P. 1
Vasile Voiculescu - Copacul lui Iuda

Vasile Voiculescu - Copacul lui Iuda

|Views: 695|Likes:
Published by Dan Vasile Flavius
proza epică
proza epică

More info:

Published by: Dan Vasile Flavius on Apr 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/02/2013

pdf

text

original

Copacul lui Iuda

E R A Î N N O A P T E A D E G R O A Z cînd ceata de osta i i slujitori prinseser pe dulcele Mîntuitor i-L purtau, legat, de la Ana la Caiafa i înapoi. Judecata aspr se urma, gr bit , în întuneric, i Fiul Omului îndura t cut batjo cura, scuip ri i loviri peste obraz. To i Îl p r siser , Petre se lep da a doua oar , Sfintele Femei plîngeau încuiate în cas , iar bie ii ucenici, însp imînta i, se risi piser ca un stol de cocori pribegi apuca i de furtun i r ma i f r de cîrmaci. În acest timp, un om cumplit la vedere r t ce a, orbec ind prin paraginele gr dinei Ghetsemani. P rea o iasm sc pat din iadul cel mai afund cum se izbea de trunchiuri, purtînd încol cit pe bra o fun ie nou i împr tiind în preajm -i o spaim f r de nume. El umbla plecîndu- i genunchii tremur tori în fa a fiec rui copac - i erau acolo mii - rugîndu-se de fiecare s aib mil de el. - Îndur -te, tu m car, i las -m s m spînzur de cea mai oropsit din cr cile tale. Dar copacul, zguduit de friguri, î i în l a ca într -un vîrtej bra ele noduroase în sus, s nu -l poat atinge i pîng ri omul blestemat ce-i plîngea la r d cin ... i de la copac la copac, odat cu omul alerga vijelia, spaima i nebunia. Umbla astfel de ceasuri întregi, cînd ajunse lîng un cedru b trîn, care la apropierea lui st tu neclintit. Era un uria cedru milenar, sub care David î i cântase psalmii, la umbra c ruia judecase Solomon i prorocise Isaia. Iuda îngenunchie pentru a mia oar la poala b trânului copac i se rug iar i. - Îndur -te tu cel pu in i d -mi alinare! Apa, când vreau s m arunc în ea, fuge de mine; fierul ascu it sare cît colo cînd se atinge de el pieptul meu i cu nici un chip nu m pot ucide... Îndur -te i îng duie s -mi spînzur trupul blestemat de una din crengile tale!... i iat c cedrul patriarhilor, cunosc tor al tainei, întinse i î i plec milostiv unul din bra ele-i puternice i omul acela putu s - i potoleasc setea de moarte. i cât ai clipi, de una din ramurile uria ului se leg na domol ucenicul cel viclean prin care se împlinise Scriptura i se deschiseser por ile z vorîte pe unde n v lea spre lume vremea cea nou . Atunci o nou vijelie, i mai nebun , se dezl n ui în bezna gr dinei, izvorît din mânia celorlal i copaci care, frem tîndu- i frunzi ul, strigau pîn la nori îm potriva cedrului: - De ce ne pâng re ti neamul i gr dina noastr , pe veci ? - Voi nu cunoa te i taina Mielului dat spre junghiere pentru sp larea p catelor lumii cu Sângele Lui... Dar a i v zut c sub mine s-a rugat Mîntuitorul înainte de a fi prins de c tre osta i, i cel din urm cuvînt al Lui a fost iertare pentru Iuda; cea din urm porunc ce mi-a dat a fost s am grij de chinuitul S u ucenic i s -l scap de povara unei vie i mai rea decît iadul! i furtuna nu se potoli mult vreme înc . A doua zi, cînd s-a hot rît moartea lui Iisus i s-au început preg tirile de osînd , trebuia o cruce pe care s -L spînzure i s -L intuiasc . Cî iva slujitori intrar în gr dina Ghetsemani s taie un lemn din care s alc tuiasc unealta de supliciu. Dar nici un copac nu primea s ajute la osânda i uciderea Domnului i s slujeasc astfel celor r i. Topoarele î i stricau t i ul în trunchiurile învîrto ate ca piatra, fier straiele î i rupeau pânzele zim uite: i a a, din copac în copac, încercînd, c znind i oc rind, slujitorii ajunser la cedrul cel falnic, podoaba gr dinii. Copacul verde, plin de vânj i via , a tepta lini tit, cu o crac uscat , groas , smuls parc
Vasile Voiculescu

de un fulger i d rîmat jos la tulpin ... într-o doar , am râte, slugile lovir i în el. Dar minune, topoarele se înfipser cu putere în trunchiul din care s reau, în toate p r ile, a chii, ca într-un lemn moale de salcie... Curînd o cruce grosolan din lemn nestrunjit era gata înc rcat pe umerii robilor i pornit spre palatul lui Pilat, de unde pleca alaiul osâ ndei. Dar pe cînd se cl tina zguduit de loviturile topoarelor, cedrul spunea celorlal i copaci ce -l blestemau c tocmai el s-a g sit s primeasc r stignirea Mântuitorului: - T ce i i domoli i-v , c voi nu pricepe i adîncul tainelor. Blestemul lumii nu se poate indica altfel: trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai f r de pat s se întîlneasc odat ; ca mila cea mai des vîr it s se reverse peste vina cea mai f r de iertare i s cople easc ; omul cel mai josnic i Dumnezeu s sufere acelea i chinuri la un loc... Eu am fost cel sortit de prorocii acestei întîlniri binecuvîntate i rânduit ca trupurile amândurora s spânzure de mine. Uita i-v , eu duc acum Mîntuitorului c in a lui Iuda!

Vasile Voiculescu

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->