P. 1
a Ana - Autoportret Cu Palimpsest

a Ana - Autoportret Cu Palimpsest

|Views: 16|Likes:
Published by Adi Pan

More info:

Published by: Adi Pan on Apr 01, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/01/2011

pdf

text

original

Descopăr din nou, cu uimire nesigură, cât de aproximative şi inegale sunt noţiunile legate de timp, cât
de diferit şi capricios curg ele prin albia transformată a istoriei. Descopăr că, iată, în zilele închinate
centenarului lui Rebreanu se împlinesc şi o sută de ani de la moartea lui Grigore Alexandrescu, ceea ce
înseamnă că între romanticul antepaşoptist şi marele romancier interbelic nu s-a scurs decât o viaţă de
om. Afirmaţia pare riscantă şi golită de orice credibilitate emoţională. Cum, între cel care era invitat de
Bibescu Vodă şi îşi îndrepta speranţele spre anul 1840, aflat în viitor, şi cel ce murea la câteva zile după
23 august 1944. nu se închegase decât durata medie a unei existenţe umane? Dacă da, atunci, privită
din acest unghi, istoria însăşi, cu schimbările ei de orânduiri şi războaiele ei mondiale, se poate
cuprinde între o naştere şi o moarte, o naştere de poet şi o moarte de prozator. Pentru că încopciate
exact, puse cap la cap, vieţile celor doi scriitori, atât de îndepărtaţi subiectiv şi artistic, atât de
complementari în aritmetica obiectivă a calendarului, cuprind toată istoria noastră modernă.
Această simplă observaţie - neplăcută prin demonstrarea relativităţii proporţiilor - funcţionează ca un
scripete în stare să ni-l apropie pe satiricul preclasic prin timp. Suiţi pe culmea calmă a vieţii marelui
romancier, până la izvoare, pare uşor să mai urcăm câteva decenii pe povârnişul abrupt al biografiei
poetului. Ultimii douăzeci şi cinci de ani de întuneric al minţii fac din această viaţă calvarul cel mai
complet al literaturii noastre, încât tot ce fusese înainte - spirit moralist şi înclinaţie retorică, vervă
mondenă şi romantism tenebros - se încarcă, sub umbrele pe care nesfârşita încheiere le trimite,
umede şi prelungi, asupra începutului, de sensuri noi, mai sumbre.
Din tot ce-a fost înainte rămâne "Umbra lui Mircea. La Cozia", capodoperă de persuasiune romantică în
stare să sigileze memoria unui popor, capabilă să facă undele Oltului să cadă asemenea versurilor şi
pridvorul mănăstirii să fie mereu deschis spre istoria literaturii; din tot ce-a fost rămâne "Anul 1840",
acea invocaţie sfâşietoare a speranţei de mai bine, acel elan altruist spre un viitor etern; din tot ce-a
fost rămâne graţia acidă şi sceptică din satire, sarcasmul amar şi privirea ascuţită din fabule, lupii
moralişti, câinii demagogi, boii oportunişti, motanii ipocriţi, atâtea personaje închipuind o comedie
umană în travesti, o farsă politică şi un vodevil al istoriei. Din tot ce-a fost înainte de întuneric rămâne
acuta sa dorinţă de a lumina lumea prin care trece, descoperind laturile ei contradictorii, atât de
contradictorii încât el însuşi, cel ce o lumina, a putut părea contradictoriu şi multiplu de la o operă la
alta. Din tot ce-a fost, în conştiinţa poporului român s-a zidit o treaptă - ultima - către piedestalul
eminescian.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->