You are on page 1of 18

Curs I.M.O.

– Familiarizare Tancuri Petroliere 1

FAMILIARIZARE TANCURI PETROLIERE

1. CERINTE PENTRU CRESTEREA SECURITATII, PRNTRU PREVENIREA
SINISTRELOR NAVALE SI MINIMIZAREA EFECTELOR ACESTORA

1.1. Factorul uman: actiuni si reglementari diverse pentru dezvoltarea simtului de
raspundere in efectuarea serviciului la bord precum si in scopul reducerii cazurilor de
indiscipline, neglijenta, consumului de alcool si droguri etc.

1.2. Constructiv:

a) Protocolul din 78 la conventia MARPOL 73 si SOLAS 74 – cuprinde o serie de
cerinte, in special pentru tancurile petroliere printre care:
- standarde ridicate pentru masina carmei;
- mijloace radar de evitare a coliziunii;
- tancuri laterale de balast segregat, dublu fund sau tancuri de balast segregat
la dublu fund;
- sistem de gaz inert.

b) Conferinta MARPOL 73-78, Anx.1, Reg.13 – spatiile destinate pentru balastul
segregat trebuie astfel calculate incat sa fie indeplinite conditiile:
- capacitatea balastului segregat sa reprezinte (16-25)% din capacitatea navei;
- pescajul la centru sa respecte conditia: Tc = 2 + 0,02 L;
- elicea navei sa fie complet imersata in conditiile pescajului la centru.

c) Rezolutia I.M.O. nr.5:
- cresterea securitatii pe timpul manipularii produselor petroliere;
- reducerea riscului de deversare a petrolului din navele avariate prin asigurarea
unor posibile mijloace de pompare, pentru scoaterea petrolului din tk-le
avariate;
- reducerea urmarilor poluarii prin dezvoltarea unor echipamente, a unor
produsi chimici capabili sa inlature efectul poluant al petrolului.

2. CONSTRUCTIA TANCURILOR PETROLIERE

Def: NAVA PETROLIERA – nava construita sau adaptata in vederea transportului de
hidrocarburi lichide in vrac in spatiile sale de marfa, notiunea include si navele
transportatoare de produse chimice atunci cand acestea transporta un cargo total
sau partial de produse petroliere lichide in vrac.
Def: PETRLOIER NOU – conform MARPOL 73-78, Anx.1, Reg.1, este acel petrolier:
- al carui contract de constructie a fost incheiat dupa 01.06.79;
- in lipsa contractului de constructie, acela a carui chila a carui chila a fost pusa
sau s-a aflat intr-un stadiu echivalent de constructie dupa 01.01.80;
- a carui livrare a avut loc dupa 01.06.82;
- care a suferit o transformare importanta:
i) contractul privind transformarea importanta a fost incheiat dupa
01.06.79;
ii) in lipsa contractului de transformare acela la care lucrarile au inceput
dupa 01.01.80;
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 2

iii) acela la care lucrarea de transformare importanta a fost terminata
dupa 01.06.82.
Def: PETROLIER EXISTENT – petrolier care nu este nou;
Def: TRANSPORTOARE COMBINATE (combination carrier) – tipuri de nave care in lipsa
marfii lichide in vrac pot transporta minereu sau alte marfuri solide in vrac,
reducand astfel la minim perioada de marş in balast. Reprezentative sunt
urmatoarele tipuri:
- petrolier-mineralier (oil-ore carrier): poate transporta minereu in magaziile
centrale si produse petroliere lichide in tancurile laterale;
- OBO (oil-bulk-ore carrier): in aceleasi spatii de marfa poate fi transportat petrol,
minereu sau alta marfa solida in vrac.

2.1. REPARTITIA ZONELOR PE O NAVA PETROLIERA MODERNA

a) Sectiunea prova: este destinata asigurarii unor servicii necesare navei si
navigatiei, cuprinde:
- tancul de coliziune prova, inchis spre pupa cu un perete transversal
etans de constructie si rezistenta speciala; inapoia acestui perete se gasesc
tancuri de bunker si apoi un coferdam pe toata latimea navei de la chila la
puntea principala;
- sub puntea teuga se gasesc: spatii de depozitare, casa pompelor de
transfer bunker si puturile lanturilor, iar deasupra vinciurile de manevra si de
ancorare.
- vinciuri: i) cu autorecuperare (self stowing mooring winch) – vinci de
acostare prevazut cu un tambur pe care se infasoara o sarma sau o parama care
este recuperata permanent;
ii) de tensiune (tension winch) – vinci cu auto recuperare prevazut cu
un dispozitiv ce poate fi reglat sa ajusteze permanent tensiunea intro sarma sau
parama de acostare.

b) Sectiunea centru: este destinata tancurilor de marfa si are dimensiunile cele mai
mari, in functie de destinatia navei spatiul este impartit in tancuri de marfa si de tancuri
de balast, printre care:
- tancuri centrale: tancuri situate in interiorul unor inchideri longitudinale;
- tancuri laterale: tancuri adiacente la bordajul navei.
In zona pupa a acestei sectiuni se gaseste sala pompelor de marfa (cargo pumps
room), compartiment din structura navei adiacent salii masinilor, in care sunt amplasate
pompele de marfa, strip, balast etc.
- tancuri de reziduuri (slop tanks): tancuri destinate colectarii reziduurilor de
marfa sau de spalare in care are loc separarea prin decantare a apei de petrol
si din care apa este indepartata; de regula tancurile de slop sunt amplasate in
imediata vecinatate a salii pompelor de marfa;
- fund de apa (water bottom): inalatimea apei rezulata prin decantare intr-un
tanc slop;
Pentru prevenirea poluarii mediului marin la debalastarea tancurilor de balast curat,
la eliminarea apei din tancurile de slop sau a apei din santina comparimentului masini si
camera pompelor, instalatia de separare filtrare este prevazuta cu un monitor de petrol
deversat (oil discharge monitor), acesta este un instrument folosit pentru masurarea si
inregistrarea concentratiilor de hidrocarburi in apa refulata peste bord (masurarea se
face in ppm, la ora actuala maximul admis este 15 ppm).
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 3

- spillage: scurgere accentuata de petrol ce provine de la bordul navei atunci
cand aceasta ajunge in apa pe suprafata adiacenta corpului navei;

c) Sectiunea pupa: este separata de sectiunea centru printr-un perete transversal
etans si este destinata compartimentului masini, deasupra se afla castelul, iar in pupa
tancul de coliziune pupa destinat balastului sau rezervei de apa tehnica:
- sistem de marfa: proiectarea si dispunerea acestui sistem tine cont de
destinatia navei, iar cerintele minime pentru o instalatie satisfacatoare sunt
stabilite si impuse de catre societatile de clasificare. Modul si gradul de
separare a tancurilor de marfa este determinat de numarul de sorturi de marfa
ce se intentioneaza a fi transportate simultan, iar acestea determina numarul
de pompe de marfa necesar a fi instalate;
- manifold: zona de pe puntea navei in ambele borduri unde se face conectarea
intre flansele transversale ale tubulaturii cu liniile terminalului in vederea
operatiunilor de incarcare-descarcare marfa;
- magistrale de tubulaturi:conducte de pe puntea principala prin care se
manipuleaza marfa;
- valvule: armaturi de inchidere deschidere montate pe tubulaturi pentru a dirija
circulatia fluidelor sau pentru reglarea parametrilor de functionare a instalatiei
(elementul de inchidere este sertar sau ventil, actionarea facandu-se manual
sau mecanic, hidraulic sau pneumatic);
- sorburi: elemente prevazute cu site, montate in tancurile de marfa la capatul
tubulaturilor de aspiratie a marfii;
- filtre: armaturi montate pe tubulatura de aspiratie a pompelor pentru retinerea
corpurilor straine si prevenirea avarierii pompelor;
- pompa de marfa: pompa centrifuga destinata descarcarii principalei cantitati
de marfa din tancurile de marfa, nu este utilizata pentru descarcarea resturilor
de marfa deoarece se dezamorseaza;
- sistemul de strip: funduri (deeps) – resturi de marfa ramase in tancurile de
marfa in partea finala a descarcarii atunci cand sonda acestor resturi este mai
mica de 1m;
- pompa de strip: pompa destinata descarcarii ultimelor cantitati de marfa,
golirii si uscarii tancurilor (pompe cu piston care nu se dezamorseaza usor
atunci cand aspira aer prin sorburi sau pe la neetanseitati);
- spalare cu titei (COW): spalarea tancurilor de marfa in timpul descarcari prin
retinerea unei cantitati de titei la masinile fixe de spalare din tancuri sub forma
de jeturi de spalare pentru fluidizare si decarcare impreuna cu marfa a
suspensiilor si a rezervelor de marfa;
- suspensii: paricule solide aflate in suspensie in masa petrolului care pe timpul
transportului se depoziteaza pe suprafetele orizontale sau inclinate din tancuri
contribuind la formarea sedimentelor in acestea;
- reziduuri de marfa (cargo residues): resturi de nisip, parafina, , gudroane etc
ramase in tancurile de marfa dupa descarcarea petrolului;
- masina fixa de spalare (tank washer): masina de spalare montata in tancurile
de marfa in pozitie fixa inca de la constructia navei; pot fi superioare si
inferioare, cele superioare asigura spalarea zonelor superioare, peretilor si
cerului tancului, cele inferioare asigura spalarea zonelor oarbe pentru masinile
superioare si a fundului tancului;
- deschidere de spalare (butterworth opening): deschidere de marime standard,
proiectata in puntea principala a tancului prin care se manevreaza masina de
spalare mobila de tip „butterworth”;
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 4

- masina portabila de spalare (portable tank washer): dispozitiv cu jet rotativ
folosite pentru spalarea tancurilor de marfa cu apa; este suspendata in tanc
la capatul furtunului de aductiune a apei de spalare;
- apa de spalare a tancurilor (tank washing water): este apa de mare incalzita la
diverse temperaturi, trimisa sub forma de jeturi de spalare pentru
indepartarea depunerilor de pe suprafetele interioare ale tancului in vederea
amabarcarii de balast curat, a unui nou produs sau in vederea degazarii
tancurilor. Temperatura de apei de spalare de regula nu depaseste 60°C;
- reziduuri de spalare (tank washing residues): sunt amestecuri de apa si
reziduuri ce se pompeaza dintr-un tanc de marfa in timpul spalarii cu apa;
- clatire cu apa (water rinise): spalare rapida efectuata cu apa, dupa spalarea cu
titei in vederea ambarcarii de balast curat;
- balast curat (clean balast): apa de mare introdusa in tancurile de marfa dupa
descarcarea marfii si spalarea acestora impreuna cu pompele si tubulaturile
aferente;
- tanc de balast curat (clean balast tank): tanc de marfa folosit pentru balast
curat in timpul voiajelor cu nava in balast;
- tanc de balast segregat (segregated balast tank): tanc in care nu se introduce
niciodata marfa, nu are nici un punct de legatura cu instalatia de marfa fiind
deservit de o instalatie proprie.
Pentru balastare pompa de balast poate aspira din orice priza de apa de mare si
poate refula in orice tank de balast segregat. Pentru cazuri exceptionale, cand
comandantul considera ca este necesar tubulatura de balast poate fi pusa in legatura cu
instalatia de marfa printr-un tronson de teava prevazut cu flansa „trece-nu trece”. In
acelasi timp toate pompele de marfa pot aspira apa de mare de la prize si pot balasta
oricare tanc de marfa.
- ejector (eductor): dispozitiv pompa ce functioneaza pe principiul tubului
Venturi care mentine o aspiratie constanta si continua la golirea tancurilor.
Pentru stripuire agentul de actionare este marfa, iar in cazul altor spatii
agentul de actionare este apa de mare livrata de o pompa de balast sau
incendiu.
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 5

3. PETROLUL

Def: Petrol (petroleum): notiune generica ce include titeiul si oricare alt produs petrolier
lichid de hidrocarburi derivat din titei.
- petrol brut (crude oil): petrol nerafinat, asa cum se afla el in momentul
extragerii dintr-un put petrolier;
- produs alb (white oil): produs petrolier foarte rafinat, practic fara culoare
daca nu i se incorporeaza colorant;
- produs negru (black oil): produs petrolier care contine un procent ridicat
de impuritati negre;
- petrol nepersistent (nonpersistent oil): produs petrolier rafinat care
deversat se evapora rapid la suprafata apei;
- petrol persistent (persistent oil): produs petrolier care nu se evapora usor
cand este deversat;
- petrol nevolatil (nonvolatile oil): produs petrolier care are punctul de
aprindere la o temperatura mai mare sau egala cu 60°C (140°F);
- petrol volatil (volatile oil): produs petrolier cu punctul de aprindere la o
temperatura mai mica sau egala cu 60°C (140°F).
In stare naturala petrolul este un lichid de culoare cafeniu-verzui spre negru si are
o densitate la 15°C cuprinsa intre 0,80÷0,95. Un titei tipic contine 85%C, 13%H2, restul
de 2% fiind format din combinatii ale O2, N si S cu C si H precum si diverse metale printre
care Vn, Ni, Na, K.
Practic titeiul este un compus format din mai multe fractiuni ale caror puncte de
fierbere au o crestere gradata si continua, separarea acestora realizandu-se prin procese
de distilare, distilare ce se bazeaza pe volatilitate, adica pe proprietatea produselor
petroliere de a produce vapori. Aceasta caracteristica este invers proportionala cu
marimea moleculelor si cu temperatura de fierbere. Tipurile de distilare folosite sunt:
- simpla;
- fractionata (cea mai utilizata);
- in coloana;
- in vid;
- la presiune atmosferica;
In timpul operatiei de separare nu se produc modificari in structura moleculara a
titeiului si nu se formeaza compusi noi procesul avand loc in functie de marimea si tipul
moleculelor.
Ex: in prima treapta de distilare prin preincalzire la o presiune de 3,5 bar se extrag
fractiunile usoare: metan, etan, distilate usoare din care ulterior se obtine propan si
butan precum si benzena usoara, stabilizata cu punctul de fierbere intre (30÷80)°C.
Hidrocarburile reprezinta intreaga familie de produse petroliere care au molecula
formata doar din atomi de C si H2. Atomii de C se pot unii intre ei in diferite moduri:
- lant liniar (compus normal);
- catena ramificata (compus iso);
- lant inelar (compus ciclo).
In functie de numarul si dispunerea atomilor de C in molecula hidrocarburile pot fi:
- gaze (1÷4 atomi de C in molecula);
- lichide (5÷20 atomi de C in molecula);
- solide (peste 20 atomi de C in molecula).
Principalele grupe de hidrocarburi sunt:
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 6

1) alcanii (parafinele): hidrocarburi saturate, au terminatia in „an”, atomii de
C formeaza lanturi liniare:
- metan (CH4);
- etan (C2H6);
- propan (C3H8);
- butan (C4H10);
- pentan (C5H12).
1.1) alchili: radicali hidrocarbonati proveniti din eliminarea unui atom de
hidrogen din molecula unui alcan, au terminatia in „il”:
- metil (CH3);
- etil (C2H5);
- propil (C3H7);
- butil (C4H9);
- propil (C5H11).
2) hidrocarburile nafta (naftenele):
- ciclopentanul (C5H10): atomii de carbon formeaza un inel;
- ciclohexanul (C6h12).
3) hidrocarburile aromate: atomii de C formeaza lanturi inelare
- benzen (C6H6);
- toluen (C6H5 – CH3);
- xilen (C6H4 – (CH3)2).
Numerotand pozitia atomilor de C in molecula , in functie de locurile ocupate de
radicalul CH3 obtinem cele trei feluri de xilen:
- ortoxilen: CH3 in pozitia 1 si 2;
- metaxilen: CH3 in pozitia 1 si 3;
- paraxilen:CH3 in pozita 1 si 4.

3.1. BULETINUL DE ANALIZA AL UNUI PRODUS PETROLIER

Buletinul de analiza la unui produs petrolier contine peste 30 de caracteristici si
se determina prin analize de laborator a probelor de produs respectiv.
1) temperatura de inflamabilitate (flash point): este temperatura cea mai joasa
,la presiune atmosferica la care vaporii degajati din masa produsului respectiv
in amestec cu aerul din atmosfera „se aprind pentru prima data” in contact cu
o flacara deschisa. Cunoasterea acestei caracteristici prezinta importanta
pentru prevenirea incendiilor pe timpul operarii, depozitarii, transportului sau
utilizarii unui produs petrolier. Pentru motorine FP (55÷65)°C;
2) temperatura de ardere (fire point): este temperatura cea mai joasa la care
gazele degajate in contact cu o flacara deschisa se aprind si continua „sa arda
pentru prima data”, este cu (5÷6)°C mai mare decat temperatura de
aprindere;
3) presiunea reala de vapori (true vapour pressure): este presiunea absoluta
exercitata de gazele produse prin evaporare din masa lichidului la atingerea
starii de echilibru intre faza lichida si faza gazoasa a produsului respectiv. La o
anumita stare un produs petrolier creeaza si elibereaza gaze, la o alta stare
apare tendinta ca o parte din vapori sa se redizolve in masa lichidului de
provenienta. Pentru un produs pur TVP depinde numai de temperatura
acestuia, pentru un amestec de doua sau mai multe produse TVP depinde atat
de temperatura cat si de volumul spatiului in care se produce vaporizarea;
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 7

4) presiunea de vapori Reid (Reid vapour pressure): este o caracteristica stabilita
in maniera standard cu aparatul ce poarta acelasi nume. Aparatul se compune
din doi recipienti care se pot asambla etans si ale caror volume sunt in raport
1 la 4. Recipientul superior este in legatura cu un manometru. In recipientul
inferior se introduce proba de produs petrolier. Dupa asamblare, cei doi
recipienti se introduc intr-un vas care contine apa cu temperatura constanta
de 100°F (37,8°C) si se tine 20 min. Presiunea citita la manometru reprezinta
RVP;
5) densitatea: serveste la determinarea cantitatii de produs petrolier lichid, este
direct conditionata de compozitia chimica a produsului si creste de la alcani la
aromate odata cu crestera numarului de atomi de C din molecula. In tara
noastra determinarea se face la 15°C, iar tarile anglo-saxone la 60°F,
respectiv 15,56°C;
6) densitatea relativa: este data de raportul dintre masa unui produs petrolier si
masa unui volum egal de apa;
7) vascozitatea: proprietatea fluidelor de a opune rezistenta la curgere ca rezultat
al interactiunii mecanice dintre particulele constituente. In practica se
utilizeaza vascozitatea cinematica, care in sistemul CGS are unitatea de
masura „stokes”; mai exista si alte scari de conversie a vascozitatii cum ar fi:
„gradul Engler”, „secunda Redwood I” si „secunda Redwood II”, „secunda
Saybolt”;
8) temperatura de congelare: este temperatura la care lichidul inceteaza sa mai
curga;
9) temperatura de fierbere: temperatura la care lichidul se transforma in gaz;
10) temperatura de tulburare: temperatura la care incep sa se separeu sau sa se
cristalizeze unii produsii din masa petrolului;
11) culoarea: criteriu de apreciere comercial, depinde de gradul de rafinare, de
impurificarea cu alt produs sau se adauga pentru a marca un anumit grad de
toxicitate;
12) continutul de apa: produsele petroliere contin apa in cantitati variabile, fie
dizolvata fie in suspensie sau sub forma de emulsii mai mult sau mai putin
stabile, determinarea se poate face prin metode fizico-chimice calitative sau
cantitative;
13) continutul de impuritati mecanice: se gasesc in cantitati mici si provin din
materialele folosite in procesul de fabricare insuficient filtrate, din adaosurile
unor compusi cu continut ridicat de impuritati, din impuritatile existente in
tancurile de depozitare (nisip, rugina) sau chiar din praful atmosferic.
Determinarea se face prin centrifugare.
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 8

3.2. INFLAMABILITATEA PRODUSELOR PETROLIERE

- explozia tancurilor: daca un amestec de gaze de hidrocarburi si aer este
aprins, flacara se va propaga rapid in amestec avand loc o crestere
rapida a expansiunii gazelor urmata de cresterea presiunii. In spatii
deschise aceasta presiune este dispersata usor, in spatii inchise aceasta
crestere a presiunii poate sa depaseasca valoarea rezistentei la rupere a
elementelor constructive ale tancului, momentul numindu-se explozia
tancului;
- aprindere: fenomen chimic ce se produce atunci cand exista concomitent
cele trei elemente necesare arderii: gaze sau vapori de material
combustibil in proportie convenabila, oxigenul atmosferic in proportie
normala si o sursa de aprindere;
- flacara deschisa: orice flacara neprotejata sau orice alta sursa deschisa
de aprindere;
- autoaprindere: aprinderea unui material combustil fara ajutorul unei
scantei sau flacarii ca urmare a unei reactii chimice de oxidare sau atunci
cand materialul atinge o temperatura ridicata la care combustia apare
spontan si independent, in functie de natura se impart in trei grupe;
- inflamare: fenomen specific produselor petroliere lichide aparut atunci
cand vaporii degajati impreuna cu aerul formeaza un amestec care se
aprinde la contactul cu o flacara sau scanteie;
- autoinflamabilitate: aprinderea vaporilor unui produs petrolier lichid la o
anumita temperatura fara ca acesta sa vina in contact cu o sursa de
aprindere fiind suficienta doar prezenta oxigenului atmosferic;
- atmosfera exploziva: atmosfera creata intr-un cargotanc in care se afla
concomitent cele trei elemente ale riscului de explozie;
- explozimetru: indicator de gaze combustibile care permite stabilirea
gradului de inflamabilitate a amestecurilor de gaze, iar in unele cazuri
dand posibilitatea de a determina concentratia de vapori de substanta
toxica;
- limita inferioara de inflamabilitate (lower flammable limit) LFL: valoarea
concentratiei gazelor de hidrocarburi in amestec cu aerul sub care gazele
se afla intr-o paricipare insufucienta pentru a produce aprinderea sau
explozia amesecului, sub LFL amestecul este prea sarac;
- limita superioara de flamabilitate (upper flammable limit) UFL: valoarea
concentratiei gazelor de hidrocarburi in amestec cu aerul peste care
aprinderea, arderea sau explozia nu mai sunt posibile din cauza
participarii in exces a gazelor in detrimentul O2, peste UFL amestecul este
prea bogat.
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 9

Pentru majoritatea produselor petroliere lichide LFL ≅ 1% si UFL ≅ 10%, la o
concentratie normala de O2 de 21%.
Intervalul dintre UFL si LFL se micsoreaza odata cu scaderea concentratiei de O2 si
devine 0 la o concentratie mai mica de 10% O2.

A – atmosfera necontrolata;
B – atmosfera săraca;
C – atmosfera inerta;
D – atmosfera bogata sau suprasaturata.

- atmosfera controlata: atmosfera incapabila de a sustine arderea sau explozia prin
reglarea cantitatii de O2 sau prin mentinerea deliberata a unei concentratii de gaze sau
LFL sau peste UFL;
- indicator de gaze combustibile: instrument pentru masurarea compozitiei
amestecurilor de gaze de hidrocarburi si aer, rezultatul este exprimat in procente fata
de LFL . Cand aparatul indica 100 % ne aflam pe LFL.

4. ZONE DE PERICOL SI DE RISC

- antiexplozie: echipamentul electric este definit si certificat ca fiind antiexploziv atunci
cand este inchis intr-o carcasa capabila sa suporte in interiorul sau explozia unui
amestec inflamabil atunci cand nu poate aprinde un astfel de amestec in afara sa prin
scanteie sau flama si nici temperatura sa exterioara nu poate aprinde un amestec
inflamabil;
- echipament aprobat: este acel echipament al unui proiect al carui prototip a fost testat
si aprobat de catre o autoritate cum ar fi un departament guvernamental sau o
societate de clasificare; autoritatea trebuie sa certifice ca echipamentul este apt sa
functioneze in conditii de siguranta in prezenta unor amestecuri inflamabile;
- siguranta intrinseca: un circuit electric sau o parte a acestuia prezinta siguranta
intrinseca daca orice scanteie sau efect termic produse normal sau accidental sunt
incapabile de a aprinde un amestec inflamabil;
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 10

- zona de pericol: zona de pe o nava petroliera considerata periculoasa in cazul folosirii
focului deschis sau a echipamentului electric fara siguranta intrinseca, in functie de
pericol sunt gradate astfel:
a) zona de pericol 0: prezinta cel mai mare pericol si cuprinde zona
tancurilor de marfa, puntea principala si compartimentul pompe marfa; in aceste
zone amestecurile inflamabile exista permanent sau pentru perioade mari de timp;
b) zona de pericol I: teuga, castelul pupa, in aceste locuri amestecurile
inflamabile pot patrunde daca nu se respecta masurile de siguranta;
c) zona de pericol II: compartimentul masini, bucatarii, ateliere, magazii
piese, unde gazele inflamabile pot aparea cu totul intamplator.
- zona de risc (hazardous area): o suprafata de la uscat din aria terminalului privita ca
riscanta in cazul folosirii focului deschis sau a echipamentelor elecrice fara siguranta
intrinseca; sunt considerate cu risc deosebit in functie de probabilitatea prezentei
gazelor inflamabile:
a) zona de risc 0: zona in care amestecurile inflamabile sunt prezente
permanent si acopera o suprafata din zona terminalului de-a lungul magistralelor
de conducte pana la rezervoarele de petrol inclusiv suprafata pe care acestea sunt
amplasate;
b) zona de risc I: zona in care este posibila aprinderea amestecurilor
inflamabile in conditii normale de lucru, acopera o suprafata invecinata de jur
imprejurul zonei de risc 0;
c) zona de risc II: zona in care amestecurile inflamabile pot fi prezente o
scurta perioada de timp si cu totul intamplator, este suprafata de la zona de risc I
pana la granitele terminalului.

5. ELECTRICITATEA STATICA

Electricitatea statica se produce asupra unor materiale diferite prin contact fizic si
separarea acestora.
- aditiv antistatic: substanta chimica adaugata unui produs petrolier in scopul ridicarii
conductivitatii electrice a acestuia peste valoarea de 100 pS/m (pico Siemens) pentru
a preveni acumularea de electricitate statica;
- petrol fara acumulare statica: in care s-a introdus aditiv antistatic;
- protectie catodica: prevenirea coroziunii prin tehnici electrochimice aplicate atat la
exteriorul corpului navei cat si in interiorul tancurilor, de asemenea se aplica si in
interiorul instalatiei de racire cu apa de mare; se realizeaza cu anozi de sacrificiu
confectionati din Zn, Al si Mg.
Electricitatea statica prezinta pericol de incendiu si explozie in timpul desfasurarii
diverselor operatii: inc/dec, sondare sau spalare a tancurilor deoarece acumularea de sarcini
electrostatice poate atinge un anumit nivel la care pot fi provocate descarcari electrice (scantei)
cu o energie suficienta pentru aprinderea unui amestec inflamabil.
Pericolul electrostatic devine iminent atunci cand sunt indeplinite urmatoarele trei conditii:
a) are loc separarea sarcinilor;
b) sarcinile se grupeaza si se acumuleaza;
c) are loc descarcarea electrostatica.

a) Separarea sarcinilor : apare de regula la nivelul de separatie dintre doua solide, dintre
un solid si un lichid sau intre doua lichide nemiscibile; la nivelul de separatie dintre cele doua
categorii de sarcini (ionii pozitivi si ionii negativi) se vor grupa si se vor acumula in mod continuu.
Acest fenomen apare intr-o serie de procese cum ar fi:
- curgerea lichidelor prin conducte si prin filtre fine;
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 11

- la depunerea unui solid sau a unui lichid nemiscibil;
- la nivelul duzelor masinilor de spalat si ejectoarelor;
- la suprafata de impact a picaturilor de apa sau petrol cu peretii tancurilor.

b) Acumularea sarcinilor : pe masura ce sarcinile se separa si se grupeaza are loc o
crestere a diferentei de potential electric, intre punctele de acumulare existand astfel contnuu
tendina de neutralizare a sarcinii de sens opus.
Daca materialul in care se acumuleaza o anumita sarcina este izolator acesta va impiedica
recombinarea sarcinilor. Perioda de timp in care este retinuta sarcina se numeste timp de
relaxare a materialului si este cu atat mai mare cu cat conductivitatea sa este mai mica.

c) Descarcarea electrostatica: are loc la atingerea unui anumit grad de acumulare si unei
anumite valori a diferentei de potential fiind favorizata de existenta unor concentratii de sarcina.
In tancuri, orice varf ascutit sau muchie taioasa de pe elementele de constructie (coaste,
grinzi, traverse) poate fi un concentrator de sarcina si intre acestea si orice impuritate din masa
petrolului, corp strain etc. se poate produce descarcarea electrostatica, reiese necesitatea creerii
in tancul de marfa a unei atmosfere inerte.

6. TOXICITATEA PETROLULUI

Def: Valoare limita de prag (threshold limit value) TLV: reprezinta valoarea concentratiei max
vapori sau gaze de substante toxice la care poate fi expusa o persoana timp de 8 ore pe zi,
pe o perioada nedeterminata fara riscuri pentru viata sau sanatatea persoanei . Se exprima
in ppm.

6.1. TOXICITATEA PETROLULUI SI A DERIVATELOR SALE

Actiunea directa a petrolului in stare lichida prezinta pericol pentru om atat in urma
ingurgitarii (de la stari de amorteala pana la moarte) cat si datorita contactului prelungit cu derma
(afectiuni incurabile).
- gaz de petrol (petroleum gas): gaz degajat sau derivat din petrol; principalii constituenti
sunt hidrocarburile iar cei secundari sun hidrogenul sulfurat si alchilul de plumb;
- hidrogenul: gaz netoxic, foarte inflamabil, mult mai usor decat aerul, in tancuri se va
acumula la partea superioara contribuind la cresterea inflamabilitatii atmosferei in
momentul deschiderii capacelor.
Gazele provenite din petrol, prin inhalare au efect de narcoza, dau dureri la cap, provoaca
iritatia ochilor, stare de ameteala si manifestari de responsabilitate scazuta. In concentratii mai
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 12

mari poate produce paralizii sau chiar moartea persoanei. TLV-ul in cazul acestor gaze este egal
cu 250 ppm. Corpul uman poate suporta o concentratie mai mare cu urmatoarele efecte:
1000 ppm timp de o ora – iritatia ochilor;
2000 ppm timp de 30 min – iritatie pronuntata a ochilor, nasului, gatului si ameteli
puternice.
Benzenul si alte hidrocarburi aromate: vapori acestora sunt mult mai toxici TLV-ul fiind de
numai 10 ppm.
Hidrogenul sulfurat: gaz inflamabil, deosebit de toxic, in concentratii mici are miros de ou
stricat iar in concentratii mari paralizeaza instantaneu simtul olfactiv si nu mai poate fi detectat
prin miros, TLV-ul este de 10 ppm, in concentratii mai mari are urmatoarele efecte:
50÷100 ppm timp de 1 ora – iritatia ochilor si a aparatului respirator;
200÷300 ppm timp de o ora iritare pronutata a ochilor si ingreunarea respiratiei;
500÷700 ppm timp de 15 min – ameteli, dureri de cap, greata;
timp de 30÷60 min – pierderea cunostintei si moartea
peste 700 ppm – moartea fulgeratoare.
Benzinele etilate: sun toxice deoarece contin tetraetil de plumb care este otravitor si
benzen.

6.2. TOXICITATEA GAZULUI INERT

Prin gaze inerte se intelege gaze care nu intretin arderea cum ar fi: azotul, bioxidul de
carbon precum si gaze cu un continut scazut de oxigen provenite din procesele de ardere din
caldari sau motoare de ardere interna, acestea au aproximativ urmatoarea compozitie:
O2 - 2÷4%, maxim admis 8%, in aerul atmosferic 21% O2;
CO2 - 12÷14%, in aerul atmosferic 0,33% CO2;
N - 79÷80%, in aerul atmosferic 78% N;
Locul oxigenului este luat de combinatii ale acestuia , oxizi de carbon, azot si sulf.

Intr-o atmosfera cu mai putin de 21% O2 respiratia omului se accelereaza, iar la o
concentratie de 15÷16% O2 respiratia este rapida (tahipnee) si sistemul locomotor paralizeaza.
Oxidul de azot:: gaz incolor, TLV-ul 25 ppm.
Bioxidul de azot:: mult mai toxic, TLV-ul 5 ppm.
Oxidul si bioxidul de azot reactioneaza cu apa rezultand oxizi nitrici care sunt foarte
otravitori.
Bioxidul de sulf apare in gazul inert in urma arderii unor combinatii cu continut ridicat de
sulf.
In scrubber unde are loc purificarea si racirea gazelor de ardere se face spalarea de
funingine si sulf, iar acesta reactioneaza cu apa rezultand acid sulfuric si acid sulfic.
Bioxidul de carbon: este otravitor si produce axfisie mecanica.
Monoxidul de carbon: reactioneaza cu hemoglobina din sange, rezulta carboxihemoglobina
care-si pierde capacitatea de transporta oxigenul in organism necesar arderilor in celule si se
produce moartea prin axfisie chimica.

7. INTRAREA SI LUCRUL IN SPATII INCHISE

La intrarea in spatii inchise pericolele pentru om pot fi:

a) prezenta gazelor de hidrocarburi: sunt proprii oricarui spatiu in care au fost depozitate
sau transefrate produse petroliere sau in care aceste gaze au patruns accidental
(coferdam, spatii adiacente tancurilor de marfa); pentru siguranta activitatii omului in
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 13

aceste spatii este necesar un control prealabil si mentinerea unei concentratii de gaze
sub 1%;
b) lipsa, insuficienta de O2: este un real pericol pentru om si se constata intr-un
compartiment etansat multa vreme, in special cand in acesta a existat apa sau a fost
supus conditiilor de umiditate; inainte de intrarea in astfel de spatii este testata
concentratia de O2, in caz de urgenta se intra numai cu aparatul de respirat pana cand
se asigura, prin ventilatie o concentratie de 21% O2;
c) prezenta benzenului si a hidrogenului sulfurat: aceste gaze pot exista in tancurile in
care au fost depozitate anumite produse petroliere, in astfel de spatii intrarea este
permisa numai cu aparatul de respirat;
d) efectele iluminatului defectuos: intrand la intuneric se pot produce traumatisme prin
alunecare, cadere, lovire, in timpul accesului/lucrului in tancuri/ compartimente
insuficient luminate.
Def: analizator de oxigen - aparat fix sau portabil a carui functionare se bazeaza pe principiul
campului magnetic, desinat sa masoare concentratia de O2 dintr-un amestec de gaze.
Def: gas free (liber de gaze) – un tanc est e liber de gaze atunci cand in acesta a fost introdusa o
cantitate suficient de mare de aer proaspat in scopul reduceri nivelului de inflamabilitate
sau toxicitate. Operatiunea de gas free se executa in vederea vizite i sau inspectiei tancului,
compartimentului, containerului sau pentru efectuarea lucrului la rece sau la cald.
Def: certificat „gas free” - document eliberat de o persoana autorizata care atesta ca in
momentul inspectarii unui tanc, compartiment sau container acesta a fost gasit fara
amestec de gaze inflamabile, fara toxicitate si fara gaz inert.
Def: permis de lucru (work permit) - document eliberat de o persoana autorizata care permite
efectuarea unei anumite lucrari intr-o anumita de timp si intr-o zona exact delimitata.
La bordul navei persoanele autorizate sunt: comandantul, secundul, seful mecanic.
Def: lucrul la cald (hot work) – lucrare ce implica sursa de aprindere sau temperaturi suficient de
ridicate pentru a produce aprinderea unui amestec inflamabil (sudura, ardere, lipire,
echipament de actionare a sculelor mecanice, echipament electric fara siguranta intrinseca
etc.).
Def: permis de lucru la cald (hot work permit) – document eliberat de o persoana autorizata sub
acoperirea unui certificat de „gas free” prin care este permisa efectuarea unei lucrari
specifice lucrului la cald intr-o anumita perioada de timp si intr-o zona exact delimitata.
Permisul se intocmeste in trei exemplare: unul la lucrator, unul la biroul navei, unul la
companie (safety dept.).

7.1. MASURI DE SIGURANTA CE TREBUIE LUATE SI RESPECTATE LA INTRAREA IN SPATII
INCHISE

Intrarea oricarei persoane intr-un spatiu inchis se va face numai cu permisiunea unui ofiter
responsabil care inainte de a da aprobarea s-a convins ca atmosfera din acel spatiu este
adecvata.
Def: ofiter responsabil - comandantul sau oricare al ofiter de la bord caruia comandantul ii poate
incredinta responsabilitatea pentru o indatorire sau responsabilitate la bordul navei.
Inainte de inceperea activitatii se controleaza zona de lucru astfel incat sa nu existe
reziduuri care sa degajeze gaze toxice sau inflamabile. Activitatea celor care lucreaza in spatii
inchise va fi supravegheata permanent de catre un membru din echipaj aflat la gura de intrare in
spatiul respectiv.
Este recomandat sa intre doi oameni in echipa, acestia vor purta centura de salvare de
care va fi legata o saula al carei capat ramane in exterior la cel care suprvegheaza.
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 14

Materialele de protectie si echipamentul cu care se lucreaza vor fi corespunzatoare si in
buna stare de utilizare.
Aparatul de respirat si eventual un echipament de reanimare trebuie sa fie amplasate intr-
o pozitie usor accesibila.
Pe tot timpul lucrarii in spatiul inchis se va mentine o ventilatie suficienta pentru a asigura
o concentratie normala de O2.
Coborarea uneltelor pentru lucru se va face in saci sau caldari si in nici un caz nu vor fi
aruncate la intamplare.
Inaintea folosirii sculelor de impact ofiterul responsabil se va asigura ca nu exista
posibilitatea aparitiei gazelor de produs petrolier.
Daca lucrarea este de durata atmosfera se testeaza periodic si procentul de gaze de
hidrocarburi trebuie mentinut tot timpul sub 1%.
Iluminatul trebuie sa fie corespunzator, sa prezinte siguranta intrinseca.
Echipamentul de stingere a incendiilor trebuie sa fie pregatit pentru a pute fi folosit
imediat daca situatia impune acest lucru.
La bordul unei nave trebuie sa existe o grupa de interventie care sa asigure reanimarea,
grupa formata din membrii de echipaj care au o pregatire speciala in acest sens.

8. OPERATIA DE BUNKERARE

Ambarcarea combustibilului greu si usor necesar agregatelor si instalatiilor navei pentru
urmatoarea calatorie.

8.1. MASURI DE SIGURANTA IN FAZA PREGATITOARE

- stabilirea cantitatii existente la bord si a necesarului;
- disponibilizarea unor capacitati prin transferuri;
- se stabileste ofiterul responsabil si echipa care va efectua bunkerarea; acestia trebuie
sa cunoasca perfect instalatia de ambarcare, depozitare si transfer combustibil a
navei;
- se pregateste un panou pe care se trec membri echipei de bunkerare, atributiile
fiecaruia si schema completa a instalatiei, acest panou se realizeaza in trei exemplare
si se afiseaza la: gura de bunkerare a navei, la intrarea in castel si in compartimentul
masini;
- echipa isi face un plan de actiune care va cuprinde ordinea sorturilor, ordinea de
umplere a tancurilor, manevrele ce trebuie executate, supravegherea permanenta a
operatiunilor, presiunea de ambarcare/pompare si etanseitatea instalatiei, controlul
permanent al ratei de incarcare;
- se verifica gurile de ambarcare din ambele borduri, valvulele, manometrele,
termometrele si robinetii pentru prelevarea de probe;
- se i-au toate masurile de siguranta pentru prevenirea si stingerea incendiilor, se
verifica si se pregatesc instalatiile de stingere (1-2 stingatoare in zona gurii de
ambarcare, manica cuplata la un hidrant convenabil, om in masina gata de a porni
pompa de incendiu etc.);
- se i-au toate masurile de siguranta pentru prevenirea si combaterea poluarii (tavi,
dopuri la scurgerile de pe punte, material absorbant, carpe, caldari, lopeti etc.);
- anuntarea tertilor ca nava se afla sub operatiuni de manipulare produse petroliere
(ziua pavilionul „B” la catarg, noaptea o lumina rosie la catarg);
- se i-a legatura cu furnizorul, acesta prezinta navei notele de comanda, sorturile ce vor
fi ambarcate precum si buletinele de analiza ale acestora, impreuna se stabileste
presiunea maxima si debitul maxim de pompare;
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 15

- se stabileste modalitatea de efectuare a stocului de urgenta daca este necesar;
- pe timpul pomparii se verifica permanent presiunea si rata de pompare care nu trebuie
depasite;
- calculul ratei se poate face prin sondari repetate la tancul care se bunkereaza sau prin
citirea contuarului debitmetrului;
- pe timpul bunkerarii, impreuna cu reprezentantul furnizoruli se preleveaza probe de la
robinetul aflat la gura de ambarcare, dupa umplere recipientele sunt sigilate de catre
furnizor (1 la bord, 1 la furnizor);
- dupa terminarea bunkerarii se inchide valvula de la gura de ambarcare a navei.

8.2. DETERMINAREA CANTITATII AMBARCATE

- se fac sonde la toate tancurile in care s-a ambarcat combustibil;
- se stabileste asieta navei, Ppp, Ppv;
- se intra in tablele de sonde tinand cont de asieta si se stabileste cantitatea ambarcata
in m3;
- in functie de temperatura combustibilului ambarcat se face corectia de densitate,
pentru aceasta se pot folosi tablele API sau se foloseste relatia:

d = d15 – k ( t – 15 )

d15 – densitatea din buletinul de analiza;
k – 0,0007, constanta;
t – temperatura combustibilului din tanc.
- cantitatea ambarcata in tone se obtine prin inmultirea volumului cu densitatea.

9. MANIPULAREA MARFII

Def: terminal – locul unde sunt acostate petrolierele pentru operatiunile de manipulare marfa.
Def: reprezentantul terminalului – persoana desemnata de conducatorii terminalului sa aiba
responsabilitatrea unei operatiuni sau a unui serviciu in cadrul acesteia.
Def: ulaj – distanta masurata pe verticala de la suprafata lichidului la centrul tancului.

Pe timpul operatiunilor de manipulare a marfii se impun a fi luate toate masurile de
precautie, iar un ofiter responsabil se va afla in permanenta la bord impreuna cu un numar
suficient de oameni pentru a asigura securitatea operatiunilor.

Un membru din aceasta echipa se va afla in permanenta pe punte si va supraveghea atent
zona de pompare, tubulatura si zona manifoldului, etanseitatea instalatiilor pentru depistarea
oricarei scurgeri de marfa.
Din partea terminalului un reprezentant al acestuia va asigura un serviciu permanent de
asistenta pe toata durata operatiunilor. Pe dana, un alt om al terminalului supravegheaza si el
atent si permanent conexiunea nava terminala si presiunea de pompare.
Sistemul de comunicare dintre nava si terminala trebuie sa fie intr-un limbaj comun, in
special pentru stopul de urgenta.
Ofiterul responsabil trebuie sa se asigure ca incarcarea sau descarcarea marfii se face cu
rata prestabilita si ca nu exista pierderi.
Atunci cand se i-au probe sau se efectueaza masurarea ulajelor trebuie evitata inhalarea
de hidrocarburi. Cel care efectueaza astfel de operatiuni trebuie sa se pozitioneze pe o directie
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 16

perpendiculara pe directia vantului. Daca masuratoarea se efectueaza la o marfa cu continut
ridicat de hidrogen sulfurat sau benzen operatiunile trebuie sa se faca rapid, capacele sa stea
deschise cat mai putin iar persoana sa aiba masca pe figura.
Def: unda de presiune – crestere rapida a presiunii in masa unui lichid care circula prin aparitia
unei temperaturi produse de o reducere brusca a vitezei de curgere a lichidului, apare intr-o
retea hidraulica in urmatoarele situatii:
- la inchiderea brusca a unei valvule actionate automat;
- la inchiderea prea rapida a unei valvule actionate hidraulic sau pneumatic;
- la inchiderea brusca a unei valvule cap conducata, in cazul conductelor lungi;
- la intrarea in rezonanta a pulsatiilor debitului pompei cu piston cu pulsatiile furtunului;
- in cazul valvulelor, la inchiderea brusca a acestora apare o presiune tranzitorie
suplimentara care se suprapune peste valoarea presiunii in masa fluidului care circula
aval ca efect o transformare brusca a energiei cinetice a lichidului in energie
potentiala. Daca valoarea presiunii generate intr-o astfel de situatie depaseste
valoarea rezistentei la rupere a unui element din constructia sistemului hidraulic
acesta va ceda si va urma deversare, poluare sau chiar incendiu.
Pentru preintampinarea aparitiei undei de preiune tebuie stabilit un timp minim necesar
pentru inchiderea eficienta a valvulelor. Acest timp trebuie sa fie mai mare de 30 sec.,
manevrarea valvulelor facandu-se treptat si uniform .
Regula generala impune ca valvulele din aval sa fie inchise impotriva curgerii fluidului
numai in caz de urgenta si numai de catre terminal;
Atunci cand se folosesc pompele navei pentru descarcarea marfii toate valvulele vor fi
deschise, pe linia dorita, de la tancul de marfa la manifold cu exceptia valvulelor de la refularea
pompei;
NB: Pompele centrifuge vor fi pornite numai cu refularea inchisa.

9.1. INCARCAREA PRODUSELOR PETROLIERE

Def: cadere libera (free fall) – curgere nerestrictionata a fluidului intr-un tanc de marfa.
Def: completare tanc (top off) – terminarea umplerii unui tanc de marfa partial incarcat.
Def: incarcare totala (loading over all) – incarcarea marfii sau a balastului prin partea superioara
a tancului printr-o tubulatura cu capatul in tanc avand ca rezultat caderea libera a lichidului.
Def: incarcare pe deasupra (load on top) LOT – incarcarea titeiului sau a altui produs similar
retinut in tancul de slop dintr-o partida anterioara.
Def: retinere la bord (retention on board) ROB – retinerea petrolului in tancul de slop dupa
separarea prin decantare a reziduurilor de spalare si indepartarea apei decantate.
Inceperea incarcarii trebuie precedata de manevrarea tuturor valvulelor de la manifold
pana in tancul de marfa. Incarcarea incepe cu un debit redus, care, apoi poate fi crescut pana la
debitul normal daca totul decurge normal.
Inainte de terminare nava solicita reducerea debitului pana la o valoare care sa permita un
control eficient la umplerii fiecarui tanc de marfa in parte, urmeaza o noua verificare a ulajelor
pentru a ne asigura ca s-a incarcat cantitatea solicitata conform cargo planului.
In partea finala a incarcarii pompele terminalului functioneaza cu un debit si o presiune
scazuta ceea ce permite ca valvula de control de la dana sa poata fi inchisa in orice moment fara
probleme.
Acolo unde este posibil incarcarea finala se face prin cadere libera.
Dupa terminarea incarcarii, intodeauna se inchid valvulele de la dana si apoi cele de la
nava.

9.1.1.. INCARCAREA MARFURILOR VOLATILE
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 17

Def: densitatea gazului (gas density): gazele provenite din petrol sunt mai grele decat aerul, iar
posibilitatea acestora de a se stratifica are o importanta deosebita pe timpul operatiunilor
de manipulare a produselor petroliere.

Densitatea gazelor nediluate provenite din benzine este de doua ori mai mare decat a
aerului, iar a celor din titei de 1,5 ori mai mare.
Diferenta de densitate se micsoareaza la diluarea cu aer.
La incarcarea unor produse volatile cum ar fi benzina sau titeiul evaporarea incepe odata
cu patrunderea lichidului in tanc, iar vaporii vor fi difuzati in spatiul de ulaj, dar fiind mai grei
decat aerul se vor concentra spre partea inferioara, se vor concentra in spatii diferite , astfel:

Pe masura incarcarii cargo tancului gazele vor iesi in urmatoarea ordine:
- oxigen;
- amestecul prea sarac, care prin diluare cu aerul atmosferic devine si mai sarac, deci
nepericulos;
- amestecul inflamabil, periculos la gura tancului, dar ulterior prin diluare devine prea
sarac;
- amestecul prea bogat, prin diluare devine inflamabil.
In timpul incarcarii marfurilor volatile sa i-au urmatoarele masuri de siguranta:
- incarcarea initiala cu rata redusa;
- reducerea timpului total de incarcare;
- evitarea aparitiei vidului pe liniile de incarcare pentru a nu aparea vapori;
- evitarea ventilatiei si a pierderilor de gaze la nivelul deschiderilor in punte;
- evitarea incarcarii unor produse volatile care au stat expuse la Soare la uscat si daca
acest lucru nu este posibil asigurarea unei bune ventilatii a tancurilor cu iesirea dirijata
a gazelor deasupra suprastructurii.

9.2. DESCARCAREA PRODUSELOR PETROLIERE

Def: decarcare marfa (cargo discharging) – operatiune de golire a marfii continute in tancurile de
marfa ale navei cu ajutorul pompelor sau ejectoarelor.

Crearea presiunii pozitive in tancurile de marfa – are ca scop asigurarea performantelor de
pompare; pe masura descarcarii unui tanc de marfa este necesara compensarea scaderii
presiunii de aspiratie a pompei prin crearea unei presiuni suplimentare in tancul de marfa

Def: gravitare – deplasarea lichidelor in interiorul sau exteriorul tancurilor prin simpla folosire a
diferentei de inaltime hidrostatica.
Def: sistemul de curgere libera (free flowing sistem) – sistem ce asigura descarcarea marfii prin
porti alunecatoare practicate in peretii transversali etansi dintre tancuri, este inlocuit
sistemul clasic de descarcare a marfii si se preteaza la navele care transporta un singur sort
de marfa.
Curs I.M.O. – Familiarizare Tancuri Petroliere 18

Descarcarea produselor petroliere lichide incepe la o rata redusa si numai dupa ce
terminalul isi da acordul; daca in linia terminalului exista o oarecare presiune, valvula de la
manifoldul navei va fi deschisa numai dupa egalizarea presiunii intre cele doua parti. In
continuare se ridica gradat presiunea de pompare pana la presiunea prestabilita.
Pe toata durata operatiunii se efectueaza un control permanent al ratei de descarcare
pentru ca aceasta sa fie in conformitate cu cea preconizata.
Daca se timpul descarcarii se utilizeaza un tanc pentru colectarea resturilor stripuite,
nivelul in acest tanc va fi supravegheat cu atentie pentru a nu da pe afara.
Daca in paralel cu descarcare a incepe balastarea tancurilor de balast segregat se impun
a fi luate masurile de precautie pentru evitarea patrunderii gazelor de hidrocarburi in tancurile ce
se balasteaza.
Dupa terminarea descarcarii trebuie efectuata curatarea conductelor si a pompelor de
marfa.
Inainte de deconectarea tubulaturilor se deschid robinetii de drenare de la manifold, atat
pentru colectarea resturilor de produs cat si pentru egalizarea presiunii din instalatie cu
presiunea atmosferica.

10.MANIPULAREA BALASTULUI

Operatiunea de balastare poate sa inceapa numai dupa o discutie prealabila cu
reprezentantii terminalului si cu acordul acestora privind momentul inceperii operatiunii si durata
ei.
Daca balastarea se efectueaza in tancuri care nu sunt libere de gaze de hidrocarburi se
recomanda respectarea acelorasi masuri de siguranta ca in cazul incarcarii produselor volatile
deoarece in timpul balastarii vor fi eliminate din tanc gaze care in amestec cu aerul pot forma
amestecuri periculoase.
In tancurile de marfa nedegazate sau neinertate balastul va fi introdus la o rata redusa si
cu o viteza mai mica de 1 m /s pana cand inalatimea balastului in tanc ajunge la 1,5 m, aceasta
pentru elimiarea efectului de gheizer care provoaca o acumulare electrostatica considerabila.
Daca balastarea tancurilor de marfa se face cu pompa de marfa valvulele trebuie
manevrate cu mare atentie pentru a evita scaparile de produs petrolier pe la prizele de apa de
mare.
Pentru manipularea balastului segregat in paralel cu descarcarea marfii nu este
necesar acordul terminalului.