UNIVERSITATEA "CONSTANTIN BRÂNCOVEANU" PITESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT MARKETING ÎN AFACERI ECONOMICE - BRĂILA

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL AFACERILOR

OFERTA
INSTITUTIILOR
DE
INVATAMANT
IN RAPORT CU
PIATA MUNCII
 Piata muncii nu functioneaza ca o piata
obisnuita. Functionarea acesteia este
influentata de actiunile specifice ale
partenerilor sociali (patronat, sindicate,
institutii de invatamant etc.) si de raportul
de forte dintre acestia.
 Obiectivele care se impun în scopul
mentinerii echilibrului pietei muncii sunt: 
 integrarea fortei de munca disponibile
 dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii care
sa creeze noi locuri de munca
 formarea profesionala
 aplicarea masurilor active de combatere a
somajului
 În perioada anilor 1930 – 1965, populatia
activa reprezenta 40% din populatia totala. Din anul
1966, ponderea populatiei active ocupate a înregistrat o
crestere lenta, de la 41,9% (1966), crescând pâna la
valoarea de 46,2% în anul 1977.
Dupa anul 1989, ca urmare a evolutiei
demografice, a pensionarilor înainte de vârsta
standard si mai ales datorita aparitiei si cresterii
continue a somajului, numarul populatiei active
ocupate scade, aceasta scadere continuand si
astazi.
In ultimii ani la nivelul regiunii sud-est,
populaţia ocupată a înregistrat scăderi foarte mari
,ca urmare a restructurărilor şi disponibilizării unui
număr mare de personal.
  
Modificarile demografice care s-au I
înregistrat în structura populatiei active pe N
ramuri de activitate, reflecta evolutia
functionala a orasului. Astfel, pâna în anul D
1956, cea mai mare pondere din populatia
activa era ocupata în agricultura, iar dupa U
acest an, populatia activa ocupata în industrie S
înregistreaza o crestere continua ca urmare a
dezvoltarii industriale. T
Aceasta crestere însemnata se prezinta
astfel: populatia activa ocupata în industrie
R
reprezenta în anul 1956 - 46,3% din totalul I
populatiei active, aceasta pondere creste pâna
la 49% în anul 1966 si la 51,2% în anul 1977. E
 I
N
D
U
Dupa anul 1989, aceasta pondere S
cunoaste o scadere brusca, ca urmare a
restructurarilor industriale, astfel încât T
în anul 1992, ponderea populatiei R
active ocupata în industrie reprezenta I
doar 19,8% din totalul populatiei active,
în anul 1995 – 18,1%, iar în anul 1998, E
ponderea a scazut pâna la 17,2%.
În domeniul
constructiilor, C
ponderea on
populatiei active
ocupata în acest st
domeniu era în ru
anul 1956 de
7,4%, aceasta ct
pondere a I
crescut pâna la
12,25% în anul i
1966, ulterior
aceasta pondere
a scazut pâna la
9,6% - valoare
înregistrata în
anul 1977.
C
o
n
st
r
u
c
t
I
i
 Cresteri substantiale se remarca
în cazul ponderii populatiei active
S
ocupata în comert, în domeniul E
transporturilor si telecomunicatiilor, R
finante, asigurari, servicii comerciale si V
servicii publice, sociale si personale. I
C
I
I
 Dupa intrarea în vigoare, la începutul anului 1991 a Legii
nr. 1/1991 privind protectia sociala a somerilor si
reintegrarea lor profesionala, pe fondul agravarii crizei
economice, fenomenul de somaj a evoluat rapid de la
18.625 persoane în 1992 la 21.800 în anul 1996. Ritmul s-a
accentuat un an mai târziu, concomitent cu manifestarea
dezechilibrelor structurale acute pe piata fortei de munca,
repercutând în diminuarea capacitatii economiei de a
absorbi personalul disponibil. Dezvoltarea sectorului privat
este insuficienta pentru a crea un numar corespunzator de
locuri de munca si mai mult decât atât, acoperirea
necesarului sau de resurse umane se bazeaza pe alegerea
de persoane active din sectorul public si mai putin pe
repartitiile oficiilor fortei de munca . Regiunea Sud – Est a
tarii, contribuie cu 12,1% la ocuparea totală şi deţine
aproximativ 13,8% din numărul total de şomeri înregistraţi.
 In prezent ,in orasul Braila rata şomajului înregistrată la
sfârşitul lunii octombrie 2010 a fost de 8,3%, cu 0,1 puncte
procentuale mai mică faţă de luna precedentă, cu 1,1
puncte procentuale mai mare faţă de luna octombrie 2009
şi cu 1,2 puncte procentuale mai mare faţă de rata
şomajului pe ţară (7,1%).
ADECVAREA
CALIFICARIL
OR LA
NEVOILE
PIETEI
MUNCII
Industria metalurgica se afla in plin proces de
restructurare. Se preconizeaza ca numarul
persoanelor angajate in acest domeniu sa se
reduca cu 60% fata de efectivele existente in
anul de referinta 1993 cand au avut loc
primele discutii si cand s-a stabilit strategia
privind activitatea siderurgica in Romania.
Persoanele care au deja calificari in acest
domeniu , inclusiv tinerii absolventi vor fi
supusi unui proces de reconversie profesionala
In industria de prelucrare a lemnului se poate
sesiza un dezechilibru privind capacitatea
scolilor de a asigura necesarul de forta de
munca solicitat pe piata. O problema foarte
importanta care trebuie analizata cu atentie
este cea a nivelului de calificare solicitat de
catre angajatori precum si adaptarea acestuia
la tehnologia folosita de catre firmele
specializate.
In domeniul mecanic se poate observa o
disproportie intre numarul de absolventi, cu mult
mai mare decat este necesarul de piata, si oferta
de locuri de munca.
Pentru domeniul industriei textile, putem afirma
ca dezechilibrul sesizat in ultimii trei ani intre
numarul persoanelor care vin cu aceasta calificare
din sistemul de invatamant si oferta de locuri de
munca nu se va situa la acelasi nivel si in urmatorii
10 ani. Apreciem ca, oricat de discutat ar fi
sistemul in care functioneaza astazi fabricile de
confectii, nu exista premisele care sa justifice
faptul ca economia regiunii va face posibila
absobtia totala a fortei de munca (in special cea
feminina).
In transporturi, sunt foarte des solicitate persoane
care sa poata fi angajate ca soferi pentru masini de
mare tonaj si pentru autocamioane. Avand in
vedere faptul ca, in foarte multe cazuri, forta de
munca cu experienta se gaseste in apropierea
pragului de pensionare, putem aprecia ca
institutiile de invatamant ar putea avea in vedere o
strategie pentru rezolvarea problemei pe termen
lung, in colaborare cu sindicatele din transporturi si
cu reprezentanti ai patronatelor.
 Domeniul constructiilor este in acest moment deficitar in
ceea ce priveste forta de munca ce ar putea ocupa locurile
vacante din acest segment de activitate.Atentie deosebita
trebuie acordata perceptiei populatiei scolare fata de
profesiile din domeniul constructiilor. O data cu noile
tehnologii este posibil sa apara si noi parghii de motivare
a fortei de munca pentru a ocupa locurile vacante din
acest domeniu.
 Pentru domeniul serviciilor, se impun cateva observatii. In
contabilitate, in urma schimbarilor radicale – trecerea la
un nou sistem de contabilitate adaptat la standarde
europene – se impune o capacitate importanta de adaptare
din partea contabililor care sunt actualmente angajati sau
care urmeaza sa se angajeze. Consideram ca acest
eveniment trebuie sa stea in atentia scolilor.
 Pentru calificarea de vanzator este de mentionat ca o
mare parte din cei care profeseaza nu au un atestat in
domeniul respectiv. Incepand cu anul 2002, fiecare
persoana trebuie sa dovedeasca faptul ca are
competentele necesare pentru a ocupa un anume loc de
munca.
 Din analiza comparata a planului de scolarizare
si a structurii locurilor de munca vacante se
constata ca pentru unele domenii de activitate,
cum ar fi spre exemplu domeniul constructiilor,
desi se inregistreaza un numar important de
locuri de munca vacante, numarul absolventilor
cu specializari in acest domeniu este foarte mic.
Cu toate ca s-a incercat de catre scoli cresterea
ofertei de scolarizare in acest domeniu, elevii au
refuzat o serie de specializari propuse prin
planul de scolarizare. O situatie similara se
intalneste in domeniul agriculturii. In acest
context, apreciem ca rolul scolii in orientarea
scolara si profesionala a elevilor precum si
consilierea parintilor acestora trebuie sa se
realizeze la un nivel superior celui actual.
 Nevoile tinerilor în raport cu piaţa muncii se
încadrează într-o tendinţă generală, vizând, în
general, aceleaşi variabile: percepţia dezvoltării
economice a zonei, oferta de locuri de muncă şi
pregătirea tinerilor pentru acestea, nevoile de
dezvoltare profesională şi personală. Soluţiile
pentru nevoile tinerilor în ceea ce priveşte
incluziunea lor pe piaţa muncii ţin fie de
responsabilitatea autorităţilor de la nivel
central/local, fie de implicarea şi acţiunea
individuală.
Lipsa încrederii tinerilor în autorităţile locale
se bazează pe experienţa individuală cu acestea,
în diferite contexte. Aceştia sunt de părere că
administraţia românească, fie centrală, fie locală,
mai cu seamă în contextul crizei, nu este capabilă
din punct de vedere instituţional să rezolve
situaţiile critice şi să stabilizeze, cel puţin la nivel
local sau regional, piaţa muncii.
 
M
U
L
T
U
M
E
S
C
!