P. 1
12620165-constantin-noica-jurnal-filozofic

12620165-constantin-noica-jurnal-filozofic

|Views: 1,210|Likes:
Published by cristinamea

More info:

Published by: cristinamea on Apr 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/12/2013

pdf

text

original

CONSTANTIN NOiCA (Vităneşti-Teleorman, 12/25 iulie 1909 - Sibiu, 4 decembrie 1987).

A debutat în revista Vlăstarul, în 1927, ca elev al liceului bucureştean „Spiru Haret". A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti (1928-1931), absolvită cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a filosofiei şi membru al Asociaţiei „Criferion" (1932-1934). După efectuarea unor studii de specializare în Franţa (1938-1939), şi-a susţinut în Bucureşti doctoratul în filozofie cu teza Schi fă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou, publicată în 1940. A fost referent pentru filozofie în cadrul Institutului Româno-German din Berlin (1941-1944). Concomitent, a editat, împreună cu C. Floru şi M. Vulcănescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae lonescu si anuarul Isvoare de filosofic (1942-1943). A avut domiciliu forţat la CîmpulungMuscel (1949-1958) si a fost deţinut politic (1958-1964). A lucrat ca cercetător la Centrul de logică al Academiei Române (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Păltiniş, fiind înmormîntat la schitul din apropiere. Cărţi originale, enumerate în ordinea apariţiei primei ediţii: Matliesis snu bucuriile simple (1934), Concepte deschise în istoria filosofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936), De caelo. încercare în jurul cunoaşterii si individului (1937), Viaţa sifilosofia lui Rene Descartes (1937), Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou (1940), Două introduceri şi o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a „Criticei Judecării") (1943), furnal filosofic (1944), Pagini despre sufletul românesc (1944), „Fenomenologia spiritului" de G. W. F. Hegel istorisită de Constantin Noica (1962), Povestiri despre om (după o carte a lui Hegel: „Fenomenologia spiritului") (1980), Douăzeci şi şapte trepte ale realului (1969), Platou: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969), Rostirea filozofică românească (1970), Creaţie si frumos în rostirea romanească (1973), Eminescu sau Gînduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975), Despărţirea de Goethe (1976), Sentimentul românesc al fiinţei (1978), Spiritul românesc în cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan (1978), Devenirea întru fiinţă. Voi. I: încercare asupra filozof iei tradiţionale; Voi. II: Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984), Scrisori despre logica lui Herines (1986), De dignitate Euwpae (Ib. germ.) (1988), Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru (1990).

CONSTANTIN NOICA

JURNAL FILOZOFIC
Ediţia a IH-a

HUMANITAS
BUCUREŞTI

Coperta colecţiei DONE STAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NOICA, CONSTANTIN Jurnal filozofic / Constantin Noica. - Ed. a 3-a. -Bucureşti: Humanitas, 2002 136 p.; 18 cm. - (Top H) ISBN 973-50-0241-8 821.135.1-94

© HUMANITAS, 1990,1999,2002, pentru prezenta versiu* ISBN 973-50-0241-8

Nu lucruri. pe pieţele acelea de care nu se . şi înţeleg vorba ciudată a lui Augustin: e în noi ceva mai adînc decît noi înşine. Şi-ti place să vezi care e gustul ideii. Ce spusesem acolo? Era poate ceva adînc. Cum surîde ea. oameni. de ce am mai bun în mine. Căci fiecare om e o formă de încăpăţînare. care e vocea ei. ceva hotărîtor. adică o idee. Oameni. printre oameni. Să fii însetat de omul nou. Mă cuprinde deodată neliniştea să mă ştiu străin de mine. aşa cum eşti de lumile noi.Mi-a dispărut o pagină din acest jurnal. Filozofia nu e posibilă decît în oraş. nu peisaje.

se va naşte un filozof. suprimaţi grădinile (sau lăsaţi cel mult aceste convenţionale grădini publice) — şi undeva. trebuie să se spargă. Din cînd în cînd o voce răguşită se ridica peste celelalte. dar fără nici un ritm parcă. chiar . lingă o scară de serviciu.dezlipea Socrate. iar pentru ei totul se ţine. iar vocile sînt una. ce absurditate! Dar aşa este şi dinăuntru? Totul se organizează privit de acolo. întocmai cum cresc lucrurile în scena în care se sparge. vasul din Idiotul lui Dostoievski. probabil cîntau un refren. Puneţi etaje peste etaje. şi ritmul dansului e ritm. Singură întîlnirea cu celălalt ţi-o dă. Deasupra mea era o nuntă. Stăteam de cîtăva vreme într-un bloc. Există o lege de creştere interioară a petrecerii. Dansau. Un geam se spărgea. E încă prea multă natură în România. Ce haos o petrecere. ba chiar geamul acela care se sparge intră în desfăşurarea petrecerii. Cei dinăuntru cunosc legea aceasta de creştere. cu zgomot.

orice fapt de viaţă: stau la alt etaj. ca orice fapt de viaţă. cu creşterea ei spre nu ştii ce! O creştere riguroasă. Noi nu avem un termen românesc pentru „devenire". Am fi putut avea termenul de: petrecere (se petrece ceva. „Ai fost ieri la nuntă?". A doua zi întâlnesc un cunoscut din bloc. ca în Bach — spre nu ştii ce. strictă. Si-mi dau seama. geometrică. Dar 1-au expropriat chefliii. Avem cîteva pentru fiinţă. în înstrăinare. Singura noastră devenire este în chef. exclam eu destul de abrupt. . în distracţie —. Aşa trebuie să fie cu cei care judecă din afară orice acţiune.si excesul. are loc: are desfăşurare). Cine spunea că nu se poate „povesti" un bal? E aproape un miracol. E atît de frumoasă viaţa. mă întreabă el. ce adînc fapt de viaţă e o petrecere. dar nu avem pentru devenire. care e mai mult decît se întîmplă. „Ce frumoasă e viaţa!". cum stau treaz în noapte. în timp ce pentru cel de afară totul e haos.

Căci totul si toţi le dau lecţii. că trebuie să crească. Şi cel mai frumos sfîrşit al tău — fertilitate! — e să te năpădească buruienile1. la drept vorbind. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva. să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. iar oamenii tineri. Le 1 8 . de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Sîntem doar mijlocitori între ei si ei înşişi. (Dar nici asta nu trebuie să le fie spus. cîţiva oameni tineri ai lumii.) Discipolul vine la tine să-ţi ceară. iar singurul lucru care le e îngăduit din cînd în cînd e să pună întrebări. Tu trebuie să-1 înveţi că n-are nimic de primit. Trebuie să-1 laşi să fie ce trebuie să fie: chiar buruiană. Discipolul vrea să devină iederă. Gîndul acesta — şi alte cîteva din jurnal — au fost întîmplător folosite în unele articole.Visez o scoală în care să nu se predea. într-o margine de cetate. Să trăieşti liniştit si cuviincios. Totul trebuie învăţat din afară şi pe dinafară. nimic.

Gîndul Scolii. mă obsedează. prin tot ce e păgîn în ei." Să ţii lumea în loc. Dumnezeu ar mîntui-o dacă n-ar fi încă fiinţe să se bucure de ea şi să întîrzie. amînată. nu restitui aci purităţii lor de pagini dintr-un Jurnal filozofic. Ne pierdem şi ne căim. E rău să nu asculţi. sau ne păstrăm şi ne împietrim inima. . nu conţinuturi.Era un om atît de tînăr şi de armonios încît mi-am închipuit un teolog care ar exclama: „Voi sînteţi cei care ţin lumea în loc! Pentru voi trebuie lumea perpetuată. Stări de spirit. Este moarte? Este viată?' Toată viaţa noastră morală încape aci: între fiul risipitor şi fratele lui. Dar e la fel de rău să ştii să asculţi — şi să ţii minte. asta trebuie dat altora. răscumpărarea. al celei unde să nu se predea nimic.

sau un exemplu de seninătate intelectuală sînt mult mai educative decît o lecţie.) Cred că şcoala asta trebuie făcută. De aceea nici nu trebuie lecţii. vorba lui Barres contra inginerilor de tipul lui Charles Martin. nu învăţături.sfaturi. contra fraţilor fiului risipitor. Chiar unui om care te întreabă nu ai nevoie să-i dai „lecţii". contra profesorilor. de care vorbea Pârvan. rien n'y est exact. Măria şi Marta — Măria care stă la picioarele Mîntuitorului. Tout est vrai la dedans. Oamenii aceia tineri văd că vrei să încorporezi o idee şi încep să încorporeze şi ei una. (Poate „gîndul unic". un Preludiu de Bach pe care-1 pui seara. Ursuz ca fratele fiului risipitor. contra filologilor. în linişte. Marta care robo10 . O carte pe care o scoţi din bibliotecă.

Am ieşit în seara aceea repetînd tema unică din Passacaglia lui Bach. dacă aş pierde-o. cu sentimentul că. Dar destinul fiului e să se piardă în acţiune. Ce are de dat un spirit feminin? O singură fericire. de unitate. E toată distanţa dintre spiritul masculin şi cel feminin] aci. un singur extaz. într-o succesiune si devenire de fericiri minore. Setea Unului de a se pierde si setea Multiplului de a se readuna. Căci ea pleacă de la fiinţă (Simmel!) şi atunci caută devenirea şi diversul. ursuză — sînt în fond fiul risipitor şi fratele.teste prin casă. pe cînd al Măriei e să se piardă în contemplaţie. Şi toată tehnica feminităţii e de a pulveriza acea fericire în nenumărate fericiri. Oamenii se definesc după felul cum se pierd. aş rămîne gol. în timp ce bărbatul pleacă de la devenire şi e însetat de fiinţă. •PD-TUL CONSTANŢA " orăşenească .

în muzică. în noaptea din ur12 .Spaima de a fi părăsit. De aceea sînt finalurile lui atît de frumoase. în cartea aceea extraordinară (mediocru scrisă. că a sfîrşit. printr-o miraculoasă schimbare de ton: transfigurarea. ca la Mozart sau Beethoven. Putea sfîrşi după ce dictase lui Altnikol. aceeaşi greutate de a sfîrşi. Nu o repetiţie. Nu cunosc nimic mai detestabil. efort zadarnic de înnoire: greutatea despărţirii de materia. somnul. Ci sfîsiere. regăsesc. numai muzica ţi-o dă cu adevărat. Cu un sfert de oră înainte de a sfîrşi. ginerele său. nu o concluzie bine punctată. Sînt sfîrşituri în sfîrşitul său. ca în muzică. supărător de ditirambică. de astă dată pe registrul vieţii lui Bach. dacă n-a obţinut. simţi că va sfîrşi. decît finalul Simfoniei a cincea de Beethoven. vraja muzicii —. Bach nu poate sfîrşi. totuşi extraordinară) a Armei Magdalena Bach despre soţul ei.

Puţin înainte de-a muri îi revine. filozofia. fără să vi se împietrească inima şi mintea. doi. Bach sfîrseste cu adevărat. care ar putea fi încă un sfîrşit. revede pe toţi ai săi. pentru mine si un prieten. pentru cîteva clipe. dacă aveţi un dram de nebunie şi un munte de măsură—veţi întîlni. omul. Ieri am căutat local pentru Scoală: o casă în marginea oraşului. E greutatea despărţirii de somnul vieţii. Iar abia cînd cere Magdalenei să-i cînte ceva şi ea începe — ce voce va fi avut? — coralul pe care-1 vor intona cu toţii. el rosteşte acel: „dar sînt culori mai frumoase acolo unde mă duc!". La un chioşc lîngă barieră. dacă vă plac geometria si rigoarea. vederea. iar cînd Magdalena îi arată un trandafir roşu. acel: „Sînt înaintea Scaunului Tău." Dar nu sfîrseste încă. de cîtva timp pierdută. cu chef de vorbă. „Pe cine căutaţi acolo?". creşterile. curgerile. mă interesez de ieşirea spre pădurea Ştefăneşti. cîndva. Doamne. mă întreabă. 13 .mă. Dacă iubiţi muzica — pierderile.

Eu nu ştiam.Tresar o clipă. Şi fiul şi fratele sînt nefericiţi. dar el ştia — tot ce era de ştiut pentru ceilalţi. înţelepţii pe nebuni." Omul ştia. regii pe cei săraci şi fratele fiului risipitor pe fiu. Ce destin ne trimite permanent la celălalt? Nu la altceva — care ar putea deveni al nostru —. încă. Oamenii mari fericesc pe copii. „N-ai auzit de el?". ci la celălalt. mi se pare c-am auzit. îi vorbesc doar despre un fel de profesor care stă acolo fără elevi. 14 . ca un copil printre oamenii mari (Rilke). întreb eu. la drept vorbind. proiectat în viitor. Dar n-am curajul să practic filozofia cu tutungiul. nimic. E unul. Să fii singur. Aşa poate începe un tratat de etică. în fond mă căutam pe mine.. Mă duceam acolo să întîlnesc această apariţie ciudată care eşti tu însuţi.. într-o şcoală în care nu se predă. „Ba da.

tot ce e sentiment artistic. întotdeauna Cain ucide pe Abel. cerem ca programul să preceadă fapta. şi apoi vede că sint bune. la cele două suflete româneşti: sufletul pastoral şi sufletul agrar. Dumnezeu facelumina si apoi vede că e bună. tot ce e sete de 15 .Săfifostde la sine înţeles?) In orice caz. Mă gîndesc.îmi Place începutul Bibliei. Face nUtul si apele. Ce extraordinară replică pentru Teodiceea lui Leibniz. (Deşi.. şi Cain f rămîntă locul.. leibnizieni înnăscuţi. Era atîta febră a ideii. Abel rătăceşte ca Fiul. oamenii. Iar Cain ucide pe Abel. deşi. fiinţe teoretice şi absurde ce sîntem! De scris un Anti-Mathesis. Fiinţe întoarse de la viaţă. în care lumea e creată pentru că e cea mai bună. ca Fratele. de pildă.. (Numai Ş laomnuvedea S t a. Tot ce e nostalgie şi libertate.. Numai noi. acolo? Sau mai degrabă era febră a ideii?) Abel este cioban şi Cain plugar. mtii creează si pe urmă stă să judece.

să crească biblic. la noi însă s-a staticizat şi a devenit zid de apărare. Şi-mi vine în minte Russo: „Melancolia Bibliei stă pe deasupra neamului. dincolo de zările ţării. Dar a trecut peste el sn fletul stătător al plugarului şi 1-a pustiit' are să-1 pustiască." Un „strigăt tare". maşina. asta voia el. Dintr-un text măhăcean al lui Hasdeu. valul lui Traian şi alte valuri. ţara se sfîşie între liniile plîngătoare ale hronicarilor şi cîntecele dureroase ale poporului. Dar va veni pedeapsa lui Dumnezeu. începuturile româneşti constau în încremenirea valurilor. pentru ca neamul lor să crească. Ce curios rol are „valul" în istoria românească. Dar n-avea să-1 audă. despre cei din iad: „Scula-se-vor la ziua de 16 . în fond valul e simbolul mişcării. şi-i va mătura pe amîndoi —.zări noi — spun unii — ţine la noi de su fletul păstorului. Sîntem ţara lui Cain. în care Abel n-a murit încă de tot.

" Prietenul meu V. treaptă de ajungere la Dumnezeu". Undeva. Dar e si o cuHoasă frică de mişcare.Dece iutipatec&ţme de viziunea iadurui în biserica noastră. 6. cel dintîi (îngerul) nefiind decît un ideal de sublimare al lucrurilor. cel de-al doilea (omul). ca om. acela vede pe Dumnezeu.3).. în viziunea noastră gr sn cîndva Neagoe Basarab. într-o anumită ierarhie. deasupra îngerilor. vorba lui C. Poate si pentru femei.. De n-am obosi pe drum!. Nae lonescu încearcă un comentariu pentru vorba aceasta uluitoare: „. „Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu atît mai mult lucrurile vieţii acesteia" (Pavel. Aşadar tu. are dreptate: viziunea populară românească e cea a unui alai împărătesc. Ei nu sînt un ideal de perfecţionare pentru om. ci pentru cele ale firii. stai. l Cor. care 17 . după cine ştie ce ascet oriental: „Cel ce n-are îndîrjire.

e o adiere de gelozie. printre cetele îngereşti. Dacă s-ar fi găsit ceva s-o înlocuiască. Şi totuşi.se simt atît de legate de fire. Bach cîntînd cu mîna dreaptă o fugă la clavecin. Dar rnă jurul nostru. Dintre animale — spune Geneza — nu s-a găsit nici un ajutor pentru om. Creştinismul îţi spune şi ce numai ce ai devenit.. Tristeţea de a nu fi păcătuit. asta n-are nătate. notează ea. în timp ce cu mîna stîngă ţine după mijloc pe Anna Magdalena. De aceea Dumnezeu adoarme pe Adam şi scoate din coasta sa femeia. Tristeţe care cuprinde din cînd în cînd pe îngeri şi aproa18 . „Poate că acesta are să fie ultimul lucru la care mă voi gîndi".. să văd cine poate judeca înger? Nimeni. Undeva.

Retm proverbul: „Păcatele-s pe oameni. dar asta-i totul. îmi istoriseşte un duhovnic. — Dar cum să ţi-o dau? — Dacă aş veni să-ţi spun: «sînt slab. nu pot să nu păcătuiesc." Cam frust exprimat -. mi-ai da-o. nu pot să nu păcătuiesc?» E mai gravă aşteptarea decît fapta? — Poate că e mai gravă. — Dar toţi cei ce urzesc răul şi nu au parte de el sînt mai vinovaţi decît cei care-1 savirşesc? — Sînt în orice caz si ei vinovaţi. De ce nu mio dai şi cînd îţi spun: «sînt slab. Simt că. nu pe butuci. în împrejurările acestea care mă aş teaptă astăzi chiar. t 19 . In Frunte cu fratele fiului risipitor. în fond. nDe „A venit la mine". „şi mi-a cerut să-i fac iertat un păcat": — Ce-ai făcut? — Mi-am dat seama că voi păcătui. am păcătuit». fiindcă e urzire a răului. Am venit s-o spun şi să cer absolvire.întotdeauna pe oameni: mediocri.

Undeva. „p^ că acesta are să fie ultimul lucru ia car mă voi gîndi". De aceea Dumnezeu adoarme pe Adam şi scoate dir coasta sa femeia. e o ad. printre cetele îngereşti. ere de gelozie.se simt atît de legate de fire. Tristeţe ^ cuprinde din cînd în cînd pe îngen şi ap 18 . ' e^ Bach cîntînd cu mîna dreaptă o fu • la clavecin. Creştinismul îţi spune si c numai ce ai devenit. Da jurul nostru. în timp ce cu mîna stîngă £ după mijloc pe Arma Magdalena. să văd cine poate* înger? Nimeni.. notează ea. Şi totuşi. Tristeţea de a nu fi păcătuit. Dintre animale — spune Geneza—nu s-a găsit nici un ajutor pentru om. Dacă s-ar fi găsit ceva s-o înlocuiască. asta nnătate.

in împrejurările acestea care mă aş-? aptă astăzi chiar. venit la mine". Dar cum să ţi-o dau? Dacă as veni să-ţi spun: «sînt slab. în ? r atee P fiului risipitor0 CU . mă pe oamenii mediocri. t0td totul. nu pot să nu uiesc?» E mai gravă aşteptarea decît Poate că e mai gravă. fiindcă e urzire râului. Simt b. Vătuit». mi-ai da-o. . îmi istoriseşte un duic/ „ Ş i mi-a cerut să-i fac iertat un pav Ce-ai făcut? — Mi-am dat seama că voi păcătui. De ce nu mi-o dai d îţi spun: «sînt slab. nu pot să nu păcătuiesc.~ -ei ce urzesc răul şi nu au sînt mai vinovaţi decît cei care-1 f în orice caz şi ei vinovaţi. venit s-o spun şi să cer absolvire..Păcatele-s pe oameni. . 19 . în fond.

am început prost. De ce mi se ajung si la împlinirea lui? „Şi ce-ai răspuns?" întreb eu j hovnic.— Există atunci două pâcat răului şi săvîrşirea lui. „N-am răspuns încă". nu sînt două. e acelaşi pa poţi să spovedeşti ce e în curs desa— Dar e ceva care s-a săvîrşit. c luat decizia păcatului. Dar nu. Sînt două ipoteze: sau fratele este c hovnicul fiului sau fiul este duhovnic fratelui. Altcine. E ca şi^ aş pune la Şcoală o problemă: Ce v . Viu sâ-1 6 L pe cel dintîi. ne fiecare? Aşa mor problemele. 20 . P°' — Nu. îmi spur Ne răspunde Altcineva. Ne răspunc la tot ce întrebăm si nu întrebăm.

ienii aceştia care nu vad deat o • în lucruri. Numai că prefer să mă gîn-sc— de ce nu?. spun eu. vine replica necruţătoare. Un om care trăieşte o expe-işi tace un spaţiu al lui. un peisaj al Mu e numai şes". la El Greco Pe care pnetenul său îl găsea cu perdelele şi care 21 >ai bine culorile mele.nriete n săiarăt..la alt spaniol. iar morile de vînt. „sînt şi ri. „pen-m Quijote.înmarlul de Şcoală la care de urît?" îmi spune el.. Dar peisajul poate fi -at. Aşa trebuie trăit: i lumea ta.. apr Dar peisajul e de şes. m . Dulcineea e o femeie fru-\.." — te". monoton " . dacă te uiţi cu bunăvoinţă." ^şi locurile astea comune! Dar are î te: experienţa lui Don Quijote e va•••• perfect valabilă. parcă încape vreo comparaţie' .

cu noroi. E mai bine să trăim fiecare pe măsura noastră. cu cocioabe şi cu şes — dar cu sinceritate. Ce generozitate comanda sacrificiul artistului. Ce puţin filozofic e colţul acela de la Ermenonville. de a crea fără să arate? Ce credinţă? 22 . nu e vorba de un idealism ieftin: creăm noi înşine lumea dimprejur. Şi mai ales fără rousseau-isme. cînd e vorba de noi şi nu de ea. ales de Rousseau pentru filozofie! Nu se putea face acolo decît un templu — în care să nu oficieze nimeni. pentru Dumnezeu.Nu. Sfinţii aceia curioşi. încît nimeni nu le mai vede expresia. cît se poate de expresivi. nici lumea n-o să ne înveţe ce e de făcut. Dar. E chiar lipsit de sens să trăieşti într-un decor atît de frumos încît să fie valabil prin el însuşi. aşezaţi totuşi atît de sus pe coloanele catedralelor. şi atunci vezi că şi ei erau gîndiţi. Iar într-o zi coloana cade.

nu specifică. PontNeuf. De aceea arhitectura lor n-are densitate: generalizează. nu cumva lipseşte dragostea? 23 . nimeni. calcul. în timp ce pe podul Alexandre EI. filozofie.Contemporanii nu mai au nimic de mărturisit. Păcat! In Franţa aceasta unde se vorbeşte atît de mult despre iubire. de la Paris. de istorisit. din veacul al XlX-lea. istorie. jurisprudenţă şi astronomie. să deseneze. sînt măşti pe marginea exterioară. Azi nu trebuie să ştie decît arhitectură. ceva optică. obişnuit. Vitruviu spune despre arhitect că trebuie să ştie: să scrie. tiparul măştii se repetă din două în două sau trei în trei. măşti pe care nu le vede. medicină. Pe podul lui Henri al IV-lea. Dar măştile sînt fiecare alta. geometrie. ceva muzică.

nu si conţinutul propriu al revoluţiei de atunci. în timpul Revoluţiei franceze. Tristeţea inteligenţei goale constă în faptul de a nu mai putea opta. nu ne contrazicem. Azi e o forţă conservatoare. azi raţiunea e simplă raţiune. Ce era raţiunea.în ce cred oamenii care serbează în acelaşi timp şi oficial aniversarea Revoluţiei franceze si pe cea a Ioanei d'Arc? în una sau în alta? Nu. atunci era una în numele căreia se răsturna. Dar această nebunie a făcut din raţiune un principiu creator de istorie. pe cînd atunci era nebunie (Raţiune cu majusculă). Şi atunci de ce nu lasă Revoluţia franceză în pace? 24 . şi ce e astăzi! Ce era libertatea în romantismul german şi ce e astăzi! în termeni. adică cuminţenie. Apologeţii raţiunii iau numai dicţionarul revoluţionar. E adevărat că le-ar fi greu să laude nebunia care a pustiit atîtea. dar în spirit? Dacă şi azi şi atunci se credea în raţiune. ei nu mai optează.

— Sînt de partea celui care nu ştie. Şi mă întreb daca nu e mai tristă decît oricare alta. Dar nu simte el toată bucuria de a nu fi citit încă pe Goethe? Ignoranţă. cînd de fapt omul e ceva care se defineşte neîncetat. El are sorţi să capete ceva.F curios cum sub regimurile de libertate oamenii cad sub o tiranie: cea a locului comun. Ceea ce e absurd la cei care cer simplă libertate pentru buna dezvoltare a omului e că îşi închipuie a şti ce este omul. Un om tînăr va veni la Şcoală să se lamenteze că nu ştie încă destul. cîtă viaţă e în tine! Amestecul acela de cunoscut şi necunoscut. care face literatura (incidentul care 25 .

în sala „ideilor clare şi distincte". cu omul clasificabil nou: cunoscutul şi necunoscutul sînt atunci în echilibru. parcă. (De aceea caut „prima zi". Si în ordinea cunoaşterii exis26 . noutatea în familiar).revine. Idees. sensul mistic: unitate şi alteritate în acelaşi timp. Nu pot gîndi filozofia fără să simt o cădere.. ideile din poemul Aurore.) îmi place la Sorbona sala „Descartes". Sensul magic al noutăţii spunea cineva. personajul pe care-1 regăseşti. mal deridees! Que fîtes-vous. o frescă pe întreg zidul din fund arată cîteva nimfe ieşind din abur spre lumină şi formă. al lui Valery: Quoi! c'est vous. care face muzica. cunoaşterea. aproape ca în religie.. Nu. peisajul. Undeva a avut loc păcatul. Maîtresses de l'âme. cette nuit. întîlnirea cu omul nou care vine la Şcoală. Sînt.

una din prm•* ele certitudini ale filozofiei izvorăşte Srmai din faptul că omul e fiinţă căzută . din mărginirea filozofii discută de obicei valoarea acestui argument. Fiindcă dacă n-ar fi o fiinţă căzută. Ce mult omenesc e uneori la catolici! Predicatorul vrea să facă sensibilă suferinţa Mîntuitorului. 1939.i mărginită. ascult în Vinerea Mare o predică. La Villerville. omul n-ar avea nevoie de mituri. Poate că e acelaşi arolo dovedind cît de solidar cniritul cu sine. de mitul căderii. Cum aş avea-o altfel de la mine. Cînd ar trebui să vadă sensul acestei orientări.•adis pierdut. Căci iată. fiinţă nemărginită. am ideea lui. spune Descartes. de vreme ce PU fiinţă mărginită. într-un sat din nordul Franţei. Dumnezeu. şi atunci recurge la 27 . există. poate. 11 aci 3* a<~*->i'-'r Toate miturile ţin.

Dar deţinem adevărul acesta. Dumnezeu îl învaţă pe Moise să le vorbească despre „cel ce se numeşte Eu sînt"." Şi simt că nu e vorba de asta în religiecă nu poţi înţelege pe Dumnezeu. „Gîndiţi-vă — spune el către mamele din biserică — ce sfîsietoare trebuie să fi fost suferinţa Maicii Domnului lîngă Cruce!. noi în Răsărit n-avem uneori nici atît. Predica lor. umanizîndu-1 din nou." Chiar cînd îl îndeamnă să se ducă la ceilalţi. spune Dumnezeu lui Moise (Exodul 3. Nu-i spune: „Eu sînt cel ce este.14). mais je demeurai toujours chretien. Dar cine începe cu psihologie umană rămîne în ea.. întrupează a doua oară pe Dumnezeu. pe care ei îl uită din ce în ce mai mult: că lisus a coborît o singură dată. Ce curios sună: „Eu sînt m-a trimis la voi"! 28 . (Şi atunci înţelegi vorba lui Rousseau: Je mefis catholique. limbajul acesta îl ţine.. umanizîndu-i drama din nou. Tot Occidentul.psihologia umană. filozofia lor. „Eu sînt cel ce sînt".) Ştiu. în fond.

ştim pe „eşti . în filozofie.. sîntem.Căci Dumnezeu nu este. aşa cum fapta bună e rezultatul trăirii morale. Adevăruri da. Toţi dogma29 . Cred că am găsit un moto pentru Şcoala mea. fiinţa „biectivizată. E vorba aceasta extraordinară a lui Leon Bloy: Nu se ştie cine dă şi cine primeşte. Numai noi ştim ce e aceea „este". O şcoală în care profesorul nu învaţă si el e o absurditate. Toţi ereticii făptuiesc mai bine decît ortodocşii. dar adevărul? Adevărul e rezultatul gîndirii logice. Ciudaţi sînt oamenii aceştia care vor adevărul de la filozofie.. fiinţa. în unele cazuri privUeeiate. ca să nu mai aibă nevoie de e eşti'. este. Numai Dumnezeu ştie 6 Eu sîrît". tot aşa nu poţi prefera vieţii spiritului adevărul. în comunitate ştim pe „sinm" sau „sînteţi". Dar la fel cum nu pui accentul pe fapta bună şi nu preferi actului fapta. totuşi sînt eretici.

Fireşte că există un adevăr — exactitate. 30 . dar de el se împiedica într-o zi Maiorescu al nostru. de la un anumit Isaac.ticii au adevăruri mai multe decît filozofii dar n-au filozofie. citînd versul acesta popular: Aşterne-te drumului ca şi iarba cîmpului la suflarea vîntului. îţi dă direcţia adevărului. Antichitatea nu s-a prăpădit cu firea după adevăr. Există adevăruri. De altfel. orice adevăr e despre ceva. sau alteori (Aristotel) regăsirea fiinţei. idealul era regăsirea. pe alte căi. Dar adevărul necunoscut si cu majusculă e o născocire modernă. aşa formal? Există realităţi. Idealul era pe atunci contemplaţia. trebuie să ai acordul cu acel lucru. de unde o ia şi încetăţeneşte Toma din Aquino. orice adevăr e material. înţelepciunea. pentru că n-au viată ' De unde ideea că filozofia te învaţă adevărul? Te învaţă să gîndesti — nu adevărul. nu adevăr. definiţia adevărului — adaequatio rei et intellectus — e din Evul Mediu. Vorba lui Kant: ca să ştii care e adevărul despre un lucru. în Scolastică. Ce poate să însemne adevărul. Deci. a unui adevăr dinainte dat. nu realitate.

„Filozofia vorbeşte despre lucruri. . versul îţi dă cu adevărat emoţia unei „legănări în infinit". iată exactitatea. dar conţine o eroare de rimă. Iată un profesor care-şi cunoaşte meşteşugul! Platon — spunea lumea — şi-a pierdut timpul pe lîngă tiranii Siciliei. încercînd zadarnic să întemeieze o cîrmuire după prin31 .Căci spunea el. spunea un profesor de filozofie din Apus. doar profesorul vorbeşte despre idei". (Dar să nădăjduim că nu ne aud profesorii.Ca şi cum rima ar servi la altceva decît să-ţi dea asemenea legănări în infinit! Iar dacă rima nu e exactăsi totuşi legănare în infinit este. iată adevărul dat de ruşine.) Spre a nu mai vorbi de neseriosul de Goethe: Tot ce mă îmbogăţeşte e adevărat.

filozofia greacă a găsit fiinţa. Refuzîhd devenirea. Integrînd-o. viata. Poate că prima şi ultima problemă a filozofiei e: curgerea. filozofia fiinţei şi filozofia spiritului. chiar. Mă gîndesc. cea germană a găsit spiritul.cipiile filozofiei. Boissier arăta că filozofia a guvernat odată lumea: sînt cei cinci ani de prim-ministeriat ai lui Seneca. sub Nero. un roman „e o oglindă care se plimbă pe stradă". la un mit în genul lui Wilde. pierderea. Pentru Stendhal. Tot mai vreţi filozofi? Nu există decît două filozofii mari: filozofia greacă şi filozofia idealismului german. Ca şi cum un filozof tine neapărat să reuşească! Ţine să înveţe. Poate să fie aşa pentru un roman. mitul oglinzii: 32 . Iar ce e interesant e că amîndouă s-au născut în marginea devenirii. dar nu e pentru o filozofie.

pentru că sînt perfecţi. în realitate. de a deveni impersonali. a noastră si a profesorilor noştri de tot soiul. Eroarea lui Narcis e de a fi perfect. Mă voi face cît mai imperso-1 mă voi dizolva şi aşterne ca o apă Hmpede si liniştită. văzînd. voi fi numai aşteptare. E singura lui imperfecţiune. pentru a vedea cît mai mult. vor să-şi fixeze imaginea.Ce frumoasă e lumea. E de a se îndeletnici într-un anumit fel cu sine. să rămînă la ei înşişi. Narcisismul e un blestem numai pentru cei care. şi-a spus spmmnntr-o zi. pentru a sfîrsi la orbire. iar lumea se va reflecta în mine aşa cum este ea/' Din ziua aceea spiritul n-a mai văzut nimic. tocmai unei oglinzi. Extraordinara noastră cheltuire. Eroarea lui Narcis nu e de a se îndeletnici cu sine. (Plagiez cumva pe Gide?) 33 .

De ce e de neconceput un Narcis femnin? Femeia se priveşte totuşi nespus d" mult în oglindă. 34 . si pentru toţi ceilalţi ei trăiesc după cuviinţa creştină. Nu exişti. dincolo de orice comentariu: Je pleure non pas lesfautes que j'ai commises. După ce spusese lucrul acesta. mais celles queje ne commets plus. cîte o mînăstire. ca stareţ.. bien plus qu'ă Lui queje deşire plaire. eşti uitat. Rolul cel mai frumos pe care-1 poţi juca în viaţa anumitor oameni este de a desfiinţa pe un altul care a jucat un rol. que c'est ă vous. Fiecare cîrmuieşte. fireşte.. Heloise şi Abelard s-au despărţit de mulţi ani. Dar cînd Abelard scrie Heloisei că de mult n-o mai iubeşte decît întru Hristos. Dar probabil pentru a v dea acolo pe un altul — care o priveşte Numai femeile ştiu să iubească. ea răspunde: Dieu le sait. Dar tîrăşti în căderea ta pe un altul.

Ele nu trăiesc viaţa: o perpetuează numai. pentru ei. (Poate pentru că grecii vedeau torul în limite.) Şi mi-e ciudă că filologii se bucură. şi chiar si a iubi nu era. femeile se gîndesc la un singur instinct. De la fericirea dragostei treci insensibil la tristeţea resemnării. Ce-i interesează pe ei altceva decît prefacerea înţelesurilor? Sînt „liberi". E ceva deprimant în verbul grec: agapao. Dar cîndva vor plăti pentru asta. Sa fii sub stăplnirea unui singur lucru. o pierdere. Aşa trebuie să'fie cînd eşti îndrăgostit.. dar şi a se mulţumi cu..Cartea pe care aştepţi s-o scrii. a unui singur ns^ă faci toate celelalte gesturi ale vietH L ele să nu fie altceva. 35 . a se resemna. N-au voie. Ele nu pot vedea mai mult. Cînd vorbesc de viaţă instinctuală. El înseamnă nu numai a iubi. a iubi.

între ce şi ce? Ţiu dinainte cu învinsul. De cînd s-au născut neamurile? De la Turnul lui Babei.Cunosc un instinct mai puternic decît cel de conservare chiar: instinctul lui . avea dreptate". Paris. dar nu va spune un adevăr. fireşte. //d 3 septembrie 1939. Să optezi — între cine şi cine. Nimeni nu va putea fi dezminţit vreodată. e că toţi avem dreptate. Şi. uitînd că între timp a pierdut un sfert de viaţă pentru un sfert de adevăr. „Domnul a zis: iată că 36 . între timp nu poate face aproape nimic. Ceea ce e încîntător. se cheltuiesc şi cad pentru: „Vezi. ţi-am spus eu?" Am un prieten care de cincisprezece ani spune: „va veni dezastrul". Iar cel care-şi va pune ca epitaf: „Aci zace unul care n-a avut dreptate". Oamenii se luptă. Iar cînd dezastrul va veni. se va umili din prea mult orgoliu. va fi mulţumit că a avut dreptate. în definitiv.

Haidem să ne să Auream acolo limba" Se teme cumva Dumnezeu de unitatea lumii? Toată lumea întrezăreşte ceva. Atîtea istorii care ar putea fi.un singur popor şi toţi au aceeaşi um nimic nu i-ar împiedica să si-au pus în gînd. cu cele două fete 37 . Laban. Essau. Dumnezeu alege. fiindcă i-e frică de prezent. Se refugiază în trecut. De ce? Pentru că-i place aşa. făcînd jocul acela cu oile bălţate. în locul uneia singure cu care e deprins el! E de neînţeles cum pot vedea unii simplă morală în concepţia biblică. Numai istoricul nu înţelege. lacov fuge de la Laban pe ascuns. în haosul de azi. substituindu-se prin înşelătorie fratelui său mai mare. lacov înşală pe socrul său. lacov capătă moştenirea de la tatăl său bătrîn şi aproape orb. Isaac.

Nu. Acel Moise care intervine pentru cel nedreptăţit în cearta dintre doi evrei. care scoate apă pentru fetele preotului din Maidan. „Mă îndur de cine mă îndur. ea rămîne. Ca un trup de adolescent. Despre egoismul (care nu e imoral. întîia figură morală. compunere de atâtea miresme impure. creştinismul nu e simplă morală. sau cel puţin c simţul dreptăţii. Dar nu pentru faptele astea e răsplătit el.CU el şi cu tot neamul sau. pe care numai des38 . E destul să-ţi aminteşti de fiul risipitor şi fratele lui cel moral. care omoară'un egiptean pentru că bătea un evreu. Despre toată putreziciunea morală care susţine puritatea morală. Despre invidia creatoare. s-a spus împotriva lui Kant) fecund. trup încărcat de mireasma sănătăţii. j. ca să accepţi ce e creştinismul: dragoste. şi am milă de cine am milă. e abia Moise." Oricît au stricat protestanţii înţelesul vorbei acesteia. Dar Dumnezeu e cu P! c i • i. i « el -c.ale acestuia. pe care păstorii le goneau de la fîntînă. Nu e aşa nici în Noul Testament.

şi ura. sau chiar prin defecte: încăpăţînare. Fericirea lor e de a avea ceva m plus. Neprihăniţii au toate instinctele noastre." Fratele fiului risipitor întoarce aci capul. E impur ce e tot ce strică un anumit echi-. chiar lucrul bun. Cîte vieţi valabile nu se susţin prin calităţi minore. setea orgoliului. 39 . se sprijină pe totul. -nch de sTea totul. dacă întîrzii. Doamne. Fiul risipitor spune: „îţi mulţumesc. ambiţie.e e în stare liberă chimiceste. Totul e bun. în măsura în care e viaţă. chiar lucrul vinovat. Esenţialul e să fii trimis mai departe. totul e rău. cu condiţia să nu întîrzii la el. şi făţărnicia.edeech 1 hbru.eustaanuedeelimmar e . Iar . Dar fără ele nimeni nu e viu. Vi'a a morală. Cu ele nimeni nu e mare. că mi-ai dat gustul voluptăţii. cu dezgust. orgoliu. şi invidia.le dezvăluie.

Exasperant lucru să întîlneşti pe stradă un om care rîde. spunea Nae lonescu. de teamă să nu te biruiască fericirea. Ascult Meistersinger în cele mai bune condiţii: cu Herbert von Karajan." Trebuie să întorci lucrurilor spatele.) Bucuria e echivalentul. 1941. suferi şi tu. Suferinţa uneşte. încît îl separă de rest. Vreţi o lume spartă în cioburi? In veseliţi-vă. să pleci. e atît de mult a lui. „cu condiţia să n-o iei în serios. spunea Montesquieu. Totul e rău dacă te scoate din ea. să-ţi părăseşti prietenele una cîte una. Berlin. separaţie. Romanii. (Curios lucru că tristeţea şi nu bucuria cea stearpă e pusă de apuseni printre „păcatele capitale". pe plan moral. „Şcoala e bună". se temeau mai mult de repaus decît de inamic. al adevărului: e fixitate.să fii aşezat la curgere. De ce rîde? Bucuria e a lui. 40 . Dar dacă întîlneşti un om care suferă.

dirijor, cu Mărie Mxiller printre interpreţi; o muzică excelentă, si totuşi nu e emoţie. De ce? Este vorba, acolo, de şcoală. Şi nu se pot exprima lucruri adinei despre scoală. Despre dragoste şi moarte, da. Despre creştinism sau zeităţile germane, da. Tristan sau Parsifal; chiar Tannhăuser, şi mai ales Tetralogia. Dar Meistersinger...

Cînd mă gîndesc la profesori, mă gîndesc la ştiinţa seacă a dreptului (despre care, fireşte, nu ştiu aproape nimic). Şi nu e de iertat lui Kant că a rămas, în ultima instanţă, numai marele profesor de drept al filozofiei, în timp ce un tînăr ca Novalis putea nota despre sine: Ich bin ein ganz unjuristischer Mensch, ohm Sinn una Bedurfnis fiir Recht. Deschizînd o altă cale pentru viaţa spiritului.

Am auzit pe Heidegger cîte o oră la interval de doi ani. Spunea acelaşi lucru; sau lucruri pe care nu se poate să nu le fi spus
41

încă de la prima lecţie. Am întrebat pe cei care-1 ascultau de mai multă vreme: nu, nu se repeta, pentru ei. Gîndea, nu ştiu cum, în spirală descendentă. Nu numai linear şi progresiv se gîndeşte valabil. Poate niciodată linear, ci în spirală, în burghiu, ca într-un act de sondaj. Ştii de la început un lucru, şi-1 spui de mai multe ori, îl spui neîncetat sub altă formă — pînă se spune singur.

Filozofia ca donjuanism. Pe lîngă ea, oamenii de specialitate fac simple căsnicii burgheze. Esenţialul e să cucereşti. Nu să accepţi. Nu să ştii. Actul de cunoaştere nu e reducere la cunoscut, act de asimilare: a mînca —, aşa cum vor filozofii graşi, în frunte cu tomistii şi prietenul meu V. E act de înstrăinare, de pierdere, ca şi actul dragostei. E risc. Nu e a-szraz'/-are, ci e alter-are. Te devitalizezi dînd viaţă. Dar nu poate oricine procrea.
42

Ce mult şi sterp citeşte fratele fiului risipitor.

„Cum, tocmai dumneata?" Una din uimirile omului cu bun-simţ e să vadă că filozofia nu te face idealist (în sensul prost, steril); nu te face să condamni în bloc răul, urîtul. Dimpotrivă, îl înţelegi uneori. Cum, tocmai dumneata? Fireşte, tocmai el. Fiindcă omul cu perspectivă filozofică încearcă să vadă întregurile; şi atunci vede cum se ţine faţa întunecată cu cea luminoasă a lucrurilor. „Cei ce adeverează mai de credinţă sînt decît cei ce tăgăduiesc", stă scris în pravila lui Vasile Lupu.

Omul rău face mult mai mult bine decît omul bun. Pentru că omul rău are nevoie de fapte. Omul bun este bun şi, asteptînd să făptuiască firesc, uită de faptă. Căci fap43

„Dacă e vorba să mă laud. adesea. 11. iar el n-are nimic de ascuns. spui conştiinţei tale întunecate. pe care întîlnirea cu cineva nu o face mai frumoasă. cum nu ştim ce e o femeie frumoasă.) De altfel. sînt blestemat să fiu bun. e una din cele mai triste reuşite ale biologiei. nu ştim ce e om bun şi rău. mă voi lăuda numai cu slăbiciunile mele. sau eşti mai inteligent azi decît ieri. Puterea de făptuire pe care o ai cînd nu ţi-a reuşit răul. 44 . Vezi. dacă e liberă şi nu slujeşte nimic. 2 Cor. Dar nu eşti bun — şi de aceea făptuieşti. iar o femeie frumoasă. Numai ea categoriseşte şi.ta ascunde.30. Eşti din cînd în cînd inteligent. critică. vrea să vadă clar. fireşte.. inteligent şi prost. Numai inteligenţa. Dar viaţa e dozaj." (Pavel. care e plină de răutate.

singura frumuseţe care le e dată: de oameni vii. Dar daţi-le seninătatea şi stăpînirea. în care s-a întîmplat ceva. Căci femeia înţelege să se refacă aşa cum a fost. că pe faţa ei trebuie să se citească urmele acestei deveniri. Ea nu-şi dă seama că a trecut un anumit timp. orice femeie din societate scoate din geantă pudriera ca să se refacă. Dar si tot ce e absurd în esenţa feminităţii. Ea nu admite să treacă peste chipul 45 . crispate cum stau sub nevoia de a fi frumoase.Nu s-a gîndit nimeni sa deschidă un institut de înfrumuseţare prin cele sufleteşti Fiindcă dinăuntru în afara vine frumuseţea Gîndiţi-vă cît de urîte sînt adesea femeile. cum elimină toxinele şi cum recuceresc frumuseţea. Dacă am o colaboratoare la Şcoală poate fac o anexă pentru Institutul de înfrumuseţare. Recunosc esenţa feminităţii într-un gest ca acesta. că a intrat şi ea într-un proces de devenire. După o jumătate de oră de convorbire. şi vedeţi cum li se destind feţele.

Dacă fratele fiului risipitor are copii. O adevărată etică a devenirii. la masca adoptată o dată pentru totdeauna. Ce-i pasă că falsifică astfel o întreagă devenire? Ea vrea să rămînă aceeaşi. sau să se înscrie undeva cuta unui adevăr. O mamă îmi spune un lucru tulburător: Singura recunoştinţă pe care o cer copiilor mei. cu siguranţă le cere recunoştinţă. Gîndul acesta spus cuiva care aşteaptă un copil: „Fiecare simte că se măreşte familia lui. este să facă acelaşi lucru şi mai departe. ea crede că poate rămîne aceeaşi. pentru tot ce-am făcut.. Mai departe. E tipul omului care tine lumea în loc." 46 .. Nu ea vrea să revină la chipul din faţa oglinzii.ei umbra unei idei care se va fi rostit. într-o lume în care totul devine. Cealaltă etică ţine lumea în loc.

* Iubesc la greci faptul că merg pînă la capăt. Să ai atîta omenesc în tine încît să te recunoască toţi oamenii. să avem o filozofie mare. Dacă există o medicină a sufletelor. Oamenii aceştia (din pieţele oraşului. nu din placida natură!) nraveau bun-simţ.Să fii rudă cu oamenii. românii. înţelepciunea. Libertatea de a fi absurd stă la originea filozofiei. Ceea ce a făcut posibilă filozofia greacă a fost excesul. „mioriticul" — în sens nefilozofic — ne-au împiedicat pe noi. sensul ei e răsturnat faţă de medicina obişnuită: e de a îmbolnăvi. * Un tînăr căruia nu-i poţi trece nici o incertitudine îţi este o înfrîngere. Şi poate că măsura. Oamenii aceştia de pe la noi sînt înţelepţi în materie de gîndire — unde trebuie 47 . Căci bunul-simţ i-ar fi împiedicat să spună că totul curge sau nimic nu se mişcă.

vorba cunoscută a lui Spinoza: superioritatea adevărului asupra erorii e că ştie şi despre sine şi despre eroare. E drept. în filozofie. tocmai fiindcă se lipseşte de alta. seninătate împăcare. Preferinţa lui Johann Sebastian Bach pentru fiul său Friedemann. Resemnare. dacă e cea bună? Dar nu e cea bună. fiindcă îşi închipuie că se poate lipsi de alta. cînd cunoşti ceva ca adevărat. Şi dincolo? Haos.ceva sminteală — şi sînt smintiţi în viată Cuminţenia lor. 48 . asta e. în timp ce eroarea nu ştie decît despre sine. ştii şi ce e falsul. spre a triumfa. Ce mai are nevoie de alta. Un om care greşeşte ştie care sînt cele două feţe ale vieţii. risipitorul. Pe cînd fratele risipitorului nu cunoaşte decît una. Dar asta doar în materie de cunoaştere. în timp ce experienţa erorii închide în ea bogăţia proprie şi pe cea a adevărului. pe care o mai numesc si românească. căci în materie de viaţă se întîmplă invers: adevărul e dogmatic şi închis.' Cineva îmi citează.

doamna îi şterge puţin vîrful cu un şerveţel de hîrtie şi începe să fumeze. Au trebuit să treacă 40 de ani. nimeni nu se miră. Nu în 1903. E istoria aceea pe care nu ştiu s-o scrie amicii noştri. să se petreacă două războaie mondiale şi cîteva revoluţii. o doamnă pe care atunci o cunoscusem îmi cere să vadă ce gust are. şi cum întîmplător e un tutun bun. ca un val: istoria. să se scrie 202 noi tratate de etică şi să apară a 14-a ediţie a Enciclopediei britanice. un lucru pe care vi-1 dau cu simplitate. Totul se petrece simplu. în nepăsarea generală. 49 . doamnă?.Aprind după cină o pipă. Şi simt că se înaltă deodată. să cereţi. la prietenii unde sînt invitat. doamnă: aţi trezit-o din somn. nimeni nu se scandalizează. îmi vine în gînd să-i spun. să abdice patru împăraţi şi nouă regi. pentru ca în seara asta dv. Şi cutremuraţi-vă. Sîntem în 1943." Dar nu-i spun asta. Ofer pipa. înaintea noastră. „înţelegeţi. aproape cu indiferenţă. Mă tem că mi-ar da pipa înapoi — şi-i stă bine cu ea.

50 . dar e grozav de sugestivă distincţia lui Keyserling între o Frică originară şi o Foame originară. — Fireşte." Sînt ispitit să întreb: „Şi mîine?" Ce taină şi bursa aceasta făcută de om! Desfid pe cineva să spună că înţelege cu adevărat de ce e vorba. sau sub cel al foamei..Rămas fără bani. Există o economie de frică şi una de foame." Poate să nu fie „adevărată" (Dumnezeu si profesorii ştiu asta).. Si chiar neamurile stau aşa. Şi în timp ce-mi numără banii. — Le vindeţi? mă întrerupe celălalt. dar nimic nu e mai minunat ca omul. îmi amintesc de corul din Sofocle: „Universul e plin de minunăţii. Peste tot le regăseşti. azi cotează atît. scot dintr-un sertar acţiunile de la nu ştiu ce împrumut de stat şi mă duc la o agenţie de bursă. Există indivizi şi clase care stau sub semnul fricii. „— Cotează ceva hîrtiile astea? — Dacă veneaţi ieri cotau atît.

inteligenţa de frică. raţiunea răsturnătoare din secolul al XVTHlea—foame. 51 . paradisul atins. Şi iată acum neamurile. In fond. prudent. iar cînd are familie se ridică pînă la o morală.. frica. Sau. nu s-au luptat întotdeauna popoarele fricii cu cele ale foamei? Să mulţumeşti lui Dumnezeu cînd neamul tău nu e printre cele dintîi. întîmplător — în Şcoală. securitatea. . fată de ceilalţi. timorat. Are o morală'închisă: visează căsnicia. Le-ar putea spune unul sau altul.Iată de pildă fiul risipitor: foamea mad Fratele? Fireşte. concret. care e numai frică. Iată femeile. femeia pur şi simplu. toate lucrurile astea ar putea fi spuse — dar aşa. Instinctul şi el ţine de foame. Iată primul născut. dar nu e decit cea a familiei („aşa e bărbatul meu cinstit. pe alt plan. faţă de raţiunea conservatoare de azi — frică."). Şi pe urmă e tot ce nu ai de spus — care se rosteşte încă acolo. aventurierii. Nu se luptă astăzi. cu psihologia aceea de om conservator. căci dacă s-ar gîndi la ai săi.

Aşa se prăpădesc adevărurile: cînd nu se mai rostesc la întîmplare. fireşte. De n-as uita vreun timbru. scara a Il-a B. Nu ştiam că te poţi împrieteni cu oamenii decît trecînd prin camera 7. ţii prelegerea şi te întorci. Ce fac profesorii aceştia? Vehiculează idei. Dar e ce este civilizaţie în cultură. Aşa e şi cultura: iei de aci şi descarci dincolo.Dat fiind că vorbesc destul de liber despre Şcoală. Singura şcoală vala52 . Huxley descria odată civilizaţia prin vaporul acela cu cartofi. care se încarcă într-o parte a globului spre a fi descărcat într-alta. E foarte folositor. intri în sala de curs. Ce stupid: stai în cancelarie zece minute. om al legii. a tribunalului. îţi compui o mască. un prieten. a venit să mă întrebe îngrijorat: „Dar are autorizaţie de funcţionare şcoala d-tale?" Am rămas pe gînduri.

de pildă. Lumea vrea biruinţă duhovnicească? Limba îşi creează pe Ioana d'Arc (care nu vorbeşte latineşte cu îngerii ei). Dar el nici nu vroia să spună că e tata. după cum îşi creează un păun culori felurite. Noi. pentru că sîntem oameni neserioşi. înţeleg concret — ceea ce nu e evident pentru psihologi şi filozofi — că gîndirea precede cuvîntul. e ca şi o fiinţă vie. care au descoperit cuvîntul ca să nu se mai înţeleagă între ei. O limbă. ca să se apere sau să atace. Vrea poezie? Iată pe Racine. ci că este ca tata: domn sau înalt. oamenii mari.bilă singura şcoală creatoare de cultură e aceea în care profesorul însuşi trece examene. Şi ne întoarce spatele. îl corectăm: „nu e tata". care-şi creează o adevărată oaste. îşi creează literaţi feluriţi. spre a cuceri. Copilul de un an vede un domn şi zice: „tata". Tot ce este vrea să persiste. sau cu ochelari. Vrea politică? Iată di53 .

o mireasmă a lui Hristos. Mă nelinişteşte o vorbă a lui Claudel din Le soulier de satin: Cine a folosit mai mult celor bolnavi de friguri: doctorul devotat. înaintea lui Dumnezeu. „Sîntem. încerc să mi-1 închipui fără creştinism. Ar fi fost unul din „marii autori profani".plomaţi care vor face ca tot globul să vorbească franţuzeşte. pe care 1-ar fi citat cu voluptate Montaigne. adică sceptici. De aceea n-ar mai tre54 . şi ea nu-i dă decît cugete care refuză să înţeleagă. care a stat la căpătîiul lor. adică filozofi. De aceea e din nou posibilă. de la viaţă spre viaţă.. Şi cît rezistă limba? Cît poate inventa în ziua în care lumea vrea cugete care să înţeleagă. limba cere armistiţiu.." Ce extraordinar scriitor apostolul Pavel. sau acel pierde-vară care a descoperit chinina? Ce primă de încurajare pentru fiul risipitor! Voluptatea se uită şi se reface. Voltaire si Anatole France.

. Dumnezeu priveşte cu plăcere. nu. . nimeni nu se mai poate bucura de ceva. să-şi ia partea lui de viaţă." Cînd Dumnezeu dă lui Moise sarcina cea mare faţă de neamul său (ce frumos 55 . senin. unul singur. fratele fiului risipitor.. nu. iar spre jertfa lui Cain. Şi tocmai de aceea Cain ucide pe Abel: fiindcă jertfa acestuia era primită. în viaţa unei societăţi.. Atunci apare. Vroia Dumnezeu să-1 pună la încercare. ce preţ are un lucru? Există un ceas. Dar spre jertfa lui Abel. cînd.„ă fie niciodată posibilă. iar a sa. Dacă nu re5Să nici în memorie. Şi Abel şi Cain aduc jertfă. săracul". ca mai tirziu pe Avraam? Dar de ce n-a pus la încercare şi pe Abel? „Mă îndur de cine mă îndur. De ce? îţi vine să spui: „dar nu făcuse nimic. sub povara unei mari încercări şi tristeţi.

Moise preface apa în sînge. Dar faraonul are inima împietrită. Dumnezeu i-a împietrit-o. sînge. ca să facă semnele lui. Şi cînd nici întunericul ziua nu înduplecă pe faraon. „ca să se înmulţească minunile lui". lăcuste. Aaron. Ce dialog! Moise se duce la faraon să-i transmită cererea Domnului de a pleca din Egipt cu neamul său. păduchi. piatră şi foc. face minuni. dintre egipteni. Dumnezeu trimite moarte peste primii născuţi. ai dobitoacelor si oamenilor. turmele mor şi chiar vrăjitorii fac bube. duce spre Canaan poporul ales.spune Miron Costin al nostru despre Moise: „au avut pre singur Dumnezeu dascăl rost către rost"). acesta se plînge că e greu de vorbă. faraonul cheamă pe vrăjitorii săi. Oamenii au nevoie şi de un retor! Moise transmite cuvîntul Domnului. aduce peste Egipt broaşte. Faraonul îi prigoneşte şi mai rău. Moise face minuni cu toiagul. care fac şi ei minuni. Ce luptă extraordinară între Moise şi faraon. 56 . Şi totuşi lumea are nevoie si de un retor. Dumnezeu îi răspunde să ia în ajutor pe fratele său binegrăitor.

dacă mă vei asculta. 32. Consolarea conducătorilor de state: cît au cîrtit evreii împotriva lui Moise. Cînd egiptenii se iau după ei şi îi ajung din urmă. 57 . Spiritele democratice vor acte de raţiune. Voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi.Atunci abia copiii lui Israel sînt lăsaţi să Cîte minuni.3)'. încrederea într-un om." Sufletul de sclav al gloatelor. „Căci eşti un popor încăpăţînat" (Exodul. veţi fi ai mei. e un act de dragoste. de pildă într-un om care cîrmuieşte. evreii se înspăimîntă: „Mai bine robi în Egipt decît să murim în pustie. pentru ca poporul acela să plece pe calea fără întoarcere! P Popor ales? Dumnezeu spune necontenit: Dacă veţi păzi legămîntul meu.

Dar nu mă pot împiedica să pledez pentru cele din dragoste. iarăşi. Dar nu discut ca să dovedesc. Nu poate fi împotriva democraţiei decît cel care crede în Dumnezeu. vor raţiune exact acolo unde nu trebuie. Viaţa. Prietenul meu se supără că nu discut — ceea ce numeşte el „logic". eugenie sau celelalte). care a făcut pe îngeri atît de individualizaţi. Oamenii aceştia. eventual. 58 . în majoritatea lor reuşesc mai bine căsătoriile din calcul. Căci numai aşa poţi să-ţi explici de ce de la natură oamenii nu sînt egali (şi. Sînt şi eu convins că. nu putea face din noi numai speţă. prin educaţie. să descopăr ceva.într-o dăruire (mă încred în cineva). încît să pară fiecare a alcătui o speţă. Preferă căsătoriei prin dragoste pe cea prin raţiune. într-un angajament faţă de comunitate. ci pentru ca. prin urmare. Dumnezeu. ei vor acte de judecată şi calcul. de ce nu pot redeveni egali.

că ştii ceva. Dar cînd reuşeşti. Prin simplul fapt că eşti ceva. Cred că mi-am găsit o încadrare în societate: să fiu incomod. Vorba lui Socrate: „Ştiu cîte oi au." în întregul ei. Nu e uşor. ai vremurilor şi întîmplărilor. dacă rişti — ei sînt „logici". Trebuie să sfîrseşti prin a fi cineva. cîtă raţiune nu pun în joc! în tot ce e mică aventură a vieţii. pentru ca să se împiedice lumea de tine. ci te laşi dus de ispitele momentului. dar nu ştiu exact care le sînt prietenii. dar în dialogul cu Sensurile şi Viaţa n-au nici măcar replică. Cînd discută — şi ce frumos lucru e discuţia. Dar cînd fac o excursie sau joacă la ruletă. ce plăcut este. ei strică miracolul şi surpriza prin calcul. să incomodezi şi să obligi. dacă nu spui ce ai gîndit acasă. E toată funcţia 59 . ai profesiunii dictate de alţii. viata lor n-are nici o desfăşurare raţională şi nu înseamnă nici o împlinire. ştiu bine. dacă eşti viu. Să nu laşi lumea în pace.ei si-o trăiesc la întîmplare: sînt robii prieteniilor de ocazie. Sînt perfect logici într-o discuţie cu mine şi cu d-ta. că poţi ceva.

fără platitudinile si solemnităţile criticii. I. student filologie clasică Craiova. Pe urmă vom redacta o telegramă cam în felul următor: „Consiliul profesoral aprobat unanim cererea dv. 2) A lăsa întregurile să reiasă din elementul infinite60 . cei care ne vom întimpla acolo. întru cîtva organic. Sînt sigur că am să primesc la Şcoală următoarea telegramă: „Rog reţineţi un loc cursul de vară precizaţi ce trebuie să prepar A. recomandă studierea atentă a tablei de logaritmi şi a regulamentelor şcolare în vigoare. geometric si sistematic.socială a criticului aci.) Vom ţine sfat. nu prin părţi. în nici un caz fals cartezian (fiindcă nici Descartes nu gîndea aşa)." Caut să văd ce va trebui încercat la Şcoală: a gîndi — cum se spune — viu." (Pe vremea aceea are să fie. ca să răspundem. nu de la simplu la compus. Dar ce înseamnă a gîndi viu? Cred că două lucruri: 1) A proceda prin întreguri. după cererea întregii Oltenii. Universitate la Craiova N. R.

poate ceva. elementul infinitezimal poate să coaguleze restul. Căci numai acesta din urmă. în jurul lui se opresc alţi patru-<inci. Ce poate el dincolo? 61 .rimai. fără compoziţie. de la simplu la întreg. pentru ultimul punct. Asta înseamnă „viu": unul singur. soldatul înseamnă ceva. şi iată dintr-o dată oastea întreagă întorcînd faţa către duşman şi gata să primească din nou lupta. Un singur individ vertebrează totul. spune el.nu făcînd. un soldat se opreşte. Nu urci matematic şi gradat. de la simplu la compus. E paradoxul vieţii. Aristotel — singura dată cînd mă atrage — are un exemplu sugestiv. intuSv văzînd . dar e paradoxul oricărei vieţi. Sau invers: un adevărat individualism ar trebui să fie colectivist. Şi mă gîndesc la o concluzie ciudată: un adevărat colectivism e mai individualist decât cel care îşi zice aşa. Apoi. La un moment dat (asta e tot: „la un moment dat"). construind. închipuiţi-vă o oaste. cel care deţine întregul.a gîndi deci. ci urci. ştie adevăratul preţ al părtii. o oaste pusă pe fugă în neorînduială. în jurul nucleului format de ei se strîng şi alţii.In oastea lui Aristotel. pînă la un punct.

dar le cunoşti. Am rămas faţă în faţă. într-o lume care nu totalizează. golul pe care ar fi trebuit să-1 simţi. Eşti o fiinţă împlinită. Dar acum eşti „întreg". în istorie şi dincolo de istorie. dar care se totalizează. vorba aceasta a lui Simmel: „viaţa ca totalitate de fiecare clipă" Aşa o văd acum. deci le-ai umplut într-un oarecare fel. fireşte. în fiecare ceas simti că eşti un întreg. cu ochii ţintă unul la altul. în noi.încă unul din scandalurile vieţii. Simţeam că-i e frică de mine şi nu 62 . Dar citeşti o carte: cum puteai trăi pînă acum fără gîndurile ei? Legi o prietenie nouă: cum te puteai crede întreg fără ea? Abia acum simţi golul adevărat. el dinele şi eu omul. traşi parcă de firul acesta întins care ne lega privirile. încordaţi. Trăim alături unii de alţii. totalitate lingă totalitate. Tulburătoare. aşa este. Totalitate de fiecare clipă. parcă. Ai goluri.

scos din timp. le pierzi între staţii. purtat de tren. nicăieri de singur. pe un culoar ticsit. cu oameni. în drum spre altceva. mai ales de cei care te împiedică să te mişti. mărfuri. între o staţie şi alta. spre a nu rupe un anumit echilibru creat. le uiţi în spaţii. una peste alta. rupt de ceva. stînd pe geamantan. Eşti undeva. mai singur. el clinele şi eu omul. MlCHmul nu se mişca. Ceva obscur ceva originar ne lega într-o asemenea unitate. dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu. singur. idei. între o staţie şi alta. situaţii. scos din rost. Eşti undeva. mcSmteam că sîntem. fetele unui aceluiaşi act existenţial. în vagoane pe care le laşi în staţii.putea împiedica să-mi fie frica de el. Eşti atunci departe nu numai de orice om. Berdiaev are dreptate: omul poate avea relaţii metafizice cu dinele. purtînd după tine un alt tren. în drum spre altceva. rupt de ceva. gonind peste lume. mă Singurătatea absolută? O concep cîteodată aşa: în tren. golind lumea. 63 .

dar şi îndeajuns de puţin plecate pentru ca un tren fără viteză să nu cadă înăuntru. Dar tot mai mult ştie viata. scos din rost. în vagoane pe care le laşi în staţii. 64 . situaţii. Ştiu şi inginerii ceva. Coexistenţa contrariilor. purtat de tren. cu oameni. Sînt îndeajuns de plecate pentru ca un tren în viteză să nu cadă în afară. îmi plac curbele căilor ferate. Filozofie de tip înalt de o parte. gonind peste lume. Perfect. Academia e şcoala lui Platon. mărfuri. golind lumea. de alta. Liceul e al lui Aristotel. singur. mai singur. purtînd după tine un alt tren. una peste alta. filozofie de gimnaziu. le pierzi între staţii. le uiţi în spaţii.scos din timp. nicăieri de singur. Istoria e dreaptă. idei.

valabil. vă uitaţi 65 .dar ai prins să spui că eşti ceva/ si'rămîi ce eşti. în fond. îţi iei un 'TvLt 'angajament faţă de tine. Am găsit încă un om de care mă pot despărţi. Căci un om plin. ce ai fost E. un superstiţios respect al con-SP X Faci un fel de contract. Fiecare se vede pe sine în celălalt. e unul căruia printr-un cuvînt îi poţi spune nespus de mult. cînd se opresc două trenuri în staţie. Ceabsurdă convingerea că „a te ţine de cuvint l totul Descoperi alte sensuri. cu ce aviditate se uită oamenii unii la alţii. Ne Urmăresc cu interes. E prea puţin să spui că vor să întîlnească o cunoştinţă. Nu. Vă strîngeţi mîna.domină în chip absurd un anumit v» iuridic. Şi rîde. cînd spui £"-^4 fac niciodată asta. Ruşinea de celălalt — din tine. bogat. superstiţia celuilalt. depăşeşti şi te depăşeşti . e un sentiment metafizic: vor să vadă pe celălalt.

Am trăit de cîteva ori în viaţă o sărbătoare miraculoasă: sărbătoarea de a face 66 . e bine să crezi că ai socotelile încheiate. lîngă care stai ceasuri întregi şi care stau'ceasuri întregi lîngă tine. spre a nu obţine nimic nici unii nici alţii. Oamenii aceştia. sînteţi doi oameni care s-au întîlnit Asta e esenţialul: să te întîlneşti cu celălalt. încît s-a împlinit ceva în mine — şi acum te pot părăsi.unul în ochii altuia şi s-a întîmplat ceva F un pact între voi: „acum ne putem despăr ţi". Căci orice v-ar despărţi de acum înainte. sînt aşa de anosti încît nici măcar nu te poţi despărţi de ei. Te iubesc atît de mult." E inutil să întorci capul. Cînd pleci. De altfel e si cea mai frumoasă declaraţie de dragoste: „Simt că te pot părăsi. S-ar putea să vezi nedumerire. Finalul — care trebuie să însemne întotdeauna o reluare a tuturor temelor — devine acum posibil. Număr ceasurile bune după numărul despărţirilor posibile.

-n orice o sărbătoare. sărbătoarea de-a vedea că nu s-a nimic rău. sărbătoarea de a nu avea nici una. pe urma vine sar-a de ati-1 întrerupe. te plimbi. începi cu sarbatoa£ a-ti regăsi lucrul. îşi dispută fiinţa şi timpul tău toate. Totul era suspendat în inimile noastre — „cum este?" —. N-am întîlnit niciodată mai tîrziu atita încordare si sete de a şti. iar cînd te întorci sa iei masa ma ştii bine dacă e sărbătoarea mesei S şteptarea aceea-atît de subtil descrisă în Zauberberg de Thomas Mann -de a fuma la capătul ei o ţigară. invoci sărbătoarea cea de toate zilele — care nu le e dată celor din paradis —. ameţit de atita fericire. c>«w 67 . îmi amintesc de o zi. si totul e ae. pînă ce. în care ne-am adunat mai mulţi copii în jurul unui văr mai mare. Căci se îngrămădesc peste tine celelalte sărbători. care pretindea că începuse să cunoască (ce absurdă expresie!) viaţa. deschizi ziarul. iar de pe buzele aceluia aşteptam să se desprindă un adevăr vital. te solicită toate. la doisprezece ani.

E absurd să spui că există preocupări dezinteresate. la început. pe o dimensiune sau alta. Dar e inutil să fim filistini s' moralişti.Poate să fie trivial şi de prost gust ce spun acum. Totul e interesat. Şi pe urmă spune-i — dacă ai de spus ceva. Nu cunosc nimic mai pasional. decît asa-zisele preocupări dezinteresate. E un fapt că nici un profesor nu mi-a trezit o sete de a şti. înfrigurat: „cum este?" Ce nu ştiu pedagogii si ştie bunul-simţ românesc: „Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere. căci nu te ascultă. de o asemenea intensitate — iar ea trebuie deşteptată în discipol. dacă n-aţi făcut o experienţă atît de adînc omenească încît celălalt să vă întrebe." însetează-1 întîi. Trebuie să-i angajezi atît de adînc fiinţa încît să simtă. Puri68 . Şi aţi trecut degeaba prin viaţă. iar uneori mai meschin. Pune-1 în situaţia de a ţi-o cere. cu răsuflarea tăiată că există un absolut de cunoaştere.

o bucurie (cărturărească.tiucum. Sporind numărul lor. e şi promisiunea aprobării viitoare. Absolut pur ar fi. cuprinzător al tuturor impurităţilor. • „xrSHa e o chestiune de vocabu-. De ce o preocupare e mai pură decît alta. Pe care poţi să n-o 69 . de pildă) mai dezinteresată şi pură decît alta? Pentru că închide în ea mai multe promisiuni. ExisSşiSelcTarin^nu. şi a succesului.îna. ele se virtualizează pur şi simplu.tatea seobţi«e abia mai tei* dacă se ob* nu tine vreodată. un adevăr revelator. dacă vreţi. şi — cît se poate de concret — a fericirii lumeşti de mîine. Dar analiza redescoperă lesne impurităţile. E promisiunea puterii.tă compoziţie. O mu lb ISr' T T Trâul pentru că refuză să-i înveţe "U "tăJ LSvidualizeze. să-1 ştie. In bucuria de a descoperi ceva adînc. care nu se anulează decît pentru că se îndesesc. N SX sSan u mi râu l. Ce înseamnă: pur? A toate cuprinzător.

dacă e viu. Doar e legendă. numai. cum m-ai purtat tu pe mine şi m-ai păzit!" Un freudian de azi ar analiza afirmaţia cu sărutul de sus pînă jos. virtuală. exclamă simpaticul Montherlant. „de a fost trupul fără păcat. e cel în care se vor putea mînca toate fructele.exerciţi. L'impuretefait place ă l'impurete. Puritatea românească: Cînd moare omul. floare. începînd cu cele oprite. e materia bucuriei tale pure. Dar s-ar putea. s-o laşi „în putere". unde te bucuri să regăseşti toate fericirile. singură cu bogăţia ei. să lăsăm pentru o dată lucrul în puritatea lui. Dar. Paradisul înţeles de aci. sufletul îl sărută de sus pînă jos şi zice: trupule. Constantin cel Mare înfrînge pe Licinius. si încă frumoasă. E paradisul în concretul lui. Aş spune că paradisul pe care-1 scontează bunul creştin. spune o legendă populară. 70 . dar care.

de vreme ce." Eşti ispitit atunci să spui că omul căzut e mai aproape de Dumnezeu. creştinismul aducea şi el o ^puritate. Dumnezeu îi blestemă şi zice: „Iată că omul a ajuns ca noi. Iar creştinismul sfîrşeşte prin a f i o persecuţie tocmai a celor buni. de vreme ce rnmcaseră din pomul cunoştinţei. pomul cunoştinţei binelui şi răului. Dar puţin lucru trebuie să fie cunoaşterea. Asta uită ei. E curioasă izgonirea din rai. al vieţii. cunoscînd binele şi răul. căci a mîncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Izgoniţii ştiau acum mai mult. Dar una mai completa. trebuie să fie mai bun. 71 .E adevărat. Dacă a început să fie bun. sîntem totuşi aşa de departe de Dumnezeu! Ce nu înţelege omul moral e că morala lui e o cale. şi nu-i mai rămîne acum decît să mănînce şi din celălalt pom. rămaşi cu ea. să-1 împiedecăm să ia si din pomul vieţii.

să cheme. Mişcarea acestuia de refuz (e puţin dat pe spate) închide tot universul de fapte pe care le-a săvîrşit şi le săvîrşeşte fratele fiului rătăcitor: etica lui „nu". către zeu. unde sînt trei chipuri în jurul mesei şi unde fiul îşi ia partea lui de avere. aci. dacă-ţi dă mîna! La mînăstirea Humorului. să mai ai încă una. sacrificiul aruncării în lănci. Eşti la fel de jos ca acela care n-a avut de la început nimic: ca fiul.) Ai un munte de virtuţi? Foarte bine. sînt undeva. lectura din clasicii care „purifică". Să renunţ atunci la bruma de morală pe care o am? — încearcă. Nu sînt sigur dacă în prim scenă. împietrirea. Nu poţi? Atunci nu-ti'rămîne nimic. e şi fratele. pe peretele dinspre sud. şase sau opt scene cu fiul risipitor şi fratele lui. acasă s-a încins o horă. a celor buni. avem vocaţia lucrului. Fiul s-a întors. să tragă înăuntru pe frate. iar tatăl merge la uşă. orgoliul. Căci l tracii noştri. istoriseşte Pârvan. Dar cu siguranţă el e în ultima scenă.(Noi. avea loc3 o dată la patru ani. 72 .

îmi place un proverb istroromân: „Banii fac mulţumire. Dar fratele rămîne. bucuria aduce sărăcie şi sărăcia face minte. luînd atitudine. ţinînd prelegeri. mulţumirea face bucurie. căci toţi or73 ." El nu aude bine." Toate sînt în toate. Pentru că e un om curios — ca orice fiinţă stătătoare — va veni să vadă ce facem la Şcoală. încît îl aud judecind asupra lumii de azi.Păcat doar că scena se şterge tot mai mult la mînăstirea Humorului. refuzînd. mai ales. Cineva dm noi îi va spune în faţă: „Eşti fratele fiului risipitor. partiapînd şi. El nu se va şterge — de aci sau de pe alte ziduri." Fratele cunoaşte proverbul acesta? Văd atît de concret pe fratele acesta moral. sub bătaia vîntului şi a ploilor. „în inima smeritului sade dracul greceşte.

Nu ştiu dacă e aşa. V De ce are ecouri de mediocritate uneori? Poate pentru că a comunicat prea mult cu oamenii mediocri. I s-au pus întrebări mediocre şi a trebuit să le răspundă.. şi va spune: Se zaţi-mă. venit la Şcoală. Nimeni nu rezistă: cade în profesorat. Ceea ce macină spiritul sînt întrebările grosolane. Calitatea se păstrează numai prin întrebări de calitate. Mă gîndesc la A. el ezită 74 .r golioşii sînt niţel surzi. Dar dacă este. sînt profesorul. L'homme du doute methodique n'ajamais doute." Şi va aştept* să-1 întrebăm ce materie profesează. Ca orice tîhăr. spune cineva despre Descartes. „îţi place muzica?". ce tristă reco-mandaţie pentru profesioniştii unui adevăr.. sau măcar de sinceritate. întreb pe omul tînăr. nu-1 va întreba nimeni.

în spaţii restrînse. (Cine ştie tehnic un lucru ştie de ce e prost făcut.. Dar nu tehnicile interesează. Dar tot efortul nostru 75 .a răspundă direct. „teh-!* a' murală. dar dacă e bine făcut o ştie şi neteh-nicianul. spre a putea înţelege lumii în esenţialitatea lui intimă şi în. Cineva mă ceartă că-mi pierd aşa de mult timp cu Şcoala. Iar cînd nu sînt esenţiale (viaţa de funcţionar. de filolog. pentru că îşi răspund unul altuia.. 7 feur i-ar plăcea mult. sau viaţa de lucrător de uzină). dar ar vroi mai -i să cunoască bine. Cei timoraţi cred că e nevoie să cunoşti fiecare tehnică în parte ca să înţelegi lucrul respectiv. începe să explice ca. atunci poţi merge oricît în suprafaţă: nu mai regăseşti esenţele — lumile acelea cu porţi spre alte lumi. ca să zică aşa. ci tehnica. dar esenţiale.) De aceea se poate petrece viaţa noastră aşa. Cine 1-a mai învăţat şi asta? Un om care a făcut cum trebuie un scaun ştie poate totul despre felul cum a făcut Dumnezeu lumea sau Bach o Pătimire. Şi e mai greu să ştii un lucru bine decît tot restul.

E dureros că românul n-a înţeles mai mult singurătatea. copiii au mai multă sensibilitate muzicală decît atunci. Toate pro76 . după douăzeci şi ceva de ani. Sentimentul muzical al lucrului filozofic. rodnică. în care. Am impresia că s-a întîmplat ceva hotărîtor în favoarea filozofiei româneşti. îi regăseşti cu adevărat. Cine integrează mai mult cine realizează un echilibru mai neaşteptat — cîştigă. (Poate tot atît cît cîştigă înălţînd un joc de cărţi. A avut parte de cea cosmică. dar nu de singurătatea comunitară. dar cîştigă.. despărţit de oameni.) Fosta mea profesoară de pian îmi spune că acum.e de a face ca în cadrul unei vieţi să „tină" cît mai multe lucruri: viaţa de farriiîie s' cea de singurătate. păstorească. ai tăi şi ceilalţi.. cuminţenia şi nebunia.

E omogen. indiferent. reversibil. aceasta părem cîteodată să avem. c eTnu se apropie/' Nu cumva de aceea ne lipseşte simţul metafizic? Mergeam pe bulevardul Cotroceni. Facem de pildă confesiuni pe care nimeni nu ni le cere. Suflet slav fără dimensiunea infinităţii. şi casele moderne din dreapta îmi apăreau sub lună ca fiind de oriunde. din stînga. ca de fabrică. Mă puteam afla la Berlin. Şi m-a cuprins deodată spaima că nu sînt nicăieri.ingurătate (cel pui de nebunul petrece singur. Te trezeşti mărturisind lucruri atît de cru77 . la Moscova sau la Cape Town. adică fără esenţialul sufletului slav. Exact ce vrea raţiunea. iar zidul nesfîrşit. Neantul e mai raţional decît fiinţa.

de, încît celălalt face semne, aprobă, doa ai să închei; dar tu, necruţător, conţinu/ Vrei să spui totul. Exact ca în scenele mari ale lui Dostoievski. Cultura noastră începe cu Dimitrie Cantemir. Cea rusă cu fiul acestuia, Antioh Cantemir. Dar ruşii au secolul acela întunecos secolul al XlX-lea, de unde se trag toate rădăcinile. Toţi te învaţă, mai ales cînd eşti tînăr, cum să reuşeşti. Dar o virtute mult mai mare şi, în orice caz, mult mai utilă decît tehnica de a reuşi e aceea de a şti ce să faci cu nereuşitele. Nu numai că e greu să reuşeşti întotdeauna, dar e şi infecund. Devii „premiant". Şi, slavă Domnului, fratele fiului risipitor a luat cîteva premii. De vreme ce ne sînt date şi înfrîngerile, există (fără căutare specială a lor, fireşte) o voluptate a înfrângerilor, care trebuie cultivată la oamenii tineri. Şi pe aceasta o are fiul risipitor. Dar fireşte că si pe ea o „risipeşte".
78

Cineva se plînge că e ofensat. Nu poate suporta ofensa. Semn rău pentru el. Ar trebui să nu poată suporta lauda. Cînd mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sînt? Cînd mă condamnă, mă simt liniştit: sînt totuşi mai bun decît atît. Urmăresc de cîtăva vreme pe premianţii vieţii publice româneşti. N-ar fi lipsit de interes să alcătuim o listă, de la 1848 încoace: cine n-a fost premiant? Poate că dintr-o prejudecată de catalog s-au impus ţării acesteia, cel puţin în trecut: rigiditatea, hipertrofia eului şi ceva ipocrizie.

Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină. Dar cum poţi preface fiinţa în devenire? începînd de cînd? Şi mă gîndesc la o Românie care ar suporta pe un Nietzsche spunîndu-i: „Romanii nu sînt nimic; ei devin ceva."
79

Somnul în istoria românească. Densuşianu arată undeva că în secolul al !X-le nu se întâlneşte decît un cuvînt care poat fi românesc, „Cîmpulung"Jn secolul al Xl-lea cuvîntul „cocora". în secolul al Xll-lea doar cuvîntul de „crez" sau „creţ" Cîte un cuvînt pe secol! O, Doamne, ce încet ne mişcăm. (Uneori e frumos totuşi: Ieremia Vodă nu iese din biserică pînă la sfîrşitul liturghiei, deşi i se vesteşte apropierea duşmanului de Suceava.—Să aibă şi el dreptate?)

„De mult ce ne vom lăuda, de mult ce vom huli celelalte neamuri, românii vor socoti că sînt buni şi mari din născare şi se vor cufunda iarăşi în somnul lor cel adînc" (Russo). Nu văd de ce să ne sfiim s-o spunem: ce puţin interesant e uneori gînditorul politic Eminescu. Cîteva idei, cîteva impulsi80

• rfteva fapte aproximative (afirmaţia că ^a t la poporului român e în scădere, că neamul piere) dau prea des măsura şeri fului său politic. Să fie gazetăria lipsita de perspective? c Cînd îi aud vorbind despre România eternă, aşa, fără nici o determinare, fără ancorare în istorie, îmi aduce aminte de „Franţa eternă" din 1939. Şi slavă Domnului, dacă avea o ţară dreptul la eternitate era Franţa. Dar ce înseamnă etern? Trebuie să fii ceva, să crezi în ceva. Chiar un creştin e ceva anumit: catolic, ortodox, copt. Cine spune: „cred în România de totdeauna" vorbeşte la fel cu cel care ar spune — si există cîţiva — „sînt creştin pur si simplu." Ortodox? Nu, creştin în genere. Protestant, atunci? Nici asta, creştin. N-ar fi de mirare să adauge: e o perspectivă filozofică a creştinismului. Ofensmd filozofia — ştiinţa „generalităţilor", — şi ofensînd creştinismul. 81

Un profesor mă cheamă la el. Vorbisem despre unele rupturi înăuntrul vieţii spiri tuale româneşti. Despre imposibilitatea de a prelungi ţărănescul nostru, care e incapabil să dea o filozofie, şi nu numai o filozofie. Profesorul vrea să-mi spună că totuşi continuitatea e necesară. Mă primeşte în grădină şi mă plimbă prin ea, înainte de a intra să luăm ceaiul, îmi arată aleile. Sînt străjuite de pomi mari, de 60 sau 80 de ani, puşi de bunicii lui, într-o grădină care era îngrijită de trei generaţii. Continuitate. E destul de discret ca să nu apese mai mult pe pedală. Dar simt „lecţia". Simt că e pregătită, vroită, făcută. Şi-mi spun: de n-aş face vreodată aşa, undeva, la Şcoală.

Asist la un seminar al lui Heidegger. Curios, nici el nu poate scăpa de ticurile profesoratului. Vrea răspunsuri corecte: nu să gîndească elevul, deci să aproximeze; ci să ştie. Esenţa profesorului e de a
82

Dar nu. 83 . care sînt părţile unui discurs. Omenirea nu renunţă aşa de uşor la dreptul ei de a schimba învăţătura vie în învăţătură moartă. Azi nu se mai învaţă sofistica şi retorica. e pedagogia. Nu. învăţau copiii cum să vorbeşti. spre a fi exactit Să nu se poată fără asta? înainte exista sofistica. Pedagogia vrea să tehnicizeze. chiar cînd nu ai nimic de spus. să reducă la formă şi tipare ceva viu. după cum orice om bun e dicendi peşi orice pur gîndeste drept. învăţau oamenii cum să gîndeşti despre orice şi ce să răspunzi oricui. aşa cum făcea sofistica pentru gînd sau retorica pentru cuvînt. Pe urmă. Ce le-a înlocuit? Am crezut multă vreme că e dreptul. veacuri întregi s-a învăţat retorică. Orice om viu ştie să înveţe pe celălalt.dica gîndirea să fie căutare. Dar ceva trebuie să le fi luat locul. şi cum să spui ceva.

oamenii vor o ştiinţă pentru aşa ceva sau întrebat. se vede.) Văd dintr-o dată. Oamenii aceştia ţin neapărat să facă din totul — şi aşa. Dacă n-ar fi limpede încă de la început la Racine.it (!) representer Iphigenie. care a înţeles aşa cum a înţeles Ideile lui Platon şi a văzut doar fizicieni în presocratici. direct. de ce nu-mi place Racine: e totuşi moralist. ai putea-o vedea din prefeţe. de ce sînt ştiinţe tregi care nu se mai predau astăzi. Prefeţele lui Racine. de cele mai multe ori. citind Iphigenie.. un critic dezarticulator de frumuseţi. în chip indiscret — o lecţie. Ifigenia nu trebuie sacrificată. Cîtă nepoezie în ele! Un avocat pledant. 84 . Quelle apparence quej'eusse souillee la scene par le meurtre horrible d'une personne aussi vertueuse ei aussi aimable qu'U falla. e totuşi umanist în sensul prost al cuvîntului — pedagog.. Mă mir că Aristotel n-a fost şi pedagogi (Aristotel.

e adevărat. cere altfel. Citesc paginile lui V. despre om. căreia îi trebuie neapărat. in chip miracur. Tot umanismul asta visează: să ofere prototipuri care să fie. despre singurul om mare pe care 1-am cunoscut noi aci.Si totuşi. în85 . bunei. Astfel cear zice spectatorul? Nu s-ar scandaliza? Şi atunci j'ai ete tres teureux de trouver dans Ies anciens cette autre Iphigenie. Dar logica de moralist. spune el. cam vag menţionată. de nedaeog. care simte tot î festin aici. pentru desăvîrsirea exemplarităţii ei pedagogice. dar îndeajuns pentru umanistul Racine spre a o face. Ifigenia e virtuoasă -Seci trebuie să scape cu viaţă.) Văd încă o dată limpede că un om mare nu poate fi imitat. să fie esteticeste mulţumit o soluţie care salvează. fericirea de a se mărita cu Ahile. Ce rară voluptate să poţi citi cu 50 de ani înainte o carte esenţială despre un om. virtuoasei Ifigenii. (Vor apărea abia după 50 de ani. după ce o ponegrise niţel. să ia la timp locul celeilalte. oe Ifigenia. logica estetică cere ca Ifigenia ră' Desfid pe cineva.

tr-un fel sau altul. cu comentarii. Orice carte bună germană e un efort. Căci într-o viată de sfînt nu e nimic „exemplar" nu e nimic de imitat. Gînditorul meu numeşte cultura sa: eroică. Dar simt că simplă satisfacţie nu poate fi cultura. interpretări şi exegeze — dar nu pot s-o citesc. ceea ce e altceva. E cel mult plăcere. E adevărat. orice carte bună franceză e o plăcere. imitate. orice viată e o nereuşită-o amînare. Parisul pur şi simplu. Am început-o de mai multe ori. Iar triumful culturii pe bază de satisfacţie ar fi Parisul modei. Dacă nu se realizează pe cont propriu. Dar e absurditate a pedagogiei. în lumea care alunecă spre stingă." 86 . Un gînditor german observa cum totul e pe bază de satisfacţie. Omul tînăr vine la Şcoală şi spune: „Nu pot citi pînă la capăt Critica raţiunii pure. chiar şi cultura. Nu-mi place oriunde termenul acesta.

Ce e filozofia. sînt atîţia erudiţi vrednici. Nu există cale regală pentru matematici.Frumuseţea ei e că se poate începe de oriunde. Ea se poate învăţa de oriunde. şi pentru matematici şi pentru ştiinţă: e calea regală a raţiunii. Evident. Dar filozofia n-are aşa ceva. tfu citi ce nu-ţi place. îţi place Descartes? începe cu Descartes. căci n-are calea regală a raţiunii. Dar vehiculează noţiuni. Filozofia e liberă de obligaţii. calea logicităţii. Te pasionează problema devenirii? începe cu ea. pleci spre o lume pe care o poţi găsi de oriunde ai pleca. ci căile neştiute ale inimii. Dar să ştii că începi. Nu se poate învăţa matematica decît într-un fel. mai degrabă decît fac cultură. De aceea nu veni aci fără dragoste. spune Euclid unui rege. dar tocmai că există. ţraţi ai fiului risipitor. şi în orice caz filozofie. iar fără dragoste nu face nimeni cultură. asta ai s-o înveţi pe drum.De ce s-o facă? N-are decît să arunce pe Kant Ce să citească? Ce-i place. Cartea nu e un pensum. Nu e o ştiinţă si n-are nici măcar o definiţie. iar asta înseamnă cale regală. care fac cultură fără dragoste. 87 . Căci pleci acum.

întil de toate. dar e o ruşine să nu fi citit pe Rimbaud. Le coeur a şes raisons que la raison ne connaît pas. Fă ce-ti place. Nu-1 vei găsi? Nu ţi-a plăcut filozofia.. Ştiu totuşi că pînă la urmă trebuie citit Kant.De aceea nu citi pe Kant. dar iubeşte filozofia.. Şi chiar. E o atît de monstruoasă ordine. Şi totuşi. E simplu: Nu citi pe Kant. Ştiinţa vorbeşte despre lucruri şi. N-am putut citi niciodată. trebuie să-1 intereseze omul. despre idei. acolo.că trebuie citit de mai multe ori. E permis să ignorezi pe Kekule. în timp ce ştiinţa şi alte preocupări serioase sînt absente. Dar astă ' nu-1 citi. vei găsi cîndva pe Kant. în cel mai bun caz. Omul meu tînăr e revoltat că literatura ocupă atît de mult loc în cultura noastră. Iar dacă iubeşti filozofia vei citi pe Kant. Iar dacă-ţi place filozofia. pînă la capăt. Divina Comedie. dacă-1 interesează filozofia. Dar nici măcar ideile .

Numeri. Pe cînd celelalte. Sînt în Biblie cărţi întregi — Leviticul. chiar părţi din Exod — unde nu e decît „material". sau în ce va consta jertfa. ^ Dar mai e ceva: exista un întreg material care e numai al literaturii. spiritul viu care emite idei. Dar e dintre marile pierderi de timp care pot fi si un cîştig. prefăcîndu-se parcă într-o incantaţie. Şi totuşi materialul acesta capătă ritm.. cu aceleaşi detalii..u sînt materialul filozofiei. Pagini de-a rîndul se vorbeşte despre cum şi din ce trebuie făcut cortul întîlnirii. Abia acum înţeleg expresia: „frumuseţile tăinuite ale Bibliei". Detalii de ritual. revine. material mort — îţi spui. Cînd a isprăvit Moise de aşezat cortul. Ce-am şti despre înmormîntarea reginei Victoria fără Forsyte Saga de Galsworthy? Sau despre societatea petersburgheză de la începutul veacului al XlX-lea fără Război şi pace? Ni le-ar descrie istoricul? Să nu glumim. ci spiritul. căpeteniile încep să-şi aducă darurile pen89 . se organizează. O aceeaşi descriere. Recunosc că literatura e o mare pierdere de timp.

. de douăsprezece ori. dar pierdem atitea 90 .. sport şi igienă. amîndouă pline cu floarp de rama. de două ori. după siclul sfîntului locaş. amîndouă pline cu floare de făină... A doua zi vine Netaneel: „El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii. sport. un lighean de argint de şaptezeci de sicii. înţelegi puţin de ce sînt germanii contra englezilor. Ne lăudăm că ne îngrijim corpul prin medicină... spune Ernst Junger: igienă. E exasperant!. în prima zi vine fiul lui Ami dob: „El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicii. Şi deodată simţi ce frumos este. 1 f^J • W // **i" Există în cultura modernă un ethos al sterilităţii. un lighean de argint de şaptezeci de sicii.tru altar." O dată. după siclul sfîntului locaş. cult al soarelui.

asupra petei. prin picioare. în timp ce stăm de vorbă. nu e un adevărat întreg? Dacă pentru drumeţul biblic odihna picioarelor e mai mult decît a restului? Căci toată oboseala trupului se scurge." 91 . Dar dacă trupul. în dreptul coastelor. Noi am descoperit—şi încă.. acum. Au spălat-o prost. de azi.alesuri dintr-un adevărat cult al corpului. iar nimic nu înlocuieşte gestul fetei aceleia (din Claudel?) care spală picioarele părintelui ei. fabulez eu dintr-un reflex de apărare. fiindcă mai ştiau şi anticii cîte ceva în această pririntă — baia. Dar privirea prietenului meu coboară. prin el însuşi. ca să simţi tot ce însemna spălatul picioarelor. Tm pierdut de pildă această mare volupiate facă a călătorului: spălatul picioarelor. şi mă simt dintr-o dată Prost. Pe cămaşa mea albă a rămas. „Sînt urme de sînge". o pată de rugină. Am descoperit bucuria trupului întreg. Trebuie să citeşti Biblia. sau pagini din cîte un Claudel. „Mi-a trecut o lance prin dreptul coastelor. Nu e nimic.

. cu convingerea că-1 dezinstinctualizează. De aceea. trei. care prelungeşte pe om Un tanc. nu ştiu cum. pe cei care trimit pe omul tînăr „înapoi. cu sabie si cu arc. devitalizare. Ostaşul rămîne în eternitate cu lance. De ce? ' Fiindcă e tipul armei: arma care prelungeşte mîna. în numele culturii. la carte".. dar cred că nu se va vorbi în istorie de armele noastre de azi. Dacă aş vrea să arăt ceva la Şcoală. Că ea nu e anemiere. Căci dacă vin în cultură 92 . un aeroplan nu mai prelungesc pe om. dar ele nu sînt la puterea doi. într-un sens o armă actuală. ci altcevaaltceva ca mecanism de luptă şi altceva ca' efect. şi totuşi ea rămîne. Omul e în ele.. Le poate folosi. e în primul rînd că totul încape în cultură.Dar de ce spun lance? Totul e fireşte. N-am să iert niciodată. Dar de ce într-o glumă folosesc ur anumit cuvînt si nu un altul? Sînt atîte veacuri de cînd lumea nu se mai bate cu lancea. Personal însă aş prefera ca o bună parte din tineret să rămînă la sport şi la alte derivate de acest soi.

cînd dai tuturor dreptate. jumătate urmează pe Eteocle. cultura rămîne închisă. Găseşti şi bucurie. Găseşti şi înfometare şi hrană. şi melancolie. mort pentru dreptate. Căci nu redai viaţa decît cînd pui totul în echilibru. Eteocle are dreptate să apere cetatea Tebei împotriva fratelui său. numit calitate". ^ Şi ce e splendid e că şi corul se împarte pînă la urmă. " £a orjce lume valabilă. Prefer să las gustul pentru imediat la cele ale vieţii imediate.ameni prea sănătoşi. care o asediază cu oaste străină. Un artist începe din clipa cînd ştie să dea dreptate tuturor eroilor săi. 93 . Aşa sînt eroii lui Eschil: fiecare cu dreptatea lui. în Cei şapte contra Tebei: jumătate urmează pe Polinice. prea direcţi şi fără acel minim insesizabil pe care nici un pedagog nu 1-a putut defini vreodată. şi repaus. căci Eteocle 1-a lipsit de partea lui de domnie. atunci totul e posibil în cultură. mort pentru dreptate. Numai că le găseşti. nu ştiu cum. dintr-a doua oară. Polinice. şi plinătate. Dar Polinice are dreptate s-o asedieze.

mai complex. Iar cînd Oreste. Eumenidele. Răzbunările se cheamă una pe alta. Egist are dreptate să dorească moartea lui Agamemnon. Dar răzbunările se încheie aci? Nu. necinstirea de către mamă a căminului părintesc. mai frumos mai viu.Regăsesc gîndul acesta. se râmi fică şi se înlănţuie una de alta. urmăresc pe Oreste în numele dreptăţii. Clitemnestra. căci acesta e din neamul atrizilor. aţîţate de ea. Fiecare are dreptate să se răzbune. în Orestia. dragoste şi ură: Electra. monstrul acesta de pietate. care au chinuit pe tatăl său. prin fiinţa sorei lui Oreste. Ifigenia. nu mai ştii bine dacă răzbună moartea tatălui său. care are dreptate să-şi lovească soţul. fiul lor. se împletesc. prin vocea. Egist. Iar Furiile. căci 94 . amantul ei. va lovi în Clitemnestra şi în Egist. ori pierderea propriului său sceptru. căci şi umbra Clitemnestrei va cere răzbunare. Dar ucigaşul nu e el. Tieste. ci propria soţie a lui Agamemnon. Nu mai ştii decît că totul strigă după răzbunare. prin gestul. Răzbunare peste răzbunare şi răzbunare lîngă răzbunare. pentru că sacrificase pe fiica lor.

abia acum. „Ne place să fim drepte". ce adevărat este! S Toţi avem dreptate. care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie. numărul voturilor e egal. O." 95 . Lun si Furiile. abia acum te poţi instinctualiza cu adevărat. Căci e jumătatea ta de adevăr. cu tot votul Mi-nervei pentru el. Iar lanţul nu se încheie decit m faţa mteleptei Minerve. Şi e în natura adevărului instinctul de a dori să fie întreg. „Pricina e grea". . Rezultatul? Cu toată mărturia lui Apollo pentru Oreste. . Toată lumea are dreptate. Pentru că voi smteţi ca mormintele. Şi de aceea va institui un tribunal de atenieni. Mă sperie o vorbă din Luca: „Vai de voi. spune Minerva.i-a ucis mama. care stă să judece între Furii şi Oreste. Să fim sceptici? Dar dimpotrivă. cărturari şi farisei făţarnici. Totul e în echilibru. cînd inteligenta şi-a încheiat opera. . „ .

Nu trebuie numai vrednicie. înşelăm statul şi unul şi altul?" Ce frumos e să trăieşti eticul! Să nu ştie nimeni ce ai făcut. să-i fi dat 200 de lei şi să-i spun: „Camarade. Şi ' în morminte. peste mormîntul neştiut al fratelui fiului risipitor. să fie mormintele lor. 96 . Ce interesant e să trăieşti eticul şi ce anost să-1 teoretizezi! Am oprit ieri-seară un taxi. El şi cîţiva asceţi. ci maşină militară. deşi îl oprisem. care se vredniceşte toată ziua. si nici măcar generalitatea a ceea ce ai făcut: teoria. ci şi învrednicire. mă îndemna chiar. Mi-am dat seama de la început. Ce H rere mai mare decît să fie mormintele i\U~ ştiute despre care vorbeşte Luca? Calcă poate. pentru că celălalt admitea. M-am suit totuşi. la tot pasul. că nu e taxi.Căci mă gîndesc că tocmai asta vor că turarii şi fariseii: să existe ei. Asta nu ştie fratele fiului risipitor. Dacă aş fi coborît la primul colţ.

1. un anumit egoism. Ce frumos lucru să-ţi plăteşti o datorie! E o intrare în ordine. Celălalt protestează — 97 . în graniţele fiinţei tale. regăsesc tot ce-am respins: plăcere.gîndesc la scena de ieri cu taxiul. orbire. Şi ce anost este. Dacă.0 n ar fi trebuit să spun nimic. ce volu'ptuos aproape! Mă îngrijorează totuşi termenul de „voluptuos". P . (A gîndi: descompunere. sa dau ic Aşa prea are aerul că dau o „lec-n » Să faci binele pur şi simplu. trăind aşa eticul. Ce plăcut. Atunci te calmezi: eşti la începutul lucrurilor. Să fii binele. cîteodată. mai ales orgoliu? Atunci să recunosc încă o dată că răul susţine binele? Că impuritatea face posibilă puritatea? Mi se pare acum că nu se poate decît vorbi despre bine. orgoliu.) Mă Intr-un mare oraş străin. eşti cuprins de un obscur sentiment de nelinişte. pînă ce întilneşti întîmplător tramvaiul No.

98 . N-am înţeles niciodată teneala aiologilor de a găsi alt sens ultiei dorinţe a lui Socrate. Poate singurul pur cu adevărat. Să desparţi nepotrivitul de nepotrivit şi să pui potrivitul lîngă potrivit.. Lumea nu poate fi lăsată cum este. nu mai poţi fi liniştit pînă nu creezi noua formă de echilibru. cel mai pur sentiment pe care-1 am. E. apropiind oameni între ei. cînd ştii că o idee vie poate intra în compunere cu altă idee vie. lumea dispreţuieşte pe cei care fac căsătorii. aci. Să pui ordine în lucruri. de altfel. Dar lucrurile trebuie să intre în ordine. căsătorindu-i între ei şi cu lucrurile — ce adînc filozofic exerciţiu! Am observat că oamenii au dispreţ pentru întreprinderi. care. în sensul lor: eu nu figurează nicăieri. Să faci sinteze. de a se restitui vecinului cocoşul. n-avea importanţă. ceva profund valabil. Cînd ştii că un om anumit s-ar potrivi unui loc anumit. pe registrul mahalalei.nu era nevoie să te grăbeşti. nu sînt decît moduri degradate ale unor exerciţii nobile. De pildă. e spartă.. Dar e. E din cioburi. în fond.

e cel al fratelui. Există o înţelepciune în a nu iubi nimic. Ce înţelept! exclamă ceilalţi. e bine: am voluptatea. E un cîştig? E un triumf moal? Da. Nu suprimarea dorinţelor. ataraxia. In termenii fiului risipitor: „Dacă-mi reuşeşte păcatul. ci dublarea fiecăreia din ele e soluţia. Dublează-ţi dorinţele — nuji le stinge — şi vei fi fericit. că ştie să înfrunte cu seninătate eşecul. indiferenţa. Orice s-ar întâmpla într-o anumită situaţie. al bietului frate. una a vieţii. 99 . văzîndu-1 că ştie să accepte o înfrîngere.Mu e limpede ce obţii dacă renunţi la t soiul de ambiţii şi rămîi cu un nemăsurat orgoliu. a plinătăţii. e bine. dar există mai ales aceea de a iubi şi una şi alta. Dar cei mai mulţi nu ştiu că există si o indiferenţă pozitivă. E aproape un stoic. de a iubi alternativa." Dar e preferabil să-ţi cauţi termenii tăi. aacă rm-mi reuşeşte. e iarăşi bine: am virtutea. a atins nepăsarea.

Omul acesta a atins toate p* *' blemele valabile.) Aştept la Şcoală pe tînărul timid. Dar ce anost le discută aproape întotdeauna! Fără să ştii biologie poţi face de la început o presupunere: întii se naşte organismul viu şi pe urmă se formează scheletul. cu morala. Iar dacă nu e aşa în biologie. Şi despre asta a vorbit Ki kegaard. timiditatea e un factor educativ fără pereche. Esenţialul e să prelungeşti tinereţea. cum sînt popoarele acestea — latine dacă vreţi. întîi sîntem plasmă vie si pe urmă devenim fiinţe vertebrate. Mai ales la popoarele care se maturizează uşor. cu orice mijloace. Aşa e cu tot ce e viu.l Alternativa. Există ceva nepreţuit în timiditate: păstrează. deci chiar prin ti100 . începînd cu gîndirea. cu atît mai rău pentru ea şi profesori. (Au un argument în plus să rămînă fiinţe moarte.

Ceva aşteaptă în el. O. ispite. spun ei: uite aci un post. Profesorii obişnuiţi conspiră u părinţii în a maturiza pe tînăr. Atunci intervine învăţătorul. în a-i da cunoştinţele necesare — spun ei —. între 20 şi 25 de ani! Părinţii îi dau brînci în viaţă. (Asta o ştiu sigur din dintre învăţătorul adevă^rpărinte.-. el aşteaptă. caută învăţătorul. în a-1 pregăti pentru viată.mi' au . în clipa aceea de cumpănă. Ceva întîrzie în el. care îl trimit la maturitate. căci chiar în el sînt unele îndemnuri. 101 . Ce mai aştepţi? Nu.w. spun ceilalţi. ce frumoase lucruri se petrec acum.-t te Căci toate „animalele superioare" o tinereţe lungă. întîlnesc un mare mtirzietor! t-™*. să-şi apere singur ce are mai bun: propria sa tinereţe. Şi totuşi în inima lui stăruie o nostalgie de calitate: el caută ucenicia. Ferice de cei care. instinctele de afirmare îi dau ghes. profesorii îi eliberează diplome. uite dincoace o încadrare posibilă. instincte pur şi simplu. Tînărul nu ştie să se apere singur. Dar e clar. uite aci o partidă. Şi el? El şovăie încă.-. lumea înconjurătoare îi deschide porţi.

Sînt convins că voi găsi. Oamenii aceştia cred că faci un paradox cînd spui că un pod sau o locomotivă nu sînt ceva concret. dar o şosea e o abstracţie. venit acolo. pe cineva citind un curs. Treaba lor. 102 .Fiul risipitor n-ar fi plecat în lume dacă-şi întîlnea învăţătorul. îl voi ruga. netulburat. Fiecare se mişcă în universul în care-i place. cu blîndeţe — să vină mai tîrziu. un curs. în definitiv. la Scoală. că fratele fiului risipitor e ceva concret. fiindcă e linişte si fiindcă poate citi. Fratele fiului risipitor ar fi plecat în lume dacă întîlnea un învăţător. ci o simplă abstracţiune aplicată. o abstracţiune materializată.

ci din ce e făcut să spună singur. cel cu : „Am găsit întotdeauna excesul 103 . dar prin felul cum spun lucrurile. Omul acesta antipatic — care vorbeşte „ca să se audă". adică la forma cea mai trivială a învăţăturii. Numai că se opresc — direct sau indirect — la repetiţie. la origine. O părere a lui lacob Casanova.E interesant să urmăreşti formele acestea degradate ale unor stări sau procese valabile la origine. e lamentabil de puţin. legitimă. E puţin. Căci orice om învaţă nu din ce i se spune. ci are el de spus ceva — nu e decît un asemenea mod degradat. Nu prin ce spun.) De aceea am simţit întotdeauna că proştii sînt mult mai interesanţi decît majoritatea deştepţilor. Inteligenţa celor deştepţi tine de frica originară: ei se mulţumesc să nu spună prostii. (Asta o ştiu si profesorii. Orice act de învăţătură e o explicitare de sine a cugetului. Prin libertatea cu care le spun. care nu vrea să asculte. cînd pun pe copil să repete. Pornirea lui e.

e un turist modern plecînd să vadă peisajele cu aceiaşi ochi cu care le văzuse acasă fotografiile. u " Omul tînăr vine la şcoală să ne arate un plan de lucrare. îţi trebuie schele." E un punct de vedere. aşa cum se năştea scheletul din plasma vie. începînd să scrie o carte. Fratele fi lui risipitor are un altul. Dar dacă crezi că schelele gîndului sînt la fel cu cele ale caselor. Fireşte. aceleaşi pentru toate cugetele —. Cîtă tristeţe trebuie să fie în inima celor care. 104 . E bun? Nu ştiu dacă e bun: fă întîi lucrarea. — Dar cum să fac lucrarea fără plan? — Cum poţi face planul fără lucrare? Căci planul se naşte din lucrare.în minus cu mult mai primejdios decît c în plus. atunci eşti copt să devii pedagog. ştiu tot ce vor spune acolo! Un om care nu învaţă nimic făptuind e un surd punînd întrebări al căror răspuns îl ştie.

Dar fiul risipitor deschide uşa. voluptatea şi orgoliul.Din punctul său de vedere. Are curiozitatea curiozităţii: vrea să vadă cum e cînd eşti curios. după cum are curiozitatea orgoliului. 105 . l fratele fiului . El n-are de pildă simpla curiozitate. Cîteodată fratele fiului risipitor îmi pare atît de infernal încît nici măcar nu are un Păcat: are păcatul păcatului. Şi are curiozitatea voluptăţii. curiozitate au amîndoi. fratele său priveşte pe gaura cheii. Fratele fiului risipitor are curiozitatea şi orgoliul. atunci fratele — la o analiză şi mai adîncită — are mai ales păcatul acesta ciudat de a-şi dubla păcatele printr-unul din ele permanent prezent. Dacă teologul acesta are dreptate cînd găseşte trei mobiluri ale păcatului: curiozitatea. are perfectă ece dreptate să nu plece în lume. Cine păcătuieşte mai mult? Sau. it(£. Fiul risipitor n-are decît voluptatea. poate. Nici celălalt nu ar pleca — pentru pen atîta lucru.

e că de la un moment dat tot ] începe să te intereseze şi să te instruiascăteologia ca şi matematicile. Pui ceva şi creezi lipsuri. şi îndată se creează o serie de goluri: cine? din ce? cum? Ce adînc sens metafizic. Schelling intuiţia naturii. ştiinţele naturale ca şi teoria muzicii. dacă nu vrei să-ţi arate prăpăstiile lui. Pui un verb — „cîntă" — spune el. adică eticul. Să fie sfîrsitup Sau abia atunci începi? Un filolog are o teorie sugestivă: teoria golurilor. adică organici106 . Kant găseşte intelectul. Pentru că introduce diversitatea în omogenitatea neantului. adică cunoaşterea.Ce e interesant. Lasă neantul în pace. Fichte impulsul de viaţă. cînd te îndeletniceşti cu filozofia. Actul de a pune sărăceşte realitatea.

care e încă adesea psihologistă. afară de psihologie însăşi. Cîteodată mi se pare că ştiu ce este filozofia: e aventura universalului cînd devine particular. Disciplină nmîtresse în secolul al XlX-lea. adică spi-i toţi Vorbesc despre libertate. Căci aproape nimic nu se mai explică psihologiceşte. nici emoţia estetică..) 107 . Dar cînd s-a regăsit deosebirea dintre suflet şi spirit. (De aceea o filozofie. Dintre toate disciplinele filozofice.e i devenirea raţiunii. ştiinţa asupra lucrurilor. nici trăirea morală sau cea religioasă. dar nici cunoaşterea. în cîteva decenii se întîmplă totul în filo-fi Cîtiva greci — şi universul filozofiei s-a închis. cum e cea franceză. cînd tindea să încoroneze. Nu numai matematica şi logica nu sînt psihologice. soarta cea mai tristă o are psihologia. printr-o ştiinţă asupra oamenilor. psihologia a fost retrogradată la rangul de simplă ştiinţă a sufletului. ea a ajuns astăzi la periferie. ne spune am de puţin astăzi.

de suflet. Nu spun că sînt răi. iată-1 infectat de bunătate. de lacrimi. Căci nu sînt pentru ceilalţi. Cine nu simte tot ce e aspru. crud în spirit. Iată-1 gata să consimtă societăţilor de binefacere. Acum înţeleg ce este cu A. nici psihologicul nu epuizau viaţa. nu trăieşte la nivelul lui. Sînt pentru spiritul din ei. 108 . A& tăzi am redescoperit restul. egoist. viaţa însă ' e dincolo de psihologie: e dialectică PU2' sau dramă existenţială. Unul din cele mai mari spirite pe care le-am cunoscut. Cînd de fapt ea cercetează cum e cu putinţă o strenge Wissenschaft. căci s-ar diminua atunci la fel de mult. Obsesia filozofiei de a deveni strenge Wissenschaft. Dar nu sînt buni. Oamenii mari nu sînt buni — iată adevărul.Viaţa spirituală a omului. întîlnesc pe viu tensiunea aceasta a filozofiei contemporane dintre spirit şi suflet. Căci nici biofo •' cui. V: e un spirit sufocat de suflet.

(Părintele celor fără demon: Aristotel. dar conştiinţa că cunoaş terea e raţională nu e defel un exerciţiu ra ţional. adică luarea de conştiinţă 5 ine integrarea actului cunoaştem in ta spiritului.Qiinta e cunoaştere. Dar reflexiunea asu. ' NU pot înţelege cum vor unii sa fie ace laşi lucru (fiiozofia să fie ştiinţifică. cunoaşterii. care de la în ceput spun că nu vor să fie acelaşi lucru. două lucruri. Iar Soasterea poate să fie doar raţională (deşi Omenii de ştiinţă încep să vorbească şi ei despre iraţional).. Scriu ca să predea. să fie chiar ştiinţă). dă altceva: dă filozofie. nu pentru ei. nu ca să se lămurească. După o clipă de nedumerire îmi amintesc: Cerusem într-un mare local de consum o fisă 109 . îi recunoşti după ceva precis: filozofează pentru alţii.) In carneţel găsesc notat: „fisă". Cîţi filozofi fără demonul filozofiei. .

. — Poftim. — Scuzaţi-mă. Aştept din nou pri mul moment liber şi reiau: — Am luat din greşeală o fisă de la dv. dar o sein din distracţie în pungă.?" ' F — Ce doriţi? îmi spune în sfîrşit casie riţa. spun eu. dar din spa tele meu aud vocea sigură a patronului„Domnişoară. o dată cu tul. am luat zilele trecute de 110 .. — Atunci ce doriţi? — Domnişoară. Vreau să vă dau eu înapoi una. unde ai pus chitanţele pen trufisc.. scotind ver tiginos din sertar o fisă. " ° Cînd intru în local. nu-mi trebuie. Casieriţa e ocupată s' trebuie să aştept.. Mă apropii. încep: — O fisă telefonică. — Nu vă cer să mi-o plătiţi. îmi dăduseră o alta. îmi dau seama că am ales o oră proastă. îmi răspunde ea. în momentul tocmai în care un client întinde bonul de plată.. spune niţel enervată casie riţa trîntind pe sticlă 9 lei.pentru o convorbire telefonică. Acum trebuia T restitui. spun eu pe un ton dintr-o dată hotărît. — Dar de ce n-o ţineţi? îmi răspunde ea. şi v-o restitui. — Poftim.

se întreabă: Qu'est-ce que cela prouve? Vorba altui matematician: „viaţa nu e bună decît ca să studiezi şi să predai matematica".O iubeam altădată. Si mă simt umilit: nu ştiu dacă pentru mine însumi sau pentru condiţia aceasta a eticii. de a ţine viaţa în loc. Dar dacă nu substitui vieţii altă viaţă (chiar de forme. de a încurca lumea.ă fise în loc de una. o trînteşte în sertar şi întoarce racul spre alt client. N'syedar ' 'TA r: Să . tocmai pentru aceasta. Matematica — şi orice mathesis trăită line -— te purifică de viaţă spre a te restitui v'eţii. Aşa ajunge Platan. fie) n-ai cîştigat nimic. ieşind de la un spectacol. ca pe o adevărată nmthesis a vieţii. prin matematică. Roberval. cît plătisem. Şi mi se pare că tocmai asta vroiam atunci. vă dau înapoi una — De ce nu spuneţi aşa de la început! Ia fisa. dou Un matematician din secolul al XVII-lea.

atîtea discipline care continuă să-şi zică filozofice. Pedagogie. Dar t' interesează doar aşa.la dialectică.). matematica poate fi totul. ca lecţie Pi nătate nu mai poţi avea. Fireşte.. ea nu e decît o cale' Roberval şi celălalt nu simţeau că e cale De asta au şi fost mari matematicieni. Iar dacă nu ştiu prea multă. Ţin ei totuşi la titulatura lor? Atunci să poftească să arate cîtă filozofie ştiu. te interesează şi viaţa aceast concretul ei. mizeria ei. Tendinţa filozofiei nu e spre unitate: e spre Unu.. psihologie. sociologie. Doar confuzia aceasta făcea pe 112 . decît dincolo. Dar pentru împlinirea în spirit deci pentru filozofie. sau Hegel prin Newton i nW"' genuitKani. după ce ai iubii matematicile. formal. Pentru cunoaştere. deşi mînuitorii lor nu se mai interesează de filozofie. culoarea ei. estetică. de ce mai seamănă confuzie — si încă de la catedră? Era destul de discreditată filozofia şi aşa.

de conlomerare. . fiindcă tot ce e bun se face cu spirit critic etc. Că sînt oameni care cred totuşi numai spmt criti<:. Fără spirit critic. de totalizare. nu el." Ştiu. casă. dacă nu ai spirit critic înnăscut (alături şi sub facultăţile creatoare) atunci ţi-1 trezeşte lucrul. materia îţi dă măsura. Căci orice ai face. deşi e preferabil să fie cu el. în principiu. fără spirit critic nu se poate face nimic. îmi spunea un prieten. să trăieşti şi să creezi fără spirit critic. Cine contestă că trebuie să ai şi spirit critic? Dar restul interesează. E deci posibil'. materialul. însă numai cu el nu pot trăi nici peştii în apă. Ei si? Parcă de asta e vorba? Absurditatea spiritului critic e că vrea să preceadă. etc. este spiritul critic. îţi arată ce se poate şi ce nu.. E ca şi cum ai inventa frîna înainte de automobil.. pretinzînd că esenţialul e să 113 . Cauţi întregurile vii cu compasul! Ceea ce lipseşte la Şcoala voastră. De altfel.să caute o filozofie sintetică. poem sau acţiune politică. deci să fie independent de altceva.

fiecare — crede obscur despre sine că ar putea deveni aproape orice: prim-ministru sau conducător de oaste. Ce paravan pentru lipsă de simţire. Dar ei nu trăiesc în România. i-a lipsit ceva sau altceva. ci să ai destul spirit cri/1 spre a alege din altă parte ce e mai bun acolo. Trăiesc în tr-o colonie care. Simţul măsurii. măcar un iraţional. în principiu. Că tocmai ase114 . dar. se numeşte tot România.. întîmplător. Sînt în naţiune.alegi? Fireşte. pentru ceilalţi. Oricare viaţă trăită la persoana întîi are măcar o libertate. Şi acum înţeleg de ce predică ei măsura: nu trăiesc la persoana întîi. S-a întîmplat că n-a devenit. dar nu sînt naţiune. dar pentru ei. adesea! îi văd afectînd că nu înţeleg cum poţi să crezi în neantul tău dincolo de ce este el astăzi. putea ajunge acolo. pentru tot ce le e străin. sînt chiar în România S' spun: esenţialul nu e să găseşti modu^ proprii de viaţă. nu... fiindcă nu e subiectul în joc. Sînt „obiectivi". Dar ei îl au pentru ei? îl au pentru neam. spun ei.. Fiecare din noi — recunoaşteţi asta. Trebuie să ai simţul măsurii.

să ai o anumită viziune tării tale. Există. de pildă. Ceilalţi socotesc că. De ce deosebirea aceasta? Poa115 . E impresionant să vezi că unii pot procrea fără dragoste. spunea Valery. fără convieţuirea cu eroii. aderi la o parte dintr-un întreg. şi şosele. (L'exces sur le tout. e Să crezi în ceva. cu materialul sau cu gîndurile tale. e firesc. dacă optezi pentru o viziune anumită. O convingere valabilă măreşte dimensiunile obiectivului ei. La prima vedere e de necrezut că se pot naşte oameni reuşiţi prin simplă biologie. Atita le-a rămas ca sim-: bunul-simţ.a oameni te condamnă în numele bud-sirnţ. însemnează să vezi tara ta plus ceva. şi caractere. si eugenie. Dar adeziunile valabile sînt cele care te trimit dincolo de întreg. Plus ceva. fireşte. în timp ce o carte bună nu se poate scrie fără dragoste.) Vrei şi o hartă anumită a ţării. şi asemenea adeziuni.

Nu e rod ci obiectul dragostei însuşi. al armoniei. alţii care cred că învaţă infinit mai mult de la duşman. Fratele fiului risipitor citeşte pe Cicero. Cine ştie dacă tulburătorul „să-ţi iubeşti vrăjmaşul". fiindcă şi celălalt învaţă. Ca într-un război în care la început o armă nouă si un stil propriu de luptă surprind. al doilea.te pentru că un om nou e un al treilea. spun spiritele democratice. Libertate şi raţiune. Şi pînă aci e foarte bine. n-are şi un substrat epistemologic. E Galatee Deosebesc limpede două tipuri umaneunii oameni care fac elogiul prieteniei (Cicero!).n cînd cartea e. în timp ce mai tîrziu părţile se echilibrează. de fapt. destindere şi schimb paşnic. Dar gre116 . al îmbogăţirii prin identitate. în tensiune. din creştinism.

Cantemir spune undeva: „Pe mitropolit îl judecă domnul. iar pe domn numai 117 . şi astăzi. anticii sau modernii făceau tragedii bune. cu cu romantismul german —că raţie libertate. Libertate: cînd aveau constrîngeri de loc timp şi acţiune. totul e permis.lor e să creadă că libertatea e raţiune. oricît şi oriunde... Mi-e frică să nu fie aşa peste tot. cînd au toate libertăţile. r trebui să creadă . Ce uşor vînd oamenii libertatea. vorba lui Ivan Karamazov. singura.cu Schelling. pentru cîteva libertăţi. Românii n-au categoria apuseană a personalităţii. Căci astăzi poţi să scrii aproape orice. ai toate „libertăţile". nu mai fac. Totul e posibil aci. Si cine le folosesc? Autorii de revistă. marea libertate. înăuntrul fiinţei lor.

care seamănă perfect cu ţăranul de azi.. Dar nu e decît din dedicaţia lui Dimitrie Cantemir către fratele său. Antioh Cantemir. însă Măriei Tale plăcute şi învoite fiind. Şi măcar că toate blestemăţiile şi nevredniciile în mine se află. Prea e nezdruncinată „eternitatea" românească.. 118 . Ce frumoasă vorbă are românul: Banul te neodihneste. domnitorul Moldovei. Nu-mi place defel exemplul de autohtonism cu dacul de pe columna lui Traian. care a pus sultan ca instrument să îndrepte si să D depsească cîteodată pe domn." Cum se explică toate! „." Ar putea fi un gînd plin de ironie al fiului risipitor către fratele său. de treabă şi vrednice sînt.conştiinţa sa şi Dumnezeu.

Şi totul ar fi fost prăbuşire. dacă nu veneau profeţii — aceşti „martori care-şi aminteau de viitor". a viitorului. El ştie că poporul său se va strica. care întotdeauna e istoria dezastrelor trecute. cum spunea Leon Bloy —. a trecutului. încă mai adevărată. Nu înţeleg cum pot profesorii căuta filozofia istoriei altundeva decît în Vechiul Testament. Au acolo nu numai istoria aceasta obişnuită. Şi moare fără să fi intrat în Canaan. Să fie Bizanţ înnoi? Nu putea fi altul sfîrşitul lui Moise decît în măreţie. spre a făgădui singura isto119 . dar şi istoria. în opera lui Moise.Citesc o carte despre Bizanţ şi simt că "nteleg dintr-o dată istoria Bizanţului (la fel cum am simţit cu El Greco. în sala aceea dintre convenţionalul Velăzquez şi cloroticul Goya). îi dă încă o dată legea. dar prevăzînd prăbuşirea operei sale. dar ştie că nu i se va supune. De ce ne e atit de apropiat haosul ca şi slava de acolo? O istorie a Franţei sau a Angliei nu mă prinde.

. O. Dar dincoace e ceva subtil şi paralizant: e faptul de a avea din ce în ce mai aproape duşmanul — nu e străinul. trebuie să ţi-o arate un prieten! Profesorii nu sînt făcuţi pentru asta. 120 . Doamne.rie deplină a lumii: aceea în care o imensitate de trecut se sprijină pe o imensitate de viitor. nu e nici tovarăşul tău — pînă ce vezi că se confundă cu tine. Totul s-a spus în Franţa. Pitie pour ksforts.. nu e omul învechit." Un prieten îmi atrage atenţia ce termen frumos are Eliade Rădulescu pentru predeterminare: „preusire". nu ticălosul. „Trebuie să devii altceva. Ce fericite sînt revoluţiile care ştiu contra cui luptă: contra tuturor celor cu ghete sau tuturor celor cu trecut. nu e omul cumsecade.

" Ciudat e şi Ecclesi-astul acesta! Dacă marea s-ar umple. totul trebuie să aibă sens în viaţa asta. E. chiar şi ce nu e viaţă! Bossuet şi atîţia alţii vor să vadă „legea". Doamne. în Vechiul Testament.. marea se umple şi se revarsă. ar spune: „Rîurile se varsă în mare. mai în121 . i E curios în Vechiul Testament cum sfîrşesc femeile sterpe prin a avea copii providenţiali: Sara pe Isaac." Căci totul este. Trebuie să întreb pe M.Toate rîurile se varsă în mare şi marea'tot nu se umple.. trebuie să fie — zădăr nicie. nevasta lui Manvah pe Samson. E poate aşteptarea cea care dă măsura lucrurilor? Mă tem în orice caz să nu fie o reabilitare a sterilităţii. ce sens are filozofia în religie. sau Ana pe Samuel. iar rîurile refăcute se varsă iarăşi în mare. Rahela pe losif. Dar nu e tot dragoste şi acolo? O altă dragoste.

122 ... impulsivitate — cîte trăsături neaşteptate — în dragostea lui Dumnezeu pentru poporul „Său"? E dragostea oamenilor în inima lui Dumnezeu. mai pasională — sînt „un foc mis tuitor" spune Domnul însuşi —. exclusivism. Gelozie. şi cîteodată sin gurul.cinsă. dar tot dragoste. în fond. e: să nu săvîrşeşti adulterul cu alţi Dumnezei. arbitrar. fireşte Dar primul punct din lege. Găsesc în Limba română a Profesorului Sextil Puşcariu observaţia aceasta curioasă. Legea interesează şi ea. avea dreptate s-o facă. Cît de recunoscător trebuie să fie medicul bolnavului pe care 1-a vindecat! Nu se ştie cine dă şi cine primeşte. Fiindcă binefăcătorul există prin cel care primeşte. Ca să pregătească dragostea lui Dumnezeu în inimile oamenilor. căci „sînt un Dumnezeu ee 6 los". Am văzut ceva neaşteptat: un om milos care mulţumea cerşetorului pentru că-i primise dania.

cum se spune de obicei. într-o accepţie. Ce căutăm în ştiinţă? Ridicarea pînă la punctul acesta de indiferenţă. în care un lucru putea fi contrariul lui. optare. Aşa cum sînt astăzi. Dacă însă asocierea s-ar fi făcut altfel. A te ridica pînă la viaţă înseamnă a căuta libertatea aceea de dincolo de îngheţ. Ştiu. lucrurile sînt îngheţate într-un sens. In zilele noastre s-ar întîmpla ceva istoric în viaţa României: au apărut cei dinţii 123 . Ridicarea pînă la viaţă. indiferenţă de alegere. Şi mi-ar plăcea să mă ridic pînă la punctul în care gîndirea românească nu mai e resemnare şi înţelepciune. proaspăt: aqua recens. Căci viaţa este indiferentă. rece în sensul de rece şi nu de cald. Viaţa e libertate de alegere. Pînă înainte de îngheţul în eternitate. de pildă panis recens. posibilitate de optare. atunci rece ar fi însemnat cald. Orice ştiinţă caută să se ridice pînă la punctul în care lucrurile puteau fi şi altfel. Dar nu vreau să cred că e numai atît.Rece vine de la recens. asta e românescul. nu ştiinţa.

dar cu alta faţa.Săvedemdacăealtă soartă. crezînd în neamul românesc. Knă acum toţi. chiar bonjuriştii veacului al XDC-lea (afară de acest mare precursor bonjurist: Cantemir) au crezut că tot ce ne trebuie e să fim puşi în anumite condiţii de independenţă. Dar nu e destul. Au trecut prea ani de anonimat peste noi ca sa cu- * * * * * * * ^dem. Niciosmgurătatenuema^are^ neamurilor. S-ar putea să fie aceeaşi.care. Cu faţa dinspre lumina. Căci altminteri. să se arate nemulţumiţi de omul românesc. E aproape ca spaima şi ui nericul biblic. au mai fost destui boniuristi ai veacului al XX-lea. libertate . 124 . din occidentalism.spre a arata ce putem. Crezînd în neamul românesc.

Merită un sistem de filozofie. ca să le vezi posibilităţile. Şi activezi. Ieşim din somn. Acţiunea nu te defineşte în ce erai. acum simt limpede că e altfel. Are sens. Acţiunea te alterează. Simt că aproape mă seduce filozoficeşte: actualul nu e dat decît pentru cunoaşterea virtualului. dar care în fond ţine numai de propriul său demon — spre a arăta de ce are totuşi sens acţiunea. Omul acesta are demonul inacţiunii. Dar numai atât! Căci e altfel. Nu interesează ce faci. spune el. ci ca o luare de conştiinţă de sine a propriei sale inactualităţi. ci ce poţi face. Eşti tot ce puteai fi. ca să-ţi vezi posibilităţile. numai ce poate fi. ci te aventurează în ce n-ai fost niciodată. Şi cum îl justifică? Spunînd că numai virtualul are valoare. spre a şti tot ce doarme în noi. cînd dormim. 125 .Mă farmecă şi îngrozeşte viziunea filozofică a lui V. şi mai e un rest. pentru a vedea prin acţiune ce puteai face. sau arunci pe alţii în acţiune. Nu există prin sine. îi ispiteşti şi iscodeşti. Şi nu Şi ce este.Simt că e Pe c&le să facă o întreagă teorie — pe care o atribuie altora.

căutîndu-1. Cînd vede cît de reuşit e fiul său ilegitim.." 126 . zice el. Dumnezeu pune restul. e ilegitim. trei zile si trei nopţi. într-o zi s-a rătăcit un miel. Augustin exclamă: „eu am pus în el numai păcatul. adică orgoliu. S-a înturnat înapoi şi.. tare trebuie să te fi durut pe tine picioruşele. e ceva care ni se va da. voluptate. Versiunea românească a fiului risipitor: „Sfîntul loan era cioban tare bun la Dumnezeu. Doamne. Realiştii aceştia ai lui ce a fost.E ceva care ni se dă. înţelegeţi? Tot ce e acţiune. tot ce e ieşire din somn. Cînd 1-a prins. cît ai alergat. a alergat după dînsul şi pe ape si pe cîmp. dar Dumnezeu e bun şi ne dă restul. Noi punem păcatul. sete pământească. Tu ai pus restul". întuneric. dintr-o dată îl tăia. — Să fi fost altul. curiozitate. dacă nu cred în împărăţia viitoare? Există un risc — şi pentru el trăim. 1-a luat în braţe şi i-a sărutat copitele: — Săracul. Atunci Dumnezeu 1-a făcut sfînt. nu ai lui ce va fi! Cum cred ei în Dumnezeu.

La greci era altfel. Ştie şi înţelege totul. Academicieni şi alte capete pleşuve se strîng în jurul ei şi-i stau. grecii!) Iar între timp. gurile rele ale istoriei ne-au deprins cu altceva. în fata unei fete de 18 ani. Şi aşa cum se va crispa să nu-şi piardă tinereţea. Ştiu. Dar dincolo de bîrfeli şi scandaluri. pentru el. prin cultură. la rîndul lor. dintr-o dată. (Cum şi-ar bate joc de noi. Ea există. experienţă sau memorie. care e statutul moral al tînărului de 18 ani? „Stăm noi de vorbă mai tîrziu. o fată e totul la 18 ani. la dispoziţie." E adevărat. cu o graţie întîrziată. e aci o problemă. oricare înţelept al pămîntului are un plus de atenţie şi înţelegere. 127 . Trebuie să simţim asta.E frumos fără îndoială. Lupta ei va fi de aci înainte să nu piardă. tot aşa se va strădui. Dar de ce toate frumuseţile româneşti trebuie să fie cu ciobani cu natură şi cu gingăşie? Ori de cîte ori văd un adolescent mă eîndesc ce nedreaptă soartă îi e rezervată în lumea contemporană. să ştie tot atît cît ştia. atunci.

prin Şcoală. sau să te apropii tu de el. Căci ea n-are viitor. ca pe un pumn de grîu: are greutate? e bun de sămînţă? Si să fii. Şcoala. e într-un sens mai interesantă Dar numai într-un sens... care caută. Revăd tot jurnalul. în fond? Numai două lucruri. Căci sînt eu însumi fratele. ploaia aceea de toamnă. Să-i iei în mînă sufletul si să i-1 joci.. cu fiii ce pleacă în lume. nu cel care încearcă să mai culeagă ceva.Recunosc. tînărul e rnai interesant. Şi poate că nu sînt nici măcar două. dacă poţi. care nu ştie nimic despre culesuri. Ce închide el. ci e unul singur. împăcarea cu lumea: cu fiii ce vin. Nu ştiu dacă am s-o fac vreodată. iar dacă iubeşti viitorul. 128 .. Să-1 laşi să se apropie de tine. două mituri proprii: mitul Şcolii şi mitul Fratelui. Dar mi-ar plăcea ca la sfîrşitul vieţii să pot spune: nici nu am făcut altceva. Şcoala asta. ci ploaia.

în cărţile lor. în timp ce viaţa însăşi e o însu* E vorba despre erori aflate în paginile ediţiei originale (n. Dar ce sînt cărţile altceva decît acte de viaţă. rînd 9 de jos. La pag. 87. în loc de „stă". în loc de „ele nu sînt". e: „obiectului" nu „obiectivului". e: „stăruie". 56. care-şi închipuie că tot dezastrul vine de la înlocuirea unei virgule prin punct şi virgulă. 59. ed. îi vezi implorînd pe cititor să considere că: La pag. 129 .* ca şi cum n-ar fi.DESPRE ERATĂ Ce înduioşători sînt autorii aceştia. La pag. rînd 16 de sus. 96. La pag.). rînd l de sus e: Simmel. nu Limmel. 110. rînd 8 de sus. o ratare mai adîncă. începe fragment nou. La pag. rînd 4 de jos e: „ele nu sînt el".

mare de gesturi ratate. de-am putea atunci să ne înfăţişăm înaintea ta şi-a înfricoşatei tale judecăţi. un singur gest. O. cititorule. o risipă de ratări.. cîrtitorule. cinstitorule. obţine ceea ce au aproximat toate celelalte.. unul singur. pînă ce. . într-o zi.

în relaţiile dintre bărbat şi femeie. în această privinţă. . în mirajul sau în trauma obscură de o clipă. mai departe. Acesta e adevăratul fundament al însemnătăţii pe care dragostea şi sexul au avut-o şi o vor avea întotdeauna în viaţa umană. deschideri dincolo de condiţionările existenţei pur individuale. Numai cei ce se ridică pînă la o experienţă eroică sau ascetică merg. dacă în existenţa obişnuită se manifestă involuntar un reflex al unei transcendenţe trăite. se descompune şi se risipeşte în sentimentalisme fade şi idealizante sau în regimul domesticit al legăturilor conjugale socialmente autorizate.în aceeaşi colecţie JULIUS EVOLA METAFIZICA SEXULUI (ediţia a Il-a) Traducere din spaniolă de SORIN MĂRCULESCU Sexul este cea mai mare forţă magică a naturii. Şi totuşi. chiar dacă aproape totul. fie doar şi în extazul. asta se întîmplă prin sex şi.. se întîmplă numai prin sex. cînd e vorba de omul comun. Pentru omenirea comună însă doar sexul procură.. se degradează în îmbrăţişări animalice. în el nu acţionează un impuls care prefigurează misterul Unului.

al omului orgolios şi lipsit de spirit. că oamenii au încetat să mai aibă o lume. stăpînit de ambiţii si lipsit se orice ideal. Căci societatea în care trăim astăzi pare să fi descins de-a dreptul din rîndurile cărţii. în fizionomia prietenilor sau în feţele necunoscuţilor cu care ne încrucişăm zilnic paşii. Chipul acestuia îl regăsim în mimica vecinului. Locul ei a fost luat de un spaţiu al nimănui dominat de spiritul de masă şi de omul-masă. Concluzia cărţii e simplă: Cine refuză să se plece în faţa opresiunii mediocrităţii riscă să fie eliminat. Printre acestea se numără cu siguranţă Revolta maselor. E chipul omului mediu. atit de plină. . Lumea e plină de oameni. căci masa nimiceşte tot ce nu este după chipul şi asemănarea ei.JOSE ORTEGAY GASSET REVOLTA MASELOR (ediţia a Il-a) Traducere din spaniolă de COMAN LUPU Puţine sînt cărţile despre care poţi spune că rezistă probei timpului. dar şi mai puţine sînt cele al căror mesaj sporeşte în actualitate o dată cu trecerea lui. bine informat şi cu desăvîrşire incult. de mijloc.

Tolstoi. jurnalist de notorietate în lumea anglo-saxonă. Marx.PAUL JOHNSON INTELECTUALII Traducere din engleză de LUANA STOICA Cine sînt intelectualii? Ce reprezintă ei dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii? Sînt oare cei mai potriviţi să conducă destinele omenirii. acordînd indulgenţe cu bunăvoinţă papală sau sancţionînd cu luciditatea celor care contemplă dezastrele de la birou? Cît respect au pentru adevăr? Ce atitudine au faţă de bani? Cum se comportă în familie si cît sînt de loiali faţă de prieteni? Paul Johnson. Ibsen. . Brecht sau Sartre — şi încercînd să surprindă presupusa unitate dintre existenţa lor particulară şi principiile exprimate în public. Hemingway. Russell. Shelley. răspunde acestor întrebări anali-zînd cazuri concrete — Rousseau. dînd sfaturi de la înălţimea unei moralităţi impecabile.

abordînd filozofia şi 34 dintre numele ei celebre „pe scara din dos". viaţa lor devenind un reflex al operei. Weischedel reuşeşte să arate că există oameni care îşi pot depăşi condiţia biologică. Toma d'Aquino. o stare depresivă) spre a explica o operă întreagă. Platon. . acolo unde îl întîlnesti pe stăpînul casei aşa cum este el în realitate. Wilhelm Weischedel demonstrează superficialitatea unei asemenea opinii. Dimpotrivă. Schopenhauer. Augustin. Aflată la graniţa dintre literatura de popularizare şi exegeza de specialitate. cartea de faţă vorbeşte de Aristotel. neînveşmîntat în haine de gală şi nepurtînd o mască distinsă. dacă vrei să cobori statura unei personalităţi culturale e de ajuns să spui că a avut o banală viaţă omenească: aceleaşi necazuri. Nietzsche. Autorul nu se lasă tentat de schemele psihologice care fac uz de orice amănunt biografic (o strîmtorare financiari. Wittgenstein sau Heidegger altfel decît am fost obişnuiţi. o decepţie erotică. Nici nu îşi propune să arate ceea ce ştie oricine — că marii filozofi au fost totuşi oameni. aceleaşi slăbiciuni.WILHELM WEISCHEDEL PE SCARA DIN DOS A FILOZOFIEI: 34 de filozofi în viaţa de zi cu zi si în gîndire Traducere din germană de EMIL BĂDICI si IONEL ZAMFIR Potrivit opiniei comune. aceeaşi moarte ca noi toţi.

et 6. 032-211252 .JUDEŢUL CONSTANŢA Biblioteca H'ăjeneasel Redactor SORIN LAVRIC Apărut 2002 BUCUREŞTI-ROMÂNIA Tipografia MULTIPRINT laşi Calea Chişinăului 22. 032-211225.236388 fax. laşi 6600 tel.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->