You are on page 1of 7

Drept Roman

Curs 1

Succesiunile( dreptul succesoral)

Dreptul succesoral roman cuprinde ansamblul normelor
juridice care reglementeaza transmiterea patrimoniului de la defunct
catre mostenitorii sai in cadrul celor 3 sisteme succesorale pe care le-
au creat romanii.
Succesiunea legala deferita pe baza legii, succesiunea
testamentara deferita pe baza unui testament si succesiunea deferita
contra testamentului.Insa, la origini in epoca foarte veche,
transmiterea patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai nu
implica idea de succesiune, deorarece romanii considerau ca
patrimoniuol este expresia ideii de putere iar puterea nu se poate
transmite la urmasi ci se stinge odata cu moartea persoanei.De aceea
ei considerau ca mostenitorul nu dobandeste acelasi drept adica nu
dobandeste dreptul pe care il exercita defunctul ci dobandeste un
drept nou prin luarea in stapanire a bunurilor succesorale.Nu
intamplator cel mai vechi termen prin care a fost denumit mostenitorul
este “Heres” care vine de la “heros” iar heros inseamna stapan.
Mai tarziu odata cu acceptarea ideii continuitatii persoanei
defunctului , romanii au admis ca patrimoniul poate trece de la defunct
la mostenitorii sai.Din acel moment in terminologia juridical romana au
aparut termenii de succesiune si de successor.
Cercetarile moderne au aratat ca mostenirea succesiunea legala
este mai veche decat cea testamentara iar succesiunea legala a aparut
desigur in germene in epoca de tranzitie de la societatea gentilica la
societatea organizata in stat si a purtat asupra acelor lucruri mobile
care se aflau in stapanire individuala.Pe cand mostenirea testamentara
a aparut mai tarziu, intr-o epoca in care romanii au admis ca
patrimonial poate trece de la defunct la mostenitorii sai iar testamentul
a fost conceput de romani ca actul juridic prin care proprietatea putere
este transmisa de catre testator asupra mostenitorilor sai.
Dreptul succcesoral roman a evoluat sub influenta a doua
tendinte: decaderea formalismului si ocrotirea rudeniei de
sange.
In legatura cu prima tendinta retinem ca la origini transmiterea
patrimoniului de la defunct la urmasii sai presupunea respectarea unor
conditii de forma extrem de complicate.Spre exemplu in epoca foarte
veche testamentul roman imbraca forma unei legi votate de popor
pentru ca spre sfarsitul republicii si in dreptul classic testamentul sa se
poate intocmi prin simpla manifestare de vointa sau chiar prin
scrisoare.

Cu timpul insa familia romana a suferit o serie de transformari.Nepotii din fii faceau parte din aceasta categorie de mostenitori numai daca tatal lor murise inaintea bunicului si veneau la succesiune prin reprezentare. Adgnatus proximus si 3.Iar daca lipsesc si adgnatus proximus vor veni la succesiune gentiles adica membrii gintii care isi imparteau succesiunea in parti .Din prima categorie de mostenitori legali faceau parte toti aceia care in momentul mortii lui pater familias deveneau personae sui iuris adica fiii . iar in vremea imparatului Justinian . in sensul ca urcau in rangul succesoral al tatalui lor si dobandeau partea din succesiune care s-ar fi cuvenit tatalui daca ar mai fi trait.Aceasta categorie de mostenitori nu este fixa ci este mobila in sensul ca in lipsa unor colaterali mai apropiati colateralii foarte indepartati pot sa fie adgnatus proximus. 3.prin rasturnarea stravechiului principiu.Spre exemplu daca vin la succesiune 2 fii si 2 nepoti de fiu succesiunea se va imparti la 3 iar cei 2 nepoti de fiu vor dobandi impreuna o treime din succesiune intrucat atat s-ar fi cuvenit tatalui daca ar mai fi trait. astfel incat prin reforme pretoriene asa cum vom vedea si prin reforme imperiale au fost chemate la succesiune si rudele de sange.In lipsa mostenitorilor din aceasta categorie veneau la succesiune cei din categoria a doua adica adgnatus proximus. Heredes sui. femeia casatorita cu manus in calitate de fiica .Cu toate ca aceata expresie este formulata la singural ea desemneaza mai multe personae adica ii desemneaza pe cei mai apropiati colaterali. rudenia de sange a devenit unicul fundament al succesiunii. In legatura cu a doua tenditna ne amintim ca multa vreme cam 5 secole. agnatiunea sau rudenia civila a fost unicul fundament al succesiunii iar rudele de sange care nu erau in acelasi timp si rude civile nu aveau o vocatie succesorala.Romanii o denumeau succesiune ab intestat. va trece asupra statului deoarece potrivit Legii celor 12 table colateralii nu pot veni la succesiune prin reprezentare . Gentiles 1.Daca nu exista frati vor fi verii primari.apoi verii de ai doilea.Pe de alta parte potrivit Legii celor 12 table daca adgnatus proximus repudiaza succesiunea aceasta nu va trece la urmatoarea categorie de mostenitori ci va deveni vacanta. fiicele. 2. Asa cum spuneam mostenirea sau succesiunea legala este cea mai veche.Iar romanii o denumeau succesiune ab intestat deoarece ea se deschidea atunci cand nu exista testament sau testamentul nu era intocmit in mod valabil.Noi o denumim succesiune legala intrucat era deferita pe baza textelor din Legea celor 12 table. 2.Spre exemplu daca exista frati ei sunt adgnatus proximus.Potrivit Legii celor 12 table exista 3 categorii de mostenitori legali: 1. adoptatul si abrogatul.

2.p unde liberi.In realitate pretorul a adus si o inovatie in sensul ca daca cel mai apropiat agnat repudia succesiunea ea nu devenea vacanta ca in Legea celor 12 table ci trecea asupra cognatilor adica trecea asupra urmatoarei categorii de mostenitori . nu mai era agnat cu familia de origine.Ori asa cum se stie emancipatul nu putea veni la succesiune in familia de origine potrivit Legii celor 12 table deoarece nu mai era ruda civila. 4. Din senatusconsultul Orfitian dat in vremea lui Marc Aureliu. b.Bonorum possesio imbraca 4 forme: 1. 4.De asemenea femeia si copii rezultati din casatoria fara manus nu se puteau mosteni reciproc pt ca erau numai rude de sange. Avem in vedere faptul ca spre sfarsitul epocii vechi se practicau pe scara mare si emanciparea fiului de familie si casatoria fara manus.egale ca o amintire a epcii in care membrii gintii exercitau proprietatea colectiva asupra pamantului. De aceea pretorul a intervenit si a initiat o serie de reforme in vederea ocrotirii rudeniei de sange pe taram succesoral. Reformele pretoriene au fost dezvoltate apoi prin reforme imperiale astfel in vremea imparatului Hadrian s-a dat senatusconsultul Tertullian prin care mama a fost chemata la succesiunea copiilor rezultati din casatoria fara manus in calitate de ruda legitima adica a fost ridicata din categoria a treia de mostenitori pretorieni in categoria a doua . b. pretorul a confirmat textele din Legea celor 12 table.p unde vir et uxor 1.Din prima categorie de mostenitori pretorieni faceau parte toti fiii de familie inclusiv cei emancipati deoarce ei veneau la succesiune in calitate de rude de sange 2. 3.p unde cognati .p unde legitimi.Din a treia categorie faceau parte mama si copiii rezultati din casatoria fara manus care se mosteneau reciproc in calitate de rude de sange .Din categoria a patra faceau parte barbatul si femeia casatoriti fara manus.Din categoria a doua faceau parte cei mai apropiati colaterali incat aparent prin crearea acestei categorii de mostenitori.Iar sistemul creat de pretor a fost denumit mostenire pretoriana sau bonorum possesio. b. 3. nu erau rude civile fiindca se aflau sub puteri diferite. copiii rezultati din casatoria fara manus au fost chemati la succesiunea mamei lor in prima categorie de mostenitori pretorieni adica au fost . Insa sistemul succesoral consacrat prin Legea celor 12 table a devenit anacronic spre sfarsitul republicii si a intrat in conflict cu noua organizare a familiei romane. b.

Iar Imparatul Justinian a initiat o reforma ampla prin care rudenia de sange a devenit unicul fundament al succesiunii. Din categoria a treia fac parte fratii si suroriile consangvini si uterini si copiii lor. In epoca veche romanii au cunoscut 3 forme solemne de testament : 1. Din prima categorie fac parte descendentii care exclude pe toti ceilalti 2. testamentul in procinctu. Mostenirea testamentara este deferita pe baza unui testament. Cu timpul insa s-a admis sa fie instituiti mostenitori si colateralii iar mai tarziu chiar si personae straine de familie. 4. fratii si surorile buni si copiii lor 3. Din categoria a doua fac parte ascendentii .In realitate trasatura definitorie a testamentului este intituirea de mostenitori. Prin testament se putea dezrobi un sclav si de asemenea se putea numi un tutore. Asadar prin aceasta reforma a disparut distinctia dintre agnatiune si cognatiune in materie succesorala si totodata a disparut distinctia dintre mostenirea civila si mostenirea pretoriana.ridicati din categoria a treia in prima categorie de mostenitori pretorieni. 3. Din a patra categorie de mostenitori fac parte colateralii mai indepartati. Cert este ca testamentul roman nu a indeplinit niciodata numai functia asigurarii continuitatii cultului privat asa cum spuneau unii jurisconsulti. La origine puteau fi instituiti mostenitori numai herezii adica numai mostenitorii din prima categorie a succesiunii legale.Potrivit acestei reforme exista 4 categorii de mostenitori : 1. In textele jurisconsultilor romani se subliniaza mai cu seama caracterul solemn si caracterul de ultima vointa ale testamentului . Iar testamantul este actul solemn prin care o persoana denumita testator instituie unul sau mai multi mostenitori pentru ca acestia sa execute ultima vointa. testamentul per aes et libram .Se numesc frati si surori consangvini aceia care provin din acelasi tata dar nu si din aceeasi mama iar frati si surori uterini sunt aceia care provin din aceeasi mama dar nu din acelasi tata. Totodata prin testament puteau fi favorizati unii dintre mostenitori dupa cum mostenitorii puteau fi grevati cu executarea unor legate in favoarea anumitor persone care erau denumite legatari. 2. Principala functie a testamentului roman a fost aceea a distribuirii (impartirii) bunurilor succesoarale in conformitate cu ultima vointa a testatorului. testamentul calatis comitiis.

la origine. 1. De aceea a fost creat testamentul in prucintu sau testamentul in fata armatei gata de lucru. testamentul per aes et libram secret. Testamentul calatis comitiis este cel mai vechi si imbraca forma unei legi curriate pe care o vota comitia curriata denumita de romani si comitia calata iar faptul ca primul testament roman a impracat forma unei legi ne arata ca la origine romanii au privit cu reticenta mostenirea testamentara. 3. Pe cand acei soldati care faceau parte din legiunile de seniori nu- si puteau face testamentul in aceasta forma astfel incat a fost creat testamentul per aes et libram sau testamentul prin alarma si balanta care este o aplicatiune a mancipatiunii fiduciare si care a evoluat in 3 faze distincte : 1. Acest testament prezenta insa doua inconveniente:in primul rand el nu era acesibil tuturor cetatenilor romani ci numai patricienilor si in a doilea rand comitia curriata nu era convocata in fiecare zi ci numai de doua ori pe an.Dar cu toate ca acest testament era accesibil si patricienilor si plebeilor adica tuturor cetatenilor el putea fi intocmit numai de aceia care faceau parte din legiunile de juniori ( legiunile combatante formate din soldati intre 17 si 40 de ani). Insa executarea ultimei vointe a testatorului depindea de buna credinta a lui emptor familiae intrucat pactul fiduciar nu era sanctionat juridiceste iar daca emptor familiae nu executa de bunavoie ultima vointa a testatorului mostenitorii nu aveau actiune impotriva lui si nu il putau constrange pe cale judiciara prin process sa execute testamentul. Acest testament a aparut intr-un moment in care poporul roman pierduse calitatea de veritabil legiuitor in materie testamentara si devenise martor colectiv. mancipatio familiae. Fapt este ca in epoca Legii celor 12 table romanii au admis principul libertatii de a testa.Dupa care partile incheiau o conventie de buna credinta denumita pact fiduciar prin care testatorul ii arata lui emptor familiae cum sa distribuie bunurile succesorale. de vreme ce prin testament se aduceau anumite modificari regulilor care guvernau succesiunea legala astfel incat din ratiuni de ordin practic si in lumina sprirtului lor conservator romanii au cerut. 2.In prima faza testatorul transmitea bunurile succesorale cu titlu de proprietate prin mancipatiune unui executor testamentar denumit emptor familiae sau comparator al bunurilor succesorale . Din acel moment poporul s-a transformat din veritabil legiuitor intr-un martor colectiv. ca mostenirea legala sa fie modificata tot prin lege.Acest testament presupunea o declaratie solemna a legionarului a soldatului in fata armatei inainte de lupta . . testamentul per aes et libram public.

De asemenea sclavul public putea dispune prin testament de jumatate din peculiul sau . In aceasta faza pactul fiduciar era intocmit in forma scrisa si purta sigiliile martorilor urmand ca inscrisul sa fie desfacut la moartea testatorului cand se aflau si numele mostenitorilor. martorii. 3. mostenitorii si legatarii sa aiba capacitate testamentara denumita testamenti factio care era de doua feluri : 1. testamentul pretorian era intocmit in forma scrisa si purta sigilliile martorilor dar nu mai presupunea si transmiterea bunurilor iar testamentul militar nu presupunea nicio conditie de forma ci numai clara exprimare a ultimei vointe a testatorului. In aceasta faza testatorul nu mai transmitea bunurile succesorale cu titlu de proprietate ci cu titlu de detentiune astfel incat emptor familiae devenea un simplu detentor si daca nu executa de bunavoie ultima vointa a testatorului mostenitorii aveau actiune impotriva lui si il putau constrange prin proces sa execute testamentul.Astfel s-a trecut la faza a treia .De aceea s-a trecut la faza a doua la testamentul per aes et libram public. . Pentru ca un testament sa fie intocmit in mod valabil erau necesare anumite conditii In primul rand era necesar ca testatorul.Totusi in aceasta faza testamentul prezinta inconvenientul ca pactul fiduciar era incheiat in forma verbala in fata martorilor incat numele mostenitorilor erau cunoscute inca din momentul intocmirii testamentului iar unii dintre mostenitori puteau avea interesul sa grabeasca moartea testatorului. In textele clasice se mentioneaza ca putea fi facut oricum inclusiv cu sabia pe nisip. Testamenti factio activa desemneaza aptitudinea persoanei de a-si intocmi testamentul sau de a asista in calitate de martor la intocmirea unui testament. Astfel testamentul noncupativ era intocmit in forma verbala in fata martorilor cu limba de moarte. In dreptul classic s-a aplicat si pe mai departe testamentul per aes et libram secret dar in paralel au aparut si forme nesolemne de testament .Totusi din ratiuni de ordin practic s-au admis si unele exceptii.Astfel fiul de familie care era soldat in legiuni si avea un peculiu in calitate de soldat denumit peculium castrense putea dispune de acel peculiu prin testament . Regula era ca au testamenti factio active toti aceia care sunt capabili de drept si de fapt.La origine femeia nu isi putea face testamentul pt ca era considerata incapabila de fapt insa incepand din vremea imp Hadrian isi putea face testamentul dar numai cu auctoritatis tutoris iar femeia care se bucura de ius liberorum( dreptul copiilor) avea o deplina capacitate de a-si face test( aveau ius liberorum ingénue cu 3 copii si dezrobita cu 4). testamenti factio pasiva. 2. testamenti factio activa 2.

Totodata din ratiuni de ordin practic romanii au admis si instituira sclavului atat a sclavului propriu cat si al sclavului altuia. Dar si in acest caz s-au admis anumite exceptii. deoarece prin vanzarea sclavului instituit se vindea si dreptul la succesiune iar succesiunea era dobandita de acela care il avea pe sclav in proprietate in momentul mortii testatorului.Daca era instituit mostenitor un sclav propriu acea instituire trebuia insotita de o clauza de dezrobire fireste testamentara astfel incat dupa moartea testatorului falit bunurile succesorale nu mai erau vandute pe numele testatorului ci pe numele sclavului dezrobit.Iar sclavul altuia era instituit cu scopul de a se realiza pe cale indirecta vanzarea dreptului la succesiune. dar bunurile succesorale treceau in patrimonial lui pater familias. Testamenti factio pasiva desemneaza aptitudinea persoanei de a veni la succesiune in calitate de mostenitor sau de legatar.Astfel pesoanele alieni iuris puteau fi instituite in testament.In mod simetric aveau test factio pasiva toti acei care erau capabili de drept si de fapt . In sfarsit Cato Censo a propus o lege denumita legea coconia prin care femeia nu putea veni la succesiunea unei averi care avea o valoare mai mare de o suta de mii de asi. astfel cetateanul roman nu-si pata memoria. . de vreme ce persoanele alieni iuris nu au patrimoniu propriu.