P. 1
filehost_Recuperarea bolnavului la domiciliu Sbenghe(mic)

filehost_Recuperarea bolnavului la domiciliu Sbenghe(mic)

5.0

|Views: 1,711|Likes:
Published by Cristina Mocan

More info:

Published by: Cristina Mocan on Mar 28, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/08/2013

pdf

text

original

Sections

  • 2. Ae. fcnilaectiei
  • 3. Ae. naftaleneaeetiei
  • 4. Ae. Indoleaeetiei
  • 5. Ae. Pirolealkanoiei
  • 6. Pirazolindionc
  • 11.1.2.4. TERAPIA OCUPATlONALA
  • 11.1.2.5. TRATAMENTUL ORTOPEDOCHIRURGICAL
  • 11.2.2. ASISTENTA IN SA LA DOMICILlU
  • 11.3.1. DIAGNOSTIC CLiNICO-FUNCTIONAL
  • 11.3.2ASISTENTA COXARTROZEI LA DOMICILIU
  • 11.4GONARTROZA

Capitolul I

RECUPERAREA MEDICALA

(definire-limite-continut)

Conturarca rccuperarii (sinonime: reabilitare, reeducare func-
[ionala) ca parte intcgranta a asistcntei medicale, considerata ca
.rnedicma a treia" In ideea succesiunii logice dupa asistenta profilac-
rica (medic ina intai) ~i cea terapeutica (medic ina a doua), a aparut cu
pregnanta dupa ultimul razboi mondial ca 0necesitate pentru sterge-
rea sau diminuarea invaliditatilor create de razboi.
Aparitia unor epidemii de poliomielita, la sfarsitul deceniului 4 ~i
inceputul celui de-a I 5-lea, care au lasat zeci de mii de copii handica-
pati, a conturat rccuperarca ca un sistem nou al asistentci medicalc cu
obiective ~i mij loace proprii.
Tendinta generala de deplasare a morbiditatii populatiei de la bo-
lile acute spre patologia cronica ~i traumatologie a reprezentato alt[\
~i definitiva argumentatie pentru raspandirea conceptului de recupe-
rare precum ~i pentru institutionalizarea sa in toate tarile dezvoltate
din lume.

\

Treptat s-a conturat 0specialitate medicala noua, au aparut unitati
medicate profilatc, s-a creat 0metodologie specifica, cu aparatura si
instalatii medicale adecvate, s-au editat tratate, reviste de specialitate,
intr-un cuvant a aparut "cea de a treia rnedicina".
In tara noastra, prime Ie unitati medicale organizate pentru asis-
tenta de recuperare au fost sanatoriile balneare pentru copiii sechelari
de poliomielita (Gura Ocnitei, Techirghiol, I Mai).
Aparitia serviciilor de recuperare medicala si fizioterapie a avut
loc in 1971 pe baza unui ordin al Ministerului Sanatatii,
lnsa, sub raport conceptual, al implernentarii recuperarii in medici-
na romaneasca, actul de nastere a avut loc in cadrul celei de a cincea

11

I

I

I

\

I

\

\

\

sesiuni stiintifice din 1974 a Acadcmiei Stiintelor Medicale cand au
fost initiate primele dezbateri lntre specialitatile medicale interesate ~i
unde s-au precizat sarcinile ~i cadrul organizatoric al celei de a treia
medicini. in acest cadru s-a stabilit eli: "rccuperarea este un dorneniu
de activitate complexa, medicala, educational a, sociala si profesionala
prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii
functionale pierdute de catre un individ (adult sau copil) 'in urma unei
boli sau traumatism, precum ~i dezvoltarea unor mecanisme compen-
satorii, care sa-i asigure in viitor posibilitatea de munca sau autoser-
vire, respectiv 0viata independenta economic si/sau social."
Rezumand aceasta lungs definitie, trebuie retinut deci ca recupera-
rea este procesul prin care se .maximalizeaza" sanatatea fizica ~i psi-
hica ca ~i stare a socio-econornica, vocational a si/sau education aIa a
unui individ care le-a pierdut datorita unei boli sau traumatism.
Recuperarea este un proces unitar, caci conform definitiei i~i pro-
pune sa restabileasca nu numai sanatatea individului ci sa-l redea
familiei, locului de \munca ~i societatii ca pe 0persoana utila siesi si
celor din jur. Totusi complexitatea acestui scop, necesitatea crearii
unor unitati de asistenta foarte diferite ca scop, organizare ~i dotare au
facut sa distingem in cadrul recuperarii doua parti de egala
importanta:

I. Recuperarea rnedicala; 2. Recuperarea socio-profesionala.
in aceasta lucrare va fi yorba doar de recuperarea medicala,
facandu-se totusi ~i cateva referiri la aspectele de profesionalizare, re-
profesionalizare, scolarizare speciala etc. probleme ale recuperarii
socio-profesionale.

*

Desi asa cum s-a aratat mai sus, asistenta de recuperare medicala a
depasit la noi 'in tara 20 ani de existenta, se constata persistenta inca a
unor neclaritati, chiar confuzii, cu privire la indicatiile, obiectivele si
limitele asistentei de recuperare; 0parte a corpului medical, chiar din
cadrul specialitatilor beneficiare, cunoscand destul de aproximativ
metodele ~i posibilitatile acestei asistente.
Trebuie subliniat ca asistenta de recuperare medicala I~i gaseste
justificarea numai in prezenta unei disfunctii fizice sau psiho-senzo-
riale permanente sau care se prelungeste In timp.

12

/

Desigur ca si In cadrul unei boli acute se poate instala un sindrom
disfunctional dar 'in aeneral acesta dispare odata cu celelalte semne
ale bolti sub aSistenta terapeutica acordata. De aceea clasica sec-
ventialitate a bolii (etiologie - efect patomortic si fiziopatologic -
ma~ifestare clinica) este acoperitoare pentru realitatea unei b~li
acute, dar· nu si pentru una cronica sau pentru un t~aumatis~: In
aceste cazuri, trebuie luata 'in consideratie si secventialitatea bolii pe
linie disfunctionala (infirmitate - incapacitate - handicap) asa cum a
preconizat 'i~cll din 1980comisia OMS care ..a alcatuit ~~publicat u~
manual asupra clasificarii consecintelor bolii ("InternatlOnal Classi-
fication of impairments, disabilities and handicaps" = clasificarea

IDH).

.

Infirmitatea (impairment) reprezinta orice .pier~ere sau anorm~h-
tate a unei structuri sau functii psihologice, fiziologice sau anato~lce.
Se poate constata din aceasta definitie ca "infirmitatea" este 0notiune
larga cuprinzand atat 0 pierdere anatomica a unui membru~ segment,
organ, tesut etc. cat si 0 disfunctionalitate (cu sau tarll pterdere de
structura) a unui organ sau sistem. Infirmitatea poate fi temporara sa~
definitiva ~i ea reflecta in principal tulburarile de la nivelul organului
lezat.

.
Infirmitatea este pierderea unei gambe, a unui deget, a unui oc1l1:
reducerea mobilitatii unei articulatii, scaderea fortei musculare a unui
grup muscular, lipsa de coordonare a miscarilor u?ui (unor) segmente,
scaderea auzului, 0respiratie dispneica etc. etc.

. ...
Incapacitatea (disability) este restrictia sau pie~der~a aptitudinii
de a executa 0activitate considerata ca normala (obisnuita) pentru un
individ.

Incapacitatea este consecinta unei infirmitati, reflect~nd-o .in
termeni de performanta functional a ~i activitate curenta. I?ect dac.ll 10-
firmitatea exprirna consecinta locala la nivelul .organu~U1 !e~at, l?Ca-
pacitatea exprima rezultatul aceste.ia. I~ I1Ivelu~ IOdtVld~lut, a
capacitatii lui de a performa unele acttvttll!1. ~~r exista astfel. mcapa-
ciUiti de locomotie, de dexteritate, de autoingnjrre, de comurucare, de
comportament, situationala etc.
Astfel, datorita diverselor infirmitati, un bolnav nu poate urc~ 0
scara sau sa mearga pe un teren accidentat; un altul ?u poate deschtde
usa sau un robinet, nu poate scrie sau sll se barbiereasca; un altul

. 13

nu poate pronunta corect cuvintele sau vocca este abia audibila; in
sfarsit, un bolnav nu se poate aseza pe scaun, un altul nu poate
alerga etc.

Se poate usor lntelege ca exista 0gama foartc larga de incapacitati
in executarea unor activitati obisnuite zilnice ale persoanelor cu di-
verse infirmitati. Desigur nu este necesar sa multiplicam exemplele.
Evident nu orice infirmitate determina neaparat ~i 0 incapacitate.
dar orice incapacitate are la baza 0 infinnitate. Incapacitatea este re-
versibila sau ireversibila. progresiva sau regrcsiva.
Handicap (handicap) este dificultatea unui individ de a realiza re-
latii normale cu mediul de viata, relatii in concordanta cu varsta,
scxut, conditiilc socialc ~i cultur~le ale ·Iui. Handicapul estc detcrrni-
nat de 0 infirmitate, respectiv de starea de incapacitate, dar numai
cand aceasta intra in "conflict" cu mediul social educational sau de
munca. Cu alte cuvinte, handicapatul este un infirm care nu poate face
fata normelor generale ~i speciale ale mediului 'in care traieste, nu se
poate manifesta ca individ cu identitati complete si normale (de ex. ca
muncitor, ca elev, ca persoana independenta, ca sot, ca prieten etc.).
Exista, dupa clasificarca iDH, un handicap de orientate in mediu, un
altul de mobilitate, un handicap de instruire (educational), handicap
ocupational cu sau tara aspect economic, un handicap de integrare so-
ciala etc.

Evident nu orice infirmitate cu incapacitate determina handicap.
Nu trebuie confundata notiunea de handicapat cu cea de invalid. De
altfel, nici cea de infirm cu cea de invalid. Notiunea de "invalid" are
la baza un concept medical in stransa sirnbioza cu unul economi-
co-adrninistrativ. Astfel, invalid este persoana care ~i-a pierdut partial
sau total capacitatea de munca pe 0durata de timp, din cauza de boala
sau accident cu reducerea veniturilor realizate prin munca.
Dupa cum se stie, pe acest criteriu exista in legislatia tarii noastre
trei grade de invaliditate (gradul I, 2, 3) care i~i justifica in general
incadrarea pe prezenta anumitor forme, tipuri si intensitati de infir-
rnitati, incapacitati cu sau tara handicapuri.
Aceasta clasificare, in afara de valoarea ei in a aprecia cu claritate
stare a disfunctionala ~i repercusiunile ei asupra unui individ, determi-
nate de boala sau traumatism, cuprinde ~i conceptul modern de asis-
tenta recuperatorie, strategia acestei asistente.

14

I

\-

In fata unei infirmitati, asistenta medicala se va concentra direct
asupra acesteia, aplicandu-se metodele tehnice corespunzatoare, Ast-
fel: se va proteza membrul amputat, se va reface mobilitatea articu-
latiei cu redoare, se va tonifia muschiul slabit etc. Se lntelege usor ca
asistenta recuperatorie a infirrnitatilor cade exclusiv in sarcina retelei
sanitare care utilizeaza metode, tehnici medicale diverse urmarind
arneliorarea sau chiar indepartarea respectivei infirmitati.
Inregistrand prezenta incapacitatii sau incapacitatilor determinate
de infirmitate, strategia asistentei acesteia se cornplica, nu mai este
suficienta doar incercarea de a ameliora infirmitatea la nivel de indi-
vid, ci de multe ori este necesar de a modifica mediul din jurul bol-
navului pcntru a facilita activitatile acestuia cc ar dcveni imposibile
sau deosebit de dificile in mediul obisnuit de viata (sau/si munca) al
pacientului.

lata cateva exemple pentru a se intelege mai bine aceste aspecte.
Incercam prin toate mijloacele sa arnelioram infirmitatea unor pa-
cienti care prezinta limitare marcata a rnobilitatii soldurilor sau ge-
nunchilor. Dar incapacitatea lor de a urea sau cobori scarile 0vom
estompa daca vom prevedea scari la autobuze, trenuri etc. mai joase,
aproape de nivelul peronului sau scari la blocuri la jurnatatea inaltimii
celor obisnuite.

Actionam intensiv pentru recastigarea infirrnitatii date de lipsa
flexiei degetelor, a prehensiunii mainii la bolnavii cu poliartrita re-
umatoida. Dar vorn reduce rapid incapacitatea de autoalirnentare dad
vom aplica pe rnanerele tacarnurilor mansoane pentru a Ie ingrosa
lntr-atat lncat mana sa poata apuca acest maner gros, bolnavul putand
apoi rnanca singur cu usurinta.
Recuperarea deficitului motor al membrelor inferioare la un para-
plegic dureaza mult, putand sau nu sa fie urmata de succes. Aceasta
infirmitate poate deci ramane definitiva, Suntem insa obligati sa re-
zolvam intr-un fel incapacitatea lui de locomotie. Pentru aceasta vorn
lnvata bolnavul sa utilizeze scaunul rulant si mersul in carje cu orteze
ale membrelor inferioare. II vorn educa sa-si foloseasca membrele
superioare si trunchiul in mod compensator pentru activitatile curente:
culcatul - sculatul din pat, utilizarea WC-ului, unele activitati casnice
etc. amenajand desigur si mediul casnic.

15

Exemplele se pot inmulti pentru a arata ca recuperarea incapa-
citatii nu inseamna numai "tratarea" infirmitatii, ci ~i ameliorarea con-
ditiilor de viata, a mediului ambiant al pacientului.
Desigur ca aceasta este 0 problema complexa care angreneaza
rnulte departamente si institutii pentru modificarea mediului In raport
cu infirrnitatile mai frecvente. Dar arnbientalul casnic poate fi amelio-
rat uneori cu usurinta in urma unor sfaturi competente date de medicul
de familie. Exista situatii cand infirmitatea este indelebila, iar inca-
pacitatea va rarnane definitiva daca nu se intervine la nivelul mediului
ambiant, modificandu-l,
A ne preocupa doar de infirmitatea unei persoane nu este deci sufi-
cient, este necesara analizarea ~i rezolvarea ~i a incapacitatilor sale.
Dar pacientul nu traieste izolat, iar boala sau accidentul este posibil sa
nu fi afectat doar functiile, abilitati, actiuni care se rasfrang exclusiv
asupra lui ca individ singular. Pacientul traieste in colectivitate, in fa-
milie, in societate unde are un 1'01 bine stabilit. lmposibilitatea de a se
integra cu lntreaga sa personalitate in colectivitate creeaza notiunea
de handicap.

I

A "trata" handicapul inseamna a realiza 0implicare cat mai com-
pleta a individului Jin colectivitate, in societate in general, pentru ca
acesta sa-si poata asuma rolul ce-i revine. Cateva exemple vor face
mai usor de inteles aceste aspecte.
Un copil are dificultati in a urma un program normal de scolari-
zare, are un handicap educational. Dificultatile pot fi de cauze foarte
. variate: este surdomut, este cu deficit psihic, nu vede, este infirm lo-
comotor etc. Acest handicap va fi rezolvat cu ajutorul scolilor ~i pro-
gramelor de invatamant speciale.
Muncitorii care in urma unor boli sau accidente nu mai pot sa-si
execute vechile meserii, nu mai pot sa-si castige existenta, au un
handicap ocupational, Rezolvarea sta in reprofesionalizarea lor, in
meserii posibil de executat cu restantullor functional.
Un aspect derivat, dar cu nuanta diferita de handicap ocupational,
este handicapul.economic, de a avea un venit suficient sa creeze inde-
pendenta pacientului infirm. Rezolvarea uneori este dificila dar nu si
imposibila, ea cuprinzand posibilitati de activitati lucrative paralele,
ajutoare sociale etc.

16

Cele mai frecvente cazuri Ie inregistram in sfera handicapului de
independents fizica care cuprindc activitatile de autoingrijire ca ~i alte
aspecte ale activitatilor zilnice. Pacientul poate fi complet dependent
tI sau doar partial, de asemenea handicapul poate fi temporar sau

~definitiv.

.
\~1( Recupcrarea acestor handicapuri este in directs relatie eu infirrni-
~ tatea. Cateva exemple: protezarea unui membru amputat,utilizarea
~. scaunului Cll rotile, aplicarea unui aparat auditiv, confectionarea ~i .

~

utilizarea unor apar~te ~i instalatii electronice eu comanda verbala, U~I
cu celula fotoelectrica etc.
Exista desigur ~i alte tipuri de handieapuri cum ar fi eel de orien-
~ tare, de integrare sociala etc., dar nu este neeesar sa mai insistam.
~ Se poate intelege usor ca asistenta aeest?r handica~u~i e~te sarcina
altor institutii dedit cele medicale, dar medicul va participa intotdeau-

~

na la rezolvarea lor.

Din eele expuse mai sus apare evident ca in procesul complex al
recuperarii sunt i~p.lieati multi. spe~iali~ti din diverse domenii de ae-
tivitate nu numat dill eel medical. In acest fel, recuperarea ne apare
" ca multidisciplinara, dar necesitand a fi In acelasi timp ~i interdiscipli-
nara. Aceasta inseamna ca analiza ~i decizia pe linie de reeuperare a
unui caz vor trebui luate de 0echipa care sa cuprinda pe toti acei spe-
cialisti implicati in alcatuirea programului de recuperare pe termen
lung al respectivului pacient. Realizarea acestui deziderat este dificila,
dar ea trebuie sa ramana in permanenta ca un obiectiv ce trebuie atins
prin perfectionarea actualului sistem organizatoric at asistentei de
recuperare.

Pana acum, in aceasta "echipa" nu a fost inclus ~i medicul de
medic ina generala; aceasta trebuie considerata ca 0mare eroare mai
ales ca, In orice tara, piramida asistentei medicale are la baza medicul
generalist, medicul de familie.
Asa cum s-a subliniat ~i mai sus, asistenta de recuperare medicala
are sarcina de a indcparta sau de a ameliora cat mai mult posibil sta-
rca de infirmitate fizica, psihica sau senzoriala a unui individ In ve-
dcrea restabilirii capacitatii acestuia de a trai intr-o maniera integrata
pc plan fizic, psihologic si social.

-------- ~~--

2 - Rccupcrarea medicala la domiciliul

17

Desi orice aparat sau organ poate fi afectat de 0infinnitate, recu-
perarea medicaJa si-a conturat mai precis obiectiveJe ~i metodoJogia
doar In urmatoareJe domenii de patologie:
I. Afecfiuni locomotorii de origine neurologica, oltopedo-traumatica
~i reumatologica.
2. Afeqiuni cardiovasculare.
J. Afectiuni respiratorii cronice (inclusiv afeqiuni extrapulmonare
generatoare de disfunqii ventiJatorii).
4. Afectiuni psihice, inclusiv tulburarile de vorbire.
5. Afectiuni senzoriale (vazut ~i auzul inclusiv surdomutitatea).
Multe alte afeqiuni: digestive, renale, metabolice, endocrine etc.
desi pot determina infirmitati, incapacitati ~i handicapuri nu si-au dez-
voltat nici conceptul ~i nici metodologia de recuperare medicala.
Aceasta nu insearnna ca In aceste cazuri nu vorbirn des pre recuperare.
Este yorba insa de abordarea socio-profesionala, educationala si psi-
hologica a incapaciUitii ~i handicapului acestor bolnavi,
Dupa cum asistentaiJrofilactica ca ~i cea terapeutica si-au precizat
metodele specifice ~i metodologiile utilizate In functie de obiectivele
lor, tot astfel ~i asistenta de recuperare si-a definit propriile metode si
tehnici de lucru. Acestea sunt:
- Fizioterapia care include kinetoterapia, termoterapia, masotera-
pia, hidroterapia, electroterapia;
- Terapia ocupationala sau ergoterapia;
- Ortezarea ~i protezarea;
- Logopedia (ortofonia);
- Protezarea auzului;
- Protezarea vederii;
- Psihoterapia;
- Terapia educationala;
- Profesionalizarea si reprofesionalizarea.
Desigur ca recuperarea face apel ~i la diverse metode ale asis-
tentei terapeutice (medicamente, intervenrf operatorii, dietetica, cure
balneare etc.).

°

In incheierea acestui capitol este necesar sa mai precizam inca un
aspect. S-a ararat ca asistenp, de recuperare se adreseaza deficitelor
functionale generate In special de bolile cronice si traumatisme. Dar
asistenta bolilor cronice s-a modificat conceptual in ultimul deceniu.

°

rofilaxie pe incercarea de
Dupa cum se stie, accentul se pune pe. p . ._' de gradul I)
. . . lii croni e (profilaxie prunma sau
a prevent apanna b~ II cromc f t 'ilcr de rise, recunoscuti ca res-
rin atacarea cat mal precoce a ac 011.. '.

0

p

. .. . d I - .:irespecnvei boli CIOfllce.
ponsabili posibili ai ~c_an~~l1 _ obiectivul principal al asistentei se
Odata boala crornca aparuta,

I bolii spre evitarea

r.. a recurentelor acute a e ,

indreapta spre. pr~~e~1Ie .

' . evolutii disfunctionale si desigur,
apartiei cornplicatiilor, eVlt~rea unei 'ezl'nta-profilaxia secundara

'

. d lUI Aceasta repr

.

'in unele cazun, a ecesu . I It din vechea conceptie a asis-
(sau de gradul 2) care a pre uat mu e

tentei tera~eu~ice, . _ S atatii (OMS), considerand asistenta
Orgalll~atJa. Mondiala a . a~acr~nice ca pe 0 continuare a con-
recuperatone dill cadrul b~lIlo

. d nurnit-o profilaxie de gra-

. - de mal sus a mal e

"

ceptului de asistenta

. ..'.'

vente in aspectele metodolo-

dul 3" Exista intr-adevar, intricari free

_ ." dicale Un

.,

. I Ie recuperalll me I .
gice ale profilaxiei secunda~e ~~ c~~a~a coronariana este un obiec-
exemplu: antrenamentul .I~ de 0 ~n 12 in vederea combaterii factoru-
tiv si 0metoda a pro.filaxlel e gra u. n important mijloc de recupe-
lui de rise, sedentan~mul, dar ;;~~ ~Ia~rul .profllaxiei de gradul 3" ..
rare functional a cardio-vascula

I' . de demarcatie

.'

. . te oreu sa tragem 0 rrue

In multe boli croruce, es ."

dicala ele intricandu-se

.

d a ~i recuperarea me,

.
intre profilaxia se.cun .ar bi f dar foarte adesea ca metode ~I
deseori, poate mal putm ca 0 tee lye,

0'

metodologie de asistenta.

desore diversele aspecte ale recupe-
in capitolele care vor urma bh pr de patologie ne vom lntalni
.. . I A

• cipalele pro cme

,

ram medica e III prln.

.

t de interferenta a profi-

d f t cu realitatea acestui concep

destul e recven

filaxi d zradul 3 (recuperarea medicala).

laxiei de gradul 2 cu pro I axia e to

18

CapitoIul II

PROBLEME DE RECUPERARE MEDICALA iN
AFECTIUNILE REUMATICE

,

Bolile reumatice, dupa CUIll se stie, reprezinta ~i in tara noastra
grupul de boli cu cea mai mare morbiditate; practic, peste al 4-lea _ al
5-lea deceniu de viata neexistand persoane care sa nu fi acuzat sau sa
acuze suferinte de vreun tip reumatic.
Pentru majoritatea acestor persoane, problemele de asistenta con-
stau in asistenta terapeutica ~i de profilaxie secundara,

.

Exista lnsa 0serie de boli reumatice In care starile disfunctionale
domina tabloul clinic si determina insa~i aspectul de zravitate al

-

0

afectiunii. 1n acestc situatii, a ne rezuma doar la proccdeele terapeu-
tice inseamna a-I condamna pe pacient temporar sau definitiv la 0
viata cu privatiuni rnotorji mai mult sau mai putin handicapante.
Sa interogarn, spre exernplu, pacientii eu polianrita reumatoida
care intra in cabinetul medieului, asupra tratamentelor urmate. Ne vor
arata un teanc de retete, dar nu stiu sa ne prezinte nici-o postura adec-
vata pentru articulatiile inflamate, nici-un exercitiu kinetic de menti-
nere a fortei musculare ~i a mobilitatii articulare. .

.
F xisla trei principaJe categorii de boJi reumarice care prin itec-
'-;:,n!G lor ~i prin deficitul funcriona] ce-I determina reprezinta indicatia
majora pentru asistenta de recuperare.

.
I. Bolile reumatice inflamatorii cu evolutie cronica, in primul
rand poliartrita reumatoida si spondilita ankilopoietica alaturi de en-
titatile asemanatoare clinic (artritele reactive, spondilartritele serone-
gative) dar ~i alte artrite (infectioase, dismetabolice,endocrine) care,
debutand acut, pot evolua ~i sub 0 forma cronica disfunctionala In
timp.

20

2. Bolile reumatice degenerative in majoritatea cazurilor nepro-
vocand deficit functional sau doar inducand eventual un deficit usor,
pot deveni In unele 'situatii cauze al: unor incapacitati. f~nctional.e se-
vere cu potential continuu evolutiv. In aceasta categone intra mal ale~
suferintele articulatiilor portante: sold (coxartrozele), genunchi
(gonalt~ozele), coloana lombara (spondilo-discaltroz~le).

.

3. Bolile reumatice ale tesutului moale (muschi, tendoane, hga-
mente etc.) nu determina in general disfunctionalitati decat trecatoare,
de scurta durata care au mai mult la baza durerea decat vreo modifi-
care patomorfica. Totusi, exista cateva entitati din aceasta cate?ori~ .
de boli care pot determina stari reale disfunctionale care necesita ~l
program de recuperare adecvat. In aceasta categorie, i~ltra .in primul
rand periartrita scapulo-hurnerala in stadiul de umar rmxt ~l de umar
blocat, nevritele de incarcerare ientrapementi, sindromul de hiper-
laxitate ligamentara etc.

*

Vom descrie In continuare cateva entitati reumatice care ridica In
mod deosebit problcme de recuperate. Asa cum se arata si in
"Cuviintul introductiv", nu aici este locul sa fie prezentate complet
aceste boli, cele cateva date generale asupra bolii expuse nu repre-
zinta un rezumat al capitolului respectiv dintr-un tratat de reumato-
logie ci doar notiuni, uneori chiar .disparate, pe care sa se poata
sprijini problematica asistentei de recuperare.

. ..
In acelasi timp, aceasta problernatica se va limita nurnai la posibi-
Jita~iJcmC£iicului de mcdicina gcncrala

If

l

I
Ii

I

11.1. POLIARTRITA REUMATOIDA (PR)

Dintre toate bolile reumatice, PR si bolile inrudite ridica cele mai
multe probleme de asistenta In general, ~i de recuperar~ in spcci.al. .
PR reprezinta 0 boala inflamatorie cronica siste~11lca ~ll etiologie
necunoscuta, caracterizata mai ales prin afectarca articulatiilor care de

21

obicei evolueaza continuu spre degradare, deforrnari, avand ca rezul-
tat instalarea infirmitatilor, a incapacitatilor si in majoritatea cazurilor
a handicapurilor.

Tendinta spre evolutivitate si agravare justifies aplicarea concep-
tului de protilaxie secundara iar cea de infirmitatc pe cel de rccu-
perare. Din acest motiv. metodologia celor doua tipuri de asistenta se

intrica.

Preocuparea pentru acesti bolnavi nu cste justificata doar de se-
vcritatea disfunctionala a manifestarilor clinice ale bolii, ci $i de free-
venta destul de mare a PR in populatia activa (0,5% - 1,5%), aceasta
boala putand aparea la orice varsta inclusiv in copilarie (poliartrita
juvenila), avand insa ca incidents de debut maxima decada 35 - 45
de ani.

De ascmcnca nu trebuic uitat faptul ca PR IllI cste 0boala doar a
articulatiilor, ci ea poate afecta treptat rnulte alte organe (rinichi,
plamani, cord, ochi etc.).

I

.1

H.I.I. DIAGNOSTICUL CLINICO-FUNCTI0NAL

/

Diagnosticarea cat mai precoce a PR este importanta deoarece
aplicarea imediata a terapiei complexe ca si a masurilor de "igiena"
rnioarticulara reprezinta singura sansa de a preveni sau macar limita
aparitia ~i dezvoltarea deficitelor functionale severe.
Medicul de familie trebuie sa recunoasca sau sa suspicioneze inca
de la debut boala pentru ca bolnavul sa fie dispensarizat in policlinica
cat mai devreme.

Au fost elaborate de mai mult timp diverse criterii de diagnosti-
care al PRo Ultimele criterii de diagnostic propuse in 1987 de catre
ARA (American Rheumatism Association) sunt aplicate in practica
curenta.

Pentru a afinna prezenta PR sunt necesare cc ncomitent existenta a
minimum 4 criterii din urmatoarele 7:

'
1. Senzatia de redoare (ruginire) articulara c. imineata pe 0durata
de cel putin 0ora, fen omen debutat de eel rutin 6 saptamani.
2. Tumefierea a eel putin trei articulatii de cer putin 6 saptamani.
3. Tumefierea articulatiilor pumnilor, rnetacarpo-falangiene sau
interfalangiene proximale de celputin 6 saptamani.
4. Turnefierea simetrica a unor articulatii.
5. Aspect radiografic al mainii caractcristic pentru PR (eroziuni,
decalcifieri).

22

\

6. Prezenta nodulilor reumatoizi.
7. Prezenta factorului reumatoid in ser (latex sau Waaler-Rose

pozitiv).

Asa cum se stie, PR este 0 bonia evolutiva, vechea denumire de
"poliartrita cronica evolutiva" (PCE) sublinia in mod deosebit acest
caracter.

Patogenia ei autoimuna cu stimulare antigenica pe term en ° lung
obi ina sa nu luam in considerarc in asistarca acestei boli eventual ita-

b

tea opririi din evolutie sau a vindecarii (aceste posibilitati reprezinta
exceptii discutabile).

In evolutia sa boala parcurge 4 stadii, fiecare stadiu fiind recunos-
cut pe baza unor criterii clinico-radiologice care exprima starea pato-
morfica articulata si musculara,
Stadiul I- precoce:
l'. Nu se inregistreaza radiogratic nici 0 modificare destructiva

locala.

2. Poate exista 0oarecare osteoporoza vizibila radiologic.
Stadiulll - modcrat:
I'. Radiologic osteoporoza evidenta cu sau Tara usoara distructie a
osului subcondral. Posibil sa fie prezenta si 0usoara distructie a carti-
lajului articular.

2'. Nu exista deformari articulare desi pot exista limitari chiar
marcate de mobilitatea articulata.
3. Atrotie rnusculara paraarticulara.
4. Leziuni ale tesutului moale extraarticular (noduli, tenosinovite).
Stadiullll- sever:
I'. Radiologic elemente evidente de distructie de cartilaj si de os;

osteoporoza.

2'. Deformari articulare: subluxatii, deviere ulnara a degetelor,
hiperextensie etc. dar tara ankiloza fibroasa osoasa.
3. Atrofii musculare extinse.
4. Leziunile tesutului moale extraarticular, de asemenea prezente.
StadiullV - terminal:
1'. Anchilozele fibroase ~i osoase sunt prezente.
2. Toate celelalte criterii ale stadiului III sunt bineinteles prezente.

I

not». Critcriilc care poarta un asterisc sunt obligatorii pentru a face incadra-

°

rca intr-un stadiu sau altul.

23

Clasificarea acestor stadii, 'in general, poate oferi unele aprecieri
~i asupra starii functionale locale musculo-articulare, dar nu spune
nimic asupra capacitatii functionale globale, asupra incapacitatilor
bolnavului.

Exista 'inca din 1949 0 cIasificare a capacitatii functionale In PR
emisa de Steinbrocker, valabila si azi, si care imparte capacitatea
functionala restanta 'in 4 c1ase:
Clasa I : Capacitate functionala completa, toate abilitatile sunt
mentinute, nu exista incapacitate sau handicap.
(Atentie ! infirmitate poate exista).
Clasa a II-a : Capacitate functionala incompleta care insa permite 0
activitate obisnuita normala desi infirmitatea uneia sau
mai multor articulatii (lipsa de mobilitate, de forta
rnusculara etc.) exista. Incapacitatea se manifesta pen-
tru activitati mai dcoscbitc.
Clasa a Ill-a: Capacitatea functionala restanta nu mai permite decat
executarea unor activitati limitate, de autoingrijire, de
ocupatii simple zilnice. Marea majoritate a activitatilor
profesionale nu sunt posibile. Bolnavul are deja 0inca-
pacitate severa putand fi si un handicapat partial.
Clasa a IV-a: Pierderea severa a capacitatii functionale obligand pa-
cientul sa ramana la pat sau in scaun cu rotile, neper-
mitand sat! permitand intr-o mica masura auto-
ingrijirea. Handicapul este total.
Aceasta cIasificare functionala, desi facuta pe trepte prea largi, ne
da totusi 0 imagine asupra dezastrului functional pe care PR il poate
instala si, in acelasi timp, justifica pe deplin orice efort in asistenta
acestor bolnavi pentru prevenirea acestor disfunctionalitati.

II. 1.2. ASISTENTA IN PR LA DOMICILIU

Desigur ca fixarea si ajustarea permanents a tratamentului in PR
este sarcina medicului specialist din policlinica sau spital. Urmarirea
acestui tratament pe termen lung, ca si mai ales a vietii familiale si so-
ciale a acestor bolnavi, ar trebui sa fie in principal sarcina medicului
de familie.

24

Ii,

II,

Vechiul aforism "nimic nu poate fi facut pentru poliartrita" este
de mult depasit desi este adevarat ca un tratament care sa vindece PR
nu a fost inca descoperit. in schimb, probabil ca in putine boli s-au
incercat atatea terapii ~i s-a conturat un cadru al asistentei asa de com-
plex. in tabelul Ieste redat programul complex al asistentei PR in
functie de starea bolii.

TABELUL /

Programul de asistentl\ in P.R.
(dupl1 G.E. Ehrlich)

,

.,J

Stadiul mai Stadiul evo- Stadiul ter-
minal

Stadiul pre- evoluat

luat (CII

(modificari

coee (fora (fora sau ell modificdri

ireversibile.

modificari

eoleva ireversibile);

fora sinovite

ireversibile) modificari

sinovite

active. semne

ireversibile)

active

degenerative)

• Oroguri antiinflama-
toare nesteroide

- - - - ->

• Saruri de aur
Antimalarice

,-

• Penicilamina

- - - - - - - - - - - ~

• Corticoterapie

"

::

• Imunosupresoare

"

• Sinovectomie

- -

"

- -

,-

• Artroplastii

,.,..

• Fiziotcrapie

,.,..

• Terapie ocupationala

",-

• Recupcrare profesionala

,.,..

• Psihoterapie

,

.1

Obiectivele acestei asistente pot fi rezumate astfel:
- ameliorarea dureri i;
- reducerea sau suprimarea inflarnatiei;
- minimalizarea efectelor secundare nedorite;
- prezervarea functiei articulare si musculare;
- mentinerea sau revenirea la 0viata product iva si cat mai activa,
Sa schitam in continuare locul si rolul medicului de familie in ca-

drul acestui program.

25

11.1.2.1 TERAPIA MEDICAMENTOASA

\

. ~edicamentul este "prietenul" de nedespartit al bolnavului Cll PRo
Exista foarte mult~ medicamente recomandate si continua sa apara
mereu altele. Practic toate pot determina efecte secundare uneori de
deosebita gravitate, care trebuie cunoscute, prevenite si tratate imediat
ce apar.

Medicamentele utilizate se pot cataloga In cateva grupe prin-

cipale:

1. Droguri ClI actiune lentd (slow-acting drugs), medicatie de
fond, tara efecte antiinflamatorii, dar care ar putea °modifica ev'olutia
proc.esului morbid. In acest grup, intra sarurile de aur, antimalaric~le
de sinteza, D-pe.nic~lamina, imunomodulatoarele, imunosupresoarele.
Este 0 medicatie pe termen lung, de luni si ani de zile al carei
efect poate deveni manifest eel putin dupa 3-6 luni. in zeneral este
prescrisa de medicul specialist, urrnarirea pacientului trebuind ~afie
Taficuta

latat clinic cat ~i prin teste biologice din sange ~i urina caci,
e ecte e s.ecundare pot afecta tabloul sanguin, functia rinichiului sau
cea hepatica, pielea, ochiul etc.
I.n.unele situatii, aceasta medicatie se administreaza In spital sau
adrninistrarea se lncepe In spital si se va continua acasa.
.Medicul de familie va trebui sa urmareasca corectitudinea cu care
p~clen!ul lsi ia medicatia, sa urmareasca secventialitatea examenelor
biologice de control, sa surprinda precoce eventualele efecte secun-
dare ce pot aparea.
2. Droguri antiinflamatoare nesteroide (AINS)
Sunt ~ed~camente ~u a.c~iune imediata antiinflamatorie, antialgica.
E.st~ ~~dlcatIa eea mal utilizata de bolnavul cu PR, este "piiinea lui
zilnica , cu~ se spune. Aceasta medicatie este prescrisa de medic, dar
este.l.u~ta ~I.d: pacient din.proprie initiativa sau la sfatul prietenilor,
fan:lhel. EXI~ta 0 m~re vanetate de astfel de medicamente care, desi
se mc~dreaza toate I~ grupa ~INS nu toate actioneaza prin aceleasi
me cams me far~ac.odmamlce. In plus, toate sunt droguri cu efecte se-
cun~a~e uneon chiar severe. Pentru un bolnav care este obligat sa-si
a?mmlstreze astfel de medicamente, ani de zile, daca nu chiar toata
vrata, este abs?lut neces.ar sa se faca 0 instruire amanuntita asupra
acestor droguri, a modalitatilor de administrare (moment doza ritm
cale d: admi~i~trare, asociere medicamentoasa etc.), a ~emneior d~
debut in apanna efectelor secundare. Medicul de familie va insista
mereu asupra acestor aspecte cu ocazia fiecarui consult al bolnavului

26

eu PR, eu atat mai mult, cu cal III majoritatea cazurilor el este eel care
face indicatiile pentru AINS.
In prescrierea AINS trebuic tinut seama de starea clinica ~i biolo-
gica a bolnavului (gradul procesului inflamator), de bolile asociate, de
medicamentele disponibile, de costul acestor medicamente, de forma
de prezentare farmaceutica, de efeetele secundare etc.
Deoarece aceasta medicatie urmareste reducerea procesului infla-
mator articular ~i periarticular, precum si sedarea durerilor, ea este
considerata ca elementul eel mai important de ajutor in asistenta atat
de profilaxie secundara, cat si de recuperare deoarece va permite
mentinerea functiei articulate si musculare precum si aplicarea
masurilor de kinetoterapie in vederea acelorasi scopuri.
Desigur nu este locul aici sa acordam 0 extindere mai mare asu-
pra AINS. Yom prezenta doar, sub forma de tablou, cateva date
rezumative asupra principalelor grupe medicamentoase de AINS
(tabelul II).

TABELUL /I

Antlinflarnatoare ncstcroidc
(dupa Harold Paulus)

Timp de

Dozii

injumatii- Prize Efecte

Drogul

g/z!

tire 1/1

pe zi gastroin-

plasma

testinale

(are)

1. Ac. hctcrocarboxiliei
Ac. aectilsalieilie

1-6

4-15

2-4 +++

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->