Maitrey - Allan

Romanul Maitreyi de Mircea Eliade, apărut în 1933, este un roman al experienţei şi al „autenticităţii", pentru că valorifică trăirea cât mai intensă, până la capăt, în plan interior, de către personaje, a unei experienţe definitorii cum este iubirea. Cei doi îndrăgostiţi aparţin unor culturi diferite (orientală şi occidentală), iar incompatibilitatea se datorează diferenţelor de mentalitate, civilizaţie, religie. Pentru europeanul Allan, iubirea pentru Maitreyi are semnificaţia unei duble iniţieri: erotică, într-o iubire totală şi culturală, în lumea exotică a Indiei. Iniţierea rămâne la stadiul de experienţă, fară ca personajul să cunoască o transformare ireversibilă şi profundă. Pentru Maitreyi, iubirea oferă iluzia împlinirii cuplului arhetipal, dincolo de cutumele de castă şi de religie, iar eşecul este previzibil. Evoluţia cuplului cuprinde etapele unui ciclu complet: începutul, când indianca îi pare mai curând „urâtă şi vulgară' tânărului englez, jocul erotic, apropierea treptată când Allan doreşte să înveţe limba, tradiţiile fetei şi să adopte chiar religia acesteia, culminarea în logodna de la Lacuri şi împlinirea erotică, destrămarea brutală a cuplului ca urmare a intervenţiei familiei fetei, căderea în derizoriu (profan) a iubirii prin aventurile ocazionale, respectiv, mitizarea ei (sacralizarea) de către Maitreyi. Maitreyi, eroina romanului cu acelaşi nume scris de Mircea Eliade, cel mai exotic personaj feminin din literatura română simbolizează misterul feminităţii. Cel mai reuşit portret al tinerei este realizat de Pompiliu Constantinescu. Maitreyi este o femeie şi un mit; este mai ales un simbol al sacrificiului în iubire, trăind cu o intensitate şi un farmec de substanţă tare, aromitoare ca înseşi parfumurile orientale. Portretul fetei este realizat în întregime din perspectiva subiectivă a personajului-narator, Allan, care se îndrăgosteşte treptat de ea. Opiniile asupra tinerei bengaleze, felul în care Allan o percepe variază în funcţie de stările şi sentimentele îndrăgostitului, care sunt, prin excelenţă, schimbătoare (mai întâi îşi neagă sentimentele faţă de Maitreyi, apoi recunoaşte că fata îl tulbură şi îl fascinează, dar crede că nu este îndrăgostit de ea şi că doar îl amuză jocurile ei, pentru ca în cele din urmă sărealizeze că o iubeşte). In plus, europeanul Allan este fascinat şi de mentalitatea indiană, pe care nu o cunoaşte şi care îl farmecă prin ineditul ei. Allan este un tânăr inginer englez care, atras de exotismul Indiei şi dornic de a-şi face o carieră, se angajează la o societate de canalizare a deltei în Calcutta. Raţional şi lucid, tânărul este interesat în primul rând să avanseze din punct de vedere profesional, să fie liber, să experimenteze şi să nu se implice într-o relaţie de iubire. De aceea, reacţiile lui iniţiale faţă de Maitreyi, de care simte că ar putea fi atras, sunt defensive. Când o vede pentru întâia oară, în timp ce alegea cărţi pentru vacanţa de Crăciun împreună cu tatăl ei, Allan nu este impresionat de Maitreyi, ba dimpotrivă, adolescenta bengaleză i se pare chiar „urâtă - cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin (caracterizare directă). Această primă impresie a englezului se modifică într-o oarecare măsură în momentul în care merge împreună cu un prieten ziarist francez, Lucien Metz, care scria o carte despre India, la o cină în casa familiei Sen, cand ii se pare mult mai frumoasa. Ba mai mult, râsul Maitreyiei îl fascinează pe Allan. Când se îmbolnăveşte de malarie, iar Maitreyi vine să-l viziteze la spital împreună cu tatăl ei, Allan se simte tulburat în prezenţa fetei, deşi nu-şi explică motivul acestei reacţii, mai ales că nu crede că ea ar avea ceva deosebit, care să-l atragă. Caracterizarea indirectă a fetei se constituie treptat, din faptele, gesturile şi cuvintele ei, pe măsură ce Allan se îndrăgosteşte. După ce se mută însă în casa lui Sen, Allan începe să ia lecţii de bengaleză de la Maitreyi, iar el o învaţă în schimb franceză. Treptat, tânărul englez este fascinat de viaţa bengalezilor, dar şi de complexitatea sufletului Maitreyiei. Cu siguranţă că tânăra are o anumită complexitate, dar ea capătă un plus de profunzime în mintea îndrăgostitului Allan. Adolescentă, poetă precoce preocupată de filozofie şi apreciată în cercurile intelectuale bengaleze, care ţine conferinţe despre esenţa frumosului, copil şi femeie, în acelaşi timp,

însă după o vreme se întâlneşte cu J. Astfel Maitreyi îi mărturiseşte lui Allan că a fost mai întâi îndrăgostită de un pom „şapte frunze". ca şi Chabu. chiar dacă fata va rămâne pentru el un mister. Toate iubirile Maitreyiei se dovedesc însă efemere în faţa pasiunii fetei pentru Allan. i se dăruise vânzătorului de fructe. Neconcordanţa dintre istoria propriu-zisă relatată în jurnal şi rememorarea acesteia în romanul pe care Allan îl scrie relativizează evenimentele şi le conferă caracter subiectiv. Allan este personajul principal şi. Fata se sacrifică pe altarul pasiunii. pentru ea. naiva asiatică imaginează o logodna mistică. a cărei universalitate este greu de înţeles de către protagonist. El oferă o perspectivă subiectivă asupra întâmplărilor. el ţine un jurnal intim pe care îl completează şi corectează mai târziu. hotărât să o uite definitiv pe tânăra bengaleză. fata îl admiră pe tânărul englez. Deşi iniţial îşi neagă sentimentele faţă de Maitreyi. Din această perspectivă Maitreyi poate fi considerat şi romanul scrierii unui roman. englezul se lasă. personajul-narator al romanului Maitreyi scris de Mircea Eliade. iubirea dintre Allan şi Maitreyi este repudiată cu ferocitate. ci reconstituie evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent. Allan se va retrage în Hjmalaya. în încercarea disperată de fi alungată de acasă pentru a-şi regăsi iubitul. Maitreyi se joacă cu naivitate. aşa cum este acum şi sora ei mai mică. nu ştie cum se va sfârşi totul. al picioarelor. individualist şi oarecum egoist. Despărţită cu sila de Allan înnebuneşte. nu va mai exista cale de întoarcere. Vrea să-şi reîntâlnească iubitul şi să se cufunde. Cu toate acestea. atras de exotismul Indiei. se dovedeşte a fi o parte componentă elementară a concepţiei filozofice a indienilor. apoi a iubit ani în şir un tânăr care i-a dăruit o coroană de flori într-un templu. în acelaşi timp. noţiunea de ispăşire îi este atât de organică. candoarea. îşi dă întâlnire în viaţa de dincolo. Sacrificiul ei se dovedeşte inutil. jocul pasiunii. pentru că Narendra Sen refuză să o izgonească. viziunea lui Allan asupra întâmplărilor trecute se modifică. europeanul Allan se vindecă în cele din urmă de pasiune şi îşi duce viaţa mai departe. fară să realizeze că la un moment dat. Astfel că pe măsură ce scrie romanul. Descoperită prin imprudenţa sorei Chabu. Maitreyi îşi ia asupră-şi toată vina păcatului. el putând fi considerat un alter-ego al autorului. Lucid.Maitreyi reprezintă pentru Allan un mister inepuizabil. sub forma unui roman. După suferinţa despărţirii de Maitreyi. dar şi la felul în care percepuse respectivele evenimente în momentul în care le trăise. Apoi el pleacă din India la Singapore. modelul ei spiritual şi gurul său. Noutatea construcţiei discursului narativ constă în faptul că personajul-narator nu evocă pur şi simplu întâmplările.. îşi sanctifică iubitul. când istoria acestei iubiri s-a consumat. săvârşeşte un jurământ cosmic la Lacuri. De asemenea. Allan este un tânăr inginer englez care. în pasiunea care a sanctificat-o prin suferinţă. ci şi să înlăture posibilitatea căsătoriei cu un alt bărbat. pentru ca în cele din urmă să se lege cu jurământ de Tagore. pentru ca într-un final să nu mai poată trăi fară el. că trăise alături de Maitreyi iubirea absolută. claustrare. este sechestrată. cunoaşte acest sfârşit. aşa cum îşi dorea familia ei. Albul este alungat din familia Sen şi tânăra concupiscentă. Intr-una din nopţile următoare. cu un simţ al eternului indic. nelimitat. el are o scurtă aventură amoroasă cu Jenia Isaac care îi confirmă o dată în plus lui Allan. când scrie în jurnal întâmplările fiecărei zile. dar când rescrie jurnalul. Chabu. având ca martor pământul. inocenţa sufletului ei indian îl impresionează. care îi povesteşte că Maitreyi. La început. folosindu-se în acest scop de jurnalul acelei perioade. iar prin gestul disperat de a se dărui vânzătorului de fructe încearcă nu numai să-l regăsească pe Allan prin izgonirea de acasă. vinovată faţă de tradiţia hindusă. care se transformă pe nesimţite într-o iubire devoratoare. In epoca iubirii pentru Maitreyi. o sursă de uimire continuă. Maitreyi i se dăruieşte lui Allan. în cele din urmă. Ca să oficializeze într-un fel legătura lor. dar şi dornic de a-şi face o carieră se angajează la o societate de . Maitreyi însă se consumă în focul pasiunii pînă la capăt. dar nu-şi reneagă şi nu regretă o pasiune funestă. pentru a se purifica de pasiunea şi dependenţa pe care le simte faţă de Maitreyi. jocul privirilor. pădurea. apa. al mâinilor. sedus de jocurile asiaticei. Dacă nu-l va putea regăsi. raţional. Insuşi Allan observă complexitatea şi misterul sufletului ei de brahmană. rememorându-le. are o dublă perspectivă asupra evenimentelor: contemporană şi ulterioară. Această senzualitate. nepotul doamnei Sen. crede ca îl iubeşte ca pe un frate. îl idealizează. cerul. încât suportă umilinţi.

Allan doreşte o refacere şi o purificare. în timp ce bărbatul eternizează iubirea în poveste. îndoiala. Aici apare contrastul între două mentalităţi: între europeanul stăpân pe voinţa care-i scăpase din mână şi asiaticul cufundat în fericirea propriei suferinţi. de civilizaţie şi de prezenţa fascinatoare a Maitreyiei. d. reacţiile lui iniţiale faţă de Maitreyi. apoteoza. Maitreyi îşi ia asupră-şi toată vina păcatului. prin introspecţie. Europeanul lucid e gata să-şi abandoneze religia şi să treacă la hinduism de dragul femeii iubite. eşuat. încât suportă umilinţi. să fie liber. pentru a se purifica de iubi¬rea. Deşi este înzestrat cu luciditate şi cu spirit de analiză. de care simte că ar putea fi atras. Spre deosebire de alte cupluri celebre din literatura lumii. în cele din urmă. instalarea. iubirea totală. . iar apoi să se mute cu toată familia în Anglia. Disperat. în pasiunea care a sanctificat-o prin suferinţă. Raţional şi lucid. După izgonirea lui Allan din casa lui Narendra Sen. negarea sentimentelor. nelimitat. Allan păstrează o urmă de luciditate. Maitreyi. iubirea dintre Allan şi Maitreyi este întreruptă brutal. dar nu-şi reneagă şi nu regretă o pasiune funestă. să experimenteze totul şi să nu se implice într-o relaţie de iubire. în timpul convalescenţei. Două civilizaţii şi două moduri specifice de reacţiune morală se definesc în final. îi atrage apoi atenţia râsul Maitreyiei. mentalitate. Tânărul european raţional. tânărul englez este fascinat de complexitatea sufletului Maitreyiei. iar el o învaţă în schimb franceză. pasiunea şi dependenţa pe care le simte faţă de Maitreyi. Narendra Sen intenţionează să-l adopte ca fiu pe Allan. confesiune îşi analizează cu luciditate trăirile. De aceea. între cei doi aflându-se profunde diferenţe cauzate de civilizaţie. aici doar femeia îşi asumă dimensiunea tragică. Allan se exercitează să-şi recapete luciditatea. tânărul este interesat în primul rând să avanseze din punct de vedere profesional. Vrea să-şi reîntâlnească iubitul şi să se cufunde. religie. sunt defensive. „cristalizarea" şi. în vârtejul marii pasiuni pentru tânăra bengaleză. departe de oameni. Cuplul Allan şi Maitreyi ilustrează mitul iubirii imposibile. Clătinat în temeliile personalităţii. traversând toate etapele iubirii: începutul.canalizare a deltei în Calcutta. Treptat. incapabil să se piardă în totalitate pe sine Descoperită prin imprudenţa sorei Chabu. Şi-o regăseşte în retragerea în sine. Allan rătăceşte o vreme pe străzile din Calcutta. cu un simţ al eternului indic. specifică omului civilizat. Allan se îmbolnăveşte de malarie iar inginerul hindus Narendra Sen îl invită să locuiască în casa lui. Allan se lasă sedus de jocurile Maitreyiei. După ce se mută în casa lui Sen. Insă Allan crede iniţial că inginerul hindus vrea să-l însoare cu fiica lui cea mare. Deşi la început o considerase pe Maitreyi „urâtă". şi se va retrage apoi în Himalaya. Retras într-o singurătate de pustnic indian. Cu toate acestea. monolog interior. Allan începe să ia lecţii de bengaleză de la Maitreyi. Pasiunea lasă urme în sufletul tânărului englez pentru că Allan devine un individ situat între două lumi. pasiunea şi dependenţa faţă de celălalt. pentru că în India începuse revoluţia. Dacă nu-l va putea regăsi. iar fata care a încălcat tradiţia este sechestrată. Allan este alungat din familia Sen. preocupat de fizică şi matematică se implică treptat într-o experienţă erotică iniţiatică şi. claustrare. nici în cea europeană nu se mai poate întoarce. care nici în lumea indiană nu a putut intra cu adevărat. Eliade urmăreşte şi procesul de dezintoxicare al romanticului său erou. noţiunea de ispăşire îi este atât de organica. îşi dă întâlnire în viaţa de dincolol.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful