Introducere

Din cele mai vechi timpuri, creşterea taurinelor reprezintă o ramură a agriculturii de o importanţă deosebită deoarece furnizează cel mai mare volum de produse animaliere pentru industria alimentară şi uşoară. Datorită însuşirilor zoo-economice întrunite, taurinele reprezintă specia preponderentă dintre speciile de bovine, fiind răspîndită în aproape toate ţările de pe glob. Bovinele asigură 95% din producţia de lapte, peste 33% din producţia de carne, 90% din totalul de piei, 75% din totalul gunoiului de grajd şi în ţările cu agricultură mai puţin dezvoltată participă cu o anumită pondere în asigurarea bazei energetice. Importanţa acestor produse s-a schimbat în diferite etape ale istoriei omenirii, pe lângă rolul avut de bovine în timp, ca sursă energetică pentru tracţiune şi care în prezent se restrânge din ce în ce mai mult, evoluţia acestora este determinată de necesitatea asigurării unor resurse alimentare care să conducă la realizarea unui regim nutriţional uman cât mai echilibrat. Efectivul de taurine pe glob reprezintă 88,6% din efectivul total de bovine şi este prezentat în dinamica anilor 1990-2006 în tabelul următor(mii capete,FAO,2006):
Specificare Africa America N America S Asia Europa Oceania Total Glob 1990 188320 107037 326025 519940 124666 31881 1297868 2000 225738 111400 349094 443624 146959 37364 1314178 2001 229433 110886 357021 441963 143248 37768 1320318 Anul de referinţă 2002 2003 235898 238495 110485 109588 366918 382920 442560 444491 140699 138491 38256 37134 1334816 1351118 2004 240230 109542 392099 449434 134508 37806 1363620 2005 247810 110502 393496 453570 130648 38028 1374053 2006 249577 111532 394170 460705 128218 38956 1383157

Necesarul de substanţe energetice şi proteine pentru o alimentaţie sănătoasă pe locuitor este de 3000 kcal/zi şi 100-120g proteine din care 50% ar trebui să fie de origine animală. Preocuparea pentru această ramură a agriculturii trebuie să fie reducerea acestui deficit, care se poate realiza prin creşterea efectivelor de animale – taurine, ameliorarea taurinelor şi modernizarea tehnologiei de exploatare. Bovinele asigură peste 33% din producţia de carne, producţia cea mai mare înregistrându-se în America de Sud şi Asia, 15977 mii t respectiv 15775 mii t, unde se înregistrează cea mai mare creştere în dinamica anilor 1990-2005. Producţia de carne de bovine pe cap de locuitor/an este cel mai ridicat în Oceania 85,8kg/loc/an urmat de America de Sud 34,1kg/loc/an, cea mai scăzută fiind în Asia 3,76kg/loc/an, Africa 5,38kg/loc/an faţă de media globului care este 9,74kg/loc/an. Din păcate se poate observa o uşoară scădere în ultimii 15

1

ani, care se datorează creşterii populaţiei Globului într-o măsură mai mare decât producţia mondială de carne de bovine.
Specificare AFRICA AMERICA DE NORD AMERICA DE SUD ASIA EUROPA OCEANIA PE GLOB 1970 kg/loc 6,76 37,28 32,41 1,96 19,21 72,27 10,82 1980 kg/loc 6,34 33,16 28,58 1,23 21,81 96,42 10,10 1990 kg/loc 6,18 32,56 26,31 1,71 21,98 83,50 9,97 2002 kg/loc 5,38 30,91 34,16 3,76 16,90 85,84 9,74

Media de greutate a carcaselor obţinute la sacrificarea bovinelor este 200 kg, ajungând la 250- 300 kg în ţările dezvoltate ca: SUA, Japonia, Canada, Ţările dezvoltate din UE, Şi Este foarte mică în Asia şi Africa.

2

ÎNGRÃŞÃTORIE DE TINERET TAURIN CU 150 DE CAPETE/AN, SISTEM SEMIINTENSIV, INTREŢINERE LIBERÃ Denumirea documentaţiei. Program de renovare a unui adăpost de bovine la îngrăşat cu exploatare în sistem semiintensiv, întreţinere liberã, aflat pe teritoriul fermei din localitatea LUNCA PAŞCANI, jud. IAŞI, situată în N-E ţării, la 4 km. de municipiul PAŞCANI pe valea râului SIRET. Municipiul PAŞCANI are o piaţă atractivă, cu 150.000 de consumatori, cu o mare capacitate de antrenare în zonele limitrofe şi prezintă un potenţial uman cu grad de instruire ridicat, structurat pe o gamă largă de profesii, începând de la cele tradiţionale până la noile tehnologii. Clima este temperat-continentală cu influenţe asiatice mai mult evidente iarna. Vegetaţia este foarte variată, de la cea de luncă până la etajul fagului şi a carpenului. Mediul natural este protejat fără surse majore de poluare. Solul este brun roşcat spre cernoziom degradat. Prezenta documentaţie are ca scop constituirea dosarului de renovare şi exploatare a bovinelor la îngrăşat, prin aplicarea unor tehnologii semiitensive, corespunzătoare normelor U.E. şi a sistemului EUROP de clasificare comercială a carcaselor. Beneficiari: Persoană juridică
I. OBIECT DE ACTIVITATE

Alături de producţia de lapte, taurinele sunt exploatate şi pentru producţia de carne care se caracterizează în practică prin acţiunea de îngrăşare. Îngrăşarea este un proces fiziologic de sporire a masei corporale prin creşterea dimensiunilor, a volumului musculaturii, cât şi a depunerii de grăsime, pe baza unei hrăniri şi întreţineri corespunzătoare. Procesul de creştere este limitat genetic şi controlat de mediu, în sensul că limitele potenţiale sunt determinate de combinaţii hormonale ce se află sub control genetic, mediul şi cu deosebire comportamentul nutriţional al acestuia, condiţionând realizarea acestui potenţial. Prin urmare, obţinerea unei producţii mari de carne de la acelaşi număr de animale sacrificate se poate realiza atât pe cale genetică, cât şi prin organizarea adecvată a factorilor de mediu. Ferma a fost dimensionată la o capacitate de 150 capete îngrăşate anual pe un flux tehnologic continuu. Pentru a putea obţine 150 capete îngrăşate anual, prima populare se va face cu 150 capete tineret ca ulterior, la intervale de aproximativ 3 luni, să fie achiziţionate câte 50 capete tineret taurin. Prin urmare, efectivul aflat în adăpost şi în mişcare va fi de aproximativ 150- 200 capete, la greutatea medie de 500 kg. masã vie.

3

În acest scop se achiziţioneazã viţei înţãrcaţi la vârsta de peste trei luni cu masă vie de minimum 75 kg., care se cresc în flux tehnologic, ritmic, în 13 periode pe an, fiecare perioadă fiind de câte 4 săptămâni (28 zile). Operaţiunile tehnice care vor fi executate la viţei: • individualizarea prin sistem unitar codificat adoptat în U.E. şi în ţara noastră, organul competent fiind A.N.S.V. • ecornarea, până la vârsta de trei săptămâni cu hidroxid de sodiu, iar ulterior, cu electrocauterul. Fluxul tehnologic se realizează în 4 faze: acomodare, creştere, îngrăşare şi finisare. De asemenea furajarea animalelor este făcută prin 4 tipuri de raţii: • raţie de acomodare, pentru animalele din carantină; • raţie de creştere, pentru tineretul sub 12 luni; • raţie de îngrăşare, pentru tineretul sub 12 luni; • raţie de finisare, pentru animalele care se pregătesc pentru livrare. Categoriile de animale folosite sunt: • viţei în carantină (timp de staţionare 8 săptămâni, spor în greutate 0,500kg./cap/zi); • tineret sub 12 luni (timp de staţionare 28 săptămâni, spor în greutate 0,750kg./cap/zi); • tineret peste 12 luni (timp de staţionare 24 săptămâni, spor în greutate 1,000kg./cap/zi); • animale în finisare (timp de staţionare 10 săptămâni, spor în greutate 1,100kg./cap/zi). Animalele se livrează câte 12 capete pe perioadă ceea ce înseamnă un număr de 156 capete anual, dacă nu se înregistrează nici o pierdere. De menţionat că în acelaşi timp, vor fi preluate animale adulte de la populaţie pentru recondiţionare. Recondiţionarea reprezintă procesul de refacere a stării de întreţinere, în special a ţesutului muscular, în scopul sporirii greutăţii corporale şi a randamentului, precum şi a îmbunătăţirii calităţii cărnii. Prin recondiţionare, greutatea corporală poate spori cu cca 60 kg, iar randamentul la tăiere cu 10%. Durata recondiţionării este de 50-70 zile. Fazele tehnologiei de recondiţionare sunt: acomodare (15-20 zile), recondiţionarea propriu-zisă (40 zile) şi finisarea (15-20 zile). Metoda de recondiţionare diferă în funcţie de furajul de bază din faza propriu-zisă (fibroase, grosiere, suculente, borhoturi, păşune).

4

II. AMPLASARE ŞI DESCRIEREA SPAŢIULUI RENOVAT

Ferma este amplasată pe un teren salubru, cu structură uniformă şi permeabilă, neinundabil, iar nivelul solului se situează cu cel puţin 0,5 m deasupra nivelului maxim al apelor freatice. Locul prezintă pante line uniforme, cu o bună poziţionare la radiaţia solară. Adăpostul are protecţie faţă de vânturile dominante, luminozitate bună şi este evitată supraîncălzirea lui în timpul verii. Forma adăpostului este dreptunghiulară, cu ferestre pe ambele laturi, orientat cu axul lung pe direcţia vântului dominant. Faţă de locuinţe şi construcţii social culturale, adăpostul de animale este amplasat într-o direcţie opusă celei din care bat vânturile dominante. La baza proiectării acestui prototip a stat principiul de organizare a creşterii şi exploatării bovinelor, astfel încât să se asigure condiţii optime de valorificare a producţiei. Adăposturile au fost concepute de aşa natură încât să permită organizarea tuturor lucrărilor. În fermă se vor lua măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor: extinctoare, panouri P.S.I. cu unelte specifice(lopeţi, târnăcoape, găleţi, etc.), lăzi cu nisip, etc. Respectarea tuturor cerinţelor de amplasare a fermei, ţinând cont de condiţiile hidrografice şi hidrologice precum şi cele sanitare, contribuie la crearea unui mediu sănătos în incinta de producţie şi în vecinătatea sa. Pentru evitarea poluării din fermă şi a răspândirii epizootiilor, ferma a fost amplasată în aval de cea mai apropiată localitate. S-a avut în vedere şi distanţa minimă de protecţie sanitară între fermă şi zonele locuite (200m), iar amplasamentul s-a ales în concordanţă cu direcţia vântului dominant astfel încât, acesta să fie dinspre localitatea cea mai apropiată spre fermă. Prin plantarea unei perdele forestiere se iau măsuri de protecţie a mediului, mai ales pentru climatul interior, cât şi ca aspect vizual. În ceea ce priveşte alimentaţia animalelor, se asigură o hrănire adecvată realizării unor producţii de carne cât mai mari prin sporuri mari de creştere şi un indice de consum cât mai mic. Furajele sunt transportate din baza furajeră mecanizat, fiind încărcate şi distribuite manual. 2.1. Spaţiul renovat Adăpostul cu întreţinere liberă este închis, are o capacitate de aproximativ 250 capete şi asigură o productivitate ridicată a muncii. Animalele sunt întreţinute în boxe comune, amplasate de o parte şi de alta a aleii de furajare. Aleea de furajare sau centrală are lăţimea de 2,5 – 3 m. Uşile frontale, care
5

comunică cu aleea centrală, au dimensiunea de 3/3 m. La streaşină, adăpostul are o înălţime de 3 m iar de la streaşină şi până la vârful acoperişului panta este de 45%. Alcătuirea constructivă a grajdului: • fundaţia-beton; • sistemul constructiv-schelet din beton armat; • pereţii exteriori-zidărie din BCA; • acoperiş-şarpantă din lemn de brad în 2 ape cu învelitori de azbociment; • lucrări de finisaj-tencuitul şi văruitul cu lapte de var stins; • tâmplăria exterioară-material din lemn de brad; • datorită abundenţei ploilor şi zăpezilor din zonă se presupune varianta cu şarpantă în două ape; • fiind o zonă cu mare intensitate atmosferică manifestată sub toate formele se va instala şi un paratrăsnet; • apa pentru animale va fi adusă prin aducţiune din amonte prin tuburi, printr-o instalaţie specifică. Ventilaţia se asigură natural, la nivelul acoperişului şi prin geamurile amplasate pe pereţii longitudinali ai adăpostului. Igiena adăposturilor, se asigură prin lucrări zilnice de evacuare a dejecţiilor, schimbarea aşternutului şi aerisirea adăpostului, iar periodic adăposturile sunt supuse dezinfecţiei, dezinsecţiei şi se văruiesc. Îngrijirea pielii se realizează prin pansaj şi îndepărtarea murdăriei de pe corpul animalelor. Vara când timpul este călduros executăm tunderea părului de pe regiunile corporale cu păr abundent şi spălarea generală a animaleleor, aceste acţiuni au rolul de a intensifica metabolismul, măresc apetitul, îmbunătăţesc starea de sănătate şi creşterea în greutate (smz). Deasemenea se execută scoaterea zilnică a animalelor în padoc şi asigurarea condiţiilor ca ele să parcurgă distanţa de 2- 4 km/zi, la pas de voie. Iarna se scot în padoc de 2 ori pe zi, dimineţa şi după amiaza, exceptând zilele cu viscol, ninsori sau geruri puternice. Vara, animalele pot rămâne în padoc pe tot parcursul zilei, asigurându-se condiţiile necesare de întreţinere (umbrare, surse de apă şi posibilităţi de furajare). Animalele vor fi preluate neecornate; numărul acestora într-o boxă variază în funcţie de vârstă şi greutatea animalelor de la 10- 15 capete în faza de finisare la 15-20 capete în fazele de acomodare respectiv creştere îngrăşare. În boxă se asigură 1,5 m2 /animal, până la vârsta de 6 luni; 1,8-2 m2/animal în perioada 6-12 luni şi 2,2-2,5 m2/animal în continuare, până la livrare. Mărirea suprafeţei de cazare după masa corporală de 350 Kg se realizează prin rărirea animalelor în boxă sau prin transfer în boxe redimensionate.
6

Adăpostul este amenajat cu 24 de boxe, la dimensiuni egale, două dintre ele, chiar la intrare în adăpost, sunt mai mici. Boxele de la intrare vor fi amenajate pentru izolarea animalelor cu probleme de sănătate sau deficienţe în creştere. Aşa cum s-a menţionat deja, boxele sunt distribuite pe două rânduri (12 pe un rând şi 12 pe alt rând) cu aleie de furajare pe mijloc. Fiecare boxă va avea o zonă de odihnă şi o zonă de mişcare. Zona de odihnă este amenajată de-a lungul pereţilor longitudinali ai adăpostului, acoperind două din cele 4 canale de evacuare a dejecţiilor. Zona de odihnă este reprezentată de un pat continuu din beton acoperit cu un strat de ciment sau ciment cu granulit. Ca aşternut se foloseşte un strat gros de paie, calculându-se circa 3 kg paie pe zi şi animal. Aşternutul se împrospătează în funcţie de necesităţi (la 3-4 zile) şi se evacuează mecanic, la intervale de 30 zile. Întrucât zona de mişcare este prevăzută cu sistem tip grătar pentru evacuarea dejecţiilor, delimitarea celor două zone (odihnă şi mişcare) se va face prin maxim 5-7 cm, înălţime oferită de betonul şi salteaua care va fi amenajată în zona de odihnă. Pentru fiecare trei boxe este prevazută o uşa de iesire în padoc. Zona de mişcare şi furajare. Frontul de furajare va fi de 0,35 m/cap. Accesul la furaje are loc prin intermediul unui grilaj metalic care individualizează frontul de furajare (cu sistem de blocare sau fară sistemul de blocare al animalelor), evitând deranjul reciproc. Administrarea furajelor se face cu remorca tehnologică. În fiecare boxă se amplasează câte două adăpători cu nivel constant sau cu bilă. Intensitatea iluminării trebuie să fie de 60 - 70 lucşi respectiv 2,5 W/ m2 sau un coeficient de luminozitate de 1/15. Pardoseala boxei în zona de mişcare este discontinuă, confecţionată din bare de beton, cu lăţimea de 4 cm şi la distanţa de 3-4 cm între ele. Evacuarea dejecţiilor se execută cu scraper hidraulic, montat la adâncime pe două rânduri. Pentru fiecare rând de boxe vor funcţiona două scrapere hidraulice care transportă dejecţiile la un capăt al adăpostului, într-un canal. De aici, cu un transportor sau prin cădere liberă, dejecţiile pot fi dirijate spre fosa colectoare. Pentru fiecare trei boxe este prevazută o uşa de iesire în padoc. Padocul este betonat şi amenajat pe ambele lungimi ale adăpostului asigurându-se 4 - 6 m2 pe cap de animal. De asemenea este realizată o pantă de 2 % pe lungimea padocului, în direcţia canalului de scurgere a purinului şi dejecţiilor semilichide în fosa centrală. Padocul este compartimentat pentru fiecare boxă pe categorii de vârstă unde este posibilă realizarea unui culoar pentru dirijarea taurinelor spre cântar şi rampa de livrare. Pentru evacuarea dejecţiilor solide se folosesc 2 pluguri racloare care împing dejecţiile înspre latura nordică, acolo unde este amplasată platforma de gunoi, cu capacitatea de 1000m³. Purinul va fi direcţionat înspre aceeaşi platformă, iar apele uzate vor fi colectate într-un bazin septic cu capacitate de 10m³. Debitul de apă necesar pentru întregul efectiv este prezentat în calculul de mai jos:  în medie 40 l pe animal adult/zi  în medie 25 l pe animal tânăr/zi
7

150 capete taurină îngrăşată x 40 l apă = 6000 l apă/zi 100 capete taurină în rulaj x 25 l apă = 2500 l apă/zi Total zi pentru efectivul de animale = 6000 l + 2500 l = 8500 l apă pe zi Total an pentru efectivul de animale = 8500 l x 365 zile = 3.102.500 l apă pe an aproximativ 3.200.000 l apă pe an. 2.2. Platforma de bălegar Valorificarea dejecţiilor sub formă de gunoi de grajd, ca îngrăşământ natural, se poate face după o prealabilă fermentare, în acest scop se amenajează platforme ( 1,5 – 2 m2/cap animal) sau bazine de colectare de unde se distribuie în câmp sub formă solidă sau fluidă (folosind o autovidanjoare). Emisiunea zilnică de fecale reprezentând circa 6-7 % din masa corporală a animalului. În medie, adultele defecă zilnic 40 -45 Kg şi urinează între 15 -25 litri în 24 ore. Cantitatea totală de dejecţii evacuate se estimează astfel:  în medie 20 tone de gunoi de grajd, anual, pentru o bovină adultă  în medie 10 tone de gunoi de grajd anual pentru un animal tânăr 150 capete taurină îngrăşată x 20.000 Kg = 3.000.000 Kg sau 3000 tone gunoi/pe an 100 capete tineret x 10.000 Kg = 1.000.000 Kg sau 1000 tone gunoi / pe an Total gunoi pe an: 3.000.000 Kg + 1.000.000 Kg = 4.000.000 Kg sau 4000 tone gunoi/ pe an. Construcţii anexe în fermă Pe lângă adăposturile pentru tineretul taurin la îngrăşat, în procesul tehnologic de producţie din fermele de vaci sunt necesare şi construcţii anexe, care pot fi grupate astfel: -construcţiile social-administrative, ce cuprind biroul şefului de fermă, al economistului şi filtrul sanitar-veterinar; -construţiile pentru conservarea, depozitarea şi prepararea furajelor silozuri pentru nutreţurile conservate prin murare, fânare, magazii pentru concentrate; -construcţiile sanitar-veterinare, compartiment cu boxe de izolare a animalelor bolnave şi adăpost carantină; -atelier mecanic, castelul de apă, centrala termică, etc. Magazia are structura din lemn, fundaţia din beton cu izolaţie, planşeul şi şarpanta din lemn, învelitori din şindrilă, închidere din lemn. Hambarul are şi el structura din lemn, fundaţia din piatră, planşeul şi şarpanta din lemn, închidere din plasă de sârmă (sau şipci), învelitori din şindrilă. Platforma pentru utilajele agricole şi bazinul pentru colectarea dejecţiilor sunt realizate din beton armat. Puţul absorbant este alcătuit din tuburi de beton. Capacitatea construcţiilor principale şi a anexelor principale: • grajdul-250 capete ; • fânarul-350 tone;
8

• • • • •

silozul-1300 tone; magazia-40 tone; hambarul-56 tone; bazinul pentru colectarea dejecţiilor-1000 tone; drumuri-50 x 4 = 200m².

CURĂŢAREA ONGLOANELOR este foarte importantă şi presupune scurtarea şi ajustarea acestora cel puţin o dată pe an şi ori de câte ori este nevoie, pentru a evita apariţia unor afecţiuni podale şi reforma animalelor înainte de a atinge vârful producţiei. Animalul este contenţionat pe platforme simple şi cu un bisturiu special se curăţă fiecare membru. Lipsa de îngrijire, asociată cu un adăpost umed, un aşternut murdar, favorizează deviaţii de aplomb, chişiţe albe, şchiopături etc., ceea ce determină slăbirea animalelor şi scăderea productivă (smz). 2.3. Norme de hrană şi raţii pentru bovine la îngrăşat Dintre factorii tehnologici, furajarea are influenţa cea mai mare asupra îngrăşării bovinelor. Modul de hrănire a bovinelor la îngrăşat, influenţează eficienţa economică într-o exploataţie, întrucât aproximativ 60 % din cheltuielile anuale sunt reprezentate de costul furajelor. Amestecuri furajere folosite în furajarea tineretului bovin de tăiere:

GRUPA DE FURAJARE Total amestec Fân graminee Fân leguminoase Masă verde porumb Sfeclă- suculente Grosiere- paie ovăz Concentrate+ PVM Concentrate+ PVM

SU%

Nutrienţi/kg SU UN 1,09 0,70 0,76 1,00 1,38 0,30 1,25 1,12 PB 102 85 171 89 48 37 128 162

Participare% Vara 100 15 5 65 X 5 10 X Iarna 100 35 15 X 30 5 X 15

Cantitate (tone) Menţiuni Vara X 18,93 6,31 348,69 X 6,31 12,27 X Iarna X 45,5 19,46 X 275,6 6,49 X 18,93 180 zile vară- 185 zile iarnă Naturale sau cultivate Lucernă, trifoi, etc Sorg, colete de sfeclă Bostani, gulii, borhoturi Vreji, coceni Vara: porumb, orz+20% PVM- T2 Iarna: porumb, orz+35% PVM- T2

X 0,85 0,85 0,19 0,23 0,85 0,88 0,88

9

Tineretul bovin crescut pentru carne se furajează în cât mai mare măsură cu furaje fibroase. Raportul energie/proteină este foarte important pentru nutriţia animalelor. El trebuie respectat cu stricteţe, ceea ce este posibil dacă furajele fibroase, fie uscate, fie verzi şi suculente, se toacă şi se amestecă, după care li se adaugă suplimentul proteino-vitamino-mineral. Substituirea furajelor în amestecuri se face, de preferinţă, în cadrul aceleiaşi grupe de furaje, având grijă să se respecte raportul proteină/energie. Amestecul furajer se dă animalelor la discreţie, ieslea nefiind lăsată niciodată goală (cu cât animalele mănâncă mai mult, cu atât e mai bine, pentru câ mănâncă mai ieftin). Dacă sporul de creştere programat nu se realizează sau dacă se constată că este posibilă obţinerea unui spor zilnic mai mare decât cel ce se înregistrează cu furajarea practicată, se va mări cota de participare a componentei celei mai bogate în proteină reducând echivalent cota de participare a celor mai bogate furaje în celuloză. Cu cât sporul mediu zilnic este mai mare, cu atât costul furajării este mai mic. Pentru a grăbi finisarea, se suplimentează furajarea animalelor cu un amestec de uruieli de cereale, administrat în unul sau două tainuri. Cantitatea cu care se suplimentează dieta de bază se stabileşte ţinând seama de apetitul animalelor şi de termenul la care urmează să aibă loc livrarea. În continuare redăm stabilirea structurii acestor raţii (acomodare, creştere, îngrăşare, finisare) şi calcularea cantităţilor de furaje necesare pentru hrănirea animalelor timp de un an, cu menţiunea că se vor majora cu 25% cantităţile indicate, reprezentând rezerva care asigură necesarul pentru un trimestru.
Tipul raţiei Efectiv permanent Masă vie Medie (kg) 100 250 325 400 X Spor mediu zilnic (g) 0,500 0,750 1000 1,100 0,857 Necesar nutrienţi pe cap de animal şi pe zi SU EM. EM. PB kg Menţ. Produc. g/kg (U.N.) (U.N.) SU 2,74 6,60 8,60 10,52 X 2,94 5,25 6,40 7,55 X 0,81 1,80 2,99 3,83 X 115 110 100 90 X Necesar nutrienţi pe cap de categorii şi pe an SU EM PB tone (UN tone tone) 8 67,45 75,34 38,40 189,18 10,95 72,05 82,25 41,53 206,7 0,92 7,42 7,53 3,46 19,33

Acomodare Creştere Îngrăşare Finisare TOTAL

8 28 24 10 70

Pentru exteriorizarea capacităţii productive, în practica hrănirii bovinelor la îngrăşat se impune respectarea unor principii: • Administrarea unor cantităţi suficiente de furaje şi de calitate bună – la întocmirea balanţei furajere se are în vedere efectivul de bovine din fermă şi dezvoltarea corporală a bovinelor, urmărind ca pe tot parcursul anului să se asigure raţii echilibrate în substanţe nutritive şi care să satisfacă din punct de vedere cantitativ necesarul de hrană. • Numărul de tainuri - amestecul unic va fi administrat în trei tainuri.
10

Programul de administrare a tainurilor – se recomandă ca tainurile să se dea la intervale egale de timp, pentru formarea unor reflexe condiţionate favorabile unei digestii mai bune a furajelor. • Igiena furajelor – nu se administrează furaje alterate. • Schimbarea regimului de hrănirea – trebuie să se facă treptat, pentru a permite diferitelor tipuri de simbionţi ruminali să se adapteze la noua sursă de hrană. • Asigurarea odihnei după furajare – este absolut necesar pentru odihnă şi rumegare.

În funcţie de greutatea corporală prezentăm câteva exemple de raţii optimizate pentru bovine la îngrăşat:
Furaje Fân natural Siloz Coceni Tărâţe grâu Srot Fl. S. Greutate kg. 250 - 300 2,5 9 X 1,5 0,5 Greutate kg. 300 - 400 2,5 12 1 1,5 0,5 Greutate kg. 450 2,5 14 1 2 0,5 Greutate kg. 500 3 16 1 2 0,5 Greutate kg. 550- 600 3 18 1 2,5 0,5

În prezent, ferma deţine 140 hectare teren cu următoarea structură a culturilor: • 26 ha grâu care ulterior vor fi însămânţate cu porumb pentru siloz • 30 ha porumb boabe • 14 ha borceag care ulterior va fi însămânţat cu porumb masă verde • 15 ha lucernă pentru fân • 20 ha sfeclă furajeră (sau de zahăr) la care se adaugă fân natural rezultat din pajiştile pomicole. • 35 ha pajişte temporară cu graminee Spaţiul pentru formarea şi depozitarea silozului este amenajat în apropierea adăpostului pentru bovine şi asigură formarea şi păstrarea a . 1300 tone siloz. Este un spaţiu construit la nivelul solului, din beton. Fânarul este destinat stocării fânului şi grosierelor utilizate în furajarea animalelor. Zona asigură depozitarea a cca. 350 tone de fân respectiv grosiere şi este traversată de o zonă de acces, necesară aducerii de furaje şi preluării furajelor destinate animalelor. Este prevăzută cu o copertină şi grătare din lemn care asigură păstrarea în condiţii optime a fibroaselor şi grosierelor. În cele ce urmează vom prezenta tehnologia însilozării porumbului. Porumbul se pretează cel mai bine la însilozare, deoarece are un conţinut ridicat în glucide fermentescibile. Această caracteristică, dar şi potenţialul mare de producţie şi condiţiile pedoclimatice din ţara noastră, fac ca porumbul să ocupe locul I, ca pondere şi calitate, în cadrul grupei de plate care concură la asigurarea nutreţurilor însilozate.
11

Însilozarea porumbului plantă întreagă Recoltarea se face în faza de lapte-ceară în cazul culturilor de porumbul neirigate, iar în cazul culturilor de porumb irigate. În cazul cultivării porumbului pentru siloz ca a doua cultură, după secară, orz sau borceag (masă verde), faza de recoltare corespunde cu intervalul calendaristic 10 – 20 octombrie. În cazul unei recoltări timpurii se pot înregistra unele pierderi deoarece se obţin producţii scăzute; nici recoltarea mai târzie nu are avantaje pentru că poate fi influenţată negativ calitatea nutreţului murat de eventualele brume sau îngheţuri. Recoltarea se face cu diferite maşini ce au posibilitatea de a toca la dimensiuni de aproximativ 2 cm şi de a zdrobi boabele. Masa de nutreţ astfel pregătită se va depozita pe o pistă betonată cu doi pereţi laterali sau un teren ce nu poate fi inundat pe care se va aşeza în prealabil un strat de paie. Nutreţul de depune în straturi succesive de aproximativ 30 cm, după care se tasează cu un utilaj greu (tractor cu roţi sau cu şenile). Se recomandă ca tasarea să fie făcută foarte bine pentru a crea cât mai repede condiţii optime pentru însilozare. Aceasta este una din cele mai importante condiţii pentru a obţine un nutreţ murat de cea mai buna calitate. O altă condiţie, la fel de importantă, este închiderea silozului în cel mai scut timp (de preferat 24 ore) cu o folie care să poată etanşeiza foarte bine masa de nutreţ, fapt ce asigură o reuşită în procesul de murare. După trei săptămâni de la închiderea silozului, nutreţul murat poate fi administrat în alimentaţia animalelor. Porumbul plantă întreagă, însilozat singur, are o valoare energetică bună, conţinând 1 kg de boabe la 8-9 kg de nutreţ murat. Un nutreţ bine însilozat poate fi utilizat în alimentaţia: viţeilor, începând cu a treia lună de viaţă; tineretului taurin pentru prăsilă sau pentru carne; vacilor pentru lapte, fiind un nutreţ de bază al acestora (poate acoperi 50-60% din necesarul de energetic al unei vaci lactante). Însilozarea cocenilor Cocenii reprezintă o categorie de nutreţuri grosiere ce au o valoare nutritivă scăzută şi cu un conţinut mare în substanţă uscată, de aceea este mai puţin recomandată însilozarea lor singuri, dar prezintă interes însilozarea cocenilor în amestec cu tăiţei de sfeclă umezi sau cu borhoturi. După recoltarea ştiuleţilor, cocenii rămaşi se vor toca la dimensiuni mici (1-1,5 cm), tocătura rezultată se va depozita în locul de murare (ca şi în cazul murării porumbului plantă întreagă) împreună cu tăiţeii umezi sau cu borhotul – 30-50 kg la 100 kg coceni tocaţi. Distribuirea tăiţeilor sau a borhotului se poate face în straturi alternative cu cocenii sau prin amestecare omogenă cu aceştia. În cazul aşezării în straturi alternative, se începe cu un strat de coceni, iar tasarea se face de fiecare dată înaintea distribuirii stratului de tăiţei sau borhot. Pentru a umecta foarte bine cocenii şi a asigura condiţii foarte bune de murare, se recomandă ca straturi de
12

coceni să nu fie foarte mari (mai puţin de 20 cm). În cazul în care straturile de coceni sunt groase se pot forma pungi de mucegaiuri, care, prin extindere, depreciază o mare parte din nutreţ. Pentru a nu avea probleme de acest gen se recomandă amestecarea cocenilor tocaţi cu tăiţeii umezi sau cu borhotul înainte de depozitare în siloz. Şi de această dată este recomandat să se efectueze o foarte bună tasare şi închiderea cât mai urgentă a silozului. Utilizarea unui astfel de nutreţ în alimentaţi animalelor se poate face după minim 30 zile de la închiderea silozului.

REZULTATE ECONOMICE
Veniturile se compun din : • venituri obţinute prin vânzarea mânzaţilor = 4,0x500kgx156cap=312000 RON; • venituri din subvenţii =0,4x500kgx156=31200 RON(0,4RON per kg masă vie pentru animale cu greutatea de peste 400kg); • venituri din valorificarea gunoiului de grajd =20x4000=80000 RON. Suma totală a veniturilor este de: 312000+31200+80000=423200 RON. Cheltuielile de exploatare sunt date de cheltuielile care se fac direct pentru cantitatea de produs, realizată în fermă. În această categorie intră: -furajele fibrose cumpărate; -nutreţurile concentrate, indiferent dacă sunt cumpărate sau produse cu forţe proprii; -salariile personalului care îngrijeşte animalele(nu poate fi salariat proprietarul sau un membru al familiei proprietarului, cu excepţia cazului în care membrul familiei are gospodărie separată); -consumul de energie electrică, dacă este contorizat distinct; -consumul de apă şi medicamente; -plata serviciilor veterinare şi a altor servicii cum ar fi transportul animalelor achiziţionate şi al celor livrate. În tabelul următor sunt estimate costurile variabile cu animalele:

13

Specificare Achiziţii animale (kg) Nutreţuri combinate vara (kg) Nutreţuri combinate iarna (kg) Medicamente asistenţă (lei) Diverse (lei) Transport animale (km) Asigurare (lei) TOTAL

Natura produsului Masă vie Masă fizică Masă fizică Normă Normă Distanţă Contact

Cantitatea necesară 156x80kg=12480 kg 36,81 tone 56,79 tone 210 capete 210 capete 24curse x 80km =1920km 210 capete

Cost/u.m.fără T.V.A. 8,00/kg masă vie 0,49/kg 0,58/kg 4RON/cap/an 30RON/cap/an 1,00RON/km 30,20RON/cap/an

Cost RON 99840,00 18036,9 32938,2 840,00 3600,00 1920,00 6342,00

169859,1

Estimând că producţiile de furaje necesare sunt de 5,5 tone fân de graminee/ha, 7,5 tone fân de leguminoase/ha, 40 tone porumb masă verde/ha şi 45 tone sfeclă/ha, necesarul minim de teren pentru o îngrăşătorie de 150 capete tineret taurin este: -pentru fân de graminee 192,99 tone consum(5,5tone/ha=35,10ha) -pentru fân de leguminoase 77,31 tone consum(7,5 tone/ha=10,32ha) -pentru porumb masă verde 1046,07 tone consum(40 tone/ha=26,16ha) -pentru sfeclă furajeră sau de zahăr 826,95 tone consum (45 tone/ha=18,39ha), ceea ce însumează un total de 89,97ha teren arabil. Costurile variabile anuale ale producţiei de furaje din costurile totale ale producţiei vegetale (producţia de boabe nu se include) sunt prezentate în tabelul următor:
Costurile variabile ale culturilor(RON) Fân legumin Pb masă verde Sfeclă de zahăr 10,32xxnorma/ha 26,16xnorma/ha 18,39xnorma/ha norma cost norma cost norma cost 20t 408 30t 1566 25t 915 20kg 2448 40kg 1044 8kg 660 120 1224 120 3132 120 2196 120 1224 200 5220 200 3660 9 zile 810 0 0 0 0 3,5% 273 3,5% 384 3,5% 267

Specificare

Îngrăşăminte Sămânţă Pesticide Mecanizare Zilieri Asigurare

Fân graminee 35,10xnorma/ha norma cost 15t 1053 30kg 6318 120 4212 100 3510 6 zile 540 3,5% 771

Total costuri

1971 x x x 15 zile 3,5 %

3942 10470 10764 13614 1350 1695 41835

Total

x

Marja brută a îngrăşătoriei de 150 capete tineret bovin anual este de:
14

423200(total venituri)-169859,1(costuri variabile cu animalele)-41835(costuri variabile pentru producerea furajelor)=211506,9 RON. De aici se deduce că afacerea este fezabilă, dar este nevoie de o preocupare permanentă pentru reducerea costurilor, atât a celor cu animale, cât şi a celor ce privesc producerea de furaje cultivate, inclusiv a nutreţurilor concentrate, dacă se produc cu forţe proprii. Venitul brut este dat de diferenţa dintre marja brută a afacerii şi costurile fixe, care sunt angajate pentru derularea ei. În cazul prezentului proiect, costurile fixe pot fi: • amortizarea construcţiei adăpostului = 480 RON anual (estimând un cost al investiţiei de 30 RON/m² şi un termen de amortizare de 25 ani); • amortizarea amenajării spaţiului pentru carantină = 30 RON anual (estimând costul unui adăpost pentru 12 capete la suma de 250 RON şi un termen de amortizare de 25 ani); • amortizare cost platformă gunoi = 300 RON (termen de amortizare 30 ani); • amortizare construcţie de drumuri interioare = 200RON (estimând lungimea acestora la 200m şi lăţimea la 3 m, cu un cost de 10 RON/m² şi un termen de amortizare de 30 ani); • amortizare tractor 45 CP = 5390 RON (durată de amotizare 8 ani); • amortizare plug (2 trupiţe)= 350 RON ( durată de amortizare 10 ani); • amortizare grapă stelată = 250 RON (durată de amortizare 10 ani); • amortizare maşinâ împrăştiat îngrăşăminte organice = 3700 RON (termen de amortzare 10 ani); • amortizare semănătoare (4 rânduri ) = 964 RON (termen de amortizare 8 ani); • amortizare cositoare (cu discuri) = 1220 RON (termen de amortizare 8 ani); • amortizare vidanjă (4000l) = 3808 RON (termen de amortizare 10 ani); • racordare la reţea electrică = 1500 RON cost total (termen de amortizare 30 ani); • instalaţie de apă curentă = 1500 RON cost total (termen de amortizare 30 ani). Rezultă o valoare totală estimată a costurilor fixe de 166270 RON, cu o cotă anuală de amortizare de 16526 RON. Profitul brut anual este: 211506,9 RON (marja brută) – 16526 RON (amortizări costuri fixe)=194980,9 RON Profitul net al afacerii se deduce scăzând din valoarea profitului brut valoarea impozitelor şi a altor taxe şi obligaţii (impozit de 3% rezultă suma de 5849,4 RON). În acest caz profitul net ar fi de 189131,4 RON, care ar asigura recuperarea investiţiei în decurs de aproximativ 5 ani.

15

CONCLUZII

Creşterea taurinelor pentru carne, este o ramură economică foarte importantă, aceasta caracterizându-se prin intensivizarea producţiei, începând cu producerea de tăuraşi din rase specializate pentru carne, sau achiziţionarea de viţei de la populaţie şi terminându-se cu livrarea continuă, ritmică şi constantă a indivizilor îngrăşaţi pentru sacrificare. Iniţierea şi dezvoltarea unei astfel de afaceri presupune un risc considerabil şi un efort susţinut pentru a învinge inerţia împotriva noului. Persoana care iniţiază o astfel de afacere, asumându-şi posibilităţile şi riscurile dezvoltării ei şi beneficiind de roadele acestei munci este întreprinzătorul, care reprezintă simbolul tenacităţii şi împlinirii în afaceri. În ceea ce priveşte activitatea antreprenorială în domeniul zootehnic, aceasta a luat amploare în ultimii ani. Creşterea animalelor pe teritoriul ţării noastre a fost, este şi va fi întotdeauna o activitate productivă de primă însemnătate în asigurarea bunurilor agroalimentare necesare pentru hrana populaţiei, pentru industria prelucrătoare ca şi pentru participarea ţării noastre la schimburile internaţionale. În viitor se urmăreşte modernizarea fermei, prin achiziţionarea de utilaje moderne, la standardele europene, de obţinerea de material biologic performant, obţinut prin însămânţarea artificială a vacilor din rasele autohtone cu material seminal provenit de la tauri valoroşi din rase de carne (Blanc Belgian Blue, Charolaise, Limousine) sau transplantul de embrioni la exemplarele de taurine selectate şi urmărirea gestaţiei, precum şi înfiinţarea unui abator modern pentru sacrificarea animalelor şi o reţea de magazine pentru desfacerea produselor. Referitor la comercializarea cărnii, trebuie menţionat faptul că trebuie urmărit aspectul calitativ al cărnii, reprezentat prin caracteristicile organoleptice (aspect, culoare, miros, frăgezime, suculenţă, aromă, gust), nutritive (proteină, aminoacizi, vitamine, minerale), tehnologice (suculenţa, starea proteinei şi a acizilor graşi, culoarea, valoare Ph.) şi de igienă (termen de valabilitate, conţinutul de reziduri, alţi factori nocivi). De asemenea, se doreşte creşterea randamentului la sacrificare, o mai bună conversie a hranei, creşterea sporului mediu zilnic cât şi obţinerea unor subvenţii substanţiale care să stimuleze crescătorul de taurine de carne.

16

17

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful