Planuri și repere anatomice utilizate în ocluzologie Curba sagitală de ocluzie (curba lui Spee) Curba sagitală de ocluzie rezultă

prin unirea cu o linie a vârfurilor cuspizilor vestibulari ai dinților laterali mandibulari. Ea are punctul cel mai decliv la nivelul cuspidului meziovestibular al primului molar (1-3 mm). Curba sagitală de ocluzie a fost descrisă pentru prima dată de Ferdinand Graf von Spee și studiată apoi de către Balkwill, fiind cunoscută sub denumirea de curba lui Spee sau curba SpeeBalkwill. Curba lui Spee prezintă cocavitatea spre superior la mandibulă și convexitatea spre inferior la maxilar. Ea este corectă dacă suprafața ocluzală a dinților se află în contact cu arcul curbei și incorectă dacă există dinți în infraocluzie sau supraocluzie. O curbă prea accentuată sau denivelată poate genera tulburări funcționale ale ocluziei. Curba lui Spee este simetrică în cele două zone laterale în cazul unei ocluzii normale. Ea poate fi dreaptă sau chiar cu convexitate inversă în cazul unor anomalii dentoalveolare. Curba lui Spee mai este cunoscută și sub denumirea de „curba de compensație a mișcărilor sagitale a condililor mandibulari”. Curba transversală de ocluzie (curba lui Wilson) Curba transversală de ocluzie rezultă prin unirea cu o linie a cuspizilor vestibulari și orali ai dinților laterali mandibulari. Ea a fost descrisă de către Wilson. În plan frontal fețele ocluzale ale dinților laterali vin în contact cu această curbă, dinții fiind înclinați spre lingual la mandibulă și spre vestibular la maxilar. În plan frontal curba lui Wilson are concavitatea orientată spre superior. Ea poate fi dreaptă sau cu concavitatea orientată spre inferior în cazul unor anomalii dentoalveolare, sau a unor procese patologice (abrazie). Curba lui Wilson mai este cunoscută și sub denumirea de „curba de compensație a mișcărilor de lateralitate a condililor mandibulari”. Planul orizontal de la Frankfurt Planul Frankfurt este un plan orizontal de referință în ocluzologie, care a fost adoptat în 1882 la Congresul antropologilor germani din Frankfurt-pe-Main. El trece prin punctele Orbitale (Or) și Porion (Po). Planul Camper Planul Camper este un plan orizontal care trece prin Achantion (spina nazală anterioară) și centrele meatelor auditive externe. La nivelul țesuturilor moi corespunde liniei care unește punctul Subnasion cu centrul tragusului. Planul Camper este utilizat în protetica dentară pentru stabilirea planului de orientare ocluzală, find paralel cu acesta. Cu planul Frankfurt formează un unghi de 10-15º. Triunghiul Bonwill Unind punctul interincisiv mandibular cu centrii imaginari ai condililor se formează un triunghi echilateral cu latura de 10-11 cm., numit triunghiul Bonwill.

1

Planul ocluzal formează cu planul triunghiului Bonwill un unghi de 15-27º. El conține curbele lui Spee și Wilson. 2 .Planul ocluzal Planul ocluzal trece prin zonele de contact ocluzal ale dinților antagoniști atunci când cele două arcade se găsesc în intercuspidare maximă. Planul de ocluzie se obține prin unirea punctului interincisiv inferior cu vârfurile cuspizilor distovestibulari ai molarilor secunzi mandibulari. numit unghiul lui Balkwill. fiind paralel cu planul Camper.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful