STANISLAW LEM 311

SOLARIS

COLECTIA POVESTIRI «$TIINTIFICO-FANTASTICE»

I

- I

r

. !

KOLARIK ...

,

.....

Colecjia "POVESTtRI ~TIINTIFICO-FANTASTICEu

editata de revista

,':j _i-nta 'iiehnica

Arnul XIII

'11 lfIoiembrie 1967

2

Ctudatul erou al unui roman':

L1MITUE CUNOASTERII·

Eroarea unui anumit Jilon 0,1 anticipatiei $tinitijice, ~mi spunea Oscar Lemnaru, constii in faptul cii, in viziunea autorilor.' totul se' margine$te la amplijicarea unui [enomen sau a u:nui aparat cunoscut. Dacii astazi stapinim viteze de 1,0 kmls, scr#torul va inchipui un vehicul care zboara cu viteza luminii sa~. $i Tripi veHi'"! ginos (vezi "Zidul metacosmic"), liaca astiizi exisui edificii de citeva sute de metri, se irnaqineazii orase inaltate pina la citiva kilometri fvezi "Alambai sau arcanele a.rtei" l- E un drum facil $i eaduc, conch idea interlocutorul meu; jantasticul trebuie sa tintea$ca mutt: mai departe : spre generarea unor lumi, de$i posibile, totw;i, netributam umiuersului familiar pe care-t pot explore mai ejicace savantii $i inginel·ii .. Rolul [antasticiuu: este sa creeze altce.va deciil $tim in mod curent, altceva chinr de cit hiperbolizarea i realului obi$nuit. eel ce poate vedea in jenomenul exceptional, aflat la margine a viet ii, natura legitatii lui. poate trage concZuzi.i des pre

natura reguUlO1' in general. ' .

Din ocest unghi. s-er parca la prima oedere ca ideea uocea4 nului qirulitot" pe care Stanislaw Lem 0 vehiculeaza tn. rorrumul:

"Solaris" (aparut in anul 1961) nu. este nici suj'icient de originalii, nici realmente [aniasticii. lntr-adeoiir, toti adeptii lui \V ells l$'i amintesc de MareZe Lunar r din. "Primii oameni in Luna" (roman apiirut. in anul. 1901). Daca acest creier uria.~ avea un'diametru de cztiva metri, creierul gigant din. ,;Astrul de qroazii", romanul lui Gustave Le Rouge, are drept. cuiie craniana un munte illalt cit Mont Blancut. Si iatii-ne, impingind mai departe operasia de mul-

tiplicare, in Jata planeiei plasmatice Solaris, ,

A tioua idee fundamentala a romanulUi lui Lem, cristalizata tn "oaspetii" care ii bintuie pe cei patTu paminteni de pe statio:

Solaris, poate ii socotiui $i ea 0 extrapolare a unor moti'IJe cun.oscute. De la leqetulara inirsipore a PaUas-Athenei din capul lui Zevs $i pina la .Noua Eva", pe care Villiers de l'Isle-Adam 0 concepe ca pe un automat umanoid ce incorporeaza spiritul unei [emei ciizute intr-un somn leiarqic, ca sa nu mai vo'rbim de productiile jantastice ale secolului nostru, literatura poate oieri sufidente precetienie, astiei incit tulburiitoarea Hareu din "Solaris" sa flU mai para ivita din neant, Nu stiu. daca Lem. a citit cartee: lui Villiers .* ; cert 'este insa cii existii unele asemanari frapante intre eele douii plasmuiri, intre jemeia pe care ocearuii solari sean 0 reproduce dupa 'reprezentarile memoriei lui Kelvin $i creatia S~lVan-

.. Unghi in ultima tnstanta just, desi negltjeaza faptul ea fiecare epoca i'~t tmbraca fantezia in vesmmte contemporane, Iar 0 Itteratura nu esterermats numai din piscuri, ci ~i din multtmea prouuctrnor mtnore pe care

se ridica evere~tii.' .

** Exista dona versiuni ale acestul roman; prima se tntttuleaza "Noua Evli" (lOBO}, a 'doua - "Eva viitoare" (la86).

tulu,i Edison, 0 atuireidii, ,,0 ma$tna eleetroumanii oferina eo pia primei iubiri". lnsesi numele celor 'douii femei au ciudate inflexiuni familiare: Harey $i Hadaly.

Am insistat aat asupra aeestor posibile fUiatH tocmai pentru a reliefa mai pregnant in ce eonstii autentiea, marea originalitate a operei lui Stanislaw Lem. Liisind deoparte faptul cti adesea pentru un veritabil scriiior nu tema constitute esentialul, ci lumina in care este retiescoperitii, Lem aduee totusi prin romanul sau 0 idee cu iotul nouii in literatura de anticipatie. Pentru e1 cucerirea Cosmosului, contactul eu lumile exiraierestre nu mai reprezintii romaniicul poncij al unui western in proieetie siiieralii. Si, eu ioate co. "Solaris" este $i 0 fremiitiitoare $i sumbrii poveste de dragoste, cii, gratie actiunit lui uluitoare, dramatice, intense, va fi eitit eu suf/etul la guru, pl'ojundele-i semnificatii rezida altundeva. "Ceea ee ne rnina - spune Snout, unul dintre eroii romanului - nu este citusi de putin sa cucerim Cosmosul, ci dear sa extindem la Iimitele 'acestuia Parnintul. .. Sintem umanitari ~i nobili, nu vrem sa subjugam alte rase, vrem doar sa Ie transmitem valorile noastre ~i sa le preluarn in schimb mostenirea. Ne consideram eavalerii Sfintului Contact. Este 0 a doua minciuna, Nu cautam pe nimeni in afara oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi. Avern nevoie de oglinzi in care sa ne rasfrlngem. Nu stirn ce am putea face eu alte Iurni."

Exisiii in aeeste fraze $i un rechizitoriu indreptat impotriva viziunii antropoceniriste a eelor care omologheazii aventura spatiala cu. era deseoperirilor geografiee, dar $i un avertisment mai euprinziitor in eeea ce priueste inse$i hotarele ratiunii umane.

,,- Daca oceanul a reusit sa dea viata, spune Kelvin, sa creeze un om care nu exista in afara memoriei mele ... nu reiese ca el poate citi in noi ca-ntr-o carte? Pricepi ce vreau sa spun?

- Da, raspunde Snaut. Daca ar vrea, s-ar putea ~i tntelege eu noi...

- Fireste, Nu este oare evident?

- Nu. Nicidecum. Nurnai ret eta de produetie ne-a putut-o

lua, reteta care nu-i alcatuita din cuvinte... Acolo, in creier, nu exista nici cuvinte, nici sentimente; amintiri1e omului nu sint dedt imagini inscrise prin limbajul acizilor nucleici in cristale macrocelulare asincrone. A$adar, el a Iuat din noi amprente1e cele mai pregnante, impresiunile cele mai tainuite, cele mal profund gravnte. Intelegi ? N-avea insa de loc nevoie sa stie ce-nseamna pentru noi toate astea, Presupune ca am cunoaste arhitectura unei sirnetriade, materralele, procedeele-i de constructie, Am fi atunci in stare sa cream si noi una, dar, zvirlind-o in ocean, tot n-am intelege la ce serveste, ce reprezinta ea pentru el",

Simetriadele - ea sa dam 0 definitie brutalii pr~n schematismul ei - erau titaniee pliismuiri ale oeeanului, irumpte feerie, 'd'e o desiivir$itii simetrie $i reprezentind desfa$urarea unui intreg sistem matematic pe spatiul citorva mile cubiee. De altfel, eeoul plasmuirilor solarisiene se repercuteazii de-a lungul intregului roman. In imaginarea acesror simetriade $i asimetriade,lungoni $i artcioizi, rnatanii $i mimoizi.: Lem da dovada de 0 [aniezie demiurgieii,

4

OA3 cu totul alta natu.rii tiecit aceea a predecesorilor sai $i pe cere, poate, doar halucinante1e viziuni ale lui Jeronimus Bosch 0 egaleazii, la aUe dimensiuni.

Se remarcii in reteaua fluvialii ce briizdeazii harta fantasticului 0 arterii. [porniia probabil de la Edgar Poe) a ciirei tendintii este pliismuirea unei mitologii moderne. Wells, Kafka, Borges, Van Vogt, iatii cUeva nume striiine (de inegalii valoare) care acuzii aceasta predispozitie, detectabilii la noi in jantasticul lui Eminescu, V. Voiculescu $i M_ Eliade sau in .;;tiintificul-fantastic cu reverberatii poetice oferit de Aderca $i Colin. Opera anticipativii a lui Stanislaw Leni se reoarsii $i ea Spl'€ delta unei rnitoLogii model'ne.

Pentru a sugera- :;;baterea, dificultiitile $i neouuntc omenirii de a "cup1'inde intr-o [ormulii" esenia. oceantLlui, de a-i intelege oriqinea, mecanismul; scopul, Lem se dezliintuie in crearea unei $tiinte himerice : solarisiica, al ciirei destin il urmiire$te cu 0 fervoare biblioqraiicii dusii p1nii la absurd, tocmai pentru a itustra "grandoarea .~i mizeria" spidtului omenesc, care nu o data s-a auenturat- piezis pe Jiiga$e rnoarte (vezi tribulatiiZe ciiutiiri; "cvadraturii cercului", a "pietrei [ilozojale", a unui "perpetuum mobile" .. -) In aceste capito le (,,1\1icul ApocriJ", "Ginditorii"), autorul polonez desjd$oarii larg faldurile unui fantastic erudit ai ciirui echivalent nu-l descoperim decit in nuvelisticq, singularului scriitoT arqentinian Jorge Luis Borges.

Ce prodigios iranseaza un artist de mare talent 0 problema incurcatii a domeniului siiu. ! ,Adesea am auzit afirmindu-se despre liieratura $tiintifico-jantasticii urmatoarea "regulii": intrucit prin acttuneti lui apartine literaturii de aueniuri, genul $tiintijico-fantastic nu ingiiduie 0 mai profunda tratare psihologicii a personajelor. Ce striitucitii dezmintire aii Lem. acestei axiome! .,Solaris" este $i un roman psiholoqic ; a.;; spune ctiiar cii tocmai aceasta constituie aparenta lui cea mai viiditii. Dncii el se vertebreazii pe o idee iilozoiicd, manifest area ei tmediatii, carn'ea ei 0 repl'ezintii. drama suJleteascii a' eroilor. Jocul realitiitii $i al ihiziei dectansat de apropierea netinistitoore a oceanului de pe Solaris se riisfringe in psihicul celor cit iva piiminieni, angajindu-le pate tic intreaga

- existeniii. Dar consecinteie sint qraue, tulburiitor de neastepuue, ell, un pro fund, de$i doar sugerat, ecou etic.

Cu toate cii in contextui tenebrelor care planeazii peste aventura. epistemoioqicii a lui Kris Kelvin termenul. de "eroic" are un riisunet bizar, m-a.;; incumeta sii-l acorti hotiiririi luate de acest pdm'intean Ia sfil'.;;itul cumptitetor lui 'incercdri. Umanitatea we astazi la activul- ei injiiptuiri ce ar fi fast considerate jantastice numai cu douii decenii in urmii : oameni au piitruns in Cosmos, s-au intUnit in el, au [otoqraiiat Jata neviizuta a Lunii $i supra[aia planetei Marte, iar un obiect uman a descins lin pe Venus, transmitind de acolo mesaje, Tot astiiziinsii. ~tim cii omul este inilnerabil : patru cosmonauti au pierit tragic in exercitiu; temerarei lor indeletniCiri. latii de ce, in aceasta incruci$are de lumina $i umbre, mi se pare cii biirbiiteasca decizie din finalul romanului "Solaris", covir$ind tragedia, va stirni in con$tiinta cititorilor zilelor noastre 0 rezonantii contemporanii, cojwingiitoare, emotionanta.

ADRIAN ROGOl

STANISLAW IlEM

SOlLA1RJS

NOU~ VENIT!

La noua dupa orarul navel, ocollndu-i pe cei ce stateau in jurul gurfi tunelului, am coborit treptele de metal ce duceau in interiorul capsulei. Era am de putin Incapatoare, incit iti ingaduia doar sa-ti ridici coatele. Am insurubat tubul scafandrului in bUsonul ce se profila pe suprafata peretelui; costumul meu cosmic s-a umflat ~ din acea clipa n-am mai fost capabil sa fac nici cea mai mica miscare. Stiiteam, sau mai curind atirnam, intr-un pat de aer, ce fiicea corp comun cu chiurasa de metal.

Ridicindu-mi ochii, am zarit, prin parbrizul convex, peretii tunelului si, mai sus, peste gura acestuia, fata lui Moddard. Dupa o cldpa, chipul s-a facut nevazut ~i s-a las at Intunericul pentru ca fusese coborit conul greu de protectie, Am auzit repetindu-se de opt ori la rind suierul motoarelor electrice, care stririgeau pe dinauntru suruburile. Apoi bolboroseala gazului introdus in amortizoare. Ochii incepura sa mi ' se deprinda cu intunericul. Distingeam conturul verzui al unicului indicator ce se afla la bard.

- E:;;ti gata, Kelvin? s-a auzit-In casti.

- Gata, Moddard, am raspuns,

- N-ai nici 0 grija! Statia te va prelua, mi-a mal spus.

Drum bun!

Pina sa-t raspund, ceva a scrtsnit deasupra mea si capsula a inceput sa trepideze. Mi-arn inoordat reflex muschii, dar .nimlc altceva nu s-a mai petrecut.

- Cind urmeaza startul ? am intrebat :;;i am auzit un zumzet discret, ca ~ cum firicele de nisip dintre cele mai fine ar fi curs pe membrana.

- Ai :;;i pornit, Kelvin. Drum bun! a raspuns glasul apropiat al lui Moddard.

6

Inainte de a fi sesizat intelesul acestor cuvinte, drept in fata, mea s-a deschis 0 larga panorama, pe care am zaritstelele. In zadar .incercam sa dau de alta din Varsator, spre care se indrepta astronava "Prometeu". Cerul din aceste parti. ale ~ Galaxiei riu-mi spunea nimic, nu cunosteam nici 0 constelatie, In fereastra ingusta juca doar 0 pulbere scinteietoare.

Asteptam clipa in care prima stea 0 sa inceapa sa fileze. N-am reusit tnsa sa observ momentul. Stelele au prins doar sa devina mai palide ~i sa dispara treptat, stingindu-se de pe Iondul purpuriu. Mi-am dat seama ca rna aflu in straturile superioare ale atmosferei. Intr-o pozltie rigid a, presurizat tntre perne pneumatice, puteam privi numai Inaintea mea. Ordzontul nu se vedea inca. Zburam, zburam fara's-o simt, numai ca, treptat, 1?i in mod perfid, trupulmi-a fost incins de aqi'ta. La exteriorul capsulei s-a facut auzit un scrlsnet patrunzator ce aducea cu zgomotul produs de un metal atunci cind il misti pe suprafata unui geam ud. Stelele nu se mai zareau, Hubloul radia Iuminos, rosiatlc, Imi percepeam mersul greoi alpulsului, fata imi ardea, pe ceafa simteam adierea racoroasa a ventilatorului; imi parea rau ca nu reusisem sa-l vad pe "Prometeu". Astronava trebuia sa se fi aflat in afara cimpului vizual, cind hubloul capsulei mele a fost deschis automat.

Capsula a trepidat 0 data, apoi a doua oara I')i a continuat sa vibreze insuportabil. Acest tremur a strabatut prin toate straturile izolatoare, prin pernele de aer si mi-a patruns in adincul trupului. Conturul verzui al indicatorului de bord s-a estompat, Urmaream toate acestea fara teama. Nu strabatusem spatiile ca sa mor chiar cind am ajuns la tinta.

- Statla Solaris, am chemat. Statia Solarls, statla Solaris!

Faceti ceva. Se pare ca-mi pierd stabilitatea. Statla Solaria, aici noul venit. Trec pe receptie,

Din nou am pierdut importantul moment al aparitiei planetei.

Se intindea uriasa, plata; dupa dimensiunile dungilor de pe suprafata ei puteam deduce faptul ca rna mai aflu departe. tn realitate eram Inca destul de sus, Iiindca depasisem acea imperceptibila Ilmita de unde distanta ce te desparte de un corp ceresc devine inaltimea la care te afli deasupra lui. Coboram. Coboram mereu. 0 simteam chiar si cu ochii inchisi, dar i-am deschis imediat, fiindca voiam sa vad mai multo.

Am asteptat in liniste citeva zeci de secunde 1/i am relnnoit apelul, In casti, pocnetele descarcarilor atmosferice se repetau in salve. Fondul lor il constituia un murmur atit de profund incit imi parea tnsust glasul lui Solaris. Cerul portocaliu din hub lou a inceput sa se albeasca. Geamul s-a intunecat ; m-am incordat reflex, atit cit imi permiteau chingile pneumatlce, dar mi-am dat imediat seama ca erau norii planetei. Avalansa lor a pierit in sus parca supta de un virte]. Planam mai departe, clnd in lumina, cind in umbra. Capsula se rotea in jurul axei verticale Iii uriasul disc, pares tumefiat, al soarelui trecea ritmic prin fata mea, aparind pe stinga ~ disparind pe dreapta. Deodata, printre zgomote Iii pocnete, drept in ureche, s-a auzit 0 voce indepartata :

- Statia Solaris catre noul venit, statla Solaris catre noul venit: te afli sub controlul statiel. Statia Solaris eatre noul venit ~

7

progateste-te pentru descindere in momentul zero. Atentie, incep. Doua sute cincizeci, doua sute patruzeci si noua, doua sute patruzeci si opt.;

Cuvintele erau separate intre ele de scurte mieunari, dovada ca nu Ie rostea un om. Parea eel putin bizar. De obicei, cind 80- seste un noO vizitator sl inca de pe Pamint, fieoare dintre eei ce se afla In viata alearga cu sufletul la gura sa-l intirnpine.

N'-am avut insa prea mult timp sa ma, gindesc Ia toate acestea; urlasul cere pe care-I facea in jurul meu soarele se prabusea piezis, la fel ca platoul spre care rna indreptam. Dupa aceasta inclinare, a urmat 0 a doua, in sens contrar : rna leganarn asemanator greutatii unui urias pendul. Lupt ind cu arneteala, am zarit pe suprafata lui Solaris, ridicata inaintea mea, abrupt, ca" un perete ~L brazdata de linii de un liliachiu murdar 'ii negre, 0 mica tabla de sah alcatuita din puncte albe ~i verzi - sernnul orientativ al statiei. In aceeasi clip a, deasupra capsulei s-a detasat zgomotos ceva, Era colier ul prolung al parasutel inelare, care a inceput sa filfiie puternic. in freamatul ei staruia un inc!icibil surlu terestr u, Dupa atitea luni, prima adiere adevarata de vint.

Teate au prins in jurul meu sa-;;i precipite desfasurarea, Daca pina atunc-i dear stiam sa descind, acum Irni si vedeam coborirea- Tabla de sah alb-verde crestea verttginos, intinzitrdu-se pe trunchiul argintiu al statiei, asernanator cu trupul unei balene, din ale carui bordur! ieseau acele antenelor de radar. Se zareau :;;i r indurile paralele, de culoaremaiinchisa.aleferestrelor.Vedeam ca acest urias colos de metal nu este situ at pe suprafata planetei, ci atirna deasupra ei, t irIndu-s! pe fondul albastru-negru umbra, pata e l iptica, de 0 i nt unecime ;;i mai mare. In acelasi ti rnp am i ntr-eztir it bruzdele oceanul ui, batind in violet, cafe se depl asau cu 0 rniscar e abia perceptibtla. Deodata, norii zirntatl pe margini de un purpuriu orbitor au fugit hat, in sus; intre ei cerul se intindea indepartat si plan, de culoare brun-portocalie, sl toate all inc eput sa se confunde si sa se estornpeze : am intrat in vrie. [nai nte de a reusi sa rostesc macar un cuvint, 0 lovitura scurta a read us capsula in pozitie verticala ; in hublou, oceanul, ta lazu i nd pina in adincimile orizontului fumuriu, iradia acum 0 lumina de hidr ar gir : cablurile sl ciupercile vibrinde ale parasutei s-au desprins brusc si au pornit sa pluteasca purtate de vint deasupra valur ilor ; pe urrna, leganindu-se user, cu acea Ienta ondulare caracteristica patrunderli intr-un cirnp de for ta artificiala, capsula in care rna easeam a lunecat in jos. Ultirnul lucru pe care am mai apucat sa-l vad au fost doua platforme pentru aparatele de zbor ~i ogli nzi le ajurate ale radiotelescoapelor. Ceva a imobilizat capsula, Iscind un scrisnet patrunzator de otel, ceva s-a deschis sub mine !;ii, cu un fosnet prelung, car apacea de metal, in care aproape ca amortisern, $i-a incheiat calator!a dec sura saptezeci de kilometri.

- Statia Solaris, am auzit vocea tern a a instalatiei de" control. Zero si' Zero. Descinderea s-a terminat. Stop.

Cu arnbele miini (simteam 0 apasare nedefinita pe piept, iar maruntaiele mi Ie percepeam ca pe 0 povara neplacuta) am prins maneta din futa bratelor $i am intrcrupt contactele.

S-a aprins 0 Inscriptie verde: PAMINT sl peretele capsulei s-a deschis; patul pneumatic rn-a impins user din spate, asa incit

8

am fost nevoit sa fac un pas inainte pentru a nu cadea, eu un suierat adine, asernanator unui oftat de renuntare, aerul a parasit compartimentele scafandrului. Eram libel'.

Ma aflam sub a pilnie argintie, ina Ita cit a nava de catedrala.

Pe pereti coborau siruri de tuburi colorate, ce dispareau in galerii rotunde.

M-am Inters. Ventilataarele vuiau, eliminind urmele otravitoarei atmosfere 'planetare care patrunsesera in timpul cobor irIi,

Trabucul capsulei, gar ca un coeon desfiicut, se afla asezat pe un taler inalt de otel. Invelisul sau afumat batea intr-un brun murdar. Am coborit de pe platforrna, trecind peste un plan inclinat. Mai departe, meta lui platformei era acaperit cu un strat de plastic zgrunturos. Se rosese pina Ia vertebrele-i de otel acolo unde treceau de obicei carucioarele ce transportau rachetele. Deodatii,

9

compresoarele ventilatoarelor au amutlt f}i s-a aliter nut tacerea, Am privit putin cam descumpanit in jurul meu. Asteptam aparitia vreunui om, dar nu se arata nimeni. Doar 0 sageata de neon indica orin elipirile ei un transporter cu banda, ce aluneca farii zgomot. 'Am pasit pe suprafata lui. Bolta hatei se prelungea in jos prlntr-o Irurnoasa linie parabolica, iar apoi trecea intr-un culoar tubular. In nisele acestuia se Inaltau stive de butelii pentru gaze lichefiate, conteinere, rulouri de parasute, lazi, toate Imprastiate in dezordine, Iasate la voia Intimplarli. Si acest fapt mi-a dat de gindit, Transportorul s-asftrsit intr-o rotonda a culoarului. Aiei domilea 0 dezordine !Ii mai mare. Sub un maldar de bidoane de tabla se intindea 0 baltoaca de lichid uleios. Un mires neplacut 9i patrunzator umplea incaperea. Urme de pasi, puternie imprimate in acel Iichid cleios, luceau in toate directiile. Printre bidoanele P!lrca aruncate din cabine, se tavaleau rolele de benzi albe teleI?rafice, hirtii rupte !ii gunoaie. Indicatorul clipea din nou, conducindu-ma spre usa centrala : indaratul ei incepea un coridor atit de ingust, Incit doi oameni s-ar fi strecurat cu greu unul pe linga celalalt, Lumina patrundea prin geamurile , lenticulare ale ferestrelor de sus, atintite spre cer. 0 usa vopsi ta si ea in albverde, era data Ia 0 parte. Am intrat. Cabina sernisferica avea 0 Iereastra mare, panoramica ; in adincul ei ardea un eel' acoperit de ceata. Dedesubt se miscau neauzit colinele negrlcioase ale valurilor. In peretl se vedeau 0 multime de dulapuri deschise ; contineau lnstrumente, cartl, pahare cu reziduuri uscate pe lund, termosuri prafuite. Pe dusumeaua rnurdara se aflau cinci-sase rnasute mecanicc, pasitoare ; printre ele, citeva fotolii dezumflate, Doar unul singur era umflat si cu speteaza data inapoi. In el 'iedea un om seund, uscativ, eu fata arsa de soare. Pielea i se jupuia de pe nas si pometi. II cunosteam. Era Snaut, ciberneticianul, Ioctlitorul lui Gibarian. La timpul sau publicase citeva artieole destul de originale in alrnanahul solaristic. Nu-l vazusem irisa niciodatii. Purta 0 pereche de pantaloni de pinza, cu numeroase Luzunare, cindva albi, patati la genurichi sl arsi de reactivi, iar de pe pieptu-i tesit firicele carunte de par se Iteau prin ochiurile unui t ricou din filet. In mina tinea 0 para de guma dintre acelea care servesc la baut pe navele Iipsite de gravitatie artificiala, Ma pr ivea ca ::;;i cum in ochi l-ar fi izbit 0 lumina orbitoare. Para i-a cazut printre degetele rasfirate si, izbindu-se de dusumea, a sarit de citeva ori, ca un balonas de cauciuc. Din ea s-a varsat 0 suvita de Iichid incolor. Obrajii insului dinaintea mea s-au facut tot mai palizi. Eram prea surprins pentru a spune ceva, :;;i aceasta scena muta a durat pina cind intr-un mod de neinteles, spaima lui rn-a contaminat. Am facut un pas. Omul s-a chircit in fotoliu.

- Snaut ... am murmurat.

A tresarit ca lovit. Privtndu-ma cu 0 repulsie de nedescris, a spus ragusit :

- Nu te cunosc, nu te cunosc. Ce vrei ? ..

Lichidul varsat se evapora repede. Am simtit miros de alcool.

Bause ? Era beat? De ce friea asta ! ? Continuam sa stau in mijlocul cabinei. Genunchii mi se muiasera, iar in urechi parca aveam dopuri. Rezistenta dusurnelei 0 simteam sub talpi devenind sovaielriica. In spatele geamulul eurbat a1 ferestrei, oceanul

10

tillazuia rltmic. Snaut nu [nceta sa rna fixeze eu ochii lui congestionati. Spairna ineepuse sa-i paraseasca expresia Ietei, dar nu disparea de pe ea acea scirba Incxprirnabila.

- Ce-i _ cu tine? l-am intrebat eu [umatate de glas. E~tj

bolnav? .

- Imi porti de grija ... a raspuns surd. Bine l N-ai sa scapi de' griji. Dar ce-at cu mine? Nu te eunose.

- Unde este Gibarian ? l-am intrebat.

Snaut ~i-a pierdut pentru 0 clipa resplratia, oehii i-au redevenit sticlosl ; ceva se aprinsese in ei si apoi se stinsese,

- Gi... giba ... a bolborosit, nu ! nu!!! 0 ehieotire stranie i-a scuturat trupul, dar s-a curmat brusc, Ai venit la Gibarian ... ? a reluat pe un ton aproape Iinistit. La Gibarian? _ Ce vrei sa faci cu el? Ma privea. ea ~i cum, deodata, a1) fi tncetat sa mai prezint vreun pericol; cuvintele 'lui, dar mai mult tonul in care Ie pronunta respirau 0 ura ostentativa.

- Ce spui? am ingaimat ca ametit, Unde este el?

A ramas consternat: - Nu i)tii?

Este beat, m-am gindit, Beat pina la delirare, Ma cuprlndea ·0 minie crescinda. De fapt ar fi trebuit sa plec de acolo, dar rabdarea mea ajunsese la capat,

- Vino-ti in fire! am 'tunat. Cum sa stiu unde se _ ana, de vrerne ce am sosit abia acum! Ce se-ntimpla cu tine, Snaut ?I

Falcile i se cascasera larg ; din nou si-a pierdut pentru 0 clipa rasuflarea j acum tnsa parca intr-altfel. 0 straluoire Ii fulgerase in oehi. Cu miinile tremurinde a prins bratele fotoliului ~i s-a sculat anevoie.

::._ Aa! a rostit aproape trezit de-a binelea. Ai sosib in zbor?

De unde?

- De pe Pamint, l-am raspuns ca turbat. Poate di ai auzit de el ? Dupa cum vorbesti; s-ar parea ca nu l

- De pe pa ... 0, eerule inalt ... Atunci estt Kelvin?!

- Bineinteles. Ce te zgiiesti asa ? Ce gasest! curios in asta?

- Nimic, aspus cllpind repede. Nimie. $i-a freeat cu miinile

fruntea. Kelvin, te rog sa rna Iertl., nu-l nimic ... stii ... pur f1i slmplu am fost surprins. Nu m-asteptam,

- Cum adica nu te-asteptai ? Doar ati fost instiintat! eu lum in urrna, iar Moddard a telegrafiat chiar astazi, de pe bordul lui "Prometeu" ._

- Da, da ... Desigur, numai ea, vezi, domneste aici 0 anumita dezordine ...

- Intr-adevar, am raspuns sec. Nu este greu s-o vezi.

Snaut rn-a oeolit, de parca ar fi vrut sa constate cum arata scafandrul meu, de altfel eel mai obisnuit din lume, eu place dispozitivelor de eonectare si cablurile de pe piept, A tusit de citeva ori. Apoi !;li-a dus mina la nasu-i proeminent.

- Nu vrel eurnva sa faai 0 bale ... ? 0 sa te-nvioreze ... Usa

albastra, de cealalta parte a culoarulul.

- Iti multumesc, Cunose planul statiel,

- Poate €fiti flamind ... ?

- Nu .. Unde este Gibarian?

11

S-a apropiat de Iereastra, ca ~i cum nu mi-ar fi auzit lntrebarea. [ntors cu spatele, arata mult mai in virsta. Parul tunsscurt era carunt, ceafa - bronzata, ridurile - brazdate adinc. Indaratul ferestrei straluceau valurile mari ce se ridicau si coborau alene. Oceanul parca prindea crusta. Privind intr-acolo aveai impresia ca statia s-ar deplasa foarte lin Intr-o parte, lunecind de pe un postamcnt nevazut. Apoi revenea la starea de echilibru sl printr-o aplecare la fel de Ienesa se culca pe cealalta parte. Dar toate acestea erau rnai curind 0 iluzie. Spuma de euloarea singelui se aduna in vaile dintre valuri. Timp de 0 clipa am simtit un gol la stomac. Ordinea desavir1)ita de pe bordul lui "Prometeu" mi se parea un bun pierdut pentru totdeauna.

- Asculta ... a rostit pe neasteptate Snaut, deocarndata numai eu ... S-a inters cu fata la mine si, frecindu-si nervos miinile, a continuat: 0 sa trebuiasca sa te multumesti eu tovarasla mea. Deocarndata, Mi se spune Sobolanul, Ma cunosti numai din fotografie, dar nu face nimic, toti imi spun asa. Mi-e tearna di alta solutie nu exista. De altfel, cind ai avut partnti eu aspiratil cosmice ca ai mei, Sobolanul suna oarecum mai omenese ...

. - Unde e Gibarian? mi-am reluat eu indaratnicie intrebarea.

Snaut a inceput sa clipeasca.

- Irni pare rau cii te-am primit asa. Dar ... nu e numai vina mea. Am uitat cu desavirsire.; aici s-au petrecut multe, stii.; - E-n regula, am raspuns. Sa lasarn asta. Prin urrnare, ee se intimpla eu Gibarian? Nu e in cuprinsul statiei, A zburat undeva? _ Nu, mi-a spus. Privea lntr-un colt stivuit cu bobine de sirrna. N-a zburat nicaierl si nici nu va zbura. Tocmai de aceea ...

Intro altele., .

_ Cuum ? I l-am intrebat. Scnzatia de astupare a urechilor rna incerca iar $i mi se parea ca aud din ce in ce mai prost, Ce-nseamna toate astea? Unde se afla ?

_ Stii doar ... a rostit pe un ton Ioarte ciudat. M-a privit in

ochi eu 0 raceala de m-au trecut fiorii. Poate bause, dar era lucid. - Nu eumva s-a-ntimplat...?

_ Ba da.

- Un accident?

A dat afirrnativ din cap. Nu numai ca-mi adeverea temerile,

dar nu parea de loe uimit de reactra mea. _ Cind?

- Azi.. In zori,

Curios lucru : n-arn avut nici un soc, Prin realitatea lui, tot acest schimb de intrebari si de raspunsur l monosilabice mai curind rn-a Ilnistit. Mi se parea ca incep sa-nteleg atit de bizara COInportare a lui Snaut.

_ In ce fel?

- Schimba-te, pune-t] ordine in lucruri si-ntoarcc-te aieL.

Dupa ... sa zicern, dupa 0 ora.

Am ezitat 0 clipa. _- Bine.

- Asteapta, a rostit pe cind mil indreptam spre U9a. (Mu prj. yea intr-un fel stranlu, Stiam ca eeea ce vrea sa-mi spuna nu-i poate Iesi din gura.) Eram trei aici, aeum, eu tine stntern din nou trei. n 9tii pe Sartorius?

12

- Ca si pe tine, din fotografii,

- Se afla sus 111 Iaborator. Nu ered ea va iesi de acolo Inainte

de miezul nopti i, dar ... in orice caz il vei recunoaste. Daca 'ai vedea pe alteineva, intelegl., niei pe mine, nici pe Sartorius, intelegi, atunci.,

- Atunci, ce?

Nu stiam daca nu cumva visez. Profilindu-se pe valurile negre cu luciri singerii in soarele coborIt catre asfintit, Snaut s-a lasat

in Iotoliu si cu capul adus intr-o parte privea spro bobinele stivuite.

Atunci... fa-te ca nu vezi.

- Ce sa vad ? am izbucnit. 0 stafie? !

- [nteleg. Crezi ca mi-am pierdut mintile. Nu, N-am inne-

bunit. Nu pot sa-ti spun mai multo CeJ- putin deocamdata, De altfel e posibil sa nu se-ntirnple nimic. In orice caz, tine mtnte, Te-am prevenit.

- In fata carui pericol ?! Despre ce este vorba?

13

- Stiiptne~te-te, imi repeta ell Indaratnicie. Comporta-te ce ~i eum., Fii pregatit pentru orice. ~tiu ca e imposibil. Ineearca totU$i. E singura solutie, Alta n-o cunosc.

- Dar CE voi vedea 1 I ! Aproape ca am tipat. Cu greu m-am retinut sa nu-l prlnd de umeri ~i sii-I. zgiltii cu putere. Continua Sa stea cu privirea aUntitii spre un colt al camerei : fata ii era obosita, arsa de scare. Cuvintele ii ieseau anevoie din gura.

- Nu stiu. Intr-un anumit sens totul depinde de tine.

'. - Haluclnatii ? '

\ - Nu... Asta-i real. Nu.; ataea. Tine mlntet

- Ce tot spui? I l-am replioat cu 0 voce straina.

- Nu sintem pe Pamint,

- Polytheria? De obicel inBA ele nu seamana cu oamenli!

am spus. Nu stlam ce sa fac ca sa-l scot pe Snaut din starea de perplexitate in care cazuse ~i din care se putea citi situatia absurda ee-l Ingheja slngele in vine.

- Iata de ce slnt lucrurile atit de groaznice, a raspuns in 'loapta. Tine minte : fii extrem de precaut I

- Ce s-a-nttmplat cu Gibarian? Nu mi-a mai raspuns. Ce

face Sartorius? .

- Revino dupa 0 01'11.

M-am 'int~rs ca sa plee. Deschlzind usa, l-am mal privit pe Snaut 0 data. ~edea cu fata ascunsa in miini, uscatlv, adus de spate, in pantaloni-i patati. Doar atunci am observat· di Incheieturilemiinilor ii erau rarrite, iar singele de-abia prinsese zgaica.

SOLARISTICIENII

Coridorul tubular era pustiu. Am stat Q clipa in fata usil, ascultind. Peretti erau probabrl subtiri ; de aiara se auzea vijiitul vintului. Pe Ulia se vedea lipita neglijent, W?Or aplecat, 0 bucata de hlrtie dreptunghlulara pe care cineva serisese eu crelonul :

"Om". Priveam nedumerit Ia cuvin.tu1 scris tremurat, nedeslusit. o clipii am vrut sa ma intorc Ia Snaut, dar am Inteles ca este imposibil. Avertismentul nebunesc imi suna inca in urechi. M-am urnit, l1i pe umeri am simtit greutatea neplacuta a scafandrului. Tiptil, ca l1i cum m-all fi ascuns de un observator neviizut, m-am inapoiat in tncaperea rotunda, eu cinci usi. Pe ele se aflau inscripliile I Dr. Gibarian, Dr. Snaut, Dr. Sartorius. Pe usa a patra nu se vedea nici 0 carte de vizita. Am sovait, apoi am apasat user clarita f/i am deschis incet U!1a. Pe cind se desehidea am ineercat un sentiment vecin eu convingerea ca dincolo se gaseste cineva. Am Intrat,

Nu em nimeni. Aceea!;li fereastra semisferlca, putin mal mica doar.. atintita asupra oceanului, care aid - in bataia piezi~a a razelor de soare - stralucea plumburiu J de pe valuri se prelingea o.spuma uleioasa, rosiatica. Lumina reflectata, CU nuante purpuril, umplea Intreaga Incapere, ce semana cu 0 'cablna de nava, Pe un perete se aflau rafturi cu ciirii, intre ele - un pat fixat. in pozitie verticala, iar pe celalalt perete - dulapurlle cu 0 sumedenie

14

de sertare, Pe rarne de nichel se insirau, Iipite uria de alta, fotografii luate din avion. Pe stative de metal vedeai baloane ~i eprubete astupate cu vata, iar sub fereastra, asezate pe doua rlnduri. nenumarate cutii emailate in alb. Era greu sa te strecori printre ele ca sa ajungi la geam, Unele cutii aveau capaccle ridicate : ccntineau aparatura stiintifica, 0 rnultime de utilaje, cabluri de metal sau de plastic. In cele doua cclturi ale peretelui din fata se aflau robinete, ventilatoare, instalatii de congelare, Microscopul era pus de-a dreptul pe dusumea, Pentru el nll se mai gaslse loc pe masa mare din fata ferestrei. Cind m-am inters, am vazut chiar in apropierea inlrarii un dulap intredeschis, inal1 pirni la tavan ~ plin ,de haine de protectie. Pe rafturi - stive de rufarie, intre carimbii cizmelor speciale impotriva radtattilor, straluceau butelii de, aluminiu pentru oxigen. Doua aparate, imprerma cu mastile respective stateau agatate de speteaza patului ridicat. Desi parca se incercase sa se puna lucrurile intr-o oarecarc ordine, totusi pretutindeni domnea haosul, Am adulmecat cercetator aerul, am simtit un miros slab de reactivi chirnici i?i un iz de rniros intepator - clor? Am cautat reflex cu privirea gura dispozitlvelor de ventilare asezate in coljuri la inaltimea plafonului. Fisi ile de hirtie lipite de cadrul ventilatoarelor vibrau usor ; comprcsoarele functionau asadar, mentinind circulatia normals a aerului. Am mutat cartile, aparatura :;;i uneltele pe doua scaune, am suflat cum am putut praful de pe perne si, astfel, in [urul patuJui, intre dulap ~i rafturl, a aparut un spattu relativ gol. Am tras mai aproape cuierul ca sa-mi pun pe el scafandrul, Am prins cu jlegetele urechile fermoarelor, dar le-am dat imediat drurnul. Ezh am sa-rnl scot scalfandrul, de parca fara e1 eram lipsit de aparare. Am mai prlvit 0 data intreaga incapere, am verificat daca usa este bine tnchtsa ; IllU era insii prevazuta eu nici un zavor. Dupa 0 clipa de gindire am impins spre ea doua dintre liizile cele rnai mari. M-am baricadat astfel provizoriu ~i din trei mlscari m-arn elibcrat din Invelisul apasator, Oglinda ingusta asezata pe una dintre usile dulapului reflecta 0 mare parte din camera. Cu coada ochiuJui am surprins acolo 0 misoare, Am sarit ca ars, dar era doar proprla mea imagine. Tricoul de sub scafandru era leoarca de sudoare. L-am scos si am indus dulapul, Indliratul u:;;ii pe care 0 lnchisesem se ana in perete 0 alta. Am deschis-o si am patruns int r-o minuscula sala de baie. Pe dusumea, sub pilnia dusului, se gasea 0 caseta mare, plata. Am ridicat-o CU usurlnta ~i am dus-o in camera. Tocmai 0 asezam pe dusurnea, cind capacul a sarit brusc, In compartimentele aeelei cutii am vazut atunci cele mai curioase obiecte : 0 multi me de unelte caricaturale, conturate intr-un metal de culoare inchisa ; unele pare au asernanatoare celor aflate in sertarele dulapurilor. Toate erau inutilizabile, di:forme, rotunjite, 10- pite, ca ~i cum ar fi fost gasite in cenusa dupa un mare incendiu. In mod ciudat aceleasi semne ale distrugerii se distingeau chiar ~i pe obiectele metaloceramice practio nefuzibile. In cuptorul nici unui laborator nu era posibil sa se atinga temperaturile lor de topire, poate numai in interiorul reactorului atomic. Din buzunarul scafandrului meu am scos un mic dispozitiv de detectare a radiatiiJor, dar rninusoulul difuzor tacea ori de cite ori apropiam de ete contorul,

15

Purtam pe mine doar un slip ~i un maieu de filet. Le-arn scos, le-arn aruneat pe dusumea ea pe niste Iucruri inutile si am sarit sub dus. Izbitura apei rn-a inviorat irnediat. Ma zvircoleam sub jetul puternic ~i fierbinte. Imi masam trupul, fornaiam, dar intr-un mod am de exagerat de parca as fi vrut sa-mi dovedese ca nu sint stapinit de acel sentiment de nesiguranja prezent in in-

treaga statie. '

Am gasit in dulap un trening subtire care putea fi purtat sub scafandru. Am trecut in buzunarele lui tot avutul meu saracacios ; printre foile notesului am simtit ceva tare . Stiam ca era chela ratacita a Ioculntei rnele parnintesti. Am saltat-o citeva clipe in podul palmei, nestiind unde s-o pun. In sfirsit, am lasat-o pe un colt de masa, Mi-a trecut prin minte ca, eventual, as avea nevoie de 0 arma, dar nu-mi statea altceva Ia-ndemina decit briceagul universal, !)i n-aveam citusi de putin dispozitia sa pornese in cautarea unui emitator de raze sau a ceva asemanator, M-am a~ezat pe un tabu ret de metal in mijlocul spatiului gol, departe de orice obiecte. Voiam sa rna concentrez in mine. Am constatat cu satisfactie ea pin a la relntilnirea cu Snaut mai aveam mai bine de o [umatate de ora; ce sa-i fad! indeplinirea constiincioasa a indatoririlor, importante sau nu, mi-a devenit 0 a doua natura. Acele ceasornicului cu cad ran de 24 de ore se aflau in dreptul lui sapte. SoareJe apunea. Ora sapte locala corespundea orei 20 de pe bordul lui "Prometeu". Solaris trebuia sa se fi micsorat pe ecranele lui Moddard la dimensiunile unei scintei E1i sa nu mai poata fi deosebit cu nimi~ de stele. Dar ce rna mai interesa "Prometeu"! Am lnchis ochii. Domnea 0 Iiniste deplina, Din cind in cind, Ia intervale regulate, se auzea trepidatia tevilor de metal. Apa picura

linistit in baie, stropindu-i mozaicul. .

Gibarian nu mai era in viata. Daca intelesesem bine ce spunea Snaut, de la moartea lui Gibarian trecusera doar citeva ore. Ce-au facut cu trupul sau ? L-au ingropat ? Pe planeta nu puteau 5-0 Iaca. M-am gindit 0 vreme la cele intimplate, de parca soarta decedatului ar fi fost pentru mine lucrul eel mai important. Mi-arn dat seama tnsa de Iipsa de sens a gindurllor mele, m-arn sculat

l/i am inceput sa rna plirnb pe diagonala camerei, atingind citeodata cu cilciiul carttle aruncate in dezordine, Un mic sac de voia] mi-a atras deodata atentla : m-am aplect si l-am ridicat. Nu era gol. Continea un flacon din sticla de culoare inchisa, dar Hi/or, _ca ~i cind ar Ii fost de hirtie. Am privit prin el spre ie--./ reastra ce lumina rosietic ~i in adincul careia se rldica ° ceata fumurie. Erau ultimele raze ale asfintitului, Ce se Intlmpla ell mine? De ee rna preocupa un. fleac ce-mi cazuse in mina cu totul intlmplator ?

Am tresarit : se aprlnsese lumina. Evident, celula fotoelectrica era sensibila la arnurgul ce se lasa. Eram plin de asteptare, nervozitatea imi ereseuse In asa masura Incit, pina la sfirsit, nu mal voiam sa am Ia spate un spatiu Iiber, M-am botarlt sa combat aceasta tensiune. Am tras taburetul linga rafturile cu ciirti. '

Am scos al doilea velum al vechii monografii a lui Hughes ~i Bllgel,,,Istoria lui Solaris", pe care 0 cunostearn atit de bine, ~i am inceput s-o rasfoiesc, sprijinind de genunchi cotorul greu ~i gros al eartii.

16

Descoperirea lui Solaris a avut loc aproape cu 0 suta de ani ~naintea nasterii mele. Planeta graviteaza in jurul a doi sori: unul rO$U, altul albastru. Timp de peste patru decenii, de ea nu s-a apropiat niei 0 nava, In acea epoea trecea drept sigura teoria lui Gamow-Shapley privind imposibilitatea aparitiei vietil pe plane-

o tele stelelor duble. Orbitele acestor planete se rnodifica tntr-una datorita jocului gravitational ce intervine in tirnpul miscaril de revolutie a perechii de sori. Din pricina perturbatiilor produse prin necontenita distorsiune a orbitei planetare, gerrnenii de viata, chiar daca apar, sint distrusi de alternanta arsitei ~i a inghetului. Aceste modificari survin 0 data la citeva milioane de ani, asadar la intervale extrem de scurte pontru fenomene de natura astronomica sau biologica (evolutia necesitind milioane, daca nu chiar un miliard de ani).

Conform primelor calcule, Solaris urma, in decursul a cinci sute de milenii, sa se apropie de soarele ei rosu la 0 distanta de o [umatate de unitate astronomica, iar dupa un milion de ani trebuia sa se prabuseasca in neantul sau incandescent.

In numai. citJva ani Insa, cercetatorii s-au convins ca orbita planetei sutere modificari cu totul neasteptate, de pares ar fi test stabila, la fel de stabila ca si orbitele planetelor sisternului nostru solar. . . .

Observatille au lost repetate, de data aceasta ell cea mai mare precizie ; au fost reluate si calculate care au confirmat numai ceea ce era cunoscut: din punct de vedere mecanic, Solaris avea 0 orbita Instabila.

Dintr-o planeta casute de alte planete descoperite an de an si trecute in marile statistici doar in citeva rinduri care indica elementele miscarti lor, Solaris a avansat la rangul unui corp ceresc ce merita 0 atentie specials.

La vreo patru ani dupa aceasta descoperire, expeditia lui Ottenskjold a dat ocol planetei, cercetind-o de pe astronava "Laokoon". Aceasta expeditie a avut un caracter 'provizoriu, de recunoastere numai, cu atit mai mult cu cit nu era prevazuta pentru descindere, Ea a fixat pe orbitele ecuatoriale :;;i pol are un mare numar de sateliti auto mati de observatie, a carer sarcina principala era sa masoare potentialele gravifice, In plus a fost studiata suprafata planetei: oceanul care 0 acoperea aproape in intregime I?i putinele platouri ce se ridicau deasupra lui. Aria lor totala n-o atingea pe aceea a Europei, desi Solaris avea un diametru cu douazeci la suta mal mare decit Pamintul. Aceste urme de sol stincos Iii pustiu, imprastiate neregulat, se grupeaza in principal pe emisfera sudica. A fost analizata componenta atmosferei, care s-a dovedit a fi Iipsita de oxigen; au fost efectuate -masuratort deosebit de precise privind densitatea planetei, albedoul si alte elemente astronomice. Dupa cum era de asteptat nicaieri n-au fost gasite urme de viata - nici pe uscat, nici in ocean.

In urrnatoril zece ani Solaris, urrnarit cu atentie de toate observatoarele respectivei regiuni, a manifestat 0 uirnitoare tendinta de conservare a orbitei sale neindoielnic instabila din punct de vedere gravitational. Citva timp chestiunea a parut scandaloasa, de bizarul rezultat al observatiilor fiind acuzati (din grija pentru

\

17

bii1e~ stilntei) cind anurniti oameni, cind masinile de calcul de

care se serveau acestia. .

!Lips a de fonduri a intirziat cu trei ani trimiterea unei expeditii adevarate in Solaris, adica pin a in clipa cind Shannahan, com-. pletindu-si echipajul, a obtinut din partea institutului trei unitati de tonaj C, clasa cosmodromica. Un an si [umatate inainte de S(}:sirea expeditiei, care !)i-a luat startul din zona lui aUa din Varsator, 0 alta £lota de explorare a fixat pe 0 orbita in jurul lui Solaris o statie. automata: sateloidul Luna 247. Acest sateloid, dupa ce a suferit trei reconstructii, efectuate la intervale de zed de ani, functioneaza ~i- acum. Datele pe care le-a cules au confirmat finalmente observatiile expeditiei lui Ottenskjold privind caracterul activ al miscarilor oceanului.

. 0 nava' a lui Shannahan a ramas pe 0 orbita in alta, celelalte doua, dupa pregatirt prelirninare, au coborit pe 0 midi platforma strncoasa, care ocupa circa i?aS€ sute de mile patrate in regiunea polului sud solari sean. Lucrarile expeditiei s-au incheiat dupa 18 lunl, desfasurindu-se cu succes, exceptind un nefericit accident provocat de functionarea gresita a aparatelor. Totusi, in sinul echipei stiintifice s-a ajuns la 0 evidenta Impartlre ill doua tabere ant ago nice. Obiectul conflictului era oceanul. Pe baza analizelor efectuate, acesta a fost recunoscut drept un produs organic (nimeni nu indraznca pe atunci sa-l considere ca fiind viu),

Daca lnsaibiologii vedeau in acea sfera lichida 0 forma prirnitiva de viata - ceva in genuI unei colonii uriase sau ceva asemanator cu 0 gigantica si unica celula degenerata in cresterea el (denumita "formatie prebiologica") si a carei manta gelatinoasa, pe alocuri adinca de citeva mile, ar fi cuprins Intregul glob, astronomii si fizicienii afirmau ca ea trebuie sa fie 0 structure aflata intr-un stadiu de organizare atit de inalt incit nu era ex chis sa intreaca in complexitate organismele pamintene, de vreme ,ce putea influenta in mod activ forma orbitei planetare. 0 alta cauza, care sa explice comportarea lui Solaris, n-a fost gasita si, in. plus, planeto-fizicienii au descoperit 0 relatie intre anumite procese ale oceanului 'plasmatic si potentialul gravific masurat local, care se modifica in functie de "metabolismul" oceanic.

Asadar, fizicienii, ~i nu blclogii,' au emis paradoxala expresie de "ma!?ina plasmatica", Intelegind prin aceasta un obiect care, desi, conform conceptiei noastre, po ate fi considerat neinsufletit, este totusi capabil sa actioneze Intr-un scop vadit I?<i la 0 scara - e bine s-o subliniem - astronomica.

In aceasta disputa, care a atras in' viltoarea ei in numai citeva saptamini ce1e mai mari autcritati, doctrina lui Gamow-Shapleya ineeput sa se clatine pentru prima' oara in deeurs de opt decenii.

Citava vreme partizanii acestei teorii au mai incercat sa afirme ca oceanul n-are nimic comun -cu viata, ca nu este nici macar un prod us "para" sau "prebiologic", ci 0 formatiune geologica, desigur neobisnuita, dar in stare numai sa stabilizeze orbita lui Solaria prin modificar] ale intensitatii cimpului gravitational j se faeeau referiri in acest sens 1a regula lui Le Chatelier.

In ciuda acestui conservatorism apareau ipoteze ca aceea a lui Civita-Vitta, cea mal bine elaborata dintre ele, potrivit careia oceanul era rezultatul unei dezvoltari dialectice : din forma lui

·t

19

prlmara, de preocean, solutle de substante chi mice ce reactlonau lent, a reusit, sub presiunea conditillor (adidi a orbitei ee-l arneninja existenta), fara mijlocirea nici uneia dintre treptele dezvoltarit terestre - asadar evitind aparitla organlsmelor mono- !Ii pluricelulare, evolutia vegetala !Ii animala, nasterea sistemului nervos, a creierului -, sa ajunga direct la stadiul de "ocean homeostatic". Cu alte cuvinte, el nu s-a adaptat mediului vreme de sute de milioane de ani, asa cum au facut organismele pamintene, pentru ca dupa un urias interval de timp sa dea nastere speciei rationale, ci, aproape in mod spontan, a devenit stapinul ambiantei lui. Conceptia era cit se poate de origlnala, numai ca !Ii acum I:aminea 0 enigma modul in care acest sirop gelatinos reusea sa stabilizeze orbita unui corp ceresco Trecuse aproape un secol de cind erau cunoscute aparatele care creau cimpuri artificiale de forta si gravifice - gravitoarele ; totusi nimeni nu-si putea nici macar imagina cum obtinea aceasta masa viscoasa ~i amorra reactiile nucleare ~i uriasele temperaturi, caracteristice activitatii gravitoarelor. In presa de atunci, care excita curiozitatea cititorilor cu diverse ipoteze privind "taina lui Solaris", provocind, prin evidenta lor absurditate, indignarea savantilor, n-au lipsit nici afirrnatii de felul aceleia ca Oceanul planetar este ... 0 indepartata ruda a tiparilor electrici terestri.

Cind problema a reusit sa fie cel putrn intr-o anurnita rnasura rezolvata, s-a dovedit ca explicatia ei 'ridicd 0 alta, poate ~i rnai dlficila ; cu enigmele lui Solaris asa se intlmpla adesea.

Cercetarile au aratat ca oceanul nu actioneaza de loc pe principiul gravitoarelor noastre (lucru de altfel imposibil), dar ca el poate modela direct metrica spatiu-tirnp, ceea ce duce, Intre altele, la abateri in masurarea timpului pe unul si acelasi meridian al lui Solaris. Prin urrnare, oceanul nu numai 'ca intr-un anumit sens cunostea, ci putea chiar (fapt nevalabil pentru noi) sa aplice consecintele teoriei lui Einstein-Boevi.

Odata lansate, aceste afirrnatii au provocat in lumea stiinti.fica 0 furtuna dintre cele mai violente ale secolului nostru. Teoriile cele mal sacrosancte, unanim recunoscute. ca adevarate, se prabuseau in ruina : in literatura ~tiintifica apareau cele mal critice articole; alternativa "Ocean genial" sau "Gelatinii gravitationala" aprindea toate mintile.

Evenimentele relatate s-au petrecut eu multi ani inaintea na~terii mele. Pe cind mergeam la scoala, Solaria, datorita unor fapte cunoscute mai tirziu, era considerat ea Hind 0 planeta dotata cu viata, doar ea avind un singur locuitor ...

Al doilea volum al lui Hughes ~i Eugel, ale carui file le rasfoiam distrat, incepea cu 0 sistematica, pe cit de original pe atit de distractiv conceputa. Tabelul de clasificare prezenta pe rind: tipul Polytheria, ordinul Sincytialia, clasa Metamorpha.

Ca si cum am fi cunoscut nu stiu cite exemplare ale genului, pe cind'in realitate mereu era numai unul, ce-i drept in greutate de 17 miliarde de tone.

Pe sub degete imi zburau dlagrarne colorate, grafice, analize ~i spectre, care demonstrau tipul si ritmul metabolismului baza~ ~i reactiile ehimice specifice oceanului. Cu cit rna adinceam mal mult in voluminosul tom, cu atit intilneam tot mai multa mate-

19

matica ; se putea crede ca nu mai existau lacune in cunostintele noastre despre acest reprezentant al clasei Metamorpha, care se intindea invaluit in bezna la citeva sute de metri sub chiurasa de otel a statiei.

In realitate insa, nu toti erau de acord nici macar in ce priveste faptul daca ne aflam in prezenta unci "fiinte", necum dac~, o puteam denumi ocean inteligent.

Am pus zgomotos la loc masinal volumul si l-am scos pe urmatorul. Avea doua parti. Prima cuprindea rezumatele proceselorverb ale ale experientelor privind nenumaratele actiuni ce aveau drept scop principal stabilirea contactului cu oceanul. Aceasta luare de eon tact constituise, tinearn pre a bine minte, sursa unui nesfirsit numar de anecdote, ironii si glume auzite in timpul studiilor; scolastica medievala parea 0 expunere clara, luminata de o totala evidenta in cornparatie cu jungla pe care 0 nascuse aceasta problema. A doua parte a volumului, care avea aproape 1 300 de pagini, reprezenta doar bibliografia obiectului. Desigur CG_ Iiteratura origlnala pe care 0 cuprindea n-ar fi incaput in camera in care stateam.

Primele incercart de contact s-au desfasurat cu ajutorul unor aparate speciale, care transformau excitant! trimisi de noi ~i -captau raspunsurile poslbile ale oceanului. Acesta a participat deci in mod activ la proiectarea ulterioara a sistemului de aparate. Dar tcate se desfasurau intr-un intuneric deplin. Ce sens ave a terrnenul de "participa" ? Faptul ca modifica anurnite clemente ale aparatur li cufundate in- el si astfel ritmurile descarcarilor inregistrate erau perturbate, iar apar atura de inregistrare fixa un furnicar de semnale asemanator Irinturllcr unor uriasc operatii de analiza matematica ... Dar ce insernnau toate acestea? Date privind starea mornentana de excitare a oceanului? Impulsuri care determinau aparitia imenselor lui structuri undeva, la mii de mile de locul cercetar ii ? Sau imagini ale un or adevaruri stravechi pe care Ie rostea oceanul, dar pe care constructirle noastre electro-, nice erau incapabile sa _Ie traduca ? Sa fi fost verba de 0 opera de arta ? Nimeni n-avea habar de vreme ce excitantii nu produceau de doua ori Ia rind aceeasi reactie. De vreme ce 0 data se primea ca raspuns 0 explozia de impulsurt, care aproape ca Iacca sa sara in aer aparatura, iar alte ori - 0 tacere profunda, Ce puteai sti de vreme ce toate experientele erau nerepetabile? Mereu ni se parea ca' ne aflarn la un pas de descifrarea acestei mari de inregistrari ce sporea necontenit ; tocmai in acest scop au fost construile creiere electronice speciale, cu 0 capacitate de prelucrare a informatiei mai mare decit cerintele oricarei probleme rezolvate pinu atunci. Intr-adevar, au fost obtinuto unele rezultate. Oceanul - sursa unoI' impulsuri electrice, magnetice si gravifice - parea Sa se exprime In limbajul rnatematicii. Unele secvente ale descarcarilor lui electrice puteau fi clasificate, servindu-te de cele mai abstracte ramuri ale analizei, ale teoriei multirnilor. Apareau structuri omoloage, cunoscute din domeniul fizicii, care se ocupa de relatiile dintre masa sl energie, dintre marimi finite $i infinite. dintre particule si cimpuri. Toate aces tea ii determinau pe oamenii de !?tiintii sa creada ca in fata lor se afl a un monstru ginditor, un gen de ocean-creier, 0 sfera protoplasmatica ce imprejmuieste in-

20

treaga planeta ~H;i petrece timpul in uimitor de vaste consideratii teoretic'e asupra esentei Universului ; iar tot ce reusesc sa capteze aparatele noastre nu reprezinta decit fragmente intimplator auzite ale unui gigantic monolog ce se desfasoara de milenii in adincuri, depasind orice posibilitate a intelegerii terestre.

Aceasta era concepti a matematicienilor. Astfel de supozitii erau considerate de unii ca 0 expresie a subestirnarii fortei umane, ca 0 reinviere a vechii doctrine "ignoramus et ignorabimus"; altii, dirnpotriva, le socoteau ca fiind povesti daunatoare si sterpe !Ii ca in aceste ipoteze ale matematicienilor se manifesta mitologia timpurilor noastre, care vede intr-un creier urias (electronic sau plasmatic, tot una e) scopul suprem - suma existentei,

Iar altii, la rindul lor ... , dar cercetatori si concepti! erau legiunl, Ce insemnatate mai avea Intregul domeniu al "stabiliri1 contactului" in cornparatie cualte rarnuri ale solaristicii, in care specializarea a inaintat am de mult, mai ales in ultimul patrar de veac, incit solaristicianul-cibernetician aproape ca nu se putea intelege eu solaristicianul-simetriadolog! "Cum v-ati putea tntelege cu oceanul daca nu sinteti capablli s-o facetl', nici intre voi in$iva ?" - a intrebat cindva in gluma Veubeke (in timpul studiilor mele aeesta fusese directorul institutuluij ; in gluma lui exista 0 mare doza de adevar,

Nu Intimplator fusese clasificat oceanul in rindul Metamorphelor. Suprafata lui talazuitoare putea da nastere unor forme cit se poate de diferite, cu nimic similare celor terestre. In acelasi timp, raminea 0 totala. enigma scopul - de adaptare, de cunoastere sau oricare altul - al eruptiilor plasmatice uneori am de violente.

Punind in raft volumul pe care de greu ce era trebuia sa-l tin eu arnbele miini, m-am gindit ca toate cunostintele noastre despre Solaris ce umplu biblioteca reprezinta un balast de fapte inutile $i ca, de cind survenise inceputul acumularilor. 'in urrna cu 78 de ani, batem pasul pe loc; de fapt, siotuatia era cu mult mai rea, Intrucit intreaga truda se dovedise a fi zadarnlca.

Ceea ce cunosteam cu precizie se referea numai la negatii.

Oeeanul nu se folosea de maslni 'Ii niei nu le construia, desi in anumite Imprejurari parea a fi capabil s-o faca, deoarece copia partile unor aparate scufundate in el, dar 0 facuse numai in prlmii doi ani ai Iucrarilor de explorare ; apoi, cu 0 rabdare benedictina, a ignorat orice incercari repetate, ca si cum ar fi pierdut oriee interes fata de utilajele ~i produsele noastre (si soar putea deduce, l1i fata de noi). N-avea - ca sa continuam enumerarea "cunol1tintelor noastre negative" - nici un fel de sistem nervos, nici celule si nici 0 structura care sa arninteasca pe cea proteica ; nu reactiona intotdeauna la stimuli, 'nici chlar la cei mai puternici; "astfel" a ignorat total catastrofa astrocargoului celei de-a doua expeditii a lui Giese, care de la inaltime de 300 km s-a prabusit pe suprafata planetei, a carei plasma a distrus-o cu explozia nucleara a reactorului sau pe 0 raza de 0 mila l,ii jumatate.

Treptat, in cercurile stiintifice, "cauza Solaris" a inceput sa capete numele unei "cauze pierdute", mai ales in sferele ~dministratlei stiintifice a institutului, unde, in ultimii ani, s-au ridicat voci care cereau reducerea fondurilor pentru noile cercetari. Pina atunci nimeni nu indraznise sa vorbeasca despre lichidarea com-

21·

pleta a statiei ; aceasta ar fi constituit 0 recunoastere mult prea fij.tisii a infrrngerii, De altfel, in discutiile particulare unii sustlneau cii Iucrul de care aveam nevoie era in primul rind 0 retragere strategica.: pe cit posibil m i "onorabilii" din .. afacerea Solaris".

Pentru multi totusi, indeosebi pentru noi, tinerii, "afacerea" devenea, treptat, treptat, ceva in genul pietrei de incercare a propriei noastre valori: "in fond, spuneam noi, e verba de 0 miza rnai mare decit aprofundarea cunostintelor privind civilizatia solarisoana ; problema se referii in prirnul rind la noi, la limitele cunoasterii umane".

o vreme a fost populara conceptia (raspindita cu fervoare de presa cotidianii) cii oceanul ginditor, intins peste aproape toatii planeta Solaris, este un creier gigantic, ee depiige~te. civilizatia noastra cu milioane de ani de dezvoltare, cii este un fel de "yoga cosmic", un intelept, omnistiinta intruchipata, care a inteles de mult desertachrnea oricarei actiuni9i de aceea Qastreaza fa:ta de noi 0 categorica tacere. Aceasta constituia pur 9i simplu un neadevar, deoarece oceanul viu actiona - si Inca In ce fel ! -, numai cil dupa alte reprezentari decit cele omenesti. Nu construia prin urmare nici erase, nici poduri, nici masini zburatoare, de asemenea nu incerca sa-si largeasca spatiul si nici sa ~i-l supuna (activitate .pe care unii aparatori ai superiorttatii omului 0 considerau un argument extrem de inserrmat) ; in schimb, se indeletnicea ctrefectuarea a mii de Iransforrnari - "autometamorfoza ontologica" (vedem ca paginile operelor solaristice nu due Iipsa de termeni savanti). Pe de alta parte, eel ee citeste in mod sistematie publicatiile eonsacrate lui 801a1'is se afla necontenit sub impresia ca are de-a face ou frinturi de constructii intelectuale, poate de geniu, dar amestecate farii sens cu produsele unei ineptij absolute, vecina cu nebunia; astfe1 au putut sa. apara concepti! ant ago nice; de felul ~oceanului-yoga" sau al "oceanului-arierat".

Aceste ipoteze au exhumat, reinviind-o, una dintre cele mai vechi problerne filozofice - raportul intre materie si spirit. Era necesara 0 mare indrazneala, pentru ca - dupa cum faeuse Haar - sa i se atribuie oceanului 0 constiinta. Aceasta problema, considerata de metodologi ca fiind metafizicii, se ascundea in miezul tuturor discutiilor si disputelor. Este care posibila 0 gindire farii constlinta ? Dar puteau fi denumite "gindire" procesele desfasurate in ocean? Muntele este el 0 piatra imensa ? Este planeta un munte urias ? Ace1)ti termeni pot fi folositi, dar 0 noua scara de marimi aduce pe scena noi legitati si noi fenomene.

Problema amintita a devenit 0 adevarata cvadratura a cercului din epoca noastra. Fiecare glndltor mai notoriu incerca sa-sl dea contributia la patrimoniul solarlsticii ; se Inmulteau tecrlile care afirmau ca in fata noastra se afla un produs al degenerarii, un regres survenit dupa 0 trecuta faza devmaretie intelectuala a oceanului sau cil oceanul este in fond 0 colonie-neoplasm, care, nascindu-se din trupurile vechilor locuitori ai planetei, i-a devorat pe toti si, Incorporfndu-I, le-a contopit ramasitele sub chipul unel

stihii vesnice, supracelulare ~i autoregeneratoare. .'

In lumina alba, asemanatoare celei pamintene, a Iarnpilos fluorescente, am dat jos de pe masa aparatele lIi cartile IIi, intin-

12

. zind pe tablia de plastic harta lui Solaria, am cercetat-o, sprrjrnindu-mi miinile de rnuchlile metalice. Oceanul viu i$i avea $i regiunile abisale, si cele mai putin adinci, iar insulele aeoperite de un strat subtire de roca erodata stateau marturie faptului di in trecut forrnasera fundul oceanic. Oare Solaris i!li dirija $i ridicarea sau prabusirea forrnatiilor geologice aflate in adincul sau ? Era 0 problema nebuloasa. Priveam la marile emisfere de pe barta, colorate cu difertte 'nuante de violet si albastru, resimtind, nu stiu pentru a cita oara in viata, 0 uimire nu mai putin zguduitoare decit aceea incercata in copilarie, cind am aflat Ia scoala de existenta lui Solaris.

Nu stiu prea bine de ce, dar 1,li atmosfera in care plutea seeretul rnortii lui Gibarian, si insusi vlitorul meu neguros mi s-au parut brusc derizorii : cufundat in contemplarea uluitoarei, teri. bilei harti, nn-mi mai pasa de nimic,

Diferitele zone ale acestei forrnatii vii purtau. numele cercetatorflor care s-au sacrificat Incercind sa le cunoasca. Priveam adincit la masivul lui Thexall, ee tmprejmuteste arhipelagurile eeuatoriale, cind, aeodata, am sirntit asupra-rni privirea cuiva.

Continuam sa stau Inaintea hartii, dar n-o mai vedeam ; eram ca paralizat, Drept in fata mea, usa baricadata cu lazi pe care Ie sustinea dulapul, E- vreun automat, am gindit, des! in camera nu existase pina atunei nici unul, Dar n-ar fi putut intra fara sa-l fi observat! Pielea de pe ceafa !?i de pe spate ineepuse sa rna arda, senzatia unei priviri grele si nemiscate devenea insuportabila. Nu-mi dadeam seama de faptul ca, ascunzindu-rni capul intre umeri, rna sprijineam tot mai puternic de masa, facmd-o sa alunece pe dusumea ; aeeasta miscare mi-a dat simtamintul unei eliberari.

Msam Intors brusc,

Incaperea era goala, In fata mea, haul negru umplea marea fereastra semisferica. Impresia ca sint piridit nu inceta sa ma stapineasca. Intunerlcul rna urmarea amorf, urias, orb ~i nemarginit, Bezna de dupa geamuri nu era luminata de nici 0 stea, Am tras jaluzelele. Nu treeuse 0 ora de cind ajunsesem pe statie, dar am iii inteles de ce sutereau oamenii aici de mania persecutiei. In mod reflex am legat de toate aeeste sirnptome moartea lui Gibarian, Cunoscindu-l, crezusem pin a acum ca nimic n-ar fi putut sa-i tulbure mintea. Incetasem sa mai fiu sigur,

Stateam in mijlocul camerei, alaturi de masa, Respiratia mi se Iinlstise ; am simtit cum sudoarea ce-rni aparuse pe frunte se raoeste. La ce rna .gindisem ell 0 clipa in urrna ? Aha, la automate! Faptul ea nu Intilnisem nici unul pe coridoare si nici in cabine parea foarte curios. Unde s-au ascuns toate? Smgurul pe care-l intilnisem - la distants - facea parte din deservirea rnecanica a aeroportului. Dar celelalte ?

Am privit la ceas. De altminteri ar fi trebuit sa rna due la Snaut.

Am ie~t. Coridorul era destul de slab luminat de mid tub uri asezate sub tavan. Am lasat in urma doua usi pin a sa ajung Ia aceea pe care se putea citi numele lui Gibarian. M-am oprit indelung in fata ei. Statia era cufundata in liniste, Am apucat clarita. De fapt- nu voisem sa intru acolo. Clarita a cedat, usa s-a dat

23

deoparte de latimea unui deget, formind 0 deschizatura intunecata . dupa 0 clip a lumina s-a aprins, Acurn m-ar fi putut observa orici~e ar fi mers' pe cuIoar. Am trecut repede pragul, inchizind dupa mine usa ferm ~i fadi zgomot.

Era 0 cabina mal mare decit a mea, tot cu 0 fereastra panoramica, acoperita pe trei sferturi de 0 perdea cu floricele albastre sl roz, adusa, Hira indoiala, de pe Pamint, fiindca nu figura .in echipamcntul statiei. De-a lungul peretilor se intindeau rafturile bibliotecii $i dulapuri - si unele, si altele emailate intr-un verde foarte deschis, cu luciri argintii. Continutul rafturilor, aruncat vraiste pe [os, ocupa tot spatiul dintre scaune !Ii fotoliu. Chiar linglt mine, trecerea era baricadata de doua masute pasitoare, rastumate $i parca zidite in gr amezile de reviste care, izbite de dusumea, iesisera din mapele lor frumoase. Cartile deschise, cu filele rasfirate erau minjite de lichidele ce s-au varsat din baloanele $i eprubetele sparte, cele mai multe cu peretii atit de grosi tncit simpla cadere pe dusumea, chiar de la iniHtime, n-ar fi reusit sa le crape. Sub fereastra se afla un birou rasturnat, iar alaturi 0 lampa de lucru, al carei brat extensibil era f'rint ; in rata biroului se vedea un tabu ret, doua dintre picioarele lui patrunsesera in sertarele pe jumatate desehise. Un to rent de coli serise de mina zaceau risipite pe dusumea ; m-arn aplecat peste ele, recunoscind scrisul lui Gibarian. Ridicind foile lmprastiate, am observat ca mina imi arunca nu 0 umbra sirnpla, ca pina acum, ci una dubla,

M-am inters. 0 fisie in partea de sus a perdelei trandafirii era ca aprinsa de un foc albastru $i taios, care se intindea clip a de clipa. Cu un gest brusc am dat perdeaua la 0 parte: 0 dogoare groazriica mi-a izbit ochii. Incendiul ocupa a treia parte din or izont. Prin vaile valurilor, un desis de umbre prelungi ea niste stafii alerga spre mine. Se iveau zorile. In zona in care se afla statia, pe eer rasarea, dupa 0 noapte de 0 ora, al doilea so are al planetei, eel albastru. Intrerupatorul automat a stins luminile din tavan tocmai cind am revenit la hirtiile imprastiate pe jos. Am dat peste 0 expunere lapidara a experientei ce fusese proiectata cu trei sapl arnini in urrna - Gibarian intentiona sa actioneze asupra plasmei oceanice cu niste raze Roentgen foarte dure. Mi-am dat seama ca textul fusese destinat lui Sartorius, care urma sa organizeze experienta : tineam in mina copia. Albul foilor de hirtie incepea sa-mi supere ochii. Ziua ce se ivea era eu totul altfel decit cea precedents. Sub cerul portoealiu al soarel ui ee se stlngea in oceanul ultramarin cu reflexe singerii plutea aproape neincetat 0 ceata de un roz murdar, ce eontopea eerul, norii si valurile. Aeum toate aces tea disparusera. Chiar filtrata de valul trandafiriu, lumina ardea ca becul unei uriase lampi de cuart, In razele aeesteia, bronzul miinilor mele devenea aproape cenusiu. Intreaga incapere s-a preschimbat. Tot ce avusese 0 nuanta rosie se facuse de un brun batind in culoarea ficatului, in schimb obiectele albe, verzi ~i galbene luasera culori intense, parind ca iradiaza prin propria lor incandescenta. Mijind ochii, am privit prin tesatura perdelei: cerul era 0 mare alba de foe sub care tremura -si se zbatea un metal lichid. Mi-arn strins tare pleoapele, sub care prinsesera a-mi juca inele rosii, ce se largeau continuu

24

OASPETII

in cimpul vizual. Pe con sola Iavoarului (rnarginea ei era sparta) am descoperit niste ochelari negri mari cit aproape 0 [umatate de fata. I-am pus la ochi. Perdeaua ardea aeum cu Ilacara sodiului. Citeam mereu, rldicind foile de pe jos si asezindu-le apoi pe singura masuta nerasturnata. 0 parte din text lipsea.

Parcurgeam procesele-verbale ale experientelor efectuate. Astfel am aflat ca, timp de patru zile, oceanul fusese supus actiunii iradierii iritr-un punct situ at la 1 400 de mile nord-est de pozitia actuala. Toate acestea m-au umplut de uimire, deoarece utilizarea razelor Roentgen era interzisa prin conventia O.N.U. pe considerentul aetiunfi lor ucigase ~i eram pe deplin sigur ca nimeni nu se adresase Pamintului pentru a obtine aprobarea acestor experiente, La un moment dat, ridicindu-mi capul, am observat in oglinda usii intredeschise a dulapului propr iul meu chip: 0 fata cadaveric de palida cu ochelari negri. Incaperea luase 0 Infatisare feerica, arzind in nuante albe :?i albastr ii, dar dupa citeva minute a rasunat un scrisnet prelung, si in exteriorul ferestrelor s-au lasat jaluzele1e ermetice; in camera se facuse intuneric, dar irnediat lumina artificiala s-a aprins, de data aceasta parind extrem de slaba, Se facea din ce in ce mai cald pina cind zumzetul egal, ce putea fi au zit dinspre gurile de aer conditionat, s-a prefacut intr-un suierat plingaret, Instalatiile de racire ale statiei lucrau cu toata puterea. Zapuseala statuta continua totusi sa- creasca,

Un zgomot de pasi rni-a ajuns la urechi. Cineva trecea pe coridor. Din doua sariturfm-am gasit la u~a. Pasii si-au slabit zvonul, apoi au contenit. Cel care umblase era in spatele usii. Clarita s-a rasucit incet ; fara a mai gindi, am prins-o cu .un gest reflex ~i am tinut-o strins, Apasarea nu se intarea, dar nici nu slab ea. Cel de dincolo de u:;;fi se comporta ca si cum ar fi fost luat pri n surprindere. Un tirnp, nici unul dintre noi n-a Iasat clarita din mina : deodata am simtit ca strinsoarea a cedat; doar un fosnet slab imi dadea de veste ca necunoscutul se indeparteaza. Am mai ramas 0 vreme ciulind urechile, dar tacerea domnea din nou.

Am i~paturit in grab a sl am ascuns in buzunar insemnarile lui Gibarian. M-am apropiat incet de dulap si am privit inauntru - scafandrele si imbracamintea zaceau ingramadite intr-un colt, dind Impresia trupului unui om. De sub un morman de hirtii imprastiate pe dusumea se zarea marginea unui plic. L-am ridicat. Imiera adresat. Pe cind rupeam plicul, am simtit ca mi se pune un nod in git, ~ mi-a trebuit un efort de vointa ca sa rna hotarasc sa despaturesc foaia. Cu scrisul sau regulat, extrem de rna runt, dar cite], Gibarian notase:

Ann. Solar. Vol. 1. Vezi $i Anexa: Vat. Separat. al lui Messenger in probl. F~; "Micul Apocrif" al lui Ravintzer.

Asta era totul, nici un cuvint in plus. Scrisul parea sa fi fost asternut in graba. Sa insemne aceste cuvinte vreo cornunicare

25

irnportanta ? Cind au fost serise? M-am gindit ca trebui~ sa. rna due cit mai repede la biblioteca. Cuno1iteam acea: anexa la primul anuar solaristie adica stiam de existenta ei, dar n-o rasfoisem niciodata pentr~ ca nu prezenta decit 0 valoare istorica. In schimb, despre n~ll1rtul Ravintzer sau despre Micul san Apocrif n-auzisem nlcicind,

Ce era de faeut ?

Intirziasem mai bine de un sfert de ora. De la ul?a am mal ' aruneat 0 privire asupra intregil incaperi. Abia acurn am observat patul fixat vertical de-a lungul peretelui, deoarece 11 acoperea. o mare harts desfasurata a lui Solaris. Indaratul hartii atirna ceva, Era un magnetofon portativ. Am scos aparatul din tocul sau pe care l-am agatat in euiul pe care statuse, iar magnetofonul l-am virlt in buzunar. Am aruncat 0 privire pe contor : banda era in:registrata aproape in intregime.

Din nou m-am oprit 0 clipa in dreptul usil, avind ochii inchisl ~j ascultind cu mare Incordare linistea ce domnea in afara incaperii. Nimic, Am deschls usa, Coridorul imi parea un tunel sum': bru, Abia aeum ml-am lepadat ochelarii negri si am vazut luminile slabe de pe tavan, Am inchis usa si m-am indreptat spre stinga, catre postul de radio.

M-am apropiat de rotonda de la care porneau coridoare ea spilele unei roti : trecind de un gang lateral !?i ingust, ce ducea probabil La salile de baie, am Intrezarlt un trup corpolent- care se confunda eu semilntunericul.

M-am oprit Inmarrnurit. Din adincul acelui culoar lateral pasea eu un mers incet ,~i leganat 0 uriasa negresa, Am remarcat stralucirea ochilor ei si aproape imediat t-arn auzit 'calciitura moale a talpilor desculte, Nu purta decit un fel de fusta giilbuie, parca impletita din paie ; sinii uriasi ai acelei femei atirnau, iar umerii ei negri aveau marimea soldurilor unui om normal; a trecut pe llngil mine la 0 distanta de un metru fara sa-mi fi aruncat niei 0 privire si a disparut, Ieganindu-sl soldurile, asemanatoare -sculpturi.lor steatopigice din epoca neolitica, pe care le poti vedea In muzeele de antropologie. Acolo unde coridorul cotea, negresa s-a in tors spre usa cabinei lui Gibarian 1?i a disparut inauntru, In timp ce deschisese usa, femeia s..a conturat 0 clipa pe Iondul puternieei lumini ce ardea in camera. Usa s-a inchis incet $i am ramas singur, Am apucat eu mina dreapta pumnul miinii stingl si l-am strins de mi-au piriit oasele. Priveam buimac in preajma. Ce S-3 intimplat ? Ce erau toate astea ? Bruse, de parca cineva m-ar fi izbit, mi-am adus aminte de faptul ca Snaut rna prevenise. Dar ce insemnau toate astea? Cine era acea afrodita grotesca ? De unde aparuse ? Am fikut un pas, doar un singur pas In directia cabinei lui Gibarian, dar am intepenit locului. Stiam prea bine ca n-am sa intru acolo, Cu narlle dilatate, respiram din greu. Ceva nu era in ordine, ceva nu se potrivea ... Ah, da. Asteptasern in med reflex mirosul izbitoral transpiratiei ei, dar in momentul in care negresa trecuse la un pas de mine n-am simtit nimie.

Nu stiu cita vreme am stat asa, sprijinit de' metalul rece al peretelui.· Statla era stapinitii de liniste, si singuruI zgomot perceptibil era vuietul indepartat l1i monoton al compresoarelor de aer conditionat.

26

· ,

27

Ml-crn dat us or eu palma peste obraz ~i m-am indreptat lent 'spre postul de radio. Cind am apasat pe olanta, am auzit 0 voce ascuttta :

- Cine-i acolo?

- Eu slnt, Kelvin.

Snaut sedea in fata mesei intre 0 grarnada de cutii de aluminiu si pupitrul / aparatului de emisie sl minca direct dintr-o cutie de conserve un concentrat de carne. Nu stiu din ce motiv !?i-a ales drept locuinta sala postului de radio. Stateam impietrit in pragul usii privind Ia maxilarele lui, ce mestecau critrnic, sl deodata mi~~m dat seama cit sint de flamind. M-am apropiat de un raft, am ales dintr-o gramada de farfurii pe cea mal putin prafuita si m-arn asezat fata-n fata cu' el. Am min cat citava vreme in tacere, apoi Snaut s-a sculat, a scos din dulapul din perete un term os ~i a turnat cite un pahar de bulion fierbinte. Asezind termosul pe dusumea, fiindca pe masa nu mai era loc, m-a intrebat:

- L-ai vazut pe Sartorius?

- Nu. Unde e?

- Sus.

Sus era laboratorul. Am min cat tacut mai departe, pina cind am golit cutia de conserve. In cabina postului de radio se instaurase noaptea. Fereastra era inchisa ermetic din exterior, iar sub tavan ardeau pagru tuburi luminescente. Reflexul lor [uca pe plastlcul ce invelea emitatorul radioului. Pielea Intinsa de pe po-

. rnetii lui Snaut era intesata de vinisoare rosii, Purta pe el un sve-

ter negru, larg 'Ii ros pe alocuri. - 'fi.-e rau ? a intrebat.

- Nu. De ce-ar trebui sa-rni fie?

- Esti Ieoarca de sudoare.

Mi-am sters fruntea cu dosul palrnei. Intr-adevar, transpiralia siroia pe mine; era probabil 0 reactie dupa socul PI' in care trecusem. Ma privea cercetator, Oare trebuia sa-l spun? Voiam ca el insusl sa-mi acorde mai multa incredere. Cine cu cine se juca aici si Care erau regulile jocului ?

- E cald, am rostit. Credeam ca instalatta voastra de aer conditionat functioneaza mai bine.

- Dupa vreo ora, temperatura se va echilibra. Esti insa sigur ca este numai din cauza caldurii ? rn-a iscodit, atintindu-s] asupra-mi privirile. Mestecam constiincios, ca si cum nu l-as Ii

remarcat. .

- Ce intentlonezi sa faci? rn-a intrebat, in sfirsit, cind am terminat sa mincarn, A azvirIit vesela i?i cutiile goale in chiuveta

de lingii perete si s-a intofs In fotoliul sau. .

- Ma voi adapta voua, am raspuns flegmatic. Doar aveti un plan de cercetari, Vreun nou excitant, raze Roentgen, s-ar parea sau ceva asernanator, nu-i asa ? ' - Roentgen? !?i-a ridicat el sprincenele. Unde-ai mai auzit de toate astea?

- Nu tin minte. Mi-a spus cineva. Poate ca pe "Prometeu".

Dar ce ? Ati si aplicat razele?

- Nu cunosc amanunte, A fost ideea lui Gibarian. Actiunea a initiat-o impreuna cu Sartorius. Dar cum de-al putut afla ?

Am ridicat din umeri. .

28

_ Nu cunosti amiin-untele? Door trebuia sa Iii de fata, fiind verba de domeniul ctau .... m-am oprit fara sa-mi termin Iraza. 'I'acea. Zumzetul Instalatiei de aer comprimat s-a linistit : temperatura se mentinea aeum Ia un nivel suportabil. In aer se auzea numai un sunet Inalt, nesfirsit, ca biziitul unei rnuste in agonie. Snaut s-a sculat, s-a apropiat de pupitrul de comanda sl a inceput sa manevreze diferitele comutatoare far a nici 0 noirna, deoarece comutatorul principal se afla in: pozitie moarta. A mosmcnit asa citava vreme ~i, tot cu spatele la mine, a rostit :

-:" Va fi nevoie sa cornpletam forrnalitatile in legatura cu cele

intimplate... Stii? .

- Da?

S-a intors si rn-a privit eu nlste ochi ee exprimau 0 furie vecina cu turbarea, Nu pot spune ca intentionat incercam sa-l scot din sarite cu Iaconismul meu, dar, neintelegind nirnic din jocuI ce se desfasura aici, preferam sa fiu rezervat. Marul lui Adam, extrern de preeminent, ii juca in sus si-n jos peste gulerul sveterului.

- Ai fost Ia Gibarian, spuse deodata. Nu era 0_ intrebare. Am ridicat sprincenele 9i-1 priveam linistit in rata. Ai fest in camera lui, a repetat.

Am schitat un gest vag cu capul, ca sl cum as fi spus : ,,88.

zicem", Voiam ca el sa vorbeasca mai departe. - Cine era acolo ?" a intrebat.

Stia des pre ea! ! !

-"- Nimeni, Dar cine putea fi acolo? l-am Intrebat.

--De aceea nu mi-ai dat drumul ?

Am zirnbit :

- Ma speriasem. Dupa avertismentul tau. cind am vazut clarita miscindu-so, am retinut-o in mod reflex. De ee nu rni-ai spus ca esti tu ? Te-ai? fi Iasat sa intrl.

- Credeam ea e Sartorius, a spus nesigur.

- $i ee-ure a face?

.;_ Ce erezi despre... despre ce s-a-ntimplat acolo? s-a eschlvat eI cu 0 intrebare.

Am sovait :

- Trebule sa stii mai bine dedi mine. Unde este el ?

, - In frigider, mi-a raspuns imediat. L-am transportat acolo

numaidecit, de dlmi neata.; din pricina caldurit. _ Uncle l-ai gasit ?

__: In dulap.

- In dulap ? Nu mal traia ?

_:. Inima ii mai batea, dar nu mai respira. Era in agonie. - Ai incercat sa-l salvezi ?

- Nu.

- De ce?

Nu stia ce sa-mi raspunda.

- N-am mai reus it. A murit inainte de a-I putea da vreo

asistenta. .

- Statea in dulap ? Intre scafandre?

- Da.

S-aapropiat de un mic birou aflat in coltul camerei 9i a luat o coala de hirtie, Mi-a Intins-o in fata.

29

_ Am incheiat, dupa cum vezi, un proees-verbal provizoriu, a spus. E chiar bine cii ai tr_ecut prin cabina l~. ~uz:: ~ecesului •.• o lnjectie cu 0 doza mortala de pernostal. Sta scris aiel ...

Am strabatut cu privirea scurtul text. '

_ Sinucidere... am repetat cu voce' stinsa. Dar cauza ?

_ Neliniste ... depresiune sau eum vrei s-o nurnim, Te pricepi 1a astea mai bine decit mine.

- Pricep doar ceea ce vad singur, l-am raspuns fii l-am privit de jos in sus, fiindca statea aplecat deasupra mea.

- Ce vrei sa spui? a intrebat pe un ton Iinlstit,

- Si-a injectat pernostal iii s-a ascuns in dulap? Nu-l a:;;a?

Daea lucrurile au stat astfel, atunci nu-i yorba de nici 0 depresiune sau de vreo neliniste, ci de 0 acuta psihoza, Paranoia ... probabil ... I se pares ca vede ceva ... Vorbearn tot mai incet, privindu-l drept in oehi.

S-a indepartat pina la pupitrul emltatorului de radio fii din nou a Inceput jocul eu comutatoarele.

- Aici se afla semnatura ta, am rostit dupa 0 clipa de tacere,

Dar Sartorius?

- Este in laborator, Ti-am spus doar. Nu se arata : cred cli ... _ Ce anume?

_ Cred cii s-a-ncuiat.

- S-a-ncuiat? Aaa l S~a-ncuiat... Poate s-a baricaclat? _ Poate.

_ Snaut..., am spus, in statie se afla cine'va. _ Ai vazut r !

Mii privea eu spatele incovolat.

_' Dear m-ai prevenit. Despre cine e yorba ? .. 0 halucinatle t _ Ce ai viizut! ?

_ Un om. Ce spui?

Tacea. S-a inters eu fata spre perete, de parca n-ar fi vrut sa-l privesc. Batea cu degetele pe reteaua metalica. l-am privit miinile : pe incheieturdle degetelor nu mai erau urrne de singe. Am

avut 0 revelatie scurta, fulgeratoare. .

_ Acea persoanii este reala, am rostit incet, aproape in soapta, ea i/i cum i-afi fi transmis 0 taina ce putea fi auzitii de altcineva. Ce zici ? Poti s-o ... atingi. Poti s-o ranesti.; Cind ai vazut-o ultima oara ? .. Astazi ?

_ De un de ~tii ! ?

Nu s-a Intors spre mine. A rarnas mai departe in fata peretelui, de care se izbea mereu ca sub socul cuvintelor mele.

- Imediat inainte de descinderea mea ... Nu mult inainte ...

S-a chireit ca si cind l-.a!,) fi lovit. Am viizut ochii lui Innebuniti,

- Tu ! ! ! rosti el gituit. Cine esti tu ! ? ,

Fiicea irnpresia ca ar vrea sa se arunce asupra mea. La aceasta nu mii asteptasem, Lucrurile luasera 0 intorsatura periculoasa, Nu eredea cii sint aeela drept care mii dadeam ? Ce insemna asta? MA privea cu 0 spaima nemarginita. Oare ajunsese la nebunie? Intoxicatie ? Toate pareau posibile. Dar 0 vazusern pe acea ereatura ... prin urmare chiar si eu ...

_ Cine era? am intrebat. Aceste cuvinte l-au linistit, M-a scrutat biinuitor citva tirnp ; nu rna credea inca. Stiam acum ca .

30

pornisem pe un drum gresit si cii Snaut nu-rni va ~?~ne nimic. S-a asezat Incet in fotoliu si ~i-a cuprins capul in mu.m.

- Ceea ce se-ntimpla aicl., .• a murrnurat. Maligna ...

- Cine era? am staruit eu.

- - Daca nu ~tii..., a soptit,

- Ce-i?

- Nimic.

- Snaut, spusei, sintem suficient de departe de casa Sii ju.

cam cu cartile pe fata. $i asa lucrurile sint prea incilcite. - Dar ce vrei ?

- Vreau sa-mi spui pe cine ai vazut,

- Dar tu ... ? spuse banultor,

- Ne [ucam de-a baba oarba. Iti voi spune si-mi vei spune

~i tu. Fii linistit, nu te voi lua drept nebun, fiindcii stiu .. _

- Drept nebun I 0 Doamne! Incerca sa rtda. Omule, dar tu nu ... chiar nimic nu ... Dar asta ar fi insemnat 0 salvare. Daca el ar fi crezut macar 0 clipa ca este yorba de nebunie, n-ar fi facut-o, ar fi trait...

- Prin urmare ceea ce ai scris in procesul-verbal despre de-

reglare este 0 minciuna ? - Evident!

- De ce nu scrii adevarul ?

- De ce ... ? a repetat.

S-a facut liniste. Din nou orbecaiam in intunerlc, nu intelegeam nimic, desi un moment mi se paruse ca voi reusi sa-l convms si ell vom ataca impreuna enigma. De ce, de ce nu voia sA vorbeasca ? !

- - Unde sint automatele? am lntrebat.

- In magazie. Le-arn inchis pe toate cu exceptia celor de de-

servire a aeroportului.

- De ce ? Din nou nu ml-a raspuns. Nu-mi spui ?

- Nu pot.

In toate as tea exist a ceva ce nu puteam sesiza. Sa rna due sus, la Sartorius? Deodata mi-am adus aminte de foaia pe care 0 aveam asupra mea, Iii acest fapt mi s-a parut ca flind -cel mai important in acea clipa.

- Iti imaginezi oare posibilitatea continuarii muncii in astfel

de conditii ? am intrebat.

A dat din urneri ironic .. - Ce insemnatate are?

- Alia deci l Prin urmare ce Intentionezt sa faci?

Tacea. In linistea ce ne impresura s-a putut deslusi ecoul indepartat al un or pasi desculti, Printre aparatele nichelate si acoperite cu plastic, printre dulapurile inalte cu aparatura electronica, utilaj chimic, aparate de precizie, acel mers Iipait suna fie ea sfidarea unui farsor, fie ca scornirea unui nebun, Pasii se apropiau. M-am sculat, observind cu cea mai mare incordare mlscar ile lui Snaut. Acesta asculta cu ochii intredeschjst, dar nu parea de 10e sa fie speriat. Prin urmare nu de ea ii era frica ? ?

- De unde s-a ivit ? am intrebat, Si, vazind ea nu se grabellte sa-ml raspunda, am eontinuat: Nu vrei sa spui?

- Nu stlu.

- Bine,

3f

Pasii s-au Indepartat !1i din nou s-a asternut tacerea. - Nu rna crezi ? a spus. Iii dau cuvintul ca nu stiu.

Fara ·nici 0 yorba am deschis dulapul cu scafandre I?i am inceput sa dau la 0 parte Invelisurile lor grele, goale. Dupa cum rna asteptam, in fund, atirnate de cirlige, se aflau pistoalele cu gaze, servind la deplasarea in vidul lipsit de gravitatie. Nu faceau rnulte parale, dar constituiau totusi un fel de. arrna pe care trebuia 8-0 prefer in Iocul nici uneia. Am verificat incarcatorul si mi-arn trecut peste umar cureaua de sustinere. Snaut m-a urmarit eu atentie. Pe cind reglam lungimea curelei, si-a dezvelit dintii galbeni intr-un zimbet batjocoritor.

- Sueces la vinatoare ! mi-a spus.

- lti multurnesc pentru toate, i-am replicat, indreptindu-ma

spre U!1a. .

A sarit de pe fotoliu.

- Kelvin! L-am privit. Nu mai zimbea, Nu stiu dad! am vazut vreodata 0 fata atit de chinuita. Kelvin, asta nu-i... eu ... intr-adevar, nu pot, a bolborosit, Am mai asteptat ; poate va mai vorbi, dar el l!;ii misca doar buzele ca si cum ar fi incercat 5a arunce din gurii ceva.

M-am Intors I?i am Ieslt fara sa rostesc nici un cuvint,

(CONT1NUAREA IN NUMARUL VllTOR)

In romaneste de ADRAN ROC',OZ~i TEOF'}[lL ROlLI.

UJ'i\OR.

~.

ToAMNA t» COSMOS

C1e.eD de CRAI1:1.M!NDR/l. VASILE

l'iparul executat la Comblnatul Poligrafic Casa Seioteii

I: aJTInt ~j energie

• NOIEMBRIE 1961

PRETUL 1 LEU [410071

"

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful