prin numărul de instrucţiuni pe care-l pot executa, viteza de execuţie şi cantitatea de memorie pe care o pot folosi. Ele sunt caracterizate de tip, frecvenţa de lucru şi lungimea cuvântului. Tipul microprocesorului – defineşte apartenenţa microprocesorului la o familie de microprocesoare care au caracteristici comune. Aceste caracteristici determină performanţele calculatorului: viteza de lucru, setul de instrucţiuni care sunt înţelese şi executate de procesor. Fiecare tip de microprocesor este caracterizat de un tip de arhitectură internă. În momentul actual piaţa de calculatoare este dominată de familiile de microprocesoare: - AMD – al firmei Advanced Micro Devices, folosit pe calculatoarele compatibile IBM. - Intel - al firmei IBM. - Motorola – al firmei Aple, folosit pe calculatoarele Macintosh Frecvenţa de lucru a microprocesorului este frecvenţa de tact a ceasului. Ceasul este cel care stabileşte frecvenţa impulsurilor pentru circuitele electronice ale calculatorului, impulsuri prin care li se
5

Viteza de lucru a microprocesorului se măsoară in milioane de instrucţiuni pe secundă – MIPS – Millions of Instructions per Second. care arată dimensiunea acestui depozit de informaţie. adică la scoaterea calculatorului de sub tensiune informaţiile inscrise în memorie se pierd. Este o memorie remanentă. Operaţiile se numesc: Store – depozitarea în memorie a informaţiei. informaţiile scrise în această memorie nu se pierd.32. un calculator poate să aibă în configuraţie oricâtă memorie internă.extragere din memorie a informaţiei. adică instrucţiunile şi datele pe care acestea le folosesc sunt încărcate în memoria internă. memoriile RAM şi ROM.16. Unul dintre elementele care caracterizează memoria internă este capacitatea. fiind şi un mare consumator de memorie internă. instrucţiunile sunt executate de procesor. Dacă memoria unui calculator este insuficientă va scădea viteza de lucru. unităţi de disc. deoarece frecvenţa de lucru a microprocesorului este direct proporţională cu viteza cu care microprocesorul execută instrucţiunile. adică determină cât de repede execută microprocesorul o instrucţiune. deci viteza de lucru a calculatorului. Informaţiile înscrise în memoria RAM pot fi citite aleator. destinat lucrului cu calculatorul la punerea sub tensiune a acestuia. pot fi rulate programe diferite. în orice ordine.comandă acestor circuite să execute operaţii. adică inscris de către firma producătoare. Programele rulează în memoria internă a calculatorului. iar biţii vor avea utilizări diferite. Cuvântul microprocesorului reprezintă numărul de biţi întotdeauna multiplu de octet care pot fi prelucraţi la un moment dat de către microprocesor(8. Mecanismul de gestionare al memoriei interne depinde de sistemul de operare folosit. Numărul de biţi din memoria internă este constant. În memoria internă. Memoria RAM reprezintă o memorie neremanentă . Dacă memoria internă are capacitatea mai mare va permite folosirea unui software performant. Fetch . Frecvenţa de lucru a microprocesorului se măsoară în MHz(megaherţi). Un calculator performant are o viteză de peste 500 MIPS. Cu cât frecvenţa este mai mare cu atât microprocesorul este mai performant. Cu cât cuvântul are mai mulţi biţi cu atât viteza de lucru este mai mare şi microprocesorul este mai performant. adică în milioane de impulsuri pe secundă. Memoria ROM – Read Only Memory – este o memorie care poate fi doar citită dar în care nu se poate scrie. Sistemul de operare DOS care a fost unul dintre cele mai răspândite pe calculatoarele compatibile IBM nu poate gestiona decât maxim 16 MB de memorie internă.64 biţi. Astfel într-un program ei pot reprezenta date şi în altul pot reprezenta instrucţiuni. iar rezultatele obţinute în urma executării instrucţiunilor sunt depuse tot în memoria internă. El controlează modul în care informaţiile sunt apelate sau transferate la monitor. adică la scoaterea de sub tensiune a calculatorului. Memoria RAM stochează informaţia prin impulsuri electrice de tip 1 sau 0 logic(deschis sau închis). Biţii sunt transferaţi în şi afară din memoria calculatorului prin intermediul microprocesorului. tastatură. Aceasta este o caracteristică importantă deoarece de ea depind lungimea maximă a unui program care poate fi încărcat în memoria internă şi executat de către procesor. Toate aceste elemente determină viteza de lucru a microprocesorului. Din această cauză pentru a permite aplicaţiilor să ruleze la o viteză acceptabilă sunt necesari în configuraţie cel puţin 128 de MB de memorie internă. Memoria RAM – Random Acces Memory – memorie cu acces aleator – reprezintă o memorie în care se poate scrie şi din care se poate citi. Există două tipuri de memorie internă: RAM şi ROM. Programul stocat în memoria ROM este BIOS-ul – Basic Input-Output System – sistemul de bază pentru intrări şi ieşiri. în aceeaşi zonă de memorie dar la momente diferite. Actualul sistem de operare Windows XP al Microsoft poate gestiona oricâtă memorie internă.…). Memoria internă Memoria serveşte la păstrarea temporară a informaţiilor. Altfel spus. 6 . Capacitatea memoriei interne se referă la memoria RAM. De exemplu dacă un microprocesor are frecventa de lucru de 1500 MHz înseamnă că ceasul său generează 1500 de milioane de impulsuri pe secundă. Memoria ROM este folosită pentru memorarea unui program de tip firmware. dar din aceasta nu va fi folosită decât acea parte care poate fi gestionată de sistemul de operare.

Kocteţi. octet după octet. Pentru a asigura accesul direct la informaţie suprafaţa discului este împărţită în locaţii de memorare care sunt identificate printr-o adresă unică. Dispozitivele folosite pentru citirea discurilor se numesc unităţi de discuri. sau aluminiu – material rigid. bit după bit. le numerotează pentru a construi sistemul de adrese. Discurile flexibile au 40 de piste pe o faţă sau 80 de piste pe o faţă. Memoria externă Microcalculatoarele compatibile IBM folosesc ca memorii externe discurile. Discurile flexibile au două suprafeţe pe care se scrie informaţia. Pistele care au aceeaşi rază formează un cilindru – cylinder. Dacă un disc nu a fost formatat nu poate fi folosit. Numărul sectorului în cadrul pistei. Discurile reprezintă suporţi de informaţie cu acces direct. Fiecare pistă coţine acelaşi număr de sectoare. piste şi sectoare. Indiferent de tipul discului. Discurile sunt de două tipuri: fixe sau hard disc (HD) şi discuri flexibile . memorie tampon pentru imprimantă – print buffer.Memoria RAM poate fi utililizată şi ca memorie imediată . În acest fel informaţia este memorată şi în afara sesiunii de lucru. Pentru fiecare tip de disc există un anumit tip de unitate de disc. Pistele au lungimi diferite. Capacitatea de memorare a unui sector este de 512 Octeţi. Mocteţi. Într-un octet se poate memora un caracter.cache. verifică prin operaţia de citire-scriere dacă suportul nu este defect. este depus un strat de substanţă cu proprietăţi feromagnetice. Împărţirea suprafeţei discului în piste şi sectoare se face de către utilizator prin operaţia de formatare a discului. Hard discul este un pachet de discuri asemănător celor flexibile. În cadrul fiecărui sector se înregistrează informaţia în format binar. Această operaţie se face printr-un program al sistemului de operare care împarte suprafaţa discului în cilindrii. serial. Locaţia de memorare pe disc este sectorul.floppy disk (FD). Indiferent de lungimea pistei cantitatea de informaţie este aceeaşi. fiecare suprafaţă este împărţită în piste şi sectoare. deci şi sectoarele vor avea lungimi diferite cele de la exterior fiind mai lungi decât cele de la interior.… . Gocteţi. ele se citesc din memoria RAM mult mai rapid. 7 . Atunci când sunt necesare instrucţiuni de intrare-ieşire. Pistele la rândul lor sunt împărţite in arce de cerc egale numite sectoare – sectors. Există astfel unităţi de disc rigid. El se identifică printr-o adresă unică dată de trei elemente: Numărul cilindrului – corespunde numărului pistei de pe disc. iar informaţia se poate pe scrie pe o faţă sau pe ambele feţe. fix – Hard Disk Device .FDD. Calculatoarele personale prezintă următoarele tipuri de memorie instalată: Memoria convenţională (de bază) Memoria superioară (UMA) Memoria extinsă (XMS) Memoria expandată (EMS) Memoria RAM video Memoria ROM pentru adaptoare şi memorie RAM cu destinaţie specială Componenta ROM-BIOS de pe placa de bază Dacă procesorul funcţionează în mod real atunci este accesibil numai 1 MB. Ce de la exterior sunt mai lungi decât cele de la interior. Deoarece discurile sunt suporturi de informaţie capacitatea lor se măsoară în unităţi şi multiplii ai unităţii de măsură a informaţiei. adică informaţia memorată nu se pierde la decuplarea calculatorului de la sursa de tensiune. Pe un disc de plastic – material flexibil. sau RAM fantomă – Shadow RAM – sporeşte viteza de lucru a microprocesorului copiind informaţiile din ROM în RAM. Suprafaţa discurilor este împărţită în cercuri concentrice numite piste – tracks. Această substanţă poate fi magnetizată după două direcţii care corespund cifrelor binare 0 şi 1.HDD şi unităţi de disc flexibil – Floppy Disk Device . Numărul pistei în cadrul cilindrului – corespunde numărului feţei de disc. iar dacă funcţionează în mod protejat sunt accesibili între 16Mb până la 4 Gb.

dar pe care nu se poate scrie. Dispozitivele de intrare sunt: tastatura. creionul optic.A. &. Comenzile se dau sub forma unui sir de caractere. Compact discul este înscris cu o unitate specială de inscripţionare a compact discurilor.8.…. ?. la fel ca discul flexibil. Suprafaţa discului conţine mici cavităţi care reflectă lumina unei raze laser către un senzor. Cu aceste taste se pot executa următoarele operaţii: deplasarea în text . etc.se poate realiza cu ajutorul tastelor : săgeţi care deplasează cursorul o poziţie în direcţia săgeţii. Viteza este mai mică de 2-3 ori decât a hard discului.…Z caractere speciale: $. Pe el nu se poate scrie folosind o unitate CD-ROM obişnuită. Unitatea de intrare serveşte la convertirea informaţiei furnizate de utilizatori în format binar.2. scanner-ul. microfonul.… spaţiu –Space bar codurile comenzilor : retur de car – Cariage Return salt la linie nouă –Line Feed saltul cursorului cu un anumit număr de coloane – Tab întreruperea execuţiei unui program – Escape – tasta Esc tipărirea ecranului la imprimantă – Print Screen suspendarea temporară a execuţiei unui program – Break/Pause Tastatura de editare – conţine tastele utilizate pentru editarea unui text. !. de pe care se poate citi.1.Read Only Memory) este o memorie de tip extern pe suport optic special. care reprezintă codul ASCII al caracterului respectiv. 8 . Fiecare caracter se generează prin acţionarea unei taste. Structura hard discului Unitatea de redare a compact discului – CD-ROM Discul compact CD-ROM (Compact Disk . Tastatura conţine patru blocuri de taste: Tastatura alfanumerică – conţine tastele aranjate conform standardului folosit la maşina de scris. %. cititorul de cartele.2. Textul editat este afişat pe ecran. @. 1.4. mouse-ul. care arată poziţia în care va fi scris un caracter în text. codifică fiecare unitate de informaţie într-o secvenţă de biţi şi transmite aceşti biţi microprocesorului.3.7. prin care se generează un cod unic. care foloseşte lumina razei laser pentru înmagazinarea informaţiei binare. Spre deosebire de acesta compact discul: Are capacitate mult mai mare ≈ 640 Mocteţi. Tastatura – keyboard – este un dispozitiv de intrare prin intermediul căruia utilizatorul poate să transmită comenzi calculatorului şi să introducă datele. Dispozitive de intrare Unitatea de intrare –Input Device – reprezintă dispozitivele utilizate pentru a transmite calculatorului informaţii prin operaţia de citire – read. Editarea unui text înseamnă scrierea textului şi corectarea lui. Cu aceste taste se pot genera: codurile caracterelor: cifre :0. Acţionarea unei taste are ca efect închiderea unui circuit electronic.9 litere: a.Fig. o împarte în unităţi de informaţie folosind un algoritm propriu. cititorul de bandă perforetă.5.6.z. Tot pe ecran este afişată şi o bară orizontală sau verticală numită cursor. Principiul de funcţionare al oricărui dispozitiv de intrare este următorul: preia informaţia introdusă.

Tastaturile sunt specializate pe ţări. Home şi End – deplasarea la începutul respectiv sfârşitul rândului. Shift şi Alt. iar prin combinaţia Shift +a se generează codul corespunzător literei a mic. De exemplu dacă tastaţi s se va genera codul corespunzător literei s. aceste taste au asociate diferite comenzi sau grupuri de comenzi. Tasta Num Lock – comută tastatura numerică între starea de tastatură numerică şi starea de tastatură de editare. Ş. î. Ele ar insuficiente pentru generarea codurilor de caractere şi comenzi.F12. Prin apăsarea tastei 1 se generează codul corespunzător comenzii End. În modul de inserare avem: ABCD. â.Tasta rece generează şi ea un cod inteligibil. etc. Prin apăsarea tastei 1 se generează codul corespunzător cifrei 1. Dacă LED-ul este stins înseamnă că tastatura este dezactivată.Page Up şi Page Down – deplasează cursorul o pagină în sus respectiv o pagină în jos. Tastele comutator sunt: Tasta Caps Lock – comută tastatura maşinii de scris între starea în care se generează codul literelor mari şi starea în care se generază codul corespunzător literelor mici. “-” . iar dacă nu este acţionată corectura se face cu inserare.…) şi franceză cu tastele depuse (A. notate de la F1. Ţ.R). Dacă LED-ul este aprins înseamnă că tastatura este activată. Ă. Datorită posibilităţilor interne de configurare. Dacă inserăm caracterul E în poziţia cursorului obţinem: ABECD. Tasta Insert – permite comutarea între modul de lucru inserare – insert şi modul de lucru suprascriere – overwrite.E. Starea tastei comutator este semnalizată prin LED-ul Caps Lock. stabilirea tipului de ştergere – ştergerea se poate face în două moduri . În general o tastatură conţine 101 taste. %. Â. pot fi generate cu ajutorul tastaturii şi caracterele româneşti:ă. Acţionând o tastă se generează codul literei mici iar acţionând combinaţia de taste:Shift+ tastă se generează codul corespunzător literei mari de pe acea tastă. Prin apăsarea tastei A se generează codul corespunzător literei A mare. Dacă tasta este acţionată se face corectura cu suprascriere. Dacă tastaţi Shift+s se va genera codul corespunzător literei S. ş. fiecare tastatură conţinând semnele specifice ţării.R. “/” – împărţire. Din acestea doar 48 sunt tastele maşinii de scris. 7 sau Home. Prin apăsarea tastei a se generează codul corespunzător literei a mic. Tastatura numerică este formată şi ea din taste care au ataşate două coduri: un cod numeric şi un cod de operaţie de editare. Tastele funcţionale – se află pe prima linie a tastaturii şi sunt în număr de 12. iar prin folosirea tastei Backspace care şterge un caracter la stânga din aceeaşi situaţie obţinem: ABCD ⇒ ACD. Tastaturile se deosebesc in funcţie de numărul de taste 101 sau 102 taste. 5. 3 sau Page Down. Tastele reci sunt:Ctrl. în cadrul aplicaţiilor folosite pentru prelucrarea textelor. De exemplu tasta 1 sau End. iar prin combinaţia Shift +a se generează codul corespunzător literei A mare. astfel încât tastatura poate să fie în două stări: stare de litere mici şi stare de litere mari. El se utilizează doar în acele programe care realizează pe ecran interfeţe utilizator prin intermediul unor tehnici avansate cum ar fi: 9 . Dacă LED-ul este aprins înseamnă că tastatura este activată. etc. Starea tastei comutator Num Lock este semnalitată de LED-ul Num Lock. Tastatura numerică – este folosită pentru introducerea datelor numerice. Întâi se apasă tasta rece se ţine apăsată şi apoi se apasă tasta caldă. Tastatura cuprinde: tastele numerice de la 0 la 9 tastele pentru operaţiile aritmetice: “+”.E.. reprezentând un caracter sau o comandă:A.comutarea între modurile inserare/suprascriere se realizează cu ajutorul tastei Insert. De aceea există două tipuri de taste: tasta caldă – hot key şi tasta rece – cold key. stabirea tipului de inserare .adunare.” -punctul zecimal.scădere. cu ajutorul tastei Delete se şterge caracterul din poziţia cursorului: ABCD ⇒ ABD. ţ.W. Ea se foloseşte întotdeauna în combinaţie cu o tastă caldă pentru a schimba codul generat de aceasta.înmulţire. Combinaţia acestor taste se notează:<tasta rece>+<tasta caldă>. Tastatura maşinii de scris este formată din taste care au ataşate câte două coduri. Calculatorul identifică fiecare tastatură printr-un cod intern. Î. “*” . 9 sau Page Up. Tastaturile care au două stări pot fi comutate între cele două stări cu ajutorul unei taste comutator.Z. Tasta caldă generează un cod inteligibilpentru calculator. În funcţie de modul de dispunere al tastelor avem două tipuri de tastaturi standard: anglo-saxonă cu tastele depuse (Q. Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare care poate fi folosit în anumite programe pentru a selecta anumite obiecte de pe ecran în vederea executării unor operaţii.Delete. În modul suprascriere din aceeaşi situţie obţinem: ABED. Dacă LED-ul este stins înseamnă că tastatura este dezactivată. “.

realizând conversia reprezentării informaţiei de la forma binară utilizată de calculator la o formă textuală sau grafică accesibilă omului. Imaginea pe care o citeşte scanner-ul este o imagine formată din puncte. Secvenţele de biţi pot să conţină texte. poziţia mouse-ului este marcată printr-un semn grafic numit cursor de mouse. Viteza de scanare – reprezintă viteza cu care un scanner citeşte şi prelucrează o imagine. difuzorul. Pe această masă virtuală. prin operaţia de scriere – write. care pe lângă ecran. Cursorul de mouse urmăreşte pe ecran deplasarea mouse-ului pe masa reală. Numărul de culori – reprezintă setul de culori codificate de scanner. corespunzătoare celor trei culori. etc. Aceste dispozitive comunică utilizatorului rezultatele operaţiilor comandate şi informaţii despre starea sistemului. Ecranul – display . tehnica meniurilor. Mouse-ul are mai multe butoane. Compatibilitate: mouse-urile compatibile Microsoft sunt compatibile Genius. operaţia clic – click – prin care se acţionează (apasă) scurt un buton al mouse-ului. 3 butoane. perforatorul de hârtie. Există mai multe tipuri de mouse-uri clasificate după: Număr de butoane: 2 butoane. Scanner-ul este un dispozitiv de intrare prin care pot fi citite imagini grafice (fotografii. Programul care permite folosirea mouse-ului va crea pe ecran diferite obiecte care vor putea fi manipulate atât prin comenzi date de la tastatură cât ţi prin comenzi date cu mouse-ul. Din această categorie fac parte: monitorul. rotită. Fiecare punct este definit printr-un cod de culoare obţinându-se versiunea digitală a imaginii. Acest cursor este deferit de cursorul care arată poziţia în care va fi scris un caracter pe ecran. scanner-ul se caracterizează prin următoarele elemente: Rezoluţia – reprezintă numărul de puncte pe inci pe care le poate citi scanner-ul. deplasarea pe ecran se face prin deplasarea mouse-ului pe pad. Cu ajutorul mouse-ului se pot executa următoarele operaţii: operaţia de indicare – point – pentru care cursorul de mouse este deplasat pe ecran pentru a indica un anumit obiect. Dispozitive de ieşire Unitatea de ieşire – Output Device – serveşte la transmiterea rezultatelor prelucrărilor. muzică. imginea poate fi prelucrată cu ajutorul calculatorului: mărită. Cu cât numărul de culori este mai mare cu atât imaginea scanată este mai apropiată de cea reală. desene. Cu cât rezoluţia este mai mare cu atât imaginea scanată va fi mai apropiată de cea reală. Monitorul este legat la placa video – adaptorul video – care se găseşte în interiorul calculatorului şi care prelucrează semnalele de la procesor. mesajele şi informaţiile despre starea sistemului. plotter-ul. imprimanta. Dacă toate cele trei puncte au intensitate maximă pixelul are culoarea albă. etc. liste cu tabele numerice. Fiecare pixel la rândul său este format din trei puncte de culoare şi intensitate diferite. Aceste dispozitive primesc o secvenţă de biţi de la procesor şi o decodifică astfel încât să poată fi înţeleasă de om sau alt mecanism. colorate numite pixeli. operaţia de glisare sau tragere – drag – prin care se deplasează mouse-ul pe masa reală cu un buton acţionat.tehnica ferestrelor şi a casetelor dr dialog. micşorată. Rezoluţia medie este de 300 – 400 dpi ( dots per inch – puncte pe inci). etc. operaţia clic dublu – double click – prin care se acţionează (apasă) scurt de două ori un buton al mouse-ului. comenzi care controlează un dispozitiv. Logitech. După ce a fost citită cu scanner-ul. iar dacă toate cele trei au intensitate minimă pixelul are culoarea neagră. Imaginile de pe ecran sunt compuse din trei culori: roşu. Această operaţie are ca efect deplasarea cursorului de mouse pe ecran. pentru a le transforma în imagini grafice. El face parte dintr-un dispozitiv numit monitor. Mouse-ul este un dispozitiv pentru care ecranul monitorului devine o masă virtuală de lucru. mai conţine şi circuitele necesare realizării imaginii pe ecran. etc. tehnica obiectelor. suprapusă cu alte imagini. Ecranul reprezintă de fapt o suprafaţă de puncte foarte mici. desene pe hârtie). Tipul portului prin care se conectează:serial şi paralel. verde şi albastru.este un suport de ieşire pe care calculatorul scrie rezultatele prelucrărilor. Monitoarele sunt caracterizate de: 10 . etc. El se deplasează pe masa reală numită pad. colorată.

18 sau 24 de ace.cu semnale analogice. Cu cât definiţia este mai mică cu atât imaginea este mai clară. Dimensiunea maximă a hârtiei: A3(420x297). un panou cu butoane şi LED-uri şi două cabluri:unul de alimentare si unul de transmisie de informaţii. Capul de imprimare poate conţine 9. Nu este obligatoriu ca cele două valori să fie identice. Tonner-ul de pe cilindru este depus pe foaia de hârtie. A5(148 x 210). Fiecărui pixel I se atribuie un cod de culoare. Sunt printre cele mai rapide având o viteză între 3-16 ppm şi o rezoluţie 180 – 360 dpi. Fiecare culoare este codificată în binar. Au avantajul că sunt ieftine şi dezavantajul că sunt zgomotoase. Rezoluţia este de aproximativ 180 – 360 dpi. Razele laser polarizează electrostatic un cilindru care astfel atrage o substanţă numită tonner. Radiaţia monitorului – reprezintă reprezintă efectul produs asupra omului de radiaţia generată prin bombardarea ecranului cu electroni. Imprimanta posedă un mecanism pentru tipărirea caracterelor. Imprimantele sunt fabricate de firme diferite. un mecanism pentru antrenarea hârtiei. Diagonalele de 17 sau 21 de inci se folosesc în aplicaţiile de grafică profesională sau în proiectare. Cu cât numărul de ace creşte cu atât imprimanta are o rezoluţie mai bună. Viteza de afişare – depinde de viteza cu care se pot prelucra informaţiile de către placa video şi memoria folosită pentru stocarea imaginii.se pot utiliza diferite culori de cerneală realizând imagini color.Diagonală – cele mai răspândite monitoare au diagonala de 14 sau 15 inci. Imprimantele se caracterizează prin următoarele: Rezoluţie – reprezintă numărul de puncte afişate pe inci. informaţiile procesate se transmit imprimantei unde vor fi memorate până la imprimarea lor. Acele apasă o bandă tuşată – ribbon – generând o matrice de puncte. Ele dispun de o memorie proprie de aproximativ 512 Kocteţi.caractere pe secundă la imprimantele lente şi pps – pagin pe secundă la imprimantele rapide. Imprimante laser – Laser Printer – se bazează pe principiul copiatoarelor xerox. care este suficientă 11 . Se pot folosi de la 256 de culori până la 16777216 culori. În funcţie de modul în care acţionează şi de modul de construcţie imprimantele sunt de mai multe tipuri: Imprimante matriceale – Dot Matrix Printer – aceste imprimante au un cap de scriere alcătuit din ace foarte subţiri. Tipul semnalului folosit . Cu cât se folosesc mai multe culori. într-o gamă largă. Există rezoluţie verticală şi rezoluţie orizontală. în care semnalele pentru transmiterea informaţiei pot lua orice valori între o valoare minimă şi o valoare maximă sau cu semnale digitale – semnalele codifică informaţia în binar si pot avea doar două valori.28 mm). utilizând diferite principii constructive. iar viteza este de 150 de cps la cele lente şi ajunge la 800 de cps la cele rapide. Imprimanta – este un dispozitiv de ieşire prin care calculatorul comunică rezultatele obţinute în urma prelucrării. Rezoluţia se măsoară în dpi. Imprimante cu jet de cerneală –Ink Jet Printer – aceste imprimante scriu pe hârtie aruncând un jet de cerneală cu o anumită intensitate. Hârtia de imprimantă este un suport secvenţial. Cu cât rezoluţia este mai mare cu atât imaginea este mai clară. cu atât este nevoie de mai mulţi biţi pentru construirea codului de culoare. Numărul de culori – reprezintă numărul de culori folosite pentru realizarea imaginii. Se recomandă ecrane de protecţie sau monitoarele low radiation – cu radiaţie redusă. Memoria proprie – reprezintă memoria imprimantei în care informaţiile ce urmează a fi tipărite se memorează. Este parcursă într-un singur sens fără posibilitatea revenirii pentru rescrierea unor informaţii. prin intermediul unui suport de informaţie: hârtia.care este suficientă pentru activităţile obişnuite. Rezoluţie –reprezintă numărul de pixeli de pe ecran exprimat în număr de pixeli pe linie înmulţit cu număr de pixeli pe coloană: n x m. Acest tip de imprimare asigură o calitate înaltă a tipăririi cu o rezoluţie între 300-1000 dpi şi o viteză mărită între 4-18 ppm. Viteza – reprezintă viteza de scriere a imprimantei şi se măsoară în cps. A4(210x297). Definiţie –reprezintă distanţa dintre două puncte consecutive pe ecran (de exemplu 0. în funcţie de informaţia pe care trebuie să o scrie. De exemplu 800 x 600 pixeli înseamnă 800 de pixeli pe linie şi 600 de pixeli pe coloană. evitând blocarea magistralei de date. B5(182 x 257). Deoarece viteza procesorului este mult mai mare decât a imprimantei. Aceasta se încarcă pe cilindru în funcţie de informaţia ce trebuie tipărită. Nu sunt cu mult mai scumpe decât cele matriceale dar au avantajul că sunt silenţioase şi au o calitate bună a tipăririi.

adică se poate reveni pe un desen. Dezavantajul este preţul mare al unui astfel de echipament. care asigură efectuarea anumitor comeni la nivelul unei componente a calculatorului. Sunt mai lente decât celecu jet de cerneală şi lase având o viteză de 2 – 8 ppm. cu jet de cerneală. Dispozitive de intrare-ieşire Dispozitive de intrare-ieşire – Input-Output Device – sunt dispozitive utilizate pentru a realiza comunicaţia în ambele sensuriprin operaţia de citire – read şi operaţia de scriere – write.S. Precizia desenelor executate este mare. Modem-ul – Mo – modulare. SISTEMUL DE OPERARE Sistemul de operare . desene tehnice. Modemul se găseşte sub forma unei placi în interiorul calculatorului sau ca dispozitiv extern. Imprimante termice – aceste imprimante tipăresc informaţia pe baza fixării termice a vaporilor de cerneală pe o hârtie specială – principiul fax-ului. Sistemele de oprerare reprezintă o clasă de programe care guvernează resursele hard şi soft ale calculatorului.pentru tipărirea unor pagini complexe. iar transformarea inversă a semnalului analogic în semnal digital se numeşte demodulare.reprezintă un dispozitiv de intrare-ieşire care asigură conversia informaţiei din binar în alte formate utilizate de alte echipamente şi invers. 12 . Desenul se poate realiza cu un grup de tocuri. cu laser. – reprezintă o colecţie de rutine ce organizează un procesor şi periferia acestuia într-o entitate de lucru capabilă să dezvolte şi să execute aplicaţii. ca de exemplu linia telefonică. conversia în binar a informaţiilor preluate de la alte echipamente: imaginea video a televizorului sau videocasetofonului. Acceptă formate mari de hârtie. Transformarea semnalului digital în semnal analogic se numeşte modulare. El se deosebeşte în principal de o imprimantă prin următoarele caracteristici: Hârtia poate fi parcursă în ambele sensuri. Pentru fiecare imprimantă există un driver special. placa multimedia. electrostatic. pe care le emite calculatorul în semnale de comenzi de tipărire pe care le înţelege imprimanta se realizează cu un program numit driver de imprimantă. Plotter-ul este un dispozitiv de ieşire prin care calculatorul desenează pe un suport (hârtie) imagini de mare precizie: hărţi. Au avantajul că sunt uşor de folosit şi imprimarea este de bună calitate. Dem – demodulare – este un echipament necesar în transmisia datelor la distanţă prin intermediul unei linii de comunicaţie. procesează comenzile utilizatorului şi controlează execuţia programelor. Din această categorie fac parte : interfaţa de teletransmisie. Plotter-ul este format dintr-o masă pentru desenare şi un braţ cu care se desenează. cât şi informaţii MIDI ( Musical Instument Digital Interface) generate de sintetizatoare şi claviaturi electronice. specializat. El asigură la emisie modularea semnalului iar la recepţie demodularea lui. Aceasta operaţie este necesară deoarece semnalul din interiorul calculatorului este digital iar transmisia pe linia telefonică este analogică. Placa multimedia . Traducerea semnalelor de tipărire. scris de firma producătoare a sistemului de operare. iar pentru ca operaţia de tipărire să fie posibilă driver-ul trebuie instalat. Operaţia se numeşte instalarea imprimantei. modem-ul. O. Prin rutină se înţelege un program de dimensiuni mici. sunete reale preluate de la microfon sau casetofon şi redate prin difuzare sau pe bandă audio. având în general o rezoluţie între 300 – 800 dpi.

13 . Deşi iniţial a fost dezvoltat pentru calculatoarele compatibile IBM-PC.Funcţiile sistemului de operare. Nivelul de jos este reprezentat de ROM-BIOS.BIOS-ul conţine următoarele componente: drivere fizice pentru diverse componente hardware (tastatură. Dacă încercarea de citire de pe dischetă eşuează se execută aceleaşi operaţii asupra discului fix. La apariţia unei erori sistemul de operare semnalează acest fapt utilizatorului. OS/2. astăzi este utilizat pe o gamă largă de calculatoare denumite “compatibile IBM-PC” precum şi pe seria IBM PS/2. Tipuri de sisteme de operare. Cele mai cunoscute sisteme de operare folosite pe calculatoarele personale sunt sistemele de tip DOS (Disk Operating System). XENIX.. iar deasupra se află MSDOS. La rândul lor sistemele de operare DOS sunt de mai multe feluri în funcţie de firma constructoare şi anume: PC-DOS – aparţinând firmei I.M. DR-DOS – aparţinând firmei Digital Research.VMS. Procesor de comenzi . Strategia de control presupune că pe primul sector de pe discul cu sistemul de operare se află un alt program încărcător al sistemului de operare. Lynux. programul încărcător încearcă să citească primul sector de pe dischetă sau disc. produs iniţial de IBM. UNIX.ului este de a iniţializa sistemul şi de a lansa programul de încărcare al sistemului de operare. etc.sistemul de operare primeşte comenzile utilizatorului. configuraţia hardware şi verifică buna funcţionare a acestora. programul de pornire la punerea sub tensiune a calculatorului (POST – Power On Self Test Program) programul încărcător La pornirea calculatorului se execută următoarea secvenţă: programul de pornire POST . un singur utilizator. ROM . lucrează cu memoria fizică şi oferă programelor o interfaţă logică. iniţializări – tabela vectorilor de întrerupere şi diverse componente hardware. verifică acurateţea lor şi iniţiază execuţia comenzilor prin lansarea în execuţie a programelor corespunzătoare dim memorie sau de pe disc. Windows xx.B. când se porneşte doar programul încărcător. reset-ul la cald la acţionarea tastelor Ctrl+Alt+Del. Programul nu trebuie să cunoască prea multe despre disc. Sistemul de operare MS-DOS în comparaţie cu alte sisteme de operare CP/M. suportă un singur program în execuţie la un moment dat.detectează perifericele instalate. Dacă un program eşuează în urma unei erori . WINDOWS are dimensiune medie şi complexitate moderată. controlul este cedat sistemului de operare care determină şi raportează tipul erorii. De asemenea supervizează utilizarea memoriei şi controlează priorităţile diverselor evenimente. Este folosit atât de către MS-DOS cât şi de către orice alt sistem de operare.sistemul de operare trebuie să aibă în permanenţă controlul resurselor sistemului. MS-DOS – aparţinând firmei Microsoft. Există două tipuri de pornire a calculatorului: reset-ul la rece – este iniţiat când se porneşte calculatorul sau când se apasă butonul RESET. Alături de acestea există şi alte sistemul de operare precum Unix. RSX. Cel mai răspândit sistem de operare este MS-DOS. ROM-BIOS (Basic Input-Output Sistem) reprezintă un sistem de programe ce se află înscris în memoria ROM şi care este furnizat de către firma producătoare a calculatorului. În fiecare caz calculatorul este controlat pe două nivele. imprimantă). disc. OS/2. Funcţiile sistemului de operare sunt următoarele: Manager – sistemul de operare determină cine va utiliza dispozitivele periferice – DP. Scopul principal al ROM-BIOS . Controlor .

SYS conţine : noi drivere pentru componentele care completează sau înlocuiesc driverele existente în ROMBIOS. oferind astfel o interfaţă logică programului de aplicaţie izolându-l de hardware. interfaţarea cu nivelul ROM-BIOS sau accesarea directă a suportului hardware. Rutine de iniţializare pentru noile drivere.SYS Interfaţa utilizator.SYS controlul este cedat unui al treilea program încărcător numit SYSINIT. mult mai complex decât primele două. Tabela vectorilor de întrerupere se află în zona de început a memoriei şi conţine adresa de start pentru fiecare driver. aflat în IO. În scrierea programelor de aplicaţie. Acest al doilea program încărcător este capabil să citească şi să încarce în memorie primul fişier de pe disc. Fişierele IO.hidden şi sistem – system. Interfaţă a programelor de aplicaţie . Aceste rutine de iniţializare ajustează tabela vectorilor de întrerupere corespunzător noilor drivere.PĂRŢILE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE OPERARE MS-DOS MS-DOS oferă utilizatorului o interfaţă pentru comenzi.SYS. Programul încărcător BOOT RECORD Reprezintă un mic program. Sistemul de operare MS-DOS este modularizat şi are cinci părţi componente: Programul încărcător – BOOT RECORD – ocupă primul sectorul al discului Extensia BIOS – fişierul IO. deci programele de aplicaţie lucrează cu memorie fizică şi nu cu cea virtuală. Extensia BIOS – Fişierul IO.COM asigură interfaţarea sistemului de operare cu utilizatorul prin verificare şi lansarea în execuţie a programelor corespunzătoare comenzilor date de utilizator. În aceste cazuri portabilitatea programului devine scăzută iar programatorul trebuie să aibă în vedere diferitele incompatibilităţi la nivelul ROM-BIOS sau hardware existente la calculatoarele furnizate de 14 . fişier care întotdeauna trebuie să fie IO. MSDOS utilizează alocarea memoriei fizice. deci nu sunt vizibile cu comanda DIR. Încărcătorul SYSINIT. Nucleul MS-DOS are patru roluri: controler al proceselor – controlul proceselor constă în managementul execuţiei programelor şi cuprinde încărcarea programelor. Procesul de încărcare al MS-DOS în memoria calculatorului poate fi gândit ca rezultatul acţiunii a trei programe încărcător. iniţializarea execuţiei programelor şi revenirea în sistemul de operare la terminarea programului.desigur că programul de aplicaţie lucrează cu viteză mare când lucrează direct cu ROM-BIOS-ul sau cu hardware-ul.fişierul COMMAND.SYS. un sistem pentru managementul fişierelor şi o interfaţă a programului de aplicaţie. Nucleul MS-DOS Nucleul MS-DOS se interpune între ROM-BIOS şi programul de aplicaţie.SYS au atributele de fişiere ascunse . După încărcarea IO. Programe utilitare – comenzile externe.SYS şi MSDOS. Fiecare metodă are avantajele şi dezavantajele ei din punct de vedere al vitezei de lucru a programului de aplicaţie şi al compatibilităţii. MS-DOS conţine un al IV-lea încărcător specializat în încărcarea programelor de aplicaţie de pe disc şi lansarea lor în execuţie. managementul memoriei – cuprinde alocarea memoriei pentru programele de aplicaţie.SYS Fişierul IO. încărcat în memorie şi lansat în execuţie de către încărcătorul din ROM-BIOS. programatorul poate să aleagă între interfaţarea cu MS-DOS.SYS Nucleul MS-DOS – fişierul MSDOS.

ea este interpretată şi apoi executată. deasupra tabelei vectorilor de întrerupere. Driverele rezidente sunt localizate în fişierul IO. Ea conţine codul necesar pentru procesarea comenzilor CTRL+C şi Ctrl+Break.BAT. Toate programele de aplicaţie sunt încărcate şi executate sub formă de comenzi externe. Fişierul poate fi situat oriunde pe disc sau poate fi redenumit. Dacă programul de aplicaţie este mare. Sunt completate noile întreruperi în tabela vectorilor de întrerupere. el poate să elimine partea temporară a command. Aceste fişiere sunt interpretate utilizând un interpretor din partea temporară a command. Interpretorul citeşte fiecare linie din fişier şi apoi execută comanda liniei citite. Încărcarea nucleului din fişierul MSDOS. Command.com din memorie. Partea temporară – este cea care recepţionează comenzi de la tastatură şi care conţine codul comenzilor interne.com are trei părţi: Partea rezidentă – se află permanent în memorie. Sistem de control al fişierelor – partea de management a fişierelor este cea mai consistentă . Partea de iniţializare – este încărcată în memorie numai în timpul procesului de iniţializare a sistemul de operare. Comenzile de tip batch – se referă la fişierele de tip text.cele ale căror cod este conţinut în command. MS-DOS suportă două tipuri de drivere fizice: rezidente şi nerezidente sau instabile.COM este lansat în execuţie de către încărcătorul SYSINIT prin funcţia EXEC a MS-DOS.diferiţi producători.com încearcă să găsească o comandă internă cu numele respectiv. Dacă intenţia de detecţie internă eşuează. Când o comandă a fost introdusă . sunt iniţializate driverele instalate şi sunt construite buffer-ele necesare. în zona de început a memoriei.com acceptă trei tipuri de comenzi: Comenzile interne (intrinseci) . Command.com afişează promptul MS-DOS şi aşteaptă introducerea unei comenzi de către utilizator. Dacă nu este necesar accesul la un sector particular de pe disc. În acest caz la terminarea execuţiei programului. Acest fişier realizează ultima parte a iniţializării MS-DOS. Ea conţine codul pentru execuţia lui AUTOEXEC. După instalarea driverelor sunt închise toate fişierele şi este încărcat şi lansat în execuţie COMMAND. SYSINIT transferă controlul rutinei de iniţializare a nucleului.COM . Odată ce execuţia programului se termină. Dacă pe disc există fişierul AUTOEXEC. command.com Comenzile externe – cele ale căror cod se află pe disc sub forma unor fişiere cu extensia EXE sau COM. Interfaţa utilizator – COMMAND.SYS (dacă există) şi instalează noile drivere specificate în acesta.com poate fi rescris după necesităţi de către utilizator pentru a oferi o altă interfaţă. cu extensia BAT care conţin mai multe comenzi. atunci el este executat automat. Command. BAT sau COM.SYS şi în general nu sunt alterabile de utilizator. Ea asigură citirea şi scrierea fişierelor.SYS în memoria calculatorului este realizată de programul încărcător SYSINIT. Dacă şi această detecţie eşuează 15 . Ea este încărcată imediat sub limita de 640 Kb a memoriei RAM. Atât comenzile interne cât şi cele externe încarcă programul specificat în zona de memorie TPA (Transient Program Area ) şi apoi transferă controlul primei instrucţiuni din program. După aceasta. codul pentru tratarea erorilor şi codul pentru încărcarea părţii temporare atunci când este necesar.BAT. codul aflat în TPA nu mai este valid. Driverele instabile sunt în mod normal situate în fişiere cu extensia SYS. Când o comandă este introdusă de către utilizator. Command. atunci se încearcă detectarea în calea curentă a unui fişier cu extensia EXE. Utilizatorul poate înlocui driverele rezidente cu cele proprii. Partea de iniţializare este eliminată din memorie imediat după ce autoexec.bat este apelat.com. Următoarele comenzi încarcă în TPA programe noi pentru execuţie.COM Interfaţa utilizator defineşte ceea ce se vede pe ecranul calculatorului atunci când se utilizează MS-DOS. Noul nume şi calea unde se află pe disc trebuie specificate în CONFIG. După rutină controlul revine la SYSINIT care citeşte fişierul CONFIG. partea rezidentă va reîncărca partea temporară. COMMAND. programele de aplicaţie trebuie să realizeze citirea şi scrierea fişierelor prin intermediul nucleului MS-DOS.SYS cu ajutorul comenzii SHELL.

^.reprezintă extensie folosită pentru fişierele care conţin informaţii despre sistem sau un driver pentru o componentă a sistemului de calcul.+. Denumirea – filename – unui fişier este formată din trei părţi: numele propriu-zis – name .$.reprezintă extensie folosită pentru fişierele sursă de program în limbajul Pascal.%.com utilizează funcţia EXEC a MS-DOS pentru a-l încărca şi a-i transfera controlul. iar controlul revine sistemului de operare.reprezintă extensie folosită pentru fişierele care conţin versiunea anterioară a unui alt fişier. un conţinut. COM2. partea temporară a command.<.? * . caracterul punct “.reprezintă extensie folosită pentru fişierele care conţin o bibliotecă. 16 .reprezintă extensie folosită pentru fişierele sursă de program în limbajul C. CPP .reprezintă extensie folosită pentru fişierele sursă de program în limbajul C++. C . urmată de apăsarea tastei Enter.reprezintă extensie folosită pentru fişierele binare care conţin de regulă un cod executabil. Numele fişierului trebuie să fie sugestiv. FIŞIERE ŞI DIRECTOARE Fişierul este considerat elementul fundamental de memorare a informaţiei pe suport magnetic. În denumirea unui fişier pot apare: Litere : a – z Cifre : 0 – 9 Caractere speciale : ~.… .). ceea ce înseamnă că ele pot să şi lipsească. ASM .COM – reprezintă extensii folosite pentru fişierele ce conţin programe în format direct executabil. Spre deosebire de sistemele de operare mari. COM1.com afişează mesajul “Bad Command or File Name”. Numele fişierului nu poate fi: AUX..înlocuieşte oricâte caractere: ? – înlocuieşte un singur caracter. CON – reprezintă identificatori rezervaţi pentru consolă.reprezintă extensie folosită pentru fişierele de comenzi indirecte – BATCH.… . PAS . LPT1. PRN . LPT2.(. Fiecare fişier are o denumire. deci programul are la dispoziţie toate resursele calculatorului. BIN .reprezintă identificatori rezervaţi pentru porturile paralele.reprezintă extensie folosită pentru fişierele sursă de program în limbaj de asamblare. Sunt totuşi câteva extensii pe care sistemul le tratează în mod special şi care nu trebuie folosite în alte contexte decât cele indicate mai jos: EXE.com este încărcată .command.>.” şi extensie – extension. trei caracteristici şi eventual câteva atribute. SYS . Folosirea extensiilor este lăsată la libera alegerea utilizatorului şi se obişnuieşte folosirea unor extensii sugestive (care să sugereze natura şi conţinutul fişierului respectiv). Când execuţia programului se termină. BAS . LIB . MS-DOS pierde aproape tot controlul pe durata execuţiei unui program. Aceste fişiere conţin un ansamblu de comenzi ale sistemului de operare sau comenzi de lansare în execuţie a unor programe executabile.=.@. În denumirea fişierului se pot folosi şi specificatorii multiplii: *. Extensiile pot fi formate din 0-3 caractere.reprezintă identificatori rezervaţi pentru porturile seriale. caz în care lipseşte şi caracterul punct. Dacă un fişier cu numele respectiv şi extensia EXE sau COM este detectat command.reprezintă extensie folosită pentru fişierele sursă de program în limbajul Basic. BAT .reprezintă identificatori rezervaţi pentru imprimantă.#. NUL. Lansarea în execuţie a unui astfel de fişier se face prin tastarea numelui respectivului fişier. Numele fişierului poate fi format din 1-8 caractere.. Singurele componente care rămân în control pe parcursul execuţiei unui program de aplicaţie sunt rutina de ceas (care întrerupe periodic programul aflat în execuţie pentru actualizarea datei şi orei) şi sistemul de întreruperi al tastaturii (care permite utilizatorului să acţioneze combinaţia de taste Ctrl+Break sau Ctrl+C pentru a opri execuţia unui program şi a reveni în sistemul de operare ). BAK .

Atributele unui fişier pot fi: A – Archive – reprezintă o anumită formă de arhivare folosită de unele comenzi ale sistemului de operare. În cadrul acestui arbore. grafice. RĂI. Structura după care se memorează informaţia pe discul magnetic se numeşte structură de directori. S – System – reprezintă fişier al sistemului de operare. iar oricare dintre directoarele conţinute se numeşte director fiu faţă de directorul ce le conţine. Fiecare director are/poate avea la rândul lui în subordine alte directoare numite subdirectoare. Prin comanda externă TREE se poate afişa arborele directoarelor aflate pe discul din drive-ul curent. iar fişierele sunt grupate în directoare. notat “ \ ”. foarte divers: texte obişnuite sau codificate. H – Hidden – reprezintă fişier “ascuns” al cărui nume nu apare la comenzile de vizualizare a conţinutului unui director. Singura excepţie o constituie directorul rădăcină. diferitele denumiri ale ale nodurilor (directoarele de pe traseu ) sunt precedate (pentru separare de caracterul back-slash “ \ ”. Caracteristicile unui fişier sunt: lungimea fişierului adică numărul de coduri din care este alcătuit fişierul. Dacă însă începe printr-o denumire. [cale ] sau [cale\] reprezintă traseul parcurs pentru găsirea fişierului. O anumită rută prin structura de directori se numeşte cale .Conţinutul unui fişier poate fi din punct de vedere calitativ. Calea spre fişierele conţinute în directorul RĂI specificată din rădăcină este \STUDENT\RĂI\ . organizarea în directoare a discului ia o formă arborescentă. În specificarea acestui drum.PAS Sau [u:][cale]nume[. date numerice şi alfanumerice.ext] unde : [litera drive-ului] sau [u:] reprezintă identificatorul respectivei unităţi de disc şi poate fi orice literă de la A-Z. Dacă respectiva cale începe cu un caracter “\”. De exemplu fie următoarea structură arborescentă: STUDENT BURSIERI RĂI ELEV Se observă că directorul BURSIERI este director fiu al directorului STUDENT. sistemul de operare va începe parcurgerea ei din directorul curent. comenzi. R – Read Only – reprezintă fişier accesibil doar la citire. În final. care la rândul său este director fiu al directorului rădăcină “ \ ”. directorul ce conţine alte directoare se numeşte director tată pentru directoarele conţinute. În general o cale constă într-o secvenţă de directoare separate prin back-slash. Dacă conţine fişiere accesul la un fişier se face prin indicarea unităţii de disc şi a drumului parcurs arborele de directori de la rădăcină până la directorul în care se găseşte fişierul. data şi ora la care a fost creat fişierul respectiv. Directoarele dacă există sunt subdirectoare ale directorului rădăcină. Din punct de vedere al sistemului de operare un specificator complet de fişier arată astfel: [litera drive-ului:][cale\]denumire_fişier De exemplu: C:\STUDENT\BURSIERI\EXEMPLU. Orice director are o denumire care respectă aceleaşi reguli de formare ca denumirea fişierului. Revenind la organizarea informaţiei reamintim că la formatare orice disc este dotat cu un director rădăcină – Root Directory.path. etc. programe sursă scrise într-un anumit limbaj. Oricare din aceste directoare poate conţine fişiere. Pe disc informaţia este stocată în fişiere. Din punct de vedere cantitativ conţinutul unui fişier poate fi considerat o însiruire de octeţi (coduri ASCII – American Standard Code for Information Interchange). directorul STUDENT este director tată pentru directoarele BURSIERI. 17 . sistemul de operare înţelege să înceapă parcurgerea ei chiar din directorul rădăcină.

directoarele fiind afişate între paranteze drepte. Pentru fiecare comandă vom prezenta sintaxa şi efectul comenzii.denumire_fişier reprezintă numele fişierului plus caracterul punct plus extensia fişierului. spaţiul liber rămas pe disc. /a[[:] attribute] – afişează doar fişierele şi directoarele care au poziţionate atributele specificate prin parametrul attribute. Comanda are efect doar în cazul în care numărul de fişiere şi directoare este mai mare de 21. [/w] – afişarea fişierelor se face condensat pe cinci coloane.ext]][/p][/w] Parametrii: [d:][cale] – precizează unde se află directorul al cărui conţinut va fi listat. fapt pentru care sunt accesibile odată cu acesta. Parantezele drepte semnifică faptul că ceea ce este cuprins între ele este opţional. nume_ fisier – precizează un fişier sau un grup de fişiere(folosind “*” şi “?”) care vor fi listate din directorul precizat în parametrul cale.ext] reprezintă caracterul punct şi extensia fisierului respectiv. Comutatori : [/p] – execută o pauză în afişare după umplerea unui ecran. listându-se doar numele fişierelor. Vizualizarea conţinutului unui director Vizualizarea conţinutului unui director se realizează cu ajutorul comenzii DIR. Parametrul attribute poate avea următoarele valori: Atribut Semnificaţie h Listare fişiere ascunse -h Listează toate fişierele mai puţin fişierele ascunse s Listare fişiere sistem -s Listează toate fişierele mai puţin fişierele sistem d Listare subdirectoare -d Listează doar fişierele a Listare fişiere pregatite pentru arhivare ( pentru comanda backup) -a Listează fişierele care nu au fost modificate de la ultima arhivare (cu ajutorul comenzii backup) r Listare fişiere protejate la scriere -r Listează fişierele cu excepţia celor protejate la scriere 18 . dimensiunea în octeţi. Sintaxă: DIR[d:][cale][nume_fisier][/p][/w][/a[[:]attribute]] [/o[[:]ord_sort]][/s][/b][/l][/c[h]] Sau sintaxa simplificată: DIR [d:][cale][nume_fisier[. data şi ora ultimei modificări. numărul total de fişiere listate şi dimensiunea lor totală. eticheta de volum şi seria discului. Dacă acest comutator nu se foloseşte sunt afişate fişierele din director cu excepţia celor care au poziţionat atributul h – hidden sau s – system. nume reprezintă numele fişierului [. COMENZI INTERNE Comenzi referitoare la directoare Comenzile interne sunt memorate în fişierele sistemului de operare. care afişează lista fişierelor şi subdirectoarelor specifice unui director incluzând extensiile. după care apare mesajul “Press any key to continue” adică apăsaţi orice tastă pentru continuare.

TXT . Parametrul ord_sort poate avea următoarele valori: Valoare Semnificaţie N Ordonare alfabetică crescătoare după nume -n Ordonare alfabetică descrescătoare după nume E Ordonare alfabetică crescătoare după extensie -e Ordonare alfabetică descrescătoare după extensie D Ordonare după dată şi oră. DIR D:\SORIN /p/w/o:e/l 6. în locul specificat se afişează mesajul de eroare: “Directory already exists”.TXT 4. cel mai mare primul Pot fi precizate mai multe valori pentru parametrul ord-sort fărăa fi separate de spaţiu sau alte caractere. Să se listeze toate fişierele din directorul SAH subdirectorul MAT. Să se listeze de pe discul A toate fişierele care au numele alcătuit din 3 caractere . /l – afişează numele de directoare şi fişiere nesortate şi cu litere mici /c[h] – afişează raportul de comprimare pentru fişier când se utilizează Double Space. DIR A:\ab* 3. Exemple: 1. DIR SAH\MAT 2. cel mai mic primul -c Ordonare după raportul de comprimare. în ordine alfabetică crescătoare cu litere mici. cel mai mare primul G Directoarele la începutul listei -g Directoarele la sfârşitul listei C Ordonare după raportul de comprimare. Nu pot fi create două subdirectoare cu acelaşi nume în acelaşi director. dintre care primele două sunt a şi b. 19 . cel mai nou primul S Ordonare după dimensiune. Să se listeze conţinutul directorului DOS622 de pe discul C în fişierul CUPRINS. pagină cu pagină. utilizând ca dimensiune standard a cluster-ului valoarea de 8 Kocteţi. dimensiunea totală a fişierelor listate. cel mai vechi primul -d Ordonare după dată şi oră. DIR B:\SORIN\???. Să se listeze de pe discul C toate fişierele care au orice nume şi orice extensie DIR C:\*. Numele unui director este de maxim 8 caractere plus eventual o terminatie de 3 caractere. Dacă se omite acest parametru fişierele se afişează în ordinea citirii lor de pe disc. Nu afişează informaţii referitoare la eticheta de volum. /s – afişează fiecare apariţie a fişierului specificat prin nume_fişier în directorul precizat şi subdirectoarele sale /b – afişează directoarele şi fişierele câte unul pe linie. Dimensiunea maximă a parametrului incluzând numele unităţii.TXT Crearea unui director Comanda pentru crearea unui sub-director este MKDIR sau prescurtat MD.TXT DIR C:\DOS622 >>CUPRINS. Să se listeze de pe discul B subdirectorul SORIN toate fişierele care au numele alcătuit din 3 caractere şi extensia ./o [[:]ord_sort] – permite specificarea ordinii de listare a fişierelor şi subdirectoarelor.* 5. cel mai mic primul -s Ordonare după dimensiune. Sintaxa: MD [d:][cale]numed Comanda crează sub-directorul numed pe discul din unitatea specificată prin d la sfârşitul traseului indicat prin cale. Dacă pe disc deja există un sub-director cu acest nume. Să se listeze de pe discul D subdirectorul SORIN fişierele condensat. spaţiu disponibil pe disc. Ieşirea comenzii DIR poate fi redirectată spre un fişier prin intermediul simbolului de redirectare “ >> ” sau poate fi indirectată spre o altă comandă prin intermediul operatorului de indirectare “ | ” . specificarea căii de căutare şi caracterele de separare “\” este de 63 de caractere.

Prin comanda CD\ se revine dintr-un sub-director în directorul rădăcină. adică nu conţine alte sub-directoare sau fişiere. copierea unui fişier la un dispozitiv. se revine dintr-un sub-director în directorul precedent. Tentativa de ştergere a unui director care nu este vid se soldează cu următorul mesaj de eroare: “Invalid path. Comenzi referitoare la fişiere Copierea fişierelor Comanda de copiere a fişierelor este comanda COPY şi permite următoarele operaţii: copierea unui fişier sau grup de fişiere. not directory or directory not empty” adică cale greşită. Exemplu: Să se şteargă structura definită la punctul precedent: RD ELEV\RĂI RD ELEV\CUMINŢI RD ELEV RD STUDENT\LENEŞI RD STUDENT\BURSIERI RD STUDENT Schimbarea directorului curent Se realizează cu ajutorul comenzii CHDIR sau prescurtat CD: Sintaxa: CD[d:][cale]numed Comanda schimbă directorul curent cu cel specificat prin numed situat pe discul din unitatea d la sfârşitul traseului indicat prin cale. Comenzile interne sunt memorate în fişierele sistemului de operare. Pentru fiecare comandă vom prezenta sintaxa şi efectul comenzii. situat pe discul din unitatea d la sfârşitul traseului indicat prin cale. nu este director sau directorul nu este gol. Pentru numele fişierelor se pot utiliza caracterele de nume global sau specificatorii multiplii “*” şi “?”. Sintaxă: RD [d:][cale]numed Comanda şterge sub-directorul cu numele simbolic numed. fapt pentru care sunt accesibile odată cu acesta. Sintaxa: COPY [/y|/-y][a|b]sursa[/a|/b][+sursa[/a|/b][+…]] [destinatie[/a|/b][/v]] Parametrii: Sursa – precizează locaţia şi numele fişierului sau al grupului de fişiere ce se copiază.. Prin comanda CD. concatenarea a două sau mai multe fişiere. 20 . Ştergerea unui sub-director se poate face doar în cazul în care aceste este vid.Exemplu: Să se creeze următoarea structură de directori: Considerăm că suntem în directorul rădăcină: MD ELEV MD ELEV\CUMINTI MD ELEV\RAI STUDENT MD STUDENT BURSIERI MDSTUDENT \ BURSIERI MD STUDENT\LENESI LENESI ELEV CUMINTI Ştergerea unui director Ştergerea unui director se realizează cu ajutorul RAI comezii RMDIR sau prescurtat RD. copierea ieşirii unui dispozitiv într-un alt dispozitiv sau într-un fişier. Dacă pe disc nu există directorul specificat se afişează mesajul de eroare: “Invalid directory” .

TXT IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA CTRL+Z sau F6 Conţinutul fişierului este reprezentat de liniile ce conţin IARNA.specifică executarea unei operaţii de copiere asupra unui fişier binar.concatenează fişierele F1. Cu ajutorul comenzii COPY se poate crea un fişier pe disc. Exemplu: A:\> DEL B:\SORIN\F. Concatenarea reprezintă operaţia de adăugare la sfârşitul unui fişier a conţinutului unuia sau mai multor fişiere.ext] Exemplu: A:\>COPY CON C:\SORIN\F. F3.şterge toate fişierele de pe discul C:\ . F2. C:\> COPY SORIN\??D.ext2 fişierul din unitatea d2 situat la sfârşitul traseului indicat prin cale2 va avea acelaşi nume cu cel din unitatea d1. Fişierele F1.TXT nu se distrug. Dacă se folosesc specificatorii multiplii “*” şi “?” printr/o singură comandă COPY se pot copia mai multe fişiere. Ştergerea unui fişier Ştergerea unui fişier se realizează cu ajutorul comenzilor DEL sau ERASEcare au aceeaşi sintaxă: DEL[ETE][d:][cale]numef [/p] ERASE[d:][cale]numef [/p] Comenzile şterg fişierul cu numele simbolic numef situat pe discul din unitatea d în sub-directorul de la sfârşitul traseului indicat prin cale . Dacă se specifică şi nume de fişiere copierea se face cu redenumire. În prealabil se afişează mesajul : 21 . Exemplu: C:\>COPY F1. introducând înregistrările de la tastatură.specifică executarea unei operaţii de copiere asupra unui fişier ASCII. /a . F2. O formă mai des utilizată a comenzii COPY este următoarea: COPY [d1:][cale1]f1[. caz în care sintaxa comenzii este următoarea: COPY CON [d:][cale]numef[. Prin comanda COPY se pot concatena două sau mai multe fişiere.* C:\ .ext1] [d2:][cale2]f2[. /v – determină verificarea corectitudinii fişierelor copiate.TXT F. TOAMNA. De exemplu: A:\> COPY *.TXT+F3.* C:\> SORIN – comanda copiază pe discul C: în directorul SORIN toate fişierele de pe discul din unitatea A: .TXT.TXT .DAT din sub-directorul SORIN al discului B.TXT .TXT+F2. A:\>ERASE C:\*.precizează locaţia unde vor fi copiate fişierele specificate în cadrul parametrului sursă.DAT – comanda şterge fişierul F.ext2] Comanda copiază unul sau mai multe fişiere desemnate prin numele f1. CTRL+Z sau F6 reprezintă sfâşitul de fişier. /-y – înlocuirea fişierelor la copiere se face prin confirmare la suprascriere.Destinatie . iar în cazul concatenării mai multor fişiere.TXT . VARA.TXT şi se obţine fişierul cu numele F. /b . F3. Dacă nu se specifică argumentul f2.TXT.* .ext2 situat pe discul din unitatea d2 la sfârşitul traseului indicat prin cale2. PRIMĂVARA.ext1 situat pe discul din unitatea d1 la sfârşitul traseului indicat prin cale1 şi le depune în fişierul f2.TXT . numele fişierului din unitatea d2 va fi identic cu numele primului fişierspecificat în comanda COPY. Comutatori: /y – înlocuirea fişierelor la copiere se face fără a se cere confirmarela suprascriere.comanda copiază în directorul rădăcină al discului C toate fişierele din directorul SORIN al discului C care au numele alcătuit din trei caractere dintre care al treilea carater este D şi au orice extensie. Comutator: /p – înaintea fiecărei operaţii de ştergere apare un mesaj de confirmare a ştergerii.

ext2] Exemplu: REN C:\SORIN FISIER.TXT în F. Ieşirea se poate redirecta spre imprimantă sau intr-un fişier de pe disc. Comenzi referitoare la ecran dată şi timp Ştegerea ecranului Ştergerea ecranului se realizează cu ajutorul comenzii CLS. Modificarea prompt-ului de sistem Modificarea prompt-ului de sistem se realizează cu ajutorul comenzii PROMPT.TXT – comanda tipăreşte pe ecran conţinutul fişierului FISIER. Comanda permite definirea sau modificarea prompt-ului de sistem.ext1] în nume2[. din nume1[. Exemplu: TYPE C:\FISIER.ext2] Comanda schimbă numele fişierului situat pe discul din unitatea d la sfârşitul traseului indicat prin cale. Schimbarea numelui unui fişier Schimbarea numelui unui fişier se realizează cu ajutorul comenzii REN[AME].TXT. Sintaxa: REN[AME] [d:][cale]nume1[. Tipărirea conţinutului unui fişier pe ecran Tipărirea pe ecran a conţinutului unui fişier se realizează cu ajutorul comenzii TYPE care are următoarea sintaxă: TYPE [d:][cale] numef Comanda tipăreşte pe ecran conţinutul fişierului cu numele simbolic numef situat pe discul din unitatea d în directorul de la sfârşitul traseului indicat prin cale. apăsaţi combinaţia de taste CTRL+P sau CTRL+PRINTSCREEN. Sintaxă: PROMPT [text] Pentru introducerea unor informaţii speciale în prompt pot fi utilizate următoarele combinaţii formate din caracterul “$” şi încă un caracter conform tabelului: Combinaţie $q $$ $t $d $p $v $n $g $l $b $_ Semnificaţie Caracterul egal “ = ” Caracterul dolar “ $ ” Timpul curent Data curentă Unitatea şi calea curentă Numărul versiunii sistemului de operare Litera unităţii curente Caracterul mai mare“ > ” Caracterul mai mic“ < ” Caracterul pipe“ | ” Caracterul “ Enter ” (începutul liniei 22 .All files in directory will be deleted! Are you sure? (Y/N) .TXT F. În cazul în care dorim listarea la imprimantă a conţinutului fişierului tipărit pe ecran.adică toate fişierele vor fi şterse şi dacă suntem siguri că vrem acest lucru: Da sau NU. Comanda şterge ecranul şi mută cursorul luminos în colţul din stânga sus al ecranului.TXT.TXT – comanda redenumeşte fişierul FISIER.ext1] nume2[.

ziua curentă (01-31) yy – anul curent (00. 11. Implicit se consideră BREAK OFF. Afişarea timpului curent Afişarea timpului curent se face cu ajutorul comenzii TIME care permite vizualizarea şi modificarea orei curente. CTRL+BREAK. Sintaxă: TIME[hh:[mm[:ss[.minutul curent (00-59) ss . Sintaxă: DATE[ll-zz-aa] ll . Introdusă cu parametrii comanda permite modificarea orei curente.59) xx – sutimea de secundă (00 . care nu lucrează cu dispozitive standard de intrare/ieşire la acţionarea tastelor CTRL+C. 23 .23.Postmeridian Alte comenzi interne Validarea întreruperilor programelor Validarea întreruperilor programelor se realizează cu ajutorul comenzii BREAK care are următoarea sintaxă: BREAK[ON|OFF] – comanda validează/invalidează întreruperea programelor.99 .99) Introdusă fără parametrii comanda afişează data curentă. 11/23/99.Combinaţie $e $h Semnificaţie următoare) Caracterul “ Esc” (codul ASCII 27) Caracterul “ BackSpace” Exemplu: Să se seteze un prompt care afişează: Data curentă Timpul curent Calea curentă PROMPT $d$_$t$_$p$g Afişarea datei curente Afişarea datei curente se face cu ajutorul comenzii DATE care permite vizualizarea şi modificarea datei curente. Comutatori: a|p – este valabil pentru formatul orei cu 12 ore şi reprezintă: a .99) Introdusă fără parametrii comanda afişează ora curentă. Se pot folosi formele echivalente de date: 11-23-99.luna curentă (01-12) zz .Antemeridian p .ora curentă (01-23) mm .xx]]]][a|p] hh . Introdusă cu parametrii comanda permite modificarea datei curente.secunda curentă (00.

Să se creeze pe discul din unitatea C în directorul rădăcină următoarea structură de directori: a) crearea structurii se face din rădăcină C:\>CD\ C: C:\>MD ALFA ALFA C:\>MD BETA ALFA1 C:\>MD GAMA C:\>MD ALFA\ALFA1 ALFA2 C:\>MD ALFA\ALFA2 BETA C:\>MD BETA\BETA1 BETA1 C:\>MD BETA\BETA2 C:\>MD GAMA\GAMA1 BETA2 C:\>MD GAMA\GAMA2 b) crearea structurii se face cu schimbarea GAMA directorului curent GAMA1 C:\>CD\ GAMA2 C:\>MD ALFA C:\>MD BETA C:\>MD GAMA C:\>CD ALFA C:\ALFA>MD ALFA1 C:\ALFA>MD ALFA2 C:\ALFA>CD\ C:\>CD BETA C:\BETA>MD BETA1 C:\BETA>MD BETA2 C:\BETA>CD\ C:\>CD GAMA C:\GAMA>MD GAMA1 C:\GAMA>MD GAMA2 C:\GAMA>CD\ C:\> 2.Afişarea versiunii sistemului de operare Afişarea versiunii sistemului de operare se realizează prin intermediul comenzii VER care afişează următorul mesaj: “ MS-DOS Version is 6. PRIMAVAR în ALFA2. fişierul VARA în subdirectorul BETA1 şi toamna în BETA2. iar dacă nu este înregistrată eticheta de volum se afişează mesajul: “ Volume in drive d has no label” . Fişierele vor conţine trei sporturi specifice anotimpului: C:\>COPY CON ALFA\ALFA1\IARNA PATINAJ SCHI BOB ^Z 24 . Afişarea etichetei de volum Afişarea etichetei de volum se face prin comanda VOL care are următoarea sintaxă: VOL[d:] Dacă nu se precizează unitatea se consideră cea implicită.22 ”. Problema rezolvata 1. Să se creeze prin introducere de la tastatură fişierul IARNA în subdirectorul ALFA1.

C:\BETA>CD BETA2 C:\BETA\BETA2>TYPE TOAMNA C:\BETA\BETA1>CD\ C:\CD GAMA\GAMA>TYPE IARNAP C:\GAMA\GAMA1>CD. C:\GAMA>CD GAMA2 C:\GAMA\GAMA2>TYPE VARAT C:\GAMA\GAMA2>CD\ C:\> 5.Să se concateneze fişierele IARNA şi PRIMAVAR cu ajutorul comenzii de copiere sub numele de IARNAP în GAMA1 şi fişierele VARA şi TOAMNA sub numele de VARAT în GAMA2. Să se afişeze pe ecran denumirile celor şase fişiere în două moduri.. Rezolvare: C:\>COPY CON ALFA\ALFA1\IARNA+ALFA\ALFA2\PRIMAVAR GAMA\GAMA1\IARNAP C:\>COPY CON BETA\BETA1\VARA+BETA\BETA2\TOAMNA GAMA\GAMA2\VARAT 4. după ce în prealabil s-a făcut poziţionarea în director lângă fişier. Să se concateneze fişierele IARNAP şi VARAT şi să se creeze fişierul SPORTURI în directorul ALFA.C:\>COPY CON ALFA\ALFA2\PRIMAVAR FOTBAL BASCHET GOLF ^Z C:\> COPY CON BETA\BETA1\VARA POPICE INOT CANOTAJ ^Z COPY CON BETA\BETA2\TOAMNA HANDBAL TIR BOX ^Z 3. C:\ALFA>CD ALFA2 C:\ALFA\ALFA2>TYPE PRIMAVAR C:\ALFA\ALFA2>CD\ C:\>CD BETA\BETA1 C:\BETA\BETA1>TYPE VARA C:\BETA\BETA1>CD. Rezolvare: C:\>COPY GAMA\GAMA1\IARNAP+GAMA\GAMA2\VARAT ALFA\SPORTURI 25 . Rezolvare: a) C:\>TYPE ALFA\ALFA1\IARNA C:\>TYPE ALFA\ALFA2\PRIMAVAR C:\>TYPE BETA\BETA1\VARA C:\>TYPE BETA\BETA2\TOAMNA C:\>TYPE GAMA\GAMA1\IARNAP C:\>TYPE GAMA\GAMA2\VARAT b) C:\>CD ALFA\ALFA1 C:\ALFA\ALFA1>TYPE IARNA C:\ALFA\ALFA1>CD... din rădăcină.

Să se şteargă structura definită anterior. DELTREE şi RD: Rezolvare: C:\>CD\ C:\>DEL ALFA\ALFA1\*.TXT şi să i se tipărească conţinutul pe ecran şi la imprimantă.TXT C:\>COPY ALFA\SPORTURI.6.TXT LPT1 7. Rezolvare: C:\>REN ALFA\SPORTURI SPORTURI.* C:\>RD GAMA\GAMA1 C:\>RD GAMA\GAMA2 C:\>RD GAMA C:\>TREE \/f 26 .* C:\>DEL ALFA\ALFA2\*. Să se redumească fişierul SPORTURI în SPORTURI.TXT C:\>TYPE ALFA\SPORTURI. folosind DEL.* C:\>DEL GAMA\GAMA2\*.* C:\>RD ALFA1 C:\>RD ALFA2 C:\>RD ALFA C:\>DELTREE BETA2 /Y C:\>DEL GAMA\GAMA1\*. ERASE.

Windows XP se impune prin îmbinarea facilităţilor de securitate. pliant care.0 care era un sistem foarte sărăcăcios dotat pentru lucru în reţea de calculatoare şi era foarte “leneş”. de obicei. Acest proces evolutiv nu s-a oprit nici azi. deci. se deschide o fereastră (window) specifică. Prima versiune a sistemelor de tip “Windows” a fost Windows 3. de-a lungul timpului. toate operaţiile referitoare la fişiere şi directoare să se facă prin simpla selecţie (cu ajutorul “mouse”-ului) a acestor fişiere sau directoare şi “apăsarea” (tot cu ajutorul “mouse”-ului) a unor butoane de pe ecran. Cel mai recent sistem de operare pentru calculatoarele personale. în versiunea beta. 2000 şi Millenium. Dos-Navigator ş. este de preferat ca aceste fişiere să fie organizate (pe disc) în grupuri. Plecând de la ideea că folosirea acestor comenzi este destul de greoaie. şi anume Windows XP (eXtreme Programming) a fost lansat de compania Microsoft în octombrie 2001 în versiunile Home Edition şi Professional. corespunzător domeniilor cărora le fac parte informaţiile (sau programele) respective.x erau “sisteme de operare” pe 16 biţi şi au avut un foarte mare succes. cu cele mai noi facilităţi Plug and Play. sub bara de titlu este bara de meniu(Meniu bar) cu mai multe opţiuni specifice mediului de lucru respectiv. mai ales Windows 3. Un următor sistem de operare de la Microsoft. Pentru a putea lucra cu fişiere şi directoare. în situaţia în care avem mai multe fişiere referitoare la mai multe domenii. 27 . în partea de sus.x. noţiunea de director (directory) este înlocuită cu noţiunea de pliant (folder). processor Pentium II sau echivalent şi aproximativ 1 GB spaţiu liber pe hard discul calculatorului. Windows XP reprezintă următoarea versiune de Microsoft Windows după 95. de asemenea. însoţite de mesaje explicative. fereastră care este dotată. Interfaţa grafică este cea care defineşte modul în care utilizatorul comunică cu sistemul de operare. chiar şi pe o dischetă (disc flexibil) şi. El este. Bara de butoane (“Toolbar”) şi bara de stare (“Status Bar”) au o afişare opţională în fereastră. o bară de stare. Acest lucru a fost posibil prin gruparea fişierelor în directoare. Cerinţele minime de sistem care se impun sunt: 64 GB memorie RAM. cu atât mai mult pe hard-disk (disc fix). pentru fiecare mediu de lucru. în partea de jos a ferestrei.SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS Generalităţi După cum s-a observat din paginile precedente (referitoare la sistemul de operare MS-DOS). fiecare fişier şi pliant este însoţit de o mică pictogramă numită “icon”. afişare controlată prin setările făcute din meniu.a. Versiunea Windows XP Professional poate fi privită şi ca un Home Edition cu dotări suplimentare. ca şi directorul. Spre deosebire de sistemul de operare MS-DOS şi Windows 3. butoane pe care apar desenate pictograme sugestive şi care sunt. care avea facilităţi suplimentare de integrare a calculatorului într-o reţea. Windows XP este un sistem de operare ce poate rula mai multe programe în acelaşi timp (multitasking) şi dispune de interfaţă grafică deosebită. management al resurselor şi fiabilitate. imediat sub meniu este o bară de butoane utile şi. conţine mai multe dosare fişiere (files). Versiunile următoare Windows 3. să se ajungă la o interfaţă om-calculator cât mai “prietenoasă”.) prin care comenzile DOS au fost înlocuite cu apăsarea uneia sau mai multor taste sau combinaţii de taste. Windows 95 a devenit un sistem de operare în sine (pe 32 biţi). prin pachete de programe de tip “Windows”. S-a ajuns astfel la programe utilitare (Norton Commander. De asemenea. având numele de cod Longhorn a fost lansat în anul 2005. acest sistem lansându-se automat odată cu pornirea calculatorului. s-a încercat. Activitatea în Windows se desfăşoară în ecranul de lucru (desktop). cu o bară de titlu (Title bar). ajungându-se acum ca. în Windows. în sistemul de operare MS-DOS există un set de comenzi cu un format bine stabilit. Dacă este singurul sistem de operare instalat pe calculator. Windows XP se lansează automat la pornirea calculatorului. foarte rapid şi performant pentru lucru în reţea de calculatoare. ecran în care. XP. după cum anunţă reprezentanţii firmei. Xtree-Gold.11 for Workgroups. de tip GUI (Graphical User Interface). Versiunea Home Edition (mai ieftină) este foarte bună pentru majoritatea utilizatorilor.

în partea stângă a acestui ecran.Ecranul de lucru (desktop). De obicei. • “Network Neighborhood” (vecinătăţile în reţea) care poate fi utilizată doar în situaţia în care calculatorul cu care lucraţi este configurat astfel încât să poată utiliza un serviciude gestiune a fişierelor în reţea (deci în situaţia în care acest calculator este cuplat la reţea internă). Se poate folosi acest tabel pentru a recupera fişiere sau pliante care au fost şterse din greşeală. Ecranul Windows XP • “Recycle Bin ” Recycle Bin (cosul de gunoi) afişează un tabel cu toate entităţile din locul temporar de depunere a entităţilor care au fost şterse (fişiere sau pliante). • “Internet Explorer ” “Internet”. La deschiderea acestei ferestre se afişează care sunt calculatoarele ce figurează în acelaşi grup de lucru cu calculatorul dumneavoastră. scurtături) acestea nu sunt şterse fizic. prin ştergerea unor entităţi (fişiere.1. trebuie să se golească acest “Recicle Bin” (un fel de coş de gunoi). 28 .functie de versiunea sistemului de operare in versiunile anterioare. ci doar mutate în acest pliant (director). pornirea şi oprirea sistemului La pornirea calculatorului (şi deci la lansarea în execuţie a lui Windows) pe ecran se afişează ecranul de lucru Windows. în partea de jos. în cadrul ferestrei “Recicle Bin”. În mod implicit. Acest lucru este posibil datorită faptului că. în Windows XP este afişată doar pictograma Recycle Bin) prin intermediul cărora se deschid ferestrele corespunzătoare unor medii de lucru şi anume: • “My Computer” (calculatorul meu) care. Aceasta se poate face. există o listă de pictograme (“icon”-uri . după apel. ecran care. Pentru a şterge definitiv o astfel de entitate. conţine pictograme ce reprezintă unităţile de disc şi pliantele (directoarele) calculatorului pe care lucraţi. se foloseşte pentru cuplarea la reţeaua internaţională de calculatoare Suprafaţa de lucru (Desktop) Pictograme (Icons) Butonul Start Bara de lucrări (Taskbar) Suprafaţa de notificare (Notification area) Fig. în funcţie de opţiunile selectate în timpul instalării şi în funcţie de personalizarea suprafeţei de lucru de către utilizator. pliante.3. în partea stângă a suprafeţei de lucru se aflau cinci sau mai multe pictograme. are afişată bara de operaţii-lucrari Windows (Task bar).

29 .BMP.4.RMI. etc. . la un document.4): Meniul All Programs – toate programele.5. . din submeniul afişat. . Dosarul My Documents – documentele mele. ∗ deschiderea unui document în vederea adăugării de informaţii. după care. ∗ schimbarea unor caracteristici (setări) ale sistemului Windows.) se modifică proprietăţile barei de lucrări. Control Panel – panoul de control. În caseta de dialog Taskbar and Start meniu Properties. dosare şi comenzi (fiecare având în stânga o pictogramă) (figura3. . prin poziţionarea cursorului “mouse”-ului pe pictograma (“icon”-ul) respectivă şi apăsarea butonului din dreapta al acestuia (meniu rapid). Bara pentru vizualizarea tipului tastaturii (engleză. Dosarul My Pictures – imagini (reprezentări grafice .1 Bara de adrese (Address ). la un disc sau chiar la alt calculator din reţea. 3.GIF.2. Dosarul My Network Places – locaţii în reţea. După executare clic pe butonul START se afişează următoarele meniuri.6.3. Suprafaţa de lucru (Desktop). modificării de informaţii sau doar în vederea citirii lui. Zona Taskbar a casetei de dialog Dosarul My Music – fişiere audio (. comanda Properties.2.) (Language bar).3.Bara de lucrări (Taskbar) În partea dreaptă a barei se află zona de notificare (Notification area). ∗ multe alte operaţiuni.apelând opţiunea “Empty Recycle Bin” a meniului “Files” sau. Taskbar and Start menu Properties .MID etc. . Între butonul Start şi zona de notificare utilizatorul poate afişa o serie de bare de instrumente implicite sau proprii: . Schimbarea proprietăţilor barei de lucrări şi/sau ale meniului Start se poate face apelând din meniul contextual (clic dreapta pe bara de lucrări). la o imprimantă. 5 6 3 2 1 4 Fig. iar în fişa Start Meniu se modifică proprietăţile meniului Strat.JPEG etc. prin selectarea opţiunii “Empty Recycle Bin” (golirea cutiei de reciclare).) Fig. creată de utilizator (New Toolbar). 3. Bară de instrumente nouă. fără a deschide fereastra “Recicle Bin”.WAV. • butonul “Start” care se gaseste in stinga barei de lucrarieste este butonul prin intermediul căruia se pot face o mulţime de operaţii şi anume: ∗ lansarea în execuţie a unor programe utilitare sau programe utilizator. zona Taskbar (figura 3.3. română. ∗ obţinerea asistenţei din partea sistemului de operare MS–DOS (ieşirea în prompterul sistemului de operare MS-DOS). Bara de legături (Links). • “Shortcut”-urile (scurtăturile) oferă posibilitatea unui acces rapid la un anumit program sau pachet de programe din Windows sau din sistemul de operare MS-DOS. . Meniul butonul Start Butonul Start din Windows XP este mult mai mult decât un simplu lansator de programe.) Dosarul My Computer – computerul meu. . Bara de lansare rapidă (Quick Launch). .

Comanda RUN – lansează în execuţie (linie de comandă). acesta se trage la destinaţie în bara de explorare a ferestrei. Meniul butonului Start urmează să fie copiate şi/sau mutate. Se execută clic pe butonul Delete din bara cu instrumente sau se apelează comanda Delete din meniul File. Pentru a muta un obiect selectat. putându-se modifica ordinea Metoda a II-a . Destinaţia va fi marcată prin selecţie. fapt ce arată acţiunea de copiere a obiectelor. 2. Comanda Log Off – permite schimbarea rapidă a utilizatorului. Comanda Turn Off Computer – închiderea calculatorului. Meniul Help and Support –ajutor şi asistenţă soft. 3. Pentru a copia un obiect. se va utiliza bara de derulare verticală pentru a-l aduce în imagine şi semnul pentru a desfăşura conţinutul dosarului. grupurile de programe se vor alinia unul după altul în cascadă. Când se menţine apăsată tasta Ctrl. De asemenea.4. sau se execută clic dreapta şi se alege Delete din meniul contextual. 3. Se execută clic pe Yes la apariţia casetei de dialog Confirm File Delete (confirmă ştergerea fişierului) sau clic pe No dacă se doreste abandonarea stergerii. în partea de jos a indicatorului mouse-ului va apărea semnul plus. fişierele şi dosarele pot fi şterse foarte uşor prin tragere peste pictograma Recycle Bin de pe suprafaţa de lucru. Meniul All Programs După poziţionarea indicatorului mouse-ului pe All Programs. Dacă bara de explorare dosare (Folders) nu este vizibil dosarul (sau unitatea de disc) în care se doreşte mutarea sau copierea obiectelor. menţine apăsată tasta Ctrl şi se trage acesta la destinaţie în bara de explorare a ferestrei.prin tragere şi fixare (drag and drop): În partea dreaptă a ferestrei se selectează fişierele sau dosarele ce Fig. Se execută dublu clic pe pictograma Recycle Bin de pe suprafaţa de lucru. Meniul Search –căutare. Lansarea în execuţie a programului dorit se face cu un clic pe numele sau pictograma programului respectiv. Meniul All Programs este similar cu cel din Windows 98.Connect To – conexiuni în Internet. Dacă se şterg mai multe obiecte. 30 . Ştergerea fişierelor şi a dosarelor Pentru ştergerea fişierelor şi dosarelor se procedează astfel: 1. 2000 şi Millenium. Se selectează obiectul sau obiectele care se doresc a fi şterse. pe ecran va apare caseta de dialog Confirm Multiple File Delete (confirmă ştergerea mai multor fişiere). într-o serie de meniuri noi care se deschid la dreapta meniului de START. Refacerea fişierelor şterse Pentru refacerea fişierelor şi dosarelor şterse se procedează astfel: 1.

Apoi. . Se execută clic dreapta pe obiectul (obiectele) selectat şi apoi clic pe Restore (restabileşte) sau se alege Restore din meniul File. Începând cu Windows 95 numele dosarelor şi fişierelor pot conţine 255 caractere. 31 . comanda Desktop (create shortcut). după care se execută clic dreapta pe fişierele selectate şi se alege comanda Delete. Observaţie: Pentru a anula redenumirea se apasă Ctrl +Z sau se apelează comanda Undo din meniul Edit. Redenumirea fişierelor şi dosarelor Pentru redenumirea fişierelor şi dosarelor se execută paşii: 1. Observaţie: Odată ce coşul de gunoi s-a golit. dosarul fişierul) şi se apelează din meniul File comanda Create Shortcut. dosarul fişierul) şi se apelează din meniul File submeniul Send To. dosarul fişierul) şi se apelează din meniul contextual comanda Create Shortcut. Se execută clic pe pictograma dosarului sau al fişierului pentru a-l selecta. acestea trebuie să fie selectate. 2. Dacă dosarul în care au existat fişierele a fost şters. Pentru a goli doar o parte din obiectele existente în coşul de gunoi. printre care şi caracterul spaţiu. 3.dacă dosarul Recycle Bin este deja deschis în Windows Explorer. numele va fi înconjurat de o casetă cu un punct de inserţie pâlpâitor. Se selectează obiectul (aplicaţia. se confirmă ştergerea cu Yes.pe suprafaţa de lucru (desktop) se execută clic drepta pe pictograma dosarului Recycle Bin iar apoi clic pe comanda Empty Recycle Bin. Se selectează în fereastra Recycle Bin dosarul (dosarele) şi/sau fişierul (fişierele) ce urmează să fie refăcute. dosare sau fişiere se face prin oricare din metodele: Se selectează obiectul (aplicaţia. dosarul fişierul) şi se apelează din meniul contextual submeniul Send To. ♦ Fişierele sunt refăcute în dosarele din care au fost şterse. Golirea dosarului Recycle Bin Pentru a se goli dosarul Recycle Bin se execută una din operaţiile: . fişierele nu mai pot fi recuperate.2. Crearea de scurtături pe Desktop Crearea scurtăturilor (Shortcuts) pe Desktop pentru aplicaţii. Se selectează obiectul (aplicaţia. Astfel. Se introduce de la tastatură noul nume şi se apasă Enter. 3. acesta se va reface la rândul lui. Se apelează comanda Rename din meniul File sau sau se apelează comanda Rename din meniul contextual (clic dreapta pe pictograma selectată) sau se execută clic pe numele dosarului sau al fişierului (nu pe pictogramă). comanda Desktop (create shortcut). se alege din meniul File comanda Empty Recycle Bin (goleşte lada de gunoi). mai puţin caracterele: / \ : ∗ ? ″ < > ⏐ . Lângă obiectul original va apare scurtătura ce se poate muta (prin trage şi lasă) pe dosarul Desktop (în bara de explorare dosare) sau direct pe Desktop dacă fereastra este redimensionată. Lângă obiectul original va apare scurtătura ce se poate muta (prin trage şi lasă) pe dosarul Desktop (în bara de explorare dosare) sau direct pe Desktop dacă fereastra este redimensionată Se selectează obiectul (aplicaţia.

“Copy” (copiază). este “Edit” (editează) sau “Quick View” (vizualizare rapidă) şi au ca efect lansarea în execuţie a editorului corespunzător în vederea editării (modificării) sau vizualizării conţinutului documentului respectiv. “Delete” (şterge) şi “Rename” (redenumeşte). este “Print” (listează) şi are ca efect listarea documentului respectiv la imprimanta cuplată la calculatorul dumneavoastră (dacă aveţi cuplată o imprimantă). din submeniul afişat. ∗ a treia opţiune din primul grup. către cutia poştală a poştei electronice (“Mail Recipient”) sau către “servieta mea” (“My Briefcase”) ş. Se poate alege unul din programele respective executând dublu “clic” stânga pe poziţia acestuia din listă. se afişează pe ecran o casetă cu lista tuturor programelor disponibile care ar putea fi folosite în vederea editării respective. în cazul pliantelor. ∗ alegerea opţiunii “Open” (deschide). din acelaşi meniu rapid. ∗ în afară de opţiunile enumerate mai sus. după care se execută “clic” dreapta (se apasă butonul din partea dreaptă a “mouse”-ului). în cazul pliantelor. “Paste” (lipeşte).. are forma “Open With…” (deschide folosind…) şi. ∗ a doua opţiune din primul grup. ∗ a doua opţiune din primul grup (dacă există). în aceste două grupuri de opţiuni mai există opţiunea “Create Shortcut” (creează scurtătură). casetă identică cu cea prezentată în aliniatul de mai jos. doar că. ∗ următoarele două grupuri conţin opţiuni ale căror efecte asupra pliantelor (fişierelor) au mai fost prezentate în aliniatele precedente şi anume: “Cut” (decupează). de obicei.a. Observaţie: Pentru a crea o scurtătură spre o aplicaţie DOS sau Windows direct din ecranul de lucru. lansarea în execuţie a programului din fişierul respectiv sau lansarea în editare a documentului din fişierul respectiv). efect echivalent cu executarea unui dublu “clic” stânga pe pictograma pliantului (fişierului). la apelarea ei. în colţul din stânga jos al acestei pictograme. această opţiune devine singura din grupul respectiv. ∗ a patra opţiune din primul grup. este “Find…” (caută…) şi are ca efect afişarea unei casete de dialog prin intermediul căreia se poate căuta un pliant.Utilizarea meniurilor rapide Pentru a gestiona pliante (fişiere) prin meniuri rapide. Numele implicit al scurtăturii este alcătuit din numele entităţii (pliantului sau fişierului) pentru care s-a făcut scurtătura precedat de caracterele “Shortcut to ” (scurtătură către). Se deschide astfel o nouă fereastră (“Browse”) prin intermediul 32 . In cazul în care fişierul conţine un text (este fişier document) şi Windows 95 nu depistează automat editorul cu care a fost creat. va avea ca efect deschiderea pliantului respectiv (respectiv. este alcătuit doar din opţiunea “Send To” (trimite la) şi are ca efect “trimiterea” întregului conţinut al pliantului (fişierului) marcat către unitatea de disc flexibil (“3½ Floppy (A)”). se poziţionează cursorul “mouse”-ului oriunde pe partea liberă a acestui ecran (partea fără “icon”uri) şi se execută un “clic” dreapta. în cazul fişierelor de tip document. va apare o săgeată în sus “îndoită” spre dreapta (simbol ce sugerează scurtătura). iar “icon”-ul acestei scurtături este reprezentat de aceeaşi pictogramă ca cea a entităţii respective. este “Explore” (explorează) şi are efect echivalent cu deschiderea pliantului respectiv prin intermediul programului “Windows Explorer”. butonul “Browse” (răsfoire) pentru a căuta aplicaţia dorită. iar din submeniul afişat în urma apelării opţiunii “New” se alege opţiunea “Shortcut” (scurtătură). se procedează astfel: ∗ se poziţionează cursorul ”mouse”-ului pe pictograma corespunzătoare pliantului (fişierului) respectiv. este “Scan for viruses” (scanare= căutare pentru depistarea viruşilor) şi are ca efect scanarea pliantului (fişierului care conţine un program executabil) în vederea depistării unor eventuali viruşi. în cazul pliantelor. prin intermediul căreia se creează o scurtătură pentru accesul rapid la pliantul (fişierul) respectiv. In fereastra “Create Shortcut” (creează scurtătură) astfel deschisă se “apasă”. ∗ al doilea grup de opţiuni. Se afişează astfel meniul rapid care conţine opţiunile cele mai uzuale ale meniurilor din bara de meniuri şi care se pot selecta la fel ca acelea. Din meniul afişat se apelează opţiunea “New” (nou). în cazul fişierelor de tip document. ∗ a treia opţiune din primul grup (dacă există).

Se va “apăsa”. va apare afişat “icon”-ul cu săgeată “îndoită” însoţit de numele dorit al scurtăturii. despre entitatea respectivă (selectată cu clic dreapta). cu numele dorit. dat de către Windows 95 scurtăturii. Pentru a definitiva crearea scurtăturii se “apasă” butonul “Finish” (sfârşit). caractere care au acelaşi mod de utilizare şi acelaşi efect ca şi în sistemul de operare MS-DOS. opţiune la apelul căreia se afişează o casetă de dialog ce conţine toate informaţiile. în caseta de text “Command Line” (linia de comandă) a ferestrei “Create Shortcut”. apoi. ∗ pentru a modifica unitatea de disc în care se face căutarea entităţii respective. în detaliu. se “apasă” butonul “Browse” (răsfoire) şi. 33 . se alege submeniul (pagina) “Name & Location” (nume şi localizare). ∗ pentru a închide această casetă (după ce s-au făcut căutările dorite). apoi. fişier sau chiar scurtătură) este opţiunea “Properties” (proprietăţi). gata pentru o nouă căutare. situaţie în urma căreia.căreia se caută în pliante şi se selectează aplicaţia dorită. vor apare completate calea până la aplicaţia respectivă şi numele fişierului (executabil) ce conţine aplicaţia. apare caseta “Find”. Acelaşi efect îl are apelul opţiunii cu acelaşi nume (“Find”) al meniului “Tools” din fereastra Windows Explorer. ∗ din noul (sub)meniu afişat în urma primei operaţiuni se selectează opţiunea “Files or Folders …” (fişiere sau pliante directoare). ∗ din caseta de dialog afişată după primele două etape. se procedează astfel: ∗ se “apasă” butonul “Start” şi în meniul afişat se apelează opţiunea “Find”. “clic” stânga) pe butonul Observaţie: Folosind (sub)meniul (pagina) “Advanced” din caseta “Find” se pot face cău-tări după tipul fişierului sau după un eventual şir de caractere conţinut în tipul fişierului (Of Type:). iar în caseta de text se va introduce numele pliantului sau al fişierului căutat. operaţiune în urma căreia se va afişa fereastra “Select a Title for the Program” (selectează un titlu pentru program). Căutarea rapidă (automată) pe disc a unei entităţi Pentru a găsi un pliant sau fişier pe disc. dacă nu se cunosc prea multe detalii despre pliantul sau fişierul respectiv. butonul “Next” (următoarea fază). se “apasă” (se execută din bara de titlu. apoi. După ce s-a selectat fişierul ce conţine aplicaţia dorită. După ce se anulează (“apăsând” butonul OK) mesajul prin care se avertizează că va fi anulată căutarea anterioară. se selectează (cu dublu “clic” stânga) pliantul sau fişierul dorit din lista casetei de dialog “Browse”. De asemenea. pe ecranul de lucru. butonul “Find now” (găseşte acum) pentru a lansa căutarea propriu-zisă în discul sau pliantul ales prin intermediul casetei text “Look in”. iar în caseta text “Select a Name for the Shortcut” (selectează un nume pentru scurtătură) se poate înlocui numele implicit. se “apasă” butonul din dreptul casetei text “Look in:” (căutare în:). In acest nume se pot folosi şi caracterele “*” sau “?” pentru a crea aşa-zisele denumiri generice. operaţie în urma căreia. ∗ se “apasă”. se “apasă” tot butonul “Open”. ∗ se “apasă” butonul “New Search” (căutare nouă) pentru căutarea unui nou pliant sau fişier. ∗ singura opţiune a ultimului grup de opţiuni din meniul rapid corespunzător unei entităţi (pliant.

2. alternativă şi repetitivă. dar care nu este finit se numeşte metodă de calcul Succesiunea regulilor de calcul dintr-un algoritm se reprezintă sub forma schemelor logice. similar logicii matematice în care orice funcţie se poate exprima folosind negaţia.ALGORITMI Prin algoritm se înţelege un sistem de calcule. 1. Generalitate – rezolvă toate problemele dintr-o clasă de probleme. disjuncţia şi conjuncţia. Pseudocodul este constituit din instrucţiuni standard care definesc structurile algoritmice fundamentale :secvenţa.↑. SIMBOL ←. pseudocod. 6. Paşii se execută în ordinea naturală. Algoritmii au următoarele proprietăţi: 1. 5. 3. Bloc procedural Teorema de structură Orice algoritm se poate reprezenta prin trei tipuri de structuri: liniară. prin care. Un algoritm care se bucură de proprietatea de generalitate şi claritate. Claritate – prezintă toate etapele de rezolvare şi acestea pot fi descrise pe un sistem de prelucrare a datelor. 34 . Finitudine – se termină întotdeauna după un număr finit de paşi. pe baza unor date iniţiale(date de intrare) se obţin rezultatele(datele de ieşire) în timp util. Un algoritm este format din mai mulţi paşi corespunzători etapelor de calcul. Nu C Da Bloc de decizie 7.→. selecţia şi iteraţia. Pseudocodul reprezintă un limbaj de tip algoritmic pentru reprezentarea simplificată a algoritmului. 3.↓ ○ DENUMIRE UTILIZARE Săgeată Bloc conector (Nod) Bloc terminal Bloc de calcul Bloc de intrare/ieşire Pune în evidenţă înlănţuirea componentelor în schema logică Pune în evidenţă sfârşitul unei structuri alternative sau începutul unei structuri repetitive Pune în evidenţă începutul sau sfârşitul schemei logice Pune în evidenţă calculele ce se efectuează într-un pas Pune în evidenţă operaţiile de intrare(citirea datelor) şi operaţiile de ieşire(afişarea rezultatelor) Marchează ramificaţiile în funcţie de valoarea de adevăr a condiţiei C Inserează în schema logică o altă schemă logică existentă 4. Simboluri grafice utilizate în reprezentarea algoritmilor prin scheme logice NR. Denumirea de algoritm provine de la numele matematicianului persan Abu Ja’far ibn Musa al Khowarizmi (Abu Ja’far fiul lui Musa din oraşul Khowarazm – astăzi Khiva în Uzbekistan). 2. diagramelor arborescente.

Liniară Alternativă Simplu Alternantă IF c THEN Instrucţiune 1 ENDIF IF c THEN Instrucţiune1. UNTIL c. Alternativă Selecţia multiplă CASE sel OF 1:Instrucţiune1 2:Instrucţiune2 : n:Instrucţiune n ENDCASE CASE sel OF 1:instrucţiune1. : n: instrucţiune n. END. Repetitivă While-do WHILE c Instrucţiune 1. Alternativă Dublu Alternantă IF c THEN Instrucţiune 1 ELSE Instrucţiune 2 ENDIF IF c THEN Instrucţiune1 ELSE Instrucţiune 2. 35 . 2: instrucţiune2. Repetitivă Do-until DO Instrucţiune 1 : Instrucţiune n UNTIL c REPEAT Instrucţiune 1. : Instrucţiune n.Reprezentarea grafică a structurilor algoritmice fundamentale şi codificarea lor în Pseudocod şi Turbo Pascal Tip Structură Reprezentare grafică Codificare în Pseudocod Instrucţiune 1 Codificare în Pascal Instrucţiune 1. REPEAT WHILE c DO Instrucţiune 1.

care execută anumite acţiuni asupra variabilelor specificate prin argumente. Secţiunea FUNCTION şi PROCEDURE reprezintă definirea de subprograme utilizate în programul principal. Repetitivă For-do FOR contor=vi. Prima linie este opţională şi introduce numele programului. Pentru increment=-1 FOR c:=vi DOWNTO vf DO Instrucţiune 1. constantelor (const).….unit2. tipuri (type). eticheta2. Secţiunea CONST defineşte constantele simbolice şi variabilele iniţializate ale programului. Urmează zona operativă sau programului principal.vf Instrucţiune 1 REPEAT Observaţii: • Blocurile de instrucţiuni în care apare o literă semnifică un set de una sau mai multe instrucţiuni. care conţine instrucţiunile programului. În cazul în care se doreşte executarea mai multor instrucţiuni se foloseşte instrucţiunea compusă. … TYPE numetip1=tip1. Instrucţiune2. funcţii (funcţion) şi proceduri(procedure). numetip2=tip2. Secţiunea VAR conţine declararea variabilelor neiniţializate din program. … END. Urmează blocul declarativ. LIMBAJUL TURBO PASCAL Structura generală a unui program Structura generală a unui program Turbo Pascal este următoarea: PROGRAM nume. CONST identif1=constanta1.Tip Structură Reprezentare grafică Codificare în Pseudocod Codificare în Pascal Pentru increment=1 FOR c:=vi TO vf DO Instrucţiune 1. 36 . … VAR var1:tip1. Identif2=constanta2. Secţiunea TYPE defineşte tipurile de date ale utilizatorului.…. … varinit1:tip1=constanta1. • In sintaxa instrucţiunilor codificate în Pascal în locurile în care figurează cuvântul instrucţiune specifică că se poate executa o singură instrucţiune în acel loc. varinit2:tip2=constanta2. USES unit1. LABEL eticheta1. Clauza USES este opţională şi enumeră toate unit-urile care sunt utilizate în program. Secţiunea program principal este obligatorie. Secţiunea LABEL declară toate etichetele utilizate în program. … Declaraţii FUNCTION şi PROCEDURE BEGIN Instrucţiune1. cuprinsă între cuvintele rezervate BEGIN şi END. variabile(var). format din şase secţiuni corespunzătoare etichetelor(label). var2:tip2.

cu [ . Write. Identificatorul este prezentat ca o însiruire de litere.}. *) cu }. Cuvintele rezervate formează cuvintele cheie ale limbajului Pascal.* / [ ] { } ( ) . variabilă. subprogram. Sin. tab. Există şi unii identificatori predefiniţi: Cos. iar . camp. Cifrele sistemului de numeraţie zecimal: 0 – 9. A . Readln. Cuvintele rezervate ale limbajului Turbo Pascal sunt: AND ARRAY ASM BEGIN BREAK CASE CONST CONSTRUCTOR CONTINUE DESTRUCTOR DIV DO DOWNTO ELSE END EXIT FILE FOR FUNCTION GOTO IF IMPLEMENTATION IN INHERITED INLINE INTERFACE LABEL MOD NIL NOT OBJECT OF OR PACKED PROCEDURE PROGRAM RECORD REPEAT SET SHL SHR STRING THEN TO TYPE UNIT UNTIL USES VAR WHILE WITH XOR Directivele standard ale limbajului Turbo Pascal sunt următoarele: ABSOLUTE ASSEMBLER EXTERNAL FAR FORWARD INTERRUPT NEAR PRIVATE PUBLIC VIRTUAL 37 .]. prima obligatoriu literă sau caracterul _.z. Un identificator nu poate conţine simboluri speciale precum: $.) .Lexicul limbajului Vocabularul reprezintă totalitatea cuvintelor care pot apare în cadrul unui program. .[. : “ ‘ @ # $ % ^ & ! etc. O redeclarare a acestora duce la pierderea sensului iniţial. Aceste entităţi sunt alcătuite din caractere.Un identificator sub Turbo Pascal nu poate include caracterul spaţiu în cadrul său. Turbo Pascal nu poate accepta identificatori mai mari de 64 de caractere.Z. fie el etichetă.%. . tip.{. . Caractere speciale perechi: >= <= := <> (* *) (. Orice identificator trebuie declarat înainte de a fi folosit. Ele reprezintă identificatori cu semnificaţie fixată care nu pot fi folosiţi în alt context decât cel precizat de semantica limbajului. unit. (. În Turbo Pascal avem următoarele entităţi: Simboluri speciale şi cuvinte rezervate Identificatori Directive Etichete Separatori În limbajul Turbo Pascal se utilizează următoarele caractere: Literele mici şi mari din alfabetul latin: a . Caractere speciale:= + . Perechea (* este echivalentă cu {. caracterul Enter Un identificator este numele unui element din program. Turbo pascal nu face distincţie între majuscule şi minuscule. simboluri şi cifre.) cu ] Separatori: spaţiul.

identificatorii standard true şi false. iar in cazul lui ord este un număr întreg. Tipul simplu poate fi clasificat în ordinal şi real. identificatorii constantelor unui tip enumerare. există şi date a căror valoare se modifică. interval. prin această instrucţiune variabilei a declarată în prealabil i se atribuie ca valoare. 38 . Extended Un program Turbo Pascal conţine Procedural Tablou date a căror valoare se modifică pe Comp Mulţime parcursul programului. Tipul ordinal cuprinde la rândul sau mai multe tipuri şi anume:întreg. şir de caractere. Aceste tipuri se numesc ordinale(scalare) deoarece se caracterizează prin prezenţa funcţiilor: Ord(x) – furnizează numărul de ordine al lui x în mulţimea respectivă. Oricare două valori ordinale pot fi comparate între ele cu operatorii: =.Tipuri de date ShortInt Noţiunea de dată are sensul de Integer „informaţie furnizată” unui program în LongInt scopul obţinerii anumitor rezultate.furnizează succesorul lui x (dacă există). Exemple: a :=i-1. Tipul stabileşte atât semnificaţia datelor cât şi restricţiile Tip de dată Real impuse în folosirea acestora. Real În figura alăturată se prezintă toate Single Referinţă tipurile de date ce pot fi utilizate în Turbo Double Pascal. procedural şi structurat. cuvântul cheie nil. reale. Asocierea identificator – tip se face printr-o declaraţie de variabilă. Operatorul de atribuire este combinaţia de caractere ” :=” . <=(mai mic sau egal). caracter. >=(mai mare sau egal). Pentru ultima categorie de constante avem identificatori introduşi prin definiţii de constante. <>(diferit). variabilele. Constantele Înregistrare limbajului Turbo Pascal sunt: numere Şir întregi. denumite variabile Structurat Fişier şi date a căror valoare rămâne constantă Obiect denumite constante. şiruri de caractere şi constante desemnate prin identificatori. Interval Valorile reprezintă constantele acelui tip. Succ(x) . Simplu În Pascal există tipuri standard şi tipuri Enumerat definite de utilizatori. Pred(x) – furnizează predecesorul lui x (dacă există). caz în care este nedefinită. După cum se observă din figură există cinci tipuri de date:simplu. >. Instrucţiunea care modifică valoarea unei variabile este instrucţiunea de atribuire. enumerat. Variabila este o entitate careia i s-a asociat un identificator (nume) şi care poate lua valori corespunzătoare unui anumit tip. referinţă. boolean. Este posibil ca în anumite momente o variabilă să nu conţină nici o valoare. O Intreg Byte caracteristică importantă a datelor este Char Word tipul de dată. <. valoarea variabilei i din care se scade o unitate. După cum am văzut anterior. Prin tip de dată se înţelege o Ordinal Boolean mulţime căreia i se poate atribui un nume. numărătoarea începând de la 0. Tipul returnat de aceste funcţii este identic cu al lui x.

Ord(’b’)=98. după cum urmează: Tip ShortInt Integer LongInt Byte Word Domeniu -128. literele mari şi mici. -3+4=1 + Scădere 6-2=4. Pred(True)=False. Wordbool şi Longbool. 3*5=15 * Împărţire 6/3=2. ^. (.B.. x trebuie să fie Integer sau Word. Există patru tipuri logice predefinite: Boolean. Există de fapt lista codurilor ASCII care conţine fiecare caracter şi numărul său de ordine. returnând numărul rezultat Tipul caracter Tipul caracter este denumit de identificatorul char. integer. Există următoarele operaţii logice ce se pot executa asupra datelor de tip boolean: Conjuncţia logică : x and y Disjuncţia logică : x or y 39 . 9 mod 5=4 Mod Şi aritmetic(operator binar pe bit) 4(10) and 6(10)=0100(2)and0110(2)=0100(2)=4(10) And Negaţie (operator binar pe bit) !1010=0101 Not Sau exclusiv(operator binar pe bit) 4(10) xor 6(10)=0100(2)xor0110(2)=0010(2)=2(10) Xor Shift left (deplasare spre stânga) Shl Shift right (deplasare spre dreapta) Shr Asupra datelor de tip întreg operează şi o serie de funcţii: Funcţie Denumire-semnificaţie Exemplu Ord Numărul de ordine Ord(x)=x Succ Succesor Succ(x)=x+1 Pred Predecesor Pred(x)=x-1 Odd Odd(x) – adevărat sau fals. etc. Ord(True)=1... Aceste caractere trebuie să fie cuprinse între apostrofuri. Pred(’b’)=’a’. celelalte tipuri pot lua şi alte valori ordinale..Tipuri întregi Există cinci tipuri întregi predefinite: shortint.).byte şi word. Tipul char este un tip scalar deoarece caracterele se pot număra. 66. @.b. x trebuie să fie Integer sau Word. 65. 9 div 5=1 Div Restul împărţirii întregi 7 mod 2=1. De exemplu avem: 32. Fiecare tip desemnează o submulţime a numerelor întregi.. O variabilă de tip Boolean şi Bytebool ocupă un octet..A.. denumire atribuită în memoria matematicianului George Boole(1815-1864). Exista şi o funcţie care returnează caracterul ASCII având un anumit cod: Chr(65)=’A’. Atunci avem: Ord(‘A’)=65.98. 97. spaţiu. etc. rezultatul este de tip Byte Swap Swap(x) – schimbă între ei octeţii inferior şi superior. !.255 0. longint. -6-7=-13 Înmulţire 3*(-2)=-6. iar Longbool ocupă patru octeţi. adică toate cifrele. pe când Wordbool ocupă doi octeţi.. & *. care apus bazele matematice ale studiului logicii.. 8/4=2 / Împărţire întreagă(câtul împărţirii) 7 div 2=3. Succ(’A’)=’B’..a.!. Ultimele trei tipuri au fost introduse pentru compatibilitate cu alte limbaje şi mediul Windows. 33 .32767 -2147483648.127 -32768.. rezultatul este de tip Byte Hi Hi(x) – octetul superior al lui x.65535 Format 8 biţi cu semn 16 biţi cu semn 32 biţi cu semn 8 biţi fără semn 16 biţi fără semn Cu datele de tip întreg se pot realiza următoarele operaţii: Operator Denumire Exemple Adunare 2+3=5. $. Aceste tipuri sunt tipuri ordinale şi avem: Ord(False)=0.%. Succ(False)=True.după cum x este impar sau par Lo Lo(x) – octetul inferior al lui x. precum şi caracterele #. Spre deosebire de Boolean care poate lua valorile 0 şi 1. Valorile booleene sunt reprezentate de identificatoriide constante predefiniţi: True şi False. Bytebool.2147483647 0. fiind vorba despre mulţimea tuturor caracterelor. Tipul boolean (logic) Tipurile logice mai sunt numite şi booleene.

e-39 . care poate fi reprezentată în calculator. Variabilele pot fi de orice tip.4e38 5. Tip Real Single Double Extended Comp Domeniul valorilor absolute 2..var n) – este identică cu ReadLn. Valorile nou citite se păstrează neschimbate până la o operaţie de atribuire sau recitire. scădere..3. var 2. 40 . Funcţiile care pot fi aplicate datelor de tip real şi care au ca rezultat numere reale sunt prezentate în tabelul următor: Funcţia Abs Sqr Sin Cos Arctan Ln Exp Sqrt Int Trunc Round Frac Tip argument R/I Rezultat de tip R/I R-R R–R R/I – R R/I – R R/I – R R /I– R R/I – R R/I – R R–R R–I R–I R/I – I Semnificaţie Valoarea absolută Pătratul argumentului Sinusul valorii argumentului exprimat în radiani Cosinusul valorii argumentului exprimat în radiani Unghiul exprimat în radiani..var n) .1. În Turbo Pascal avem următoarele tipuri reale: Real. …. de tip LongInt Partea fracţionară a argumentului Pe măsura introducerii celorlalte tipuri în cadrul problemelor acestea vor fi în prealabil prezentate. Double. var 2. împărţire.1.5e-45. Comp.Negaţia logică: not x Disjuncţia logică exclusivă: x xor y Tabelele de adevăr corespunzătoare celor 4 operaţii sunt: And False True False False False True False True Or False True False False True True True True Not False True True False Xor False True False False True True True False Tipuri reale Un tip real este reprezentat de o submulţime a mulţimii numerelor reale. Nu exista un operator special pentru ridicarea la o putere diferită de 2.. înmulţire.71828182 Radicalul din x Partea întreagă a lui x Valoarea trunchiată la un număr tip LongInt a lui x Cel mai apropiat întreg pentru x. Dacă variabilele au avut alte valori înaintea apelului procedurii de citire acestea se pierd. mai puţin Boolean şi enumerare.4e-4932. var n. introduse de la tastatură. Citirea şi afişarea datelor Proceduri de citire a datelor ReadLn(var 1. Extended.1e4932 -263+1.citeşte valorile variabilelor var1. Introducerea mai multor variabile se poate face dacă acestea sunt separate prin spaţii sau Enter. pentru acest lucru folosindu-se funcţiile Exp şi Ln. Read(var 1.…. Single.e38 1. Procedura ReadLn va citi şi sfârşitul de linie(caracterul Enter şi va trece pe rand nou). ex..…. doar că nu citeşte sfârşitul de linie.1. La sfârşit trebuie tastat Enter. e=2.263-1 Format 6 Octeţi 4 Octeţi 8 Octeţi 10 Octeţi 8 Octeţi Număr de cifre semnificative 11-12 7-8 15-16 19-20 19-20 Asupra acestor numere reale se pot executa operaţiile de adunare.7e308 3. a carui tangentă este x Logaritmul natural al argumentului Exponenţiala argumentului.0e-324.

despărţit prin punct şi virgulă şi încadrate între begin şi end formează o instrucţiune compusă 41 . afişarea se face prin completarea spaţiilor libere de la început prin caracterul spaţiu. n sunt numere întregi m>=n. Expresiile pot fi inclusiv de tip Boolean. WriteLn(e1. expresiile pot fi urmate şi de formate de afişare. iar m.….…. Dacă afişarea necesită mai puţin de m poziţii. După afişarea valorilor unor expresii acestea nu se pierd şi nu se schimbă. e2.en) – face acelaşi lucru. caz în care se va afişa unul dintre cei doi identificatori True sau False. en. adică înaintea introducerii de date se va afişa un mesaj ajutător. …. deoarece o poziţie este ocupată de separatorul zecimal. e2. Dacă se doreşte ca numărul să fie lipit de sfârşitul mesajului fără eventuale spaţii înaintea formatului de afişare se pune semnul „-”. astfel: e:m:n unde: e este expresia de afişat. dar nu de tip enumerare. m – reprezintă numărul total de poziţii utilizate pentru reprezentarea numărului. n – reprezintă numărul de poziţii de la partea zecimală. m-n-1 poziţii partea întreagă.en) – evaluează şi apoi afişează valorile expresiilor e1. De regulă în programele Turbo Pascal când este necesară introducerea unor date se foloseşte introducerea conversaţională. O secvenţă de mai multe instrucţiuni oarecare ale unui program. dar la sfârşitul afişării mută cursorul pe o linie nouă. În lista argumentelor procedurilor de afişare Write şi WriteLn.Proceduri de afişare a datelor Write(e1.

WRITE('C='). 1 Fiind considerate trei numere întregi A.'.min:INTEGER. 42 . întregi/ INTEGER a.READLN(c).READLN(b).c.min).b.C.b. b.'. după care se va compara valoarea acestei variabile cu cea de-a treia variabilă. WRITELN('Minim('. IF min>c THEN min:=c. WRITE('B=').INTRODUCERE IN PROGRAMARE CU AJUTORUL PROBLEMELOR REZOLVATE PROBLEMA NR.1 – Minim din 3 nr. VAR a. REZOLVARE START READ A. c.B.b.a. întregi Descrierea algoritmului în Turbo Pascal Indicaţie: Pentru rezolvarea acestei probleme se vor folosi instrucţiunile care modelează structurile IF THEN ELSE şi IF THEN.'.c.READLN(a).'.')='.c IF a<b THEN min←a ELSE min←b ENDIF IF min>c THEN min←c ENDIF WRITE min STOP END A<B Da MIN←C C<MIN Nu WRITE MIN STOP Fig.C Da MIN←A Nu MIN←B Descrierea algoritmului în Pseudocod /Calculul minimului din 3 nr. IF a>b THEN min:=a ELSE min:=b. PROGRAM minim. iar minimul se depune într-o variabilă min.min READ a. 7. READLN END. Se compară iniţial primele două variabile. să se calculeze minimul dintre acestea. In final se va afişa valoarea minimă. BEGIN WRITE('A=').B. Se citesc cele trei numere prin intermediul a trei variabile.

c. END. IF a>c THEN BEGIN aux:=a. c STOP END A>B A>C AUX←A A←C C←AUX B>C AUX←B B←C C←AUX WRITE A.2 – Ordonarea crescătoare Indicaţie: Pentru rezolvarea problemei se foloseşte doar structura IF . La fel se procedează apoi si pentru variabilele 1 cu 3 şi 2 cu 3.b:6:2. b:=aux.b.. IF b>c THEN BEGIN aux:=b. a:=c.c.C. WRITE(a:6:2. c:=aux.c IF a > b THEN aux←a a←b b←aux ENDIF IF a > c THEN aux←a a←c c←aux ENDIF IF b >c THEN aux←b b←c c←aux ENDIF WRITE a.b. In caz afirmativ se schimbă între ele valorile celor două variabile.aux READ a. b.2 Să se ordoneze crescător 3 numere reale A. reale/ REAL a. 7. END. WRITE('B='). Descrierea algoritmului în Turbo Pascal PROGRAM ordonare.c:6:2). a:=b.B. END. REZOLVARE START READ A.aux:REAL.READLN(b).b.PROBLEMA NR. 43 .C STOP Fig. VAR a. BEGIN WRITE('A='). WRITE('C='). Se scriu valorile celor trei variabile ordonate crescător.B.READLN(c).THEN. c:=aux. IF a>b THEN BEGIN aux:=a. WRITELN('Numerele sortate').READLN(a).C Da Nu AUX←A A←B B←AUX Descrierea algoritmului în Pseudocod /Ordonarea crescătoare a 3 nr. READLN END. b:=c. După ce se citesc cele trei valori ale variabilelor se testează valoarea primei variabile dacă este mai mare decât valoarea variabilei a doua.B.

x2) ENDIF ENDIF ENDIF STOP END 44 .c IF a=0 THEN IF b=0 THEN IF c=0 THEN WRITE(Nedeterminare) ELSE WRITE(Imposibilitate) ENDIF ELSE WRITE(Ec. Grad I) x1←-c/b WRITE(x1) ENDIF ELSE d←b*b-4*a*c IF d>0 THEN X1=(-b+d1/2)/(2*a) X2=(-b-d1/2)/(2*a) WRITE(Solutiile x1.C Nu A=0 Nu Da Da D←B*B-4*A*C Nu Da WRITE Ecuatie Gradul I B=0 Nu WRITE Imposibilitate C=0 Da D>0 Nu D=0 Da X1←(-B+D1/2)/(2*A) X2←(-B-D1/2)/(2*A) X← -C/B WRITE Nedeterminare WRITE X X←-B/(2*A) WRITE X1. 7.x2 READ a.b.3 – Rezolvarea ecuaţiei de gradul II Descrierea algoritmului în Pseudocod /Rezolvarea ecuaţiei de gradul II/ REAL a. 3 Să se rezolve ecuaţia de gradul II.PROBLEMA NR.X2 WRITE Sol.c.d. complexe WRITE X STOP Fig.x1.B.b.x2) ELSE IF d=0 THEN X1=-b/(2*a) WRITE(Soluţie dublă x1) ELSE X1=-b/(2*a)+i(d1/2/(2*a)) X2=-b/(2*a)-i(d1/2/(2*a)) WRITE (Solutii complex conjugate) WRITE(x1. REZOLVARE START WRITE A.

WRITELN('Solutia x='.c. WRITELN('Solutiile x1=x2='. Dacă doar termenul liber este diferit de zero suntem într-un caz de imposibilitate.x2. END. IF a=0 THEN IF b=0 THEN IF c=0 THEN WRITELN('Ecuatie nedeterminata') ELSE WRITELN('Ecuatie imposibila') ELSE BEGIN WRITELN('Ecuatie grad I').x1:6:2).'i')..(-b+SQRT(-d)) /(2*a):6:2 . VAR a. 45 .b. END.THEN…ELSE. WRITELN('Solutia x1='. Dacă şi coeficientul lui x este diferit de zero avem de rezolvat o ecuaţie de gradul I: bx+c=0 =>x=-c/b. WRITELN('-'. x2:=(-b-SQRT(d))/(2*a)..READLN(c).d:REAL. IF d>0 THEN BEGIN x1:=(-b+SQRT(d))/(2*a). WRITELN('Solutia x2='.-b/(2*a):6:2).-b/(2*a):6:2). END ELSE BEGIN d:=SQR(b)-4*a*c. x1:=-b/(2*a). coeficienţii ecuaţiei se trece la analiza cazurilor posibile. iar dacă este mai mic decât zero avem două rădăcini complex conjugate.READLN(a). x1:=-c/b. WRITE('C='). Dacă şi coeficientul lui x2 este diferit de zero avem o ecuaţie de gradul doi. END ELSE IF d=0 THEN BEGIN WRITELN('Solutii reale egale').x2:6:2). END ELSE BEGIN WRITELN('Solutii complex conjugate').(-b+SQRT(-d))/(2*a):6:2 . dacă este zero avem o rădăcină dublă.x1:6:2).Descriere Algoritm în Turbo Pascal Indicaţie: Pentru rezolvarea ecuaţiei de gradul II se folosesc structurile IF THEN şi IF.'i'). în rezolvarea căreia intervine calculul determinantului şi apoi discuţia în funcţia de valoarea acestuia: dacă este mai mare ca zero avem două rădăcini reale şi distincte. WRITE('Solutia x1='. Dacă toţi cei trei coeficienţi sunt egali cu zero suntem în cazul unei nedeterminări .x1:6:2). WRITE('Solutia x2='. După ce se citesc PROGRAM ecuatie_grad_II. WRITELN('+'. WRITE('B='). BEGIN WRITE('A='). READLN END.READLN(b).x1.

iulie. octombrie şi decembrie avem 31 de zile.PROBLEMA NR.' zile').10. Descriere algoritm în Turbo Pascal PROGRAM zilunaan. END.7.9.11:zi←30 2: IF INT(an/4)*4=an THEN zi←29 ELSE zi←28 ENDIF ENDCASE WRITE zi STOP END READ AN.12:zi←31 4. CASE luna OF 1. READLN END. 46 .' din anul' .5. zi READ an. 4 Să se stabilească câte zile are orice luna din orice an.12:zi:=31. luna. noiembrie avem 30 de zile sau daca este februarie în funcţie de tipul anului avem 29 dacă anul este bisect sau 28 dacă nu este.7. iunie. BEGIN WRITE('An=').6. WRITELN(' are '. luna CASE luna OF 1.zi. luna.luna. LUNA Da LUNA=1 V =3 V=5 V=7 V=8 V=10 V=12 Nu Nu ZI←31 Da LUNA=4 V =6 V=9 V=11 ZI←30 Nu [AN/4]*4=AN Da ZI←28 ZI←29 WRITE ZI Fig. WRITE('Luna '. an:INTEGER. VAR zi.9. dacă este aprilie.11:zi:=30. septembrie.5. martie. Dacă luna este ianuarie.8. mai. WRITE('Luna='). 4. REZOLVARE START Descrierea algoritmului în Pseudocod /Zi din luna si an/ INTEGER an.READLN(luna).READLN(an).3.3.10. 4 – Calculul numărului de zile al oricarei luni din orice an STOP Indicaţie: In rezolvarea acestei probleme intervine o selecţie multiplă în funcţie de valoarea variabilei luna. 2:IF INT(an/4)*4=an THEN zi:=29 ELSE zi:=28.an). august.8.6.

READLN(n). CASE n OF 1: e:=(a+b+c)/3.READLN(a).a.c:REAL..b.c. c CASE n OF 1: e ← (a+b+c)/3 2: e ← Exp(2/3Ln(abc)) 3: e ←3/(1/a+1/b+1/c) ELSE e ←a+b+c ENDCASE WRITE e STOP END N=1 DA E←(A+B+C)/3 NU E←A+B+C SCRIE E START Fig. END. WRITELN(e:-10:3).READLN(b). 7.B. WRITE('a=').PROBLEMA NR.b. BEGIN WRITE('n=').n = 3 ⎪ + + ⎪ A B C ⎪ A + B + C.5 – Calculul expresiei Descrierea algoritmului în Turbo Pascal PROGRAM expresie. WRITE('b='). b. 47 . 3: e:=3/(1/a+1/b+1/c). READLN. in rest ⎩ REZOLVARE START CITESTE N.OF. e. a. în funcţie de valoarea variabilei n se selectează una dintre cele patru cazuri.A.a. END.b.C DA NU N=2 DA E←Exp(2/3Ln(A*B*C)) E←3/(1/A+1/B+1/C) NU N=3 Descrierea algoritmului în Pseudocod /Valoare expresie/ INTEGER n. Indicaţie: Pentru rezolvarea problemei se foloseşte selecţia multiplă. 2: e:=EXP(2/3*LN(a*b*c)). 5 Să se calculeze valoarea expresiei E definită astfel: ⎧ A+ B + C . n =1 ⎪ 3 ⎪3 2 ⎪ A B C n= ⎪ ( * * ) . c READ n.CASE . ELSE e:=a+b+c.. WRITE('c='). WRITE('Valoarea expresiei: ').READLN(c). Se citesc valorile variabilelor n. VAR n:INTEGER.a. 2 E=⎨ 3 ⎪ 1 1 1 .

READLN(b)..PROBLEMA NR. iar câtul q se măreşte cu o unitate. prin scăderi repetate.B Descrierea algoritmului în Pseudocod /Câtul şi restul împărţirii a 2 nr.a).a1. Atâta timp cât primul numărul este mai mare decât valoarea celui deal doilea număr se scade din acesta valoarea celui de-al doilea număr. 6 Să se determine câtul şi restul împărţirii întregi a două numere întregi A şi B.q:INTEGER. b. WRITELN(b.7. BEGIN WRITE('A='). WRITE('B=').' se obtine catul '. Se salvează valoarea iniţială a celor două numere. 48 . Se citeşte valoarea lui n. Se iniţializează câtul q cu valoarea 0. WRITE('Prin impartirea lui '. B ≠ 0. VAR a.q.a STOP END Q←0 Nu A>B WRITE Q.6 – Câtul şi restul împărţirii a 2 numere întregi Descrierea algoritmului în Turbo Pascal PROGRAM catrest.' si restul '.' la ').b.b q←0 WHILE a >= b a←a–b q←q+1 REPEAT WRITE q. q REAL a. END.A STOP A←A-B Q←Q+1 Da Fig.READLN(a). Când condiţia nu mai este îndeplinită se scriu câtul q şi restul a.a1. Indicaţie: Pentru rezolvarea problemei se foloseşte structura repetitivă WHILE-DO. q:=q+1. READLN END. a1:=a. q:=0. întregi/ INTEGER a. REZOLVARE START READ A. WHILE a>=b DO BEGIN a:=a-b.

s:LONGINT. VAR n. valoare ce rezultă prin împărţirea exactă a numărului n la baza de numeraţie. BEGIN WRITE('N='). Atâta timp cât numărul este mai mare ca zero se adaugă la sumă ultima cifră a numărului rezultată ca restul împărţirii întregi a numărului n la baza de numeraţie. END. 7. n:=n DIV 10. s:=0. WRITELN('Suma cifrelor:'. Indicaţie: Pentru rezolvarea problemei se foloseşte structura repetitivă WHILE-DO. Se scrie suma cifrelor.7 – Suma cifrelor unui număr Descrierea algoritmului în Pascal PROGRAM suma_cifrelor. READLN END.PROBLEMA NR. Se citeşte valoarea lui n. REZOLVARE START READ N Descrierea algoritmului în Pseudocod /Suma cifrelor unui numar/ INTEGER n.s READ n S←0 WHILE n<>0 S←s+ n MOD 10 N←n DIV 10 REPEAT WRITE s STOP END S←0 Nu N<>0 Da S←S+N MOD 10 N←N DIV 10 WRITE S STOP Fig. 49 .READLN(n). Noua valoare a numărului n este numărul fără ultima cifră. Se iniţializează suma cu zero. WHILE n>0 DO BEGIN s:=s+n MOD 10. 7 Să se calculeze suma cifrelor unui număr întreg.s:4).

UNTIL ABS(x1-x0)<eps.a:10:6.numărul din care se doreşte a se extrage radicalul şi eps. x1:=a/2.8 – Radical dintr-un număr pozitiv A Descrierea algoritmului în Turbo Pascal PROGRAM radical.READLN(a).PROBLEMA NR. conform formulei: X n = 1 a (X n −1 + ). Indicaţie: Pentru rezolvarea problemei se poate folosi structura repetitivă Do-Until. 8 Să se calculeze rădăcina pătrată a unui număr pozitiv A. READLN END. EPS Descrierea algoritmului in Pseudocod /Radical dintr-un numar pozitiv/ INTEGER n REAL a.1) * X n −1 + k -1 ).x1. CONST eps=1e-6. BEGIN WRITE('A>0 ='). WRITELN('Radical din '. REPEAT x0:=x1. VAR x0. Se execută în mod repetat setul de instrucţiuni până când valoarea absolută a diferenţei dintre aproximaţia iniţială x0 şi cea calculată conform formulei x1 este mai mică decât eps.a:REAL. x1:=(x0+a/x0)/2. eps x1←1 DO x0←x1 x1←(x0+a/x0)/2 UNTIL ABS(x1-x0)<eps WRITE x1 STOP END Nu X1←1 X0←X1 X1←(X0-A/X0)/2 Da |X1-X0|<EPS WRITE X1 STOP Fig. 50 .x1.x0 READ a. Se scrie ultima aproximaţie calculată.x1:10:6).precizia de calcul a radăcini pătrate.Se citeşte a . 7.' este '. X n −1 2 Pentru radical de ordinul k formula devine: X n = 1 a ((k . k X n -1 REZOLVARE START READ A.

UNTIL a=b.d.b. altfel se scade din valoarea variabilei b valoarea variabilei a. REPEAT IF a>b THEN a:=a-b ELSE b:=b-a.d.READLN(b).b.')='. până când cele două numere devin egale. Se execută în mod repetat setul de instrucţiuni : dacă este mai mare ca b atunci se scade din valoarea variabilei a valoarea variabilei b. dc:=a.READLN(a). REZOLVARE START READ A.mc:4:0).c.M. Se citesc cele două numere. 9 Să se determine cel mai mare divizor comun şi cel mai mic multiplu comun a două numere întregi A şi B.M. d:=b.'.dc:INTEGER. mc:REAL. Se salvează valorile lor în două variabile de rezervă.dc:4). 7.c. WRITELN('C.M.M.D.B B←B .'. BEGIN WRITE('A=').C('. c:=a. Apoi pe baza formulei se calculează şi cel mai mic multiplu comun folosindu-ne de valorile iniţiale ale celor două numere salvate în variabilele de rezervă.'. WRITELN('C.A Descrierea algoritmului în Pseudocod /CMMDC şi CMMDC/ INTEGER a. READLN END. WRITE('B='). VAR a. mc:=(c*d)/dc.d.d.c. moment în care s-a descoperit cel mai mare divizor comun. Indicaţie: Pentru rezolvarea problemei se va folosi structura repetitivă Do-Until.dc REAL mc READ a.MC STOP Fig. B C←A D←B Da A>B Nu A←A .')='.c.M. 51 .C('.9 – Calculul CMMDC şi CMMMC a 2 Descrierea algoritmului în Turbo Pascal PROGRAM cmmdc_cmmmc. mc STOP END Nu A=B Da DC←A MC←(C*D)/DC WRITE DC.PROBLEMA NR.b c←a d←b REPEAT IF a>b THEN a ←a – b ELSE b ← b – a ENDIF UNTIL a=b dc←a mc←(c*d)/dc WRITE dc.'.

n S←S+i P←P*i REPEAT WRITE S. Se iniţializează variabila s care va calcula suma cu zero şi variabila p.s. p:=p*i. END.p:-14). Apoi pentru toate valorile variabilei contor i mergând de la 1 şi până la n se va aduna la valoarea sumei valoarea lui i.s:-14).p READ n S←0 P←1 FOR i=1. s:=0.READLN(n).P STOP Fig. BEGIN WRITE('N='). iar produsul se va multiplica cu valoarea lui i. 52 . 10 – Suma si produsul primelor n numere naturale Descrierea algoritmului în Turbo Pascal PROGRAM suma_si_produs. VAR n. Se tipăresc s şi p. 10 Să se calculeze suma şi produsul primelor n numere naturale. WRITELN('Produs :'.p:LONGINT.P STOP END I>N SCRIE S.i. care va memora produsul cu unu.PROBLEMA NR. p:=1. care va indica numărul de paşi. REZOLVARE START CITESTE n S←0 P←1 I←1 S←S+I P←P*I I←I+1 NU DA Descrierea algoritmului în Pseudocod / Suma si produsul primelor numere naturale/ INTEGER n. Indicaţie: Pentru îndeplinirea cerinţelor din enunţul problemei se va folosi structura repetitivă cu număr finit de paşi For-Do. READLN END.i LONGINT s. Se citeşte valoarea variabilei n. WRITELN('Suma :'. FOR i:=1 TO n DO BEGIN s:=s+i.

333 probleme de programare. Editura Teora 2003 7.Petrosani. Birotică. Vasiu L. – Algoritmi şi programare în Turbo Pascal. Bucureşti.S.Tehnici de programare. Soft Computer. Editura Focus 2001. Kovacs S. Teora.. Costinaş.Birotica. sisteme de operare si retele de calculatoare. MicroInformatica. Editura All. şi colectiv – Turbo Pascal 6.. A. Zăvoianu C. 1994 10. Bucureşti. Ed.0 programe. Ed. Glenn. Mocanu M. Petroşani. Bucureşti. Miriţă. Cluj Napoca. Soft Computer.0 ghid de utilizare. Ed. – Turbo Pascal 6. 2000 53 . – Programarea calculatoarelor. s . 1994 6. Sav S. 2001 9. . Bucureşti Microsoft Windows XP în imagini.BIBLIOGRAFIE 1.a. 1993 4. 1994 2. Edelhauser. C. Teora. Bucureşti 1994 8. W. şi colectiv . – Calculatoare. şi colectiv . Ed. Didactică şi Pedagogică. 1992 3. Cristea V.I. Petroşani 5. MicroInformatica. Munteanu F. Panã. Cluj Napoca. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful