P. 1
LITERATURA UNIVERSALA

LITERATURA UNIVERSALA

|Views: 529|Likes:
Published by Natalia Dumitrescu

More info:

Published by: Natalia Dumitrescu on Mar 29, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/15/2013

pdf

text

original

CAPITOLUL 5 “CUVANTUL SCRIS”(LITERATURA CA MIJLOC DE COMUNICARE) 5.

1 LITERATURA UNIVERSALĂ Definită ca termen abia la începutul secolului al XIX-lea – Goethe a pronunţat pentru întîia oară termenul de Weltliteratur în 1827 (consemnat în Convorbirile cu Eckermann), care avea să constituie nucleul viitorului concept – literatura universală apăruse în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, urmare a expansiunii economice, ca o nevoie ca literatura să însemne mai mult decât valorile fiecărui popor în parte. Traducerile au însemnat însă, debutul carierei universale a marilor opere naţionale iar romanticii germani au fost cei care au instaurat cu adevărat climatul propice studiului literaturilor lumii. Valori indiscutabile ale literaturii universale – filoane inepuizabile de învăţătură şi de inspiraţie – enumerate pe scurt, au fost şi rămân: • LITERATURA ORIENTALA Epopeea lui Ghilgameş – una din cele mai vechi opere literare ale omenirii, creaţie a literaturii sumero-babiloniene – datează din mileniul al III-lea î.e.n., textul definitiv fiind fixat în scriere cuneiformă in secolele al XVI-lea – al XII-lea î.e.n. în Mesopotamia, pe 12 tăbliţe de argilă. Inspirată de două teme fundamentale ale omenirii dintotdeauna, prietenia şi căutarea nemuririi, epopeea povesteşte faptele despoticului rege din Uruk, Ghilgameş. Figura 5.1 Ziguratul din Ur 1 Figura 5.2

™ Mă ascultaţi, voi, căpetenii din Uruk, Deplîng azi pe Enkidu, prietenul meu scump, Amarnic mă jelesc precum o bocitoare, Îl plîng pe frăţiorul meu! ..................................................................... Ci degetul ce te binecuvîntă Ridică-se în semn de doliu ... Enkidu, frăţiorul meu, Erai securea ce-mi stăteai de-a dreapta, Mi-erai tăria mîinii şi sabia din teacă, Ca pavăza-mi stăteai în faţă, Veşmîntul meu de slavă, podoaba mea cea scumpă! ....................................................................... Amarnic Ghilgameş mi-l plînse pe Enkidu; El străbătu pustiul precum un vînător, Pe cîmp, în lung şi-n lat, strigă cu jale-n glas: „Cum pot să-mi aflu tihna, cum pot cunoaşte pacea? În inima-mi domneşte deznădejdea! Ce-i frăţiorul meu acum, voi fi şi eu cînd voi muri!” Epopeea lui Ghilgameş 2 Capodoperă a literaturii ebraice, Biblia este formată din două parţi: Vechiul Testament, datând dinaintea erei noastre şi care conţine cărţile: Geneza, Exodul, Judith, Esthera, Cartea lui Iov, Psalmii, Cântarea Cântărilor, Ecleziastul etc. şi Noul Testament, scris între anii 45 – 100 e.n.

conţinând: Evangheliile, Faptele Apostolilor, Epistolele şi Apocalipsul. Vechiul Testament este scris în cea mai mare parte în limba ebraică iar Noul Testament, deşi operă a scriitorilor evrei, este scris în limba greacă veche.

Figura 5.3 Biblia editie Erasmus, Cele zece porunci, Manuscrisele de la Marea Moarta Cântarea Cântărilor – poem cu valoare simbolică, de un profund lirism scris în limba ebraică şi atribuit regelui Solomon – este valoros atât din punct de vedere literar şi uman – celebrează sentimentul iubirii – cât şi din punct de vedere istoric şi documentar – evocă tradiţii şi obiceiuri. 3 Figura 5.4 Cantarea Cantarilor, Harta lumii cunoscute de evrei in perioada Manuscriselor de la Marea Moarta ™ Eu sînt un trandafirdin Saron, un crin din văi. Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. El m-a dus in casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine. Întăriţi-mă cu turte de struguri, îvioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragoste. Cîntarea Cîntărilor Rig – Veda – Veda imnurilor de laudă adresate zeilor – este cea mai veche operă din literatura

. 4 Figura 5. Pe-atunci nu era moarte. fiinţă nu erau A cerului mare. atuncea?.... Rig – Veda.. Rig – Veda constituie prima din cele patru culegeri care compun Vedele (Cunoaşterea).. Şi-afară de aceste Nimic n-a fost pe-atuncea Ş-atît de întuneric era.. din 1028 de imnuri.indiană (în limba sanscrită) fiind compusă între anii 2000 şi 1500 î. prinde viaţă din tainica căldură Ce sigur el o are. celelalte fiind: Atharva – Veda (Veda descântecelor şi formulelor magice). şi totul era adînc ascuns În început. boltitul cort din ceriu Ce–acoperea. Sama – Veda (Veda cântecelor de ritual) şi Yajur – Veda (Veda formulelor de sacrificiu).e. Şi-n ce se ascudeau Acele-acoperite . Imnul Creaţiunii O mie si una de nopţi – sinteză a culturii arabe din perioada sa de maximă înflorire – s-a .5 ™ Atuncea nefiinţa. Au în noianul apei Au în genune .n. ca un okëan Neluminat. Şi unul. nimic nemuritor Şi noaptea-ntunecată de ziua cea senină Nu era despărţită Şi fără de răsuflet sufla în sine însuşi Ne mai numitul Unul .. învăluit în coaja-I Uscată.

........ Este o creaţie specifică pentru genul de povestire în „ramă”: o poveste-cadru reprezintă pretextul istorisirii tuturor celorlalte poveşti........[.......... un vas mare de aramă galbenă... ce năvodul se aşternu la fund.......... ........... Atunci pescarul strigă: „Nu este tărie şi putere decît întru Alah!”Pe urmă se dezbrăcă....... gura îi era pecetluită cu plumb în care era apăsată urma pecetei stăpînului nostru Soleiman ben Daud...... şi aşteptă pînă ... plin şi nevătămat. pînă ce ăl desprinse şi îl scoase la mal. capitala „califilor” dar are la bază modele persane şi mai vechi izvoare indiene......... nu mai dovedi să tragă afară năvodul.... se scufundă în preajma năvodului şi începu să-l descîlcească...cristalizat prin secolul al X-lea e. utilizând motive folclorice de largă circulaţie nu numai în spaţiul oriental ci şi în cel european....... la Bagdad.......... Figura 5..... Iar de data aceasta.... ............ pentru a ţine 5 trează atenţia ascultătorului este folosită tehnica numită „a tiroirs” care constă în integrarea povestilor una în alta....... care se agăţa şi mai straşnic de stîncile de la fund........ de data aceasta.n... Îl desfăcu şi găsi în el.............] ...... cu toate opintelile lui..................6 ™ După care mai rosti o dată numele lui Alah şi îşi aruncă năvodul în mare.

...]” Acuma am să-l omor pe cel ce are să mă slobozească... un rapsod din Ionia care a trăit în a doua jumătate a secolului al VIII-lea î.... un tertip de isteciune de-al meu........ soţia lui Menelau..............n.........” .e. .. O mie şi una de nopţi......... încât am să ticluiesc o teşmecherie spre a-l pierde......─ Află că eu sunt un ginn răzvrătit! [.............. de către Paris........ ... Povestea cu pescarul şi cu efritul 6 • LITERATURA GRECIEI ANTICE Homer a fost. fiul regelui Priam – nu relatează evenimentele în ordine cronologică (nu este o lucrare istorică) ci se concentrează asupra câtorva episoade din ultimul an (din cei zece... da am să-i îngădui să-şi aleagă moartea!” [..... iar el este un ginn: da Allah mi-a dăruit o minte bine chibzuită... şi care a preluat în epopeile sale Iliada şi Odiseea tradiţtii.. cât a durat războiul)...........6 Elena din Troia si Poarta principata de intrare in Micene Iliada – epopeea care povesteşte războiul dus de aheii conduşi de Agamemnon şi Menelau pentru cucerirea cetăţii Troia sau Ilion pentru a pedepsi răpirea Elenei.............. fragmente şi motive din vechi cântece populare şi mituri............ Figura 5.... după părerea cercetătorilor moderni.......................... la rîndu-i va putea să încherbe ceva din nemernicia şi din viclenia lui.. Şi-am să văd limpede dacă şi el.... Ci tot atunci Şeherezada văzu zorii mijind şi îşi curmă vorbele îngaduite.......] Atunci pescarul îşi zise în sine-şi: „Eu nu sînt decît un om.

Soarele-n veci călător şi luna rotată şi plină.7 Masca lui Priam si Vas ritual din cetatea Micene ™ Cîntul XVIII 7 La început făureşte pămîntul şi cerul şi marea. Unde se văd nişte nunţi şi chef de nuntaşi şi ospeţe.Figura 5. Hiadele şi Orionul Cel luminos. Iliada • LITERATURA ROMEI ANTICE Publius Ovidiu Naso – poet originar din Sulmona – este înmormântat în oraşul Tomis (Constanţa de azi). ochind Orionul. Şi-unde sub zarea de facle miresele ies din iatacuri Şi sînt pornite-n oraş. la horă se prind jucăuşii şi-acolo-ntre dînşii Fluiere şi alăute ţin hangul. Cloşca cu puii. ba şi Ursul. Femei grămădite Stau în picioare la porţi şi alaiul privesc cu mirare. Face şi două frumoase cetăţi locuite de oameni. scrisori atribuite eroinelor din mitologie) şi Ars amandi (Arta . Singurul care nu scapătă în apele lui Ocheanos. erotică şi de observaţie a moravurilor Romei din timpul lui Augustus: Amores. A scris poezie lirică. ce-i zice şi Carul cel Mare. ale cerului zodii şi mîndra-i cunună. Care. Homer. pe loc în văzduh se roteşte. unde a fost exilat de împăratul Octavian Augustus. Şi cîntec de nuntă răsună Tare. Stelele toate. Heroides (poeme erotice.

Lucretius şi ale filozofilor materialişti greci. ce nu aveau bună legătură între ele. Nu era altceva. Universul înainte de creţia lumii. 8 Figura 5. Pămîntul nu atîrna cumpănit prin greutatea sa în aerul înconjurător. Pînă atunci nici un Titan nu dădea lumină lumii. [. în creştere. pămîntul n-avea stabilitate. În timpul exilului a scris Tristele şi Ponticele. a metamorfozei fiinţelor şi lucrurilor. o masă fără formă şi fără închegare.. fiind putenic influenţată de lucrările lui Hesiod. Astfel. în apă nu se putea înota.8 Interpretari renascentiste ale Metamorfozelor Metamofozele – amplu poem epic – reprezintă o „istorie” mitologică a genezei lumii. într-un singur corp frigul lupta cu căldura. pe care oamenii o numeau haos. Nimic nu avea o formă anumită şi unele se împotriveau altora. Nici Amphitrite nu-şi întisese braţele de-a lungul ţărmurilor pămîntului şi unde era uscatul acolo erau şi apa şi aerul. ™ Cartea I Invocaţie.. prietenilor lui Augustus sau „cititorilor binevoitori”. scrisori adresate soţiei. nu-şi umplea golul coarnelor. în întreg univers era o singură înfăţişare a naturii. nici Phoebe răsărind. o adunătură fără rînduială de semiţte ale lucrurilor.] Înainte de mare.iubirii). decît o îngrămădire primitivă. de pămînt şi de cerul care acoperă toate. umezeala . aerul era fără lumină. Prima metamorfoză cuprinde explicaţia genezei.

pentru spaţiul locuit în prezent de germani şi austrieci dar şi Scandinavia. Sfîtul lăcaş lăsară. cele grele cu cele uşoare.cu uscăciunea. care înseamna conducător). Cântecul Nibelungilor. Cerescu vostru tată. 9 Cântecul Cidului (Cantar de Mio Cid) – compus în jurul anului 1140 – evocă faptele eroului spaniol intrat în legendă Rodrigo sau Ruy Diaz de Bivar. pentru cel spaniol sunt doar câteva exemple care oglindesc fapte de vitejie dar şi viaţa oamenilor din acea perioadă. Metamorfozele • LITERATURA EVULUI MEDIU Poemele epice ale Evului Mediu timpuriu provin din „prelucrarea” numeroaselor legende care au circulat pe seama unor eroi ai acelor timpuri atât de zbuciumate. Ovidiu. Plecăm şi nu se ştie de ne-om mai întîlni!” . vînd să-i sărute mîna. cu gîndul de-a porni Se îndreaptă Mio Cid să-şi bunul rămas De la Himena care. numit Cid Campeador (din cuvântul arab „sayyid” sau „sidi”. Mio Cid privi din nou acum înspre copile: „Vă las lui Dumnezeu. Figura 5. Islanda şi Groenlanda.9 Alhambra Cordoba ™ Cînd terminară ruga. elementele tari cu cele moi. Plîngea în disperare nemaiştiind ce face. poem al evului mediu francez sau Cântecul Cidului. Cântecul lui Roland. sfîrşită fu şi slujba.

părea că-i cuşma lui. pribegind „prin mai toate ţinuturile cu grai italienesc” şi a murit la Ravenna. scrisori dar mai ales Divina Comedie l-au făcut nemuritor. Versurile 366 . Şi cum îmbucă din dărab flămîndul . .Plîngea amar. al trădătorilor. imortalizată în Vita Nuova. Figura 5. Toţi stau în aşteptare privind la cel din urmă. Nu se puteau desparte. cum poate nicicînd n-o mai făcuse. sunt pedepsiţi păcătoşii după moarte). se purifică sufletele ce vor intra în Paradis) şi Paradis. tratate filozofice.377 Dante Alighieri – cel mai mare poet al Italiei şi una din cele mai mari personalităţi ale literaturii universale – s-a născut la Florenţa dar şi-a petrecut cea mai mare 10 parte a vieţii departe de aceasta. ™ Infernul Cîntul XXXII În cercul al nouălea. ´ncît un cap rozîndu-l pe celălalt. Iubirea sa celebră pentru Beatrice Portinari. conform dogmei catolice. ca unghia de carne. Purgatoriu (unde. deşi o iubise cu patimă. Cântecul Cidului. Mio Cid cu ai săi vasali plecarea hotărîră. literare şi politice. Dante îl întîlneşte pe contele Ugolino Pornisem cale cînd în puţ văzui doi strînşi atare. potrivit credinţei creştine.10 Beatrice Portinari Divina Comedie (Divina Commedia) prezintă călătoria lui Dante prin Infern (locul în care.

s-a desfăşurat cu strălucire pe o durată de peste două secole şi a avut următoarele trăsături definitorii: umanismul (libertatea. în dreptul cefii. Renaşterea a apărut în condiţiile istorice specifice continentului european: înflorirea oraşelor. Divina Comedie • RENAŞTEREA Mişcare deosebit de complexă. de cum acesta-nfuleca din praznic. în codru hămesită să-mi spui de ce. de nici Tideu nu se vădi mai vajnic cînd se-nfrupta din ţeasta retezată. ” 11 Dante Alighieri. Renaşterea a însemnat totodată şi despărţirea de o perioadă anterioară de cultură.la fel cu dinţii-l înşfăca năprasnic. tu ce ura ţi-o reverşi spurcată ca fiara. încrederea în raţiune. armonia dintre om şi natură. omul universal – multilateral. admiraţia faţă de antichitate). demnitatea şi perfectibilitatea fiinţei umane. am zis. natura ca model al artei şi anticlericalismul. Pornind din centrul pe care l-a constituit Italia şi extinzându-se treptat în celelalte ţări europene. . de nu va fi să-mi sece limba-n gură. Reforma. marile descoperiri geografice. pîn´la os muşcîndu-l. dezvoltarea comerţului şi meşteşugurilor. să-ţi dau pe lume plata cuvenită. „O. şi eu mă prind drept plată. de-o fi să-ţi aflu jalea-ndreptăţită şi ura ta cu vina pe-o măsură. inventarea tiparului.

acela al scolasticii. 1482-1483.de un sistem filozofic cosiderat insuficient şi depăşit. Museo del Prado. Museo del Prado. The Encounter with the Damned in the Pine Forest. Museo del Prado.. Tempera on panel. Giovanni Boccaccio – cel mai mare prozator al Renaşterii italiene – a fost un umanist. Figura 5.11 Alessandro Botticelli. Tempera on panel. Povestirea “Nastagio degli Onesti”. ™ Ziua întîia Povestea a şasea Un om de treabă mi-ţi atinge cu o vorbă de duh scîrnava făţărnicie popească [. dragele mele. 1482-1483. cunoscător al antichităţii.] Trăia dar. Madrid The Banquet in the Pine Forest. 1482-1483. 1482-1483. Private collection. Tempera on panel. Florence Decameronul (Il Decamerone) – provine din termenul grecesc „decamerone” care înseamnă „zece zile” – şi conţine cele o sută de povestiri spuse în acest interval de timp de către zece tineri (şapte femei şi trei bărbaţi) refugiaţi într-o vilă din apropierea Florenţei de frica ciumei care a decimat acest oraş în anul 1348. Madrid 12 The Wedding Banquet. Madrid The Infernal Hunt. autor de opere în limba latină şi primul comentator al operei lui Dante. Tempera on panel.. în oraşul nostru – şi nu-i prea mult de-atunci – un călugăr din .

în calitate de medic al ambasadorului francez. opera sa rămânând însă impregnată de spiritul francez. ™ Cap. Călătoriile efectuate în Italia. socotind. fiind încăzit de vin şi chef. nu că i-ar fi lipsit credinţa. ajunse să dea o dată peste un om de treabă. nu se lăsa mai prejos nici în iscodirea pungilor. şi aflînd pe deasupra c-avea şi moşioare întinse. auzind călugărul una ca asta. vezi bine. iscoditor de strîmbe erezii şi care. cum a şi făcut. se apucă să spună în gura mare ca are un vin. şi bănuţi grei în pungă.tagma sfîntului Francisc. mult mai avut la pungă decît la minte bietul. Dar.. se năpusti „cum gladiis et fustibus” să-l vîre într-un proces cu vîlvă mare. Şi dintratîta zel. Gargantua şi Pantagruel. de si Cristos ar bea din el cu poftă. car. ci să-şi umple de galbeni cuvioasele sale mîini. Opera sa. deşi se străduia din răsputeri să pară sfînt şi iubitor cucernic al legilor creştine. inspirată din cărţi populare anonime.. prin iscoadele sale. şi nici în iscodirea celor ce dovedeau ştirbire de credinţă. ca toţi ceilalţi de altfel. doi uraşi cumsecade. nu să-l aducă pe calea cea dreaptă. l-au familiarizat cu viaţa culturală din această ţară. [. ci doar aşa prosteşte. VIII – Scrisoarea pe care a primit-o Pantagruel la Paris de la tatăl său Gargantua . Decameronul François Rabelais a fost în tinereţe călugăr dar a renunţat la aceasta pentru studiul medicinei pe care a practicat-o până la sfârşitul vieţii. tată şi fiu.] Giovani Boccaccio. povesteşte întâmplările comice şi fantastice ale eroilor.

. Cuvintele frumoase şi potrivite..... pe care le folosim astăzi............ scrisului i s–a dat cinstirea cuvenită..... risipitu-s-au negurile.] Am trăit acei ani tulburi.... cel mai mare învăţat al veacului.. te întîmpină pretutindeni dughenile cu cărţi de tot felul. Dar acum.... Piesele sale........... s-au desăvîrşit în anii vieţii mele. Lumea e plină de cărturari şi de dascăli învăţaţi.. iar stările într-atîta s-au 13 schimbat............... ........ încît eu..... ca şi în privinţa limbilor: greaca.....] François Rabelais.... dramaturg şi coproprietar al teatrelor Blackfriars şi Globe...... astăzi anevoie aş fi primit în rîndul pruncilor din cel dintîi an de şcoală... apoi caldeiana. . Gargantua şi Pantagruel William Shakespeare – cel mai mare autor dramatic al tuturor timpurilor – s-a născut la Stratford-on-Avon şi s-a afirmat destul de repede în mediile teatrale londoneze.. în număr de 37... ebraica şi latina........... fără de care nici un om cu obraz nu se poate socoti învăţat....... după cum bătaia tunurilor o născocire a diavolului este....... [....... . care în anii bărbăţiei eram socotit. sunt: drame istorice inspirate din cronicile Angliei (Richard al II-lea. încît sînt înclinat să cred că nici pe vremea lui Platon.... Cicero sau Papinian învăţătura nu era mai la îndemînă oamenilor decît astăzi.. pe drept cuvînt.. cu har de la Dumnezeu..... ca actor.......... Acum s-a făcut rînduială întru toate..... Henric IVlea....... nimicind duhul cel adevărat al limbii noastre.[.... cînd simţeam din greu nenorocirea pe care o aduseseră asupra noastră goţii... din mila cerului.............

Timon din Atena) şi ca ultime creaţii. conştiinţa propriului geniu) şi prin perfecţiune versurilor. tragedii (Romeo şi Julieta. Richard al III-lea) sau de antichitatea romană (Titus Andronicus.Henric al V-lea. Macbeth). altele amare (Neguţătorul din Veneţia. prietenie. nici sculpturi de aur grele Nu vor trăi cît mîndrele-mi poeme. Figura 5.1839. Littografie Muzeul Luvru. Războaiele vor zvîrli statui deoparte. Paris Figura 5. Poveste de iarnă şi Furtuna. Statui şi ziduri dezrădăcinînd. comedii (Comedia erorilor. Regele Lear.13 Regina Elisabeta Sonetele shakespear-iene reprezintă o culme a poeziei engleze şi universale prin adânca vibraţie emoţională a sentimentelor care le animă (dragoste. 1843. Iar tu vei străluci mai viu în ele Decît într-un granit mîncat de vreme. Othello. revoltă împotriva unei lumi nedrepte. unele dintre ele feerice (Visul unei nopţi de vară. iertare. Alături de piese stau cele 154 de sonete si câteva poeme . A douăsprezecea noapte). Muzeul Luvru 14 Eugène Delacroix. Hamlet si Horatio in cimitir. Coriolan). Hamlet. Moartea Ofeliei.12 Eugène Delacroix. Îmblânzirea scorpiei). Troilus şi Cresida. Antoniu şi Cleopatra. . Iulius Caesar. ™ LV Nici marmuri.ulei pe panza. Cum vă place.

Vei dăinui. romanul pastoral Galateea. hidalgo Alonso Quijano. povesteşte întâmplările eroului. care influenţat de lectura romanelor cavalereşti. fapt ce i-a influenţat întreaga viaţă şi operă. Şi-atunci cînd lumii ceasul o să-i bată. volumul Nuvele exemplare. personificarea idealului său feminin. despre testamentul pe care l-a făcut şi despre moartea lui . comedii.14 Interpretari ale temei Don Quijote Roman capodoperă a literaturii universale. biruind şi Moarte şi Uitare. Iar pînă-n ziua trîmbiţei cereşti În versul meu şi-n ochi duioşi trăieşti. ™ Capitolul LXXIV Despre felul cum a căzut Don Quijote la pat. dar mai ales Don Quijote. ia numele de Don Quijote şi porneşte în căutarea Dulcineii de Toboso. Wiliam Shakespeare. Sonete 15 Miguel de Cervantes – cel mai mare scriitor spaniol – s-a născut într-o familie de origine nobilă dar săracă. iar slava ta curată Vor mai privi-o vremuri viitoare. nici sabia lui Marte N-or şterge-n inimi chipul tău nicicînd. Tu.Dar nici pîrjol. Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha). Figura 5. Creaţia sa literară cuprinde tragedii (Numancia).

căruia aşa îi era voia. clasicismul este curentul . Toţi aceştia. pe Don Quijote nu-l slăbea aleanul. Dar cu toate astea. că el îi şi turnase o eglogă. pentru că. fie din lucrarea cerului. care le lasă de căruţă pe toate cîte le alcătuise Sanazaro. Don Quijote • CLASICISMUL Apărut în Franţa şi dezvoltat în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. şi că şi cumpărase cu banii lui doi cîini straşnici ca să le păzească turma. îi sosi şi lui sorocul şi veleatul tocmai cînd nici cu gîndul nu gîndea. bacalaureatul şi bărbierul. crezînd că-l ţinea în acea stare numai amărăciunea de-a se vedea biruit şi de-a nu-şi vedea împlinit gîndul îndreptat către slobozirea şi dezlegarea Dulcineii. nici că i se mai urni de la căpătîi. prinse nişte friguri ce-l ţinură şase zile la pat. iar celălalt Butrón. încercau în fel şi chip să-l înveselească. bunul lui scutier. pe care i-l vînduse un neguţător de oi din Quintanar. în care timp veniră de mai multe ori să-l vadă prietenii: preotul. spunîndu-i bacalaureatul să prindă curaj şi să se scoale pentru a-şi începe îndeletnicirea păstorească. iar Sancho Panza. un anume Barcino. fie din aleanul pe care i-l pricinuia faptul de-a se vedea biruit. ci coboară necurmat de la obîrşii pînă ce ajung la capătul lor cel din urmă – şi asta se întîmplă îndeosebi cu vieţile oamenilor – şi deoarece viaţa lui Don Quijote n-avea nici un înscris din partea cerului ca să-şi oprească 16 curgerea. Miguel de Cervantes.Deoarece lucrurile omeneşti nu dăinuie veşnic.

....... Oedip etc.... aşezarea în centrul creaţiei a fiinţei umane.. tendinţa spre ordine şi rigoare...... Şi-n chinurile mele ce-asupră-ţi se răsfrîng Eu nu te-acuz pe tine.. cu toată vrăjmăşia Nu pot blama pe-acela ce-şi face datoria... serioasă” şi izvorul ei trebuie căutat în istorie sau legendă....... ah. .. ai dreptate....... extraordinară.... Rodrigue: Nu pregeta atuncea să faci ce eşti datoare Spre-a împlini o jertfă atît de-nălţătoare! ..... Pierre Corneille – dramaturg francez – a fost creatorul tragediei clasice franceze (Cidul..). pe mine mă deplîng........ dar a scris şi discursuri în care şi-a expus principiile estetice dramatice: tragedia cere pentru subiectul ei o acţiune „măreaţă. ™ Actul III Scena IV 17 Chimène: Rodrigue... Cidul (Le Cid) este capodopera lui Corneille şi se inspiră din legenda Cidului. Horaţiu.... afirmarea sensului moral şi estetic al artei.......... Ştiu ce se cheamă cinste şi cum înflăcărează Asemenea insultă o inimă vitează..... conformarea cu regulile clasice. sobrietatea (neamestecul genurilor).literar-artistic caracterizat de respectul pentru antichitate şi ale cărui principii generale estetice au fost: raţionalismul.....

surprinzând şi aspecte esenţiale ale veacului în care Moliere a trăit. realizează tipul avarului de pretutindeni şi de totdeauna. Harpagon. poftim – începe jupîn Jacques. Opera sa cuprinde 30 de piese. Vicleniile lui Scapin). ™ Dacă ţineţi cu orice preţ.. Natura umană. Sganarelle sau încoronatul inchipuit. fiind în acelaşi timp autor.Mîndria ta îmi cere viaţa – vin΄şi-o ia! Osînda-mi va fi dulce şi dulce moartea mea! Corneille. ultima sa piesă. obsedat de pierderea ei – prin personajul său principal.. tragicomedia. Mai întîi toţi îşi bat joc de dumneavoastră cum le vine la gură .Unii spun că tipăriţi pe socoteala dumneavoastră calendare unde zilele de post sînt trecute în număr îndoit şi că vă siliţi oamenii să le ţină. de la Preţioasele ridicole până la Bolnavul închipuit. că . Avarul (L΄avare) – pornind de la Aulularia lui Plautus a cărei idee centrală este a unui zgârcit care îşi ascunde comoara. Cidul Moliere (Jean-Baptiste Poquelin) – dramaturg francez – şi-a dedicat întreaga viaţă teatrului. cu toate formele sale de manifestare. regizor şi conducător de companii teatrale. medici. pseudosavanţi etc. este tema principală a comediilor lui Moliere care aduc în prim plan o varietate tipologică deosebit de bogată: nobili. epuizând gama bogată a comicului. A abordat forme diferite ale comediei: farsa (Zăpăcitul. Doctor fără voie. ţărani. burghezi. comedia muzicală. actor.

iar dumneavoastră nici n-ati crîcnit. Moliere. Altul. cu un caracter laic. Altul povesteşte că aţi dat în judecată pisica vecinului. ideea emancipării poporului prin cultură şi raspândirea culturii în popor. socialpolitice şi culturale care au determinat apariţia iluminismului – curent ideologic şi cultural. Avarul • ILUMINISMUL Dezvoltarea burgheziei şi a ştiinţei. 18 sau cînd vor să plece de la dumneavoastră. fiindcă v-a mîncat ce-a mai rămas dintr-o friptură de berbec. le căutaţi din senin nod în papură servitorilor – ba că sînt leneşi. concepţia „contractului social” şi a „monarhului luminat”.băgaţi în buzunar ce v-ar costa mîncarea de dulce. Alţii. apariţia materialismului mecanicist precum şi crearea premiselor şi izbucnirea Revoluţiei Franceze (1789) sunt pe scurt condiţiile istorice. o literatură preocupată de probleme sociale şi morale. antireligios şi anticlerical – caracterizat prin: promovarea raţionalismului. combaterea fanatismului şi dogmelor. spirit strălucit al vremii sale – s-a afirmat prin atitudinea sa polemică. nu vă spun decît zgîrcitul care-şi mănîncă de sub unghie. aşa că vizitiul – cel dinaintea mea – v-a croit straşnic cu reteveiul.] Sînteţi rîsul şi batjocura tuturor. ba că răspund obraznic – ca să nu le plătiţi simbria. Voltaire (François-Marie Arouet) – gânditor şi creator francez deosebit de fecund. împotriva .. că de cum se apropie sărbătorile. scîrbosul şi cămătarul. că aţi fost prins într-o noapte furînd cu mîna dumneavoastră ovăzul cailor.. [.

Spaniolii n-au ştiut niciodată prea bine ce-i cu ţara asta şi i-au zis Eldorado. prin creaţiile sale în domenii diverse: epopee (Henriada). Micromegas. Mérope). Naivul). dar care au fost doborîţi de spanioli. ca nici un locuitor să nu mai iasă niciodată din ţărişoara noastră. am scăpat pînă azi de lăcomia naţiunilor Europei care sînt. Ţara în care sîntem este vechea patrie a incaşişor care au avut neprevederea să iasă din ţinuturile lor şi să supună o parte din lume. Candid sau optimismul (Candide ou l΄optimisme) este un roman filozofic în care Voltaire polemizează cu doctrina optimistă a lui Christian Wolff. acum vreo sută de ani. istorie (Secolul lui Ludovic al XIV-lea). despre următoarele revoluţii care s-au întîmplat în Peru şi la care a fost şi el martor. care afirma că „totul este bine în cea mai bună dintre lumile posibile”. tragedie (Zaïre. scutier al regelui.feudalităţii şi obscurantismului. dar cum sîntem înconjuraţi de stînci şi de prăpăstii greu de trecut. 19 ™ Capitolul XVIII Ce-au văzut în Eldorado ─ Am o sută şaptezeci şi doi de ani şi am auzit de la tata. filozofie (Scrisori filozofice). cu consimţămîntul naţiunii. pînă pe aproape. discipolul lui Leibiniz. nu ştiu . Alzire. şi un englez pe care îl chema Raleigh chiar şi a ajuns. Regii din familia lor care au rămas în ţara de baştină au fost mai înţelepţi: au poruncit. în acest chip am putut să ne păstrăm inocenţa şi fericirea. povestiri (Zadig sau destinul.

.......... Contractul social). ™ Cartea întîi 20 Alcătuiesc o lucrare cum n-a mai fost alta la fel şi a cărei înfăptuire nu va avea imitator..... foarte ahtiate după pietrele şi după tina pămîntului nostru........................ Confesiuni (Confessions) – publicate postum – prezintă viaţa sa... Am încercat-o mai mult ca oricare altul..de ce. Voltaire.... ..... Nu ştiu ce-am făcut pînă la cinci sau şase ani........... nu-mi amintesc decît de primele lecturi şi de efectul pe care l-au avut asupra mea: e ..... Simţeam..... în aşa hal încît ar fi în stare să ne ucidă pe toţi...... Candid sau optimismul Jean-Jaques Rousseau – filozof şi prozator francez....... Romanul pedagogic Emil susţine ideea unei educaţii naturale. înainte de a gîndi: asta e soarta comună a oamenilor. tratând atât pe sine cât şi pe ceilalţi cu toată sinceritatea.. ............. nu-mi dau seama cum am învăţat să citesc.. precum şi Visările unui hoinar singuratic fac din Rousseau un precursor al sentimentalismului preromantic............ Romanul epistolar Julie sau noua Eloiză.......... de la naştere până în 1766................. fără nici un menajamnet...... născut la Geneva – a fost unul din iluminiştii ale căror idei au influenţat Revoluţia de 1789 (Discurs asupra originii şi cauzelor inegalităţii dintre oameni................ Vreau să înfăţişez semenilor mei un om în tot adevărul firii lui şi omul acesta voi fi eu....

auzind dimineţa rîndunelele. şi ne petreceam nopţile cu această îndeletnicire. unică la vîrsta mea. Mama lăsase cîteva romane. scrise de el însuşi – cunoscut sub titlul prescurtat de Robinson Crusoe. Nu ne puteam niciodată despărţi decît la sfîrşitul volumului. nu numai o mare uşurinţă de a citi şi de a mă înţelege. am căpătat. Uneori tata. nu era vorba decît să mă deprindă cu lectura graţie unor cărţi plăcute. Jean-Jacques Rousseau. tata şi eu. dar în curînd.15 Interpretari posibile ale temei Robinson Crusoe 21 Robinson Crusoe – roman inspirat dintr-un fapt real – aduce un elogiu omului optimist.” În puţină vreme. spunea ruşinat: „Haide la culcare. Ne apucam să le citim după cină. încît citeam rînd pe rînd. care ştie să pună stăpânire pe natură folosind-o în propriul său interes şi să supravieţuiască în condiţii dificile. Confesiuni Daniel Defoe – prozator şi publicist englez – a fost autor de scrieri polemice (Imn pentru stîlpul infamiei). dar şi o cunoaştere a pasiunilor. La început. sunt mai copil decît tine. romane (Viaţa şi ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe din York. fără încetare. întreprinzător. interesul deveni atît de mare. marinar. ™ . prin această metodă primejdioasă. Succesele şi nenorocirile celebrei Moll Flanders) şi memorialistică (Jurnal din anul ciumei) Figura 5.perioada cînd am căpătat fără întrerupere conştiinţa despre mine însumi.

Capitolul opt Calendarul lui Robinson. Nu m-am prăpădit de foame. 33 Am puţină îmbrăcăminte şi în curînd nu voi avea cu ce să-mi acopăr goliciunea trupului. aşa cum s-a întîmplat cu toţi tovarăşii mei de drum. Dar am rămas în viaţă. un pustnic alungat pentru totdeauna dintre oameni. iată ceam notat: RĂU BINE 11 Am fost aruncat pe o insulă tristă şi pustie şi n-am nici o speranţă de salvare. 22 Sînt izolat de întreaga lume. scriind în stînga „rău” iar în dreapta „bine”. deşi aş fi putut să mă înec. Robinson îşi amenajează locuinţa Mă copleşea uneori o deznădejde şi o amărăciune de moarte. nici n-am pierit în această pustietate. Dar aici clima-i caldă şi te poţi lipsi de haine. . Am împarţit pagina în două şi. Pentru a-mi învinge aceste stări sufleteşti am luat condeiul şi-am început să-mi dovedesc că situaţia mea nenorocită are şi părţile ei bune.

Robinson Crusoe 22 Jonathan Swift – scriitor irlandez de limbă engleză – a fost unul dintre marii satirici ai tuturor timpurilor. Am înţeles că nu trebuie să-mi pierd curajul şi nici să mă las în voia desnădejdii. unde mişună cu duiumul. Aceste raţionamente mi-au fost de un mare sprijin. Satira sa dezvoltată în pamflete ca Povestea unui poloboc. nici fiare şi mă pot socoti fericit că n-am fost aruncat pe coastele Africei.16 Prima editie a “Calatoriilor” Călătoriile lui Lemuel Gulliver în mai multe ţări ale lumii (Travels into several remote . Daniel Defoe.44 Nu mă voi putea apăra dacă voi fi atacat de oamnei răi sau de fiare sălbatice. 55 N-am cu cine schimba o vorbă. Dar pe insulă nu se află nici oameni. Figura 5. mergând adesea până la sarcasm. N-are cine să-mi dea puţin curaj şi să mă mîngîie. sau Bătălia cărţilor este neiertătoare. În momentele cele mai grele poţi şi trebuie să găseşti mîngîiere. Dar am izbutit să-mi fac proviziide toate cele necesare pentru existenţă şi să-mi asigur hrana pînă la sfîrşitul zilelor.

filozofii noştri se îndoiesc foarte şi presupun mai curînd că ai picat din lună sau dintr-o steaş pentru că e sigur că o sută de 23 muritori de mărimea dumitale ar nimici în scurtă vreme toate fructele şi vitele de pe moşiile Maiestăţii sale. romane (Suferinţele tânărului Werthe. excelând în toate domeniile pe care le-a abordat. şi-apoi de şase mii de luni cronicile noastre nu pomenesc alte ţinuturi în afară de cele două mari împărăţii. ™ În legătură cu ce te-am auzit afirmînd. care cuprinde lirică (Ucenicul vrăjitor sau Craiul ielelor.nations of the world bz Lemuel Gulliver) – roman de aventuri – este de fapt. Anii de călătorie ai lui Wilhelm Meister). preocupată de literatură. Lilliput şi Blefuscu. o satiră deghizată sub aparenţe fantastice şi exotice la adresa societăţii contemporane lui. drame (Egmont) şi tragedii (Ifigenia în Taurida). Jonathan Swift. Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister. Călătoriile lui Gulliver Johann Wolfgang Goethe – cel mai mare scriitor german şi unul dintre spiritele strălucite ale umanităţii – a fost o personalitate multilaterală. artă şi ştiinţă. . cum că pe lume ar mai fi şi alte împărăţii şi state locuite de fiinţe omeneşti tot atît de mari ca dumneata. Cea mai importantă rămâne însă opera sa literară. Elegii romane sau Divanul occidental – oriental). Care două mari împărăţii sînt de treizeci şi şase de luni încăierate – după cum voiam să-ţi spun – într-un război înverşunat.

Figura 5.17 Atmosfera “Faust” Faust – capodopera lui Goethe – este o creaţie a cărei elaborare a durat aproape 30 de ani (prima parte a apărut în 1808, iar cea de-a doua, postum, în 1833), complexă, greu de încadrat într-o specie literară anumită; autorul său a subintitulat-o tragedie dar poate fi considerată cu aceeaşi îndreptăţire, poem dramatic sau dramă filozofică. 24 Motivul omului care şi-a vândut sufletul diavolului apare într-o legendă medievală şi sub forma doctorului Faust în cărţi populare ale Renaşterii, Goethe utilizând aceste izvoare de inspiraţie într-un mod original şi subordonate unei teme fundamentale: sensul existenţei umane. ™ Partea întîi Noapte O încăpere înaltă, boltită, cu înfăţişare gotică, Faust, neliniştit, stă pe scaun la masa de scris. Faust Am studiat cu rîvnă, ah, filozofia Din scoarţă-n scoarţă, dreptul, medicina, Şi din păcate chiar teologia, Arzînd de zel. Şi iată-mă acum un biet nebun, Cuminte ca şi mai-nainte. În faţa semenilor sînt magistru sau chiar doctor. De-atîţia ani înţelepciunea o încerc,

Îmi port de nas discipolii De-a curmezişul sau în cerc. Şi văd că nu putem să ştim nimic. Amărăciunea-mi arde inima în piept. Goethe, Faust • ROMANTISMUL Apărută în Europa, ca o reacţie faţă de clasicismul rigid şi dezvoltată în primele decenii ale secolului al XIX-lea în întreaga lume, romantismul este mişcarea artistică şi literară caracterizată de următoarele principii estetice generale: cultivarea sensibilităţii şi fanteziei creatoare, expansiunea eului individual, reabilitarea personalităţii umane în complexitatea sa, evaziunea în trecut, istorie, tradiţie, vis, contemplarea naturii (culoarea locală), interesul pentru folclor, libertatea totală în creaţie, lărgirea şi îmbogăţirea limbii literare. Personajele provin din toate mediile sociale iar eroii sunt persoane de excepţie acţionând în condiţii excepţionale. 25 Victor Hugo – simbolul poetului militant pentru ideea de libertate al poporului francez – a fost teoreticianul şi principalul reprezentant al şcolii romantice, prin Prefaţa la drama Cromwell. Poet, dramaturg, romancier a abordat şi revoluţionat genurile literare fundamentale, cuprinzând în creaţiile sale variate ipostaze ale existenţei umane. Volumele de poeme care l-au consacrat „cronicarul liric” al vremii sale sunt: Orientalele, Frunzele de toamnă, Cântecele crepusculului, Vocile interioare, Contemplaţii şi Legenda

secolelor. Dramaturgia, prin Hernani – teatru în versuri – marchează victoria romanticilor asupra clasicilor, cunoscute fiind şi: Ruy Blas, Regele petrece, Burgravii – în versuri – şi Lucreţia Borgia – în proză. Romanele – ample, panoramice, interferând fantezia, lirismul cu detaliul istoric autentic – cele care s-au impus în întreaga lume prin valoarea lor artistică sunt: Notre Dame de Paris şi Mizerabilii. Figura 5.18 Jean Valjean Mizerabilii (Les misérables) – roman de structură epopeică, construit pe planuri multiple, cu tablouri variate – constituie o amplă viziune asupra epocii, ale cărei dimensiuni le dau lupta de la Waterloo şi cele de pe baricadele Parisului din 1830. El apare ca o epopee a Parisului şi a poporului francez în prima jumătate a secolului al XIX-lea. ™ CARTEA A PAISPREZECEA, DRAPELUL, PRIMUL ACT 26 [...] Se duse drept la Enjolras şi, în vreme ce răzvrătiţii, cu o tainică teamă, se dădeau la o parte din faţa lui, îi smulse drapelul din mînă, Enjolras, încremenit, dăduse un pas înapoi. Apoi, fără ca cineva să îndrăznească a-l opri sau a-l ajuta, bătrînul de optzeci de ani, cu capul tremurînd, cu mersul sigur, începu să urce încet scara de pietre ridicată în baricadă. Era ceva aşa de întunecat şi de înălţător, încît toţi cei din jurul lui strigară: „Descoperiţivă!” Cu fiecare treaptă pe care o urca era mai înspăimîntător: părul lui alb, faţa zbîrcită, fruntea largă, pleşuvă şi plină de creţuri, ochii adînciţi în orbite, gura deschisă, parcă de

Ghiaurul. prin accentele umanistrevoluţionare: Adam şi Eva. mărite de lumina însîngerată a torţei: părea spectrul marii revoluţii de la ΄93 ieşind din pămînt. Detaşat de clasa sa socială. cu steagul Teroarei în mînă. continuă să-l preamărească pe Dumnezeu. fiul lor. cînd această cumplită fantomă se înălţă. ca şi cînd el ar fi fost mai tare decît ea.uimire. Abel. 1840 Ulei pe panza Muzeul Luvru. în întuneric. braţele lui slabe ridicînd drapelul roşu se iveau din umbră. Corsarul. Mizerabilii George Gordon Byron – poetul cel mai reprezentativ al romantismului englez – a fost simpatizantul mişcărilor de eliberare naţională din Italia şi Grecia. clătinîndu-se. Don Juan. A scris poeme romantice de mari dimensiuni: Peregrinările lui Childe Harold. ™ Lucifer . Victor Hugo. pe maldărul de dărîmături. Naufragiul lui Don Juan. întreaga baricadă luă. alături de grecii care-şi apărau libertatea. izgoniţi din Rai. şi poemele dramatice Manfred şi Cain. o înfăţişare supranaturală şi măreaţă. în faţa îsăşi a morţii. lordul Byron.19 Eugène Delacroix. 27 Figura 5. nu înţelege atitudinea părinţilor şi a fratelui său. Iar cînd ajunse sus. Paris Cain abordează mitul biblic căruia poetul îi dă o interpretare nouă. pe ulrima treaptă. în faţa celor o mie două sute de puşti din umbră. a aderat la idealurile revoluţionare ale popoarelor care luptau pentru eliberare şi a murit la Missolonghi. Cain.

Se zbate nemurirea Într-nsul. Noi n-am aflat-o. iar pomul cunostinţei.Un muritor! Cain O. Cain De-i aşa De ce cobori lîngă pămînt? Lucifer Ţărînii Îi ştiu durerea. Cain Nemurirea? O. Lord Byron. Pomul vieţii-a fost Pierdut pe totdeauna din greşeala Tatălui meu. reprezentant al liricii romantice germane – a creat o operă caracterizată de fantezie şi reflexivitate. ţi-l cunosc. Cain 28 Gîndul mi-l cunoşti? Lucifer Da. uneori cu elemente de . spirit! cine eşti? Lucifer Mai mare peste duhuri. Cain Heinrich Heine – poet şi prozator. prea din timp S-a scuturat şi fructul lui e moartea. Din graba mamei mele. nu cred.

reînnoind-o în toate genurile. A abordat o tematică variată: iubirea. mituri. umor şi sarcasm. Operele care îl situează în lirica romantică universală sunt: Cartea cântecelor şi Icoane de călătorie. de nu mă-nşel. A fost creatorul liricii moderne ruse. iniţiatorul romanului istoric (Fata . motive istoricobaladeşti. Germania. parcă simţit-am în piept Că inima-mi bate mai tare. Mă prinse o stare ciudată. Căci inima îmi sîngera Cumplit şi plăcut totodată.ironie. La graniţă. Mai sură. mai tulbure ziua era Cînd eu mă-ndreptam spre ţară. Un basm de iarnă Aleksandr Sergheevici Puşkin – poet. Ba chiar şi o lacrimă. Germania. 29 Şi cînd auzit-am nemţescul grai. Heinrich Heine. poezie socială.Un basm de iarnă (Deutschland. Ein Wintermärchen) este o operă satirică în care este criticată reacţiunea ce se înrădăcina în Germania şi exprimată încrederea întrun viitor luminos. dramaturg şi prozator rus – a fost un deschizător de drumuri în literatura rusă. ™ Era-ntr-un noiembrie trist – şi în jur Frunzişul da să moară. Din ochii mei da să coboare. al poeziei de meditaţie filozofică.

. ™ Am fost născut pentru o viaţă Tăcută. după plăcuta muncă. Nu tot aşa-n vremi depărtate. de ficţiune şi aspecte din viaţa şi istoria poporului rus iar prin eroul său principal. o frescă a societaţii ruse din vremea sa. Trăit-am anii fericiţi?! Aleksandr Puşkin. . Visînd la umbră de molifţi. Evgheni Oneghin 30 Edgar Alan Poe – poet. a pus bazele dramei istorice prin Boris Godunov şi a realizat. pe luncă. dorm cît îmi place. Mă plimb pe-un lac pustiu.. prozator şi critic literar american – a deschis prin opera sa calea simbolismului şi suprarealismului. Aici. Mă scald în dulcea libertate: Citesc puţin. Mai vie. dezgustat de oameni şi retras la ţară.căpitanului). aduce un elogiu vieţii rustice. prin romanul în versuri Evgheni Oneghin. Iar gloria mă lasă-n pace. blazat. paşnică. Evgheni Oneghin cuprinde numeroase elemente autobiografice. lira-mi solitară . al nuvelei sociale (Dama de pică). de ţară! Aici răsună mai semeaţă. Şi „far niente”-i a mea lege – Din zori de ziuă. se-nţelege.

.....” . „poate că el se trezi ciocănind în uşa camerei mele uşor........ Proza sa fantastică........ Spune-mi dacă...... Ulalume... în Edenul depărtat........... un călător........... într-un îndepărtat miez de noapte. E numai atît......... crainic posac.... „E vreun călător”........ deodată mă îndreptai auzind O foarte înceată bătaie lovind în uşa camerei mele uşor.... pe cînd ascultam truditele şoapte Ale unortomuri vechi şi uitate. sufletul meu de tristeţi încărcat Va mai îmbrăţişa pe sfînta fată pe care îngerii ... Clopotele etc. Pe cînd picoteam aproape dormind..... zisei bombănind.. de o desăvârşită rigoare formală: Tamerlan şi alte poeme............ totuşi profet....A scris lirică romantică cu accente elegiace şi viziuni halucinante. pe Domnul pe care-l iubim amîndoi......... te implor... aşa-numitele „povestiri extraordinare” au fost reunite în volumul Povestiri ale grotescului şi arabescului. Pe cerul ce peste-amîndoi se-ncovoaie. Anabell Lee.. ce-mi spuneau că totul e trecător...... Corbul şi alte poeme.... „Profetule!” strigai.... de eşti pasăre sau drac.............. ™ Odată.

dezvoltarea proletariatului. existenţa unor personaje tipice în împrejurări tipice. un număr de aproximativ 2000 de personaje animându-i romanele grupate în ciclul Comedia umană. Edgar Alan Poe. consolidarea burgheziei care cucereşte puterea economică şi politică. care conţine trei părţi: Studii de moravuri. Honoré de Balzac s-a născut la Tours într-o familie burgheză şi a renunţat la cariera juridică pe care o începuse în urma studiilor de drept. apariţia materialismului dialectic (Karl Marx şi Friederich Engels) şi dezvoltarea ştiinţelor naturii (Charles Darwin). Cea mai importantă dintre aceste părţi este . a apărut în secolul al XIX-lea în conditii istorice şi social-economice specifice: revoluţia burgheză (de la începutul secolului al XIX-lea). preocuparea pentru social şi atitudinea critică faţă de societate. continuând şi în prezent. Corbul • REALISMUL 31 Curent literar reunind scriitori cu principii de creaţie comune. Va mai îmbrăţişa zglobia fată pe care îngerii o numesc Leonore? Răspunde Corbul: „Nevermore”. lipsa de idealizare.o numesc Leonore. sunt: reprezentarea veridică a realităţii. Studii filozofice şi Studii analitice. pentru a se consacra literaturii. Biografia sa se confundă cu opera. obiectivitatea scriitorului. Trăsăturile definitorii ale acestui curent. stilul sobru şi impersonal. contemporan – în prima jumătate a secolului al XIXlea – cu perioada de înflorire a romantismului.

singurul meu copil. Balzac dorindu-se istoricul moravurilor. dacă mi-aş fi păstrat averea. pictorul societăţii contemporane lui. Dar nu mai am nimic. copilul meu drag. pentru că atunci le-aş putea vedea. foc în sobă. banii mei unde sînt acuma? Dacă aş avea comori de lăsat. ™ Două lacrimi se rostogoliră din ochii bătrînului. trebuie să-şi ţină copiii în frîu. Ah. oprindu-se pe pleoapele roşietice. acum îmi iubesc şi mai mult părăsirea şi mizeria în care mă aflu! Cînd un nenorocit e iubit. Le-am iubit prea mult ca să mă mai poată iubi şi ele pe mine. aş fi avut odăi frumoase. zău. Un tată trebuie să fie totdeauna bogat.20 Episod semnificativ “Balzac in parc” 32 Moş Goriot (Le père Goriot) reprezintă cheia de boltă a ciclului Comedia umană. Figura 5. dacă aş fi bogat. aş vrea să fiu bogat. ca pe nişte cai . deoarece o dată cu scrierea lui. cine poate şti? Amîndouă au inimi de piatră.Studii de moravuri. ─ Ah. servitori. Dar. Nu. Balzac a avut ideea circulaţiei personajelor prin romanele ciclului. Îţi dă chiar şi pe propriile tale fete. el ştie cel puţin că e iubit cu adevărat. Banul îţi dă tot. m-ar obloji. dacă nu le-aş fi dat-o lor. le-aş vedea. Oh. le-aş auzi. fără a luneca mai jos. m-ar îngriji. iar ele ar fi plîns în hohote cu bărbaţii şi copiii lor! Aş fi avut toate bucuriile astea. amîndouă ar fi aici şi mi-ar linge obrajii cu sărutările lor! Aş fi locuit într-un palat.

Am suferit înjosiri. Moş Goriot Charles Dickens. 33 Figura 5. comitatul Suffolk. chiar şi închisoarea datornicilor. sînt foarte nenorocit. Prin descrieri realiste de mare forţă artistică.. a creat o imagine vie a societăţii engleze din prima jumătate a secolului al XIX-lea. scris la persoana întîi. Printre temele romanelor sale se numără soarta grea a copiilor – Aventurile lui Oliver Twist. prin bogata sa operă. Dombey şi fiul – formarea personalităţii unor tineri – Nicholas Nickelby.] Sînt David Copperfield din Blunderstone. De cînd s-a prăpădit. Viaţa lui David Copperfield (The Personal History of David Copperfield) este un roman de inspiraţie în mare parte autobiografică. cititorul este familiarizat cu cele mai diferite medii ale societăţii engleze: cocioabe mizere şi palate opulente.. n-am fost dat la învăţătură. m-au lăsat în voia soartei şi m-au .21 Atmosfera tipica dichensiana si portretul lui Charles Dickens ™ Capitolul XIII Urmările hotărîrii mele [. case de ţară. David Copperfield – goana dezumanizantă după profit – Timpuri grele. ateliere şi prăvălii. Marile speranţe. Iar eu am stat în genunchi la picioarele lor. Honoré de Balzac. şcoli şi hanuri. care urmăreşte destinul unui băieţel din momentul în care a rămas orfan de mamă. până la maturitate. Martin Chuzzlewit.nărăvaşi. unde ai venit în noaptea cînd m-am născut şi ai făcut cunoştinţă cu scumpa mea mamă.

Am fost jefuit de cum am pornit şi m-am văzut nevoit să fac tot drumul pe jos. spre a-i arăta în ce hal ajunsesem şi spre a învedera tot ce îndurasem. mătuşa. Aşezată pe pietrişul aleii. cu o mare compasiune şi o adâncă înţelegere. atunci s-a sculat în mare grabă. Caractere complexe şi contradictorii. evidenţiind scânteia de omenie existentă în sufletele cele mai pervertite. Viaţa lui David Copperfield Fiodor Mihailovici Dostoievski – scriitor care a influenţat puternic o parte însemnată din literatura secolului al XX-lea prin profunzimea analizei psihologice şi prin zguduitoarea problematică morală a operelor sale – prezintă figuri de oameni necăjiţi (Oameni sărmani. cum sunt ocnaşii (Amintiri din casa morţilor). şi din clipa plecării nam dormit nici o singură noapte în pat. s-a holbat la mine fără nici o întrerupere pînă în clipa cînd am început să plîng. pe chipul căreia nu se putea vedea nici un alt sentiment decît uimirea. Umiliţi şi obidiţi) sau de indivizi ajunşi pe ultima treaptă a degradării. am izbucnit în hohote de plîns. Prima ei grijă a fost să descuie dulapul înalt din perete şi să scoată cîteva sticle şi să-mi toarne pe gît cîte puţin din fiecare. Printre . acumulate de o săptămînă întreagă. Brusc. m-a luat de guler şi m-a dus în casă. De aceea am fugit şi am venit la matale. Charles Dickens. şi făcînd un gest cu mîna. personajele sale sunt capabile de crime dar şi de gesturi generoase. nu m-am mai putut stăpîni.silit să fac o muncă cu totul nepotrivită.

nu Dunia. căsătoria asta nu va avea loc. La dracu cu domnul Lujin!” „Situaţia e clară. nu mă puteţi înşela! . Demonii. nu şovăise nici o clipă.capodoperele rămase în memoria umanităţii sunt: Crimă şi pedeapsă. Nu măicuţo.. Dunicika. capital cum s-ar spune. Se mai şi scuză că nu mi-au cerut sfatul. 34 Crimă şi pedeapsă (Prestuplenie i nakazanie) – primul mare roman al lui Dostoievski – prezintă profunda dramă interioară a lui Rodion Raskolnikov care ucide din cauza sărăciei. Nu.. mormăi el rînjind răutăcios şi sărbătorind dinainte izbînda hotărîrii lui. Idiotul. marturiseşte crima datorită mustrărilor de conştinţă şi se purifică prin dragoste. umblînd prin odaie. ce argument invocă – Piotr Petrovici este atît de ocupat. ca să nu zic din goana trenului. Dar cu privire la punctul principal. că nu se poate însura altfel decît din goana cailor. atît de ocupat. ştiu şi-mi dau seama ce sînt acele multe lucruri pe care ai să mi le spui. ştiu şi la ce te-ai gîndit o noapte întreagă. şi pentru ce te-ai rugat în faţa . ™ Partea întîi IV Scrisoarea mamei lui îl istovise. Chiar în timpul cît citise scrisoarea. că au luat hotărîrea fără mine! Fireşte! Credeţi că acum nu se mai poate desface? O să vedem noi dacă se poate sau nu! Auzi dumneata. luase hotărîrea şi hotărîrea era decisivă: „Cît voi fi eu în viaţă. Fraţii Karamazov.

O casă de păpuşi. 35 Raţa sălbatică. Şi tu erai foarte drăguţ. Poemele dramatice. un deschizător de drumuri în dramaturgia universală. O casă de păpuşi (Et lukkehjem) – cunoscută şi sub numele de Nora – îşi dezvoltă acţiunea în jurul personajului central.. intensitatea dramatică şi aspiraţiile eroului spre un ideal moral superior. Un duşman al poporului reprezintă realizări importante pe linia teatrului realist şi îl impun pe Ibsen ca pe unul dintre cei mai valoroşi autori dramatici în plan universal. Crimă şi pedeapsă Henrik Ibsen – dramaturg norvegian – este fondatorul teatrului modern.. aşa cum acasă. Dostoievski. Femeia mării. atît. E greu să urci Golgota. profunde semnificaţii umane. Rosmersholm. care se află în iatacul măicuţei. am fost veselă . Cînd apucai să te joci cu mine.” F. prin integritatea caracterului şi voinţei sale iar piesele Stâlpii societăţii. ™ ACTUL III Helmer: N-ai fost.. Hedda Gabler. Nora şi abordează tema emancipării femeii. Constructorul Solness sunt drame ibseniene care relevă prin simboluri. Ţi-am fost soţia păpuşă. Şi copiii mi-au fost la rîndul lor păpuşi. Strigoii. la tata.. n-ai fost fericită? Nora: Nu. Hm .icoanei Maicii Domnului din Kazan. Brand şi Peer Gynt reţin prin densitatea gândirii. Dar căminul nostru n-a fost altceva decît o casă cu păpuşi. petreceam cum . eram copilul păpuşă.

. ai avut dreptate. oricît ar fi de exagerate ca proporţii şi sens. Torvald. Iată de ce te părăsesc chiar acum.. Dar începînd de acum va fi altfel. tu nu eşti omul care să mă educe făcînd din mine femeia pe care ţi-o doreşti tu. dragă Nora. Nora: Educaţia cui? A mea sau a copiilor? Helmer: Atît a ta cît şi a copiilor. O casă de păpuşi • LITERATURA SECOLULUI AL XX-LEA Complexitatea vieţii sociale şi spirituale din secolul pe care tocmai l-am încheiat. Henrik Ibsen.. Helmer: Şi asta mi-o spui aşa de-a dreptul? Nora: Şi eu . Torvald. Au trecut zilele de joacă. Am o altă dorinţă pe care trebuie mai înainte s-o îndeplinesc. Eu singură trebuie să mi-o fac. precum şi . sînt eu oare în stare să-mi educ copiii? Helmer: Nora! Nora: N-ai spus chiar tu.petreceau copiii cînd îi luam eu şi mă jucam cu ei. mai înainte . e vremea să începem educaţia... Nora: Ah. Aşa a fost căsnicia noastră. Trebuie să-mi fac mai întîi propria mea educaţie. Şi tu nu eşti omul în stare să mă ajute la aşa ceva. că nu ţi-e îngăduit să-mi încredinţezi o asemenea menire? Helmer: Într-un moment de surescitare! Cum poţi să ţii seama de asta? Nora: Totuşi. Helmer: În vorbele tale e un grăunte de adevăr .. Nu sînt aptă pentru asemenea menire.

36 Poezia modernă îşi are rădăcinile în romantism. individuale. cel mai de seamă reprezentant al liricii spaniole moderne. sociale. care a reprezentat o eliberare de orice constrângeri a inspiraţiei poetice şi în simbolism. psihologia. cu o mare diversitate de teme şi forme. Federico Garcia Lorca. se pot distinge. care pe măsura apariţei şi dezvoltării altor domenii. sub raport tematic. cum ar fi: critica filologică. face dificil de găsit un criteriu de clasificare. Ultimul secol a marcat şi o deosebită dezvoltare a criticii literare. lingvistica. Totuşi. care a marcat o interiorizare a lirismului şi un refuz al retorismului şi anecdoticului. psihologică şi a sensului existenţei iar sub raportul formei. Proza tinde să devină un instrument tot mai perfecţionat de expresie literară atât a realităţilor istorice. sociologia.evoluţia tehnicilor scriitoriceşti au influenţat profund literatura acestei epoci. trei direcţii principale: socială. Dramaturgia. matematica şi-a diversificat modalităţile de abordare a fenomenului literar. cât şi a domeniilor invizibilului (viaţa psihică în literatura de analiză sau lumile încă neexplorate din literatura ştiinţifico-fantastică). avangarda. existenţialismul. de ordonare a operelor sau personalităţilor creatoare. reprezintă şi o personalitate de primă mărime a poeziei europene a secolului al XX-lea. drama poetică şi teatrul absurdului. care s-a impus atât prin creaţia sa poetică şi dramatică închinată omului şi . cele mai importante curente şi orientări: expresionismul.

verde faţa. cu ochi de argint. Barca peste valul mării 37 şi calul în munte. ca ghiaţa. impresionantă şi prin varietatea şi întinderea ei. părul verde. Romanţă somnambulă Paul Valery – poet francez – a lăsat o operă de mare adâncime şi originalitate a gândirii. alături de . sus. desprinsă de orice teorii şi norme estetice rigide. Scrierile sale cuprind. Romanţă somnambulă (Romance sonámbulo) – inclusă în volumul Romancero ţigan (Romancero gitano) – îşi are izvorul în mitologia lumii andaluze proiectată într-un plan misterios şi magic şi are ca motive fundamentale iubirea şi moartea. ™ Verde.complexităţii sale existenţiale. cât şi prin eseurile sale. Verde vînt. consacrate unor probleme ale poeticii moderne. A fost asasinat de franchişti în timpul războiului civil din Spania. cît de drag mi-eşti verdePe sub luna mea ţigancă lucrurile stau privind-o şi ea nu le vede. Verde. cît de drag mi-eşti verde. Şi ramuri verzi. ca şi întreaga poezie a lui Federico Garcia Lorca. creaţie originală. Ea cu umbra-n cingătoare în balconul său visează. Federico Garcia Lorca.

™ „Nu năzui. Fig 5. pagini de proză. opere dramatice). pe care Trec porumbei. Aci-n amiaza dreaptă. marea pururea pornită. suflete. cum au rămas şi Introducere în metoda lui Leonardo da Vinci sau O seară cu domnul Teste. eul abstract pendulează între existenţă şi nonexistenţă. comentarii asupra artelor plastice. muzicii şi dansului. memorii. O.lucrări beletristice (poezii. între viaţa cu infinitele-i frumuseţi şi tărâmurile imaginate ale nefiinţei. arhitecturii. creaţii de referinţă pentru toţi exegeţii liricii lui Paul Valery. scrisori şi însemnările zilnice din vestitele sale Caiete. Cimitirul marin şi Tânăra Ursitoare constituie opere capitale ale poetului. mari scîntei Fac marea. sub pini şi morţi tresare. abstract. o. . eseuri literare sau filozofice. după-atîtea gînduri – ce ispită. Pindar – Pythice III Acest prea calm Acoperiş. prelegeri de poetică. ci culege tot ce stă-n putinţa pămînteştii tale alcătuiri”. Într-o mişcare dramatică.22 Copera si schita de Paul Valery 38 Cimitirul marin (Le Cimetière marin) este un „monolog al eului” general. către viaţa nemuritoare.

Cimitirul marin Rainer Maria Rilke – poet austriac. apoi redescoperit.Să-ţi pierzi privirea-n linişti largi de zei! Ce pur efort de vagi sclipiri consumă Orice minuscul diamant de spumă. Existenţa sa se confundă cu creaţia privită ca mijloc de cunoaştere a lumii şi nebănuitelor ei frumuseţi. născut la Praga – a aşezat la temelia actului creativ adâncimea şi complexitatea gândirii. aştepţi ce pare menit viaţa să ţi-o mărească la nesfîrşit. Odrasle pure din lucrări eterne. Visu-nseamnă-a şti. ce-i unic. apăsate ci numai ceea ce formează esenţa lui intuită. Aştepţi ce de altă tărie ţine. Elegii duineze şi Sonetele către Orfeu alcătuiesc operele capitale a lui Rainer Maria Rilke. . Amintire (Erinnerung) – inclusă în volumul Cartea imaginilor – evocă procesul psihic complex care presupune apropierea şi depărtarea de lucrul contemplat. Ce pace – pare că se naşte-aci! Cînd peste-abis un soare se aşterne. adus într-o lumină difuză a coştiiţei care nu mai păstrează liniile lui reale. adîncimi întoarse spre tine. trezirea pietrelor. puternic din cale-afară. 39 ™ Şi iarăşi aştepţi. Scînteie timpul. Paul Valery.

Rainer Maria Rilke. de multe ori sarcastic. Majoritatea poemelor anterioare Tărâmului pustiu reflectă de pe poziţii critice realităţi ale lumii occidentale contemporane autorului. Nimfele s-au spulberat Tamisă dulce. nici o hîrtie de sandwich. unde a şi publicat operele considerate capitale pentru creaţia sa: Tărâmul pustiu şi Patru cvartete. S. proiectând adesea contemporaneitatea poetului în lumina acestora. Predica focului (The Fire Sermon) Cortul rîului s-a spart. Preludii) anunţă prin conţinutul şi forma lor problematica şi tehnica artistică din Tărâmul pustiu. pînă-mi închei acest cînt. fiind dominate de tonul ironic.23 Taramul pustiu Tărâmul pustiu (The waste land) face în permanenţă apel la tradiţie. neauzit. la o serie de valori ale lumii occidentale. Amintire Thomas Stearns Eliot (T. Eliot ) – american de origine – s-a stabilit în Anglia. Figura 5. Alfred Prufrock. . Rîul nu duce nici o sticlă goală. Unele din aceste creaţii (Portretul unei doamne. Vîntul Străbate pămîntul negru. goneşte domol. ultimele degete ale frunzei Se agaţă şi se îngroapă în malul umed. Cântecul de dragoste al lui J. ™ 40 III.

Printre creaţiile lui Galsworthy se mai numără romanele Insula fariseilor. T. Conacul.. nuanţată de accente lirice.. erezii pierde-vară ai directorilor din City. Nimfele s-au spulberat. Eliot. Încătuşaţi de lege. S. Vastul său ciclu de romane Forsyte Saga şi O comedie modernă îmbină observaţia socială cu cea psihologică într-o manieră realistă. n-au nici o adresă. cutii de carton. familia Forsyte (caracteristică pentru marea burghezie engleză de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea) – este formată din romanele Proprietarul. De închiriat şi cele două nuvele care fac legătura între romane Vara târzie a unui Forsyte şi Deşteptarea. Tărâmul pustiu John Galsworthy – prozator şi dramaturg englez – continuă în secolul al XX-lea tradiţia veacului anterior. Plecaţi. Lîngă apele Lemanului şezui şi plînsei . Forsyte Saga – al cărei personaj central este unul colectiv. mucuri de ţigări Sau alte mărturii ale nopţilor de vară.Batiste de mătase. 41 ™ Partea a II-a Capitolul X Diagnosticul unui Forsyte . Iar prietenii lor. Sfârşit de capitol şi dramele Lupta şi Dreptate. Frăţie.

ultimele trei apărute postum. prin intermediul memoriei involuntare. Cu sutele sînt şi afară. Guermantes. Forsyte saga – Proprietarul Marcel Proust – unul dintre ctitorii romanului modern – după studii de drept şi filozofie. nu se dă de gol niciodată. nu este un animal rar. când autorul se lupta cu o boală chinuitoare şi este formată din: Swann. după cum vei vedea. pe străzi: îi întîlneşti oriunde te-ai duce! − Dă-mi voie să te întreb: după ce ăi recunoşti? spuse Bosinney. n-am dreptul să vorbesc.− Un Forsyte. răspunse tînărul Jolyon. − După simţul lor de proprietate. Sînt sute printre membrii acestui club. În căutarea timpului pierdut. scris la persoana întâi – are în centrul atenţiei problema timpului. − Glumesti? − Nu prea. Captiva. Fiind eu însumi un Forsyte. văzut ca durată şi posibilitatea de a face să retrăiască. Un Forsyte priveşte lucrurile prin prisma spiritului practic – s-ar putea spune cu bun-simţ – iar un punct de vedere practic se întemeiază pe instinctul de proprietate. Fugara şi Timpul regăsit. Capodopera sa. a fost scrisă în ultimii cincisprezece ani de viaţă. John Galsworthy. Un Forsyte. În căutarea timpului pierdut (À la recherche du temps perdu) – roman de profundă analiză psihologică. un moment trecut în toată bogăţia lui de senzaţii. şi-a împărţit tinereţea între scris (Plăcerile şi zilele) şi viaţa mondenă. Sodoma şi Gomora. La umbra fetelor în floare. ™ .

nimic nu mai supravieţuia. fără să le mănînc. în cutele ei severe şi cucernice – dispăruseră sau. să-i spun bună ziua. Marcel Proust. Gustul acesta era acela al bucăţii de madlenă pe care mătuşa Leonie mi-o oferea după ce o înmuiase în infuzia ei de ceai de tei. În căutarea timpului pierdut – Swann Franz Kafka – prozator de limbă germană – a dus o existenţă modestă şi apăsătoare de funcţionar în oraşul său natal. Praga. totul se dezagregase. imaginea lor părăsise aceste zile petrecute la Combray ca să se lege cu altele mai recente. adormite. din aceste amintiri ieşite din de atît de multă vreme din memoria mea. Printre cele mai importante creaţii ale sale. . însă opera sa a avut o mare influenţă asupra literaturii contemporane prin caracterul ei de parabolă a absurdului unei lumi în care omul este strivit de o societate ostilă lui. Castelul. pe neaşteptate. Metamorfoza. formele – şi acelea ale micii scoici de patiserie. poate pentru că zărindu-le deseori de atunci. amintirea mi-a apărut.Şi. înainte de a o fi gustat. pe mesele cofetarilor. în care realul se îmbină cu fantasticul şi logicul cu absurdul. duminica dimineaţa. îşi pierduseră puterea de expansiune care le-ar fi îngăduit să ajungă pînă la conştiinţă. într-o atmosferă de coşmar. se numără nuvele Verdictul. Colonia penitenciară şi romanele Procesul. atît de generos senzuală. cînd mă duceam la ea în odaie. la Combray (în acea zi nu ieşeam înainte să se fi făcut ora de liturghie). 42 Vederea micii madlene nu-mi amintise nimic. poate pentru că.

... mai aşteptă o clipă.. mă rog? întrebă el apoi... sună.... Asemenea lucru nu se mai întîmplase niciodată pînă atunci.. eşti arestat........... − Nu.. se pomeni într-o dimineaţă arestat... ......... Procesul Ernest Hemingway – om de acţiune şi de atitudine. martor sau participant la cele mai importante evenimente ale timpului său – s-a inspirat din ele în . Convorbiri cu doamna Grubach...... Apoi...... Culcat pe pernă văzu cum bătrîna care locuia peste drum îl privea cu o curiozitate absolut neobişnuită. ... bucătăreasa doamnei Grubach... ™ Capitolul întîi Arestarea...... care îi aducea micul dejun în fiecare zi la opt........... N-ai dreptul să ieşi............... Imediat se auzi o bătaie în uşă şi în camerăintră un bărbat pe care pînă atunci nu-l mai văzuse niciodată prin casă. Şi de ce.. Apoi domnişoara Bürstner Pe Josef K...... Ancheta e începută şi ai să afli totul la momentul oportun...... Întoarce-te în camera dumitale şi aşteaptă...America........ spuse K.... spuse omul de la fereastră.. îl calomniase pesemne cineva... − Nu ne aflăm aici ca să-ţi spunem asta... Franz Kafka...... fără să fi făcut nimic rău. flămînd şi mirat totodată.. gazda lui... K............. nu se ivi la ora obişnuită......... căci......... În dimineaţa aceea.......... aruncînd cartea pe o măsuţă şi ridicîndu-se.. 43 − Aşa mi se pare şi mie...

de afirmare a demnităţii sale (Bătrânul şi marea. obiectiv. Soldatul s-a întors acasă. arme (primul război mondial). exemple în acest sens fiind schiţele şi povestirile Ucigaşi. Zăpezile de pe Kilimanjaro. Pentru cine bat clopotele (războiul civil din Spania). pe podişul dinspre sud. ci căutau numai . Experienţa de ziarist a influenţat stilul literaturii sale: concis. Atît oraşul. Moarte în după-amiază. Luptele se dădeau acum în munţii din apropiere. în care se aflau o fîntînă şi mulţi copaci cu umbră deasă. cît şi casa în care stăteam erau foarte frumoase. deoarece nu-l bombardau ca să-l distrugă. la o distanţă de mai puţin de o milă. Fluviul curgea în spatele casei.romanele sale Adio. ™ Capitolul 2 În anul următor fură cîştigate multe bătălii. Alte scrieri prezintă aventura ca mod de confruntare a omului cu sine însuşi. dar nu şi munţii de dincolo de el. În august trecurăm fluviul şi ne stabilirăm la Gorizia. Scurta viaţă fericită a lui Francisc Macomber). şi mă bucuram foarte mult că austriecii păreau să dorească a reveni în oraş cînd războiul avea să ia sfîrşit. refuzând să creeze emoţia în mod artificial. într-o casă cu zidul îmbrăcat în glicină mov-purpurie şi cu grădină cu gard de piatră. Fu cucerit muntele de dincolo de valea şi de povîrnişul pe care creşteau castanii şi fură cîteva bătălii dincolo de cîmpie. Sat indian. O pisică în ploaie. iar oraşul fusese cucerit în chip strălucit.

la viaţa de peste două-trei sute de ani! .. Livada de vişini au influenţat dramaturgia secolului al XX-lea. 6. Omul în carapace.. ™ ACTUL AL DOILEA VERŞININ: Ce să-i faci! Văd că nu ne mai aduce ceaiul . Se va descoperi poate un al şaselea simţ. Ernest Hemingway.obiectivele militare. Doamna cu căţelul) şi prin opera sa dramatică. Chiar peste o mie de ani. în care tristeţea se îmbină cu umorul şi cu ironia amară în satirizarea societăţii timpului şi în relevarea dramatismului unor existenţe mediocre (Cameleonul. Viaţa însă va rămîne aceeaşi! Grea... creând un teatru de atmosferă care oglindeşte mentalitatea unei lumi pe cale de dispariţie. arme 44 Anton Pavlovici Cehov – medic de profesie – s-a afirmat în literatura rusă şi universală prin proza scurtă. Salonul nr. .. TUZENBAH: Prea bine! Despre ce să vorbim? VERŞININ: Despre ce? Hai să visăm . plină de taine şi fericire .. Adio. Masca. bunăoară .. Locuitorii rămăseseră pe loc. omul tot la fel o să se tînguiască. TUZENBAH: Ce crezi? O să zboare lumea cu aerostatele! Hainele îşi vor schimba croiala . o să se teamă de moarte şi n-o să vrea să moară... ce grea e viaţa!” Şi tot aşa... zicînd: „Vai. care va fi dezvoltat .. ca şi acum. Trei surori. Unchiul Vanea.. Să facem şi noi atunci puţină filozofie. Piesele Pescăruşul..

căci anii nu înseamnă mai nimic . A.... Trei surori 45 Luigi Pirandello – prozator italian de profundă observaţie socială şi psihologică (volumul Nuvele pentru un an. ™ ACTUL AL III-LEA HENRIC AL IV-LEA: Uită-te la părul meu. Astă-seară se improvizează. Noi o înfăptuim . Cehov. (Îi arată părul încărunţit de pe ceafă. Şase personaje în căutarea unui autor. Săi îmbrăcăm pe cei goi. însă pentru ea trăim astăzi. şi ăsta e sensul existenţei noastre şi chiar am putea spune. ne trudim şi suferim. de aspectele ei contradictorii. fireşte. o viaţă nouă! Noi nu vom avea parte de ea. de relaţia dintre realitate şi ficţiunea artei.. P. Unul. În dramele sale cu o bogată problematică filozofică – Este aşa cum vi se pare. fericirea noastră. o sută de mii) – este mai presus de toate un dramaturg de o excepţională originalitate. Peste douătrei sute sau o mie de ani ..VERŞININ: (stă pe gînduri): Cum să-ţi spun? Mie mi se pare că totul va trebui să se schimbe încetul cu încetul şi că a şi început să se schimbe chiar sub ochii noştri. romanele Răposatul Mattia Pascal. unul din întemeietorii teatrului modern..) BELCREDI: Şi al meu e sur! . Henric al IV-lea. de raportul dintre persoană şi masca pe care o adoptă. nici unul. Uriaşii munţilor – scriitorul se arată preocupat de relativitatea personalităţii umane. o să înceapă o viaţă fericită.

ziarist şi actor. Marele zeu Brown.Din jale se întrupeză Electra – iar . sătui de mult. mişeleşte. Anna Christie. pînă la sînge!. Maimuţa păroasă – ori înrâurite de expresionism – Patima de sub ulmi... şi mesele-s întoarse cu picioarele în sus .. pentru că am priceput într-o cliptă că nu numai părul: tot trebuie să fi încărunţit aşa.. cînd am deschis din nou ochii. cu deosebire că eu am încărunţit aici... totul s-a terminat! Ar fi însemnat să năvălesc mînat de o foame de lup. frământate. pe la spate. consacrându-se în cele din urmă dramaturgiei – a înnoit teatrul american. aducând pe scenă personaje complexe. BELCREDI: Ei. ca Henric al IV-lea! Înţelegi? Şi nici măcar nu mi-am dat seama că îmbătrînesc.. la un ospăţ. şi m-a cuprins groaza . cu spada.HENRIC AL IV-LEA: Da.. în piese cu influenţe naturaliste şi psihanalitice – Dincolo de zare. marinar.. s-au împrăştiat.. unde ceilalţi comeseni. şi ce vrei? Nu te supăra: dar ceilalţi . şi totul s-a prăbuşit. Miturile antice sunt transpuse în cadrul epocilor moderne . HENRIC AL IV-LEA (brusc): Ştiu! ştiu! Nu puteau să m-aştepte pe mine. Henric al IV-lea 46 Eugene Gladstone O′Neill – funcţionar. pînă mă vindec! Nici măcar cei care mi-au împuns pe la spate calul meu înzorzonat . DI NOLLI (impresionat): Cum? Cum? HENRIC AL IV-LEA: Da. Am prins de veste într-o bună zi. ca să-l facă să azvîrle din copite şi să mă buşească de pămînt! Luigi Pirandello.

destinul este urmărit în determinările sale psihice.. ereditare şi patologice . MARSDEN (părinteşte – cu glasul tatălui ei): Trebuie să uiţi toate legăturile tale cu Gordonii. Ei trec prin mamă ca să devină iarăşi taţii lor. E mai bine să uităm amîndoi acest episod sfîşietor şi să-l privim ca un interludiu de încercare şi pregătire – un interludiu în care sufletele noastre s-au purificat de toată stricăciunea cărnii şi s-au făcut vrednice de acea cufundare în albul păcii. dragă Nina... Fiii sînt asemenea taţilor.] Eugene O′Neill. a fost ceva ireal în tot ce ţi s-a întîmplat de cînd l-ai întîlnit pe Gordon Shaw. Straniul interludiu 47 Eugène Ionesco – dramaturg şi eseist francez de origine română – şi-a făcut . Lungul drum al zilei către noapte. ™ ACTUL VII [.. zburînd către alte vieţi. un lucru ce nu s-a întîmplat niciodată ziua.Staniul interludiu.] NINA (privind la cer – stranie): Dorinţa de a avea un fiu a fost şi ea un eşec. NINA (cu un surîs ciudat): Straniu interludiu! Da. neputînd să ne aducă fericirea. neputînd rămîne cu noi. Toţi fiii tatălui au fost totdeauna iluzii neîmplinite! Ei dau greş murind pentru noi. nu? El nu mi-a adus nici o fericire. în după-amiezile noastre. (odihnindu-şi capul pe umărul lui) [. Nina... ceva absurd şi fantastic. vieţile noastre sînt doar nişte stranii şi negre interludii . La urma urmelor. în amiaza mare.

studiile universitare la Bucureşti. Îţi dai seama ce deosebire de mentalitate? JEAN (umblînd încolo şi încoace prin încăpere. Setea şi foamea. dacă-i face plăcere! Nu e nimic extraordinar în asta. a fanatismului care dezumanizează. . Ucigaş fără simbrie. Totuşi. A fost membru al Academiei Franceze. JEAN: Îţi spun că nu e chiar aşa de rău! La urma urmei. Dacă-i face omului plăcere să devină rinocer. Lecţia. Scaunele. Regele moare. ™ ACTUL AL DOILEA TABLOUL 2 JEAN: Dumneata vezi răul peste tot. noi avem morala noastră. nu e nimic exttraordinar în asta. mă îndoiesc că i-ar face chiar atîta plăcere. tot intrînd şi ieşind din camera de baie): Crezi că a noastră e preferabilă? BÉRENGER: Oricum. JEAN: Şi de ce mă rog? BÉRENGER: Mi-e greu sş-ţi spun de ce. care au acelaşi drept la viaţă ca şi noi! BÉRENGER: Cu condiţia să nu o distrugă pe a noastră. Stabilit în Franţa. a devenit unul dintre iniţiatorii teatrului absurdului Cântăreaţa cheală. pe care o consider incompatibilă cu a acestor animale. rinocerii sînt nişte vietăţi ca şi noi. unde şi-a început şi activitatea publicistică. afirmându-se cu pamfletul Nu. Se înţelege de la sine. BÉRENGER: Evident. Rinocerii (Rhinocéros) reprezintă o alegorie a isteriilor colective.

Rinocerii 48 Scurta trecere în revistă a aproape cinci milenii de literatură universală se încheie aici. În „Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent” – într-un fel sinteză a lucrărilor de acest gen de pâna atunci. BÉRENGER: Şi ce vrei să pui în loc? JEAN (acelaşi joc): Natura. e frumoasă morala! Trebuie să depăşim morala. a oamenilor obişnuiţi. m-am săturat de morală. apariţia şi a unei literaturi române culte. 49 Figura 5. Eugène Ionesco. poveşti. adoptate si . la un moment dat şi dea lungul timpului totodată.JEAN: Morala! Mare lucru morala. 24 Posibila coperta 5. zicători şi proverbe – a determinat relativ târziu.2 LITEARTURA ROMÂNĂ Formă deosebit de pregnantă de exprimare şi comunicare interumană. în istorie. cu percepţii diferite asupra evenimentelor trăite. inegalată până azi – George Călinescu urmăreşte evoluţia literaturii române. Figura 5. deschizători de drumuri într-un domeniu atât de sensibil şi complex dar peren. delimitând următoarele perioade de creaţie (în ordine cronologică). Fără a se dori completă sau exclusivă selecţia de faţă a dorit să prezinte figuri emblematice.25 Latinitatea si originile poporului roman Existenţa unei literaturi orale populare – exprimare viguroasă a spiritului românesc prin snoave. literatura reprezintă o mărturie a trecerii oamenilor prin istorie.

I pak să ştii că bagă den toate oraşele cîte 50 de omin să fie in ajutor în corabii. Claritatea şi siguranţa cu care este scris. care duce la concluzia că încă de la sfârşitul secolului al XV–lea corespondenţa particulară se scria in limba română. adaptarea destul de bună a semnelor alfabetului chirilic la redarea sunetelor limbii române presupun o experienţă anterioară. ™ Mudromu i plemenitomu i cistitomu i b[o]gom darovannomu jupan Hanăş Begner ot Braşov. cum am auzit de boiari ce sînt megiiaş şi de genere-miu Negre.ulterior: • EPOCA VECHE Primele tipărituri in limba română: Primul document scris in limba română – Scrisoarea lui Neacşu – datează din anul 1521. cum am auzit eu că împaratul au eşit din Sofiia. I pak spui domnietale de lucrul lu 50 Mahamet beg. şi se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter din Ţ[a]rigrad cum vor treace aceale corabii la locul cela strîmtul ce ştii şi domniiata. şi aimintrea nu e. mnog [o] zdravie ot Neacşul ot Dlăgopole. cumu i-au dat . I pak să ştii domnia ta că au venit un om de la Nicopoe de mie me-au spus că au văzut cu ochii loi că au trecut ceale corabii ce ştii şi domnia ta pre Dunăre în sus. I pak dau de ştire domnietale za lucrul turcilor.

de ce am înţeles şi eu. şi Pavel Apostolul încă scrie la Corinthu 155. I pak spui domnietale. şi domnielevostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine. mai vîrtos de domniele voastre. tipărită de Coresi în 1570 ™ Deşi vedzi cîndva sămn groaznic. eu diaconul Coresi. Primul document în limba română (1521) Scrisoarea lui Neacşu. cine cetéşte să înţeleagă. şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine. ca mai marele miu. iară domniiata ta eşti înţelept. că întru beserică mai vrătos cinci cuvinte cu înţelesulu mieu să grăescu ca şi alalţi să învăţu. Eu spui domnietale. Epilogul Psaltirii românesti. şi Hristos zise. judele Braşovului ™ Cu mila lui Dumnezeu. din Cîmpulung. Matei 109. dacă văzuiu că mai toate limbile [popoarele] au cuvîntul lui Dumnezeu în limba [lor] numai noi rumânii n-avăm. începutu-s-au a se scrie aceste sfinte psaltiri în luna lui fevruarie 6 zile şi s-éu sfîrşit în luna lui mai 27 în cetate în Braşovu. să nu ştie umin mulţi. către Hans Benker. . Vă leato 7078 (1570).împăratul slobozie lu Mahamet beg pre io-i va fi voia pren Ţeara Rumânească iară el să treacă. decîtu întunerecu de cuvinte neînţelese într-alte limbi. I pak să ştii domnia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg.

În care vreame împăraţii cei necredincioşi. deacolo şi Vasilie Vodă au ceput lucrurile sale.. şi sănătate dobîndesc din văzduh curat . atunce sîmtu mai veseli ochii şi mai curaţi. c-au trecut iarna cu gerul şi s-au ivit primăvara cu caldul şi cu seninul. Cap de buăr şi la domnii moldoveneşti ca puteria aceii hieri să o socoteşti. . căce.. iară deaca iase la văzduh curat şi la vreame cu senin. carii strica sventele icoane . Că putearnicul puterea-l închipuiaşte şi slăvitul podoaba-l schizmeaşte. de să prinblă pre lîngă izvoară 51 de ape curătoare. publicată în fruntea Cazaniei lui Varlam (1643) ™ Cînd petreace omul în fum.să nu te miri cînd să arată puternic. de carile să îngreuiadză oamenii şi sîmtu supăraţi în vremea ernei. Cumu-s iarna vicole şi vînturi răci şi vremi geroase. aşea şi în vremea de demult au fost vicole şi vînturi de scîrbe şi de dosădzi pre oameni ca şi într-o vreme de iarnă. atunci-i lăcrămadză ochii şi de iuţimea fumului doru-l ochii şi orbăsc. Cu învăţături ce în ţara sa temeliuiaşte nemuritoriu nume pre lume şie zideaşte. De unde mari domni spre laudă ş-au făcut cale. iară deaca vine primăvara ei să iuşureadză de acealea de toate şi să veselesc. Prima poezie în limba română.

de la 1359 la 1594. nu lăsa ţara să intre alţi oameni sau răi. În seria muntenească intră Letopiseţul cantacuzinesc şi Cronica Bălenilor.] „Boieri dumneavoastră.. sau nebuni. nu-mi trebuieşte să fiu. ci fii!”Şi-l luară de mîini şi-l împingea de spate. de vreme ce ca un domn sunt la casa mea.. cu autori necunoscuţi.şi le lepăda din besearică. Textele care compun această imagine sunt numeroase. până în 1729. S-au scris cronici în toate „ţările” române. de la 1688 la 1716. să o strice. noi cu toţi pohtim să ne fii domn. continuate de Radu Greceanu. În seria celor moldoveneşti intră Letopiseţul Ţării Moldovei. [. cuprinzând intervalul 1390 – 1688. bine ştiţi toţi că eu am fost la casa mea ca un . de la 1595 la 1661. El zise: „Dar ce aş vrea eu cu domnia. ™ Logofete. în multe chipuri dosădiia şi munciia pre creştini pentru să nu se închine sventelor icoane. de la 1661 la 1743 şi continuat de alţi câţiva cronicari de mai mică valoare. Miron Costin. Ion Neculce. Fragment din Carte românească de învăţătură a mitropolitului Varlaam (1643) ™ Cronicile realizează cea dintâi imagine scrisă a istoriei noastre. scris în ordine de Grigore Ureche.” Iar ei ziseră: „Ne rugăm. apoi de un anonim şi de Radu Popescu. dar cele mai valoroase sunt ale cronicarilor moldoveni şi munteni.

nimic lipsindu-mi şi domniea aceasta eu nu o pohtesc ca să numi înmulţesc grijile şi nevoile. iulie 2 zile.27 Cronicarii moldoveni ™ De moartea lui Ştefan vodă cel Bun. cum să tîmplă: den pom bun. roadă bună op să iase. nu pierdea nădejdea. toţi pohtim!” Radu Popescu.] cu mare laudă au murit. şi unde nu gîndeai. şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi. ci dumneavoastră m-aţi pohtit şi fără voea mea m-aţi pus domn în vremi ca acestea turburate. Fost-au acest Ştefan vodă om nu mare la stat. ca văzîndu-l ai săi.. fiind bolnav şi slab de ani. marţi. vă leato 7012 Nu multă vreme.. să nu îndărăpteze. după moartea lui. şi ficiorul său. mînios şi de grabă a vărsa sînge nevinovat. ci dar acum iar întreb: estevă cu voea tuturor?” Acieaşi toţi răspunseră: „Toţi vom. Bogdan vodă. trăit-am cum am vrut. neleneşu. de lucruri vitejăşti. de multe ori la ospeţe omorîia fără giudeţ. . unde era nevoie. urma lui luase. acolo îl aflai. Mai apoi. Amintrelea era om întreg la fire. Şi unde-l biruia alţii. deaca s-au întorsu Ştefan vodă de la Pocutiia la scaunul său la Suceava. încungiuraţi de oşti de vrăjmaşi. [. că ştiindu-să căzut gios. Istoria Ţării Româneşti de la anul 1689 ™ 52 Cronicarii moldoveni Figura 5. La lucruri de războaie meşter. în 47 de ani. să rădica de-asupra biruitorilor. însuşi se vîrîia.domn. ca un om ce era într-atîtea războaie. şi osteneală şi neodihnă. şi pentru aceia raru războiu de nu biruia.

şi singur ţiitoriu preste toată ţara. iarnă grea si geroasă. Letopiseţul Ţării Moldovei 53 ™ PREDOSLOVIE [. de cînd şi cum au descălecat aceste părţi de pămîntu. că cunoştea toţi că s-au scăpat de mult bine şi de multă apărătură. şi multă înecare de ape s-au făcut. că el încă au fost om cu păcate. ca după un părinte al său. nici mai înainte. nu pentru suflet. Au domnit Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi 3 săptămîni şi au făcut 44 de mănăstiri. Fost-au mai înainte de moartea lui Ştefan vodă. dupa atîta véci de la discălecatul ţărilor cel dintîi de . a scrie multă vreme la cumpănă au stătut sufletul nostru. şi decii preste vară au fost ploi grele şi povoase de ape. Ce după moartea lui pînă astăzi îi zicu sveti Ştefan vodă. Atîta jale era. români şi pînă astăzi.] Începutul ţărilor acestora şi neamului moldovenescu şi muntenescu şi cîti sînt şi în ţările ungureşti cu acest nume..Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mănăstire în Putna. de plîngea toti. ce iaşte în mana lui Dumnezeu. nici după aceia l-au agiunsu. carele nimea din domni. Să înceapă osteneala aceasta. carea era de dînsul zidită. Grigore Ureche. întru acelaşi anu.. ci pentru lucrurile lui cele vitejăşti. de unde sîntǔ şi de ce seminţie. cît n-au fost aşa nici odinioară.

ieste greu a răbda. Iară de discălicatul cel dintîi cu români. împăratul Rîmului. din ce ţară au ieşit strămoşii lor .. nimica nu pomeneşte. de descălicatul ei cel dintîi.. cîtu poate să zică fieştecinecă numai lui de această ţară i-au fostu milă. destul de dînsul şi atîta. Îndemnatu-m-au mai multŭ lipsa de ştiinţa începutului aceştii ţări.. Ori că n-au avut cărţi. ori că i-au fostǔ destul a scrie de mai scurte vacuri. numai ameliţă la un loc.Traian. De aceste basme să dea seama ei şi de această ocară. un Misail Călugărul. să scot lumii la vedere felul neamului. Predoslovie [.]. cîte scriu. Cîndǔ ocărăsc într-o zi pre cineva. să nu rămîie întru întunerecul neştiinţei.. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam. de discălicatul cel al doilea al ţării aceştiia din Maramoroşŭ scrie.] la De neamul moldovenilor.].. dară în véci? Eu voi da seama de ale méle. ca celelalte ce mai sîntǔ scrise adăosături de un Simeon Dascalul şi al doilea. Laud osîrdiia răposatului Urechie – vornicul. nu letopiseţe. cu cîteva sute de ani peste mie trecute. ieste inimii durere. însă acela de la Dragoş – vodă. din ce izvor şi seminţie suntu lăcuitorii ţării noastre [. cum că au mai fostǔ ţara o dată discălicată şi s-au pustiit de tătari. A lăsa iarăşi nescris.. Miron Costin. adecă cu rîmléni. să sparie gîndul. ca scrisoarea ieste un lucru vécinicǔ.. cu mare ocară înfundat neamul acesta de o seamă de scriitori. carile au făcut de dragostea ţării letopiseţul său. toate alte ţări ştiindŭ inceputurile sale. ce ocări sîntǔ [. Biruit-au gîndul să mă apucu de această trudă.

cu soltare tot sirmă la cai.. că era atunce grammatic la dînsul. ca să să rădice de acolo cu oşti. nu s-au săturat de bine şi de cinstea ce avé la Ştefăniţă – vodă. şi tot la masă îl puné. de-i tot slobodzie sîngeli din obraz şi-l boţié la nas. ce au şedzut şi au scris nişte cărţi viclene şi le-au pus într-un băţǔ sferdelit şi le-au trimis la Constantin – vodă cel Bătrîn 54 Băsărabă în Ţara Leşască. şi ştié multe limbi: elineşte. Iară cînd au vinit aice în . şi la sfaturi. [.]. în casa cé mică. Şi n-au vrut să-l lasă pe călău să-i taie nasul cu cuţitul lui [de]călău. de i-au crescut nasu la locu. şi aşe din dzi în dzi sîngele să închega. Nicolai Cîrnul au fugit în Ţara Nemţască şi au găsit acolo un doftor. Şi lui Ştefăniţă – vodă îi era pré drag. să vie să scoată pre Ştefăniţă – vodă din domnie. Iar cînd au fost odată. Deci Ştefăniţă – vodă. cu buzdugane şi cu paloşe. şi-l ţiné pré bine. de s-au tămăduit. anume Neculai Milescul Spătariul. greceşte şi turceşte.™ Era un boier. Iar Constantin – vodă n-a vrut să să apuce de acele lucruri ce-i scrié. de la Vaslui de moşia lui. După acee. ce sau sculat şi au trimis băţul acel sferdelit cu cărţi cu tot înapoi la Ştefăniţă – vodă. şi au pus pre călău de i-au tăiat nasul. s-au pre mîniet şi l-au şi adus pre acel Nicolai Milescul înaintea lui. pré învăţat şi cărturar. Şi era mîndru şi bogat. şi umbla cu povodnici înainte domneşti.. ce cu hamgeriul lui Ştefăniţă – vodă i-au tăiat nasul. de le-au dat. sloveneste. şi să giuca cărţi cu dînsul. cum au vădzut băţul cu cărţile.

cele mai multe scrise în limba latină. carile după ce de la pămînt ca la dzece stînjini să ridica. Iară fietecare stîlp supt rădăcina patru lei de aramă prea frumoasă şi ca aurul de luminoasă avea. de ce mergea. de ruşine. Ion Neculce. iar în sus.. numai de abié s-au fost cunoscut nasul că-i tăiat.. spre apus. ce s-au dus la Moscu. la domnia lui Iliieş – vodă. şi tuspatru cu dosurile la un loc împreunîndu-se.ţara. Fietecare stîlp de cinci stînjeni de înalt şi de 30 de palme în giur împregiur de gros. atestă o bogată documentare în domeniul ştiinţelor umaniste şi o mare pasiune pentru cercetare. la mareli împărat Alecsii Mihailovici [. şi pre o parte şi . însă la rădăcină mai groşi era. Numai tot n-au şedzut în ţară mult.. unde Nilul ca pre şipot în bălţi să varsă. mai subţire şi mai sulegeţi era. cu capetele. doi .]. Letopiseţul Ţării Moldovei precedat de O samă de cuvinte ™ Dimitrie Cantemir este în cultura română unul dintre cei mai erudiţi umanişti.. Lucrările sale. de ciia stîlpi mari şi groşi de marmură porfiră în sus să înălţa. Prin vasta şi remarcabila sa operă ştiinţifică şi literară s-a situat cu mult deasupra cărturarilor vremii. pre altă parte de apă ca la dzece mile zid gros şi vîrtos de piatră în patru colţuri cioplită era. ™ Din marginea malului.

ca fătătoarele la ceas am sosit: să făt.. fraţilor şi priietinilor. oi muri.” (George Călinescu) Văcăreştii – Ienăchiţă. italiană şi franceză). Aşişderea în vîrvul fietecărui stîlp. mă tem. şi după ce ca la 55 trei coţi în sus să ridica. pîntecele îmi crapă .. Iancu.spre cîmp. să nu dzic. ce le era dimpotrivă căuta . de la un loc şi mai în sus. stric o mie . şi doi spre un stîlp.. să nu încep.. să nu făt. Istoria ieroglific㠙 • DESCOPERIREA OCCIDENTULUI „Ţările române n-au fost niciodată în afara Europei şi începuturile lor dezvăluie o puternică ţinută feudală. putere a răbda nu mi-au ramas.. greacă. capetele îşi despărţiia şi puţintel can gios le pleca.. de exemplu. cunoştea limbile turcă. oi plesni.. . Să încep. iară doi spre apă căuta. şi din două răutăţi carea de mai bună să aleg mintea nu-mi poate nemeri. atîta cît. . de năcaz mă cutremur. deasupra cărora stîlpul să răzima. tremur. . Dimitrie Cantemir. au beneficiat de o educaţie aleasă (Ienăchiţă. de oi tăcea. . să dzic. precum se dzice dzicătoarea. tocmesc una. . iară doi spre alt stîlp. Să stric doai. în mare a inimii strîmtoare mă aflu . că de oi grăi.O. să tocmesc doai. patru zmei începea a să împletici. fapt ce i-a ajutat să cunoască şi să se integreze în contextul literar al epocii.. durerile şi chinurile mă înspăimîntează. Alecu si Nicolae – reprezentanţi ai unei vechi familii de boieri.

Observaţiuni sau băgări dă seamă 56 asupra regulelor şi orînduielilor gramaticii românesti Începutul secolului al XIX-lea a marcat debutul scrierilor filozofice autohtone. fiul filozofiei . pre cît încape mintea omenească. testamentul în versuri al lui Ienăchiţă Văcărescu a străbătut secolele: Urmaşilor mei Văcăreşti. Las vouă moştenire Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire! ™ Gramatica e meştesug ce-arat-alcătuire. care să naşte din dragoste.De pe peretele bisericii Sf. Şi versuri înmeşteşugite arată d-a să face. Spiridon cel Nou. eu metafiziceşte răspunzînd. Iar scoposul filozofiei este fericirea omenirei pre pămînt.nvăţa sau faceţi cum vă place. S-a scrie încă într-ales cu reguli arătate. Ion Zalomit a luat avânt gândirea filozofică. ™ Dar întrebîndu-mă ce este filozofia şi scoposul ei. Siliţi-vă a o. Eftimie Murgu. Cu Eufrosin Poteca.. Ion Heliade Rădulescu. determinând apariţia unor lucrări ce ofereau o viziune originală asupra lumii. fiica adevărului. zic că filozofia este ştiinţa începuturilor în cîtăţime şi în felurime. . Şi toţi printr-însa pot afla verce povăţuire.. . Pă toţi învaţă d-a le şti fără greşală toate. Ienăchiţă Văcărescu. fiica dreptăţii.

din iniţiativa lui George Bariţiu. presa. librării. Atunci s-au pus bazele unei adevărate renaşteri culturale românesti. la Bucureşti. . Acestea au fost condiţiile în care au apărut deci. Reprezentativi pentru perioada descrisă (dar nu singurii!). ™ Progresul fără conservaţie e o clipă şi ajunge la nimic.Eufrosin Poteca. „Gazeta de Transilvania”. la Braşov. Cuvinte panegirice Prima jumătate a secolului al XIX-lea a reprezentat nu numai în istoria modernă a românilor o perioadă agitată şi poate cea mai bogată în transformări care au pregătit momentul revoluţionar de la 1848. primele ziare: in 1829. sunt: • ROMANTICII – MESIANICI UTOPICI Ion Heliade Radulescu – una din personalităţile politice şi culturale cele mai proeminente ale epocii – prin numeroasele şi 57 variatele sale iniţiative a devenit cel mai mare ctitor de cultură românească din această perioadă. s-a înfiripat o viaţă artistică specific românească. teatrul. a crescut numărul revistelor şi al periodicelor. „Curierul românesc” sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu şi la Iaşi. s-au organizat biblioteci de literatură beletristică. ştiinţele cunoscănd o dezvoltare fără precedent: au luat fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice. Conservaţia fără progres e o stagnaţie şi ajunge la putrezire. şi iar la nimic. s-a format un public cititor. al cărţilor tipărite în tiraje mari. învăţământul. literatura. „Albina românească” sub conducerea lui Gheorghe Asachi iar in 1838.

™ . preocupat de politică – a fost şi un liric ocazional apreciat de contemporani. Progresistul adevărat e totdeodată şi conservator. un cîmp ar forma. Ion Heliade Radulescu. După cum puteţi vedea Din mărturisirea mea. Rosetti – luptător paşoptist marcant. Biblicele ™ Grigore Alexandrescu – poet înclinat spre meditaţie profundă şi reflecţie pe teme esenţiale ale existenţei – a adus in literatura epocii o nota de originalitate proprie. subt acelaşi stindard s-ar pune. şi cine are poate progresa mai repede. mă rog sa fiu ascultat. ™ Domnilor alegători. Grigore Alexandrescu. O profesiune de credinţă C.Cine conservă are. şi rol nobil o să joc. Şi după ce m-am născut Pentru ale noastre drepturi m-am luptat fără-ncetare Pînă într-acest minut. Încă pîn-a nu mă naşte. Conservatorii exclusivi n-au cunoscut înţelesul adevăratei conservaţiuni. Căci de l-ar fi cunoscut. Conservatorul adevărat e totdeodată şi progresist. eu am fost patriot mare. Căci am cuvinte să crez că la Divanul Ad – hoc Bine lumei o să fac. Şi după ce m-aţi citi mă rog să fiu deputat. A. Progresiştii exclusivi n-au cunoscut înţelesul adevăratului progres.

Chiar locurile patriei mele îmi par mai plăcute. sînt mai mult decît Alexandru cel Mare. 1864. pentru că sînt cîştigate de către români. pentru mine.” Nici aceasta nu e meritul meu: iubirea am învăţat-o de la dînsa 58 (Rosetti arată pe Maria Rosetti) şi deviza de care vorbeaţi el mi-a dat-o (Rosetti arată pe Ion C. C. lui Ştefan cel Mare. 1877. de iubire.] Iau şi eu parte la acest banchet. A. banchetul Românului. în loc ca cei dintîi sînt eroii patriei mele. Brătianu). Rosetti. decît Annibal. decît Cezar. CONSTITUIREA SPIRITULUI CRITIC Mihail Kogălniceanu – figură marcantă a culturii române – a rămas însă în istorie prin activitatea politică remarcabilă. mai frumoase decît locurile cele mai clasice. mi-aţi amintit că am luat deviza: „Voeşte şi vei putea. Luminează-te şi vei fi. domnilor mei! Şi nu mă ruşinez a vă zice că aceşti bărbaţi. Pentru mine bătălia de la Răsboeni are mai mare interes decît lupta de la Termopile. şi izbînzile de la Racova şi de la Călugăreni îmi par mai strălucite decît acele de la Maraton şi Salamina. la această agapă . ™ Inima mi se bate cînd auz rostind numele lui Alexandru cel Bun. Mi-aţi vorbit de virtute. Suceava şi Tîrgoviştea sînt pentru mine . 1881 • MESIANICI POZITIVI.. la această cină... aceştia sînt eroii lumei. numele său fiind legat de marile acte de la 1859.[. da.. lui Mihai Viteazul..

una din personalităţile de prim plan în procesul de renaştere spirituală şi politică a românilor în secolul al XIX-lea. însuşirea cea mai preţioasă a unii literaturi. Dar ce folos! că sunt numai traducţii din alte limbi şi încă acele de ar fi bune. fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. pentru că omoară în noi duhul naţional. viteazul vitezilor. pentru că în Baea. pentru ca să putem găsi la noi sujeturi de scris. Traducţiile însă nu fac o literatură. rănit de sabia moldovană. Această manie este. frumoasele noastre ţări sunt destul de mari. craiul crailor. Cuvîntul de la Academia Mihăilean㠙 Dorul imitaţiei s-au făcut la noi o manie primijdioasă. Dacia Literară – Introducţie 59 Nicolae Bălcescu a fost. obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice. fără îndoială. pentru români are mai mult preţ decît Corintul. devenit cu . ca şi lucrările lăsate posterităţii atestă complexitatea spirituală a lui Bălcescu. Rolul pe care l-a jucat în desfăşurarea revoluţiei de la 1848. Istoria noastră are destule fapte eroice. covîrşitoare în literatură. un sat ca toate satele pentru străini. avarul Rigă a Ungariei. Mihail Kogălniceanu. mai ales. fu pus pe fugă şi uită drumul patriei noastre! Mihail Kogălniceanu. Matei Corvinul. cum îi zice Sixt IV. Noi vom prigoni cît vom pute această manie ucigătoare a gustului original.mai mult decît Sparta şi Atena! Baea.

fraţi şi fii ai miilor de români adunaţi de pe tribunele cîmpului libertăţii nu vorbia româneşte. cerînd de la Dumnezeul armatelor laurii biruinţei sau cununa martirilor. Ciudat amestec de melancolie şi elanuri progresiste. Românii supt Mihai – Voievod Viteazul ™ Alecu Russo – scriitor fără ambiţii de notorietate – n-a scris mult (poate şi din cauza dispariţiei premature). Timpuri de credinţă şi de jertfire! cînd părinţii noştri credincioşi.. dar anii istoriei românilor cei mai avuţi în fapte vitejeşti. ™ În zioa aceea frumoasă un lucru însă lipsia pe cîmpul Blajului . sublimi. Nicolae Bălcescu. Voi arăta acele lupte urieşe pentru libertatea şi unitatea naţională. Povestirea mea va cuprinde numai 8 ani (1593 – 1601). el şi-a găsit adevărata vocaţie scriitoricească în proza memorialistică. limba! . încheiară veacul al XVI-lea. Timpuri de aducere aminte glorioasă.. inteligenţii. cu care românii. şi . numele său fiind legat de obicei de poemul Cântarea României..timpul o figură simbolică a aspiraţiilor naţionale. în pilde minunate de jertfire către Patrie.. sub povaţa celui mai vestit şi mai mare din voievozii lor. ™ Deschid sfînta carte unde se află înscrisă gloria României. îngenunchiau pe cîmpul bătăliilor. ca să pun înaintea ochilor fiilor ei cîteva pagine din vieaţa eroică a părinţilor lor.

Împreună cu Alecu Russo. se numără printre cei dintâi scriitori români interesaţi de creaţia populară.60 vîntul învietor al acelei zile măreţe purta pe deasupra capetelor o babilonie de cuvinte stropşite şi smulse din latineşte. în literatură Alecsandri este pioner în mai multe genuri şi specii.. Salonul principal se deschidea pe o grădină plină de plante exotice şi umbrită de copaci mari de Paulonia. unul mobilat în stil persian şi cellalt în stil pompeian. deşi le primea ca semne de mîntuire. mobilarea lui realiza minunile Halimalei. Acel salon era ornat cu oglinzi înalte şi cu tablouri lucrate de cei dintîi pictori moderni. zicînd: o fi dar .. Teatrul în limba română îi datorează câteva din primele încercări. pe care bieţii români nu le înţelegea nicidecum. el comunica prin porţi de cristal cu alte două mici salonuri. .28 Poezia vieţii la ţar㠙 Otelul pus la dispoziţia ei de Contele de Farol era un cap-d-operă de arhitectură italiană. colaborând la multe din revistele vremii iar în 1855 editând el însuşi revista România literară. ™ Figura 5. aşa o fi! ™ • VASILE ALECSANDRI MOMENTUL 1855 – EPOCA DOMNITORULUI CUZA Cel mai important poet român de până la Eminescu. Este unul din promotorii publicisticii naţionale. un adevărat colţ de rai.

Camera pompeiană era întreg ornată cu mobile romane de bronz. care producea sub picioare efectul unui gazon molatic. tot ce este menit a răspîndi lumii. care-i dau un aer de antichitate şi care deşteptau în minte imaginea traiului casnic de pe timpul împăratului August. cîntice poporale. se cobora din mijlocul tavanului şi răspîndea o lumină misterioasă în acel cuib de visuri orientale.61 Camera persiană era îmbrăcată pe pereţi cu stofă citarie de Brusa şi pe parchet cu un covor de Smirna. Vasile Alecsandri. D. de formă maurească. ea va deschide coloanele sale celor mai bune traduceri atingătoare de descoperirile folositoare a veacului nostru. precum: articole din istoria patriei şi de economie politică. poezii alese şi. În unghiurile lui se rotunzeau patru divanuri acoperite cu şaluri în dungi de diferite culori. pe cînd artele frumoase ajunseră la gradul cel mai înalt de perfecţie. Alecsandri face chiemare tuturor literatorilor români ca să vie in agiutor foaiei sale prin scrierile lor. iar cît priveşte partea ştiinţelor pozitive. romanuri naţionale. Dridri ™ România literară va priimi numai articole originale de literatură. această foaie fiind cîmpul de întîlnire frăţească a tuturor talentelor din ţerile . a aduce plăcere cetitorilor. într-un cuvînt. şi a desvolta limba românească cu un chip măsurat şi înţelept. descrieri de călătorii. Numerele acestei publicări vor cuprinde felurite scrieri interesante. O lampă de argint.

ironia şi spiritul critic. a fost membru fondator şi a condus Junimea de la înfiinţare. la început. clasicismul (în formă academică). formulând principiile teoretice şi metoda. la 1 martie 1867 iar ultimul. spiritul oratoric. România literară – articolul – program ™ • „JUNIMEA” –EPOCA DOMNITORULUI CAROL „În 1863 se întîlnesc în Iaşi cinci tineri înapoiaţi de curînd de la studii. în 1944. ™ POEZIA . Ele au creat un anumit mod de a înţelege cultura care a primit numele de spirit junimist. 62 Junimea şi Convorbiri literare au jucat în literatura română un rol considerabil. În 1867 Junimea edita propria revistă. Aceasta a fost considerată în epocă dar şi după aceea cel mai de seamă cenaclu şi cea mai importantă societate culturală din istoria literaturii române. – a fost creatorul criticii literare propriu-zise în literatura româna. Trăsăturile definitorii ale acestuia. prim-ministru etc. Titu Maiorescu – om politic de valoare recunoscută: ministru al învăţământului. au fost: înclinaţia spre filozofie. în opinia aceluiaşi Tudor Vianu. Convorbiri literare cu o viaţă destul de lungă în peisajul cultural românesc: primul număr apărea la Iaşi.” Astfel descria Tudor Vianu în Istoria literaturii române moderne naşterea şi organizarea societăţii literare.noastre. Junimea.

. filologilor şi jurnaliştilor noştri în marea lor majoritate. [.Sunt întrebări care in starea normală a unei societăţi nu există.] Starea literaturei noastre şi direcţia spiritului public pînă la 1867 le-am analizat întrun şir de critice anterioare şi le vom mai atinge în decursul cercetărilor de faţă. [. Va putea să păşească în lucrare paşnică pe aceeaş cale pe care civilizaţia apuseană a adus atîta bine omenirii? O parte a răspunsului atîrnă de la direcţia spiritelor din societatea de astăzi. dar in fine poet.] Cu totul osebit în felul său. dar care. om al timpului modern. iubitor de antiteze cam exagerate. din „critica poeziei” ne încredinţasem despre lipsa de valoare a celor mai mulţi contemporani şi urmaşi ai lui Alecsandri şi Bolintineanu pînă la acel an.. Va avea România un viitor? Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridica şi a purta sarcina culturei? Căci cultura e o sarcina care cere şi consumă neîntrerupt puterile vitale ale unei naţiuni. odată născute. deocamdată blazat în cuget. poet în toată puterea . pînă acum aşa de puţin format încît ne vine greu să-l cităm îndată după Alecsandri. Din criticile ştienţifice văzusem falsitatea şi pretenţiile necoapte ale istoricilor... direcţie a cărei manifestare este literatura în înţelesul cel mai larg al cuvîntului. reflexiv mai peste marginile iertate. se impun atenţiei tutulor şi cer neapărat un răspuns de la cei ce se gîndesc la interesele publice.

proza în cea mai deplorabilă stare. este d. Pe cînd totul era lipsă de viaţă şi voinţă. De la d-sa cunoaştem mai multe poezii publicate în 63 „Convorbiri literare”. care toate au particularităţile arătate mai sus. Eminescu este deopotrivă un miracol şi o sinteză a celor mai vechi tradiţii ale culturii noastre. Alecsandri era izolat. Mihail Eminescu. . Vor veni atunci oameni cari să simta puternic şi să-şi exprime frumos ceea ce au simţit şi alţii cari să gîndească bine şi să-şi exprime simplu ceea ce au gîndit.29 Prima editie a “Poesii” de Mihail Eminescu 64 ™ La-nceput. deşi tot era ascuns . pe cînd fiinţa nu era. Chiar poeziile păreau a fi dispărut. Cînd nu s-ascundea nimica. Figura 5. ultimul romantic european.. însă au şi farmecul limbagiului (semnul celor aleşi). PROZA Nu avem activitate literară şi – lucru caracteristic – romanuri şi novele nu se scriu deloc. Cu încetul.. toate se traduc.. se va schimba şi aceasta . Critice I • MIHAI EMINESCU Cel mai mare poet român..cuvîntului. Titu Maiorescu. – cîteva generaţii – şi deşteptarea gustului pentru produceri estetice. nici nefiinţă. o concepţie înaltă şi pe lîngă aceste – lucru rar între ai noştri – iubirea şi înţelegerea artei antice.

. Cît lumea n-avem să trăim. Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni. Mihai Eminescu. Prin ideea curat negativă a libertăţei care nu însemnează nicăieri alta decît să nu fiu oprit de a munci. Mihai Eminescu. nu-i aşa? Cît vom trăi să nu curgă laptele în păsat . Scrisoarea III ™ . Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază. Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. Scrisoarea I ™ Şi astfel mii de oameni rîvnesc în ţara aceasta să capete avere şi onori pe calea statului sau cel puţin să trăiască de la dînsul. adică de a produce bunuri reale. După aceea bun e Dumnezeu şi va avea grijă de clasele pe care le sărăcim şi le stoarcem. ca punînd mîna pe ei. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă. Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! Mihai Eminescu. Timpul. Acesta e liberalismul la noi în ţară.Cînd pătruns de sine însusi odihnea cel nepătruns. 18 XII 1877 ™ Cum nu vii tu Ţepeş doamne. Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei. liberalii din România au ajuns la ideea pozitivă că libertatea trebuie să le dea şi de mîncare şi încălţăminte şi lux şi tot ce le pofteşte inima iar clasele muncitoare? Pe apa sîmbetei să meargă! După voi potopul..

65 Figura 5. Iertaţi-mă.... Aplauze în grup) . la progresul ei! (asemenea crescendo) .. îşi pune pălăria la o parte. dacă sunt mişcat.. (de abia se mai stăpîneşte) mă gîndesc .. la fericirea ei! . fraţilor.. fenomenul curent al citării dovedind extraordinara rezistenţă a spiritului caragialian.. Replici întregi sau situaţii „caragialiene” apar spontan în mintea tuturor. trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună. (plînsul îl îneacă).. (plînsul îl îneacă mai tare. – Tăcere completă.. tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. (acelaşi 66 joc de amîndouă părţile) . la viitorul ei! (plîns cu ... la ţărişoara mea ..... piesele şi schiţele sale alcătuind un univers atât de original şi de românesc încât a pătruns în stratul cel mai profund al conştiinţei noastre artistice. casa parinteasca • MARI PROZATORI Ion Luca Caragiale – provenit dintro celebră familie de oameni de teatru – a trăit şi el o vreme în preajma teatrului.. dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare .Onorabili concetăteni!. Este emoţionat.. suindu-mă la această tribună ..... ca orice fiu al ţării sale . apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. (plînge... scoate un vraf de hîrtii şi gazete şi le aşază pe tribună. pentru a vă spune şi eu . (plînsul l-a biruit de tot) la România .. ™ CAŢAVENCU (ia poză. Ca orice român.... în aceste momente solemne .. Fraţilor!. gustă din paharul cu apă.) . Cu glas tremurat) Domnilor!...30 Ipotesti..

..... da.. I..... noi... (îngraşă vorbele........ putem zice......) Da! (cu putere din ce în ce crescîndă............ Soţietatea noastră dar.......................) ........... L. din punctul de vedere economic. stăm rău .....................) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte.. Caragiale.31 Posibili “Mitica” 67 Ion Creangă – scriitorul român cel ....... Aplauze prelungite.. .................. Aplauze zguduitoare.... (foarte volubil...... ce aclamăm? Noi aclamăm munca. că voi progresul cu orice preţ... pentru că...... ....... daţi-mi voie să vă spui.. Soţietatea noastră are de scop să încurajeze industria română............) ...... O scrisoare pierdută Figura 5......... Industria română e admirabilă................hohot........ ............................) Da.. Fraţilor...... că sunt ultra-progresist ..... care nu se face deloc în ţara noastră.) Voi progresul şi nimic alt decît progresul: pe calea politică ...... de trei ori da! (aruncă roată priviri scînteietoare la adunare................... ..... că sunt liber schimbist ................. mi s-a făcut o imputare şi sunt mîndru de aceasta! .. da.... e sublimă........................ că sunt prea. dar lipseşte cu desăvîrşire............ (scurt şi foarte retezat. travaliul... O primesc! Mă onorez a zice că o merit! ...................

cîteodată. cînd le vede aşa sîngerate cum erau. ne caută ceasloavele şi. rezultat al unei inteligenţe artistice superioare şi al unei înzestrări lingivistice remarcabile. cu elemente caracteristice de neconfundat. îşi pune mîinile în cap de necaz. Amintiri din copilărie Ioan Slavici – spirit insurgent. cîte zece – douăzeci de suflete prăpădeam deodată. Şi cum află pricina. care din pricina noastră au pătimit. ™ Nu-i vorba. bine! În lipsa părintelui şi a dascălului intram în ţinterim. aşa. ce-i vine părintelui. şi. ţineam ceaslovul deschis. ş-apoi. începe a ne pofti pe fiecare la Bălan şi a ne mîngîia cu sfîntul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muşte şi ale cuvioşilor bondari. am ajuns la trataji. orgolios şi ferm în convingerile sale.mai apropiat de spiritul creaţiei folclorice – a fost considerat la început autor „poporal” dar s-a dovedit un artist profund original care a creat pornind de la folclor o operă de clară individualitate. apreciat de Maiorescu drept un exponent al tipului de proză compatibilă cu realităţile . Ion Creangă. căci din băţul în care era aşezată fila cu cruce-ajută şi buchile scrise de badiţa Vasile pentru ficare. potop era pe capul muştelor! Întru una din zile. cum erau filele cam unse. că noi tot ne făceam felul. cînd clămpăneam ceaslovul. dă Doamne. de la trataji la ceaslov. ardelean prin naştere – a fost un junimist fervent. trăgeau muştele şi bondarii la ele. şi.

şi te miri la ce te duce. spătoasă. Serile Mara de cele mai multe ori mănîncă ea singură. văduvă cu doi copii. mai se joacă voioşi. vin cînd sunt flămînzi şi iar se duc după ce s-au săturat. şi pentru copii. Aşa vin lucrurile în lumea aceasta: pleci în neştiute şi te miri unde ajungi. sărăcuţii de ei . săraca. ce ţi-e scris. voinţa lui Dumnezeu nimeni nu poate s-o schimbe. o mare parte a prozei sale expunând problematica satului şi a burgheziei ardelene. – şi ziua trece pe nesimţite. pentru care rade din cînd în cînd hreanul de pe masă. te-apucă – aşa din senin – cîteodată ceva. A pus bazele revistei Tribuna din Sibiu. Ioan Slavici. şi nici în bine. fata mea... nici în rău nu poate să scape de ea. mai se bat fie între dînşii. în dosul mesei pline de poame şi de turtă dulce. fie cu alţii. obosiţi.] − Nu. greoaie şi cu obrajii bătuţi de soare. şi pentru ea. Mănîncă însă mama. Mara stă ziua sub şatră. [. are neapărat să ţi se întîmple. – zise Mara liniştită.. Muiere mare. ™ 68 A rămas Mara. Păcat ar fi să rămîie ceva pe mîine. Mara . Copiii aleargă şi îşi caută treabă.. adom în vreme ce ea găteşte mîncarea.româneşti. Omul are data lui. de ploi şi de vînt. iar la dreapta clocoteşte apa fierbinte pentru „vornovişti”. deoarece copiii. La stînga e coşul cu peşte. unde a militat pentru emanciparea românilor ardeleni.

şi toate le are . Două din obiectivele pe care şi le propunea ambiţios la apariţie revista erau: „a îndeplini marele gol ce a lăsat Curierul de ambe sexe” şi „ a nu fi abonat la Literatorul să devie ceva ridicol şi un semn de burtă-verdism”.• „LITERATORUL” – – POEZIA SOCIALĂ ŞI DECADENTĂ. delimitând astfel „un cîmp de luptă teoretic”. dar cu mari urmări”. 69 Spre Meca se duce cu gîndul mereu. adept al noului. după cum aprecia George Călinescu – a apărut la 20 ianuarie 1880 sub conducerea lui Alexandru Macedonski şi a fost una din revistele în care au publicat adversarii declaraţi ai Junimii. Şi-n faţa dorinţei – ce este dispare – Iar el e emirul. A apărut cu întreruperi şi schimbări de titlu până în 1919.. crezând în poezie şi în menirea poetului. E tînăr. e trăsnet. original dar inegal. „prozator estet” (Tudor Vianu) – a fost un creator de şcoală. ROMANUL CICLIC Literatorul – „revistă ostracizată multă vreme. Dar zilnic se simte furat de-o visare . e farmec. şi toate le are Al... Alexandru Macedonski – poet al „rondelurilor”. Noaptea de . simbolist de o nuanţă aparte şi poet tragic.. precursor al unor importanţi poeţi interbelici (George Bacovia sau Tudor Arghezi). ™ Şi el e emirul. Macedonski. e zeu.

răsturnate pe spate. adesea mai nou decât cel maiorescian şi cu o ideologie ce reflecta afirmarea unei clase sociale nou ivite în societatea românească – muncitorimea. şi va exalta aristocraţia de baştină. cu căruţe dejugate. apăru în Iaşi Comtemporanul. SOCIALIŞTII Contemporanul – apărută ca reacţie la Junimea şi Convorbiri literare – grupa publicişti şi scriitori cu un punct de vedere deosebit. cumpăna puţului. Viaţa la • ARTA CU TENDINTA – EPIGONII LUI EMINESCU. toacă de-ţi iau auzul. curtea boierească pare populată şi bogată. scîrţîind neunsă între furci. ţine isonul berzelor de pe coşare. funcţionar la primăria din Focşani şi arendaş prin judeţele Rîmnicu Sărat şi Brăila” (George Călinescu) ™ Toată curtea boierească trăieşte liniştită şi bogată. Fără a fi risipă şi zarvă. însă de treabă.Duiliu Zamfirescu „care va arunca anatema asupra arendaşilor. stigmatizându-i în persoana lui Tănase Scatiu. era fiul unui Tănase Scatiu. „La 1 iulie 1881. cu argaţii ce umblă a treabă de colo pînă colo. ale căror ciocuri. cînd vine cireada de la cîmp. departe de ce s-ar crede. cu cîrduri întregi de gîşte. de curci şi claponi. cu bibilici ţiuitoare. revistă literară şi ştiiţifică redactată de Ion . Duiliu Zamfirescu. – şi seara. REFRACTARII.

” (George Călinescu) Alexandru Vlahuţă – epigon al lui Eminescu în poezie. Audax. Zarea se deschide. vine rîul Bahna să întîmpine. fiecare stîncă pare că se mişcă... s-a încheiat. de sub curmătura unui deal. tinerii de familie şi de bani gata adoptau ideile cele mai înaintate şi în aparenţă mai contrare clasei lor. în special pentru ţărani. Tinerii cultivaţi în spiritul Contemporanului. Mordax). Munţii. care de aci încolo au a purta străjile României. sub volbura asta de valuri.. învinşi. rupînd cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. trecură apoi în partidul liberal. ™ 70 [. Dunărea se aruncă furioasă.] Prin tradiţie. Simpatia pentru cei oropsiţi. Din stînga. e încheietura Balcanilor cu Carpaţii. În fond ei nu făceau altceva acum decît să atragă atenţia asupra meritelor lor în cercurile oficiale. deveniţi socialişti. să salute sosirea marelui fluviu la pragul . Şi în vălmăşagul acestei ciocniri de titani.. în general cu o bună intuiţie a cuvântului şi prozator cu înclinaţii didactice – este cunoscut mai ales ca autor al jurnalului de călătorie România pitorească. se dau la o parte. năprasnica luptă dintre cei doi uriaşi.] Aici. critica la adresa monarhiei ori nostalgia duioasă a copilăriei sunt câteva caracteristici ale creaţiei sale literare. fiecare val pare că strigă.Nădejde (Verax. Lupta. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colţuros şi se întinde ca o pînză. [. Peste pumnii lor încleştaţi.

Colorist vitalist. POEZIA IDILICĂ Barbu Delavrancea („pe adevăratul nume Barbu Ştefănescu”) – temperament contradictoriu. dramaturg şi ziarist) reprezentativ pentru epoca de întâlnire dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea. „Apus de soare este o capodoperă a dramaturgiei poetice şi oratorice şi nu mai puţin o dramă de observaţie a tipicului. cu o viziune patetică asupra istoriei. şi „Porţile de Fier” s-au deschis în faţa puterii eterne a valurilor ei. dramaticul şi liricul într-o sinteză în care converg efluvii romantice. topind epicul.” (George Călinescu) ™ .ţării. România pitorească • MICUL ROMANTISM PROVINCIAL ŞI RUSTIC. cu al cărei pămînt şi destin se leagă pentru totdeauna. Din ce depărtări scoboară şi cît a luptat Dunărea ca să străbată-ncoace! A trebuit să spintece munţii. singura din literatura noastră în care toate aceste aspecte se unesc armonic. ardent dar şi baroc – a fost un scriitor (prozator. Alexandru Vlahuţă. observaţii realiste şi sugestii naturaliste. s-a întors adesea cu nostalgie şi căldură spre trecut şi sufletul popular. NUVELIŞTII. A bătut. A fost unul din marii oratori ai timpului. continuând literatura tradiţională alimentată de romantism dar nuanţată interpretativ şi stilistic original. să-şi sape albia în piatră de-a curmezişul Carpaţilor.

şi fiara paloşului . Divina Comedie .. pe Teleajen. leah .. la Războieni . Odiseea..... Pămînt! . şi Dobrul. Şi tu..ŞTEFAN: Cardinal. la Chilia. şi Juga. trufaş. Ce nu e din cîte n-ar trebui să fie? Şi nimic din cîte ar trebui să fie . Unde sunt moşii voştri? Presăraţi ... prietenii mei cu bărbile pînă în pămînt. iagelon.. la Cătlăbugi. la Racova.. şi Dajboc pîrcălabul. a ruralismului cu sensibilitatea rafinată de experienţe citadine. la Cosmin.. cu un simţ pronunţat al eroicului.. şi Mihai spătarul.. bătrînul Manuil şi Goian.. Tăut? Şi tu. Apus de soare George Coşbuc – poetul Firelor de tort şi al Baladelor şi idilelor – a fost şi publicist (a editat împreună cu I. şi Ştibor şi Cînde. Boldur? . Unde sunt părinţii voştri? La Cetatea Albă. Şi pe oasele lor s-a aşezat şi stă tot pămîntul Moldovei ca pe umerii unor uriaşi! . pădure tînără! .. şi Oană.. Unde sunt . 71 ŞTEFAN: Oh.. în 1900 a devenit membru al Academiei Române. şi Gotcă. la Lenţeşti .şi Ilea Huru comisul. Barbu Delavrancea.. şi Gherman. Eneida. L. la Orbic. Coşbuc a fost şi un traducător de mare valoare recreând în limba română: Sacontala. Ştefule? O. la Lipnic. la Soci. Sămănătorul) şi s-a ocupat şi de îndrumarea activităţilor culturale săteşti prin intermediul Casei Şcoalelor... bolnav. Poet ancorat în zona de intersecţie a culturii populare cu cea cultă.... la Şcheia. la Baia. albiţti de griji şi de vremuri . nămeţi ne-nvinşi de oameni. şi Gangur. Caragiale şi Ioan Slavici revista Vatra şi împreună cu Alexandru Vlahuţă.

un cîntec sfînt Şi-nălţător: „Nu cerceta aceste legi. care avea să se ocupe cu „vieaţa” şi să „semene” idei în mulţime. NOUL MESIANISM. Ce-i pasă codrului de ea: Ce-i pasă unei lumi întregi De moartea mea!” George Coşbuc. de unde şi titlul comentat de Vlahuţă într-o poezie: Păşeşte în ţarină semănătorul Şi-n brazda neagră umedă de rouă Arunc′ într-un noroc vieaţa nouă. Moartea lui Fulger 72 • TENDINTA NATIONALA. . cînd le-nţelegi! Din codru rupi o rămurea. Şi-adînc din bubuitul frînt Al bulgărilor de pămînt Vorbea un glas. MOMENTUL 1901. Că esti nebun.. ™ Şi clopotele-n limba lor Plîngeau cu glas tînguitor. ANALIZA FONDULUI ETNIC Sămănătorul – fondată de Alexandru Vlahuţă şi George Coşbuc în 1901 la îndemnul lui Spiru Haret – a fost una din cele mai importante reviste cu caracter naţionalist.

franţuzească.Pe care va lega-o viitorul. ™ La noi sunt codri verzi de brad .” dar mai ales unitatea: „Ce avem de făcut înainte de toate e purificarea. Ne dorim uniţi la un loc şi nu ne cunoaştem nicidecum. Obiectivele programatice declarate ale revistei erau: o literatură proprie. A fost publicist şi traducător. într-o limbă înţeleasă de toate categoriile sociale astfel încât: „să nu mai fim aproape streini la noi acasă”. adâncirea trecutului: „Suflaţi colbul de pe cronici şi faceţi să renască virtuţile bătrînilor de atunci în sufletul tinerimei de azi. înaintarea şi mai ales răspîndirea culturii noastre . întregirea. fiindu-i cunoscută orientarea de dreapta. depăşind momentul istoric şi provincialismul poetic..” Figura 5. Avem un stat naţtional fără o cultură naţională ci cu o spoială străină. Avem visul de unire naţională în aceeaşi formă politică: îl legănăm în vorbe şi nu-l chemăm la noi prin fapte: hotarele mai sînt încă hotare pentru cultura noastră. a avut o bogată activitate politică. realizând monografia lirică a satului transilvan.32 Stefan Luchian O posibila varianta a tendintei nationale 73 Octavian Goga – poet naţional şi dramaturg – a pătruns în sufletul poporului prin simplitatea aparentă a liricii sale aducând o sensibilitate originală dar nu diferită de cea a celor pe care îi reprezenta..

Poloneze. publicist. A fost senator şi prim-ministru. poet. Drum drept etc. „Universitatea populară ” de la Vălenii de Munte. rector al Universităţii Bucureşti. memorialist. „Şcoala română” de la Fontenay-aux-Roses şi „Casa Romena” din Veneţia. orator. a editat el însuşi mai multe publicaţii: Neamul românesc. Profesor universitar la Bucureşti şi Sorbona. Epoca. a înfiinţat „Fundaţia Iorga”. Cuget clar.Şi cîmpuri de mătasă. Lupta.. critic şi istoric literar – a fost autorul unei opere ştiinţifice şi literare uriaşe: aproape 1300 de cărţi şi 25. Floarea darurilor. membru corespondent al Academiei. multe . L′Independence Roumaine. titluri de referinţă pe plan universal privind istoria poporului român. Privighetori din alte ţări Vin doina să ne-asculte. Iugoslave etc. dramaturg. membru al Academiei Franceze. Bibliografia operei istorice include lucrări monumentale.000 de articole în mai multe limbi. a Imperiului Otoman şi a . Colaborator la Contemporanul. Octavian Goga. La noi sînt cîntece şi flori Şi lacrimi multe. director al Sămănătorului al cărui 74 ideolog a fost. Convorbiri literare. Noi Nicolae Iorga – istoric de renume mondial. „doctor honoris causa” al mai multor universităţi.. La noi atîţia fluturi sunt Şi-atîta jale-n casă.

a rămas singur. pe la şaizeci. paradoxul său costând în faptul că. cinstite comise? îl întrebă sfinţitul Amfilohie. despre Take Ionescu Mihail Sadoveanu – într-o operă extraordinar de vastă – a practicat aproape toate formulele epicii: schiţa. Atunci. în faţă cu un conservatorism care încremenea în cultul boierimii fanariote şi post-fanariote. Povestitor cu un talent recunoscut. . Nicolae Iorga. ™ − La ce te gîndeşti. peste o asemenea voinţă de cuprindere epică a cosmosului existenţei umane se suprapune o permanentă dispoziţie lirică. Democrat la cincizeci. a încântat multe generaţii de copii cu lectura înregistrată a Amintirilor din copilărie de Ion Creangă. Conservator la patruzeci. cu ţara singură. în faţă cu o democraţie care înţelegea doar că gloata să vie la masa politicianismului. povestirea (în Hanul Ancuţei). ™ Liberal la douăzeci de ani. în faţă cu un liberalism care se speria de orice noutate şi de orice energie.Imperiului Bizantin. Singur. romanul de structură clasică (Locul unde nu s-a întâmplat nimic sau Târg moldovenesc din 1833). romanul-fluviu cu inflexiuni epopeice (Fraţii Jderi). nuvela (Bordeenii). tot cu glas moale.

o promotoare a socialismului internaţional şi umanitarist. redactorul şi animatorul ei fiind Garabet Ibrăileanu. pe lîngă limba dulce i-a dat şi sabie. − Poate mă gîndesc la năcazurile măriei-sale. cum spune în psalmi. Arhimandritul îl binecuvîntă: − Fericit barbat în gura căruia nu este viclenie.. întărită de colaboratori secundari ai revistei. cinstite comise Manole. Prostimea credea la Bizanţ că împăratul său nu face alta decît mînîncă şi doarme. să fie sluga tuturor. Iar boierii noştri. Cinstite comise Manole.− Mă gîndesc la ce i-om fi fşcînd noi trebuinţă măriei-sale . dar stăpînitorului. POPORANISMUL. Nimic mai fals. că Viaţa românească ar fi fost o publicaţie democrată în felul gherist. mărturisi bătrînul. domnia-ta ceteşti bine. S-a dat de mult poruncă 75 voievozilor: că cel ce vrea să fie mai mare peste alţii. Arhimandritul îl înţepă cu ochii. . „Există părerea. îngînă bătrînul. Mihail Sadoveanu. urmînd a zîmbi: − Nu te gîndeşti la asta. deşi nu cunoşti meşteşugul cărţii. cred că luminăţia-sa îi ceartă cu ură. GRUPUL „VIEŢII ROMÂNEŞTI” Viaţa românească a apărut în 1906 avându-i la conducere pe Constantin Stere şi Paul Bujor. Adevărat că fagure de miere sînt cuvintele bune şi dulceaţa lor e tămăduirea sufletelor... care sînt destul de ageri. Ideea promovării unei culturi naţionale e cuprinsă în chiar programul ei. Fraţii Jderi • TEORIA SPECIFICULUI NAŢIONAL.

exprimînd mai ales afectivitatea unui individ şi concepţia lui de viaţă. psihologică. care. a doua. Stere o relaţie cu narodnicismul. Problema capitală era prin urmare nu numai apropierea de popor ci ridicarea lui. şi mai ales cea lirică. 76 ™ Poezia. realismul şi specificul naţional iar critica aplicată nu a afectat preocupările sale teoretice ci le-a presupus. evident.Ca şi Vatra odinioară. e naţională adesea numai întru cît sufletul unui individ poartă pecetea sufletului poporului din care face parte. în funcţie de evoluţia sa ideatică. fiind nu mai puţin un curent ieşit în chip necesar din natura locului ” (George Călinescu) Figura 5. Iar cei mulţi erau ţăranii. cea mai însemnată din speciile genului. revista constată depărtarea între clasele sociale şi afirmă trebuinţa alăturării de cei mulţi. pornindu-se de la o viziune fără romantisme. Aceştia. Acest punct de program constitui poporanismul. elaborator al doctrinei poporanismului literar şi teoretician al specificului naţional – a avut o activitate care. s-a structurat în trei perioade: prima.33 Gheorghe Patrascu Natura moarta Garabet Ibrăileanu – critic literar. idealizaţi de naţionaliştii mai vechi. poporanistă şi cea de a treia. de formare şi de orientare. se aflau într-o mare înapoiere şi prin ei poporul românesc însuşi păşea în urma civilizaţiei europene. Nu a acordat prioritate nici unei componente – sociologică. poate să aibă prin C. . estetică – ci a preţuit mai cu seamă umanismul comprehensiv. a criticii complete.

mai intensă.. Caracterul specific naţional în literatura română • SIMBOLIŞTII Vieaţa nouă a apărut la 1 februarie 1905 sub conducerea lui Ovid Densusianu. Numai pedantismul de şcoală veche mai poate impune scriitorilor. E atitudinea scriitorului faţă de zugrăvite. un anumit mod de înţelegere a lucrurilor . adîncind caracterul specific naţional al prozei. Vieaţa nouă Ion Minulescu – poet romancie şi autor dramatic – în poezie. O operă nu e decît oglinda unor stări sufleteşti şi cu cît una este mai nouă. nu e cu putinţă a nu încerca îmbogăţirea literaturii prin observaţia şi simţirea omului mai complex de la oraş. cînd e foarte naţională. cu atît şi cealaltă este mai caracteristică ... Garabet Ibrăileanu. încă o dată.” (George Călinescu) ™ Concepţia noastră despre „frumos” s-a lărgit. E. subiective şi obiective. mai bogată în realităţi naţionale. nu mai credem că e un singur chip de a simţi. a impus iniţial formula unui original înclinat spre extravaganţă şi comportament ludic atunci când a . chiar şi în cea mai obiectivă. şi el. oricîtă importanţă ar avea factorul ţărănesc.. e şi expresia sufletului unui popor şi oglinda vieţii acestui popor. cînd e talentată. e expresia sufletului unui popor. – proza. o anumită direcţie. Aşadar. Ovid Densusianu. deci. Acest element se adaugă. artiştilor. dacă poezia.Dar acest element subiectiv naţional apare şi în proză. la celelalte. de a reda motivele artistice. care „a intuit că.

Dar simt că s-a schimbat ceva – Ceva. angoasat al creaţiei. ca ulterior să parodieze această manieră iar în proză şi teatru. de o modernitate ce nuşi pierde valenţele deoarece atinge dimensiuni permanente ale umanului – a reprezentat un moment de . Cînd parcă simţi că-ţi este mult mai bine!. după cum este obiceiul în şcoală. ce vreau. la fel. În aşteptare George Bacovia – extrem de modern prin efectele sincopate ale expresiei poetice şi prin fondul subteran tragic. mă întreabă – mişcînd nedumerit din cap. cu degetul arătător de la mîna dreaptă în sus şi cer cuvîntul. că nu mai am răbdare să aştept.. Ion Minulescu. ignorând voluntar tehnica iluziei realiste.. domnule profesor . În jurul meu. ™ 77 Eram aşa de sigur c-am să fac cel mai bun concurs din clasă. La Cozia” nu este adevărată.. Profesorul care de pe catedră observase mai dinainte enervarea mea. Ion Minulescu. ca după-o boală grea. a cultivat o literatură a reducerii personajelor şi situaţiei la schemă. Corigent la limba român㠙 Nu ştiu ce s-a schimbat în mine. cîţiva elevi s-au oprit din scris şi curioşi mă fură cu coada ochiului..reconstituit temele simbolismului francez. Mă ridic dar. Eu nu mai aştept să fiu întrebat a doua oară ce vreau: − Poezia „Umbra lui Mircea.

.. depăşind locurile comune ale acestui curent pe care le-a valorificat genial. Lacustră Figura 5. George Bacovia.vârf al simbolismului românesc.. 78 Un gol istoric se întinde. În spate mă izbeşte-un val – Tresar prin somn şi mi se pare Că n-am tras podul de la mal. şi mă duce-un gînd Spre locuinţele lacustre . Şi simt cum de atîta ploaie Piloţii grei se prăbuşesc.. Aud materia plîngînd . Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc.. şi mă duce-un gînd Spre locuinţele lacustre. Şi parcă dorm pe scînduri ude..34 Plumb • ROMANCIERII Liviu Rebreanu – romancier. Sunt singur. ™ De-atîtea nopţi aud plouînd. membru al Academiei Române – inspirânduse din . tot aşteptînd . autor dramatic. Tot tresărind. publicist... De-atîtea nopţi aud plouînd. Sunt singur. director al Teatrului Naţional din Bucureşti (două mandate).

− Mi se pare că vrei să coseşti înainte de-a semăna? − Apoi dacă trebuie? . Act veneţian. − O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul. Trifoane! strigă Leonte Orbişor din uliţă... Răscoala Camil Petrescu – prozator. oprindu-se o clipă. Teoretician al dramei de idei. Ciuleandra). preocupat de dialectica real-ideal. dramaturg. model de construcţie epică.. întâia noapte de război şi Patul lui Procust. ori . − Baţi coasa. poet. culminănd cu Răscoala. „anticalofil” prin romanele Ultima noapte de dragoste. Te-ai apucat de treburi? 79 − Ce să facem? Pe lîngă casă – răspunse Trifon Guju de pe prispă. realizând creaţii majore şi în proza de analiză psihologică (Pădurea spânzuraţilor. ™ . eseist şi gazetar – a fost creatorul unui nou stil narativ. Trifoane. noroc.viaţa ţărănească.? întrebă Leonte fără mirare. ciocănind de zor. ™ − Noroc. a scris şi publicat numeroase piese.. Suflete tari şi comedia Mitică Popescu. a reuşit sa creeze prima capodoperă a romanului românesc. Ion – „acea impunătoare frescă rurală a vieţii transilvănene” (Vladimir Streinu). cu personajele lor caracterizate prin spontaneitatea şi mobilitatea reacţiilor. De! Liviu Rebreanu. dintre care cele mai cunoscute sunt Jocul ielelor. în totală opoziţie cu opacitatea din plan afectiv. cu sapa de-a umăr.

Doamna Deleanu îl obliga pe Dănuţ să aibă cîte-o altă surdină pentru fiecare fel de mîncare. Camil Petrescu. Ca o armată care şi-a pregătit ofensiva pe o direcţie. cînd simţea ochii mamei lui privindu-l cu . Ultima noapte de dragoste. în loc să ascult ce-mi spunea vecinul sau vecina. Nu mai puteam ceti nici o carte. mai curând un romanpovestire. le mai uita. mamă .Viaţa mi-a devenit curînd o tortură continuă. nu mai puteam schimba baza pasiunii mele. Ştiam că nu mai pot trăi fără ea. Din care pricină. ™ − Mamă. Dănuţ le mai încurca. părăsisem Universitatea. Era în toate planurile mele. roman ciclic care nu respectă canoanele romanului clasic. la miezul nopţii în grădina de vară. numai racii se sorb aşa. trăgeam cu urechea nervos. întâia noapte de război Ionel Teodoreanu – cel care a cântat ca nimeni altul vârsta copilăriei. Era în toate bucuriile viitorului.. − Ţţ! Îl aud pe Dănuţ sorbind harbuzul şi n-ar trebui să-l aud. Dănuţ. tu auzi ceva? întrebă Olguţa pocnind în dinţi o prună brumărie. „acea vîrstă a exuberanţei pe care adultul o uită de obicei uşor” (George Călinescu) – a debutat cu Uliţa copilăriei dar momentul culminant al carierei sale scriitoriceşti a fost apariţia trilogiei La Medeleni. 80 − Ce s-aud? − Ascultă bine. La masă.. să prind crîmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea. cînd nu ştii să-i mănînci altfel.

înecîndu-se.toată atenţia urechilor mesteca supa. să-i mama mă-sei . apoi exclamă. . aici e Luvrul. La Medeleni • MODERNIŞTII. Trebuie să fi costat mulţi creiţari .. traducător şi comentator de literatură clasică greco-latină. Vlaicu măsură şi Opera cu ochi de zidar..... mama mamei mă-sei. să-i . proza şi critica interbelică. autor de manuale şcolare – a direcţionat prin opera sa critică poezia. Vlaicule. Vlaicu îşi ridică ochii spre Luvru. FENOMENUL ARGHEZIAN Eugen Lovinescu – romancier dar mai ales critic literar. pamfletar liric. aici e Opera . ori înghiţea friptur.. măi ... SBURĂTORUL. Începând cu 1919 a editat revista Sburătorul. îi spuneam eu. scuipînd: − Mare e.. ™ − Uite. autor de monografii. apoi tot scuipînd: − Mare e. Memorii 81 Tudor Arghezi – poet şi prozator. privindu-l pe sub gene. dramaturg – a fost creatorul unui limbaj personal inimitabil. măi. Ionel Teodoreanu..a fără s-o mai mestece. Şi ea trebuie să fi costat mulţi creiţari! Eugen Lovinescu. Vlaicule. intemeind totodată şi cenaclul pe care l-a condus până la moarte. îl măsură cu metrul lor de preciziune. şi Opera .. Peste o jumătate de ceas: − Uite. frigîndu-se.. gazetar pasionat.

Opera sa filozofică. ™ Nu-ţi voi lăsa drept bunuri. ICONOGRAFIA MISTICĂ. DOCTRINA MIRACOLULUI. publicist. Testament • ORTODOXIŞTII. Decît un nume adunat pe-o carte. destinul dramatic al unui eu iscoditor şi voluptos al „primejdiei”. profesor. filozof. o treaptă. În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei pînă la tine Prin rîpi şi gropi adînci. prin ceea ce el însuşi numea „metafore revelatorii”. antume sau postume. au la bază o atitudine filozofică cu largi semnificaţii estetice. în principal formată din patru trilogii – a cunoaşterii. Cartea mea-i. tînăr. publicate atât antum. traducător de mare valoare – şi-a conceput întreaga operă în mod unitar iar imaginile liricii. Tudor Arghezi. constituie produsul unui proces creator complex. dezvăluind biografia spirituală a unui mare artist al cuvântului. după moarte. alcătuind un sistem ambiţios atotcuprinzător. să le urci te-aşteaptă. Suite de bătrînii mei pe brînci. a valorilor şi „cosmologică” – şi 82 importante volume de eseuri. Şi care. Lucian Blaga – poet şi dramaturg. cât şi postum. a stârnit cele mai diverse ecouri în . fiule. Volumele sale de versuri.cu o mare influenţă asupra straturilor profunde ale liricii româneşti a secolului al XXlea. a culturii. diplomat.

însă ea se afla (cum ar spune specialiştii) în faza teologală..] Gîndirea vrea să realizeze faza propriu-zis mistică. [. Fără cuvinte.. Pînă atunci problema religioasă nu lipsise scriitorilor făcînd parte din cler.. Isus e muntele. cum a fost pe cruce. Aici spiritul e pasiv şi Dumnezeu . Isus înfloreşte-n cireşi şi rod se face pentru copiii săraci. el pătimeşte în glie şi pom – o răstignire e în fiecare om – şi unde priveşti: Isus moare şi-nvie . PATRASIA Cu picioarele suntem pe trupul său? MOŞNEAGUL . Isus e piatra.. Tulburarea apelor Gîndirea apăruse şi îşi desfăşura activitatea la Cluj.conştiinţa filozofică românească.. Nichifor Crainic îi imprimă direcţia ortodoxistă.Noapte şi zi umblăm prin eucaristie . „Preluînd revista Gîndirea de la Cluj.. Lucian Blaga.. ™ MOŞNEAGUL Azi Pămîntul întreg e trupul său .. Din flori îi adie vîntul peste morminte. totdeauna lîngă noi – nesfîrşire de lut. totdeauna lînga noi – izvor limpede şi mut.

activ. Este treapta colocviilor cu duhul sfînt, a Vizitelor, a extazelor, beatitudinilor, stărilor paradisiace, într-un cuvînt a cunoaşterii experimentale.” (George Călinescu) ™ Un vultur are cuib în mine, Îl simt cum fîlfîie mereu Şi vulturul, precum ştiţi bine, E pasărea lui Dumnezeu ... Deprins în cer cu alte zboruri, Acum el ţine ochiu-nchis: Îi arde sufletul de doruri 83 Şi amintiri din Paradis. Vasile Voiculescu, Pasărea lui Dumnezeu • DADAIŞTI. SUPRAREALIŞTI. HERMETICI Tristan Tzara – inventatorul curentului literar şi artistic numit dadaism şi cel care i-a stabilit şi metoda – nu a făcut dadaism în limba română, numai în cea franceză. În poeziile sale româneşti, cu tematică simbolistă, presmţind într-un fel dadaismul, a fost „un poet de o incontestabilă uşurinţă lirică, ştiind să radă cu aripile cea mai joasă proză.” (George Călinescu) Figura 5.35 Manifeste Dada ™ Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru Amintire cu miros de farmacie curată Spune-mi servitoare bătrînă ce era odată ca niciodată, Şi tu verişoară cheamă-mi atenţia cînd o să cînte cucul.

Tristan Tzara 84 Ion Barbu – pe numele său adevărat, Dan Barbilian – a fost matematician, poet şi prozator totodată, reuşind să exceleze atât în matematică – opera sa reprezintă pentru axiomatică şi alte domenii ale acestei ştiinţe o reuşită majoră – cât şi în literatură, unde a desfăşurat o tendinţă simbolic-iniţiatică, hermetică în două registre: al enunţului narativ, al parabolei conţinute la nivelul evenimentului evocat şi al expresiei lirice. ™ Cum lumea veche, în cleştar, Înoată, în subţire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă şi cavou. Din trei atlazuri e culcuşul În care doarme nins albuşul Atît de galeş, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Ion Barbu, Oul dogmatic Figura 5.35 Isarlak Geo Bogza – poet şi prozator – a ridicat reportajul la nivelul poemului cu accente epopeice şi a scrutat limita fragilă dintre infernul şi sublimul existenţei ocupându-se de problema salvării 85 sau dezumanizării fiinţei umane în condiţii de viaţă adverse, într-o operă literară caracterizată de meditaţia asupra dimensiunilor spirituale ce înscriu specia umană pe fundalul cosmic.

™ Ştiam pînă acum că oraşul e o aglomerare de case şi de fiinţe omeneşti. Îngrămădire de uliţe. Concentrare. Orizont limitat. Nicăieri ca la Hotin n-am avut mai bine, mai puternic, sentimentul pustiului şi al pustietăţii! De pe oricare din străzile lui, atît de exagerat de largi, ochii cad pe o nesfîrşită desfăşurare de cîmpii, imensităţi geografice, trezind ideea unei infinite pustietăţi. Şi de invazia acestei pustietăţi oraşul nu e apărat cu nimic, cu nici un fel de barieră. El e în aşa fel construit, încît cîmpiile de afară pătrund pînă în inima lui, continuînd prin mijlocul oraşului şi răzbind în partea cealalată tălăzuirea lor infinită. Oamenii care îşi trăiesc viaţa umblînd pe străzile lui, în realitate sunt in contact direct şi plutesc pe tălăzuirea acestor cîmpii, cum ar pluti o barcă pe valurile unei mere care ar fi pătruns între casele oraşului. Geo Bogza, Ţara de piatră • NOUA GENERAŢIE. FILOZOFIA „NELINIŞTII” ŞI A AVENTURII. LITERATURA „EXPERIENŢELOR” Mircea Eliade – scriitor, filozof, profesor – preocupat de istoria religiilor şi cercetător pasionat în acest domeniu, a predat la Ecole des Hautes Etudes (Sorbona) şi la Universitatea din Chicago, a petrecut trei ani în India, evocând această perioadă în opere memorabile, „a înnoit fantasticul românesc, apropiindu-l de marile mituri ale existenţei moderne.” „Prin trăirea autentică şi spiritualizarea conflictelor, el vrea să schimbe tipologia şi

. în jurul gîtului. La celălalt capăt al vagonului. Prozele indice se deschid spre o lume de mituri şi practici magice îndepărtate de spiritualitatea noastră. experienţa tragicului.36 ™ În tramvai căldura era încinsă. Gavrilescule!” Zărise un loc liber. bunăoară.) analizează criza de valori prin care trece tînăra generaţie şi propun soluţii neobişnuite pentru cititorul român. La ţigănci .problematica epicii. Nu s-au mai pomenit aşa călduri din 1905!. lîngă o fereastră deschisă. revoltă şi erotism. Pe genunchi ţinea cu mare grijă o cutie de tablă.. Dar cînd e omul cult. Ştiţi ceva de colonelul Lawrence? − Nu. 86 Figura 5. şi începu să-şi facă vînt cu pălăria de paie. parcă s-ar fi trudit să-şi aducă aminte unde îl mai văzuse. − E cald într-adevăr. Colonelul Lawrence. naraţiunile mai direct realiste (Întoarcerea din rai. Gavrilescu clătină din cap.. îşi scoase batista şi-şi şterse îndelung fruntea şi obrajii. Traversînd grăbit coridorul. Mircea Eliade. (Eugen Simion) “. spuse. − E teribil de cald! spuse el deodată... îşi spuse: „Eşti un om cu noroc. După ce se aşeză. năbuşitoare. Bătrînul din faţa lui îl privise tot timpul concentrat. Apoi înfăşură batista pe sub guler.. Huliganii etc. continuînd să-şi facă vînt cu pălăria. le suportă mai uşor pe toate. filozofia disperării Eliade este cel dintîi care introduce în literatura română o problematică de tip existenţialist .

Jurnal de idei „Noi generaţii” s-au născut şi creat şi după această ultimă perioadă evocată de George Călinescu iar istoria literaturii îi va consemna pe cei care merită un loc în analele sale. integratoare sau. dacă nu au investit nici o miză? Îi întreb ce au vrut şi-mi răspund cu ce li s-a părut că au vrut. totul e urît”.”(*) 87 Figura 5. un „legato” concretizat în două lucrări: Cartea arheilor. nu pe ceea ce nu au făcut ei. Căci dacă vroiau cu adevărat lucrul acela (frumuseţile artistice ale lumii. atunci s-ar fi pregătit pentru întîlnirea cu ele. Un „jurnal de idei”. Cine nu a găsit prilejul în sine nu găseşte nici în jurul său marile prilejuri. cărţile lui mari). mai degrabă. aşa cum a făcut cu cei amintiţi în selecţia prezentată. .Constantin Noica – filozoful de la Păltiniş – dacă ar mai fi trăit o perioadă. împlinirile veacului. spun ei. ar fi realizat o sinteză a întregii sale opere. Îi văd trşti: „E vreme urîtă afară. fără să ştie că e vreme urîtă în ei înşişi. în a doua variantă intitulată Cartea marilor întruchipări şi Autobiografia unei idei.37 La Paltinis ™ [346] Întîlnesc cîţiva tineri în jurul a 30 de ani. din febra căutării unei unice idei. Constantin Noica. ci pe ceea ce nu a făcut viaţa pentru ei. filozoful a ţinut încă din 1939. supăraţi. Dar cum să le rezerve lozul cel mare viaţa. căci „pentru Constantin Noica a avea idei nu însemna nimic dacă ideile nu emanau pînă la urmă dintr-o idee unică.

88= . i-au asigurat prin creaţii originale. cei care. cu specific naţional. în opinia autorului. un loc în universalitate.Aceasta a fost pe scurt literatura română până în mileniul al III-lea: cinci secole de literatură în limba română şi cei mai semnificativi exponenţi ai săi.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->