1 Pr. Prof. Univ.Dr.

STELIAN TOFANĂ – Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca STUDIUL NOULUI TESTAMENT - CURS PENTRU ANUL II DE STUDIU - Sesiunea iunie 20061

2

EPISTOLELE SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL - ANALIZĂ ISAGOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ I. PELIMINARII Dintre cele 27 de cărŃi ale Noului Testament, 21 sunt desemnate ca „ ™p…stolai”, în timp ce ci una dintre cărŃile Vechiului Testament nu sunt indicate cu acest nume. Există însă în Ve hiul Testament scrisori ( Ezdra 4,11-16.17-22; 7,12-26; I Mac. 5,10-13; 8,23-32; 10,18-20.25-45; II Mac. 1,1-2.19), dar folosirea acestei forme de compoziŃie lite rară, în scop religios, se datorează exclusiv Ap. Pavel, care a fost apoi imitat de sc riitorii creştini de mai târziu. Epistolele Ap. Pavel constituie pentru opera sa mis ionară „un auxiliar preŃios”, fără seamăn şi aceasta cu atât mai mult cu cât Sf. Pavel n-a iodată să devină scriitor, poate niciodată gândindu-se că scrisul său va rămâne peste veacu acest punct de vedere, epistolele sale sunt scrieri ocazionale, urzite sub pres iunea unor urgente necesităŃi misionare, în împrejurări speciale şi pentru clarificarea anu itor nedumeriri din sfera credinŃei sau a moralei, a disciplinei bisericeşti, ori a conduitei individuale. Lipsite de orice preocupare stilistică literară, ele sunt scr isori ale momentului, unele de extremă urgenŃă, dar, cu toate acestea, ele au rămas pest e veacuri mereu actuale, cu fiecare generaŃie de creştini. Actualitatea lor se dator ează, în primul rând, lucrării Duhului Sfânt care a asistat şi coordonat deopotrivă atât lu a kerigmatică, cât şi pe cea misionară a Apostolului Pavel.

1. Numărul epistolelor pauline În colecŃia de cărŃi sfinte a Noului Testament sunt socotite canonice 14 epistole, epist ola Epistola către Evrei însă fiind indirect atribuită Ap. Pavel. Însă numărul real al aces epistole îl depăşeşte pe cel din canonul Noului Testament (14 sau 13). Se cunoaşte, în ace t sens, existenŃa corespondenŃei Ap. Pavel cu creştinii din Corint şi cu cei din Biseric ile Ahaiei şi că aceasta a constat nu din două epistole, câte s-au păstrat în canon, ci din cel puŃin 3 epistole, dacă nu chiar patru. Acest lucru rezultă din I Cor 5,9 unde Ap.P avel scrie: „V-am scris în epistolă să nu vă amestecaŃi cu desfrânaŃii.” Aşadar, Apostolul tire în acest verset de existenŃa unei alte epistole, anterioare celei canonice I Co rinteni. Epistola la care face referire Ap. Pavel probabil s-a pierdut, pentru că nu găsim nici o referire în I Corinteni (canonică) la un astfel de îndemn al Apostolului . Cronologic, aşa-zisa „epistolă pierdută” a fost anterioară celor două păstrate în canon, re rezultă din verbul întrebuinŃat la trecut în epistolă: œgraya Øm‹n. În II. Cor. 2,3-4 Ap vorbeşte de o aşa-zisă „scrisoare cu lacrimi” redactată probabil cândva între I. Cor. şi I canonice şi care poate fi, după părerea unor specialişti chiar II.Cor. 10-13 ( canonică). Nu este la fel neverosimil ca Romani cap. 16 să fie o parte dintr-o altă Epistolă paul ină. Este posibil ca şi celor din Filippi, Ap. Pavel să le fii scris şi alte epistole. P resupunerea pleacă de la textul din Filip. 3,1b în care se spune: „ca să vă scriu aceleaşi ucruri, mie nu-mi este greu, iar vouă vă este de folos.” Expresia „ca să vă scriu aceleaşi ruri” îngăduie clar presupunerea existenŃei unei corespondenŃe anterioare cu filipenii. În prijinul acestei teze stă mărturie chiar un text dintr-o epistolă a lui Policarp adres ată filipenilor ( Ep. ad Phil. 3,2) şi în care se scrie: „care după ce a plecat de la voi v-a scris epistole,pe care, dacă le citiŃi cu atenŃie, veŃi putea să vă zidiŃi în credinŃa Epistola către Laodiceni, amintită în Col 4,16, a fost încă o epistolă specială a Ap. Pavel are a avut destinaŃia consemnată în text, dar fără să ştim dacă ea s-a păstrat, sau nu, în aulin. Teza că Epistola către Efeseni ar fi Epistola către Laodiceni este destul de co ntroversată în literatura de specialitate. Aşadar, numărul epistolelor pauline, cu excepŃi a celei către Evrei – indirect atribuită apostolului Pavel, este mult mai mare decât cel pe care-l avem în canon. De altfel, Fragmentul Muratori ne informează şi de 1 . Raymond Brown, Joseph A. Fitzmyer, Roland E. Murphy, O. Carm, Introducere şi com entariu la Sf. Scriptură, vol. I, trad. şi prelucrare pentru limba română de Dumitru Groşa n, Târgu-Lăpuş 2005, p. 971. 2

3 existenŃa unei alte epistole, pretinsă paulină, şi anume, cea către Alexandrini, numai că autenticitatea acesteia n-a fost recunoscută de Biserica creştină. ColecŃionarea epistol elor pauline canonice am fost, cu siguranŃă, făcută, spre sfârşitul sec. I d. Hr. Este posi il ca referirea din II Petru 3,15 la „scrisorile iubitului nostru frate Pavel” să fie o aluzie la un fel de „corpus paulin”. IndicaŃia mai veche referitoare al un astfel de corpus o avem de la Marcion, care a compilat la Roma, în jurul anului 144 d. Hr., un Canon în care înşiră 10 Scrisori pauline, în următoarea ordine: Galateni, I-II Corinten , Romani, I-II Tesaloniceni, Efeseni ( Laodiceeni), Coloseni, Filipeni şi Filimon. 2

2. ÎmpărŃirea epistolelor pauline I. O primă împărŃire ar fi pe grupe de scrieri: 1. Epistolele captivităŃii: Efeseni, Colose i, Filipeni, Filimon 2. Epistolele aşa zise „mari”: Romani, I-II Corinteni, Galateni 3 . Epistolele pastorale: I-II Timotei, Tit. În această împărŃire nu se încadrează însă I-II iceni şi Evrei. II. După destinatari 1. Epistole adresate unei Biserici locale: Roma ni, I Corinteni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I-II Tesaloniceni 2. Epistole prov inciale: II Corinteni, Galateni 3. Epistole adresate unor persoane particulare: I-II Timotei, Tit, Filimon. Şi din această împărŃire lipseşte Epistola către Evrei. III. De bit de utilă pentru scopuri didactice este împărŃirea după caracteristicile doctrinare 1. Epistole hristologice: Filipeni, Coloseni, Evrei – indirect atribuită apostolului 2. Epistole soteriologice: Romani, Galateni 3. Epistole eclesiologice: Efeseni 4. Epistole eshatologice: I-II Tesaloniceni 5. Epistole pastorale: I-II Timotei, Ti t, Filimon 6. Epistole disciplinare (au conŃinut moral): I Corinteni 7. Epistole a pologetice: II Corinteni. Dar, şi această clasificare are şi ea dezavantajul ei, şi anum e, acela că, nu epuizează toate caracteristicile doctrinare ale epistolelor. Cu toat e acestea, ea este cea mai frecvent uzitată atunci când e vorba de o clasificare a E pistolelor pauline, din perspectivă doctrinară. IV. După ordinea cronologică a apariŃiei l or 1. Epistole redactate în a doua călătorie misionară: I-II Tesaloniceni (50-53, în Corin t) 2. Epistole redactate în a treia călătorie misionară: Galateni (55), I-II Corinteni ( 56-57), Romani (57-58) 3. Epistole redactate în timpul primei captivităŃi romane (61-6 3): Coloseni, Filimon, Efeseni, Filipeni (?). Cât priveşte Epistola către Filipeni, ma joritatea comentatorilor sunt de părere că ea a fost redactată din Efes, unde apostolu l ar fi suferit o scurtă, dar grea captivitate, cândva în anii 56-57. 4. Epistole reda ctate după eliberarea din prima captivitate romană: Evrei ?? (63-65), I Timotei (65) , Tit (65) 5. Epistole redactate în timpul celei de-a doua captivităŃi romane: II Timo tei (66) Din cele 14 ( 13 ? ) Epistole pauline,Filipeni, Efeseni, Coloseni şi Fili mon sunt desemnate cu apelativul de „epistolele captivităŃii” deoarece conŃin referiri la prizonieratul lui Pavel ( Filip. 1, 7-13. 14 ; Filim.1,9.10.23; Col. 4,3.18; Efe s. 3,1; 6,20). Epistolele I-II Timotei şi Tit poartă numele de 2 . Cf. Epifaniu, Phanarion, 42, 9.4 ; GCS 31, 105, după Raymond Brown…,op. cit p. 971 . 3

Introduction à la Bible. Paris-Bruges 1962 Donald Guthrie. 1990 Raymond Brown. Fitzmyer. Robert A. New York 1997 W. Roland E. şi prelucrare pentru limba română de Dumitru Groşan. Downers Grove. Joseph A. Multimedia.Cluj-Napoca 2004 4 . Feuillet. Arad 2005 Udo Schnelle. NegruŃiu. Târgu-Lăpuş 2005 Raymon rown. Murphy.U. Introducere şi comentariu la Sf. An Introduction to the New Testament. Stelian Tofană ( coordonator). Mirela MăŃăoanu. Bibliografie selectivă A.4 „Scrisori pastorale” pentru interesul lor aparte în instaurarea unei discipline iera rhice şi eclesiale. Kummel. O. Moldovan. Come ntariu al Noului Testament. Walvoord. dar şi pe ntru importanŃa doctrinară a învăŃăturilor pe care le cuprind. Berlin 1978 John F. Roy B. Dan E. Cercetarea biblică noutestamentară românea hid bibliografic . Illinois S. vol. Scriptură. 6. Rigaux. Zuck ( editori). New T estament Introduction. Carm. Paris 1959 B. Einleitung i n das neue Testament. Galateni şi aceasta din motivul extinderii cuprinsului lor. Studia Neotestamentica 2. Introducerea în Sfintele CărŃi al e Testamentului Nou.G. Geschichte der urch ristlichen Literatur. trad. I -II Corinteni. CernăuŃi 1929 Silviu I. Göttingen 1994 Vasile Gheorghiu. Florin Codrea. Sunt cunoscute sub titlul de „Scrisori Mari” epistolele: Romani. Saint Paul e t ses Lettres. Heidelberg 1993 Philipp Vielhauer. Ed. Einleitun g in das Neue Testament . I.A.

. 2. Aşadar. 15. 2. fi constituit nucleul primei Biserici creştine din Roma.. Pavel. cât şi din atitudinea Ap.. nu ne putem închip ui cum de nu figurează numele lui printre cei salutaŃi de Ap. prin ur are. AdepŃi i celei de-a doua ipoteze. sunt de pă ere că componenŃa Bisericii din Roma a fost una mixtă. potrivit căreia Biserica din Roma a fost fondată de Ap. ca şi la celalte neamuri”.nu vreau ca voi să nu ştiŃi că. Apostolul tratează pe larg problema libertăŃii faŃă de Moise (Rom 6. Aşadar. În Rom 1..K. când mă voi duce în Spania. Michel. din care aflăm că la Cincizecimea din Ieru salim au fost şi romani. . Apostolul stăruieşte îndelung asupra destin ului poporului ales (Rom cap. b. nea or: întrucât sunt apostol al neamurilor. încearcând să ajungă până în Spania: „Dar acum. Ap. Analizând indicaŃia din F. Biserica creştină din Roma ar fi fo st compusă numai din iudeo-creştini. „cei slabi” de care este vorba în cap. c. Din această perspectivă.Ap. Argumentele aduse de specialişti pentru susŃinerea aceaste ipoteze sunt formulate dintr-o combinaŃie a celor care susŃin primele două ipoteze.13 întâlnim indicaŃia Apostolului potrivit căreia până acum el a fost împiedicat să ajungă la Roma. întorşi acasă convertiŃi. 3. Pavel cunoaştem că Petru ajunge la Roma numai după anii 60. Argumenteleaduse în acest sens ar fi următoarele: a.5 EPISTOLA CĂTRE A. Acestor argumente li se poate răspunde că ele Ńin de t ema epistolei.6). când acolo exista deja o puternică comunitate creştină. 24-28). în Spania” (Rom. este efondată teza susŃinută o vreme. C. de Th Zahn etc. putem trage concluzia că aceşti romani. de unii teologi catolici. c. Din datele istorice. locul prim unde Apostolul dorea să se oprească.săvârşind ceasta şi încredinŃându-le roada aceasta. ca să am şi oi vreo roadă. 9-11) d. Majoritatea comentatorilor însă.13 se spune: „căci vă spun vouă. Preliminarii isagogice I.10.. intenŃionează să se î spre Occident. J. Potrivit primei ipoteze. formată din creştini recrutaŃi atât tre iudei. dar am fost până acum împiedicat. În prolog şi în încheierea epistolei.. voi trece pe la voi.. era Roma: „. O. reprezentată. până în Ahaia. su iect care putea interesa doar pe iudei. scrisă între anii 57-58. Barrett . 1 -15 ar putea să fie iudeo-creştini.. b.. În Rom 11. unde dorea demult să fie entru a avea acelaşi succes ca şi la celelalte neamuri: „. între alŃii. cât şi dintre păgâni. nu pot constitui dovezi imbatabile pentru susŃinerea acestei ipoteze. În ceea ce priveşte componenŃa Bisericii din Roma s-au emi s de către specialişti. e multe ori mi-am pus în gând să vin la voi. voi veni la voi. în Epistola către R omani. Pavel vorbeşte în Romani de suficienŃa iudeilor convinşi de superioritatea lor re ligioasă. trei ipoteze: 1. Este sigur faptul că aceas tă primă comunitate creştină din Roma s-a întărit repede prin emigranŃii veniŃi aici din to olŃurile lumii şi care vor fi fost convertiŃi la creştinism. în speci al. În sfârşit. II.”. Împrejurările şi scopul scrierii epistolei După ce Apostolul Pavel vesteşte Evanghelia în Europa.1-7.Pavel şi-a pus în gând să treacă prin 5 . de adepŃii Şcolii de la Tübingen. Petru. S. Argumentele invocate sunt: a. dezbătută de apostol. apostolul subl niază calitatea sa de Apostol al neamurilor.Munck. având un puternic conŃinut soteriologic şi că. Dacă Petru ar fi ajuns înainte de anul 60 la Roma. Întemeierea şi componenŃa Bisericii din Roma ROMANI Mai presus de orice îndoială este faptul că religia creştină a ajuns la Roma imediat după C ncizecime. Lyonnet. nemaiavând loc în aceste Ńin dorinŃa de mulŃi ani să vin la voi. în drum spre Spania. originea Bisericii din Roma nu se găseşte în rezultatul unei acŃiuni or ganizate. susŃin că Biserica creştină din Roma ar fi fost compusă numai din creştinii recrutaŃi din păgâni.

vorbeşte de avantajele „iudeului” ( 3. sunt deopotrivă sub păcat” ( 9) şi toŃi sunt la fel mântuiŃi prin jertfa răscumpărătoare a lui Iisus. forma unei ample expuneri doctrinare a interpretării sale as upra Evangheliei mântuirii ( 1. Luc rarea sa misionară l-a ajutat pe Apostol să înŃeleagă. Scopul apropiat al scrierii a f ost acela prin care Apostolul intenŃiona să-şi pregătească. Sf. pe care era nerăbdător s-o predice. Pavele! Căci precum ai mărturisit cele despre Mi la Ierusalim. Scopul îndepărtat al scrierii epistolei a fost: a. Înainte. acesta este unul îndoit: 1. şi pe care Apostolul Pavel o vesteşte la Roma. aşa trebuie să mărturiseşti şi la Roma”(F. care a respins prin necredinŃă pe Fiul lui Dumnezeu. Drept rezultat. din aşa-zisa tactică misionară paulină a încreştinării marilor metropole. pe care Domnul i-a dat-o direct : „. în drum spre Spania. Pe de o parte accentuiază pri oritatea istorică şi cronologică a evreilor – „întâi iudeului.22-23. şi anume. „toŃi. Pavel a scris Bisericii romane. dar intenŃia şi dorinŃa sa.4-5). în ace astă perioadă Dumnezeu continuă să aibă „o rămăşiŃă datorită unei alegeri prin har” ( 11. însă. Totuşi. Domnul i-a zis: Îndrăzneşte.5) l deplin al Neamurilor” ( 11. şi dată omului în vederea mântuirii sale. Înainte. El este atât Dumnezeul neevreilor cât şi a vreilor ( 3. în egală măsură. 2. Scriind ca „Apostol al neamurilor” el voia ca această scrisoare să fi şi prezentarea sa oficială în faŃa acestei Biserici pe care n-o cunoştea. treb să văd şi Roma” (F. c. pentr duce pe neevrei în planul Său de mântuire. solidaritatea care există între „să acii” din acea comunitate şi etnicii-creştini din Galatia. după ce voi fi acolo. mai era însă şi poruncă divină. în acelaşi timp. dezvoltând această temă. 1. chiar şi în cap itala marelui Imperiu Roman. zicând că. limi tat. de a porni spre Occident mai avea de îndepli misiune: să ducă personal lal Ierusalim colecta pe care a organizat-o în Bisericile n eamurilor întemeiate de el ( Rom. în pri ul rând.23. extinzându-şi harul Său tuturor fiinŃelor umane umnezeu a oprit temporar programul Său special cu Israelul. fie păgâni. însă. 6 . trebuia. prin trimiterea epistolei. care ave re influenŃă asupra celor din jur. să arate Bisericii-mame iudeo-creştine din Ierusalim. care vine direct de la Dumnezeu şi care e oferită mai întâi iudeilor şi apo . Ahaia. b. Pavel nu pu tea să nu intre în contact direct şi cu Biserica din Roma a cărei poziŃie în capitala Imper ului îi conferea acesteia un statut de preeminenŃă. Apostolul Pavel dorea să expună această temă capitală a teologiei e cu toată liniştea şi calmul pe care i le oferea împrejurarea datorată faptului că nu era erută de un motiv imediat.Ap.16. care bliniază rolul unic şi universal al lui Iisus Hristos în actul mântuirii neamurilor. prob lema mântuirii. 15. 1. 11). 21). deloc de neglijat. pe de-o parte. el a arătat că „deoarece Dumnezeu este unul”(3. 15. 9. pro iectata trecere prin Roma ( Rom.pentru a-şi anu nŃa apropiata vizită. răspunzând adversarilor săi. venită de la Dumnezeu. eterna cetate a Cezarilor şi capi tala lumii Apusului. caracterul universal al Noii Legi şi dura bilitatea sa veşnică. În calitate de Apostol al neamurilor. Conştient. de asemenea.32).30). d. în special iudaizanŃi.16-17). să înfăŃişeze Romei Evanghelia sa.1-2.19. nerecunoscându-l drept Mesia. de fapt . Mai mult. care se postau la polul opus Evangheliei..Ap. iar pe de altă parte. fie iudei. Sf. al Legii vechi. e.29. Evanghelia.11-15. făcea parte. de mandatul său apostolic. rătându-i-se. de a vizita Roma.. 16. I Cor. Macedonia. şi păgânilor. Apostolul nu pierde din vedere apologetic şi polemic al scrierii. Pe de altă parte. Epistola către Romani prezintă astfel o temă la care Apostolu l meditase îndelung şi pe care urma să o aprofundeze în predica sa la Roma.29). rolul temporar. Drumul spre Roma. de a pleca din Corint la Ierusalim. înŃeleasă ca un tot unitar. întrucât subliniază de tul de evident aspectele caracteristice ale fiecăruia. Pavel a înŃeles foarte bine că drumurile dinspre Roma şi înspre Roma puteau fi căi deschise expunerii E vangheliei Mântuitorului.25) şi Dumnezeu îşi va relua planul său de mântuire al tuturor îşi va împlini promisiunile făcute Israelului ca popor. 2 ). ca naŃiune aleasă. pentru că n-a în eiat-o personal. el dădu acestei sc risori de prezentare.6 Macedonia şi prin Ahaia şi să se ducă la Ierusalim. este singura putere. Cât priveşte scopul scr epistolei către Romani. Pavel arătând clar modul miraculos în care creştini smul s-a dezvoltat în opoziŃie cu puterea reacŃiei iudaice. Nu este exclus ca Pavel să fi av ut în vedere şi posibile tensiuni dintre evrei şi neevreii din Roma.26.1) Acest gest. apoi elinului” (Rom.

7 f. Legat de tensiunea dintre evrei şi neevrei, care apare destul de evident în toa tă epistola, pare a se întrevedea şi o concepŃie, este adevărat, în taină, dar destul de bi definită, potrivit căreia este pusă la îndoială bunătatea, înŃelepciunea şi dreptatea lui D , aşa cum apar ele în planul Său de mântuire a lumii. Acuzele la adresafiinŃei supreme nu sunt exprimate în cuvinte, dar sunt implicite. Din această perspectivă, Romani este ma i mult decât o expunere a Evangheliei mântuirii, propovăduită de Pavel ( F.Ap. 20,24); e a este o prezentare a planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii întregi, prin credinŃă şi prin har. Este o Teodicee, o apologie a lui Dumnezeu, o apărare şi o justificare a n aturii lui Dumnezeu şi a intenŃei Lui cu omul.3

III. Locul şi data compunerii Epistolei Epistola către Romani a fost scrisă în Corint spre sfârşitul călătoriei a treia misionară, ul celor „trei luni” cât s-a aflat în Grecia ( F.Ap.20,3), iarna dintre anii 57-58. Fapt ul redactării ei în Corint rezultă din menŃionarea numelui diaconiŃei Febe – diaconiŃă din rea, port răsăritean al Corintului ( Rom.16,1), precum şi din faptul că Pavel este oaspe te al lui Gaius, guvernatorul cetăŃii (Rom.16,1.23 şi I Cor.1,14). În Rom.5,1-25 Apostol ul afirmă că este pe punctul de a pleca din Corint spre Ierusalim, cu darul Biserici lor din Macedonia şi Ahaia pentru „săracii” de acolo ( Rom.15,26), fapt care după F.Ap.20, 2-3 cunoaştem că s-a împlinit, Apostolul plecând din Corint spre această ultimă vizită în c a Ierusalimului.

IV. Unitatea şi integritatea Epistolei Autenticitatea epistolei este mai presus de orice îndoială, nefiind pusă sub semnul într ebării decât de unii excentrici critici liberali din sânul protestantismului. Problema pe care, totuşi, epistola o ridică este cea legată de unitatea ei, şi anume, cea referi toare la capitolele 15 şi 16 şi la doxologia finală din 16,25-27. În secolele II-III exi stau trei recenzii diferite ale epistolei, locul doxologiei variind în manuscrisel e vechi astfel: 1. 16,25-27 urmând imediat după 16,24, aşa cumapare în ediŃiile critice de astăzi. 2. În alte manuscrise doxologia urmează după 14,23, astfel că rămân pe dinafară ca şi 16. 3. În importantul Papirus din sec. II – P46 – ea urmează după Rom 15,33, lipsind as fel cap. 16. Autoritatea papirusului P 46 este considerabilă, fiind cel mai vechi papirus dintre cele care cuprind Epistola către Romani. Locul doxologiei, după acest manuscris, ar putea fi un indiciu pentru faptul că pentru copistul epistolei cap. 16 nu se preta lecturii liturgice din cadrul cultului de la Biserică, de aceea, îl lasă, simplu, pe dinafară. După acest manuscris apare ca ferm stabilit faptul că din epi stolă făcea parte cap. 15, cap. 16 fiind inexistent. Problema pe care o ridică cap. 16 este legată de faptul că: - conŃine o mulŃime de salutări şi de nume, mai multe decât de o ei şi mult prea mare pentru o comunitate pe care n-a întemeiat-o personal ( din 25 d e persoane salutate, la 23 li se dă numele). - apostolul are intenŃia proiectată foart e vizibil spre o Biserică pe care n-a întemeiat-o personal, ceea ce apare foarte sur prinzător. - în 16,17-20 găsim atenŃionări împotriva învăŃătorilor mincinoşi, care se încad greu în textul epistolei. În încercarea de a lămuri „paternitatea paulină” a acestui capit exegeŃii au emis mai multe ipoteze: 1. Capitolul 16 ar fi un scurt bilet adresat altei Biserici, poate Efesului, unde apostolul avea o mulŃime de cunoscuŃi ( D. Schu ltz, T.M. Taylor). 3 . Vezi Comentariu al N.T., p.428-429. 7

8 2. Capitolul 16 ar fi fost scris de apostol ca un bilet de recomandare pentru diaconiŃa Febe, către Biserica Efesului, apostolul găsind astfel prilejul de a trimite Efesului o copie a epistolei pe care tocmai o adresa romanilor. De fapt, nu tre buie să surprindă mulŃimea numelor, apărute în epistolă, spun alŃi exegeŃi, dacă Ńinem cont sitatea salutărilor şi de relaŃiile dintre Roma şi provincii. Este foarte probabil ca li sta de nume să se compună, în mare parte, din nume de iudei, care fuseseră expulzaŃi din R oma prin edictul lui Claudiu, emis în anul 49 d.Hr., şi pe care iudei, Ap. Pavel i-a r fi putut întâlni şi cunoaşte în călătoriile sale misionare şi care, la data scrierii epis (57-58), se vor fi reîntors deja la Roma, având în vedere atitudinea favorabilă a lui N ero vizavi de iudei, în special faŃă de cei expulzaŃi. Acesta este cazul sigur al soŃilor Aquila şi Priscila, menŃionaŃi în I Corinteni şi Efeseni, şi la care face referire Ap. Pave în Rom 16,3. De fapt, nu trebuie uitat nici faptul că Sf. Pavel a stat la Efes apro ape 3 ani ( F.Ap. 20,31), timp în care a avut posibilitatea să cunoască o mulŃime de evr ei, poate mulŃi din cei salutaŃi chiar în Epistolă. Lipsa cap. 16 din unele manuscrise v echi se poate explica prin intenŃia liturgică ce a stat la baza multiplicării acestei epistole şi cu care ocazie acest capitol n-a mai fost copiat, avându-se în vedere fapt ul că nu putea să slujească drept pericopă liturgică. Aşadar, se poate afirma că toate cele puse ca teze, împotriva unităŃii epistolei, nu pot infirma integritatea şi paternitatea ei paulină. În ceea ce priveşte doxologia, îndoielile provin numai din locul variabil pe care l-a avut în unele manuscrise, dar care apare în toate celelalte manuscrise, în s pecial de dată mai nouă. ParticularităŃile ei de stil nu sunt convingătoare în sensul neaut nticităŃii ei, astfel că, aproape majoritatea specialiştilor socotesc doxologia parte in tegrantă din epistolă.

B. Analiza cuprinsului Epistolei I. Preliminarii Dintre toate scrierile Ap. Pavel, Epistola către Romani este, fără îndoială, cea mai impor tantă, ocupând locul prim în ierarhia lor. Epistola nu numai că este cea mai lungă, volumu l ei numărând 16 capitole cu 433 de versete şi cu 7105 cuvinte, volum superior oricărei alte scrieri didactice a N.T., dar ea este şi cea mai bogată din punct de vedere doc trinar, având în vedere problemele dogmatice tratate de o profunzime, claritate şi forŃă u nice. Aceste caracteristici au constituit pentru mulŃi teologi şi exegeŃi, în special pr otestanŃi „sirena” atragerii lor în capcana supraevaluării acesteia, apreciind-o nu ca fii nd o epistolă, ci mai degrabă un „tratat teologic” sau chiar „Summa Theologiae Pauli”. Luth r, lăsându-se indus în eroare de aparenŃe, a şi decretat-o ca atare, făcând din ea pivotul căpetenie al dogmaticii sale. Epistola către Romani rămâne însă numai o epistolă, dar, e ad t, una dintre cele mai de seamă dintre scrierile pauline. Ea rămâne numai o epistolă pen tru că poartă vizibil toate semnele distinctive ale genului epistolar. Romani nu rez umă şi nici nu epuizează întreaga doctrină paulină, ca atare, nu poate sta în locul celorla epistole pauline, ci alăturea de ele sau, cel mult, în fruntea lor. Romani este par te din întregul doctrinei pauline şi nu doctrina paulină prin excelenŃă. Privită din aceast erspectivă se poate spune că lipsesc din ea, spre exemplu, câteva din învăŃăturile pauline nificative şi care dau conturul întregii teologii pauline: doctrina despre Biserică, E shatologia etc. Specificul teologiei Epistolei către Romani este eminamente soteri ologic, având ca idee principală îndreptarea prin credinŃă şi roadele ei, idee dezvoltată d tema centrală a epistolei, şi anume „Evanghelia propovăduită de Pavel”, în care se descoper ptatea lui Dumnezeu, este putere spre mântuirea tuturor celor care o primesc cu cr edinŃă. (Rom 1, 16-17) II. Structura planului doctrinar al Epistolei 8

9 Adresă şi salutare (1,1-7) Rugăciunea de mulŃumire (1,8-15)

Partea întâi – doctrinar-teologică (1,16-11,36) I. Îndreptarea prin credinŃă şi roadele îndreptării (1,16-8,39) A. Îndreptarea 1. enunŃarea i (1,16-17) 2. universalitatea păcatului (1,18-3,20) 3. îndreptarea prin credinŃă (3,214,25) B. Roadele îndreptării 1. enunŃarea temei 5,1-11 2. eliberarea de păcat, moarte şi L ege (5,12-7,25) 3. viaŃa în Duhul (cap. 8) II. SituaŃia poporului ales (9-11) Partea a doua - parenetică (12,1-15,13) 1. ViaŃa creştină-jertfă lui Dumnezeu ( 12,1-2) 2. Buna folosire a harismelor ( 12,3-8) 3. Creştinii şi autoritatea de stat (13,1-14) 4. Cei tari şi cei slabi (14,1-15,13) Epilog (15,14 - 16,23) 1. 2. 3. 4. 5. ExplicaŃii personale (15,14-23) Recomandarea diaconiŃei Febe ( 16,1-3 ) Salutări nominale (16,3-16) Un ultim avertisment (16,17-20) Salutări ale însoŃitorilor Apostolului (16,21-25)

Doxologie (16,26-27) III. Cuprinsul Epistolei 1. Adresă şi salutare ( 1,1-7) În adresă şi salutare Sf. Pavel se prezintă pe sine ca fiind Apostol al lui Iisus Hristo s, chemat de El direct şi rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, cea vest ită mai înainte prin sfinŃii prooroci. ConŃinutul acestei Evanghelii e persoana lui Iisu s Hristos, înŃeleasă în dubla sa dimensiune: umană şi divină. Dimensiunea umană e subliniat cuvintele „ Cel născut din sămânŃa lui David, după trup” (1,3), iar cea divină prin accentu semnificaŃiei teologice a Învierii Sale din morŃi, prin care Apostolul Îl contemplă ca fii nd rânduit Fiu al lui Dumnezeu, întru putere (1,4). Calitatea divină a apostolatului său , Pavel o subliniază prin a arăta că harul şi apostolia sa le-a primit tocmai de la aces t Iisus Dumnezeu, Înviat din morŃi şi prin care şi ei, creştinii romani, sunt chemaŃi la as ultarea credinŃei (1,5-6).

2. Rugăciunea de mulŃumire (1,8-15) În rugăciunea de mulŃumire apostolul înalŃă un gând de recunoştinŃă lui Dumnezeu pentru cre orilor săi, care se vesteşte în toată lumea şi la sporirea căreia a contribuit şi el prin r unile sale (1,910). Aceste versete pot constitui un temei în susŃinerea adevărului put erii rugăciunii mijlocitoare: credinŃa unuia creşte şi sporeşte în urma rugăciunii altuia. stolul exprimă în acest context şi intenŃia sa expresă de a-i vizita pe creştinii romani, n uind într-o mângăiere reciprocă prin credinŃa lor comună ( 1 ,12 ) 3. Îndreptarea prin credinŃă şi roadele ei ( 1,16 - 8,39 ) 9

nu putea să dea l i Dumnezeu. normă exterioar e alt rol. 1. comit fapte care le atrage. Cel nemărginit. În cazul omenirii. c. omul. 21-23). pentru păcatele omenirii. nu va fi cruŃat de mânia divină (Rom 2. Celui nestricăcios. singura care a fost în măsu ră să-L împace din nou pe Dumnezeu cu om şi să restabilească comuniunea cu el. dreptatea lui Dumnezeu care se arată în Evanghelie este acee a pe care Dumnezeu a întruchipat-o în opera de mântuire împlinită de Mântuitorul Hristos pr n moartea Sa mântuitoare pe cruce. Opera de mântuire se prezintă ca dreptate a lui Dumnezeu în virtutea fa ptului că Acesta i-a întins omului mâna spre a face ceea ce el însuşi nu putea: restabilir ea relaŃiei şi a comuniunii originale dintre el şi Dumnezeu.10 a. Dreptatea lui Dumnezeu ( dikaiousÚnh toà Qeoà ) În înŃelesul strict al noŃiunii. care e putere a lui Dumnezeu spre mântuire (1. dr ea ca stare de fapt cere restabilirea şi readucerea în stare normală a tuturor raportu rilor normale de drept încălcate de cineva. 1.21-31). dar ei pot urma legea cea scrisă în inimile lor (Rom 2. mânia Sa s e descoperă atât în raport cu iudeii. spre exemplificare. cent ngheliei sale. Iar degradarea morală are au ajuns femeile şi bărbaŃii. nici tăierea împrejur.lui Solomon 14.17). iar el se comportă ca şi cei pe care-i judecă. în viziunea apostolului. În acest sens.. Ap. toŃi urmând să dea socoteală lui Dumnezeu. apostolul creează c de trecere la expunerea tezei formulată la începutul epistolei: dreptatea lui Dumne zeu se descoperă din credinŃă şi spre credinŃă (Rom 1. În virtute a acestei legi naturale. În acest sens. Ideea este continuată cu referire la iudei.1-4. Iată cum argumentează 10   . Aşadar. fiind răsplătiŃi. care. alterată prin păcat. schimbând rânduiala firii actului conjugal (Rom. înŃelegându-se din făpturi. Ni i Legea.20:). aş ei să fie fără cuvânt de apărare” (Rom. apostolul arată că păgânii ar fi trebuit să-L cunoască pe Creator chiar numai din contemplarea admirabilelor fapte ale creaŃiei : „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii. Legea. b. Pavel arată. satisfacŃia necesară. Astfel. întrucât numai prin intermediul acesteia ea este făcută cunoscută oamenilor. Dreptatea lui Dumnezeu jignită cerea însă o satisfacŃie corespunzătoare măreŃiei fiinŃei Sale. Pavel recunoaşte iudeului cinstea şi calitatea de a aparŃine poporului ales. sau psiŃi. cât şi cu păgânii. Pavel a făcut din această temă (dreptatea lui Dumnezeu –descoperită prin Evanghelie). 1. decât de a face mai evidentă învinovăŃirea conştiinŃei atului.16 -17). Această satisfacŃie nemărginită şi rea a dreptăŃii dumnezeieşti lezată de păcat şi neascultare a dat-o numai Iisus Hristos prin je tfa Sa adusă Tatălui. cu toate că au avut Legea. p. lipsiŃi de avantajul unei l gi revelate. numai că această apartenenŃă nu-i asigură iudeului în mod neapărat mântuirea. mânia dumnezeiască. i dentificată cu conŃinutul operei mântuitoare şi care se însuşeşte de om prin credinŃă. păgânii vor cădea şi ei sub incidenŃa . la fel.23-25). care corespunde cu gravitatea în care au fost alterate r aporturile normale de drept. apostolul face un prim pas în argumentarea temei: în afara Evan gheliei nu există în lume decât păcat şi pedeapsă pentru păcat. în viziunea apostolului.1-9).14-15). Aşadar. după faptele lor. fiinŃă mărginită.. Păgânii sunt. adică veşnica Lui putere şi dumnezeire. Pentru reluarea relaŃiei normale cu Dumnezeu. Într-o pericopă împrumutată din În Solomon (13. „Ei însă s-au închinat lucrurilor create şi schimbând slava lui Dumnezeu. 3. nici faptul de a avea Scripturile nu dispensează pe iu deu de la făptuirea Legii. slujind făpturii în locul Făcătorului” (Rom. Îndreptarea prin credinŃă Din salitatea stării de păcat apostolul deduce în continuare necesitatea universală de mântuir e şi afirmă că aceasta poate fi dobândită numai prin Iisus Hristos (Rom. Unive rsalitatea stării de păcat În contrast cu dreptatea mântuitoare a lui Dumnezeu. că dacă cineva se face judecător al altora. Dreptatea lu Dumnezeu se descoperă în Evanghelie.23-31).26-27 ). întru asemănarea chipului omului celui stricăcios. înscrisă în conştiinŃa lor. este tocmai consecinŃa idolatriei lor sau a necunoaşterii lui Dumnezeu ( ÎnŃelep. neascultarea şi păcatele oamenilor au jignit majestatea lui Dumnezeu şi au alterat raporturile normale dintre ei şi Dumnez eu. Aceasta se poate face numai atunci când se pune în cumpănă un echivalent.

Există astfel. care este părinte al tuturor (R om. aşadar.Pavel în viziunea sa.12-21).” (Rom.18-19) a adus îndreptarea care dă o nouă viaŃă (Rom. cât şi a pântecelui Sarrei. reparându-se astfel greşeal rimului Adam. 3. ci prin dreptatea cea din credinŃă (Rom.5. (Rom. adevărata dreptate a lui Avraam: 1.21). izbăviŃi fiind de păcat şi ro Dumnezeu. El pr efigurează astfel credinŃa şi îndreptarea aduse prin Iisus Hristos.22-25). Prin aceasta. 4. Înnoirea vieŃii dobândită în moarte şi înviere prin botez (Rom.1-8). cu harul Lui. în raport cu Avraam. În sprijinul tezei î prin credinŃă. d.1-14). 4. aşa precum un înlănŃuit n ate elibera doar cu puterile-i proprii. şi a doilea Ad că Hristos. Chezăşuirea mântuirii.5). Dreptatea lui Avr aam fără tăierea împrejur. Din credi nŃă (Rom. iar în starea vieŃii celei înnoite prin botez. în ce a constat. socotinduse şi pentru noi. prin răscumpărarea cea întru Hrist s Iisus. Hristos S-a adus jertfă pentru noi (Rom . 4. îndreptându-se în dar.2 4-25). întrucât Avraam şi seminŃia lui au primit făgăduinŃa că vor moşteni l rin observarea unei legi. 3.. el fiind declarat drept înainte de a fi fost tăiat împrejur. 2. o filiaŃie spirituală.19). aşa cum le are Ap. de fapt. mijlo ul prin care Dumnezeu a instrumentat curăŃirea de păcate a celor ce cred în jertfa sângelu i Său. 5. Apostolul vrea să spună că omul nu se poate mântui singur. care a făgăduit. cu atât mai mult. pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire. cu dovezile Scripturii. el prezintă în continuare roadele acestei îndreptări (Rom. 4. Omul se îndreaptă doar prin credinŃă şi nu prin fa ptele Legii. Sunt puse. Greşeala lui Adam a adus în lu me moartea.9-12).12-21).T. Pavel arată însă. a cărei roadă este sfinŃirea spre viaŃa veşnică: „Dar acum. În contextul făgăduinŃelor Avraam a crezut în Dumnezeu şi nu s-a îndoit că. Prin Iisus Hristos noi ( creştinii) am dobândit intrarea la Dumnezeu. în acest sens. apostolul îl consideră pe Avraam ca pe un părinte. Concluzia apostolului este că. aveŃi roda voastră spre sfinŃire. 6. 4. În tradiŃia moza ică Avraam era un model al omului îndreptat prin fapte. pentru toŃi şi peste toŃi cei care cred.13-17).iar sfârşitul 11 . nu numai pen de Lege.. dacă pe când eram încă vrăjmaşi cu Dumnezeu ne-am împăcat artea Fiului Său. 4. care nu exista. Dreptatea lui Avraam fără Lege (Rom. Omul cel nou şi omenirea cea nouă (Rom.. întrucât nu este deosebire. Pavel a clarificat problema îndrept i prin credinŃă. 3. 5. 5. ci şi pentru cei ce Ńin de credinŃa lui Avraam.6) şi având po ilitatea să vieŃuiască mai departe. aici. iar dragostea lui Dumnezeu pentru noi s -a descoperit în aceea că. Apostolul arată că moştenirea făgăduinŃei este din credinŃă şi rămâne sigură pentru toŃi urmaşii. ne vom mântui prin viaŃa Lui (Rom. 4. 4.18-25). are puterea să învie miraculos atât trupul său amorŃit (Rom. Fiindcă toŃi au păcătuit şi sunt lips slava lui Dumnezeu. omul devine capa bil să reziste asalturilor păcatului. Apostolul citează cazul lui Avraam din V. E erat de sub tirania păcatului. căpetenia omenirii trecută în stare harică (Rom. încă fiind noi păcătoşi. dar harul venit prin dreptatea săvârşită de Hristos şi prin ascultarea Sa (Rom .8) şi să intre în slujba lui Dum . ceea ce înseamnă că dreptatea lui Dumnezeu mântuitoare s-a arătat în lume fără ursul Legii. 10).4-5). Avraam anticipa credinŃa creştină.16). posedând o libertate faŃă de acesta (6. împăcaŃi fiind acum. îndreptător din păcat.1-11). Roadele îndreptării n credinŃă. soŃia sa. Împlinirea credinŃei de către Avraam în viaŃa sa (Rom. care es dată în iubirea lui Dumnezeu şi în darul Duhului Sfânt (Rom. cei care credem. Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate. sunt: 1. 5. credinŃa ca îndreptare din păcatele noastre (Rom. împreună cu Hristos (6. 4.13). sem tăierii împrejur primindu-l doar ca pecete a dreptăŃii lui din vremea netăierii împrejur ( om. Aşadar. proced la o confruntare amănunŃită între Adam. 4.1-25). omul cel vechi se sfinŃeşte prin lepădarea trupului păcatul ui în botez (Rom.6.11 apostolul: „Dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinŃa în Iisus Hristos. Roadele îndreptării prin credinŃă După ce Ap. Ap. care nu se întemei ază pe circumciziune. păs r al conştiinŃei păcatului şi cel al credinŃei. 2. ca pe un model al neamurilor care au crezut şi vor crede. faŃă-n faŃă două regimuri diferite: cel al Legii. adică. căpetenia omenirii căzute în păcat. 5.

în moarte. I statură. Cr eştinii. care este asemănat. prin asemănarea morŃii Lui. Eliberarea de sub jugul Legii (Rom. în ceea ce priveşte efectu l său. Cunoscând aceasta că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreunăn cu El. Ceea ce impresionează aici este viziunea paulină potrivit căreia şi natura întreagă. aşa şi noi să umblăm întru înnoirea v dacă am crescut împreună cu El.” Aşadar.. Venind în lume. totuşi. a dobânddit-o prin actul Învierii.3b). preştiinŃa lui Dumnezeu nu este cauză anticipată a mântuirii sau osândirii omului. 13).ase oare celei a lui Hristos. capitolul 6 rezumă întreaga teologie baptismală paul cest sens sunt subliniate câteva caractristici fundamentale ale teologiei Botezulu i: a.30). creştinii sunt astfel eliberaŃi spre a sluji întru înnoirea duhului. caracterul expiator al Botezului. când umanitatea Sa a fost înduhovnicită. în virtutea cărui atribut El ştie din veci cine va colabo ra cu harul Său şi se va mântui. cea de sub jugul Legii.. adică comuniunea veşnică cu El. H s a osândit păcatul în trup. Omul îndreptat în Iisus Hristo prin credinŃă. care este moarte (8. Unit cu Hristos. atunci vom fi părtaşi şi ai în Lui. Pavel –. dobândeşte viaŃa în duh.29). aşa precum o soŃie nu mai este supusă bărbatului ei.1-6). omul dobândeşte cel mai mare dar: moştenirea lui umnezeu.6). în care calitate. Prin ur e.13-16). dar nu oferă omului forŃa interioară necesară prevenirii şi elim păcatului. 8).4). la măsura vârstei deplinătăŃii lui Hristos” ( Efes. natura întreagă e solidară cu destinul omul atât în cădere. c băvire şi mărire. întru asemănarea trupului păcatului şi aducându-Se pe Sine jertfă pentru păcat. care a înlocuit păcatul şi moartea. ca Om. precum Hristosa înviat din morŃi. Astfel. el devine fiul lui Dumnezeu. făcând păcatul mai evident. iar nu întru vechimea slovei (.29) doar la preştiinŃa lui Dumnezeu. astfel că primind viaŃa în duh pentru î dreptare. Aşadar. 4. nu mai moare. ştiind că Hristos. Legea e om o lumină a conştiinŃei. Prin această locuire a Duhului în om. egea fiind desfiinŃată în trupul lui Hristos (7.”( 6.12 este viaŃa veşnică” (6. dem că vom şi vieŃui împreună cu El. nu mai sunt supuşi Legii prin Hristos după ce ei au murit în botez. Dar a venit.2). ViaŃa în Duhul (cap. cât şi învierea lui pentru viaŃa nemuritoare ( 6. prezent prin u manitatea lui. deci şi al lui Iisus.29-30 nu trebuie interpretată în sensul predestinării din part a lui Dumnezeu doar a unora. pe care „mai înainte i-a hotărât” ( 8. deci i vinovat (7.89). înviat din morŃi. adică să ajungă la „stat de bărbat desăvârşit. în umanitatea lui Iisus.22).-pentru ca. dar ea însăşi singură nu poate aduce îndreptarea. Carac erul universalist al acestei „predeterminări” este dat de dezideratul-Ńintă –„să fie asemen ipului Fiului Său” ( 8. dobândită prin Înviere: „ Iar dacă am murit împreună cu Hristos.11). Pericopa 8. prin Botez. Pavel. 7. cu moartea lui Hristos: „Ne-am îngropat cu El. fiecare om este făcut după chipul lui Dumnezeu. (Rom 8. dacă acesta a murit (7. şi anume. Aşadar. Legea e foarte bu nă şi sfântă – spune Ap. penetrată de energiile Duhului Sfânt. noua calitate a vieŃii dobândită prin botez . primind caracteristicile neprihănirii.20) che mat la mărire (8.. care nu e altceva decât obiectul însuşi al promisiunilor lu i Dumnezeu făcute în timpul V.29). ca Om. adică cosmosul întreg va fi eliberat de robia stricăciu pentru a participa la această nouă stare a omului de fiu al lui Dumnezeu (8. subliniază Ap. toŃi sunt chemaŃi să fie asemenea Fiului. Prin urmare. ea este oarecum pricină spre păcat. Or. trupurile cele muritoare devin nemuritoare (8.78). Dimpotrivă. legea vieŃii în Hristos Iisus se impune cu supremaŃie şi cu putere eliberatoare (8. ca să se imicească trupul păcatului.4-6) b.4-6).. Aşadar. în actul Botezului se produce concomitent atât moartea omului vechi ( 6. şi va fi a astfel osândit. Efectul Înv ierii asupra umanităŃii lui Iisus s-a răsfrânt implicit asupra fiecărui om. prin slava Tatălui. să fie beneficiarii mântuirii Sale. „mai înainte i-a şi hotărât” ( 8.:5-6). 4. Expresiile „i-a cunoscut mai înainte”. toŃi oamenii sunt chemaŃi şi hotărâŃi din v 12 . Botezul operează şi o altă eliberare. 5. Aşadar. sfărâmând puterea lui. izbăvirea prin Iisus Hristos şi împărăŃia vieŃii în augurată prin Iisus Hristos.2). marele rod al îndreptării este fil iaŃia divină (8. omul este zbăvit de dorinŃa trupului.T. şi cine îl va respinge.

3. Aşadar. 2. felul în care Dumnezeu S-a manifestat faŃă de Faraon nu intră în conflict cu dreptatea Lui. pericopa Rom. Chemarea şi preamărirea veşnică sunt condiŃionate nu de un act predestinativ al lu i Dumnezeu. căutând să 13 . Mai întâi.9) i-a preamărit ( Rom. care. în stilul diatribei.17). în cap. Spre ntre doi fii ai lui Avraam a fost ales cel mai mic. Între începutul şi finalul planului lui Dumnezeu există 3 etape ( 8.i-a chemat ( Rom. înseamnă a deveni zi de zi tot mai asemenea ipului Fiului Său”. Faptul că Dumnezeu a locuit în mijlocul lor c.2. Scriptura V. În viziunea apostolului. 4. Isaac. AdopŃiunea di vină b.28. 2.24. 5. Col. ci de iubirea adresată lui Dumnezeu de către om.13 realizeze în umanitatea lor. Această libertate a lui Dumnezeu este ilustrată prin tema. precum şi instrumentele plan urilor Sale.6. celor chemaŃi după voia Lui”. eminamente b iblică. şi nu Ismael potrivit L egii (9. în sensul profesat de teologia protestantă.4). Faptu că Hristos S-a născut iudeu după trup (9. Misterul necredinŃei iude ilor. de aceea. 8. FăgăduinŃele mesianice f.1-5) După această introducere. pare să contrazică planul schiŃat de apostol.17. 25-26). 1-8. Pentru aceştia Hristos a fost o piatră de poticnire. 9-11) Un capitol interesant al teologiei Epistolei către Romani îl constituie clarificarea noii poziŃii a poporului ales în iconomia mântuirii.1. Alegerea căii spre mântuire de către Dumnezeu.28) .30) .27. apostolul aminteşte privilegiile acestui popor: a. în dinamismul său. În prima parte a epistolei. Legea care a fost dată – expresie a voinŃei lui Iahve e. D mnezeu este liber să aleagă pe beneficiarii bunăvoinŃei Sale.T. Versetul anterior 8. Pavel prezintă. un alt exemplu.28 lămureşte ce înseamnă „predestinarea” lui Dumnezeu. după care moştenirea făgăduinŃei nu aparŃine în mod necesar întâiului născut. Ap. Dumnezeu est e Stăpân absolut.ştim – exprimarea este la Plural.29-30 nu poate fi invocată ac suport pentru argume ntarea predestinaŃiei divine. iar faptul că acum Dumnezeu îşi arată mila prin acee că făgăduinŃele respinse de iudei sunt oferite păgânilor este un act al lui Dumnezeu pe ca e.4) Ceea ce se poate observa clar din textele citate este caracterul universal al acestei chemări şi nici într-un caz particulariza rea ei. adică toŃi cunoaştem cele la cere se referă versetele următoare 29-30 . Ei nu s-au supus planului lui Dumnezeu.1.i-a socotit drepŃi ( Rom. ceea ce potenŃial le-a fost oferit prin Învierea lui I isus – îndumnezeirea. iudeului întâi şi apoi elinului (1. apostolul a prezentat planul de mântuire al lui Dumnezeu cu lumea. care este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui ce c rede.toate le lucrează spre binele celor ce-l iubesc – îndemnul al iubirea lui Dumnezeu este un deziderat universal . Faptul că iudeii refuză s ccepte Evanghelia. SituaŃia poporului ales în iconomia mântuirii (cap. 4. din veci: „Ştim că Dumnezeu toate le lu re binele celor ce-l iubesc pe El. rolul poporului lui Israel în icono mia mântuirii. de altfel. Întrebarea c are se pune este: „Care este situaŃia lui Israel în acest plan?”. 8.8.chemaŃi după voia Lui – voia lui Dumnezeu este ca toŃi oamenii să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vin im.6.1. Accentul cade în acest verset pe cuvintele: . Legământul cu patriarhii şi cu Moise d. 3. l-a prezis (9. Apostolul subliniază în continuare responsabilitatea umană aşa cum apare ea în taina necredinŃei iudeilor. apostolul dezvoltă continuare expunerea sa cu privire la această problemă în trei etape: 1.13) sau.

În epilog Sfântul Pavel arată romanilor motivele pentru care le scrie: deşi este o Biserică pe care n-a întemeiat-o personal. iudeii s-au arătat încă o dată un popor neascultător şi împotrivă-I grăitor ( 10.17-20) pe tulpina măslinului celui bun.. Prin faptul că nu s-au supus Evangheliei. între aceştia eviden TerŃius. rătăcirea lui ne-echi valând cu o excludere. Urmează apoi o listă întreagă de salutări personale şi. Pentru a-i determina la o astfel de atitudine. 12-14 în care apar metaforele: întunericul şi lu mina. ÎnsoŃitorii lui Pavel îi salută şi ei pe creştinii din Roma. ce ea ce-l face pe apostol să înalŃe un imn milei dumnezeieşti (11. În acest context. Să lepădăm dar lucruril întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Apostolul invocă e xemplul lui Hristos: „Că şi Hristos n-a căutat plăcerea Sa. concretizânduse o adevărată concluzie ( 1 . în drum său spre Spania. 14 Apostol g asupra stării concrete de morală creştină. în viziunea apostolului.”(15. este cea care l-a converti t pe Fericitul Augustin: „Noaptea e pe sfârşite.21). Dumnezeu l-a ales pe acest popor şi El rămâne credincios făgăduinŃei Sale.1-7 Sfânt vel subliniază datoria creştinilor de a se supune din conştiinŃă autorităŃilor de stat.9-10). iar aceştia reprezintă rămăşiŃa pe ca au prevestit-o profeŃii că se va mântui. Creştinii trebuie să se ofere integral lui Hristos. Această credinŃă este. ziua este aproape. Harismele trebuie să se manifeste în Bise spre binele comun al creştinilor (12. e. Această rămăşită reprezintă o chezăşie a restaurăr ui Israel (11. Partea parenetică ( 12. iudeii au lăsat loc şi drum liber conv ertirii păgânilor.3). rezumă într-o u plină de căldură principalele teme ale epistolei. Ori stăpânire este de la Dumnezeu şi slujitoarea Lui şi instrument al iubirii sau al mâniei Sa le (13. lepădând îndreptarea pe care a adus -o Hristos. e vorba de i daizanŃi. c. Cu ate că acest popor s-a arătat necredincios.21).1-7). În acest sens. Nota dominantă a t eologiei epistolei este că în ea se regăseşte pas cu pas întreaga bogăŃie a mesajului apost c. cel care a şi scris epistola. pe neaşteptate. Sfântul Pavel caută să înfăŃişeze exigenŃele chemării creşti .24-28. Ap. Bibliografie selectivă 14 . Pavel prevesteşte că va veni ziua când iudeii se vor converti la Hristos (11.13) În continuare marile teme dogmatice ale epistolei către Romani trec pe plan secundar . a.33-36). ci biruieşte răul cu binele” (12. nu în desfrânări şi în fapte de ruşine. Aceştia din urmă (păgânii) sunt mlădiŃele de măslin sălbatic ( 11. 5.1720). Apoi. Respingând credinŃa în Hristos. simbolizând sfârşitul Legii vechi şi începutul celei noi.26) şi vor fi primiŃi în mila dumnezeiască.4-5). de fapt. Pericopa cuprinsă în cap. doreşte să o viziteze cât mai curând. nu în ceartă şi în pizmă” . Însă mântuirea nu poate fi obŃinută. Cei tari sunt cei a căror credinŃă este putern statornică. probabil secretarul lui Pavel.13. realizând o ad evărată închinare duhovnicească în trup (12. Eva elia propovăduită de Pavel. Desigur.2 Apostolul o recomandă pe Febe care este şi purtătoa ea epistolei.1) b. decât prin mărtur a credinŃei în Hristos. ca o jertfă vie.5-10). iar cei slabi sunt creştinii a căror credinŃă nu este suficient de luminată şi e nu au convingeri atât de puternice ca să poată acŃiona cu toată siguranŃa vieŃii creştine stolul sfătuieşte ca cei tari să nu fie pricină de sminteală pentru cei mai slabi prin com portamentul lor. Epistola se înc heie cu o binecuvântare şi cu o cântare de slavă şi mărire – Doxologia 16. Dumnezeu – credincio Sale Totuşi. d. De fapt.14 realizeze o dreptate proprie din faptele Legii. Să umblăm cuviincios ca ziua: nu în osp . le cere creştinilor romani să se roage pentru el pentru a scăpa de necredinŃa iudeilor. C. unii iudei au crezut. În 13. Dumnezeu nu l-a lepădat. ca Domn şi Mântuitor (10. Concluzia-sfat a A i este: „Nu te lăsa biruit de rău. 3.4-21). În partea a doua parenetică. Principiul vieŃii creştine trebuie să fie iubirea care trebuie să îmbrăŃişeze deopotrivă pe fraŃi şi pe vrăjmaşi.. În 16.1-15. În cap. o pun în gardă în faŃa pericolului pe care îl prezintă ereticii (16.

Heidelberg 1993 Vasile Gheorghiu. trad. pp. şi anume.. Moldovan. Idem . Introducerea în Sfintele CărŃi ale Testamentului Nou. Episcopatul roman al Sf. Corintul urma să joace un rol importan t în istoria Greciei antice şi alumii mediteraneene Din punct de vedere cultural. Rober t A. Introducere şi comentariu la Sf. I. Carm. în „Ortodoxia”. Bucureşti 1977. Idem. Grand Rapids. Cercetarea biblică noutestamentară românească – Ghid bibliografic .F. expresie ce a devenit de ocară chiar şi pentr u păgâni. Epistola către Romani a Sf. Einleitung in das Neue Testament . Cine este Egw din capitolul 7 al Epistolei către Romani ?. NegruŃiu. nr.A. centrul desfrânării. Stelian Tofană ( coordonator). 1959.Hr.116129. pp. pp. Fitz myer. Introduction à la Bible.B. Tübingen 1977 F. Augustus îl ridică la rangul de capitală a provinciei proc onsulare Ahaia. CernăuŃi 1929 Studiul Noului Testament. XXXVIII.Hr. trona măreŃ templul Afroditei. în M.172-195 Grigorie Marcu. New York 1997 W. Ap. Downers Grove. Barrett. Saint Paul et ses Le ttres. Murphy.4. dar este resta urat complet din porunca lui Iulius Cezar în anul 46 î. Pavel către Romani. O. Joseph A. Ap. Obârşia ierusalimiteană Bisericii din Roma. ridicată la rang de cult. Corintul a fost unul din cele mai populate oraşe ale antichităŃii şi mai pr osper datorită aşezării sale între două mări. Michigan-Cambridge 1996 Iosif Olariu.T. Epistolele sf. vol. 1949. Dan E. Scriptură. Florin Codrea.. formată din băştinaşi şi emigranŃi veniŃi din toate colŃurile Imperiului rul oraşului. The New International Commentary on the New Testament.Eerdmans Publishing Co.. 8 A.7-8. pp. 1991.Walter. 1. nr. în care îşi avea reşedinŃa un proconsul. Roland E. IV. în R. XLIII. New York 1957 Doug las Moo..d. Intrând în conflict ch iar cu Roma geloasă este distrus de Lucius Mummius în anul 146 î. Târgu-Lăpuş 2005 Raymond Brown. a entat de 1000 de ierodule. Paris 1959 B. Harper’s New Testament Commentaries. Petru în lumina Nouşlui Testament. primind numele de Laus Ju lii şi devinind colonie romană. Corinteni. Illinois S. Feuillet. în ZThk 81. Prin poziŃia sa geografică.U. Rigaux. în M. 15 . pp. Bruce. Pavel. Manual pentru Institutel e Teologice.114-115. Paris-Bruges 1962 Donald Guthrie. Zur Interpretation von Rom er 9-11.G. 1911. Der Brief an die Römer. I. nr. făcând din Cor int centrul prin excelenŃă al dezastrului moral al lumii antice. 549566. The Epistle to the Romans. Grand Rapids: Wm. Introduction to the New Testament. şi prelucrare pentru limba română de Dumitru Groşan. 1963 C.A. 7-8.M.15 Otto Michel. Ap . în „Ortodo xia”. care contrasta cu ceea ce a în semnat pentru populaŃia cetăŃii. pe Acropole. The Epistle to the Romans: An Introduction and Commentary.S.Cluj-Napoca 2004 N. Preliminarii isagogice Situat la extremitatea meridională a îngustului istm care uneşte Peloponezul cu Grecia continentală. Silviu I. 1962. pp. Studia Neotestamentica 2. New Testament Introduction. 1990 Raymond Brown. 514-521. Co rintul constituie o sinteză a culturii greco-romane şi orientale. populaŃi lui era eterogenă. nr. V. 182-195 EPISTOLA I CĂTRE CORINTENI A. nr. fapt exprimat foart e bine prin dictonul: „a trăi ca la Corint”. Galateni şi Efeseni. The Tyndale New Testament Commentaries. 1984. Kummel.. Emanoil Paraschivaş. Mirela MăŃăoanu. dar mai ales traficului comercial care lega O cidentul de Orient.K. În secolul întâi creştin. A Commentary on the Epistle to the Romans. adică femei care se prostituau în numele zeiŃei.

mai marele sinagogii. 15 : realitatea învierii morŃilor şi natura t urilor înviate.20. Ceva mai târ . Fortunat şi Ahaicus ( I Cor . Pe vatra cetăŃii de altădată n-au mai răm as astăzi decât câteva ruine neânsemnate.Hr. îl va găsi nevinovat. bătându-l.18. cultică. Activitatea misionară în Corint este continuată. 3 ). astfel că dint r-o populaŃie de 600. i-a dat mult de lucru Apostolului. Pavel revine în Corint în a treia călătorie misio nară. el scrie şi esează comunităŃii din Corint o epistolă. 16.18.000 de locuitori. Pavel şi este botezat chiar de către Apostol. fără a încerca rezolvarea lor în interiorul comunităŃii. numită de mulŃi exegeŃi „precanonică” şi care pro ierdut. Atitudinea iudeilor faŃă de So stene poate fi interpretată în sensul că el i-a aŃâŃat pe iudei să meargă la tribunal. Apostolul vizitează Corintul la întoarcerea din Atena. 12-17). astfel că-i a lungă pe iudeii de la tribunal. Ac est cuplu se îndeletnicea cu confecŃionarea de corturi. problemele abordate fiind mai mult de natură morală. în faŃ lor păgâne. Hr. Din acest pun vedere. majoritatea convertiŃilor în Corint aparŃin păturii săr ce a populaŃiei. putem presupune că ei erau deja creştini când Ap. di sciplinară şi mai puŃin doctrinară. epistola „diferenŃei de ulturi”. Sf.Ap. Sostene. Dar. sfârşitul anului 50 vara anului 52. Pav el. Împrejurările.Ap. de următoarele fapte: 1. după alungarea Apostolul ui Pavel. refugiaŃi din Roma în urma edictului de expulzare a evreilor din capitala Cezarilor. dar aŃi fiind şi neavând succes. poate tocmai datorită acestei diferenŃe de culturi. 3. sosit aici. locul şi data scrierii Epistolei În timp ce Apostolul se găsea în Efes. nevoia de lămuriri În epistola I Corinteni canonică (5. În Corint. 2. Pentru că nu este menŃionată nicăieri convertirea lor. abordată de Apostol e una de natură eshatologică. cu 2 culturi: greco-păgâno-creştină şi iudeo-creştină. clădit la o oarecare depărtare de vatr a vechii cetăŃi. primirea unor informaŃii 2. Pavel propovăduieşte mai întăi în sinagogă. 17). apostolul făcând aici o sinteză a Evangheliei sale.Ap. apostolu l Pavel începe munca sa de propovăduire a noii învăŃături creştine şi o face cu succes. cu problemele lor. Crispus. F.1. iar apoi printr-o delegaŃie oficială formată din Stefanas. fratele filosofului Seneca. probabil în primăvara anului 51 d.9) . cap. ceea ce re prezenta 2/3 din populaŃie.17). „puternic în Scripturi”. se răzbună pe el. care scindau unitatea Bisericii (1. Singura problemă doctrinară majoră. Aici Pavel i-a întâlnit pe soŃii Aquila şi Priscila. puterea şi viaŃa acestui oraş metropolă au fost înmormâ te pentru totdeauna de flagelul jugului turcesc. Pavel a fost informat. Pe acest colorat fond cultural şi religios. în timpul călătoriei a III-a misionare. e ste bătut cumplit de iudei în faŃa sinagogii (F. Pave e confruntă cu 2 lumi. Ap.000 erau sclavi. singura care se preta la ca racteristicile celor două lumi. vstigii interesante doar pentru cercetătorii pămâ lui grecesc. Sf. prin excelenŃă. astfel că două piese importante ale lumii iudaice devin apropiaŃi ai Sf. 1-3). pe nume Ap ollo şi care are un succes deosebit.16 Corintul era şi unul din marile centre sclavagiste ale Imperiului. se converteşte la pre dica Sf. d ar proconsulul Galion. CorespondenŃa Sf. Corintul de astăzi este un alt orăşel. episod relatat în F. meserie practicată şi de Ap. I. în a doua călătorie sionară. Pavel. anul 49 d. aproximativ 400. în Efes. Pavel cu Corintenii este generată de 2 aspecte: 1. tratată în cap. Apostolul este târât în faŃa tribunalului. Poate că acesta a fost motivul ca determină pe Sostene să se convertească. întemeiind Biserica din această cetate şi fă numeroase alte convertiri în răstimpul celor 18 luni cât a rămas aici. Dar unitatea corinteană. însă l-au alungat.11 ) . că s-au format în Corint unele partide religioase. când rămâne în cetate pentru o perioadă 3 luni( cf. Gloria. InformaŃia despre scrierea ei se găseşte în I Cor 5. Epistola I către Corinteni se arată a fi. Pavel i-a întâlnit. de către un misionar ambulant. prin oameni din casa lui Hloe ( I Cor. 16 . că există unii care îi contestă autoritat ea apostolică (2. că în Corint creştinii se înfăŃişează. urmaşul lui Crispus. Sf. Apostolul Pavel îi avertizează pe creştini să nu se amestece cu desfrânaŃii.9: „v-am scris în epistolă să n estecaŃi cu desfrânaŃii”.

7-10). dobândită prin botez şi sfinŃenia morală. Analiza cuprinsului Epistolei 1. pentru harul dat vouă în Hristos Iisus. riile mixte. Partea a III-a — Adunările liturgi ce şi harismele (11. căsătoria. în special la săvârşirea Sfintei Euharistii (cap. Structura planului doctrinar Adresă şi salutare (1. 20) 1. cerându-i să-i lămurească asupra unor probleme precum: 1. ca Ńintă la care trebuie să ajungă orice creştin şi care se realizea măsura împlinirii virtuŃilor. căsători a şi fecioria (cap. Corintenii îi trimiseseră Ap. 8-10). 2.15) Probabil că respectiva scrisoare.17 4.11) 3. 1 – 14. Adresă şi salutare (1.6.16) II. 2. în special legate de viaŃa liturg ică. de scandalurile ivite în comunitatea corinteană. 12-20). inces tuosul (5. B. idolotitele (cap. 1-11). deziderat. dobândită prin Botez. în virtutea căruia toŃi creştinii sunt numiŃi Apostolul mulŃumeşte apoi lui Dumnezeu pentru bunurile duhovniceşti pe care le-au prim it creştinii corinteni din partea Lui. va fi ajuns la Ap.12-14) .17). 1-3) În adresă şi salutare. 2. despre desfrânare 6. Partea a II-a — SoluŃii date de Apostol unor probleme (cap. 4-9) Partea I — Dezbinările şi scan urile din Corint (1. Rugăciunea de mulŃumire (1. Dacă Apostolul îi numeşte pe corinteni „sfinŃi” are în veder sfinŃenia sacramentală. 40) Partea a IV-a — Învierea Domnului şi învierea noastră (cap ) Încheierea — salutări şi binecuvântarea finală (cap. 21). 1-3) Rugăciunea de mulŃumire (1. 10 . prin care ei sau îmbogăŃit în cuvânt şi în cunoaşterea Lui: „MulŃumesc totdeauna Dumnezeulu tru voi. Pavel printr-o delegaŃie formată din Ştefanas Fortunat şi Ahaicus (I Cor. fecioria. 4. divorŃul. 3. 4-9) Apostolul exprimă recunoştinŃa adresată lui Dumnezeu. Partea I . Analiza cuprinsului Epistolei I.45) 3. precum şi sfaturi legate de unele manifestări dezordonate la serviciul de cult (cap.Dezbinările şi scandalurile din Corint (1. Cât priveşte aspectul lămuririlor. Apostolul reaminteşte atât calitatea sa de apostol. 16. Căci prin El v-aŃi îmbogăŃit deplin în tot ul şi în toată cunoştinŃa” (1. cât şi chemarea credinŃă a corintenilor. pe care îi şi numeşte sfinŃi. ca poruncă. lămuriri referitoare la îndoiala nora cu privire la învierea trupurilor (cap. 7-10) 1. 10. 10 – 4. cele 4 grupuri rivale (1. co nŃinând aceste informaŃii. folosirea harismelor. Pavel o scrisoare în s. pentru harul primit de corinteni. 2. 1-13). 20) 17 . Există două feluri de sfinŃenie desp vorbeşte Sfântul Pavel: sfinŃenia sacramentală.6. 7). folosirea idolotitelor (cap. creştinii în faŃa tribunalelor păgâne (6.

desfiinŃându-se divorŃul suprem dintre cer şi pământ.16).” (2. manifestarea înŃelepciunii lui Dumnezeu. este nebunie. Apolo era un p redicator creştin a cărui catehizaŃie a fost completată de soŃii Aquila şi Priscila şi care ne în Corint. adică în înŃelesul şi semnifi Crucii. pentru cei ce pier. omul duhovnicesc se deosebeşte de cel firesc prin aceea că primul.14-15). în „nebunia Crucii”. prin care Dumnez eu a unit lumea cu Sine. fiind judecate duhovniceşte. prin care s-a unit cerul cu pământul..18. Pavel arată.10-4. predica lui plăcând în special creştinil or dintre păgâni. evenimentul crucii se prezintă ca un act iraŃional. Crucea era pentru păgâni o „nebunie”. cei ce ne mântuim. În viziunea Apostolului. opunând înŃelepciunii omeneşti. Apostolul fol seşte această expresie pentru că. ca echivalent al unei jertfe pe care omu l nu putea să o dea singur lui Dumnezeu. Ap. a speculaŃiilor şi a si ncretismului religios. Pave l rezolvă problema partidelor din Corint. ultimele trei contestau autoritatea lui Pavel. socotindu-le aproape indispensabile p entru desăvârşire. care vine de la Dumnezeu (2. culminând în act crucii. încercându-se chiar să fie introduse în cateheza creştină. din moment ce Hristos pentru ei rămâne unitar şi neîmpărŃit: ”Oare s-a împărŃit Hristos ?” (1. 4). în special pentru creştinii recrutaŃi dintre păgâni. căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înŃeleagă. Sf. primind pe Duhul Sfânt. pătrunzând astfel în realităŃi existenŃiale pe care omul nu le poate pătrunde cu forŃele raŃiunii sau ale firescului. în „nebunia Crucii”. a lui Hris a lui Chefa. În taina acestora. atunci când L-a jertfit pe Fiul Său. în t imp ce prima mergea prea departe în ataşamentul pe care-l păstra faŃă de Apostol. deoarece acesta îi învăŃa în graiul retorilor şi filosofilor elini.21) 1. Dar omul duhovnicesc toat le judecă. este o nebunie pentru cel care nu poate să înŃeleagă că Dumnezeu Şi-a manifestat în ea Sa. 13). şi nu a dezbinat-o. Această logică şi înŃelepciune a lu umnezeu era greu de pătruns de oameni: „Pentru că nebunia lui Dumnezeu este mai înŃeleaptă ecât înŃelepciunea oamenilor şi slăbiciunea lui Dumnezeu mai puternică decât tăria lor” (1.. pentru cei fireşti ea fiind o nebunie. În C tă prezenŃa 4 grupări rivale (1.8). în urma neascultării po runcii iniŃiale. creştinii apreciau peste măsură la Apolo ( cf. părea foarte straniu. Apolo are un mare succes. Aşadar. pricină şi el de dezbinare în C rint. dar pentru noi. pentru păgâni. 2 4) valoarea retoricii şi a filosofiei eline. transcende prin puterea Acestuia lume a sensibilă.Ap.18 a. căc i cunoscut-o. manifestată în „nebunia Crucii”. pentru a se împăca cu El. De aceea. n-ar fi ajuns să răstignească pe Domnul Slavei ( 2. Partidele religioase din Corint Prima problemă abordată de Apostol vizează comba terea diviziunilor ivite în comunitatea corintenilor. pe ca studiase în Alexandria Egiptului. este puterea lui Dumnezeu” ( 1. că sunt de neconceput pentru creştini rivalităŃile şi diviziunile dintre ei. Pavel arată că eficacitatea propovăduirii nu stă în cuvintele alese ale înŃelepci i lumeşti. ochiul. din Efes. Pentru pătrunderea ei este nevoie de forŃe du hovniceşti: „Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu. 3. iar cinstirea ei o aberaŃie religio vremii: „Cuvântul Crucii. prin care Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine. Aşadar. aces de împăcare a lui Dumnezeu cu omul. velată de Duhul şi descoperită în taină. Adevărata înŃelepciune creştină este cea re ată de Duhul Sfânt şi descoperită în taină. ea n-a putut fi pătrunsă şi înŃeleasă de nici unul din înŃelepŃii acestui veac. 18 . adică taina Crucii. Referindu-se la Apollo. Din cele 4 grupări. prin răstignirea Fiului Său.9). F. de la început. a lui Apolo. neputând să fie e nimeni înŃeles. nu o pot primi decât oamenii duhovniceşti . ci în cuvintele alese ale înŃelepciunii Duhului. patria tuturor filosofiilor. adică în jertfa Fiului lui e pe Cruce. înŃelepciunea lui Dumnezeu. înŃelepciunea lui Dumnezeu. care a dus la ac este disensiuni. a lui Pavel 2. inima şi mintea omulu i nu pot să pătrundă ((I Cor. Ap. Privită din această p erspectivă duhovnicească. 2.

pentru a fi judecaŃi. Sf.. Pavel încearcă o definiŃie omului. 5). îndeamnă apoi ca toŃi să cureŃe aluatul cel vechi pentru a deveni o frământătură nouă în i Hristos (5. fiind însă Dumnezeu. simbolizat prin aur. având vreopâră împotriva altuia. În continuare. Apostolul lasă să se înŃeleagă posibila acceptare şi revenire. aşadar. ca duhul să se mântuiască în Ziua Domnului” (5.7-8). destul de aspru.. motivul pentru care sunt între corinteni aceste dezbinări. Acest fapt pentru mulŃi pare nebunie. care a depăşit pe nească. aşadar. b. voi sunteŃi ogorul lui Dumnezeu.taina împăcării lumii cu Dumnezeu prin Jertfa Crucii sau a în epciunii Crucii. 10-11). pe pentru uşurătatea cu care se înfăŃişau în faŃa ju dezvoltând o simplă argumentaŃie teologică: Prin Botez ei au devenit sfinŃi. cineva dintre voi. dar Dumnezeu a făcut să crească.. Apoll o a udat. Din perspectiva acestei sluj iri şi biruinŃe. indiferent de situaŃiile grele la care-i expune statutul de creşti n. 9-14). dacă s-a curăŃat de păcat şi dacă se căieşte. din toate însă ieşind biruitori. să se judece celor nedrepŃi şi nu înaintea sfinŃilor? Au nu ştitŃi că sfinŃii vor judeca lumea?” (6. spre pierea trupului. un act normal pentru ei.1-11) Creştinii corinteni obişnuiau să se înfăŃ rezolvarea problemelor şi a disensiunilor ivite între ei în faŃa tribunalelor păgâne.. Dar. pierzând din v re duhovnicescul. deoarece „sfinŃii vor judeca lumea”. Pavel a pus temelia în creşterea lor. Sf. fân.” ( 3. sau prin lucrul rău (faptele rele). e fapt. accentuând situaŃiile gre le prin care au trecut ei. pentru că lucrul fiecăruia se va ce cunoscut. 15-16). însă pentru a fi înŃelept şi pentru a putea pătrunde în această înŃelepciune. Incestuosul din Corint (5. ei vor fi mântuiŃi sau păgubiŃi. Apostolii. în care locuieşte Duhul Sfânt: „Nu ştiŃi oare că voi sunteŃi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locui oi?” Iar senŃinŃa următoare vine să mărească valoarea acestui templu: „De va strica cineva ul lui Dumnezeu şi Dumnezeu îl va strica pe el” (3.Eu am sădit.9) . prezentându-l pe acesta ca fiind „templu al lui Dumnezeu”. adică de cea a judecăŃii finale (3. Iată. trebuie să-L urmeze pe ace Iisus (4. Iată argumentaŃia Ap ului: „ Îndrăzneşte. primejdiile etc. şi nu pe Apolo. În lucrarea duhovnicească. Petru sau pe Pavel. în care calitate ei nu se pot prezenta în faŃ păgânilor.5-6. le atrage apoi atenŃia să ia seama bine fiec are ce pune pe această temelie. în ce const înŃelepciunii lui Dumnezeu . care au fost născuŃi în Hristos. argint. 10-15). Dacă creştinii corinteni vor pătrunde această înŃelepciune nu vor mai avea atunci ca stăpân decât pe Hristos. a celui excomunicat. treb aci „nebun în această nebunie a înŃelepciunii duhului” (3. pentru că prin lucrul bun (faptele bune). simbolizate prin lemne. aceştia n-au făcut decât să sădească şi să ude. Apostolul Pavel exprimă lămurit acest lucru:”Dar ce este ollo? Sau ce este Pavel? Slujitori prin care aŃi crezut fiecare. Pavel îi mustră însă. da r.16-17).. pietre scumpe. omunitate. neputând să înŃeleagă că aceştia nu sunt decât slujitori ai lui Hristos şi împreună lucră zeu. umblă mai mult după omenesc. care este Hristos (3. P entru a le mări conştiinciozitatea în lucrarea mântuitoare. Întrucât e au rămas şi după convertire mai mult trupeşti. urmându-l constan t pe Hristos: lipsurile. este. 1-13) Acest păcat este mustrat De Apostol cu aspr ime. Cel care a să rodească. deoarece nici între păgâni nu s-a pomenit ca cineva să cadă în păcat cu mama sa vitreg atul iniŃial al Apostolului este ca incestuosul să fie excomunicat: „Să daŃi pe unul ca ac esta satanei.Căci noi ai lui Dumnezeu împreună lucrători sun . oare. aşa după cum meşte în salutarea de la începutul epistolei. fiind vădit de Ziua Domnului. Creştinii în faŃa tribunalelor păgâne (6. trestie. 1- . În final.19 Faptul neputinŃei de a pătrunde în această înŃelepciune dumnezeiască. prigoana. şi corintenii. c.. Pavel face o caracterizare a situaŃiei de Apostol (4. Aşa se explică faptul că ei se întitulează ai lui Pavel. Sf. pe care l-au practicat înainte deconvertire. Era. Sf.18-20). Petru sau Apolo .

2) 20 . este combătut de Ap. b . fiecare să-şi aibă femeia sa şi fieca meie să-şi aibă bărbatul său” ( 7. când erau lacomi. şi ume. Rez atul strategiei Ap. nici furii.20 Sfatul Apostolului este ca judecăŃile lumeşti să fie făcute în Biserică şi încă de cei m seamă. adică al Bisericii: „Au nu ştiŃi că trupurile voastre sunt mădulare e lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Să nu fie!” (6. Dumnezeu trebuie slăvit în trupul nostru prin cu răŃarea acestui templu în care se odihneşte Duhul Său.templu al Duhului Sfânt: „ Sau nu ştiŃi că trupul vostru este te mplu al Duhului Sfânt care este în voi. v-aŃi sfinŃit. din moment ce Dumnezeu le-a iertat nedreptăŃile. nici lacomii. Întrucât acest păcat se săvârşeşte în trup.. Dar spălat. dar recunoaşte că şi căsătoria este bună.. În ceea ce priveşte căsător postolul se declară favorabil celibatului. referitor la căsătorie . adulteri. 20). Problema păcatului desfrânării (6. Faptul că ei n-au nici un motiv de jud cată şi de a face rău fraŃilor lor. Această poruncă de l Domnul accentuează cel puŃin 3 aspecte importante care trebuie să caracterizeze căsătoria : 1. fraŃilor! Nu ştiŃi oare că nedrepŃii. Pavel răspunde mai întâi unor probleme şi întrebări care i ost adresate în special privind căsătoria şi fecioria (cap. Aşadar. cum de nu au ei înŃelepciunea şi puterea de iertare a f ratelui lor.19). Expu ea lor în faŃa păgânilor era. 9-11). nelegiuirile şi păcatele fostei lor vieŃi : „ Pentru ce nu suferiŃi mai uşor atea ? Pentru ce nu răbdaŃi mai bine paguba? Ci voi înşivă faceŃi strâmbătate şi aduceŃi pa sta. batjocoritori etc. Sfaturi privind căsătoria Ap. în această situaŃie ivită în Corint. adică faptele lor bune vor fi criteriu de judecată a faptelor nelegiuite ale celor necredincioşi ( 6.. o compromitere a statutului de creşt n şi un semn al căderii din sfinŃenie a comunităŃii. Căci aŃi fost cumpăraŃi cu preŃ!” (6. pe care-l aveŃi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteŃi ai voştri” (6. Partea a II-a – Sfaturi date de Apostol în privinŃa unor probleme (cap. ferirea de desfrânare: „Din pricina desfrânării. sfinŃit şi îndreptat. în viziunea Apostolului. în viziunea paulină. Care nu poate fi alipit păcatului desfrânării.nici desfrânaŃii.” (6. 7-10) a. astfel ei nu pot fi judecaŃi de cei necredincioşi.. SfinŃii nu sunt judecaŃi d e lume.15). se reduce la sublinierea a două adevăruri: a . b . tocmai pentru a elimina orice urmă de mândrie şi dorinŃă de răzbunare ( 6.nu vor moştenii împărăŃia lui Dumnezeu? Şi aşa eraŃi unii dintre voi.. în calit a noului lor statut dobândit prin Botez – acela de a fi sfinŃi. răscumpărarea noastră a fo tă cu preŃ : „SlăviŃi. idolatri. beŃivi. cu care se înfăŃişează înaintea păgânilor.. desfrânarea se prezintă în v a o pângărire a templului lui Dumnezeu. ( 6. Pavel. pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhulvostru.iertarea de către Dumnezeu a păcatelor fostei lor vieŃi este motivul principal pentru îngăduinŃa şi iertarea pe care trebuie să le manifeste între ei. v-aŃi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos. 12-20) Păcatul desfrânării.4-5). dar. De aceea.creştinii din Corint sunt sfinŃi. care bântuia comunitatea corinteană.. Apostolul se întreabă atunci. 7-11). sublinierea unuia din motivele încropirii căsătoriei şi care este de natură morală. s-au curăŃat. desfrânaŃi. nic atjocoritorii . d. 4. Se pare că. apostolul avea poruncă de la Domnul şi nu enunŃa sfatul său propriu. dacă s espectate drepturile reciproce ale soŃilor (7. conceput ca fiind: l trupului lui Hristos. 4-5) . avel prin înfăŃişarea învăŃăturii creştine despre însemnătatea trupului. au fost iertaŃi de zeu. furi.care sunt ale lu nezeu. trupul omului este un segment al lui Hri stos. Apostolul le aminteşte că unii ca aceştia nu vor moşteni ÎmpărăŃia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel îl argumentează cu imaginea fostei lor ieŃi. ci ei vor judeca lumea.2-3). entru că prin botez ei s-au spălat. 7). care înseamnă o întinare a trupului ec esial al lui Hristos.

cum să placă Do Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de ale lumii. Pavel. să se căsătorească. În acest sens. dedicate zeilor. de se va mărita. ci le dă sfatul său: În cazul în care într-o căs unul din soŃi încă nu a devenit creştin. necesitatea iubirii ca virtute ce stă la baza căsătoriei: „Bărbatul să dea femeii iub rea datorată.30.” ( 7. şi invers. Şi iată-l împărŃit: itată şi fecioara poartă grijă de cele ale Domnului.39). preoŃilor şi adepŃilor cultului. să nu-l părăsească. grija de Domnul: „Cel necăsătorit se îngrijeşte de ale Domnului.. să-i îndemne pe creştini să rămână în stare fost chemaŃi şi pe care fiecare o simte şi o poate constata în viaŃa sa: „. să nu-şi lase bărbatul. în concepŃia Apostolului. Căci credincios se sfinŃeşte prin femeia credincioasă.3) 3.. e să se căsătorească. O asociere de idei îl face pe Apostol însă. nu Domnul: Dacă u te are o femeie necredincioasă. Dar. numeroase sărbători şi ceremonii. fecioria este superioară căsătoriei şi mai tajoasă din punct de vedere duhovnicesc. Singurul lu are desface căsătoria este moartea şi care îl lasă pe cel rămas liber să se recăsătorească: te legată de lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul său. În acest sens. decât să ardă” ( 7. nu poruncă de la Domnul. Unele părŃi din j rau 21 . În concepŃia sa.28). c. Apostolul dă sfătul s propriu. Pavel arată că avantajul fecioriei ar consta în faptul că cel necăsătorit ar putea avea în preocupările sale. În privinŃa căsătoriilor mixte – dintre i – Apostolul nu are poruncă de la Domnul. dar vrea să vieŃuiască în continuare cu celălalt. Apostolul spune că nu are poruncă de l a Domnul. în acest sens. Numai că unii ca aceştia vor avea su erinŃă în trupul lor. sau să se împace cu bărbatul său. binecuvântarea lui Dumnezeu asupra unuia dintre soŃi influenŃează mersul şi viaŃa întregii familii.40). Aşadar. Şieu aşvrea să vă cruŃ pe voi” ( 7. Dacă nu pot însă să se înfrâneze. şi ea voieşte să vieŃuiască cu el. tot aşa. Cel riŃi şi văduvelor. iar femeia necredincioasă se sfinŃeşte pr n bărbatul credincios” ( 7.21 2. Apostolul le dă sfatul său şi exemplul propriei sale persoane. Sfaturi privind fecioria În privinŃa fecioriei. re un bărbat necredincios. dar recomandată căsătoria pentru aceia care nu pot rezista ispitei (7. 25-38). să rămână nemăritată. Sf. nu eu. asemenea şi femeia bărbatului” ( 7. mai mult decât c căsătorit.5). De ce? Pentru că. n-a greşit. în rap cu fecioria. el insistă asupra rolului pe re-l poate avea unul în îndreptarea celuilalt şi câştigarea lui pentru Domnul. Sf. este Iacob în c ui Laban ( Gen. de aceea. 8-9.39) Dar. credinŃa unui inŃească pe celălalt. şi el voieşte să vieŃuiască cu ea.12-14). 1 . cum să placă bărbatului.27) sau Iosif în casa lui Putifar (Gen. Apo l face referire la avantajul pe care îl oferă rămânerea în situaŃia în care creştinul se gă otesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faŃă: Bine este pentru orici ne să fie aşa ( cum se găseşte)” ( 7. În toate sfaturile date însă. ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă sespărŃit. Şi femeia. i bine face” ( 7. trebuie precizat că. aşa să-şi meargă drumul (7. că e mai bine să rămână nemăritată ( 7. Iată sfatul Apostolului: „CelorlalŃi le grăiesc eu. nu este dispreŃuită. şi anume. dar oferă sfatul său. împotriva divorŃului şi a desfacerii căsătoriei este poruncă divină. Apostolul Pavel este de părere că credincioşia u uia poate să-l mântuiască şi pe celălalt. În relaŃia c cterizată de expresia „un singur trup”.26). numai întru Domnul” (7. Pavel se exprimă: „Dacă însă te vei î n-ai greşit. spunând: este pentru ei să rămână ca şi mine. 39. să nu o lase. spune Sf. unitatea căsătoriei: „Iar celor ce s căsătoriŃi le poruncesc. cum să placă femeii. bărbatul să nu-ş 1) Aşadar. Sfaturi privind consumarea idolotitelor În soc etatea păgână a timpului. Sf. Şi fecioara. Dar. implicau întot una jertfele. Care cum era când l-a chemat Dumnezeu. Iar dacă bărbatul ei va muri.38). Jertfa se împărŃea zeilor. ci să rămână lângă el. căsătoria. dar cel ce nu o mărită.32-34) oncluzia Apostolului este că „cel ce-şi mărită fecioara bine face. şi în acest context. Exemplu. Pavel face distincŃie clară între ceea ce porunceşte Dumnezeu şi ceea ce spu el.fiecăruia prec i-a împărŃit Dumnezeu. este se mărite cu cine vrea. ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu du r cea care s-a măritat poartă grijă de cele ale lumii. în acest caz.

9-13. săvârşite prin Moise. În continuare. care i-ar putea scandaliza pe cei slabi. cu cei de sub lege.. dacă o mâncare smiteşte pe fratele meu. În principiu.Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti. 10 Apostolul atrage atenŃia asupra conduitei creştinilor arătând că nu e de ajuns să se numească creştini. ca în orice chip să mântuiesc pe unii” ( 9. prin urmare. Apolog ie personală şi repere de conduită creştină În capitolul 9 Sf. Sf.. accentul căzând pe sublinierea dreptului de a trăi din Evanghelie. Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu. dreptul să mâncăm şi să bem? N-avem.. 1-15 . nu voi mânca în veac carne. oare. deşi nu sunt fără Legea lui Dumnezeu. Această carne jertfită idoli or se găsea din abundenŃă în pieŃe şi care putea fi cumpărată la un preŃ avantajos. Se pare că Apostolii erau jude caŃi în Corint pentru faptul că participau la anumite mese. întinată: „Iar despre mâncarea jertfită idolilor. Taine. ca şi Chefa?( 9.. 19-25).. ca şi fraŃii Domnului. m-am făcut ca unul fără Lege. dreptul să purtă cu noi o femeie soră c ilalŃi apostoli.. că idolul nu poate fi nimic. în cadrul unor “banchete şi mese sacre”. Fapta era realizată exterior.. mare lucru.Nu fiŃi piatră de poticnire nici Iudeilor. cu cei ce nau Legea. Întâmplările din pustie Apostolul Pavel le cons ră tipuri actuale pentru vremea creştinismului şi trebuie înŃelese în sens tipic: „Şi toate tea li s-au întâmplat acelora.. pe loc. În acest sens.de aceea. ci este nevoie în primul rân ntică viaŃă religioasă. nic i Bisericii lui Dumnezeu” (8.. Apostolul dă exemplu pe evreii din pustie. oare.” (I Cor.20-23) . Pavel face o apologie person lă a Apostolatului în care vorbeşte de problemele personale ale Apostolilor. dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre?... deşi eu nu sunt sub lege.31). cât şi pe iudei.. sau în adevăr pe tru noi zice?.. numai că ei nu s-au folosit de acest drep t. atât pe păgânii care. Pavel aprobă raŃionamentul lor (10. dar îi avertizează pe corinteni în ceea ce pri veşte folosirea libertăŃii. este.8. şi au fost scrise spre 22 . Acestora Apostolul le răspunde: „N-ave m. Sf. oare. care toŃi beneficiat de minunile dumnezeieşti. argumentând logic că de fapt idolii nu există în realitate şi că această carne nu pute i.Căci în Legea lui Moise este : Să nu legi gura boului care treieră. problema idolotitelor este rezolvată d e Apostol prin accentuarea a trei idei: a) idolii nu sunt nimic. crezând că profită de ostenela şi bunurile vreunui creştin. care vedeau în consumul acestei cărni. Întreba se punea era: creştinii au voie să consume astfel de carne şi să participe la astfel de banchete sacre? Se pare că o bună parte dintre creştini răspundeau pozitiv la această între are. ca unul de sub lege... Dar eu nu m-am fo losit de nimic din acestea şi nu am scris acestea ca să se facă şi cu mine aşa. nici Elinilor. de care a u zat pentru a-i câştiga pe unii la Evanghelia lui Iisus: „ Cu iudeii am fost ca un iude u. dar nu şi în conştiinŃa şi inima ap. Ap. ştim că idolul nu este ni în lume şi că nu este alt Dumnezeu decât unul singur. 4-6).Tuturor toat m-am făcut. nu se puteau ridica la acest nivel de gândire.. având în vedere trecutul lor. sihologic vorbind.4-5) Cât priveşte acuza de a se fi olosit Apostolii de darurile altora. dar o mare parte dintre ei a u murit însă tocmai datorită păcatelor lor. Aşadar.22 consumate. o participare la idolatrie : „Dar.” (9. neexistând în reali tate. tocmai pentru a nu produce sminteală cuiva. deci carnea jertfită lor nu e întinată b) nu există alt Dumnezeu. şi să se împărtăşească formal cu Sf. Apostolul Pavel argumentează acest drept folosindu-se de prescripŃiil e Legii: „Cine slujeşte vreodată în oaste cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din ? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din roadele turmei ?. decât Unul singur al creştinilor c) libertatea creştină să nu fie folosită spre sminteala fratelui d. că purtau cu ei o „femeie soră” re se îngrijea de cele aveau nevoie zilnic etc. ca să trăiască din Evanghelie. vedeŃi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.. ca pilde. Pavel face referire la câteva metode de convertire. Au nu ştiŃi că cei ce săvârşesc cele s e la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot aşa a poruncit şi Do mnul celor ce propovăduiesc Evanghelia. Pavel subliniază dreptul acelora care pro povăduiesc evanghelia de a trăi de la Altar. Ceea ce e de observat în a este aşa-zise „compromisuri” făcute de Apostol e faptul că nici o clipă el nu a părăsit Leg i Dumnezeu în conştiinŃa sa.

care se pare că era însoŃită de ulte tulburări. cărei descrieri Apostolul îi dedică un întreg capitol. Câ riveşte harisma profeŃiei. Ap. Pavel dezbate problema legată de celebrarea Euh aristiei (11. Pavel reclamă sentinŃa potrivit căreia femeia care se roagă cu capul de scoperit „îşi necinsteşte capul” ( 11. Pavel ara tă că nu acesta este darul care contribuie cel mai mult la zidirea comunităŃii. 4-5) autorul se pare că invocă cel puŃin o prescripŃie de comportament civilizat din înalta societate a lumii antice. Apostolul vorbeşte aici de iubirea lucrătoare în fapte ( ¢g£ph ) şi care îşi are izvorul în Dumnezeu. şi care nu era de moravur i uşoare. prezentată sub forma unui ad evărat imn (I Cor. Desigur. toate le nădăjduieşte. Partea a III-a — Adunările liturgice şi harismele (11..27-32). nesocotind trupul Domnulu În concluzia acestei constatări. Pavel îi sfătuieşte pe aceştia să mănânce acasă impieta serviciile sacre care însoŃesc Euharistia. spune Sf.? ( 11..2-16) şi încheie ( 14. în primul rând. ci profeŃi sunt cei ce propovăduiesc credinŃa creştină spre zidirea comunităŃ „ Cel ce grăieşte în limbi pe sine singur se zideşte. De aceea. care reprezentau prin exc elenŃă înalta societate. Sf . Dragostea nu cade niciodată” ( 13. încercând să relief superioritatea şi calitatea statutului creştinilor. ste daruri reliefează prezenŃa Duhului Sfânt şi au avut un rol benefic.8).7-8). 23 . cât şi greco-romană ( Plutarh . Apostolul Pavel vo rbeşte clar. Euharistia era succedată de o agapă. este drag ostea. 18-26). şi aceas a e cea mai mare minune dumnezească care se face şi cu noi (10. Prin minunile la care se referă. Sf. ci că mai presus de vorbirea în limbi. toate le rabdă. la care au ajuns sffârşiturile veacurilor. Aşadar. 12 şi 14 Apostolul tratează pro arismelor sau a darurilor duhovniceşti de care s-au împărtăşit unii membri ai comunităŃii. Dar.ci femeia din bărbat” ( 11. despre efectul negativ al Euharistiei asupra celor ce se împărtăşesc cu nevrednicie: ” Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie.267b etc).1-14. În acest context.Ketubath 72a-b). care se respecta. ci e nevoie.40) Apostolul Pavel începe ( 11.4). Aşadar. În acest context. alături de ierarhi e. să ia aminte să nu cadă” (10. Pavel dă această poruncă. atât iudaică ( 3 Mac. pentru a-i feri pe creştini de a fi judec e ceilalŃi. Cap. 10 se închei e printr-o precizare a raportului dintre conştiinŃa proprie şi cea a aproapelui în veder ea câştigării acestuia pentru Hristos (10. ca fiind o sectă de moravuri uşoare. În continuare Sf. în sensul că bogaŃii se aşezau la masă fără să aştepte pe cei săraci. întrucât şi acestea se manif dezordonat. autorul invocând aici ordinea în actul creaŃiei: „Pentru că nu bărba din femeie. case ca să mâncaŃi şi să u dispreŃuiŃi Biserica lui Dumnezeu. nu apărea în societate cu capul descoperit (11. Corintenii apreciau mai ales vorbirea în limbi. mulŃi dintre voi sunt nep utincioşi şi bolnavi şi mulŃi au şi murit” ( 11. El arată că toate vin de la Duhul Sfânt şi că toate sunt acordate de Dumnezeu pentru zidirea comunităŃii. în viziunea Apostolului nu este ient să fii părtaş minunilor dumnezeieşti. cel căruia i se pare că stă. (14. osândă îşi mănâncă şi bea. „N-aveŃi. ia r importanŃa lor se judecă în funcŃie de aportul cel mai mare adus la zidirea comunităŃii î lujirea lui Hristos.6 . le crede. Concluzia este că „dragostea toate le suferă. Apostolul vizează. care era în ma re cinste la corinteni. 2-17). oare. potrivit căreia o femeie. femeile. 16).22). Sf. astfel că multe din aceste agape au d t prilej de abuz la mâncare şi băutură. trebuie să poarte semnul subord onării faŃă de bărbat.30) În cap. Pavel afirmă: „ De aceea. de un comportament orespunzător participării la aceste minuni. Ap. Sf. Apostolul o apreciază mai mult decât glosolalia. şi mai presus de toate „care se fac spre zidire”. 5. Talmudul babilonian.232c . Euharistie în care Hristos este prezent în mod real. la menŃinerea credinŃei şi unităŃii Bisericii primare.23 povăŃuirea noastră. 4. 4. în continuare. Pavel.34-35) subiectul referitor la libert atea creştină în actul închinării prin remarci adresate în special femeilor bisericii din C rint În adunările liturgice. Apostolul încearcă să facă rânduială şi în această privinŃă. Pornind de la asemene a principii. 3-5).Moralia 3. 11-12). consu mentele aduse de acasă fără a aştepta împărŃirea lor.13). el arată că profeŃii nu sunt doar c ei ce prezic. în primul rând. În ceea ce priveşte interdicŃia femeilor de a se ruga cu capul descoperit (11.

în cele din urmă.17) . dacă Hristos n-a înviat ( 6) .24 iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica. dintre care cei mai mulŃi trăiesc până astăzi.u na dintre consecinŃele. lui însuşi (15. 7.negare a învierii fizice ca principiu însemna negarea faptului că Hristos a înviat ( 15. . Con pe care o face Apostolul este că datorită tulburărilor şi lipsei de înŃeles a harismelor.12) şi nu va fi făcut pa rte din întrebările trimise de corinteni printr-o scrisoare ( cf. fără corespondent în realitate. propovăduind acest mesaj. ar fi faptul că negarea învierii anula tocma inima mesajului evangheliei. iar rezulatu ar fi nenorocirea veşnică ( 15. 8.12-19) În categoria acestei serii de argumente.20-28) 24 . Aşa rintenilor li se oferea o dovadă palpabilă a Învierii lui Iisus. 15) Capitolul 15 este consacrat în întregime problemei învierii morŃilor şi a naturii trupuril or înviate şi constituie un capitol însemnat al eshatologiei pauline. Acest ade văr rezultă foarte bine din ceea ce Apostolul afirmă: „Căci v-am dat întâi de toate ceea ce u am primit că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi.114). nu de mică importanŃă. argumentarea învieri orŃilor 2. 1 6. Argumentul logic ( 15. Ca şi în cazul multo r probleme tratate anterior ( cap.Cel ce prooroceşte este mai mare decât cel ce grăieşte în limbi.6). Apostolul Pavel aduce 4 serii de argumente: 1. Şi că a fost îngropa şi că a treia zi a înviat după Scripturi” (15. arătândui-se că despre cele 2 evenimente au vorbit Scripturile şi că astfel. ca Biserica să ia zidire” ( 14. 6.apostol ii Bisericii ar fi nişte „înşelători”.fără învierea lui Hristos.1-11) În această categorie de argumente. Argumentul istori c ( 15.3-5).13) . 3. Pavel leagă în continuare Învierea l ui Hristos de semnificaŃia profundă a existenŃei credinŃei creştine (15.25. Se pare că adevărul despre moartea şi învierea lui Iisu ost descoperit Apostolului direct. celor Doisprezece. credinŃa lo r fiind zadarnică ( 15.. iar unii au şi adormit”( 15.5-8).5456) etc.1. între acestea Apostolul Pavel înşiră: arătarea lui Chefa. 12. se pare că negarea învierii morŃilor de către un ii corinteni a ajuns la cunoştinŃa lui Pavel prin viu grai ( 15. Ceea ce este foarte impor ant pentru corinteni e menŃionarea arătării Domnului Înviat la peste 500 de fraŃi. Învierea morŃilor – argumente În argumentarea reali învierii morŃilor. ei puteau con sulta direct pe cei ce mai trăiau la vremea trimiterii Scrisorii şi cărora Domnul li s e arătase. În acest context. 13-14). apostolul Pavel face referire la consecinŃele lor în cadrul credinŃei creştine: . el putea să le recunoască foarte bine istoricitatea. lui Iacob şi.1 ). Apostolul înşiră evenimentul Învierii lui H istos şi a arătărilor după Înviere. ceea ce putea spulber a orice urmă de îndoială referitoare la istoricitatea acestui eveniment. la peste 5 00 de fraŃi.. 2. moartea ar fi veşnică. natura trupurilor înviate a. a esta au început să dispară.1. dintre care „unii – spune Apostolul – trăiesc până astăzi” : „ La urmă s-a arătat deodată la peste e fraŃi. În ceea ce priveşte dovada arătărilor e. Problemele tratate în acest capitol se împart în două părŃi: 1.3-4). Ap. Partea a IV-a – ReferinŃe eshatologice (cap. Argumentul teologic ( 15. afară numai dacă tălmăceşte.mântuirea corintenilor ar fi doar o idee.

dinainte de înviere.Cor.” (15. b. c. trecerea de la o categorie a existenŃei. nestricăci oase. care are şi puterea de a da viaŃă. reînnoită. O par dintre corinteni obişnuiau să se boteze pentru cei morŃi. Adam toŃi mor.Moartea. Stricăc devine astfel. pline de slavă şi putere. duhovniceşti (15. 25 . şi cele de după înviere. într-o unitate a fi inŃei Sale. precum şi între trupurile cereşti şi cele Trupurile cereşti.19) şi folosit în text (I.25-26). Pavel aduce dova da supremă: Învierea lui Hristos. Sf. dacă nu va fi murit” (15.. în viziunea Apostolului. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest trup muritor e îmbrace în nemurire. unde se face paralela între Adam cel dintâi. 8. va dispăre a ( 15. b. tocmai pentru că sfârşitul nu îns a pentru ei punctul final al existenŃei. aşa şi în Hristos toŃi vor învia” ( 15. 47-54). Pavel nu vorbeşte aici de renunŃar ea la materie sau distrugerea ei prin moarte şi rămânerea doar a sufletului. Pavel se referă la practica celor din Corint. Iar când acest trup stricăcios se va îmbrăca întru nestricăciune şi rup muritor se va îmbrăca întru nemurire. ca om. car e constituia atât un exemplu cât şi o garanŃie a celor care vor urma (cf. Trupul celui de-a l doilea Adam este o materie pnevmatică. se găsesc într-un contrast evident cu cele pământeşti. c u suflet viu. ar fi o nebunie dacă moartea ar însemna sfârşitul tuturor. materială.12-19). trecerea de la stricăciune la nestricăciune: „. înviază întru nestricăciune ceea ce priveşte opinia Apostolului Pavel cu referire la maniera învierii. . Argumentul empiric ( 15. acesta ar ată că fiecare va învia în trupul pe care l-a avut.36). la un alt mod al existenŃei. de după înviere.23.16. De aceea.23). vor avea însuşiri cu totul deosebite de cele ale lumii materiale.15. Împotriva acestei concepŃii Sf. Un ii corinteni influenŃaŃi de gândirea greacă aveau tendinŃa de a Ńine mai degrabă de concepŃ muririi sufletului separat de trup. făcând deosebirea între trupurile oamen r. Pavel se foloseşte de această practică şi o a duce ca argument logicempiric în sprijinul susŃinerii adevărului învierii din morŃi: „ Fiin că ce vor face cei care se botează pentru cei morŃi? Dacă morŃii nu înviază nicidecum. înainte d răsări din ea o plantă nouă.25 Apostolul Pavel a analizat consecinŃele logice ale negării învierii fizice a lui Hr istos ( v.29-34) În această a IV-a serie de argumente împotriva a celora care negau învierea. fiind: a. 39-44). ViaŃa creştinilor presupune. în concepŃia Apostolului. În acest sens el face o comparaŃie cu sămânŃa care. putrezeşte : „Dar va zice cineva: Cum înviază morŃii? Şi cu c să vină? Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu va da viaŃă. ci el acc entuează aici spiritualizarea ei. c i moartea. Nu trupurile umane vor fi nimicite. Care a devenit nemuritor. Argumentul suprem al a cestei dualităŃi este atins în versetul 45. ( Ex.20) cu sensul unei plăŃi preliminare.21-22) – subliniat aspectul recapitul al răscumpărării . dar mai ales de natura trupurilor înviate.Hristos înviat devine pârgă a învierii celor morŃi – cuvânt împrumutat de Apost T. spirituală.Hristos cel înviat îşi manifestă victorios autoritatea peste toate ( 15. Ap.aşa cum suŃineau unii corinteni. ca personificare a ultimului duşman al lui Hristos. 29).. pent ce se mai botează pentru ei?” (15.2728) 4. care se bo tezau pentru cei morŃi. Natura trupurilor înviate În partea a II-a a excursului său Apostolul vorbeşte şi de maniera în care se va face învierea. atunci va fi cuvântul care este scris: moartea a fost înghiŃită de biruinŃă. Rom. după care a luat în discuŃie principiul teologic al unirii destinulu i creştinilor cu destinul lui Hristos şi a prezentat 4 consecinŃe pozitive ale acestei unităŃi: . cauză şi condiŃie a nestricăciunii viitoare: „ Aş e şi cu învierea morŃilor: Se seamănă trupul întru stricăciune. unele renu nŃări şi jertfe. şi Adam cel de pe urmă. În această calitate Hristos S-a făcut şi începătură a învierii celor adormiŃi.

Grand Rapids: Wm. London 1962 A. Capitol ul 16 este un fel de apendix la epistolă. O. Bibliografie selectivă Leon Morris.G. Episto lele sf. pe care îi va vizita. care atacă frontal problemele.U. Spicq. Expune apoi un proiect de călător ie şi recomandă pe Timotei grijii corintenilor. lipsurilor lor şi a cărui singură dorinŃă este aceea de a-i câştiga pe toŃi pentru Hristos C. Florin Codrea. 50-53 Pavel fac e încă o dată aluzie la credinŃa. An Introduction to the New Testament. Tübingen 1949 J. locul şi data scrierii Epistolei . Einleitung in das Neue Testament . Tyndale New Testament Commentaries. în care Apostolul dă instrucŃiuni cu privire l a colecta pentru Biserica din Ierusalim (16. după care Parusia este aproape. incluzându-se printre cei ce vor fi de faŃă: „nu toŃi vom muri. Scriptură. Feuillet. CernăuŃi 1929 Studiul Noului Testament. The First Epistle of Paul to the Corinthians.Lietzmann. În pericopa 15. Târgu-Lăpuş 2005 Raymond Brown. Moldovan. Joseph A. Pavel cu Corinten ii 26 . Epitres aux Corinthiens. Manual pentru Institutele Teologice. NegruŃiu. în R. este şi „epistola unui tată care îşi iubeşte copiii. Paris 1959 B. A. condamnând fără menajamente eror ile şi dând instrucŃiuni precise. Dan E. A. vol. ce către Romani sau Efeseni. 1990 Raymond Brown. dar toŃi ne vom schimba”. I.corespondenŃa Sf. Introducerea în Sfintele CărŃi ale Testamentului Nou. 54-57). Epistola este scr soarea unui om de acŃiune. obŃinută prin Hristos (15. Fitzmyer. iudaizanŃi.26 ÎmpărăŃia lui Dumnezeu aparŃine. Galateni şi Efeseni. Silviu I. Paris-Brug es 1962 Donald Guthrie. aşadar. Paris 1949 H. Hering. 52). dar. An die K orinther. Împrejurările.Pavel nu are un caracter atât de pe rsonal şi de intim ca II Corinteni. Roland E. The First Epistle of Paul to the Corinthians. I. Capitolul 15 se încheie cu imn de mulŃumire pentru biruinŃa asupra morŃii. New Yor k 1997 W. Introducer e şi comentariu la Sf. Illinois S. şi prelucrare pentru limba română de Dumit ru Groşan. Preliminarii isagogice I. Rigaux. Cercetarea biblică noutestamentară românească – Ghid bibliografic . Corinteni.B. Saint Paul et ses Lettres. de pildă. II ed. Downers Grove. Sf. 1911. Studia Neotestamentica 2. Nici o altă Epistolă a Ap.T. cum e. a 4-a . Carm. Introduction à la Bible. PSB II-2. Bucureşti 1977. Pavel foloseşte aici un stil violent şi pasion al pentru a-şi apăra apostolatul vizavi de adversarii săi. Kümmel. Ap. 8 C. nr. Pavel către Romani.. carac izate de spiritualizarea finală a materiei (15. altor categorii materiale ale existenŃei. Mirela MăŃăoanu. dar şi pentru a afi rma dependenŃa sa exclusivă de Hristos.Cluj-Napoca 2004 EPISTOLA II CORINTENI Între epistolele pauline. V. New Testament Introduction. Murphy. Robert A. cea de a doua către Corinteni e mai mult o scrisoare de lu ptă şi persuasiune apostolică decât o expunere sistematică a unei teme.Eerdemans Publishing 1958 Iosif Olariu. trad. 1-2).114-115. Heidelberg 1993 Vasile Gheo rghiu. pp. Stelian Tofană ( coordonato r). Cât priveşte importa nŃa Epistolei I Corinteni se poate afirma că ea constă în aceea că nici o altă epistolă nu ră mai multă informaŃie despre viaŃa primilor creştini decât I Corinteni.

Apostolul Pavel îl trimite şi pe Tit cu misiunea de a linişti agitaŃia produsă prin apariŃia iudaizanŃilor. urmâ să pregătească şi să organizeze colecta pentru săracii din Ierusalim. e faptul că corespondenŃa Ap. Apostolul revine la Efes. În acelaşi timp. prin autoritatea unui aşa numit „calomniator” (cel ce a nedreptăŃit).12). e faptul că. co respondenŃa Ap. abordat de Apostol. care duceau o luptă de calo mniere la adresa Apostolului. 10-13 ar putea să fie în întregime (sau în parte) „scrisoarea scrisă cu l crimi”.Pavel cu creştinii din oraşul Corint a c nstat din mai multe scrisori decât s-au păstrat în canonul Noului Testament. D — este compusă după opŃiunea C. o scrisoare pierdută.1-9). Această situaŃie creat constituit probabil ocazia pentru o epistolă severă. Ceea ce pare a fi destul de sigur. corespondenŃa Ap. Unii exegeŃi presupun că această „epistolă imi” ar putea să fie cea formată din primele 9 capitole ( II Cor. Sf. înfăŃişarea creştinilor în faŃa tribunalelor păgâ SituaŃia era cauzată de apariŃia unor predicatori iudaizanŃi. fie din II Corinteni 1-9. nu ca să văintristaŃi. trimis mai înainte să se informeze asupra situaŃiei de acolo. dar aspră. scrisă „cu multe lacri mi” şi pe care unii critici o numesc „epistola aspră”: „Căci din multă supărare şi cu inima urere v-am scris cu multe lacrimi. c 10-13. aruncă invective de neiertat asupra unui ucenic ( adept) al Apostolulu i. destul de controversată. 5. incestuosul. îndreptându-se spre Corint. ci ca să cunoaşteŃi dragostea pe are o am cu prisosinŃă pentru voi” (2. sunt de părere că ea ar putea să fie compusă din II Cor. Pavel.27 Împrejurările redactării şi data trimiterii epistolei nu pot fi expuse înainte de a se arăta că textele din I Cor. cu o scrisoare. SituaŃia pe care Tit o găseşte la sosirea sa în Corint este alarmantă şi decepŃion Cele două scrisori A şi B.Cor. şi. 3 şi 7. dacă se Ńine seama de tonul violent. reuşind să-i facă pe mulŃi dintre corinteni să se îndoiască d arul. Adversarii săi.5-10. la fel. Ce ea ce este cert însă.). iudei prezenŃi pretutindeni pe rmele Apostolului. statornicia. 8 conŃin informaŃii referitoare la po ibilele scrisori pierdute din corespondenŃa Ap.9). care este „calomniatul” (cel nedreptăŃit) (II Cor. la fel. Ceea ce este important însă.2. şi pentru organizarea colectei ( şi ajuns se pare după ce comunitatea din Corint trimisese o delagaŃie la Ap.3 – 4. e faptul că Apostolul Pavel a tri mis Bisericii din Corint cel puŃin 4 scrisori: A — prima epistolă pierdută — I Cor. probabil după ce află de la Tit problemele alarmante ivite în Biserica din Corint . câteva aspecte : Du pă trimiterea epistolei I Corinteni. Pavel cu creştinii din Corint constituie o problemă controversată a Noul ui Testament. Pa vel faŃă de ei. mai ales după Conciliul de la Ierusalim ( anul 49-50 d. fie din II Corinteni 1 -13. alŃii însă. 9 şi II Cor. În acest context. totuşi.15-16). Tit părăseşte Efesul. intermediară. Oricum. a avut un efect salut ar ( II. 2. 7. exceptând cazul în care II Corinteni cap. autoritatea şi autenticitatea Evangheliei pe care o 27 . precum şi vizita anterioară a lui Timotei. autoritatea. 9 B — I Corinteni canonică C — poate fi. SoluŃii definitive la schema prezentată mai sus. căutân d să conteste apostolatul său.Hr. numită şi „vizita intermediară de lămurire” ( II Cor. în care-i cereau lămuriri asupra unor probleme). 8-13). în această parte de epi stolă. voind să-l jigne pe Apostol. 5. în Efes. prima fiind cea a intemeie rii comunităŃii). Pavel cu corintenii rămâne o problemă spinoasă a criticii bibl ice. critica biblică încă nu a oferit. Curând upă plecarea Apostolului. dar pot fi remarcate. Pavel decide să plece personal la Corint pentru a lămuri lucrurile într-o vizită scurtă ( aceasta fiind a doua. n-au avut re zultatele scontate.1 şi u astă vizită pe care o face îi lasă Apostolului un gust amar. cu excepŃia problemelor speciale. 7. având în vedere ton ul cald al scrierii. devotamentul şi de dezinteresul material al Ap. 1. În ceea ce priveşte împrejurările în care Epistola a II-a către Corinteni a fost redactată. decupându-le din cele canonice? Din perspectiva acestei întrebări. probabil. proiectată în I Corin 16. rezolvate în I Corinteni ( pro blema grupărilor religioase. Scrisoarea trimisă. apare un nou incident în comunitatea corinteană. Întrebarea pe c are o pune critica biblică de specialitate este dacă sunt ele totalmente pierdute sa u trebuie căutate. 2. problema e te. 1-4. Pavel cu corintenii. p romiŃând că va veni din nou la Corint pentru o vizită mai lungă ( II Cor.

sau Scrisoarea a fost trimisă înainte. 23-40 ) îl obligă pe Apostol să părăsească această cetate cu mu nte de data pe care şi-a propus-o (sfârşitul verii anului 57 – Cincizecimea de la Ierusa lim ). În aceste împrejurări. 1-12.16). care trebuia să se întoarcă din Corint. Ap. aşa că nu-l mai întâlneşte pe Tit la Troa. ar putea fi următoarele : 1.) 5. 8-10). 1-2) Rugăciunea de mulŃumire (1. 12-2. a II-. unde îl aşteaptă pe Tit.Cor.. canonică) 7. 20. 2. Răspuns la unele acuzaŃii (cap. 12-7. etapele corespondenŃei cu corintenii şi a vizitelor Apostolului la Corin t.Ap. Înche iere: 13. 11-13.a Epistolă trimisă ( I Co r. 2.( F.Hr .suferinŃele şi slăbiciunile Apostolului. scrie această a doua scrisoare apo că. 10) 2.1-2) În adresă şi salutare (1. în Corint tru a-şi continua acŃiunea legată de colecta iniŃiată . Tit se reîntoarce apoi.Cor. Adresă şi salutare ( 1. 2-3)) 28 . cum stabiliseră ( II Cor.1).superioritatea apos tolatului său în noua iconomie c. 3-11) Partea I: — Apologia persona lă a Apostolului Pavel (1.11-7. 17) 2. 3-11) 4 . Structura planului doctrinar al Epistolei Adresă şi salutare (1. într-o a treia vizită. probabil din Filippi (după cei mai mulŃi comentatori). Analiza cuprinsului Epistolei I. În rezumat. B.fidelitatea apostolului b. 19-13. 10) a . După această întâlnire. Pavel şi apostolii mincinoşi (11. 1. 1-2) – Apostolul se prezintă pe sine ca fiind Apostolul lui Hris tos prin voinŃa lui Dumnezeu. undeva din M nia şi înainte de a pleca Apostolul Pavel la Corint. Canonică) 4. Analiza cuprinsului Epistolei 1. ?? ( II. 3. Pavel pl acă undeva. 12-13) şi ni nu mai ajunge în Corint cum îşi propusese. 19. 8-9) Partea a III-a: — Apologie polemică (10. A treia vizită la Corint (12.Cor. 12. Nu se ştie însă dacă Tit era mandatat şi cu ducerea la destinaŃie a „Scriso u lacrimi”. Cor. sau după II Corinteni canonică ?? arna anului 5657 d. Rugăciunea de mulŃumire (1.Ap. 18). F.1 urm. Apel la afecŃ unea corintenilor şi mângâierea Apostolului prin veştile bune aduse de Tit (6. “ cu întristare” ( II. 10) 1. 2.14.4 mai demult anunŃată şi până atunci amânată ( II. 5-16). Sf.Hr. 16) 1. Veştile aduse de Tit sunt îmbucurătoare ( II Cor. 1-13. a doua vizită – cea intermediară. Apostolatul său este de origine divină şi voit de Dumnezeu .Hr. cândva spre sfârşitul verii anul i 57 d. În această situaŃie ( II Cor.28 propovăduia.7. 12. anul 51 d. să-l informeaze despre rezultatele Scrisorii intermediare. a I-a Scrisoare trimisă ( pierdută ? ) 6. Împrejurările din Efes ( răscoala argint rului Dimitrie – F. 10). 1-6. a treia vizită la Corint – după “scrisoarea cu lacrimi”. 13. prima Epistolă trimisă ( pierdută) 3. Partea a II-a: — Colecta pentru Biserica din Ierusalim (cap. a IV-a Scrisoare trimisă ( II. 18. 3. Amânarea călătoriei la Corint (1.14. în Macedonia. S lujirea apostolică (3. II.1. 13. prima vizită –cea a întemeierii Bisericii .1-18) 2.

6) c. adică o scrisoare deschisă pe care oricine o poate citi. su perioritatea apostolilor în noua iconomie ( 3. preferând în schimbul acestei călătorii.Apologia personală a Apostolului Pavel (1.3). Pavel arată care sunt direcŃiile acesteia: 1. conduită care excelează în: a) mărturia conştiinŃei b) sfi eŃii personale : „Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinŃei noastre că am umbla me. În ceea ce priveşte slujirea apostolică. 6 ). dar mai ales la voi. 12-7. scrisoare scrisă nu cu cernea lă. Ap. . ci cu duhul. nu al literei (3. vălul se va ridica” (3. arată că iudeii nu au fost în măsură să înŃeleagă adevărul stament a ajuns acum la momentul împlinirii sale (II Cor. Acesta este motivul pentru care îl laudă pe Dumnezeu. În ceea ce priveşt iunea Apostolilor. subliniind câteva caracteristici ale Apostolatu lui autentic (3. pe tablele de carne ale inimii” (3. nevoind să apară ca un judecător. pe table de piatră.scrisoare a lui Hristos.10) d. Pavel arată că şi-a schimbat planul vizitei la Corint din mai multe motive (1.trimişi şi slujitori ai lui Dumnezeu ( 5. 16) Sf. suferinŃele şi slăbiciunile apos tolilor ( 4.ca dar. astfel ca cel mângâiat.3-4). slujire superioară Vechiului L egământ. 23). 29 . pentru că fusese acuzat de nestatornicie. în acelaşi timp”.6.7-4. că din cruŃare pentru voi n-am venit la Corint” ( 1.10) În acest context.1. arătând că el nu este unul dintre cei ce “spun şi da. o scrisoare aprinsă . în car e a strălucit cunoştinŃa slavei lui Dumnezeu ( 4. care apostolul se referă aici.7-5. Probabil că Apo lul face aici referire la evenimentul din Efes. 2. 2.122.8-9). cu fiarele în Efe care îmi este folosul?” ( cf. 3.. Sf. propovăduirea „domn iei” lui Iisus Hristos. le ră acum o ultimă alternativă „pentru a le cădea vălul de pe ochi”. fapt ce l-a mâhnit. Este important de reŃinut această temă: rugăciunea . Partea I . se pare..14-3. 10): a. fidelitatea apostolilor în slujire ( 2. numindu-L „Părintele îndurărilor” şi „Dumnezeul a toată mângăierea” cel ce mângâ . să poată mângâia şi pe altul ( 1. n-a venit la Corint. slujită de noi. convertirea la Hr os: „Iar când se vor întoarce către Domnul.15. şi nu. care a venit numai prin Iisus Hristos.14 – singurul loc în care colecŃia cărŃilor vechiului legământ este numită de apostol Vechiul Testament ). În acest context. explicând condui ta sa externă faŃă de corinteni.6). reclamau adve rsarii săi şi aceasta pentru că Biserica din Corint este cea mai bună recomandare a sa. adică manife racter inconsecvent (1:17). aducerea tuturor oamenilor la cunoaşterea lui Dumnezeu. I Cor. scrisă în inimile noastre. pentru a-i menaja pe corinte ni de supărarea sa. dar. într-o apologie personală. Legământ al Duhului.33-35.3-4). Ap. 3. şi anume.6) b. 16).29 În rugăciunea de mulŃumire Apostolul îşi exprimă gratitudinea sa pentru ajutorul primit e la Dumnezeu în misiunea sa şi pentru faptul că a fost izbăvit dintr-o grea primejdie în care s-a găsit în Asia şi din care nu mai spera să scape cu viaŃă ( 1. unde se pare că va fi afost arunca t la fiare. Pavel arată că el nu are nevoie de scrisori de recomandare din partea corintenilor în ceea ce priveşte apostolatul său. pe tablele de carne ale inimii: „ Scrisoarea noastră sunteŃi voi. încredinŃat cândva lui Moise.17): 1. Apostolu liniază şi eficacitatea rugăciunilor făcute pentru cei în necaz şi care este percepută de a a ca fiind un „dar” ( 1. Apostolul. pe tablă de piatră. aşa cum. apostolii . ca om. 3. Interpretarea liberă a textului din Ieşire 34. scrisă n u cu cerneală. nu în înŃelepciune trupeas În continuare. După expunerea acestor motive. adică mărturisirea lui ca Domn şi Dumnezeu. Apostolul a considerat că pentru corinteni era suficientă o singu ră vizită. Pavel face la începutul epistolei o apologie a apostolatului său. ci ca un părinte iubitor: „Şi chem pe mnezeu mărturie asupra sufletului meu.11).11-6. Acest verset constituie un temei biblic pentru invocarea lui Dumnezeu în măr turia adevărului. vorbeşte d e măreŃia şi exigenŃa slujirii apostolice. Sf. ci cu Duhul lui Dumnezeu. Pavel arată că el este slujito Noului Legământ. episod menŃionat în prima epistolă: „Dacă m-am luptat.32). în sfinŃenie şi în curăŃie dumnezească.pe care să le-o tr 2.

din propaganda iudaizantă. re de la Dumnezeu. în ceruri” ( 5. Pavel trece la un alt subiect: colec ta iniŃiată în Ahaia (Corint) şi Macedonia (Filippi) pentru sfinŃii din Ierusalim. dar unul spiritua lizat. i va aduce. „n-au nedreptăŃit pe nimeni.Colecta pentru Biserica din Ierusalim (cap. deşi bine cunoscuŃ iind pe pragul morŃii. Pavel arată că această comoară a apostolatului este purtată de ei în vase de lut ( 4 7 ).3.Pavel o numeşte „slujirea împăcării” ( 5. Hristos a murit în trup . Din acest punct de vedere. privegheri. defavorabilă lor şi lucrării apostolice. Expresia „L-a făcut păcat pentru noi” po fi înŃeleasă numai dacă o comparăm cu cea din Rom. semn sensibil al unei lumi păcătoase. l lui Hristos: „ Căci ştim că. eshatologică. şi anume. mai presus de orice îndoială. apostolii . Pavel înşiră în capitolul o serie de necazuri şi prigoane pe care le-a îndurat şi care l-au epuizat uneori. fiind prin ea asemenea nouă. Prin această participare la înviere prin credinŃă.18-19 apostolul le vorbeşte corinteni lor despre împăcarea cu Dumnezeu. dacă acest cort. Cel care este în Hristos este. ca să se învedereze că puterea cov este a lui Dumnezeu şi nu de la noi” ( 4. slăbiciunile lor învederează şi mai pregnant puterea lui Dumnezeu. prin ul Său. veşnică. Această apologie per ge punctul culminant în pericopa 5. dar nu ucişi. prin Întrup . slava veşnică. prin care întreaga omenire a trecut de la viaŃa. viaŃa duhovnicească. uşor şi trecător. adică.18). de i decurgând vrednicia lor de slujitori ai lui Dumnezeu. deşi iubitori de adevăr. ca nişte necunoscuŃi. locuinŃa noastră pământească. în concepŃia paulină. P e optimism. Apostolul încheie: „ Mă bucur că în toate pot să mă încred în voi” ( 7. făcându-se toate noi ( 5. ca nişte pedepsiŃi. veşnică. Împăcarea lui Dumnezeu cu oamenii este asigurată.10. arătându-le că Dumnezeu a împăcat pe oameni cu Sine. iar suferinŃele trecătoare sunt considerate ca un prel udiu al participării depline la suferinŃele lui Hristos. Dar. Dar. casă nefăcută de mână. în a cărei acŃiune el vede un semn al un ităŃii Bisericii creştine şi nu o simplă acŃiune de ajutorare. unde Apostolul Pavel nu se recomandă pe si ne. În acest context. care lucrează în ei: „Şi avem comoara aceasta în vase de lut. pe Care L-a făcut păcat pentru noi (5. convingere întărită şi mai mult de certitudinea participării la Învierea lui Hristo 4. adică de slujitori ai acŃiunii Lui mântuitoare. ca nişte sărac mulŃi îmbogăŃind. 7 ). dar a înviat apoi tot în trup. se înnoieşte mereu. 30 . întrucât ei. unde se spune că Dumnezeu L-a trim s pe Iisus „întru asemănarea trupului păcatului”. subliniind prin aceasta slăbiciunile firii omeneşti în comparaŃie cu măreŃia puterii ropovăduite. numai aşa putând să nă jertfă pentru păcat. dar pe toate le stăpânesc” ( 6.17 ). Sf nsistă să vorbească despre ei în speranŃa că prin aceasta îi va ajuta pe corinteni să poată i adevărul de minciună. firea noastră umană. sunt slujitorii lui Dumnezeu. ca unii care n-au nimic. împăcarea are caracter de act dinamic pre zent. această împăca re. 16). nefiind doar un fapt al trecutului. în ceruri ( 4. dar nu l-au „nimicit”. se va strica. 4. care se na din aceasta. Apologia se încheie prin sublinierea din nou a faptului că ei. Apostolul subl iniază paradoxul derulării procesului devenirii creştine în Hristos. Toate acestea n-au făcut decât ca viaŃa lui Hristos să pătrundă mai pute inimă.21). 8. ci prin Hristos. Hristos a luat deplin. Aceasta este răsplata jertfei reştinului în înaintarea lui spre participarea deplină.1 ). deşi iată că trăim. prin slujirea Cuvântului.4-10 ). fiind permanent actualizată prin lucrare a apostolică. şi nu de la om spre Dumnezeu. făptură n vechi. Aşadar. în viziunea apostolului.16 ). împăcarea cu Dumnezeu este rezultat a ei lui Hristos. cu cât omul el dinafară (biologic) se trece. după trup. n-au vătămat pe nimeni. ost neli „ca nişte amăgitori. Colecta constituia pentru Pavel o strategie misionară. prin faptele sale. manifestat adevărul acestei slujiri „ prin răbdarea ne cazurilor şi a încercărilor prin care au trecut: bătăi. Apostolul este convins că necazul de acum. la viaŃa. este justificată. la care omenirea poate lua parte din plin. Sf.2).30 Sf. după Duh. prin jertfa Fiului. 8-9) După această primă parte de apologie personală. dar afară de păcat. aposto lii. posturi.7-10). n-au înşelat pe nimeni” ( 7. în ceruri. Cererea esată corintenilor de a le face loc. semn al puterii dumnezeieşti.11–6. cu atât cel dinlăuntru (spiritual ) se înnoieşte zi de zi ( 4. sun să mijlocească mereu această împăcare dintre om şi Dumnezeu. ceea ce înseamnă că ei. apostolii. Ap. deoarece v ne de la Dumnezeu. Cel care a murit pentru toŃi şi a Cărui dragos te pe toŃi îi stăpâneşte. închisori. În acest sens. în inimile lor. Partea a II-a .17) În pericopa 5.

în care el îşi expune mâhnirea în mod mai evident. ca iudeii din diaspora să dea anual o contribuŃie către templu. nu cu părere de rău sau de silă. a aflat că adversarii săi şi-au reînnoit atacurile împotriva Apostolu ui. unindu-ne cu Dumnezeu. Pavel dezvoltă prin această iniŃiativă caritativă o adevărată teologie practică. în Biserica el a întemeiat-o. că El. 12-18). şi anume. dezvăluind încă o dată geniul apostolic al Sf. Probabil că Tit. cu dărnicie va şi secera. milostenia este asemănată cu sămânŃa. e gata să primească o altă 31 . având un evident ton polemic. o profundă semnificaŃie eclesiologică şi numai în al doilea rând. vă va da şi va înmulŃi sămânŃa voastră şi va face să crească roadele d a întru toate să vă îmbogăŃiŃi. bogat fiind. 6-7). este posibil ca Apostolul să-şi fi reluat epistola netermin ată. s în varianta că II Cor. scoŃându-ne din neajunsul în care ne-a aruncat păcatul. 10 ) Partea a treia (cap. ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăŃiŃi” ( 8. de data aceasta . Apostolul se dezvinovăŃeşte în faŃa acuzaŃiilor aduse. completând-o cu capitolele 10-13. Care prin smerenia Sa şi-a m anifestat nemărginita Lui iubire pentru oameni şi prin care ne-a mântuit.. în o tuaŃie şi ferm. În acest sens. Ap enŃiona să astupe prăpastia dintre iudeo-creştini şi păgâno-creştini. În v postolului. iar celceseamănă cu dărnicie. odinioară duşmani. manifestându-şi practic iubirea faŃă de fraŃii lor păgâni. 10-13 ar fi „scrisoarea cu lacrimi”. 10. Important în milostenie este dragostea cu care se face şi în aceasta constă calitatea milosteniei. pe ntru voi a sărăcit. dându-i şi statut de unicitate. spre toată dărnicia. mai mult de cât o operă de milostenie şi întrajutorare. când a aflat că Biserica. este cel al lui Hristos. Numai dragostea face să sporească lucrul milosteniei. dar. arătând că el este acelaşi. Fiecare să cum socoteşte cu inima sa. iar cea ce îl determină să se justifice în ac est fel e faptul care l-a întristat.când sun de faŃă” (10. să le trimită o nouă scrisoare e data aceasta mai scurtă. Informat de acestea. reproşându-ise că vorbeşte eală doar când e departe. . Exemplul suprem pe care Apostolul Pavel îl dă. pt pe care îl face pe un ton foarte violent. rezultă din faptul că nu o lega de tradiŃia care exista. că Dumnezeu va avea grijă c cel ce a făcut milostenia să nu ducă lipsă.. trimis de Apostol pentru a aduce la îndeplinire colecta. Capitolul 11 continuă pe a celaşi ton.11). împreună cu iudei o parte fiinŃială din Trupul lui Hristos. ci prisoseşte prin multe mulŃumiri în faŃa lui Dumnezeu” ( 9. pe care el a întemeiat-o. 10-13) cuprinde o nouă apologie personală.. Apostolul Pavel arată. În viziunea sa. încercând să se salve Bisericii lui Hristos într-un moment critic. în dezvoltarea acestei acŃiuni. Colecta se prezintă. cu un accentuat ton polemic. 1-13. căci Dumnezeu iubeşte pe cel ca e dăde bună voie” (9. Aşadar.31 Apostolul dorea să arate prin această colectă că trecutul deosebit al unora şi al altor a (iudei şi păgâni) nu mai constituie un motiv de dezbinare şi că ei nu mai formau două bis rici separate şi că prin cele două lumi unite. născu itudinea păgânilor faŃă de fraŃii lor iudei. arătân du-le că Dumnezeu iubeşte pe cine dă cu dragoste şi de bună voie: „Cel ce seamănă cu zgârce zgârcenie va şi secera. tot aşa suntem şi cu fapta. Pavel răspunde acestor acuzaŃii. cel care face milostenie bene ficiază de bunul primit înapoi şi datorită rugăciunii celui în nevoie: „Iar Cel ce dă sămân pâine spre mâncare.pentru că slujirea acestui dar nu nu eşte lipsurile sfinŃilor. ori de câte ori este nevoie: „Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama că aşa ntem cu cuvântul prin scrisori. când n usuntem de faŃă. deveniŃi în Hristos fraŃi-împreună. iar recolta este proporŃională cu calitat seminŃelor semănate. În această acŃiune.9). Partea a III-a — Apologie polemică ( 10. ci pentru el colecta iniŃiată avea. El arată că nu este acela care să-şi scoată în evidenŃă titlurile şi rea are şi nici nu-şi depăşeşte atribuŃiile dacă-şi exercită autoritatea la Corint. de asemenea. Pavel lăsa să se înŃeleagă că Bisericile păgâno-creştine nu sunt decâ a Bisericii mame din Ierusalim şi că păgâno-creştinii constituiau astfel. în primul rând. Acest exemplu trebuia i rinteni. Din informaŃiile lui Tit. Biserica lui Hristos devenea una. aşadar. Ap ostolul a înŃeles că e acuzat de slăbiciune şi de nestatornicie. Apostolu l Pavel spune: „Căci cunoaşteŃi harulDomnului nostru Iisus Hristos. 5. una cari Sf. Atitudinea lui e conferită de un drept pe care i-l dă slujirea apost olică la care a fost chemat direct de Domnul (10. poate chiar mai violent. Că Apostolul Pavel imprima acestei acŃiuni o profundă semnificaŃi e doctrinară.

A postolatul său e autentic. nu e cu nimic mai prej os decât ceilalŃi şi că Apostolatul său nu e cu nimic mai puŃin decât al celorlalŃi. Paris 1949 H. atunci sunt tare” (12.13). În acest sens.12). Trei mi spre ajutor haric ( 13. Dar.aproximativ anii 42-44 d. vorbeşte de un „ghimpe în t e un „înger al Satanei”. nu uită să menŃioneze şi slăbiciunea pe care o avea în trup juta să nu se mândrească cu revelaŃiile primite. ci ca un părinte iubitor faŃă săi. Pentru a arăta ce îl distinge de aceşti Apostolul subliniază câteva caracteristici: 1. Pavel le arată că el nu e cu nimic mai prej os decât acei „superapostoli” (iudaizanŃii) care se prezintă ca reprezentanŃi ai Bisericii ame şi pe care corintenii îi ascultă prea bucuroşi. aşa cum se exprimă o bună parte a exegeŃilor. de o experienŃă extraordinară pe care a avut-o în urmă cu 14 ani. Atunci a fost răpit până la al treilea cer. Arată nu intenŃionează să se poarte ca un stăpân aspru faŃă de ei. Pavel către Romani. poate fi vorba fie de f bra malarică. Galateni şi Efeseni. fie de conştiinŃa lui mereu mustrată de amintirea trecutului său. În 13.K.F. An die Korinther. până în rezenŃa lui Dumnezeu şi a auzit cuvinte de nespus. Epistolele sf.9).. În finalul epistolei. 3. primit direct de la Dumnezeu. Paris 1959 32 . Dec te bucuros. ca să locuiască în mine puterea Hristos.Hr.. 4. migrenele sau epilepsia. prezintă o lungă listă de pătimiri pe care el însuşi le-a suferit pentru Hristos şi care nu le-au suferit acei „superapostoli” (11. 1911. C. Bruce. 1 and 2 Corinthians. iar urarea finală e celebra formulă trinitară în care sunt invocate Persoanele Sf. fără remedii şi de care alte texte pauline nu fac amintire. Apostol ul se vede obligat să dovedească autenticitatea apostolatului său şi să vorbească şi de ved ile sale.11-13 care constituie încheierea epistolei. în care el îşi dovedeşte autenticitatea apostolatului său. The Second Epistle to the Corinthians. pe care nu se cuvine omului să le g răiască. Introduction à la Bible. 8 C. dezinteresul material al misiunii sal e. The Second Epistle to the Corinthians. I. în faŃa acestora. Ap. amintind. în R. arătând n-a primit plată de la corinteni pentru activitatea sa misionară (11. prin semne. deşi nu e de folos. V. a 4-a . Tübingen 1949 Karl Schelke. Corinteni. când sunt slab.910). se pare. nr.8).T.Lietzmann. trimis „să-l lovească în obraz”. ca să nu se trufească (12. 5. Barrett. când va merge la Corint. London 1971 C. decât a sa. Epitres aux Cor inthiens. oftalmia. că adversarii săi îi aduc mereu aminte. ci şi un mijloc evident de a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi a-I simŃi p uterea: „ Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul să-l îndepărteze de la mine.. 2. 7 ) Apostolul lasă să se înŃeleagă că ar vorbi de o boală a sa. în capitolul 12. cronică. După oate probabilităŃile. prin minuni şi prin puteri” ( 12. mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele. fiind vreu din sămânŃa lui Avraam ca ceilalŃi Apostoli şi că şi el l-a întâlnit pe Domnul înviat 3). Pavel spune că e trei ori l-a rugat pe Domnul să-l îndepărteze de la el. Apologia Apostolului se p relungeşte până în versul 18. Dar resia „ datu-mi-s-a un ghimpe în trup” ( 12. dar rugăciunea lui n-a fost as cultată ( 12. New York 1973 F. New York 1969 A .căci. Şi mi -a zis: ÎŃi este de ajuns harul Meu. În acest context. făcându-se mereu aluzie la faptul că a prigonit Biserica lui Dumnezeu şi de care faptă. Bibliografie selectivă Iosif Olariu. avem un apel la bucurie şi pace. PSB II-2. De ce ? Pentru a înŃelege că slăbiciunile şi bolile nu sunt în mod neapara xpresia unei pedepse. 23-33). do re pentru corinteni erau evidente: „Dovezile mele de Apostol s-au arătat la voi în toa tă răbdarea. Spicq.7). Feuillet. căci puterea Mea se desăvârşeşte întru slăbiciune. Robert A. II ed.32 Evanghelie. Apost olul îşi exprimă teama de a nu fi obligat la măsuri severe.

Cluj-Napoca 2004 EPISTOLA CĂTRE GALATENI Cu toate că este una dintre Epistolele scurte ale Apostolului Pavel. Murphy. datorită faptului că istoria cunoaşte două provincii cu numele Galatia: 3 . Dan E. An Introduction to the New Te tament.U. Berlin 1978 Jo hn F. În Biserica mară. Introducerea în Sfintele CărŃi ale Testamentului Nou.114-115. în primul rând. Întrebarea care se pune este: Pe cine a vizat apostolul prin această adresă ? Înt rebarea şi răspunsul dat acesteia sunt cunoscute în literatura de specialitate ca formân d aşa-numita „problemă galatică”. Manual pentru Institutele T eologice.2691 Studiul Noului Testament. Scriptură. I. Göttingen 1994 V asile Gheorghiu. Florin Co drea. NegruŃiu. Paris-Bruges 1962 Kent. Paris 1988 : Introduction a l’Epître aux Romains. Rigaux. pentru că de felul în care ea e ezolvată. Epistola către Galaten i a contribuit considerabil la clarificarea acestei despărŃiri.2. care proclamă gener or moderne adevărul că eliberarea de sub pedeapsa şi puterea păcatului nu se obŃine decât p in credinŃa în Iisus Hristos şi prin harul Său mântuitor. Epistola către G alateni este adesea percepută ca o „Magna Carta a libertăŃii creştine”. Moldovan.33 B. Joseph A. Roy B.1). Arad 2005 Udo Schnelle. Comentariu al Noului Testament. pp. Galatia şi galatenii Epistola către Galateni a fost adresată Bisericii din Galatia. trad. O. Mult imedia. şi prelucrare pentru li mba română de Dumitru Groşan. New York 1997 W. Stelian Tofană ( coordonator). „Problema galatică” a apărut ca punct de dezbatere între bibl i. Downers Grove . Saint Paul et ses Lettres. Preliminarii isagogice I. Studia Neotestamentica 2. Homer. vol. Bucureşti 1977. Silviu I. Problema este importantă. Mirela MăŃăoanu. Geschichte der urchristlichen Literatur. Galateni este considerată de specialişti ca fiind una dintre cele mai importante şi influente epist ole ale sale. Einleitung in das Neue Testament. Întrucât Epistolele către Romani şi Galateni au ca temă fundamentală – îndrep prin credinŃă – prima a fost considerată de unii comentatori ca find o extindere a Epis tolei către Galateni. iar a doua a fost numită „Epistola scurtă către Romani”. Roland E. Heidelberg 1993 Philipp Vielhauer. 3. New Testament Introduction. p. CernăuŃi 1929 La Bi ble ( Traduction oecumenque) . Einleitung in das Neue Testament . A Heart Opened Wide: Studies in II Corinthians. Cercetarea biblică noutestamentară ro ească – Ghid bibliografic . depinde modul în care se stabilesc datele referitoare la timp. 1982 Donald Guthrie. Kummel. Zuck ( editori). Walvoord. Edition integrale TOB. A. Fitzmyer. sau Galatenilor (1. pe măsură ce se producea separarea iudaismului de creştinism. Illinois S. loc şi scopul scrierii. C arm.A. cred specialiştii. 1990 Raymond Brown. Târgu-Lăpuş 2005 Raymond Brown. Introducere şi comentariu la Sf. Astăzi.G. Grand Rapids: Baker Book House. Ed.

Hr. Galatii şi-au păstrat tot timpul obiceiurile lor celtice precum şi religia lor. regele Nic omedes al Bitiniei. de data aceasta Sf.. galatenii sunt nevoiŃi să abandoneze viaŃa lor n astfel printre populaŃia greacă a Ńinutului. Această îmbolnăvire însă a fost spre folosul galatenilor. În p incia romană Galatia. iar în sec. auzindu-l cum vorbeşte.) pune capăt incursiunilor lor devastatoare. În anul 281 î. 2. Prin pact ul din anul 190 î. Pavel a vizitat. Pamfilia.34 1. 34 . Galatia Veche (propriu-zisă). între anii 50-52. Pavel şi Barnaba în prima călă ie misionară. Cu acest prilej s-au organizat primele comunităŃi c reştine în cetăŃile Iconiu. Î frânŃi şi slăbiŃi în forŃa lor războinică. n-a încetat niciodată să-şi desfăşoare activitatea misionară. Elementul galic fi mai puternic în această convieŃuire.Hr. În ultura lor. din vechea provincie Galatia. în Galatia Veche. galatenii ajung în conflict cu R oma. în a treia călătorie misonarră. etc. Biti nia). dar se făcea simŃită prezenŃa aici şi a unor comunităŃi iudaice. Cilicia. l-au considerat „un înger al lui Dumnezeu”. a avut loc cândva în ju rul anului 55 d. Locuitorii Galatiei Vechi au fost 3 seminŃii celtice din Nordul Italiei care.. Derbe. între anii 46-48 d. şi părŃi din Licaonia. Extensiunea provinciei romane nu rămâne aceeaşi.Hr. cerându-le ajutorul împotriva fratelui său Zipoites.5. Antiohia Pisidei. regele lor. strâmtoraŃi de romani. rămânând o adevărată plagă pe ele din Asia Mică datorită expediŃiilor lor de jaf şi cotropire. MulŃi au primit creşti ismul. economice şi existente. În drum spre Troa. astfel că se organizează aici primele comunităŃi creştine. Pavel împreună cu Sila. trec Alpii. Locuitorii provinciei romane Galatia nouă erau în majoritate greci şi numai în minoritate galati. au propovăd latia. 1 4. aceste comuni tăŃi în anul 51 d. Pavel în călătoria a II-a misionară. nu se mai întorc în Macedonia. Listra. ucenicul său.6). într-o regiune numită apoi Galatia.000 de galati trec Bosforul. 36-16. Frigia. colaboratorul său apropiat din misiunile viitoare (F. Faptele Apostoli or afirmă lămurit în 16. cu practica unei pocăinŃe îngrozitoare. îşi schimbă forma şi extensia geografică după împrejurările politice.50. cupr nzând pe lângă Galatia Veche şi Pisidia. fiind astfel nevoit să poposească aici întrerupându-şi călătoria.Hr. dar care opuneau o rezistenŃă considerabilă propovăduirii creştinismului (F. împreună cu câteva seminŃii ce. Rezultatul a fost neaşteptat: galatenii barbari. Creştinismul.T. 10.13-15. Acest lucru se petrece până când Attalus I al Pergamului ( 239 î. decât în vechea rovincie a Galatiei. Pavel găsindu-se î drum spre Efes. Capadocia.Hr.9 ). Prin moartea lui Amyntas. uria. sub conducerea principilor Leono rios şi Lutarios. cu Antioh cel Mare al Siriei. IV î. dar rămân până la moart popor războinic şi dornic de libertate. făcând ca misiunea Apostolilor să fie mult mai dificilă aici. în împrejurări care apoi sunt descrise de Apostol în Galateni 4. După război. iar în 278 î.Hr. locuitorii iau numele de galateni. în treacăt..1 5.23 că Sf. (Pont.Hr. Pentru a doua oară Sf. 16. Licaonia. datorită influienŃei popoarelor de limbă greacă au apărut de timpuriu şi elemen e ale culturii greceşti. creştinismul a fost propovăduit de Ap. care încerca să-i uzurpe tronul. aceşti galateni trec din Iliria. galatenii primesc şi împrumuturi din cultul zeiŃei Cibella şi al lui Zeus. când ia cu sine din Listra c r un ucenic..Ap.P îmbolnăveşte tocmai când trecea prin Galatia Veche. care era o provincie în centrul Asiei Mici.Hr. pe Timotei. Frigia. invadând insulele greceşti.Hr.Hr. prilej cu care constată că creştinismul prinsese rădăcini în Galatia.13. se strecoară de-a lungul Dunării şi ajung până în Panonia şi Iliria. faŃă de care ei nu s-au arătat refractari. pentru că fiind o unitate adminis trativă.. PopulaŃia din aceste cetă era majoritar greacă. Galatia Nouă (provincia romană Galatia). c are nu era alta decât vechiul cult al druizilor. obiectivul principal al celei de-a doua călătorii misionare. care a luat fiinŃă în anul 25 î. mărgin ită de alte Ńărişoare cunoscute în scrierile N. regatul Galatie i a fost transformat de către Augustus în provincia romană Galatia. cu capitala la Anc yra. Mai târziu. întru . Se întâmplă însă faptul că Ap.Ap. (începutul călătoriei a doua misionare). a fost propovăduit de Sf. A doua vizi a Apostolului. Apostolul Pavel intenŃiona să traverseze provincia Frigia şi Galatia Veche.6 şi 18. făcută galatenilor. mino e. botezându-se. propovă celor care l-au adăpostit şi îngrijit. chiar bolnav fiind. petrecută în anul 25 î.

descrisă apoi î apte 16. Pavel. Ap. numai Sf. Ipoteza galatică sudică ReprezentanŃii acestei ipoteze unt de părere că destinatarii epistolei sunt numai locuitorii comunităŃilor din sudul pr ovinciei Galatia (Pamfilia.13 are în vedere întreaga expunere din Fa tele Apostolilor 13. cât şi celor întemeiate în a doua călătorie misionară. Dovezile aduse în sprijinul acestei ipoteze sunt următoarele: 35 . din două provincii diferite. În concluzie.18. Pavel mărturiseşte că a fost primit „ca un înger”. atât cele întemeiate de Ap. Argumentarea pare convingăto are. specialiştii au emis trei ipoteze: 1. în timpul celei de a treia călătorii misionare (F. Problema care se pune. atunci cititorii-destinatari primi sunt toŃi creştinii din provincia romană Galatia.1-9. 3. într-un comentariu al său la Epistola către Galateni (1922). Epistola presupune un grup compact de Bis erici şi nu unele singulare. 13-15 e vizată a doua călătorie misionară a Apostolului Pavel în Galatia. Auto rul susŃine că Epistola către Galateni a fost adresată tuturor comunităŃilor creştine din p incia romană Galatia. Problema destinatarilor Epistolei În încercarea de a se da un răspuns problemei destinatarilor. dacă Galateni 4. Licaonia etc. descr să în Fapte 18. Ipoteza galatică mixtă Ipoteza a fost propusă pentru prima dată de exegetul german Theodor Zahn.14-18. cât şi cea nouă ? II. puŃini specialişti m ai au în vedere această ipoteză. greci de li mbă şi cultură.23. În plus. în Galatia Veche. Argumente în sprijinul ipotez ei: a) Limba epistolei este greaca. provincie locuită numai de foşti păgâni. sau Apostolul Pavel îi vizează. Galateni 4. în acest context.14 Sf.Ap. pe toŃi creştinii din provin alatia. este de a se stabili pe cine a vizat Apostolul Pav el. c) În Faptele Apostolilor nu se aminteşte nimic de întemeierea comunităŃilor creştine in Galatia nordică. slăbiciunea argumentării acestei ipoteze constă în imp osibilitatea de a se identifica evenimentele din Galateni 4.13. Barnaba e amintit ca o persoană cunoscută cititorilor. ori se ştie că el l-a însoŃit pe Apostol numai în prima călătorie misionară. limbă vorbită în comunităŃile sudice ale provinciei Ga latia. Pisidia. În Galateni 4 . dar analizate critic. Pisidia.).23). pute e convingere. 13 se referă şi la a treia călătorie misionară în Galatia. Pavel şi Barnaba în prima călătorie misio (Pamfilia. Licaonia. astăzi. aduse în sprijinul acestei ipoteze sunt contradictorii.. pe creştinii d in Ńinuturile provinciei romaneGalatia ( Pamfilia. 2. în provinciil ite. şi mai puŃin asupra provinciilor Galatiei sudice. 6. d) Este puŃin probabil ca propaganda iudaizantă să se fi îndreptat mai mult asupra Galatiei Nordice. Ipoteza galatică nordică Ipoteza este susŃinută de majoritatea exegeŃilor contemporani. atât cea veche. în aparenŃă.Hr. unde existau puternice comunităŃi iudaice. b) În Galateni 2. pe rând. Dar.35 Pentru a treia oară Sf. argumentele înşirate îşi pierd toate. 23. după informaŃia lui Luca (F. Pisidia). Argumente în sprijinul acestei ipoteze: a.14-25.14. e) În Galaten i 4. prin Epistolă. b. 13 cu cele descrise în Faptele Apostolilor 13.12). Întrucât argumentele pro şi cont ra. Pavel vizitează aceste Ńinuturi când se găsea în drum spre Efes. prin Epistola adresată Galatenilor: pe creştinii din Galatia Veche. anul 55 d. Licaonia). ori faptul acesta s-a petrecu numai în Licaonia.

1. Prima posibilitate se izbeşte de o împotrivire: Apostolul mărtur seşte că.13. A doua posibi itate pare mai probabilă. care-l urau pe Pavel. Nu este exclus ca ei să fie cei din Ierusalim. Este greu de crezut şi acceptat faptul ca Apostolul Pavel să nu fi sesizat şi combătu erorile ivite în Galatia. înteme iate de Apostolul Pavel în a doua călătorie misionară şi vizitate din nou în a treia călăto isionară. IudaizanŃii afirmau că galatenii. Ei nu vedeau. după toate informaŃiile epistolei şi ale cărŃii Faptele Apostolilor. Naivitatea ga enilor simpli era un teren foarte potrivit pentru asemenea încercări.36 a) comunităŃile cărora se adresează Sf. ea nu se putea produce d ecât între cele două călătorii misionare sau după trecerea Apostolului în drum spre Efes (î reia călătorie misionară). Aşadar.9-13 rezultă că anumiŃi învăŃători mincinoşi. d) Pavel. pentru că dacă ar venit o delegaŃie în numele comunităŃii. din cauza unei boli. şi astfel. trecând a doua oară prin Galatia (călătoria a treia misionară).11-19 rezultă că Pavel se consideră ca fiind singurul vestitor al Evangheliei în Galatia. III. nu era departe de a fi atins. după vizita în Galatia. la fel. fapt ce nu sar fi putut întâmpla în comunităŃile mixte din sud. Pentru a fi desăvârşiŃi. venite probabil printr-o delegaŃie sau prin unii credincioşi galaten i. c) numai în mijlocul galatenilor d in nord este explicabil dezastruosul eşec al propagandei iudaizante. destinatarii primi ai Epist olei către Galateni sunt comunităŃile creştine din Galatia de nord (Galatia Veche). În concluzie. nu poate fi decât ipoteza galatică nordică. ei trebui primească şi legea mozaică (circumcizia. soluŃia problemei în discuŃie. a doua presupunere este mai verosimilă. i-a întărit pe fr inŃă. ataşaŃi lui. unii fiind chiar gata să se taie împrejur şi să respecte sărbătorile iudaice. unde a rămas până în preajma Rusa lor anului 57. Dacă totuşi în epistolă se vorbeşte şi de Barnaba. care respectă nomenclatura ro ană. Când s-a produs exact agitaŃia iudaizantă este. propovăduind aici cu succes Evanghelia. eroarea pu ea foarte uşor să se răspândească şi la provinciile din jur. Pavel nici nu poate fi socotit Apos tol al lui Iisus Hristos pentru că nu L-a cunoscut şi nu L-a urmat direct pe Mântuitor ul. Adversarii Aposto ului mai susŃineau că Pavel nu i-a supus la toate acestea doar din motivul de a-i pu tea câştiga cât mai uşor la Evanghelia sa. deoarece din Faptele Apostolilor 18. destul de greu de precizat. nici un pericol în acceptarea unor dispoziŃii ale legii mozaice.originea divină a apostolatului paulin . Apostolul s-a oprit.6 şi 4. mai ales după Sinodul apostolic.10). ci ca un apostol cunoscu t de cititorii epistolei şi care trebuie să fi auzit de el din predica iudaizanŃilor. având în vedere faptul că ei îi dispreŃuiau rm pe galateni. în tr-adevăr. primind Evanghelia şi Botezul de la Pavel. data şi locul scrierii epistolei Din Galateni 1. sărbătorile iudaice – Gal. sunt de părere majoritatea bi bliştilor.7 şi 5. din drumul său spre Europa. nu erau decât pe jumătate creştini. Se pare că nu va fi trecut mult timp de la sosirea sa în Efes şi primeşte ştiri alarmante. Mai mult. înainte de scrierea epistolei. Dar. a nŃa Apostolului între creştinii din Galatia. întru aceştia s-ar fi considerat extrem de jigniŃi. scopul viclean al i izanŃilor de a face din creştinism o sectă iudaică. aşa cum mărturiseşte în Galateni 4. b) din textele Gal. care puneau pe Petru şi Barnaba în opoziŃie cu Pavel.autenticitatea Eva ngheliei propovăduite de Pavel. Pavel au fost întemeiate în a doua călătorie mis când.23 ştim că Pavel în călătoria a treia. reuşind să strecoare în sufletele celor slabi oieli cu privire la: . el nu este pr ntat în calitate de însoŃitor permanent al Apostolului Pavel. când tăi erea împrejur n-a mai fost impusă creştinilor proveniŃi din rândul păgânilor. în Galatia nordică.4. n-ar fi putut numi pe locuitorii din sud cu apelativul „galateni fără de minte”. Împrejurările. Cine erau aceşti iudaizanŃi este foarte greu de stabilit. s-a îndreptat spre Efes. aşa-zişii iudaizanŃi. Apostolul n-ar fi avut motive să se 36 . în răstimpul dintre cele două călătorii misionare. Din Galatia. Şi în acest caz.

şi mai puŃin moral. problemele respective. În acest caz. pentru că în acest caz el ar fi avut dovada că galatenii au ses izat pericolul care-i ameninŃa.10).Hr. Apostolului nu i-a rămas decât ultima vari antă aceea de a scrie şi trimite o epistolă Galatenilor în care să încerce să rezolve doctr r.37 alarmeze aşa de tare. jurul anilor 54-55 d. În orice caz. n-a vrut să apară cu asprime (II Cor. Este vorba de perioada în care apar şi Epistolele I şi II C rinteni. 3. punct strategic pentru cucerirea păgâne. 13. Motivele pentru care Pavel nu a pleaca t personal în Galatia. 37 . aşa cum. Epistola pare să aparŃină timpului în care Apostolu l a dus cea mai intensă luptă împotriva influenŃei iudaizante asupra primilor creştini din comunităŃile întemeiate de el.10 ) în mijlocul fiilor duhovniceşti ş -i pedepsi pentru neascultarea lor (Gal. început la Efes. vor fi fost următoarele: 1. Romani şi probabil Filipeni. probabil. se impunea. 2. aproape toŃi criticii biblişti sunt de părere că Epistola a fost scrisă în Efes . Cât priveşte locul şi data scrierii Ep istolei. n-a vrut să părăsească „şantierul misionar”.

lipseşte.38 B. Pavel arată într-un imn liturgic (1. Evenimente dinai ntea convertirii Apostolului ( 1. Exemplificarea doctrinei ( 4.13-26) 2.1-20) b. nici prin om.3) c. care. Adresă şi salutare ( 1. că una din cele mai evidente preocupări ale sal e – apărarea apostolatului său. obişnuita rugăciune de mulŃumire şi laudă a lui Dumnezeu pentru credinŃa itorilor săi. Întoarcerea la Lege – căderea din har ( 5. 13 -6.1-21) Partea II — doctrinar-teologică – Mântuirea prin credinŃă ( 3. Sf. Recunoaşterea şi autoritatea aposto latului său ( 2. Prin experienŃa galatenilor ( 3.15-16 a) 4. Exemplu din Lege şi apel pe rsonal ( 4. precum şi efectul ei — sfinŃenia — „au fost din veşnicie hărăzite de Dumnezeu”. Puterea mântuitoare a jertfei lui Hristos (1.1) 2. Evenimente de după convertire ( 1.1-5) b. Cu toate că salutare include obişnuita identificare a autorului şi a destinatarilor. ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl (1.apologe tică ( 1. Apos 8 .13-29) 2. Prin lucrarea lui Hristos şi scopul Leg ii ( 3. Apărarea libertăŃii creştine ( 5. 6-10) Partea I — autobiografic .21 ) 1. Prin exemp lul lui Avraam şi efectul Legii ( 3.11. pus la îndoială de unii adversari .2. caracterul abrupt al cuvintelor introductive fac re pede cunoscut cititorilor lui Pavel. specific paulină. Apărarea doctrinei ( 3. Apostolul subliniază două idei importante. Evanghelia Apostolului Pavel ( 1.3-5) că puterea mântuitoare a jertfei lui Hr istos. Analiza cuprinsului Epistolei I.16b-24) 5.21-31) 3.1.1-5) sunt de olemnitate deosebită. Evenimente de la convertire ( 1. Întoarcerea la Lege – robia omului ( 5.arătând că el u este apostol de la om. Slujirea creştină şi aspectele ei 1-10) Epilog — autograf ( 6. Întoarcerea la Lege – anularea harului ( 5.1-12) a. În schimb.10) 1.4-12) Partea III — parenetică ( 5. 2-5) În ceea priveşte a doua id ee. Structura planului doctrinar Adresă şi salutare (1. sunt o introducere la partea apologetică: 1.5.1-31) a.12 .1-29) a.13-14) 3. dimpreună cu urarea.1-5) Tema epistolei (1.1-5) Începutul epistolei către Galateni este atât unul tipic cât şi atipic. Exemplu biblic ( 4. Originea divină a apostolatului său .6-12) c.va fi o temă care urmea a fi tratată şi în scrisoarea pe care o aveau în faŃă.1-2) b.11-12) 2. de fapt. 11-18) II. Analiza cuprinsului Epistolei 1. Adresa şi salutarea (1. ViaŃa în Duh – biruinŃa păcatului ( 5.

încă „din pântecele maicii sale”. Obişnuita rugăciune de mulŃumire lip aici. b.. Încercarea de acceptare a unei alte evanghelii este drastic san cŃionată de Apostol. Sf. Aposto lul Pavel le atrage atenŃia că nu este decât o singură Evanghelie. Evanghelia propovăduită de el nu este una învăŃată de la om.39 înŃelege aici sfinŃenia ca fiind efectul jertfei mântuitoare şi exprimată în preocuparea eştinilor de a ieşi din „acest veac viclean” ( 1. 3.18-20). Dar. intervenŃia miraculoasă a lui Iisus în viaŃa sa.6-10 ) Creştinilor galateni.când a binevoit Dumnezeu . şi nici nu e luată de la ci a primit-o direct prin descoperire de la Iisus Hristos (1.. râvna sa pentru iudaism şi pentru datinile sale părinte care a caracterizat această parte a vieŃii lui.15-16) c.. Evenimente ale fostei l ui vieŃi. iar apostolatul său este recunoscut ca fiind autentic.8) Din această fermă atitudine a Apostolului. Tema epistolei ( 1. Fidel acestui crez.după 3 ani m-am suit la Ierusalim. precum: a.11-12). pe care le uneşte cu tema epistolei şi care urmează a fi anunŃată imediat (1. aceea pe care el a pr opovăduit-o de la început (1.7-8). În răstimpul celor 15 zile. care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin haru l Său să descopere pe Fiul Său întru mine. pe care urma să o vestească neamurilor. Partea I – autobiografic . pregătindu-se pentru misi unea la care a fost chemat şi unde i se va fi arătat din nou Iisus Hristos. autorul exprimându-şi surpriza faŃă de nestatornicia în credinŃă şi evanghelie a cre r galateni. 2. După 3 ani de la convertire. Apostolul sublini ază câteva aspecte ale vieŃii şi activităŃii sale înainte de convertire.” (1. aruncând chiar anatema asupra celor care ar propovădui o altă Evanghe lie: „Dar chiar dacă noi sau înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestito. a fost părăsită tocmai din raŃiunea că aleg a şi chemarea lui s-au făcut direct de către Dumnezeu.să fie anatema! ( 1. ca să-l cercetez pe Chefa şi am rămas la el 15 zile. 39 . Scopul vizitei se pare că va fi fost acela de a-l întâlni pe Apostolul Petru. cât şi timpul şederii sale în pustia Arabiei. înainte de convertire Într-o scurtă prezentare autobiografică. căruia urma să-i expună evenimentele petrecute cu el şi să-i explice mira colul chemării sale directe la apostolat şi că el nu mai este cel din trecut şi pe care Petru îl ştia prea bine: prigonitorul şi pustiitorul Bisericii lui Hristos.21 ) În partea primă a Epistolei.. 13 ). Apostolul Pavel arată că a făcut pri ma sa vizită la Ierusalim. Autenticitatea apostol atului său este marcată şi de alte mărturii istorice.” ( 1.. când spunea că a primit Evanghelia „ prin descoperirea lui Iisus Hristos” (1. Numai aces ta poate fi sensul cuvintelor: „. fratele Domnului.apologetică ( 1. Apostolul prigonea şi pustia bise rica „peste măsură” ( 1. conferă autenticitate divină a ostolatului şi Evangheliei sale. avea ca scop descoperirea întru si a Fiului lui Dumnezeu (1. 2. Contactul cu autoritatea biser icească de la Ierusalim. Pavel a fost acceptat de către cei ce erau reprezentanŃi ai Apostolilor la Ierusalim.11-2. Această unică Evanghelie este aceea în care este prezen t şi lucrează Hristos.15). de nuanŃă autobiografic-apologetică. descoper indu-i Evanghelia.. arătând că a fost c partizan al legii mozaice. rezu ltă clar autenticitatea Evangheliei sale. Apostolul Pavel are conştiinŃa clară că este instrumentul lui Dumnezeu prin care Acesta descoperă neamurilor pe Fiul Său şi Evanghelia Sa: „. care erau pe punctul de-a adopta evanghelia iudaizantă. chemarea sa directă la apostol at. de către Dumnezeu.. 4 ). 6-10 ).12). cât rămâne l ru. . Pavel dovedeşte prin turii istorice incontestabile originea divină a apostolatului său şi a Evangheliei sal e: 1. Pavel îl întâlneşte şi pe Apostolul Iacob. Probabil că Apostolul Pavel avea în vedere. episodul de pe drumul Damascului. În viziunea a postolului..

calitate care. Ap. de ce-i sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii ?” ( 2. înaintea tuturor: Dacă tu. Pavel scrie: „.Petru. IneficienŃa Legii Vechiului Testament rezultă şi din însemnar a alegorică a celor doi fii ai lui Avraam: Ismail.10). după adevărul Evangheliei m zis lui Chefa. când am văzut că ei nu calcă drept. 11-14) dovedeşte autoritatea şi autenticitatea apostolatului său.” (3. ca să le facă. Ap. 19-21) 4. st au sub blestem. Ineficacitatea Legii Vechiului Testament. în viziunea Apostolului. Apostolul spune că numai cei din credinŃă sunt fiii lui Avraam (3. Partea a II-a – doctrinar-teologică . dimensiunea epectat înfierii creştine. fiul sclavei Agar şi Isaac. Dimpotrivă. cărora iarăş lujiŃi ca înainte? (4. 3. . Apostolul prezintă pe scurt o introducere la partea doctrinară. la Antiohia. Iacob . rezultă din însăşi experienŃa creştinilor galateni. se desăvârşeşte în cel de „moştenitor a Dumnezeu”. Promis unile făcute lui Avraam n-au fost nimicite prin darea Legii. Referitor la rezultatul acestei reu niuni. Pavel apără deschis libertatea creştinismului faŃă egea mozaică. cum vă întoarceŃi iarăşi la stihiile cele slabe şi sărace. sau mai degrabă după ce aŃi fos oscuŃi de Dumnezeu. Căci toŃi sunt fii ai lui Dumnezeu prin credinŃa în Hristos Iisus. iar noul statut al creştinului. care.14). că scris este: Blestemat est oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii. 89). în viziunea Apostolului Pavel.16) b) raportul creştinilor cu faptele Legii ( 2. Curajul său de a-l înfrunta deschis pe Petru (2. pierzând calitatea de moştenitori ai promisiunilor făcute patriarhului lor: „Căci toŃi câŃi sunt din faptele Legii sunt sub blestem.40 d. luând atitudine hotărâtă împotriva comportamentului inconsecvent al Apostolul i Petru. La sfârşitul părŃii autobiogr etică.. înfăŃ ce el numea „Evanghelia mea”. Prin venire a Mântuitorului.mânt irea prin credinŃa în Iisus Hristos .12) În partea doctrinar-teologică. trăieşti ca păgânii şi nu ca i .7) şi au drept la moştenirea făgăduinŃei căci acestuia pe temeiul credinŃei i s-a făcut promisiunea mântuirii şi nicidecum pe temei ul Legii. trata cu Petru.. 40 .mântuirea prin credinŃă (3. care eşti iudeu. să se mai întoarcă la s clavia Legii: „Acum însă. Iacov şi Ioan . are numai rolul de „pedagog spre Hristos” ( 3. după ce cineva a cunoscut libertatea mântuirii. după ce aŃi cunoscut pe Dumnezeu. Aşadar.în cadrul şedinŃei întâi a Sinodului Apostolic. Întruparea Mântuitorului a adus ca dar.21-26). cei ce stau sub Lege.şi în care accentuează trei idei (2. înfierea. IneficienŃa Le ui Testament rezultă şi din promisiunile mesianice făcute lui Avraam. e. Iar dacă a venit cre mai suntem sub călăuză. precum şi din alegorismul numelor Sarra şi Agar. având în vedere moştenirea libertăŃii creştine.1-5. 9). iar co tul propovăduirii sale a fost apreciat pozitiv de stâlpii Bisericii .cei socotiŃi a fi stâlpi mi-au dat şi mie şi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei.Petru şi Ioan. mai poate cineva. 24 ). În altă împrejurare. 2. fiul Sarrei..2-5) şi care sunt active în viaŃa lor.. în probleme de morală. apostolul Pavel dezvoltă tema mântuirii prin credinŃă. câŃi în Hristos v-aŃi botezat. ca de la Apostol la Apostol: „Dar. în vederea mântuirii.24-27). Legea şi-a îndeplinit menirea ei. iar ei la cei tăiaŃi împrejur” ( 2. pentru că prin El s-a sfârşit epoca scla iei faŃă de poruncile ei (3.1718) c) îndreptarea vine numai prin credinŃa în Iisus Hristos (2. Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie.. înseamnă perspectiva infinită de creşte e în asemănare cu Dumnezeu. având ca temă . pentru ca să ne îndreptăm din credinŃă. dar n-au credinŃa strămoşului lor Avraam.căci Cel ce a lucrat prin Petru la apostolia tăierii împ rejur a lucrat şi prin mine la neamuri. se întreabă Ap. de fiu al lui Dumnezeu.15-21): a) inefi cienŃa faptelor Legii vechi ( 2. cu privire la Evanghelia sa. pentru ca noi să binevestim la neamuri. Întrucât argumentarea are caracter de polemică cu iudaizanŃii temeiurile sunt biblice şi istorice: 1. Pavel pleacă în Siria şi Cilicia. „Moştenirea lui Dumnezeu” defineşte aşadar. întrucât Legea. După această scurtă vizită la Ierusalim. ci prin credinŃa în Iisus Hristos şi prin Botezul creştin: „Lege e-a fost călăuză spre Hristos. 6b.Cei socotiŃi însemnaŃi n-au adăug at nimic la Evanghelia mea. Aceştia nu prin ere-împrejur au primit Duhul Sfânt cu bogatele şi izbăvitoarele lui daruri (3. în Hristos v-aŃi şi îmbrăcat” (3.

1990 Raymond Brown. fraŃilor suntem după Isaac. b ucurie. aceasta însemnând acceptarea cauzei lui Hristos.. desf rânare. Introduction à la Bible. pe de altă par te: „Iar faptele trupului sunt cunoscute. Pavel şi cuprinde o recapitulare generală a ideilor fundamentale ale epistolei. Grand Rapids: Wm. În acest sens.. Faptele bune.7-10). New Testament Introdu ction. Inter Varsity Press. care naşte spre robie – şi care este Agar . Ed.15).T. vrajbe. traducere şi comena triu ( teză de doctorat). Iar rodul duhului este dragoste.. Editi on integrale TOB.. fii ai făgăduinŃei. care are ca rod.. Multimedia. Pavel către Romani.i ar noi. Zuck ( editor i).. dobândir ea făpturii celei noi ( 6. iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus.1-12) Apostolul reia rezumativ ideile exprimate anterior. pace. Paris 1988 : Introduction a l’Epître aux Romains. Cluj 1940.iar cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăŃia lui Dumnezeu.U.Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul din femeia liberă. C. 278 p. pe de o parte.11-18 ) Epilogul epistolei este scris cu propria mână de Sf. Apostolul accentuează răstignirea omului în Hristos Iisus. Sf. Apostolul prezin opoziŃia dintre trup şi faptele lui. 4-7).41 Precum Isaac. 6. Bucureşti 1983. iar Ismael este alungat. Introducerea în Sfint ele CărŃi ale Testamentului Nou. p. Introducere şi comentariu la Sf. Robert A. O. Fitzmyer.. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni – comentar. 5. V. Einl eitung in das Neue Testament. manifestându-se ca o simplă atitudine izvorâtă doar raŃiune. şi prelucrare pentru limba română de Dumitru Groşan. F euillet. Bibliografie selectivă Vasile Mihoc. 13 .6. sunt moştenitori ai bunurilor mesian ice (4.împotriva unora ca acestea nu este lege”.B. nr. inchinare la idoli. New York 1997 John F. fermecătorie. Eerdmans Publishing 1982 John Stott. Downers Grove. dezbinări . vol. Sf.19-25.10 ) Partea parenetică cuprinde concluziile practice care se desprind din argumentarea părŃii dogmatice: a) galatenii să se ferească de a se supune Legii şi de a se lăsa ademeniŃ e învăŃături mincinoase. necurăŃie. Epi stolele Sf. Fiul lui Dumnezeu. 1968 A. prin credinŃă. la f el cei care cred în Hristos. Paris 1959 Donald Guthrie. I. fiindcă credinŃa în Evanghelie se împotri eşte îndemnurilor şi faptelor păcătoase ale trupului. îndelungă-răbdare. Ap. Partea a III-a – parenetică ( 5. trad. facere de bine. Epilog ( 6. În pericopa 5.6). 8 Commentary. Târgu-Lăpuş 2005 Raymond Brown. Liviu Galaction Munteanu. prin credinŃa în Hris b) libertatea creştinilor nu este una spre păcat. Dar cel din cea roabă s-a născut după trup. Iosif Olariu. În concluzia părŃii d r-teologice (5. bunătate. Pavel avea în vedere prin expresia „credinŃa lucrătoare prin iubire” o credinŃă a vă. ca fiind unele ca acestea: adulter. Downers Grove III. Galateni şi Efeseni.. Illinois S.. Ro land E. punându-i încă o dată pe galateni în gardă î iva uneltirilor iudaizante. CernăuŃi 1929 La Bible ( Traduction oecumenque) .” (4.. Pave se exprimă: „. 132 p. Epistola Sfântului Pavel către Galateni – introducere.A. reprezintă sămânŃa bună pe care creştinii o seamănă în vederea recoltei eshatologice (6. Murphy. ca să nu piardă mântuirea câştigată cu preŃ. Joseph A. Walvoord. care este mama noastră. Arad 2005 Udo Schnelle. Scriptură. Göttingen 1994 Vasile Gheorghiu.2691 41 .. An Introd ction to the New Testament. în R. Carm.. 1911. este moştenitor. prin fapte şi nu desprinsă de ele. iar cei robiŃi Legii sunt îndepărtaŃi de la mântuire.22-31). Corinteni. The M essage of Galatians. adresând credincioşilor galateni un apel la a stărui în libertatea „credinŃei lucrătoare prin iubire 5. şi duh şi roadele sale.. care sunt rodul duhului de virtute creştină. iar cel din cea liberă s-a născut prin făgăduin le ca acestea au altă însemnare: Unul este Muntele Sinai.. Comentariu al Noului Testament. fiul celei libere. Roy B.

cum ar fi Tihic (4. 12. scrisă în aceeaşi perioa dă şi la care se face probabil referire prin expresia ” pe cea din Laodiceea să o citiŃi şi voi” ( 4. iar a oraşului era eterogenă. Aceşti palestineni întreŃin o vie propagandă religioasă. Marcu ( 4. Epistola către Coloseni are 3 referinŃe directe la persoana Ap. plăcut şi mare”. aproximativ 160 km est de Efes. Cetatea Colos e era aşezată pe valea râului Lycus. doar câteva ruine neîn Turcia de azi. Bucureşti 1977. coloseni.14) şi Arhip (4. precum şi multe alte referinŃe la colaboratori aprop iaŃi ai apostolului. Datori tă înfloririi sale culturale şi economice din antichitate. Dima (4. Paternitatea paulină a Epistolei Având în vedere că în rătăcirea denunŃată de Epistolă. 42 . mai toate zeităŃile Imperiului Roman. CredinŃa lor îmbrăŃişa. i. oraşul adăpostea şi pe disloc din Palestina. Aristarh (4. A. Luca (4. Frigia.1. din oraşul de altădată. 1. Unicul mijlocitor pe lângă Dumnezeu Tatăl. Stelian Tofană ( coordonator).17). pa ternitatea paulină a epistolei a fost adesea contestată. NegruŃiu.10).42 Studiul Noului Testament. 3. Pavel de comb atere a unor devieri de natură iudaică de la dogmele Bisericii creştine. Pe lângă frigieni. ca şi a efesenilor. 4. Dan E. Florin Codrea.18). Preliminarii isagogcie I. iudei. Moldovan. Epafras (4. Onisim (4.16). Stilul şi cuprinsul epistolei sunt apoi similare celor din Epistola către Efeseni.23. Dar. în marea lor majoritate. 149 ).12). Mirela MăŃăoanu. Jugul turcesc a înmormânt tă cetate pentru totdeauna. precum şi o încercare a Sf. Herodot a numit oraşul Colose „cetate importantă”. erez ie caracteristică unei perioade mult mai târzii decât cea a vieŃii Apostolului Pavel.9). 4. pp. Manual pentru Institutele Teologice. Cercetarea biblică noutestamentară românească – Ghid bibliografic Cluj-Napoca 2004 EPISTOLA CĂTRE COLOSENI Epistola constituie un scurt tratat apostolic despre dumnezeirea Mântuitorului Hri stos. Istoricul iudeu Iosif Flaviu ne informează că regele Antioh celMare a de cis deportarea a 2000 de familii iudaice din Babilon în Lidia şi Frigia ( AntichităŃi iu daice.10). iar Xenofon „oraş mondial. sunt de părere că este vizat şi un început de gnosticism. în exprimare la persoana I ( 1. aduşi către regele sirian Antioh al III-lea cel Mare pentru colonizar ea Ńinutului. faptul că apostolul Pave l este autorul epistolei este susŃinut de numeroase dovezi de critică internă şi externă. astăzi rămânând. Silviu I.14). În veacul apostolic majoritatea locuitorilor din Colose erau polite işti.7).114-115. în apropierea maril or cetăŃi Ierapolis şi Laodiceea din provincia proconsulară a Asiei Mici. punând acc nt pe o strictă observare a legilor iudaice. Pavel.

Col.sclavul Onisim este menŃionat în ambele scrieri ( Col. În Biserica veche..1). Sf..„. 18. 2. pentru toŃi u văzut faŃa mea în trup”. Apostolul le aminteşte colosenilor că au „primit învăŃătura de la Epafras .19). ReprezentanŃii acestei ipoteze sunt de părere că locuitorii oraşulu u fost încreştinaŃi de Epafras..4. „filosofia” ( 2.10-22). Pavel n-a fost niciodată în Colose.care ne-a dezvăluit iubirea v astră ces întru Duhul”.. Filim.Col. 1973.7). „cre are i-o dă Dumnezeu” (2.12-13).am auzit despre credinŃa voastră”. 23)..1 „. 48 de cuvinte) sunt unice în Epist ola către Coloseni. II. 2324 ) . Î acest sens. 6..1) . sunt dovezi incontestabile pentru susŃinerea paternităŃii pauline a epistolei către Coloseni. Într-adevăr.43 Este adevărat. directe sau indirecte.2 ) . 3. Întemeierea Bisericii din Colose O mare parte dintre specialişti sunt de părere că Sf. „creşterea. de la Dumnezeu” şi „răsplata moştenirii” ( 3.„. 19.Col.ambele epistole fac referire la lucrarea lui Arhip ( Col.4 .la fel.Col. Totuşi.4. la fel.. Se pare că Epafras a e ghelizat şi Laodiceea (Col.10-14 . Fil im..7). rezultând din calitatea sa de părint e. este legătura ei strânsă cu epistola către Filimon.Ap 19. Textele la care se face referi re sunt următoarele: . Luca şi Dima ( Col. Inter Varsity Press. aşadar. unul din argumentele puternice în favoarea paternităŃii pauline a epistolei şi a faptului că ea aparŃine primului secol c eştin. epistola se găseşte între cele pauline. Downers Grove. Este adevărat că în Coloseni apar câteva diferenŃe stilistice cum ar fi combinaŃiil genitivale neobişnuite: „nădejdea slavei” ( 1..8). Fi lim. recunoscută de toŃi PărinŃii şi Scriitorii biser ceşti. Dar.1.13). „dumne heierea Epistolei confirmă că Tihic a fost purtătorul celor două epistole.Epafras.1. nu încetăm să ne rugăm pentru voi!”. fireşte. Pavel trebuia să se folosească.7-8 „. în Faptele Apostolilor Sf. T oate aceste argumente. 1. Irineu o socoteşte canonică ( Adv. 43 . iar în Canonul Fragmentului Muratori ca şi cel al lui Marcion. „întâietatea” (1. „trupul.14. ne mai întâlnindu-se în nici o altă scrisoare paulină. la o analiz mănunŃită a vocabularului epistolei.. Filim..24).. De aici apare. colosean de origine şi ucenic apropiat al Apostolului Pa vel.Col.24) toate acestea. şi anume în a 2-a şi a 3-a călătorie misionară 16. adică tuturor locuitorilor iudei şi elini din provincia proconsulară Ahaia (F .în ambele scrisori sunt trimi se salutări din partea lui Aristarh. care i-a născut la credinŃa cea întru Hristos Iisus. „am aflat” – de credinŃa voastră ) şi din care ar reieşi faptul sa cu coloseni ar fi una indirectă şi nu una directă. „împlinesc” (1. Colo se şi 5 .10) şi tot el afirmă că marele Apostol a predat Evanghelia aproape în to t locul. către Efeseni şi Coloseni ( Efes.23. 9 . Pentru a-i combate pe adv ersarii săi.4. . de acelaşi limbaj pe care ei îl între nŃau. . că 34 de cuvinte ( după alŃi critici.Haer. Marcu.4. se poate observa că ele sunt totuşi caracteristice te mei scrisorii şi adecvate modului de a gândi al lui Pavel.11).ambele cărŃi includ numele lui Timotei alături de cel al l i Pavel în salutările de la început ( Col.18).6.16). în balanŃa paulinităŃii ambelor s risori. Epafras.. iubitul. Dintre aceste cuvinte amintim câ eva: „văzute” ( 1. Luca menŃionează pre zenŃa de 3 ori a Sfântului Pavel în Frigia. 4.1 . sunt invocate câteva texte din epistolă în care exprimarea Apostolului es te la trecut ( „am auzit”.21. a cărei autenticitate paulină nu te pusă de nimeni la îndoială: . aşa cum afirmă Donald Guthrie „diferenŃele stilistice sunt atribuite în ge neral schimbării circumstanŃelor sau subiectului”5 Dar. III. p. „noul” în limbajul epistolei. New Testament Introduction. 10 ). v.firii pământeşti”(2. precum şi de „tovarăş de lanŃuri întru Hristos Iisus (Filim. că acesta manifestă râvnă pentru ei şi că se luptă pentru desăvârşirea lor (4.17. Unii exegeŃi sunt de părere că datorită apropierii oraşelor Laodiceea.9 . paulinitate a Epistolei către Coloseni a fost. 1... însă la Epafras este doar din poziŃia acestuia de colaborator şi însoŃitor al Apostolului.27).5 53. din ziua în care am aflat. fapt care atârnă.. .

Tot aici a fost servit şi de un sclav Onisim şi pe care. Pavel arată că Legea.44 Ieropolis.17). Se pare că Apostolul locui e în casa lui Filimon şi fusese primit cu ospitalitate de soŃia acestuia Apfia şi de Arh ip. activităŃi. ca Domn căruia i-au puse toate. Dintre acestea amintim câtev a: 1. mai pr cis în casa lui Filimon.9). astfel că majoritatea spe cialiştilor sunt de părere că apostolul Pavel avea în vedere anumite devieri ale colosen ilor de la credinŃa creştină atunci când a redactat epistola.9). este dualismul dintre fiinŃa divină.16). poziŃia irea acestora.22). este doar „umbră a c elor viitoare” (2. Sf.1. 2.21-23). punând bi ne în lumină absoluta unicitate. îl va încreştina la Roma.3. Încercarea de dobân dire a unei înŃelepciuni omeneşti din orice fel de filosofie (2. Cele două din urmă viz ate nu aparŃin iudaismului ortodox. Urmările unui astfel de sincretism iudeo-păgân erau destul d grave. Sf. Pavel 44 . 4. supremaŃia cosmică a lui Hristos în planul creaŃiei şi suf enta Sa mijlocire în rolul Său universal mântuitor. mai ales. care le prescrie.15). care trebuie luate în considerare în această spinoasă problemă. se pare.Hr. o formă embrionară a acestui cur ent filosofico-religios. cu rol de intermediari între Dumnezeu şi univers. III. la bază stând reguli alimentare. La toate aceste presupuneri se ma i adaugă şi faptul prieteniei Sf. Onisim. fiind vizaŃi îngerii. simŃeau nevoia unor anumite cunoştinŃe (gno is) revelate privind aceste emanaŃii misterioase (adesea înŃelese şi ca fiinŃe atotputerni ce) şi zonele lor de influienŃă asupra oamenilor pe pământ.21-23 . Apostolul consideră că o astfel de închinare l a îngeri îndepărtează de credinŃa în supremaŃia cosmică a lui Hristos. Un ascetism greşit practicat (2. toată plinătatea dumnez e găsea în Hristos ( 1.2). Rătăcirea denunŃată în Epistolă CircumstanŃele care au prilejuit scrierea şi trimiterea Epistolei creştinilor coloseni sunt legate de apariŃia unei erezii în Biserica din Colose. Pavel? Această întrebare se pare că ar putea rezolva problema întemeierii Bisericii di n Colose.8). care era colosean şi căruia îi trimite o scrisoare. a cărui practică se pare că venea în cont radicŃie cu monoteismul iudaic. se rezumă la întrebarea: dacă Apostolul Pavel n-a fost în Colose. Toate argumentele. a limentat. în cei 3 ani petrecuŃi la Efes (F. Aceia care se lăsau influienŃaŃi de el.19. În acest context. deja prezent spre începutul celei de-a doua jumătăŃi a sec. infl uenŃând şi destinul oamenilor. cândva mai târziu .16.18). Sf.19. Era important să se cunoască nu e lor. rugându-l să-i pregătească găzduire (Filim. pe Sf . CircumstanŃele scrierii Epistolei. fiul lor. precizând locul. 2. 3. 2. originară.I. funcŃiile lor şi mijloacele pe care omul trebuie să le folosească pentru a şi le fa ce favorabile: zile. El trebuia să afirme clar că pleroma d ivinităŃii nu era sub-împărŃită într-o multitudine de intermediari. O deviere religioasă. Combaterea unui cult exagerat al îngerilor (2. alimente etc. Pavel trebuia să combată fer m aceste periculoase tendinŃe pentru credinŃa incipientă a creştinilor coloseni. întrucât Onisim n-avea cum să fie întâlnit în altă parte decât în casa stăpânului egilor sclaviei. Probabil că acestea făceau parte dintr-o sectă iudai că.Ap. lucruri. de un iudaism sincretist care se găsea în Frigia. Ap. înpri mul rând. adevăratul pământ al făgăduinŃelor pentru toate cultele ezoterice. având ca efect o serie întreagă multiplicări sau emanaŃii succesive. Un început de gnosticism (un proto-gnosticism). De aceea. paracreştine sau creştine. Fiecare dintre aceste emanaŃii conŃin o parte din „plinătatea ( pleroma) dumnezeirii” ( Co l. 5. Pavel le va fi vizitat între anii 50-56d. făcând aluzi e chiar la circumcizie. Pavel cu Filimon. Apostolu l combate ferm acest cult exagerat al îngerilor. sau. unde l-ar fi putut cunoaşte sclavul acestuia. v. Ideea comună a sistemelor gnostice precreşti ne. d unde caracterul pur iudaic al acestor practici (2. Apostolul subliniază întâietatea lui Hristos faŃă de toate puterile cereşti. 2. inaccesibilă o serie de emanaŃii rele care ajung în lume şi în materie. aceea de a fi supuse domniei lui Hristos (1. 19.10-22 şi 20. şi anume. Iisus Hristos a triumfa t asupra tuturor forŃelor despre care se credea că controloează universul ( 2. erau cauza creaŃiunii şi controlau chiar anumite zone ale pământului.21-23). Prin moartea Sa pe cruce.

10.6) c) Mesaj e particulare ale apostolului către coloseni (4. fraŃi întru Hristos Iisus” esemnează pe creştinii coloseni ca popor ales şi sfânt al lui Dumnezeu. po rivit viziunii apostolului. Analiza cuprinsului Epistolei I. Se pare că prin expresia „sfinŃi” Apostolul Pavel i-ar avea în vedere pe îngeri.3.12-15.3-12) Partea I — doctrinar-teologică hristologică ) (1.1.5-4.4) Partea a III-a — parenet ică (3. fapt care coincide cu informa le din Epistola către Filimon ( Filim. 1.6) a) Sfaturi generale (3. cât şi comunitar.24-3. 13). scrisă în aceeaşi perioadă –captiv tatea romană. precum Efes. prin intermediul căruia aj unge la destinatari şi Epistola către Efeseni. 12).2 „sfinŃilor şi credincioşilor. Sf Pav te preocupat numai de a apăra învăŃătura despre întâietatea absolută a lui Hristos faŃă de eaŃie. Cezareea. Aşadar. dar majoritatea înclină pentru Roma.13-14) b) Întâietatea lui Hristos (1. prima captivitate suferită în cetatea Cezarilor.6-3. Rugăciunea de mulŃumire (1. ruce. în pericopa 1.18).20). 4. întrucât. care iubirii Sale. că el este „în lanŃuri” (Col. Faptul că Apostolul se găsea în captivitate rezultă din informaŃia dată colosenilor. 9.4) a) Sf.1). care se un sc cu cei aleşi în lumina şi strălucirea eshatologică.1) 2. nădejdea şi dragostea colosenilor . s-a câştigat prin sângele Fiului: „El 45 . dar răscumpărarea. Hristos a devenit unicul Domn al lumii reînnoite. Au fost propuse de unii comentatori şi alte teze referitoare la localizarea scrierii epistolei. adică iertarea păcatelor. Această interpretare se întemeiază.45 arată că închinarea la îngeri este falsă dacă nu este subordonată lui Hristos. în raport cu cultul îngerilor. mai întâi.18) II. Este un pasaj pa ralel celui din Introducerea Epistolei către Efeseni: „sfinŃi.5-17) b) Sfaturi practice (3.3-12) Apostolul Pavel mulŃumeşte lui Dumnezeu pentru credinŃa. Căruia care toate puterile c ereşti şi pământeşti i-au fost supuse (1. Cât priveşte timpul şi locul redactării ei.. Adresă şi salutare ( 1.21-23) Partea a II-a — polemică (1. ca loc al scrierii ei. v.1-12) în care P vel îşi prezintă.7-17) Salutarea finală (4. statutul său de Apostol al lui Iisus Hristos.şi credincioşi întru Hristo Iisus” ( Efes. Pavel şi c olosenii (1. întru lumină (v. AcŃiunea strămutării întru lumină.1-2) Ca şi alte epistole. se pare că Apostolul a scris-o din Roma. B. şi anume.1-2) Rugăciunea de mulŃumire (1. se aseamănă nu numai în conŃinut. Epistola este trimisă la destinaŃie prin Tihic. ci şi în formă.. cândva la sfârşitul anului 62 şi începutu ui 63.5) b) Erori doctrinare în Colose (2. Structura planului doctrinar Adresă şi salutare (1.18-4.24-2. virtuŃi prin care ei au propăşit spiritual atât la nivel individual.15-20) c) Împăcarea prin Hristos (1. Coloseni începe cu o adevărată liturghie epistolară (1. Analiza cuprinsului Epistolei 1. prin voinŃa lui nezeu ( 1. Adresarea din vers. aparŃine lui Dumnezeu Tatăl.13-23) a) Introducere (1. bil şi pe scrierile de la Qumran cu care epistola către Coloseni. as fel că prin aceste virtuŃi ei vor avea parte de moştenirea sfinŃilor.

ca mădular al trupului lui os. lepădări.46 (Tatăl) ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat întru împărăŃia Fiului Sale. 16-18) şi pe care Sf. care toŃi laolaltă formează trupul cosmic al lui Hristos – Biserica ar cuvântul „toate”. în viziune pulină. de acum v-a împăcat prin moartea Fiului Său rupul cărnii Lui ca să vă pună înainte Sa sfinŃi fără prihană şi nevinovaŃi” (1. care se săvârşeşte în mine cu putere” ( 1.2-3). Apostolul face trecerea la tratarea părŃii doctrinare a epistolei.. Expresia Apostolului „toate s-au făcut p rin El şi pentru El ” ( 1.21-23). împlinind în trupu l său ”lipsurile necazurilor Iisus” ( 1. păcate şi pentru care el suferă. adevăr exprimat de Apostol prin expres ia „chipul lui Dumnezeu”: „Care ste chipul lui Dumnezeu mai întâi născut decât toată făptur . cât şi a mântuirii 20).ca Apostol al neamuril el este şi slujitor al tainei celei din veci ascunsă oamenilor (1. spre a f unoscută oamenilor taina lui Dumnezeu. Întâietatea absolută a lui Hristos. făcând pace prin El. dimensiune cosmică: ”Şi printrÎnsul toate cu Sine să le împac e cele de pe pământ. până când Hristos va lua chip deplin în ei. Sf. care este Logosul divin. înŃeleasă ca expresie a unităŃii indisolu bile dintre creatură şi Creator (1. Întâietatea lui Hristos este conferită de calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu (1. dă operei răscumpărătoare a lui Hristos.28-29 apostolul explică acest proces: . dobândită prin venirea lui s. 4. car erizată de îndoieli.ca să înfăŃisăm pe tot omul desăvârşit în Hristos Iisus.24). Taina aceast a constă în chemarea păgânilor la mântuire şi la slava cerească. Pavel accentuiază câteva caracteristici care definesc apostolatu l şi misiunea sa încredinŃate de Dumnezeu.17-19). În 1. Prin expresia „cele din ceruri” şi „cele de pe pământ” Sf.13-23) ConŃinutul părŃii doctrinar-teologice este unul hristologic şi este axat pe două idei prin cipale: 1.4) În partea polemică. „întru care sunt ascunse toate visteriile înŃelepci unii şi ale cunoştinŃei” ( 2. Împăcarea lumii. atât în ordinea creaŃiei. c .16-17). Şi El este capul trupului. ca fiind raŃiunea de a fi a fiecărui lucru şi prin care toate Ńin de RaŃiunea supremă. întru care avem răscumpărarea prin sângele Lui. adi că al Bisericii.28-29). Partea doctrinar-teologică (1. Creator.în El a binevoit Dumnezeu să sălăşluiască toată plinirea” ( 1. Maxim Mărturisitorul în crarea sa Ambigua. Di tă perspectivă.21-22). din versetul mai sus citat. Ideea este explicată în versetele următoare: „El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate. În acest sens. Împăcarea tuturor celor create cu Crea torul are. adică a esenŃei fiinŃei dumnezeirii. iar această prezenŃă a Lui în fiecare lucru creat este explicată de Sf. fie cele din ceruri. 2. d nsiune cosmică.17-18). Pavel se referă la îngerii a oamenii răscumpăraŃi. care oarecând eraŃi îns răjmaşi cu mintea voastră către lucrurile rele. b) Fiul este coautor al creaŃiei (1. adică iertarea păcatelor” ( 1.24-3. în sensul că toată creaŃia raŃională – îngeri şi oameni – sunt recapitulaŃi ealizat pe Cruce. în viziunea paulină. Spre aceasta mă şi ostenesc şi mă lucrării Lui. el subliniază câteva din direcŃii care le particularizează: a. prin sângele Crucii Sale” (1 20). prin cuvântul „toate” Apostolul înŃelege că întreaga creaŃie trebuie văzută fiind Trupul lui Hristos. Efectul Jertfei lui Hristos este.13-14) u sublinierea acestei idei. ci numai că el preia în viaŃa sa sărăcia vieŃii spirituale a creştinilor. 46 .. Expresia ”şi împlinesc în trupul meu lipsurile cazurilor lui Iisus” nu trebuie înŃeleasă în sensul că Apostolul ar completa ceva la suferi le lui Iisus.slujitorul Evangheliei universale. Întreaga luptă şi osteneală a Apostolului este concentrată în această direcŃie. care este Biserica Sa. dobândirea de către creştini a calităŃii de sfinŃi ai lui Dumnezeu: „Dar pe voi.16 ) Îl defineşte pe Hristos ca Dumnezeu adevărat. propovăduită la toată făpt ura de sub cer (1..26).23) b – slujitorul trupului lui Hristos – Biserica. Pavel o marchează prin sublinierea a două idei: a) Fiul este ref lexia Tatălui. 3. Partea polemică (1. adică a creaŃiei cu Tatăl se ce numai prin jertfa Crucii Fiului (1.

1) c.10) b. caracterizat de viciile lumii vechi păcătoase şi ca e sunt: desfrânarea. Introduction à la Bible. Apostolul Pavel exprimă magnific acest adevăr: „. sensul suprem al raŃiunii şi existenŃei umane şi în care este ascunsă viaŃa noastră. care este legătura desăvârşirii (3. ca su incipiu desăvârşit al existenŃei.îngăduin procă şi promovarea dragostei ca virtute. London 1960 E.3) . ceea ce este plăcut Domnului (3.îngropaŃi fiind împreună cu El prin Botez. nu slujin u-le numai ca să placă oamenilor.5-4. împreună cu El. Partea parenetică (3. a Philemon. Der Brief an die Kolosser..slugile să asculte întru toate de stăpânii lor trupeşti. aux Colosiens.să lepede pe omul cel vechi al păcatului şi să se îmbrace în cel nou. Conzelmann.13-14). Feuillet. C. ci în curăŃia şi sinceritatea inimii.Lohmeyer.. a ri privind viaŃa particulară . an die Kolosser und an Ph ilemon. necurăŃia. Paris 1959 H.18). aux Ephesiens. precedate de lepădarea predaniilor omeneşti: „LuaŃi aminte să nu vă fure intea cineva cu filosofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească.8-12). vă veŃi arăta întru mărire” (3. . RaŃiunea îngropării tului în Botez constă în dobândirea unei noi vieŃi.îndemnuri ivind relaŃia cu timpul: „răscumpăraŃi vremea”.. după stihiile l i şi nu după Hristos.bărbaŃii să iubească femeile lor şi să nu se aŃi asupra lor ( 3.femeile să se arat upuse bărbaŃilor lor.1) . Benoit. 4). ca şi Domnului ( 3.stăpânii de slugi să dovedească corectitudine faŃă de supuşii lor.părinŃii sunt îndemnaŃi la înŃelepciune pentru a nu întărâta pe copii lor După ce aceste sfaturi. în sensul ca timpul să fie folosit pentru c a lor spirituală (4.22)..19) . Les Epitres de Saint Paul aux Philippiens.să fugă de viciile păgânilor. socială a creştinilor.. şezând de-a dreapta lui Dumnezeu. NTD 8.. Apostolul Pavel încheie epistola autentificând-o cu propria-i semnătură (4. Paris 1959 47 ..căci voi aŃi murit şi via voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu” (3.1-3) Slava eshatologică viitoare a creşt nilor decurge tocmai din acest izvor: „ Iar cînd Hristos.stăr în rugăciune şi trezvia în timpul rugăciunii (4.5) . pentru c „Dumnezeu să le deschidă uşa cuvântului spre a vesti taina lui Hristos” ( 4. care este viaŃa voastră. Göttingen 1957 A. atunci şi voi. Robert A. unde se află Hristos. se va arăta.. Dacă î ceritatea slujirii lor vor fi nedreptăŃiŃi.6) Finalul părŃii aşa-zis polemice este.2) . The Epistles of Paul to the Colossians and Philemon.relaŃia în rugăciune dintre propovădu scultător: ascultătorii sunt îndemnaŃi să se roage pentru cei ce vestesc cuvântul. de fapt. Îndemnuri care vizează viaŃa de familie . care este „du ipul Celui ce l-a zidit” (3. ca Domnului.copiii să asculte pe părinŃii lor întru toate.20 . . ascunsă în mod tainic în Hristos. unde se află Hristos.. .47 Baza acestei desăvârşiri în Hristos este îngroparea trupului păcatelor şi apoi învierea istos prin Botez.” (2. Această înnoire dobândită în Botez impune apoi şi o nouă ntare a vieŃii şi anume cugetarea la cele de sus. familială. să nu uite că Domnul este Cel ce pedepseşte ned eptatea ( 3.căuta de sus.Carson. care se r ezumă la câteva îndemnuri ce vizează viaŃa particulară. Bibliografie selectivă P. pofta rea şi lăcomia pentru care vine mânia lui Dumnezeu (3 5-6). Die Briefe an die Philipper. Göttin gen 1962 H.M. Îndemnuri privind viaŃa comunitară şi socială . întrucât urmarea lui Hristos n poate face în modul vechi de existenŃă. ştiin i au Stăpân în ceruri (4. 5. cu El aŃi şi înviatprin c puterea lui Dumnezeu. un preambul al părŃii parenetice. TynNTC .

U. New York 1 997 John F.1). Arad 2005 Udo Schnelle. filosofi ca Parmenide şi Pitagora. prin voinŃa lui Dumnezeu. Stelian Tofană ( coo rdonator). New Testament Introduction. Walvoord.1) şi „ Pentru aceasta.48 B. I. Introducerea în Sfintele CărŃi ale Testamentului Nou. Heraclit şi Democrit-părin ele atomismului. Moldovan. În veacul apostolic. A. Desfrânarea era motivată religios şi încurajată făŃiş prin scandalo practici ale celor câteva sute de vestale care se prostituau în chiar incinta templ ului.Ap. sunt doar câteva nume ilustre de cetăŃeni ai acestei cetăŃi. pe care localnicii o credeau picată din cer. titlu pe ca re. Însă. Târgu-Lăpuş 2005 Raymond Brown. Dan E. şi a durat mai bine de 200 de ani. Preliminarii isagogice I. Scriptură. a fost unul dintre cele mai importante cent re misionare ale Ap. o bună parte dintre speci alişti sunt de părere că eoistola reflectă aspecte de 48 . Studia Neotestamentica 2. Flagelul turcesc i-a pe cetluit şi acestei cetăŃi. Göttingen 1994 Vasile Gheorghiu. când va rămâne aici timp d ( F. trad.Hr. Zuck ( editori). PoeŃi ca Anacreon. Fitzmyer. astfel că. în primul rând. Joseph A. CernăuŃi 1929 Silviu I. eu Pavel. dar faima Efesului consta. Introducere şi comentariu la Sf. Carm. paternitatea paulină a epistolei a fost contestată. Comentariu al Noului Testament.Cluj-Napoca 2004 EPISTOLA CĂTRE EFESENI Preliminarii Efesul. şi revine în a treia călătorie misionară. stoicul Zenon. definitiv. Saint Paul et ses Lettres. de altfel. Ap. Efesul purta numele de Lumen Asiae. Florin Codrea. pentru voi păg i” (3. Einleitung in das Neue Testament. Pavel.. Templul său av nsiuni colosale. 19). Downers Grove.” (1. VII î. ConstrucŃia a înce ut în sec. în dimensiun ea sa culturală şi religioasă. Roland E. Biserica din Efes a atins repede o însemnată dezvoltare. supremul titlu d drie al Efesului era calitatea sa de cetate protectoare a templului şi statuii zeiŃe i Diana-Artemis-Efesia. Cercetarea biblică noutestamentară românească – Ghid bibliografic .. caracterizându-se prin desfr idicat la rang de cult. Apostolul trece prin Efes în a doua călătorie misionară.Pavel şi argintarul Dimitrie al Efesului ( F. Illinois S. Autorul Epistolei şi autenticitatea ei Apostolul Pavel s-a referit de două ori direct la sine însuşi ca autor al Epistolei: „Pa vel. î fes s-a Ńinut Sinodul III Ecumenic (431) şi cel tâlhăresc (449). care au dat faima şi renumele acesteia. care sprijineau bolŃile. de ai ci rezultînd conflictul dintre Ap. Astfel. nu întâmplător. O. Rigaux. ComerŃul cu statuete ale zeiŃei Diana atinsese o culme greu de imaginat. 19 ). fiind de 4 ori mai mare decât Pantheonul din Atena.. Paris-Bruges 1962 Donald Guthrie. Apostol al lui Iisus Hristos. După toate prob abilităŃile. Roy B. Murphy. vol. îl şi merita. capitala Asiei proconsulare. având 446 de pi cioare lungime. 1990 Raymond Brown. Serbările care se dădeau în cinstea acestei zeiŃe Ńineau 2 luni şi aveau loc în fiecare primăvară. NegruŃiu.A. întor cându-se de la Corint. Cu toate acestea. 220 m lăŃime şi 127 de coloane. mai al es în ultimul timp şi în special de critica protestantă. Ed . şi prelucrare pentru limba română de Dumitru Groşan. sfinŃilor care sunt în Ef es. An Introduction to the New Testament. Aşezarea acestei cetăŃi la Marea Egee a creat condiŃiile unei une şi rapide înfloriri economice. Multimedia. Mirela MăŃăoanu. întemniŃatul lui Iisus Hristos. declinul. Issis. această zeiŃă nu era decît o variantă a zeiŃei egiptene.

2. mai întâi. în special. pare ciudat ca un uceni c al Apostolului Pavel să aibă o capacitate de percepŃie teologică şi spirituală mai mare d cât Apostolul. mai mult de o treime sunt paralele cu Coloseni . teoria „pseudonimului” nu este întâlnită. cuvinte care apar o singură dată la un autor. Policarp. cu pericope lungi. Stilul este. În sec. Până la sfârşitul sec. succesiune de substantive legate prin genitiv sau p repoziŃii ( ex. mai scrie una. acestei obiecŃii se poate răspunde prin a arăta că e firesc ca temele noi să pret indă termeni noi de exprimare. în Epistola . ca fiind „cununa” scrierilor lui Pavel. P avel. Dar. fraze lungi şi în alte epistole. în special cu Coloseni. ci doar de expun erea aceleeaşi teme. dar susŃinând că est Apostolul Pavel. referitoare la împrejurările în care epistola a fost scrisă. ca fiind mai mult decât ent. În acest sens. 1. se poate obser va uşor că ele nu depăşesc limitele unei evoluŃii perfect normale în gândirea Apostolului. exegeŃii au observat însă. Se pare că alcătuirea ei se datorează aceloraşi circumstanŃe în care a fost încropită Epist re Coloseni. într-adevăr. care înglobează ipoteza că. în care a expus. trebuie accentuat însă faptul că însăşi tema epistolei dezvoltată de Apostol. Referitor la relaŃia cu alte epistole. Nici aseamănarea cu Epistola către Coloseni nu constituie pentru acest gen de critică biblică un argument al paulinităŃii epistolei. teologia ei prea evoluată 2. unul laborios. formând un contrast cu expresiile vii şi scurte din alte epistole. se poate spune că ea este mai puŃin întemeiată. de la sine. nici această ipoteză nu se prezintă. dar dintr-o altă perspectivă.15-23 . fără nici o preocupare polemică. În acest cadru de idei. o expunere mult mai clară şi mai sistematică a lor..3-14 . în ciuda acestor asemănări. în cea către Romani. cele 155 de versete din Efeseni. dar analizate. la alte dimensiuni. de data aceasta. 1. în Noul Testame nt. Probabil că Apostolul scrie. Aşadar. epistola către Coloseni. se face caz de numărul mare de hapa x legomena ( 36 la număr).21-2 şi Col. 1. Marcion – chiar dacă o trece cu numele „către Laodiceeni”. cu cea către Coloseni.1-6 . cea privitoare la conŃinut ul doctrinar. evidente. ca fiind una d estul de convingătoare. dar şi critici bi ai noi. Toate acestea se reduc la u na singură.1-10 .T. Mai mult. pretindea un stil mai osebit. iar referirea la Tihic este aproape identi Efes. epistola ar aparŃine unui ucenic al Sf. La primii creştini. 14-15 ). într-adevăr.XX apar primele voci care încearcă să conteste autenticitatea ei. sau întreaga creaŃie însufleŃită. Ap. de la început şi până la sfârşit. Dar. 4. Temele sau punctele de ved ere noi ale epistolei au legătură cu criza din Colose. apoi. fraze lungi cu multe propoziŃii relative şi part icipiale( ex. Pentru o astfel de temă. atât în conŃinut cât şi în dispunere textuală. a estă epistolă este considerată de mulŃi PărinŃi şi scriitori bisericeşti.6. stil şi doctrină care sunt diferite de cele prezente în alte scrieri ale sale.19 . 2. Argumentele împotriva autenticităŃii sunt: 1. II. nu există. se poate afirma fa ptul că nu este vorba de o imitare laborioasă a celei către Coloseni. Referitor la prima obiecŃie.49 vocabular. stilul labo rios al prezentării temei 3. de fapt.11-16). Spre exemplu.11. ca de exemplu. ecŃiile din punct de vedere literal par însă mai serioase. care a vrut să dea ideilor şi gândirii apostolului un mai clar sens eclesiologic . Dar. asemănarea cu alte epistole ale N. Fragmentul Muratori) a socotit dintotdeauna Epistola către Efeseni ca aparŃinând Apostolului Pavel. Împrejurările şi data scrierii Epistolei IndicaŃii speciale. stilul diatribei nu mai mergea. Biserica primară ( IgnaŃiu de Antiohia.7-8). Stilul de lucru şi modul de gândire pau lin poate fi observat în Efeseni.XIX şi în primele decenii ale sec. Problema este reluată. Subiectele tratat e în epistolă impuneau. există o asemănare evidentă între cele două epistole. 3.XVIII autenti atea epistolei a fost unanim acceptată. Sugestia acestei direcŃii critice este că epistola a fost scrisă de cineva care nu şi-a declinat numele. În Epistola către Coloseni. Oricum. P avel contemplă Biserica ca fiind Trupul lui Hristos şi care adună în sine întregul univers . ideile pe care le sugerase controversa cu iudeii din Colose. vocabularul deosebit 4.4. În eea ce priveşte obiecŃia referitoare la vocabular.

titlul epistolei nu emană de la Apostolul Pavel. Teza laodiceeană AdepŃii acestei ipoteze susŃin că Epistola ar fi fost adresată laodiceenilor. mai dezvoltat şi mai sistematic. aproape total. adică timpul primei captivităŃi romane.113. constituit către sfârşitul secolului I d. în primul pătrar al c i de-al doilea secol creştin. Faptul că din amândouă epistolele ( Colos şi Efeseni) aflăm că Sf. Dar. Aşadar. întemniŃarea din Roma. El i-a fost dat de cei care au întocmit colecŃia de epistole. Tihic are cunoştinŃă de ea. Din acest punct de vedere. perioada întemniŃării din cetatea Cezareea (F. înmănuncheate în „Corpus Paulin m”. versetul 1 al acestei epistole a pare fără cuvintele ™n Efšsw. Destinatarii Epistolei Problema destinatarilor nu a fost mai puŃin discutată. în epistola către Coloseni avem u rmătoarea menŃiune: „ Şi după ce scrisoarea aceasta se va citi de către voi.Ap. ca timp şi loc al redactării E tolei pare mult mai probabilă. adică în Biserica lui Hristos. loc. p robabil. Unii cercetători opinează u timp şi loc al scrierii Epistolei. Îndemnul dat colosenilor de a face schimb de epistole întăreşte şi mai mult această teză. de afecŃiun Acest fapt i-a determinat pe unii comentatori să susŃină că Apostolul Pavel nu s-ar fi întâ nit niciodată cu cei cărora le scrie. Pavel reiese clar că el ar fi adresat o epistolă Bisericii din Laodice ea. III. cu siguranŃă că ea intra şi în canonul Noului Testament. Pavel este întemniŃat (Efes. fapt de care are cunoştinŃă şi Fer. şi Efeseni trece în categoria Epis olelor”captivităŃii”. specialiştii consideră Epistola cătr e Efeseni o sinteză dezvoltată a epistolelor precedente.Hr. Romani şi. b) Origen şi Sf. Aşadar. evenimente petrecute în această perioadă etc.dimpreună cu Filipeni. AdepŃii tezei unei aşa-zise Epistole enciclice afirmă că scri rea către Laodiceeni este o copie a unei epistole enciclice al cărei text ni s-a păstr at în Epistola către Efeseni.16). 3. d intre care reŃinem trei. Numai că Epistola către Laodiceeni nu figurează în „Corpus pauli acă ar fi apărut în acest Corpus. Teza a găsit puŃini adepŃi între spe lişti.24 . unul cum nu se poate mai impersonal. invocându-se. 2. 4.24) şi că amândouă sun la destinaŃie de Tihic. cel mai târziu. la destinatari.1) lipseşte din „P46” (papirus din secolul III) psea şi din cei mai valoroşi codici biblici (Vaticanus şi Sinaiticus). iar pe cea din Laodiceea să o citiŃi şi voi” ( Col. ca argument principal. c) Primul argume triva acestei teze este tonul epistolei. faceŃi să se c că şi în Biserica Laodiceenilor. Vasile cel Mare mărturisesc că în manuscrisele vechi. Dovezile de care dispunem în acest sens sunt numeroase şi autoritative: a) MenŃiunea ™n Efšsw (1. Dar. decât cea a autenticităŃii ei. rea care se pune este: Ce se va fi întâmplat cu această epistolă ? Partizanii „tezei efese ne” afirmă că ea s-a pierdut.). pe un ton lipsit. Ieronim. În în carea de rezolvare a problemei destinatarilor au fost emise mai multe ipoteze. mai mult. precum şi faptul că amândouă sunt înrudite în conŃinut şi stil. Col. Epistola către Efeseni expune.27) anii 58-59. ideile izvorâte din cugetarea Apostolului în efortul său de rezolvar e a crizei din Colose. con concluzia că ambele au fost scrise în acelaşi loc şi cam în aceeaşi perioadă: Roma. atât de impersonal. deodată cu cea către Coloseni. Coloseni . el o va fi dus. sau. n spusele Sf. doar titlul pe care epistola îl are astăzi în canonul Noului Testament. Coloseni şi Filimon. ca fiind cele mai însemnate: 1.. 1. reprezentând astfel „apogeul gândirii pauline”. Într-adevăr. încât e greu de crezut că Apostolul Pavel a putut adresa o epistolă aces tei comunităŃi. anii 6 3 d. 50 . luând în consideraŃie toate datele ( timp. în sânul căreia a trăit 3 ani. Teza efeseană AdepŃii tezei res pective susŃin că Epistola a fost adresată efesenilor.Hr. la care Apostolul mai adaugă şi tema unirii păgânilor cu iudeii în acelaş rup. stil.50 către Efeseni. în special.

Apostolul a petrecut un tim p la întoarcerea sa în Antiohia din a doua călătorie misionară ( F. 19. Aşadar .susŃin o bună parte dintre spec ialişti . că n-avea corespondent în nici una din Bisericile Asiei Mici. O. La Efes. Cum po sesiunea unei epistole apostolice era socotită o vrednicie prea mare pentru nevred nicia Bisericii din Laodiceea. Apoi.au fost convertiŃi vrăjitori ( F.20.31). Ipoteza este ingenioa să.16). Acest fapt este explicat de adepŃii acestei teze prin aceea că respe ctiva condamnare trebuie să se fi făcut cu discreŃia în care sunt învăluite. ce ea ce pare destul de curios. în sentinŃa Domnului: „Îngerului Bisericii d odiceea scrie-i: Ştiu faptele tale. economică a acesei cetăŃi. aceasta a fost despuiată de privilegiul de a-i figu ra numele în titlul ei. iar Epistolei i s-ar fi pus numele cetăŃii Efesului. Teza epistolei circulare (enciclice) Epistola este înrudită în conŃinut cu cea către Coloseni. Aşadar. 1. RelaŃia dintre Efeseni şi Coloseni .36-38) cu cei angajaŃi în propovăduirea Evangh liei în această cetate. în cele din urmă. În a treia călătorie misionară. Ap. este drept. dintre care amintim: . Ipoteza se bazează pe obiceiul întâlnit în antichitate d e a se şterge din documentele oficiale şi de pe monumente numele acelora care s-au d ovedit nedemni de stima obştească.18.au avut loc minuni neobişnuite şi evenimente ciudate ( F.Hr. dar al cărei nume va fi fost înlocuit curând cu ™n E fšsw. având în vedere importanŃa culturală.13-35). dar nu destul de plauzibilă. Cele două ipoteze din urmă ar putea fi combinate. Ast fel.Ap. dar şi pentru că Efesul a fost cetatea unde Apostolul Pavel a activat cel mai mult. din punct d e vedere spiritual. în colecŃia paulină ea int d sub numele de cea către Laodiceeni.nu se adresa unei comunităŃi anume. a decăzut atât de mult.1-7) .31). acest procedeu a fost aplicat Bisericii din L aodiceea. Do vadă în acest sens sunt reproşurile pe care i le face Domnul în Apocalipsă 3. către sfârşitul secolului I d. fără echivoc. anume. 3. 19. s-ar putea afirma că iniŃial Epistola a fost una circulară. dacă nu va mai fi vizitat Efesul după ce a fost la Roma ( I Tim. argumentele ei putând fi toate interpretate. pentru a fi pus numele acelei Biserici la care ea urma să fie destinată.a bo tezat doisprezece ucenici ai lui Ioan Botezătorul ( F. în Epistolă s-a lăsat un mic spaŃiu gol. deschizând aici un adevărat”şantier misionar”. 20. Efesul.14-17.Ap. de obicei.constituie una din enigmele 51 . 20. nici fierbinte. 19. dar nu de lungă durată. Căderea la odiceenilor a fost un fapt real. Ap.11-16) . în Efes s-au întâmplat mai te evenimente remarcabile din viaŃa apostolului Pavel. operaŃiile ei dureroase.23-41) La întoarcerea lui Pavel în Ierusalim din a treia călătorie misionară el şi-a luat rămas bun de la prezbiterii din Efe s şi de la cei din Bisericile dimprejur.. şi poate.Ap. Ac eastă întâlnire va fi fost ultima ( F.Ap. nici o persoană dintr-o Biserică în care a trăit şi a lucrat timp de 3 ani ( F.am să te vărs din gura Mea” (Apoc. 20.Ap. cu cât o putem socoti indicată. fiindcă eşti căldicel – nici rece. că nu eşti nici rece. Epistola fiind atribuită celei mai de seamă dintre ctitoriile pauline ale Asiei Mici.17-20) . că nu s-a păstrat în tradiŃi isericii nici cea mai slabă aluzie cum că o astfel de osândă ar fi fost aplicată Bisericii din Laodiceea. numele Efesului apare în adresa unei Epistole. Procedeul acesta se numea „damnatio memoriae” sau „eras io nominis”. nici fierbinte . Pe de altă parte. Ap.14).a vorbit în Şcoal a lui Tiran ( F.Ap. 19. el stat în Efes 3 ani ( F. Pavel nu a menŃionat cu numele. Deoarece epistola – susŃin adepŃii acestei ipoteze . 19. în orie. nu în ulti datorită faptului că la Efes s-a realizat cea mai mare colectă pentru creştinii din Ieru salim. cea a Epistolei circulare sau enciclice. 3.Ap. Aceasta. IV. de ai fi rece sau fierbinte ! Astfel. Acest fapt este susŃinut şi de observaŃia că Ap. în oraşul de coastă – Milet ( F. Biserica din Laodiceea a putut cădea sub o astfel de osândă cu atât mai mult.51 Teologul Adolf von Harnack susŃine că epistola a fost adresată iniŃial Bisericii din Laodiceea.19-22). Mai degrabă exegeŃii moderni ad optă o altă ipoteză. ci mai mul tor biserici locale din provincia Asia.oraşul s-a răscula t la instigarea argintarului Dimitrie ( F. ParticularităŃile Epistolei în raport cu Coloseni şi alte scrieri pauline În ceea ce priveşte raportul dintre – Coloseni şi Efeseni – opiniile specialiştilor sunt di cele mai diferite.3. 3. care a avut iniŃial un caracter cir cular.8-10) .

12-13). 4.3-2. în i 12. aşa că scriitorul îşi poate exprima toată bucuria sa în liniştea viziunii unirii neamurilor cu iudeii în Hristos. unde gândirea Apostolului pare a fi influenŃată de consideraŃiile iminentei Parusii. iar creştinii toŃi îi sunt m lare ( 4. nu trebuie . Din această perspectivă. 6 a către Efeseni lasă.5 sau I Cor. pe când.15-2. după ce Apostol ul Pavel va fi compus epistola către Coloseni. 12. Pavel. B. 3. Noua perspectivă eclesiologică pe care Efesen i o deschide este aceea a unirii iudeilor cu păgânii într-un singur trup. rolul Sf. foarte mulŃi savanŃi sunt de părere că epistola către Efeseni ar aparŃine unei epoci mai târzii. pentru a o compune pe a doua (Efeseni). 1. şi la care încă nu s-a găsit o soluŃie plauzibilă. decât acela al unei comunităŃi aflată în aşteptarea iminentei veniri a a lui Hristos ( 2. Dar. 4.21-33) este mult mai pozitivă şi mai completă decât în I Corinteni.23-32). 2. 2. Sf. 4. Spre exemplu. apar pregnant în Efeseni. afirma că nici una din aceste observaŃii. în aceste două epistole pot fi întrevăzute două mesaje e care Apostolul le-a trimis aproape simultan unor Biserici vecine. 3. el a trasat sarcina unui secretar. Aşa s-ar e xplica paternitatea celor două texte. luată separat. Doctrina asupra că oriei ( 5. care apar vag tratate în Colosen i. Tabloul descris este mai mult al unei Biserici care creşte şi se dezvoltă în istorie. în Efeseni. Efeseni r eprezintă ultimul stadiu al gândirii Apostolului. de a adresa un al doilea mesaj.T. uneori impresia că autorul ei ar fi un creştin din generaŃia doua. totuşi.5). popor ul lui Dumnezeu. se poate.3-14) b) con templat în realizarea sa (1. potrivit opiniilor altor specialişti. Referitor la raportu l epistolei cu alte scrieri pauline pot fi remarcate următoarele caracteristici: 1 . trecut cu vederea faptul că în I Corinteni Pavel se limitează la a răspunde probl emelor particulare şi nu intenŃionează o expunere completăa învăŃăturii despre căsătorie. Hristos este Biserica universală. căreia îi este Cap. În acest sens.1-2) Partea I – doctrinară — Taina mântuirii şi a Bisericii (1. arestat la Roma. aceea unei generaŃii postapostolice. Structura planului doctrinar Adresă şi salutare (1. În concluzie. sau unui colaborator al său mai apropiat. n-ar fi suficien tă pentru a dovedi paternitatea non-paulină a epistolei către Efeseni. va fi trimis sub forma unei Epistole circulare suprema sa cugetare referitoare la mist erul mântuirii şi al Bisericii. totuşi.3. specifice celei de a doua generaŃii de creştini. sau un venită dinspre literatura sapienŃială. care meditează la timpul în care comunitatea a primit pentru prima oară mesajul evanghelic şi care înŃelege să venereze memoria ctitorilor ( 2.10) 2. Analiza cuprinsului Epistolei I. Duh în iconomia mântuirii. Unirea într-un singur trup a iudeilor şi a păgânil or (2. precum şi divergenŃele dintre ele. 3. împrumutând din prima (Coloseni).totuşi.1-16). ca teze specific pauline.3 .12-17 Trupul lui Hristos se referă la Biserica locală.11-22) 52 . Spre exemplu. pare că toate problemele legate de persecuŃii şi troversele iudaice (iudaizanŃii) au fost definitiv rezolvate. teme ca: mântuirea ca dar.21-22. întreaga Biserică este „mireasa lui Hristos” ( 5. formând o Bise rică universală.20. dar că apare dintr-un mediu profund marcat de person alitatea şi gândirea Apostolului Pavel. care ar fi exercitat un rol marcant asupra cat ehezei creştine. Planul dumnezeiesc de mântuire (1. 5. Imaginea Bisericii este mai”universală” decât în oricare altă epistolă.52 N. În Efeseni. Unii comentatori admit c hiar o influenŃă qumranită sau eseniană asupra conŃinutului Epistolei către Efeseni. Iată câteve ipoteze care privesc rtul dintre Efeseni şi Coloseni: 1.10) a) contemplat în el însuşi (1.

3. Principii generale (4. ca o a patra e tapă a acestui plan.4). în v iziunea Apostolului.5) b.6-20) c. relaŃii sociale (5. r. scopul universalist al mântuirii. Apostolul arată că întreaga lume creată este pusă sub stăpânir Hristos. 5. un act de iubire al lui Dumnezeu din veşnicie şi care obligă pe b eneficiarii lui.53 3. fiind recapitulată în Sine.7-8). Rugăciune şi doxologie (3.. apare un imn liturgic (1. chemarea păgânilor (v. AplicaŃii practice (4. înfie rea (v. morala familială (5. 53 . calitate care constituie o altă dimensiune a manifestăr ii iubirii lui Dumnezeu şi care are ca Ńintă. chemarea iudeilor (v.” (1. nu conŃine în ea nimic din nuanŃa unei inter retări confesionale. Taina mântuirii şi a Bisericii (1.1-24) 2. înainte de întemei lumii. în a Sa iubire. mântuirea sau răscumpărarea: „Mai înainte rân e. răscumpărarea (v. care va fi fost luat.6. II. „lupta duhovnicească” (6. alegerea (v. Dar. „pre determinarea divină”. acest plan dumnezeiesc de mântuire se dezvoltă în 6 etape şi care sunt numite de Apostol binecuvântări duhovniceşti (1. vărsat pe Cruce: „ Întru El avem răscumpărarea pr n ângele Lui şi iertarea păcatelor. în sensul că destinul „predeterminat” al creştinilor este de a deveni T fiii Săi cu drepturi depline în Hristos Iisus şi nu numai o parte dintre ei. în care se accentuează.20 ) 1.9) d. după bunăvoinŃa voii Sale” (1.25-5. Analiza cuprinsului Epistolei Adresă şi salutare ( 1. adică voia sau dorinŃa lui Dumnezeu din veşnicie. descoperirea planului (voii divine) (v. ca să ne înfieze. 21-24. şi anume.21-6. „planul dumnezeiesc de mântuire”.5). Descoperirea tainei (3. după nŃa Sa.motivul alegerii este „predestinarea” de către Dumnezeu a creştinilor dă devină Fiii Lui. în sens sacramental. din cult şi care introduce tema părŃii doctrinare.3 . Apostolul se exprimă: „Făcândune cunoscută taina voii Sale.10-20). Prin Iisus Hristos aleşii d ii lui Dumnezeu. „predestinarea”.1. prin Iisus Hristos. 2.. la o viaŃă de sfinŃenie: „Precum întru El ne-a şi ales. 4) 2.20) a.25-6.1-13) 4. iar creş sunt numiŃi sfinŃi. Încheierea 6. despre supremaŃia un iversală a lui Hristos. Planul dumnezeiesc de mântuire conte mplat în el însuşi În viziunea Apostolului. Aşadar. ca toa te să fie cuprinse iarăşi în Hristos. Descoperirea voii divine. specifică învăŃăturii despre predstinaŃie din teologia protestantă. în mod deosebit. prin înfiere. 12) 6. ca să fim sfinŃi şi fără de prihană înaintea Lui” (1. de care vorbeşte textul. 5) 3. se referă mai mult a CE decât la CINE.21) a. Accentuând această idee. În acest sens. 7) 4. astfel cum hotărâse în Sine mai înainte.3-14). spre iconomia plinirii vremurilor. 13) Alegerea creştinilor este.1-2) În adresă şi salutare Apostolul se prezintă pe sine ca Apostol prin voinŃă divină. se pare. făcută Apostolului. În locul rugăciuni de mulŃumire. în virtutea actului botezului. Ră ea s-a realizat prin sângele lui Hristos. morala individuală (4. 9). reprezintă revelarea tainei.3-14): 1. cele din ceruri şi cele de pe pământ – toate întru El 0).14-21) Partea a II-a – parenetic – morală ( 4.

l dumnezeiesc de mântuire contemplat în realizarea sa După prezentarea palnului de mântu ire contemplat în el însuşi. adică acea lume a unei omeniri răscumpărate şi care toată participă la regenerarea universală a întregii creaŃii. peste care Hristo mn pentru totdeauna. idee subliniată prin expresia „noi cei mai de d nainte…”. În viziunea Apostolului P l. care formează Trupul Său ecclesial sau Biserica. Apostolul Pavel arată că odinioară. Apostolul fa n nou referire la dimensiunea soteriologică a „teologiei Botezului” pentru a exprima t aina încorporării noastre în Hristos: „Pe noi cei ce eram morŃi prin greşelile noastre.12). în viziunea Apostolului. la cârma căreia el se găseşte î alitate de cap. mai presus de tot Universul. în Hristos Iisus” ( 2. care es te Trupul Lui. ci şi iudei au mânia lui Dumnezeu (2.. Expresia „mai presus de toată domni şi stăpânirea şi puterea şi dregătoria” se referă la triadele îngereşti.şi împreună cu El ne-a sculat iren) şi împreună ne-a aşezat (sunek£qisen ) întru cele cereşti. pe care l-a contemplat anterior. Din acest punct de vedere.22-23). manifestată în Învierea lui Hristos şi în ÎnălŃarea Lu resus de toate duhurile îngereşti. Fără această sesizare din partea cititorilo rcată de adeziunea lor la puterea lui Dumnezeu. referitoare la supremaŃia cosmică a lui Hristos.20-21). care. fiind accesibilă celor două lumi: iudaică şi păgână. În acest sens. Dar. iudeii nu sunt excluşi di l lui Dumnezeu de mântuire a lumii.1-3). se realizează şi se actual izează în Biserică. n numai în Frigia ( Colose). conceput în cele şase etape. în Iisus Hristos au fost chemaŃi şi păgânii să se împărtăşească de mântuirea făgăduită lui Israel. Biserica sa. cuprinzându-i pe toŃi în ea. dev rganul prin excelenŃă care oferă mântuirea prin unirea tuturor în Hristos: „Şi toate le-a s s sub picioarele Lui şi. De fapt. Referitor l Hristos-creaŃie. în care. sub stă celuia Care este Cap şi Domn al ei. Concepută astfel Biserica. Apostolul ajunge la concluzia că ea este singurul organ de mântuire universală. în gândirea Aposto . mântuirea nu se realizează decât în Trupul lu i Hristos.54 În Iisus Hristos. fiind făcut astfel Cap al Bisericii (al Trupului Său). iubirea lui Dumnezeu i-a adus pe toŃi la vi aŃă şi i-a împăcat cu Sine. El este atât începutul. întreaga lume unită cu Hristos în Trupul Lui.15-20. s-a realizat îndumnezeirea firii Sale omeneşti. În acest context. care este.5-6) ate uşor observa cum în exprimarea apostolului accentul cade pe cuvântul „împreună”. prin Hristos Cel jertfit şi înviat. acest plan de mântuire. dar acum. ci şi în regiunile din jur. un cult exagerat al îngerilor putea fi simŃit. Iisus Hristos fiind definit de Apostol ca şi „chip al Tatălui” în care odihneşte Dumnezeu. menirea lui Iisus Hristos este aceea de a recapitula în sine întregu l univers. şi care e dată în Hristos. nefăcut vii împreună cu Hristos ( sunezwopo…hsen tù Hristù) . cât şi sfârşitul creaŃiei. Israelul a fost pus deoparte pentru a menŃine vie ideea unei lu mi decăzute în aşteptarea mântuirii (1. planul lui Dumne zeu de mântuire. în care a recapitulat într aga fire umană. Aşadar. mai presus de toată domnia şi stăpânirea şi puterea şi dregători umai în veacul acesta. Apostolul îşi exprimă dorinŃa ca efesenii să sesizeze m lepciunii şi a puterii lui Dumnezeu. ci şi în cel viitor” ( 1. arătând realizar ea lui completă. idee sublini „şi voi auzind cuvântul adevărului… aŃi fost pecetluiŃi cu Duhul Sfânt al făgăduinŃei” (1. voind să exprime astfel caracterul universal a încorporării tuturor în Trupul Său – Biserica.iudeii. se pare. prin jer şi învierea Sa. Pentru a exprima această concepŃie grandioasă. rămâne pură teorie. exprimată în Hristos. subînŃelegîndu-se prin pronumele „noi”. În acest sens. L-a dat pe El cap Bisericii. virtual. Apost olul foloseşte termenul „pliroma” sau plinire. Apostoul Pavel afirmă: „Pe aceasta ( înŃele ciunea şi puterea) Dumnezeu a arătat-o în Hristos. pe care o dezvoltă acum introducând elementul „păgânii -neamurile”. care 5 . mai presus de toate. pe preexistenŃa Sa divină. Biserica îmbrăŃişe l. întru cele cereşti. nu numai păgânii. împlinirea celui ce plineşte toate întru toŃi” (1. sculându-L din morŃi şi aşezându-L de-a ta Sa. ComparaŃia cu îngerii îi oferă Apostolului posibilitatea să accentuez e „Domnia” lui Hristos. „Trupul lui Hristos”. SupremaŃia lui Hristos în planul creaŃiei se întemeiază. Apostolul trece la dezvoltarea acestui plan.. apostolul reia ideea din coloseni. Astfel în 1. întrucât.

adică. care se zideşte pe pământ ş rijează..2. modul în care Apostolul Pavel înŃelege i aginea Bisericii ca Trup al lui Hristos nu este o simplă metaforă sau o simplă figură de stil. Hristos cel Înviat apare ca prima celulă a unui Univers reînnoit (1. nu ca un simplu trup al lui Hristos. ne-a sculat.. ca realitate viitoare.ca pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou . înŃeles ca Biserică universală. insistând asupra gratuităŃii mântu în har. creşterea acestui trup (4. Apostolul trece la o altă temă. În ceea ce învăŃătura despre Biserică. şi cu Hristos. în ultimele aşa-zise strofe ale imnului liturgic (1.12. îmbrăŃişând astfel întreaga creaŃie transfigurată d rtea şi Învierea Sa. cea a împăcării şi unirii păgânilor cu iude i. vărsat pe Cruce. t unirea lor este atât de deplină. Această împăcare se realizează în Trupul i Hristos – Biserica. în trupul Său firesc. În Efeseni această distincŃie dispare.15-16). În epistola către Romani.24). are Ńine tot de mântuirea în Hristos. Astfel. chemare ce reprezintă două etape ale pl nului dumnezeiesc: .. apare o distanŃă între trupul. 55 . ci de extinderea Trupului individual al lui Hristos în într eaga lume creată. adică a surpat peretele cel din mi jloc al despărŃiturii. participarea la Învierea lui Hristos apare.cea a credinŃei ( plinită în Evangheli ). în desăvârşirea noastră. Descoperirea tain ei (2.. Această eshatologie realiz ată în Botez. În Efesen .. ci ca pliroma lui Hristos. Aşadar.13) După abordarea temei gratuităŃii mântuirii. În Colos eni şi Efeseni.. creştinul se uneşte cu Hristos în Biserică şi ast articipă deja la triumful ceresc al Domnului său. 14-16). pe de-o parte.11-14) apare deja ideea chemării iudeilor şi a păgânilor..24).cea a speranŃei (neîmplinită) . marea teză a Epistolei către Romani.El care a făcut din cele două lumi una.11-22 în mod explicit. în viziunea eclesiologiei pauline. fapt care arată că nu e vorba de o simplă explicaŃie pur met aforică a trupului social. este astfel exploatată de Apostol în Efese i. c. ca părŃi integrante ale acestui Trup. rămânând pe veci unite. se recomandă a fi te cîteva aspecte caracteristice: În Coloseni. ci Biserica este extensiunea trupului individual al lui Hristos.7-10) În epistola către Coloseni se face distincŃie între Biserică Capul ei. Biserica înŃeleasă ca Trup al lui Hristos. uniŃi cu El şi renăscuŃi la viaŃa nouă a Duhului.5-10). Ceea ce s-a schiŃat la început apare în 2. însă.6 e trăsătura caracteristică a eclesiologiei epistolei către Efeseni. Unirea într-un singur trup a iudeilor şi a păgânilor.şi să-i împace umnezeu pe amândoi.. urmată de faptul că în inte rul trupului pot să existe încă creştini care n-au ajuns încă la o maturitate spirituală. ne-a aşezat” (Efes. Efes. La începutul epistolei.”( 2. de la Dumnezeu : „Căci în har sunteŃi mântuiŃi. c două lumi s-au apropiat una de alta. din ceruri. Tema Trup lui lui Hristos. în sângele lui Hristo s. în El fiind recapitulată întreaga reaŃie ( 4. Tema unirii celor două lumi ( şi păgâni) este prezentată drept taina planului dumnezeiesc de mântuire a lumii. încât Biserica apare de acum. în care peretele cel despărŃitor al celor două lumi ( iudaică şi păgâ t surpat: „. pe de altă parte..11-3. fiecare creştin unit cu El prin Botez. oarecum. s-au împăcat apoi cu Dumnezeu.2. Totuşi. exprimată în termeni ca: „ne-a făcut vii. prin Înviere. pe care o aduce în Sine. şi anume. totul se ză numai împreună cu Hristos. Trupul lui Hristos fiind constituit d in toŃi creştinii. această participare este deja un bun dobândit: „Căci a lui făptură su idiŃi în Hristos spre fapte bune. prin Botez. Prin Botez.. Apostolul rezumă apoi. Cel Înviat . imaginea acestei pericope este imaginea fidelă a unirii temporalului cu veşnicia într-un prezent eshato logic deja realizat. Deşi poate fi sesizată această distanŃare. în ultimele ei profunzimi.10 şi 4. tema este reluată şi dezvoltată din perspectivă eclesiologică. formând astfel o unitate desăvârşită. prin cruce. explicând şi în ce constă aină. DespărŃite odinioară. în Efeseni. În acest fel. şi aceasta nu e de harul lui Dumnezeu”( 2. aşa cum apare ea în epistola către Efeseni. în câteva cuvinte.2. a adunat în sine deopotrivă cele două lumi — iudei şi păgâni. uniŃi într-un singur trup. prin credinŃă.55 defineşte clar „sinergismul” actului mântuitor.” (Col.

la măsura vârstei deplinătăŃii lui Hr . este Biserica lui Hristos. până vom ajunge toŃi la unitatea credinŃei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu. Dar. primesc calificativul de „sfinŃi” şi „casnici a Dumnezeu” : „ Deci nu mai sunteŃi străini şi locuitori vremelnici. Apostolul exprimă. Ea începe cu un apel tăruitor al Apostolului la unitate. o ferită deopotrivă celor două lumi – iudaică şi păgână . Partea a II-a – parenetic-morală ( 4. iar duhul este har ul Bisericii.20 ) SecŃiunea parenetică se prezintă ca o reflectare a părŃii doctrinare. aşadar. Taina aceasta.6. o credinŃă. exist tudine de funcŃii. în care Ap stolul vorbeşte de chemarea personală şi de misiunea sa între neamuri. al cărei slujitor se face el.14-21) în care sunt subliniate 2 idei: a) necesitatea întăririi. ci sunteŃi împreună cet sfinŃii şi casnici ai lui Dumnezeu” (2. după ce a fost odinioară ascunsă şi înge . citată în Efeseni 2. Trupul. este taina încorporării în Hristo umnezeu şi Tată al tuturor este izvorul şi cauza existenŃei tuturor celor create – „peste t ate.19). adâncimea şi înălŃimea” (3. toate având acelaşi scop: zidirea Bisericii. înrădăcinaŃi şi întemeiaŃi fiind în iu împreună cu toŃi sfinŃii care este lărgimea şi lungimea. Sf. prin Evanghelia rev elată lui în calitate de Apostol al neamurilor. acum ea se descoperă deplin în Biserică. nădejdea este mântuirea realizată. Apostolul Pavel concluzionează că orice doctrină eretică nu-şi mai are puterea în 56 . o mai bună cunoaştere a lui Hrist care este. la „pliroma” lui Hristos. căreia el i s-a făcut slujitor ( 3. pe alŃii binevestitori. un Botez.6). Cititorilor epistolei.17. în această viaŃă unitară a Bisericii. piatra cea din capul unghiului find însuşi I isus Hristos” (2. o credinŃă. Faptul că păgânii şi iudeii formează un singur trup. a omului celui dinlăuntru (3. sau la dep linătatea lui Hristos. în Hristos Iisus. fac parte şi iudeii (3. Biserica devine marea taină descoperită Apostolului.3-7). prin toate şi întru noi toŃi” ( 4. pr ( 3. p rin Duhul. pe alŃii prooroci. Starea desăvârşită a trupului lui Hristos ca Om este cea de după Înviere. trup. 3. Aşadar. Domn este Hristos. Într-o lungă paranteză (3. Botezul. că Iisus Hristos a surpat p eretele cel din mijloc al despărŃiturii. Pavel l e opune unitatea creştină.16-19).18) Aş concepŃiei apostolului. la lucru a zidirea trupului lui Hristos.păgânii sunt şi ei mădulare ale aceluiaşi Trup. 20). un Domn.1.6). la starea bărbatului desăvârşit. şi accentuează unitatea Bisericii lui Hristos în dive rsitatea funcŃiunilor ei. În i cestui „om nou” cei uniŃi. de altfel. Ajunşi la această stare. când tru spiritualizat şi penetrat de energiile Duhului Sfânt a dobândit o altă condiŃie de existe nŃă – cea a unei materii înduhovnicite care transcede materialitatea firească a existenŃei emporare. de care vorbeşte Apostolul. pe alŃii păstori şi învăŃători.3-6).19).2-13). iubirea este condiŃia primordială pentru înŃelegerea profunzimii t ainei în toate nuanŃele ei. dintre iudei şi păgâni. astfel împlini profeŃia lui Isaia ( 57. Partea doctrinară se încheie cu o d oxologie rugătoare (3. Această lume nouă are şi o nouă temelie.11-13). o nădejde. este singu ra învăŃătură a Evangheliei mântuirii.păgânii sunt împ nă moştenitori cu iudeii ai făgăduinŃelor . Hristos a surpat a cest perete. care despărŃea curtea păgânilor de cea a iudeilor. şi anume.reunite într-un singur Om nou. astfel. ale cărei temeiuri le consideră a fi în număr de şapte: un duh. taina care i-a fost descoperită apostolului constă în: .. cel unul.16) b) necesitatea măririi capacităŃii de înŃeleger a tainei şi a cunoaşterii lui Hristos : „Aşa încât. „zidit pe temelia apostolilor şi a proorocilor. şi. neînŃelegerilor dintre creştini. aminteşte şi de desc perirea şi conŃinutul acestei taine: „Căci prin descoperire mi s-a dat în cunoştinŃă aceast .în efortul lor susŃinut de a ajunge. adică a mădularelor ei – cr inii . făcându-se aluzie astfel l idul de la templu. din cele 2 lumi. Apostolul le cere ac um o înŃelegere mai adâncă a acestei taine. un Dumnezeu şi un Tată al tuturor (4. înlocuindo cu cea a iubirii. cum s-a descoperit acu m sfinŃilor apostoli şi prooroci prin Duhul: anume că păgânii sunt împreună moştenitori (cu ii) şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi ai făgăduinŃei.7-9) i-a fost descoperită Apostolului prin Duhul Sfânt şi. abolind pe cruce stăpânia Legii lui Moise. spre desăvârşirea sfinŃilor. implicit.56 În Hristos şi păgânii au devenit moştenitorii făgăduinŃelor lui Dumnezeu.care în alte veacuri nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor. ca Om: „El i-a dat pe unii să fie apostoli. Izvorul Tainei (3. Astfel.

omul cel nou este plămădit în p făptuirii dreptăŃii şi sfinŃeniei care decurge din adevărul mântuitor. a Philemon. Aşa dar. Apostolul Pavel scrie: „Din El. Numai în acest cadru de relaŃii spirituale. în care Apostolul dezvoltă învăŃătura despre unitatea căsător ine.. de omul cel vechi. Unirea dintre Hristos şi Biserică constituie. bazate pe iubire. care este făcut după chipul lui Du u. a celei famil etc. cu recomandarea lui Tihic şi cu un îndemn paulin. aşadar. În pericopa 6. (6.fem eia să se teamă de bărbat” ( 5. pacea.57 trupul lui Hristos. Teama de care vorbeşte Ap. Pavel re ncă din Decalog. Ńin atorat părinŃilor. dreptatea. Der Brief an die Epheser. ca semn al cinstirii Lui. de urt. marcată de expresia . . Urmează o serie de ri privind viaŃa morală individuală. care prin poftele amăgitoare. Les Epitres de Saint Paul aux Philippiens. aux Colosiens. iar eu zic în Hristos şi în Biserică” ( 5. ... o are tot timpul faŃă de Dumnezeu.22-24). Götingen... Epistola se înch eie brusc. aşa şi femeile bărbaŃilor lor întru toate. astfel. În continuare. singurele arme care nu sunt condamnate de nici o morală din lume. Recomandarea Apostolului este ca această unitate să se realizeze numai în Hristos şi în Biserică: „Taina aceasta mare este. trebuie să decurgă umai din această realitate. Conzelmann.32). de mânie şi de supărare (4. precum şi Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea. lipsită de minciună. imaginea m odel a unirii şi comuniunii dintre soŃ şi soŃie. Pavel.. BărbaŃilor. NTD 8. Benoit. RelaŃia bordonare din familie.22. pavăza credinŃei. tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat.11-17 este prezentată panoplia dogmatică – adică lupta împ a duhurilor necurate.22-33). întrucât se loveşte de o unitate a credinŃei şi a învăŃăturii. stăpâni şi slugi. dar care nu înseamnă inferioritate. şi. ca nu cumva. de perfectă unire şi desăvâ re dintre Hristos şi mireasa Sa – Biserica. Aşadar.25-32). prin atitudinile sale să se îndepărteze de Creatorul şi Pron ietorul său.1-10. arătându-se şi armele care trebuie folosite în această luptă. sunt expuse o serie de precepte d e viaŃă moral-socială: relaŃia cu necreştinii.. îşi să rea. Apostolul afirmă: „Femeile să se supună bărbaŃilor lor ca Domnului. privind ajutorul pe care creştinii îl pot oferi. Ele sun : adevărul.. care la Capul trupului. în contextul unităŃii. sabia Duhului (cuvântulEvangheliei) etc.14-16). În pericopa 6. cei doi pot desăvârşi unitatea trupului lor. 21-24) C.24-25). centrată pe virtutea iubirii. prin toate legăturile care îi dau tărie. 1962 57 . În acest sens.33 ) este înŃeleasă de Apostol ca o reflectare a relaŃiei di creştin şi Dumnezeu.îmbrăcându-vă în omul cel nou. Bibliografie selectivă P. dobândită în taina căsătoriei creştine: „De ac a omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” ( 5. teama de comitere a acelor fapte care pot destrăma unitat ea ei şi întuneca iubirea din care aceasta s-a născut. un bun creştin.. celu i ce rosteşte cuvântul adevărului. creştinii sunt îndemnaŃi să părăsească mo e viaŃă şi să accepte viaŃa cea nouă. Paris 1959 H. în care primul trebuie să fie preocupat permanent de a nu-L supăra pe Dumnezeu prin vreo faptă a sa.. aux Ephesiens. trebuie înŃeleasă numai î sensul fricii pe care. în dreptatea şi sfinŃenia adevărului” (4. iubiŃi pe femeile v e. Important de remarcat în acest cadru de îndemnuri şi sfaturi este pericopa despr e morala familială (5. Apostolul pre zintă adevăratele raporturi şi relaŃii dintre părinŃii şi copii. În acest cadru de idei. relaŃia de subordonare reciprocă a soŃilor în interiorul familiei. în viziunea Apostolului. desfăşurarea vieŃii liturgice. relaŃia de comuniune dintre ei să se destrame. arătând că bunăstarea în viaŃa pământească şi lungimea zilelor vieŃii.” (4. Astfel. dobândită în Hristos şi realizată numai în unitatea T erica: „ Să vă dezbrăcaŃi faŃă de vieŃuirea voastră de mai înainte.”( 5. adică Iisus Hristos. asemănător celui din episto la către Coloseni. bazată pe acest model de comuniune.„. Singura frică îngăd tr-o familie este.precum Biserica se su une lui Hristos. prin rugăciune.

Cercetarea biblică noutestamentară românească – Ghid bibliografic . Introduction to the New Testament. Studia Neotestamentica 2. ( Hersg. pp. 1990 Raymond Brown. Ed. „Exegese und Theologie. Illinois S.198-230. Paris 1959 John F. Saint Paul et ses L ettres. NegruŃiu. p. Multimedia. Moldovan. 2. Manual pentru Institutele Teologice. Das Kirchenmodell des Epheserbriefes. New Testament Introduction. Fitz myer. Gnilka. Downers Grove. 1976. Intro duction à la Bible. Feuillet. Arad 2005 Vasile Gheorghiu. ZNW 67. Idem.58 Rudolf Schnackenburg.Cluj-N apoca 2004 J. Comentari u al Noului Testament. 161-184 H. Merklein. Edition integrale TOB. „Paulus in den neutestamentlichen Spätschriften”. Gnilka. Benoit. 59. Robert A. CernăuŃi 1929 La Bible ( Traduction oecumenque) .. Bib. 1977 Donald Guthrie. 246-279 A. Paris 1988 : Introduction a l’Epître aux Romains. I. HThK X-2. Roland E. trad. Düsseldorf – Zürich 2003 F. Benziger und Neukirche ner Verlag . Gesammelte Aufsätze”. pp. Carm. Dan E. 235-251. Der Brief an die Epheser. pp. V anhoye. Mirela MăŃăoanu. K.F. Walvoord. in : ders. L’Epitre aux Ephesiens et L’Epitre aux Hebreux. 1981.1118. (QD 89). Be merkungen zu den Adressaten und zum Anlass des Epheserbriefes. Murphy. Bruce. pp. Paris-Bruges 1962 A. Scriptură. in: Kertelge.U. P. 58 . Rigaux. New York 1997 B. 25-69. Die theologische Grundstruktur des Epheserbriefes nach Eph.. pp. The Epistle to the Ephesians.114 -115. Paulinische Theologie in d er Rezeption des Kolosser-und Epheserbriefes. Silviu I.). BZ NF 15. Târgu-Lăpuş 2005 Raymond Brown. A Lindermann.A.2691 Stu diul Noului Testament. şi prelucrare pentru limba română de Dumitru Groşan. Florin Codrea. p. Introducere şi comentariu la Sf. Haupt. Introducerea în Sfintele CărŃi ale Testamentului Nou. Der Epheser Brief. Zuck ( editori). Roy B. O. 1971. und Pleroma in den Gefangenschaftsbriefen. 1973. 1978. SBS 66. vol. Joseph A. Leib. Düsseldorf 1965. Bucureşti 1977. EKK X. Stelian Tofană ( coordonator). Christus und der Kirche. London 1961 J.

Cetatea Filipi îşi trage numele de la întemeietoriul ei. epistola a fost scrisă dintr-o localitate în care Apo stolul Pavel se găsea „în lanŃuri” (Filipeni 1. de origin traco-ilirică. Cât priveşte întemeierea Bisericii din Filipi. 13.16-24). pe ruinel e căreia a fost zidit acest oraş. pe malu l râului Gangides. acest oraş s-a numit. în majoritate. cetatea ajunge sub stăpânire romană. şi Filipi. În ceea c e priveşte locul şi data scrierii.16.59 EPISTOLA CĂTRE FILIPENI Preliminarii În timpul vieŃii apostolului Pavel. Autorul. regele Macedoniei.Hr. la marginea oraşului. toate informaŃiile pe care autorul scrieri i le oferă despre sine se armonizează perfect cu viaŃa şi activitatea lui Pavel.16).Hr. oraşul primeşt e dreptul iliric sau italic. „slujitori ai lui Iisus Hristos”. Datos. ea este de origine apostolică f iind rezultatul operei misionare a Ap. dar Pavel face apel la statutul său d e civis romanus. 20). semnificativă. pe via romană Egna tia. Preliminarii isagogcie I. bătuŃi şi apoi aruncaŃi în închisoare ( F. aproape de râu l Crenides şi a convertit câŃiva păgâni. Pavel ajunge în Filippi î a unei vedenii avută la Troa (F. astăzi.el i-a evanghelizat pe iudei la „locul lor de rugăciune2. de asemene a. port la Ma rea Egee. din cea de-a doua călătorie misionară. 17.9-10). În vechime. Filipi era o cetate importantă a provinciei romane Macedonia ( F. Flagelul turcesc a înmormântat această cetate pentru totdeauna.12). 16. ca şi alte Biserici păgâno-creştine.Ap. 16. A. de aceea. apostolul Pavel se numeşte pe sine şi pe Timotei.care se convertesc şi se botează cu toată casa lor. 14. Filip al II-lea. Pavel. lucrarea denotă faptul că autorul ei este Ap.Hr. ia anul 42 î. unde găsim salutarea de început a Epistolei. locul şi data scrierii Cei mai mulŃi critici biblişti împărtăşesc teza paternităŃii pauline a Epistolei către Fili e altfel . 7. primii fiind Lidia. În anul 168 î. Sintihi. după numele vechii cetăŃi. Vindecând o tânără sclavă ale cărei puterii „divinatorii” constituiau un izvor considerabil pentru stăpânii ei Pavel şi Sila sunt arestaŃi.Hr. căutând să-i comprom ită oasteneala misionară (3. În cap. În timpul şederii s ale la Filipi. Aceştia (iudeii) nu reuşiseră să-şi con sinagogă. din păgâni ( Lidia. fiind formată din colonişti romani şi din vechii locuitori ai cetăŃii. deoarece el era împreună cu Ap. PopulaŃia oraşului Filippi. cân d întemeiază prima sa comunitate creştină pe pământ european. pentru locuitorii lui.1.Ap. Pavel. în mod evident. Epafro dit. vatra vechiului oraş.Ap. mai întâi.situat în câmpia din estul munŃilor Pangea. Pavel atunci când au propovăduit Evanghe lia în cetatea Filipi ( F. scutire de impozite şi acorda rea cetăŃeniei romane.etc. şi Brutus şi Casius. se adunau pentru rugăciune. în jurul anilor 50-51 d. pentru a primi o reparare a afrontului suferit.). ceea ce însemna. Până la sfârşitul secol XIX-lea şi începutul secolului 59 . era în mare parte c smopolită. Sf. tatăl lui Alexandru Macedon. care mergeau pretutindeni pe urmele lui Pavel. în anul 358-357 î. adică egalitate în drepturi şi privilegii cu capitala Imp eriului roman. Referirea la Timotei este. pe de altă parte. Sub Octavian Augustus. iar apoi Krenides (Izvoare). găsindu-se undeva la 12 km depărtare de oraşul Kabala. ceea ce concordă clar cu toate detaliile legate de misiunile şi însoŃitorii Apostolului. La fel. 1. Evident. Un c ur din timpul nopŃii le oferă ocazia de a evada. devine teatrul celebrei bătălii dintre Octavin Augustus şi Marc Antoniu. în veacul apostolic.2). au primit viz ita unor iudaizanŃi. p e de-o parte. Judecând după numele convertiŃilor Biserica din Filipi trebuie să fi fost compusă.Ap. la care se adăugau şi câŃiva iudei. negustoreasa de purpură şi tem erul. undeva.

De captivitatea din Cezareea nu poate fi vorba. poate. La Efes se găsea . ca om. un păgân. Pe de altă parte. Aluziile care se fac la pretoriu şi la „cei din casa Cezarul ui” (4. o scurtă. 5. d r foarte grea captivitate. astăzi fiind împărtăşită ritatea specialiştilor. Din această perspectivă.13) şi „casa Cezarului” (4. întrucât nu concordă cond iŃiile în care Apostolul a trăit acolo. „pretorium” (1. 2 localităŃi în afară de Roma: Cezareea Palesti nei şi Efesul. pe care Faptele Apostolilor nu le amintesc deloc. În plus. în timp ce acuzaŃia care stătea la baza captivităŃii romane era aceea de a fi călcat o rescripŃie a iudeilor. tocmai la această captivitate.32: „.22) nu pretind. Argumentul decisiv pentru captivitatea e feseană. Pretorii existau şi în alte cetăŃi însemnate din cadrul Imperiului roman. este adevărat. la începutul secolului XX s-au propus ca loc al scrierii epistolei. în special. Termenul „pretoriu” însem na corpul generalului.. În momentul în care scrie epistola au avut loc cel puŃin 4 călătorii între Filipi şi locul unde se găsea Apostolul închis: a) filipen sunt anunŃaŃi că Apostolul Pavel este închis.170 60 . introducând. locul unde rezidă statul major al unei tabere romane. Vezi J. Totuşi. De aceea. 4. prin Macedonia.15. c) Sf. Lisco în anul 1900. Luca nu se găsea pe atunci lângă Apostol. că informaŃia din I Cor. Drumul dintre Roma şi Filipi dura cel puŃin o lună. Apostolul a îndurat aici într-adevăr. Tot din Filipeni aflăm că Apostolul însuşi intenŃiona să ajungă la F i îndată după eliberare. Pavel îl trimite pe Epafrodit la Filipi şi con ta chiar. Chicago 1942. care atestă faptu oane aparŃinând familiei Cezarului erau angajaŃi ai băncii imperiale din Asia ( fiscus a siaticus). ceea ce denotă o posibilă captivitate a Apostolului. nu numai la Roma. Pavel a fost întemniŃat de mai multe ori. Pavel ar fi suferit această captivitate la Efes. Sf. şi .8-10 aflăm de pericolele de moarte la car e a fost expus Sf. Knox. În concluzie. Marcion scrisese: „scrieb Roma de carcere”. exista un pretoriu.. După Filipeni 1. între anii 55-56. ceea ce nu este cazul cu c aptivitatea romană. de un de şi sensul derivat de reşedinŃă oficială a unui guvernator. critica biblică susŃinea că prin aceste cuvinte în lanŃuri ar trebui să înŃel prima captivitate romană. ar putea fi numeroasele contacte între filipeni şi Aposto lul Pavel şi pe care epistola le presupune. teza aceasta a fost rapid abandonată. pe când cel dintre Efes şi Filipi dura doar 10 zile.16) jungând înaintea Apostolului la Filippi.23 aflăm că Sf. Cunoaştem faptul că fiind la Efes. 1. 6 . de asemenea. Pavel în Asia. Există inscripŃii. cu cele din care s-a scris epistola. Apostolul proiectase să meargă Corint. În acest sens. mai mult ca s igur. decât informează cartea Faptele Apostolilo r.6 În ultimele decenii ale secolului al XX-lea specialiştii au adus însă importante argumente care se opuneau acestei localizări. În Faptele Apostolilor. b) Epafrodit este trimis de filipeni la Sf .5 şi 11.22) păreau hotărâtoare în această privinŃă. Pavel pentru a-i aduce darurile lor. membri ai casei imperiale. ca loc al scrierii. Marcion and the New Testament. 15. precum s e găseau şi în alte cetăŃi din imperiu. deci nu i se aduc alte acu ze.30-32 şi II Cor. Roma. cu fiarele la Efes” se refe ră. p. întrucât exista acolo reşedinŃa unui proconsul.60 al XX-lea. nu avem nici un indiciu în sensul că Sf. 3. În plus.m-am luptat. Prin urmare. din I Cor.13 Sf. 2. şi mai ştim că Timotei l-a precedat în această călătorie (I Cor. d) Epafrodit este înştiinŃat de grijile pe care boala sa le-a generat în Biserica filipeană. majoritatea s pecialiştilor este de acord că Efesul este locul de unde a rezultat epistola. un context roman. expresia „casa Cezarului” însemna şi personal angajat în slujba Cezarului. din II Corinteni 6. AdepŃii tezei „efesene” invocă câteva argumente. în acest sens. Pavel îi anunŃă pe filipeni că Epafrodit s -a îmbolnăvit grav pe drum. în acest sens: . În acest sens. Pavel este întemniŃat „pentru Hristos” . În acest sens se ştie că. în mod ne esar. care şi ei formau „casa Cezarului”. dacă ar fi fost vorba de Roma. Acest lucru presupune faptul că Sf. pe întoarcerea lui grabnică. aceste contacte nu s-ar fi putut realiza. Cât priveşte captivitatea efeseană. Din Filipeni rezultă şi faptul mniŃarea Apostolului putea să se încheie cu executarea lui. precum şi de faptul că el s-a lovit la Efes de adver sităŃi. în templu. Primul care propune acestă teză a fost biblistul H.

15) poate să fie un ecou al problemelor cu care Aposto lul s-a confruntat în Efes şi care îi priveau doar pe creştinii din Corint. cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei. 11. Biserica îndură: .dorul după părinte e ei duhovnicesc: „ M-am bucurat mult în Domnul. aflat în lanŃuri. ci pătimiŃi pentru El” (1.căci martor îmi este Dumn sc pe voitoŃi..grija pentru sănătatea l rodit pe care.trimisul v ru şi slujitorul nevoilor mele. cf.persecuŃiile din partea păgânilor : „Fără să vă nimic de cei potrivnici.. iar îndemnul dat filipeni or spre unitate (1. după plecarea sa din Filipi.7-8) 61 . epistola către Filipeni are corespondenŃă mult mai mare cu marile scrisori pauline.unii o fac din e.18). Din punct de vedere doctrinar. decât cu cele ale captivităŃii romane – Coloseni şi Efeseni. II.14-16). ceea ce pentru ei este un semn de pierzare.. Fili peni se apropie foarte mult. Epafrodit l-a mâgâiat pe Pavel.” (4. ei l-au trimis pe Epaf rodit să-i slujească apostolului. 6. exprimâ -i afecŃiunea pe care i-o purtau sfinŃii din Filipi. Toate aceste argumente pledează pentru o datare a Epistolei din perioada anilor 56 – 57. alŃii. adresată creştinilor din Filipi pent ru darurile lor generoase. se pare.25-26). dar este strâns legat de motivele scrierii: . Galateni. din Efe s.invidia unor predicatori faŃă de Apostolul Pavel: „Unii.. Epistola către Filipeni ar putea fi numită. că a înflorit iarăşi purtarea voastră de g pentru mine. iar acum vă spun plângând..10) . aŃii însă din bunăvoinŃă.. anii 54-58. Se pare.să-şi arate grija părintească faŃă de filipeni: „ . aceasta este diferită de cea din Coloseni. Din acest punct de vedere. ca loc al scrierii epistolei către Filipeni. e drept.. Rezumativ spus. vestesc pe Hristos. 4.propaganda libertiniştilor influenŃaŃi de epicurei: „Căci m espre care v-am vorbit adeseori. La toate aceste argumente se mai adaugă şi constatar ea că stilul. veste sc pe Hristos din invidie şi din duh de ceartă. 10 şi Rom. redactate tot în „perioada efeseană”. 7. Pântecele este dumnezeul lor..15-16. unde ea apare deja realizată. 9. De trei ori înainte de aceasta – de două ori când Pavel era în Tesalonic şi o tă când era în Corint ( Filip. în acest sens.. că tot el i-a adus apost olului şi alte multe lucruri de care acesta avea nevoie: „ Le-am primit pe toate şi am şi de prisos.. motivul trimiterii Epistolei este con statarea Apostolului că. se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos..cearta din Evodia şi Sintihi: „Rog pe Ev hia şipe Sintihi să aibă aceleaşi gânduri în Domnul. Coloseni şi Filimon. pentru Hristos.. care s-au scris din prima captivitate romană. din zavistie. 12. ca unii care au în gând cele pământeşti” (3.vă port în inima în lanŃurile mele.2) . în timpul celei de-a treia călătorii mision . comunitatea îl trimisese să-l slujească pe Pavel în lanŃuri şi care se îmbolnăveşte grav: „Am socotit de grabnică nevoie să vă trimit pe Epafrodit.2-3) . ci socotind să-mi sporească suferinŃa în lanŃurile mele” (1. foarte potrivit.18-19) . S opul trimiterii epistolei se pare că a fost unul multiplu. o scrisoare de mulŃumire. de epistolele scrise în a doua şi a treia călătorie misionară: I-II Corinteni.. tonul. cu dragostea lui Hristos Iisus” (1.” (4. în Filip ni întâlnim din abundenŃă ecouri ale problemelor ivite în Corint. nu numai să credeŃi întru El.. 8. Ii Cor... caracterul epistolei se deosebesc considerabil de epistolele către Efeseni.insinuăril inare ale iudaizanŃilor: „PăziŃi-vă de câini! PăziŃi-vă de lucrătorii cei răi! PăziŃi-vă de ejur ! (3.9) creştinii din Filipi s-au îngrij it de nevoile sale. nu cu gânduricurate. Astfel. 2.. I-II Tesaloniceni.17-28. c eea ce nu e cazul în Filipeni. idee care apare în paralel în I Cor..era mâhnit fiindcă aŃi auzit că a fostbolnav” (2. iar mărirea lor este întru ruşinea lor.. precum o şi aveŃi..28-29) .. m-am îndestulat primind de la Epafrodit cele pe care mi le-ati trimis . În ceea ce priveşte esh atologia.15-18) .” ( 4.61 Toate aceste argumente invocate de critica modernă presupun captivitatea Aposto lului la Efes.. Sfârşitul acestora ete pieirea. Romani. iară pentru voi de mântuire. Contextul scrierii epistolei: motive.căci vouă fi s-a dăruit.. Un elemen t caracteristic al epistolei este şi învăŃătura despre caracterul apostolic al vieŃii creşt (2. scop şi unitatea ei Când creştinii din Filipi au aflat despre întemniŃarea lui Pavel.

se p e observa o shimbare de ton şi subiect la începutul cap. Sfântul Apostol Pavel mulŃumeşte generozităŃii filipenilor care l-au ajutat când era în necaz. problemele legate de unitatea Epistolei nu afecte ază cu nimic canonicitatea şi paulinitatea ei.3. Dintre multele argumen în afară de shimbările de ton.1-2) În Adresă Apostolul şi-l asociază pe Timotei în slujire.10-20. după salut. oi tonul din 3. tuturor sfinŃilor întru Hris tos Iisus.să-i înştiinŃeze despre însănătoşirea lui Epafrodit: „Într-adevăr.1) 5 demn la pace în Biserică (4.3. împreună cu episcopii şi diaconii” 62 .21-23 – Scrisoarea în care Apostolul explică situaŃia sa personală. ci şi de mine.1-2 şi 4.5 şi 2.4-9). bolnav a fo pe moarte.3-11) Corpul epistolei ( 1.19-30) 4 . 4.formată din 1.formată din 1. pe care criticii le aduc. Adresă şi salutare ( 1.4 pare a fi urm area naturală a lui 3.12-4. menŃionăm doar unul. s-au ridicat serioase întrebări asupra unităŃii sale.10-20) Salutăr i şi binecuvântarea finală (4. Din acest motiv.. epistol a B . Analiza cuprinsului Epistolei 1. se poate afirma faptul că din momentul în care a început s ie studiată critic. În ceea ce priveşte ordinea cronologică şi extensiunea epistolelor B şi C se poartă încă multe discuŃii între specialişti. Cât p riveşte însă unitatea epistolei. slujitori ai lui Hristos Iisus.2-9. iar cititorii sunt numiŃi cu calificativul de „sfinŃi”.1-4.18) 3 .28-30) . Analiza cuprinsului Epistolei I. epistola A . înŃelegându-se această sintagmă cei botezaŃi în Hristos..mulŃumiri pentru darurile primite (4.2-19) .” ( 2. R eferitor la autenticitatea epistolei.celor ce sunt în Filipi.oferă ştiri despre Epafrodit şi timotei şi trimite instrucŃiunile sale comunităŃi epistola C .10.10-20. MulŃumirea era făcută însă cu atâta căldură. B.1.27-2. dar Dumnezeu a avut milă de el şi nu numai de el. încât te poŃi între ul n-a făcut-o mai repede.stăvilirea propagandei iudaizant e (3.un scurt bilet pentru a-i pune în gardă pe filipe ni asupra pericolului iudaizant.27). Într-adevăr. şi anume. Structura planului doctrinar Adresă şi salutare (1. alături de aceştia fiind episcopii (preoŃii) şi nii lor: „Pavel şi Timotei. o secŃiune dedicată problemelor iudaizante.20 ) 1.2. unde Apostolul îşi exprimă re cunoştinŃa sa.12-26) 2 .formată din 3.1. Totuşi unele aluzii vagi la aceasta se pot observa şi în part ea anterioară 1. lo ul epistolei 4. caracterul independent din 4.21-23) II. Analizate critic aceste segmente se constată că epi stola A este anterioară celorlalte. i-a făcut pe mulŃi cercetători să ridice întrebare motiv acest fragment a fost împins către sfârşitul Scrisorii ?.4. apoi.3-3. după un „salut” ( 4. Oricum. acestea este mai presus de orice îndoială.1-2) Rugăciunea de mulŃumire (1. 2.încurajarea în suferinŃa lor pentru Hristos: „ .2 . 1020 – un bilet în care pavel mulŃumeşte filipenilor pentru ajutoarele trimise..situaŃia Apostolului (1.1 şi 4.10.ducând aceeaşi luptă pe care aŃi văz mine şi pe care o auziŃi şi acum de la mine” (1.2–4.Timotei şi Epafrodi t (2. cercetătorii au ajuns la concluzia că episto la actuală ar cuprinde cel puŃin 3 scrisori: 1. şi iarăşi în 4.2-9) 6 . este foarte diferit de restul Epistolei.62 .înălŃimea cunoaşterii lui Iisus Hristos şi păzirea de eretici (3. prezentându-se ca fiind amândoi „s ori ai lui Hristos”.îndemnuri (1.

22-24). Cel care mai înainte a existat în calitatea Lui de Persoană treimică. sau. iar o altă parte natura lui umană. Termenul „chip” ( mÒrfe ) desemnează o formă oarecare. majoritatea tăgă dumnezeirea lui Hristos. din motivul invidiei faŃă de Apostol.26).vă port în inima mea. Dintre aceştia. Apostolul combate prin această expresie pe iudeo-gnostici care. Pavel insistă asupra preex istenŃei din veşnicie a Fiului. pe scurt . PreexistenŃa din veşnicie a Fiului l ui Dumnezeu Expresia paulină „Care în chipul lui Dumnezeu fiind ” ( 1. fapt exprim t de Apostolul prin expresia „Dumnezeu fiind în chip”. Epistola cuprinde. care îşi fac apariŃia în Filipi. consubstanŃialitatea Fiului cu Tatăl 3.20-21 ).. iunea Apostolului are în vedere şi iubirea filipenilor. combătând. adaugă la prima ide şi pe cea a egalităŃii de natură a Fiului cu Tatăl. De altă parte însă. pe voitoŃi care părtaşi sunteŃi la acelaşi har cu mine” ( 1. c area şi întărirea Evangheliei. preexi din veşnicie a Fiului lui Dumnezeu 2. el socoteşte că este mai important să zăbovea că în trup Pericopa care vorbeşte de situaŃia Apostolului se încheie cu convingerea acestu ia că Hristos îl va ajuta să fie în curând lângă filipeni ( 1.6-12). Apostolul descrie calitatea de slujitor fidel al lui Hristos (1. Apostolul subliniază ideea morŃii sale. negativ.3-11) În Rugăciunea de mulŃumire este expusă legătura intimă dintre Apostol şi filipeni. atât în raport cu Hristos. Ca şi Evanghelistul Ioan. având în vedere rolul şi misiunea sa în mijlocul filipenilor. întrucât participiul Øp£rcwn accentuează clar existenŃa subiectului pe care-l determină. veşnică şi consubstanŃială cu Tatăl. Aceste trei idei sunt: 1. n-a socotit o răpire a fi El întocmai cu Dumnezeu” 63 .63 (1. În continuarea prezentăr aŃiei de Apostol.imnul conŃine trei mari idei teologice. în jurul cărora se învârte întreaga teologie paulină des sensul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Apostolul exprimă dorinŃa sa de a se desprinde de trup şi de a se uni cu Hristos. Dumnezeu fiind în ip.. pe care o doreşte sporind în cun oaşterea şi priceperea finalităŃii lor în Hristos ( 1.10). 1. Rugăciunea de mulŃumire (1. Sunt strâns din două părŃi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu H ceasta e cu mult mai bine. urmează un important imn hris ologic (2. pozitiv. pentru a se uni deplin cu Hristos. În următoar ea pericopă. chenoza Fiului prin Întrupare (luarea chipului de rob) 1. Pe de altă parte însă. este mai de folos pentru voi să zăbovesc în rup” (1. preexitenŃa veşnică a Cuvântului. Aşadar. în iubirea faŃă de Evanghelia lui Hristos. în care arată că singurul Ńel al existenŃei sale este Hristos.12-18) şi care sunt cuprinse. o mărturie clară despre existenŃa a două trepte disti ncte ale preoŃiei sacramentale: preoŃi şi diaconii.1). 2. atât în lanŃurile mele. unitatea fiinŃială a Sf. Vizând aceste direcŃii. În această pericopă Apostolul expune comparativ – pozitiv şi rgativ motivele propovăduirii (1. Corpul epistolei – dimensinea hristologică a conŃinutului ( 1. prin expresia „Care. fie că tăgăduiesc firea dumnezeias că a lui Hristos. adică în chiar inima lui: „. în acelaşi timp.12-26). prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Accentuând dumnezeirea Fiului şi deci. privită din perspectiva vieŃii şi a morŃii. a voi alege. aşadar. cât şi cu cre nii adresanŃi: „Dacă însă a vieŃui în trup înseamnă pentru mine să lucrez şi să am roadă. ci forma organică în care esenŃa sau viaŃa intimă a unei fiinŃe se manif afară.12 -4. Consub tanŃialitatea Fiului cu Tatăl Apostolul având în vedere scopul urmărit. atât în viaŃă. fie că Îl socotesc mai mic decât Tatăl după fire sau demnitate. care Îl arată în calitate de Dumnezeu adevărat. cât şi în t context. Pavel (1. Treimi. 3. ereziile ivite şi pe aşa-zişii iudeo-gnostici. în care Apostolul expune învăŃătura teandrică despre pogorământul şi icono irii.20) SituaŃia Sf. caracter tă de părtăşia comună la Evanghelia lui Iisus Hristos şi de locul pe care filipenii îl au î apostolului.6) exprimă.

Efes. Numele dăruit Fiului din expresia „pentru aceea. unind în Persoana Sa cele două firi.20. întrucât aceasta îi era fiinŃială Fiului. căci „plecând din ceruri a lăsat slava Sa pe care -a făcut om.11. al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt” (2. Apostolul arăta unitatea fiinŃei divine. În comparaŃie este texte. astfel că gestul adorării şi preamăririi datorat lui Dumnezeu (Rom. precum Tatălui. adică o împuŃinare şi scădere a sa. una prin natură. Accentul cade în aceste ve e iconomia întrupării. şi de importanŃa expresiei „întocmai cu Dumnezeu”.. până la a lua chip de rob. este rid icat deasupra Universului întreg (Efes. în viziunea Sf. Chenoza Fiului prin Întrupare Apostolul arată că Fiu l „S-a deşertat pe Sine. adică întocmai cu a Tatălui necreată.4 ). ci c r „chipul lui Dumnezeu” (II Cor. După acest imn hristologic. pe cea dumnezeiască . ConsubstanŃialitatea Fiului cu este marcată. realitatea întrupării Sale sau a îmbrăc depline a firii umane. 1. Col. cel puŃin în două. Expresia „a celor de dedesubt” înseamnă mai degrabă locuinŃa morŃilor a demonilor. Sf. înseamnă pentru Sf. lipsindu-Se de slava ei pentru un timp”. 1. adică deofiinŃă şi egal cu Tatăl.pe ca e o avea din veşnicie din Tatăl şi pe cea omenească luată din Fecioara Maria. nu este decernarea unui simplu titlu. 3. Teofilact. 2. Era altceva decât un om obişnuit rucât a lăsat în urmă divinitatea Sa în sensul de a nu Se manifesta în toată plenitudinea S a Dumnezeu. Petru ( II Pt. Care deŃi ne fiinŃa deodată şi întreagă cu Tatăl. Apostolul aduce o nouta te. la fire întocmai ca şi oamenii aflându-se. ca să-l copleşească pe om. chip de rob luând.14. Astfel. care susŃin că Hristos n-a fost o persoană istorică. şi Dumnezeu L-a preaînăl dăruit Lui nume.12).3). în Vechiul Testament. 4. personală şi însuşită ca la sfinŃii care se îndumnezeiesc prin har şi se fac „părtaşi dumnezeieştii fir ne Ap. 1. dar des coperită prin ipostaze. care este mai presus de orice nume.1.21. chip de rob luând”. PărinŃi.64 (2. S-a s it de bunăvoie în firea divină. care pune în contrast evident măreŃia demnităŃii divine a Fiului cu smerenia Lui de bunăvoi .8). Sf. adică este o compogorâre de voie a slavei Sale.20-21). Evr. Expresia „S-a deşertat pe Sine. Aceste cuvinte formează o antiteză din cele mai izbitoare. dovedind prin aceasta ereticilor.18-20). în calitate de Domn şi în Care Dumnezeu se revelează deplin (co mpară Efes.14) urmează să fie adresat. în 64 . fiindcă zicerea „întocmai” numai cu altul se socoteşte a fi l os este numit nu numai chip şi întocmai cu Dumnezeu. Expresia „întru as mănarea omului” arată că Hristos era mai mult decât un om. lui Iisus Hristos. făcându-Se om. ci prin cuvântul nume trebuie să înŃelegem o demn itate reală a Fiului ( compară cu Efes. Exprimarea „tot genunchiul să se plece. calitatea de Dumnezeu a Fiului nu însemna o ştirbire sau o răpire a ei . era cuvântul întrebuinŃat pentru expr imarea numelui inexprimabil al lui Dumnezeu Însuşi: „şi să mărturisească toată limba că Dom Iisus Hristos. Teofilact afirmă: „întocmai nu se spune niciodată despre o sin gură faŃă. Aşadar. întrucât. 1..11). urmează câteva îndemnuri care-i privesc pe cit itori şi anume de a lucra cu mai mare atenŃie la mântuirea lor (2. care. afară de păcat. ca Domn. Apostolul precizează că. făc apoi „ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce” (2. Toate acestea sunt afirmate în context cu ceea ce s-a arătat mai înaint e despre dumnezeirea sa. cea din urmă fiind din eternitate în planul divin. Apostolul Pavel o num eşte „deşertare”. arătându-le că roada acestui efort va fi o răsplată neobişnuită. Pavel se referă aici la numele de Domn (KÚrioj). ci că a avut un trup aparent. Grigorie Teologul „deşertarea de vă”. 1. că.4) şi „strălucirea slavei Lui” (Evr. Această întrupare sau pogorământul făcut prin smerita întrupare şi luarea chipului de rob. făcându-Se asemenea oamenilor şi la înfăŃişare ca un om” (2. spune Sf. Apostolul voia să arate clar că Fiul este un ipostas al Treimii. întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (2. şi anume.7).6). to t aşa este şi om adevărat. „domnia lui Dumnezeu” se revelează tocmai în acest punct extrem al umilin . 1. de acum.” accentuează faptul că Fiul. ca întru numele lui Iisus tot g enunchiul să se plece.4-7 ). astfel ca acesta să nu-L poată înŃelege în umanitate Accentul textului cade pe două idei exprimate în contrast: Dumnezeirea Lui slăvită şi Într parea Lui umilă. precum Fiul este Dumnezeu adevărat.

Paris 1953 Udo Schnelle. despre care spune că s-a îmbolnăvit. Car m.12-13). 3. dar vor însemna şi lauda Apostolului în ziua Parusiei (2. Apostolul se exprimă: „Nu că am luat răsplata. ori sunt desăvârşit. Rigaux. Grigorie de Nyssa priveşte acest urcuş spre Hristos ca pe o permanentă pre zenŃă a omului în Hristos (Fil. Paris-Bruges 1962 65 . PărinŃi. mişcare ce se caracterizează prin eliberarea de patimi (cathars is) şi creşterea spirituală până la „vârsta deplinătăŃii lui Hristos” (Efes. întrucât şi eu am fost cuce Hristos” (3. lucrând cu puterea pe care o are de a-şi supune Sieşi toate” (3. dobândirea cetăŃeniei cereşt ncretizată într-un ultim proces de transfigurare. Roland E. a IIa. Murphy. Do ners Grove. aceşti sunt caracterizaŃi aspru de Apostol fiind asemuiŃi cu câinii. şi prelucrare pentru limb a română de Dumitru Groşan.7-8) faŃă d eea ce înseamnă înălŃimea cunoaşterii lui Hristos. (3 21). Târgu-Lăpuş 2005 Donald Guthrie. aşadar. în orice şi în toate m-am învăŃat să fiu şi sătul ş ipsă. Introducere şi comentariu la Sf. care sunt invitate de Aposto l să aibă aceleaşi gânduri în Domnul (4.12). Ajungerea la înălŃimea cunoaşterii lu presupune în viziunea Apostolului un urcuş. 4. Bibliografie selectivă F.A. În continuare. Joseph A. asemenea trupului înviat al slavei lui Hristos. London 1959 P. Cu un sal pecific paulin. sunt date câteva informaŃii despr e Timotei. în calitatea sa de Domn al Universului: „Căci cetăŃenia noastră este în ceruri. Benoit. BNTC. vede. PărinŃi. aux Colossiens. în care Apostolul pune accent pe evoia de a fi mulŃumiŃi în orice situaŃie ne-am găsi. de transformare spirituală. Cel ce mă îmbracă întru putere” (4. Pavel puterea lui Iisus de a schimba la înfăŃişare trupul smereniei noastre întru asemănarea trupului slavei Sale. Scriptură. ed. cu care se şi încheie stola. care este ascultător Apostolului ca un copil. Les Epitres de Saint Paul aux Philippiens. dar alerg după ea să o cuceresc.15-16). un dinamism. 3.7-21). Beare. ştiind că totul este de la Dumnezeu: fiu şi smerit. înseamnă. Care va schimba la înfăŃişare trupul smereniei noastre. la cea taborică. vol. a Philemon. Spre încheiere. în tratatul său Despre de săvârşire şi virtute sau ViaŃa lui Moise. New Testament Introduction. New York 1997 B. este acum din nou sănătos. Căci toate le pot întru Hristos.W.13). Grigorie de Nyssa. I. Această transformare spirituală este privită de Apostol ca un rezultat al puterii depline al lui Hristos. C. este un proces de însoŃire cu Hristos d e la starea chenotică. aşa cum se exprimă S f. În acest sens. O. Fitzmyer. în viziunea Apostolului. colaboratorul intim şi apropiat al Apostolului. ştiu să am şi de prisos. Referitor însă la iudaizanŃi. Saint Paul et ses Lettres. Sf. întru aemănarea trupulu slavei Sale. Sf. Ap. pe toate cele trecute Apostolul le socoteşte o pagubă (3. a chemării dumnezeieşti. Illinois S. Göttingen 1994 Raymond Brown. Einleitung in das Neue Tes tament. priveşte epectaza sau alergarea spre Ńintă. În capitolul 4 sunt date câteva îndemnuri la pace în Biserică . a ux Ephesiens. s re cunoaşterea lui Hristos. Răsplata acestui urcuş spiritual (epectază).20-21). care cunoaşterea lui Hristos. prin grija lui Dumnezeu.12-14). trad. fiind vizate în mod special Evodchia şi Sintihi.2). BJ. da r. În a ceastă calitate de Domn al Universului.U. o epectază. An Introduction to the New Testa ment. se încheie una dintre cele mai duioase epistole ale Apostolului.65 sensul că ei vor fi ca luminătorii în întunericul veacului lor. precum şi despre Epafrodit. În ceea ce priveşte înălŃime oaşterii lui Hristos. Apostolul Pavel priveşte acest raport din trei puncte de vedere: 1. Apostolul prezintă o scurtă bio e personală raportată la situaŃia concretă a vieŃii sale. A Commentary on the Epistle to the Philippians. 1990 Raymond Brown. pe D us Hristos. În faŃa lui Hrist os şi a măreŃiei Sale. Studia Neotestamentica 2. 2. de unde şi aşteptăm Mântuitor. irea Sf. în special la Grigorie de Nyssa. Aşadar. ca o continuă mişcare ascendentă spre treptele superioare ale p lenitudinii harului. sau raportul dintre Apostol şi cunoaşterea lui Hristos (3.

Stelian Tofană ( coordonator). Paris 1988 : Introduct ion a l’Epître aux Romains. p. Flori n Codrea. Dan E. în ZThK 54. CernăuŃi 1929 L a Bible ( Traduction oecumenque) .2691 Studiul Noului Testament.Cluj-Napoca 2004 W.66 Vasile Gheorghiu. pp. pp.297-341 66 . Edition integrale TOB. Die Irrleher des Phi lipperbriefes.114-115. Cercetarea biblică noutestamenta ră românească – Ghid bibliografic . Introducerea în Sfintele CărŃi ale Testamentului Nou. NegruŃiu. Silviu I. Moldovan. Manual pentru Institute le Teologice. Schmithals. 1957. Bucureşti 1977. Mirela MăŃăoanu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful