MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII SOCIALE ŞI FAMILIEI

PROIECTUL PHARE 2001 „CONSTRUCŢIA INSTITUŢIONALĂ A SERVICIILOR SOCIALE ÎN ROMÂNIA”

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE
Cunoştinţe şi deprinderi de bază pentru referenţii sociali din cadrul autorităţilor publice locale

MANUALUL PARTICIPANTULUI

BUCUREŞTI, 2005

MANUALUL PARTICIPANTULUI

3

CUPRINS
p. Cuvânt înainte .................................................................................................................... Introducere: prezentarea programului- obiective, conţinut, metode de lucru- şi introducerea participanţilor şi a formatorilor, aşteptări, activitatile principale şi problemele din practica asistenţei sociale Structura serviciilor sociale ……………….………..............…. Rolurile asistentului social ca referent social în serviciile primare ....................................................................................... Sesiunea III: Sesiunea IV: Sesiunea V: Sesiunea VI: Sesiunea VII: Sesiunea VIII: Suportul social şi relaţiile interpersonale …………..............…. Rolul comunicării în relaţia asistent social – client …................ Valori în asistenţa socială …………………………...............… Probleme etice – dileme etice ……………………..............….. Evaluarea iniţială şi intervenţia în asistenţa socială .................. Interviul ………………………………………..............……… Elemente ale comportamentului profesional ………................. Sesiunea IX: Sesiunile X – XII: Sesiunea XIII: Sesiunea XIV: Sesiunile XV – XVI: Sesiunile XVI–XVII: Practica interpersonală cu familiile în situaţie de risc ............... Aplicaţii în practica asistenţei sociale - studii de caz ............... Aspecte legislative în domeniul asistenţei sociale .................... Aspecte legislative în domeniul asistenţei sociale …................. Dezvoltare comunitară ……………………………..............…. Exerciţii de grup – Prezentarea rezultatelor ………...............… 5

Sesiunea I: Sesiunea II:

9 11 19 23 33 45 55 65 75 80 83 93 95 109 111 129

........ Aspecte ale consilierii în asistenţa socială …………........................................................................ Glosar ............... Tehnici ale consilierii familiale …………………….................................... 131 Codul etic al profesiei de asistent social ........................... 133 141 149 151 .....................................................4 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Sesiunea XIX: Anexe Evaluarea individuală a participanţilor şi evaluarea finală a programului de formare ……………………..................

Scopul programului este de a întări capacitatea profesională a acestora şi. Prezentul program de formare pentru aproximativ 1200 referenţi sociali de la nivelul Autorităţilor Locale din mediul urban şi rural de pe cuprinsul României a fost conceput special pentru personalul vizat care nu a beneficiat de nici o sesiune anterioară de specializare în asistenţă socială. Solidarităţii Sociale şi Familiei (MMSSF) ca parte a unui program mai amplu de instruire şi educaţie ce vizează toate nivelurile personalului din administraţia publică implicat în dezvoltarea şi furnizarea serviciilor sociale în Romania. Aceste programe au fost derulate în scopul creării premiselor necesare îmbunătăţirii competenţelor şi calificărilor personalului precum şi a capacităţii organizaţionale în vederea îndeplinirii noilor cerinţe pentru furnizarea serviciilor de asistenţă socială. a instituţiilor din care fac parte de a furniza servicii de asistenţă socială la nivel primar. a fost organizată o sesiune de formare de o săptămână pentru 94 de persoane de la nivelul recent înfiinţatei structuri a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului din cadrul Consiliilor Judeţene pe tema Serviciilor Integrate de Asistenţă Socială. Iaşi şi Timişoara) două programe de învăţământ superior: (1) un program de master în politici sociale şi administraţie publică pentru 100 decidenţi din cadrul structurilor MMSSF şi (2) un program post universitar desfăşurat pentru 180 persoane cu studii superioare de alta natură decât Asistenţă Socială din structurile deconcentrate ale Ministerului. în consecinţă. Raţiunea acestui curs pentru referenţii sociali este de a oferi o perspectivă asupra sistemului de asistenţă socială în Romania. relaţionate în acelaşi timp cu practica de zi cu zi din domeniu. Cluj. În cadrul acestui program de instruire.MANUALUL PARTICIPANTULUI 5 CUVÂNT ÎNAINTE Manualul „Program de formare în practica asistenţei sociale – Cunoştinţe şi deprinderi de bază pentru referenţii sociali din cadrul autorităţilor publice locale” constituie suportul de curs pentru participanţii la un curs de formare cu durata de o săptamână organizat pentru personalul ce menţine un contact direct cu beneficiarii sistemului public de asistenţă socială. ale Autorităţilor Naţionale şi care după absolvire vor avea drept de practică în asistenţă socială. Acest program de formare a fost conceput în cadrul proiectului Phare „Construcţia Instituţională a Serviciilor Sociale în Romania” (CISSR) în colaborare cu Ministerul Muncii. proiectul Phare a derulat (în colaborare cu universităţile din Bucureşti. bazată pe prezentări cu caracter teoretic. De asemenea. Acest demers s-ar traduce printr-o îmbinare echilibrată între teorie şi practică facându-se trecerea de la ascultarea activă .

Pentru dezvoltarea aptitudinilor practice de intervenţie. Pentru a se asigura legătura practică între cunoştinţele acumulate şi deprinderile formate în cadrul cursului. Derularea acestui program de formare a presupus un proces de cooperare cu cadre universitare de la trei universităţi precum şi cu asistenţi sociali având o vastă pregătire şi experienţă în domeniu. de asemenea. fie între reprezentanţii Consiliilor Judeţene sau Direcţiilor de Muncă. Aceste manuale au fost prezentate în cadrul unei întâlniri de trei zile de consultare şi formare cu reţeaua celor 45 formatori. În cele din urmă. referirile de cazuri etc. Cu această ocazie manualele au fost îmbunătăţite şi apoi verificate prin două sesiuni pilot în două judeţe. exerciţiile practice şi grupurile de lucru se vor concentra pe o reflecţie asupra atitudinilor şi valorilor în perspectiva unei identităţi reflexive a asistenţei sociale. oraşe sau municipii învecinate. Echipele sunt formate din asistenţi sociali din structurile Direcţiilor de Muncă. planul de intervenţie. după această sesiune de formare. valorile şi etica în practica asistenţei sociale. Solidaritate Socială şi Familie. fie în rândul personalului din comune. participanţii vor forma grupuri de lucru structurate pe criterii regionale cu scopul de a propune planuri de intervenţie socială personalizate adresându-se problemelor sociale identificate în zonele respective. Se pune. cât şi legislaţia relevantă pentru serviciile primare de la nivelul autorităţilor locale. grupaţi în 8 centre regionale. sperăm. atât în timpul cât şi. de asemenea. Solidaritate Socială şi Familie. un accent deosebit pe comunicarea cu beneficiarii serviciilor de asistenţă socială. Sesiunea de formare va fi implementată de 45 formatori. Sperăm în acelaşi timp că acest prim pas în specializarea profesională vă va încuraja să vă continuaţi studiile pentru a deveni asistenţi sociali. evaluarea. În plus faţă de acumularea de cunoştinţe şi dezvoltarea deprinderilor.6 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE spre exerciţii şi lucrul în grup. Cursul de formare prezintă atât structura serviciilor sociale în România. am dori să ne exprimăm mulţumirile şi recunoştinţa faţă de cei ce au contribuit la realizarea acestui manual: suntem profund recunoscători reţelei de formatori pentru reacţiile pozitive din timpul procesului de consultare. echipei de autori ai manualului . Această ediţie este practic rezultatul acestui proces. utilizându-l ca o sursă de inspiraţie în activitatea dumneavoastră zilnică de referenţi sociali. s-a recurs la două manuale: unul pentru formatori şi unul pentru persoanele instruite. bazate atât pe evaluări ale participanţilor. Aceste sesiuni pilot. Sperăm că veţi consulta şi reveni asupra prezentărilor. O altă idee urmărită prin acest curs este de a se da participanţilor posibilitatea de a discuta despre diverse probleme cu care se confrunta în activitatea cotidiană precum şi de a dezvolta capacităţi viitoare de suport reciproc. este importantă introducerea în modele de dezvoltare comunitară şi de intervenţie în comunitate. Din raţiuni ce ţin de punerea în practică a formării. De asemenea vor avea posibilitatea de a face un plan individual de aplicare a cunoştinţelor acumulate la situaţia specifică propriului loc de muncă. ideilor şi conceptelor acestui manual. participanţii acumulează cunoştinţe de bază în ceea ce priveşte intervenţia în domeniul asistenţei sociale precum şi instrumentele necesare: identificarea problemelor şi cazurilor. din ONG-uri şi din cadrul catedrelor universitare din domeniul asistenţei sociale. cât şi ale formatorilor au condus la noi îmbunătăţiri ale manualelor pentru a le adapta cât mai mult nevoilor practicienilor. bazate pe combinarea între prezentări despre conceptele teoretice şi structurale. Acest fapt va face capabili participanţii să-şi identifice rolul de referenţi sociali în cadrul sistemului.

3) şi Florin Moisa (Centrul de Resurse pentru Comunităţile Rrome) Sesiunea XIX: Componenta de formare a proiectului Phare CISSR Harald Hauben Coordonator de proiect Inge Danielsen Expert UE Marian Preda Expert local . Patricia Elena Mihăescu. colegii acestora. III. Adina Rebeleanu (Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca) Sesiunile V şi VI: Smaranda Witec (Universitatea Bucureşti) cu contribuţia Patriciei Elena Mihăescu Sesiunea VII: Smaranda Witec.Ioan Cuza” Iaşi”) Sesiunile X-XII: Florin Lazăr. Ocrotirea Mamei şi Copilului – Unitatea de Management a Programului Naţional de Sănătate nr. Crina Popa şi Corina Ileana Popa Sesiunile XIII şi XIV: Florin Lazăr (Universitatea Bucureşti şi ECT) Sesiunile XV-XVIII: Gelu Duminică (Fundaţia pentru Dezvoltare Comunitară „Împreună”). Sesiunile următoare au fost concepute de autorii menţionaţi după cum urmează: Sesiunile I. IV. Şi nu în cele din urmă. instuctorii şi reprezentanţii proiectului şi-au adus contribuţiile şi criticile. Florin Lazăr. Am dori să mulţumim doamnei task manager Adina Dragotoiu precum şi doamnei asistent task manager Alina Marinoiu pentru suportul organizaţional şi conceptual. De asemenea. mulţumim Patriciei Mihăescu pentru eforturile sale de a compila întregul material. Patricia Elena Mihăescu (Institutul pt.MANUALUL PARTICIPANTULUI 7 care şi-au asumat provocarea îmbunătăţirii progresive a capitolelor de care erau responsabili după numeroase întâlniri în cadrul cărora autorii. adresăm mulţumiri speciale formatorilor din cadrul sesiunilor pilot pentru ultimele contribuţii şi sugestii la versiunea finală. Patricia Elena Mihăescu Sesiunea VIII: Daniela Şoitu. şi IX: Elena Iulia Mardare (Universitatea Bucureşti) Sesiunea II: Livia Popescu. Conţiu Şoitu (Universitatea „Al.

8 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

2. participanţii vor fi capabili să: 1. carneţele. stabilirea unor reguli de grup pe perioada programului de formare. familiile sau comunităţile afectate de probleme sociale. atitudinilor şi cunoştinţelor de bază persoanelor care nu au pregătire în domeniul asistenţei sociale şi care lucrează în domeniul asistenţei sociale la nivelul autorităţilor publice locale în relaţie directă cu indivizii. prezentarea participanţilor şi a formatorilor.prezentări flipchart/ppt cu scopul şi obiectivele programului. precum şi a unor informaţii referitoare la principalele probleme cu care se confruntă în practica profesională în domeniul asistenţei sociale. prezentarea obiectivelor generale ale programului. de activităţile lor ca referenţi sociali.MANUALUL PARTICIPANTULUI 9 SESIUNEA I: Introducere INTRODUCERE OBIECTIVE: 1. a unor informaţii legate de locul de muncă. mape participanţi. Scopul şi obiectivele programului de formare în practica asistenţei sociale SCOP: Furnizarea deprinderilor. . a structurii programului şi a metodelor de formare ce vor fi utilizate 4. identifice structura sistemului de servicii sociale şi propria localizare în cadrul acestei structuri. METODE: exerciţii de grup. OBIECTIVE GENERALE: La sfârşitul programului. prezentări.alte materiale necesare: coli de flipchart. markere. 2. pixuri. 3. descrie principalele roluri ale asistentului social şi rolurile referenţilor sociali din serviciile primare. rola scotch. prezentarea de către participanţi a aşteptărilor lor pentru acest program de formare. MATERIALE: TIMP: 90 min. . .

descrie principalele metode şi tehnici utilizate în practica asistenţei sociale şi modul în care acestea se pot aplica indivizilor. 8. 6. explice dimensiunile majore ale practicii asistenţei sociale. de utilizare a comunicării verbale şi nonverbale în relaţia cu indivizii şi familiile acestora.10 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 3. 4. identifice şi să descrie sursele de suport social şi să aplice instrumente de evaluare şi mobilizare a acestuia. . 9. 5. analizeze valorile ce există în practica asistenţei sociale. elaboreze un plan de intervenţie pentru indivizi şi familii aflate în dificultate. familiilor sau comunităţilor aflate în dificultate. 7. conştientizeze deprinderi de relaţionare. enumere principalele măsuri legislative de protecţie a indivizilor şi familiilor aflate în situaţii problematice specifice.

153) Conceptul de nevoie socială aparţine în mod firesc de idea de serviciu social. p. diferenţia cele două componente ale sistemului de asistenţă socială. DEFINIŢII Asistenţa socială este formată din două componente/ măsuri distincte: serviciile sociale şi prestaţiile sociale. 3. Istoricul serviciilor sociale are la bază recunoaşterea nevoilor sociale şi organizarea societăţii pentru a le satisface. participanţii vor: 1.MANUALUL PARTICIPANTULUI 11 SESIUNEA II: Structura serviciilor sociale. 4. METODE: prezentarea şi problematizarea informaţiilor. TIMP: 60 min. 1987. 5. înţelege conceptul de problemă socială. MATERIALE: flipchart. cunoaşte şi înţelege finanţarea. Nevoile de bază sunt fizice. nevoie socială şi servicii sociale. Aceste responsabilităţi includ satisfacerea nevoilor de bază ale individului şi ale membrilor de familie care depind de el/ ea. faţă de cei din imediata apropiere sau faţă de propria persoană. cunoaşte rolurile referentului social în cadrul serviciilor primare ale autorităţilor publice locale. Pentru a înţelege scopul asistenţei sociale este util să înţelegem în primul rând ce înseamnă a funcţiona normal într-o societate. markere. discuţii /exerciţii de grup. emoţionale. de realizare personală etc. fi capabili să identifice principalele tipuri de servicii sociale. 6. avea capacitatea de a orienta persoana sau familia în dificultate către serviciul/iile care pot contribui la rezolvarea respectivei nevoi sociale. 2. (Parker. modul de organizare şi condiţiile de funcţionare a serviciilor sociale în Romania. Rolurile asistentului social ca referent social în serviciile primare STRUCTURA SERVICIILOR SOCIALE SCOP: Prezentarea structurii şi funcţionării reţelei de servicii sociale OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. I. . Funcţionarea socială: Îndeplinirea responsabilităţilor faţă de societate în general.

Prestaţiile în natură pot consta din bunuri (“cornul şi laptele”. Exemple de probleme sociale: sărăcia. b.12 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Nevoie: = o anumită stare de deficienţă. violenţa domestică etc. Conceptul de problemă socială poate fi definit ca fiind o situaţie pe care mai multe persoane dintr-o comunitate o percep ca fiind greu de rezolvat. poluarea apei şi a aerului. În concluzie. care creează disconfort si care cere o soluţionare/ rezolvare imediată. ajutorul social ş. . Serviciile sociale se oferă sub diverse forme în comunitate. alocaţiile pentru copii şi familie. Servicii sociale: Activităţile asistenţilor sociali sau ale altor profesionişti care ajută oamenii să prevină dependenţa. a unui handicap fizic sau psihic etc. în scopul menţinerii autonomiei. urmăresc: prevenirea şi depăşirea situaţiilor de dificultate. rechizite pentru şcolarii din familiile cu venituri mici etc. a resurselor financiare insuficiente. serviciile sociale: • • reprezintă: măsuri şi acţiuni care răspund nevoilor sociale individuale. atunci când apar probleme şi nevoi sociale. = o stare de tensiune la un moment dat. creşterii calităţii vieţii. p. de vulnerabilitate sau dependenţă. familiale sau de grup. familiilor şi comunităţilor (Parker. 1987. Prestaţiile pot fi acordate în bani sau în natură. servicii medicale insuficiente în mediul rural. să consolideze relaţiile de familie şi să restabilească funcţionarea socială a indivizilor.)). Măsurile/ componentele asistenţei sociale au rolul de a satisface nevoile unei persoane atunci când aceasta nu se mai poate ajuta singură (din cauza unei boli cronice. Conform OG 86/2004. astfel: a.). prevenirii marginalizării şi excluziunii sociale. dificilă. indemnizaţiile de şomaj. resimţită sau de un grup de indivizi sau individual. Prestaţii sociale: forme de transfer prin care se realizează alocarea de bunuri şi servicii către indivizi sau familie prin respectarea unui set de reguli şi de roluri reciproce. consumul de droguri. 154).a. problemele sociale generează nevoi sociale ce impun organizarea de servicii sociale în cadrul unei comunităţi. de lipsă. ce impune o anumită rezolvare. rata ridicată a abandonului şcolar. Din categoria celor băneşti fac parte: pensiile.

Proiecte cu finanţare externă De la bugetul local. • sectorul neguvernamental: organizaţii neguvernamentale (fundaţii.fonduri publice prin subcontractare. modificată şi completată de OG 86/2004) Instituţie. la diferite nivele: central : Guvern . De la bugetul de stat (local sau central) . programe europene. Solidarităţii Sociale şi Familiei. care poate fi de mai multe tipuri: . Primărie. Proiecte cu finanţare externă Din donaţii private.public – public (de exemplu: DGASPC şi o primărie).public – neguvernamental (de exemplu: DGASPC şi un ONG).neguvernamental – neguvernamental (de exemplu: două fundaţii/ ONG-uri care lucrează împreună) Un parteneriat poate include două sau mai multe organizaţii/ instituţii publice şi neguvernamentale. Rezumatul responsabilităţilor în organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale (cf. local: Consiliul Local. evaluare şi control al serviciilor Da Da ale Acordare de prestaţii băneşti şi/ sau furnizare de servicii Nu Informarea privind drepturile sociale. judeţean: Consiliul Judeţean. . Integral sau în parteneriat. OG 68/2003. Tabel II. stabilirea dreptului şi plata unor prestaţii băneşti. . diferite categorii de beneficiari De la bugetul local al judeţului. integral sau în parteneriat. Organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale se realizează în: • sectorul public. .Ministerul Muncii. al Servicii primare serviciilor pentru copii şi adulţi locale Nu Servicii primare şi servicii specializate pt. finanţare integrală sau în parteneriat. Acordă o varietate de servicii specializate pentru copii şi adulţi Finanţare MMSSF Direcţiile teritoriale MMSSF Consiliul judeţeanDGASPC De la bugetul de stat De la bugetul de stat Da Consiliul local . organizaţie Coordonare metodologică monitorizare. CADRUL POLITICO-ADMINISTRATIV ŞI FINANCIAR A.MANUALUL PARTICIPANTULUI 13 II. asociaţii) Serviciile sociale pot fi organizate şi in: • parteneriat.1. fiecare având roluri şi responsabilităţi bine definite.DASPC Organizaţii neguvernament ale Control adm.

14 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Structura sistemului public (de beneficii şi servicii) de asistenţă socială NIVELUL CENTRAL (MMSSF şi alte instituţii centrale) Funcţii: . .VMG) B. Beneficiarii din zonele defavorizate au acces prioritar la aceste fonduri. beneficiari şi condiţiilor particulare în care se manifestă situaţia de dificultate. furnizorii persoane juridice pot fi : • . pentru a răspunde cât mai adecvat nevoilor identificate. alimente haine. C.Finanţare .Inspecţie Servicii specializate NIVELUL JUDEŢEAN NIVELUL LOCAL Servicii sociale primare MĂSURILE/ BENEFICIILE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ Beneficii de Asistenţă socială în natură Servicii Bunuri (ex: proteze. Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice. etc) Beneficii de asistenţă socială în bani (Ex. • Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a dezvolta noi servicii sociale şi de a diversifica gama de servicii sociale dacă cele existente nu răspund nevoilor identificate în comunitate. la nivelul comunităţilor locale.Acreditare . La rândul lor. numărului de potenţiali. Principiul descentralizării în organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale: Serviciile sociale se organizează descentralizat.Emitere acte legislative .Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru servicii sociale.

Serviciile sociale. indiferent de furnizor. cetăţeni ai altor state şi apatrizii cu domiciliul sau reşedinţa în România. C. beneficiarii serviciilor sociale pot fi: persoane şi familii aflate în dificultate sau risc. Accesul la servicii este acordat persoanelor care sunt: cetăţeni români cu domiciliul sau reşedinţa în România. marginalizate sau excluse în plan social. prin subcontractare (nu oferă direct servicii. (raportului cost-eficienţă şi al calităţii). Furnizorii publici şi neguvernamentali trebuie trataţi nediscriminatoriu în acordarea finanţării din surse publice.MANUALUL PARTICIPANTULUI 15 publici: direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului la nivel judeţean şi local. Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivel judeţean şi local pot externaliza activităţile altor furnizori. grupuri în dificultate sau risc. BENEFICIARII SERVICIILOR SOCIALE A. comunitatea care se confruntă cu situaţii de dificultate sau risc. B. alcool. Potenţialii beneficiarii se pot afla în una sau mai multe dintre următoarele situaţii de dificultate sau risc: dizabilitate sau handicap. persoane fizice autorizate. părinte singur. . fundaţii. alte servicii sociale publice specializate. cetăţeni români fără domiciliu. Finanţarea din fonduri publice se face pe principiul concurenţei. III. victime ale violenţei în familie. cetăţeni ai altor state şi apatrizii care au permisiunea de şedere în România. lipsa veniturilor sau venituri mici. detenţie sau post-detenţie. inclusiv cei aflaţi în centrele de cazare din zona de tranzit sau în custodie publică. culte religioase. dependenţă de droguri. alte substanţe toxice. infectarea cu HIV/SIDA. ci plătesc alţi furnizori pentru a oferi aceste servicii) sau neguvernamentali şi/ sau privaţi: asociaţii. trebuie acreditate de direcţiile teritoriale ale MMSSF. În sens larg. victime ale traficului de fiinţe umane.

drepturi: respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. familiale şi de grup. dacă este cazul. suport şi asistenţă pentru persoanele cu handicap. D. demnitatea şi intimitatea. de a participa la luarea deciziilor care îi privesc. bolilor cronice sau bolilor incurabile. TIPURI DE SERVICII SOCIALE A. suport şi asistenţă pentru familiile şi copiii în dificultate. Servicii rezidenţiale şi nonrezidenţiale . măsuri şi acţiuni de menţinere în familie şi comunitate a persoanei aflate în situaţie dificilă. să participe activ la procesul de intervenţie. OG 86/2004 clasifică serviciile sociale în servicii sociale primare. activităţi de informare privind drepturile sociale şi obligaţiile beneficiarului. consiliere. Activităţile specifice sunt cele de: recuperare şi reabilitare. să contribuie la plata serviciilor. 2. IV. măsuri şi acţiuni de urgenţă în situaţii de criză. servicii sociale specializate: • Serviciile sociale primare au un caracter general şi urmăresc prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate sau vulnerabilitate. dacă este cazul. mediere socială. obligaţii: să furnizeze informaţii corecte privind identitatea. refacerea sau dezvoltarea capacităţii de funcţionare socială a indivizilor şi familiilor. suport şi asistenţă pentru persoanele vârstnice. acţiuni de sensibilizare a opiniei publice locale. asigurarea confidenţialităţii datelor personale. trimiterea persoanei sau familiei la servicii specializate. dependente de droguri. medicală şi economică. Se bazează pe colaborarea cu serviciile medicale. dizabilităţii. situaţia familială. acţiuni de colaborare cu alte servicii. activităţi de consiliere primară. Principalele activităţi desfăşurate de SSP sunt: activităţi de identificare a nevoii sociale individuale. victime ale violenţei domestice.16 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE boală cronică sau incurabilă. • Serviciile sociale specializate au ca scop menţinerea. activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară. îngrijire medico-socială pentru persoanele în situaţia de dependenţă totală sau parţială din cauza vârstei. 1. victime ale traficului de persoane etc. de a fi informaţi asupra drepturilor sociale şi situaţiilor de risc. Beneficiarii au drepturi şi obligaţii. B.

Servicii sociale nonrezidenţiale (oferite în afara instituţiilor): centre de zi. Cheltenham: Stanley Thornes Ltd. persoanele aflate în dificultate sunt plasate în servicii de tip rezidenţial/ institutional (Moore. adică beneficiarii sau utilizatorii primesc asistenţă atunci când este necesar. dar rămân în familia lor şi continuă să locuiască în casa lor. . al căror specific este dat de categoria de beneficiari: copii şi adulţi. The Social Work Dictionary. unor direcţii de acţiune în fiecare domeniu.. În cazuri speciale. centre de reabilitare şi recuperare de zi. Maryland: NASW. R. cămine pentru persoane cu dizabilităţi (de asistenţă şi îngrijire permanentă) etc. Fiecărui departament îi corespunde un număr de compartimente care răspund. DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI OG 86/2004 stabileşte că principalele structuri de servicii sociale publice sunt: Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului organizată la nivel judeţean . 1993). 1993. Servicii sociale rezidenţiale/ în instituţii: cămine de îngrijire pentru vârstnici. Social Welfare Alive.MANUALUL PARTICIPANTULUI 17 Serviciile sociale sunt acordate în primul rând în comunitate. Parker. V. centre de consiliere. S.DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului organizată la nivel local Primul s-a constituit în toate judeţele în timp ce existenţa serviciului de la nivel local este mai degrabă excepţională. servicii de îngrijiri la domiciliu. considerate mai degrabă excepţionale. la rândul lor.. Acestea au în subordine diferite servicii. se înscrie în tendinţa europeană de a acorda prioritate alternativelor nonrezidenţiale şi îngrijirii în comunitate. Ordonanţa de Guvern 68 din 28. 1987.2003. Politica de prevenire a instituţionalizării. adoptată în ultimii ani în România.08. centre de adapost. actualizată cu modificările şi completările aduse de Legea 515/2003 şi Ordonanţa 86/2004 (www. cămine –spital. DE DISCUTAT: Care este situaţia în localitatea dumneavoastră ? Structura comună este aceea compusă din două departamente.legis. Bibliografie • • • Moore.ro).

18 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

consilier. în viitor. Calea de a deveni asistent social este urmarea cursurilor unei facultăţi de Asistenţă socială în programele de învăţământ la distanţă odată cu păstrarea funcţiei/poziţiei în sistem. dar nu îi transformă pe aceştia în asistenţi sociali profesionişti.de dorit asistent social cu studii superioare. Referentul social este o funcţie / poziţie la nivelul localităţilor / primăriilor cu responsabilităţi din sfera serviciilor sociale primare. Concluzie: Asistentul social este persoana cu studii superioare de specialitate (3-4 ani în Universitate) care are pregătirea necesară pentru a lucra în servicii de asistenţă socială cu grupuri. . monitorizare. Poziţia de referent social este ocupată de asistenţi sociali profesionişti sau în prezent (în special în mediul rural) de persoane cu studii medii sau superioare în alte domenii. .deocamdată se acceptă şi persoane fără studii de specialitate. acreditare.studii superioare de specialitate cu obligativitatea ca în următorii ani să fie de asistenţă socială. director . Responsabilităţi Servicii sociale specializate. Servicii sociale primare La nivel central şi judeţean Inspector. activităţi în asistenţa socială până la dobândirea diplomei şi competenţelor de asistent social.MANUALUL PARTICIPANTULUI 19 ROLURILE ASISTENTULUI SOCIAL CA REFERENT SOCIAL ÎN SERVICIILE PRIMARE În cadrul sistemului public de asistenţă socială. Iată-le în tabelul următor: Criteriul de caracterizare a personalului: Poziţia/funcţia în sistem Pregătirea profesională La nivel local Referent social .conform legislaţiei. există mai mult criterii în funcţie de care analizăm personalul implicat. evaluare. control etc. Programe ca cel prezent sprijină referenţii sociali să desfăşoare mai bine. expert. mai eficient. toţi angajaţii în servicii de asistenţă socială vor fi obligaţi să aibă studii de specialitate. Prin ocuparea acestei funcţii referentul social are anumite responsabilităţi dar nu devine asistent social profesionist. familii sau indivizi în situaţii de risc. . Persoanele cu studii medii sau postliceale nu se pot numi asistent social.

în cazul lucrului pe grupuri. referentul social se angajează în practicarea mai multor roluri. La final. Rolurile asistentului social şi rolurile referentului social Scopul exerciţiului: Înţelegerea rolurilor asistentului social. Alături de aşteptările celorlalţi se află “fişa postului”. în cazul nostru. ca profesie în cadrul sistemului de protecţie socială şi a rolurilor pe care le joacă şi locului în sistem al referentul social (ca funcţie similară cu cea de inspector. datorită profesiei de asistent social sau funcţiei de referent social. expert sau consilier la niveluri superioare) în lucrul cu clienţii/beneficiarii în serviciile primare. Tema exerciţiului: Identificarea şi notarea în tabelul următor a roluri concrete pe care participanţii le-au jucat (fiecare va menţiona propriile activităţi curente şi li se vor asocia roluri jucate) din rolurile prezentate şi o scurtă prezentare a intervenţiei.20 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Exerciţiul II. . pe parcursul unei zile. respectiv îndatoririle de serviciu care conţine rolurile „teoretice” de jucat. fiecare grup va prezenta câteva activităţi specifice asistenţei sociale primare şi funcţiei de referent social pe care membrii grupului le-au desfăşurat şi câteva activităţi/sarcini fără legătură cu serviciile de asistenţă socială primară pe care le-au desfăşurat Se vor comenta diferenţele între cele două coloane ale tabelului. Rolurile se referă la acele activităţi pe care ceilalţi/societatea se aşteaptă să le realizezi. în virtutea apartenenţei la un grup/categorie. În lucrul cu clienţii.1. Metode de lucru: prezentare + discuţie de grup/grupe de lucru Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi in grupuri de lucru de 5-6 persoane/grup pe baza apropierii teritoriale.

Profesionist: se angajează competent şi respectând etica/deontologia profesiei în practica asistenţei sociale şi contribuie la dezvoltarea profesiei de asistent social Sursa: Sheafor. servicii şi programe într-o organizaţie.57-69. Manager al sarcinilor de serviciu: se preocupă de îndeplinirea sarcinilor de serviciu într-un mod care să asigure servicii cât mai eficiente pentru client şi responsabilitate faţă de instituţia angajatoare. 5. Horejsi.MANUALUL PARTICIPANTULUI 21 Roluri ale unui asistent social. supervizare. a programelor şi politicilor care au efect negativ asupra persoanelor în nevoie reprezentate de el. Mobilizează grupuri de interese care să pledeze cauza schimbării sau pentru obţinerea de resurse. în general (De completat) Roluri / activităţi concrete pe care referenţii sociali din grup le joacă/desfăşoară în activitatea curentă 1. să-şi schimbe comportamentul şi să înveţe să depăşească situaţiile problemă. Intermediar: intermediază accesul clienţilor la servicii şi/sau la alte resurse 2. Manager de caz: coordonează toate activităţile legate de caz. Horejsi. Educator / profesor: transmite clienţilor cunoştinţe şi abilităţi/deprinderi necesare pentru a preveni apariţia problemelor sau pentru a sprijini/îmbunătăţi funcţionarea socială 4. dezvoltă şi implementează politici.. Avocat: asistă clienţii în obţinerea drepturilor sociale/ legale şi sprijină activ iniţiativele ce urmăresc schimbarea proiectelor. G. . consultare şi management al personalului. 7. B. 1997: p. Agent de schimbare socială: participă la identificarea problemelor comunităţii şi/sau a zonelor în care calitatea vieţii poate fi crescută. Consilier: asistă clienţii să se descurce mai bine în societate ajutându-i să îşi înţeleagă mai bine sentimentele. 8. 9.. 10.. 6. Administrator: planifică. ia hotărârile importante şi răspunde de evoluţia cazului. C. 3. Factor de dezvoltare a personalului instituţiei în care lucrează: facilitează dezvoltarea profesională a personalului instituţiei prin pregătire.

Roselle. David. dezvoltându-le mai mult pe unele. Bradford. Introducere in teoria asistentei sociale. Northen. Karla. Social work with groups. Techniques and guidelines for social work practice. 2001. 1996. deşi este posibil ca la momentul actual să exerciţi doar unele dintre ele. 1997. de exemplu. Cele mai frecvente roluri jucate de cei care se află la baza sistemului de asistenţă socială. cel puţin deocamdată. Social Work. Sheafor. sunt cele de intermediar.an empowering profession. Brenda. 2001. MarLink. avocat. Horejsi.22 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Concluzie În practică. Ca asistent social generalist este necesar să stăpâneşti/cunoşti cât mai bine toate aceste roluri. în protecţia copilului). Howe. Horejsi. Helen. asistentul social poate avea unul dintre aceste roluri sau chiar mai multe sau se poate specializa. manager de caz ori administrator. Sarcinile de serviciu pot fi numeroase şi poate că asistentul social nu mai poate fi şi factor de dezvoltare a colegilor de serviciu. Krosgrund Miley. Gloria. din primării sau de la nivel local. educator şi consilier. Allyn and Bacon. Kurland. Bibliografie • • • • DuBois. Charles. Allyn and Bacon. . Columbia University Press. pentru că. în viitor este foarte probabil să îţi extinzi aria de manifestare (cum se întâmplă.

când are nevoie de ajutor material sau când are nevoie de o persoană căreia să-i poată împărtăşi temerile şi fricile. să fie mai fericiţi. joc de rol. bilete cu scenarii/cazuri. TIMP: 90 min. de prietenie. 2003. ea apelează la una dintre sursele de suport social ce-i stau la dispoziţie: familie. de asemenea. Ce este suportul social? • • • • principala resursă exterioară la care individul poate apela pentru evitarea/rezolvarea anumitor probleme pe care nu le poate rezolva singur. prezentarea. MATERIALE: flipchart. METODE: exerciţii de grup. markere. Sursele şi evaluarea suportului social Atunci când cineva nu reuşeşte să-şi rezolve problemele şi apelează la alte persoane în care are încredere. cunoască tipurile de nevoi ce necesită suport social. 4. specialişti (asistenţi sociali. mai sănătoşi şi să trăiască mai mult. Ei tind. “susţinerea psihologică şi socială a persoanelor: confortul. Iluţ. consilieri. în integrarea sa. 3. prieteni. proces important în menţinerea sănătăţii fizice şi psihice a individului. asistenţa şi informaţiile primite din partea indivizilor şi grupurilor în cadrul relaţiilor formale şi informale”. (Chelcea. 2.MANUALUL PARTICIPANTULUI 23 SESIUNEA III: Suportul social şi relaţiile interpersonale SUPORTUL SOCIAL ŞI RELAŢIILE INTERPERSONALE OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. studiu de caz. folosirea numelor acestora. conştientizeze necesitatea de a fi empatici şi de a respecta clienţii atunci când stabilesc relaţii suportive cu aceştia (salutarea lor. Oamenii care au legături sociale puternice (familiale. ascultarea activă) într-o situaţie dată. vecini. identifice şi să descrie sursele de suport social şi tipurile de suport social adecvate situaţiilor problematice. . în creşterea stimei de sine şi ajutarea acestuia să aibă încredere în oameni şi să se simţă în siguranţă. conştientizeze şi să aplice deprinderile interpersonale cu clienţii într-o situaţie dată. participanţii vor fi capabili să: 1. psihologi etc) sau grupuri de suport comunitare. de vecinătate sau colegiale) tind să facă faţă stresului mai bine. p. colegi. 350) proces prin care se oferă sau se primeşte sprijin cu alte persoane în scopul de a uşura unul sau mai multe obiective ale funcţionării sociale.

1.instituţii şi servicii sociale. p. * formale: . Teorie şi practică ”. de situaţii sociale problematice cum ar fi şomajul. prietenii. 1998. în special în momentele de criză.1. într-o mulţime de conversaţii.III. “Structura suportului social” Sursa: Kahn şi Antonucci.115. 1980. Colegii cooperează şi se ajută unii pe alţii în timpul serviciului şi se angajează. apud Orford. Pentru că ele se află întotdeauna în schimbare. . nu de puţine ori. J. toate familiile experimentează stresul la un moment dat. moartea. vecinii. Aceste relaţii sunt de obicei mai puţin intense sau apropiate. colegii.). Fig. Psihologia comunităţii. Prietenii se implică în activităţile comune de timp liber şi comunică mult unii cu ceilalţi. sărăcia. comparativ cu relaţiile din familie. Un al doilea tip de suport social este cel oferit de grupurile şi reţelele de prieteni şi colegi.24 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Sursele suportului social Pot fi: * informale: familia. de asemenea. grupuri comunitare de suport.Etapă necesară în procesul de evaluare a nevoilor şi resurselor unei persoane aflată în dificultate. divorţul sau schimbarea domiciliului pot slăbi fundaţia unei familii. educaţia deficitară sau lipsa acesteia etc. cunoştinţele. Evaluarea suportului social .specialişti (asistenţi sociali. . medici etc. Schimbări majore în dinamica familiei cum ar fi boala. Familiile pot oferi un sprijin emoţional imens.) • aspectele calităţii relaţiilor unei persoane şi posibilitatea ca aceste relaţii să ofere sprijin persoanei în dificultate. consilieri. Astfel de crize sunt determinate sau agravate. psihologi. dezvoltare şi evoluţie. -Se referă la: • reţelele de relaţii pe care le are persoana cu mediul social (vezi fig. III.

devin importante aspecte ce ţin de calitatea relaţiilor acelei persoane. emoţional-afective. Funcţiile relaţiilor sociale suportive Relaţiile sociale pot îndeplini una sau mai multe dintre următoarele funcţii: a. apelând la alte surse de suport. familia se constituie într-o sursă de tensiuni şi conflicte. vecinii. prietenii apropiaţi. cluburile sociale. III.. grupurile de recreere. situaţia de criză. Unii membri o părăsesc. În ultimul cerc. grupurile religioase.este cel mai important tip de sprijin ce poate însoţi toate etapele unei situaţii problematice: 1. întâlnim relaţii de care P se poate lipsi mai uşor. Funcţia emoţională: . copiii.1. de consiliere. În Fig. În primul cerc sunt relaţiile cu cea mai mare importanţă pentru P şi acestea reprezintă şi cel mai mare sprijin la care poate apela P. ci este necesar să evaluăm şi ce crede persoana respectivă despre sprijinul pe care-l poate primi de la familie.MANUALUL PARTICIPANTULUI 25 Reţeaua de relaţii Reţelele de relaţii de care dispune o persoană la un moment dat pot include: soţul/soţia.cine poate oferi acest tip de suport ? . de posibilitatea ca aceste relaţii să deţină funcţii de sprijin la un moment dat. grupurile profesionale. ceea ce determină persoana în nevoie să caute sprijin. faza deficitară/finală. persoana centrală (P) este înconjurată de mai mulţi indivizi de-a lungul vieţii. 2. nu este suficient ca persoana care are nevoie de sprijin să facă parte dintr-o familie numeroasă (aparent. Calitatea relaţiilor De asemenea.este funcţia care oferă confort şi stimă de sine . grupurile comunitare de suport. în evaluarea sprijinului social de care poate să dispună o persoană la un moment dat. De exemplu. • • • • • • • Suportul social poate acoperi o arie variată de nevoi : materiale. subordonaţii. Uneori. . de interacţiune socială pozitivă etc.ocupă un loc central în cadrul conceptului de sprijin social . 3. părinţii. în timp ce alţii i se alătură. colegii. informaţionale. Ruperea acestor relaţii determină un puternic sentiment de pierdere. de multe ori acestea putând reprezenta un adevărat sprijin pe termen scurt. de recunoaştere şi afirmare. rudele. o sursă importantă de sprijin). de îngrijire. părinţii soţului/soţiei. tranziţia la o nouă situaţie.

o comportamentul ce susţine sentimentul de siguranţă şi-l conduce pe individ spre credinţa că este respectat şi că devine conştient de disponibilitatea cuiva cu care poate discuta problemele sale cele mai delicate.).). Funcţia cognitivă. o exprimarea căldurii personale în relaţie cu persoana în nevoie. haine etc. cum ar fi îmbolnăvirea sau decesul unui membru al familiei.26 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE • sursele informale (familia. . b. se pot fi oferite/proiectate răspunsuri cât mai adecvate nevoilor clienţilor. Funcţia de suport material. grupurile de suport comunitare etc). fiind utilă în special în faza deficitară/ cronică a situaţiei problematice poate consta în furnizarea de bani. • sursele formale (asistenţii sociali. bunuri sau servicii presupune ca activităţi: o asistenţa pentru muncile gospodăreşti. o acordarea unor împrumuturi sau donaţii în bani. informaţională: utilă în special în faza de tranziţie de la o situaţie problematică la o situaţie adaptativă presupune a-i oferi persoanei aflată în dificultate informaţiile de care are nevoie sau de a o învăţa anumite deprinderi ce-i sunt necesare pentru rezolvarea problemei sale include şi un sprijin ce implică: o informaţii care să ajute persoana să-şi evalueze evoluţia proprie. o manifestarea încrederii şi a susţinerii necondiţionate. o sfătuirea. Prin înţelegerea acestor faze. o comunicarea empatică. colegii. Sincronizarea dintre suportul social şi fazele situaţiei problematice Cei ce îşi desfăşoară activitatea profesională în domeniul asistenţei sociale se află deseori în situaţia de a oferi sprijin social clienţilor. prietenii. vecinii etc. o îndrumarea şi consilierea persoanei în diverse domenii. o oferirea de bunuri materiale (mobilă. cărţi. Pentru a realiza acest lucru este util ca ei să cunoască etapele din evoluţia unor situaţii problematice cu care clienţii se pot confrunta la un moment dat. c. consilierii. o îngrijirea copiilor. o oferirea de ajutor în perioade critice. o transportul. maşină de spălat. o manifestarea afecţiunii pentru celălalt. . instrumental: formă de ajutor direct şi material pentru o persoană aflată în dificultate poate ajuta la rezolvarea unor probleme practice.presupune activităţi precum: o asistenţa sub formă de încurajare.

trăieşte sentimente de inadecvare. de încurajare. CRIZA 2. de facilitare a exprimării şi acceptării emoţionale. în situaţiile de solicitări cronice excesive.MANUALUL PARTICIPANTULUI 27 Fazele situaţiei problematice sunt: 1. c) suport material. Exemplu: Persoana care şi-a pierdut locul de muncă are nevoie în această etapă de informaţii legate de posibile oportunităţi existente pe piaţa muncii. inutilitate. mai ales în situaţiile problematice care pot fi soluţionate. Acest sprijin poate fi oferit de familie. prieteni. necesare pentru a depăşi situaţia de dificultate. cunoştinţe sau la serviciile comunitare şi specialişti precum asistenţi sociali. Pentru a depăşi această stare de criză. consilieri etc.este necesar în stările deficitare. disperare. acolo unde este necesar. tranziţie sau deficit. prieteni. sunt: a) suportul emoţional: . b) suportul informaţional sau cognitiv: . Doar în aceste condiţii poate fi prevenită crearea dependenţei de acest tip de ajutor şi promovate autonomia şi responsabilitatea personală. dincolo de orice alt tip de suport. important în diferite momente. consilieri etc. . colegi.este necesar în faza de criză. neputinţă. Exemplu: O persoană care află că este concediată. furie. instrumental: . colegi sau de către asistenţi sociali. .sursa cea mai importantă o reprezintă membrii familiei. colegi. PERIOADA DEFICITARĂ/CRONICĂ Importantă este sincronizarea dintre suportul social şi etapa situaţiei problematice (criza. cunoştinţe sau la serviciile comunitare şi specialişti precum asistenţi sociali. Trebuie subliniat caracterul temporar al acestui tip de sprijin. de formare a unor abilităţi şi deprinderi practice utile pentru găsirea unui nou loc de muncă etc. TRANZIŢIA 3. consilieri etc. tranziţia sau faza cronică/finală). persoana respectivă are nevoie în primul rând de sprijin emoţional. financiar sau de suport constând în anumite bunuri sau servicii. mânie. Mobilizarea suportului social are în vedere o evaluare iniţială a resurselor individuale şi sociale ale persoanelor. vinovăţie. depresie etc. de intervenţii care să îmbunătăţească funcţionarea suportului social. Exemplu: Persoana care şi-a pierdut locul de muncă are nevoie în această etapă de suport material.este necesar de-a lungul perioadei de tranziţie de la faza de criză a situaţiei problematice la o nouă situaţie care să permită funcţionarea socială a individului. prieteni. Pentru acest tip de sprijin se poate apela la familie. Pentru acest tip de sprijin se poate apela la familie. Funcţiile particulare ale suportului social. Această evaluare este urmată.

) nu există sau nu sunt suficient mobilizate. .28 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Relaţia de suport dintre asistentul social şi client în practica asistenţei sociale O sursă importantă de sprijin.Client Ce este? • • • • sufletul asistenţei sociale. un tip special de relaţie interpersonală. Obiectivele relaţiei dintre asistentul social şi client sunt: • • • sprijinirea clientului în depăşirea unor situaţii problematice de viaţă. În cadrul acestor servicii. vecinii etc. cadrul în care cunoştinţele despre natura umană sunt puse în valoare spre beneficiul clientului. interacţiunea dinamică a atitudinilor. crearea unei atmosfere în care clientul să se simtă liber să comunice şi să colaboreze în condiţii de securitate psihoemoţională cu asistentul social. în timp ce evaluarea. astfel încât acesta să fie mai bine adaptat la stresul vieţii de zi cu zi. emoţiilor. comportamentelor. în scopul adaptării mai bune a clientului la cerinţele mediului în care trăieşte”. Biesteck) RELAŢIA Asistent social . interacţiune apărută între client şi asistentul social. identificarea nevoilor şi intervenţia sunt trupul acesteia (cele două sunt oricum inseparabile). Asistenţa socială “Arta în care cunoaşterea ştiinţei relaţiilor umane şi a deprinderilor de relaţionare este folosită pentru a mobiliza capacităţi latente existente în orice individ. relaţiile suportive create între asistentul social şi beneficiari se constituie în cadrul esenţial al procesului de asistenţă socială. colegii.” (1949. serviciile de asistenţă socială devin extrem de necesare pentru prevenirea apariţiei disfuncţiilor şi integrarea socială a persoanei aflate în dificultate. în special acolo unde sursele informale (familia. satisfacerea nevoilor psihosociale ale clientului. prietenii.

deseori. de a alege şi a decide cu privire la propria viaţă. de a nu fi judecat sau condamnat pentru dificultatea în care se află. vulnerabilitate. stabilirea unor relaţii interpersonale. de a fi acceptat ca o persoană. tipuri de nevoi psihosociale: de a fi considerat o fiinţă umană. chiar şi atunci când clienţii cer ajutor material sau financiar. satisfacerea lor are impact asupra relaţiei cu clienţii şi asupra atitudinilor acestora. de valoare. satisfacerea lor implică. clienţii pot sau nu pot fi conştienţi de aceste nevoi. Schema de evaluare a relaţiei interpersonale dintre asistentul social şi client Atitudini implicate în relaţia asistent social – client A. de a fi înţeles şi de a i se răspunde la sentimentele exprimate. de a exprima liber sentimente şi emoţii (pozitive sau negative) pentru a se simţi ei înşişi. . Nevoile psihosociale ale clienţilor reprezintă: • • • • • • surse ale atitudinilor. de confidenţialitate.2. cererea lor include şi satisfacerea implicită a unor nevoi psihosociale complexe. demnă. indiferent de gradul de dependenţă. III. nu un caz. comportamentului clientului.MANUALUL PARTICIPANTULUI 29 INDIVID MEDIU ATITUDINI CLIENT CONDIŢII SOCIALE COMPORTAMENT CLIENT • asertiv • agresiv • evitant R Nevoi psihosociale ATITUDINI ASISTENT SOCIAL CONDIŢII SOCIALE COMPORTAMENT ASISTENT SOCIAL Fig. număr de eşecuri din viaţă. reacţiilor emoţionale.

simt că mă acceptaţi aşa cum sunt”. iar verbal afirmă: “îmi face bine să vă vorbesc”. atât prin atitudinea faţă de client. cât şi prin comportamente verbale/nonverbale. continui să te respect ca persoană. se exteriorizează în comportament. ipocrizia etc.). care se percepe incapabilă de a-şi rezolva singură problema. Ea comunică nonverbal şi atitudinal: “Simt că mă încurajaţi să fiu eu însămi. reacţie datorată sistemelor de valori cu care operează individual. Atitudini implicate în relaţia asistent social –client. Atitudinile şi rolul lor în relaţia asistent social-client sunt: • • • • • • • reacţii evaluative favorabile sau nefavorabile faţă de ceva sau cineva. este simţită de clientă (ea poate detecta falsitatea. interacţiunea asistent-client este una emoţională. că îmi înţelegeţi temerile. vine la asistentul social. De asemenea. atitudinală. chiar dacă se manifestă sau nu. Cazul M: D-na M. . Atitudinea sa sugerează: “Recunosc. relaţia dintre asistent social şi client reprezintă un schimb între două surse de energie. Clienta devine conştientă de răspunsul manifest sau nu al asistentului social şi se comportă ca atare. creează disponibilitatea clientului de a fi ajutat. simt că mă înţelegeţi. El trebuie să creeze un climat de securitate emoţională şi de colaborare şi să sugereze clientei: “Cunoscându-ţi problema. apelând la asistentul social. Se creează din start un raport de aparentă inferioritate a clientei. satisfacerea anumitor nevoi creează anumite sentimente şi se exteriorizează prin comportamente verbale/ nonverbale. ci vreau să te ajut să iei cele mai bune decizii în viaţă”.30 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE B. sunt incapabilă să rezolv problema şi am nevoie de ajutorul dvs”. Care este atitudinea asistentului social la solicitarea clientei? Asistentul social trebuie să fie conştient de atitudinea clientului care iniţiază interacţiunea şi să încurajeze de la început stabilirea unei relaţii de egalitate şi cooperare. nu am nici un interes să te judec. componenta emoţională nu încetează atâta timp cât relaţia asistent social-client există. el este sensibil la nevoile şi sentimentele clientului. solicitând sprijin pentru numeroasele situaţii de violenţă domestică în care este implicată. Atitudinea deschisă. dinamică. înţelege semnificaţia lor şi răspunde ca atare. cunoscând punctele tale tari şi punctele slabe. Clienta iniţiază interacţiunea. cu intensitate şi externalităţi diferite.

• Zani. Ralf & Leppin. 1991. California. Social support and health: A theoretical and empirical overview: Journal of Social and Personal Relationships. Manual de psihologia comunităţii. Bucureşti. The Hague.. S. Wadsworth Publishing Company. Giblin L. Psihologia comunităţii. Social Work Processes. Arta dezvoltării relaţiilor interumane.. Bucureşti. • • • • • • • • • Compton B. Mermelstein. Ed. Polirom. 2000. A gândi. Belmont. Moscovici.R.G. Studii de psihologie socială. R. Ed.C. (eds).. Jim. Relaţiile interpersonale.research and application”. & Sarason B. 2002. Measuring the functional components of social support”. Ed.R. şi Palmonari. Dagenais. Ed. T & Hoberman H. 2003. Iluţ Petru. p. Ştiinţă &Tehnică S. Curtea Veche. Bucureşti.. a simţi.. Polirom. 1989. . Sarason I. Ed. Orford. 1994. Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. 1998. Iaşi.. B.. 8. 2003. Duck. S. Profesia de relaţionis”.Theory. 99-127. coord. Schwarzer. in Journal of Social and Personal Relationships. Sheldon. Holland: Martinus Nijhoff.MANUALUL PARTICIPANTULUI 31 Bibliografie • Cohen. Ed. S. Polirom. Iaşi. p. 1985.. 2000. Enciclopedie de psihosociologie. Chelcea.A. Iaşi. Septimiu. Economică. Polirom. Iaşi. S. Teorie şi practică. Oscar Print. Galaway B. A. în Social support. Kamark. Ed. Bucureşti... Chelcea. B. Personalitate şi societate în tranziţie.. A. a interacţiona. 1998.

32 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

3. Potrivit 6. simulare. 3. 4. Bine 7. 5. 8. Zâmbesc cu uşurinţă. dezvolte abilităţi de a da feedback constructiv în situaţii conflictuale. Mă simt bine în situaţiile relaţionale. descrie caracteristicile unei comunicări verbale şi nonverbale eficiente. comunic cu uşurinţă. test de evaluare a nivelului de comunicare.Verific adesea dacă celălalt mi-a înţeles bine mesajul. 9. grupuri. lucru în MATERIALE: test de evaluare a nivelului de comunicare. componentele şi obiectivele acesteia. enumere avantajele comunicării eficiente a asistentului social în relaţia cu clienţii.CLIENT OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. Un punctaj mai mic de 34 de puncte relevă un nivel de comunicare ce necesită a fi îmbunătăţit prin modalităţi de antrenare a dezvoltării abilităţii de comunicare interpersonală. Vorbesc destul de tare pentru a fi auzit. Test de măsurare a nivelului de comunicare După ce citiţi următoarele afirmaţii. răspundeţi. 2. descrie dificultăţile întâmpinate în procesul de comunicare cu beneficiarii. bileţele cu situaţii conflictuale. alegând una dintre următoarele variante de răspuns care vi se potriveşte cel mai bine: 1. Deloc 2. descrie cum trebuie să se comporte un bun ascultător. 10. Verific adesea dacă am înţeles bine ceea ce mi-a spus interlocutorul. 8. îşi evalueze propriul nivel de comunicare interpersonală. Îl ascult pe interlocutor fără să-l întrerup. . flipchart. Vorbesc destul de clar pentru a fi înţeles. 4. Pot să mă apropii fizic de persoanele cărora le vorbesc. 7. 7. dezvolte abilităţi de comunicare verbală şi nonverbală eficientă. markere. Puţin 4. participanţii vor fi capabili să: 1. 2. Perfect 1. Adunaţi punctele asociate variantelor de răspuns alese. Suficient 5. 6. METODE: brainstorming. Foarte bine 8. prezentare. 6. prezentări PowerPoint. Sunt o persoană deschisă. 5.MANUALUL PARTICIPANTULUI 33 SESIUNEA IV: Rolul comunicării în relaţia asistent social – client ROLUL COMUNICĂRII ÎN RELAŢIA ASISTENT SOCIAL . TIMP: 90 min. dimensiunile. Privesc fără probleme persoana care îmi vorbeşte sau căreia îi vorbesc. definească ce este comunicarea interpersonală. Foarte puţin 3.

comunicarea constă în transmiterea şi schimbul de informaţii. ceea ce ridică probleme de adaptare şi. Toate acestea au scopuri finale bine definite. ci datorită implicaţiilor. grupuri etc. decizii. 224).a informa. Dimensiunea relaţională a comunicării interpersonale este importantă pentru că multe probleme de comunicare apar. oamenii. . trimit şi receptează simultan mesaje. familiile şi grupurile sociale confruntate cu situaţii problematice. care.poziţia de superioritate şi putere a asistentului social în această situaţie. Obiectivele comunicării în relaţia asistent social . cât şi o dimensiune relaţională – propune clientului stabilirea unei relaţii de parteneriat şi cooperare. 1993 apud Simon A. nu datorită a ceea ce oamenii spun (conţinutul comunicării).obţinerea de efecte la nivelul celui ce receptează mesajul. eventual. p. de ce comunicăm? Pentru că pentru noi. Privită ca proces în desfăşurare. abilităţi şi valori. deseori. este indispensabil. stări afective. în mod special a celor legate de putere. să putem intra in contact cu semenii noştri. dorinţe. el transmite un mesaj ce include atât un conţinut. John. Comunicăm pentru: . judecăţi de valoare. Dimensiunile comunicării interpersonale Comunicarea interpersonală implică două dimensiuni : 1.34 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Comunicarea interpersonală În scopul realizării unei activităţi cât mai eficiente. asistentul social are nevoie în practica sa de zi cu zi de o serie de cunoştinţe. caracteristice relaţiei de comunicare (Mumby.client Comunicarea presupune schimbul de mesaje între două sau mai multe persoane. În cadrul acestora. cât şi o dimensiune relaţională. Dar. Orice rol cotidian stabileşte o legătură între noi şi unul sau mai mulţi alţi indivizi. întrebări.credinţa asistentului social că acest client nu munceşte destul de mult pentru a-şi rezolva problema-. Relaţia interpersonală Explicaţie: Atunci când asistentul social îi spune unui client « Nu faci destul de mult pentru a-ţi rezolva problema ». Ce este comunicarea interpersonală? Procesul tranzacţional ce se defăşoară în timp şi care implică un emiţător (E) şi un receptor (R). neînţelegeri şi conflicte. aceste mesaje fiind transmise prin canale verbale şi nonverbale. 1994. Conţinutul comunicării 2. Janet. chiar obligatoriu. Dacă asistentul social ar întreba « Ce poţi să faci pentru a rezolva problema ? » va transmite mesajul ce include atât un conţinut – credinţa asistentului social în resursele clientului. Kalichman Seth şi Santrock W. abilităţile de comunicare şi relaţionare devin esenţiale în practica interpersonală a asistentului social cu indivizii. comenzi.

MANUALUL PARTICIPANTULUI

35

- a convinge; - a impresiona; - a provoca o reacţie, o acţiune; - a amuza; - a ne face înţeleşi; - a ne exprima punctul de vedere; - a obţine o schimbare de comportament sau atitudine. Unul dintre elementele centrale ale comunicării este deci mesajul transmis. Cele patru scopuri principale sunt: - mesajul să fie receptat; - mesajul să fie înţeles; - mesajul să fie acceptat; - mesajul să producă o reacţie. În general, pentru ca aceste scopuri să fie atinse, trebuie îndeplinite, bineînţeles, condiţiile de bază ale comunicării, dintre care amintim: existenţa a cât mai puţine bruiaje, factori care ţin de cei ce comunică, dar şi de mediu şi care pot împiedica receptarea mesajului în bune condiţii; folosirea aceluiaşi mod de codificare a mesajului, pentru ca acesta să poată fi decodificat şi înţeles. De asemenea, este necesară şi o anumită disponibilitate din partea receptorului de a accepta mesajul, de a fi de acord cu ce transmite celălalt (interlocutorul). Mai mult, acea reacţie- schimbarea de comportament sau atitudine- va apărea în funcţie de cât de important este pentru receptor mesajul. Dar, schimbarea nu apare dintr-odată, ci în mai multe etape. Acestea sunt: 1) negarea - prima reacţie, de respingere. Ceva nou şi necunoscut nu poate fi imediat acceptat; 2) apărarea - din cauza bulversării sistemului său de valori, individul încearcă să se apere (să îşi apere credinţele, modul lui de a se comporta de până atunci); 3) excluderea - individul îşi dă seama de faptul că schimbarea este unica soluţie pentru rezolvarea problemelor sale; 4) adaptarea - e acea perioadă în care individul achiziţionează noile cunoştinţe, iar el trebuie să le îmbine cu cele pe care le avea până în acel moment, ţinând cont şi de condiţiile concrete de mediu în care trăieşte; 5) preluarea mesajului (internalizarea) - este etapa finală; individul s-a adaptat noului sistem şi îşi dă seama de noul său comportament şi de beneficiile acestuia.

36

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

Componentele comunicării interpersonale Geo
Mesaj interpretat

Alin
Mesaj primit

idee
Mesaj emis

Receptor (R)

Emiţător (E )

Componentele comunicării interpersonale sunt : 1. Mesajul: - informaţia trimisă de un emiţător unui receptor; - poate fi transmis verbal sau nonverbal. 2. Codarea (actul de producere a mesajelor) şi decodarea (actul de înţelegere a mesajelor): - sunt obligatorii pentru realizarea comunicării interpersonale - vorbitorii şi scriitorii sunt codori, în timp ce ascultătorii şi cititorii sunt decodori - Exemplu: când un părinte vorbeşte copilului său, care are căştile audio pe urechi şi ochii închişi, comunicarea interpersonală nu apare din cauza faptului că mesajele verbale şi nonverbale nu sunt receptate (De Vito, 1992). 3. Zgomotul: - factorii de mediu, fiziologici sau psihologici ce pot bloca transmiterea mesajului 4. Comunicarea interpersonală este tranzacţională: - comunicarea este un proces continuu între emiţător şi receptor, caracterizat de faptul că nu este obişnuit ca informaţia să fie comunicată aproape simultan între participanţi. - Exemplu: dacă iniţial clientul poate fi cel ce transmite mesajul, iar asistentul social este cel care îl percepe, după 15 secunde, asistentul social poate fi emiţătorul mesajului, iar clientul receptorul; în acelaşi timp, clientul poate transmite un mesaj verbal, asistentul social transmiţând un mesaj nonverbal. 5. Comunicarea socială apare întotdeauna într-un context: - mediul în care mesajele sunt trimise şi recepţionate; - influenţează forma şi conţinutul comunicării sociale; - în prezent, dimensiunile socioculturale ale contextului sunt importante în înţelegerea comunicării interpersonale. - Exemplu: atunci când oameni din grupuri culturale şi etnice diferite interacţionează, ei pot folosi reguli de comunicare diferite; aceasta poate produce confuzie, insulte neintenţionate, percepţii nepotrivite şi alte neînţelegeri.

MANUALUL PARTICIPANTULUI

37

Persoana A
decodare Factori perturbatori - de mediu - fiziologici - psihologici Canal Mesaje decodare

Persoana B
Factori perturbatori - de mediu - fiziologici - psihologici

Fig. IV.1. Componentele comunicării interpersonale Sursa: Simon A. J., Kalichman S. şi Santrock W. J., 1994, Human Adjustment, WCB Brown&Benchmark, Publishers Madison, p. 224.

1. Componenta verbală a comunicării interpersonale
Abilitatea de a vorbi: A vorbi reprezintă exprimarea gândurilor şi emoţiilor în cuvinte şi comportamente care sunt atât de clare, încât ascultătorul vizat să înţeleagă ceea ce spui. (Wahlstrom, 1992 apud Simon A. J., Kalichman S. şi Santrock W. J., 1994). Pentru a comunica eficient, vorbitorii trebuie să ţină cont de pregătirea, caracteristicile, nevoile şi abilităţile ascultătorilor (Samovar &Mills, 1992 apud Simon A. J., Kalichman S. şi Santrock W. J., 1994). Mesajul pe care încercăm să-l transmitem este mai eficient dacă îl transmitem într-un mod: simplu, nu complex, concret, nu abstract şi specific, nu general. Vorbitorii buni urmăresc ca mesajele lor verbale să fie consistente cu cele nonverbale. (Dacă verbal spui una şi nonverbal comunici opusul, poţi crea confuzie şi neîncredere din partea ascultătorului.)

Abilitatea de a asculta: „Motivul pentru care avem două urechi şi doar o gură este pentru a putea să ascultăm mai mult şi să vorbim mai puţin”- Zeno din Citum, 300 î.Ch.

J. Trebuie să-i spui că-ţi pare rău”.” Sfătuirea A da altei persoane soluţia „Dacă aş fi în locul tău.. 230. Îţi pare rău că ai facut-o?” A da ordine A comanda altei persoane să „Îţi faci tema chiar acum!” facă ceea ce doreşti tu să facă. şi Santrock W. părăsi. Mimică c. Kalichman S. Diversiunea A trece de la problemele „Nu-ţi face griji. cu „Când s-a întâmplat? nepotrivită răspunsuri „da” sau „nu”. gândeşte-te la copii.38 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Ce blochează comunicarea verbală? Tabel IV. 2.. 1994. Postură şi distanţă interpersonală . Hai să vorbim cuiva la altceva prin despre ceva mai plăcut. Sursa: A. Componenta nonverbală a comunicării interpersonale Face referire la: a. Voce d. a acţiunilor de ce să învinuieşti pe altcineva sau atitudinilor ei/lui. Ştiu că mă vei sau atitudinilor acesteia. Human Adjustment. Blocanţi ai comunicării ce pot determina ineficienţa comunicării interpersonale verbale OBSTACOL AL NATURA SA EXEMPLE COMUNICĂRII Criticile A face o evaluare negativă a „Ţi-ai făcut-o cu mâna ta. A moraliza A spune celeilalte persoane „Nu ar trebui să divorţezi. Întrebări închise.” distragere. Argumentarea logică Tentativa de a convinge pe „Priveşte faptele. a acţiunilor de drăguţă. Există un singur mod de a o rezolva…” Chestionarea excesivă. Publishers Madison. pentru situaţia în care eşti” Etichetarea „A doborî” sau a stereotipiza „ Ce cretin!” altă persoană. J. ceea ce trebuie să facă. A ameninţa A încerca să controlezi „Vei face asta…altfel…”. fără a lua în avut bani pentru plata lectiilor considerare factorii de sport ale copilului tău! “ emoţionali implicaţi. l-aş pentru problema ei.n-ai altei persoane. acţiunile celeilalte persoane „Opreşte zgomotul cu ameninţarea unor acum…sau…” consecinţe negative pe care le vei declanşa. p. dacă n-ai fi cineva prin apel la logică sau cheltuit banii pe alcool. ajuta.1. „ E femeie doar…!” Evaluarea pozitivă A face o judecată pozitivă a „Tu eşti întotdeauna o fată aşa altei persoane. Contactul vizual b. ai fi fapte. WCB Brown& Benchmark.

Teama de ridicol.60 m şi peste 45 cm1.MANUALUL PARTICIPANTULUI 39 SPAŢIUL DE COMUNICARE.” îmi place desenul tău”.cu ajutorul componentei nonverbale.formularea clară a gândurilor şi sentimentelor. . . Teama de eşec şi de greşeală.J. precizarea clară a poziţiei celuilalt. 1988 Distanţa publică Distanţa socială Distanţa personală Distanţa intimă 0-45 cm 1 . Teama de părerea celorlalţi.6 0 m 3.60 m7. Implicarea personală. Motivele celor care nu verbalizează ar putea fi: • • • • Teama de a nu deranja. în loc de “desenul tău este frumos”. De Vito. Moduri de verbalizare: • • • • • Verbalizarea directă şi precisă. A.Nu transmiteţi decât puţine informaţii deodată. faceţi critici în particular.2 0 3 . Să învăţăm să insistăm când vrem să obţinem ceva.Exprimaţi ceea ce gândiţi cât mai direct. Să fim prietenoşi şi politicoşi pentru a păstra o bună relaţie cu interlocutorul. Implicarea celuilalt. mai precis şi mai simplu posibil.20 m Măsuri de îmbunătăţire a comunicării verbale şi nonverbale Optimizarea comunicării verbale Pentru a nu lăsa loc interpretărilor: .

Cunoaşteţi-vă bine propriul comportament nonverbal. .distant/amical.felul cum stăm în picioare.tipuri de distanţe în funcţie de situaţii. bucuroasă.40 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Optimizarea comunicării nonverbale . A rămâne calm şi a se stăpâni.atitudine deschisă/închisă. claritate). . A răspunde. 4. colerică. absenţa lui stinghereşte interlocutorul.felul cum ne aşezăm. 2. să avem o atitudine de ascultare. ascuţit-exprimarea emoţiilor). . trebuie să fie adaptat situaţiei). ASCULTAREA EFICIENTĂ reprezintă: 1. lent). 2. Modificaţi-l. Fiţi conştient de impactul elementelor nonverbale asupra sensului mesajului.pentru a vă afirma: 1. a. .elemente: * Volum sonor (><. * Debitul verbal (repede. . Distanţa interpersonală: . Ameliorarea mimicii Situaţii în care e potrivit să zâmbiţi: . dacă e nevoie.când mulţumiţi. hotărâtă. . nu a rezolva. duşmănoasă etc. * Când vrem să insistăm asupra unui pasaj din discursul nostru. * Când dăm cuvântul interlocutorului Nu menţineţi permanent contactul vizual ! b. Observaţi cum interpretaţi de obicei mesajul celorlalţi. Ameliorarea contactului vizual . * Zâmbetul e nepotrivit când sunteţi criticat sau când interlocutorul e furios.când primiţi sau faceţi un compliment. A ajuta o altă persoană să îşi audă propriile cuvinte şi să găsească propriile sale soluţii. Adaptarea posturii şi a distanţei interpersonale Postura generală se referă la: -gesturi. 3. . Ameliorarea vocii Vocea: . * Articularea (bâlbâială. .pisălog/indiferent. .dinamism/lipsă de energie.transmite emoţii.poate fi vibrantă. tristă. * Zâmbetul înlesneşte contactele. d. 3. .când şi cum privim interlocutorul: * Când vorbeşte. c.când vreţi să începeţi un dialog. . * Timbrul (grav-calm.

a auzi reprezintă procesul fiziologic senzorial în care senzaţiile auditive sunt recepţionate de urechi şi transmise creierului. şi atenţia ascultării. ideilor sau sentimentelor legate de subiect. 1979). . când se vrea manifestată atenţia. . Aproape toate problemele de ascultare pot fi depăşite prin abordarea atitudinii potrivite. Atenţia se va concentra asupra ideilor principale şi nu asupra materialului nesemnificativ. Trebuie să aibă loc o comunicare (o vorbire împreună). 4. 11. 8.a învăţa să fii un bun ascultător cere efort. 10. Zâmbetul. Se aplaudă cu zâmbete. Încetează alte discuţii. nu două discursuri pe rând. Atenţia va fi concentrată asupra celor spuse de interlocutor.poţi auzi ceea ce spune cineva.în conversaţiile de zi cu zi. temeri. trebuie date la o parte. altfel pot împiedica o bună ascultare. Trebuie manifestată generozitate în aplauze. Când nu se înţelege ceva. . 2. 5. Se pun întrebări. 7. Atenţia trebuie manifestată. Nu se va exagera. Ascultătorul trebuie să se imagineze în locul celuilalt pentru a putea înţelege punctul lui de vedere. când este nevoie de lămuriri. când este nevoie să se câştige încrederea şi bunăvoinţa celeilalte persoane. Cum să îi ascultăm pe ceilalţi 1. mişcarea buzelor. 9. Ascultarea nu se face doar de dragul de a asculta.MANUALUL PARTICIPANTULUI 41 Cât de mult timp petrecem ascultând? . Se va proceda ca un bun ascultător. . fără a asculta în mod real acea persoană (Bolton. Se lasă deoparte ziare. un dat din cap. Empatia cu interlocutorul. Totodată. Cealaltă persoană trebuie să se simtă importantă. Singurul moment când unei persoane îi place să fie întreruptă este atunci când este aplaudată / aprobată. Reacţia. În acelaşi timp nu se poate şi asculta şi vorbi. un adolescent ar spune: „prietenii mei ascultă ceea ce spun. Nu se vor pune întrebări care să producă situaţii delicate sau să “închidă gura” celeilalte persoane. comentarii şi încurajări. o aplecare înainte este uneori indicată iar expresia feţei trebuie să radieze interes. 6. creioane. Îndepărtarea elementelor care distrag atenţia.a asculta este cea mai importantă activitate comunicaţională. Se dovedeşte. . Renunţarea la propriile stări afective (în măsura în care este posibil). 3. ajută şi la concentrare. Interlocutorul trebuie privit în ochi. poate mai mult decât credem. statisticile . Se reţin punctele esenţiale (marea poveste). Ce reprezintă a asculta şi care e diferenţa dintre a asculta şi a auzi? . majoritatea dintre noi nu suntem foarte buni ascultători.ascultăm foarte mult. probleme. Exemplele. Mimica. astfel. 12. povestirile. 13.a asculta descrie procesul psihologic de interpretare şi înţelegere a semnificaţiei a ceea ce spune cineva. alte obiecte care pot distrage atenţia. Propriile griji. ascultăm pentru a dobândi o adevărată înţelegere a ceea ce se spune. Să existe dorinţa de a asculta. Atenţia va fi îndreptată în mod activ asupra cuvintelor. a ochilor. Se va asculta pentru a înţelege. dar părinţii mei doar aud ceea spun”. a mâinilor vor ajuta interlocutorii să comunice.

susţin." Diana: „Se pare că există un conflict în ceea ce vrei să faci: pe de o parte îţi place munca ta şi nu ai vrea să renunţi la ea. Când se încearcă înţelegerea celeilalte persoane. definesc ideile principale. . . 15. care are timp să se gândească la cele spuse de interlocutor până atunci. Se reacţionează la idei. de cele mai multe ori. nu la persoane. dar mă gândesc că aş vrea să fiu şi mamă. cel care ascultă joacă şi el un rol important.). Bogdan nu este nici el sigur. în vreme ce ritmul gândirii este de 500 de cuvinte / minut. O persoană poate avea idei bune. luarea de notiţe (dacă nu s-au luat până atunci). . ascultarea reflectivă este o strategie comunicaţională eficientă în care ascultătorul repetă emoţiile şi/sau conţinutul a ceea ce vorbitorul comunică într-un mod care evidenţiază înţelegerea şi acceptarea.42 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE etc. Răspunderea. neluarea de noţiţe (dacă s-au luat până atunci). chiar dacă aspectul fizic sau personalitatea o fac să nu fie agreabilă. stări afective sau atitudini dacă este contrazis într-unul din modurile următoare: idei contrarii. în comunicare. 2. o contrazicere mentală a ceea ce se spune poate constitui un handicap. Poate că ar trebui să am un copil." 4. pentru a ne adapta la vorbitor. Ele trebuie analizate numai pentru a vedea dacă probează. deoarece va determina o barieră între vorbitori. diferenţa de ritm putând fi folosită în favoarea ascultătorului. 17. A asculta eficient înseamnă a da un feedback într-o manieră potrivită. sunt importante. 3.de exemplu: Maria: „Nu ştiu. Nu se contrazice mental. Este recomandat să se aştepte până la prezentarea tuturor elementelor înainte de a se emite o concluzie.pentru a deveni un bun ascultător este necesar un efort mare pentru a îmbunătăţi abilităţile de a asculta şi de a cunoaşte unele strategii de bază necesare unei ascultări eficiente: 1. Diferenţa de ritm: ritmul de vorbire este de 100 – 150 de cuvinte /minut. a vorbi mai puţin decât o facem de obicei şi a asculta mai mult decât obişnuim. Reacţia la persoană nu are voie să influenţeze interpretarea dată cuvintelor. 14. . 19. Vorbitorului îi revine doar o parte din răspundere. folosirea abilităţilor de reflectare (Bolton. Se va folosi diferenţa de ritm.” Maria: „Exact. Vorbitorul nu trebuie contrazis. Cum poate cineva deveni un bun ascultător? . calitatea de bun ascultător putând deveni un joc.mulţi dorim să devenim buni ascultători. Se vor evita concluziile pripite. .majoritatea dintre noi putem avea nevoie de ajutor pentru a îmbunătăţi această importantă dimensiune a comunicării interpersonale.). dar nu ştim cum. dar nu reprezintă esenţialul. El poate să nu mai exprime unele idei. poate că nu. punerea de întrebări sau nepunerea de întrebări (o tăcere prelungită etc. Ascultatul se realizează mai rapid decât vorbitul.o tehnică care poate fi realizată în ascultarea reflectivă: parafrazarea (răspuns concis dat vorbitorului care repetă esenţa conţinutului transmis de vorbitor cu cuvintele celui ce ascultă). 1979). 16. 20. Îmi place slujba mea. Această atitudine poate fi dezvoltată. El trebuie să înţeleagă. 18. critici. dacă nu reuşeşte este necesar să solicite lămuriri. Efectul pe care ascultătorul îl are asupra vorbitorului trebuie observat şi analizat. înclinarea corpului într-o manieră relaxată către vorbitor etc. Ascultarea este distractivă. iar pe de altă parte îţi doreşti un copil. a acorda atenţie persoanei cu care vorbim (menţinerea contactului vizual. trebuie împărţită.

Cum să ne afirmăm. John.să includă reflectarea propriilor sentimente (descrierea impactului acelui comportament asupra dvs. Ed. Allan. clar şi plin de informaţie. Limbajul trupului. Psihologia comunicării. Polirom. .ascultătorii eficienţi dau vorbitorului un feedback rapid. 1995. Bucureşti. 1994. Cungi.ro. . Ed. Ed. Pease. cercetări. Ed. A. 2ed. Publishers Madison. 2001. Comunicare. Moscovici. W. Allan. Iaşi. Polimark. Pease. vorbitorul poate sau nu să schimbe conţinutul sau forma mesajului. Charly. Bibliografie • • • • • • • • • Abric. Iaşi. Human Adjustment. Bucureşti. . Serge (coord). Chelcea. Iaşi.să descrie comportamentul şi să menţină respectul pentru persoană şi pentru relaţie (dorinţa de a menţine relaţia). 2002. Comunicarea nonverbală în spaţiul public.să fie concret. . Polirom. Santrock. Bucureşti. Janet. Teorii şi metode. Kalichman. Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor.să fie dat pe moment. Legrand.MANUALUL PARTICIPANTULUI 43 . Jean-Andre. 1996. Comunicarea. . .feedback-ul implică transmiterea mesajului înapoi către vorbitor şi cuprinde reacţia celui ce ascultă la ce s-a spus sau efectul pe care mesajul îl are asupra ascultătorului. Limbajul vorbirii.iniţial să se spună lucruri pozitive. 2004. Jean-Claude. (coord). Arta conversaţiei. Importanţa feedback-ului pentru a fi constructivi: . Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. Tehnici de comunicare. Ştiinţă şi Tehnică. Andre.). Alan. 1995.să fie spuse direct persoanei. WCB Brown&Benchmark. Iaşi. De peretti. aplicaţii. Stanton. Polimark. Boniface.când dăm feedback. Bucureşti. . 1999. Seth. onest. noi dăm vorbitorului o idee despre cât de mult a convins încercând să transmită o idee.. Nicki. Studii. Septimiu.pe baza acestui feedback. 1998. Ed. Polirom. . Garner. Simon. Polirom. .

44 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

nu ar trebui luate în considerare pe motiv că nu este o problemă serioasă. Plângerea unei femei că este bătută foarte des de către soţul ei – familia având un nivel economic ridicat şi fiind bine văzută în comunitate. Bătrânii singuri nu ar trebui instituţionalizaţi deoarece se pot îngriji singuri. Copiii care se plâng că au fost bătuţi de părinţi sau profesori exagerează şi nu îşi recunosc propria vinovăţie. 3. Şomerii sunt persoane care nu vor să muncească pentru că altfel şi-ar găsi un loc de muncă. MATERIALE: flipchart. . Exerciţiu V. Dacă directorul vă cere detalii asupra cazului.1. îi povestiţi totul. 8. Un tânăr condamnat în trecut pentru furt din magazine trebuie acceptat ca persoană asistată dacă vine să ceară ajutorul asistentului social. 2. discuţii/ exerciţii de grup. TIMP: 90 min. Unei persoane imobilizate într-un scaun cu rotile nu ar trebui să i se ia în considerare înscrierea la un curs de reconversie profesională deoarece e doar o risipă de bani ai statului. O rudă a directorului instituţiei în care lucraţi vă devine client. markere.MANUALUL PARTICIPANTULUI 45 SESIUNEA V: Valori în asistenţa socială VALORI ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ OBIECTIV: Participanţii la training vor înţelege noţiuni de bază în etica profesională. O persoană cu handicap psihic sever este un client care are aceleaşi drepturi ca oricine altcineva. Adolescenţilor nu ar trebui să li se vorbească despre contracepţie deoarece acest lucru îi încurajează să îşi înceapă viaţa sexuală. 7. precum şi implicaţiile acestor noţiuni în practica asistenţei sociale. 6. 5. 9. dvs. 4. METODE: prezentarea şi problematizarea informaţiilor. Lista de fraze: 1. Părinţii unei adolescente nu trebuie înştiinţaţi dacă se află că aceasta este consumatoare de droguri. 10.

morală (Dicţionar de filosofie. al principiilor şi normelor morale specifice pe care le implică exercitarea unei anumite profesii. pentru medici. ”jurământul hipocratic” (Dicţionar de filosofie. moduri de comportare specifice respectivei comunităţi şi care sunt mai mult sau mai puţin formulate explicit ca norme morale. cinste. idealuri. norme sau principii morale şi relaţii morale. Rădăcina etimologică a noţiunii de etică se află în limba greacă: ethos (morav. “ceea ce este necesar” şi logos “ştiinţă”) reprezintă un cod al moralei profesionale. cât şi de presiunea atitudinilor celorlalţi (opinie publică). Deciziile pe care le luăm şi comportamentul nostru reflectă sistemul nostru de valori. corupţia etc. unii chiar afirmând că sistemul personal de valori reprezintă propriul cod etic. Ele includ scopuri. Moravurile reprezintă un concept cu o tentă mai generală. practică şi valori. sinceritate.) (Zamfir. dar sunt larg practicate (bacşişul. În sfera moralei sunt cuprinse conştiinţa morală (convingeri. concepţii. caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi impuse atât de propria conştiinţă (conştiinţă morală). Acesta poate fi un cod scris sau transmis prin tradiţie. grup. de exemplu. Vlăsceanu. deon. mores. instituţie. caracter). idealuri morale). fie personală. Etica reprezintă o disciplină filozofică ce studiază problemele practice şi teoretice ale moralei/concepţie sistematizată şi coerentă. acestea din urmă fiind convertite în fapte şi acţiuni eficiente social. el referindu-se la morală ca ansamblu de norme şi valori recunoscute şi impuse de către societate. corectitudine. Deontologia (în sens restrâns) reprezintă ansamblul regulilor după care se ghidează o organizaţie.46 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Semnificaţia conceptelor Noţiunile de “cunoştinţe”. cât şi la o serie de practici. Valorile noastre sunt strâns legate de convingerile etice. profesie sau o parte a acesteia. calităţi. larg răspândite în cadrul unei colectivităţi. pe cale orală şi acceptat tacit de către toţi practicienii unei profesii. “ceea ce se cade”. 1978). fie reprezentând comandamentele unei societăţi cu privire la normele de desfăşurare a vieţii morale/în sens larg. colectivitate. Aceste valori sunt dobândite pe parcursul vieţii şi ne ajută să identificăm ceea ce este corect şi ceea ce trebuie făcut într-o anumită situaţie. adesea ele fiind chiar opuse normelor şi valorilor formal şi general acceptate. Să ştii Cunoştinţe Teoria Să poţi Abilităţi Practica (experienţa dobândită) Să vrei Atitudini Valorile Valorile sunt acele lucruri pe care le considerăm importante. “atitudini” sunt determinate de teorie. valori. moral – imoral. Moralitatea se referă la gradul în care normele morale sunt respectate de către o persoană. prin intermediul organizaţiilor . Morala reprezintă un ansamblu de norme de reglementare a comportamentului. 1998). deontos “datorie”. 1978). la moralitate. iar cea a noţiunii de morală se află în limba latină. Deontologia (gr. ca grad de respectare a acestor norme în cadrul unei colectivităţi. Un astfel de cod este. obicei. responsabilitate. “abilităţi”. fie proprie unui curent filozofic. fondate pe valorile de bine – rău. comportamente.

MANUALUL PARTICIPANTULUI 47 profesionale care devin instanţa de elaborare. Valorile în asistenţa socială Sistemul de valori al profesiei de asistenţă socială apropie această profesie. Valorile noastre vs. fiecare este responsabil pentru deciziile sale şi de aceea este important să îţi cunoşti sistemul de valori şi modul în care acestea interrelaţionează cu ale altora. este important să fim conştienţi de sistemul nostru de valori şi de motivele pentru care le-am interiorizat pe acestea. În această situaţie este foarte important să ne cunoaştem valorile şi cum să ajutăm persoana asistată să-şi înţeleagă propriile valori şi modul în care acestea influenţează deciziile luate. Astfel se constituie valorile personale. Roth-Szamoskozi. cunoaşte foarte bine situaţia. Una din valorile importante se referă tocmai la libertatea alegerii individuale între valorile sociale. ajutorului. Asistenţa socială aduce în atenţia societăţii ideile eticii sociale. Este uşor să iei decizii în baza unor reguli. în Roth-Szamonskozi. profesionistul reprezintă un model pentru aceasta. aplicare şi supraveghere a aplicării acestor reguli (H. 3. Jordan. . (Codul etic reprezintă un set de reguli care reflectă principii generale de conduită profesională. dar şi de modul în care valorile noastre interelaţionează cu valorile celorlalţi. cum ar fi asistenţa socială. 2003). Isaac. grijii faţă de alţii. de obicei. dar nu independent de valorile grupurilor şi comunităţilor de care aparţine individul. configurate în mod individual. valorile clientului Lucrurile pe care noi le considerăm importante nu sunt în mod obligatoriu şi cele pe care persoana asistată le consideră importante. dar poţi descoperi că aceste reguli nu se aplică tuturor situaţiilor. 2003). valorile instituţiei/societăţii/profesionale Sistemul personal de valori poate intra în conflict direct cu cel al instituţiei în care ne desfăşurăm activitatea. Impactul pe care valorile noastre îl pot avea asupra clientului este determinat de poziţia noastră de persoană care. În definitiv. Codul deontologic poate fi considerat o codificare a obligaţiilor speciale care rezultă din aderarea deliberată la o anumită profesie. Aceasta ne situează într-o poziţie de putere în ceea ce priveşte impactul asupra persoanei asistate. dar o şi deosebeşte de alte profesiuni din domeniul ştiinţelor sociale. se presupune. cu normele societăţii sau cu codul etic profesional.2001. vezi Mercier. p. este ceea ce considerăm legal.11). ale solidarităţii. 1997. De aceea. de cele mai multe ori. putând să apară următoarele situaţii: • Valorile noastre vs.1999 în Miroiu şi Blebea. Toţi acţionăm în conformitate cu codul nostru etic care. • Valorile noastre ca model Valorile noastre pot influenţa persoana asistată şi. Valorile sunt implicate în orice decizie care presupune judecăţi etice. etic sau corect din punct de vedere moral. includerii şi acceptării altora (B.1996.

Anumite situaţii pot garanta confidenţialitate absolută. homosexualitatea şi altele. Oamenii au dreptul la resursele necesare susţinerii vieţii şi dezvoltării lor şi la posibilităţi de a-şi realiza şi de a-şi exprima potenţialul. Valorile individuale diferă adesea de problemele concrete ale vieţii sociale ca. avortul. 2003): 1. Fiecare persoană este o valoare în sine şi este unică. promovarea bunăstării individuale şi colective. 2003). 1. la alegerea propriilor lor valori şi modalităţi de viaţă. 2. pedeapsa cu moartea. respectul faţă de autodeterminare. cu importanţă cardinală pentru profesie (Codul deontologic. 4. Încrederea în capacitatea de autodeterminare şi în capacitatea de rezolvare a problemelor persoanelor asistate. ca şi de prevederile legale. Problema confidenţialităţii este una dintre cele mai importante în asistenţă socială. 3. Majoritatea practicienilor din domeniul asistenţei sociale subscrie la următoarele valori fundamentale. Încrederea în capacitatea de învăţare şi dezvoltare a acestora.şi confidenţialitate relativă – caz în care se specifică situaţiile în care este responsabilitatea noastră etică şi profesională de a transmite altora informaţiile obţinute. Responsabilităţile pentru realizarea valorilor menţionate revin în comun indivizilor şi comunităţilor. egalitatea de şanse. Respectul faţă de persoana asistată nu este inclus aici ca o valoare specifică deoarece mulţi autori îl consideră o precondiţie a celorlalte valori menţionate. Afirmarea individualităţii proprii. justiţia socială. 2. Autodeterminarea are în practică un dublu sens: . Am putea spune că în practică nu există un set universal acceptat de valori. Respectul demnităţii şi încrederea în valoarea fiinţei umane. de exemplu. la creşterea demnităţii ei şi la creşterea demnităţii fiecărei persoane asistate. Lupta împotriva tiparelor şi a clişeelor în a-i percepe pe ceilalţi. Asociaţia Naţională Americană a Asistenţilor Sociali. 6. atâta timp cât acestea nu afectează libertatea altora. Lupta împotriva prejudecăţilor.) (Roth-Szamoskozi. Regula generală este că nici o informaţie nu poate fi împărtăşită fără acordul persoanei asistate. Dar.48 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Alegerea unei cariere profesionale ca cea în asistenţa socială cere o profundă explorare a valorilor individuale şi compararea lor cu valorile profesiei (Hoffman şi Salle. 3. Confidenţialitatea este esenţială pentru asigurarea unui climat de încredere. 2004): 1. În afară de nevoile persoanei asistate. 4. 5. dar şi pentru respectarea drepturilor persoanei asistate. Dreptul persoanelor de a avea acces la resursele necesare. rolul nostru este dictat şi de regulile instituţiei în care lucrăm. dar există un nucleu de bază ce cuprinde patru valori (Rădulescu. indiferent de circumstanţe. se poate face o diferenţiere între confidenţialitate absolută – caz în care nici o informaţie nu poate fi împărtăşită altora. Oamenii au dreptul la libertate. sinuciderea. 1996. Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor primite de la persoanele asistate şi în legătură cu aceştia. 1994 în RothSzamonskozi. Procesul de asistenţă socială va trebui să conducă la valorizarea personalităţii umane.

oportunităţi egale: eliminarea dezavantajelor persoanei asistate în competiţie cu ceilalţi. drepturile personale stabilite prin lege. . • suportul oferit persoanei asistate pentru dezvoltarea abilităţilor şi a încrederii în sine. Autodeterminarea este întâlnită în practica asistenţei sociale ca: • încurajarea persoanei asistate pentru a participa la definirea problemei. Tema promovării bunăstării individuale şi comunitare este interpretabilă. în vederea alegerii celei mai bune opţiuni. 2. un sens negativ înţeles ca libertate şi suport acordat unei persoane pentru a face propriile alegeri.MANUALUL PARTICIPANTULUI 49 1. acţiunile prezente şi/sau viitoare ale persoanelor asistate prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi. precum şi pentru a decide utilizarea resurselor personale. Apare întrebarea: în acţiunile întreprinse asistentul social urmăreşte aplicarea propriei înţelegeri a bunăstării sau înţelegerea pe care o are persoana asistată? În standardele etice internaţionale ale asistenţilor sociali (Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali) este menţionată datoria asistentului social de a acţiona în interesul persoanei asistate. Conceptul de justiţie socială vizează distribuirea bunurilor în acord cu: 1. dezvoltarea unui punct de vedere al asistentului social asupra a ceea ce reprezintă interesul persoanei asistate în acord cu teoria asistenţei sociale. Asistentul social sprijină persoanele asistate în eforturile lor de a-şi identifica şi clarifica scopurile. Acestă valoare poate fi înţeleasă în trei moduri: 1. incluzând asistarea oricărei persoane fără prejudecăţi şi favoruri. iar pe de altă parte. 3. Egalitatea implică stabilirea unor criterii de egalitate a persoanelor aflate în dificultate şi „eliminarea dezavantajelor” acestora în accesul la servicii. în judecata profesională a asistentului social. nevoile individuale. tratament egal: eliminarea dezavantajelor în accesul la resurse şi servicii. asistentul social trebuie să aibă în vedere interesul altor persoane din vecinătatea persoane asistate precum şi interesul public. Asistenţii sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci când. 4. egalitatea rezultatelor: promovarea bunăstării pentru toate persoanele aflate în dificultate. (2) acordarea ajutorului în funcţie de nevoi. un sens pozitiv înţeles ca asigurarea condiţiilor care să faciliteze înţelegerea deciziilor luate şi dezvoltarea personală. 2. depinzând de viziunea asistentului social asupra conceptului de bunăstare umană. 2. stabilirea priorităţilor şi alternativelor de intervenţie. de înţelegerea bunăstării de către persoana asistată şi de înţelegerea culturală a nevoii. Conceptul de justiţie socială este fundamentat pe două reguli de bază: (1) egalitatea în evaluarea nevoilor şi a resurselor. 2. 3. criteriile şi regulile generale stabilite de către fiecare serviciu social. această prevedere este completată de alte două menţiuni: pe de-o parte. 3.

În practica asistentului social sunt implicate (Morales & Sheafor. excluderea şi alte asemenea forme. noţiuni de bază în practica asistenţei sociale. Valorile sociale. lipsei deprinderilor şi a mecanismelor de adaptare ale acestora. atâta vreme cât alocarea resurselor. Valorile în asistenţă socială. Asistenţii sociali au responsabilitatea de a asista persoanele pentru ca acestea să obţină maximum de independenţă. se apreciază că cele mai multe din dificultăţile în calea . Asistenţii sociali se asigură de egalitatea şanselor privind accesul persoanelor asistate la informaţii. resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. Formarea unei noi competenţe duce adesea la rezolvarea problemelor şi la dezvoltarea personalităţii individului. El este operaţional în multe din acţiunile asistentului social şi poate fi considerat central în asistenţa socială. Asistentul social are responsabilitatea de a interveni pentru modificarea acelor factori sociali care au o acţiune defavorabilă asupra indivizilor. punctând responsabilitatea asistentului social în distribuţia resurselor publice în acord cu drepturile şi nevoile individuale. acceptate în cadrul unei colectivităţi – în cazul nostru. 2. familiilor şi grupurilor. discriminarea.50 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Acest concept este unul dintre cele mai importante. să ia propriile decizii şi să înveţe să-şi conducă propria viaţă. profesionistul va întări încrederea în sine a asistatului şi demnitatea individului. 3. 1980): Valorile persoanelor asistate. Un principiu etic se referă la noţiunile de bază privind desfăşurarea unei vieţi morale. Problemele de viaţă ale indivizilor se datorează. totuşi. este o activitate des întâlnită în procesul de asistenţă. În relaţia de consiliere şi de sprijin. în general. 4. 5. 6. Oamenii sunt capabili să înveţe noi comportamente. ca răspuns la nevoi. Ei contestă şi combat diferitele forme ale injustiţiei sociale precum: sărăcia. Principiile etice (Hepworth şi Larsen în Roth-Szamoskozi. Ei trebuie lăsaţi şi încurajaţi să-şi asume responsabilităţile propriilor decizii şi să-şi exercite libertatea. şomajul. Oamenii sunt capabili să facă propriile lor alegeri. 2003) specifice profesiei de asistent social: 1. Asistenţii sociali au responsabilitatea să ajute oamenii să-şi descopere şi să-şi utilizeze capacităţile de schimbare şi dezvoltare. Deşi se acceptă ideea că originea problemelor de viaţă se află adesea în experienţele şi evenimentele trăite anterior şi se ştie că analiza experienţelor trecute poate fi benefică. Principii etice Termenul de principiu etic poate fi definit ca totalitatea legilor şi noţiunilor de bază ale unei discipline. servicii. Valorile personale ale asistentului social. încurajând manifestările sale de independenţă.

2001. grupurile sau comunităţile asistate. BASW. 8. Asistenţii sociali au responsabilitatea de a oferi ajutor indivizilor. Tabel V. rezolvarea nu se poate limita la creşterea competenţelor individuale. rasismului. inegalităţilor şi injustiţiei. • Recunoaşte şi respectă unicitatea şi diversitatea fiecărei persoane. • Înţelege formele de asistare a persoanelor aflate în nevoi în demersul de îmbunătăţire a nivelului de trai. dreptul la autodeterminare şi la confidenţialitate ale asistatului. Practicianul în asistenţă socială trebuie să demonstreze că: • Identifică propriile valori şi înţelege implicaţia acestora în practica de asistenţă socială. Oamenii au nevoie de conştiinţa valorii proprii şi de stimă de sine. 11. Autocunoaşterea este o primă etapă necesară în procesul de dezvoltare şi schimbare a persoanei. • Înţelege modalităţile de promovare a dreptului persoanei de a alege. S. Relaţia dintre asistentul social şi client poate deveni pentru acesta din urmă model de relaţie deschisă. Sursa: CCETSW (The Central Council for Education and Training in Social Work) (1995). autentică. a dreptului la viaţa privată. • Poate identifica şi acţiona împotriva discriminării. Asistentul social poate contribui la creşterea stimei de sine a clienţilor în cadrul relaţiilor de consiliere. . ci necesită implementarea unor măsuri de politică socială. 10.1. confidenţialitate şi protecţie. Multe din problemele indivizilor îşi au originea în societate şi nu se datorează indivizilor înşişi.MANUALUL PARTICIPANTULUI 51 îmbunătăţirii integrării sociale pot fi rezolvate prin centrarea atenţiei pe alegerile şi posibilităţile prezente. încurajare. folosind metode adecvate rolului asistentului social şi contextului în care persoana trăieşte. Dreptul persoanelor asistate la propriile valori şi convingeri este inviolabil. 12. putând acţiona pentru respectarea dreptului la competiţie (competiţia este deseori impusă de resursele limitate şi se regăseşte în accesul pe baza îndeplinirii criteriilor de acordare a ajutorului). 7. Banks. sinceră. • Poate practica asistenţa socială într-un mod care să nu stigmatizeze sau să dezavantajeze persoanele.. prin mobilizarea potenţialului latent de adaptare al indivizilor. London. Orice metodă de rezolvare a cazurilor de asistenţă socială trebuie să aibă în vedere că mijloacele de a ajunge la un scop sunt tot atât de importante ca şi scopul. Mijloacele folosite de asistentul social vor trebui să respecte demnitatea. Ethics and Values in Social Work. 9. acceptare. pentru aceasta având nevoie de confirmarea valorii lor din partea persoanelor semnificative din viaţa lor. Persoana asistată poate să preia modelul şi să îl transpună asupra celorlalte relaţii ale sale. indiferent de valorile şi convingerile acestora. prin grijă. înţelegând posibilităţile de dezvoltare a aspectelor pozitive ale vieţii persoanelor asistate. Prin urmare.

Încercaţi să explicaţi decizia dvs. Sursa: Codul etic al profesiei de asistent social . profesională? Exerciţiu V. Competenţa Asistenţii sociali trebuie să îşi desfăşoare activitatea numai în aria de competenţă profesională determinată de licenţa. 1.). • Integritate. înţelegerea. evaluarea corectă şi soluţionarea problemelor sociale. Autodeterminarea Asistentul social respectă şi promovează dreptul persoanelor asistate la autodeterminare 5. Demnitatea şi unicitatea persoanei Asistenţii sociali respectă şi promovează demnitatea individului.2. 1. • Autodeterminare.4. persoane fără adăpost. persoane vârstnice etc. Încercaţi să îi aranjaţi în funcţie de următorul criteriu: care dintre ei are perspective mai bune de a fi tratat cu respect şi care are o şansă mai mică de a fi tratat cu respect de către societate? 2. Relaţiile interumane Asistenţii sociali recunosc importanţa fundamentală a relaţiilor interumane şi le promovează în practica profesională. Gândiţi-vă la 10 beneficiari cu diferite probleme (handicap. probleme de comportament. Exerciţiu V. expertiza şi experienţa profesională. 3. pentru fiecare beneficiar folosind experienţa personală şi exemple. Prezentaţi rezultatele şi argumentele pe flipchart pentru prezentarea în plen.52 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Tabel V. 6. implicându-se în identificarea. Justiţia socială Asistenţii sociali promovează principiile justiţiei sociale. 2. 2004. unicitatea şi valoarea fiecărei persoane. 2.proiect elaborat de Federaţia Naţională a Asistenţilor Sociali din România. • Demnitatea şi unicitatea persoanei. Furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistate Scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate î dificultate. lipsa locului de muncă. 4. Reflectaţi asupra valorilor în asistenţă socială menţionate mai jos şi discutaţi în grup sensul acestora: • Justiţie socială. 7. Integritatea Asistenţii sociali acţionează cu onestitate şi responsabilitate în concordanţă cu misiunea profesiei şi normele etice profesionale. Care consideraţi că sunt cele mai importanta valori în activitatea dvs. dependenţă de alcool. Valori în asistenţa socială 1. 3. .3.

şi tabelul V. Descrieţi situaţia celorlalţi membri ai grupului.? Prezentaţi în plen rezultatul discuţiilor.1. de vedere. Adaptat după Banks. Analizaţi critic relaţia dintre valorile profesionale şi propriile valori Listaţi valorile pe care le consideraţi importante în practica de asistenţă socială şi comparaţi-le apoi cu cele din tabelul V. oamenii au fost trataţi fără respect. Ethics and Values in Social Work.6.2. Exerciţiu V. Amintiţi-vă situaţii din activitatea dvs. din punctul dvs. BASW. London. 2001.. Încercaţi să identificaţi motivele ori circumstanţele care au condus la un astfel de comportament. profesională când.MANUALUL PARTICIPANTULUI 53 Exerciţiu V. S. Cum aţi fi procedat dvs. şi V. .1. Sugeraţi modificări la tabelele V.5.2.

54 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

MANUALUL PARTICIPANTULUI

55

SESIUNEA VI: Probleme etice - dileme etice

PROBLEME ETICE - DILEME ETICE

OBIECTIV:
Participanţii la training vor înţelege noţiuni de bază în etica profesională, precum şi implicaţiile acestor noţiuni în practica asistenţei sociale.

METODE: prezentarea şi problematizarea informaţiilor; discuţii/ exerciţii de grup. MATERIALE: flipchart, markere. TIMP: 90 min.

Asistenţii sociali sunt confruntaţi zilnic cu nevoia de a lua decizii morale. Uneori au posibilitatea să discute deciziile pe care le iau cu colegii sau/şi cu supervizorii lor. În majoritatea cazurilor, însă, ei au de luat singuri decizii. Problemele etice au luat o amploare mai mare pe măsură ce creşte publicitatea cazurilor sociale, ca şi datorită accentuării interesului statului în problemele sociale şi, în general, ca urmare a creşterii interesului public pentru bunăstarea şi calitatea vieţii individului. Se spune că morala nu poate fi predată în sălile de curs, nici lămurită în manuale, ea trebuie exersată în activitatea efectivă. Rămâne de reţinut avertizarea lui Thomas d’Aquino care spunea că în chestiuni de etică “nu putem discuta ceea ce ar trebui să facem, fără să ştim ce anume am putea face”. Pentru ca asistenţii sociali să se pregătească pentru sarcina dificilă a rezolvării dilemelor morale prin luarea unor decizii responsabile, ei trebuie să ştie să recunoască acele aspecte ale practicii asistenţei sociale care pun în balanţă diferite valori morale, să îşi clarifice propriile valori personale, pe care să le raporteze la valorile profesiei (Roth-Szamoskozi, 2003). Problemele etice apar atunci când asistentul social vede o situaţie ca implicând decizii morale dificile. Dilema etică apare atunci când asistentul social se confruntă cu o situaţie în care trebuie să decidă în cazul unei alternative conflictuale, cum ar fi conflictul între valorile personale/ valorile profesionale, valorile personale/ valorile persoanei asistate, valorile personale/ valorile instituţiei în care lucrează etc. După identificarea şi definirea dilemei etice, asistentul social va trebui să decidă care din valorile implicate vor fi luate în considerare cu prioritate.

56

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

Exemple de situaţii care pot conduce la dileme morale:
(din Roth-Szamoskozi, 2003) - Un tânăr dintr-un centru pentru minori delincvenţi vă spune că are încredere în dvs., crede că numai dvs. îl înţelegeţi şi vă dezvăluie planul lui de a evada. - Organizaţia unde lucraţi a obţinut o sumă de bani de la o fundaţie pentru sprijinirea copiilor cu handicap; directorul vă cere să prezentaţi un raport despre munca dvs. în care să figureze un număr mai mare de cazuri asistate decât în realitate, nu numai pentru a justifica activitatea existentă, dar şi pentru a putea solicita ulterior o sumă mai mare de bani. - O femeie vă spune că a rămas însărcinată, doreşte să avorteze şi vă solicită ajutorul. - Aflaţi despre unul din adolescenţii dintr-un centru de plasament că practică relaţii homosexuale şi îi agresează pe băieţii mai mici. Unii pot considera aceste cazuri ca fiind clare, lipsite de vreo dilemă morală, alţii, dimpotrivă, identifică principii şi valori morale diferite şi consideră că rezolvarea unor astfel de situaţii implică o deliberare morală dificilă. Pentru a ne clarifica în legătură cu soluţiile unor astfel de cazuri şi ale altora conform cerinţelor asistenţei sociale, avem nevoie de cunoaşterea modului în care profesia stabileşte priorităţile ei valorice. Faţă de cine suntem responsabili? Pentru a lua o hotărâre etică, trebuie să clarificăm ce părţi implicate vor fi influenţate de decizia noastră şi pe care dintre ele ne simţim mai obligaţi să le susţinem. Când vom analiza o dilemă etică, vom investiga cinci categorii de responsabilităţi: 1. 2. 3. 4. 5. 6. responsabilităţi faţă de societate; responsabilităţi faţă de profesie; responsabilităţi faţă de persoanele asistate; responsabilităţi faţă de noi înşine ca profesionişti; responsabilităţi faţă de colegi; responsabilităţi faţă de instituţia angajatoare.

Teme majore de confruntare etică
Conflictele morale cărora trebuie să le facă faţă asistenţii sociali se pot datora următoarelor trei grupe de factori (din Roth-Szamoskozi, 2003): 1. Factori care ţin de asistenţii sociali: presupunerile lor, convingerile lor, judecăţile lor de valoare privind natura umană, valorile, scopurile activităţii de asistenţă socială sau concepţiile lor teoretice privind activitatea lor profesională. 2. Factori legaţi de client: personalitatea sa, nivelul său mintal şi educaţional, relaţiile sale cu alţi membri ai familiei sale, cu comunitatea, relaţiile şi situaţia sa profesională etc. 3. Factori legaţi de problemă: natura problemei, definirea ei, scopurile şi priorităţile care derivă din acest specific, strategiile şi opţiunile la care se pretează. 4. Factori care ţin de mediul instituţional.

MANUALUL PARTICIPANTULUI

57

Aspectele etice ale muncii de asistenţă socială apar ori de câte ori există un conflict sau o lipsă de simetrie legată de factorii amintiţi sau când se ciocnesc valori în interiorul diferitelor componente. Subiectele principale care constituie elemente ale dilemelor practicienilor asistenţi sociali sunt următoarele: - cunoştinţele profesionale ale celui care oferă ajutor versus drepturile persoanelor asistate de a alege serviciile pe care le doresc; - obligaţiile şi solicitările contradictorii la care asistentul social e nevoit să le răspundă; - hotărârile privind persoanele asistate trebuie luate împreună cu aceştia, cu consimţământul lor, dar în multe cazuri ei nu înţeleg toate implicaţiile alegerii lor; - asistentul social trebuie să ia uneori decizii în situaţii neclare, ambigue sau contradictorii; - asistentului social i se cere să fie sincer şi să spună adevărul, dar există situaţii în care cunoaşterea adevărului este greu suportabilă de către persoana asistată sau pare că îi face rău acestuia; - respectarea confidenţialităţii este adesea dificilă, deoarece sunt situaţii în care i se cere comunicarea informaţiilor în interesul clientului sau al altora implicaţi în situaţie; - caracterul limitat al resurselor aflate la dispoziţia asistenţilor sociali ridică problema echităţii, respectiv a priorităţilor în distribuirea acestora; - în general, interesele persoanelor asistate sunt primordiale faţă de ale profesioniştilor, dar sunt situaţii în care ele periclitează serviciul sau chiar viaţa asistentului social; - în deciziile sale profesionale, asistentul social trebuie să renunţe la propriile judecăţi de valoare, chiar şi în situaţiile în care propriile valori îl fac să încline într-o anumită direcţie; - asistentul social îşi va menţine raporturile cu persoanele asistate la nivelul limitat al relaţiilor profesionale, chiar dacă aceştia manifestă nevoia de o relaţie mai complexă; - alegerea modalităţilor de evaluare şi a căilor de intervenţie poate pretinde alegerea între o tehnică mai potrivită pentru persoana asistată şi una mai convenabilă pentru asistentul social; - relaţiile cu colegii pot deveni conflictuale din cauza unor confruntări cu caracter profesional, provenind din înţelegerea diferită a obligaţiilor faţă de persoanele asistate; - respectarea regulamentelor interioare şi a dispoziţiilor superiorilor este o obligaţie a oricărui angajat, care vine însă uneori în conflict cu alte cerinţe etice.

Luarea unei decizii etice
Luarea unei decizii etice presupune urmarea unor paşi (Paradise, 1985): 1. Identificarea problemei. Primul pas presupune identificarea problemei sau a dilemei. Care este sursa conflictului? Ce factori sunt implicaţi? De exemplu, dacă eşuezi în a explica persoanei asistate care sunt limitele confidenţialităţii şi informaţia trebuie să fie împărtăşită ca urmare a unor cerinţe legale sau instituţionale, atunci apare o potenţială dilemă etică. Dacă asistentul social nu este de acord cu anumite direcţionări din partea instituţiei şi are un argument convingător pentru care lucrurile ar trebui schimbate, atunci se află într-o poziţie mai bună.

. din contră. luând în considerare fiecare alternativă. Asistentul social ştie că tânărul consumă droguri. Dar e posibil ca părinţii lui A. din fericire. atunci lucrurile ar fi mai simple. Adeseori. 3. faţă de societate. Dacă. comunică informaţia părinţilor. e important să fiţi cât se poate de realişti. îşi poate pierde slujba. riscă distrugerea relaţiei cu A. Dacă A. îl întreabă pe asistentul social dacă fiul lor consumă droguri. Se înţelege că tânărul nu doreşte ca părinţii lui să afle. foarte important. 2. să îl sprijine pe acesta pentru depăşirea problemei. şi poate contribui la deteriorarea relaţiei lui A. Dacă asistentul social nu dezvăluie informaţia părinţilor lui A. creşte calitatea serviciilor oferite lui A. În cazul de mai sus. faţă de dvs. Elemente de genul acesta pot avea un impact asupra deciziei şi de aceea trebuie luate în considerare. De asemenea.58 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Primul pas pentru depăşirea unei probleme este recunoaşterea ei. Examinarea valorilor şi normelor etice necesare pentru rezolvarea dilemei. dar putem înţelege şi dorinţa părinţilor de a cunoaşte problema fiului lor. lui sau altora. De exemplu. Reamintiţi-vă că aveţi responsabilităţi faţă de persoana asistată. dar. De asemenea. asistenţii sociali care lucrează cu minorii se confruntă cu situaţii în care părinţii solicită informaţii despre copiii lor. astfel de situaţii nu se întâlnesc prea des. la confidenţialitate. asistentul social trebuie să decidă dacă este cazul să transmită anumite informaţii confidenţiale. .: Dilemă etică Părinţii unui adolescent de 16 ani. dar faptul că este minor complică situaţia. chiar dacă nu au fost solicitate.1.. cu părinţii săi.? Ce se va întâmpla? Este important să identificaţi care este poziţia responsabilităţilor dvs. Uneori situaţiile personale afectează decizia pe care o luăm. profesie şi. Studiu de caz VI. asistentul social are obligaţia de a respecta dreptul lui A. Din punct de vedere deontologic. ar fi adult. În enumerarea tuturor posibilelor cursuri ale acţiunii va trebui să luaţi în considerare argumentele dvs. Astfel. asistentul social trebuie să decidă între respectarea dreptului tânărului la confidenţialitate şi dreptul părinţilor de a şti despre faptul că fiul lor consumă droguri. pentru fiecare acţiune în parte. faţă de instituţia unde lucraţi. 5. Imaginaţi cursurile posibile şi probabile ale acţiunii. A. Care sunt implicaţiile alternativelor dvs. Alegerea celui mai bun curs al acţiunii. va deveni evident propriul sistem de valori. asistentul social poate să nu fie de acord cu şeful său şi drept urmare. Dar păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor obţinute de la minori în cadrul unei relaţii bazate pe încredere poate fi respectată atâta timp cât nu e necesar să protejezi minorul de posibilitatea de a-şi face rău. Încălcarea confidenţialităţii ar produce mai mult rău decât bine şi ar putea crea chiar un precedent în ceea ce priveşte deciziile asistentului social (dacă decide să transmită părinţilor secretele copiilor). 4.

Asistentul social este împotriva homosexualităţii. al cărei comportament pare să se încadreze în limitele normalului şi care are nevoie de încurajarea tendinţelor ei de autonomie. . împotriva avortului/ instituţia în care lucrează asistentul social este împotriva avortului. În astfel de situaţii. deşi are dificultăţi din ce în ce mai mari de a se întreţine singur. pe de altă parte. Pentru exemplificare. cele ale profesiei (preocuparea primordială faţă de grupurile dezavantajate). . asistentul social ar trebui să împărtăşească informaţiile numai dacă el consideră că tânărul îşi poate face rău. Oricum. . lui sau altora ca urmare a consumului de droguri.Fiul adult vrea să îşi plaseze tatăl vârstnic într-un cămin de bătrâni. Asistentul social este. dilema apare ca urmare a posibilităţilor diferite de înţelegere a loialităţii faţă de persoanele asistate implicate în acest caz. dar instituţia în care lucrează condamnă orice formă de discriminare. care impun priorităţi diferite. atunci transmiterea informaţiilor nu se justifică. . care caută mijloace de a-şi menţine controlul asupra fiicei sale. de tip caritabil. care nu stă destul cu ea. prin religia sa. dilema rezultă din faptul că persoana asistată (fiul) solicită un serviciu social ce poate afecta nefavorabil un membru al familiei sale. dacă asistentul social consideră că tânărul doreşte să fie tratat. În acest caz. se plânge că fiica ei.O tânără de 16 ani. vrea să fie independentă şi nu o mai ascultă acum. Dilemele etice ale asistentului social pot avea ca sursă punctele diferite de vedere asupra cazului.O doamnă foarte respectată în comunitate şi admirată de asistentul social datorită activităţilor sale de voluntariat. Aici dilema provine din priorităţile diferite: pe de-o parte. respectiv de a proteja sănătatea tuturor persoanelor în cauză versus respectarea dreptului la confidenţialitate. Maria Roth propune spre analiză modalităţile posibile de acţiune ale asistentului social în următoarele cazuri: .Într-un orăşel se pune problema construirii unei tabere pentru un număr mare de refugiaţi sosiţi în zonă. îl roagă pe asistentul social să o ajute pentru a întrerupe sarcina. cele ale comunităţii (să fie ferită de eventuale riscuri cauzate de sosirea unor străini) şi. de frica posibilei creşteri a infracţionalităţii şi cere îmbunătăţirea protecţiei oferite de poliţie împotriva refugiaţilor. asistentul social trebuie să îşi limpezească cine este asistatul ale cărui interese trebuie să le apere: mama supraprotectivă. În acest caz. comunitatea se opune acestui proiect. .Un tânăr de 19 ani îi mărturiseşte asistentului social că este confuz cu privire la orientarea sa sexuală şi că este atras de persoane de acelaşi sex.MANUALUL PARTICIPANTULUI 59 În acest caz. preferă să rămână acasă. sau faţă de adolescentă.O femeie îl întreabă pe asistentul social al logodnicului ei dacă este adevărat că acesta este infectat cu virusul HIV. Alte situaţii (Banks. la adolescenţă. însărcinată în cinci săptămâni. dar acesta nu doreşte internarea. Nohr []): .

potrivit căruia asistentul social intervine pentru creşterea bunăstării individuale şi a determinării de sine a individului. asistentul social şi colegi. Astfel. soluţiile dilemelor etice nu sunt absolut satisfăcătoare. a avut loc întâlnirea specialiştilor la nivel internaţional. asistentul social şi agenţia în care lucrează. dar este cert că avem nevoie de a ne forma capacitatea de a discerne în urma unei evaluări deontologice asupra subiectelor dilematice. în Colombo. care au încercat definirea ariei operative a asistentului social în cadrul programelor de protecţie socială. în care sunt prevăzute standarde referitoare la susţinerea oportunităţilor de informare şi experienţă între specialişti şi reglementează situaţiile în care este încălcată etica profesională. Astfel. ci şi pentru standardele profesionale.60 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Nu se poate elabora o tipologie a dilemelor morale. Asociaţia Naţională Americană a Asistenţilor Sociali (National Association of Social Workers. De cele mai multe ori. 2. Formarea unei gândiri deontologice presupune evaluare deciziilor în spiritul valorilor profesionale. Codul deontologic Primul cod deontologic al asistenţilor sociali a fost elaborat de Mary Richmond şi tipărit în 1920 sub numele “Cod etic experimental pentru cei care lucrează cu cazuri sociale” (Experimental draft code of ethics for social case workers). Abia în 1951 Adunarea Generală a Asociaţiei Americane a Asistenţilor Sociali a adoptat primul cod deontologic valabil pentru toţi membrii asociaţiei. 4. se susţinea ideea că publicul are şi el dreptul să cunoască principiile pe baza cărora asistentul social ia decizii. asistentul social şi client. înţelegerea şi interpretarea nevoilor individuale şi sociale. 2003). care cuprinde două documente: Declaraţia Internaţională a Principiilor Etice ale Asistenţei Sociale şi Standardele Etice Internaţionale ale Asistenţilor Sociali. Sri Lanka. Plecând de la principiul de bază al profesiei de asistent social. NASW) a adoptat un nou cod deontologic. referitoare la principiile de colectare şi utilizare a informaţiei privind situaţia clientului şi modalităţile de lucru cu clientul. asistentul social şi profesie. “În 1994. conţinând aspecte referitoare la aspectele ce ţin de procedurile şi practicile adecvate serviciilor oferite de agenţie. rolul codului deontologic fiind de a face conştient că decizia luată va trebui să fie satisfăcătoare nu numai pentru el/ea însuşi/însăşi. . 5. în “The Compass”. Necesitatea unor coduri deontologice a apărut mai evidentă pe măsură ce s-au înfiinţat asociaţii ale asistenţilor sociali. dat fiind numărul mare al acestora şi varietatea lor. codul deontologic funcţionează ca un ghid de raportare la situaţii etice şi nu reprezintă un ansamblu de reguli cu aplicabilitate la o situaţie dată. în care sunt prevăzute standarde referitoare la identificarea. având în permanenţă ca preocupare respectarea standardelor profesionale.Principii şi Standarde”. Standardele Etice Internaţionale ale Asistenţilor Sociali reglementează relaţiile dintre: 1. pus în mai mare măsură în acord cu realităţile sociale (Roth-Szamoskozi. referitoare la modalităţile de menţinere şi aplicare a valorilor profesionale în practica asistenţei sociale. 3. jurnalul oficial al asistenţilor sociali americani. asistentul social şi problematica socială. în 1924. sarcina cea mai grea a asistenţilor sociali fiind de a raporta continuu valorile profesionale la valorile personale. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali a adoptat în această întâlnire „Etica Asistenţei Sociale . În 1979.

” În 2003. Asociaţia Romană Pentru Promovarea Asistenţei Sociale. B. asistentul social trebuie să utilizeze şi alte surse de informare pentru delimitarea activităţilor sale cum ar fi: legislaţia. Codul deontologic al profesiei de asistent social oferă un set de valori. . consultarea supervizorului sau consilierului legal al agenţiei. Valorile şi normele etice fundamentale corespunzătoare activităţii asistentului social. alte coduri etice relevante. SUA) şi Codul Deontologic Profesional al Federaţiei Internaţionale a Asistenţilor Sociali şi Asociaţiei Europene de Asistenţă Socială. Responsabilităţile asistentului social în desfăşurarea activităţii profesionale. Aria problemelor în care Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali apreciază că asistentul social trebuie să decidă conduita pe care o adoptă în consens cu standardele şi principiile etice sunt: . Pe lângă acest cod. cod care a fost discutat de comunitatea profesională a asistenţilor sociali (membri ai asociaţiilor membre în FNASR). politica agenţiei în care lucrează. a fost finalizat. Codul oferă principii generale prin care asistentul social se orientează în acţiunile întreprinse şi furnizează cadrul în care asistentul social poate lua decizii privitoare la relaţia sa cu persoana asistată.când datoria asistentului social de a proteja interesele persoanei asistate poate veni în conflict cu cerinţele eficacităţii şi utilităţii acţiunilor întreprinse de către asistentul social. au fost folosite modele de coduri deontologice ale unor ţări cu experienţă avansată în domeniu (Olanda. între grupul clientului şi societate sau între diferite grupuri profesionale.când loialitatea asistentului social este în mijlocul unor conflicte de interes. principii şi standarde profesionale pentru a-l ajuta pe asistentul social să ia deciziile adecvate persoanei asistate şi contextului său de viaţă.când asistentul social trebuie să fie atât cel care ajută persoana asistată cât şi cel care verifică situaţia acestuia. în septembrie 2003. Problematica socială porneşte de la diferite premise de spaţiu geografic. de către Federaţia Naţională a Asistenţilor Sociali din România. a elaborat primul Cod deontologic al asistentului social în România. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali recomandă „Etica Asistenţei Sociale Principii şi Standarde”. metodologia cercetării sociale. În elaborarea Codului. colegii şi agenţia în care lucrează. . Astfel. condiţii istorice. cum ar fi conflictele între interesele clientului şi a altor persoane. Plecând de la acest principiu. Aplicaţiile principiilor etice trebuie judecate în funcţie de contextul în care acţionează asistentul social. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali încurajează specialiştii fiecărui stat să discute şi să clarifice problemele particulare relevante pentru fiecare ţară. Acest cod nu privează pe nici un asistent social de libertatea practicii cu condiţia ca acţiunile sale să fie în consens cu principiile etice ale codului deontologic. sociale şi culturale care se regăsesc în strategiile guvernamentale în sfera politicilor sociale. Acesta cuprinde două capitole: A.MANUALUL PARTICIPANTULUI 61 Codul deontologic nu reprezintă un set de reguli care prescriu toate tipurile de comportament pentru toate situaţiile în care poate fi implicat asistentul social. consultarea colegilor. în cadrul Conferinţei Naţionale de Asistenţă Socială desfăşurată la Oradea. Spania. ca pe un ghid general pe baza căruia specialiştii fiecărui stat membru îşi pot stabili principii etice profesionale proprii. Codul deontologic al profesiei de asistent social. realizat de un colectiv de specialişti. membri ai Asociaţiei Romane pentru Promovarea Asistenţei Sociale şi fondatori ai Federaţiei Naţionale a Asistenţilor Sociali din România (2002). economice. .

S. Blebea. Christians. Nicolae. Mark Fackler. Bucureşti. 2001. Gheţău.. Paradise V. Introducere în etica profesională.. Banks. valori în asistenţă socială. valori personale sau ale instituţiei pot fi implicate. Social Work Profession of Many Faces. Bucureşti. circumstanţe). Ed. profesia. persoane. Critica raţiunii practice. Miroiu. Clifford G. Trei. Bucureşti. Morales M. Ohio. Nohr Kirsten. Descrieţi pe scurt situaţia (evenimente. Deontologia profesiei de asistent social. 1985. Aceste norme se referă la responsabilităţile asistentului social ca profesionist şi la relaţiile lui cu societatea. Bell& Howell Publication Systems Division. Kim B. . Etica mass-media. Bibliografie (Sesiunile V şi VI) • • • • • • • • • Banks Sarah. 2002. Mihaela. Nohr. Care au fost valorile pe care s-a bazat decizia luată? 4. Ethics and Values in Social Work. Reamer G. 1972. Louis. 2001. nr. Exerciţiu VI. Kant. Aţi lua altă decizie acum. în urma acumulării de noi cunoştinţe? Prezentaţi rezultatele şi argumentele pe flipchart pentru prezentarea în plen. London. responsabilităţi. BASW. S.1. Allyn and Bacon Inc. Gândiţi-vă la un eveniment sau la o situaţie cu care v-aţi confruntat la locul de muncă şi pe care îl/o consideraţi problematic/-ă din punct de vedere etic (un conflict sau o situaţie în care v-a fost greu să luaţi o decizie). 1980. persoanele asistate. 1. Teaching Practical Ethics For The Social Professions. 2. Care a fost dilema şi decizia luată? 3.. K. Rodica. Rădulescu. Ed. Rotzoll. Kathz B. Adaptat după Banks. Ana. 1/2002. Frideric. Revista de Asistenţă Socială. Feset. 2002. Gabriela. Feset. Social Work Values and Ethics. Immanuel. 1999. McKee. Polirom. Develop Ethical and Legal Standards. New York. 2001. Teaching Practical Ethics for the Social Professions. & Sheafor W: B. instituţia şi colegii. Columbia University Press. Aspecte ca drepturi.62 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Responsabilităţile asistentului social se adresează tuturor asistenţilor sociali şi se aplică tuturor activităţilor profesionale de asistenţă socială. Editura Ştiinţifică..

Ed. Farclay Williams. 1998. Dicţionar de filozofie. Vlăsceanu. Cluj. Humanitas. Editura Ankarom. Texte alese.MANUALUL PARTICIPANTULUI 63 • • • • • • • • • Roth-Szamoskozi. 1978. Ed. Huisman Denis. 1995. Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Akermay Milton.Rex. Politică. Universitatea din Bucureşti. Codul etic al profesiei de asistent social – proiect. 1997. Dicţionar de sociologie. Lazăr. Psihologie socială. Editura Babel. Curs de filozofie. Editura Presa Universitară Clujeană. Federaţia Naţională a Asistenţilor Sociali din România. Cătălin. 1994. 2003. Rădulescu Ana – Managementul de caz. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială. Iaşi. Zamfir. Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Bucureşti. Zamfir Elena. Maria. Introduction to Social Work. 2004. Bucureşti. suport de curs. Prentice Hall. Vergez Andre. 2004. Codul de conduită. . Skilmore A.

64 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

împreună cu clientul. Bazându-se pe constatările evaluării iniţiale.MANUALUL PARTICIPANTULUI 65 SESIUNEA VII: Evaluarea iniţială şi intervenţia în asistenţa socială EVALUAREA INIŢIALĂ ŞI INTERVENŢIA ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. trebuie să decidă obiectivele. markere. TIMP: 90 min. asistenţii sociali ar trebui să poată răspundă la următoarele 5 întrebări (Howe. asistentul. participanţii vor putea să: 1. . în succesiunea de activităţi desfăşurate cu/pentru clienţi(i)/beneficiari(i). Ce se întâmplă? 3. Care este problema? 2. enunţe cele cinci întrebări . Pe parcursul procesului de asistenţă. Ce este de făcut? Asistentul social trebuie să recunoască şi să identifice problema cu care se confruntă persoana asistată.cheie în procesul de asistenţă socială. 4. Cum trebuie procedat? Trebuie alese metodele de intervenţie în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse. S-a făcut tot ce trebuia? Evaluarea rezultatelor finale ale intervenţiei. 2. MATERIALE: flipchart. METODE: prezentarea informaţiilor. îşi însuşească principalele caracteristici ale perspectivei persoanei asistate. 3. discuţii/exerciţii de grup. p. descrie etapele procesului de asistenţă socială. 2001. 5. 4. să planifice intervenţia şi să-şi clarifice intenţiile. interpretată şi explicată. Răspunsurile pe care le oferă asistenţii sociali la aceste întrebări pot fi diferite. Situaţia trebuie evaluată. 11-12): 1. reflectând diversitatea de opţiuni în abordarea unei situaţii. prezinte ce este aceea evaluarea iniţială în procesul de asistenţă socială.

nevoia şi motivaţia generează comportamentul clientului care. motivaţia poate fi de intensitate medie. Conceptul de problemă a unui client se schimbă în timp. clientul cere de la asistentul social: . iar tatăl în închisoare. Probleme curente sunt acele probleme care trebuie rezolvate pentru a se obţine o schimbare sau pentru a remedia o situaţie.să fie informat asupra stadiului procesului. motivaţia este de obicei crescută. fugit de la un centru de plasament. la rândul lui. acesta din urmă se caracterizează prin nevoie şi prin natura motivaţiei sale. . Intensitatea acesteia variază în funcţie de ceea ce l-a determinat. rezultatele sale şcolare fiind foarte slabe.o relaţie bazată pe încredere şi acceptare. pe client să se adreseze asistentului social. va influenţa natura relaţiei dintre asistentul social şi client. În ultimul an nu a fost vizitat de părinţi. 2003) Definirea problemei nu se poate face instantaneu. . . are de-a face cu o constelaţie de probleme. în legătură cu care el se vede nevoit să solicite ajutor. legate unele de altele. Exemplu: un tânăr ajunge la centrul pentru minori fiindcă a fost găsit în gară. . asistentul social are de rezolvat doar o singură problemă a unui asistat. De obicei. mama fiind bolnavă. cât şi în plan vertical. motivaţia poate fi scăzută sau chiar să lipsească (şi extrinsecă). Rareori. Pe măsură ce problema iniţială se rezolvă.dacă este obligat să se adreseze asistentului social (în cazul celor din sistemul de probaţiune. p. Evaluarea problemei în relaţia de asistenţă socială (Roth-Szamoskozi. ea poate conduce la o altă problemă.obţinerea de rezultate pozitive în procesul de asistenţă socială. pe măsură ce munca cu persoana asistată progresează.să fie implicat în luarea deciziilor pe întreaga durată a procesului de asistenţă socială. Exemplu: situaţia unui copil de la un centru de plasament e dificilă. Copilul şi-a exprimat de câteva ori dorinţa de a-şi revedea mama.client. Problemele adiacente se referă la situaţia care a cauzat şi care tinde să menţină problema imediată.proceduri clare şi bine stabilite. atât în plan orizontal – în sensul ramificaţiilor sale în prezent. 11-12) În relaţia asistent social .66 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Perspectiva persoanei asistate (Howe. de fapt. . ci reprezintă un proces în care fiecare problemă este luată în considerare. În funcţie de toate aceste elemente. legată de cea iniţială. oricare ar fi natura acestei relaţii. după cum urmează: .dacă se adresează asistentului social de bunăvoie (şi-a dat seama că are o problemă şi că asistentul social este cel care l-ar putea ajuta să o rezolve). de exemplu). Totuşi. în sensul cauzalităţii din trecut.dacă a fost trimis la asistentul social de către un alt specialist. 2001. . . Problema imediată este ceea ce îl preocupă cel mai mult pe client.

Monitorizarea – controlul modului în care sunt alocate resursele şi efectele acestora asupra situaţiei persoanei asistate. 2004): evaluarea nevoilor persoanelor care solicită ajutor şi stabilirea priorităţilor de intervenţie. Sesizarea (Johnson. pe de-o parte. .situaţia materială a familiei.relaţiile copilului cu familia sa. implementarea planului de intervenţie trebuie monitorizată permanent cu scopul de a se cunoaşte. 6. Rădulescu. cât şi pentru serviciu. 5. (b) cu oferta serviciului în care lucrează asistentul social şi (c) cu oferta de asistenţă a celorlalte servicii din reţeaua naţională/ONG-uri. să se facă modificările cerute de evoluţia cazului. 3. Elaborarea planului de intervenţie – identificarea resurselor individuale/ comunitare care pot fi utilizate. Evaluarea iniţială a nevoilor persoanelor care solicită ajutor – cunoaşterea şi evaluarea nevoilor persoanelor care solicită asistenţă. monitorizarea intervenţiei. dacă serviciile mai sunt corespunzătore nevoilor. . evaluarea rezultatelor intervenţiei atât pentru persoana asistată. acumularea de cunoştinţe şi resurse. 2004) 1.relaţiile copilului cu personalul şcolii. evaluarea serviciilor din reţea care pot răspunde nevoilor persoanei asistate. . Pentru fiecare caz asistentul social trebuie să urmărească (Rădulescu. Problemele formulate în relaţia de ajutor nu vor putea să acopere toată gama de dificultăţi întâlnite de persoana asistată. întrucât situaţia persoanei se poate schimba în urma alocării resurselor. evaluarea resurselor disponibile. precum şi stabilirea priorităţilor de intervenţie. Paşi de urmat în procesul de asistenţă socială (Rădulescu. 2004) Asistenţii sociali află de potenţiale persoane asistate din diferite surse: În funcţie de natura/profilul instituţiei/biroului. . . aceasta/acesta poate accepta persoana asistată pentru evaluare suplimentară sau o poate îndruma către o altă instituţie care o poate asista. 2. Implementarea planului de intervenţie – stabilirea legăturilor persoanei asistate cu serviciile stabilite în planul de intervenţie şi alocarea resurselor identificate. iar pe de altă parte. Voicu. corelarea nevoilor cu: (a) resursele. stabilirea strategiei de intervenţie. competenţele dezvoltate şi consolidate. Evaluarea finală a cazului – evaluarea evoluţiei cazului în urma implementării planului de intervenţie.MANUALUL PARTICIPANTULUI 67 Exemplu: . 4. crearea legăturilor persoanei asistate cu serviciile selectate.starea de sănătate a mamei.situaţia şcolară a copilului. dezvoltarea planului individualizat de intervenţie. dar găsirea unor soluţii pentru acestea va conduce la creşterea capacităţii de rezolvare a unor probleme similare.

deoarece cunoaşterea cazului nu se opreşte la faza de evaluare. • • • • • În funcţie de natura/profilul instituţiei/biroului. 2004) Asistenţii sociali află de potenţiale persoane asistate din diferite surse: membrii familiei. Voicu. evaluarea trebuie astfel condusă încât să nu agraveze starea clientului ci să o amelioreze. iar hotarul dintre acestea două este greu de stabilit. instituţia se poate autosesiza cu privire la existenţa unei persoane care are nevoie de ajutor. procesul este spiralat. alţi profesionişti din comunitate pot contacta instituţia comunicând îngrijorările lor referitoare la o persoană. însă. Sesizarea (Johnson. “Evaluarea şi intervenţia sunt două componente de bază ale procesului de asistenţă socială. iar pe de altă parte. 1. persoana asistată poate contacta direct instituţia pentru ajutor. . aceasta/acesta poate accepta persoana asistată pentru evaluare suplimentară sau o poate îndruma către o altă instituţie care o poate asista.68 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Evaluare iniţială (Interviu) Evaluare finală şi terminarea intervenţiei Planificarea intervenţiei Monitorizare Intervenţie Derularea logică în care sunt prezentate aceste repere de lucru face ca procesul de intervenţie să pară o acţiune în etape succesive. cu frecvente reîntoarceri la analiza cazului şi a etapelor anterioare pentru clarificări sau adaptări în raport cu evoluţia cazului. prietenii sau vecinii pot contacta instituţia cu privire la îngrijorarea lor în legătură cu potenţiala persoană asistată. Rădulescu. asistentul social se poate autosesiza asupra unei situaţii de dificultate în care se poate afla o persoană. În practică.

aspectele de natură intelectuală (idei şi cunoştinţe folosite pentru înţelegerea propriei persoane. În afară de acestea trebuie evaluate resursele puse la dispoziţia clientului de către comunitate. cu grupul de apartenenţă. fie ca aspecte care trebuie îmbunătăţite. (Sursa: 2000. Resursele externe – servicii. Managementul de caz. teama.). B. modalitatea de folosire a informaţiilor şi cunoştinţelor pentru a lua decizii etc. Sheafor. distribuţia rolurilor şi a puterii în familie etc. chiar resurse materiale şi constituie mediul imediat al clientului.). G. percepţia asupra muncii etc. organizaţii. voinţa persoanei asistate de a utiliza sprijinul asistentului social pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă (cine solicită ajutorul asistentului social? . ajutor.). intelectual şi fizic de care dispune clientul.. suport de curs 2004. aspectele de natură emoţională (tendinţa de a se retrage şi de a se izola de ceilalţi. Aceste reţele sunt considerate primare. situaţiile în care membrii familiei au mai beneficiat de suportul serviciilor sociale şi modul în care au fost folosite resursele.MANUALUL PARTICIPANTULUI 69 2. instituţii.). familial şi individual afectează: situaţia persoanei asistate. modul în care persoana asistată susţine acţiunea de colectare a datelor şi de pregătire a documentelor necesare asistenţei etc. cadrul familial (relaţiile dintre membrii familiei.persoana care are nevoie de ajutor sau o persoană din anturajul acesteia. asistentul social va putea stabili care sunt elementele situaţiei asupra cărora se va focaliza pe parcursul intervenţiei. ruşinea etc. Universitatea din Bucureşti) În baza acestei înţelegeri.. aspectele economice (achiziţionarea resurselor şi capacitatea de a administra şi aloca banii necesari plăţii bunurilor şi serviciilor etc. modul de utilizare a resurselor comunitare pentru a răspunde nevoilor personale sau familiale etc. fie ca resurse pe care să le utilizeze. Evaluarea iniţială a nevoilor persoanelor care solicită ajutor Evaluarea constă în aprecierea potenţialului afectiv.). aspectele juridice (drepturile şi responsabilităţile care îi revin în calitate de cetăţean etc. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială. compoziţia familiei şi relaţia cu rudele. Trebuie identificate şi evaluate şi resursele din reţeaua socială a clientului: relaţia cu familia. în Ana Rădulescu. având cea mai mare pondere în viaţa acestuia. 2003). Activitatea asistentului social este focalizată simultan asupra următoarelor acţiuni (Rădulescu. identitatea etnică. a problemelor şi a celorlalţi. aspectele fiziologice (starea de sănătate. locul de muncă (relaţia cu colegii. înclinaţia spre stări cum ar fi tristeţea. asistentul social trebuie să înţeleagă modul în care elementele contextului social. întemeiate pe o anumită legislaţie. Horejsi. asociaţii – fac parte din mediul social al persoanei. oferă susţinere. 2004): Identificarea şi analiza problemelor persoanelor care solicită asistenţă şi stabilirea aspectelor asupra cărora trebuie să se intervină. Horejsi. nutriţia).) . furie. pe resurse materiale şi financiare” (Roth-Szamoskozi. Pentru claritatea acţiunilor care ar trebui • . responsabilităţile asumate în cadrul comunităţii. Pentru o evaluare corectă a nevoilor şi resurselor. gradul de integrare a persoanei asistate în comunitate (sentimentul de apartenenţă la alte grupuri. religioasă şi valorile asociate. C. abilitatea de a interpreta propria experienţă.). cu vecinii. accesul la servicii şi la forme de dezvoltare personală şi profesională. Aceste capacităţi formează resursele interne ale clientului.).

70

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

realizate sau a celor care ar trebui avute în vedere în planul de intervenţie, asistentul social întocmeşte lista cu nevoi, în ordinea priorităţii acestora. Lista cu nevoi este importantă mai ales atunci când persoanele asistate sunt dependente de asistenţa combinată a serviciilor de asistenţă socială şi medicală sau când intervenţia se bazează pe lucrul în echipa multidisciplinară; în aceste situaţii, lista care include nevoile persoanei asistate ajută la clarificarea responsabilităţilor specialiştilor implicaţi şi la continuitatea acţiunilor, evitându-se suprapunerea serviciilor sau a acţiunilor specialiştilor. În evaluarea nevoilor asistentul social trebuie să înţeleagă faptul că, dincolo de trebuinţele materiale şi sociale primare, spectrul nevoilor umane diferă de la o persoană la alta; asistentul social nu trebuie să ia propriile sale nevoi drept etalon pentru considerarea nevoilor persoanei asistate. Există situaţii de criză în care asistentul social trebuie să acţioneze urgent. Într-o astfel de situaţie, asistentul social nu mai are timpul necesar colectării datelor; el trebuie să acţioneze imediat pe baza ipotezei referitoare la ceea ce nu funcţionează în situaţia dată şi ce la ar trebui făcut. După o primă intervenţie în situaţie de urgenţă asistentul social trebuie să colecteze datele necesare pentru verificarea validităţii primei ipoteze şi pentru identificarea resurselor disponibile. Greşeala în practică poate apărea atunci când asistentul social nu îşi schimbă prima ipoteză chiar şi atunci când apar informaţii noi şi continuă să acţioneze în baza primei ipoteze formulate. Exerciţiu VII.1. Cazul „Radu” Asistentul social din cadrul serviciului de asistenţă socială a fost informat de către vecinul lui Radu că acesta îşi bate copiii în fiecare seară, iar copiii se tem să mai doarmă acasă seara; cei mai mici fug la vecini iar cei mari pleacă la mătuşa lor în alt sat. De când i-a murit soţia, Radu îşi îngrijeşte singur cei 5 copii. Acum nu mai are serviciu şi lucrează cu ziua prin sat; seara ajunge acasă de cele mai multe ori beat iar de copii nu mai are grijă. Din cei trei copii şcolari numai unul mai merge la şcoală. Cei mari au grijă de fraţii mai mici şi îşi petrec timpul cerşind pentru a cumpăra mâncare. • • Identificaţi problemele. Stabiliţi priorităţile.

3. Elaborarea planului de intervenţie • Identificarea resurselor individuale şi comunitare care ar putea fi folosite pentru a răspunde nevoilor; După identificarea resurselor necesare pentru soluţionarea problemei, asistentul social împreună cu persoana asistată trebuie să găsească resursele care pot fi folosite dintre cele disponibile. Sistemul de resurse nu este legat numai de fondurile financiare, ci trebuie considerate şi alte forme de resurse, cum ar fi suportul social sau reţelele familiale / comunitare. În evaluarea resurselor care ar putea fi utilizate trebuie să se aibă în vedere: - disponibilitatea resurselor - resursele sunt prezente în cantitate suficientă pentru toţi cei care au nevoie de ele?; - distribuţia resurselor în mediul urban şi rural şi accesul la resurse al celor care au nevoie de ele. Trebuie să se ţină seama de faptul că oamenii care au nevoie de resurse

MANUALUL PARTICIPANTULUI

71

-

şi servicii sunt de obicei prea săraci pentru a acoperi cheltuielile de deplasare sau din cauza problemelor medicale nu pot să se deplaseze pe distanţe lungi; accesibilitatea resurselor - dacă persoanele aflate în nevoile nu ştiu de existenţa resurselor, acestea nu pot fi considerate accesibile pentru ei.

În evaluarea resurselor, asistentul social trebuie să acorde atenţie şi resurselor personale de care dispune persoana pe care o asistă. În această evaluare, asistentul social trebuie să se focalizeze mai mult pe ceea ce persoana poate face şi ceea ce doreşte să facă, decât pe ceea ce nu poate sau nu va face. Exerciţiu VII.2. • Identificaţi resursele individuale şi comunitare care pot fi folosite pentru fiecare problemă în cazul Radu.

• Identificarea obiectivelor şi a acţiunilor care urmează să fie realizate; Asistentul social împreună cu persoana asistată trebuie să transforme nevoile în obiective ale intervenţiei. Obiectivele stabilite trebuie să fie atât specifice şi relevante pentru problemele persoanei asistate, cât şi realizabile în raport cu: - resursele disponibile; - rezistenţa sau obstacolele care pot fi întâlnite; În stabilirea obiectivelor, asistentul social trebuie să cunoască şi să se bazeze pe priorităţile intervenţiei. În multe cazuri, asistentul social şi persoana asistată văd situaţia şi obiectivele urmărite în mod diferit; asistentul social trebuie să ştie care sunt scopurile pe care şi le propune şi le doreşte persoana asistată şi care sunt scopurile care se impun în situaţia dată. În enunţarea obiectivelor trebuie evitată confundarea lor cu metode/acţiuni/activităţi. Acestea descriu modul în care se îndeplinesc obiectivele. Obiectivele sunt un punct final sau jaloane spre un punct final, în timp ce metodele sunt drumul pe care se ajunge acolo. O condiţie pe care trebuie să o îndeplinească obiectivele este să fie SMART („isteţ” în limba engleză): S – Simple – enunţul nu trebuie să conţină conjuncţii “şi”; M – Măsurabile – trebuie să poată fi evaluate cantitativ; A – să poată fi Atinse; R – Realiste; T – limitate în Timp. Exemple de formulare a obiectivelor: Problema: Ionuţ, fiul doamnei Popescu, nu vine seara acasă. Obiectivul: Ionuţ va ajunge în fiecare seară acasă la ora 10.00. Problema: Dan, fiul domnului Petre, lipseşte de la şcoală. Obiectivul: Dan ajunge la şcoală în fiecare zi şi participă la cursuri.

72

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

Problema:

Obiectivul:

Acţiuni:

Formularea unui plan realist şi relevant de intervenţie pentru atingerea obiectivelor; Planificarea este puntea de legătură între evaluare şi intervenţie. În planificarea intervenţiei este detaliat cursul acţiunilor, sunt specificate responsabilităţile părţilor implicate şi timpul necesar pentru realizarea fiecărei acţiuni. Un aspect important în planificare este cunoaşterea serviciilor din reţea şi respectarea rolului şi a responsabilităţilor specialiştilor din alte servicii pentru acţiunile planificate, precum şi respectarea atribuţiilor şi responsabilităţilor managerului de caz în cadrul serviciului. Factorii de bază ai planificării intervenţiei sunt: - stabilirea obiectivelor; - identificarea a ceea ce trebuie schimbat pentru atingerea obiectivelor; - stabilirea activităţilor pe care părţile implicate urmează să le realizeze; - stabilirea procedurilor de lucru; - stabilirea timpul de lucru. Problema: Obiectivul: Acţiunile care trebuie realizate pentru atingerea obiectivului Cine trebuie să facă aceste acţiuni: asistentul social, alţi specialişti, persoana asistată Când va fi realizată acţiunea Monitorizarea activităţilor

4.Implementarea planului de intervenţie Intervenţia este partea cea mai vizibilă a procesului de asistenţă. Un plan de intervenţie nu are nici o valoare dacă nu există o înţelegere clară asupra modului în care va fi implementat. 5. Monitorizarea se referă la înregistrarea continuă a ceea ce se întâmplă pe parcursul desfăşurării acţiunilor. În funcţie de efectul intervenţiei asupra contextului de viaţă al persoanei asistate, asistentul social va decide dacă va continua, modifica sau opri acţiunile prevăzute în planul de intervenţie. Monitorizarea este diferită de evaluare prin faptul că este realizată atunci când acţiunile sunt în desfăşurare, pe când evaluarea are loc la sfârşitul intervenţiei, când asistentul social priveşte în urmă la ceea ce s-a realizat.

2001 Introducere în teoria asistenţei sociale. această structură de bază trebuie adaptată caracteristicilor fiecărei persoane asistate. comunicarea rezultatelor monitorizării îi va oferi încredere în realizarea acţiunilor viitoare. Roth-Szamoskozi.costul deplasărilor asistenţilor sociali. asistentul social trebuie să comunice persoanei asistate rezultatele monitorizării. Rădulescu Ana. Când persoana asistată are capacitatea de a identifica schimbările care se produc. asistentul social trebuie să fie preocupat de performanţa metodelor folosite în rezolvarea cazului şi de cunoaşterea schimbărilor necesare pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului. Johnson. 2004. 1978). numărul de ore efectuate de către voluntari. tipul de specialişti implicaţi. Managementul de caz în asistenţa socială – ghid practic. Voicu. 2003.. numărul de cazuri noi. costurile fiecărui caz . Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială. numărul de persoane care sunt pe lista de aşteptare a serviciului. Maria. numărul beneficiarilor. Ana. în practică. Cele mai importante aspecte cuprinse în evaluarea eficienţei unui serviciu sunt: numărul de ore alocat unui caz. timpul alocat fiecărui caz. Managementul de caz. Paul. Universitatea din Bucureşti.) (Craig. Răspundeţi la întrebările: Au fost realizate activităţile planificate în cazul Radu? Au fost atinse obiectivele propuse? Ce trebuie schimbat în planul de intervenţie? • Evaluarea finală a cazului şi importanţa acesteia pentru evaluarea serviciului. Editure Presa Universitară Clujeană. Camelia. Rădulescu. Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale. numărul cazurilor care au revenit la serviciu. D. Importanţa aplicării teoriei în practică. numărul şi natura resurselor folosite. Este important de menţionat faptul că. Bucureşti. Editura MarLink. timpul petrecut de către asistenţii sociali pentru rezolvarea activităţilor (în ore / săptămână etc. De asemenea. . Serviciile de asistenţă socială trebuie să-şi dovedească eficienţa în asistarea persoanelor aflate în nevoie.MANUALUL PARTICIPANTULUI 73 Atunci când este posibil. Cluj. suport de curs. gradul de mulţumire al persoanelor asistate faţă de serviciu. care sunt cerute de (1) problematica abordată şi de (2) caracteristicile persoanelor asistate. iar aspectele prezentate pe larg în cadrul fiecărei etape de lucru trebuie transformate în tehnici şi proceduri de lucru specifice asistenţei sociale. 2004. Bibliografie • • • • Howe.

Horejsi. C. G. Ana. în Rădulescu. suport de curs 2004.. Horejsi. B. 2000. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială. Managementul de caz...74 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE • Sheafor. . Universitatea din Bucureşti.

obţinerea unui consens / punct de vedere comun. în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea fenomenelor socio-umane (Chelcea.MANUALUL PARTICIPANTULUI 75 SESIUNEA VIII: Interviul. METODE: prezentări. prin care practicianul interacţionează cu utilizatorul de servicii pentru stabilirea şi atingerea obiectivelor intervenţiei. 3. interviul constituie o modalitate de bază. 2. În fapt. participanţii vor fi capabili să: 1. cu un anume scop. TIMP: 90 min. 4. În asistenţa socială. interviul este o tehnică de obţinere a informaţiilor verbale de la indivizi şi grupări umane. descrie fazele interviului şi ce presupun acestea. markere. identificarea şi clarificarea problemelor. INTERVIUL Definire Înţelesul clasic prezintă interviul ca pe o întâlnire faţă în faţă. în general. între două sau mai multe persoane. prin întrebări şi răspunsuri. parcurgerea a trei faze: . îşi însuşească elementele comportamentului profesional. planificarea strategiilor şi acţiunilor dorite. Desfăşurarea interviului Interviul presupune. cunoască în general ce este acela şi ce scop are un interviu. 1993). rezolvarea unor neîntelegeri. Scopul interviului Interviul este utilizat pentru: • • • • • • schimbul de informaţii. Elemente ale comportamentului profesional OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. MATERIALE: flipchart. facilitarea dezvoltării individului/ grupului. prezinte elementele care favorizează desfăşurarea unui interviu în bune condiţii.

acceptând tăcerea. cursuri gratuite pentru trei meserii. .organizează. acum. asistentul social are nevoie de abilităţi specifice pentru formularea întrebărilor. dar şi îngrijorat de faptul că soţia ta a găsit de lucru în străinătate?”). Este de recomandat ca asistentul social să adreseze întrebările şi să răspundă în. solicitând clarificări (“Ce înţelegi prin…?” sau “Nu ştiu dacă am înţeles exact ceea ce voiai să spui.”). identificând modalităţile în care clientul a mai încercat să rezolve problema şi rezultatele eforturilor depuse (“Ai menţionat că te-ai prezentat la mai multe interviuri pentru angajare. Cum au decurs acestea?”). Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă -AJOFM. prin vorbe sau comportament (“Şi ai simţit acelaşi lucru în legătură cu primul soţ?”). absenţa unui loc de muncă. invitând direct clientul să îşi exprime o opinie sau un sentiment despre subiectul discutat (“Ce anume crezi că favorizează consumul de alcool printre tinerii din acest cartier?”). începând de luna viitoare.76 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 1) Stabilirea contactului cu clientul În construirea şi derularea unui interviu. prin care acesta să înveţe cum să facă faţă situaţiei: selectând şi comentând aspectele semnificative ale problemei împreună cu clientul (“Cel mai mult te preocupă. Dintre acestea. ţi s-ar potrivi vreuna?”). încurajând gesturile. 2) Explorarea problemei şi a aşteptărilor Asistentul social poate întreba şi răspunde în modalităţi care încurajează clientul să analizeze şi să încerce să înţeleagă situaţia: repetând cuvintele clientului sub forma unei întrebări (“Nu vei accepta niciodată un bărbat lângă tine?”). comenta şi răspunde în modalităţi prin care interviul să devină o situaţie structurată de învăţare pentru client. preluând alternativele pe care clientul le-a sugerat sau propunând altele noi (“Spuneai că ai fi dispus să îţi schimbi meseria. revenind la problemă (“Crezi că activitatea ta profesională te expune în faţa locuitorilor satului tău?”). preluând propriile cuvinte ale clientului şi parafrazând o întrebare (“Ţi se pare greu să creşti un copil adoptat?”). mişcările.tr-o modalitate care să ajute clienţii să îşi exprime şi să înţeleagă sentimentele şi atitudinile: observând şi menţionând toate feţele unei probleme cu mai multe interpretări (“Eşti mulţumit. 3) Negocierea scopurilor şi formularea unui contract Asistentul social poate întreba.”). dar nu ai calificarea necesară. identificând atitudini sau emoţii şi rezervându-şi timp să le discute (“Se pare că eşti îngrijorat. Ce face ca această situaţie să te sperie?”). făcând legături între ceea ce clientul tocmai a spus şi un aspect sugerat anterior.

asistentul social nu va fi atent doar la mesajul verbal. Răspunsul empatic Empatia presupune a arăta clientului o completă înţelegere a mesajelor verbale şi nonverbale transmise de acesta. Perioada de acomodare necesară diferă de la un client la altul.aceasta presupune ca utilizatorul de servicii să aibă încredere în bunele intenţii ale asistentului social şi să accepte să dezvăluie sentimente şi informaţii. În lipsa acesteia se utilizează numele de familie. Comunicarea deschisă: o necesită existenţa unui nivel de încredere între participanţi . aud şi înţeleg ceea ce spui şi simţi. În fapt. ci şi la mimică. nivelul lor de anxietate crescând dacă asistentul social întârzie abordarea problemei. Răspunsul empatic implică. succesul este favorizat de comunicarea deschisă şi de capacitatea asistentului social de a răspunde empatic. Sunt însă şi situaţii în care perceperea asistentului social ca autoritate poate fi favorabilă. care pot amplifica ori contrazice cele spuse. (Brill. Comunicarea deschisă şi stabilirea contactului cu clientul În desfăşurarea interviului. la care asistentul social se prezintă purtând însemnele autorităţii (eventual însoţit de un poliţist. ce să spunem sau ce să nu spunem. evenimente locale / naţionale) pot fi suficiente pentru crearea unei atmosfere optime. 1995) Contextul interviului Interviul se poate desfăşura în mediul familiar al unuia dintre participanţi (de exemplu: domiciliul clientului sau locul de muncă / biroul asistentului social) sau într-un loc neutru. ritmul vorbirii. prezentările şi o scurtă introducere cu subiect cotidian (vreme. . majoritatea clienţilor se aşteaptă să se intre în subiect. un interviu desfăşurat la domiciliul clientului. este nevoie de identificarea emoţiilor ascunse. postură şi gesturi. aşadar.) poate să determine o reacţie de repingere sau refuzul colaborării sincere. De exemplu. a simţi la fel cu utilizatorul de servicii şi nu în locul lui sau pentru el: “Sunt alături de tine. tonalitatea vocii.MANUALUL PARTICIPANTULUI 77 implicând clientul în planificarea ulterioară şi în acceptarea de teme pentru acasă (“Ai putea verifica dacă îndeplineşti condiţiile pentru a urma cursul care te interesează?”).” Pentru aceasta. Atunci când nu există bariere etnice sau de vârstă. Există o serie de indicatori pe care îi putem folosi pentru a şti cum să ne comportăm. cum să ne îmbrăcăm. stimulând implicarea responsabilă a clientului în procesul de intervenţie. o începe cu prezentarea asistentului social şi a clientului – se recomandă aflarea modalităţii de adresare preferată de client. descoperirea semnificaţiilor acestora. uneori dureroase sau periculoase pentru el. În realizarea acestei acţiuni. de un gardian public etc. Fiecare dintre variante prezintă avantaje şi / sau dezavantaje pentru participanţi.

8. Conferă empatie. sub forma unui ghid de interviu. menaja sentimente. 7. b. 4. rezolva probleme. Adresarea de întrebări deschise: a. Deprinderi de ascultare: 1. Se orientează spre verificarea percepţiei asupra lucrurilor. b. Întrebările pot fi folositoare pentru a clarifica. Poziţia corpului. Expresia plină de atenţie / grijă (nu o expresie imobilă. Constă în repetarea esenţialului din cele spuse de cineva. Privitul în ochi. Dacă utilizaţi ghidul de interviu. Trebuie să fie este scurtă şi la obiect. de nepătruns). Parafrazarea a. Nu trebuie să înceapă cu “De ce” şi nici să sugereze un anume răspuns. Nu daţi sfaturi personale! Nu vă asumaţi răspunderea pentru problemele altcuiva! Nu faceţi interpretări personale (parafrazarea este de ajuns)! Referiţi-vă strict la ceea ce este de interes aici şi acum! Ocupaţi-vă în primul rând de sentimente! Inventariaţi aspectele pe care vă propuneţi să le urmăriţi. 9. b. c. 2. detaliată şi nu răspunsurile de tip DA sau NU. Este importantă deoarece ajută la clarificarea problemelor pentru cel care vorbeşte. dar fără a pierde claritatea vederii de ansamblu şi fără a prelua sentimentele acestuia. Întrebările trebuie să fie simple şi clare.78 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Altfel spus. Sunt mai utile întrebări precum “Ce vă aduce pe aici?” sau “Care v-au fost intenţiile când aţi făcut asta?” sau “Cand aţi întrebat aceast lucru?” 3. f. e. d. d. Încurajări verbale din când în când (nu în exces. c. 6. “a fi cu” partenerul de interviu înseamnă centrarea puternică pe starea afectivă a clientului. prin: a. 5. elabora. d. Nu judecaţi pe nimeni! Arătaţi înţelegere! (nu fiţi “rece ca piatra”). Încurajaţi exprimarea liberă. Trăirea efectivă a emoţiilor partenerului poate produce asistentului social o stare de disconfort emoţional care să-i afecteze randamentul. lăsând persoana să vorbească despre problemele pe care le are). e. c. Condiţiile necesare unui bun interviu Reguli de bază: 1. Semne făcute din cap pentru a arăta că urmăriţi cele expuse. repetate). Începeţi cu “Ce” sau “Cum”. . Păstrarea subiectului de discuţie (fără schimbări bruşte. Receptarea tacită (sau cu minim de cuvinte) a mesajului. e. 3. folosiţi şi informaţiile pe care le oferă clientul pe parcurs. 2.

Parafrazarea încetineşte fluxul conversaţional. Se explorează sentimente înainte de a începe rezolvarea de probleme. Definirea şi clarificarea sentimentelor. b. parafrazaţi sentimentele exprimate sau implicate. incapabil să găsiţi o ieşire. Rezumarea discuţiei: a. Rezumarea ajută la înţelegerea ansamblului problemei. • Nu trece la concluzii neinformate. probleme de sănătate etc. c. • Explică clientului durata şi scopul întâlnirii. în momente în care să vă simţiţi copleşit.1. Identificarea modalităţilor adecvate de lucru cu sentimentele. care să cuprindă esenţa celor spuse şi să le păstreze întro ordine logică şi utilă intervenţiei. Întrebările deschise încurajează vorbirea. Este posibil să ajungeţi. Rezumarea este potrivită pentru încheierea discuţiei şi permite trecerea la un subiect de discuţie diferit sau mai profund. • Stabileşte un echilibru între căldură şi profesionalism. • Apreciază atitudinea lor. Aducerea la cunoştinţă şi asumarea responsabilităţii pentru sentimentele respective. Este absolut normal să vă simţiţi astfel. b. puneţi întrebări despre sentimente pentru a primi răspunsuri despre sentimente. psihiatru. Exerciţiu VIII. dar focalizează conversaţia. 5. Integrarea deprinderilor a. medic etc. b. • Acceptă poziţia/sentimentele clientului. d. totuşi. 6. Identificarea sentimentelor i. Formarea deprinderii de relaţionare cu clienţii Lista de control – stabilirea primei relaţii cu clienţii Asistentul social: • Se prezintă clientului/familiei.). • Ascultă cu atenţie descrierea problemei. În aceste cazuri apelaţi la aceştia (psiholog. c. Parafrazare mai largă.MANUALUL PARTICIPANTULUI 79 4. • Identifică membrii familiei implicaţi. Intervenţii în cazuri critice !!! Deprinderile de ascultare şi intervievare enunţate mai sus vă pot fi de ajutor atât în situaţii obişnuite cât şi în cazuri serioase. . d. c. grave. • Culege informaţii legate de soluţiile încercate până acum. • Ascultă cu respect fiecare punct de vedere. Cererea confirmării prin întrebarea: “Aşa este?”. Unele persoane care solicită ajutor necesită intervenţia profesioniştilor specializaţi – precum în cazul unor tentative sau ameninţări cu sinuciderea. Abilităţi de lucru cu sentimentele Etape: a.). ii.

Opinia/Evaluarea altor asistenţi sociali este considerată o ameninţare şi este evitată. fiind bazate în special pe înclinaţiile personale Numai judecăţi morale personale sunt folosite pentru a rezolva întrebările/ dilemele etice. Valorile. multe probleme etice trec neobservate sau sunt ignorate. atunci când ai de-a face cu un client furios sau frustrat. Acest caz este sesizat de vecini. Se învaţă numai ce este necesar pentru păstrarea locului de muncă. Se aşteaptă şi se solicită opinia altor asistenţi sociali. reacţiile emoţionale sunt controlate. Exprimarea unor emoţii negative de către client nu t id tă fi f t l it t l Comportament inadecvat Deciziile şi acţiunile sunt bazate. şi de 3 ani consumă droguri injectabile. bazându-se pe fapte şi pe situaţii concrete/reale. reacţiile sunt de furie şi frustrare. Relaţia cu clientul are un scop. în primul rând. Nevoile şi bunăstarea clientului sunt pe primul plan. nu au apă caldă. aceasta fiind principala lor sursă de venit. Relaţia cu clientul seamănă cu una de prietenie. Cristina. care din clasa a X-a a abandonat şcoala. nevoile personale ale asistentului social nu se presupune a fi satisfăcute în relaţiile de muncă. acum în vârstă de 6 luni. principiile şi Codul Etic ale profesiei sunt folosite pentru a identifica şi rezolva probleme etice. În urma unei relaţii de concubinaj cu Cristina (18 ani). se ocupă. căldură şi nici curent electric. Frustrările şi furia clientului sunt considerate t i l . Cei 3 locuiesc. Cunoştinţele şi abilităţile/deprinderile sunt dezvoltate continuu. atunci când ai de-a face cu un client furios sau frustrat. Se exercită autocontrolul în acţiuni şi în luarea deciziilor. de traficul de droguri. emoţiile personale sunt exprimate cu scop şi pentru a ajuta.80 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE • Se centrează pe punctele tari ale clientului/familiei. s-a născut Marian. asistentul social se aşteaptă ca propriile nevoi să fie satisfăcute prin relaţia cu clientul şi în cadrul relaţiilor de muncă. Sentimentele personale determină acţiunile şi deciziile. Principiile de bună practică sunt respectate. indiferent de alte constrângeri. Nevoile şi bunăstarea asistentului social sunt pe primul plan. o finalitate şi este limitată în timp. pe un set de cunoştinţe dobândite printr-un proces de pregătire şi educaţie formală. Deciziile se iau în mod obiectiv. ca şi el. fugind de la părinţi pentru a fi alături de Grigore (sunt împreună de 2 ani). Constrângeri politice şi financiare afectează acţiunile şi luarea deciziilor. datorită datoriilor neachitate. Deciziile se iau subiectiv. ELEMENTE ALE COMPORTAMENTULUI PROFESIONAL Puteţi contribui la dezvoltarea unui comportament profesional în relaţia cu clientul dvoastră? Aveţi cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru a dezvolta un comportament profesional? Comportament adecvat Deciziile şi acţiunile sunt bazate. pentru ca serviciile acordate clienţilor să fie îmbunătăţite. Caz propus pentru exerciţiu: Grigore are 20 de ani. într-o garsonieră confort 3 şi. îngrijoraţi de situaţia copilului. în primul rând. fără forme legale. pe opinii şi preferinţe personale. emoţiile pot fi exprimate într-o manieră care să rănească şi fără a lua în considerare consecinţele.

Gloria. Se asumă responsabilitatea pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi informaţii şi pentru împărtăşirea cu ceilalţi. Se evită păstrarea evidenţei.MANUALUL PARTICIPANTULUI 81 este considerată a fi un afront personal. Bradford. munca şi ocupaţia sunt considerate drept “chemare”. asistentul social încearcă să înţeleagă motivele care se află în spatele furiei şi frustrării clientului. program sau politică. The fifth edition. Se asumă responsabilitatea personală pentru examinarea calităţii serviciilor oferite şi pentru a face schimbări în agenţie. The helping process. evidenţele sunt incomplete şi incorecte. asistentul social nu se consideră responsabil de schimbările din agenţie. 1997. Charles. Allyn and Bacon.. Horejsi. Asistentul social nu se consideră responsabil de dezvoltarea de noi cunoştinţe sau de învăţarea altor asistenţi sociali. Longman Publishers USA. 207-208. Horejsi. Horejsi. . Sursa: Sheafor. o altă ocupaţie sau tip de muncă pot fi uşor căutate. Se păstrează o evidenţă exactă şi completă a deciziilor şi acţiunilor. Munca de asistenţă socială este considerată una ce poate fi uşor abandonată dacă ceva mai bun apare. • Sheafor. politică sau program. Naomi. C. 1995. Munca de asistenţă socială este considerată ca un angajament pe termen lung.. B. Asistentul social este preocupat numai să facă ceea ce alţii îi stabilesc sau spun. Bibliografie • Brill. Horejsi. atacuri personale. Techniques and guidelines for social work practice. p. 1997. G.. care să îmbunătăţească serviciile către client. Working with people.

82 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

prezentare. un grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine. 4. ciclul vieţii de familie. descrie dimensiunile majore ale practicii interpersonale cu familiile (definirea familiei.Concubinaj.Familie recăsătorită. cunoască principalele tehnici necesare în practica interpersonală cu familiile. o instituţie fundamentală în toate societăţile şi un element cheie al înrudirii.Familie monoparentală. 3.Familie nucleară. TIMP: 90 min. familia normală şi familia cu risc. . definirea şi etapele consilierii familiale). . markere. METODE: brainstorming. . 2. instrument util în practica interpersonală cu familiile.MANUALUL PARTICIPANTULUI 83 SESIUNEA IX: Practica interpersonală cu familiile în situaţie de risc PRACTICA INTERPERSONALĂ CU FAMILIILE ÎN SITUAŢIE DE RISC “A trata familiile nu este o chestiune ce depinde doar de teorie şi tehnică.Familie vitregă. MATERIALE: flipchart.Familie extinsă. . . coli. FAMILIA ÎNTRE NORMALITATE ŞI RISC Ce este familia? Grup primar. Tipuri de familii şi alternative la familie . structura şi funcţionarea familiei. ci este un act de iubire.” Nichols & Schwartz OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. lucrul în grupuri mici. participanţii vor fi capabili să: 1. . enumere avantajele serviciilor centrate pe familie. dezvolte abilităţi de realizare şi utilizare a genogramei familiei. principii ale serviciilor sociale adresate familiei. căsătorie sau adopţie.

* reproducerea socială sau socializarea copiilor.a aşteptărilor comportamentale (explicite sau implicite). nerealistă şi cu potenţial de epuizare şi plictisire. fizic sau sexual. Copiilor li se dau responsabilităţi potrivite vârstei lor şi nu se aşteaptă de la ei să preia din responsabilităţile părinţilor. . Membrii familiei pot pune întrebări în mod liber şi acordă atenţie celorlaţi. Familiile sănătoase acceptă şi permit afirmarea individualităţii fiecărui membru. În aceste condiţii se poate face apel la organizaţiile formale şi la profesioniştii de la nivel comunitar ce oferă suport în comunitate. În familiile sănătoase exprimarea emoţională este permisă şi acceptată. verbal.există câteva funcţii caracteristice familiei: * reglementarea activităţii sexuale. ci şi funcţional.a rolurilor. care afectează. fiecare este încurajat să-şi urmărească propriile interese. . cum ar fi stereotipul anilor 1950 când tatăl aducea banii în casă şi mama avea grijă de copii. în familiile sănătoase fiecare face greşeli. de cele mai multe ori.a regulilor (fiecare familie are reguli). familii zgomotoase şi familii tăcute. Perfecţiunea este intangibilă. În fine. În faza de început. .există familii liniştite şi familii care trec de la o criză la alta. Regulile tind să fie explicite şi să rămână constante. Se poate conta pe părinţi pentru a avea grijă de copiii lor. Familiile se dezvoltă precum individul.a relaţiilor interpersonale dintre membrii săi. dar apare o anumită flexibilitate pentru adaptarea la nevoile individuale şi la situaţiile specifice. mai puţin evidente. greşelile sunt permise. un altul este copilul „bun.84 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Structura şi funcţiile familiei Familiile au o structură: . Familiile diferă între ele. includ. trecând prin anumite etape predictibile de viaţă şi a modului în care face faţă acestor schimbări predictibile. recent . iar limitele dintre el şi ceilalţi sunt respectate. familii în care fiecare comunică cu fiecare şi familii în care fiecare membru este extrem de individualist. . nu numai din punct de vedere structural. În acelaşi timp. una dintre primele măsuri pentru cuplurile recent căsătorite este aceea de a-i exclude pe părinţii lor din prim-planul familiei lor. Pentru a realiza aceasta. Alte roluri. Ele traversează anumite etape previzibile şi trebuie să răspundă anumitor cerinţe şi aşteptări pe care le are din mediul social. rebelul”. toţi membrii familiei. faptul că. de exemplu. . în timp ce un copil este „dificilul. fiecare familie are o istorie şi un ciclu de viaţă. * plasarea socială. Ce se întâmplă când aceste funcţii nu sunt realizate sau sunt realizate deficitar? Apar disfuncţiile familiale. * intimitatea şi suportul acordat membrilor săi. priceput”. ce furnizează familiilor suport emoţional. Copiii sunt constant trataţi cu respect şi nu au teamă de abuz emoţional. Stresul apare atunci când resursele şi abilităţile de adaptare ale familiei sunt inadecvate pentru a răspunde aşteptărilor din mediul social. * reproducerea biologică. sunt anumite roluri evidente. schimbarea este reprezentată de hotărârea a două persoane de a crea o familie. informaţional sau material. Ciclul vieţii de familie descrie modul în care familia se schimbă. având propria ei identitate.

N-am fost niciodată cu adevărat apropiat de cineva. atunci rolurile din familie şi structura se schimbă cu succes. anxietate. muncesc din greu. sărăcia. normală a familiei. Familiile sănătoase tind să se reîntoarcă la funcţionarea normală după ce criza a trecut. schimbarea cheie pentru familie este aceea de a echilibra priorităţile din exterior (solicitările din viaţa profesională. Disfuncţia familială poate fi orice condiţie care interferă cu funcţionarea sănătoasă. Când familia nu se adaptează sau nu se poate adapta la aceste schimbări. În interiorul meu încă mă simt cu adevărat pustiit.? • Cu ce schimbări importante vă confruntaţi acum? • Care sunt rolurile diferite pe care fiecare din membrii familiei le joacă? Cum sunt aceste roluri interconectate? Disfuncţiile familiei Disfuncţia familiei: . romantism. am foarte multe multe responsabilităţi şi pun mare preţ pe competenţă.). Mi-a fost întotdeauna teamă să invit la mine alţi copii din cauză că nu doream ca ei să vadă cum este familia mea. izolare. durere etc. Problemele nu apar datorită dificultăţilor normale. principalele schimbări au de-a face cu moartea sau separarea. o boală gravă a unui membru al familiei etc. În marea parte a timpului mă simt destul de singur. Majoritatea familiilor se confruntă cu circumstanţe stresante (moartea cuiva drag din familie." "Tatăl meu este alcoolic. sarcini specifice fiecărui stagiu din ciclul vieţii de familie. Deseori. Generaţia vârstnică va fi inclusă în viaţa tinerei familii doar în limite rezonabile. Gândindu-vă la familia dvs. apar stresul şi diferite simptome (depresie. cariera şi succesul profesional) cu cele din interiorul familiei (creşterea copiilor." . când o familie negociază rezolvarea acestor sarcini. "Când am fost copil am fost ca un adult în miniatură. În faza de mijloc a ciclului vieţii de familie. spălam şi mă asiguram ca fraţii mei să meargă la şcoală. ci din cauza unei nerezolvări cronice a problemelor de-a lungul timpului. există o serie de sarcini care se cer a fi rezolvate. Azi.MANUALUL PARTICIPANTULUI 85 constituite.este deseori un rezultat al neîndeplinirii sarcinilor de dezvoltare ale familiei. A fost internată în spitale de nenumărate ori. În familiile disfuncţionale. Negarea nevoii de schimbare şi tratarea dezvoltării normale a familiei ca pe o problemă sau lupta pentru perfecţiune reprezintă factori ai disfuncţiei familiei. Cred că niciodată n-am fost cu adevărat copil. Nu ştiu cum să am o relaţie reuşită.). Găteam. Schimbările din ciclul de viaţă al familiei reprezintă o sursă majoră de stres şi dezechilibru pentru familii. iar acum nu ştiu cum să-i las pe ceilalţi să se apropie de mine. disfuncţiile familiale sunt relaţionate cu situaţii sociale problematice cum ar fi şomajul. împlinire personală). În faza finală. Mama era mereu deprimată şi stătea în pat. problemele tind să devină cronice şi copiilor nu le mai sunt satisfăcute în mod optim nevoile. Modelele comportamentale negative ale părinţilor tind să devină dominante în vieţile copiilor lor. puteţi răspunde la următoarele întrebări? • În ce fază a ciclului vieţii ei se află familia dvs. lipsa educaţiei etc. Pe măsură ce familiile se dezvoltă. Sentimentul primordial de loialitate al cuplului este acela de a se avea unul pe celălalt.

Oferirea de servicii. 1989 apud Kansas State University. În familiile cu risc deseori poate fi observată o combinare a problemelor cauzate de factori interiori şi exteriori familiei. formare şi sprijin în scopul creşterii capacităţii familiei de a gestiona propriile sale funcţii . Adulţii crescuţi în familii disfuncţionale au dificultăţi în formarea şi menţinerea unor relaţii intime. pun astăzi accentul din ce în ce mai mare pe o abordare a familiei ca sistem. (Mihăilescu în Zamfir C. (Vannicelli. Problemele familiale tipice sunt: • Probleme maritale între soţ şi soţie.Relaţia de bază dintre specialist şi familie este una de egalitate şi respect. în menţinerea unei stime de sine pozitive şi în a avea încredere în alţii. condiţii proaste de locuit. în cadrul sistemului de servicii publice adresate familiei. pe evaluarea integrată a problemelor şi pe modul în care aceste probleme afectează relaţiile şi comportamentele din interiorul familiilor. • Probleme cauzate de factori exteriori – venit insuficient. după ce copiii au crescut şi au părăsit familia lor cu probleme. psihologi.Oferirea de servicii. medici. abuzul asupra copiilor sau rigiditatea şi controlul parental excesiv interferează cu funcţionarea familiei. mai curând decât a membrilor individuali ai familiei .. mai curând decât ca pe un indicator al dificultăţii . • Probleme personale ale membrilor familiei. servicii ce vin în întâmpinarea nevoilor acesteia. PRINCIPIILE DE SUPORT PENTRU FAMILIE APLICATE ÎN CADRUL SERVICIILOR SOCIALE În ţările dezvoltate. fie asupra cuplului. 1997). iar centrarea este pe resursele familiei . s-au înfiinţat şi dezvoltat servicii de consiliere familială şi de terapie de familie. Zamfir E. neagă sentimentele şi realitatea. jurişti etc. formare şi suport pentru a creşte abilitatea familiilor de a-şi creşte copiii . Principii . asistenţi sociali. 1995) Aceste servicii orientate iniţial fie asupra copiilor. • Probleme relaţionale între părinţi şi copii. acces redus la alte necesităţi sau resurse. efectele asupra copiilor pot fi sesizate uneori după perioade mari de timp. boala psihică. Această abordare a problematicii familiei poate fi realizată prin servicii complexe furnizate de echipe multidisciplinare constituite din terapeuţi de familie.86 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Când probleme şi situaţii cum ar fi alcoolismul parental.Intervenţiile asupra familiei vizează prevenirea abandonului copiilor în instituţii . Acestora le este teamă să piardă controlul. lipsa educaţiei sau educaţia deficitară etc.A căuta sprijin şi informare este privit ca un semn al familiei puternice..Implicarea întregii familii. şomaj.

. . ora. . consilierul va spune că are nevoie de cât mai multă informaţie posibilă legate de problema ce afectează familia. mânie. a comunicării perturbate. funcţională sau nu. emoţii. frică.relaţii interpersonale care să permită dezvoltarea deplină a capacităţilor membrilor familiei. însoţite de anxietate. relaţii interpersonale disfuncţionale.identificarea cauzelor situaţiilor problematice şi a soluţiilor alternative la situaţia actuală. conflictuale etc.confruntarea cu situaţiile de tranziţie din ciclul de viaţă al familiei şi facilitarea adaptării la schimbările impuse de acestea.ascultarea. Scopul acestei faze este de a obţine o cantitate minimă de informaţii şi de a aranja o consultaţie pentru întreaga familie. .MANUALUL PARTICIPANTULUI 87 CONSILIEREA FAMILIALĂ .ajutarea indivizilor în a conştientiza anumite nevoi. genograma etc.INTERVENŢIE ÎN PRACTICA INTERPERSONALĂ CU FAMILIILE Consilierea familială este un tip de serviciu social specializat. . abordării şi executării sarcinilor de rol. evitarea unei conversaţii prea lungi. teamă. În situaţia în care se evită angajarea altor membri. Obiectivele consilierii familiale .ajutor în depăşirea situaţiilor dificile inerente ciclului vieţii de familie.ameliorarea problemelor ce afectează membrii familiei şi care cer un efort de grup concertat pentru a fi rezolvate. . data. .ameliorarea climatului familial.) se pot constitui în instrumente utile în etapa de evaluare iniţială a familiei în situaţie de risc în cadrul serviciilor sociale primare. astfel încât ea nu poate fi realizată decât de specialişti formaţi în domeniul consilierii în asistenţa socială. cine. aranjarea primului interviu (când. . Mijloacele prin care poate fi atins acest scop sunt ascultarea cu atenţie a descrierii problemei. situaţie ce reclamă mobilizarea resurselor individuale şi sociale în scopul favorizării adaptării familiei la schimbare. locul). înţelegerea şi acceptarea sentimentelor de inadecvare ale persoanelor implicate în procesul de consiliere. ce se realizează în timp şi prin acţiuni sistematice bazate pe anumite tehnici care să garanteze în final: . depresie. gânduri negative. Consilierii familiali văd orice problemă din familie ca pe o problemă ce afectează întreaga familie şi nu ca pe o problemă a unei părţi. Cu toate acestea. comportamente şi situaţii problematice. Etapele consilierii familiale 1. a unui membru individual din familie.rezolvarea eficientă a unor probleme ale vieţii de zi cu zi cu care se confruntă familia. Procesul de acordare a suportului social familiei este un proces de dezvoltare sau de restructurare a relaţiilor din cadrul familiilor.promovarea bunăstării membrilor familiei în armonie cu nevoile lor. anumite tehnici ale consilierii familiale (interviul. identificarea tuturor membrilor familiei sau a celor implicaţi. . Ce este consilierea familială? Consilierea familială reprezintă sprijinul social acordat familiilor care traversează o situaţie de criză. a funcţionalităţii sistemului familial. Primul telefon.

Competenţă în realizarea intervenţiei. După evaluarea şi stabilirea obiectivelor se pune întrebarea: “Cum vom putea atinge aceste obiective?” Intervenţia clientului trebuie să fie relaţionată cu problema. explorează procesele de interacţiune familială (întrebări circulare): ce o ţine blocată pe familie? În final. scopul). Primul interviu şi construirea relaţiei. consilierul se menţine curios şi plin de respect. camera.88 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 2. 2001). Ascultarea. relaţii extramaritale * Condiţii fizice. Intervenţia. graniţele acestora. Deprinderile necesare pentru a iniţia o intervenţie includ: 1. realizarea unei genograme. dezvoltarea unei ipoteze despre aspectele ce menţin problema curentă. repetarea pe scurt a ceea ce s-a aflat de la persoana care a telefonat. Faza aceasta îşi propune ca scop clădirea unei alianţe cu familia. Este faza care îşi propune ca obiectiv iniţierea şi facilitarea schimbării situaţiei clientului/familiei. centrarea pe punctele tari ale familiei. iar selectarea unei intervenţii poate deveni un proces adaptativ. * Existenţa diversităţii factorilor culturali implicaţi 3. Acest lucru se . Cunoaşterea răspunsurilor tipice ale clienţilor. fără ajutorul consilierului. rolurile din familie) * Faza ciclului de viaţă (etapă de tranziţie în evoluţia familiei?) * Modele comportamentale ale clienţilor. Este faza în care consilierii se asigură că membrii familiei au învăţat ceva despre felul în care să se descurce unii cu alţii. * Metode de evaluare. 4. Sfârşitul intervenţiei. emoţională şi de sănătate a indivizilor (abuz de alcool. de mediu şi economice ce afectează indivizii şi familia. comunicarea în familie * Competenţa de a rezolva probleme a clientului. acceptarea fiecărei poziţii. Evaluarea documentelor. Cunoştinţe legate de utilizarea potrivită a intervenţiei. stabilirea contactului cu membrii familiei. * Cum fac faţă situaţiilor şi persoanelor din afara familiei. solicitarea punctelor de vedere. observarea interacţiunilor). 2. Schwartz. dezvoltarea unor ipoteze despre cum ar putea fi implicaţi membrii familiei în problemă (cum au încercat s-o rezolve. Evaluarea familiei: Domenii majore ale familiei ce pot fi evaluate: * Problema prezentată. prezentarea consilierului. * Circuitul de referinţă şi aşteptările lor de la consiliere * Evaluarea contextului familiei (interpersonal şi temporal) * Structura familială (subsistemele soţi/părinţi-copii. * Cum funcţionează familia ca grup. obţinerea unor informaţii importante legate de soluţiile încercate. a propriilor opinii ale membrilor familiei. 4. * Starea mentală. (Hackney & Cormier. pe rând. Deprinderi de observare pentru a nota răspunsurile clientului. de cele care n-au reuşit. consilierul face o recomandare familiei. tranziţiile din ciclul de viaţă la care familia nu s-a adaptat încă. abuzz sexual. (Nichols. 3. explicarea condiţiilor de desfăşurare a şedinţei (durata şedinţei. 2001). echilibru între căldură şi profesionalism. consum droguri?) * Violenţă domestică.

Este realizată în scopul creării unei scheme a structurii şi relaţiilor din familia implicată în rezolvarea situaţiei problematice. fiind aplicată în etapa de evaluare şi având rol de diagnostic social. după ce toţi cei implicaţi admit că relaţia lor se încheie aici. Genograma – instrument de evaluare a structurii şi funcţionalităţii familiei Genograma este o tehnică utilizată în evaluarea situaţiei problematice cu care o persoană sau o familie se confruntă. făcându-i conştienţi pe clienţi că viaţa este o succesiune de probleme cu care trebuie să ne descurcăm. consilierul îşi exprimă încrederea în abilităţile şi forţa familiei de a se descurca de acum înainte. Lista de control Structura familiei: simboluri Bărbat femeie bărbat/femeie decedat(ă) divorţ separare căsătorie şi copil copil băiat relaţie de concubinaj Funcţionarea familiei: Modele de interacţiune intrafamilială Relaţii foarte apropiate Relaţii conflictuale Relaţii distante Înstrăinare (rupere) Relaţii apropiate şi conflictuale .MANUALUL PARTICIPANTULUI 89 întâmplă atunci când problema pentru care au solicitat sprijin s-a rezolvat. când familia simte că a câştigat ceea ce dorea. consilierul poate cere familiei să anticipeze unele schimbări viitoare sau recidivele unor situaţii problematice. Pentru a fi realizată sunt utilizate simboluri specifice. astfel încât să poată fi evaluate posibilele surse de sprijin din familie sau posibilele cauze ce au determinat sau menţinut situaţia problematică. În final. În această fază. Ea presupune culegerea de informaţii cu privire la structura familiei şi la relaţiile dintre membrii afectaţi de problemă.

McGoldrick. Lili de 5 ani şi Ion de 7 ani) şi îşi petrec timpul cerşind pentru a cumpăra mâncare. p. George. A handbook for the Caring Professions. McGoldrick. Adriana. M. A Family Therapy Approach.. London. iar copiii se tem să mai doarmă seara acasă. cei mai mici fug la vecini. 9 ani. numai Ion mai merge la şcoală. B. 1988. De când i-a murit soţia. 82-223. p.. R.. .. Treating Troubled Adolescents. 164-186. NY. M. Bibliografie • • • Carter. Maria. 75 69 Anton Adriana d:2003 45 Radu 49 55 Maria 3 5 7 Ion 9 12 George 20 Silvia Lili Ana Asistentul social din cadrul serviciului de asistenţă socială a fost informat de către vecinul lui Radu că acesta îşi bate copiii în fiecare seară. Şi de acesta Radu a fost foarte apropiat. Maria. la care a ţinut foarte mult.Tot în anul 2003 îi moare şi tatăl. Boston. a murit în urma unui cancer la 39 de ani. H.. 3-25. 1989. p. şi Ana. The Changing Family Life cycle. Gerson. Fishman.90 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE GENOGRAMA FAMILIEI G. 1985. Genograms in family Assessment. Norton Publications. Din cei trei copii de vârstă şcolară. au grijă de fraţii mai mici (Silvia de 3 ani. în urma unui accident de maşină. Basic Books.C. 125-145. 2nd ed. 12 ani. ajutat doar de sora soţiei lui. În 2003 soţia lui Radu. iar cei mari pleacă la mătuşa lor. iar seara ajunge acasă de cele mai multe ori beat. Allyn and Bacon. De copii nu mai are grijă. în alt sat.. p. Acum nu mai are serviciu şi lucrează cu ziua prin sat. Radu îşi îngrijeşte singur cei 5 copii.

1995.Politici sociale. (coord. . M..). Family Therapy. Elena. Sherilyn. Concepts and methods. The Professional Counselor: A Process Guide to Helping. Ma. România în context european. 1997. L.. Alternative. 2001.MANUALUL PARTICIPANTULUI 91 • Mihăilescu. Hackney. L. 5th edition. • • • . Kansas State University.P. Cormier. Ed. Allyn & Bacon. Dysfunctional families: recognizing and overcoming their effects. 2001. 4th Edition. Allyn and Bacon Publishers. Bucureşti. Cătălin. Needham Heights. Nichols. University Counseling Services. Politici sociale în domeniul populaţiei şi familiei în Zamfir. Harold.. Zamfir. Ioan. Schwartz.

92 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

4. METODA DE LUCRU: grupe de lucru TIMP: 90 min. Tema exerciţiului: • Cu informaţiile existente despre cazul dvs. înţelegerea rolulului/oportunităţii trimiterii cazurilor către un alt specialist.XII: Aplicaţii în practica asistenţei sociale .studii de caz APLICAŢII ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE OBIECTIVE: 1. Încercaţi acelaşi lucru pentru celelelalte grupuri (cazuri). cu rol de clarificare. 2. 3. identificarea etapelor intervenţiei în practica asistenţei sociale. Exerciţiu X. . care va prezenta pe foi de flipchart concluziile la care s-a ajuns în plen. Fiecare prezentare nu poate depăşi 5 minute. Fiecare grup de lucru va delega un raportor.1. familiarizarea cu problematica specifică diferitelor grupuri ţintă. identificaţi etapele de intervenţie în asistenţă socială. Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi în grupuri de lucru de 4-5 persoane/grup. Fiecare echipă poate primi două întrebări din partea celorlate grupuri de lucru. • Realizaţi câte un plan de intervenţie pentru fiecare caz în parte.MANUALUL PARTICIPANTULUI 93 SESIUNILE X . realizarea de planuri de intervenţie pentru diferite grupuri ţintă. • Identificaţi apoi acele aspecte pe care nu le-aţi avut în vedere iniţial (dacă există).

94 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

c) 400. Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi în grupuri de lucru de 4-5 persoane/grup. învăţământul general obligatoriu nu beneficiază de plata alocaţiei de stat pentru copii. METODA DE LUCRU: grupe de lucru şi grup reunit TIMP: 90 min. Legislaţia în domeniul asistenţei sociale – prezentare generală Legea Lg. beneficiază de alocaţie acordată de stat. Cuantumul acesteia este indexat periodic. Copiii republicată încadraţi într-un grad de handicap beneficiază de alocaţie de stat pentru copii până la împlinirea vârstei de 18 ani. dovedite prin certificat medical. OUG nr. soţie şi copiii în vârstă de până la 18 ani aflaţi în complementară şi alocaţia de întreţinerea acestora. care locuiesc împreună şi realizează susţinere pentru familia venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1.5 monoparentală milioane lei.000 lei. potrivit regulamentelor şcolare. cuantumul alocaţiei familiale complementare prevăzut la art.000 lei pentru familia cu 4 sau mai mulţi copii. sau până la 18 ani dacă sunt şcolarizaţi. Pentru familiile care sunt beneficiare de ajutor social în baza Legii nr.000 lei pentru familia cu 3 copii. organizate în condiţiile legii. cu excepţia celor care repetă din motive de sănătate.000 lei pentru familia cu 2 copii. 105/2003 . dovedite cu certificat medical. Alocaţia familială complementară se acordă lunar familiilor privind alocaţia familială formate din soţ. Copiii în vârstă de peste 7 ani care nu urmează. după care în faţa întregului grup se va face prezentarea finală. 416/2001 privind venitul minim garantat. b) 350. Cuantumul alocaţiei familiei complementare este de: a) 300. nr. dacă nu repetă anul şcolar. 3 se majorează cu 25%. d) 450. cu excepţia celor care nu sunt şcolarizaţi din motive de sănătate. Copiii în vârstă de până la 16 ani.MANUALUL PARTICIPANTULUI 95 SESIUNEA XIII: Aspecte legislative în domeniul asistenţei sociale ASPECTE LEGISLATIVE ÎN DOMENIUL ASISTENŢEI SOCIALE SCOP: Cunoaşterea principalelor (beneficii şi servicii sociale) legi cu aplicabilitate în domeniul asistenţei sociale şi înţelegerea importanţei cunoaşterii legislaţiei în practica asistenţei sociale. Tinerii în vârstă de peste 18 ani beneficiază de alocaţie de stat pentru copii până la terminarea cursurilor învăţământului liceal sau profesional.000 lei pentru familia cu un copil. 61/1993 Subiectul Principalele prevederi Alocaţii familiale alocaţia de stat pentru copii. Acum este 225.

cel mult 72 de ore. Persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură venitul minim garantat vor efectua lunar. În vederea verificării îndeplinirii condiţiilor de acordare a alocaţiei familiale complementare sau a alocaţiei de susţinere. au dreptul la un venit minim garantat ca formă de asistenţă socială. b) 525. potrivit legii. efectuarea anchetei sociale în termen de 15 zile de la data înregistrării cererii.000 lei pentru familia cu 3 copii. prevăzută de lege. d) 675. Familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie. prin acordarea unui ajutor social lunar. c) 600. în cazul în care cel puţin un membru al familiei face dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă sau convenţie civilă de prestări de servicii. . acţiuni sau lucrări de interes local fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii. Peste 5 membri se adaugă o sumă fixă. în condiţiile în care copiii urmează o formă de învăţământ organizată potrivit legii. c) persoana care îndeplineşte condiţiile legale de pensionare. la solicitarea primarului. Alocaţia de susţinere se acordă lunar familiilor monoparentale dacă realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1. Nivelul lunar al venitului minim garantat este diferit în funcţie de numărul de membri.000 lei pentru familia cu un copil. primarul dispune. în mod obligatoriu. până la împlinirea vârstei de 25 de ani sau de 26 de ani în cazul celor care urmează studii superioare cu durată de şcolarizare mai mare de 5 ani. Persoanele apte de muncă care nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi se iau în considerare la stabilirea numărului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit pe familie numai dacă fac dovada faptului că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă pentru încadrare în muncă şi nu au refuzat nejustificat un loc de muncă oferit sau nu au refuzat participarea la un program de pregătire profesională. d) persoana adultă a cărei incapacitate de muncă este dovedită prin acte medicale.5 milioane lei. Familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară. Legea Legea nr. cetăţeni români.96 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală (familia formată din persoana singură şi copiii în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinere şi care locuiesc împreună cu aceasta). beneficiază de alocaţie familială complementară sau de alocaţie de susţinere. b) persoana care urmează o formă de învăţământ la cursuri de zi. De la această obligaţie sunte exceptate: a) persoana care are în îngrijire. Cuantumul alocaţiei de susţinere este de: a) 450. unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani. 416/2001 Subiectul Ajutoare sociale privind venitul minim garantat Principalele prevederi Familiile şi persoanele singure. Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între nivelurile stabilite prin lege şi venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure.000 lei pentru familia cu 2 copii.000 lei pentru familia cu 4 sau mai mulţi copii.

31 martie. beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei. gaze naturale sau încălzire cu lemne. din 3 în 3 luni. Pentru familiile şi persoanele singure. Alocaţia se acordă o singură dată pentru fiecare copil născut viu. Legea Legea nr. În funcţie de venitul mediu net lunar pe membru de familie şi de numărul de luni (5 sau 12). f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil. la cerere. beneficiare ale ajutorului social stabilit potrivit prevederilor Legii nr. Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse. în funcţie de tipul de încălzire (central sau cu lemne). prin majorarea nivelului lunar al venitului minim garantat. precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice Persoanele apte de muncă. Pentru perioada sezonului rece. care nu realizează venituri sau acestea sunt mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară. Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii: a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului. e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului. g) respectarea demnităţii copilului. pe perioada satisfacerii serviciului militar obligatoriu de către soţ. c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti. . intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate. cărbuni şi combustibili petrolieri. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei.000 lei. întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate. 272/2004 Subiectul Protecţia copilului Privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului Principalele prevederi Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii. d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului. 1 noiembrie . pentru care se acordă ajutorul social. o dată cu acesta. Mamele au dreptul la o alocaţie de naştere pentru fiecare dintre primii 4 copii născuţi vii. ajutorul pentru încălzirea locuinţei se majorează cu până la 20% din valoarea acestuia. se stabileşte valoarea ajutorului. începând cu luna a patra de sarcină. un ajutor pentru încălzirea locuinţei. fără a depăşi cheltuielile cu încălzirea şi cu apa caldă menajeră confirmate de asociaţia de proprietari/chiriaşi ori de factura individuală. care utilizează pentru încălzirea locuinţei energie termică furnizată în sistem centralizat. Soţiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu. c) sunt încadrate în gradul I sau II de invaliditate. beneficiază. persoanele singure şi familiile beneficiare de ajutor social primesc. că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă pentru încadrare în muncă şi nu au refuzat nejustificat un loc de muncă oferit sau nu au refuzat participarea la un program de pregătire profesională.400. b) au copii în întreţinere în vârstă de până la 7 ani. b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea. dacă se găsesc în una dintre următoarele situaţii: a) sunt gravide. în cuantum de 1.MANUALUL PARTICIPANTULUI 97 OUG nr. precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. 416/2001 privind venitul minim garantat. Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se cuprinde în ajutorul social. au obligaţia să dovedească cu acte. de ajutor social lunar.

ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate. în vederea protejării intereselor sale. k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului. c) supravegherea specializată. de naţionalitate. Copilul beneficiază de protecţie specială până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu (18 ani) şi după. Drepturile prevăzute de lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare. care. c) copilul abuzat sau neglijat. i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea. religioasă. declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi. l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie. indiferent de rasă. Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială. de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului. dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani. De măsurile de protecţie specială. religie. b) copilul care. Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor. de gradul şi tipul unei deficienţe. d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi . dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi. temporar sau definitiv. la cerere. culoare. Măsurile de protecţie specială a copilului sunt: a) plasamentul. în mod succesiv. măsurile de protecţie se stabilesc numai de către instanţa judecătorească. b) plasamentul în regim de urgenţă. în scopul facilitării integrării sale sociale. culturală şi lingvistică. nu poate fi lăsat în grija acestora. în cazul luării unei măsuri de protecţie. j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil. fiind confruntat cu riscul excluderii sociale. puşi sub interdicţie. când nu a putut fi instituită tutela. prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit. decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti. ţinând cont de originea sa etnică. în situaţii temeinic motivate.98 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia. de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care. Măsurile de protecţie specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimţământul acestuia. necunoscuţi. de situaţia materială. creşterea şi educarea copilului. instituite de prezenta lege. beneficiază. de statutul la naştere sau de statutul dobândit. poate trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul faţă de măsura propusă. în vederea protejării intereselor sale. În situaţia în care copilul refuză să îşi dea consimţământul. beneficiază: a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi. ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie. pe o perioadă de până la 2 ani. de protecţie specială. opinie politică sau altă opinie. dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie. iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui. sex. limbă. pe toată durata continuării studiilor. prevederile de mai sus nu mai sunt aplicabile. În cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/sau locuinţă. nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora. apartenenţă etnică sau origine socială.

şi de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă. asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată. Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat. Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte. sănătatea fizică sau psihică a copilului. plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis. dezvoltarea fizică. Consimţământul poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii. Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte. Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa. integritatea corporală. pentru fapta prevăzută la alin. pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani. cerând ajutor financiar sau material. Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă. e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal. În termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne. mentală. Direcţia (DGASPC) în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului analizează cu . se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului. morale ori sociale. Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului.MANUALUL PARTICIPANTULUI 99 Legea nr. morală sau socială. al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului înscrisă în certificatul de naştere. în mod raţional. Dacă fapta este săvârşită de un părinte sau de reprezentantul legal al minorului. spirituale. Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti ai copilului sau. mentale. atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia. (1). Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice. după caz. dar în nici o situaţie. 273/2004 Privind regimul juridic al adopţiei sanitare. Recrutarea ori constrângerea unui minor la cerşetorie se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Îndemnul ori înlesnirea practicării cerşetoriei de către un minor sau tragerea de foloase de pe urma practicării cerşetoriei de către un minor se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani. spirituală. precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. mai puţin de 15 ani. îngrijirea şi educarea copiilor. direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil. astfel încât instanţa să poată aprecia. Adopţia se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului. (2). pentru fapta prevăzută la alin.

după expirarea termenului.. 145/1997. a aparatelor auditive şi a implanturilor cardiace. pentru copiii cu handicap accentuat şi grav şi pentru asistenţii personali ai acestora. h) asistenţă medicală pentru copilul cu handicap. acordată pe baza unei anchete sociale realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa copilul cu handicap. f) asistent personal pentru copilul cu handicap grav. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap Principalele prevederi Legea nr. Legea Subiectul Protecţia persoanelor cu handicap Pentru aprobarea OUG nr. în aceleaşi condiţii ca pentru elevi şi studenţi sau militari în termen. e) locuri de odihnă gratuite în tabere pentru copiii preşcolari. nedeplasabili. c) alocaţie de stat pentru copiii cu handicap. solicită Oficiului ca în termen de 5 zile să-i transmită lista centralizată la nivel naţional a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate şi înscrise în Registrul naţional pentru adopţii. majorat cu 100%. copiii cu handicap beneficiază de următoarele drepturi: a) acces liber şi egal în orice instituţie de învăţământ obişnuit. Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne. direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului nu a identificat o persoană sau o familie adoptatoare. cărucioarelor din Fondul de asigurări sociale de sănătate. Dacă. g) bilete de intrare la spectacole. aflaţi în plasament familial sau încredinţaţi. asistentului maternal profesionist la care se află copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se află în plasament. angajat de către autorităţile administraţiei publice locale. elevi şi studenţi cu handicap. o dată pe an. direcţia efectuează demersuri în vederea identificării pe raza sa administrativ-teritorială a unei persoane sau familii atestate şi aflate în evidenţa Oficiului Român pentru Adopţii. j) gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă sau cu metroul. b) pregătire şcolară la domiciliu a copiilor cu handicap. în condiţiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. majorat cu 50%. pe durata învăţământului obligatoriu prevăzut de lege. Dacă acest lucru nu este posibil. ghetelor ortopedice. 343/2004 În vederea asigurării integrării cu şanse egale în viaţa socială. unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat potrivit legii. şi asigurarea. cârjelor. potrivit legii. manifestări artistice şi sportive.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap Pentru modificarea şi completarea OUG nr.100 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE prioritate posibilitatea încredinţării copilului în vederea adopţiei cu prioritate unei rude din familia extinsă. gestionat de casele de asigurări de sănătate de care asiguratul aparţine. . i) obţinerea gratuită a protezelor. părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav pot opta pentru primirea unei indemnizaţii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unităţile bugetare sau pentru asistent personal. 519/2002 Legea nr. muzee. d) alocaţie de întreţinere pentru copiii cu handicap. cu prioritate şi în condiţii avantajoase.

c) gratuitatea serviciilor de cazare şi masă pentru persoana care însoţeşte copilul cu handicap grav în spital. b) adulţii nevăzători cu handicap grav beneficiază de o alocaţie socială în cuantum de 1. adulţii cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri din salarii sau pensii. cu excepţia pensiei de urmaş. dacă copilul are handicap grav. dacă copilul are handicap accentuat sau grav. respectiv de 30% din valoarea indemnizaţiei lunare. care cumulează salariul cu pensia pentru limită de vârstă. supraveghere şi întreţinere un copil cu handicap beneficiază de următoarele drepturi: a) concediu plătit pentru îngrijirea copilului cu handicap. adulţii nevăzători cu handicap grav sau accentuat. vor opta pentru una dintre acestea sau pentru alocaţia socială. d) scutire de plata taxelor de abonament pentru persoana deţinătoare de aparat de radio şi de televizor. în plus faţă de copii. dacă copilul are handicap grav sau accentuat. care nu realizează venituri din salarii sau pensii. adulţii nevăzători cu handicap grav sau accentuat care nu desfăşoară activitate salarizată cumulează alocaţia socială cu una dintre celelalte . precum şi de costul a 400 de impulsuri pentru nevăzători. sau cu pensie pentru pierderea capacităţii de muncă. Persoana care are în îngrijire. b) concedii medicale pentru îngrijirea copiilor cu handicap accentuat sau grav. precum şi a dreptului la ocrotirea sănătăţii şi la instruire. în funcţie de recomandarea centrului de dializă. în condiţiile legii. de următoarele drepturi: a)Adulţii cu handicap grav sau accentuat. până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani. precum şi asistenţii personali ai acestora beneficiază de gratuitate şi peste limita menţionată. e) prioritate la instalarea postului telefonic şi scutire de plata abonamentului telefonic cu 100 de impulsuri incluse. în condiţiile legii. adulţii cu handicap beneficiază. cu pensia I. la alegere. copiii cu afecţiuni renale care necesită hemodializă în alte localităţi decât cele de domiciliu. construirea şi cumpărarea locuinţelor din fondul de stat. indiferent de veniturile realizate din salarii. f) prioritate la închirierea. beneficiază de o indemnizaţie lunară de 1. în limita a 12 călătorii dus-întors pe an pentru copiii cu handicap grav şi pentru asistenţii personali ai acestora şi în limita a 6 călătorii dus-întors pe an pentru copiii cu handicap accentuat şi pentru însoţitorii acestora. cu excepţia pensiei de urmaş. care necesită tratament pentru afecţiuni intercurente. cu tren de persoane.V.400.584. clasa a II-a. până la împlinirea de către copii a vârstei de 18 ani. În vederea asigurării dreptului la securitate socială.O. calculată pe baza alocaţiei zilnice de hrană stabilite pentru consumurile colective din unităţile sanitare publice.R. la recomandarea medicului specialist.000 lei. l) alocaţie lunară de hrană pentru copiii cu HIV/SIDA. la tariful minim prevăzut de lege.000 lei. pe baza contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţă deţinute de stat sau de unităţile administrative ale acestuia. pe teritoriul României. cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial. g) stabilirea chiriei.MANUALUL PARTICIPANTULUI 101 k) gratuitatea transportului interurban. dacă copilul are handicap accentuat sau grav. adulţii cu handicap accentuat beneficiază de o alocaţie socială de 50% din cuantumul alocaţiei stabilite pentru adulţii cu handicap grav. beneficiază de o indemnizaţie lunară de 50%.

c) funcţionarii publici care au acces la aceste date. nevăzătorul cu handicap grav primeşte. motorete sau autoturisme. h) pentru nevăzătorii cu handicap grav se acordă scutire de plata taxei pentru abonamentul la curentul electric. c) introducerea în ţară. b) angajatorii acestor persoane. cât şi pentru cei din ambulatoriu. pentru a se asigura acurateţea diagnosticelor şi conduitelor terapeutice chirurgicale şi nechirurgicale în diferitele faze evolutive ale infecţiei HIV/SIDA. pe baza contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţă deţinute de stat sau de unităţile administrative ale acestuia.102 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Legea nr. nevăzătorul poate opta pentru asistentul personal sau pentru însoţitor. sunt scutite de plata taxelor vamale aparatura şi materialele ajutătoare . cât şi pe timpul spitalizării. suportată din creditele bugetare alocate cu această destinaţie. În cazul medicilor informaţiile cu privire la statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie să fie comunicate între specialişti. denumite generic tiflotehnice. la solicitarea persoanelor cu handicap grav. de către casele teritoriale de pensii. dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii şi la promovarea profesională. la alegere. pentru plata însoţitorului. Pacientul este obligat să informeze medicul curant. e) începând cu data de 1 ianuarie 2005. pe baza recomandării medicale. conform legilor în vigoare. a familiei care are în îngrijire o persoană cu handicap accentuat sau grav. i) acordarea a 25% din fondul de locuinţe sociale persoanelor cu handicap grav. Dreptul de opţiune se menţine şi în cazul trecerii pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă. se acordă indemnizaţii lunare de hrană. după caz. cu modificările şi completările ulterioare. în condiţiile legii. Pentru o alimentaţie corespunzătoare atât pentru bolnavii internaţi şi instituţionalizaţi. d) medicamente gratuite atât pentru tratament ambulatoriu. Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiază de protecţie socială. de tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte dreptul la învăţătură. o dată la 8 ani. care să asigure eficienţă în tratamentul cu medicamente antiretrovirale. în folosinţa persoanei cu handicap accentuat sau grav sau. f) acordarea unei camere în plus. cu scutire de plata taxelor vamale. inclusiv . sau pentru asistent personal. o indemnizaţie echivalentă cu salariul net al asistentului social debutant din unităţi bugetare. 61 din Legea nr.000 lei. în cuantum aprobat prin hotărâre a Guvernului. care se atribuie persoanei cu handicap. Păstrarea confidenţialităţii datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru: a) angajaţii reţelei sanitare. un bilet de tratament gratuit. de motociclete. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. precum şi a familiilor care au în întreţinere un copil cu handicap grav. iar starea sănătăţii lor nu poate constitui criteriu de concediere. Persoanele cu handicap grav care au şi calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta între indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută de art. 584/2002 Privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA pensii stabilite potrivit legii. în cursul unui an. g) pentru nevăzătorii cu handicap grav care realizează venituri salariale în baza unui contract individual de muncă se acordă o indemnizaţie lunară în valoare de 200.compensatorii.

serviciile comunitare asigură înmormântarea. prin servicii şi prestaţii sociale. c) îngrijirea în centre de zi. Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA care îşi cunosc statusul de HIV pozitiv răspund. Legea Legea nr. case de îngrijire temporară. Pentru persoanele vârstnice se pot furniza şi servicii comunitare ce au în vedere: a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu. Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială. se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice. precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii. condiţiile de locuit. Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de asistenţă socială şi poate fi dispusă cu titlu de excepţie. care se găseşte în una dintre următoarele situaţii: a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta. care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenţă. Sunt considerate persoane vârstnice. potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. atunci când îl cunoaşte. conform legii. sociomedicală. d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată. persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege. Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică. în raport cu situaţia sociomedicală şi cu resursele economice de care dispun. care pot fi de natură medicală. capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene. Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a autonomiei. e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale. pentru transmiterea voluntară a infecţiei. . cu închisoare de la 5 la 15 ani.MANUALUL PARTICIPANTULUI 103 medicul stomatolog. precum şi altele asemenea. cu privire la statusul său HIV. dacă aceasta s-a produs din motive imputabile lor. b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii. În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susţinători legali sau când aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile familiale datorită stării de sănătate sau situaţiei economice precare. c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare. psihoafectivă. Persoanele infectate cu HIV care nu îşi cunosc statusul de HIV pozitiv nu răspund pentru eventuala transmitere a infecţiei HIV. b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice. apartamente şi locuinţe sociale. cluburi pentru vârstnici. 17/2000 Subiectul Protecţia persoanelor vârstnice Privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice Principalele prevederi Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială. în sensul prezentei legi. datorită bolii ori stării fizice sau psihice.

de asemenea. care provoacă o suferinţă fizica. funcţionarea şi finanţarea sistemului naţional de asistenţă socială. La nivelul fiecarui judet si al sectoarelor municipiului Bucuresti se constituie. In cursul urmaririi penale sau al judecatii instanta de judecata. atunci cand izolarea victimei de agresor se impune ca masura de protectie. gazduire. 113 si 114 din Codul penal. nevoite sa recurga la acest serviciu de asistenta sociala. precum si masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei. Primirea victimelor in adapost se face numai in caz de urgenta sau cu aprobarea scrisa a asistentului familial. dupa caz. Asistenţa socială cuprinde drepturile acordate prin prestaţii în bani sau în natură. violenta in familie reprezintă orice acţiune fizica sau verbala savarsita cu intenţie de către un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii. Serviciile de asistenţă socială sunt servicii profesionalizate şi sunt efectuate de persoane cu . Asistentii familiali sunt asistenti sociali autorizati de agentie pentru asigurarea asistentei specifice relatiilor familiale. Legea L 705/2001 Subiectul Alte legi relevante privind sistemul naţional de asistenţă socială Principalele prevederi Reglementează organizarea. psihica. al reprezentantului legal. cronice sau de urgenţă. Instruirea asistentilor familiali si coordonarea activitatii lor se realizeaza de catre agentie. precum şi serviciile sociale. una dintre masurile prevazute la art. Evidenţa beneficiarilor drepturilor de asistenţă socială se realizează pe baza codului numeric personal. sunt unitati de asistenta sociala. ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie. Serviciile sociale pot fi servicii de îngrijire social-medicale şi servicii de asistenţă socială. structuri in subordinea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei. Centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie. Prestaţiile sociale în bani sau în natură sunt susţinute de măsuri de redistribuţie financiară şi cuprind: alocaţiile familiale. Asistenţa socială se acordă la cerere sau din oficiu. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul in incinta adapostului unde se gasesc victimele. 217/2003 Subiectul Violenţa domestică Pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie Principalele prevederi In sensul prezentei legi. Constituie. prin hotarare a Guvernului. violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale. refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie.104 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Legea Legea nr. in mod provizoriu. ajutoarele sociale şi speciale către familii sau persoane. sexuala sau un prejudiciu material. poate dispune. la cererea victimei sau din oficiu. în funcţie de nevoile şi veniturile acestora. Serviciile sociale au drept obiectiv menţinerea. de regula fara personalitate juridica. până la încetarea stării de pericol care a determinat luarea măsurilor. în cazul în care persoana sau familia este incapabilă singură să o soluţioneze. Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimtamantul acestora sau. ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru. cu asigurarea confidenţialităţii datelor personale. care asigura protectie.

în baza unui contract de solidaritate. persoana care deţine diploma de absolvire a unei instituţii de învăţămînt superior cu specializare în domeniu. în mod deosebit al tinerilor. 68/ 2003 privind serviciile sociale Legea nr. forma de lungă durată. Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenţă socială la nivel central şi teritorial. 4 ani. cum sunt: dreptul la un loc de muncă. asistentul social colaborează cu specialişti din alte categorii profesionale. e) tineri familişti care au executat pedepse privative de libertate. În scopul facilitării accesului la o locuinţă al persoanelor în vârstă de până la 35 de ani.MANUALUL PARTICIPANTULUI 105 L 466/2004 privind statutul asistentului social OUG nr. Serviciile sociale sunt asigurate de către autorităţile administraţiei publice locale. . aflate în imposibilitatea cumpărării unei locuinţe numai cu forţe proprii. consiliere. c) tineri familişti cu copii în întreţinere. la educaţie. Categoriile vizate de prezenta lege sunt: a) tineri proveniţi din centrele de plasament şi centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate şi al organismelor private autorizate în domeniul protecţiei copiilor. forma de scurtă durată. terapie individuală şi colectivă Instituţiile de asistenţă socială. precum şi de persoane fizice sau juridice publice sau private. la o locuinţă. în principal. de complexitatea situaţiilor de dificultate şi de gradul de risc social. Aceştia au dreptul la consiliere profesională şi mediere din partea personalului specializat al Agenţiei. 116/2002 Privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale calificare în domeniu. la drepturi elementare şi fundamentale. Serviciile sociale se organizează la nivel comunitar. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (Agenţia). va acoperi integral valoarea estimată a avansului ce urmează să fie plătit pentru dobândirea unei locuinţe sau chiria pe o perioadă de până la 3 ani pentru o locuinţă închiriată. prin întocmirea unui plan individual de mediere. acreditată. de numărul potenţialilor beneficiari. Serviciile de asistenţă socială se realizează prin metode şi tehnici specifice de diagnoză a nevoii de asistenţă şi de intervenţie socială şi constau. Obiectul prezentei legi îl constituie garantarea accesului efectiv. la asistenţă medicală. persoana care deţine diploma de asistent social echivalată conform legii . Serviciile de asistenţă socială sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate. precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a marginalizării sociale şi mobilizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniu. are obligaţia de a realiza un acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârste între 16 şi 25 de ani aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale. consiliul judeţean. 3 ani. d) tineri familişti fără copii în întreţinere. din informare. cât şi alte categorii de personal cu formare de nivel mediu a căror activitate este coordonată de către asistenţii sociali. în domeniul asistenţei sociale sunt implicaţi atât asistenţi sociali ca personal de specialitate. pot beneficia de plasare în muncă la un angajator avizat de Agenţie.În scopul integrării sau reintegrării lor în muncă. în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă. b) tineri singuri cu copii în întreţinere. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. În rezolvarea unor situaţii complexe. Titlul de asistent social poate fi deţinut de persoana care: a obţinut diploma de licenţă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior cu specializare în domeniu. în funcţie de nevoile identificate. f) alte categorii de tineri aflaţi în dificultate.

În vederea pregătirii copiilor. cu reducerea vârstelor standard de pensionare Vârstele de pensionare reduse. În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vârstă. trimestriale. Nivelul venitului net lunar pe o persoană. în luna august a fiecărui an se acordă acestora. Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de: pensii. până la terminarea acestora. după caz. ajutoare. prin creşterea vârstelor de pensionare. sumă destinată pentru cumpărarea unor articole de îmbrăcăminte. 19/2000 Privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale Prin dobândirea unei locuinţe se înţelege atât construirea unei locuinţe noi. 40% din cuantumul anual al bursei de şcolarizare. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. b) pensia anticipată. Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. e) pensia de urmaş. fără a depăşi vârsta de 26 de ani) şi soţul supravieţuitor. . în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă. d) pensia de invaliditate. până la care o persoană este considerată ca fiind marginalizată. Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi. cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Diferenţa de 60% din bursa de şcolarizare se acordă în tranşe lunare sau. Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea. prin reprezentanţii lor legali. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei. dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii. Accesul la asistenţa de sănătate pentru persoanele care au dreptul la venitul minim garantat se confirmă de către consiliile locale şi se asigură în condiţiile stabilite de legislaţia privitoare la asigurările sociale de sănătate pentru persoanele care au calitatea de asigurat. caz în care suma prevăzută mai sus trebuie să reprezinte cel puţin o treime din valoarea contractului de vânzare-cumpărare. cât şi cumpărarea unei locuinţe de pe piaţa liberă. c) pensia anticipată parţială. Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. indemnizaţii. În sistemul public cuantumul pensiei la data înscrierii la pensie se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie din luna ieşirii la pensie. cu condiţia frecventării orelor de curs şi obţinerii baremurilor de promovare. se stabileşte anual. pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi. înaintea depunerii la Parlament a proiectului legii bugetului de stat. încălţăminte şi rechizite şcolare. Persoanele de vârstă şcolară care fac parte din familii care au dreptul la venitul minim garantat şi au 2 sau mai mulţi copii şi sau înscris în învăţământul obligatoriu prevăzut de lege beneficiază de bursă de şcolarizare. alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege. dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii. Au dreptul la pensie de urmaş copiii (până la vârsta de 16 ani sau. corelative cu obligaţiile privind plata contribuţiei de asigurări sociale.106 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Legea nr. fără plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. conform eşalonării prevăzute în lege. total sau parţial. prin hotărâre a Guvernului.

Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual. e) ajutor de deces. cu rol de clarificare. .1. (2) Beneficiază de aceste drepturi asiguraţii care au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni. la salariul mediu brut lunar din luna respectivă. d) indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav. cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii. care va prezenta concluziile la care s-a ajuns în plen. comunicat de Comisia Naţională pentru Statistică. Tema exerciţiului: • Cu informaţiile existente despre cazul dvs. Fiecare echipă poate primi două întrebări din partea celorlate grupuri de lucru. Fiecare grup de lucru va delega un raportor.MANUALUL PARTICIPANTULUI 107 Punctajul mediu anual. Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale. boli profesionale şi accidente de muncă. sau. la: a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă. identificaţi beneficiile şi serviciile sociale de care ar putea beneficia clienţii dvs. Exerciţiu XIII. în afară de pensie. c) indemnizaţie pentru maternitate. realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului. Încercaţi acelaşi lucru pentru celelelalte grupuri. după caz. Asiguraţii sistemului public au dreptul. realizat de asigurat în perioada de cotizare. a venitului lunar asigurat. inclusiv sporurile şi adaosurile. • Identificaţi apoi acele beneficii şi servicii pe care nu le-aţi avut în vedere iniţial (dacă este cazul). b) prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. Fiecare prezentare nu poate depăşi 5 minute. se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare.

108 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

apar situaţii care vă solicită cunoştinţele în materie de legislaţie. Fiecare echipă poate primi trei întrebări din partea celorlate grupe de lucru. după care în faţa întregului grup se va face prezentarea finală. TIMP: 90 min. Fiecare prezentare nu poate depăşi 6 minute. formulaţi răspunsuri la întrebări. Fiecare grup de lucru va delega un raportor. Tema exerciţiului: • În comunitatea în care lucraţi. Exerciţiu XIV. care va prezenta pe foi de flipchart concluziile la care s-a ajuns. • Identificaţi apoi acele legi pe care nu le-aţi avut în vedere iniţial (dacă este cazul). cu rol de clarificare. Cu informaţiile legislative obţinute până acum (în cadrul cursului) şi cu cele pe care le cunoaşteţi din practica asistenţei sociale.1. în plen. . Încercaţi acelaşi lucru pentru celelelalte grupuri. METODA DE LUCRU: grupe de lucru Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi în grupuri de lucru de 4-5 persoane/grup.MANUALUL PARTICIPANTULUI 109 SESIUNEA XIV: Aspecte legislative în domeniul asistenţei sociale ASPECTE LEGISLATIVE ÎN DOMENIUL ASISTENŢEI SOCIALE SCOP: Cunoaşterea principalelor legi cu aplicabilitate în domeniul asistenţei sociale şi înţelegerea practică a utilizării legislaţiei în relaţia directă cu clienţii/beneficiarii. În calitate de asistent social sunteţi abordat ca persoana cea mai în măsură să ofere informaţii despre diferite drepturi sociale.

110 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

: Scopul exerciţiului: Identificarea şi însuşirea caracteristicilor abordării convenţionale/ participative în dezvoltarea comunitară. vor putea defini dezvoltarea comunitară. vor şti care este rolul asistentului social în procesul de dezvoltare comunitară. Fiecare echipă poate primi două întrebări din partea celorlate grupuri de lucru. cu argumente. Tema exerciţiului: • Identificaţi caracteristicile abordării participative/convenţionale într-un proces de dezvoltare comunitară. Fiecare prezentare nu poate depăşi 5 minute. .MANUALUL PARTICIPANTULUI 111 SESIUNILE XV .1. vor putea descrie ce este aceea o comunitate. • Care sunt criteriile pentru alegerea unei probleme (comunitare) pentru fiecare din metodele de abordare? • “Susţineţi”. Fiecare grup de lucru va delega un raportor care va prezenta în plen concluziile la care s-a ajuns. 7. vor putea descrie procesul de dezvoltare comunitară./sesiune. MATERIALE NECESARE: Flipchart. markere de diferite culori. Exerciţiu XV. cu rol de clarificare. 3. TIMP: 2 sesiuni a câte 90 de min. vor putea aduce argumente în favoarea abordării participative. 5. 2. Metoda de lucru : grupe de lucru Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi în grupuri de lucru de 4-5 persoane/grup. vor avea noţiuni despre ce este aceea o problemă comunitară. “bulinuţe” adezive. 6. în total 180 min. laptop. una dintre abordări.XVI: Dezvoltare comunitară DEZVOLTARE COMUNITARĂ OBIECTIVE: La sfârşitul acestor sesiuni. participanţii: 1. vor avea noţiuni despre ce presupune motivarea / mobilizarea comunităţii. 4. videoproiector.

comunitatea poate fi privită ca "o formă complexă de organizare umană aflată la graniţa dintre formal şi informal. responsabilitate). Tema exerciţiului: • Ce motivează/demotivează o comunitate să participe la un proces de dezvoltare comunitară? • Care este inventarul aptitudinilor personale pe care un asistent social trebuie să le posede atunci cand iniţiază / facilitează un proces de dezvoltare comunitară? Fiecare grup de lucru va delega un raportor care va prezenta în plen concluziile la care s-a ajuns. . elementele-cheie sunt: . apartenenţă. lucrări publice). Pe scurt.: Scopul exerciţiului: Definirea rolului asistentului social într-un proces de dezvoltare comunitară. . etnic). sprijin.Situarea în spaţiu (poziţia geografică).Modele comportamentale (întrajutorare.Preocupările commune. o comunitate este un grup social determinat prin limite geografice. . . Despre comunităţi Pentru a înţelege mai bine termenul de "dezvoltare comunitară". voluntariat). Metoda de lucru : grupe de lucru Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi în grupuri de lucru de 4-5 persoane/grup. Cele două întrebările care ajută la identificarea unei comunităţi sunt: . Deci. cooperare. atitudini (grijă socială.112 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Exerciţiu XVI. concretizată prin relaţii sociale/interpersonale. interese concrete de dezvoltare a infrastructurii. Dan. Fiecare prezentare nu poate depăşi 5 minute.1.Unde este situată? . . cu interese sau valori comune. idealuri) împărtăşită de membrii comunităţii. . stabilite între persoane care ocupă un spaţiu precizat şi între care s-a creat o concordanţă de: . Fiecare echipă poate primi două întrebări din partea celorlate grupuri de lucru. 2003) . Zamfir.Tradiţii. .Valori." (Zamfir. .Credinţa în aceleaşi idei (valori. cu rol de clarificare. trebuie explicate înainte câteva noţiuni legate de "comunitate": ce este de fapt o comunitate şi ce caracteristici are ea.Ce preocupări/idealuri comune au membrii comunităţii? Dezvoltând ideea.Identitate (organizare în jurul unui principiu cultural-valoric.Acţiune.Interese comune (bunăstare.Limbaj.

dacă ei vor fi acceptaţi şi ajutaţi să se integreze sau. Cine altcineva ar putea oferi alte resurse? 6. etnie. fără să ocupe vreo funcţie în administraţie sau alt organ instituţional. vârstă etc. Cine ia deciziile? 2. . . ceea ce asigură succesul unui proiect (ducerea lui la bun sfârşit) este tocmai o bună colaborare a tuturor actorilor sociali implicaţi. educatorul). trebuie avut în vedere răspunsul la o a opta întrebare: Care dintre persoanele pe care le cunosc mă poate ajuta să întâlnesc pe unul din cei de mai sus? (Curs de formare pentru asistentele medicale comunitare. asistenta medicală). de fiecare dată. Dar. 10. . într-o comunitate pot apărea şi subgrupuri. secretara). într-un sat din sudul ţării se mută o familie de etnici maghiari care nu vorbesc foarte bine limba română. de unde se ştie cum acţioneză aceste grupuri de interes? Întotdeauna. . Pe de o parte. în cazul dezvoltării comunitare. Ei sunt acei lideri informali. Ei sunt cei ce iau deciziile cu privire la starea comunităţii sau care influenţează membrii comunităţii în modul lor de a se comporta.dispensarul medical (medicul de familie. De exemplu. Această caracteristică este dată de diferitele grupuri ce acţionează într-o comunitate. cu membri care au un comportament asemănător. cei cu un nivel de studii mai ridicat sau cu o stare materială mai bună decât ceilalţi membri ai comunităţii sau cei mai în vârstă. Modulul I. Ghidul formatorului.MANUALUL PARTICIPANTULUI 113 Comunităţile sunt grupuri de dimensiuni relativ mici care locuiesc în acelaşi spaţiu geografic (sat. depinde foarte mult de cum privesc oamenii această situaţie (deci depinde de tradiţie.poliţia. Dar.biblioteca şi căminul cultural. aşa-numiţii "actori sociali". . vor fi respinşi.) . oraş). . Cine altcineva ar putea oferi finanţare? 5. Ar trebui ei ajutaţi să înveţe limba română? Copiii lor ar trebui lăsaţi să se joace cu ceilalţi copii din sat? Comunitatea se află la graniţa dintre formal şi informal. .primăria (primarul. au capacitatea de a influenţa membrii comunităţii. persoane care. trebuie luate în considerare instituţiile şi reprezentanţii lor (actorii instituţionali/persoanele oficiale): . Cine îi influenţeză pe cei care iau deciziile? 3. p. de atitudini şi de identitatea culturală). NU TREBUIE să se înţeleagă că cele două categorii sunt în opoziţie una faţă de cealaltă! Dimpotrivă. intervin actorii individuali. Modul în care ei vor fi trataţi de comunitate.de exemplu. Cine / ce instituţii sau organizaţii poate / pot reprezenta un obstacol? Şi. este bine de găsit răspunsurile la următoarele întrebări: 1. Cine este o persoană influentă în comunitate? 7.Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică prin reprezentanţii săi în unele localităţiasistentul medical comunitar. . 2004. Ce persoane/instituţii/organizaţii oferă finanţare? 4.valorică sunt asemănătoare (cred în aceleaşi lucruri). mediatorul sanitar.organizaţiile non-guvernamentale (ONG-uri).agenţii economici. dimpotrivă. pentru a-i identifica pe cei ce pot influenţa desfăşurarea unui proiect de dezvoltare comunitară (şi nu numai!). Ceea ce le diferenţiează pe acestea de restul comunităţii este prezenţa sau absenţa unei anumite caracteristici legate de gradul de şcolarizare. bazat pe un limbaj şi tradiţii comune şi ale căror interese şi identitate cultural.şcoala şi grădiniţa (profesorul.biserica (preotul). Pe de altă parte.

veţi avea o reprezentare clară a problemelor apărute în cadrul comunităţii şi a importanţei lor. Faptul că aşa se întâmplă se datorează câtorva motive previzibile: . Lucrătorul comunitar propune doar o metodologie de analiză a problemelor şi implicaţiilor lor fără a aduce argumente pro sau contra uneia dintre problemele analizate. neglijăm deseori analizarea în profunzime a multiplelor ei cauze fundamentale. acestea fiind problemele capabile să coalizeze comunitatea şi să o determine să acţioneze. O metodă utilă din acest punct de vedere este notarea problemelor indicate de fiecare persoană cu care aţi stat de vorbă. • Poate avea la origine cauze complexe de care nu s-a ţinut seama în elaborarea planurilor şi care nu vor fi. dar să nu poată rezolva problema în totalitate. sau mai rău. Ceea ce este important va fi semnalat înaintea aspectelor mai puţin relevante. Aceasta face ca soluţiile alese să poată trata un aspect al problemei. Ceea ce este important va fi semnalat de aproape toate persoanele intervievate. • Nu este percepută ca fiind o problemă de către un număr suficient de mare de persoane. deci.114 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Ce este o problemă comunitară? Problema comunitară este problema în jurul căreia urmează să fie concentrate atenţia şi eforturile comunităţii. .deseori. programele şi strategiile sunt astfel concepute încât să corespundă dorinţelor donatorilor şi nu reprezintă rezultatul unei evaluări reale a necesităţilor. problemele a căror rezolvare are gradul cel mai înalt de utilitate sunt cele ce prezintă un grad mare de interes pentru comunitate. analizând toate răspunsurile astfel obţinute.problema care a fost indicată de cei mai mulţi dintre membrii comunităţii. ATENŢIE: Stabilirea priorităţilor se face de către comunitate şi nu de către “specialist”. În final. Multe proiecte de dezvoltare nu se ridică la înălţimea obiectivelor lor sau eşuează complet din cauza faptului că problema pe care caută să o rezolve: • Nu este bine definită sau înţeleasă.prima problemă la care se referă membrii comunităţii atunci când sunt întrebaţi. se poate spune că cea mai importantă problema este: . avute în vedere de strategia aleasă. . În această situaţie. Dintre toate. Rolul acestuia este acela de a se asigura că analiza problemelor se face prin participarea tuturor membrilor comunităţii şi luându-se în calcul toate implicaţiile posibile. Înţelegerea problemelor Unul dintre cele mai importante elemente în pregătirea proiectului îl constituie punctul de plecare: definirea problemei şi analiza acesteia. . Ierarhizarea problemelor Un aspect esenţial este: cum afli care este cea mai importantă problemă a comunităţii? În acest sens. să genereze alte probleme. Pentru a evita producerea unor astfel de erori e bine să se răspundă mai întâi la o serie de întrebări referitoare la acţiunea de identificare a problemelor: 1) Cine spune că este o problemă? Dacă o campanie de sprijin caută să antreneze femeile în efortul de organizare comunitară pentru rezolvarea unei probleme atunci acestea sunt persoanele care trebuie să DEFINEASCĂ problema.chiar dacă problema identificată reprezintă o prioritate a populaţiei afectate. alegerea ei din multitudinea problemelor care pot fi identificate în interviurile din uşă în uşă este un proces foarte important.

3) Care ar fi soluţia dorită de cei confruntaţi cu această problemă? Putem presupune că. . resentimentele. ochii şi corpul pot dezvălui multe. pot fi “zgândărite” şi folosite în scopul participării active. ruşinea sau o altă emoţie puternică. Oamenii ştiu care este genul de soluţii care lear fi de cel mai mare folos. Oamenii se vor simţi mai importanţi. Într-o întâlnire cu comunitatea. Multe se pot afla şi din modul de a răspunde la o întrebare. de educare şi informare. Înţelegerea cauzelor structurale ale problemelor existente constituie primul pas important în direcţia opusă apatiei sau autoblamării care descurajează acţiunea. pentru că este esenţial pentru succesul proiectului ca problema să fie resimţită ca atare de o parte cât mai mare a comunităţii. vor căpăta încredere în ei şi se vor implica mai departe în găsirea şi aplicarea de soluţii pentru problemele ce îi privesc. de informaţia pe care doreşti să o obţii şi de implicarea şi angajamentul pe care speri să le obţii. deoarece acesta este primul pas în dezvoltarea unei conştiinţe civice.Focus grup. Chiar dacă cuvintele pot să nu trădeze furia. de formare a unor grupuri. Observaţia este esenţială în evaluare sau consultare. Aceasta trebuie făcută în acelaşi spirit participativ. Deşi s-ar putea să fie bine intenţionată sau mai rapidă. Efectul este la fel de puternic ca în cazul anchetei pozitive. nevoile se canalizează într-o dorinţă comună de a îndepărta acea problemă care acum se dovedeşte că i-a afectat pe foarte mulţi.Ancheta pe baza unui chestionar scris. doar că acum poate degaja energii nebănuite. . aceste persoane nu ştiu cum să îşi rezolve problema. din cauza faptului că un grup de persoane confruntate cu o problemă sunt neştiutoare de carte sau pasive. Analiza problemei Are ca scop definirea clară a acesteia. . delimitarea celor afectaţi şi implicaţiile asupra comunităţii. găsirea cauzelor. ei au o mare importanţă pentru eforturile organizatorice pe care le desfăşuraţi. Fiecare dintre aceste metode are avantaje şi dezavantaje care depind de auditoriul căruia i te adresezi. de inducere a dorinţei de acţiune. Procesul de consultare şi evaluare este şi un prilej de dezvoltare a unei conştiinţe civice. Oamenii au orgolii.Evaluare participativă a nevoilor. decizia unui organizator din afara comunităţii ar putea fi inaplicabilă celor cărora le este destinată. ambiţii care chiar dacă sunt latente sau nu au mai izbucnit de mult. Consultarea în vederea definirii problemei este o regulă de organizare eficace. Foarte multe se pot învăţa din observarea vieţii zilnice a persoanelor cu care vei lucra – cine este liderul lor şi ce anume îi caracterizează? Care sunt relaţiile dintre ei? Cum îşi rezolvă problemele? etc. . este importantă antrenarea comunităţilor sau a grupurilor cu care se lucrează în definirea şi analizarea problemei. Mai mult decât orice. puteţi invita fiecare persoană din încăpere să povestească o întâmplare referitoare la modul cum problema respectivă l-a afectat(-o) personal.Interviuri sau întâlniri individuale (faţă în faţă).MANUALUL PARTICIPANTULUI 115 2) Pe cine afectează această problemă? Cei care sunt cel mai direct afectaţi de o problemă sunt şi cei care au cel mai mult de câştigat de pe urma unei soluţii: prin urmare. Frustrările. având stabilită oarecum problema principală. Aceasta este o presupunere greşită. Există mai multe modalităţi de consultare a grupurilor sau a persoanelor: .

este important să existe posibilitatea de a sărbători micile victorii pentru ca ritmul campaniei de rezolvare a problemei să fie menţinut. Oamenii trebuie să simtă că au câştigat sau că au jucat un rol esenţial în efortul de organizare. • Criterii pentru alegerea unei probleme care să fie rezolvată printr-o iniţiativă comunitară O problemă “bine aleasă” trebuie să corespundă unora dintre criteriile de mai jos: 1) Rezolvarea ei să conducă la o îmbunătăţire reală a vieţii oamenilor. De fapt. Este nevoie de elaborarea unei strategii care să implice comunităţile sau grupurile locale de iniţiativă în şedinţe. întrucât. mai mulţi profesori etc. 5) Să ducă la crearea unor organizaţii şi alianţe durabile. Astfel. cu atât şansele de implicare sunt mai mari. 4) Urmările ei să fie grave şi să afecteze multe persoane. . 3) Să dea oamenilor sentimentul puterii lor. Exemple de îmbunătăţiri reale sunt locuinţe mai bune. planificatori etc. coordonatori ai unor acţiuni specifice. un număr cât mai mare de oameni se va preocupa de problema respectivă şi va face eforturi pentru rezolvarea ei.. cu atât va fi mai activă comunitatea şi va putea să îşi rezolve mai bine problemele. 2) Este uşor de înţeles – cauza este clară? În cazul în care este vorba de o problema mai complicată este foarte important modul în care o explicaţi. o nouă lege a ONG-urilor etc. de realizare a proiectului. cu cât este mai uşor de înţeles. pentru ca pe termen lung să dea oamenilor tot mai multă putere. Cea mai "bună" problemă este cea a cărei soluţionare creează cele mai multe ocazii noilor lideri de a deveni purtători de cuvânt. pentru că un rezultat palpabil a ceea ce pot face împreună reprezintă una din cele mai bune motivaţii. Exemple de schimbări care nu sunt vizibile la nivelul vieţii oamenilor sunt reforma constituţională. agitaţie în favoarea a ceea ce urmăresc etc. Posibilitatea de a vedea şi simţi o schimbare concretă reprezintă cea mai bună motivare pentru oameni de a continua să participe. cu cât mai mulţi lideri vor câştiga experienţă. În general. cei care trăiesc în mijlocul problemei sunt şi cei mai îndreptăţiţi să vorbească despre ea. trimiterea de scrisori. 7) Planul de acţiune să aibă un obiectiv clar şi un calendar precis. În cazul în care rezolvarea problemei se prelungeşte. căi de acces. Strategia comunităţii de rezolvare a acestei probleme trebuie să ofere ocazii de dezvoltare a unor legături între diverse grupuri şi sectoare. Reprezentanţii ONG-urilor nu trebuie să fie singurii purtători de cuvânt vizibili.116 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Momentul este propice pentru a cere soluţii şi pentru a stabili câteva acţiuni immediate. 6) Să ducă la apariţia de noi lideri. întâlniri la nivel de autorităţi.

cu participarea activă a acesteia şi cu totala încredere posibilă în iniţiativa comunităţilor “ (O. . În plan secundar. motivul pentru care acest criteriu este ultimul se datorează faptului că procesul de organizare dă multă satisfacţie oamenilor.U. producerea bunăstării la un nivel satisfăcător nu poate fi realizată decât prin programe de reabilitare a condiţiilor economice colective.N. dar şi crearea capacităţilor de acţiune comunitară. În acest sens. dezvoltarea comunitară se referă la constituirea unor mecanisme de mobilizare a resurselor comunitare care să conducă implicit la rezolvarea problemelor pe care comunitatea le poate avea la un moment dat. iar pe de altă parte. conceptul de capital social este extrem de utilizat. Integrarea/dezvoltarea eficace a persoanelor dezavantajate în sistemul social este împiedicată de factori structurali asupra cărora se poate acţiona mai degrabă colectiv decât individual. termenul de dezvoltare comunitară se referă în principal la crearea/ refacerea/ reabilitarea condiţiilor comunitare. personal etc. Dar. 9) Planul de acţiune să aibă sorţi de izbândă (problema să poată fi rezolvată). Succesul constituie cea mai bună motivaţie pentru participarea susţinută a cetăţenilor. Programele de dezvoltare comunitară au ca obiectiv nu numai realizarea unor bunuri de interes comunitar. dezvoltarea comunitară pare a fi singura soluţie care poate conduce către reabilitarea socio-economică. Utilizaţi acest inventar pentru compararea problemelor sau puteţi elabora propriile dumneavoastră criterii pentru alegerea unei probleme. Trebuie făcut un inventar al resurselor existente şi disponibile (bani. prin mobilizarea unor resurse comunitare colective. Astfel. fără a pune în pericol victoria. precum şi de poziţia marginală pe care acestea o ocupă în societatea românească. doar prin simpla experienţă pe care o oferă. Succesul sau insuccesul nu trebuie să fie determinant în alegerea unei probleme şi a unei strategii – dar merită să fie luat în calcul. Ce este dezvoltarea comunitară? Definiţie: "Dezvoltarea comunitară poate fi definită ca un proces menit să creeze condiţiile de progres economic şi social pentru întreaga comunitate. Viaţa este suficient de grea pentru a-i mai adăuga încă un eşec. Tinând cont de particularităţile existenţiale ale persoanelor dezavantajate. care să facă posibilă reintegrarea comunităţii în circuitul global al unei bunăstări colective dezirabile. în teoriile actuale ale dezvoltării sociale. precum şi al modalităţilor de obţinere a celor la care în momentul de faţă nu avem acces. 1955). El se referă la capacităţile de acţiune socială comunitară care reprezintă cu totul altceva decât capacităţile cerute de acţiunea economică în contextul economiei de piaţă. Nu întâmplător.MANUALUL PARTICIPANTULUI 117 8) Să existe resursele necesare pentru rezolvarea ei. O problemă bine aleasă este cea care întruneşte majoritatea acestor criterii.).

3. Oamenii au o viziune a ceea ce ar putea fi. finanţatorii externi decid în locul membrilor comunităţii. Oamenii caută în permanenţă căi de îmbunătăţire a vieţii comunităţii şi nu se mulţumesc cu ceea ce există deja.planifică . Orice proces de dezvoltare comunitară trebuie să fie centrat pe crearea de capacităţi locale. Sentimentul responsabilităţii.se vor simţi capabili . Sentimentul responsabilităţii este cel care îi transformă pe oameni din cetăţeni pasivi în cetăţeni activi.trebuie să aibă grijă de proiect . activă.trebuie să participe Abordarea participativă Membrii comunităţii sunt implicaţi de la început: .vor găsi soluţii . unită şi perseverentă. membrii comunităţii vor fi motivaţi: . 4. nu doar administraţia locală. Oamenii consideră că şi ei trebuie să fie responsabili pentru dezvoltarea comunităţii lor.analizează . Încrederea în sine.vor crede că este posibil .implementează . 5. care permit unei comunităţi să caute şi să provoace oportunităţile de dezvoltare. Cu cât oamenii sunt mai ataşaţi de comunitatea în care trăiesc şi le pasă de ceea ce se întâmplă în jurul lor.membrii comunităţii nu ştiu ceea ce este important pentru ei . Oamenii sunt interesaţi de bunăstarea comunităţii. Imaginea percepută de cei care decid este aceea că: . Au un ideal pe care încearcă să îl urmeze.este benefic pentru ei . au o identitate locală puternică.evaluează Prin implicarea lor.118 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Cultura dezvoltării comunitare Elemente cheie pentru dezvoltarea unei comunităţi: 1. Abordări ale programelor de dezvoltare comunitară Abordarea convenţională Organizaţii guvernamentale. cu atât ei se vor implica mai mult.monitorizează . a unei gândiri strategice. Persoane “specializate” trebuie să convingă membrii comunităţii că: .membrii comunităţii nu ştiu să îşi rezolve problemele. Toate acestea sunt elemente ale culturii dezvoltării comunitare.conduc . elemente care îi pot asigura reuşita în toate problemele abordate.gândesc . Toate acestea definesc o comunitate puternică. Oamenii au convingerea că pot schimba lucrurile din comunitate. ONG-uri.vor vedea beneficiul .comunitatea este a lor . crearea unei culturi a dezvoltării. 2. Este atitudinea care permite membrilor unei comunităţi să colaboreze.se vor simţi responsabili . Încrederea în ceilalţi.

oamenii săraci nu au resimţit nevoia/necesitatea de a fi vaccinaţi. ar fi putut salva vieţile multora dintre copiii lor. Un proiect de tip participativ poate ajuta la descătuşarea energiilor latente ale oamenilor şi. Crearea unor noi nevoi este de asemenea necesară pentru asigurarea dezvoltării. de asemenea. în măsura în care aceasta ajută oamenii să înţeleagă ce se va întâmpla şi să poată realiza mai bine sarcinile lor. Cu ajutorul primit pentru conştientizarea nevoilor. lucru care. şi-ar putea creşte veniturile. este pozitivă – valorizează membrii comunităţii. Definiţie: Abordare participativă . vizibil din punct de vedere economic şi nevătămator pentru mediul înconjurător. dacă ar dispune de conducte pentru irigaţii care să fie proprietatea lor.MANUALUL PARTICIPANTULUI 119 Caracteristicile abordării participative - centrată pe crearea de capacităţi locale de identificare şi rezolvare a nevoilor şi nu pe furnizarea de soluţii.mod de acţiune prin care se acordă prioritatea rolului activ al beneficiarilor. deoarece nu s-a acordat importanţă dezvoltării capacităţii oamenilor şi organizării lor. ei îşi pot crea chiar şi propriile resurse. Difuzarea informaţiilor este o formă scăzută de participare. Totodată. Informare – membrii comunităţii sunt informaţi de către operatorii unui proiect asupra acţiunilor sau proiectelor care se vor derula în comunitate. dar poate avea un impact pozitiv asupra rezultatelor proiectului. Durabilitatea trebuie să fie scopul oricărui efort de dezvoltare care are ca ţel îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor. îi face pe oameni să conştientizeze capacităţile şi resursele comunităţii. pune oamenii în centrul acţiunii. reprezintă şi un mecanism de învăţare pentru membrii comunităţii. ei au transformat cele două componente în nevoi resimţite. Experienţa a demonstrat că oamenii îşi pot elabora propriile alternative de dezvoltare dacă sunt lăsaţi să ia propriile decizii în direcţiile care îi privesc. membrii comunităţii trebuie să fie plasaţi în centrul proceselor de planificare şi de luare a deciziilor. Modelele tradiţionale de dezvoltare lucrează în mare măsură cu “nevoile resimţite”. Pentru aceasta. poate contribui la atingerea scopului de a realiza o dezvoltare durabilă. Este un proces prin care beneficiarii direcţi îşi asumă responsabilitatea pentru desfăşurarea activităţilor şi participă activ la toate fazele acestuia. Dacă sunt sprijiniţi. vizează un impact pe termen lung şi foarte lung. Multe proiecte s-au încheiat de îndată ce s-a retras susţinerea donatorilor sau a încetat funcţionarea organizaţiilor de intervenţie. Dezvoltarea trebuie să fie un proces echitabil din punct de vedere social. ar deveni proprietari ai unor echipamente de producţie şi ar exercita controlul asupra unuia din factorii esenţiali care determină producţia agricolă – apa. însă. . De ce abordare participativă? Niveluri de participare/implicare a comunităţii în procesul de dezvoltare comunitară 1. Exemplu: În faza iniţială a unui program de dezvoltare iniţiat de o organizaţie din străinătate. mai ales în comunităţile cu venituri foarte scăzute. Ei nu s-au gândit nici la faptul că.

4. Cel mai bine cunoşti ceea ce faci tu însuţi. Implicarea membrilor comunităţii în acţiunile de eleborare/implementare a « soluţiilor » – membrii comunităţii iau iniţiativa în identificarea unor căi de dezvoltare a comunităţii şi în găsirea unor modalităţi de rezolvare a problemelor locale. în special pentru cei dezavantajaţi. ai administraţiei locale. Nivelul participării este mai înalt. gradul de participare atinge maximul. Informarea cea mai bună apare atunci când comunitatea este cea care generează informaţia. li se cere părerea asupra unor probleme cheie din comunitatea lor. Participarea la luarea deciziilor – membrii comunităţii au rol în procesul de luare a deciziilor în privinţa planificării şi a modului de punere în aplicare a proiectului. Oamenii acceptă greu sau resping acţiunile care contravin tradiţiilor şi obiceiurilor existente.oamenii nu au informaţii despre coordonatele schimbării. nu au posibilitatea să-şi spună părerea cu privire la sensul şi natura schimbării. oamenii nu pot controla sensul schimbării. de a planifica propriile proiecte şi de a hotărî ei înşişi. care să ţină cont de tradiţiile existente. definitorii ale comunităţii. să discute şi să ofere informaţii şi răspunsuri operatorilor de proiect. Rezistenţa la schimbare Orice proiect de dezvoltare comunitară presupune realizarea unor schimbări la nivel local. Oamenii acceptă mai greu o schimbare pe care nu o pot controla. pe care le face o organizaţie externă satului. ci sunt şi consultaţi. Se oferă membrilor comunităţii ocazia. ai unor parteneri). Orice schimbare crează o stare de incertitudine la nivelul membrilor comunităţii şi implicit o reacţie de rezistenţă la schimbare care face ca oamenii să nu participe. Consultare –membrii comunităţii nu sunt doar informaţi. Schimbarea într-o comunitate este cu mult mai rău acceptată şi valorizată dacă vine din afară decât dacă este generată din interior. Membrii comunităţii sunt cei care iau deciziile sau deciziile sunt luate de către membrii comunităţii împreună cu alţii (reprezentanţi ai unor organizaţii. astfel încât să se asigure o dezvoltare organică a comunităţii. De unde vine această rezistenţă la schimbare? lipsa de informaţii . Remediu: comunitatea este cea care generează informaţiile. Oamenii acceptă mult mai uşor un fapt pe care îl cunosc şi îl înţeleg. ignorarea tradiţiilor şi realităţilor existente. Există o diferenţă mare între capacitatea de a acţiona şi a lua decizii în privinţa propunerilor pentru dezvoltarea comunităţii. Remediu: cei care cunosc cel mai bine realitatea existentă sunt membrii comunităţii. beneficiile pe care “schimbarea” le presupune. ai unor instituţii publice. Remediu: comunitatea este cea care ia decizii şi stabileşte cursul schimbării. Iniţiativa implică o mare încredere în propriile forţe/capacităţi. Numai ei pot gândi un plan de acţiune care să aibă în vedere elementele esenţiale. pe care aceştia le pot lua în considerare pentru a regândi şi ajusta proiectul. 3. Dacă procesul este gestionat în totalitate de către comunitate atunci această problemă este anulată. . Când oamenii sunt în măsură să ia iniţiativa.120 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 2. şi capacitatea de a iniţia acţiuni pe cont propriu. Nivelul participării creşte.

MANUALUL PARTICIPANTULUI 121 percepţia schimbării ca fiind generată de interese personale şi nu de cerinţe obiective generale. obiective cât mai diverse şi mai concrete.să se simtă capabilă Sărbătoriţi orice victorie. când experienţa lor este utilizată şi când vocea lor este auzită. Asteptând ca altcineva să intervină nu au nimic de câştigat. Schimbarea este mult mai uşor acceptată atunci când vine din interior decât atunci când este controlată din afară. Oamenii participă într-un proiect atunci când sunt valorizaţi. programaţi acţiuni simple considere avantajos chiar de la prima întâlnire comunitară.să vadă rezultatul şi să-l Obiective concrete tangibile. . Comunitatea tinde să-i urmeze pe lideri dacă vede că aceştia au succes. Remediu: implicarea întregii comunităţi evită posibilitatea de control din partea unor indivizi singulari. a-i face pe oameni să conştientizeze faptul că îşi pot îmbunătăţi viaţa lucrând împreună. natura problemei în jurul căreia se derulează întreg procesul de dezvoltare comunitară. ancheta pozitivă . Comunitatea soluţii participă mai bine la acţiunile decise de membrii ei decât la acţiuni decise doar de un grup mic. . necesitatea cea mai stringentă sunt doar membrii comunităţii. Încrederea în sine se construieşte treptat din succes în succes.să se simtă responsabilă Ajutaţi comunitatea să conştientizeze faptului că este problema tuturor şi că stă în puterea lor să o rezolve. Oamenii nu sunt interesaţi de probleme pe care ei nu le resimt ca stringente. Motivarea comunităţii . Începeţi organizarea comunităţii în jurul unor nevoi tangibile. Toate aceste bariere pot fi depăşite prin utilizarea unei practici participative.Stimularea activismului local Definiţie: Motivarea presupune găsirea mijloacelor prin care membrii comunităţii pot fi stimulaţi să participe pozitiv şi eficient la schimbarea propriei comunităţi. rememoraţi experienţe pozitive anterioare . Ce determină o comunitate să participe la procesul de dezvoltare comunitară? . Încercând să schimbe ei lucrurile nu au nimic de pierdut. Remediu: cei care pot spune care este problema. Motivarea înseamnă legarea interesul propriu al participanţilor de interesul colectiv. Esenţial este să se găsească acele mijloace prin care necesităţile şi motivele individuale sunt legate de obiectivele comunităţii. -posibilitatea de a elabora Să laşi în mâinile lor luarea deciziilor. rezolvabile. -să aibă o viziune despre ceea ce ar putea deveni comunitatea . obiective simple şi concrete.

15-17. evaluate şi monitorizate. .) reprezintă un important atu.citind de pe foi. Resursele interne ale comunităţii (financiare.ocupând prea mult din timpul lor. în timp ce resursele externe sunt un punct de sprijin. Membrii comunităţii pot învăţa din experienţa trecută şi pe măsură ce îşi rezolvă cu succes problemele. Important este dialogul în comunitate.) 1.Serviciul de comunicare pentru populaţie. . Ele trebuie identificate şi exploatate.proiectele impuse (oamenii să se simtă doar instrumente într-un plan mai mare elaborat şi decis de alţii) . umane etc. 1: nr. Nu trebuie neglijată istoria comunităţii în procesul de dezvoltare. propriile lor abilităţi şi stima de sine se dezvoltă. 6. nu a problemelor.ţipând. Folosiţi o abordare interdisciplinară care să poată oferi soluţii din cât mai multe puncte de vedere. acestea nu sunt activităţi separate. evaluărilor şi monitorizării trebuie să fie obiectul reflecţiei şi conversaţiei în comunitate. Negocierile şi realizarea consensului pot fi atinse eficient prin dezvoltarea de reţele şi alianţe.dând prea multă informaţie. Recomandare privind motivarea comunităţii: „Opt paşi” pentru mobilizarea/motivarea comunităţii (Ghid adaptat după MOBILIZATORUL. 3. 1 apud Curs de formare pentru asistentele medicale comunitare. .interferenţele politice (Ex : promisunile neonorate de către diverşi candidaţi) . Toate activităţile de mobilizare trebuie investigate. Buletinul Universităţii Johns Hopkins . 4. p. ele reprezintă componente importante ale unui proces în desfăşurare.resurse inadecvate (abordarea de la început a unei probleme complexe care necesită timp mult şi resurse considerabile demotivează comunitatea. 2004. Dacă nu există nici o nevoie atunci nu este nici o problemă.întârziind tot timpul la întâlnirile cu ei. 2.necerându-ţi scuze. Problema este obstacolul în calea satisfacerii nevoilor.vorbind prea mult şi fără substanţă. . Modulul I. . Primul pas în mobilizare este identificarea nevoilor. Responsabilităţile grupului şi indivizilor trebuie distribuite şi definite clar şi adecvat.făcând pe cineva “prost”. Iunie 1999 – Vol. . .promiţând ceva fără ca mai apoi să te ţii de cuvânt. . . Ghidul formatorului.cicălind întruna.122 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Ce demotivează comunitatea? . . Grupul pentru mobilizarea comunităţii. .arătând neinteresat. Acţiunile trebuie planificate în detaliu. Oamenii doresc rezultate vizibile cât mai rapide pentru a le spori încrederea) Exemple de abordări sau stiluri de facilitare ce demotivează oamenii: . 5. Rezultatele investigaţiilor.

Selecţia iniţiativelor/ .acţiuni comunitare de succes Etapele parcurse în procesul de dezvoltare comunitară: Etape Obiective 1. Lucrătorul comunitar lucrează în primul rând cu grupul de lideri identificaţi în etapa anterioară încercând să le transfere acestora abilităţi şi cunoştinte necesare iniţierii şi derulării de activităţi.prezentarea dv. împărtirea pe grupuri. Analiza problemelor. ierarhizarea lor.procesul propriu-zis de dezvoltare comunitară în urma căruia se creează capacităţi locale. exprimarea de sine şi iniţiativa.selectarea iniţiativelor prioritare pentru comunitate şi problemelor prioritare care pot fi realizate în cel mai scurt timp. Succesele/Victoriile comunităţii. Crearea de capacităţi. trebuie sărbătorite.identificarea liderilor. În lucrul cu comunitatea. . care garantează independenţa. Important este ceea ce comunitatea cunoaşte. facilitatorul acordă asistenţă pentru dobândirea unor experienţe pozitive.întâlniri comunitare . favorizează creativitatea. Organizarea de discuţii . să decidă singură.integrarea lucrătorului în comunitate de grup în comunităţile . dezavantajate. să analizeze. Oamenii fără prejudecăţi pot să inoveze şi să fie realişti. Poate folosi ca stimuli: reprezentări vizuale.generarea unei stări de optimism şi încredere prin anchete organizării pozitive. Aceste experienţe reprezintă modalitatea prin care comunitatea îşi dezvoltă capacităţile de acţiune şi este stimulată. 4. Metode . 8.moderare pentru definirea priorităţilor. Asistentul social / lucrătorul comunitar trebuie să ajute comunitatea să gândească. fie ele modeste sau decisive. elaborarea de planuri de acţiune şi implementarea lor cu success. Aceasta va da încredere grupului şi va îmbunătăţi relaţiile sociale. Pentru asta trebuie să se obişnuiască să le pună întrebări pentru a-i face să se gândească la problemele lor şi la ceea ce pot face singuri. Obiective 1. 2. pentru . înţelege şi face. Organizarea comunitară Definiţie: .MANUALUL PARTICIPANTULUI 123 7. ci ceea ce comunitatea va face după întâlnire. exerciţii de simulare. Antrenarea/motivarea liderilor 3. Întărirea coeziunii şi formarea unei echipe. şi a scopului pentru care vă aflaţi în de persoane comunitate. jocuri de rol. analiza .explorarea viziunii membrilor comunităţii (identificarea testarea intenţiilor de nevoilor). Nu este important ce spune sau face instructorul în timpul întâlnirilor. Este bine să se ia în considerare diferenţele individuale şi de grup. întrebări cheie. crede. asociere în vederea .întâlniri de lucru ale grupului de iniţiativă . 2. .

Acest “transfer” este extrem de important deoarece scopul facilitării comunitare este acela de a ajuta la crearea unei comunităţi organizate şi dinamice. planificarea acţiunilor. În tot acest timp are loc un transfer de cunoştinţe şi abilităţi dinspre lucrător către lideri. II. .evaluarea motivaţiilor.transferarea de abilităţi de leadership participativ. Rezultatul muncii lucrătorului este o comunitate ce îşi poate identifica singură nevoile precum şi metodele de rezolvare a acestora. Rolul asistentului social .implicarea lor în organizarea şi managementul proiectului prin investirea cu încredere (crearea unei atitudini constructive) .dezvoltarea unei viziuni asupra procesului de dezvoltare comunitară. fiind preluat de către liderii comunitari. . cunoştinţe despre dinamica grupului.pregătirea unui plan de măsuri. . . noţiuni legate de motivaţie. abilitatea de a lucra cu grupuri.întărirea coeziunii comunităţii. III. Estimarea contribuţiilor în cadrul proiectului Etapa de scriere a proiectului apare în fiecare dintre activităţile desfăşurate în etapele de mai sus.întărirea coeziunii comunităţii.controlul comunităţii asupra grupului de iniţiativă (monitorizare). Asistentul social are un rol activ în special în primele etape ale procesului descris. Abilităţi de facilitare Asistentul social trebuie să aibă sau să îşi dezvolte o serie de cunoştinte precum şi deprinderi necesare în acest tip de muncă. capabilă să îşi identifice problemele şi să le rezolve singură. Împărţirea rolurilor.stimularea comunităţii. . . Având în vedere paşii pe care îi presupune acest proces. IV. cunoştinţe legate de întâlnirile eficiente.motivarea comunităţii . intereselor şi a competenţelor reale ale comuniTăţii.întărirea capacităţilor locale. pregătit să înţeleagă cultura acesteia şi să îi ajute pe membrii şi liderii săi. cel puţin cunoştinţe de bază legate de comunicare şi abilitatea de a comunica eficient. rezolvarea conflictelor.participarea activă în gestionarea proiectului.124 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 3. crearea de abilităţi pentru rezolvarea problemelor. . 4. un bun asistent social comunitar trebuie să aibă: I. derularea de acţiuni. redactarea proiectelor etc. abilitatea de a organiza aceste întâlniri. Ca urmare. facilitatorul este o persoană ce trebuie să fie gata să se integreze în comunitatea în care va lucra. iar ultima etapă menţionată este momentul în care rolul activ al facilitatorului începe să se diminueze. . . conştientizânduşi totodată puterea şi dezvoltând spiritul comunitar în interiorul său. .evaluarea acţiunilor întreprinse. responsabilităţilor pe fiecare domeniu identificat problemelor. .

Contribuţia după posibilităţi: contribuţii mai mari la resurse mai mari. Contribuţia la realizarea unor obiective punctuale Contribuţia are câteva principii ce trebuie să fie respectate sub denumirea de “principiile contribuţiei stimulative”: 1. fără a ofensa. 6. organizare. VIII.în favoarea celei de observator şi “mentor” sau altfel spus “persoană resursă” pentru liderii pe care îi formează. Să fie atent pentru a putea identifica momentele în care oamenii nu mai sunt orientaţi către rezolvarea problemei ci doar “discută”. adoptat şi utilizat de către acea comunitate. 7. 8. Acest proces (şi mai precis succesul lui) ne asigură că dezideratul dezvoltării comunitare .care implică un rol mai activ .munca sau alte forme de activitate în folosul comunităţii. Iată câteva răspunsuri la ele: 1. Abilităţi de ascultare. 3.organizarea comunităţii prin metode participative . Abilităţi de organizare. Pe scurt. Gândire ordonată. cunoaşterea particularităţilor existenţiale ale comunităţilor de persoane dezavantajate. acestea reprezintă baza de la care . Să atragă atenţia asupra acestor momente cu tact. 2. Dar. VI. planificare. IX. utile pentru activitatea lucrătorului. Tipuri de resurse ce pot fi folosite ca şi contribuţii Resursele comunitare În cadrul unui proiect de dezvoltare. VII. De altfel. Aşa cum subliniam încă de la începutul acestui capitol. prin liderii săi. Observarea mesajelor nonverbale. cunoştinţe legate de planificare. Abilitatea de a pune întrebări.MANUALUL PARTICIPANTULUI 125 V. Toate acestea sunt continuu îmbunătăţite prin studiu şi mai ales prin noi experienţe. fiecare comunitate având caracteristici diferite. abilitatea de a transmite cunoştinţe. un capitol important este reprezentat de resursele avute la dispoziţie de către comunitate.va fi înţeles. Să evite tentaţia de a oferi el răspunsurile la întrebările comunităţii. 4. contribuţii mai mici la posibilităţi mai mici. încredere în capacitatea membrilor comunităţii de a rezolva nevoile. capacitate de sintetiză. Acest lucru presupune din partea asistentului social abilitatea de a-şi abandona treptat poziţia iniţială în comunitate . 2. 5. Există o serie de alte elemente ce pot fi de asemenea listate. un asistent social trebuie să aibă un minim de cunoştinţe teoretice legate în special de comunicare. Contribuţie universală într-un proiect de dezvoltare comunitară: toţi membrii comunităţii trebuie să aibă o contribuţie financiară sau în natură. pot apărea şi o serie de "capcane". un moment de cotitură îl reprezintă perioada de transfer al cunoştinţelor către lideri. de-a lungul procesului. noţiuni legate de structura procesului de facilitare comunitară.

2000. poduri. cum ar fi: lemnul. nici unul nu are resursele individuale necesare pentru a o realiza. b. în orice comunitate o disponibilitate. De multe ori comunităţile deţin în proprietate colectivă o serie de resurse naturale care nu sunt rentabile pentru a fi exploatate în sistemul economiei de piaţă dar pot fi utilizate pentru realizarea unor obiective de interes local. de întrajutorare. de exemplu. În loc de încheiere . O comunitate. apa etc. datorită finanţării limitate primite de la bugetul naţional.126 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE se pleacă atunci când de construieşte un plan de acţiune pentru soluţionarea unei probleme existente. d. e. Există frecvent situaţii în care comunităţile. Există. adesea nebănuită. Resurse de solidaritate. În orice comunitate există o gamă largă de capacităţi profesionale care pot fi utilizate în programele de interes comunitar. Resurse de capacităţi. Resurse naturale. Resurse de muncă. Sunt situaţii în care proiecte de interes comunitar nu pot fi rezolvate din lipsă de resurse individuale şi statale. c. 22-23. Această calitate poate fi pusă în folosul comunităţii. Iniţiativa şi inovaţia individuală răspund prompt necesităţilor colective în cadrul unor acţiuni competente. cumularea resurselor individuale ar putea reprezenta o soluţie sau cel puţin o parte a soluţiei. Resurse financiare. Deşi fiecare membru al comunităţii are nevoie de o asemenea infrastructură.) a. Resursele pot fi grupate în mai multe categorii: (Zamfir. Dacă la început. atât membrii lor cât şi ele însele. nu poate amenaja un sistem normal de drumuri. p. orientarea actuală spre descentralizare a transformat-o în soluţia revigorării. dezvoltării socioeconomice a categoriilor defavorizate. De aceea. nu dispun decât de resurse financiare limitate. reţele de comunicare. a resurselor de muncă. dezvoltarea comunitară părea o soluţie pentru lumea a treia. Fiecare persoană este caracterizată într-o anumită măsură de un spirit de solidaritate. Oamenii nu au bani să contribuie dar pot să muncească pentru rezolvarea unor obiective comunitare. însă. piatra. pentru satisfacerea unei nevoi resimţite de comunitate.

Curs de formare pentru asistentele medicale comunitare. de Sociologie şi Asistenţă Socială. p. Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară. elaborat de Min. Elena. din Bucureşti. Sănătăţii IOMC-UMP.MANUALUL PARTICIPANTULUI 127 Bibliografie • • Zamfir. Secţiunea 2 Profilul comunităţii. 22-23. Univ. Elena. Zamfir. 2003.suport de curs-. Zamfir Cătălin. 2000. Dan.. Bucureşti. • . 2004. UNFPA. coord. Ed. JSI/USAID. în Zamfir. Fac. Dezvoltare comunitară. Dezvoltarea comunitară – sursă a bunăstării colective. [Bucureşti]. Modulul I. Adrian. Ghidul formatorului. Expert. 10. Bucureşti. Elena. p.

128 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

Identificaţi principalele tipuri de intervenţie sau metode de lucru ce ar putea fi utilizate de către asistentul social. financiare.MANUALUL PARTICIPANTULUI 129 SESIUNILE XVII . identificaţi resursele (materiale. o “tipologie” posibilă a clienţilor/cazurilor care se confruntă cu problema selectată: localizare urban-rural mediu familial tip de familie vârstă condiţii materiale nivel de educaţie stare de sănătate. Realizaţi un portret. hotărâri de guvern etc. Fiecare grup va alege o problema socială diferită. decrete. Specificaţi ce presupune fiecare dintre ele. responsabilitaţile acestor inistituţii. valorilor şi abilităţilor dobândite în cadrul acestui seminar. . Este un exerciţiu care va necesita aplicarea în practică a cunoştinţelor. folosiţi-vă imaginaţia (nu mai mult de 5 tipuri posibile). În cazul în care nu aveţi prea multe cunoştinţe în domeniu. umane) acestor organizaţii. Prezentarea rezultatelor EXERCIŢII DE GRUP PREZENTAREA REZULTATELOR Pentru acest exerciţiu final veţi lucra în grupe de câte 5 cursanţi. 5. descrieţi modul de lucru al acestor organizaţii. 1. Bazaţi-vă pe experienţa acumulată până acum în munca dvs. Identificaţi elementele de natură juridică ce se pot aplica în cazul problemei sociale abordate: legi. selectarea acestei probleme sociale să fie relevantă pentru activitatea curentă a participanţilor. 2. Pe cât posibil. 6. 4. Identificaţi toate instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale care se ocupă de soluţionarea acestui tip de problemă.XVIII: Exerciţii de grup. Specificaţi: care sunt atribuţiile. 3. Alegeţi o problemă socială care ar necesita intervenţia asistenţei sociale.

Ce anume credeţi ca ar trebui îmbunătăţit în aceste legi? 8. puncte tari şi puncte slabe. . resurse materiale necesare. urmărind: • • • • • modalităţi practice de rezolvare. Încercaţi să analizaţi critic aceste elemente legislative din punctul de vedere al aplicabilităţii lor pentru asistenţa socială în general şi pentru cazul ales în special. .130 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 7. resurse umane necesare. resurse financiare necesare. Prezentaţi grupului reunit rezultatele muncii grupului vostru. 9. Prezentaţi propria perspectivă asupra rezolvării problemei sociale selectate. inclusiv necesităţile de formare profesională. etc.

Încercaţi să gândiţi o situaţie a beneficiarilor cu care lucraţi şi modul cum prin aplicarea acestor abilităţi şi instrumente situaţia acestor beneficiari se va modifica după utilizarea acestora. (pot fi revăzute materialele primite şi notele de curs) a. Succes în activitatea dumneavoastră ca referenţi sociali !!! . Cum veţi aplica abilităţile şi instrumentele de lucru dobândite pe parcursul sesiunii de formare în munca dumneavoastră cu beneficiarii: Care ar fi situaţia ideală şi care sunt resursele disponibile? Cum aţi putea să le îmbunătăţiţi? De ce aţi avea nevoie pentru a aplica abilităţile pe care le-aţi dobândit? Care ar fi diferenţa pe care beneficiarii ar resimţi-o dacă aţi lucra în acest mod? Creaţi un plan de acţiune etapă cu etapă.MANUALUL PARTICIPANTULUI 131 Sesiunea XIX EVALUAREA INDIVIDUALĂ A PARTICIPANŢILOR ŞI EVALUAREA FINALĂ A PROGRAMULUI DE FORMARE Întocmiţi un plan de acţiune privind modul în care vă gândiţi să aplicaţi cunoştinţele şi abilităţile dobândite în urma acestui curs de formare. ca referent social. consiliu judeţean…)? Ce fel de susţinere aveţi în cadrul instituţiei pentru a le implementa? Aveţi un plan de acţiune specific pe care dorinţe să îl implementaţi? Pot fi anumite obstacolele care să împiedice implementarea acestui plan la nivelul autorităţii locale? Dacă da. – durata 30 min. Fiecare cursant trebuie să elaboreze un plan de acţiune. în activitatea dumneavoastră zilnică. la nivelul autorităţii locale (primărie. oraşe sau furnizori de servicii în elaborarea de planuri? b. Cum veţi aplica cunoştinţele şi abilităţile dobândite. cum le puteţi depăşi? Aveţi vreo posibilitate de a coopera cu alte comune.

132 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

ele urmând sa se regăsească în comportamentul sau. Codul etic reglementează relaţiile profesionale ale asistenţilor sociali şi se refera la responsabilităţile acestora în relaţiile cu persoanele asistate. Colegiul Asistenţilor Sociali stabileşte reguli disciplinare şi sancţiuni în concordanta cu principiile identificate şi acceptate prin Codul etic. colegii. Fiecare asistent social îşi va însuşi aceste valori şi norme etice. astfel încât sa nu afecteze imaginea profesiei. autodeterminării şi competentei profesionale. justiţia socială. instituţia şi colegii. asistenţii sociali vor participa la punerea lui în practica şi vor lua masuri pentru a descuraja. Prevederile prezentului Cod sunt asumate de către toţi asistenţii sociali pe toata durata practicării profesiei. Odată cu aderarea la Cod. semnala şi corecta eventualele comportamente care se abat de la etica profesiei. B. Aceste norme se refera la responsabilităţile asistentului social ca profesionist si la relaţiile lui cu societatea. a confidetialităţii şi integrităţii persoanei. • de a clarifica responsabilităţile şi acţiunile profesioniştilor care vor rezolva posibile conflicte de natura etica. Valorile şi norme etice fundamentale corespunzătoare activităţii asistentului social. 1. respectarea demnităţii şi unicităţii individului. persoanele asistate. preveni. Prin aderarea la acest Cod. Codul etic reprezintă un set de reguli care reflecta principii generale de conduita profesională. • de a stabili un set de responsabilităţi ale asistentului social în desfăşurarea activităţii profesionale. Codul etic se bazează pe valorile şi normele etice fundamentale ale asistenţei sociale ca profesie. nu garantează comportamentul etic în sine. Codul etic cuprinde doua capitole: A. Comportamentul asistentului social trebuie sa fie consecvent si responsabil.MANUALUL PARTICIPANTULUI 133 ANEXA 1 Proiect elaborat de Federaţia Naţională a Asistenţilor Sociali din România Codul etic al profesiei de asistent social Preambul Etica profesională se afla la baza activităţii de asistenţă socială. Valori şi norme etice Acest set de norme etice reprezintă totalitatea exigentelor de conduita morala corespunzătoare activităţii asistentului social. profesia. Asistenţii sociali vor fi trataţi în mod egal şi vor apăra şi sprijinii colegii care au fost acuzaţi pe nedrept de comportament lipsit de etica. Responsabilităţile asistentului social în desfăşurarea activităţii profesionale. Scopul codului etic este: • de a identifica valorile morale fundamentale care stau la baza misiunii profesiei de asistent social. Responsabilităţile asistentului social se adresează tuturor asistenţilor sociali şi se aplica tuturor activităţilor profesionale de asistenţă socială. astfel încât sa nu aducă prin acţiunile sale prejudicii imaginii profesiei. Normele au la baza valorile fundamentale ale asistenţei sociale: furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistate. precum şi alte categorii de profesionişti. . Existenta în forma scrisa a acestui Cod.

servicii. asistentul social are responsabilitatea de a îndruma persoana asistată şi de a media în scopul armonizării intereselor parţilor implicate. Acţiune socială şi politică Asistentul social pledează pentru condiţii de viaţa care sa conducă la satisfacerea nevoilor umane de baza şi promovează valorile sociale. organizaţiilor şi comunitatilor. grupurilor. 3. Relaţiile interumane Asistenţii sociali recunosc importanţa fundamentală a relaţiilor interumane şi le promovează în practica profesională. 4. Furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistate Scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate în dificultate implicându-se în identificarea. convingeri politice sau religioase. condiţie sau statut. resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. menţine şi/sau îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor. acţiunile prezente şi/sau viitoare ale persoanelor asistate prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi. Asistenţii sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci când. Asistenţii sociali se asigura de egalitatea şanselor privind accesul persoanelor asistate la informaţii. excluderea şi alte asemenea forme. în vederea alegerii celei mai bune opţiuni. şomajul. Asistenţii sociali au obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele şi deprinderile profesionale şi de a le aplica în practica. Demnitatea şi unicitatea persoanei Asistenţii sociali respecta şi promovează demnitatea individului. situaţie materiala şi/sau orice alta preferinţa. caracteristica. 7. Competenţa Asistenţii sociali trebuie să îşi desfăşoare activitatea numai în aria de competenţă profesională determinată de licenţa. 6. Asistenţii sociali încurajează şi întăresc relaţiile dintre persoane cu scopul de a promova. Responsabilităţile asistentului social 1. deficienta fizica sau psihica. sa faciliteze sau sa colaboreze la nici o forma de discriminare bazata pe rasa.1. vârsta. Responsabilităţile asistentului social faţă de societate 1. reface. B. Asistentul social sprijină persoanele asistate în eforturile lor de a-şi identifica şi clarifica scopurile. Justiţia socială Asistenţii sociali promovează principiile justiţiei sociale. statut marital. 5. Asistentul social nu trebuie sa practice. evaluarea corecta şi soluţionarea problemelor sociale. familiilor. În situaţia în care interesul persoanei asistate reprezintă o ameninţare pentru comunitate / membrii comunităţii. expertiza şi exprienţa profesională. în judecata profesională a asistentului social. sex şi orientare sexuala. unicitatea şi valoarea fiecărei persoane. economice. asistentul social acţionează cu prioritate în interesul persoanei asistate. Ei contestă şi combat diferitele forme ale injustiţiei sociale precum: sărăcia. Integritatea Asistenţii sociali acţionează cu onestitate şi responsabilitate în concordanţă cu misiunea profesiei şi normele etice profesionale. Asistenţii sociali contribuie la îmbunătăţirea şi dezvoltarea bazei de cunoştinţe a profesiei. În toate demersurile sale. etnie. 2. politice şi culturale care sunt . discriminarea. înţelegerea. sa tolereze.134 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 1. Autodeterminarea Asistentul social respecta şi promovează dreptul persoanelor asistate la autodeterminare.

cât şi la nivel global. consultanţă. 2. convingerilor politice sau religioase. analiza şi critica constructiva. exploatarea sau discriminarea unei persoane. Excepţiile sunt prevăzute de lege. originii naţionale. Evaluare şi cercetare Asistentul social evaluează şi promovează politicile din domeniu. implementarea programelor şi intervenţiilor practice. În cazul în care persoana asistată nu are capacitatea de a semna un contract. cercetare. Respectarea principiului autodeterminării Asistentul social nu decide în numele persoanei asistate. Asistentul social protejează şi promovează integritatea profesională atât prin studii. 3.2. Angajamentul faţă de persoana asistată Principala responsabilitate a asistentului social este de a promova bunăstarea persoanei asistate. 3. pe un contract scris şi/sau pe consimţământul persoanei asistate. Interesele persoanei asistate primează.MANUALUL PARTICIPANTULUI 135 compatibile cu principiile justiţiei sociale. grup. Asistentul social promovează şi dezvolta valorile şi etica profesiei. în judecata profesională a asistentului social acţiunile prezente şi/sau viitoare ale persoanelor asistate prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi. deficientelor fizice/psihice sau altor asemenea criterii. Asistentul social acţionează pentru a preveni şi elimina dominarea. Asistentul social acţionează pentru a preveni şi a elimina practicarea neautorizată şi necalificată a profesiei de asistent social semnalând Colegiul Asistenţilor Sociali. Asistentul social care se implica în programe de cercetare trebuie sa asigure anonimatul participanţilor şi confidenţialitea asupra datelor obţinute. Asistentul social promovează politicile şi practicile care încurajează conştientizarea şi respectarea diversităţii umane. Asistentul social trebuie sa fie conştient de impactul vieţii politice asupra profesiei şi practicii profesionale. comunitate sau categorie socială pe baza etniei. Integritatea profesională şi promovarea profesiei Asistentul social promovează şi menţine normele etice ale practicii profesionale.3. sexului sau orientării sexuale şi vârstei. atunci când este cazul.2. Asistentul social trebuie sa asigure servicii profesionale în situaţii de urgenta. . Asistentul social promovează condiţiile care încurajează respectarea diversităţii sociale şi culturale atât în interiorul României. Asistentul social care se angajează în programe de cercetare respecta etica profesiei şi utilizează tehnici şi metode profesionale. Asistentul social ajuta persoana asistată să-şi identifice şi să-şi dezvolte resursele în vederea alegerii celei mai bune opţiuni. conform Constituţiei României. baza de cunoştinţe şi misiunea profesiei. 2.1. Contractul cu persoana asistată • Asistentul social va furniza servicii persoanelor asistate numai în contextul unei relaţii profesionale bazate. 3. Asistentul social facilitează şi informează publicul în legătură cu participarea la viaţa comunitară şi schimbările sociale care intervin. Asistentul social acţionează pentru a facilita accesul la servicii specifice şi posibilitatea de a alege pentru persoanele vulnerabile. Asistentul social pledează pentru schimbări care sa contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor sociale în vederea satisfacerii nevoilor umane de baza şi promovării justiţiei sociale. Asistentul social se asigura de respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi de aplicarea legislaţiei internaţionale la care România a aderat. stării civile. acordând totodată atenţia necesară intereselor celorlalte părţi implicate. expuneri în cadrul comunităţii şi participare activă în cadrul organizaţiilor profesionale. Responsabilităţile asistentului social faţă de persoanele asistate 3. dezavantajate sau aflate în dificultate. Asistenţii sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci când.1. cât şi prin activităţi de predare. Responsabilităţile asistenţilor sociali faţă de profesie 2. Asistentul social activează în limitele obligaţiilor legale şi ale responsabilităţilor sale în cadrul instituţiei angajatoare.

În anumite cazuri. Stările personale (emoţionale sau de altă natură) nu influenţează calitatea intervenţiei profesionale a asistentului social. Aceasta presupune asigurarea unei explicaţii verbale detaliate sau asigurarea unui translator sau intepret. dizabilităţile mentale sau fizice. Instruirea asistentului social îi permite acestuia înţelegerea diversităţii sociale şi culturale privind etnia. riscurile şi limitele serviciilor. limita de timp şi modalitatea prin care asistenţii sociali îşi vor menţine şi imbunătăţi performantele profesionale. curator. adaptându-se diversităţii culturale prin cunoaşterea. Pregătirea profesională a asistentului social trebuie să fie un proces continuu de perfecţionare. • Asistentul social informează persoanele asistate cu privire la limitele şi riscurile furnizării de servicii prin intermediul computerelor.4. Asistentul social care asigura servicii pentru doua sau mai multe persoane între care exista o relaţie (de exemplu membrii unei familii.). Competenţa profesională Toate acţiunile asistentul social trebuie să se înscrie în limitele de competenţă ale profesiei. numai după participarea la un program de instruire specializată. Colegiul Asistenţilor Sociali stabileşte procedura. Competenţă culturala şi diversitatea socială Asistentul social oferă servicii în concordanta cu specificul cultural din care provine persoana asistată. protejarea persoanei asistate poate conduce la încheierea relaţiei profesionale şi orientarea persoanei asistate către un alt coleg sau un alt serviciu. • Asistentul social foloseşte un limbaj clar pentru a informa persoanele asistate despre scopul. confidenţialităţii şi utilizării responsabile a informaţiilor obţinute în actul exercitării profesiei. în prevenirea sau rezolvarea acestora.7. Confidenţialitatea şi viaţa privată Asistentul social trebuie să se bazeze pe principiile respectului apărării intimităţii.136 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE asistentul social trebuie să protejeze interesele persoanei asistate urmărind să obţină permisiunea reprezentantului legal al acestuia (tutore. Asistentul social trebuie să aibă cunoştinţe de baza despre mediul cultural şi caracteristicile grupului/comunităţii din care fac parte persoanele asistate. 3. dreptul persoanei asistate de a refuza sau de a rezilia contactul cât şi despre perioada pentru care se încheie contractul respectiv. 3. sexul şi orientarea sexuala. cuplul) trebuie să clarifice care dintre indivizi sunt consideraţi persoane asistate. încercând să atenueze sau să prevină conflictele de interese posibile sau reale. alternativele existente. costurile legate de serviciul respectiv. Asistentul social informează persoana asistată despre posibilele conflicte de interese şi intervine. natura obligaţiilor profesionale ale asistentului social şi ale părţilor implicate. 3.5. Pentru a asigura o intervenţie competentă. convingerile politice şi religioase. . cât şi pentru prezenta unei terţe persoane ca observator. Asistentul social trebuie să ofere persoanelor asistate posibilitatea de a pune întrebări. înţelegerea. asistentul social trebuie să se asigure ca acesta a înţeles. religia. telefoanelor sau a altor mijloace de comunicare şi solicita acordul scris al persoanelor asistate pentru orice înregistare audio şi video. acceptarea şi valorizarea modelelor culturale existente. după caz. Conflict de interese Asistentul social evita conflictul de interese în exercitarea profesiei şi promovează o abordare imparţiala a situaţiilor profesionale. vârsta. • În situaţiile în care persoanele asistate nu înţeleg sau au dificultăţi în a înţelege limbajul primar folosit în practica. statutul marital. asistentul social are dreptul şi obligaţia de a asigura servicii şi de a folosi tehnici specializate de intervenţie. 3. etc.6. • Asistentul social are responsabilitatea de a furniza informaţii despre natura şi necesitatea serviciilor şi de a informa persoana asistată cu privire la dreptul sau de a refuza serviciul oferit (indiferent dacă serviciul a fost solicitat sau nu de către persoana asistată). Asistentul social nu foloseşte relaţia profesională cu persoana asistată pentru obţinerea de avantaje sau alte beneficii în interes personal.

3. cum ar fi avansurile sexuale sau solicitările de favoruri sexuale. boala. 3. Discuţia trebuie să se facă la începutul relaţiei profesionale şi de câte ori este necesar pe parcursul acesteia. asistentul social poate dezvălui informaţii confidenţiale. La încheierea serviciilor. indisponibilitate. Asistentul social se asigura ca încheierea . acesta trebuie să botina un consens privind dreptul fiecăruia la confidenţialitate şi obligaţia fiecăruia de a păstra confidenţialitatea informaţiilor.10. când se transfera cazul către alt asistent social.MANUALUL PARTICIPANTULUI 137 Asistentul social nu solicita informaţii despre viaţa privata a persoanei asistate decât în cazul în care acestea sunt relevante pentru intervenţie. când acest lucru este prevăzut prin lege. Asistentul social care se angajează în contacte fizice cu persoanele asistate are responsabilitatea de a stabili limite adecvate diferenţelor culturale. cum ar fi: munca în echipa pluridisciplinara. cu acordul persoanei asistate sau al reprezentantului legal al acestuia. persoanele asistate au acces la informaţii din propriile dosare. asistentul social păstrează confidenţialitatea asupra lor. Asistentul social discuta cu persoanele asistate şi alte părţi implicate despre natura informaţiei confidenţiale şi circumstanţele în care aceasta poate fi încălcata. Asistentul social nu accepta bunuri sau servicii din partea persoanelor asistate în schimbul serviciilor furnizate. supervizorilor activităţii profesionale de asistenţă socială şi altor persoane autorizate în unele cazuri prevăzute de lege. Asistentul social trebuie să păstreze confidenţialitatea atunci când prezintă un caz social în mass-media. asistentul social se asigura ca acestea sunt rezonabile şi în concordanta cu serviciile furnizate. Asistentul social nu manifesta faţă de persoanele asistate comportamente verbale sau fizice de natura sexuala. Accesul la dosare Accesul la dosarele persoanelor asistate şi transferul acestora se realizează astfel încât să se asigure protecţia informaţiilor confidenţiale. când se pune în pericol viaţa persoanelor asistate şi/sau a altor persoane. Asistentul social informează persoana asistată în măsura posibilităţii despre încălcarea confidenţialităţii şi despre posibilele consecinţe. Asistenţii sociali pot dezvălui informaţii confidenţiale fora acordul persoanelor asistate în anumite situaţii de excepţie. grupurilor sau comunitarilor. Odată ce aceste informaţii au fost obţinute.12. Accesul la dosarele persoanelor asistate este permis profesioniştilor care lucrează în echipa pluridisciplinara. Asistentul social nu se angajează în relaţii sexuale cu persoanele asistate sau rudele acestuia.11. Asistentul social încheie relaţia profesională cu persoana asistată şi serviciile oferite acestuia atunci când acestea nu mai răspund nevoilor şi intereselor persoanei asistate. În anumite situaţii. cuplul sau membrii grupului cu care lucrează despre faptul ca nu poate garanta păstrarea confidenţialităţii de către toate persoanele implicate. etc. pe toata durata relaţiei profesionale.8. Contactul fizic Contactul fizic cu persoana asistată este evitat de către asistentul social. Asistentul social informează familia. 3. Limbajul Asistentul social foloseşte un limbaj adecvat şi respectuos faţă de persoana asistată şi evita folosirea termenilor care pot aduce prejudicii persoanelor. asistentul social are responsabilitatea de a arhiva dosarele persoanelor asistate pentru a asigura accesul la informaţie în viitor şi protecţia informaţiilor confidenţiale. dacă acest lucru afectează din punct de vedere psihologic persoana asistată. cuplurilor sau grupurilor.9. Întreruperea şi încheierea relaţiei cu persoana asistată Asistentul social asigura continuitatea serviciilor în cazul în care acestea sunt întrerupte de factori cum ar fi: transfer. în măsura în care acestea servesc intereselor persoanelor asistate şi nu prejudiciază alte persoane. Plata serviciilor Atunci când se stabilesc taxe pentru furnizarea anumitor servicii. La cerere. 3. Atunci când asistentul social furnizează servicii de consiliere familiilor. în măsura permisă de lege. Asistentul social păstrează confidenţialitatea în timpul procedurilor legale. 3.

Asistentul social exercita funcţii de supervizare şi consultanta numai în aria de competenţă specifica profesiei. 4. cunoştinţele. stare civila. principiile şi regulamentele interne ale instituţiei angajatoare. Asistenţii sociali care au responsăbilitatea de a evalua performantele asistenţilor sociali din subordine vor folosi criterii şi instrumente de evaluare profesională clar definite. 4. 4. să reducă numărul de cazuri cu care lucrează.7. 4. . Responsabilitatea faţă de instituţia angajatore Asistentul social respecta politica.3. principiile şi normele etice ale profesiei.5. convingeri politice şi/sau religioase. Educaţia. asistenţii sociali trebuie să deţină pregătirea. Asistenţii sociali cu funcţii de conducere asigură condiţiile necesare respectării prevederilor Codului etic. politicile şi practicile instituţiei angajatoare. Acţiunile asistenţilor sociali care sunt implicaţi în conflicte de munca trebuie să se ghideze după valorile. politicile şi procedurile instituţiei în cadrul căreia îşi desfaşoară activitatea sunt compatibile cu prevederile Codului etic. asistentul social trebuie să prezinte clar şi cu acurateţe punctul oficial de vedere al instituţiei respective. 4. Asistentul social se asigura ca instituţia angajatoare cunoaşte obligaţiile etice ale profesiei de asistent social prevăzute de Codul etic şi implicaţiile practice ale acestor obligaţii.4. Asistentul social va evita ca problemele personale să îi afecteze judecata. 4. nu facilitează şi nu colaborează la nici o forma de discriminare bazata pe etnie.1. performantele profesionale sau interesele persoanelor asistate. trebuie acceptate diferenţele de opinie. deficiente fizice sau psihice sau pe alte asemenea criterii.138 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE relaţiei profesionale cu persoana asistată şi a serviciului oferit este un proces planificat asupra căruia persoana asistată are toate informaţiile necesare. Asistentul social participa la îmbunătăţirea politicilor şi procedurilor instituţiei angajatoare şi la sporirea eficientei serviciilor oferite. abilitatule. formarea şi evaluarea Asistenţii sociali care îndeplinesc funcţii de supervizare trebuie să asigure un program de pregătire şi dezvoltare profesionala continua a asistenţilor sociali din subordine. să îşi încheie activitatea profesională sau să întreprindă orice altă acţiune pentru a proteja persoanele asistate. Asistentul social acţionează astfel încât să prevină şi să elimine orice forma de discriminare în activităţile. Asistentul social se implica activ în dezvoltarea continua a profesiei prin sprijin profesional acordat colegilor la începutul carierei şi prin participarea la schimb de experienţa şi cunoştinţe profesionale intra şi interdisciplinare. În cazul unui conflict la locul de munca. Conflictele de muncă Conflictele de munca ale asistenţilor sociali sunt rezolvate conform legislaţiei în vigoare. nu se implica. În cazul în care aceasta situaţie nu se poate evita. Supervizarea şi consultarea Pentru a exercita funcţii de supervizare sau consultanta. Conduita privată Asistentul social va evita ca prin propriul comportament să aducă prejudicii imaginii profesiei. Reprezentare În situaţia în care reprezintă o instituţie. 4. iar acestea trebuie puse în discuţie ţinând cont şi de interesele persoanelor asistate.6. Responsabilităţile asistenţilor sociali ca profesionişti 4.2. Discriminarea Asistentul social nu practica. asistentul social trebuie să solicite imediat consultanta şi sprijin profesional. sex sau orientare sexuala. Asistentul social se asigura ca practicile. specializarea şi experienţa practica solicitata de aceasta poziţie.

5. transmite către noua agenţie toate informaţiile necesare soluţionării cazului. 5. asistentul social va apela la procedurile din cadrul agenţiei sau la Colegiul Asistenţilor Sociali. utilizând valorile profesiei şi experienţa profesională.8. 5. Onestitate Asistentul social îşi asuma responsabilitatea şi meritele numai pentru propria activitate şi recunoaşte cu onestitate meritele şi contribuţia altor profesionişti. Orientarea către alte servicii Asistentul social orientează persoanele asistate către alte servicii atunci când problematica persoanei asistate depăşeşte competentele sale profesionale. Asistenţii sociali solicita şi oferă consultanta şi consiliere colegilor ori de câte ori este nevoie. Responsabilităţile asistentului social faţă de colegi 5. Asistentul social care orientează persoana asistată către alte servicii. asistentul social va apela la procedurile din cadrul agenţiei sau la Colegiul Asistenţilor Sociali.2. Asistentul social acorda sprijin şi asistenţă colegilor care trec prin perioade dificile. Dacă perioada respectiva se prelungeşte şi are urmări în planul activităţii profesionale. Disputa dintre angajator şi un alt coleg nu este folosita de asistentul social pentru a obţine o poziţie sau un avantaj personal. Obligaţiile etice şi profesionale ale echipei multidisciplinare ca întreg şi a membrilor echipei trebuie clar definite. îi acordă acestuia sprijin şi asistenţă.MANUALUL PARTICIPANTULUI 139 4. Disputele dintre colegi Disputele dintre colegi se rezolvă în interiorul echipei de către cei implicaţi şi prin respectarea dreptului parţilor la opinie. Disputele sau conflictele dintre colegi sunt rezolvate fără implicarea persoanei asistate. 5. 5.3.1.6. Confidenţialitatea Asistentul social respecta confidenţialitatea informaţiilor împărtăşite de colegi în cursul relaţiilor profesionale. când nu a înregistrat progrese semnificative şi atunci când persoana asistată are nevoie de servicii suplimentare sau specializate pe care el nu le poate oferi. Respectul Asistentul social îşi tratează colegii cu respect şi evita aprecierile negative la adresa lor în prezenta persoanelor asistate sau a altor profesionişti. Dacă cel în cauza nu îşi corectează comportamentul profesional.4. Asistentul social trebuie să apere şi să asiste colegii acuzaţi pe nedrept de comportament contra normelor deontologice ale profesiei. preveni şi corecta un comportament în discordanţă cu normele etice. Incompetenţa şi comportamentul lipsit de etică În situaţiile în care asistentul social observă incompetenţa sau comportamentul lipsit de etică al unuia dintre colegi. 5. . În cazul prelungirii acestora se apelează la un mediator sau la supervizor. 5. Asistentul social acţionează pentru a descuraja. Colaborarea interdisciplinară şi consultarea Asistenţii sociali care sunt membri în echipe multidisciplinare participa la luarea deciziilor care vizează bunăstarea persoanei asistate.

140 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

” Aşadar. Scopurile consilierii se pot formula în termenii unor dorinţe. implicând întotdeauna schimbarea.. (Ivey.... Astfel. individual sau faţă în faţă. de cunoaşterea şi utilizarea deprinderilor specificate mai jos. Katz (1969) evidenţia următorul fapt: în esenţă. am ajuns la acţiuni / termene care mă mulţumesc..” b. Deprinderi de bază în consiliere Reuşita procesului de consiliere depinde. a depăşirii unor momente dramatice.. „Am schimbat ceea ce am putut. într-o mare măsură.. clarificate şi contractate deschis în relaţie cu alte acţiuni oferite. Prin consiliere. 30) menţionează consilierea ca una dintre cele două activităţi de bază ale asistenţilor sociali.MANUALUL PARTICIPANTULUI 141 ANEXA 2 Autori: Daniela Şoitu. 1999) . consilierea nu este preocupată de ajutorarea oamenilor ca ei să ia decizii. „Ceea ce ar trebui să fac pentru a ajunge la aceasta este .. Conţiu Şoitu ASPECTE ALE CONSILIERII ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ Clarificări Consilierea exprimă o relaţie profesională între un consilier special format şi un client.” d. descoperi şi clarifica modalităţile de utilizare eficientă a resurselor. a schimbării. (Seden. Confuziile nu sunt de ajutor.. Asistentul social. desfăşurându-se. văzută ca abilitate individuală de a parcurge stadiile următoare: a. cealaltă fiind activitatea de planificare a îngrijirii. Scopurile consilierii Scopul central al demersului de consiliere îl reprezintă oportunitatea clientului de a explora. p. alteori adresându-se unui cuplu sau unui grup. a acceptării noilor situaţii. o caracteristică esenţială a consilierii este cea de facilitare: a înţelegerii. „Ceea ce aş prefera este .. astfel încât elementele de consiliere din contract trebuie să fie distincte. la care se ajunge însă prin metode diferite de ale altor modele de intervenţie.” c. iar acele abilităţi de consiliere pot fi aplicate la o varietate de sarcini de asistenţă socială. ci de a-i ajuta să ia decizii înţelepte. „Nu sunt mulţumit de felul în care decurg lucrurile în acest moment.. a integrării şi dezvoltării. ia rolul de consilier. consilierea ar avea ca scop autoîmputernicirea.. în general. 1999) Judith Brearley (1991. o persoană ajunge la un stadiu mai înalt al competenţei personale. în unele situaţii.

Exemple de încurajări minimale: „Apoi?”. spui că noul tău şef îţi face viaţa groaznică şi eşti îngrijorat că te poate concedia. cuvintele cele mai importante rostite de client 3. Încurajare minimală: „Te simţi pierdut” / „Greu să faci ceva” Parafrazare: „Te simţi pierdut deoarece este foarte greu acasă şi nu poţi face nimic. scurtă şi clară care cuprinde esenţa celor declarate de client 4. „Şi?”. Este greu acasă. Acest lucru este greu de suportat de orice tânăr. A fost promovat doar de curând. poate fi utilizată abia după ce am dat atenţie şi am verificat modul în care gândeşte clientul. o propoziţie simplă. dar se crede cel mai mare şef.” Interpretare: „Se pare că tatăl tău este alcoolic. dacă nu îmi revin. ieri mi-a spus că nu am făcut bine ce aveam de făcut şi că. Parafrazarea - strâns legată de încurajarea minimală. mimică receptivă). mă va concedia.” exprimă punctul de vedere al consilierului.” 2.nonverbale (mişcarea capului în semn de încuviinţare. repetarea a unu-două cuvinte.142 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Încurajările minimale . Îmi este greu sa învăţ acasă sau să fac orice altceva. Încurajarea minimală: „Să te concedieze?” / „Îţi spune ce să faci?” / „Viaţă groaznică?” Parafrazare: „Bogdan. „Spune-mi mai mult”. Exemplu: Mă simt pierdut. (facultativ) verificarea parafrazării: „Este adevărat?” / „Asta ai spus mai înainte?” / „Sunt aproape de adevăr?” / „Am auzit corect?” / Exemplu: Viaţa mea alături de el este groaznică. focalizată pe ceea ce a rostit clientul mai înainte. Structura parafrazării: 1. „Deci?” „Îhîmm”. Tatăl meu bea foarte mult şi uneori o bate pe mama. Nu pot să fac nimic acasă. .” Interpretarea . Îmi spune mereu ce am de făcut. acoperă o intervenţie verbală mai amplă. De fapt. foloseşte cuvinte cheie.verbale: intervenţii verbale scurte prin care ajutăm clientul să continue sau să analizeze problema mai profund. reluări ale cuvintelor cheie ori a ultimei propoziţii. „dv. utilizează cuvinte cheie pentru a-i comunica clientului esenţa spuselor sale. numele clientului sau prenumele „tu”.

în urma observării comunicării nonverbale.. durere.MANUALUL PARTICIPANTULUI 143 Reflectarea sentimentelor şi a emoţiilor solicită un vocabular bogat pentru definirea stării existente Exemple: o pentru sentimente de bază ... Structură propoziţională de tipul: „Pari să simţi.. fricos.. Am înţeles bine?” 2.... îngrijorat. deoarece .. tulburat. gândurile şi sentimentele.. are rolul de a descoperi relaţia dintre problemele cheie şi a le reformula.... „speriat”.... când ... Paşii de urmat în reflectarea sentimentelor: 1. 3.... ură.. Denumirea sentimentelor – prin cuvintele. ca în cazul parafrazării): o sesiune sau mai multe. pune laolaltă mai multe parafrazări exprimate.„am ajuns la culmea răbdării” – i se solicită clientului exemplificări. până la o sesiune completă). 3) ai dori să ne întâlnim din nou săptămâna viitoare şi să discutăm despre acest lucru.. vinovăţie.” + eticheta emoţiei. dar şi mai mult. pentru „supărat” : nenorocire. Pentru un părinte necăjit că fiul lui consumă droguri (a treia întâlnire) .. confuz..... necăjit. scop principal: ajutorarea clientului să-şi integreze comportamentele. vesel. Pentru cazul unui client care se confruntă cu probleme la serviciu şi căruia i s-a spus că este posibil să fie concediat: „Din ceea ce mi-ai spus. expresiile / metaforele folosite de client. în ora care tocmai a trecut.. să-şi imagineze ce simte şi să descrie acest lucru. am reţinut trei aspecte cheie: 1) eşti foarte supărat pentru ceea ce ţi s-a întâmplat.. Exemple: A. furie. entuziasmat.” / „Înţeleg că te simţi .. învălmăşit... (facultativ) combinarea parafrazării cu reflectarea sentimentelor..” / „Se pare că simţi .... timid.... o pentru sentimente mixte: nesigur... pentru a le retransmite clientului.... o pentru sentimentele exprimate prin expresii .. 2) cu toate acestea... simţi că ai nevoie şi doreşti să vezi cum ai putea să-ţi îmbunătăţeşti activitatea la locul de muncă.. se deosebeşte de reflectarea sentimentelor prin aceea că acoperă o perioadă mai lungă de timp şi întregul şir al sentimentelor exprimate de client.. se deosebeşte de parafrazare prin conţinutul mai amplu acoperit (nu doar ultima sau ultimele propoziţii. pentru „fericit”: bucuros. ambivalent.pentru „nervos”: enervare.. 2... (facultativ) verificarea emoţiei specificate: „Este corect?” / „Sunt pe aproape?” / „Acesta este felul în care te simţi?” / „Asta simţi?” Rezumarea se realizează după ascultarea clientului o perioadă de timp (care poate fi de 3 minute.” / „Te simţi . pentru o mai bună clarificare: „Se pare că te simţi .. 4.

Există. de asemenea. asupra familiei.. dacă se realizează împreună cu clientul o listă a acestor elemente se vor face paşi esenţiali în rezolvarea problemei (existând o nouă perspectivă. Profesorul nu este corect faţă de mine. Simţi asupra ta unele presiuni financiare.. Este adevărat? Mi-a scăpat ceva?” urmează secvenţei fundamentale de ascultare şi rezumării. Spune-mi mai multe despre ce se petrece în familia ta.. gânduri şi comportamente: „Pe de o parte . Printre ele: cea a examenului în sine. a celorlalţi. Pe care ai dori să o discutăm mai întâi?” • Focalizarea pe familie: „Simţi că eşti ameninţată de familie.” • Focalizarea pe alte persoane: „Spune-mi mai multe despre colega ta de cameră!” • Focalizarea pe problemă sau pe subiect: „Am auzit mai multe probleme şi preocupări. prieteni etc.conţine date obiective. poate cuprinde forţe specifice clientului (de acum şi din trecut). mai echilibrată. acum.”. din mediul de viaţă (familie. problema colegei de cameră.” • Focalizarea pe context cultural / de mediu: „Spui despre colega ta de cameră că este bogată şi rea. când spuneai că doar şcoala este de vină. o stare care contrastează cu sentimentele tale de furie din prima noastră întâlnire. Şi apoi.constă în punctarea discrepanţelor dintre atitudini. s-ar putea ca părinţii mei să nu mă mai ajute în viitor.. altor persoane.. ..) se poate realiza în mai multe forme: asupra clientului. problemei. bogată şi rea. Exemple: „Sunt foarte nervoasă din cauza examenului. Ce să fac?” • Focalizarea pe client: „Te simţi frustrată şi descurajată.. consilierului.) Căutarea aspectelor pozitive şi a resurselor clientului oferă un prim mod de evaluare a problemei (este a clientului?. dar pe de cealaltă . dar influenţează clientul? etc. Spui. . ţi-ai dat seama de aceasta din faptul că el continuă să se întâlnească cu cei care consumă droguri. zgomotul din cameră este aşa de mare că nu pot învăţa. zgomotul din cameră. Ai dori să vorbeşti puţin despre ceea ce simţi în legătură cu aceste diferenţe?” Focalizarea Confruntarea . fără a fi moralizatoare. pozitivă). Şi nu voi putea ţine pasul cu colega mea de cameră..” • Focalizarea pe consilier: „Am avut o experienţă similară când eram la şcoală şi ştiu cât de dificil este. . Dacă nu voi promova. profesorul şi presiunea familiei şi probabil mai sunt şi altele.. are nevoie de cel puţin un exemplu specific dat de client. că i-ai acordat libertate prea devreme şi acum ai vrea să-l abordezi cu o măsură nouă.ajută persoanele aflate în dialog să privească situaţia mai realist. contextului cultural ). a clientului în mediul cultural?.144 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE „Spui că metoda pe care o foloseşti pentru a-l cuminţi pe fiul tău nu mai are efect.

” confruntarea neconfruntativă (prin parafrazare): „Spui că lucrurile merg mai bine pentru tine.MANUALUL PARTICIPANTULUI 145 . diferă în funcţie de cadrul de referinţă / concepţia despre lume (abordările teoretice).). dar continui să fumez. Forme de confruntare: confruntarea clientului: „Spui în mod constant că te vei trezi dimineaţa să mergi la serviciu. poate fi sub forma reformulării pozitive. dar nu o faci niciodată. situaţie etc.” confruntarea focalizată pe client şi pe consilier: „Pari să spui că relaţia noastră a fost bună. Interpretarea / reformularea .” Feedback – deprinderea prin care i se comunică clientului modul în care el şi acţiunile lui sunt văzute de ceilalţi. dar ceea ce simt în acest moment este că nu comunicăm.” confruntarea focalizată pe consilier: „ Şi eu spun că doresc să mă las de fumat. a focalizării (pe client.orice afirmaţie poate fi evaluată şi – dacă se înregistrează discrepanţe confruntată.

146 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

Definirea rezultatelor Ce şi-ar dori acest client? Cum aflaţi informaţiile despre el şi ceea ce speră să obţină? Cum i-ar plăcea clientului să fie? Cum ar fi dacă problema ar fi rezolvată? Atenţie: Se poate realiza. o inversare a etapelor 2 şi 3. Nu se poate trece la etapele ulterioare dacă nu s-a definit rezultatul dorit. C. Generalizarea abilităţilor Ce plan aveţi pentru a utiliza deprinderile folosite şi în alte situaţii practice? Ce vă face să simţiţi că interviul a meritat efortul? . D. E. Definirea problemei şi identificarea aspectelor pozitive Care sunt problemele acestui client? Care sunt calităţile lui? Cum definiţi problema cu clientul? Care este motivul venirii acestui client? Cum vede el problema? Atenţie: Un rol important îl are identificarea clară a competenţelor clientului. Explorarea alternativelor şi confruntarea incongruenţelor Ce soluţii alternative aţi putea găsi? Ce incongruenţe specifice observaţi la acest client? Ce deprinderi folosiţi? Cum? Atenţie: Etapa aceasta poate dura cel mai mult.MANUALUL PARTICIPANTULUI 147 Fişa unui plan de intervievare A. Pot fi utilizate deprinderile de influenţare. Etapa stabilirii raportului de consiliere şi a structurării interviului includeţi aspecte speciale legate de dezvoltarea relaţiei de consiliere: Ce aţi avea nevoie în structurarea interviului? Ce deprinderi veţi utiliza? structuraţi interviul pentru a-i explica clientului care este scopul întâlnirii. B. dar cele de asistare asigură echilibrul. Direcţionaţi discuţia spre aspectele considerate importate de consilier şi client. ce poate şi ce nu face asistentul social. uneori.

1999. Buckingham. Allen.148 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Bibliografie • • • Brearley. Seden. 1991. Buckingham. Cluj.a. Counselling and Social Work. ş. J. Philadelphia. Abilităţile consilierului. Ivey. . Abordare din perspectiva microconsilierii. 1999. (trad... RisoPrint. Counselling skills in social work practice. Ed. Janet. OUP. OUP. Popa Simona).

problemele de sănătate ale familiei. măsurabili. (Nichols. • Genograma: Oferă o imagine a trei sau mai multor generaţii (ca şi arborele familiei) şi note importante despre dinamica. 2001) . regulile. Fiecărui membru al familiei i se cere să îi aranjeze fizic pe toţi ceilalţi membri ai familiei în funcţie de relaţiile lor. • Rejucarea: I se cere familiei să pună în scenă o situaţie. • Ritualuri: Acte simbolice ce ajută familia să meargă mai departe. mai curând decât să o descrie verbal. Schwartz. a arde o cutie ce “conţine” furia familiei). să fie prezentată ca o problemă de familie şi nu doar ca problema unui membru al acesteia şi trebuie pusă în termeni pozitivi. paternurile.MANUALUL PARTICIPANTULUI 149 ANEXA 3 Autor: Elena Iulia Mardare TEHNICI ALE CONSILIERII FAMILIALE • Interviul circular: Aceeaşi întrebare este adresată fiecărui membru al familiei. • Reformularea: Problema trebuie pusă în termeni comportamentali. rezolvabili. (de exemplu. • A trasa directive: Crearea sau selectarea unei intervenţii ce va avea impact asupra problemei prezente. • Sculptura familiei: Examinează puterea şi relaţiile de apropiere dntr-o familie.

150 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

Prestaţie socială: acordare de bunuri şi servicii individului sau familiei pe baza respectării unui set de reguli şi de roluri reciproce. societate. fără reglementări oficiale. activităţi profesionalizate de Beneficiar/client/persoană asistată: persoană căreia îi sunt adresate serviciile de Funcţionare socială: îndeplinirea responsabilităţilor faţă de societate în general. membru al respectivului grup. grupuri. aflate temporar în dificultate. Crina Popa ş. element motivaţional de bază al personalităţii. Status: poziţie pe care o ocupă un individ în cadrul unui grup social. sistem de organizare bazat pe prescrierea oficială a obiectivelor şi regulilor de funcţionare. bazat pe relaţii interpersonale. privilegiilor şi obligaţiilor. Rol: defineşte îndatorirea pe care o are un individ faţă de familie. deci. protejare a unor persoane.MANUALUL PARTICIPANTULUI 151 GLOSAR Autori: Patricia Elena Mihăescu. Servicii sociale: activităţi ale asistentului social. familii sau indivizi în situaţii de risc. Formal: oficial. sau un grup în raport cu SESIUNEA III Empatie: modalitate de cunoaştere şi înţelegere a altora. Referent social: funcţie / poziţie la nivelul localităţilor / primăriilor ce presupune responsabilităţi din sfera serviciilor sociale primare. programe. .a. Gelu Duminică. de sete etc. alte grupuri. SESIUNEA II Asistent social: persoană cu studii superioare de specialitate (3-4 ani în Universitate) care are pregătirea necesară pentru a lucra în servicii de asistenţă socială cu grupuri. şi. măsuri. Asistenţă socială: ansamblu de instituţii. Nevoie: trebuinţă. de afiliere. care ajută oamenii să prevină dependenţa. presupune a arăta clientului o completă înţelegere a mesajelor verbale şi nonverbale transmise de acesta. de stimă şi statut sau de autorealizare. ansamblul aşteptărilor grupului social de la un individ. sau ale altui profesionist. pot fi biologice (de foame. în criză. să consolideze relaţiile de familie şi îi dau individului/ familiei/comunităţii posibilitatea să funcţioneze corespunzător dpdv social şi să se dezvolte. comunităţi cu probleme sociale. Smaranda Witec. vulnerabile.). Funcţional: se referă la funcţii. ansamblul aşteptărilor unui individ de la grupul social din care face parte. Informal: neoficial. instituţie. pe stabilirea precisă a sarcinilor. asistenţă socială. roluri (ce trebuie îndeplinite). faţă de cei din imediata apropiere sau faţă de propria persoană. de securitate.

152

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

Relaţii interpersonale: tip de relaţii sociale stabilite între persoane (nu grupuri!); legături
psihologice, conştiente şi directe între oameni.

Suport social: principală resursă exterioară la care individul poate apela pentru evitarea/
rezolvarea anumitor probleme pe care nu le poate rezolva singur.

Structural: se referă la structură, la alcătuire. SESIUNEA IV Comunicare interpersonală: proces care are loc între două persoane şi care presupune transmiterea şi primirea de mesaje, în cadrul unor condiţii bine stabilite. Comunicare nonverbală: presupune folosirea altor mijloace de exprimare decât limbajul (mimică, gesturi, postură); însoţeşte de obicei comunicarea verbală. Comunicare verbală: formă a comunicării interpersonale exprimată prin intermediul
limbajului; poate fi orală sau scrisă.

Emiţător: sursă; persoană ce transmite un mesaj în cadrul unui proces de comunicare.
comunicare.

Feedback: reacţie de răspuns a receptorului la un mesaj primit în cadrul unui proces de Mesaj: informaţie transmisă de un emiţător către un receptor. Receptor: persoană ce receptează/primeşte un mesaj în cadrul unui proces de comunicare. SESIUNILE V - VI Autodeterminare: Asistentul social nu decide în numele persoanei asistate, ci ajută
persoana asistată să-şi identifice şi să-şi dezvolte resursele în vederea alegerii celei mai bune opţiuni.

cadrul comunităţii.

Bunăstare: termen corelat cu cel de valoare; reuneşte bunuri şi servicii care au valoare în Cod deontologic: set oficial de reguli ce trebuie respectate ca urmare a aderării deliberate
la o anumită profesie, cum ar fi asistenţa socială.

etc.) nu poate face cunoscute informaţii despre starea fizică, psihică sau statutul social (şi al relaţiilor interpersonale) al(e) clientul său.

Confidenţialitate: regulă conform căreia, un specialist (psiholog, asistent social, medic

Dilemă/problemă etică: situaţie care presupune două sau mai multe soluţii din care
numai una corespunde standardelor etice şi/sau valorilor personale şi poate fi aplicată cu prioritate.

Decizie etică: Soluţie adoptată de cineva în urma analizei unor alternative conflictuale din punct de vedere etic. Deontologie: reprezintă ansamblul normelor de comportament, al principiilor şi al obligaţiilor profesionale pe care le implică exercitarea unei anumite profesii.

MANUALUL PARTICIPANTULUI

153

Etică: disciplină filozofică ce studiează problemele practice şi teoretice ale moralei. Morală: ansamblu de norme pe bază cărora se clădeşte un comportament, fondate pe
valorile de bine - rău, moral - imoral, etc., larg răspândite în cadrul unei colectivităţi, caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi impuse atât de propria conştiinţă (conştiinţă morală), cât şi de presiunea atitudinilor celorlalţi (opinie publică). grup, colectivitate. conduita morală.

Moralitate: se referă la gradul în care normele morale sunt respectate de către o persoană, Moravuri: obiceiuri, deprinderi ale unei colectivităţi sau ale unei persoane în legătură cu Prejudecată: părere; idee preconcepută pe care o adoptă cineva în absenţa unor informaţii Valoare: acele lucruri considerate de către individ importante şi trăite puternic dpdv afectiv;
includ scopuri, idealuri şi influenţează deciziile pe care acesta le ia.

suficiente şi corecte, se manifestă sub forma unei atitudini favorabile sau nefavorabile.

SESIUNEA VII Intervenţie: presupune stabilirea obiectivelor, pieddicilor aflate în calea îndeplinirii lor, a activităţilor prin care se urmăreşte atingerea obiectivelor, precum şi a modului de a proceda şi a timpului de lucru.
rezultatelor unei activităţi sub formă de proiecte sau activităţi similare.

Monitorizare: observarea regulată, înregistrarea, analizarea şi raportarea activităţilor şi Motivaţie: proces psihic care reflectă stări interne de necesitate ce se cer satisfăcute; imbold

care instigă, impulsionează şi declanşează acţiunea; poate fi intrinsecă (sursa motivaţiei este chiar în nevoile şi trebuinţele individului) sau extrinsecă (ceea ce generează motivaţia este în afara individului, motivaţia îi este sugerată sau chiar impusă).

Problemă adiacentă: situaţia care cauzează şi care tinde să menţină problema imediată.
schimbare sau pentru a se remedia o situaţie. asistentului social.

Problemă curentă: problemă ce trebuie rezolvată în primul rând pentru a se obţine o Problemă imediată: factor declanşator; ceea ce îl determină pe client să se adreseze Evaluare: apreciere, stabilire în funcţie de anumite criterii de dinainte stabilite a felului în

care au fost îndeplinite obiectivele intervenţiei; evaluarea iniţială este prima etapă a procesului de asistenţă socială şi presupune strângerea unui set de informaţii privind cazul pe bază cărora se stabilesc priorităţile ce vor fi urmate.

SESIUNEA VIII Aşteptare: stare de atenţie care urmăreşte (scontează pe) o anumită soluţionare a unui
aspect important pentru individ; este însoţită şi de o considerabilă încărcătură emoţională, ceea ce duce la intense trăiri sufleteşti în momentul şi după aflarea modului de soluţionare a respectivei probleme.

154

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

Interviu: formă de dialog cu scopul de a cunoaşte atât o anumită persoană, cât şi opţiunile
acesteia, experienţa cu privire la ceva, modul de interpretare a unor situaţii, probleme, reacţii la care a asistat ori evenimente în care a fost implicată direct sau indirect; tehnică ce se bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri.

Negociere: proces de interacţiune ce presupune existenţa a două sau mai multe părţi cu interese şi scopuri diferite care să ajungă la un acord (o soluţie acceptată de toţi), în urma unor schimburi de informaţii (pe baza unor reguli de dinainte stabilite). SESIUNEA IX Concubinaj/uniune liber consimţită: alternativă la căsătorie şi familie; situaţie în care
un cuplu care are o relaţie sexuală locuieşte împreună fără să fie căsătorit; e perceput(ă) fie ca o căsătorie de probă, fie ca o practică legitimă. (apărută sau nu din cauză unor disfuncţii) şi care nu poate fi depăşită decât prin mobilizarea resurselor individuale şi sociale în scopul favorizării adaptării la schimbare.

Consiliere familială: suport social acordat familiilor care trec printr-o situaţie de criză Disfuncţie: neîndeplinirea uneia sau mai multor funcţii (roluri); inadecvanţă în funcţionare. Familie: grup primar; grup social relativ permanent, de indivizi legaţi între ei prin origine,
căsătorie sau adopţie, o instituţie fundamentală în toate societăţile şi un element cheie al înrudirii.

Familie extinsă: mai multe generaţii locuiesc într-o singură gospodărie; poate cuprinde
bunicii, fraţii, soţiile lor, surorile şi soţii lor, mătuşile, nepoţii etc.

dintre soţi şi este condusă fie de femeie (mai des), fie de bărbat; deseori se confruntă cu dezaprobarea societăţii şi cu nesiguranţa economică.

Familie monoparentală: se formează în urma separării, divorţului sau decesului unuia

Familie nucleară: doi adulţi ce locuiesc împreună cu copiii dependenţi de ei (proprii sau adoptaţi); pot fi familii de orientare/de procreare. Familie recăsătorită: membrii sunt împreună ca rezultat al unei recăsătorii, fiecare din
partenerii noului cuplu putând să fi fost înainte singuri, văduvi sau divorţaţi; pot aduce unul sau mai mulţi copii din prima căsătorie, pot avea copii adulţi sau pot să apară copii în cadrul noii căsătorii.

Familie vitregă: cel puţin unul din parteneri este părinte vitreg; adopţia poate avea ca

obiect copilul vitreg; pentru că există un părinte natural, în aceste familii apar dificultăţi, copilul vitreg “aparţinând” de două familii.

SESIUNILE XV - XVI
comunitară în care organizaţiile guvernamentale, ONG-urile, finanţatorii externi etc. sunt cei ce iau deciziile.

Abordare convenţională: modalitate de desfăşurare a unui proiect de dezvoltare

democraţia şi împuternicirea membrilor coumunităţii. acţiunem şi identitate. Cost: traducere în termeni financiari a tuturor resurselor (mijloacelor) identificate ca fiind Comunitate: o formă complexă de organizare umană aflată la graniţa dintre formal şi informal. a căror combinaţie duce la atingerea scopului proiectului. contribuţia la obiectivele sectoriale ale proiectului. . cu alte cuvinte un început al beneficiilor durabile pentru grupurile ţintă. Rezultate: Realizările (produsele) obţinute ca urmare a implementării activităţilor. Implementare: se referă la începerea şi completarea activităţilor descrise în designul Mobilizare: îndemnul de a acţiona în cadrul grupurilor sau comunităţilor. modele comportamentale. limbaj. rezultate. Dezvoltare comunitară: proces menit să creeze condiţiile de progres economic şi social pentru întreaga comunitate. Problemă comunitară: problemă în jurul căreia urmează să fie concentrate atenţia şi eforturile comunităţii. se referă la activităţi. interese comune. priectului. cu participarea activă a acesteia şi cu totala încredere posibilă în iniţiativa comunităţilor. În timp ce un proiect este limitat ca durată. în sens generic. Actor(i) social(i): persoană sau grup de persoane care primesc joburi. fără să mai fie necesare resurse externe. disponibile în cadrul unui proiect. grup pentru şi cu care se lucrează îndeaproape în cadrul proiectului. atitudini.MANUALUL PARTICIPANTULUI 155 Abordare participativă: modalitate de desfăşurare a unui proiect de dezvoltare comunitară în care membrii comunităţii joacă rolul decisiv în luarea deciziilor şi punerea lor în practică. activităţi. alegerea unei anumite probleme dintr-o serie mai largă presupune un proces cu mai multe etape. obiective generale. Obiectiv: descrierea ţintelor unui proiect sau program. beneficiile trebuie să continue şi activităţile trebuie să se desfăşoare mult după terminarea proiectului. Proiect: o serie de activităţi cu obiective stabilite. Grupuri ţintă: grup/ entitate care va fi în mod pozitiv afectată de proiect. termenul nu este sinonim cu organizarea sau cu animaţia socială. scopul proiectului. Durabilitatea proiectului/sustainability: probabilitatea de a continua beneficiile unui proiect după terminarea sprijinului financiar. stabilite între persoane care ocupă un spaţiu precizat şi între care s-a creat o concordanţă de: valori. responsabilităţi în implementarea unui proiect de dezvoltare comunitară. Primcipiile ei sunt: acţiunea colectivă. tradiţii. Impact: efect al proiectului pe termen îndelungat. concretizată prin relaţii sociale/interpersonale. înţelegerea şi analiza problemelor. concepute pentru a produce un rezultat specific într-o perioadă de timp dată. acesta din urmă incluzând atât mobilizarea cât şi organizarea.ierarhizarea.

desfăşurându-se. a competenţei personale. alteori adresându-se unui cuplu sau unui grup. într-o formă personală. în general. în raport cu instituţiile sociale. în acest mod se şi surprinde esenţa celor declarate de client şi se şi recapitulează idea. grupurilor. a celor spuse de client. păstrând însă cuvintele cheie. este o formă de intervenţie specializată . Parafrazare: tehnică folosită în consiliere ce constă în expunerea de către specialist. Consiliere: exprimă o relaţie profesională între un consilier special format şi un client. individual sau faţă în faţă. reprezintă transformarea lipsei de putere individuală şi colectivă în putere personală.156 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE ANEXA 2 Abilitare/împuternicire (empowerment): se referă la dezvoltarea unui mod de a gândi. culturală şi politică. la creşterea puterii indivizilor. .

Psihologie. Iaşi. Didactică şi Pedagogică. Zlate. Şchiopu. coord. Bucureşti.MANUALUL PARTICIPANTULUI 157 Bibliografie • • • • • Breban. Dicţionar general al limbii române. Manual pt. Marian. 1997. Ed. 1998. cls a Xa şcoli normale şi licee. . Polirom. Mielu. Ed. Popescu-Neveanu.. Vlăsceanu. coord. 1996. Vasile. Bucureşti. Ed.. Bucureşti. Zamfir. Ed. Bucureşti. Lazăr. Dicţionar de sociologie. 2002. Creţu. 1992. Tinca. Ursula. Babel. Ed. Preda. Paul. Cătălin. Dicţionar de psihologie. Politica socială românească între cultura guvernamentală a sărăciei şi globalizare. Babel. Enciclopedică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful