ARISTOTEL (384-322 î.e.n.) T/ ARISTOTEL POETICA iA Studiu introductiv, traducere şi comerttairii de d M. PIPFW -V:>*T.

^ Ediţia a IIT-a îngrijită de STELLA PETECEL IR AIRI Bucureşti, 1998 Redactor: EDUARD IRICINSCHI Concepţia grafică a copertei colecţiei: VENI AMIN & VENI AMIN Tehnoredactare computerizată: LILIANA KIPPER MARIANA MÂRZEA API2TOTELOYZ FIEPI POIHTIKHS Toate drepturile rezervate EDITURII IRI ISBN: 973-97627-9-4 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI A III-A Puţine sunt în lume traducerile de o atât de profundă, complexă şi nuanţată înţelegere a gândului aristotelic din Poetica, gând care, dens, eliptic şi adesea enigmatic exprimat, specific întregii opere a marelui Stagirit, cere o adevărată descifrare înainte de a fi transpus în termenii echivalenţi ai unei limbi moderne; puţine sunt şi interpretările de o asemenea acuitate încât, pornind de la un aspect sau altul al tratatului, să meargă direcţia esenţă, să reconstituie în adevăratele ei dimensiuni o întreagă concepţie bine definită despre natura şi legile actului creator, proiectând-o în perspectiva construcţiei organic articulate care este sistemul aristotelic, individualizând-o în raport cu alte tipuri de gândire ale autorilor greci sau latini. O asemenea operă n-o putea întreprinde decât un specialist cu un orizont mental capabil să cuprindă şi să înţeleagă din interior spiritualitatea antică, sesîzându-i constantele şi variantele în milenara ei evoluţie. Şi a întreprins-o, în mod magistral, DM. Pippidi (1905-l993), corifeu al studiilor noastre clasice, continuator direct al marilor linii de cercetare instituite de lorga şi Pârvan, recunoscut pe plan internaţional drept una dintre cele mai prestigioase personalităţi consacrate studiului literaturii, filosofici, istoriei şi arheologiei antice. Astfel se explică de ce acum, reeditat la peste trei decenii de la precedenta sa apariţie, volumul îşi păstrează nealterată actualitatea — actualitatea perenă a marilor valori, în aceste condiţii, prezenta ediţie, postumă, îndeplinindu-şi unica dar imperativa r NOTA ASUPRA EDIŢIEI A III-A datorie, cea a reproducerii fidele până la ultimul detaliu a ediţiei din 1965, redă cititorului de azi, intact, darul inestimabil oferit culturii noastre de marele profesor şi savant, a cărui prestanţă intelectuală şi integritate morală au iradiat din întreaga sa viaţă şi operă, ca un adevărat model de independenţă spirituală, în orice condiţii. Sub titlul de Anexă au fost adăugate, la sfârşitul volumului, câteva pagini conţinând trimiteri bibliografice sau fugare însemnări, datate din diverse perioade ulterioare ediţiei din 1965, puse la dispoziţia editurii, care-i mulţumeşte pe această cale, de domnul prof. dr. Andrei Pippidi, pagini din care am putea deduce intenţia ilustrului părinte al domniei sale de a pregăti o nouă ediţie a Poeticii. (Parantezele drepte utilizate pentru completarea cuvintelor prescurtate în manuscrisul acestor însemnări, ca şi cele prezente pentru a marca Nota asupra ediţiei din 1965, apărută fără titlu, aparţin editorului.) Cititorul dornic de a aprofunda studiile despre Poeţi ca aristotelică, unele dintre ele menţionate chiar în notele cărţii în ediţii anterioare, poate consulta cu folos volumul D.M. Pippidi, Formarea ideilor literare în antichitate, Bucureşti, Editura Eminescu, 1972, rămasa până azi una dintre cele mai importante cărţi de referinţă în domeniu. Aceste studii, alături de cele despre Homersau despre tragicii greci, de traducerea comentată a filosofilor eleaţi sau de cele privitoare la religiile antice, reprezintă doar una dintre direcţiile de cercetare urmate de-a lungul vieţii de D.M. Pippidi. Ele constituie, într-un fel, propileele dar şi un permanent plan secund al marii opere arheologicepigrafice desfăşurate pe parcursul a câteva decenii, a cărei bibliografie, încununată de monumentalul volum, unic în lume, conţinând Inscripţiile din Scythia Minor (Bucureşti, Editura Academiei, 1983), ar ocupa câteva zeci de pagini. Este de dorit şi de sperat ca reeditarea Poeticii să fie urmată de reeditarea operei integrale a copleşitoarei personalităţi care a fost D.M. Pippidi. STELLAPETECEL [NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI A H-A, 1965]

într-o primă formă, mult deosebită de acea de astăzi, prezenta traducere a Poeticei lui Aristotel a fost publicată în 1940, într-un număr restrâns de exemplare, epuizate în câteva săptămâni. Practic, lucrarea a rămas necunoscută celor mai mulţi, ceea ce explică stăruinţa cu care de-a lungul ultimilor douăzeci de ani mi s-a cerut să pregătesc o ediţie nouă, la curent cu studiile publicate între timp, la curent şi cu propriile mele cercetări asupra ideilor literare în Antichitate - unele inedite, altele tipărite începând din 1935 în diferite reviste din ţară şi străinătate. Mulţumită înţelegerii Editurii Academiei R.P.R., realizarea acestei intenţii devine acum posibilă, în condiţii ce fac din vechea lucrare o lucrare nouă. Dacă traducerea însăşi n-a suferit decât schimbări neînsemnate, studiul introductiv şi comentariul au fost revăzute şi simţitor sporite, la acestea adăugându-se - sub formă de apendici - mai multe studii speciale asupra unora din problemele de căpetenie ale doctrinei estetice a celui mai reprezentativ gânditor antic. A Intr-un moment când activitatea-mi de cercetător se îndreaptă spre alte domenii ale ştiinţei Antichităţii, -nu fără nădejdea de a reveni cândva la istoria literelor greceşti şi latine, -volumaşul oferit astăzi publicului reprezintă, îmi place să sper, nu încununarea unei străduinţi încheiate, ci punctul de plecare al unor osteneli viitoare. CUPRINS Notă asupra ediţiei a III-a ..... [Notă asupra ediţiei a Il-a, 1965] INTRODUCERE............ ARISTOTEL: POETICA I. Imitaţia,esenţă a poeziei şi a celorlalte arte. Felurite soiuri de poezie, după mijloacele cu ajutorul cărora realizează imitaţia........ 5 7 11 II. Felurite soiuri de poezie, după obiectele imitate ................ III. Felurite soiuri de poezie, după chipul cum realizează imitaţia .... IV. Originea naturală a poeziei, împărţirea în poezie „serioasă" si „hazlie". Dezvoltarea ramurii „serioase": epopeea şi tragedia. Evoluţia tragediei...................................... 67 V. Definiţia comediei. Obârşia şi dezvoltarea ei în comparaţie cu tragedia. Deosebiri între tragedie şi epopee ........................... VI. Definiţia tragediei. Elementele din care e alcătuită, însemnătatea lor respectivă............................................. VII. Cel dintâi element al tragediei: subiectul sau mitul. Subiectul trebuie să fie întreg şi de o oarecare întindere.................. VIII. Unitatea subiectului ........................................ IX. Subiectul trebuie să oglindească universalul. Comparaţie între poezie şi istorie. Cele mai frumoase subiecte ........................ X. Subiect simplu şi subiect complex............................... XI. Elementele subiectului complex: peripeţia, recunoaşterea, elementul patetic .................................................. XII. împărţirile cantitative ale tragediei: prologul,episodul, exodul, cântul corului ............................................ XIII. Sfaturi în legătură cu stârnirea sentimentelor de milă şi frică. Eroul tragic.............................................. XIV. Tragicul brutal şi tragicul artistic. Feluritele chipuri de a stârni emoţia tragică............................................ XV. Al doilea element al tragediei: caracterele 82 84 CUPRINS XVI. Despre feluritele chipuri de recunoaştere folosite de autorii tragici ... 86 XVII. Sfaturi dramaturgilor în legătură cu creaţia tragică.............. 87 XVIII. Despre intrigă şi deznodământ. Despre deosebirea de structură a tragediei si a epopeii. Despre cor ............................ 89 XIX. Alte elemente ale tragediei: graiul şi judecata................... 90 XX. Elementele graiului: litera, silaba, particula de legătură, numele, verbul, flexiunea, propoziţiunea............................. 91

XXI. Numele: feluritele lui specii, din punctul de vedere al exprimării poetice. Metafora ......................................... 93 XXII. Caracterele graiului: exprimare poetică,exprimare comună ...... 95 XXIII. Epopeea. Elemente comune cu tragedia. Se deosebeşte de istorie................................................. 98 XXIV. Alte asemănări şi deosebiri între tragedie şi epopee. Homer, eternă pildă de intuiţie artistică.............................. 99 XXV. Probleme de critică literară şi dezlegările lor................... 102 XXVI. Comparaţie între tragedie şi epopee. Superioritatea tragediei....... 106 COMENTARIU Ip. 11l-l1 p. 119-IIIp. 123-IVp. 128-Vp.l42-VIp. 146-VIIp. 154-VIII p. 157-IXp.l59-Xp.l65-XIp. 166-XII p. 168XIlIp. 169-XIVp. 174-XV p. 177-XVIp. 180-XVIIp. 183-XVIIIp. 188-XIXp. 191 -XXp. 192-XXI p. 197 - XXII p. 199 - XXIII p. 203 - XXIV p. 205 - XXV p. 210 - XXVI p. 216. APENDICI I. Variante la ediţia Rostagni...................................... 223 II. Aristotel şi Aristofan. în jurul teoriei aristotelice a comediei............ 224 III. Aristotel si Tucidide. în marginea cap. IX al Poeticei .............. 237 IV. Problema inspiraţiei la Aristotel şi Horaţiu (Poetica XVII Ad Pisones 309)........................................... 246 Bibliografie .................................................... 267 Indicele numelor proprii pomenite în textul Poeticei.................. 273 Indicele termenilor greci folosiţi în Introducere, Comentariu şi Apendici ................................................ 276 Indice de materii ................................................ 280 ANEXĂ....................................................... 285 INTRODUCERE în forma în care ne-a fost transmis şi în care e înfăţişat astăzi cititorului1, opusculul lui Aristotel fTepi TTOITITIICTÎC - Poetica, cum i se spune obişnuit - reprezintă, fără îndoială, numai o parte a tratatului original. Lucrul se poate deduce, înainte de toate, din-tr-o aluzie a textului la o tratare a comediei din care nu ne-a rămas nici o urma2. Reiese, însă, tot atât de bine, dintr-o serie de referinţe ale aceluiaşi Aristotel în tratatul Despre retorică, în care, pomenind subiecte dezvoltate în opera ce ne interesează, lasă să se înţeleagă că ar fi fost alcătuită din mai multe cărţi3. Cum au dovedit-o cercetători recenţi, ipoteza cea mai îndreptăţită pare cea care-i atribuie două: cam de două ori întinderea textului ajuns până la noi4. Şi, pentru că acesta din urmă (cartea I, după toate 1 Aproape douăzeci de ani după prima ediţie a acestei lucrări, Poetica a mai fost tradusă în româneşte de Constantin Balmus (Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1957). 2 VI, 1449 b 20-21; XXVI, 1462 b 19. Cf. Fr. Susemihl, De Pocticorum Aristoteleorum căpiţe ultimo, „Rev. de Philologie", XVIII, 1894, pp. 255-259. 3R/7ef.,Ill,1372 a 2; 111,1418 b 2.Oaluzie identică şi în Po/., V (VIII) 7,1341 b39. 4 Cu totul izolată e încercarea de demonstraţie a lui G. Galaţi Mosella, tinzând să atribuie Poeticei o singură carte: La genesi e îl carattere fondamentale della Poetica di Aristotele, Palermo, 1910, pp. 51.72. Tot atât de puţin convingătoarele al ta parte, şi teza D.M. PIPPIDI probabilităţile)5 e închinat ramurii „nobile" a poeziei (epopeea şi tragedia), tot atât de îndreptăţită apare şi presupunerea că partea pierdută ar fi tratat despre ramura „grosolană" ori „muşcătoare" a poeziei, producţiile iambice şi comice6. La fel cu restul scrierilor ce alcătuiesc astăzi colecţia operelor aristotelice (singura excepţie fiind constituită de tratatul despre Statul atenienilor- 'ASrjvaiwv TroXireia - descoperit la sfârşitul veacului trecut într-un papir din Egipt), Poetica face parte din categoria lucrărilor zise „acroamatice" ale filozofului, cu alte cuvinte a lucrărilor ce nu erau sortite răspândirii în marele public, ci învăţământului: caiete de note destinate să ajute memoria maestrului, formulate precis dar fără căutare, spre deosebire de cele destinate unui cerc larg de cititori - e£wTepiKo\ Xdyoi scrise cu toată îngrijirea compatibilă cu subiectele tratate, de cele mai multe ori în formă dialogată. întâmplarea, care hotărăşte soarta cărţilor, a făcut ca scrierile exoterice ale lui Aristotel, hărăzite veşniciei, să piară până la una. Ne-au rămas, în schimb, efemerele scrieri acroamatice, notele de lui Daniel de Montmollin, La Poctique d'Aristote. Texte primitifet additions nlterieures (Neuchâtel, 1951), potrivit căreia, în tbrma-i actuală, opusculul aristotelic ar înfăţişa prelucrarea unui text iniţial mai scurt, refăcut şi modificat de autor îndeosebi în capitolele 3, 4, 9, 12, 13, 20, 25. în legătură cu această din urmă lucrare, vezi observaţiile lui K.

filozoful singur trimite la ea pentru discuţia amănunţită a unor chestiuni importante8.printre ei Gudeman. with un Adaptation of the Poetics and a Translatiou of the Tractatus Coislinianus. unde expresia „scrierile publicate"-eicSeSono'oi Xo'yoi. rezultă că a ţinut şcoli de înţelepciune în două locuri şi în două perioade ale vieţii12. în capitolul XV al acesteia. J. Kayser. di Filologia". în catalogul scrierilor aristotelice pierdute.pp. a căror amintire e uneori păstrată chiar de referinţele lui Aristotel. încărcat de paranteze. .S.1927. şi mai departe Comentariul. 12 curs făcute să dureze cât autorul lor7. 5 A doua.LXXIV. 1924. 145-l73.aceste particularităţi se lămuresc lesne prin presupunerea că avem înainte-ne un caiet de însemnări personale.Svoboda.Rev. împărtăşite discipolilor în cadrul unei serii de lecţii cu dezvoltările şi comentariile necesare11. între unele şi celelalte trebuie să fi existat de altminteri un paralelism strâns. în Pella. der Wissenschaften m Gotlingen". 1943. IV. 1953. 433-470. . pe care Aristotel însuşi nu se sfia să-i opună notelor fără pretenţie ale Poeticei. între ele se împart şi preferinţele filologilor. Altbnsi. 9 şi urm.. E cazul unei scrieri ce pare să fi avut un cuprins asemănător. 337-339 şi A.la Assos. Un singulier nau frage litteraire dans l 'antkjuitc: â la rechcrche des cpa ves de l'Aristotepenlu. vezi. în Troada ~. 7 Asupra împrejurărilor istorice în care s-a petrecut ireparabila pierdere. tratate într-un chip limpede şi plăcut în Xdyoi e^wTepiKoi. mit Einleitung. care începe în jurul anului 348. pentru a situa cronologic opera rămâne să ne întrebăm unde vor fi fost ţinute aceste lecţii: întrebare cu atât mai firească.. 5-44. 2 şi 286. 1950. 1(1 // dialogo aristotelico Flepl T/CHTJTWC.-hist. caracterizarea lui fim. fără riguroasă legătură logică. 1926. se desfăşoară parte în Asia Mică . J.p. pp. după S.o identifică cu ripay|JiaT6ia rf|C TTOITITLKTÎC Texvnc. N..al acesteia e oglindit fără putinţă de înşelare în compoziţia şi stilul ei. pp. exegetischem Komme/7faretc. Philol. Oricare ar fi acei eic8eSo[ievoi Xdyoi de cuprins asemănător. 13 D. închinaţi pregătirii ştiinţifice a celui ce avea să fie Alexandru cel Mare.esoteric . cu ajutorul datelor oferite de aşa-numitul Tractatus Coislinianus (scriere anonimă a cărei dependenţă indirectă de Aristotel. BerlinLeipzig. A F extreme concision du langage on croit reconnaître un de ces monologues ou la conscience n'a plus d'autre interlocuteur qu'elle meme. e astăzi îndeobşte admisă). dacă nu identic cu acel al Poeticei. cu cât. y AristotcJes Hepi iroiriiiicfic. unul din ultimii editori ai Poeticei9 . Ele singure ne îngăduie să ne reprezentăm astăzi imensitatea efortului sistematizator desfăşurat de Stagirit. si beau cependant en plus d'un endroit par sa simplicite meme et par la ibrce des grandes idees qu'il exprime.ci. dintre care unii .. von der Ges. Cea de-a doua ocupă ultimii ani ai vieţii filozofului (334-323 î .Sul ITepi TTOITITUV diAristotele. între aceste două perioade de învăţământ public se situează un moment important din viaţa filozofului. 11 Pentru stilul operelor de bătrâneţe ale Stagiritului.are exact înţelesul cuvintelor e^urepiiccH Xo'yoi pomenite înainte. susţinută întâi de Bernays. Egger.Oxford. Ziirich. Prima perioadă.col. V.Riv. de vreme ce. LXVII. Care anume va fi fost această operă. din informaţiile de care dispunem asupra activităţii de dascăl a lui Aristotel.pp. Bidez.. Dacă e aşa. Essai sur l'histoire de la critique chez Ies Grecs. alţii. 223-224: „Son style est encore une image de la solitude contemplative ou ii s'enferme. .e . Cea mai mare parte din materiile înfăţişate în operele ajunse până la noi erau. două titluri se potrivesc mai bine cu reprezentarea pe care ne-o putem face despre ea. 1910. caracterul acroamatic .-reprezentaţi cu strălucire de Rostagni.etc. pp. Kaibel.cu dialogul în trei cărţi fTepi iroiTiTwv10. Festugiere. .în „Deutsche Literatureeitung". M. Cf. Inexplicabile în orice altă ipoteză. întunecat de elipse şi brahilogii. e mai greu de spus. II 4 (1898). 8 1454 b 17-l8. devenită centrul şcolii noi de înţelepciune. 1942. Lipsiae. pp. Prolegomena Flepl Kwpw<5(ac. 252-263. Text und adnotatio critica. cei nouă ani petrecuţi la Curtea regelui Filip. . pp. dacă nu mai autentică decât ne-ar fi îngăduit-o forma căutată a scrierilor exoterice. et oii la pensee ne . 193-200. J. 217-220. L.. parte în Mytilene. CI'. printre care se situează Poetica. LXX. îndată după moartea lui Platon. „Philologus". 252-258. îngreuiată de reluări şi întreruperi.n. ZurEntstehung und Geschichte von Aristoteles Poetik. De veterum arte poetica quaestiones selectae. stil sumar. ce style si degage de toute ambition litteraire. pp. 1954. des fîtudes grecques". în lucrarea intitulată An Aristotelian Theory of Comedy.ibid. şi durează cinci sau şase ani. Bruxelles. între alţii. Nu cunosc decât din titlu disertaţia lui K. Lienhard. a încercat în vremea din urmă Lane Cooper. notele de curs ale filozofului. 6 O tentativă de reconstituire a conţinutului de idei al acestei părţi pierdute. G. Klasse. 1934. şi anume într-o formă mai nemijlocită. în dumbrava Lyceului.. Haupt. LXIX. pp.): unsprezece ani de febrilă muncă creatoare petrecuţi la Atena. cu siguranţă. „Nachr.fiind vorba de un cugetător de talia lui Aristotel. PIPPIDI amândouă neobişnuite pentru o operă aparţinând unei perioade atât de strălucite a literaturii greceşti: compoziţie schematică. 1906.

Pentru 17 în legătură cu înţelesul acestui termen.din indicii de felul aluziei la vecinătatea Megarei13. Că ideile Stagiritului sunt de fiecare dată la antipodul ideilor maestrului. 15 Alte amănunte la Rostagni. 45 şi Comentariul. 62).421 şi urm.con la ouoiwoic e costituiscono un atto unico. înainte de toate. „La musica. incomparabil mai familiar unor atenieni decât oricărui alt auditoriu . unele (TT\j9voviKai. că o ultimă categorie. pp. probabil de origine pitagoreică. La eTruBfj e la 4>"XaYu)Yla si congiungono con la uiurioic. caracterul abrupt.N. Conceptul însuşi de „imitaţie" e mai vechi. Belger (De Aristotele etiam in Arte Poetica coniponcnda Platonis discipuJo. si pp. că o a doua categorie -Sifjynoic . acum D. exemplul artei. întotdeauna subînţeleasă) la ideile literare ale lui Platon. 16 Legătura dintre Poetica lui Aristotel si teoria platonică a poeziei. 'OXuumovîicai. o realitate posibilă m limitele verosimilului şi ale necesarului (tcaia TO eiicoc f) TO dvayKcuov). în ciuda unei terminologii identice şi a unui punct de plecare comun. tot atât de semnificativă.care stăruie cu dreptate asupra rolului important al muzicii în practicile religioase ale sectei. valoarea metodologică a apropierii rămâne întreagă16. anume. pe de o parte.-che e ordine e armonia. după rolul pe care-l joacă imitaţia în fiecare din ele1H. că o primă categorie de producţii poetice (în primul rând genurile tragic şi comic) er a rânduită de autorul Statului sub denumirea o X r\ Sid („toată sau în întregime imitaţie"). .-observă învăţatul italian. ori după materialul literar cercetat..songe pas â prendre une forme qui la rende intelligible hors de son sanctuaire intime".îmbrăţişa naraţiunile în care povestitorul e poetul. Timpul căruia îi aparţine această operă e acel al procesului general de revizuire a platonismului. altele întocmite cu siguranţă în Atena (NÎKai Aiovuaiaicai.€Voc ruTroc19. Şi iată. 108. 1921. . 1448 a 31. însă. fase. p. se înfăţişează ca fiind în ultima ei esenţă „imitaţie": iiijaTioic17. în special . 14 INTRODUCERE LA POETICA E lămurit că „note de curs" de felul celor pe care le citim în Poetică nu puteau fi pregătite decât în vederea unor lecţii publice. Am putea chiar preciza: din primii ani ai acestui învăţământ (334-330 aproximativ). această imitaţie nu-i decât o îndeletnicire mincinoasă şi amăgitoare. meditat de Aristotel de-a lungul întregii lui vieţi. 1900) în sensul unei totale dependenţe a celei dintâi de cea de-a doua. XX-XXVIII. 15 D. actualmente existentă ori întâmplată în trecut. Şi-i lămurit . în „Memorie Accad. AiSaoKaXiai15). non puo non provocare ordine e armonia nello spirito degli ascoltatori. o alta.S. PIPPIDI Iată. Luigi Moretti. nu micşorează importanţa acestei constatări: câtă vreme raportarea la vederile înaintaşului se dovedeşte cea mai sigură cale de înţelegere a propriei lui doctrine. în colaborare cu Callisthenes) începute. Departe de a satisface o vană curiozitate filologică. pentru unul şi pentru celălalt. II. „Classical Review". a fost de curând cercetată cu ascuţime şi obiectivitate de Augusto Rostagni într-un memoriu capital: Aristotele e aristotelismo nella storia dell'estetica antica. Berlin. 113. p. t. II ritmo e ii melos si oggettivano. in certo modo. 135 şi urm. 1957. pe de alta. în sfârşit. pentru Platon. după ipoteza lui Rostagni. 13 III. statornica ei referire (întotdeauna tacită. La Poetica di Aristotele2. Oricine s-a îndeletnicit într-un fel oarecare cu Platon şi-a putut da seama că se întâlneşte la acest filozof o adevărată clasificare a genurilor literare. De unde. 2.Aristotel depăşeşte simţitor această concepţie. dei Lincei". „Studi Italianidi Filologia classica". 18 Cf. v. diventano strumenti d'incantesimo che obbli-gano l'anima ad imitare analoghi moţi entro di se. 12 Geneza doctrinei aristotelice în desfăşurarea ei istorică a fost studiată cu multă ascuţime în cartea lui Werner Jaeger. era înfăţişată ca având caractere comune primelor două tipuri amintite: f) Si' d(Ji(J)OTepwv sau K€Kpa|o. dar tocmai în acei ani de apogeu dus la bun sfârşit. acest rezultat cronologic înlesneşte simţitor înţelegerea anumitor aspecte ale Poeticei. Al artei care.. 1872) şi de Georg Finsler (Platon und die aristotelische Poetik. laolaltă cu efuziunile lirice de felul ditirambilor.io credo -e l'origine del concetto di mimesi. 14 Cu privire la compilarea listei de învingători la Jocurile Pythice. Lewis. serie VIII. mulţumită căreia artistul urmăreşte să reproducă mecanic realitatea exterioară.M. ci o realitate esenţială..p. capitolul intitulat Platon şi problema poeziei.M. presimţită încă din secolul al XVII-lea de Paolo Beni şi exagerată de Chr.davanti ad essa. vezi mai departe p.fapte şi întâmplări omeneşti. decurgând din această fundamentală divergenţă. dacă ţinem seama de faptul că în acel moment Aristotel se găsea prins într-o serie de cercetări cu caracter istoric-literar. 1935). poate. încă la Curtea din Pella14. 1958.în studiul meu Formarea ideilor literare în antichitate. che diventa poi fondamentale neH'estetica greca" (Aristotele e aristotelismo. An Aristotle publication date. având drept prototip epopeea. Leipzig.că acestea trebuie să fi fost ţinute într-unul din anii învăţământului atenian.sau Si' aTiayyeXiac . Questa. incomplet. VIII. Gruudlegung ciner Geschichte seiner Entwicklung. Se ştie. polemic al Poeticei. E ceea ce explică. 1923. arătând ca obiect al activităţii mimetice nu realitatea superficială. cf. pp. Berlin. Pentru amănuntele ce interesează aici. Aristoteles. iar pentru Olympionikai. ale traducerii italiene (Firenze.

precum ceilalţi cântări şi laude. „When Aristotle insists that it is the very essence of tragedy to be oiroviScuoc. IV 1449 b 24. şi V 1449 b l O.wasn\)6oc defined in a new way: on the contrary. bun fiind.v 61' cairo alpeiov ov. după aspra condamnare platonică. în puţine cuvinte.is rebuttedby Aristotle with the insistence that the arousal of pity and fear is indeed a pleasure but one which signals a natural.110. în care adeziunea Stagiritului la părerea profesată înaintea lui de întemeietorul Academiei nu lasă nici o îndoială asupra statornicei referiri a discipolului la învăţătura maestrului. PIPPIDI prin calificativele atribuite poeţilor reprezentând cele două orientări: „s-a împărţit poezia. sau. 53 şi urm.not benefit (607 d). la poziţia apărată . Firească la PI aton.he is answering Plato's complaint that imitation cannot be oTroiiBri. Singură confruntarea celor două sisteme e capabilă să lumineze în fiecare puncte altminteri neînţelese. mai e si lăudabil. pp.p.". Consecvent acestui punct de vedere. Plato's charge that UIUTIOIC gives only pleasure. după natura etică a operelor. care. importantele capete de acuzare ridicate de autorul Statului împotriva poeziei.. Neîntrerupta raportare a lui Aristotel la ideile lui Platon . împărţirea apare mai puţin firească la Aristotel. 393 şi urm. printr-o bizară restrângere a semnificaţiei imitaţiei. X 602 b). îndeosebi 394 b-c. nu e poate fără folos să amintesc. Şi totuşi. E. printr-o curioasă inconsecvenţă21.p.as well as in thelastbookof the Repub//c.rarele texte ajunse până la noi fac dovada că Aristotel n-a reuşit să formuleze un concept al frumosului despărţit de aspectul lui moral.. punând în lumină soluţiile antagonice ale celor doi gânditori. '6 â. and highly beneficia! process. singure operele literare din categoriile I şi III erau judecate de Platon mimetice. p. în Rhct.CL K. care e de fiecare dată o opinie a lui Platon. unor oameni aleşi".Svoboda. n. „ceea ce. eiraive-rov TI. TJ 6 av dyaOov ov.. . preocuparea morală covârşeşte orice altă preocupare20.mai rar pentru a le adopta. în ochii Stagiritului mimetice sunt toate. singură explică în ce fel. 5 8. dar. ca şi ea. 23. Dovada e astfel făcută. intervenţia lui Aristotel avea să dobândească poeziei preţuirea tăgăduită de intransigenţa înaintaşului23. 23 în această ordine de idei. (2) Similarly.yeXoia nu e numai adoptată de el câteva capitole mai departe. am avut prilejul să subliniez măsura în care..pe temeiul unei argumentări dovedite inacceptabile .La Poetica di Aristotele e îl concetto d 'arte presso gli antichi.in the Phaedrut. 19 Rep. într-o lucrare mai veche.. înainte de a păşi însă la expunerea noului punct de vedere. în lipsa tratatului FI e pi KaXXouc. cu toate că opera-i întreagă năzuise să dovedească zădărnicia doctrinei platonice a ideilor si cu toate că.yeXoia). în amândouă exemplele citate. f|Su fi ori ăyaQov).. dezirabil în sine."22. Ca să citez o singură pildă. împărţirea oTrouSaia .. pierdut. firile serioase (oenvoTepoi) înclinând să imite isprăvile alese şi faptele celor aleşi. divergenţa finală a celor doi gânditori contribuie să lase în umbră punctul de pornire al raţionamentului aristotelic. Cu deosebirea esenţială că. 10 şi urm..Bignami. l 16 INTRODUCERE LA POETICA comoditatea ei. . la Platon. iar cele de rând (eiiTeXeoTepoi) pe ale oamenilor neciopliti: gata să compună din capul locului stihuri de dojana.. nu6oc isthedpxri KOI oiov <\>\}\r\ of tragedy! (4) Plato hâd complained that imitation . e şi plăcut. Iată acum o pildă noua. (3) What Plato hâd set in oppositionto niuT|ote. Aristotel avea să se oprească. mai des pentru a le combate .în sistemul de gândire al înaintaşului. 36).scrie el.. a cărui intenţie mărturisită în primul rând al Poeticei . III. unde se spune că „epopeea se apropie de tragedie întru atât că este... cealaltă prin iambi şi comedie. în vreme ce. 49. .35.e un fapt de care cercetătorul trebuie să ţină seamă. imitaţia. 21 Acelaşi lucru trebuie spus despre speculaţiile estetice ale Stagiritului. Cf. după care tragedia e „imitaţia unei acţiuni alese. singura deosebire dintre ele stând în măsura mai mare ori mai mică în care izbutesc să-şi atingă ţelul urmărit de fiecare.într-o recentă polemică cu Gerald F. Else (mai jos p.says Aristotle. autorul Banchetului împărţise literatura. această clasificare e adoptată şi de Aristotel. într-un sens.M.L'Esf/]e'fkjfue t/'Arf'stofe. pentru că bun" (icaXov U6v ouv £OTiv. în literatură „serioasă" şi literatură „hazlie" (oironSaia . una reprezentată prin epopee şi tragedie. 22 IV 1448 b 24 -27. totuşi.după caracterele individuale ale poeţilor. only TmiSid (Rep.citim. subliniază o dată mai mult legătura dintre gândirea estetică a lui Platon şi acea a lui Aristotel. l 1366.în formularea problemei estetice.de a trata „despre poezie în sine" (irepi TroiT|Tiicf|C aurfic) echivalează cu făgăduiala de a examina probleme în totală independenţă de consideraţii de ordin practic şi moral. . afirmând imanenţa ideilor în lumea înconjurătoare. identitatea frumosului cu binele şi cu adevărul era o consecinţă inevitabilă a postulatului transcendenţei lor. necessary. se cuvine relevată viguroasa luare de poziţie a lui Thomas Gould. frumosul e definit 17 D. agravată 20 Formarea ideilor literare în antichitate.de Platou. Combătând această transcendenţă.

de a se bizui pe partea cea mai puţin raţională a sufletului şi de a stârni pasiunile josnice legate de plăcere şi durere26. D.b. imitations are not of characters but of actions. exposing the universals just as philosophy does .. 161 urm.. e o copie mai mult sau mai puţin fidelă a unei asemenea lumi. Consecvent acestui punct de vedere. mai departe p. pp.printr-o faimoasă comparaţie cu istoria: aceasta din urmă făcută să exprime întâmplări petrecute (cazuri particulare. 606 d. Ca un apărător iscusit al unei cauze delicate.. X 595 b. Tragedia. pentru a fi înfăţişat ca parte integrantă a cultului public în sanctuarul lui Dionysos.tragedia e. Comentariul. 20 INTRODUCERE LA POETICA sublim. Aristotel găseşte o modalitate neaşteptată de a afirma semnificaţia filozofică a artei.. nu poate fi decât indiferent dacă tragedia. după toate probabilităţile.cea atât de aspru judecată de Platon . incapable of making any serious error (d |m pT m). mai abilă. does not just describe what happened whether the various events are related toone anotheror not. poziţia lui Aristotel era indicată . fără să rostească numele lui Platon şi fără ca o singură dată expunerea lui să părăsească tonul celei mai obiective cercetări.de critica hotărâtă adresată teoriei platonice a ideilor.and the principie by which it proceeds in this selection is none other than the one appelead to by Plato as the principie for rationality itself: the comparison of the structure of an argument to a living creature!" („Gnomon".încă dinainte de a fi păşit să-şi expună gândurile asupra artei . 126-l28. Şi totuşi. and second. 380 c. autorul Poeticei ar fi putut să nesocotească obiecţii de felul acelora privind puţina „realitate" a creaţiilor artei: pentru cine o lume a esenţelor eterne nu există. p. de un cor de cetăţeni atenieni şi de doi sau trei actori"30. 25 Rep. pentru Aristotel. 1934.înzestrate cu caracter de generalitate28. no excitement. mulţumită dialogului FTepi 4)iXooo4)iac.599 a.întâmplări posibile. dispreţuind ceea ce ar fi fost pentru el o soluţie facilă. II 364 b-c-d. învinuise Platon poezia dramatică de lipsă de evlavie. Mai puţin sugestivă decât comparaţia aci examinată. Firenze. tragedia atât de impregnată de legendă că unul din marii elenişti ai vremii noastre. lor it copied surface images rather than exposing the universals involved. scoţând în evidenţă caracterul universal al poeziei . mai departe. în schimb. mai cu seamă. fie. bunăoară. CI. erau cunoscute nu numai discipolilor apropiaţi. care e realitatea înconjurătoare24. 1962. cu alte cuvinte).. (5) Plato complained that imitation was the opposite ol philosophical investigation. împotriva lor Stagiritul avea să grămădească argumentele. no purgation. cealaltă.it selects. III 387-388. if one imitated only actions by perfectly good people.IX 1451 a 36-l451 b 11. 648). acestea erau în număr de trei: vina de a nu exprima lumea „ideală".. X 603 a . 18 INTRODUCERE LA POETICA Cum am avut prilejul s-o arăt. 24 Rep. refuzul lui de a admite transcendenţa ideilor.p. Cf. vina. în momentul când se pregătea să închege în sistem reflexiile inspirate de natura activităţii poetice. simpla „imitaţie a unei acţiuni alese" (IJLIHTIOIC . M. 159 şi Apendicele III. în sfârşit. a putut-o defini: „un crâmpei de sine stătător de legendă eroică. încă de pe vremea şederii la Curtea din Pella27. după alţii. PIPPIDI compus. prelucrat poetic. one would have no moving incidents. 29 Obârşia cultuală a dramei primitive e acceptată şi de cei ce resping dependenţa ei de religia lui Dionysos pentru ai căuta originile în ceremonii funebre de felul celor celebrate la Sicyon. 598 e . 28Poef. To this Aristotle has two answers: first. în lucrarea citată. afirmarea imanenţei lor în lumea sensibilă. Aristotcles. accesibilă numai filozofiei. pentru păcatul de a fi înfăţişat pe zei într-o lumină defavorabilă? Autorul Poeticei se grăbeşte să-i opună o definiţie proprie a genului.b. unlike say history. 600 e. ale cărei legături cu viaţa religioasă a grecilor nu-s o taină pentru nimeni29. un simplu argument de circumstanţă. III 392 a . In ce priveşte prima serie de învinuiri. înfăţişând pe zei într-o lumină defavorabilă şi pe unii muritori fericiţi împotriva dreptăţii şi a evlaviei25. ci umbra palidă a acesteia. în preajma mormântului eroului Adrastos. says Aristotle subtly: poetry. Stagiritul nu şovăie să serieze dificultăţile pentru a le ocoli mai bine. fie prin ecoul prelegerilor din Lyceul de curând întemeiat. în stil 27 Pentru datăjaeger.p. Fragmentele socotite sigure în lumina ultimelor cercetări sunt strânse la R. argumentarea cu care Aristotel răspunde celei de-a doua serii de obiecţii platonice împotriva poeziei e. Walzer. dar întregii pături culte a Greciei. 26 Rep. Aristotelis diulogorum fragmenta. în care caracterul mitic-eroic al acestuia e trecut sub tăcere.66.. cum se vede. But notice.required one to imitate bad characters. Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff. vina de a păcătui împotriva religiei şi a moralei. care nu era.

ci repulsia (|iiapdv). 33 De ira. § 14. Cea mai •'° Einleitung in die griechische Tragodie. Nevoit să trec asupră-le în cadrul mărginit al câtorva pagini. 27-28). di verşi v ne vătămător al unui prisos de simţire îndrumat prin ea spre măsură şi echilibru. a avut darul să atragă curiozitatea filologilor şi a criticilor. Cu alte cuvinte. De aci până a folosi teoria pasiunilor „salutare" în justificarea înrâuririi exercitate de poezia dramatică. O trecere în revistă câtuşi de puţin conştiincioasă a acestor sforţări. din zilele neoplatonicilor Proclos şi lamblichos până în zilele noastre34. Nici păcatul metafizic. fără să-şi închipuie că sforţările de tălmăcire ale exegeţilor aveau să continue după el cu şi mai multă înverşunare. şi în această materie. Cic. ca puţine altele. din toate situaţiile cu putinţă aceasta e cea mai potrivnică emoţiei tragice. nici mila. Berlin.. der Vorsokratikcr. de bună seamă. Aristotel singur nu era departe de a vedea în pasiuni elemente de tulburare a sufletului. aceea de a se bizui pe partea cea mai puţin raţională a sufletului şi de a stârni pasiunile „josnice" legate de plăcere şi durere. dacă trebuie să credem definiţia atribuită acestuia de Diomede (ap. LeipzigBerlin. tragediei greceşti clasice. nici cel moral nu erau atât de greu de respins cum era ultima dintre învinuirile platonice aduse poeziei. o înfăţişare fie şi sumară a principalelor tentative de a lumina un text care. încă de la începutul veacului al XVTI-lea. Platon mai acuzase teatrul de a cultiva de predilecţie subiectele scabroase. 1910. bine întrebuinţate. Ceea ce-l desparte totuşi de Platon. 32 în această ordine de idei.irpd^ewc o ir ou Sa iac)." Singura condiţie e să fie bine alese. dintre cuvinte. p. altele au îmbărbătat pe ascultători. altele au pus stăpânire pe suflete. fiecare e bun să alunge din trup anume sucuri . Tuse.. Siiss (Ethos. dar atât de vagă şi. oi Se eic Odpooc icaTeoTT|oav TOÎJC dKOu'ovTac. 83 şi urm. a cărei acţiune e prin excelenţă „aleasă". Răspunsul lui se citeşte în capitolul al XlII-lea al Poeticei şi e o îndemânatecă încercare de a soluţiona cu argumente estetice o problemă formulată de Platon în termeni morali. 292). Formarea ideilor literare. n. tot astfel.al ra uev vo'aou Ta 8e (ÎLOU irauti. II5. fără a exclude drama romantică a timpurilor mai noi. e considerarea dificultăţii dintr-un punct de vedere ştiinţific: presupunerea că . altele capăt vieţii -. Fragm. OU'TCJ KCU TWV Xdyuv oi uev eXu'iTTioav. înfăţişând. din Elogiul Elenei de Gorgias (= DielsKranz. dintre leacuri. IV 19. obiecţiile nu erau de altfel decât în parte evitate. pentru că întemeiată. nici frica"31. potrivit căreia tragedia ar fi: fipuiicfje Trepiaraoie. altele au înfricoşat. mai ales. „Pentru cine ştie să se slujească de ele zice el. Aşa cum. 21 D. fără exagerare.în cazul poeziei pasiunile pe care aceasta le suscită ar putea singure contribui la pacificarea finală a sufletului. al cărui cuprins. I 17.să nu înfăţişeze oameni de ispravă trecând de la o stare de fericire la una de nefericire. Procesul sufletesc adus astfel în discuţie nu-i altul decât faimoasa „purificare a pasiunilor" . De qua quidnon sunt nugati interpretes?. anticipând asupra faimoaselor precizări aristotelice în legătură cu „efectul" tragediei.aşa cum se întâmplă în viaţa trupului. piedici în calea echilibrului lăuntric care trebuie să rămână. „purificate" de ceea ce e excesiv în ele. K. oi Se eTep(|>av. ar putea constitui subiectul unei lucrări speciale35. implicând în definiţia de el dată tragediei ideea rolului pacificator al ficţiunii.) să vorbească de o adevărată icdSapoic a elocinţei: TOV aujov 6e Xo'yov e'xei TJ Te TOU Xo'you Suvauic npoc T f) v rf|C 4>UXÎK ra^iv rf re TU v 4>apndicwv Ta'£ic irpoc TT|V TUV auuaTuv 4>uoii/. nici mila (eXeoc icai cf>o(3oc). bine stăpânite. Definiţie aplicabilă. într-un citat păstrat de Seneca33 . încât. Cu aceasta. Cf..de unde unele sunt bune să pună capăt bolii. 344. PIPPIDI anevoie de respins. 2). părăsind o clipă rolul teoreticianului pentru rolul sfătuitorului . unde substanţe toxice sunt de multe ori întrebuinţate în scop terapeutic32 . „Tragedia . Daniel Heinsius (autor el însuşi al unei asemenea interpretări). M.se minuna. Egger. Cf.aceeaşi virtute o are puterea cuvântului asupra întocmirii sufletului. Şi Aristotel o străbate. Aşijderi. p. nu pot să nu amintesc aci fragmentul 11. căci aşa ceva n-are darul să stârnească frica. 1910. 108. p. atât de cuprinzătoare. p. Tocmai acest caracter pare să fi fost relevat de Teofrast. pe o indiscutabilă realitate psihologică. ca şi cum le-ar fi descântat şi vrăjit"). distanţa era mică. pe care o au leacurile asupra întocmirii trupurilor. fără putinţă de tăgadă. unele au înduioşat.icdGapaic TW> iraOruiaTO) v -atât de mult discutată şi atât de des explicată. oi 6e e4>o'pr|oav. disput. pe muritori fericiţi împotriva dreptăţii şi a moralei. s-ar putea spune despre ea că priveşte producţia tragică a oricărei ţări. au dat prilej lui W. neavând darul să provoace nici unul din sentimentele cuvenite: nici pe cel de omenie (TO 4>iXdv6pu)Trov).arată el. altele au desfătat. idealul înţeleptului. nici pe nemernici trecând de la o stare de nefericire la una de fericire. 31 1452 b 34 si urm. se înţelege că nu . Essai3. Studien zurălteren griechischen Rhetorik. l. obligat să închin o luare aminte deosebită datelor obiective ale problemei şi interpretării celei mai conforme cu ele. să fie „curăţite". Aristotel nu putea lăsa nerelevat acest aspect al întâmpinării. cum am amintit-o înainte.wairep ydp TUV 4>apuaKuv â'XXouc aXXa x^uouc €K roO ou'naToc e^ayei.sunt patimi ce slujesc ca nişte arme în sprijinul virtuţii. oi Se ireiGol TIVI KaKT) TT|V 4>UXT)V ecj)apjidice\joav icai e^eyofJTeuoav („. în orice împrejurare.. dacă nu cu rezultate mai convingătoare. pp.

în prefaţa piesei Samson Agonistes42. London. în cursul veacurilor XVI-XVIII. în Anglia.p. Faimoasă. Poetica avea să redeştepte curiozitatea erudiţilor şi a literaţilor abia în secolul al XVIlea. Cel dintâi în Comentariul la Statul lui Platon. unde. 73-82. 35 Ca o contribuţie de acest fel (restrânsă. Leiden. dar care astăzi începe să fie preţuită ca un serios izvor de informaţie. apoi de G. cea mai considerabilă . dar interesante deopotrivă sunt consideraţiile lui Corneille asupra „efectelor" tragediei.474 şi urm. între toate. cel de-al doilea într-o scriere cu caracter religios. explicaţii mai mult sau mai puţin fanteziste.. „purificarea" e înfăţişată ca o „transformare a .. critics and poets. Witkowski (Bibliographisches Institut. Doritorii de preciziuni le vor găsi în cartea lui Giuseppe Toffanin: La fine deU'Umanesimo3*1. 263 şi urm. Cea arabă. în „Classical Weekiy". cele mai multe italieneşti. ne-au lăsat o interpretare multă vreme socotită tendenţioasă. mai mult prin mijlocirea exegeţilor italieni -în constituirea clasicismului francez. în Europa. XLVIII. cel dintâi comentator al Stagiritului. sub o formă sau alta. pe măsura cunoştinţelor lor filologice.cel puţin ca întindere . francezi şi germani . probably. 1920. îndeosebi pp. în special p. în înţelesul unei metode riguroase şi al unei informaţii complete. Căzută în uitare în cursul Evului Mediu şi chiar al Renaşterii. cum o arată titlul. Wien. amintesc importantul studiu al lui Rene Bray. Despre misteriile egiptenilor. e drept. contactul cu gândirea autorului Poeticei. 1931. în paginile cărora definiţia aristotelică a tragediei şi. în legătură cu ea. Firenze. publicată şi tradusă integral pentru întâia oară de D. o literatură naţională de tendinţă clasicistă. de acelaşi autor. Herrick. la fel cu buna parte a literaturilor clasice (singuri arabii par a-i fi arătat oarecare interes. p. de lămurire a 34 Cum se exprimă spiritual unul din cei mai învăţaţi exegeţi moderni ai Poeticei.1957. F. Else. ori interpretarea în unele privinţe divinatorie a lui Milton. după o versiune siriacă mai veche37). 23 D. . translated f rom Greek into English and from Arabic into Latin.înţeles. pp. 36 Bibliografia completă a Poeticei publicată în 1928 de Lane Cooper şi Alfred Gudeman: A Bibliography ofthe Poetics ofAristotle („Corneli Studies in English". Margoliouth (The Poetica ofAristotle. pasajele interesând subiectul se citesc în voi.mi se pare cartea lui Gerald F. by men who knew Greek and by men who knew no Greek" (Aristotle's TheoryofPoetryandFineArt4. Din acest veac datează o serie nesfârşită de traduceri şi comentarii. îndeosebi) de asemenea literaturi nu-i cea mai puţin semnificativă dovadă a acestei apropieri fecunde.S. PIPPIDI fenomenului „purificării" e legată de numele neoplatonicilor Proclos şi lamblichos.poate fi vorba să înfăţişez aci decât liniile generale ale acestui efort exegetic. Journal of Philology". Else. 268. H. totodată.. Din imensul număr de contribuţii tipărite de-a lungul ultimilor treizeci de ani. o adevărată 40 în ediţia G. V. Leipzig und Wien). la obârşia 37 Din versiunea siriacă. încercând. cea mai veche fază a încercărilor de înţelegere a textului aristotelic şi. în „Amer. Seif). 1954/55. 39 în legătură cu rolul jucat de ideile filozofului grec . împreună cu elementele unei bibliografii în măsură să călăuzească pe doritorii de a se familiariza cu unul sau altul din aspectele problemei36.M. La tbrmation de ia doctrine dassique en France. S. în care înrâurirea gândirii aristotelice în formarea unei conştiinţe literare europene nu e urmărită numai în Italia. în Spania şi în Franţa39. în cele două Discursuri consacrate subiectului41. Cum am amintit-o în treacăt. Aristotle's Poetics: The Argument. Butcher: „no passage. misterioasa icdSapoic Tui v TraSTinaTwv aveau să prilejuiască cele mai felurite interpretări şi sisteme. până la Torquato Tasso. 38 Torino. de amănunte nu poate fi vorba. 445 şi urm. XI) a fost continuată de M. 1945). Şi mai grăitor. a făcut mai târziu obiectul amănunţitelor cercetări ale lui Jaroslav Tkatsch: Die arabische Uebersetzung derPoetik des Aristoteles und die Grundlage der Kritik des griechischen Textes. pp.n-au şovăit să ia parte la milenara dispută prilejuită de ndBa p o ic TUV Tra6T)udTwv. 49 şi urm. in ancient literature has been so frequently handled by commentators. pp. al XlX-lea) arc a t'i privită broşura lui Nicola Festa: Sulle piu recenţi interpretanoni della teoria aristotelica della catarsi del dramma. singurul crâmpei rămas reproduce o parte a capitolului VI: 1449 b 24-l450 a 9. dar de fiecare dată sugestive. . 243). 1928-l932 (voi. 24 INTRODUCERE LA POETICA ei se poate descoperi. e discuţia închinată „purificării" în Hamburgische Dramaturgie a lui Lessing40. 1901. cu o formulă izbitoare. 168-l74. încă o dată. Adevărata cercetare filologică a problemei. Oriunde s-a înfiripat. Cf.de la Francesco Robortello. 1911). Importanţa acordată teatrului (tragediei. // Cinquecenlo3 (Milano.dar încă în Germania. LII.. de vreme ce în secolul al X-lea Abu'l Bischar Matta se ostenea s-o traducă. din punctul de vedere care ne interesează. T. la încercările de tălmăcire din a doua jumătate a sec. e faptul că unii din marii dramaturgi ai acelor timpuri englezi. II editat postum de Alfred Gudeman şi Th.

1869. I should like to suggest. Iacă de ce. by raising pity and fear. laud. îndeobşte. cât în anevoinţa de a păşi la tălmăcirea ei în chip neprevenit.purificării". pp. des Grands ecrivains de la France.pasiunilor în înclinări virtuoase". 1862. pp.M. în 1848. în „Rev. în tro recenzie a cărţii lui Elsepe care am mai avut prilejul s-o citez. ..fără a uita luminile oferite de îndoita tradiţie cathartică.Rasei. Coli. procesul avut în vedere de Stagirit ar fi prezentând analogii cu fenomenul indicat de psihanalişti cu numele de „abreacţie" sau „liberare de o emoţie covârşitoare" (Aristote. 1897. redusă la tăcere de revelaţia unui destin comun întregii omeniri: „unser eigenes Leid fur unsere Empfindung gegen das Fremde zurucktritt. altădată Lessing48 ori Goethe49. Leş „Pheniciennes" et „la purgation des passions". 45 Berlin. cette crainte au deşir de l'eviter.vorbind despre icc£9apaic filologii înşişi n-au ştiut să reziste ispitei de a strecura în interpretarea textului antic ceva din felul lor propriu de înţelegere şi judecare a artei.1. PIPPIDI încercare de explicare a definiţiei tragediei în cadrul întregii filozofii a Stagiritului43 . dacă. încheind această fugară expunere a unei nesfârşite dispute50.. Frankfurta. în general.. 1848.M. 46 Cu titlu de exemplu. şi. that is to temper or reduce them to just measure with a kind of delight stirred up by reading or seeing those passions well imitated. des fitudes grecques". physics. 387 -394. is our retuşai to take seriously enough the old idea that we cannot understand the Poetics if we cannot understand Aristotle's large vision .643).avea să ia însă fiinţă abia în secolul al XlX-lea.Gnomon". moderer. 44 Verhandlungen derzehnten Vcrsammlung deutscherPhilologen. p. Ueber die Wirkung der Tragodie nach Aristoteles44. p. ca să nu citez decât un nume. 25 D. rectifier et meme deraciner eu nous la passion qui plonge â nos yeux dans le malheur Ies personnes que nous plaignons". Kont.1962. cit. 1940. all. în faţa comorilor de inteligenţă şi răbdare cheltuite pentru a da lumină celor câteva rânduri închinate problemei de Aristotel. nu pot lăsa avait de trembler et de pleurer" (L 'Hellenisme en France. Paris. 393). et ce deşir â purger. Nor is Nature herself wanting in her own effects to make good his assertion. în special. mai cu seamă) stă la originea celor mai multe interpretări propuse în ultimele decenii46. de aproape toţi câţi. după W. Cf. în volumul £tudes sur le drame antique. s-au îndeletnicit într-un chip sau altul cu filozofia artei ori a poeziei. şi memoriul lui Jacob Bernays: Grundziige der verlorenen Abhandlung des Aristoteles iiber die Wirkung der Tragodie. op. and most profitable of all otherpoems. as I say. atribuind de altminteri fenomenului pomenit de definiţia aristotelică a tragediei o valoare tămăduitoare care a şi făcut-o cunoscută sub numele de „teoria patologică" a purificării. metaphysics. 75-76. La fel cu filozofii. on est soulage du besoin qu'on 26 INTRODUCERE LA POETICA mult talent decât îndreptăţire. Lessing et la definition de la tragedie par Aristote. Untersuchung iiber die Theorie der Tragodie. în aşa măsură. to purge the mind of those and suchlike passions.and that means his logic. nu ne putem împiedica de a gândi că principala piedică în calea exegeţilor nu va fi stat în obscuritatea gândirii Stagiritului. unsere personlichen . publicat în 1857 şi retipărit mai târziu în volumul: Zwei Abhandlungen iiber die aristotelische Theorie des Drama45. Inspirată de analogia practicii „purificării" în întreaga medicină greacă veche (ica6apoic e termenul folosit în scrierile hipocratice pentru operaţiunea de eliminare a „umorilor" trupului).. ca şi a familiarităţii autorului german cu Poetica. amintesc că. cu mai 4~ Vorbind de greşelile comise de comentatori în interpretarea Poeticei.. 216). op. moralest. Not that Else or any other major commentators have neglected this suggestion altogether. 131 si urm. 42 „Tragedy. things of melancholick hue and quality are used against melancholy sour against sour. D. Paris. a procedure which amounts to little more than a hunt of parallels" (. pentru Zeller. încercarea abatelui Bremond de a identifica procesul „purificării" cu „starea poetică". 1880. therefore said by Aristotle to be of power. la rândul ei caracterizată ca una şi aceeaşi cu stările zise „mistice"47. Cf. or terrour. 52-53): „La pitie d'un malheur ou nous voyons tomber nos semblables nous porte â la crainte d'un pareil pour nous. de o sută de ani încoace.. Paris. II. Ipotezele cele mai îndrăzneţe au fost formulate. studiul aprofundat al lui Max Kommerell.. „uşurarea" resimţită de participanţii la suferinţa eroului tragic n-ar fi decât o depăşire a propriei dureri. Paris. salt to remove salt humours" (Citat la Butcher. Ross. în această din urmă categorie se numără. religioasă şi medicală . but they have in tact substituted for a thorough-going synoptic view of Aristotle's universe. PP.. for so. II. pp. vezi observaţiile lui J. -astăzi Bremond. 1930. Thomas Gould observă cu dreptate: „The error. şi a. Bray. „taina faimoasei purificări" se reducea la fraza: „on tremble et Fon pleure. 143-l78.p. as it was anciently composed. 41 Textul capital e în al II-lea Discours sur Ie poeme dramatique (GEuvres. mai de curând. dacă pentru fim. 1893. 247-248). Lessing und Aristotelcs. p. că. hath been ever held the gravest. De pe la jumătatea acestui veac datează cele două studii despre care se poate spune că au deschis calea exegezei contemporane a „purificării": comunicarea lui Henri Weil la Congresul din Bale. biology. Asupra acestei interpretări.pp. Ceea ce nu înseamnă totuşi că imaginaţia criticilor s-ar fi oprit aci. interpretarea Weil-Beraays (în formularea celui din urmă. Egger. in physick.

W.. PIPPIDI nesemnalată sănătoasa orientare dată studiilor aristotelice (şi. 52înlucrarea-iînmai multe rânduri citată (cf. se pronunţă cu căldură pentru orientarea metodologică preconizată în text: „The next commentator should start at the beginning: Aristotle's Iile work was a systematic revision of Platonic philosophy. must be interpreted by asking (1) what did Plato say and why did he think that must be correct (2) how do Aristotle's conclusions on the matter differ from Plato's (3) to what extent do these differences follow necessarily from the basic revisions which Aristotle introduced into the Platonic system. should surely have been obvious long ago. Else.sună aceste rânduri nici uşoare de tradus. înainte de a da amănuntele aci reproduse despre „purificarea" muzicală. 47 Cu cât de puţină dreptate. befreit. 25. care. imitaţie închipuită de oameni în acţiune. în cadrul lor.este imitaţia unei acţiuni alese şi întregi.. La fine dell'Umanesimo. scrie. Atena. nu-i lesne de spus." („Gnomon". The correctness of this procedure for the Poetics. „Journ. n. Cum am mai notat-o. Every work in the Aristotelian corpus. între altele. p. n.GeraId F. of all...în ce capitol al Poeticei se vor fi găsit desluşirile anunţate. într-o problemă de importanţă capitală pentru cercetarea pe care ne-o propunem. înainte de toate legătura strânsă în care a ştiut să pună studiul Poeticei cu ideile literare profesate de Platon mi se par chezăşiile sigure ale unei serioase metode istorice51.To vcrnua TTJC rpayuciîc ica6apaic. fricoşilor şi a firilor pasionale îndeobşte: TOÎJC €Xerj|iovac KCU TOUC cj)o(3r|TiKoiic KCU TOÎJC 6'Xwc TraSîiTiKoiJc"53. e vorba de acelaşi fenomen. adică. fie-mi îngăduit să citez câteva rânduri din viguroasa luare de poziţie a lui Gould. dar tot atât de departe de înţelesul textului aristotelic. în grai împodobit cu felurite soiuri de podoabe osebit după fiecare din părţile ei. 784).. Spiovruv KCU oi) 61' aTrayyeXiac.Klagen in der Anschaung des gemeinsamen Schicksals verstummen. Din pilda ei se vor inspira dar puţinele consideraţii cu ajutorul cărora .. more consistent.LXXXI. mai lămurit voi vorbi despre ea în cărţile despre Poetică"54. „Tragedia . mai sus. und unsere Gemiitsbewegung konimt schliesslich in der Ahnung der ewigen Gesetze. Katharsis. Toffanin. .într-un sens analog. 48 Cf. a cărui explicaţie se apropie întrucâtva de aceea propusă în text. p. într-un capitol privind folosirea muzicii în educaţie. p. and (4) what special difficulties did Aristotle's revisions involve him in the matter in question. să înfăţişez datele esenţiale ale faimoasei enigme. în acelaşi capitol al Politicii: „ce anume trebuie înţeles prin icaSapoic arăt aci în fugă. .voi încerca. G. M.. Plato was both the Father and the Rival. am încercat s-o dovedesc într-un articol din 1935: Preciziuni despre 'catharsis' la Aristotel şi la abatele Bremond. 50 Cele mai noi.. p. through acourse 28 INTRODUCERE LA POETICA ci nu povestită. II 2: Aristoteles und die alten Peripatetiker. Een filologische reconstrucţie van depsychoiogie van Aristoteles omtrenthetgevoelsleven. la începutul capitolului VI (1449 b 23-27). 18-l9. 643). 5' O dată mai mult. „Atheneum" (Iaşi). Ceva mai multe amănunte se dau despre el în cartea a V-a a Politicii. propune o traducere a ultimei părţi a definiţiei care nu mi se pare nici uşor de înţeles. 289-306. 49 Nachlese zu Aristoteles Poetik (1826). Că. 1962. Statornica năzuinţă a acestui învăţat de a reconstitui gândul lui Aristotel în atmosfera spirituală a vremii lui. Leiden. 1961. 1958 (cunoscută mie numai indirect) şi 27 D.în limitele îngăduite de spaţiul restrâns . pp. werden wir von dem Drucke. I. 40. Kosta Tambaki. of Aristotle's works. şi care stârnind mila şi frica săvârşeşte curăţirea acestor patimi: eoriv ou v TpaywSia laiunoic irpa^wc oTiouSaiac KCU reXeiac [leyeSoc exouaric.carrying tocompletion. pp. 1960. că melodiile caracterizate de autor cu numele TrpaKTiKa şi ev6ouoiaaTiKa (oglindind. van Boekel. making it (in his eyes) neater.. ale cărui variate contribuţii au îmbogăţit capitolele cele mai întunecate ale esteticii vechi. therefore. de vreme ce nu se întâlnesc în textul ajuns până la noi (în nici un caz n-am putea lua drept explicaţii fugara aluzie din definiţia tragediei) nu ne rămâne . unde citim. de pildă. sunt lucrările lui C. în treacăt..problemei „purificării") de Augusto Rostagni. dar desigur nu ultimele încercări în această direcţie. 23). and better able to account for every conceivable kind of experience. truer. 190).of Hellenic Studies". de o oarecare întindere. nici limpezi52 . care. Si' eXeou Kal 4>d|3ou Trepaivouoa TTJV TWV TOIOU'TIOV TraGrinaTOJv KaGapoiv". în textul ajuns până la noi al Poeticei fenomenul numit de Aristotel icaSapoic T w v TTaGîinaTwv e pomenit într-un singur loc. f]6uajievu) Xdyu) XwpiC eicaoTto TCJV eiSwv ev roic (iopioic. der auf uns lag. 39-40. welche sich uns in dem Verlaufe des Kunstwerks offenbaren. acţiuni ori sentimente orgiastice) au darul să „purifice" sufletele prin înrâurirea pe care o exercită asupra „milostivilor.discutând rezultatele lucrării lui Else (mai sus pp. la rându-mi. zur Ruhe" (Die Philosophie derGriechen. o dovedeşte nu numai egala folosire a termenului KaGapoic: rezultă dintr-o referinţă explicită a filozofului nostru. nici exactă: . într-un text şi în celălalt.

în parte orgiastic. Toţi însă.. în alţi termeni. p. mai cu seamă. Fără teamă de a greşi. excesiva veselire către care ne simţim împinşi de acţiunea hazlie nu-i oare manifestarea aceleiaşi porniri nedisciplinate a sufletului? într-un caz şi în celălalt. Când e vorba de tragedie. through (the rousing ol) pity and fear it effects the purgation of such emotions". în ceilalţi. în măsura în care fiecare e înclinat spre asemenea sentimente. V (VIII) 7. poezia. Această opinie e totuşi departe de a ti admisă de toată lumea. încearcă un soi de purificare şi o uşurare întovărăşită de desfătare. întâmplări de natură să mulţumească partea obscură din noi care simte nevoia să se jefuiască şi să lăcrimeze până la îndestulare? Si iarăşi. 1342 a 11 şi urm.p.. In faţa uneia şi a celeilalte ameninţări. Intre una şi cealaltă Aristotel nu pare a fi făcut deosebire.ceva mai explicit . altă cale de înţelegere n-avem. 30 INTRODUCERE LA POETICA putea fi caracterizată ca un proces în parte medical. La Poetica.decât să presupunem că-şi vor fi avut locul în partea pierdută a lucrării: în capitolul închinat of events involving pity and fear. după ce şi-au lăsat sufletul pradă muzicii. reluate de Rostagni. îndeosebi 605 b-c. Mai aproape de ceea ce-mi apare ca adevăratul înţeles al pasajului e traducerea lui G.pp. potoliţi de melodiile sacre ca şi cum ar fi avut parte de o vindecare sau purificare"56. 1958. . câta vreme ultimul traducător italian al opusculului. 58 Rep. nu face decât să sporească şi să înteţească această îndoită pasiune58. ceea ce se cuvine reţinut din rândurile citate ale Politicii e. 54 Pol. mai departe: „O asemenea prefacere se petrece în chip necesar în sufletul mijosti-vilor. complete and of a certain length. Cf.. cu comentariul luiP. amintesc că pentru Festa faimoasa discuţie cată să fi avut loc într-unul din capitolele anterioare capitolului VI al Poeticei. the purification of those painful or fatal acts which have thatquality". V (VIII) 7.1342a 1l-l5. ajungând să se simtă uşuraţi şi împăcaţi.aceea de a pune în legătură sistemul lui Aristotel cu învăţătura literară propovăduită de Platon. înrâurirea muzicii e cu deosebire sensibilă asupra unor anumite temperamente. PIPPIDI comediei. pe calea desfătării pe care ne-o dă participarea la sentimentele încercate de eroul tragic sau comic ale cărui păţanii le urmărim. 56 Pol. 3-l2).nu putem lăsa nerelevată indiscutabila corespondentă între acest fenomen de limpezire lăuntrică şi cea mai gravă dintre învinuirile îndreptate de autorul Statului împotriva artei: vina de a se bizui pe partea iraţională a sufletului şi de a stârni în oameni pasiunile josnice legate de plăcere şi durere. cum e gata să se veselească. 57 Po/.. p. 1962. V (VIII) 7. 31 . şi în special poezia dramatică. identitatea „purificării" pomenite acolo cu „purificarea" avută în vedere în definiţia tragediei. 29 D. deopotrivă. după filozoful nostru.463 urm. V(VHI)7. putem dar folosi în interpretarea celei mai puţin cunoscute amănuntele oferite de textul . sensibilă în cazul oricărui ascultător. Şi.şi 1341 a 2l-22. XII. particular de emotive.1342 a 10. „Unii oameni -citim în capitolul de care a mai fost vorba sunt mai stăpâniţi de această pornire decât alţii. Dacă rămânem credincioşi metodei pe care dintru început ne-am propus s-o folosim. fricoşilor şi al firilor pasionale îndeobşte. . 1341 b 39 si urm. pp. 30): „Tragedy is an imitation of an action which is good. în momente de copleşitoare emoţie. A.M. Grube.. Fără a mai stărui asupra ipotezei lui Finsler. X 603 b şi urm. în cazul comediei. De aceea îi şi vedem. „Rev.Boyance.desfitudesgrecques". mulţumită căruia. by means of language made pleasant in a different way for each part of the tragedy. iar o abatere de la această sănătoasă metodă de cercetare n-ar putea duce decât la rezultate supuse îndoielii. „purificarea" aci pomenită ar 55 La Poetica di Aristotele2."57. cit. fără măsură. dac-ar fi să-l credem pe Vahlen. gândea Platon. XXIII). atitudinea omului cu judecată nu poate fi decât îndepărtarea repede şi hotărâtă a pricinii de turburare. propune sfârşitul capitolului XI (Aristotele. într-un mic studiu consacrat acestei interpretări (A note on Aristotle's Definitjon of Tragedy. bunăoară. sunt destul de serioase pentru a fi judecate acceptabile55. Intr-adevăr. „The Phoenix". Scriam dar că.. ale cărui argumente. după care referinţa ev TOÎC TrepX TfoiT|Tiicric s-ar cuveni înţeleasă ca o trimitere la unele capitole ale Politicii închinate rolului educativ al poeziei (op.. Fernando Albeggiani. Contribuind dar la întunecarea ochiului critic al raţiunii . Fără a stărui însă asupra unui amănunt cu neputinţă de controlat. ce alt fac poeţii decât ne înfăţişează întâmplări din viaţa unui personaj legendar.LXXV.al Politicii. oamenii îşi ostoiesc oarecum sentimentele ce-i agită. 53 Pol. relying in its various elements upon acting (or: expressing itself in its various elements through acting) and not narrative. In stadiul actual al informaţiei.M. XXIX şi XLV.. acea regiune neguroasă a sufletului care nu vrea să ştie de lege (vo^oc) şi n-are altă călăuză decât îndemnurile nedisciplinate ale poftei (eTTi6u|iCa) e înclinată să se tânguie. primejdia prin care trece echilibrul lăuntric al spectatorului e egală.

dacă aplecarea fiecăruia dintre noi spre emoţiile puternice e netăgăduită. Oricât de anevoie ar fi de spus până unde va fi mers în realitate gândul lui Aristotel. op. Croce. o orientare precisă. în anevoinţa de a înţelege rarele texte presupuse a ascunde adevărul către care năzuim. 60 La catarsi aristotelica. dacă legătura dintre critica poeziei. în milenara dispută ale cărei faze am încercat să le schiţez.. funcţiunea cathartică a tragediei cată a fi explicată în chipul cel mai simplu prin aspiraţia Stagiritului de a mântui de condamnarea platonică una din cele mai frumoase creaţii ale gemului grec. e prin ea însăşi o cheltuire a capacităţii de simţire a spectatorului. pentru care „purificarea" nu-i decât „un distacco e innalzamento sulla passionalitâ. cit. imaginate cu cel mai desăvârşit arbitrar după fantezia şi pregătirea glosatorilor. Aceeaşi elementară 59 Bucureşti.O idee asemănătoare la Butcher. PIPPIDI Cu riscul să mă repet. 1919. în general. Fără a uita sugestia cercetătorului român abia amintit. nimic nu mi se pare a fi contribuit la rătăcirea cercetărilor şi la diversitatea rezultatelor cât lipsa unui punct de plecare acceptat de cei mai mulţi. dar întregii estetici antice. nu-i totuşi dovedit că din această ocazională satisfacere sentimentele ar ieşi cumva sporite. p. interpretarea mistică a abatelui Bremond..în domeniul special care e fenomenul „purificării". 62 Op. Cf. ed. să ducă până la ultimele consecinţe incontestabilele corespondenţe existente între învăţătura Stagiritului şi învăţătura lui Platon. dacă. Din acest punct de vedere. dacă literatura îndeobşte e unul din mijloacele de împlinire a acestei nevoi sufleteşti. when the tumult of the mind. p. Paris. întregul capitol XVI: „La catharsis". . într-adevăr. şi B. Temeiul condamnării o dată cunoscut. mai bine decât oricare altă metodă. Sub acest din urmă raport. has afterwards subsided. 1926. participarea la acţiunea închipuită de poet aduce cu sine o istovire a lor. ori acea „integralistă". speculaţia în jurul unui text studiat în el şi pentru el nu putea duce decât acolo unde a dus: la înregistrarea celor mai puţin convingătoare tălmăciri. Bari. M. o domolire.M. p. şi încercarea de reabilitare sensibilă în fiecare rând al opusculului aristotelic nu poate fi tăgăduită63. o prudenţă elementară ar fi trebuit să-i oprească a atribui unui gânditor din veacul al IV-lea idei şi intenţii atât de fundamental străine nu numai sistemului lui poetic. recenzia mea în „Revista Clasică". a abatelui Bremond61). Acestei tendinţe îi datorăm situaţia ciudată de a fi fost solicitaţi să recunoaştem în KctGapoic . o atitudine critică elementară ne îndreptăţeşte să presupunem că Aristotel avea să se ostenească să-i . 180 şi. nu-s decât manifestări extreme ale unei tendinţe de nenumărate ori întâlnite: aceea care consistă în punerea pe seama gânditorilor din trecut a ideilor şi sentimentelor celor mai străine de vremea si împrejurările în care aceia şi-au compus operele. Cf. merce dell'attiva intuizione poetica". 1939/40. Dacă. pentru a învedera oportunitatea replicii lui Aristotel într-un punct unde slăbiciunea argumentării platonice e vădită. a emoţiilor psihologice"62. cealaltă. 61 Priere ct Poesie. în măsura în care ne e cunoscut. nu pricini de stricare a unei armonii lăuntrice anevoie de atins si încă si mai anevoie de păstrat. cred. Dimpotrivă.. sensul si limitele fenomenului a cărui înţelegere a făcut să curgă atâta cerneală. prin transfigurarea artistică. răspundea Stagiritul. ci prilejuri fericite de ostoire a unei porniri fireşti. pe de altă parte. o împăcare. rezultă în chipul cel mai evident ca. lipsa de metodă care-i caracterizează deopotrivă) era puţin indicată să le asigure rezultatele dorite. pp. cit. în schimb. în sărăcia de informaţii cu care ne luptăm. . XI-XII. PIPPIDI prudenţă ar fi trebuit să-i îndemne. Strânsa legătură în care m-am silit să înfăţişez întâmpinarea platonică şi replica lui Aristotel a învederat. La Poesia (sec. departe de a avea ca rezultat o exasperare a pasiunilor de ea stârnite.cu o formulă pe care am avut prilejul so folosesc .diver-sive nevătămătoare ale unui prisos de simţire îndrumat pe calea ficţiunii spre măsură şi echilibru. Nu primejdii pentru liniştea sufletului sunt dar emoţiile tragice ori comice.D. tragică ori comică. emoţia prilejuită de opera dramatică. de natură a oferi discuţiei o bază obiectivă şi. first roused. 201. 149. 33 D. pasiunile nu-s toate vătămătoare. temeiul apologiei se lasă lesne ghicit.la interval de câţiva ani şi cu egal de puţină îndreptăţire lucruri atât de depărtate între ele cât pot fi ideea croceană a puterii liberatoare a artei şi trecerea de la cunoaşterea raţională la cunoaşterea „reală" (una. pe de o parte. după al cărui fel de a vedea „purificarea" n-ar fi decât „prefacerea în emoţiune estetică. Dacă Platon adusese teatrului învinuirea de a dezlănţui în suflete pasiuni nedomolite. ca în oricare alt domeniu. aşa cum se desprinde din paginile Statului. 254: „As the tragic action progresses. Lipsită de o asemenea frână. prin aceasta. apărată de Râul 32 INTRODUCERE LA POETICA Teodorescu în teza-i despre Aristotel ca teoretician estetic'9. corespondenţe de care am avut prilejul să mă ocup şi a căror examinare singură mi se pare de natură să înlesnească reconstituirea obiectivelor urmărite de Poetica. 1937). Caserta. amintită înainte.228-233. p. the lower forms of emotion are found to have been transmuted into higher and more refined forms". am amintit în câteva cuvinte o obiecţie cunoscută. 1938. ipoteză a lui Luigi Russo60. un lucru poate fi considerat sigur: că metoda folosită de cercetătorii citaţi (mai bine zis.

în ultimă instanţă. „Zeul care ia minţile poeţilor . Chiar sub forma fragmentară în care am putut-o studia.pp.sună un pasaj al acestui dialog . INTRODUCERE LA POETICA sentimentele tragice: frica.s-ar putea numi „normalitatea" experienţei poetice. Schwenn. înainte de a trece la cercetarea altor aspecte ale doctrinei aristotelice a poeziei. 64 Cf. 71 K. 67 Finsler. să ne dăm seama că nu aceştia spun cuvintele vrednice de luare aminte. încercarea de reabilitare ale cărei linii principale le-am înfăţişat în paginile precedente comportă o consecinţă asupra căreia se cade sa zăbovim.f. 63 Cf. nota fundamentală a emoţiei tragice. e evident însă că el răspundea triumfător obiecţiilor celor mai grave ale actului de acuzare platonic.dTcjv. -„omenia" noastră într-un anumit înţeles al cuvântului05. combătând excesul de patimi. 170. ZuUiraSeia şi procesul rezultat din ea . Fără a mai reveni asupra paginilor din Politica unde se pomeneşte de o icdGapoic muzicală66. 34l-360. cu ceva mai multă îndrăzneală din parte-i (sau. „imitaţia" măsoară oarecum gradul de reprobabilitate al fiecărui gen literar: [j.. înfăţişată ca un proces de limpezire a sentimentelor pe calea participării la o acţiune fictivă (folosind o terminologie familiară filozofului: o aDjijjieTpia TWV TTa9r||j. aşa cum mi se pare. poezia dramatică figurează pe ultima treaptă în ierarhia lui. 70 XXVI 1462 b 12-l5. 135 (VII. Fără îndoială. în Charisteria Sinko. 1931. . Svoboda. 66 Mai sus. faţă de felul tradiţional de a judeca problema. La conception de Ia poesie chez Ies plus anciens poetes grecs. pentru că nu putem şti cum va fi fost tratată problema în capitolele pierdute ale Poeticei). Pentru Aristotel. l. l-34. dar. „Dar al Muzelor" pentru simţirea naivă a poetului din Ascra72. în această ordine de idei. p. pp. se numără. în sens potrivnic. cum nu lipsise din opera nici unui înaintaş al său.purificarea .i|iT|oic prin excelenţă. pp.n. LI V. . 29. dar. cu ceva mai mult noroc din parte-ne.p.dovedească înrâurirea binefăcătoare asupra vieţii lăuntrice. e cunoscut faptul că . reprodus mai sus. deşi mai puţin luat în seamă. 69 Supra. dacă interpretarea lui Rostagni e fundată. 68 La Poetica di Aristotele 2. de o KctSapoic a comediei68.. realizare absolută a procesului de imitare . în schimb. clasificarea formelor poeziei. cit. p.XIII 1452 b 3l-l453 a l şi Comentariul. Ca urmare. după indicaţii scoase din chiar textul Poeticei se poate vorbi de o KaSapoic a eposului asemănătoare cu cea tragică67 şi. între sentimentele socotite de filozof „bune" şi despre care un citat păstrat de Seneca. constituia o considerabilă noutate . ea avea să rămână o solie a cerului până şi în gândirea autorului lui Ion. VarsaviaeVratislaviae. aşa cum se întâlneşte la cei doi filozofi69.ci. |i€odTT|Ti rf)v 6pi£ovTai („filozofii peripateticieni socot că omul nu poale atinge o stare cu totul lipsită de afecte: apărând măsura în sentimente. ascultându-i. condiţiile necesare ale participării la acţiunea fictivă: ouniidGeia.op.Butcher. o reducere a sentimentelor la dreapta măsură compatibilă cu echilibrul interior). şi care -cu un termen ce pare banal. mai sus. pentru Aristotel.începând cu Hesiod şi sfârşind cu Platon . Aristotel ar fi putut întinde efectele binefăcătoare ale „purificării" la orice adevărată creaţie artistică. Heidelberg. p. lucru important.se slujeşte de ei. p.depăşesc de altminteri domeniul restrâns al tragediei.şi tocmai 65 Poef. printr~o adevărată operaţie de reabilitare a sentimentelor ca atare64.. c.M.1462 b l. texte ca acesta oglindesc convingerea unei anormalităţi a experienţei poetice despre care se poate spune că nu lipseşte din nici o scriere a filozofului. de bună seamă.. mila şi acel complex 4>iXdv6pwiTov. 1951. Simţăminte „bune" prin ele însele. întemeiat pe XXVI 1462 a 18. 23.ci că zeul însuşi e acel ce le rosteşte şi prin gura lor grăieşte către noi"73.pp. în măsura în care determină participarea noastră la o acţiune fictivă.o\r\ Sia |ii|ifjoewc . poate. Oricât de figurată ar fi o asemenea exprimare. Şi aceasta nu numai mulţumită „purificării". Pentru Platon. PIPPIDI pentru că determină cea mai intensă participare. TW rf)v miep(5oXr|v TWV iraSuv dvcupeiv.p.132-l50. frica şi omenia sunt. ale căror minţi sunt rătăcite. Ci". aşa cum se slujeşte de profeţi şi de ghicitorii cei dumnezeieşti. n.. Fr. mila. pentru ca.în Natalicium Geffcken. 251. 408 Bernard): oi S' eioayovTec.atitudinea teoreticienilor greci ai poeziei s-a redus la proclamarea caracterului ei supranatural71. afirmă că pot sluji uneori ca „arme în sprijinul virtuţii". 35 D. identică în aparenţă. 21l-212. Plut. tragedia e genul care întrupează arta literară în scopul ei cel mai înalt70. se reduce mila. 18. O consecinţă decurgând din considerarea literaturii ca o îndeletnicire prielnică şi legiuită. 72 Thcog. op. . la care.De uita et poesi Homeri. 16-l7. e total diferit orientată în semnificaţia ei adâncă. caută virtutea într-o stare intermediară").

Ov. 534 c-d. Paris. 5l-53. însuşi darul poetic. totuşi rezervele lui K. Fără a stărui. aşa cum pare verosimil. asupra noutăţii unei concepţii afirmate 74 1448 b 4-5 751448 b 6-7. 78-79. dar nu mai puţin limpede formulată). Ex. activitatea poetică e o activitate naturală. Mantica. Die Mu. Svoboda. când e fierbinte. un laconic rând al lui Aristotel coboară pentru întâia oară problema din înălţimile înstelate pe tărâmul psihologiei şi al istoriei.. şi graţioasele imagini sub care Platon îşi ascundea nedumerirea. Efectele acesteia asupra moralului se pot asemui cu ale vinului: ca vinul. 45-46. 36 INTRODUCERE LA POETICA în faţa acestui belşug şi a acestei constante. înaintea căreia pălesc şi laborioasa explicaţie a stărilor de „entuziasm". socotită de el ca manifestare a unei puteri suprafireşti încă în vremea când scria Etica Eudemiană(cea 350 î. la dragoste. iar cealaltă (după interpretarea ce mi se pare mai plauzibilă) „darul armoniei şi al ritmului""76. dar are şi rezultatul fericit de a dezlăntui în ei facultăţi de creaţie anevoie atinse de firi mai calme şi mai cumpănite. după acest curios text. Ca şi mai înainte. 33-34. cit. Potrivit acestei teorii. 761448 b 21. Dar atitudinea lui se desprinde tot atât de limpede şi din precizările ce urmează.două sunt cauzele ce par a fi dat naştere poeziei. amândouă cauze fireşti"74. în măsura în care pentru a se manifesta n-are nevoie de înrâurirea nici unui factor extern. Cf. pp. constituie din partea Stagiritului o luare de poziţie împotriva doctrinelor pentru care harul poetic era urmarea unei constituţii patologice sau a unei intervenţii suprapământene. op.sunt de cele mai multe ori „melancolici". la nebunie. căreia exprimarea greacă îi dă o vivacitate deosebită.9l-94. dezvoltatăîntr-o secţiune a Problemelor. III 4. discuţia circumstanţiată a rolului fierei în organism. 37 D. pe care o încercase Democrit77. departe de a constitui pentru ea un titlu de glorie.citim în capitolul XXX. cumpănit şi întreprinzător. înclinate spre extaz. fără a exclude facultăţile raţionale. într-adevăr. şi încă şi mai puţin de a unei revelaţii. Singularizarea lui faţă de atâţia predecesori iluştri nu se reduce însă la această simplă substituire de perspectivă.).se/i und dergottliche Ursprung des Singens undSagens2 (1956). Poetul Marakos din Siracuza. în măsura în care angajează răspunderea autorului Poeticei. L'Esthetique d'Aristote. ni se spune. bunăoară (ghicirea viitorului prin unul sau altul din mijloacele la care cei vechi recurgeau în chip obişnuit) . dar. 1934. pentru că e făcută să coexiste cu celelalte facultăţi ale sufletului. o activitate spontană. l în particular (în care indicii neîndoioase lasă să se recunoască idei şi altfel decât aristotelice80). Oamenii mari .F. Croissant. unde se arată că . în sfârşit.din cele două cauze . dacă. Uşurinţa cu care se înflăcărează îi apropie de nebunie. când e de o temperatură potrivită. CI'..e. 78 Jeanne Croissant. nu-i lipsit de interes să amintesc că autorul Poeticei n-a ajuns la vederile abia expuse decât spre sfârşitul vieţii. De aci până la explicarea misticismului prin factori fiziologici distanţa era mică şi Aristotel avea s-o parcurgă fără şovăire. „în general vorbind. şi W. în capitolul . oglindeşte măcar în parte ideile lui79. nu compunea niciodată mai bine decât atunci când îşi ieşea din minţi. continuă să-i apară străină de raţiune. omul e fricos şi predispus la leşinuri. teoria abia înfăţişată oferă o explicaţie raţională unor dispoziţii sufleteşti în care gânditori mai vechi se mulţumiseră să vadă manifestarea unei puteri supranaturale. Când fierea neagră e de felul ei rece. Cf. ar fi un privilegiu (sau o compensaţie) a unei alcătuiri organice caracterizate prin-tr-un belşug de fiere fierbinte. Delatte.pp. Aristote et Ies mysteres. Altfel spus. pp. caracteru-i iraţional o situează în regiunea inferioară a sufletului78.73 Ion. . o activitate normală. când fenomenele mistice prindeau a-şi pierde în ochii lui prestigiul de care îi apăruseră învăluite în epoca primelor scrieri. sădit în om din vremea copilăriei"75. 77 A. Ne găsim astfel în faţa unei adevărate teorii despre originea poeziei (laconic înfăţişată.prima e „darul înnăscut al imitaţiei. Unde mintea analitică şi realistă a lui Aristotel aruncă într-adevăr lumină asupra procesului complex al creaţiei literare e când. Simpla enunţare a acestei caracteristici. . Otto.n. PIPPIDI aci pentru întâia oară în istoria ideilor literare. Leş conceptions de l'enthousiasme chez Ies philosophes presocratiques. cum observă un cercetător recent al acestui aspect al gândirii Stagiritului. explicabilă prin libera înflorire a unor aptitudini general-omeneşti. M. 38 Fără a prejudeca asupra paternităţii Problemelor îndeobşte şi a problemei XXX. cum e cazul celor mai multe idei atinse în Poetica. în economia organismului lor precumpăneşte fierea neagra. l al acestei scrieri . exuberant şi imaginativ.citim în capitolul IV al Poeticei. 7y Pentru paternitatea aristotelică a Problemelor. Ponto. Această din urmă trăsătură merită să ne reţină luarea-aminte. e cazul să observăm că. îşi leapădă cu timpul caracterul privilegiat. împinge la patimi. Oamenii astfel conformaţi sunt firi colerice şi pătimaşe. pp.

mai departe. cu acea pătrundere care face din fiece rând al opusculului un adevărat tezaur de învăţăminte . în general.. De aceea darul poetic mi se pare la locul lui mai curând în indivizii armonios înzestraţi decât în exaltaţi. 52). New York. cit. p.în pasajul la care ne referim .. filozoful vorbeşte de desfătarea rezultând fie din anumite calităţi de stil. în faţa acestei atitudini. această f|Sovfj . judecata abia reprodusă (formulată parcă din întâmplare şi de altminteri defectuos transmisă83) exprimă reacţiunea Stagiritului împotriva unei explicaţii a activităţii poetice făcute să-i atragă ponosul unei obârşii morbide. iar pentru întregul proces de revizuire a platonismului întreprins de Stagirit după despărţirea lui de Academie. Mai mult decât atât. 1898. între exigenţele 83 Vezi Comentariul la acest capitol. aşa cum (nu fără exagerare din parte-i) aceeaşi tendinţa avea sa-l împingă să vadă în „imitaţie" un act de cunoaştere intelectivă84. după care cauzele poeziei ar fi „amândouă cauze firestf1. într-adevăr. alu/ia la un „sediu al intelectului" (Voepoc TO'TTOC). în măsura posibilului. 86 Cf. p. într-adevăr.observă el. p. ci particulară fiecăruia. In numeroase pasaje ale Poeticei. pe care îl distinge cu epitetul de „armonios înzestrat" (eiKJnnic) şi în care trebuie să vedem pe creatorul lucid sau cerebral81. părăsind părerile tradiţionale cu privire la inspiraţia poetului. 13. după care facultăţile cognoscitive n-ar fi localizate (cf. p. fiindcă cei dintâi sunt făcuţi să se adapteze oricărei situaţii. Aristotle's Criticism of Plato and the Academy2. Dacă. ne găsim aci înaintea uneia din acele contradicţii de care gândirea Stagiritului nu-i cu totul ferită86. pentru îndoitul motiv ca era un fapt de observaţie şi că o tradiţie multiseculară văzuse în ei pe poeţii prin 8(1 între altele. într-adevăr. pp. darul de a mişca în cel mai înalt grad nu-l au decât acei ce. menţionează pentru întâia oară un tip de artist diferit. E greu de înţeles. 98-99. pe consideraţii proprii gânditorului nostru) e dovedită încă prin argumentul plăcerii cu totul speciale pe care o . 954 a 3l-34. 81 Termenul apare deopotrivă în cap. în aceste rânduri. PIPPÎDI excelenţă. împărtăşind dispoziţia firească a creaturilor lor. în ce fel autorul Poeticei ar fi putut nutri ideea unei „tehnici" de felul aceleia pe care o studiem. în realitate. o afirmaţie ca aceea a abatelui Bremond. şi singur cel mânios să-i mânie. superioritatea ei asupra celorlalte varietăţi de poezie (întemeiată. Paris. potrivit căreia Aristotel n-ar fi scris „un singur rând de unde sa se poată trage concluzia că. Transpusă în alţi termeni.nu e aceeaşi pentru toate genurile literare. 45 şi. Harold Cherniss. existenţa unei categorii de poeţi a căror natură exaltată e stăpânită de alte legi decât ale raţiunii nu-i trecută cu vederea. Cujusmodi sit imitatio in illo Aristotelîs libro qui „depoetica" jnscribitur. nu Ka6apoic e scopul ultim al poeziei.XVII al Poeticei. XXX l al Problemelor. proclamarea de către Aristotel a caracterului normal al experienţei poetice urmărea să confere creaţiilor ei ceva din prestigiul speculaţiilor minţii. La fel cu fraza din capitolul IV. superioritatea recunoscută de Aristotel creatorilor lucizi (în hotărâtă opoziţie cu preferinţele manifestate altădată de Platon sau Pindar) îmbracă o semnificaţie asupra căreia nu poate încăpea îndoială. către care poezia tinde şi în atingerea căruia se realizează pe sine89. 84 Ct. mai departe p. în ochii lui Aristotel. M. ar fi identificat cunoaşterea poetică şi cunoaşterea raţională"85. In cazul special al tragediei.îi numeşte „scoşi din fire"87. mai bine spus a ţelului urmărit de artă în general şi de arta literară în particular. pe care acceptarea caracterului iraţional al experienţei poetice l-ar fi introdus în liberul joc al raţionamentului. să ne înşele asupra faptului că. Importanţa deosebită a fenomenului „purificării" şi discuţia ceva mai amănunţită pe care i-am consacrat-o nu trebuie. alături de tipul tradiţional al dramaturgului extatic. 185 urm. şi Apendicele IV. cum am avut prilejul s-o arăt. 39 D. o contradicţie asemănătoare se dezvăluie în problema naturii artei. fie din anumite situaţii sau invenţiuni poetice. trebuie respinsă cu hotărâre. 1962.ţel al oricărei manifestări artistice . H. dacă n-ar fi început prin eliminarea din domeniul inspiraţiei până şi a ultimului element incontrolabil. în acţiunea de reabilitare a poeziei condamnate de Platon pentru pricini în numărul cărora învinuirea de iraţionalitate nu era cea mai puţin gravă. atitudinile personajelor. 40 unui sistem intelectualist şi propriile sale observaţii de psiholog Aristotel se descurcă anevoie.ca poetul să-şi desăvârşească opera căutând a-şi însuşi. Această desfătare e înfăţişată ca un ţel (reXoc). pp. 41 urm. Parigot. „Mai trebuie iarăşi . se lasă stăpâniţi de patima fiecăreia: singur cel turburat izbuteşte să turbure cu adevărat şi pe alţii. câtă vreme ceilalţi sunt ieşiţi din fire"82. în evidentă contrazicere cu doctrina aristotelică a sufletului. op. 82 1455 a 29 si urm. III 4 şi observaţiile lui Svoboda. 85 Priere et Poesie. De anima.. ci plăcerea (fjSovfj)88. şi hotărârea eu care proclamă superioritatea poeţilor lucizi nu ne face să uităm decât pe jumătate existenţa celor pe care .

şi Marcel Breazu. e limpede că aceasta trebuie obţinută din înlănţuirea faptelor.p. 146. orice fel de desfătare. ori coloritului. p. 94 IV 1448 b 15-l9. fără îndoială. 91 XXIV 1453b 10-l3: „desfătarea pe care trebuie s-o cerem unei tragedii nu poate fi. plăcerea resimţită nu se va mai datora imitaţiei mai mult sau mai puţin izbutite.e şi cel mai puţin artistic şi cel mai străin de natura poeziei"100.87 Cf. Plehanov (Scrisori fără adresă. Altminteri. care. . dar nu condiţii indispensabile ale emoţiei pomenite..desluşeşte filozoful în continuarea rândurilor citate: „pentru că au prilejul să înveţe privind şi să-şi dea seama de fiece lucru. îmbrăţişând punctul de vedere că „arta începe atunci când un om reînvie în sufletul său sentimente 42 INTRODUCERE LA POETICA cu vederea faptul că. In sfârşit. M. 184-l85. după fina observaţie a lui Platon98. după termenii Poeticei. împotriva opiniei abatelui Bremond. PIPPIDI procură . agrementul decurgând din elementele „exterioare" ale dramei . natura plăcerii artistice. După altul. IX 1451 b 23.).prilej. 1960.. 6 urm.p.ci numai cea care-i e proprie. cf. ori de câte ori căutăm să ne dăm seama de valoarea imitaţiei în raport cu obiectul imitat. Cf. ci şi a unor stări sufleteşti. fericit de a avea înainte-i o imitaţie mai mult ori mai puţin izbutită. Cunoaşterea artistică. „De aceea se şi bucură cei ce privesc o plăsmuire" . ci simpatiei cu care împărtăşim suferinţele eroului tragic97. „purificarea" aristotelică e un „accident" în drumul spre plăcere: un accident care are meritul considerabil de a îndreptăţi moralmente ţelul pe care poezia si-l propune. 37.". Cum am mai avut prilejul s-o scriu („Atheneum". se vorbeşte de ea ca de satisfacerea unui dar înnăscut al armonici şi al ritmului92. Pe măsură ce împingem mai departe citirea Poeticei. 71). iar tragedia e . V. se cuvine amintită fina observaţie a lui G. în cazul special al tragediei. bunăoară că cutare înfăţişează pe cutare. „Darul imitaţiei . puternice mijloace de desfătare. XIII 1453 a 35. 1462 b 13-l4. III 1408 h 19: eV6eov ydp f| TTOITIOIC („poezia e ceva dumnezeiesc"). pentru a ne lăsa apoi uşuraţi şi împăcaţi. Bucureşti. bunăoară. XXIII 1459 a 21. p.în măsura în care fericirea şi nefericirea se vădesc prin fapte96.. — observă Aristotel. Bucureşti.p. fie frica. Rhet. imitaţia nefiind numai imitaţia unor acţiuni. faţă de plăcerea pricinuită de dezlănţuirea sentimentelor de milă şi frică.. de jale. 28. pentru noi. nu asupra logicii. care-şi pune în valoare una din pornirile cele mai adânc înrădăcinate ale firii omeneşti.. pricinuită de o imitaţie care e opera dramatică prin stârnirea sentimentelor de mila şi frică91. Partizanii identificării continuă totuşi a fi numeroşi printre reprezentanţii unei anumite orientări în interpretarea Poeticei. Muzica şi metrul sunt. plăcerea estetică implică o însemnată doză de cunoaştere intelectuală. Datoria poetului fiind să provoace desfătarea cu ajutorul unei imitaţii în stare să stârnească mila şi frica. 88 Poef. e de ajuns să ne gândim la condiţiile şi idei încercate sub influenţa realităţii care-l înconjoară şi le dă o expresie determinată prin imagini". w IV 1448 b 20-21. 9? 1448 b 5-9. XIV 1453 h K). Ca să înţelegem însă în ce chip lucrul va fi fost posibil. Cine împinge însă mai departe această analiză şi caută să precizeze. faţă de irezistibila pornire care ne identifică pentru durata acţiunii cu zbuciumul protagonistului. . pp. şi infra. nu uită să adauge precizarea după care „opera de artă. iar plăcerea pe care o dau imitaţiile e şi ea resimţită de toţi"93.. ci desăvârşirii execuţiei. . într-o serie de alte pasaje. 1935. mai multe răspunsuri nu tocmai concordante. 9:1 Supra. Faţă de emoţia stârnită de aceste suferinţe. apare astfel lămurit că între diferitele explicaţii ale desfătării poetice nepotrivirea nu poate fi tăgăduită. XXV 1460 b 24. fie mila.prezintă puţină importanţă. cum sună definiţia95. după care icaSupoic nu s-ar deosebi de plăcerea poetică (Prierc et Pocale. 96 VI 1450 a 1 6-20. ori cine ştie cărei alte pricini"94.plăcerea pe care o resimţim asistând la reprezentarea ei nu se datoreşte numai unui raţionament. I.. în legătură cu această întrebare. mai explicit... p.". cf. muzică. nu poate fi trecut 90 XXVI 1462 a ÎS.. dar şi de intensă mulţumire. „măcar că atrăgător. Cât priveşte elementul spectaculos (montarea sau punerea în scena).IX 1451 b 23. XXVI 1462 a 16. Asupra funcţiei cognitive a artei. acelaşi concept capătă un conţinut afectiv. D. 97 XI 1452 b l-3: „o recunoaştere însoţită de o răsturnare de situaţie va stârni. Aşa fiind. îndeobşte. ca şi pentru iubitorul de artă.. de la Nicola Terzaghi până la Mânară Valgimigli. 1957. de se întâmplă să nu fie ştiut dinainte. acţionează asupra aptitudinii noastre de contemplare. în această ordine de idei.vers. ajunge la încheierea că se dau în opusculul aristotelic.e sădit în om din vremea copilăriei. XXVI 1462 b 12. 305). 84 XXVI 1462 a 11. ca una ce depinde de reflecţia cu care întovărăşim contemplarea operei de artă... experienţa artistică n-ar fi decât satisfacerea unui instinct mimetic: pentru creator. . Mai sus. 102 urm. Racine et Vulery.citim în capitolul IV . montare . b 12-l3. în care suntem îndemnaţi să recunoaştem ţelul şi rostul tragediei99. într-un prim pasaj.

constituia. Mai puţin exactitatea. la rândul ei copie imperfectă a unei realităţi inaccesibile altfel decât pe calea filozofiei105. ] 05 • Ve/i mai sus. if by irrational we mean «caused by rânduiri energy rather than by formal-final causes». 1962. autorul Poeticei avea să-l numească uifiîioic şi căruia (cu un echivalent făcut să exprime numai o parte din sfera de înţeles a cuvântului grec) i-ain zis „imitaţie" sau „reprezentare".al căror rost a fost să înlesnească înţelegerea atitudinii lui Aristotel în îndoita problemă a 11)1 în acelaşi sens.only pursued. ne-am întreba ce-l deosebeşte sub acest raport de Platon.tocmai imitarea unor acţiuni în stare să inspire aceste sentimente". explicaţia intelectuală a plăcerii estetice vădeşte preocuparea de a păstra poeziei o cât mai mare doză de element noţio-nal1()i. pentru că nu asta face din el un imitator.opera lui urmărea s-o trezească împotriva condamnării platonice a poeziei. care afirmase şi el acelaşi lucru. p. plăcerea astfel obţinută e o desfătare vătămătoare şi condamnabila102.ştie care trebuie să-i fie locul în economia operei. lăsând la o parte discrepanţa şi reţinând doar faptul că. plăcerea estetică e o plăcere curata şi nevătămătoare: fjSovrj df3Xaj3rjc. Gould. 97. o asemenea plăcere nu primejduieşte cu nimic echilibrul sufletului: departe de a fi condamnabilă. As he notes in the Politics. în această ordine de idei. Considerată din acest punct de vedere. nu acesta e înţelesul pe care-l acordă procesului mimetic Aristotel. "XIV 1453 b 10-l 3.mai bine decât orice alt poet .nu e poate fără folos să semnalez unele confuzii oricând posibile din partea cititorului neprevenit al tratatului şi. în practică. despre a cărei ultimă esenţă ni se spune că ar fi imitaţie103. ca să zic aşa. înainte de a reveni însă asupra înţelesului imitaţiei în paginile Poeticei .şi ce valoare trebuie să atribuim în cadrul sistemului aristotelic de gândire unei creaţii ca poezia. That will do. PIPPIDI privinţe. the deliberate and skilful excitation of these emotions in certain musical rites has an indubitably good e f fee t. câtă vreme explicaţia afectivă . ţelul artei e plăcerea. Thuspoetry finds its place afterall in Aristotle's elegant universe: it isnot realy irrational. Scripta minom. Jaeger. afirmarea unei personalităţi în trăsăturile ei cele mai originale şi mai singulare. What can that good be. 647: „Plato hâd complained that tragedy stirred up unworthy emotions like «pity and fear». 45 D. Cum s-a arătat înainte. . Aristotle's raţional system is able aiter all to account lor the disturbing phenomena of poetry and drama". vezi acum W.am avut prilejul să pomenesc în mai multe rânduri procesul spiritual care pentru gânditorii antici se confunda cu actul creaţiei literare: pe care. but a good. în ochii căruia criteriul adevăratei poezii e constituit de măsura în care eul artistului îşi găseşte (mai bine zis.Homer mai trebuie lăudat şi pentru că . e înţelesul pe care am văzut că-l acordă termenului Platon. Dacă. pentru Aristotel. M. . 104 IX 1451 b 27-28. 1960. p..cu ştiinţă şi voinţă . Poetul c dator să vorbească cât mai puţin în numele propriu. says Aristotle. căruia creaţiile artei îi apăreau ca o palidă copie a realităţii înconjurătoare. Cf. II 667-66X. 43 D.observă el. . şi Th.decurgând direct din analiza fenomenului literar . PIPPIDI speciale în care Aristotel îşi elabora sistemul: la reacţiunea pe care . And so. p. 102 în toată opera lui Platon un singur text se abate de la această atitudine intransigentă. o concluzie impusă. de imitat. după Platon. mulţumită procesului de „purificare". cu atât mai des săvârşite cu cât pregătirea lui filologică e mai mică. E. „Demn de laudă în atâtea alte 1031 1447 a 15. 399. M. 16 si urm. E momentul să arăt acum cu mai multe amănunte ce trebuie să înţelegem prin acest termen .but the pleasure which men experience in this way is necessarily not an evil. Pentru consideraţii ce se vor vedea la vreme. of course. răspunsul ar trebui sa fie acesta: pentru Platon. 1(X)V1 1 450 b 1 5-l K. Alţi autori nu fac decât să se scoată întruna pe ei la iveală. p. cea dintâi imagine pe care cuvântul o sugerează e aceea a unei reproduceri mecanice a unui model determinat. nor does tragedy's apparently recent emergente succeed in destroying the Aristotelian assumption thatForrns areneverinvented. în ochii lui Aristotel. presupunerea e tot ce poate fi mai străin de gândul lui Aristotel. is catharsis. then? Aristotle's answer. . Bignami. cleansing men of their tcndeneies to react too excitably to fearful and pitiable things. 44 naturii poeziei şi a locului pe care merită să-l ocupe în viaţa obştii. totuşi.1. O astfel de confuzie e aceea care face din procesul mimetic o expresie a subiectivităţii artistului. nu .fundamental pentru întreaga estetică veche . marcând o concesie în sensul punctului de vedere apărat de Stagirit: Leg. şi care nu-i poezie decât în măsura în care e imitaţie104. In consideraţiile de până aci. nu-şi găseşte) loc în operă. Potrivit felului nostru de a judeca. în „Gnomon". La Poetica di Aristotele e /'/ concetto Jell'arte pressogli antichi. Roma.

ea nu poate fi o creaţie independentă de realitate.cum am mai avut prilejul s-o relev. ea trebuie concepută ca subordonată unei realităţi străine de ea. p. care e devenirea: un proces evolutiv a tot ce există. care.urmăreşte şi ea anumite ţeluri. IV 1449 a 14-l5: „tragedia s-a desăvârşit puţin câte puţin. în lumina desluşirilor de până aci.pentru că nedefinitul anumitor afirmaţii ale Poeticei a împins şi împinge pe mulţi critici să atribuie Stagiritului idei străine de sistemul său estetic. prin creaţia lui. până când. pentru că procesul mimetic comportă efectiv o liberă reelaborare a datelor realului. să-i dea o expresie credincioasă şi. Metuph. Homer. pe de alta. IV 1015 a 10. mişcarea e neîntreruptă: fiece lucru năzuieşte către o formă a lui proprie şi numai în măsura în care izbuteşte să atingă această formă. Datoria artistului e s-o descopere. înainte de toate. după diferitele niveluri ale creaţiunii. Butcher. pe de-o parte. o femeie ori vreun alt personaj"106. Dar respectul naturii e şi atitudinea artistului. 46 INTRODUCERE LA POETICA Imitaţia nu poate fi dar liberă creaţie a fanteziei. Pentru un exemplu din câmpul literaturii.. pp. imitaţia e cunoaştere.. după multe prefaceri. c f. . zone întregi ale domeniului ei ne pot apărea fără noimă.IV 3X1 b6. împotriva unei asemenea interpretări se ridică. 1"' Textul capital e De par/. Phys.mdFine Art. vrea să zieă forma exemplară către care fiece lucru năzuieşte: pe care natura caută s-o realizeze. pentru care limba greacă nu cunoaşte nume mai potrivit decât u IUTI o ic şi care e condiţia prealabilă a oricărei născociri. . 47 D. .. fără legături cu realitatea trăită sau cu cea istoric atestată. La fel cu natura. . II 199al5. dar şi din cuprinsul capitolului IX. „Concepţie adevărată". se osteneşte să-şi realizeze gândul. după gânditorul nostru.se poate spune că şi-a împlinit rostul109. de altă parte. \V (VII) 1337 a l-2. devine lămurit pe măsură ce ne ridicăm pe scara fiinţei. anim. în schimb. să confere individualului o valoare universală. Brea/. Această confuzie c şi mai frecventă decât cea precedentă. . trebuie să ne întoarcem cu gândul la conceptul fundamental al filozofiei aristotelice. artistul năzuieşte să ducă mai departe pornirea spre „mai bine" în curs de înfăptuire în lumea înconjurătoare114: ca în cazul aceluia. .. pentru că potrivit felului elenic de gândire. Ajungem astfel să ne lămurim înţelesul definiţiei păstrate de Ethica Nicomachce. Aristotele. II 194 a 21. o supunere la rosturile ei.. I 645 a 4 şi urm. Cf. LIX.dincolo de dezordinea elementelor izolate . Dacă e cunoaştere.imită decât puţin şi rar.care-i exprimă esenţa. după termenii căruia cunoaşterea poetică ar fi „mai filozofică şi mai aleasă" decât cunoaşterea istorică. într-a-dcvăr. Dar această noimă există şi frumuseţea ei se dezvăluie minţii deprinse să contemple . Privite în parte şi de aproape.s-a observat cu drept cuvânt. e şi greşeala de a confunda imitaţia cu libera activitate a fanteziei. Albeggiani. Poet. o continuă ascensiune pe scara fiinţei. 156-l57.i Poetica. II 194 a 28. de care nu poate fi despărţită şi pe care o imită1'J. darul plăsmuirii unei lumi de vis. 112 Pol. Cunoaşterea artistică.. înţelesul cognitiv de care am văzut că termenul nu poate fi despărţit. cu alte cuvinte. dar nu să le meargă împotrivă. dar nu mai puţin gravă. pp. Meteor. aşa cum nu e lirică afirmare a unei personalităţi. '" 'H TEX^T] uiutÎTai T TI v 4>u'aic: Phyt. M.. prin a cărei acţiune existenţele individuale sunt călăuzite către un ţel propriu..în înţelesul larg pe care termenul îl îmbracă în greceşte . pentru Aristotel. cu răbdare şi perseverenţă. menirea ci e . arta . după o introducere de câteva vorbe.să împlinească lipsurile naturii"112: cel ce o exercită trebuie să înceapă prin a-i cunoaşte intenţiile. Când e vorba de o artă utilitară (meşteşug.dacă poezia e cunoaştere. Aristotle's Theory oif Poetiy . înzestrată cu un soi de raţiune instinctivă. Atitudinea mentală a meşterului implică astfel o adaptare 109 Phys. Telul acesta. trecând peste greşeli şi rătăciri. pe data pune în scenă un bărbat. apoi să găsească mijloacele practice de a le realiza. M. 107 Pag. dar pe care nu întotdeauna izbuteşte s-o ajungă.economia minunată a întregului110. . şi comentariul lui S.. Ca să-i realizăm înţelesul. Ca tovarăşul său mai modest al cărui nume îl poartă şi de care socialmente e atât de aproape113. Aşa fiind.u. 42. mai mult sau mai puţin ascuns. cum se zice astăzi). de a-i atribui. a încetat să se mai transforme". opera lui îşi propune să întreacă modelele oferite de natură. PIPPIDT la ţelurile naturii. unde se spune că desfătarea oferită de contemplarea unei plăsmuiri e de natură intelectuală. De o natură diferită. şi aceasta reiese limpede nu numai din rândurile capitolului IV reproduse înainte107. înăuntrul fiecărui sector al existenţei.. găsindu-şi firea adevărată. Natura întreagă. Acţiunea naturii poate fi dar asemuită cu acea a unui creator. nu-i altceva decât o energie creatoare. H.28-29. orice forma de cunoaştere e în funcţie de natura pe care o reflectă şi căreia tinde să i se conformeze108. potrivit căreia trebuie să vedem în artă o activitate creatoare întemeiată pe o concepţie adevărată115. nici să se depărteze de ele. 108 Ci'. 106 XXI V 1460 a 5-l0. L. O astfel de formă (elBoc) se ascunde în fiece fenomen izolat. aşa cum îl concepe Aristotel.

cu atât mai bine. 124 si urm. trebuie să ne depăşească prin armonia trăsăturilor şi prin statura morală. 119 XV 1454 b 8-l1..nu e să povestească lucruri întâmplate cu adevărat. orice atitudine care oglindeşte o personalitate. ca şi în rău. sunt „caractere. 1140 a 6-l0. se pot citi pagini interesante în A.. ca şi în rău. -observă Aristotel într-un alt loc119. aceasta n-ar fi mai puţin istorie. câtă vreme istoria mai degrabă particularul"118. 11S Z 4.stă scris în capitolul XXV.e condiţia ca imitarea să fie a unei acţiuni complete şi întregi. La fel şi poetul. Paris. 8. în bine. ci pentru că unul înfăţişează fapte aievea întâmplate. întrucât nu există arta care să nu consiste într-o pornire creatoare întemeiată pe o concepţie adevărată. pentru a-şi merita numele. într-adevăr. patimi şi fapte" omeneşti116. pentru că modelul trebuie depăşit"122.Platon. înseamnă orice gest exprimând o dispoziţie sufletească. şi totuşi mai aleşi. Şi. trebuie să se ridice la un nivel reprezentativ pentru întreaga omenire: în bine. trebuie să-i înfăţişeze cum sunt. în cazul special al poeziei.. Se desprinde din aceste rânduri o particularitate a creaţiei poetice subînţeleasă în definiţia fiecărei arte imitative. . trebuie să îndeplinească o seamă de condiţii. T° CHUTO av eui Te'x1'1! KCU e£ic ueia Xo'you (iXtiGouc iToir|TiKrj („întrucât arhitectura e una din arte.. „Chiar de i s-ar întâmpla (poetului) să-şi clădească opera pe lucruri petrecu te. .trebuie urmată pilda bunilor portretişti. -n-ar fi totuşi din această pricină mai puţin poet: doar nimic nu opreşte ca unele din întâmplările petrecute să fie aşa cum era verosimil şi posibil să se petreacă şi. 118 1451 a36-l451 b. Nu însă în înţelesul unei reproduceri aidoma.cu o formulă folosită altădată de Platon şi pe care 113 Asupra locului artistului în societatea greacă.vremelnicului ceva din prestigiul lucrurilor nepieritoare. 1451 b 30 şi urm. obiectul imitaţiei.Cf.are dreptul să răspundă că l-a înfăţişat. Ceea ce nu înseamnă că realitatea istorică n-ar putea constitui şi ea motivul unei opere de poe/ie. poate. a fi viaţa omenească. dar. tot acolo: „Oameni cum sunt cei pictaţi de Zeuxis. din acest punct de vedere. Făpturile ei participă la o realitate mai /\ caracteristică decât realitatea înconjurătoare. într-adevăr. oxj're TOKZUTTI f| ou Texvn. cum trebuia să //e. la care ne putem acum întoarce fără teamă de greşeală. în înţelesul larg pe care i-l atribuie Stagiritul.„oameni în acţiune"117. dar asupra căreia nu-i inutil să ne oprim în chip special: aceea că imitaţia are a fi imitaţie frumoasă si că. „De vreme ce tragedia e imitarea unor oameni mai aleşi ca noi.-ni se spune mai departe. L'Art cn Grece. nici vreo asemenea pornire care să nu ţie artă. eroii şi eroinele tragediei. 116 1447 a 27-28. fapte ce s-ar putea întâmpla". care. iar celălalt. silindu-se să dea modelelor înfăţişarea particulară inll 1448a l. măcar că asemănătoare.JRep. „Dacă se aduce artistului învinuirea că n-a înfăţişat fidel ce voia să înfăţişeze. Lumea poeziei se situează astfel pe un alt plan de adevăr decât acel al experienţei. KCU oviBqua o vi'T e Textil eofiv TI'TIC ou | i£Ta Xo'you TroiT|Tiicf| 4'£ic ermv. 48 INTRODUCERE LA POETICA Aristotel o adoptă . Izvorul de inspiraţie al poeziei are. 114 Deingr. acest text deosebit de important sună: e ir ei S' f| oiicoSouitcf) Tţ\vr\ TÎC e cm v icai 6'irep e£ic TIC ueid Xo'you uoumic'rî. „Datoria poetului . această supremă expresie a puterii eline de creaţie. PIPPIDI fiecăruia. şi anume o pornire creatoare întemeiată pe raţiune. le fac totuşi mai frumoase. Şi. istoricul nu se deosebeşte de poet prin aceea că unul se exprimă în proză şi altul în versuri (de-ar pune cineva în stihuri toată opera lui Herodot."121. care-şi împrumută primele elemente caracterului generalvalabil al episoadelor înfăţişate. 48 şi urm. se poate să nu existe. că-s mai frumoşi. de acel elSoc al speţei pe care artistul l-a întrevăzut şi căruia încearcă să-i dea fiinţă. „acţiune". Deonna. ori cu cine ştie ce alte cusururi în firea lor. cu nesfârşita varietate a întâmplărilor ei. asemănători cu fiecare dintre noi.. înseamnă că arta se poate defini ca o pornire creatoare întemeiată pe o concepţie adevărată").. citim în capitolul I al Poeticei. cel ce le imita se poate numi plăsmuitorul lor". M. în original şi în traducere.. Ceea ce se statorniceşte aci drept materie a poeziei sunt posibilităţile permanente ale firii omeneşti: virtualităţile sufleteşti ale unei umanităţi exemplare. cu vorbele . de Ridder şi W. pp. nevoit să imite oameni mânioşi ori uşuratici. versificată ori ba). poezia înfăţişează mai mult universalul. eroul tragic e aşa cum ar trebui poate să fie oamenii: mai aproape de ideea pe care o reprezintă. mai departe: „. anini. In loc să fie ca toţi oamenii..X6()3c. . 1924."120. ceea ce revine a spune . ci lucruri putând să se întâmple în marginile verosimilului şi ale necesarului.708 a 9 şi urm. 49 D. Cea dintâi şi cea mai importantă din ele aceea care le rezumă şi le implică pe toate . însă.notează Aristotel în capitolul IX . ci al unei transfigurări în frumuseţe..

într-o situaţie dată. au a fi urmarea nemijlocită a altor cuvinte şi gesturi. reiese lămurit că plăsmuitorul care e poetul cată să fie mai curând plăsmuitorde subiecte decât de stihuri. 52 tineri sau bătrâni. pentru acest motiv. pe care artistul e ţinut să le respecte. IX 1451 b 27-29: „Din cele ce preced. îndeplineşte o funcţiune receptivă mai curând decât una activă.nu-i imitarea unor oameni. 17 a l şi urm. iar nu de sentimente (iraGri). iar nu a unei calităţi. 123 1450 b 25-27. în general. nu au. verosimilitatea şi necesitatea arătate de-a lungul paginilor Poeticei ca determinante ale legăturii dintre diferitele părţi ale operei literare trebuie înţelese ca o verosimilitate şi o necesitate psihologice. op. după felul de a gândi al Stagiritului. după un important pasaj al Retoricii. Lucrul e atât de adevărat încât. LXXV.". cit. Classicitâ e spirito modcrno. PIPPIDI reduc Ia simple podoabe verbale. iar de imitat imită acţiuni.. M. propoziţiunile narative sau descriptive (de el numite „enunţiative") sunt singurele înzestrate cu valoare logică. ci a vieţii. Cf.4. când scrie „tragedie". Observaţia va apărea justă oricui ţine seamă că. Aşa se şi face că oamenii sunt într-un fel sau altul după caracterele lor. Faptele şi subiectul se dovedesc a fi astfel rostul tragediei. „Tragedia -scrie el în capitolul VI (şi. prin excelenţă mitica sau mitopoetică. adevăratul poet e dator să dea glas personajelor de el alese. departe de a putea fi imaginate după plac. Miinchen. p. Legi permanente ale creaţiei artistice. iar rostul e mai însemnat ca toate. în ochii gânditorului grec. sentimentele şi caracterele nu constituie elemente ale poeziei decât în măsura în care decurg sau se exprimă prin fapte. în aceste condiţii. ci şi de un preconcept teoretic"125. pentru Aristotel.. Şi tot astfel. Concluzia care se impune. propoziţiunile în care se exprimă o stare afectivă (rugăminte.. puternici ai pământului sau simpli muritori. iar fericirea şi nefericirea decurg din fapte. ci se 124 1450 a 16-23. 1936. e că armonia şi coerenţa unei opere de artă îi conferă acesteia un caracter de obiectivitate fără de care Aristotel n-ar fi putut proclama caracterul „mai filozofic" al poeziei în raport cu istoria. H.ca „potrivire. 1221461 b 12-l3. sentimentelor şi faptelor unor anumite personaje cu legile permanente ale sufletului ul?7 omenesc ' . potrivit legilor firii. singurele ascunzând sub învelişul cuvintelor un conţinut intelectualJ 26. LXIII. şi nici de caractere (Tf6r)). . Sufletul artistului.filozofului: a unei acţiuni având „început. Cf. 127 Albeggiani. dar fericiţi sau nefericiţi după isprăvile fiecăruia. aşteptare sau dorinţă) şi care. Bărbaţi sau femei. ca unul ce-i poet întrucât săvârşeşte o imitaţie. 125 Lu poetica di Aristotele2. mijloc şi sfârşit"123.. trebuie să înţelegem poezia îndeobşte) . al IV-lea. In contrast cu ele. carel face pe Aristotel să nesocotească elementul subiectiv al poeziei în măsura în care exaltă elemcntu-i obiectiv: reflectarea realităţii prin mijloacele care-i sunt proprii. s-a scris şi s-a repetat de toţi câţi au avut prilejul să se ocupe de vreunul din aspectele Poeticei că pentru Aristotel poezia trebuie să fie înainte de toate imitaţie de fapte (irpayuaTa). şi cu atât mai indiferent faţă de lirica propriu-zisă) îi e impusă nu numai de condiţii de fapt sau de caracterul adevărat al artei greceşti. 116 si. p. verosimilul şi necesarul cărora trebuie să se conformeze în desfăşurarea ei acţiunea tragică nu-şi găsesc niciunde o mai riguroasă aplicare decât în conturarea lăuntrică a protagoniştilor dramei."124. în loc să se exprime pe sine. 51 D. Aşa se şi face că cei ce săvârşesc imitaţia n-o fac ca să întruchipeze caractere. conţinut logic. 50 INTRODUCERE LA POETICA în această ordine de idei. Fa'rber. Ne găsim aci la obârşia concepţiei potrivit căreia „poetul e dator să vorbească cât mai puţin în numele propriu". când problema tipicului ne-a devenit mai familiară decât gânditorului grec din sec. telul fiecărei vieţuiri fiind realizarea unei fapte. 126 De interpr.. 121 1460 b 32-34. ci îmbracă cutare sau cutare caracter ca să săvârşească o faptă. pus în lumină de acelaşi învăţat. 120 Mai reprezentativi.notează în legătură cu acest text Augusto Rostagni . am spune astăzi. iar cuvintele şi gesturile acestora.că o astfel de atitudine (din pricina căreia Aristotel se arată indiferent faţă de orice formă artistică al cărei miez nu-i constituit de o poveste. a gândurilor. îşi găsesc o largă întrebuinţare în vorbirea frumoasă şi în poezie. dintr-un zbucium . aceşti exponenţi ai unei omeniri supuse încercărilor sunt ţinuţi să-şi înfrunte nefericirea într-un chip în stare a face din fiecare un om reprezentativ.. „Se simte . p. 121 1460 b 32-34. Die Lyrikin der Kunstheorie der Antike.

Cf. impresionarea unui public cu atât mai lesne de cucerit cu cât personalitatea eroului e mai prestigioasă şi cu cât ideea pe care şi-o face despre intrigă e depăşită de deznodământ.cu pilde împrumutate din legendă .ne îndeamnă să cugetăm la binele care nu-i veşnic sau la curajul cu care trebuie înfruntată restriştea. Astfel de recomandări urmăresc.individual prefigurarea unui destin obştesc. „din faptele întâmplătoare. prescripţia la care mă refer subliniază caracterul organic al operei dramatice."'29. „deznodământul intrigii trebuie să se datoreze caracterelor eroilor. cu un silogism particular poeziei135. 53 D. în legătură cu care se dă sfatul ca întâmplările să se suc-ceadă „împotriva aşteptării. E condiţia indispensabilă pentru ca simpatia care ne înfrăţeşte cu suferinţa lor să-şi facă drum spre sufletele noastre şi e telul către care trebuie să tindă poetul. însoţită de observaţii şi de precizări asupra mijloacelor potrivite să dczlănţuiască emoţia spectatorului. continuă să se vadă o contribuţie de capitală însemnătate la constituirea unei estetici a tragicului. alcătuit din părţi. împreună cu sfatul după care evenimentele au a decurge unele din altele. Adevăratele sentimente tragice trebuie să se nască din „simpla înlănţuire a faptelor". nici absolutul . înclinate să descopere o logică acolo unde viaţa ne pune sub ochi întâmplări fără legătură aparentă între ele. altele. XV 1454 a 17. Pretinsa unitate de timp îşi trage obârşia din V 1449 b 12-l3. închipuit ca un cadru 130 XIV 1453 b l-3. pe plan logic.dacă nu adevărul. să-şi facă loc nici un element iraţional"137. Urmarea avea să fie consfinţirea. şi o semnificaţie morală în evenimente lipsite de orice răsunet afectiv. ale cărei părţi se cer „aşa fel îmbinate încât. Aristotel era în situaţia de a-şi da seama bine de ceea ce constituie esenţa tragediei de atunci şi dintotdcauna: o schimbare de situaţie. Aceasta nu i-a împiedicat pe teoreticienii literari ai Renaşterii să impună. l2ylX 1452 a 3-7.acel posibil sau acel probabil îndestulătoare pentru a face acceptate întâmplările şi pe actorii unei acţiuni imaginare. unele privesc persoana protagonistului (superior comunului muritorilor prin calităţi morale. Simpla siluire a sensibilităţii 128 II 1448 a 2. Pe plan estetic. 134 Prilejul e bun pentru a preciza că singura unitate pomenită de Aristotel în paginile Poeticei e unitatea de acţiune (în capitolele VII. PTPPIDI spectatorului e totuşi atât de departe de a constitui obiectul preocupărilor lui Aristotel. în care. prin mutarea din loc a uneia ori prin suprimarea ei.. . provocată pe calea spectacolului. în învăţătura Poeticei. înăuntrul căruia acţiunea eroului îşi desfăşoară urmările cu rigoarea unui raţionament. VI 1449 b 23. O asemenea regulă e aceea de a construi tragedia în jurul unui unic subiect. stă la ba/a teatrului modern de inspiraţie clasică. dar decurgând unele din altele". iar „senzaţia unei grozăvii". şi iarăşi o faptă să urmeze după alta după criteriul verosimilului sau al necesarului"136. prin buna-i stare materială şi prin condiţia lui socială128). Ea se manifestă în subiect. pe urma căreia protagonistul trece de la o stare de fericire la alta de nefericire. şi nu unei intervenţii divine". e decretată „fără legătură cu tragedia"131. în condiţii în stare a satisface natura noastră de fiinţe raţionale. sub aceste pasaje). VIII. Din aceste precizări. mai departe Comentariul. dar să fie si înzestrat cu o anumită mărime".unic „întrucât e imitaţia unei acţiuni unice si întregi". Unitatea astfel scoasă în relief poate fi ţinută drept „regulă" a tragediei134. 133 VIII 1451 a 33-34. care. încât „frica şi mila stârnite prin artificii scenice" i se par puţin invidiabile în ochii unui poet demn de acest nume130. texte arbitrar interpretate (cf. 131 XIV 1453 b 8-l0. iar nu în înţelesul că ar privi un singur personaj sau un singur moment din viaţa lui132. 132 VIII 1451 a 16 şi urm. ori de câte ori . sub autoritatea numelui său. afară de cazuri excepţionale. „în înlănţuirea faptelor nu trebuie. desfăşurarea acţiunii.. Regula care cârmuieşte intriga e aceeaşi care cârmuieşte şi caracterele personajelor.. iar cea de loc. cum se ştie. trebuie nu numai să-şi ai bă părţile înrânduiala. faimoasa regulă u celor trei unităţi. M. E ceea ce conferă acţiunii dramatice caracterul de operă de artă şi e ceea ce impune dramaturgului respectarea unei serii de reguli despre a căror natură autorul Poeticei ia asupră-şi să ne informeze. această rigoare echivalează cu coerenţa fără de care nu poate fi concepută nici o operă de artă.. cum e firesc. „aşa fel ca spusele sau faptele fiecăruia să fie determinate de verosimilitate sau de nevoie. Scriind într-o vreme când evoluţia dramei greceşti poate fi socotită încheiată şi având despre producţia veacurilor V şi IV o cunoaştere nesfârşit mai completă decât a noastră. ca să-şi merite numele. La rândul lui. motivat cu consideraţia că. . Asupra 54 INTRODUCERE LA POETICA ideal. XXIII). din XXIV 1459 b 2526. frumosul. a acestui datum elementar. cu dreptate. VII 1450 b 35-37: „Fiinţă sau lucru de orice fel. XIII 1453 a 16. singure acelea ni se par minunate câte ne lasă impresia că s-ar fi petrecut cu socoteală. întregul tot să rezulte schimbat ori turburat"133. ceea ce înseamnă că. analog entimemei retorice şi făcut să exprime .

începând cu Castelvetro. pe deasupra om cu vază şi bunăstare.din vremuri imemoriale . e drept. Lăsând la o parte precizările de detaliu şi restrângând atenţia noastră la sentimentul al cărui rol în dezlănţuirea emoţiei tragice se revelă atât de important. Aşijderi. Spingarn. în primul rând. e păcălit. ci din pricina unei greşeli. ori alţi bărbaţi vestiţi din neamuri ca ale lor"140. IX al Poeticei se explică prin limitele concepţiei lui despre istorie. 253-288. 56 INTRODUCERE LA POETICA neavând darul să provoace nici unul din sentimentele cuvenite: nici pe cel de omenie. simpla parcurgere a situaţiilor analizate de Aristotel lasă să se înţeleagă că. ve/i J.înlănţuiri de fapte riguros determinate.In felul acesta se lămureşte. New York.1094 b 10. ori unul viteaz. De altă parte. câtă vreme poezia năzuieşte să înfăţişeze . care să-l ajute să-şi limpezească impresiile lăsate de spectacolul tragic. La Poetica di AristoteJe2. Nicow. Această impresie e întărită de citirea câtorva rânduri din capitolul XVIII. p. PIPPIDI istoria îi apare filozofului ca domeniul prin excelenţă al contingentului. acesta e cel mai potrivnic emoţiei tragice. semnificaţia tragediei se desprinde din participarea la suferinţele unui erou prin stârnirea sentimentelor de milă şi frică. l. „Structura celei rnai bune tragedii trebuind să fie.în organica unitate pe care le-o asigură supunerea la legea verosimilului sau a necesarului . La formation de la doctrine classique en France. analizată cu o ascuţime ce n-a fost încă egalată.şi ea însăşi imitaţia unor întâmplări în stare să stârnească frica şi mila. Cum am avut prilejul s-o relev. Asemenea tâlc nu se dezvăluie în poveţe lămurit proclamate. Ct. oricât de întâmplător ar fi raportul în care s-ar găsi unul faţă de celelalte"'38. nici nu ajunge în nenorocire din răutate sau josnicie. e evident.. ci repulsia. înţeleasă ca o simplă înregistrare a evenimentelor în variata lor multiplicitate.. una o resimţim pentru cel căzut în nenorocire fără vină. 1?9 Cum se arată mai departe în Apendicele III (p. la Rostagni.. .sfătuieşte capitolul XIII. precum Oedip şi Tieste. Eth. Pentru el. treptatei constituiri a doctrinei celor trei unităţi. nici frica. 1094 a 26 .. sarcini rezervate filozofiei îndeobşte şi în special politicii. căci aşa ceva n-are darul să stârnească frica. 1887. Ceea ce rămâne e o fire între acestea amândouă. complexă. LXXIX. „expunerea nu e a unei singure acţiuni. Cu alte cuvinte. Essaisurlu Politique.Weil. Aristotel e apărătorul subiectelor în care . Rene Bray.. Pătruns de sentimentul complexităţii realului. si . ceea ce publicul e îndemnat să descopere în dramă e un tâlc moral.în general . . 135 „Poesis syllogismus est compositus ex imaginativis" va spune. la rândul lor făcute să depindă de calitatea omului a cărui durere o împărtăşim. în gândul filozofului. fără preocuparea de a le explica ori numai de a le ordona după criterii logice. mai exact a tuturor evenimentelor petrecute înăuntrul unei epoci în legătură cu unul sau mai multe personaje. 100 si urm. pe urmele lui Arislotel. O asemenea intrigă mulţumeşte. al întâmplărilor lipsite de o nemijlocită şi evidentă legătură cauzală139. 137 X V 1454 b 6-7. 1899. A l. London. Cineva ce nici nu se deosebeşte de ceilalţi prin virtute ori dreptate.yA History of Litemry Criticism in theRenaissance. nici mila.. 23). a căror semnificaţie e analogă: „In tragediile cu peripeţii. 136 X V 1454 a 34-3 7. ca şi în cele cu acţiune simplă. o dată mai mult. po/iţia asumată de Stagirit în cap. al celor în care nimic nu vine să atenueze tensiunea emoţiei sau oroarea catastrofei. nu trebuie să înfăţişeze nici pe vreun păcătos nevoie mare căzând din fericire în nenorocire. nici pe nemernici trecând de la o stare de nefericire la una de fericire. In opera celui din urmă. n.. e biruit"141. alături de coerenţa raţională. şi încă şi mai puţin într-un deznodământ chibzuit să împartă răsplăţi şi pedepse potrivit unei concepţii omeneşti de dreptate. e străină însă în aceeaşi măsură şi de milă şi de frică. înţeleasă ca una din cele mai însemnate ştiinţe. 55 D. Ceea ce se desprinde dintr-un text şi din celălalt e că .. Preocuparea de logică a cărei însemnătate e atât de mare în paginile Poeticei nu e singura a cărei împlinire suntem îndreptăţiţi s-o aşteptăm de la opera de artă.geniul elen a concretizat situaţiile cele mai proprii sa cutremure sufletele. cealaltă pentru cel la fel cu noi. Anonimul citat de Margoliouth (Analecta Orientaiia ad Poeticam Aristoteleam. 1960. p. nici mila. sentimentul omeniei'.E. aşa că o întâmplare de felul arătat nu va fi nici înduioşătoare.. din toate cazurile cu putinţă. 237). dar nelegiuit. ci a unei singure epoci.. Paris. Intr-adevăr.R. 138 XXIII 1459 a 22-24. poeţii pot obţine efectul dorit pe calea minunării spectatorului: stare de spirit prielnică deopotrivă emoţiei tragice şi omeniei. Aristote etJ'histoirc. pp. nici înfricoşătoare. M. Această condiţie e realizată de câte ori un personaj viclean şi plin de răutate. sensul comparaţiei dintre poezie şi istorie şi superioritatea recunoscută de Aristotel poetului asupra compilatorului de cronici. în Italia si în Franţa. că nu trebuie să înfăţişeze oameni de ispravă trecând de la o stare de fericire la una de nefericire. omenia (TO cj>iXav9ptJTrov) nu poate fi despărţită de o nuanţă morală.p.

sunt prea cunoscute ca să fie nevoie să mai stărui asupra lor. Comentariul la XIII 1452 b 38. New York . 144 Indicaţii preţioase despre influenţa exercitată de Poetica aristotelică asupra literaturilor europene.. Ithaca. în care. de-a lungul veacurilor. că.London. 147 Cf. omnium bonarum artium dictator perpetuus" (la Butcher. 57 D. PIPPIDI stăruie. că o tendinţă normativă se poate descoperi netăgăduit în gândul lui Aristotel. în egală măsură. p. 1949. Aristotle and the modern literary critic. 149 Nu fără dreptate s-a susţinut. 148 iv 1449 a 14-l5. Regulile aristotelice ale dramei au a fi socotite. Ideea nu-i străină de omenia noastră. la Gilbert Highet. în paginile Poeticei. precum şi în lucrarea lui Lane Cooper. cum spunea Twining. în „The Journal of Aesthetics and Art Criticism". cf. înainte de orice. fără a împărtăşi entuziasmul lui Lessing pentru o opera tot atât de infailibilă. 141 1456 a 20-24. 211 şi urm. ori speculaţiile Renaşterii în jurul eroului tragic ideal145.4>i\dv6pwTTov exprimă mulţumirea specială răspândită în sufletul privitorului unui spectacol tragic de realizarea unui echilibru între faptă şi răsplată: „sentimentul dreptăţii". 133 şi urm. în această direcţie. Comentariul. Din acest punct de vedere. op. 1956. 54. cit.din câte ne înlesnesc dezlegarea acestei probleme anevoioase între toate143. devenită apoi doctrină obştească peripatetică. pe de o parte. ca reflecţiile unei minţi ascuţite asupra producţiei scenice greceşti în epoca supremei ei înfloriri. a asigurat însă opusculului aristotelic o faimă fără seamăn între tratatele de scris frumos lăsate de lumea veche e încrederea în autoritatea Stagiritului ca dătător de legi literare. pp. In ce priveşte prima propoziţie. începând din epoca Renaşterii. p. Cf. Greek and Roman Influences on Western Literature. considerarea Poeticei ca perfect îndreptar al oricărei încercări de a compune în genurile tragic şi epic144. pe de alta. mai departe. „l'amore per la nor-malitâ dei valori umani".pp. n. apărută în 1561. vorbind de operele scenei atice cu interesul pe care i l-am văzut. Its Meaning and Influent-e. dacă. n. respectul pentru o normă morală aplicabilă neamului omenesc întreg142. M. caracteru-i preceptistic avea să fie accentuat până la exagerările cunoscute. cf. Le origini dclla tragedia. op. Alta e chestiunea de a şti în ce măsură regulile Poeticei depăşesc câmpul literelor antice. argumentele lui Butcher. 320 şi urm. 1). The Poetics ot'Aristotle. ceea ce. cit. Opera lui Aristotel se înfăţişează astfel ca justificarea raţională a tragediilor eline cele mai izbutite. pentru a merita numele de legi ale teatrului ori ale poeziei îndeobşte.. ca Elementele 142 Vezi. 57-71. 14. 1962. în această ordine de idei.XXI. studiile lui Spingarn şi Bray citate mai sus. cum şi afirmaţia după care -tocmai în zilele lui . Poetica poate fi socotită ca un complex de reguli în stare a produce efectele atribuite în chip obişnuit tragediei. abstrase din analiza unei drame-tip. 150 întrebarea dacă talentul sau „şcoala" fac pe adevăratul poet e din acelea ce au preocupat mai mult pe teoreticienii literari ai Antichităţii.134. că tragedia greacă cea mai apropiată de drama ideală concepută de Aristotel ar ti Oedip-Rege a lui Sofocle. The Classical Tradition. Dacă amintesc totuşi faimoasa regulă a celor trei unităţi şi discuţia de ea prilejuită. 58 INTRODUCERE LA POETICA euclidiene] 46. Excesele la care s-a ajuns. filozoful avea în minte o piesă reprezentativă pentru întregul gen dramatic.tragedia şi-ar fi găsit forma ideală148. Din acest punct de vedere. 143 Pentru părerile istoricilor literari rnai vechi. o fac pentru a învedera. valabilitatea celor mai de seamă precepte ale Poeticei nu poate fi pusă nici astăzi la îndoială147. se face menţiune de o Texuri poetică . o piesă pe care nu înceta s-o dea ca pildă şi în raport cu care îşi formula judecăţile149. Aristotel era proclamat: „imperator noster. p. simpla amintire a concepţiei potrivit căreia fenomenele au un d Soc al lor către care năzuiesc şi în atingerea căruia se realizează. cu cuvintele lui Albeggiani. contribuţia Stagiritului la istoria teatrului antic e nepreţuită şi amănuntele oferite de Poetica asupra originilor tragediei reprezintă singurul izvor de oarecare întindere . sau. începând cu veacul al XVI-lea. p. sunt de ajuns pentru a ne face să înţelegem că. Doctrina Iui Aristotel.> Asupra acestor discuţii. Răspunsul la această întrebare 146 Criticul german nu făcea decât să reediteze atitudinea lui lulius Caesar Scaliger în a cărui Poetică. la desăvârşirea căreia „practica artistică" se presupunea a fi contribuit tot atât cât talentul firesc150. proclamă în aceeaşi măsură nevoia darurilor fireşti şi a unei pregătiri speciale. Raymond Preston. Dincolo de interesul istoric (care e recent şi care găseşte ecou într-un număr restrâns de specialişti). şi nu-i desigur o falsificare a spiritului în care a fost concepută. passim. Argumente noi în sprijinul istoricitaţii informaţiilor aristotelice despre originile dramei se invocă în cartea lui Mărio Untersteiner. în ochii lui. 140 XIII 1452 b 3l-l453 a 11.dacă nu chiar singurul demn de crezare . 383. alături de interesul binevoitor pentru semenul în suferinţă.

jTie că imită felurit.scrierea s-ar fi cuvenit cercetată sub toate aspectele: după partea generală.şi. 61 POETICA 15 Mi-e în gând să vorbesc despre poezie în sine şi despre 1447 a felurile ei. Marx . cu cele de început. totuşi. ori numai din deprindere). PIPPIDI atârnă de concepţia fiecăruia despre natura poeziei şi-i firesc ca închinătorii originalităţii şi ai subiectivităţii fără limite să judece învechită o doctrină în care locul creaţiei e ţinut de imitaţie. op. La Poetica di Aristotele. învăţătura Poeticei. arta dănţuitorilor numai ritmul 25 fără melodie: căci şi aceştia. Aşa cum conştiinţa trudei cheltuite pentru a găsi expresie credincioasă unor gânduri a căror anevoinţă de interpretare nu mai are a fi relevată152. exprimă. poezia trebuie să se adreseze omului. autorul Poeticei vădeşte şi în problemele literaturii o aptitudine unică de a surprinde esenţialul şi de a orienta cercetarea spre soluţia definitivă.. începând. folosindu-le în parte ori îmbinate. p. Engels.preceptistică. apoi cea mai mare parte din meşteşugul cântatului cu flautul si cu cithara sunt toate. 60 INTRODUCERE LA POETICA O asemenea cercetare depăşeşte. Epopeea şi poezia tragică.1. pentru a face să vibreze coarde sufleteşti profunde. desluşirile indispensabile unei spornice citiri a textului. dar şi gustul lui. I 2.de fiecare dată altfeljj Căci după cum. VIII 1451 a 24.pp. o trăsătură esenţială a artei dintotdeauna151 Puţinele pagini pe care economia lucrării îmi îngăduie să le închin Introducerii sunt departe de a epuiza aspectele interesante ale Poeticei. Gesamtausgabe. Cântul cu flautul. Pentru a da imaginea exactă a aportului lui Aristotel în acest domeniu. Adstotle on the Art ofPoetry.»~ «vrea-—'" """'"""" ----'-------» *T însă unajiejilia în trei privinţei: fie că imită cu mijloace feluritejfie ~" *~':j. Se deosebesc s. cu ritmuri turnate în atitudini. fapte. privite laolaltă. textul după care este făcută traducerea e acel al ediţiei Rostagni. imită caractere. mă mângâie de atâtea omisiuni şi lacune.Bd. 152 Cu titlu de exemplu. poezia nu poate fi despărţită de realitatea pe care o reflectă. cum e firesc. cu o migală şi o fineţe de natură să cinstească nu numai adâncimea filozofului. Albeggiani. consideraţiile lui Ingram Bywater. cf.-pretutindeni se va îndrepta spre el. 59 D. unii izbutesc să imite tot soiul de lucruri (cu meşteşug învăţat. pentru cine. p. vezi mai departe Comentariul. retipărită în mai multe rânduri. Nădejdea de a fi dat. Chiantore. pp. M. pe baza unor experienţe şi idei greceşti. în trăsăturile permanente şi în particularităţile lor accidentale. îmi dă curajul să aştept judecata cititorului cu seninătate. XIV 1454 a 10. partea specială. deci de un conţinut de adevăr. aşijderi despre toate câte se leagă de o asemenea cercetare. . şi altele. dacă nu cu încredere153." 'V \ că imită lucruri felurite.. .folosesc doar ritmul şi melodia. ca şi comedia şi poezia ditirambică.Fr. Oxford. Cum se exprimă despre el Marx. câte vor mai fi având aceeaşi înrâurire. 1929.. 153 Cu excepţia pasajelor arătate în Apendicele critic de la sfârşitul volumului (p. XIII şi F. XXVIII-XXXII. în care epopeea şi mai ales drama sunt analizate şi discutate. din câte şi ce fel de părţi e alcătuită. cit. 107). tot aşa şi în artele pomenite: toate 20 săvârşesc imitaţia în ritm şi grai şi melodie. 1909. El e un fel de căutător de comori. -. potrivit căreia obiect al imitaţiei au a fi considerate „lucruri putând să se întâmple". în paginile Comentariului. 65 . . patimi. 151 Ca în atâtea domenii ale cunoaşterii străbătute de duhu-i iscoditor. Aristotel dezvăluie în chip de-a dreptul uimitor cele mai subtile probleme speculative. nişte imitaţii.în capitolele: I 1447 a 20. 233). despre chipul curnjrebuie întocmită materia/pentru ca plăsmuirea să fie 10 frumoasă. după cum mulţi imită cu glasul. evident. iar jocul fanteziei e stingherit de oprelişti ca verosimilul sau necesarul. gestul magic al cugetătorului" (K. Oriunde şi-ar căuta drum un izvor viu -sub un tufiş. totuşi. cu culori şi forme. despre puterea de înrâurire a fiecăruia din ele. într-o văgăună. dincolo de indivizi. ori cu cithara . la fel cu ele.cea dintâi contribuţie sistematică la precizarea conceptului criticii literare şi una din cele mai pătrunzătoare ale tuturor timpurilor. oglindind atitudinea gânditorului faţă de principalele probleme ale artei. şi Apendicele IV. 1927. Abt.128 şi urm. într-o frază care echivalează cu un entuziast elogiu: „prin gândirea sa profundă. Pentru o tratare amănunţită a problemei. Torino. fără greş. cum e cântul cu naiul . şi încă şi mai puţin activitatea critică a autorului ei. Berlin. şi cadrul şi rostul unei încercări de prezentare cum năzuieşte să fie aceasta. Pentru cine.

sub înfăţişarea altuia. unii dorieni din 35 Peloponez. Cu născocirea comediei se fălesc megarienii. HI Mai există. Hegemon Thasianul. fie 66 _ POETICA I 1447 b l -III 1448 a 31 prin virtute). în versuri epice. . câtă vreme ate-nienii le spun 6f||ioi. Homer. deosebirile dintre arte. într-adevăr.poem alcătuit din toate felurile de măsuri. . se pretinde. Acestea sunt. în legătură cu cele de până aci. altele pe rând.fie folosind împreună mai multe feluri de măsuri. fie unul singur. cealaltă mai bmrijdecJJLsiint în viaţa 10 "de tqate_zilele.şi acestuia tot poet ar trebui să i se spună. Atâta doar că oamenii.cineva putând realiza imitaţia în felul lui Argas. . ori la fel cu noi. în cântul cu flautul. şi cei din Sicilia. Aşijderi şi în ce priveşte ditirambii şi nomii. cu aceleaşi 20 mijloace şi aceleaşi modele. dacă cineva ar săvârşi imitaţia amestecând fel şi fel de măsuri. spun unii. că fiecare din imitaţiile amintite va păstra aceste deosebiri şi va fi alta după felul obiectului pe care-l imită. ori păstrându-şi propria individualitate neschimbată . H 1448 a Câta vreme cei ce imită imită oameni în acţiune. poezia nomilor. de obiect.versuri ori proză neîntovărăşită de muzică . încă i s-ar zice la fel. şi cu toate că unuia i se dă pe drept numele de poet.ARISTOTEL Cât priveşte arta care imită slujindu-se numai de cuvinte 1447 b simple ori versificate. bunăoară. legând numele metrului de cuvântul care exprimă ideea de creaţie (TO TTOICÎV) îi numesc pe unii creatori de versuri elegiace.cei din partea locului.iar într-alta. dar şi în imitaţia vorbită .pentru că amândoi imită firile alese. după datină. cu toate că Homer şi Empedocle n-au nimic comun afară de faptul de a fi scris în versuri. Şi nu de alta dorienii îşi însuşesc şi 30 tragedia şi comedia. o a treia deosebire.şi când înfăţişează pe cei imitaţi în plină acţiune şi mişcare. Căci 10 n-avem termen care să îmbrăţişeze deopotrivă mimii unui Sofron ori Xenarhos şi dialogii socratici. tot imitaţie este şi când cineva povesteşte . . autorul Deiliadei. cum face Homer. în ce priveşte mijloacele cu care săvârşesc imitaţia. de felul lui Aristofan. nu pentru imitaţia pe care o săvârşesc cu toţii. melodie şi măsură. In dans.vreau să zic ritm.se constată aceleaşi diferenţe. cum am arătat. trei deosebiri cunoaşte aşadar imitaţia: de mijloace. satelor din preajma cetăţilor ei le zic KW [ACU. ci pentru comuna fololosirc a versului. 67 ARISTOTEL . chemându-i 15 „creatori" („poeţi"). încât. Prin aceasta_§e^i / desparte de altminteri tragedia de comedie:^na_năzjiirid__s§ înîâţişeze pe oamenJjfnarfai.până astăzi n-are un nume al ei. Dionysios aşa cum sunt aievea. tragedia şi comedia. pretinzând. de 25 procedare. Ca dovadă. prin urmare. în cântul cu cithara. care a trăit cu mult înainte de Hionides şi de Magnes. se folosesc de câteva cuvinte. Mai sunt însă unele arte ce se slujesc de toate 25 mijloacele înşirate înainte. cred eu. pentru care scrierile acestea se şi numesc „drame": pentru că imită oameni ce stau să săvârşească ceva. închipuie pe oameni mai buni. câtă vreme celuilalt i s-ar 20 potrivi mai bine cel de naturalist. deosebindu-se între ele fie prin răutate. . . Pauson mai urâţi. iar aceştia sunt de felul lor virtuoşi ori păcătoşi (doar mai toate firile după aceste tipare se împart. în versuri elegiace şi altele la fel. ai zice că Sofocle e un imitator de felul lui Homer. iar cu tragedia. sub cuvânt că poetul Epiharm. şi Nicohares. Cleofon aşa cum sunt. după chipul cum se săvârşeşte imitaţia fiecărui lucru. mai răi. . în Ciclopii lor. E limpede. Tot astfel. . într-o privinţă. iar comedienii nu şi-ar . pe alţii creatori de versuri epice. cum fac şi pictorii: se ştie doar că Polygnotos înfăţişa pe oameni mai chipeşi. pe lângă acestea. încât. precum Hairemon în al său Centaur. născocitorul parodiilor. câtă vreme şi unul şi celălalt imită fiinţe în mişcare şi acţiune. ori al lui Timotheos. se deosebesc însă între ele prin aceea ca unele le folosesc pe toate odată. că s-ar fi ivit pe vremea când la ei era cârmuire democratică.cum fac poezia ditirambică. Asta ar fi şi pricina. ori al lui Filoxenos. chipurile. era de-al lor. acestea ar fi dar deosebirile ce se cuvin făcute. nici imitaţia săvârşită în versuri de trei măsuri. Cum am spus-o de la început. de-ar trata cineva în versuri chiar un subiect medical ori de ştiinţă a naturii. personajele închipuite vor fi ori mai bune ca noi. . ori mai rele. Căci.

natura singură a găsit metrul po25 trivit: se ştie doar că. câte şi ce fel sunt anume. Cât priveşte faptul de a şti dacă până astăzi tragedia şia dobândit ori ba pe de-a-ntregul caracte-rele-i proprii. Altminteri. explicabil prin obârşia ei satirică. a unui poet dinainte de Homer. iar metrul. firile serioase înclinând să imite isprăvile alese şi fap25 tele celor aleşi. De vreo operă din acestea muşcătoare. măcar că poeţi trebuie să fi existat mulţi. din cele ce. Aceasta s-a împărţit după caracterele individuale ale poeţilor. găsindu-şi firea adevărată. de se întâmplă să nu fie ştiut dinainte. Ivită dar din capul locului pe calea improvizărilor (ca şi comedia de altminteri: una mulţumită îndrumătorilor corului de 10 ditirambi. dintre toate măsurile. goniţi. dintre toate el fiind cel mai priceput să imite şi cele dintâi cunoştinţe ve-nindu-i pe calea imitaţiei). după deprinderea de a-şi arunca unul altuia înţepături astfel compuse (ian(3i(eiv). până astăzi numit iambic. De aceea se şi bucură cei ce privesc o plăsmuire: pentru că au prilejul să înveţe privind şi să-şi dea seama de fiece lucru. în care îşi face apariţia şi metrul 30 adecvat. pornită de la su20 biecte mărunte şi de la un stil hazliu. comedii în loc de versuri iambice. cei dintru început înzestraţi pentru aşa ceva. iambul e cel mai apropiat de graiul obişnuit. o dovedesc faptele. mi se pare a sta în plăcerea deosebită pe care o dă cunoaşterea nu numai înţelepţilor. ci comicul. Mai zic iarăşi că la „a 1448 b face" ei spun Spdv. Lucruri pe care 10 în natură nu le putem privi fără scârbă. precum ceilalţi cântări şi laude. cum se vedeau. iar plăcerea pe care o dau imitaţiile e şi ea resimţită de toţi. unii ajungeau autori de poeme eroice. pe măsura dezvoltării fiecărui nou element dez15 văluit în ea. în raport cu comedia. Homer a fost şi cel dintâi care a făcut să se 35 întrevadă aspectul viitor al comediei. In felul acesta. până în zilele noastre. în ce priveşte întinderea. Cam acestea ar fi de spus despre deosebitele feluri ale imitaţiei. pentru întâia oară. tragedia s-a desăvârşit 69 puţin câte puţin. dintre cei vechi. şi de data aceasta. iar atenienii irpaTiciv. Sofocle a ridicat numărul actorilor la trei şi a introdus decorul scenic. alta celor de cântece licenţioase. sădit în om din vremea copilăriei (lucru care-l şî deosebeşte de restul vieţuitoarelor. ci adevărate imitaţii dramatice).închipuite cu oricât de mare fidelitate ne umplu de desfătare. . bunăoară că cutare înfăţişează pe cutare. turnând în forme dramatice nu invectiva. într-adevăr. atât doar că 15 aceştia se împărtăşesc din ea mai puţin. după multe prefaceri. a sporit numărul actorilor de la unul la doi. Când dialogul şi-a făcut apariţia. alţii de poeme satirice. alţii. faptul că în vorba de toate zilele spusele noastre alcătuiesc de cele mai multe ori . din tetrametru trohaic. de la oraş. Dovadă. fie prin prisma reprezentărilor în teatru.fie judecată în sine. tragedii în loc de epopei. cei din fire înclinaţi spre una sau cealaltă din aceste forme ale poeziei au pornit să scrie. mai stăruie prin multe cetăţi). a redus partea corului şi a dat dialogului rolul de căpetenie. . au dat naştere poeziei. amândouă cauze fireşti. plăcerea resimţită nu se va mai datora imitaţiei mai mult sau mai puţin izbutite. Explicaţia. nu se pomeneşte. Că-i aşa. dar şi oamenilor de rând. a fost Eschil. iar cele de rând pe ale oamenilor neciopliti: gata să compună din capul locului stihuri de dojana. şi la fel şi 20 darul armoniei şi al ritmului (se vede doar bine că măsurile sunt simple împărţiri ale ritmurilor). La început se folosea tetrametrul trohaic. pentru că poezia tragică era un simplu cor de satiri şi pentru că acest metru îi dădea un mai accentuat caracter de danţ. 68 POETICA III 1448 a 32-IV 1449 a 13 Darul imitaţiei fiind prin urmare în firea fiecăruia. Una e darul înnăscut al Imitaţiei. ca unele ce erau mai ample şi mai preţuite 5 decât manifestările anterioare. într-un târziu a câştigat gravitate. ori cine ştie cărei alte pricini. . cum ar fi Margites al acestuia şi altele la fel. două sunt cauzele ce par a fi dat naştere 5 poeziei. a ajuns trimetru iambic. a încetat să se mai transforme. IV In general vorbind.cum ar fi înfăţişările fiarelor celor mai dezgustătoare şi ale morţilor. De la Homer încoace însă nu lipsesc. Margites e ceea ce-s tragediile faţă de Iliada şi de Odiseea.trage numele de la verbul icwiad^eLv („a merge în procesiune"). . unii.aceasta-i altă întrebare. desăvârşindu-şi puţin câte puţin improvizaţiile. până când. Cel ce. 1449 a De cum şi-au făcut apariţia tragedia şi comedia. ori coloritului. ci de la rătăcirea lor prin K (5 na i. ci desăvârşirii execuţiei. Aşa cum s-a dovedit poet mare în genul serios (în care singur el a lăsat în urmă-i nu numai compuneri frumoase.

de aceea. ce n-aduce durere nici vătămare: aşa cum masca actorilor comici e urâtă şi frământată. 30 Cum imitaţia. acţiunile hotărăsc fericirea ori nefericirea oamenilor. Abia într-un târziu s-a gândit magistratul să acorde autorilor de comedii corul de care aveau nevoie. ce slujesc să-i determine felul. în grai împodobit cu felurite soiuri de podoabe osebit după fiecare din părţile ei.nu se ştie. 20 va fi vorba mai târziu. 70 POETICA IV 1449 a 14-VI 1449 b 26_______ înainte. părăsind invectiva iambică. a le cerceta pe fiecare în parte. ceea ce ne dă dreptul să spunem despre eroi că sunt aşa sau altminteri. 1450 a l îndeobşte.j Faptul că tragedia năzuieşte să se petreacă. cel dintâi care. cânt. Dintre părţile lor constitutive. şi că. caracterul şi judecata. ci nu poves25 tită. imitaţia cu ajutorul cuvintelor a unor oameni aleşi. dar nu până la suferinţă. a căzut în uitare. cine ştie să spună despre o tragedie dacă-i bună ori rea. imitaţia de care ne ocupăm fiind imitaţia unei 35 \ acţiuni. măcar că la început o egală libertate domnea în una ca şi în cealaltă. Imitaţia acţiunii este ceea ce constituie subiectul oricărei tragedii (cu alte cuvinte. un prim element al ei va fi neapăratfelementul scenic) urmează apoi'cântul şi graiul] prin mijlocirea cărora se realizează imitaţia.versuri iambice. care e tragedia. Deprinderea de a compune subiecte comice vine însă de la Epiharm şi Formis. 10 limba. armonie. la rândul lor. ceea ce i îngăduie vorbitorilor să dovedească ceva ori să enunţe vreo părere. realizată de câţiva eroi. făcând să decurgă definiţia naturii ei din cele spuse până aci jTragedi^ e . caracterele. 5 îmbinarea faptelor ce o alcătuiesc). evoluţia comediei. ca şi despre comedie. judecata. Despre numărul episoadelor şi despre podoabele treptat adăugate feluritelor ei părţi. ca şi ea. unele sunt aceleaşi la amândouă. e săvârşită de oameni în acţiune. ale tragediei însă nu se întâlnesc toate în epopee. ne sunt cunoscute. începutul l-a făcut dar Sicilia. Prin*„grai'\ înţeleg alcătuirea verbală a versurilor. caracterul. ştie şi despre epopei. f "Epopeea se apropie de tragedie întru atât că este. Două din ele . nu însă o imitaţie a totalităţii aspectelor oferite de o natură inferioară. iar epopeea n-are limită în timp. V 35 1449 b Aşa cum am mai spus-o\comedia)e imitaţia unor oameni neciopliţi. prin „cânt". au început să se pomenească şi poeţii comici propriu-zişi. \ în acelaşi timp. cei ce dădeau asemenea spectacole o făceau din propriul lor îndemn. sau într-un interval ceva mai mare. Dintre atenicni. narativă. Transformările prin care a trecut tragedia. constituie şi el o deosebire. iar hexametri rareori şi numai când ne depărtăm de tonul convorbirii. se deosebesc însă prin aceea că metrul de care se slujeşte epopeea e uniform. elementul spectaculos şi muzica. imitaţia unei acţiuni alese şi întregi. judecata. de o oarecare întindere. ceva a cărui înrâurire e toată exterioară. după tradiţie. şi acestea sunt: subiectul. ori a prologului. După ce comedia şi-a dobândit oarecum înfăţişarea proprie. Ridicolul se poate dar defini ca un cusur şi o urâţime de un anumit fel.tşi care stârnind mila i frica săvârete curăirea acestor l' ' f 71 ARISTOTEL patimuNumesc „grai împodobit" graiul cu ritm. cine a fixat numărul actorilor şi toate celelalte amănunte. Căci elementele epopeii se întâlnesc şi în tragedie. iar aceştia deosebindu-se în ochii j noştri după caracterul şi judecata fiecăruia (elemente după care. în chip necesar. imitaţie închipuită de oameni în acţiune. altele proprii tragediei. pe cât se poate. ca şi numele celor ce le-au săvârşit. _ aşadar. 10 15 VI Despre poezia care imită în hexametri. şi înţeleg prin „osebit după fiecare din părţile ei" faptul că unele din acestea constau numai din versuri. ar fi treabă fără sfârşit. dacă n-a fost luată în seama de la început. a prins să trateze teme cu caracter general şi să închege subiecte a fost Crates. iar altele au nevoie şi de muzică. în privinţa întinderii. în limitele unei singure rotiri a soarelui. se cântăresc faptele individuale). ci a celor ce fac din ridicol o parte a urâtului. deocamdată să vorbim de tragedie. Cine a introdus folosinţa măştilor. iar forma. fiece tragedie va avea dar şase părţi. Tot astfel. urmează că pricinile acţiunilor sunt două. să zicem că am vorbit: 30 altminteri.

sufletul tragediei. n-ar izbuti să dea privitorului atâta desfătare cât cel mai simplu desen necolorat. e darul de a spune vor-Lj • 5 be având legătură cu o situaţie dată şi potrivite cu ea. subiect. ca nişte retori. căci s-ar putea vorbi şi de un întreg lipsit de întindere.) Caracter. de vreme ce subiectul e cel dintâi şi cel mai de seamă element al tragediei. ci nu a unei calităţi. ţelul fiecărei vieţuiri fiind realizarea unei fapte. 5 . în care. muzica e cea mai de seamă podoabă. (Cei vechi puneau pe eroii lor să cuvânteze ca în adunările obşteşti.. în rândurile pictorilor. aşadar. pe urmă vin caracterele. Aşa se si face că cei 20 ce săvârşesc imitaţia n-o fac ca să întruchipeze caractere. şi. definiţia tragediei îmbrăţişează elemente scenice aşa cum îmbrăţişează caractere. decât în îmbinarea întâmplărilor (stângăcie aproape generală la vechii autori). prin urmare.1450 b 8 fericiţi sau nefericiţi după isprăvile fiecăruia. unul e chipul cum aceasta are loc.ca de nişte forme speciale ale genului. meşteşugul deco20 ratorului e mai potrivit decât al poetului. şi acelaşi lucru se poate spune. acest dar e rodul unei pregătiri speciale.. să cercetăm ce fel trebuie să fie îmbinarea faptelor. şi. vorbire. altele nu mai sunt. măcar că atrăgător. Nau. iar rostul e mai însemnat ca toate. în cuvântările obişnuite. ori meşteri în zugrăvirea carac35 terelor. £' . politice sau retorice. tragedie fără acţiune nici n-ar putea fi. întâlnim judecată în spusele prin care se dovedeşte că un lucru există ori nu există. Aşa cum am stabilit. I .-y'. despre foarte mulţi poeţi. 10 caracter. început e ceea . de care se va apropia mai curând o tragedie stângace în aceste privinţe. cei de azi. oarecum. fie ca-i vorba de versuri.^ Dintre cele rămase. sau se proclamă o idee generală. oricâte culori ar 1450 b pune cineva laolaltă. e şi cel mai puţin artistic. Doar tragediile celor mai mulţi dintre dramaturgii recenţi sunt lipsite de 25 caractere. VII După ce am lămurit cele de până aci. şi numai în măsura în care c imitarea unei acţiuni e şi imitarea celor ce o săvârşesc. în întregul ei. nu alta e situaţia lui Zeuxis faţă de Polygnotos: cel din urmă fiind un excelent pictor de caractere. pentru pregătirea efectelor de scenă.fie ele oricât de desăvârşite sub raportul expresiei şi al ideilor . . iar fericirea şi nefericirea decurg din fapte..peripeţiile sau răsturnările de situaţii ._.' si scenele de recunoaştere . fără caractere.eroul le urmăreşte sau le evită. în general. De aceste părţi nu puţini poeţi s-au slujit în creaţiile lor -dacă se poate spune . (Ceva asemănător se observă şi în cazul picturii. i(W'' întreg e ceva ce are început. dar 72 POETICA VI 1449 b 27 . având o oarecare întindere. pentru că tragedia nu-i imitarea unor oameni. trei sunt obiecte ale ei. nici de actori. iarăşi. s-a mai văzut. trage-25 dia e dar imitarea unei acţiuni complete şi întregi. cuvântările în care nu-i de ajuns de lămurit încotro se îndreaptă sau de ce se fereşte vorbitorul. mijloc şi sfârşit.) Căci tragedia e imitarea unei acţiuni. Mai trebuie apoi adăugat că principalele mijloace cu care tragedia înrâureşte sufletele . ci a unei fapte şi a vieţii. Faptele şi subiectul'se dovedesc a fi astfel rostul tragediei. înţeleg prin „grai" exprimarea cu ajutorul 15 cuvintelor. dar înzestrată cu subiect şi cu îmbinare de fapte. este ceea 73 v ARISTOTEL ce vădeşte o atitudine sau scopurile pe care . muzică 15 si judecată. Mai însemnată între ele e totuşi îmbinarea faptelor. afară de ele.sunt părţi ale subiectului. Cum am mai spus-o. Doar puterea de înrâurire a tragediei nu atârnă de reprezentare. judecata. să pună laolaltă o seamă de tirade oglindind caractere . însă. într-adevăr. O dovadă în ' . fie că-i vorba de proză. Cât priveşte elementul spectaculos. iar arta lui Zeuxis lipsită de însuşiri morale. Dimpotrivă.. -J^ Al treilea element pomenit.nu va 30 izbuti nici pe departe să-dezlănţuie emoţia tragică. Se poate dar spune că subiectul e începutul ^j. ^. ci îmbracă cutare sau cutare caracter ca să săvârşească o faptă sau alta. în schimb. Cine s-ar apuca.ori de câte ori situaţia nu-i limpede . Al patrulea dintre elementele cercetate e graiul cuvântărilor. aceeaşi în esenţa ei. De altminteri. Aşa se şi face că oamenii sunt într-un fel sau altul după caracterele lor. acelaşi sens ar mai fi şi faptul că începătorii în ale poeziei ajung mai curând stăpâni pe expresie. şi cel mai străin de natura poeziei.sunt mijloace prin care se realizează imitaţia.

ceea ce urmează după ceva şi e. Aşa cum e nevoie. din unele din ele. fără ca laolaltă să alcătuiască o singură acţiune. 20 care o Thescidă. ca să întrebuinţez o definiţie simplă. e ceea ce urmează obişnuit după altceva. IX Din cele spuse până aci reiese lămurit că datoria poetului nu e să povestească lucruri întâmplate cu adevărat. nu urmează în chip necesar după nimic. dimpotrivă. aceasta n-ar fi mai puţin istorie. e urmat neapărat de altceva. întradevăr. _V«*«£WM*» * virtutea unei necesităţi.faptul de a fi fost rănit pe muntele Parnas. De aceea greşit mi se par 75 ARISTOTEL a fi procedat poeţii când s-au apucat să scrie. >' neîntreruptă a întâmplărilor cerută de asemănarea cu realitatea sau de progresiunea lor necesară.o întindere lesne de cuprins cu gândul. e limpede că li s-ar măsura durata cu clepsidra. 30 Sfârşit. fie a unei deprinderi. fie de talentul său firesc. 30 Aşa precum în celelalte arte imitative imitaţia e una ori de câte ori obiectul ei e unul. ca trupurile şi fiinţele însufleţite să fie de o oarecare mărime. ori prin suprimarea ei.şi nici 1451 a una din cale afară de mare (în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată. O limită decurgând din firea lucrurilor 10 ar fi următoarea: sub raportul în tinderii. viziunea ar rămâne nedesluşită). în schimb. într-adevăr. compunând Odiseea. întâmplări a căror legătură nu era de ajuns de strânsă pentru ea una să urmeze celeilalte în chip necesar ori numai verosimil. întregul tot să re/ulte schimbat ori tulburat. întrucât priveşte un singur personaj. ceea ce şi explică pentru ce o fiinţă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă (realizată în-tr-un timp imperceptibil. şi după care nu mai urmează nimic. pare a fi văzut bine şi aci. alcătuit din părţi. să se treacă de Ia o stare de fericire la una de nefericire. frumosul.. y Homer.. ci să ţină seamă de principiile arătate. Pentru ca subiectele să fie bine întocmite. Doar multe şi nenumărate sunt întâmplările putând să se ivească în viaţa cuiva.în raport cu condiţiile reprezentaţiilor dramatice. Căci nu poate fi socotit parte a unui întreg ceea ce . ajutat fie de o practică artistică deosebită. cată să fie imitaţia unei acţiuni unice şi întregi. iar 5 celălalt fapte ce s-ar putea întâmpla. versificată *~~~->ori ka^ cj pcnţru c£ unuj înfăţişează fapte aievea întâmplate. ori cu capacitatea de simţire a publicului. câtă vreme istoria mai . ori simularea nebuniei la adunarea oştilor. De aceea şi e poezia mai filozofică şi mai aleasă decât istoria: pentru că poezia înfăţişează mai mult universalul. 74 POETICA VI 1450 b 9-VIII 1451 a 19 Fiinţă sau lucru de orice fel. mai curând sau mai târziu. iar privitorul ar pierde sentimentul unităţii şi al integrităţii obiectului. fie că nu e 35 n-aduce cu sine o deosebire vizibilă. fie în . o tragedie e cu atât mai frumoasă cu cât e mai lungă. în desfăşurarea v . se cade dar ca nici să nu înceapă. căci dacă nevoia ar cere să se joace o dată o sută de tragedii. să rezulte o unitate.tot astfel subiectele trebuie să aibă şi ele o oarecare întindere. ori alte poeme de soiul acesta. . frumosul stă în mărime şi ordine. limită potrivită a întinderii unei tragedii e cea indispensabilă pentru ca. sau de la una de nefericire la alta de fericire. şi asijderi şi Jliada. iar părţile aşa fel îmbinate ca prin mutarea din loc a uneia. fără ca. fără să înceteze a rămâne inteligibilă. 15 VIII Subiectul nu-i unul. şi tot astfel faptele unui om sunt multe. într-adevăr. cum îşi închipuie unii. -ci a compus-o în jurul unei singure acţiuni.. cum se zice că se făcea pe vremuri. tot aşa şi subiectul. în înţelesul dat de noi cuvântului.v ce. nici să sfârşească la întâmplare. . care o Hcrakleidă. . urmat de altceva. Sau.iar aceasta să fie lesne percep5 tibilă. care excelează în atâtea alte privinţe. întrucât e imitaţia unei acţiuni. Mijloc. fixarea lor nu ţine de regulile artei. dar să fie şi înzestrat cu o anumită mărime. .fie că e. .. la rându-i. nu s-a gândit 25 să cuprindă în ea toate păţaniile eroului. istoricul nu se deosebeşte de poet prin aceea că unul se exprimă în proză şi altul în versuri (de-ar pune cineva în stihuri toată opera lui Herodot. dar care. ca înaintea unei lighioane mari de zece mii de stadii). cu gândul că dacă Herakles a fost unul.^. prin natura lui. trebuie nu numai să-şi aibă părţile în rându-ială. ci lucruri putând 1451 b să se întâmple în marginile verosimilului şi ale necesarului. . prin urmare. Cât priveşte limitele acestei întinderi. bunăoară. ca 35 să-şi merite numele. o operă despre el va fi şi ea neapărat unitară.

fie verosimil. renunţând să mai compună. câte s-au întâmplat. câte un nume-două cunoscute.degrabă particularul. căzându-i în cap în timp ce o privea. dar decurgând totuşi unele din altele. din faptele întâmplătoare. Faptul e de ajuns de dovedit în comedie. după legile verosimilului şi ale necesarului: lucru către care şi 10 năzuieşte poezia. *•• 25 legăturii cu maică-sa. ]5 In tragedie. însă. ci a unor întâmplări în stare să stârnească frica şi mila. însă. Câte nu s-au întâmplat. câte ne lasă impresia că s-ar fi petrecut cu socoteală: ca atunci. după o desfăşurare neîntreruptă şi unitară. Ar fi şi ridicol. obţine rezultatul potrivnic. ca unul ce-i poet întrucât săvârşeşte o imitaţie. . să-şi clădească opera pe lucruri petrecute. autorii sunt ţinuţi să folosească numele transmise de tradiţie". unde autorii nu dau personajelor numele alese decât după ce şi-au clădit intriga cu întâmplări verosimile. 1452 a Tragedia. minunarea ascultătorului va fi mai mare 5 decât în faţa unor fapte petrecute de capul lor şi la întâmplare. 76 POETICA VIII 1451 a 20-IX 1451 b 36 A înfăţişa universalul înseamnă a pune în seama unui personaj înzestrat cu o anumită fire vorbe şi fapte cerute de aceasta. Ca în Ocdip. Chiar de i s-ar întâmpla. Numesc „episodic" subiectul în care episoadele nu se leagă unul de altul după criteriul verosimilului. Nu în orice împrejurare trebuiesc dar căutate subiectele oferite de tradiţie. în care intriga şi personajele sunt deopotrivă născocite. acestea îşi vor vădi puterea de înrâurire mai mult şi mai mult atunci când se vor desfăşura împotriva aşteptării. X Subiectele sunt unele simple. care vrea să-i ia viaţa. în felul acesta. din acest punct de vedere. în Argos. spunem noi. când. într-adevăr. n-ar fi totuşi din această pricină mai puţin 30 poet: doar nimic nu opreşte ca unele din întâmplările petrecute să fie aşa cum era verosimil şi posibil sa se petreacă. 78 POETICA IX 1452 a l -XI 1452 b 14 XI ""* Peripeţia sau răsturnarea de situaţie e o schimbare a celor petrecute în contrariul lor. cei buni de hatârul actorilor. în unele.. nu par a se petrece la întâmplare. şi. e ceea ce a făcut ori pătimit Alcibiade. e evident că-s cu putinţă. Dintre subiectele şi intrigile neizbutite. sunt şi acţiunile imitate de subiecte. Numesc „simplă" acţiunea al cărei deznodământ se realizea15 za fără răsturnări de situaţii şi fără recunoaşteri. Se ştie doar că. altminteri nu s-ar fi întâmplat. sau în Lynccu. singure acelea ni se par minunate. reiese dar lămurit că plăsmuitorul care e poetul cată să fie mai curând plăsmuitor de subiecte decât de stihuri. şi unde din desfăşurarea -7 evenimentelor se întâmplă să moară cel din urmă şi să scape cel l dintâi. nu ni se par nici cu putinţă. şi aceasta. pe seama unui individ sau altul. nu o dată sunt nevoiţi să rupă continuitatea faptelor. dând pe faţă adevărata-i identitate. Particular. Căci e departe de a fi totuna daca un lucru decurge din altul. fie în chip 20 necesar. cele mai puţin izbutite sunt cele episodice. fără ca pentru aceasta să desfete mai puţin. de pildă. Poeţii proşti compun asemenea subiecte din propria lor vină. intrigile astfel construite sunt cele mai bune. iar de imitat imită acţiuni. tot căutând să 77 ARISTOTEL compună tirade declamatorii şi întinzând subiectul peste fire.. iar celelalte plăsmuite. aşa cum. aşa fel ca şi una şi cealaltă să decurgă din faptele petrecute înainte. unde eroul e dus la moarte -T însoţit de Danaos. de o răsturnare de situaţie. şi totuşi îi desfată pe toţi. iarăşi.„. sau de amândouă. ori numai vine după el. în marginile verosimilului şi ale necesarului. ca poeţii iambici de pe vremuri. aşadar. câtă vreme 25 cele cunoscute nu-s nici ele cunoscute decât câtorva. pe cea al cărei deznodământ e determinat de o recunoaştere. într-adevăr. nefiind simpla imitaţie a unei acţiuni întregi. ca în Antcul 20 lui Agathon. bunăoară. 10 Fără greş. nici după acel 35 al necesarului. °> unde cel ce vine să înveselească pe rege şi să-l scape de teama . altele complexe. Din cele ce preced. în altele nici atât. în ciuda numelor individuale adăugate. Chiar şi în tragedii se pot totuşi întâlni. cel ce le imită se poate numi plăsmuitorul lor. şi complexă. în jurul cărora se brodează de obicei tragediile. în schimb. de felul lor. Asemenea lucruri. statuia lui Mitys a ucis pe omul vinovat de moartea lui Mitys. în condiţiile arătate. pentru motivul că ce-i cu putinţă e lesne de crezut. Şi recunoaşterea şi răsturnarea de situaţie trebuie să rezulte însă din alcătuirea subiectului. precum s-a arătat.

ci dimpotrivă deja fericire la . ci din pricina unei greşeli. într-adevăr.sunt 30 chestiuni ce se cuvin lămurite ca urmare a celor spuse până aci. e nevoie de o altă recunoaştere. două urmăresc aşadar acest scop: peripeţia si recunoaşterea. le-am înşirat înainte. . prin urmare. din toate cazurile cu putinţă. al treilea e elementul patetic . 79 ARISTOTEL XII Am vorbit mai înainte despre acele părţi ale tragediei ce 15 trebuie ţinute drept elementele ei constitutive. aşa cum se pretinde. Aceste împărţiri sunt" comune tuturor tragediilor.ba chiar şi nefericirea ori fericirea eroilor vor atârna de situaţii de felul acesta. şi tot recu35 noaştere e şi de câte ori cineva face ceva ori nu-l face. Ifigenia. al chinurilor. de felul morţilor înfăţişate pe scenă. proprii câtorva sunt cântecele actorilor în scenă şi cântecele actorilor laolaltă cu corul (kommoi). exod. nici pe nemernici trecând de la o stare de nefericire la POETICA XII 1452 b 15-XIII 1453 a 29 una de fericire. în stare să împingă fie la dragoste. Cea mai izbutită recunoaştere ? f. sub raportul cantitativ. cum se întâmplă în Oedip. se face cunoscută lui Oreste prin trimiterea scrisorii. una o resimţim pentru cel căzut în nenorocire fără vină. nici mila? nici frica. ncavând darul să provoace nici unul din sentimentele cuvenite: nici pe cel de omenie. va stârni într-adevăr. De10 spre peripeţie şi recunoaştere a fost vorba'» clementul patetica o faptă distrugătoare şi dureroasă. O asemenea intrigă mulţumeşte. însoţită de răsturnare de situaţie. *$ truc tura ce lei mai bune tragedii trebuind să fie nu simplă. e drept. recunoaşterea e o trecere de la neştiinţă 30 la ştiinţă. bunăoară.e evident. nu trebuie să înfăţişeze nrcf pe Vreun păcătos nevoie mare căzând din fericire în nenorocire. împărţirile de sine stătătoare în care se subdivide sunt cele arătate aci. ori alţi ^ bărbaţi vestiţi din neamuri ca ale lor. partea bine definită a tragediei cuprinsă între două cânturi complete ale corului. v e cea însoţită de o răsturnare de situaţie .|sub raportul cantitativ. episod. partea bine definită a tragediei după care nu mai urmează nici un cânt al corului. aşijderi în ce chip poate fi atins efectul tragediei. kommos o jelanie a corului însoţit de actori. XIII Ce trebuie avut în vedere şi ce trebuie evitat în alcătuirea subiectelor. Mai trebuie iarăşi ca scMmba^a_de_situaţii să nu ducă de la nenorocire la fericire. i O intrig^ bine închegată trebuie să fie. şi ea însăşi imitaţia unor întâmplări în stare să stârnească frica şi mila. episodul. parodos e prima manifestare a corului întreg. exodul. căci aşa ceva n-are darul să stârnească frica.trezirea lor e doar propriul acestui fel de imitaţie. precum Oedip şi Tieste. stasimon un cânt al corului în alt ritm decât anapestic şi trohaic. cealaltă pentru cel la fel cu noi (mila pentru omul fără vină. nici nu ajunge în nenorocire din răutate sau josnicie. ci complexă. De asemenea. . ca şi acţiunii. Cea mai ad<£cVată subiectului.la rândul lui împărţit în parodos şi stasimon. în primul rând. . cântul corului. De altă parte. e însă cea pomenită: o asemenea recunoaştere. se poate întâmpla ca numai una să recunoască pe cealaltă (când e bine lămurit cine e aceasta din urmă). fie frica. e străină însă în aceeaşi măsură şi de milă şi de frică. om cu vază şi bunăstare. pe deasupra. Cineva ce nici nu se deosebeşte de ceilalţi prin virtute ori dreptate. Prologul e acea parte bine definită a tragediei care precedă 20 intrarea corului (parodos)'. Ceea ce rămâne e o fire între acestea amândouă. sentimentul omeniei. împărţirile de sine stătătoare în care se subdivide sunt: prologul. Mai sunt însă şi altfel de recunoaşteri: ceva în felul arătat se poate petrece şi cu lucruri neînsufleţite sau întâmplătoare. . frica pentru cel la fel cu noi). 25 Părţile tragediei ce trebuie folosite ca elemente constitutive. nici înfricoşătoare. Dintre elementele subiectului. . ca să-l cunoască însă şi ea. fie la duşmănie personajele sortite fericirii ori nenorocirii . că nu trebuie să înfăţişeze oameni de 35 ispravă trecând de la o stare de fericire la una de nefericire. fie mila. al rănirilor şi altora la fel. ori ca situaţia să 5 ceară recunoaşterea amândurora. . Câtă vreme recunoaşterea adevărată e o recunoaştere între ! persoane. simplă mai degrabă decât dublă. Din intervenţiile corului. acesta e cel mai potrivnic emoţiei tragice.Cum o arată numele. nici mila.iar tragedia e tocmai imitarea unor 1452 b acţiuni în stare să inspire aceste sentimente. aşa că o întâmplare de felul arătat nu va fi nici înduioşătoare. ci repulsia.

mai curând decât de unul mai'rău. cum ar fi Oreste şi Egist.pe calea spectacolului . şi dovada cea mai evidentă o constituie faptul că pe scenă şi la întrecerile dramatice tocmai acestea se dovedesc cele mai tragice.-fC nicii înnăscute ci a unei greşeli mari.cum ar fi un frate care-şi ucide ori are de gând să-şi ucidă . Numai în comedie personajele cele mai duşmane. ca Odiseea. XIV 1453 b Aşadar.e şi mai puţin artistic şi condiţionat de mijloacele puse la dispoziţie de choreg. cum ar fi uciderea Clitemestrei de către Oreste. intriga trebuie aşa fel închegată încât. Când un duşman întreprinde ori numai se gândeşte să întreprindă ceva împotriva unui duşman. / 20 fratele. părăsesc la urmă scena împrietenite. ceea ce-'i preferabil şi demn de un poet mai talentat. ^ Telefos şi toţi ceilalţi. Poetul e dator să născocească singur situaţii noi. La fel şi când e vorba de indiferenţi. fie între duşmani. repetă greşeala celorlalţi. departe de a fi desfătarea tragică. Oedip. Cât priveşte pe Euripide. Nu e cazul. sfârşite. situaţia n-are nimic înduioşător. cu o îndoită desfăşurare de fapte. e mai curând o desfătare proprie comediei. autorii înfăţişau tot felul de subiecte. 35 desfătarea pe care o da un asemenea spectacol. Când însă lovitura cade între fiinţe dragi una alteia. o spunem lămurit în cele ce urmează. acestea-s situaţiile ce j trebuie căutate. In realitate. altfel în tragediile lui. ci numai cea care-i e proprie/Datoria poetului fiind să provoace desfătarea cu ajutorul unei imitaţii în stare să stârnească mila si frica. Oreste. ci numai senzaţia unei grozăvii. după părerea unora e tragedia înzestrată. mai pot fi însă stârnite şi de simpla înlănţuire a faptelor. 30 A doua în ordinea calităţii . e limpede că aceasta trebuie obţinută din înlănţuirea «« • ' faptelor. ori un fecior pe taică-său. în vremea noastră tragediile cele mai izbutite au ca subiect isprăvile câtorva familii.-J biectele legendare. 1453 a 10 15 20 25 aV 81 ARISTOTEL chiar dacă celelalte amănunte nu le ticluieşte bine. să se schimbe ceva în su. Ce se înţelege prin „în chip fericit". Tragedia cea mai desăvârşită. săvârşite fie de un om cum a •*—* fost vorba. ori a Erifylei de către Alcmeon. n-au nici o legătură cu tragedia: desfătarea pe care 10 trebuie s-o cerem unei tragedii nu poate fi. frica şi mila pot fi stârnite prin artificii scenice. (' sau cine ştie ce altă faptă de felul acesta. Dintru-ntâi. Dovadă. cu o nenorocire. de cele mai multe ori. J Din câte întâmplări se pot grupa împreună. ascultătorul întâmplărilor să se înfioare şi să se înduioşeze de cele petrecute: cum ar fi cazul cu cine s-ar mulţumi sa asculte povestea lui Oedip. pe calea spectacolului. Pare a fi cea dintâi din pricina slăbiciunii publicului. prin urmare. fie de unul mai bun. Tieste. ori fiul pe mamă. şi nu din pricina unei jos. nu urmăresc să provoace spaima. în teorie. Celălalt fel de a ajunge la acest rezultat . cum sunt cele ce se • povestesc despre Alcmeon. fie între oameni ce nu-s între ei nici prieteni. nici duşmani. o asemenea procedare e bună. se arată a fi cel mai tragic dintre poeţi. într-adevăr.cea dintâi. să cercetăm care 15 anume au darul să pară cumplite şi care înduioşătoare. dar să ştie să şi folosească în chip fericit 25 datele tradiţiei. . Acţiuni de 82 POETICA XIII 1453 a 30-XIV 1454 a l felul acesta trebuie să se desfăşoare neapărat fie între prieteni. chiar fără să le 5 vadă. Un fel de a aduce la îndeplinire o faptă . când sunt jucate cum trebuie. e cea construită în j jurul unei astfel de intrigi.folosit de scriitorii de pe vremuri -Te când personajele săvârşesc ce au de săvârşit cu ff- . .nenorocire. cărora le-a fost dat să îndure ori să săvârşească ceva cumplit. Intr-adevăr. în sufletul privitorului. Cât priveşte pe cei ce. Cum am mai spus-o. Meleagru. Cei ce învinuiesc pe Euripide că nu face .afară de faptul însuşi al suferinţei. poeţii fiind deprinşi să se lase înrâuriţi şi să lucreze după gustul privitorilor. sfârşind în chip potrivnic pentru cei buni şi pentru cei răi. ceea ce s-a şi întâmplat cu tragedia. orice fel de desfătare. ori mama fiul. fără ca vreunul să moara de mâna celuilalt.

de un caracter ales.cel mai important. iar dacă da. . în Antisona. dacă atitudinea e şi ea aleasă. care e altceva decât faptul de a 25 atribui unui caracter cele două trăsături arătate înainte. le fac totuşi mai fru10 moaşe. ori în Hcllc. în zugrăvirea caracterelor. pe punctul de a săvârşi din neştiinţă o faptă ireparabilă. mai e un al treilea caz: când. Ifigcnia în Aulis. ori în episodul întoar. . . ceea ce trebuie să urmărească poetul e verosimilul sau necesarul: aşa fel ca spusele sau faptele unui personaj dat să fie determinate de vero35 similitate sau de nevoie. bunăoară. ca şi despre chipul cum trebuie să fie subiectele. A doua calitatejde avut în vedere c potrivirea. şi sa înfăţişeze acest soi de fire.sau pentru întâmplări viitoare. şi totuşi mai de soi. Al doilea c cazul când eroul săvârşeşte 1454 a 83 ARISTOTEL 10 15 ceva. măcar că femeia e mai curând o fiinţă inferioară.cum am mai spus-o . măcar că asemănătoare. Se mai poate iarăşi ca unul să facă un rău fără să ştie cui îl face. tânguirea 30 lui Odiseu în Scila şi tirada Melanipei. Se va putea vorbi de caracter dacă. vorba ori fapta eroului oglindesc o atitudine. Despre înlănţuirea faptelor. cu ştiinţă ori fără. şi abia pe urmă să-şi dea 30 seama de legătura cu presupusul duşman. nici nu prea face nimeni aşa. Osebit de acestea. fără să fie si tragică. Prost.1454 b cerii grecilor din Iliada. trebuind a fi prorocite şi vestite: chipurile. cum e intervenţia iraţionalului în Ocdipul\ui Sofocle. pe de o parte pentru că n-are în ea nimic respingător. cu ştiinţă ori fără ştiinţă. ori în Ifigenia. cum face Alcmeon în piesa lui Astydamas. creat astfel Iară trebuinţă. aşa cum au făcut cu Ahilc Agathon şi . unde fiul îşi recunoaşte mama tocmai când se pregătea s-o predea. trebuie urmată pilda bunilor portretişti. din lipsa elementului dureros. s-au vă/ut nevoiţi sa caute anume acele familii în care se petrecuseră astfel de întâmplări. decât în rare împrejurări: Hemon. şi nu unei intervenţii divine. Chiar dacă obiectul imitaţiei ar fi să fie nestatornic. Unuî\ .bună ştiinţă şi în cunoştinţă de cauză: precum Medeea. fată de Crcon. silindu-se să dea modelelor înfăţişarea particulară fiecăruia. pe de alta pentru că recunoaşterea e un element impresionant. e Menelau în Oreste. A patra e statornicia. Această calitate se întâlneşte la personaje de 20 orice categorie: aleasă poate fi şi o femeie. pe care Euripide a înfătişat-o omorându-şi copiii. unde eroina rugătoare din primele scene e altfel decât mai pe urmă.e că trebuie să fie alese. aşa cum am arătat. şi-şi dă seama după ce a făptuit. e cazul eroului care în cunoştinţă de cauză îşi pune în minte să săvârşească ceva. deznodământul intrigii trebuie să se datoreze caracterelor eroilor. ca Oedip al lui Sofocle. In înlănţuirea faptelor. Afară de acestea. ori Telegonos în Odiseu rănit. în căutarea de situaţii tragice. între toate. întâmplarea mai curând decât meşteşugul i-a făcut pe poeţi să introducă în subiectele tratate momente de acestea. întradevăr. dar n-o face. patru sunt lucrurile ce trebuie ţinute în seamă. iar robul pe de-a-ntrcgul netrebnic.ce nu-i e dat omului să cunoască. Cea mai bună e însă ultima: ca în Cresfonte. trebuie să-i înfăţişeze cum sunt. Fapta acestuia se petrece în afara acţiunii propriuzise. numai în afara acţiunii. O asemenea situaţie e penibilă. încă trebuie înfăţişat statornic în 84 POETICA XIV 1454 a 2-XV 1454 b 19 nestatornicia lui. nici cruzimea nu se potrivesc cu firea femeii. de nestatornicie. la rândul lui. Â treia e asemănarea. XV în legătură cu^caractcrele. ca în Mcdeca. Ca urmare. Căci un lucru se face ori nu se face. s-a spus însă de ajuns. Din această pricină . şi iarăşi o faptă să urmeze după alta după criteriul verosimilului sau al necesarului. eroul îşi dă seama înainte 35 de a o fi săvârşit. ca şi în înlănţuirea faptelor. altă situaţie nu-i. ci-l recunoaşte. mai bună e situaţia celui care făptuieşte fără să ştie împotriva cui. 5 unde recunoaştem zeilor darul de a vedea totul. de caracter nevrednic şi nepotrivit. între acestea. ori înainte de începerea ei. care. Pildă de caracter josnic. apoi renunţă. Există o fire bărbătească: nici bărbăţia însă. ori cu cine ştie ce alte cusururi în firea lor. unde sora stă să-şi omoare fratele. Nu-i vorbă. De vreme ce tragedia e imitarea unor oameni mai aleşi ca noi. Evident că. nu trebuie de altminteri să-şi facă loc nici un element iraţional. ori uşuratici. Intervenţia divină trebuie folosită numai pentru întâmplări petrecute în afara desfăşurării acţiunii. unde Merope e pe punctul să-şi ucidă fiul. ceva asemănător se poate însă întâmpla şi în cadrul tragediei. nevoit să imite oameni mânioşi.tragedii nu se pot scrie decât cu isprăvile a foarte puţine familii. La fel şi poetul. şi chiar un rob.

In cazul lui Odiseu. 85 XVI Ce e recunoaşterea. s-a vorbit de ajuns în scrierile noastre publicate. Intr-adevăr. tocmai din această pricină. bunăoară. ca în scena Băii. căci Oreste 35 ar fi putut tot atât de bine purta cu el şi ceva semne exterioare. femeile îşi 10 înţeleg soarta: „aici ne-a fost ursit să murim. văzând fiece lucru cu cea mai deplină limpezime. chipul cum în Ifigenia eroina recunoaşte pe Oreste. din ne-băgarea de seamă a poetului.şi din afară. Folosirea acestor semne e şi ea câteodată mai izbutită. e o plăsmuire a poetului şi ipoteza pe care se întemeiază drama (măcar că eroul se laudă a putea recunoaşte un arc pe care nu-l mai văzuse). la rândul lor împărţite în semne dobândite pe trup. e nevoie ca poetul să-şi înfăţişeze înaintea ochilor. Mai trebuie iarăşi ca poetul să-şi desăvârşească opera căutând a-şi însuşi. e pe cale să-şi piardă viaţa. aducându-şi aminte: ceea ce şi face să fie recunoscuţi amândoi. Recunoaştere pe calea judecăţii e şi a Ifigeniei lui Polyidos Sofistul. ca în Hocfore: 5 „cineva semănând cu mine a venit. .Homer. O asemenea procedare se apropie de greşeala pomenită. A doua categorie e constituită de iecunoaşterile născocite de poet jlipsite şi ele de artă. e un raţionament greşit. . atitudinile personajelor.de felul cicatricelor. ori în povestea lui Alcinou. care nu cântărise de ajuns efectul asupra privitorilor: la reprezentare aceştia s-au supărat şi piesa a căzut. . nimeni nu seamănă cu mine decât Oreste. Aşijderi în Tidcul lui Theodectes. cum se întâmplă în 1455 a Ciprieniilm Dikaiogenes. am spus-o înainte. la auzul cântăreţului. ori în Ifigenia\ în care e natural ca eroina să voiască a trimite o scrisoare. (Aşijderi şi „glasul suveicii". cuvintele rostite de el sunt mai curând dorite de autor decât impuse de situaţie. unde. pentru simplul motiv că în felul acesta eroul s-ar fi putut face 15 cunoscut. însă. măcar că recunoscut după aceeaşi cicatrice. vin cele pe calea judecăţii. de aceea am fost aduse aici". întrebuinţată de cei mai mulţi din lipsă de inventivitateje recunoaşterea prin semne. fTcea mai puţin artistică. Despre ele. Dintre toate. unde tatăl se poate plânge că. ca în Odiseu vestitor mincinos. La toate acestea trebuie luat aminte şi. Numai în felul acesta. artistice sunt numai cele decurgând din însăşi 30 desfăşurarea acţiunii.altele dobândite. Dovadă. în a cărui piesă Amfiaraos ieşea (prea curând?) din templu. învinuirea adusă lui Karkinos. va putea găsi cele de cuviinţă şi se va feri mai lesne de greşeli potrivnice. la vederea icoanei. Oreste trebuie să fi venit". căci şi împotriva lor se păcătuieşte. câteodată mai puţin. în măsura posibilului. acum mi-e dat să fiu jertfit şi eu". unde. Şi tot aşa în Fineidc. la vederea locului. altfel e recunoscut de doică şi altfel de porcari: pentru că semnele anume arătate spre încredinţare şi recunoaşterile de acest tip sunt mai puţin artistice. ca şi în elaborarea verbală a fiecărui rol. unde eroul izbucneşte în plâns. Singure recunoaşterile de acest fel n-au nevoie de născociri de-ale poetului. ori „stelele" născocite de Karkinos în Ti este. 20 XVII & în alcătuirea intrigilor. 20 Cea dintâi. de semne şi de sălbi. faptul că Odiseu e singur în stare sa încordeze arcul. darul de a mişca în cel mai înalt grad nu-l au decât cei L 25 30 . Dintre acestea. cum ar fi sălbile ori recunoaşterea 25 din Tyro. cea mai bună e recunoaşterea decurgând din |^C însăşi înlănţuirea faptelorvcând surprinderea e provocată de întâmplări uşor de crezut. cât mai bine. unele sunt din naştere. nu o dată. felurile ei sunt cinci. era doar natural ca 86 POETICA XVI 1454 b 20-XVII 1455 a 30 Oreste să se gândească: „sora mea a fost jertfită. ca în Ocdipul lui Sofocle. pe deasupra. şi nimeni altul. înlesnită de o covată. venit să-şi mântuiască fiul. Exemplu. în schimb. Tot un fel de recunoaştere e şi cea împletită cu o socoteală greşită din partea spectatorilor. A patra categorie e datorită unei judecăţi. pe calea simţămin-telor trezite de vederea unui lucru sau altul. într-adevăr.) A treia categorie e prilejuită de]amintire. ca şi cum s-ar afla în mijlocul acţiunii. a o da însă drept adevărată. ea se face cunoscută cu ajutorul scrisorii.precum „lancea purtată de Feciorii-Gliei". In rândul al doilea. . într-adevăr. în Tereullui Sofocle. la greşe15 Iile împotriva simţirilor în chip necesar trezite de poezie. Odiseu lăcrimează si el. cele ce încearcă să compună.

.«. fiecare parte îşi dobândeşte 89 ARISTOTEL 15 dezvoltarea cuvenită. InTJnceuTl'ai TEeodectes. fiindcă cei dintâi sunt făcuţi să se adapteze oricărei situaţii. rezultatul e cu totul potrivnic aşteptărilor. dar o dezleagă prost.de multe 25 ori chiar unele din cadrul ei . Drept e iarăşi că nici un alt element nu ne îngăduie să spunem despre o tragedie că ar fi. dispare tainic 5 dinaintea sacrificatorilor şi. ori au avut parte de cădere.1456 a ter. bunăoară. sălăşluită în altă ţară.vreau să spun în care se împletesc mai multe subiecte. în mod cu totul firesc: „nu numai sorei mele i-a fost dat să fie jertfită. tragedia patetică.-^-. Un om rătăceşte printre străini ani îndelungaţi. şi singur cel mânios sa-i mânie. singur şi pândit de Poseidon. De aceea darul poetic mi se pare la locul lui mai curând în indivizii armonios înzestraţi decât în exaltaţi.-AW^"^. în poezia epică. se lasă recunoscut de câţiva credincioşi.___„ mânt. O dată liniile generale fixate şi numele găsite. de tipul celor brodate pe suferinţele unor Aias sau Ixion. când. restul e deznodă^ <. dintr-o răsturnare de sîîua^e"şro recunoaştere. tragedia de carac.J. POETICA XVII 1455 a 3l-XVIII 1456 a 14 XVIII în fiece tragedie o parte e constituită de intrigă şi o parte de deznodământ. Cât priveşte subiectele. restul sunt episoade. Subiectul pro-priu-zis e acesta. dacă nu. 15 în tragedie episoadele sunt scurte. Acestea trebuie adaptate individualităţii eroilor.. câtă vreme ceilalţi sunt ieşiţi din fire. întreg. trebuie fixate întâi în liniile lor generale şi numai în urmă împărţite în episoade şi amplificate.alcătuiesc intriga. tragedia-spectacpl.cum ar fi când cineva s-ar apuca să pună în scenă întreg subiectul Iliadei.-. iar prirvi^nodămâEil. şi prins. Bătut de toate vânturile. cum ne îngăduie subiectul: şi anume. cum ar fi Ftiotidcle şi Peleu. episodul nebuniei din pricina căreia e prins şi al mântuirii prin purificare. Datoria celui ce scrie e să încerce să realizeze toate aceste elemente. din prinderea copilului şi dovedirea 30 părinţilor. în clipa când să fie jertfit e recunoscut 10 .priaintrigK. câte sunt şi părţile de care am vorbTtTtragedia complexă. curn ar fi. fie că vor fi fost tratate şi de alţii..• -""*<H'IV -î*~-~.după aceea că spune. sunt în afară de subiect). . Dovadă faptul că toţi câţi şi-au luat ca subiect întreaga Cădere a Troici (şi nu numai episoade izolate. ci şi mie". se întâmplă ca fratele ei să vină acolo (faptul că porunca de a se duce îi era dată de un zeu pentru un motiv specia]. de unde i se trage mântuirea. în cazul personajului Oreste. poetul e dator să ţină minte că nu-i e îngăduit să dea tragediei o structură de epopee. mai cu seamă faţă de chipul cum sunt clevetiţi poeţii astăzi. Mulţi poeţi se pricep să înnoade intriga. se lasă stăpâniţi de patima fiecăreia: singur cel tulburat izbuteşte să tulbure cu adevărat şi pe alţii. sau cele a căror acţiune se petrece în Hades. nu-i deloc lung.n Fetele lui Forkis. Prometeu. După o vreme. măcar pe cele mai multe şi mai importante.. se mântuie şi pe ei îi nimiceşte. tocmai ele îi asigură lungimea. al cărei miez e alcătuit.87 ARISTOTEL ce..*. iar feciorul îşi vede zilele ameninţate. în epopee. intriga e alcătuită din Tritâmplările petrecute înainte.bunăoară. ajunge să capete sarcina de sacrifi-catoare. oii nu. cea de-a patra.arta personajelor se schimbă în bine sau în rău. fie în felul închipuit de Polyidos . întâmplările petrecute în afara acţiunii . Tragediile sunt de patru feluri. rămân de lucrat episoadele în parte. La el acasă treburile merg aşa fel că peţitorii îi prăpădesc 20 avutul.. înţeleg prin urmare.fie în felul închipuit de Euripide. mulţumită întinderii. 5 pentru că s-au găsit scriitori excelenţi într-un gen sau altul. când intriga şi deznodământul amândurora sunt la fel. câtă vreme amândouă aceste aptitudini se cuvin puse de acord. cade asupra vrăjmaşilor. * unii până unde so. o poate arăta pilda Ifigeniei: o fată tânără.--' . *ge. fie 1455 b născocite pentru întâia oară.^A^^j. ajunge la capăt. partea de la începutul schimbării până la sfârşit. ca Euripide) sau povestea Niobei (altfel de cum a tratat-o Eschil). împărtăşind dispoziţia firească a creaturilor lor. . deznodământul începe cu învinuirea de omor şi merge până la sfârşit. Subiectul Odiseei. partea de la începutul acti* ^.. în cea dramatică. ori sunt . 10 Cum am mai spus-o de multe ori. cum şi în ce scop anume. se cere unuia singur să-i întreacă în ce avea fiecare mai bun. pe punctul de a fi jertfită.!34««*^-?'„. Ce însemnează a privi un subiect în linii generale.. unde datina cere ca străinii să fie jertfiţi Zeiţei. .*:. la fel cu alta. sau.^:----r-----— --. Ajuns pe acele meleaguri.

uev. bunăoară. Litera e un sunet indivizibil. care nici nu 1457 a împiedică nici nu înlesneşte constituirea unui sunet cu înţeles din mai multe alte sunete. Grupul FP. ci ca în piesele lui Sofocle. în întregul lui. despre celelalte elemente constitutive ale tragediei. La poeţii mai noi. ca oricare din eroi. răspunsul şi toate câte vor mai fi fiind. cum ar 30 fi F şi A. singură tot nu constituie un sunet. chiar verosimile. ori unul viteaz dar nelegiuit e biruit. întrebarea. semivocale şi mute. ca unul ce nu ţine de poetică. cu gândul că înalţă o rugă. . fie că va fi cunoscând. Cu această singură deosebire că. că şi în elaborarea acţiunii dramatice . numele. ci de altceva.) Iacă de ce subiectul acesta se cuvine lăsat la o parte. Căci cine ar putea lua de bună vina pe care Protagora i-o găseşte lui Homer. făcută să fie aşezată la sfârşit sau la mijloc. reprezintă o silabă. e păcălit. dar neputând fi întrebuinţată la începutul unei propoziţii de sine stătătoare: de pildă. 30 după pilda dată întâi de Agathon. Ţin de cugetare toate câte se săvârşesc obişnuit cu ajutorul graiului. ori ba.". poeţii pot obţine efectul dorit pe calea minunării spectatorului: stare de spirit prielnică deopotrivă emoţiei tragice şi omeniei. ca Sisif. mută. fie chiar episoade întregi? XIX S-a vorbit. particula de legătură. literele sunt vocale. aceste lucruri. ameninţarea. ce-i ruga. cea care. grave sau medii: particularităţi a căror cercetare amănunţită îşi are locul în lucrările de metrică. rolul cuvântătorului.nu orice fel de sunet însă. printre care se numără: dovedirea şi respingerea 1456 b dovezii. Zeiţă.de câte ori nevoia cere să se stârnească sentimentele de milă şi frică. prin urmare. vreo deosebire între a pune să se cânte asemenea bucăţi de umplutură şi a trece dintr-o tragedie în alta fie tirade izolate. Din această pricină. Cum 25 zice Agathon: „de multe ori e verosimil să se întâmple şi lucruri neverosimile". . De felul lor. 35 Silaba e un sunet lipsit de înţeles. Care ar mai fi. într-adevăr. verbul. dacă lucrurile ar părea plăcute fără intervenţia cuvântului? Din câte ar fi de spus în legătură cu graiul-. după Jocurile unde sunt produse. a căror cunoaştere ţine de domeniul declamaţiei şi al celor ce stăpânesc acest meşteşug. Astfel de întâmplări pot fi. mânia. 35 Ceea ce ar fi de spus despre cugetare îşi are locul în cărţile de retorică. numele de literă. frica. Vocala e cea care are sunet perceptibil 25 91 ARISTOTEL fără o punere în mişcare a buzelor şi a limbii. trebuie. un aspect al cercetării e constituit de modurile vorbirii. mânia şi altele la fel). 2CT silaba. pentru că o asemenea preocupare se apropie mai mult de acea disciplină. Indivizibile sunt doar şi sunetele scoase de dobitoace. Această condiţie e realizată de câte ori un personaj viclean şi plin de răutate. chiar cu o punere în mişcare a buzelor şi a limbii. la urma urmei. POETICA XVIII 1456 a 15-XX 1456 b 25 E limpede. prin urmare. precum 2 şi P.reprezentaţi fără succes. însă. -până şi meşteşugul de a spori sau micşora însemnătatea unui lucru. după mine. ca şi în cele cu acţiune simplă. nu se poate ridica împotriva poetului nici o învinuire meritând să fie ţinută în seamă. dar care unită cu o vocală sau semivocală devine perceptibilă. flexiunea şi propoziţia.. câtă vreme în celălalt datoria de a le obţine incumbă vorbitorului. când îl mustră că în vorbele: „Cântă. trezirea emoţiilor (mila. după lungime sau scurtime. ca în FPA. Precizarea diferitelor lor deosebiri ţine şi ea de metrică. Literele se mai deosebesc între ele după înfăţişările luate de gură. ei învaţă ce-i porunca. ori să se creeze iluzia însemnătăţii sau a verosimilităţii -suntem ţinuţi să ne slujim de aceleaşi principii. fie fără A. rămâne să ne ocupăm de grai şi de cugetare. cea care are sunet perceptibil rezultat dintr-o punere în mişcare a buzelor si a limbii. pe calea vorbei şi ca o urmare a vorbei. aşadar. alcătuit dintr-o mută şi o literă cu sunet. după calitatea de aspirate sau tenue. zicea el. sunt următoarele: litera. 10 15 XX Elementele graiului. şi totuşi nici unul nu merită. în acest din urmă caz. ci unul putând intra în alcătuirea unui sunet inteligibil. bucăţile cântate de el n-au mai multă legătură cu subiectul decât cu oricare altă tragedie. Corul trebuie socotit şi el. n-a făcut decât să poruncească? (A porunci. de aceea se şi cântă ca simple interludii. Particula de legătură e un sunet lipsit de înţeles. 20 în tragediile cu peripeţii. efectele trebuie să se producă fără desluşiri de nici un fel. un element al întregului. după cum sunt acute. E. e a pune în vedere cuiva să facă sau să nu facă ceva. să ia parte la acţiune nu ca în piesele lui Euripide.. ce-i expunerea. semivocală. fie însoţit de A. Doar şi Agathon din această singură pricină s-a văzut respins.

irepi şi celelalte.) Propoziţia poate fi una în două chipuri: fie că priveşte un singur lucru.. tot aşa. Poetul va putea dar numi cupa „scutul lui Dionysos" şi scutul „cupa lui Ares".. Din cele duble. amândouă cu înţelesul de „a ridica" ceva. definiţia omului.. în care 15 pentru „a lua". într-adevăr.. în locul celui de al doilea se va putea întrebuinţa al patrulea si. fie mulţumită legăturii ce uneşte între ele mai multe propoziţii. . 25 30 XXI Numele sunt de două feluri: simple şi duble.. pentru noi. un provincialism. când felurile de rostire. chiar şi atunci însă. într-adevăr. când dacă-i vorba de unul sau mai mulţi. într-adevăr. Flexiunea priveşte fie numele. sau lungit. Consider obştesc numele întrebuinţat de toată lumea. Se. fie de la gen la speţă. într-adevăr. unul că e vorba de timpul prezent. e pentru ei un cuvânt obştesc. sau scurtat sau stricat. sau podoabă. de pildă Hermokaikoxanthos. partea care însemnează „dar" nu mai are nici un înţeles al ei. Ca să dau o pildă. „a lua". „oameni". „a mers?" sau „mergi!" reprezintă astfel de flexiuni ale verbului. neimplicând nici o indicaţie de timp. într-o serie de patru termeni. (Nu orice propoziţie e formată. Astfel. altul de trecut. bunăoară. Ea slujeşte să 20 exprime. Propoziţia'e un sunet compus. fie verbul. al doilea. cel de al doilea se găseşte cu cel dintâi în acelaşi raport cu al patrulea faţă de cel de al treilea. ale cărui părţi n-au prin ele însele vreun înţeles. cum sunt multe din cele întrebuinţate de massalioţi. Ce vreau să spun prin trecerea de la gen la speţă. „bătrâneţea zilei" sau. „merge" sau „a mers" ne lasă sa înţelegem. în locul celui de al patrulea. cum ar fi. în propoziţia „Cleon merge". „lance" în dialectul ciprioţilor. uneori. nu însă pentru aceiaşi oameni. Verbul e un sunet compus. „a sta ancorat" e unul din felurile de a sta. provincialism. Simple numesc pe cele*ce1nu-s constituite din elemente având un înţeles. înzestrat cu înţeles. implicând o 15 indicaţie de timp. pentru că priveşte un singur obiect. poetul întrebuinţează „a tăia".. Ar mai fi apoi numele triple. unde „mii" are înţelesul de „multe" şi e folosit de poet în locul termenului care însemnează „multe". în numele Theodoros („dăruit de Dumnezeu"). e una pe calea legăturilor. se poate 10 înţelege din exemplul: „aci mi-a stat corabia". în cazul celor duble.în loc de bătrâneţe. de pildă. numele Cleon. poeţii mai adaugă şi termenul la care 20 se referă cuvântul înlocuit prin metaforă. cupa e pe lângă Dionysos cum e scutul pe lângă Ares. Se va putea dar spune. înzestrat cu înţeles. „om" sau „alb" nu exprimă idcea de „când". înzestrat cu înţeles. E evident. măcar o parte. pe cel întrebuinţat numai de câte unii. Pildă de trecere de la speţă la gen e: „mii de isprăvi frumoase săvârşit-a Odiseu". bătrâneţea într-o viaţă e ceea ce-i seara într-o zi. din nume şi verb. altele numai din părţi cu înţeles. în loc de seară. precum yr\ („pământ").. Câteodată. prin urmare. la fel cu ale numelor. ca în exemplele „om". Orice nume mai poate fi iarăşi obştesc sau provincialism. 10 Numele e un sunet compus.. cum face 25 Empedocle. 5 care din mai multe sunete cu înţeles are darul să facă un singur sunet cu înţeles: cum ar fi ducjn. fie de la speţă la speţă. „seara vieţii" sau „amurgul vieţii". Iliada. cvadruple şi multiple. . fie după analogie. Sau un sunet lipsit de înţeles.ffTot... în schimb. nu ne slujim de elementele lor componente ca şi cum ar mai avea înţeles propriu.din punctul de vedere al întrebării ori al poruncii... unele sunt constituite dintr-o parte cu înţeles şi alta fără (cunoscând că distincţia nu se aplică elementelor cuvântului compus). sau plăsmuit. Trecerea după analogie e de câte ori. ale cărui părţi n-au înţeles prin ele însele. Sau. De la speţă la speţă sunt trecerile: „sufletul luându-i-l cu bronzul" şi „tăind cu bronzul neînduplecat". când relaţii de felul „al acestuia" ori „acestuia" şi aşa mai 92 POETICA XX 1456 b 26-XXI 1457 b 7 departe. de pildă. tot îşi are înţelesul ei.. 35 1457 b 93 ARISTOTEL Metafora e trecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect. Siyuvov. iar pentru „a tăia". că un nume poate fi în acelaşi timp şi obştesc şi provincialism. în acest caz. dintre ale cărei părţi unele îşi au înţelesul în ele însele. cum ar fi în definiţia omului. e îngăduit propoziţiei să fie şi fără verb. sau metaforă.

t . In i sfârşesc numai trei: (jie'Xi. podoabele şi toate celelalte amintite. sau consoană compusă cu c. de scurtare: icpl (în loc de icpiGri). tocmai acesta e şi comun. c. Folosirea prea vădită a acestui fel de exprimare e cu atât mai ridicolă cu cât măsura e un element cerut în toate domeniile graiului. precum termenul epvuyec pentru coarne. avem barbarism. nici într-o vocală scurtă. anume. Enigmă. o parte e lăsată neschimbată şi o parte prefăcută. oopu. de provincialisme. în schimb. p. Se pare că ar fi şi câteva din acestea. Masculine sunt câte sfârşesc în v. făcea versuri cam de felul acesta: 'Emxapriv eîSov MapaGwvaSe paSi^ovra sau 10 OTJK ăv y' epducvoc fov eKavou eXXefîopov. în măsura în care mai păstrează câte ceva din formele obişnuite de exprimare. se zice „a semăna". din păcate. dar tăgăduin-du-i unele din calităţile lui specifice. p şi c. făcând haz pe seama poetului. metaforele. 5 Aşa fiind. icd|i|ii. Mai sunt apoi nume lungite şi scurtate: lungite.Pentru câte unul din termenii analogiei se poate întâmpla să nu existe un nume al lui.. irerrepi. şi metafora totuşi să se facă. ori TIr| XT|idSeu) în loc de HriXeiSou. (două în totul: cj> şi £). Euclide cel Bătrân. nu lipseşte nici claritatea. cam acelaşi număr de terminaţii se întâmplă să fie pentru masculine si pentru feminine. scurtările şi schimbările aduse cuvintelor: faptul de a fi altfel decât în vorbirea comună -depărtate de înfăţişarea lor normală are într-adevăr darul să înlăture banalitatea. unui obiect oarecare numele metaforic. numele sunt unele masculine. Doar caracteristica metaforei tocmai asta este: că exprimă lucruri cu noimă punând laolaltă absurdităţi (procedare imposibilă în vorbirea obişnuită. 30 Acest soi de metafore mai pot fi folosite şi altminteri: atribuind. dar pe care-l statorniceşte poetul. altele intermediare. scurtate. cum o arată poezia lui Cleofon şi a lui Sthenelos. Astfel . de aceea se şi spune: „semănând dumnezeiasca văpaie". ori de celelalte . ori dpT]TTJp pentru preot.. Unele. A împrăştia sămânţa. metaforele. cuvintele lungite şi tot ce se depărtează de uzul obştesc. Daca cineva s-ar apuca totuşi să compună ceva numai cu asemenea elemente. La dobândirea clarităţii. când n-ar folosi decât metafore. acru.unde Se^uepo'v ţine locul formei obişnuite 6e£idv.. cele terminate fie în vocale întotdeauna lungi. Privite în ele însele. de câte ori o vocală scurtă e înlocuită cu una lungă. dintr-o vorbă obişnuită. ca TI şi u. Doar la acelaşi rezultat ar ajunge şi cine s-ar sluji de metafore. bunăoară. In consoană nu sfârşeşte nici un nume. când din cuvânt se suprimă ceva. 94 POETICA XXI 1457 b 8 -XXII 1458 a 21 Nume plăsmuit e cel cu desăvârşire nefolosit de alţii.ca provincialismele. dacă s-ar restrânge la provincialisme. •. '. 0. -. yovu. Exemple de lungire.în a . dar îngăduită de metaforă). folosirea cuvintelor obşteşti îi va 1458 b da claritate. nu puţin pot contribui şi lungirile. Intermediarele sfârşesc în aceste terminaţii şi în v. care spunea ca poezia ar fi lucru uşor dacă s-ar îngădui fiecăruia să întindă vorbele după voie şi care. . ca în versul: „văzut-am om lipind cu foc bronz pe spetele altuia" şi altele la fel. 6i5 (în loc de Sw^ia) sau d4> (pentru 6'4>ic). Ca şi când cineva. fără să cadă în comun. în derâdere. vairu. 35 1458 a 10 15 XXII Darul cel mai de preţ al graiului e să fie limpede. propriu. cuvintele irdXrioc în loc de iro'Xewc. în acelaşi timp. ci „cupa fără vin". ideea se găseşte cu soarele în acelaşi raport ca semănatul faţă de sămânţă. ca şi la evitarea banalităţii. Cu toate acestea. i-ar zice nu „cupa lui Ares".dintre cele alungite . Ca în exemplul Se^irepov icard |ia£dv. între alţii. . sau se introduce o silabă. Cu adevărat limpede e cel ce foloseşte numai cuvinte^ obşteşti. nu cu dreptate critică cei ce critică această libertate de exprimare. vorbind despre scut.. altele feminine. Feminine. rezultatul ar fi o enigmă 25 ori un barbarism.. Când compunerea nu-i alcă30 tuită decât din provincialisme. barbarism. în emistihul : |a ia yii/erai d|ac|)OTepwv cu|>. nobil si depărtat de uzul obştesc e graiul presărat cu termeni străini: denumire prin care 20 95 înţeleg provincialismele. Concluzia e că graiul trebuie să fie oarecum rezultatul unui amestec al tuturor acestor elemente. pentru „a împrăştia văpaia soarelui" nu există cuvânt. Un nume se zice stricat de câte ori. Inu cinci: ITWU. fie . întrucât 4> şi £ trebuie socotite una şi aceeaşi (cu c). îi vor îngădui să evite banalitatea şi vulgaritatea.

fie metaforele." Sau versul: „. 25 dacă cineva ar face din el.să poată produce desfătarea care-i e proprie.t!0K" ' XXIII . Homer se arată meşter desăvârşit şi în această privinţă: pentru că nu se apucă să povestească războiul întreg. Dintre nume. înlocuindu-i cuvintele cu altele comune: „. ca orice organism .într-un vers iambic întâlnit deopotrivă la Eschil şi la Euripide face ca versul unuia să ne apară frumos. A şti să te slujeşti după cuviinţă de fiecare din mijloacele arătate .". 30 Ori „ţărmurile fac gălăgie". între o asemenea procedare şi folosinţa modernă a libertăţii criticate de Euclide. potrivite sunt singure numele întrebuinţate şi în vorbire: cuvântul obştesc. oricât de întâmplător ar fi raportul în care s-ar găsi unul 25 faţă de celelalte.. într-o serie de ani succesivi. un eveniment se poate câteodată produce după altul. Dintre toate.în schimb. că subiectele pe care le tratează trebuie să aibă aceeaşi alcătuire dramatică pe care o au subiectele tragediilor: să poarte asupra unei singure acţiuni.. pentru ca . metaforele cu cel iambic.". Eschil zice: „. fără preocupare de potrivire şi cu intenţia să stârnească râsul. Arifrades obişnuia să ia în râs pe autorii de tragedii pentru vina de a folosi forme de nimeni întrebuinţate în vorbirea obişnuită. şi-acuma unul mic si neputincios şi bicisnic.e o mare 5 calitate. ci a unei epoci. în mod necesar. şi e şi dovada unei 97 ARISTOTEL fericite predispoziţii: căci a face metafore frumoase înseamnă a şti să vezi asemănările dintre lucruri.în loc de „mănâncă". (Subiectul 98 . fie celelalte forme de exprimare..... singur el nu se poate învăţa de la alţii. tocmai faptul că toate aceste forme nu se întâlnesc în vorbirea obişnuită constituie caracterul original al exprimării. Euripide. în care. cele spuse până aci pot fi socotite îndestulătoare. un mijloc şi un sfârşit. Aşijderi versul: „şi-acum un puţintel. expunerea nu e a unei acţiuni. făcând loc în versuri unor cuvinte obişnuite. fără să fi năzuit câtuşi de puţin spre acelaşi ţel. înlocuirea unei singure vorbe un cuvânt rar în loc de unul obştesc . metafora şi podoaba. In aceeaşi ordine de idei. ditirambii. 96 _______POETICA XXII 1458 a 22-l459 a 6________ Câtă deosebire e. iarăşi. Evident. fără ca din ele să rezulte o unică urmare..una şi întreagă. sau iarăşi 'AxiXXewc irepi în loc de nepl 'AxiAXewc şi câte altele. în schimb. mai exact a tuturor evenimentelor petrecute înlăuntrul unei epoci în legătură cu unul sau mai multe personaje. în acelaşi chip: „scăunaş urât punând lâng-o măsuţă mică". Ca să dau o pildă. cele duble se potrivesc mai bine cu 10. un om de nimic şi un nevrednic. pot fi utilizate toate formele aci pomenite. Cei mai mulţi poeţi nu fac totuşi altfel. având un 20 început. se poate vedea în cazul poeziei epice. în 1459 a realitate. cum ar fi inversiunea Stoiidrcj v ano înlocdediro Suiidrwv... In poezia epică. în general. scăunaş de rând puind şi-o fărâmă de masă" devenit. din pricină că se apropie cel mai mult de graiul vorbit. în trimetrii iambici.. în 20 Filoctet. . sau despre imitaţia săvârşită pe calea acţiunii.. cele de circulaţie restrânsă cu versul epic. că alcătuirea subiectelor poeziei epice nu poate fi aceeaşi ca a subiectelor istoriei.şi de numele duble şi de provincialisme . cu mult cel mai de preţ e însă darul metaforelor. lucru de care el n-avea habar. aşa cum am mai 30 spus-o. 15 Despre tragedie. tot astfel. iar al celuilalt banal.forme de vorbire. 15 La fel şi-ar da seama de dreptatea spuselor noastre. buba ce-mi mănâncă ale piciorului cărnuri. cine s-ar apuca să înlocuiască cu cuvinte de uz obştesc fie provincialismele. măcar că va fi avut şi el un început şi un sfârşit. întregi si complete. e *" evident. în primul rând. Aşa cum biruinţa navală de la Salamina şi înfrângerea carthaginezilor în Sicilia s-au petrecut cam în aceeaşi vreme.. în loc de „ţărmurile vuiesc". comparat cu ceilalţi. Iacă de ce. apus „ospătează".«-l Trecând acum la imitaţia în formă de poveste versificată. ori expresii ca oe8ev şi eyw 6e viv.

ar părea nelalocul său. când e vorba de întinderea subiectului şi de metrul în care e scrisa. preferă săşi aleagă un singur personaj. în schimb. Homer mai trebuie lăudat şi pentru că . catalogul corăbiilor şi alte asemenea episoade îi dau prilej să-şi varieze poemul. . natura însăşi ne învaţă să alegem metrul potrivit fiecărui gen de compoziţie. şi tetrametrul trohaic exprimă mişcarea. Lacedemonienele. din Iliada şi din Odiseea. Căderea Troiei. abia de se pot scoate o tragedie sau două din fiecare. Nu-i vorbă.ştie care trebuie V să-i fie rolul în economia operei. iar de multe din celelalte se slujeşte ca de simple episoade. simplă. 35 1459 b XXIV Mai departe. prea vast şi anevoie de cuprins dinlr-o singură privire). de _____POETICA XXIV 1459 b 20-)1460 a 35 imitat nu imită decât puţin şi rar. o femeie. autorul lor îi întrece pe toţi. .din pricină că satură repede . trebuie ca epopeea)să înfăţişeze aceleaşi varietăţi pe care le înfăţişează tragedia. . iar Odiseea complexă (e doar plină de recunoaşteri) şi de caracter.mai bine decât orice alt poet . mulţumită lor. să fie. Fără a mai pomeni că. e cu putinţă să se înfăţişeze multe din întâmplările petrecute în acelaşi timp. aşa cum am mai spus-o. . Homer. într-adevăr. iar altul pentru acţiune. însuşiri puse în valoare pentru întâia oară în chip desăvârşit de Homer. câtă vreme din Ciprii se pot scoate multe. O" Cât priveşte metrul. de recunoaşteri şi de suferinţe. Dacă cineva s-ar gândi să întreprindă o imitaţie narativă într-un alt soi de măsură.aşa cum şi imitaţia de formă narativă e mai maiestuoasă decât celelalte feluri de poezie. Aşa se face că. Ş Pentru a-şi spori întinderea. 10 ori vreun alt personaj. să 30 se îmbogăţească cu episoade deosebite unele de altele. sau patetică. fiecare din poemele lui e aşa fel alcătuit încât Iliada ni se înfăţişează simplă şi patetică. într-adevăr.. Chiar de întindere măsurată. pentru că nu asta face din el un imi•. iar din Iliada cea Mică mai bine de opt: Judecata armelor. ci fiecare cu caracterul lui. din toate felurile de metri. de altminteri. • v mai puţin în numele propriu.. în ce priveşte întinderea. nu-i altul mai aşezat şi mai amplu 35 decât cel eroic. Poetul e dator să vorbească cât *•'. Epopeea se deosebeşte totuşi de tragedie. Eurypylos. Poema dobândeşte astfel o calitate care-i îngăduie să atingă măreţia. apropiindu-se de v-p durata tragediilor jucate într-o singură reprezentaţie. după cum are nevoie de gânduri alese şi de exprimare frumoasă. epopeea dispune de un mijloc al ei important. Alţi autori nu fac decât să se scoată întruna pe ei la iveală. câtă vreme . Toate.IH3ETICA XXII 1459 a 7-XXIV 1459 b 19 ar fi fost. ca autorul Cipriilor şi al Micii Iliade. Ceilalţi poeţi. ca Hairemon.în sfârşit întoarcerea corăbiilor. în materie de limbă şi de cugetare. poetul şi-a ales ca subiect o singură parte a războiului. în schimb. 1460 a din care pricină unul e potrivit pentru danţ.. Cu atât mai nelalocul lui ar fi cine s-ar apuca sa amestece toate soiurile acestea de versuri. pe dată pune în scenă un bărbat. în felul acesta. Sinon si Troienele. In forma îa care s-a oprit. n-ar fi fost mai puţin complicat de varietatea întâmplărilor.. sau în mai multe. amploarea operei creşte. nimeni nu s-a gândit să compună un poem de oarecare amploare în alt vers decât cel eroic. limită îndestulătoare e cea arătată: care îngăduie să se îmbrăţişeze într-o singură tratare începutul şi 10 15 99 ARISTOTEL 20 ^ sfârşitul acţiunii. adoptarea celui eroic e rodul experienţei.uniformitatea e pricina căderii tragediilor. pe care nu-l are tragedia. sau de caracter. Neoptolem. elementele uneia şi ale celeilalte sunt aceleaşi: epopeea are şi ea nevoie de răsturnări de situaţii. să varieze interesul ascultătorului. lipsită cum e de putinţa de 25 a imita cele mai multe din faptele întâmplate în acelaşi timp şi restrânsă la cele petrecute pe scenă şi reprezentate de actori.ceea ce-i şi îngăduie să facă loc cu cea mai mare uşurinţă cuvintelor rare şi metaforelor. de buna seamă.• tator. unde e vorba de o povestire. în schimb. Cu excepţia muzicii şi a elementului spectaculos. şi nu lipsiţi de caracter. în schimb. dacă sunt într-adevăr legate cu acţiunea principală. sau complexă. Odiseu cerşetor. Această măsură s-ar atinge dacă poemele ar fi mai puţin lungi decât ale poeţilor de altădată. Filoctet. o singură perioadă şi o singură acţiune în mai multe părţi. cu alte cuvinte. după o introducere de câteva vorbe. 5 Demn de lauda în atâtea alte privinţe. în epopee. Metrul iambic.

sau dacă în felul acesta izbuteşte să facă 25 mai impresionantă partea unde se găsesc imposibilităţile. Miraculosul e de altminteri plăcut. în măsura în care e îngăduit. Aduse pe scena. XXV Despre probleme şi dezlegările lor. nici cugetării. Lucrurile acestea le exprimă în-tr-un grai ce nu exclude nici provincialismele. Dacă.cum ar fi un cal ce şi-ar ridica în acelaşi timp amân20 două picioarele din dreapta. cum nu e aceHâsTm^^^^^ 15 artă şi poezie. fie cum se spune sau par a fi. Ahile făcându-le semn cu capul . întradevăr. Tot Homer i-a învăţat pe ceilalţi cel mai bine cum să mintă cu socoteală. Dacă avem a face cu o neputinţă de a imita modelul ales. dovadă faptul că toţi câţi au de povestit ceva o fac adăugând şi de la ei. 5 un grai prea strălucit întunecă deopotrivă relieful caracterelor şi al cugetărilor. trebuie preferate mai curând întâmplările imposibile oi înfăţişarea de a fi adevărate. O pildă de asemenea judecată greşită e în scena Băii. e doar evident că amănuntele iraţionale povestite în Odiseea în legătură cu debarcarea eroului ar fi părut inacceptabile. Decât întâmplări posibile anevoie de crezut. greşeala nu e împotriva poeziei. de câte ori primul fapt e o minciună. Mai sunt apoi o seamă de anomalii de limbaj. ori duce la înfăţişarea cine ştie căror lucruri imposibile. Greşelile proprii acesteia din urmă sunt de două feluri: unele împotriva firii ei. nedumerirea eroului asupra morţii lui Laios). Ira. îngăduite poeţilor. în epopee. de câte feluri sunt şi care.ăjtleia. Graiul trebuie „lucrat" în părţile unde acţiunea lâncezeşte şi unde nu se dă expresie nici caracterelor. De vreme ce poetul e un imitator. s-a spus). scapă observaţiei. de vreme ce al doilea există. . se poate lămuri bine cine priveşte lucrurile cum urmează. Pildă. de asemenea. fugărirea lui Hector. ori în Misicnii.Ce trebuie căutat într-o tragedie. absurdul trebuie şi el luat de bun. totuşi. e 30 mai mic păcatul cui nu ştie că o căprioară n-are coarne.ar stârni râsul. de 20 câte ori un lucru care există sau se întâmplă aduce după sine un alt lucru care există sau se întâmplă. dacă poetul şi-atinge ţelul urmărit (care anume. Din această pricină. suntem împinşi să le luăm împreună: pentru că mintea. cum e istorisirea jocurilor pitice în Electra.grecii * 15 stând fără să ia parte la urmărire. Altminteri. dificultăţile cuprinse în diferitele probleme trebuie dezlegate ţinând seamă de aceste consideraţii . dacă însă păcatul stă în faptul de a nu-şi fi ales bine obiectul de imitat.^ Uf tionalul . însă. primul trebuie să fi existat sau să se fi întâmplat şi el: socoteală evident greşită. Mai întâi. ţelul ar fi putut fi atins mai mult sau mai puţin bine şi fără călcarea regulilor artei. Greşeala nu mai există. locul iraţionalului e în afara acţiunii propriu-zise (ca. oamenii îşi închipuie că. imitaţia lui trebuie să redea neapărat lucrurile întrunul din 10 aceste trei chipuri: fie cum au fost sau sunt. fie cum ar trebui să fie.de care depinde în cea mai mare măsură miraculosul ^V4*"* * îşi are locul mai curând în epopee. ştiind că cel de-al doilea există. cele împotriva artei însăşi. mulţumită 1460 b atâtor alte daruri. venit din Tegea până în Misia. (!el mai bine e când nu cuprind nici un element iraţional. e elementul miraculos. amănuntele fugăririi lui Hector . greşeala trebuie evitată cu totul. greşeala nu e îndreptăţită. altele întâmplătoare. de altă parte. mulţumită căreia există sau se întâmplă în chip necesar altul adevărat. ori vreo alta parte. Vreau să spun judecăţile mincinoase. personajul mut. că criteriul corectitudinii nu e acelaşi în politică şi în poezie. decât al cui ar zugrăvi-o potrivnic legilor imitaţiei. ca pictorul sau orice alt artist. Subiectele. Se mai poate pune şi întrebarea de care din cele două categorii ţine greşeala criticată: e cumva împotriva poeziei. totuşi. . tratate de un poet prost. se lasă amăgită 25 să creadă şi în existenţa celui dintâi. Homer izbuteşte totuşi să le ascundă. cineva încearcă si izfmte&t@>"s. ca să-şi desfete ascultătorii. făcând plăcut până şi absurdul. pentru motivul că eroul nu se vede. nici uzul metaforelor. 102 jPOETICA XXIV 1460 a 36-XXV 1461 a 7 înfăţişează cumva lucruri imposibile? Săvârşeşte o greşeală. greşeala e împotriva poeziei. n-ar trebui alcătuite din părţi iraţionale. Dacă lucrul e cu neputinţă. A pretinde că altminteri s-ar irosi subiectul e ridicol^ vreme ce asemenea subiecte n-ar Dacă. ori e din cele a căror legătură cu ea e numai întâmplătoare? într-adevăr. Aşa fiind. actiiiitiuw aspect l 35 774130 ARISTOTEL plauzibil. iar 30 nu în plină desfăşurare a faptelor.ori priveşte o anumită artă (medicina sau oricare alta). Trebuie adăugat. în Oedip. Căci. .

Dacă. într-adevăr. nu vrea să spună că era schilod la trup. Şi iarăşi.". mai departe. ca şi cum zeii ar bea vin. La fel „singură" din versul „singură n-are parte". ori a unui rău mai mare. s-ar obiecta că lucrul înfăţişat de poet nu-i 35 în nici unul din aceste două feluri. la pricină.". nu trebuie uitat ca o imposibilitate lesne de crezut e preferabilă unui fapt anevoie de crezut.. ci urât la chip. Fapt verificat în cazul lui Icarios. trebuie văzut câte feluri de înţeles poate avea în fraza unde se află. Altele. cu acelaşi prilej: „. bunăoară în 103 ARISTOTEL vederea unui mai mare bine. pentru că modelul trebuie depăşit.se minunează) de sunetul flautelor.. Altele. în loc de „frumos la chip". cum sunt aievea".. să tragă din ele concluzii: criticând ce li se pare că ar fi spus poetul. mulţumită unei bune despărţiri a cuvintelor. în exemplul: „acolo opritu-s-a lancea de bronz".. folosirea imposibilului îşi găseşte motivarea fie în cerinţele operei poeJice^fie_îrjLid£alizarea^adevărului. poate. ceea ce nu-l împiedică pe poet să adauge. dormeau noaptea-ntreagă. Oameni cum sunt cei pictaţi de Zeuxis se poate să nu existe: cu atât mai bine. unde „mai bine" se poate înţelege în două feluri. precizarea: „întâi catârii". în acelaşi chip.. apoi le decretează ei înşişi adevărate. arc dreptul să răspundă că l-a înfăţişat.. găsind apoi ciudat că Telemah nu-l întâlneşte la venirea în Lacedemona. uzând de o libertate egală cu a celor ce spun despre Ganimede că „. ca despre unele reprezentări ale poeţilor să nu se poată spune ca ar fi mai bune decât suntem deprinşi să le vedem. iar ai lui Euripide. parte din el putrezeşte de ploaie. aşa cum cretanii spun „frumos la înfăţişare". toţi ceilalţi. Poate că lucrurile stau aşa cum spun cei din Kefalonia: cum că Odiseu şi-ar fi luat nevastă din neamul lor şi că numele omului ar fi fost Icadios. la împrejurare. luând seama ]a înţelesul îndoielnic al vreunei expresii. unic.. într-un f el.. „Toţi" e folosit aci metaforic în loc de „mulţi". Unui amestec de vin şi apă i se zice vin.. 1461 a ci să se potrivească cu ce era altădată. ci şi la cel ce a săvârşit-o sau a spus-o...pe dată făcutu-s-au muritoare lucruri deprinse înainte cu nemurirea şi s-au amestecat cele înainte curate. al fluierelor şi de larmă. fie în credinţa obştească. când învinuieşte pe unii critici că emit întâi ipoteze absurde.. ci. ca în versul despre arme: „. pe care au început prin a-l crede de neam spartan. poate. iarăşi. gândul nu trebuie să ne meargă numai la 5 fapta sau vorba din discuţie. poetul pomeneşte de „pulpare de cositor de curând lucrat"... se lămuresc în lumina anumitor deprinderi de vorbire. ca în versurile: „. în sfârşit... ori de câte ori nu se potriveşte cu propria lor închipuire. ca poetul să nu se fi gândit la catâri adevăraţi. pentru a-l evita.. pentru că a 20 zice „totul" e un fel de a zice „mult". ci numai amestecat mai iute. cum trebuia să fie. când zice despre Dolon: „slut era la înfăţişare". pentru că lucrul mai bine cunoscut e.. însă. 104 POETICA XXV 1461 a 8-l461 b 15 Altele.răspunsul e: „aşa crede lumea". la persoana căreia se adresează. Sau numim „bronzări" pe cei ce lucrează fierul. pe care-l mai au şi acum ilirii. 15 ca pentru beţivi. cu presupunerea că ar fi vorba de un provincialism: se poate. Când un cuvânt oarecare pare a ascunde în el o contradicţie." şi: „.". spre deosebire de atitudinea la care face aluzie Glaucon. pentru a vedea în ce măsură e aleasă ori urâtă. dacă se aduce poetului învinuirea că n-a înfăţişat fidel ce vroia să înfăţişeze.. In general vorbind. ca în versurile: „... nu-i vorba de un vin mai concentrat.. Alte lucruri sunt spuse metaforic. când se întoarce spre câmpia troiană (. Aşijderi.Tot aşa. Cazul poveştilor cu zei. pentru a şi-l procura.". bunăoară. iar nu Icarios. despre care nu-i dat să se spună nici mai bine.îi îngăduim să dobândească slavă. O altă serie de nedumeriri j>gmU^ m i n te la îne10 leşul expresiilor. Altele se explică prin prosodie. în porunca: „amestecă-l mai tare".. ci la paznici. Când e de hotărât dacă un lucru spus ori săvârşit de un personaj e frumos ori ba. înfipte în mâner. ca în versurile lui Empedocle: 25 „.. Aşa era atunci obiceiul.. S-ar putea dar ca nedumerirea să se fi ivit dintr-o greşeală.. s-ar putea răspunde că e aşa cum şi-l închipuie oamenii... pentru ca în cele din urmă. cu ajutorul căreia Hippias din Tasos înlătura dificultăţile din versurile: „. avem cele mai multe şanse să înţelegem cum trebuie. că-s mai frumoşi. cum credea Xenofan. Şi cu asta se înlătură obiecţia. . la condiţii. Bunăoară.cu suliţele drepte. Aşa cum Sofocle spunea de eroii lui că „sunt cum ar trebui să fie. Punându-ne întrebarea dacă lucrurile stau aşa sau aşa. In legătură cu cerinţele poeziei... Această exprimare ar putea fi de altminteri şi metaforică.".. Oricum. E posibil. nici mai adevărat.". în câte chipuri se poate lua „a fi oprit acolo".. şi zei şi războinici. toarnă vin lui Zeus". chiar posibil. trecură mai bine de două părţi ale nopţii..

şi atunci ar părea firav. . ca şi cum privitorii n-ar fi în stare să priceapă fără adăugirile lor. Cusurul ei. mulţumită cărora desfătarea privitorului e considerabil sporită. tragedia e superioară_epO£eii. la fel cu proştii cântăreţi din flaut. în situaţia celor din urmă faţă de cei dintâi s-ar găsi arta tragică întreagă faţă de epopee.dacă nu se condamnă danţul. — mai are pe deasupra unele apreciabile elemente proprii.şi se poate numi astfel cea care se adresează unui public mai ales. La fel stau lucrurile şi cu tragedia.y -^ unitate. ca Sosistratos. învinuirea de iraţionalitate sau de răutate e îndreptăţită ori de 20 câte ori poetul se slujeşte fără nevoie fie de iraţional (ca Euripide. ca muzica şi elementul scenic. dacă autorii de poeme epice s-ar apuca să exploateze un singur subiect tragic. Superioară mai e tragedia şi pentru că.Dacă dar. fără a mai vorbi de acela de a atinge ţelul firesc al fiecărei imitaţii în limite mai restrânse decât ale epopeii. cum e rolul lui Menelau din Orcste. cei ce 30 săvârşesc imitaţia se dedau la tot soiul de mişcări. ori participanţii la întrecerile muzicale.i se întâmplă doar să se slujească până şi de metrul 15 ei. . în aceeaşi legătură de idei şi cu acelaşi înţeles. în primul rând.ci numai gesticulaţia actorilor proşti: de care era învinuit Callippides şi de care sunt învinuiţi astăzi şi alţii. ci meşteşugul actoricesc. . . ori dimpotrivă. Dacă superioară e imitaţia mai puţin grosolană. având toate elemen. contradictorii şi potrivnice regulilor artei. în stare să se dispenseze de limbajul gesturilor. ca Mnasitheos din Opunt. (Ce e concentrat produce mai multă plăcere decât ce 1462 b se întinde pe un timp îndelungat: e destul să ne gândim la ce s-ar întâmpla dacă Oedipu] lui Sofocle ar fi pus în atâtea versuri câte are Iliada.pentru a vedea dacă şi poetul se găseşte cumva în contrazicere fie cu propriile lui afirmaţii. la citire şi la reprezentare. Aşa fiind. vreau să spun că e împletită din mai multe acţiuni: aşa cum Iliada şi Odiseea sunt constituite din . că nu 5 privesc poezia. Mai are apoi darul să ofere tablouri pline de relief. întrucât e verosimil să se întâmple uneori şi lucruri neverosimile. XXVI Cineva şi-ar putea pune acum întrebarea dacă imitaţia care îmbracă forma epopeii e superioară celei tragice. prin arătarea că în anumite împrejurări nici nu mai poate fi vorba de iraţional. câtă vreme de gesturi abuzează şi recitatorii de epopei. soluţiile se cer găsite pe te25 : meiul acestor cinci puncte de vedere şi sunt douăsprezece la număr. Intr-adevăr. se mai pretinde că cea din urmă s-ar fi adresând unui public subţire. ori hărţuiesc pe şeful corului de câte ori cântă Scila. de 10 altminteri.e prea evident că o artă care nu lasă nimic neimitat e grosolană. Dovadă. nu-i spus că învinuirea pomenită i se adresează numaidecât. ce se fac ghem ca să înfăţişeze aruncarea discului. Când pretind că epopeea are mai puţină unitate l _decât tragedia. în al doilea rând. trebuie examinate la fel ca în discuţiile dialectice. . vătămătoare. faptul că din oricare epopee se pot scoate ma^ multe tragedii. e cusurul pe care actorii de altădată îl găseau urmaşilor lor în meserie. imitaţia are de altminteri mai puţină. că nici gesticulaţia nu-i toată de condamnat. Acestor învinuiri li se poate răspunde. inferioritatea ei e evidentă. ( Criticile aci examinate purced aşadar din cinci feluri de a pri& vi lucrurile: ca imposibile.% îmbrăcată în haină epică. de intervenţia lui Aigeus). din cei ce imită femeile de proastă condiţie. când 35 Mynniskos numea pe Callippides „maimuţa" pentru gesticulaţia 1462 a lui exagerată şi când faima lui Pindar nu era nici ea mai bună. aşijderi.Iraţionalul. . La fel cu poezia epică. la rândul lui.apă chioară. La rândul lor. 30 35 1461 b 10 15 ARISTOTEL Când e vorba de spuse ce par contradictorii. fie cu judecata oricărui om inteligent. se poate explica prin conformitatea cu ceea ce se spune îndeobşte. sirrrpîâ~cTtîre arată limpede de ce fel de tragedie.e vorba. se spune. Ba.dacă e vorba de acelaşi lucru. . câtă vreme tragedia ar fi pentru oamenii de rând. iraţionale. în celelalte privinţe. şi dacă 106 POETICA XXV 1461 b 16-XXVI 1462 b 10 chipul cum săvârşesc imitaţia nu se poate numi decât grosolan. ori dacă i-ar da lungimea cerută de hexametru l .? Jele epopeii. ori ar face-o cu conciziune. po^j^ţrj^ă_îşipiodiice„efe_ctul sil arăvreo mi şc are.) s\ *. fie de răutate.

32-95 (alte două fragmente. Le origini della Tragedia. pp. 1447 a Ca în pasajele IV 1488 b 4 şi XXV 1460 b 15. şi Ditirambografi: Testimonianze e frammenti. 14. Acest rezultat. COMENTARIU Cifrele iniţiale ale fiecărui paragraf indică rândul textului original unde figurează cuvântul sau fraza asupra căreia poartă desluşirile. cf. conţinut": împletirea de fapte alcătuind miezul fiecărei creaţii poetice. în IG XII suppl. pp.1462 b 13-l4. XII (1452 b 14 şi urm.. în împrejurări care nu ne sunt cunoscute şi asupra cărora nu putem face decât supoziţii. aşijderi despre criticile aduse şi despre răspunsurile de dat. Ceea ce-şi propune aşadar să cerceteze. Introducerea. „vigoare. Cum rezultă din 112 COMENTARIU LA POETICA I 1447 a_______ cizările rândurilor 23-24. cum se va arata îndată. din care se înţelege că poetul şi-ar fi compus cântul în legătură cu introducerea în patrie a unor rituri dionisiace. „Puterea de înrâurire" redă grecescul Suvajiic. în cazul producţiilor literare. Despre poezia iambică şi comedie. prin urmare.) Cu vremea. mai vechi.918 b 18). măcar că aceste două epopei sunt cât 10 107 t ARISTOTEL 15 se poate de desăvârşite şi. nu de „meşteşug poetic". în Corint. concepută ca dramă. cf. Mărio Untersteiner. Aristotcl e natura însăşi a poeziei. M. A cura di Carlo Del Grande.).„Despre poezie în sine"(iTep\ TTOITITLKTÎC aurfic). 216-226. imitaţie). ditirambul pare a fi fost o compunere de caracter religios. fiecare cu întinderea ei. înţelesul lui general e „subiect. pp. Astfel se înfăţişa în veacul al I Vlea. a cărui activitate s-ar fi desfăşurat. ca şi a lui Arion îndeobşte. Beitrăge zu Aristoteles Poetik. cum s-ar putea crede. Mimesis şi muzica. tragedia e superioară epopeii în toate aceste privinţe. putere" şi care. Elementele calităţi ve şi cantitative proprii fiecărei varietăţi de poezie. Despre tragedie şi despre epopee considerate în ele însele şi în elementele lor.. în primul rând. 236-239. cum fusese la început. p. esenţa ei (care e. Atribuţia e întărită de mărturia lexiconului Suda. 'ApxaioX. .„Câte şi ce fel de p ă r ţ i". apoi acceptate de parieni în urma consultării unui oracol).d. XXV 1460 b 24. PIPPIDI 10. fr. imitaţii ale unei acţiuni unitare. Dacă. v. care înseamnă. 1932.). pp. 77 Diels. Cf. Pickard-Cambridge. în cazul special al tragediei.VI (1450 a 8 şi urm. „imitativ" (Probi. la propriu. Tragedy and Comedy. MOGoc. 8. acum şi faimoasa inscripţie din Păros publicată de Kontoleon. cântată de un cor de cetăţeni întovărăşiţi de flaut în jurul altarului zeului. după spusa aceluiaşi istoric. Cu nuanţele arătate in marginea fiecărei întrebuinţări. . până la o vreme respinse. 41 şi. studiate amănunţit de Vahlen. ci cum am arătat-o la vreme) e evident că întrupează o mai aleasă formă de artă.. f. XIX 15. comedia.„Poezia ditirambică ". Napoli. Onoarea născocirii lui e atribuită de Herodot 123 lui Arion din Methymne. Dithyramb. legată de cultul lui Dionysos. alături de tragedie şi de comedie. pp. prezintă în paginile Poeticei accepţiuni felurite. care pune în seama legendarului cântăreţ meritele de a fi fost „descoperitorul genului tragic" (TpayiKoi) rpoirou €ijp€TT|c) şi de „a fi alcătuit primul cor" (irpto TOC \6pov oriioai). ca una care-şi atinge ţelul într-un chip mai deplin decât epopeea. la A.W. 111 D. XXVI 1462 a 11. si-i mai e superioară şi prin ceea ce constituie efectul propriu fiecărei arte (doar desfătarea pe care o produce nu trebuie să fie oricum s-ar nimeri. 8.cele spus până aci sunt de ajuns. e vorba de muzică instrumentală ura si nu.multe asemenea părţi. 5-82. tragedia. „Felurile" de poezie de care înţelege să vorbească autorul sunt înşirate în rândurile 13-l4: epopeea. tradus aci prin „materia". primele sunt analizate în cap. în măsura posibilului. mai departe. despre numărul şi deosebirile acestora. din liric. 1952. cu terminologia lui Aristotel. 14. de obişnuitul acompaniament al ersurilor „lirice". celelalte în cap. comentariul la IX 1451 b 23. despre pricinile ce le fac bune ori rele. nu-i altul decât desfătarea proprie fiecărui gen de poezie: oiiceia T)6ovîf. Frenkian. 212-214). 'E4>r)uepic. 9. Cf. înrâurirea câtorva poeţi avea să facă din ditiramb un gen pe jumătate dramatic sau. (Asupra interpretării textului din Suda. în Poetica. „Cea mai mare parte din meşteşugul cân-tatului cu flautul si cu cithara".La obârşie (cea dintâi a lui menţiune datează din veacul al VH-lea şi se întâlneşte la Arhiloh. şi aceasta explică repetatele menţiuni al căror obiect e în Poetica. apoi feluritele aspecte specificate. ditirambul şi (adăugat ceva mai departe: 1447 b 26) nomul. O cercetare amănunţită a fragmentelor de ditirambi ajunse până la noi şi o încercare de reconstituire a evoluţiei genului. TTOITITLKTI are aci înţelesul de „poezie". 8. exprimă darul de a atinge un anumit rezultat sau efect indicat prin termenul epyov. A.

18. Meşteşug (re'xvri) e capacitatea de a dobândi anumite rezultate întemeiat pe cunoştinţe a căror legătură cauzală stă limpede în mintea cui le foloseşte. Bern. mai ales în epoca imperială. am avut prilejul să stărui în Introducere. pp.4: „pantomimus Mnester tragoediam .. Plato and „Imitation". Giessen.S.. p.. 1928. Ideea că glasul e cel mai „imitativ" dintre mijloacele la dispoziţia omului e lămurit afirmată de Aristotel în Rhet. H. d p [i o v (a pare să fi indicat pentru greci o simplă succesiune de note. ritmul este. 45 urm. II 655 d: [iinwaTa Tpdirwv eiri Ta TT€pl rac x°pei'ac ev TTpa^eai.. la Aristotel. 1954. 423 b. XIX 17. „Rev. deprinderea (ouvrjSeia). I 22 a. asupra „imitaţiei" în gândirea estetică a celor vechi îndeobşte.J. la greci. Espressione musicale dei poeţi greci. id est numeri. evident. Cu privire la capacitatea muzicii de a „imita" afectele. p. Studi e testi. pp. La Poetica di Aristotel e. 1949). Rep. aşa cum s-a arătat în Introducere. de la litt. Latte. Platon. 16 (o interpretare deosebită la J. pare să fi fost deosebită (cf.(J>OTepoic ev uirdiceiTai („Simonides numeşte «pictura poezie mută». KCU Ti/xac icai ff6eoi |ii|iin|aaoi până la Lucian. PIPPIDI IJ'XT| KOI TPO'TTOIC |ii|jifjaewc Biacf)epouoi. „Hermes". Athen. La mimesi artistica secondo Aristotele. în condiţiile arătate în cap. IX 4. contopite sub semnul „imitaţiei". „o succesiune determinată de timpi" (xpdvtov Tct^ic d4>opio|ae'vT|. A. 3: . 19. 1895. Verdenius. Comparaţia poeziei cu artele plastice. exprimă acelaşi obiect.M. p. după expresia fericită a lui Albeggiani. grecques". X 603 b) şi va rămâne nelipsită la teoreticienii posteriori ai frumosului. nu are. Platon. che applicato ai movimenti del corpo da la danza. Cratyl.u. u-irfip^e Se icai f] c|>a)vf) iravTwv [U| iT]TiicGJTaTU)v TWV uopiwv f|uîv („Căci cuvintele sunt şi ele imitaţiuni.17.. 15. III (1) 1404 a 21: . M. II Pantomimo. capacitatea de a atinge aceleaşi rezultate cu ajutorul unor mijloace folosite în chip obişnuit fără altă justificare decât aceea a eficacităţii lor... şi W. Emmanuel. 20. ai)n4>wvia sau «ivTufru via (Aristot. 1926.. „de caracter".. 106-l22.. pp. unito all'armonia da la musica.38 si urm.. Nachahmung. 1930.. şi Carlo Del Grande. Die Mimesis in der Antike. con l'armonia e la parola da ii canto" (p. Cuvântul redă numai în parte înţelesul grecescului n i ^ TI o ic. al cărei repertoriu .. 2233-2247) şi a cărui tendinţă dramatic-mimetică e în repetate rânduri subliniată de autori.E limpede că Aristotel are în vedere dansul individual. „C u l o r i şi forme". în „Studi Italiani di Filologia classica". 27-28. după definiţia lui Aristoxenos. Una de alta se deosebesc prin materia folosită şi felul imitaţiei. „I mi t ă caractere. III 398 d: TO jieXoc fK Tpiuv eoTiv ouyKei|ievov? Xdyou Te ica\ dp(ioviac K al pu6|iou). valoarea unei reproduceri mecanice a realităţii înconjurătoare.Ta ydp dvo'iaaTa ui^Tfuara eoTiv. a cărui preţuire.. TeXoc 6' dp. Accepţiunea pe care i-o dă aci Aristotel e. LXV. în afara altor lucrări citate ocazional în Introducere si în Comentariu.. cu alte cuvinte ceea ce numim astăzi melodic. Zinwvi'Srjc TT)I/ nev ^uypacjnav TTO(T|OIV Trpoaayopeuei. în RE. Frenkian. iar glasul cea mai imitativă dintre însuşirile noastre"). Quintil. 27.ne e cunoscut din aluzii târzii. p. La danse grecque... 1895. dansul năzuieşte să exprime şi să interpreteze caractere şi pasiuni"). Ausdruck. 67: TO 6c 6'Xov if6r| icai Ka\ TJTTOKpiv€o6ai fj opxT|oic eTrayyeXXeTcu („îndeobşte. V (VIII) 5. Paris. spatio temporum constant"): cu alte cuvinte. patimi şi f ap t e ". 37l-378. II 373 b.. Cf. De saltationibus Graccorum căpiţa quinque. Darstellung. de timpi forte şi de timpi slabi. cf.. Mimesis. vezi Umberto Galii. 1913. Pantomimen im griechischen Orient.. Asupra semnificaţiei termenului în gândirea platonică. p. în înţelesul modern al 114 COMENTARIU LA POETICA I 1447 a termenului.. iar «poezia pictură grăitoare». 22. Rotolo. după Aristotel. 19-22.. dar ţelul amândurora e acelaşi"). Robert.. „Cu meşteşug învăţat ori numai din deprindere". 161 urm. Cf. Koller. pp. 3). Cf. 287-313 şi A. i se spunea. o succesiune de silabe lungi şi scurte. de la Arta lui Horaţiu (utpicturapoesis: v. Warnecke s. 8 urm. Taiirâ 113 D. Deipnosoph. Probi. după împrejurări.. VIII. 57. des Et. Interesantă între toate. „în ritm şi grai şi melodie": ev px)9|iw tcal Xdyw icai dpiaovia (cf. Palermo. De săltat. In înţelesul metric al termenului. care prin culoare şi desen. e o antiteză atribuită de Plutarh lui Simonidc şi reprodusă în De gloria Atheniens. pantomima (L. iar despre cithara menţionată în chip repetat în text. Plato 's doctrine of artistic imitation and his meaning to us.. alia parola ii metro. 361) până la Laokoon-ul lui Lessing. sub acest raport. n. cf..în bună parte tragic .. 149 urm. 5. Cf. Theodore Reinach. K. IX. Leiden. IV A.). XXII. p. e de consultat încă Politica. IV. „quell'elemento di ordine e di rilievo nella successione. verificată prin practică. 61...46: „rhythmi. Tanzkunst. cu fig. Croiset. 1957). Ţaţe. e statornică la Platon (Rep. La rândul ei. care va reveni deseori în paginile Poeticei. etecque3. care.. 'TT)V Se TTOIT|OIV (wypacjnav oi |iev xpwV^oi icai axTJnaoiv . „Imitaţii". Calig. Din acest dans avea să se desprindă şi să ajungă la mare preţ. II (Paris. de completat cu V. Hist. Quarterly".. mai vastă. „C u glasul". N. 1933). „Class. Suet. asupra „imitaţiei" la Aristotel. l. op. ci indică o activitate creatoare. cit. de la PI aton (Leg. „Armoniei". La guitare dans l'art grec. şi Bignami.

Platon a scris el însuşi dialogi de caracter imitativ. De asemeni. 29. alături de mimii „imitativi" prin excelenţă. fecior al celui dintâi). 125-l28. indiferent dacă în versuri (ca Hairemon.. Gantar. ca Sofron şi Xenarhos. PIPPIDI strecurată în text. II. în orice caz. d. Chantraine. XI 504 b. II (1922). Pisa. Revine a spune că adevărata poezie nu-i legata de vers. de felul binecunoscutelor opere ale lui Platon şi ale altor discipoli ai filozofului desculţ". ritmul şi măsura. 1964. Ogni altra distinzione. Firenze. Platon. „Cuvinte simple" (Xo'yoic 4>iXoîc). egerat" („pantomimul Mnester a interpretat tragedia. aXXo TI fj Xdyoi yiyvovTai TO Xeiiro'nevov: „de ia cineva poeziei melodia. Laert. singur acela se va învrednici de numele de poet care săvârşeşte cu adevărat o mutaţie.. 502 c: ei TIC irepuXoiTo rfjc TroiTJaewc Traorjc TO T e jieXoc K ca TOV pu6[i6v icai TO (icrpov. Nu fără oarecare ironie va fi pomenit dar aci. Manuscrisele poartă: f) Se e ir o TT oi ia. de Platon (Athen. L. în opoziţie cu poezia. celor vechi. regele macedonenilor") şi. Gorgias. „A r t a c a r e .. După un citat păstrat de Diogene Laertios (poate din dialogul ITepi TTOITITLJV). ii poetare dai filosof are. în proză. 22-32. cum se poate deduce dintr-o aluzie a lui Athenaios. 11. sunt tratate de F. în judecata Stagiritului genul s-ar fi situat la calea jumătate între producţiile poetice şi proza obişnuită: 4>T]o\ 8' ApiororeXTic TTJV TWV Xdywv iScav atJToO |ieTa£u iroifinaToc d vai Kai ire^oO Xdyou (III 24. Zehnte Aufl. M. aii TOC 6e TOTJC SiaXdyouc HIIITJTIKCJC ypcuj^ac. K. Intenţia n-a scăpat. Un nouveau fragment de Sophron. quibus rex Macedonum Philippus occisus est. voi.„Mimii unui Sofron ori Xe n ar ho s". foarte gustate. 1451 b 28-30). II505 b: "Ojrnpov eicpdXXwv icai TT\V |ii|rriTiicf)v TTOITIOIV (scil. de Philo-logie".XCII. până astăzi. 1962. cei mai mulţi editori suprimă astăzi cuvântul cTroiroiia. 116 COMENTARIU LA POETICA I 1447 b Studisulmimo. Gudeman observă ca singură limba germana posedă un asemenea termen în cuvântul Dichtung(p. bes. şi P. Aristotle's most direct thrust at Plato is his witty suggestion that Socratic dialogues are much truly poetic than nonmimetic verse. e delle loro . ceea ce nu poate fi decât o glosă stângace 115 D. von G. 1899). 28.119). pe care o jucase cândva actorul Neoptolemos la jocurile în cursul cărora a fost asasinat Filip. p. Problemele puse de apariţia şi de dezvoltarea genului. pp. cf. Cf. Even here Aristotle does not mention Plato by name. autori ai unui soi de tablouri dialogate. confirmată de traducerea arabă şi unanim adoptată de editori. III 13. but obviously an orthodox member of the Academy could not have helped but read this. pp.M. teoreticieni cu vază ai subiectului. Diog. din viaţa rustică sau orăşenească. Fragm. Poezia fiind în ultima ei esenţă ni^oic (1447 a 15.18). fără a avea măcar meritul de a fi fost născoci-torul genului"). Darstellungen aus der Sittengeschichte Roms in derZcit von Augustus bis zum Ausgang der Antonine. 1933. Scriitori siracusani din veacul al V-lea (cel de-al doilea. Supplc-mentum Comicum.0 ediţie mai nouă e aceea a lui Alessandro Olivieri. cum avea s-o dovedească toată evoluţia ulterioară a literaturii şi cum învaţă. comentând textul publicat de Medea Norsa şi Girolamo Vitelli în „Studi Italiani di Filologia Classica". p. Napoli. Comicorum Graecorum fragmenta. Cât priveşte ideea pe care o exprimă. definită de Gorgias ca „vorbire metrică": Xo'yov ^\ov\a jierpov (Hei. 125-l34.86). 1915. 1912. 1935). Melina Pinto Colombo. Vorsokratikei5 (Berlin. 1935. X." Ideea e subînţeleasă..37). 647: „On the purely polemical level the Poetics turns on to be a very clever piece of work indeed. 9 = Diels. Krakow. p. lipsa unei denumiri comune deopotrivă producţiilor literare în proză şi în versuri. Wissowa. în raporturile lui cu comedia. aci pomenit) ori 117 D. and indeed the entire essay. Friedlaender.saltauit quam olim Neoptolemus tragoedus ludis.. „N-are un nume al ei" (dvu'i/unoc Tuyxava ouaa). Puţinele fragmente ajunse până la noi sunt editate de Georg Kaibel. E vorba de proză. „Rev. vezi acum reflecţiile lui Thomas Gould. wv rf|C ISeaC ou8' aiHoc cupenic e ori v („izgonind din statul ideal pe Homer şi întreaga poezie imitativă. 290). 15. în general. Bernini. fondata sulla distinzione fisica dei suoni articolati e delle loro varie collocazioni. „Dialogii socratici". în sensul celor de până aci. „Nu pentru imitaţia pe care o săvârşesc" wc Karâ TT)V HI'HTJOIV TToiT|Tac). 'Avcjvu|ioc e o conjectură a lui Bernays. Scrieri dialogate. such as that of Empedocles. „L'espressione prosastica non altrimente si distingue dalia poetica se non come la fantasia dai pensiero. PIPPIDI în proză. pp. I frammenti della commedia greca e dcJ mimo nella Sicilia e nella Magna Grecia. în „Gnomon". 10. 1930 (cf. completat de Demianczuk. I (Berlin. care lipseşte din versiunea arabă. LXI. 1934. as a telling and pointed challenge to the master's famous rejection of poetry". IImimo di Sofrone e di Senarco. ceea ce rămâne nu-s doar cuvintele?" 1447 b 9. dialogii înaintaşului a cărui intransigenţă izgonise „imitaţia" din Cetatea desăvârşită. După pilda lui Ueberweg. zice-se. asupra acestui gen de spectacole la Roma. Platon). în „Hermes".

cu ajutorul cărora se silesc să evite platitudinea"). trad. 228 şi urm. d. M. sau ale oricărui alt pictor sau sculptor meşter în redarea caracterelor"). sunt compuneri ce n-au din poezie. Torino.. U 1. La Poetica2. PIPPIDI din planul lucrării a unei despărţiri special închinate poeziei lirice n-are de ce să ne surprindă (Th. cf. (ambele retipărite în volumul Classicitâ e spirito moderno.. „Virtuoşi ori păcătoşi" (cmouSaiovc f] cjxruAouc). lipsa 119 1448 a D. 1340 a 37 pentru frumuseţea modelelor: 6ei UT) T d ncruawvoc Geupeîv TOIIC veouc. Aristotle's Theory ofPoetry and Fine Art. deoarece a scris despre natură în versuri. dXXd T d rioXuyviJTou icai ei TIC d'XXoc TWV ypa<f)euv fj TWV dyaXuaTOTToiwv eoTiv f|6iicoc („nu operele lui Pauson trebuie să se deprindă a le privi tinerii.oXoyiai ©edyviSoc Xoyoi eioi ic€XPTlMV01 frapa TroiT|Tiicf|C . Reymond. Lact. 1929.Aristotel afirmă aci pentru întâia oară concepţia pe care. 308-37l. 12). şi al altuia mistic.TT€8oicX<Eo\jc CTTTI icai flap|ievi8oii icai 0-npiaicâ. Butcher.. p. . VI1450 a 27 pentru calităţile lui de „pictor de caractere" (dyaGoc f|9oypd<j>oc) şi în Pol. Nomos citaredico. trăitor în timpul războaielor medice. V. Gomperz. Poesia edestetica dassj'ca. quem nescias utrumne inter poetas an inter philosophos numeres. spre fapte mai curând decât spre simţiri (întrucât „şi fericirea şi nefericirea decurg din fapte". e circa la differenza dell'espressione poetica e della prosastica la questione in proposito si puo dire che sia stata bell'e terminata sin da quando Aristotele ne addito l'insussistenza. Pomenit de Aristotel în cap. Poet tragic din veacul al IV-lea. 119-l40. p. voi. ci pe ale lui Polygnotos. despre care ni se spune că e „imitarea unei acţiuni.Bari.. Nomos-ul e una din cele mai vechi forme de poezie religioasă greacă: un soi de cânt liturgic pentru un singur glas.Tormo. le quali tutte. 1916. şi numai în măsura în care e imitarea unei acţiuni e şi imitarea celor ce o săvârşesc" (1450 b 3-4): concepţia unei poezii orientate spre exterior mai curând decât spre lumea lăuntrică a creatorului. pe care nu ştii de trebuie sa-l 118 COMENTARIU LA POETICA I 1447 b-II 1448 a meri printre poeţi ori printre filozofi. 8.pp. 305 urm. 142). cum e de prisos să presupunem că lipsa s-ar fi datorând caracterului „de actualitate" al tratatului. S. în Nauck. A doua din cele trei diferenţe între chipurile imitaţiei (1447 a 17). în opoziţie cu poezia latină şi cu cea modernă. Cf. 1928.. Asupra puţinei liricităţi a poeziei greceşti îndeobşte. ripigliarla mai con qualche felicită di ritrovamenti" (B. Cf. Rostagni. presentano i medesimi suoni. ori învăţăturile lui Theognis. 784-785.4: „Empedocles.. nei tempi moderni. Câteva fragmente ale Centaurului. ne e stato possibile. „Poezia nomilor". pentru care artele imitative îndeobşte n-au altă menire: TTpaTTovTac. în RE. 10 b 8 şi interpretarea lui S.. apprese dall'esterno. Rostagni. 12. „Imită oameni în acţiune" (uiiiouvTai oi |ju|ioiiu€voi TrpaTTovTac). autor al unui poem ştiinţific. VI 1450 a 17-l8). în Intorno alle origini della tragedia edaltri saggi. Carlo Del Grande. La Poesia. III. citim m cap. pp. sub o formă uşor deosebită. şi acestea numele pe care-l poartă: vo|ioc înseamnă.. Categ.„Riv. cf. spre depersonalizare mai curând decât sPre „exprimarea în nume propriu" (1460 a 6).poetis. ibid. Croce. pp. LXXVLXXIX).. şi EttoreBignone. 18. NiicavSpou KCU yvwp. Napoli... pp.Empedocle din Agrigent (în Sicilia). le medesime forme di collocazioni e di sequele.. osservando che vi sono filosofic in discorso legato o metrico e poesie in discorso sciolto.. 442-446. 1910.1939). cosi per questa come per ogni altra delle forme di espressione che veniamo passando in disamina. pp. 16c: Ta S' 'E|j. l-23 şi Geniogreco egenioromano nellapoesia. Părere împărtăşită şi de Platon (Theact. 152 e) şi de Plutarh. decât metrul şi emfaza. E dar de prisos să ne închipuim că locul ei ar fi fost în partea pierdută a lucrării. îva TO ire^ov 8iacj)ijyu)oiv („versurile lui Empedocle şi Parmenide. quia de rerum natura uersibus scripsit" („Empedocle. Statornicind ca obiect al imitaţiei poetice „personaje în acţiune" (în perfect acord cu Platon. Fkpi cf>xiaewc. Ca urmare. c/iu. conceput ca o cercetare a genurilor celor mai gustate în veacul al IV-lea (Bignami. 85).sequelle di ritmi e metri.. dvSpwTTODC nLjieÎTai f) uiHT]Tiicfi). datină". KaSapuoi.N.Vorsokr. Leş penseurs de la Grece. Pentru amănunte. 19 „Naturalist" (cjnjoioXo'yov [jiâXXov r\ TTOITITTJV).. Lausanne-Paris. "> l Hairemon. destinat a fi executat cu acompaniament de flaut sau chitară. o va dezvolta în capitolul închinat tragediei. £inpec/odc. într-adevăr.Cf.Fragm. Puţinele ştiri despre el sunt adunate de Dieterich. 26. I drammi satireschi della Grecia.Polygnotos din Thasos . ori poemul lui Nicandros despre fiare. p. di Filologia". o solo labili ed illusorie differenze. VIII (V) 5. TO (Jieipov K ai TOV oyKov. X 603 c. La Poetica di Aristotele. „lege. I5.. 2. non mena e non puo mai menare ad alcun risultato."). trăitor în veacul al V-lea. acum si L Campo. Inst. Caracterul lui religios explică numeroasele reguli si prescripţii al căror obiect era. Rep. Fragmentele laDiels. p. De aud.H. II. pictor de mare renume.S.. III 2025 (cf.1937. VII.pp. Tragicorum Graecorum Fragmenta2. 1936.p.

n-a pictat altceva decât oameni. Aristotîe's Theory ofPoetry and Fine Art. Korte în RE. IX 406 urm. 142). (ambele retipărite în volumul Classicitâ e spirito moderno.Hegemon Thasianul şi-a petrecut viaţa la Atena. e anevoie de spus. Hegemon Thasianul şi-a petrecut viaţa la Atena. Lausanne-Paris. Leş penseurs de la Grece.. sau ale oricărui alt pictor sau sculptor meşter în redarea caracterelor").aTOTroiwv COTII/ f)9iicdc („nu operele lui Pauson trebuie să se deprindă a le privi tinerii. pp. cf. 228 şi urm. Graecor. XLIX.10 b 8 şi interpretarea lui S. 121 D. 1340 a 37 pentru frumuseţea modelelor: Seî UT) Ta navawvoc Gewpeiv TOVJC veouc. contemporan cu Aristofan (Kock. pp. din care pricină a şi fost poreclit zugravul-de-oameni"). Comicorum Atticorum Fragmenta I. M. Judecând după natura operei pe care i-o atribuie Aristotel. p. citat încă o dată în cap. 12-41 şi 47. ci pe ale lui Polygnotos. 305 urm. variantei ATjXidc („Poema insulei Delos" sau „a lui Delios") oferită de celelalte manuscrise.. al V-lea (Athen.Pfdns. în a doua jumătate a sec. 6. VIII (V) 5. Gomperz. cf. pentru stilul său comun.. feciorul lui Filonis.S. XXXV 113Dionysius nihil aliud quam homines pinxit.„Nicohares. trad..„Virtuoşi ori păcătoşi" (oirouSaiouc rj 4>auXouc). mai tânăr decât precedentul. n-a pictat altceva decât oameni. IX 406 urm.La Poetica di Anstotele. Reymond. ll. conceput ca o cercetare a genurilor celor mai gustate în veacul al IV-lea (Bîgnami. Nat. E dar de prisos să ne închipuim că locul ei ar fi fost în partea pierdută a lucrării. cf. ibid. 8.Cleofon: scriitor altminteri necunoscut. Histor. LXXVLXXIX). Despre el scrie Pliniu cel Bătrân.mai tânăr decât precedentul. daca unul şi acelaşi cu autorul de comedii Nicohares. Robert. citatul din Politica. dXXd Ta rioXuyvuTou KOI ei' TIC d'XXoc TWV ypac^ewv f) TWV dyaXjj. 2. e anevoie de spus. 442-446. Nat. cf. 1939.. VII. E vorba de un poet contemporan cu Aristotel.Asupra operei lui. 15. autor de nomi de proastă calitate.1939). Meautis. pentru a explica titlul de „născocitor" pe care i-l atribuie textul trebuie să presupunem că va fi fost cel dintâi care a cultivat parodia ca gen de sine stătător. p. Rostagni. pentru stilul său comun. lucru pe care Aristotel nu-l putea ignora.. XXXV 113: „Dionysius nihil aliud quam homines pinxit. G. Ar gas. în aspectele-i cele mai puţin caracteristice (cf. Dacă e unul si acelaşi cu omonimul pomenit de Lexiconul Suda printre poeţii tragici. 120 ^COMENTARIU LA POETICA II 1448 a 7. p. XXII 1458 a 20. din care pricină a şi fost poreclit zugravul-de-oameni"). îndoielnic. 1929. trăitor în timpul războaielor medice. sau aşa ceva) e lecţiunea manuscrisului Parisinus 1741. XXII 1458 a 20. în general. mai probabil e vorba de altcineva. reprodus în nota precedentă). p.pp. Oricum.N. 12. unde se încearcă o explicaţie a termenului fiGiKoc. REG. Dionysios din Colo fon. VII. 5-Polygnotos din Thasos . Oricum. A. preferabilă. 1939. Paris. Rostagni. ll. a lăsat în urmă-i faima unui neîndurat zugrav al realităţii. VI1450 a 27 pentru calităţile lui de „pictor de caractere" (dyaGoc fl6 o y pac}) o c) şi în Pol. 12-41 şi 47. Leş chefs-d'cEiivre de lapeinturegrecquc. Hist. ob id anthropographos cognominatus" („D. Meautis. G. contemporan polygnotos. unde se încearcă o explicaţie a termenului f)6iicdc. Hist.). nu ne-a rămas de la el nici un fragment. „Riv. contemporan cu Polygnotos. cum i se spune într-un fragment al lui Fainias dm Eresos (Fragm. Pomenit de Aristotel în cap.pp. V. citatul din Politica. Asupra operei lui. 12. în general. Torino. Cum informaţiile noastre nu lasă nici o îndoială că autori în genul burlesc au existat destui înaintea lui. 770 urm. Asupra puţinei liricităţi a poeziei greceşti îndeobşte. poate în chip exclusiv. al V-lea (Athen. 6. 1910. Despre el scrie Pliniu cel Bătrân.Pauson din E f e s . Leş chefs-d'oeuvre de lapeinturegrecquc. pp. 254). 120 rMENTARIU LA POETICA II 1448 a cu 7 Dionysios din Colo fon.p.Cleofon: scriitor altminteri necunoscut. citat încă o dată în cap. . cu eroi puţin interesanţi: TTOITITTIC H°x6îipojv vd|iwv. şi XV . pentru intenţia parodistică pe care o ascunde.H. cum e de prisos să presupunem că lipsa s-ar fi datorând caracterului „de actualitate" al tratatului. Poesia edestetica dassjca. Butcher. numele a fost restituit de Castelvetro. în acest îndoit înţeles. ob id anthropographos cognominatus" („D. 2595-2596 şi L. La Poetica2. în a doua jumătate a sec. 13. Cf. în aspectele-i cele mai puţin caracteristice (cf. 1928.diFilologia". Dacă e unul si acelaşi cu omonimul pomenit de Lexiconul Suda printre poeţii tragici. Mutilat în text.AeiXidc („Cântarea fricoşilor". 1936. autorul Deiliadei". şi XV 692. l-23 şi Geniogrcco egenioromanonellapoesia.. voi. Categ. III.Pauson din Efes. PIPPIDI din planul lucrării a unei despărţiri special închinate poeziei lirice n-are de ce să ne surprindă (Th. în opoziţie cu poezia latină şi cu cea modernă. pictor de mare renume. a lăsat în urmă-i faima unui neîndurat zugrav al realităţii. nu ne-a rămas de la el nici un fragment. II 299 Mueller). reprodus în nota precedentă).

autor de nomi de proastă calitate. III 19-20.. Anthol. în acest îndoit înţeles. ut est scripta Hias et Odyssia Homeri et Aeneis Vergilii" („felurile compunerii poetice sunt trei: cel activ sau imitativ. cel narativ. 2595-2596 şi L. dacă unul şi acelaşi cu autorul de comedii Nicohares . îndeobşte. in quo personae loquentes introducuntur. pe un papir din vremea elenistică (editat de Wilamowitz-Moellendorff. 'maso ueritatis. Carlo Del Grande. Comicomm Atticorum Fragmenta I. aut enarratiuum quod Graeci exegematicon uel apaggelticon appellant. 110. Napoli.„Hesperia". pentru intenţia parodistică pe care o ascunde. 15. ca în tragedii şi comedii sau în prima bucolică a lui vergiliu. „După chipul cum se săvârşeşte imitaţi a" (toc eicaora TOUTWV ui|irjoaiTO ar) T ic). Broneer. VII. III 392 a-394 d. pe care grecii îl numesc „dramaticon" sau „mimeticon". pentru a explica titlul de „născocitor" pe care i-l atribuie textul trebuie să presupunem că va fi fost cel dintâi care a cultivat parodia ca gen de sine stătător. Robert. Cum informaţiile noastre nu lasă nici o îndoială că autori în genul burlesc au existat destui înaintea lui. numit de greci „exegematicon" sau „apaggelticon".n. aut commune uel mixtum. 103) presupune că alegerea cuvântului ar ascunde o mustrare indirectă la adresa tragicilor inspiraţi de Euripide. feciorul lui Piloni s. Leipzig. sau aşa ceva) e lecţiunea manuscrisului Parisinus 1741 . 1936. după care-încă în sec. in quo poeta ipse loquitur sine ullius personae interiocutione. acelaşi autor. Graecor. Arist.AeiXiac („Cântarea fricoşilor". în „Eranos". înceta şi ea de a mai urmări imitarea unor personaje „mai rele 122 LA POETICA II 1448 a-III 1448 a ât cele din viaţa de toate zilele" pentru a deveni. II1). II 299 Mueller). speculum consuetudinis. Puţinele informaţii despre el. 192-l93). LXVII. nr. E vorba de un poet contemporan cu Aristotel. 1903 = Diehl. Timotheos din Milet pare să fi trăit între anii 450-360 î. Lyrica Crăcea. 99 şi 196. M. pe lângă studiul lui Wilamowitz. Rep.). J. 94-99. iroXXf|V av (aeXoiroiiav OUK eîxoucv) şi. contemporan şi emul al lui Timotheos ca autor de nomi şi diti-rambograf. pentru care tragedia înceta a mai fi imitaţia unor eroi „mai buni" decât realitatea.. cel comun 123 . compozitor şi reformator muzical din cei mai îndrăzneţi. cf. R^G. mai probabil e vorba de altcineva. poate. Latte. variantei AnXidc („Poema insulei Delos" sau „a lui Delios") oferită de celelalte manuscrise. în general. PIPPIDI 15. după definiţia "strată de Cicero: „o imitaţie a vieţii. XLIX. nr. pp. judecând după fragmentele ajunse până la noi. fără mijlocirea vreunei alte persoane. asupra ermetismului fragmentelor. am avut prilejul să vorbesc în Introducere. Preţios între toate e lungul fragment din nomul Perşii descoperit în 1902 într-un mormânt din Abusir. p. se mai poate vedea Pickard-Cambridge. pp. preferabilă. îndoielnic. vezi mai departe Apendicele II). 18. 6l-64. „Năzuind" (flou'XcTai). pp. ori în poemul lui Lucreţiu. Ar g as.993 b 15: ei (ic v ydp Ti|id9coc (iT) cycveTO. 15. in quo poeta ipse loquitur et personae loquentes introducuntur. ca în primele trei cărţi ale Georgicelor şi în prima jumătate a celei de a patra. quod Graece KOIVOV uel UIKTOV dicitur. care precede ediţia citată. asupra „revoluţiei" muzicale săvârşite de el. 770 urm. cu eroi puţin interesanţi: iroiT|Tr|C H°x6T|piov vo'nwv. c/Y. faima lui printre contemporani era mare (cf. Histor. 16 urm. 1953. 1954. Nu fără dreptate. „Nicohares . pp. ut se habent tres libri Georgici et pars prima quarti. care le cântau pe o muzică nouă. Despre această a treia deosebire în felurile imitaţiei (după acele de obiect şi de mijloace).Metap/2. Gudeman (p. 125-l27.. îndreptăţită. 13. Filoxenos din Cythera (436/5-380/79). op. Autor de nomi şi de ditirambi. Asupra lui Timotheos. în „Rev. aşa cum avea să fie adoptată de veacurile următoare. cum i se spune într-un fragment al lui Fainias din Eresos (Fragm. laud. op. o oglindă a deprinderilor. numele a fost restituit de Castelvetro.. la Pickard-Cambridge.692. 58-68. autorul Deiliadei". item Lucretii carmina. şi L. dar subliniind semnificaţia mai cuprinzătoare a „imitaţiei" aristotelice.e. p. grecques". 64-68.. des Et. II e. Trebuie de asemeni reţinută informaţia adusă de o inscripţie onorifică publicată de curând (O. . 1937. 111. pp. LII. compusă pentru circumstanţă: K. Mutilat în text. 254). Asupra acestei definiţii şi a concepţiei lui Aristotel despre comedie. în sens potrivnic. punând-o în legătură cu clasificarea propusă de Platon. 121 D. lucru pe care Aristotel nu-l putea ignora. în care se înfăţişează persoane vorbind. contemporan cu Aristofan (Kock. se citeşte în gramaticul latin Diomedes „poematos genera sunt tria: actiuum est uel imitatiuum quod Graeci dramaticon uel mimeticon appellant. Korte în RE. poate în chip exclusiv. Robert. o oana a adevărului" (imitatio uitae. ut se habent tragoediae et comoediae fabulae et prima Bucolicon.pp. 1954. se poate adăuga că noua orientare a comediei (aşa-zisa „Comedie nouă"). Espressione musicale dei poeţi greci. LXVIII. O parafrază limpede a aceleiaşi împărţiri. Poesia ermetica nella Grecia antica.n... 1955. Judecând după natura operei pe care i-o atribuie Aristotel. p. A. în care vorbeşte poetul singur. bucăţi din operele lui Timotheos făceau parte din repertoriul unor artişti instrumentişti. la ale cărei debuturi Aristotel putuse asista.

p. spre sfârşitul veacului al VH-lea. 3l-32. ci.. G..) a dovedit că folosirea lui la scriitorii atici nu-i prea răspândită. . Mondolfo. voi. HistoiregrecqueI: Des ohgines aux guerres mediques.. Parte I. Lat. p. 33. Richards ( Class. Kayser. ci vechea convingere a Stagiritului despre înrudirea epopeii cu tragedia (amândouă mlădiţe ale ramurii „nobile" a poeziei) şi predilecţia lui mărturisită pentru poemele de caracter precumpănitor dramatic. Ceea ce se exprimă în acest din urmă text nu-i ideea că imitaţia narativă (platonica SifjyT)oic) n-ar fi şi ea imitaţie. 1961. irâaa âv auTU) aveu |ii(iTJaea)c TI TTOLTIOIC T€ KCU. Zeller .In sumara notiţă biografică pe care i-o închină. „D r a m e ". pp. 328 urm. PIPPIDI atribuia megarienilor meritul de a fi născocit comedia şi de vreme ce aceştia şi-l revendicau ca pe unul din ai lor (Megara Hyblaia a fost distrusă de Gelon în 483 î. p. sa se ascundă sub masca propriilor lui făpturi: ei Se ydp (iT]Sa|Jioi) eauTov diroicpiJTTTOiTo 6 TTOITITTJC. o migăloasă cercetare a lui H. După alungarea tiranului Theagenes. 1900. when we put the various indications together.„Pe vremea când la ei era cârmuire democratică".n. 15. e că Aristotel el însuşi pare a se apropia de punctul de vedere reprezentat de Platon. „M e g ar ie ni i din partea locului". 53 urm. cit. cit.. La filosofia dei Greci nel suo sviluppo storico. op. H. si această probabilitate e întărită de numărul considerabil de dorisme aflătoare în părţile lirice ale tragediilor ajunse până la noi. Formarea ideilor literare în antichitate. Pentru amănunte. 10-l3. p. p. 148 . pp.. 28.scrie Pickard-Cambridge.n. „după o introducere de câteva vorbe.R. p. atunci când scrie: au TOV yap Seî TOV TroiT| Tf)v eXdxiaTa Xeyeiv OTJ yap COTI KaTa TaiÎTa |ii|ir|TTic (XXIV 1460 a 6-8). contradicţia e numai aparentă. 1925. Griechische Geschichle von den Anfăngen bis in die romische Kaiserzeit. on the whole. în ochii căruia singure acele varietăţi de poezie implică „imitaţie" a căror natură obligă pe poet să vorbească prin gura unui personaj.D. Serta philologica Aenipontana. f) 8iT|yr)aic yeyovvîa G'LTI („dacă poetul nu s-ar ascunde nicidecum.e. the Dorian claim to have in some sense originated tragedy becomes an extremely likely hypothesis". am pomenit în Introducere. Cf. în 488/87 sau 487/86 î. pp. O discuţie amănunţită a izvoarelor privitoare la biografia poetului.it seems to be. 7-52.110. Suda afirmă despre Hionides că ar fi ieşit învingător la un concurs dramatic. Alte texte latine şi greceşti asupra subiectului. E. dacă afirmaţia lui Aristotel despre anterioritatea lui m raport cu Hionides e întemeiată (vezi nota următoare). XIV. VII/VIII. p. Mai pare !araşi probabil că o parte a activităţii lui s-a desfăşurat la Megara . care întregesc cunoştinţele noastre privitoare la activitatea poetului. 77).). 33.e. 22. II verbo di Pitagora. M.Hionides. Paris. în ce priveşte caracterul cuvântului. fel în care sunt scrise Iliada şi Odiseea lui Homer. Despre însemnătatea acestei indicaţii pentru datarea Poeticei. Rostagni. o femeie. Precizarea slujeşte să-i deosebească de mcgarienii din Sicilia. Din Grecia continentală. „ce nu fac decât să se scoată întruna pe ci la iveală": aiiToi [iev 61' BXou aytovi(ovTcu). III 393 c. II (Firenze. 85 urm. de vreme ce tradiţia al cărei ecou se face autorul Poeticei 125 D. „Accordingly . De ueterum arte poetica. 104. pe dată pune în scenă un bărbat.. pp. Review". Afirmaţia după care 6pd [ia ar veni de la 6pd v (de nimeni pusă la îndoială) e completată de Aristotel cu 124 roMENTARIU LA POETICA III 1448 a atia Cg5 jn zilele lui. Cf. în opera de mai multe ori citată a lui Pickard-Cambridge. Originea lui dorică poate fi dar considerată ca probabilă. Glotz.încareşi poetul însuşi ia cuvântul. de pe acum.).n. se gândeşte la Chaireas) ca o dovadă a obârşiei neatice a tragediei (III 1448 b l-2). reasonably probable that some of the features of the language of Attic tragedy are explicable by Dorian influence. Puţinele mărturii precise referitoare la viaţa Şi activitatea lui Epiharm ne spun că ar fi trăit la Siracuza în zilele tiranilor Gelon (485-^78 Le. p. Asupra pretinselor ecouri heracliteene într-o serie întreagă de fragmente filozofice atribuite comicului. 1938). ori Eneida lui Vergiliu") (Gram. op. în proză şi mai puţin decât în poezie..e.M. Vrednic de semnalat.. dar înfăţişează şi persoane care vorbesc. €T€o i v OKTW -rrpo TWV iTeponcw v: cu alte cuvinte. E punctul unde Aristotel sc deosebeşte de Platon. etimologia era citată de „dorieni" (sub sta vagă indicaţie Wilamowitz presupune că s-ar ascunde o f intă la Cronica eruditului contemporan Dieuchidas din Mesara1 Gudeman. în continuarea rândurilor abia reproduse. Despre câteva fragmente recent descoprite. pentru meritul de a nu vorbi prea mult în nume propriu (ca alţi poeţi..€Ta|kiXXovTa). 31. Bengtson. poezia şi naraţia lui ar fi cu totul lipsite de imitaţie") (Rep. ori vreun alt personaj": oXiya c| >pomiaadjievoc ajGiic elodyei avSpa j\ yuvaiica fj d'XXo TI f)6oc (XXIV 1460 a 9-l0). pp.Păstrându-şi propria individuali ţaţe" (toc TOV auTov KCU UT] |j. E p i h a r m.). . 111.) şi Hieron (478-467 î.poate Şi mai înainte.. PIPPIDI sau mixt. 318-321. at least. şi a interesului lor pentru reconstituirea celei mai vechi învăţături pitagorice. Munchen. pe greceşte KOIVOV sau |jiKTo'v. 353-413. 1950. laudele aduse lui Homer.n. Pippidi. la J. 388 urm. . în realitate. o analiză a fragmentelor şi o preţuire critică a acestui glas nou „che cantava in gaio falsetto la veritâ comune della vita di tutti i giorni" (cum se exprimă Melina Pinto Colombo. and. l 428 Keil).

Jeanmaire. Webster.34. Joannes Diaconus. o luare de poziţie împotriva doctrinelor pentru care harul poetic era fie un dar al cerului. Wien.. 52 urm.). Patzer. mahala" (cf. I. „Rev. Sur l'origine du moţ „tragedie ".M. dar cf. 36: Tău T a Se o 6eoc eCaipouţievoc TOU'TIOV (scil. Obiecţia nu mi se pare convingătoare: exemplele de construcţii stângace sunt prea numeroase în Poetica. 1951. Le origini della tragedia. mă mulţumesc să reamintesc rândurile din Ion traduse şi comentate mai sus la p. des Et. 1962. se întemeiază ipoteza după care tragedia s-ar fi desprins din jocurile funebre în cinstea diferiţilor „eroi" locali. în sfârşit. dar îl slăveau pe Adrastos" (Herod. Essenza e gcnesi della tragedia2.n. II.„Nu de la Kwp. Etimologia bună e totuşi aceasta. 8-9). în „Neue Jbb. cf. nu-i decât urmarea logică a punctului de vedere afirmat aci..B. la Sikyon.p. cu argumente noi. Kaibel. „Rhein. fie urmarea unei constituţii patologice. cântându-i şi suferinţele în coruri tragice.L. p. cel puţin cu acela de „cartier periferic. TOV Se "A8pr)OTo v: „Sicyonienii cinsteau pe Adrastos în fel si chip. la Ad. et d'abord le probleme de son nom. nota la 1448 a28. Napoli. Un pas mai departe pe această cale va fi făcut în cap. vezi L. Poate la tradiţia care atribuia lui Arion (şi. 150: TTIC Se 126 roMENTARIU LA POETICA III 1448 a a irpoJTov Spâua Api'wv 6 Mrieuuvaioc eiariyayev.1906. „Amândouă cauze fireşti". Napoli. Gudeman. LXXXV. pp. E teoria formulată pentru întâia oară de William Ridgeway (The Origin ofTragedy with special Re ference to Greek Tragedians. G.). prin urmare. 1962 şi. în Melanges d 'Archeologie et d 'Histoirc offerts â CharlesPicard. 5). The origin o/TPAFOIAIA. cel puţin în secolul al V-lea. Mus.e. dacă nu cu înţelesul pe care i-l atribuie Aristotel.Mai greu de spus e la ce se va fi gândit Aristotel. Dcr Ursprung der Tragodic. XVII (1455 a 30 şi urm.. pp. cu care mai târziu avea să se contopească. Paris. într-o epocă anterioară răspândirii în Grecia a cultului lui Dionysos.. . Cantarella. în ultima jumătate de veac reluată periodic. 36 urm. Robert. a cărui poziţie faţă de problemă e exprimată în cuvintele categorice: „La tragedie est nee du culte des morts et de cui ţes hero'fques analogues au culte des rnorts. 1949. 37. R. 35. „Hermes".X. si în special pe textul lui Herodot abia reprodus. fiindcă întrerupe mersul firesc al ideilor. IV 5. II Dioniso di Filo e i precedenţi del dramma greco. PIPPIDI 1448 b LXVI. observaţiile lui G.. Carlo Del Grande. Lysistr. XeyeTcu KCU TpayiKoij TpoTrou €TjpeTrjc. TOV uev AioVuaov ' ŢiuwvTec. H.) în inscripţia IGII977 k.. 873). 1957..d(eiv". 872-880. după care sicyonienii ar fi avut şi ei un născocitor" al tragediei în persoana lui Epigenes).-. 1953.. de acelaşi: TPAFQIAIA. 1936. 17-46. Dionysos et la religion dionysiaque. în dorinţa de a învedera totuşi opoziţia în care se situează Aristotel faţă de Platon prin simpla afirmare a normalităţii facultăţii poetice. f. la spusele celor ce susţineau existenţa. lements herites et traits originaux.P. p." (p. Tous Ies problemes qui concernent Ies origines cultuelles e la tragedie. Wiesbaden.pp.Else. din partea lui Aristotel. Pe această din urmă tradiţie. l. ibid.. 175. K w n a i ~în comentariul lui Bywater (a.u. 609-696 = Opuscula selecta. 1957. 1908.pp. TP°rrep 2o\wv ev râie eTTiypacj>ouev ic'EXeyeiaic e6i8a£e). mai sus. unor străvechi jocuri „tragice" în cinstea eroului Adrastos: T d Te 6fi oXXo oi Siicuwvioi eTiuwv TOV "A6pr]OTov icol 6f) irpoc râ iraGea COITOIJ TpayiKotoi xopoîoi eyepaipoi/. 1911. 1910)." LXIII. . pomenind pretenţiile dorienilor din Peloponez. pp. Aristofan. H. Cf. M a g n e s figurează ca învingător (pentru anul 473/72 î. Die Anfange dergriechischen Tragodie.'Apiwv . Cum s-a arătat în Introducere. klass. 34. Oxford.în comparaţie cu cei etcoTcxTiKoi. Vezi. V. 3-45 (cf.1.. doivent etre examines â partir de la. 2l26 (asupra aceleiaşi probleme.Lund.„Iar cu tragedia. Pentru a nu anticipa asupra desluşirilor ce-şi au locul acolo. F. Nilsson.. pp. Jntorno alle origini della tragedia. 113.v.. „Acme".. Cf. icco (JLTJ era la Atena de circulaţie curentă. M. Cambridge. in Hermogenem. Tragedy and Comedy.pp.F.. Wilhelm. Pe Dionysos nu-l slăveau. şi informaţia din Suda s. Untersteiner. si T. crede că desluşirea n-ar fi la locul ei aci. unii dorieni din Peloponez". 6l-l45. 507-510. ivi ' nrobabil. p. de o întreagă serie de învăţaţi: M. XXVII. 67. Dithyramb. unde preţuirea arătată poeţilor e\i(j>\J€Îc. pp. 127 D.). simpla enunţare a acestei caracteristici reprezintă. p. Gernet..Tlouiv -Spâv. 1962. în ediţia a II-a a cărţii lui Pickard-Cambridge. pentru o discuţie amănunţită a pasajului herodoteic. Altertum". corintienilor) onoarea de a fi compus cea dintâi tragedie? (Suda s. Din literatura mai nouă asupra estmnii. grecques". pp. 377-395. Comment. Urkunden dramatischer Auffuhrungen in Athen. exemple numeroase ale întrebuinţării cuvântului în autorii atici fac dovada că.

Colin. Bignami. Căci plăcerea nu stă în model. Nedumeririle încep când e vorba de precizat care e cea de-a doua. 99 c-d. Albeggiani. Platon critiquelittcrairc.mvQdvţiv Te f)Si) KCU TO 6cui[id(eiv. nu fără oarecare condescendenţă . Philodemos Uberdie Gcdichte. W. bunăoară actul de a imita . ca şi a atitudinii lui faţă de poezie.-G.Phaedr. 12-37. 20-21. cit. pp.TWV TÎOIT|TWV) TOV VOW TOXITOIC XPTÎTal XlTT-npeTaiC KOl TOÎC icai TOTJC ţia'vTeoi TOÎC Oeioic iva 128 roMNTARIU LA POETICA IV 1448 b . 8ia TOXÎTCOV Se 4>9eyyeTai irpoc ' "c (534 c-d). Gadamer. 119 c) oglindesc convingerea unei i raţionalităţi a experienţei poetice faţă de care laconicul rând al lui Aristotel. Fiinftes Buch. Fiecare măsură e 130 wtuită din doua picioare (grup de silabe cuprinzând un ictus).. II2. Mimchen. împreună cu . 14-l5. în „Harvard Studies in Class. Pasaje ca acesta ori atâtea altele (Apolog. H. 1934. 42 urm. versurilor dactilice. der Philosophie". Platon et l'heritage de lapoesie. în care metrul echivalează cu un picior. cu cx-. Platon. Fr. Fugara menţiune de care se învredniceşte în text nu trebuie să ne înşele asupra faptului că. id. amintit în treacăt în rândurile 20-21. 1371 b 4 şi urm." Despre acest aspect cognitiv al plăcerii estetice am vorbit. Bei trage zu Aristoteles Poeţii.Dupa caracterele individuale ale poc•i r" în evoluţia poeziei către formele ideale reprezentate de edie si de comedie. L'csthetique d'Aristote. p. Leipzig.oîi ydp eirl TOU'TW xcu'p^i. Leg. în fugă. Fără îndoială.. KOV fj p. p..eui|iT|nevov. tot atât de firesc ca acel al imitaţiei.. P. apare mai curând ca afirmarea sigură de sine a unui adevăr prea evident pentru a mai fi subliniat.! exegeţi.p.XLIV.. în general. Plato und die Dichter. I. W. „De aceea se şi bucură. Platon etla poesie.. departe de a constitui . J.XXIX. 664 e. Verdenius. 148.. dXXd ouXXoyiondc eoTiv ori TOIJTO eKeîvo. De la Vettori si Ritter până la Bywater şi Rostagni. 22 h-c. 21. de vreme ce e plăcut să înveţi şi să admiri. în ochii Stagiritului. l-75. 1955.. Philology". „Arch. Stăhlin.REG.o€. după mărturia lui Filodem: TOÎC dv6po)TTOic eTTijieXeiav pu6|j..„dovada limpede a măsurii în care mintea rece si pătrunzătoare a lui Aristotel era străină de zborul sublim al geniului platonic" (Platon und die aristotelische Poctik.„Darul imitaţiei" (T 6 ui|ieio6ai). de Aristotel. Men.. 308). OTL oux OXJTOI €ioiv oi Taxi ia / oVTec oxiTW TroXXox) a£ia.Gudeman. inegali ca intensitate. 140. f. în urmă-i. pe care voi avea prilejul să-i citez mai departe. p. '^oxîovTeC £i8w(Jiev. 1918. şi chiar dacă obiectul imitat nu e prin el însuşi plăcut. „Mnemosyne". Stăhlin. în acest sens. 49. avea să fie subliniată de Andromenides. op. p. 1901. 5. l-72. socot 129 D. 11.cum crede Finsler. 150). 24 . KaSdire TOIIC TWV Ppe4>wv \JTTO Tf|C wi5f)C Tije dypa|a^iaTOU KaTaicoinio|ioiJC (Jensen. Berlin. Vicaire. 1960. de natura morală a creatorilor de frumos. pp.LXVIII.p. PIPPIDI dar preferabilă interpretarea celor ce văd a doua cau/ă în „instinctul armoniei şi al ritmului". Gesch. „Măsura" sau metrul (iieTpov) e un grup de silabe cuprinzând doi timpi forte. Cf. de poezie.t) f]Si) CUJTO TO p. aceasta era a doua pricină generatoare a poeziei. 69. p. M. de sculptură. 1944. Butcher. 116-l17. majoritatea comentatorilor înclină să creadă ca ar fi „plăcerea pe care o dau imitaţiile" (r 6 xaip^v TOÎC P-i^Tinaoi -na v Tac). Svoboda. KCU irdv o âv eu |ie[Jii[iT||i€vov f|. „Darul armoniei şi al ritmului". 1920. uoTe [iav9dveiv TI au|i(3aivei). 10) această premsa cauză nu-i decât aspectul pasiv al celei dintâi. 1900..pp. pasul hotărâtor trebuie să fi fost făcut. de pe urma căreia de fiecare dată învăţăm ceva" (e-rrel Se TO \. M. Platon etla poesie. XLI. KCU Ta ToidSe dvdyKT| fjSea eivai. „Rev. des Et.. J.: „.p.pp. Duchemin. Wilamowitz-Moellendorff. fusese semnalată înainte de Aristotel de Platon (Leg. Berlin.fie că e vorba de pictură. wairep ypacjnKT) KCU dvSpiavTOTToua KCU TroiT]TiKfj. ci în reflecţia că cutare (imitaţie) înfăţişează cutare (lucru). ori îndeobşte de orice bună imitaţie. 244 a şi urm.. 653 d. 1928. pomenită l a sfârşitul perioadei. 10-l1. 816 a. cf. e firesc ca actele de acelaşi fel sa fie şi ele plăcute. dXX' 6 ^ axiTo'c eaTiv 6 Xeyuv. p. 118-l50. pp.XII. Firile individuale „deosebindu-se între ele prin răutate sau prin virtute" . 132-l50. Asupra problemei „inspiraţiei" la Platon.. Der Begriffder Mania in Platons Phaidros. 1923. G. Pretinsul raţionament atribuit privitorului se regăseşte în Rhet. oiov TO Te |IIUT|TIKOV. Frankfurt a.. Die Stellung der Poesie in derplatonischen Philosophic. pp. Felul lor de a vedea mi se pare însă cu atât mai puţin plauzibil cu cât (cum a arătat-o Vahlen. cea dintâi din cauzele anunţate.Paris. în Introducere. Importanţa acestui dar. Chase Greene. Plato's View of Poetry. oic voxlc \n\ irapeoTiv.pp. 191). grecques". 1962..

de o parte. 149-l52. fiinţa lui trebuie să împrumute ceva din purtările acestora": Thesmoph. un fenomen revelator al însemnătăţii crescânde a de-mosului. XIV. 1912). 36. la Kinkel. nesocoteşte însă faptul că apariţia poeziei satirice literare reprezintă. 1918. Atribuit lui Homer de o parte a criticii vechi. 36-43. Margitcs.r\ Trpcmpov yev-n6evTa â'vBpa dya6dv). Iserlohn. 1947. Cf.. Astfel. Paris-Amsterdam.remarcă judicios Werner Jaeger. rolul acestui personaj în misteriile eleusine pare să fi fost însemnat... Herter.). Vcrsuch einer Bcschreibung und Rekonstruktion. pe care de altminteri nu şovăie să i-l aducă şi Platon.€To\jaiav 8eî TWV Tpdirwv TO o(3|T („Se cade ca poetul să ia aminte la dramele pe care le pregăteşte şi sa-şi potrivească purtările după ele.• (L Radermacher. V (Oxford. „C an t ar i şi laude" (uuvouc KCU ey K w [j. în „Harvard Studies in Class. scriind.quodestmale-dicere". ia): unele spre slava zeilor. „S ti h uri de dojana" (4>oy oue). „Sitzber.. de alţii unui oarecare Pi greş (Suda s. Platon. şi mai curând o expresie unanimă a bunei dispoziţii populare decât produsul nemulţumirii întâmplătoare a unui individ izolat" (Paideia. celelalte întru cinstirea oamenilor de seamă. 70: „Nel Margite Omero sarebbe stato ii vero padre della vera commedia. Cf. p. Ch..817 a. iambul a constituit o deprindere obştească prilejuită de sărbătorile dionisiace. |j. „Nu invectiva.p. Precizări asupra chipului cum înţelegea Aristotel „dramaticitatea" operei lui Homer se dau în cap. . Graec. 1958. în aşa măsură că nu-i cu putinţă să ajungi poet adevărat. Das Satyrspiel. „M a r g i te s ". 152 urm. „în 131 D. ne-am simţi poate îndreptăţiţi să recurgem la o explicaţie psihologică.îi\ Annales d'Histoirc du Christianisme. VIII 838 c. M..Ztirich. p. Philology". Fără a cădea în această exagerare. 3. Poem comic de inspiraţie populară. p. Cf. 'Ia nN e numele unei slujitoare a °d.X607a:uVvo1JC Secte icol eyicwuia TO!C dyaGote.. Diomedes.u. ÎI 1448 a 3-4). 410-413). una oglindind natura intimă a celuilalt . vezi şi H. 1928. dacă înainte nu eşti om adevărat" (f) Se TroiT)Toi) (dpeTT)) ouve^euicTai TTJ Toii a PWTTOU. şi Peter Guggisbcrg. 26. considerându-l ca o expresie nemijlocită a subiectivităţii amare a autorilor. Cf. Strabo avea să dea ideii ce ne interesează o expresie lapidară. rn XXXVII. judecând după aplicaţiile neaşteptate îmbrăcate la Aristofan. care nu se sfieşte să-i dea o formulare sentenţioasă: Xpri yap TroT|Tr|V avSpa irpoc Ta 8pd|a. L.Rep.appellatumestautemTrapa TO iau|U£eiv.mai mult decât cu oricare altul din câte cunoaşte poezia greacă. J? ep. 1705-l708 şi H. 195 urm. Gram. ci comicul". Homeri Opera. Cine procedează astfel. perche avrebbe data trattazione unitaria e carattere di azione a un . ^ai °ux oîov Te dyaSov yeveoOai TTOITITTIV \*. VII 810 e.(cum ni s-a spus în cap. 78 şi urm. pp.existenţa unei strânse dependenţe între creator şi operă.. 27. Cf. Versuri satirice ca a e ce aveau să ilustreze numele unor Arhiloh şi Hipponax. „Iambic după deprinderea e te . PIPPIDI legătură cu acest gen. Vom dionysischcn Tanz zum komischcn Spiel. Oricum. 152 e).. 29. dacă unul scrie drame ale căror personaje sunt femei. către începutul erei noastre.pare mult mai veche. Picard. TheacL. 485 Keil: „iambus est carmen maledicum plerumque trimetro uersu.într-unul din primele capitole ale Geografiei (12. a emis chiar • oteza unei perechi divine ' Ia n(3oc -'la'nP TI) şi. 1947. pp. che e impersonale e drammatica.Ideea însăşi din care purcede . foarte răspândită. pp.€vov M. având ca subiect isprăvile unui erou de tipul lui Păcală. în viaţa cetăţii greceşti arhaice. 229-264. deşi nu tocmai bine lămurit. această primă discriminare avea să aibă ca rezultat orientarea diferită a „firilor serioase" (0e|ivoTepoi). II. Lat..". I.5): „Meritul poetului e indisolubil legat de al omului.. de alta Clasificarea operelor literare după conţinutul lor etic e curentă laPlaton (Leg. irpoc TcuJTa TOXIC TPOTTOUC Aimtca yuvaucer r\v TTOT) TIC BpcqiaTa. L'episode de Baubd dans Ies mysteresd'EIeusis. Albeggiani. Bb.„Adevărate imitaţii dramatice". Wiener Akademie". Abhdl. 64 urm. Elogiu suprem.XXIII-XXIV.X607 a: ovyxupetv '0|rnpov TToiriTiKWTctTov el vai Ka\ irpwTov TWV TpaywSoTToiwv. Puţinele fragmente rămase. 31. p. 33-64. Eroarea de a face să derive iau(5oc de la iau|3i£eiv (câtă vreme adevărat e contrariul) e comună la cei vechi.. I. Langerbeck.: eypacj>e icoi iov eie "Onnpov dvacf>epdu. v. 34-35 . n imnul pseudohomeric x Dernetra.. LXIII. La obârşia lui. Fragmenta. Adevărata etimologie a cuvântului nu-i încă stabilită. p. . şi a „firilor de rând" (exHeXeaTepoi). în aceeaşi ordine de idei. şi Allcn.aTa a Set Tioetv. Ceea ce poate fi socotit sigur e că n-a avut întotdeauna semnificaţia de „defăimare" pe care i-o atribuie Aristotel şi Diomedes (după 132 POETICA IV 1448 b -l449 a • larându-i inspirat de Varro). Acharn. l. 197). Radermacher în RE. Epic.

tit. Ainsi. que souvent el le le domine au point de lui faire meconnaître ou de lui faire alterer. Dacă. e soggetti personali e di invettiva". f. Preţioase. le bien ou le mal. 1939. Firenze. a differenza di quci commediografi che avrebbero trattato argomenti dalia favola povera. apare. ' •. pentru un Wilamowitz sau Bywater.scrie comentatorul englez . .. . u u * f lozofului a putut completa prin speculaţie neajunsurile unei • formaţii în cel mai bun caz contradictorii. M. în realitate. Cu vorbele spirituale ale lui Pickard-Cambridge. Cette variete feconde. 9.independent de obscurităţile oferite de un termen sau altul .. Studio sul dramma attico arcaico. asupra trecutului teatrului atic (v. reprezintă izvorul cu mult cel mai vechi şi mai coerent din câte ne-au rămas asupra originilor tragediei. cu multe zeci de ani în urmă. cuvintele „găsindu-şi firea adevărată". pp.p. dans un interet de systeme. partant de l'instinct d'imitation. după chipul cum suntem înclinaţi să-i judecăm valoarea metodei şi autenticitatea amănuntelor.pp. 613 = Opuscula selecta. istori-citatea evoluţiei schiţate de Stagirit nu lasă loc nici unei îndoieli („It is clear . Des lors. Atitudinea celui care. and he is not aware of there being any serious lacuna in it"). klass. în această din urmă privinţă părerile istoricilor moderni sunt departe de a fi uniforme.P. mai ales. locul unei nu c mai p uiiii • e înfăţişează de la sine. T-P mi exclude a priori ca mintea iubitoare de sistem a izvoare. Cu aceasta. la sfârşitul veacului al IV-lea. Când e vorba de amănunte (de cele apropiate de propria-i vreme.rămânând mai departe ceea ce era . 1911. Emile Egger caracteriza reconstituirea aristotelică a începuturilor dramei: „Nous savons le respect d'Aristote pour l'histoire. aplicate tragediei. nu era exclusă. 14). p. Anevoie de interpretat. în ce măsură. scepticismul profesat în faţa aceluiaşi text de o autoritate ca a lui M. Introducerea. „A încetat să se mai transforme" reme dar a spune că „a încetat să se transforme într-un gen deosebit a m felul în care ea însăşi ajunsese să se deosebească de diti1449 a 133 D.pasajul întreg e susceptibil de aprecieri felurite. Nilsson („Neue Jbb. mai cu seamă). 9-l0. „he was probably usmg that liberty of theorizing which those modern scholars who ask us to accept him as infallible nave certainly not abandoned" (Op. Cele douăzeci de rânduri următoare se numără printre cele mai preţioase şi mai anevoie de interpretat ale Poeticei.from Aristotle's confession of ignorance as to comedy in 1449 a 37 that he knows more of the history of tragedy than he actually tells us.soggetto impersonale e di riso. între aceste atitudini radicale. nous savons avec quelle patience ii a fouille tous Ies vieux documents de la chronologie et de la litterature grecques. măcar că Aristotel nu şi-a dat osteneala să-şi citeze izvoarele. 67-68: „Die Aussagen des Aristoteles iiber den Ursprung der Tragodie sind also Hypothesen. eruditul cel mai conştiincios putea încă năzui să reconstituie preistoria dramei. la prima privire. pentru că . sistematice. Q ^ Perretti. Telle est pourtant en lui la puissance du genie analytique. pentru că. . mais un peu . XXVII. jedenfalls konnen die von ihm angezeigten Quellen der Tragodie nicht ausschliessliche Geltung beanspruchen") 134 COMENTAM11 LA POETICA IV 1449 a • rmtin tulburător. rtecte care o precedaseră. 61). găsindu-şi firea ei adevărată" aceeaşi tragedie ar li „încetat să se mai transforme" (1449 a 1 5-l6). echivalează cu o aluzie la trudnica e aborare a acestei superioare forme de artă din formele mai puţin . în contradicţie cu afirmaţia că „după multe prefaceri. p. df. pare neîndoios că precizările i se întemeiază pe cercetări personale. îndoiala aci exprimată. ca răspuns la întrebarea dacă în stadiul în care se găsea în veacul al I V-lea tragedia putea fi socotită ajunsă la punctul final al evoluţiei ei.„Ivită din capul locului pe calea improvizărilor". I. Şi rămânea îndreptăţită întrebarea dacă tragedia îşi va fi „dobândit ori ba.. 128-l29. 14-l6. Ies plus surs temoignages de l'histoire. • <. qui peut avoir un double objet. die auch wir zu priifen berechtigt sind. caracterele-i proprii". bunăoară. Epirrema e tragedia. ii ne paraît pas meme songer que l'authenticite du Margites puisse etre mise en doute. „A Ha întrebare". Dificultatea începe când e vorba de spus până unde vor fi mers aceste cercetări şi. posibilitatea ca . ii ne s inquiete pas si le dithyrambe est posterieur en date aux chants lambiques et aux chants phalliques. op.pp. w . PIPPIDI ramb. în starea actuală a cunoştinţelor noastre. în cazul care ne interesează. cum a avut grija s-o arate Vahlen. cioc senza unita e vero svolgimento di azione. Se poate chiar presupune că.-. ii veut â toute force retrouver cette symetrie dans Ies premiers monuments de la litterature grecque. „libertatea de teoretizare" a filozofului a mers destul de departe şi mi se pare că-şi păstrează întreaga-i valoare pagina unde.pe de-a întregul. Altertum". luând de bune a c ostiile lui Aristotel ori de câte ori sunt întărite şi de alte inlorrruiuii^ .tragedia să sufere totuşi transformări de detaliu..

1909 urm. ans *e Peloponese. Poetiquc. „Wiener Studien". o apariţie nouă. fiir die Griechen. A noi e risultato che Arione sviluppo in senso artistico tanto la TpaywSia quanto ii 8i6vipa[i| 3oc. . p. unul format din jpdyoi. Cf. Cf. 124. mai probabil. 1932: „la tragedie remonte aux auteurs de dithyrambes").such where the performcrs of dithyramb. . Ca să nu citez decât câteva pilde. într. 1955. cum se exprimă Pickard-Cambridge. nici din acea a cântăreţilor simpli (Valgimigli). AcestuiToicpTf|c e de altminteri '» LS\J<^. decât între cor. LXVI.. în 136 LA POETICA IV 1449 a v des Et. si anume. ces details d'une histoire qu'il savait si bien.). II. pentru care „die Tat des Thespis und seiner Zeit. 249-250). Paris. într-un moment anevoie de precizat (inovaţia e atribuită de tradiţie lui Thespis). Mai de curând. „Aristotele dice ehe a tragedia deriva dagli e^dpxovTec TOV SiOu'paiipov. uoTepov Se OeoTTic €va {nroicpiTf)V e^eOpev înrep TOI) SiavaiTau'eoOai TOV x°P0/v (Diog. ont quelques-uns ne nous sont connus que par son temoignage. Hardy). Laert. împrumutată lui Rostagni („da coloro che dirigevano ii canto. de France. 1959 PP 75-l0^). cf. des premiers essais de la poesie. Cu alte cuvinte. viene a dire che e^dpxovrec costituisce un particolare atteggiamento dei TpaywSoi di fronte ai coreuti del ditirambo.Explicaţia nu poate fi decât aceea că în exprimarea laconică a lui Aristotel faimosul e^dpxw v era socotit actor. Si capisce meglio. pp. diesen zweiten antwortenden Teii zu ersetzen durch einen einzelnen. în traducerea lui Butcher textul sună: „with the authors of the Dithyramb" (la fel. sur plusieurs points de la Grece. in which the chorus did not join in. H. Singen und Sagen sind fur uns komplementăre Gegensătze. M. cit.. p. şi un individ. war es. ist erst Ergcbnis spăterer Entwicklung. Chorfiihrer. perche in Suda a . fie. e da Aristotele. E înţelesul lui e^dpxeiv în numeroase pasaje homerice (cu titlu de exemplu. pentru ca drama să ia fiinţă a fost nevoie să existe dialogul..pp.în ' 1962 PP 183-l95). but the impersonation of some divine or heroic character" (Op.. p. şi K. au lieu des realites. într-adevăr. 459_476.OVOC 6 x°poc SieSpa[iaTi£€v. de o parte. distinctă de cor dar evoluând împreună cu el. F. Dass Lied und Rede wescntlich verschiedene Ausdrucks. Gudeman. după acest cercetător. surtout comedie. Vagul voit al traducerii şovăie să prejudece asupra conciziunii unui text a cărui obscuritate continuă să dea loc celor mai variate interpretări. toate.u. Questa ci e confermata de Aristotele. XVIII 49.I r j. III 34.confuse. G. 509-510.. XVIII 316: TOIOI 6e nriXeiSrjc dSivoii e^f)px€ yo'oio. textul Poeticei. E evident. LXXII. bis der Chorfiihrerhypokrites zum selbstăndigen Hypokrites wurde. Sprechvers entspricht genau der anderen Chor.Ziegler s. Schauspieler.un îndoit c«r. PIPPIDI consequences d'un raisonnement. Mărio Untersteincr propune să se vadă în e£dpxo VT<EC o pluralitate ue T pa y w 80 1 opuşi cântăreţilor de ditirambi. Stasimon.fie că am înclina să vedem în el pe obişnuitul icopucfxuoc (Rostagni). corului primitiv i s-ar fi adăugat un „actor" în stare să-i dea replica: uairep 6e TO iraXaiov kv TT) rpaywSia irpwTov [iev P. XXIV 720) şi e singurul potrivit cu informaţia după care. într-o carte în mai multe rânduri citată. seinen Fiihrer. în Studi in onore di Ugo Enrico Paoli.. ii quale dicendo che la tragedia deriva dagli e^dpxovTec. des Univ. Cu excepţia celei din urmă. şi Walther Kranz. bis der Logos siegte. Koller. că tragedia nu s-a putut ivi nici din activitatea autorilor de ditirambi (Butcher.Aceleaşi cuvinte devin la Valgimigli: „la tragedia ripete la sua origine dai canton del ditirambo" şi la Albeggiani: „da coloro che dirigevano ii ditirambo" (cf. not merely the leading one of a nondramatic body of worshippers . ii analyse des abstractions. care nu vorbeşte decât de ridicarea oe ic A LUI * «^ arului actorilor de la unul la doi (1449 a 16-l7). PIPPIDI ditirambo. der zuerst dem Chorgesang entsprechend liedmâssig rezitierte. 1933. rispettivamente del Ditirambo e degli inni Fallici") traducerile reproduse prezintă. cusurul de a nu da seamă de ceea ce în chip neîndoios îşi propun să exprime. cela ne suffit pas â le tenir en garde contre l'abus de sa H croit racoriter des faits. 1953. Hardy.. Firenze. Lesky. 56. fără să fi lămurit în prealabil apariţia celui dintâi actor (A. de alta. Una P uralită intona (pone problemi) nel suo canto (a)i cantori del 137 D. Coli. Die Entwicklungsreihe Lied. la început. cosicche ne e risultato un doppio coro costituente in qualche modo un'unitâ. grecques. Hypocrites. din clipa în care „he delivered a speech (not a song).. 10-l1. ces tentatives simultanees pour produire le drame.mRE VI A. gerade der al ten Zeit sind sie es nicht").und Stilformen sind.col. Dall'esame delle testirnonianze relative ad Arione si ottiene una conferma per Aristotele. ora. Berlin. 17. a sua volta per quelle. ii ne deduit que Ies 135 D. şi acesta nu s-a putut lega. Jeanmaire. 133. H.. and when he became. M. Else/TiroicpiTTic." (Essai*. bis seine Rede sich immer mehr aus den strengen Banden der Responsion befreite. °n ginea tragediei ar fi de găsit. „Mulţumită îndrumătorilor corului de ditirambi" (diro TWV e^apxovTwv TOV 6i6\jpa|i(îov). Tragocdia.obscurul e£apxwv al textului. Rezitationsvers. altul din odiupot. cn Sicile. en Attique..

. Din păcate. p. 240). Tendinţa. în RE III A. Laert. op. Todd. 1963. A Rcconsideration. perhaps in the Attic village of Icaria. măsura cea mai potrivită cu evoluţiile coregrafice ale atinlor-interpreţi. 11). S.n. Thespis created an actor's part. 1911. ar fi fost introdusă în Atena de Pratinas. 237). PIPPIDI komischen Spiel.e. TOV Se TPITOV icXfic KCU auveiTXfipuaev TT^V Tpayw8(av. Stagc Antiquities ofthe Greeks andRomans and their influence. o dată mai mult. mai de curând.. amănuntele oferite de acest text preţios privesc manifestări străine Aticei şi.J. cit.proposito di Arione si parii di rpayiicoc Tpdiroc (mai sus. though probably led by an e£apxwv but. Hypothese oder Reaîitat? . mă mulţumesc să observ că intercalarea unui moment „satiric" între două forme de artă fundamental deosebite ca spirit de zglobiul intermezzo postulat de Aristotel contrazice nu numai ideea pe care în chip firesc suntem înclinaţi sa ne-o facem despre pretinsa evoluţie ditiramb-tragedie. despre problemele legate de rostul şi construcţia scenei în teatrul antic. l-l0. XXV. and on to this festival his drama (which may have originally been performed in autumn) was grafted. Giangrande.e. Association". amintită în nota precedentă. 1960).pp. Vezi. This village drama met and mingled in Athens with another .mai sus. şi R.p.archeologique". în „Transactions of the Amer. II. Asupra problemei. Phil". which.XVIlI(2). teneral.Campo.LXXVI. Flaceliere. Roussel. aluzia lasă să se înţeleagă că. „Numărul actorilor". Jahrhundert. 1947. Paris. în lipsă de alte ştiri. p. Frickenhaus. vezi comentariul lui E.Reinach. p. excesivă. Paris. p. nu şovăise să-i facă loc în dramele sale). pp. Philol. H. Navarre. în forma în care avea să fie primită mai târziu în tetralogie. . L. 1945.). Susemihl. Schuhl. des Et. contained from the first elements of solemnity.. 16.Iserlohn. „Rev. Athen. „A încetat să se mai transforme". între ditirambul din care purcede (1449 a 10-l1) şi forma clasică pe care avea să i-o dea Eschil.L.iiTTOicpiTTiv) AioxuXoc. Asupra problemei. la o reconstrucţie ipotetică. Paris. după care drama satirică. At first they were purely choral. Else. fa8Classical Quarterly".LXI. 11 urm.în „Eranos".pp. however crude or even grotesque they may once nave been. and brought his plays to Athens just when the spring Dionysiac festival was reorganized and extended. în Actes du VIF Congres Bude. XXXII. la rându-i întemeiat pe mărturiile lui Sosibios (veacul al III-lea) şi Delios (probabil veacul al II-lea î. and deal t with death and sorrow. de a atribui lui Eschil meritul tuturor perfecţionărilor aduse spectacolului dramatic înainte de a-şi fi atins forma clasică (cf. 121 e). Oricât de concisă.. pentru Aristotel.„Studia Graeca et Latina Gothoburgcnsia". T1T34 56: Se^TCpov (scil.n. 197-209. tragedia ar fi trecut prin faza intermediară a unei drame uşoare.F. The Case ofthe Third Actor. dacă autorul Poeticei va fi recurs. în primii ani ai veacului al V-lea (dvTT|ywi/(£eTo Se Aiax'iîXw TC noi XoipiXw e m TTJC e|36ourjKoaTf)C 'OXuumaSoc (= 499-496î. XIV 621 d . şi.m Melanges Picard. Cu unele excepţii care atribuie lui Eschil introducerea celui de-al treilea actor (poate 138 COMENTARIU LA POETICA IV 1449 a " re bătrâneţe. Leş origines etla structure technique de la comedie. l-24. „Prin obârşia ei satirică" (Sid Toi) e ic aarxjpucoii neTaftaXeiv). p. Herter. 11. dar şi informaţia lexiconului Suda. 15. Cf.în„Rev. Breitholz. 186.. / drammi satireschi della Grecia antica.). Allen. La scene dans Ies theâtres grccs classiqucs. L.Cântece l i cenţi oase" (diro TU v Ta cj)aXXiicd).. 1963. VII. 20. praef. 334-338.G. Greutăţile legate de acceptarea unei aseme-^a ipoteze abia dacă mai au nevoie a fi relevate (F.Die dorischc FarCt im griechischen Mutterland vor dem 5. 1910.622 d. la sfârşitul unei atente cercetări a ipotezei aristotelice. 1949.. în „grai hazliu" şi „metru rohaic". TPITArQNISTHS. şi J . vezi O.were those dramatic or semi-dramatic performances.Platon etl'art de son temps (arts plastiques). Pentru a nu lungi peste măsură o discuţie si aşa poate. p. XIX.P.) KCU TTPOJTOC eypat|>e ZaTupouc. a făcut ca decorul să fie şi el pus în seama autorului Perşilor de Vitruviu. nota la 1449 a 9.O. 1911. Despre înţelesul cuvintelor „scaenam facere". 1933. UB e{ izvoarelor confirmă precizările lui Aristotel. nesprijinită pe date istorice (cum crede Pickard-Cambridge. Diog. 1964.. e Anstotele primordiisque comoediac atticae. anciennes". 30-38 şi G. necunoscute nouă. pp. 19 „D e c o r u l scenic" (OICTIVO y pacţna v). brodată în jurul unui „subiect mărunt". între alţii. pp. străine spiritului de care avea să fie însufleţită Vechea Comedie. Izvorul cel mai explicit de care dispunem în legătură cu producţiile populare presupuse a fi dat naştere comediei literare c Athenaios. Pfuhl. desigur după izvoare mai vechi: „primum Agatharchus Athenis Aeschylo do-cente tragoediam scaenam fecit et de ea commentarium reliquit" (De arch.Cf. JDAI. 9 urm.T. e greu de hotărât. x Stockholm. „Rev. aşadar. Vom dionysischcn Tanz zum 139 D.-M. pp. în măsura în care ne e dat să judecăm. 470 urm. 892-895. în general. M. 12. 1938. sau dacă va fi avut la dispoziţie indicaţii precise.scrie PickardCambridge.. 112): egli voleva precisamente dire: TpaywSoi investiţi della funzîone particolare di e^dpxovrec" (Origini della tragedia. Cf. „More important for humanity that either of these .

nel quale la passione trasmodava verso eccessi rituali che passavano anche nella parola. „S pusele noastre.1960. vădit imitata 142 COMPMTARIILLA V 1449 a -l449 b definiţia aristotelică a tragediei (VI 1449 b 23-24): . de vreme ce Perşi/ lui Eschil numără patru. 219). p.. mă piuttosto ii culto. Arist. 189: „uersus saepe in oratione per imprudentiamdicimus. mai departe: „Non ii mito dunque conteneva tratti burleschi..B. and by its union with these. e la piu severa leggenda eroica potevano trovarsi in stretto rapporto.JRhet. „Quindi Felemento aaTxjpucdv. XII 1452 b 20-21: „partea bine definită a tragediei cuprinsă între două cântări complete ale corului". .1408b32:o S' la^oc aO-nî lv TI Xe£i<. 191: „(iambicus numerus) orationi 141 D. Magnam enim partem e x iambis nostra constat oratio" („în vorbire. iţ ŢUV TfoXX w v („iambul e însuşi modul de vorbire a celor mulţi") şi Cic. de Teofrast (T.> . în schimb.p.. p.". Bună parte din vorbirea noastră e alcătuită din iambi"). şapte.. versuri iambice" Cf. Definiţia episodului e dată în cap. în vremea de supremă înflorire a tragediei numărul lor nu pare să fi fost fixat prin vreo regulă. Orat. f r> « m'ji-n'oic irpaf€WC ycXoiou Kai duoipou vwplc ^ '\ ' -> . după 140 ... poi.. pp. Wurzburg. V 31. p. dar recenta descoperire a comediei lui Menandru. 123-l24). 12. troveră la sua attuazione nella dismisura che trabocca attraverso la commedia. Webster. Dyscolos.. p. qua de causa fieri. 28. arată limpede că împărţirea sortită să devină canonică era în vigoare din sec. pornind de la o observaţie a lui Brommer.outcome of the solemn side of Dionysiac ritual.III 8. la parodia di questi. . senarii şi hipponacteii abia de pot fi evitaţi.L. 251). Tragodic aus dem Tanz. cum s-a presupus în mod verosimil. PIPPIDI simillimus. Wtirzburg. mancanza di armonia che puo riversarsi sul mito contribuendo a creare nel suo seno quel problema che gli era proprio. 216). „Comedia e imitaţia ....1408b34: liaXioja iravrec TWV neTpuv ia^jkia cj)0eyyovTai Xeyovrec. Satyroi.. ut is potissimum propter simili-. Şi.scrie învăţatul italian. eicdaTOU To3 v uopiwv ev TOÎC ei'Seoi.. mă puramente logica. tragedy became elevated into a supremeiy noble form of literature. 34. Vom Werden dcr gricch. „C and dialogul şi-a făcut apariţia". 23. aluzia priveşte introducerea „primului actor" de către Thespis (vezi nota precedentă şi textul lui Diogene Laertios citat sub 1449 a 10-l1). Oricât de îndreptăţite îndoieli trezeşte autenticitatea ei. De o limitare a lor la cinci ni se vorbeşte pentru întâia oară în Epistula către Pisoni a lui Horaţiu. al IV-lea.. Apd^a. p./?/jet. 6 şi.. and under the influence of contemporary Greek lyric poctry generally. iar Ocdip la Colonos. n. „Iambul e cel mai apropiat de graiul °bişnuit". M. vezi încă H. Orar. quae posti uult et spectanda reponi („piesa care urmăreşte să placă şi să mai fie jucată nu trebuie să aibă nici mai puţin. tudinem ueritatis adhibeatur in fabulis". Schreckenberg. and were in vogue also at Sicyon and perhaps at other places. deseori compunem versuri din nebăgare de seamă. Untersteiner COT za că nota „satirică" avută în vedere de Aristotel ar fi fost ' cântăreţilor ditirambului. 222).Cf. versurile 189l90: neuc minor neu sit quinto productior actu fabula. e che la vedeva nella sua tragica insolubili ta" (Origini. A" . "4-25. II oaTupucdv e supratutto «dismisura»... 1937.. cit. la quale corrisponde a una sensibilitâ non piu filosoficareligiosa. altfel spus corului de oaTupoi...Anst. aşa cum pare probabil... nici mai mult de cinci acte").". Cic.. E puo anche essere che questo contrasto fra serio e grottesco abbia individuato e accentuate ii momento della contradizione dei miti: non dimentichiamo che... as we see it in Aeschylus" (Op. the lyrics which were composed to music in the TpayiKoc TPOTTOC invented by Arion.. Ifstinct de corul de Tpdyoi. „Numărul episoadelor" (eTieiaoSiwv -nXTJGri). .III8. Studies in Menander2. Din producţia mai recentă. Dacă. fiind recomandată. . senarios uero ct Hippona-cteos effugere uix possumus. trebuie să presupunem că înlocuirea tetrametrului trohaic cu trimetrul iambic se va fi datorat acestui dramaturg. gl(j T0(j e ic oaTupiicox) n-ar vrea să spună că dezvoltat dintr-o dramă satirică ci ar fi folosit numai trage ^ referindu-se la propria sa ipoteză despre îndoitul Uttt°dn zilele lui Arion (mai sus. 25-26. nu-i poate inutil să reproduc aci definiţia comediei oferită de aşa-zisul Tractatus C o i s l i n i a -n u s (Introducere. mai departe.

XVII 1455 MfrXXIV 1459 b 17.în mod ^ 1 -în funcţie de cea de-a doua. i • „ S ă acorde. acesta ar fi fost Cratinos: oi ev Tfi 'ATTIK. „Ridicolul se poate defini .. London. Roman literary Theory and Criticism. Ta TrpdawiTa diatcTioc eiofiyov . Kiihnert. c adevărat.TOIOUTUV TTa6ri|idTU)v ica6apaiv („comedia e imitaţia unei tiuni hazlii şi neisprăvite. The Theatre ofDionysus in Athens.„în limitele unei singure rotiri a soa-l u iu Cum reiese destul de lămurit din litera textului. Webster. nici triviale.W. 'ţ2-l3. şed quaerimus idem. . Oxford.. F. pe calea desfătării şi a râsului. pp. Navarre. praecipitur. F or mi s . care cu o cheltuială de nimic vă trimitea acasă sătui. Haigh. Dionysos. Oxford. ca acestea să nu fie lipsite de duh. Dithyramb. 1948. cea dintâi fiind . 1895 (ed. a II-a. de trăsături ce vădesc o anume josnicie în chip nu prea josnic. XXVI 1462 b 2.. în orice caz 502 (Pickard-Cambridge. O. 5.W.. Cav \ A i . D'Alton.W. Paris. împreună cu regulile nu mai puţin faimoase ale unităţilor de loc si acţiune.Deoraf.. . turpitudine et deformitate quadam continetur. Fragmenta. 6. revised hy A .p.se traducea prin numirea unui chorcg însărcinat să îngrijească de latura practică a spectacolului. ne quid insulse. with an Adaptation ofthePoetics and a Translation ofthe Tractatus Coi sli ni anus. ale cărei reprezentaţii se admite astăzi că ar fi fost organizate oficial în ultimii ani ai veacului al Vl-lca. 1886. se confundă cu o anume josnicie şi urâciune. School of Athens". est etiam deformitatis et corporis uitiorum satis bella materies ad iocandum. CVI. v..M. în general. 61 T|6ov7ic icai yeXwToc Trepaivouaa rnv . Asupra organizării materiale a teatrului atenian.Acordarea acestuia . Tragedy. de o oareeare întindere. Oxford. domeniul ridicolului. contemporan mai tânăr al lui Epiharm. Etudc sur l'or»ani-sation materielle du thcâtre athenien. „Cine a fixat numărul actorilor". în „Philologus". Cf . Cf.. Dilke. 33. Aristofan. e vorba ci de o simplă constatare a unei deprinderi a dramaturgilor din vârsta de aur a tragediei greceşti.. third ed. resp. xopov 1449 b 143 D... PIPPIDI .. 1920V A.... E.u6(a TîpoouiTa uexpi Tpiwv.94}.. după toate probabilităţile. Lehrbuch der griechischen Biihnenaltcrtiimer Freiburg i. Mueller. 1907.TJ .B. solicitând un cor: xopov airelv (Aristofan. Pickard-Cambridge. Graccor.. OTfjoac TTţv dia^iav. începând din anul 486 Primei victorii a lui Hionides: v.... Grcek Thcâtre Product/Ofl..B. < în grai împo-d bit > osebit după felurile fiecărei părţi a ei.L. p. urm.. dacă nu exclusiv.„într-un tar z iu". p. ne aut scurrilis iocus sit aut mimicus" („sfera şi. o bogată materie de glume: se cere însă.. 228.. mai departe. Crates.London. 1931 . Din momentul în care statul atenian a luat sub oblăduirea sa reprezentaţiile dramatice (în ce pricomedia. id. are pentru el cuvinte de preţuire: Oîa< Se KpaTT|C opydc iiuwv Tivecxero KOI cnu^eXiYI101^' oc diro ouiKpdc Sairavric: u|Jidc dpioTi((ov dTTeTTepTTe^' duo Kpa(i(5oTdToxi o-rojiaToc naTTwv dareiOTaTac eTiivoiaC („Câte mânii şi câte necazuri n-a înfruntat din parte-vă Crates.. nici coborâte la nivelul mimilor.. oarecum. 362 şi urm. 125-l92. în Cavalerii (537 şi urm.A. 1946 (21956).. T. eiuycvdpievoc Se KpaT'îvoc icareoTrioe uev irpwTov rd ev TTJ Kwp.. mai sus nota la 1448 a ' orice autor doritor să-şi vadă opera jucată era dator să ceară voirea magistratului. A. XLIII. imitaţie închipuită de oameni în acţiune iar nu povestită şi care. Cic. După autorul anonim al tratatului Flepi ictouwSiac (Kaibel. Poet comic atenian. In comparaţie cu tragedia... II 236: „locus autem et regio quasi ridiculi. PickardCambridge. Căci râsul e provocat mai cu seamă. The Attic Thcâtre. quatenus.. 1953. de completat cu Fr. împărţind din gura-i delicată cele mai spirituale gânduri!").).. corul". The Dramatic Festivals of Athens.xopov SiSdvai. An Aristotelian Theory ofComedy.").. 18). Ceea ce nu i-a împiedicat pe teoreticienii literari din vremea Renaşterii să înţeleagă spusele lui Aristotel ca pe un precept de urmat şi să formuleze faimoasa regulă a unităţii de timp. Asupra doctrinei comicului la Cicero. Comicor. 2."Cf. săvârşeşte curăţirea acestor patimi"). Poet comic siracuzan. Comedy. vezi lucrările clasice ale lui A. 1956.81' dTrayyeXiaC. 29-59. COMENTARIU LA POETICA V 1449 b 12 Tot astfel în privinţa întinderii" (e'-ri Se ' O E vorba deopotrivă de lungimea materială a operelor TM durata acţiunii alese ca subiect. p. trăitor către jumătatea veacului al V-lea.poate 509. J. Urâciunea şi defectele trupeşti constituie. Haec enim ridentur uel sola uel maxime quae notant et designant turpitudincm aliquam non turpiter. The Grcek Thcâtre cavea. care. O. în „Annual of the Brit. 4. 1962. Lane Cooper.

III. G. A History of Literary Criticism in the Rcnaissance. So dachte Aristoteles von dem Mitleiden. „Stârnind mila şi frica" (81' eXeou icai (j)d|3ou). Altele..auf dem Begriffe. înaintea unei ipoteze a filozofului. 253-288). die wahre Ursache begreiflich. dass das Ubel. Cf. In ciuda ascuţimii ei remarcabile şi a ecoului favorabil găsit . 25-26. TJTO ora v TrXrioiov 4>aiVT|Tai). IV 1448 b 34). p. dass wir es auch fur uns selbst oder fur eines von den unsrigen zu befiirchten hătten. not-wendig von der Beschaffenheit sein miisse.stau la baza teatrului modern de inspiraţie clasică. ed. Toffanin. primele patru sunt comune tragediei şi epopeii.„1 raicw cbGapTiKW f) XuTTT)pu> TOU dva^iou Tuyxaveiv. a unei acţiuni (II 1448 al. III 1448 a 23).pe noi sau pe cineva din ai nU~ • -într-un viitor apropiat" (II1385 b 13 şi urm. R.raportul lungimii cu epopeea. V. (Asupra treptatei constituiri a doctrinei „celor trei unităţi". weil nichts unser Mitleid erregt. 252-253).iar mila. cât priveşte unitatea de timp. Deux particularites de la definition aristotelicienne de la tragedie. limba cugetarea.Eschyle etla trilogie. 100 urm. Maurice Croiset a crezut ca poate explica originea trilogiei presupunând că . XXIII). 1928) 18. (haivo^evu) naK-4» v r . în Italia şi Franţa. den sich Aristoteles von dem Mitleiden gemacht hat. welches der Gegenstand unsers Mitleidens werden solie. Despre asemenea drame epaşmd durata obişnuită a acţiunii tragice şi putându-se compara . J. unde frica e înfăţişată ca o „turburare provocată de gândul unui rău iminent. ultimele proprii celei dintâi.lun-gimea excesivă a celor mai vechi drame şi greutatea cu care erau urmărite ar fi determinat împărţirea lor în cele trei tragedii ale fiecărei reprezentaţii (REG.pp.E. întâmplat cuiva care ^ I rită si putând să ne lovească . întemeiat pe afirmaţiile lui Aristotel.A. 14 T " *• început (TO irptoro v). Er glaubte nămlich. elementul spectaculos şi muzica. Nicht als ob diese Furcht hier eine besondere. 22. oportună din punctul de vedere al concepţiei aristotelice a tragediei (cum observă.. TCJV «VTOU riva. pp. într-o celebră pagină din Hamburgische Dramaturgie. dieses die Furcht notwendig einschliesst. orientales et slaves". Storia letteraria d 'Italia. mai puţin esenţiale. de l'Institut de philol. într-un anumit sens. în Melanges Boisacq (= „Ann. „Unele.Paris.. De acelaşi. 457-461.. sondern weil. că perechea de emoţii asociate de Aristotel în definiţia tragediei s-ar reduce. und nur hieraus wird. p. caracterele.. 39-40. erreget werden konne. într-adevăr.: XUTTTI TIC km n°' '. M. vor fi cercetate în capitolele următoare. cf. pro-de ! 'odatarnai mult. Din cele şase elemente calitative ale tragediei înşirate în capitolul următor: subiectul.scrie el . singura unitate pomenită vreodată de Aristotel e unitatea de acţiune (în capitolele VII.1462 b 3). Definiţia grupează. „ . 369-380. Rostagni în comentariul său). terza ediz.Cf. în realitate.. Hist.la un moment dat . Formation de la doctrine classique. XXIV 1459 b 9.. Lessing si-a ropus să dovedească. Wo diese Furcht nicht sei. Introducerea. inspirată ep0 nVlngerea înrădăcinată a legăturii originare dintre tragedie şi dinţa'6 V en^iate abia într-un târziu prin adoptarea de către cea a Ormei tot mai precumpănitor dramatice şi prin statornica-i 145 D. înzestrată cu o oarecare întindere (IV 1449 a 19). von dem Mitleiden unabhăngige Leidenschaft şei. unitatea de loc îşi trage obârşia dintr-un pasaj rău interpretat de care va fi vorba mai departe (XXIV 1459 b 25-26). măcar că. „Din cele spuse până aci". n-avem nici o ştire. caracteristicile tragediei risipite în cursul expunerii precedente: faptul de a fi o imitaţie (I 1447 a 13). cu dreptate.konne auch kein Mitleiden stattfinden. ^ ' .1888. Bray. bald ohne ihr. Cf. nach seiner Erklărung des Mitleids. pp. Pornind de la aceste definiţii şi făcând din frică „o milă aplicată nouă". şi B. . V 1937). distrugător sau dureros" (II 1382 a 2l-22: iapaxfi eK 4>avTaoiac ue'XXovroC cj>9apTiicoij fj Xinnnpoij). " > COITOC TfpooSoKTioeiev av iraGeiv n. Witkowski. Spingarn. PIPPIDI năzuinţă spre concentrare (XXVI 1462 a 18 . în ultimă instanţă. altele proprii tragediei". warum er in der Erklărung der Tragedie năchst dem Mitleiden nur die einzige Furcht nannte. Van Groningen. Ne găsim. ca o „suferinţă provocat 146 COMENTARIU LA POETICA VI 1449 b ea unui rău distrugător sau dureros. VI 21. riveduta. II Cinquecento. de la litterature grequc3. „Mai târziu". acţiune aleasă (III 1448 a 27. als was zugleich unsere Furcht erwecken kann'XWerke. et d'hist. VIII. welche bald mit. aceleaşi în amândouă. 1. textul n-o înfăţişează decât ca pe o năzuinţă nu întotdeauna reali zată: \id\ i ora irapaTai UTTO ui'av ^pioSov fiXiou el vai r\ [iiicpov e£aXXaVr<Eiv. pp. 474 urm..pp. 1l-l2. Două definiţii ale acestor sentimente tragice prin excelenţa se citesc în Retorica autorului nostru. pp. la una: „es beruhet aber alles ..

Alfred Gudeman refuză să propună sau să adopte vreo explicaţie a problemei „purificării": „.3. Eine solche ist aus den angegebenen Grtinden ein dSuvaTov und wird wohl ein solches auch fernerhin bleiben" (op.ritmo + armonia + parola). In opoziţie cu ele. „Numesc „grai împodobit" graiul armonie. un eo^eCl°blectlv ?i ° notă altruistă ce nu pot fi reduse la temerea ^!!!?J)entm Sine şi Pentm ai săi. dass eine allgemein betriedigende Losung des gesamten Fragenkomplexes bisher nicht erzielt worden ist.p. 8l-92. 23 urm. Folosirea unor termeni diferiţi nu implică însă contradicţie. şi ThGould. de elemente comune ale celor mai multe varietăţi de poezie sunt arătate „ritmul. obscure între toate. mă e tutto quello che si manifesta. trattandosi di forme drammatichc.n. Athenes.M.Paris. cit.P. London. Music and Dancc. cit. jieXoc.des Muses chez Ies philosophes grecs. vezi Introducerea. Papanoutsos. Celor două senti mente fundamentale li se adaugă cu acest prilej un al treilea. M. Cf.. „al ritmo e a\r armonia della definizione generale corrisponde ii ritmo (in tal caso metro e danza). In primul caz (1447 b 24-25). PIPPIDI capitolul XIII al Poeticei.Fr. Xo'yoc. 149 D. 148 COMENTARIU LA POETICA VI 1449 b ' h rsis despassions d'aprcs Aristote. într-un caz şi în celălalt. Urmez interpretarea lui ("'C1° ^ CUl effetto ^ tutto alla superficie"). Pentru orientarea cititorului. VI. despre care Lessing nu găseşte cu cale să pomenească şi în care analiza emoţiei tragice e împinsă rna" departe decât în laconica definiţie din cap. se poate obiecta acestei analize că trece cu vederea un element de seamă al definiţiei aristotelice a milei.Dirlmeier.. P.. şi chiar decât acea a lui Albeggiani: eh manifesta chiaramente tutta la sua potenza. 26-27.„Curăţirea acestor patimi"(TT|V TWI> TOIOU-TWV TTa6rir||idTwv Ka6apaiv). Webster-Dale.. VI. pp. caracterele (ffOTi) şi judecata ( lavoia) pot fi socotite ca „interne". „Caracterul". wobei ich keinen Anstand nehme. Le culte. 30 şi urm. come la parola.. p. cioe che non ha doppio valore.1 . 1940.în aceeaşi măsură . Le origini della Tragedia.şi de milă şi de frică: TO jjicv ydp 4>iXdv9pwTTov e'xoi av . 150'n. p. 185-201. ii melos (. M. n-aş avea de adăugat decât amănuntul semnificativ că în recentu-i comentariu al Poeticei -unul din cele mai copioase şi mai informate din câte i s-au închinat vreodată.. armonia e melos della specifica. dXXd oiire eXeov oiiVe cj^ov (1453 a 2-4). pp.171.„Hermes". Sentimentul complex care e mila vădeşte dar. cântul (jieXoiroiia) şi graiul (Xe£ic) au m comun particularitatea de a fi „exterioare" tragediei.Cele trei elemente aci înşirate: elementul scenic (o 1% oi|>euc KO'OIIOC).în„Gnon1on-. 1953. cânt" . conţin pagini interesante în legătură cu „purificarea patimilor": Jeanne Croissant. La cele spuse acolo. alia parola della definizione generale ii melos (= armonia + ritmo + parola)"..1962. ii melos della specifica. ceea Ibeggiani numeşte „la valutazione oggetiva che le persone co Pite da un male non ne sono meritevoli" (op. „omenia" (TO 4)iXdv6pwiTov). Boyance.pp. danza). . nerpov) stă "n aceea că. 90-l04. alte trei elemente de care va fi vorba îndată: subiectul GiOeoc). p.. considerată ca spectacol. cf. Sesizabilă în textul reprodus al ' această notă e subliniată în chipul cel mai limpede în 147 D. p. E. Cum observă R a ami p. cit.. 105-l09. e quindi e lingua universale. A. pp.. Aristote et Ies mysteres.642. Fr.. p. (Xeyu 6e f|8ua[JL€vov Xo'yov rl " pu9|^ov icai dp[ioviav K ai (leXoc). deşi nu de ajuns de pătruns de evidenţa că o interpretare de amănunt nu-i cu putinţă decât în cadrul unei viziuni unitare a operei . mai conformă. 1450 a 5. 75). cu bibliografia citată.". o definiţie generală. al cărui rol în determinarea participării la suferinţele eroului nu-i mai puţin considerabil decât al milei sau al fricii şi a cărui natură distinctă e lămurit afirmată în ca/ul unei anume situaţii cercetate în stare să mulţumească sentimentul omeniei. cu alte cuvinte.Un-tersteiner. 172: „ignoramus et ignorabimus").a unii comentatori. deosebirea între acest pasaj şi 1447 b 24-25. în RE Suppl.Cf. 76). vorauszuschicken. dp| iovia (1 1447 a 2l-22). Hardy). e aplicată unor împrejurări specifice. proprii trage-diei ca operă de poezie. Spiritul întregului paragraf decât interpretarea obişnu.LXXV. dar străină . che e suono e simbolo di altro. melodia şi măsura" (puG^oV. 1450 a 19: „oamenii . Pentru interpretarea acestor cuvinte. fără să fie de fiecare dată consacrate în chip special problemei în discuţie.mai departe. potrivit căreia mijloacele imitaţiei poetice ar fi pu6ndc.. Pfister. socot util sa mai dau totuşi câteva referinţe la lucrări care. M. 146-l62. 1960. 4-"A cărui înrâurire e toată exterioară" xjv«Hiv 4>av(Epav k'xei Trdoa v). în cel de-al doilea (1449 b 27-28).. Cf. PIPPIDI Valgimigli.„ iţă-' "ceva a cărui semnificaţie e lesne de desprins" (Butcher. în gândul Stagiritului. Words. 1937. alia parola della definizione generale. cu 27-28. ii metro (= ritmo) della definizione specifica. „al ritmo della defini zi one generale corrisponde ii ritmo (in questo caso. intesa da tutti" (op.

or clicit some activity of thought or feeling". p. 13-l4. îmbinarea faptelor". incidents. . fie că va fi căutat să le imprime un caracter mai puţin personal.". di Filol. cit. „Character" and „Thought" in Aristotlc's Poctics.. die dann als solche nicht crkannt wurde und versehentlich an die falsche Stelle. Corbato. 30. nu pot găsi contradicţia care-l face Gudeman să presupună că vorbele „şi numai în măsura în car imitarea unei acţiuni e şi imitarea celor ce o săvârşesc" ar fi n.is mainly an inward process. 22. oxi eveica Ta aXXa („. cf . între nn ' ' ' uua §j cealaltă. Interpretarea cea mai justă mi se pare a fi dat-o Vahlen. în cap. a trăit în a doua jumătate a sec. 15. classica. 123 . 1959. deeds. „Mai însemnată.> rplHalte") si în Eth. situations being included under it so far as these spring from an inward act ol" will. XI. 1097 a 21: <ou> yap se fac toate ceieiaut > rN Xoiird TTpaTTouoi ira v rec („acel lucru.. „Decât în îmbinarea întâmplărilor" (fj râ irpayfiaTa auviaraoGai). 186). per ii fatto di considerare come fondamentale questa o quella parte. ţelul e definit: TeXoc. Language and Literature Assoc. Univ. „Judec aţa". tanti poeţi poi. se poate să nu • te" Dacă aci i se tăgăduiesc „însuşirile morale". După definiţia dată ceva mai departe. 1450 b 1l-l3 şi. 77). Comparată cu celelalte elemente ale dramei. XXVI 461 b 12 Aristotel îi atribuie tendinţa de a-şi idealiza subiectele. A.. . Butcher. Tot aşa. aceasta ar utea însemna fie că atenţia lui va fi mers în chip exclusiv la calităţile exterioare ale modelelor. în acest înţeles." şi 1450 b 8-ll-„caracter. ouv 151 D.. în text: o r\v TTJC TpaywSiac cpyov.. construirea intrigii a rămas până astăzi principala preocupare a dramaturgilor. întrebat cum stă cu pregătirea comediei pentru viitorul concurs.sunt într-un fel sau altul după caracterele lor. events. sull'elemento musicale ecc. Cf.plăcerea (f)6ovn) şi pentru exprimarea căruia se slujeşte de acelaşi cuvânt (cf. XXVI 1462 a 18: TO TC'XOC Tfic luuTi'aeuc). nota la 1447 a 8). VI. Note sulla poetica Mcnandrea. dacă nu m-aş fi temut de o confuzie cu adevăratul ţel al tragediei. • mai mult nici mai puţin decât „eine spătere Korrekturnotiz des A die den friiheren Satz etwas modifizierte. „Căci tragedia e imitarea unei acţiu -u Repetarea ideii exprimate mai sus. judecata e „darul de a spune vorbe având legătură cu o situaţie dată şi potrivite cu ea".). de vreme ce i-a stabilit intriga. „The Tipâ^ic that art seeks to reproduce .observă. I 7 1363 b 19.. al V-lea. sullo spettacolo scenico.. C. K ai au TT)V Kaj|iu6iav ou TOI> 6<E diToicpivaa6ai." (op. of the Australas. l 5.. p. l 8. l urm. Ethos and Dianoia. viellcicht schon in der editio princeps des Andronikos (?) geraten war" (p. în „Journ. epyov poate fi socotit sinonim cu Suvajuc (cf. care e. 96 Zeuxis din Her a c lea. 'N f) TOUC Geouc cywye Tf)v Kw^uiSiav wKovoVîiTai yap f) 6ia9eoic. XXV 1460 b 24: ei Tuyxava TOIJ TeXouc TO€ CUJTTÎC. 1450 a 1 6: „tragedia nu-i • • tarea unor oameni. Şi trimite la Ethica Nicom. 8eî rd orixiSia eirâoai. m vederea căruTa toţi fac ceea ce fac"). „Rostul tragediei". p. în original TeXoc.Univ. unul dintre marii pictori ai A t'chităţii. care ar fi putut fi redat şi prin „ţel". 3l6. este ceea ce vădeşte o atitudine sau scopurile pe care .. Vezi mai sus nota la 1448 a l. PIPPIDI 1450b 3. ecc. e.lucrul în vederea cărui 150 COMENTARIU LA POETICA VI 1450 a +. „efectul tragediei".M. Dintre mărturiile vechi în această privinţă. Nicom. 1450 b 4-5. 6. e semnificativ răspunsul lui Menandru într-o anecdotă păstrată de Plutarh. după Aristotel. care nu-i decât dezlănţuirea emoţiei tragice: stârnirea sentimentelor de frică şi milă pomenite în definiţia VI 1449 b 26-21 . ia Aiovu'aia. pe care-l urmează Albeggiani: „II senso del passo pare dunque ii seguente: le părţi della tragedia sono şei. sull'azione. „Emoţia tragică". Ist. în care. în legătură cu acest pasaj. ci a unei acţiuni si a vieţii. producendo cosi tragedie fondate sul carattere. di "este. mai universal. lui Schiller într-o scrisoare către Humboldt (citată la ' 3°3'): '"" mit dem Plan (e V0rba de Wal]cnsteln"> ist gentliche poetische Arbeit getan" . Dale. 36.eroul urmăreşte sau le evită". a psychical energy working outwards..ori de câte ori situaţia nu-i limpede . 4...".în schimb. pp.. 1959. M. si sono serviţi di esse come di ţipi o di modelli per le tragedie..„Ca de nişte forme speciale ale genului" (icexp^Tai uc eiSeai). ci când spune: „oameni ca cei pictaţi de Zeuxis. în Rhet. şi că-i rămâne doar să potrivească versurile: eyyuc Mevav6p€..' (De gloria Atheniensium.. oricât m-aş sili. poetul declară că piesa lui e gata. în general.

p. Arist.... che potrâ esserc artisticamente superiore. e i poeţi stessi mal sopportano i declamatori dei loro verşi. în comparaţie cu acele ale dramaturgilor ffi 152 r^Qpa/ă critica lui Aristotel. reflecţiile u r>ra se a^re^ta^" noi caroi ^_ Werner Jaeger. quae a sapientibus tradita sunt. al doilea cantitativ... Cf. nici de ac t ori ".. înaintea lui Aristotel. Simplă constatare. I. ca nişte retori". 68: „namque is (scil. Cf. cu un mijloc şi cu extremităţi potrivite între ele şi potrivite cu întregul" (8â irdvTa Xo'yov w'oirep (wov ouveoTavai. 35-37.pe a.. în legătură cu judecata u nstotel asupra punerii în scenă.citim în Phaedr. Das Biihnenbild P ^ "Stote7es' -Philologus". . Lapoesia.Despre caracterul politic-educativ al tragedii'0 unui Eschil . vezi H.. „Meşteşugul decoratorului" . 362: „Le due judicioas della libertâ e della vittoria sono i saldi vincoli esperienz fjgiio dell'etâ dei tiranni. VI 1449b23 şi urm 25.".Cele două adjective nu-s. „Având legătură şi potrivite cu ea" (r ă evdvTa icai Ta dpiioTToi/Ta)..1098 b 15: rac 6e icai Tac evepyeiac rac tj^xi-Kac Ţepi. trebuie nu numai să-si aibă părţile în rânduială. pp.„Puterea de înrâurire a tragediei nu atârnă de reprezentare. oXov Se KCU TeXeiov f] TO avHo iraînrav T) axjveyyuc TTJV <f>uoiv eaiiv.268 d. printre scriitorii la care face aluzie nu va fi lipsit Euripide. Litemry Criticism in Antiquity. 13_14. de Platon. bella o brutta che si giudichi nella sua cerchia. . „Orice cuvântare . la chiusa ^^Fumenidi. cum s-ar părea. „IIprincipiali caso primo. purche ad essi non sia legato da nessun nesso di necessitâ logica-estetica" (Rostagni). XXVI 1462 a 1l-l3: „. de pildă.. a cui nessuna voce umana e pari. non solo Io scenario occasionale della sua a . „C e i de azi.. al tramonto. ow(id TI ex°VTa av)T°v axiToi) uoTe |rf\Te aKec^aXov eivai nfJTe airoxiv.. PIPPIDI VII 24-25.trebuie întocmită asemenea unei fiinţe înzestrate cu un trup al ei. 252-257. Lo Stato leg. 264 c . oetica Ancora nel suo grandioso commiato. cu specială referire la creaţiile spiritului. sub denumiri diferite dar asemănătoare ca sens.e şi mai puţin artistic şi condiţionat de j™J °acele Puse la dispoziţie de choreg". LXXX. Gorg.„Aşa cum am stabilit". XVIII 1455 b 24 şi urm. III 6 207 a 8 urm. magis accedit oratorio generi et sententiis densus et m iis. cu al te cuvinte..ai |ieye6oc iJTrdpx^i-V oxi TO Ideea aceasta. dXXd ^^°a Te e'xeiv icai aicpa.Cf.La fel. XV 1454 a 20-21 şi. di un'azione puo benissimo avere degli antecedenti. 18-l9. Phaedr.°a h' te ideale. sau mustrare? Oricum. alia rappresentazione che se ne faccia. Eschilo rivela ii carattere veramente politico della sua tragedia". Cf. sinonime: primul trebuie înţeles calitativ. coi qua i ql mQVQ laprOpria solonica fede nel diritto. Paideia.. în Rhet. alcătuit din părţi. volgente.„Cum am mai spus-o". 20.. pp. căruia încă Aristofan îi aducea învinuirea de a-şi fi deprins ascultătorii cu „flecăreala": \a\iav <£TTiTr|6aioal K a i OTwuuXiav (Broaştele. In text: „fie pentru că aşa se întâmplă de cele mai multe ori :fj wc eiri TO TioXii".. fusese susţinută cu tărie. con l'appassionata implorazione delle sue solenni hiere per ii bene dei popolo greco.. oxi |iT|Sev direoTiv. 5. La stessa declamazione o recitazione di una poesi non e quella poesia mă un'altra cosa. în conformitate cu ceea ce suntem deprinşi să considerăm ca verosimil. TrpeTrovTa dXXfjXoic ica\ TW oXw yeypamieva). şi Oxfordmott' Greek Scenic Conventions in thefifth CenturyB. ed essi stessi non li recitano volentieri. I. Atkins. qui fuerunt in l'oro discul' comparandus" .W. „în chip necesar" (e^ dvdyionc). Euripides).Cf. 153 D. „Complete şi întregi" (jeXeiac KCU 6'Xric). Cf. p. dar să fie şi înzestrat cu o anumită mărime" (eirei TO icaXov K. mă certamente e diverso...Fie a unei d e p r i n d e r i".H.M.OXI'TCO ydp 6pi£o'|ie©ct TO oXov. TOUT' COTI TeXeiov icoi oXov. Bulle. Cf. 1096) şi a cărui operă avea să fie socotită până la sfârşitul lumii vechi ca o excelentă şcoală de oratorie.. a unei unităţi organice caracteristice frumosului. totuşi. Ideea revine mai departe în cap. 1936. 28. cf. et dicendo ac respondendo cuilibet eorum. perene essi sanno che quella poesia e una voce interiore. Phys.C. XIV 1453 b • „Celălalt fel de a ajunge la acest rezultat (emoţia tragică) . III 7.-sermone. poezia tragică îşi produce efectul şi fără vreo mişcare (a interpreţilor): simpla citire arată de ce fel de tragedie e vorba".. ai (w o v KCU airav TTpâyiia o auveoTTiicev eic TIVWV oxi jidvov TaiJTa Bei ex€iv aXXd K. XIV 1453 b 6 şi reflecţiile lui Benedetto Croce. VI1949 b 33.. paene ipsis par. 54-55. cu cap şi cu picioare..: ovi 8e |iT|Sev e£io.503 e şi observaţiile!111 J . o anche inferiore. 7-8. 31. Cf. Cf..ea sPectacolului .. Quintil. 104: „La poesia dei drammi non si gusta se non col leggere da solo a solo ii dramma. X l. frumosul. „Fiinţă sau lucru de orice fel.

Frgm. „Cum se zice că se făcea pe vremuri". despre care navem vreo altă ştire. 9. ca şi faptul pe care ni-l aduce la cunoştinţă. De gen. III 10. al căror obiect e constituit de raporturi de egalitate ori de inegalitate între câtimi. o ordine asemănătoare i se pare a descoperi în însăşi viaţa socială: în statele bine gospodărite.Cam cazurile ordinii. I 2. dar nu mai puţin reală (Phys.. această limită era în practică de trei tragedii şi o dramă satirică într-o singură reprezentaţie. măsurii şi limitei. Diphilos şi Pythostratos.nrivi ne unul sau mai mulţi teoreticieni din sfera x aluzia ai JJAIVI r * r t" anteriori lui Aristotel. bunăoară. izvoarele pomenesc de Kynaithon.Ş e domeniul estetic. m ta ordine o găseşte filozoful nu numai în spectacolul sferelor ti a căror contemplare îl umple de o religioasă admiraţie (De t anim . cu o vădită predilecţie acordată talentului (Epiharm ap.. Astfel înţeleasă. După un celebru (T° Ydin cartea a Xll-a a Metafizicii (3. care o Theseidă". Pindar. 1326 a 29).JR/iet. „Nu ţine de regulile artei" (ou Tf|c TCXVTJC •EOTIV). 760 a 31). sfera de aplicaţie a ideii depă-. Cf. Cum îşi închipuie unii". (ouuHeTPl/a) Ş* calitatea de a fi determinat (u>pio|ievov). ci în activitatea fiecărui om. a cărui viaţă îi apare d sfăsurându-se potrivit unei rânduieli mai puţin vădite decât aceea care determină rotaţia astrelor. răspunsurile au variat după vremi şi după personalitatea gânditorilor. Diels.921 a 4). III 5. în a doua jumătate a veacului al IV-lea.1078 a 36). 11. cred. 204: cj>uoiv e'xeiv apioToi' eon 6€UT€pov 6<E [|iai/0av€iv] . VII 4.. în Metaph. ca una din condiţiile frumosului (Eth.eye0oc). IV 7.duce la înche ierea că aceasta va fi cu atât mai frumoasă cu cât se va apropia de proporţiile maxime îngăduite. Mai mult. în epoca de maximă înflorire a teatrului grec.lesne. VIII l 252 a 11. e social. ordinea (îd^ic). anim II 6. în al doilea rând. 641 b 18). Definita primului termen se citeşte în Rhct.1357 a 34: TO |iev ydp e'iKoc eoTiv wc e^1 TO TfoXi) yivdnevov („verosimilul este ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori"). unde Legea e stăpână: o T e ydp voVoc Td'£ic TIC eon KCU THV eOvouiav dvayicaiov eOTa^iav el vai (Polit.920 b 34 . drama satirică era de obicei suprimată. Pe vremea când scria Aristotel. 1451 a 7. ceea ce explică pentru ce filozoful o descoperea mai cu seamă în studiul matematicilor.r. 24. în materie artistică. înainte de vremea lui Aristotel. 745 a 5: COTI ydp TI Tfdoi TOÎC £woic irepac TOXJ Heye6ouc („toate vieţuitoarele au parte de o mărime peste care nu pot trece"). cf.„lucrul cu mult cel mai de preţ e predispoziţia naturală. „ordinea" aristotelică se înfăţişează ca un raport (Xdyoc) între elemente felurite...5. Prima menţiune explicită (o aluzie mai sus. Cum era firesc.154 ~g Frumosul stă în mărime şi ordine" x icaXov ev ueyeGei icai rd^ei COTI v). pentru Aristotel.„Fie de o practică artistică deosebită.5. Aristotel l-ar voi instaurat nu numai în natură şi societate. S° \ ni o pune în legătură cu polemica dezvoltată în cursul ° "toiului. pe care am indică^ PrilCJUl S"° dteZ (VI14'1326 a 8 Urm. ori proporţie. întrebarea e una din cele ce au preocupat mai mult pe teoreticienii literari ai Antichităţii. Olymp. KaXoi 8' ou.. Acest raport. Pasaj îndoielnic. învăţătura". Intr-o interesantă pagină din Politica. lucru cu neputinţă de realizat în cazul unor dimensiuni din cale afară de mari sau din cale afară de mici . 20 Care o Herakleidă..)' °pinia filozofului ' • »lcleal" statul numărând cel mai mare număr de comPatibil cu o bună administraţie. jb7:To icdXXoc ev neydXw oiouctTi. „Cerută de asemănarea cu realitatea sau de progresiunea lor necesară" (icaîd TO eUoc f) TO dvayKaîov). oi uiicpoi 6e doTeioi Ko^ ounjU-rpoi. Gudcman presupune • ". PIPPIDI necesitatea ea opera să fie euaxivoTTToc . de la Epiharm şi Democritpână la autorul anonim al tratatului Despre sublim. în afară de cele trei caractere amintite. p.visa să o vadă desfăşurându-se după un ritm specific (XIX 3 8. II 4. unde acelaşi verb (oiovrai) revine pentru a ironiza Lsitele socoteli ale poeţilor. 1010 b 28: TO dvayKaîov o\k evSexeTai dXXuc icai âXXwC („necesarul nu îngăduie ca un lucru să fie altfel decât este )• 156 COMRNTAR1U LA POETICA VIII 1451 a VIII . 1450 b 31) a unei reguli a cărei repetare constituie unul din motivele de căpetenie ale Poeticei. Aristotel pomeneşte uneori o anumită mărime ((j. Panyassis şi de Peisinos din Lindos. B 40. 416 a 16-TWV 6c cj)\îoei ouvioTa|ievwv irdvTwv COTI irepac KCU Xdyoq-[ieye6ouc Te icai au £fj o e uc („în toate fiinţele dezvoltate normal există o limită şi o medie a creşterii şi a mărimii") şi De gen. Cu mai multă dreptate. M. Cf.oricât de curios ar părea -m&. der Vorsokr. anim. adică. IX 100: TO 6e 4>uq KpaTioTov arrav-„cu . încă De anima.Dintre poeţii îndeletniciţi cu Herakles. îmbrăţişând . pe care -dacă ar fi să-i atribuim paternitatea uneia din Problemele transmise sub numele lui . a celui dc-al doilea. de proporţii între corpuri şi figuri. I. fie de talentul lui firesc" (TJTOI 6iâ Texvriv fj 6ia cj)uxoii/). 155 D. de îmbrăţişat cu privirea. dar şi pe pământ.1360b22).. în veacul al V-lea.I. Theseidese atribuie lui Zopyros. Nicom. 12-l3. Laconic formulată. caracterele paS^ tive ale frumosului ar fi.

Brink. 85-l45 (de acelaşi. II.S. der Vorsoicr. din această pricină. The Origin and the Transmission. A. 1960. Leş conceptions de l'enthousiasme diez Jes philosophes prcsocratiques. care avea să ceară bunilor poeţi deopotrivă aruri fireşti şi o pregătire specială (Neoptolcmos din Parion la Pnilodemos.. Potrivit precizării după care poezia nu-i numaidecât legată de folosirea versului: cf. 'E 11107111111. IV). 147 Cf. Kinkel. adPisones 408-410: natura fieret lăudabile carmen an ^Uaes]tum est: cgo nec studium sine diuite uena. împăciuitoare. Bignami. Fragmente.. 7. B 21.. TOV 6e oia av yevoiTo). opinia comună înclina să explice desăvârşirea operei atribuind-o unei adevărate „naturi divine". F..-„s-i\u întrebat unii: oare darurile creează poezia vrednică de acest nume? Eu nici munca lipsită de o vână bogată. Rep.. 1447 b 15 şi urm. în „Procee-dings of the Cambridge Philol. Frgm.O.episodul îi era cunoscut si lui Platon. Graecor. vezi mai departe comentariul la XVII 1455 a 32 si Apendicele IV.„Simularea nebuniei". 1924. 1943. 163-l78 (Le philosophe en face de l'histoire). V. Vandoeuvres-Geneve.S.".XL. p-l °158 POETICA IX 1451 a -l451 b IX Y7-38 Nu întâmplate. iar celălalt fapte ce s-ar întâmpla" (dXXa TDXJTW 8iacj>€p€i. pe lângă ştiinţa versificării. Kurt von Fritz. The Greek Attitude to Poetry and History (Sather Classical Lecturcs XXVII). pp. mai puţin poet: doar nimic nu 1451 b 159 D. aXX' oîa âv yevoiTo). „Faptul de a fi fost rănit pe muntele P a r n a s ". Aristote etl'histoire. noezie şi iM-ui1 ' i63'-l97' Valgimigli. Introduction al'Odyssee. 1934. 1909..5. D. 14 şi urm. pp. în „Trans. Society". nu cred o Poate aduce folos 157 D. Neun Abhandlungen. din literatura mai nouă. era povestit cu toate amănuntele în Cyprii. 216-234. întâmplarea e relatată cu destule amănunte în cântul al XlX-lea al Odiseii. 0 uŞi. r. în Histoire ct historiens dans l'antiquite (Fondation Hardt. versurile 394-466. Berlin. Vicisitudinile acestei teme de-a lungul istoriei literelor greceşti au fost studiate de Paul Shorey. Homer. Butcher.. Essaisurla „Politique". P1PPIDI opreşte ca unele din întâmplările petrecute să fie aşa cum era v simil si posibil să se petreacă şi. în general. „Historia".: Seî 6e |i€T« "Touîv Kai TOU TTia'Gcnjc jojfj dyaGoO TT o in T oii-„poetul are nevoie. Paris. Clasică". Koln. şi Comentariul sub acest pasaj. p. Delatte. Wesen und Ursprung der tragischcn Geschichtsschrcibung. Weil.W. să-şi clădească opera . PIPPIDI nici talentul necioplit.. W. 1954. C. 25-26. ci putând să se întâmu / ' Ta yevoueva. Berard. 1959. IntroP 49 si. R. între alţii: "Oirnpoc 4>\j'aeuc Xaxwv 9ea£oiJoT|C eiretov icdo|a. Paris. 8 urm. Diss. 4>\jolc-MeXcTin.M. IX. şi de pasiune. 4-5.258 urm. Epicor. Gomme.pp..p. l-2.ov eTeicTfjvaTo TTCXVTOIWV -„Homer având parte de o fire dumnezeiască. iu. Th. în legătură cu această problemă. Paris. 452-459 şi. 6). XV. and Proceedings of the Arner philol.. ci pentru că unul înfăţişează fapte aievea^ întâmplate. Entstehung undlnhalt des neunten Kapitcls von Aristoteles' Poetik. acest adaos pare să fi fost totuşi acceptat de alţii. 1960. pentru problema raporturilor dintre ..ITepi irouincn-uv V. 14-l9. Cf." (oii TIO e'iiiicTpa Xeyeiv fj au^Tpa 8ia4>epouaiv). Ceea ce nu înseam-poe a ^ tea istorică n-ar putea constitui motivul unei opere de pe Iu C lar de * s"ar întâmpla (poetului). în cazul special al lui Homer. 1451 b 30 şi urm.M. de vreme ce -în forma-i de astăzi . 185-201. Eliminat de unii editori.M.. în „Rev.\ icmrie aşa cum e discutată în acest capitol.. History and Tragedy."). 1923. A.W. 1924. pp. din acest punct de .Oxford. Zegers. Cf. 430-457). si D.pp. pp. 188-249.... Oxford. Walbank. Berkeley. asupra citaţiilor homerice în opera lui Aristotel. Episodul. The Homer ofAristotle. 28 urm. 1958. în starea de astăzi a textului. Tragic History and Aristotle's School. I. Allen. p... 56-79. cum n-avea să şovăie s-o scrie Democrit. col.n-ar f" petrecute' ~ ni se spune mai departe. când Odiseu căutase să se sustragă de la expediţie si fusese dat pe faţă de Palamede. 79-80). pp. rf semeni. E probabil dar că Aristotel va fi avut la dispoziţie o ediţie a poemului homeric în care „Vânătoarea" nu era povestită şi că episodul întreg nu-i decât o interpolare.l 334 a-b.. petrecut înaintea pornirii spre Troia. Cf. Pippidi. N.adevărat bun e numai ce vine de la Fire"). Entretiens sur l'antiquite.. a înălţat o clădire armonioasă în versuri de tot felul" (Diels. 1960. în general. pp. 186 (N .pp. 26.Margoliouth. no. /nec rude llidcoingenium. „Istoricul nu se deosebeşte de poet prin aceea că unul se exprimă în proză şi altul în versuri.p. în Antike und moderne Tragodie. TW TOV |i€v Ta ^ va \eyav. până la doctrina peripatetică. pp. Association". 1962.

Hist. c'est en son nom que se livrent toutes Ies batailles litteraires. bunăaff parte dintre universale. Se cunoaşte rolul co-ârsitor al acestui precept în formarea doctrinei clasice moderne. Pentru precizarea înţelesului cf. Butcher propune să se citească în rândul 13: ou Ta TuxoVra 6vo'|iaTa xnrcmGeaaiv (în loc de: ou T w ŢQ.e.. 10.M.VI7. la prima vedere. în comedia din toate timpurile. născocite în strânsă corespondentă cu caracterele personajelor. De interpr. şi lipsa de preţuire arătată de Stagirit unei opere ca aceea a lui Tucidide. 6. Ka0' ocaoTov Se o JATJ. which has bcen eounteracted in tragedy. Eth. 237). „De ajuns de dovedit în comedie".M. „Mai aleasă" (oTrouSaioTepov). La formation de la doctrine classique cn France. Pornind de la consideraţia că în Comedia mijlocie s' mai ales.„în ciuda numelor individuale adăugate" (ovdfjiaTa €TTiTi0e|ievT|).. when instead of adopting historical names (yevo'neva ovona-ra) she gives names of hcr own invention (Tretronuieva).r\ TO apiOTov TWV ev TU> KOOHU avSpwTfoc eoTiv uai absurd să creadă cineva că ştiinţa politică sau înţelepciunea sun într-adevăr lucruri de seamă. . mai exact a tuturor evenimentelor petrecute înăun trul unei epoci în legătură cu unul sau mai multe personaje. 7. Termenul însuşi . oiov KaOdXou. de când Crates. oricât de întâmplător ar fi raportul în care s-ar găsi unul faţă de celelalte" Faptul merită să fie relevat cu atât mai mult cu cât pentru un Herodot. • onatus în comentariul la Andria lui Terentiu (citat la 01gnarni n ">^o « ^\ durm „nomma personarum.se întâlneşte într-un capitol al Istoriilor unde se atribuie înţelepciunii divine rânduiala după care dobitoacele lipsite de apărare sunt în general prolifice. 376. „Mai mult universalul" ((idXXov Ta na Cf. T\JXOVTCX K.r\ joi) Geiou TtpovoiT\ . cu alte cuvinte. they indicate that the person is not an individual but a type. fondee sur la fin morale assignee â la poesie. The names in that case are expressive. 7.X. This generalising tendency. Cum încerc s-o dovedesc în alt loc (v. am zice noi astăzi) mai curând decât un istoric. Dictee par la raison. elle est â la base de toutes Ies critiques" . 19l-215. II. „părăsind invectiva iambică.T. p.. pp. etenim est cornicum aperte argumenta confingere.. Suria philosophie del'histoire d'Herodote. a cărei tendinţă de a desprinde din multiplicitatea evenimentelor un universal istoric n-a putut desigur sa-i scape..n. p. în cea nouă (aşa cum o dovedesc textele şi cum o spun ' şi Donatus în crâmpeiul abia reprodus) numele sunt în general expresive. PIPPIDI personae incongruam dare.". XXIII 1459 a 22-24) în faptul că în on rele istorice „expunerea nu e a unei singure acţiuni. m comoedus absu l ' e dcbent rationem et etymologiam. iar nu numai în aşa-zisa Comedie Cf <r»le' ContemP°rană cu Aristotel. Apendicele III. Cf.1141 a20: a-ronov yap eî TK TTIV TioXiTiKT^v f| TT\v cj)povT|oiv aTTOu6aioTaTT|v oleicii eivca. grecque3. 8 A înfăţişa uni versalul. uel nomen 161 D. care a vorbit până aci despre poezie în termenii cei mai generali şi pentru care activitatea poetică năzuieşte să exprime universalul. 1960. uel officium quod sit a norruri diuersum". \ s •>/ ^ i f •>' ' ' r ar fi ei \\. dacă n-are şi convingerea că om e făptura cea mai de preţ din câte există"). D.!. 12. ci a une' singure epoci. în ochii filozofului.l). câtă vreme fiarele primejdioase se înmulţesc anevoie (III 18. mai de curând. bunăoară. care-i închină unul din capitolele cele mai interesante ale cărţii în mai multe rânduri citate. istoria se înfăţişa ca un domeniu stăpânit de cauze finale şi călăuzit de providenţă.rd ydp Xeyouev („universalele sunt °ara ' viTiapxOVTa ^ j numim universal ceea ce întâlnim la mai mulţi"). 17 a 39 urm. o operaţie ca aceea a individualizării diferitelor personaje prin atribuirea unui nume fiecăruia nu participă la procesul propriu-zi s de creaţie: e o operaţie adăugată. Nicom.: Xeyw Se jca8dXo\J o 160 IX („num fUC icaTnyop€io6ai. cum se înţelege de obicei. elle contient l'interpretaţion veritable du naturalisme classique. a prins să trateze teme cu caracter general şi să închege subiecte" (V 1449 b 7-8).scrie Rene Bray. KaXXiac 8e TUV ica6' eiaioTov ceea ce se enunţă despre cât mai mulţi. Pippidi. Adevărata deosebire tu (cum se poate citi în cap. 639 şi. corespunde acestei definţii: «omul». pp. «Callias» dintre particulare'1) .vedere cel le imită se poate numi plăsmuitorul lor".în „Eirene" (Praga). has become apparent in the development of comedy" (p. singura explicaţie a unei atitudini altminteri inexplicabile ar putea fi preferinţa lui Aristotel de a vedea în Tucidide un gânditor politic (un sociolog. 75-92). i. Alfred Croiset. Deopotrivă curioasă apare. -ara' T 644 24: rd 6e Ka9dXou icoiva. lecţiunea manuscriselor) şi parafrazează întregul pasaj în felul următor: „It is at this universality that poetry aims when she attaches names to the characters. de la litt.

n.. autorul dramei. întemeiat pe traducerea arabă. l'ingeniosite du premier romancier consista â comprendre que dans l'appareil de nos emotions. Rhet-. ou son 163 D. Citesc dTeXwv. l). se poate spune. c'est-adire que notre âme peut s'assimiler. 102. si profondement que nous sympathisions avec lui. Horaţiu.. 34-35. Valoarea tehnica a termenului e precizată în cap. Qu'un malheur le frappc. e unul din tragicii al căror nume revine mai des m opera lui Aristotel. qu'il pourra l'etre lui-meme." mu câte de chcz Swann. Un etre reel. la simplification qui consisterait â supprimer purement et simplement Ies personnages reels serait un perfectionnement decisif. poate. M. în acelaşi sens. al unui alt personaj legendar. l' image etant le seul element essentiel. voici qu'il dechaîne en nous pendant une hei tous Ies bonheurs et tous Ies malheurs possibles dont nous m trions dans la vie des annees â connaître quelques-uns. so tun sie das als Sklaven der byzantinischen Akzente" (Platon. Cf. 4. 21. toute emotion est decuplee. stabilirea legăturii dintre spectator (sau cititor) • nu_j cu nimic înlesnită de istoricitatea sau realitatea perso-• i0r puse în scenă. Plehanov. de la "Av8oc. ce n'est qu'en une pârtie de la notion totale qu'il a de soi. 1451 b 26) ca un t"t de firesc al tragediei (şi. „Floarea". offre un poids mort que notre sensibilite ne peut soulever. în Epist. 33 . a avut să sufere n o dată atacurile muşcătoare ale lui Aristofan. împreună cu Wilamowitz. „Ies sentiments que nous font eprouver la joie ou l'infortune d'un personnage reel ne se produisent en nous que par rintermediaire d'une image de cette joie ou de cette infortune. que nous pourrons en etre emus. al poeziei în e*ec n ~ncâi nu mai are nevoie să fie subliniat. anl avut prilejul s-o scriu. qu'elles tiennent sous leur depen-la r C' tan(lis C[ue nous touraons fievreusement Ies pages du livre.. când'A v6 ei: de la ' A v0euc. „ E p i s o a d e l c " (^ireiod8ia). .. contemporan mai tânăr al lui Euripide. Aci înţelesul e general. et dont le plus intenses ne nous seraient jamais reveles parce que la lenteu avee laquelle ils se produisent nous en ote la perception. Scrisori fără adresă. c'est-â-dire nous reste opaque. p. livre va nous troubler â la fason d'unrevemaisd'unreve plus -l que ceux que nous avons en dormant et dont le souvenir du davantage. Ceea ce o dcter-£ene.„Anteul lui A g a t h o n ". 011 ' itia sufletească suscitată în noi de zbuciumul evocat de dra-La rându-i. I. cu un rând mai sus: T d re irpa'ynaTa KCU. nota sub 11447 b 15..9: aut famam sequcre aut sibi conuenientia fingc unde famam sequere echivalează cu un îndemn de a se sluji TIO v TTapaSeSo[i€vwv [iiJGwv (cf.. „Mai curând p l as mu i t or de subiecte decât de stihuri" (\ia\\ov Ttov ^u'Gwv e!vai 8eî TIOITITTIV fj TWV ueTpiav). e comoţiunea simpatetică. ^rapi iţe de notre respiration et l' intensite de notre regard. mai sus. leeţiunea manuscriselor. în loc de airXwv. când "AvGiQ: dativul numelui propriu "A v0T| (conjectura lui Gudernan). pp. îndeosebi i 162 LA POETICA IX 1451 b Fără ••• să-i desfete mai puţin" (ou8ev ''6pcu vei). numele voinicului fecior al Gliei. şi XIV 1453 b 22). p. alors. 27-28. E ceea ce va repeta. unde li se dă şi definiţia. verosimil: ei KOC. I.. bien plus. găsesc preferabilă lectura a doua: „Wenn die Modernen statt 'Av6e\jc immer noch als Titel «die Blume» geben. în text numele tragediei e atât de corupt încât editorii citesc când "Av6er. cum ne-a arătat-o Proust în una d' n acele pagini de ascuţită analiză care fac farmecul deosebit al operei sale. TG 6vo'|iaTa ireTTOLT|Tai).pe care participarea la vicisitudini ^ eroului îl dezlănţuie în sufletul spectatorului. Iubitor de înnoiri şi de rafinamente stilistice (o parodie a felului lui de a se exprima se citeşte în Banchetul lui Platon. I 11 < -^ b 10-l2: icai ai irepiireTeiai icai TO irapd uiKpbv aai(£a 164 ^^^TLAPOETICA IX 1452 a-X 1452 a . printre ai cărui interlocutori se numără).16. către Pisoni. 23-24. „Nu în orice împrejurare trebuie dar căutate subiectele oferite de tradiţie "(oi) TravTtoc elvai ^r]TT]Teoi/ TWV TTapa8e6o|aevwv (luGwv). Altfel spus. Ies 0 lons de ces etres d'un nouveau genre nous apparaissent omme vraies. Cf. Desfătarea e arătată aci (cf. M i n u n ar e a " (TO GauuaaTo'v) e efectul .puisque nous Ies avons f ai ţes notres. XII 1452 b 20-21. a face uz de facultatea creatoare a poetului: iTOieîv (cf. pour une grande part est percu par nos sens. Despre [iu6oi diTXoi va fi vorba abia în cap. cf.V. Et une Ies et C C r°mancier nous a mis dans cet ctat ou comme dans tous purernent interieurs. „Lesne de crezut" (iriSavov). 358.puisque c'est nous qu'elles se produisent. sau. consideraţiile lui G.l]. Dimpotrivă.Agathon. Qu' importe des lors que Ies actions. La trouvaille du romancier aete d'avoir l 'idee de remplacer ces parties imperietrables â l'âme par une quantite egale de parties immaterielles. 125-l27). X 1452 a 11 şi urm. ce n'est qu'en une petite pârtie de la notion totale que nous avons de lui.surprinzător şi impresionant totodată .„ Ne i z b u t i te ". PIPPIDI 1452 a ^——. după peripateticul NeoptoJemos. iar fingere sibi conuenientia. cu Gudernan.

Cf. 19l-207). în alte pasaje ale Poeticei. versurile 1050-l085 şi 1123-l185.c „trecerea de la o stare de fericire la una de nefericire. în Festschrift Theodor Gompcrz dargebracht 7Aim 70.t>.pentru o discut mai amănunţită. E vorba de drama Oedip-rege a lui Sofocle. 15-l6. Apendicele III.. Dintr-o altă referinţă a lui Aristotel (XVIII 1455 b 29) rezultă că e vorba de o tragedie a lui Theodectes din Phaselis.pedes quo te rapiunt et aurac dum fauet Nox et Venus. „în O e di p". pp.. 164 urm. XXV 1460 b 25). pp. VII 1451 a 13-l4 si IX 1452 a 3-4. ori numai vine după el" l«<t>epei Y«P TToXi) TO yiyveoGai Tc£8e S ia Ta'Se TI ueia TCt f\e:\ t? Ir ' ceea ce am văzut că deosebeşte. „Deznodământ" (|aeTa(5aoic) . isem statuia lui Mity s". contemporan cu filozoful şi foarte preţuit de acesta. cu uşoare adăugiri) şi de Plutarh. Tune şi *KTT\TIKTIICC>I/ (XIV 1454 a 4. Cf. 1452 a 22 urm. admirabil tradusă în româneşte de Eminesc sub titlul „Către Mercur": XI 1452 a-l452 b una de mul tis face nupţiali digna periurum fuit in parentem splendide mcndax et in omne uirgo nobilis aeuum: „surge". De sera num. „Ifigenia". 6. Patosul adevărului în Ocdip şi HamJet. în care solul din Corint vesteşte eroului moartea lui Polybos şi intenţia locuito-rior de a-l proclama rege. află de îndoita-i crimă şi e precipitat în abisul remuşcărilor şi al desperării.Suvwv. Asupra interpretării termenului TrepiTî€Taa.. întâmplarea c relatată (poate .înşelat. 329. PIPPIDI (XXIII 1459 a24).->-'-J . în Literatură universală şi literatură naţională. „Fără răsturnări de situaţii şi fără recunoaşteri "(aveu irepiireTeiac r\ dvayvwpio|io€). socerum et scelestas falie sorores. prea cunoscută publicului grec pentru a mai fi fost nevoie de alte desluşiri. „surge". în locul bucuriei pe care nădăjduia să i-o facă în chipul acesta (iar nu mântuindu-l de teama legăturii cu mai-că-sa. i. Viena. vezi Ingram Bywater. 24.în înţelesul definiţiei VII 1451 a 13-l4 . Referinţa e la Ifigenia în Taurida a lui Euripide..Cf. sau de la una de nefericire la alta de fericire" eic Suaruxiac rj e£ eiJTUxiac ele 20-21. XVI 1454 b 21 şi urm. în „Dioniso".. n. singura din cele cincizeci de fiice ale lui Danaos care. „în Oedip": Ocdip-rege. VII 1450 b 24-26. Tudor Vianu. care nu ni s-a păstrat. şi peri-• ântuirea eroilor de primejdii în ultima clipă: toate . Geburtstage. refuzase să-şi ucidă mirele: faptă cântată de Horaţiu în faimoasa odă III 11.MITIOXJ Tou Apyeiou KaTa OTaoiv nflCl C&**''* ' OevToC dvSpiavTa \a\K. 34. 30 urm. ţie XI 23. „în Lynceu". de memorie). op. în concepţia Stagiritului..• t Q ^S3d după care căderea statuii s-ar fi produs în cursul uindicta. unde eroul. a. se poate spune doar că avea ca erou pe soţul Hipermnestrei.r ^mnnii. cit. „Precum s-a arătat". mort tânăr către anul 334 (Carlo Del Grande. Referinţa e la versurile 924-l185. împotriva poruncilor tatălui. cum afirmă Aristotel. quae dixitiuueni marito. 1902.p. p. 15. dinT^ 1St°rie: una făcută să înfăţişeze fapte decurgând unele Sid C epe^azaimeinecesităţi lăuntrice (T 6 yiyveoGai rd6e rar«*a i mulţumită să înregistreze evenimentele în desfăsuiarea lor crnn i • tâmplâ lunol°gică (TO yiyveo6ai ^eia Ta5e) „oricât de în°r ar fi raportul în care s-ar găsi unul faţă de celelalte" 165 D. 1956. IV. 1934. 27. asupra cărora va reveni în cap. 33. si obiecţiile lui Butcher. „în condiţiile arătate". Şi una şi cealaltă vor fi definite în capitolul următor.TravTa ydp Gau^aara TaiHa („.o\)v ev dyopd 9eac OII'OTIC ^TT€06LV TW KTClVaVTfl TOV MlTlOV Ktt\ x 14. unde eroina încredinţează lui Pilade . „Lucruri neînsufleţite" (ă^\>xo-)-EvoT:ba de recunoaşterile cu ajutorul anumitor „semne" (armiei a). t prilejuri de minunare").pe semne. Cf. 33 urm. ne longus tibi somnus unde non times detur.M. VIII 145 1 a 30-32. Despre tragedie. 2. 9-20. Teodette di Faselide e ia tarda tragedia posteuripidea. i secundo omine et noştri memorem sepulcro scalpe querellam". Ar'istotel. versurile 725-795. Bucureşti. nota sub IX 1451 b 4-5 şi. „E departe de a fi totuna dacă un lucru decurge din altul. stăruind în dezvăluirea împrejurărilor în care fusese crescut. . solul dă prilej lui Oedip să cerceteze taina de care-i era învăluită naşterea şi să descopere cumplita realitate.

TTo6vTJaicav €TTevdrioev wc |ifi ev ^aven-' OCJXITTOI). no 302-333). p. câştigă în precizie ceea ce pierd în generalitate. „Repulsia" (jiiapov). după ce Pilade înmânează scrisoarea destinatarului sub ochii ei (795-826). în tacită opoziţie cu celelalte par. ied") cf..XIII 1452 b un p ctrote ~~d alcătuit deopotrivă din bucăţi recitate de corifeu şi din aro . 1453 a 7-8: o. îl recunoaşte şi ea ceva mai târziu. l a Sofocle). i. întreruptă de XII cu cercetarea a ceea ce Butcher numeşte „the ideal tragic hero" (cf. întrerupe în chip supărător cercetarea acţiunii tragice începută în capitolul precedent..1948. ci complexă". Lucrurile nu se vor fi petrecut însă aşa v)rrif^Q»i|_ oi »ae vreme ce Filostrat ne informează că Eschil ar fi 1452 b D. Definiţia acestei „părţi" lipseşte în cele ce urmează. p. Li .o scrisoare pentru fratele ei. martor la scenă. Recunoscută astfel de Oreste. nici nelegiuitul Atreu să nu fiarbă măruntaie omeneşti în văzul tuturor. .M.Se reia analiza acţiunii tragice. Am preferat să traduc „manifestare"."). în special.aci înainte.Cf.Pentru stasimon („ruhig gehaltenes ial . 10 •» E l e m e n t u l patetic" (uaSoc). şi numai de două ori (aci şi XIV 1453 a 14). orientate tot mai mult spre descrierea tragediei desăvârşite. „Propriul acestui soi de imitaţie"-cum ni s-a repetat de atâtea ori. dpeTfj Sia4>epu>v icai Sucaioawrj). fie de câte doi sau trei actori alternativ. dintre care unii . In condiţiile arătate în cap. în Epist către Pisoni. „cea dintâi expresie". cit.Capitolul întreg a dat de furcă editorilor. 33-34. 32. IX 1452 a2. Kranz. Cuvântul e folosit de Aristotel umai în Poetică. unde eirieiiceîc trebuie înţeles ca echivalent cu (kXTiouc: indicând. sau „parte întreaga ..nu în acel psihologic. XIII 28 si urm. „Prima mani f estare".1' cântate. întreg cap . fără să-i pună la îndoială autenticitatea. cum mai sunt şi altele în lucrarea de care ne ocupăm. consideraţiile gânditorului. poate fi totuşi socotit ca o paranteză. 14-l5. . Nu se poate tăgădui. 34. „Oameni de ispravă" (<ETTI<EIK€ÎC). în A • G Su^ ocnn spectatorilor sunt evitate (o singură sinucidere.. X 1452 a 14 şi urm. „Mai înainte". Asupra metricii acestor părţi „lirice" ale oricărei tragedii. începe partea preceptistică a Poeticei. în cartea-i în atâtea rânduri citată. XIII. .M. 36. Asupra semnificaţiei adânci a recomandaţilor cuprinse în cap. Dale. „Cântecele actorilor în scenă" (id diro Tf|C OKTivfic). Se presupune că ar fi fost cântece cântate fie de un actor singur (monodii).De. XII 14 şi urm. eroi înzestraţi cu P°rniri (fie bune.catastrofa. PIPPIDI fost cel ce a îndepărtat uciderile de pe scenă (Vita Apoi]. ^^ întreg. în polemica lui Aristotel cu învăţătura platonică despre artă. . VI 1449 b 23. . \ 85-l86: Ne pucros coran] populo Medea trucidet.într-adevăr. în înţelesul tehnic de moment dureros al dramei. cf.. începând cu definiţia din cap. în lipsa unei soluţii mai bune. 1 14 . se mulţumesc să-i caute o aşezare potrivită în cuprinsul Poeticei.n-au şovăit să-l considere interpolat. The Lyric metres of Greek Drama. op. pent că vagul cuvântului se împacă mai bine cu ceea ce era în realua 168 ^TA ~~ XII 1452 b.. în opoziţie cu XV 1454 b 13. .în locul în care-l citim.. Introducerea.. „Parte bine definită" (nepoc dXov). 18. cu alte cuvinte. vezi A. „N u simplă. . iar Horaţiu găsea încă necesar să recomande. că. 22-23. Cf. câtă vreme alţii (după pilda lui Heinsius). Textul suna: i| Xe£ic.începând cu Ritter . XI 1452 b l-2. .VIII. VI 11 9: TO XITTO oKT|vnc d. ale corului. în sens exclusiv moral (cf. et • »De felul morţilor înfăţişate pe scenă" om -Cei ^ mar* Poeţi tragici ale căror opere ne-au ajuns. în care e folosit de obicei. aut humanapalam coquat exta ncfarius Atreus. („Medeea să nu-şi ucidă pruncii în faţa publicului. urm. Cambridge .. S-ar mai putea înţelege şi „parte alcătuind un tot". fie rele) superioare celor ale comunului muritorilor. 19. 21 .VI1450a!4.

. vezi şi textul din Proust reprodus în comentariul la 145 1 b 23. frica pentru cel la fel cu n o i ". che sottintende tutti i multipli aspetti della personalitâ umana nell'intreccio dei suoi vâri interessi spirituali. ^ 4>iXav9ptJ7Tia significatione atque usu. Fur. Cf. ceea ce se desprinde dintr-un text şi din celălalt e că (j>iXdv6pu)iTov exprimă mulţumirea răspândită în sufletul privitorului de realizarea unui echilibru între faptă şi răsplată. „ O m e n i a " (TO <j>i\dv8pu)TTo v). a căror semnificaţie e analogă: „în tragediile cu peripeţii.. Mă nell'opera d' arte. îi zicem greşeală (căci ori de câte n *nCePUtUl vinii e în noi comitem o greşeală. cit.163. p. op. Studiul lui Hey lac se face aluzie. 243 şi urm. sind d^apravio keinc ethischen.Nicom. idee proprie „omeniei" noastre..ora v Se (IŢI TiapaXdywc.M. în legătură cu această problemă. XII. Tromp de Ruyter. d|idpTTi|ia (d|jiapTdvei nev yap OJCLV f] dpxri ev aiiTW H TTIC a'uiac. nota la VI1449 b 25-26) şia c' 170 COMENTARIU LA POETICA XIII 1452 b-l453 a u mi se pare de ajuns oglindită în interpretările unor autonorn menschliche Teilnahme") sau Bywater („the human Vahlen u & studiile închinate chestiunii. 9.a m a cara^cteriza o dispoziţie potrivnică milei. PIPPIDI intellektuellen Begriffe. V. şi Butcher.242: „.după care acest „sympatisches Geflihl der Menschlichkeit" n fi decât compătimirea trezită în noi de priveliştea unei suferim indiferent dacă meritată sau nemeritată . Butcher. e che non puo quindi venire precisato in un concetto esclusivamente morale" (op. în ce mă priveşte.M. mag es auch in modcrnen Sprach und zwar nicht nur im Deutschen. poeţii pot obţine efectul dorit pe calea minunării spectatorului: stare de spirit prielnică deopotrivă emoţiei tragice şi omeniei. von Fritz. mai sus. 1386 a 22-24: TO ydp Seivov €Tepov TOÎJ 1 €KKP°uoTiic6v TOI) eXeou ica\ iroXXaicic TW 169 D.şi sfârşind cu Bignam'' a cărui recentă încercare de explicare mi se parc mai mult eloc' ventă decât convingătoare: „cjnXdvGpwTrov e cio che soddisfa 1'umanită dello spettatore: concetto generice e prismatice. se citest A ^ ^n mai enerSic) de Seivo'v („spaima"). Cum s-a relevat în introducere. e ii cessario fondo spirituale su cui nascono i due particolari sentimenti dell' eXeoc e del (j>d|3oc. De aceea şi scrie Gudeman^ P. l-l7. în toate situaţiile analizate. cit. Tragischc . XVIII 1456 a. . . wie dies in einer erschopfe seraasiologischen Untersuehung neuerdings O. Doring.. d a ^C Pr^mu^ P^an e elementul intenţional . x ^ ^ 8. Ca înţeles. e păcălit. LIX. ca şi în cele cu acţiune simplă. 5-6.. Anstoteles. socot că simpla parcurgere a situaţiilor tragice analizate de Aristotel în cap. di interessamento ai . 253). dSiKTina („când pricinuim o vătămare pe neaşteptate. cf. pentru care „îl " \ " 60 w fi o v. Precizare vizibil superfluă: de bună seamă o glosă strecurată în text. 267). dell' eXeoc particolarmente. djuxei S' 6'rav e^weev). ii cui compito e diverso da quello dell'etica o della politica.. când nu pe neaŞteptate. tot aşa. Cf.."). keinen dem vieldeutigeri Beg 'ţt ganz voii erschopfenden Ausdruck geben". în ^"ene e Roma". în care. în ciuda ia^ nismului textului (vezi. a fost publicat în „Philologus".1997 pp. în DC "^osyne". ori unul viteaz. Susemihl. Hey ein rallemal nachgewiesen hat. şi Umberto Galii. e biruit".elA piedică mila şi deseori trezeşte în noi sentimentul opus") 38. stăruie în egală măsură respectu pentru o normă morală aplicabilă neamului omenesc mtr K-Cuvântul se dovedeşte astfel cel mai potrivit să exprime u sentiment a cărui deosebire de milă e sensibilă. sondern rein 1453 a 171 D. 1931. Această condiţie e realizată de câte ori un personaj viclean si plin de răutate. începând cu Less' . dar fără gând rău. p. dar nelegiuit. II nC„ </i (jnXavGpuiTov secondo la Poetica di Aristotele. „Din pricina unei greşeli" (Si' d|iapTiav Tivd). Zeller. sentimente di simpatia umana. 317 urm. 1931. 1135 b 16: OTO-V [Tev oviv mxpaXdyuc f) PXdjÎTi ye'vriTai. ca Sisif.. pp.. scompare o si transforma al tutto. e proprio nella vita comune" (p. despre care se v . PIPPIDI Xpf|ai|jiov („înspăimântătorul e altceva decât înduioşătorul. Această impresie e întărită încă de citirea rândurilor 20-24 din cap. 8. altminteri o să eh h^ seam^). alături de interesul binevoitor faţă de semenul în suferinţă. LXXXII1. 137 . Teichmuller.. spunem că e o nebăgare de seamă. Interpretarea termen lui n-a încetat să dea de lucru comentatorilor. dacă fapta e cu ştiinţă. p.drav Se eiSwc |iev \P\ irpopouXcvjoac Se. Eth.. 27l-306. aven Se KQKiac. Albeggiani).an0' K. artisticamente rappresentati sulla scena.. Finsler.. aTu'xrnia. che Aristotele assegna alia tragedia come di essa caratteristici ed essenziali. nostro simile. împreună cu majoritatea exegeţilor (Twinning. dar fără a fi stat ceeac ^^ săvâr?im ° nedreptate. ii significato morale che di tali sentimenti. XIII lasă să se înţeleagă că în gândul filozofului cJHXdvGpwTrov nu poate fi despărţit de o nuanţă morală. „Mila pentru omul fără vină.

. De bună seamă.. 23. Halle eidnarclt ţ £>e Eunpidc poetarum maxime tragico. aceşti critici par a se fi recrutat de cele mai multe ori dintre comici. în legătură cu alegerea subiecte bunăoară.. 28 si urm. . '. Diss . aşa cum e şi părerea autorului i. _• v . VI 1450 b 17 şi urm. Attic.M. PIPPIDI 31. în Broaştele). după o desfăşurare neîntreruptă şi unitară". f. „Numai în comedie". XXV 1461 în legfura ^7u intervenţiile corului: XVIII 1456 a 27.20. aşa cum observă Rostagni. _T • s i în situaţii patetice.. Comicor. „Cei c e-l învinuiesc pe Euripide". XVI 1454b3l172 POETICA> XIU 1453 a eroilor: XV 1454 a 27 . p. Şi-apoi. \^\ parodie a subiectului prin excelenţă tragic care e răzbunar uciderii lui Agamemnon..„Senzaţia unei grozăvii" (TO TepaTtoSec). XIV 1453b28. în înţelesul că e cel V£ ŢOJV TT° ' . . 173 D. Eschil însuşi se făcuse vinovat de un asemenea exces cu Eumenidele. mai cu seamă. ci.. comentariul la IX b 23 şi Introducerea. Gesch derPhilosophie".Schuld undpoetische Gerechtigkeiţin dcr griechischen Tragodic. t x > SfioaV. cu un simţ al omeniei întrucâtva exagerat. analiza subiectului în cap 1455 b 16 şi urm. pentru problema care ne interesează aci în chip special. / .. 28-29. XVIII 1456 a 2-3: tragedii ai căror autori nu şovăiau să populeze scena cu cele mai monstruoase figuri ale lumii infernale. ' 35. Explicaţia se găseşte la sfârşitul cap.. în . „M a i puţin artistic" (di ex^orcpo v). ura şi iubirea. Diano. 8. 9. 36. XIV 1453 b 7. lucrarea noastră Formarea ideilor literare în antichitate. în legătură cu anevoinţa de a înţelege judecata aristotelică faţă de criticile abia pomenite (Gudeman merge până a înlocui superlativul TpayiKwraToc prin comparativul TpayiKWTepoc !) sunt de meditat reflecţiile lui Goethe într-o discuţie cu Eckermann. -Un asemenea poet nu era desigur fiecine. se trudeşte să caute cusururi unui atât de mare genutaŞ'-n"W trCbui ^ fie îngăduit a ° face altfel decât în Cf ^ ÎV " (Gesprăc/ie mi t Eckermann. . . poate. „Ca Odiseea". Aluzie. După locul pe care arta lui Euripide îl ocupă în opera lui Aristofan (în Achamienii.. C. p.. . „De s f atare a tragică". de felul celor folosite în genul de spectacole amintit de Aristotcl în cap. un poet pe care Socrate îl numea prieten al său.TpayiKwraToc)..XV 1454b 1. pp. Euripide auteur de la fra#'gue.Cf. Jaeger. 68: „. KttV TOUTOIC WC OVJK OlS €1 TIOIV £T€pOLC €IC /«Try-roc ( Euripide si-a dat cel mai mult osteneala să €1TlTuX60ial V" l . (capitolul-Aristofan şi idealul poetului educator). în „Numen". Fragmenta.XLVI. 1961. Intriga „simplă" de care se vorbeşte aci nu-i cea definită la începutul cap. pe care Aristotel îl preţuia în chip deosebit. sfârşind în chip potrivnic pentru cei buni şi pentru cei răi" (1453 a 3l-32). X l . pp. pp. şi a izbutit pana-n-atât cum nu ştiu daca a mai izbutit cu celelalte pasiuni. 450-451 şi.. 111' 1878' pp' 279~319. 300). Cf. „ w matizeze aceste două pasiuni.. Şi când un om din zilele as e. 1964.. nu le ticluieş^ bine". nu tăgăduiesc că Euripide îşi are defectele lui.Prin mijloace exterioare. Paideia. ca Schlegel. p. iar ca poet dramatic îşi tratează materia într-un chip mai dezlânat. l. VIII.. 41 şi urm. în Antike und moderne Tragedie pp. Cf.3: COTI |iev oxiv U^H .âXXov r\ SiirXouv). 1955. se înţelege. . l-l12 şi Rainer Sauer. Observaţii de amănunt asupra tehnicii dramatice a Euripide nu lipsesc în Poetica. mai sus nota la V 1449 bl. . Charakter und tragischc Schuld Untersuchungen zur aristotelischen Poetik. ceea ce nu-l împiedică sa fie un vrednic emul al lui Sofocle şi al lui Eschil. 17-59. X 1452 a 14-l6 ca „acţiunea al cărei deznodământ se realizează fără răsturnări de situaţii şi fără recunoaşteri. în Femeile la sărbătoarea Demetrci şi.. .32. Chiar dacă nu-i înzestrat cu sublima gravitate şi cu sobra desăvârşire artistică a celor doi predecesori..Arch.") şi a l ' Ouintilian.„Chiar dacă celelalte. „C hore g ". Cf. pe care-l admira Menandru. la 28 martie 1827: „. „Simplă mai degrabă decât dublă" (dirXo\)v el vai p.. -?0. la corneei' Oreste a lui Alexis (Koek. o intrigă „avente un 'unica linea di scioglimento".in adfectibus uero cum omnibus mirus turn in iis qui miseratione constant facile prineeps" (unde facile princeps . fără îndoială cunoştea pe atenieni destul de bine pentru a înţelege ca tocmai acela era tonul făcut să placă mai mult contemporanilor. ln £ maj tragic dintre poeţi" (T pa y i K w'Ta T de TITWV cjxuveTai). Berlin. tratatului TTeoi \u|>o\JC 15. în opoziţie cu cele înfăţişate mai departe ca înzestrate cu o „îndoită desfăşurare de fapte. 117-l41. 12-l3. j-. vezi cap. .

Leip/jg. 80. „Astydamas". Descoperit. II 49. 29 M e de e a ". După informaţiile de care dispunem.M. episodul ar fi fost pus în scenă de Sofocle în tragedia 'O Suo o eii c ă<avQo-n\^ . de Apollodor din Tars. „Te l ego no s ". 33. altă situaţie nu-i". Scena la care se referă Aristotel şi în care Merope era înfăţişată cu securea ridicată.Afirdram f6 ^°ntrazisâ dc fraza imediat următoare. îl ucisese într-o încăierare. despre care se spune că ar fi scris nu mai puţin de 240 de tragedii.. Athen. de care se deosebeşte printr-o mai mare intensitate (cf.Feciorul lui Odiseuşi al Circei. Din opera lui Sofocle se va fi inspirat probabil Niptra lui Pacuvius. fără s-o împărtăşesc. 1908.. citată de Aristotel din memorie.. si ajunsă clasică după cat se paie.nare oentru întâia oară de Stesichoros.998 e). XVII 1455 b 9. wC ia (iev vriTFia €KJJ>0^ai Ta 8e eVppua e^a(jipXa)6f)vai (§9)..gata să-şi omoare fiul. ceea ce înlătură contradicţia. şi mai târziu. poetico. 5 : „Aristotele introduce qui una variazione nel signiîicato tradizionale del vocabolo mimesi. eroul îşi ucide părintele în cursul unei certe petrecute „în afara acţiunii propriu-zise" a dramei. fără ştiinţă. Utilizabile cu adevă rămân dar numai trei.2. interpretarea lui Bignami. povestită în versurile 800 şi urm. doov ev TW SeaTpto icivi]ua iroiei ouve^op6id(oxioa cf)d(5ov ica\ Seoc uri cj)6doTi TOV. XI1452 b 6). Gudeman presupune că ar putea fi vorba de o operă pierdută a lui . t culminant al tragediei Atrizilor în i'orma dată legendei. după încercarea de a-şi ucide tatăl. despre care se povesteşte că. trimis de maică-sa să-şi găsească tatăl. una r aceste situaţii posibile în abstracte cu totul lipsită de tragic d lipsa elementului dureros" (diraScc). t u vina de a fi dezvăluit locul unde se ascundea soţul ei. In această dă din ciclul teban. Ca si „minunarea" (GcnjuaoTov) pomenită înainte (vezi nota la IX 1450 a 4). versurile 1236 şi urm.. „ 4' "Odiseu rănit".34 a.despre a căror reprezentare autorul anonim al biografiei poetului din Eleusis povesteşte că ar fi avut darul sa înspăimânte o bună parte din public: rivec 6 e cjjaoiv ev TTJ eiriSei^ei TWV EuueviSwv oiropaSiiv eloayaydvTa TOV xopov TOOOUTOV eKiiAf^ai TOV 8f)|iov. 7. ^ 94 Ori a Ery fi lei de către Al c m eon". 5. Top IV 5. Contradicţia se 175 D. PIPPIDI -----. disput. Tragedie necunoscută. 11. versurile 77l-818. în tragedia cu acest nume a lui Sofocl (versurile 123l-l239). „ Antigona". I 33 f . affasci-sotto g» ione che Io urge col suo battito di passionalc visione nato incanto • Uciderea ciitemestrei de către Oreste". S-ar Putea să fie vorba de 'OSuooeiic dicav0oTTXTi£ a lui Sofocle (vezi precedentă). yepovTa icai rpajorj TO jieipaKiov (Deesu cam/u/11. unde situaţiile °e mfăţişate sunt în număr de patru. lăudată de Cicero în Tuse. 33.dar cu care uneori se confundă (cf. fără a-l cunoaşte. „ H e 11 e ". n. alia presenza di una espressione poetica. mă ricreati critico: Io spettatore. pe Creon. e citată şi de Plutarh ca una din cele mai zguduitoare ale teatrului gree: oicdirei Se KOI TT)V ev TTJ TpaywSia MepoTrTjv e m TOV mov CUITOV u>c (j> o v ea ToD uloO ireXeicuv dpa|Aevr|V . autor tragic contemporan cu Aristotel. 9. pentru Aristotel. „ l f i g e n i a ". ^°m ^ <. pe Ery file. F rin trilogia lui Escml. Poate Astydamas cel Bătrân. Transcriu. „Desfătarea cu ajutorul unei imitaţii în stare să stârnească mila şi frica"(TT|V diro eXeou KOI 4>d|3ou 6ia ni^fjoewc fiSovnv). rinnovando o quasi imitando in se stesso Io svolgimento cne 174 CQMgNlAgILLLA POETICA.126 b 14: T"nv OCTTXT^IV xnreppoXriv 6avuaaioTT|Toc).. XXIV 1460 a 15 şi XXV 1460 b 25). Tragedie a unui autor necunoscut. acesta îşi găsise moartea la Troia. în care. Euripidis pcrditamm tragoediarurn fragmenta2. vestitorul povesteşte înjunghierea iu-Hemon. Tragedie pierdută a lui Euripide (Nauck. Non e questa piu una mimesi in senso creaţivo.„Cresfonte". XIV 1453 b -— ~~~T" hi io ripete inconsciamente e passivamente. cf . mat' " ^e acestea.p. Adraste. 452-462). lămureşte ţinând seama de faptul că. Cf. „Element impresionant'' (eKirXTjKTiicdv).„Oec/jp al lui Sof ode". eicTrXriicTiKdv e folosit pentru a indica o stare de spirit prielnica dezlănţuirii emoţiei tragice..în tragedia cu acelaşi nume. 4. Oedip-rcge. 30. 1454 a 1. cu un titlu m°dificat după conţinutul piesei.5. Alcmeon îşi ucidea mama. Ifigcnia Taurică a lui Euripide (pomenită şi înainte.

Leipzig. Aceeaşi critică se repetă în cap. Puţinele fragmente păstrate. 90-21 „Măcar că femeia e . ci de un ditiramb al lui Timotheos. 9.. Celebră în toată Antichitatea pentru vederile-i îndrăzneţ-raţionaliste. Cf. Cum a dovedit-o cu trei sferturi de veac în urmă Theodor Gomperz. Ifigenia în AuljV. 31. 6 Se Tiaîc \i€. după lire. 25. cit. p. întărită l . u. Timotheos'Perser. 2l-22. 125-l27: '1U' siquid inexpcrtum scaenae committis etaudes personam formare novam.upov. ele există în fiecare altfel: sclavul e lipsit cu totul de chibzuinţă.. „Potrivirea" (TO dp|io'TTovTa).Ka\ irâoiv 6ia4>epdvTwc. l 13. 85-92). Polit. Pentru o caracterizare mai completă a femeii. măcar că părţile sufletului sunt aceleaşi în toate aceste fiinţe. faimosul autor al Perşilor (Skylla in der aristotelischen Poetik und derjungere Dithyrambos. Cf. Recomandaţie reluată şi de Horaţiu în Epist. o fiinţă inferi--« Arppasi oărere se citeşte si în Politica. o relaţia de la su' r la inferior"). urmat de Rostagni. 21 Iar robul.1913.XIH 1453 a 18-21.. lucru netrebnic". Cf. 18 Aşa cum am arătat". la copil există amândouă. („omul liber porunceşte sclavului în alt chip decât soţul nevestei ori adultul copilului.. păstrează-i până la urmă firea cu care a pornit făcându-l statornic cu sine însuşi"). şi totuşi mai de soi": ToioxjTouq. la Nauck. PIPPIDI într-un pasaj unde se spune că „nevoit să imite oameni mânie ' uşuratici.Pickard-Cambridge. philosophiegeschichtlicher kleiner Schriften. 68). et sibi constct („dacă aduci pe scenă un subiect neîncercat şi cutezi să plasmuiesti un personaj nou. femeia o are. 156-l57 (cf. în intenţia lui Aristotel „ase-ir fi decât respectul pentru datele tradiţiei.j i ortul de la mascul la femela e. qualis ab incepto processerit. M. 30.„De nestatornicie. 23 A w_ '•'. dXX' aK. „Cum am mai spus-o".ceast 6 desluŞirile oferite c 177 D. cu atât mai surprinzătoare pe o scenă cu cât era pusă în gura unei femei. mobilibusque decor naturis dandus et annis umseamnă-ţi bine deprinderile fiecărei vârste şi dă trăsăturile cuvenite caracterelor schimbătoare o dată cu anii"). ceea ce „adevărul istoric".. Eine Auswahl philol. Eurip..f• i . f. p.QVT ° €TTUIK€IC TTOl€lV.. XV 1454 a XV A i e s e " în înţelesul de superioare nivelului comun. = Hellenika. dar nedezvoltate"). apoi 1374 şi uf • . 1260a9: aXXov ydp Tpoirov TO eXe\j6epov TOU 6o\jXou opxei Kai TO appev TOU 0T)Xea)C.p. nu-i vorba de o tragedie. „O r e s t e ".Cf. Această din urmă interpretare mi se pare ceva mai departe (1454 b 8-l4). XXV 1461 b21.în acelaşi sens Horat" Epist.111.ev ydp SoxJXoc 6'Xtoc OUK ex^1 T0 TO 6c 6f)Xu exei (iev. fragmenta. către Pisoni. klass. versurile 1220 şi urm. Cf. Wilamowitz-Moellendorff. în „Jbb. această tiradă. m^. op. ori cu cine ştie ce alte cusururi în firea lor. tragoed. După o veche părere a '•> adoptată de Gudeman... Tragedie a lui Euripide.ustocap'ni448a l-5 şi 16-l8. 460 şi urm. „Statornicia" (T6 6(iaXo'v). 1887. CXXXV. 1912.Euripide. „Tirada Melanipei".Leipzig. ical dvf)p iraiSo'c. natură. dXX' aTeXec.v. perd. către Pisoni. se citea în MeXavi-mrn T) ao4>fj a lui Euripide. I 5. 28. „S c ii a".1361 a6. pe punctul de a fi jertfită. (T° 6'|Jioiov). îndurerata c pilă a lui Agamemnon găseşte tăria să-şi accepte soarta şi Pa?e-curajoasă la moarte. pp.. dar n-are hotărâre.\ ^ -rmn^r TO GflXu 6uO<El TO |i€V KpClTTOV TO 06 XelP°V TO appev T|PUS ' i . 1254 b 13: ^or^ /•\H-^C4-YA r ' * ( ) d A ** / \\ ^ \p. Philologie". pe care nici un catalog n-o pomeneşte. după Vahlen. rf!totuşi/taeU 5. seriictur ad imum. 30. 176 LA POETICA.Trage-die a lui Euripide în care. VI 1450 b 8 şi urm.6 y. 483-492.315316): aetatis cuiusqm notandi sunt tibi morcs. poetul treh ^ să-i înfăţişeze cum sunt.

„T y r o ". di Sci 'J ^°S01 cssoterici di Ahstotele.„Imitarea unor oameni mai aleşi ca noi". Philippart.II140 urm. oluai. La thcoric aristot6UnUe l"anagndrisis'. 7. . Plat.1454 b l. • către Pisoni. celălalt. mai Sus>notalaixi451b21. după un text al lui Dion Crisostomul: T oi c ^cv kv 0fj!3cuc oiiapToic TroT€ Xeyoiievoic OT\|ieiov XeycTai dvai TOXJ yevouc Xo'yxT| TIC.Fecio " Gliei (Frsyeveic). l M e d e e a ". ^4.vezi. strămoşii mitici ai tebanilor. Vezi mai sus.2. 113 (1954-l955).„Altfel e recunoscut de doică". A. Fragm. Textual: „ pricina maşinăriei scenice" (d-no |irixavf)c).„Lancea purtată de Feciorii Gliei". Tragedie a lui Sofocle. Palermo.XlX38 urm. Untersuchungen m Dens ex machina bei Sophokles und Euripides. împotriva căreia avea protesteze şi Horaţiu: „ . Spira. Tragicor. în special 392-394: / -.XXXVIU. p. Graecor. s-ar putea să fie vorba de semnul lucitor cu care se mândreau urmaşii lui Pelops. Aristotel are în vedere pe cel mai bătrân sau pe cel mai tânăr (un Karkinos e pomenit şi în cap. XI 1452 a 30-l45Qu şi. „Stelele născocite de Karkinos în Ties te"."Agathon". din care ni s-au păstrat câteva fragmente (Nauck.lulliada. Gracc. CratyL.citat. 171 urm. Atena împiedică pe grecii descurajaţi să ia drumul patriei. Trag. Stumpo. în „ Atti del l' Işti tuto enze>Lettereed Arti".p. Citireae îndoielnică. pp. din colţii balaurului ucis de Cadmos.. se născuseră sni nea legenda.)-Recunoaşterea pomenită în text e a gemenilor Nereus şi Penas' identificaţi de mama lor după covăţica în care fuseseră expuşi27. Fragmenta2.. nota la XIII 1452 b 34. Tragedia lui Euripide în care. Odis. Cf. 2. ignoranţa eroului despre condiţiile morţii lui Laios. întipărită pe trup. 25. 19l-l92... „Am spus-o înainte". şi • Jannone î i r. în floare în jurul anului 380). v • / ' £' vi(e 8' ap' aooov io\jaa avaxQ1 cov auTiKa o OTjXrţv. 77 'cfeus ex machina' lla tragedia greca.^.„Episodul întoarcerii grecilor"... H. soiuţie lesnicioasă şi neartistică (cf. eroina scapă de răzbunarea lui lason înălţân-du-se în văzduh pe un cal înaripat (versurile 1317 şi urm. după XXIV 1460 a 30-31. din cei doi autori tragici cu acest nume (unul.. Elementul iraţional la care se face aluzie ar fi. nisi dignus uindice nodus nt^C L*t' t*j jfldderrt. XVII 1455 a 26). II1448 a 16-l8. semănaţi de erou Lancea de care vorbeşte versul. TTJV Tfore niv oCic "nXaoc Xeutcw oSovn IIapvT|o6v 8' . ar fi fost semnul lor distinctiv. 797-798). 22. înt ~ 8-"In scrierile noastre publicate". •.K intersit. Nauck. Cf. 8. Din drama la care se face aluzie nu s-a păstrat nimic (cf.. în general..probabil. „î n O e di p ui lui Sofoc l e".REG. pp. renunţând la cucerirea Troiei. PIPP1DI XVI 20. Kollmlinz. contemporan cu Aristofan. Cât priveşte „stelele" a căror născocire se atribuie tragediografului.„Nu unei intervenţii di vine". „Mai de soi" (eiTieiKeîc). B. 1928. Nu e lămurit dacă.M. 179 D. Despre Agathon -m r-adevăr e vorba de poetul tragic cu acest nume . cu ajutorul cari nu din POETICA XV 1454 b • " apară pe scenă pentru a da dezlegare situaţiilor eelor erau fac .IV23) 22-23.dintr-o tragedie. Cf.. 1925. 12-l4. Asupra • Su Ul acestei trimiteri.Fra?m C ^V'Ht dintr-un trimetru iambic. €TTl TttC KaTa4>€Vjyo\jai 8eo\)c aipovxec). reminiscenţa umărului pe fildeş cu care zeii dăruiseră pe întemeietorul neamului lor. 272 urm. 13.). vezi Introducerea. mann A9S d: oi sa 6Tf€l8ciV TI âTTOpWaiV. după uciderea rivalei si a copiilor. totuşi. 1960. e m TOI) ow'iiaToc (Orat.

eXSdvia. „icoana" ar fi portretul tatălui mort. 69-70."). „Scena Băii" (ev TOÎC Niiripoic). prinos al feciorului venit să-şi răzbune tatăl.mai 28.. a Ifigeniei de către Oreste.. pictor deopotrivă (Diodor. Puţinele informaţii de care dispunem în legătură cu acest personaj ni-lin ţişează ca pe un artist multilateral.272 urm.. 6. După o ipoteză a lui Welcker. E vorba de recunoaşterea abia pomenită a lui Odiseu de către doica Euricleea. . la auzul propriilor lui isprăvi cântate de Demodoc. apoi mutilată. c-' A-W firi K a i ofiua dpic^paSec aXXo TI o (z y ^ w i ? u' gu yVWTOV TTlOTWOfÎTdv T' £V\ 9\J|ll5. muzican -.Pe mormântul lui Agamemnon. / v-arăt un semn învederat cu re / să mă cunoaşteţi şi să-mi daţi crezare: / e rana ce-mi făcu mistreţul / cu colţu-i alb când eu fusei cu fiii / lui Autolic pe muntele Parnesos"). PIPPIDI ei ruşinea. 1455 a l..). cit. Ifigenia Taurică a lui Euripide. printre iţele albe. TTJV TTOT€ [1€ OUC TfXaO€ XeUKW 68oVTl napvTJoov S' eX9dvTa oviv uldoiv AIJTOX\JKOIO d Murnu: . nedecurgând în chip inevitabil din simpla desfăşurare a faptelor. Cf. ca să-şi ascundă lacrimile. p. ceea ce îngăduia lui Eurysaces să ghicească pe cine avea înainte-i. Despre acest autor. versurile 424-674. VIII 83 urm.Gracc." Odis. împreună cu o suită de ciprieni. câtă vreme dezvăluirea iden-. op.2 )• Ifigenia aci pomenită a putut fi un ditiramb mai degrabă d tragedie.) Scenă trista poveste a fiicelor lui Pandion. „Ca în Ho e f ore". „Născocite de poet". şi 521 urm. Cunoscuta tragedie a lui Eschil. utque ferat dominae gestu rogat. 3l-32. ditirambograf.u lui Oreste e dorită de acesta şi întărită cu argumente puse în gUra lui de Poet (versurile 800 şi urm. 180 POETICA XVI 1454 b pe muntele Parnesos unde merse / cu verii lui / De rana-i veche dete-acum bătrâna / şi pipăc" altfel de porcari.Electra găseşte o şuviţă din părul lui Oreste....i că eu sunt Ulise.. E punctul de plecare al judecăţii formulate de Aristotel in termeni silogistici... perfectaque tradidit uni. pe un război primitiv începe cu îndemânare o fâşie de pânz" si. întors în S al amina după moartea lui Telamon.Jfigenia lui Polyidos Sofistul". XIV 46. 182 TApn XVI 1455 a -XVII 1455 a î Ţi d e ui lui The ode c te s". Procne şi ^^ amănunte ne sunt păstrate în cântul al Vl-lea al lui Ovidiu. Dikaiogenes e un autor de tragedii şi de ditirambi de la sfârşitul veacului al V-lea si începutul celui de-al IV-lea. 30-31. Filomela găsea totuşi mijlocul de a se destăinui surn " ţesând anumite semne pe un covor: staniina harbarica suspendit calîida tela purpureasque notas filis intcxuit albis. o dă unei roabe si o roagă prin semne s-o ducă stăpânei. Vezi mai sus nota la 1454 b 27 . 5. are loc în chip iiresc în clipa când eroina încredinţează necunoscutului scrisoarea pentru ai ei (versurile 747 şi urm. Când sfârşeşte ţesătura. Plutarh. Ceea ce Aristotel ţine să releve e deosebirea de calitate artistică a celor două recunoaşteri ce alcătuiesc momentul culminant al dramei: una. „în Ifigenia".M.„Ciprienii lui Dikaiogenes". Despre o tragedie a lui intitulată nec . la vederea căruia Teucros s-ar fi lăsat covârşit de emoţie... revelatoare ale nele giuirii. nota la XI 1 452 a 27 .XXI207-227. Odiseu şi-ar fi acoperit faţa.). S°foCle (Nauck' TraS. pomenită şi mai înainte (XI 1452 b 5-8) într-o ordine de idei asemănătoare. 2-3.. indicium sceleris. Dr 35~36-"Glasul suveicii în Tereul lui Sofocle". strecoară semne purpurii. în acest caz.. versurile 168-232. Pickard-Cambridge. 30. Odis. (576-579) („. 6-l. spre a nu-şi putea mărturisi 181 D. „în povestea lui Al c in ou".. eroul pomenit de text ar putea fi Teucros.F™g™2' P. Cu alte cuvinte. De m»sica. Pângărită de •«• Ui f* i T"1 ereu. unde se povesteşte că în timpul unui ospăţ la curtea regelui feacilor.nv 217-220: x ţ/ .

poate prea curând cum am sugerat în traducere." (iTi6avuTaToi.30. Lectiunea eKOTcniKoC (oferită de un singur manuscris. Else. căutând să remediez obscuritatea originalului.. aşa cum am mai scris-o (mai sus. se citeşte într-un interesant capitol din Tusculanae disputationcs ale lui Cicero (IV 19). în acelaşi sens. „I f i g e n i a ". Textual: „cei mai convingători. el. 18. Amândouă aceste emendaţii. dar până şi aspectul fizic al personajelor chemate s-o realizeze. TOIOI SuooepeoTepoic. către Pisoni. Horaţiu avea să spună (Epist. ori voi izbucni în râs. în această ordine de idei. tot astfel celor ce plâng le ara ^ faţă înduioşată: de vrei să mă faci să plâng. Vezi mai sus nota la 1454 b 3 l-32. 2l-23). „în OedipuJ lui Sofocle". p. . pedepsit de argonauţi pentru rănirea nropriilor lui feciori. Walzel. altfel..pp. 54... M. Cf.p . Unul din pasajele cele mai dis-TIICT1 . sunt înlesnite de versiunea arabă. Ifigcnia Taurică a lui Euripide. 1 17. °U a ° rima pe \ia\\ov în rândul 32 şi prezintă e^eTaoriKoi în loc ° ' OTIKOI în rândul 33. ut au-ditoris iram oratoris incendat actio" (cf.• ''araos". Introducerea. nota la XVI 1454b 22-23. F. acum şi G. welchen Klang seine Stimme hat" (citat la O. 13_14. în legătură cu j. wie er sich rnt.4>idpew ceea ce nu-l fereşte de pieirea hărăzită tovarăşilor lui de luptă " * vreme o voinţă mai puternică decât a lui îl împinge să ia part unor nelegiuiţi. „Darul de a mişca în cel mai înalt grad". 10l-l05): utridentibus adrident. Review". XI 1452 a 25 şi 33.rearea unuia din eroii săi: „Auch ăusserlich muss ich vor mir n bls auf den letzten Knopf .41). U. k!bsen. 486. din pricina tradiţiei manuscrise defectuoase. XVII 23. Die arabische Uebersetzung derPoetik des Aristotelcs. n în Fineide". p. Dintre căpeteniile argiene. Ocdip-rege.). Tragedie necunoscută a unui autor "t Nu se vede legătura posibilă între subiectul ei şi un Fineu. trebuie să se fi apropiat de cuprinsul ultimelor cânturi ale (Mişeii.. în aceeaşi ordine de idei. nu-i ara interes mărturisirea unui dramaturg ca Ibsen. XV. dar cerute deopotrivă de buna înţele-re a textului şi de vederile lui Aristotel asupra obârşiei poeziei (d nota la IV 1448 b 5). 29. v. Introducerea în text a lui uâXXo v e propusă de Gudeman.. neac-te încă de toţi editorii. Apendicele IV) mi se pare lămurit că laconica afirmaţie a lui Aristotel nu . In piesa la care face aluzie Aristotel. şed ne de-fendentem quidcm probant sine aculeis iracundiae. singur el se 183 D. aplicată oratorilor. reproducând pe Neoptolem sau poate chiar pe Aristotel. Vezi mai sus. 29 . încercând să-şi reprezinte în chipul cel mai plastic nu numai mersul acţiunii.poeticei."). de nu vei şti să dai glas sentimentelor 0TelepnU -e s^ je exprimi.. quae etiamsi non adsit. versurile 1 1 10 şi urm.CIVTIV 'Au. iţa flentibus adsunt humani uultus: si uis me fiere dolendum est primum ipsi tibi: turn tua me infortunia laedent Telephe uel Peleu. întemeiat pe cercetările lui Tkatsch. Riccardianus 46) a fost acreditată de Margoliouth. PIPPIDI învredniceşte de epitetele „înţelept şi viteaz deopotrivă Profet vajnic : Xeyoiu' ăv ctvSpa au)4>poveaTctTov T' apioTov. se poate presupune că printrinadvertenţă a autorului actorul pus să înfăţişeze pe Amfiaraos apărea pe scenă într-un moment nepotrivit.Nu ştim dacă tragedia întreagă era nume c ! ă) nici care va fi fost rolul personajului cu acest re6e/. („aşa cum râdem cu cei ce râd. „Class. 128-l29. Revine a spune că poetul e dator să caute a-şi da seama de calităţile scenice ale dramei la care lucrează. „Odiseu vestitor mincinos "( 'OSuaaeuc Sa . „Atitudinile personajelor". wie er steht und geht.„Să-şi înfăţişeze înaintea ochilor". Numai astfel mă vor atinge suferinţele v 184 POETICA XVn 1455 Peleu. male si mandata loqueris autdormitaboautridebo. în care acesta nu face decât să reproducă vederile peripateticilor asupra utilităţii pasiunilor: „oratorem denique non modo accusantem. . Aristotle's Poetics. întâi trebuie îndurerat tu însuţi. tamen uerbis atquc motu simulandam arbitrantur.i o altă ştire. 18. ori voi aţipi. v^°SCUt mai ales Prin drama lui Eschil Şapte împotriva n e 568-625.. Aceeaşi recoman-daţie. pe care tr aceea darul poeziei mi se pare la lo-•" ai curând în indivizii armonios înzes-CU -H ât în cei scoşi din fire"(6io €u4>uoGc f] Trorn-l1 < ' <iidXXov> TJ uaviicoO). Altă tragedie necunoscută a unui autor necucut Ca subiect. ^„Karkino s". cf. bărbatul drept între toţi: SIKCUOV avSpo. pp. p. In ce priveşte fondul.

în curgerea vremii. Apollo. 3. din care nu se pot trage concl -& valabile pentru activitatea poetică îndeobşte (Cf. assouplissement des pensees. Leipzig-Berlin. care ne introduce raţiona tjaj ai existenţei". 5l-53). e vorba de Artemis. I 38.. decât libera înflorire a unor aptitudini naturale. 175-l76. 196). 1930. cu acel prilej. „De un zeu". p. . potrivit intenţiei de a nu intra în amănunte. de cuprins asemănător: „Et je me ^in ser soudain que l 'inspiration c 'etait cela: non un transport pris P' ^^ i'ivresse grandiloquente qu'on a dite. PIPPIDI Fr. 1938. până la Valery: „ce n'est pas avec des absences et des reves que l'on impose â la parole de si precieux et de si rares ajustements. a cărui încheiere: nu este altceva decât determinarea cu mijloace U3i^~nei stări pline de tensiune şi vibraţie. Apendicele IV). Cf. 1940. 201 şi urm. L'experiencc poetique. K. în Pisciculi. Pentru Aristotel^^ existenţa unei întregi categorii de poeţi înzestraţi cu o natură & tată nu putea fi tăgăduită. Sans doute cette faculte eere nous donne la sensation d'etre hors de nous-meme. î. p. Liviu Rusu. m general. „Fie în felul închipuit de Euripide". Vezi. preţuirea lui se îndreaptă spre cei dintâi şi această judecată aveau s-o ratifice. Croiss Aristote ct Ies mysteres. pp. pp. versurile 72 şi urm. de la Horatiu în versul 309 al Epistulei către Pisoni: „scribendi recte sapere est et principium et fons" (unde sapere nu poate fi înţeles decât ca un principiu raţional. La veritable condition d'un veritable poete est ce qu'il y a de plus distinct de l'etat de rcve. Ekstasis. Paris. în dramă. Trana ^ mystere poetique. „Jertfiţi Zeiţei". Studi di Poetica. 56. Baron. per disciplina ed arte a prudenzia" si ace' „per furrore e occupazione di mente" (cum va spune. în sfârşit. p. Cf. 0s°Phespresocratiques. Svoboda. am citat. Aristotel îi trece numele sub tăcere. mai departe. mais un dement plus aigu des choses. 5. între poet" „per iscienza. ori urmarea unei constituţii patologice.d Jacques de Lacretelle. 178-l91). notre volonte de parvenir â la connaissancc veritable du monde" (Le Demi-dieu ou le voyage en Grece.pp.. Pfister. adaug un alt fragment din Democrit: div' a CCSC"e P°etul sub îndemnul entuziasmului şi al inspiraţiei âi/lnee/ntr-adevărfrumos"(B18Dicls:iToiTiTfic Se dooa ^iev icanr ' ^€T ^Qouaiaiaoi) K ai Upou Trveux(iaToc KaXa UMTQ COTl'u C* f /~isine furo Clcero. consentement de l'âme â des genes exquises. 1930. Humanistischphilosophische Schriften hersg.976 şi urm. J. 80: „negat enim Şi come • ertlocr^us quemquam poetam magnum esse posse" es h ^ ^' ^elatte' Leş conceptions de l 'enthousiasme P .O dată mai mult e vorba de Ifigenia Tauricăa lui Euripide. tot atât de evident era şi faptul ca a nu constituiau decât o excepţie. de asemeni.Je n'y vois que recherches volontaires. Cf. 912. recheamă în minte o frumoasă în . Paris. Asupra problemei creaţiei lirice. c'est notre pouvoir de oncentration. De diuinatione. 28 şi urm. 7.„Fie în felul închipuit de Polyidos". 9-l0. Minister. câteva rânduri din platonicul Ion j Ş1 fragmentul din Democrit reprodus în nota la VIII 145 1 a 24). P. 59). n aceea?i ordine de idei.. vezi judicioas observaţii ale lui Adriano Tilgher. 46-47. 1944.M. Paris.poate fi judecată decât ca o luare de poziţie împotriva doctrinelor pentru care harul poetic era mai curând un dar al cerului. p. Paris. p. Pentru ilustrarea pomenitelor doctrine. Asupra diferenţei dintre poetica lui Valery (TexvrO şi aceea a lui Bremond (inspiraţie). Rolland ^ Reneville. XVI 1454 b 3l-34. 185 D. 1939. mais Pjle est bien en nous et ce qui la provoque. 1928. mai sus. 103: „J'aime ces amants de la poesie qui vencrent trop lucidement la deesse pour lui dedier la molesse de leur pensee et le relâchemen de leur raison. et le triomphe perpetuei du sacrifice" (Variete. pe urmele Stagiritului. Leonardo Bruni. „Pilda Ifigeniei".1455 a 18-l9 şi notele respective. 10. COMENTARIU LA POETICA XVII 1455 a -l455 b i lirice 2 gucureşti. după al cărui oracol Oreste întreprinsese călătoria depărtată. 19 » *• i i ^psoflOi pp. per istudio. nota la XVI 1455 a 6-7. 178-l85. J • ^~ Le probleme du geme. Roma. von H. p. pp. L'csthetio d'Aristote.. Antikc und Christentum zungsband I. Ils savent bien qu'elle n'exige pas le sacritizio deiriDtelletto"). opus facultăţilor mistice exaltate de sectatorii lui Democrit: cf. între eO^uetc şi CKOTCITIICOI. o serie întreagă de poeţi-gânditori.

T_ 12~13. „Numel e g as i te ". Vezi, mai sus, nota la IX 1451 b 10. 14 T7 • -Episodul nebuniei". Referinţa e la Ifigenia versurile 273-326 14 o- , w'"vi ai mântuirii prin purificat o". Ifigenia «•versurile 1137 şi urm. '"" n eP°pee, tocmai ele îi asigură l u n -i t.„ fU?ară comParaţie, din acest punct de vedere, între în cap. V 1449 b 12-l4. 1455 b 187 D.M. PIPPIDI 21. „Se lasă recunoscut". Cf. Odiss.,XVI 154 XIX 302-304,467-502; XXI 188-204. 39'' 22.„Se mântuie şi pe ei îi nimiceşte" Cu spus în cap. XIII 1453 a 3l-32, Odiseea oferă un exemplu ti ' & „unei îndoite desfăşurări de fapte, sfârşind în chip potrivnic ne cei buni şi pentru cei răi". XVIII 26. „nţeleg, prin urmare, prin intriga" La această definiţie se cuvine adăugată precizarea că, din pricina mai micii ei importanţe în alcătuirea tragediei, în raport cu deznodământul (Xu'oic), intriga e socotită ca putând primi în structura ei şi elemente absurde (aXoya), inacceptabile în acţiunea propriu-zisă (kv TW 8pd^aTi).Cf. XXIV 1460 a28 şi urm. 29. „In Li n c cui lui The o de c te s". Vezi, mai sus, nota la XI 1 452 a 27. 32. „Tragediile sunt de patru feluri .. .".Cf.Allan H. Gilbert, Aristotlc's Four species of Tragedy (Poetîcs XVIII) and thcir Importance for Dramatic Criticism, „American Journal of Philology" , LXVIII, 1947 , pp. 363-381 . 32-33. „...câte sunt şi părţile de care am vorbi t". Indicarea „părţilor" corespunzând celor patru tipuri de tragedie de care va fi vorba îndată - şi care nu pot fi părţile cantitative ale tragediei (cap. XII), nici acele calitative (VI 1459 a 8 urm.)' se numără printre dificultăţile cele mai greu de înlăturat oferite textul Poeticei. Pentru a nu depăşi cadrul acestui comentariu cu înşirarea unor soluţii a căror serie începe cu Vettori, în seco XVI-lea, şi din care nici una nu mi se pare satisfăcătoare, mulţumesc să observ, cu Rostagni, că Aristotel a putut cuvântul u e pr\ într-un înţeles mai larg „riferendosi non alia non a un paragrafe determinato. mă al succo clella p ^ trattazione. Nella quale infatti le părţi o clemenţi che ris 188 NTA^jn XVIII 1455 b -l456 a aspetto specificamente tragico, in rapporto (dico) ediasono: LirepiTrereia icai dvayvwprioic, aîtra connessa (cfr. XI 1452 b l sgg.) e costituenti in nicacosa,ossiai impâ Tf)v Soţav; 2. ii ird0oc,di cui un nflU lia fatto lunga e distinta trattazione in XIII; 3.1' f|6oc, CUl dine) la o<|>ic, della quale ha detto in XIV 1453 b l sgg. che sucui JC/ 1^" * -----XV; 4. (reTapiov 6e, come elemento un poco in a essa e possibile ottenere l'epyov della Tragedia, ii valersene sia segno di poeta meno valenţe" (p. 72). l De tipul... unor Aias sau lxion".Cualtecuvinte, edii al căror miez ar fi alcătuit de o întâmplare tot atât de zguduitoare cum e, în primul exemplu citat, nebunia şi sinuciderea lui Aias (vezi tragedia cu acest nume a lui Sofocle), iar în al doilea, cazna suferită de Ixion. l-2. „Ftiotidele şi Pelcu". Subiecte împrumutate, probabil, legendelor în legătură cu Ahile şi cu familia lui. $0ioim6ec era intitulată o tragedie pierdută a lui Sofocle. Câte un FlTiXeiic par a fi scris Sofocle şi Euripidc. 2. „Tragedia-spectacol" (6'tjnc;). Cuvânt corupt. Conjectura o<jnc e a lui Bywater. 3. „Fetele lui Forkis, Prometcu, sau cele a căror acţiune se petrece în Hades". Fetele lui Forkis erau fiinţe fabuloase - Sirene şi Gorgone - împotriva cărora avusese de luptat Perseu. - Mitul lui Prometeu, de toţi cunoscut, usese tratat înainte de vremea când scria Aristotel, între alţii, de SC lj' lntr~° trilogie faimoasă, din care nu ni s-a păstrat decât o / înlănfuit (npou-nGeuc 8eauoTTic). - Despre preş ac>mne se petrecea în lumea infernală se poate •n star - ca^Puneau în scenă făpturi şi imagini înspăimântătoare, Criticata.SlStamească în su^etele privitorilor senzaţia de groază Uu,,:' e Anstotel într-un capitol precedent (cf. XIV 1453 b Ul nota la 1453 b 9) lp 7- Um am mai spus-o de multe ori". Cf. V Ş Umi'; ^ 1451 b 33 şi urm.; XVII 1455 b 15. 1456 a D.M. PIPPIDI

16. „întreaga Cădere a Tro i ei". E titlul unu' epic în două cânturi atribuit lui Arctinos din Milet. După inf ^^ ţiile lexiconului Suda, tragedii inspirate din acest subiect a" lofon,feciorul lui Sofocle,un oarecare Nicomachos si PWr ns • ^''^"VJlOn Cel pomenit de Aristotel în cap. II 1448 a 11 şi XXII 1458 a 20 17.„Episoade izolate, ca Euripide".întragecn Epeios şi Troienele, de pildă. 17. „Povestea Niobei" (Nid^v). Text corupt Gudeman citeşte 6ri(kuSa, veche conjectură a lui M. Schmidt 18.„Agathon". Vezi,mai sus.nota laIX 1451 b21. 22. „O m e n i e ". Vezi, mai sus, nota la XIII 1452 b 38. 24. „C u m zice A g a t h o n ". Citatul corect e în Rhet II24,1402 a 1l-l2: Tax' tiv TIC eifcoc COITO TOVT' eivai Xeyoi, („tot aşa de bine ar putea spune cineva că e verosimil ca muritorii să aibă parte de tot soiul de întâmplări neverosimile"). 27. „Un element al întregului" (tidpiov... TOU oXou). în conformitate cu vederile despre unitatea organică a tragediei expus în cap. VII 1450 b 24 şi urm. 27, „Să ia parte la acţiune" (o\ivaywvi£eo8ai). Ecoul acestei învăţături se recunoaşte în versurile lui Horaţiu, Epist. către Pisoni, 193-l95: actoris partcs chorus officiumque uirile defendat, neu quid medios intercinat actus, quod non proposito conducat et haercat apte („Corul să ţină rolul unui actor cu rosturi proprii; între acte sau cânte decât ceea ce contribuie la mersul înainte al acţiunii şi adaptează acestui scop"). ,u. 30. „Interludii" (enpdXum).Textual: „bucăţideump tură", cum am tradus cu un rând mai jos. 30.„După pilda dată întâi de Agt această inovaţie atribuită lui Agathon şi urmările ei teatrului grec, c f. W. Kranz, Stasimon, p. 235 si urm190 LA_PO£77C4 XIX 1456 a - 1456 b XIX n spre celelalte elemente ".în ordinea tratării: 33subiect GAOBOC) în cap. VII-XI, XIII-XIV, XVI-XVII; despre ^ (f)9r|) în cap. XV. Cu privire la alte două elemente despre Ctive> muzica şi elementul spectaculos ([leXoiroua şi 6'4>ic), C°nS ^ în cap. VI 1450 b 16 urm., că nu intră propriu-zis în c-<i âT^-»-^ ' nreocupările Poeticei. 35 în cărţile de Retorică" (ev TOÎC Tiepi p7]To•v) Cu uşoare nepotriviri, explicabile, probabil, aşa cum presupune Rostagni, p. XXXI, prin aceea că Retorica avea să fie compusa în urma Poeticei, planul de cercetări schiţat în rândurile 38 si urm. corespunde cărţilor I-II ale tratatului ajuns până la noi. Cf'll 26 1403 a 32 şi urni: eirei Se STJ Tpia ecrnv â 6eî Trpay[iaT€\j6iivai irep\ TOV Xo'yov, Oirep uev TrapaSeiyuaTtov tcai yvwfiwv Ka\ 'ev9uuT)ua'Ttov K ai 6'Xwc TU v rrepi TTJV Sia'voiav, 6"6ev Te eOTropfjaouey Kai wc axiTa Xuoouev, elprjoSu TIHÎV TooaiJTa („întrucât subiectele ce urmează a fi tratate în orice lucrare despre vorbire sunt în număr de trei, să zicem că ar fi de ajuns cele spuse până aci despre pilde, cugetări, entimeme şi, îndeobşte, despre judecăţi, precum şi despre mijloacele de a ne îmbogăţi cunoştinţele şi de a dezlega greutăţile.."). 3.„In elaborarea acţiunii dramatice" (ev TOÎC ffpayuaoiv). Cf. Albeggiani, p. 111: „Aristotcle distingue dunque una retorica della parola e una dcll'azione, perche le convinzioni Asentiment! possono sorgere o per l'artificio della parola o per °quenza dell'azione; mă poiche nei due casi gli scopi da veng 8Cre S°n° gli stessi' eguali debbono esserc le căuşe per cui retorich uPr°mossi' e Percio eguali sono i principi delle due °ară de unanimă, acestea ar fi fost deosebite pentru întâia r"1"00. Cf. Diog. Laert, IX 8, 53: SieîXe Te (scil. Xoyov TrpuToc eic TeTTapa (scil. 1456 b 191 D.M. PIPPIDI •, epuTTioiv, dfToicpioiv, €VToXf|v... („Protagoras cel dintâi care a deosebit cele patru moduri ale vorbit'' a întrebarea, răspunsul, porunca...") şi, în acelaşi sens O ^^ III 4,10: „interrogandi, respondendi, mandandi precanri'

, /. '* Belilor! euxwXriv dixit (scil. Protagoras), partes solas putat". Asu -ceputurilor lingvisticii în Antichitate, H. Steinthal, Geschicht ^ Sprachwissenschaft bei den Griechen und Romern2 (g r^ 1890); despre problema aci atinsă, aproape nimic în N. Drăo- ' Istoria sintaxei,Bucureşti, 1945,p. 9. 15. „... îl mustră". Poate în scrierea 16-l7. „Cântă zeiţă, mânia...": Mf|viv d'aBe 6ed Cum se ştie, e primul emistih al Iliadci. 19. „Ci de alte c v a". De meşteşugul declamaţiei (T% , cum stă scris cu câteva rânduri mai sus. XX 20. „în întregul lui". Aşadar nu numai obişnuitele „părţi de cuvânt", ci toate elementele expresiei, începând cu sunetul simplu care e litera. Asupra vederilor lui Aristotel în materie de limbă, aşa cum sunt expuse în cap. XX-XXII, cf. A. Pagliaro, în „Ricerche linguistiche", 111,1954, pp. l-55; VI. V. Karakulahov, în „Studii Clasice", II, 1960, pp. 77-84; F. Vanţ-Ştef. ibid., V, 1963,pp.93-l08. j 21. După verb (pwa), manuscrisele prezintă termen^ dpepov („articolul"), pe care majoritatea editorilor Ş comentatorilor îl consideră însă ca pe o interpolare, întemei ^ faptul că atâtDionys din Halicarnas (De comp. «erb., ->P- ' ^fll De ui Demos t/i., 48, p. 1101, 4), cât şi Quintilian (I 4, Wt ilte pâr. categorici în afirmaţia că Aristotei ri-a cunoscui au^ -r ^ vorbirii" decât pe cele trei amintite: o\jVOGOIJLOC, ovop. - ^...j că feluritele categorii de d'pGpa ar fi fost deosebite abia POETICA XX 1456 b tori ai lingvisticii în Antichitate. Cf. Steinthal, a c*^achwjssenschaft2 , l, p. 257 urm.; Max Pohlenz, Die -d^ V abendlăndischen Sprachlehre durch die Stoa, G6ttin ra m înelesul de simbol scris, ci în acel de sunet'° Vocale, semivocale, mute"(To' TC 4>wvf|ev - ''"ubwvov Kai d^wvov). Distincţia se întâlneşte, înainte l la Platon, Cratyl., 424 c: ...6eî irpiărov... T« SieXecOai, eireira... Ta TC a<t>u)va icai a^Goyya... ,x > / -"<r\ t* i_ • \ Ta au 4>wvT΀VTa ^ev ou, ou IJKEVTOI ye acj)6o y ya („trebuie w deosebim mai întâi vocalele, apoi... elementele care nu comportă sunet ori zgomot, ... apoi pe cele care, fără să fie vocale, nu sunt nici mute"). Cf. Phileb., 18 b-c, unde, potrivit aceloraşi criterii, Platon deosebeşte: 1. vocale (rd 4>wvfjevTa); 2. elemente ce nu reprezintă propriu-zis sunete, dar produc zgomot (ja CJJGJ vf|C ^v oii, (j)8oyyou 8e n6Tex°VTa TIVOC), altfel spus, semivocale, numite uneori şi T d jieoa; 3. mutele (ceea ce nu produce nici sunet, nici zgomot): Ta cujxova... 26. „V o c a l ă . . . " . Pentru valoarea definiţiilor ce urmează, din punctul de vedere al lingvisticii moderne, cf. J. Vendryes, Le langage, Paris, 1921, p. 25: „On divise d'ordinaire Ies phonemes en consonnes et en voyelles. Pratiquement, cette distinction peut se justifier par la definition de la syllabe; toutefois, memes phonemes sont souvent capables de jouer dans la sy labe le role de consonne ou de voyelle. S 'ii y a entre des deux ^nerence de fonction, ii n'y a pas, en effet, difference de nature, a imite qui Ies separe n'est pas tranchee. Consonnes et voyelles pârtie d'une «serie naturelle dont Ies extremes seul s sont 26-»Fără desiu H punere în mişcare a buzelor şi a poo|3oXf)c). Interpretarea se întemeiază pe în De part. animal., II 16, 660 a 2 urm.: TT^C Se OUOTIC \ir\Sk TWV xeiXwv uypwv OUK 193 D. M. PIPPIDI T« nvev ăv f)v tt>e<Eyyea6ai Ta irXdoTa TWV Tfjc yXwTTT|C dai irpoapoXai, Ta 8e au^oXai TOJV („dacă limba n-ar avea conformaţia pe care i-o ştim, iar bu/ ] ^ * fi si ele flexibile, cele mai multe litere (= sunete"! n ar « * "^ ' ^ ' ii~ai putea

tenue...n-au un înţeles propriu"). Doring. Cf. grav sau circumflex. *? un'unica voce significativa" (Rostagni. mutele . Fireşte. 65: „Ce qui est tres delicat. TT.. oii uepoc oiiSev X w pic Ka\ eoTiv d ei T w v icaS1 eTepou Xeyouevwv („verbul este (un sunet). Intr-adevăr. acele produse fără expir aerului"). Aristotele procede dai meno importante al piu importante. „Come nella classifi-cazione complessiva di tutte le părţi dell'elocuzione. IV 9 535 a 32-Ta |iev ouv 4)d)VTievTa f] cţxjjvTj ical 6 Xdpuy^ acJHTţaiv.p.. la division est arbitraire.de limbă şi de buze").. tale proprietâ appartiene ad un'altra specie di oxjvBeonoc. pronumele şi.. Ta 8' a<t>iova f) yXwTTa K.ai Ta xeiXr]. majoritatea editorilor consi l w aceste rânduri ca o interpolare stângace. 31. O altă definiţie în H/st. şi A. le mouvement rticulatoire et la perceptibilite auditive».Gesch.luate izolat . ij>iXa\ 8' eloi 6'oai yCvovTai XWP%1^ T^l^ T0^ irveunaToc 6K(5oXf|C („aspi sunt sunetele produse atunci când. expiram (din plămâni). le quali effettivamente legano piu voci di AÎf*^Q. cu un termen tehnic.In cazul semivocalelor şi al câtorva categorii de sunete: guturalele. Invece tale merito.fî rostite.l:kv ypd|inaoi Ta finfywva jicoa TUV dcfxovuv eart ica\ TWV cj)ojVT|€VTa)v TUJ TrXeov eKeivwv fixeiv. când e vorba de vocale. 31. di piu voci m unaproposizione si e fatta un'unica voce significativa. Cf. accen e. cosi nelle definizioni del ouvSeofioc. 10. 120). eXaTr 6e TOXJTWV („. pe care o exclud hotărâre din text. une variation brusque • ffecte â la fois le regime de l'expiration..în acest loc.16b 6urm.M. A marquer le point precis ou Ies syllabes commencent ou ° 6S t M Roudet enseigne que la syllabation offre trois aspects le point de vue auquel on se place.Cf. „can i 194 KCZl ~ Acute. nella sua seconda 6 lnizione: che percio va tenuta in stretto contatto con la prece-alt la sPecie delle preposizioni come irepi. T. Vezi mai sus nota la 1456 b 25 si Pi QuaestPlat. 27.. y.dentalele. dar şi adjectivele.i890ţpp363_369) 195 D. „Particula de legătură". O definiţie identică în De interpr 2. („vocalele sunt produse de glas (= coardele vocale) şi de laringe.: p%a 8e eoTiv TO irpooTiuaivov xpovov. definit C „sunet lipsit de înţeles propriu. dintre litere.. ovoua înglobează nu numai substantivele.. . articolul (d'pSpov). 16 a 19: ovoua uev oxiv eoTi 4)wvT] Xpo'vou. La prima definizione riguarda quelle particelle di poco momento: riguarda quella specie di ouvSeouoc che (ecco ii criterio interno) «ne impedisce ne contribuisce che di piu voci si formi un'unica voce significativa». labialele.3. ductn.. 804 b 8-l1: Saoeîai 8'da! TWV 4>uvwv ooaic eawGev TO ouveicpaXXoiicv [i£Ta TOJV 4>6dyyuv. dar neimplicând vreo indicaţie de timp. f]C UT\Sev uepoc eaii oTjuavTiicov („numele e un sunet înzestrat cu înţeles. considerat ca pronume demonstrativ. De aud/5. ed sig -î>artlcelle analoghe. ecc. dans beaucoup d'autres. iaba e . După definiţia particulei de legătură. ale cărui părţi . implicând o indicaţie de timp. questo non e certamente per merito delle suddette par-teelle. aşa cum le definim astăzi.9.d. făcut să marcheze încen ** sfârşitul sau împărţirile unei fraze" (d'pGpov 5' eaTx. alia quale ora passa Aristotele. «Toutes Ies fois que l' on SU d'une syllabe â une autre.. II serait aussi pueril de chercher â la fixer que de vouloir determiner â quel point precis se trouve le fond d'une vallee entre deux montagnes".„După locurile unde sunt produse".în„Archivf."• Definiţia nu e însuşită de lingviştii din "tre Cf Vendryes. mânuse ' menţionează din nou. unele sunt urmări ale mişcărilor limbii l ale apropierii buzelor"). articolul. cioe. poate. Se. „N urne le" (ovoua). op. Dio aristotelischen """c« voflou'vSeoi-ioc und ap6pov. „După înfăţişările luate de gura". având mai mult din primele şi mai puţin din cele din urmă"). 14. S. PIPPIDI 1457 a 5. Cu alte cuvinte. j-erujţj motivul arătat în nota la 1456 b 21. 38..„După calitatea de aspirate sau tenue" (8aoiJTT)Ti Kai t|nXoTriTi). ii y a. \ TW (leow). „S e m i v o c a l ă ". un unico concetto. „mute" erau pentru Aristotel sunetele: p. anim. i v L ). <^ \ ' '\ ~ ctytovn aoT|uoc TI Xoyou apxTjv TI TeXoc t) Siopiouov SnXnn PQ . „Verbul" (pf|ua). o dată cu zgomotul. în această accepţie. Ceea ce se numeşte. după cum poartă un ^^tTscuţit.IIi. c/f. în acest înţeles. Cette triple variation permet dans un certain nombre de caş de fixer la limite des syllabes.Deinterpr. •>. 32. ale cărui părţi componente . 28. dimpotrivă. 0soPnie". semivocalele sunt într-o situaţi intermediară faţă de mute şi de vocale. grave sau medii" (O£XJTT|TV . 3l-32. ic. La Poetica p. dit-il. „După lungime sau scurtime" (^el \4 (ipax^TT)Ti). „Mută".

ori ba.n-au nici un înţeles propriu. 1888. Gudeman.. 27 (= Kleine Schriften L griechische Poesie. 19. versuri din poemul lui Empedocle KaBapnoi („Purificările").cfltreP/'5ony..dom autem est nobis propri C populo autem glossa.). p. indicaţia de timp asupra căreia stăruie Aristotel în amândouă definiţiile nu e singurul aspect sub care verbul se deosebeşte de nume. traducerea potrivită mi se pare cea adoptată. Ideea mai curând decât litera textului. Aceeaşi definiţie în De-4. Klasse".. după el. 473-52 i). ale cărui elemente separate au fiecare înte-ze • yentjryeS5 Op. Rezervă făcută să întărească afirmaţia din capitolul precedent. „Sufletul luându-i-l cu bronzul" şi „tăind (apa) cu bronzul neînduplecat". pentru ciprieni însă un provincialism"). e nu merge la cuvinte din altă limbă. Cum reiese destul de lămurit din text. cum se jurul vie ^ versurile de inspiraţie pitagoreică ale lui Ovidiu.M.I7> 103 a27: (wov ire^ov SITTOXIV („animal peucu două picioare") sau JM/. Iar dacă. în schimb. von Wilamowitz-Moellendorff. 13-l4. K \j-npCoic 8e> yXwTTa („8dp\i e pentru noi cuvânt oh ştesc. întemeiaţi pe traducerea arab" ' păstrează aci un rând suplimentar .preuss.234: 1457 b aot^nantianomina.. der Wissenschaften".. ciprienii.Dată chiar de Aristotel în alte • ci Top. mai curând decât de forma) a 198 . ideea de număr (plural sau singular). Akademie Berlin. cum se ştie. „felurile de rostire .„Cupa lui Ares"(4>iaXr. frg. Conjectură a lui ^els. 7. şi Xl^ b 9 si urm.propun întregirea: <TO 8dpu ^\v •> ' KAJ'PIOV. cât si celelalte funcţiuni psihologice si estetice. („Ligurii care locuiesc rna' Massalia obişnuiesc să numească oiyiîvvac pe negustorii runţeaua.. l-"°bştesc"(K\jpiov). 53. Cf. V 2. DIC Kadapnoi des Empedokles. 22. „Aci mi-a stat corabia". XXH 1458a 1 a" babilei lor legături cu speculaţiile lui Empedocle în citate ş1 muiui (comparată cu viaţa anotimpurilor.XXII 1458 a22 Şi ^eviico'v („termen străin")..p.LaHoraţiu. bunăoară. Akad.1.^ 24-25. în locul'lacunei indicate în text prin puncte de SUSD Tkatsch si. vezi U. care se cuprind măcar în parte modurile verbelor (ci.. Definiţia implică si o încercare de clasificare formală a metaforelor. lucrul e deopotrivă firesc şi inevitabil. hist. „M e t a l" o r a" (|i€Ta(j>opd)... Cum însă gândul lui . în ciuda observaţiilor pătrunzătoare asupra subiectului. XXI 1457 a 27.. Herodot V 9: oiyu'vvac S' wv KaXeoxJoi 1""'~ MaooaXiT|C oiiceovTec TOXIC KaTTfjXouc.„Seara vieţii" sau „amurgul vieţii .1405 b 21. 33-34.. sub categoria generală a flexiunii Aristotel înţelege1. Asupra înţelesului lor în contextul original.luate izolat . adjectivelor. care nu lipsesc nici în Rhet.Cumultăpro-babilitate. Bucureşti. „Cunoscând că distincţia nu se aplică elementelor cuvântului compus". pronumelor. frg. ci la forme rare sau ^ &reccŞti.o'v eon icexwpiouevov („propoziţia este u 196 a-XXI 1457 a-b 'nteles.„Sitzber. nimic nu se opune ca acesta să intre şi el în categoria cuprinzătoare a numelui. PIPPIDI Se ia SdpaTo. „Mii de isprăvi frumoase săvârşit-a O d i s e u ".. y VQV. repetat şi în cântul XXIV 308. 2. III 2 1405 a 3 .încap. anuscrisele dau: TWV ueyaXioTwv. „P r op o z i ţ i a" (Xoyoc). 36. 1957. pe care le-a identificat cercetarea mai nouă". Primul emistih din Odiseea. Cu acest înţeles e folosit OVOIKX în cap. ceea ce n-are noimă.-autenticităţii (de conţinut. II272. 1935. un înţeles înăuntrul cuvântului"). XXI 31 . 1457 a 1l-l4. 24. 197 D.Epj'st. 143 şi 138 Diels.13058: £uiov e-(^animal capabil să primească învăţătură. 22 Wilamowitz (= 16 Bergk). 16 b 26: Xoyoc eoTi 4>wvT| OTiuavTiKTţ. „Flexiunea" (TTTWOIC). cea dintâi din istoria esteticii . 1l-l2.v "A p e w c). Făcând abstracţie de indicaţia de timp notată în capitolul precedent ca principală caracteristică a verbului (vezi nota la 1457 a 14). p.în „Sitzber. aşa cum relevă cu dreptate Tudor Vianu în Problemele metaforei şi alte studii de stilistică. . Berlin."). cazurile oblice ale substantivelor. dau acelaşi nume suliţelor "\ 6. 82: „on peut definir la phrase leşulsau • i„alie]}e l'image verbale s'exprime et se perşoit au la forme sousw4 n nefiniţia o mu l ui ". Imagine a mutată lui Timotheos.Numele"."). 3. în realitate. p. 1929. 10. f|C TWV OTiuavTiK.. care sună: irXTJv OUK ev TW ovduaTi uc OTHHXIVOVTOC KCU doTiVox) („nu însă în accepţia că ar avea. pp. dt. ic_3V'Provincialism"(yXuTTa). Versul e din Iliada. 1185.. 96-„noţiunea aristotelică a metaforei ignorează atât sensul ei unificator. „M assalioţi"(T(3v M aooaXiw T w v).

1904. 125^145-de acelaşi.Autor dramatic necunoscut altfel decât prin această critică şi prin glumele făcute pe seama lui de Ari stofan. XXV.ffiada. stilul nu trebuie să fie nici comun. întâlnită m ^ ^^ i l . |if) TttTTeivriv 8e dXXd iceicoa|iT)(ievr|v TdXXa ovo^aTa ooa cip^iai ev TOIC irepl TfoiTiTiKfic. 8-9. („dintre nume şi verbe. C l e o f o n .1458 b dunixavov 1TctPloTavoxjoa--. Ae£iT6pov KaTa uct£ov („pe la sânul drept") = Iliada. PIPPIDI b l şi urm.poate de y a a Metamorfozelor. G.. Cât priveşte emistihul: |iia yiveTai. Termenul apare aci pentru întâia oară într-un text grec cu valoare de substantiv. „E n i g mă" (aîvivna). Aceeaşi recomandatie în Rhet. 21. D'Alton.III2. 18-l9. de Pindar .I 11.mai nou decât Aristotel . XXVI.. Vezi şi nota la XX 1457 b 3. cu un termen statornicit după Aristotel .în. j 24. mai sus. şi m cazul unriător al cuvintelor terminate în u .. 199 şi urm. 1404 b 5 urm.Sthenelos.. 1458 a XXII 18 T • -n" vlmPe(^e' fără să cadă în comun" (oacjvn ica\ V71V dv«0. 33 Potrivit precizărilor de la începutul capitolului (1457 2) si ordinii urmate în expunere.). Cum explică Aristotel singur ^ III 2 1405 a 35. 249 urm.do -faptul că o expunere. contribuie la claritate cele obşteşti. 7. Sw si oij> (pentru o4>ic) sunt pilde ale fenomenului numit. Cf.. trebuie să presupunem că rân-. E ceea ce numim astăzi genul neutru (neutrum). 130). Roman Literary Theory and Criticism. 35/Epvuyac.L. celelalte nume arătate în scrierile despre poetică"). 25. Journal of Philology". III 167).. Rostagni. sauprezl yăzut-am om etc. Viespi]e .ev Tfoiei Ta Kupia. Forma Se£iT€pd v e comparativul lui Se^id v. cu cuvintele lui Cicero: „uerbum ornandi causa proprium proprio commutatum" (De orar. j'-ps£ din manuscrise cuprindeau tratarea numeluipodoabă ' uoc) sau. o\i Troifjaei TO eaiiToij £DV HfJTe TaTKivriv JITJTC xirrep TO d£iu|ia. K pî. 15.lll 193 Spengel): aTviynd JEOTI c|)pdoic r eic dad4>eiav aTroicp\jTrToxioa TO 200 LA POETICA XXII 1458 a. III 2. care-si ascunde sensul în neclaritate t^ în cWP n11^ mulata i ^ ^posibilitate în termeni anevoie de lămurit") .1313. ibid. 20.A texte. 1905. arătările lui Aristotel nu corespund realităţii.. 88 Diels).. V 393. nota la II1448 a 11..'ApTvrnpa. daca nu se face înţeleasă. p. Ghicitoare foarte des . Ho'Xewc . („o singură privire porni din amândoi ochii") e un citat din Empedocle (frg. vezi A.: wpCoSw Xe^ewc dpeT"n OTI 6 Xoyoc. nu-şi atinge i a' de altă parte. După Gudeman . 35. . definiţia lui Tryphon (R^ Graeci.„Cu adevărat limpede e cel ce foloseşte numai cuvintele obsteşti". 20. Hendrickso The peripatetic Mean ofStyle and the three Stylistic Charactcr în „Amer. H e vocală lungă prin natură. M..Vezi. 4-5. e vorba de o ventuză de bronz „lipită" metaforic pentru „aplicată") pe spatele suferindului. 68 şi urm. „In i sfârşesc numai trei". apocopă (ciTîoicoTrfj). etc. pp. ci împodobit. nici prea caut ' ci numai potrivit. • 9Q Semănând dumnezeiasca văpaie . Pentru dezvoltarea ulterioară a doctrinei stilurilor. Un stil poetic nu riscă să cadă în comun dar ' e nici ceea ce se potriveşte expunerii").TToXT|oc.. dXX' ou Trpe'iŢo\j0a \ <• („însuşirea de căpetenie a stilului e aceea de a fi limpede. la obţinerea unui stil care să nu fie comun.(„enigma e o frază for-(jSxjvaT întortocheat. Cf. Citire nesigură: epvuyac e conjectura lui Vettori.Nuseştie ar'putea fi acest emistih .Ideeaereluatăînl?/]et.. atribuită îndeobşte poetei Cleobulina (= Diehl. p. vezi şi J. cu referire precisă la acest pasaj al Poeticei: TWV 8' OVOUCITWV Kai pTKidTwv oacj>f) p. F. dXXd irpciro ' ydp TToiTiTiKT) i o wc oxi TaTravfj. p. edv [ir\ 6nXoi.. e scurtă. Si în cazul acesta. cu echivalentul latin al termenului^ . „Termeni străini" (^eviicoîc). în special la romani. „Barbarism" (|5ap|îapiojidc). 3.oiiSe-repov. .1404 199 D. „Altele intermediare" (Ta 8e ueTa£\f).". The Origin and Meaning of the Ancient Characters of Stylc.

31. cum bine observă Albeggiani.'EiTLxapriv eîSov şi O\JK âv y' epducvoc.Euclide cel Bătrân . „la pompa dell'espressione contrasta con la vacuitâ del contenuto". 25. şi.€Tac|>€povTec Tot astie1' t . Guillaume B d-" 1938. Două hexametre stângace. Nu în accepţia atribuită 1458 b enul'ui de gramaticii posteriori: suprimare a finalei (vezi. a lui Homer. 12... Aceeaşi observaţie despre versul: Sicjjpov nox6r|p6v icaTaOeic p.III2. apropiaţi de o comu-Pentru excesele de orice natură.JX 515).. după cât se poate deduce din cele două nume citate mai departe. în aceasr . aceste imnuri împietri te închinate Legii s i s i iiiniic nu oţ>i deşte cu mai multă constanţă năzuinţele adânci ale cult •• decât măsura turnată în forme şi canoane. 3-24. e"' 19. Picard. 7.°. „Fericite predispoziţii" cia 32-33 şi nota respectivă. ci în înţelesul larg al lui d^TipTipevov din cap. Faţă de: v€v 8e u' ewv oXiyoc Te KCU oimBavoc icai daicrk (Odis. 30. elev al lui Socrate (cum înclină să creadă Gudeman). 5-6. PIPPIDI 1459 a austere ale Partenonului până la frontoanele templului l ' 7 Olimpia. în nă ^'atura mţelepţilor şi în creaţiile artiştilor. e mai plat. „Mas ura" (76 |i€Tpov). 140 a 10: TrdvTec oi p. Amândouă tragediile la care se face aluzie s-au pierdut. din pricina adjectivelor comune folosite..e una din SUfletului £rec' De la»£aw«OTOtOTt de u' până la tragedia lui EscAil .Clre ţj frtozofului: în ordinea etică şi în ordinea estetică. l.. precum am arătat în scrierile despre poetică )• ^ 7. Cu neputinţă de hotărât dacă e vorba de un comediograf (cum presupune Rostagni).XX259).. pp.către neTpo v şi irpeirov . Greu de spus dacă (aşa cum presupune Rostagni) e vorba de personaju înfierat de Aristofan în Cavalerii.Lafelşim/2/iet. paginile mereu actuale ale lui Werner Jaeger & ' p. în primul rând. icaGairep eXeyo|iev ev ^ ^ TToiT)Tiicfic („are o însemnătate deosebită şi în poezie şi ţări. In opere comice. '•" A' rr>OD VI 2. deşi mai limpede. pătrimea 'toată dq fţjc$ e^cesul urât de zei şi pedepsit de Ufsită. -Necunoscut. „Pe seama poetului".1405a4(poae cu referire tocmai la această afirmaţie): TrXeioTOV 8xjvcaalJ^ ev Troifjaei Kai ev XdyoiQ'.XXIH1459 a j-^j^—------ti să vezi asemănările" (TO o[ioiov Gewpeiv).I/j'ada. în care o serie de vocale scurte sunt lungite arbitrar şi în care.Arifrades . „Ţărmurile vuiesc". A poeţilor în general şi. care ' „e Un l°c atât de însemnat în gândirea aristotelică. 410 şi urm..„Cu mult cel mai de preţ. Ch.QŢ-nTa |ieTac{)6pouoiv („toţi cei ce . 28. sau de filozoful Euclide din Megara. de l'Assoc. 6. de un magistrat (cum sugeră Bywater). de^a liniile ^ . versul: v€v 8e n' 4wv uiicpdc Te icai doGeviKoc Kai dei8fjc. în „Bull..^n me „ 1 Scurtările" (diroicoTrai).iicpdv TC faţă de homericul: S(4>pov d€iK€\iov icaTaOeic oXiyriv ie (Odis.XXI 1458 a 2 şi urm.XVII265._•*•*.Personaj necunoscut. 6 Făcând haz" (SiaicwuwSoijvTec). aspiraţia către pro-' UVllnţă . 1280 şi urm.lO. darul metaforelor" (TO |ieTa<t>opiKdv). pentru interpretarea sculpturilor de la ni ^"^ l ^îlD l f4 în special. „poetul" prin excelenţă. Poate un autor comic.. mai sus nota la 1458 a 4-5). Cf . ne î idei. 9.. nu-i o în . 202 LA POETICA XXn 1459 a .M. Această dreaptă măsură.?! 201 de D. „La Eschil şi la E u r i p i d e ".

loc. Despre tragedii i venimentele povestite în poemul lui Arctinos.W. de Sofocle. Armele lui Ahile. 6 . E u rypy l o s . PIPPIDI 1459 b 36. „Cam în aceeaşi vreme". „Odiseu cerşetor" (Tlra^eu*). convins de Odiseu sa vină şi el în ajutorul grecilor. iar asupra subiectului nu tragedie . foreofaci XXIII 17 Imitaţia în formă de poveste versificată" (SuiYT^cmicTiC icai e|i|i€Tpou niiiT|TiKf|C). părăsit de greci pe insula Lemnos. între alţii. Pornit să ajute pe troieni. de vreme ce un discuţiei se întâlneşte în Herodot. pe care forma narativă o deosebeşte de tragedie şi versul de naraţiunile în proza. VII 145t)b 24-26. Despre o " acest titlu n-avem nici o ştire. mai sus. VIII 1451 a 20 ' 1. Hotărârea avea să pricinuiască nebunia şi sinuciderea lui Ai as. Fiul lui Telephos .. VI 1449 b 28. mai sus. a fost ucis de Neoptolemos . laud col. „Un singur personaj".pp. 6l-62. întâmplare dramatică pusă în scenă. Cf.erltă. 5-6. 18. hl^ 37.Pare -an v . 'Ou ' T a KxJTrpia eired COTI dXX' aXXou TIVO'C (II 117). Cf. ni s-a păstrat aceea a lui Sofocle. ra 7. pp. Homcr. atribuite lui Odiseu în urma morţii eroului. nota la IX 145 1 b 4-5. „Al Micii Iliade" (rfic [iiKpâc 'IXia'Soc). Cf. 25. grecii aulaSalamina pe perşi"). mai sus.recurg la meta-TlVC^ temeiaţi pe o oarecare asemănare"). şi în Allen. „Desfătarea care-i e proprie" (TT)V oiicei'av TiSovriv). )tacjnn trimetrii iambici etc. în tragedia abia pomenită a lui Sofocle rolul lui e să ajute la amăgirea lui Filoctet.77ie Homeric Catalogu of ?A Oxford. *' î toarcerea corăbiilor" (diroTrXoiJc). curn am mai spus-o". „Catalogul corăbiilor" (vewv >-ttiada II 484-780. VEI 1451 a22şi urm.M. 2. 1921 şi Homer. vezi. col 2378-2396 O privire asupra chestiunii. Mânia lui drePt q x^u^' astăzi încă socoti ta de critica homerică • nucleul originar al întregii epopei. Allen. inSpirnotalaXVIlI1456al2. Din numeroasele tragedii cu acest titlu pomenite de texte. VII 1450 b 35 şi textul din Platon. 2l-22.ov irepaic). Vezi nota la IV 1449 a 25-26. .". 63-64. Mărturiile la Rzach.Cf. în RE XI. care respinge cu hotărâr "H că ar putea fi vorba de o operă homerică: 8r|Xoi OTI o u K. apoi dus cu sila la Troia pentru a pune capăt asediului. Atribuită îndeobşte lui Lesches din Lesbos. ajutorul cărora Odiseu săvârşea isprava pomenită în nota p 204 XXm 1459 b-XXIV 1459 b Troiei"('l'k\. Th. Vezi.Punea î episodul travestirii lui Odiseu pentru a putea pătrunde m răpit Pali adiul.„AceeaŞi alcătuire dramatică". „Fi l o ctet"-e faimosul arcaş (moştenitor al arcului lui Herakles). 21. 2410-2422 şi Allen. 41 . nota la XVIII 1456 al. p. singură parte a războiului". 203 D. Herodot. VII 166: Be Kai Tc^e Xcyouoi wc auve|3r| Tfjc aviTfic fi|iepT|C ev Ţ) ^iK€Xirj FeXwva KQI 0T|puva viicâv 'A|a(Xicav TOV Kai ev 2aXa|iîvi "EXXîivac TOV Oepoiiv („mai The c^ s"a întâmplat că în aceeaşi zi în care Gelon şi învins &U mvins ^n Sicilia pe Hamilcar cartaginezul. 5. 6. . „Lacedcmonjene/e"(AdKaivai). Mărtu "l vechi sunt adunate şi discutate de Rzach.^ însoţitoarele spartane ale Elenei . „Ca a subiectelor istoriei". CF. 20„Ca orice organism" (woirep {w o v). Homer. 328-350. ^ 6-7. Vezi. Epopeea. Vezi. „A u t or u l C/pr/i /or". 264 c reprodus şi tradus în nota respecţi vă. Problema paternităţii poem pare să se fi pus foarte de timpuriu. Cf. pp. Phaedr.Neoptolem. venite cu ea în cetatea iu . XIII 1453 a 36 şi Introducerea. Feciorul lui Ahile. „Judecata arme7or"("OTrXcjv Kp(oic).

Rolul acestui personaj în episodul calului troian us cu toate amănuntele în cartea a Il-a a Eneidci lui Vergiliu. mai sus.' §ul de imagini luate din lumea lucrurilor tirea unor' -l-ll.. pomenit şi în cap. quemadmodum ex Oceano dicit ipse omnium fontium cursus initium capere.M. câtă vreme cea mai mare parte a Odiseei se vădeşte un caracter narativ. şi noi socotim că trebuie sa pornim."Cu aceste aprecieri sumare. n-am uitat furtunile din Odiseea nici > *^i u Ciclopul şi alte câteva locuri: vorbesc de bătrâneţe d neţea lui Homer... ni s-au păstrat în Troienele şi în Hecuba lui Euripide. omnibus eloquentiae partibus exemplum et ortum dedit.. întocmai 205 D... cu Homer. 13.ev TTJ icaid Tfjv dp€Tf\ TrdvTac VTiepftepXriTai TOIIC iraXai KOI TOIJC uo-u („. Aci vesel ori grav. Căci dacă acesta singur spune despre Ocean că e obârşia tuturor izvoarelor." (trad. aci semn ori îngândurat. XVIII 1455 b 32 şi urm. propria lui operă constituie începutul şi pilda oricărui soi de elocinţă. nec poetica modo. cap. iţa nos rite coepturj ab Homero uidemur. 19. „Fiecare din poemele lui . Doar nimeni nu l-a întrecut vreodată nici în înălţimea tonului. aşa cum Arătos se crede obligat să înceapă cu Zeus. PIPPIDI cum oceanul se retrage în sine lăsându-şi ţărmuril acestea. nota la VII 1451 a / olltâ 206 XXIV 1459 b-l460 a taţii Restrânsă la cele petrecute pe scenă" ~~7 '"r oKT|vfic). XXIV 8. iucundus et grauis . în Odiseea.^ presupuneri.. Astfel. XV de epis°au * 8 " $inon ".şi păstrează măreţia. în lucrurile mărunte. că nu e vorba se^0t Hnl din cântul al II-lea al fliadei. „î i întrece pe t o ţ i ". Idem laetus ac pressus . dar e fără • ntr-adevăr. Balmuş. Iliada fiind compusă într-o vreme când spiritul lui Homer se găsea în culmea puterii toată această operă a căpătat un caracter dramatic şi furtunos . „Aceleaşi varietăţi". şed oratoria uirtute eminentissimus" („.! l. g Troienele" (Tp^aB^). o trilogie sau o trilogie urm dramă satirică. care în însuşiri poetice i-a întrecut cu mult pe tot' poeţii. după distrugerea patriei lor. deopotrivă vrednic de admiraţie prin amploare Şi sobrietate. Din această simplă constatare a lui (T(* £1TI reticienii . din care mă mulţumesc să citez încheierea: „.. oricum.. când e vorba să povestească întâmplări însemnate.. „Cea arătată". * ' F ™a reproduse m nota precedenta. Obişnuit. nici înălimea de stil mereu susinută si fără câder a'tele ' • C1 aceea^ mulUme de patimi ce se revarsă unele după tente ' • Vlolc^Unea ?i vigoarea ca-n discursurile ce îndeamnă la " ' OlCl K l adevărat • .ut Aratus ab loue incipiendum putat. Hic enim. IX. după datină. Dintre mărturiile de entuzi preţuire a lui Homer din partea celor vechi ne lâna* aSta ' . care ^acel al bătrâneţii. 22. VII1451a~ XXIII 1459 a 3 l-32.9*'seea' totu^ rcducându-sc la basm şi la povesa aciri de necrezut..V1449b 12-l5. „Durata tragediilor jucate într-o reprezentaţie". in paruis proprietate superauerit. dar şi prin cele oratorice" . . mă mulţumesc să citez iud Strabon. versurile 57-l98 şi 233-265.. Hune nemo in magnis rebus sublimitate. Pilde de tragedii înfăţişând suferinţele femeilor din Troia. Homer întrece pe fiecine nu numai prin daruri e poetice. uşor modificată) ^~ 1 6. Homer.. el nu mai foloseşte aci un ton ca acel din . l. Pare probabil. turn copia turn breuitate mirabilis.am putea compara pe put ^ ^ S0are^e ^a asfmţit. nici în proprietatea termenilor. Vezi. vedem că măreţia scade..2:6c(scil/'0|ir|poc). pe cei de altădată ca şi pe cei de astăzi") şi Quintilian X i 46: „. Cf. compară paginile de pătrunzătoare analiză psihologică şi estetică ale anonimului Tratat despre Sublim.. care. Cf.

sau de a zugrăvi realitatea. Leipzig. în Classicitâ e mediame0(îerao'Torino' 1939. după arătările din cap.. Horaţiu: „. Mai târziu avea să ajungă termenul făcut să caracterizeze stilul nobil şi sublim. . 29 „M ar e ţ i a " ([jieyaXoTrpeTreia v). quo faciant id quod nuntiant laetius"..sunt Muzele care vorbesc . . Ueber die Einheiten im Drama. ut ii qui boni quid uolunt adferre. 4. . ^ 18. IV 1449 a 23-25 si '1459 b 32. „Amănunteie fugăririi lui He c tor ".Odis.italieni ai Renaşterii (şi. bunăoară. 28 Dacă sunt legate cu acţiunea principală" . u ore TO 6axiuaoTov 6TTie\JUTiTov („aînvăţa şi a admira sunt lucrun îndeobşte plăcute: întrucât admiraţia implică dorinţă. Jerusalem. Amplitudo. „Poetul e dator să vorbească cât mai puţ j n ţn ţătur" nume propriu".notalaI 1447 b21. 28 „Amploarea" (6'yicoc). către Pisoni. et d/'es..DeLys. pp.^ Aristotele arriva a distinguere cio che e piu 0 che e meno poesia. după ei. L 'invocazione alia Crisost. La fel.. 1. cu aplicare la stil. Cf. l • „P e n t r u a c ţ i u n e ". poesia quasi m forma di piramide. cei francezi Aristote ' . cit. elaborată cam în aceeaşi vreme.. CalltlC^tâi ia „minciună" pentru născocirile poeţilor se întalneş Hesiod. 'h pentru capacitatea lui Homer de a imagina situaţii a celor reale. Cf. 15. „Miraculosul e plăcut".„Rodul experienţei" (diro Tf}C ireipac). 275-285 şi nota la V 1449 b 12-l3. de lucrarea mai veche a lui E. Cf. XXIII 1459 a 19 şi urm. 45-46 şi sP'rito Ul aSn^' Poesia ed estetica classica.M. 32.O observaţie asemănătoare face şi Cicero. 82-83: „.natum rebus agendis" (Epist.Introducerea. adfmg aliquid.să povestim aidoma lucrurilor întâmplate. „Elementul miraculos" (jo eaunaoidv) Cf TY 1452 a 4 şi urm.. şoimanul Ahile. Cicero.uv 5'vTtov). Versul la care Aristotel se referă în chip special e 205: Xaotoiv 6' dveveue KapfjaTi Bloc 'AxiXXeu'c („semne făcea el din cap. LXIV-LXV). .. j xVII-lea) aveau să scoată faimoasa regulă a uni-^ Vea° tot atât de puţin aristotelică.şiDionys.„Pentru danţ". 83). op.le forme semplicemente espositive" a 12. Ca şi oyicoc. oepvf] irepioSoc. . „Iraţionalui" (dXoyov).în I/iada. e che ii poeta deve ii meno 1460 a 207 D.Cf. în alte întrebuinţări. De elocut. . bensi deve far p i suoi personaggi. . ^| 8: „fit plerumque. l 11.. pp.„Câţi au de povestit ceva o fac adăugan şi de la e i "."). Di qui quella raffigurazione . aşadar. de câte ori spunem şi vorbe adevărate. 13. dove m cima culmine del T Arte-dominano le forme veramente dram • ^ nel mezzo si raccolgono le forme mişte. questo termine ha pero nella Poetica un significato assai vasto perche comprende anche l'impossibile (cio che nella realtâ non succede mai non puo essere affermato come vero dai pensiero). Şi mai ştim. califică aci cuprinsul. cum s-a spus în cap. „L'irrazionalee cio che non puo venir pensato. înseamnă ca lucrul pe care-l admirăm e un lucru pe carc-l şi dorim'). Ajutată de natură (cjnjaic). S . „Cum să mintă" (4>e-u5f) Xeyew). Aecame. Aci cu aplicare la cuprins. abbasso restano . 13. . judecata lui Dion aS * nr YT 315 De asemeni. 2-Hairemon.Cf. Orator. 1885.Maisus.. Rhet.. în stare să contribuie. Cf. la sporirea unităţii de interes a epopeii. XXII 131 şi urm. spre oaste"). 191..IV 1449 a2l-23. ed oscilla da un'impossibilitâ psicologica ad un assoluto assurdo" (Albeggiani.. Asupra acestui aspect al învă-^flectiT810161106 despre P°ezie> cf. (ji-i^^ .1371 a 3l-34: Ktti TO [jiavQdveiv icai TO 6auud^eiv fi6u wc eiri TO iroXij.. pp. 17.. IV 1449 a 23-25. .... cio che ii pensiero non puo affermare come vero. je 19.senza piu meritare al ^ trattazione .. La Demetrios.ev [ikv ydp TW 6au|id(eiv TO €TTi6\jueiv eanv. în ciuda textelor invo-l ' sula unităţii de timp. Cf.. şi mai departe 1460 a 4. PIPPIDI possibile parlare in nome proprio.. 27-28: 208 |ioayT|puoao6ai 'cepem . pp. Op. XIX 203 şi. drammatico-esn '' come l'Epopea. ii criterio supremo i d .Xum am mai spus-o".. ISineYaAoTTpeTrric.

după episodul băii descrise în versurile 386 şi urm. 273-281.364). Odiseea. p. H. Cf. în Melanges Weil Pa^* 1898. unde transportarea lui Odiseu în patrie de către feaci e povestită cu amănunte foarte anevoie de crezut. 257-281. ' 1S> 32.cu al căror examen se îndeletniciseră de timp ^ unii filozofi... „în Electr a". Untersuchungen zu den tor ^ ^ ien des Aristoteles. 94 (~* A ^•„^are anume. după plecarea corăbiei ce-l adusese. pp.Alexandru. In cazul poeziei tragice. Pu .. quando ii poeta non sappia rendere con verosimiglianza e necessitâ i suoi eventi. XVI 1454 b 30. . descriindu-i îmbrăcămintea purtată de Odiseu cu prilejul unei pretinse întâlniri.în scena Băii"(To CK TWV NiTirpiov). s-a spus".Cf. A. fare che ii suo personaggio caratter • * ersamente dai modo con cui conviene ad un dato na ^ata situazione. della medicina ecc. anume. citat de Aristotel în cap. pur nella forma datale de Aristotele" (op. Si noti pero che gli errori della politica. Electra lui Sofocle (v. mă egli non puo. ritornano come errori accidentali.pp. Hintenlang. MUSâ & *" " XCU963. „Cum ar fi un cal". cit. alături de bogăţiile primite în dar. în două fragmente păstrate (Kock. 1961.înfăţişat soţiei sub chipul unui călător cretan . fie pentru a face din ele pretext de înfierarea p<# ^ (Xenofanes.^^ X amintit-o în treacăt în Introducere (p. Fragmenta. . cum se poate deduce din aluziile hazlii ale comediografilor Alexis şi Amphis. e sia usato allo puo ° 1 Iendere Piu evidente la veritâ dell'azione. perche tutto derat ° ar^tri° ^ poeta. „Decât întâmplări posibile anevoie de crezut" etc. fie pentru a le găsi d^Jam (Theagenes. Se ştia doar că înt' de la Delfi fuseseră înfiinţate în 582 şi că nu se putea vorbi d " ^ în vremea legendară a Pelopizilor. Heidelberg.. nella considerazione dei suoi personaggi ii poeta puo mettere innanzi situazioni e personaggi ° e nella realtâ e impossibile che si trovino. Se spune. O serie întreagă de critici au 110 l oQctă nrooozitie ca pe cea dintâi afirmare a autonomiei salutat acelui F ^ . „în Mi s icnii". . • H' istoria esteticii. că eroul ar fi dormit tot timpul călătoriei şi că nu s-ar fi trezit decât pe ţărmul natal.. 126). 385-415. op.„Despre probleme" e t c . 15). NiTTTpa numeau cei vechi întregul cânt al XlX-lea al Odiseei.„Ca în Oe J/p". însuşi Aristote Tfl \ prilejul sa cerceteze asemenea probleme în scrierea LA POETICA XXV 1460 b mpusa în anii petrecuţi la curtea din Pella ca precep-^. „Debarcarea eroului". Diss. p. 244. Absurditatea scenei state' Aristotel. di Filologia". în cursul căruia eroul ..(irpoaipeîo9ai T e 6eî dSuvaTa elicdra nâXXov 1 Suvaia dirCeava). LXVI: „Nella combinazione delle sue situazioni. Cf.PP.o convinge de adevărul ştirilor mincinoase pe care i le dă despre propria lui soartă.. . mă posizione universale d da cui deriva la veritâ e rumanitâ dell'arte". ove abbia consi-Parlie ° °ndamente un carattere.712 a 24 şi urm. 680-7601 Pedagogul povesteşte Clitemestrei circumstanţele pretin a lui Oreste la Jocurile Pithice. Drame cu acest titlu se pomenesc printre operele pierdute ale lui Eschil şi Sofocle. Comic. ci o protestare împo--va confuziei de criterii dovedite de criticii înverşunaţi să găsea greşeii" de ordin ştiinţific ori tehnic în autori cărora admiraţia grecilor le statornicise un loc de frunte în educarea tineretului. mă nella cattiva imitazione. în „Riv.ale lui Horner• primul rând. E vorba de dificultăţile de interpretare prezentate de textele poeţilor. Anaxagoras şi cei mai mulţi dintre solişti). a' ^uesto impossibile pero puo mantenersi solo quando abbia sco C -l lmmag^ne e non di veritâ scientifica. Ka\ Tfjc TToiTiTiKfic).observă cu dreptate Albeggiani -Aristotele afferma che ii diffetto della poesia non consiste nella inesatta corrispondenza del pensiero ad alcuni daţi della realtâ. 14. Platon). Paralogismul la care se face aluzie pare a fi cuprins în dialogul dintre Odiseu şi Penelopa (165-248). 18. Albeggiani. XIII 75 şi urm. Atticor.fia verită" in Omcro e in Esiodo. ° 30. ed egli puo anzi far! i agire m condizioni fisiche che contradicono alle leggi dell'espe-v ... 27-28. tfotfC Criteriul corectitudinii nu e acelaşi în • x ci în poezie" (oiix f) a\j-VT\ 6p6drnc eoriv TT)C iiţjca . Martin Le ^ Pythiques d 'apres l 'Electre de Sophocle. Heraclit. 36.. Mai aproape de realitate mi se pare inter-care vede în ea nu ideea modernă a independenţei poeziei A 'ce consideraţie cognoscitivă sau morală. în anacronismul comis de poet.Contro queste confusioni . XXV 1460b 6. che venivano negaţi come errori della poesia. Personajul mut pare să fi fost Telephos. cit.. determinazioni codeşte che non 209 -----sono invenzione del poeta.XIV 1453 b31 şiXV 1454h7 31. II. Cf. '26 . segno codesto delle difficoltâ della dottrina della poesia come imitazione. De mersul calului se ocupă Anstotel amănunţit în De incessu anim.

. VII 49.-n 4.M. Nu ştim unde va fi Aristotel această spusă a dramaturgului.arch. Ilîada. „Cum spunea S of oc l e". dXXd 14 Amestecă-l mai tare . ../3isf. 137.Emp.Toţi ceilalţi . mathem..Când se uita la troienii rămaşi înaintea cetăţii d • ' * se uimea de mulţimea de focuri ce-ardeau pe câmpie . 1893 pn 39_<sn 37.X 316: ' 'V ŞTI T°I e "H v Kaico'c.I. pomenită în versurile 1 l-l3 ale cântului al X-lea: HTOI 6Y ec TieSiov TO Tpwiicov dGpTJaeic. încă de ştiut nu l-ar şti: căci tuturor le e dată părerea.Instituts".SO'KOC 8' eiu Trâoi T e TU K ia i (Sext. 6au'na£ev irupd iroXXd. alta. Că nu poate fi aşa.". Odis V '"Singură n'are parte. ei ydp Ta |id TUXOI TeTeXeo^evov/eiTTWv. l de cântarea din fluier şi nai şi de larma de oameni".Slut era la înf aţi sare". Iliada.) ab illis (i.să spună un lucru cu noimă. Kekule.. d. ca de obicei. 1460 b 11 şi.. fie despre zei.538bl6. punct de vedere moral. Ubereinem angcblichen Ausdruckd ' Lysipp. au\wv oupiyywv T' evoiiTiv 6'uaSoV T' dvGpu-nwv Trad. 1l-l2 .„Când e de hotărât dacă un lucru spus ori săvârşit de un personaj e frumos ori ba". Vors." etc.5. auToc 6[iwc oiiic oiSe. PIPPIDI 1461 a 32-33.• teŞtesiînrr capnoară n-are c o ar n e ". atribuita de Pliniu l ' -^ „uulgoque dicebat (scil.. mai departe..": icoi TO | iev ow aac)>ec oiiric TSev ou Se TIC eoTai/eiSwc ducjn Gewv.. xd icaieTo 'IXid8i irpo. nu-i om săl fi văzut. IX 202 (Ahile către Patroclu): fwpoTepov Se Kepaie. Apollo începe Ş1 lucide catârii aheilor. Lys. prin stârnirea E4l. Aristotel confundă acest pasaj cu începutul asemănător al cântului X (unde se spune că numai o parte din greci erau adormiţi). Adu.. ceea ce-i permite să releve o contradicţie între afirmaţia răspicată după care „zei şi războinici" erau cufundaţi în somn şi veghea lui Agamemnon.XI128. R. ac^ântluri „aleasă-urâtă" (oTTouSaiov . Seirac 8' evrui/ov eicaoTut 16 .Eviden .^?TmCl°rde milă ?j de frică.Cf. Murnu: ». Vezi.IVll.„Cum credea Xenofan". măcar că exegeţi de talia acordă acestor cuvinte o semnificaţie exclusiv estetica.Observaţi ase ciw^-aw7n.în Iliada.. eyxea Se ocf)iv 6p6' eiri oaupwTfjpoc eXT|XaTo. nici în stare să-l ştie.]Vaf. 1461 b 12-l3..în„Jahrb. 4. asemănătoare. VI 1450 a 30-31.Deobser-vat că argumentele de ordin moral a căror folosire o recoman a Aristotel în acest paragraf menţin discuţia pe un plan incompati ^ cu pretinsa afirmare a autonomiei artei salutată de cri i rândurile 1460 b 13-l4 (vezi nota). ab antimi^ f ^ T */ lactos quales essent hommes.deutsch. Versurile reproduse se citesc la începutul cântului al Il-lea al Iliadei: aXXoi |ie'v pa 6eoi Te K ai dve'pec iTnroicopuoTai Citând însă din memorie.cj>aO\ov) întrebuinţate doua 212 pentru calificarea faptei sau vorbei în discuţie. 33. o dovedesc.. 211 D. XIV 1454 'Fu§ă XXlVi^'§rrea lui Hector". a se quales mderentur esse" (JVar h" XXXIV 65.r va]oare.e. VIII.. d-eP . cred.p right or not". în Poetica.„Cum trebuia să fie"(iowc sus.. XVIII 489 = Hippj .l43 i"ritor să răzbune insulta adusă lui Chryses. 2. B 34).. După modelul e' ^ fi fost plăsmuită. J7iac/a.Care eP°peea e asimilată şi sub acest raport. impresionarea sS^tCitatorului: TO €KTr\T]TTeiv (1460 b 25).X 152-l53: . fie despre toate câte sunt aci pomenite.".. „Frumos ori ba'k(icaXwc fi H"H KaXuc).p. căci şi de s-ar întâmpla cuiva mai bine decât oricui ..Careînvăţacădesprezei nu se poate afirma nimic sigur: „Cât priveşte adevărul.. nota la ^v i460 a 15 30-31 o ' .Fragin... mai sus. Iliada.Plin. Cf. e înainte de toate morală. ţntâi catârii" (oupfjac [iev TrpwTov).Cf. „Versul despre arme".110 = DielsKranz.

„Trecură mai bine" etc.uic ' "u KaooiTepoio. tot astfel aliajului (de cositor şi alt metal) din SPU făcute pulparele i se spune în texte „cositor". Cf. 1923. Odiscea. „î ş i găseşte m o t i v a r e a ". adică ultima treime.Cf. 24-25. Oxford. înlocuind pronumele relativ oii cu negaţia oîi. în general. 10. într-un context fără legătură cu dificult"^' semnalată de Aristotel.fr. 9-l0. p. In Agorat. modificare de pe urma căreia răspunderea amăgirii cădea asupra Visului. 24. făgădui ala de a-i îngădui „să dobândească slavă".. versurile 14-l5 Diels: altjm 8e GVTJT' ec}njovTo. pomenit în dialogul platonic Ion. 20l-202).în Odiseea. în aceste condiţii. Cf. (U)pd T€ Ta TTplV CllCpT|Ta. PIPPID1 s sur ] 'histoire ct Ies cultcs de Thasos. XX 234: 34 Acolo opritu-s-a" etc. „P arte din el" etc. Potrivit arătărilor de mai sus.1461 b --ţii" (cu a^te cuvmte' mai mu^ d£ două treimi) > Odiseu părţi ale • ^ ^. 1 1 s~^. (TO nev oii KaTamj6eTai 6'n^pw).„în idealizarea adevărului" (irpoc TO (5eXTiov). Egger. 47 si urm. p.IV l şi urm.. 213 D.i cursul unei expediţii nocturne. asupra problemelor ridicate de acest capitol.35. după afirmaţia că trecuseră mai bine POETICA XXV 1461 a .22 ' u-x P P ! ! a s din Tasos.O Toarnă vin lui Zeus".-cu observaţiile din Introducere. 23-24.XXIV1460a27.. Odiseu spune tovarăşilor.X. echivala cu o minciună. Iliada.. TrapoCxwKev 8e TrXewv VD^ TWV Sxîo n°lpdwv.. executat ollgarhi (Lisias. Cu alte cuvinte.VIII7.. Se presupune. ar fi vorba de cunoscutul rapsod şi interpret homeric Glaucos din Rhegion. anim. Essai3. XX 272: TTJ ueiXivov (în textul Poeticei : xaXiceov) eyxoc. etcom/pt. 5. • * U-„O imposibilitate lesne de crezut e preferabilă' etc. 530 d. ' '' 4X Recherches pp.Empedocle. în această formă cu o schimbare (TOI în loc de oi) emistihul se citeşte în cântul \ versul 297 al Iliadei.1carios. 186 urm.. După o ipoteză a lui Rostagni. Penel opa e înfăţişată ca fiică a acestui Icarios. „îi îngăduim să dobândească si (SiSonev Se oi eiixoc dpeoGai). că în ediţia de se slujea filozoful (şi care era probabil la fel cu a lui Hippia \ cuvintele citate s-ar fi găsit la începutul cântului al II-lea în comandările adresate de Zeus Visului trimis să-l amăgească n Agamemnon (v. rămânea o parte" . TpiTaTT] S1 6Ti no'îpa XeX^111 ^ (în traducerea fidelă a lui Murnu: „. 187 şi. Singurul pas A . 36 Glaucon. refugiat l A& aCUm atestat ^n prosopografia tasiană e un democrat în 404 d tCna din Pricma luptelor politice din insulă.„La venirea în Lacedemona". J.260b22: TO Se peXriov de\ ^o^anjîavop. p 7 . I4717al5:irdv f| <t>uoic TI Sid TO dvayicaLov rroieî fj 8id TO | 3eXTiov. după Aristotel. 1460 b 10 şi urm.P/]ys. 54. 8-l5). Pouilloux. 3. După cum mixturii de vin şi apă i se ve°T£ h-snuit „vin". De gen. Hippias obţinea un înţeles atestat până astăzi de ediţiile Iliadei (XXIII 328). Aspiraţia spre „mai bine" caracterizează. întreaga viaţă a naturii organice. p.„Mulţumită unei bune despărţiri a cuvintelor" (Siaipeoei). Anevoinţa de a admite o asemenea posibilitate îl îndemna pe Hippias să citească (printr-o simplă deplasare de accent) 8180'nev în loc de 8(8ouev. 23. Ta irpiv nd6ov d6dvaT eivou.. XXI 592: Kvr. Iliada.H336b27: ev diraoiv dei TOI) ^eXTiovoc opeyeoGai ^uev TTJV (j)iJoiv. l (parjs )2). . De gen.în Uiada. trecură mai bine de ou^ ^ ale nopţii si numai o parte de-acum mai rămâne"). M..ev ev TTJ (j)\joei iiTrdpx^iv. „ 26. Personaj necunoscut . Margoliouth. II 52. Cf. Iliada.252-25-.The Homer ofAristotle. av tj SuvaTo'v. 1 rvrptinde ^" ""*----*PUte g pulpare de cositor". în gura Părintelui zeilor. aşadar. unei bune punctuaţii.„Pe dată făcutu-s-au" etc..( a explica în ce fel. Caf T.

manuscriptis Bibliothecae emis' Oxford' 1839' J' PP. p. Cu multă probabilitate un ditiramb al lui Timotheos. S. De veterum arte poetica ^ * 217 .. Trach. 13-l4. pildă. mişcarea. 17. „Până şi de metrul ei". urmat la oarecare Ubhdl d Kaibe1' Die Prolegomena ITEPI KfiMftAIAZ 11 4 Berii GCS' d' WiSS' ZU GottinSen' Phil. E părerea lui reprodusă mai sus. 41 . Eurip. Aristotel nu uită că forma ei narativă * ăduie epopeii o extensiune pe care n-o poate atinge tragedia.aceasta imită până şi realitatea fizică a personajelor glasul. Legătura acestuia cu Poetica a fost notată pentru întâia oară de J. 10). Museum".. VI 1450 b Io-. Cuvinte păstrate de un singur manuscris. pornind de la o scriere modernă închinată aşa-numitului Tractatus Coislinianus. Riccardianus 46 (cf. Tot atât de puţin cunoscut ca precedenţii. Klasse".singură între toate varietăţile de poezie . „O artă care nu lasă nimic neimitat grosolană "(T) d'iravTa uinou|ievT] ^oprucii).-hist. referinţa e o Din multe asemenea părţi". 595 urm. XVIII 1456 a 24-25. Actor de mare faimă. e numai aparentă. 1461 b 215 D. P i n d a r . Personaj necunoscut. p' 561 urm-> retipărit în Zwei Abhandlungen iiber die Theorie des Dram^ PP.. Originar din Chalkis în Eubeea. 7. tradus de Butcher: „vivi impression". 1009 urm. „Despre poezia iambică şi comedie". dar faptul că .Sosistratos.O dată mai mult. X (no.Mynniskos. contemporan cu Socrate şi cu Alcibiade (Xenoph. Rapsod necunoscut din alte ştiri .. 34-35 . mai departe.• XIV 1453 b 4. 55 1 -555). C. Cum s-a spus şi în cap. di Filologia". cum se vede • VXIV 1459 b 26 urm. 120 al colecţiei De Coislin. vezi Introducerea. De hexametru. 34. Apendicele II. Ci.Al aceluiaşi Euripide 1454 a 28. Asupra părţii pierdute a Poeticei. Contrazicerea cu 1459 a 19 urm. vezi nota la ^u a 26. despre care vezi mai sus nota la XV 1454 a 30. 1925. III 1 1). ' ' XXVI 1462 a 28-29. c coMggAgJLLLA POETICA XXVI1462 b Ce e concentrat produce mai multă plă1462 b ' â6potJT€pov 11610 1/).. A. Soph. „S ci l a".. pp. acest actor e pomenit ca unul din interpreţii obişnuiţi ai marelui tragic ( Vita Aesch. PIPPIDI 21. de Hardy: „La propriete de la vive Valgimigli: „vivezza rappresentativa".. 1l-l2 şi.. astăzi la Biblioteca Naţională din Paris). „Poezia tragică îşi produce efectul şi fără vreo mişcare".1 33-l86) . »întrucât e verosimil" etc. de 15.F.Mnasitheos din O p u n t . „Ci cum am arătat-o la vreme".. Ideea e dezvoltată cu mai Oedipul ^U'1 S of oc le ". Kayser. învinuirea (în spiritul cunoscutelor obiecţii platonice împotriva artei dramatic ^ vizează nu numai natura mimetică a tragediei (n iudaic e doar orice creaţie literară). N. Troad. pp. Cf.„Ri v.sn ls • Despre opera acestui pictor. în realitate. XXVI 1462 a 1 8 şi Introducerea. J. Cramer (care l-a şi editat în vo-ul intitulat Anecdota Graeca c codd..Callipides. . „Darul de a oferi tablouri pline de rfjssof Perifrază redă grecul evapyec. unde. dar examenul Bern pe care le Pune începe abia cu studiul lui Jacob ErS^nzung zii Aristoteles ' Poetik („Rhein. M. se încearcă o reconstituire în linii mari a concepţiei lui Aristotel despre comedie..403-406). 32. In mai multe rânduri. Landi. Conu. dusă la simpla înfăţişare a întâmplărilor desfăşurate pe scenă. contemporan cu Eschil. Textul abia amintit ne-a fost păstrat de un manuscris miscelaneu din sec. 19. „D i n Ore s te ". III. 11.. în care trebuie să fi fost tratate subiectele astfel anunţate. ^ Ca R eaL plde de intervenţia lui Aigeus'Mn '°63 Şi urm. boiul. 35 .

n.^ . reminiscenţe din învăţăm lui Aristotel despre comedie expusă în cartea a Il-a a Poeticei cum cuprinde ecouri din scrierile de teorie literară ale' l ' Theofrast. PIPPIDI Concluziile acestui din urmă studiu. comedia recurge la ceea ce se nu-60 fabulaţie. de vorbe având acelaşi înţeles (ou v w vu p ia). pp.. Ele ar putea forma obiectul unui studiu anume.Râsul de pe urma situaţiilor poate fi prilejuit de o asemuire (cu ceva mai rău sau cu ceva mai bun). după Kaibel.pe calea desfătării si a râsului . tre felurile poeziei. în primul caz. ori din lucrarea TTepi xa'pi/roc a lui Demetrios din Faleron. Caractere proprii comediei sunt: al bădăranului ai ^ f-n . poate fi prilejuit de o potrivire de vorbe (6 n w w \i ia). . spectacol. 4. cum ar fi includerea printre subdiviziunile genului dramatic a mimului. de o amăgire. Râsul e stârnit de exprimare sau de situaţii. . învoieli. Judecata se arată în doua chipuri: păreri şi dovezi. PIPPIDI 7. pot fi formulate precum urmează: Tratatul cuprinde. Pentru a înlesni o conlPara'. 1899). legi.săvârşeşte curăţirea acestor patimi. aşa cum figurează la începutul primului vo u Comicorum Graecorum Fragmenta (Berlin. ale trunni • emistui urmăreşte să ridiculizeze păcatele sufletului şi 219 D. a cărui apariţie e cel puţin cu un veac mai nouă decât vremea când a fost compusă Poetica. de un efect neaşteptat. Elemente ale oricărei comedii sunt: subiect • j • •^ i ' ^r<*cterp judecata. ci lucrarea unui autor mai nou. > Subiect comic e cel brodat pe o acţiune hazlie. care n-au f ~~~~""~~~~ cate de cercetări mai noi. • Comedia se deosebeşte de batjocură. în sfârşit de chipul cum se vorbeşte. şi care . Limba comediilor e cea obştească şi de rând. cazne. cum ar fi a lui A. în general).e. de o situaţie fără ieşire. ^^ dau aci o traducere neadnotată a textului în discuţie. Philol. de o vorbire dezlânată.„ . de vorbe formate unele din altele prin adăugirea sau înlăturarea vreunui sunet. 2 Prin compătimire şi teamă. izvorul lui direct n-a fost însă nici Aristotel. 3 Comedia e imitarea unei acţiuni hazlii şi neisprăvite. <în grai împodobit> osebit după felurile fiecărei părţi a ei. Aşa cum trebuie să existe o dreaptă măsură a hi '' de tragedii. tragedia istoveşte sentimentele "'moaşe ale sufletului. în care personajele sunt 1 ' acţiune şi care îmbrăţişează comedia. trăitor în sec. ceea ce urmăreşte e o dreaptă măsură a fricii. şi familiar cu operele Stagiritului... maica ei e jalea. en-are nici cap nici coadă. Dove '] sunt cinci: jurăminte.P. de vorbe stâlcite (cu glasul sau ceva asemănător). de tendinţa e a înfăţişa personajele într-o lumină defavorabilă. Câtă vreme aceasta cusururile pe fată. Aceasta explică în modul cel mai simplu pentru ce. Autorul de comedii e dator să pună în gura personajelor limba-i . I î. 1917. Harvard St c\G °^ Class.". de o oarecare întindere. l-46). trebuie să existe şi o dreaptă măsură a râsul * de comedii. de o situaţie avorabilă rămasă fără urmări. Ul stârnit 8. An Aristotelian Th ^ Comedy. . mimii -si dramele satirice. alături de vederi ce pot fi sigur atribuite lui Aristotel (în măsura în care nu contrazic doctrina lui despre dramă.. grai. muzica. Părintele ei e râsul. mărturii. în multe privinţe sugestivă şi pentru a pune la îndemâna ci i^ un document anevoie de procurat şi nu întotdeauna uşor de in. M. cea U^ • narativa sau dramatică. Alte amănunte în această privinţă nu-şi au locul în lucrarea de faţă. XXVIII. 218 MpNTARIU LA POETICA XXVI 1462 b Fragmentul anonim „Despre comedie" . de un dant nelalocul ini H ii " un om "m cei cu autoritate care nesocoteşte erese însemnate alergând după fleacuri. de flecăreală. ca şi cu ale Peripateticilor îndeobşte. sau de cartea h? * multe rânduri citată a lui Lane Cooper. imitaţie închipuită de oameni în acţiune iar nu povestită. fără îndoială. de vorbe dezmierdătoare. cea neimitativă poate fi istorică sau • w (la rându-i împărţită în didactică şi teoretică). McMah °^^" Second Book of Aristotle 's Poetics and the S ' ° ^e Theophrastus' Definition of Tragedy (în . . 9. nici vreunul din gânditorii abia pomeniţi. tragedia.D. care ar înfăţişa în strânsă legătură afirmaţiile Tratatului şi învăţătura lui Aristotel despre comic si comedie. documentul cuprinde referiri la idei ori realităţi literare proprii epocii elenistice. M. U1'di preţacutului şi al lăudărosului.

Riccardianus46 şi Pari sinus 2038. supunându-l câtorva observaţii. mijlocie (un amestec al amândurora). dacă are o oarecare întindere. TTIV oun^wviav al manuscriselor nu mi se pare inteligibil). în loc de K ard T d. conjectura lui Gudeman. ce raport va fi existat între această teorie şi opera lui Aristofan. 'AvGeî. Episodul e ceea ce e cuprins între două cânturi ale corului. Xu'aic 6' f| diro... pentru a-şi acorda plăcerea de a le găsi o soluţie. şi tocmai pentru a protesta împotn unei judecăţi socotită neîntemeiată îşi dă osteneala să consacr capitol al cărţii la care mă refer revizuirii opiniilor celor precedat. 1924.părintească dar făcându-l pe fiecare să vorbească după locu-i de origine. Wilamowitz. cu Welcker. oîoi/ roV. iJiroTiGdc (Parisinus 1744). dreXwv (pentru dirX w v). lepădându-se de acest element. nimenu nu s-a gândit până astăzi să-i ara e 1 An Aristotelian Thcory ofComedy. cântul intonat de cor. 220 APENDICI Variante la ediţia Rostagni IV VI IX IX XIII xv XV 1447 b 12 1448 b 31 1450 a 13 1451 b 21 1451 b 33 1453 a 30 1454 a 26 1454 b 13 1454b20 1455 a 32 citesc: 6id Tpinerpwv T] <TU>V €Traîy T\ TUV> eXeycîov. lecţiunea ms. De aceea nu şovăi să revin . vorbire. Lane Cooper citează câteva.lecţiuneamss. Elementul spectaculos e de o mare utilitate în special în drame. Propriul său examen . de pildă? La această din urmă întrebare. cu Rostagni. mai departe. caractere.prefer s-o spun din capul o nu mi se parc convingător. înclina spr gravitate). 11. K). nouă (care. Vreau să spun: chestiunea de a şti ce fel de exemple va fi folosit Aristotel pentru a-şi ilustra teoria comicului. Oxford. în partea pierdută a Poeticei. Cf. cu Bywater şi Butcher. <Xuoic> S' f) diro. de când criticii se trudesc să reconstituie învăţătura lui Aristote despre comedie. ca să mă exprim mai lămurit. Majoritatea editorilor preferă i/TroreSfi. f) iiaviicou. intervenţia corului. 224 . sau. cu atât mai bucuros c ' flea. episod. dar ale cărei merite mi s-au părut dintotdeauna exagerate1 . element spectaculos numai în unele. Ordinea cuvintelor e sugerată de versiunea arabă. Riccardianus 46. . Felurile comediei sunt: veche (care exagerează^ nota glumeaţă). răspunsurile n-au lipsit.profesorul american Lane Cooper a repus în discuţie una din acele probleme pe care filologii au câteodată tendinţa să le descopere. cu Gudeman.pentru TOÎC. Comentariul ^ p. Bergk. 184 şi. judecată. kv oîc icoi To. With an AduptuM Translatian ot'the „Trac fa fus Coisliniunus". întemeiaţi pe versiunea arabă. cu Gudeman. Apendicele IV. în loc de: f) aurtjv. 6e <TrevT€> dvayvwpioewc.în general defavorabile autorului Păsărilor. exod. cu Gudeman. cu Gudeman şi Else. Cântul c ceva ce ţine de arta muzicală: deaci se cuvin dar luate legile ce-l călăuzesc. eoTiv [ouoTaoic] f| SiTîXfjv. cu Twining şi Butcher. 223 II ARISTOTEL ŞI ARISTOFAN In jurul teoriei aristotelice a comediei Sunt mai bine de patruzeci de ani de când . T) auTwv 6TÎ<Xuaic>. completare cerută de CTTOTTOIOIJC din rândul 14.într-o carte fără îndoială utilă. Exodul este intervenţia finală a corului. K€XpT]VTai ^^ eîSeaiv wc eiireîv : wc. e o emendaţie a lui Vahlen. când e vorba de înrâurit sufletele (citesc: irpoc TT)V t|mxa-yuyiav cu Bernays. Părţile comediei sunt patru: prolog. Subiect. Prologul c partea comediei ce ţine până la intrarea corului. ştiinţa mea. oferit de majoritatea mss. XopiKov. cânt se întâlnesc în toate comediile.

ne des r>. într-un alt capitol al cărţii. pentru a deuce §radul de familiaritate al acestuia cu opera comediografului.. „întocmai ca în poezia tragică sau epică. nu fără comprehensibilă sfială. ceea ce-i creează obligaţia de a lua apărarea lui Aristofan împotriva unei învinuiri ce i se pare nedreaptă şi care ar fi. . pp. iată aprecierea pe care Lane Cooper tea reproşa unui critic de talia lui Butcher: „Ne putem crede a v ^ ^^ Aristotel va fi fost conştient de geniul şi de înd01 e imagjnaţie a lui Aristofan"2. Urmarea e că. de pildă. . Cf. dacă II i'ntâi poate întrucâtva da loc la confuzie. 1933. . 1927. ' Fale Să ti njţa. aceea ilnct m Ce masură o piesă ca Acharnienii. D.aceluia pe care Aristotel îl numeşte irpayiidTwv auaraaic sau [ixiSoc: înlănţuirea faptelor sau subiectul.433-472. de-a lungul întregului studiu de care mă ocup. nu se sfieşte să scrie.p.1880.l50. îndeosebi drama. Bernays. Lane Cooper o ştie şi e . dacă ar avea sensul pe care i-l atribuie învăţatul de peste Ocean.într-adevăr.„Historia". Autorul pare a fi uitat că admiraţia l ' pentru Homer şi înclinarea-i spre teatru nu l-au împied' nat0n exercite critica asupra unuia şi a celuilalt4. ca şi * • ' l Af* a oricărei comedii.. 61450 a 18-l9.Um<lra. 1955. sau că n-ar fi preţuit după merit pe Safo s ^ Pindar! Singura întrebare pe care ar fi trebuit să şi-o pună L Cooper e astfel singura pe care nu şi-a pus-o. 101 a^eea a înşiruirii de judecăţi favorabile asupra acestei opere. . Nici metoda care consistă în numărarea pasajelor unde numele lui Aristofan se întâlneşte în scrierile filozofului.p. .ARISTOTEL ŞI ARISTOFAN „—-— are în materie.pp. 3X0. tendinţa de a face din intrigă „începutul" si „sufletul"7 oricărei tragedii. şi nu a unei calităţi"6. domneşte astfel în el o permanentă 2. iar ţelul fiecărei vieţuiri .P• IX. în măsura în care a pune în cauză sensibilitatea artistică a lui Aristotel. Aceasta nu-l împiedică pe Lane Cooper s-o înţeleagă ca şi cum ar privi meritele literare ale comediografului. . aşa cum narp . • w . Vicaire. vreme ce. apare firească.n-au nimic a face cu de gUraAChestiune care ar fi trebuit să reţină atenţia autorului. PIPPIDI confuzie între interesul posibil (şi chiar probabil) al faţă de creaţiile Comediei vechi şi propria-i teorie a d * °tel nu-i în funcţie de gustul literar al filozofului si f *™ — ^^ Care puţin discutată. De aceea. Această importanţă decurge în mod firesc din concepţia după care orice creaţie poetică ar fi „imitarea" sau „reprezentarea" realităţii. j.rSă '' ^ .Berli„. Zwei Abhandlunxen iiber die aristoldische SD^a. cea de-a doua e cât se poate de limpede şi de precisă. grecques". în comedie Aristo 4Rep. VII. M.1X10 ye TIC \it Platone. era făcută să "^lFC7p rt . ca lipsa oricărei menţiuni a poeziei lirice în paginile P0 f vrea să spună nici ea că Aristotel ar fi rămas refractar acest '' ^ de frumos literar.. 225 D. 124-l30. 5 1450 a 16-l7. P. toate par oarecum străine problemei şi. Duchemin. şi iată şi o frază spicuită -puterea ^-era! _ jn Introducerea la Poetica aristotelică a lui P6 nmvflter Dacă învăţătura sa despre comedie ne-ar fi i aram D]™"-l " ' I -° f j „gsit fără îndoială că se potriveşte mai bine Comediei aJu ' £t Operei lui Aristofan"3. Abia dacă trebuie să relev că. mă văd silit să trec la o serie de desluşiri tot atât de elementare şi ele. • .Bassi. Anstotle'«-n. 4. mai . a unei realităţi posibile potrivit legilor verosimilului şi necesarului. Până l ^0ncePţia aristotelică despre comedie? De la începutul s arşitul capitolului. 30Xf0rd eory°fpr>etryandFmeArt. fiind o imitaţie a vieţii5. fanând de la critici atât de deosebiţi între ei cât pot fi PI aton şi sin *ian' ^cero ?* Sf. Ion Gură-de-Aur. 1932. ^ă decât vederile-i teoretice asupra comediei. LXVIII.ca să folosesc cuvintele autorului nostru -. legătura cu subiectul rămâne discutabilă. Oricine a avut prilejul să citească cu oarecare luare-aminte Poetica n-a putut să nu fie izbit de importanţa atribuită printre elementele constitutive ale dramei .pp. cititorul are impresia că nici unul din argumentele invocate nu-şi ating ţinta. J. după aceste observaţii elementare. Pluton ct l 'heritage de la l fit. 1940.75-l23. VI. în realitate. . Pluton critique litt<ţraiie. „Dioniso".X595b9:«ziToi. VIII. 12-37. „realizarea unei fapte. până la sfârşi tul demonstraţiei..pp. J.

. 226 ARTSTQTEL ŞI ARISTQFAN • triga sau economia ansamblului ca fiind principalul safis°cotl t-tativ. ţateî»e • . ca unul ce-i poet întrucât săvârşeşte o imitaţie iar de imitat imită acţiuni (iiorrvnic Kcrrd TTIV |iiim.. acea cţnjoic proprie pe care orice fiinţă sau lucru aspiră s-o realizeze14. p. şi numai în al doilea rând imitaţia unor sent ^ (Tfden) şi a unor caractere (11671). cum se întâmplă deseori. "vechii şi noii comedii9. după Aristotel. urmez tiurcn uiiuu»"1". se poate trase închpJmente .. Această ' punere e atât de adevărată încât. vorbind de poezia tragică.. • w .53.16 Se TeXoc ^£Y diravruv). trebuie teoria c° aiuns de elastică" pentru a îmbrăţişa deopotrivă să & .. p . în care.U£jicioasă constatare nu-l împiedică sa presupună că . filozoful nu ne spune . pornind de la grosolanele improvizaţii numite „cânturi falice"12 şi trecând prin transformări pe care. Faptele şi subiectul se dovedesc a fi astfel rosto tragediei. Tf|C TpaywSiac. după toate pr C h'l'tătile idealul Stagiritului în materie de comedie trebuie să ^r° n compromis" între calităţile celor mai bune comedii ale ţi IO J l »* '1(1 vechiului şi noului repertoriu .aiv COTIV |ii|i6ÎTai Se rac TI pd£ e icI:>). ci a unei acţiuni şi a vieţii (uiu-noic COTIV oxfic dv0ptoTTuv dXXd Tîpd^euc K oi (3(ou). comedia (ca şi tragedia de altminteri) cunoscuse o întreagă evoluţie1 l .7 1450 a 38. Despre înfăţişarea cea mai nouă a comediei. ţelul fiecărei vieţuiri fiind realizarea unei fapte. txcellen ''^ "We sllou^ expect t rom him a theory elastic enough to cmbrace the io °f each tyP6 of comedy. Cf. 15 1451 b 27-29. . La fel. ci nu a unei calităţi.. într-o fraxă de intonaţie gene V nu şovăie să proclame că „plăsmuitorul" care e poetul cată să f ' mai curând plăsmuitor de subiecte (TWV p. 1460 a 6-8 şi Platou. ... 194a28."8. •" nou u i-z^.dacă-i pare a fi atins ţinta ultimă a schimbărilor ce-i erau hărăzite. iar rostul e mai însemnat decât toate" (TOI iipaY^aTa Koi 6 (ruGoc TeXoc. 61 b: 8eoi.cum o face pentru tragedia timpului său . autorul mărturisea a nu le mai putea reconstitui13. în momentul când îşi scria Poetica. 227 D. . iar fericirea şi nefericirea decurg din fapte. M. filozoful are în vedere drama în general. rer and ^e best of the later plays" . PTPP1DI Bătând Aşa cum am avut prilejul s-o amintesc i că poezia trebuie să fie înainte de toate imitaţia n (TfpdynaTa). ca şi despre legăturile dintre tragedie şi comedie sunt totuşi suficiente pentru ca. Din nt .a asa cum fjgura în partea pierdută a Poeticei. „Tragedia -. Q ''P-27: »Perhapshis ideal in comedy would bea compromise between the ţl Ts tioXXac f| rpaywSia eiraxjoaTO. pentru a ajunge la forma-i evoluată din veacul al IV-lea. nu pot să nu observ că a face o asemenea afirmaţie înseamnă a uita că..aplicând acesteia din urmă câteva din judecăţile emise asupra ce ei dintâi să putem fi siguri că-i interpretăm corect gândul. Phucd. dar fericiţi sau nefericiţi după isprăvile fiecăruia. acel de care toate celelalte depind. ^ ^ ^^ gândeşte să ne-o spună) că. Cu tot respectul cuvenit autorului atâtor studii asupra esteticii lor vechi.sună acest text important16 . nici să tragă concluzia (pe baza roduc. Aşa se şi face că cei ce săvârşesc imitaţia n-ofac ca să întruchipeze caractere. . both «the old» and «the recent»" ^ of the U ..Mefaph.IV 1015a 10.nu-i imitarea unor oameni. uPur[ante tot mai mari atribuite subiectului sau conţinutului. Precizările lui despre dramă în general. • fc ulcueierea 05 potrivit modulul sau de a concepe devenirea fenomenelor l't transformarea acestora s-ar fi produs în sensul unei imn™-t are' ... La ranuui i /. ci îmbracă cutare sau cutare caracter ca să săvârşească o fapta sau alta. Acelaşi lucru rezultă şi dintr-un pasaj referitor la tragedie...\j6uv) decât de stihu ' (TW v ncipwv). 47 (6). Aşa se şi face că oamenii sunt într-un fel sau altul după caracterele lor.

jfloc e exemplu. cu f t i'se va fi înfăţişat mai demnă de a sta alături de drama tip. Că. analog entimemei retorice şi făcut să exprime-dacă nu adevărul.. Rezultă din ele că.cf. nu uită * precizeze că.. A'__. 1450 b23-24. fac obiectul unor prescripţii d' ^ ^^ minuţioase.aKo6ai^iO!/(a tv Tipări eoi i v. Jui»s s d ai hă pentru intri igă. Altfel cu cât într-o comedie era mai multa intrigă sau acţiune. '. Mă mulţumesc să amintesc că priveşte subiectul ca pe un cadru ideal.îmi voi îngădui să nu împărtăşesc hotărârea cu care proclamă această opinie greşită. • ^ . înăuntrul căruia acţiunea eroului îşi desfăşoară urmările cu rigoarea unui raţionament. ci mai trebuie ca această intrigă sa fie condusă 1 ° care.. m altă împrejurare. U 197b4:r) Se eu6ai|jiovia irpâ^ic TIC. nesocotind conjecturile lui Van ui.. fără de care nu poate fi concepută nici o operă de artă. • ~ liV . nici nu se sfâ A . precursori ai comediei noi pe cale de constituire? Fără a sta să facem speculaţii asupra structurii comediilor sale pierdute.e o mare idee e.Cataudella.1.. şi f-•' b21. 1914. Zielinski. 1932). aceasta e aceea ce oglindeşte geniului său"19. 49. • r . r^ a 16.* \ 70 • ~ i w. 275 şi urm. nu i uc aiuns QQ ^-i _-. 3°~32. Pe plan estetic. Care era însă. M. 1453b 1l-l3. D/e Gliederung deraltattischen Komoedie.1453 b 4-6. Lu comediegrecque. Afirmaţia e atât de adevărată încât nimănui IU-lV3 trpp ' • ' ace . p.o dată mai mult -e iară legătură cu problema care ne reţine atenţia.Londrd. admira realizarea tot mai ^a*C * 'ta a unui proces de imitaţie urmărind să reprezinte pe ^6Sa^ /-tiune nosibilădupă legile verosimilului si necesarului. întrucât imită o acţiune. în paginile Poeticei. Paris. . la baza Lysistratei sau a Cavalerilor ' * 6ma' ' ea comică şi deci un subiect. aşa ura am descris-o. în mai mare măsură decât risipa imaginaţie cu care o pune în scenă. Pri£inoftheAtticComedy. care determină detaliile. potrivit unei concepţii * ru. Cf.^ • . _ e drama se înfăţişa ca forma cea mai înaltă pe care o PentrU. cu atât trebuie să i se fi părut mai perfectă17. cu un silogism particular poeziei22. Dar .Denis. ca să mai fie nevoie să stărui asupră-i. această rigoare echivalează cu coerenţa... crenă o atuuuv/ ^ ^ ^ l Poeticei era înclinat sa aprecieze m chip deosebit comea--i căror structură se apropia mai mult de drama ideală. J.şi 1450b3^. Krăca poezia şi.& Upăca . dacă Lane Cooper se crede obligat a se depărta de ceea ce singur numeşte „a common opinion". în acea parte a operei care ne-a ajuns .. din acest punct de vedere. poziţia lui Aristofan faţade autorii contemporani ai Stagiritului.ţuirpa^ia yap.pp. . ^'Pzig.şi care trebuie să fie cea mai reprezentativă-rolul subiectului în economia fiecărei piese e mai puţin însemnat decât acel al „divertismentelor" care. 1886. „Elementul fundamental al oricărei piese a lui Aristofan . la fiece pas. ^ ^ . 1450 b25-26. trebuie să fie imitarea u ' acţiuni „unice şi întregi"21..' . '"^s/arf.^ ' "" *^Şesc la mtamplarezu şi m legătura cu care. p. pe plan logic. cine se va gândi s-o ta xd Rămâne însă de văzut dacă acest subiect se numără printr ^ despre care filozoful crede că nici nu încep. totel. e neîndoielnic că. Aceasta e o constatare asupra căreia cei mai mulţi critici sunt de acord18 şi.acel posibil sau acel probabil 20 1450 b 32-34. Se cunoaşte prea bine importanţa acestei reguli.Q. 198l99. formulată pentru întâia oară în teoria aristotelică a dramei.v.^rm mmte s"° tăgăduiască. şi a scrie 17 Pe r 18 Cu^lgatextelecitate. nici absolutul . PIPPIDI o piesă pornind de la o idee comică nu înseamnă construi această piesă potrivit exigenţelor unei doctri^''^^^^ pentru ca o comedie să fie socotită buna nu-i rlp o. 228 ARISTQTEL ŞI ARISTOFAN H rile acestea sunt destul de limpezi pentru a nu avea A ornentariu. în dramă chiar.scrie el în această privinţă . şi 1453 a 12. întrerup desfăşurarea intrigii.W" Hardy (Paris. Th.. ^ C°nvford' n.K. 229 D.Pentru ideea că fericirea e activitate familiară lui.

3. în aceeaşi ordine de idei.p. cit. nu argumentul că un zoolog ca ui Datatului Despre mersul animalelor trebuie să se fi arătat Cf . M.. 99. şi. ceea ce revine ne ca. * 1454 a 33-36. quand celle-ci a fait son apparition". Stăruinţa cu care Aristotel revine asupra acestei din urmă propoziţii. H60a34.1 00 . iarăşi. ipoteza lui Lane Cooper după care. una va face sa vorbească sau să făptuiască un personaj dat. dar pe care l-ar vrea lăsat la o parte de autorii dramatici. „Dans son schema general . 40: „Could the zoologist Aristotle have overlookcd far-reaching knowledge of ornithology displaycd . e semnificativă pentru atitudinea Stagiritului faţă de fantastic. pp . rezultatul pe care-l urmăreşte e tot vero-cafe ° u necesarul. desfăşurate d mi-ar putea schimba părerea. sub forma unei comparaţii între poez' '"• istorie. p. dacă ţinem să rezolvăm obi^r^ Ule să~! ^iv rvi^T problema ridicată de învăţatul american: e ceea ee s-ar Unta teoria universalului poetic. şi T. M .p. 31 Op. Ceea ce se desprinde din această primă constatare e că „poezia e mai filozofică şi mai aleasă decât istoria: pentru că poezia înfăţişează mai mult universalul. W6eStf°n. .. 31 .istoricul şi poetul nu s-ar deosebi între dânşii „prin ace?* că unul se exprimă în proză şi altul în versuri". aşa cum e expusă în capit ie?nunii Poeticei.. bărbaţii şi femeile cântaţi de poeţi se ridice la un nivel reprezentativ pentru întreaga omenire.31. Asupra unităţii şi integrităţii subiectului. 1960. cum se ştie. 1887. citind: kt aurou 8d ^uGudemanşiRosiagni.L. Pippidi .23. afară de cazuri excepţionale. ne dă putinţa să ne închipuim genul d FU spre care i se vor fi îndreptat preferinţele. Ci. Analecta Orientalia ad Poetican Londra. în bine. „în înlănţuirea faptelor nu ebuie. D . PIPPIDI sensibil la cunoştinţele ornitologice. altfel spus. Si aici mă depărtez de ediţia Hardy. Formarea ideilor literare în an tichitate ..21 1451 a 3l-32. precizând o dată că locul miraculosului e în epopee27. înzestrat cu un anume caracter. iar celălalt fapte ee s-ar putea întâmpla" (T6 v |iev Ta yevd(ieva Xeyav TOI/ Se oia âv ye'voiTo). de bună seamă. p. Theophraste a pu appliquer â la Comedie Ies idees n^orjedes peripeţie tragique. nu se poate trece cu vederea faptul că recenta descoperire a unei noi piese de Menandru ne-a dat putinţa să urmărim de aproape ap icare acestor percepte la intriga unei comedii vădit influenţată de învăţătura aristotelica e ^ dramă. Păsările ar fi avut cele mai multe şanse să placă filozofului30 mi se pare foarte puţin plauzibilă. e Me/ia/îJer2(196()). In aceste condiţii. dimpotrivă „pentru că unul înfăţişează fapte aievea întâmplate.observă Jean-Marie Jacques în Studiul/intr^is1tote ediţia Bude. 231 D... şi care. După această te ^ formulată. „aşa fel ca spusele sau faptele fiecăruia să S//I1J ^^te de verosimilitate sau de nevoie si. în aceleaşi împrejurări. et assigner â la peripeţie une place delinie en liaison a c^j/e» /" cinq actes. Anonimul citat de Margoliouth. the Birds might be gest numberof his excellences on either side". ^ ă peurnK|elui 22 „Poesis syllogisrnus est compositus ex imaginatiuis" avea sa spu ' \^s Aristotel. ^^graf Chestiunea mai are însă un aspect.. rfe„ ^ a 37-l454 b 1.la construction du Dyscolos reflete Ies ldeeS "ur|es sur Ies pieces comportant Seoic et Xvîoic (PoetiqueXVIU 1455 b 24). 230 ARISTOTEL ŞI ARISTOFAN pentru a face credibile întâmplările şi făpturile la care cârmuieşte caracterele personajelor e aceeaşi ieste intriga. câtă vreme istoria mai degrabă particularul" (f] nev ydp iroirioic (idXXov Ta KaSdXoi'. 175 şi urm. oglindind puţinul interes al lui Aristotel1 * *' satira individuală.j^te 'sur ia pieces d'Euripide. o faptă să ^l6 după alta după criteriul verosimilului sau necesarului"24. ca şi în rău. sa-şi facă loc nici un element iraţional"26.B. f| S' ioTopia Ta ica6' eicaoTov X ey ei). dintre toate piesele lui Aristofan. element a cărui înrâurire asupra spectatorului o recunoaşte. anevoie de crezut".. „« o relor eroilor.cum am avut prilejul s-o scriu în cartea mea despre Formarea ideilor literare^ ~ posibilităţile permanente ale firii omeneşti: virtualităţile sufleteşti ale unei umanităţi exemp are. pe care nu pierdem din vedere. ei. vezi şi 1451 aj 6-l9 şi 1450 b 27. până acolo că-i sfătuieşte pe aceştia din urmă să prefere „întâmplărilor posibile. aşa cum e verosimil sau necesar să vorbească sau să făptuiască orice om înzestrat cu acelaşi caracter. » A„\ ini deznodământul intrigii trebuie să se datoreze La ranoui im. altă dată că intrigi de felul acesta nici n-ar trebui luate în consideraţie28.^26-27 81) 1)1 toco v ' ' me the lar P 27' "^ AristoPhanes is both «old» an «new».. Paris. şi nu unei intervenţii divine Z3. . câtă vreme cealaltă se mulţumeşte sa consemneze „ce a făcut ori pătimit Alcibiade"32. pe cele „imposibile cu înfăţişarea de a fi adevărate" (TTpoaipeîa6cu re Seî dSu'vaTa e'ucoTa nâXXov r\ SuvaTa dTu6ava)29. Ceea ce se statorniceşte în aceste rânduri drept materie proprie poeziei sunt .

Din acest punct de vedere. despărţea această comedie de o operă ca a lui An-pătrunsă toată de atmosfera de criză abătută asupra Atene 38 1449 b 5-6. 39 1449 b 7-9.ni se spune despre el în capitolul IV . Cav. lasă să se înţeleagă că primele manifestări ale Muzei comice ar fi fost nişte „mustrări" (4>o'yoi). Ele ne permit să întrevedem şi abisul care.înlocuiesc simplele recitări al*11116 " Un Pentru a ne restrânge la comedie. 40 1451 b 1l-l4. m c cepţia lui. 144. Cf. în tratatul său. Fxra a fi stăruit prea mult asupra acestui punct. lui Epiharrn f CCStpas atribuie în chip explicit meritul de a fi compus pentru înr'^ " subiecte: u\j6ouc TTOUÎV). Margites e ceea ce-s tragediile faţă de ffiadaşideOc/j'seea"36. ei şi că o bună parte din critică respinge reconstituirile lui ca e temei ). în aşa măsură că. o menţiune specială acordă Aristotel lui Crates. Totuşi simplul fapt de a fi construit intrigi n-ar fi f ^ ajuns pentru a asigura acestor precursori renumele de n ' ^ comediografi. pomenită mai înainte. în raport cu comedia. în legătură cu care observă că „autorii (comici) nu dau personajelor numele alese decât după ce şi-au clădit intriga cu întâmplări verosimile.. compuse în versuri iambice ar fi dăinuit până ce un poet de geniu. în special.n felul lor. avea să arate contemporanilor săi calea viitorului. pentru a ilustra teoria universalului poetic. după autorul nostru. nu găseşte exemplu mai bun decât al celei din urmă. ai cărei eroi. citat mai sus p. alături de acest merit. singur le deosebeşte de întâmplările vieţii de toate zilele. renunţând să mai compună. ca poeţii iambici.într-adevăr.. onoarea de a fi făcm C°rului-decisiv ar reveni. PIPPIDI importante. 52-53. alţii . şi mai sus pp. trebuie să ne depă-r • rrnonia trăsăturilor şi prin statura morală. mai sus pp. M. urmat de aproape de contempora^ 1°^ Formis38. ne dovedesc cu câtă coere t" Aristotel problema originilor dramei şi cum . Aceasta e P u tragedie. in partea u poeticei. după ce ne spune că la originile a"noezia s-ar fi împărţit potrivit firii poeţilor (unii . Se poate spune însă că această condiţie e subînţeleasă ori de câte ori. . Aristotel ne dă totuşi suficiente indicaţii pentru P S tea reconstitui gândul. dacă. pe seama unui individ sau a/fu/'40• Puţinele preciziuni ce preced sunt de ajuns pentru a ne a putinţa să înţelegem către ce soi de comedie se îndreaptăinteres lui Aristotel.. 9l-92. aceasta e Uflt ina ' nentru comedie. cu alte cuvinte atacuri personale prilejuite de gesturi sau de atitudini repre-hensibile din punctul de vedere al societăţii35. dându-le posibilitatea să admire pentru întâia oară anticipaţia unei comedii. 33 Pp. 133-l35. nu l-ar fi avut si pe de a fi conferit incidentelor alese pentru a fi aduse ne «n FC *cenă caracterul de generalitate propriu creaţiilor poeziei şi care.sufletele de rând ne ale celor vulgari). ci comicul (oii 4>o'yov ă\\ă T 6 yeXoiov 8paiiaToiroifjoac). 36id7Ui4şiurm37vTb37-l449a2.in the Birdsl 32 1451 b l-7.„a turnat în forrne dramatice nu invectiva. Oricare ar fi valoarea acestor informaţii asupra începuturilor teatrului în general şi ale teatrului comic în particular (e de ajuns spun că Aristotel atribuie paternitatea lui Margites autorului j.HP«IO filozofului asupra unui subiect din cele mai 1461 b 12-l3. Aristofan. ale cărei personaje trebuie să îmbrace l^eVaI / r HP generalitate în stare a le face şi pe ele reprezentative aracter u& 5 . ele au în orice caz meritul de a ne face cu-e VP. su un c degrabă aşa cum ar trebui să fie toţi oameniiJ4. a prins să trateze teme cu caracter general şi să închege subiecte" (ica9dXou TTOULV n\j'0ouc KCU Xdyouc)39.teoret' C°nsidera o făcea să dateze din clipa în care un rudiment de * lStor*c-uu9oc sau un Xdyoc .naturile nobile • %ave .. în loc sa fie ca toţi oamenii. Asemenea atacuri.imitând faptele oamenilor aleşi. despre care ne informează că „părăsind invectiva iambică (altfel spus: comedia de atacuri personale). °mentariul.10-l1. 233 D. Acesta . Astfel. 537-539. autorul poemului eroicomic Margites. Cf. xact and 232 ARISTOTEL ŞI ARISTOFAN semănători cu fiecare dintre noi. vorbeşte de tragedie sau de comedie.

în alegerea şi exploatarea t******1 comice. oricât de mare va fi fost admiraţia pe care . a'f. cum am văzut. 44 1452 h 38 şi comentariul la traducerea Poeticei. în gândul Stagiritului. IV 381 b 6.inspirată de viaţă şi ţintind să dea iluzia vieţii42 . H- . 46Rostagni. Aristotel vrea să vadă intervenind acelaşi senii Cmelor omenie (4>iXdv9pu TTO v).169-l71. Tocmai această concepţie a comicului. ci numai „a or ce ^ac din ridicol o parte a urâtului" (oi) neVTO i Kaxa -rrâoav dul °V> a.PP°se that the critic must have condemned trie poet tor insufficient **£<iHţ)n f\f UN 4214 nis comic material is pure interence. judecând după distincţia pe care cu un. pe care texte citate înainte ne-au permis s-o întrevedem în liniile-i esenţiale. Astfel. aspirând toată către o rege-cuiz*)Ucn igpe care nu osteneşte predicând-o. 11 194 a 21. 20-21. mai sus pp. II 58: „parcendum maxime est (in ridendo) car/fa» no şi observaţiile lui Rostagni.1601 S av Tic ic ai <k TWV twnuSiwf TWV TiaXaiwv 1° Tolc nev Y"P T!V YeXolov f) aioxpoXoYia. cât propriilor sale vederi teoretice. deşi fără nădejde.. De or. e ceea ce face că. . Cic.a'^eche ^ „ouă: n între aioxpoXoy ia şi uirovoia. aproape dureros.în alte privinţe Aristotel a putut-o simţi pentru geniul lui Aristofan.pp. nu-i greu de li^. comedia. PIPPIDI urâţime de un anumit fel...& 14. filozoful a ştiut să fie interpretul lucid al gustului vremii în care trăia şi că evoluţia ulterioară a comediei avea să confirme justeţea intuiţiei sale.şi ţâşnirea fanteziei aristofaneşti.. care o distinge între ^ ceCâ ° mice ale tuturor timpurilor. unutn. La Poetica di Aristotele2.conre u o £TTalS£Uti«v0lP TOU eXcvGepiou iraiSia Sia4>€p€i if)C TO\) dvSpaiToBw'BouC. Kal au T ^ T(J„ Kaivw>'' tcai diraiSexÎToxj. şi pe care o ilustrează cu pildele.. nici micile mizerii ale Potriva împotriva cărora ar fi deopotrivă crud şi neomenos să^1816-l1^' aspri. 21).^ să fi plăcut nici ea lui Aristotel..p. că (as * cum s-a remarcat cu dreptate) o asemenea îngrădire a ridicolului din partea filozofului corespunde nu atât stării reale a comediei în zilele când scria Poetica. se găseşte formulată cu o limpezime remarcabilă într-o definiţie care lămureşte definitiv incompatibilitatea dintre arta „gândită".^ T°^ aî°Xpou eoTi TO yeXoîov |idpiov43). şi în acest domeniu. pentru ca să înţelegem că.. unej bune părţi a societăţii ateniene. urmat de Rostagni. Aceasta revine a spune că. . Cf..234 ARISTOTEL ŞI ARISTOFAN războiului peloponesiac..e o chestiune ce n-are să ne preocupe astăzi. e „imitaţia unor oameni neciopliţi". sortite să-şi găsească aplicarea abia cu apariţia Comediei Noi46. s-ar putea adăuga că libertatea de limbaj a lui Aris ^ ^.. mica problemă literară ridicată de Lane Cooper nu pare să comporte alta soluţie decât aceea împotriva căreia a comis imprudenţa să protesteze: examenul atent al Poeticei nu lasă îndoială asupra concepţiilor lui Aristotel în materie de comedie. ţâşnită din opere poarta pecetea acestei actualităţi în întreaga-i structură: actuali ^_ preferate sunt întâmplări deale Cetăţii.p. ifannupa^ 47 La cele ce preced.-" 45 Cf. y ^ 34. jierar6 & . cit. Nicom. accentul aspru. Păstrează dXXd. în anii prăbu-sU^ieCi • dintâi Ligi maritime. ce n-aduce durere n ^-(dudpTnjJid TI icai aioxoc dvw'Suvov icai oij ce înseamnă că.cu câtă dreptate. preconizată de filozof . un e s şi bibliografia subiectului. între concepţia-i despre comic si aceea a acestuia din urmă distanţa era prea mare ca să ne mai îndoim încotro îi vor fi mers preferinţele41. TOIC 6e nâXXov T) ^ ou (ii^pov TaOra irpoc evoxr|uooxivr|v (Eth. Phys. mai departe. . personajele ei se numesc Socrate si Euripide şi Cleon.. Cel mult s-ar putea adăuga că. să sa ţintească nici viciile sau defectele particular de^rave r cărora exista arme mai potrivite).. De va fi având sau nu dreptate.Larânau' "dicolul e definit de acelaşi text ca fiind „un cusur şi o 41 A înţeies.M. 235 D. din orice punct am privi-o47. care. în Tândul 32. n-ar avea câtuşi de puţin ca scop imitarea "totalităţii aspectelor oferite de o natură inferioară". Ţ aS a nu^ împi£dică pe Lane Cooper sa scrie. în cazul special al c ^ diei. Aceasta revine a spune.op. Meteor. E de ajuns să apropiem această din urmă ei'urare de rândurile din Poetica unde se recomandă comediofului să se deosebească de poeţii iambici ferindu-se să compună seama unor anumiţi indivizi. idealurile pe care le apără oglindesc l c .dXX'd. şi aceste concepţii nu sunt favorabile autorului Lysistratei.. Potrivit acestei definiţii. e citirea lui Castiglioni. făcând din realitate pretextul unor scânteietoare improvizaţii şi deformând-o până la caricatură. lecţiunea manuscriselor." (Op.. îngrozită de presim-tastrofei apropiate. din care în altă parte a Poeticei face ^ ^ diţie esenţială a emoţiei tragice44 şi care. trebuie să slujească deopotrivă ca frâu şi justificare a râsuf" pe care-l stârneşte45. LIII. 49a 16 Şi urm.

. Theiler.avea să fie formulată de gândirea ere t^ Pentru creştin.că faptul ar P. De aceea pentru intelig ^ ^ opusă poeziei. ^nruiUlŞl De aci se poate trage concluzia că Aristotel era st •" concepţia deplinei raţionalităţi a istoriei. iarăşi. se afirmă cu şi mai multă tărie la Augustinus. ceea ce deosebeşte pe istoric de poet nu e atât împrejurarea că unul se exprimă în proză. Materia e^1S are a spune. ceea ce înseamnă că. pp providenţă în gândirea greacă a sec. în plus.a ^^ -^<-<l' /a philosophie de I 'histoire d 'Herodote.în unitatea organică ce l conformarea la legea verosimilului sau necesarului -" ^ fapte riguros determinate de raţiuni logice şi cauzal 3 n'Ulr^ apare filozofului ca domeniul prin excelenta al rom-.IV21. dimpotrivă.. f nimb. aşa cum e opusă şi ştiinţei. cât mai es ^aptul de a povesti.haeres. iar al 011ea. altfel spus. în des a aiternează nu o dată cu ininteligibilul. ci a unei epoci. X 1452 a 17-21: râura 6e Şei uu'Oou.M.• al accidentalului. în neputinţa bietei lor minţi de a cuprinde şi înţelege legătura şi armonia lumii..în ochii căruia Providenţa c factorul deterrn' al evenimentelor şi îndreptăţirea oricărei existenţe4. de unde totul purcede şi unde totul aspiră să se întoarcă „Orişice lucru îşi are înţelesul în Dumnezeu": nihil cauum neque sine signo apud Deum proclamă Ireneu3.există una ce nu mi se pare a fi reţinut de ajuns atenţia cercetătorilor şi al cărei interes nu va scăpa nimănui. mai exact a tuturor s lmentelor petrecute înăuntrul unei epoci în legătură cu unul s.în opera lui He«ao«-alt prilej.totul * ^ şi faptul întâmplător se poate încadra în viziunea sintetică a obâr şiei divine. logica istoriei e mai puţin vădită: area evenimentelor hazardul joacă un rol considerabil. în „Eirene" ... primul. Cum am arătat însă cu alt pn ej.închinat unei comparaţii între poet şi istoric si postulând superioritatea celui dintâi asupra celui de-al doilea.nu ocupă desigur Locul cel mai i P h• * . . 6ia4>epci ydp TtoXx) yiveoGai ra'Se Sia Tflo£. Amândouă se "" e g jn Ceea ce trăieşte veşnic şi veşnic în aceleaşi condiţii. al IV-lea. e ceea ce se întâlneşte o dată pentru a nu • reveni nicicând. de opinia pe care Stagiritul va fi nutrit-o faţă de o operă ca acea a fiului lui Oloros. obiectul istoriografiei e faptul izolat în unicitatea şi eterul lui întâmplător. în timp ce aXXr|X«. opera istoricului nu are C°P expunerea „unei acţiuni. când voi fi arătat că e vorba de posibilitatea de a împăca judecăţile formulate în acel text despre istorie în general cu exemplul concret oferit de Războiul peloponesiac a\ lui Tucidide. teleologischen Naturbelrachtung. jovada unei mari turburări în univers"6. 1925.ia din explicaţiile propuse de scriitorul din Halicarnas p si care . impresia că . ar lua drept dezordine întreaga varietate a pietrelor preţioase. coflst Stagirit.în concepţia lui despre lume . de unde. __ -7c QO ar Den»" 4 Ideea unei providenţe înţelepte se întâlneşte pentru întâia oară i . în sensul în ca ^ sfârşitul Antichităţii ... pentru autorul Poeticei. ceasi»»III 108. IX al Poeticei între problemele ridicate de interpretarea faimosului capitol IX al Poeticei aristotelice. . îşi închipuie .? rtlu^e personaje . şi întrucât 3 Cf. oricât de întâmplător ar fi raportul în care <= S1 unul faţă de celelalte"2.atunci când sunt loviţi de vreun necaz. Ziirich. De unde concluzia că „poezia e mai filozofică i de un caracter mai ales decât istoria" (4>iXoao<j>u)T€pov KCU oiTOvSaioTepov iroiTioic iaTopiac eorCv8). Acelaşi lucru se întâmplă şi cu unii oameni lipsiţi de cultură. iar celălalt în versuri. şi credinţa aceasta. că totul îmbracă o semnificaţie transcendentă. „Un om a cărui vedere ar fi atât de scurtă încât sa nu perceapă dintr-un întreg mozaic decât măsura unei singure bucăţi" . unde e numită: TI roi) Oeîov upovoin. 5 Ac/v.' °ria ^ ' OIu:inSentiiii.ac reprezintă decât u. oj'ore «K i ui v irpoyeyevriuevwv auujkui'eii' fi t^ yîveoOai rauTa. W. 238 ARISTOTEL ŞI TUCIDIDE *--— intă pentru ei o oarecare însemnătate . în ordinea de idei ce ne interesează. . anticipând asupra unei pagini a lui Schopenhauer7 31161 f mă (eî6oc)> materia ştiinţei. TOV gg Of{a £v y evoiTO1.1.1960.putem citi în De ordine „ar învinui pe artist că n-a cunoscut simetria şi proporţiile: incapabil de a cuprinde în ansamblu figurile ce alcătuiesc unitatea unui tablou frumos. Abia dacă mai e nevoie să amintesc că.. r .236 III ARISTOTEL ŞI TUCIDIDE în marginea cap.. „fapte ce s-ar putea întâmpla": TO v |iev Ta yevo'neva YSIV.. conceptul. 237 D. „fapte aievea întâmplate". PIPPIDI poezia tinde a înfăţişa .

şi5oW..2. ne găsim aci în faţa unei dificultăţi. în înţelesul curent al termenulUK istoriografia greacă anterioară lui Aristotel a fost şi avea sară dtcpo'aoiv i'ouc TO (if| ^6u ^ ^g^y TO oa1IXT]<'1''1"' V 11 Thuc. r'nd la rândul său.qui. pp. 67-68). etnografice şi. modul în care .Cf. M.teres.emble de la guerre. rezultatul tern» ' . .năzuinţa de a pune A §Urcă ideea de cauză. în alt loc: „. ţinând seamă de două categorii de consideraţii.n. D/e Welt ah WHle und Vorstellung. XXXI-XXXII. 13 Pentru înţelesul termenului în corpus-ul aristotelic. reflecţiile lui Albert Thibaudet. . celelalte. în Schopenhauers Wcrke. după însăşi mărturia aut n?nă fi stat tot preţul istoriei1 1 . şi aceasta e sporită de faptul că în momentul când Stagiritul îşi scria Poetica (între 334 şi 330 î.476. abia în al treilea rând istorice. „Rev. o lacomă înstăpânire asupra lumii înconjurătoare. Thuc d PentrU Tucidide'în special.această semnificaţie nu-i pute " ^. I.şi 1451 b 7-8: T] pev yâp TroiTiotC \iâ\^ov TO 5' ioTopîa Ta na& eicaoTov Xeyei. de ce să-i mărginească preocupă la banalul TI 'AX»ci|3id8T|C eirpo^cv fj TI enaGev ?12 C Explicaţia mi se pare a sta în confuzia . înlesnită de lipsa unei speciale cercetări a problemei în scrierile aristotelice ajunse până la noi 13.s'excludent: laplusgrande discours C mat"'elle et la plus grande generalite". 12 IX 1451 bll. Fără îndoială. cf.p. La Poetica di Aristotde2. .Aristotel înclina să nege istoriografiei capacitatea de a atinge acel universal care constituie o trăsătură distinctivă a creaţiilor spiritului grec şi pe care ne place a-l recunoaşte într-o măsură superlativă în opera unor Tucidide sau Polibiu9. mais degagees et formulees au-dessus des io A Res Clt6s' comme Ies lois de la nature humaine" (pp. JlXl451b6-7. ve/i totuşi ioTopîa chct Aristote.I 1. operaţie în care. cunoaşterea diversităţii oamenilor m spaţiu pregătea înţelegerea diversităţii lor într-un trecut a cărui imagine transmisă de legende era din cale afară de confuză. La storia ridotta sotto H concetto "te. wcf)eXi|aa icpiveif aiJTa dpicou'VTWc e^ei. după opinia cea mai îndreptăţită10). . ostagni. 288 şi urm. telle que la propose l'exemple de Thucydide.în Primi saggi* (Bari.o neîntreruptă S H date.6'aoi Se fio\j\T)aoviai TUV re y tai TWI/ neXXd(/iw^ Tiore au6ic icarâ TO âvuSpaJuii/oi/ eogoQai. au-dessus de ces 'îs sont n • °nces Par 'es personnages de l'histoire. pp. multe ori prin explorare directă (nu-i oare acesta ^ leşul iniţial al termenului ioTopia?). ed.. La campagne avec unit tf • ans' 1922. p. Benedetto Croce.în decursul propriei sale cariere -Aristotel însuşi a fost adus să scrie istorie. celui ou Ies causes ne sont plus incorporees â des vdus et H CS Pass'ons' a ^es discours. cxactit SCrVlrl unâ''autredeuxcarat.3.Arietotel va simţi nevoia să se intereseze de trecut. informaţiile de care dispunem ne îngăduie sa-i urmărim începuturile din clipa când . Deussen (Munchen. consa-" rsanizării de cercetări sistematice în toate ramurile cunoaşcra. Cf. PIPPIDI Războiul peloponesiac fusese publicat de mai multe E deci aproape sigur că Aristotel îl cunoştea. 25-26.e. 1911). pp. unele privind evoluţia istoriografiei greceşti de la origini până în sec. probabil .ca urmare a unei lungi activităţi de explorare geografică şi etnografică desfăşurată de cetăţile marinăreşti ale Ionici interesul logografilor părăseşte lumea mitului pentru vasta lume înconjurătoare. l 22.. al IV-lea.49: „L'histoire.4-5: KOI ec ârepTreorepov cj>ai/âTai. Şi.semble-til. 239 D.Bardy.Cf. 6Il..p.5a//)rAu^usta4(Paris. 1955. De ce atunci să refuze istoriografiei putinţa de a ** până la priviri de ansamblu. ii y a un discours general dans lequel ^Ve'oD I* aucuu ^'eux ne peut tenir et que tient l'historien lui-meme: c'est celui que a» .insuficient relevată . ea poate fi totuşi evitată. 1927).citatlaG. de Philologic". XXIX.1940).** scăpa. Ka8o^°u' 240 AR1STOTEL ŞI TUCIDIDE excepţie a lui Tucidide. . într-o anumită perioadă a vieţii. în ce priveşte istoriografia. Ascuţind spiritul de observaţie. şi tot atât d ^ SI semnificaţia profundă a operei.. ror-mată sub influenţa acumulării de materiale geografice..între istoria aşa cum îi apărea filozofului şi istoria aşa cum o înt legem astăzi. 39-44.

colecţii documente epigrafice sau literare destinate să slujească la ela-h rărea viitoarelor sinteze. IU 17 KAef. 1 359 b 30-32. Capitolul se ocupă de genul deliberativ al elocinţei şi îndeosebi de subiectele susceptibile să ofere pretext de discuţii într-o adunare consultativă. astăzi aproape în întregime pierdut.dXioTa (scil. 14. după care.domeniul înglobând fără restricţie domeniile tuturor celorl '! ^^ Ca laolaltă: YpwuevTic Se TavTTic râie XoiTrmr -n^ ^nnte . dintre amănunt şi sinteză. în alt loc18: „pentru a-ţi ajunge scopul (e vorba de competenţa în materia militară) e neapărat necesar s fi făcut un studiu speculativ nu numai al războaielor purtate ^ propria cetate. parcă pentru a sublinia însemnătatea consideraţiilor de până aci. x IW-LS "PttlCTlKQÎ. M. după Aristotel. ediţii critice şi comentarii14. unde. dar mai ales modul în care. dar e evident că informaţia pe nresupune şi pe care îşi întemeiază rezultatele e oferită de o C. Ceea e pn să subliniez e că. pe o documentare privind feluritele aspecte ale vieţii obşteşti nu numai în societăţile contemporane dar şi în lumea trecutului... ' w Xf^nTf? 5*-* rezultatelor obţinute: căci e normal ca pricini asemănai l6Cf.. culegeri de datini şi proverbe.l 11.avertizează e]17 . în cadrul fiecăreia din disciplinele în a căror . '1^1 242 ARISTOTEL ŞI TUCIDIDE " de fiecare dată urmări asemănătoare" (dTTo yap ^ prinde asta ultimă propoziţie se cere meditată. nu-i de ajuns să stabileşti pe calea unui studiu speculativ al trecutului ce anume constituţie se potriveşte mai bine cetăţii.Rhet. 1419b2unn. 14. un loc ^ nsernnat încât . Corpus imens chiar pentru mijloacele noastre de lucru. Din alte informaţii îl aflăm compilând liste de premiaţi la concursurile dramatice şi gim-nice. atât d "ntrC acestea din urmă. raportul de subor-e intre particular şi general e păstrat cu o rigoare pe care s Ulrea progresivă a metodei avea s-o accentueze tot mai mult şi verifică deopotrivă în ştiinţele naturii ca şi în ştiinţele sociale. Prime linee Ui una storia deliu sua evoluzioue spirituale • 241 D. Că această concepţie avea să culmineze cu elaborarea unei filozofii care nu e decât o ştiinţă universală. PIPPIDI contribuţie orice altă ştiinţă specială .şi aceasta trebuie să ne reţină în chip special luarea aminte o concepţie personală a raporturilor dintre investigaţie Şi speculaţie. sau aptitudinea lui de a folosi materiale atât de felurite.nu-i de ajuns pentru a-ţi permite să te înalţi la o vedere de ansamblu: pentru a da sfaturi autorizate într-o materie ca aceasta e nevoie sa întreprinzi o cercetare sistematică a procedeelor descoperite de celelalte popoare" (dXX' dvayicaîov icai TUV irapâ TOÎC aXXoic €\jpT]uevii)V ioTopiKov elvai irpoc TTIV irepi Tourtav auu|3ouXTiv). dar . adunând şi coiat'°2<-fUl constituţiile a 158 de state. . ea e oferită de ultimul para-raf al aceluiaşi capitol. TGJ v 6TTiaTT|UGjv) şi apreciind că pune la rad.' lina distinctă. Activitate uimitoare.1371 b 33 urm. Pentru a cita un exemplu cunoscut.111 2. se ştie că înainte de a scrie Politica Stagiritul se ostenise să adune şi să studieze nu mai puţin de 158 constituţii de state greceşti şi barbare. dus la bun sfârşit cu ajutorul câtorva dintre cei mai înzestraţi elevi ai lui. filozoful scrie: „Pentru a întocmi legi.proclamând-o KupioTdTT) KCU u. care e istoria. care dovedeşte nu numai curiozitatea nemărginită a cercetătorului . politica deţine. în îndoitul înţeles de ştiinţă a utului naţional şi de ştiinţă a neamurilor străine. eri Se vouoGeTou'oric TI Set irpaiieiv ^^ TO raiJTTic TeXoc 'irepiexoi ăv ^a Tdîv Ca o ilustrare a acestei concepţii are a fi socotită nu num • • *-* i w t t ^Aiidi In rr^t* maţia citata.'tal r i ^Cr' Aristotele. precum . în ochii lui teIT1 l această ştiinţă e politica. 1 360 a 2-5. în ca 'rT* I 4 al Retoricei (operă datând din ultimii săi ani de activit t" oricum posterioară Poeticei16). ci mai trebuie să cunoşti constituţiile în vigoare la alte neamuri şi condiţiile favorabile fiecăreia. sunt concepute şi formulate rapo ' turile dintre politică şi istorie. Dacă ar mai fi voie de o dovadă în această privinţă. Ceea ce se des-H'n ea e convingerea filozofului despre posibilitatea unei ocietăţilor umane. multe sunt studiate cu de-amănuntul şi cu privire la fiecare din ele Aristotel arată obligaţia omului politic de a-şi întemeia opiniile pe studiul prealabil al problemei discutate.a fie un număr impresionant de contribuţii erudite. l*Rhet. precum şi pricinile de natură .ea năzuia să cuprindă întreg domeniul realului . e ştiut îndeobşte. 1404 b 37 urm. Dintre acestea. în stare să abstragă din cunoaşterea ^1D • 'ca a trecutului legile dezvoltării lor viitoare. pe punctul de a-şi redacta Politica fii ar fi desfăşurat o activitate de istoric. „Experienţa finanţelor propriei ţări .eirioTT|ucjv. Şi. dar si al războaielor susţinute de alţii.

fie * . reprodus mai sus p. Cf. In cuvinte ce sunt ale timpului său şi pornind de la o preo"Pare caracteristică şi ea unui anumit moment al dezvoltării lnj greceşti. care era şi a lui20. III 82.. „Rev.. 243 D. Pol. loTupew. TToXXâ icai X c â v îl aOtn 244 ARISTOTEL ŞI TUCIDIDE si recunoştea precursori. I 4. yiyvo'neva \>kv K. la prima vedere. aşa cum pare să rezulte din judecăţile asupra istoriei formulate în Poetica.să contribuie la destrămarea lor . sitatea evenimentelor istorice nu-i mai apăreau ca • ulvercalea dobândirii unui adevăr superior adevărului em Ca în unor concluzii valabile independent de faptele pe care !?'Sau a iază. e evident că descrierile de călătorie (yfjc irepioSoi: altfel spus. Aşa fiind.fie că e vorba de pricini interne sau potrivnice". în judecata Stagiritului.că terenul pe care se desfăşura discuţia în faimosul T6 Ka ~3'. prima formă de istoriografie cunoscută grecilor) sunt deosebit de folositoare legislatorului. Procedând astfel.2: tccu eirt OTOOIV Taîc TrdXeoi. s-ar putea lua drept o nesocotire din partea lui Aristotel a semnificaţiei Războiului peloponcsiac. PIPPIDI capitol IX nu-i îngăduia să-şi expună gândul pe de-c Retorică filozoful lasă să se înţeleasă ca Tmltini. Aparenta incoerenţă de care. în a cărui operă termenii istorie şi istoric nu-s niciodată folosiţi pentru a caracteriza pro pria-i activitate22 şi din a cărui operă nu lipsesc aluziile P°]e^ la cei ce-l precedaseră într~o ordine de cercetări m c fiul 20 Cf. Inexplicabilă altfel. ntl . ornui care se mândrea de a fi lăsat posterităţii un KTTJ na ' 'ei ^ ' fllC° . Aristotel putea fi convins că interpretează corect modul de a gândi al lui Tucidide.Aristotel găseşte mijlocul de a ne face cunoscută A ' cjes ln aceste pagini soluţia definitivă a unei probleme r C Care teXtp.Cf. că aceleaşi cauze produc de fiecare dată aceleaşi urmări21.. . această trecere sub tăcere a unei capodopere înzestrate cu toate calităţile pe care un spirit filozofic putea năzui să le afle într-o prezentare a trecutului îşi găseşte justificarea în simpla presupunere că. Omul care-i c°reC • 'ne logografi că iubesc frazele de efect mai mult decât înVin. tal upoc rac 6iop6uîoeic.4 citat p. în vederea acestei operTtH istoricului să i se substituie gânditorul politic şi ca materialul adunat de unul sa fie interpretat şi pus în valoare de celălalt Se lămureşte astfel ceea ce.căutarea celei mai bune forme de organizare P° ltjcă şi socială. Propriile sale declaraţii de Ol°r°s. 240. aceasta nu era simpla cronică a unui conflict oricât de important. 470."I0Tu>p.rt-n o t i i filai ' 1C C^ textele citate din Poetica nu ne dau decât informaii sa^e m materie nu mai erau aceleaşi. Cu singura condiţie (^ explică schimbarea-i de atitudine) ca. în măsura în care putem fi siguri de a le fi înţeles P^nC 23 'ne îndeamnă spre aceleaşi concluzii. I 22.4: KaTa Ut 6' «aoTov «UTWV yvwpi^eiv rrpo'c TJI/ «V Ţl<^ ainuv TU'XT) (3ouXo'|jevoc. . p.cu alei cooiieva. 22 A. l y 38. aşa cum pentru deliberările politice se dovedesc utile cercetările celor ce scriu despre evenimentele de tot felul: TTpoc 6e Tac TroXiTiKâc auuj3ouXâc ai TWV iT€pi rac Trpax£ac ypac^ovTwv ioTopiai19.1360 a 5.^ V* ~~6UVin fc P11(-ltatea si H. ci o încercare de filozofie politică întemeiată pe convingerea.. VI l .Frenkian.M. Rhet.dest I. ioTOpia. în paginile Poeticei " ^me~ afectate vicisitudinile societăţilor omeneşti se reduc în K eau la o multiplicitate îndărătul căreia raţiunea ordonatoare i h "^ să întrevadă legile dezvoltării viitoare.le ritatf» H i n T>r\t=tir-a nil np> /Joii cl/*r>Qt i n f/". 242 21 Thuc. .

Formarea ideilor .. 1923. di Filologia". judecând cu asprime o isto-• grafie care se mulţumea să transmită viitorimii „ce a făcut ori atimit Alcibiade". v sau ars) începe expunerea chestiu-ciirouiH"' F . îndrăzneala de a reexamina. ca să nu pomenesc decât pe cei mai recenţi. puţine. ' în realitate lucrurile se prezintă altfel. M. cu care se deschide acest capitol. Berlin.dincolo de mulţimea evenimentelor . 1919.d. aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori. pp. Harald Patzer. nr. se învrednicesc de atenţia exegetului pe măsura binecunoscutului vers 309: scribcndi recte sapere est et principium etfons. non barbam.curând decât un dywviaiia ec TO . cred. după atâtea capete luminate. după cum. D. Horaţiu procedează de data aceasta Ne°Pto/emosu/jdHoraz. bonapars non unguisponere curat.Preuss. măcar că Horaţiu se fereşte să lame de îndată propriul său răspuns la eterna întrebare despre Iul geniului în săvârşirea „actului Muzelor". pp. a un omagiu râvnit.. cunoaşterea trecutului n-a încetat să-i insufle nădejdea de a înţelege viitorul.Ad Pisones 309) Dintre locurile controversate ale epistulei lui Horatiu Catr Pisoni. după lumină de către Jensen a fragmentelor lui Neoptolem 1 D/e Composition und Literaturgattung derHorazischen în „Hermes".— A cartea a V-aTTepi TTOITIUCITUV a epicureului Philodem risiP1 2 e considerat îndeobşte ca punctul de plecare al ulti-din ^ „ .până-n zilele noastre. Berlin. aceea în care Horaţiu . -^ a Operei . I. 1 905. Akad.Pentru că Democrit socoate talentul mai presus de trudnicul '"ghiil • "e^con pe poeţii teferi la minte. De la primul cuvânt se pune impororoblemă a creaţiei poetice şi .dacă lucrul e într-adevăr necesar. 14. 1937. însăşi uniformitatea opiniilor exprimate nu ne-ar lăsa să înţelegem că ne găsim înaintea unui loc comun. secreta petit loca.FUnftes Buch. ^^ rivitoare la însuşi creatorul poeziei.. de la Orelli la Immisch. singur ridicolul cu care se complace a acoperi excesele unor anumiţi inspiraţi ingenium misera quia fortunatius arte credit et excludit sanos Helicone poetas Democritus.".XL. 111 Versul 295. Trebuie spus totuşi că această atitudine se străduieşte s-o indice în chipul cel mai limpede o sută de rânduri mai jos. 88-97.. Boyance. nu făcea decât să-şi rezerve preţuirea pentru singura demnă de acest nume: aceea care . l-28.acest om revendica pentru sine mai mult decât meritul f consemnat cu credinţă episoadele sângeroase ale unui răz-e.s Problem der Geschichtsschreibung des Und die ftukydideische Frage. înscriindu-l printre gânditorii politici. mulţi nu-si mai dau osteneala să-şi ' arba. pp. şi-au închinat ostenelile interpretării opusculului horaţian. şi uniformitatea explicaţiilor propuse de comentatori din toate vremile ne-ar putea face să credem că interpretarea textului a fost definitiv stabilită. un în care nici o taină nu părea abandonată sagacităţii epigonl • Acestea spuse.. stagm. dacă. să deschidem textul la paragraful care. ne introduce dreptul în plină polemică. 245 IV PROBLEMA INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI (Poetica XVII . balnea uitat4 ar fi de ajuns pentru a ne sugera atitudinea spre care se îndreaptă în această controversă. în „Rev. M rare3'Pp. ilrxi ^ t0tUşi obiecUile lui P. Â propos de l 'Artpoetique d 'Horace. studiu apendice la ediîia fragmentelor lui Philodem: Uberdie Gedichte. Pippidi. . 1 17-l28 ^Ug s' ^: . în versuri care la prima vedere par a se mulţumi să repete pe cele reproduse.aspiră să explice transformările societăţii şi căreia. 1924..der Wiss. Da.abia dacă trebuie s-o spun .' . „Riv. . Cu aceasta . Textmit Obersetzung un d Erliiuterungen von Christian Jensen.Abhdl.. . mai ales. Mai curând încerc să fac iertată. Stagiritul îi . . se feresc să mai facă baie". 247 . TTOITITTIC sau artiiex*. 48 1 -528. fratricid. es nstaiHă. De asemenea.nu urmăresc totuşi câtuşi de puţin să scad meritul învăţaţilor care. urmând un plan tradi-l1161 A oa problemele tratate în primele două împărţiri (TT o (TI o ic ^°n / r. Filodemo contro ] 'estetica classica. umblă prin locuri tainice.>. .. Parcă pentru a evita orice greşită interpretare a mtenţiilor de care e însufleţit. Hiioa alţii TO TTO id. s 246 INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORAŢIU __— . ^ ^ magistralul studiu al lui Norden1 şi.

nam ex hac una inuestigatione prodit ueritas poetica. cu privire la versul 309. 176 şi urm. nu sunt câtuşi de puţin convins că emistihul „q formetque poetam" nu face decât să repete într-o altă formă ideea din „unde Vxemr°^ p. o grada ie -^ care concizia lui Horaţiu o face anevoie de observat.— . 89). fără a-l uita pe Rostagni .M. XXI\ •>)> p. Q. nici talentul necioplit". d cu Immisch. „Verum unde tamen pendent omnia. Cicero's Orator and 'InUTlisth. Fireşte. bineînţeles. quaesitum est: ego nec studium sine diuite uena nec rude quidprosit uideo ingenium 5 Pentru moment. 1852). cu specială privire la înţelesul termenului sapere: „recte cogitare atque indicare de omnibus rebus: cui hoc deest. Bănuiala acestei dificultăţi nu pare să fi încolţit niintea comentatorilor. . după care accepţia primului emistih ar fi: „donde si provvedano i mezzi (opyava = instrumenta poetee)". socot că mare folos nu pot aduce nici truda lipsită de o bogată vână de inspiraţie. în măsura în care au putut li recons i wjcţ. în legătură cu cel de-al doilfafmemn™ al versului: „ossia (giacche e la medesima cosa) come si educhi e formi ii poeta . Euoluenda atque exploranda est tota uita humana. după ce şi-a bătut joc de r tanţii unei învăţături făcute să încurajeze cele mai nesăbuit vaganţe. PIPPIDI didactic. p. Pentru a răspunde deîndată: „. în anevoinţa de a înţelege corect l sapere. sau cu meşteşug? în ce priveşte. M.D. p. 757. unde se străduieşte să-si tină făgăduielile înainte formulate. Voi. precum şi în lucrările lui ^erjne^. 49 urm. ţin s-o spun de pe acum. a sapiendo. 1922. 248 INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL SI HORATIU -. ^ ^ P1 Ja 'ui Orelli îl va fi îndemnat pe Lemaire să scrie în legătură cu acelaşi '"'btisa lrC> ^U'^ ^eceat' qu'd non: 'e b°ii sens" (Q. Gaspar Orellius. după care. caetera?" se întreabă el. dar care nu poate n pus ^ 7 V. A. quid non. îi dă putinţa să adauge.. formulând în primul rând problema pe ca s-o rezolve. . mă depărtez în bună măsură de înţelesid atribuit cuvintelor lui Horaţiu de Augusto Rostagni (Arte Poetica di Orazio. Iloratius .! .înainte de toate.. Supplbd.Hora teniaerne i °ratlus P'accus. quo ferat error1. componendi.C.începând cu Orelli şi u'"v. praecepta inueniendi. de la prima lectură.! — -feudi recte sapere est etprincipium etfons.p.„Harvard Studies in Classical Philology". 307. Editio 9 p0 ^3tque aucta curauit Io. p. caut să simplific.au dat acestui 5 r 'tiv interpretări aproape identice. numquam tamen euadetpoeta hoc nomine dignus"8. apoi răspunsul pe care-l socoate potrivit. recensuit alque interpretatus est Io. Horazens Epistel iiber die Dichtkunst („Philologus". Georgius Baiterus. altfel arul ^născut al unei chibzuieli sănătoase9. trece să explice în felul său care i se pare a f i ' a" profund al bogăţiilor poetice (astfel traduc emistihul: unde pa™1 tur opes) şi ce anume. căruia conciziunea lapidară îi subliniază caracterul de generalitate: 5 Versurile 408-410: „Se întreabă unii: poemele cele desăvârşite se scriu cu dar hărăzit de natură. Amănuntele complete ale Planu^ "egăsesc Horaţiu în această parte a scrierii sale. ceea ce.. lermen.. p. 308. 1924. suim ciivân totuşi e uşor de înţeles. care . Grant & G..! . quid uirtus. quamuis magna sit praeditus phantasia et inueniendi facultate. Interpretând versul în acest fel. obscuritatea ver-. încă un vers exprimă preocupări privind idealul de perfecţie formală care trebuie să fie al oricărui artist conştiincios: quid deceat.XXXV. Ideea cuprinsă în prima glosă pare a fi obligaţia pentru autorul dramatic e a poseda o vastă experienţă a sufletului omenesc (înţelepciune caŞtigataprin studiu sau prin contactul cu viaţa). după părerea lui. adăugând în acelaşi timp. ne priveşte.punct de pornire al unui nou şir de idei.46 şi urm^ .. în timp ce ultie rânduri citate îndreaptă gândul mai curând spre necesitatea s u P°et de a fi înzestrat cu aptitudinea de a judeca bine. Fiske.versul care ne-a reţinut dintru început luarea aminte proclamă acest principiu. Poetica. între cele două propoziţii mi se pare a surprinde o diferenţă de înţeles. Die în memoriul citat al lui Norden. 6 V. Astfel. contribuie la formarea s' la desăvârşirea poetului demn de acest nume: quid alat formetou poetam6.~?* Pr°pune natura fieret lăudabile carmen an arte. II (Turici. praecipue in genere dramatice". în special pentru istul elveţian. ajuns în acest punct al expunerii sale Horaţiu f urmărit să exprime necesitatea pentru poet de a cunoaşte cât ai bine lucrurile de care-şi propune să vorbească. 497 şi urm. Cine priveşte lucrurile de aproape nu poate să nu observe că intre desluşirile lui Orelli acordul nu e întru totul desăvârşit. [9^. Gliederung der rhetorischen rexvr) und die Horazische Epistola ad P'*0"^'^ -s MS LVII. totuşi.

Flaccus cum uuriis rS"mentis notis ueteribus ac nouis, Parisiis, 1881, II, p. 484). **, 249 D. M. PIPPIDI Oricare va fi fost opinia adevărată a învăţatul ' interesant de observat că această dublă orientare - ,amintit e ^ .... ^ai urmata şi de comentatorii mai noi. Dintre aceştia c w e U decât pe cei mai însemnaţi, Kiessling şi Heinze se apro ' de-a doua interpretare, atunci când înţeleg prin sapere Vernunftigkeit"10, câtă vreme Rostagni, urmând în aceasT' vinţă o sugestie a lui Jensen, preferă cu hotărâre pe cea d' P" Asemenea editorului lui Filodem, pentru care - încă din IQi R ^ inspiraţia directă a versului 309 s-ar cuveni căutată în învătătur" lui Neoptolem despre obligaţia poetului de a poseda cunoştinţe enciclopedice11 , filologul italian consideră fără şovăire preceptul horaţian ca un ecou al acestei doctrine, întreaga concepţie a celor vechi despre poezie fiind dominată, crede Rostagni, de ideea conţinutului, iar conţinutul fiind prin natura lui realitate istorică morală, naturală -, nevoia de a aprofunda această realitate pentru a extrage din ea materia poetică a putut să se impună lui Horaţiu aşa cum i se impusese lui Neoptolem12 . Pornind deci de la teza că o serioasă pregătire ştiinţifică trebuie să-i fi apărut autorului nostru ca o condiţie indispensabilă a oricărei creaţii poetice, Rostagni încearcă a lămuri înţelesul verbului sapere precum urmează: „sapere 'esser saggio' ,tanto nel senso generico di 'aver senno' quantonel 10 Q. Horatius Flaccus, Briefe. Erklărt von A. Kiessling, Vierte Auflage bearbeitet von R. Heinze, Berlin, 1914, p. 343. După Iramisch (op. cit., p. 176), Pe_lang^ „Lebensweisheit" mai mult sau mai puţin influenţată de Academie, sapere ar maiinse^ aci şi c|>po'vTiaie, „raţiunea practică" pe care Aristotel şi urmaşii săi se complăcuseră^ deosebi de „raţiunea teoretică" a lui Platon. într-un sens analog, cf. şi Lotte Lahows 7^ Bthik des Panaitios. Untersuchungcn zurGe.se/iic/ife des Decorum bei °cef°"" 3Q9ff) Leipzig, 1934,p. 29: „Mit apodiktischer GewiBheit behauptet Horaz zunachst (vv.^ ^ daB nicht Wahnsinn sondern Verstăndigsein «Ursprung und Quelle des Dic e ^^ ^ «sapere» wird sodann durch den Hinweis auf die Socraticae chartae in e,^o^a,d\e. ethischen Bildung ausgedeutet: an Stelle der ausgebreiteten Sachkenntms, a^ < wie wir wissen Neoptolemos vom Dichter gefordert hatte, verlangt Horaz o^ ^^ Jul 11 Jensen, op. cit., pp. 106 şi 113-l14, care scoate aceste in'to™Fi[oden,urfe Neoptolem dintr-un pasaj al cărţii a V-a a tratatului FI epi ironmaf wv a ui^ ^ ^^ epicureul combate cu vigoare învăţătura gramaticului-poet (col. 11, ra 12 Arfe Poetica di Orazio, pp. XCIII-XCIV. 250 INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORAŢIU ~ cifico di 'avere un istruzione filosofica' (che e poi sem-s° V ca e morale, consolazione e viatico sen Q Pre^% ) gneirunsensoenell'altroOraziointendecontraddire »* ' 'one democriteo-platonica circa l' insaniadei poeţi"13. cieganţa acestui raţionament, a cărui subtilitate se sprijină •guroasă înţelegere istorică a problemei, nu poate să nu Pe sjoneze. Cu toate acestea, - ca în cazul desluşirilor lui Orelli, " cazul altor interpretări recente (care nu fac decât să reproducă * hipul cel mai fidel tezele lui Rostagni14), suntem îndreptăţiţi " nunem gloselor abia amintite obiecţia întemeiată că nu ţin seaă de faptul că între versul 309 şi versurile următoare există o demarcaţie indiscutabilă, pe care textul o subliniază şi pe care o interpretare conştiincioasă n-o poate trece cu vederea. E adevărat că, în afară de Kiessling-Heinze15 , nici un comentator nu s-a simţit obligat s-o respecte: ea nu se impune totuşi mai puţin, cu condiţia de a urmări cu atenţie înlănţuirea ideilor în pasajul ce ne interesează. în această ordine de preocupări, am mai avut prilejul să subliniez planul limpede al secţiunii care începe cu versul 295: 13 Ibid., pp. 89-90. Comentariul continuă precum urmează: „Precisio riscontro troviarao.e per questo, e per parecchi dei precetti che seguono, nell' Ora tor di Cicerone, 70 sgg: est eloquentiae sicut reliquarum rerum fundamentam sapientia". Apropierea nu mi se pare convingătoare. Departe de a dovedi ceea ce e presupusă a dovedi, adică influenţa decisivă exercitată asupra ideilor lui Horaţiu de învăţătura Stagiritului cu privire la caracterul filozofic al poeziei, fraza lui Cicero despre foloasele unei pregătiri filozofice a oratorului e atât de puţin caracteristică pentru modul de a gândi al lui Aristotel încât ar putea

'tradusă şi din Platon. Cf. Phaedr., 261 a: „Veniţi, mândre făpturi, şi daţi-i a înţelege lui K/°S °U C°P" frumoşi, că până ce nu va fi filozofat cât trebuie, nu va fi în stare să , ° cumtrebuie nici despre cel mai mic lucru: irapire 8rj, Gpe'nuaTa yevvaîa, i a TE <J>afi6pov TreiGere uc eâv \IT\ 4>iXooo4>fjoTi o06e iicavdc iroTe Xeyeiv Tai T^Pi otiSevdc... Of *• versul '•'intrC a'*"' ^ • ^ • Atkins, Literary Criticism in Antiquity, II, p. 80, care traduce c°rnenr teresează: „The source and fountain-head ot'good writing is right thinking", 111 f£'ul următor: „by 'right thinking' he (scil. Horace) means wisdom in its .«« r 'as Weu" as that insight into universal truth which comes f rom a philosophic \A lnaintea lui Atkins, într-un comentariu care nu se mai citează astăzi decât Je ' Urice Albert înţelegea prin .sapere „avoir des pensees sages" (Horace, Art 15'^eC Un c°mmentaire critique et explicatif..., Paris, 1886, p. 30). ^•CI''-.P.284;cf.p.286. 251 D.M. PIPPIDI după câteva versuri introductive împotriva adepţilor lui D urmează enunţarea problemelor pe care Horaţiu îşi n mocrit examineze (vv. 304-308); apoi, începând cu versul 309 ° sistematică a acestor probleme, între cele două părţi e '' ^ urmare o indiscutabilă corespondenţă şi, de la una la alta " de interpretare nesigură, recursul apare legitim, în virtutea a distribuţii simetrice e evident că - pentru a surprinde sensul al versului de care ne ocupăm - e de ajuns să cunoaştem întreb ^ la care acesta răspunde: mai precis, înţelesul emistihului u parcntur opes, a cărui strânsă legătură cu versul 309 abia dacă m ' trebuie subliniată16. în această privinţă, am mai avut prilejul să-m' spun părerea, şi anume că unde parentur opes nu poate însemna decât: „care e izvorul bogăţiilor poetice", sau, pentru a folosi termeni uşor modernizaţi, „care e facultatea sufletului care-si face drum în experienţa poetică"? Răspunsul la această întrebare ni-l oferă tocmai versul 309 si, chiar fără a stărui pentru moment asupra semnificaţiei lui precise, ordinea de idei în care se situează e de ajuns pentru a îndreptăţi învinuirea pe care o aducem ingenioasei interpretări a lui Rostagni, şi anume de a cuprinde într-o singură explicaţie versul 309 si pe cele ce-i urmează, de a nu disocia cele două poziţii pe care, potrivit unor puncte diferite ale programului său, Horaţiu se străduieşte să le susţină pe rând. Potrivit interpretării pe care o propun, importantele consideraţii ale învăţatului italian cu privire la pregătirea filozofică pe care teoreticieni ca Neoptolem o socoteau necesară poetului rămân pe deplin valabile si pentru interpretarea Epistulci către Pisoni, cu singura rezervă că expresia lor se cuvine căutată abia în versurile 3 , următoarele, unde se reia problema pusă de emistihul qui formetque poctam, arătându-se mijloacele potrivite pen dezvolta si adânci vâna poetică. , ,^n. Foloasele pe care le prezintă acest mod de^a consi t ' ^ tuirea ideilor lui Horaţiu sunt uşor de înţeles. In prirnu 16 Cf. Norden, op. laud., pp. 498-499. 252 LpMAlNSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORATIU '^A vadă că întreagă această parte a operei e construită potrivit fac6 . uroase simetrii'7. în al doilea rând, se evită autorului Artei Ulie • învinuirea de a se fi contrazis în mod lamentabil, la interval fă de rânduri, oferind soluţii diferite unei probleme de mult je o sui» .., . .. . ' ., ... . rezolvate în discuţiile teoreticienilor literari, şi anume în sensul - t si de el spre sfârşitul opusculului. Oricât de mare ar fi ' i Immisch, mi se pare într-adevăr că singură analogia Tratatul despre sublim, în cuprinsul căruia menţiunea dualităţii , c __ TexVT] ca o condiţie indispensabilă pentru perfecţia operei (nlJQ" ^ t r t rare revine în doua rânduri, nu e de ajuns pentru a ne convinge " Horatiu, reluând şi el în două locuri discuţia acestei probleme, -a făcut decât să se conformeze unei tradiţii de şcoală18. Presupunând că o constrângere atât de bizară s-a putut impune minţii autorului nostru, ceea ce nu mi se pare cu nimic dovedit, rămâne încă nelămurită raţiunea pentru care, după ce în versul 309 relevase însemnătatea unei „învăţături" pe care Immisch e gata s-o înţeleagă ca un echivalent pentru ars, ~ şi aceasta până a face din ea „izvorul" oricărei opere de seamă, - începând cu versul 408 părăseşte această poziţie pentru a adopta, amplificând-o, teoria tradiţională a „geniului" asociat cu „meşteşugul", sau, ca să folosesc propriii săi termeni, natura completată prin ars. O interpretare potrivit căreia versul 309 n-ar fi decât răspunsul anticipat la întrebarea natura fieret lăudabile carmen an arte va duce inevitabil la acest impas19. A o accepta, înseamnă a-i face Rezultatul nu-i chiar de dispreţuit, daca nu uităm că, după Immisch, tema quid 3^ttonnetquepoetam n-ar fi dezvoltată decât în versurile 323-332 (op. cit., pp. 180-l81). sj „. rea sa spună că, după ce a pretins poetului o cultură filozofică

în stare să inspire ele neasca °pere cu adevărat mari, Horatiu s-ar fi gândit să-i recomande şi o instrucţie <je Aa> e n'velul acelor Socraticae chartaemenţionate în versul 310. Ciudăţenia e atât Werd Cat chiar Immisch nu se poate opri să observe: „Es ist also, wenn mân vorn Philos K™oeten ausgeht, ein Riickwiirtsschrciten zu erkennen von dessen i»pC Cr Ausbildung zu seinerGesinnungsgrundlage". j aP-2;36,4.Cf. Immisch,op. cit., p. 174. ^°nnatia atea nu se evită susţinând, aşa cum se încearcă uneori, că sapere ar privi '"^lălăit Ul> ^r I1U ro^u' activităţii lui. Distincţie specioasă, câtă vreme într-un caz şi ui urmărit e acelaşi: înalta ţinută literară a operei, în ce mă priveşte, oricât 253 D. M. PIPPID1 lui Horaţiu o nedreptate cu atât mai marc cu cât eh' seamă de opiniile exprimate în ultima parte a epistul ' le-ar fi putut găsi la dascălul sau Neoptolem20 - ei' ' nicicând prilejul de a proclama importanţa primordială creaţie poetică a însuşirilor înnăscute2 { Dar, oare nu e f fie aşa? Şi nu trebuie să ni se pară ciudat mai degrabă f Să dintre criticii încredinţaţi a fi citit în textul lui că pentru a f ^ poet e de ajuns să ai o serioasă pregătire filozofică, nici anul ^ găsit cu cale să releve nepotrivirea? "a Afară numai dacă unei asemenea nedumeriri se cade v • atribuim interpretarea rezervată termenului sapere de unii come tatori, după care, pe lângă „învăţătură" sau „pregătire filozofică" acest termen ar fi indicat şi o aptitudine înnăscuta a sufletului,ceva asemănător cu ceea ce numim „judecată" sau „bun simt". Acest m-aş sil i, nu văd o diferenţă esenţială între recfe .scribere din versul 309 şi lăudabile carmen facere din versul 408. Cum încerc s-o dovedesc mai departe, în primul text e vorba de facultatea poetică în general, câtă vreme cel de-al doilea se referă la actul de creaţie izolat. De-aci obligaţia pentru exeget de a căuta lui supere din versul 309 o interpretare diferită de cele propuse înainte. 20Cf. Philod.,Depoemaf., V, col. 7, r. 17 şi urm. Jensen: ... TO Seîv Se neid TOU eu iToielv KCU TOU irîaSouc toii) dya6oii TIOIT|TOU... Sexojiai („că, împreună cu o bună versificaţie, adevăratul poet are nevoie şi de pasiune,... aprob întru totul"); col. 11, r. 5-8: TOV TT|V T€xvr|V IK«I TT)V Su'vlauiv e'xovTa T^v TI o i TI TI K T|v („... pe cel ce are şi meşteşugul şi darul poetic"), înaintea lui Neoptolem, vorbind de Homer în Poetica, VIII 1451 a 22-24, Aristotel scrisese şi el: wonep KOI Ta aXXa 6ia4>£pei, ical TOUT' eouce" KaXuc iSeiv, fiToi 6id TEXVTII/ fj Sid (jjuaiv („ca în atâtea alte privinţe, pare a fi văzut bine şi aci, ajutat fie de o practică artistică deosebită, fie de talentul lui firesc'). 21 încă din Ode, IV 6, 29-30, pare a distinge cu grijă „duhul" de „meşteşugii poetic: Spiritum Phoebus mihi, Phoebus arfe/n carminisnomenquededitpoetae. • ni în Nu trebuie trecute cu vederea nici numeroasele locuri unde vorbeşte de mge ^ ^ ^ accepţia de „talent înnăscut, aptitudine firească" (acelaşi înţeles la Cicero, e o ^^n cf, Ch.Causeret, ttude, surla langue de Ia rhetorique et de la critique litterairec ^^^ Paris, 1886, p. 41 şi urm.), ca de o însuşire ce nu poate fi înlocuită cu nimic P-^^^ urm.; II 2,81 şi urm.; Sat., I 3,33-34). în sfârşit, chiar în Epistula către Pis?"'^ dezvăjuiti versul 385: tu nihil inuita dices faciesue Minerua, a cărui semnificaţie exacta nte ei de o glosă a lui Cicero, De oft'., I 110: „inuita, ut aiunt, Minerua, ides repugnante natura". 254 LA ARISTQTEL I HORAIU vedere a fost susţinut în vremea din urmă, după Orelli şi de Rostagni şi Immisch. Nu mă pot totuşi împiedica de a că, daca, indiscutabil, adevărul trebuie căutat în această 3 • timidul pas pe această cale al învăţaţilor amintiţi e în vizi-^ ntradicţie cu una din tezele esenţiale ale interpretării lor ^ • ipale". înţeleg pretinsa identitate de înţeles a celor două •Umătăţialeversului307: undep^rentur opes, quid alat formetque poetam "rorale-ar corespunde, în continuarea expunerii, pretinsa indivi-'bilitate a alineatului care începe cu versul 209 şi care, după unii autori, ar ţine până la versul 218, după alţii, până la versul 332. Dacă acceptăm prima din aceste propoziţii, e de la sine înţeles că cea de-a doua se impune ca o consecinţă logică. Tot atât de evident e însă şi faptul că prin interpretarea versului 307 ca însemnând „donde şi provvedano i mezzi" sau „come si educhi e formi ii poeta", ca să vorbim ca Rostagni, cel mai eminent reprezentant al acestei tendinţe22, se renunţă la putinţa de a da termenului sapere din versul 309 orice alt sens decât acela de „învăţătură" sau „pregătire filozofică". E limpede, într-adevăr, că dacă versul 309 n-are decât rostul de a vesti consideraţiile asupra educaţiei filozofice expuse în versurile 310-318, de care în acest caz nici n-ar mai putea fi despărţit, faimosul sapere, din care Horaţiu nu şovăie a face „principiul" şi „sursa" oricărei experienţe poetice, n-ar fi decât motivul de care se leagă

proclamată de versul 295. cit. că acest mod de a privi înlănţuirea ideilor lui Horaţiu îşi găsea explicaţia în greutatea de a concepe . de cealaltă. p ntru un cititor al poeţilor. temeiul r°r interpretărilor pe care am fost adus să le înşir23. aşa cum fusese formulată de acesta. Horatiu n-ar fi avut ie să se lege de Democrit.1 38. 6. Hein^ °mPatibilitatea celor două puncte de vedere a fost bine înţeleasă de Kiessling-56 feresc " ' mtruc^t socotiseră potrivit să traducă sapere prin „Einsicht. 284. Cic. pe care numai o interpretare contestabilă a UI307 poate s-o justifice şi care rămâne.5.. 6e"UT€pov Se [piai/GaVeiv]26.. oc airroc iravra vorjaa25. ca el.am mai avut prilejul s-o spun . Dintre cei ce . ar fi fost poate mai firesc să • voce într-o asemenea împrejurare maxima lui Hesiod: OUTOC [izv TravapiaToc. B 18. Şi totuşi. Fragm... N-avem decât să ne amintim uniformitatea interpretărilor examinate până aci. Şi nu cred că s-ar putea găsi o soluţie sati P '^ DU câtă vreme nu ne hotărâm să părăsim anumite teze ne Cat0are. scurta aluzie la ideile lui Democrit cu privire la inspiraţie n-ar fi dat prilejul unei neînţelegeri bogate în consecinţe. n-avea decât greutatea alegerii. M. în comparaţie cu această trăsătură caracteristica a t ^ filozofului atomist.. versul lapidar al lui Epiharm: (fjiiaiv e'xeiv apiorov COTI. cât de nevoia de a stabT un riguros paralelism între versul 307. pentru cine-şi dă câtuşi de puţin osteneala să caute. în locul acestora. Venninftigkeit". p. aceasta apanajul unui temperament anormal.o afirmaţie atât de generală ca aceea din versul Ş1 oc]arnând superioritatea însuşirilor înnăscute asupra expej i sau meşteşugului. intrau fără îndoială elemente împotriva cărora Horatiu 24 Clement din Alexandria la Dieis-Kranz. OO(j)OC O TioXXâ elStoc c{>vâ.. ajungând ^ ^.dintotdeauna . pentru a ne da seama că ceea ce a impresionat îndeosebi pe exegeţi în acest caricatural rezumat al unei doctrine atât de complexe ca aceea a filozofului din Abdera nu-i altceva decât hotărâtoarea opoziţie jngenium-ars. Dacă.primul care şi-a dat osteneala sa^ rolul factorului fiziologic în creaţia artistică.prima m buie înlăturată e iluzia că emistihul unde parcntur opes a ^ exact înţelesul părţii a doua a versului 307: quid alat form ^ poetam. mai cu seamă. în orice caz.unitatea factice ersurilor 309-318. . înseamnă rupe . ta jor de a se bizui prea mult pe talent. nu-i decât un banal loc comun.v ăv ypdcJ)T|i ner evBouoiaojiou Kat^epoij Tn/€u'(iaToc. II. 22 n 23 P' C"-'P.din chiar clipa în care fusese închegată . . sau mândrele cuvinte ale emulului său Pindar: . PIPPÎDI Astfel. c evident că tocmai propoziţia et exdudit sanos HcUcone poctas Democritus e cea care ^ prilejuit lui Horaţiu ironicul atac împotriva „inspiraţilor'' din^ ^ şi că. Se versul 309 de grupul de versuri care urmează: op. oricum am încerca să eliminăm dificultat poate fi ocolită. această accepţiune există. cf. de asemenea. Şi ar fi chiar lesne de descoperit. S-a văzut.cu privire la termenul sapere din versul 309 -o accepţiune care să permită să se considere propoziţia unde acest verb figurează ca independentă de cele următoare. De diuin. cier Vorsokr.89. A ace ^n el un dar înnăscut sau o simplă însuşire a minţii. Mai sus p. |ia6dvT6C 8e Xa[3poi TrayyXoaia icdpaicec WC a K pa v ra yapueTwv Aioc irpoc opvixa Geiov27. tatea susţinătorilor lor le-a putut impune o vreme dar " autori" examen atent sfârşeşte prin a le dovedi lipsa de consist ^ U° numărul acestora . de o parte. şi versurile 309-318. versul 296 citează numele întemeietorului teoriei atomiste. deosebi 256 Bl fiMAjNSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORATIU motiv24. Ca să-şi ^ 'na cititorii împotriva unei doctrine susceptibile să încurajeze Pr . dacă laconismul lui Horaţiu n-ar fi învăluit-o în taină şi dacă. . 248 şi n. în realitate. 286.puseă ingenium mai presus de ars. nimeni nu parc a se fi preocupat de faptul ca această frază e neisprăvită. 255 r D. 146: 01 o Aî^ioicpiToc OIIDICJC 'iroiT|Tf)C 8e âoaa \af. <a\ă icapra eoriv' („la fel şi Democrit: «tot ce scrie poetul stăpânit de entuziasm şi de duhul sfânt e într-adevăr frumos»"). în schimb.precizările ce urmează. de vină trebuie să fie faptul că în explicarea fenomenului creaţiei poetice. p. Din discuţia care precede s-a văzut că o asemenea con l zie era inspirată nu atât de litera textului.

II 46. ' "JiSr respins explicaţia mecanicista a transmiterii emoţiilor în h' de Democrit. Atât doar că ..80: . etdies. că dintre comentatorii ale căror păreri le-am invocat de-a lungul paginilor precedente. aşa cum. în al doilea rând. 185-201. a socot obligat a-l face pe Horaţiu să vorbească aceeaşi limbă ca dversarul său. . nu-i în realitate decât concluzia firească a unui sistem împotriva căruia Horaţiu se ridică cu tărie. haec duce praedico uaticinorque deo 29. fără îndoială s-ar fi ridicat împotriva versurilor unde . De ora/. nevoia de a circumscrie teoria sa despre „izvorul" poeziei la unicul vers 309. Op.p. 293: „Acela e într-adevăr cel mai bun. Nu-i de mirare de. care ar putea trece drept o glumă.eo \Ka o L B€ yevvfjaai 0\QK Tf)V TTOl"nTlKf)V CUTlttl BlJO TIV6C Kai aUTCU . De unde.: „cu adevărat priceput e cel ce ştie multe din fire. Cf. e cel .IX 100: TO 8e 4>uâ KpanoTov aira v („tot ce vine de la fire e de fiecare urjjjg.pp.^ MeXeri)..în "•' n ce aceştia nu se sfiesc să pună în contrast realităţi de un ordin f t de diferit ca erudiţia şi dezechilibrul psihic. acolo unde e expusă doctrina filozofului cu privire la originile poeziei. Fragm.. în aceste condiţii versul et excludit sanos Helicone poetas Democritus. n-au decât să cârâie spre dumnezeiasca pasăre a lui dat' _ ^mP-.îndemnul de a atribui lui sapere o semnificaţie psihologică. precizând în măsura îngăduită de texte această teorie a raţiunii poetizante pe care Horaţiu se mulţumeşte s-o opună lui Democrit. Ars.vederi fundamental diferite? La această întrebare Cf6 ed ca se poate răspunde în două chipuri. . l5.w .9l-94: „Nu spusele-mi le citeşti. Aşa se şi face de ° f l ca .XL. Astfel începe să se limpezească mica problemă a cărei dezlegare n-am încetat s-o urmărim. dar pe care altcineva înaintea lui îşi dăduse osteneala s-o formuleze cu mai multă rigoare. ceea ce se impune atenţiei noastre cu o forţă pe Care expresia greacă nu face decât s-o accentueze. în acest scop. iarăşi. M. şi să deschidem Poetica lui Aristotel la capitolul IV. nu mă pot opri de a crede. Gata să accept această soluţie. and Proceedings of the •Phllol.în „Trans.. intenţia lui era de a expune . 'ETTioTT)|ar|.v. e afirmaţia obâr-'!ei »naturale" a poeziei. să-l părăsim un timp pe prietenul Pisonilor şi pretinsele-i obscurităţi. de unde. cum ni se spune îndată. Vernunftigkeit".cu mai puţină seriozitate şi cu mai puţină sinceritate -exilatul din Tomis relua pe seamă-şi poetica mistică al cărei crainic entuziast se făcuse peste veacuri autorul Banchetului: necmea uerba legis. a învăţa". în ce mă priveşte. Hes. negat enim sine furore Democritus quemquam poetam magnum esse posse" („Democrit gaduieşte ca poate fi cineva poet mare fără nebunie"). 1909.w T . de vreme ce propun pentru verbul sapere interpretarea „Einsicht. şi aducând omagiul meritat ascuţimii lor neobişnuite. ale celui exilat la îs ale cărui ape beau geţii nedomoliţi: glasul acesta e al zeului. 11131 b>«e. Di z. p. explicaţia nu trebuie oare căutată în împrejurarea ca. dacă le-ar fi cunoscut. cf. instinctul v aţiei şi acel al armoniei şi al ritmului: . cel puţin cu titlu provizoriu.• • . III 547-3 258 INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL SI HORAŢIU . că se poate merge mai departe pe această cale. PIPPIDI înţelegea să protesteze. Aşa cum a dovedit-o Armând Delatte în irnpo ^^ studiu intitulat Leş conceptions de l'enthousiasme chez Ies h~ ^ sophes presocratiques. altminteri lucid si ponderat care ne-a lăsat moştenire Odele si Fn. 1934. 204: „a avea însuşiri fireşti. poate. deus est in pectore nostro. cei ce-au s" r asemenea corbilor flecari. Cititorii îşi amintesc. 28 şi urm. B 40.nu şovăie să vadă în versul 309 primul element al doctri-' • ne care Horaţiu înţelege s-o opună lui Democrit. ŢII 4. amat.Association". izvorâtă. De la pnmele cuvinte.. der Vorsokr. p0etica . non bene pacatis flumina pota Getis: ista dei uox est. punându-şi în gând să fundamenteze r°~ ţific străvechea teorie a poeziei revelate (rolul rezervat de filoz f î din Abdera factorului religios în explicarea creaţiei liter continuă a fi considerabil) Democrit ajunge practic să tăgăduiască puterea de creaţie tuturor celor pe care o alcătuire psihică normală îi oprea să comunice cu lumea supranaturală28. ' . ymP' II 94 urm. singuri Kiessling şi Heinze par a fi înclinat spre acest punct de vedere. Dacă autorul Cântului secular învinuieşte doctrina lui Democrit de a face din geniul artistic privilegiul exclusiv al unui număr mai mare sau mai nuc de psihopaţi. un zeu e sălăşlui m câte spun şi predic pornesc din îndemnul Iui". 257 D.în legătura c 28 Paris. din exte-Orizarea a două impulsii elementare ale naturii umane. în ce mă priveşte. 194. qui sum summotus adHistrum. ' "Un ')• Vicisitudinile acestei teme de-a lungul istoriei literelor greceşti au fost Arner hU h°rey><t>u'ol. j e punctul unde mă despart hotărât de predecesorii mei . în ochii mei... pe punctul de a înfăţişa la rându-i ceea cei apărea drept munus şi officium al poetului. i-tru râuldin 29 Ex Ponto.până Ş* exegeţii cei mai credincioşi interpretării tradi-ie . care singur înţelege totul.

acuzaţia n-ar fi avut desigur darul să-l tulbure pe Stagirit. e discutată amănunţit în Introducere.. olc voijc IITJ rrdpeoTiv.UTTT|peTCUC KOIl.^Kai-. . 1448 b 5-6: T d Te ydp mu . dXX' 6 6eoc 6 Xeywv.va fineic. p.. un reprezentant al esteticii „mistice" din zilele noastre34 s-a crezut îndreptăţit să-i aducă lui Aristotel învinuirea că ar fi încercat să întemeieze „cu ajutorul facultăţilor raţionale o filozofie şi o tehnică a cunoaşterii supraraţionale". 98-99. M. Pentru interpretarea acestor importante texte. şi mai sus. PIPPIDî Trecţ>\JlcdT€C ITpOC CL\)lă [idXlOTa. ' Henri Bremond. . IX între poezie si istorie. p.în special pp.99 c-d. • • •/ *m ^^ pare a recunoaşte o luare de poziţie din partea lui Aristotel fată d doctrinele întemeiate pe premise diferite sau conducând l concluzii opuse. ascultandu-i. ca urmare a unei origini morbide. Ti • .în ciuda verdictului Academiei şi mulţumită unei concepţii originale despre [ii|jiT|aic . atribuind. vez sus Introducerea.. Priere et Poesie. Şi ceva mai departe: icara cf>\jaiv Se OVTOC r\\nv TO€ oWai Kai Tfjc dp[ioviac KCU TOU pu9p. 21 si urm. en. 128.. zic.TOIQ XpT)0|j. ar fi fost sortite să nască gloria fără pată a creaţiilor raţiunii -. 1898. 36-44 şi Comentariul.P.o semnificaţie filozofică a cărei expresie strălucită e comparaţia schiţată în cap. 1448 b 20-23. 40. Atitudinea lui Platou faţă de poezie. ICttTd ^IKpOV TTpodv eyevvTioav TTJV TTOITIOLV eic TWV d\JToox€8iaandTwv3(J * în simpla enunţare a acestei cauze naturale si sură încă şi mai mare. Parigot. vezi Introducerea.câtă vreme nu-s în minţile lor.ci că Zeul însuşi e cel ce le rosteşte şi prin gura lor grăieşte către noi". TWV TTOlT|T(jJv) TOV V0€v TOXITOIC XPTTrai... 13. la rându-i. în general. în sforţarea sistematică de a-i câştiga . Ka'6 aC''nu ^ac decât să evoc problema. pp. E neîndoios că adeziunea lui nu putea fi câştigată unui miracol de felul intervenţiei divine postulate în termeni expliciţi de filozoful din Abdera şi pe care . r Ibl<I. 261 . nevoie de multă silinţă pentru a înţelege că în teoria creaţiei poetice formulată de Democrit şi împărtăşită de Platon erau implicate destule elemente împotriva cărora Aristotel se simţea obligat să-şi îndrepte critica.. Că. în aceste condiţii. 8.fl'C oun4>UTov TOÎC dvGpwTioic cic TfaiSwv COTI ^ mi c» r. stingheritoare poate pentru altul. şi de problema inspiraţiei. se poate adăuga Fr. în acţiunea de reabilitare a Doeziei condamnate de PI aton pentru cauze din care cea mai puţin gravă nu era acea de iraţionalitate.p. pentru a câştiga produselor acestei facultăţi ceva din estieiul pc care Platon li-l tăgăduia cu totul. .fie şi în termeni metaforici . p. luându-le minţile' şi-i face ^l prezicătorii şi pe ghicitorii cei dumnezeieşti. Introducerea. Pentru desluşiri mai ample în legătură cu p ^ cu s°luţia probabilă a milenarei enigme.H.. Când însă acelaşi critic socoate a putea adăuga: „fără potrivesc cuvintele cele frumoase. va merge până a face djniu|rnoic un mijl°c de cunoaştere intelectivă32.Erlangen. în frumoasele cuvinte atribuite luiSocrate: TaOTa 8e o 6eoc e£aipoij|ievoc TOUTCOV (scil. Cujusmodi sit imitatio in illo Aristotelis libro qui 'de poetica' SCn6/tor.Diss. Se poate face doar observaţia că. Das Irrationale bei Waton..l48. p.244 a şi urm. când stăruia asupra caracterului normal al experienţei etice. vrednice în cel nU ' hun caz să trezească în sufletele lacome de simţire patimile 01 • se si zbuciumul neîngrădit din care se presupunea că-şi trag ţ» cja împotriva unor astfel de exagerări îşi îndrepta Aristotel testul. nu e.w8oîc Koi TOÎC iidvTeoi TOÎC Oeioic. tocmai de aceea Zeul. kt 259 D. • cape 31 534 c-d: „.1916. însemnătatea ştiută procesului de „purificare a patimilor".Parisiis. s-o invoce. \. Nici nu-i nevoie de prea multă gândire de altminteri pentru a înţelege că. pentru ca. îndrăzneaţă încercare de a mântui tragedia hulită de autorul Statului de învinuirea de a întreţine în sufletele spectatorilor „setea de lacrimi" şi „foamea de suferinţă" pe care înţeleptul e dator să le înăbuşe cât mai adânc în sine33.oij . lucrul e de înţeles. de altă parte. Balmer. în •P^'al. 8id TOUTWV 8e <j)6e'yyeTai irpoc 30 1448 b4_5. p. o1 dicou'ovTec €l8w|iev cm oiix OIJTOI eioiv oi raOra XeyovT TroXXoiJ d'£ia. 22 b-c: Phaedr. Apolog.autorul lui Ion nu şovăia. ^*. La studiile indicate. 36 şi în Comentariu. 260 Bl^MAjNSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORAŢIU '"" p ^e asemenea evident că autorul Poeticei nu putea invoca hilibrul psihic al poetului pentru a explica o activitate ale ^Z • nade. 128-l31. si Coriu7. pp. • . unde se dă şi ' eratura subiectului.. în stăruinţa cu care se caracterul generalomenesc al însuşirilor pe care exne ""^ poetică le presupune (cf. Ci'.

88. 116-l20. pp-^ ^^ „La folie est une maladie. PIPPIDI îndoială. II. L 'esthetique d'Aristote. şi. 307-309.'.Ca înţeles. 184 şi urm. 36 E vorba de acei pe care-i numeşte eicaraTitcoi şi pe care. Croissant. alături de idei care ar putea fi gmtuhij. icai yap Sio eu<j>uoi)c T) Trorr)TiKT) eon <uâXXov> T] uaviKoii. în ce chip si-ar T propune întemeietorul Lyceului elaborarea „tehnicii" din a v apărare i se face o vină. O relatare fie si sumară a discuţiilor prilejuite de aceste câteva rânduri între editorii Poeticei. astfel de „scoşi din fire" n-au putut constitui decât o excepţie morbidă37. ar fi asemuit cunoaşterea poetică cunoaster" & nale"35. 46-47. 277). îi opune aşa-zişilor €ij4>ueîc. şi ajutorul pe care ni-I poate da la interpretarea corectă a acestuia. Qfe ra ^a^oi> e a lui Gudeman.ine pentru ce jn textul ei. în versiunea învăţatului s"nt DP ' ^a controversată sună: „et ideo ars poesis est ingenioşi magis quam eorum. 13. se citesc altele care contra/ic în chip hotărât opinii a căror autenticitate nu P08 c fi pusă la îndoială. că în mai multe rânduri (şi cel puţin o dată chiar în textul Poeticei) Aristotel pomeneşte o clasă de poeţi a căror natură exaltată îi apărea condusă de alte legi decât de ale raţiunii36.S. 953 a 10 şi urm. o distincţie se cuvine făcută între convingerile ivite în mintea gânditorului ca elemente ale sistemului pe care năzuia să-l creeze şi propriile-i observaţii de psiholog. le mysticisme une disposition psychique ^° aucune temperament constant. Gudeman.p. Pentru mine. 51 şi urm. al XVI-lea. ToiT)Tuf)c. Trebuie notat. publicată de D. nu şi-ar avea aci rostul39. 217. respingând opiniile tradiţionale cu n ' inspiraţie.jj. Die arabische austriaTf"^derPoetikdes Aristotehs. Cum s-a arătat la p. Nu pot să nu adaug că. 4_• mai sus p. pp. pentru alte amănunte. Aristote et Ies mysteres. trebuie înţeles: eicoTaTiKo\ TOU Xoyiouoxi şi a fost probabil creat de filozoi pen a indica o anume categorie de „melancolici". începând din sec.D. cit. 36 şi urm.renunţând la alte dezvoltări şi cu obscuritatea rezultând dintr-o extremă concizie . TOUTWI/ oi H€V etfTrXaoToi oi 6e eicaranKci eiaiv38. de vreme ce atunci când subiectul îl obligă să aprecieze meritele respective ale poeţilor „lucizi" şi pe ale celor „extatici". vezi. după ce arată obligaţia pentru autorul dramatic de identifica în cât mai mare măsură cu personajele sale. într-adevăr. cit. 5l-53. ontinuă cu următoarele desluşiri: TTiGavarraToi yap diro eiaiv. se poate spune că nu diferă cu nimic de prima traducere Poetjca j ateXtului lui Abu'l Baschar Matta. 184 şi 223. . E vorba de rândurile din cap.. oricum. Cf. Mysticisme et folie sont le fait d'une intensi e • uite[Uj temperament melancholique". pp. pe D singură versiunea arabă ne-a dat putinţa să-l întregim în chip C t'sfacător. oricum.. potrivit cărora în ma^un^ ^£ÎoTOl oamenii ar fi melancolici şi în special poeţii: €Ti Se TU v irepi TTjf TT° 262 LA ARISTOTEL SI HORATIU 'ala sa-şi acorde preferinţa celor dintâi. Termenul. p. De bună seamă. aşa cum caută să ne convingă autoarea (op. în legătură cu entuziasmul poetic. op. cuprinzând şi diverşi artişti ori poe.. Croissant. M. pp. elementul incontrolabil pe care acceptarea caracte rului iraţional al experienţei poetice nu putea să nu-l introducă în jocul raţionamentelor sale. nu încape îndoială că .). întemeiat pe cercetările lui Tkatsch. Cf. m spe K.. . dacă Problemele au a ţ**^ ar fi Aristotel. p.45^6).. în ochii săi.i-legătură cu vederile lui Aristotel despre entuziasm şi cauzele lui fiziologice. 41 urm. exp]. vezi mai sus p.cg maj j. E greu de înţeles.. Mais entre le folie et l'enthousiasme Aristote n ea ^ ^ difference essentielle. Margoliouth: „quare est ars 39n?fn'osi magis. qui Cernii 'mente".ceea ce a vrut să exprime Horaţiu în versul ce ne reţine atenţia nu-i decât preferinţa manifestată altădată de Stagirit pentru poeţii „armonios a 27 Klek. Până ce problema paternităţii va fi fost pe deplin a muntâ' focii» să cred că opinia îndeobşte admisă. filozoful nu stă la 35Ibid. p. dar si de ^ tradicţie. dacă de la început n-ar fi exclus din H meniul inspiraţiei. Preţioasa mărturie 1 fost păstrată de un pasaj al Poeticei multă. vreme lacunar. Svoboda. Svoboda.-erjte toţi contrazisă de mai multe pasaje din problema XXX l. într-un pasaj citat mai departe. într-adevăr. care apare aci pentru întâia oară într-un text grec. 37 E ceea ce rezultă din studiul abia citat al învăţatei belgiene J. Mulţumindu-mă să relev perfecta concordanţă a emendaţiei uâXXov cu fondul învăţăturii lui Aristotel despre geneza poeziei.. cred a fi pus de ajuns în lumină şi firul care-o leagă de versul 309 din Epistula către Pisoni. XVII (1455 a 30 şi ^j ) în care. pe lângă intervenţia divină postulată de un" predecesori.atunci e vorba nu numai de o greşeală. Aristotel n-a scris un singur rând de unde ^^ POfita trage concluzia că. con' Pentru lraducersa pasajului. quam dementiuri" (The Poetics ofAristotle. după care problema XXX l ar fi de lc* Teofrast.p. a i^ . pp. I.

potriveşte vorbe asemenea celor de toate zilele. de bună seamă. mi se pare că exegeza mea întregeşte şi întăreşte 1entificarea încercată de Armând Delatte (op. nu-i greu de dobândit convingerea că opunând „delirului" doctrinei tradiţionale principiul unei creaţii lucide.p.K. 1911. 405-406. .XLIX. tot aşa Rostagni în comentariul său. • U v/ * ci ţ» uri mâi departe.5. constituie raţiunea opoziţiei stabilite de Aristotel între această categorie de artişti şi contrariul^or. 149. Paris... nici n-ai să socoteşti poet pe cine. nu mi-i străin faptul că dintre numeroşii comentatori ai lui Horaţiu cei mai mulţi preferă să vadă în cele două trăsături distinctive ale poetului demn de acest nume: ingenium şi mens diuinior. într-adevăr. Simpla repetare a lui cui ar fi trebuit să-i prevină totuşi că. siqui scribat uti nos sermonipropiora. pp. 6ea'£ovoa care. dintotdeauna. unele mi se par a spune prea mult. în raport cu „extaticii" preţuiţi de ' ' ^ceea r> ne duce la concluzia că.. şi nu ca o trudnică ucenicie TW«. Pentru mine nu încape îndoială că în satira I 4 Horaţiu are în vedere cele două categorii de scriitori de care se ocupă şi în epistula Către Pisoni. dun" ce s-a ocupat de 4>xiaic.. altele prea puţin. calităţile complementare ale oricărui artist desăvârşit (astfel Paul Lejay. în acest context. doctrina literara a Jr e ceea ce se admite de cei mai mulţi. nu era oare de neconceput din punctul de vedere al doctrinei despre poezia revelată? Şi. I 4. pe care originalul o sugeră şi care. e un lucru admis mai puţin. dar să şi înveţe? A formula întrebarea. în condiţiile speciale decurgând din hotărârea de a oferi compatrioţilor săi regulile unei arte a scrisului.p. „Classical Review".B . în stare să conceapă. Numai cui are însuşiri deosebite.«" DebttoGreek Literaturo. nz'^?m-der VorsoAr. artistul "nan pe mijloacele sale). Horaţiu nu comite greşeala de a nesocoti T<EXVT. p. 41 Că Horaţiu trebuie să fi cunoscut. Chiar această TexvTj însă. înseamnă a-i si răspunde. 1935. în ciuda câtorva deosebiri de amănunt supra cărora nu e locul să mă opresc. doar nu-i destul să ticluieşti orice fel de vers. dar care mi se p -^p..„c che ha da natura una versatile genialitâ" (Poetica2. 126).. nu era necesar ca poetul să încerce a face elogiul unei 4>\joic înzestrată în egală măsură cu spontaneitate şi echilibru. după spusa lui Democrit. putes hune esse poetam. l-ar fi caracterizat pe Homer: IPoc tpuoeuc Xaxuv 6ea£oijoT|C etreuv KOOUOV eTeKTTJvaro -navToicJV (Diels-.autorul păstra conştiinţa limpede a contrastului între două tipuri de artişti 40 Aşa socot că trebuie redat obscurul eucţnjoGc din text.J/dM>£oaristofeJ/coriepi TTOUVTUV. e vorba de caracteristicile a două tipuri diferite de poeţi. W . PIPPIDI înzestraţi"40. chiar pe altă cale. înainte de a ajunge să-i proclame utilitatea incontestabilă. chiar dacă nu-l urmează până în cele mai amănunte41. cu care nu o dată s-a căutat să se identifice sapere din versul 309.pentru a le recomanda . D'Alton. De aceea nici nu vad mai bună traducere a expresiilor latine de care se slujeşte decât propriile cuvinte ale meietorului Lyceului: ev>4>veîc — eicoTcmKoi.42.II. Roman Literary Theory and Criticism. şi o apropiere fie si fugară de fraza lui Aristotel reprodusă înainte i-ar fi întărit în această convingere. 87). atât poetul „înzestrat" (altfel spus. 33) între mens diuiniorz lui Horaţiu .F. în intenţia autorului. Că. Arte Poetica ^ #orace's J. fie si indirect. mai târziu.. De ele se ocupă . ca mine.în ediţia Satirelor. 63) sau „hommes naturellement bien doues" (Aristote. e de la sine înţeles că Horaţiu nu se gândeşte să le d' iască. Ca dascălul său grec. sapere trebuie " un principiu raţional..LX. p. 54).începâ H U" versul 310.M. că se va fi şi iasă m neîndoios-unele pasaje ale Artei poetice. ca faimoasa traducere Buteher sau recenta traducere Hardy: „happy gift of nature" (Aristotle s P<^"^j p. truda subtilă a inteligenţei . de astă dată nentru a fi opuşi unul altuia. minte dumnezeiască şi gură făcută să cânte lucruri măreţe. cit. Bineînţeles. De altfel. Poetique. P-l02.. a cărui doctrină trebuie să-i f f cunoscută.. id. ca a lui Valgimign. ci pentru a se indica în ei două tipuri de artişti deopotrivă întâlnite: neque enim concludere uersum dixeris esse satis neque. p. •' fS°a ucenicia înv o ţătura. poetul va fi fost adus să accentueze importanţa facultăţilor raţionale în 42 Sat. ingenium cui sit. cui mens diuinior atque os magna sonaturum. „inspiraţiei" pogorâte din cer. Ct\Rostagni. cea (Jn/ou. asupra lor va reveni din nou o sută de VP™.40-44: „. des nominis huius honorem. cât şi poetul „inspirat" apar evocaţi de tiu într-o scriere anterioară Epistulei către Pisoni.263 D. numai aceluia se cuvine cinstea numelui de poet". 113264 oplg^INSPIRAŢIEI LA ARISTOTEL ŞI HORAŢIU aror trăsături deosebitoare fuseseră pentru întâia oară fixate Aristotel. Dintre traducerile Poeticei consultate în această privinţă. în ^'T^ o versiune de până aci nu mi se pare a fi căutat să exprime ideea de echilibru m re ^ sufletului.P.

/Wd. BREMOND.prea târziu pentru a.. 265 D. commento di F. Că^ntre sape ^ al versului 309 şi qui sapiuntdm versul 456. după ştiinţa mea. 266 w BIBLIOGRAFIE' ALBEGGIANI ARISTOTELE. Horace. 1957.Pippidi.Paris. Literary Criticism in Antiquity. pe această cale va fi *.1 putea ua^ ^^ consideraţie. 1964. Cambridge.79-80. 1927.Aristol/e'sTlieoiyofPo . Nu-i greu de văzut de altfel că versurile abia reproduse nu otera un ^ ^. mi separ^ greu de pus la îndoială. M. Firenze. La formation de la doctrine classique en France. ar trebui să împrăştie ultimele ezitări pe care vaga terminologie folosită de Horaţiu le mai lasă să stăruie în mintea cititorului. of Philology". Cunoaşterea artistică. 1932. PIPPIDI paguba tuturor celorlalte. si în special în Comentariu.H. Paris. 147).M. traduzione. XV.1934.„Rev. ~ Prierc e t Poesie. ATKINS J. lucrul n-a mai fost relevat e^ ^ comentator.BUTCHER. trebuie făcută o legătură directă. mi se pare utilă o ultimă precizare . a putut juca un rol determinant într-o conversiune ce nu ' poate decât o lentă descoperire a propriilor însuşiri43. BIGNAMI. 57-69. Bucureşti.f!9Uesd'Horace. La Poetica di Arisfotele e U concetto dcU'artc presso gli antichi. Serm. 309 am Pisoni. vezi lucrările citate 267 BUTCHER BYWATER COOPER CROISSANT DEL GRANDE >etry DlEHL DlELS EGGER ELSE FINSLER GUDEMAN S. 1934. 132-l46. pp. BREMOND H. pp. Opoziţia reapare în versurile 455-456: uesanum tetigisse timent fugiuntque poetam qui sapiunt: agitant pueri incautique secuntur şi acest pasaj. ^ acj în publicat în „Eirene". I 4: A Protest and a £ranwie. I-II. 192 6. 1926. Paris. Introduzione. XXI. Pentru motive uşor de înţeles. la o fire ca a l ' Horaţiu. nu se pomenesc aci decât operele cele mai des citate gmne volumului. . A. că versul 309 nu e singurul loc din epistula Către Pisoni unde autorul s-a complăcut să pună în contrast pe poetul lucid şi pe cel exaltat. BlGNAMl E. 43 Pe punctul de a încheia prezentele consideraţii . A vec un debat sur la poesie pai~ Robcrt de Souza. A. BRAY RENE BRAY. cât se poate de limpede.. că. Hendrickson. de natură a contribui la întărirea interpretării propuse în paginile precedente. La poesie pure. BREAZU. D. Asupra altor apropieri şi deosebiri între satira Ş' epistula Către Pisoni.In clipa cai ^^ corecturile acestei lucrări. Firenze. Despre contribuţia învăţatului sovietic la lămurirea v. Leş deux lQ. 1900." « i • <-> i T ^ • !* tăgăduiască celor din urma orice rol m actul creaţiei ipoteza mi se pare plauzibilă. 1943 pp. ATKINS.H.„Amer. II. vreau să spun.21. Aceea. Pentru o bibliografie mai completă a Poeticei. .L. A Sketch ofits Development. p. măcar că. 1929. Petrovskij. cf. adeseori numai cu numele autorului C lnc^caţia paginii. Notes sur rinitiation poetiquc. Dacă mai era nevoie Aristotel ne ajută să înţelegem că elaborarea unui sistem realizează fără o oarecare nesocotire a faptelor de observaţi 8 a mai vorbi de experienţa personală pe care nu trebuie s-din vedere când e vorba de un artist si care. satisfăcător decât pornind de la apropierea sugerată în această notă.XI-XII. voi găsi prilejul să mă ocup în alt loc cu răgaz. ~~ Racine et Valery. 12l-l42. Clasică".pp. iau cunoştinţă de articolul lui F. G. 1939-l940. BREAZU M. id. Pari s.W.Journ. La Poetica.

and Fine Art, with a criticai Text *-^i and Translation. Fourth Edition, London 1927 INGRAM BYWATER, Aristot/c onthe ArtOf Poetry. A revised Text with criticai |ntro, duction, Translation and Commentary, Oxford 1909. L ANE COOPER, An Aristotelian Theory of Comedy. With an Adaptation ofthePoetics and a Translation of the 'Tractatus Coislinianus' Oxford, 1924. JEANNE CROISSANT, Aristote et les mysteres, Liege-Paris, 1932. CARLO DEL GRANDE, Intorno alle origini della tragedia ed altri saggi, Napoli, 1936. Expressione musicale dei poeţi greci, Napoli, 1932. TPAFQAIA. Essenza e genesi della tragedia, Napoli, 1952 (ed. a Il-a, 1962). E.DIEHL, Anthologia lyrica Graeca. Editio altera,Lipsiae, 1936. Die Fragmente dcr Vorsokratiker, gricchisch und deutsch von H.Diels, Funfte Auflage hei sg. von W. Kranz, Berlin, 1934. EM. EGGER, Essai sur l 'histoire de la critique chczlcs Grecs. IlI-e 6dition,Paris, 1887. GERALD F. ELSE, Aristotlc's Poetics: The Argument, Lciden, 1957. G. FINSLER, Platon und die aristotelische Poctik, Leipzig, 1900. AristofelesTlepi TroinTLKiîc. MitEinleitung. Text und Adnotatio critica, Kommentar, kritischem Anluing und 268 BIBLIOGRAFIE JENSEN KAIBEL KAYSER KINKEL KOCK KRANZ MARGOLIOUTH nominum, rerum, locorum von A. Gudeman. Berlin, 1934. Aristote, Poetique. Texte etabli et traduit par J. Hardy (Coli. des Universites de France), Paris, 1932. WERNER JAEGER, Paideia. Die Formung des griechischen Menschcn, I2, Berlin, 1936 (=tr.ital.L.Emery,Firenze, 1936). Aristoteles. Grundlegung einer Geschichte scincr Entwicklung, Berlin, 1923 (= tr. ital. G. Calogero, Firenze, 1935). v.Philodemos. Comicorum Graecorum Fragmenta (voi. I, fasc. l),ed.G.Kaibel,Berolini,1899. J. KAYSER, De veterum arte poetica quaestiones sejfectee,Diss.Leipzig, 1906. Epicorum Graecorum Fragmenta, ed. G.Kinkel,Lipsiae, 1877. Comicorum Atticorum Fragmenta, ed. Th.Kock,Lipsiae,1880-l888. W. KRANZ, Stasimon. Untcrsuchungen zur

Form und Gehalt dcr griechischen Tragodie, Berlin, 1933. The Poetics ofAristotle translated from Greek into English and from Arabic into Latin, with a revised Text, Introduction, Commcntary, Glossary and Onomasticon by D. S. Margoliouth, London, 1911. The Homer ofAristotle, Oxford, 1923. Fragmenta Historicorum Graecorum, ed. C. Mueller,Parisiis, 184l-l870. Tragicorum Graecorum Fragmenta, ed. A. Nauck. Ed. altera, Lipsiae, 1899. 269 BIBLIOGRAFIE PHILODEMOS PlCKARDCAMBRIDGE PIPPIDI PLEHANOV RE ROSTAGNI STEINTHAL SVOBODA TKATSCH TOFFANIN UNTERSTEINER Euripidis perditarum tragoediarum fragme Iterum recensuit A. Nauck, Lipsiae, l9Qg Ober die Gcdichte. Fiinftes Buch. Griechisch Text mit Ubersetzung und Erlăuterungen von Christian Jensen, Berlin, 1923. A. W. PICKARD-CAMBRIDGE, bithyramb Tragedy and Comedy, Oxford, 1927 D.M. PIPPIDI, Formarea ideilor literare în antichitate,Bucureşti, 1944. G. V. PLEHANOV, Scrisori fără adresă. Arta şi viaţa socială, Bucureşti, 1957. Real-Encyklopădie der klassischcn Altertumswissenschaft hersg. von A. Pauly, G. Wissowa, W. Kroll, K. Ziegler. AUG. ROSTAGNI, II verbo di Pitagora, Torino, 1924. La poetica di Aristotele, Introduzione, testo e commcnto, Torino, 1927 (ed. a II-a, 1945). Arte Poetica di Orazio, Torino, 1930. H. STEINTHAL, Geschichte der Sprachwisscnschaft bei den Griechen und Romern2, Berlin, 1890. K. SVOBODA, L 'csthetique d'Aristote, Brno, 1927. J. TKATSCH, Die Arabische Ubersetzung der Poetik des Aristoteles und die Gmndlage der Kritik des griechischen Textes. I-H. Wien" 1928-l932. G. TOFFANIN, La fine delVUinanesimo. Torino, 1920. M. UNTERSTEINER, Le origini della gedia, Mii ano., 1942. 270 L BIBLIOGRAFIE J. VAHLEN, Bei trage zu Aristoteles Poetik. Neudruck besorgt von H. Schoene, Leipzig, 1914.

Aristotele, Poetica. Introduzione, traduzione, commento di Mânară Valgiraigli. Sec. ediz. riveduta,Bari,1934. I. Indicele numelor proprii pomenite în textul Poeticei (Cifrele indică paginile) Agathon:77,85,90 Ahile:85,97,101 Aias: 89 Aigeus: 106 Alcibiade: 77 Alcinou: 86 Alcmeon: 8 1 , 83 Amfiaraos: 87 Antigona: 83 Ares: 94 Argas: 67 Argos: 78 Arifrades: 97 Aristofan: 67 Astydamas: 83 Atenieni:68,7l Aulis; 85 Larfaginezii; 98 CeWaurul: 66 <;le°fon:67,95 L'eon: 93 a: 83 Creon: 83 Cresfonte: 84 Cretanii: 104 Ciclopii: 67 Ciprienii: 86 Cipriile: 99 Ciprioţii: 93 Danaos: 79 Deiliada: 67 Dikaiogenes: 86 Dionysios: 67 Dionysos: 94 Dolon: 104 Dorienii: 67,68 Egist: 82 Electra: 101 Empedocle: 66,94,104 Epihares: 96 Epiharm:68,71 Erifyle: 83 Eschil:70,90,97 Euclide: 96,97 Euripide: 81,83,88,90,97,103,106 Eurypylos: 99 273 Filoctet:97,99 Filoxenos: 67 Fineidele: 87 Forkis: 89 Formis: 71 Ftiotidele: 89 Ganimede: 105 Glaucon: 105 Hades: 89 Hairemon: 66,100 Hector: 101,103 Hegemon: 67 Hdle: 84 Hemon: 83 Henikleida: 76 Herakles: 76 Hermokaikoxanthos: 93 Herodot: 76 Hionides: 68 Hippias: 104 Hoeforele: 86 Homer: 66,67,69,76,85,91,98,99, 100,101,302 Icadios: 105 Icarios: 105 Ifjgenia (în Taurida): 79,84, 86, 87 (înAulis):85,87 (lui Polyidos): 86 lliada: 69,76, 85,89,93,99,107 Ilirii: 103 Ixion: 89 Karkinos: 86,87 Kefalonia: 105 Lacedemona: 105 Lacedemonienele: 99 Laios: 101 Ly;jceu:79,89 Magnes: 68 Maraton: 96 Margites: 69 Massalioţii: 93 Medeea: 83,85 Megarienii: 67 Melanippe: 85 Meleagru: 81 Menelau: 85,106 Merope: 84 Misia: 101 MisieniJ: 101 Mitys: 78 Mnasitheos: 107 Mynniskos: 106 Neoptoleraos: 99 Nikohares: 67 Niobe: 90 Odiseea: 69,76,82,88,99,102,107 Odiseu: 83, 85,86, 87,94,99,105 Oedip: 79,81,82,83,85,87,101,107 Oreste: 79, 81, 82, 83, 85, 86, 87, 88, 106 Parnas: 76 Pauson: 67 Peleu: 89 Peloponez: 68 Pindar: 106 Pitice (jocuri): 101 Polygnotos: 67,73 Polyidos: 86, 88 Poseidon: 88 Prometeu: 89 Protagoras: 91 Salamina: 98 Sc;7a:85,106 Sicilia:68,71,98 274 INDICELE NUMELOR PROPRII Sinon: 99 Theodoros: 92 Theseida: 16 Sofocle: 67, 70, 83, 85, 86, 87, 90, 103, 107 Tideu: 87 Tieste:81,86

n.203 •n'6Ti51.23. 44. 186. 186 &€oc21.156 O'V 165.156 dvdyKT] 154 dvayvupîioic 189 dvayvwpiop.171.137. 132 ia(i(5oc 132.n. 88. n.n.26.32.n. 174. 150. 17 111.231 eî6oc50. 262.231 ai'viyiia 200 aiperdv l8. n. 23. 257.oc 165 dvSpiavTOiroiia 130 dvTitjxdvia 115 dîrayyeXia 16 dnaSeia 34.25. n. 16 «JOVJ'VOTTTOC 155 ia 155 18. 36.128 111.230. n. n. 262.Sofron: 66 Sosistratos: 107 Sthenelos: 95 Timotheos: 67 Troia:90. 21 eireiodSia 144.171 d'^erpa 159 dvayicaiov 16.235 18.41 si n. 42 39.n. 16 155 263 . 176.149.174 190 159 dc 1 85. 164 ani 118 €Tfl€llC€ÎC 169 «TIOTTOUa l 15 etfwGTÎ 16. 185.21 Siaipeaic214 5iaKOj|iw6etv 201 SidXoyoi 1 17 5idvoia 149 127 16.265.n. 42 185. 16 KaXXoc 155 Ka\oV 17. 143. 194 167 195 |k'\Tiov215 194 yeXoia 17 yeXoiov233. 1 1 1 . 64 dîraOec 176 dTroKOTrfj 201 atrotcpioic 192 ap6pov 192. 265.151 5uVaTa(diTi6ava)209. 140 ov 1 8.149 152. n.208 9.196 dp^ovia 114.124 136. n.262. n. 29. 194 130 164. 36.239 16.n.239.191 193.n. 149.21 dSuvciTa eiicora 209. 42 j 192 1 13 . 10 ica8apoic22.151.265.263. 24 lv6ouoiaoTiKa (neXti) 29 evo'vra 152 îi 192 136 136.141 ioTopia232.89 Zeuxis:73. n.35.228 f]0iico'c 120 fi6oc 189.36. 189 192 .28.n.137 Spdfia 124 276 INDICELE TERMENILOR GRECI (A -A) 6pâv68. 177 acjxovov 193.137.99 Troienele: 99 Tyro: 86 Tegea: 101 Telefos:81 Telegonos: 83 Telemah: 105 Xcnarhos: 66 Xenofan: 103 Teren: 86 Zeus: 105 Theodectes:87.138 .250. n.105 II. 155 K€Kpa(Jl€VOC TXJTTOC 16 KOIVOV (yevoc) 123 icoVnoc 80 Kopu4>aîoc 136 KOOHOC 198 icwna^eiv 128 . 176 JKOTOTIKOI 128.146. 148 KaOdXou 160 KaKia 235 KaicoSai|jiovta 228. 21.235 159 197 130 194 6eoicl88.2l aioxoc 235 aioxpoXoyia 236 aioxpov 235 d'Xoya 188 âXoyov 208 djiapTavu) 171 171.24. 130 129. Indicele termenilor greci folosiţi în Introducere Comentariu şi Apendici dyaSdv 18. 128 128 143 .124.

115 178 o^io io v 177 o vouă 193. n. n. 1 1 1.234 TToieîv 234 vd|ioc 31 .230.191.207 cfj 48.124. K) 0TTou6aiocl7. 23 ordaip-ov 80 ouXXoyioiidc 130 aunnerpia 34.149.191 Xdyoi eic6eSo|jievoi 13 şi n.130. 150.n. 264 TpayiKoc Tpd-noc 112. 13 şi n.191 114.24 noieiv 124 247 i.263 TrpaynaTa51. 130 167 168.257.116. 196.n.191 Tia6T] 51.21 Hav0av€iv 130.n.117.23. 254. n.149. 160.113. 127.140 Tpaya)8ia228 TpaywSoi 137.23.117. 1 14. 156 122.fi) oaTupiKOvl39.30 173 u H voi 132 136. 48.21.164.141 „a'TUpoi 137. 1 15.23 TfapoSoc 80 rre^dv 118 trei pa 207 irepac 156 TrepioSoc f)Xiou 145 TrepiireTeia 164. 196 pu8iio'c 114. 169 IJUKTOV (yevoc) 123 129 130 c 16 şi n. 17.149 6'Xov 168 165 a 198 165.261 124 îl 119.124.228 T€paTw8ec 174 T€'xvT)47. 30 Tri6avoV 162 184 Upo'v 185. 156.191. 4 TTTtJOlC 196 p-nua 192.87.150.4>wvia 1 15. 18. 6|auvu|_ua 219 233.116.247 117 117.140.n.228 148 u 29 ndGoc 167 TfaiSid 18. 155. 189.n.116. 137 TÎ 192 TJTTdvoia 236. 196.228.149 278 INDICELE TERMENILOR GRECI (S . 117. 157. n.195 axjvni6€ia 1 14 ouvwvunia 219 ou'aTaoic TipayuaTcov 226 191 Ta'£icll4. 149. n. 155 Taiieivdc 199 TcXeia 154 T€\oc41. 157.n. 1 19 vo\ioi 121 200 197 O'YKOC 118.113.149.228 116.232. 20.151.203 164 Ii06ocl8.263 laeyaXoTrpeireia 207 H€'ye6oc 155. 140 oadtfc 199 0€|IVOT€POI 18.n.201 145 \ir\xavr\ 178 Hiapo'v 21. 156. 160 oTrouSîi 1 8.226.149. 197 evocară 114 O^UTTjC 195 6p6oTTic211 O'PXTIOIC l 14 o<J)ic95. 59. 253.n. 140 TpayiKuraToc (TUV TI rpa'yoi 137.120.234 Xu'aic 188. 8 Xdyoi e^orepiicoi 12.247 TTOITITIKT) l l l .124.220 ou'vSeonoc 192.n.149. n. 45. 47 (t>a\XiKd 138 c})aOXoi 120 .n. 166 TKptoiaaic 21.239.207 139 Oo4>ia250.138 f|pwiKTi'21.228 •apatic 228 irpâ^ic OTTouSaia 21.257 liaviKoc 163.228.35.151 TTpCXTTeiV 68 TipovoiTi 238. 155 auînrdâeia 34 oup.11.174. 8 Xdyoi (|)iXo£ 1 16 277 INDICELE TERMENILOR GRECUA -P) Xo'yoc 114.

112 urm. artă imitativă): 65. 136 urm. artă imitativă): 65.174. EPISOADE: 70. 207. ClTHARA (cântul cu ~. CORUL: 68.194.176.. ELEMENT IMPRESIONANT (în dramă): 84. 234 urm.74. 231 urm. ASEMĂNAREA (apropierea de natură): 84. FRICA (sentiment tragic): 21.112 urm. 146. ATACURI PERSONALE (în comedie): 69. 219. DANSUL: în esenţă imitaţie 65. SCURTARE.233 16. ARTICOLUL: 193.229. DECORUL SCENIC: 70.177. 54. 20. şi originile dramei 69.236 (jHXooocjna 239 4>0|ÎT|TIKOI 29 4)d|îoc 21. .196.72.99. EROUL TRAGIC: 81.. DITIRAMBUL: gen. FEMEIA (în judecata lui Aristotel): 84. 253. 142.108.141. Comedia Nouă 162. 139. 40 4>u)vfj 1 14 193 xopeia 1 15 144 Xopoi rpayiicoi 127 xopov aireiv 143 XOpov Xap. 138.. 235.23. 77. 35. 171. arta şi natura 47 urm.73.149. Indicele de materii ACTORI: apariţia primului actor 136.(3dveii/ 143-l44 Xopov OTfjoai 111 Xopdc 136 194 4>o'yoi 131. PARTICULA DE LEGĂTURĂ.233. 65. 164. evoluţie 69.177. 142 urm.45. 112. 161 urm. definiţia comediei în Tractatus Coisli-nianus2ll urm.27.153. concepţia lui Aristotel despre comedie 224-236. ţelul artei 41.129. funcţia cognitivă a artei 43. ENIGMA: 96. origini 69. CARACTERE: în tragedie: 66. 148. artele plastice şi poezia 113. ELEMENT PATETIC (în tragedii): 79. DIALOGUL: gen literar 117. DEMOCRAŢIE (laMegara): 125.. 228 urm. 157. n. ASPIRATE (sunete): 92.<t>iXa'v9puTov 21. 170. 57. 264 şi n. 66.167. 227. literar 65. COMEDIA: definiţie 68.191. CÂNTECE LICENŢIOASE (la originea comediei): 68.174 4>uaioXdyoc 1 18 (>uoic 47.203 urm.143.. FLEXIUNE: 91. COMICUL: 133. 257..190.144. 1 1 1 . 72. FLAUTUL (cântul cu flautul.84. 171.în comedie 66.194. sporirea numărului actorilor 138. 227.150. FRUMOSUL ARTISTIC: 154 urm.. în dramă 70. 254. ARTA: în esenţa ei imitaţie 16. EPOPEE: 98.114.165 urm.137.200. APOCOPĂ: v. ARMONIE: 68. 142 urm. Comedia Veche 229 urm. n.. 205 urm.162 urm.90.146 urm.177.. CHOREG: 144. 280 INDICELE DE MATERII DEZNODĂMÂNT (în dramă): 78.220 wpiopevov 155 III. CONJUNCŢIA: v. 143 urm.

72. INDICELE DE MATERII POEZIA: imitaţie 65.169.208. IMPROVIZĂRI (la originile dramei): 69. PROPOZIŢIA: 93. 237-245. MUTE (sunete): 9l-92 193 194. conţinut 111... METAFORA: 96. pricinuită de comedii 35.146 urm..35. data compunerii 15. 260 urm.134 urm. în concepţia creştină 238-239.. după Horaţiu 246-266. ISTORIOGRAFIA GREACĂ: origini. nume-podoabă 199. POEMELE HOMERICE: dificultăţi de interpretare 98 urm..165... 74. 68-69. MĂSURA: 70. omenia în comedie 236. provincialisme 197. 66. reabilitată de Aristotel 19 urm.207-208. 258. 56. 210.20. 65.196. limitele imitaţiei artistice 216..114. 76-77.178.130.114.116. PARTICULA DE LEGĂTURĂ: 92... 4. reabilitate de Aristotel şi de Stoici 21. 123 urm. poezie şi istorie 159 urm. poezia iambică 217 urm. PASIUNI: condamnate de Platon 19. NOIMUL (gen literar): 66. darul imitaţiei 128. 172. RĂSTURNAREA DE SITUAŢII (în dramă): 78. IMITAŢIA (esenţa activităţii artistice): după Platon 16 urm. 119 urm. 32. MONODII (cântece ale actorilor înscena): 80.43. 148 urm.168. barbarisme 200-201. 196-l97.. legătura cu caracterele poeţilor 131. 27. 190. GREŞEALA EROULUI: (în tragedia greacă): 56 urm. n. 230. lirica absentă din Poetica 46.150.. 192-l93. ISTORIA (comparată cu poezia): 55. 35. 196.. PLĂCEREA ARTISTICĂ: 41 urm.153..196. 82.5l-52..122. MELODIA (în dramă şi ditiramb): 65. termeni străini 200. 139.174.198 urm. 232 urm. MODURILE VORBIRII: 91. comparaţie cu artele plastice 113.163.174. 241 urm.191. 128.. INTRIGA DRAMATICĂ: 54 urm. GROAZA (în spectacolele scenice): 82.. 66. în concepţia creştină 238. după Pindar 257 şi n. 86. 170 urm. urm. MAŞINĂRIA SCENICĂ: v.. INSPIRAŢIA POETICĂ: după Hesiod 36. 117.202.119. 165.116 urm. ENIGMA. 100. urm. 80 urm.151.117. 92 urm.167.113. 45 urm.GHICITOARE: v.n.54. 188. POLITICA (în concepţia lui Aristotel). PROVIDENŢA: după Herodot 238.57. NUMELE: 91 urm. OMENIA (sentiment tragic): 21. LITERATURA: condamnată de Platon 19. 171 urm. JUDECATA (însuşire a eroilor dramei): 73.209. după Aristotel 26 urm. de elocinţă 22. 44. MIRACULOSUL (în literatură): 101.81. INTERVENŢIA DIVINĂ.. MILA (sentiment tragic): 21.71. PARODOS (primul cânt al corului): 80. GLASUL: 65. interpretări moderne 23-36. feluri 111.. INVECTIVA IAMBICĂ: 71. poezia satirică 13l-l32. 230. PROZA: 66. 35. PANTOMIMA: 115. după Democrit 247. n.119. LITERA (sunet simplu): 91.21. Poetica: starea actuală 11 urm. PARTICIPAREA (spectatorului la acţiunea tragică): 34.. 281 INDICELE DE MATERII IRAŢIONALUL: în dramă si epopee: 101. 180 urm. 71.191. 234. după Aristotel 21.188. 159 urm.78 urm.115. interpretări antice ale 'purificării' 22-23. 226. după Platon 36.. 260-261.208.. 81. RECUNOAŞTERI (în teatrul grec): 78.77. 139.150.108.89.90.. origine 128 urm. evoluţie 240. 184 urm. PURIFICAREA: tragică 28. n. 88. 88. MIMUL: 65-66. . 111.149. GRAIUL TRAGEDIEI: 71. în concepţia lui Aristotel 241 urm. INTERVENŢIA DIVINĂ (soluţie neartistică a conflictului dramei): 85. nume obşteşti 197. muzicală 28 urm.

7) pp.206. Poetica sive Expositio Averrois. Sauer. 98. 1972. Nicev. elemente ale tragediei 71.202.237-245. Ed. O. ulterioare apariţiei ediţiei din 1965... 77-78. Aristotelis De arte poetica. A. Archives Philosophie? . Ari s totle 's Theory of the Perception ofTragedy.194. Ed. Ed. istoricul prof. pp. trohaice 70.Leiden. 1966. in Antologia giuridica romanistica ed antiquarica. The Ephebic Inscriptions ofthc fourth Century B. Rees. UNIVERSALUL POETIC şi ISTORIC: după Aristotel 75 urm.'82.217. 1963.91. 155-l64. di Milano... Minio Paluello (Aristoteles Latinus.1965. s. 52. JHS. UNITĂŢILE DRAMEI CLASICE: 54 sin. p.156. Russell & M. PIPPIDI R.MUTE. della Facoltâ di Giurisprudenza. 126 urm. The (puaic ofComedy.145.196. pp.C. 152 urm.A. măreţ 207. serie II. Die Phonetik des Aristoteles..177.pp. desfătarea pricinuită de tragedie 77.195.B.194. Eth. Annali Scuola Normale Pisa. Untersuchungen zu aristotelischen Poetik unter Beriicksichtigiwg derPhilo] gischcn Tragodien-Intcrpretationen .69. Dr. SILABA: 91. by D. XXXIII). Roma. voi. (Arist. Hamburg. M. Vezi şi Vocale. Spiegel. Archiv fur Philosophie? ^^ Ancient Literary Criticism.192. IV 4. [Jacqueline de].193. 146. G. 1289-l299. 17-59. L. 151. 44-56. Greece & Rome. PI. 1974.. 133 urm. SUNETE: aspirate-tenue 91.. XXVIII + 129 p. VOCALE: 92. Studies in the Origin and Early Development of an Aesthetic Vocabulary.226 VERSURI: iambice 70 132 142. Charakter und tragische Schuld. 229-252..1973. 285 D. Sorbom. G.235. RITMUL: 65. comparat cu Poet. şi INTRIGA): 65.în scrisul lui Tucidide 239 urm.1973 pp. Susarione e la rivendicazione megarese dell 'origine della commedia greca. f . Oxford Univ. n. Erich Segal. TALENT: 76. 245. [în:] £05. Press. Reinmuth. SCRIERI EXOTERICE: 12-l3. RIDICOLUL: 70. felurile 283 INDICELE DE MATERII tragediei 188 urm.161. origini 69 urm. (Arist. VERBUL: 92.124-l36. R. n A u. 1137 b. acute. u. Translaţie Guillelmi de Moerbeke. 160. SEMIVOCALE. 1968. Andrei Pippidi. Nicom. rostul ei 150 urm. IMITAŢIE. durata unui spectacol 206. medii 195. al căror manuscris a fost descifrat si pus la H" ' ' ' Qispoziţie editurii de fiul ilustrului profesor. ROBUL (în concepţia lui Aristotel): 84. SCRIERI ACROMATICE: 12-l3. W. pp. pp. The Ulysses Theme.201. l-l1. IV). M. Piccirilli.o 27.55. 169. 195. W. 1942. Winterbottom. Leiden. XIX. 134. Paginile anexe (285-294) cuprind trimiteri bibliografice sau sumare note de lectură.195. A Studyin the Adaptability of a Tradiţional Hero. XXXVI. 19-24. STIL: amplu 100. 93. Linguistica e Stilistica di Aristotele (Filologia & Critica. STASIMON (cânt al corului): 80. 1451 a 36 ss). Studies in Class. Stockholm. Guido Morpurgo-Tagliabue. 124 urm.. SCURTARE: 96. grave. 1964. L.157.d. Gorgiasetlepouvoirdelapoesie. B.114. dell' . Pathos in the 'Poetics' ofAristotle.. 169. TRAGEDIA GREACĂ: definiţie 28 şi n.. 207. 145-l46. Mimesis and Art. Panconcelli-Calzia. Le lacune della legge nei diritti greci. Pubbl. 71 urm. iiber die Wirkung der Tragodie. SUBIECT (v. The principal Texts in new Trans-lations. Oxford. Triantaphyllopoulos. 1964. Stanford. (Univ.202.1971.164 urm. 154.130. HelikonJV..5l-62.REPREZENTARE: v. REPULSIA (încercată de spectatori): 80. dr. 108.58. TRACTATUS COISLINIANUS: 12.195 VEROSIMILUL şi NECESARUL (legi ale creaţiei artistice)-52 urm. 74.. Poet.f DU-I u..111.. Romilly.97.143. interprete Hermanno Alemanno. Blackwell. Philology. SEMIVOCALE. Anexă' J. III. 83. 77. 3. 1448 a 2948 b 2). pp.

oirouSaîoc. M. Ed. 286 ___ _ ANEXA _ Guido Morpurgo-Tagliabue. de Philos. 1960. Miinchen. p.pp. (L.. VI1965. K.e Rev. 1964. Labarbe. pp. Dalia Poetica alia retorica (185) 6. 13). 88 p.XIX. Gantar.385: „Pas plus qu' ii ne remonte au oa TU pi ic d v. 2.pp.. 283-289. Tragic Errorin the Poetics of Aristotle and in Greek Tragedy.157-l69.. XX-XXI. 1974. XI.pp. D. 1968.Ateneo. 395-409: „Platon de vânt F epopee homerique" (nu atinge nicăieri problema atitudinii filos[ofului] faţă de conţinutul epopeilor. 126-l28. Polis undPoiesis. Korte RE. Introduzione alia linguistica (cap. L'idee remonte a 534 et c'est Thespis qui en aurait eu. Coulter. James C.... Swedish Stud. Logica & linguistica (68) 4. ]. pp. Der Komiker Nikochares und der Tragiker Me-gakleides. P.pp. Lebek.. Else. Glotta.. 287 D. J. Amsterdam. Th. de Montmollin.. „good" or „noble". le merite. 1973.) (239-332) 8. 159-336. Linguistica e Stilistica di Aristotele. The Origin and EarlyForm ofGreek Tragedy (Martin Classical Lectures XX). Hamartia. Liege 1949. must bear some such meaning as „excellent". GRB Studies 15.. 1973. Linguistica e stilistica (143) 5. ZPE. XXV in the Light ofthe Homeric Scholia. 1967: l . On Aristotle 's Historical Methods. Cambridge Mass. Colaclides. T. Die Auseinandersetzungmit derDichtung bei Platon und seine Zeitgenossen. Baltimore. 1975. La philosophie de la musique dans la dramaturgie antique. in Aesthetics III.1964. & Lettres de Liege. V. Elementi del linguaggio (29) 3. Wohin deuten die IcjKpariKol Xoyoi in Aristoteles' Poetik 1447bll.Hena&s. Bremer. pp. 1 caratteri della prosa (201) 7. 1955. 1974. Inspiration and Katharsis. 184. III l 1964. .. p. 29. XXII. pp. Pierre Louis (taropia .D. îs Tragedy the „Imitation of a Serious Action"? GRB Studies.. cri ti que de la condition de la poesie. CXVII). Texas].1968. W. Gould: Plato's Hostility to Art: Arion [Austin. Leon Golden. 203-213 (p.pp. [Categ. fasc. 8. Roma. 15-23.68 (2). T. Ing[emar] Diiring.. 287: To replace „serious" in the context under discussion I should prefer „noble"..XI. Joachim Dalfen. Uppsala.1972.. Hermes. Conclusione (333). G.F. Fink.. 197-213. pas plus qu'il ne se rattache â quelque antique rituel dionysiaque ni ne s'est constitue a partir de choeurs .. 95-l08.201 p. Flashar in Gnomon 40. the adjectival form from cîpeTTi 285/86: Since dpeTTf is the particular excellence of anything or person. Evangelos Moutsopoulos. 39-44. Brumius. Turner. La tragedie serai t. Cf. Upsal. 92. historique et visceralement attique. Almquist & Wiksell. n. The Interpretation of Aristotle 's Poetics VI1449 b 26. Laokoon. 56-58. 46. Brumius.GRE Studies.RE Suppl.1449 b 26. relaţia poeziefilosofic). de la Fac. pp. L'ornato semantico (metafora etc. Aristotle 's Poetics c. Hogan." James A. Note surla definition du verbe par Aristote. PIPPIDI George Huxley. Formation et structure. 1895. XX . George Huxley. beau compliment. [II faut admettre que Ies conclusions de Platon sont fausses.r. mais qu'il a pose un probleme non resolu jusqu'â ce jour et auquel Aristote n'afait que donner une solution facile]. c.M. pp. Dialogues de Platon. M. Philol. Aristotle's Criticism ofHomerin the Poetics ClassicalPhilology. Aristoteles.Phoenix. 1965.70-91. REA 1967...1968. 1965. în special pp. Inspiration and katharsis. GRB Studies 13. L'Homere de Platon (Bibi. pp. le drame tragique n a 288 ____________________ANEXA____________________ pour patrie le nord du Peloponnese. GreekPapyri.. ci numai familiaritatea cu textul). Acta Univ. Le sens du terme ^iXdvQp^iiov dans la Poetique d'Aristote. Carrol. XVII (1937) 345 f. 255-256. rupi "Y^ouc and Aristotle 's Theory ofthe Mean. Aristotle 's Intere st in Biography. 24).. A. Athenes. The Interpretation of Aristotle 's Poetics 6. 10 b 8: oTrouSaîoc. 204 ff.

La poesie constitue une des formes typiques de la possesion et du delire divins. 14 .10. et au cours des rites. lamblichi. 1457 a: Massalia.Cf. p.Ai Suvdneic TWV dvSpwmvwv TraGruidruv TWV kv f\\fiv iravTTJ jaev eipyo(ievai KaGioaavTai a^oSpdYepar eic evepyeiav 6e (îpaxeîc Kal d'xpi TOII oumierpou TTpoaydfievai xaipovoi iierpiwc Kal diroTrXr|po\JVTai.. elles s'apaisent par persuasion ct sans violence. inspire du dieu. Platon.p. 8) . Duchemin.537. 307-310.deaoct>iaTfjc (Istm. 25 ss. Democraţia la Megara. 92 urm. l'etat d'„enthousiasme" au sens etymologique. înţelepciune şi contrarele lor. după cum ne arată experienţa. Carlo del Grande. Paris.. nous stabilisons Ies notres.p.l cf.40.„Rends ţes oracles. Paris. Pantomim: n\j6uv dpxT]aTTÎc.101 p. REG 78. 1955.PoeM. l'est d'Apollon. n. Dacă. p. cela va de soi pour Ies Grecs. Asheri. Cf.. simţim aceleaşi sentimente în faţa realităţii [cf. Bibliography of the „Essay on the Sublime". Le poete se designe lui-meme sous le nom de oocj)6c dvrip.pp. Studien zur ălteren athenischen Verfassungs-geschichte. D J. IV. Aix. 391: Callatianus quidam (Aisias) honoratur saec.J.P. 80.1964. pp. 5: Pindare fr. 721. 213: MavTeuco. Possede des Muses. nous nous liberons du tort qu'elles nous causeraient si nous Ies pratiquions. & corr.. mai s l'Hermos etleCa'ique". elles jouissent moderement et se satisfont' apres quoi purifiees. EJ. ____________________ANEXA____________________ . vom fi desigur fericiţi să contemplăm chiar persoana a cărei imagine ne~a fermecat mai întâi .et je serai ton prophete". Robert. Journal des Savants. n. 1960 T€p«]>lC -f)8ovil cf. Căci ascultând acestea ne prefacem sufletul. Klincksieck.cf.Marin. Kal evreiJGev afTOKaBaiponevai TreiGoî KCU oi) irpoc fitav dTTOTTauovrai. REG 82. suntem mişcaţi de plăcere. La rpay u 8(a primitiva. Apollonia Pontica. Arist. Aid Se TOXJTO ev T€ KwnwSia Kai TpayioSia dXXoTpia ird6T| 6ewpo€vTec iOTa(iev rd o'iKeîa iraGri KCU jieTpicJTepa aTrepya^oVeGa Kal diroKaGaipo-H€v. la vederea unui portret. E i8r\ rpay w 6iac in Aristotle 's Poetics. C'est pourquoi.E. 32 Puech. cf.Brill. The List of the Victors in Comedics at the Dionysia. şi dacă în faţa unor imitaţiuni suntem pătrunşi de durere. le poete est l'interprete de Mnemosyne. J. Legatio ad Caium. Quand Ies puissances des passions humaines qui sont en nous sont contenues de toutes parts. Arist. mais si on Ies exerce selon une activite breve et dans certaines limites. foarte apropiate de realitate. Poet. pour l'onomastique comme pour toute la civilisation". Robert. Moîoa. p. TTpocjxiTeimw S'eyw. XI-XII. 53: Mnemosyne preside. 1448a 31 . PIPPIDI TWV aioxpwv diroXijdueGa TT^C diro TWV epywv ^ aUTWV OU|iTTlTTTOXJOlC [3Xa|3T)C. Brill. Allan. De mysteriis. par le spectacle et l'audition des obscenites.BE.pp. X-59 p. 203.ev re roîc iepoîc 6ed|iaoi TIOI Kal dKoiJO(Aaoi 291 D. PIPPIDI Paul Vicaire.no. p. IGB I2. de bucurie. J. 7: Sur la poesie comme sophia. Actes Congres Bude. p.Poet. Vernant. . Cari A. pp. Ion.P. Arist. 1967. 1 1 (38. 91. M. Vichiana. p. 289 D. şi apoi de vitejie. Politica V (VIII) 5. Arist.4.!. 197-215. 534 e. numai privind forma ce o avem sub ochi. 8l-88.6 : Iarăşi există în ritmuri şi melodii imitaţiuni. „L'Ionie au bord du golfe du Lion.623. 1. M. în: IG II2 2323. Cf. The Classical Quarterly XXII. â contempler dans la comedie et la tragedie Ies passions d'autrui. 1965.Hakkert. o Muse. Ies moderons et Ies purifions. comme le proprie te. Robert. 1969. 1976. Hellenica. â la fonction poetique. 567. 1968. Proust!]. Debiti 15 şi Ledl. şi îndeobşte ale tuturor sentimentelor. compiled by DemetrioSt. II1/II = CIG 2 add. 1967. 1969. 1914. Pelletier. Ruck. 1972. 2056. ale mâniei şi ale duioşiei. 290 ^_ _ ANEXA _ Numele Hermocaicoxanthos la Massalia. „Ies anthroponymes tires des noms de fleuves n'evoquent pas le Rhone. on le sait.. Pindare poete etprophcte. Plafon critique litteraire. Que cette fonction exige une intervention surna-turelle. . Şi tot aşa ascultând simple povestiri de felul acesta toate sentimentele se nasc în noi. V 28). elles deviennent plus fortes.

Aufl. M. E. phil.Uitarea omului şi onoarea zeilor 26. in: Philos.. Sitzungsber. Wiss. Die Teleologic in der aristotelischen Biologic. Ebbinghaus. Anscombe u. Lousiana. Einfiihrung in die Theorie der persuasiven Kommunikation. Ein formales Modell der Syllogistik des Aristoteles. Vom Wesen und Begriff dcr Physis. Goteborg. Topik. ThKePhilosophers. 32l-460. B.Heidegger.Meister Eckhart şi mistica renană 17. Order an history. WahrheitundMcthode. J.in: U Pensiero 3 (1958). 1955). Darmstadt.Dicţionar de civilizaţie egipteană 22. 1957. 1959.pp. W.-J. Ritter. 9 (1968). l-63.Filosofia şi mistica numărului 27.500 lei îndreptar ortografic.Omul suprasensibil în concepţia antroposofică 18. Whatispolitica!philosophy?. Diiring.Sufletul şi corpul 7.900 lei Larousse .E.31972. Anscombe. G. W.1979. pp. 13l-l56.M.Logosul platonician 19. I. I.Dicţionar de civilizaţie musulmană 24. Riedel. Prolegomena zu einer Kategorienlehre desrichtigen Lebens. 1976.Fiankî\iTt. Moravcsik. Kl. Cristina Corciovescu . Wiss. 1978.M. Kl. Rhetorik. J.Dicţionarul spaţiului 32. Diiring. H. Bornscheuer. P.Dicţionar de psihiatrie 46. Aristotle.900 lei Larousse . gând cosmic 14. Geach (Ed. Frciburg 1972.900 lei Matila Ghyka. 72-97. Die Grundlegung der politischen Philosophie bei An'5totde5.Evanghelia după Luca 16. Flashar .Handlungstheorie in: Poetica. Gând uman.000 lei Theodore Ribot . Maurer (Ed. Bien (Ed.900 lei Rudolf Steiner . 1962.000 lei Larousse .900 lei Patricia Hidiroglou . Kramer. Rîpeanu. 1957. 9 (Gottingen 1964). 294 LA EDITURILE IRI SI UNIVERS ENCICLOPEDIC AU APĂRUT: Bujor T.900 lei Jeanne Guesne . II) 43.500 lei Larousse .000 lei Alfred Binet .Organon (voi. 83 (1976). 1974. Frankfurt. M. Arete bei Platon und Aristoteles. Phys. Glencoe.900 lei Aristotel . 1960.M. pp.900 lei Rudolf Steiner .-J.900 lei Larousse .Regele Lear 16.Corpul spiritual 18. in: Hypomncmata.Freiburg. London 1968) [Philosophie analytique]. in: G.pp. Aristotle. Jaeger. Abhandl. Krămer. 1966. RE Suppl.. 1973.. In defence ofpolitics.900 lei Marcel Gauchet . 1923 (2. H. H. Aristotle in the ancient biographical tradition. Jahrb. M. Plato and Aristotîe.Voinţa şi patologia ei 11.900 lei Georges Dumezil .000 lei Jacques Derrida . Voi. Bd. Kullmann. H. Kopperschmidt. Wissenschaft undMethode.Harmondsworth. 1976. Berlin. Bien.900 lei Rudolf Steiner. 1969. Weber-Schaefer.E.Dicţionar de psihanaliză 24.Mistica.E. Voegelin. A collection of criticai essays (New York. d. d. I. d. 159-336.Zeii suverani ai indo-europenilor 24. G. Gadamer. 1973. Kullmann. L.900 lei . Dramentheorie . 1963. Heidelberger Akad. Stuttgart.Dialoguri (tiraj nou) 32. Rehabilitierung der praktischen Philosophie. PIPPIDI L.hist.).Otford 1961. Aristoteles. 265-289. G.Inconştientul cerebral 14. 8 (1976). Stuttgart. Die Frage nach dem Gliick. J.900 lei Brice Parain .Dicţionar de cinema 47. Politik undpraktische Philosophie. Aristoteles. Crick. Heidelberger Akademie d. Arist.-J. K. Heidelberg. Berlin. 1959. 293 D. 1967.T.900 lei Platon . Aristoteles. Diiring. Neuwied. III. Hennis.Apa divină 16. ortoepic şi de punctuaţie 16.pp.Tubmgen.900 lei William Shakespeare .).900 lei Jeanne Ancelet-Hustache . W.Aristoteles-Literatur Vortrag H.6.-hist.900 lei Georges Dumezil . Einfiihrung in die antike politische Theorie. Zur Struktur der gesellschaftlichen Einbildungskraft.Diseminarea 26.K. III.). phil. Strauss. Metaphysik undPolitik. Flashar W. P.

900 lei Leonard Gavriliu .Logica sentimentelor 7.900 lei Golding .900 lei .Inconştientul în viziunea lui Lucian Blaga 14.900 lei Vasile Tonoiu .900 lei Frieda Fordham .Introducere în psihologia lui C.în căutarea unei paradigme a complexităţii 11.Personalitatea nevrotică a epocii noastre 22.Oameni de hârtie 15.G. Jung 19.000 lei Karen Horney .Theodore Ribot .