1 pe 2011

Postul - lucrare de sfin ire a vie ii

Postul, ca înfrânare sau ab inere totală de la mâncare şi băutură sau ca ab inere de la unele alimente pentru o perioadă de timp, este o practică întâlnită în toate religiile lumii. În ortodoxie postul este privit din trei perspective: - postul ca pregătire pentru un eveniment important din via a unei persoane (cum ar fi primirea Sfintei Împărtăşanii); - postul ca peniten ă (pocăin ă), cură ire trupească şi sufletească pentru iertarea păcatelor; - postul ca act de invocare a ajutorului divin. Filozofii greci considerau postul favorabil unei cunoaşteri spirituale. Postul ca pocăin ă, ca purificare şi înnoire a vie ii ne ajută să adunăm comori în inimă şi în cer. Adunăm comoara iertării păcatelor, comoara harului în rugăciune, sfin enie în sufletul nostru, pace şi bucurie duhovnicească ca arvună spre a ajunge în Împără ia Cerurilor. Comorile acestea sunt singurele netrecătoare şi nepieritoare. Postul este ofranda noastră duhovnicească fa ă de Dumnezeu, iar milostenia este ofranda noastră fa ă de aproapele, de aceea Sf. Ioan Gură de Aur ne spune: „De vrei ca rugăciunea ta să se înal e repede la ceruri, dă-i două aripi: postul şi milostenia”. Fiecare milostenie făcută aproapelui devine o comoară în ceruri, iar făcând fapte de milostenie sufletul nostru se îmbunătă eşte duhovniceşte. Sf. Ap. şi Evanghelist Matei, în capitolul 6, 14-21, ne înva ă să postim bucuroşi şi să nu fim „trişti ca fă arnicii”. Postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, deoarece postul are la bază evlavia şi iubirea fa ă de Dumnezeu. Postul adevărat produce o schimbare a modului de a fi al omului, o trecere de la lăcomia de cele materiale la lăcomia de cele spirituale pentru a cultiva rugăciunea şi comuniunea cu Dumnezeu. Sf. Vasile cel Mare ne spune: „În post slăbim trupeşte, dar ne întărim duhovniceşte” ― cu alte cuvinte, reducem hrana materială, dar sporim hrana spirituală prin rugăciune, citire de căr i sfinte, convorbiri duhovniceşti, spovedanie şi împărtăşire mai deasă cu Sfintele Taine. Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca în aceste 40 de zile de post „să ne nevoim cu bună nevoin ă spre slava numelui Tău celui Sfânt şi spre iertarea păcatelor noastre”, cum rostim în rugăciunea de la începutul Postului Mare. Amin. † Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

În acest număr:
Despre prietenie Cale creștină pentru tineri: postul Cuvântul care aprinde Cine este Dumnezeu? Adolescen ă, Feciorie, Căsătorie Candela Sufletului 2 3

3 4 5 6

Pocăin a – calea 7 spre via a veșnică

dinrespectpentrutineri.blogspot.com
Încercarea noastră timidă de a ajunge alături de adolescen i prin intermediul revistei Cuvânt către tineri nu s-a dovedit zadarnică, ci insuficientă. De aceea vă venim în întâmpinare în mediul virtual şi vă provocăm la un dialog mai viu decât cel pe care vi-l permite mijlocirea cadrelor didactice. În acelaşi timp vă punem la dispozi ie o arhivă a tuturor articolelor cu care ne-a i onorat până acum şi pe care le pute i vizualiza oricând. Stăm la dispozi ia voastră şi vă ascultăm întrebările, nedumeririle, frământările, încercând să găsim împreună, dacă nu o solu ie, măcar un cuvânt de îmbărbătare. Redac ia

Despre prietenie

DIDACTICA

De ce este necesară păstrarea cură iei trupeşti înainte de căsătorie? Care este ra iunea acestui fapt? Femeia, de la crea ie, astfel este născută, să se dea mirelui ei precum trandafirul se dă lacrimii de rouă ce pică diminea a pe dânsul. Noi tot vorbim de fecioria femeii! Dar de fecioria bărbatului … mai ocolim, aşa, când de fapt şi una, şi cealaltă se cer pentru desăvârşirea umanului din ei. Aşa cum mănăstirea este locul împlinirii, nu al defulării şi al izolării. Cele mai dese întrebări pe care le pun liceenii, în general, sunt acestea legate de castitate şi căsătorie. Şi de fiecare dată mă duc cu gândul la icoanele mari ale Maicii Domnului pe care le am în memorie, sau la frumuse ea Bisericii. Şi le-am spus: încerca i să vă închipui i că intra i într-o Liturghie în care altarul nu există, deci Biserica nu-i desăvârşită. Sau citi i un manual, care pe dinafară vă indică materia care vă place vouă cel mai mult, şi, când vă uita i înăuntru, descoperi i filele de la materia care vă place cel mai pu in. Şi apoi, mai este o treabă pe care aş vrea să v-o pun întotdeauna la inimă. Eu cred că vorbim foarte mult de fecioria dinainte de căsătorie şi uităm de foarte multe ori să vorbim de fecioria de după căsătorie. Aceea care păstrează integritatea şi unitatea familiei. Cum ne putem da seama când o rela ie de prietenie este binecuvântată de Dumnezeu? Întreba i-L pe Dumnezeu. Cum poate un tânăr licean bombardat în fiecare zi cu stimuli erotici să rămână cast, când cei din jur îi spun că este demodat? Dacă ii la partea asta numai ca la o modă sau la o ne-modă meri i soarta să transpiri pentru castitatea ta. Dar când ai în gând că eşti bărbatul unic al unei femei unice şi că-n unicitatea aceasta stă prezen a lui Hristos în mijlocul familiei tale, atunci merită să lup i pentru castitatea ta. Mie castitatea-mi sună tare prost la ureche. În feciorie, cine vrea să stea în feciorie, poate sta, pentru că asta-i starea naturală a omului până la urmă. Să ştii că-i mult mai greu să- i creşti copiii decât să stai în feciorie. Gândi i-vă la voi ca la nişte viitori ta i şi viitoare mame. Uita i-vă, de exemplu, la prietenia voastră nu neapărat ca la o ispită. Dacă o înveşmântezi pe iubita ta în hainele mamei copiilor tăi, lucrurile se schimbă! Dacă-n ea vezi femeia care- i aduce bucuria întristării şi întristarea bucuriei, lucrurile se schimbă. De aceea, alege i-vă un orizont mai înalt decât brâul vecinei de palier, urca i mai mult de fruntea ei şi ve i vedea că, dacă deasupra ei sim i i mâna lui Dumnezeu, o să vă sim i i mult mai în siguran ă cu virginitatea. Crede i că poate exista o prietenie curată între un băiat şi o fată, fără să ducă la căsătorie? Bineîn eles că poate fi. Care sunt limitele unei astfel de prietenii? Ar fi culmea să ne mărităm şi să ne însurăm cu to i prietenii noştri! Biserica nu-i serialul Dallas. Acolo e fiecare cu fiecare. Veni i-vă în fire! Cred că ave i conştiin a că limitele acestei prietenii nu pot fi împlinite decât prin limita prieteniei. Sunt prietenii care nu duc, neapărat, la căsătorie. Şi se poate întâmpla ca unele să fie chiar mai reuşite decât căsătoria. Se poate întâmpla şi asta. Uita i-vă, de exemplu, la prietenia pe care o au călugării între ei, la prietenia dintre un părinte spiritual şi o monahie, care îi este ucenică. Ce prietenie desăvârşită în Hristos pot duce! Numai noi am curvit prietenia şi am transformat-o în orice altceva. Uita i-vă la filmele pe care ni le dă mereu televiziunea. Acolo întâi se culcă unul cu altul, apoi se întreabă cum îi cheamă. Cum să ne pregătim pentru căsătorie? În primul rând, să găsi i omul pe care-l iubi i! Şi să nu vă min i i în ce priveşte căsătoria. Să nu uita i că o familie este o celulă de martiri. Se răstignesc şi unul, şi celălalt de dragul lui Hristos. Dacă nu în elege i asta, sta i acasă! Nu vă însura i, nu vă mărita i, degeaba vă uita i în stânga şi în dreapta, şi nu vă place băiatul sau fata… Şi nu în ultimul rând, cere i voie de la părin i pentru aceasta – pentru că binecuvântarea părin ilor întăreşte temelia caselor copiilor lor –, spovedi i-vă mult înainte de căsătorie, ca nu cumva să pară că sunte i atât de parşivi, încât numai în preajma căsătoriei face i apel la Dumnezeu. Ca nenea ăla care a căzut în prăpastie şi se inea cu o mână de cracă. Era semi-ateu şi se ruga: „Doamne, ajută-mă, că Î i promit că o să fac de acum numai ce îmi spui Tu!...” „Dar de ce ai venit numai la greu la Mine, să te rogi?” „Doamne, am greşit!... Dar ajută-mă, că de acum fac tot ce îmi vei zice Tu să fac!...” „Eşti sigur că faci tot ce- i zic Eu?” „Da, Doamne!...” „Dă drumul la cracă!...” Deci să nu ajunge i ca acesta, pe ultima sută de metri să încerca i desprinderea. Dacă într-o familie ea îşi doreşte copii, iar el nu, atunci pentru ce s-au mai luat? Face i şi voi o listă, un precontract… Ne-ar trebui un contract prenup ial în care să se spună: „Nene, mie îmi place ciorba de fasole!” „Mie nu!” Să şti i că toate amănuntele acestea fac familia! Familia e formată dintr-o mul ime de amănunte, aşa după cum biserica e formată dintr-o mul ime de cărămizi. Unele se văd, altele nu se văd. Altele se coc acum în morminte, ca să fie lut.

Interviu cu părintele Constantin Necula, Pr. Conf. Univ. Dr. la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu
Pagina 2

PRINTRE NOI

DINTRE NOI

Cale creștină pentru tineri: postul

Potrivit învă ăturii creştine, postul şi rugăciunea reprezintă forme de „cură ire sufletească” alături de Sfintele Taine. În schimb, într-o societate bazată pe valori materiale este dificil să se atragă aten ia şi asupra celor spirituale. Tinerii sunt astfel dezorienta i, oferindu-se modele nepotrivite. Dar oare ce este de făcut spre a-i îndrepta spre calea cea dreaptă? Postul creştin este unul din mijloacele prin care credincioşii dobândesc treptat virtu i precum cumpătarea sau răbdarea. Acesta nu este numai un simplu exerci iu de stăpânire a poftelor aducătoare de păcate, ci este un mod de a intra în comuniune cu Iisus Hristos. Dar într-o societate în care se pune accent pe violen ă, vicii şi lăcomie, tinerilor le este foarte greu să discearnă între ce este benefic şi ce este greşit. De exemplu, la o petrecere aniversară, varietatea de bucate şi băuturi îi determină pe majoritatea să abuzeze de ele, iar consecin ele sunt de cele mai multe ori nefaste. Mâncarea consumată excesiv poate duce la obezitate sau diabet, dar în plan spiritual vorbim deja despre lăcomie. Băutura alcoolică în exces prezintă multiple rezultate dăunătoare, dar cel mai mare este acela al transformării acestui viciu în păcate precum: lăcomia, mândria, violen a sau în cel mai rău caz crima. Tocmai de aceea menirea postului este aceea de a cultiva în noi rezisten a la ispitele ce ne înconjoară. Postul, unit cu rugăciunea, reprezintă arma creştinului împotriva ispitelor sufleteşti şi trupeşti. Asemenea Mântuitorului, Care S-a retras 40 de zile în deşert pentru post şi rugăciune, care a rezistat în fa a ispitei demonice, astfel trebuie să procedeze orice creştin indiferent de vârstă. Dar în aceste vremuri pe care lumea le vede „moderne” este greu să se ină cont de valorile „arhaice”. Tot ceea ce contează este satisfacerea nevoilor materiale, fără a se ine cont de cele spirituale. Unii nici nu dau importan ă perioadelor prevăzute pentru post din timpul anului (toate miercurile şi vinerile din an, Postul Sfintelor Paşti sau Postul Mare, Postul Crăciunului, Postul Sfin ilor Apostoli, Postul Sfintei Marii etc.), darămite să ină post în afara acestora. Se pierde astfel din vedere scopul acestui act, şi anume cinstirea adusă lui Dumnezeu. De aceea tinerii trebuie să aibă în vedere că pe lângă cură irea trupească şi sufletească pe care o ob in, ei Îl cinstesc şi pe Dumnezeu, realizându-se astfel comuniunea cu Acesta. De aceea, să nu lăsăm modernitatea să ne distragă de la valorile creştine autentice şi să ne tragă pe un drum greşit. Să facem din post atât un mijloc pentru men inerea sănătă ii, cât şi un mijloc de progres spiritual care ne înlesneşte comuniunea cu Dumnezeu. După cum spunea şi Mântuitorul: „Când posti i, nu fi i trişti ca fă arnicii; că ei îşi smolesc fe ele, ca să se arate oamenilor că postesc”. Cîmpean Radu, cls. a XII-a A, C.N.I. „Grigore Moisil”

Cuvântul care aprinde

Postul nu constă doar în ab inerea de la mâncare, ci şi în cură irea sufletului. În posturi majoritatea oamenilor se spovedesc şi se împărtăşesc cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Oare noi, tinerii, mai inem post în ziua de astăzi? Oare noi mai mergem la biserică să ne spovedim măcar o dată pe an? Nu! Nu mai mergem! De ce să mergem? Doar aşa, că mă trimite mama să merg ACOLO? Câ i dintre noi cunosc semnifica ia cuvântului POST? Mul i dintre noi nu ştim că, de fapt, acest cuvânt INUTIL ne poate apropia de Dumnezeu. Avem atâtea exemple de oameni sfin i care prin post au învins atâtea încercări sau prin post au luat legătura cu Dumnezeu, să-L roage să ne ierte păcatele noastre multe şi să ne aducă pe calea mântuirii şi a cunoaşterii de sine (Părintele Porfirie, Părintele Cleopa sau Părintele Arsenie Boca). Postul pentru tinerii din ziua de astăzi nu înseamnă decât un singur cuvânt: NIMIC. Mul i dintre noi nici măcar nu ştiu când este sau cât ine... Al ii, care ştiu nu au mai trecut pe la biserică de mult timp sau spun: „Nu cade pe mine Biserica dacă intru?” Nu, prieteni, nu cade, pentru că Dumnezeu este mare şi bun şi nu uită pe niciunul dintre noi, chiar dacă nu am mai mers la biserică de mult timp. EL cunoaşte pe fiecare în parte şi nu ne uită. Asta să o ine i minte. Indiferen a noastră fa ă de post şi de credin a creştină, pentru care mul i mucenici şiau dat sfintele lor suflete, pentru ca practicarea sfintelor slujbe să se poată ine,este foarte mare. Mul i nici nu au auzit de Sfântul Paisie sau Sfântul Nectarie Taumaturgul, care au făcut atâtea pentru noi. Prieteni, nu trebuie să uităm că Dumnezeu a pus postul nu pentru că aşa a dorit sfânta lui mână, ci pentru salvarea sufletelor noastre. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne îndreptăm şi să urmăm calea cea dreaptă! Cosmina Mirea
Pagina 3

ARS UNA, SPECIES MILLE

ESEU – LIRICA – GRAFICA

Cine este Dumnezeu?
«Cred întru Unul Dumnezeu…». Mărturisesc de fiecare dată când particip la Sfânta Liturghie credin a în Dumnezeu «Tatăl Atot iitorul, Făcătorul cerului şi al pământului…». Dar, oare, cine este El? M-am întrebat din clipa în care am păşit pentru prima dată în biserica modestă de la ară, în care bunicii m-au dus la Sfânta Liturghie pentru a primi Sfânta Împărtăşanie. De atunci am început să-L caut neîncetat. Nu ştiu de ce, ştiu doar că ceva în sufletul meu, pe când eram prea mică ca să în eleg, s-a petrecut într-un mod straniu, dar cert; s-a strecurat o dragoste nemărginită, un dor nebun de a-L căuta, de a-L întâlni, de a-L strânge în bra e, pentru că sim eam cu adevărat că «Dumnezeu este iubire». Nu citisem nimic despre El. Primul meu desen, din clasa întâi, avea să-L reprezinte ca pe un îngeraş, care ştiam sigur că atunci când adorm îmi mângâie fa a şi îmi veghează somnul. Era prea pu in. Voiam cu orice pre să-L găsesc. Duminica mă îmbrăcam cu cele mai frumoase haine pentru a mă întâlni cu El în Sfânta Biserică. Uneori nu eram atentă la toată slujba, pentru că nu în elegeam, dar am continuat să merg, având convingerea că-L voi găsi. Au mai trecut câ iva ani şi am început să citesc despre El. Din Biblie nu am în eles mare lucru, mi s-a părut atât de greu să străbat drumul până la El prin Cartea Sfântă. Tata şi mama nu ştiau nici ei foarte multe lucruri despre Dumnezeu. Timpul i-a îndepărtat parcă şi de Biserică, iar eu am început să-L caut singură. L-am căutat printre sfin i, citind în vie ile lor, dar în tot ceea ce am citit despre ei am găsit multă suferin ă. Eu căutam în schimb iubire. Când aveam necazuri nici nu-mi dădeam seama că mă apasă, pentru simplul fapt că-L căutam neîncetat şi nu aveam timp să mă gândesc la ele. S-a întâmplat să mă îndrăgostesc de un băiat, să mă părăsească şi să simt o suferin ă cumplită. În singurătate, mai ales seara în camera mea, sim eam din nou fiorul acelui sentiment din copilărie, care mă copleşea, mă vindeca, mă făcea să simt ceva atât de special în via a mea. Cui să-i împărtăşesc gândurile mele? Oamenii le calcă adesea în picioare, de ce le-aş spune? Aş vrea să i le spun Lui, dar cine este El? Unde să-L găsesc? Am hotărât să mă spovedesc pentru prima dată şi, dincolo de greşeli, să spun gândurile mele. Părintele mi-a spus: „Îl vei găsi, dacă nu L-ai găsit deja”. Cu o lumânare aprinsă am aşteptat în fa a Sfântului Altar să se deschidă uşile împărăteşti…, îmi era frică să mă apropii prea mult, m-am uitat pe furiş în Sfântul Potir, am rostit numele de Botez şi m-am împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Să fie El şi toată taina aceasta ascunsă şi în Potirul Sfânt!? Eram derutată. Gustasem pâine şi vin. În adâncul fiin ei mele ceva se petrecea: era o taină, taina Iubirii, a căutării mele. El o clădea, fără să ştiu, mi se dăruia pu in câte puin, fiind Iubire nemărginită. Mă sim eam câteodată egoistă, când parcă era absent din via a mea, pentru că-L voiam doar pentru mine şi toată pronia Lui să se reverse asupra mea. Când am vizitat pentru prima dată un aşezământ monahal, am trăit o emoie aparte: am sperat să-L văd în carne şi oase, dar în fa a mea s-a înfă işat un monah cu capul plecat, cu o privire caldă, care m-a binecuvântat şi mi-a vorbit sublim despre El. Mai târziu aveam să realizez că cele mai fericite clipe din via a mea sunt clipele căutării mele şi taina experierii Lui. Când am călătorit pentru prima dată cu avionul şi am văzut cerul atât de aproape, am sperat să-L văd, dar cu cât urcam mai mult, mă sim eam mai nesigură şi tristă, dar totodată fericită că poate la capătul drumului Îl voi întâlni. Acum îmi dau seama că via a mea reprezintă timpul căutării Celui ce mi-a dăruit-o. Sunt sigură că a stat cu mine la masă, chiar şi atunci când mâncam doar pâine binecuvântată cu rugăciunea Tatăl nostru, sunt sigură că a stat lângă mine pe bancă în parc atunci când plângeam şi îmi sim eam sufletul bucă i pentru că pierdusem un om drag; sunt sigură că a fost cu mine în biserică, că am luat din „mâna” Lui lumină din Lumina Sfintei Învieri, sunt sigură că mă iubeşte. Nu cred că într-o via ă întreagă omul poate găsi răspunsul la întrebarea: „Cine este Dumnezeu”? Dar sunt convinsă că iubirea Lui este sinceră, că mi-o va împărtăşi toată via a, că nu degeaba rostesc: „Cred întru Unul Dumnezeu…” De ce aş încerca să caut mai mult decât aş putea să primesc? Profetul Ilie când a ajuns în Sarepta Sidoniei şi oamenii aceia nu ştiau nimic despre Dumnezeu le-a scris aceste cuvine pe piatră: «Dumnezeu este iubire»! Poate că nici el nu ştia mai mult. Dacă ajungi până aici, ai ajuns la El… Şi atunci nu po i decât să aştep i «învierea mor ilor şi via a veacului ce va să vie». Amin. Munteanu Georgia, clasa a XI-a C Colegiul Tehnic Eneregetic Sibiu
Pagina 4

INTALNIREA CU CARTEA

Adolescen ă, Feciorie, Căsătorie
ginea hidoasă a rela iei trupeşti dintre bărbat şi femeie. O fac cu o presiune maximă şi cu o eficien ă căreia pare să nu-i reziste nimeni. Internetul deversează în flux continuu în sufletele tinerilor, dar şi al adul ilor, o mul ime de imagini scabroase având ca subiect rela ia trupească dintre bărbat şi femeie. Este greu, dacă nu aproape imposibil, să se mai recupereze o imagine pozitivă a acestei rela ii. Autorul acestei lucrări tratează pe larg acest subiect, atât ca o problemă care-i frământă pe tineri, cât şi ca o problemă care trebuie clarificată, în perspectiva op iunii între căsătorie şi monahism. Frământările şi tulburările care-i afectează pe adolescen i in, în mare parte, de presiunea trupească, de bombardamentul cu stimuli erotici la care sunt supuşi tinerii în fiecare zi prin mijloacele de informare în masă, dar şi de atrac ia dintre sexe. Acestea sunt, într-o oarecare măsură, aspecte fireşti, care trebuie însă gestionate cu mare grijă, cu multă ştiin ă şi cu multă responsabilitate atât de părin i şi de educatori, cât şi de tinerii înşişi. Cu acelaşi realism, părintele Simeon abordează multe aspecte legate de problematica înso irii bărbatului cu femeia în căsătorie: frământările şi stările sufleteşti care-i domină pe tineri în legătură cu acest subiect, complexele psihologice legate de problema căsătoriei, generate de educa ia sau mediul în care au crescut tinerii, maturizarea în vederea căsătoriei, cum ne alegem partenerul de via ă etc. Cartea părintelui Simeon este în vremurile noastre o carte foarte utilă tinerilor, dar şi educatorilor, părin ilor, profesorilor sau preo ilor. Este timpul să nu ne mai mul umim cu ce ne sugerează instinctul, ci să ne documentăm, să citim, să ne informăm pentru a dobândi o ştiin ă solidă a lucrurilor. Această carte ne oferă, într-un limbaj viu, oral, uşor de citit, răspunsuri la multitudinea de întrebări legate de căsătorie. Pr. Vasile Dariciuc

Editura Bizantină a publicat în 2010 o nouă carte în colec ia Căsătorie, familie. Cartea se numeşte „Adolescen ă, Feciorie, Căsătorie” şi con ine conferin e adresate tinerilor din Grecia de către Arhimandritul Simeon Kraiopoulos cu aproximativ treizeci şi cinci de ani în urmă. Chiar dacă conferin ele au fost rostite acum treizeci şi cinci de ani, subiectele tratate în carte sunt extrem de actuale, oferindu-ne şi o abordare psihologică, nu doar duhovnicească a problemelor cu care se confruntă fiecare tânăr încă din perioada adolescen ei. Conferin ele au fost adresate tinerilor, dar nu-i vizează doar pe aceştia. Ele au multe de oferit şi acelora care au fost cândva adolescen i şi care, fie au îmbră işat via a de familie şi sunt acum părin i, fie celibatul, sau via a monahală, dar se ocupă de educarea tinerilor.

„atât iubești, cât dăruiești”
Părintele Simeon Kraiopoulos a îmbinat perspectiva psihologică – fiind un foarte bun cunoscător al sufletului omenesc şi al problematicii psihologice a acestuia – cu perspectiva duhovnicească, întemeiată pe experien a de duhovnic de o via ă. Din această îmbinare rezultă, în această carte, o abordare foarte realistă a problemelor complexe ce in de înso irea bărbatului cu femeia în căsătorie. Nu e uşor să prezin i starea reală a lucrurilor într-o lumină pozitivă, mai ales într-o vreme în care rela ia dintre bărbat şi femeie cunoaşte stări decadente greu de închipuit. Înso irea bărbatului cu femeia este o provocare majoră pentru teologia şi pentru pastora ia Bisericii. Imboldurile trupeşti ale omului constituie o problemă căreia teologia Bisericii trebuie să-i dea o solu ie. Rela ia trupească dintre bărbat şi femeie este de cele mai multe ori ocolită de discursul teologic sau bisericesc, tocmai pentru faptul că ea pare să fi fost cu totul capacitată de tendin ele hedoniste ce au condus civiliza ia actuală la un pansexualism fără precedent. Este greu să recuperezi o perspectivă pozitivă asupra rela iilor trupeşti în acest context. Şi totuşi, cea mai mare greşeală este să lăsăm să se creadă că acest capitol esen ial al rela iei dintre bărbat şi femeie este unul negativ prin sine, este unul rău. Mass-media vinde lumii şi, în special, tinerilor, pe toate canalele, ima-

O via ă plăcută lui Dumnezeu
Pentru a duce o via ă plăcută lui Dumnezeu şi pentru a ne împodobi sufletul trebuie să săvârşim fapte bune. Aceste fapte bune trebuie făcute din dragoste pentru aproapele nostru şi, după ce le-am săvârşit, nu trebuie să ne lăudăm cu ele. Chiar dacă nu putem ajuta financiar pe cei afla i în suferin ă, le putem fi de folos printr-un cuvânt bun, printr-un gest de iubire sau, pur şi simplu, rugându-ne pentru ei. Pentru a fi plăcu i lui Dumnezeu, copiii trebuie să-i asculte pe părin i, să meargă la Biserică, să fie smeri i, darnici şi miloşi cu cei afla i în suferin ă. Apoi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu şi să-i respectăm poruncile pentru a ne putea mântui. Cautnic Antonia, cls. a V-a C.N. „Samuel von Brukenthal”
Pagina 5

Judecata Universală – adevărata noastră încercare
Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că „Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu” (Iz 18, 23). Această învă ătură este expusă în a doua epistolă a Sfântului Apostol Petru. El ne înva ă că Dumnezeu nu depinde de timp, deoarece timpul a început odată cu crearea lumii pe când Dumnezeu este veşnic. Sfântul Apostol Petru, în a doua sa epistolă în capitolul 3, vorbeşte despre a doua venire a Mântuitorului pe pământ şi de Judecata Universală. Totodată ne spune că Dumnezeu din dragoste pentru noi întârzie acele evenimente oferind lumii timp de pocăin ă. Dumnezeu, după ce l-a creat pe om, i-a dat o singură poruncă: „Din to i pomii raiului po i să mănânci, dar din pomul cunoştin ei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!” (Fac 2, 16-17). Pentru că omul n-a ascultat porunca divină şi a mâncat din „fructul oprit” a devenit muritor şi a fost izgonit din Rai. To i răposa ii Vechiului Testament, fie drep i, fie păcătoşi, ajungeau în iad. Aceeaşi soartă ar fi trebuit s-o avem şi noi dacă Mântuitorul nu S-ar fi întrupat ca să ne răscumpere. Prin Jertfa Sa pe cruce, Domnul nostru Iisus Hristos a răscumpărat omenirea şi ne-a dat, fiecăruia, posibilitatea să ne mântuim. Mântuirea este Darul lui Dumnezeu oferit omului din iubire. Pentru ca să ne însuşim acest Dar al mântuirii noi trebuie să conlucrăm cu harul lui Dumnezeu prin credin ă şi fapte bune. Totodată, Dumnezeu ne-a promis că va veni o zi în care-i va judeca pe to i oamenii. Acelaşi lucru reiese şi din Pilda neghinei. Aici ni se vorbeşte despre Judecata de Apoi. Semănătorul este Dumnezeu, iar semin ele de grâu sunt oamenii buni şi drep i. Neghina semănată de omul vrăjmaş (diavolul) îi reprezintă pe oamenii păcătoşi. Secerişul este sfârşitul lumii când to i cei din morminte vor învia şi se vor prezenta înaintea Dreptului Judecător. Judecata Ob-

MOZAIC

ştească va fi solemnă, dreaptă, înfricoşătoare şi cu sentin ă definitivă. Judecătorul va fi Domnul nostru Iisus Hristos, Care este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. To i oamenii care s-au pocăit aici pe pământ vor intra, împreună cu Hristos, în Împără ia Cerurilor, în timp ce păcătoşii, care nu s-au pocăit, vor merge la chinuri veşnice. Pocăin a este regretul sufletesc pentru păcatele săvârşite, mărturisirea lor şi hotărârea fermă de a nu le mai săvârşi. Învă ăturile Mântuitorului sunt mereu actuale şi to i creştinii ar trebui să ină cont de ele şi să-şi potrivească via a cu voin a lui Dumnezeu. Cu ajutorul învă ăturilor extrase din Pilda neghinei putem în elege mult mai bine Judecata de Apoi. Pilda ne oferă ocazia să cugetăm la sfârşitul nostru pe acest pământ şi la răspunsul pe care trebuie să-l dăm la Judecata ce ne stă înainte. Totodată, trebuie să ne pregătim pentru întâlnirea cu Hristos pentru că această Judecată va hotărî soarta noastră în veşnicie. Vlădu Gabriel, cls. a VIII-a, Şcoala cu cls. I-VIII, nr. 6, Sibiu

Candela Sufletului
To i oamenii ar trebui să ducă o via ă plăcută lui Dumnezeu. Printr-o astfel de via ă noi ne asemănăm din ce în ce mai mult cu Dumnezeu, după chipul Căruia am fost crea i. Noi trebuie să acumulăm cât mai mult untdelemn în „candela sufletului”. Untdelemnul simbolizează harul Sfântului Duh pe care noi îl primim la Botez şi pe care trebuie să-l înmul im prin fapte bune. Cu cât „candela noastră” este mai plină, cu atât suntem mai aproape şi mai plăcu i lui Dumnezeu. Faptele bune, prin care ne împodobim „candela sufletului”, trebuie făcute din dragoste de Dumnezeu şi de aproapele. Noi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu pentru că şi El ne iubeşte pe noi. De asemenea trebuie să ajutăm pe orice om aflat în suferin ă şi să respectăm pe toată lumea. Oamenii trebuie să se roage lui Dumnezeu să-i
Pagina 6

ajute să poată acumula cât mai mult untdelemn în „candela sufletului”. La Judecata de Apoi fiecărui om i se va cântări „candela” cu untdelemn şi se va vedea atunci cât a acumulat. Dacă vom aduna destul untdelemn în „candelă” vom putea intra la nuntă împreună cu Mirele Hristos în Împără ia Sa. Dacă nu vom avea destul untdelemn vom rămâne afară şi vom plânge o veşnicie ca şi cele cinci fecioare neîn elepte. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să acumulăm cu to ii cât mai mult untdelemn în „candela sufletului nostru” pentru a ne bucura o veşnicie în Împără ia lui Dumnezeu. Bogdan Ioan, cls. a V-a, C.N. „Octavian Goga”, Sibiu

MOZAIC

Pocăin a – calea spre via a veșnică
Timpul când Mântuitorul va reveni pe pământ este cunoscut doar de Dumnezeu, deci noi, oamenii, trebuie să fim pregăti i în permanen ă pentru întâlnirea cu El şi să priveghem ca cele cinci fecioare în elepte, având candelele aprinse de credin a şi dragostea de Dumnezeu. În timpul petrecut pe acest pământ trebuie să ne străduim să respectăm poruncile lui Dumnezeu, să împletim credin a cu faptele bune pentru a primi un răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos. Aşa cum ne spune Sfântul Apostol Petru, din iubirea Sa nemărginită, Dumnezeu amână trimiterea Fiului Său pe pământ pentru a mai da oamenilor timp de pocăin ă. Din pilda neghinei aflăm că Dumnezeu lasă neghina să crească alături de grâu pentru ca nu cumva smulgând neghina să smulgă odată cu ea şi grâul. Grâul îi reprezintă pe oamenii buni, iar neghina pe cei răi. Oamenii răi, trăind alături de cei buni şi privind la pildele de cură ie şi sfinenie ale oamenilor care-L caută şiL iubesc pe Dumnezeu au posibilitatea să se pocăiască, să-şi schimbe via a şi astfel să devină şi ei grâul cel bun pe care Stăpânul arinii (Dumnezeu) îl va păstra în jitni a Sa. Dacă însă nu vor în elege nimic din dragostea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi nici din exemplele de sfin enie pe care ni le oferă Domnul, oamenii cei răi riscă să pă ească ce-a pă it neghina din pildă – să ardă în focul cel veşnic. Aşadar, Dumnezeu este un Tată iubitor şi îndelung răbdător, Care aşteaptă ca fiii Săi să I se alăture după ce vor pleca de pe pământ. Datoria noastră, a creştinilor, este aceea de a stărui în credin ă, în pocăin ă şi-n iubire, pentru a da un răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos şi a petrece o veşnicie alături de Cel Care Şi-a dat via a pe cruce pentru mântuirea noastră. Vladu Denisa Maria, cls. a VIII-a, Şcoala cu cls. I-VIII, nr. 21, Sibiu

Dumnezeu este iubire. Şi pentru că Dumnezeu este iubire, El a vrut să creeze ceva minunat. Şi astfel a creat lumea din nimic, prin puterea Cuvântului Său. El a vrut ca toate fiin ele să se bucure de bunătă ile Sale şi de iubirea Sa nemărginită. Dumnezeu l-a creat pe om ca el să fie fericit, iar omul putea fi fericit numai în măsura în care se afla în legătură cu Creatorul Său. Din păcate, odată cu trecerea timpului omul s-a îndepărtat tot mai mult de la calea cea dreaptă, dar anevoioasă a virtu ii, apucând pe drumul ce ducea spre osânda cea veşnică. Păcatul face tot mai adâncă prăpastia dintre oameni şi Împără ia lui Dumnezeu. Acum 2000 de ani, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să-i scape pe oameni de robia păcatului şi a mor ii de care erau inu i. Mântuitorul a vorbit oamenilor prin pilde, dar şi în mod direct pentru a-i face conştien i de necesitatea credin ei şi a pocăin ei în dobândirea vie ii veşnice. Pocăin a este acea stare a creştinului care îl face să-şi vadă şi să-şi recunoască păcatele, sperând să ob ină iertare de la Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a oferit tot ceea ce ne este necesar pentru mântuire. După părerea mea, fără învă ăturile transmise de Domnul Hristos şi fără jertfa Sa pe crucea Golgotei, omul nu ar putea dobândi via a cea veşnică. Prin această jertfă, Mântuitorul a făcut posibilă împăcarea omului cu Dumnezeu. Aşa cum ne înva ă Sfânta Scriptură şi Sfânta Biserică prin Simbolul Credin ei, Domnul nostru Iisus Hristos „şade” acum de-a dreapta Tatălui şi „iarăşi va să vină să judece viii şi mor ii” şi să întemeieze o Împără ie care nu va avea sfârşit. De data aceasta, El va veni cu slavă, înconjurat de sfin ii Săi îngeri şi va săvârşi Judecata de Apoi, o Judecată solemnă, publică, înfricoşătoare pentru cei ce au refuzat iubirea lui Dumnezeu, dar plină de nădejde şi bucurie pentru cei ce au slujit lui Dumnezeu cu toată inima. Cununia este Taina prin care un bărbat şi o femeie devin so şi so ie prin binecuvântarea lui Dumnezeu. Cei doi so i trebuie să se iubească şi să se respecte reciproc, să trăiască după voia lui Dumnezeu şi să aibă copii. Copiii sunt cea mai mare fericire din via a părin ilor lor. Ei au anumite obliga ii fa ă de părin ii lor: trebuie să-i asculte, să-i ajute şi să-i respecte aşa cum cere Dumnezeu prin porunca a V-a a Decalogului: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să- i fie ie bine şi să trăieşti mul i ani pe pământ”. La rândul lor, părin ii au anumite datorii fa ă de copiii lor: să-i iubească, să-i sprijine în via ă şi să le ofere o viaă decentă (un adăpost şi cele necesare vie ii de fiecare zi). Lucrul cel mai important într-o familie este iubirea. O familie în care nu există iubire adevărată nu este familie. Dumnezeu, Care a întemeiat familia încă din rai, acor-

O familie unită
dă acesteia o aten ie deosebită. În Noul Testament citim că Mântuitorul a fost invitat la nunta din Cana Galileii împreună cu Mama şi cu ucenicii Săi. El a răspuns invitaiei şi la rugămintea Mamei Sale a prefăcut apa în vin. Aceasta este prima minune pe care a făcut-o Hristos. Prin această minune şi-a descoperit dumnezeirea Sa. Prin participarea Sa la nunta din Cana Galileii, Iisus a binecuvântat unirea celor doi miri, arătând, totodată, cât de mult pre uieşte Dumnezeu via a de familie. Aşadar, într-o familie trebuie să existe iubire, armonie, respect reciproc şi frică de Dumnezeu. Dacă toate acestea se găsesc într-o familie, atunci familia respectivă va trece mai uşor peste greută ile vie ii. Arcaş Daniel Ilie, cls. a VI-a, Şcoala cu cls. I-VIII „Samuil Micu”, Sadu

Pagina 7

O, PREAIUBITE !

Cronica tinerilor în imagini și cuvinte: activită ile iernii

O, preaiubite Te mărim Tinerii sibieni în pelerinaj la Mănăstirea Oaşa Prin rugăciune şi prin cânt, Departamentul pentru tineret al Arhiepiscopiei Sibiului a organizat, în cadrul unui parteIar seara unii la culcare neriat încheiat cu Colegiul Na ional „Octavian Goga” şi Grupul Şcolar de Construc ii şi ArRugându-se la Duhul Sfânt. hitectură „Carol I” din Sibiu, două pelerinaje la Mănăstirea Oaşa din jude ul Alba. Primul pelerinaj s-a desfăşurat între 28 şi 30 ianuarie cu 22 de elevi de la Colegiul Na ional Tu L-ai dat pe Fiul Tău, „Octavian Goga” din Sibiu, iar al doilea între 19 şi 20 februarie cu 20 de elevi: jumătate Ai vreo părere de rău? dintre ei au fost de la Colegiul Na ional „Octavian Goga” şi cealaltă jumătate de la Grupul Pentru c-am păcătuit Şcolar de Construc ii şi Arhitectură „Carol I”. La cele două pelerinaje elevii au fost înso i i de profesoara de religie Carmen Jinariu de la Colegiul Na ional „Octavian Goga” şi de Pr. i-ai dat Fiul cel iubit. Vasile Dariciuc, coordonatorul Departamentului pentru tineret din cadrul Arhiepiscopiei Sibiului. Pentru al nostru păcat, Elevii participan i la cele două pelerinaje au asistat la două sinaxe organizate de stare ul Să ne fie iertat Mănăstirii Oaşa, protosincelul Iustin Miron şi duhovnicul mănăstirii ieromonahul PanteliŞi să ne sălăşluim, mon Şuşnea. La cele două sinaxe tinerii au aflat date despre istoricul mănăstirii, aspecte leBiserica s-o iubim. gate de via a monahală, programul liturgic şi duhovnicesc al mănăstirii. O parte Pentru că şi Dumnezeu a discu iei s-a axat pe tema spovedaniei L-a dat pe Fiul Său şi a importan ei pe care o are duhovnicul Pentru noi cei păcătoşi, în via a oamenilor, în general, dar şi a Ca să fim mai credincioşi. tinerilor în mod special. La sinaxa din 29 ianuarie s-a vorbit mult despre rolul SfinŞoroştinean Florin, cls. a V-a ilor Trei Ierarhi ca modele autentice penŞcoala cu clasele I-VIII, tru fiecare dintre noi. O problemă tot mai Bogatu-Român des ridicată de tinerii vremurilor noastre o reprezintă lipsa modelelor autentice. Modele sunt destule, dar nu demne de Concursul Revistei urmat. Din clipa în care ne-am născut până în clipa trecerii din această via ă, Redac ia noastră vă lansează suntem urmări i de nonvalori, de false şi provocarea de a participa la mincinoase valori. Aproape totul în jurul concursul revistei Cuvânt către tineri. Tot ceea ce ave i nostru este de o falsitate şi o decaden ă de făcut este să trimite i până strigătoare la cer. De la calitatea mâncării la data de 15 mai 2011 un arti- până la stupidele emisiuni TV în care col/eseu sau poezie pe tema: tinerii sunt sufoca i cu violen ă şi erotism Ce reprezintă familia pen- prezent tot mai fă iş până şi în reclamele tru voi? Ce crede i că ar la dulciuri sau la telefoane mobile. itrebui să vă ofere vouă fa- nând cont de această realitate destul de milia? Și ce crede i că pudureroasă din via a tinerilor, Biserica te i oferi voi familiei și soci- repropune societă ii în care trăim exemetă ii în care trăi i? Cele mai plul sfânt al celor care şi-au pus via a în bune 3 materiale vor fi premiaslujba lui Hristos şi a semenilor lor. te cu căr i și obiecte religioase. Tinerii s-au putut bucura şi de un frumos program recreativ în cadrul natural mirific din jurul Mănăstirii Oaşa, într-un Mult succes! peisaj de iarnă autentică, cu multă zăpadă. Sâmbăta s-au încheiat cu participarea Redac ia tinerilor la privegherea care s-a oficiat în Pr. Cristian Vasile Dariciuc biserica mănăstirii până la miezul nop ii. – redactor-șef – Majoritatea tinerilor prezen i s-au spoveProf. Dr. Sorin Joantă dit sâmbătă seara la cei doi duhovnici ai – I.S.J. Sibiu – mănăstirii, iar duminica s-au împărtăşit la Prof. Elena Popa Sfânta Liturghie. Duminica, după masa – I.S.J. Brașov – de prânz, luând binecuvântare de la părintele stare Iustin, am pornit spre casă Prof. Adela Drăgoi cu dorin a de a reveni şi cu alte ocazii la Corectură frumoasa Mănăstire Oaşa.
Ionela Crăciun Tiparul executat la Tipografia Șaguniană Sibiu

Pr. Vasile Dariciuc
Așteptăm cu drag articolele, părerile și sugestiile d-voastră pe adresa: cuvant_catre_tineri@yahoo.com

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful