Iona

Marin Sorescu

Iona este una dintre cele mai semnificative drame existentiale, construita pe un monolog din care nu lipseste ambiguitatea, ironia, limbajul aluziei. Tema dramei consta in metafora preluata de la Nietzsche, solitudinea m -a inghitit ca o balena . Monologul lui Iona poate fi al scriitorului care simte insingurarea individului in societate, individ aflat mereu intre libertate si necesitate, intre sens si nonsens. Geneza dramei Piesa lui Marin Sorescu are la origine cunoscutul mit bi blic al lui Iona din Vechiul Testament. Iona, fiul lui Amitai, este insarcinat in taina de Dumnezeu sa plece in cetatea Ninive, unde se petreceau faradelegi cumplite, spre a propovadui cuvantul divin. Iona refuza si, vrand sa se ascunda, fuge cu ajutorul unei corabii in localitatea Tarsis, dar Dumnezeu il pedepseste pentru neascultare: trimite vanturi puternice ce vor rascoli marea iar corabierii speriati il arunca pe Iona in valuri. Din porunca divina un monstru marin il inghite. Dupa trei zile si trei nopti petrecute in post si rugaciune in burta chitului, Domnul porunceste acestuia sa il verse pe Iona pe uscat. Cel ales de Dumnezeu se va duce la Ninive pentru a -I propovadui cuvantul. Structura Iona este o tragedie in patru tablouri, publicata in 1968 (a luat premiul Uniunii Scriitorilor). Cele patru tablouri sunt organizate in alternanta afara -inauntru. Tablourile 1, 4 reprezinta afara , tablourile 2, 3, inauntru. Personajul Iona apare intr -o tripla ipostaza: de pescar, de calator si de auditoriu, intr-o perfecta armonie polifonica. Subiectul dramei reprezinta un monolog, dar in indicatiile de scena ale autorului apar trei personaje: pescarul 1, pescarul 2, Iona. Tabloul intai reprezinta o scena goala impartita in doua: jumatate infatiseaza o gura imensa de peste in fata careia se afla pescarul Iona. Alaturi se afla un acvariu cu cativa pestisori, ca ironie a nesansei sale la pescuit. Iona tine in mana un navod care se afla in partea opusa a scenei, reprezentand marea. Din monolo gul pescarului reiese dorinta de a pescui un peste mare. Realizeaza, apoi, ca si-a uitat numele. Striga, dar ecoul nu ii raspunde. Iona face grave reflectii privind viata, moartea, visele lui si ale copiilor, isi exprima dorinta de a fi padurar. Desi simte la un moment de dat navodul greu si are impresia ca a prins un peste mare, nu gaseste nimic. Monologul se refera si la femeia sa, si la pestii din acvariu, pe care ii ingrijeste acasa. Tabloul intai sfarseste prin inchiderea gurii imense a pestelui si intrarea lui Iona in intuneric. Ultimele sale cuvinte sunt un strigat disperat de ajutor. Incercand sa interpretam semnificatia acestui tablou se poate arata ca in plan metaforic, Iona, un pescar sarac si cumsecade, traieste o aventura, isi pierde identitatea si apare in dubla ipostaza, de pescar si de peste. Identificandu-se cu destinul care nu ii este favorabil, Iona mediteaza: Noi, pestii, inotam printre nade atat de repede incat parem galagiosi . Ca pescar, Iona e un ratat; ca peste, va fi inghitit de altul, mai mare, caci spune proverbul popular: Pestele mare il inghite pe cel mic .

desi incearca sa se incurajeze. pe care am trait-o eu? Descoperim o impresionanta definitie a vietii ce inseamna deopotriva frumusete si uratenie. noroc si nenoroc. a libertatii de a continua drumul. oase. si nenorocita. Totul in jur este pustiu. viata sa dinaintea intrarii in chit: Cum se numeau batranii aceia cuni care tot veneau pe la noi cand eram mic? Dar ceilalti doi. sa-mi tin gura Nu. un cutit. cu monstrul care il tine prizonier in intuneric. apoi. insemnand alta burta de peste. de vreificare a reflexelor si a deprinderilor: Pot sa merg unde vreau. . lipite unul de altul. Trebuie sa pun semn la fiecare pas . Vreun naufragiat crede ca eu pot sa-l salvez . ca niste geamuri. Adreseaza mamei sale o scrisoare prin care se tanguie: Tu nu te speria. Iona traieste convingerea exprimata prin cuvintele Razbim noi cumva la lumina . si glumeste. si asa mai departe. Erau mii de burti de peste. ca pe fundul marii. barbatul cel incruntat si femeia cea harnica? Cum se numea dracia ceea frumoasa. Intrat in alt spatiu. plec din nou. poate sa nu se invarteasca . si naste-ma mereu . Se remarca aparitia unor motive simbolistice. Devine si visator. Sa vedem daca pot sa si tac. orizontul era o alta burta de peste.Tabloul al doilea descrie interiorul burtii pestelui. Fac ce vreau. logosul fiind expresia supravietuirii lui. impersonal. de dupa care nu mai poate iesi. Ii apar parintii si bunicii. Primul asalt al fricii este contracarat de amintirea experientei anterioare. masa la care manca. Vorbesc. iluminat deodata. Glasul lui Iona devine stins. Tabloul al treilea imbogateste semnificatia mitului lui Iona. si caraghioasa. facand eforturi sa si-l aminteasca. intr -un cuvant. Pentru a rezista isi recheama trecutul. unde se vad case. Iona isi da seama ca a intrat si in alt t imp: este semiintuneric iar eroul vorbeste mult. Atunci isi da seama ca. formata din ani. mi-e frica . Moara pe care o intrezareste si care poate sa se invarteasca. chiar. Ce conteaza daca ai sau nu noroc? E greu sa fii singur . scoala. a eroului inghitit de un monstru marin. exprimandu -si dorinta de a construi ceva in mijlocul marii: Un locas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului . scriu. numai din atata. Se observa din aceste citate amarnica ironie amestecata cu tristete si jovialitate. Tabloul al patrulea ni-l prezinta pe Iona intr-un spatiu cu mult nisip. nenorocitii. eroul va rosti: Naiv ce sunt! Poate am trecut de mult de locul in care eram la inceput. ivindu -i-se si ganduri de sinucidere. Cand precizeaza Eu sunt Iona are si revelatia greselii sale. cum ar fi acela al ochilor ce privesc sau al gemenilor nenascuti. se bucura ca respira aer curat dar nu realizeaza daca se afla pe o plaja la marginea marii sau pe o insula in mijlocul marii. Incercand sa isi gaseasca semenii. lemne. care a reusit sa iasa la lumina dupa ce a spintecat pantecele acestuia. Iona spera intr-o regasire: Dar nu ma las. Reactiile lui sunt normale. O ultima spartura facuta de Iona in burta pestelui il aduce in acest loc. pietre. Plangandu-se ca primeste scriosri. Gaseste. si minunata. Ambiguitatea replicilor da cititorului imaginea unei drame expresioniste traite de erou. Eroul priveste marea. Iona conchide: Scriu. de fapt. eroul traieste sentimentul inutilitatii. care favorizeaza meditatia asupra vietii si a mortii. Totul era invers. Incercand sa se descurce in labirintul in caaare rataceste. Acestea. dupa care urma alt orizont. Isi aminteste numele pe care il striga. unde se afla bureti. Spintecandu-si burta. se urca pe o movila si vede orizontul. pietre. este o aluzie ironica la lupta cu morile de vant a eroului lui Cervantes. Dedublarea lui Iona se observa in monologul dialogat (Iona dialogheaza cu sinele). il parasesc. insa. mama. luna si soarele. acesta fiind un semnal al libertatii de actiune. Ratacind in labirint. fragmente din copilarie.

prinderea miticului peste. ca o credinta in sensul ca moartea nu este decat un prag simbolic.Fiindca nu-si poate implini idealul. Sinuciderea echivaleaza cu sansa eliberarii totale. pescar pasionat. a starii traumtizante. iese din sfera vietii si a mortii care i -ar fi dat sensul obisnuit de a-si pune capat zilelor daca drumul prin labirint ar fi fost unul obisnuit. Realizata ca o metafora. Nu este sigur ca iesirea n -ar fi insemnat intrarea in alt labirint. Gestul sinuciderii ar putea fi interpretat ca posibilitatea iesirii din ceva .semnifica omul ce aspira spre libertate. Ajungerea la capatul drumului este un act pur de reamintire de sine ca subiect al propriei libertati si experiente. Nevoia de comunicare. sa-l refaca. care sugereaza libertate.intr-o succesiune concentrica.unde mereu pestele cel mare il inghite pe cel mic. nostalgia libertatii. marea.in care pestii se inghit unii pe altii. experienta sa ontologica. Iona devine.aspiratie s iiluzie.El incearca sa-si controleze destinul . homo cogitans. Iona trebuie sa gaseasca o alta poarta pentru a iesi din ratacire.intrand astfel intr-un spatiu inchis la infinit. comunicand cu universul si descoperindu -se pe sine. o cauta in sine. O data ajuns acolo. si de aceea se spinteca. sentimentul existentei il apasa pentru ca pana atunci se jucase si faptuise. iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat.sugerand ca eliberarea dintr-un cerc a lexistentei este posibila numai prin inchiderea in altul. a dezordinii si a ruperii de sine.el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti.el este inghitit de un peste urias. in ipostaza de homo ludens si homo faber .condamnat la eterna .Semnificatii Sinuciderea lui Iona.Iona insusi fiind un abdomen de peste. daca admitem ca labirintul este sferic.ca ins captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator. Cand realizeaza ca aceasta nu exista in afara. apoi. al nondiferentei. drept cunoastere de sine. Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului. parcursul sfarseste in centru.Lumea est e simbolizata de acest univers piscicol. dorinta de stablitate.care este si unica ratiune de a lupta pentru existenta. care neaga prin logos risipa timpului. Iona. dar ratacirea eroului este o tentativa apreciabila de a depasi constiinta nefericirii. aceasta fiind forta purificatoare a spiritului. Nu moartea biologica este tragica. dar centrul nu este absolut. piesa urmareste devenirea personajului. ca opera expresionista.Iona se descopera pe sine. cautarea identitatii de sine. Aparent. Eroul traieste in universul fizic al marii. Drama. un nou capat de drum si nu un sfarsit. Tipologia personajului( lor ) Iona este pescar. ca gest.idealuri simbolizate de marea care-l fascineaza. fac din Iona un individ superior care incearca sa iasa din labirint crezand in libertate. eroul fiind o bligat sa repete ratacirea. ci greseala care a dus la constituirea vietii intr -un labirint al ratacirii din care nu te poti elibera decat prin sinucidere. aspiratie. aspiratia.iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi. este omul aflat in fata intinderii imense de apa. Finalul surprinde doar prin rapiditatea cu care Iona a ajuns la intelegerea superioara a existentei.Incercand sa se elibereze. ne infatiseaza un erou arhetipal.

e identitatea lui in a gandi ideea de viata si moartea(Vladimir Streinu).desi ca orice fiinta umana personajul are dorinta de cunoastere.ca o primire sufleteasca. insa meditatia imbraca o haina de fantezie inselator surazatoarea(Eugen Simion).pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste.desi crezuse ca e liber.Imbatranit .Cel fizic material este rezultatul nenumaratelor framantari ale constiintei personajului ce are ca baza si rezultat nenumaratele repercursiuni ale unei lumi meschine si frauduloase condusa de incultura.uneori ce intrece barierele umanitatii.in speranta unei libertati iluzorii.Intelege ca vinovat este"drumul.Isi sriga numelesi.solidaritatea umana.ca forta purificat oare a spiritului. in loc de a mai taia burti de peste.isi spinteca propriul abdomen.pe o plaja pustie.el a gresit-o" si gandeste o cale inversa petru a "iesi la lumina".ci in sine. in fond . Conflict Conflictul este repartizat pe doua planuri unul fizic si celalalt emotional al constiintei personajului. o meditatie trista .Iona este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cautamereu comunicarea cu ceilalti.deplina libertate:"Razbim noi cumva la lumina". Iona iese la lumina dupa ce spiteca ultimul peste. . agluma delicat trista fara clovneria sau sarcasmul altora . Citate de critica aPoezia lui Marin Sorescu este .Gestul de sinucidere este mai de graba raspunsul emotional al unei incursiuni in misterele genezei si mortii prea puternice spre a fi suportate de mintea umana. Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga.o salvare prin cunoasterea de sine.cu sentimentul de a fi gasit.conditie de prizonier.nu in afara.identitatea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune.dar orizontul care i se arta il inspaimanta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful