30

DE ZILE

PENTRU TRĂIREA BIRUINŢELOR SPIRITUALE
Treizeci de autori creştini de frunte împărtăşesc din cunoştinţele lor

Culese de

BRUCE WILKINSON

2

2

3

DEDICAŢIE
Această carte este dedicată unei persoane cu care am lucrat mai mult de douăzeci de ani în misiunea Walk Thru the Bible, şi am avut privilegiul s-o urmăresc trăind numeroase biruinţe spirituale de-a lungul anilor. Ea nu doar continuă să urmărească excelenţa în viaţa ei, dar n-a încetat niciodată să crească spiritual de când am întâlnit-o prima oară în 1978. Dedic deci această carte lui: Jill Milligan În aceşti douăzeci de ani, Walk Thru the Bible (WTB) a promovat-o mai mult decât pe oricine altcineva în întreaga istorie a misiunii. Conducerea ei vizionară renumită este depăşită doar de angajarea ei tot mai profundă faţă de Domnul Isus Hristos. Comitetul de conducere şi echipa administrativă a lui Walk Thru the Bible o preţuiesc foarte mult. Ea nu doar conduce misiunile pentru femei din biserica ei locală, ci de asemenea continuă să ucenicizeze femeile, conducând pe fiecare din ele către trăirea biruinţelor spirituale. Chiar de curând am împărtăşit cu ea faptul că soţia mea, Darlene, şi cu mine consideram că ea era unul din cele mai minunate exemple ale „femeii din Proverbe 31“ pe care l-am întâlnit vreodată. Într-adevăr, „Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude, zicând: «Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate»“ (Proverbe 31:28-29). Astăzi ea este vicepreşedinta lui Life Change Videos (Filme video care schimbă viaţa) şi supraveghează o misiune vastă şi în plină dezvoltare de răspândire a învăţăturilor biblice prin filme video în întreaga naţiune. Prin încurajarea ei continuă a luat fiinţă toată această serie intitulată Cele trei scaune: Trăind biruinţe spirituale. Este un privilegiu s-o onorăm – o femeie care eu cred că este mare atât în ochii cerului cât şi ai pământului – în acest fel modest.

3

4

4

Oswald Sanders Biruinţa spirituală 7 Trăieşte în puterea Duhului Sfânt J. Packer Biruinţa spirituală 8 Lasă Duhul să-ţi învingă carnalitatea Andrew Murray 5 .5 CUPRINS Introducere Mulţumiri INTRODUCERE Biruinţa spirituală 1 Pune-ţi pe inimă să trăieşti biruinţe spirituale Bruce H. Wilkinson PARTEA ÎNTÂI: Trăind biruinţe spirituale în viaţa ta Biruinţa spirituală 2 Pune capăt spiralei coborâtoare Charles R. I. Swindoll Biruinţa spirituală 3 Dărâmă obstacolele din calea intimităţii cu Hristos Joseph Stowell Biruinţa spirituală 4 Disciplinează-te ca să câştigi premiul Erwin Lutzer Biruinţa spirituală 5 Fă-ţi curaj şi analizează-te altfel Hannah Whitall Smith Biruinţa spirituală 6 Înlocuieşte-ţi mândria cu smerenia autentică J.

iubiţi-vă soţiile Tony Evans Biruinţa spirituală 13 Soţiilor.6 PARTEA A DOUA: Trăind biruinţe spirituale în căsnicia ta Biruinţa spirituală 9 Repară temeliile căsniciei tale James Dobson Biruinţa spirituală 10 Distruge miturile obişnuite despre căsnicie Gary Chapman Biruinţa spirituală 11 Alungă prădătorii căsniciei John Trent Biruinţa spirituală 12 Soţilor. ajutaţi-vă soţii Elizabeth George Biruinţa spirituală 14 Fă-l fericit pe partenerul tău de viaţă Robert Jeffress Biruinţa spirituală 15 Aprinde-ţi din nou dragostea David şi Claudia Arp PARTEA A TREIA: Trăind biruinţe spirituale în familia ta Biruinţa spirituală 16 Cinsteşte pe copiii tăi ca pe o comoară nepreţuită Gary şi Greg Smalley Biruinţa spirituală 17 Perseverează ca părinte proactiv Dennis şi Barbara Rainey Biruinţa spirituală 18 Pregăteşte-i pe copiii tăi pentru o viaţă sexuală pură Tim şi Beverly LaHaye 6 .

7 Biruinţa spirituală 19 Taţilor. nu vă temeţi! Jean Fleming PARTEA A PATRA: Trăind biruinţe spirituale în umblarea ta cu Dumnezeu Biruinţa spirituală 23 Trăieşte viaţa dincolo de limite Franklin Graham Biruinţa spirituală 24 Supune-te voii lui Dumnezeu Warren Wiersbe Biruinţa spirituală 25 Dobândind mulţumirea Joni Eareckson Tada şi Steven Estes Biruinţa spirituală 26 Păzeşte-te de idoli John Wesley Biruinţa spirituală 27 Măreşte-ţi setea de Dumnezeu Jerry Bridges Biruinţa spirituală 28 Practică disciplinele spirituale Kenneth Boa 7 . ajutaţi-i pe copiii voştri să rămână în picioare Steve Farrar Biruinţa spirituală 20 Insuflaţi disciplina bunelor maniere Elisabeth Elliot Biruinţa spirituală 21 Deprinde-i pe copiii tăi să respecte autoritatea Ted Tripp Biruinţa spirituală 22 Mamelor.

8 Biruinţa spirituală 29 Tradu bunele tale intenţii în acţiuni care să-ţi schimbe viaţa Howard G. Hendricks CONCLUZIE Biruinţa spirituală 30 Trăieşte o viaţă de necurmate biruinţe spirituale Bruce H. Wilkinson 8 . Hendricks şi William D.

De unde ştiu? Pentru că fiecare învăţătură este bazată pe Biblie. dacă ai urmărit un film video LifeChange (Schimbarea vieţii) cum ar fi Portretul biblic al căsătoriei sau Sfinţenia personală în vremuri de ispită. „Gândeşte-te la tine însuţi ca la un pelerin în călătorie“. Învăţători cunoscători ca Charles Swindoll. în colegii creştine. Majoritatea folosesc cuvinte ca: „parcă aş merge în cercuri“. Fiecare pagină din această carte a fost alcătuită cu măiestrie astfel încât căutarea ta spirituală să fie încununată de succes. 30 de zile pentru trăirea biruinţelor spirituale face parte de fapt dintr-o serie mult mai largă de resurse care schimbă viaţa. Şi pentru că mentorii încercaţi pe care îi vei cunoaşte în aceste pagini au mers înaintea ta în această călătorie. Dar iată vestea cea bună – mai mult de 80 la sută din creştinii cu care am stat de vorbă au o dorinţă profundă să crească. sau Umblarea familiei. te va elibera într-o nouă sferă a vieţii. sau ai citit Umblarea zilnică. James Dobson. Aşa cum vei descoperi în curând. se vor deschide. în faţa întrunirilor naţionale ale oamenilor de afaceri şi ale educatorilor. „Unde te-ai situa pe acest drum? Cum ai descrie cel mai bine gradul de înaintare în umblarea ta cu Dumnezeu?“ Ştii ce am descoperit? Doar foarte puţini creştini se văd pe ei înşişi făcând un progres semnificativ din punct de vedere spiritual. Elisabeth Elliot. sau în arenele din Africa de Sud şi Australia. Gary Smalley şi alţii – fiecare îţi va prezenta adevărul care transformă. Sper că vei profita de ele ca să urmăreşti cu agresivitate creşterea ta spirituală. atunci cunoşti deja inima misiunii noastre. Sfatul lor este testat prin experienţa lor personală şi este evaluat de adevărurile puternice şi neschimbătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu. „am pierdut puţin direcţia în momentul de faţă“. Umblarea tinerilor. sau pur şi simplu împotmolire curată. principiul celor Trei Scaune este ţesut ca un fir comun în aproape fiecare pagină a acestei cărţi. odată deschisă. Lanţurile vor cădea. Acestea includ cartea Trăind biruinţe spirituale şi un număr de resurse video şi audio pentru folosinţă personală şi în grup pe care le vei găsi listate la sfârşitul acestui volum. Fiecare încuietoare. Tot ce realizează Walk Thru are în vedere un singur lucru – să te conducă spre o schimbare reală şi durabilă a vieţii pentru gloria lui Dumnezeu. Porţile.9 INTRODUCERE DRUMUL CARE NE STĂ ÎNAINTE În cei treizeci de ani ai mei de slujire. Joni Eareckson Tada. Am vorbit şi am scris despre cele Trei Scaune mai mult de douăzeci şi cinci de ani pe plan naţional. fie pe stadioane sportive. în toată lumea. Howard Hendricks. În fiecare caz. Ai de gând să porneşti într-o nouă direcţie din punct de vedere spiritual. Fiecare din cele treizeci de scrieri cred că îţi vor prezenta câte o cheie care va deschide o încuietoare diferită din viaţa ta. să se schimbe şi să aibă biruinţe spirituale ca să ajungă la tot ce are mai bun Dumnezeu pentru viaţa lor! Întrucât citeşti această carte. cu zăbrele lungi. bănuiesc că şi tu eşti unul dintre ei. i-am întrebat pe ascultătorii din toată lumea cum ar descrie ei progresul lor spiritual din prezent. am spus. Poate ai simţit de câtva timp că trebuie să treci peste unele obstacole vechi din viaţa ta care te-au împiedicat să experimentezi o umblare spirituală cu Dumnezeu mai profundă şi mai satisfăcătoare. răspunsul la acest mesaj a fost în mod constant acelaşi: vieţile s-au schimbat. Fiecare din acele Scaune reprezintă un nivel diferit al dedicării faţă de Dumnezeu: 9 . şi mai recent. Noi posibilităţi vor apare imediat. Dacă ai urmat vreodată un seminar Walk Thru the Bible.

Dacă eşti creştin. Directorii agenţiilor seculare de sondare a opiniei publice au raportat aceeaşi statistică: stilul de viaţă. prietene. creşterea şi împlinirea pe care Domnul tău le-a avut în minte pentru tine încă de când a început timpul. caracterul tău. •Al doilea Scaun simbolizează compromisul. Am observat că atunci când oamenii încep să priceapă implicaţiile acestor principii. scopurile tale. Omul a ales să încerce să ia pentru el însuşi lucrurile cele mai bune pe care le au de oferit atât Dumnezeu cât şi lumea. copiii tăi. felul în care îţi petreci timpul şi îţi cheltuieşti banii. marchează următoarele treizeci de zile. Aproape toţi îşi dau seama unde stau şi de ce. relaţia ta cu Dumnezeu. Maestrul în schimbarea vieţii – Însuşi Duhul Sfânt – aşteaptă să te îndrume pas cu pas spre libertatea. atunci ai stat în fiecare din aceste Scaune într-un moment sau altul din viaţa ta. Ai început o călătorie palpitantă. căsnicia ta. Omul a ales să nu-I răspundă lui Dumnezeu în nici un fel semnificativ. şi voinţa şi înfăptuirea“ (Filipeni 2:13). şi deschide-ţi inima. una pe care poţi s-o întreprinzi atât cu anticipaţie cât şi cu încredere. Deci.10 •Primul Scaun simbolizează dedicarea. 10 . Sunt convins că Domnul îi cheamă pe credincioşi înapoi la o viaţă de dedicare şi evlavie. lumina se răspândeşte peste întreaga lor viaţă. biserica de astăzi demonstrează în mod jenant exact contrariul. •Al treilea Scaun simbolizează conflictul. Scaunul în care stai de obicei controlează toate aspectele vieţii tale – valorile tale. valorile şi opţiunile creştinilor şi ale ne-creştinilor sunt în principal aceleaşi! În loc să demonstreze incredibila putere a lui Hristos de a schimba vieţile. după plăcerea Lui. şi vă dă. rămânând în dezacord cu realităţile spirituale eterne. Mulţi ajung la o biruinţă spirituală imediat. Omul a ales să-L iubească şi să-L slujească pe Dumnezeu cu toată inima. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi. Niciodată n-a fost mai imperios necesară lăsarea în urmă a mediocrităţii spirituale.

Lee Sizemore. Cei mai mulţi din aceşti oameni sunt prieteni sau cunoştinţe personale. Mulţumiri speciale trebuie acordate lui Eric Weber. John Ross. A treia cinste trebuie acordată în mod special întregii echipe de la LifeWay Resources condusă de Dr. Când cuvintele şi căile sunt una. Steve. care a dirijat acest proces complex şi termenele lui finale destul de presante cu cea mai mare uşurinţă. Primul căruia trebuie să-i dăm cinste este omul care a lucrat alături de noi la dezvoltarea acestei unelte puternice pentru creşterea spirituală. coslujitori ai Împăratului. şi acest proiect reflectă angajamentul lui faţă de noi de a experimenta bucuria biruinţelor spirituale. Gene Mims şi echipei lui de conducere. Vă mulţumesc. Mike Miller. Mulţumesc. Îi mulţumesc şi Îl laud pe El pentru loialitatea Lui constantă şi pentru angajamentul credincios de a-i duce pe toţi fiii şi fiicele Sale de la o biruinţă spirituală la alta – pe toţi în drum spre biruinţa finală – spre cea din urmă transformare în chiar chipul Domnului Isus Hristos. Inima lui pentru Domnul este mereu în creştere. noi numim aceasta integritate personală. Încurajarea lui şi conducerea lui vizionară care are în vedere interesele Împărăţiei au stimulat acest concept dincolo de tot ce am visat sau ne-am putut imagina vreodată. Am păstrat ce a fost mai bun pentru la urmă. Parteneriatul nostru de la Walk Thru the Bible cu LifeWay Resources în tot acest proces n-a fost nimic altceva decât o nespus de mare plăcere. Este o distinsă onoare să tipăreşti această carte cu Multnomah datorită angajamentului lor puternic de a produce materiale de o valoare excelentă şi eternă. plăcerea a fost de partea mea! A doua cinste trebuie acordată incredibililor autori ale căror scrieri au dezvăluit secretele care stau în spatele trăirii biruinţelor spirituale. şi ştiu că vieţile lor sunt conform cuvintelor lor.11 MULŢUMIRI Scopul acestei pagini este de a face cunoscut faptele care stau în spatele acestei cărţi – de a împărtăşi stima şi consideraţia acolo unde se cuvine într-adevăr stimă şi consideraţie. că ne-aţi împărtăşit din inima voastră aceste treizeci de biruinţe. Jimmy Hester şi mulţi alţii au fost un exemplu minunat de slujitori excelenţi! A patra cinste trebuie acordată minunatei echipe de la Multnomah Publishers sub conducerea inovatoare a lui Don Jacobson. John Kramp. Angajamentul Lui de a ne conduce prin biruinţe spirituale după biruinţe spirituale este singura temelie pentru o carte ca aceasta. domnul Steve Kroening. Cea mai înaltă onoare trebuie acordată Domnului nostru mare. Steve este un editor prin excelenţă şi este capabil să descopere ce este cel mai bun din ce este cel mai bun din orice se scrie despre un subiect. 11 . Rich Murrell.

12 12 .

ci din cauza zbuciumului interior care clocotea în mine. pot să te ajut. Asta era problema. Doar priveam spre podea. Nu voi uita niciodată cât voi trăi ce mi-a spus după aceea. a spus: „Bruce. A anulat câteva întâlniri şi a pus deoparte toată după-amiaza pentru mine. Hendricks. dar indiferent ce încercam. în mod deschis. O astfel de prietenie este o comoară rară. dar altceva. Howard G. „Atunci. Nu ştiam ce vroiam să fac în schimb – poate să lucrez la un magazin sau ceva. eram jenat şi nenorocit. Mi-aduc aminte că transpiram tot încercând să-i explic cât mai bine cu putinţă frământarea şi confuzia mea. ştiu că mă iubeşti“. Transpiraţia îmi şiroia pe frunte. „Bruce. ai încredere în mine“. Ştiam că mă puteam încrede în el. N-a spus prea mult. Prof. am întrebat. Vroiam tot ce nu aveam.. mi-a spus că era acolo pentru mine şi că trebuia să prind un avion a doua zi ca să merg să-l văd. După un timp. „Ai încredere în mine“. totul a ajuns la un punct culminant. „dar ce vrei să fac?“ El a rămas tăcut un moment şi apoi a spus cu seriozitate: „Vrei să faci ce-ţi voi spune indiferent ce-ţi voi cere?“ Nu-mi venea să cred! El vroia angajamentul meu înainte să-mi spună în ce constă acesta! Mă ţinea în mod intenţionat în întuneric! Stăteam pur şi simplu acolo. Când în sfârşit am luat loc în biroul lui a doua zi după-amiază. Asta era. Dar puteam eu să mă încred în el până într-atât? Puteam eu să 13 . El mi-a pus câteva întrebări şi m-a ascultat în linişte. Mă apropiam de patruzeci şi nimic nu mai mergea cum trebuie. gândindu-mă la cuvintele lui. aşa cum îl numeam noi cu afecţiune. La fel arăta şi părăsirea misiunii. nu mergea. Lucrarea nu mă mulţumea. Ştiam că mă iubeşte. crezi că te iubesc?“ „Da. Orice altceva . Aşa că m-am dus la unul din mentorii mei care fusese folosit de Domnul de nenumărate ori în timpul celor douăzeci şi ceva de ani anteriori. un eminent profesor de la Seminarul teologic din Dallas. În cele din urmă. Dr. L-am sunat şi i-am spus că m-am împotmolit şi că aveam nevoie de ajutor. WILKINSON M-am împotmolit! Vreau să zic că m-am împotmolit de-a binelea! Atunci am numit aceasta „criza de la mijlocul vieţii“ mele. Nu puteam vorbi. Mult timp am stat acolo. După numai două propoziţii.13 Ziua 1 Trăind biruinţe spirituale Pune-ţi pe inimă să trăieşti biruinţe spirituale BRUCE H.. Ştiam că trebuie să fac ceva. Nu din cauza „Profului“. Chiar şi proverbiala maşină roşie sport şi toate celelalte lucruri care merg cu ea arătau groaznic de bine pentru acest bărbat însurat de vârstă mijlocie. Vrei să faci ce-ţi voi spune?“ „Bine“.

fără să ajungă de fapt niciodată undeva. Dar aceasta n-a făcut decât să le înrăutăţească situaţia. pentru israeliţi. Prof. Ce biruinţă! TE-AI ÎMPOTMOLIT? Te-ai împotmolit vreodată în viaţa ta spirituală? Lucrul acesta nu se deosebeşte prea mult de împotmolirea maşinii tale în noroi sau în zăpadă. După un timp care mi s-a părut cât o eternitate. mâncând zi de zi aceeaşi dietă spirituală.) Am sentimentul că acelaşi lucru ar putea fi adevărat pentru tine şi pentru mine – noi pur şi simplu nu-L credem pe Dumnezeu! CELE TREI SCAUNE Toată istoria israeliţilor şi a Exodului poate fi împărţită în trei perioade de timp diferite: (1) anii robiei. De fapt. Şi în trei sau patru săptămâni am fost eliberat. Ba chiar au decis că ar fi fost mai bine să se întoarcă în Egipt şi să trăiască în robie decât să se confrunte cu responsabilităţile libertăţii lor nou-descoperite. n-ai făcut decât să te afunzi din ce în ce mai mult. Poate că tu nici măcar nu realizezi că te-ai împotmolit. era necredinţa.14 fiu de acord să fac orice mi-ar cere. Generaţia aceea a pribegit prin pustiu până au murit. El a zâmbit cu afecţiune şi mi-a dat să fac două lucruri diferite. Încerci să mergi înainte. chiar înainte să-mi spună despre ce este vorba? El îmi cerea să mă încred în el fără un răspuns la întrebarea de ce. Poate că te-ai acomodat atât de bine cu viaţa ta încât nu vezi efectiv nici un motiv pentru a o schimba. ce anume ne face să ne împotmolim în primul rând? Ei bine. s-au împotmolit. Totul în mine striga cu împotrivire. (2) anii pribegiei şi (3) anii abundenţei. şi tot nu se întâmplă nimic. Poate te simţi cum se simţeau israeliţii când pribegeau prin pustiu: mergeau mereu în cerc. Am făcut exact ce mi-a spus. şi tot ce se vedea la orizont era mai mult nisip. Cum au tratat israeliţii situaţia lor aparent disperată? Ani de zile au mormăit. Dar în tot acest timp. Poate eşti în acest tip de situaţie chiar acum când citeşti aceasta. dar nu se întâmplă nimic. (Cel mai tragic aspect al necredinţei israeliţilor este că ei n-au fost niciodată eliberaţi din împotmolire. ştiu că mă iubeşti – şi ştiu că pot să mă încred în tine. 14 . Aşa că nici măcar nu şti ce pierzi. Ai putea chiar să încerci să întorci roţile în diferite direcţii. Încerci să mergi înapoi. Ce îmi sugera el era exact opusul a ceea ce vroiam eu să fac! I-am spus că voi lăsa deoparte toate sentimentele şi argumentele din inima mea şi că voi face exact ce mi-a cerut să fac. Apoi am zburat înapoi acasă. mi-am găsit în sfârşit cuvintele: „Da. Voi face orice îmi vei cere să fac“. Ai devenit aşa de mulţumit cu trăirea în pustiu încât n-ai vrea niciodată să trăieşti în „Ţara promisă“. Odată ce au acţionat conform acestei necredinţe. Erau atât de înfricoşaţi de uriaşii care trăiau în Ţara promisă că nu credeau că Dumnezeu le va da ţara aşa cum le-a promis. Ei s-au împotmolit cu adevărat! Şi au rămas acolo patruzeci de ani.

nu experimentaseră niciodată salvarea lui Dumnezeu. credinţa lor a fost răsplătită foarte mult cu o ţară în care curge lapte şi miere. Iosua şi generaţia de israeliţi care a intrat în Ţara promisă au stat pe acest scaun.. şi cei care stau pe el rămân aproape de Dumnezeu. Iosua a spus odată acestei generaţii: „Acum. am folosit trei scaune diferite ca să reprezint fiecare din aceste generaţii. Dar n-au ştiut cum să trateze responsabilităţile libertăţii. A doua generaţie care a părăsit Egiptul a experimentat incredibila exuberanţă de a fi eliberaţi din robie. temeţi-vă de Domnul. Ca urmare. Care este diferenţa dintre aceşti israeliţi şi israeliţii din Egipt? Cei din primul grup au experimentat puterea salvării lui Dumnezeu în viaţa lor. şi se închinau la dumnezei păgâni. Ca s-o punem în termeni moderni. Ei şi-au trăit viaţa în supunere totală faţă de egipteni. dar nu slujeau Domnului cu toată inima lor. pe de altă parte. Ei erau robi unui stăpân. Ce testament pentru devotamentul lor! Observi cum s-a referit Iosua la celelalte două generaţii de israeliţi? Primul grup pe care l-a menţionat el era format din părinţii lor. iar anii abundenţei privesc anii de belşug în Ţara promisă sub conducerea lui Iosua. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt. Ei aveau o relaţie intimă cu Domnul şi îşi trăiau viaţa slujindu-I Lui.15 Evident. şi au trăit o viaţă de abundenţă şi binecuvântare. dar erau totuşi robi.. Ei au fost eliberaţi din tirania altor domni. dar multe bagaje). eu şi casa mea vom sluji Domnului“ (Iosua 24:14-15). iar Al treilea Scaun stă în stânga. Începi să înţelegi progresul? Dorinţa lui Dumnezeu pentru viaţa unui necredincios este ca el să treacă de la Al treilea Scaun (unde nu există nici o relaţie cu Hristos) la Al doilea Scaun (unde există salvare. şi şi-au adus aminte de promisiunile Lui cu privire la Ţara promisă. Ei au văzut nemijlocit minunile lui Dumnezeu şi au experimentat puterea mâinii Lui călăuzitoare. ei şedeau confortabil în Al doilea Scaun. Ei L-au văzut pe Dumnezeu nimicindu-i pe vrăjmaşii lor. Aşa cum am văzut deja. Imaginează-ţi trei scaune în mintea ta: Primul Scaun este cel din dreapta ta. Generaţiile israeliţilor care au trăit în Egipt au fost robi. Ei şedeau categoric în Al treilea Scaun. Ei se încredeau în El şi ştiau că vieţile lor erau în siguranţă în mâna Lui. care au slujit altor dumnezei de cealaltă parte a râului. aveau mâncare bună din belşug şi adăpost. însă. Ei şi-au adus aminte de lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu ca să-i scoată pe strămoşii lor din Egipt. altul decât Dumnezeu. şi încercau să facă lucrurile în felul lor. Pentru a face toată această chestiune mai vizuală şi mai practică. Israeliţii din Egipt. Ei aveau un profund devotament faţă de Dumnezeu. Primul Scaun din metafora noastră este scaunul evlavios. Ei au venit sub sângele Paştelor. anii pribegiei ţin de cei patruzeci de ani pe care ei i-au petrecut în pustiu.. anii robiei se referă la cei patru sute de ani pe care israeliţii i-au petrecut în captivitate în Egipt. şi trăiau o viaţă destul de confortabilă. 15 . Al doilea Scaun este în mijloc. şi apoi repede la Primul Scaun (unde bagajele sunt aruncate afară). Ei uitau mereu de minunile şi puterea lui Dumnezeu. A treia generaţie. ei au refuzat să îndepărteze dumnezeii cărora le slujiseră în Egipt. Dar aşa cum explică Iosua. şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. şi slujiţi Domnului. a făcut lucrurile aşa cum trebuia. Cât despre mine. Ei erau bine trataţi. Fiecare din aceste perioade de timp reprezintă o nouă generaţie. rezultatele n-au fost plăcute.

Exact! Fiecare domeniu al vieţii tale trebuie mutat pe Primul Scaun. Eu m-am împotmolit. Sau mai rău. De fapt. Ei n-avuseseră de a face personal cu Domnul.16 Din nefericire. şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni. Doar lucrul acesta fusese suficient ca să dea naştere credinţei în Dumnezeu. ei merg mai departe la primul Scaun. Judecători 2:10 spune că „Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lor. care nu cunoştea pe Domnul. şi timp de treizeci de zile aceşti lideri te vor ajuta să trăieşti biruinţele de care vei avea nevoie ca să ajungi acolo. Ai încredere în mine! 16 . Dumnezeu vrea ca noi să mergem la Primul Scaun. Această generaţie încă mai credea în Domnul. dar exista o diferenţă semnificativă: credinţa lor nu era originală. dar ei n-au trăit experienţe cu El în mod personal. În schimb. vei vedea că descendenţii lui Iosua şi generaţia care a trăit mai mult decât el (a patra generaţie) nu fac o treabă foarte bună în ce priveşte rămânerea în Primul Scaun. amândouă sunt tratate în Scriptură. Următoarea generaţie (a cincea) a făcut un pas şi mai mare înapoi. Aveam nevoie de ajutorul unui bun prieten ca să ies din Al doilea Scaun şi să mă întorc în Primul Scaun. Acesta este subiectul acestei cărţi: trăirea biruinţelor spirituale în viaţa ta. mulţi oameni care trec de la Al treilea Scaun la Al doilea se împotmolesc acolo pentru foarte mult timp. în familia ta şi în umblarea ta cu Dumnezeu. dar până la urmă am experimentat biruinţa spirituală pe care o căutam. promit că vei găsi viaţa din belşug pe care Dumnezeu doreşte atât de mult ca tu s-o trăieşti. Dar poate că unii dintre noi s-au împotmolit. Dacă vei continua să citeşti istoria israeliţilor. Bineînţeles. în căsnicia ta. Ambele situaţii sunt nefericite. TRĂIND BIRUINŢE SPIRITUALE Deci mişcarea se poate face în ambele direcţii. ei se bizuiau pe credinţa părinţilor lor şi pe istorisirile despre ce făcuse Dumnezeu în generaţia părinţilor lor. dar apoi alunecă înapoi în Al doilea Scaun. Am aranjat ca unii dintre cei mai tari lideri din comunitatea creştină să te conducă la Primul Scaun în câteva domenii ale vieţii tale. Aceasta a luat puţin timp. Ei credeau toate faptele despre Dumnezeu. exact aşa cum au făcut israeliţii în pustiu. nici ce făcuse El pentru Israel“. Dacă vei urma paşii pe care ei ţi i-au schiţat.

17 PARTEA ÎNTÂI Trăind biruinţe spirituale în viaţa ta 17 .

18 „Caracterul se pierde întotdeauna când un ideal înalt este sacrificat pe altarul conformităţii şi popularităţii“. SWINDOLL 18 . CHARLES R.

dar în principal râs şi relaxare. sărituri de pe dig. Deseori mă întrebam dacă mă voi întoarce vreodată în acel loc al amintirilor fericite de familie. este de obicei o eroziune lentă care mănâncă din noi de-a lungul unei perioade lungi de timp. câtorva uragane şi clipocitului normal al valurilor pe linia ţărmului. În timp ce nu poate fi un singur eveniment care să conducă la căderea noastră. va mai fi în picioare casa. În timp ce anii aceia treceau în unitate şi bună dispoziţie familială. sau va capitula în faţa apetitului de nestăvilit al mării? Un prieten de-al meu care a urmat un colegiu de elită în Midwest cu mulţi ani în urmă mi-a spus o poveste similară. Dar nu voi uita niciodată ziua în care totul s-a schimbat. m-am întors la parul acela şi am măsurat cu pasul distanţa. Nimeni nu-şi putea imagina 19 . Unele din cele mai plăcute amintiri ale mele mă duc înapoi la un mic golf din Mexic. eroziunea se poate desfăşura chiar sub ochii noştri. Aşa că. SWINDOLL Ca să încep. bucăţi de pământ erau mistuite de golf. Înainte să apună soarele în prima zi când am sosit. după câte îmi amintesc. An după an. În toate activităţile noastre agitate şi în ceasurile leneşe de relaxare. Anul precedent. Era un copac masiv – un fel de punct de reper considerat ca o comoară unde studenţii se întâlneau de decenii. O spirală coborâtoare era în mers. dar un centimetru aici şi un alt centimetru şi ceva acolo în timpul anului care trecuse. Doar pentru că este tăcută şi lentă nu înseamnă că nu devastează. poate fi o biruinţă spirituală plină de putere care să ne ducă înapoi de unde aparţinem. Dar Chuck Swindoll nu doreşte să lase această eroziune să continue. nu este un eveniment particular care ne face să ne schimbăm locul în care ne aşezăm. Apele golfului mâncau bancul de pământ care se afla între casă şi mare. înţeleg. o eroziune urâtă avea loc. hai să aruncăm o privire la cât de uşor poate fi să treci de la Primul Scaun la Al doilea Scaun. În anii adolescenţei mele familia noastră îşi petrecea vacanţele de vară acolo: plimbări cu barca. Mai degrabă.19 Ziua 2 Trăind biruinţe spirituale în viaţa ta Pune capăt spiralei coborâtoare CHARLES R. mulţumită fluxului şi refluxului. De multe ori. înot cu ora. a rămas puţin sub douăsprezece picioare. Golful înfulecase o altă bucată de peste trei picioare – nu cu înghiţituri mari. Anul următor ne-am întors. pescuit dis-de-dimineaţă. În inocenţa mea copilărească nu m-am gândit niciodată la asta. nimeni n-a vorbit vreodată despre asta şi nu şi-a bătut capul să observe. convingându-ne că deşi noi nu putem vedea că se întâmplă mare lucru şi nu auzim multe avertizări. Bunicul meu din partea mamei avea o căsuţă ţărănească în golful acela şi era destul de generos ca s-o împartă cu familia lui numeroasă. Profesorul a făcut o treabă bună. fiind complet singur în ultima zi a vacanţei noastre din vara aceea. pescuit de creveţi cu năvodul. bălăceală noaptea târziu. am bătut un par mare adânc în sol şi apoi am măsurat cu pasul distanţa dintre par şi mare – cam cincisprezece picioare. Am făcut un mic experiment târziu într-o zi de vară care a produs o impresie de neuitat în mintea mea. clasa noastră din şcoala secundară studiase eroziunea.

nici măcar un ticăit persistent. Aşa cum plângea odată Ieremia: „Părinţii au mâncat aguridă. un compromis acolo. Aceeaşi spirală coborâtoare poate influenţa o familie. Aceasta îmi aduce aminte de un rând dintr-o scrisoare a lui John Steinbeck către Adlai Stevenson: Există un iz de imoralitate care pătrunde pe furiş peste tot şi care începe din camera copiilor şi nu se opreşte până nu ajunge la cele mai înalte funcţii. 3. o picoteală. Nimeni nu-şi poate da seama privind.. O nebăgare de seamă aici. Ce a început cu o inocenţă curioasă se termină cu o dependenţă distructivă. o privire deliberată în altă parte.20 acel campus fără stejarul uriaş care-şi întindea ramurile pentru toţi spre bucuria lor. anotimp după anotimp. Odată căzut jos. Refuzul oamenilor cu căsnicii tradiţionale de a accepta responsabilităţile familiale. pentru că se întâmplă în mod imperceptibil. construind viitorul unei naţiuni. o plictiseală. Tragedia este că lucrurile nu se opresc aici. Este ceea ce eu numesc deseori efectul domino-ului. un destin. 4. nici pe departe aşa de mult cât mă interesează caracterul. un obicei . 8. atât la nivel corporativ cât şi guvernamental. cu un T-R-O-S-N-E-T enorm care zdruncină nervii. Ceea ce odată „nu era mare lucru“ devine. 1. 7. Sensul tradiţional al ceremoniei de căsătorie se pierde. în realitate. a promiscuităţii şi a rebeliunii juvenile. 6. Lună de lună. LA FEL ESTE ŞI CU CARACTERUL Pe mine nu mă interesează pur şi simplu o casă sau un colegiu . Acei copii cresc. Întotdeauna germeni morali şi etici invizibili ne pot invada atât de uşor.. până când. Mişcările feministe abundă. Este mai lent decât un ceas şi mult mai tăcut. 2.. Creşterea interesului cu privire la perversiunile sexuale şi la crimele legate de sex şi răspândirea lor. O spirală coborâtoare lucrase ani de zile. Creşterea lipsei de respect public faţă de părinţi şi faţă de autorităţi în general. consemnează observaţiile lui pătrunzătoare făcute când a comparat dezintegrarea diferitelor civilizaţii cu declinul similar al vieţii de familie din acele civilizaţii. mai mare decât viaţa însăşi. o moţăială. în cartea sa tipărită în 1947 Familia şi civilizaţia. Doar pentru că era tăcută şi lentă nu însemna că era pe moarte.. Ce este tolerat de mami şi de tati merge în jos la fiu şi la fiică. Nu este nici un dăngănit de clopot. toţi cei îndureraţi de trecerea lui au putut să vadă ceea ce nimeni nu şi-a bătut capul să observe.. o bucată din caracter cade în mare. o bucăţică protectoare din scoarţă pică pe iarbă.. Opt modele specifice de comportament casnic au reprezentat spirala coborâtoare a fiecărei civilizaţii studiate de Zimmerman.. Căsnicia îşi pierde caracterul sacru . Dorinţa crescândă de a comite adulter şi acceptarea lui. şi copiilor li s-au strepezit dinţii“ (Ieremia 31:29). o atenuare a atenţiei. a avut loc o eroziune internă. este în mod frecvent ruptă prin divorţ. uriaşul cel puternic şi-a dat duhul. aducând cu ei începutul stadiilor unei boli terminale.. Accelerarea delincvenţei. 5. Părea să fie o parte perpetuă a peisajului . într-o zi. Sociologul şi istoricul Carle Zimmerman. Şi înainte să ne dăm seama. 20 .

fă o evaluare mintală a căsniciei tale . Swindoll. Priveşte între zidurile standardului tău moral. Îţi va arăta importanţa caracterului şi cum poţi să dezvolţi trăsăturile unui creştin de pe Primul Scaun. în rugăciune. „Izul care pătrunde pe furiş peste tot“ poate fi invizibil. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Pocăieşte-te în primul rând de necredinţa ta care te-a făcut să te rătăceşti şi roagă-L pe Domnul să refacă relaţia ta intimă cu El. mărturiseşte-I Domnului dacă ai mers pe o cale greşită şi doreşti să mergi în direcţia bună. © 1982 de Charles R. a familiei tale. ale angajamentului tău odată ferm de excelenţă etică. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în procesul de stopare a spiralei coborâtoare. dar după părerea lui Zimmerman poate fi letal. ultima marchează stadiul final al dezintegrării societăţii. Stai o clipă şi.. cel mai mare şi cel mai greu obstacol de depăşit este să-l faci pe omul respectiv să admită că este un alcoolic.21 În general. O eroziune urâtă poate avea loc. Apoi. Când Anonimul alcoolicilor începe să lucreze cu un alcoolic. Doar pentru că schimbările sunt tăcute şi lente. Deci ce este biruinţa care va opri spirala coborâtoare? Ar putea fi pur şi simplu recunoaşterea că mergi într-o direcţie greşită. 2. Nu te minţi pe tine însuţi. te îndemn să citeşti cartea lui Chuck Swindoll The Quest for Character (Urmărirea caracterului). Înainte de a încheia lectura de astăzi cu o ridicare din umeri.. asta nu înseamnă că lucrurile nu se deteriorează. mers. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. pentru a rămâne în Primul Scaun şi a aprofunda umblarea ta cu Hristos. Compară felul cum erai cu felul cum eşti. Luată din The Quest for Character. Tipărită de Zondervan Publishing House. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Aşa este şi cu alte biruinţe spirituale. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. o eroziune pe care nu ţi-ai bătut capul s-o observi. Gândeşte-te bine. 21 . Inc. trăiesc viaţa din belşug. Şi odată ce are loc această biruinţă. poate să înceapă refacerea. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică pentru stoparea spiralei coborâtoare chiar acum? 3. Dacă eşti căsătorit. Sunt ceva termite în lemn? Nu te lăsa înşelat de anii de inocenţă şi de voie bună care au trecut. stai şaizeci de secunde şi cercetează-ţi viaţa. Folosită cu permisiune. Pune-ţi şi răspunde-ţi la câteva întrebări grele.

EPICTETUS (aprox. acela este sărac“. THOMAS WILSON (1663-1735) „Nu omul care are prea puţin. – Anno Domini 65) „Mulţumirea stă nu într-o mare bogăţie. ci în puţine pretenţii“. LUCIUS ANNAEUS SENECA (aprox.H. pocăinţă. 55-135) 22 . SMITH „Multe din temerile noastre sunt subţiri ca foiţa de hârtie şi un singur pas curajos ne-ar trece senini prin ele“.22 „Nici un om nu este vreodată mai departe de patru paşi de Dumnezeu: convingere. ROY L. 4 î. ci omul care se lăcomeşte la mai mult. BRENDAN FRANCIS „Cea mai mare dintre toate confuziile este să credem că suntem integri şi n-avem nevoie de ajutor“. consacrare şi credinţă“.

O cutie cu prăjituri. Deşi de multe ori am luat acest pasaj ca fiind despre mântuire. să asculte ce zice bisericilor Duhul“ (Apocalipsa 3:20-22). după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Înseamnă că Hristos ne urmăreşte cu încordare. Hristos Se înfăţişează ca Unul care urmăreşte cu ardoare intimitatea cu noi. ne-am aţinti privirea asupra textului. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am trage o scrisoare din teancul nostru de corespondenţă care ar avea ca adresă a expeditorului: „Hristos: Universul“. poţi pur şi simplu să te laşi pe spate şi să te relaxezi. poşta zilnică este foarte amuzantă. Totuşi. îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie. Dacă te-ai hotărât să părăseşti Al doilea Scaun şi să te muţi pe Primul Scaun. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa. foarte spirituali şi foarte valoroşi din Laodiceea. depăşirea acestor obstacole va da naştere unei relaţii intime cu Hristos. El Se adresează tuturor laodiceenilor: celor slabi şi celor tari. de aceea mulţi oameni nu părăsesc niciodată Al doilea Scaun. voi intra la el. Celui ce va birui. voi cina cu el. Metafora este puternică. Trebuie să ne aţintim privirea asupra textului scrisorii pe care Hristos a scris-o bisericii din Laodiceea (Apocalipsa 3:14-22). Hristos stă la uşa inimilor noastre şi bate.23 Ziua 3 Trăind biruinţe spirituale în viaţa ta Dărâmă obstacolele din calea intimităţii cu Hristos JOSEPH STOWELL A sta în Al doilea Scaun poate fi foarte confortabil. trebuie să te avertizez că sunt multe obstacole care te pot împiedica să-ţi atingi ţinta. cu stăruinţă şi cu pasiune. Un cec de la mami sau de la tati. 23 . Nu există nici un calificativ aici. ştiind că El cunoaşte foarte bine toate lipsurile noastre. celor bogaţi şi celor săraci. Efortul care ţi se cere este minim – în general. Dar trebuie să munceşti ca să ajungi la Primul Scaun. Alătură-te lui Joseph Stowell care te va conduce. Şi a câştiga intimitatea cu Hristos este cea mai mare biruinţă spirituală pe care o poţi experimenta. Ar fi putut să fie scrisă pentru noi. Cât timp ai o conştiinţă curată. contextul impune că în realitate este vorba de o relaţie cu Hristos pentru aceia care au ajuns deja să-L cunoască. şi el cu Mine. Nota aceea de la ultimul test important. celor cu invalidităţi şi celor marginalizaţi. El nu vorbeşte doar pentru acei câţiva oameni cu adevărat aleşi. Aproape de sfârşitul scrisorii este o invitaţie irezistibilă: „Iată Eu stau la uşă şi bat. unde unul din cele mai palpitante locuri din campus este oficiul poştal al campusului. Cine are urechi. Trebuie să recunosc că cele mai multe campusuri colegiale seamănă mult cu Moody. Deşi am fi fără îndoială preocupaţi de ce anume ar putea fi înăuntru. Studenţii merg să caute o scrisoare de la băiatul acela special sau de la fata aceea specială de acasă. Este extrem de personal şi foarte relevant pentru noi care căutăm intimitatea.

atunci cum se face că noi nu deschidem uşa? Sunt cel puţin trei motive pentru răspunsul nostru reţinut. sau cu altcineva – ca să aflăm doar că speranţele noastre de a avea intimitate au fost nu doar năruite şi călcate în picioare. începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece. Pentru că încrederea este atât de importantă. Dacă ne este frică de Dumnezeu şi dacă Îl vedem pe Dumnezeu ca un tată mânios. Pur şi simplu nu ştim dacă mai putem vreodată să ne încredem în cineva. nici în clocot. nici rece. ca să-L întâlnim pe Dumnezeu la nivelele mai adânci din noi înşine. vorbeşte despre această problemă: Calea spirituală a creştinului se bazează pe o încredere tot mai profundă în Dumnezeu. Încrederea este cea care ne permite în primul rând să facem acel salt iniţial în întuneric. vreau să mă încred în Tine“ şi apoi mergi spre încrederea în El şi spre a fi suficient de curajos ca să ajungi să-I deschizi uşa lui Dumnezeu. nici în clocot. în această călătoriei. Şi încrederea este cea care conduce acea intimă făţuire din nou a fiinţei noastre. am fost răniţi în acest proces. El nu Se va folosi de noi.24 Dacă Hristos Se face atât de accesibil. El nu va abuza de noi. ca un poliţist suspicios. acea transformare a durerii noastre. sau ca un judecător aspru. dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă eşti căldicel. va fi greu să facem să crească un entuziasm sau măcar un interes. Apocalipsa 3:14-19 spune povestea vieţii multora dintre noi: Îngerului bisericii din Laodiceea scrie-i: Iată ce zice Cel ce este Amin. AL DOILEA MOTIV: AUTO-SUFICIENŢA Dar pentru unii dintre noi faptul că Hristos este încă afară poate avea ceva de a face cu problema creştinilor din Laodiceea. Ne temem. Am o rugăciune pentru aceia dintre noi care-L ţin pe Dumnezeu departe de ei. Doamne! Ajută necredinţei mele!“ Trebuie să ne rugăm: „Doamne. Trebuie să înhăţăm adevărul că Dumnezeu nu ne va dezamăgi. PRIMUL MOTIV: FRICA Deşi Dumnezeu ne urmăreşte şi deşi Hristos este acolo şi bate. am 24 . Este rugăciunea din Marcu 9:24: „Cred. Martorul credincios şi adevărat. unora dintre noi poate le este frică să deschidă uşa. O. a rănirii noastre şi a motivaţiei noastre inconştiente într-un om aşa cum a dorit Dumnezeu să fim. Thomas Keating. care aud bătaia. cu mama noastră. dar că întrucât am devenit vulnerabili. dar se tem să rişte şi să deschidă uşa. în cartea sa Intimitatea cu Dumnezeu. Mulţi dintre noi am dorit mult intimitatea în relaţiile umane – cu tatăl nostru. călătoria noastră spirituală poate fi blocată dacă purtăm cu noi atitudini negative faţă de Dumnezeu din fragedă copilărie. Nimeni care s-a încrezut vreodată în Dumnezeu şi s-a îndreptat spre intimitate nu a fost vreodată dezamăgit la sfârşit – niciodată.

nenorocit. şi pocăieşte-te!“ Hristos spune. Ei aveau nevoie de Hristos. 17). Spune doar cuvântul egocentric şi noi ne înfiorăm. şi nu duc lipsă de nimic». aşa cum le-a spus laodiceenilor. ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.25 să te vărs din gura Mea. Dacă există un cuvânt care să rezume aspiraţiile şi obsesiile americanilor. El doreşte să umple viaţa noastră cu adevăratele comori preţioase. mângâierea. Cel ce se slujeşte pe sine. Mai mult succes. m-am îmbogăţit. 11). În 1 Timotei 6. săraci. Dar Hristos n-a renunţat la laodiceeni. Şi toate acestea pentru că ne iubeşte. în analiza sa pătrunzătoare cu privire la preocuparea americanilor cu consumul. AL TREILEA MOTIV: NEMULŢUMIREA Laurence Shames. Fii plin de râvnă dar. Nu credem că aceasta este la fel de rea ca celelalte cuvinte care se referă la „sine“. tind să pălească în comparaţie cu lucrurile pe care le-am mai putea obţineii. scrie: Mai mult. orb şi gol. prezenţa şi puterea Lui. Pentru că zici: «Sunt bogat. sărac. susţinuţi şi asiguraţi. Hristos a spus despre laodiceeni că deşi aveau toate acele „lucruri“ – un trai bun şi uşor. 19). laodiceenilor: „Voi sunteţi căldicei. Mai mult lux şi extravaganţă. de fapt. Dumnezeu vrea să ne facă bogaţi în fapte bune. te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc. bunuri – ei erau „ticăloşi. nenorociţi. Trăim pentru mai mult – pentru următoarea mărire de salariu. răbdarea şi blândeţea“ (v. sunteţi dezgustători pentru Mine“. Ei se bizuiau pe ceea ce consumau din lumea materială ca să fie satisfăcuţi. Şi. credinţa. şi doftorie pentru ochi. dragostea. El vrea să ne dea „aur curăţit prin foc“ (Apocalipsa 3:18). evlavia. Indulgent cu sine însuşi. Găsesc interesant faptul că toţi aceşti termeni care se referă la „sine“. ca să te îmbraci cu ele. dar pentru că nu sunteţi nici fierbinţi nici reci. relaţii. şi haine albe. pentru următoarea noastră casă. Ei erau bogaţi şi nu aveau nici un fel de nevoi materiale. Dar când ne gândim la auto-suficienţă ochii noştri se întunecă cu o pioasă apatie. cu veşmintele copiilor Săi. şi lucrurile pe care le avem deja. El vrea să avem pacea Lui. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. la „ego“ şi pe care îi aruncăm prin biserică ne fac să ne dezumflăm imediat din cauza vinei. El vrea să ne pocăim de auto-suficienţa noastră (v. Aş vrea pur şi simplu să fiţi mai cu chef. şi nu ştii că eşti ticălos. Dar este o problemă mare pentru Dumnezeu. deci credeau că nu aveau nevoie de Dumnezeu. şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale. Pavel spune credincioşilor să nu mai fugă după bogăţiile pământeşti şi să caute „neprihănirea. acesta este. şi să ne ungă ochii cu balsamul prezenţei Sale ca să putem vedea (v. El vrea să ne facă bogaţi într-o relaţie care are acces la toate resursele Sale: El vrea să ne îmbrace goliciunea cu haine albe. Foamea după mai mult. De ce ar spune Dumnezeu aceasta despre poporul Său? El a spus aceasta din cauza sentimentului lor de auto-suficienţă. ca să te îmbogăţeşti. 18). aşa cum nu renunţă nici la noi. orbi şi goi“ (v. 25 . oricât de minunate ar fi ele. Eu aş vrea să fiţi ca ceaiul cu gheaţă într-o zi călduroasă sau ca ceaiul fierbinte într-o zi friguroasă.

Suntem chemaţi să fim mulţumiţi cu ce avem întrucât Îl avem pe Dumnezeu – şi El este atotsuficient. Adică. Shames continuă şi spune: În timpul deceniului trecut. aceasta face să vină cecurile de plată a salariilor. Căci noi n-am adus nimic în lume. Trebuie să încerci Hot Shot Cafe ca să apreciezi ce privilegiu este. Pe raftul din spatele casei de marcat erau ceştile Hot Shot Cafe. Cu bunele prăjituri de altădată ca la mama acasă şi o chelneriţă severă autentică. avem totul. Cu vechiul tonomat şi toate celelalte. cad în ispită. el scrie: Negreşit evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. aceasta îi face pe oameni să cheltuiască. dimpotrivă. în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare. sau CD-urile. sau maşinile – n-ar fi în adevăr aşa mare lucru. 6-10). Era un impuls căruia nu i-am putut rezista. Aceasta nu înseamnă că noi nu vrem niciodată nimic sau că nouă nu ne place să cumpărăm ceva de aici sau de acolo. şi care conduce şi problemele mai mari ale vieţii. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. curând vom găsi că şi aceasta a devenit comună. şi aceasta înseamnă că există mai mult de consumat. Am ştiut imediat că am nevoie de una. Favorita mea dintotdeauna este ceaşca mea cu Chicago Bulls. 26 . Dacă avem dar. Este probabil un lucru masculin. Sistemul. cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm. a fost. înţeles corect. În 1 Timotei 6. până am vizitat Hot Shot Cafe din Asheville. mai mare sau mai bun. şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri (v. Fără pretenţii. Este acolo unde scrie localul localurilor. Cuvântul biblic pentru satisfacţie este cuvântul mulţumire. ne va fi de ajuns. şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Ea a remarcat că era un lucru minunat şi plăcut să-ţi găseşti bucuria şi satisfacţia în lucrurile mici. Consumul îi ţine pe muncitori la lucru. Mecanismul nu cere asta. Mie îmi plac ceştile grele şi mari de porţelan. Avându-L pe El. Orice surplus este un bonus. Este un cerc perfect. Aşa că am lăsat acolo o parte din banii mei câştigaţi cu greu şi am luat-o acasă unde urma să-şi ia locul printre celelalte ceşti pe care le-am cumpărat de-a lungul anilor ca să-mi satisfac dorinţele. Este acea lăcomie mereu-prezentă după tot ce este mai mult. mulţi oameni au ajuns să creadă că nu trebuie să existe un scop. şi unii. Carolina de Nord. Dar este dinamica aceasta care conduce nevoia mea doar după încă o ceaşcă. care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. aceasta îi face pe inventatori să inventeze şi pe investitori să investească. complet în sine însuşi – şi gol în mijlociii. Cei ce vor să se îmbogăţească. sau antichităţile. Dacă ar fi doar ceştile din viaţa noastră – sau ursuleţii de pluş. Pavel a mărturisit că învăţase atât cum este să ai belşug cât şi cum este să ai puţin şi în ambele cazuri să fii mulţumit (Filipeni 4:11-13).26 O prietenă care este moştenitoarea unei proprietăţi enorme mi-a spus că şi-ar fi dorit să poată da zilele înapoi când primirea unei ceşcuţe de Crăciun o bucura şi-i făcea plăcere. este independent de valori şi nu are nevoie de nici o filosofie ca săl proptească. Ce uitase ea era faptul că şi aceia dintre noi care ne putem găsi plăcerea într-o ceşcuţă nouă. care au umblat după ea. au rătăcit de la credinţă. Înseamnă că noi nu suntem stăpâniţi de pasiunea de a consuma.

Mulţumiţi-vă cu ce aveţi. Stowell. cu educaţia noastră. încrezătoare. © 1998 de Joseph M. Acesta este un fel sănătos de nemulţumire. gata să intre. de auto-suficienţă şi de nemulţumire. Folosită cu permisiune de Moody Press. El doreşte să intre şi să cineze cu tine. Eşti gata să experimentezi o biruinţă în ce priveşte intimitatea ta cu Hristos? Atunci tot ce trebuie să faci. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. Poţi să-L auzi pe Hristos bătând la uşa inimii tale? Dacă şezi în Al doilea Scaun. sau cu o lungă listă de alte lucruri. Stowell. „Chiar în secunda în care facem asta“. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Însă felul de nemulţumire care semnalează o vulnerabilitate la unicitate este o nemulţumire care caută satisfacţia şi siguranţa personală în „doar încă un lucru. cu slujba noastră. citeşte cartea lui Dr. pentru care Dumnezeu este suficient. încă o experienţă. Deschiderea uşii generează plăcerea trăirii promisiunii Lui: „Voi intra la el. Este o unire pe care sufletul nostru n-o va uita niciodată“. 3:20). spune Stowell. El este acolo. voi cina cu el. mers. Când Îl auzim bătând. trăiesc viaţa din belşug. Aşa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu.27 Versiunea King James spune astfel: „Evlavia cu mulţumire este un mare câştig“. Nu vrei să deschizi uşa către inima ta chiar astăzi? Dacă tu. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. „găsim că Dumnezeu este acolo. este acea inimă mulţumită. Tocmai ai citit cum pot fi învinse aceste obstacole. 27 . cu nici un chip nu te voi părăsi». Disponibilă la librăria ta creştină locală. Te va întâmpina acolo unde eşti şi te va ajuta să te întorci acolo unde trebuie să fii. aşa cum explică Joseph Stowell în cartea sa Far From Home (Departe de casă). Mulţumirea nu se reflectă doar în relaţia noastră cu lucrurile. Nu există nici o posibilitate ca noi să vrem să întoarcem spatele ţării îndepărtate şi să ne întoarcem cu faţa spre casă până nu vom fi gata să realizăm că Hristos este sursa noastră atotsuficientă şi ca atare El ne dă posibilitatea să trăim în pacea calmă a unei vieţi mulţumite. cu locul nostru în viaţă. ca şi fiul risipitor. încă o prietenie“. te-ai trezit departe de cale. Noi deseori inversăm formula şi spunem: „evlavia plus câştig este mulţumire“ când în realitate evlavia plus mulţumire egal câştig. Dar tu eşti reţinut de frică. Luată din Far From Home de Joseph M. căci El Însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las. Scriitorul Epistolei către evrei ne aminteşte: „să nu fiţi iubitori de bani. aşteptând ca tu să deschizi uşa. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Stowell. departe de locul unde credeai că eşti. nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?»“ (Evrei 13:5-6). Uneori nemulţumirea ne poate motiva la neprihănire sau la o angajare plină de râvnă faţă de Dumnezeu. şi el cu Mine“ (Apoc. este să te ridici şi să răspunzi la uşă. care se grăbeşte să răspundă. Putem fi nemulţumiţi cu partenerul nostru de viaţă.

28 2. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. 28 .

29 29 .

30 „Nu considera dureros ceea ce este bine pentru tine“. WILLIAM CONGREVE (1670-1729) „Nu vei fi niciodată omul care poţi fi dacă presiunea. nici cruce. DICK VERMEIL „Pocăinţa este mai degrabă o atitudine decât un simplu act“. 484-406 î. WILLIAM PENN (1644-1718) „Dacă nu investeşti mult. EURIPIDES (aprox. nici spini. la dragostea lui Dumnezeu pentru noi“. înfrângerea nu te doare şi victoria nu te entuziasmează“. tensiunea şi disciplina sunt scoase din viaţa ta“. RICHARD OWEN ROBERTS „Penitenţa nu creşte uitându-ne posomorâţi la răutatea noastră.H. nici cunună“. nici amărăciune.) „Nici durere. nici glorie. nici ramură de palmier. BILKEY 30 . ci uitându-ne în sus la frumuseţea lui Dumnezeu. nici tron. JAMES G.

Şi singura cale de a ajunge la ea este să te antrenezi cu o stăruinţă riguroasă. Înaintea meciului el le ţinea un discurs care se învârtea în jurul cuvântului „pretindeţi“. pretindeţi că suntem pe primul loc. pe de altă parte. dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Antrenorul Fitzsimmons era foarte necăjit din cauza înfrângerii. Creştinul din Primul Scaun. şi alergăm ca să câştigăm. Mă lupt cu pumnul. Lui Pavel îi plăcea să folosească întrecerile sportive ca o analogie la trăirea vieţii creştine. dar nu ca unul care loveşte în vânt. în loc să vă gândiţi că avem o serie de înfrângeri. Nu. deci. În atletism există doar un singur premiu – victoria. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji. echipa a mers pe terenul de baschet şi a fost bătută zdravăn de Boston Celtics. Pe creştinul din Al doilea Scaun. Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare. alerg. noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. în loc să vă amintiţi că suntem pe ultimul loc. bineînţeles că nu-l interesează antrenamentul – pe el îl interesează plăcerile vieţii.31 Ziua 4 Trăind biruinţe spirituale în viaţa ta Disciplinează-te ca să câştigi premiul ERWIN LUTZER Există un moment pe care îl caută orice atlet acolo unde se urmăreşte realizarea ca el să câştige premiul sau nu. Ci mă port aspru cu 31 . Eu. în loc să credeţi că acesta este un meci obişnuit. dar nu este aşa de glorios pentru cel care pierde. „Domnilor. antrenorule! Pretinde c-am câştigat!“ Mulţi dintre noi părem a fi învingători în cursa vieţii. pretindeţi că avem o serie de victorii. pe nume Cotton Fitzsimmons. Vom descoperi că am jucat pentru eternitate. şi trăieşte o biruinţă care va face din tine un credincios învingător. Dar întreabă pe orice atlet care a câştigat premiul dacă regretă ceva. Este un moment glorios pentru câştigător. Urmăreşte cu atenţie cuvintele înţelepte ale lui Erwin Lutzer. Cred că şti care va fi răspunsul lui. Când vom sta în faţa lui Hristos. Acelaşi lucru este adevărat şi pentru creştini. Faimosul maraton grecesc şi jocurile istmice din Corint erau ilustraţii simple ale felului în care se aleargă în cursa care contează cu adevărat. vom vedea curând diferenţa dintre o victorie reală şi o năzuinţă. dar poate că doar „pretindem“. Noi alergăm în cursă. Este o poveste despre un antrenor de baschet frustrat. Uneori biruinţele spirituale nu se trăiesc fără antrenament şi fără o stăruinţă riguroasă. când veţi merge acolo în seara asta. pretindeţi că acesta este un meci de finală!“ Cu aceasta. dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. nu este preocupat de durerea care vine odată cu antrenamentul. ne-a învăţat Pavel. toţi aleargă. pe el îl interesează premiul. Dar unul din jucători l-a bătut pe spate şi i-a spus: „Curaj. care a avut o idee prin care să-şi motiveze echipa. Vom vedea ce înseamnă să câştigi şi ce înseamnă să pierzi.

„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte . ci cu noi înşine.. REGULILE ALERGĂRII Să prezentăm analogia: În primul rând.. Nu este nimic în cultura noastră care să ne încurajeze să avem tenacitatea şi curajul de a deveni învingători pentru Hristos. Societatea nu produce sfinţi. nu există nici o altă competiţie propusă în acest timp. noi va trebui să ne opunem lumii la fiecare cotitură a drumului. (1 Corinteni 9:24-27) Să nu pierdem ce vrea să spună Pavel: Tot ce face un atlet învingător va face şi un creştin învingător. PRIMA REGULĂ: DISCIPLINA Când Pavel vorbeşte despre cei care participă la jocuri. după ce am propovăduit altora. Dacă am transfera asemenea resurse cursei care contează cu adevărat. ne-ar merge bine în viaţa creştină. Putem lua ce învăţăm la lecţiile noastre de tenis şi să aplicăm la trăirea creştină. Tot aşa. Nu alergi în această cursă ca să ajungi în cer.32 trupul meu şi-l ţin în stăpânire. aceasta este o cursă în care alergăm în fiecare zi. toţi am fi învingători. Lucrul acesta nu este opţional. trebuia să faci dovada cetăţeniei tale. Gândeşte-te la energia. eu însumi să fiu lepădat. aceasta este o cursă pe care tu şi eu o putem câştiga. Astfel toţi avem linia noastră de sosire personală. ca nu cumva. aceasta este o cursă în care toţi pot câştiga. dar dacă puteai fi ales. Această cursă a început în ziua când L-ai acceptat pe Hristos ca Mântuitor al tău. va trebui să ne bizuim pe Dumnezeu şi pe poporul Său ca să ne ajute să dezvoltăm disciplinele care conduc la evlavie. pentru că noi nu suntem în competiţie cu alţii. Vom avea cel mai mare folos dacă vom lăsa deoparte temerile noastre şi vom alerga cât de bine putem. Noi vom fi judecaţi individual de Dumnezeu. el foloseşte cuvântul grecesc agonizomai din care extragem cuvântul nostru a se lupta (a agoniza). Într-adevăr. Unii oameni nu participă la competiţiile sportive pentru că se tem de eşec. Totuşi. În al doilea rând. în Grecia trebuia să ai cetăţenie ca să participi la jocuri. 32 . trebuie să fii cetăţean al cerului ca să te califici pentru cursa despre care vorbeşte Pavel. Pentru a se da o hotărâre se va pune întrebarea ce am făcut cu ce ne-a dat Dumnezeu. Umilinţa de a ajunge ultimul este pur şi simplu prea mult pentru cei sensibili la opinia publică. Dar temători sau nu. Dacă am fi la fel de dedicaţi în umblarea noastră cu Dumnezeu cum suntem la golf sau la bowling. nu toţi cetăţenii participau la curse. alergi în această cursă ca să primeşti premiul. timpul şi banii cheltuiţi cu sportul. Da. Bineînţeles. antrenorul nostru personal şi judecata noastră finală personală. există această diferenţă: Toţi cetăţenii cerului sunt înscrişi în această cursă.“ Tu şi cu mine suntem pur şi simplu incapabili să înţelegem orele de agonie care intră în programul de antrenament atletic. Care sunt acele reguli care-i fac pe atleţi să ajungă mari şi astfel îi fac şi pe creştini să ajungă „mari“? Fiecare din noi le putem traduce în trăire zilnică.

ţi-ai găsi timp să o faci. Dacă vrei să lupţi disciplinat. Minciuna este că trupul nu poate fi disciplinat. conduceam pe lângă un teren de fotbal şi îi urmăream pe tinerii atleţi năduşind sub soarele arzător. Atleţii trebuie să renunţe la ce este rău şi la ce este bun. un grup de rugăciune. începe cu aceasta: • Petrece douăzeci de minute în rugăciune şi meditaţie în fiecare dimineaţă înainte de ora nouă. Orice distracţie trebuie evitată. • Alătură-te unui grup de credincioşi (o clasă de studiu biblic. şi să lupte numai pentru ce este cel mai bun. noaptea târziu când e linişte în casă. etc. Mi s-a spus că Mike Singletary de la Chicago Bears lucrează cu echipa lui. ci mai degrabă să înlocuieşti priorităţile pe care le-ai adoptat cu disciplinele spirituale. • Învaţă să-ţi împărtăşeşti credinţa. dar. Pavel spune: „Fac un singur lucru“ (Filipeni 3:13). Am putea cuceri lumea .) pentru părtăşie şi responsabilitate.33 În august. vătuite. Apoi. şi profită de ocaziile pe care Dumnezeu le scoate în calea ta. cu o decizie conştientă de a apuca pe drumul mai uşor. Ce este dificil pentru unii dintre noi să pricepem este că ei fac aceasta voluntar – fac totul pentru un trofeu care va fi păstrat într-o cutie de sticlă şi curând va fi uitat în această viaţă şi mai mult ca sigur nu va fi amintit în cea viitoare. Gândeşte-te numai ce s-ar întâmpla dacă ar fi să ne ascuţim simţurile noastre spirituale.. se uită la filme cu echipele adverse ca să vadă cum le-ar putea învinge. Dacă ei ar fi făcut aceasta pentru că vieţile lor erau ameninţate. şi se chinuie singuri ca să câştige. Pavel spune: „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire“. mai ales cu ajutorul Duhului Sfânt. care ne dă stăpânire de sine. A DOUA REGULĂ: ATITUDINEA HOTĂRÂTĂ Ne-am referit deja la pasajul din cartea Evrei care ne spune cum să alergăm în cursă. pentru că într-adevăr poate fi disciplinat. Dar toate încep cu lipsa disciplinei. Scopul acestor discipline este mai degrabă să putem învăţa să ne tragem puterea din Hristos. şi o cască. Îmbrăcaţi în haine grele. Trebuie să abordăm umblarea noastră cu Dumnezeu cu aceeaşi hotărâre sinceră. Ei nu pot avea luxul unei plăceri personale care vine în contradicţie cu capacitatea lor de a se concentra şi de a se antrena. să facem să crească apetitul nostru spiritual şi muşchii noştri spirituali. Noi nu suntem făcuţi spirituali dacă suntem „sub lege“ şi depindem de puterea noastră de a câştiga aprobarea lui Dumnezeu. Disciplina în sine nu produce evlavia. „Şi noi. Nu-ţi cer să adaugi la viaţa ta ocupată şi dezordonată. Acolo ni se dă regulamentul alergării cu succes. să ne rugăm şi să studiem adversarul cu aceeaşi intensitate cu care atleţii atacă problema meciului lor. Imaginează-ţi efortul brusc de creştere de care ne-am bucura dacă ar fi să memorăm Scriptura. Ei joacă voluntar. aş fi înţeles. • Citeşte un capitol dintr-o carte creştină bună în fiecare zi. apoi merge acasă şi face în continuare exerciţii. Tradu aceasta în disciplinele trăirii vieţii creştine.. Ei trebuie să spună nu petrecerilor şi nopţilor târzii. feţele lor se strâmbau de oboseală şi chiar de durere. Dacă ar trebui să faci dializă în fiecare zi pentru că nu-ţi funcţionează rinichii. nu „Fac de mântuială aceste patruzeci de lucruri“. Sunt multe feluri în care poţi falimenta în viaţa creştină. să dăm la o parte orice 33 .

care stătea aproape de rândul de sus al stadionului plin până la refuz cu şaizeci şi cinci de mii de oameni. ci mai degrabă să fie vindecat“ (Evrei 12:12-13). croiţi cărări drepte cu picioarele voastre. A pus un braţ în jurul mijlocului lui Derek şi altul în jurul încheieturii de la mâna stângă. Aceia dintre noi care suntem încă în cursă avem obligaţia să-i ajutăm pe cei care s-au împiedicat. Păcatul ne încolăceşte picioarele. Apoi au mers şchiopătând în trei picioare spre linia de sosire. a spus el despre paznici. este clar că martorii sunt eroii din Evrei 11. Iosif şi Moise şi tragem concluzia că dacă ei au putut să alerge în cursă cu succes. Tatăl său a spus: „A muncit opt ani pentru asta. Unii oameni trebuie să se alăture unui grup spiritual de Supraveghetori ai greutăţilor. Unii oameni trebuie să fie ajutaţi să treacă de linia de sosire. Care sunt regulile cursei? În primul rând. altora le-au pus piedică membri familiei sau aşa-numiţii prieteni. Aţi auzit pe unii învăţători ai Bibliei spunând că acest „nor aşa de mare de martori“ se referă la cei care au plecat la cer şi acum se uită la noi aici jos pe pământ.34 piedică. trebuie să ne menţinem picioarele libere. şi noi suntem motivaţi. Trebuie să fim liberi de păcatul care ne „înfăşoară“ aşa de lesne. Derek Redmond din Marea Britanie şi-a rupt tendonul popliteu (de la genunchi) în focul cursei semifinale de 400 de metri. El a ajuns la fiul său când era la vârful curbei finale. astfel încât şi ei să poată trece linia de sosire. dar atitudinea lui hotărâtă i-a câştigat respectul mulţimii. dar sunt greutăţi – obiceiuri şi acţiuni care iau timpul şi energia de la ceea ce este mai bun. Fie că ştia sau nu. nu pentru că ei ne văd. N-aveam de gând să-l las să nu termine“. 34 . El a şchiopătat şi a înaintat cu greu cam jumătate din pista stadionului olimpic. În al doilea rând. tatăl lui acţionase biblic. în context. Noi trebuie să ne îndreptăm privirea spre aceşti eroi şi să privim ţintă la Domnul Isus. Noi învăţăm de la ei că răbdarea este întotdeauna posibilă dacă ne amintim încotro ne îndreptăm. Unii s-au împiedicat de propriile lor picioare. noi trebuie să-i ridicăm pe cei căzuţi. pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale. Vederea nenorocirii fiului său a fost prea mult pentru Jim Redmond. La Olimpiada din 1992. trebuie să ţinem povara noastră jos. şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte“ (Evrei 12:1). să le legăm rănile şi să-i ajutăm în călătoria lor spre casă. „Nu mă interesa ce ziceau ei“. putem şi noi. cam la 120 de metri de finiş. privim înapoi la oameni ca Avraam. Sunt unele lucruri care s-ar putea să nu fie păcate. Trebuie „să dăm la o parte orice greutate“. El a coborât în grabă şirurile de trepte şi a trecut gâfâind pe lângă oamenii de pază care reclamau că nu are permis de intrare pe pistă. ne face să ne împiedicăm şi în cele din urmă ne va face să pierdem cursa. ci pentru că noi îi vedem! În mod special. Derek n-avea nici o şansă să câştige o medalie. Gândeşte-te numai la numărul mare de oameni care au început cu o greutate mică sau un păcat mic şi au sfârşit răniţi pe marginea pistei de alergare. O atitudine hotărâtă va face aceasta. şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne. Dar. „Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi. Noi trebuie să-i ajutăm pe cei care au căzut în cursele diavolului.

imoralitatea şi nerecunoştinţa. versiunea New American Standard Bible). „Totuşi. în adevăr. (v. departe de linia de sosire. El se temea ca nu cumva chiar el să piardă cursa! Când începe capitolul 10. Mulţi din aceşti oameni erau mântuiţi în sensul pe care îl are acest cuvânt în Vechiul Testament: ei vor fi în cer. cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu“ (v. Aceştia erau oameni răscumpăraţi din Egipt. ci trebuie să ştim şi de ce mulţi oameni au pierdut cursa. există o cunună care nu se poate veşteji dată celor care Îi slujesc lui Hristos. după ce am propovăduit altora. Noi nu trebuie să ştim doar cum să câştigăm. Pentru o astfel de cunună se întreceau atleţii în Grecia antică. Aceleaşi păcate ne asaltează şi pe noi astăzi. fraţilor“ (10:1. Tot aşa au câştigat a mulţime de oameni care n-au văzut eliberarea. că părinţii noştri toţi au fost sub nor. şi totuşi au pierdut premiul. Dacă Pavel se temea să nu fie descalificat. toţi au trecut prin mare. Iosif a câştigat. Există un contrast între numeroasele lor binecuvântări nemeritate şi eşecurile lor. eu însumi să fiu lepădat“ (v. ei trecuseră Marea Roşie şi experimentaseră purtarea de grijă a lui Dumnezeu zi de zi. Noi trebuie să râvnim premiul înaltei 35 . toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească. Nu numai că n-au intrat în Canaan. 27). 5). Pavel vorbeşte despre binecuvântările de care ei s-au bucurat. dar n-au trăit niciodată cu succes în pustiu. Şi noi putem face la fel! Dar să ne aducem mereu aminte cât i-a costat. Singura noastră speranţă de a câştiga este pocăinţa. Pavel a numit-o „o cunună care se poate veşteji“. Nimic nu se ofileşte mai repede ca florile. În contrast cu ea. ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu şi nu vor câştiga premiul. Ei au început cursa cu toate resursele necesare pentru călătorie. Căci nu vreau să nu ştiţi. ca nu cumva. fraţilor. Mai întâi. el foloseşte imaginea israeliţilor în pustiu ca o ilustraţie a celor care au pierdut cursa. toţi au fost botezaţi în nor şi în mare. tu şi eu suntem cu siguranţă cei mai vulnerabili. pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei. Cere-I Duhului Sfânt să-ţi arate păcatele care te pot împiedica să termini cu bine cursa. Li s-a dat tot ce aveau nevoie ca să alerge cu succes. şi stânca era Hristos. Avem garanţia că ea durează veşnic. pentru Moise. David a câştigat. În capitolul 9. acolo unde Dumnezeu le-a dat tot ce aveau nevoie. totuşi ei s-au poticnit rău. ci îşi continuă gândul în capitolul următor: „Căci nu vreau să nu ştiţi. Cu toate acestea. viaţa noastră trebuie trăită cu o atitudine de pocăinţă. Pavel zice: „ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire. Privim înapoi şi zicem: „Avraam a câştigat. dar s-au încrezut totuşi în Dumnezeu“. Pavel descrie falimentul lor în faţa nenumăratelor binecuvântări. Apoi urmează o listă a păcatelor lor: idolatria. Te rog să-ţi aduci aminte că împărţirea Bibliei în capitole nu este inspirată! Pavel nu-şi încheie gândurile despre câştigarea cursei la sfârşitul capitolului 9 din 1 Corinteni.35 A TREIA REGULĂ: CONCENTRAREA ASUPRA LINIEI DE SOSIRE Orice alergător cunoaşte pericolul distragerilor şi al gropilor. Acest cuvânt mic „căci“ este o punte care continuă avertismentul lui Pavel. 1-4) Apoi. În lumina soarelui arzător ele nu rezistă decât câteva ore.

Lutzer. „fă-o acum!“ Luată din Your Eternal Reward de Erwin W. Te îndemn din toată inima s-o citeşti. În cartea sa. Astăzi este ziua în care trebuie să spui: „Astăzi îmi voi aduce aminte care este ţinta. trăiesc viaţa din belşug.36 chemări a lui Dumnezeu în Hristos Isus. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Folosită cu permisiune de Moody Press. 2. © 1998 de Erwin W. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. mers. Pe biroul unui om de afaceri era această emblemă: Peste douăzeci de ani ce vei dori să fi făcut astăzi? Fă-o acum! Vrei să câştigi cursa? Orice ar presupune aceasta. Lutzer. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. Pavel nu s-a jenat să spună că dorea să câştige cununa. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. fă-o acum! Orice ar fi necesar să te ajute să iei decizia de a începe antrenamentul. 36 . Lutzer îţi aminteşte să-ţi ţii ochii aţintiţi asupra premiului. mă voi concentra asupra lui Hristos indiferent ce furtună ar veni pe calea mea!“ Şi cartea lui Erwin Lutzer este o resursă minunată care te va încuraja să fii mereu concentrat asupra răsplătirii tale eterne. fă acum! Nu vei regreta. „Fă-o acum!“ este îndemnul lui Erwin Lutzer pentru tine ca să te ridici din Al doilea Scaun în care stai astăzi şi să începi să te deplasezi către Primul Scaun. el nu considera un lucru nespiritual să cauţi aprobarea lui Hristos şi onoarea asociată cu aceasta. Amânarea va ucide pur şi simplu aproape orice şansă pe care o ai de a experimenta o biruinţă spirituală. Your Eternal Reward (Răsplata ta eternă). Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Dacă ai nevoie să te ridici din locul în care şezi chiar acum şi să te muţi fizic în alt loc pentru a reprezenta simbolic intenţiile tale.

37 37 .

BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790) „Dragă Tată ceresc: Lucrez la un puzzle. noi purtăm cu noi pe cei mai răi vrăjmaşi ai noştri“. pur şi simplu.. nu pot fi cu nici un chip plin de Dumnezeu“. Dragul Meu copil căutător: Iată răspunsul la puzzle-ul tău. RICHARD OWEN ROBERTS „Nu este treaba mea să mă gândesc la mine însumi. SHATTUCK „Nu te păzi de nici un om mai mult decât de tine însuţi.38 „Un om înfăşurat în el însuşi face un mănunchi foarte mic“. W.. TOZER (1897-1963) 38 . nu va fi anihilat. Acesta este Persoana Mea“. Este partea lui Dumnezeu să Se gândească la mine“. OSWALD CHAMBERS (1874-1917) „Sinele este vălul opac care ascunde faţa lui Dumnezeu de noi“. Treaba mea este să mă gândesc la Dumnezeu. ETHELYN A. A. pur şi simplu. ci va fi centrat drept în Dumnezeu“. CHARLES HADDON SPURGEON (1834-1892) „Dacă sunt pe jumătate plin de mine însumi. Acesta este persoana mea. SIMONE WEIL (1909-1943) „Sinele .

dar rezultatul final te-ar putea ajuta să ajungi la aceeaşi destinaţie. biruinţa spirituală pe care eşti gata s-o experimentezi va fi monumentală. şi uneori şi micile noastre caiete de cercetare personală. Este posibil ca în încercările tale de a te deplasa spre Primul Scaun să fi avut ochii aţintiţi asupra premiului greşit? Dacă da. a ajuns în cele din urmă să umple tot orizontul nostru. 39 . Dumnezeu a redirecţionat privirea lui Pavel. 2 CORINTENI 13:5 Când Pavel şi prietenii săi erau pe drumul lor spre Damasc. „mie“. Este un vocabular cu care toţi suntem foarte familiarizaţi. Vocabularul lui răsună de declinările lui „eu“. „mie“. şi nici unul n-a condus mai frecvent la limbajul lui „cu mult mai puţin“. Dar cu siguranţă ei nu erau concentraţi asupra a ceea ce vroia Dumnezeu ca ei să fie concentraţi. Poate că nici un alt subiect legat de viaţa spirituală n-a fost cauza unei mai mari supărări şi suferinţe pentru conştiinţele sensibile decât acest subiect al analizei de sine. poate chiar destinaţia lor. şi zi şi noapte răsunăm de declinările pronumelor personale „eu“. Sunt eu destul de zelos? M-am pocăit eu suficient? Am eu sentimente potrivite? Împlinesc eu adevărul spiritual aşa cum ar trebui? Sunt rugăciunile mele destul de fierbinţi? Este interesul meu pentru lucrurile spirituale atât de mare cât ar trebui să fie? Îl iubesc eu pe Dumnezeu cu destulă ardoare? Este Biblia o plăcere pentru mine la fel de mult cum este pentru alţii? Toate acestea şi mai mult de o sută de întrebări despre noi înşine şi despre experienţele noastre umplu toate gândurile noastre. Dumnezeu l-a făcut pe Pavel să aibă o biruinţă spirituală majoră. Ca urmare. „al Lui“.39 Ziua 5 Trăind biruinţe spirituale în viaţa ta Fă-ţi curaj şi analizează-te altfel HANNAH WHITALL SMITH Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. orbindu-l faţă de lumea fizică şi deschizându-i ochii faţă de cea spirituală. ei puteau fi concentraţi asupra a tot felul de lucruri. cămilele. Şi în afară de aceasta ni s-a întipărit atât de constant faptul că este de datoria noastră să ne cercetăm pe noi înşine. „Lui“. „al meu“ până la excluderea totală a oricărui gând cu privire la Hristos sau a oricărui cuvânt cu privire la „El“. Întrebările pe care ni le punem în momentele noastre de cercetare personală sunt dovada acestui fapt. Prin „sine“ înţeleg aici tot ce se învârte în jurul acestui mare şi minunat „eu“ al nostru. „al meu“. şi nu Hristos. încât ochii celor mai mulţi dintre noi sunt în continuu întorşi spre interior şi privirea noastră atentă este aţintită asupra stărilor şi sentimentelor noastre interioare în aşa măsură încât sinele. S-ar putea să nu fie la fel de dramatică precum a lui Pavel. slujba lor. nisipul.

Nu zice încercaţi-vă sau cercetaţi-vă dacă sunteţi suficient de zeloşi. nu vedem altceva decât pe noi înşine. Şi este uimitor că din două asemenea pasaje simple s-a dezvoltat o învăţătură plină de atâta suferinţă pentru sufletele sincere şi conştiincioase. LA CINE PRIVEŞTI Este clar că noi vedem ce privim şi nu putem vedea ce nu privim. şi aceasta vrea să spună şi pentru noi acum. Adevărul este că nu există nici o autoritate scripturală pentru această boală a timpurilor moderne. credem totuşi că este de datoria noastră să continuăm cu aceasta în ciuda unui sentiment mereu crescând de deznădejde şi disperare. sau dacă motivaţiile voastre sunt curate. da sau nu. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi. dar ele nu se găsesc în locul unde ne uităm. Motivul pentru care se întâmplă lucrul acesta este că atunci când privim la noi înşine. Aceasta vroia să spună pentru corinteni atunci. sau asupra împrejurărilor noastre. şi nu putem privi la Domnul Isus în timp ce privim la noi înşine. În nici unul din aceste pasaje nu există vreo aluzie la acea morbidă cercetare a emoţiilor şi experienţelor cuiva care se numeşte cercetare de sine în ziua de azi. oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic. ci pur şi simplu şi numai dacă sunteţi „în credinţă“. şi prin îndemnul acesta de a se cerceta pe ei înşişi. el îi îndemna pur şi simplu să aibă grijă să nu mai facă nici unul din aceste lucruri. şi cei care suferă de ea sunt victimele ideilor greşite despre căile lui Dumnezeu cu copiii Săi.40 CE SPUNE BIBLIA Suferinţa care rezultă din aceasta mulţi dintre noi o cunoaştem şi încă prea bine. pentru că ele nu sunt în noi ci în Hristos. sau dacă aveţi sentimente potrivite. şi oricât de mizerabil ne face să ne simţim. nu dacă privim sau ne concentrăm asupra noastră. sau asupra păcatelor noastre. va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Privirea la noi înşine aduce slăbiciune şi înfrângere. şi păcatul nostru. Unul din aceste pasaje l-am citat la începutul acestui capitol: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă“ (2 Corinteni 13:5). Remediul şi suplinitorul sunt acolo tot timpul. Dar idea că Biblia este plină de porunci de cercetare personală este atât de răspândită încât se pare că este cu adevărat unul din lucrurile cele mai pioase pe care le putem face. nu vedem şi nu putem vedea remediul şi suplinitorul pentru acestea. crezi în Hristos sau nu crezi? O întrebare simplă care cerea doar un răspuns simplu şi direct. Pe scurt. Pavel scria aici despre abuzurile de îmbuibare şi beţie care se strecuraseră la sărbătorirea Cinei Domnului. şi sărăcia noastră. şi atunci nu e de mirare că suntem înfrânţi. şi nu putem privi 40 . Celălalt pasaj spune: „De aceea. ci să ia parte la această sărbătoare religioasă într-o manieră decentă şi ordonată. Puterea pentru victorie şi puterea de a răbda vor veni dacă privim la Domnul Isus şi dacă ne concentrăm asupra Lui. sau asupra ispitelor noastre. Luând în consideraţie această idee. şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta“ (1 Corinteni 11:27-28). şi slăbiciunea noastră. mulţi vor fi surprinşi să afle că există doar două texte în toată Biblia care vorbesc despre cercetarea de sine şi că nici unul din aceste texte nu poate fi deloc făcut să susţină morbida analiză de sine care rezultă din ceea ce noi numim cercetare personală.

în Scrisorile spirituale scrise de el. ci trebuie să fie dezbrăcată. cu faptele lui“ (Coloseni 3:9). Şi cercetarea de sine. „Lui“. nici cu sinele bun nici cu sinele rău. Este o simplă chestiune de alegere pentru noi. DEZBRACĂ-TE DE VIAŢA SINELUI Legea Bibliei cu privire la viaţa sinelui nu spune că trebuie să avem grijă de viaţa sinelui şi s-o îmbunătăţim. Repet încă o dată că este în natura inexorabilă a lucrurilor că ceea ce privim aceea vom vedea şi că. îi dă deseori un fel de satisfacţie morbidă vieţii sinelui din noi şi chiar induce sinele în eroare. făcându-l să creadă că este un sine foarte smerit şi evlavios în definitiv. a fost omorât. 41 . Nu este de nici un folos atunci pentru noi să cercetăm sinele şi să-l cârpim în speranţa îmbunătăţirii lui. nu suferinţă. Şi experienţa mea de atunci încoace mă face să cred că un motto şi mai bun ar fi: „Nu privi deloc la tine. dar menţinându-l în viaţă tot timpul. văzând că s-au „dezbrăcat de omul cel vechi. Dar dacă înţeleg eu bine limba. răstignire înseamnă moarte. care se strică după poftele înşelătoare. Idea unor oameni despre răstignirea omului cel vechi este să-l pună sus pe o ţeapă şi apoi să meargă în jurul lui şi să înfigă ace supărătoare în el ca să-l facă să sufere. şi această viaţă a sinelui (pe care o cunoaştem doar prea bine se strică într-adevăr după poftele înşelătoare) nu trebuie să fie îmbunătăţită. Trebuie să fie răstignită. viaţa sinelui. ci „Este El bun?“. Singura cale sigură şi scripturală este să nu avem nimic de a face cu sinele absolut deloc. „al meu“. dacă voi fi eu sau Hristos. le spune că trebuie „să se dezbrace“ de omul cel vechi. Era complet în opoziţie cu tot ce crezusem mai înainte că este corect. şi refuz să-ţi dau vreo atenţie“. sau dacă ne vom întoarce nouă spatele şi vom privi la Hristos. „mie“. El spune că trebuie să întoarcem spatele acestui mare şi minunat „eu“ al nostru şi să-i spunem: „Nu te cunosc şi nu mă interesează de tine. bineînţeles. şi trebuie să ne întrebăm. Pavel zice că omul nostru cel vechi a fost răstignit. priveşte de zece ori la Hristos“. nu „Sunt eu bun?“. Am fost foarte mult ajutat cu mulţi ani în urmă de următoarea propoziţie dintr-o carte scrisă de Adelaide Proctor: „Pentru o privire la tine. Dar sinele este întotdeauna hotărât să-şi asigure atenţia noastră şi ar prefera mai degrabă să avem o părere proastă despre el decât să nu ne gândim la el deloc. trebuie să privim la Domnul şi nu la noi. dacă Îi vom întoarce spatele lui Hristos şi vom privi la noi înşine. Fenelon. „Omul cel vechi“ este. cu pronumele „El“. Apostolul. spune că singura modalitate de a trata sinele este să refuzi să ai ceva de a face cu el. dar a adus convingere în sufletul meu şi m-a scăpat de obiceiul morbid al cercetării de sine şi al introspecţiei care îmi făcuseră viaţa mizerabilă ani de zile. când îi îndeamnă pe creştinii din Efes să umble într-un chip vrednic de chemarea cu care au fost chemaţi.41 la noi şi la Hristos în acelaşi timp. şi a răstigni omul cel vechi înseamnă a-l omorî o dată pentru totdeauna şi a-l da jos de pe tine aşa cum un şarpe se dezbracă de pielea lui moartă şi nefolositoare. ci priveşte numai şi întotdeauna la Hristos“. şi gândurile noastre. ci pur şi simplu să ignorăm sinele complet şi ochii noştri. pentru că lucrul pe care vrea Domnul să-l facem cu el este să scăpăm de el. ci că trebuie „dezbrăcată“. şi el declară despre coloseni că ei nu mai puteau să mintă. Trebuie să înlocuim pronumele personale „eu“. A fost o eliberare inexprimabilă. „al Lui“. şi aşteptările noastre să se îndrepte spre Domnul şi numai spre El. dacă vrem să-L vedem pe Domnul. împreună cu Hristos. cu toate chinurile ei.

şi încercând să ne adăpăm din Duhul Lui – rezultatul inevitabil va fi că vom fi schimbaţi. A uita lucrurile care sunt în urmă este o parte esenţială a alergării înainte spre premiul chemării noastre cereşti. Ne plângem de foame spirituală şi ne chinuim să aflăm de ce foamea noastră nu este satisfăcută. ci se întorc spre sursa din care speră sau se aşteaptă să se aprovizioneze cu mâncare. întotdeauna mai devreme sau mai târziu El o descâlcea şi mă elibera. plugul său va începe să se zmucească dintr-o parte în alta. Trebuie să uităm lucrurile care sunt în urmă şi aruncându-ne spre cele care sunt înainte. Ai urmărit vreodată un fermier arând un ogor? Dacă da. fie interioară fie exterioară. întotdeauna pare să ne facă mai răi? Privind sinele. şi din nou repet că lucrul la care privim este lucrul pe care îl vedem. Indiferent în ce fel de cursă am fost prins. El ne scoate picioarele din laţ. sau a unui par din gard. dar când îmi întorceam ochii de la cursă şi-i aţinteam asupra Domnului. pentru că dacă nu ne vom uita înapoi peste greşelile noastre trecute. Dar când ne aţintim privirile spre Domnul. şi sunt convins că acest premiu nu poate fi apucat niciodată dacă nu vom consimţi la această uitare. dacă ne petrecem timpul privind gloria Domnului – adică. şi să-şi conducă plugul fără şovăire către acel obiect. poate încet. lăsând gândurile noastre să studieze bunătatea Lui şi dragostea Lui. şi brazda pe care o face va fi în zigzag. Dimpotrivă. şi ştiu că este adevărat. Nu este de mirare că aceşti creştini par să moară de foame în mijlocul întregii plinătăţi care este pentru ei în Hristos. Cât timp ochii noştri sunt întorşi spre picioarele noastre şi spre laţul în care sunt încurcate. A cerceta sinele este a fi asemenea unui om care şi-ar pierde timpul examinându-şi cămara goală în loc să meargă la piaţă după provizii ca s-o umple. Nu vedem noi ca o realitate că cercetarea de sine în loc să ne facă mai buni. trebuie să alergăm spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Hristos Isus. şi dacă ne trăim viaţa privind la sinele nostru plin de ură. ne vom apropia de încetarea oricărei cercetări a sinelui nostru. nu ne vom aproviziona niciodată cu hrană spirituală. sau a unui obiect de la capătul îndepărtat al ogorului. Dacă începe să se uite înapoi la brazda din spatele lui ca să vadă dacă a făcut o brazdă dreaptă. Când cămara unui om este goală şi el moare de foame. Ele întotdeauna ne fac rău şi niciodată bine. căci El îmi va scoate picioarele din laţ“ (Psalmul 25:15). Având ochii îndreptaţi spre noi şi spre foamea noastră. suntem schimbaţi din ce în ce mai mult în imaginea sinelui. este pur şi simplu să le abandonăm. ochii lui nu sunt ocupaţi să privească la cămara lui goală. şi Tu le dai hrana la vreme“ (Psalmul 145:15). Acesta este un punct în experienţa practică pe care l-am testat de sute de ori. după chipul Domnului spre care ne aţintim privirea. vom deveni din ce în ce mai plini de ură. poate ai observat că pentru a trage brazde drepte el este obligat să-şi aţintească privirea asupra unui copac. trebuie să facem ce spune apostolul că a făcut. nu vom face decât să ne încurcăm şi mai rău. Dacă vrem să croim cărări drepte pentru picioarele noastre. nu vom găsi decât foarte puţină hrană pentru acţiuni care să reflecte sinele. pentru că ei nu se uită niciodată la ea. întotdeauna am văzut că în timp ce aveam ochii îndreptaţi spre cursă şi încercam s-o descâlcesc. Ele nu pot 42 . Singura cale de a trata toate formele de acţiuni care reflectă sinele. dar sigur. era din ce în ce mai rău. Ei nu văd niciodată această plinătate. Creştem în funcţie de ce privim. de orice fel.42 Psalmistul spune: „Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul. Psalmul spune: „Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine. Când vom consimţi cu adevărat la aceasta.

De ce? Pentru că el şi-a ţinut ochii aţintiţi cu fermitate asupra lui Hristos. Disponibilă la librăria ta creştină locală. De aceea inima mi se bucură. mers. imediat şi pentru totdeauna. nu mă clatin.43 avea ca rezultat decât unul din două lucruri: fie ne umplu până la refuz de laudă de sine şi mulţumire de sine. 43 .9). Unul din cele mai eficiente moduri de a învinge acest obicei este de a face o regulă ca. în faţa sinelui şi a tuturor experienţelor sinelui. şi să spunem împreună cu psalmistul: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea. ori de câte ori suntem tentaţi să ne cercetăm. sufletul mi se veseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte“ (Psalmul 16:8. Ce biruinţă! Ce schimbare de direcţie! Acum poţi să vezi de ce Pavel era aşa de deosebit de această lume – el avea ochii aţintiţi cu fermitate asupra Mântuitorului său. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. trăiesc viaţa din belşug. Cine ştie. Tipărită de Moody Press. Îţi garantez că ea va schimba lumea ta. Nu avem nici o informaţie despre Pavel că ar fi alunecat vreodată înapoi în Al doilea Scaun. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. 2. sufletul este în acest fel în mod inevitabil împiedicat să-L vadă pe Dumnezeu şi salvarea Lui. Oricare din ele ar fi. Luată din The God of All Comfort (Dumnezeul oricărei mângâieri) de Hannah Whitall Smith. fie ne afundă în adâncurile descurajării şi disperării. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. deci. este să închidem uşa în mod categoric şi ferm. Ce trebuie să facem. Acum tu poţi călca pe urmele paşilor lui. Întâlnirea pe care Pavel a avut-o cu Domnul Isus pe drumul spre Damasc l-a mutat din Al treilea Scaun în Primul Scaun într-o clipă. poate că această biruinţă pe care tocmai ai experimentat-o va schimba lumea. întotdeauna să începem imediat să-L cercetăm pe Domnul şi să lăsăm gândurile despre dragostea Lui şi despre atotsuficienţa Lui să îndepărteze toate gândurile despre nevrednicia noastră şi despre neputinţa noastră. fie bune fie rele. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria.

ea mănâncă chiar posibilitatea de a iubi şi de a fi mulţumit. T. WILLIAM BARCLAY (1907-1978) „Mulţumirea de sine şi mândria spirituală sunt întotdeauna începutul degenerării. ELIOT (1888-1965) „Mândria este cancerul spiritual. C. D. MOODY (1837-1899) „Cele mai multe necazuri din lume sunt cauzate de oameni care vor să fie importanţi“. atunci încep să degenerez“. LEWIS (1898-1963) „Mândria este pământul în care cresc toate celelalte păcate.44 „Nimeni nu pleacă de la Dumnezeu gol decât cei care sunt plini de ei înşişi“. şi chiar bunul simţ“. şi părintele din care provin toate celelalte păcate“. Când încep să fiu satisfăcut cu locul unde sunt din punct de vedere spiritual. L. S. S. OSWALD CHAMBERS (1874-1917) 44 .

ne spune tot ce avem nevoie să ştim ca să putem face faţă exigenţelor vieţii şi să trăim biruind păcatul şi împrejurările.. În Geneza.. Este caracteristic revelaţiei Scripturii că în timp ce nu ne spune tot ce am vrea să ştim. Isaia 14:12-15). Ţi s-a îngâmfat inima [ţi s-a mândrit inima] din pricina frumuseţii tale .. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer. Dar înţelesul acestor Scripturi nu poate fi bineînţeles epuizat numai de oameni.45 Ziua 6 Trăind biruinţe spirituale în viaţa ta Înlocuieşte-ţi mândria cu smerenia autentică J... eşti destinat să-ţi trăieşti viaţa în Al doilea Scaun. Ai fost fără prihană în căile tale din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. te vor ajuta să experimentezi această biruinţă şi să câştigi victoria asupra mândriei tale. OSWALD SANDERS Un păcat care în mod sigur te ţine în afara Primului Scaun este mândria. îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu.. Sau din nou pasajul din Isaia: Cum ai căzut din cer. italicele de la mine) Cum ne aminteşte acest pasaj de cuvintele Domnului nostru: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer“ (Luca 10:18). Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor. grădina lui Dumnezeu. care căzuse ele însuşi din înalta sa poziţie.. (Ezechiel 28:12-17.. Pasajul din Ezechiel spune aşa: Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire. dar este esenţial ca noi să cunoaştem natura şi caracterul păcatului fundamental care a distrus lumea încă de când a fost primit de primii noştri părinţi. (Isaia 14:12-15. Pentru a face aceasta.. mă voi sui pe vârful norilor. erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Două pasaje din Vechiul testament aruncă o lumină asupra naturii păcatului său (Ezechiel 28:11-19. şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe . de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu . Biblia nu spune cum a intrat păcatul în univers. şi ai păcătuit. voi fi ca Cel Preaînalt“.. Erai un heruvim ocrotitor .. te arunc la pământ. Altfel. Luceafăr strălucitor .. italicele de la mine) 45 .. pribegind prin deşert şi neexperimentând niciodată viaţa din belşug. dar ni se spune cum a intrat el în lumea noastră şi că el a apărut înainte să-şi facă simţită prezenţa aici. pasaje care se referă mai întâi la împăratul Tirului şi la împăratul Babilonului. tentaţia originală de a păcătui a fost prezentată de diavolul. Ea te va împiedica să experimentezi multe din biruinţele spirituale despre care vorbim în această carte. voi şedea pe muntele adunării . . Stăteai în Eden.. Dacă urmăreşti cu atenţie cuvintele lui Oswald Sanders. nu este necesar ca noi să cunoaştem originea primară a păcatului. Aceasta vrea să însemne că trebuie să experimentezi o biruinţă spirituală în ce priveşte mândria ta.

. pe care era pus să-l protejeze.... care ocupa înalta funcţie de păzitor şi protector al tronului lui Dumnezeu. Întrucât aşa stau lucrurile. Putem noi să tolerăm ceea ce urăşte Dumnezeu? Putem noi să primim favorabil ceea ce este o urâciune pentru El? Dumnezeu stă împotriva celor mândri şi îi ţine la distanţă. şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi“ (Proverbe 6:16-17). nu-l voi suferi [răbda]“ (Psalmul 101:5).. Lucrul acesta este confirmat şi de alte locuri din Scriptură. iată ce urăsc Eu“ (Proverbe 8:13). „Domnul .. dorinţa de a fi stăpânii vieţii noastre şi de a fi independenţi faţă de Dumnezeu. 22 şi 110).. care s-a exprimat prin voinţă proprie.. de exemplu. deţinând o poziţie de neîntrecută glorie alături de Soarele Dreptăţii. faţă de vanitate şi orgoliu. „Şase lucruri urăşte Domnul. el l-a atacat şi a încercat să-L detroneze pe Cel Atotputernic. Mândria l-a condus la auto-înălţare. dar împotriva nici unuia din acestea nu vorbeşte Dumnezeu cu atâta vehemenţă cum vorbeşte despre mândrie. cu inima îngâmfată. „Pe cel . 46 . face afirmaţii care în deplinătatea lor se pot referi numai la Mesia (Psalmii 2. nu este decât păcat“ (Proverbe 21:4). Mândria este auto-suficienţa unui duh egoist care doreşte doar independenţă fără restricţii. Deşi Satan a fost aruncat jos. Tu şi eu cădem prin mândrie. El era luceafărul de dimineaţă. păcatul fundamental care stă la rădăcina oricărui alt păcat. împotrivirea. Nu mai sunt necesare şi alte cuvinte care să exprime ura. Satan a căzut prin mândrie.. DUMNEZEU URĂŞTE MÂNDRIA Nici un păcat nu este mai odios şi mai detestabil pentru Dumnezeu... voi fi ca Cel Preaînalt“. „Îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu . antipatia lui Dumnezeu faţă de mândrie şi aroganţă. „În ziua când veţi mânca din el . veţi fi ca Dumnezeu“. şi acum el domneşte ca dumnezeu al acestei lumi. „Mândria . cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi“ (Psalmul 138:6). „Mândria omului va fi smerită“ (Isaia 2:17). păcatul de a căuta să-şi stabilească un tron al său. a promis el în Geneza 3:5. În Eden el a semănat seminţele aceluiaşi tragic păcat. în căderea lui el a smuls sceptrul suveranităţii acestei lumi de la om. Acesta este păcatul fundamental care încearcă să întroneze sinele cu preţul lui Dumnezeu.. Această metodă de a revela adevărul este folosită şi în alte locuri din Scriptură. „Dumnezeu stă împotriva celor mândri“ (Iacov 4:6). în psalmii mesianici. e puţin de mirare că mândria este prima pe listă în orice catalog de păcate alcătuit de biserică. Compară aceasta cu afirmaţia lui: „voi fi ca Cel Preaînalt“. „Inima îngâmfată . care fără îndoială au un înţeles mai profund. Este o urâciune pentru El. unde psalmistul. Adam şi Eva au căzut prin mândrie şi au implicat întreaga rasă umană în ruina lor. În loc să păzească tronul lui Dumnezeu. „Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului“ (Proverbe 16:5). Deci avem motive să deducem că aceste pasaje au o aplicaţie secundară pentru Satan. Esenţa păcatului său era că el vroia să fie independent de Dumnezeu. Păcatele cărnii sunt revoltătoare şi aduc cu ele consecinţe sociale. Care a fost cauza căderii lui? Păcatul fundamental al mândriei.46 Personajele istorice la care s-au referit iniţial aceste pasaje nu puteau epuiza întreaga semnificaţie a acestor afirmaţii extraordinare. deşi aparent se referă la sine însuşi.

Mândria nu doreşte să fie îndatorată nici lui Dumnezeu nici omului. Mândria se caracterizează prin independenţă faţă de Dumnezeu. Lewis subliniază că nimeni nu este mândru pentru că este bogat. Aceasta este o insultă atât la adresa lui Dumnezeu cât şi a omului. Îşi arogă sieşi onoarea care Îi aparţine numai lui Dumnezeu. Are gânduri mai înalte despre sine decât ar trebui să aibă. „Dumnezeule. Acesta a fost păcatul lui Nebucadneţar care l-a coborât la nivelul fiarelor. Ea este pe deplin auto-suficientă. C. Mândria este esenţialmente competitivă prin natura sa. sau mai deştept. un păcat care a avut ca rezultat judecata divină. Dacă mergea la o nuntă. Ezechia a arătat vrăjmaşilor săi lacomi „locul unde erau lucrurile lui de preţ. Dacă mergea la o înmormântare.. Faptul că a fost mândru de împărăţia şi puterea lui. Ea a fost în centrul păcatului lui Adam. prostimea. Grecii urau aceasta. Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni . El trebuia să fie figura centrală în toate. Ea implică şi un anumit dispreţ faţă de alţii. sau frumos. Ea se foloseşte de alţi oameni ca fundal ca să-şi etaleze strălucirea. deoarece critica se face întotdeauna din poziţia avantajoasă a unei superiorităţi conştiente. dar El nu va dispreţui un duh zdrobit şi plin de căinţă. Prins de mândrie. sau mai frumos decât altcineva. Valetul ultimului kaiser german a spus: „Nu pot să neg că stăpânul meu era vanitos.. şi tot ce se afla în vistieriile lui“ (2 Împăraţi 20:13) – şi le-a pierdut pe 47 . Dacă ar fi doar unul singur. Frumuseţea plus mândria are ca rezultat vanitatea. Teofilact numea mândria „adăpostul şi culmea tuturor relelor“.47 Nu există nici un punct de întâlnire între o inimă mândră şi Dumnezeu. argintul şi aurul . el a dorit să fie ca Dumnezeu şi a adus ruina asupra întregii rase umane. care a spus: „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi“ (Ioan 5:30).. mândria se manifestă prin critică. el vroia să fie bebeluşul. Zelul plus mândria duce la tiranie şi cruzime. În loc să fie dependent de Dumnezeu. Mândria este o divinizare a sinelui. Ea surghiuneşte pe orice alt muritor la un rol minor în viaţă. Mândria transformă virtuţile în vicii şi binecuvântările în blesteme. Mândria pângăreşte tot ce atinge. Înţelepciunea omenească în combinaţie cu mândria produce infidelitate. sau deştept. Scriptura este plină de ilustraţii ale nebuniei şi tragediei care vin în urma mândriei. Aceasta implică o comparaţie care întotdeauna este în favoarea celui care a făcut-o. eu şi fiul meu suntem aceia.. S. el vroia să fie cadavrul“. Ea l-a făcut pe rabinul Simeon Ben Iohai să spună cu smerenia cuvenită: „Dacă ar fi doar doi oameni neprihăniţi în lumea aceasta. Există germeni care transformă mâncarea hrănitoare în otravă virulentă. El este mândru pentru că este mai bogat. ESENŢA MÂNDRIEI Cuvântul „mândrie“ din Iacov 4:6 literal înseamnă „un om care se consideră mai presus de alţi oameni“. Dacă mergea la un botez. Ea se proslăveşte pe sine şi-i umileşte pe cei din jurul ei. el vroia să fie mireasa. În loc să-şi reverse dispreţul asupra întregii sale mândrii. Mândria se făleşte că s-a ridicat singură prin propriile ei mijloace. el îşi revarsă dispreţul asupra altora pe care îi consideră mai puţin vrednici ca el. Omul mândru îi consideră pe ceilalţi mai prejos de el. într-un contrast izbitor cu Fiul lui Dumnezeu. El Se mândrea cu dependenţa Sa de Tatăl Său. Mândria va găsi motiv de critică la oricine şi în orice. l-a făcut pe împăratul David să numere pe Israel (1 Cronici 21:1). În vorbire. eu sunt acela“. sau chiar ca vameşul acesta“ (Luca 18:11). turma.

laud. toate pricinile de mândrie ar fi demolate. Un fermier prevăzător taie buruienile când sunt tinere. eu. Pedepsirea. Recunoaştem noi într-o schilodire limitată. Când sănătatea lui morală a fost restabilită. Ştiu mult? Ce ştiu este infinitezimal în comparaţie cu ce mai rămâne de cunoscut. Deci haideţi să observăm gândurile de mândrie.. Avem nevoie să-L rugăm pe Dumnezeu cu sinceritate să ne descopere cum suntem. „Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului. Când ne vom vedea pe noi înşine aşa cum suntem în realitate. într-o ambiţie zădărnicită. într-o boală dureroasă. «Ţi s-a luat împărăţia... nici la smerenie doar ca la o virtute decentă . mi-a fost pus un ţepuş în carne . 48 ... şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului. William Law a scris: „Mândria din tine trebuie să moară. Mândria lui Nebucadneţar s-a hrănit din realizările lui: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu. „Dacă. altfel nimic ceresc nu poate trăi în tine . Una este numai iad şi cealaltă numai cer“. Paşii pe drumul spre vindecare sunt: Perceperea. Nebucadneţar. ne vom scufunda în auto-umilire. înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor“ (Daniel 4:37). de ascendentul mândriei? Omorârea. sau dacă ar auzi toate cuvintele noastre şoptite? Suntem noi umiliţi că Dumnezeu ştie ce fel de oameni suntem de fapt? Dacă am vedea limpede lucrurile despre noi înşine aşa cum sunt ele în realitate.48 toate. întrucât noi toţi suntem atât de predispuşi la a ne favoriza. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor... şi să le înlăturăm. din pricina strălucirii acestor descoperiri. antiteza mândriei. Pavel a avut această experienţă: „Şi ca să nu mă umflu de mândrie. Trebuie să urâm ceea ce Dumnezeu urăşte. şi Duhul ne va ajuta s-o omorâm. Dar duhul său orgolios a mers înaintea unei gigantice căderi. să le mărturisim. Mândria este o specie de nebunie morală şi spirituală. a fost definită de Bernard ca fiind virtutea prin care omul devine conştient de propria nevrednicie. Noi vedem paiul din ochiul fratelui nostru cu multă claritate. şi un glas s-a coborât din cer şi a zis: . Smerenia. faceţi să moară faptele trupului. Nu vom învinge niciodată un păcat de care nu suntem conştienţi sau de care nu ne mâhnim. Sunt deştept? Deşteptăciunea mea este un dar pentru care nu-mi pot atribui nici un merit. prin Duhul. dar cu ce ciudată inconsecvenţă nu reuşim să detectăm bârna din ochiul nostru. lucrarea plină de îndurare a lui Dumnezeu de a ne scăpa de ceva mai rău. centrul închinării lui s-a mutat de la sine însuşi la Dumnezeu. prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?“ (Daniel 4:30). Sunt bogat? Dumnezeu este Acela care mi-a dat puterea să mă-mbogăţesc. Cultivă gândurile de mândrie şi vei vedea că ai crescut o viperă la sân. altfel ele îşi răspândesc seminţele şi se înmulţesc. „Acum. sau dacă ar observa toate faptele noastre acoperite. Dumnezeu îi disciplinează cu dragoste. TRATAMENTUL MÂNDRIEI Mândria trebuie tratată radical. Cunoaşterea de sine nu este uşor de realizat. Mândria este din carne. sau dacă ar vedea toate imaginile care atârnă pe pereţii imaginaţiei noastre.. ca loc de şedere împărătească. îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi»“ (Daniel 4:31). ca să mă împiedice să mă îngâmf“ (2 Corinteni 12:7). Nu este adevărat că nu ne-am simţi foarte bine dacă alţii ar şti toate gândurile noastre secrete. Ca o măsură preventivă împotriva mândriei detestabile din copiii Săi. veţi trăi“ (Romani 8:13). sau dacă ar înţelege toate motivele noastre ascunse. Nu te uita la mândrie doar ca la un temperament nepotrivit.

Oswald Sanders. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti victoria asupra mândriei chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui“ (2 Corinteni 3:18). Aşa cum am spus mai înainte. Mândria se zbârceşte şi se usucă şi se micşorează de tot în lumina smereniei Lui. trăiesc viaţa din belşug. Secretul final este contemplarea lui Hristos. Dar acolo unde el a căzut. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea victoriei asupra mândriei chiar acum? 3. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea victoriei asupra mândriei.49 Compararea.. Folosită cu permisiune. Aceasta va afecta toate relaţiile pe care le ai – inclusiv relaţia pe care o ai cu Domnul. mers. Disponibilă la librăria ta creştină locală. 49 . Dar hai să ne comparăm cu Hristosul desăvârşit. Hristos a triumfat. După aceasta. primul pas în tratarea mândriei tale este recunoaşterea faptului că ea este acolo. Dacă nu eşti sigur că mândria şi-a ridicat capul hidos. Contemplarea. Dacă mândria a parvenit deja în viaţa ta. Cele mai bune eforturi ale noastre de auto-descoperire şi auto-disciplinare vor fi inadecvate ele singure pentru a smulge din rădăcini acest cancer. Este uimitor că Satan L-a ispitit pe Hristos chiar cu păcatul care i-a pricinuit lui căderea. vom fi copleşiţi de împopoţonarea şi de urâţenia şi chiar de răutatea caracterului nostru. © 1994 de The Estate of J. Şi din nou această transformare are loc „prin Duhul Domnului“. Oswald Sanders. Este una din cele mai bune scrise vreodată cu acest subiect. Domnul gloriei a îmbrăcat haina de rob şi le-a spălat picioarele murdare. citeşte cartea lui J. Ne comparăm pe noi cu noi înşine şi ieşim foarte bine din această comparaţie. Oswald Sanders Spiritual Maturity (Maturitatea spirituală). reciteşte acest articol şi fii foarte atent la tratamentul lui J. roagă un prieten evlavios sau un lider al bisericii care te cunoaşte destul de bine şi te iubeşte destul ca să-ţi spună adevărul. Luată din Spiritual Maturity de J.. s-ar putea ca nici măcar să nu-ţi dai seama. Duhul Sfânt va coopera întotdeauna în cel mai înalt grad cu oricine ajunge să-şi urască mândria şi doreşte fierbinte smerenia lui Hristos. Este nevoie de o schimbare radicală şi supranaturală a inimii. şi aceasta este ce ni se promite: „Noi toţi privim . ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. 2. Dacă într-adevăr ea s-a manifestat. şi dacă suntem cinstiţi. În timp ce ucenicii în mândria lor se certau ca să-şi asigure cel dintâi loc. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Oswald Sanders pentru această boală care poate fi fatală. slava Domnului.

50 „Înainte să putem fi umpluţi cu Duhul. ci pe cei care Îl ascultă“. Puterea Lui este mai mare decât puterea tuturor păcatelor tale“. ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti. ERWIN W. 1 CORINTENI 3:1 50 . A. este pentru că trăim mai prejos de privilegiile noastre“. ca unor prunci în Hristos. dorinţa de a fi umpluţi trebuie să fie atotmistuitoare. şi dacă nu suntem umpluţi. TOZER (1897-1963) „Dumnezeu porunceşte să fim umpluţi cu Duhul. W. MOODY (1837-1899) „Dumnezeu nu-i umple cu Duhul Său cel Sfânt pe cei care cred în plinătatea Duhului. B. D. Avem atât de mult din Dumnezeu cât vrem cu adevărat“. F. nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti. L. Trebuie să fie pentru timpul acesta cel mai important lucru din viaţă. RICHARD OWEN ROBERTS „Stăpânirea Duhului va înlocui stăpânirea păcatului. MEYER (1847-1929) „O zi trăită în Duhul este mai de preţ decât o mie trăite în carne“. fraţilor. Gradul de umplere în orice viaţă se acordă perfect cu intensitatea dorinţei sincere. atât de acut. atât de persistent încât să scoată afară orice altceva. sau pe cei care-L doresc. LUTZER Cât despre mine.

Evanghelizarea prin putere. Umbli tu în puterea Duhului? Dacă nu. Şi dacă s-ar întâmpla aceasta ar trebui să fim într-adevăr sleiţi. PACKER Foarte mulţi oameni încearcă să se mute de pe Al doilea Scaun pe Primul Scaun prin mijloacele lor proprii. prioritizarea timpului propice calităţii. plictisitor. Când Duhul vine cu putere. La începutul fiecărui an revista Timpul priveşte înapoi. Primul articol pentru 1990 cuprindea o listă de „Cuvinte sâcâitoare. priveşte înainte. dar al doilea gând ar trebui să ne taie elanul. marketing la scară înaltă. Packer are câteva cuvinte pătrunzătoare care vor solicita înţelegerea ta cu privire la ce înseamnă să umbli în putere. nu-i aşa? Deşi tocmai L-au văzut pe Dumnezeul lor nimicind cea mai mare putere de pe pământ prin cele zece plăgi şi prin despicarea Mării Roşii. crezând că aceasta va fi cheia Primului Scaun. aşa cum este în lumea comercială? Gata de pensionare? Primul gând s-ar putea să ne sugereze să spunem aşa. Pentru creştini. Citeşte în continuare . Creştinismul cu putere. aerodinamizare. J. ai? Jargon stufos. am văzut acolo exemplare intitulate Vindecarea prin putere. Sună foarte asemănător cu israeliţii în pustiu. Hei. nu-i aşa? Folosit prea mult printre creştini. şi face fiece comentarii pe care le consideră ea potrivite. mic dejun de putere. linie de fund. ei pur şi simplu nu puteau să creadă că Dumnezeu avea capacitatea să cucerească Ţara Canaanului prin lucrarea puterii Lui în ei. toate tipărite din 1985. PUTEREA LUI DUMNEZEU Puterea care ne preocupă acum este puterea lui Dumnezeu – energia exercitată de El în creaţie. Ei muncesc şi lucrează şi se trudesc. urmăritor rapid. apăsaţi pe frâne. Cuvântul folosit de obicei pentru aceasta în greaca 51 . dar noi avem nevoie de el ca să ne putem concentra asupra lucrurilor la care se referă. Rotiţele minţii au început să se învârtească. în care. Sâcâitor? Poate. dar parcă niciodată nu fac vreun progres. cuvântul „putere“ este preţios. orice de putere“.. reţea. Dar descoperă cu tristeţe că sunt încă în Al doilea Scaun. Unde aş fi dacă mi-aş impune o hotărâre de a mă lipsi pe mine şi de a renunţa să-l mai folosesc? Unde ar fi biserica dacă noi toţi am proceda în felul acesta? Dacă am înceta să mai vorbim despre putere ar trebui în curând să încetăm să ne mai gândim la ea. cel puţin. cele mai pregătite pentru pensionare neîntârziată“. Pentru că „puterea“ este un cuvânt foarte semnificativ în Noul Testament.. sinergie.51 Ziua 7 Trăind biruinţe spirituale în viaţa ta Trăieşte în puterea Duhului Sfânt J. Sper că acest capitol va arăta clar cât de important este să facem aceasta. în providenţă şi în har. aterizare uşoară. Cuvânt sâcâitor. I. Ei încearcă să mobilizeze puterea Duhului în ceea ce spun şi fac. director de livrări“ veneau „player de putere. interfaţare. Uitându-mă astăzi la rafturile mele cu cărţi. încetaţi să mai fiţi falşi. I. Ei pot chiar să ocupe poziţii de conducere în biserică. Întâlniri cu puterea. după „potenţialul laturii superioare. cravată de putere. Puterea de vindecare. atunci.

Însă. Versiunea King James sună astfel: „un vas de cinste. Dacă totuşi vorbirea este despre cum să fim utilizabili şi folositori lui Dumnezeu. provocare şi dorinţă de a fi la curent şi de a nu fi lăsat în urmă. cu din ce în ce mai puţină siguranţă în mintea lor cu privire la ce ar putea să însemne aceasta. sau puterea lui Dumnezeu. aşa cum folosim electricitatea. 52 . nu ca un exemplu de urmat.52 Noului Testament este dunamis. În prezent. întrucât nu vor să rămână în afara oricărui lucru bun care se întâmplă. ca pe nişte canale prin care curge puterea Sa. sfinţit. din ce în ce mai mulţi oameni se întreabă cu îngrijorare şi unii pe alţii dacă au puterea lui Dumnezeu în vieţile lor. va trebui să ne croim drum prin aşa ceva. trad. Nu vorbesc aici numai sau chiar în special de slujire hirotonisită sau retribuită. Dacă creştinii ne vorbesc despre folosirea puterii lui Dumnezeu. pornind-o sau oprind-o după cum ne place. Ca şi în alte cazuri. engleză). CUM SE MANIFESTĂ PUTEREA LUI DUMNEZEU Puterea lui Dumnezeu. ca să arate că ei sunt la zi cu toate şi ştiu despre cel mai recent lucru important. ne conduce să privim la lucrări de diferite feluri. Dorinţa de a avea puterea divină pentru a o folosi după bunul său plac a fost păcatul lui Simon vrăjitorul (Fapte 8:18-24). ai un ciuf pufos de noţiuni! Dacă este să vorbim pe înţeles despre puterea lui Dumnezeu. atunci ar trebui să dăm din cap aprobator. Hai să fim atenţi la aceasta ca să nu greşim aici. de sfinţire şi de operare prin noi. repetata problemă a cuvântului sâcâitor cu privire la pasionata şi dedicata vedere scurtă. Singurul lucru de care sunt siguri este că vor să se identifice cu oamenii care pretind că sunt familiarizaţi cu această putere. Păcatul lui este consemnat ca un avertisment. în care potenţialul de putere în acţiune poate fi păstrat până va fi nevoie de el. a ne ocupa cu aceasta presupune să facem faţă unei probleme. aşa cum se vede în Noul Testament. folositor Stăpânului şi pregătit să facă orice lucrare bună“ (2 Timotei 2:21. trebuie să înţelegem chiar de la început că Dumnezeu nu ne dă puterea Sa ca o posesiune a noastră. Dorinţa corectă din toate timpurile este să fii „un instrument pentru scopuri nobile. Deci cu cât este mai mult folosit cuvântul în acest fel. Dar noi nu suntem unităţi de stocare ca bateriile. sau recipienţi ca găleţile. Aşa că oamenii învaţă cuvântul şi-l răspândesc ca pe un fel de emblemă verbală. cu atât devine mai neclar sensul lui şi mai scurtă vederea zeloşilor lui utilizatori. ca o resursă de care să ne folosim după bunul nostru plac. problema cuvântului sâcâitor se deschide astfel spre o nevroză a turmei de oi. Putem analiza problema astfel: un cuvânt apasă butoanele de interes. spre o înclinaţie de a urma orbeşte purtarea cuiva atât timp cât acela face parte dintr-o mulţime de oameni de încredere. Dar o astfel de folosire reflectă faptul că se gândesc prea puţin sau chiar deloc la acest cel mai recent lucru în sine. sfinţit şi potrivit pentru folosul stăpânului“. Ca un prim pas spre adevărata claritate asupra temei noastre. Dumnezeu ne foloseşte. dar după cât de mult se vorbeşte astăzi despre folosirea puterii lui Dumnezeu ne putem da seama că această concepţie greşită este foarte răspândită. punând în mişcare puterile pe care ni le-a dat. N-ar trebui să fie necesar să spun aceasta. din care provine cuvântul nostru „dinamită“. Acolo unde cuvintele sâcâitoare zumzăie. trebuie să se aprindă beculeţele roşii înaintea minţii noastre. Şi noi nu-L folosim pe Dumnezeu. Aici ne vom ocupa doar cu un segment al acestui subiect extraordinar. care este mai puternic şi mai clar. şi anume puterea lui Dumnezeu de regenerare. păcătoşii.

Este o stare a dragostei crescânde faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Astfel. de stres. ei vor. să rămână smeriţi când sunt apreciaţi. Ei ştiu că trebuie. Este slăbiciunea trupească a invalizilor sau a ologilor. frustrarea. şi grija iubitoare faţă de oameni la orice nivel al nevoilor – fizic sau mintal. a unui rol. Dumnezeu le-a legat una de alta.53 Lucrare înseamnă orice formă de slujire. şi sunt multe asemenea forme. Sfinţenia nu este nici statică nici pasivă. într-o oarecare măsură. material sau spiritual – este adevărata formă de slujire în lume. să stea neclintiţi sub presiune. 53 . puterea lui Dumnezeu este canalizată prin slujitorii lui Dumnezeu în sferele nevoii umane. este slăbiciunea produsă de epuizare. şi dragostea înseamnă tocmai să faci ceea ce onorează şi face bine persoanei iubite. din dorinţa de a înălţa acea persoană iubită. El continuă să-i facă mai asemenea cu Domnul Isus decât erau înainte. Oamenii sfinţi. eşecul. Un rezultat curent al sfinţirii continue este că preocuparea cu alţii. Deci Dumnezeu doreşte ca noi toţi să căutăm sfinţenia şi utilitatea împreună. îndeplinirea unei funcţii. a fi un partener de viaţă credincios şi un părinte conştiincios este forma de slujire acasă. Este demn de notat că cei mai mulţi vorbitori şi cele mai multe cărţi despre sfinţenie vorbesc puţin despre slujire. cel puţin de dragul celei de-a doua. şi cea dintâi. mai miloşi. Slujirea înfloreşte în mod natural în vieţile sfinte. încântarea. în timp ce majoritatea vorbitorilor şi cărţilor despre slujire vorbesc puţin despre sfinţenie. mai liniştiţi. şi de fapt. este slăbiciunea caracterului unui om cu defecte şi vicii chinuitoare. şi aşa mai departe) ca să continue transformarea „din slavă în slavă“ în vieţile lor (2 Corinteni 3:18). oricât de absorbiţi ar fi fost înainte de ei înşişi. cu recunoaşterea lipsurilor lor. deci. să meargă a doua milă de drum. Dar a trata sfinţenia şi slujirea ca teme separate este o greşeală. să rămână blânzi când sunt atacaţi. şi cu înţelepciunea care vede cum să-i ajute. mijlocire şi suport material este o altă formă de slujire în Hristos. şi ce uneşte Dumnezeu omul nu trebuie să despartă. Dumnezeu foloseşte experienţele lor dintr-o astfel de slujire (succesul. Aşa a fost mai mult de un secol. să înveţe răbdarea şi stăruinţa. În slujirea eficientă. susţinerea prieteniilor pastorale care implică sfat. se arată astfel prin faptul că-L laudă pe Dumnezeu şi îi ajută pe alţii. Un om sfânt cu daruri limitate este întotdeauna potrivit să canalizeze mai mult din această putere decât un om care a primit mai multe daruri dar este mai puţin evlavios. PUTEREA LUI DUMNEZEU SE ARATĂ CEL MAI DEPLIN ÎN SLĂBICIUNEA UMANĂ Sunt multe feluri de slăbiciuni. creşte. şi purtarea unei răspunderi definite este forma de slujire (atât hirotonisită cât şi laică) în biserica organizată. Aceasta este o demonstraţie a puterii Lui pe care Îi face plăcere s-o dăruiască. la credibilitatea lor şi la eficacitatea lor pentru Dumnezeu când slujesc aproapelui lor. Dumnezeu sfinţeşte toate aceste forme de slăbiciune dând celor slabi posibilitatea de a fi mai puternici (mai răbdători. de tensiune şi de suprasolicitare nervoasă. mai iubitori. Dumnezeu Însuşi i-a făcut să vrea. În măsura în care asemănarea lor cu Hristos se adaugă la impactul lor. de depresie. mai bucuroşi şi mai plini de resurse) decât părea posibil în acele condiţii.

Purtăm întotdeauna cu noi. El a simţit şi a exprimat o adâncă afecţiune pentru ei. indulgentă cu sine. Astfel că. Acesta este un adevăr vital de important de înţeles. dar nu deznădăjduiţi. Ei îi vedeau pe creştini ca pe nişte oameni eliberaţi de Hristos ca să facă pur şi simplu cam orice. şi era probabil greşit în unele aspecte ale învăţăturii lui doctrinare şi morale. prigoniţi. cu expresiile lor de dragoste chinuită şi cu alternanţele lor de durere. „Dacă e vorba să mă laud“. sau al relaţiilor distante. Oportunitate pentru ce? Ca să arate puterea Sa. frustrare şi sarcasm. imperios. care şi-au manifestat greutatea lor. ascultarea era oscilantă şi în silă. iar afecţiunea era efectiv inexistentă. în grea cumpănă. adevăratul sens al dictonului consfinţit de timp.54 Pavel enunţă principiul astfel: „Comoara aceasta [cunoştinţa lui Dumnezeu în Hristos] o purtăm în nişte vase de lut. n-are nici un haz. el s-a consumat fără rezerve în formarea convertiţilor lui. şi a te simţi slab. puterea harului Său. Conştient de autoritatea sa apostolică şi foarte sigur că învăţătura sa era definitivă şi dătătoare de sănătate. Cineva s-ar fi putut aştepta ca Dumnezeu să-Şi folosească puterea ca să elimine această slăbiciune din viaţa slujitorilor Săi. Dar acesta este. şi mult lăudat: „Limita omului este oportunitatea lui Dumnezeu“. şi-au asigurat loialitatea lor. dezamăgire. a rolului de slujitor. şi este clar din epistolele lui către corinteni. fără să ţină seama de consecinţe. pentru că erau ai lui Hristos. strălucit şi pasionat. Ei erau foarte critici cu privire la stilul său personal şi la comportarea sa. şi bineînţeles că n-a căutat doar ascultare ci şi afecţiune în schimb. Oricine în locul lui Pavel ar fi găsit lucrul acesta foarte dureros. cum am spune noi. că Pavel însuşi a găsit lucrul acesta ca fiind extrem de dureros. mânie. ci slăbiciunea unui trup bolnav. dar nu omorâţi. trântiţi jos. El a îmbrăţişat slăbiciunea – nu slăbiciunea în slujire pretinsă de corinteni. Aşa cum ilustrează epistolele lui Pavel către ei. pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. În felul acesta Îi place Lui să-Şi arate puterea. dar nu la strâmtoare. şi a unei inimi îndurerate – ca şi chemare a lui aici pe pământ. ceea ce face El mereu şi mereu este să facă din slujitorii Săi slabi minuni umblătoare – uneori. şi a fost în parte şi din cauză că ei au îmbrăţişat o viziune triumfalistă asupra vieţii spirituale care preţuia vorbirea limbii şi neînfrânarea mai mult decât dragostea. Într-o lume centrată pe sine. De fapt. dar nu părăsiţi. omorârea Domnului Isus. În cazul corintenilor. combativ. Pavel nu era un om al jumătăţilor de măsură sau al eclipsării de sine. manifestată acum spre lauda gloriei Sale. a scris el. orientată spre plăcere. de dragoste şi ajutorare pentru alţii în ciuda incapacităţii lor. nici nu poate fi o condiţie pe care lumea s-o vadă ca maximă eficienţă. ca lumea noastră de astăzi. acest principiu sună foarte brutal şi demoralizant. însă. în sens fizic. a fost magnific. bineînţeles. A fost în parte şi din cauza altor învăţători. „mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea“ 54 . El era în mod natural „o minge de foc“. smerenia şi neprihănirea. în noi lucrează moartea“ (2 Corinteni 4:712). Răspunsul lui. în trupul nostru. Suntem încolţiţi în toate chipurile. Pavel însuşi a învăţat această lecţie foarte profund prin interacţiunea lui cu corintenii. însă. A fi slab. minuni imobilizate – de înţelepciune. aceasta se datora într-o oarecare măsură faptului că Pavel nu s-a ridicat la nivelul aşteptării lor înfumurate că orice învăţător vrednic de sarea lui şi-ar manifesta greutatea intelectuală ca să-i impresioneze. pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. de fapt. Ei îl desconsiderau pe Pavel ca fiind „slab“ – nu era impresionant în înfăţişare şi în vorbire (2 Corinteni 10:10).

şi mai mult spre gloria lui Hristos care i-a dat posibilitatea. am să-ţi spun ce am de gând să fac. pierderea credibilităţii şi a utilităţii tale – să nu aibă loc. nici din lipsa puterii suverane din partea lui Hristos. pentru Hristos. ci pentru că Mântuitorul avea în vedere ceva mai bun pentru slujitorul Său. (Dumnezeu Îşi rezervă întotdeauna dreptul să răspundă cererilor noastre într-un mod mai bun decât le formulăm noi. Lucrarea ta va continua în putere şi tărie ca înainte. Dar în această stare de slăbiciune. mi-a fost pus un ţepuş în carne. De aceea simt plăcere în slăbiciuni.55 (2 Corinteni 11:30). atunci sunt tare. când un om are un eu atât de enorm cum avea Pavel. Implicaţia era că această stare de lucuri ar fi fost mai mult spre binecuvântarea personală a lui Pavel. decât ar fi fost o vindecare imediată. Va fi mai evident ca niciodată că Eu sunt Cel care te susţin“. pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. o disfuncţie în înfăţişarea lui fizică. altfel n-ar fi spus că era în „carnea“ lui (înţelegând prin aceasta natura lui omenească creată. mai mult spre îmbogăţirea lucrării lui. În ce sens era ţepuşul lui Pavel un sol al Satanei? Scăpăra gânduri de resentiment la adresa lui Dumnezeu. ca să-l menţină smerit – o operaţie foarte importantă. Acum Pavel avea nevoie de puterea de vindecare a lui Hristos pentru sine însuşi. Dar trebuie să fi fost o invaliditate personală. Vei purta acest ţepuş în carne cu tine cât timp vei trăi. Este clar că el a văzut aceasta ca definirea vocaţiei lui. şi să mă împiedice să mă îngâmf. 19:11). Orice îţi insuflă o asemenea gândire devine prin aceasta un sol al lui Satan pentru sufletele noastre. căci când sunt slab. „Nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele“ (2 Corinteni 12:5). Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele. De ce nu i s-a dat vindecarea? Nu din lipsa rugăciunii cu o inimă curată din partea lui Pavel. deşi într-o slăbiciune mai mare decât înainte. Şi trebuie să fi fost dureros.) Răspunsul Domnului Isus la rugăciunea lui Pavel putea fi extins în felul acesta: „Pavel. altfel nu l-ar fi numit „ţepuş“. fie zis.. un sol al Satanei. De ce i s-a dat lui Pavel (de către Dumnezeu. căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită“. (2 Corinteni 12:7-10) Ce era ţepuşul? Nu ştim. în strâmtorări. 8-10. puterea Mea va fi făcută desăvârşită.. în aşa fel încât lucrurile de care te temi tu – terminarea sau slăbirea lucrării tale. aşa că în trei sesiuni solemne de rugăciune el a căutat-o. ca să mă pălmuiască. în prigoniri. în providenţa Sa)? Pentru disciplină. Este normal să presupunem că un motiv pentru care el a relatat aceasta atât de 55 . Am de gând să-Mi arăt puterea în slăbiciunea ta permanentă. în nevoi. . care făcuse multe vindecări miraculoase în zilele Sale pământeşti şi unele prin Pavel în anii de slujire misionară ai lui Pavel (vezi Fapte 14:3. Şi el a adaptat acţiunea la cuvânt: Şi ca să nu mă umflu de mândrie. în defăimări. Ce trebuie să înţelegem din reacţia lui Pavel? Este clar că el a înţeles şi a acceptat ce i-a comunicat Hristos când s-a rugat. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. aşa cum a recunoscut apostolul. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns. milă faţă de sine şi disperare cu privire la viitorul misiunii lui – genul de gânduri pe care Satan ştie foarte bine să le stârnească înăuntrul nostru al tuturor. De ce s-a rugat Pavel în mod concret Domnului Isus cu privire la ţepuşul lui? Pentru că Domnul Isus era vindecătorul.

Trebuie continuat oricât de slab s-ar simţi cineva. Dar Hristos răspunde: „Prin puterea Mea tu poţi face asta. pentru ca El să-Şi canalizeze puterea spre adâncimile fiinţei noastre astfel încât să ne facă şi să ne menţină credincioşi chemării noastre în sfinţenie şi în slujire. În acest sens. Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri. Tăria sau puterea dată de Dumnezeu presupune însă ca Hristos Însuşi să-ţi dea posibilitatea prin Duhul să continui să persişti în: • sfinţenia personală înaintea lui Dumnezeu. este simţită şi este recunoscută. „Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit“ (2 Timotei 4:17). Are însă de a face în totul cu faptul că cineva ştie şi simte că este slab. noi devenim mai tari numai când devenim mai slabi. Astfel. Deci calea puterii este dependenţa smerită de Dumnezeu. Principiul puterii 56 . în cele din urmă. conform standardelor umane. Ne trezim trăind (dacă pot să spun aşa) ca de botez. Cu aceasta noi depindem de El pentru a canaliza puterea Lui prin noi în vieţile altora ca să-i ajutăm să meargă înainte în momentele lor de nevoie. deci. Eu te voi întări ca s-o faci“. SĂ APELĂM LA DUMNEZEU Schema este că Domnul mai întâi ne face conştienţi de slăbiciunea noastră. pentru ca. Şi ne trezim spunând împreună cu Pavel: „Binecuvântat să fie Dumnezeu. care ne mângâie în toate necazurile noastre. capacitatea de a alerga înainte. Experienţa lui este cu siguranţă un model căruia mereu vedem că avem nevoie să ne conformăm. prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu. Se pare. mărturia noastră. spre ţintă. şi • acţiunea personală pentru Dumnezeu. atunci începe să curgă puterea divină. şi trebuie făcut aşa cu încredinţarea că aşa înţelege Dumnezeu că trebuie să fie. avem parte din belşug şi de mângâiere“ (2 Corinteni 1:3-5). de inimă şi de voinţă) o înzestrare naturală. printr-o activitate energică. oricât de mult am face din punct de vedere cantitativ. ca să vedem că fără Hristos nu putem face nimic semnificativ din punct de vedere spiritual. Pavel înţelege încurajarea care te întăreşte. sau. şi ca răspuns la rugăciunea ta. tot aşa. cu succes (fie că Dumnezeu decide să se acţioneze aşa sau nu). Prin „mângâiere“. va fi: „Pot totul în Hristos. Şi realizăm cu o claritate mereu crescândă că aceasta este cea mai deplină şi cea mai profundă expresie a vieţii creştine întărite. Trebuie continuat chiar în situaţii în care ceea ce se cere pare să te depăşească. astfel încât inima noastră strigă: „Nu pot să fac asta“. că a primi putere de la Dumnezeu astfel încât cineva să devină mai tare în Hristos nu are în mod necesar nimic de a face cu a acţiona spectaculos. • slujirea personală a lui Dumnezeu. să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos. Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Capcana puterii este încrederea în sine şi căderea. prin Hristos. Acesta este sensul în care noi ne alăturăm lui în mărturisirea mângâierii lui Dumnezeu.56 amănunţit a fost că el ştia că a fost făcut model pentru alţii spre imitare. nu relaxarea care te moleşeşte. fără a te lăsa distras şi descurajat. • părtăşia personală cu Dumnezeu. Mergem la Domnul ca să-L rugăm să ia povara care simţim că ne zdrobeşte. Lumea înţelege prin tărie (de caracter. Pentru că numai în punctul în care insuficienţa puterii naturale este privită în faţă. ca şi a lui Pavel. care mă întăreşte“ (Filipeni 4:13). cu învierea din moarte ca formă repetată a experienţei noastre.

este imposibil să manifeşti puterea lui Dumnezeu în viaţa ta fără o dependenţă smerită şi o supunere absolută faţă de Dumnezeu şi de Cuvântul Său. Disponibilă la librăria ta creştină locală. în îndemânarea mea. Box 8617. Rediscovering Holiness (Redescoperind sfinţenia). Dacă am putea să ne aducem aminte de aceasta zi de zi. încrezându-mă în mine – în cunoştinţele mele. am experimenta o biruinţă cu adevărat puternică. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. astfel încât creşterea în putere să poată deveni posibilă pentru mine. mers. J. dacă aş accepta că frustrările. acesta este unul din cele mai bune obiceiuri ale creştinului din Primul Scaun. dar aceste idei. sunt complet greşite. 57 . în poziţia mea. Tipărită de Servant Publications. şi aşa mai departe – aşa mult din timp. De fapt. dacă nu m-aş trăda pe mine însumi. sau că putem privi la El ca să ne dea putere pentru slujire când noi nu privim la El ca să ne dea putere pentru neprihănire. trăiesc viaţa din belşug.57 – am putea să-l numim scenariul puterii lui Dumnezeu – este că puterea divină se desăvârşeşte în slăbiciunea umană conştientă. I. ce mult s-ar schimba lucrurile pentru mine! Mă întreb cât de mulţi alţii. Packer. Dar. Packer arată cum trăirea în sfinţenie va aduce cu sine puterea Duhului Sfânt aşa cum n-ai experimentat-o niciodată. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Undeva în viaţa lui el a trăit o biruinţă care l-a schimbat pentru totdeauna. Folosită cu permisiune. au nevoie să se concentreze asupra învăţării acestor lecţii? Te îndemn să faci o pauză şi să te întrebi cât de tare sunt ele ancorate în inima ta. obstacolele şi accidentele din fiecare zi sunt căile lui Dumnezeu de a mă face să-mi recunosc slăbiciunea. I. Pervertirile puterii presupun că puterea lui Dumnezeu este un lucru pe care-l putem poseda şi controla. Ele trebuie într-adevăr să fie ancorate acolo foarte tare. Citeşte-o şi descoperă o nouă putere pentru umblarea ta şi o nouă pasiune pentru Dumnezeu. Dacă aş putea să-mi amintesc în fiecare zi din viaţa mea că pentru a deveni mai puternic trebuie să devin mai slab. în iscusinţa mea de a mânui cuvintele. Ann Arbor. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. aşa cum am văzut. şi mă tem că în multe inimi creştine de astăzi ele nu sunt. aşa cum tocmai ai citit. Nu este timpul să trăieşti şi tu această biruinţă? În cartea lui. Fie ca Dumnezeu în marea Sa îndurare să ne slăbească pe toţi! Din Rediscovering Holiness © 1992 de J. Michigan 48107. în afară de mine. Foarte puţini creştini de astăzi ar considera cuvântul supunere ca fiind o cheie pentru trăirea în putere.

58 .58 2. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru.

59 59 .

El înlătură ceea ce ar putea s-o strice. LEON JOSEPH SUENENS 60 . JEAN PIERRE CAMUS (1584-1652) „Este drept că trebuie s-o iei de la capăt mereu în fiecare zi. CHARLES R.60 „Dumnezeu nu distruge niciodată lucrarea mâinilor Sale. Maturitatea este stadiul în care toată viaţa a fost adusă sub controlul lui Dumnezeu“. fără nevoia de a înţelege de ce face ceea ce face“. OSWALD CHAMBERS (1874-1917) „Unul din semnele maturităţii spirituale este încrederea liniştită că Dumnezeu este în control . SWINDOLL „Cel care crede despre sine că este foarte avansat în viaţa spirituală n-a făcut nici măcar un început bun“. Nu există o cale mai bună de a sfârşi viaţa spirituală decât s-o iei mereu de la început“.. SAINT FRANCIS OF SALES (1567-1622) „Spiritualitate înseamnă în adevăr «Duhul Sfânt la lucru»“. atâta tot..

urmează să umblăm prin Duhul. încât nu putem accepta ca un lucru hotărât că putem deveni oameni spirituali. sau în Duhul. şi a vrut să le spună aceasta. Ei erau creştini. De fapt. dar exista o greşeală fatală – erau carnali. prunci în Hristos. aceasta este viaţa la care 61 . nici măcar nu înţelegi prea bine Scripturile care te-ar putea ajuta să ajungi la Primul Scaun. şi ce ne spune Biblia. Cred că este posibil ca un om să trăiască în fiecare zi condus de Duhul Sfânt. Vei găsi cuvântul carnal de patru ori în aceste patru versete. la moarte. spunându-le acestor corinteni că există două stadii ale trăirii creştine. CUM SĂ TRECI DE LA CARNAL LA SPIRITUAL Acum vin întrebările foarte importante şi solemne: Este posibil pentru un om să iasă din starea carnală şi să intre în starea spirituală? Şi cum este posibil? Cred că primul lucru necesar este că un om trebuie să aibă o viziune asupra vieţii spirituale şi credinţă în ea. ca să facă totul pentru noi. Prin discernământul pe care Duhul lui Dumnezeu l-a dat apostolului. Duhul. Dar aceasta nu pentru că erau proşti. Am citit în Cuvântul lui Dumnezeu că dacă suntem născuţi din nou. fără să ne dăm seama. că lucrul acesta este posibil. este să devenim spirituali. dacă stai în Al doilea Scaun. Carnea este viaţa noastră sub puterea păcatului. Deci este posibil. cu orice idee de tărie sau putere. Am citit în Cuvântul lui Dumnezeu că cei ce sunt călăuziţi de Duhul. dacă vrem să păstrăm binecuvântarea. te rog. Unii creştini sunt carnali. Nu putem crede aceasta. Ei erau foarte deştepţi şi plini de cunoştinţe. Iată cum. Inimile noastre sunt atât de pline de necredinţă. Am citit în Cuvântul lui Dumnezeu că Dumnezeu toarnă dragostea Sa în inimă prin Duhul Sfânt. unii sunt spirituali. între creştinii care uneori primesc o binecuvântare şi o pierd din nou. Apostolul începe capitolul (1 Corinteni 3). Cuvântul vorbeşte despre două puteri de viaţă: carnea şi Duhul. Apostolul simţea că toată predicarea lui nu va face nici un bine dacă va vorbi despre lucruri spirituale unor oameni care nu sunt spirituali. viaţa ta spirituală se poate muta pe Primul Scaun într-o clipă. Şi aceasta este o biruinţă! A deveni matur spiritual este un proces. este tocmai pentru că ei sunt carnali. dar a deveni înclinat spre spiritual se poate întâmpla repede. Ce ne trebuie. şi tot ce avem nevoie. este să dăm toată viaţa noastră. el a văzut că aceşti corinteni erau carnali. Aşa că apostolul pare să spună: „Nu pot să vă învăţ adevărul spiritual despre viaţa spirituală. voi nu-l puteţi pricepe“. dar incapabili să înţeleagă învăţătura spirituală. să devenim nimic şi să primim viaţa lui Hristos şi a Duhului. viaţa lui Dumnezeu venind să ia locul vieţii noastre. Aceasta ne învaţă această lecţie simplă: Tot necazul din Biserica lui Hristos. Crede. creştini adevăraţi.61 Ziua 8 Trăind biruinţe spirituale în viaţa ta Lasă Duhul să-ţi învingă carnalitatea ANDREW MURRAY A trece de la Al doilea Scaun la Primul nu este aşa de uşor cum ar putea părea. sunt copii ai lui Dumnezeu. Dar aşa cum vei vedea după ce vei citi cuvintele de înţelepciune ale lui Andrew Murray.

ai făcut primul pas în direcţia bună. acelor corinteni: „Voi. zice Pavel. Un lucru poate avea câteva caracteristici. Şi atunci. dar tu ştii că trupurile îşi iau numele de la acel element al lor care este cel mai proeminent. Oamenii vor să crească din carnal în spiritual. sunteţi carnali. dar foarte necesară. prima Sa lucrare a fost să dea Duhul Sfânt. Nu pot să aştept de la un creştin tânăr care are Duhul Sfânt în plinătatea Lui ceea ce pot să aştept de la un creştin matur care este plin de Duhul de douăzeci de ani. omul este convins de Duhul Sfânt de viaţa sa carnală. cred ei. Pavel le spune. Acum. lumească. să intri în viaţa spirituală într-o clipă. dar are această boală teribilă. tu ar trebui să fii convins de păcat şi să-l mărturiseşti. din carnal în spiritual. starea carnală este o stare de boală teribilă. Cum va veni vindecarea? Ea trebuie să vină prin Dumnezeu. Dar a existat foarte puţină convingere de păcatele interioare. spirituale. a mers la cer ca să trimită poporului Său Duhul. avea o boală. Un lucru poate fi folosit pentru două sau trei scopuri. dar n-o va obţine până nu va fi adus să se arunce în mod necondiţionat la picioarele Domnului Isus. Ei caută mai multă predicare şi mai multă învăţătură. aceasta trebuie să vină de la Dumnezeu din cer. Dacă vei începe să crezi în puterea sângelui lui Hristos de a te curăţi şi în puterea Hristosului glorificat de a-ţi da Duhul Său. Ca om neconvertit. Este o mare diferenţă între păcatele omului neconvertit şi păcatele celui credincios. şi strigă la fel ca Pavel: „O. Dar de ce anume ai fost tu convins în mod special? De mărimea păcatului şi foarte mult de vina şi de pedeapsa păcatului. Un om care devine un om spiritual nu este imediat un om matur spiritual. De îndată ce El Şi-a vărsat sângele Său. şi în consecinţă el nu poate să crească. Aceasta este o lecţie dificilă. El este un copil al lui Dumnezeu. şi atunci omul începe să plângă pentru ea. dacă este să fii umplut cu Duhul Sfânt. Tu n-ai avut cunoştinţă de ele. Dar când vorbesc despre un pas. De îndată ce El a fost glorificat. dar numele va fi dat după caracteristica cea mai izbitoare. ca să crească. este de asemenea foarte necesar ca un om să fie realmente convins de carnalitatea sa. nenorocitul de mine!“ eu sunt credincios. Creştinul carnal este un prunc în Hristos. Numai Dumnezeu poate s-o facă. Nu uita că dacă este să devii un om spiritual. pruncilor în Hristos. dar probabil că îşi va lua numele de la scopul cel mai proeminent. Dar nu este suficient ca un om să aibă o viziune despre această viaţă spirituală pe care urmează s-o trăiască. sunteţi 62 . Dumnezeu nu dă întotdeauna aceasta la convertire sau în mod obişnuit. A existat foarte puţină convingere de păcătoşenia interioară.62 ne cheamă Dumnezeu şi pentru care ne-a răscumpărat Hristos. şi avea nevoie de vindecare. luptându-se şi luând hotărâri. şi Dumnezeu doreşte mult să ţi-o dea chiar în ceasul acesta. În omul carnal există ceva din natura spirituală. şi să-i fie ruşine de ea. Aşadar. Notează motivul pentru care sunt folosite cele două expresii. Există multă creştere şi maturizare în viaţa spirituală. Apoi ar fi venit creşterea. adâncă? În felul acesta: după ce a devenit creştin. Copilul acela despre care am vorbit a rămas ca un bebeluş de şase luni. dar „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?“ (Romani 7:24). înţeleg aceasta: tu poţi să-ţi schimbi locul. El începe să caute ajutor în toate părţile şi să întrebe: „Unde pot găsi eliberare?“ El o caută în multe feluri. cum va reuşi un om să scape de aceste două lucruri: păcatele mai ascunse şi păcătoşenia lăuntrică. Putem trece de la starea carnală la cea spirituală într-o clipă. cu alte cuvinte. dar nu reuşesc niciodată. şi în loc să stai în viaţa carnală.

Zece oameni au spus de fapt: „Nu vom putea niciodată să-i învingem pe oamenii aceia“. m-am lăsat condus de Duhul Tău. El îţi poate da eliberare. şi El este al tău. şi nici o lumină – ci aparent întuneric. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Noi vrem.63 sub puterea cărnii. Nu. şi El va descoperi în tine puterea răstignirii Sale ca să-ţi dea victorie asupra firii. prin harul lui Dumnezeu. dar lucrul important este că noi trebuie să privim la Hristos ca să ne susţină mâine. daţi frâu liber temperamentului şi urâţeniei. în care Dumnezeu are de gând să te ţină şi să te binecuvânteze? Adu-ţi aminte de istoria lui Caleb şi a lui Iosua şi a iscoadelor. şi apoi. Hristos aşteaptă. cu toate darurile voastre“. trebuie să vadă că nu este decât un pas de la una la cealaltă. Dar ce trebuie să faci este doar să te arunci în braţele Lui. Nu vezi ce a fost greşit şi pentru ce ai rătăcit prin pustiu? Nu vezi ţara cea bună. nici nu poţi scăpa de ea. Acestea sunt elemente care pot fi prezente. nu este o predare prin puterea voinţei noastre. Un om trebuie să vadă viaţa spirituală. trebuie să avem viaţa lui Dumnezeu în noi. şi acum Duhul Sfânt mă conduce“. Tipărită de Christian Literature Crusade. Bizuie-te pe Cuvântul lui Dumnezeu. în sfârşit. şi întotdeauna. ţara promisă. Tu eşti al lui Hristos. Duhul Sfânt aşteaptă. Deschide-ţi inima şi fii „umplut cu Duhul“. Aruncă-te. trebuie să fie convins şi să-şi mărturisească starea carnală. şi ziua următoare. Păşeşte pe promisiunile lui Dumnezeu. Tu nu te poţi izbăvi singur de fire. şi nici un sentiment. Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu: „Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii“ (Romani 8:2). este loc din belşug pentru creştere. pe atât de adevărat este că Duhul Sfânt a fost dat pentru tine. dar Hristos poate să te ridice deasupra în noua viaţă. Dar dacă te uiţi la el. să experimentăm ceea ce puterea colosală a lui Hristos care locuieşte în noi şi rămâne în noi poate să facă şi tot ce Dumnezeu poate să facă pentru noi. Noi vrem o viaţă care să stea împotriva oricărei ispite. ca Tată. nici nu sunteţi capabili să primiţi adevărul spiritual. dar este un om care a luat poziţia corectă şi a spus: „Doamne Dumnezeule. trebuie să facă pasul decisiv în credinţa că Hristos poate să-l susţină. şi cere ca Dumnezeu să facă pentru tine prin Duhul Său cel Sfânt ceea ce ţi-a oferit. Şi omul spiritual este un om care n-a ajuns la perfecţiunea finală. Da. chiar dacă nu este nici o experienţă nouă. nu este o simplă părere. şi nu creşteţi. şi apoi crede în Hristosul viu ca să te binecuvânteze cu binecuvântarea Duhului Său. 63 . la picioarele Mielului lui Dumnezeu. Încrede-te în sângele lui Hristos pentru curăţire. pentru că Dumnezeu a promis“. şi nici o emoţie. nu este o consacrare care să fie în vreun sens prin puterea noastră. Dumnezeu. Luată din Absolute Surrender de Andrew Murray. şi aruncă-l în izvorul sângelui. Doi au spus: „Putem. Dumnezeu aşteaptă. promite Duhul Său cel Sfânt oricărui copil înfometat. semnul principal al naturii şi conduitei lui este că el este un om dedicat Duhului lui Dumnezeu. o viaţă care să dureze până la moarte. Oare nu ţi-l va da El atunci şi ţie? Cum să nu dea El Duhul Sfânt celor care I-L cer? Cum ar putea să nu facă aceasta? Pentru că pe cât de adevărat este că Hristos a fost dat pentru tine pe Calvar şi tu ai crezut în sângele Lui. Tu m-ai primit şi m-ai binecuvântat. cu mărturisirea păcatului şi cu totala neputinţă. Ia un cuvânt ca acesta. al Dumnezeului veşnic. mărturiseşte carnalitatea fiecărui păcat. Nu te supăra. El nu este perfect.

Aşa cum a explicat Andrew Murray. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi“ (Matei 19:30). Absolute Surrender (Predarea absolută). ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. nu merge în felul acesta. 64 .64 Când este vorba să fii dedicat lui Hristos. 2. îţi recomand să citeşti cartea lui Andrew Murray. nu trebuie să fii un mare teolog sau un predicator elocvent. Ei încearcă să ajungă foarte sus în Împărăţia lui Dumnezeu în acelaşi fel în care urcă foarte sus pe scara afacerilor. E una din preferatele mele şi te va ajuta într-adevăr să te muţi în Primul Scaun. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Poţi să fii un nimeni în ochii lumii şi totuşi să fii un uriaş în Împărăţia lui Dumnezeu! Iată ce este atât de frumos la credinţa creştină: „Mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă. Dacă ai probleme în ce priveşte experimentarea biruinţei spirituale de a deveni înclinat spiritual. Acesta este şi motivul pentru care mulţi oameni nu experimentează biruinţele spirituale atât de necesare pentru a trăi viaţa din belşug. mers. trăiesc viaţa din belşug. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3.

65 PARTEA A DOUA Trăind biruinţe spirituale în căsnicia ta 65 .

HERBERT SAMUEL „O căsnicie reuşită este întotdeauna un triunghi: un bărbat. sute de fire subţiri care cos oamenii împreună de-a lungul anilor“. SIMONE SIGNORET (1921-1985) „A te căsători este uşor. ROBERTA FLACK „Nu căsnicia falimentează. CECIL MYERS 66 . A fi fericit în căsnicie timp de o viaţă ar trebui să se numere printre artele frumoase“. A rămâne căsătorit este mai greu. este o realizare“. oamenii falimentează“. ANN LANDERS „Lanţurile nu păstrează unitatea unei căsnicii. o femeie.66 „O căsnicie reuşită nu este un dar. şi Dumnezeu“. HARRY EMERSON FOSDICK (1878-1969) „E nevoie de doi să facă dintr-o căsnicie un succes şi doar de unul să facă din ea un eşec“. Sunt fire.

această comunicare între om şi Dumnezeu a fost factorul stabilizator de-a lungul celor 67 . lista noastră de şase sute ne-a oferit trei recomandări încercate şi testate. De fapt. De aceea. În acest spirit. din preajma lor. Mai mult de şase sute de oameni au fost de acord să vorbească deschis generaţiei mai tinere despre conceptele şi metodele care au lucrat în căminele lor. Dar pentru un motiv oarecare. Totul se sprijină pe această temelie. De cele mai multe ori motivul este că cuplul uită (sau n-a învăţat niciodată) bazele unei relaţii bune. încercând să manipuleze „o putere mai mare“ neidentificată. el se învârte în jurul blocului şi se roagă din nou. dar îi plac foarte mult. În efortul de a ne apropia de experienţele celor care au trăit împreună cu succes ca soţ şi soţie. Ştie că nu este sănătos să mănânce pateuri grase. am rugat cupluri căsătorite să participe la un studiu neformal. Când încerci să înveţi ceva. Sfatul pe care l-au oferit ei nu este nou. să fie un loc de parcare disponibil undeva când eu mă învârt în jurul blocului“.67 Ziua 9 Trăind biruinţe spirituale în căsnicia ta Repară temeliile căsniciei tale JAMES DOBSON Aproape toate căsniciile încep în Primul Scaun – majoritatea oamenilor numesc aceasta luna de miere. Dacă un soţ şi o soţie tineri sunt profund dedicaţi Domnului Isus Hristos. Ceea ce majoritatea acestor cupluri nu reuşesc să realizeze este că ele nu trebuie să-şi întemeieze o căsnicie în Al doilea Scaun! Dacă te vei întoarce pur şi simplu la elementele de bază ale unei relaţii biblice în căsnicia ta. se pare că aceasta nu durează prea mult şi se ajunge pe Al doilea Scaun. dar cu siguranţă reprezintă un punct important de început. Să-l urmărim pe James Dobson care ne va arăta cum să construim o temelie care va rezista în faţa furtunilor vieţii. recomandări cu care probabil orice creştin dedicat ar fi de acord. Shirley şi cu mine am luat viaţa noastră de rugăciune un pic mai în serios. O viaţă de rugăciune semnificativă este esenţială pentru menţinerea unui cămin centrat pe Hristos. Unul din prietenii mei admite tachinându-se că rosteşte o rugăciune în fiecare dimineaţă în drum spre lucru când trece pe lângă patiserie. ei se bucură de avantaje enorme faţă de familia cu nici o dimensiune spirituală. UN CĂMIN CENTRAT PE HRISTOS Participanţii au sugerat mai întâi că tinerii căsătoriţi trebuie să-şi întemeieze şi să menţină un cămin centrat pe Hristos. trebuie să începi cu principiile de bază – acei paşi iniţiali de la care se vor dezvolta mai târziu toate celelalte lucruri. Dacă nu se găseşte nici un loc pentru maşina lui. lucrul acesta va muta căsnicia ta în Ţara Promisă. care privesc înapoi la elementele de bază. Îi cere Domnului permisiunea să se răsfeţe în fiecare zi. Bineînţeles. unii oameni folosesc rugăciunea aşa cum îşi urmăresc horoscoapele. Fiecare din ei au scris comentarii şi recomandări. care au fost analizate şi comparate cu grijă. El va spune: „Dacă este voia Ta ca eu să mănânc un pateu în dimineaţa aceasta. 1.

Într-o zi vei vedea ce groaznic este să dai cheile de la maşină unei copile de şaisprezece ani care nu ştie ce nu ştie despre conducerea maşinii. Danae fusese înscrisă la Şcoala de şoferi Kamikaze. bineînţeles. Câteva minute mai târziu. ori de câte ori ne plecăm înaintea Lui. Bărbatul a venit imediat la uşa maşinii şi a încercat s-o deschidă. încredinţându-i încă o dată în mâinile Tatălui. Cu toate acestea. În vremuri bune. Au mers cu maşina câteva mile pe drum şi stăteau în maşină luând masa când a trecut pe acolo un poliţist. şi eu am spus: „Ei bine. Danae a pornit repede maşina şi a luat-o din loc .68 treizeci şi ceva de ani ai noştri de căsnicie. Mulţumesc lui Dumnezeu. Înainte să fi putut pleca. Era foarte păros şi arăta de parcă ar fi fost pe stradă de săptămâni de zile. am împărtăşit acest privilegiu minunat de a vorbi direct cu Tatăl nostru ceresc. El pur şi simplu este acolo. iubito. Într-o noapte eram foarte obosiţi şi ne-am prăbuşit în pat fără rugăciunea noastră care aducea binecuvântare. pentru trăzniţii ei şi pentru prăjiturile cu fructe. dar încet-încet a trecut mai departe. Iată un motiv pentru care ne aflăm pe genunchi în fiecare seară. a spus ea. un bărbat s-a târât afară de sub maşină şi a apărut pe trotuar. era blocată. Această parte a lumii este cunoscută pentru barajele ei. Mai târziu.. Ce concept! Nu este nevoie de nici o programare ca să intri în prezenţa Sa. Nu crezi că ar trebui să vorbim cu Domnul?“ Admit că a fost foarte greu pentru mine să-mi trag carcasa de 1. Din fericire. Unele din momentele importante din viaţa mea au avut loc în aceste sesiuni liniştite cu Domnul. luminând cu proiectorul lui în toate direcţiile.. Danae şi prietena ei au auzit un bocănit de sub maşină. Aproape adormisem când vocea lui Shirley a străpuns noaptea. Mai târziu. ne-am pus pe genunchi şi am înălţat o rugăciune pentru siguranţa copiilor noştri. fără îndoială cu o viteză record. O relaţie personală cu 68 . cerând protecţie divină pentru adolescenţii pe care îi iubim atât de mult. în momente de nelinişte şi în perioade de laudă. nivelul îngrijorării mele urcase dincolo de foaia de observaţie în ziua aceea. am aflat că Danae şi o prietenă de-a ei merseseră la un fast-food şi cumpăraseră hamburger şi cola. Nu voi uita niciodată momentul acela de acum câţiva ani când fiica noastră tocmai învăţase să conducă. ci eram conştienţi de asemenea de atât de multe alte pericole care pândesc afară din casă într-un oraş ca Los Angeles. Acesta este cel mai dulce sunet din lume pentru un părinte neliniştit! Era în această perioadă când Shirley şi cu mine am convenit între noi să ne rugăm pentru fiul şi fiica noastră la sfârşitul fiecărei zile. Rugăciunile noastre au fost ascultate. când am verificat timpul când a avut loc acest incident. „Jim“.88m din patul cald în noaptea aceea. în vremuri grele. Shirley şi cu mine stăteam tremurând în curtea din faţă când Danae a plecat cu maşina şi a ieşit din câmpul nostru vizual. El căuta bineînţeles pe cineva. Atunci ne-am întors ca să intrăm în casă. „Nu ne-am rugat pentru copiii noştri astăzi. Danae a reuşit să se întoarcă acasă în siguranţă după câteva minute şi a oprit maşina cu grijă şi stăpânire de sine. Fiica noastră şi prietena ei erau în siguranţă! Este imposibil pentru mine să exagerez nevoia de rugăciune în zidirea vieţii de familie – nu doar ca scut împotriva pericolelor. S-au uitat una la alta cu teamă şi au simţit o altă lovitură energică. şi sosise în sfârşit momentul ca ea să-şi ia zborul singură pentru prima dată cu maşina familiei. ne-am dat seama că Shirley şi cu mine fusesem pe genunchi exact în momentul pericolului. Nu eram îngrijoraţi doar de riscul unui accident de maşină. unde locuiam în vremea aceea. pentru nebunii ei. Nu trebuie să trecem pe la subordonaţii Săi sau să-i mituim pe secretarii Săi. Crede-mă. Domnul dă şi Domnul ia“.

Este de mirare că o relaţie centrată pe Hristos este temelia unei căsnicii? 2. şi de alte comportări care ar putea strica relaţia. În primul din aceste texte el descrie experienţa groazei care invadează viaţa cuiva mai devreme sau mai târziu. şi totuşi sistemul de apărare al trupului nostru le ţine în şah cu eficacitate . Nimeni nu rămâne nevătămat. Organismele microscopice sunt peste tot în jurul nostru. Sunt foarte puţine certitudini care ne ating pe toţi în această existenţă muritoare. Richard Selzer este un chirurg. se pare că suntem protejaţi de ea aşa cum trupul este protejat împotriva infecţiilor cu bacterii. de materialism. Faptul că poţi să te pleci în rugăciune când începe şi când se sfârşeşte ziua dă expresie frustrărilor şi îngrijorărilor care n-ar putea fi ventilate altfel. dar îndrăzniţi. spune el. ni se dă o fereastră spre mintea Tatălui. Tot aşa. La celălalt capăt al acestei linii de rugăciune este un Tată ceresc iubitor. modul creştin de viaţă dă stabilitate căsniciei pentru că principiile şi valorile lui produc în mod natural armonie. şi El ne spune în Cuvântul Său cum să trăim împreună în pace şi armonie. Până să se întâmple aceasta. Ce resursă incredibilă! Creatorul. dacă nu în zilele tinereţii. pe autodisciplinare. noi umblăm în şi printr-o lume a groazei în fiecare zi ca şi cum am fi înconjuraţi de o membrană impenetrabilă de protecţie. pe ascultarea de poruncile divine. dar unul din lucrurile absolute este că vom avea parte de nenorocire şi de stres la un moment dat. atunci prin evenimentele care survin în ultimele noastre zile. El se concentrează asupra dragostei dedicate care se întăreşte împotriva furtunilor inevitabile ale vieţii. dând sens şi scop oricărei dimensiuni a vieţii. pe conformarea la legile omului. şi groaza se strecoară în viaţa noastră. Dar apoi într-o zi membrana se rupe fără veste. Dr. Eu am biruit lumea“ (Ioan 16:33). de pornografie. DRAGOSTEA DEDICATĂ A doua sugestie făcută de lista noastră de şase sute de „experţi“ reprezenta un alt concept care priveşte înapoi la elementele de bază. Când suntem tineri. Totul de la mânuirea banilor până la atitudinile sexuale este discutat în Scriptură. de jocuri de noroc. Citind aceste Scripturi sfinte. fiecare prescripţie purtând cu ea confirmarea personală a Regelui Universului. Viaţa ne va testa pe fiecare foarte sever. care a început cu nimic şi a făcut munţi frumoşi şi râuri şi nori şi bebeluşi în braţe.. a ales să ne dea toate amănuntele cu privire la familie. Cuplul care depinde de Scriptură pentru soluţii la stresurile vieţii are un avantaj deosebit faţă de familia care nu are credinţă. Căsnicia şi creşterea copiilor au fost ideile Lui. cel puţin pentru o vreme. care a promis să audă şi să răspundă cererilor noastre.69 Domnul Isus Hristos este piatra unghiulară a căsniciei. Este un scut împotriva dependenţelor de alcool. era întotdeauna nenorocirea altuia – tragedia 69 . nu îndrăznim să încercăm s-o facem pe cont propriu. învăţătura creştină pune accent pe dăruirea faţă de alţii. În zilele acestea când familiile se dezmembrează la tot pasul. şi pe dragostea şi fidelitatea dintre soţ şi soţie. De ce ar dispreţui cineva această ultimă resursă? În sfârşit. Putem chiar să nu fim conştienţi că există aceste nenorociri posibile în perioada tinereţii noastre când suntem bine sănătoşi. Domnul Isus a vorbit despre acest lucru inevitabil când a spus ucenicilor Săi: „În lume veţi avea necazuri. Când este pusă în aplicare.. care a scris două cărţi remarcabile despre pacienţii lui iubiţi: Lecţii fatale şi Scrisori către un doctor tânăr.

ca unele din acelea care concurează la acele jocuri televizate pentru tinerii căsătoriţi.H. de exemplu. În loc să se ţină împreună în dragoste şi să se liniştească din nou unul pe altul. sunt momente în orice căsnicie bună când un soţ şi o soţie nu se mai plac unul pe altul foarte mult. Câteodată ele se dezumflă ca un cauciuc de automobil cu un cui în el. A merge pe geantă este o experienţă cam plină de hopuri pentru toţi cei aflaţi la bord. Dacă un camion cu optsprezece roţi ar trece peste structurile istorice. ele s-ar preface într-un nor mare de praf şi moloz. lista de şase sute s-a referit nu numai la marile tragedii ale vieţii. confirmă punctul meu de vedere: VREAU SĂ FAC SCHIMB Vreau s-o dau pe soţia mea. Nu-i condamn pentru această slăbiciune omenească. Slujind la o facultate mare de medicină timp de paisprezece ani. pentru un bilet la Super Cupă. Nu primim comenzi de la indieni.. Aşa sunt sentimentele. Am impresia că majoritatea cuplurilor tinere de astăzi. când se acumulează în timp. ci şi la frustrările zilnice care strică şi rup o relaţie. Acele iritări minore. Ele stau în picioare şi astăzi. Următorul anunţ publicitar.70 altui om – şi nu a noastră. Atunci cusăturile plesnesc şi temelia se sfărâmă. în special pentru cei care nu cunosc „buna dispoziţie“ pe care Domnul Isus o dă în vremuri de necaz. am urmărit soţi şi soţii în ceasurile când groaza începea să penetreze membrana protectoare. care nu va rezista încercărilor grele care le stau în faţă. El a descris podurile care au fost construite în Europa de către romani în primul şi al doilea secol d. 762-1000. pot fi chiar mai ameninţătoare pentru o căsnicie decât evenimentele catastrofice care dau buzna în vieţile noastre. deşi cărămizile şi mortarul cu care au fost făcute nu erau armate. De ce nu s-au prăbuşit ele în această eră modernă a camioanelor şi a echipamentelor grele? Ele rămân intacte pentru că sunt folosite doar pentru pietoni. Relaţiile lor sunt construite din lut nearmat. Ca să accentueze totuşi importanţa dragostei dedicate. Căsniciile care nu au o atitudine hotărâtă. Grăbiţi-vă! 70 . Ruperea membranei poate fi devastatoare. cu o voinţă de fier de a se menţine cu orice preţ sunt ca fragilele poduri romane. Sunt ocazii când ei simt că nu-l vor mai iubi niciodată pe partenerul lor. deseori dau vina unul pe altul pentru tragedia cu care se confruntă. Atitudinea hotărâtă de a supravieţui împreună pur şi simplu nu este acolo. Sunaţi la Jim. dar îi compătimesc pentru asta. Virginia. Şi da. L-am auzit pe răposatul dr. Francis Schaeffer vorbind despre acest lucru cu un număr de ani în urmă. care nu găteşte şi nu face cumpărături şi are probleme de atitudine. În mai toate cazurile. până sunt puse sub o apăsare grea. sunt în această poziţie vulnerabilă incredibilă. relaţiile lor conjugale au fost distruse de noile stresuri care au invadat viaţa lor. Ele par să fie sigure şi pot într-adevăr să rămână în picioare . Această componentă esenţială se numeşte dedicare. care a apărut în Rocky Mountains News. ei adaugă la necazurile lor faptul că se atacă unul pe altul. Părinţii care au dat naştere unui copil întârziat mintal.. Un ingredient fundamental lipsea din relaţia lor. şi a rămas nerecunoscut până s-a rupt membrana.

COMUNICAREA A treia recomandare făcută de lista noastră de şase sute reprezintă un alt ingredient de bază al căsniciilor bune. El a spus că idea i-a venit în ziua de după meciul din campionatul AFC. Sharon. Pur şi simplu aceasta nu este în el. Nimic în afară de moarte nu trebuie să i se permită vreodată să intervină între voi doi. 71 . Dar această anecdotă conţine un mesaj pentru cuplurile de tineri căsătoriţi: Nu vă bizuiţi pe faptul că aveţi o relaţie placidă. înainte ca Satan să aibă ocazia să-şi pună laţul descurajării în jurul gâtului tău. 3. Ultima oară când am verificat. când a nins din greu în Denver. Sentimentul dragostei este pur şi simplu prea efemer ca să menţină o relaţie mai mult timp. Vor veni vremuri de conflict şi dezacord. El vine şi pleacă. El părea atât de calm şi de sigur de el înainte să se căsătorească. cuplul rezolvase mica lor neînţelegere şi continuau să fie fericiţi în căsnicie. a spus el. care ar putea fi de folos. De aceea lista noastră de şase sute a fost de neclintit în această privinţă. „A lăsat-o moartă“. Ei au trăit destul de mult ca să ştie că o dedicare conjugală slabă va conduce în mod inevitabil la divorţ. ea vorbeşte mai mult decât el. Strânge din dinţi şi încleştează-ţi pumnii. Ca şi celelalte două.71 Jim susţinea că nu glumea. Ea are în vedere buna comunicare dintre soţ şi soţie. Nimic! Această atitudine hotărâtă lipseşte astăzi din atât de multe relaţii conjugale. Am citit despre o ceremonie de nuntă în New York acum câţiva ani în care mireasa şi mirele au promis solemn fiecare: „Am să stau cu tine atât timp cât te voi iubi“. şi această abilitate rămâne un talent care durează toată viaţa. Mă-ndoiesc că legământul lor a durat chiar şi atât. a fost întrebată ce credea despre micul lui anunţ. aşa că m-a pus pe mine s-o fac. Mai întâi. Simplu spus. „Ea a refuzat să meargă la cumpărături“. ea începe cu litera C în limba engleză. Acest subiect a fost epuizat de scriitorii de cărţi având ca subiect căsătoria. deşi era cunoscut pentru faptul că juca farse. a spus ea. cercetările arată clar că fetiţele sunt binecuvântate cu o abilitate lingvistică mai mare decât băieţii. M-am săturat de chestia asta după un timp. Dacă aş putea să fac rost de un bilet la Super Cupă. m-aş duce şi nu m-aş mai întoarce“. Apoi s-au căsătorit şi partea moale a marii lui puteri a devenit evidentă. Ce vei face atunci când tornade neaşteptate vor bate prin căminul tău sau când acalmiile tropicale vor lăsa pânzele corăbiei tale strânse şi tăcute? Îţi vei face bagajele şi vei pleca acasă la mama? Te vei îmbufna şi vei plânge şi vei căuta moduri de a riposta? Sau dedicarea ta te va ţine liniştit? Aceste întrebări trebuie adresate acum. „Ea a spus că drumurile erau prea alunecoase. Paradoxul este că o femeie foarte sentimentală şi vorbăreaţă este uneori atrasă spre genul autoritar şi tăcut. cum spun ei. Aşa e viaţa. Vor fi perioade de calmare emoţională când tot ce poţi să generezi pentru celălalt este un căscat. Aş vrea totuşi să prezint câteva gânduri mai puţin epuizate despre comunicarea conjugală. soţia lui în vârstă de optsprezece ani. Ea admira natura lui inflexibilă şi sângele lui rece în timp de criză. aşa că îl voi trata pe scurt. El nu vorbeşte! Atunci ea scrâşneşte din dinţi pentru următorii patruzeci de ani pentru că soţul ei nu poate să-i dea ceea ce ea are nevoie de la el.

Rămâi implicată ca familie într-o adunare care satisface nevoile tale de suflet şi care predică Cuvântul. Crează cea mai bună căsnicie posibilă din materiile prime aduse de două fiinţe umane imperfecte cu două personalităţi unice distincte. a lua micul dejun în oraş şi a merge cu bicicleta sâmbătă dimineaţa. să rezolvi ce poate fi rezolvat. Ce se poate face. © 1987. eu am recomandat mult ca femeile care se află în această situaţie să caute să suplimenteze ceea ce soţii lor nu le pot da prin cultivarea unor relaţii semnificative cu femei. sau poţi să te dedai la laşitate. Fii darnică faţă de ele. cu care să studieze Scripturile. A face plimbări. Bărbatul are o responsabilitate clară „să veselească pe nevasta pe care şi-a luat-o“ (Deuteronom 24:5). Găseşte-le. şi cu care să împărtăşească tehnici de îngrijire a copilului poate fi vital pentru sănătatea mintală. Pierderea uneia din aceste funcţii poate fi devastatoare. Adu-ţi aminte că eşti înconjurată de multe alte femei cu sentimente similare. să-l înveţi pe celălalt ce poate să înveţe. 1996. care trebuie să fie reacţia soţiilor lor? Sfatul meu este ca tu să schimbi ce se poate schimba. Atunci când vei fi mulţumită. Arată-le dragoste. Comunicarea poate avea loc chiar şi în familiile în care soţul este introvertit şi soţia este extrovertită. femeile trebuie să înţeleagă şi să accepte faptul că unii bărbaţi nu pot fi ceea ce soţia lor vrea ca ei să fie. A avea prietene cu care să poată sta de vorbă de la inimă la inimă. Împotriveşte-te tentaţiei de a te retrage între pereţii căminului tău şi a aştepta ca soţul tău să fie totul pentru tine. Structura lor emoţională face să fie imposibil pentru ei să înţeleagă sentimentele şi frustrările altuia – în special cele care apar la sexul opus. încearcă să dezvolţi cea mai bună perspectivă posibilă şi hotărăşte în mintea ta să accepţi realitatea exact aşa cum este. Primul principiu al sănătăţii mintale este să accepţi ceea ce nu poate fi schimbat. Ele strigă după împlinire. Folosită cu permisiune de Multnomah Publishers. Pe de altă parte. Lor nu li s-a cerut niciodată „să dea“ şi habar n-au cum se face asta. Dar pentru toate marginile zgrunţuroase care nu pot fi niciodată netezite şi pentru toate greşelile care nu pot fi niciodată eradicate. şi să negociezi ce este deschis la compromis. Inc. Suntem proiectaţi să-L iubim pe Dumnezeu şi să ne iubim unii pe alţii. Sună simplist. Unele dintre femeile care citesc aceasta sunt căsătorite cu bărbaţi care nu vor fi în stare niciodată să înţeleagă nevoile feminine pe care le-am descris. Drept urmare. Atunci. Am învăţat acum mult timp că elementele de bază întotdeauna conduc. dar aşa suntem făcuţi. atunci? O femeie cu o gamă normală de nevoi emoţionale nu poate pur şi simplu să le ignore. Depresia este deseori dovada capitulării emoţionale. cred că responsabilitatea principală pentru compromis este a soţului. aceasta implică un compromis. În aceste cazuri. căsnicia ta va înflori. Luată din Love for a Lifetime de James Dobson. să explici ce poate fi înţeles. Şi tocmai aţi citit trei paşi simpli care vă vor ajuta să experimentaţi o biruinţă chiar în ce priveşte 72 . 1998 de James Dobson. Trebuie rezervat timp pentru conversaţii semnificative. Ai putea foarte uşor să-ţi zdruncini nervii datorită împrejurărilor potrivnice scăpate de sub controlul tău. El trebuie să-şi impună să-şi deschidă inima şi să împărtăşească sentimentele lui mai profunde cu soţia sa.72 Dar care este soluţia pentru astfel de probleme de comunicare acasă? Ca întotdeauna. toate acestea îndeamnă la conversaţie care păstrează dragostea vie. Poţi să te ţii tare. Disponibilă la librăria ta creştină locală. să revizuieşti ce poate fi îmbunătăţit. 1993.

Unii dintre voi nu sunteţi dedicaţi să vă iubiţi partenerul indiferent de ce face acesta. Şi pentru a încuraja şi a ajuta şi mai mult căsnicia voastră. cartea lui James Dobson. Aşa de bună este! Aşa de importantă este! ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. trăiesc viaţa din belşug. Este timpul să aveţi o biruinţă. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. mers. Unele din căsniciile voastre nu sunt centrate pe Hristos – sunt centrate pe sinele vostru: o modalitate sigură de a te ispiti să cauţi biroul unui avocat pentru divorţ. este timpul să faceţi o schimbare. Şi unii dintre voi sunteţi atât de plini de voi înşivă încât singura conversaţie pe care vreţi s-o aveţi cu partenerul vostru de viaţă este: „Ce avem la cină?“ sau „Ce este la televizor?“ Dacă vreuna din acestea descrie căsnicia voastră. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. 73 . În schimb sunteţi dedicaţi să faceţi ce vă place. după ce s-au căsătorit. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. 2. Fiecare cuplu ar trebui s-o citească după ce s-au logodit. şi din nou la fiecare cinci ani după aceea. Love for a Lifetime (Dragoste de o viaţă). trebuie citită. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe.73 elementele de bază ale modului în care funcţionează căsnicia voastră.

SEAMANDS „Viaţa conjugală nu oferă nici un panaceu – dacă are de gând să-şi atingă potenţialul. JAMES C. MARTIN LUTHER (1483-1546) „Căsnicia nu poate face mai fericit pe cineva care nu aduce în ea ingredientele pentru fericire“. va necesita o investiţie totală atât din partea soţului cât şi din partea soţiei“. nici el sau ea n-o va găsi în tine“. nu o realizare“. ROBERT BROWNING (1812-1889) „Nu vei găsi niciodată perfecţiunea în partenerul tău. DAVID A. HARRIS (1917-1986) „Căsnicia este o aventură. SYDNEY J. DOBSON „Succesul în căsnicie este mai mult decât găsirea persoanei potrivite: este a fi persoana potrivită“. JAMES C.74 „Soţia să-l facă pe soţul ei să se bucure că vine acasă şi el s-o facă pe ea să-i pară rău când îl vede plecând“. DOBSON 74 .

Dacă ai răspuns cu „adevărat“ la vreuna din aceste propoziţii. dar suferinţa este opţională. Oamenii nu se pot schimba. ele sunt de obicei considerate mituri. Acelaşi lucru este adevărat şi pentru căsnicia ta. Dispoziţia mea este determinată de împrejurările în care mă găsesc.75 Ziua 10 Trăind biruinţe spirituale în căsnicia ta Distruge miturile obişnuite despre căsnicie GARY CHAPMAN După ce ai pus nişte temelii solide. mulţi oameni care au căsnicii cu probleme îşi bazează viaţa pe aceste aşa-zise mituri. toate patru propoziţiile sunt false. Care dintre ele sunt adevărate? 1. 2. De fapt. dar am învăţat mult. eşti pe punctul de a experimenta o biruinţă incredibilă în căsnicia ta. Unele situaţii sunt fără speranţă. Când eşti într-o căsnicie rea. Filosofia noastră a fost: «Hai să vedem câte lucruri putem face fără ceea ce 75 . Doi oameni aveau o căsnicie cu probleme – unul a blestemat. Din nefericire. Dacă tu sau cineva drag ţie are o căsnicie cu probleme. Wendy a spus: „Soţul meu n-a avut o slujbă cu normă întreagă în trei ani. Uită-te la următoarele propoziţii. este timpul să practice „trăirea în realitate“. Ţi-aduci aminte de israeliţii din cartea Exod? Unul din motivele pentru care au continuat să pribegească prin pustiu a fost că au crezut minciună după minciună după minciună. 3. te rog citeşte mai departe. celălalt s-a rugat. ar fi putut vedea Ţara Promisă mult mai devreme. Are de a face cu preocuparea centrală a cuiva. Doi oameni priveau printre zăbrelele închisorii – unul a văzut noroiul. Dacă ar fi crezut pur şi simplu adevărul pe care li-l dădea Dumnezeu. Trăirea în realitate refuză să creadă aceste mituri şi alege mai degrabă să înfrunte viaţa cu un spirit mult mai pozitiv. Partea bună nu este să poţi să-ţi cumperi un televizor cu cablu. Trăirea în realitate abordează viaţa cu presupunerea că sunt responsabil de propria mea dispoziţie. 4. Care sunt postulatele trăirii în realitate aşa cum se aplică ele la căsniciile cu probleme? Lăsaţi-mă să împărtăşesc şase adevăruri care pot da o direcţie oricărei căsnicii cu probleme. Necazul este inevitabil. Atitudinea are de a face cu felul în care aleg să gândesc despre lucruri. celălalt a văzut stelele. REALITATEA NUMĂRUL UNU: Sunt responsabil de atitudinea mea. Ea a continuat să spună: „Aceşti trei ani au fost grei. Am făcut mult mai mult stând de vorbă în serile de luni“. este important să-ţi zideşti căsnicia pe adevăr – nu pe o grămadă de mituri sau poveşti băbeşti. Dacă ţi-ai însuşit câteva din miturile despre căsnicie. există doar două opţiuni: să te resemnezi cu o viaţă de mizerie sau să pleci. Diferenţa o dă întotdeauna atitudinea.

dar atitudinile lor erau foarte diferite. În fiecare zi ea trăia pe muchia tăioasă a disperării. În trei luni.. Şi pacea lui Dumnezeu. tot ce este vrednic de cinste. A fost o provocare. se vor descurca cu slujba lui de jumătate de normă şi cu slujba ei de jumătate de normă. i-a plăcut idea. în cele din urmă.. Soţul ei fusese şomer zece luni şi lucra cu jumătate de normă în timp ce căuta un serviciu cu normă întreagă. un adolescent dependent de droguri. tot ce este adevărat. Atitudinea lui Wendy a condus-o spre acţiuni creative şi pozitive. Ea i-a dat soţului ei cuvinte de îmbărbătare când el era descurajat în căutarea unei slujbe. Diferenţa dintre Wendy şi Lou Ann era în esenţă o chestiune de atitudine. negativă. cu mulţumiri. tot ce este curat. aceea să vă însufleţească. prin rugăciuni şi cereri. În momentul acesta. Provocarea de a menţine o atitudine mintală pozitivă nu este o idee contemporană. aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu. îmbătrânirea părinţilor. defetistă. între timp. Încolo. vă va păzi inimile şi gândurile . orice faptă bună şi orice laudă. Atitudinea mea va influenţa mult comportamentul meu. 76 . tot ce este vrednic de iubit. – dar sunt responsabil pentru ce fac în împrejurările mele. un partener de viaţă iresponsabil. eu devin mai degrabă o parte a problemei decât o parte a soluţiei. Cu atitudinea ei pozitivă. dar avem de gând să scoatem maximum din ea“. Însă.76 alţii cred că trebuie să aibă». Ea a sugerat să colecteze cutii de aluminiu ca să câştige bani pentru „distracţii“. ci în orice lucru. o mamă care m-a abandonat. aceasta se va exprima în cuvinte negative şi printr-un comportament negativ. tot ce este vrednic de primit. Realitatea este că pot să nu fiu în stare să controlez împrejurările în care mă găsesc – o boală. Era sigură că vor pierde tot ce aveau. Era în pragul unei epuizări psihice şi fizice. tot ce este drept. Wendy a făcut câteva lucruri în ultimii trei ani ca să îmbunătăţească climatul căsniciei ei. Problemele lor erau foarte asemănătoare. E uimitor câte lucruri putem face fără. Nici unul din ei nu se simţea vinovat că cheltuiau aceşti bani ca să se distreze deoarece pentru acest scop îi câştigaseră. Însă Lou Ann şi-a ros unghiile zece luni. un partener de viaţă alcoolic. Se găseşte în mod clar în scrierile lui Saul din Tars din primul secol: Nu vă îngrijoraţi de nimic. şi-au făcut suma astfel încât în fiecare săptămână puteau să iasă în oraş să mănânce şi să vadă un film sau să aibă o altă activitate recreativă. un tată care m-a abuzat. Ea îl asigura că slujba potrivită va veni şi că. La început soţul ei a respins idea. şi plini de entuziasm au colectat cutii nu numai pe străzile unde se plimbau seara. Dacă am o atitudine pesimistă. Se plângea că nu-şi puteau permite un televizor cu cablu şi vorbea despre cât de greu era să se descurce doar cu o singură maşină. (Filipeni 4:6-8) REALITATEA NUMĂRUL DOI: Atitudinea influenţează acţiunile Motivul pentru care atitudinile sunt atât de importante este că ele îmi influenţează acţiunile. care întrece orice pricepere. comportamentul şi cuvintele. La trei săptămâni după ce am făcut cunoştinţă cu Wendy. şi această diferenţă avea un impact profund asupra bunăstării lor fizice şi emoţionale. Wendy şi Lou Ann au demonstrat în mod clar această realitate. ci şi prin câteva clădiri locale cu care au aranjat să le strângă cutiile. am întâlnit-o pe Lou Ann. etc. fraţii mei. gândind că este umilitor.

Noi suntem liberi. se duce direct în camera calculatorului său sau iese în curtea interioară ca să bea o Cola. Pentru că suntem persoane individuale şi pentru că suntem liberi. ea va răspunde cererii mele. Nici unul dintre noi nu doreşte să fie sub controlul partenerului său de viaţă. te îmbrăţişează şi te sărută. şi spune: „Te iubesc. Cei care fac reclame câştigă milioane de dolari în fiecare an datorită acestei realităţi. Pot să am pretenţii de la soţia mea. Această realitate are implicaţii profunde în căsnicie. Nu pot nici să controlez cuvintele care ies din gura ei. Toate eforturile pentru manipulare vor eşua în cele din urmă dintr-un simplu motiv. Căsnicia ei avea probleme serioase. Altfel. incapacitatea noastră de a-l schimba pe partenerul nostru de viaţă trebuie pusă alături de capacitatea noastră de a-l influenţa – spre mai bine sau spre mai rău. partenerul meu va fi forţat să facă lucrul acela. Atitudinea influenţează acţiunile. ar renunţa la reclamele lor. pentru că oamenii sunt creaturi relaţionale. Idea care stă în spatele manipulării este că dacă eu voi face aceasta. şi nu recunoaşte nici prezenţa ta nici comportarea ta. Deseori el o auzea fără să vrea spunând la telefon lucruri ca acestea: „Nu ştiu ce o să ne facem dacă el nu găseşte mai curând o slujbă“. Manipularea poate implica stimuli pozitivi precum şi stimuli negativi. REALITATEA NUMĂRUL TREI: Nu pot să-i schimb pe alţii. dacă partenerul tău intră în casă. sunt influenţaţi de toţi cu care au relaţii. Trebuie să recunosc că nu pot s-o schimb pe soţia mea. atunci el te-a influenţat într-un 77 . Pe de altă parte. dar nu pot fi sigur că ea va răspunde pozitiv la cererile mele. Pe de altă parte. Faptul că nu pot să-l schimb pe partenerul meu de viaţă este un adevăr foarte des declamat. el te-a influenţat într-un mod pozitiv. Ceea ce ne aduce la a treia realitate. Gândirea ei era: „Nu putem trăi cu slujbe de jumătate de normă. Dacă pot s-o fac pe ea (sau pe el) destul de fericită.77 Pe de altă parte. Sau dacă pot s-o fac destul de nefericită. aşa că de ce să-mi fac griji?“ Ea îşi petrecea cea mai mare parte a timpului dormind. şi acţiunile îi influenţează pe alţii. nici nu pot să controlez felul cum gândeşte sau simte. şi vizitându-şi prietenii. Cele două părţi ale acestei realităţi nu trebuie separate niciodată. ea va răspunde cererii mele. dar pot să-i influenţez pe alţii. nimeni nu poate să ne forţeze să ne schimbăm gândurile sau comportamentul. se prea poate să cădem în cursa de a căuta să ne manipulăm partenerul de viaţă. Cu aceste acţiuni şi cuvinte simple. Toate cuplurile căsătorite se influenţează reciproc în fiecare zi. dar ne influenţează. Însă. Când venea acasă fără slujbă. Ei nu ne fac să le cumpărăm produsul. Nu pot s-o fac să nu mai aibă anumite comportări sau să înceapă să aibă anumite comportări (astfel încât să se poată schimba). ne răzvrătim. Lou Ann l-a criticat verbal pe soţul ei timp de zece luni. uitându-se la televizor. iar faptul că pot şi îl influenţez cu adevărat pe partenerul meu de viaţă este un adevăr foarte des trecut cu vederea. Soţul ei avea o slujbă cu jumătate de normă. ea îl întreba: „Ce ai mai greşit de data asta?“ Ea a spus tuturor prietenilor ei ce dezamăgită era de soţul ei. Aceasta se face prin atitudinile şi prin acţiunile noastre. Când nu reuşim să înţelegem această realitate. dar ea nu avea. Partenerul tău intră în cameră după-amiaza. În momentul în care ne dăm seama că o persoană – inclusiv partenerul nostru de viaţă – ne dirijează prin manipulare. Această influenţă este exercitată de fiecare dată când ne întâlnim unul cu altul în timpul zilei. Ţi-am simţit lipsa astăzi“. Atitudinile ei negative au condus la acţiuni negative care compuneau problema.

Realitatea este că acţiunile noastre sunt cu mult mai importante decât sentimentele noastre. Sentimentele mele sunt negative. Căutarea înţelegerii de sine ne-a condus la concluzia că eşti ceea ce simţi şi că trăirea autentică este să rămâi fidel sentimentelor tale. sentimentele au devenit steaua noastră călăuzitoare. 78 . Această filosofie nu ia în considerare realitatea că omul este mai mult decât sentimentele sale. De fapt. Cântecele şi filmele noastre sunt pline de teme ca acestea: „Dacă te face să te simţi bine. Când o persoană vrea să aleagă o atitudine pozitivă care conduce la acţiuni pozitive.78 mod negativ. în special prin mijloacele de informare în masă. Pot să fiu deprimat. Ele ne arată dacă lucrurile merg bine sau nu aşa de bine în relaţia noastră. acţiunile noastre vor influenţa sentimentele noastre. mă simt atât de bine“. dar n-am nevoie să fiu controlat de ele. REALITATEA NUMĂRUL PATRU: Acţiunile mele nu sunt controlate de sentimentele mele În ultimele trei decenii odată cu ridicarea psihologiei populare. „Trebuie să rămân fidel sentimentelor mele“. Când este aplicată la o căsnicie cu probleme. dorinţa mea este să mă întind pe canapea şi să uit de lume. am testat această realitate cu numeroase persoane care aveau căsnicii cu probleme. Una tinde să te influenţeze să răspunzi pozitiv. cealaltă te influenţează să răspunzi negativ. Nu vreau să sugerez că sentimentele nu sunt importante. dar aleg mai degrabă să fac paşi care deţin potenţialul pentru o schimbare pozitivă decât să permit escaladarea comportării negative. ai fi un ipocrit să spui o vorbă bună sau să faci un gest binevoitor faţă de partenerul tău“. Dacă te simţi rănit şi necăjit. admite aceasta şi scapă de căsnicie. fă-o“. Viaţa pare grea. Realitatea puterii de a influenţa pozitiv deţine un potenţial uriaş pentru căsniciile cu probleme. voi alege întotdeauna drumul drept. Aceasta este o schimbare mai mare decât m-aş fi aşteptat vreodată“. şi de fapt. Un prieten mă sună şi mă întreabă dacă mi-ar face plăcere să merg cu el la o Cola cu ghiaţă la Mayberry’s. Nu trec cu vederea problemele. O doamnă a spus: „Nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat cu soţul meu. De-a lungul anilor. „Când sunt cu tine. REALITATEA NUMĂRUL CINCI: Dacă îmi recunosc imperfecţiunile. Dacă întreprind o astfel de acţiune pozitivă nu înseamnă că neg faptul că sunt probleme serioase în căsnicia noastră. şi „Pur şi simplu n-o mai iubesc“. Sunt influenţat întotdeauna de sentimentele mele. Sunt şanse ca răspunsul tău la aceste două întâlniri să fie total diferit. Aceasta înseamnă că pot să fac şi să spun lucruri pozitive partenerului meu de viaţă în ciuda faptului că am sentimente negative puternice. această filosofie sfătuieşte: „Dacă nu mai ai sentimente de dragoste pentru partenerul tău de viaţă. Dar dacă înţeleg că acţiunile negative vor înrăutăţi lucrurile şi că acţiunile pozitive deţin potenţialul de a îmbunătăţi lucrurile. Nici n-am visat vreodată că el ar putea fi atât de iubitor şi de amabil cum a fost în ultimele două luni. dar aleg să spun da. Această realitate are implicaţii profunde într-o căsnicie cu probleme. sentimentele mele s-au schimbat şi lumea arată mult mai optimistă. societatea occidentală a pus un accent prea mare pe sentimentele omeneşti. schimbarea în partenerul ei a fost deseori radicală. asta nu înseamnă că sunt un ratat. Două ore mai târziu. Sentimentele pozitive mă îndeamnă la acţiuni pozitive. Sentimentele negative dimpotrivă mă îndeamnă la acţiuni negative.

unul este mai vinovat decât celălalt. de multe ori. Dar adevărul este că nici unul n-a fost perfect. Dacă rana este adâncă. Deseori mă ignoră când vine acasă şi se aşteaptă să fiu ca o sclavă prin casă în timp ce el se uită la meciul de fotbal de la televizor“. Pentru a distruge zidul este nevoie ca ambele persoane să admită că sunt imperfecţi şi că au înşelat aşteptările celuilalt.. Fiecare piatră reprezintă un eveniment din trecut în care unul dintre ei a înşelat aşteptările celuilalt. Dacă îţi recunoşti imperfecţiunile nu înseamnă că eşti un ratat. Partenerul meu poate să mă ierte bucuros sau poate să refuze să facă aşa. într-adevăr. concentrează-te să faci schimbări pozitive. nici nu pot să înlătur toate consecinţele lor. s-ar putea să vină ziua când partenerul tău de viaţă va ierta de bunăvoie greşelile din trecut. amabilă şi bună. Chiar dacă partenerul tău de viaţă te iartă verbal sau are un răspuns ceva mai puţin entuziast. Sper că mă vei putea ierta pentru acestea. dar eu am făcut cel mai pozitiv lucru pe care puteam să-l fac cu privire la greşelile din trecut. Ţi-am înşelat aşteptările şi te-am rănit în multe feluri. dar avem şi potenţialul pentru o comportare egocentrică. 79 . tu ai plantat în mintea lui sau a ei idea că viitorul va fi altul.. Îmi pare sincer rău pentru aceste greşeli. aceasta înseamnă mai degrabă să admiţi că eşti om. Oricare ar fi răspunsul. distructivă. El sau ea pot chiar să spună: „Am mai auzit asta înainte“. Dacă. Ca oameni. începi să faci schimbări pozitive ca partener. Nu pot să le înlătur. Când îmi recunosc greşeala şi cer iertare. Soţul se plânge: „Ea a criticat realizarea mea profesională şi ca tată .. tu ai făcut primul pas pentru dărâmarea zidului dintre voi doi. Ea nu mi-a spus nici un cuvânt de apreciere şi de încurajare pentru munca mea grea . Vreau cu toată sinceritatea să fiu un soţ mai bun/o soţie mai bună. ea se plânge: „El este căsătorit cu slujba lui şi nu are timp pentru mine ... Nu vreau să spun că responsabilitatea pentru acest zid este egal distribuită între soţ şi soţie. vreau să construiesc viitorul altfel“. Până atunci. Adevărul este că partenerul tău de viaţă ştie că tu ai greşit. tu şi eu avem potenţialul pentru o comportare iubitoare. sau „Nu sunt sigur că te pot ierta“. s-ar putea ca partenerul tău de viaţă să pună la îndoială sinceritatea ta. Ea m-a umilit în faţa copiilor“. istoria căsniciei noastre este un sac amestecat cu comportări bune şi rele.. A recunoaşte greşelile noastre din trecut şi a cere iertare este una din cele mai eliberatoare din toate experienţele umane. Demolarea acestui zid emoţional este esenţială pentru rezidirea unei căsnicii cu probleme. dar pot să le recunosc şi să cer iertare. Mulţi oameni au găsit următoarele afirmaţii ca fiind folositoare pentru mărturisirea verbală a greşelilor lor din trecut: „M-am gândit la noi.79 Căsniciile cu cele mai multe probleme au în ele un zid de piatră între soţ şi soţie. dărâm zidul din partea mea. Pe de altă parte. şi mi-am dat seama că în trecut n-am fost soţul perfect/soţia perfectă. Acestea sunt lucrurile despre care vorbesc oamenii când stau în biroul de consiliere. Pentru noi toţi. REALITATEA NUMĂRUL ŞASE: Dragostea este cea mai puternică armă pentru bine din lume Romancierul francez Victor Hugo a scris odată: „Suprema fericire a vieţii este convingerea că suntem iubiţi“. construit de-a lungul multor ani. şi tu ştii că ai greşit. Şi cu ajutorul lui Dumnezeu.

Folosită cu permisiune de Moody Press. chiar dacă avem sentimente negative faţă de el sau ea. atunci putem să-l iubim pe partenerul nostru de viaţă. Aceste sentimente încurajează perechea noastră să răspundă în acelaşi fel. Omul de pe Al doilea Scaun. cumpără încă toate miturile şi minciunile pe care Satan i le aruncă cu plăcere. Acţiunile noastre pline de dragoste tind să stimuleze sentimente pozitive în partenerul nostru. În realitate. Căldura sentimentală poate să renască într-o căsnicie. Una duce la viaţă. nu vom reuşi să punem în mişcare ciclul care stimulează sentimentele calde. Luată din Loving Solutions de Gary Chapman. Liderii religioşi şi seculari de astăzi sunt de acord că dragostea deţine un loc central în dorinţa omului de a găsi un sens. atunci aş putea fi mai simţitor faţă de ea. Majoritatea cuplurilor care stau în biroul meu vorbesc despre lipsa de dragoste. dar ea în sine nu este un sentiment. Loving Solutions (Soluţii pentru a iubi). Omul de pe Primul Scaun pune în aplicare aceste şase realităţi. De ce trebuie să fie cealaltă persoană? Principiul final pentru trăirea în realitate declară că dragostea este cea mai puternică armă pentru bine. Sigmund Freud a spus: „Dragostea este cea dintâi cerinţă a sănătăţii mintale“. Cu ce pot să te ajut?“ Atunci dragostea se exprimă prin comportament. cealaltă duce la distrugere. 80 . William James a spus: „Cel mai profund principiu în natura umană este dorinţa fierbinte de a fi apreciat“. şi ei cer stăruitor dragoste.80 Mulţi sunt de acord cu romancierul. Dacă aşteptăm pur şi simplu să se întoarcă sentimentele calde. Când partenerii noştri de viaţă se exprimă prin acţiuni pline de dragoste faţă de noi. te îndemn să vizezi cartea lui Gary Chapman. şi o viaţă mai îmbelşugată. Ei au înţeles că a-şi construi căsnicia mai degrabă pe adevăr decât pe mituri este singura cale de urmat. Dificultatea într-o căsnicie cu probleme este că noi ne concentrăm mai degrabă pe primirea dragostei decât pe dăruirea dragostei. El aşteaptă dragoste înainte să iubească. Problema pentru mulţi soţi şi multe soţii este că noi ne-am gândit la dragoste ca la un sentiment. E regretabil că în lumea modernă accentul se pune mai mult pe primirea dragostei decât pe dăruirea dragostei. sentimentele noastre răspund şi începem să fim calzi faţă de ei. şi că ea se aplică în mod special în căsnicie. Dar cineva trebuie să ia iniţiativa. Eu înţeleg foarte bine această nevoie. Multe cupluri au trăit biruinţe în căsnicia lor când au priceput aceste şase realităţi. Rezervoarele dragostei lor sentimentale sunt goale. Dacă trăieşti într-o căsnicie de pe Al doilea Scaun. Astfel sentimentul de dragoste creşte din acţiuni pline de dragoste. dar ea este rezultatul acţiunilor pline de dragoste. Mulţi soţi spun: „Dacă ea ar fi doar puţin mai iubitoare. Cred că dragostea este cea mai profundă nevoie sentimentală a omului. Când înţelegem că dragostea este în esenţă un mod de gândire şi de comportare. Dragostea este atitudinea care zice: „Aleg să caut interesele tale. Dar cum ea nu-mi dă nici un pic de afecţiune. Disponibilă la librăria ta creştină locală. pe de altă parte. pur şi simplu vreau să stau departe de ea“. © 1998 de Gary Chapman. de afecţiune şi de apreciere pe care au primit-o de la partenerul lor de viaţă de-a lungul anilor. Dacă doreşti să citeşti mai mult despre acest subiect. Ea influenţează sentimentele. dragostea este o atitudine cu un comportament adecvat. e timpul să schimbi minciunile cu adevărul şi să trăieşti biruinţa spirituală care va urma.

trăiesc viaţa din belşug.81 ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. mers. 81 . 2. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe.

nici doar să profite de ea.82 „Creştinii ar trebui nu numai să suporte schimbarea. LEV TOLSTOI (1828-1910) „Nu te teme de creşterea lentă. PROVERB CHINEZ „O căsnicie reuşită este un edificiu care trebuie să fie reconstruit în fiecare zi“. ANDRÉ MAUROIS (1885-1967) 82 . HARRY EMERSON FOSDICK (1878-1969) „Toţi se gândesc să schimbe lumea. dar nici unul nu se gândeşte să se schimbe el însuşi“. ci s-o facă“. teme-te doar de rămânerea pe loc“.

tocmai asta se întâmpla! Cumva. cei cu care lucra ea. Şi deşi naziştii erau departe cât un ocean de Statele Unite şi securitatea era întărită.83 Ziua 11 Trăind biruinţe spirituale în căsnicia ta Alungă prădătorii căsniciei JOHN TRENT Menţinerea regulată a căsniciei tale este un imperativ. şti ce devastatoare pot fi aceste fiinţe mici. erau aduse la sol în timpul celui de-al doilea război mondial întrucât motoarele lor s-au dovedit a fi mereu defecte. Majoritatea biruinţelor din această carte se ocupă de domeniile cu probleme majore. o modalitate ar fi să saboteze piesele de schimb pentru motor de care aveau disperată nevoie. Tu spui că ţi-ai construit căsnicia pe o temelie bună şi i-ai construit pereţii cu adevăr solid? Minunat! Acum este timpul să te asiguri că nimic nu pătrunde înăuntru ca să-ţi fărâme casa. Dar când ajungeau peste ocean şi erau despachetate. Mătuşa mea lucra în sectorul motoare GM aproape de Indianapolis şi a fost repartizată la o linie de asamblare care făcea ambalarea finală şi punerea în cutii a pistoanelor masive acoperite cu un strat de argint. Aşa este şi cu căsnicia. Aceasta este o biruinţă în detalii – domenii care deseori sunt trecute cu vederea. Şi mai multe s-au întors la bază cu unul sau mai multe motoare făcute bucăţi. acest capitol ar putea să cuprindă una din cele mai mari biruinţe pe care le vei experimenta. De fapt. stratul de argint avea nenumărate adâncituri şi găuri cât un vârf de ac care le făceau nesigure şi inutilizabile. aceasta însemna să lucreze în două schimburi la fabricarea pieselor de schimb pentru motorul de avion B-17 Fortăreaţa Zburătoare. Dovie. Dacă aceasta nu te descrie. Când pistoanele părăseau Clădirea 5. Mătuşa mea Dovie se alăturase miilor de alte femei ca Rosie Nituitoarea şi s-a pus serios pe lucru ca să facă tot ce putea pentru efortul de război. şi şefii ei ştiau cu toţii că dacă inamicul vroia să oprească bombardierele să zboare în misiunile de luptă. Divizia a opta a Forţelor Aeriene pierduse nici mai mult nici mai puţin de patruzeci de avioane pe zi în raidurile făcute în timpul zilei pe deasupra Franţei. Nevoia de piese de schimb pentru motor era urgentă şi ajunsese o prioritate maximă. De ce? Pentru că timpul are o modalitate de a dărâma chiar şi cele mai puternice căsnicii dacă ele nu sunt întreţinute cum trebuie. Sabotaj! Asta trebuie să fie – sabotaj. Avioanele Statelor Unite. În cazul ei. Agenţii serviciului secret au mers înapoi pe urmele pieselor de schimb şi bănuiau că un simpatizant nazist stropea pistoanele cu acid sau cu alt solvent înainte să 83 . un sabotor era în libertate – şi au restrâns câmpul lui sau al ei de acţiune până la departamentul mătuşii Dovie. Dacă ai avut vreodată stricăciuni la casa ta produse de termite. Dar multe piese de schimb erau deteriorate. arătau fără defect. dar nu de acesta. Toate dovezile arătau că era vorba de sabotaj. oamenii care au căsnicii de tip Primul Scaun şi-au făcut un obicei din a se ocupa de detalii. care trebuia să lupte pe viaţă şi pe moarte împotriva maşinii de război naziste. Ei sunt de-a dreptul buni în a se asigura că toate temeliile sunt acoperite. lasă-l pe John Trent să-ţi arate cum se face asta. Vezi. Dar nu te gândi că doar pentru că lucrăm cu detalii acest capitol este banal.

84 . şi deşi sunt animale frumoase. nu probleme fundamentale. Spionul era acolo. supraveghetori. o mână plină pentru doar o monedă de 5 cenţi. Trebuia să fie cineva de la actul final de împachetare. Cu numai 1. mătuşa mea nu arăta deloc ca un ucigaş de spioni. „L-au sfărâmat în bucăţi“ pentru că trădătorul era maşina de alune care stătea afară chiar lângă uşa bufetului. Ea a văzut limpede cum lucrurile mici. înainte ca ele să aibă timp să devoreze dedicarea unui cuplu şi în final să distrugă relaţia. Toţi îi bănuiau pe ceilalţi.iv Ea le-a recunoscut cu siguranţă în timp ce se apropia căsătoria ei cu Solomon.84 fie împachetate. Personalul de la securitate au pus mâna repede pe trădător şi apoi l-au sfărâmat în bucăţi ca o bună măsură. şi securitatea şi punctele de verificare rămâneau constante. şi ea vrea să-l protejeze cu înţelepciune. şi ea a cerut ajutorul lui pentru prinderea „vulpilor mici“ care puteau să submineze căsnicia lor. Totuşi trebuie să recunoaştem că este o provocare să te ocupi de probleme la nivelul „vulpe“ înainte ca ele să se transforme în „lei“ devastatori. căci viile noastre sunt în floare. viitoarea mireasă auzise fără îndoială povestiri sau văzuse direct ce putea să facă o vulpe. Apoi. stând chiar lângă intrarea în bufetul expres. au concluzionat ei. gărzi înarmate şi agenţi FBI postaţi ca muncitori urmăreau fiecare pas. Ea face un tablou al dragostei protectoare pentru fiecare dintre noi care vrem să ne păzim căminul. fermierii ştiau că ele sunt prădători vicleni în stare să producă multe pagube. Într-o zi mătuşa mea a intrat în camera unde se servea masa şi dintr-odată a îngheţat pe loc. totuşi. s-a întâmplat. ele par nişte supărări. vulpile cele mici. Vulpile erau agresive în zilele lui Solomon. Dar în timpul fiecărui schimb şi pe parcursul fiecărui pas de fabricaţie. Acest principiu îndeamnă cuplurile să ia notă de probleme cât timp sunt mici. lăsată să rămână şi dându-i-se timp să-şi facă lucrarea distructivă. (Cântarea Cântărilor 2:15) „PRINDEŢI-NE VULPILE . Acea cantitate mică de sare care era transferată de pe piele pe stratul acoperitor de argint poate părea nesemnificativă. Cine s-ar fi gândit că ceva atât de mic putea să creeze o problemă aşa de mare? Deşi este doar o speculaţie. Îl ştia! Şi curând s-a asigurat ca şi supraveghetorii ei şi toţi ceilalţi din fabrică să afle. Şi gustarea perfectă care să distrugă piesele de schimb pentru motor.. Este atât de multă înţelepciune în cuvintele miresei lui Solomon.. În fiecare zi ea oferea alune sărate foarte gustoase. Lucruri „mici“ cum ar fi expedierea unui cec fără acoperire. Ca păstoriţă. Mulţi bărbaţi şi femei care se opreau la maşina de alune nu reuşeau să se spele pe mâini înainte să ia şi să împacheteze pistoanele argintate. lăsate necontrolate sau neobservate. pot conduce la pagube incredibile. care strică viile.“ Imaginea ei despre vulpi este inteligentă şi potrivită. De aceea. ea face o cerere pregnantă către Solomon: Prindeţi-ne vulpile.52m înălţime şi 45kg. Viitoarea mireasă a lui Solomon ştie că ei au un lucru bun. Cineva cu care mătuşa Dovie se poate să fi lucrat zi de zi! Problema persista. Dar ea a recunoscut inamicul. În primul rând. cred că mireasa lui Solomon ar fi recunoscut pericolele lucrurilor mici care produc distrugeri majore. ea producea pagube incredibile. într-o manieră poetică. Aici era gustarea perfectă de luat în mână şi de mestecat în timp ce mergeai înapoi spre departamentul de ambalare.

Zach şi Diane aveau un motto nesănătos după care trăiau: Dacă nu merge . poţi să dai jos acest surplus de greutate. osteneala ta şi răbdarea ta“ şi a numit un număr de alte calităţi. în schimb. El trebuia să facă mai degrabă ceva diferit. Fără exagerare. şi nu putea să scape ca înainte de un surplus semnificativ de greutate dobândit în timpul sarcinii. a spus credincioşilor de acolo: „Ştiu faptele tale. a nu merge la biserică pentru a dormi duminica. Însă aceste „vulpi mici“ pot să crească repede şi să devină modele de comportament sau probleme personale care devin motive de iritare şi apoi adevărate ameninţări pentru sănătatea şi stabilitatea relaţiei noastre. şi a insistat ca ea să meargă la doctor pentru un control fizic. 1..85 amânarea lucrului la domiciliu. Zach avea cele mai bune intenţii când i-a spus: „Iubito. Când ea tot nu răspundea. 2:2-4). Zach îşi mărea eforturile. i-a cumpărat o etajeră plină cu vitamine pentru menţinerea sănătăţii. ce va merge? Începem prin a recunoaşte puterile noastre în relaţie. ei trăiau după el prin acţiunile lor. Domnul Isus Însuşi. În schimb. Ea trecea prin schimbările de dispoziţie normale care apar după naştere. el a îndemnat-o „să se roage cu privire la atitudinea ei negativă“. Cum putem trata aceste probleme cât timp sunt la nivel vulpe? VÂNĂTOAREA DE VULPI Iată un plan încercat pentru evitarea sau diminuarea problemelor. Pentru a vâna şi a prinde aceste vulpi lăsate libere înainte ca ele să devină probleme majore. nu pot să-mi amintesc de o sesiune de consiliere în care să nu fi spus unei persoane sau unui cuplu care se simţea împotmolit într-o problemă: „Mai mult de acelaşi fel nu aduce schimbarea“. plătind ca s-o înscrie pe ea la un club de sănătate şi învăţând-o despre pericolele la care se expune pe ea şi pe copii din cauza pesimismului ei. El ar fi putut să devină mai vulnerabil el însuşi – făcând-o să vorbească despre ce gândeşte ea – sau să recunoască sentimentele ei sau s-o întrebe ce crede ea că ar putea ajuta sau o mulţime de alte lucruri. 85 . Când biserica din Efes s-a rătăcit. Când ea nu părea să răspundă. Deşi nu aveau acest motto fixat pe peretele din bucătărie. vă recomand următorii cinci paşi. 2. dar el nu vroia să realizeze că ce făcea el zilnic nu era de nici un ajutor ca să aducă vreo schimbare. De fapt. el a făcut mai mult din acelaşi lucru. continuă s-o faci. foarte curând soluţia pe care el încerca din greu s-o impună asupra soţiei lui era în realitate o parte majoră a problemei! El o iubea prea mult ca să stea pur şi simplu şi să se uite la ea cum „devine grasă şi nefericită“. Deci dacă o soluţie dintr-o singură lovitură nu merge.. Ştiu că poţi!“ Dar el pur şi simplu nu asculta frustrările lui Diane. Nimic n-a mers. Concentrează-te asupra puterilor tale. sau a ne insulta unii pe alţii. nu să facă mai mult din acelaşi lucru. lucru care o făcea să se simtă şi mai deprimată. el îi dădea cuvinte de încurajare. Diane a căzut în deznădejde după ce s-a născut al treilea copil al lor. „Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi“ (Apoc. cel înviat. Recunoaşte nevoia de a face unele lucruri altfel. chiar dacă aceasta aducea mai puţine rezultate.

imagini. Problema nu devine banală dacă o împarţi în paşi concreţi orientaţi spre acţiune.5).86 Remediul pentru o dragoste care se stinge. Când priviţi la relaţia voastră (mergând chiar înapoi până la momentul când i-aţi făcut curte soţiei. „de unde ai căzut“. sau puncte – numai fă-le! Cum funcţionează de fapt aceasta în viaţa reală? Mai întâi. Mergând înapoi la vremurile din relaţia voastră când lucrurile mergeau bine. faceţi-vă timp să priviţi împreună la părţile tari ale relaţiei voastre. principii. ei îşi fixează mai întâi un scop. un soţ este foarte frustrat de soţia sa. Dacă vă confruntaţi astăzi cu o problemă. „Adu-ţi dar aminte“. vino cu un scop scris pentru tratarea unei probleme. Diferenţele în modul de cheltuire a banilor pot cu siguranţă să fie vulpi care se transformă în lei. în care amândoi aţi umblat simţindu-vă mai apropiaţi decât înainte? Cuplurile care se luptă astăzi. ce aţi făcut bine ca şi cuplu? Au fost timpuri când eraţi sensibili unul faţă de nevoile celuilalt? Au fost momente când aţi rezolvat o problemă sau aţi luat o decizie împreună. Şi a te „întoarce la faptele tale dintâi“ este o chemare de a urma un program care a adus succes. ei aveau nevoie să-şi aducă aminte de vremurile când erau „în fruntea lucrurilor“. deseori sunt soţi şi soţii care au uitat că în urmă cu câteva mile în călătoria lor au fost succese şi putere adevărată. Domnul spune credincioşilor efeseni să facă trei lucruri pentru a reaprinde dragostea lor pentru El: „Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut. Aceasta pune capăt raţionamentului: „Este mai uşor să ceri iertare decât să ceri voie!“ şi le dă un scop precis care. cumpărând ceva neaşteptat. aceasta vă poate oferi o platformă importantă de pe care să puteţi înfrunta problemele actuale. el este frustrat chiar dacă ea cumpără când articolul este o ofertă. slujindu-L pe El cu toată inima lor şi umblând îndeaproape cu Mântuitorul lor. pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi“ (v. în Apocalipsa 2. dacă trebuie). 86 . dacă este nevoie. Ei vin cu un scop scris: „Nici unul din noi nu poate cheltui mai mult de cincizeci de dolari care nu sunt prevăzuţi în buget fără să anunţe mai întâi cealaltă persoană“. A te „pocăi“ înseamnă să te întorci şi să începi să umbli spre cele mai bune lucruri ale lui Dumnezeu. spune El. Acelaşi principiu este extrem de important să-l aplicăm cuplurilor căsătorite care ar vrea să vadă lumina dragostei lor rămânând aprinsă şi strălucind. poate fi împărţit în paşi concreţi. Formulează un scop clar. Pentru a lichida problema cât este încă mică (sau pentru a o micşora dacă răcneşte deja necontrolat). Scopurile clare îndepărtează o problemă negativă şi te lansează pe calea spre o schimbare constructivă. chiar dacă aceste perioade au fost doar o scurtă perioadă de timp. Întotdeauna voi întreba un cuplu care pare că s-a împotmolit: „Unde aţi vrea să fiţi în relaţia voastră?“ De cele mai multe ori ei sunt experţi în a se ataca unul pe altul şi a-mi spune ce nu este în regulă cu relaţia lor. care deseori sparge bugetul lor. Acest lucru este folositor! Observaţi că în sfatul Său către biserica din Efes. Fixarea scopului este o parte serioasă şi importantă a tratării problemelor. Numeşte-i paşi. De exemplu. Începi să depăşeşti o problemă când exprimi în mod clar un scop. a spus Domnul Isus. Dar ei se opresc şi se poticnesc când îi întrebi care sunt scopurile lor ca şi cuplu. Cu alte cuvinte. 3. era să priveşti mai întâi la ce ai făcut bine.

(O întrebare de urmărire ar fi cam aşa: „Şi cum te-a făcut să te simţi aceasta?“ sau „Ce crezi că înseamnă aceasta?“) 3. Vino cu lista ta de lucruri care „colorează în afara liniilor“. şi Heather a putut să măsoare progresul în domeniul problemei. şi să propună acţiuni concrete pentru a găsi o soluţie. Carl şi Heather se confruntă cu o vulpe a lor proprie: „Heather nu se simte ascultată. Atingerea scopului prin stabilirea unor paşi concreţi nu doar îi dă bărbatului posibilitatea să-şi îndrepte instinctul de „vânător“ spre problemele specifice. începe să cauţi ceva care merită să vedeţi împreună. „Ce anume?“ am întrebat eu. Împarte scopul în comportamente măsurabile. ne-au salutat. Cu o licărire în ochi. de exemplu. Aceasta conduce la pasul cinci în vânarea vulpilor problemă. Când el intră pe uşă. Rămâi deschis la schimbare în toate perioadele. Carl şi Heather. • Dacă n-aţi mers niciodată în weekend în misiuni pe care le puteţi face. 5. planifică o dată pentru micul dejun. Când Cindy şi cu mine am fost la un banchet al vânzătorilor de carte acum câţiva ani. Carl a aflat lucrurile specifice pe care le are de făcut. dar într-un fel sau altul le neglijează sau pun mai puţin preţ pe ele pentru că nu şi-au fixat un standard! Cuplurile pot prinde vulpile mici dacă îi interesează aceasta. Cu aceşti paşi. fă din acesta serviciul tău divin din săptămâna aceea. începeţi să strângeţi bani pentru una.87 4. gata să înregistreze acţiunea. va petrece primele zece minute vorbind cu mine înainte să meargă să vadă ştirile. el mi-a spus: „Trent. Voi şti că mă ascultă când el îmi va pune două întrebări de urmărire după ce eu am spus ceva important. dar ajută soţia să-şi cristalizeze ce doreşte cu adevărat să fie diferit în această relaţie. 87 . Ei exprimă acea soluţie ca un scop format din mai multe părţi. Chuck şi soţia lui. El va avea o casetă video în aparatul video când se uită la un meci de fotbal. Iată câteva idei: • Dacă n-aţi mai luat de mult micul dejun în oraş împreună. s-o împartă. Astfel de paşi îi ajută pe soţi şi pe soţii să răspundă la o întrebare puternică: Cum vei cunoaşte că lucrurile s-au îmbunătăţit în acest domeniu? Este uimitor cum unele cupluri pot să facă schimbări legitime. astfel încât dacă eu îi pun o întrebare. înscrieţi-vă! • Dacă n-aţi fost niciodată într-o croazieră creştină de trei zile. 2. ei sunt de acord să privească problema. spune numai da la ceea ce am să te rog“. au dezvoltat trei paşi specifici: 1. Unul din cele mai minunate exemple de oameni care continuă să găsească vitalitate şi viaţă nouă în slujirea lor şi în căsnicia lor este prietenul şi co-autorul meu Chuck Swindoll. • Dacă biserica ta are un serviciu divin sâmbătă seara la care n-aţi luat încă parte. A fi deschis pentru lucruri noi este important în rezolvarea problemelor şi în menţinerea dragostei voastre puternice. • Dacă n-aţi mai văzut un film de doi ani de zile. el să se poată uita la mine şi să-mi dea toată atenţia lui în loc să se uite pe lângă mine la televizor. dacă îşi fixează un scop şi apoi îl împart în paşi concreţi. Cynthia. chiar semnificative. Un pas final pentru a ţine gardul sus şi vulpile afară este să încerci diferite activităţi ca să-ţi menţii relaţia puternică şi sănătoasă. Împreună.

88 . Disponibilă la librăria ta creştină locală. mers. n-am putut să mergem cu ei în excursia lor cu motocicletele. Rugăciunea mea pentru tine. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Nu cred că ştiu de vreo căsnicie care n-ar putea beneficia de pe urma acestor cuvinte de înţelepciune.88 „Vreau ca tu şi Cindy să veniţi cu Cynthia şi cu mine într-o excursie cu motocicletele. Dar Cindy şi cu mine ne-am angajat să făurim momente de înviorare în căsnicia noastră. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Vei fi fericit c-ai făcut-o. 2. De fapt. dacă ai auzit vreodată cuvintele „Noi n-avem nevoie să lucrăm la căsnicia noastră pentru că nouă ne merge foarte bine“ ieşind din gura ta. Dar mândria zice: „Noi le avem pe toate împreună“. Folosită cu permisiunea lui Moody Press. trăiesc viaţa din belşug. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. este ca tu să acţionezi cu un scop precis şi persistent ca să prinzi acele vulpi mici care apar în orice relaţie. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. caută să adaugi cartea lui John Trent Love for All Seasons (Dragoste pentru toate anotimpurile) la biblioteca ta. Cuplurile care stau împreună cel mai mult timp şi rămân cei mai fericiţi lucrează la căsnicia lor chiar şi când aceasta nu pare să aibă nevoie de lucru. © 1996 de John Trent. A. O să luăm Harley-ul nostru şi o să mergem din Portland tot drumul de-a lungul coastei până la L. Dacă doreşti să citeşti despre mai multe căi de a-ţi menţine căsnicia puternică în toate anotimpurile vieţii. Luată din Love for All Seasons de John Trent. dragă cititorule. Toate căsniciile pot fi mai bune decât sunt – chiar şi cele mai bune. e timpul să te îngrijorezi. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. O să fie minunat! Voi trebuie să veniţi!“ Neavând zile libere şi nici un Harley al nostru.

89 89 .

) „Datoria nu trebuie să fie plictisitoare. BILLY SUNDAY (1862-1935) „Poate să existe o dragoste care să nu aibă pretenţii de la obiectul ei?“ CONFUCIUS (551-479 î.H. THOMAS MERTON (1915-1968) „A uita de tine nu este un rafinament al dragostei. Este o primă condiţie a dragostei“. LEON JOSEPH SUENENS 90 . Dragostea o poate face frumoasă şi o poate umple de viaţă“. MARTIN LUTHER (1483-1546) „Încearcă s-o lauzi pe soţia ta chiar dacă la început aceasta o sperie“. ea trebuie să fie cea mai adâncă dragoste a lui“.90 „Creştinul trebuie să-şi iubească aproapele. şi întrucât soţia lui este cel mai apropiat aproape al său.

Bărbaţii au fost tentaţi să-şi blameze soţiile încă de atunci. nu doar bărbaţii. Adam n-a avut o mamă. Vezi tu. Dumnezeu i-a arătat clar lui Adam care este voia Sa când l-a aşezat pe Adam în grădină şi l-a rânduit „s-o lucreze şi s-o păzească“. este că dacă noi putem învăţa să ne raportăm la soţiile noastre cu dragoste şi sensibilitate în timp ce le oferim acea conducere evlavioasă pe care suntem răspunzători să le-o oferim. Deşi este adevărat că acestea sunt aspecte importante ale rolului soţului. din nefericire. Dar dacă tu faci din ai furniza cele necesare rolul tău primordial. cu o singură faimoasă excepţie – pomul cunoştinţei binelui şi răului (v. atacul a fost lansat. dacă faci din a-ţi iubi soţia rolul tău primordial. Dar dacă este vreun domeniu în care noi ca bărbaţi creştini avem nevoie să trecem dincolo de a ne scuza şi de a blama la a iubi şi a binecuvânta. Satan îşi concentrează atacurile asupra relaţiei soţsoţie pentru că distrugând aceasta. 16-17). Primul lucru pe care l-a făcut Adam când Dumnezeu l-a pus în faţa păcatului său a fost să arate cu degetul spre Eva şi să spună: „Ea mi-a dat rodul şi mi-a spus să-l mănânc. Apoi Dumnezeu i-a spus să se bucure de toate roadele din grădină. aşa cum este şi a o proteja – şi o mulţime de alte lucruri. s-ar putea să petreci prea mult timp lucrând şi prea puţin timp iubind-o. e vina ei“ (vezi Geneza 3:12). dar cu siguranţă avea nevoie să înveţe această lecţie. distruge de asemenea copiii şi familiile. Acesta. Cine controlează familia controlează viitorul. Acesta este locul în care vor veni cele mai multe din atacurile vrăjmaşului. Munca este regele! Şi soţiile sunt ignorate. acesta este în căsniciile noastre. fratele meu. Satan nu şi-a bătut capul cu Adam înainte să fie creată Eva. e timpul să pui capăt acestei tendinţe şi să faci din a-ţi iubi soţia rolul tău primordial în căsnicie. este scenariul tragic pe care îl vedem desfăşurându-se înaintea ochilor noştri în această ţară. CE AŞTEAPTĂ DUMNEZEU În Geneza 2:15. Soţule. atunci a-i furniza cele necesare este un lucru natural. Unul din primele lucruri pe care mamele îi învaţă pe copilaşii lor este: „Nu-i frumos să arăţi cu degetul“. Şi vom fi mai fericiţi şi mai împliniţi în acest proces. 91 . iubiţi-vă soţiile TONY EVANS Soţii cred deseori că cel mai mare rol al lor în căsnicie este să fie furnizorul şi protectorul. ele sunt doar o manifestare a rolului său mai mare – acela de a-şi iubi soţia. Ce vrea să însemne aceasta. pentru că scopul lui Satan pe termen lung este să distrugă toată rasa umană. vom începe să câştigăm o mulţime de bătălii spirituale pe care bărbaţii creştini acum le pierd.91 Ziua 12 Trăind biruinţe spirituale în căsnicia ta Soţilor. Dar îndată ce Eva a apărut pe scenă.

Şi în loc să caute la Dumnezeu răspunsuri cu privire la cine sunt ei. fără pată. Dar aceste versete ne arată o slăbiciune majoră în multe cămine de astăzi: soţi care nu ştiu ce a spus Dumnezeu. ca s-o sfinţească. 92 . Dumnezeu a venit să-l caute pe Adam. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică. face o mare greşeală. În general vorbind. tu într-adevăr eşti necruţător cu bărbaţii“. Dumnezeu a pus responsabilitatea casei asupra lui Adam. Dumnezeu l-a învăţat pe Adam despre muncă şi instrucţiunile de urmat înainte să fi creat o pereche pentru el. Aceasta ne aminteşte că toate planurile lui Dumnezeu sunt perfecte. Dumnezeu a intenţionat şi încă mai intenţionează ca soţul să ducă greutatea responsabilităţii pentru casa lui. Ea n-a fost menită niciodată să poarte povara responsabilităţii casei şi a familiei. fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. şi faţă de el însuşi ca şi cap al familiei şi el fie va admite că nu ştie. slăvită. fie va da un răspuns care arată că nu ştie. nu este din cauză că Dumnezeu a avut o idee rea. ci sfântă şi fără prihană. Partenerii unei căsnicii sunt cei care o transformă dintr-un ideal într-un chin. Ni se porunceşte de asemenea să ne iubim soţiile aşa cum iubeşte Hristos biserica. chiar dacă Eva a fost cea care a cules fructul oprit şi l-a dat soţului ei. Dar aceasta e numai din cauză că bărbaţii trebuie să fie liderii. sau de valori disponibile nu poate îmbunătăţi performanţa unui bărbat – nu din perspectiva lui Dumnezeu. Numai când Adam a împlinit aceste două cerinţe a fost gata pentru căsnicie. Ai dreptate. mulţi bărbaţi adoptă standardele culturii şi îşi bazează identitatea pe haine. iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Numai atunci a spus Dumnezeu: „Nu este bine ca omul să fie singur. Aşa că Adam era un bărbat responsabil şi evlavios când Creatorul i-a adus-o pe Eva ca să fie un ajutor pentru el. Ea a fost creată să meargă împreună cu bărbatul ca să-l ajute. după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt. Nici o măsură de putere. făcându-i să caute o nouă tranzacţie. Pavel scrie: Bărbaţilor. A crea o pereche pentru Adam a fost idea lui Dumnezeu. Dacă ai o căsnicie rea. noi suntem răspunzători pentru căsniciile noastre în acelaşi fel în care Adam a fost chemat să dea socoteală pentru capitularea Evei în faţa şarpelui. Aceasta reduce bărbaţii la un nivel primitiv şi degradant. Tony. Dumnezeu n-a acceptat aceasta. de frumuseţe. Ca lideri. Întreabă pe bărbatul obişnuit ce a spus Dumnezeu despre responsabilitatea lui faţă de soţia lui. nu asupra Evei. Aşa că Dumnezeu n-a adus o femeie în viaţa lui Adam până ce el n-a avut o slujbă şi o intuiţie divină. am să-i fac un ajutor potrivit pentru el“ (Geneza 2:18). nu a lui Adam. De aceea. Acum poate zici: „Mamă. bani. faţă de copiii lui. Ori de câte ori un soţ mută povara conducerii asupra soţiei lui. Căsnicia este idealul Său. maşini. aceasta dă soţiei un nivel de responsabilitate pe care Dumnezeu niciodată n-a plănuit ca ea să-l aibă. sau cuceriri romantice.92 Cu alte cuvinte. Şi când Adam a încercat să dea vina pe Eva. (Efeseni 5:25-27). Acest cuvânt ajutor îţi arată responsabilitatea de bază a unei femei. Dar definiţia pe care a dat-o Dumnezeu bărbaţilor este abilitatea de a pune adevărul divin în acţiune acasă şi la lucru.

Deşi aceste cicatrici pot fi ascunse. Acest loc trebuie să fie acasă. Inspirându-ne din analogia din Efeseni 5. care se sacrifică. probabil pentru că la ele lucrul acesta pare să vină în mod natural. Soţia mea mă răstigneşte“. un cuplu poate deveni unitatea pe care El a intenţionat-o. Un bărbat evlavios va recunoaşte contribuţia soţiei sale la succesul lui. De aceea spune Petru soţiilor să nu-şi folosească limba pentru a-i întoarce pe soţii neascultători. nu-i aşa?“ Adu-ţi aminte că după răstignire vine învierea. Totuşi. bărbaţii au nevoie să fie respectaţi. Aceasta înseamnă că dacă soţiile noastre au defecte. s-au căsătorit şi cu istoria soţiilor lor. el ar trebui să includă întotdeauna: „pentru că am o soţie care m-a întărit“. Într-o societate în care mulţi bărbaţi de culoare încă sunt priviţi ca „băieţi“ indiferent ce vârstă au. Nimic din acestea nu le absolvă pe femei de răspundere. este de datoria noastră să le corectăm. Acum să nu faci vreo greşeală – acest fel de dragoste este greu de realizat pentru mulţi bărbaţi. manifestând natura şi puterea dragostei necondiţionate. ca să-l ajute să împlinească intenţiile lui Dumnezeu pentru viaţa lui. Când Dumnezeu l-a creat pe Adam. Dragostea unui soţ este menită să fie aşa de puternică încât s-o transforme pe soţia lui în ceea ce ar trebui să fie. Dumnezeu n-a poruncit femeilor să-şi iubească soţii. Ori de câte ori un bărbat spune: „Am realizat aşa de mult“. la fel cum dragostea lui Hristos pentru biserică ne transformă în ceea ce trebuie să fim. Deseori bărbaţii de culoare nu sunt respectaţi la locurile lor de muncă.93 De ce porunceşte Dumnezeu bărbaţilor să-şi iubească soţiile? Pentru că noi trebuie să luăm conducerea. Perechea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu a fost creată să se potrivească cu tine în căsnicie. Dar pentru că noi bărbaţii nu înţelegem teologia căsniciei. Un bărbat mi-a spus: „Omule. Mulţi bărbaţi nu realizează că atunci când s-au căsătorit cu soţiile lor. El ştia că omul avea nevoie de cineva asemănător lui. ele sunt acolo. Aşa cum femeile au nevoie să fie iubite. vrem să fim eliberaţi pe cauţiune când drumul devine greu. care slujeşte. treaba asta este aşa de grea. a dragostei pe care Hristos a manifestat-o pentru biserica Sa. le vom vedea pe soţiile noastre transformate din ceea ce erau în ceea ce trebuie să fie. slăbiciunile soţiilor noastre oferă contextul perfect pentru revelarea realităţii lui Dumnezeu şi a puterii Duhului Sfânt de a transforma oamenii. şi mai devreme sau mai târziu se vor arăta. aşa cum face Hristos pentru noi. să aducă eliberarea care o scapă de durerea trecutului şi s-o conducă în bucuria unui viitor nou şi glorios. ci să folosească mai degrabă respectul profund (1 Petru 3:1-2). este slujba soţului să fie „salvatorul“ şi sfinţitorul soţiei lui. Eva a fost creată ca să-l completeze pe Adam. Dacă fiecare dintre soţi împlineşte porunca dată de Dumnezeu în mod specific pentru bărbat şi pentru femeie. trebuie să existe un loc în care ei ştiu că sunt respectaţi. apostolul dă soţilor o înţelegere foarte importantă cu privire la soţiile lor şi modul cum să le trateze: 93 . Pe fiecare treaptă a scării succesului este suficient loc pentru două perechi de picioare! CUM SĂ-ŢI IUBEŞTI SOŢIA În 1 Petru 3:7. Când vom manifesta acest fel de dragoste. Dar Dumnezeu a poruncit femeilor să-şi respecte soţii (Efeseni 5:33). Respectul este deosebit de necesar pentru bărbaţii din comunitatea neagră. Unele femei intră în căsnicie profund rănite şi zdrobite de abuzul sau neglijenţa din relaţiile anterioare. La care eu am răspuns: „Ai spus că vrei să fii ca Isus.

Noi trebuie să călcăm „pe urmele Lui“. ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii. Ori de câte ori Biblia spune „în acelaşi fel“ sau „la rândul vostru“. în special când soţia lui 94 . atunci începi să înţelegi sensul dragostei. purtaţi-vă şi voi.. Domnul Isus ar fi putut să spună: „Nu voi îngădui nici unei fiinţe umane să-Mi vorbească aşa. Petru face acelaşi lucru în 3:1. ca să călcaţi pe urmele Lui“ (1 Petru 2:21). Femeile sunt foarte complicate şi deseori greu de înţeles. În schimb. pe lemn. şi. Observă mai ales cât de relevante sunt aceste versete pentru relaţia de căsătorie. nu vei auzi aceasta în public. El n-a răspuns cu batjocuri sau ameninţări. cu înţelepciune cu nevestele voastre. prin rănile Lui aţi fost vindecaţi“ (1 Petru 2:24). Merge chiar mai bine în versetul 23: „Când era batjocorit. nu răspundea cu batjocuri. S-O CUNOŞTI ÎNSEAMNĂ S-O IUBEŞTI Petru spune de asemenea că noi trebuie să fim înţelegători cu soţiile noastre (1 Petru 3:7). Nimeni n-o să meargă la televiziune la un talk show să vorbească despre cum a vrut el să sufere ca să-şi iubească şi să-şi înveţe soţia. Nu . bine. Nu ştiu cine sunt Eu? Aş putea să-i elimin cu un cuvânt“. Ar putea fi aceasta singura cale prin care unii soţi îşi vor câştiga înapoi soţiile. când spune soţiilor: „Tot astfel. „Hristos a suferit pentru voi. La ce se referă Petru aici este sfârşitul capitolului 2. ce obţii este un tablou incredibil al unei iubiri uimitor de jertfitoare. SACRIFICIU Acum când pui toate acestea împreună în relaţie cu modul în care un soţ trebuie să-şi trateze soţia. Biblia spune bărbaţilor să studieze Cuvântul şi pe soţiile lor. . de altruistă şi de îndurătoare. Nu le voi îngădui să Mă trateze în felul acesta. acesta e Isus. aş putea trăi şi eu cu ea“. Când experimentează emoţiile şi schimbările de dispoziţie care vin odată cu schimbările care au loc în trupurile lor. dar când a fost batjocorit. Cuvântul în public pentru bărbaţi este: „Tu dai loviturile de bici – nu le primeşti“. în care el înfăţişează un portret magnific al lui Hristos ca Răscumpărător al nostru în suferinţă. când era chinuit. ştii că scriitorul construieşte mai departe din ceva care a fost înainte. dar amândouă răsplătesc din belşug efortul! Mă tem că acordăm foarte puţin timp dorinţei de a le cunoaşte cu adevărat pe soţiile noastre. Amândouă pot fi dificil de interpretat şi de înţeles. sau loviturile de bici. Ce vrea să spună el este că trebuie să le studiem. prin loviturile de bici pe care aceşti soţi vor să le îndure? Când vrei să înduri lovituri de bici pentru altcineva. Acum. Observă că El a primit rănile. fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri“. Dacă aş fi Isus. Deci soţii care suferă cu soţiile lor nu pot să gândească: „Da.. îţi garantez. la rândul vostru. „El a purtat păcatele noastre în trupul Său. ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. iar noi primim vindecarea. nu ameninţa“.94 Bărbaţilor. şi v-a lăsat o pildă. SACRIFICIU. fratele meu. este uşor pentru un soţ să reacţioneze cu iritare şi supărare. dând cinste femeii ca unui vas mai slab. nevestelor. Domnul Isus ar fi putut să facă asta. nu.

nu ce vrem noi să fie ele. şi aceasta s-ar putea să implice primirea unor lovituri de bici şi a unor abuzări ca să pui lucrurile înapoi pe calea cea bună. Nu. Atunci tu te înfurii pentru că ea nu este iubitoare şi disponibilă pentru tine la culcare. Ţine minte. Dar nu te aştepta să se întâmple aceasta într-o săptămână. trei persoane care sunt „trei-în-unul“: 95 . Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Ai putea să spui: „O. Atunci vom experimenta dragostea aceea care ne împlineşte. Căsnicia este o replică pământească a acestei trinităţi divine. de o frumuseţe adevărată. CINSTEŞTE ŞI ÎNGRIJEŞTE Petru continuă spunând că noi. Vei câştiga mult mai mult cu înţelegerea decât cu iritarea aceea care o împinge pe ea la o parte şi zice: „Nu vreau să am nimic de a face cu tine când eşti în starea asta“. aşa cum făceam când ne dădeam întâlnire. soţii. acea dragoste despre care mulţi oameni căsătoriţi cred că este inaccesibilă pentru ei. dacă nu le iubim aşa cum iubeşte Hristos biserica. face ceea ce trebuie făcut pentru persoana iubită indiferent dacă cel care îşi exercită dragostea primeşte ceva în schimb sau nu. scopul nostru final trebuie să fie să le ajutăm pe soţiile noastre să devină ceea ce vrea Dumnezeu să fie ele. trebuie să dăm cinste soţiilor noastre. dacă nu vrem să primim lovituri de bici pentru ele. să le alintăm. În plus. lucrul acesta o va schimba. Dar ce răsplată mare avem când învăţăm să ne iubim soţiile ca pe propriile noastre trupuri. Dumnezeu nu ia dragostea noastră fără să ne dea ceva în schimb. atunci putem foarte bine să ne ridicăm de pe genunchi. s-ar putea să-ţi ia cinci ani de alintare ca s-o repari. m-am prins. Dacă timp de cinci ani ţi-ai dat peste cap căsnicia. cu înţelegere şi cu sacrificiu. Observă că Petru nu spune: „Lucrează la schimbarea soţiei tale“. Nu ştiu. circuitele ei emoţionale se supraîncarcă. încurci lucrurile. Dacă nu le onorăm pe soţiile noastre. Acum dacă tu o iubeşti şi o onorezi cu adevărat pe soţia ta. Eu trebuie s-o onorez pe soţia mea pentru ca ea să se schimbe în persoana care vreau eu să fie“. O UNIRE PERFECTĂ Trinitatea este formată din trei persoane coegale. adică ea nu este tratată ca un egal. să înveţi să-i citeşti mişcările şi sentimentele astfel încât să poţi răspunde cu înţelegere în loc de respingere. Tu eşti conducătorul în casă. Un singur Dumnezeu care ni Se face cunoscut ca Dumnezeu Tatăl.95 nu răspunde aşa cum crede el că ar trebui. Dacă încerci s-o schimbi pe soţia ta în loc s-o onorezi. Nu spun că este uşor să te ocupi de asta. 3:7). IUBEŞTE. Dar asta înseamnă să spui că dorinţele şi nevoile tale sunt mai importante decât ale ei. Ce vreau să spun este că trebuie să doreşti să-ţi iubeşti soţia aşa cum te-a iubit Hristos pe tine. nu asta-i idea. Un motiv pentru care noi trebuie să trăim cu soţiile noastre în dragoste. dar soţia ta este în întregime egala ta în esenţă şi în valoare înaintea lui Dumnezeu. dragostea agape. Petru numeşte soţia „partenerul mai slab“ sau „vasul mai slab“. dar atunci nu este uşor nici pentru soţia ta. ca o împreună moştenitoare a harului vieţii. Dacă noi le iubim şi le onorăm pe soţiile noastre. Când trebuie să lucreze şi apoi vine acasă şi găteşte şi are grijă de tine şi de copii. Dragostea adevărată. este „ca să nu fie împiedicate rugăciunile“ noastre (1 Pet. Aceasta înseamnă să le înălţăm. Petru spune să-ţi studiezi soţia. ele vor înflori şi vor deveni femei de har.

Numai Dumnezeu poate să-ţi dea capacitatea de a face aceasta. O priveşti tu pe soţia ta ca fiind mai importantă decât tine? Dacă nu. o femeie şi Dumnezeu. ai fost necredincios faţă de ea. mers. este oare posibil ca motivul să fie lipsa ta de dragoste pentru soţia ta? Filipeni 2:3 ne spune că fiecare trebuie „să privească pe altul mai presus de el însuşi“. Dă-I Lui căsnicia ta. trăiesc viaţa din belşug. El ţi-a dat acces la puterea învierii Lui. Când Îi dai Lui viaţa ta. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. El a făcut căsnicia. Aceasta este categoric o biruinţă care ar putea să revoluţioneze modul în care merge căsnicia ta – modul în care tu te raportezi la soţia ta. nu ai această putere de înviere. Te provoc. Atunci nu vei mai avea nevoie de nici o scuză. Biblia avertizează soţii să nu fie necredincioşi soţiilor lor. Dar poţi avea această putere dacă crezi că Hristos a înviat dintre cei morţi ca să te ajute să fii acel soţ care te-a chemat El să fii. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Dacă n-ai luat această decizie personală de a întoarce întreaga ta viaţă – inclusiv căsnicia ta – la Domnul Isus Hristos.96 un bărbat. Folosită cu permisiunea lui Crossway Books.“. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Puterea aceea poate să te facă pe tine şi pe soţia ta să vă iubiţi unul pe altul. şi lasă-L s-o refacă în chipul Său.. Nu poţi să-L laşi pe Dumnezeu la altar şi să te aştepţi să ai o căsnicie fericită. dar . Puterea învierii lui Hristos care lucrează în viaţa ta este singura putere care poate să-ţi salveze viaţa. Când Hristos a înviat dintre cei morţi. atunci trebuie să citeşti cartea lui Tony Evans No More Excuses (Fără alte scuze). căsnicia şi casa. atunci vei trăi căsnicia aşa cum a intenţionat-o Dumnezeu să fie. probabil că le găseşti şi în altă parte. Acestea sunt cuvinte tari. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. şi El poate s-o facă să meargă. 2. © 1996 de Tony Evans. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Puterea lui Dumnezeu este cea care lucrează în viaţa ta ca să facă să-ţi meargă căsnicia. Căsnicia ta suferă? Eşti neîmplinit în căsnicia ta? Dacă răspunsul la oricare din aceste întrebări este da. şi să împărtăşiţi împreună viaţa până ce moartea vă va despărţi. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Dacă găseşti scuze aici. Luată din No More Excuses de Tony Evans. 96 . ca de la frate la frate. să te dedici fără nici o rezervă Domnului. să vă încredeţi unul în celălalt. Disponibilă la librăria ta creştină locală. dar a o privi pe ea ca fiind mai bună decât tine este tot ce înseamnă dragostea adevărată. Dacă citeşti toate acestea şi spui: „Da..

97 97 .

PROVERB „Dedică o parte din viaţa ta altora. Când dai din tine însuţi atunci dai cu adevărat“. THOMAS DOOLEY „Nu dai decât puţin când dai din averea ta. va fi o experienţă înviorătoare“. HOWARD HENDRICKS 98 . Dedicarea ta nu va fi un sacrificiu.98 „O candelă nu pierde nimic dacă aprinde altă candelă“. KAHLIL GIBRAN (1883-1931) „Serviciul care contează este serviciul care costă“.

prieteni. o mamă plăcută lui Dumnezeu. şi aceasta a însemnat vremuri grele. am devenit o familie creştină. se grăbea spre clasă. o familie centrată pe Domnul Isus Hristos ca şi cap. Şi sunt recunoscătoare că – curând după ce L-am chemat pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor al meu – am avut în mână un calendar pentru citirea întregii Biblii. printr-un act al harului lui Dumnezeu.99 Ziua 13 Trăind biruinţe spirituale în căsnicia ta Soţiilor. urcând pe scara societăţii. ne-am risipit viaţa în interese. Asta a fost în noiembrie 1964. În fiecare luni. Faptul că aveam şi doi copii n-a umplut golul pe care îl simţeam fiecare. În timp ce mă grăbeam spre prima mea oră de curs după pauza de masă. miercuri şi vineri cărările noastre păreau să se încrucişeze în timp ce el. Vezi tu. Pe 99 . Dar dacă o laşi pe Elizabeth George să-ţi explice şi apoi Îl laşi pe Domnul să lucreze în inima ta. Zâmbea în timp ce venea pe drumul meu. Dacă aceasta te descrie pe tine. Jim şi cu mine ne-am început căsnicia fără Dumnezeu. l-am văzut din nou. era adorabil. ne-am certat şi ne-am dezamăgit unul pe altul. GENEZA 2:18 Există două căi prin care o femeie creştină poate avea un impact dramatic asupra familiei ei – şi asupra lumii în general – slujind şi supunându-se soţului ei. şi nunta noastră a avut loc în primul week-end după terminarea şcolii. de asemenea. hobby-uri şi ocupaţii intelectuale. o soţie. Asta a fost acum treizeci şi unu de ani – şi aş vrea să pot spune: „Asta a fost acum treizeci şi unu de ani minunaţi. o familie care era călăuzită de Biblie. atunci Dumnezeu vrea să trăieşti o biruinţă care s-ar putea să fie greu de îndurat pentru tine. pentru că foarte curând un prieten mutual a fixat o întâlnire oarbă pentru noi. dar ce urma să facem cu tensiunea din căsnicia noastră şi deci din casa noastră? Eu aveam mult de învăţat despre a fi o femeie. De la început am bâjbâit. dar era extrem de simpatic. Aceste femei şi-au însuşit în întregime idea că ele pot avea un impact mai mare asupra lumii şi asupra celor din jurul lor. Din nefericire. Din cauză că nu găseam împlinire în căsnicia noastră. pe 1 iunie 1965. ajutaţi-vă soţii ELIZABETH GEORGE „Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el“. De Valentine’s Day ne-am logodit. Numele lui – Jim George – îmi era necunoscut atunci. te pot asigura că rezultatul final va fi cu adevărat uimitor! Era o zi senină de toamnă la Universitatea din Oklahoma. dar nu pot. Faptul că ne-am predat viaţa Domnului Isus Hristos a creat o diferenţă uriaşă în inimile noastre. Viaţa noastră de căsnicie s-a târât timp de opt ani frustranţi până când. şi îmi plăcea zâmbetul lui! Ei bine. evident că şi el m-a remarcat. dar cum va schimba Hristos căsnicia noastră? Fiecăruia din noi ni s-a dat o viaţă nouă în Hristos. De ce acestea două? Pentru că acestea sunt ce a creat-o Dumnezeu să facă în cadrul structurii familiei. slujirea şi supunerea au fost azvârlite pe fereastră de cele mai multe din femeile de astăzi. binecuvântaţi şi fericiţi“.

am să-i fac un ajutor potrivit pentru el“ (Geneza 2:18).. ea are toată viaţa în atenţie atitudinea de slujire a inimii. am multe lucruri de făcut. am aflat că un ajutor este cineva care ia parte la responsabilităţile bărbatului. dacă eşti căsătorită. eu nu trebuia să mă iau la întrecere cu Jim.100 1 ianuarie 1974. Şi anume ce este acest „ajutor“ din Geneza 2:18? Împrumutând câteva din cărţile de studiu biblic ale lui Jim. alergând cu viteză maximă pe pistă ca la întrecere. aceasta mi-a deschis ochii. arătând că a fi o echipă înlătură orice sens al competiţiei dintre soţi. iar eu eram în mod cert postată în spatele lui ca să ajut.vii Când Dumnezeu a întipărit în inima mea importanţa unui duh de slujire. femeia care proclama cu mândrie: «Ike a fost cariera mea»“. ea a fost femeia din spatele bărbatului.vi Pot să spun cu sinceritate că am devenit o soţie mai bună – şi o creştină mai bună – când am devenit un ajutor mai bun. în inima mea. în special în rolul meu de ajutor pentru soţul meu. cu soţul tău. am scris o rugăciune de dedicare. Şi această atitudine de slujire începe acasă cu familia ta – în special. CHEMATĂ SĂ SLUJEASCĂ O femeie după inima lui Dumnezeu este o femeie care cultivă cu grijă un duh de slujire. Eisenhower.. Dumnezeu S-a apucat de lucru pe baza a ceea ce am marcat chiar în ziua aceea. mi-a dat mai multă înţelegere cu privire la ce înseamnă să fii un ajutor. prima mea zi de citire. şi cooperează cu el din toată inima pentru împlinirea planului lui Dumnezeu. am dat peste primul aspect al numirii mele în slujba de soţie creştină: trebuia să-i slujesc lui Jim. Am marcat aceste cuvinte cu roz: „Nu este bine ca omul să fie singur. când îi consider pe alţii – în special pe soţul meu – mai buni decât mine (Filipeni 2:3) şi mă dedic slujirii. acest duh de slujire. soţia fostului preşedinte Dwight D. Scriind despre acest parteneriat al căsniciei. Când am realizat că sunt desemnată de Dumnezeu să-mi ajut soţul.v Anne Ortlund vorbeşte despre a forma o echipă cu soţul tău. În ziua aceea – şi în rugăciunea aceea către Dumnezeu – am început o viaţă de slujire a lui Jim care a continuat mai mult de două decenii. ea nu avea nici un interes să se promoveze pe ea însăşi. să-l încurajez“. În schimb. Eu vreau să fiu în spatele lui. dar scopul şi rolul meu principal de fiecare zi este să-l ajut pe Jim. să răspund caracterului lui şi să cooperez cu el din toată inima la planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră împreună. Mai mult decât orice. Marcam fiecare pasaj care îmi vorbea mie ca femeie cu un marker roz. După ce am scris-o. Dumnezeu a desemnat soţia să fie un ajutor pentru soţul ei. Călcând pe urmele Domnului Isus. Deci primul pas în călătoria mea de o mie de mile spre a deveni o soţie evlavioasă a fost să încep să înţeleg că sunt desemnată de Dumnezeu să-mi ajut soţul. Jim era clar în frunte. am început să urmăresc acest program. O. 100 . mă ajută să fiu mai asemenea lui Hristos. El este cel care trebuie să câştige. şi pe măsură ce citeam făceam ceva ce îţi recomand şi ţie să faci. ci El să slujească“ (Matei 20:28). Julie Nixon Eisenhower a explicat: „Mamie şi-a văzut rolul de suport emoţional pentru soţul ei . m-am dat înapoi cu câţiva paşi ca să mă asigur că. ea descrie o soţie care este în spatele soţului ei şi un sprijin tare pentru el. Ei bine. eu trebuie să fiu în spatele lui şi un sprijin tare pentru el. Ea declară: „Eu nu doresc să alerg paralel cu Ray. şi eu trebuie să ajut să fac victoria lui posibilă. răspunde caracterului lui cu înţelegere şi dragoste. fie că este măritată sau nu. să iau parte la responsabilităţile lui. care „n-a venit să I se slujească. Această hotărâre. Conform planului lui Dumnezeu. Pe 1 ianuarie. Citind despre Mamie Eisenhower.

x La sfârşit. am continuat să citesc Biblia mea. De fapt. Dar am continuat să studiez şi să mă rog să fiu o femeie şi o soţie după inima lui Dumnezeu. iar noi în calitate de soţii suntem răspunzătoare faţă de Dumnezeu pentru felul în care ne supunem acestei conduceri. Acum. Însemna pur şi simplu că el era cel răspunzător în final“. ACŢIUNEA DE SUPUNERE Mai întâi. acţionând din onoare faţă de alţi oameni. şi unele înţelegeri din Biblie m-au ajutat să mă deprind cu atitudinea de supunere a inimii pe care Dumnezeu o doreşte pentru femeile Sale. am privit supunerea ca un concept străin. trebuie să fie inima poporului lui Dumnezeu. în Biblie. a bisericii Lui. conceptul îmi era străin. de dragul ordinii. am aflat că. şi a trebuit să fac unele cercetări. Această atitudine de inimă se trăieşte prin supunere şi ascultare. bărbatul este capul femeii. În ce priveşte căsnicia. a femeilor Lui. şi am văzut alte calităţi de care aveam nevoie dacă vroiam să fiu o soţie aşa cum doreşte Dumnezeu să fiu. iar noi răspundem în faţa Lui pentru urmare. Autoarea Elisabeth Elliot descrie conducerea exercitată de către tatăl ei în căminul copilăriei ei: „«Capul familiei» nu însemna că tatăl nostru zbiera ordine. ce responsabilitate ai prefera să ai? Învăţătura lui Dumnezeu că bărbatul conduce şi femeia îl urmează are ca rezultat atât frumuseţe cât şi ordine. Următorul element important pe care l-am observat a fost că sunt desemnată de Dumnezeu să mă supun soţului meu. făcea caz de autoritatea lui şi cerea supunere din partea soţiei lui. dedicată să onoreze pe alţii şi să dea altora. nu te nelinişti. tineri sau bătrâni – este să ne onorăm.viii prin a lăsa o altă persoană să judece lucrurile şi a ceda în faţa sau a te bizui pe opinia sau autoritatea altuia. Ca şi creştină convertită de curând. ne supunem lor. ca soţul să conducă şi soţia să-l urmeze. Dumnezeu a rânduit. am descoperit mai multe lucruri cu privire la rolul meu de soţie. supunerea (hupotaso) este în principal un termen militar care înseamnă să te subordonezi altcuiva. şi Dumnezeu este Capul lui Hristos“ (1 Corinteni 11:3). soţul este răspunzător faţă de Dumnezeu pentru deciziile lui de conducere. Dar conducerea exercitată de către soţ înseamnă că el este responsabil pentru decizia finală. Făcând aşa. O inimă care vrea să se supună. adevărul este că viaţa creştină – pentru bărbaţi ca şi pentru femei – este una de supunere. Tu şi eu suntem chemaţi să ne supunem „unii altora“ (Efeseni 5:21). Noi reflectăm caracterul lui Hristos dacă ne depărtăm de egoism şi. Când am făcut aceasta. Acum te întreb. şi am simţit că ezit în inima mea. Era anormal. Soţul nostru răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru conducere. numărul mare de dăţi când markerul meu roz a atins paginile mi-a arătat că aveam mult de lucur.101 O INIMĂ CARE SE SUPUNE După ce am pornit pe drumul pe care voi ajunge un ajutor pentru soţul meu. Pentru ca o căsnicie să meargă strună. era grotesc.ix Aşa cum am spus. Dumnezeu a spus: „Hristos este Capul oricărui bărbat. Mi-aduc aminte ca şi copil că am văzut într-un muzeu „capul“ împăiat al unui ţap – numai că avea două capete. Dorinţa lui Dumnezeu pentru noi – căsătoriţi sau necăsătoriţi. era o atracţie 101 . Conducerea exercitată de către soţ nu înseamnă că noi soţiile nu putem oferi sfaturi înţelepte (Proverbe 31:26) sau nu putem pune întrebări de lămurire în timpul procesului de luare a deciziei. să ne slujim şi să ne supunem unii altora.

spunând: „Soţul meu nu umblă cu Dumnezeu. fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului“ (sublinierea este adăugată). „De ce. Uneori suntem tentate să îndepărtăm din mintea noastră planul lui Dumnezeu. CUM TE SUPUI Pe lângă faptul că ne arată cine se supune. fiţi supuse bărbaţilor voştri“. „Dumnezeu a vorbit!“ Vezi tu. Ea era mult prea pregătită să onoreze călăuzirea altora. Şi aceasta este o deosebire esenţială.102 monstruoasă. Sue. sau: „Soţul meu nu este creştin. el nu vrea să fac aceasta“. şi ce zice soţul tău despre asta?“ Ea a răspuns repede: „O. că relaţia de căsătorie este opera Ta de artă! CINE SE SUPUNE Cine se supune rezultă clar din Efeseni 5:22: „Nevestelor. Cu alte cuvinte. Doamne. soţul. sublinierea este adăugată). nu altor oameni pe care îi admirăm şi îi respectăm. aşa că nu trebuie să mă supun lui“. dacă el îţi cere să încalci o învăţătură din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi aşa este o căsnicie cu două capete! Dar Dumnezeu. Când Sue a vorbit despre visul ei cu pastorul ei şi cu patronul ei creştin. i te supui şi îl urmezi pe Jim! 102 . Îndată ce am încetat să mă gândesc la supunerea faţă de Jim şi am început să mă gândesc la supunerea faţă de Domnul. să fie câştigaţi fără cuvânt [de la nevestele lor]. Artistul perfect. am întrebat-o: „Bine. planul lui Dumnezeu pentru căsnicie este ca fiecare soţie să-şi onoreze soţul şi să se supună lui. Dintr-odată felul în care trebuia să mă supun a devenit mult mai simplu – şi mai uşor! Supunerea mea nu avea nimic de a face cu Jim şi avea totul de a face cu Domnul. amândoi i-au spus să meargă înainte cu planurile ei. o curiozitate. Sue vroia să-şi lase serviciul şi să urmeze colegiul biblic timp de patru ani ca să se pregătească pentru a se angaja în lucrarea creştină cu normă întreagă. prin purtarea nevestelor lor“ (1 Petru 3:1). şi anume. pe femeile cu soţi necredincioşi şi/sau neascultători: „Nevestelor. Ce binecuvântare să aplici această Scriptură când îl onorezi. O femeie creştină măritată cu un bărbat care nu era credincios a venit la mine pentru un sfat. Efeseni 5:22 ne dă şi cum trebuie să ne supunem: „Nevestelor. nu ca pentru oameni“ (Coloseni 3:23. nu altor oameni pe care îi respectăm. Dacă îţi cere să faci ceva ilegal sau imoral. pentru ca. Aşa cum spune o Scriptură familiară: „Orice faceţi. Apostolul Petru a scris următoarele cuvinte ca să le ajute pe femeile care sunt exact în aceste situaţii. fie că ascultă de Dumnezeu sau nu – predică mai minunat şi mai puternic decât ar putea vreodată gura noastră! Este important să menţionez aici singura excepţie de la a urma sfatul soţului tău. Sue“. lupta mea de a mă supune a început încet să slăbească. să faceţi din toată inima. naturală şi funcţională. ca pentru Domnul. După ce mi-a spus dorinţa inimii ei. Îţi mulţumesc. a proiectat căsnicia să fie frumoasă. Mental. fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri. du-te la un pastor de încredere şi urmează sfatul pe care îl vei primi acolo. Dar Biblia este clară: Noi trebuie să ne supunem soţilor noştri – nu unui conducător al bisericii. dându-i un singur cap. dacă unii nu ascultă Cuvântul. l-am pus pe Jim într-o parte şi aceasta mi-a dat posibilitatea să privesc drept în ochii Domnului. am exclamat eu. supunerea noastră faţă de soţii noştri – fie că sunt sau nu creştini. aşa că nu trebuie să mă supun lui“. nici chiar tatălui nostru.

cum trebuie să-şi conducă misiunea. Această chemare la supunere este într-adevăr o chemare înaltă! PAŞI SPRE SUPUNERE Cum se supune o soţie soţului ei? Iată câţiva paşi pe care eu i-am făcut. tu îl rogi pe soţul tău să facă ceva. metoda lui de disciplinare a copiilor în comparaţie cu a mea.. şi mi-a dat credinţa în El ca să pot să mă supun – şi El este onorat când eu fac aceasta! Ascultarea mea de soţul meu declară solemn tuturor celor care ne privesc că Cuvântul lui Dumnezeu şi calea Lui sunt drepte. sau îi spui? Te opreşti. De exemplu. aş fi pufnit.. m-am deprins – pe mine însămi să răspund într-un mod pozitiv la orice şi la tot ce spunea sau făcea soţul meu. ridicându-se mult deasupra tuturor scuzelor mele pământeşti. ci să arătăm respect. Ştiam ce spune Scriptura (chiar memorasem pasajele de care ne-am ocupat!). m-aş fi revoltat şi m-aş fi luptat cu Jim în legătură cu orice – pe ce alee trebuie să intre cu maşina.. M-am deprins – da. dar tot nu puteam să mă supun. pentru ca să nu se vorbească de rău [să nu se discrediteze. Adu-ţi aminte să-l respecţi. să acţionăm cu respect. Dumnezeu nu ne spune să simţim respect. dacă ne oprim sau nu undeva pe drumul spre biserică duminică dimineaţa. Luptele noastre nu mai conteneau. Schimbarea necesită o decizie. Tu şi eu trebuie să ne decidem să ne supunem soţilor noştri. idea supunerii faţă de soţul meu a sărit dintr-odată în tărâmul ceresc. să nu se dezonoreze] Cuvântul lui Dumnezeu“ (Tit 2:4. Oooh. a poruncit supunerea. să ne hotărâm să practicăm supunerea. Supunerea decurge din atitudinea de bază a inimii de a respecta. Încă o dată a devenit clar pentru mine că supunerea mea n-avea nimic de a face cu Jim şi avea totul de a face cu Dumnezeu! Dumnezeu a instituit supunerea. Deci la început când am devenit credincioasă am avut mult de învăţat de la Dumnezeu şi de la minunatele femei pe care le-am întâlnit în biserica mea. O bună metodă de a măsura respectul nostru faţă de soţii noştri este să răspundem la întrebarea: „Îmi tratez eu soţul aşa cum L-aş trata pe Hristos Însuşi? Tu îţi descoperi respectul pentru soţul tău în micile ocazii zilnice. Totuşi vechile căi mor greu. Şi deprinderea a fost un proces cu două faze. şi acesta este categoric cazul cu supunerea.5). Dumnezeu spune: „Nevasta să se teamă de bărbat“ (Efeseni 5:33). Pentru mine biruinţa a venit odată cu dezvoltarea unui răspuns pozitiv. şi să ne dedicăm inima onorării lui Dumnezeu şi a soţilor noştri în acest fel. mărunte. mie mi-a venit greu să mă supun! Eram studentă în anii şaizeci. un deceniu al protestului împotriva oricărei autorităţi. te uiţi la el şi îl asculţi când îţi vorbeşte? Vorbeşti despre el cu respect? Răspunde la cuvintele şi acţiunile soţului tău în mod pozitiv. egoiste şi fireşti de a nu voii să mă supun lui Jim.. 103 . Aş fi opus rezistenţă.. supuse bărbaţilor lor.. şi făceam parte din mişcarea de emancipare a femeilor în anii şaptezeci. să fie . să înveţe pe femeile mai tinere .103 MOTIVUL SUPUNERII Poate că Scriptura care a ajuns cel mai adânc în inima mea când chemarea lui Dumnezeu de a mă supune a prins rădăcini acolo a fost aceasta: „. Dedică-ţi inima onorării soţului tău. În timp ce cântăream acest verset.

Sau îi ia vorba din gură. unde călătorea cu pastorul nostru care se ocupa de misiuni. îl întrerupe. hai să mergem cu toţii la Price Club!“ Ei bine. dar în final am realizat că gura mea nu trebuie să se mişte tot timpul. am trecut la Faza doi şi am început să răspund cu un cuvânt pozitiv. membrii familiei lui Dixie împărtăşeau în jurul mesei de Ziua Recunoştinţei despre ce le place cel mai mult să facă în familie. veselia şi amintirile familiei au venit datorită inimii iubitoare şi supuse a lui Dixie – şi a cuvântului de supunere. acţiune şi atitudine: „Mă supun sau mă opun?“ Ori de câte ori izvorăşte tensiunea în inima ta şi opui rezistenţă sau pui sub semnul întrebării 104 . toţi cei trei copii mari ai ei au spus: „Să mergem la Price Club cu toată familia!“ Unitatea. urmat de: „Unde este?“ Poate a fost ora matinală sau dorul meu după Jim sau surpriza. În schimb. De ce să exprim gânduri pe care mai târziu le voi regreta? Faza doi: Să răspund cu un singur cuvânt pozitiv. Scumpa mea prietenă Dixie a ales de asemenea cuvântul sigur! – şi să-ţi spun ceva ce s-a întâmplat în familia ei ca rezultat. Sau poate a fost datorită faptului că în cei zece ani anteriori crescusem în domeniul supunerii. Am ales cuvântul sigur! (şi acesta cu semnul exclamării după el şi cu melodie în glas). Odată ce ai început să răspunzi pozitiv la lucrurile mici. Îl corectează. M-am uimit pe mine însămi într-o dimineaţă la 5:30 când a sunat telefonul. n-a fost acum opt ani. a răspuns „Sigur!“ şi s-au urcat cu toţii în maşină pentru o altă excursie la Price Club. a zâmbit. dar n-a făcut-o. De multe ori el anunţa după cină: „Hei. E clar. Harry. mai ales după ce Jim a luat o decizie. Şi am început să folosesc acest răspuns pozitiv şi să spun: „Sigur!“ la lucrurile mici. Dixie – cu trei copii. unul câte unul. Soţului lui Dixie îi plăcea foarte mult să meargă la Price Club. sau. El n-a spus: „Bună. A nu spune nimic este de asemenea un pas uriaş spre supunere! Tot ce trebuie să facem ca să dăm un răspuns pozitiv este să ne ţinem gura închisă şi să nu spunem nimic! Mi-a luat ceva timp. a fost acum şapte ani“). un magazin mare cu preţuri reduse foarte aglomerat şi zgomotos. vei vedea repede că este mai uşor şi chiar natural să răspunzi pozitiv la probleme din ce în ce mai mari. luptându-se cu el pentru orice lucru mic („Nu. De asemenea ea niciodată n-a contestat conducerea lui Doug în faţa copiilor ei. termină ea propoziţiile în locul lui. Oricare ar fi fost motivul. Nu trebuie să-mi spun părerile tot timpul. precum şi pentru Jim şi pentru mine. După ce m-am deprins destul de bine să nu spun nimic în Faza unu. Ne-a plăcut atât de mult la toţi patru încât am fi vrut să ne petrecem restul vieţilor noastre acolo!) Întreabă-te la fiecare cuvânt. Dumnezeu mi-a dat harul să spun: „Sigur!“ (Noi am mers în Singapore şi am slujit acolo un an.104 Faza unu: Nu spune nimic! Ai fost vreodată în prezenţa unei femei care nu-şi respectă soţul? Ea îl cicăleşte. Mulţi ani mai târziu când. unul din ei un bebeluş la vremea aceea – ar fi putut ridica o obiecţie deasupra oricărei critici împotriva scoaterii întregii familii la Price Club într-o zi de şcoală după ce s-a întunecat. ce mai faci? Ce fac copiii? Mi-e foarte dor de tine. deprinderea de a mă supune şi de a răspunde pozitiv mi-a plătit-o. În schimb mi-a trântit: „Hei. A fost o experienţă minunată pentru fiicele noastre de zece şi de unsprezece ani. şi abia aştept să te văd“. Jim mă suna din Singapore. mai rău. ţi-ar place să te muţi în Singapore şi să slujeşti?“ Şi din gura mea a ţâşnit: „Sigur!“. schimbarea serviciului şi mutarea în altă casă. te iubesc aşa de mult. îl critică şi-l contrazice în public. a nu spune nimic este o mare îmbunătăţire în acest fel de comportare. cum ar fi cumpărarea maşinii.

Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. schimbă căsnicia. Uau! Acestea sunt cuvinte tari! Dar dacă le vei lăsa să lucreze în inima ta. Exact aceste principii au schimbat căsnicia mea. mers. Eugene. atunci ţi-aş recomanda foarte mult să citeşti cartea lui Elizabeth George cu acest nume. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. trăiesc viaţa din belşug. E nevoie de mult mai mult pentru a fi o femeie evlavioasă decât să slujeşti şi să te supui. şi ştiu că ele pot să o schimbe şi pe a ta. este o biruinţă pe care vei dori s-o experimentezi mereu în timp ce îi slujeşti şi te supui soţului tău zilnic. © 1997 de Harvest House Publishers. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Folosită cu permisiune. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. vei vedea că acestea sunt cuvinte care schimbă viaţa. Oregon 97402. întreabă-te: „Mă supun sau mă opun?“ Răspunsul tău îţi va arăta care este problema. dar acesta este un punct de plecare foarte bun. 105 . Dacă vrei să fii A Woman after God’s Own Heart (O femeie după inima lui Dumnezeu). Disponibilă la librăria ta creştină locală. 2.105 felul cum conduce soţul tău. Şi asta va fi de ajuns! Luată din A Woman after God’s Own Heart de Elizabeth George. De fapt. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3.

106 „Viaţa de căsătorie este un maraton . e bun numai să înoţi în el“. Dar o greşeală în vorbire s-ar putea să n-o repari niciodată“. KATHERINE MANSFIELD (1888-1923) „Cele mai multe divorţuri nu sunt căsnicii rele. OSWALD CHAMBERS (1874-1917) 106 . Vei avea nevoie de hotărârea de a continua să munceşti cu sârguinţă . DOBSON „Regretul este o groaznică risipă de energie.... când îl încearcă descoperă că remediul este mai rău decât boala“. Nu este de ajuns să iei un start bun spre o căsnicie pe termen lung. JAMES C. BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790) „Marele test al caracterului unui om este limba lui“. JIM TALLEY „Foarte mulţi oameni care cred că divorţul este un panaceu pentru orice boală. ci doar căsnicii slab pregătite“. nu poţi construi pe el. DOROTHY DIX (1870-1951) „Dacă-ţi alunecă piciorul. te poţi redresa repede. Numai atunci vei reuşi s-o duci la bun sfârşit“..

l-am întrebat dacă n-ar vrea să împărtăşească câteva din gândurile sale împreună cu mine pe hârtie. Şi ştiam de ce. dar ştiam că el era deja un jurnalist avid. „Sincer să fiu. nici unuia dintre noi nu ni s-a dat vreo asigurare că relaţia noastră de căsătorie va merge bine sau că partenerul nostru de viaţă sau copiii noştri vor trăi să vadă o altă zi. ce-ţi va lipsi cel mai mult legat de familia ta?“ În mod normal nu i-aş fi pus o asemenea întrebare potenţial dureroasă. „Acum că eşti în faţa acestei despărţiri. Poate că această descărcare l-ar fi ajutat. În timp ce stăteam pe marginea gropii de nisip în care se juca fetiţa mea în vârstă de cinci ani. Robert. Cu toate acestea. cunoscând deja răspunsul. Dacă eşti ca majoritatea americanilor. Soţul. pilot în cadrul Forţelor Aeriene. pentru ce ai nevoie de mai mult timp? Ca să munceşti? Ca să joci ceva? Ca să petreci timp cu partenerul tău de viaţă şi cu copiii tăi? Sau pentru toate acestea trei precum şi pentru alte douăzeci? Scriptura ne spune să ne „numărăm bine zilele“. probabil că ai spus aceasta o dată sau de două ori – posibil chiar în ultimele douăzeci şi patru de ore! Întrebarea este. a venit să vorbească cu mine. Copiii mei par să se fi împăcat cu idea plecării mele. Când privirea tatălui s-a întâlnit cu a mea. (Ai observat vreodată cât de imposibil este să încerci să te distrezi?) Mi-am imaginat că familia aceasta experimentase aproape tot ce se putea trăi împreună în ultimele câteva zile. se pregătea să fie transferat în Coreea pentru un an. Primele pagini cu gândurile lui se ocupau de unele regrete pe care ştia că le va înfrunta cu privire la copiii lui. am observat una din familiile tinere din biserica noastră care aparent venise în parc pentru acelaşi motiv. fie prin moarte). ştiam ce încercau să facă: îngrămădeau încă câteva minute de stat împreună înainte de plecarea lui foarte apropiată. atunci această biruinţă este pentru tine. Pe când îi urmăream. dar este realmente greu pentru Sharon – şi pentru mine“. După ce am vorbit despre toate provocările care stăteau înainte atât pentru el cât şi pentru familia lui. Acum câteva sâmbete. Dacă ţi-ai pierde partenerul de viaţă mâine (fie prin divorţ. timp în care urma să fie despărţit de soţia sa şi de cei doi copii mici. destul de greu. atunci aş fi avut mult mai multe minute de petrecut cu Sharon decât am acum în stoc. Zilele noastre pe pământ pot fi scurte. le-am luat pe cele două fiice ale mele într-un parc local ca să se bucure de o după-amiază de plimbare cu rolele şi de zbenguială generală. Dar ei nu păreau să se distreze la fel de mult ca noi. Dacă aş fi fost mai cumpătat cu slujba mea de zburător. Săptămâna următoare a trecut pe la biroul meu în drumul lui afară din oraş ca să-mi lase paginile pe care le-a scris. n-au îndrăznit să piardă ultimele lor ceasuri de stat împreună şi regretau că n-au petrecut mai mult timp unul cu celălalt. ai avea vreun regret cu privire la felul cum ai folosit timpul pe care l-ai avut la dispoziţie cu el sau cu ea? Dacă da. „Cum merg lucrurile?“ am întrebat. Credeam că ceea 107 .107 Ziua 14 Trăind biruinţe spirituale în căsnicia ta Fă-l fericit pe partenerul tău de viaţă ROBERT JEFFRESS „Niciodată parcă nu am destul timp“. Dar apoi a scris despre soţia lui.

dar am pierdut şansa de a petrece timp cu ea. Dacă l-aş fi ridicat în loc să-l trag mereu în jos. Trebuie să ştiţi că tipul care a scris aceste cuvinte nu este acel cartof de canapea stereotipic care stă într-un maiou slinos. acum când este în faţa despărţirii temporare de soţia sa. Cei mai mulţi oameni ar considera că este un soţ. şi era. Am fost prea ocupat sau prea nehotărât să merg cu ea. Acum. plecând tocmai când venisem să încep. Din nefericire. mulţi soţi şi soţii nu au niciodată „luxul“ unei despărţiri temporare prelungite ca să-şi reordoneze priorităţile. Şi am o presimţire că atunci când se va întoarce din misiunea lui de un an peste ocean. el va fi un client obişnuit al supermarket-ului local. dar rareori investeam timp să fac aceleaşi lucruri necesare împreună cu soţia mea. de divorţ. dar cele mai multe lucruri pe care le-am făcut puteau să mai aştepte până mâine. dar ea căpătase o rutină de a merge. Dacă aş fi mers cu ea la băcănie. când privesc înainte. Oricum. şi aş fi putut să vin acasă doar ca să fiu cu ea. Dacă aş fi ajutat mai mult la pregătirea cinei. să-mi spăl hainele şi să gătesc pentru mine. Îmi făceam timp să fac aceste lucruri pentru că trebuia să fie făcute de mine. Cu toate acestea. râgâind în faţa televizorului. el poate să spună repede un număr de lucruri pe care ar fi dorit să le facă altfel în căsnicia lui. Dacă aş fi spus nu la aventura aceea.108 ce făceam era important. dar am ajuns atât de departe în cariera mea. În schimb. încât m-am trezit în partea cealaltă. eu cred că una din căile de a micşora durerea despărţirii inevitabile de perechea noastră pe care noi toţi o vom experimenta este să înlăturăm cât mai multe 108 . Dacă aş fi ales s-o iert. ea n-ar fi trebuit să ghicească ce mâncăruri mi-ar place cel mai mult să mănânc. Dacă n-am fi divorţat. Proastă alegere să-mi pierd timpul departe de perechea pe care a ales-o Dumnezeu pentru mine. aceste decizii de a nu lipsi de lângă ea sunt de-a dreptul prosteşti. atunci Sharon n-ar fi gândit niciodată că ea este singura bucătăreasă a familiei noastre. Dacă aş putea să-mi retrag acele cuvinte dureroase. atunci Sharon n-ar fi crezut că ea este şefa băii. Munca este importantă. şi eu căpătasem o rutină de a mă eschiva de la aceasta cum puteam. dar nu m-am gândit niciodată nici o clipă că ar fi trebuit să stau mai mult timp la serviciu. un tată şi un lider creştin model. alegând lucruri împreună şi încercând lucruri noi. Dimpotrivă. Fără nici un efort. eu trebuia să merg la băcănie. m-am gândit de nenumărate ori că ar fi trebuit să stau mai mult timp acasă. el este plin de regrete. Dacă am fi mers împreună în excursia aceea. Economiseam timp să fac aceasta prin a face carieră. sau de moarte şi sunt lăsaţi să-şi petreacă restul vieţii lor înecându-se într-o mare de „dacă aş“: Dacă i-aş fi spus mai des cât de mult îl iubesc. Acela ar fi putut fi un timp preţios împreună. ei sunt pândiţi de boală. Dacă aş fi făcut de mai multe ori baie copiilor. Ele trebuia să fie făcute şi acasă. Am fi putut să ne distrăm de minune. Era ciudat că în timpul misiunilor temporare obligatorii.

Când Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Eva. În vara aceea. Aceasta însemna că Amy şi cu mine urma să mergem la aceeaşi şcoală elementară. El i-a creat „parte bărbătească şi parte femeiască“. temperamentele lor. Eva. Janet. dar Amy a ajuns în clasa mea. Câteodată deschid dulapul meu şi descopăr că ciorapii mei au fost împerecheaţi nepotrivit sau că uscătorul în mod misterios a trimis un ciorap în zona crepusculară. Adam şi Eva au fost creaţi unul pentru celălalt. De aceea sunt convins că cea mai fundamentală hotărâre pe care o putem lua ca să experimentăm o căsnicie fără regrete este să rămânem cu perechea noastră. Amy locuia în Illinois şi eu locuiam în Texas când eram în clasa a VI-a. Moise ne spune că Dumnezeu „a adus-o [pe Eva] la om“ (Geneza 2:22). El lucrează încă să aducă împreună bărbaţi şi femei astăzi. Nu Adam. nu „părţi bărbăteşti şi părţi femeieşti“. divorţul a fost în capul listei regretelor pe care ei le-au avut în căsniciile lor. Însă. Dat fiind preştiinţa lui Dumnezeu. A împerechea corect ciorapii este o adevărată provocare pentru mine pentru că am aşa de mulţi ciorapi de diferite culori şi materiale. Erau câteva clase de matematică de-a VII-a diferite. n-ar fi fost prea greu să-i ţin împreună. În acest capitol vom analiza patru hotărâri importante care te vor ajuta să experimentezi o căsnicie fără regrete.109 regrete posibil. 1. nu să duplice. Planul lui Dumnezeu a fost ca prima femeie să completeze. Aşa cum Dumnezeu i-a unit împreună pe Adam şi pe Eva. doar a creat unele noi. Perechea noastră este croită de Dumnezeu să ne completeze. Şi aşa a „construit-o“ Dumnezeu pe Eva (aceasta înseamnă cuvântul ebraic tradus cu „făcut-o“ în Geneza 2:22) după nişte specificaţii foarte precise. Ei i s-a dat locul din faţa mea. atunci problema uneori întunecată a divorţului va deveni mai clară. Aş vrea să amintesc setul unic de împrejurări pe care Dumnezeu le-a folosit ca să ne aducă pe soţia mea şi pe mine împreună. Au cumpărat o casă la o stradă dincolo de casa părinţilor mei. eu cred că Dumnezeu l-a creat şi pe Adam ca s-o completeze pe viitoarea lui soţie. Erau treizeci de locuri în clasă. Cuvântul tradus cu „potrivit“ ar putea fi tradus cu „opus“. 109 . tatălui lui Amy i s-au dat două alternative: să rămână în Illinois sau să se transfere în Texas. Am o întreagă colecţie de ciorapi desperecheaţi în dulapul meu care şi-au pierdut perechile. primul bărbat. Îţi priveşti tu perechea ca pe unica creaţie a lui Dumnezeu pentru tine şi numai pentru tine? Înţelegi tu că nu este nimeni acolo mai potrivit să împlinească nevoile tale decât acel soţ sau acea soţie care trăieşte sub acoperişul tău? Numai când vei aprecia cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu de a-l crea la comandă pe partenerul tău de viaţă. Dumnezeu i-a promis lui Adam că va face „un ajutor potrivit pentru el“ (Geneza 2:18). ca să nu mai fie văzut niciodată. Evident că Dumnezeu a aranjat unirea dintre Adam şi Eva. Nu. Toate relaţiile de căsătorie sunt orchestrate de Dumnezeu. De ce? Mulţi dintre ei au realizat că divorţul (şi chiar recăsătoria) n-a rezolvat problemele. Eva. Însuşirile lor. nu existau piese de schimb. Într-un studiu pe care l-am condus cu oamenii din biserica mea despre regrete în viaţă. nevoile lor urmau să se echilibreze unele pe altele. dacă aş fi avut doar o singură pereche de ciorapi. Steve. REFUZĂ SĂ DIVORŢEZI. sau Laura. nu să ne imite. în caz că lucrurile n-au mers bine între cei din Primul Cuplu. El a ales Texas. Jack.

sau poate o problemă legată de rudele partenerului tău de viaţă. Susan crede că este prea frig. ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Tu ai vrut să fie ca tine.). De fapt. Mary vrea muzică modernă. FĂ DIN FERICIREA PERECHII TALE O PRIORITATE. De ce aceasta? Într-un cuvânt: egoism. de o decizie cu privire la cum să-ţi petreci timpul liber. În acea clasă de matematică de-a VII-a am început imediat o prietenie care a durat tot colegiul şi a avut ca rezultat căsătoria noastră. şi veţi ajunge întotdeauna la acelaşi numitor comun: egoismul. Joe crede că avem nevoie de mai multe mesaje doctrinare. Gândeşte-te doar pentru o clipă la ultima discuţie majoră pe care ai avut-o cu perechea ta (şi să nu-mi spui că n-ai avut niciodată discuţii – eu ştiu mai bine). Îmi imaginez că tu şi perechea ta aveţi de povestit o istorie similară. Indiferent de subiect. a explicat aceasta astfel: De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre. Fără îndoială că veţi vedea mâna suverană a lui Dumnezeu călăuzindu-vă spre perechea voastră. Vezi aceasta în multe biserici de astăzi. Cauza principală practic a tuturor conflictelor dintr-o biserică o constituie indivizii care cer să se facă cum vor ei ca să-şi satisfacă dorinţele. Jim crede că este prea cald în sanctuar. scânteia care a aprins conflictul a fost egoismul. Iacov. zice Iacov. Angajamentul de a rămâne împreună este primul pas în trăirea unei căsnicii fără regrete. 2. Şi exact aceasta porunceşte Pavel în Filipeni 2: Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă. dar nu este singurul pas. fratele Domnului Isus. Egoismul produce schisme. dar totuşi continuă o existenţă mizerabilă împreună. de sex. te îndemn să stai jos într-o seară cu perechea ta şi să revezi toate împrejurările care v-au adus pe voi doi împreună. Lui Bob îi place muzica tradiţională. se pare că răspunsul la cele mai multe nefericiri este să pui interesele perechii tale mai presus de ale tale. noi am avut toate orele programate împreună (cu excepţia P. Sara doreşte mai multe studii aplicative. ci şi la foloasele altora. Sunt multe cupluri care refuză să divorţeze. (Filipeni 2:3-4) 110 . fii atent! Vor rezulta fricţiuni şi vor zbura scântei. care se luptă în mădularele voastre? (Iacov 4:1) Reduceţi orice conflict dintre oameni la esenţa lui. dacă într-adevăr majoritatea căsniciilor nu sunt fericite din cauza conflictelor şi dacă motivul principal pentru nefericire în căsnicii este egoismul.E.110 Ghici ce s-a întâmplat? Din „întâmplare“ eu am fost prima persoană pe care a cunoscut-o în prima ei zi de şcoală. Acum. Mi-aduc aminte că am citit un studiu uimitor care declara că doar 17 la sută din căsnicii ar putea fi clasificate drept „fericite“. Poate a fost vorba de bani. perechea ta a vrut să fie ca el sau ca ea. Vreau să fie cum vreau eu. Ori de câte ori ai de a face cu oameni cu agende separate. Şi din posibilităţile fără număr de aranjare a orelor într-o şcoală cu trei mii de elevi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui.

chiar dacă te poţi gândi la multe feluri mai bune de a-ţi cheltui banii. literalmente s-o „zidească“ pe perechea noastră.111 Însă. Iacov a folosit o altă imagine ca să comunice puterea cuvintelor noastre: Limba este şi ea un foc. făcând din fericirea perechii tale o prioritate nu doar i-aduci fericire lui sau ei. Folosind un acrostih iniţial făcut de Alan Redpath. ci unul bun. H Este de folos (în engleză „helpful“)? Scopul nostru trebuie să fie s-o ajutăm. chiar dacă tu ai vrea mai degrabă să fiţi singuri. Cuvintele sunt ca nişte cuie bătute într-un perete. N Este necesară (în engleză „necessary“)? Nu orice gând trebuie să fie exprimat. care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii. dar ţi-asiguri totodată o căsnicie fără regrete. Ştii ce este cu adevărat important pentru perechea ta? Poate este să petreci treizeci de minute în fiecare seară stând de vorbă fără să urle televizorul în fundal. nu s-o împiedicăm pe perechea noastră. De multe ori am fost în sesiuni de consiliere în care soţul sau soţia îşi aminteau un comentariu făcut de perechea lor cu ani sau chiar zeci de ani înainte. Pavel spune că trebuie să ne lăsăm de minciună şi să spunem adevărul perechii noastre. 111 . Deşi autorul nu-şi aminteşte conversaţia. Chiar dacă poţi să scoţi cuiul. Pe de altă parte. trebuie să ştii mai întâi care sunt interesele lui sau ale ei. am să vă împărtăşesc cinci întrebări pe care să vi le puneţi înainte să faceţi o remarcă cu privire la partenerul vostru de viaţă: T Este adevărată (în engleză „true“)? Mai înainte. înainte să poţi pune interesele perechii tale mai presus de ale tale. Ea este aceea dintre mădularele noastre. Poate că perechea ta are nevoie de o vacanţă frumoasă în fiecare an. EVITĂ CUVINTELE DUREROASE CU PERECHEA TA. A fi împreună cu alte cupluri poate fi important pentru partenerul tău. I Este inspiratoare (în engleză „inspiring“)? Pavel spune că vorbirea noastră trebuie să „dea învăţătură“. este o lume de nelegiuiri. în Efeseni 4:25. este nevoie de patru afirmaţii pozitive să contracareze ce am stricat. Aici este ironia: Punând mereu dorinţele tale mai presus de ale perechii tale vei provoca doar conflict şi nefericire în căsnicia ta. Nu sunt sigur că este vreodată posibil să contracarezi prejudiciul emoţional produs de cuvintele noastre. Pavel spune să vorbim numai „după cum este nevoie“. tot aşa un cuvânt aruncat din neglijenţă poate distruge spiritul unei căsnicii. Poate este să petreceţi timp singuri în fiecare săptămână ocupându-vă cu hobby-ul preferat. 3. când este aprinsă de focul gheenei. nu s-o dărâme pe ea sau pe el. (Iacov 3:6) Aşa cum o scânteie aruncată din neglijenţă poate distruge o pădure întreagă. după cum e nevoie. gaura rămâne. Am auzit undeva că pentru fiecare remarcă dureroasă făcută unui membru al familiei. partea rănită şi-o poate aminti cuvânt cu cuvânt. pentru zidire. ca să dea har celor ce-l aud“ (Efeseni 4:29). Pavel ne dă un filtru minunat prin care să trecem toate cuvintele noastre adresate perechii noastre: „Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură. Mă îndoiesc de valabilitatea acestei afirmaţii.

Totuşi pentru multe cupluri această formulă este mai mult o regulă decât o excepţie. aşteptând să iasă la pensie. a mea este joia“. animalele şi chiar pe Adam.112 K Este bună (în engleză „kind“)? Chiar când confruntarea este necesară într-o căsnicie. aşteptând să se căsătorească toţi copiii lor. ca un cuplu să stea un timp despărţiţi. Soţul sau soţia aceasta este darul lui Dumnezeu pentru tine ca să te bucuri de el acum.. în această vreme trecătoare. Dar Biblia ne învaţă că Dumnezeu ne-a dat o pereche care să ne completeze. şi uneori de folos. nu uita că scopul primordial al căsniciei a fost compania. pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare. Multe cupluri se pot identifica cu gluma muşcătoare a comicului Rodney Dangerfield: „Soţia mea şi cu mine dormim în camere separate. şi iertaţi-vă unul pe altul. luăm masa separat.. dacă ei îi place opera. Ai un hobby de 112 . mângâiere şi afecţiune. Pavel scrie mai târziu: „Fiţi buni unii cu alţii. viori. a pune interesele perechii tale înaintea intereselor tale înseamnă că tu trebuie să le dai libertatea să urmărească acele interese date de Dumnezeu care fac plăcere perechii tale. nu doar să-l suportăm. şampanie. Pentru ce? Solomon spune: „Trezeşte-te! Viaţa trece repede pe lângă tine. 3. Facem tot ce putem ca să păstrăm căsnicia noastră împreună!“ Sunt de acord că este necesar. (Eclesiastul 9:9) Văd o mulţime de cupluri marcând timpul în căsniciile lor. Bucurie. aşteptând . planul Său pentru majoritatea dintre noi include o pereche care să ne ofere companie. nu să ne duplice (vezi Geneza 2:18). miloşi. tot! Seara ei este marţea. ne facem concediile separat. în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Deşi Dumnezeu dă unor oameni abilitatea de a trăi fără un partener. ei trebuie să-i placă să balanseze crosa de golf. Soţul a răspuns: „Noi luăm cina în oraş de două ori pe săptămână: lumânări. aşteptând. Un cuplu de oameni căsătoriţi şi vădit fericiţi a fost întrebat cărui fapt îi datorează căsnicia lor reuşită de treizeci de ani. Asta nu se va întâmpla. Dacă lui îi place să joace golf. căci aceasta îţi este partea în viaţă. şi nu aştepta ca perechea ta să se transforme într-o clonă a ta. CREEAZĂ AMINTIRI CU PERECHEA TA. „Nu este bine ca omul să fie singur. el trebuie să saliveze după Madame Butterfly. Nu trebuie să aştepţi ca să te bucuri de viaţă“. Şi nu trebuie să se întâmple. cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos“ (Efeseni 4:32). Cred că unul din cele mai mari mituri despre căsnicie este că atunci când ne căsătorim trebuie să devenim asemenea perechii noastre ca să avem o relaţie reuşită. aşteptând . bucurie. Perechea noastră este un dar de la Dumnezeu. un dar de care El vrea să ne bucurăm. am să-i fac un ajutor potrivit pentru el“ (Geneza 2:18). aşteptând ca ultimul copil să termine colegiul. Ascultă sfatul lui Solomon. aşteptând să termine de plătit ipoteca. Cu toate acestea. El a spus despre lucrarea Lui că este „bună“. Aşa cum am discutat în secţiunea anterioară. Dar singurul lucru din creaţia lui Dumnezeu care a fost etichetat cu „nu este bine“ a fost singurătatea lui Adam. „THINK“ înseamnă „Gândeşte-te“.. Nu încerca să devii asemenea perechii tale.. cel mai înţelept om care a trăit vreodată: Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti. Aşteptând să iasă copiii din scutece. cuvintele noastre trebuie să comunice har perechii noastre. După ce a creat Dumnezeu plantele. în tot timpul vieţii tale deşarte.

să privesc încremenit trupul fără viaţă al perechii mele? Nu pot să încep să-mi imaginez durerea pe care o voi simţi. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. trăiesc viaţa din belşug.113 care amândoi v-aţi bucura? De ce să nu începeţi odată? Ai o excursie pe care ai visat s-o faceţi împreună? Împrumută banii dacă trebuie şi du-te. cum va fi. Cum ar fi. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. mers. biserica noastră. Fără excepţie. Ce va urma? Dacă îţi este greu să faci acest pas următor. Inc. © 1998 de Robert Jeffress. şi multe alte domenii ale vieţii. copiii noştri. Luată din Say Good-bye to Regrets de Robert Jeffress. Dar sunt hotărât să nu combin acea durere cu regretele care pot fi eliminate astăzi prin aceste soluţii. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. Apucă-l pe partenerul tău de viaţă şi străduieşte-te să trăieşti viaţa în toată plinătatea ei. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Astăzi ai trăit o biruinţă în căsnicia ta. Dar regretele nu apar doar când falimentăm în căsniciile noastre. dar nu m-am putut opri să mă imaginez în situaţia ei. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Aceasta poate să includă slujba noastră. Ştiu că ar fi trebuit să mă gândesc la durerea ei. Ce aştepţi tu? Foarte multe cupluri pierd timpul vieţii lor. cei care fac faţă cel mai bine sunt cei care au o magazie de amintiri cu perechea lor din care pot să scoată. Mi s-au umplut ochii de lacrimi când am stat la capul sicriului şi am văzut-o pe soţia lui privind faţa soţului ei pentru ultima oară şi am ascultat suspinele necontrolate de durere care vin la sfârşitul unei jumătăţi de secol de viaţă împreună. Ele apar în orice domeniu în care nu ne stabilim corect priorităţile. părinţii noştri. cartea lui Robert Jeffress Say Good-bye to Regrets (Spune adio regretelor) este un punct minunat de pornire. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Nu există nici o garanţie că va mai fi un mâine. Ca pastor am de a face cu mulţi oameni care şi-au pierdut perechea. Acum când scriu aceste cuvinte tocmai m-am întors de la conducerea serviciului funerar al unui om din biserica noastră care a căzut deodată mort din cauza unui atac de cord. 2. Aceasta este categoric o biruinţă pe care nu vei regreta s-o trăieşti. Folosită cu permisiunea lui Multnomah Publishers. 113 .

DOBSON „E nevoie de un om mare ca să obţii un bun ascultător“. BRUCE LARSEN 114 .114 „Soţii şi soţiile trebuie să se ferească în mod constant de supradedicare. JAMES C. Chiar şi activităţile care merită osteneala şi care te umplu de bucurie pot deveni dăunătoare când ele consumă ultimul dram de energie sau ultimele momente libere ale zilei“. ARTHUR HELPS (1813-1875) „Una din cele mai bune căi de a demonstra dragostea lui Dumnezeu este să-i asculţi pe oameni“.

115 Ziua 15 Trăind biruinţe spirituale în căsnicia ta

Aprinde-ţi din nou dragostea
DAVID ŞI CLAUDIA ARP

Am crezut că s-a stins focul în căminul meu. Am scuturat cenuşa şi mi-am ars mâinile.
ANTONIO MACHADO1

Dragostea dintre soţ şi soţie este unul din cele mai importante „simptome“ ale unei căsnicii de tip Primul Scaun. Este un simptom pentru că foarte rar se manifestă dragostea în mod obişnuit dacă celelalte biruinţe din această parte nu au fost trăite. Înseamnă că trebuie să fii perfect ca să ai parte de dragoste? Categoric nu! De fapt, dragostea deseori arde cel mai tare după ce unul dintre soţi îl iartă pe celălalt pentru ce a greşit. Dar, bineînţeles, noi nu vrem ca acesta să fie singurul moment când dragostea îşi arată frumuseţea în căsnicia noastră. Noi vrem ca dragostea să fie o parte permanentă a vieţii noastre de căsnicie – de la începutul şi până la sfârşitul zilei. Dacă focurile din căsnicia ta nu sunt întreţinute permanent, este un semn bun că stai în Al doilea Scaun. Hai să citim cum sugerează David şi Claudia Arp să ne mutăm în Primul Scaun. Locul nostru preferat de evadare din toată lumea este un mic castel din Alpii austrieci. Acolo suntem când scriem acest capitol. Uneori venim fără nici o agendă de lucru. Este un loc minunat pentru relaxare, şi vara şi toamna facem plimbări lungi. Iarna schiem, când avem energie. Acum e iarnă. Nu schiem. Scriem. Dar e bine că suntem înzăpeziţi. Un lucru care ne place foarte mult la acest castel este minunatul şemineu deschis. El a aprins dragostea noastră nu doar o dată. Dar suntem aici ca să lucrăm – să scriem această carte. Bineînţeles că trebuie să lucrăm la acest capitol despre dragoste, şi ce este un capitol despre dragoste fără puţină cercetare? Să ne întoarcem la şemineul nostru. E cam mic şi lemnul arde repede, aşa că de obicei ardem câte un buştean o dată şi-l urmărim ca şoimii. Ieri, când Dave a aprins focul, buşteanul pe care l-a ales era prea lung şi nu încăpea, aşa că l-a pus în picioare în şemineu şi l-a aprins. Puţin mai târziu Claudia a văzut buşteanul atârnând afară din şemineu şi l-a aranjat din nou ca să continue să ardă. După ce a ars un timp, a încăput bine în şemineu în poziţia corectă. Dave s-a întors în cameră, s-a uitat la foc, şi a spus: „Uau! Uite cum s-a mişcat buşteanul acela!“ Buştenii nu se mişcă singuri. Dacă focul trebuie menţinut, cineva trebuie să-l întreţină. Acelaşi lucru este adevărat şi în viaţa noastră sentimentală – în special în a doua jumătate a căsniciei. Dacă ai o viaţă sentimentală minunată, este pentru că sufli în foc şi-l întreţii! Cere efort, dar se face frig într-o căsnicie lungă dacă s-au stins cărbunii pasiunii şi ai iubirii! Ştim că uneori focurile noastre au ars neliniştitor de slab.
1

Gabriel Calvo, Face to Face (Faţă către faţă) (St. Paul, Minn.: Int. Marriage Encounter, 1988), 19.

115

116 Aceasta se întâmplă de obicei când suntem supraîncărcaţi, ca atunci când am fost în Toronto. A început cu un telefon de la unul din editorii noştri, întrebându-ne dacă am fi dispuşi să dăm nişte interviuri mediatizate în timp ce eram în Chicago conducând seminarul nostru Căsnicia vie. Ce puteau spune autorii decât: „Da, ne-ar place“? Un alt editor a sunat şi vroia să ataşăm o zi de întruniri înainte de excursia noastră. Ei erau doar la o mică distanţă de Chicago. „Sigur“, am spus. „E de la sine înţeles“. Apoi celălalt editor a sunat din nou. Ei aveau o ocazie nemaipomenită pentru noi să facem câteva programe TV după cele din Chicago. Era nevoie doar de un zbor scurt la Toronto. Interesul nostru este să-i facem pe plac, aşa că am spus: „Bineînţeles că putem face asta. Nici o problemă“. Am folosit ziua pe care am avut-o în plus în Chicago între toate aceste activităţi diferite ca să facem câţiva paşi de dans pentru nunta apropiată a fiului nostru cel mai tânăr care urma să aibă loc în Wheaton. De ce toate planurile sună aşa de bine înainte să le trăim? Din nefericire, acest plan era criminal – şi victima a fost viaţa noastră sentimentală. O, am avut întruniri bune, un seminar minunat Căsnicia vie, şi interviuri mediatizate care toate păreau să meargă bine. Am găsit un loc minunat pentru o repetiţie în vederea mesei de nuntă. La sfârşitul acestui maraton de şase zile, eram epuizaţi, dar credeam că am depăşit proasta dispoziţie. Aşa că în seara aceea am ieşit în oraş să sărbătorim. Claudia, matinală ca ciocârlia, avea nevoie de scobitori ca să-şi ţină ochii deschişi, dar chiar în mijlocul cinei, Dave, care nu alege întotdeauna cele mai bune momente, a comentat către Claudia: „Acum că am trecut de această goană a interviurilor, trebuie să lucrăm la viaţa noastră sentimentală. În ultima vreme se pare că am ignorat această parte a căsniciei noastre, şi sunt îngrijorat“. Claudia, care avusese cu un interviu mai mult decât Dave în ziua aceea, a izbucnit în lacrimi. Desigur aceasta nu se întâmpla „doctorilor în ale căsniciei“ care au scris Cartea dragostei! Nu era acesta cuibul gol pe care îl aşteptaseră şi-l plănuiseră? Timp unul pentru altul, timp pentru dragoste. Şi de ce nu putea Dave să înţeleagă cât de complet de obosită era Claudia? De ce aducea vorba despre asta? Toată seara a fost pierdută. Amândoi eram şocaţi de purtarea noastră. A fost o chemare la trezire! Ne iubeam şi ne plăcea să facem dragoste. Însă programul nostru nu ne lăsa timp pentru momentele noastre intime împreună. Ce puteam face pentru a schimba acest scenariu? N-aveam nici un răspuns pentru moment, dar aveam un angajament unul faţă de celălalt să căutăm răspunsuri. Mai târziu în primăvara aceea, am fost trimişi la Viena, Austria, pentru trei luni. Am folosit acest timp ca să lucrăm la preluarea controlului asupra vieţii noastre. Nu repari într-o singură zi ce ai creat în ani de zile. Şi nu numai viaţa noastră sentimentală avea nevoie de reparaţie. Trebuia să cioplim din nou stilul nostru de viaţă şi să găsim timp pentru o trăire sănătoasă şi pentru noi. Eram entuziasmaţi de a doua jumătate a căsniciei noastre, şi vroiam să fim destul de sănătoşi ca să ne bucurăm de ea. În timpul celor trei luni de şedere a noastră în Europa, am lăsat-o mai moale şi am găsit mai mult timp unul pentru altul, şi am redescoperit unele principii simple pentru construirea unei vieţi sentimentale creative – principii pe care, trebuie s-o spunem deschis, noi fusesem prea ocupaţi ca să le aplicăm personal. Iată în continuare unele din descoperirile noastre.

116

117 ŞASE SECRETE PENTRU APRINDEREA DIN NOU A DRAGOSTEI A lucra la viaţa ta sentimentală nu are limite de vârstă. În timpul unuia din seminariile noastre Căsnicia vie, Elizabeth, care era căsătorită de patruzeci de ani, ne-a spus despre luptele pe care le avea în relaţia sexuală cu soţul ei. „Noi eram mai în vârstă când ne-am căsătorit. Eu aveam douăzeci şi nouă de ani şi Alfred avea treizeci şi doi. Nu eram aşa de buni în ce priveşte viaţa noastră sentimentală. Am încercat câteva lucruri care n-au mers. Mi-aduc aminte că am citit o carte care ar fi trebuit să ne spună ce ne trebuia, dar eu pur şi simplu nu eram aşa. Dacă Alfred ar fi urmat cartea aceea, ar fi fost complet greşit. „Eram dedicaţi unul altuia, şi la un moment dat am renunţat să ne mai uităm la televizor. Ne lua tot timpul nostru liber. Când am început să căutăm diverse posibilităţi, am descoperit că îmi plăcea într-adevăr să mă ghemuiesc la pieptul lui. Atunci am cumpărat un sistem stereo bun, şi acesta ne-a ajutat să creem atmosfera potrivită şi a blocat zgomotele de afară. Uneori lucrurile mici şi simple sunt cele care au făcut de fapt diferenţa în viaţa noastră sentimentală“. Când lucram la „latura sentimentală“ a căsniciei noastre şi vorbeam cu alte cupluri ca Elizabeth şi Alfred care sunt în a doua jumătate a căsniciei, am descoperit câteva ingrediente cheie pentru reaprinderea dragostei în căsniciile lungi. Sperăm că ele vă vor ajuta să întreţineţi focurile voastre maritale. SECRETUL 1: FII AFECTUOS În timpul unui banchet al îndrăgostiţilor la care am vorbit, un cuplu în vârstă a venit la noi după ce am vorbit, şi soţia ne-a spus cu sfială: „La început când ne-am căsătorit, cineva ne-a sugerat să facem duş împreună. Am încercat aceasta şi a fost aşa distractiv, că de atunci facem duş împreună în fiecare dimineaţă“. „Acum că nu mai suntem aşa de agili“, a adăugat soţul ei, „putem să ne sprijinim unul pe altul şi să prevenim căderile. În plus, după toţi aceşti ani încă este distractiv să ne spălăm unul pe altul pe cap şi pe spate. Duşul este un loc minunat în care să fii afectuos!“ Dragostea nu este rezervată doar pentru cei tineri, şi nici nu este rezervată pentru dormitor. Afecţiunea, atenţia şi amabilitatea în alte ocazii se vor revărsa din plin în viaţa ta sentimentală. Tuturor ne place să fim mângâiaţi şi dezmierdaţi. Telefoane, bileţele care spun „Te iubesc“, pregătirea mâncării preferate pentru perechea ta, oferirea unui buchet de flori, ţinerea de mână, un sărut pe obraz, o clipire din ochi când treci prin cameră şi a spune unul altuia cuvinte de dragoste şi de mângâiere, toate acestea vor adăuga romantism relaţiei voastre. SECRETUL 2: FII UN BUN ASCULTĂTOR Două din cele mai importante abilităţi în dragoste şi din cele mai importante mijloace de intensificare a romantismului sunt să asculţi cu inima ta şi să vorbeşti cu partenerul tău în timp ce vă iubiţi. Viaţa ta sentimentală poate fi activă, dar dacă este numai acţiune fără cuvinte, pierzi o altă dimensiune a romantismului. Spune-i perechii tale ce-ţi place. Foloseşte puţin limbajul trupului. Nimeni nu este un cititor al gândurilor!

117

118 Dacă îţi vine greu să vorbeşti despre partea intimă a relaţiei tale, începe prin a citi o carte împreună. Poate vei găsi că lucrul acesta este mai puţin ameninţător, şi aceasta poate deschide uşa pentru conversaţie – şi cine ştie ce uşi mai poate deschide conversaţia! SECRETUL 3: FII AVENTUROS Adaugă puţină aventură. Încearcă puţină spontaneitate. Dacă întotdeauna faci dragoste seara, încearcă dimineaţa. Sună la servici şi spune că întârzii (dacă şeful tău te lasă) şi smulge câteva ore de stat împreună cât eşti proaspăt. Planifică o întâlnire în mijlocul zilei. Un cuplu, în care amândoi lucrau în centru, luau un coşuleţ de picnic la servici şi se întâlneau la un motel din centru în pauza de masă. Un alt cuplu, cu un buget mai auster, se întâlneau în pauza de după-amiază în maşina lor în garajul din parcare pentru îmbrăţişări şi sărutări. Continuă şi găseşte idei. Eşti limitat doar de imaginaţia ta! Încearcă puţină diversitate în ce priveşte când şi unde să faci dragoste. Ţine minte, diversitatea poate fi sarea vieţii. Fiţi exploratori. SECRETUL 4: FII JUCĂUŞ Prietenii noştri Dave şi Jeanne iubesc iepurii şi au patru (din cei împăiaţi) care călătoresc întotdeauna împreună cu ei. Când i-am vizitat recent, am făcut cunoştinţă personal cu toţi iepurii lor şi am descoperit teme decorative cu iepuri în toată casa lor! Iepurii erau de obicei perechi, exact ca Dave şi Jeanne, care fiind la pensie sunt de obicei împreună. Poate că sunt mai în vârstă, dar spiritul lor jucăuş şi dragostea pentru romantism au înflorit cu anii. Romantismul depinde de atitudinea şi perspectiva ta. De exemplu, Jeanne a spus râzând: „Ce poate fi considerat hărţuială sexuală la servici poate aduce bucurie şi plăcere acasă!“ Cuibul gol este un timp minunat de a intra în a doua noastră copilărie. Prea adesea ne luăm perechea şi pe noi înşine prea în serios. Sau întotdeauna ne grăbim. Ţine minte, orice faci ca să promovezi romantismul, a ajunge acolo este jumătate din distracţie. Dacă vă faceţi timp pentru dragoste, aceasta vă va ajuta să fiţi buni unul cu celălalt. Făceţi-vă timp să vă descolăciţi din ziua voastră ocupată; faceţi această tranziţie încet. Mergeţi la plimbare şi ţineţi-vă de mână. Opriţi-vă pe drum pentru un sărut sau două. Dacă vă faceţi timp să vă sărutaţi şi să vă îmbrăţişaţi şi să râdeţi şi să vă împărtăşiţi gânduri intime în timp ce faceţi dragoste, aceasta va adăuga romantism. SECRETUL 5: FII ÎN FORMĂ În al cincilea deceniu al vieţii noastre, am realizat că nu mai eram aşa de agili cum credeam. Stresul, adolescenţii şi munca în grădină şi-au spus cuvântul. Aceasta a fost cam în vremea când Claudia s-a rănit la spate, necesitând câteva luni de terapie. Parte din programul ei terapeutic era să lucreze afară cu greutăţi mici şi să facă numeroase exerciţii. Aceasta nu doar i-a făcut bine la spate, ci a ajutat atât de mult la condiţia ei fizică generală încât Dave s-a hotărât (prin constrângere) să i se alăture. După ce au trăit în suprasolicitare atât de mult timp, li se părea ciudat să-şi facă timp ca să lucreze afară împreună. Dar aceasta le-a adus beneficii mari – chiar şi în dormitor!

118

Mergeţi pe jos şi faceţi exerciţii pentru viaţa voastră sentimentală. ne-am gândit: Ce loc minunat pentru cuplurile cu cuibul gol care doresc să facă ceva creativ. Vezi tu. Dacă locuieşti aproape de Kentucky. Fiecare casă avea uşi separate pentru femei şi pentru bărbaţi. Nu veţi regreta! Notă: Nu toate se vindecă prin mersul pe jos şi prin exerciţii. îţi recomandăm Shakertown. Shakertown este în esenţă un muzeu pentru că populaţia a murit în totalitate. să pui pe tine puţină umplutură. în loc să ne controleze el pe noi. Recunoaşte că atunci când te simţi bine în ce priveşte trupul tău.119 Uneori romantismul în cuibul gol este omorât de lupta cu protuberanţele. Oricât ar arăta cântarele noastre. Când am stat pentru un timp în micul cimitir. ne-au oferit apartamentul lor când urmau să plece pentru câteva săptămâni. Poate ai copii adulţi care ţi-ar împrumuta casa lor când sunt plecaţi. ei practicau celibatul. Dacă bugetul tău este limitat. trebuie să avem grijă de noi înşine. trebuie să-ţi cunoşti istoria. ne-am întrebat ce fel de vieţi au trăit acei oameni. Totul era separat. SECRETUL 6: FII PUŢIN NEBUN Ce poţi să faci ca să zdruncini tiparele stabilite de tine? Ce poţi să faci ca să fie ceva puţin ieşit din comun? O evadare de amuzament la Shakertown în Kentucky a fost puţin ieşită din comun pentru noi. te simţi mai bine şi în ce priveşte dragostea! Aşa că vă îndemnăm să vă menţineţi forma fizică. Când fiul nostru cel mai mare şi nora noastră locuiau în Williamsburg. Imaginează-ţi surpriza noastră când am sosit şi am găsit masa pusă romantic pentru doi. Au avut sentimente romantice unii pentru alţii? S-au îndrăgostit? Au alunecat ei şi au călcat legile celibatului? Mai târziu în seara aceea. Încercăm să controlăm programul nostru. pe când încălcam legile. Alte cupluri fac schimb de case şi condos-uri. Nimic nu ajută la reînsufleţirea romantismului ca timpul petrecut împreună în afară. indiferent de ce spun reclamele TV. Pentru a aprecia acest interludiu romantic. dar pentru populaţia mai în vârstă. a fi prea slab poate fi un risc pentru sănătate. putem să ne îmbunătăţim condiţia fizică şi tăria prin exerciţii regulate. Plimbarea printre casele şi clădirile vechi din oraş ne-a dat un real sentiment al istoriei. vorbeşte cu doctorul tău. şi cu siguranţă este spre binele tău s-o verifici! Un program anual de exerciţii fizice este o bună investiţie pentru sănătatea căsniciei tale. cu lumânări şi cele mai bune porţelanuri ale lor! Mergi înainte şi gândeşte creativ! Planifică o ieşire pentru voi! ÎNVAŢĂ SĂ AI GRIJĂ DE TINE Aşteptăm cu plăcere să îmbătrânim împreună şi să ne iubim de-a lungul drumului. ceva care este doar puţin neobişnuit. Prietenii noştri Joseph şi Linda iubesc ieşirile la camping. dar oriunde ai locui. Plimbarea pentru condiţie fizică de câteva ori în fiecare săptămână ne dă energie şi ne ajută să ne menţinem în formă. S-ar putea să fie o soluţie simplă. Dar încă mai sunt momente când trebuie să zburăm mult cu avionul sau să facem multe excursii. este normal. Slab poate fi „asimilat“ în cultura noastră. îţi recomandăm o ieşire în weekend. fii creativ. Recent ne-am dat seama că era timpul să ne 119 . Virginia. Dacă ai o problemă medicală şi iei medicamente care interferează cu viaţa ta sentimentală. Pe măsură ce îmbătrânim. dar învăţăm că dacă aceasta urmează să se întâmple. ca în experienţa noastră din Toronto.

când ne-am urcat în liftul hotelului şi am apăsat pe numărul etajului unde era camera noastră în oraşul precedent! Dar chiar dacă încă mai trecem prin situaţii agitate. dar două experienţe total diferite. am plecat din cameră şi am dat jos semnul de pe uşă. Vezi câteva lucruri pe care poţi să începi să le faci chiar acum ca să încurajezi romantismul în căsnicia ta? Dar acum începe partea grea – să le faci efectiv. a răspuns Claudia. Ele te vor apropia mult de restabilirea romantismului în 120 . aşa că Dave i-a spus: „Ieşim din camera 401 pentru puţin timp. Dave tot mai vorbea despre cât de departe mersesem. Daţi-ne voie să vă încurajăm să înteţiţi focurile romantismului. Învaţă de la prietenii noştri Dave şi Jeanne: Poate să meargă din ce în ce mai bine pe măsură ce trec anii. Cred că se întreba ce făcuse cuplul acesta în vârstă în camera lor toată dimineaţa! Am râs tot drumul până la maşină.m. m-ai obosit peste măsură! Am întrecut măsura! M-ai omorât!“ „Ei bine“. „Mă simt minunat! Mă simt întărită!“ Am dat nas în nas cu camerista. şi bucură-te de căsnicie cu iubitul sau iubita ta. ne-am întors în camera noastră pe la prânz ca să ne pregătim pentru întrunirea noastră de după-amiază. © 1996 de Dave şi Claudia Arp. În următorul oraş am continuat să investim timp în noi. cu prietenul tău cel mai bun sau prietena ta cea mai bună! Luată din The Second Half of Marriage de Dave şi Claudia Arp. În timp ce reflectam la excursia noastră la Toronto şi apoi la excursia noastră la Grand Rapids şi la Minneapolis. şi înainte de ziua noastră lungă şi agitată de întruniri. Lăsasem semnul cu Nu deranjaţi pe uşa noastră toată dimineaţa. Întreţine-ţi focul. Folosită cu permisiunea lui Zondervan Publishing House. le tratăm cu ceva mai multă înţelepciune. Poţi să faci curat acum“. să facem din timpul nostru personal o prioritate. Dumnezeu a proiectat bărbatul şi femeia să se bucure unul de celălalt în căsnicie. şi vedem că bucuria continuă să crească după patruzeci şi cinci de ani de căsnicie“. două excursii stresante. când a spus: „Claudia. Cam pe la ora 1:00 p. Făcându-ne timp personal pentru noi înainte să plecăm a făcut ca întreaga zi să meargă mai bine. Curând vei vedea că romantismul vine din ce în ce mai uşor. Michigan. Dacă a trecut mult timp de când nu s-a mai văzut romantism în casa ta. şi să faci din relaţia ta de dragoste o prioritate. Obosiţi dar relaxaţi. Privirea ciudată a cameristei ne-a făcut să înţelegem că auzise toată conversaţia noastră. ne gândeam. Dar mergi înainte. „Ea poate să crească şi să înflorească de-a lungul întregii tale căsnicii dacă tu continui să-ţi arăţi dragostea în moduri fizice şi prin cuvinte şi fapte de dragoste. am mers şi am uitat cât de departe am mers. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Nu ştii niciodată unde poate duce. să întreţii focul tău. În dimineaţa aceea de sâmbătă în Minneapolis. De exemplu. Adică o plimbare cu adevărat lungă! Pe când ne plimbam. ne-am luat timp pentru noi. într-o călătorie recentă de afaceri la Grand Rapids. am făcut o plimbare lungă. pentru că vroiam să facem duş şi să ne răcorim înainte să facă curat camerista în camera noastră. s-ar putea să fie greu la început să-l aduci înapoi. Sperăm că vei găsi timp să ai grijă de tine. Dacă nu. Mergi înainte şi asumă-ţi riscul. şi să găsim timp pentru a ne iubi. a spus Dave. am pus ceasul să sune şi ne-am sculat devreme. În timp ce mergeam pe coridor. Ce anume făcea diferenţa? Am învăţat să avem grijă de noi. treci din nou prin această secţiune şi vezi dacă ai experimentat aceste biruinţe.120 regrupăm. „Dragostea nu trebuie să moară“.

Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. 121 . trăiesc viaţa din belşug. Dacă eşti în situaţia aceasta. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. mers. 2.121 căsnicia ta. poate te-ai ocupat mai mult de copii în ultimii douăzeci de ani decât de relaţia sentimentală cu partenerul tău de viaţă. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. îţi sugerez să arunci o privire asupra cărţii soţilor Arp The Second Half of Marriage (A doua jumătate a căsniciei). Dacă trăieşti chiar acum acel sentiment al cuibului gol. Te va ajuta să întreţii acele flăcări ale iubirii chiar după ce au plecat copiii. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru.

122 122 .

123 PARTEA A TREIA Trăind biruinţe spirituale în familia ta 123 .

JOAN ERSKINE STEWART „Onoarea este un dar pe care îl dăm altora. Ci lumea ar putea fi puţin mai bună pentru că tu ai fost important în viaţa unui copil“. ANONIM 124 . Nu este cumpărat prin acţiunile lor sau determinat de sentimentele noastre“.124 „Adolescenţa nu este în nici un caz o perioadă uşoară a vieţii“. în ce fel de casă ai locuit. cât ai avut în contul tău din bancă. sau cum arătau hainele tale. GARY SMALLEY „Peste cincizeci de ani nu va conta ce maşină ai condus.

Tot ce au făcut ei i-a ajutat pe adolescenţii Smalley să se simtă foarte preţuiţi. probabil că este. Ieşiţi din soare. În timpul câtorva veri din anii de liceu ai copiilor Smalley. grupaţi în formă de diamant şi zburând ca unul în ziua aceea. care este exemplificat de istoria eroică pe care ei o povestesc despre un pilot din Garda Naţională Aeriană pe nume Johnny Ferrier. ei au mers într-o tabără sportivă remarcabilă numită Kanakuk Kamp în Branson. cu mult înaintea zgomotului strident al motoarelor de avion. Pentru acei părinţi ai căror copii nu sunt încă adolescenţi. Pentru mulţi părinţi. De aceea am decis să ne ocupăm mai întâi de această biruinţă a părinţilor. şi îmbrăţişările şi încurajarea pe care le primesc sunt opere de artă. Povestea a apărut iniţial în Denver Post la sfârşitul anilor 1950. dar totuşi cea mai răsplătită biruinţă pe care o poate trăi un părinte.125 Ziua 16 Trăind biruinţe spirituale în familia ta Cinsteşte pe copiii tăi ca pe o comoară nepreţuită GARY ŞI GREG SMALLEY Aceasta este poate cea mai dificilă. şi ţinta echipei de avioane cu reacţie de mare precizie a Gărzii Naţionale Aeriene era faimoasa Bază a Forţelor Aeriene Wright Patterson. mii de feţe priveau în sus în timp ce colonelul Walt Williams. căpitanul Bob Cherry. ca să fiu sincer cu tine. Mulţi adolescenţi sunt supăraţi. Era puţin după ora nouă în dimineaţa zilei de 7 iunie 1958. toate fără nici un folos. Missouri. Şi. Jos peste iarba verde şi proaspătă echipa de jet-uri trasa dungi. Şi motivul pentru care Kanakuk a avut un asemenea impact este că personalul şi consilierii sunt exemple excelente de onoare. Pentru piloţii de la Minute Men – colonelul Walt Williams. Este vechea problemă a prăpastiei dintre generaţii. verifica redresarea din picaj la mare viteză. conducătorul echipei de jet-uri Sabre de la baza Denver. Estimând momentul opririi lui. Următoarea este o descriere a unei zile pentru care Johnny Ferrier se pregătise toată viaţa lui. făcută din bucăţi de forme diferite. dar se pare că este ceva mai profund decât aceasta. colonelul 125 . pentru că ei îşi prezentaseră spectacolul de sute de ori înaintea a milioane de oameni. fără cute. vă sugerez să aplicaţi aceste principii acum – nu aşteptaţi până vor ajunge adolescenţi. locotenentul Bob Odle. The Minute Men (Oamenii gata de acţiune în orice moment) plonjau aproape cu viteza sunetului spre un mic petic de culoarea smaraldului de pe cuvertura de mai jos a lui Ohio. Probabil că ai încercat multe căi diferite de a ajunge să vorbeşti cu ei. Pe lângă faptul că dovedeau că sunt oameni de onoare. La sol. consilierii predau lecţii despre lucruri cum ar fi: spiritualitatea. Tot personalul şi consilierii taberei se străduiesc să demonstreze acest principiu. Aţi putea foarte bine să evitaţi problemele pe care le au multe familii în timpul acestor ani ai adolescenţei. Însă lecţia favorită a adolescenţilor Smalley – cea care a avut cel mai profund impact asupra vieţilor lor – a fost cea despre principiul „Eu sunt al treilea“. Toţi copiii care merg în tabără câştigă premii şi panglici. căpitanul John Ferrier şi maiorul Win Coomer – manevra era o rutină. situată în afara oraşului Dayton. Timpul petrecut de ei în tabără le-a transformat vieţile. buna sportivitate şi consecinţele sexului premarital. adolescenţii lor par să fie în altă lume.

În schimb a găsit o localitate în stare de şoc în urma lucrului îngrozitor care se întâmplase. uriaşe care crescuse din pajiştile verzi ale Ohio-ului ca să umple măreaţa boltă a cerului. aşa că acesta era singurul mod în care putea să răspundă – apăsând pe el ca să-i spună lui Walt că el credea că va putea să ţină avionul sub suficient control ca să evite prăbuşirea în casele din Fairborn. Dar butonul de fum era pe manşă. Încă de două ori Williams a dat comanda: „Sari cu paraşuta. Deodată. acum!“ Diamantul format din avioane s-a înălţat drept în sus spre cerul de peruzea. Johnny! Sari cu paraşuta!“ De fiecare dată. Dar apoi Coomer a realizat că oamenii nu aveau nici un resentiment. Un şuvoi liniştit de oameni a început să vină spre el în timp ce stătea în costumul lui de zbor lângă groapa căscată şi fumegândă unde tocmai murise cel mai bun prieten al său. aşa cum se întâmplă de obicei când o comunitate liniştită este tulburată de o prăbuşire. Apoi s-a lăsat o tăcere sinistră. Pentru un minut mulţimea s-a relaxat. a fost primul Minute Man care a aterizat. Departe pe cer spre est. avionul lui John Ferrier se rostogolea. Aceasta era faimoasa manevră „deschiderea florii“ a lui Minute Men. îi spunea lui Coomer un bătrân cu lacrimi în ochi. John Ferrier nu putea să ajungă la butonul microfonului de la gât pentru că ambele mâini trăgeau vârtos de o manşă de comandă blocată complet în dreapta. Şi cu adâncă umilinţă bătrânul a şoptit: „Omul acesta a murit pentru noi“. Mulţimea a rămas cu gura căscată când cele patru nave s-au despărţit deodată. 126 . Toţi au văzut. John! Ieşi de acolo!“ Johnny avea încă destul timp şi spaţiu să sară în siguranţă. El avea necazuri. o explozie teribilă a zguduit pământul. Într-o clipă. atât în Garda Naţională Aeriană cât şi la Liniile Aeriene Unite. Maiorul Win Coomer. privind ţintă la frumuseţea liniştită a florii albe. într-o grădină din spatele unei case. la marginea Câmpiei Patterson. Apoi el s-a înălţat pe deasupra noastră şi a intrat cu avionul acolo“. sperând să-l găsească pe prietenul său în viaţă. Şi avionul lui mergea drept spre micul orăşel Fairborn. minunata dimineaţă se transformase în groază. toţi au înţeles. Williams a transmis prin radio urgent: „Sari cu paraşuta. dar nimeni n-a fost rănit cu excepţia lui Johnny Ferrier. colonelul Williams a întors puternic avionul său Sabre. Răspunde-mi!“ Nici un răspuns. Ferrier lovise pământul la jumătatea drumului dintre patru case. „Câţiva dintre noi stăteam împreună. a îngheţat de groază. rostogolindu-se spre cele patru puncte ale spaţiului şi lăsând în urmă un frumos crin de fum înscris pe cer. Îndreptând jet-ul lui în direcţia avionului avariat ca să alerge după el. Walt Williams a continuat să cheme prin radio: „Johnny? Eşti acolo? Căpitane. urmărind spectacolul“. Atunci.. venea drept spre noi. lui Williams i s-a răspuns doar printr-un spot de fum.126 Williams a apăsat butonul microfonului din partea de sus a gâtului său: „Daţi drumul la fum . Pentru o clipă ne-am uitat unii la alţii. Jet-ul Sabre al căpitanului John T. şi slujise împreună cu el în Coreea într-un tur de luptă. lăsând în urmă o coadă stufoasă de fum alb sub formă de pană. care zburase cu Ferrier ani de zile. El a alergat la locul prăbuşirii. aruncând o privire înapoi peste umăr. El a fost omorât pe loc.. Explozia a doborât la pământ o femeie şi câţiva copii. Era singurul loc unde putea să se prăbuşească fără să omoare pe nimeni. El a înţeles imediat. a tăiat coada de fum şi a lăsat în jos nasul avionului său F-86 ca să ia viteză pentru manevra de intersectare la joasă altitudine. „Când pilotul a început să se rostogolească. Unul din avioane scăpase de sub control. La capătul ramurii lui din floare.

trebuie să avem o înţelegere clară şi concretă despre ce înseamnă să onorezi pe cineva. practicând acest principiu foarte important: „«Să iubeşti pe Domnul.127 A fost un ultim act de cutezanţă şi curaj. dar nu depinde de ele. dar sunt sigură că-mi trebuie întrucât am mult mai multe greşeli decât Johnny. CE ESTE ONOAREA? Când te gândeşti la onorarea cuiva. onoarea este dragostea adevărată în acţiune. ci mult mai înainte de asta – desigur de când l-am cunoscut eu. el se pregătise pentru această zi tragică ani de zile. este un act al voinţei. Dumnezeul tău. onoarea este un dar pe care noi îl dăm altora. m-am uitat prin portofelul soţului meu aseară şi am găsit cardul vechi şi uzat pe care el îl purta totdeauna cu el – „EU SUNT AL TREILEA“. Iar a doua. (Matei 22:37-39) La câteva zile după moartea lui Johnny. celălalt este al doilea. dar el a urmat acest crez până la capăt. un merit şi o importanţă mare altei persoane. El fusese decorat cu una din cele mai înalte medalii ale naţiunii pentru că şi-a riscat viaţa în Coreea „dincolo de obligaţiile datoriei“. Dar nu era un act străin de natura lui John Ferrier. cu toată inima ta. pentru că. Ea poate implica sentimente puternice. N-ar trebui să am nevoie de el. În centrul dorinţei de a-i face pe alţii să se simtă valoroşi. A spus că aţi accentuat aceasta la unul din serviciile divine ale taberei dumneavoastră. instructorul Bill Lantz. este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»“. deşi au fost puţine şi minore. la fel ca şi dragostea. Nu este cumpărată prin acţiunile lor sau determinată de sentimentele noastre. chiar mai presus de noi înşine. De fapt. Dar onoarea poate fi dată celor dragi indiferent dacă o merită sau nu. cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău». Principiul prin care a trăit şi a murit Johnny Ferrier este de asemenea cea mai importantă lecţie pe care o poţi preda adolescentului tău. Mi-a spus odată că-l avea de la dumneavoastră. onoarea este unul din cele mai minunate daruri pe care le putem oferi. Am de gând să port acest card cu mine de acum înainte şi să văd dacă nu-mi va sluji ca memento. Cu alte cuvinte. asemenea ei. a scris fondatorului taberei Kanakuk Kamp. Nu doar pe 7 iunie 1958. Ca şi dragostea adevărată. Însă pentru a-i învăţa pe alţii onoarea. sau ovaţionând echipa ta favorită. Dumnezeu este primul. privindu-l pe el sau pe ea ca un dar nepreţuit şi dându-i lui sau ei o poziţie în viaţa ta vrednică de mare respect. Poţi de asemenea să te gândeşti la onoare ca la un sentiment de respect care merge doar într-o singură direcţie – de obicei faţă de un superior sau faţă de cineva care şi-a „câştigat“ sau „merită“ acest respect. Şi deşi nu ştia aceasta. cerând unei celebrităţi un autograf. Tulle. Johnny poate a avut greşeli. Este mai degrabă o decizie pe care o luăm zilnic faţă de cineva care este special şi preţios pentru noi. şi „eu sunt al treilea“. soţia sa. Onoarea înseamnă pur şi simplu să te decizi să acorzi o valoare. iubiţi şi acceptaţi este o decizie de a-i onora. A onora o persoană implică alegerea de a-l preţui foarte mult pe el sau pe ea chiar înainte de a pune dragostea 127 . te poţi vedea participând la masa de premiere a adolescentului tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. această scrisoare: Instructore.

Devreme într-o dimineaţă de vară câţiva ani mai târziu. am jurat să port numărul 80 dacă voi ajunge vreodată să joc fotbal organizat. noi îi onorăm pe adolescenţii 128 . în timp ce ne plimbam prin hotel. Antrenamentul începea la 7:00 fix. 1. recunoscând că valoarea Lui este mai presus de orice preţ. Al treilea este să înţelegem că pentru a-i ajuta pe adolescenţi să-şi dezvolte onoarea. ei trebuie să ne vadă pe noi manifestând-o. Chiar dacă din neştiinţă ai avut obiceiul de a-ţi dezonora adolescentul.128 în acţiune. TREI MODURI DE A-I ONORA PE ADOLESCENŢI Un mod de a onora este să acordăm fiecărui copil un loc important în viaţa noastră şi respectul plin de iubire care îl însoţeşte. Şi ca şi cum aceasta n-ar fi fost destul de emoţionant. Au hotărât ca tata să mă ia cu el la o conferinţă a atleţilor profesionişti la care urma să vorbească. Prima zi de antrenament la fotbal a bobocilor sosise. Hai să analizăm fiecare din aceste metode în detaliu. 2. pentru a încununa ziua perfectă. Pune-l pe adolescentul tău într-o poziţie foarte respectată. poţi să alegi astăzi să opreşti efectele devastatoare ale dezonorării – chiar inversându-le – dându-i adolescentului tău darul onoarei. şi visul meu a devenit realitate. Un al doilea mod de a-i onora pe adolescenţii noştri este să-i privim şi să-i tratăm pe fiecare din ei ca pe o comoară nepreţuită. o minge de fotbal a aterizat în apropiere. În mod similar. Odată când eu (Greg) eram în liceu. Priveşte-l pe adolescentul tău ca pe o comoară nepreţuită. Faptul că tata m-a luat cu el la conferinţă şi m-a prezentat tuturor jucătorilor a fost un act de onoare. Când m-am întors. Visasem la ziua aceasta luni de zile. Faptul că am auzit numele meu ieşind de pe buzele tatălui meu când ne-am întâlnit cu Steve Largent şi cu alţii mi-a arătat că el avea o părere destul de bună despre mine ca să folosească numele meu cu ei şi că meritam ca ei să-şi facă timp să mă cunoască. pentru că numai numărul 80 al lui Steve Largent l-aş fi vrut. care mai târziu a fost introdus în Galeria NFL a celebrităţilor. La sfârşit. La un moment dat. Ştiam că urma să mi se dea numărul care mă va identifica pentru totdeauna (sau cel puţin în toată cariera mea de fotbalist din liceu). Înainte să merg la culcare în noaptea aceea. Din fericire. A fost ca un vis devenit realitate. Steve mi-a dat o poză cu autograf. mama şi tata au luat o decizie simplă care a avut asupra mea un impact pozitiv cu mult mai mare decât au realizat ei la vremea aceea. dragostea începe deseori să curgă odată ce ne-am decis să onorăm acea persoană. numărul 80 de la Seattle Seahawks. când eram acolo. şi eu stăteam în faţa magaziei de echipamente la 6:00. şi era teribil de important pentru mine să fiu primul la rând ca să-mi iau echipamentul. mi s-a lungit obrazul şi aproape am căzut. aşa cum o rugasem să facă. Steve Largent. am putut să mă identific cu eroul pe care l-am întâlnit cu ani în urmă pentru că mama mea şi tatăl meu au ales să mă aşeze într-o poziţie de înalt respect. În faţa mea stătea starul meu favorit de fotbal. Steve a vorbit apoi şi a jucat prinselea cu mine cam o oră. În multe cazuri. El m-a pus – literalmente. Noi Îl onorăm pe Dumnezeu. mama m-a sculat la 5:30. În toate zilele mele de liceu. în acest caz – într-o poziţie foarte respectată. Al doilea este să privim pe fiecare adolescent ca pe o comoară nepreţuită. numărul 80 era încă disponibil. Trebuia să obţin acel număr.

dă-le un inel. o emblemă de perete. Într-o zi în timp ce încercam să trag un pui de somn. a servi drept model este cel mai bun mod de a reflecta onoarea. menţionând-o frecvent în conversaţii. imaginează-ţi că ai avea un tablou nepreţuit. Eu (Gary) trebuia să-mi aduc mereu aminte de importanţa de a servi drept model când copiii mei erau adolescenţi. am învăţat o lecţie preţioasă în această privinţă. 3. maşina sau pudelul mai mult decât pe ei. Tot aşa. L-ai lumina cu lumină indirectă şi i-ai pune o ramă fină dar elegantă.129 noştri. considerând că sunt daruri speciale pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu. Dacă este posibil. Dar vom avea dividende mari. Când lăsăm impresia că preţuim casa. Astfel. Acum hai să ne îndreptăm atenţia către al treilea mod de a onora pe cineva. Te-ai simţi mereu recunoscător pentru oportunitatea de a intra în posesia unui lucru atât de minunat şi valoros. dorinţele noastre şi entuziasmul nostru. Cu siguranţă te-ai lăuda cu el la prietenii şi rudele tale pentru că înseamnă atât de mult pentru tine. L-ai proteja. Pentru a înţelege mai bine ce vrem să spunem prin a preţui pe cineva. Părinţii care-şi preţuiesc adolescenţii reacţionează faţă de ei în multe din aceste moduri. Manifestă onoare în acţiunile tale. aşa că le-am dat instrucţiuni celor doi băieţi ai mei să mă lase în pace. Am păstrat ce era cel mai important pentru la sfârşit. Copiii noştri trebuie s-o vadă manifestată în acţiunile noastre. Problema era că băieţii mei mă văzuseră făcând o mulţime de farse pe seama altora. vrei s-o protejezi. Când preţuieşti o persoană. este vital pentru noi să înţelegem că onoarea nu poate fi eficient predată cu cuvinte. sentimentele noastre pozitive faţă de ei cresc în aceeaşi măsură. slujba. Tot ce preţuim noi foarte mult atrage în mod natural afecţiunea noastră. Vei scoate în evidenţă punctele ei cele mai bune. asigurându-te că este bine atârnat şi este ferit de expunerea directă la soare. acţiunile noastre vorbesc mult mai tare despre dragoste şi onoare decât cuvintele noastre. acolo va fi şi inima voastră“ (Matei 6:21). Când căutăm să-i onorăm pe adolescenţii noştri şi să-i învăţăm ce este onoarea. Gândul că vei veni acasă şi o vei vedea după o lungă zi de lucru îţi va da energie. părinţii. A avut acelaşi efect ca aruncarea unei bucăţi de carne proaspătă pe podea şi instruirea a doi căţeluşi de a se înfrâna. Eram cu adevărat în pericol! 129 . Ai face din el centrul atenţiei în casa ta. Nu vroiam să fiu deranjat. sau altceva care să le amintească zilnic de marea valoare pe care ei o au în ochii tăi. când învăţăm să-i preţuim pe adolescenţii noştri. în timp ce obiectele vii cum ar fi adolescenţii deseori văd că valoarea lor scade? Hotărârea de a-i trata pe adolescenţi ca pe nişte comori nepreţuite uneori trebuie luată oră de oră. probabil că aceea n-a fost cea mai bună alegere a cuvintelor. Nu este interesant că obiectele neînsufleţite cum ar fi picturile tind să-şi păstreze valoarea peste ani. Vei face şi ce nu-ţi stă în obicei numai ca să vezi că ea reuşeşte. aşa cum declară Scripturile (Psalmul 127:3). Ei mă urmăreau tot timpul să vadă dacă acţiunile mele corespundeau cuvintelor mele. Privind înapoi. Adolescenţii sunt incredibil de receptivi la ce facem noi. Ţi-ar ridica moralul când ai veni acasă de la lucru şi ai privi la el. De ce este atât de important să-i priveşti pe adolescenţii tăi ca pe nişte comori speciale? Pentru că „unde este comoara voastră. Am văzut ce înseamnă plasarea adolescenţilor pe o poziţie foarte respectată şi tratarea lor ca o comoară nepreţuită. Te îndemnăm să aminteşti adolescenţilor tăi zilnic cât de valoroşi sunt.

am auzit chicoteli venind din spatele scaunului. Unde este tot sângele acela? mă gândeam eu în timp ce îmi examinam cu atenţie trupul. Bunul simţ ne spune aceasta. Primul meu impuls a fost să-i pedepsesc pe băieţi un an de zile. am reuşit în sfârşit să ajung la hazna. „Ce se-ntâmplă aici?“ am strigat eu. (Influenţe care modelează social: Durerea în context) în The Psychology of Pain (Psihologia durerii). A fost o revanşă dreaptă. aşa că mă aşteptam să văd litri de sânge curgând din nasul meu. ei imită comportarea noastră.A. Dacă adolescenţii tăi trebuie să-şi dezvolte o apreciere a onoarei asemenea cu a lui Johnny Ferrier. Greg şi Michael au hotărât că aceasta ar fi o oportunitate excelentă de a-mi da o mostră din doctoria mea. te încurajăm să-i înveţi prin exemplu. Atât în lucrurile banale cât şi în cele de importanţă vitală. 130 . Ameţit din cauză că am fost forţat să mă scol brusc dintr-un somn adânc. „Social Modeling Influences: Pain in Context“. În cele din urmă am realizat că îndată ce i-am onorat pe copiii mei. În definitiv. „Unde sunt Michael şi Greg?“ Când m-am întors din baie. 2 D. Kalmuss. Journal of Marriage and the Family (Jurnalul căsniciei şi familia) 46 (1984).3 Întrucât ce fac părinţii are un asemenea impact asupra copiilor lor. influenţează cantitatea şi tipul de agresiune din propriile lor căsnicii. Aveam hemoragie! Trebuie că aveam o masivă hemoragie nazală! Ca să nu las să picure sângele pe podea. dacă vrem să-i ajutăm pe adolescenţii noştri să înveţe cum să-L onoreze pe Dumnezeu. „Aveţi idee cât de periculos a fost lucrul acesta?“ le-am cerut eu socoteală după ce au ieşit la lumină. a trebuit să-mi cer iertare de foarte multe ori. şi în final să-i fac să le fie ruşine cu câteva cuvinte bine alese. Craig. „The Intergenerational Transmission of Marital Aggression“ (Transmiterea intergeneraţională a agresiunii maritale). De exemplu. Oferă-le adolescenţilor tăi un model de cum trebuie să fie onoraţi alţii. ei trebuie mai întâi s-o vadă în tine. ed. Eram sigur că simţisem o mare cantitate de lichid ţâşnind în şuvoi pe gâtul meu. Aşa cum mi-a amintit ziua aceea. să ţip la ei pentru că au fost atât de iresponsabili. S-au furişat în spatele meu şi mi-au turnat apă caldă pe gât în timp ce stăteam întins şi sforăiam. agresiunea pe care copiii o observă în familiile lor în timpul creşterii. Dar este o realitate a vieţii că adolescenţii (sau copiii) foarte rar fac ceva ce nu i-au văzut mai întâi pe părinţii lor făcând. 67-95. băieţii s-au pitit în spatele scaunului meu. „Ieşiţi de-acolo!“ am poruncit eu. pe alţii şi pe ei înşişi. Noi nu spunem că ei nu trebuie să-i onoreze pe oameni dacă nu sunt mai întâi ei onoraţi.130 În timp ce dormeam confortabil în scaunul meu. felul în care oamenii tratează durerea pare să fie influenţat de felul în care au tratat-o oamenii importanţi din viaţa lor. Sternbach (New York: Raven Press.D. R. mi-am pus mâna ca o ventuză pe faţă şi am fugit spre baie. trebuie mai întâi noi să demonstrăm aceasta. ce facem noi ca părinţi are o influenţă uriaşă asupra copiilor noştri. 1986). precum şi literatura ştiinţifică. mi-am îndepărtat încet mâinile şi n-am văzut nimic. Înainte ca eu să încep să învăţ cu adevărat semnificaţia onoarei. După ce m-am ciocnit de măsuţa de cafea şi m-am împiedicat de câinele nostru pe drum. Când am început să mă înec şi să mă sufoc. 3 K. Apoi am ghicit. Astfel. nu-mi dădeam seama ce înghiţisem. dintr-odată mi-am adus aminte toate dăţile când am făcut glume pe seama lor. 11-19.2 În mod similar. aproape că mi-au dat un atac de cord! Dar în timp ce stăteam acolo şi mă uitam la ei. Pentru că nu vroiam să leşin la vederea sângelui meu. n-am mai avut nevoie să-mi cer mereu iertare. Atunci am început să înţeleg.

îţi recomand cartea lui Greg şi Gary Smalley Bound by Honor (Legat de onoare). Dar pe măsură ce cresc copiii. o carte Focus on the Family (Concentrat asupra familiei) publicată de Tyndale House Publishers. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. suntem tentaţi să ne întoarcem la modul nostru egoist de vieţuire. Folosită cu permisiune. Dar gândeşte-te ce ar fi făcut Johnny Ferrier dacă s-ar fi iubit mai întâi pe el însuşi! Oamenii aceia de la sol care au văzut avionul lui venind drept spre ei au fost foarte recunoscători lui Johnny că s-a iubit pe el însuşi în ultimul rând. Avem nevoie disperată ca toţi părinţii să experimenteze această biruinţă. © 1998 de Gary Smalley şi Greg Smalley. Disponibilă la librăria ta creştină locală.131 Bound by Honor de Gary şi Greg Smalley. mers. E timpul să ne punem pe noi înşine pe locul trei. Nu trebuie să-ţi laşi deoparte responsabilităţile tale ca părinte ca să-ţi onorezi familia. Mulţi oameni interpretează a doua cea mai mare poruncă („să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“) ca însemnând că ei trebuie să se iubească pe ei înşişi înainte să-i poată iubi pe alţii aşa cum se cuvine. trăiesc viaţa din belşug. Trebuie să laşi deoparte doar ambiţiile tale egoiste. Dacă doreşti să citeşti mai mult despre lucrarea cu adolescenţii tăi. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Ce ar spune partenerul tău de viaţă şi copiii tăi dacă ai considera important să vii acasă la timp de la lucru? Ar spune că ei sunt mai importanţi pentru tine decât munca şi banii. Toate drepturile rezervate. Copyright internaţional asigurat. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Te va ajuta să experimentezi şi mai multe biruinţe în relaţiile tale cu adolescenţii tăi. 2. creşterea copiilor este deseori o slujbă lipsită de egoism. În primele etape. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. 131 .

SAINT FRANCIS XAVIER (1506-1552) „Copiii îi vor pe părinţii lor mai mult decât vor nimicurile pe care le cumpărăm pentru ei“. DOBSON „Nu intra în panică chiar şi în timpul furtunilor adolescenţei. CHARLES HADDON SPURGEON (1834-1892) „Dă-mi copiii până ajung la şapte ani şi după aceea poate să-i aibă oricine“. Vor veni timpuri mai bune“. JAMES C. JAMES C. Părinţii de multe ori îi tratează pe copii ca pe nişte copii când ei au nevoie deseori să li se vorbească precum unor adulţi“. JOHN RUSKIN (1819-1900) „Mulţi copii se tem să meargă la părinţii lor pentru un sfat. BILLY GRAHAM 132 .132 „Toate virtuţile creştine sunt prinse în cuvântul rugăciune“. DOBSON „Dă puţină dragoste unui copil şi vei primi înapoi mult mai mult“.

Prima ta prioritate trebuie să fie să urmezi Biblia: învaţă-i şi „spune-le ce a făcut Domnul“. „Am trecut pe acolo. după ani de despărţire. Spune-le ce a făcut El în viaţa ta. pixul şi caietul de notiţe sunt gata. adu prieteni care să le spună ce a făcut El în vieţile lor. n-o să se întâmple. dar multe dintre ele ratează scopul. „Ziceţi-mi. De câteva ori“. nu putem pur şi simplu să sperăm că o să se întâmple. Dar acesta este doar primul pas. Ce anume trebuie făcut ca să fii un părinte eficient? Cum producem urmaşi evlavioşi? Ei bine. Dar înţelegerea nevoii noastre disperate de a depinde de Dumnezeu este vestea cea bună. să începem. şi vor dori ca acele lucruri să aibă loc şi în vieţile lor. Toţi ne uităm la ceas – treizeci de minute până vă urcaţi în avionul vostru pentru Hawai şi noi ne întoarcem la Little Rock. PRIORITATEA 1: RUGĂCIUNEA Aceasta probabil că nu te surprinde. Odată ce renunţăm la idea naivă că noi părinţii putem dicta alegerile pe care le vor face copiii noştri şi poarta spirituală – strâmtă sau largă – pe care vor intra. Dacă alte experienţe din viaţă nu ne-au smerit şi nu ne-au arătat cât de dependenţi suntem de Dumnezeu. Noi dăm aprobator din cap şi zâmbim. Iată răspunsul nostru cel mai bun – şapte priorităţi călăuzitoare de îmbrăţişat în fiecare zi a anilor preadolescenţei şi adolescenţei copilului tău. Prietenii noştri buni Dennis şi Barbara Rainey ne împărtăşesc şapte priorităţi ale calităţii de părinte care te vor ajuta să experimentezi o biruinţă în a deveni un părinte eficient. Cafeaua este fierbinte. În curând vor începe să înţeleagă că Dumnezeu într-adevăr afectează vieţile noastre. Am făcut asta. ce puteţi să ne spuneţi despre creşterea cu succes a adolescenţilor?“ întrebi tu cu un râs nervos. dacă asta-i tot ce facem. După ce am schimbat salutări. te rog să iei în consideraţie cu atenţie roadele pe care noi le-am cules din creşterea a şase adolescenţi. Dar înainte să te uiţi la ceas şi să începi să baţi din picior. Voi vă oferiţi să cumpăraţi cafele Starbucks. 133 . ne-am întâlnit pur şi simplu întâmplător în timp ce aşteptam legăturile pe Aeroportul Internaţional O’Hare din Chicago. suntem gata să ne lăsăm pe genunchi şi să luăm în serios rugăciunea. Unele dintre ele sunt destul de bune.133 Ziua 17 Trăind biruinţe spirituale în familia ta Perseverează ca părinte proactiv DENNIS ŞI BARBARA RAINEY Există o mulţime de cărţi despre cum să devii un părinte eficient. atunci creşterea unui preadolescent sau a unui adolescent o va face. Vestea serioasă despre creşterea copiilor este că noi într-adevăr nu putem hotărî dacă în cele din urmă copilul nostru va alege poarta cea strâmtă „care duce la viaţă“ (Matei 7:14) sau poarta cea largă care duce la pierzare. „Unii din prietenii noştri ne spun că este groaznic“. spune-le ce a făcut El în Biblie. voi ne spuneţi că în curând copilul vostru cel mai mare va deveni adolescent. Să presupunem că suntem vechi prieteni care.

ca el sau ea să aibă cel puţin un prieten creştin puternic pentru anii adolescenţei. Amin“. Uneori am simţit că unul din adolescenţii noştri s-ar putea să ne înşele. Nişte prieteni de-ai noştri au avut pe inimă într-o noapte să se roage pentru fiica lor. o maşină a poliţiei trecea pe lângă maşina fiicei lor pe un drum de munte îndepărtat unde ea şi o prietenă de-a ei merseseră să privească luminile oraşului. de rău şi de ispite.134 Ce am învăţat despre rugăciunea pentru copiii noştri în timp ce ei se pregăteau şi intrau în adolescenţă? Roagă-te regulat. pentru activităţi. Nu o dată am căutat ajutorul Domnului ca să îndepărtăm din viaţa unui copil un prieten cu un caracter îndoielnic. Una din cele mai neînţelese discipline spirituale ale vieţii creştine este rugăciunea însoţită de post (renunţarea la mâncare pentru o perioadă stabilită de timp). noi folosim micul dejun pentru acest timp de rugăciune. dar n-am putut fi niciodată absolut siguri. De asemenea ia seama să-L rogi pe Dumnezeu să te ajute să recunoşti când copilul tău face lucrurile bine astfel încât să poţi să-l îndemni să facă alegeri bune. (Luca 18:1-8 cuprinde o pildă minunată despre rugăciunea stăruitoare care trebuie că a fost spusă tocmai pentru părinţii de adolescenţi. întotdeauna încheiam cu aceeaşi cerere: „Şi. Roagă-te ofensiv. Fetele au fugit nevătămate şi deţinutul a fost arestat. activităţi. Când maşina urca dealul care era chiar în faţa clădirii şcolii. Adu orice grijă. Rugăciunile de la culcare pot fi mai personale pentru fiecare copil. Ca ele să Te vadă pe Tine la lucru în vieţile lor şi să fie folosite de Tine ca să-i influenţeze pe alţii pentru Împărăţia Ta. să-l mângâi pe faţă şi să te rogi pentru el. Se poate ca în momentul acela copilul tău să se confrunte cu o situaţie de importanţă critică. El totuşi presupune în Scriptură că noi vom posti şi ne vom ruga (vezi Matei 6:16-18) şi promite să ne răsplătească dacă facem lucrul acesta corect. 134 . Acum că adolescenţii noştri merg singuri cu maşina la şcoală. Lui Dumnezeu Îi pare rău pentru părinţii care fac această rugăciune! Roagă-te intens. orice vis. pentru ispite şi ca inima lui să fie pentru Dumnezeu. un deţinut evadat se ascundea sub maşină. profesori. Roagă-te pentru viitoarea lui pereche. Roagă-L pe Dumnezeu să-ţi protejeze zilnic copilul de alţii care ar avea o influenţă rea. să mănânce un sandviş şi să stea de vorbă. În fiecare dimineaţă ne rugăm cu privire la lucrurile cele mai importante pentru copiii noştri: teste. Înainte să ajungă copilul tău adolescent. Să nu crezi că un adolescent este prea mare pentru tine ca să îngenunchezi lângă patul lui. Fără ca ele să ştie. În acele situaţii L-am rugat pe Dumnezeu să ne ajute să-l prindem dacă face ceva rău. Doamne. roagă-te pentru grupul lui de tovarăşi. pentru provocări. orice dorinţă legată de copilul tău înaintea lui Dumnezeu în rugăciune fierbinte şi stăruitoare. pe Debora şi pe Laura de daune. Deşi cu postul nu câştigi puncte la Dumnezeu. Roagă-te când Dumnezeu îţi aduce aminte de copilul tău şi-ţi pune pe inimă să te rogi pentru el. Chiar în momentul când s-au dat jos din pat şi s-au pus pe genunchi. Te rugăm să le păzeşti astăzi pe Rebeca. prieteni. pentru relaţiile lui. Roagă-te defensiv. Cunoaştem un cuplu care a pus deoparte fiecare zi de luni pentru post – de la răsăritul soarelui până la apusul lui – şi se roagă pentru copilul lor împotrivitor în vârstă de paisprezece ani. Noi locuim la aproximativ cinci mile de şcoala noastră.) Două din cele mai bune momente de rugăciune cu copilul tău sunt în drum spre şcoală (presupunând că-l duci cu maşina) şi la culcare – indiferent de vârstă.

tot puteţi să vă poticniţi. adolescentul tău şi grupul lui de tovarăşi şi le vor stabili pe-ale lor! Dacă nu aţi căzut de acord ca şi cuplu asupra liniilor directoare. În mod regulat în clasa a şasea a şcolii noastre duminicale am fost şocaţi de alegerile pe care le-au făcut copiii. perechea ei de pantaloni părea acceptabilă. despre calificative. Sunt prea scurţi!“ 4 Cartea Watchmen on the Walls (Străjerii de pe ziduri) de Anne Arkins şi Gary Harrell este o resursă minunată când nu şti ce să te rogi pentru copilul tău. Aţi vorbit tu şi partenerul tău de viaţă despre rendez-vous-uri.4 PRIORITATEA 2: STANDARDE Suntem uimiţi de cât de multe mămici şi cât de mulţi tătici n-au avut niciodată o conversaţie axată pe limitele şi standardele specifice pe care le va avea copilul lor în anii preadolescenţei şi adolescenţei. despre slujbe. Vorbeşte cu El. Când am ajuns acasă. Nici o disciplină spirituală n-a protejat mai mult căsnicia noastră şi familia noastră decât acest timp zilnic de comuniune a noastră cu Dumnezeu.135 Roagă-te cu copilul tău. cu fiica ei adolescentă. copilul tău te va lovi curând cu strategia dezbină-şi-stăpâneşte. Trei din cei şase copii ai noştri au trecut cu bine prin adolescenţă. Unul din fiii noştri a spus: „Tată! Nu pot să cred că ai lăsat-o să-şi cumpere aceşti pantaloni. şi să deveniţi parteneri de rugăciune. Mulţi au urmărit filmul împreună cu părinţii lor. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit“ (Iacov 5:16). un alt copil. Într-o duminică mai mult de jumătate din clasa de şaizeci de copii de unsprezece şi doisprezece ani au recunoscut că au văzut un film cotat cu R în ultimele trei luni. Am luat-o pe una din fiicele noastre la cumpărături ca să-i cumpăr nişte pantaloni scurţi. Copiii sunt experţi în a ghici dacă tata sau mama are o slăbiciune în anumite domenii. fiica noastră a prezentat noul ei obiect de îmbrăcăminte pentru restul familiei. Ne rugăm mai mult ca niciodată pentru copiii noştri – pentru toţi. 135 . ai putea gândi că suntem tentaţi să navigăm aproape de linia de sosire. despre stări excepţionale. De ce să nu faci ceea ce a făcut o mamă. care arăta cam de treisprezece ani. Am fost smeriţi de atâtea ori încât ştim acum cât de imposibil este pentru noi să modelăm inimile copiilor noştri. În comparaţie cu ceea ce tocmai văzusem. Rugăciunea poate deveni uşor un dialog exclusiv: tu şi Dumnezeu. Chiar când ştiţi că ar trebui să fiţi uniţi ca şi cuplu şi lămuriţi asupra regulilor. Având aceasta în spatele nostru. despre prieteni şi despre activităţile de după şcoală? Lista pare fără sfârşit uneori. În mai mult de douăzeci şi şase de ani de căsnicie am încheiat fiecare zi în care am fost împreună cu rugăciune. Pantalonii aceia scurţi erau pe bună dreptate numiţi aşa – arătau incredibil de scurţi după mine. Promitem aceasta: Dacă tu nu-ţi stabileşti convingerile tale înainte de vreme. În timp ce aşteptam afară din cabina de probă în magazin. Apoi a ieşit fiica noastră. pe nume Nina. Anii adolescenţei lui Natalie au fost umpluţi cu momente speciale în care ea şi mama ei îngenuncheau împreună şi se rugau cu privire la luptele şi provocările lui Natalie. Rugaţi-vă împreună ca şi cuplu. despre conducerea maşinii. a ieşit să prezinte pantalonii ei scurţi pentru mama sa. Dumnezeu doreşte acelaşi lucru pentru tine şi copilul tău. Puţin probabil. Natalie.

Copilul. Implicarea înseamnă să pătrunzi în mintea şi în inima copilului tău. atunci când tu tocmai vrei să-i spui: „Eşti pedepsit o lună“. Împins afară. şi de aceea atât de mulţi părinţi renunţă. Adevărul serios este că poţi să fii în aceeaşi casă. Cred că ceea ce face nu este aşa de rău“. Am început din nou să fac lucrurile care doreşte ea să le fac. Asta nu este rău – să fii acolo la toate activităţile copilului tău – dar implicarea înseamnă mult mai mult decât să conduci în parcul de maşini şi să nu pierzi niciodată un recital de dans. nu uita să începi cu această presupunere: „Nu sunt implicat în viaţa copilului meu. cum ar fi: s-o iau la pescuit. Recent. să ne dăm întâlnire seara şi să stăm pur şi simplu de vorbă la fereastră. dar au fost salvaţi de convingerea noastră împărtăşită. dar nu este un vot care obligă) înainte să intre permanent în dulap. Mi-am revizuit programul. În mijlocul privirilor posomorâte şi al protestelor. Ei se hotărăsc pentru mai puţin. Şi încetează să mai preseze copilul. Aceasta poate însemna să încerci să pătrunzi în viaţa copilului tău şi să fii respins de copil. A asculta cu adevărat. Implicare înseamnă de asemenea să nu-ţi pierzi curajul dacă nu vezi imediat rezultatele. nu ştie ce vrea sau ce-i trebuie. În domeniul îmbrăcămintei. am sesizat că relaţia cu o fiică de-a mea se destramă. Implicarea se deplasează din exteriorul spre interiorul vieţii unui adolescent. şi să n-ai idee ce se petrece de fapt în viaţa copilului tău. Chiar şi după creşterea a trei adolescenţi. Noi am trecut pe-acolo. A stabili o legătură cu adolescentul tău poate fi una din cele mai solicitante provocări din viaţa ta. mestecând cartofi prăjiţi. ridicând din umeri şi spunând cu un suspin: „Poate că ţelurile şi standardele mele pentru adolescentul meu nu erau realiste. Avea nevoie de atenţie.136 Barbara era de acord. Închis afară. Nu ştiu cu adevărat ce se petrece“. Când un copil nu trăieşte conform cu ce este acceptabil. 136 . confuz din punct de vedere emoţional. A restabili legătura poate fi uneori la fel de simplu ca a intra în dormitorul copilului tău şi pur şi simplu a te aşeza acolo. şi fugi de amănuntele murdare ale unei relaţii. Pierdeam legătura. după ce Barbara mi-a spus că am fost prea ocupat. în aceeaşi sală de gimnastică. Suflet către suflet. pantalonii scurţi s-au întors la magazin. Inimă către inimă. A trebuit să mă dedic acţiunii de restabilire a legăturii. PRIORITATEA 3: IMPLICAREA Noi nu-ţi sugerăm să devii ultima mamă fotbalistă. Aruncasem banii pe fereastră. mulţi părinţi capitulează. avem o politică: un anumit obiect de îmbrăcăminte trebuie să fie aprobat de ambii părinţi (părerea unui frate sau a unei surori este apreciată de obicei. a pune câteva întrebări şi apoi a asculta. Îşi coboară standardele. Implicarea înseamnă să plonjezi în curenţii turbulenţi provocaţi de sentimente – ale copilului şi ale părintelui. Deşi este un gând umilitor. E greu. Aşa cum a fost recent când Barbara s-a dus să se întâlnească cu Rebeca: ele s-au oprit la un restaurant Sonic la marginea şoselei. Aceasta poate fi de speriat şi neplăcut. încă mă mai lupt cu implicarea. Sfârşesc făcând compromisuri. Poate va trebui să înduri o dată sau de două ori când copilul tău ţipă la tine. şi Rebeca a sorbit acel timp de unu la unu.

137 Urmărirea unei relaţii inimă către inimă este de obicei recompensată. Deşi unele informaţii pot fi tulburătoare, îţi vei cunoaşte copilul. Şi cunoscându-l, vei putea să te rogi cu putere şi să slujeşti nevoilor preadolescentului sau adolescentului tău. PRIORITATEA 4: INSTRUIREA Cea mai bună creştere a copiilor este proactivă, nu reactivă. Părintele reactiv stă într-o postură defensivă, reacţionând continuu la greşelile copilului. Un părinte proactiv merge în ofensivă şi face ceea ce este necesar pentru a deveni instructorul copilului. Instruirea eficientă implică cel puţin trei părţi. Prima, părinţii trebuie să vadă clar ţinta. Ei trebuie să ştie ce încearcă să realizeze. Majoritatea părinţilor nu au scris niciodată o formulare a scopului pentru ceea ce încearcă să zidească în copiii lor. Nu este de mirare că aşa de mulţi părinţi se simt falimentari sau nu ştiu de fapt dacă au reuşit sau nu. La puţin timp după ce am pornit familia noastră, mi-aduc aminte cum am început să fac o listă cu tot ce vroiam să-i învăţ pe copiii noştri. Am început cu o listă de douăzeci şi cinci de lucruri care curând s-a umflat la mai mult de cincizeci. A fost un exerciţiu bun, dar era copleşitor. În plus, Barbara era frustrată de mine pentru că eu făcusem lista şi ea nu fusese realmente implicată în alcătuirea ei. Câteva luni mai târziu am plecat undeva într-un weekend şi am scris pe hârtie separat ce vroiam fiecare dintre noi să zidim în copiii noştri. Amândoi am ajuns la o listă cu primele zece valori ordonate după priorităţi. Apoi ne-am strâns laolaltă şi am întocmit o listă unificată cu primele cinci valori ale noastre. Lista aceea s-a dovedit a fi Steaua polară pentru creşterea copiilor noştri. A doua, instruirea eficientă implică repetiţie. Un om de la Beretele Verzi mi-a spus odată: „Noi, cei de la Beretele Verzi, ne instruim de nenumărate ori ca să învăţăm ce să facem în orice împrejurare imaginabilă. Şi apoi în timpul luptei ştim ce să facem. Pentru noi este pur şi simplu o a doua natură“. Aceasta este o imagine a ceea ce noi părinţii trebuie să facem. Îi instruim pe copiii noştri şi îi învăţăm să facă alegerile bune în situaţiile cu care se vor confrunta. Şi facem aceasta de nenumărate ori. Situaţiile repetate de instruire trebuie să înceapă devreme în viaţa preadolescentului tău. Profită de fereastra oportunităţii – cele optsprezece luni şi mai bine când copilul tău este între zece şi doisprezece ani – ca să conduci propria tabără de instruire a recruţilor şi să-l pregăteşti pentru capcane. Să nu subestimezi capacitatea unui copil de vârsta aceasta de a înţelege adevărul şi a-şi forma convingeri personale. Continuă instruirea pe tot parcursul anilor adolescenţei. Există un pericol, să presupui că standardele nu trebuie să fie deseori revăzute pe măsură ce copilul tău trece prin liceu. Poate va trebui să găseşti noi modalităţi de ambalare a ceea ce-l înveţi, dar nu înceta să-l înveţi. În sfârşit, instruirea implică responsabilitate. Una din greşelile majore care se fac este să dăm copiilor noştri prea multă libertate fără supravegherea cuvenită. Acest lucru este adevărat în special dacă o familie are mai mult de doi copii. Avem tendinţa să-l supracontrolăm pe întâiul nostru născut şi să dăm libertate prematur copiilor mai mici.

137

138 Mama mea a fost maestră în ce priveşte responsabilitatea în timpul anilor adolescenţei mele. Ea cerea să ştie unde am fost şi ce am făcut. Încă pot s-o aud spunând: „Unde te duci? Cine va fi acolo? La ce oră vei fi acasă?“ Şi tatăl meu era în acelaşi gând cu ea. Prima seară când mi s-a dat voie să ies singur cu maşina, el a notat numărul de kilometri de pe kilometraj şi mi-a dat o limită maximă de şapte kilometri jumătate. Este o veche zicătoare: „Nu poţi să aştepţi ceea ce nu inspectezi“. Unul din cele mai mari regrete ale noastre ca părinţi este că n-am făcut o treabă mai bună în ce priveşte inspectarea a ceea ce am aşteptat de la fiecare din preadolescenţii şi adolescenţii noştri. PRIORITATEA 5: COMUNITATEA Am devenit din ce în ce mai convinşi şi mai alarmaţi că una din cele mai dăunătoare schimbări care a avut loc în ultimii ani este pierderea comunităţii în creşterea copiilor noştri. Noi obişnuiam să veghem asupra copiilor altora mult mai mult decât o facem acum. Mi-aduc aminte când creşteam în Ozark, Missouri, un oraş cu o mie trei sute de locuitori, în anii 1960, că dacă plecam pe roşu de la un stop la ora 8:00 p.m. în orice seară a săptămânii, a lunii sau a anului, la 9:30 p.m. când parcam pe alee, puteam să mă aştept că părinţii mei ştiau despre aceasta. Într-o seară am intrat într-o bătaie la Dairy Queen. Cincisprezece minute mai târziu, când am intrat pe uşă acasă, ei ştiau deja ce se întâmplase. Acest tip de implicare este rar astăzi. Umoristul Garrison Keillor a spus: „Adulţii nu mai îndrăznesc să-i influenţeze pe copiii altora. Tu ar trebui să poţi să disciplinezi pe copilul altei persoane, până la un punct. Copiii ar trebui să fie crescuţi de tot felul de oameni“.5 Keillor foloseşte o frază cheie: „Adulţii nu mai îndrăznesc“. Am dezvoltat filosofia că noi n-avem nici un drept să spunem altui părinte despre o îngrijorare pe care o avem cu privire la copilul lui. Şi copiii suferă din cauza faptului că noi nu reuşim să ne implicăm în vieţile altora. Am sunat la părinţi pentru comportamentul pe care l-am observat la copiii lor şi ei ne-au spus că „nu vor să audă“. Nu vor să ştie. Un părinte m-a boscorodit cu mânie pentru că am venit să-i spun despre fiul său care făcuse evident ceva rău. Trebuie să lepădăm apărarea şi frica, şi să-i încurajăm pe alţii să ne dea informaţii despre ce fac copiii noştri când noi nu suntem acolo ca să vedem cu ochii noştri. Ia iniţiativa şi spune părinţilor prietenilor copilului tău: „Dacă-l vedeţi pe adolescentul meu făcând ceva reprobabil, aveţi libertatea să-mi spuneţi. Vreau să ştiu“. A trebuit să formăm câţiva adolescenţi în familia noastră până am învăţat cât de mult aveam nevoie de ajutorul altora ca să-i monitorizăm şi să-i corectăm pe copiii noştri. Prieteni, prieteni adevăraţi, care ne-au iubit suficient de mult, ne-au sunat cu curaj şi şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la ceva ce au văzut că face unul din copiii noştri, un lucru cu care ştiau că noi nu suntem de acord. Aceste telefoane sunt greu de dat. Şi greu de primit. Dar în toate cazurile am văzut că Dumnezeu foloseşte aceste împrejurări ca să ne ajute să ne ferim copilul de o capcană ameninţătoare.

5

Jeffrey Zaslow, „Straight Talk“ (Vorbire directă), USA weekend, Nov. 14-16, 1997, 23.

138

139 Există o comunitate naturală de care avem nevoie ca să facem o lucrare mai bună de interceptare pentru responsabilitatea pe care o avem faţă de copiii noştri: biserica noastră. Cu siguranţă acest grup de oameni trebuie să aibă o perspectivă corectă cu privire la preţul şi valoarea pe care le au copiii noştri. Noi suntem împreună în lucrul acesta, şi aceasta trebuie să facă parte în mod special din creşterea generaţiei care reprezintă viitorul bisericii. De ce să nu convocăm o adunare a tuturor părinţilor, să zicem de la clasa a V-a la clasa a XII-a? Dă-le la toţi dreptul şi libertatea să vegheze asupra copiilor altora. PRIORITATEA 6: DIRECŢIA Am văzut că majoritatea părinţilor creştini doresc mai mult decât orice altceva să crească copii care, când vor fi mari, să-L iubească pe Domnul Isus Hristos şi să umble cu El. Cu acest obiectiv general în minte, am cercetat Scripturile ca să vedem ce ţinte biblice ar trebui să urmărim pentru copiii noştri. Cele patru calităţi pe care le-am descoperit ne dau patru ţinte clare pe care trebuie să le urmărim când ne formăm copiii. Aproape orice problemă sau capcană pe care o vor întâmpina copiii noştri poate fi asociată cu nevoia unui tânăr din unul din aceste patru domenii. Identitatea: Scriptura spune despre Dumnezeu că a dat bărbatului şi femeii o identitate. Naţiunea lui Israel a fost aleasă, a fost înfiată şi pusă deoparte de Dumnezeu ca să fie poporul Său. Orice om se naşte cu o identitate unică întipărită divin. Dacă vrem să ne călăuzim copiii aşa cum se cuvine către o identitate sănătoasă, trebuie să recunoaştem şi să susţinem proiectul Creatorului în trei domenii cheie: identitatea spirituală, identitatea emoţională şi identitatea sexuală. Trebuie de asemenea să vorbim cu ei despre unul din cele mai importante mesaje pe care le-au primit vreodată: „Tu eşti făcut după chipul lui Dumnezeu. Tu eşti un copil incredibil de valoros“. Caracterul: De la Geneza la Apocalipsa, dezvoltarea caracterului este o temă majoră a lucrării lui Dumnezeu în oameni. Şi este una din atribuţiile majore pe care Dumnezeu ne-o transmite ca părinţi. Caracterul este felul în care copilul tău reacţionează faţă de autoritate şi faţă de circumstanţele vieţii. Este responsabilitatea, şi vine ca urmare a deprinderii copiilor noştri de a se supune lui Dumnezeu şi Cuvântului Său. Relaţiile: Nici unul dintre noi n-a intenţionat să călătorească prin viaţă singur. Avem nevoie de tăria, de mângâierea, de încurajarea, de resursele şi de puterea date de Dumnezeu şi de alţii. Încearcă să-l înveţi adevărul fără să ai o relaţie cu copilul tău. Aceasta duce la răzvrătire. În mod similar, relaţiile fără adevăr pot avea ca rezultat un adolescent indulgent cu sine însuşi, unul care este stricat. Copiii de asemenea au nevoie de părinţi care să zidească în ei capacitatea de a-i iubi pe alţii. Şi această deprindere poate avea loc în mod foarte natural în contextul relaţiilor de familie. Cea mai bună şcoală unde putem învăţa despre relaţii şi despre rezolvarea conflictelor este Universitatea Familiei, unde profesorii îi învaţă şi îi pregătesc pe studenţii lor mai mult de optsprezece ani. Misiunea: Fiecare om are nevoie de o raţiune de a trăi, de o pasiune conducătoare sau de o chemare care să dea sens şi motivaţie. Aceasta este misiunea unui om. Trebuie să ne întrebăm: „Am eu mai multă pasiune pentru valorile acestei lumi decât pentru lucrurile lui Dumnezeu? Care sunt ţintele mele în viaţă? Sunt acestea acele ţinte pe care vreau ca şi copilul meu să le copieze?“

139

140 Orice copil trebuie să fie ajutat să înţeleagă că viaţa este o relaţie dinamică cu Dumnezeu care este plin de dragoste pentru alţi oameni – o dragoste pe care Duhul Sfânt o foloseşte ca să-i împace pe cei pierduţi cu Dumnezeu. Orice altceva, oricât de bun sau de inofensiv ar fi, este doar o proptea pentru facilitarea acestei misiuni. PRIORITATEA 7: PERSEVERENŢA Winston Churchill se poate să fi vorbit părinţilor când a spus: „Niciodată să nu vă daţi bătuţi, niciodată să nu vă daţi bătuţi, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată – în nimic, mare sau mic, considerabil sau neînsemnat – niciodată să nu vă daţi bătuţi decât pentru convingerile de onoare şi bun simţ“.6 Creşterea copiilor nu este un proiect de weekend. Vorbim ani de zile – restul vieţii tale, de fapt. Din fericire, adolescenţa are o limită de timp, dar noi nu vom reuşi niciodată dacă trebuie să vedem imediat rezultatele eforturilor noastre. De fapt, deseori în timpul anilor adolescenţei, poate să ţi se pară că pierzi teren. Poate munceşti din greu, turnând adevărul şi chiar inima ta într-un copil, şi totuşi alegerile proaste vin una după alta. Ispita este să crezi că ai falimentat. S-a sfârşit. Pune-o în cui. Aruncă prosopul. Nu. Nu. Nu. Dacă bărcuţa calităţii tale de părinte pare să ia apă ca o sită, continuă să scoţi apa cu o mână şi să vâsleşti cu cealaltă. Perseverenţa este acea calitate în domeniul creşterii copiilor care te ajută să continui să faci toate celelalte lucruri importante – rugăciunea, instruirea, implicarea, fixarea standardelor, dezvoltarea comunităţii şi stabilirea direcţiei. Vei obosi. Vei experimenta durerea. Cei pentru care ne sacrificăm – copiii noştri – vor spune şi vor face uneori lucruri care ne vor răni adânc. Ei fac aceasta pentru că încă mai sunt copii, şi „nebunia este lipită de inima copilului“ (Proverbe 22:15). Câteodată poate trebuie să îndurăm chiar şi o inimă zdrobită, dar nu trebuie să ne pierdem curajul: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală“ (Galateni 6:9). Gândindu-ne la perseverenţa de care au nevoie părinţii, zâmbim şi ne îmbărbătăm la citatul concis şi plin de conţinut al marelui predicator englez Charles Haddon Spurgeon: „Perseverenţa a fost aceea prin care a reuşit melcul să ajungă la corabie“. Aici ai rezumatul expunerii noastre de treizeci de minute, pentru care să-ţi rezervi poate un minut sau două. Înainte să fugi ca să prinzi avionul acela, iată încă o dată lista priorităţilor: Rugăciune Standarde Implicare Instruire Comunitate Direcţie Perseverenţă Aceste şapte idei mari pot face diferenţa între frustrare şi rod în creşterea preadolescenţilor şi adolescenţilor.

6

Winston Churchill, discurs la Şcoala Harrow, Oct. 29, 1941. Citat în Bartlett’s Familiar Quotations, a şaisprezecea ediţie (Boston: Little, Brown and Company, 1992), 621.

140

Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Domnul Isus ne-a spus că întotdeauna va fi acolo pentru noi. copyright © 1998 de Dennis şi Barbara Rainey. chiar în a fi acolo. Tipărită de Thomas Nelson Publishers. Tu eşti cel care trăieşti viaţa creştină. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe.141 Luată din Parenting Today’s Adolescent. Ce adevăr liniştitor. Noi ca părinţi trebuie să fim imitatori ai lui Hristos. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. E de la sine înţeles că noi nu putem fi acolo tot timpul. trăiesc viaţa din belşug. mers. 141 . Singurul mod prin care alţii pot avea o influenţă mai mare în viaţa copilului tău este ca tu să te scoţi pe tine însuţi din ecuaţie! Când Domnul Isus Se pregătea să plece. Inc. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. citeşte cartea soţilor Rainey Parenting Today’s Adolescent (Creşterea adolescentului de astăzi). mai mult decât lucrarea ta de tineret. Multe din principiile pe care ei le discută se aplică oricărui părinte cu copii de orice vârstă. noi putem fi acolo întotdeauna – şi putem să le arătăm despre ce vorbea Hristos. a spus: „Niciodată n-am să vă las. Folosită cu permisiune. Tu eşti cel care spui copiilor tăi ce înseamnă viaţa creştină. 2. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Îl văd copiii tăi pe Domnul Isus în tine? Dacă doreşti mai mult ajutor ca să devii un părinte eficient. Lucrurile pe care le faci zilnic vor avea un impact asupra vieţii copiilor tăi mai mult decât pastorul tău. Tu eşti cel care te aştepţi ca şi copiii tăi să trăiască viaţa creştină. mai mult decât oricine. nici n-am să vă părăsesc“. Exact. Care este numitorul comun în toate aceste lucruri despre care tocmai am citit? Tu. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Dar în principiu.

PROVERB FRANCEZ „Îndreaptă-ţi eforturile mai mult spre pregătirea tinerilor pentru cale şi mai puţin spre pregătirea căii pentru tineri“. dar mediul de acasă trebuie să-i înveţe ce să citească. singura răsplată şi singura glorie“. BENJAMIN BARR LINDSEY (1869-1943) „Şcoala îi va învăţa pe copii cum să citească. WELLS „Dumnezeu este ţinta oricărei virtuţi. Şcoala poate să-i înveţe cum să gândească. CHARLES A.142 „Copiii au nevoie mai mult de modele decât de critici“. ANGELUS SILESIUS (1624-1677) 142 . El este singurul ei temei. impulsul ei şi cununa ei. dar căminul trebuie să-i înveţe ce să creadă“.

sau chiar de patru ori dacă ai nevoie. Dar după cum se ştie. decizia finală depinde de ei. muzica dulce şi sentimentele fierbinţi. Când copiii cresc fiind conştienţi de faptul că sunt importanţi pentru că cei doi oameni care sunt cei mai importanţi în lumea lor îşi fac timp să-i iubească. Pe lângă faptul că-i conduci pe copiii tăi la Hristos pentru mântuire şi-i înveţi să umble în Duhul ca să trăiască după voia lui Dumnezeu. la fel şi tu! Următoarele sugestii sunt unele din cele mai importante lucruri pe care poţi să le faci ca să-i pregăteşti pe copiii tăi pentru aceste ispite adulte care ameninţă să-i distrugă. Citeşte-l de două ori. de vină şi chiar de boli fizice distructive. După cât de pasivi sunt părinţii în zilele noastre. şi ei nu trebuie s-o primească dintr-o clasă de şcoală. Ei vor fi nevoiţi să trăiască după deciziile pe care le iau. Cel mai bun antidot pentru sentimentele unui copil de inaptitudine este dragostea autentică din partea mamei şi a tatălui lui. cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci pentru ei este să-i creşti în castitate. Dar nu este nici mai puţin tragic. În cel mai bun caz poţi doar să-i ajuţi să se pregătească pentru momentele inevitabile de ispitire. este mai uşor să spui decât să faci lucrul acesta. Aceasta este voinţa liberă. Copiii tăi au nevoie de călăuzire în domeniul acesta. de trei ori. Când lumina e slabă. pentru că tu nu poţi să iei deciziile vieţii pentru ei. îţi dai pe deplin seama de escaladarea ratei gravidităţii în rândul adolescenţilor. Toţi putem să oferim aceasta! Pe măsură ce copiii cresc nu este un lucru neobişnuit pentru ei să aibă sentimente puternice de imperfecţiune. Este atât de imperios necesar ca părinţii creştini mai ales să trăiască o biruinţă în domeniul acesta încât te îndemn să acorzi o atenţie specială acestui capitol. dar în ultimă instanţă ei vor lua propriile lor decizii. lucrul acesta nu este de fapt prea surprinzător. De aceea educatorii publici vorbesc atât de mult despre nevoia lor de a se autoaccepta. În multe cazuri. Ei trebuie s-o primească de la tine. Puritatea sexuală îi salvează de multe necazuri.143 Ziua 18 Trăind biruinţe spirituale în familia ta Pregăteşte-i pe copiii tăi pentru o viaţă sexuală pură TIM ŞI BEVERLY LAHAYE Dacă ai citit recent ziarele. Ceea ce nu reuşesc să înţeleagă adolescenţii este că astfel de sentimente sunt aproape universale printre copii. Tu poţi să faci totul corect ca să-i pregăteşti să facă alegeri bune. în care lor li se pare că toţi ceilalţi pot să facă tot felul de lucruri. lucrul acesta îi ajută să-şi dea seama de valoarea de sine. Apoi reciteşte-l periodic. Studiază-le cu atenţie. Ei sunt oameni mici într-o lume mare. IUBEŞTE-I Cea mai bună pregătire pe care poţi să o dai copiilor tăi pentru viaţă în lumea adulţilor este siguranţa dragostei tale. Am văzut că 143 . dar ei sunt inapţi.

şi ea îi face să privească înainte spre căsnicie cu o anticipaţie pozitivă. Milioane de cupluri s-au căsătorit fără să aibă vreo cunoştinţă despre sexul opus şi au continuat să înveţe să trăiască o viaţă de mare dragoste. Un motiv pentru care este sursa glumelor necioplite pentru unii oameni este deoarece e greu pentru ei să discute în mod serios – atât de greu că unele cupluri foarte rar discută despre asta între ei. Acesta este un timp pentru ei când îşi lasă copiii pentru o noapte sau două şi se bucură unul de altul emoţional. Copiii pot simţi această dragoste. Este devastator pentru practicile morale ale tinerilor creştini când părinţii lor sunt imorali. Multe fete au ajuns virtuoase mai mult din răzbunare pentru necredincioşia tatălui lor faţă de mama lor decât ca un act al pasiunii. Când este consumată aşa cum se cuvine în căsnicie. exprimarea sexuală sensibilizează. Când copiii văd că părinţii lor pleacă pentru a fi împreună. şi aceasta menţine misticul căsniciei viu. De asemenea ea este într-un contrast acerb cu vederea ieftină şi de prost gust cu privire la sex care se expune pe Broadway şi la Hollywood. Fetele care au fost respinse de taţii lor în copilărie deseori dau semne de frigiditate timp de şase până la optsprezece luni de căsnicie sau după naşterea primului lor copil. S-ar putea spune că acest model de dragoste este cea mai bună educaţie sexuală care există. Părinţii trebuie să-şi cultive dragostea nu doar pentru ei înşişi.144 copiii (în special fetele) care vin din cămine în care sunt iubiţi de obicei se adaptează uşor la căsnicie. de fapt. Cheia era atitudinea lor mentală faţă de această experienţă. rareori au pauze sexuale în căsnicie. împlineşte şi îmbogăţeşte atât de mult încât îi apropie şi mai mult pe cei doi iubiţi în ciuda acestor diferenţe care altfel i-ar despărţi. Dar ei au nevoie să descopere la părinţii lor semnele că ei se iubesc cu adevărat. ci şi pentru copiii lor. e mai bine dacă nu ştiu. OFERIŢI-LE DOUĂ MODELE DE DRAGOSTE Primii doi oameni de sex opus pe care copiii îi observă arătând dragoste unul altuia sunt mama şi tatăl lor. Am văzut că de obicei cuplurile care nu se bucură de 144 . social şi fizic. Fetele care au avut parte de dragostea normală dintre tată şi fiică şi care au putut să se caţere în poala tatălui lor oricând au vrut şi au putut să găsească uşa inimii lui deschisă. aceasta îi reasigură că părinţii lor încă se mai iubesc. Ei nu trebuie să ştie detaliile cu privire la ce fac părinţii lor în sfinţenia dragostei lor. ci pentru a ajuta la netezirea diferenţelor altfel iritante dintre ei. Credem de asemenea. şi de obicei aceasta s-a învăţat urmărind felul în care părinţii lor se tratau unul pe altul. Cea mai bună asigurare împotriva imoralităţii într-o căsnicie este o relaţie caldă de dragoste între parteneri şi angajamentul serios de exclusivitate sexuală pe care ei îl fac unul faţă de celălalt şi faţă de Dumnezeu în ziua nunţii lor. Ani de zile am încurajat cuplurile să aibă miniluni de miere cât mai des posibil (preferabil la fiecare trei luni). bazaţi pe experienţa noastră de consiliere a multe cupluri căsătorite. Puterea unui exemplu moral. ÎNCEPE DEVREME SĂ-I ÎNVEŢI PE COPIII TĂI DESPRE SEX Sexul este atât cea mai emoţionantă experienţă din lume cât şi cea mai greu de vorbit despre ea. că unul din motivele pentru care Dumnezeu a dat fiinţelor umane atracţia lor puternică faţă de sexul opus nu este doar pentru a perpetua specia.

dacă ei îşi fac praf integritatea şi îşi pierd reputaţia prin promiscuitate sexuală. trebuie să te asiguri că copilul tău L-a primit personal pe Hristos. Vorbiţi despre îmbunătăţirea imaginii lor de sine! Copiii care ştiu că ei sunt creaturi ale lui Dumnezeu au mult mai puţine probleme în a înţelege „Cine sunt eu?“ sau „De unde am venit?“ decât acei copii care cred în mod greşit că ei au evoluat. care probabil nu împărtăşeşte valorile noastre. Tu trebuie să-i asiguri de următoarele: 1. şi la fel vrem şi noi. Dumnezeu a vrut să fie aşa! Instinctul normal de modestie ne-a fost dat de către Dumnezeu ca să protejeze părţile şi activităţile sexuale ale corpului nostru. cu cât un cuplu are o viaţă sentimentală mai bună cu atât îi este mai uşor să discute despre ea în particular. şi are cea mai mare influenţă asupra tinerilor noştri între paisprezece şi douăzeci şi patru de ani. aceasta este o ruşine pentru întreaga familie. Copiii noştri sunt creaturi ale lui Dumnezeu! Ei trebuie să ştie aceasta. N-ar trebui să ne surprindă atunci că este greu să vorbim despre sex cu copiii noştri. Ei sunt copiii tăi. Ca o regulă generală. Astăzi şi la această vârstă. pentru Domnul lor şi pentru familia lor. ei au fost născuţi din nou în familia lui Dumnezeu. Ei sunt importanţi pentru tine şi trebuie să ştie asta. ci este „templul Duhului Sfânt“ şi trebuie să fie păstrat sfânt. Sexul a fost menit să fie un domeniu privat. Undeva între vârsta de şase ani şi cea de doisprezece ani. 2. ÎNVAŢĂ-I CINE SUNT EI Auzim mult de la educatorii publici de astăzi despre imaginea de sine sau acceptarea de sine. pentru că educatorii publici resping sau omit orice referire la Dumnezeu şi îi învaţă pe copii că ei sunt accidente biologice – rezultatul şansei aleatorii ca produse ale evoluţiei. AJUTĂ-I PE COPIII TĂI SĂ-ŞI SELECTEZE PRIETENII Presiunea anturajului astăzi este puternică. o va face. Lasă-i să ştie că deşi poţi să nu fi de acord cu tot ce fac. altcineva. Noi ştim mai bine. acela este în timpul acestor ani de formare. şi deciziile lor nu-i vor afecta doar pe ei ci întreaga lor familie. este extrem de important să vorbim copiilor noştri despre sex. Faptul că ei susţin virtutea şi integritatea este o mărturie pentru ei. Când aveam şaptesprezece ani. Motivul pentru care este greu să se vorbească despre sex chiar între partenerii care se iubesc este că acesta este în mod intrinsec un domeniu privat. Învaţă-i că trupul lor nu le aparţine. tu îi priveşti cu ochi buni pe ei şi îi iubeşti. mama mea care era evlavioasă m-a 145 . Acest verset este poate motivul principal pentru care eu sunt astăzi în slujba Domnului. Dacă este vreun timp în care copiii tăi au nevoie de prieteni creştini adevăraţi. Ei în mod instinctiv vor s-o ţină secret. Notează aceste cuvinte din Scriptură: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune“ (1 Corinteni 15:33). Este o problemă pentru copii. Dacă L-au primit personal pe Hristos. Este liniştitor pentru copii să ştie că au fost doriţi de părinţii lor şi sunt iubiţi de ei. Ce fac ei în viaţă este important pentru tine. Romani 8:17). Ei sunt copii ai lui Dumnezeu şi co-moştenitori cu Domnul Isus Hristos (Ioan 1:12. Dacă noi n-o facem. Apoi să te asiguri că ei înţeleg că Dumnezeu îi iubeşte şi are un plan minunat pentru viaţa lor.145 relaţii sexuale bune sunt cele cărora le vine greu să discute despre sex unii cu alţii şi cu copiii lor. În mod similar.

Dacă nu veţi face asta. Mulţi dintre aceşti tineri simţeau că părinţii erau prea moi. Totuşi ea observase nişte schimbări la mine care nu-i plăceau. Este încă un motiv pentru care tu trebuie să-i încurajezi să rămână virtuoşi până la căsătorie. să le împărtăşiţi cu copilul vostru şi să le aplicaţi cu dragoste. O fată de şaisprezece ani a comentat: „Părinţii mei sunt aşa de naivi“. Nu m-am bucurat când am aflat aceasta şi la început m-am împotrivit. Eu sunt încă îndrăgostit de prima şi singura mea soţie şi am ceea ce pentru mine este cea mai împlinitoare dintre toate vocaţiile. Aceasta este. deseori face din fete o ţintă a cuceririi sexuale. împreună cu complexul masculin obişnuit de agresiune şi cu impulsul lor sexual crescând. din punct de vedere moral greşit şi nu trebuie să existe în atitudinea unui adolescent creştin. Bineînţeles. bineînţeles. „86% din toate îmbolnăvirile cu STD au loc printre persoanele cu vârste cuprinse între 15-29 de ani“. Aceasta. Copiii tăi. Mama mea şi versetul acela mi-au salvat viaţa. Dar în felul ei serios dar plin de iubire.146 forţat să rup prietenia mea apropiată cu patru băieţi cu care jucam jocuri sportive. pentru că mulţi dintre ei au răspuns la întrebarea: Ce sugestii aţi vrea să vedeţi că vă oferă părinţii voştri? spunând: „Să dea copiilor reguli stricte pentru întâlniri“. În definitiv. într-o zi s-ar putea să doriţi s-o fi făcut. nemernică şi fără inimă. alergam şi îmi dădeam întâlnire în dublu de cinci ani. DĂ-LE ÎNDRUMĂRI CLARE PENTRU ÎNTÂLNIRI A fost surprinzător pentru noi să aflăm că mulţi dintre tinerii creştini care au participat la grupurile noastre de discuţie nu aveau nişte reguli clar definite pentru întâlniri. Conform celui mai recent raport al Centrelor de control al îmbolnăvirilor. E destul de interesant că importanţa unor astfel de reguli nu s-a pierdut la aceşti adolescenţi. Atunci Dumnezeu a adus în atenţia ei acest verset într-o dimineaţă la timpul ei devoţional şi ea l-a văzut „ca un mesaj din partea lui Dumnezeu“. noi suntem 146 . în care curvia este numită sex ocazional sau activitate sexuală. Nu-i dezamăgi! AVERTIZEAZĂ-I CU PRIVIRE LA PERICOLUL BOLILOR TRANSMISE SEXUAL În această societate promiscuă a noastră. totuşi amândoi părinţii erau creştini dedicaţi şi lideri în biserică. trei milioane de oameni contractează boli care se transmit sexual în fiecare an. cât timp îţi parchezi picioarele sub masa mea. ÎNVAŢĂ-I SĂ FIE POLIŢISTUL MORAL Societatea noastră de masculi foarte mândri a dat naştere falsei noţiuni că la o întâlnire un băiat poate să meargă atât de departe cât îl va lăsa fata. tineretul nostru trebuie să ştie despre vulnerabilitatea lor în faţa acestor boli. dar astăzi mă ridic şi o numesc binecuvântată! Unul din prietenii aceia a petrecut şaisprezece ani într-o închisoare federală şi doi au divorţat de trei ori. Vă rog să faceţi regulile voastre proprii pentru întâlniri. a spus cu lacrimi în ochi: „Tinere. egalând-o aproape cu nivelul evenimentelor sportive. te vei supune regulilor mele!“ Bineînţeles că eu credeam că era intolerantă. în cea mai importantă perioadă din viaţa lor (şi poate când ei o vor cel mai puţin) vor avea nevoie de ajutorul tău pentru cernerea prietenilor lor.

James Dobson şi alţii au dezvoltat idea unui angajament formal pentru virtute înainte de căsătorie. Este o extindere a ideii prietenului meu. nu cultivate. popularizată cu mulţi ani în urmă. fie băiat fie fată. a şi preacurvit cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). aşa cum învaţă Scripturile. gândurile lor trebuie să fie îndreptate spre activităţi sănătoase şi eventual spre ţinta de a avea o pereche pe viaţă şi o casă a lor proprie. care vor să fie virtuoşi şi să placă Domnului. Oricine le are. Lucrul acesta este adevărat în special cu privire la băieţi din cauza impulsului lor sexual intens. ea trebuie să fie activă. şi apoi atât părintele cât şi copilul s-au rugat şi au făcut acel legământ înaintea lui Dumnezeu. Atât băiatul cât şi fata trebuie să fie învăţaţi să fie poliţişti morali. Un scriitor a adăugat idea de a da adolescenţilor un inel sau o cheie care simboliza virtutea lor. trebuie să se pocăiască de ele şi să le mărturisească. el nu va păcătui niciodată cu trupul lui. dar creştinii. Ultimul lucru de care au nevoie este să cultive aceste gânduri prin declanşarea închipuirilor. el a avut o discuţie intimă de la tată la fiică şi a introdus-o în mod formal în lumea minunată a întâlnirilor. Mintea omenească nu poate rămâne goală. Tânărul. pe care noi îl recomandăm din toată inima. explicând că astfel de ispite prin gânduri sunt naturale. popularul psiholog de copii dr. Dacă un om nu păcătuieşte niciodată în mintea lui. Apoi copilului i s-a dat inelul sau cheia ca să-l prezinte partenerului lor de căsătorie în noaptea nunţii lor. AJUTĂ-I SĂ FACĂ UN ANGAJAMENT FORMAL PENTRU VIRTUTE În ultimii câţiva ani. Ideal ar fi pentru ei să memoreze Scriptura astfel încât să poată să-şi amintească versetele lor când se duc la culcare decât să întreţină închipuiri sexuale 147 . Ei trebuie să facă orice gând rob ascultării de Hristos. Gândurile lor de timpuriu pot deveni în mod explicit sexuale. ÎNVAŢĂ-I SĂ-ŞI PURIFICE MINTEA Orice păcat începe în minte.147 răspunzători faţă de Dumnezeu pentru comportarea noastră. De aceea. Aceasta îi protejează pe amândoi şi îi ajută să-şi păstreze virtutea indiferent de ispitele sexuale. De la începutul pubertăţii şi a noilor schimbări hormonale excitante din trupurile lor. a făcut un legământ formal să rămână virtuos până la căsătorie. După ce a vorbit cu fiica lui în vârstă de şaisprezece ani în oraş la o masă formală într-un restaurant de lux. Astăzi părinţii care vor să-şi protejeze copiii în mod adecvat trebuie să-i înveţe cum să-şi folosească şi cum să nu-şi folosească mintea. evanghelistul tinerilor Ken Poure. oameni care decid ce este bine sau rău în timpul unei întâlniri. În noaptea aceea ea şi-a luat angajamentul înaintea lui Dumnezeu şi a tatălui ei să fie virgină în ziua nunţii ei. Părinţii trebuie să se ocupe de adolescenţi cu blândeţe. Observă cât de diferită este aceasta de filosofia umanistă care domină societatea noastră şi încurajează închipuirile chiar şi la copiii de vârstă şcolară. Acesta poate fi unul din motivele pentru care Domnul nostru a ridicat nivelul moral al adulterului de la actul fizic al sexului la actul mental al poftei: „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească. tinerii încep să aibă gânduri sexuale care trebuie să fie respinse.

Desigur. Cercetările au arătat că până şi cuplurile care nu intenţionează să meargă până la capăt. N-ar trebui să li se dea voie să se întâlnească fără un plan specific cu privire la locul unde merg şi ce au de gând să facă. Împreună am împărtăşit aproape o viaţă întreagă de iubire şi tovărăşie pentru care suntem amândoi veşnic recunoscători. Aminteşte-ţi cuvintele Scripturii: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit“ (Iacov 5:16). Chiar şi cuplurile care cred că se iubesc nu trebuie să fie singuri dacă vor să se distreze la o întâlnire.148 provocatoare. dar ea conduce spre dorinţa de mai multă intimitate. Tinerii trebuie să se gândească la întâlniri ca la un timp pentru distracţie. 148 . Dating and Sex: What Teens Want to Know (Dragoste. Inc. Şi trebuie să le arătăm cât sunt încă tineri. eram mai răzvrătit faţă de Dumnezeu decât în oricare altă perioadă din viaţa mea. Eager. Într-un fel cred că Dumnezeu acordă o atenţie specială rugăciunilor părinţilor pentru copiii lor. Disponibilă la librăria ta creştină locală. ci ajută-i să anticipeze cum să evite astfel de situaţii. cerând ca Dumnezeu să le dea înţelepciune să asculte şi să ia aminte la sfatul nostru părintesc ca să se păstreze curaţi şi nepătaţi de lume. Apoi îndeamnă-i să spună nu în mod categoric. după doi ani la Forţele Aeriene. Nu trebuie să-i faci să aştepte până ajung într-o situaţie dificilă ca să-şi dea seama ce să facă.7 ÎNCONJOARĂ-I CU RUGĂCIUNE Cei mai mulţi dintre noi ne-am rugat în primul rând ca Dumnezeu să ne dea copii. Vorba clasică a bunicii mele este adevărată şi astăzi: „O minte neocupată este atelierul diavolului!“ ÎNVAŢĂ-I CUM SĂ SPUNĂ NU! Nu este de ajuns doar să spui tinerilor să spună nu sexului premarital. 1989).: Mailbox Club Books. Ga. Fata care spune nu. Luată din Raising Sexually Pure Kids de Tim şi Beverly LaHaye. întâlniri şi sex: Ce vor să ştie adolescenţii) (Valdosta. noi trebuie să le arătăm cum. 7 George B. ci cu mai multe. Rugăciunile mamei mele m-au păzit să nu merg la colegiul nepotrivit şi în schimb m-au îndreptat spre o universitate creştină unde am întâlnit-o pe domnişoara Right pentru toată viaţa mea. Folosită cu permisiunea lui Multnomah Publishers. La vârsta de douăzeci de ani. Acum noi trebuie să-i înconjurăm cu rugăciune. ajung să se implice sexual după petrecerea a trei sute de ore singuri împreună. 127. Ştiu că nu vrei mai puţin pentru copiii tăi. Aceasta înseamnă că ei trebuie să spună nu cu gura lor şi cu trupul lor în acelaşi timp. © 1998 de Tim şi Beverly LaHaye. nu doar cu o persoană. ceea ce înseamnă că ei trebuie să urmeze regulile pe care tu le stabileşti. aşa cum Ana l-a închinat pe Samuel lui Dumnezeu în Vechiul Testament. Aceasta reduce mult numărul situaţiilor de ispitire sexuală pe care ei le vor înfrunta. dar rămâne într-o strânsă îmbrăţişare trimite semnalul că de fapt nu vorbeşte serios. intimitatea este captivantă. Love. Apoi i-am închinat Lui curând după ce s-au născut.

149 . aceasta se cheamă creşterea proactivă a copiilor – să iniţiezi lucrurile bune cu copiii tăi în loc doar să răspunzi la lucrurile rele. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1.149 Creşterea copiilor virtuoşi nu se va face aşa pur şi simplu. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. 2. vei strânge o recoltă cu copiii tăi de care s-ar putea să nu fi prea mândru. Nu poţi doar să te rogi ca ei să reuşească. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Dacă eşti un părinte pasiv. Sunt atât de multe lucruri care trebuie făcute ca să-i încurajezi pe copiii tăi să rămână virtuoşi încât te îndemn cu tărie să citeşti cartea lui Tim şi Beverly LaHaye Raising Sexually Pure Kids (Cum să creştem copii puri sexual). Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. mers. ai foarte mult de făcut. În multe cercuri. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. trăiesc viaţa din belşug. În mijloc. Rugăciunea este doar lucrul cu care începi şi sfârşeşti. Ea conţine câteva sfaturi foarte practice pe care le poţi aplica pentru familia ta.

150 „Copiii sunt ca ceasurile. capabili să facă greşeli fără să fie deprimaţi din cauza asta“. JAMES C. D. DOBSON „Când ai scăpat un băiat de posibilitatea de a face o greşeală. NEIL STRAIT „Nu trebuie să fii drept tot timpul. JOHN ERSKINE (1509-1591) „A deveni tată e destul de uşor. nu o formulă. dar a fi unul poate fi greu“. nu un sprint“. oameni reali. DOBSON „Tendinţa noastră este să-i înşfăcăm şi să-i ţinem pe copiii noştri şi să nu le dăm voie să facă greşeli. LEWIS „Una din cele mai bune moşteniri pe care un tată o poate lăsa copiilor săi este să-şi iubească mama“. Apoi. WILLIAMS 150 . PAUL L. Copilul tău vrea un om ca tată. WILHELM BUSCH (1832-1908) „A fi tată este un maraton. C. trebuie să li se dea voie să funcţioneze“. l-ai împiedicat totodată să-şi dezvolte iniţiativa“. când ei totuşi greşesc. El vrea părinţi reali. JAMES C. C. ne grăbim să-i eliberăm pe cauţiune şi nu-i lăsăm să înveţe lecţii valoroase“.

Timpul pentru a începe să facem aceasta este acum. sau aşa cum vor fi? Cred că mulţi oameni se uită la copiii lor în vârstă de patru ani şi văd doar nişte copii în vârstă de patru ani. tot aşa noi. Când copiii sunt mici. Există o presiune care îi împinge să se drogheze. tot nu e prea târziu să începi să aplici aceste principii acum. urmând ca în câţiva ani să obţină permisul de conducere. când un băiat sau o fată ajunge la adolescenţă. Când copiii ajung la adolescenţă. noi trebuie de asemenea să vedem clar că aceşti copii de patru ani nu vor fi întotdeauna de patru ani. Şi noi trebuie să-i evaluăm şi să-i apreciem ca şi copii în vârstă de patru ani. Dar pe de altă parte. Şi vom vedea imediat cum. Bineînţeles că noi vrem ca ai noştri copii să vină la noi. Dacă ai copii mici. există o speranţă. Vorbesc despre transformarea copiilor noştri în oameni de caracter care pot să facă acele alegeri grele pe care puţini conducători din lumea noastră contemporană par să fie în stare să le facă. Şi aceasta este peste tot!“ Ce tragedie! Dar. 151 . Ştiţi ce a spus? „Nici unuia din băieţii din dormitoare nu-i place de părinţii lui! Nici unul din ei nu are o relaţie cu părinţii lui.151 Ziua 19 Trăind biruinţe spirituale în familia ta Taţilor. aşa că nu eram sigur la ce să mă aştept. fie va merge la părinţii lui şi-şi va critica tovarăşii. Adolescenţii hotărăsc aceasta în fiecare zi a vieţii lor. uneori ei încep să creadă că tatăl lor trebuie să se ducă în lună. În zece ani ei vor fi de paisprezece ani. un copil va fi fie un conducător. Şi dacă ai copii mari. Aşa cum Johannes Gutenberg a luat un teasc şi un poanson şi le-a transformat într-o presă de tipar. trebuie să-i luăm pe copiii noştri şi să le modelăm caracterul astfel încât să-i transformăm în conducători morali şi spirituali. ce vezi? Îi vezi aşa cum sunt acum. Când te uiţi la copiii tăi. Ei vor fi de asemenea sub uriaşa presiune a anturajului. ei tind să creadă că tatăl lor a agăţat luna pe cer. Ca să facem un pas mai departe. taţilor. Altfel spus. să facă sex şi tot ceea ce fac ceilalţi. se va întâmpla unul din două lucruri. ajutaţi-i pe copiii voştri să rămână în picioare STEVE FARRAR Recent i-am pus unui student de la colegiu în vacanţa de vară următoarea întrebare: „Care este cea mai mare surpriză pe care ai găsit-o în colegiu?“ Era o întrebare deschisă. Sunt convins că noi trebuie să-i „Gutenberg“ pe copiii noştri. poţi să schimbi lucrurile chiar acum. Un adolescent fie va merge la tovarăşii lui şi-şi va critica părinţii. fie un urmaş. taţii. Deci cum combatem noi aceasta? Transformându-i pe copiii noştri în conducători. Când un copil ajunge la adolescenţă se întâmplă ceva. făcând unele din cele mai critice alegeri din viaţa lor. O decizie pe care o vor lua în fiecare zi este dacă să fie conducători sau urmaşi.

Din când în când comparăm observaţiile pentru simplul motiv că nici unul din noi nu are de fapt tot procesul împreună. În 1983. la timpul petrecut departe de familia lui şi la zăpadă şi gheaţă. ei urmăresc exemplul vostru ca şoimii. Unele din aceste definiţii sunt destul de complexe şi de uluitoare. Voi predaţi un curs de conducere în fiecare zi. Chen Ning Yang şi Tsung-Dao Lee au primit amândoi Premiul Nobel pentru fizică în 1957.152 CONDUCEREA: CE ESTE EA? Ce este conducerea? Un prieten de-al meu a scris teza sa de doctorat despre conducere şi a găsit 165 de definiţii publicate. care şi-a demonstrat conducerea prin faptul că a vrut să predea doar la doi studenţi tineri şi motivaţi. Domnilor. 152 . Ea este plină de semnificaţie. Poate aveţi numai un student sau doi. Dar apoi s-a gândit la cei doi studenţi şi a hotărât să-şi respecte angajamentul. Howard Hendricks. Recent un om mi-a dat cartea lui de vizită. Hendricks. „Un conducător este cineva care conduce“. El pur şi simplu conduce. Ai putea spune că acel curs a meritat efortul. Dr. Pe ea era scrisă poziţia lui de Director general şi Preşedinte. După părerea lui Dr. chiar dacă cursul se ţinea în timpul trimestrului de iarnă. a venit cu cea mai bună definiţie a unui conducător pe care am auzit-o vreodată. şi ar fi întâmpinat vremea foarte geroasă cu care Midwest-ul putea să-l asalteze. planul lui era să facă naveta la Chicago de două ori pe săptămână. Am aflat mai târziu că omul acela este doar un pretext şubred de conducător. Profesorul s-a gândit foarte mult la predarea acelui curs când a auzit că numai doi studenţi s-au înscris la cursul lui. Chandrasekhar a fost foarte fericit să audă că acei doi tineri progresau destul de frumos. S-a gândit la distanţă. Sperase bineînţeles la mai mult de doi studenţi. Aşa că pe cât posibil dăm unii altora ceea ce am observat şi discutăm chestiuni profesionale despre creşterea copiilor noştri pentru a deveni conducători. Dr. Totodată am şi lucrat la aceasta. Nu lăsa ca simplitatea acestei definiţii să te păcălească. Şi fie că vă daţi seama sau nu de asta. a fost planificat să predea un curs despre astrofizica avansată. Chandrasekhar a primit aceeaşi onoare. dar un om cu viziune ştie că oportunitatea de a forma viaţa copiilor săi cu un caracter evlavios este pur şi simplu prea bună ca s-o piardă. Zece ani mai târziu. Chandrasekhar. Profesorul. Dr. M-am gândit destul de mult la acest proces de tranformare a copiilor în conducători. Profesorul locuia în Wisconsin. Dr. Am câţiva prieteni buni care sunt în acelaşi proces. Este important de asemenea să facem deosebirea între a conduce şi „a administra“. Administrarea este de obicei legată de un anumit tip de structură organizatorică. Omul acela avea o poziţie de conducere. un distins profesor de la Seminarul Teologic din Dallas. totuşi poate că aceştia doi vor merita timpul pe care-l va investi. profesor la Universitatea din Chicago. Un adevărat conducător poate să nu aibă nici un fel de structură organizatorică. Eu am venit cu şapte principii care îi pot ajuta pe copiii tăi să stea în picioare într-o cultură care încearcă să-i tragă în jos în noroi. dar o carte de vizită sau un titlu ilustru nu-l face pe cineva conducător. copiii voştri sunt studenţii voştri. Totuşi cartea lui de vizită era impresionantă. În 1947. bineînţeles că pe lângă programa analitică le-a transmis şi anumite valori morale şi un anumit caracter.

153 1. Ani de zile Dave a condus un Harley.. unul din bărbaţi ne-a îndrumat: „Băiatul este în bazinul din curtea aceea din spate“. I-am spus dispecerului că voi răspunde şi eu la apel ca să ajut la căutare. Conduceam chiar în spatele maşinii lui Frank. Sergentul nostru. Frank a confirmat primirea apelului şi a început să conducă spre adresa respectivă. Am cercetat faţa băieţelului. am văzut câţiva oameni în faţa unei case. Nu-mi venea să cred ce auzeam. purtând pantofiori de tenis. am făcut câţiva paşi şi mi-am scos batista ca să-mi şterg ochii. salopetă şi un tricou albastru deschis. Dennis tocmai ieşea din maşina lui şi vorbea cu ei. a auzit şi el apelul şi a transmis prin radio că va răspunde şi el la apel.. L-a culcat pe băieţel pe cimentul rece de la marginea bazinului şi a început să-i dea primul ajutor. Dispecerul a raportat lipsa unui băieţel din locuinţa lui. Mama adormise şi când s-a trezit cincisprezece minute mai târziu a descoperit că băieţelul lipsea. Mă întrebam dacă îi va mai lega cineva vreodată şireturile. Când am pus-o înapoi în buzunar. M-am întors. dar acum el conduce o maşină de patrulare. Încercam cu disperare să înăbuş nodul care mi se strângea în gât. Amândoi am accelerat. Am început să mă rog ca oamenii care au găsit băieţelul să ştie să dea primul ajutor şi să încerce să-l readucă în simţiri. căutând vreun semn de viaţă care ar putea pâlpâi acolo. Dennis Busch. Deodată l-am văzut năpustindu-se ca o săgeată spre o poartă din partea laterală a casei. Dave Johnson este un prieten de-al meu. dar iată una care te-ar putea face să plângi: Frank şi cu mine tocmai terminasem un apel şi ne urcam în maşinile noastre de poliţie. În vârstă de doi ani. Cu Frank şi Dennis învârtindu-se în jurul trupului nemişcat. şi Frank a îngenuncheat ca să-l ajute. Deodată dispecerul ne-a alertat: „Băieţelul pierdut a fost localizat – în piscina vecinului de alături“. Când Frank şi cu mine am dat colţul lângă adresa respectivă. Dave are multe povestiri care sunt vesele. Când am dat colţul casei l-am putut vedea pe Dennis scoţând trupul fără vlagă al băieţelului din bazin. am văzut patru bărbaţi care stăteau şi se uitau la Dennis 153 . Mi-au căzut ochii pe salopeta care atârna udă de trupul lui micuţ. Fii tu însuţi un conducător. mie nu mi-a mai rămas nimic de făcut decât să privesc – ceea ce pentru majoritatea poliţiştilor este greu de făcut într-o situaţie de viaţă şi de moarte. Adrenalina a ţâşnit prin venele mele când am ajuns la butonul de comandă pentru aprinderea luminilor roşii. Mă gândeam ce mult semăna cu cea pe care o purtau fetele mele când erau de aceeaşi vârstă. Dacă aş putea face ceva. Am văzut luminile lui Frank aprinzându-se în acelaşi timp. Am văzut pantofiorii de tenis din picioarele lui fără vlagă şi am observat că unul avea şiretul desfăcut. Frank şi cu mine am alergat printr-o curte îngustă laterală. Când am pornit maşina mea. Dave este un poliţist din San Jose care a scris o carte fascinantă despre experienţele lui ca poliţist de stradă. am auzit radioul poliţiei chemând numărul unităţii lui Frank. Când Frank şi cu mine ne-am apropiat.

Tom Clancy cunoaşte submarinele. fără ca vreunul din ei să spună un cuvânt. Ore. Johnson. Este convingerea mea că copiii din toată America mor din punct de vedere emoţional.154 şi la Frank cum lucrau. Am simţit mânia ţâşnind înăuntrul meu: „Cine a găsit băiatul în bazin?“ am întrebat. Deodată toţi s-au întors şi au ieşit din curte. lovind uşor pumnul mic şi strâns al băieţelului şi privind ţintă faţa lui lipsită de viaţă . Nu ştiu unde lucrau.: Questar Publishers. Mi-am ridicat din nou ochii spre cei patru bărbaţi care continuau să stea în grupul lor. Nici unul din acei patru bărbaţi nu era un conducător. 9 Tom Clancy. 154 . Tocmai atunci au sosit pompierii. bărbaţii care sunt urmaşi produc copii care sunt urmaşi. Să stea prin preajmă şi să se uite. şi nu ştiu dacă erau democraţi sau republicani. Strânge un mic grup de băieţi şi încurajaţi-vă şi ascuţiţi-vă unii pe alţii. distruge ce vrea şi dispare imediat pentru a lovi din nou când vrea el. În general vorbind. Pasivitatea înseamnă moarte! Ce trebuie să faci? Stai jos şi scrie pe hârtie un plan. Dar este ceva ce ştiu. Fii un submarin spiritual sub suprafaţa vieţii copiilor tăi. Submarine: A Guided Tour Inside a Nuclear Warship (Submarinul: Un tur teleghidat în interiorul unei nave de război nucleare) (New York: Berkley Books.. dar avea dreptate: „Există tot atâta risc în a nu face nimic cât în a face ceva“. Pompierii au preluat controlul. submarinul nuclear de atac (SSN) a devenit cea mai de temut armă din oceanele lumii. Ia micul dejun în oraş cu un tată care a reuşit şi află care sunt metodele lui. Fixează câteva scopuri pentru familia ta. De aceea scrie el următoarele cu atâta certitudine: Submarinul. Şi urmaşii sunt foarte buni doar să stea prin preajmă şi să se uite într-o situaţie de criză. nu ştiu dacă erau căsătoriţi. Iată o creatură care. I-am recunoscut că făceau parte din grupul care stătea în faţă când am sosit. Participă la o conferinţă a bărbaţilor despre conducere.. tăticule? Rămâi în picioare sau doar stai şi te uiţi? 2. nu sta şi te uita! Nu-mi aduc aminte cine a spus aceasta. Dennis era încă în genunchi.8 Nu ştiu nimic altceva despre acei patru bărbaţi.9 8 David R. apare când vrea. De la crearea lui în Statele Unite acum circa patruzeci de ani. Deci ce urmează de aici.. Fiecare din ei era un urmaş. la fel ca Străinul lui Ridley Scott. 1993). Dar orice ai face.... 1989). Dă-mi voie să presupun şi altceva despre aceşti patru bărbaţi. xix. Curând o mască de oxigen a fost fixată pe faţa mică ce nu-şi schimbase expresia. Şi a nu face nimic cu copiii în ce priveşte conducerea înseamnă pur şi simplu să ceri tragedia în anii adolescenţei. Ei doar şi-au lăsat capetele în jos şi priveau ţintă spre pământ. spiritual şi moral din cauză că bărbaţii din vieţile lor pur şi simplu stau şi se uită. cred că îi vei vedea făcând aceleaşi lucruri pe care le făceau taţii lor. Acel băieţel de doi ani şi-a pierdut viaţa pentru că patru bărbaţi erau urmaşi. Dacă vreunul dintre ei avea copii. 93-6. Cuvântul în sine implică secret şi moarte. The Light behind the Star (Lumina din spatele stelei) (Sisters.

Încurajează-i pe copiii tăi să fie conducători. atunci copiii tăi vor începe să se vadă conducători.155 Vreau să supun atenţiei voastre. împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac. uneori copiii pot obosi în facerea binelui. Nu putem fi cu ei de fiecare dată când întâlnesc o presiune din partea anturajului. Protectoare. domnilor. Aceasta este slujba unui tată. Dacă te aştepţi ca ai tăi copii să meargă cu mulţimea. domnilor. adu-o ca s-o văd“. luaţi toată armura lui Dumnezeu. Poate nu sunteţi detectaţi. „Ai idee cât costă să muţi un pian?“ Morala povestirii? Dacă tu crezi că ai tăi copii sunt conducători şi te aştepţi ca ei să devină conducători. El înseamnă „să pui curaj în“. 4. dar asta nu înseamnă că nu sunteţi eficienţi. Eficiente. Aşteaptă de la copiii tăi să fie conducători. care este un cuvânt mare. Aşteaptă de la copiii tăi să fie conducători. Noi înţelegem. Când este vorba de războiul spiritual. Dumnezeu răspunde la rugăciunile unui astfel de om care este vigilent să se roage cu perseverenţă pentru copiii săi. împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui. „Bine atunci. „Odată am avut un pacient care trăia în lumea unei pure fantezii. De aceea. ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea. ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. după ce veţi fi biruit totul“ (Efeseni 6:11-13). 155 . E greu să fii un adolescent care merge împotriva înţelepciunii convenţionale. faptul că Dumnezeu v-a chemat să fiţi un SSN pentru copiii voştri. Prin rugăciunile voastre aveţi posibilitatea să influenţaţi situaţiile în care voi nu sunteţi fizic prezenţi. şi să rămâneţi în picioare. ci împotriva căpeteniilor. atunci e foarte probabil că vor merge. împotriva domniilor. că nu putem fi cu copiii noştri douăzeci şi patru de ore pe zi. Dacă este important pentru tine. „Eşti nebun?“ a exclamat soţul. Doi psihiatrii erau la un congres. Rugăciunile unui om care a îmbrăcat toată armura lui Dumnezeu sunt letale. Dar aceasta nu înseamnă că voi n-aveţi nici o influenţă. Suntem într-un război spiritual. Toţi conducătorii ajung să fie descurajaţi. „Nu ştiu ce să fac“. Efeseni 6 ne spune că bărbaţii evlavioşi care îşi conduc familiile au potenţialul să fie nici mai mult nici mai puţin decât nave de război secrete pentru războiul spiritual: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu. trebuie să înţelegeţi că vi s-au dat arme grozav de puternice. De aceea ei au nevoie de încurajare. va fi important şi pentru ei. Te aştepţi ca ei să-şi croiască drum împotriva curentului când toţi ceilalţi se lasă purtaţi de curent în jos? Atunci probabil că aşa vor face. După estimarea mea. Un om în toată armura lui Dumnezeu are aceeaşi forţă ca un SSN. El credea că un unchi bogat şi extravagant din America de Sud urma să-i lase o avere. a spus un om terapistului său. „Soţia mea crede că este pian“. Toată ziua el stătea şi aştepta să sosească o scrisoare imaginară de la un avocat închipuit“. Atunci mai ales tu trebuie să pui curaj în ei. Un om care a îmbrăcat toată armura lui Dumnezeu este o forţă de care trebuie să se ţină seama. 3. „Care a fost cel mai dificil caz al tău?“ l-a întrebat unul pe celălalt.

Un bun băiat de mingi poate fi un suport uriaş în focul competiţiei. deci şi ea este 100 la sută urs polar. Ei sunt conducători.. Unul din cele mai importante mijloace prin care poţi să-i susţii pe copiii tăi este să-i asculţi. Un băiat de mingi este acolo pentru susţinere. că un conducător nu face aşa ceva. 6. Dar el avea şi un temperament legendar. deseori le spun în timp ce se dau jos din maşină: „Fii un conducător astăzi“. a întrebat un pui de urs polar pe tatăl său. „Tată“. Şi numele vostru nu este Trigger (Trăgaci). şi era încă marcat de scorul lui din ziua precedentă. Champion (Campionul). Lev Tolstoi a comentat odată: „Noi am pierdut. dar în final l-am vindecat. Numele vostru ar trebui să fie mai degrabă Încurajare. tată“. Tommy a lovit mingea cu o crosă de cinci şi a reuşit o lovitură incredibilă în urma căreia mingea a aterizat pe iarba verde. Într-un an Tommy juca într-un turneu în California de Sud. a spus băiatul de mingi în timp ce ridica sacul şi se îndrepta spre iarba verde. ce părere ai de asta?“ „Nu era mingea ta. Când este ceva care-i roade. Nu vrem să le descurajăm visele. El i-a spus băiatului său de mingi să nu-i spună nici un cuvânt. 5. Jucătorii de golf profesionişti joacă în fiecare turneu cu un băiat de mingi. Copiii au nevoie să li se amintească frecvent cine sunt. Când îmi las copiii la şcoală. „Părinţii mei sunt 100 la sută urşi polari. El l-a întrebat pe băiatul lui de mingi ce părere avea de o crosă de cinci. Tommy Bolt a fost unul din cei mai mari jucători de golf ai tuturor timpurilor. nu urmaşi. Copiii noştri au nevoie să li se amintească. „sunt eu 100 la sută urs polar?“ „Bineînţeles că eşti“. Aminteşte-le copiilor tăi că sunt conducători. a răspuns ursul tată. Tommy a lovit prima lui minge. De ce fac asta? Pentru că ei au nevoie să li se amintească. prietenii mei – voi sunteţi caii.. Tommy“. Ghiciţi ce. pentru că ne-am spus că am pierdut“. Aminteşte-le copiilor tăi că sunt conducători. asta face ca tu să fii 100 la sută urs polar. Băiatul de mingi este mai mult decât un umăr în plus care să ridice sacul cu crose. şi ea a venit şi s-a oprit în spatele unui copac. Frecvent. atunci când încep să meargă după turmă. află ce se întâmplă în inima lor. ceea ce face ca eu să fiu 100 la sută urs polar. Tommy s-a întors spre băiatul lui de mingi şi a spus cu mândrie: „Ei bine. Vrem să-i ajutăm să devină optimişti cu privire la ce are Dumnezeu în stoc pentru ei ca să fie şi să facă. Da. Susţine-i în activitatea lor de conducere.“ Ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să ne descurajăm în vreun fel copiii. Părinţii mamei tale sunt 100 la sută urşi polari. Thomas Fuller a spus odată că un cavalerist tânăr trebuie să aibă un cal bătrân. aspiraţiile. Dar de ce întrebi?“ „Eu îngheţ aici. E treaba ta să le aminteşti când încep să se îndoiască. sau curajul moral.156 „Şi care a fost rezultatul?“ „A fost o luptă care a durat opt ani de zile. Urşii polari mici pot avea nevoie să li se amintească cine sunt când simt frigul. Şi apoi scrisoarea aia stupidă a sosit. sau Silver (Argintul). speranţele. Băiatul de mingi n-a dat nici un răspuns. Nu va fi uşor pentru 156 .

157 copiii tăi să fie conducători când majoritatea prietenilor lor sunt urmaşi morali. Este oriunde mă uit în zilele noastre. Şi există doar o singură cale de a rezolva această problemă. 2001 de Steve Farrar. Totuşi când au apărut ziarele. Când adolescentul tău rămâne neclintit în mijlocul vânturilor şuierătoare ale presiunii anturajului şi face ce este drept. Când un copil reuşeşte să conducă. criticii au făcut praf realizarea lui. © 1994. Dar sunt şi alte modalităţi prin care poţi să-i dai unui copil o răsplată. Bărbaţii şi femeile şi băieţii şi fetele care rămân în picioare neclintiţi sunt cele mai uşoare ţinte. Recunoaşte verbal realizarea sau reuşita lor. el trebuie să fie răsplătit. Inc. Una din modalităţile mai bune de a-i răsplăti pe fiii şi fiicele tale este cu cuvintele tale. nu mă gândesc la bani sau la un cadou. am întrebat câţi din tipii de acolo îşi urau taţii. Băiatul a cântat cu toată inima lui pentru audienţă. Media de vârstă a participanţilor la conferinţă era de treizeci şi cinci de ani. Deci fii acolo. Pentru că ţie ţi-a păsat suficient de mult de ei ca să-i asculţi. Ai grijă să nu fi şi tu unul dintre ei. Critica întotdeauna îi urmăreşte pe conducători. taţilor. Există un motiv pentru care cred că lucrul acesta este important. Dacă vei face aceasta. Disponibilă la librăria ta locală. tinere. el trebuie să fie răsplătit. voi. Taţii din toate părţile ţării şi-au dezamăgit copiii. Copiii voştri nu-şi pot permite ca voi să nu faceţi aceasta. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 157 . Există desigur un timp şi un loc şi pentru asta. În sfârşit seara debutului său a sosit. Un muzician bătrân şi înţelept l-a luat pe băiat pe după umeri şi i-a spus: „Ţine minte. vei contribui şi mai mult la îndepărtarea lor de Domnul decât orice altceva din lumea aceasta? Aşa este! Taţii au un impact uriaş asupra felului în care copiii lor reacţionează faţă de Domnul. Când copilul tău mănâncă de prânz la şcoală cu un copil de care ceilalţi copii îşi bat joc. Pocăinţa – din partea taţilor! Realizezi că dacă tu nu te întorci înapoi şi nu te împaci cu copiii tăi faţă de care ai greşit. şi majoritatea copleşitoare a acestor bărbaţi s-au ridicat în picioare! Problema cu taţii care nu sunt în relaţii bune cu copiii lor este uriaşă. Dacă ai voştri copii nu se bizuie pe Dumnezeu chiar acum. cu urechile foarte larg deschise şi cu o inimă foarte larg deschisă. Copilul tău va avea foarte mulţi critici. Un băiat a exersat ani de zile ca să devină un mare pianist. Folosită cu permisiunea lui Multnomah Publishers. 7. Luată din Standing Tall (Să rămânem în picioare) de Steve Farrar. Sala era arhiplină. trebuie să trăiţi această biruinţă imediat. La o recentă conferinţă a bărbaţilor. Răsplăteşte-i pentru demonstrarea calităţii de conducător. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. ei vor şti că sunt susţinuţi. Şi vor fi momente când pur şi simplu vor simţi nevoia să vorbească. el trebuie să fie răsplătit. Dar cum? Când spun răsplată. în nici un oraş din lume nu s-a ridicat vreodată o statuie unui critic“. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1.

Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. 158 . Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. trăiesc viaţa din belşug. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. mers. 2.158 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria.

159 159 .

sau înfrânarea limbii“.. Dar s-ar putea să fi pierdut din vedere lucrurile mai urgente şi mai evidente. fără educaţie creştină. PETER MARSHALL (1902-1949) „Părintele trebuie să se convingă că disciplina nu este ceva ce el îi face copilului. JONI EARECKSON TADA „Să nu ne înşelăm – fără creştinism. creştem pur şi simplu nişte păgâni“. Vindem televizorul sau ne sculăm la ora 4:00 în fiecare dimineaţă pentru devoţiuni .. Ne luăm trei slujbe la biserică. Memorăm nu doar versete.160 „Este posibil ca noi – în urmărirea unei vieţi disciplinate – să ne aţintim privirea spre mai mult decât scopurile vieţii. ci capitole. Cel mai bun mijloc pentru un copil de a învăţa să se roage este să locuiască cu un tată şi o mamă care cunosc o viaţă de prietenie cu Dumnezeu şi care se roagă cu adevărat“. fără principiile lui Hristos întipărite în minte în tinereţe. este ceva ce el face pentru copil“. JOHANN HEINRICH PESTALOZZI (1746-1827) 160 . Am trecut cu vederea lucruri ca o cameră curată. JAMES C. DOBSON „Cel mai bun mijloc pentru un copil de a învăţa să se teamă de Dumnezeu este să cunoască un creştin adevărat. sau a fi punctual.

cunoaşte fiecare floare şi fiecare arbust şi fiecare pom. „Tatăl Meu este vierul. nu în felul în care ar merge în mod natural. o curăţă. suntem în pericol să lăsăm lumea să ne bage în tiparul ei – un lucru de care Pavel i-a avertizat cu tărie pe creştinii romani să se ferească. Domnul Isus spune clar că aceasta înseamnă ascultare. căci. ca să aducă şi mai mult rod“ (Ioan 15:1-2). ei ocupă puţin loc şi produc flori frumoase sau fructe. care este în Mine şi n-aduce rod. Ei spun: Tu eşti atât de important încât nici nu mă gândesc să fac ceva lipsit de bunăcuviinţă în prezenţa ta. În multe din micile grădini din spatele casei din Anglia se pot vedea spaliere – pomi sau arbuşti care au fost învăţaţi să crească turtiţi de un perete. şi pe orice mlădiţă care aduce rod. Domnul Isus spune: „Cine rămâne în Mine. „De ce-Mi ziceţi: «Doamne. în timp ce curăţirea ar putea reprezenta pedeapsa aplicată de părinţi. a întrebat Domnul Isus. Oare nu-i va face pe copii rebeli? Oare nu este legalistă? Şi dacă nu vom putea să-i obligăm? În frica noastră de a nu-i băga pe copii în tiparul nostru. nu puteţi face nimic“ (Ioan 15:5). E greu să rezişti presiunilor societăţii noastre care zice „fă ce te taie capul“. El o taie. aduce mult rod. „şi nu faceţi ce spun Eu?“ (Luca 6:46). şi o fac să producă cele mai bune roade. înţelege calităţile şi nevoile lor speciale. Aşa cum va explica atât de elocvent Elisabeth Elliot. şi în cine rămân Eu. Aşa cum grădinarul care spaliază pomii colaborează cu Dumnezeu. şi chiar părinţii creştini zeloşi se simt uneori nesiguri cu privire la înţelepciunea de a întocmi măcar cea mai sumară listă de reguli. care nu este proprietatea 161 . Grădinarul îşi iubeşte grădina. Putem să privim regulile impuse copiilor ca aracii şi legăturile care împiedică viţa să crească năpădită de buruieni. Domnul Isus a folosit metafora viţei ca să ne înveţe despre unirea noastră cu El. o unire menită să aibă ca rezultat rodnicia noastră care Îl va glorifica pe Dumnezeu. Dumnezeu conferă părinţilor o foarte mare încredere. Şi a avea reguli de urmat pentru copiii tăi nu înseamnă să fii legalist. Deşi lucrul acesta este cu totul contrar direcţiei în care ar fi crescut dacă ar fi fost lăsaţi liberi. şi le acordă o îngrijire atentă. Părinţilor li se dă sarcina delicată de a instrui un copil imperfect şi foarte sensibil. ceea ce este o caracteristică a creştinului de pe Primul Scaun. Ei răspund de „via“ care este familia. regulile mânuite în mod potrivit încurajează relaţiile pentru că ele forţează copiii să dea întâietate altor oameni. despărţiţi de Mine. Această „rămânere“ nu este un sentiment vag de religiozitate. Pe orice mlădiţă. tot aşa părinţii colaborează cu El la instruirea copiilor în felul în care ei trebuie să meargă.161 Ziua 20 Trăind biruinţe spirituale în familia ta Insuflaţi disciplina bunelor maniere ELISABETH ELLIOT Foarte puţini părinţi din zilele noastre realizează că a-i învăţa pe copiii lor bunele maniere de fapt are ceva de a face cu umblarea lor cu Domnul. Doamne!»“. Bunele maniere nu sunt un lucru banal. Unirea cu El este imposibilă fără armonia cu voia Lui. bunele maniere sunt un mod de a extinde bunăvoinţa faţă de cei din jurul nostru. dând un efect bidimensional. În esenţă.

Ea „lungeşte zilele“ şi este „un loc de adăpost“ pentru copiii celui care se teme de Domnul (Proverbe 8:13. Până va fi alungată de dragostea perfectă. nu numai de părinţii noştri. Nu este frica un motiv demn de dispreţ? De ce trebuie să ne temem de Cel care ne iubeşte aşa cum ne iubeşte El? Dacă El este Păstorul nostru. 14:26). Observaţi cu ce cuvinte le-a răspuns Moise. Ca unii care cunoaştem deci frica de Domnul. pentru ca să nu păcătuiţi“ (Exod 20:20. este „urârea răului“. frica este un lucru salutar. N-am uitat niciodată cum am tremurat de frică atunci când o călugăriţă ne-a dojenit. Nu vă înspăimântaţi – ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri! Cuvintele par să se contrazică în mod ciudat. ca ei să-i înfrâneze tendinţele naturale care sunt nefolositoare sau distructive şi să-l îndrepte în schimb spre Dumnezeu. 9:10. care Moise îi asigură că nu se cere. Dumnezeu în îndurarea Lui a spus poporului Său ce să facă şi ce să nu facă. araci şi legături ca să ne ajute să trăim o viaţă plină de pace şi de roade. 10:27. Prietenul meu Essie şi cu mine. pe oameni căutăm să-i încredinţăm. sublinierea îmi aparţine). trebuie să ne temem. Noul Testament ne învaţă necesitatea acestei temeri dacă vrem să trăim o viaţă sfântă. dar Dumnezeu ne cunoaşte bine“ (2 Corinteni 5:10-11). învăţătura creştină despre lucrul acesta este rară astăzi. 162 . căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare. Deşi Biblia are multe de spus cu privire la temerea de Domnul. Mântuitorul nostru şi Prietenul nostru. Regulile şi consecinţele încălcării lor au insuflat în noi o teamă sănătoasă. şi muntele era plin de fum. am încălcat odată proprietatea unei şcoli catolice. Copilul ascultător este cel mai fericit copil. S. Îndată ce este menţionat acest lucru se ridică obiecţii. este „un izvor de viaţă“. N-am mai pus niciodată piciorul pe teritoriul acela. „începutul înţelepciunii“. totuşi chiar această lepădare este calea spre libertate şi împlinire. Când prin Moise s-au dat cele Zece Porunci.162 lor. Părinţii mei au făcut reguli pentru noi. cum am putea să ne temem de El? „El nu este un leu îmblânzit“. „Să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută. 14:27. pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. „Nu vă înspăimântaţi. Respectarea acestor reguli a fost instruirea noastră timpurie în ceea ce priveşte acea lepădare şi moarte a eului care nu vor fi niciodată uşoare pentru oricine dintre noi atâta vreme cât trăim în acest trup muritor. Frica unui copil de pedeapsa fizică îl duce la ascultare. ceea ce nu se va întâmpla pe această planetă decăzută. Acesta este începutul respectului. şi frica fără de care cu siguranţă ar ajunge la dezastru spiritual. dar eu cred că aici sunt două feluri de frică: frica de vătămare fizică. cu evlavie şi cu frică. Frica ne salvează. Cred că a fost prima oară când altcineva în afară de părinţii mei m-a corectat. purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre“ (1 Petru 1:17). în drumul nostru spre şcoală. 22:4. Până să ajungem să iubim perfect. şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri. „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Este „răsplata smereniei“. dar la fel face şi dorinţa lui naturală de a face plăcere oamenilor pe care el îi iubeşte. Lewis. ca să nu moară. după cum spun Proverbele. „Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui. fiindcă Dumnezeul nostru este «un foc mistuitor»“ (Evrei 12:28-29). Poporul lui Israel tremura de frică. ci le este încredinţat lor pentru un timp. spune C. Frica de Domnul. stătea la distanţă şi îl implora pe Moise să vorbească el mai degrabă decât să-L lase pe Dumnezeu să le vorbească. acolo erau tunete şi fulgere şi sunetul trâmbiţei. dar şi de autoritate în general.

163 Scriitori vechi au văzut că frica de Domnul favorizează sănătatea interioară; ea este o lampă într-un loc întunecos, ea luminează şi învaţă, mistuie răul, arde gândurile greşite. George Macdonald a scris: „Teama de Dumnezeu îl va face pe om să fugă, nu de El, ci de el însuşi; nu de El, ci la El, Tatăl lui însuşi, de teamă să nu-I facă rău Lui, sau aproapelui său“ (Predici nerostite, 30). Am văzut un film care arăta cum îşi instruia puii o mamă urs polar. Ei au ieşit poticnindu-se din bârlogul lor de gheaţă, toţi trei cu ochii puţin împăienjeniţi după lunga hibernare; puii erau orbiţi de strălucirea soarelui şi îmbătaţi de libertatea lumii vaste care se întindea înaintea lor. Mama avea o treabă serioasă de care urma să se ocupe: să-i înveţe pe copiii ei cum să supravieţuiască într-o lume îngheţată. Nu era timp de pierdut. Ea i-a înghiontit aşezându-i în linie, arătându-le unde să meargă, rostogolindu-se pe un banc de zăpadă (au urmat-o fără teamă), evitând crăpăturile din gheaţă (au sărit peste ele), luându-i cu ea la locul unde putea să-i înveţe cum să găsească hrana. Exemplul era totul – sau aş putea spune aproape totul. Învăţăturile verbale nu erau necesare, dar câteva ghionturi rapide la funduleţele lor mici şi păroase cu siguranţă au ajutat. Tot aşa Păstorul nostru iubitor ne conduce pe cărări ale dreptăţii, folosind din când în când nuiaua Sa pentru corectare şi toiagul Său pentru protecţie, pe amândouă psalmistul găsindu-le mângâietoare. În toate rutinele zilnice de acasă noi eram învăţaţi: iată ce facem noi, iată cum facem noi aceasta, iată unde merg lucrurile. Majoritatea acestora erau rutine şi obiceiuri stabilite pur şi simplu după felul în care îşi rânduiseră viaţa părinţii noştri. Noi am învăţat urmărindu-i. Dar dacă părinţii noştri n-ar fi fost acolo? Dar dacă am fi văzut mai mult la un alt îngrijitor decât am văzut la tata şi la mama? Puterea de influenţă s-ar fi diluat. „Timpul calităţii“ nu va putea înlocui niciodată zilele obişnuite petrecute împreună făcând lucruri obişnuite. Cât despre ce aveam de făcut, rutinele dimineţii erau bine fixate în zilele săptămânii: Scularea. Îmbrăcarea. Servirea micului dejun. Rugăciunea împreună cu familia. Spălarea pe dinţi. Facerea patului. Pregătirea pentru şcoală. Cum făceam aceste lucruri, după ele veneau şi mai multe aluzii şi învăţături repetate, de exemplu: Scoală-te imediat când eşti chemat. Îmbracă-te repede (nici un exerciţiu de meditaţie în mijlocul podelei), şi în mod potrivit (aveam haine pentru şcoală, pentru joacă şi pentru biserică, şi foarte puţine din fiecare, aşa că trebuia să le purtăm pe cele potrivite). Vino la micul dejun punctual (la 7:10, nu la 7:11). Vino vesel. Dacă cineva din casa noastră apărea având o înfăţişare încruntată, putea fi rugat să meargă înapoi sus şi „să caute o faţă veselă“. Ce moarte a eului cerea aceasta! Ce renunţare la sentimentele rele ale cuiva! Mi-amintesc bine de asta. Nu era o cerinţă capricioasă. Cartea Proverbe susţine aceasta: „O inimă veselă înseninează faţa“, „O privire prietenoasă înveseleşte inima“ (15:13, 30), şi aceasta este mai mult pentru alţii decât pentru sine.

163

164 Mănâncă politicos. Bunele maniere la masă nu pot fi scăpate din vedere, pentru că dacă există un domeniu în care să se vadă climatul spiritual şi emoţional al unui cămin, acela este la masă. Pentru părinţii mei politeţea avea importanţă, printre alte lucruri: Dacă nu poţi să spui ceva plăcut despre mâncare, nu spune nimic. Şervetul în poală, toată lumea. Sonny, coatele jos de pe masă. Stai dreaptă, Bets. Te cocoşezi. Aşa-i mai bine! Mănâncă ce ţi s-a pus înainte. Dă laptele altcuiva înainte să te serveşti tu. Nu te întinde, Davy. Cere. Bun băiat. Nu întrerupe. Ginny, ţine-ţi lingura cum trebuie – aşa, nu aşa. Nu fă punte cu cuţitul, Tommy. Jim, noi nu mâncăm cu cuţitele. Ai o furculiţă – să vedem dacă poţi s-o ţii cum trebuie. Bravo ţie! Nu mesteca cu gura deschisă. Nu vorbi cu gura plină! Repetarea nesfârşită a acestor îndemnuri poate epuiza pe cei mai tari taţi şi mame şi-i poate face să se întrebe dacă într-adevăr contează cum ne purtăm când ingerăm hrana noastră zilnică necesară. Era conversaţie la mesele noastre. Nu erau numai reguli şi corectări, nicidecum. Dar conversaţia este mai plăcută când oamenii se poartă civilizat. A le spune ce să facă şi cum să facă nu este tot ce le trebuie copiilor. Ei au nevoie de ajutor ca să facă. Dumnezeu nu ne lasă să ne descurcăm singuri. După ce ne-a spus ce să facem şi cum să facem, El Îşi ajută copiii în tot felul de moduri. Moise l-a numit pe fiul lui Eliezer, care înseamnă „Dumnezeul meu este ajutorul meu“. Dumnezeu este un ajutor foarte prezent în necaz. „Domnul este de partea mea; nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? Domnul este ajutorul meu“, a scris psalmistul (Psalmul 118:6-7), iar în scrierile profetice Hristos Însuşi vorbeşte: „Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat“ (Isaia 50:7). „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite“ (Romani 8:26). „Să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie“ (Evrei 4:16). În epistola sa către efeseni apostolul Pavel descrie neputinţa noastră când trăiam după „duhul care lucrează acum în fiii neascultării... când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre... Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi“ (Efeseni 2:2-5). Harul a făcut pentru noi ceea ce noi nu puteam face pentru noi înşine. Şi tot aşa părinţii, spune cumnata mea Lovelace Howard, fac pentru copiii lor ceea ce ei nu pot să facă singuri pentru ca ei să poată învăţa să facă ceea ce trebuie să facă singuri. Noi am învăţat cum să ne spălăm pe dinţi prin părinţii noştri care au făcut aceasta pentru noi când ne-au ieşit pentru prima oară dinţii şi prin ajutorul pe care ei ni l-au dat am învăţat să facem singuri. Până la sfârşit a fost cuvântul. Zilnic, credincios. Şi facerea patului? Neted.

164

165 Am descris deja cu câtă grijă am fost învăţaţi unde merg lucrurile: un loc pentru fiecare lucru, fiecare lucru la locul lui. Era siguranţă în această rutină şi consistenţă. Viaţa se simplifică atunci când ştii ce, cum şi unde. Un cârlig pentru cheile de la maşină şi cheile de la maşină totdeauna în cârlig elimină gesticulările violente prin toată casa cu toată lumea ţipând la toată lumea căutând să afle cine le-a folosit ultima dată. Ordinea într-un cămin liniştit nu este posibilă fără aplicarea principiilor eterne. În definitiv, lucrurile mici, obişnuite sunt cele care alcătuiesc în cea mai mare parte viaţa noastră. Aceasta este materia primă pentru viaţa spirituală. Dacă dispreţuim lucrurile mici, privind datoriile normale în gospodărie ca poveri, rutinele ca fiind plictisitoare, regulile ca fiind prea restrictive, nu vom învăţa niciodată, nici nu vom putea să-i învăţăm pe copiii noştri, să trăiască o viaţă de armonie sfântă. Aceasta necesită în primul rând credincioşie în detaliile plictisitoare, să învăţăm să le facem bine ca să putem să facem din ele o jertfă pentru Domnul, pentru că, în definitiv, este lucrarea Lui dată nouă. Este pâinea noastră cea de toate zilele pentru care ar trebui să învăţăm să fim recunoscători. O astfel de credincioşie este temelia pentru tot ce ar putea Dumnezeu să ne ceară vreodată să facem. Preocuparea cu noi înşine, progeniturile sinelui, interesele personale, egoismul – acestea sunt motivele pentru care ţipăm unii la alţii. Ia-ţi ochii de la tine însuţi; ridică-ţi ochii şi priveşte în jur! Sunt fraţii şi surorile tale; ei au nevoi în care poţi să-i ajuţi. Ascultă-le confidenţele; ţine-ţi inima larg deschisă la chemările lor şi mâinile gata să le slujească. Învaţă să dai, nu să iei, să îneci nevoile tale flămânde în fericirea de a te dărui pentru împlinirea intereselor celor foarte apropiaţi şi foarte dragi. Ridică-ţi ochii şi priveşte în afara acestui eu al tău îngust şi înghesuit. Vei descoperi spre surpriza ta fericită secretul blândeţii şi amabilităţii Domnului Isus, şi roadele Duhului vor înmuguri şi vor înflori toate din viaţa ta.

Luată din The Shaping of a Christian Family de Elisabeth Elliot Gren. © 1992 de Elisabeth Elliot Gren. Publicată de Thomas Nelson Publishers. Folosită cu permisiune. Disponibilă la librăria ta creştină locală.

A-i încuraja pe copiii tăi să-şi trăiască viaţa pe Primul Scaun poate fi uneori o treabă obositoare. Mai ales când iei în considerare toate acele detalii mici asociate cu aceasta. În timp ce toate familiile vor avea întrucâtva rutine diferite de familie, este important să ne amintim că regulile pe care noi le impunem în familiile noastre nu sunt numai pentru binele nostru sau numai pentru binele copiilor noştri. Deşi există nişte avantaje pentru familia noastră când urmează anumite reguli, principalul binefăcător este Dumnezeu. Toate acţiunile noastre sunt pentru glorificarea lui Dumnezeu, şi cei care-L pun pe El pe primul loc şi pe alţi oameni pe locul doi Îl glorifică pe El pe deplin. Haideţi să ne propunem toţi să-L glorificăm pe Dumnezeu în toate acţiunile noastre, chiar şi în detalii. Ca să înveţi mai mult despre transformarea familiei tale într-o familie centrată pe Dumnezeu, citeşte cartea lui Elisabeth Elliot The Shaping of a Christian Family (Formarea unei familii creştine).

165

166 ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria, Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. mers. trăiesc viaţa din belşug. 2. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru.

166

Lăudaţi-i mult. Ei trăiesc din aceasta ca din mijloacele de existenţă. COLIN URQUHART 167 . JAMES C. chiar dacă trebuie să le întindeţi puţin. LAVINA CHRISTENSEN FUGAL „Dacă accepţi autoritatea Domnului Isus în viaţa ta. Lăudaţi-i pentru lucrurile importante. una este o funcţie a celeilalte“... iubiţi-i suficient de mult ca să-i disciplinaţi până nu este prea târziu. JAMES C. DOBSON „Creşterea ideală a copiilor este modelată după relaţia dintre Dumnezeu şi om“.167 „Disciplina şi dragostea nu sunt opuse. şi au nevoie de aceasta mai mult decât de mijloacele de existenţă“. DOBSON „Iubiţi-i pe copiii voştri cu toată inima voastră. atunci accepţi autoritatea cuvintelor Lui“.

lucrând la cărucior. Din nefericire. Mulţi doar speră că ai lor copii vor primi credinţa. a spus ea cu o privire care o trăda. Unul din locurile în care lucrul acesta se vede cel mai clar este în casa noastră. A doua oară când i-a chemat pe băieţi.168 Ziua 21 Trăind biruinţe spirituale în familia ta Deprinde-i pe copiii tăi să respecte autoritatea TED TRIPP Dorinţa lui Dumnezeu pentru căsnicia ta este ca tu să produci urmaşi evlavioşi.. ca părinţi ai copiilor noştri. O biruinţă majoră pentru părinţii creştini este să-şi asume responsabilitatea de a creşte copii evlavioşi. dar a adăugat două cuvinte puternice: „Mama a spus . Eşti tu gata să-ţi asumi răspunderea? Băieţii erau afară în atelier. În primul rând. Fiica noastră a ieşit afară să-i cheme la masă. şi să vă pregătiţi pentru masă.. „Vin băieţii înăuntru?“ a întrebat soţia mea. Apoi El vrea ca tu să transmiţi credinţa ta copiilor tăi. acolo unde autoritatea ne incomodează. Nu numai că nu ne place să fim sub autoritate. mulţi părinţi nu vor să-şi asume responsabilitatea de a transmite mai departe credinţa lor. „Voi amândoi să intraţi în casă. „Eu i-am chemat“. CONFUZIE CU PRIVIRE LA AUTORITATE Culturii noastre nu-i place autoritatea. ea i-a chemat ca agent al mamei lor. Care este natura autorităţii părinţilor asupra unui copil? Este ea absolută sau relativă? Este autoritatea învestită în părinţi datorită diferenţei relative de dimensiune dintre părinţi şi copilaşi? Suntem noi la conducere pentru că suntem mai deştepţi şi mai experimentaţi? Suntem noi chemaţi să conducem pentru că noi nu suntem păcătoşi. Noi.“. Fiica noastră nu avea autoritatea să ordone băieţilor să intre în casă. dar ei sunt? Avem noi dreptul să spunem copiilor noştri să facă orice vrem noi să facă? Dacă nu răspunzi la întrebări ca acestea. De ce nu veniseră băieţii? Pentru că sora lor era cea care îi chemase. Imediat!“ a anunţat ea cu autoritate. şi ei n-aveau de gând să se supună autorităţii ei. El vrea ca tu să fii evlavios. Avem nevoie de o înţelegere biblică a autorităţii. Întrebările abundă. Ei au ştiut atunci că era timpul să vină. Dacă eşti nesigur cu privire la natura 168 . Avem răspunderea de a le spune despre lucrurile lui Dumnezeu. nu ne place să fim autorităţi. avem răspunderea de a fi o autoritate pentru ei. să vă spălaţi. Ea s-a întors în atelier cu acelaşi mesaj. Suntem responsabili. când fiica noastră s-a întors în casă singură. Avem răspunderea de a le arăta cum să pună în aplicare lucrurile Domnului. vei fi de încercat şi nesigur în îndeplinirea datoriei tale faţă de Dumnezeu şi faţă de copiii tăi.

169 şi extinderea autorităţii tale, copiii tăi vor suferi mult. Ei nu vor şti niciodată ce să aştepte de la tine pentru că regulile de bază se vor schimba mereu. Ei nu vor învăţa niciodată valorile absolute şi principiile Cuvântului lui Dumnezeu, singurele care-i pot învăţa înţelepciunea. Părinţii din cultura noastră deseori improvizează pentru că ei nu înţeleg mandatul biblic de a-şi păstori copiii. Scopurile creşterii copiilor deseori nu mai sunt nobile, ci vizează mai degrabă confortul şi convenienţa imediată. Când părinţii cer ascultare pentru că se simt sub presiune, ascultarea copiilor se reduce la o convenienţă a părinţilor. Părinţii creştini trebuie să aibă o înţelegere clară despre creşterea copiilor în mod evlavios, iar copiii trebuie să fie deprinşi să cunoască faptul că Dumnezeu îi cheamă să asculte întotdeauna. CHEMAT SĂ COMANDE Ca părinte ai autoritate pentru că Dumnezeu te cheamă să fii o autoritate în viaţa copilului tău. Ai autoritatea să acţionezi în Numele lui Dumnezeu. Ca tată sau ca mamă, tu nu-ţi exerciţi autoritatea asupra jurisdicţiei tale, ci asupra jurisdicţiei lui Dumnezeu. Tu acţionezi la porunca Sa. Îndeplineşti o datorie pe care El ţi-a dat-o. Nu poţi încerca să modelezi viaţa copiilor tăi aşa cum îţi place ţie, ci aşa cum Îi place Lui. Tot ce faci tu în slujba ta de părinte trebuie să fie făcut din acest punct de vedere. Trebuie să te angajezi cu toată fiinţa ta să instruieşti, să porţi de grijă şi să educi, să corectezi şi să disciplinezi pentru că la aceasta te-a chemat Dumnezeu. Acţionează cu convingerea că El te-a pus să acţionezi în Numele Său. În Geneza 18:19, Dumnezeu spune: „Eu îl cunosc [pe Avraam] şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine“. Avraam este însărcinat de Dumnezeu. El îndeplineşte o slujbă din agenda lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a chemat la aceste lucruri. El nu este un colaborator extern. Avraam nu-şi scrie singur descrierea slujbei lui. Dumnezeu îi defineşte sarcina. Avraam acţionează în Numele lui Dumnezeu. Deuteronom 6 subliniază această opinie despre responsabilitatea părintească. În versetul 2, Dumnezeu spune că scopul Său pentru Israel şi copiii lor şi nepoţii lor este să se teamă de Domnul prin păzirea poruncilor Lui. Persoana prin care sunt transmise poruncile lui Dumnezeu este cel pe care îl cheamă Dumnezeu să-şi înveţe copiii când sunt acasă, când merg pe drum, când se culcă şi când se scoală. Dumnezeu are un obiectiv. El vrea ca o generaţie să urmeze alteia în căile Lui. Dumnezeu împlineşte acest obiectiv prin intermediul instruirii părinteşti. Efeseni 6:4 îţi porunceşte să-ţi creşti copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului. Aceasta nu este pur şi simplu o poruncă de a mustra şi de a instrui. Este o poruncă de a asigura mustrarea şi învăţătura Domnului ca să funcţioneze în favoarea lui Dumnezeu. Înţelegând acest principiu simplu poţi să gândeşti limpede cu privire la sarcina ta. Dacă tu eşti reprezentantul lui Dumnezeu în această lucrare de asigurare a mustrării şi a învăţăturii în Domnul, care sunt esenţiale, atunci şi tu eşti un om sub autoritate. Copilul tău şi cu tine sunteţi în aceeaşi barcă. Amândoi sunteţi sub autoritatea lui Dumnezeu. Aveţi roluri diferite, dar acelaşi Stăpân. Dacă permiţi mâniei nesfinte să murdărească procesul corectării, greşeşti. Trebuie să ceri iertare. Dreptul tău de a-ţi disciplina copilul este legat de ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci, nu de agenda ta de lucru.

169

170 ŞI TU EŞTI CHEMAT SĂ ASCULŢI Tu nu vii la copilul tău ca să-i ceri, pentru interesele tale, să ţi se supună şi să te asculte. Nu! Tu vii cu corecţiile disciplinei care sunt calea vieţii (Proverbe 6:23). Tu-l angajezi pe fiul tău în Numele lui Dumnezeu pentru că mai întâi Dumnezeu te-a angajat pe tine. Mi-amintesc de multe conversaţii care mergeau cam aşa: „N-ai ascultat de tata, nu-i aşa?“ „Nu“. „Ti-aduci aminte ce spune Dumnezeu că trebuie să facă tata dacă tu nu asculţi?“ „Să mă bată?“ „Exact. Trebuie să te bat. Dacă nu, atunci voi fi neascultător faţă de Dumnezeu. Şi tu şi eu vom greşi. Aceasta n-ar fi bine pentru tine sau pentru mine, nu-i aşa?“ „Nu“, (un răspuns cu părere de rău). Ce comunică acest dialog copilului? Tu nu-l baţi pentru că eşti rău. Tu nu încerci să-l forţezi să ţi se supună numai pentru că urăşti obrăznicia. Nu eşti furios pe el. Şi tu, ca şi el, sunteţi sub cârmuirea şi autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu te-a chemat la o slujbă pe care nu poţi s-o eviţi. Tu acţionezi sub cârmuirea lui Dumnezeu. Tu ceri ascultare pentru că Dumnezeu spune că tu trebuie să ceri ascultare. ÎNCREDEREA DE A ACŢIONA Există o libertate foarte mare aici pentru un părinte. Când tu îndrumi, corectezi sau disciplinezi, nu acţionezi din propria voinţă; acţionezi în Numele lui Dumnezeu. Nu trebuie să te întrebi dacă este bine ca tu să conduci. Cu siguranţă tu nu ai nevoie de permisiunea copilului tău. Dumnezeu ţi-a dat o sarcină de îndeplinit; de aceea aprobarea copilului tău nu este necesară. MANDATUL DE A ACŢIONA Înţelegerea faptului că tu ca părinte eşti reprezentantul lui Dumnezeu nu se ocupă numai cu dreptul de a îndruma. Ea oferă şi mandatul de a acţiona. N-ai de ales. Trebuie să-ţi angajezi copiii. Tu acţionezi în ascultare faţă de Dumnezeu. Este de datoria ta. Pentru a ilustra, statul Pennsylvania, unde locuiesc, cere şcolilor să raporteze orice caz de abuz de copil suspectat. Această lege nu oferă doar dreptul de a raporta abuzul. Ea cere ca abuzul să fie raportat. Funcţionarii şcolii nu au libertatea de a decide dacă să raporteze sau nu abuzul unui copil. Legea cere aceasta. În acelaşi fel, faptul că tu eşti chemat de Dumnezeu să fii o autoritate în instruirea copiilor tăi nu-ţi dă doar dreptul, ci şi responsabilitatea de a instrui. Ca administrator de şcoală, observ că majoritatea părinţilor nu înţeleg caracterul adecvat şi necesitatea de a comanda în viaţa copilului lor. Mai degrabă, părinţii iau rolul de sfătuitori. Puţini sunt dispuşi să spună, de exemplu: „Am pregătit păsat de ovăz pentru micul tău dejun. Este o mâncare bună, hrănitoare şi vreau s-o mănânci. Poate în alte dimineţi vei mânca ceva ce-ţi place mai mult“. Mulţi spun: „Ce vrei să mănânci la micul dejun? Nu vrei păsatul de ovăz pe care l-am pregătit. Vrei altceva?“ Aceasta sună foarte

170

171 frumos şi edificativ, dar ce se întâmplă de fapt? Copilul învaţă că el este cel care poate lua decizii. Părintele doar sugerează opţiunile. Acest scenariu se repetă în experienţa copiilor mici în alegerea hainelor, în alegerea programului, în alegerile din domeniul social, în alegerea felului în care îşi petrec timpul liber, şi aşa mai departe. Când copiii ajung la vârsta de şase sau opt sau zece ani, ei sunt deja proprii lor şefi. La vârsta de treisprezece ani copilul este scăpat de sub control. Părinţii pot să-i ademenească cu vorbe dulci, să pledeze, să îndemne (în frustrare şi supărare), să ţipe şi să ameninţe, dar copilul este şeful. Părintele a renunţat de mult la prerogativul de a lua decizii cu privire la viaţa copilului său. Cum s-a întâmplat asta? Aceasta s-a strecurat pe nesimţite la o vârstă foarte fragedă când părintele a făcut din orice decizie un bufet suedez de preferinţe din care să aleagă copilul. Unii pot argumenta: „Copiii învaţă să ia decizii numai când părinţii le permit să ia decizii. Noi vrem ca ai noştri copii să înveţe să ia decizii sănătoase“. Acest argument pierde din vedere cea mai importantă problemă. Copiii vor lua decizii bune când îi vor vedea pe părinţii lor credincioşi servind drept model şi dându-le porunci înţelepte şi luând decizii în folosul lor. Mai înainte chiar de a lua decizii este important pentru copii să fie sub autoritate. Învaţă-i pe copiii tăi că Dumnezeu îi iubeşte atât de mult încât le-a dat părinţi care să fie autorităţi bune pentru a-i învăţa şi a-i conduce. Copiii învaţă să ia decizii înţelepte, învăţând de la tine. Părinţii trebuie să vrea să conducă. Trebuie să faci aceasta cu bunăvoinţă şi cu har, dar trebuie să fii o autoritate pentru copiii tăi. CREŞTEREA COPIILOR A FOST DEFINITĂ Recunoaşterea faptului că Dumnezeu te-a chemat să lucrezi ca reprezentant al Său defineşte sarcina ta ca părinte. Cultura noastră a redus creşterea copiilor la asigurarea celor necesare. Părinţii deseori văd această sarcină în aceşti termeni înguşti. Copilul trebuie să aibă hrană, îmbrăcăminte, un pat şi timp de calitate. În contrast puternic cu această vedere îngustă, Dumnezeu te-a chemat la o lucrare mai profundă decât asigurarea celor necesare. Tu îţi păstoreşti copilul în Numele lui Dumnezeu. Sarcina pe care ţi-a dat-o Dumnezeu nu este una care să poată fi programată convenabil. Este o sarcină care pătrunde peste tot. Instruirea şi păstorirea se face oricând eşti cu copiii tăi. Când te scoli, când umbli, când vorbeşti, sau când te odihneşti, trebuie să te implici şi să-l ajuţi pe copilul tău să înţeleagă viaţa, să se înţeleagă pe sine, şi să înţeleagă nevoile lui dintr-o perspectivă biblică (Deuteronom 6:6-7). Dacă ai de gând să-ţi păstoreşti copiii, trebuie să ai o relaţie intimă cu ei. Trebuie să înţelegi ce-i supără pe copiii tăi. Dacă ai de gând să-i îndrepţi pe căile Domnului, aşa cum te cheamă să faci Geneza 18:19, trebuie să-i cunoşti şi să le cunoşti înclinaţiile. Această lucrare cere mai mult decât pur şi simplu să le asiguri hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul adecvat. OBIECTIVE CLARE Este instructiv să-i întrebi pe părinţi ce obiective concrete de instruire au pentru copiii lor. Majoritatea părinţilor nu pot să întocmească repede o listă cu punctele tari şi cu

171

172 punctele slabe ale copiilor lor. Nici nu pot să spună ce fac pentru a întări punctele slabe ale copilului lor sau pentru a încuraja punctele lui tari. Multe mame şi mulţi taţi nu au stat să discute scopurile lor pe termen scurt şi pe termen lung pentru copiii lor. Nu au creat strategii pentru creşterea copiilor. Ei nu ştiu ce spune Dumnezeu despre copii şi despre dorinţele Lui cu privire la ei. Prea puţină atenţie s-a dat metodelor şi abordărilor care se concentrează mai degrabă asupra corectării atitudinilor de inimă decât doar a comportamentului. Este trist că majoritatea corecţiilor au loc ca un produs secundar al copiilor, lucru care este jenant sau iritant. De ce aceasta? Idea noastră despre creşterea copiilor nu include păstorirea. Cultura noastră vede părintele ca un adult care asigură cele necesare. Timpul de calitate este considerat timpul în care ne distrăm împreună. Distracţia împreună nu este o idee rea, dar este la ani-lumină depărtare de îndrumarea copilului tău pe căile lui Dumnezeu. Spre deosebire de aceasta, Geneza 18 cheamă taţii să poruncească copiilor lor să ţină calea Domnului, făcând ce este drept şi bine. A fi părinte înseamnă să lucrezi în Numele lui Dumnezeu ca să-i îndrumi pe copiii tăi. Directorii conduc. Ca să-i conduci trebuie să-i cunoşti şi să-i ajuţi pe copiii tăi să înţeleagă standardul lui Dumnezeu pentru comportamentul copiilor. Aceasta înseamnă să-i înveţi că sunt păcătoşi prin natura lor. Aceasta implică să le arăţi îndurarea şi harul lui Dumnezeu descoperite în viaţa şi moartea lui Hristos pentru păcătoşi. SMERENIE ÎN LUCRAREA TA Înţelegerea faptului că voi funcţionaţi ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu poate să vă ţină foarte atenţi şi smeriţi ca părinţi. Este un lucru serios să realizezi că tu îţi corectezi copilul la porunca lui Dumnezeu. Tu stai înaintea lui ca reprezentant al lui Dumnezeu ca să-i arăţi păcatul lui. Aşa cum un ambasador este conştient de faptul că funcţionează în numele ţării care l-a trimis, tot aşa tu ca părinte trebuie să fii conştient de faptul că-L reprezinţi pe Dumnezeu înaintea copilului. Nu cunosc nici o realizare care să-l facă pe un părinte mai sobru şi mai smerit ca aceasta. De multe ori am fost nevoit să cer iertare copiilor mei pentru mânia mea sau pentru un răspuns păcătos. Am fost nevoit să spun: „Fiule, am păcătuit împotriva ta. Am vorbit cu o mânie nesfântă. Am spus lucruri pe care n-ar fi trebuit să le spun. Am greşit. Dumnezeu mi-a dat o sarcină sfântă, şi eu am adus mânia mea nesfântă în această misiune sfântă. Te rog, iartă-mă“. Interesul tău poate să crească dacă realizezi că disciplina nu este lucrarea ta de pe agenda ta de lucru, ca să dai frâu liber mâniei tale împotriva copiilor tăi; este arătarea ta ca reprezentant al lui Dumnezeu, care aduce mustrările vieţii pentru fiul tău sau pentru fiica ta. Tu doar tulburi apele când motivul principal al disciplinei este mai degrabă nemulţumirea ta cu privire la comportarea lor decât nemulţumirea lui Dumnezeu faţă de răzvrătirea împotriva autorităţii pe care El a rânduit-o. NU ESTE LOC PENTRU MÂNIE Am vorbit cu foarte mulţi părinţi care credeau cu sinceritate că mânia lor are un loc legitim în corectare şi disciplinare. Ei gândeau că nu puteau să-i aducă pe copiii lor la o frică serioasă faţă de neascultare decât dacă le arată mânie. Şi astfel disciplina a devenit

172

Apostolul Iacov nu putea fi mai clar. ci pentru că s-au convins că „cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul. Nici o schimbare de comportament care este produsă de o astfel de mânie nu-i va mişca pe copiii tăi spre Dumnezeu. Ce învaţă copilul din aceasta este frica de om. atunci nu trebuie să strici lucrarea cu mânia ta.1. dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere“ (Proverbe 15:32). soţia mea îi iubeşte prea mult ca să-i disciplineze“. Copilul învaţă să primească îndreptarea. Mânia omului îi poate învăţa pe copiii tăi să se teamă de tine. Înseamnă să aduci condamnarea Lui asupra păcatului pentru aceste subiecte din împărăţia Lui. zăbavnic la mânie. Îi îndreaptă spre idolatria temerii de om. 173 . spunând: „Preaiubiţii mei fraţi. Am fost smerit şi uimit să-i văd pe copiii mei. căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu“ (Iacov 1:19-20). Trebuie într-adevăr.173 timpul când mama sau tata îşi manipulează copiii prin manifestările brutale ale mâniei. înseamnă mai degrabă să le aminteşti că purtarea lor păcătoasă Îl ofensează pe Dumnezeu. DISCIPLINA: O EXPRESIE A DRAGOSTEI Stând puţin de vorbă în timpul unei pauze pentru cafea la o conferinţă a pastorilor. „Îi disciplinez tot timpul. nu teama de Dumnezeu. a observat tatăl nr. i-am auzit fără să vreau pe unii taţi vorbind despre copiii lor şi nu m-am putut abţine să nu ascult. că acceptă corectarea. Nu e de mirare că Iacov subliniază acest lucru. Ei înţeleg că tatăl lor este reprezentantul lui Dumnezeu. El este Împăratul. De aceea. Viaţa neprihănită pe care o doreşte Dumnezeu nu este niciodată produsul mâniei necontrolate. Corectarea nu înseamnă să-ţi arăţi tu mânia pentru ofensele lor. ei ştiu că primirea corectării le va aduce pricepere. dar aceasta nu va aduce neprihănirea biblică. Ei pot chiar să se poarte mai bine. nu pentru că părinţii au întotdeauna dreptate. a comentat tatăl nr. „Sunt prea sever cu ei“. BENEFICIILE COPILULUI Părintele vine la copil în Numele lui Dumnezeu şi pentru Numele lui Dumnezeu. luaţi aminte la lucrul acesta“ (trad. „Ştiţi bine lucrul acesta. Dacă îi corectezi şi îi disciplinezi pe copiii tăi pentru că Dumnezeu ţi-a poruncit aceasta. Copilul care acceptă aceste adevăruri va învăţa să accepte corectarea. 15:5). Ca părinţi voi puteţi să-l învăţaţi pe copilul vostru să primească îndreptarea de la voi pentru că ea reprezintă metoda pe care a hotărât-o Dumnezeu. nu pentru că le-am adus-o eu în cel mai bun mod posibil. Iacov 1 demonstrează falsitatea ideii că părinţii trebuie să accentueze corectarea prin mânia personală. în ultimii ani ai adolescenţei lor şi puţin după douăzeci. folosit de Dumnezeu ca autoritate care să-i conducă în căile lui Dumnezeu. ci pentru că Dumnezeu spune că „nuiaua şi certarea dau înţelepciunea“ şi „cine ia seama la mustrare ajunge înţelept“ (Proverbe 29:15. 2. engleză). Ei trebuie să se supună. preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare. Aceasta îi îndepărtează de Dumnezeu. deşi eu nu sunt un instrument fără cusur al lucrării lui Dumnezeu. „Cred că tu şi soţia ta trebuie să vă echilibraţi cumva“. încet la vorbire.

E ca şi cum le-am spune: „M-am săturat de tine. ci dureroasă. Problemele de disciplină sunt probleme de creare a caracterului şi de onorare a lui Dumnezeu. Deşi este adevărat că copiii disciplinaţi sunt o bucurie pentru părinţii lor (Proverbe 23:15-16. Funcţia ei nu este esenţialmente punitivă. Principala reacţie a disciplinei nu este de a răzbuna. În loc să dea un rod al neprihănirii şi al păcii. El spune că deşi disciplina nu este plăcută. 174 . Ei tind să privească disciplina ca o răzbunare – încheindu-şi socotelile cu copiii lor pentru ceea ce au făcut. nu împotriva lor. Mulţi părinţi nu au o viziune biblică despre disciplină. acest soi de tratament mai degrabă îi lasă pe copii supăraţi şi furioşi. îi corectăm pe copiii noştri când ei ne irită. Noi. Este un abuz neevlavios al copilului.174 „Da“. şi Apocalipsa 3:19: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc“. a continuat tatăl nr. De ce este aşa de greu să reţinem această idee? Este greu din pricina a ceea ce am discutat mai sus. Este pedeapsă. Am să te lovesc. Mai înainte să fie ceva care să echilibreze dragostea. El spune că disciplina este un semn al identificării lui Dumnezeu cu noi ca Tată al nostru. ci corectivă. ci este mai degrabă doar o răcorire de frustrarea noastră. Dumnezeu ne disciplinează spre binele nostru. Disciplinarea unui copil este refuzul unui părinte de a fi părtaş de bună voie la moartea copilului său (Proverbe 19:18). ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte“. disciplina este mai degrabă cea mai adâncă expresie a dragostei. tu nu poţi să disciplinezi doar pentru problemele de interes personal sau pentru convenienţa personală. Nu ne vedem pe noi înşine ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu. Proverbe 13:24 mi-a venit în minte: „Cine cruţă nuiaua. nu penală. dar cine-l iubeşte. Dumnezeu ne dă înţelegerea a ceea ce este disciplina. ci de a corecta. Este terapeutică. Aproape că mi s-a pus un nod în gât! Să pui în balanţă disciplina şi dragostea? M-am gândit la Proverbe 3:12: „Domnul mustră pe cine iubeşte. Este corectivă. urăşte pe fiul său. „avem nevoie de un echilibru între disciplină şi dragoste“. 1 reflectând. ea ne dă un rod al neprihănirii şi al păcii. corectarea noastră nu este ca să-i salvăm pe copiii noştri de calea periculoasă. Cum poţi să pui în balanţă disciplina şi dragostea? Conversaţia pe care fără să vreau am auzit-o reprezintă un punct de vedere foarte răspândit. Este menită să producă creştere. ca reprezentant al lui Dumnezeu. Standardele care nu se negociază ale lui Dumnezeu trebuie să fie sursa de alimentare a corecţiei şi a disciplinei. Astfel. Evrei 12 ne arată clar că disciplina nu este represivă. nu durere. Disciplina are un obiectiv corectiv. Ceea ce tocmai am descris nu este disciplină. îl pedepseşte îndată“. Tu te îndrepţi spre ei cu mustrările şi rugăminţile stăruitoare ale vieţii. sau am să te fac să stai pe un scaun izolat de familie până îţi vei da seama ce rău ai făcut“. Mă faci să înnebunesc. Obiectivul tău în disciplină este să te îndrepţi spre copiii tăi. Este de mirare că copiii se opun voii cuiva care se mânie pe ei pentru că l-au iritat? Disciplina ca învăţătură pozitivă mai degrabă decât ca pedeapsă negativă nu înlătură consecinţele sau rezultatele privitoare la comportament. 24). Evrei 12:5-6 consideră disciplina un cuvânt de încurajare adresat fiilor. sau am să ţip la tine. Corecţia ta trebuie să fie legată de principiile şi de adevărurile absolute ale Cuvântului lui Dumnezeu. deci. ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. nu-i corectăm. Consecinţele şi rezultatele comportamentului fac parte cu siguranţă din procesul pe care îl foloseşte Dumnezeu pentru a-Şi pedepsi poporul. Când purtarea lor nu ne irită.

Când ai făcut copii ţi-ai asumat această răspundere. 175 . trăiesc viaţa din belşug. şi numai tu. Această acţiune nu provine din faptul că tu eşti mai bun. copiii tăi sunt la fel de neajutoraţi ca mieluşeii. păstorul pământesc al copilului. responsabilitatea de a influenţa viaţa copiilor tăi pentru Domnul îţi este dată de Dumnezeu. 2. înţelepciune şi foarte multă rugăciune. citeşte cartea lui Ted Tripp Shepherding Your Child’s Heart (Păstorirea inimii copilului tău). © 1998 de Ted Tripp. Dar necesită şi acţiune. răbdare. Creşterea copiilor astfel încât să trăiască în Primul Scaun necesită timp. Lumea vrea să-ţi distrugă copilul cu idei false. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. poţi să-ţi aperi copilul. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. mers. Folosită cu permisiunea lui Shepherd Books. mai deştept sau mai mare decât copiii tăi. nu eşti un bun păstor. Ţi-a fost dată de Dumnezeu. Celelalte oi nu-i pot proteja. Este absolut crucial ca tu să experimentezi această biruinţă şi să începi săţi asumi răspunderea. care sunt complet dependenţi de păstor pentru supravieţuirea lor.175 Luată din Shepherding Your Child’s Heart de Ted Tripp. Nu. dar păstorul poate. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Şi dacă ai nevoie de mai multă îndrumare ca să fii un păstor pentru copilul tău. Vezi tu. Ce ai făcut cu această răspundere? Ţi-ai însuşit-o şi îi ajuţi pe urmaşii tăi să crească în învăţătura şi mustrarea Domnului? Dacă nu. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Ea îţi va schimba modul de a gândi despre creşterea copiilor.

Kruşciov a bătut cu pantoful în masă la o întrunire a Naţiunilor Unite şi a spus că URSS-ul va îngropa Statele Unite. Vestea intimidează. După citirea următoarelor cuvinte de înţelepciune scrise de Jean Fleming. ♦ Te-a făcut vreodată starea lumii să doreşti să-ţi aduni toată familia şi să fugi în munţi? ♦ Ai impresia că a creşte copii evlavioşi în această societate este o provocare imposibilă? ♦ Vezi în viaţa copiilor tăi lucruri negative care te sperie de moarte? Ca femeie tânără în anii '60. în imaginaţia noastră. El chiar promite să aibă grijă de noi şi să ne binecuvânteze dacă noi ascultăm de El. Astăzi „vrăjmaşul nostru ateu“ este unul din cele mai fertile câmpuri de misiune din lume. şi „a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său. furăm puterea şi bucuria zilei de astăzi. primul ei născut. cum se clatină copacii din pădure când bate vântul“ (Isaia 7:2). nu vă temeţi! JEAN FLEMING Acest capitol a fost scris pentru mame. De fapt. sunt sigur că veţi fi foarte încurajaţi în ce priveşte felul în care trebuie să vă creşteţi copiii. În Vechiul Testament un rege primeşte vestea că vrăjmaşii lui au format o alianţă.176 Ziua 22 Trăind biruinţe spirituale în familia ta Mamelor. Poate că temerile noastre cu privire la anii adolescenţei precipită unele din aceste probleme. eu mă rog ca aceasta să vă ajute să trăiţi o biruinţă incredibilă în creşterea copiilor voştri. Teama este un sentiment universal. Dar mă întreb dacă noi. Am cunoscut această teamă. Lumea aceasta este un mediu ostil. Am văzut o mare revoluţie de atunci. Frica îi face să se clatine. Acum câţiva ani am întâlnit o mamă cu pruncul ei. să tremure. să tresară. 176 . nu ne îngrijorăm deseori în mod inutil pentru nişte lucruri care nu se vor întâmpla niciodată. Cred că fiecare generaţie are motive să se teamă să aducă pe lume copii. De fapt. dar taţii şi-ar face lor înşişi un mare serviciu dacă l-ar citi. Teama deseori ia naştere şi se amplifică în mintea noastră. poate că ai cunoscut-o şi tu. Bineînţeles că nu suntem primele care să ne îngrijorăm din cauza unor ameninţări ce nu se vor materializa niciodată. fără îndoială. când ne temem de ce s-ar putea întâmpla în viitor. mult mai receptiv la Evanghelie decât propria noastră ţară. Fără îndoială. auzeam femeile creştine discutând dacă să aducă copii în această lume atât de rea şi de nesigură. la fel ca acele femei din anii '60. dar mi-e tare frică de anii adolescenţei ei“. în braţe. Împrejurările se schimbă. dar toţi am experimentat teama într-un anumit moment din viaţa noastră. care a spus: „Îmi place să fiu mamă. Poate că unii din voi nu pot ajunge la acel Prim Scaun în creşterea copiilor pentru că îi împiedică teama. Dar Dumnezeu spune foarte clar în Cuvântul Său că noi nu trebuie să ne temem de nimeni şi de nimic decât de El. Unii bărbaţi „macho“ poate nu vor să admită aceasta.

Cel viu. să-L privim ca sfânt. Trebuie să privim ţintă la Dumnezeu. În ultima carte a Bibliei. El vrea să spună să ne luăm ochii de la împrejurare şi să ni-i aţintim asupra Lui. nu te teme. Dumnezeu trimite vorbă lui Ahaz: „Ia seama şi fii liniştit. Există. sublinierile sunt adăugate).177 Panica se răspândeşte şi nu se întâmplă nimic.7). nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima. Dumnezeu îl avertizează: „Dacă nu veţi sta tari în credinţa voastră. Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare“ (Geneza 15:1). ce spune Dumnezeu şi faptul că Dumnezeu este cu noi. El ne porunceşte să nu ne înspăimântăm (Matei 24:6). El face cea mai puternică afirmaţie. Uneori temerile noastre cele mai rele vin asupra noastră. Dumnezeu vorbeşte apostolului Ioan: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. să fim liniştiţi. cine este Dumnezeu. să fugim de rău. Obişnuiam să mă agăţ de Psalmul 34:7 în momentele mele de spaimă: „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie“. „aşa vorbeşte Domnul. noi ne-am obişnuit să ne temem de ce nu trebuie şi de cine nu trebuie. nu la armatele care se adună la hotarele noastre. engleză. Această expresie este repetată frecvent în Biblie. Am fost mort. Din nefericire. Dar promisiunea izbăvirii nu este pentru cei cărora le este frică. De la primul „Nu te teme“ înregistrat în Biblie în Geneza până la ultimul din Apocalipsa. dar El nu dă duhul de frică poporului Său (2 Timotei 1:7). Dumnezeu: «Aşa ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc»“ (v. TEME-TE DE DUMNEZEU Dumnezeu nu ne spune niciodată să ne temem. 177 . El nu spune că nu există pericole. Dumnezeu nu ne spune să ne temem de vremuri. „Nu te teme“ au fost chiar cuvintele pe care îngerul le-a spus Mariei. ci pentru cei care se tem de Domnul. să ne încredem în El şi să ascultăm de El. care rezultă din cea mai puternică avertizare. Apoi. El cunoaşte tendinţa noastră de a muri de frică şi rezultatele ei care ne slăbesc atât pe noi cât şi pe copiii noştri. nu veţi sta în picioare“ (v. şi de atunci încoace El a spus mereu aceste cuvinte mamelor. A ne teme de Dumnezeu înseamnă să-L luăm pe Dumnezeu în serios.9. El ne spune să urâm răul. Când Dumnezeu spune: „Nu te teme“. De fapt. dar să nu ne temem de rău. În toată Scriptura Dumnezeu şi dojeneşte şi mângâie pe poporul Său cu expresiile „Nu te teme“ sau „Nu te înspăimânta“. să ne închinăm Lui. Dumnezeu leagă aceste cuvinte de o afirmaţie cu privire la Sine. Chiar şi atunci. După ce Dumnezeu aduce la cunoştinţa împăratului Ahaz această ameninţare. şi să fim vigilenţi şi înţelepţi în ce priveşte răul. NU TE TEME. acesta este un semn că trebuie să luăm seama cu atenţie. din pricina [lor]“ (Isaia 7:2. aceasta contează cu adevărat. trad. să nu ne temem şi să nu ni se înmoaie inima. În ebraică ori de câte ori Dumnezeu repetă acelaşi cuvânt într-o propoziţie. şi iată că sunt viu în vecii vecilor.4). nu la anii adolescenţei care vor veni. Dumnezeu uneori stârneşte frica în vrăjmaşii noştri ca să-Şi împlinească planurile. În Geneza El îi spune lui Avram: „Avrame. mama Domnului nostru (Luca 1:30). Care sunt dovezile că noi stăm tari în credinţa noastră? Trebuie să luăm seama. Dumnezeu ne spune să ne temem de El. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor“ (Apocalipsa 1:17-18).

dar sute de bebeluşi au fost ucişi în Betleem în primii doi ani după naşterea Sa (Matei 2:13-18). ori de câte ori Dumnezeu mişcă pe poporul Său să se adune ca să se roage. Temerile ne fac agitate. Temerile ne arată că în momentul acela nu suntem oameni ai speranţei. Dar să presupunem că acesta este într-adevăr unul din cele mai rele timpuri. Şi din nefericire. măcar că nu este departe de fiecare din noi“ (Fapte 17:26-27). A fost primul secol al creştinismului un timp bun sau un timp rău? Biserica era înflăcărată. le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor. am reuşi cu greu să găsim un timp bun. Dumnezeu este în control Recunoaşte că Dumnezeu te-a ales pe tine şi familia ta să trăieşti exact acolo unde eşti. totul a mers în jos. Deseori părinţii îi îndepărtează pe copiii lor de ei şi de credinţă prin temerile lor. În Statele Unite. Instituţia religioasă era rece şi coruptă. Cu siguranţă. Suntem noi într-o vreme bună sau într-o vreme rea? Evident că vedem multe lucruri cumplite în cultura noastră. După ce Adam şi Eva au păcătuit. Ţara în care S-a născut Domnul Isus era sub ocupaţia vrăjmaşului. fie la cuvinte nesăbuite şi regretabile fie la o tăcere împietrită. Dacă am trasa istoria pe un grafic ca să determinăm cel mai bun timp pentru creşterea copiilor. Parabola neghinei ne oferă o imagine ajutătoare a vieţii pe pământ (Matei 13:24-30. violul şi crima făceau parte din istoria familiei regale. El aude şi face ceva extraordinar.178 CE ÎNSEAMNĂ ACEASTA PENTRU NOI CA MAME? Frica face mai mult rău decât bine Recunoaşte că temerile tale fac mai mult rău decât bine familiei tale. exact în acest timp din istorie. dacă am desena graficul nostru. temerile noastre fac mai mult rău decât bine familiilor noastre. Slujitorii stăpânului ţarinei erau necăjiţi pentru că un vrăjmaş semănase neghină 178 . De fapt. 36-43). ieşiţi dintr-unul singur. studenţii din licee se întâlnesc la catargul ateagului înainte de ore ca să se roage. şi Dumnezeu tăcuse aproximativ patru sute de ani înainte venirea Sa. Dar poate şi mai multe mame se adună ca să se roage pentru copiii lor şi pentru şcolile lor astăzi decât în oricare alt timp din istorie. dar credincioşii erau sfâşiaţi de lei. Temerile ne arată că în momentul acela nu suntem oameni ai credinţei. temerile ne arată deseori că în momentul acela nu suntem oameni ai dragostei. să locuiască pe toată faţa pământului. Temerile noastre ne pot împinge fie la o decizie nebună fie la indecizie paralizată. fie la suspiciuni nejustificate fie la negări neînţelepte. Am fi vrut să ne creştem copiii în timpul epocii de aur a Vechiului Testament când David era împărat? Adulterul. Dumnezeu ne asigură că El ne-a ales să trăim în acest timp specific al istoriei cu un scop: „El a făcut ca toţi oamenii. Temerile ne fac suspicioase. ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind. Vestea bună se răspândea. Aşa cum dragostea izgoneşte frica (1 Ioan 4:18). Ar fi fost un timp bun anii când Domnul Isus a umblat pe acest pământ? Nici o altă perioadă nu a fost binecuvântată cu prezenţa fizică a lui Dumnezeu venit în trup. cred că ne-ar fi foarte greu să decidem dacă vremurile au fost bune sau rele. se pare că frica izgoneşte dragostea.

William Wilberforce (1759-1833) a crescut într-o casă unde Hristos era onorat. Deşi Sfântul Augustin (354-430) a avut o mamă care credea şi se ruga. Nădejdea spune: „Eu cred ce spune Dumnezeu despre viitor“. Încurajaţi pe alţii Dumnezeu doreşte ca noi să ne încurajăm unii pe alţii la credinţă. când este vorba de copiii noştri. Şi pentru noi. Ce vreau să spun cu asta? Doar pentru că ai voştri copii nu sunt acolo unde v-ar place să-i vedeţi în acest moment în timp nu înseamnă că orice speranţă este pierdută. Ne entuziasmăm de faptul că Dumnezeu poate să coboare şi să răscumpere în mod surprinzător. „Doamne! Ele se sperie de moarte una pe alta“. el a fost implicat într-o viaţă imorală şi s-a ocupat cu filosofii şi secte ciudate. la nădejde şi la dragoste „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite. Ca mame. Amândouă se leagă de încrederea că ceea ce spune Dumnezeu este adevărat. Dar deseori. Rugaţi-vă în mod special pentru oamenii pe care Dumnezeu i-ar putea aduce în viaţa lor ca să-i influenţeze. Amândouă au de a face cu realităţi care nu se văd. Stăpânul ţarinei a spus slujitorilor săi să aştepte până la seceriş ca să separe cele două recolte. dar a fost absorbit de chefuri şi de viaţa socială. „Sunt convinse că este imposibil să creşti copii buni în ziua de azi“. Continuaţi să vă rugaţi şi să vă încredeţi în Dumnezeu pentru ca El să lucreze. Credinţa şi nădejdea se împletesc. votând legislaţia împotriva sclaviei.179 între grâu. fostul căpitan de vas care transporta sclavi. Dumnezeu ne cheamă la credinţă. şi dacă El poate să facă ceva bun din ceva rău. Augustin avea treizeci de ani înainte să devină un urmaş al lui Hristos. dar cea mai mare dintre ele este dragostea“ (1 Corinteni 13:13). care fusese convertit şi scrisese minunatul imn „Măreţul har“. Dar dragostea are un loc pentru eternitate. a spus ea. Noi toţi am auzit istorisiri dramatice de convertire în care Dumnezeu a atins oameni care n-au avut privilegiul să afle despre Hristos în casa lor. ne exersăm credinţa când privim dincolo de ce se vede. Newton l-a încurajat pe Wilberforce să memoreze Scriptura. cu siguranţă El poate să-l atingă şi pe copilul tău aşa cum i-a atins pe Augustin şi pe Wilberforce. Credinţa spune: „Eu cred ce spune Dumnezeu despre ceea ce este invizibil“. avem nevoie de provocarea la credinţă: dacă Dumnezeu poate crea ceva din nimic aşa cum a făcut la creaţie. 179 . nădejdea şi dragostea. După convertirea lui la Hristos. În cer nu vom mai avea nevoie de credinţă sau de nădejde. răul şi binele trebuie să crească împreună. Poate că de aceea se spune: „Acum dar rămân aceste trei: credinţa. Wilberforce a ajuns la credinţa adevărată printr-un profesor de la Colegiul Queens unde cei doi citeau cu voce tare unul altuia clasicii literari şi Biblia şi discutau despre ce citeau. să studieze Biblia şi să fie un om al lui Hristos în Parlamentul britanic unde Wilberforce şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii sale publice. o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd“ (Evrei 11:1). Wilberforce a fost ucenicizat de John Newton. totul va fi realitate vizibilă şi tangibilă. Inimile noastre bat mai repede când auzim povestea vieţii lor. „Este o anumită nevoie despre care ar trebui să vorbesc?“ am întrebat-o pe femeia care aranjase să vorbesc femeilor din biserica ei.

180 Îl dezonorează pe Dumnezeu când alimentăm temerile unii altora în loc să ne încurajăm unii pe alţii ca să ne încredem în Dumnezeu şi să ne îmbărbătăm. dar aplicarea lui „să-i iubeşti pe alţii 180 . şi i-aţi biruit. pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui“ (Maleahi 3:16). inferior lui Dumnezeu în orice fel şi în orice grad. De exemplu. dar modul de aplicare a lor nu este specificat. Frica poate fi una din cele mai puternice strategii ale vrăjmaşului. Dumnezeu ne spune să-L iubim cu toată inima noastră. despre promisiunile Lui. de a ne pune gheara în gât şi de a ne ţine terorizaţi într-un colţ. Ei au zugrăvit răul în termeni întunecaţi. nu de rău. Duhul şi conţinutul întâlnirii este totul: Dumnezeu este luat în serios. nici că noi trebuie să alimentăm temerile unii altora. cu linii neclare. să prindă pentru totdeauna acest moment de vârf din istoria umanităţii. Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat. Deşi Dumnezeu dă unele porunci negative precise – să nu minţi. nu-i aşa că în ochii lui Dumnezeu cele mai importante momente din istorie sunt acelea în care poporul Său se bizuie pe caracterul Său şi pe Cuvântul Său? Dumnezeu ne cheamă să trăim în tensiunile credinţei A trăi prin credinţă înseamnă să trăieşti în tensiune. Nici Domnul Isus nici Pavel nu au ocolit realitatea răului. Frica are un fel al ei de a lua în stăpânire. să-i iubim pe alţii ca pe noi înşine. Dacă ne temem de rău în loc să ne temem de Dumnezeu. să onorăm pe părinţii noştri. despre îndurările Lui pline de delicateţe şi despre bunătatea Lui plină de dragoste. vorbesc unii cu alţii. Scena Îi place atât de mult lui Dumnezeu încât cheamă scribii cereşti să înregistreze conversaţia. de a înlătura judecata bună. Cei care Îl iau în serios vorbesc unul cu altul despre credincioşia Lui. Sfârşitul este scris: Domnul Isus este biruitor. Situaţia nu este materială. cu tot sufletul nostru şi cu toată puterea noastră. poate sunt mame care se bucură de robusta sănătate spirituală a copiilor lor sau privesc la Dumnezeu cu credinţă pentru copiii îndărătnici. limitat de Dumnezeu în scop şi putere. Dumnezeu ne cheamă să ne îndemnăm unii pe alţii la credinţă şi la fapte bune în special în aceste vremuri grele (Evrei 10:24-25). Îl văd pe Domnul privind în jos la o scenă care-I face plăcere. Aplicarea lui „să nu minţi“ este limpede. putere şi direcţie când ne creştem copiii şi când ne trăim viaţa. pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume“ (1 Ioan 4:4). „Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul. şi cu o neplăcută lipsă a definirii. ca şi cum n-am fi siguri cine va câştiga lupta dintre bine şi rău. Ultimele dispoziţii sunt clare. Dumnezeu este onorat când cei care se tem de Dumnezeu. şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui. Dumnezeu ne-a dat multe promisiuni că El este mai tare decât răul şi că El va fi cu noi şi ne va ajuta. Apostolul Ioan ne aminteşte: „Voi. Pentru că în definitiv. să nu comiţi adulter – partea principală a comunicării Lui către noi este prezentată în termeni generali şi categorici. pentru că Dumnezeu vrea să privim la El pentru înţelepciune. de a ne face să ne îndoim de Dumnezeu. dar n-au sugerat niciodată că starea lumii trebuie să-i paralizeze pe credincioşi prin frică. sunteţi din Dumnezeu. copilaşilor. Îl dezonorează pe Dumnezeu când vorbim ca şi cum sfârşitul ar fi încă la îndemâna oricui. Poate se bucură la un ceai împreună sau suferă într-o închisoare mohorâtă. răul are putere asupra noastră. Satan face parte din creaţia lui Dumnezeu.

181 ca pe tine însuţi“ nu este. Dar şi mamele cad. sau cu întâlnirile. Uneori presiunea anturajului altor mame creştine dictează greşit acţiunile noastre şi defineşte îngrijorările noastre. la ce programe? Cum 181 . Dificultatea apare când încercăm să echilibrăm dorinţa de a-i proteja pe copiii noştri şi înţelegerea faptului că dacă ei nu se pot raporta la oameni. frica pătrunde deseori ca să ne testeze credinţa. ne încredem în Dumnezeu şi căutăm să implementăm ceea ce El cere de la noi. o şcoală publică. Avem nevoie unii de alţii. Dumnezeu poate în fapt să conducă o familie să folosească multe opţiuni diferite de şcolarizare. Rezultatul este deseori o imagine rigidă a felului în care ar trebui să arate o viaţă care-L urmează pe Domnul Isus. Nu trebuie să ne lăsăm presaţi de anturaj. mamele de obicei se gândesc numai la constrângerea distructivă pe care o simt copiii noştri pentru a se conforma. cultura populară şi presiunea anturajului. şi trebuie să difere. ca mame prin credinţă. În loc să privim la Domnul pentru direcţie. sau un milion de alte posibilităţi. Nu există un singur răspuns cu privire la ce facem cu televizorul. de la familie la familie şi de la situaţie la situaţie. dacă cei evlavioşi trebuie să aleagă o şcoală creştină. a nu vorbi în timp ce altcineva vorbeşte. privim în jurul nostru după îndrumări şi încuviinţare. sunt slabe speranţe pentru ei să ajungă la Hristos. Întrebările sunt evidente şi dificile. A-i iubi pe alţii s-ar putea aplica prin a duce de mâncare unei familii nevoiaşe. Ne îngrijorăm din cauza forţelor exterioare: mass media. Dumnezeu te va conduce în aplicaţii individualizate făcute special pentru familia ta. Temerile vin în multe forme. Aceasta cere implicare în această lume şi aduce cu ea complicaţii şi tensiuni. sau la o şcoală cu predare la domiciliu? Dumnezeu invită fiecare familie să se roage şi să caute sfatul Său. suntem un trup. când se menţionează expresia presiunea anturajului. am fi eliberaţi de unele stresuri care însoţesc viaţa celor care iau chemarea Sa în serios. la o şcoală creştină. Ne fixăm privirea asupra unui singur tablou: cum trebuie să se îmbrace copiii sau cum trebuie să-şi poarte părul. trebuie să-ţi dai copilul la o şcoală publică. sau o şcoală la domiciliu pentru copiii lor. Bineînţeles că presiunea anturajului poate crea probleme. Dar Dumnezeu cheamă pe poporul Său să-L facă cunoscut pe El. De exemplu. a salva un copil de la înec. Ne îngrijorăm că Dumnezeu s-ar putea să nu ne conducă sau că noi s-ar putea să nu fim în stare să deosebim îndemnurile Lui. adunându-ne împreună în plăcută comuniune cu alţii care gândesc la fel. Problema şcolarizării ilustrează o mulţime de alte domenii în care putem învăţa de la Dumnezeu şi ne putem exersa credinţa când luăm decizii în familia noastră. Când noi ne străduim să-L urmăm pe Dumnezeu. Fiecare familie trebuie să ajungă la concluziile ei înaintea lui Dumnezeu în credinţă. Când noi. Lupta de a trăi aşa cum se cuvine în această lume Dacă Dumnezeu ne-ar îngădui să ne retragem din această lume. lucrul nostru în afară va diferi. Nici un răspuns nu este bun pentru toată lumea. nici nu trebuie să-i judecăm pe părinţii care caută să-L urmeze pe Domnul. Din nefericire. De exemplu. Pericolul apare când o aplicaţie specifică este considerată singura modalitate corectă de acţiune. cu calculatorul. dar hotărăsc direcţii diferite de ale noastre. Trebuie să ne îndemnăm şi să ne încurajăm unii pe alţii. să învăţăm unii de la alţii. pot să-i las pe copiii mei să se uite la televizor? Dacă da. cu muzica.

Încrede-te în Dumnezeu. Ceea ce constatăm de obicei este că cu cât îi ţinem mai din scurt cu atât mai mult îşi pune lumea mâinile în jurul copiilor noştri. mers. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. A Mother’s Heart (Inima unei mame). Sau mai rău. Uneori vrem să-i ţinem foarte din scurt. atunci când noi nu mai avem nici o şansă. A creşte copii evlavioşi chiar acolo unde te afli este posibil. dacă doriţi să citiţi mai mult despre înţelepciunea lui Jean Fleming. Dumnezeu are planuri specifice pentru fiecare familie. Poate ai văzut că lucrul acesta este adevărat din propria ta viaţă. Din A Mother’s Heart de Jean Fleming. Tot ce vrea El de la noi este să ne încredem în El. 182 . pentru fiecare copil. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. mai ales când este vorba de copiii noştri. vă îndemn cu tărie să citiţi cartea ei. N-ai vrea să faci asta chiar acum? Dacă vei face aceasta. ai devenit atât de temătoare de lumea aceasta că ai hotărât să nu aduci copii pe lume pentru că „n-ar avea nici o şansă“. De fapt. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Nu fugi în munţi ca să scapi de răul din această lume. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Veţi fi binecuvântate! ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. 2. © 1996 de Jean Fleming. puterea lui Dumnezeu este cea mai evidentă. Să te încrezi în Dumnezeu – nu este întotdeauna uşor. Roagă-L pe Dumnezeu să lucreze în viaţa copiilor tăi. Întăreşte-te. aşa cum Jean Fleming tocmai a explicat. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Nu te teme. Fii liniştită. Folosită cu permisiunea lui NavPress. lui Dumnezeu Îi plac aceste dificultăţi. trebuie să realizez că toate concluziile mele înaintea lui Dumnezeu pot fi diferite de cele ale altor părinţi care sunt de asemenea în căutarea călăuzirii lui Dumnezeu. trăiesc viaţa din belşug. Şi mamelor. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Ei bine.182 voi contracara impactul negativ? Care este hrana adevărată pentru minte şi pentru suflet cu care îi voi hrăni? Odată intrat în aceste probleme complexe. vei trăi o biruinţă în creşterea copiilor tăi care va demonstra într-adevăr puterea lui Dumnezeu. De aici rezultă că nu vom arăta toţi la fel. gândind că poate aşa vom putea să-i salvăm de durerile care sunt în această lume urâtă şi păcătoasă.

183 PARTEA A PATRA Trăind biruinţe spirituale în umblarea ta cu Dumnezeu 183 .

ci şi să fie nebun“... DAVID LLOYD GEORGE (1863-1945) „Credinţa poate să pună o candelă în noaptea cea mai neagră“. să faci ce este bine indiferent de consecinţe. CHESTERTON (1874-1936) „O credinţă perfectă ne-ar înălţa categoric mai presus de frică“. K. Nu poţi să treci peste o prăpastie din două sărituri mici“. G. ştiind că Dumnezeu va schimba ultimul efect în bine“. PAMELA REEVE 184 .184 „Un om care are credinţă trebuie să fie pregătit nu numai să fie martir. MARGARET SANGSTER (1838-1912) „Credinţa este . GEORGE MACDONALD (1824-1905) „Nu-ţi fie teamă să faci un pas mare.

şi Dumnezeul zilei este tot Dumnezeu şi noaptea. Totuşi noi toţi în mod inevitabil cădem rostogolindu-ne de pe acel vârf de munte şi aterizăm în adâncuri – în văile bolii. uităm de tot de Dumnezeu. Dar când ne obişnuim cu vremurile bune. Unul din pasajele mele favorite din Scriptură a fost întotdeauna Evrei 11.185 Ziua 23 Trăind biruinţe spirituale în umblarea ta cu Dumnezeu Trăieşte viaţa dincolo de limite FRANKLIN GRAHAM Nu contează dacă eşti în Al doilea Scaun sau în Al treilea Scaun. cântecul nu sună chiar la fel. Acestea sunt momentele în care suntem tentaţi să punem la îndoială dragostea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Când copiii lui Israel au refuzat să intre în Ţara Promisă când s-au apropiat pentru prima oară de râul Iordan. fie că umblăm prin umbrele văii morţii. după cum explică Franklin Graham. Cartea Evrei ne spune cum ne putem construi o mărturie blindată cu fier: 185 . ale depresiei. un cântec care-i plăcea ei în mod deosebit. Pentru unii oameni. mă trezesc fredonând melodia. Cântecul spune despre felul în care viaţa ne duce uneori sus pe munte. avem nevoie de ceva care să ne ţină în pas cu El. Dumnezeu ne cere să avem credinţă ca El să poată face imposibilul în vieţile noastre. ale nesiguranţei financiare. Aceasta ne aminteşte că Dumnezeul de pe munte este şi Dumnezeul din vale. Totuşi. Pentru că prin aceasta. adevărul este că tu nu trăieşti viaţa din belşug. În excursia noastră în Bosnia. aşa era. mutarea pe Primul Scaun poate părea o imposibilitate similară. Dar fără şuieratul pe care cântăreţii munţilor şi l-au perfecţionat. Vezi tu. Nu mai avem timp pentru El. Şi totuşi. El începe cu definiţia credinţei: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite. El este Dumnezeul vremurilor bune şi al vremurilor rele. inclusiv pe Ricky Skaggs. aceasta doresc eu în viaţă: o bună mărturie. dar poate de asemenea să ne ducă jos în văi întunecoase. Dumnezeu le cerea să facă ceva care părea imposibil. Şi acel ceva este credinţa. o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. ale vrăjmăşiei în familie. Noi credem că vom rămâne în deplin acord cu Dumnezeu cât timp El ne ţine pe cel mai înalt platou. Toţi am trecut prin ele. Ei nu s-au încrezut în Dumnezeu. dacă vrem într-adevăr să trăim o viaţă dincolo de limite. Mary Damron se distrează în mod frecvent cântând pentru ea şi pentru alţii muzică veche de munte. Dar. care a fost păcatul lor fundamental? Ei au refuzat să creadă că Dumnezeu va face ceea ce a spus că va face. fie că suntem pe vârful unui munte înalt. Şi după standardele umane. Este mult adevăr în acest cântec. Vreau să-L aud pe Tatăl meu ceresc spunând: „Bine. tot ce experimentaseră de la plecarea lor din Egipt le spunea că Dumnezeu era pe deplin vrednic de încredere. Mulţi dintre noi suntem creştini care se află pe vârf de munte. ale ispitei şi ale păcatului. rob bun şi credincios“. Când mă gândesc la Mary. uneori chiar cântând fiecare vers. ne-a învăţat pe toţi. cei din vechime au căpătat o bună mărturie“ (versetele 1-2).

credinţa este singura valută care are valoare. Când cerul era încă senin. Dr. Avraam ştia că pune totul în joc – cum putea să se împlinească promisiunea lui Dumnezeu dacă Avraam îl sacrifica pe singurul lui moştenitor adevărat? Dar credinţa lui Avraam l-a făcut să fie ascultător – el a rămas în deplin acord cu voia şi planul lui Dumnezeu. Înţeleg goana lor şi căutarea lor după însemnătate. La mijlocul anilor optzeci. Să-ţi depui toţi banii şi tot efortul într-o moştenire pământească este ca şi cum ai investi în cai şi trăsuri – viitorul te va lăsa în urmă. nu-i aşa? Credinţa a fost cea care l-a făcut pe Avraam să meargă într-o ţară străină şi mai târziu să-l aducă jertfă pe singurul lui fiu. Isaac. Punându-l pe Isaac pe altar. nu trăieşti cu adevărat viaţa creştină. unde a petrecut următorii douăzeci şi cinci de ani slujind poporului chinez în Numele lui Hristos. nu contestă şi nu se îndoieşte niciodată? CREDINŢĂ ÎN PUNCTUL CRITIC De-a lungul anilor. Abel vorbeşte încă. Dar dacă nu ai credinţă. Şi în eternitate. şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit“ (Isaia 51:6). căci Dumnezeu a primit darurile lui. după mulţi ani de slujire a Domnului nostru. Câţi oameni se ostenesc peste măsură încercând să obţină un fel de nemurire pământească? Oamenii încearcă să strângă mari bogăţii. Abraham Lincoln şi Ronald Reagan. Astăzi în această ţară există literalmente zeci de mii de creştini a căror credinţă îşi poate găsi urmele în timpul misiunii bunicului meu ca medic misionar. Evrei 11:6 continuă şi spune: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu. şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte. Problema în multe din bisericile noastre de astăzi este că ne-am pierdut credinţa. Viitorul nostru – cel care contează cu adevărat – este în cer. Doar câţiva reuşesc. Cum putem avea acel fel de credinţă care nu se clatină. Bunicul meu. el n-a lăsat familiei lui o mare avere de posesiuni 186 . Se numeşte viaţă eternă: „Pământul se va preface în zdrenţe ca o haină. Nelson Bell a părăsit Shenandoah Valley din Virginia imediat după primul război mondial ca să meargă în China. L. dar ei nu-şi depun eforturile în banca potrivită. am avut privilegiul să întâlnesc oameni cu o credinţă foarte mare. Noe s-a suit în corabie. iar cuvântările şi legislaţia lor au fost uitate. Şi prin ea vorbeşte el încă. am avut şansa să merg în China cu mama şi tatăl meu. Evrei 11 ne spune că tocmai credinţa a fost cea care l-a ţinut pe Noe în deplin acord cu Dumnezeu. Poţi să fii cea mai religioasă persoană din oraşul tău şi să mergi la biserică ori de câte ori uşa este deschisă. sau să stabilească recorduri mondiale numai ca să lase în urmă o dovadă că au existat. cum ar fi George Washington. Dar vezi tu. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit. Unii din marii misionari pe care i-am cunoscut au trăit vieţi extraordinare de credinţă. dar mântuirea Mea va dăinui în veci. trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută“. Când a murit. Cei mai mulţi s-au pierdut în obscuritate. să dobândească o faimă inegalabilă.186 Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Credinţa conduce la acţiune. măcar că este mort. Politicienii vor să-şi lase marca lor în istorie. (11:4) Imaginează-ţi aceasta: Fiind mort.

Ca şi părinţii lui. Fiind dintr-o familie de misionari. De tânăr Bob credea că Dumnezeu l-a chemat să devină medic misionar. El L-a rugat pe Domnul să Se ocupe de taxa şcolară. Bob a ieşit cu un sentiment copleşitor de recunoştinţă. „Robert Livingstone Foster“.187 pământeşti. Într-adevăr. Deşi îşi zdrobise două degete în timp ce lucra pe un şantier naval în vara aceea încercând să câştige suficienţi bani pentru taxele lui de înscriere şi de învăţământ. La pensie el este mai ocupat ca oricând. Acesta era tipicul care părea să-l urmărească pe Bob pe tot parcursul studiilor lui medicale. Prin harul şi grija Tatălui său ceresc. este de asemenea un om al credinţei. La trei ani după accidentul de pe şantierul naval. Deşi cetăţean canadian. „Nota ta a fost achitată. de ar avea 450 de dolari! „Cum te cheamă?“ Secretara a întrerupt gândurile lui când el a ajuns în dreptul biroului. dar ce mărturie remarcabilă şi ce exemplu a lăsat în urma lui pentru copiii şi nepoţii lui. Ai obţinut o bursă în urma examenelor tale din liceu. în anii care au urmat. Nu era nici o îndoială în mintea lui că Dumnezeu îl pregătise pentru şcoala de medicină şi că tot El urma să-i achite notele de plată. Toate taxele tale pentru anul acesta au fost plătite“. La şaptesprezece ani. şi banii au fost deja depuşi în contul tău. şi predicându-L pe Hristos cu orice ocazie. călătorind în Africa pentru a-i ajuta pe doctorii misionari. Cu toate acestea. A crescut şapte copii în câmpul de misiune. Bob a slujit lui Dumnezeu în unele din cele mai dificile locuri din Africa. aceasta a fost o dovadă că Dumnezeu vroia ca el să continue să-şi urmeze visul de a deveni doctor. El a aşteptat şi a aşteptat şi a tot aşteptat. Bob a terminat medicina şi şi-a îndreptat privirile spre câmpul de misiune. Uimit. El a văzut că trebuia să aştepte până în momentul critic. Bob a completat cererea sa de înscriere la şcoala de medicină. Bob a perseverat şi a aplicat principiile credinţei pe care le-a văzut puse în practică de părinţii lui. Stând la rând la universitate. Bob a crescut în Africa. Ştia că Dumnezeu îl chemase să devină doctor misionar. Pe măsură ce rândul se mişca încet înainte. avea un obstacol major. dar n-a venit nici un dolar. Dr. strângând bani pentru proiectele misionare. ca să poată avea şi ei un timp de odihnă. Bob devenea nerăbdător. A urmărit cum ea îşi mişca degetul de-a lungul unei liste de nume. Bob s-a decis să-şi depună cererea fără taxa şcolară. când Dumnezeu în mod miraculos îi asigura fondurile de care avea neapărată nevoie ca să continue. Un bun prieten de-al meu. O. Bob Foster. apoi s-a oprit şi a ridicat ochii spre el. Câţiva ani el a primit burse pentru rezultatele bune la învăţătură. Fără o 187 . cei de la despăgubirea muncitorilor l-au chemat spunându-i că i-au dat o despăgubire pentru invaliditate permanentă. Când secundarul a bătut mai aproape de ora finală. Suma a acoperit cheltuielile pentru un an întreg de şcoală medicală. şi-a băgat mâinile în buzunarele goale şi se întreba de unde va face rost de taxa lui şcolară. convins că Dumnezeu îl chema. a răspuns el timid. Dumnezeu îngăduise ca degetele lui să fie parţial salvate. Bob a văzut această purtare de grijă de mai multe ori. Pentru el. N-avea nici un ban. şi mulţi dintre ei slujesc astăzi Domnului în ţări străine. Dumnezeu îi dezvolta caracterul şi credinţa pentru aventurile pe care urma să le trăiască într-o altă parte a lumii.

Înţeleg ademenirea posesiunilor şi dorinţele amăgitoare. Avraam era gata să pună totul în joc pentru că „el aştepta cetatea care are temelii tari. El a trăit în mod nemijlocit ceea ce ne spune cartea lui Iacov: „Încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Evrei 11:11 ne spune: „Prin credinţă şi Sara. posesiunile nu sunt păcătoase. dar credinţa noastră este îngropată când începem să adorăm lucrurile. Unul din pretextele favorite ale diavolului este: „Dar asta nu s-a mai făcut niciodată. Oamenii au râs de el. uneori chiar în ultimul minut. Pentru a avea credinţă ca Bob Foster. imediat şi să dea ajutor practic pe loc. El ne va asigura o modalitate de a realiza aceasta“. Cum putea o femeie trecută de vârsta când putea să aibă copii să zămislească şi să dea naştere unui fiu? Omeneşte este imposibil. Dumnezeu a creat o modalitate pentru ca ajutorul să înceapă să curgă atunci când era nevoie de el şi acolo unde era nevoie de el – nu la nu ştiu câte luni după un foarte lung proces de aprobare. S-ar fi interpus birocraţia. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea. Întâlnirile de afaceri ar fi blocat cursul fondurilor neapărat necesare. ele ne pot trage în jos.188 credinţă exersată şi încercată. Gândeşte-te la binecuvântarea pe care ar fi pierdut-o Bob dacă ar fi refuzat să dea cererea pentru că nu avea banii necesari! Ceea ce nu ştia Bob când stătea la rând era că Dumnezeu Se îngrijise deja de asta cu multe zile înainte. Un alt vrăjmaş al credinţei este experienţa. De ce să încerci?“ Răspunsul creştinului credincios este: „Dacă Dumnezeu ne cheamă într-adevăr să facem aceasta. al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu“ (Evrei 11:10). „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani. Formalismul ar fi strangulat bunele lui intenţii. Când Bob Pierce a început Punga Samariteanului. Deşi cei mai mulţi dintre noi nu trăim ca nomazii. va trebui să-i înfruntăm pe vrăjmaşii credinţei. şi să nu duceţi lipsă de nimic“ (1:3-4). Dar viziunea lui Bob a crescut de multe ori consecutiv în anii care au urmat. Bob a aruncat în aer limitele care i-au împiedicat pe mulţi alţii. căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui“ (Luca 12:15). 188 . întregi. Toţi ne simţim atraşi de ele. a primit putere să zămislească. Mi-aduc aminte de libertatea de a împacheta şi de a porni la drum în zece minute. cu toată vârsta ei trecută. Era minunat! Nimic nu ne reţinea. Noi nu vrem să aşteptăm. Bob n-ar fi realizat niciodată pe pământ ceea ce Dumnezeu intenţiona. VRĂJMAŞII CREDINŢEI Un vrăjmaş al credinţei îl constituie posesiunile noastre. dar credinţa arată către un Dumnezeu pentru care nimic nu este prea greu. fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise“. tot avem nevoie să ne întrebăm: „Este credinţa mea îngropată de posesiunile mele? Este credinţa mea distrusă cel mai mult când situaţia mea financiară arată cel mai deprimant? Îmi definesc eu siguranţa prin ceea ce am strâns în bancă?“ Prin ele însele. Şi dacă nu suntem atenţi. Mi-amintesc când Jane Austin şi cu mine eram la începutul căsniciei şi puteam să încărcăm tot ce aveam în micul ei Ford Maverick. şi-l vrem acum. Noi vrem totul. oamenii gândeau că viziunea lui de răspuns imediat la cele mai urgente nevoi ale omenirii era strălucită dar practic imposibilă. Oamenii n-au crezut în viziunea lui Bob pentru că n-au văzut-o niciodată realizată – o organizaţie de ajutorare care putea să se mişte repede. Ne limităm la ceea ce credem că este omeneşte posibil. De multe ori Dumnezeu ne dă cele necesare în ultima zi sau în ultimul ceas. pentru ca să fiţi desăvârşiţi.

N-ai vrea să faci cum spune şi să stai în Primul Scaun astăzi? Viaţa în Primul Scaun ne cere să trăim dincolo de limitele de care oamenii sunt în mod normal legaţi.189 Poate cea mai mare lecţie pe care am învăţat-o de la Bob Pierce a fost ceva ce el numea ocazia lui Dumnezeu. Luată din Living Beyond the Limits de Franklin Graham. Pot să te asigur că Dumnezeu nu-ţi va spune niciodată să faci ceva ce nu poate fi făcut – cu credinţă. © 1998 de Franklin Graham. vede promisiunea. Râde de imposibilităţi. În cartea sa. 189 . Franklin Graham arată foarte clar că poţi trăi o viaţă palpitantă care este limitată doar de Dumnezeu – nu de om. cele mai informate şi cele mai experte eforturi omeneşti. Credinţa este puterea pe care ne-o dă Dumnezeu ca să străpungem limitele noastre omeneşti şi să devenim oamenii care ne-a creat El să fim. Şi strigă: „Se va face“. el îi muta de pe Al doilea Scaun pe Primul. Când Dumnezeu îţi spune să faci ceva. Şi priveşte numai la Dumnezeu. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Nu-ţi exerciţi credinţa până nu te-ai angajat la mai mult decât este cu putinţă să dai“. credinţa puternică. Ce-ţi spune Dumnezeu să faci în viaţa ta? Dacă citeşti Cuvântul Său. Îmi place cum a definit Charles Wesley credinţa: Credinţa. şi urmăreşte minunea care se desfăşoară prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. nevoia este satisfăcută pe căi care păreau complet imposibile. Living Beyond the Limits (Trăind dincolo de limite). Totuşi tu te grăbeşti să satisfaci nevoia care crezi că ţi-a pus-o Dumnezeu pe inimă. Era o expresie pe care o născocise el şi care însemna pur şi simplu să recunoşti o nevoie mai mare decât ce se poate face în limitele omeneşti. Încrede-te în El că va închide spărtura. Victoriile pe care ei le-au experimentat în timp ce cucereau ţara Canaanului au fost exemple concrete de ce vrea Dumnezeu să realizeze în vieţile noastre când avem credinţă în El. Povestea lui Bob Foster ilustrează foarte bine acest principiu. Bob îmi spunea mereu: „Nu este nevoie de credinţă câtă vreme ţinta pe care ţi-ai propus-o este doar la înălţimea la care pot ajunge cele mai inteligente. sunt sigur că El îţi spune ceva. Folosită cu permisiunea lui Thomas Nelson Publishers. Înainte să-ţi dai seama. Foloseşte această putere ca să ucizi pe vrăjmaşii credinţei şi experimentează bucuria de a trăi în deplin acord cu El. Când Iosua i-a dus pe israeliţi în Ţara Promisă. Ţi-a spus vreodată Dumnezeu să faci ceva care părea imposibil? Poate ai Ierihonul tău care trebuie să fie cucerit. El promite de asemenea că îţi va da putinţa să realizezi acel lucru. Dumnezeu le-a spus israeliţilor să intre în ţară şi s-o ia în stăpânire.

trăiesc viaţa din belşug. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. mers. 190 .190 ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. 2. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru.

C. LEWIS (1898-1963) „Nu există dezamăgiri pentru cei a căror voie este îngropată în voia lui Dumnezeu“.191 „Văd că împlinirea voii lui Dumnezeu nu-mi lasă timp să pun în discuţie planurile Lui“. S. BETSIE TEN BOOM (1885-1944) „A umbla în afara voii Lui înseamnă a umbla în nicăieri“. FREDERICK WILLIAM FABER (1814-1863) 191 . de aceea sunt atât de fericit“. 1181-1226) „Centrul voii lui Dumnezeu este siguranţa noastră unică“. GEORGE MACDONALD (1824-1905) „Vreau ce vrea Dumnezeu. SFÂNTUL FRANCIS DE ASSISI (c.

Câţiva oameni au trăit realmente această experienţă – şi poţi să citeşti despre aceştia în Biblie. (4) noi apreciem mai mult voia lui Dumnezeu pe măsură ce ne încredem în El şi ascultăm de ce ne spune El să facem. DIN INIMA LUI DUMNEZEU Primul principiu este că voia lui Dumnezeu vine din inima lui Dumnezeu. şi planurile inimii Lui. Tocmai ne-am gândit la ce înseamnă să trăieşti prin credinţă. Dar Dumnezeu nu-Şi încătuşează copiii cu lanţuri. numai cine este ascultător crede“. El ne trage „cu legături omeneşti. 192 . „şi poruncile Lui nu sunt grele“ (1 Ioan 5:3). supunerea mea faţă de această voie dovedeşte dragostea mea pentru El. şi ele strigă într-un glas: „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!“ (Psalmul 2:3). (3) voia lui Dumnezeu este descoperită prin Cuvântul lui Dumnezeu. din neam în neam“ (Psalmul 33:11). Ea are grijă de orice coşmar pe care l-ai putea avea despre stăpâni fără milă. „Sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie. Dumnezeu vrea să ne îndrume ca pe nişte copii. are orice răspuns la orice întrebare. Lucrul acesta a fost scris de pastorul şi martirul german Dietrich Bonhoeffer. Dacă voia lui Dumnezeu vine din inima lui Dumnezeu. sub forma Scripturilor şi cu ajutorul iluminării Duhului Sfânt. Voia lui Dumnezeu nu este o maşină fără chip care se opreşte brusc dacă eu nu ascult de Domnul. atunci voia Lui este expresia dragostei Lui. nu ca pe nişte animale cu un frâu şi o zăbală (Psalmul 32:8-9). Reţine această expresie „planurile inimii Lui“. aşa cum explică Warren Wiersbe. nu este aşa de uşor cum ar fi să deschizi pur şi simplu Biblia şi să pui degetul pe un verset. (2) voia lui Dumnezeu este pentru gloria lui Dumnezeu. „Numai cine crede este ascultător. roboţi fără inimă şi maşini fără chip. acum hai să vedem ce înseamnă să asculţi prin credinţă şi să faci voia lui Dumnezeu.192 Ziua 24 Trăind biruinţe spirituale în umblarea ta cu Dumnezeu Supune-te voii lui Dumnezeu WARREN WIERSBE Pentru mulţi credincioşi de pe Al doilea Scaun. Patru principii trebuie să guverneze atitudinea noastră faţă de voia lui Dumnezeu: (1) Voia lui Dumnezeu este plănuită din inima lui Dumnezeu. Ei par să aştepte ca Dumnezeu să coboare din ceruri şi să le vorbească faţă către faţă. cu funii de dragoste“ (Osea 11:4). Răspunsul poate fi localizat într-o poruncă specifică sau în principiile înţelepciunii biblice aplicate la problema în cauză ca răspuns direct la rugăciunea pentru înţelepciune din Iacov 1. Dar ea este! Cuvântul lui Dumnezeu. cu sfatul Său şi cu privirea Sa. Dar. şi este o afirmaţie care arată o cunoaştere profundă a relaţiei dintre credinţa personală în Hristos şi ascultarea de voia lui Dumnezeu. Pentru noi ceilalţi Dumnezeu a ales să ne vorbească prin Cuvântul Său şi prin sfatul Duhului Sfânt. Naţiunile răzvrătite văd voia lui Dumnezeu ca nişte lanţuri care trebuie rupte. voia lui Dumnezeu pare să fie un lucru insesizabil. Ceea ce El a vrut dovedeşte dragostea Lui pentru mine. Mulţi creştini par să creadă că Biblia nu este în totul suficientă pentru a le da o orientare.

Când armata asiriană a împresurat Ierusalimul şi ameninţa s-o captureze. Scopul imediat al lui Dumnezeu când a despicat Marea Roşie a fost să-l salveze pe Israel de armata egipteană care-l urmărea. A face anumite lucruri poate fi scopul imediat al voii Lui. facă-se voia Ta“ (Matei 6:9-10). Aşteptând până a murit Lazăr. Domnul Isus a putut să aducă mai multă glorie lui Dumnezeu (Ioan 11:4. Rugăciunea lui Pavel de a fi eliberat de ţepuşul din carne n-a primit răspuns pentru că a avea ţepuşul şi a depinde de harul lui Dumnezeu aducea mai multă glorie lui Dumnezeu (2 Corinteni 12:7-10). împăratul Ezechia s-a rugat lui Dumnezeu pentru ajutor. Dumnezeul nostru. 16). dar prima lui încercare a eşuat pentru că nu L-a glorificat pe Dumnezeu (2 Samuel 6). PENTRU GLORIA LUI DUMNEZEU Al doilea principiu este că voia lui Dumnezeu este pentru gloria lui Dumnezeu. Cei mai mulţi dintre noi suntem înclinaţi să ne gândim la voia lui Dumnezeu doar ca la planul Său de a face ceva. De aceea ne rugăm: „Facă-se voia Ta. şi gloria lui Dumnezeu este scopul cel mai înalt care poate ocupa inima şi viaţa omului. ei vor să ştie de asemenea cum să facă lucrul acela astfel ca Dumnezeu să fie glorificat. Şi ce măreţ apogeu la rugăciunea lui: „Acum. vezi că marea lui povară era gloria lui Dumnezeu în opoziţie cu vanitatea idolilor asirieni. Dacă o parte a trupului meu se răzvrăteşte. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda. dar inima mea a continuat să bată şi respiraţia mea nu s-a oprit.193 Voia lui Dumnezeu este mai mult ca un trup omenesc cald decât ca o maşinărie rece. precum în cer şi pe pământ“ (Matei 6:10). Credincioşii care se maturizează nu sunt mulţumiţi doar să ştie ce vrea Dumnezeu ca ei să facă. am devenit un om foarte bolnav. Domnul Isus le pune împreună în Rugăciunea Domnului: „Sfinţească-se Numele Tău. căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ. El n-a venit imediat în ajutorul lor.40). Când Maria şi Marta au trimis vorbă Domnului Isus că Lazăr era bolnav. Într-o săptămână vezica mea rebelă a fost scoasă afară. Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. nu este de mirare că Israel a cântat: Voi cânta Domnului. Doamne. ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece?“ (Exod 5:2). şi eu m-am simţit mai bine. Când vezica mea biliară a declarat război împotriva mea acum câţiva ani. 17). În timp ce urmăreau cum se îneca armata egipteană. dar scopul final este gloria Lui. vie Împărăţia Ta. El s-a rugat: „Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului!“ (v. Dorinţa lui David de a aduce chivotul la Ierusalim a fost o tentativă nobilă. restul trupului meu îi ţine locul până când doctorul şi cu mine reuşim să reparăm partea care nu funcţionează cum trebuie. izbăveşte-ne din 193 . dar ţinta Lui finală a fost să-Şi arate gloria faţă de o naţiune păgână al cărei conducător a întrebat cu impertinenţă: „Cine este Domnul. şi când citeşti rugăciunea lui (Isaia 37:1420). (Exod 15:1-2) Ce vreau să accentuez aici este că noi nu îndrăznim să separăm voia lui Dumnezeu de gloria lui Dumnezeu. Sanherib şi-a trimis armata „să batjocorească pe Dumnezeul cel viu“ (v.

promisiunile. Nu folosirea la întâmplare a Bibliei este cea care ne dă călăuzirea. Totuşi. să mă răzbun. să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti“ (1 Petru 2:15). Nu pot s-o demonstrez statistic. să mint. oraşul în care trebuie să locuiesc. PRIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU Al treilea principiu este că voia lui Dumnezeu este descoperită prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu a răspuns la rugăciunea lui. „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea“ este porunca lui Dumnezeu (Coloseni 3:16). Cel mai bun mod de a trata critica şi bârfa este să faci lucrări bune şi să-L laşi pe Dumnezeu să facă restul. „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele. Nu a numit şcoala la care trebuie să merg. să bârfesc. „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu. să am resentimente. 40:34-38. Aceasta se ocupă de plângerile noastre! „Căci voia lui Dumnezeu este ca. Am citit Biblia mea suficient de mult ca să ştiu că nu este bine să fur. pentru că Dumnezeu spune că aceste acte sunt păcate şi trebuie să fie evitate. cu privire la voi“ (1 Tesaloniceni 5:18). în Hristos Isus. ci obişnuinţa de a citi Cuvântul zilnic. Când rugăciunile noastre se concentrează asupra gloriei lui Dumnezeu. eşti Dumnezeu!“ (v. De fapt. „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie“ (1 Tesaloniceni 4:3). şi să fiu rău cu oamenii. sau biserica locală pe care trebuie s-o frecventez eu şi familia mea. Doamne. ca un pachet de cărţi de joc pentru taroc sau o cupă cu frunze de ceai.194 mâna lui Sanherib. şi o lumină pe cărarea mea“ (Psalmul 119:105). ci prin vedere. Biblia mea nu mi-a spus exact care este fata cu care trebuie să mă căsătoresc. a scăpat pe poporul Său şi Şi-a glorificat Numele. dar sunt sigur că 90 la sută din deciziile pe care le iau zilnic au acoperire în Scripturi – nu trebuie să-L întreb pe Dumnezeu ce să fac. În momentele de nedumerire aş fi vrut să am un astfel de mijloc de călăuzire vizibil şi desluşit. să-mi pierd cumpătul. A deschide Biblia la întâmplare şi a pune degetul pe un verset este un joc de noroc. 20). sistematic şi cu supunere. căci aceasta este voia lui Dumnezeu. pentru că „cerurile spun slava lui Dumnezeu“ (Psalmul 19:1). să urăsc. suntem coalizaţi cu toată creaţia. Poate că psalmistul avea în minte poporul Israel când a scris această afirmaţie. Dar ce se întâmplă cu celelalte 10 procente? Deşi mi-a dat foarte multe sfaturi cu privire la căsătorie şi la căminul creştin. avertismentele şi exemplele ei Biblia arată foarte clar ce-I place lui Dumnezeu şi ce nu-I place. pentru că Dumnezeu a condus pe poporul Său printr-un nor glorios ziua şi noaptea (Exod 13:21. şi ţinem pasul cu Duhul Sfânt care a fost dat pentru ca Domnul Isus să fie glorificat (Ioan 16:14). Dar atunci trebuia să-mi amintesc că copiii lui Dumnezeu nu se pot maturiza dacă nu umblă prin credinţă. şi consecinţele pot fi dezastruoase. unele versete afirmă: „Aceasta este voia lui Dumnezeu“. Cum tratăm aceste decizii practice de fiecare zi? 194 . nu trebuie să ne gândim că Biblia este un fel de carte magică ce ne descoperă viitorul. Prin îndemnurile. De asemenea colaborăm cu Dumnezeu în marele scop al mântuirii: „spre lauda slavei harului Său“ (Efeseni 1:6). Neemia 9:12). Nimeni nu trebuie să se roage cu privire la comiterea curviei sau a adulterului. făcând ce este bine. nu căutarea voii lui Dumnezeu.

Nu-i ia mult timp unui copil să afle cum sunt părinţii lui. Uneori această direcţie vine de la o promisiune sau de la un avertisment din Scriptură.195 Aici este punctul în care trebuie să ne încredem în Dumnezeu pentru bunul simţ sfinţit care vine din înnoirea minţii (Romani 12:2). Când cunoşti caracterul lui Dumnezeu. Determinarea voii lui Dumnezeu depinde de asemenea de cunoaşterea caracterului lui Dumnezeu. Israeliţii ştiau ce a făcut Dumnezeu pentru că au văzut cu ochii lor. încet la mânie. El a răspuns rugăciunii lui Moise prin proclamarea atributelor Sale glorioase: „Domnul. 1995). 195 . plin de bunătate şi credincioşie“ (Exod 34:6). trebuie să aflăm şi de ce a făcut-o. Nu este suficient să citim Biblia şi să descoperim ce a făcut Dumnezeu. şi ascultăm de ceea ce citim. În două ocazii. şi acest discernământ poate veni numai prin Duhul lui Dumnezeu folosind Cuvântul lui Dumnezeu. şi unii din oamenii lui l-au încurajat s-o facă. medităm la Cuvântul Său. ne vom trezi că ne-am abătut. arată-mi căile Tale. uneori de la o lucrare providenţială a lui Dumnezeu în împrejurări. Studenţii îi studiază pe profesorii lor tot atât de mult cât studiază cărţile lor. şi uneori de la mărturia Duhului în inimile noastre. Aşa se obţine o notă mai bună. atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta“ (Exod 33:13). şi încearcă să facă în aşa fel lucrarea încât să placă foarte mult profesorilor lor. chiar dacă acest conducător fusese lepădat de Dumnezeu (vezi 1 Samuel 24:26). şi comportamentul copilului se bazează pe această cunoaştere. Credincioşii care petrec timp zilnic în Cuvânt şi în rugăciune îşi dezvoltă gradat un radar spiritual. Trebuie întotdeauna să testăm împrejurările prin Cuvântul lui Dumnezeu. punând mâna pe unsul lui Dumnezeu. PE MĂSURĂ CE NE ÎNCREDEM ŞI ASCULTĂM 10 Înţelepciunea discutată atât de mult în cartea Proverbe este acel radar spiritual la care mă refer. Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milos. Chiar şi o remarcă întâmplătoare făcută de un prieten poate fi folosită de Dumnezeu ca să ne ghideze dacă mintea şi inima noastră sunt pregătite şi dacă vrem să ne supunem conducerii lui Dumnezeu. altfel. Când ne dăm pe noi înşine lui Dumnezeu. dar Moise ştia de ce a făcut Dumnezeu aceasta. David a avut oportunitatea să-l omoare pe împăratul Saul. El ne înnoieşte mintea astfel încât să începem să avem gândurile Lui şi să ne însuşim treptat căile Lui. Asta pentru că Moise s-a rugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta. Dar David a refuzat pentru că ştia că nu era bine să se răzbune singur. Când Domnul i S-a revelat lui Moise pe munte. el I-a reamintit lui Dumnezeu de caracterul Lui sfânt şi a obţinut iertarea pentru ei (Numeri 14:11-25). Înţelepciunea spirituală este iscusinţa practică pe care o învăţăm de la Dumnezeu pentru ghidarea vieţilor noastre astfel încât să evităm capcanele păcatului şi să folosim cât mai multe din numeroasele oportunităţi pe care ni le dă Dumnezeu pe drum. trebuie să ne încredem în Duhul lui Dumnezeu din noi ca să aducă mărturie şi să ne dea călăuzire din Cuvânt. Dumnezeu „Şi-a arătat căile Sale lui Moise. avem nevoie de mult discernământ. o înţelepciune practică10 de la Duhul Sfânt care ne dă direcţia atunci când avem nevoie de ea. Aceasta oferă Duhului Sfânt ceva ce poate fi folosit în inima şi mintea noastră când ne întoarcem spre Dumnezeu pentru călăuzire. De aceea am numit expunerea mea din cartea Proverbe Be Skillful (Fii iscusit) (Victor Books. Când vântul de sud suflă uşor (Fapte 27:13). descoperi că este mai uşor să te rogi după voia lui Dumnezeu. şi caracterul Lui este descoperit în Cuvântul Lui. Şi când Moise a mijlocit pentru naţiunea neascultătoare la Cades-Barnea. Când împrejurările sau oamenii vor să ne îndrume. şi lucrările Sale copiilor lui Israel“ (Psalmul 103:7).

„îi dă posibilitatea credinciosului să deosebească ce este bun. mult mai palpitantă decât săvârşirea păcatului. „Înnoirea minţii“.: Eerdmans. le spuneam. Dar Pavel nu ne sfătuieşte să învăţăm pe calea grea. Când păcătuim. Când eram în lucrarea pastorală. Voia lui Dumnezeu nu este ca un catalog de preţuri ale mărfurilor care se trimit prin poştă.196 Al patrulea principiu al nostru este că noi apreciem mai mult voia lui Dumnezeu pe măsură ce ne încredem în El şi ascultăm de ce ne spune El să facem. Uneori copiii nu cred avertismentele sau îndrumările părinţilor lor şi trebuie să înveţe pe calea grea că focul arde. devenim orbi faţă de noi înşine şi faţă de Dumnezeu. „Voia lui Dumnezeu: cea bună. completat cu hărţi. care oferă clientului „bun–mai bun–cel mai bun“. Dar. fotografii şi indicatoare. ci el ne spune cum să învăţăm să deosebim voia lui Dumnezeu în experienţa zilnică de viaţă şi să evităm problemele. El ne dă mai degrabă un compas şi o ţintă. ce-I place lui Dumnezeu. în acelaşi timp. cuţitele taie. ştim mai bine cum săI fim plăcuţi. Cuvântul tradus prin „să puteţi deosebi“ înseamnă „a deosebi prin experienţă“. Rezultatele erau uneori devastatoare! „Dacă voi doi nu ştiţi cum să vă faceţi plăcere unul altuia acum“. The Epistle to the Romans (Epistola către romani) (Grand Rapids. ne cunoaştem mai bine şi pe noi înşine şi descoperim lucrurile care necesită o atenţie specială. dădeam bărbatului şi femeii câte o foaie de hârtie şi spuneam: „Vă rog să scrieţi trei lucruri care vă plac cel mai mult şi apoi trei lucruri care credeţi că-i plac cel mai mult viitorului partener“. „ce se va întâmpla după ce vă veţi căsători?“ Uneori aceasta a condus la o altă sesiune de consiliere. atunci vei înţelege mai bine cum se desfăşoară acest proces solicitant dar plăcut. plăcută şi desăvârşită“ este o singură voie. acesta nu este al doilea ca valoare al lui Dumnezeu pentru că El vrea numai ce este cel mai bun pentru noi. 196 . prin înnoirea minţii voastre. „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia. singura diferenţă fiind preţul şi calitatea mărfurilor. Dacă rămânem la al doilea ca valoare. Această aventură de a-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeu şi pe noi înşine face împlinirea voii lui Dumnezeu palpitantă. Dacă ţii minte că deosebirea voii lui Dumnezeu înseamnă dezvoltarea unei relaţii personale cu Domnul. plăcută şi desăvârşită“ (Romani 12:2). în timpul sesiunilor de consiliere premaritală. Un tânăr mi-a spus: „Cred că am să rămân la voia bună a lui Dumnezeu pentru că nu vreau să fac sacrificiile necesare pentru voia Sa desăvârşită“. Cuvinte ca „să vă prefaceţi“ şi „înnoirea“ descriu mai degrabă un proces continuu decât ceva finalizat. care sper că a condus la o căsnicie mai fericită. Dumnezeu nu ne dă cel mai recent atlas al drumurilor. prea multe dulciuri te pot îmbolnăvi. ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună. Mich. 436. Dar un Dumnezeu sfânt şi iubitor nu va dori niciodată pentru copiii Săi preaiubiţi altceva decât ceea ce este desăvârşit. şi ce este perfect11. El descrie încercarea metalului în cuptor şi ne sugerează că deosebirea voii lui Dumnezeu este ceva ce învăţăm prin experienţă practică în cuptorul vieţii. scrie Leon Morris. ci să vă prefaceţi. 1988). şi nu este nici o 11 Leon Morris. nu primirea unei serii de convenţii din cer. şi deci. nu trei. şi noi învăţăm restul pe drum. Cu cât Îl cunoaştem mai bine pe Domnul. şi este periculos să te joci cu electricitatea. cu atât înţelegem mai bine căile Lui şi caracterul Lui. Acest lucru este similar modului de creştere personală pe care soţii îl experimentează în primul an sau în primii doi ani de căsnicie.

şi nu era nevoie ca Ghedeon să mai verifice voia lui Dumnezeu. Dacă nu este nici un răspuns. El poate face aceasta peste noapte. Ce părere aveţi despre „punerea unui val de lână“? Ceea ce a făcut Ghedeon nu a fost un semn al credinţei. dacă voi primi un telefon în cutare moment. Am avut un prieten care a devenit dezechilibrat emoţional pentru că vroia ca Dumnezeu să-i spună ce cereale să mănânce la micul dejun. voi şti că aceasta este voia lui Dumnezeu“. am citit Cuvântul şi am nădăjduit în Dumnezeu. dar e nevoie de câţiva ani să ridice un stejar. Nu există lucruri banale în viaţa creştină. Ca şi fiul risipitor.197 creştere în caracter. Scopul unei cutii de promisiuni este să ne dea o promisiune pe zi pe care s-o putem purta cu noi. Cine suntem noi să-I spunem lui Dumnezeu cum trebuie să comunice cu noi? Cum ştiu eu că testul pe care îl propun este valabil? Am auzit oameni spunând: „Ei bine. Ce ne mai rămâne acum este să ne ocupăm de unele întrebări practice care se ridică deseori când discuţi despre acest subiect. Dar fii atent! Dacă foloseşti un val de lână. Eu numesc aceasta ruletă religioasă. Dacă El vrea să crească o ciupercă. ne trezim singuri şi pe moarte în timp ce există belşug înapoi în casa Tatălui. În timpul aşteptării noastre. aşa că poate putem să-l scuzăm. şi pe ce parte a străzii să meargă. Ceea ce Dr. vom 197 . Dar dacă m-am rugat. presupune că Dumnezeu vrea să stai acolo unde eşti. ai deschide atlasul drumurilor la întâmplare şi ai pune degetul pe o autostradă? O promisiune ne poate încuraja după ce am luat o decizie. Adu-ţi aminte că Dumnezeu este mai interesat de zidirea lucrătorului decât de terminarea lucrării. dar El Se aşteaptă de asemenea ca noi să ne folosim bunul simţ. dar unele lucruri sunt mai importante decât altele. Dumnezeu lucrează în vieţile noastre ca să ne pregătească pentru ceea ce pregăteşte pentru noi. Dumnezeu îi arătase deja clar lui Ghedeon că îl va folosi pe el ca să elibereze pe Israel de madianiţi. şi să învăţăm s-o apreciem. diavolul poate să tragă lâna peste ochii tăi! Am o prietenă care determină voia lui Dumnezeu prin scoaterea unui cartonaş din cutia ei cu promisiuni. Dacă ţi-ai plănui să faci o excursie. Theodore Epp numea „aventurarea prin credinţă“ este cel mai palpitant mod de viaţă pe care-l poate experimenta vreodată cineva. Se poate conta pe asta? Nu. Dumnezeu poate să folosească un cuvânt ocazional sau o cunoştinţă nouă ca să ne ajute să determinăm voia Sa. ÎNTREBĂRI CU PRIVIRE LA VOIA LUI DUMNEZEU Am analizat cele patru principii legate de voia lui Dumnezeu. dar n-am primit nici un răspuns? Ce trebuie să fac? Continuă să aştepţi. ci al necredinţei (Judecători 6:36-40). s-o memorăm. dar scoaterea unui cartonaş este un mod periculos de a lua acea decizie. Dacă ne dăm pe noi înşine lui Dumnezeu în fiecare zi şi-L rugăm să ne conducă. Vrea Dumnezeu să ne ghideze şi în lucrurile mici sau numai în lucrurile mari? El vrea să ne ghideze în orice lucru. şi eu nu-ţi recomand să urmezi exemplul lui. ce culoare să aibă cravata pe care o poartă. Deci îi dăm voie companiei de telefoane să determine voia lui Dumnezeu pentru noi! Mai bine să depindem de Cuvânt şi să-L aşteptăm pe Domnul! Ghedeon nu avea o Biblie completă cum avem noi. Dar a scoate un cartonaş pentru a determina voia lui Dumnezeu este ca deschiderea Bibliei tale la întâmplare şi punerea degetului pe un verset.

şi să aştepţi răspunsul Lui. sau să spunem că am auzit o voce care ne-a spus să facem ceva. Are câteva principii valabile în orice vreme despre cum să-L cunoşti şi să-L iubeşti pe Dumnezeu ca unul din copiii Săi. să cunoaştem Cuvântul Lui şi caracterul Lui. E mult mai uşor să găsim un verset care justifică ce vrem să facem. Îţi recomand de asemenea să citeşti cartea lui Warren Wiersbe Being a Child of God (A fi un copil al lui Dumnezeu). Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. decât să avem realmente o relaţie cu Domnul. 198 . Dacă n-o avem. Tipărită de Thomas Nelson Publishers. Folosită cu permisiune. Luată din Being a Child of God. atunci fă-ţi timp să zideşti această relaţie – aceasta este singura cale pe care poţi merge! Deci dacă te lupţi să afli voia lui Dumnezeu. să te rogi.198 avea direcţia de care avem nevoie atunci când vom avea nevoie de ea. fă-ţi timp să citeşti Cuvântul Lui. mers. atunci aşteptăm. şi să acţionăm în consecinţă. să te gândeşti. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. © 1996 de Warren W. Dumnezeu ne conduce în lucrurile mici şi în lucrurile mari pentru că El face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine. Dar de multe ori încercăm să ocolim relaţia şi să facem lucrurile pe calea uşoară. este o relaţie? Afirmaţia aceasta este foarte adevărată. ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Dacă vrei să trăieşti o biruinţă în cunoaşterea voii lui Dumnezeu. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Acesta este cazul cu aflarea voii lui Dumnezeu. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. De câte ori ai auzit că creştinismul nu este o religie. 2. Wiersbe. Disponibilă la librăria ta creştină locală. trăiesc viaţa din belşug.

credinţă în Dumnezeu“. ci mulţumiţi cu ce nu înţelegem – acea deprindere a minţii pe care teologii o numesc. GEORGE MACDONALD (1824-1905) „Omul mulţumit nu este niciodată sărac. G. chiar activă – nu doar afirmativă. mulţumiţi nu numai cu ce putem înţelege. dar a fi capabil să faci fără este putere“. cel nemulţumit nu este niciodată bogat“. nu pentru că mana nu le conţinea. Este puterea de a scoate din orice situaţie tot ce este în ea“. şi pe bună dreptate. GEORGE ELIOT (1819-1880) „Copiii lui Israel nu au găsit în mană toată dulceaţa şi puterea pe care le puteau găsi în ea. CHESTERTON (1874-1936) „A avea ceea ce vrem este bogăţie. ci creativă. CHARLES KINGSLEY (1819-1875) „Adevărata mulţumire este o virtute reală. K.199 „Noi am fi cu adevărat înţelepţi dacă am fi mulţumiţi. ci pentru că ei doreau altă mâncare“. IOAN AL CRUCII (1542-1591) 199 .

Deşi dezamăgirea doare.12 Un citat ca acesta merită o poveste . Vei da la o parte prejudecăţile şi vei schimba cearşafurile de pe patul fiului tău. vremea rece şi umedă. doar diferit. de atribute fizice sau orice altceva. Italia. Ill. Şi biruinţa care trebuie să aibă loc este că dragostea pentru lucrurile sau atributele altor oameni trebuie să fie zdrobită la picioarele lui Dumnezeu. Pune la dosar speranţele tale năruite şi continuă să trăieşti. 13 Idea pentru această povestire a venit de la Carol Turkington din Buletinul informativ al Şcolii de stat pentru surzi din Washington. îmbrăţişând cu privirea un golf însorit.. Te resemnezi cu felul în care stau lucrurile. Vei ţine jurămintele căsătoriei în ciuda unui umăr rece şi a unui pat gol. planurile se schimbă. Speranţele tale se înalţă în zbor. tu va trebui să accepţi realitatea. şi acesta îi împiedică să slujească Domnului cu toată inima lor.13 Asta-i viaţa. Olanda este acum casa ta. Inima îţi bate mai repede în timp ce-ţi faci planuri pentru o mutare. 200 . Îţi vei petrece weekend-urile ajutând familia fratelui tău. Avionul tău 747 aterizează în Olanda.200 Ziua 25 Trăind biruinţe spirituale în umblarea ta cu Dumnezeu Dobândind mulţumirea JONI EARECKSON TADA ŞI STEVEN ESTES Există un atribut care caracterizează 100 la sută din oamenii care stau în Al doilea Scaun. să doreşti ceva peste Dumnezeu şi voia Sa.: Tyndale House. 12 George Herbert. Un atac de cord îl scoate din joc pe fratele tău sau fiul tău este infestat cu SIDA. Închizi capacul peste hormonii furioşi şi-ţi dai întâlnire cu televizorul şi cu cina de unul singur. Ieşi împleticindu-te din aeroportul Amsterdam nedumerit. Dumnezeu poate să despice cerurile printr-o minune. Menţii un buget şi renunţi la concediu. Draper’s Book of Quotations for the Christian World (Cartea lui Draper de citate pentru lumea creştină) (Wheaton.. dar înveţi să supravieţuieşti în Olanda. şi arta. Studiezi limba. Uneori ţi-e dor de Italia. „Un om mulţumit este unul care se bucură de privelişte în timpul deturnărilor“. Glumeşti pe seama verzei de Bruxelles olandeze şi înveţi să spui tot ziens în loc de arrivederci. Este o inimă de lăcomie. Plecând în zbor spre Roma. persoana din Al doilea Scaun pune dobândirea acestor lucruri înaintea trăirii unei vieţi evlavioase şi înaintea creşterii unei familii evlavioase. Vei purta durerea şi vei persevera. Nu e insuportabil. poţi să te obişnuieşti şi cu purtarea papucilor de lemn. şi cumperi cărţi de istorie despre Basilica şi despre Capela Sixtină. 101. aşa cum a fost citat în Edythe Draper. Zbori cu o viteză bună. Faci un tur prin ghidul cumpărătorilor la domiciliu şi-ţi imaginezi un mic dejun într-un balcon. Va fi aventura vieţii tale. O mutare la Roma. Scriptura ne spune că lăcomia este pur şi simplu idolatrie. altfel nu vei experimenta niciodată victoria în umblarea ta cu Dumnezeu. dar mai mult decât probabil. apoi planurile se schimbă. mâncarea. 1992). Fie că este vorba de posesiuni fizice. pentru că Dumnezeu urăşte idolatria. strângând la piept broşurile italieneşti şi întrebând: „Unde mă aflu? Ce se întâmplă?“ Peisajul e plat. Sau îl vei schimba pe copilul tău de doisprezece ani care este handicapat mental.

Din altul. Gustăm amărăciunea şi fierea. dar nu oamenii. sau dacă plâng. Stăteam la masa din sufragerie şi genunchii mei loveau marginea mesei. care se supune bucuroasă lui Dumnezeu în orice împrejurare. pasiunea pulsează ca un tăciune care se stinge. Dar noi nu suntem animale. s-ar putea să ajungi să-ţi placă Olanda. dar mâinile albe au rămas fără vlagă în poala mea. Dumnezeu plânge când ne vede că ne punem ochelari de cal. Odată ajuns acolo. ca nişte săraci. Gustăm lacrimile. asemenea unor cai cu duhurile zdrobite. Apostolul Pavel a văzut ce înseamnă mai mult decât o cameră mică din care nu există scăpare. Pavel vorbea despre o linişte interioară a inimii. „Voi mai fi vreodată fericit – cu adevărat fericit?“ Da şi nu. dată în mod supranatural. stoicii fără intenţie se plasează pe ei înşişi în centrul tuturor lucrurilor. Putem fi „întristaţi. Mă simţeam mărginită şi închisă. Tânjim să fim oameni cu adevărat. urmărit pas cu pas de un gardian. Nimeni – nici Felix nici Festus – nu vroia să-l atingă cu o prăjină de zece picioare. Uşile erau prea înguste. O farfurie cu mâncare mi-a fost pusă în faţă. Plânge pentru că niciodată n-a intenţionat ca noi să trăim o viaţă de solemnă resemnare. în carapacea unei inimi împietrite.201 Uneori te întrebi cum ar fi – sau cum ar fi fost – să trăieşti fără durerea surdă a suferinţei constante. Cred că nici tu nu poţi. a continuat să fie sub arest la domiciliu. Pentru mai mult de doi ani. El a mulţumit credincioşilor din Filipi pentru grija lor şi i-a liniştit din nou cu cuvintele lui din al patrulea capitol al epistolei sale: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Cu alte cuvinte. Pavel. Mărginirea mea m-a forţat să mă uit la un alt captiv. Caii acceptă hamul greu şi se resemnează să tragă plugul. nu 201 . Poate animalele de casă care sunt învăţate să poarte lesa pot şi caii care sunt învăţaţi cu zăbala. nu se întreabă: „Există ceva mai mult în viaţa aceasta decât supravieţuirea?“ Poate putem să supravieţuim. Poate chiar mai mult decât Italia. Animalele nu plâng. şi totuşi stăpânind toate lucrurile“ (2 Corinteni 6:10). Când spun „liniştea inimii“. şi totuşi îmbogăţim pe mulţi. Nu pot să trăiesc – să trăiesc cu adevărat – în felul acesta. O mână pe umăr trezeşte o dorinţă. sufletele noastre sunt prea importante. Trei trepte mici erau un obstacol în drum care împiedica accesul spre camera de zi. dar asta nu poate fi totul. Dar de cele mai multe ori o anesteziezi. O înfrunţi cu un limbaj nou. O briză caldă reînvie o amintire veche. Aşa că l-au îmbarcat şi l-au trimis la Roma. Pavel fusese mutat de colo până colo în timp ce unul după altul conducătorii romani îşi declinau orice responsabilitate faţă de el. Chiar şi în disperarea tăcerii. cu moduri diferite de a face lucrurile – nu modurile pe care le preferi – şi înveţi să supravieţuieşti într-o lume pe care n-ai fi ales-o niciodată. ca neavând nimic. Un cântec stârneşte o speranţă îndepărtată. şi ştiu să trăiesc în belşug“ (Filipeni 4:11-12). Animalele se supun. şi totdeauna suntem veseli. CÂND NU POŢI SCĂPA Voi fi vreodată fericită în locul acesta? E tot ce am putut gândi după ce am ieşit din spital şi am intrat pe uşa din faţă a casei mele în scaunul cu rotile. Căminul nostru plăcut devenise un mediu advers şi străin. Dintr-un motiv. Chiuvetele erau prea înalte. Ne doare. Altcineva – cel puţin în primele câteva luni – mă hrănea. Ştiu să trăiesc smerit.

„În [El] sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei“ (Coloseni 2:3).. Pavel a înţeles cum se poate trăi în felul acesta. să meargă în direcţia aceasta. nedreptăţirea şi boala. Înţelepciunea şi ştiinţa. Puteam să renunţ. ajută-mă cu lingura aceasta! Secretul meu era să învăţ să mă bizui pe Domnul pentru ajutor. Ceea ce exclud este partea interioară: să ai gânduri arţăgoase. Să cauţi ceva ascuns necesită muncă grea: „Mă veţi căuta. înţeleg să fac alegeri ca acestea. Secretul lui Pavel era să înveţe pur şi simplu să se bizuie pe Domnul harului pentru ajutor. Dar am învăţat să fiu mulţumită. să fiu în belşug şi să fiu în lipsă“ (Filipeni 4:12). inclusiv cunoaşterea modului în care să fii mulţumit. Dumnezeule. nu aceea. O serie de decizii. Cu muşchii umărului slăbiţi. nu în aceea. ca să căpătăm îndurare şi să găsim har. Pavel trebuie să-şi însuşească aceasta. Aruncă doar o privire la câteva din cuvintele bine alese ale lui Pavel din Filipeni: „Alerg înainte . 202 . A înţelege ceva şi apoi a practica. ca o comoară care trebuie căutată. şi să aterizeze de mai multe ori în poala mea decât în gura mea. El a învăţat aceasta. trebuia să adun mâncarea în lingură. căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită“. rămâneţi tari“. ar fi fost uşor – şi mulţi nu m-ar fi învinuit pentru renunţare. pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie“ (Evrei 4:16). „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului. M-am săturat să fiu hrănită la masa noastră din sufragerie.202 exclud partea fizică. Astăzi folosesc lingura cu atela braţului meu destul de bine. O lingură curbată a fost introdusă într-un buzunar pe atela de piele a braţului meu. ceea ce duce doar la o agitaţie nebună. De ce implică acest secret aşa o lucrare grea? Pentru că „să ne apropiem cu deplină încredere de scaunul harului“ nu este înclinaţia noastră naturală. apoi s-o echilibrez şi s-o ridic la gură. şi să te superi şi să te frămânţi. Nu mi-am recăpătat folosinţa braţelor sau a mâinilor mele. Jeremiah Burroughs scrie că cuvântul din Noul Testament redat prin „mulţumire“ în Bibliile noastre poartă cu el idea de suficienţă. Dar trebuia să iau o decizie. Mulţumirea este un duh potolit care poate să rămână liniştit în timp ce rabdă suferinţa. să pătez cu sos de mere toate hainele mele. Într-o mică măsură. duceţi aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine . Găsirea harului pentru ajutor la vreme de nevoie nu vine automat. Era umilitor să port bavetă. să cauţi căi de scăpare. Pavel foloseşte aceeaşi rădăcină din greacă în 2 Corinteni 12:9: „Harul Meu îţi este de ajuns.... şi Mă veţi găsi. Asta presupunea să facă alegeri grele – să decidă aceasta. scaunele cu rotile. Dar când am încercat să mă hrănesc singură cu mâinile paralizate. sunt ascunse în El. Aceasta m-a împins la rugăciune: O. Hristos nu este o baghetă magică care poate fi fluturată peste durerile noastre de inimă şi de cap ca să le facă să dispară. S-a deprins. cum ar fi: gratiile închisorii. Ce a înţeles el? „În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând. dacă Mă veţi căuta cu toată inima“ (Ieremia 29:13). Aveam de gând să las jena feţei mele mâzgălită de mâncare să mă convingă să nu întreprind nimic? Aveam de gând să las eşecurile deprimante să mă copleşească? Am hotărât că stângăcia de a mă hrăni singură cântăreşte mai greu decât satisfacţia efemeră a autocompătimirii. Care era secretul pe care l-a aflat Pavel? În opera sa clasică din secolul şaptesprezece The Rare Jewel of Christian Contentment (Giuvaerul rar al mulţumirii creştine). am vrut să renunţ.

fie că era „în belşug“ sau „în lipsă“ (Filipeni 4:12). prin credinţă.13). Când îmbrăţişăm cu mâinile noastre o lucrare şi.. frumuseţea şi puterea. „Am avut o mare bucurie“. făcând aşa. plus că ea locuieşte într-un sanatoriu particular. Apostolul Pavel era un expert la această aritmetică. şi-a mărit bucuria de a satisface trebuinţele altora. „Am putere pentru toate lucrurile în Hristos. Este un mod de a egala dorinţele tale cu împrejurările tale. banii. A CÂŞTIGA PRIN A PIERDE Suferinţa înseamnă să ai ce nu vrei şi să vrei ce nu ai. dar ai linişte în inimă. El îţi dă puterea să-ţi ţii limba când simţi că ai motive să te plângi. 17). 46. extins). dimpotrivă. Hristos era mai mult decât suficient fie că Pavel era „sătul“ sau „flămând“. îi asigură el pe prietenii săi (Filipeni 4:18). deşi nu este decât o altă zi din aceeaşi veche rutină în care trebuie să ai grijă de copilul tău invalid. Burroughs a scris: „Aici este baza şi rădăcina oricărei mulţumiri: când există un echilibru şi o proporţie între inima noastră şi împrejurările noastre“. Nu era în nevoie? În închisoare? „Am de toate. Ai un bun motiv de nemulţumire. Pavel nu trăia în respingere în acea temniţă umedă şi rece. Pavel a scăzut dorinţele lui şi.14 Cecile Van Antwerp a trăit într-un scaun cu rotile mult mai mulţi ani decât mine. dar adaugă repede: „Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele“ (Filipeni 4:10-11). zice Iacov 1:9-10. el era bucuros că prietenii lui filipeni îi trimiteau daruri. Bogatul. să se laude cu smerirea lui. căci va trece ca floarea ierbii“. El toarnă puterea de a alege o atitudine senină când te trezeşti dimineaţa. Puterea lui Dumnezeu lucrează în noi în momentul în care ne exercităm credinţa pentru lucrare. umblu după daruri“. dar ei pot să-şi stăpânească inima: „Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui. Este mai înţelept să-ţi subordonezi inima ca să se potrivească împrejurărilor tale. Pavel. 1992). Continui să ai un soţ iresponsabil. Lumea va încerca să-şi îmbunătăţească circumstanţele ca să se potrivească cu dorinţele ei – îşi sporeşte sănătatea.203 Dumnezeu nu ne lasă singuri.: The Banner of Truth Trust. Însă cu fotografii. spune el. îmi sunt suficient în suficienţa lui Hristos]“ (Filipeni 4:13.. umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru“ (v. Pot totul în Hristos. 203 . atunci de ce te bucuri aşa de mult? „Nu . Lumea n-are cheia acestui fel de matematică. Când m-am dus s-o vizitez. el pur şi simplu şi-a ajustat dorinţele în lumina suficienţei lui Hristos. cu un covor 14 Jeremiah Burroughs. Penn. şi sunt în belşug“. „dimpotrivă. un coleg lacom şi un copil handicapat. El împarte puterea de a avea grijă mai întâi de interesele altuia şi apoi de ale tale – chiar şi când acesta este colegul din biroul tău care te foloseşte ca pe o scară cu trepte spre vârf. Creştinii poate nu pot să stăpânească situaţiile din viaţa lor. „ M-am deprins să fiu mulţumit .. The Rare Jewel of Christian Contentment (Carlisle. am fost uimită de dimensiunea mică a alcovului în care trăia – atât cât să încapă un pat şi un dulăpior cu sertare în colţul de lângă fereastră. De exemplu. evrika! energia divină se scurge prin noi. începem să exercităm forţă. Tu faci alegerile şi Dumnezeu îţi dă puterea. care mă întăreşte“ (Filipeni 4:11.. Scade necesităţile tale şi vei avea mulţumire. cu un aranjament floral. care mă întăreşte – sunt gata pentru orice şi capabil de orice prin El care toarnă putere interioară în mine [adică. chiar când soţul tău nu s-a îngrijit de contribuţia lui cuvenită la întâlnirile PTA. explică el.

Acelaşi lucru este cu muzica halucinantă a anilor şaizeci. Greu. Cum devenim pricepuţi în această aritmetică? Cum dobândim acest fel de „scădere“? Hrănindu-ne mintea şi inima mai degrabă cu acele lucruri care aduc mulţumire decât cu cele care trezesc dorinţa. „Ca neavând nimic. poţi să scazi toate dorinţele pe care le vrei. 204 . Am doar un respect sănătos pentru efectul puternic al muzicii. prind câteodată aroma ispititoare a unei fripturi la grătar purtată de vânt de la restaurantul Wood Ranch Barbecue Pit de peste drum. N-o să mă prinzi niciodată zăbovind la raionul de lenjerie unde sunt expuse manechine înalte şi elegante purtând neglijeuri frumoase de mătase. Renunţi la un lucru pentru altul. Acele sunete spectrale. Nu pot să ascult.204 turcmen miţos viu colorat. Sunt o pradă uşoară pentru inelele lor de ceapă Maui prăjită. Un alt lucru este mâncarea. Dacă nu adaugi marea promisiune a fericirii superioare în Dumnezeu. sperând să-mi rup gâtul mai rău. şi o emblemă pe perete la capul patului ei. Şi este foarte graţios să port lucruri care atârnă ca un sac pe mine! Fiind paralizată. Nu-mi pasă dacă este un model Styrofoam. ţinta noastră trebuie să fie Dumnezeu. şi totdeauna suntem veseli“. Sau poţi să-i spui schimbare de comportament. şi tot nu vei fi liniştit. Sunt tot atât de paralizată acum cum eram atunci. Pentru că nu pot să fac exerciţii ca majoritatea oamenilor. dar plăcut. Acum schimb postul când aud chitări care cântă strident sau o tobă care bate tare şi cu furie. nebune erau muzica de fond pentru disperarea mea sinucigaşă când îmi smuceam capul înainte şi înapoi pe pernă. Întâia Timotei 6:6 spune: „Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig“ şi câştigul întotdeauna vine prin pierdere. vei eşua mizerabil. Noi suntem „întristaţi. trebuie să urmăresc mai atent caloriile mele. Când este vorba de mulţumire. Nu-i de mirare că mulţumirea necesită o putere enormă! SĂ-L AI ÎN VEDERE PE EL Dacă încerci doar să pui capăt nemulţumirii. Ea este mulţumită. Mulţumirea înseamnă să sacrifici poftele arzătoare ca să dobândeşti un suflet liniştit. El stă în picioare şi eu nu. Câştigarea mulţumirii nu înseamnă să nu mai ai necazuri sau să spui la revedere strâmtorării. Regulile conduc numai la trezirea poftelor.) Eu vorbesc despre bun simţ. Nu resping sau nu refuz să înfrunt realitatea. ea îl făcuse căminul ei. Seara când plec de la birou. şi totuşi stăpânind toate lucrurile“ (2 Corinteni 6:10). nu este practic să port portjartiere de dantelă sau papuci de casă din brocart. Privind ţintă la aceste obiecte de îmbrăcăminte splendide mă face să mă gândesc cu nelinişte: Mamă. E greu. Ea şi-a redus dorinţele inimii ei şi şi-a făcut un cuib mic şi plăcut dintr-un spaţiu strâmt şi înghesuit. Nu vorbesc de ţinerea unor reguli. mi-ar place să port aşa ceva! Şi aşa că rămân numai la al treilea etaj de lenjerie suficient de mult ca să cumpăr câteva lucruri necesare şi apoi ies de acolo. Nu vrei să fii rănit? Atunci stai departe de lucrurile care te pot răni. (Nu poţi să nu te ocupi cu dorinţa atunci când vezi: Nu atinge aceasta şi Nu fă cutare lucru. Evit acel restaurant când mi-e foame. şi pot să am necazuri dacă îmi expun mintea la o muzică ce trezeşte gânduri negre. aşa cum trec şi pe lângă raionul de patiserie franţuzească din supermarket. E crimă.

Cine vine la Mine. 15 Dr. nu va flămânzi niciodată“ (Ioan 6:35).. Rolul Cuvântului lui Dumnezeu este să hrănească apetitul credinţei pentru Hristos. mintea mea se va strădui din răsputeri să-mi ofere. Evrei 11:24-25 spune: Prin credinţă Moise . împreună cu Pavel. n-ar trebui să renunţăm aşa uşor şi să ne lăsăm deturnaţi de plăcerile pământeşti când există promisiunea unei bucurii maxime. Trebuie să lupt să fiu mulţumită cu Dumnezeu. Să nu vrei niciodată mai mult. 1991). Scădere. 205 . bătălia implică mai mult decât evitarea răului. The Pleasures of God (Portland. Fericirile mă deconcertau. El a folosit şi mai mult din aceeaşi aritmetică a câştigului-prin-pierdere. pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Dar fanteziile n-aduc decât frustrare. John Piper a scris superb despre acest subiect în The Pleasures of God (Plăcerile lui Dumnezeu): Trebuie să înghiţim mica licărire a plăcerii [pământeşti] în marele foc al satisfacţiei sfinte. „Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine“ (Psalmul 73:25).205 Fie că sunt gânduri refractare. a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. scopul nostru nu este doar să evităm ceva erotic. Vroiam să fiu mişcată cu privire la Dumnezeu şi să fiu binecuvântată şi fericită la fel de mult ca oricine. Dr. Noi nu trebuie să fim flămânzi niciodată pentru că „omul nu trăieşte numai cu pâine..: Multnomah Press. „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse. Ca fiind destul. John Piper. ci să câştigăm ceva excelent . În definitiv.. aşa că mă satur cu promisiunile lui Hristos. Când facem un legământ cu ochii noştri. Când eram copil. cum a făcut Iov. dar Domnul Isus părea să facă din aceasta mai degrabă un minus decât un plus. ci cu orice lucru care iese din gura Domnului“ (Deuteronom 8:3). şi desfătări veşnice în dreapta Ta“ (Psalmul 16:11). fie că vorbim de rău circumstanţele noastre sau ne comparăm pe noi cu alţii a căror parte în viaţă este mai uşoară. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului. SCADE ÎNCĂ UN LUCRU Domnul a rostit odată o predică superbă despre promisiunile fericirii superioare care este în Dumnezeu.. pline de putere în Domnul. Noi nu cedăm ofertei unui sandviş cu carne când putem mirosi friptura sfârâind pe grătar“. Ceea ce trupul meu nu poate avea. Mulţumirea înseamnă să fii sătul. Mulţumirea are mâna sus în inima ta când eşti suprasaturat în Hristos. trebuia să cunosc persecuţia. Eu încă mai învăţ aceasta. Ore. Aceasta vrea să spună Domnul Isus când zice: „Eu sunt Pâinea vieţii. implică urmarea lui Dumnezeu. El stimulează apetitul nostru pentru Dumnezeu pe măsură ce trece în revistă fericirile Lui supreme în Matei 5:3-12. Când. Îl vezi pe El ca fiind sufficient.15 În ce priveşte mulţumirea. Dacă voiam Împărăţia.

Vrei să cunoşti mulţumirea adevărată şi profundă? Trebuie să devii sărac în duh în felul acesta: „Cercetează-mă. suntem plini de lăcomie. cel mai mic. decât pe picioarele mele fără El“. În final. căci a lor este Împărăţia cerurilor“. trebuia să plâng. şi du-mă pe calea veşniciei!“ (Psalmul 139:23-24). citeşte cartea lui Joni Eareckson Tada şi a lui Steven Estes When God Weeps (Când Dumnezeu plânge). fă-mă ca pe unul din argaţii tăi“ (Luca 15:19). nu-i aşa? Adevărata mulţumire se găseşte numai în Domnul. Dumnezeule. pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru“ (2 Corinteni 4:10). aduce o pocăinţă care duce la mântuire. şi ca cel mai mare dintre păcătoşi. şi de care cineva nu se căieşte niciodată“ (2 Corinteni 7:10). Când realizezi că eşti printre cei mai neînsemnaţi. Şi vei fi binecuvântat. Îţi dai seama ce biruinţă doreşte ea să trăieşti? Este ceea ce Scripturile au dorit să faci din ziua în care ai fost născut: să laşi dorinţele tale şi să-ţi însuşeşti dorinţele Domnului. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Şi când dorinţele noastre ne iau în primire. De ce nu regreţi? Cine recunoaşte starea lui umilă înaintea unui Dumnezeu bun are aşteptări modeste. s-a privit pe sine ca cel mai mic dintre apostoli. şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea. pare ceva destul de prostesc. aceasta înseamnă că ne închinăm la noi înşine şi dorim ceea ce trebuie să ne oferim nouă mai mult decât dorim ceea ce Dumnezeu are să ne ofere. Când viaţa nu este aşa cum îţi place. Din nou scădere. cel din urmă. foarte asemănătoare Fiului Risipitor. atunci Dumnezeu devine totul. „Purtăm întotdeauna cu noi. „Când întristarea este după voia lui Dumnezeu. Ea spune: „Suferinţa înseamnă să ai ce nu vrei şi să vrei ce nu ai. Satisfacţia în viaţă apare din cunoaşterea faptului că eşti acolo unde trebuie să fii. şi cel pierdut. Te va ajuta să găseşti mângâierea şi mulţumirea pe care numai Dumnezeu ţi le poate da. Aceasta este adevărata mulţumire.206 Dacă doream să fiu mângâiată. Absolut toate. Scade dorinţele tale şi vei avea mulţumire“. A ajunge la fericirea Lui supremă înseamnă să vezi dragostea Lui turnată în toate şi menţinând toate. Fără regrete. Vezi-te pe tine însuţi sărac din punct de vedere spiritual şi vei găsi satisfacţie în Dumnezeu. în trupul nostru. Folosită cu permisiunea lui Zondervan Publishing House. Chiar şi apostolul Pavel. Oamenii nemulţumiţi se luptă să fie în altă parte sau altcineva. Încă o scădere. Mulţumirea vine din multe acceptări mari şi mici în viaţă. ca cel mai mic dintre toţi sfinţii. Când punem dorinţele noastre mai presus de cele ale Domnului nostru. 206 . omorârea Domnului Isus. Luată din When God Weeps. cel mai mulţumit deşi cel mai rău tratat creştin care a trăit vreodată. accept-o aşa cum e … într-o zi odată cu Hristos. Îmi place felul în care descrie Joni suferinţa. Eu aş spune-o astfel: „Prefer să fiu în acest scaun şi să-L cunosc pe El. Când pui problema în această lumină. N-ai vrea să-ţi biruieşti inima lacomă chiar astăzi? Şi dacă încă mai suferi. Fericirea legată în mod special de mulţumire este în versetul 3: „Ferice de cei săraci în duh. © 1997 de Joni Eareckson Tada şi Steven Estes. Vrei să moşteneşti pământul? Fii blând. care a spus tatălui său: „Nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău. ne mutăm imediat în Al doilea Scaun.

mers. trăiesc viaţa din belşug. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. 2. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? Te provoc să faci acel lucru. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. 207 .207 ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe.

în posesiuni şi în poziţii ca să facă pentru mine ceea ce numai Dumnezeu poate să facă“. BILL GOTHARD „Ori de câte ori luăm ceea ce a făcut Dumnezeu şi punem acel lucru în locul Lui. totuşi face dumnezei cu grămada“. precum şi punerea încrederii în bogăţii şi putere“. lucrările şi meritele proprii. MICHEL EYQUEM DE MONTAIGNE (1533-1592) 208 .208 „Idolatria nu este numai adorarea imaginilor … ci şi încrederea în neprihănirea. MARTIN LUTHER (1483-1546) „Idolatria: punerea încrederii în oameni. omul fără cunoştinţă care nu poate să facă un vierme. OSWALD CHAMBERS (1874-1917) „O. devenim idolatri“.

şi păgânii. N-ar fi putut să le dea un sfat mai bun. păziţi-vă de idoli“. era adus cu regularitate în adunare în scaunul lui. aveau pentru idolii lor dinainte cel mai profund dispreţ. cu greu s-ar mai fi lăsat vreodată prinşi în capcană de ea după întoarcerea lor din robia babiloniană. tot aşa nu putem să-L iubim pe Dumnezeu dacă nu ne păzim de idoli. Vedem acest adevăr întruchipat atât de clar în cartea Exodului. Le era scârbă să atingă un lucru necurat. Aşa că înainte să continui să citeşti. citeşte cuvintele lui John Wesley privind la inima lui. Apoi. 1 IOAN 5:21 Am descoperit ieri că idolatria este ceea ce îi împiedică pe mulţi creştini carnali să se mute în Primul Scaun. Aşa cum nu există o temelie tare pentru dragostea de fraţi decât dragostea lui Dumnezeu. după ce se întorseseră odată la Dumnezeul cel viu. Cred că vei vedea că aceste cuvinte ale lui vin dintr-o inimă plină de Dumnezeu. fie că erau iudei sau păgâni. Din acea perioadă toţi iudeii arătaseră o scârbă constantă şi profundă faţă de idolatrie. când israeliţii se închină viţelului de aur. în al doilea rând. să ne întrebăm: „Cum ne vom păzi de ei?“ DĂ-MI INIMA TA Mai întâi trebuie să luăm în consideraţie: „Care sunt idolii despre care vorbeşte apostolul?“ Nu cred că el se referea. cel puţin nu în principal. da.209 Ziua 26 Trăind biruinţe spirituale în umblarea ta cu Dumnezeu Păzeşte-te de idoli JOHN WESLEY „Copilaşilor. după ce ai făcut aceasta. Şi la fel de bun este lucrul acesta care stă înaintea noastră. Cei cărora le scria. la fel de necesar pentru oricare parte a Bisericii lui Hristos: „Copilaşilor. De fapt. ei au ales mai degrabă să-şi pună vieţile în joc decât să se întoarcă la închinarea faţă de aceşti dumnezei despre care acum ştiau că sunt demoni. dacă nu eşti serios cu privire la mutarea în Primul Scaun. aşteaptă puţin şi roagă-L pe Domnul să te pregătească să auzi ceea ce El ar vrea să auzi. Dar ce sunt idolii despre care vorbeşte apostolul? Acesta este primul lucru care trebuie luat în consideraţie. nu erau în mare pericol din partea acestora. Nu există nici o probabilitate că iudeii acum convertiţi ar fi fost vreodată vinovaţi de închinare la idoli: după ce timp de multe secole israeliţii fuseseră profund dedaţi la această idolatrie grosolană. Dar trebuie să te avertizez. În adevăr există o strânsă legătură între ele: Una nu poate exista fără cealaltă. 209 . Dar cât de pătrunzătoare este idolatria în viaţa ta? Capitolul următor de John Wesley te poate ajuta să răspunzi la această întrebare. şi spunea doar atât: „Copilaşilor. la idolii pe care îi adorau păgânii. iubiţi-vă unii pe alţii“. Un istoric din vechime relatează că atunci când apostolul Ioan era atât de slăbit datorită vârstei încât nu mai putea să predice. păziţi-vă de idoli“. acest capitol sar putea foarte bine să te supere din cauza a cât de adânc taie. acesta s-ar putea să fie un capitol foarte greu de citit pentru tine. Putem apoi.

orice lucru în care căutăm fericirea independent de Dumnezeu. nici nu va consimţi să o dăm altcuiva. dar mustrarea puternică a îngerului. care a urmat imediat. se consola cu gândul la „şunca grasă cu varză!“ Fericit să modifice. fie că erau îngeri. toată această schemă a fericirii prin retragere este idolatrie. să mărească. care îi vorbise. sau ne-o împarte cu El. cu Marele Înger al Legământului. Nu s-a mai gândit la Împăratul cerurilor. Dar. este un idol. şi să-şi petreacă ziua Într-o dulce inactivitate! Fericit să mănânce şi să bea tot ce doreşte inima lui: poate o masă mai elegantă decât cea a vechiului roman. şi cu fraţii tăi. „şi viaţa veşnică“. Punând deci deoparte idolii păgâni şi romani. înconjurat şi obosit de o mulţime de treburi. să reconstruiască. sfântul Ioan însuşi s-a aruncat la picioarele unui înger. aşa cum nu s-a gândit la regele Franţei. Nici unul din aceşti idoli nu erau cunoscuţi în biserica creştină până la câteva secole după vremea apostolilor. El spune mereu fiecărui copil al omului: „Fiule. Odată. de lemn sau de piatră. orice ne fură inima de la El. Dumnezeu nu este în planul lui. după ce în cele din urmă a făcut avere cu uşurinţă. şi se retrage la ţară. care sunt aceia despre care suntem avertizaţi aici de apostol? Cuvintele anterioare ne arată înţelesul acestora. sau. după glorioasa lui înfăţişare. Prin urmare. şi tot aşa să îmbunătăţească tot ce este legat de ea: grajdurile. fie că erau sufletele sfinţilor care plecaseră. Să luăm un exemplu care se întâmplă aproape în fiecare zi. ca şi cum s-ar referi doar la unul din simţuri. ca să se închine lui. Nu s-a gândit la El. centrul tuturor duhurilor create. sau cel puţin să decoreze vechea reşedinţă pe care a cumpărat-o. de argint. se detaşează de toate treburile. Deci. POFTELE CĂRNII Dacă trecem de la general la particular. între timp. profeţii. prima formă a acestei idolatrii este ceea ce sfântul Ioan numeşte pofta cărnii. deşi mai ales în satisfacerea celor trei simţuri mai 210 . Cunoştinţa şi dragostea de Dumnezeu sunt cu totul în afară de orice discuţie. Închină-te lui Dumnezeu“ (Apocalipsa 22:9). şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. confundându-l probabil. de la început până la sfârşit. Noi suntem înclinaţi să luăm aceasta într-un sens prea îngust. fie că erau chipuri de aur. Pentru că el intenţionează acum. care. în adevăr. unde este Dumnezeu? Nicăieri. Şi El nu poate şi nu va renunţa la revendicarea Sa. i-a făcut pe creştini să se păzească de imitarea acelui exemplu rău: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine. care-şi desfăta imaginaţia înainte ca masa să fie servită. Nu este aşa: această expresie se referă în mod egal la toate simţurile trupului. Un om care s-a implicat mult timp în lucrurile lumii. sfârşitul tuturor sufletelor pe care le-a făcut. singura temelie a fericirii prezente precum şi a celei eterne. Deci Lui şi numai Lui se cuvine să-I dăm inima noastră. Înseamnă să cauţi fericirea în satisfacerea unuia sau tuturor simţurilor exterioare. Să doarmă. pământurile. dependinţele.210 Tot aşa nu putem în mod rezonabil să presupunem că el vorbeşte de acei idoli care erau adoraţi acum în biserica din Roma. înainte să părăsească oraşul. Fericit în ce? De ce? Ca să se desfăteze pe îndelete. cu alte cuvinte. „El este Dumnezeul adevărat“. ca să fie fericit. dă-mi inima ta!“ Şi a da inima noastră altcuiva este curată idolatrie.

altfel curând îşi va pierde farmecul. ci totodată ne crează plăcere prin atingerea pasiunilor noastre: dragostea noastră. acest simţ intern. printr-o senzualitate gentilă. Şi istoria nu satisface doar imaginaţia în toate aceste privinţe. sau desfrâu neruşinat. care dau o plăcere foarte mare. din critică. Dar cu toate acestea ele constituie toată fericirea pe care ei o au sau o caută. foarte strâns legate de sublimul şi frumuseţea din poezie. 211 . N-ar trebui să ne referim în mod special şi la culmea noutăţii. Dar nu trebuie să ne imaginăm că această formă de idolatrie se întâlneşte doar la oamenii bogaţi şi însemnaţi. Dar în ce priveşte obiectele mari. ci. există întotdeauna ceva nou. Înseamnă să cauţi fericirea în aceste lucruri. Dar noutatea trebuie adăugată frumuseţii. Cu siguranţă aceasta are o frumuseţe intrinsecă. fie în statui fie în picturi. Din studierea limbilor. pe care am vrea să le repetăm zilnic. printr-o atitudine atât de elegantă de cedare în faţa plăcerilor încât nu tulbură nici capul nici stomacul. sau în mobilă de diverse feluri. Este adevărat.211 triviale: gustul. să cauţi fericirea în satisfacerea imaginaţiei (în special prin intermediul ochilor). cum ar fi clădirile. altora le plac numai lucrările de artă. Şi totuşi se prea poate ca noutatea să sporească plăcerea care vine din aceste surse. şi uzurpă inimile care ar trebui să fie date lui Dumnezeu. mirosul şi pipăitul. şi face toată truda lui mai uşoară. Aceasta este satisfăcută prin obiecte care sunt fie mari fie frumoase fie neobişnuite. printr-o patimă vizibilă. Aceasta îndulceşte truda colecţionarului de obiecte de artă. care este la fel de natural pentru oameni ca şi văzul sau auzul. sunt de o calitate mai proastă. dorinţa noastră. greu de exprimat. Mii de oameni atât din clasa de jos cât şi din clasa de sus jertfesc acestui idol. băutura lor. mâncarea lor. precum şi grandoarea. încât nu dăunează deloc sănătăţii noastre. ce plăcere ar aduce lucrul acesta? Obiectele frumoase sunt următoarea sursă generală de plăceri ale imaginaţiei: lucrările naturii mai ales. cu diversele lor ornamente. nici nu ne pătează reputaţia. fie că sunt naturale sau artificiale. Altora le face plăcere să adauge artă naturii. căutându-şi fericirea (deşi într-o manieră mai umilă) în satisfacerea simţurilor trupului lor. dar după câteva luni devin complet plictisitoare şi insipide? La acelaşi nivel putem menţiona plăcerea de a colecţiona curiozităţi. Dar nu este în mod deosebit noutatea cea căreia ar trebui să-i imputăm plăcerea pe care o primim de la muzică. O să ne uităm la piramidele Egiptului în fiecare zi un an întreg. şi din istorie. de multe ori ceva frumos sau sublim. POFTELE OCHILOR A doua formă de idolatrie menţionată de apostol este pofta ochilor. prin îmbuibare sau beţie. şi reprezentări ale naturii. şi de multe ori şi o grandoare intrinsecă. Şi în chestiunea aceasta. la plăcerea pe care o găsim în majoritatea distracţiilor şi amuzamentelor. Adică. primim o plăcere de o natură amestecată. necuviincioasă. „vârful piciorului ţăranului“ (cum spune poetul nostru) „calcă pe călcâiul curteanului“. se pare că ele nu mai plac decât dacă sunt noi. În toate acestea. poate nu într-o manieră grosolană. Aceasta este o frumuseţe şi o grandoare de un fel special. printr-un fel de epicurism normal. Tot astfel mulţi găsesc plăcere în haine frumoase. şi obiectele care satisfac alte simţuri ale lor. vechi sau noi. cum ar fi în grădini.

faptul acesta este condamnat de Dumnezeu ca nefiind nici mai bun nici mai rău decât idolatrie condamnabilă. fie pentru „lăudăroşia vieţii“. oricât ar fi el de admirat şi de aplaudat de către lume. Dragostea de nou este în mod incomparabil satisfăcută de filosofia experimentală. MÂNDRIA VIEŢII Al treilea fel de dragoste faţă de lume despre care vorbeşte apostolul este „lăudăroşia vieţii“. Dar nu există şi aici o plăcere precum în studiile matematice şi metafizice. înaintea tuturor oamenilor“ (Romani 12:17). când este căutată într-un mod mai modest de către oameni obişnuiţi. care nu rezultă din imaginaţie. dacă nu principalul temei. nu mă-ndoiesc că aş demonstra că există cincizeci şi cinci!“ Recunosc că cele mai multe din aceste studii au utilitatea lor. ci din exersarea înţelegerii? dacă nu vom spune că noutatea descoperirilor pe care le facem prin cercetările matematice sau metafizice este cel puţin un temei. Dar cât de greu este să faci aceasta. Dar dacă ne căutăm fericirea în aceasta. noi o numim „sete de glorie“. ci să plăcem „aproapelui. mai presus de toate lucrurile. dă naştere mândriei? Când se urmăreşte aceasta într-un mod mai pompos de către regi sau oameni iluştri. fie pentru „pofta ochilor“. dacă ne este dată. şi mai ales oamenii cu judecată. Aceasta de obicei se presupune că înseamnă pompa şi splendoarea celor din înalta societate. Dar ceea ce creează aici o dificultate este aceasta: nouă nu ni se cere doar să nu vorbim de rău pe nimeni (vezi Tit 3:2) şi să urmărim „ce este bine. cu un singur ochi spre Dumnezeu! Ar trebui să facem tot ce ţine de noi ca nu cumva binele care este în noi să fie vorbit de rău. mila noastră. Dar oare nu are şi un sens mai larg? Nu înseamnă mai degrabă să cauţi fericirea în lauda primită de la oameni. pentru că foarte puţini le văd din adevăratul punct de vedere. în ce este bine. Simplu spus aceasta înseamnă să cauţi onoarea care vine de la oameni. Ultima dintre acestea ne dă o plăcere puternică. şi am arătat clar. întrucât ea este un mijloc de procurare a satisfacţiilor. doar că trebuie s-o preţuim mai puţin decât un cuget bun. CUM STĂM CU BANII? La care din titlurile precedente se încadrează dragostea de bani? Poate uneori la unul. al plăcerii pe care o primim din acestea. oamenii învăţaţi. Dar dacă ne căutăm fericirea în vreunul din aceste lucruri. care. nu ar admira şi nu ar lăuda neobosita industrie a acelui mare filosof care zice: „Am fost treizeci şi opt de ani la parohia mea din Upminster. În oricare din aceste 212 . care deschide un câmp imens pentru noi descoperiri. atunci lucrul acela începe să devină un idol. şi. că există nu mai puţin de cincizeci şi trei de specii de fluturi aici. în vederea zidirii altora“ (Romani 15:2). Şi dacă ne bucurăm de lucrul acela. deşi amestecată în mod ciudat cu un fel de durere. este posibil să pierim în idolatria noastră. Stăruiesc mai mult asupra acestor lucruri. de exemplu. dar dacă Dumnezeu mi-ar cruţa viaţa încă câţiva ani. sau poate exista. Marea majoritate a oamenilor. cel mai mic rău în ele. şi uneori la altul. ar trebui să preţuim o reputaţie curată. Da. şi că este posibil să le folosim fără să abuzăm de ele. fie pentru „pofta cărnii“.212 bucuria noastră. cu adevărat. Care dintre ei. de fiecare ramură a filosofiei naturale. este numită „a avea grijă de reputaţia noastră“. pentru că ei cred cu seriozitate că este o chestiune de mare fală să ne dăruim cu totul lor. în locul celei care vine numai de la Dumnezeu. nu suspectează nici pe departe că există.

dacă aceasta nu este pură idolatrie. Dar este ea fără idolatrie? Nu cumva dragostea faţă de creatură este mai mare decât dragostea faţă de Creator? Nu cumva pui pe un bărbat sau pe o femeie în locul lui Dumnezeu – dându-le inima ta? Fie ca lucrul acesta să fie luat în considerare cu mare grijă. deşi într-o anumită măsură se asociază cu câteva din cele precedente. Nu poate fi negat faptul că aceştia trebuie să se iubească unii pe alţii cu gingăşie: li s-a poruncit să facă aşa. ba chiar susţin cu vehemenţă: „Nici un om de pe pământ nu este mulţumit“. Este voia Sa să-i iubim pe cei din familia noastră şi pe fraţii noştri creştini cu o dragoste deosebită. CUM NE PĂZIM DE IDOLI 1. Dar nu este lucrul acesta imposibil pentru om? Să menţii puterea şi tandreţea afecţiunii. atât de mulţi idoli îşi pun în inimă. Nici un lucru. cu o puritate nepătată? Nu mă refer doar la a nu fi pătată prin poftă. ci îşi pune fericirea în acumularea şi în posedarea banilor. şi în adevăr. un copil în locul lui Dumnezeu. Unul care este un avar propriu-zis. şi totuşi fără să-ţi întinezi sufletul. totuşi. „Nu-mi mai doresc nimic decât pe tine! Tu eşti ceea ce doresc fierbinte! Toată dorinţa mea se îndreaptă spre tine şi spre amintirea numelui tău“. care. cea mai de jos. POT ALŢI OAMENI SĂ FIE IDOLI? Aş vrea să vorbesc doar despre încă una. şi în special pe cei pe care El i-a făcut foarte folositori pentru sufletele noastre. Pe aceştia ni s-a poruncit să-i iubim cu o dragoste fierbinte. Acum. în multe privinţe. Ştiu că o persoană poate avea o afecţiune inexprimabilă pentru altă persoană fără vreo dorinţă de acest fel. nici toate acestea adunate împreună. Adică. Fii profund convins că nici unul din ei nu aduce fericirea. Şi totuşi cât de răspândit este lucrul acesta! Cât de frecvent este pus un soţ. Unul poate spune cu adevărat altuia: „Te văd ca pe domnul şi sfârşitul dorinţelor mele“. şi a pune în locul Lui un idol. Şi aceasta este o formă de idolatrie deosebită de toate cele precedente. este deosebită de toate celelalte. însă „cu o inimă curată“. atât de multe obiecte câte există în lume. o soţie. fără a avea altceva în vedere. nu în Creator. Dar uneori sunt urmăriţi doar de dragul lor.213 cazuri banii sunt urmăriţi doar pentru o altă finalitate. Fără îndoială este voia lui Dumnezeu ca noi toţi să ne iubim unii pe alţii. cea mai decăzută idolatrie de care este capabil sufletul uman. chiar şi de aceia pe care Dumnezeu i-a unit. când ei mărturisesc. nu. A căuta fericirea fie în satisfacerea acestei dorinţe sau în oricare alta din dorinţele menţionate mai sus înseamnă a renunţa efectiv la adevăratul Dumnezeu. de soţi şi de soţii. 213 . Nu priveşte mai departe. mă refer la idolatrizarea unei făpturi umane. atunci nu ştiu ce mai este. nu pot da vreo fericire trainică şi satisfăcătoare vreunui fiu al omului. Cât de mulţi care sunt cotaţi ca fiind buni creştini îşi îndreaptă afecţiunea unii asupra altora astfel încât nu mai lasă nici un loc pentru Dumnezeu! Ei îşi caută fericirea în creatură. Lumea însăşi. iubeşte şi caută banii de dragul lor. Dar nu li s-a poruncit nici nu li s-a permis să se iubească unii pe alţii în mod idolatru. de părinţi şi de copii. Ştiu că lucrul acesta este posibil. lumea nechibzuită. atât de multe forme de idolatrie practică. nici o persoană de sub soare. egoistă recunoaşte aceasta fără să-şi dea seama. în care oamenii caută fericirea în loc s-o caute în Dumnezeu. Într-un cuvânt.

Ei ştiu să se plângă cu mai multă distincţie. în care este puterea nemărginită. ceva care îi face plăcere băiatului mare timp de câteva ore sau zile. Şi au un fel superior de a simţi durerea. Este adevărat. care atât de des s-au prăbuşit sub tine. şi taie orice amânare! Pune imediat în aplicare ce ai hotărât! Văzând că „toate sunt gata“. Roagă-te să fii pe deplin descoperit faţă de tine însuţi. dar şi partea gânditoare a ei mărturiseşte că nici un om nu este mulţumit. şi n-o găseşte“. Strigă pentru o cunoaştere deplină de sine. aceasta înseamnă bineînţeles că nici un om nu este fericit. pentru cunoaşterea păcătoşeniei şi vinovăţiei tale. în general.214 Şi dacă nici un om de pe pământ nu este mulţumit. Hotărăşte s-o cauţi în adevăratul Dumnezeu. Stai şi ia seama la ce ai de gând să faci. cu atât sunt mai nemulţumiţi. demonstrează clar că întrucât Dumnezeu a făcut inimile noastre pentru El Însuşi. şi este unul excelent) căluţul lui de lemn. 2. Dar nu hotărî nici nu încerca să aplici hotărârea ta încrezându-te în forţele proprii. deci. atât la cei din înalta societate cât şi la cei de jos. nu numai pentru o deplină conştientizare a neputinţei tale. Omul nu este niciodată. dar nu găseşte nimic. primeşte-L acum pe El. Pentru că în orice stare ne-am afla. Pentru că. Vrei să fii un prost şi un nebun toate zilele vieţii tale? Nu cumva este timpul să-ţi vii în fire? Trezeşte-te în sfârşit din somn şi scutură-te de praf! Scapă de această idolatrie mizerabilă şi „alege partea mai bună“! Hotărăşte cu toată fermitatea să cauţi fericirea acolo unde se poate găsi. Te sfătuiesc să strigi la El mai ales pentru pocăinţă. tot aşa un batjocoritor al fericirii în Dumnezeu caută fericirea. să te cunoşti aşa cum şi tu eşti cunoscut. acolo unde nu poate fi căutată în zadar. Ce ar mai trebui să ceri? 214 . şi cel mai puţin dintre toate cu puterile întunericului. Odată ce vei fi stăpânit de această convingere autentică toţi idolii tăi îşi vor pierde forţa de atracţie. atât la bogaţi cât şi la săraci. Aşa cum „un batjocoritor“ al înţelepciunii lui Dumnezeu „caută înţelepciunea. dar ar trebui să fie întotdeauna fericit. Şi te vei mira cum ai putut să te sprijini atât de mult timp pe aceste trestii frânte. melancolia pe care o vedem peste tot dovedeşte aceasta. cu cât înţeleg mai mult. Şi. fiecare are (ca să folosesc un termen de jargon al zilei. Tu nu poţi să te lupţi cu lumea cea rea. Profund conştient de slăbiciunea şi neajutorarea ta încrede-te în Domnul Yehova. nu numai lumea nechibzuită. a josniciei şi a nebuniei idolatriei care te-a înghiţit mult timp. ele nu se pot odihni până nu se odihnesc în El. la Cel tare pentru putere. nemulţumirea este incompatibilă cu fericirea. că până nu ni-L însuşim pe El nu putem avea pace. Dacă vei face aceasta nu vei reuşi deloc. cu atât mai puţin cu inima ta rea. şi vei avea pace. Într-adevăr. ci pentru un simţământ pătrunzător al marii tale vinovăţii. El continuă să umble într-o umbră deşartă care în curând va dispare complet! Şi astfel experienţa universală. izvorul oricărei fericiri. atât a noastră cât şi cea a tuturor prietenilor şi cunoscuţilor noştri. Strigă. şi prin care el speră să fie fericit! Dar deşi Speranţa înfloreşte etern în pieptul omului.

şi în puterea tăriei Lui. De fapt. Această biruinţă nu este uşor de trăit. Nimic nu este imposibil pentru cel care crede: poţi totul în Hristos care te întăreşte. Dacă eşti chemat la aceasta. Dar sunt cuvinte care nu pot fi ignorate. dar răsplătirile vor fi cu adevărat cereşti. S-a spus că John Wesley a făcut mai mult pentru înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu decât oricare om în ultimii 1000 de ani. Acum că ai citit aceste cuvinte provocatoare. toată inima lor. şi n-a fost oricine sau orice. n-ai vrea să-L rogi pe Dumnezeu să-ţi cerceteze inima şi să-ţi arate orice lucru căruia i-ai dat inima ta altul decât lui Dumnezeu Însuşi? Odată ce ai văzut ce ţi-a arătat Dumnezeu.). Vezi tu. O. Publicată în Great Sermons (Predici mari). dacă este pe calea ta către El. Dacă viaţa lui a arătat profunzimea dedicării pe care cuvintele lui o transmit (ceea ce a făcut în adevăr). care Te primesc ca Dumnezeul lor şi ca Tot al lor. John Wesley a ales pe cine vrea să slujească. Ia-ţi crucea în fiecare zi: nu privi la durere. pocăieşte-te de acel lucru şi întoarce-ţi inima înapoi la Dumnezeu. mergi înainte în Numele Lui. Şi înfăşoară-mă în veşmântul Tău stacojiu! N-ai spus Tu: «Dacă vei crede. vol. şi stai tare în libertatea cu care Hristos te-a eliberat. atunci această expunere a lui devine foarte credibilă. ele cer să fie luate în seamă. Fă-o bărbăteşte. nu şovăi să-ţi scoţi ochiul drept şi să-l arunci de la tine.215 „Isuse. Lasă-mă să cad pe pieptul Tău! Şi lasă-mă să Te văd în haina Ta muiată în sânge! Acum stai în picioare cu toate rănile Tale recunoscute. vei vedea gloria lui Dumnezeu?» Doamne. Acum înţelegi de ce te-am avertizat la început? Acestea sunt cuvinte tari. buzele Tale sunt pline de har! Vorbeşte ca să Te pot vedea! Şi aşa cum umbrele fug dinaintea soarelui. Da. El a ales să-I slujească lui Dumnezeu cu toată inima. 215 . pentru cei care Îţi dau inima lor. Şi ajută-mă acum! Ajută-mă acum să intru în odihna care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. tot aşa toţi idolii mei să dispară dinaintea Ta!“ Din momentul în care începi să experimentezi aceasta. 1 (Barbour & Co. Tu care eşti mai frumos decât fiii oamenilor. acum am pierdut tot ce am avut. luptă-te lupta cea bună a credinţei. cred! Ajută necredinţei mele. până vei cunoaşte toată dragostea lui Dumnezeu care întrece cunoştinţa: şi atunci nu va mai trebui decât să aştepţi până vei fi chemat în Împărăţia Sa veşnică! Luată din predica lui John Wesley „Idolatria spirituală“. ia Împărăţia cerurilor cu năvală! Ia-o precum o furtună! Leapădă-te de orice plăcere de care nu eşti divin conştient că te aduce mai aproape de Dumnezeu.

Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe.216 ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. trăiesc viaţa din belşug. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. 2. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? 216 . Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. mers.

THOMAS A KEMPIS (c. E nevoie de timp ca să ajungi sfânt“. cu atât sunt mai puţin vizibile“. ERWIN W. LUTZER „Maturitatea spirituală: încrederea imperturbabilă că Dumnezeu este în control“. CHARLES R. MAY SARTON „Cu cât rădăcinile sunt mai puternice şi mai adânci. SWINDOLL „Credinciosul matur este un credincios care caută“. pentru că există şi pierdere şi câştig în creştere“. JOHN POWELL „Nu există scurtături spre maturitatea spirituală. OSWALD CHAMBERS (1874-1917) „Creşterea este solicitantă şi poate părea periculoasă. CHARLES R. 1380-1471) „Măsoară-ţi creşterea în har după sensibilitatea ta faţă de păcat“.217 „Dacă intenţionezi să nu cauţi altceva nimic decât să-I fii plăcut lui Dumnezeu şi să beneficiezi de apropierea Lui. SWINDOLL 217 . atunci vei avea libertate interioară“.

PSALMUL 119:10 Devotamentul faţă de Dumnezeu este ceva ce numai creştinii pot avea. diferenţele nu se sfârşesc aici. are un devotament mai profund faţă de Dumnezeu care-i dă posibilitatea nu doar să-L aprecieze pe Dumnezeul universului. ne dă o inimă neîmpărţită şi ne inspiră să ne temem de El.218 Ziua 27 Trăind biruinţe spirituale în umblarea ta cu Dumnezeu Măreşte-ţi setea de Dumnezeu JERRY BRIDGES Te caut din toată inima mea. Este o provocare pentru persoana din Al doilea Scaun de a trăi o biruinţă în ce priveşte devotamentul său faţă de Dumnezeu. Trebuie să ne deprindem să fim evlavioşi. el reacţionează deseori cu o mai mare ostilitate decât un necredincios care trăieşte în mod deschis în păcat. trebuie să creştem în acest devotament faţă de Dumnezeu. credinciosul care stă în Al doilea Scaun are doar un devotament superficial faţă de Dumnezeu care-l împiedică să-L aprecieze în mod deplin pe Dumnezeul universului. A creşte în evlavie înseamnă a creşte atât în 218 . Lucrarea Duhului Sfânt de regenerare asigură aceasta. nu vor să se supună legii Lui. Pavel spune romanilor că ei nu se tem de Dumnezeu. Când suntem mântuiţi. Creştinul din Primul Scaun. Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt Se ocupă de acest duh păgân care este în noi. ci şi să folosească din plin harul lui Dumnezeu. nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Îi sunt ostili Lui. în timp ce persoana împotmolită din Al doilea Scaun poate că nici măcar nu aruncă o a doua privire spre devotamentul său. Când este confruntat cu drepturile Dumnezeului suveran al universului. Lucrul acesta este la fel de adevărat cu privire la necredinciosul drept din punct de vedere moral ca şi cu privire la cel mai corupt nelegiuit. trebuie să depunem toate eforturile ca să adăugăm evlavia la credinţa noastră. Totuşi. aşa că putem spune cu siguranţă că toţi creştinii au. Dar deşi noi toţi ca şi creştini avem o centralitate fundamentală în Dumnezeu ca parte integrală a vieţii noastre spirituale. Scriptura îi defineşte pe necredincioşi ca fiind cu desăvârşire păgâni. şi toarnă dragostea Lui în inimile noastre astfel încât să începem să înţelegem dragostea Lui pentru noi. Toate acestea sunt cuprinse în binecuvântările naşterii din nou. Dumnezeu ne-a dat tot ce avem nevoie pentru viaţă şi evlavie. şi nu pot să-I fie plăcuţi. şi este o încurajare pentru creştinul din Primul Scaun că el poate. În timp ce creştinul din Primul Scaun are deja un devotament mai profund faţă de Dumnezeu decât persoana din Al doilea Scaun. să aibă un devotament şi mai mare decât are deja. într-adevăr. Deci acest capitol este atât o provocare cât şi o încurajare. el doreşte să aibă un devotament şi mai profund decât are deja. pe de altă parte. Este imposibil să fii creştin şi să nu ai aceasta. o dedicare fundamentală faţă de Dumnezeu. Cel dintâi se închină unui dumnezeu al minţii lui. Totuşi. cel puţin sub formă embrionică. El ne dă o inimă nouă şi ne îndeamnă să ascultăm de El. nu Dumnezeului Bibliei.

Putem ilustra devotamentul faţă de Dumnezeu printr-un triunghi echilateral. nici cel ce udă nu sunt nimic. dar numai Dumnezeu poate să facă să crească devotamentul evlavios în inimile noastre. sau pasaje similare. am văzut că există anumite pasaje care sunt deosebit de utile pentru mine ca să-mi atragă atenţia asupra 219 . să adâncească înţelegerea dragostei Lui pentru noi. A creşte în devotamentul nostru faţă de Dumnezeu înseamnă a creşte în fiecare din aceste trei domenii. SĂ MEDITĂM LA DUMNEZEU Deşi toată Biblia ar trebui să ne înveţe temerea de Dumnezeu. dragostea de Dumnezeu şi dorinţa după Dumnezeu. fără să creştem şi în înţelegerea dragostei Lui ne poate face să începem să-L vedem pe Dumnezeu ca fiind departe şi auster. ci Dumnezeu. de exemplu. ca să mă tem de Numele Tău“ (Psalmul 86:11. Pavel s-a rugat pentru creştinii din Efes ca să poată pricepe care este lăţimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea dragostei lui Hristos (Efeseni 3:17-18). şi să crească dorinţa noastră după părtăşia cu El. O caracteristică crucială a creşterii noastre în devotament evlavios trebuie să fie o abordare echilibrată a tuturor acestor trei elemente esenţiale ale devotamentului: temerea. de exemplu. dragostea şi dorinţa. David s-a rugat: „Dă-mi o inimă neîmpărţită. să privească frumuseţea Lui şi să-L caute în templul Său (Psalmul 27:4). Am face bine. ale cărui trei vârfuri reprezintă teama de Dumnezeu. este tot atât de adevărat ca principiul creşterii în evlavie. Această variantă neechilibrată din urmă este predominantă în societatea noastră de astăzi. Noi trebuie să sădim şi să udăm prin orice mijloc al harului pe care Dumnezeu ni l-a dat. pe lista noastră de cereri în rugăciune şi să ne rugăm pentru ele în mod regulat. De aceea mulţi creştini cer să se pună un înnoit accent pe învăţătura biblică despre temerea de Dumnezeu. să punem cele trei versete menţionate mai sus. trad. SĂ NE RUGĂM PENTRU CREŞTERE Noi exprimăm această dependenţă vitală de Dumnezeu prin faptul că ne rugăm ca El să ne facă să creştem în devotamentul nostru faţă de El. viaţa noastră de rugăciune va reflecta aceasta. care face să crească“. Sau a căuta să creştem în cunoaşterea dragostei lui Dumnezeu fără să creştem şi în veneraţia şi teama respectuoasă faţă de El ne poate face să-L vedem pe Dumnezeu ca un Tată ceresc îngăduitor şi indulgent care nu Se ocupă de păcatul nostru. Fiecare din aceste rugăciuni este o recunoaştere că această creştere în devotamentul faţă de Dumnezeu este de la El. Dacă ne angajăm să practicăm evlavia. Şi David s-a rugat să poată locui în casa Domnului. A căuta să creştem. engleză). Şi după cum triunghiul are toate trei laturile egale. altfel devotamentul nostru nu este echilibrat. tot aşa noi trebuie să căutăm să creştem în mod egal în toate aceste domenii.219 devotamentul nostru faţă de Dumnezeu cât şi în asemănarea noastră cu El în ce priveşte caracterul. în teama de Dumnezeu. Principiul lucrării creştine pe care Pavel îl enunţă în 1 Corinteni 3:7: „nici cel ce sădeşte. O altă caracteristică crucială trebuie să fie dependenţa totală de Duhul Sfânt pentru a produce această creştere. Îl vom ruga pe Dumnezeu în mod regulat să mărească temerea noastră de El.

SĂ NE ÎNCHINĂM LUI DUMNEZEU O altă parte esenţială a practicării devotamentului faţă de Dumnezeu este închinarea. nu pot totuşi să nu accentuez mai mult că doar simpla citire. şi apoi Îi atribui Lui gloria şi onoarea care I se cuvin datorită acelui atribut particular. măreţia. pentru ca El să-Şi facă lucrarea. Închinarea este o chestiune de inimă. a temerii respectuoase şi a adorării mele faţă de Dumnezeu.220 măreţiei şi sfinţeniei lui Dumnezeu. Isaia 53. Iată câteva pasaje pe care eu le menţionez frecvent: Isaia 6. Apocalipsa 4 – sfinţenia lui Dumnezeu Isaia 40 – măreţia lui Dumnezeu Psalmul 139 – omniscienţa şi omniprezenţa lui Dumnezeu Apocalipsa 1:12-17. să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului. Scriitorul Psalmului 95 spune: „Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim. cu toate acestea. Există de asemenea pasaje specifice care ne vor ajuta să creştem în cunoaşterea dragostei lui Dumnezeu. Aproape întotdeauna îmi încep timpul liniştit zilnic cu o perioadă de închinare. E inutil să ne rugăm pentru o creştere a temerii de Dumnezeu în inimile noastre fără să medităm la pasajele din Scriptură care sunt foarte potrivite să stimuleze această temere. Trebuie să medităm la ele. Apocalipsa 4:8-11 şi 5:9-14 ne oferă ilustraţii clare ale închinării care continuă în cer şi care trebuie să fie imitată de noi aici pe pământ. aşa că trebuie să medităm în rugăciune. sau chiar memorare a acestor pasaje nu duce la rezultatul dorit de creştere în evlavie. 220 . Înainte să încep citirea Bibliei pentru ziua respectivă. Prin închinare înţeleg actul specific de a-I atribui lui Dumnezeu gloria. şi chiar şi aceasta nu este suficient. Făcătorului nostru!“ (v. 1 Timotei 1:15-16 şi 1 Ioan 4:9-11. atribute foarte potrivite să stimuleze inimile noastre să se teamă de Dumnezeu. Găsesc că este folositor să stau în genunchi pentru acest timp de închinare ca o recunoaştere fizică a veneraţiei. 6). Nici meditaţia nici rugăciunea prin ele însele nu sunt suficiente pentru a creşte în devotament: trebuie să le practicăm pe amândouă. 2 Corinteni 5:14-21. Poţi să găseşti altele care sunt mai semnificative pentru tine. Recomandându-ţi anumite pasaje din Scriptură. Important este că Dumnezeu foloseşte Cuvântul Său ca să creeze în inimile noastre sensul veneraţiei şi al temerii respectuoase faţă de El care ne face să ne temem de El. Romani 5:6-11. Foloseşte-le. în dependenţă de El. îmi iau câteva minute să reflectez la unul din atributele lui Dumnezeu sau să meditez la unul din pasajele despre El menţionate mai sus. David a spus: „Mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt“ (Psalmul 5:7). onoarea şi vrednicia care sunt ale Lui. nu de poziţie fizică. Şi noi ştim că într-o zi orice genunchi se va pleca înaintea Domnului Isus ca un semn de omagiu faţă de domnia Lui (Filipeni 2:10). Efeseni 2:1-10. Găsesc că acestea sunt deosebit de folositoare: Psalmul 103. 5 – măreţia lui Hristos Aceste pasaje selectate din Scriptură sunt doar nişte sugestii. Scripturile arată frecvent că plecarea genunchilor reprezintă un semn de omagiu şi de adorare. Duhul Sfânt trebuie să facă viu Cuvântul Său pentru inimile noastre ca să producă creşterea.

a meditării la Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a accentua valoarea închinării. Expresia timp liniştit este folosită pentru a descrie o perioadă de timp regulată zilnică pusă deoparte pentru a ne întâlni cu Dumnezeu prin Cuvântul Său şi prin rugăciune. prin rugăciune. nu este întotdeauna posibil să ne plecăm înaintea lui Dumnezeu în momentele noastre de închinare. nu vreau să dau impresia că creşterea devotamentului faţă de Dumnezeu este doar urmarea unei rutine sugerate. Există diferite exerciţii spirituale pe care poate vrem să le folosim în timpul nostru liniştit. şi credinţa mea. deci. chiar timpul meu de cerere devine de fapt un timp de părtăşie cu El. pur şi simplu nu mă simt calificat să vorbesc despre acest subiect. Unul din marile privilegii ale unui credincios este să aibă părtăşie cu Dumnezeul atotputernic. cea pe care trebuie s-o facem în timpul nostru personal de linişte. mă întorc la Biblie. Dar obiectivul principal al timpului nostru liniştit trebuie să fie părtăşia cu Dumnezeu: dezvoltarea unei relaţii personale cu El şi creşterea în devotamentul nostru faţă de El. sau anumite moduri de închinare. Aş interveni pe lângă slujitorii congregaţiilor să ne dea mai multe instrucţiuni cu privire la natura şi practicarea închinării colective. colectivă. vine ca un rezultat al 221 . este întărită. Nici nu vreau să sugerez că ceea ce este de ajutor pentru mine trebuie să fie urmat şi de alţii sau va fi de ajutor şi pentru alţii.221 Bineînţeles. şi a petrecerii unui timp specific de închinare. M-am gândit la cine este Dumnezeu. îmi iau timp să trec în revistă. Urmărind această ordine mă pregătesc să mă rog într-un mod mai eficient. Sugerând anumite Scripturi pentru meditaţie. Noi facem aceasta ascultând ce ne spune El din Cuvântul Său şi vorbindu-I prin rugăciune. În acelaşi timp mi se aminteşte de puterea Lui şi de dragostea Lui. sugerează valoarea unui timp liniştit. După ce am început timpul meu liniştit cu o perioadă de închinare. ci şi pentru ceea ce face aceasta ca să ne ajute să ne pregătim gândurile pentru a ne închina lui Dumnezeu într-o manieră acceptată de El. m-am ocupat numai cu practicarea închinării private. În acest fel. Tot ce doresc să fac este să demonstrez că creşterea în devotament faţă de Dumnezeu. După ce m-am închinat lui Dumnezeu şi am avut părtăşie cu El. diverse cereri pe care vreau să le aduc înaintea Lui în ziua aceea. eu recomand cu tărie să ne plecăm înaintea lui Dumnezeu nu doar ca un semn al veneraţiei faţă de El. cum ar fi: citirea Bibliei într-un an şi rugăciunea cu anumite cereri. Această abordare mă ajută să fac din timpul liniştit ceea ce se intenţionează să fie: un timp de părtăşie cu Dumnezeu. sau o practică particulară pentru timpul liniştit. Îmi place să mă gândesc la timpul liniştit ca la o conversaţie: Dumnezeu vorbindu-mi prin Biblie şi eu răspunzând la ce spune El. deşi este un rezultat al lucrării Lui în noi. Dumnezeu înţelege aceasta şi cu siguranţă El ţine cont de aceasta. Dar când putem să facem aşa. vorbesc cu Dumnezeu despre ce citesc pe măsură ce continui. Când citesc un pasaj din Scriptură (de obicei unul sau mai multe capitole). Nu vreau să spun prin aceasta că ignor închinarea publică. nu mă reped în prezenţa Lui fără respect şi plin de cereri. privind abilitatea Lui şi plăcerea Lui de a răspunde la cererile mele. PĂRTĂŞIA CU DUMNEZEU Tot ce s-a spus până acum despre importanţa rugăciunii. Am senzaţia că mulţi creştini trec prin emoţiile unui serviciu de închinare fără să se închine de fapt lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu începe să răspundă rugăciunii noastre pentru o conştientizare mai profundă a dragostei Lui. dar dacă într-adevăr ne temem de El – dacă Îi acordăm veneraţie şi teamă respectuoasă – vom asculta de El. dorim şi mai mult să-L căutăm. Acesta este ultimul test al temerii noastre de Dumnezeu şi singurul răspuns adevărat la dragostea Lui pentru noi. Măsura ascultării noastre este măsura exactă a veneraţiei noastre pentru El. vom descoperi că dorinţa noastră după El va creşte. Pavel se apropia de sfârşitul vieţii lui când a scris aceste cuvinte: „«Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi». storcând camătă de la concetăţenii lor. ci pentru Cel care a murit pentru noi. Pavel a afirmat că cunoaşterea dragostei lui Hristos faţă de el l-a constrâns să trăiască nu pentru sine. şi totuşi păcătuim cu voia. determinând dacă am o ură autentică faţă de rău şi o dorinţă arzătoare de a asculta de poruncile Lui. ULTIMUL TEST Până acum am privit la activităţile specifice care ne ajută să creştem în devotamentul nostru faţă de Dumnezeu: rugăciunea. În zilele lui Neemia. nu vom considera că merită osteneala să ascultăm de poruncile Lui. Ar fi putut să spună la fel de bine: „N-ar trebui să ascultaţi de Dumnezeu ca să nu fiţi de ocara vrăjmaşilor noştri?“ Neemia a egalat umblarea în temere de Dumnezeu cu ascultarea de Dumnezeu. O DORINŢĂ MAI PROFUNDĂ Când ne concentrăm asupra creşterii în veneraţia şi teama noastră respectuoasă faţă de Dumnezeu şi în înţelegerea dragostei Lui pentru noi. meditaţia la Scripturi. dintre care cel dintâi sunt eu“ (1 Timotei 1:15). Ne dăm seama că păcatele noastre ca şi creştini. Dacă nu ne temem de Dumnezeu. Dumnezeu declară în mod concret că noi ne temem de El prin ţinerea tuturor legilor şi poruncilor Lui (Deuteronom 6:2). ci o atitudine de viaţă: ascultarea de voia lui Dumnezeu. Există şi un alt domeniu care nu este o activitate. şi Proverbe 8:13 ne spune: Frica de Domnul este urârea răului“. şi deprinderea implică practică: exerciţiul zilnic care ne dă posibilitatea să devenim capabili. Ştim mai bine şi cunoaştem dragostea Lui. şi înţelegerea acestei iubiri infinite ne constrânge să ne ocupăm de aceste păcate şi să le înlăturăm. Atât temerea de Dumnezeu cât şi dragostea de Dumnezeu ne motivează să ascultăm. dorim să-L cunoaştem într-un mod tot mai profund. deşi poate nu la fel de grosolane în aparenţă ca înainte. Pe măsură ce ne aţintim privirea asupra frumuseţii Lui. şi această ascultare dovedeşte că ele sunt în adevăr în viaţa noastră. un mijloc pe care El îl foloseşte deseori este să ne dea posibilitatea de a vedea tot mai mult din păcătoşenia noastră. sunt mai odioase în ochii lui Dumnezeu pentru că sunt păcate în ciuda cunoaşterii şi a harului. Noi trebuie să ne deprindem să fim evlavioşi. Dar putem să 222 . închinarea şi timpul liniştit. ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?“ (Neemia 5:9).222 practicii foarte concrete din partea noastră. Şi pe măsură ce în mod progresiv devenim mai conştienţi de dragostea Lui răscumpărătoare. Când Neemia i-a înfruntat. a spus: „Ce faceţi voi nu este bine. Pot să ştiu dacă mă tem în adevăr de Dumnezeu. N-ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru. nobilii şi oficialii iudei nu se supuneau legii lui Dumnezeu. Şi atunci ne întoarcem la cruce şi realizăm că Domnul Isus a purtat şi aceste păcate cu voia în trupul Său pe lemn. În mod similar.

El vrea să experimenteze atât părtăşia cu El – chiar părtăşia suferinţelor – cât şi puterea transformatoare a învierii Lui. nu mă pot identifica cu dorinţa lui Pavel. Doamne. Sunt recunoscător pentru ceea ce a făcut Dumnezeu. Peste ani Dumnezeu a început să răspundă la acea rugăciune. cu atât vei dori mai mult să trăieşti biruinţe care încurajează relaţia ta cu Dumnezeul creaţiei. Practicarea evlaviei este atât practicarea devotamentului faţă de Dumnezeu cât şi practicarea unui stil de viaţă care este plăcut lui Dumnezeu şi care reflectă caracterul Său faţă de alţi oameni. şi asemănarea cu Dumnezeu. Şi cu cât Îl dorim mai mult pe El şi părtăşia Lui. dar aş vrea foarte mult“. Când citeam. cu atât dorim mai mult să fim ca El. Prin harul Său cunosc experimental într-o oarecare măsură cuvintele lui Isaia: „Sufletul meu Te doreşte noaptea. De fapt. cu atât Îl dorim mai mult. ai fost provocat. aşa că în dorinţa noastră după El nu vom epuiza niciodată revelaţia persoanei Lui faţă de noi. Dacă încă mai stai în Al doilea Scaun. şi duhul meu Te caută înăuntrul meu“ (Isaia 26:9). îţi sugerez să citeşti cartea lui Jerry Bridges The practice of Godliness (Practicarea evlaviei) şi să descoperi biruinţe suplimentare pe care le poţi trăi. El doreşte atât să-L cunoască pe Hristos. cu atât vrem mai mult să avem părtăşie cu El şi să experimentăm prezenţa Lui. Cu cât Îl cunoaştem mai mult. 223 . Aşa cum am spus la începutul acestui capitol. © 1998 de Jerry Bridges. acesta s-a vrut să fie atât o provocare cât şi o încurajare. Folosită cu permisiunea lui NavPress. mă rugam: „O. Disponibilă la librăria ta creştină locală. Strigătul lui Pavel din Filipeni 3:10 simţit din toată inima exprimă foarte viu acest dor. sau devotamentul faţă de Dumnezeu. sper că acum îţi dai seama că doar pentru că eşti în primul Scaun nu trebuie să încetezi să mai trăieşti biruinţe spirituale. cu cât devotamentul tău faţă de Dumnezeu este mai profund. Îmi amintesc că citeam Filipeni 3:10 acum un număr de ani şi realizam puţin din profunzimea dorinţei lui Pavel de a-L cunoaşte pe Hristos mai intim. Şi cu cât Îl dorim mai mult. Aceasta este evlavia: centrare pe Dumnezeu. El doreşte atât centrarea pe Hristos cât şi asemănarea cu Hristos. Dar dacă eşti în Primul Scaun. cât şi să fie ca El. Luată din The Practice of Godliness. Unul din lucrurile minunate cu privire la Dumnezeu este că El este infinit în toate atributele Lui glorioase.223 ne şi rugăm ca Dumnezeu să ne adâncească dorinţa după El. dar mă rog să continui să cresc în dorinţa aceasta după El. Pentru a te încuraja şi mai mult (sau a te provoca – depinde unde te afli). sau caracterul cristic.

Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. mers. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe.224 ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. 2. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? 224 . Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. trăiesc viaţa din belşug.

Domnul nostru nu ne-a cerut să renunţăm la lucrurile de pe pământ. CHARLES R.H. ci şi în viaţa noastră practică de fiecare zi“. nu numai în omul nostru dinăuntru. SWINDOLL „Dacă aducem tot mereu gândurile noastre înapoi la Dumnezeu. SHEEN (1895-1979) „Nu pot fi omul care trebuie să fiu fără momentele liniştite. ci să le schimbăm cu lucruri mai bune“. JULIE ANDREWS „Auto-disciplina nu înseamnă niciodată să renunţi la ceva. PAUL TOURNIER (1898-1986) 225 . altfel te va cârmui ea pe tine“. pentru că renunţarea este o pierdere. ARHIEPISCOPUL FULTON J. Liniştea este o parte esenţială a creşterii mai profunde“. OSWALD CHAMBERS (1984-1917) „Cârmuieşte-ţi mintea.225 „Fereşte-te să spui: «N-am timp să citesc Biblia sau să mă rog». Pentru mine. este un fel de ordine care îmi dă libertate să zbor“. HORAŢIU (65-8 î.) „Unii oameni privesc disciplina ca o muncă la domiciliu. treptat Îi vom da lui Dumnezeu locul central. spune mai degrabă: «Nu m-am disciplinat să fac aceste lucruri»“.

Dacă reuşesc aceasta. şi micşorează importanţa feţei umane a monezii. şi ignoră practic lucrarea Duhului Sfânt. Galateni 2:20. 17-21. ea nu se realizează prin efort uman. şi vă dă. Fiind o lucrare interioară a lui Dumnezeu. pe supranatural. 2 Petru 1:1-11. vei experimenta o biruinţă spirituală vitală. şi activităţile umane. ci cu mult mai mult acum. preaiubiţilor. A doua extremă pune un accent deosebit pe rolul lui Dumnezeu şi minimizează rolul nostru. după cum totdeauna aţi fost ascultători. Asta pentru că nu pot să le fac dreptate în acest spaţiu mic. Această poziţie este caracterizată de forma de pasivitate „dă-i drumul şi lasă-L pe Dumnezeu“. duceţi până la capăt mântuirea voastră. Dumnezeu este Cel care ne dă dorinţa şi puterea de a împlini scopurile Sale. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi. 3:16. 1 Corinteni 15:10. Pune accent pe experienţă. Scopul meu este doar să-ţi stârnesc interesul pentru aceste discipline şi pentru ce pot ele să facă pentru relaţia ta cu Tatăl ceresc. Efeseni 6:10-20. regulile. Romani 12:1-8. Iacov 4:7-10.) DEPENDENŢA Viaţa lui Hristos poate fi reprodusă în noi numai prin puterea Duhului Sfânt. Prima extremă pune un accent deosebit pe rolul nostru şi minimizează rolul lui Dumnezeu. Echilibrul biblic este că viaţa spirituală este atât umană cât şi divină. 10:19-25. Vei observa că nici una din disciplinele acestea nu sunt listate sau explicate aici. 4:11. Pe partea umană. 26-27. (Exerciţiu: citeşte următoarele pasaje ca să vezi interelaţia dintre uman şi divin în realizarea vieţii creştine: Ioan 14:15-17. Această poziţie este caracterizată de mentalitatea de a lupta şi de a trăi pentru Domnul Isus. 6:16-17:1. şi pe persoana Duhului Sfânt. dar de partea divină. 1 Tesaloniceni 5:22-24. Accentuează cunoaşterea. 15:30-32. Este uşor să aluneci în una din cele două extreme privind viaţa creştină. suntem responsabili să lucrăm (nu să lucrăm pentru) mântuirea noastră. Evrei 4:14-16.226 Ziua 28 Trăind biruinţe spirituale în umblarea ta cu Dumnezeu Practică disciplinele spirituale KENNETH BOA De ce aş pune un articol despre disciplinele spirituale într-o carte despre biruinţele spirituale? Răspunsul este de fapt destul de simplu: urmărirea disciplinelor spirituale te va conduce la mai multe biruinţe spirituale decât orice altceva la care te-ai putea gândi. 1 Petru 1:22-25. după plăcerea Lui. 28-29. Coloseni 1:9-12. 5:6-10. nu numai când sunt eu de faţă. ci prin puterea 226 . Exact! Aşa cum vei vedea în curând. Pavel pune acestea spate-n spate în Filipeni 2:12-13: „Astfel dar. eforturile rededicării. Filipeni 4:13. în lipsa mea. 2 Tesaloniceni 2:13-17. 15:4-11. cu frică şi cutremur. şi voinţa şi înfăptuirea“. 2 Corinteni 2:14. 1 Ioan 2:36. beneficiile adăugării disciplinelor la viaţa ta sunt atât de extraordinare încât mi s-ar părea o prostie să nu pui în aplicare cât mai multe dintre ele cu putinţă.

este crucial ca noi să ne dezvoltăm un simţământ conştient al dependenţei de puterea Duhului în tot ceea ce facem (vezi Efeseni 1:19. Aşa cum Domnul Isus a umblat în totală dependenţă de viaţa Tatălui Său (Ioan 6:57. Dar dorinţa mea de a face aceasta nu s-a îmbinat niciodată cu bunăvoinţa de a investi timp. a înţelegerii şi a cunoaşterii lui Dumnezeu nu necesită doar dorinţa. Viaţa spirituală este cultivată progresiv în disciplinele credinţei. să şi umblăm prin Duhul“ (Galateni 5:25). Tu şi eu nu ne vom trezi într-o dimineaţă şi ne vom vedea dintr-odată spirituali. energie şi disciplină ca să se realizeze aceasta. Dar o privire mai atentă la Scriptură şi la vieţile marilor sfinţi din istoria credinţei arată exact opusul. şi nu împliniţi poftele firii pământeşti“ (Galateni 5:16). Deseori îl asociem cu tirania. de exemplu. ascultă. „Dacă trăim prin Duhul. recunoaşte. disciplinele personale dimpotrivă o măresc şi ne dau opţiuni pe care nu le-am putea avea niciodată altfel. Numai cei care plătesc acest preţ au libertatea să facă instrumentul să cânte. Ani de zile mi-am dorit să am abilitatea de a şedea înaintea claviaturii unui pian şi de a-l face să răsune de o muzică glorioasă. Epistolele sunt pline de porunci ca: crede. umblă. cuvântul disciplină emană conotaţii negative. arată.227 divină. Maturitatea spirituală se caracterizează prin abilitatea de a recunoaşte şi de a aplica principiile Scripturii în experienţa de zi cu zi (vezi Evrei 5:11-14). Noi n-am fost niciodată rânduiţi să creem viaţă. dar nu există creştere în viaţa creştină fără disciplină şi autocontrol. cu legalismul şi cu robia. Întreaga carte a Proverbelor. Cuvântul „umblaţi“ din primul verset este general şi se referă la viaţă în totalitatea ei. disciplina este mai degrabă calea spre libertate decât spre robie. apropie-te şi iubeşte. Despărţiţi de Hristos şi de puterea Duhului Său. 2 Timotei 2:3-6). ci să primim şi să arătăm viaţa lui Hristos. Fapte 1:8). „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul. Cuvântul „umblăm“ din al doilea verset este specific şi se referă la desfăşurarea pas cu pas a vieţii zilnice. 3:16. 14:10). dar aceasta nu se întâmplă fără alegerea omului. 5:18). luptă. urmează. Ca în povestea pentru copii despre trenul impulsiv care vroia să scape de şine şi să meargă în direcţia dorită de 227 . cu restricţia din afară. Înţelepciunea este o aptitudine care se dezvoltă prin instruire şi disciplină. tot aşa noi trebuie să rămânem în aceeaşi sursă de putere. nu putem face nimic înaintea lui Dumnezeu (Ioan 15:4-5. BENEFICIILE DISCIPLINELOR Pentru mulţi oameni. ea se dezvoltă şi se perfecţionează. arată că în loc să limiteze libertatea noastră. despre soldat şi despre fermier ca să ilustreze disciplina vieţii creştine (vezi 1 Corinteni 9:24-27. şi această aptitudine în arta trăirii vieţii în fiecare domeniu sub stăpânirea Domnului ne eliberează ca să devenim acel popor care a intenţionat Dumnezeu să fim. Astfel. Trebuie să alegem în mod activ să avem gândurile şi sentimentele călăuzite şi întărite prin Duhul Sfânt. ţine cu tărie. „Disciplinează-te ca să fii evlavios“ (1 Timotei 4:7). Urmărirea înţelepciunii. ci şi bunăvoinţa de a plăti preţul necesar (vezi Proverbe 2). a discernământului. Efeseni 6:10-18. Spiritualitatea nu este instantanee sau automată. Creştem în evlavie când auzim şi răspundem cu ascultare la Cuvânt. DISCIPLINA Dependenţa este critică. Biblia devine vie când învăţăturile ei sunt puse în practică. De aceea Pavel foloseşte metaforele despre atlet. Deci.

simplitatea. antrenamentul şi practicarea necesare. Este bineînţeles absurd să credem că am putea excela în vreun sport cum ar fi golful sau tenisul fără să investim timpul. După explozia iniţială de entuziasm.228 el. noi presupunem într-un fel sau altul că facem bine dacă mergem la biserică şi dacă deschidem o Biblie o dată sau de două ori pe săptămână. dacă credem că El ştia cum să trăiască. nu vom avea abilitatea de a juca bine atunci când trebuie. Numai cei care vor să persevereze ajung la punctul în care încep să prindă 228 . În mod similar. şi orele de antrenament în afara terenului dau unui atlet libertatea de a juca bine când începe meciul. Dumnezeul tău. o trecere rapidă în revistă a Evangheliilor prin lentilele disciplinei ne arată că Domnul Isus a fost angajat în toate disciplinele clasice cum ar fi: solitudinea. trebuie să imităm practicile Lui. Puterea voinţei ea singură nu va fi suficientă. În Noul Testament. studiul. tăcerea. Noi dorim să-L cunoaştem pe Hristos mai profund. dacă voinţa noastră nu a fost antrenată şi întărită printr-o practică permanentă. cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“ (Deuteronom 6:5). regimul zilnic al disciplinelor spirituale ne înzestrează ca să trăim bine în timpul incertitudinilor şi vicisitudinilor vieţii. cu toată inima ta. rugăciunea. Ele L-au îndreptat spre cea mai mare şi cea dintâi poruncă: „Să iubeşti pe Domnul. descoperim curând că începutul procesului este mult mai uşor decât continuarea. Disciplinele în afara scenei pregătesc un actor să joace bine când se ridică cortina. vom continua să avem capacitatea de a face alegeri drepte ori de câte ori vom avea nevoie. Ceea ce este evident pentru noi pe plan fizic este deseori obscur pentru noi pe plan spiritual. Aşa cum cineva care încearcă să înveţe o nouă meserie realizează repede că primele etape de învăţare sunt deosebit de provocatoare pentru că nimic nu pare nenatural. Reducând spiritualul doar la anumite momente şi activităţi. E uşor să ne înşelăm singuri crezând că fără formarea activă şi dureroasă a caracterului evlavios. Domnul Isus a înţeles că aceste practici nu erau opţionale pentru cei care au o pasiune pentru plăcerea şi onoarea Tatălui. Aceasta este ceea ce Dallas Willard a numit legea pregătirii indirecte. Dar când vine vorba de trăirea vieţii creştine. Dacă credincioşii ar cheltui acelaşi timp şi aceeaşi energie pentru cultivarea vieţii lor spirituale cum vor să investească pentru a deveni suficient de iscusiţi în vreun sport sau hobby. neţinând cont de planul lui Dumnezeu. Domnul nostru nu S-a angajat în aceste discipline ca un scop în sine. disciplinele în fundalul vieţii noastre ne pregătesc pentru momentele neaşteptate când vom avea nevoie să răspundem într-un mod potrivit. Dar dacă n-am exersat şi nu ne-am antrenat şi n-am practicat în spatele scenei. trebuie să căutăm harul de a trăi ca El. dar evităm stilul de viaţă care ar duce la aceasta. lumea ar privi cu uimire la puterea trupului lui Hristos. A pune întrebarea: Ce ar face Domnul Isus? fără a practica obiceiurile pe care ştim deja că El le practica înseamnă să încerci să alergi un maraton fără un antrenament anterior. ci ca un mijloc de a-L cunoaşte pe Tatăl Său şi de a asculta de El. E clar că dacă dorim să fim ca Învăţătorul nostru. slujirea jertfitoare şi postul. nu suntem bine pregătiţi să facem faţă ispitelor şi provocărilor vieţii de zi cu zi într-un mod asemănător cu al lui Hristos. Nu există nici o scurtătură spre formarea spirituală. SĂ-L IMITĂM PE DOMNUL NOSTRU Până acum într-un fel sau altul ne-am însuşit iluzia că putem fi ca Hristos fără să imităm spiritualitatea Lui. noi putem să nu descoperim adevărata „libertate a şinelor“ până nu ne împotmolim în pământul năzuinţelor noastre.

Alegerile noastre de fiecare zi formează obiceiurile noastre. Nici unul din oamenii a căror vitalitate spirituală am admirat-o n-a privit aceste discipline ca fiind opţionale. Pe măsură ce le aplicăm într-un mod consistent. Dacă nu reuşim să vedem aceste discipline şi obiceiuri ca răspunsuri la harul divin. reducând-o mai degrabă la un set de practici exterioare decât la un proces de transformare interior. auto-stimulate şi mânate de lege. Disciplinele credinţei nu sunt niciodată scopuri în sine. Ei sunt tentaţi să cuantifice spiritualitatea. ele ne dirijează comportamentul şi caracterul în aşa fel încât este mai natural pentru noi să trăim noua noastră identitate în Hristos. la rândul lui. nu din afară spre înăuntru. Aceste discipline sunt atât active cât şi pasive. punem gândurile. ele ne conectează la puterea Duhului Sfânt care locuieşte în noi şi care manifestă viaţa lui Hristos în noi şi prin noi. apostolii. În acest fel. temperamentele şi trupurile noastre înaintea lui Dumnezeu şi căutăm harul Lui transformator. şi disciplinele ne servesc drept mijloace ale harului întrucât ele aduc întreaga noastră personalitate sub conducerea lui Hristos şi sub controlul Duhului. nu ajungem de fapt niciodată. şi obiceiurile noastre formează caracterul nostru. Pe măsură ce aceste obiceiuri se dezvoltă. atât iniţiatoare cât şi receptive. Scriptura ne încurajează să alergăm mereu spre ţintă şi să ne întindem spre ce ne stă înainte astfel încât să putem să apucăm acel lucru pentru care am fost apucaţi de Hristos Isus (Filipeni 3: 12-14). ele sunt mijloace folositoare dar scopuri nepotrivite. dirijează deciziile pe care le luăm în momente de stres. noi trebuie să lucrăm din greu. ne cultivăm obiceiuri sfinte. dirijat de har. CE ÎNSEAMNĂ DISCIPLINELE PENTRU TINE? Pentru a rezuma. noi trebuie să ne concentrăm mai mult asupra procesului de transformare interioară decât asupra rutinelor exterioare. Cei care gândesc în felul acesta cred că atunci când meditează sau postesc ei sunt din punct de vedere spiritual superiori celor care nu fac aceste lucruri. Caracterul nostru. Aceasta necesită o dedicare pe viaţă faţă de disciplinele pe care Domnul Isus. noi trebuie să vedem disciplinele ca nişte practici exterioare care reflectă şi întăresc aspiraţiile interioare. de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a ne încrede în El. de ispitire şi de împotrivire din partea altora. şi ar fi o naivitate să credem că noi suntem primele excepţii ale istoriei. Creşterea spirituală este din înăuntru spre în afară. În felul acesta. Practicându-le. Disciplinele lor devin exterioare. ci mijloace pentru atingerea scopului de a-L cunoaşte. şi urmaşii evlavioşi ai Căii le-au practicat de-a lungul secolelor. iată câteva din multele beneficii ale practicării disciplinelor spirituale: 229 . Disciplinele spirituale sunt produsul unei sinergii între iniţiativele divine şi umane. În schimb. Este nevoie ca Dumnezeu să atingă vieţile noastre pentru ca noi să ne formăm obiceiuri care sunt vii şi Îi plac lui Dumnezeu. Disciplinele spirituale sunt slujitori buni dar învăţători slabi. învăţăm să ne apropiem de puterea vieţii în Împărăţie. acţiunile evlavioase ale credincioşilor care se maturizează sunt expuneri în afară ale frumuseţii interioare crescânde. dar primim tot ce suntem şi avem prin harul lui Dumnezeu. Dar în sfera spirituală. Această înţelegere ne va elibera de gândirea că disciplinele pe care le practicăm sunt magice în ele însele sau că şi alţii ar trebui să se angajeze în aceleaşi activităţi pe care noi le practicăm. vom aluneca în cursa de a gândi că ele au valoare în sine.229 firul. Astfel.

2. Ele ne echipează cu resurse pentru a lupta pe fronturile lumii. Kenneth Boa vorbeşte despre multe alte aspecte ale vieţii creştine în cartea sa That I May Know God. 7. Ele ne conferă perspectivă şi putere. Ele încurajează imitarea lui Hristos şi ne permit să acţionăm în moduri centrate pe voia lui Dumnezeu. Două din cele mai citite cărţi despre discipline sunt cartea lui Richard Foster Celebration of Discipline (Sărbătoarea disciplinei) şi cartea lui Dallas Willard The Spirit of the Disciplines (Spiritul disciplinelor). un om obişnuit care practică în mod constant disciplinele spirituale va ajunge la productivitate şi competenţă spirituală. care includ rugăciunea. îţi sugerez cu tărie să citeşti una din numeroasele cărţi cu acest subiect care sunt disponibile la librăria ta creştină locală. Ele ne leagă în mod personal de o tradiţie continuă a modalităţilor testate de timp de personificare a vieţii spirituale. Folosită cu permisiunea lui Multnomah Publishers. 3. scopul acestui capitol nu este să explice fiecare disciplină spirituală şi cum se foloseşte ea în umblarea ta cu Dumnezeu. Disponibilă la librăria ta creştină locală. 8. Pentru a înţelege diferitele discipline. ele permit ca viaţa noastră să fie dominată mai mult de lucrurile de sus decât de lucrurile de jos. meditaţia. Ele ne dau o normă de comportament care ne îndreaptă pe calea creşterii abilităţii de a trăi înaintea lui Dumnezeu. Ar fi o valoroasă completare la biblioteca ta. pe când cunoaşterea profundă pe care o căpătăm prin durere va dăinui. 4. Şi această listă de beneficii din cartea lui Ken Boa That I May Know God (Ca să-L cunosc pe Dumnezeu) ar trebui să fie suficientă ca să-ţi aprindă focul de a începe. 10. Hotărârea de a începe o practicare regulată a unora din disciplinele spirituale este o biruinţă spirituală uriaşă care va duce la multe alte biruinţe spirituale.230 1. Ele măresc bunăvoinţa noastră de a recunoaşte preţul zilnic al uceniciei şi ne amintesc că tot ce vine repede şi ieftin este superficial. ţinerea jurnalului. 230 . 5. Ele ne amintesc zilnic că viaţa spirituală este un echilibru între dependenţa radicală şi acţiunea responsabilă – atât harul cât şi auto-disciplina sunt necesare pentru maturitatea spirituală. şi multe altele. Bineînţeles. şi ne încurajează să îmbrăţişăm planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Boa. 9. Ele sunt mijloace pentru transformarea interioară. Scopul este să-ţi stârnească interesul pentru aceste discipline în general. © 1998 de Kenneth D. disciplinele sunt doar o parte a vieţii spirituale. postul. Inc. Ele înlocuiesc obiceiurile păcatului prin cultivarea obiceiurilor care duc la caracter (cum ar fi: integritatea. Ele ne dau o libertate controlată pentru a răspunde la circumstanţele schimbătoare într-un mod mai biblic. credincioşia şi compasiunea). Dacă i se dă suficient timp. ale cărnii şi ale demonilor. Luată din That I May Know God. 6. Aşa cum am spus mai devreme.

Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? 231 . Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria. 2. trăiesc viaţa din belşug. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe.231 ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. mers.

şi dacă memoria are forţa şi valoarea ei. Direcţia vieţii mele. THOMAS CARLYLE (1795-1881) „Oamenii pot mult mai uşor să plângă decât să se schimbe“. LEV TOLSTOI (1828-1910) „Astăzi nu este ieri. am încetat să mai doresc ce-mi doream înainte. JAMES BALDWIN (1924-1987) 232 . s-a schimbat. este dureroasă. să rămână mereu aceleaşi? Schimbarea.232 „Când am ajuns să cred în învăţătura lui Hristos. Noi înşine ne schimbăm. în adevăr. dar întotdeauna necesară. la fel şi speranţa“. Cum pot atunci lucrările şi gândurile noastre. a dorinţei mele. dacă trebuie să fie întotdeauna cele mai potrivite. Ce era bine şi ce era rău îşi schimbaseră locurile“.

Şi mă gândesc să mă înscriu ca să ajut la şcoala duminicală. care a fost cel mai important lucru?“ „Ei bine. Şi cred că trebuie să arunc o privire la dărnicia mea.. Niciodată nu voi mai fi la fel“. Realmente. Howard Hendricks este omul care m-a ajutat să experimentez o biruinţă spirituală în timpul uneia din cele mai grele perioade din viaţa mea. „Spune-mi. să transpiri pentru dreptate. „Mi-am dat seama că am atât de mult de învăţat. a spus pastorul Jones foarte entuziasmat. a replicat slujitorul. 233 . în umblarea ta cu Domnul. Dr. Şi am de gând într-adevăr să-mi schimb felul de a-i trata pe oameni. dacă vrei. unul din congregaţie. bunele lui intenţii se evaporă. Aceasta înseamnă că trebuie să faci nişte muncă de teren. Hendricks a făcut acum un plan de atac ca tu să poţi trăi biruinţe în mod regulat. „Se pare că ai câştigat mult din această retragere“.. mi-a schimbat într-adevăr viaţa. Dar s-a schimbat el oare? Nici un pic. „Mă bucur să aud aceasta. Data viitoare când ţi se pare că pur şi simplu nu poţi ieşi din noroi. HENDRICKS AND WILLIAM D. fă rost de un sfat evlavios şi întocmeşte un plan strategic care să te pună în mişcare. Şi după fiecare a făcut remarci similare. HENDRICKS Dacă-ţi aminteşti bine de începutul acestei cărţi. ei bine. Se umple de entuziasmul momentului. Retragerea bisericii într-un loc liniştit pentru studiu şi rugăciune se încheiase. „Am să mă rog pentru tine“. Ce weekend remarcabil avuseseră. a spus el. A râs. Dr.233 Ziua 29 Trăind biruinţe spirituale în umblarea ta cu Dumnezeu Tradu bunele tale intenţii în acţiuni care să-ţi schimbe viaţa HOWARD G. „Pastore“. Larry a identificat câteva domenii specifice pentru creşterea şi acţiunea spirituală. Cei doi bărbaţi şi-au dat mâna şi s-au despărţit. totul“. Am fost într-adevăr atins de mesajul tău despre misiuni“. Dar uneori pur şi simplu te împotmoleşti. Dar când se întoarce acasă. În pelerinajul tău spre Primul Scaun (şi ca să rămâi în Primul Scaun) trebuie să trăieşti biruinţe în mod frecvent. acest schimb de cuvinte sună minunat. Când ajung acasă am să încep să citesc mai mult din Biblia mea. S-a apropiat şi Larry. Dar tabloul strălucitor se întunecă puţin când aflăm că Larry a fost la cel puţin o duzină de retrageri ca aceasta de-a lungul anilor. şi nu începe niciodată un proces de schimbare. Aici intervine planul de atac. nu ştiu. Pastorul Jones avea un zâmbet larg pe faţă în timp ce primea cuvinte de apreciere de la membrii recunoscători. Biruinţele nu vin uşor. La suprafaţă. „weekend-ul acesta a fost . Participanţii îşi strângeau sacoşele în maşini şi-şi spuneau la revedere. Larry“. Pe baza învăţăturii pastorului Jones din Filipeni. cu multă voie bună şi mâncare bună şi un timp bogat de studiu din cartea Filipeni. Asta-i grozav. şi rar vin fără premeditare.

oricine poate veni cu un plan grandios pentru schimbare. hotărăşte-te. IA O DECIZIE DE SCHIMBARE Cu alte cuvinte. obiectivul cărţii noastre. Adică. Altcineva doreşte să studieze fiecare carte din Biblie în următorii cinci ani. cum ar fi să speli vasele dacă eşti soţ. Un om spune că doreşte să meargă în toată lumea pentru Hristos. Făcând aşa. Dar ştiu totodată că mulţi creştini se opresc din dezvoltarea lor spirituală pentru că nu ştiu cum să pornească. cât de deosebit vei fi ca urmare a realizării acestei schimbări? Cum vei arăta la sfârşitul procesului? Robert Mager. Aşa cum a spus cineva foarte bine. şi multe din elementele creşterii nu pot fi schiţate uşor. un specialist în învăţământ şi educaţie. Vezi tu. tot ce ai sunt doar intenţii bune. Minunat. şi apoi descrie modalităţile practice de folosire a ceea ce ai învăţat în viaţa de zi cu zi. de ce nu începi cu ceva simplu. Deci iată trei paşi pentru traducerea bunelor intenţii într-o acţiune care să schimbe viaţa. Am putea să ne uităm la programul tău ca să vedem dacă ai trecut la acţiune.234 UNDE ÎNCEP? Problema lui Larry este una de care suferă foarte mulţi oameni – problema unui plan. Living by the Book (Trăind după Carte). de a te ajuta să pui întrebări bazate pe observaţie despre textul biblic. Am putea s-o enunţăm sub forma unei întrebări: Unde încep? Aceasta ar fi cea mai determinantă întrebare de pus despre aplicaţie. Ei ştiu tot despre promisiunile glorioase care ar trebui să fie într-o zi ale lor. Această definire arată comportamentele specifice pe care le-am putea evalua în cazul în care am vrea să ştim dacă ne-am îndeplinit obiectivele. explică ce înseamnă un pasaj. unde şi cum avem de gând să facem primul pas. Dar chestiunea reală este ce vor face ei astăzi ca să înceapă să se îndrepte în acea direcţie. la ce bun să visezi să mergi în toată lumea cu Evanghelia dacă tu nu eşti în stare să-L mărturiseşti pe Hristos persoanei care stă la biroul de lângă tine? Cum ai de gând să studiezi întreaga Biblie când tu nu şti nici măcar ce verset vei studia mâine? Cum poţi să memorezi o sută de versete când tu n-ai încercat niciodată să memorezi măcar unul? Şi decât să stai şi să-ţi închipui că o să ai o căsnicie asemenea lui Hristos. De unde ai de gând să începi? Până vei răspunde la această întrebare. noi nu ne plănuim să nu reuşim. şi apoi alege s-o îndeplineşti. Altcineva îşi planifică să memoreze o sută de versete. Aceasta este în general o problemă de stabilire a obiectivelor. De exemplu. viaţa este complexă. Determină ce fel de schimbare trebuie să faci. De exemplu. nu intenţionez să simplific prea mult lucrurile. Altcineva are de gând să devină un partener de viaţă asemenea lui Hristos. sau să-ţi încurajezi soţul dacă eşti soţie? Prea multe aplicaţii rămân la nivelul bunelor intenţii pentru că noi vorbim despre sfârşitul călătoriei fără să specificăm când. Bineînţeles. noi nu reuşim să ne plănuim. Acestea au cam tot atâta valoare cât un cec fără valoare. Aşa că vreau să-ţi dau o schemă simplă pe care s-o foloseşti pentru planificarea procesului de schimbare a vieţii tale. Am putea citi o interpretare pe care poate ai scris-o. 1. În definitiv. spune că un obiectiv bine definit descrie ceea ce va face o persoană odată ce va realiza ce şi-a propus. am putea să te ascultăm cercetând textul cu întrebări. 234 .

Dar nu fă din aceasta obiectivul tău. ÎNTOCMEŞTE UN PLAN Acesta este pasul unde întrebi cum. Vezi tu. Este un pas realist în direcţia bună. Care sunt oamenii implicaţi? De ce resurse vei avea nevoie? Când ai de gând s-o planifici în programul tău? Care este cel mai bun orar? De exemplu. cu atât este mai probabil că le vei împlini. Penetrează până la nivelul programului nostru şi al carnetului nostru de cecuri. Acesta ar putea fi un plan excelent. măsurabile? De exemplu. ci ca să ne conformăm caracterului lui Hristos. a fi un părinte mai bun ar putea implica să petreci mai mult timp cu copiii tăi. Este scopul tău să-ţi dezvolţi o compasiune ca a mamei Tereza? Minunat. Dacă nu. Cu cât sunt mai clare şi mai demonstrabile obiectivele tale. prea limitat? Dacă da. Vrei să devii un părinte mai bun? Cum ar arăta aceasta? Poţi s-o defineşti prin comportamente vizibile. să presupunem că obiectivul tău este să devii un părinte mai bun. Obiectivele neclare conduc la rezultate neclare. Putem evalua aceste comportamente. şi le putem folosi pentru plan (vezi mai jos).235 Deci ce obiective eşti pregătit să-ţi stabileşti ca să realizezi schimbarea? Descrie ce vei face când vei atinge acel obiectiv. Gândeşte-te bine la tot ce vei avea nevoie ca să faci ceea ce spui că intenţionezi să faci. la această întrebare ar trebui să fie foarte uşor de răspuns. făcându-le mai clare şi mai uşor de făcut. Dar ce trebuie făcut ca să reuşească? Când o vei programa? Crezi că fiul tău va fi de acord cu aceasta? Care ar fi cel mai bun timp pentru asta? Cât timp îţi planifici să dureze? Unde veţi merge. petrecând mai mult timp cu copiii tăi. şi al prieteniilor noastre. s-ar putea să fie nevoie să mergi înapoi şi să-ţi revizuieşti obiectivele. ele ne ţin aspiraţiile pe pământ. Ar putea însemna organizarea şi conducerea programului familiei. astfel încât să puteţi vorbi? Ce ai de gând să spui? Sau să presupunem că „a fi un părinte mai bun“ înseamnă să organizezi şi să conduci programul familiei. Dacă spui că ai de gând să „evanghelizezi mai mult“. 2. Dumnezeu ne dă Cuvântul Său nu ca să ne simţim noi bine. şi al slujbelor noastre. Este ceva ce poţi face chiar acum. pot să-ţi sugerez că ai putea să te hotărăşti pentru o formă decofeinizată de creştinism – una care promite să nu te ţină treaz noaptea. Acesta este un lucru realizabil. Cum ai de gând să realizezi aceasta? Poate că aceasta înseamnă să ieşi cu fiul tău la o pizza şi să-i spui despre copilăria ta. atunci prin ce se deosebeşte? Obiectivele clar definite ne ajută să vedem acţiuni. la îndemâna noastră. şi al familiei noastre. Cum vei realiza aceasta? Poate că aceasta înseamnă să pui un calendar pe perete în bucătărie. Şi aceasta merge dincolo de sentimente pioase şi intenţii bune. Găseşte câteva moduri practice de a satisface nevoile celor din jurul tău. În acelaşi timp. Un punct de pornire mai bun este cu o cantină gratuită pentru nevoiaşi în comunitatea ta. Un plan este un mod specific de a acţiona pentru felul în care ai de gând să-ţi atingi obiectivele – şi vreau să spun cu adevărat specific. Deci când o să cumperi un calendar? Cât de mare trebuie 235 . Ţi se pare lucrul acesta prea rigid. vei şti exact când şi dacă ţi-ai îndeplinit lucrarea. nu abstracţiuni. Cum o să împlinesc ce mi-am propus? Dacă ai făcut o treabă bună la definirea obiectivelor tale. Dar dacă spui că ai de gând să iniţiezi conversaţii despre Hristos cu vecinii tăi John şi Mary. îţi va fi foarte greu să ştii când ai evanghelizat mai mult. Dacă credinţa noastră nu se deosebeşte practic cu nimic aici.

Ştii că ei au întrebări cu privire la aceasta. când vei cumpăra un exemplar ca să li-l dai? Când o să li-l dai? Cum îţi planifici să continui aceasta? Îi vei invita la tine la un desert într-o seară ca să vorbiţi despre asta? Dacă da. Pe măsură ce-ţi fixezi obiectivele şi le împlineşti. Îţi propui să-ţi evaluezi dărnicia în lumina bugetului tău? Atunci stai jos şi actualizează-ţi bugetul ca să obţii informaţiile de care ai nevoie. Apoi. 3.236 să fie? Unde ai de gând să-l pui? Cât de des ai de gând să-l actualizezi? Cum vei şti ce să pui în el? Din nou. şi nu l-am fi dat pe nimic altceva. Acordă-ţi respectul de a-ţi împlini angajamentele. porneşte. cu atât este mai probabil că-ţi va reuşi. Cum poţi să iniţiezi lucrul acesta? O modalitate ar putea fi să le dai un exemplar al cărţii Nimic altceva decât creştinism de C. dacă îţi propui să memorezi Scriptura. Dar fă-l. Trei strategii te pot ajuta în acest proces. Şi dinamica grupului ajută pe unul să-şi ducă la îndeplinire angajamentele pe care le face. Jeanne şi cu mine am făcut parte dintr-un asemenea grup ani de zile. Ia-ţi jurnalul. DU-L LA ÎNDEPLINIRE Cu alte cuvinte. vei putea să-ţi vezi şi să-ţi sărbătoreşti progresul. Responsabilitatea neformală ar putea implica să-i spui partenerului tău de viaţă sau unui prieten apropiat despre ce ţi-ai propus să faci. să presupunem că hotărăşti că trebuie să discuţi cu vecinii tăi John şi Mary despre Hristos. calendarul şi orice alte înregistrări a ceea ce ai 236 . Ţinerea unui jurnal este un mod ideal de a face aceasta. recomand un grup de responsabilitate formală. ore şi locuri intenţiilor tale. Planul tău începe cu un telefon? Atunci ridică receptorul. Totuşi. Nu-l amâna. S. pe măsură ce lucrezi de la început până la sfârşitul procesului. Dacă ai ajuns până aici în acest proces. Primul pas este întotdeauna cel mai greu. Lewis. când? Crezi că vor fi de acord cu aceasta? A plănui un mod de a acţiona înseamnă să găseşti mijloacele specifice de realizare a unui obiectiv şi apoi să te gândeşti bine ce-ţi trebuie ca să faci să se deruleze planul. Cu cât planul tău este mai specific. pe măsură ce memorezi versetele. ca să stimulezi discuţia. pune pe hârtie tot procesul. Vei observa unde ai făcut progrese şi unde mai trebuie să creşti. Biblia. Cu timpul. gândeşte-te să foloseşti o listă de control. pentru o creştere spirituală pe termen lung. Un grup de oameni dedicaţi unii altora aduce încurajare şi înţelepciune procesului de creştere. Un alt mod de a face aceasta este să pleci periodic pentru un timp de reflecţie şi evaluare personală. Dacă este aşa. Prima. Acestea pot fi formale sau neformale. Consemnează de ce ai vrut să faci schimbările şi de ce ai urmat modul de acţiune pe care l-ai urmat. poţi să-i ţii la curent cu progresul tău. A treia cale care te asigură că-ţi vei duce la îndeplinire planurile este evaluarea progresului tău. De exemplu. cu luptele tale şi cu victoriile tale. şi apoi priveşte înapoi pe unde ai fost. şi cu datele când îţi propui să le memorezi. ar fi înţelept din partea ta să faci o listă cu toate versetele pe care intenţionezi să le memorezi. răsplăteşte-ţi eforturile cu o solidă ducere la îndeplinire. A doua strategie este să stabileşti câteva relaţii de responsabilitate. El atribuie nume. date. care te va îndemna să-ţi continui eforturile. Începe prin punerea secretarei tale să-ţi rearanjeze programul? Atunci roag-o să ţi-l rearanjeze. mai ales dacă planul tău necesită o activitate repetată sau un număr de paşi progresivi. Apoi. poţi să le bifezi de pe listă.

nu-i aşa?) şi citeşti ceva care te învinuieşte de vreun păcat din viaţa ta care te ţine sau ameninţă să te mute de pe Primul Scaun. nici nu va face ceea ce poţi să faci. şi vă dă. 237 . îţi sugerez să iei un exemplar. după plăcerea Lui. Dar El lucrează în feluri cunoscute şi necunoscute ca să te ajute să devii asemenea lui Hristos. cu frică şi cutremur“. Puneţi întrebări cum ar fi: care au fost cele mai mari trei provocări pentru umblarea mea cu Domnul în această perioadă? Cum am răspuns? Ce victorii trebuie să sărbătoresc? Ce eşecuri trebuie să iau în consideraţie? Ce răspunsuri specifice la rugăciune pot să-mi amintesc? M-am schimbat în mai bine sau în mai rău? În ce fel? Unde mi-am petrecut timpul? Ce am făcut cu banii mei? Ce s-a întâmplat în relaţiile mele? Idea este să inventezi mijloace de a măsura pasul tău în timp ce umbli prin viaţă. Dumnezeu este chiar acolo cu tine.237 făcut în timpul ultimelor câteva luni sau aşa. Cunoaşte-te pe tine însuţi şi felul cum a lucrat Dumnezeu în viaţa ta. Data viitoare când treci printr-o librărie creştină. Dar nu uita niciodată cealaltă parte: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi. Dumnezeu îţi oferă resursele Lui ca să te ajute în acest proces. Acesta este lucrul încurajator în viaţa spirituală – niciodată nu eşti singur. Folosită cu permisiunea lui Moody Press. Hendricks. dar este şi mai dificil dacă încerci s-o faci fără un plan. împreună cu William Hendricks. Aproape că ai putea să spui că aceasta este o biruinţă în trăirea biruinţelor. Când îţi stabileşti obiectivele. Hendricks şi William D. Procesul de planificare pe care l-am descris în acest capitol este o formă de a duce „până la capăt mântuirea voastră“. şi voinţa şi înfăptuirea“ (Filipeni 2:13). a scris o carte intitulată Living by the Book (Trăind după Carte) care te va ajuta să-ţi trăieşti viaţa în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu – şi pe Primul Scaun. © 1991 de Howard G. Dr. Luată din Living by the Book. Disponibilă la librăria ta creştină locală. DUMNEZEU ESTE LA LUCRU ÎN TINE Ultima parte din Filipeni 2:12 obişnuia să dea naştere la multă frică în mine ca băiat: „Duceţi până la capăt mântuirea voastră. Howard Hendricks. El nu va lua decizii în locul tău. Trebuie să-ţi asumi responsabilitatea de a face alegeri şi de a trece la acţiune ca să creşti ca şi credincios. aplică principiile pe care tocmai le-ai citit. îţi faci planurile şi le duci la îndeplinire. Data viitoare când citeşti din Scriptură (tu citeşti Biblia în mod regulat. Umblarea cu Dumnezeu poate fi dificilă uneori.

Care crezi că ar fi pentru tine cea mai mare piedică în trăirea acestei biruinţe chiar acum? 3. Am experimentat de trăirea acestei dar mai am mult de o biruinţă şi acum biruinţe. Care este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să trăieşti această biruinţă chiar acum? 238 . Unde apreciezi că te găseşti pe următoarea scală? 1_____________________________ 5 _______________________________ 10 Nici măcar aproape Am început călătoria.238 ÎNTREBĂRI DE EVALUARE 1. mers. trăiesc viaţa din belşug. Gândeşte-te puţin şi estimează unde te afli în trăirea acestei biruinţe. 2.

239 Concluzie 239 .

Oamenii dedicaţi aleg în mod deplin ca Domnul să fie Domnul lor. aţi ales pe 240 . şi acest pasaj pe care ţi-l voi da acum te va ajuta să faci exact aceasta. şi ştia că va continua să-I slujească Domnului. probabil că deja ai memorat-o: „«Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta. Fie că eşti un credincios de pe Primul Scaun sau un credincios de pe Al doilea Scaun. Dar ca să fie mai uşor pentru tine să deosebeşti întotdeauna Primul Scaun de Al doilea. şi cu tot cugetul tău». tu eşti de asemenea familiarizat cu un număr de diferenţe între cele Trei Scaune. SĂ IUBEŞTI PE DOMNUL DUMNEZEUL TĂU Adu-ţi aminte că în introducere l-am folosit pe Iosua ca un exemplu de credincios de pe Primul Scaun. este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»“ (Matei 22:37-39). scaunul în care stai influenţează întreaga ta viaţă. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Destul de simplu.. Aceasta este dedicare! ori de câte ori te uiţi la un om care stă pe Primul Scaun. Dedicare înseamnă „să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta. asemenea ei. cu tot sufletul tău.. diferenţele sunt evidente. cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău“. În aceeaşi cuvântare în care Iosua îşi exprimă dedicarea faţă de Domnul. Iar a doua. Afirmaţia lui: „Cât despre mine. brodează cuvântul dedicare în ţesătura uzată a acestui Prim Scaun. ca să vezi dacă este acţiunea unui credincios de pe Primul Scaun sau de pe Al doilea.240 Ziua 30 Trăind biruinţe spirituale Trăieşte o viaţă de necurmate biruinţe spirituale BRUCE H. el Îi slujea Domnului atunci. rob ascultării de Hristos“. Pavel ne-a spus în 2 Corinteni 10:5 să facem „orice gând . El Îi slujise Domnului toată viaţa lui.. Deci. Cuvintele lui vin în perioada de sfârşit a vieţii sale. eu şi casa mea vom sluji Domnului“ (Iosua 24:15) este exact lucrul la care Se referea Domnul Isus în Matei când ne-a spus: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău“. Cu acest pasaj poţi evalua orice acţiune pe care o faci. în mintea ta. întotdeauna vei vedea acest tip de dedicare. nu? Acum dă-mi voie să-ţi explic de ce aceste două porunci sunt testul cu turnesol pentru tot ce facem. WILKINSON De acum ai văzut că modelul celor Trei Scaune afectează întregul edificiu al vieţii unui om. Scriptura nu este deloc nouă pentru tine. În momentul acesta. de fapt. aş vrea să reduc totul la un simplu pasaj din Scriptură. el provoacă poporul să-L aleagă pe Domnul pentru ei înşişi: „Iosua a zis poporului: «. Indiferent unde dai la o parte materialul. Aceste cuvinte pe care Iosua le-a rostit nu erau golite de intenţie. 1..

La începutul conducerii lui Iosua el s-a confruntat cu problema acestei alegeri pentru el însuşi. Nu doar Mântuitor. Iosua cere ordine de mărşăluire de la Comandantul său: „Ce vrei să fac. Priveşte din nou la întrebarea adevărată a lui Iosua: „Ce spune Domnul meu robului Său?“ (Iosua 5:14). Iosua dezvoltă acest concept în 22:5 când el îndeamnă poporul: „Să iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru“ şi „să vă alipiţi de El“. Cei dedicaţi Îi slujesc Domnului cu toată inima Cu restul versetului 22:5. Cei dedicaţi au hotărât deja că Domnul Isus va fi Domnul lor. Bătălia era gata să înceapă. cu zidurile ei înalte şi formidabile. ca să-I slujiţi»“ (Iosua 24:22). poate cercetând terenul în vederea apropiatei bătălii. Aceasta este cealaltă faţă a dedicării. Următorul verset captează spiritul cuiva care şade pe Primul Scaun: „Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ. întrebând „Ce vrei să fac. s-a închinat şi I-a zis: «Ce spune Domnul meu robului Său?»“ Iosua era unul din cei dedicaţi. 2. Şi este loială: „Să vă alipiţi de El“. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: «Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?»“ (Iosua 5:13). Iosua s-a aruncat imediat cu faţa la pământ şi s-a închinat. şi acum am venit“. Trebuie să-L alegi pe Domnul Isus ca Domn al tău personal. Când un om se mută pe Primul Scaun. Cum Iosua se pregătea pentru bătălie şi omul avea sabia scoasă. trece într-o mentalitate complet diferită. a fi unul din cei dedicaţi înseamnă să doreşti să asculţi de poruncile Lui. Drept înaintea grupului era cetatea periculoasă a Ierihonului. A şedea pe Primul Scaun. El vroia să asculte de Domnul său. Nu? Cum putea el să nu fie pentru unii sau pentru alţii – mai ales cu sabia scoasă? Restul propoziţiei spune: „Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului. Este şi o dedicare emoţională: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău“. ci de asemenea s-a văzut pe sine ca slujitor al Domnului. Nu doar Dumnezeu. înainte ca israeliţii să intre ca să cucerească Ţara Promisă. El ştia ce să facă în prezenţa lui Dumnezeu. Angajamentul de a-L urma pe Hristos este permanent şi vine dintr-o inimă îndrăgostită de Domnul. Nimeni nu te poate determina să faci acest pas decât tu. orice ar fi fost. şi-a ridicat ochii: „Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui. Ei L-au ales pe Domnul pentru ei înşişi. Trebuie să faci un pas mai departe şi să te angajezi în mod voit să fii sub autoritatea şi îndrumarea Lui. Iosua ne spune unde duce în mod natural această dragoste de Domnul: „Să-I slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru“. Dar răspunsul pe care l-a primit a fost complet neaşteptat: „Nu“. Trebuie acest început să sune familiar? Iosua nu doar L-a văzut pe Domnul ca Domn al său. Nu poţi fi dedicat faţă de ceva dacă nu iei decizia iniţială de a fi dedicat în mod voluntar. aceasta era o întrebare evidentă. Domnul vroia să revalideze cine era până la urmă comandantul.241 Domnul. cu sabia scoasă din teacă în mână. Ei Îl văd pe Domnul ca „Domnul meu“. Fiecare minut al fiecărei zile este dedicat pentru a face ceea ce Domnul ar 241 . Doamne?“ Aşa îşi trăiesc viaţa creştinii de pe Primul Scaun. Dar când Iosua era aproape de Ierihon. nici una pur voliţională. Iosua de asemenea a folosit cuvintele „Domnul meu“ în răspuns. Cei dedicaţi Îl văd pe Domnul prin ochii dragostei şi loialităţii lor. Doamne?“. Această dedicare nu este doar o dedicare intelectuală.

Tot astfel. cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău“. Nu. Nimic nu-i poate convinge să facă altfel. deşi ziua va începe şi se va sfârşi aproape întotdeauna cu un timp formal de rugăciune. Vezi tu. credincioşii dedicaţi sunt întotdeauna conştienţi de prezenţa Domnului. Cei dedicaţi au părtăşie cu Domnul în mod regulat Rămâne valabil raţionamentul că dacă-L iubeşti pe Domnul şi Îi slujeşti din toată inima. De aceea. 3. Fiecare acţiune este orchestrată ca ei să se identifice cu Stăpânul lor. tăcuţi sau expresivi. Creştinii îşi vindeau proprietăţile ca să aibă grijă unii de alţii. şi-l sprijineau în mod altruist pe Pavel şi pe alţi evanghelişti care duceau Evanghelia la o lume nemântuită. 242 . vei dori de asemenea să ai părtăşie cu El. Nu doar pe oamenii care merită să fie iubiţi. şi înalţă în mod regulat cuvinte de rugăciune sau de cerere către Domnul. Aceasta înseamnă „să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta. unul din semnele cele mai sigure ale unui credincios de pe Primul Scaun este existenţa unei vieţi de rugăciune dedicate. şi caută să fie cu oamenii în multe alte feluri ca o temă principală a vieţii lor. Ori de câte ori credincioşii de pe Primul Scaun sunt pe-aproape. A doua parte a poruncii lui Hristos este vitală: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Fie că sunt introvertiţi sau extrovertiţi. în ocupaţia lor. Şi el o face chiar când dorinţele lui ar vrea ca el să facă altfel. Credincioşii de pe Primul Scaun sunt în comuniune constantă cu Dumnezeu tot timpul zilei. o viaţă de rugăciune dedicată este constantă. Cum se traduce aceasta când evaluezi dacă şezi sau nu pe Primul Scaun? Pur şi simplu întreabă-te: „Îi iubesc eu pe oameni?“ Nu doar pe prietenii tăi şi familia ta. Ci pe oameni în general. Şi ea o face chiar când dorinţele ei fireşti o împing să facă altfel. astfel că atunci când se adunau împărţeau totul între ei. Viaţa de rugăciune a cuiva nu are loc doar într-un anumit moment al zilei. SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU Prima modalitate de a spune dacă şezi pe Primul Scaun este să te întrebi: „Îl iubesc eu pe Domnul cu fiecare parte din fiinţa mea?“ Dar a-L iubi pe Domnul nu este tot ce trebuie ca să identifici un creştin de pe Primul Scaun.242 vrea ca ei să facă. întotdeauna ei caută modalităţi de a se îngriji de nevoile altora. cel mai bun mijloc de a-i identifica pe cei care stau pe Primul Scaun este să vezi dacă sunt dedicaţi Domnului cu toată inima lor. Totodată ei văd mâna Domnului lucrând în multe feluri diferite. Fie că este în natură. o soţie de pe Primul Scaun îşi slujeşte soţul şi se supune lui pentru că Domnul îi spune să facă aceasta. Ei dăruiau cu generozitate ca să ajute bisericile când treceau prin timpuri grele. Biserica primară a înţeles aceasta. Ei sunt întotdeauna deschişi la atingerea Duhului Sfânt. dragostea lor pentru oameni este evidentă. Ei lasă deoparte dorinţele lor şi orice lucru care solicită loialitatea lor neîmpărţită. sau în vieţile oamenilor din jurul lor. Un soţ de pe Primul Scaun îşi iubeşte soţia pentru că Domnul îi spune să facă aşa. Ei îi invită pe oameni la ei acasă. se întâlnesc cu ei în altă parte. glumeţi sau sobri.

Acesta nu şade prea bine. a adormit. şi îl iubesc pe aproapele lor cum Îl iubesc pe Dumnezeul lor. Ştefan îi iubea atât de mult pe oameni încât a putut să se roage pentru iertarea lor chiar în timp ce ei îl omorau. De aceea credincioşii de pe Primul Scaun îi iubesc pe oameni. Dar ei nu-i iubesc doar cu sentimentele lor. Normal că cu cât iubeşti mai mult. ei îi iubesc cu acţiunile lor. cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Dar ea nu s-a terminat acolo. Cu cât slujeşti mai deplin. Slujba lui Ştefan a fost o slujbă de slujire. este timpul să rupi lanţurile păcatului şi ale sinelui. Fie că şezi pe Al doilea Scaun sau pe Al treilea Scaun. Dacă şezi pe Al doilea Scaun. Ele te-au exilat în pustiu ani de zile şi nu te-au lăsat să te bucuri de laptele şi mierea binecuvântării lui Dumnezeu. Cu cât te rogi mai mult. slujindu-le şi rugându-se pentru ei – în ordinea aceasta. Aceste lanţuri te-au împiedicat să intri în Ţara Promisă pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru tine. nu le ţine în seamă păcatul acesta!“ Şi după aceste vorbe. Fapte 7:59-8:1 ne arată că Ştefan şedea în mod cert pe Primul Scaun: Şi aruncau cu pietre în Ştefan. ei se iubesc pe ei înşişi cu toată inima lor. şi înaintea nevoilor altora. care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse. atunci acum este timpul să cazi în genunchi şi să te pocăieşti. Ai putea chiar să transformi aceasta într-o proclamaţie pentru credinciosul de pe Al doilea Scaun: Iubeşte-te pe tine însuţi cu toată inima ta. Cum diferă toate acestea la oamenii de pe Al doilea Scaun? Ca s-o spunem deschis. iubeşte-i pe alţii şi pe Domnul dacă ţi-a mai rămas ceva. primeşte duhul meu!“ Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne. Şi în al doilea rând. Oamenii de pe Primul Scaun îi slujesc pe alţii cu smerenie şi de asemenea se roagă pentru alţii. În loc să-L iubească pe Dumnezeu. Acestea sunt semnele unui om de pe Primul Scaun. ei se gândeau mai întâi la nevoile altora. Când te dedici Domnului. care a fost unul din primii diaconi (o poziţie de slujire). pocăinţa te poate duce direct pe Primul 243 . nu-i aşa? Sper că nu. oamenii de pe Al doilea Scaun fac lucrurile exact invers de cum a poruncit Hristos. Un exemplu strălucit de acest fel din Biblie este Ştefan. Poate că duhul tău a fost eliberat din robie când ai fost mântuit. Şi de nevoile lor se îngrijeau pe parcurs. cu atât ai mai mult impact în viaţa acelora pentru care te rogi.243 Decât să se gândească la nevoile lor. cu atât te rogi mai mult. slujindu-I şi rugându-se Lui – şi altor oameni – iubindu-i. OMUL DE PE AL DOILEA SCAUN După cum poţi vedea. devii dedicat lucrului căruia El îi este dedicat. cu atât îi slujeşti mai mult pe oamenii pe care-i iubeşti. dar cugetul tău şi trupul tău au rămas în robie. credincioşii de pe Primul Scaun sunt dedicaţi Domnului lor – iubindu-L. Pocăinţa este cea mai mare biruinţă pe care o poţi experimenta vreodată. Iubeşte-i pe oameni şi roagă-te pentru ei. Dacă ai observat un tipar în viaţa ta de a pune dorinţele şi plăcerile tale înaintea voii lui Dumnezeu (care doreşte ascultare şi părtăşie). adică mult mai puţin decât pe ei înşişi.

dacă vei lăsa puterea lui Dumnezeu să-ţi schimbe viaţa. asigură-te că citeşti Biblia. vei începe o moştenire care va putea exista timp de generaţii! 244 . Ea necesită dedicare. De acolo. trăirea pe Primul Scaun nu este uşoară. Dar dă-mi voie să te avertizez. Dar dacă o vei face. că mergi la o biserică unde se predică Biblia şi că te împrieteneşti cu cei care fac acelaşi lucru. dar totuşi vei şedea acolo unde trebuie să şezi. supunere şi o totală încredere în Dumnezeu. Curând poruncile lui Hristos de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a-i iubi pe alţii vor fi o parte naturală din cel ce eşti. Poate că nu vei fi imediat un credincios matur de pe Primul Scaun.244 Scaun.

1976). N.i Thomas Keating. Intimacy with God (New York: Crossroad. x. 1973). dar împreună cu mama mea şi cu bunica mea. ii iv Şi cred că i-ar fi plăcut de mătuşa Dovie! Scumpa şi evlavioasa mea mătuşă a trecut în veşnicie cu câţiva ani în urmă. 22. 1989). v Charles F. 5. E.J. vi Ray and Anne Ortlund. Special People (Oameni speciali) (New York: Ballantine Books. 86. Am folosit o versiune elaborată a acestei poveşti ca să laud incredibila ei atenţie la detalii în The Two Sides of Love (Cele două părţi ale iubirii) (Pomona. An Expository Dictionary of New Testament Words (Un dicţionar explicativ al cuvintelor din Noul Testament) (Old Tappan. viii W.: Fleming H. The Wycliffe Bible Commentary (Chicago: Moody Press. 199.. 1966). Calif. The Best Half of Life (Cea mai bună jumătate a vieţii) (Glendale. 80. The Hunger for More (New York: Time Books. Laurence Shames. iii Idem. . eds. Harrison. 1990). Revell Company. ea a ajutat la creşterea mea.: Regal Books. vii Julie Nixon Eisenhower. 1994). 97. Vine. California: Focus on the Family. Pfeiffer and Everett F. 1977).. preface.

Mass. 845. 75. Elisabeth Elliot. . Merriam Co. 1992)..: G. Publishers. & C. The Shaping of a Christian Family (Formarea unei familii creştine) (Nashville: Thomas Nelson Publishers.ix x Webster’s New Collegiate Dictionary (Springfield. 1961).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful