Sistemul cheltuielilor publice

Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţinut îl reprezintă exprimarea în formă bănească a relaţiilor economico-sociale apărute între stat (pe de o parte) şi persoane fizice şi juridice (pe de altă parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului şi în scopul exercitării funcţiilor şi atribuţiilor acestuia. Conceptul de cheltuieli publice este legat de îndeplinirea funcţiei de alocare a finanţelor publice şi anume de componenta ei privind repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului. În sfera de cuprindere a acestor cheltuieli se includ, după criteriul instituţiei care le efectuează: 1. cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice centrale de stat, care pot fi particularizate după sursa de finanţare în: a. finanţate din bugetul de stat (bugetul central de stat, în cazul statelor federative), b. finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat, c. finanţate din fonduri speciale (bugetare sau extrabugetare); 2. cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice locale, care, în cazul statelor federative, se regăsesc pe două niveluri ale ierarhiei structurii administrativ-teritoriale: a. efectuate de organele administrativ-teritoriale intermediare (state, provincii, regiuni ş.a.), b. efectuate de organele administrativ-teritoriale locale (oraşe, comune etc.); 3. cheltuieli publice efectuate de organisme/administraţii internaţionale/supranaţionale.

Unele din aceste cheltuieli pot fi transferuri între componentele sistemului naţional de bugete. Dacă luăm drept criteriu includerea sau nu a acestor transferuri în cheltuielile publice, acestea se clasifică în: 1. cheltuieli neconsolidate, care cuprind respectivele transferuri, fiind deci totalul cheltuielilor publice din sistemul naţional de bugete: TCP = Cc + Ci + Cl, unde: TCP = Cc = Ci = Cl = (1.1)

total cheltuieli publice, cheltuielile publice ale administraţiilor publice centrale, cheltuielile publice ale organelor administrativ-teritoriale intermediare, cheltuielile publice ale organelor administrativ teritoriale locale; 2. cheltuieli consolidate, care nu cuprind respectivele transferuri:

CPC = TCP – T, (1.2) unde: CPC = cheltuieli publice consolidate, T = transferuri între administraţiile publice centrale şi cele intermediare şi locale. Destinaţia cheltuielilor publice generează o structură a lor pe două componente: 1. avans de produs intern brut, reprezentând cheltuieli ale instituţiilor publice pentru formarea brută de capital; 2. consum definitiv de produs intern brut, reprezentând orice alte cheltuieli ale instituţiilor publice, numite în mod obişnuit şi curente sau de funcţionare. Cheltuielile publice pot fi structurate şi după criteriul sursei formale de finanţare: 1. cheltuieli bugetare, finanţate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele locale/intermediare sau din bugetele instituţiilor publice autonome; 2. cheltuieli finanţate din fonduri cu destinaţie specială; 3. cheltuieli extrabugetare, finanţate din resurse financiare neincluse în bugetele administraţiilor/instituţiilor publice; veniturile care se pot constitui ca extrabugetare sunt menţionate sau decurg din prevederi legale; cheltuielile efectuate din aceste venituri sunt stabilite în mod autonom de administraţia/instituţia publică ce a realizat venituri extrabugetare; atât veniturile, cât şi cheltuielile respective sunt definite într-un plan de venituri şi cheltuieli extrabugetare şi sunt supuse controlului financiar privind legalitatea constituirii/utilizării lor;

4. cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei publice (în statele în care legea prevede execuţia bugetului de stat prin Trezoreria publică). Toate aceste patru criterii de structurare a cheltuielilor publice au în vedere conţinutul lor. Din acest conţinut rezultă evident deosebirea între cheltuielile publice şi cheltuielile bugetare: 1. Sfera cheltuielilor publice o include pe cea a cheltuielilor bugetare, adică acestea din urmă sunt parte a celor dintâi şi le includ numai pe cele efectuate din bugetul de stat, din bugetele locale/intermediare şi din bugetul asigurărilor sociale de stat. Cheltuielile publice le includ pe acestea şi, în plus, pe cele efectuate din fonduri extrabugetare, din fondurile autorităţilor/instituţiilor internaţionale/supranaţionale sau din veniturile proprii obţinute de instituţiile publice. 2. Cheltuielile bugetare se efectuează strict pe baza creditelor bugetare, în timp ce cheltuielile publice se efectuează şi pe baza altor surse financiare decât creditele bugetare. Aceasta înseamnă că efectuarea cheltuielilor bugetare se poate face strict în limita şi pe baza aprobării lor de către Parlament sau de către autoritatea intermediară/locală investită de acesta pentru a aproba bugete. Aceasta mai înseamnă şi că efectuarea cheltuielilor bugetare este determinată nu numai de constituirea/existenţa resurselor de finanţare, ci şi, în mod neapărat, de existenţa aprobării din partea organului legislativ pentru efectuarea lor. 2.1 Clasificarea cheltuielilor publice Varietatea cheltuielilor publice a făcut necesară introducerea unor criterii pentru structurarea lor. Necesitatea decurge din nevoile de analiză ante sau postfactum, dar şi din cerinţele procesului de elaboarare a bugetelor/programelor/ planurilor financiare şi de definire a indicatorilor bugetari. Clasificaţia cheltuielilor publice se poate face pe baza criteriilor de conţinut, deja menţionate, dar şi pe baza unora operaţionale rezultate din practica financiară, în primul rând bugetară, şi din practica statistică a diferitelor state. În prezent sunt uzuale, de asemenea, criterii rezultate din practica şi cerinţele unor organisme cu vocaţie internaţională sau mondială. Principalele criterii de clasificaţie operaţională sunt: 1. Clasificaţia administrativă, bazată pe instituţiile prin care se efectuează cheltuielile publice: minister, departament, judeţ etc. Motivaţia acestei clasificaţii rezultă din faptul că asigură o repartizare a cheltuielilor pe o structură existentă, bine ierarhizată şi care permite identificarea comodă a ordonatorilor de credite, a beneficiarilor şi a legăturilor lor „pe verticală”. Dezavantajul rezidă în aceea că structura

ceea ce îngreunează analizele comparative în dinamică. care se finalizează prin plăţi la scadenţe certe. în care caz au caracter mixt (şi social şi economic).). oraş. b) cheltuieli de capital. municipiu. de redresare financiară etc. 4. • administraţii locale (judeţ.). regiuni. studenţi. ramuri. adică acelea care asigură întreţinerea activităţii instituţiei publice beneficiare. 2. vamală. d) cheltuieli de transfer. astfel încât dinamica cheltuielilor trebuie ajustată în cazul unei analize a evoluţiilor plurianuale. comună). iar „mâine” altuia. în care caz au caracter economic. • altor persoane juridice (instituţii. Clasificaţia economică presupune două grupări: A. o reparaţie efectuată de un depanator). de restructurare. plata unor furnituri etc.. sub formă de subvenţii (de costuri. care are în vedere structura de activitate: domenii. după tipul de cheltuială: c) cheltuieli privind serviciile publice. sectoare. o comună/instituţie este arondată „azi” unui judeţ/minister. B. întreprinderi ş. care nu presupun contraprestaţie. numite şi de investiţii. elevi şomeri etc. care presupun existenţa unei contraprestaţii aferente.administrativă suferă modificări relativ dese. astfel încât sting angajarea statului pentru realizarea unui anumit . ele reprezintă trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziţia unor: • persoane fizice (pensionari. în vederea completării resurselor lor financiare. de export. Clasificaţia funcţională. 3. după natura cheltuielii: a) cheltuieli curente sau de funcţionare. Această clasificaţie este favorabilă realizării obiectivelor de politică economică şi financiară a statului deoarece permite identificarea unor activităţi sau spaţii geografice care sunt cele mai recomandabile pentru stimulare/descurajare prin pârghiile fiscală. zone.a. Clasificaţia financiară are în vedere momentul în care este efectuată cheltuiala şi modul în care sunt afectate resursele financiare publice: a) cheltuieli definitive. în care caz cheltuielile au caracter social pentru că au în vedere susţinerea lor ca indivizi făcând parte din categorii sociale defavorizate sau cu handicap. reprezentând consumuri definitive şi care anual trebuie reînoite. ca de exemplu remunerarea unui serviciu (munca unui funcţionar. care au în vedere dezvoltarea şi modernizarea instituţiei beneficiare. de pildă. a cheltuielilor guvernamentale.).

transferuri de capital). a cunoscut modificări pronunţate şi alerte mai ales după 1990.obiectiv. reflectate în conturi speciale. de exemplu. identificând cheltuielile după implicarea produsului intern brut: • consum final. asigurări. vizând rambursarea unor împrumuturi publice sau regularizarea unor avansuri. plata salariilor angajaţilor unui spital public sau virarea unei sume în contul unei lucrări de investiţie la o primărie. active necorporale.1. • educaţie. aspecte ale reformei legislative etc. cultură. b) economică. identificând cheltuielile după destinaţia lor: • servicii publice generale (aparatul şi administraţia celor trei puteri în stat: legislativ. toate de natură socială). elemente ale reformei administrative şi instituţionale. se acordă ajutor financiar unor zone calamitate).1 Structura cheltuielilor bugetare în România În practica bugetară a României. Se regăsesc în aceasta: reforma fiscală. b) cheltuieli temporare. de exemplu: garanţii de stat (statul va suporta cheltuieli numai în măsura în care cel garantat nu îndeplineşte anumite clauze/condiţii pe care şi le-a asumat faţă de cel faţă de care statul a garantat). c) cheltuieli virtuale. • sănătate (inclusiv cercetare fundamentală). reprezentând operaţiuni de trezorerie. protecţie. În . 5. • apărare. poate fi: a) funcţională. de pildă. • acţiuni economice. • alte cheltuieli. de asemenea. • locuinţe şi servicii comunale. reprezentând cheltuieli care se pot declanşa numai condiţionat de producerea unui eveniment/risc. executiv. creşterea stocurilor materiale. Reformarea economiei şi a statului a necesitat şi o reformă a bugetului în toate componentele procesului bugetar. achiziţii de terenuri. 2. ca parte a celor publice. structura cheltuielilor bugetare. formarea brută de capital (investiţii în capital fix. religie. • securitate socială şi bunăstare (asistenţă. cheltuieli din rezerve (din rezerva bugetară. folosită inclusiv de insituţiile sale specializate. • recreaţie. Clasificaţia ONU. jurisdicţional).

Cheltuieli curente. Transferuri. subvenţii la unele dobânzi bancare ş. . Prime 5. indemnizaţii. Rezerve II. . Servicii publice generale. Clasificaţia economică grupează cheltuielile în capitole. IOVR. organisme internaţionale etc. b) neconsolidabile: burse. include la cheltuieli o structură pe trei criterii. pentru studenţi şi elevi copii. poliţia. cele judecătoreşti.plăţi de dobânzi şi comisioane. ceea ce permite identificarea sectoarelor de activitate. aşa cum a fost el elaborat pentru anul 2004. protecţia şi paza contra incendiilor. în care se include sectorul „Autorităţi publice”: Preşedinţia.plăţi de dobânzi şi comisioane. jandarmeria. Dobânzi aferente datoriei publice 7. din care: a) consolidabile: de la bugetul de stat către bugetele locale şi fondurile speciale. III. pensii. contribuţii. bugetul de stat. ordine publică şi siguranţă naţională. se prezintă astfel: I. din care: a) privind creditele externe din care: . cele executive şi alte organe ale autorităţilor publice Apărare. alte persoane defavorizate/handicapate. Subvenţii 4.planul structurii cheltuielilor bugetare. b) privind creditele interne. în care se includ armata. astfel: I. II.rambursări. alocaţii. conform acestei clasificaţii. Cheltuieli de personal 2. din care: . Cheltuieli materiale şi servicii 3.rambursări. . subcapitole. ajutoare.a.a. instituţiile siguranţei naţionale ş. din care: 1. Cheltuieli de capital Împrumuturi acordate Rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi comisioane. cotizaţii. ceea ce permite definirea conturilor din contabilitatea publică în măsură să reflecte fidel alocarea fondurilor şi execuţia bugetară. IV. Clasificaţia funcţională grupează cheltuielile pe părţi. 6. Structura cheltuielilor bugetare. autorităţile legislative. articole şi aliniate.

materiale şi servicii şi altele. . În final apar cheltuielile defalcate conform clasificaţiei administrative. în care se includ sectoarele „Învăţământ”. deoarece astfel de cheltuieli tipice pentru Ministerul Educaţiei şi Cercetării sunt efectuate ca şi cheltuieli netipice de către alte ministere. articole şi aliniate. Ministerul Transporturilor ş. în plan bugetar. alte sectoare economice Alte acţiuni. cum sunt: Ministerul Apărării. agricultură şi silvicultură. Aceste cheltuieli reprezintă totalul cheltuielilor pentru învăţământ. cum sunt ministerele. sectorul „Învăţământ” sunt înscrise toate cheltuielile făcute în acest scop. locuinţe. au atribuţii similare faţă de unităţile care le sunt subordonate – adică ordonatorii de credite terţiari). Astfel. Toate acestea au statut de ordonator de credite principal. Clasificaţia administrativă sau instituţională grupează cheltuielile pe instituţii publice centrale autonome. religie şi acţiuni pentru activitatea şi de tineret” şi „Asistenţă socială” IV. care includ marile sectoare din economie: industrie. fondul de intervenţie pentru calamităţi naturale şi sinistraţi şi fondul la dispoziţia Guvernului pentru relaţii cu Republica Moldova. prevăzute în clasificaţia economică. mediu şi ape Acţiuni economice. Cheltuieli social-culturale. Practic. în cadrul fiecăruia detaliat pe sectoare. în care se includ fondul de rezerve bugetare. în care se includ cercetarea ştiinţifică ş. indiferent de ministerul/instituţia care le face. care primeşte resurse şi le defalcă pentru nevoi proprii şi pentru instituţiile care le sunt subordonate (ordonatori de credite secundari. subcapitole. conform clasificaţiei funcţionale. adică pe fiecare minister. articole şi aliniate. transporturi şi comunicaţii. VII. VIII. defalcat pe capitole de cheltuieli „Curente” (de personal. Împrumuturi acordate Transferuri pentru bugetul asigurărilor sociale VI. celelalte capitole (împrumuturi şi rambursări) nu apar.a. Acţiuni pe bază de Hotărâri ale Guvernului. conform clasificaţiei funcţionale. de exemplu.III. conform clasificaţiei economice. „Sănătate”. Servicii şi dezvoltare publică. detaliat pe capitole. nefiind specifice acestui sector de activitate. „Cultură. subcapitole. la partea a III-a. V. prevăzute în clasificaţia economică. în cadrul lor. În continuare apar cheltuielile defalcate pe părţi. IX. agenţiile guvernamentale ş. prezentate distinct pe sectoare şi. care. În buget. prevăzute în clasificaţia administrativă la fiecare minister în parte. dacă este cazul) şi „De capital”. Ministerul de Interne.a. şi pe capitole.a. cheltuielile apar întâi pe total.

mărimea (cuantumul. Oricare din aceşti doi indicatori sunt indexabili temporal cu indicele t şi avem în plus că: (2) Se defineşte indicele de preţuri al anului t în raport cu cel de referinţă IGPt / 0 . preţuri numite „constante”. unor instituţii/organizaţii internaţionale. indicii de creştere a cheltuielilor. 1. volumul) cheltuielilor în expresie nominală şi reală. 5. adică cel ale cărui preţuri sunt considerate ca etalon într-o analiză dinamică. TCn (4) . ci şi într-o monedă străină acceptată în cadrul acestor convenţii. 2. a celor bugetare.. în baza convenţiilor internaţionale. 3. Cuantumul cheltuielilor în expresie reală în anul t este: (3. 4.2. Fie 0 (zero) indicele prin care identificăm acest an într-o succesiune temporală pentru care se efectuează analiza şi t indicele prin care identificăm un an oarecare în respectiva serie dinamică (t = 1. Fie Cn cuantumul cheltuielilor în expresie nominală şi Cr cuantumul lor în expresie reală.1) Pentru informaţiile statistice privind bugetul. cs = cursul de schimb exprimat în lei / unitatea străină convenită (lei / USD sau lei/ EURO). Principalele grupe de indicatori utilizaţi în acest scop sunt: 1. 2. numit deflator. se practică raportarea nu numai în moneda naţională. exprimând procentul (cota) ce revine unui anume gen de cheltuială din cheltuielile totale: Cn 0 = Cr0 Crt = Cn t / IGPt / 0 αi = Cn i .2 Analiza structurală şi dinamică a cheltuielilor publice Acest gen de analiză se practică în mod curent pentru a depista tendinţele şi orientările privind evoluţia cheltuielilor publice şi. ca pondere a componentelor în total. pe care o ţară le furnizează. Indicatorul de structură este ponderea. ponderea cheltuielilor în produsul intern brut..2. precum şi pentru efectuarea unor comparaţii internaţionale. de regulă USD. în particular. structura cheltuielilor. iar mai recent EURO. (3.2) unde: Cm = cheltuiala exprimată în moneda străină convenită. cuantumul per capita.. Pentru calculul în expresie reală a cuantumului cheltuielilor este necesar să se definească anul de referinţă.T). În acest caz se utilizează cursul mediu de schimb al anului la care se referă informaţiile în cauză: Cm = Cn / cs.

1) ICrt / t − j = j = 1. De aceea.t (5.n)..t α i. deflatorul este acelaşi pentru toate categoriile de cheltuieli.2) unde : ICn t / t − j = indicele de creştere a cheltuielii în expresie nominală în anul t faţă de anul t-j..T.. Aceste ponderi pot fi calculate în dinamică pe orizontul de analiză t = 1.. Pentru analiza evoluţiei cheltuielilor sunt utilizaţi indicii de creştere. pentru cheltuielile de personal sau pentru achiziţii de bunuri de consum se poate utiliza deflatorul pentru bunuri şi servicii de consum. fie t şi t-j: kd(Cn i TCn ) = ICn i . 3.. Între cei doi indici poate fi calculat un raport de devansare.3) Raportul de devansare poate fi calculat şi între o cheltuială oarecare i şi totalul cheltuielilor sau între o cheltuială (fie ea oarecare sau totală) şi produsul intern brut.2.t (5. Astfel. pentru cheltuielile de reparaţii şi de capital se poate utiliza deflatorul pentru bunuri de capital. ICrt / t − j = similar în expresie reală.. caz în care ponderile apar diferite pentru expresia nominală şi cea reală a cheltuielilor. calculaţi fie după expresia nominală..2. Raportul arată de câte ori creşte mai repede un indicator (cel aflat la numărătorul raportului de devansare) faţă de celălalt (cel aflat la numitorul raportului de devansare) între două momente de timp considerate. a cărui mărime este egală cu cea a indicelui general al preţurilor în anul t faţă de anul t-j: ICn t / t − j ICrt / t − j = IGPt / 0 = IGPt / t − j IGPt / t − j (5. ponderea acestora în total nu este diferită.în care: i = indice pentru identificarea tipului de cheltuială (i= 1.2. indiferent de expresia în care cuantificăm cheltuielile (reală sau nominală)...2.. t / t − j ITCn t / t − j = α i. fie după cea reală: ICnt / t − j = Cnt ∗100 Cnt − j Crt ∗ 100 .. În analizele mai riguroase se utilizează deflatori diferiţi pentru diferite categorii de cheltuieli. Crt − j j = 1. TCn = total cheltuieli în expresia nominală.t − j (5..4) . Cn i = cheltuiala de tip i în expresie nominală. Adesea.

. respectiv faţă de produsul intern brut (PIB). t / t − j − 1 IPIB t / t − j − 1 . n+2 (6) . adică: γ i. se poate introduce şi o relaţie de tip elasticitate. n+1.t / t − j cheltuielile totale în expresie nominală (TCn). respectiv faţă de produsul intern brut (PIB). exprimând numărul de procente cu care creşte un indicator (cel a cărui variaţie se află la numărătorul raportului de elasticitate) la creşterea cu un procent a celuilalt indicator (cel a cărui variaţie se află la numitorul raportului de elasticitate) între două momente considerate.8) 4.t / t − j IPIBt / t − j .t − j (5. PIB i = 1.n. t / t − j − 1 ITCn t / t − j − 1 ICn i . Ponderea cheltuielilor în produsul intern brut arată ce cotă din acesta revine unei anumite categorii de cheltuială.6) (5.7) E (Cn i / • ) = elasticitatea cheltuielilor de tip i în expresie nominală faţă de γ i.t / t − j = Cn i . fie ea oarecare sau însuşi totalul cheltuielilor sau deficitul/excedentul bugetar: βi = Cn i . = ponderea variaţiei cheltuielilor de tip i în expresie nominală în variaţia cheltuielilor totale în expresie nominală între cei doi ani t şi t-j.kd (Cn i PIB) = unde: ICn i . ICn i . între cei doi ani t şi t-j. = γ i. = similar pentru cheltuielile totale în expresie nominală. între cele două momente de timp t şi t-j.2.. fie t şi t-j: E (Cn i / TCn ) = E (Cn i / PIB) = unde: ICn i . (5. = indicele de creştere a cheltuielii de tip i în expresie nominală între anii t şi t-j. = similar pentru produsul intern brut..5) kd (Cn i / • ) = coeficientul (raportul) de devansare al creşterii cheltuielilor de tip i în expresie nominală faţă de creşterea cheltuielilor totale în expresie nominală (TCn).t / t − j α i. t − Cn i .t / t − j ITCn t / t − j IPIBt / t − j Între indicatorii pentru care au fost definiţi coeficienţii de devansare. t − j TCn t − TCn t − j (5.

ale cărui principii sunt: • garantarea unui venit minim..7. independent de forma de proprietate. Cuantumul cheltuielilor per capita exprimă volumul de cheltuieli de un anumit tip i sau totale ce revin în medie pentru un locuitor: C = C•/L. Pentru identificarea tipului de cheltuială. şomeri ş. C • = cuantumul cheltuielilor în expresie nominală (Cn) sau în expresie reală (Cr) sau exprimate într-o monedă străină (Cm).t β i.. Acest indicator poate fi şi el indexat temporal în cazul analizei unei serii statistice dinamice. • creşterea securităţii sociale în special pentru categoriile defavorizate (bolnavi.5. Cei doi indicatori valorici sunt exprimaţi în preţuri curente. iar componenta n+2 semnifică deficitul/excedentul bugetului.n.. efectuarea acestor cheltuieli se bazează pe concepţia „statului bunăstării” (welfare state).7) poate fi calculată şi în forma: E (Cn i / PIB) = i = 1.t / t − j α i.n+2. n+1.n. 2.n.n+2 (5.. siguranţă naţională.a. n+1.3 Caracteristicile principalelor cheltuieli publice Principalele categorii de cheltuieli publice includ cheltuieli privind: acţiuni social-culturale. handicapaţi. n+1. Coeficientul de devansare menţionat de relaţia (86.). ordine publică). asigurările sociale pentru sănătate. (7) unde: C = cheltuieli per capita.3.1 Cheltuieli publice pentru acţiuni social-culturale În epoca contemporană (după 1950). adică ale anului la care ei se referă.. orfani.unde componenta n+1 a indicelui i semnifică totalul cheltuielilor.2.t − j i = 1..2. . bătrâni.1) 5.n+2 (5. se poate indexa C şi C • cu indicele i = 1.1) după cum elasticitatea menţionată în relaţia (86. acţiuni economice şi servicii publice (generale. apărare..2. asigurările sociale...5) poate fi calculat şi în forma: kd (Cn i / PIB) = β i. 2.t − j γ i. L = numărul de locuitori în anul de calcul.

de care beneficiază cei stabiliţi prin lege.). Cheltuielile de învăţământ pentru burse sunt incluse în securitatea socială pentru că au ca adresă directă numai pe cei care îndeplinesc anumite condiţii legale: sunt elevi/studenţi. la rândul lor. care constituie în multe cazuri sursa principală şi care. directe. aşezăminte. De exemplu. au un anumit statut social etc. Principalele surse utilizate pentru finanţarea cheltuielilor social-culturale sunt: fondurile bugetare. în România. reprezentând servicii gratuite sau parţial gratuite de care beneficiază întreaga populaţie sau o parte a ei. de nivelul de cultură şi civilizaţie deja atins ş. cheltuielile în infrastructura şcolară (şcoli noi.a. . venituri ale unor instituţii social-culturale din propria lor activitate . specifice sau generale. veniturile populaţiei. dar cu posibil efect favorabil pentru oricare cetăţean al ţării : copil − pentru că este sau va fi elev. fondul pentru ajutor de şomaj.a. instituţii de cult ş. bugete locale şi unele fonduri speciale. dotări. fondul pentru sănătate ş. cotizaţii sau contribuţii ale persoanelor fizice sau juridice. al culturii şi civilizaţiei ce caracterizează societatea/statul în cauză şi care.• asigurarea unui standard de viaţă ce evoluează pozitiv. fondurile proprii ale întreprinderilor publice sau private. mai ridicat.. din care aceasta suportă prin tarife/preţuri etc. care alimentează unele fonduri predestinate cum sunt fondul de asigurări sociale. Realizarea acestei concepţii generează cheltuieli social-culturale.a. societăţi filantropice. clase noi. pentru acţiuni privind protecţia muncii. În cadrul acestei concepţii s-au individualizat acţiuni vizând securitatea socială şi acţiuni vizând protecţia socială. perfecţionarea pregătirii profesionale a angajaţilor.) sunt incluse în protecţia socială. adult – pentru că ar putea beneficia pentru copiii săi sau chiar pentru sine însuşi în contextul educaţiei continue. acţiuni sociale iniţiate de respectivele firme . tânăr − pentru că ar putea deveni student. au anumite rezultate în pregătire. pe baza unor servicii sociale predeterminate de regimul politico-statal. de tradiţii. vag. deoarece au un caracter general. organizaţii neguvernamentale. etc. iniţiate de stat faţă de fenomene sau activităţi cu efect negativ asupra populaţiei. bugetul asigurărilor sociale de stat. contribuie la dezvoltarea economică a statului respectiv. include bugetul de stat. directe sau indirecte. Importanţa acestor eforturi sociale rezidă în faptul că ele se finalizează într-un nou nivel. fondurile organizaţiilor nelucrative (fundaţii. Protecţia socială se referă la acţiuni de orice natură. neidentificabil pe un anumit beneficiar. costul unor servicii/bunuri de factură social-culturală . Securitatea socială se referă la acţiuni cu adresă.

În prezent. a fost introdus conceptul de dezvoltare umană. Becker (SUA. Ulterior. prin aceasta. investiţiile în resurse umane sunt definite a fi orice cheltuieli care conduc la creşterea aptitudinilor fizice şi intelectuale ale indivizilor. ce circmuscrie investiţia în resurse umane şi pentru care PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) a propus un indicator complex de evaluare : indicatorul dezvoltării umane (IDU): IDU = ∑R j=1 3 j 3 . care măreşte capacitatea creativă a populaţiei şi. Uniunea Europeană) sau state. standardul (nivelul) de viaţă.a. consideraţi agenţi producători actuali şi/sau viitori. de aceea. Premiul Nobel pentru economie. perpetuează dezvoltarea economică. cheltuielile social-culturale pot fi interpretate ca o investiţie pe termen lung şi foarte lung pe care societatea o face pentru a-şi asigura dezvoltarea viitoare. investiţia de sănătate şi investiţia culturală.surse externe din partea unor organizaţii internaţionale (Banca Mondială. Acest concept defineşte un nou domeniu de cercetare economică. 1. În această relaţie. aceste cheltuieli sunt denumite investiţii în resurse umane. 1992) care a dezvoltat analiza economică la comportamentul şi relaţiile umane. organisme regionale (UNESCO. În structura acestor investiţii se regăsesc trei componente principale : investiţia intelectuală. (8.1) unde: R j este rangul indicatorului specializat al dezvoltării umane. aceste cheltuieli asigură un nivel de educaţie şi de sănătate în creştere.) au completat cu propriile contribuţii acest nou domeniu al cercetării economice. Organizaţia Mondială a Sănătăţii. dar şi a unor estimări privind evoluţia mediului economico-social. Determinarea acesteia se face pe baza statisticii demografice. Longevitatea este speranţa de viaţă la naştere exprimată în ani. Milton Friedman ş. nivelul de educaţie. . după care alţi mari economişti (Philipe Salomon. Termenul a fost introdus de Gary S. PNUD defineşte trei astfel de indicatori specializaţi : longevitatea. cu alte cuvinte durata medie de viaţă la care poate spera un nou-născut. Între cheltuielile social-culturale şi dezvoltarea economică există o relaţie de tip feed-back: dezvoltarea economică asigură crearea de resurse (materiale şi financiare) pentru susţinerea sau amplificarea susţinerii cheltuielilor socialculturale. UNICEF).

în .1 şi R 2. de regulă un an).2 .1 1 Cheltuieli publice pentru învăţământ Cheltuielile publice pentru învăţământ reflectă politica educaţională a statului.2) ISDU j = indicatorul j (1 sau 3) al dezvotării umane.1 + R 2. potrivit relaţiei (8.3. Apoi se calculează rangul nivelului de educaţie după relaţia: R2 = 2 ∗ R 2. exprimat în USD şi corectat anual cu puterea de cumpărare (cota inflaţiei pe care o suportă USD). (8. 2. Dimensiunea acestor cheltuieli este determinată de trei categorii de factori: a) demografici. Nivelul de educaţie este exprimat prin: 2. un indicator compus pe baza celor doi menţionaţi. cu impact preponderent direct proporţional.2 3 (8. într-un interval de timp dat. Standardul (nivelul) de viaţă este exprimat prin produsul intern brut (PIB) pe locuitor.2. rangul indicatorilor ce-l compun: R 2.1 gradul de alfabetizare (ponderea cunoscătorilor de carte în total populaţie).3) 2. 3. care atenuează impactul direct al numărului populaţiei. Vmin j VMAXj = valoarea minimă a ISDU j = valoarea maximă a ISDU j Pentru cel de-al doilea indicator specializat se calculează. Nivelul de educaţie este. aşadar. Rangul indicatorului specializat este determinat după o relaţie care permite exprimarea mărimii respectivului indicator într-o scară cuprinsă între zero şi unu: Rj = în care: ISDU j − Vmin j VMAXj − Vmin j j = 1 şi 3. în această categorie de factori se include şi strucutra pe vârste a populaţiei. pe de altă parte.2).2 gradul de cuprindere în învăţământ (ponderea celor ce urmează cursuri de educaţie/instruire/formare profesională în total populaţie.

Dimensiunea finanţării şi sursele de provenienţă au specificitate în raport cu nivelul şi tipul de învăţământ. adică toţi studenţii să se bucure de efecte similare decurgând din alocaţiile bugetare. expertiză. în principal din bani publici: bugetul de stat şi bugetele locale.. care atenuează impactul invers al acelor structuri demografice în care predomină contingentele „în vârstă”. contravaloarea unor prestaţii efectuate de respectivele unităţi). dezvoltarea economică şi progresul tehnic necesită muncă bine calificată şi. respectiv de familiile lor. b) economici. religios. generează cerere pentru activitatea educaţională. . ambele independent de statutul lor etnic.multe ţări s-a iniţiat şi extins sistemul de educaţie/învăţare numit „al formării continue”. sponsorizări. în mai mică măsură. din surse alternative de genul celor menţionate mai sus. pentru nivelele preuniversitare. secundar (general. în acelaşi timp. Clasificaţia UNESCO prevede următoarele categorii de învăţământ: preşcolar. adică toţi aspiranţii să aibă şansa reuşitei şi toţi studenţii să aibă şansa absolvirii. superior şi alte tipuri. donaţii. gradul de cuprindere a populaţiei de vârstă şcolară. incluzând politica educaţională. cu impact preponderent direct proporţional.a. primar. pedagogic şi postliceal). consultanţă ş. precum şi.). prin aceasta. În organizarea învăţământului universitar acţionează două principii care au impact inclusiv asupra finanţării: egalitatea de şansă. echitatea. profesional. nu şi prin cele locale. fundaţii etc. burse acordate de unele instituţii. sponsorizări. Finanţarea învăţământului public universitar este mai diversificată: surse bugetare. credite bancare pentru studii. crează şi posibilităţi financiare sporite pentru susţinerea învăţământului. rasial. c) sociali şi politici. familial etc. Finanţarea învăţământului privat se face din taxe de şcolarizare suportate de beneficiari. Practic. crearea resurselor de finanţare etc. Diversitatea finanţării este determinată în principal de caracterul opţional (în toate ţările) pe care îl are pregătirea de acest nivel. la toate aceste categorii de învăţământ se întâlnesc atât sectorul public (învăţământ public). în multe state. tehnic. normele de dotare pentru învăţământ etc. surse extrabugetare (contravaloarea unor servicii de cercetare ştiinţifică.). cât şi sectorul privat (învăţământul privat). dar nu sunt excluse sursele alternative (donaţii. legislaţia referitoare la învăţământ (durata învăţământului obligatoriu. astfel încât statul se implică în mai mică măsură şi numai prin bugetul central. Finanţarea învăţământului public se face.

datorită perfecţionării şi modernizării asistenţei medicale şi a tratamentelor. de factori cu acţiune directă. subvenţii) şi cele de capital (investiţii). respectiv numărul populaţiei şi structura ei pe vârste. este creşterea cheltuielilor publice pentru sănătate. chetuielile anilor precedenţi etc. care determină o preocupare mai intensă a individului pentru conservarea propriei sănătăţi. Pentru determinarea cuantumului cheltuielilor se folosesc indicatori specifici. cum sunt: contingentul şcolar.. între care cei mai importanţi sunt: a) factorii demografici. dar şi specific didactice. Dimensiunea acestor cheltuieli este determinată. cât şi curativ) există o relaţie pozitivă. precum şi indicatori comuni. sporul de PIB sau venit naţional la o unitate monetară de cost ş. cum sunt: normele de întreţinere şi funcţionare.a. cheltuielile unitare de şcolarizare la nivelul învăţământului superior sunt de circa 1500 USD/an ∗ student (la nivelul anului 1996). tendinţa creşterii numerice este qvasigenerală şi este însoţită de o creştere a ponderii populaţiei de vârsta a III-a. numărul de studenţi la 100. cum sunt: gradul de cuprindere a populaţiei şcolare. costul unitar de şcolarizare.1. al aparaturii şi al medicamentelor. între aceste tendinţe şi calitatea actului medical (atât preventiv. dar şi din valorificarea brevetelor de cercetare. c) creşterea preocupărilor privind prevenirea. pentru servicii şi pentru materiale generale. Sunt utilizaţi şi indicatori de natură financiară. a amplificării caracterului sofisticat al analizelor medicale.a. norme de învăţământ etc. iar în România circa 900 USD/an ∗ student pentru (anul universitar 2000/2001). de tehnică medicală etc. cum sunt: costul formării profesionale (suma actualizată a costurilor unitare anuale de şcolarizare). . Eficienţa acestor cheltuieli poate fi evidenţiată prin indicatori de mare sinteză. în primul rând nivelul de trai şi gradul de instruire.Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente (de personal. durata medie a instrucţiei şcolare ş. În ţările dezvoltate. al cărui efect. 2. în principal. dar şi exigenţe sporite faţă de actul medical şi de modul în care statul se implică în problemele de sănătate. în plan financiar. cât şi în cea curativă. b) factorii sociali. ca şi din donaţii sau subvenţii.000 de locuitori. burse. Finanţarea diferă între cele două sectoare.3. pentru cel de-al doilea fiind qvasiexclusiv din tarifele percepute de la beneficiarii serviciilor. d) creşterea costurilor atât în faza preventivă. Sistemul de ocrotire a sănătăţii include un sector public (majoritar sau puternic majoritar în cele mai multe state) şi un sector privat..2 Cheltuielile publice pentru sănătate Cheltuielile publice pentru sănătate reflectă politica sanitară a statului.

În România.). practicat în SUA. a instituţiilor administrative de sănătate. Gestionarea acestui fond revine Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi unităţilor similare judeţene şi a municipiului Bucureşti. există câteva fonduri speciale extrabugetare pentru sănătate (vezi subcapitolul 5. Cotizaţiile sunt suportate de către salariaţi (prin impozitul pe salarii) şi de către persoanele juridice (prin cote calculate la fondul de salarii). Finanţarea acţiunilor privind sănătatea prezintă o mare varietate de forme (sisteme).Finanţarea sectorului public se face din următoarele surse: fonduri alocate din buget. bazat în principal pe asigurările private de sănătate. a căror pondere în finanţare este redusă. c) sistemul american.a. în special pentru o cotă din contravaloarea medicamentelor.a. a instituţiilor de cercetare pentru sănătate. cotizaţiile sunt plătite şi de salariaţi şi de întreprinderi şi sunt gestionate de case de asigurări de boală. psihiatrie ş. începând cu anul 1998. Din bugetul de stat sunt finanţate: funcţionarea unităţilor sanitare publice. a serviciilor medicale şi cheltuielile administrative şi de funcţionare a prestatorilor de servicii medicale. cotizaţii de asigurări de sănătate (plătite atât de persoane fizice. b) sistemul Beveridge. într-un proces de reformă prin instituirea asigurărilor sociale de sănătate (un sistem asemănător celui german). Banca Mondială ş. acestea acoperă toate cheltuielile de îngrijiri medicale. completările făcându-se din plăţi efectuate de bolnavi. exterior sistemului funcţionează asigurările private de sănătate. sistemul de finanţare a ocrotirii sănătăţii a intrat. În plus. statul finanţează asistenţa medicală pentru persoanele de vârsta a III-a (peste 65 de ani) şi pentru cele cu venituri sub pragul sărăciei.). precum şi investiţiile în sectorul sanitar public. practicat în mai multe ţări din Uniunea Europeană. a unităţilor sanitare speciale (TBC. dintre care trei sunt mai frecvente: a) sistemul Bismark. în care finanţarea publică este secundară şi cea prin cotizaţii este predominantă. indiferent că sunt prestate de unităţi sau medici din sectorul privat sau din cel public. practicat în Anglia. resursele populaţiei (în special de la cei neasiguraţi) şi ajutoare externe (Organizaţia Mondială a Sănătăţii. iar gestiunea banilor este în sarcina Ministrului Sănătăţii.5) dintre care „Fondul de asigurări sociale de sănătate” se . statul suportând salariile personalului medical angajat în cadrul celui din urmă. finanţarea din sursele bugetare este puternic predominantă. cât şi de persoane juridice). în care finanţarea se face din impozite. Crucea Roşie Internaţională. Semiluna Roşie Internaţională. din aceste surse se acoperă plata medicamentelor.

adică astfel încât preţurile practicate să acopere costurile şi să rezulte chiar un profit. • o taxă de 1% din veniturile producătorilor de astfel de produse.). la un pat de spital. prevenirea şi educaţia sanitară. în acest caz finanţarea este de tipul autofinanţării. filarmonici. • cotă din veniturile policlinicilor cu plată ş. donaţii.1. teatre. funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor culturale legate de orice artă (biblioteci. extrem de importante deoarece vizează refacerea sănătăţii. gradul de asistenţă medicală a populaţiei (număr de locuitori la un medic. esenţială şi mai presus de orice pentru persoanele bolnave şi familiile lor. Principalele surse de finanţare sunt fondurile bugetare. librete. care reflectă starea generală de sănătate a întregii populaţii.a. Aceste cheltuieli reflectă politica culturală a statului. partituri. iar bugetul intervine numai în măsura în care preţul nu acoperă costul sau când doreşte să subvenţioneze unele dintre aceste bunuri pentru a încuraja consumul lor. sculpturi ş. Specificul finanţării este legat de modul în care se finalizează activitatea acestor instituţii: a) în cazul finalizării în bunuri (cărţi. cum sunt: speranţa medie de viaţă.utilizează în beneficiul unităţilor finanţate integral din resurse bugetare. eradicarea unor boli. este gestionat de Ministerul Sănătăţii şi se constituie din : • o taxă de 10% din veniturile obţinute din publicitatea pentru produse din tutun. operă-operetă. efecte economice. case de film ş. filme. ţigări şi băuturi alcoolice. mortalitatea generală şi cea infantilă. care reflectă în general „neproducţia” datorată stării nesatisfăcătoare a sănătăţii: perioada medie de incapacitate de muncă. cu caracter individual.3. muzee. Eficienţa acestor cheltuieli se determină pornind de la principalele categorii de efecte pe care acestea le generează: efecte medicale.3 Cheltuieli publice pentru cultură Cheltuielile publice pentru cultură au în vedere organizarea. întreţinerea şi funcţionarea instituţiilor sanitare (atât cheltuieli generale. edituri.a.a. . arondaţi unei unităţi sanitare etc. acestea presupun vânzarea în condiţii economice. sponsorizări. picturi. patrimoniu cultural). efecte sociale.). 2.a. încasările proprii ale instituţiilor respective. Cheltuielile publice pentru sănătate includ două mari categorii de destinaţii: organizarea. cât şi cheltuieli medicale). creşterea duratei medii a vieţii active ş. dar şi presă. morbiditatea.

este stimulată prin faptul că sponsorul poate beneficia de reducerea cu 5-10% a bazei impozabile a impozitului pe profit. . concerte pentru copii) sau cu tarife modice. deoarece tendinţa de a-l susţine prin buget (chiar în pofida unei puternice ineficienţe) este o capcană în care guvernanţii cad adesea. deoarece măreşte cererea pe piaţa internă prin cererea/consumul public.b) în cazul finalizării prin servicii (audiţii. la care se adaugă orientarea politică a legislativului şi executivului privind necesitatea şi eficienţa unui sector public. Dimensiunea sectorului public este. sectorul economic mixt şi cel privat.a. sperând ca prin aceasta să se producă o relansare economică ce va avea efecte ulterioare în echilibrul bugetului (prin creşterea veniturilor fiscale). concerte.2 Cheltuieli publice pentru acţiuni economice În cadrul acestei categorii de cheltuieli se includ. unul din factorii ce determină mărimea acestor cheltuieli. în acest caz finanţarea se face preponderent prin buget în completarea încasărilor proprii respectivelor instituţii sau prin constituirea acestor încasări în venituri extrabugetare. deoarece creează un regim inechitabil în tratamentul agentului economic privat în comparaţie cu cel public. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU ACŢIUNI ECONOMICE sunt efectuate de stat în contextul funcţiei sale de reglare a proceselor economice. în mai mică măsură. Beneficiarul principal al acestor cheltuieli este sectorul economic public şi.3. Teoria economică consideră.). servicii şi utilităţi generale) şi investiţii în infrastructură (construcţii). sportivă. activitatea sportivă. şi cheltuielile pentru protecţia mediului şi cele pentru cercetare-dezvoltare. Finanţarea prin sponsorizare. pentru tineret. care modifică nefast mecanismul „mâinii invizibile” (piaţa şi concurenţa). iar ca excepţie investiţii în opere de artă. Intervenţia statului prin astfel de cheltuieli are efecte preponderente asupra echilibrului intern. 1. Principala lor destinaţie o reprezintă activităţile curente (salarii. acestea se fac adesea cu titlu gratuit (vizite la muzee.K. acţiuni pentru tineret şi recreare/divertisment. neeficientă funcţionarea sectorului economic public. în ţara noastră. Galbrith atrăgea atenţia asupra efectelor negative ale acestei modalităţi de intervenţie. încercând să evite nemulţumirile sociale consecutive unei atitudini neintervenţioniste din partea guvernului. spectacole ş. vizionări. materiale. J. Finanţarea acestor activităţi se face în cea mai mare parte din bugetele locale. 2. pentru recreare) pe care a sponsorizat-o. în general. de culte. în mod frecvent. În multe ţări (inclusiv România) în categoria acestor cheltuieli se includ şi cele pentru culte. în funcţie de tipul de activitate (culturală. în pofida faptului că apartenenţa la un sector de proprietate nu trebuie să devină criteriu de preferenţialitate sau discriminare. de aceea.

amenajări ş. care au în vedere acoperirea diferenţei între preţul de vânzare al unui produs/serviciu (mai mic) şi costul acestuia (mai mare) Dacă preţul de vînzare (mai mic) este rezultatul unei măsuri administrative a statului. Subvenţiile se clasifică în trei mari categorii: a) subvenţii de funcţionare/exploatare. Subvenţiile reprezintă ajutoare financiare acordate de stat pentru agenţi economici în dificultate (activitate economică ineficientă). În toate aceste ţări nu există practic sector economic public agricol. Ajutoarele financiare directe sunt: subvenţii. aceste cheltuieli se constituie în cea mai mare parte în ajutoare financiare: directe sau indirecte. cheltuieli financiare) şi cheltuieli de capital (investiţii pentru înfiinţare. în toate aceste ţări. privatizarea. A. modernizare. întrucât proprietatea publică asupra pământului este de foarte mică întindere. (9) unde: pi = preţul cel mai mic pe piaţa internă.a. atunci de astfel de subvenţii pot beneficia şi agenţii economici privaţi. garanţii. . Subvenţiile pentru export pot apărea şi sub alte forme: restituirea unor impozite plătite de exportatori (restituirea TVA pentru produsele exportate este generalizată în ţările ce practică această taxă de consum). b) subvenţii pentru export. dobânzi subvenţionate.În ţările dezvoltate europene ponderea sectorului economic public nu depăşeşte 25% din producţia ramurilor neagricole. cheltuielile publice pentru acţiuni economice includ cheltuieli curente (de întreţinere şi funcţionare. respectiv. iar în cele din America de Nord. Din punct de vedere al conţinutului economic. investiţii. dimensiunea sectorului public a oscilat. avantaje valutare. Din punctul de vedere al formei pe care le îmbracă. restructurare. Cuantumul primei este stabilit astfel: PE = pi − pe . subvenţii. Ajutoarele financiare indirecte sunt: avantaje fiscale. care iau cel mai adesea forma primei de export şi au ca scop susţinerea puterii competitive a agenţilor economici naţionali pe pieţe străine. În timp. facilităţi la transport. finanţarea informării/publicităţii. avansuri rambursabile. ulterioare unor conjuncturi din care parlamentele sau guvernele au tras concluzii privind oportunitatea unei sporiri/diminuări a respectivului sector.). avansuri rambursabile. urmare a unor legiferări privind etatizarea sau. Oceania şi Asia de sud-est (inclusiv Japonia) este până la 10-15%. pe = preţul cel mai mare pe piaţa externă.

Obiectivele de investiţii pot fi: crearea de noi unităţi economice. de prezentare sau participării la astfel de manifestări. reducerea impozitului pe profitul reinvestit. infrastructură (căi de comunicaţie şi utilităţi). Avansurile rambursabile reprezintă ajutoare financiare pentru finanţarea în coparticipare cu agentul economic organizator a unor acţiuni externe de prospectare a pieţei sau de prezentare de produse. defalcat pe ramuri. Pe de altă parte. Finanţarea informării/publicităţii reprezintă ajutoare financiare destinate difuzării de informaţii.a. în ramuri sau zone (regiuni) defavorizate.c) subvenţii pentru dobânzi. saloane etc. Sursa de finanţare a tuturor acestor cheltuieli o reprezintă bugetul de stat. pentru toţi agenţii economici sau numai pentru cei publici. mai ales. B. Cele mai uzuale forme sunt: amortizarea accelerată. Avantajele fiscale reprezintă obligaţii fiscale pe care agenţii economici (publici sau privaţi) le au faţă de stat şi la care acesta renunţă în beneficiul lor. C. diminuarea sau scutirea de unele impozite/taxe pentru investiţiile realizate în ramuri de interes major sau în zone considerate defavorizate ş. locuinţe. extinderea unora existente. Accesul la credite cu dobânzi subvenţionate poate fi plafonat sau nu. Investiţiile reprezintă ajutoare financiare acordate de stat pentru dezvoltarea sectorului public în general sau. în cazul în care acesta din urmă nu poate onora sarcinile de rambursare convenite cu creditorii. E. urmând ca diferenţa să o suporte statul din buget. care au în vedere diminuarea costurilor presupuse de apelul la credit al agenţilor economici Acest lucru se poate realiza printr-o convenţie cu o bancă comercială sau un consorţiu/grup de bănci comerciale privind stabilirea unei dobânzi sub nivelul pieţei. modernizări. condiţionat sau nu. prin constituirea în buget sau într-un fond special a unor surse financiare dedicate acestui scop. târguri. În bugetul României aceste cheltuieli se regăsesc în partea a V-a. şi în partea IV-a „Acţiuni pentru servicii şi dezvoltare publică. Garanţiile reprezintă obligaţii de plată pe care şi le asumă statul faţă de creditori şi în beneficiul unui agent economic ce a solicitat acestora un împrumut. se mai poate realiza prin deschiderea de către stat a unor linii de credit cu dobânda sub nivelul pieţei. . restructurări. Aceste avansuri sunt restituite de agentul organizator din vânzările rezultate în urma respectivelor acţiuni. creditul fiscal. mediu şi ape”. studiilor de marketing sau de fezabilitate. D. „Acţiuni economice”. F. organizării de expoziţii.

le folosesc pentru finanţarea infrastructurii cercetării universitare (laboratoare. Finanţarea acestui domeniu se face cu anumite diferenţieri. care efectuează cercetări pe bază de contract (cu statul sau cu agenţi economici) şi care îşi constituie fonduri proprii pe care. extinderea limitelor cunoaşterii.2. sursele externe. avantaje fiscale şi subvenţii pentru agenţii economici care se implică în protecţia mediului. păstrarea parametrilor de mediu. impozite/taxe/redevenţe pentru consumul factorilor de mediu). dotări. fonduri speciale pentru protecţia mediului/combaterea poluării. De aceea. Intervenţia statului în această chestiune este determinată de caracterul public al mediului înconjurător şi de faptul că alterarea lui afectează întraga comunitate. 3. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI reflectă politica ecologică a statului şi sunt efectuate de acesta pentru menţinerea parametrilor ecologici în contextul efectelor negative pe care dezvoltarea economică le-ar putea avea asupra mediului natural. în mare măsură.CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU CERCETARE-DEZVOLTARE reflectă politica statului în domeniul ştiinţei şi sunt efectuate de acesta pentru a susţine şi încuraja inovarea. 1972). O poziţie aparte şi un rol deosebit în acest domeniu revine universităţilor. Statul intervine. al cărei scop este inovarea teoretică. al cărei scop este aplicarea cercetării şi/sau transferul ei în economie şi societate şi care este finanţată în mare măsură de agenţii economici. Principalele cheltuieli suportate din buget sunt: investiţii în mediu. apărută la începutul anilor ’70 şi menţionată în lucrarea „Limitele dezvoltării” (Clubul de la Roma. primează principiul „poluatorul plăteşte”. dar nu este echitabil şi nici raţional ca eforturile de refacere/păstrare a caracteristicilor de mediu natural să fie suportate de întreaga societate în mod solidar. fonduri ale bugetului. este cunoscută azi ca dezvoltare durabilă şi presupune concomitenţa dezvoltării economice cu. echipamente. credite/ajutoare de la organisme internaţionale. finanţarea cercetării ştiinţifice efectuate în beneficiul mediului. . c) cercetarea de dezvoltare. respectiv crearea de produse/servicii/tehnologii/tehnici/reţete noi sau îmbunătăţite. Această concepţie. al cărei scop este inovarea practică. investiţii pentru protejarea mediului/combaterea poluării. Sursele financiare pentru astfel de cheltuieli sunt: fonduri provenite de la/ cheltuite de agenţii economici (penalităţi pentru pagube produse mediului. b) cercetarea aplicativă. cel puţin. în raport cu forma pe care o îmbracă cercetarea: a) cercetarea fundamentală. Principalele surse de finanţare sunt: bugetul de stat. fondurile de cercetare-dezvoltare ale agenţilor economici. este finanţată în mare măsură de agenţii economici. este finanţată în mare măsură de către stat. în finanţarea acestor acţiuni.

corupţia. • organele puterii judecătoreşti. Avocatul Poporului. Finanţarea cheltuielilor se face din buget. nivelul salarizării funcţiilor publice. servicii speciale de pază şi protecţie. alte agenţii şi oficii guvernamentale. din venituri proprii. Curtea Supremă de Justiţie şi Ministerul Public.3. ministere. regimului politic. prefecturi.). • organele puterii legislative centrale sau locale (parlamentul şi camerele sale. primării). b) organele şi organismele militare de apărare. Acestea sunt: a) organe ale puterii şi administraţiei publice. în care se includ: poliţia. arhivele statului ş. din donaţii şi din credite externe. al competivităţii între oferte de cercetare similare sau apropiate. aici se includ Ministerul Justiţiei şi structura sa de tribunale. ordine publică şi siguranţă naţională Cheltuielile de acest tip sunt ocazionate de necesitatea existenţei unor organe specializate. în care se includ: • instituţia prezidenţială sau monarhică. securitatea naţională. în ţara noastră. Factorii de care depind aceste cheltuieli sunt: mărimea şi structura aparatului de stat (în care un rol important revine birocraţiei.) înzestrarea tehnică ş.a. în ţara noastră. pentru întreţinerea unui mediu de documentare. aici se includ şi Curtea de Conturi. incluzând salarii şi cheltuieli administrative şi . penitenciarele. tensiunile sociale.3 Cheltuieli pentru servicii publice generale. judecătorii şi curţile de apel. Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente (ponderea puternic majoritară). c) • • • • • • organele de ordine publică. aici se mai includ grănicerii. consilii locale).a. ca şi pentru formarea resursei umane de cea mai înaltă calificare pentru desfăşurarea cercetării ştiinţifice. Finanţarea bugetară (şi nu numai) a cercetării are la bază principiul selecţiei. din care este aleasă una pe baza programului propus finanţatorului. 2. jandarmeria. urbanizarea etc. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. apărare. de comunicare şi de schimb de informaţii de înaltă operativitate. în ţara noastră. servicii de informaţii. aderării la organisme supranaţionale sau cu vocaţie internaţională sau mondială). Curtea Constituţională. rezultate din însăşi existenţa statului. paza şi apărarea contra incendiilor. factorii sociali (crima organizată. terorismul.aparatură etc. • organele executive centrale sau locale (guvern.

cu caracter general. agricultorii. surselor de finanţare conferă asigurărilor sociale caracterul de sistem. cum sunt: accidentările. • cele indirecte. beneficiari sunt şi membrii familiilor lor. • asigurările sociale din asociaţiile agricole. ca şi copiii orfani. alţii în măsura în care au fost şi/sau sunt contribuabili. întreprinzătorii particulari şi înseşi persoanele fizice. În ce priveşte cheltuielile de apărare se face distincţia între: • cele directe. . apar în calitate de contribuabili pentru fondurile de asigurări sociale. Mulţimea şi diversitatea contribuabilor. alte situaţii deosebite. toate. riscurilor. slujitorii cultelor. incluzând construcţii. efectuate şi din credite externe). bolile. hrană şi echipament/cazarmament.. Riscurile de incapacitate de muncă includ o paletă foarte largă. 2.a. în virtutea legii.a. companiile naţionale. regiile autonome. fie de unul profesional şi care includ: • asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi ale meşteşugarilor cu ateliere proprii. sistemul asigurărilor sociale cuprinde următoarele componente: a) asigurările sociale de stat.gospodăreşti şi cele de capital (pondere mică. gestionate fie de un organism guvernamental. beneficiarilor. organizată de societate. În ţara noastră. maternitatea.3. întreprinzătorii particulari şi meşteşugarii cu ateliere proprii. care. referitoare la întreţinerea forţelor de apărare. În afara lor. care sunt prevăzute distinct în buget sau în fonduri speciale şi sunt gestionate direct de Guvern sau de alte ministere şi organisme guvernamentale. drepturile de personal.4 Cheltuieli publice privind asigurările sociale Asigurările sociale sunt o formă de protecţie şi sprijin. mijloace de transport ş. b) asigurările sociale profesionale. dotarea lor. avocaţii. dotări informatice. persoanele fără nici un sprijin. personalul casnic sau de serviciu al persoanelor fizice şi asociaţiilor de locatari ş. cheltuielile acestea sunt prevăzute pentru Ministerul Apărării şi sunt gestionate de către el. lipsa susţinătorilor legali. vârsta sub sau peste limita legală de muncă. Beneficiarii asigurărilor sociale sunt salariaţii şi pensionarii. unii dintre ei automat. membrii cooperaţiei şi asociaţiilor agricole. pentru cazul în care membrii ei sunt în incapacitate temporară sau permanentă de a-şi câştiga prin muncă existenţa lor şi a familiilor lor. invaliditatea. gestionate în principal de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi de Casa Naţională a Asigurărilor Sociale. unităţile şi organizaţiile cooperatiste. familiile cu mulţi copii ş. cercetare ştiinţifică militară şi/sau pentru apărare. societăţile comerciale.a. asociaţiile. referitoare la iniţierea unor acţiuni militare de forţă sau lichidarea urmărilor acestora. În noţiunea de „societate” se includ: statul.

scutirea de taxe şi impozite. principiul autonomiei şi descentralizării. nici măcar parţial. potrivit căruia sistemul are drept contribuabili pe toţi realizatorii de venituri din propria activitate şi drept beneficiari întreaga populaţie activă a ţării. principiul obligativităţii. asigurările sociale ale avocaţilor. aplicabilă petiţionării pentru dobândirea drepturilor de asigurărilor sociale. pe care totuşi nu le respinge. ceea ce înseamnă că. ajutoare. potrivit căreia sunt contribuabili toţi cei ce au posibilitatea să contribuie şi sunt beneficiari toate personale fizice care au contribuit şi/sau suferă unul din riscurile menţionate de lege. scriitori). deficitele fondurilor de asigurări sociale sunt acoperite din bugetul de stat. principiul incesibilităţii. unele indemnizaţii). garantarea de către stat. 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) .3. c) asigurările sociale pentru sănătate. asigurările sociale ale artiştilor (plasticieni. potrivit căruia obligaţiile contribuabililor şi drepturile beneficiarilor nu sunt facultative. compozitori. potrivit căruia drepturile dobândite prin sistem sunt considerate drepturi personale ce nu pot constitui obiect de tranzacţie sau cedare. pentru toate riscurile şi situaţiile deosebite ce pot genera incapacitate de muncă şi de asigurare a existenţei. în condiţiile legii. dar şi a minimizării riscurilor pe care le incumbă organizarea unor sisteme private sau facultative sau delimitate. echitabil al acestora.1 Asigurările sociale de stat • • • • Organizarea acestei componente a sistemului asigurărilor sociale este realizată pe baza unor principii care exprimă caracterul legal. inclusiv membrii familiilor fiecărui cetăţean activ. potrivit căruia dreptul de asistenţă prin sistem nu se pierde în timp. asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.4. potrivit căruia sistemul naţional de asigurări sociale este unic. 1) principiul unicităţii. fiind stabilite prin lege. dar şi unora dintre veniturile dobândite în acest context (pensii. indiferent când s-a produs riscul acceptat prin lege. principiul generalităţii. competente. principiul imprescriptibilităţii. 2. general. expresie a solidarităţii sociale generale şi între generaţii. echitatea socială. muzicieni. dedicate exclusiv acestui scop şi care sunt gestionate de Casa Naţională de Asigurări pentru Sănătate şi de casele judeţene şi a municipiului Bucureşti. potrivit căruia asigurările sociale se realizează de către asiguraţi prin organizaţii proprii.asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie. garantat de stat.

mărimea salariului tarifar/pensiei. unde: CAS TFBS c = contribuţia pentru asigurări sociale. astfel: • 100% pentru pensionarii IOVR neangajaţi.5% asupra venitului salarial lunar.Constituirea surselor financiare în sistemul asigurărilor sociale de stat se face din venituri dedicate (afectate). de concedii. Grupele de muncă I (condiţii foarte vătămătoare sau foarte grele) şi II (condiţii grele sau vătămătoare) includ activităţi pentru care riscurile muncii sunt mai mari (accidente. categoria de confort. nocivitate. = total fond de salarii brut. îmbolnăviri etc. indemnizaţii de conducere. beneficiari de ajutor social. costul trimiterii. în cotă de 1% din salariul lunar brut/venitul brut obţinut în cooperativă. şi anume: i) contribuţia pentru asigurările sociale se plăteşte de către persoanele juridice şi fizice care au salariaţi. iar pentru angajator la 19% asupra fondului lunar de salarii. sezon. cota pensiei din salariu mai mare). iii) contribuţia pentru şomaj se plăteşte de către orice persoană fizică sau juridică având sediul în România şi care angajează cetăţeni români. sporuri de salarii (vechime. (10) În TFBS se includ: fond de salarii brut (inclusiv pentru cei scoşi din activitate pentru perfecţionare/specializare sau pentru îndeplinirea unor obligaţii de stat sau obşteşti). vechime în muncă minimă necesară pensionării mai redusă. Contribuţia se calculează după relaţia: CAS = TFSB ∗ c .) şi care conferă unele avantaje la pensionare (vârsta de pensie mai mică. ii) contribuţia asiguraţilor pentru tratament balnear şi odihnă se plăteşte de către cei ce beneficiază de trimiteri la tratament balnear şi odihnă prin sistemul asigurărilor sociale. cum sunt grupa de muncă. • 75% pentru suferinzii de silicoză şi fibroză pulmonară. • 50% pentru suferinzii de boli profesionale. toxicitate etc. durata sejurului. participarea salariaţilor la profit şi prime. Contribuţia se stabileşte diferenţiat pe tip de trimitere. Cota de asigurări sociale este stabilită pentru angajaţi la 9. Pentru anumite categorii de beneficiari se acordă reduceri ale contribuţiei.). numărul angajaţilor ş. în cotă de 5% din TFBS.a. muncă de noapte. . staţiune. = cota de asigurări sociale. ore suplimentare. periculozitate. de regulă diferenţiat după mai multe criterii. precum şi de salariaţii şi membrii cooperatori. pensionarii de asigurări sociale şi pensionarii militari cu pensie minimă. calculată după criteriile de mai sus. cu unele diferenţieri pentru grupele de muncă I şi II.

la 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de ani pentru femei (cu variaţiile date prin derogări). anumite handicapuri fizice (nevăzători). dobânzi. acrobaţi. dansatori. calculată în cote procentuale din venitul luat ca bază de pensionare şi diferenţiată după numărul de ani de contribuţie. precum şi salariul de merit. majorări sau amenzi pentru neonorarea la timp a obligaţiei de contribuţie.5% pentru fiecare din anii în plus peste primii cinci. în care se includ. în care se includ lichidări de debite.1 Pensia pentru muncă depusă şi limită de vârstă se acordă persoanelor care. excedentul anului bugetar anterior. sau. 30 de ani. orice fel de spor şi indemnizaţie cu caracter permanent. Pentru cei cu vechime sub 10 ani se acordă un ajutor social. astfel încât într-un orizont de circa 10 ani să se mărească până la 65. respectiv 60 de ani. v) contribuţia pentru pensia suplimentară.Această contribuţie este destinată plăţii ajutorului de şomaj. maternitate (mame ce au născut cel puţin 3 copii şi i-au crescut până la cel puţin vârsta de 10 ani). transferuri din bugetul de stat. Pentru anii de muncă prestaţi peste vechimea minimă se acordă un spor de pensie (calculat la venitul luat ca bază de pensionare) de câte 1% pentru fiecare din primii 5 ani şi de câte 0. pensia se calculează proporţional cu durata vechimii în muncă. la 62 de ani pentru bărbaţi şi 57 de ani pentru femei (cu variaţiile date de derogări). ajutorului de integrare profesională şi alocaţiei de sprijin pentru persoanele ce nu s-au putut angaja până la expirarea ajutorului de şomaj. pe lângă salariul tarifar. precum şi. Cele patru limite de vârste sunt în prezent într-un proces de creştere progresivă de 4 luni pe an. unii salariaţi din căile ferate ş. balerini. persoanelor invalide şi soţului supravieţuitor al pensionarului (începând de la o anumită vârstă şi dacă nu are alt venit). Drepturile de asigurări sociale ale beneficiarilor sunt de mai multe feluri. până la o anumită vârstă. au atins vârsta de pensionare şi au o vechime minimă în muncă. dar nu mai puţin de 10 ani vechime.a. Derogări de vârstă şi vechime în muncă sunt prevăzute pentru grupele de muncă I şi II.). din oficiu. anumite funcţii (personal navigant din aviaţia civilă. contribuabilul să primească pe lângă pensia de bază şi o pensie suplimentară. În cazul în care nu este îndeplinită condiţia de vechime minimă în muncă. Plata acestei contribuţii dă dreptul ca. iv) alte venituri. PENSIILE se plătesc pe toată durata vieţii de după pensionare persoanelor care îşi încetează activitatea datorită atingerii limitei de vârstă. salariate fiind. la ieşirea la pensie. . personal didactic universitar şi de cercetare. Vechimea în muncă minimă pentru pensionare este de 30 de ani pentru bărbaţi şi 25 de ani pentru femei (cu variaţiile date de derogări) şi urmează să crească treptat în următorii 10 ani până la 35 şi. A. copiilor urmaşi ai salariatului sau pensionarului decedat. A. respectiv. Pensionarea se face la cerere. care se plăteşte de către salariaţi în cotă de 5% din salariul brut lunar.

A. Copiii au dreptul la pensie de urmaş până la împlinirea vârstei de 16 ani sau până la terminarea studiilor. 20] de . între 27 şi 70% din salariul luat ca bază de pensionare. 10] ani. de ani. Cuantumul pensiei se stabileşte în raport cu salariul. în cotă de 50% în cazul unui singur urmaş.2 Pensia de invaliditate se acordă pentru pierderea capacităţii de muncă din cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. diferenţiat pe grupe de muncă: 33-85% pentru grupa I de muncă (la care se adaugă o sumă fixă lunară pentru îngrijire). Pentru invaliditatea de gradul II se acordă 85%. precum şi celor ce şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli/accidente nelegate de muncă. dar invalidul poate presta aceeaşi muncă sau o muncă mai uşoară. • III. dar nu peste vârsta de 25 de ani sau 26 de ani (dacă durata studiilor superioare este de peste 5 ani).3 Pensia de urmaş se acordă copiilor şi soţului supravieţuitor.A. 13% pentru (15. de către o comisie de expertiză de pe lângă Serviciul judeţean de expertiză medicală. • II. Gradul de invaliditate se stabileşte şi se confirmă periodic. respectiv 55. când capacitatea de muncă este pierdută cel puţin 50%. 75% în cazul a doi urmaşi şi 100% în cazul a trei sau mai mulţi urmaşi. dacă la data decesului asiguratului acesta era pensionar sau întrunea condiţii pentru obţinerea unei pensii. Pensia pentru gradul I de invaliditate dobândită din riscuri legate de muncă se calculează în raport cu salariul luat ca bază de pensionare. iar pentru invaliditatea de gradul III se acordă 60% din cuantumul pensiei aferente gradului I de invaliditate. 29-75% pentru grupa a III–a de muncă. când capacitatea de muncă este pierdută în totalitate şi este necesară îngrijirea şi supravegherea invalidului de către o altă persoană. până la împlinirea vârstei de 60. când cpacitatea de muncă este total sau în cea mai mare măsură pierdută. dar şi cu gradul de invaliditate. 10% pentru (10. în raport cu grupa de muncă. însă condiţionat de faptul că au o anumită vechime în muncă şi o anumită vârstă. numai că pentru gradul I de invaliditate cota de pensie este. 31-80% pentru grupa a II-a de muncă. A. Cuantumul pensiei de urmaş se calculează la pensia de care ar fi beneficiat decedatul. care poate fi: • I. dar invalidul nu necesită îngrijire din partea altei persoane. 15] ani. Soţia supravieţuitoare are dreptul la pensie de urmaş începând de la 55 de ani şi dacă a convieţuit cu soţul minim 15 ani (între 10 şi 15 ani pensia se calculează proporţional cu numărul de ani de convieţuire). Cuantumul ei se stabileşte în raport cu salariul luat ca bază de pensionare. Pensia de invaliditate dobândită din riscuri nelegate de muncă se acordă ca şi precedenta. diferenţiat pe ani de contribuţie: 7% pentru un interval de contribuţie de [5.4 Pensia suplimentară se acordă asiguraţilor care au plătit contribuţia de 5% (vezi punctul v) la venituri).

25] de ani. Sunt utilizate astfel următoarele forme: trecerea temporară în altă muncă. Trimiterile se fac pe baza unor prescripţii medicale. invalizii. Indemnizaţia nu poate fi acordată mai mult de 90 de zile. iar mărimea ei nu poate depăşi 25% din salariul anterior. restul fiind suportat de către beneficiar. TRIMITERILE LA TRATAMENT BALNEAR ŞI ODIHNĂ sunt drepturi pe care le primesc beneficiarii sub forma unor servicii de tratament balnear şi odihnă.15% pentru (20.1 Indemnizaţiile privind sănătatea sunt drepturi care se acordă fie în scopul prevenirii. • privind maternitatea. trimiterea la tratament balnear. familiile cu mulţi copii. În acest caz. • altele. . Pentru a doua formă menţionată. ale căror costuri sunt suportate în proporţie de 70% (în medie) de către asigurările sociale. Pentru prima formă menţionată. C. sau reducerea programului de lucru. indemnizaţia o constituie plata zilelor de tratament ce depăşesc durata concediului de odihnă şi a altor 2-3 zile necesare pentru transportul ulterior tratamentului şi pentru readaptare. Contribuabililor sub 5 ani li se restituie. fie în scopul refacerii sănătăţii. mai uşoară. C.a. sumele cu care au contribuit. Indemnizaţiile şi ajutoarele sunt drepturi pe care le primesc beneficiarii pentru mai multe tipuri de împrejurări/riscuri care le afectează într-un fel sau altul capacitatea de muncă. urmarea unui accident). • privind lipsa locului de muncă. fructificate cu o anumită dobândă.ani. punându-i temporar în situaţia de a nu-şi putea câştiga existenţa prin activitatea pe care o desfăşoară în mod obişnuit. suferinzii de boli cronice sau profesionale. a) Indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirii şi refacerea/întărirea sănătăţii sunt acordate salariaţilor angajaţi cu contract pe durată nedeterminată şi sunt suportate parţial de către cel care a angajat (primele 10 zile) şi parţial de către asigurările sociale de stat. 16% pentru peste 25 de ani. indemnizaţia o constituie diferenţa între salariul anterior trimiterii/reducerii şi cel ce ar trebui plătit după aceasta. trimiterea în carantină. acordarea unor materiale ajutătoare (proteze. Trimiterea la tratament se poate face şi în cazul în care angajatul este deja în incapacitate de muncă (boală. cu prioritate pentru cei încadraţi în grupele de muncă I şi II. la data pensionării. B. indemnizaţia o constituie o cotă de 50-85% din salariul tarifar şi sporurile legale de care a beneficiat angajatul anterior îmbolnăvirii/accidentului şi se acordă pe toată durata tratamentului balnear. La aceste costuri se adaugă şi cele rezultate din reducerile de care se bucură unii beneficiari (vezi ii) de la venituri). Aceste indemnizaţii şi ajutoare pot fi grupate după obiectul lor astfel: • privind sănătatea.). centuri ş. aparate.

65% între 2 şi inclusiv 5 ani. După trecerea intervalului de 180/270 de zile şi în caz că nu a fost refăcută capacitatea de muncă se recomandă şi se avizează pensionarea de invaliditate. indemnizaţie pentru îngrijirea copilului. indemnizaţie pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani şi indemnizaţia de naştere. În toate aceste cazuri. Pentru primele trei zile de concediu medical acordate pentru îmbonăviri/accidentări nelegate de muncă. Indemnizaţia este de 90% din salariul tarifar şi se acordă pe toată durata carantinei. se acordă tuturor angajaţilor (inclusiv celor angajaţi temporar) pentru care organele medicale autorizate instituie carantina. Plata acestor indemnizaţii este în sarcina celui la care este angajat salariatul şi numai pentru unele excepţii ea revine asigurărilor sociale. 75% între 5 şi inclusiv 8 ani şi 85% peste 8 ani. . eventual majorată cu încă maxim 90 de zile cu avizul Ministerului Sănătăţii. se acordă ca indemnizaţie costul sau o parte din costul materialului recomandat de organul medical competent. Pentru a patra formă menţionată. Durata acordării este de maxim 180 de zile.2 Indemnizaţiile pentru maternitate sunt drepturi care se acordă mamelor sau viitoarelor mame sub forma indemnizaţiei de maternitate. În cazul celor necesare ulterior unei boli neprofesionale sau accident în afara muncii. Pentru toate cazurile de îmbolnăviri/accidentări legate de muncă şi pentru bolile infectocontagioase indemnizaţia este 100% din chiar prima zi de concediu medical şi pentru toate categoriile de salariaţi. indemnizaţia se acordă în funcţie de mărimea salariului în cotă de 50-100% din costul respectivului material. Indemnizaţia se acordă tuturor angajaţilor (inclusiv cei temporari). Cuantumul indemnizaţiei se stabileşte ca o cotă din salariul tarifar plus sporurile legale ale beneficiarului (avute anterior îmbolnăvirii/accidentării) şi diferenţiat după vechimea în muncă: 50% pentru o vechime până la inclusiv 2 ani.Pentru a treia formă menţionată. În cazul materialelelor necesare ulterior unei boli profesionale sau accident de muncă indemnizaţia este de 100% din costul respectivului material. b) Indemnizaţia de concediu medical se acordă celor ce primesc un concediu medical în vederea însănătoşirii în urma îmbolnăvirii sau accidentării. C. conform diferenţierilor menţionate mai sus. participarea celui ce a angajat este motivată prin stimulentul pe care aceasta îl creează privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi asigurarea protecţiei muncii. cu condiţia (pentru cei cu contract pe durată nedeterminată) să fi contribuit la asigurările sociale cel puţin 4 luni în ultimele 12 luni anterioare îmbolnăvirii/accidentării sau cel puţin 10 luni în ultimele 24 de luni anterioare îmbolnăvirii/accidentării. indemnizaţia este de 50% din cea curentă.

d) Indemnizaţia de naştere se acordă. într-o cotă de 85% din salariul tarifar. care beneficiază prin lege de concediu de maternitate de 112 de zile. din bugetele locale. precum şi a unei taxe de 5% asupra fondului lunar de salarii şi plătibilă de fiecare angajator. se poate acorda. 94% indiferent de vechime începând cu naşterea celui de-al treilea copil. Legea prevede un ajutor de maternitate şi pentru cazul când aceasta intervine pe parcursul efectuării studiilor superioare. Mama beneficiază de un concediu medical pe durata bolii copilului şi de o indemnizaţie de 50-85% din salariul ei tarifar plus sporurile legale. În cazul concediului de maternitate indemnizaţia se stabileşte ca o cotă din salariul tarifar plus sporurile legale ale angajatei. Resursele financiare necesare se constituie pe seama unei taxe de 1% calculată asupra salariului de încadrare şi plătibilă de fiecare angajat. cotă diferenţiată după vechimea în muncă: 50% pentru o vechime în muncă de până la 6 luni inclusiv. De la prima condiţie fac excepţie cazurile în care întreruperea activităţii din proprie iniţiativă este cauzată de un motiv care nu întrerupe vechimea în muncă la momentul reangajării (îngrijirea copilului sub 7 ani etc. De asemenea. Plata indemnizaţiei cade în sarcina celui ce a angajat. Această indemnizaţie se acordă mamelor ce nu mai beneficiază de indemnizaţia de maternitate (conform a) de mai sus) şi nu au optat pentru indemnizaţia de creştere a copilului (conform c) de mai jos). terminând studiile. şi celor ce. Alături de aceste condiţii . cu posibilitatea opţiunii viitoarei mame pentru scurtarea prenatalului în favoarea postnatalului. în sumă de 100000 lei. în scopul creşterii şi îngrijirii copilului. 65% pentru peste 6 luni până la 12 luni inclusiv. În acest context.a) Indemnizaţia de maternitate se acordă femeilor însărcinate. Plata cade în sarcina celui ce a angajat.3 Ajutorul pentru lipsa locului de muncă se acordă persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă sau celor ce nu au avut încă un loc de muncă. c) Indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani se acordă la cerere. indiferent de statutul de salariată sau nu. 85% pentru peste 12 luni. b) Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului se acordă mamei al cărui copil în vârstă de până la 3 ani s-a îmbolnăvit. salariate. un program de muncă redus cu 2 ore şi fără diminuarea salariului. tuturor femeilor ce au născut al doilea copil şi apoi pentru fiecare naştere ulterioară. o formă de sprijin este şi posibilitatea mamelor de a lucra cu o jumătate de normă. indemnizaţia este egală cu suma cu care s-ar diminua salariul pentru cele 2 ore libere acordate salariatei. până la vârsta de 9 luni a copilului. după expirarea postnatalului. C.). în principiu 52 de zile prenatal şi 60 de zile postnatal. În acest din urmă caz. dar nu din iniţiativa lor. Sunt uzuale trei forme de ajutor: a) Ajutorul de şomaj se acordă persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă. până când acesta împlineşte 7 ani. nu-şi pot găsi loc de muncă.

precum şi în caz de deces al unuia din . pe o durată de maximum 270 de zile calendaristice. se includ şi maxim 30 de zile anterioare înregistrării cererii. Ajutorul se acordă pentru maxim 270 de zile. Cuantumul acestui ajutor se acordă ca o cotă calculată la salariul minim brut pe economie. persoanelor care. mai puţin impozitul pe salariu şi diferenţiat după nivelul de pregătire: 60% pentru cei proveniţi din învăţământul preuniversitar şi cu vârsta peste 16 sau 18 ani după caz şi 70% pentru cei proveniţi din învăţământul universitar. dar nu mai puţin de 85%.4 Ajutorul de deces se acordă în caz de deces al salariatului. pensionarului sau membrului cooperator. eventual. c) Alocaţia de sprijin se acordă. mărimea cotei depinde de durata contribuţiei la fondul pentru ajutorul de şomaj. Pentru cei din a doua categorie mai sus menţionată. şi anume: 50% pentru o vechime în muncă de până la 5 ani. persoana în cauză nu realizează. după 30 de zile de la data înregistrării cererii la oficiul forţei de muncă. condiţii de inexistenţă a unor surse alternative de venit şi condiţia de refuz nejustificat a unor propuneri de loc de muncă sau recalificare făcute de oficiul de muncă. precum şi celor ce au încheiat serviciul militar obligatoriu şi care nu şi-au putut găsi de lucru potrivit pregătirii lor. şi anume: 40% pentru o contribuţie de minim unul şi până la 5 ani şi 50% pentru o contribuire de minim 5 ani. în cazul primei categorii. un venit mediu lunar pe membru de familie mai mare de 60% din salariul minim brut pe economie. Mărimea cotei depinde de vechimea în muncă. C. şi 60% pentru o vechime în muncă de minim 15 ani. pe o perioadă de maxim 18 luni. nu şi-au găsit totuşi de lucru şi nu au alte mijloace considerate minime pentru întreţinere. 55% pentru o vechime în muncă de 5 până la 15 ani. b) Ajutorul de integrare profesională se acordă tinerilor care au absolvit învăţământul preuniversitar sau cel universitar. Ajutorul de şomaj se acordă la cerere. la expirarea perioadei în care au beneficiat de ajutorul de şomaj sau de integrarea profesională. dar nu mai puţin de 80%. mai puţin impozitul pe salariu. dar nu mai puţin de 75% din salariul brut minim pe economie diminuat cu impozitul pe salariu. împreună cu membrii familiei. Legea formulează două astfel de limite: persoana în cauză nu deţine împreună cu membrii familiei terenuri agricole cu o suprafaţă mai mare de 20 000m² în zonele de şes şi colinare sau mai mare de 40 000 m² în zonele montane. confirmarea medicală a unei stări de sănătate care să-i permită să muncească). Ajutorul de şomaj se acordă ca o cotă calculată la media pe ultimele 3 luni (pentru cei care au avut contract de muncă pe durată nedeterminată) sau 12 luni (pentru cei care au avut contract de muncă pe durată determinată) a salariului brut minus impozitul pe salariu. în care.de cauzalitate a lipsei locului de muncă se mai adaugă condiţii de evidenţă (înregistrarea la oficiile forţei de muncă şi protecţie socială din raza judeţului de domiciliu.

sunt posibile alocaţii bugetare sub formă de subvenţii din partea statului.membrii familiei sale. toate persoanele juridice. precum şi tuturor membrilor familiei sale. cercetare medicală ş. cu venitul acestuia sau al beneficiarilor de ajutor.a. care au caracter nonprofit. finanţarea autonomă. adică sursele financiare constituite prin contribuţia cetăţenilor sunt în completarea celor pe care le alocă statul pentru sănătate şi a celor pe care cetăţenii asiguraţi înşişi le cheltuiesc pentru sănătate din propria lor voinţă. care nu au venituri proprii şi care se află în .2 Asigurările sociale pentru sănătate Organizarea acestei componente a sistemului asigurărilor sociale are caracter obligatoriu şi funcţionează descentralizat. care presupune că sumele din contribuţii ale cetăţenilor şi ale persoanelor juridice sunt folosite qvasiexclusiv pentru finanţarea serviciilor medico-sanitare. solidaritatea socială. definirea strictă a serviciilor ce pot fi prestate în limitele sistemului atunci când se produce riscul îmbolnăvirii/accidentării.3. conducerea autonomă. În paralel se pot practica alte forme de asigurări facultative de sănătate şi se pot organiza şi societăţi private pentru asigurarea sănătăţii. cu faptul că beneficiarii acestui ajutor erau sau nu în întreţinerea celui dispărut.a. al căror obiect îl formează realizarea unor programe guvernamentale pentru protecţia sănătăţii. ceea ce înseamnă că există organe proprii de conducere a activităţii şi de gestionare a fondurilor. 2. sau pentru investiţii de anvergură. Legea stabileşte o varietate de cazuri de acordare a acestui ajutor în raport cu gradul de rudenie. aceste servicii sunt angajate cu furnizori din sectorul public sau privat. totodată.4. sunt independente. cu vechimea în muncă ş. 3) 4) 5) 6) Calitatea de asigurat revine oricărui cetăţean român cu domiciliul în ţară din momentul în care s-a angajat sau a început să plătească contribuţia. contribuie. care înseamnă că toţi cetăţenii contribuie conform salariului/venitului şi beneficiază în măsura în care au nevoie de asistenţă/îngrijire/tratament în caz de îmbolnăvire/accident. cu existenţa sau nu a unor descendenţi-copii în întreţinerea dispărutului. aceste organe pot colabora cu organe ale statului şi aplică măsurile stabilite de Ministerul Sănătăţii. au contabilitate proprie şi cont la bancă. subsidiaritatea. Asigurările sociale de stat pentru sănătate sunt organizate pe baza următoarelor principii: 1) 2) cuprinderea exhaustivă a tuturor cetăţenilor ca beneficiari. cu surse proprii de finanţare.

organizarea activităţii generale şi de specialitate (tehnică. Drepturile asiguraţilor se stabilesc printr-un contract-cadru elaborat de Casa Naţională de Asigurări pentru Sănătate şi Colegiul Medicilor din România. • cheltuieli de administrare şi funcţionare. reprezentând 7% din încasări. administrativă etc. precum şi cetăţeni români care nu plătesc contribuţia (cei ce satisfac serviciul militar obligatoriu. în cotă de 5% din încasări. controlul activităţii medicale şi a calităţii acesteia.întreţinerea sa. vărsate de casele judeţene de asigurări sociale de sănătate în beneficiul Casei Naţionale de Asigurări pentru Sănătate şi pe care aceasta le poate folosi pentru acoperirea eventualului deficit la nivelul unor case judeţene. Destinaţia fondurilor de asigurări sociale pentru sănătate este stabilită prin lege: • plata medicamentelor şi serviciilor medicale angajate în beneficiul asiguraţilor. financiar-contabilă. se deduce din impozitul pe salariu/venit şi se varsă la casa de asigurări de sănătate. plătibilă de angajator şi vărsată pe aceeaşi destinaţie. La aceasta se adaugă o taxă de 7% asupra fondului lunar de salarii.). beneficiarii de ajutor social ş. dar nu mai mult de 5% din încasări. .a.). atribuţiile corpului de experţi medicali ş. cu avizul Ministerului Sănătăţii şi aprobat prin hotărâre de Guvern.a. de asemenea. împreună cu Colegiul Medicilor din România. • fond de redistribuire. vicepreşedinte şi membrii). se prevăd limita competenţei teritoriale. Casa se supune controlului de gestiune al Curţii de Conturi şi exercită. Casa Naţională a Asigurărilor pentru Sănătate funcţionează pe baza unui statut propriu în care se prevăd ca organe de conducere: adunarea generală a reprezentanţilor şi consiliul de administraţie (preşedinte. cei ce suferă pedepse privative de libertate. • fond de rezervă. Contribuţia beneficiarilor se stabileşte la o cotă de 7% din salariul/venitul brut lunar. Legea prevede în ce măsură pot beneficia de această calitate unii cetăţeni străini sau apatrizi.

Să se calculeze creşterea absolută şi relativă în preţuri nominale şi reale a cheltuielilor publice ale CANADEI.320 b) preţuri constante(comparabile) ch2003 ch2000 181.48 747.947 − 166.947 166.indicele creşterii relative IDr = 2003 ⋅100 − 100 ch2000 ⎛ 181.627 − 1⎟ ⋅100 = 9.5% 105. locuitori) 1.26 28.627 = 15.4 Aplicaţii rezolvate 1.194% 166.15 I 2003 I 2000 113.6% 2) creşterea relativă a cheltuielilor în perioada 2000-2003(%) a) preţuri curente ch .12 29.creşetrea în mărime relativă Dr = IDr = 181.790 = 25.194% ⎠ ⎝ .947 105. dolari preţuri curente) Indicele preţurilor constante(%) (1990→100) 2000 166.26 Rezolvare: 1) creşterea absolută a cheltuielilor publice(mld dolari canadieni) a) preţuri curente ch2003 – ch2000 = 181.5 Cursul de schimb (dolar canadian/$) PIB(mld dolari canadieni preţuri curente) Populaţia(mil.627 − = − = 160.1556 1.627 ch2003 − ch2000 ⋅100 ch2000 .6 113 . Se au în vedere următoarele date: INDICATORI Cheltuieli publice totale (mld. ponderea lor în PIB şi volumul lor mediu pe locuitor exprimat în $ SUA.627 2003 181.627 = 9.947 – 166.2.947 ⎞ IDr = ⎜ ⎟ ⎜ 166.305 − 157.4028 678.

6% − 1⎟ ⋅100 = 1.5% / 105.28 29.593 Faţă de 2000 în 2003 cheltuielile publice au crescut în preţuri curente cu 9.627 ⋅100 ⎟ ⎝ ⎠ Dr = 1.26 înlocuind cont de cursul de schimb 1$ = 1.627 ⎞ IDr = ⎜ ⎜ 113.anul 1994 181.b) preţuri constante( comparabile ) .4028 avem 4432.5% − 105.3485% p2003 = 747260 4) cheltuiala publică medie pe locuitor .6% ⎟ ⋅ 166.593%.76 $/loc . 3) ponderea cheltuielilor publice în PIB(%) ch publice p= ⋅100 PIB 166627 ⋅100 = 24.1556 dolari canadieni avem 5127.558% p2000 = 678480 181947 ⋅100 = 24.indicele creşterii relative ch2003 I IDr = 2003 ⋅100 − 100 ch2000 I 2000 ⎛ 181.anul 2000: 166.69 $/loc .12 ţinând cont de cursul de schimb 1$ = 1.593 ⎟ ⎝ ⎠ .creşterea în mărime relativă: ch2003 ch2000 − I I 2000 Dr = 2003 ⋅100 ch2000 I 2000 ⎛ 181.627 = 5925.947 166.56 dolar canadian / loc 28.947 = 6218.627 ⎞ 105.6% Dr = ⎜ ⎜ 113.947 166.194% însă adevărata creştere este cea în preţuri comparabile şi anume de 1.

7 8. b) Pcheltuieli curente/CT = (cheltuieli curente/CT) .6 1.7% Pîmp/CT = (Im/CT).9 mil .5% rambursări de credite. 2. 5. 3.5 1.79% Pramb/CT = (R/CT).7% cheltuieli de capital. 100 = 3.5 8.100 = 2. 100 = 88% Pcheltuieli capital/CT = (cheltuieli capital/CT) . INDICATORI Cheltuieli de personal Cheltuieli materiale şi servicii Subvenţii Prime Transferuri Dobânzii aferente datoriei publice Rezerve Cheltuieli de capital Împrumuturi acordate (Im) Rambursări de credite (R) VALOARE(mii lei) 16 783 909 245 9 699 513 733 2 979 216 276 183 000 000 24 391 965 611 20 177 680 000 3 671 551 673 5 047 756 209 2 454 843 550 3 098 279 053 Determinaţi: a) valoarea cheltuielilor publice totale b) Structura cheltuielilor publice Rezolvare: a) CT = cheltuieli curente + cheltuieli capitale + Im + R Cheltuieli curente ‘ 77886836538 = cheltuieli de personal + cheltuieli materiale + subvenţii + prime + transferuri + dobânzi + rezerve⇒ CT = 88443700000. 100 = 5.3 mil An 2003 510 108 302 90 1400 152.2 Se dau următoarele date referitoare la cheltuielile bugetului de stat ale României pe 1998.5% Se concluzionează că 88% din totalul cheltuielilor reprezintă cheltuieli curente.79% împrumuturi acordate şi 3. Se cunosc următoarele informaţii: Cheltuieli bugetare de stat (CP1) Cheltuielile fondului securităţii sociale (CP2) Cheltuieli bugetare locale (CP3) Transferuri între bugete PIB Indicele preţurilor(1990=100) Curs de schimb Populaţie An 1999 281 40 173 50 670 88.

b) Cna = CPTC2003 – CPTC1999 = 780 Cnr = (CPTC2003 – CPTC1999)/CPTC1999.1 18 mil 2002 490 170 210 90 1190 121.29% PCPTC94/PIB94 = CPTC1999/PIB94 .277% .5 Aplicaţii propuse 1.53$/loc 2.7 20 mil Determinaţi: a) creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice b) creşterea reală absolută a chletuielilor publice c) creşterea nominală relativă a cheltuielilor publice d) creşterea reală relativă a cheltuielilor publice . 100 = 58 286.41% d) PCPTC98/PIB98 = CPTC2003/PIB98 .7 1.43 Cir = (CPTC1998/I98 – CPTC1994/I94)/(CPTC1994/I94) = 8. 100= 66. e) CPTC$/loc = (CPTC/(CS. 100 CPTC$94/loc = (CPTC94/(CS94. Se dau următoarele date: INDICATORI Cheltuielile bugetului de stat Chletuielile fond securităţi sociale Cheltuielile bugetelor locale Transferuri între bugete PIB Indicele preţurilor constante Curs de schimb Populaţie 1995 320 80 120 50 870 83. 100 = 35 662. CPTC2003 = 830 mld.Pop)).Pop98)).3 1.94% c) Cia = CPTC1998/I98 – CPTC1994/I94 = 0.65 $/loc CPTC$98/loc ) = (CPTC98/(CS.100 = 86.Se cere: a) cheltuielile publice consolidate în 1999 şi 2003 b) creşterea nominală absolută şi relativă a cheltuielilor publice c) creşterea reală absolută şi relativă a chletuielilor publice d) ponderea cheltuielilor totale consolidate în PIB în 1999 şi 2003 e) mărimea cheltuielilor publice totale consolidate exprimate în dolari pe locuitor în 1999 şi 2003 Rezolvare: a) CPTC = (CP1 + CP2 +CP3 +CP4 ) – T CPTC1999 = 281 + 40 + 173 – 150 = 444 mld.are loc o creştere a cheltuielilor publice totale consolidate în PIB cu puncte procentuale.Pop94)). 100= 59.

preţuri curente) Indicele preţurilor constante(%) Cursul de schimb(u.54 2003 15 195 128.m.89 . Se dau următoarele date referitoare la cheltuielile bugetului de stat al României pe anul 1998: INDICATORI Cheltuieli materiale şi servicii Subvenţii Dobânzii Transferuri Prime Cheltuieli de personal Cheltuieli de capital Împrumuturi acordate Rambursări de credite.2 71.e) ponderea cheltuielilor publice în PIB f) cheltuieli publice medii pe locuitor exprimate în $ g) coeficientul de devansare a cheltuielilor publice h) coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice 2. Se au în vedere următoarele date: INDICATORI Cheltuieli publice totale(mld u. Să se calculeze creşterea absolută şi relativă în preţuri nominale şi reale a cheltuielilor publice ale Spaniei.38 45 025 38./USD) PIB(mld.2 118.7 15 209 37.m. u. ponderea lor în PIB şi volumul lor mediu pe locuitor exprimat în USD. preţuri curente) Populaţia(mil.m. locuitori) 1998 4 053 56. plăţi de dobânzii şi comisioane la credite Rezerve 1998(milioane lei) 9 823 000 2 980 000 20 200 000 26 500 000 183 000 16 800 000 10 190 000 2 455 000 3 055 000 3 672 000 Să se determine: a) structura economică a cheltuielilor publice b) creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice totale cheltuielile totale c) cheltuielile curente 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful