P. 1
CURS MACROECONOMIE 2007 lucru

CURS MACROECONOMIE 2007 lucru

|Views: 6,459|Likes:
Published by Cristina Crîşmari

More info:

Published by: Cristina Crîşmari on Apr 06, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/18/2015

pdf

text

original

Un standard de viaţă superior nu poate fi obţinut decât printr-o
producţie superioară de bunuri şi servicii. Creşterea economică
constă tocmai în sporirea rezultatelor activităţii economice la nivel
macroeconomice. Creşterea economică se exprimă prin ritmul de creştere
a indicatorilor macroeconomici (PIB, PNB, VN). Frecvent, variaţia acestor
indicatori este corelată cu evoluţia demografică.
Creşterea PIB potenţial este un proces pe termen lung şi constă în
creşterea producţiei potenţiale
. PIB potenţial este acel volum al producţiei pentru care capacitatea
de producţie este deplin utilizată. Creşterea PIB potenţial este echivalentă
cu creşterea capacităţii de producţie la nivel naţional este un rezultat al
investiţiilor efectuate.
Creşterea economică este determinată de factori cum sunt:
- direcţi

Creşterea populaţiei active
“Investiţiile” în capitalul uman
Creşterea volumului capitalului utilizat
Schimbările tehnologice

- indirecţi

Instituţiile (instituţiile financiare, administraţiile private

etc.)
Guvernul
Creşterea economică pe termen lung are două surse importante:
- creşterea cantitativă a factorilor de producţie utilizaţi (a numărul de
persoane, a cantităţii de capital fix sau circulant utilizat); aceasta
poartă şi denumirea de creştere economică extensivă;
- creşterea calitativă a factorilor, adică creşterea eficienţei utilizării
factorilor de producţiei (a productivităţii acestora); rezultatul este
creşterea economică intensivă.
Descrierea creşterii economice se realizează cu ajutorul funcţiei de

producţie:

PIB = f (munca, capital, progres tehnic)

Aşadar, creşterea economică derivă din cantitatea şi calitatea
factorului muncă existent într-o ţară. Cantitatea factorului muncă poate
determina o creştere economică sănătoasă numai în condiţiile în care se
înregistrează şi o creştere a stocului de capital. Altfel, creşterea cantităţii
de muncă utilizată în condiţiile în care stocul de capital rămâne constant
determină utilizarea factorilor de producţie cu o eficienţă din ce în ce mai
mică ceea ce determină o scădere a producţiei pe locuitor (datorită
randamentelor descrescătoare).
Calitatea factorului uman de referă atât la calificare, grad de cultură,
dar şi la starea de sănătate a populaţiei, la longevitatea acesteia.

33

Creşterea cantităţii de capital utilizat determină creşterea cantităţii
de bunuri şi servicii obţinute într-o economie naţională, dar în aceeaşi
manieră ca şi creşterea cantităţii de forţă de muncă. Progresul tehnic,
denumit în modelele economice consacrate (cel al lui Robert Solow şi cele
care au urmat acestuia) factor rezidual, este în prezent unul dintre cei mai
importanţi factori ai creşterii economice, fiind o sursă importantă a
creşterii productivităţii factorilor de producţie şi, deci, a creşterii
economice intensive.

Creşterea economică aduce beneficii agenţilor economici. Dintre

acestea enumerăm:

- Creşterea standardului de viaţă. Sporirea volumului de bunuri şi
servicii finale la nivelul unei ţări este echivalentă, de regulă, cu
modificarea în sens favorabil a consumului. Creşterea economică pe
termen lung aduce o sporire nu numai a cantităţii, ci şi a calităţii
bunurilor şi serviciilor consumate.
- Atenuarea sărăciei. Creşterea capacităţii de producţie generează
mai multe locuri de muncă şi, deci, surse de venit mai numeroase
pentru menaje;
- Modificări în structura consumului. Creşterea economică a
determinat în ultimele decenii ca în statele cu economie de piaţă
matură partea din venit destinată satisfacerii nevoilor inferioare să
scadă în favoarea celei destinate satisfacerii nevoilor superioare
(cultură, recreere, comunicare etc.).
Totuşi, creşterea economică, ca finalitate a eforturilor efectuate de
instituţiile statului are costurile sale.
Poluarea. Poluarea reprezintă unul din costurile majore ale
creşterii economice din secolele al XIX-lea şi al XX-lea.
Alocarea resurselor pentru creştere (costul de oportunitate)
Consumul de bunuri şi servicii trebuie redus în prezent astfel
încât consumul viitor să fie mai mare. Cu alte cuvinte, numai
investiţiile generează venituri viitoare, iar acestea pot creşte
numai pe seama reducerii consumului.
Costuri personale şi sociale

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->