P. 1
12411959-comunicare-nonverbala

12411959-comunicare-nonverbala

|Views: 2,156|Likes:
Published by SuTy Cristian

More info:

Published by: SuTy Cristian on Apr 09, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/17/2014

pdf

text

original

Sections

  • Cuprins
  • Prefaþã
  • Precizãri conceptuale
  • Studiul comunicãrii nonverbale: scurt istoric
  • În cãutarea unei definiþii psihosociologice
  • Apariþia limbajului verbal
  • Comunicare verbalã/comunicare nonverbalã
  • Structura comunicãrii nonverbale
  • Funcþiile ºi disfuncþiile comunicãrii nonverbale
  • Kinezica sau studiul miºcãrilor corpului
  • Proxemica sau percepþia ºi utilizarea spaþiului
  • Teritoriul ºi spaþiul personal
  • Artefactele
  • Expresiile faciale
  • Oculezica sau contactul vizual
  • Haptica sau contactul cutanat (atingerile cutanate)
  • Vocalica sau paralimbajul
  • Olfactica: semnalele olfactive
  • Cronemica: percepþia ºi semnificaþia utilizãrii timpului
  • Somatotipologia
  • Fiziognomonia ºi frenologia
  • Frenologia
  • Faþa – „ovalul luminos“
  • Elementele componente ale feþei
  • Ochii – „oglindã a sufletului“?
  • Mâinile: elogiul lor
  • Clasificarea gesturilor
  • Semnificaþia gesturilor
  • Postura
  • Mersul
  • La ce serveºte comunicarea nonverbalã?
  • Flirtul, cuplul marital ºi comunicarea nonverbalã
  • Comunicarea nonverbalã în viaþa de zi cu zi
  • Violenþa în comunicarea nonverbalã
  • Comunicarea nonverbalã în clasa ºcolarã
  • Comunicarea nonverbalã în organizaþii
  • Comunicarea nonverbalã în viaþa politicã
  • Ce este competenþa de comunicare nonverbalã?
  • Factori determinanþi ai competenþei de comunicare nonverbalã
  • Tehnicile nonverbale de manipulare
  • Mãsurarea competenþei de comunicare nonverbalã: testul PONS
  • Exerciþii pentru cristalizarea competenþei nonverbale

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

cursuri universitare

Septimiu Chelcea Loredana Ivan Adina Chelcea

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura
Cuvintele nu sunt de-ajuns

comunicare.ro

Tehnoredactor: Florin Paraschiv

Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2005 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice „David Ogilvy“ Strada Povernei 6–8, Bucureºti Tel./fax: (021) 313 58 95 E-mail: difuzare@comunicare.ro www.editura.comunicare.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României CHELCEA, SEPTIMIU Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura: cuvintele nu sunt de-ajuns / Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea. – Bucureºti: Comunicare.ro, 2005 Bibliogr. Index ISBN 973-711-014-5 I. Ivan, Loredana II. Chelcea, Adina 316.772.2

funcþii ºi disfuncþii / 13 Precizãri conceptuale / 13 Studiul comunicãrii nonverbale: scurt istoric / 19 În cãutarea unei definiþii psihosociologice / 23 Apariþia limbajului verbal / 27 Comunicare verbalã/comunicare nonverbalã / 30 Structura comunicãrii nonverbale / 35 Funcþiile ºi disfuncþiile comunicãrii nonverbale / 38 CAPITOLUL 2 Semne. structurã. forme.Cuprins Prefaþã / 11 CAPITOLUL 1 Comunicarea nonverbalã: istoric. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã / 41 Kinezica sau studiul miºcãrilor corpului / 41 Proxemica sau percepþia ºi utilizarea spaþiului / 43 Teritoriul ºi spaþiul personal / 51 Artefactele / 52 Expresiile faciale / 58 Oculezica sau contactul vizual / 65 Haptica sau contactul cutanat (atingerile cutanate) / 70 Vocalica sau paralimbajul / 80 Olfactica: semnalele olfactive / 86 Cronemica: percepþia ºi semnificaþia utilizãrii timpului / 91 . semnale.

postura ºi mersul / 129 Clasificarea gesturilor / 130 Semnificaþia gesturilor / 138 Postura / 150 Mersul / 155 CAPITOLUL 5 Ipostaze ale comunicãrii nonverbale / 159 La ce serveºte comunicarea nonverbalã? / 159 Flirtul.CAPITOLUL 3 Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale / 97 Somatotipologia / 98 Fiziognomonia ºi frenologia / 104 Frenologia / 110 Faþa – „ovalul luminos“ / 111 Elementele componente ale feþei / 113 Ochii – „oglindã a sufletului“? / 119 Mâinile: elogiul lor / 121 CAPITOLUL 4 Gesturile. cuplul marital ºi comunicarea nonverbalã / 162 Comunicarera nonverbalã în viaþa de zi cu zi / 164 Violenþa în comunicarea nonverbalã / 166 Comunicarea nonverbalã în clasa ºcolarã / 169 Comunicarea nonverbalã în organizaþii / 172 Comunicarea nonverbalã în viaþa politicã / 174 CAPITOLUL 6 Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã / 179 Ce este competenþa de comunicare nonverbalã? / 181 Factori determinanþi ai competenþei de comunicare nonverbalã / 181 Tehnicile nonverbale de manipulare / 187 Mãsurarea competenþei de comunicare nonverbalã: testul PONS / 189 Exerciþii pentru cristalizarea competenþei nonverbale / 199 .

Anexe / 205 Anexa A / 205 Anexa B / 206 Bibliografie / 207 Indice de autori / 225 Indice de subiecte / 231 .

.

non verbis. positionibus. .Motibus corporis et faciei.

.

Uneori. nu fiecare element separat. artefactelor (îmbrãcãminte. 4) cum ne miºcãm – individual sau în conjuncþie cu alþii (gesturile. proxemicii (percepþia ºi utilizarea spaþiului). scria: Sed etiamsi omnia a veteribus inventa sunt. 2) în relaþiile interpersonale directe este imposibil sã nu comunicãm nonverbal. când distanþa dintre interlocutori este mare. temperatura. nu independent de comunicarea verbalã.). al acestui manual universitar destinat studenþilor de la facultãþile cu arie curricularã socioumanã. lucruri create de oameni). apelul la cuvinte este chiar inutil (când este zgomot. expresiile faciale. În acord cu Mark L. mirosurile.).a. în Epistolae. cuvintele nu sunt de-ajuns. Austin. profesor de Speach Communication la University of Texas. tonul vocii. ca ºi a artefactelor. hoc semper novum erit. prin comunicarea nonverbalã am înþeles transmiterea voluntarã sau involuntarã de informaþii ºi exercitarea influenþei prin intermediul elementelor comportamentale ºi de prezenþã fizicã ale individului sau ale altor unitãþi sociale (grupuri ºi comunitãþi umane). Knapp (1990. ºi autor al unor lucrãri de referinþã în domeniu. reprezentarea timpului însoþesc ºi. uneori.–65 e.).n. Dialogul fãrã cuvinte – iatã subiectul acestei cãrþi: mai precis. subcapitole mai extinse sau mai restrânse kinezicii (studiul miºcãrilor corporale). postura. 3) comunicarea nonverbalã reprezintã un element în sistemul comunicãrii umane ºi trebuie analizatã ca atare. privirea. de la primele formulãri generalizatoare din Antichitate pânã în zilele noastre? În aceastã secþiune a cãrþii am analizat definiþiile date actelor de comunicare nonverbalã ºi am propus o definiþie psihosociologicã a termenului. precum ºi percepþia ºi utilizarea spaþiului ºi timpului. 51). Astfel. contactul vizual. Am formulat cinci axiome ale comunicãrii nonverbale: 1) comunicarea nonverbalã este filogenetic ºi ontogenetic primordialã. 2) cum auzim (tonul vocii). va mai rãmâne . vocalicii (paralimbajul). Am consacrat.e. filosof ºi om politic roman Lucius Annaeus Seneca (4 î. Toate acestea alcãtuiesc comunicarea nonverbalã. de coduri ºi de canale de transmitere a informaþiei ºi trebuie analizatã integral. în principal. 3) cum mirosim. oculezicii (privirea ºi contactul vizual).m.d. semnalelor olfactive ºi cronemicii (percepþia ºi semnificaþia utilizãrii timpului). Ce se înþelege prin sintagma „comunicare nonverbalã“? Este unul ºi acelaºi lucru cu comportamentul nonverbal? Ce teorii ºi experimente s-au înregistrat de-a lungul timpului.Prefaþã În comunicarea interpersonalã. la rândul lor. când nu cunoaºtem limba vorbitã de celãlalt etc. expresiilor faciale (exprimarea afectivitãþii). utilizarea spaþiului. Gesturile ºi postura. hapticii (atingerile corporale cutanate). prezenþa altor oameni. care. 5) cum afecteazã mediul înconjurãtor interacþiunile umane ºi cum afecteazã acestea. împreunã cu mimica.n. în funcþie de rezultatele cercetãrilor ºtiinþifice. usus et inventorem ab aliis scientia ac dispositio („Chiar dacã toate descoperirile ar fi fost fãcute de predecesori. 4) comunicarea nonverbalã se realizeazã printr-un sistem de semne ºi semnale (discrete ºi analogice). podoabe. în receptarea semnalelor: 1) cum privim (caracteristicile fizice ºi îmbrãcãmintea). zgomotele º. îmbrãcãmintea. mediul înconjurãtor (dispunerea spaþialã a mobilei. Ne-am condus în demersul nostru dupã dictonul eruditului scriitor. am clasificat comunicarea nonverbalã dupã modalitãþile senzoriale implicate. atingerile corporale. semnificaþia semnelor transmise prin multiple canale trebuie stabilitã în termenii probabilitãþilor ºi în funcþie de contextul socio-cultural concret. 5) în comunicarea nonverbalã. În primul capitol am fixat cadrul discuþiei. atingerile corporale ºi proximitatea). înlocuiesc cuvintele.

istoriei. am prezentat unele modalitãþi ºi instrumente de evaluare ºtiinþificã a abilitãþii de codificare ºi decodificare a mesajelor nonverbale ºi am propus câteva exerciþii pentru autoevaluarea acestor abilitãþi. Mai mult. cei interesaþi sã-ºi formeze sau sã-ºi dezvolte cultura umanistã pot proceda la o lecturã flotantã: sã deschidã cartea la întâmplare ºi sã citeascã douã-trei pagini. Dupã ce vor fi aflat cum sã decodifice limbajul corporal ºi cum sã transmitã mai acurat semnale nonverbale.d.m. Cei interesaþi de sporirea competenþei de comunicare sunt sfãtuiþi sã înceapã de la exerciþiile inserate în ultimul capitol. de cunoaºterea interacþiunilor umane ºi a proceselor de influenþare socialã. trecând apoi la cel de-al doilea. teoriilor comunicãrii. scopul ei subiacent este de a curãþa „mahalalele psihologiei“ – cum numea Gordon W. precum ºi reflecþiile ºi investigaþiile autorilor. psihologiei. dr. iar la sfârºitul cãrþii. artei sau religiei nu trebuie privite decât ca un modus probandi ºi nu ca o tratare inter se. Dacã nu vor aþipi. adesea ºarlatani ºi escroci. Lucrarea noastrã încorporeazã datele cercetãrilor ºtiinþifice pe plan mondial ºi naþional. În fine. univ. Lucrarea se adreseazã celor preocupaþi. se pot apropia ºi de capitolele cu caracter teoretic mai pronunþat. sã dobândeascã sau sã-ºi amplifice competenþa de comunicare interpersonalã. cel puþin în intenþia autorilor.12 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura totuºi întotdeauna ceva nou. psihologie sau sociologie. Cu totul altfel ar fi bine sã procedeze studenþii de la facultãþile de ºtiinþe ale comunicãrii. o bibliografie selectivã. Nu este necesar sã citeascã trimiterile bibliografice. antropologiei. în acest scop fiind necesar sã consulte cât mai multe surse bibliografice. Autorii acestui prim manual universitar de comunicare nonverbalã din literatura româneascã de specialitate se simt obligaþi sã facã urmãtoarele precizãri.a. Scurtele incursiuni în domeniile lingvisticii. relaþii publice.. Allport (1961/1981) zonele nobilei ºtiinþe despre om rãmase în exploatarea diletanþilor. Pentru aceastã categorie de cititori am introdus dupã fiecare capitol o listã cu termeni-cheie ºi probleme recapitulative. ºtiinþa ºi felul de a orândui cele descoperite de alþii“). jurnalism. Ei ar trebui sã evalueze critic aserþiunile noastre. precum ºi celor care doresc. pânã la indicele de teme. sociologiei. ºi anume felul de a întrebuinþa.com sau direct la Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice din cadrul ªcolii Naþionale de ªtiinþe Politice ºi Administrative. Septimiu Chelcea noiembrie 2004 . la cel de-al treilea º. În finalul lucrãrii noastre. semioticii. Autorii sunt convinºi cã lucrarea lor este perfectibilã. Este suficient sã acorde credit probitãþii autorilor. fapt pentru care îºi exprimã disponibilitatea de a dialoga cu cititorii pe Internet la adresa schelcea@yahoo. Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura. Cuvintele nu sunt de-ajuns nu este o operã de vulgarizare. Prof. în capitolul „Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã“. etologiei. de grup sau publicã. Am abordat comunicarea nonverbalã axial în perspectivã psihosociologicã. prin cunoaºterea de sine ºi a celorlalþi. Diferitele categorii de cititori pot adopta strategii de lecturã diferite. este bine sã abordeze primul capitol. prin profesia pe care o exercitã sau pentru care se pregãtesc.

mimica º.).Septimiu Chelcea Capitolul 1 Comunicarea nonverbalã: istoric. 10) proces de îndreptare a atenþiei cãtre o altã persoanã în scopul reproducerii ideilor. a ordinelor etc. 4) proces care ia naºtere din nevoia de a reduce incertitudinea. Franck E. 8) proces care face comun mai multora ceea ce este monopol al unuia sau al unora. Dance (1970) enumera nu mai puþin de cinsprezece sensuri ce pot fi asociate termenului de comunicare: 1) schimb verbal de gânduri sau idei. Precizãri conceptuale Cuvintele nu sunt de-ajuns. 11-13). imagini. Este ceea ce vom face în acest capitol.m. 12) transmitere a informaþiei (care constã din stimuli constanþi) de la o sursã la un receptor. (telefon. Care este structura comunicãrii nonverbale? Cu alte cuvinte. de a acþiona efectiv ºi de a apãra sau întãri eul. conform dictonului cartezian.a. schimb. 1993. 6) transfer. ideilor ºi emoþiilor de la o entitate socialã (persoanã. relaþia dintre comunicarea verbalã ºi comunicarea nonverbalã. 7) proces care uneºte pãrþile discontinue ale lumii vii. colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor. alternativ. funcþii ºi disfuncþii Pentru a avea „idei clare ºi distincte“. 2) proces prin care noi îi înþelegem pe alþii ºi. Vom analiza mai aprofundat structura. funcþiile ºi disfuncþiile comunicãrii nonverbale. structurã. ideilor. 3) interacþiune (chiar la nivel biologic). de a împãrtãºi (vezi Gh. 9) totalitatea mijloacelor de transmitere a mesajelor militare. avi. grup uman. Dacã etimologia conceptului de „comunicare“ este clarã: communico. 89). are. De ce? Rãspunsul vizeazã funcþiile comunicãrii nonverbale. de a împãrþi cu cineva. figuri. Prin „comunicare“ vom înþelege orice transmitere a informaþiilor.d. telegraf. forme. transmitere sau împãrtãºire. ne strãduim sã fim înþeleºi de ei. Guþu. radio. 11) rãspuns discriminatoriu (sau constant) al unui organism la un stimul. 5) proces de transmitere a informaþiilor. În urmã cu peste treizeci de ani. în limba latinã. În sprijinul lor vin gesturile. nu acelaºi lucru se poate spune despre înþelesul termenului în literatura de specialitate. atum semnificã. acþiunea de a face ceva comun. emoþiilor sau priceperilor prin folosirea simbolurilor (cuvinte.X. coduri ºi canale de comunicare folosim? Dar mai întâi sã precizãm înþelesul termenilor fundamentali ai comunicãrii nonverbale cu care vom opera în continuare. postura. urmând îndeaproape excelenta lucrare Modele ale comunicãrii pentru studiul comunicãrii de masã a lui Denis McQuail ºi Sven Windahl (1982/2001. 13) proces prin care o sursã transmite un mesaj cãtre un receptor cu intenþia de a-i influenþa comportamentele . ce semne. evoluþia societãþii umane. trebuie sã ne precizãm de la începutul discuþiei termenii. precum apariþia limbajului. diagrame etc. curieri). Vom propune apoi o definiþie a comunicãrii nonverbale din perspectivã psihosociologicã ºi vom atrage atenþia asupra unor probleme ºtiinþifice controversate.

Apreciem cã în ceea ce ne priveºte. „Emiþãtorul“ este sursa mesajelor.E. de exemplu. J. dacã dorim sã dobândim o competenþã de comunicare nonverbalã. Fielder ºi J. este mai mare decât în culturile slab contextuale. S-au înregistrat diferenþe în funcþie de variabilele gen (gender) ºi vârstã. În culturile slab contextuale un gest rãmâne un gest. Când se stabilesc întâlniri de afaceri. informaþiile culturale asociate unui act de comunicare. Au fost avansate doar ipoteze privind influenþa culturii ºi socializãrii: femeile. 15) mecanism prin care se exercitã puterea (apud Gh.S. „Mesajul“ are o semnificaþie care este „codificatã“ (tradusã într-un cod. Hall (1984) au relevat cã femeile decodificã mai exact mesajele nonverbale. din Australia ºi din Europa de Nord – dupã cum s-a constatat în unele cercetãri (R. aparþinem unei culturi mediu contextuale. într-un sistem de semne. coreeanã. indiferent de vârsta ºi sexul emiþãtorului. dar vârsta receptorului nu influenþeazã performanþa în decodificarea expresiilor faciale. 2004. feedback ºi context al actelor de comunicare. efect. ca români. având un status social mai scãzut comparativ cu bãrbaþii. sã luãm aminte la semnalele nonverbale. semnificaþia lui este luatã în considerare fãrã a fi ajustatã dupã împrejurãri. totodatã. sã ne controlãm cât mai bine gesturile. membre etc. sunt încurajate încã din copilãrie sã dea atenþie mesajelor nonverbale. Ca ºi comunicarea verbalã. Dulek. Totuºi. când nu folosim acest limbaj. 14) proces de tranziþie de la o situaþie structuratã în general la o altã situaþie.) în raport cu un sistem de axe rectangulare. sã fim atenþi cum le decodificãm ºi. spaniolii sau italienii.S. când informaþia este transmisã prin limbajul articulat (oral sau scris). Decodificarea mesajelor comunicãrii nonverbale trebuie sã aibã în vedere contextul cultural. canal de comunicare. al comunicãrii nonverbale prin intermediul perceperii ºi utilizãrii timpului (a se vedea subcapitolul rezervat cronemicii). mesaj. expresiile faciale etc. nu ºi în ceea ce priveºte paralimbajul.14 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ulterioare. Cercetãrile conduse de Judith A. receptor. 1991). În culturile înalt contextuale. Comunicarea poate fi „verbalã“. Hill. Lancelot ºi S. Fârte. aflatã într-o formã perfectã. postura. care desemneazã modificarea intenþionatã sau neintenþionatã a poziþiei corpului unei persoane în raport cu un sistem de repere spaþiale sau schimbarea poziþiei componentelor corporale ale acestuia (cap. Problema abilitãþii de decodificare a mesajelor nonverbale a concentrat atenþia multor cercetãtori. japonezã ºi slab contextuale culturile nord-americanã. ca ºi grecii. trunchi. sau „nonverbalã“. Nowicki (1997) au descoperit cã o datã cu creºterea în vârstã se obþin rezultate mai bune în decodificarea mesajelor transmise de posturã ºi gesturi. De remarcat cã superioritatea femeilor în decodificarea mesajelor nonverbale este specializatã: este evidentã doar în legãturã cu comunicarea vizualã.-I. adecvat canalului de comunicare ºi receptorului) de cãtre emiþãtor ºi „decodificatã“ (re-tradusã) de cãtre receptor. comunicarea nonverbalã poate fi modelatã în termenii de emiþãtor. Termenul de „comunicare nonverbalã“ are o sferã mai largã decât cel de „comportament nonverbal“. în afara acþiunii directe a altor persoane prin producerea sau limitarea forþatã a miºcãrilor corporale sau prin deplasarea în spaþiu a respectivelor persoane fãrã acordul acestora. altele sunt slab contextuale. Pânã acum nu s-au formulat însã explicaþii teoretice privind apariþia acestor diferenþe. 16). „receptorul“ este destinatarul.. Unele culturi sunt înalt contextuale (se acordã o importanþã deosebitã contextului în stabilirea sensului unei comunicãri). C. Acest lucru se va vedea foarte clar când vom discuta despre tabuul atingerilor (contactul cutanat). trebuie sã se aibã în vedere acest element al cronemicii. durata discuþiilor de prezentare a unei firme. Sunt înalt contextuale culturile chinezã. domeniu în care bãrbaþii dau dovadã de aptitudini .

în funcþie de context.Comunicarea nonverbalã: istoric. tactil. 194) Acustic Foci Om Greieri Maimuþele din Lumea Nouã Þânþari (aedes) Lupi Pãsãri Rozãtoare Maimuþele Lumii Vechi Insecte sociale ªopârle arboricole Microorganisme Molii Fluturi Chimic Vizual Pornind de la „triunghiul lui E. 1. 1975/2003. olfactiv). Piramida pe care o avem în vedere sugereazã cã de la individ la individ în cadrul speciei Homo sapiens sapiens. un „triunghi al importanþei canalelor senzoriale“ la diferitele specii. dat fiind faptul cã poziþia femeii în societatea modernã s-a schimbat. S-au mai pãstrat diferenþele privind decodificarea mesajelor? Într-o comunicare nonverbalã. transmite cele mai multe informaþii acurate (exacte) rapid decodificabile? Pentru a rãspunde la o astfel de întrebare. schimbarea tonului ºi ritmului vorbirii. transmiþând mesajul „Da/Nu“ printr-un singur canal. se va acorda în mod subiectiv . 194) propune. Pentru a exprima acordul sau dezacordul este suficient sã miºcãm capul în sus ºi în jos sau de la dreapta la stânga ºi de la stânga la dreapta. Sigur. Canalele tactile ºi electrice nu sunt incluse (dupã E. inclusiv la om (Figura 1.O. utilizarea spaþiului ºi a timpului. Wilson“. În comunicarea nonverbalã. trebuie sã avem în vedere constrângerile filogenetice. a unor artefacte etc. Celebrul etolog Edward O. Mesajele sunt transmise utilizându-se diferite „canale de comunicare“: vizual. olfactiv. sã-ºi formeze canale senzoriale în combinaþii uluitor de diverse. Apropierea grupului de fiecare colþ indicã. Fig. spre reflecþie. nu în ultimul rând. unul ºi acelaºi mesaj poate fi transmis concomitent prin mai multe canale senzoriale. Wilson (1975/2003. funcþia de codificare este realizatã prin contracþia voluntarã sau involuntarã a muºchilor scheletici ºi faciali. de mesaj. tactil. prin modul de a privi (contact vizual).1. de modul de socializare ºi. utilizarea proporþionalã a canalului în repertoriul de semnale al speciei. se poate imagina o „piramidã a importanþei canalelor senzoriale la om“. în evoluþia lor. dar ºi prin tremurul vocii (paralimbaj). Importanþa relativã a canalelor senzoriale în grupuri selectate de organisme. Care dintre acestea este cel mai important. dupã unele criterii absolut subiective ºi intuitive. forme. auditiv. în limbajul nonverbal. prin îmbrãþiºare ºi sãrut (atingeri corporale) ºi – de ce nu? – prin semnale chimice (comunicare olfactivã). cum ar fi „Te iubesc“ sau „Te urãsc“. funcþii ºi disfuncþii 15 superioare. acustic. Problema este interesantã ºi aºteaptã sã fie cercetatã. care au determinat ca speciile. Wilson. importanþa diferitelor canale de comunicare (senzoriale) este mai mare sau mai micã în funcþie de mesaj. Pentru alte mesaje.O. cel vizual.1). de caracteristicile psihice ale persoanelor. structurã. sunt folosite canale multiple. luându-se în considerare patru canale de comunicare (vizual. nu trei. „Te iubesc“ se spune.

tactil. Rãmâne deschisã întrebarea dacã la om comunicarea nonverbalã beneficiazã numai de patru canale (vizual. în mãsura în care se dovedesc a fi folosite de relativ puþine specii. Lissmann (1958). Birkenbihl (1979/1999) utilizeazã exclusiv termenul de „semnal“ când analizeazã „limbajul corpului“. Edward O. de exemplu la nevãzãtori. Wilson (1975/2003. Alþi autori. gângurit etc.W.B. 4) auditivã. fiind posibile o infinitate de combinaþii între canalele de comunicare senzoriale utilizate în comunicarea nonverbalã. 1989/1996. 650).) la distanþã se subsumeazã comunicãrii verbale sau comunicãrii nonverbale? Cercetãrile ºtiinþifice viitoare vor lãmuri – nu ne îndoim nici o clipã – ºi aceastã enigmã. apreciazã: „Nu ºtim dacã electrocomunicarea apare la alte animale decât peºtii electrici deoarece fenomenul poate fi relevat numai prin tehnici speciale. În unele cazuri. D. deºi s-ar recomanda sã se întrebuinþeze termenul de „semnal“ când se are în vedere comportamentul . 7) ortostaticã ºi de echilibru. înþelegând prin acest termen „orice comportament ce comunicã informaþie de la un individ la altul. cum ar fi Edward O. Unii autori nu fac deosebire între cei doi termeni. comparativ cu o strângere cãlduroasã de mânã. am putea considera telepatia ca fiind un alt canal de comunicare la om. Ne-am pronunþat cu alt prilej (S. sensibilitatea vibratorie este performantã. cu atât mai intens sunt antrenate canalele senzoriale ºi combinarea lor este cu atât mai extinsã. Uhtomski – sensibilitatea: 1) tactilã. ºtiut fiind cã abilitatea indivizilor umani de a recepta stimuli (semnale) ºi de a stabili cu aceºtia un raport de sens include – dupã A.16 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura importanþã mai mare sau mai micã unui canal de comunicare sau altuia. preferând sã analizeze semnele (J. oferã un mare grad de particularizare“. 94-125) despre aºa-numitele „fenomene psi“ (parapsihologie). Avantajele acestui canal senzorial sunt considerabile. Burgoon. contactul vizual) ºi auditiv (tonul vocii.K. Dacã restrângem aria sensibilitãþii umane la receptarea stimulilor din lumea înconjurãtoare. accentuarea cuvintelor. Buller ºi W. Dragostea maternã. 157). 3) vizualã. 15-17). 5) vibratorie. cu cât mesajele sunt mai complexe. la peºtii electrici) funcþioneazã eficient canalul de comunicare electric. acum formulãm doar întrebarea: comunicarea extrasenzorialã a informaþiilor (gândurilor. strângerea mâinii tip menghinã genereazã alte reprezentãri decât una tip „peºte mort“. consider cã termenii de „semnal“ ºi „semn“ pot fi utilizaþi interºanjabil. 2) termicã. se poate spune cã. Chelcea. S-a descoperit recent cã elefanþii comunicã prin emiterea ºi receptarea semnalelor vibratorii de la o distanþã de doi-trei kilometri. un sentiment deosebit de complex. Mutatis mutandis. câmpurile electrice pot fi detectate în întuneric ºi se propagã în jurul obstacolelor obiºnuite.G. 1990. 193). ceteris paribus. Chelcea ºi A. Wilson. 1975/2003. vorbesc despre semnale. prin canalul vizual (privire. olfactiv). 1978. De asemenea. 8) gustativã. la „comunicarea dolorificã“ sau la „comunicarea vibratorie“. 11) dureroasã (apud P. Wilson. se exprimã prin contactul corporal mamã-copil frecvent ºi îndelungat (comunicare tactilã). Decodificãm diferit o strângere rece de mânã. 10) introceptivã. Woodall. Vera F. Ca ºi sunetul. prin comunicarea olfactivã (nou-nãscuþii îºi recunosc mamele încã de la vârsta de douã luni dupã miros). ele sunt puternic direcþionale ºi. auditiv. de exemplu la „comunicarea termicã“. Comunicarea nonverbalã se realizeazã cu ajurorul semnelor ºi semnalelor. Popescu-Neveanu. Cu totul general. Personal. emoþiilor etc. La unele specii de animale (de exemplu.).O. 9) olfactivã. Cât de sensibili sunt oamenii la stimulii vibratori? Nu cunoaºtem sã se fi fãcut cercetãri ºtiinþifice concludente în aceastã direcþie. pe baza cercetãrilor lui H. nu ni se pare hazardat sã ne gândim ºi la alte forme de comunicare nonverbalã. 6) proprioceptivã. indiferent dacã el serveºte ºi alte funcþii“ (E.

semnificã bucuria victoriei. sã te machiezi ca pentru o seratã când te duci dimineaþa la examenul de definitivat în învãþãmânt este pãcat. însã. congruenþa/incongruenþa se poate referi la potrivirea semnalelor cu situaþia social-concretã ºi cu caracteristicile psiho-socio-demografice ale persoanei. diferite de cele ale fiecãrui semnal separat. S-ar fi putut ca. vom folosi dihotomia semnale digitale/semnale analogice. congruenþa/incongruenþa semnalelor se referã. un semnal analogic. Trebuie sã ne punem mereu întrebarea „ce se cade/nu se cade“ într-o anumitã situaþie. Ochii „spun“ una. Pumnul strâns ºi braþul ridicat (semnal discret) exprimã revolta. adesea «complicate» ºi. durata contactului vizual este. Când persoana pe care o întâlneºti îþi spune „Ce bine îmi pare cã te vãd!“ ºi face în acelaºi timp o „mutrã acrã“ (buzele lipite. Cu cine sau cu ce sã se potrivescã? Sã se potriveascã unele cu altele. ceva este în neregulã: a transmis semnale incongruente. la echivalenþa informaþiilor transmise verbal ºi nonverbal. Incongruenþa semnalelor verbale ºi nonverbale a generat o problemã de cercetare extrem de importantã. forme. sã fi cãlcat în ceva urât mirositor! Aºadar. Sã te prezinþi nebãrbierit. Sebeok (1962). riduri în zona nasului ºi a ochilor). b) semnalele nonverbale transmise prin diferitele canale de comunicare. aflãm pur ºi simplu cã sunt incongruente. „semnalele analogice“. Faci drumul degeaba. gesturile. specific umane“ – este de pãrere Vera F. probabil. plastice sau reprezintã o analogie. colþurile gurii ºi maxilarul inferior în jos. În combinaþie cu zâmbetul (semnal gradat). dar nu ºtim de ce – preciza cu deplin temei Vera F. Combinarea semnalelor digitale ºi analogice caracterizeazã comunicarea pe scarã animalã. Nu foloseºti parfumuri seducãtoare când te duci la o ceremonie funerarã. în primul rând. b) gradate (sau analogice). în clipa în care a rostit cuvintele care exprimau bucuria revederii. pentru noi ºi pentru alþii. structurã. generate de persoane nesigure de adevãrul mesajelor verbale transmise sau care vor în mod deliberat sã ascundã adevãrul. sã transmitã aceeaºi informaþie. „Semnalele analogice sunt directe. cât ºi la animale predominã semnalele gradate sau. c) semnalele nonverbale ºi situaþia socialã concretã. cu o cãmaºã ponositã. Aºadar. abstracte. Semnalele pot fi congruente (lat. d) semnalele nonverbale ºi caracteristicile psiho-socio-demografice ale persoanei. Semnalele analogice semnificã intensitatea. Birkenbihl (1979/1999. care pot avea semnificaþii noi. alta. Stabilirea contactului vizual între interlocutori reprezintã un semnal digital. Din combinarea lor rezultã aºa-numitele „semnale compozite“. Când percepem astfel de semnale incongruente. funcþii ºi disfuncþii 17 nonverbal ºi termenul de „semn“ când ne referim. Semnalele digitale (de tipul off-or-on) semnificã prezenþa/absenþa. Nu vã grãbiþi sã trageþi concluzia cã vã dispreþuieºte. Semnalele sunt de douã feluri: a) discrete (sau digitale). nu porþi fustã mini când ai ajuns la vârsta a treia. Atât la oameni. citându-l pe Paul Watzlawick (1974). În continuare. Sã recapitulãm. „Incongruenþa nu are . da/nu etc. cea a minciunii. sã fie echivalente. congruens – care se potriveºte) sau incongruente. Nepotrivirea poate sã aparã ºi în cadrul semnalelor nonverbale. Semnalele incongruente sunt. adesea. în blugi la un interviu de selecþie pentru funcþionari bancari – nici nu se poate o alegere mai bunã pentru a eºua! Sã-þi pui o bluzã îndrãzneþ decoltatã ºi o fustã de care sã tragi mereu ca sã-þi acopere ce nu mai poate fi acoperit. De asemenea. în terminologia lui Thomas A. Congruenþa/incongruenþa se referã la potrivirea/nepotrivirea dintre: a) semnalele verbale ºi nonverbale.Comunicarea nonverbalã: istoric. 17). Birkenbihl (1979/1999. în timp ce semnalele digitale sunt simbolice. spre exemplu. la artefacte sau la mirosul emanat de propriul nostru corp. la somatotipuri. semnale care se potrivesc ºi semnale care nu se potrivesc. 129).

postura. b) îndeplineºte o funcþie comunicativã sau de identificare socialã. De asemenea. Cu referire la comunicarea nonverbalã. vânzãtorii. 158). sunt. adicã semnale despre alte semnale. gesturile. la peºti). c) este transmisibil prin mijloace de comunicare sau canale care îi sunt aplicabile (J. Wilson. Comparativ cu semnalele din comunicarea nonverbalã umanã. vom clasifica modurile de comunicare dupã canalul de transmitere a informaþiilor: 1) vizual (somatotipurile. distanþa.18 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura putere de convingere!“ (V. ca ºi celelalte clasificãri propuse pânã în prezent (clasificãrile bazate pe mesaj sau pe scop). Gill Woodall (1989/1996. ea ne permite totuºi sã grupãm datele de cercetare într-o manierã convenabilã. Burgoon. Întreaga populaþie a aceleiaºi specii reacþioneazã la un semnal aproximativ în acelaºi mod. toþi profesioniºtii persuasiunii. Orice cod are urmãtoarele caracteristici: a) depinde de un acord prealabil între cei care îl folosesc ºi care împãrtãºesc acelaºi fundament cultural. prezenþa fizicã. Buller ºi W. Zâmbetul sau privirea pot fi metasemnale în comunicarea hapticã. comparabile numeric cu manifestãrile animalelor. 26). artefactele). Comunicarea este. 1970. 1979/1999. . în medie. atingerile ºi paralimbajul).P. 3) coduri artefactuale (utilizarea materialelor ºi a obiectelor – de la îmbrãcãminte la arhitecturã). La animalele nevertebrate ºi la vertebratele inferioare (de exemplu. spaþiul. de privirea încordatã ºi împingerea înainte a capului. stereotipã. În analiza comunicãrii nonverbale se face distincþie între semnale ºi „metasemnale“. Fiske. „semnalele supranormale“ (exagerate) sunt analizate deosebit de „semnalele normale“ (obiºnuite). în mare. Moynihan. citat de E. 4) coduri mediatoare (efectele speciale produse de interpunerea media între emiþãtor ºi receptor – de exemplu. Ajunºi în acest punct al discuþiei. expresia facialã. prin contactul cutanat. „semnalele paralingvistice ale fiecãrei culturi umane. 1990/2003. Suntem conºtienþi cã ºi aceastã clasificare are un grad de artificialitate. una dintre primatele cele mai apropiate de om din punctul de vedere al complexitãþii organizãrii sociale. atingerile). profesorii – în general. 157). unghiul de filmare). Se apreciazã cã numãrul maxim de semnale de care au nevoie animalele pentru a se adapta la mediu variazã între 10 (la peºti) ºi 37 (la maimuþa rhesus. 18) – a identificat patru tipuri de coduri: 1) coduri de execuþie (miºcãrile corporale. David B. ar trebui sã precizãm cã vom înþelege prin termenul de „cod“ un sistem de semne. În ceea ce ne priveºte. pentru fiecare semnal existã un singur rãspuns. Harrison (1974) – citat de Judee K. privirea. managerii. expresiile faciale. 1975/2003. printre care gesturile cu mâna ºi ridicarea sprâncenelor. numãrul semnalelor folosite de speciile animale este foarte redus. 1975/2003. Wilson.F. 2) coduri spaþio-temporale (utilizarea spaþiului ºi a timpului). care schimbã semnificaþia lor. 2) auditiv (vocalica sau paralimbajul).O.O. 90). 3) tactil (contactul cutanat. „Sãrãcia generalã a diversitãþii semnalului în comunicarea dintre animale contrasteazã puternic cu productivitatea aparent nesfârºitã a limbajului uman“ (E. semnale ºi reguli de folosire a lor împãrtãºit de membrii unei culturi sau subculturi. Deºi limitativã. deci. Atingerea cu mâna a braþului celuilalt semnalizeazã simpatia sau antipatia în funcþie de dublarea acestui gest de zâmbet sau de coborârea sprâncenelor. Acest lucru ar trebui sã-l ºtie politicienii. Birkenbihl. Totuºi. R. 4) olfactiv (mirosul). o persoanã foloseºte 150-200 de gesturi nonverbale «tipice» în timp ce comunicã“ (Martin H.

se întrepãtrund. J. inevitabil. W. Burgoon.Comunicarea nonverbalã: istoric. Chiar dacã asupra acestui lucru pãrerile sunt împãrþite. Rosenthal). Corraze. Ekman. structurã. influenþa lucrãrii lui Darwin (1809–1892) a fost copleºitoare. Buller. forme. iar despre cercetãtorii de azi ai domeniului. Davitz. gesturilor li s-au acordat. Knapp.K. Sheldon). Frank.G. J. „În tradiþia vesticã. Preistoria domeniului de studiu al comunicãrii nonverbale acoperã perioada din Antichitate pânã spre sfârºitul secolului al XIX-lea. În cadrul istoriei ºtiinþei despre comunicarea nonverbalã se poate vorbi despre precursori pânã la jumãtatea secolului XX (Ch.T. D. a fundamentat un nou domeniu de studiu: comunicarea nonverbalã (deºi nu a folosit termenul ca atare). P. Acest volum (al XI-lea). preocupãrile de cunoaºtere a modului cum comunicãm fãrã a ne sluji de cuvinte au o îndelungatã preistorie ºi o foarte scurtã istorie. a consacrat unul dintre cele douãsprezece volume ale compendiului Institutio oratoria (Formarea vorbitorului în public) pronunþiei (vocii ºi gesturilor). 1). vom încerca sã relevãm elementele care o recomandã ca fiind prima abordare riguros .L. E.). Giovanni Bonifacio publicã în 1616 lucrarea Arte de’ Cenni.n. Argyle. funcþii ºi disfuncþii 19 Studiul comunicãrii nonverbale: scurt istoric Ca ºi în cazul psihosociologiei (S. Precursorii. M. trei decenii (R. Chelcea. Streeck. atât în scrierile din Grecia ºi. În timp. Marcus Fabius Quintilianus (c.M. 2002).B. Ne vom referi la lecþiile de oratorie ale lui Marcus Fabius Quintilianus privind postura ºi gesturile care potenþeazã discursul când vom discuta despre comunicarea nonverbalã în politicã (capitolul 5). L. La Londra. Akert. în general. Hall. Credem totuºi cã identificarea etapelor ºi a temelor centrale ale fiecãrei etape ne ajutã sã înþelegem caracterul cumulativ al cunoaºterii ºtiinþifice. Darwin. în special. W. Kendon ºi C. în cele mai vechi încercãri de abordare sistematicã a acþiunilor expresive. „ne oferã informaþii detaliate despre limbajul trupului folosit de orator în concepþia romanilor“ (F. J. R. În primele decenii ale secolul al XVII-lea se înregistreazã o renaºtere a interesul pentru studiul gesturilor – apreciazã Adam Kendon ºi Cornelia Müller în editorialul primului numãr al revistei Gesture (2001) . ca ºi dupã expresiile faciale – aºa cum se va vedea – se înmulþesc. despre fondatori. 42). între anii 1950 ºi 1980 (R. Farr. D. Sã ne gândim cã primul profesor de retoricã publicã din Roma. Woodall ºi mulþi alþii). R. J. analizând expresia emoþiilor la om ºi la animale. dupã configuraþia feþei ºi a craniului. o anumitã notã de artificialitate: etapele nu au graniþe temporale rigide. La Veneþia. Müller. într-un fel sau altul. 1996). mai târziu. o mare importanþã“ (A.L. singurul care s-a pãstrat pânã în zilele noastre. Kretschmer. E. 1991/2000. în ultimele douã. Efron. Unii specialiºti apreciazã chiar cã anul 1872 marcheazã apariþia psihologiei sociale (de exemplu. Încercarea noastrã de a identifica etapele de dezvoltare a câmpului de cercetare a comunicãrii nonverbale are. ºi al studierii acestui tip de comunicare. 35–96 e. scrierile despre posibilitãþile cunoaºterii oamenilor dupã constituþia lor corporalã. iar unii clasici ai domeniului sunt contemporanii noºtri. Darwin Expression of Emotions in Man and Animals (1872) constituie primul reper în istoria propriu-zisã a cercetãrii proceselor comunicãrii nonverbale. Graf.H. Datã fiind importanþa ºtiinþificã ºi filosoficã a lucrãrii Expression of Emotions in Man and Animals. M.R. Birdwhistell. din Roma. Se acceptã cvasiunanim cã lucrarea lui Charles R. John Bulwer publicã Chironomia (1644). În secolele urmãtoare. rãmâne în afara oricãrei discuþii faptul cã Charles Darwin.K. 2001.

Charles Darwin expune o serie de dovezi irefutabile privind filiaþia omului cu animalele inferioare lui. 109). se acrediteazã ideea cã se poate deduce starea psihicã a persoanelor dupã diferite semne izolate. în România. 1872/1965. nu semnul izolat. surprizã sau dezaprobare. se zice cã unei persoane care aude veºti proaste i se lungeºte faþa“ (Ch. în lucrarea citatã. În cãrþile de popularizare. 1996/1999. prin creþurile transversale fine de pe pielea punþii nasului.20 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ºtiinþificã a comunicãrii nonverbale. adoptat ca imn al Europei. Mârza (1967). luându-se în considerare „ridicarea extremitãþilor interioare ale sprâncenelor ºi lãsarea în jos a colþurilor gurii. acceptându-se cvasiunanim cã principala funcþie a comunicãrii nonvervale o constituie exprimarea emoþiilor. coborârea sprâncenelor indicã mânie sau dezaprobare“ (Body Language. prin dezvelirea dinþilor anteriori ai maxilarului superior. buzele. aºa cum scria Friedrich von Schiller în Imnul bucuriei (1785). Expresia emoþiilor la om ºi animale a fost gânditã ca un capitol al lucrãrii Descendenþa omului ºi selecþia sexualã (1871). astfel cã inferenþa de la ceea ce este direct observabil la ceea ce este subiacent (stãrile psihice) trebuie sã ia în considerare simptomul. În capitolul al VII-lea al lucrãrii Expresia emoþiilor la om ºi animale poziþia oblicã a sprâncenelor este explicatã pe ºase pagini (in folio). ceea ce conduce la ideea unitãþii raselor umane. Despre expresiile faciale vom vorbi într-o altã secþiune a cãrþii noastre. Iniþial. din pãcate. Charles Darwin. analizeazã schimbarea poziþiei sprâncenelor în corelaþie cu alte semne: „faþa devine palidã. Charles Darwin aduce numeroase dovezi în sprijinul ipotezei cã stãrile emoþionale sunt exprimate la fel la toate popoarele. . obrajii ºi maxilarul inferior se lasã toate în jos prin propria lor greutate. Din acest punct de vedere. Charles Darwin demonstreazã cã exprimarea emoþiilor antreneazã numeroase semne. râsul ºi surâsul. de exemplu. 115-116). cel care a prefaþat traducerea în limba românã a lucrãrii de care ne ocupãm. capul atârnã pe pieptul contractat. În limbajul colocvial al tinerilor. prin formarea unei cute nazo-labiale foarte pronunþate (care uneºte aripa fiecãrei nãri cu colþul gurii). Dacã lucrurile nu ar sta aºa. 14). cu ridicãrile astfel produse (Ch. În primul rând. Toate trãsãturile feþei sunt alungite. ridicarea sprâncenelor = surprizã sau dezaprobare. Darwin. când vorbeºte despre mâhnire. în toate culturile lumii. s-ar fi deosebit probabil la diferitele rase. 99). Altfel spus. 1872/1967. Pe baza unor astfel de observaþii am formulat cea de-a doua axiomã a comunicãrii nonverbale. Va trebui deci sã privim cele douã lucrãri ca formând un tot organic – aºa cum atrãgea atenþia acad. În al doilea rând. dobândite de individ în perioada timpurie a vieþii. se exprimã prin obrajii ºi buza superioarã mult ridicate. prin ochii vii ºi strãlucitori ºi prin retragerea colþurilor gurii ºi a buzei superioare. Sunt propuse chiar dicþionare pentru stabilirea semnificaþiei psihice a expresiilor faciale: „ridicarea unei singure sprâncene = curiozitate. 1872/1967. fondatorul teoriei despre evoluþia plantelor ºi animalelor prin selecþie naturalã aratã cã oamenii. Darwin. Darwin. „Toþi pe lume fraþi noi suntem“. ochii coboarã. indiferent de cultura cãreia îi aparþin. Vasile D. exprimarea emoþiilor este înnãscutã sau instinctivã. acum dorim numai sã relevãm contribuþia lui Charles Darwin la fundamentarea unor axiome ale comunicãrii nonverbale. 13). Buna dispoziþie. au în comun aceleaºi elemente de exprimare nonverbalã a emoþiilor. Faptul cã „aceeaºi stare psihicã este exprimatã în toatã lumea cu o uniformitate remarcabilã [constituie] o dovadã a strânsei asemãnãri a structurii corporale ºi a dispoziþiei mintale a tuturor raselor omeneºti“ (idem. se spune: „I-a cãzut falca“. întocmai ca ºi limbile pe care le vorbesc“ (Ch. „expresiile sau gesturile convenþionale. muºchii se relaxeazã. În cele douã volume.

Sunt sintetizate observaþiile medicilor. 1940) din domeniul somatotipologiei. . de antropologie socialã. Despre semnificaþia acestor contribuþii la conturarea ariei de studiu a comunicãrii nonverbale vom discuta în capitolele 3 ºi 4. Neguþãtorul din Veneþia. prin aceasta. de istoria artelor ºi beletristicã. Personal. XVI. 1925) sau William Sheldon (Varieties of Human Physique. implicit. la care s-au adãugat observaþii din Marea Britanie ale autorului. Charles Darwin aduce însemnate contribuþii la metodologia cercetãrii comportamentului nonverbal ºi. Darwin. psihologilor. de psihologie ºi sociologie. 1941). Arhipelagul Malaezian.. Este citat de mai multe ori William Shakespeare (Henric al VIII-lea.Comunicarea nonverbalã: istoric. but not the least. nu este reprodus. ªi numai dupã lungã cãutare Telemac vorba-ºi gãsi (Odiseea. prin Expresia emoþiilor la om ºi animale. S-a procedat la o prelucrare calitativã a datelor. Henric al V-lea. structurã. o contribuþie esenþialã a lui Charles Darwin. care relevã importanþa culturii în comunicarea nonverbalã. de asemenea. un mare precursor al cercetãrii calitative în general. face trimitere la Odiseea lui Homer. În Expresia emoþiilor la om ºi animale întâlnim consideraþii de naturã biologicã. pus în circulaþie în 1868. tatãl ºi-l îmbrãþiºã. Noua Zeelandã. forme. funcþii ºi disfuncþii 21 Abordarea interdisciplinarã în studiul comunicãrii nonverbale reprezintã. am fost impresionat de delicateþea cu care Charles Darwin scuzã „erorile anatomice“ ale sculptorilor greci din Antichitate care au reprezentat „muºchii mâhnirii“: „ei au dus cutele transversale de-a lungul întregii frunþi. Chestionarul utilizat. dar pe baza celor 16 întrebãri adãugate în manuscris ne putem da seama cum era alcãtuit (Anexa A). sociologilor ºi informaþiile primite de la misionari sau protectori ai bãºtinaºilor. Pentru prima datã s-a utilizat fotografia în studiul comportamentului uman. Romeo ºi Julieta). 103). Borneo. ca ºi de la diferiþi specialiºti din Statele Unite ale Americii sau Germania. 27) The last. ca ºi studiul lui David Efron (Gesture and Environment. S-a fãcut apel la metoda comparativã. boceau ºi-n griji amare Au tot plâns cât ziua a fost de mare. India. Informaþiile au fost culese cu ajutorul chestionarului ºi al observaþiei directe ºi indirecte. a comunicãrii nonverbale. ºi anume la întoarcerea lui Ulise: Telemac. Hamlet. Este totuºi mai probabil cã aceºti observatori uimitor de exacþi sã fi sacrificat intenþionat adevãrul pentru frumuseþe. La chestionarul din 1886 s-au primit 36 de rãspunsuri de la diferiþi observatori: misionari din Africa ºi Australia. Istoricul preocupãrilor de cunoaºtere a comunicãrii nonverbale trebuie sã ia în considerare ºi lucrãrile lui Ernest Kretschmer (Physique and Character. op. Duchenne]. Când descrie bucuria extremã. cit. plângând. declarându-se profund îndatorat pentru aceasta. cum a remarcat dr. De milã demni. de anatomie ºi fiziologie. Cititorul atent al lucrãrii Expresia emoþiilor la om ºi animale nu poate sã nu remarce grija cu care autorul a menþionat numele celor care i-au oferit informaþii. Charles Darwin fiind. comiþând astfel o gravã eroare anatomicã [a se vedea statuile lui Laocoon ºi Arrotino. decât sã fi comis o eroare“ (Ch. Ridicându-se. Tot amaru-ngrãmãdit de ei doi se revãrsã.

J. În fine. favorizeazã cunoaºterea de cãtre publicul american larg a problematicii comunicãrii nonverbale. Knapp. Robert Rosenthal face cunoscute descoperirile sale privind influenþa subtilã a experimentatorului asupra subiecþilor de experiment (Experimenter Effects in Behavioral Research. Hall (2002. anii ’70 aduc lucrãri de sintezã (M. putem sã ne dãm seama de modul cum a evoluat cunoaºterea comunicãrii. Hall (2002. J. 1992). 1969 – n. În scurt timp. 1971). transformatã apoi în Journal of Nonverbal Behavior. În 1970. 1984. Primele studii care au în titlu sintagma „comunicare nonverbalã“ au apãrut la jumãtatea secolului trectut. M.A.F. usage. De asemenea.K. Argyle ºi M. 1972. Frank (Tactile Communication. Sommer. Patterson. 2) gesturile sau miºcãrile voluntare. Friesen despre originile. Birdwhistell (Introduction to Kinesics.E. Conform autorilor anterior citaþi. 1970). 1970).R. 1952. Perioada contemporanã. Argyle. Ni se pare demn de remarcat faptul cã în concepþia celor doi autori cinci din cele ºapte sisteme implicate în comunicarea umanã sunt de naturã nonverbalã. Body Language. Edward T. M. Goldman-Eisler. 1977). oculezicii (M. 21). 1956).H. R. Berscheid ºi E. Cei doi autori au arãtat cã în comunicarea umanã sunt implicate ºapte sisteme diferite: 1) prezenþa fizicã ºi îmbrãcãmintea. M. Knapp.L. Streeck ºi M. devenitã best-seller. de la care am preluat aceste date de istorie a studierii comunicãrii nonverbale. Cercetarea comunicãrii . origins. 1976.H. 6) cuvintele rostite. 1972. jurnalistul ºi scriitorul american Julius Fast publicã o lucrare de sintezã a cercetãrilor din domeniu. 1968). Knapp ºi Judith A. vocalicii (F. Constanzo. Este de reþinut cã abia în urmã cu patru decenii s-au publicat primele lucrãri consacrate studiului sistematic al acestei forme de comunicare. comparând aria decupatã de cãtre Jurgen Ruesch ºi Weldon Kees pentru comunicarea nonverbalã cu diferitele clasificãri propuse pentru acest tip de comunicare. 20) numesc o „explozie nuclearã“ în aria de cercetare a comunicãrii nonverbale. Cook. În 1976 apare prima revistã de specialitate. 3) acþiunile întâmplãtoare. Knapp ºi Judith A. Walster. 1972). 1984. 1971. Exline. Mehrabian. 1959. 1957). R. A. Hess. În anii ’60 ai secolului trecut s-a înregistrat ceea ce Mark L. E. Se pare cã Jurgen Ruesch (psihiatru) ºi Weldon Kees (fotograf) au fost cei dintâi care au inclus termenul de „comunicare nonverbalã“ în titlul unei cãrþi (Nonverbal Comunication: Notes on the Visual Perception of Human Relations. 1975.L.n. Akert ºi M. utilizarea ºi codificarea comportamentului nonverbal [„The repertoire of nonverbal behavior: Categories. A. 1983. Lucrarea sa.L. P. L. cele semnate de antropologul american Roy L. Hall (Silent Language. Dintre lucrãrile de pionierat ale domeniului sunt de menþionat. 1990. Beyond Culture.] este lucrarea teoreticã clasicã a anilor 1960“ – considerã Mark L. 1966) ºi modul în care profesorii influenþeazã rezultatele ºcolare ale elevilor prin comportamentul lor nonverbal (Pygmalion in the Classroom. 4) urmele acþiunilor. Archer. Scheflen. 1968). în ºcolile elementare. Journal of Environmental Psychology and Nonverbal Behavior. colegiile ºi universitãþile din Statele Unite ale Americii încep sã se predea cursuri de comunicare nonverbalã. Kinesics and Context: Essays in Body Motivation Communication. Sunt de menþionat ºi studiile din domeniul proxemicii (R. „Probabil cã articolul lui Paul Ekman ºi Wallace V. 7) cuvintele scrise (apud M. în primul rând. care îºi continuã apariþia ºi azi. 1993. and coding“. 1974). 5) sunetele vocale. 51). Davitz publicã rezultatele investigaþiilor privind expresia vocalã a emoþiilor în The Communication of Emotional Meaning (1964).22 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fondatorii.L. atracþiei fizice (E.L. Knapp. 1975. R. Birdwhistell. 1970. Montagu. Ekman. dupã 1980 ºi pânã azi au apãrut numeroase lucrãri teoretice ºi de cercetare empiricã (D.

În acest caz. 1980/2000. Caracterizând perioada contemporanã. ochii etc. în acord cu perspectiva pe care am adoptat-o? Probabil cã Thomas A. nu în condiþiile „artificiale“ ale laboratorului experimental. Noi cãutãm o definiþie satisfãcãtoare din punctul de vedere al psihosociologiei. de la studierea unei persoane la studierea persoanelor care interacþioneazã. este firesc sã fie populat cu observaþii disparate. dacã sunt sinceri. semioticã. ºtiinþele comunicãrii etc. Corraze. 15).A. în sensul creºterii ponderii studiilor bazate pe observaþia comunicãrii nonverbale în condiþiile „naturale“. Depinde din ce perspectivã este abordat procesul de transmitere a semnalelor nonlingvistice. . Pe de altã parte. În literatura de specialitate sunt menþionate nu o singurã definiþie a comunicãrii nonverbale. Mark L. ci mai multe – ºi toate (sau aproape toate) sunt acceptabile.) ºi centrarea pe cercetarea contribuþiei acestor miºcãri combinate la transmiterea anumitor mesaje. comunicarea este vocalã.L. Knapp (1990. dar nu ºi verbalã. Determinativul „nonverbal“ este într-adevãr neclar: pe de o parte. de la studierea fie a culturii. Sebeok (1977) avea dreptate când remarca faptul cã termenul de comunicare nonverbalã este „unul dintre conceptele semiotice cele mai prost definite“ (apud J. 2002. c) urmãrirea modului în care unele semnale interacþioneazã cu alte semnale. de la studierea prin încercarea de a controla factorii de context pentru a nu influenþa comunicarea nonverbalã la studierea efectelor produse de acþiunea acestor factori. cu cercetãri ad hoc. 22). chiar dacã unora li s-ar pãrea naivã. de la mãsurarea frecvenþei ºi duratei comportamentelor nonverbale la studierea proceselor psihice subiacente acestor comportamente. 2002) apreciazã cã American Sign Language nu reprezintã comunicare nonverbalã. 53-54) distinge câteva tendinþe ale studiilor privind comunicarea nonverbalã: a) renunþarea la studiul separat al miºcãrilor diferitelor pãrþi ale corpului (membrele superioare. Sã alegem dintre cele care s-au propus deja sau sã formulãm o definiþie proprie. sociologie. comunicarea nonverbalã se referã ºi la aspectele sonore ale comunicãrii verbale (de exemplu. Hall. Hall. Dar modul cum rostim anumite cuvinte face parte din comunicarea nonverbalã. În cãutarea unei definiþii psihosociologice Întrebarea „Ce este comunicarea nonverbalã?“ nu este gratuitã. forme.). nu se slujesc de cuvinte. Unii cercetãtori (de exemplu. deºi surdo-muþii. În fond. Pentru cã – aºa cum s-a vãzut – domeniul de cercetare a comunicãrii nonverbale este relativ nou ºi pentru cã a fost abordat din perspectiva mai multor discipline (etologie. de la studierea doar a interacþiunii face-to-face la studierea rolului mesajelor nonverbale în comunicarea mediatã de noile tehnologii. M. structurã. b) schimbarea strategiei de cercetare. când îºi transmit unii altora gândurile ºi emoþiile. toatã lumea îºi dã seama cã „nonverbal“ înseamnã „fãrã cuvinte“. funcþii ºi disfuncþii 23 nonverbale a trecut de la studierea situaþiilor noninteractive la studierea interacþiunilor. Nu orice mesaj „fãrã sonor“ intrã în sfera comunicãrii nonverbale ºi nu orice comunicare vocalã este comunicare verbalã.L. psihologie.A. lingvisticã. Knapp ºi J. Knapp ºi J. faþa.Comunicarea nonverbalã: istoric. ne dãm seama dupã cum râd oamenii dacã sunt bucuroºi sau nu. fie a factorilor biologici în determinarea comportamentului nonverbal la studierea influenþei conjugate a acestor determinanþi (M. în care variabilele ºi modelele sunt mai degrabã eclectice decât subordonate unor teorii sau paradigme consistente. de la studierea unui comportament izolat la studierea concomitentã a mai multor comportamente.

intenþionalitate ºi structurare (propositionality)“. limbajul surdo-muþilor etc. aproape safisfãcãtoare. Ca urmare. Adam Kendon (1989. pe de altã parte. Sã începem deci periplul conceptual. autorii anterior citaþi îºi construiesc tratatul fondându-se pe asumpþia cã „sistemul total al comunicãrii nonverbale include un amestec de semne ºi simboluri cu diferite grade de conºtientizare. 209). expresiile faciale ºi orientarea [corpului]. au în vedere. În fond. Se procedeazã prin excludere ºi prin includere în acelaºi timp. afirmã: „Prin comunicare nonverbalã se înþelege ansamblul de mijloace de comunicare existente între fiinþele vii. dar în sfera conceptului de «comunicare nonverbalã» este cuprinsã ºi comunicarea dintre animale“. Corraze. atingerile ºi pronunþia ºi acele aspecte ale vorbirii precum intonaþia. funcþiile acestuia: „Noi credem cã procesul de comunicare nonverbalã poate fi înþeles cel mai bine analizând funcþiile. pauzele etc. Gill Woodall (1996/1998. se cuvine sã facem precizarea cã termenul de comunicare nonverbalã a fost utilizat pentru prima datã într-o lucrare ºtiinþificã în 1956 de cãtre Jurgen Ruesch ºi Weldon Kees (apud E. Personal. restrâng «comportamentul comunicativ» doar la reacþiile intenþionale sau orientate spre un scop ºi/sau la reacþiile care posedã un înþeles cvasiuniversal“ (ibidem). Este evidentã în aceastã definiþie perspectiva comunicaþionalã.). ceea ce îi conferã identitate psihosociologiei ca ºtiinþã a interacþinii umane în societate (vezi S. dupã pãrerea noastrã. deloc de neglijat: de exemplu. Nu este reþinutã comunicarea om–maºinã. gesturile. 405) ia în considerare douã accepþiuni ale termenului de comunicare nonverbalã: „În general. 1980/2000. Miles L. În afara sensului larg al termenului. în principal. De altfel. Judee K. aduce în discuþie ºi faptul cã „unele definiþii. din punctul nostru de vedere. folosirea onomatopeelor). În The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology. Patterson (1995. Mai întâi. particularitãþile somatice – naturale sau artificiale –. cred cã definiþiile prin enumerare rãmân nesatisfãcãtoare. aflatã la a ºasea ediþie. „Termenul de comunicare nonverbalã se aplicã la gesturi. 209) definea comunicarea nonverbalã prin enumerare: „miºcãrile corpului. de asemenea. în lucrarea de succes Les communications nonverbales. Ar trebui sã cãutãm definiþii prin gen proxim ºi diferenþã specificã. orientarea corpului. În International Encyclopedia of Communication. Iluþ. precum constituþia corporalã (somatotipurile) sau artefactele. semnalele transmise prin olfacþie. interesat de evoluþia formelor de comunicare pe scarã animalã ºi la om. 16). expresia „limbajul silenþios“ nu este decât o metaforã. calitatea vocii. de ceea ce se spune“. ritmul vorbirii ºi. lucrarea celor trei autori. . Buller ºi W. 1989. ªi de aceastã datã enumerarea este incompletã. Din enumerare lipsesc unele forme de comunicare nonverbalã. Louis. Din aceastã cauzã. posturã. când definesc comportamentul nonverbal. 15). Barnouw. Burgoon. Nu sunt amintite unele forme de comunicare importante. profesorul de la University of Missouri. Definiþia propusã de Miles L. Chelcea ºi P. chiar la organizarea obiectelor ºi la raporturile de distanþã dintre indivizi. se referã la transmiterea de informaþii ºi la influenþarea prin reacþiile fizice ºi comportamentale ale indivizilor“. prin care se emite o informaþie“ (J. Jacques Corraze (1980/2000. Nu se precizeazã însã dacã transmiterea de informaþii ºi influenþarea se realizeazã într-un cadru social ºi cultural concret. St. care nu utilizeazã limbajul uman sau derivatele nesonore ale acestuia (scrisul. scopurile ºi finalitãþile sale“. xviii). Patterson este. totuºi. ºi nu un termen echivalent pentru „comunicarea nonverbalã“. comunicarea verbalã nu are totdeauna calitãþi lingvistice propriu-zise (de exemplu. postura ºi spaþiul. Jacques Corraze este etolog. tot ce poate fi considerat diferit de conþinutul actului vorbirii.24 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura intensitatea vocii. 2003). David B.).

e) de asemenea. 2003). c) poate conduce atât la înþelegerea. Urmãrind Tabelul 1. mai de încredere decât comunicarea verbalã. comunicarea organizaþionalã. a venit timpul sã ne pronunþãm. definiþia noastrã exclude unele tipuri de comunicare (comunicarea om–maºinã. este informalã. Cei interesaþi pot consulta lucrarea lui John Fiske Introduction to Communication Studies (1990).1). d) este filogenetic primordial.) cine suntem ºi în ce relaþie ne aflãm cu interlocutorii. are ca subtitlu Dialogul nevorbit (The Unspoken Dialogue). În acelaºi timp. În mod explicit. unul dintre ei spune apãsat. b) poate forma un sistem lingvistic universal. Pornim de la un exemplu din viaþa de zi cu zi. feedback-ul este imediat. recent tradusã în limba românã (Introducere în ºtiinþele comunicãrii. comunicarea om–animale.1. Pe stradã. comunicarea infraumanã) ºi reþine. susþinând argumentat cã acest tip de comunicare: a) este omniprezent. h) este. este ontogenetic primordial. Înþelegem prin comunicare nonverbalã interacþiunea umanã bazatã pe transmiterea de semnale prin prezenþa fizicã ºi/sau prin comportamentele indivizilor într-o situaþie socio-culturalã determinatã. semnificaþie. forme. se impune precizarea conceptelor de bazã cu care vom opera: semn. rolurile celor care comunicã sunt flexibile (succesiv. cei trei autori relevã importanþa comunicãrii nonverbale. considerând-o ca fiind cea mai complexã ºi completã lucrare la care am avut acces. Buller ºi W. desprindem cu uºurinþã caracteristicile comunicãrii interpersonale: se realizeazã între un numãr mic de persoane. persoanele au rol de emiþãtor ºi de receptor). Dar în ce constã comunicarea dintre cei doi tineri? . pe care am folosit-o ºi noi. interacþiunea. ca notã definitorie a perspectivei psihosociologice. în relaþiile intime).Comunicarea nonverbalã: istoric. relevã importanþa contextului socio-cultural în care se desfãºoarã procesul de comunicare. Reiau discuþia pe o altã temã. Chiar dacã vom adopta o altã definiþie a comunicãrii. pãstrarea distanþei etc. David B. funcþii ºi disfuncþii 25 profesori la University of Arizona ºi la University of New Mexico. Nu vom analiza în profunzime conþinutul acestor concepte. Avem de-a face cu o „comunicare interpersonalã“. simbol. avem de-a face – ca în exemplul nostru – cu o „comunicare diadicã“). doi tineri discutã. vom folosi lucrarea lui Judee K. cod. Gill Woodall (1996/1998. Ea se deosebeºte prin câteva caracteristici atât de comunicarea intrapersonalã. Burgoon. canal de comunicare. La un moment dat. Pentru înþelegerea mai deplinã a problemei noastre de studiu. comunicarea publicã ºi cu atât mai mult de comunicarea în masã (Tabelul 1. S-au înþeles. într-o interacþiune face-to-face (când sunt doar douã persoane. cu pauzã prelungitã între cuvinte: „Nu te-ai þinut de promisiune!“ ºi îºi atinge de douã-trei ori obrazul cu vârful degetului arãtãtor. semnal. în sensul cã în evoluþia omului precede limbajul verbal. structurã. 4-8). utilizat ºi înþeles dincolo de barierele geografice. g) poate exprima ceea ce prin cuvinte nu se cuvine sau nu se poate exprima (de exemplu. pentru majoritatea adulþilor. Celãlalt îºi pleacã privirea ºi tace. comunicãm prin diferite canale nonverbale (gesturi. posturã. cât ºi la neînþelegerea situaþiilor. În lucrarea citatã. ºtiut fiind cã încã de la naºtere (ºi chiar înainte de naºtere) „candidaþii la umanitate“ transmit semnale nonverbale mamelor. însoþind în permanenþã comunicarea verbalã. Dupã analiza unora dintre cele mai des citate definiþii ale comportamentului nonverbal. f) este primordial în interacþiunile umane: înainte de a spune un cuvânt. cât ºi de comunicarea în grup. mesaj.

2000. Le simplificãm noi pentru a putea intra în miezul problemei: comunicarea nonverbalã. un semn care are aceeaºi semnificaþie: blamarea. Iranienii – mi s-a spus de cãtre Alibeman Eghbali Zarch. când dezaprobã acþiunea cuiva. Tabelul 1. semnul perceptibil genereazã în mintea celui ce îl utilizeazã un concept mental. Caracteristicile interacþiunii ºi nivelurile comunicãrii (dupã S. „Un semn. S. ci cu referire la un fel de idee. arãtãtorul care bate obrazul are ataºat conceptul de „blam“. Pentru români. sau poate un semn mai dezvoltat. creând în mintea acestuia un semn echivalent. anume al obiectului sãu.26 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Simplu spus. ºi tonul vorbirii. Semnul acesta pe care-l creeazã îl numesc interpretantul primului semn. Aºadar. doctor în sociologie la Universitatea din Bucureºti –. Semnul þine locul a ceva. este ceva care þine locul a ceva pentru cineva. Dar ºi pentru români interpretantul poate diferi de la o persoanã la alta. Fiske. Sã recapitulãm. În concepþia filosofului american Charles S. el se referã la altceva decât la sine însuºi ºi este dependent de recunoaºterea de cãtre cei care îl utilizeazã a faptului cã este semn“ (J. dar nu sunt deloc aºa. în anumite privinþe sau în virtutea anumitor însuºiri. ºi atingerea obrazului cu arãtãtorul. nu ºi pentru iranieni. astfel cã blamul înseamnã pentru cineva pierderea definitivã a stimei de sine ºi pentru altcineva doar ºtirbirea acesteia. Jensen. fondatorul pragmatismului ºi unul dintre pionierii semioticii. El þine locul acestui obiect nu în toate privinþele. de exemplu. ºi pauzele prelungite. A atinge obrazul cu degetul arãtãtor este. Trenholm ºi A.1. sau representanteu. 63). cât ºi de cãtre experienþa persoanelor cu obiectul la care se referã semnul. perceptibil de cãtre simþurile noastre. în influenþarea comportamentului ºi/sau a stãrii psihice a celuilalt cu ajutorul semnelor. Cuvintele sunt semne. 19990/2003. interpretantul semnului. de asemenea. Lucrurile par cât se poate de simple. Nerespectarea acestei obligaþii este blamabilã. Aºa se face cã putem percepe acelaºi semn (un cuvânt sau un comportament) fãrã sã îl asociem cu acelaºi concept. 1897/1990. se ºi spune: „Nu vreau sã-mi batã obrazul“. duc arãtãtorul la mustaþã (semnul bãrbãþiei). Aºadar. El se adreseazã cuiva. . Orice comunicare constã din utilizarea semnelor prin intermediul conceptelor produse atât de cãtre semn. În omenia româneascã. pe care am numit-o uneori fundamentul representamentului“ (Ch. Peirce (1839–1914). ºi privirea plecatã. Toate aceste semne au înþelesuri împãrtãºite de cei care comunicã. 269). Peirce. Sunetele ce se aud când cineva pronunþã cuvântul „promisiune“ (sau literele aºternute pe hârtie) semnificã o obligaþie moralã asumatã. 25) Caracteristicile interacþiunii Numãr de persoane Distanþa dintre persoane Natura feedback-ului Rolul comunicãrii Adaptarea mesajului Scopul Nivelul situaþional al comunicãrii Mic Micã Imediatã Informal Specificã Nestructurat Intrapersonal Interpersonal Grup mic Organizaþional Mare Mare Întârziatã Formal Generalã Structurat Public În masã Ce sunt însã semnele? „Semnul este ceva fizic. Par. semnul are asociat un concept referitor la realitatea exterioarã. în funcþie de experienþa pe care acesta o are.

New York. forme.Comunicarea nonverbalã: istoric.2).5 milioane de ani. 4) neoliticul (înainte cu 150 000–10 000 de ani). Massey: 300 000 de generaþii au trãit în societãþile de vânãtori-culegãtori. ceea ce echivaleazã cu o schimbare a mediului de viaþã al speciei Homo sapiens sapiens. Lagos. Sao Paolo.5 milioane de ani în urmã). cel mai energic ºi singurul de care a avut nevoie mai înainte de a fi trebuit sã convingã niºte oameni adunaþi la un loc este strigãtul natural“. Recent. întrucât „trecutul este prezent“ ºi noi nu suntem numai fiinþe raþionale: „Ceea ce ne-a fãcut oameni este adiþionarea unei judecãþi (mind) raþionale la baza emoþionalã preexistentã“ (D. Jakarta ºi Calcutta. Dacca. împreunã cu Douglas S. 3) paleoliticul (înainte cu 1. Societatea umanã a apãrut în urmã cu mai mult de ºase milioane de ani ºi a evoluat pe baza inteligenþei sociale rezultate din diferenþierea ºi rafinarea emoþiilor. adãugând la acestea gesturile. Bombay. Massey (2002. 97). Ei exprimã deci obiectele vizibile ºi mobile prin gesturi.S. prin natura lor. ca o formã de comunicare nonverbalã. limbajul cel mai universal. apãrutã cu 12 000–10 000 de ani în urmã ºi continuând sã existe pânã cãtre anul 1800 e. limbajul uman îºi are originea în exprimarea sonorã a emoþiilor. comunicarea interpersonalã. s-a produs ºi mãrirea numãrului indivizilor care trãiau în acelaºi grup. Acest lucru este bine de ºtiut când analizãm comunicarea nonverbalã. Dacã în perioada romanã mai puþin de cinci la sutã din omenire trãia în oraºe. Aºadar. Aceste schimbãri demografice vor modifica. în documentele ONU (1999) se estimeazã cã în 2025 un sfert din populaþia Globului va trãi în oraºe de peste un milion de locuitori ºi cã cele mai mari oraºe vor fi – la orizontul anului 2015 – în ordine numericã: Tokio. de diferenþierea funcþionalã a celor douã emisfere ale creierului. În primul deceniu al secolului XXI. În cele ce urmeazã încercãm o sintezã a lor. care. 500 de generaþii în societãþile agricole. 5) societatea agrarã. Karachi. Ciudad de Mexico. iar cele care impresioneazã auzul le exprimã prin sunete imitative“. 2002. În evoluþia umanitãþii.5 milioane de ani) ºi 1. implicit. 2). nouã generaþii în societãþile industriale ºi o generaþie în era postindustrialã. când introducerea pe scarã largã a computerului a schimbat în întregime viaþa socialã (Tabelul 1. sunt mai expresive ºi al cãror sens depinde mai puþin de o determinare anterioarã. Massey a identificat ºapte ere: 1) societatea prehabilianã (existentã cu 6–2. de la cca 500 cc la 1 000–1 100 cc. 6) societatea industrialã (între începutul secolului al XIX-lea ºi jumãtatea secolului XX). Douglas S. omenirea va trece Rubiconul din punct de vedere demografic: mai mult de jumãtate din populaþia de pe Terra va trãi în mediul urban. funcþii ºi disfuncþii 27 Apariþia limbajului verbal În celebrul Discurs asupra originii ºi fundamentelor inegalitãþii dintre oameni (1754/1958. dar ºi de lateralizarea cerebralã.. 2) societatea timpurie-veche (oldawan society). Sã recapitulãm. Din studiul profesorului de sociologie de la Universitatea din Pennsylvania sunt de reþinut mai multe idei directoare. Jean-Jacques Rousseau (1712–1778) spunea: „Primul limbaj al omului. stilul de viaþã al omenilor ºi. Massey. structurã. fãrã îndoialã. cu consecinþe în planul comunicãrii. de la aproximativ 90 la . existentã între apariþia uneltelor de piatrã (în urmã cu 2.5 milioane–150 000 de ani). 7) societatea postindustrialã.n. cea în care am intrat dupã 1980. ªi în continuare: „Oamenii au înmulþit inflexiunile vocii. Trecerea de la Homo habilis la Homo erectus a fost însoþitã nu numai de dublarea capacitãþii craniene. 1-29) a analizat rolul emoþiilor în viaþa socialã. Douglas S. Concomitent cu sporirea volumului masei cerebrale.

fondat pe experienþã ºi raþionalitate. Massey. Tabãrã/sat 155 6 mil. în urmã cu ani Durata în ani Nr. cât ºi în masã (presa scrisã. Sintetizând o bogatã literaturã de specialitate. 2002. miºcãri ale ochilor. 50 000 H. în Australia acum 40 000 de ani.5 mil. 9 miliarde Se acceptã cvasiunanim cã omul modern a apãrut în urmã cu 150 000 de ani ºi a migrat pe toate continentele: în Europa ºi Asia acum 50 000 de ani.28 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura 120. Massey conchide cã la Homo erectus inteligenþa era totuºi de naturã prelingvisticã. erectus 1 100–1 400 cc Agriculturã Cremene. teoretic. . posturã ºi gesturi.5 mil. 75 000 H. a unor semne grafice pentru a marca schimburile comerciale ºi apoi inventarea scrisului (în cultura sumerianã. plastic Teoreticã Megalopolis 30 mil. în urmã cu 5 000 de ani s-au utilizat semne grafice pentru silabe. Dupã unele statistici. iar în cultura fenicianã. Massey. în Americi. în mãsurã sã producã predicþii acurate despre evenimentele din naturã ºi din societate“ (apud D.S. dezvoltat apoi de greci ºi de romani) au pus bazele „culturii teoretice“ – definitã de Merilin Donald (1991) ca „un sistem de gândire logic. 1995) sau „revoluþia simbolicã“ (Ph. în Africa acum 20 000 de ani. 2002. habilis 500 cc Paleolitic 1. 1 miliard Oraº 20 mil.) – a fost ºi este limitatã de analfabetism. africanus 450 cc Culegãtori Perisabile Episodicã Mobilã 65 50 000 2. expresii faciale. Chase. Douglas S. 6 000 de relaþii diadice. Comunicarea verbalã scrisã – atât interpersonalã. 6 miliarde Neolitic 50 000 40 000 2000 Agrarã 10 000 10 000 500 Industrialã 200 180 9 Postindustrialã 20 20+ 1+ Caracteristici Apariþie. în urmã cu 10 000 de ani. De aici ºi universalitatea exprimãrii faciale a emoþiilor ºi recunoaºterea lor. Probabil cã în aceastã fazã a evoluþiei umane expresiile faciale aveau rolul central în comunicarea emoþiilor. 12). unele filme sau emisiuni TV etc. în urmã cu circa 4 000 de ani a apãrut primul alfabet fonetic. 1 mil. 5) Tip de societate Prehabilianã Timpurie-veche 6 mil. 3. Acum aproximativ 50 000 de ani s-a produs ceea ce specialiºtii au numit „revoluþia cognitivã“ (I. Tattersall.5 mil. Tabelul 1. bronz Miticã Tabãrã de bazã 145 1 mil.G. 1. ceea ce înseamnã. fier Oþeluri aliate Siliciu. în urmã cu 10 000 de ani. generaþii Locuitori Volum cranian Subzistenþa Unelte Tip de culturã Tip de locuire Mãrimea comunitãþilor Total populaþie Homo sapiens 1 450 cc Industrie Informaþie Vânãtori-culegãtori Piatrã Mimeticã De vânãtoare 75 100 000 Piatrã ºlefuitã Bronz. 1999). Se înþelege cã au acces la cultura teoreticã numai cei care practicã în mod curent scriscititul. Utilizarea de cãtre sumerieni. funcþiile cognitive de bazã fiind mimetice. constând din imitarea prin vocalizare. dincolo de variaþiile culturale.S. 1 mil. 175 000 H. cãrþile. Evoluþia societãþii umane (dupã D.5 mil.2.

c) atât comunicarea verbalã. 2002. 2001). 2001). Massey. Se apreciazã cã la începutul secolului XXI proporþia analfabeþilor a scãzut la o pãtrime din totalul populaþiei lumii. circa 85 la sutã din populaþia Terrei era constituitã din analfabeþi. O sutã de ani mai târziu. Comunicarea nonverbalã nu are astfel de limitãri. repetarea. nuanþate este legatã de gesticulaþie. influenþând percepþiile. Pacori. noi înregistrãm informaþia în zona cerebralã lingvisticã. reglându-le comportamentul prin sentimentele de vinã. Când ne reamintim numele respectivelor obiecte. Pacori. comunicarea nonverbalã este practicatã pe scarã mult mai largã decât comunicarea verbalã scrisã. cele douã tipuri de procese funcþionând în strânsã conexiune. comportamentele ºi structurile sociale nu pot fi modelate doar ca funcþii ale raþionalitãþii […]. funcþii ºi disfuncþii 29 la începutul erei industriale. care devine astfel mai inexactã ºi mai puþin nuanþatã – dupã cum remarca Bernard Rimé (citat de M. dublarea comunicãrii verbale. cât ºi comunicarea nonverbalã au. Se cunoaºte astãzi ºi mecanismul neurofiziologic al legãturii dintre cuvânt ºi gest. dar ºi în zonele motorii ale creierului. 20). O altã tezã a lui Douglas S. Pânã de curând se accepta cvasiunanim cã în evoluþia omului expresiile verbale au înlocuit gesturile ºi i se atribuia comunicãrii nonverbale. Fãrã a intra în amãnunte. Am rezumat unele argumente din studiul O scurtã istorie a societãþii umane: originea ºi rolul emoþiei în viaþa socialã de Douglas S. când numim un obiect sau un fenomen. la începutul secolului XX. Contracþiile musculare (gesturile) ne ajutã sã ne reamintim numele obiectelor – susþine Guido Gainotti. b) unele forme de comunicare nonverbalã (de exemplu. care au arãtat cã performarea unei vorbiri fluente. „gesturile ºi cuvintele sunt inseparabile“ (M. ne reamintim ºi acþiunile cu aceste obiecte. prin practicarea scris-cititului. Potrivit acestei teorii. Noi facem mai puþine gesturi când vorbim despre lucruri abstracte decât atunci când descriem obiecte sau diferite scene concrete. structurã. emoþionalitatea precede o perioadã îndelungatã raþionalitatea. 3) gândirea simbolicã se manifestã deplin doar în ultimii 50 000 de ani. 2) raþionalitatea – ca abilitate de a evalua costurile ºi beneficiile potenþiale ale acþiunilor ipotetice ºi de a utiliza aceste evaluãri în planificarea acþiunilor – a apãrut relativ târziu în evoluþia omului. expresiile faciale ale emoþiilor) sunt de naturã ereditarã. cogniþia emoþionalã precede cogniþia raþionalã. forme. aproximativ douã treimi din totalul populaþiei erau neºtiutoare de carte. pe la 1800.S. ca primã funcþie. d) de-a lungul istoriei ºi în prezent. Emoþionalitatea rãmâne o forþã puternicã ºi independentã în activitatea umanã. În sprijinul celor afirmate sunt aduse urmãtoarele fapte: 1) în evoluþia omului. Spre o astfel de concluzie conduc cercetãrile lui Robert Krauss ºi Ezequiel Morsella de la Universitatea Columbia din New York. În aceste zone sunt stocate acþiunile pe care le-am fãcut când am învãþat sã utilizãm obiectele sau am încercat sã aflãm modul lor de funcþionare.Comunicarea nonverbalã: istoric. 5) accesul majoritãþii omenirii la „cultura teoreticã“ s-a fãcut pe parcursul ultimilor 5000 de ani. Massey meritã toatã atenþia în explicarea teoreticã a comunicãrii nonverbale. Massey (2002) pentru a convinge cã: a) în procesul îndelungat al hominizãrii comunicarea nonverbalã premerge comunicarea verbalã. oamenii de ºtinþã au demonstrat cã gesturile sunt esenþiale pentru limbajul verbal. Sociologul american afirmã cã „deciziile umane. deopotrivã. Inhibarea gesturilor în timpul vorbirii are consecinþe negative asupra comunicãrii verbale. . legând oamenii laolaltã prin atracþie. ruºine ºi mândrie“ (D. Este vorba despre limitele raþionalitãþii. În realitate. Relativ recent. teoria lui Guido Gainotti fiind larg acceptatã. componente emoþionale ºi raþionale. 4) posibilitatea de stocare prin scris a apãrut în urmã cu 45 000 de ani. 6) în prezent. colorând memoriile.

149) Comunicarea vocalã Comunicarea verbalã Comunicarea nonverbalã Limbajul oral Tonul vocii. 2000. 1980. corporale mai mult sau mai puþin conºtiente. ºi „comunicarea verbalã“ ºi „comunicarea nonverbalã“.3.30 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura pe baza cercetãrilor psihoneurologice de ultimã orã. Comunicare verbalã/comunicare nonverbalã Existã comunicare ori de câte ori o entitate socialã poate afecta o alta ºi modifica reacþiile acesteia prin transmiterea unei informaþii. însã din punctul de vedere al receptorului informaþia primitã nu este eliberatã de intenþie. comune relaþionãrii în lumea umanã ºi animalã. Definiþia propusã de cãtre fondatorul sociobiologiei meritã sã fie reþinutã. un mesaj. De acord cu Edward O. miºcãrile. În orice act comunicaþional existã un emiþãtor. Ansamblul elementelor nonverbale – mimicã. dar exclude comunicarea în care nu sunt implicate douã organisme. Tipuri de comunicare (dupã R. ne pot ajuta sã înþelegem mai bine natura comunicãrii verbale ºi nonverbale. pentru cã include ºi exclude în acelaºi timp. Rodman. mai repetitivã ºi mai puþin logicã decât alte forme de comunicare“ (S. privire. În relaþia de comunicare. expresiile faciale etc. 22). pe de altã parte (asupra cãreia au atras atenþia John Stewart ºi Gary D’Angelo. este mai deconectatã (disconnected).B. 24). posturã etc. „diferitã de comunicarea cu alþii prin aceea cã este mutã. Pe baza acestor distincþii. Edward O. posturale. emiþãtorul purtând responsabilitatea celor transmise. un receptor. Jensen. spontane).3). Tabelul 1. Comunicãrii nonverbale îi este specific un paradox: din punctul de vedere al emiþãtorului. 149) au imaginat un tabel cu dublã intrare care ne permite sã identificãm tipurile de comunicare umanã (Tabelul 1. cât ºi pe cele neintenþionate. comunicarea nonverbalã uzeazã de miºcãri faciale. îl reanimã. Wilson. 33) înþelegea prin comunicare orice „acþiune din partea unui organism (sau celule) care schimbã modelul de probabilitate a comportamentului într-un alt organism (sau celulã) într-o manierã adaptativã“. Trenholm ºi A. Ronald B. Wilson (1975/2003. vom spune ºi noi cã numai metaforic se poate vorbi despre o comunicare intrapersonalã. Adler ºi G. pauzele în rostirea cuvintelor. Include atât actele de comunicare intenþionate. ca formã de relaþionare specific umanã. semnalele emise au un caracter involuntar (dacã este vorba de reacþii naturale. pe de o parte. comunicarea nonverbalã având ºi o funcþie de facilitare a fluenþei ºi nuanþãrii limbajului verbal. elementele nonverbale sunt percepute simultan cu cele verbale ºi decodificate împreunã. include schimbul de informaþii uman ºi infrauman. un canal de comunicare ºi un efect asociat comunicãrii. prezenþa fizicã. Comunicarea prin intermediul limbajului este consideratã un aspect . 1994/1997. – întreþine conversaþia ºi dã semnificaþie mesajului verbal. gesturi. caracteristicile vocale Comunicarea nonvocalã Limbajul scris Gesturile. Distincþiile dintre „comunicarea vocalã“ ºi „comunicarea nonvocalã“. Adler ºi George Rodman (1994/1996. putem afirma cã cele douã forme de comunicare (verbalã ºi nonverbalã) sunt organic asociate. ºi nu printr-o acþiune directã. are loc în mintea noastrã. În timp ce comunicarea verbalã uzeazã de facilitãþile limbajului.

Comunicarea nonverbalã: istoric. În sens restrâns. K. forme. Modalitãþile nonverbale de comunicare apropie specia umanã de reprezentanþii altor specii infraumane (K. cercetãrile . ca ºi a artefactelor. Dupã Judith A. iar bãrbaþii aleg haine care le accentueazã mãrimea pieptului ºi a umerilor. apartenenþa la gen. în opinia autorului. Prin comunicarea nonverbalã se înþelege. 1963/1988). analiza comunicãrii nonverbale s-a dezvoltat pe trei mari dimensiuni: a) analiza indicatorilor (studierea aparenþei fizice. Diferenþa culturalã explicã ºi preferinþele diferite ale indivizilor ºi grupurilor de a interacþiona cu partenerii lor. contextul etc. 1963/1991). determinând un anume rãspuns din partea indivizilor din cadrul aceleiaºi specii. Emisfera cerebralã dreaptã este. aºa cum am mai spus. De exemplu. arãtând cã afectarea acestei zone determinã grave tulburãri de vorbire. postùri.J. Lorenz. de asemenea. a artefactelor). Morris. Stilul personal de comunicare nonverbalã este legat de personalitatea individului. implicatã în înþelegerea mesajelor scrise ºi în special a celor grafice. Hayes (1953) au încercat sã înveþe un cimpanzeu sã vorbeascã. la toate speciile de animale la care raporturile sociale sunt diferenþiate existã un sistem de semnale rituale care permit fiecãruia sã stabileascã ºi sã menþinã relaþii între membrii grupului ºi sã evite conflictele – gesturi. Antropologul francez Paul Broca (1865) a localizat limbajul la nivelul emisferei cerebrale stângi. prima circumvoluþiune temporalã. De asemenea. miºcãri. funcþii ºi disfuncþii 31 care diferenþiazã specia umanã în raporturile cu alte specii. Pe de altã parte. mimici care sunt utilizate pentru a declanºa supunerea sau oponenþa faþã de congeneri (D. Astfel. Hall (1984). b) factorii determinanþi ai comunicãrii nonverbale (ereditatea. În toate aceste direcþii s-au acumultat observaþii dintre cele mai interesante. Totuºi. Comunicarea verbalã este strâns legatã de manifestãrile existente la nivelul creierului. Identificãm. Din punct de vedere teoretic ºi metodologic. unii autori înþeleg prin „comportamentul comunicativ“ doar acel comportament orientat sau intenþional ºi care are o semnificaþie universalã. monitorizarea vizualã a semenilor ºi diferenþierea de gen în decodificare. mirosuri. aceasta poate juca un rol în comprehensiunea verbalã dacã rãspunsurile sunt date prin mijloace nonverbale. determinatã de influenþele biologice ºi sociale. similar cu cel uman. Aceastã diferenþã de gen este. precum ºi percepþia ºi utilizarea spaþiului ºi a timpului. uzãm de declanºatori sociali cu funcþie expresivã ca ºi în lumea animalã: femeile poartã tocuri pentru a ieºi în evidenþã. culori. atenþia. cultura. c) funcþiile comunicãrii nonverbale. Maurice Patterson (1983) considerã cã influenþa geneticã îºi aduce contribuþia la patru mari tendinþe în comunicarea nonverbalã: codificarea ºi decodificarea reacþiilor expresive. maimuþele superioare sunt capabile sã imite cu uºurinþã gesturi ale oamenilor ºi s-au înregistrat succese remarcabile în deprinderea acestora cu limbajul gestual al surdo-muþilor (American Sign Language – Ameslan). În ceea ce priveºte emisfera cerebralã dreaptã. perspectiva culturalã scoate în evidenþã faptul cã forma ºi semnificaþia gesturilor care însoþesc sau nu vorbirea sunt diferite de la un cadru cultural la altul. transmiterea de informaþii ºi exercitarea influenþei prin intermediul elementelor comportamentale ºi prin prezenþa fizicã a individului sau a altor unitãþi sociale (grupuri ºi comunitãþi umane). C. Hayes ºi C. Wernicke (1874) localizeazã limbajul la nivelul pãrþii posterioare a emisferei stângi.). Primatele nu au un aparat vocal suficient de dezvoltat. nereuºind decât pronunþia stâlcitã a câtorva cuvinte monosilabice. în cadrul fiecãrei specii. structurã. În plus. persoanele de sex feminin au o capacitate expresivã (de codificare) ºi una receptivã (de decodificare) mai mari în comparaþie cu persoanele de sex masculin. ºi de aceea însuºirea limbajului articulat este foarte dificilã. declanºatori sociali de semnalare care se articuleazã ºi coordoneazã comportamente: forme.

11): „Este o observaþie comunã cã atunci când o persoanã vorbeºte intrã în acþiune sistemul muscular […].A. 17. 2002. atribuirea unei ponderi exagerate comunicãrii nonverbale în transmiterea informaþiilor este nefondatã. Personal apreciez cã „mitul 55–38–7“ ar trebui reexaminat. fãrã sonor. Acest experiment pune sub semnul întrebãrii faimoasa proporþie a transmiterii informaþiilor în comunicarea face-to-face: 55 la sutã prin limbajul corporal. unul dintre pionierii cercetãrii comunicãrii nonverbale.32 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura au scos în evidenþã cã persoanele anxioase. stabilitã de Albert Mehrabian ºi colaboratorii sãi în 1967 ºi reluatã apoi (A. formulãm urmãtoarele axiome ale comunicãrii nonverbale: 1. ne îndeamnã sã lãsãm deoparte aceste cifre. Gesturile ºi vorbirea sunt accesibile ca douã moduri de reprezentare distincte. Nu în ultimul rând. Impresia asupra pacientului a fost diferitã. De asemenea. prin comunicarea nonverbalã transmiþându-se mesajele emoþionale ºi prin comunicarea verbalã. Miller apreciazã cã 82 la sutã din informaþii sunt transmise cu ajutorul miºcãrilor corpului ºi al vocii. Herb Oestreich (1999). pentru cã ne conduce. 64) accentueazã cã o astfel de estimare depinde în cel mai înalt grad de context ºi explicã ubicuitatea citãrii respectivei proporþii prin pledoaria pro domo sua a practicienilor. Birdwhistell (1977) susþine cã în relaþiile interpersonale prin cuvinte se transmit 35 la sutã din informaþii. dar au aceeaºi coordonare“. Inseparabilitatea semnalelor verbale ºi nonverbale a fost subliniatã încã de Ray L. Comunicarea nonverbalã este filogenetic ºi ontogenetic primordialã. a consilierilor de imagine etc. În acest sens. Johnson (1994). Pãrerea rãspânditã la nivelul simþului comun conform cãreia cele douã modalitãþi de comunicare pot opera separat. Filmul a fost proiectat unor grupe experimentale în trei condiþii diferite: fãrã sonor. Knapp ºi J. 1972). DePaulo (1992. 2. Distincþia teoreticã ºi metodologicã dintre comunicarea verbalã ºi cea nonverbalã nu trebuie sã-l conducã pe cercetãtor la ignorarea aspectelor legate de complexitatea procesului de comunicare. De altfel. introvertite au tendinþa de a folosi la nivel scãzut comunicarea nonverbalã. Birdwhistell (1952).E. faþã de cei extravertiþi. Mehrabian. la întrebarea: „De ce a mai trebuit sã fie inventat limbajul verbal. dar cu textul discuþiei transcris. factorii situaþionali ºi aºteptãrile conduc individul la o gestionare atentã a comunicãrii nonverbale (de exemplu. se sprijinã reciproc în procesul comunicãrii umane. cu sonor. în timpul unui interviu). Geidt (1955) a demonstrat printr-un experiment limitele comunicãrii nonverbale: a filmat interviul unui medic cu un pacient. ideile. 1971. nu rezistã unei examinãri riguroase. la existenþa unei interdependenþe permanente între cele douã tipuri de comunicare. . 38 la sutã prin paralimbaj ºi abia 7 la sutã prin limbajul verbal. considerãm cã limbajul nonverbal ºi limbajul verbal opereazã împreunã. A.H. În acelaºi sens se pronunþa ºi Adam Kendon (1983. apud M. Ray L. separat de cea verbalã cu aceea de a studia fiziologia umanã fãrã a lua în considerare inima. prin limbajul verbal. Peter J. corpul ºi vocea oferind 65 la sutã din totalul informaþiilor. în cele din urmã. În relaþiile interpersonale directe este imposibil sã nu comunicãm nonverbal. din moment ce informaþia se transmite în proporþie de 90 la sutã prin limbajul nonverbal?“ Renunþarea la acest mit este justificatã ºi prin faptul cã în alte cercetãri s-a constatat cã ponderea informaþiilor transmise prin cuvinte este mult mai mare. Gesticulaþia este organizatã ca parte a aceleiaºi unitãþi superioare a acþiunii prin care este organizatã vorbirea. iar restul de 18 la sutã.G. care compara încercarea de a studia comunicarea nonverbalã. bazându-se pe cercetãrile neurolingvistului C.L. Hall. Ca ºi alþi cercetãtori. F.

c) paradigma stãrii interne. de starea lor psihicã internã. Axiomele comunicãrii nonverbale trebuie interpretate în ansamblul axiomelor comunicãrii stabilite de ªcoala de la Palo Alto. Dair L. pânã în prezent nu s-au cristalizat încã teorii propriu-zise în legãturã cu comunicarea nonverbalã. 4. precum ºi numeroase tentative de inventariere ºi sistematizare a variabilelor independente. pornind de la asumpþia cã nivelul de apropiere (level of intimacy) se stabileºte .M.D. b) paradigma enculturaþie/socializare. dar care sunt dependente de constrângerile situaþionale. lingvisticã. 4. dar stabil la nivelul indivizilor datoritã inculcãrii normelor ºi valorilor sociale prin socializare. În 1965. 121) considerã cã în explicarea comportamentului nonverbal (ºi a comunicãrii nonverbale) se poate apela la cele patru paradigme clasice ale comportamentului uman. structurã. dupã cum se bazeazã pe egalitate sau pe diferenþã (P. focalizatã pe teza caracterului dobândit al comportamentelor nonverbale. Gillespie ºi Ann Leffler (1983. sociologie. ca substitut al teoriei. ipso facto. care sunt influenþate de culturã ºi de starea psihologicã internã a indivizilor. Schimbul de comunicare este simetric sau complementar. 2. 1971). Încã A.Comunicarea nonverbalã: istoric.C. Dat fiind faptul cã preocupãrile de cercetare ºtiinþificã a comunicãrii nonverbale sunt relativ recente ºi contribuþiile la explicarea acestui tip de comunicare provin din arii de cunoaºtere multiple (psihologie. Este imposibil sã nu comunicãm. istorie º. structuratã pe asumpþia caracterului oarecum arbitrar al determinãrii comportamentului. în general: a) paradigma etologicã/sociobiologicã. Comunicarea nonverbalã se realizeazã printr-un sistem de semne ºi semnale (discrete ºi analogice). cel de-al doilea aspect înglobându-l pe primul. prin aceasta realizându-se o metacomunicare. Precizãm însã de acum cã Dair L. Vom discuta despre utilitatea acestor patru paradigme când vom vorbi despre proxemicã. comportamentele nonverbale fluctueazã în funcþie de caracteristicile indivizilor. Guthre et al. 45-69). în vederea fondãrii unei ºtiinþe a pragmaticii comunicãrii umane: 1. Oamenii utilizeazã douã moduri de comunicare: digital ºi analogic.a. teorii care sã fie unanim (sau cvasiunanim) acceptate. Jackson. forme. d) paradigma resurselor situaþionale. Amintim totodatã cã problema diferenþelor generate de culturã în realizarea comunicãrii nonverbale nu este de datã recentã. etologie. Michael Argyle ºi Janet Dean au formulat „teoria echilibrului“ în comunicarea nonverbalã. Orice comunicare prezintã douã aspecte: conþinut ºi relaþie. care susþine cã. Beavin ºi D. 3. Watzlawick. Gillespie ºi Ann Leffler apreciazã cã paradigma resurselor situaþionale oferã cea mai importantã contribuþie la teoretizarea comportamentului nonverbal ºi.H. Natura relaþiilor depinde de punctuaþia secvenþelor de comunicare dintre parteneri. 1957/1972. În comunicarea nonverbalã. de coduri ºi de canale de transmitere a informaþiei ºi trebuie analizatã ca atare.. nu independent de comunicarea verbalã. Aceeaºi problemã a fost abordatã apoi de numeroºi cercetãtori (vezi G. centratã pe ideea determinãrii genetice a comportamentelor.). Existã în aceastã direcþie încercãri notabile. antropologie. Comunicarea nonverbalã reprezintã un element în sistemul comunicãrii umane ºi trebuie analizatã ca atare. indiferent dacã sunt înnãscute sau dobândite. la teoria comunicãrii nonverbale. 5. pe baza cãrora s-au construit ipoteze consistente. (1901) s-au întrebat în ce mãsurã diferitele culturi ale lumii genereazã abilitãþi de comunicare nonverbalã specifice. semnificaþia semnelor transmise prin multiple canale trebuie stabilitã în termenii probabilitãþilor ºi în funcþie de contextul socio-cultural concret. J. nu fiecare element separat. Haddon et al. 5. funcþii ºi disfuncþii 33 3.

În unele culturi (în Italia. SUA au condus la concluzia cã populaþia din aceste þãri recunoaºte emoþiile exprimate în fotografiile standard. deci. senzaþie) la comportament. .L. Teoria echilibrului nu explicã decât unele tipuri de interacþiuni. la care toþi cei peste ºase miliarde de oameni de pe Terra sã rãspundã la fel. inflexiunilor vocii ºi expresiilor afective. acesta din urmã fiind transmiþãtorul mentalitãþilor colective“. cealaltã persoanã tinde cu aceeaºi forþã sã restabileascã echilibrul. Birdwhistell (1968) considerã cã „nu existã nici un singur semnal al limbajului corpului care sã poatã fi considerat drept un simbol universal valabil“ (apud V. Paul Watzlawick (1978). dar limbajul este determinat cultural. 203). susþin cã anumite semnale – cum ar fi „scãrpinatul în cap“ – se întâlnesc la toate popoarele. 226) susþine cã „în ceea ce priveºte comportamentul social al oamenilor. prin zâmbet ºi prin alte semnale verbale ºi nonverbale. Totuºi. dincolo de clase ºi instituþii“. Matsumoto. prin sporirea frecvenþei contactului vizual. Japonia. 1979/1999. culturale […]. încurcãturã) la toate popoarele. posturilor. pentru a înþelege semnificaþia gesturilor. adicã de la corp (sex. W. schimbarea este reciprocã. În primul caz. Birkenbihl. La Barre (1947/1972) aduce în discuþie un numãr însemnat de semnale nonverbale pentru a demonstra cã gesturile ºi emoþiile au o bazã culturalã. Noua Guinee. Deci. În alte culturi (precum în Japonia sau Thailanda) se recomandã controlul asupra gesticulaþiei (D. subliniind diferenþele culturale în interpretarea unor gesturi. sunt. Friesen (1969) în Borneo. Probabil cã cel mai judicios este sã spunem cã unele semnale nonverbale sunt universale (ereditare). cealaltã persoanã este stimulatã fie în sens pozitiv. Sorenson ºi Wallace V. Brazilia. înseamnã cã schimbarea realizatã de prima persoanã a fost nesemnificativã. în cel de-al doilea. E. alþi cercetãtori resping ideea universalitãþii unor semnale.d.F. la toþi oamenii. Dacã cea de-a doua persoanã nu aratã nici o schimbare a nivelului de implicare. de exemplu) se încurajazã utilizarea gesturilor pentru susþinerea comunicãrii verbale. M. fie în sens negativ.34 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura de cãtre ambii interlocutori: dacã o persoanã ridicã nivelul de apropiere. 124-125) când afirmã cã „toate gesturile pot pãrea naturale. Teoreticienii comunicãrii nonverbale ºi-au pus problema existenþei unor semnale universale. dar ele sunt. schimbarea este compensatorie. Cercetãrile desfãºurate de Paul Ekman. mãrind distanþa. nici individual ºi unic pentru fiecare persoanã. o persoanã care îºi face toaleta unghiilor în public este consideratã cel puþin „lipsitã de educaþie“. dincolo de diversitatea culturalã. Patterson (1976) a propus „modelul stimulãrii“ (arousal model): dacã o persoanã îºi schimbã nivelul de implicare. manifestat prin micºorarea distanþei. 300). dã urmãtorul exemplu: a-þi curãþa sau chiar a-þi tãia unghiile în prezenþa altor persoane decât cele din familie este un comportament acceptabil în SUA. precum Robert Ardey (1966). Susþinerea scheleto-muscularã a comportamentelor umane este determinatã biologic ºi transmisã prin mecanisme genetice […]. Gesturile sunt. evitând privirea celuilalt º. Albert E.R. universale. iar altele sunt învãþate (datorate culturii). nu este în întregime acuratã. La noi. de fapt. Charles Darwin (1872) credea cã expresiile faciale ale emoþiilor sunt similare. Ray L.m. Scheflen (1964/1972. este necesar sã privim critic transcultural. în egalã mãsurã. Abilitatea de a vorbi este universalã. el nu este nici universal. 1996.a. având aceeaºi semnificaþie (nehotãrâre. Unii cercetãtori moderni. În acest sens se pronunþã ºi Robert Muchembled (1994/2000. intermedieri care permit trecerea de la naturã la culturã.

Judee K. David B. posturã ºi mers. În studiul „The repertoire of nonverbal behavior: Categories.K. Rozelle ºi James E. devenit clasic. auz. c) coduri artefact (artefact codes). denumirea claselor de comportamente este mai mult denotativã decât conotativã. grupând în aceeaºi categorie tipuri de comunicare disimilare. Buller ºi W.4. Kees (1956): a) limbajul semnelor (sign language). origins. receptorul. Dale G. De fapt. cronemica). 271). funcþii ºi disfuncþii 35 Structura comunicãrii nonverbale Analiza structurii comunicãrii nonverbale impune luarea în considerare a codurilor. aspectul fizic. care împarte comunicarea nonverbalã în patru categorii: a) coduri de executare (performance codes). paralimbajul. Ruesch ºi W. atingerii ºi activitãþilor vocale. D. Aºa cum remarcau Daniel Druckman. În comunicarea nonverbalã se folosesc seturi de semne. referitoare la efectele speciale rezultate din interpunerea între emiþãtor ºi receptor (de exemplu. codificarea ºi decodificarea. sistemul însuºi reflectã interesul autorilor pentru determinarea emoþiilor pe baza decodificãrii comportamentelor nonverbale. O altã clasificare o datorãm lui R. Albert Mehrabian (1972) ia în considerare trei dimensiuni pentru clasificarea comunicãrii nonverbale: evaluarea. propusã de J. modelelor ºi scopurilor specifice implicate (J. Dintre cele mai vechi clasificãri. U. incluzând gesturile.G. Paul Ekman ºi Wallace V. care prin combinare dau o anumitã structurã. Clasificarea comunicãrii nonverbale datoratã lui A. . utilizate în mesajele primite de la obiecte. în literatura de specialitate se aminteºte gruparea comunicãrii nonverbale în trei categorii. referitoare la mesajele rezultate din combinarea utilizãrii spaþiului ºi timpului. factorii suprasegmentali. and coding“. limbajul obiectelor (object language). Woodall. 1996/1998. care încorporeazã dispunerea intenþionatã sau neintenþionatã a obiectelor în spaþiu în vederea utilizãrii lor.T.5). hrãnirea. precum intonaþia. Buller ºi W. semnalele vizuale pot fi asociate semnalelor olfactive. asociate miºcãrilor corpului. De exemplu. ºi pentru cã lãsa deoparte modalitãþi de comunicare importante (de exemplu. d) coduri mediatoare (mediatory codes). Larson. 2001/ 2003. privirii. ºi atingerile cutanate (dupã Ch. timbrul ºi volumul vocii. Lethers (1986) a identificat urmãtoarele canale de comunicare nonverbalã: expresiile faciale. clasificarea comportamentelor nonverbale propusã de Paul Ekman ºi Wallace V. Ruesch ºi W. alergarea). expresiilor faciale. de la care am preluat informaþiile despre aceastã clasificare. structurã. Friesen propun (1969) un sistem de categorii pentru clasificarea comportamentelor nonverbale. Baxter (1982. Gill Woodall (1996/ 1998. 18). Burgoon. Burgoon. forme. postura.B. 26). pe care îl reproducem în Tabelul 1. Friesen ia ca unitate de înregistrare miºcãrile corporale observabile de cãtre o altã persoanã fãrã utilizarea unor echipamente speciale. proxemica. aceste semne sunt stimuli senzoriali care impresioneazã simþurile omului (vãz. unghiul camerei de luat vederi în transmisiile TV). sunt de pãrere cã încercarea lui J. pipãit. Dittman (1972) are în vedere sursa. precum ºi canalele de comunicare (Tabelul 1.Comunicarea nonverbalã: istoric. 18). Vom relua discuþia despre „sistemul EckmanFriesen“ în capitolul despre gesturi. coduri. Harrison (1974). statusul ºi sensibilitatea (responsivenes). Richard M. miºcãrile ochilor. b) coduri spaþio-temporale (spatiotemporal codes). Kees nu a avut succes pentru cã era nediscriminatorie. incluzând miºcãrile corpului implicate în diferite activitãþi (de exemplu. usage.P. miros). b) limbajul acþiunilor (action language). Pe baza semnelor ºi canalelor de transmitere a lor s-au propus multiple clasificãri ale comportamentelor nonverbale ºi ale comunicãrii nonverbale.

7) sunt de pãrere cã „teoria ºi cercetarea asociate cu comunicarea nonverbalã se focalizeazã asupra a trei unitãþi primare: a) structura environmentalã ºi condiþiile în care are loc comunicarea. 5.M. interactivã 2. Caracteristici ale comportamentelor nonverbale 1. expresiile faciale. postura. Astfel. sub raportul . Ekman ºi W. b) caracteristicile fizice ale celor care comunicã. Friesen (dupã D. o puncteazã etc. Ilustratori: miºcãri care acompaniazã vorbirea ºi o accentueazã.36 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Tabelul 1.L. Expresii faciale (Affect displays). în principal. Knapp. 27) Tipuri de comportamente nonverbale 1. Mark L. Knapp considerã cã domeniul comunicãrii nonverbale „include urmãtoarele fapte: 1) cum privim (caracteristicile fizice ºi îmbrãcãmintea).m. 1990. 4. 2. o modificã.)“ (M. Adaptori: automanipulãri sau manipulãri ale obiectelor legate de nevoile individuale sau de starea emoþionalã a persoanelor.E. Clasificarea comportamentelor nonverbale propusã de P. 2) cum auzim (tonul vocii). Reglatori: miºcãri ce menþin sau semnaleazã o schimbare a rolurilor de ascultãtor/vorbitor. 1982. Baxter. 4) cum ne miºcãm – individual sau în conjuncþie cu alþii (gesturile.V. 3) cum mirosim.4. Hall (1978/2002. la rândul lor. mediul înconjurãtor (dispunerea spaþialã a mobilei. Originea Rãspuns înnãscut Învãþat în mod special Învãþat social ºi cultural 3. R. Knapp ºi Judith A. privirea. 5) cum afecteazã mediul înconjurãtor interacþiunile umane ºi cum afecteazã acestea. 3. atingerile corporale ºi proximitatea). zgomotele º. Rozzelle ºi J.a. În ediþia a cincea a lucrãrii Nonverbal Communication in Human Interaction. c) diferitele comportamente manifestate de cãtre cei care comunicã“. Mark L. Codificarea Acte codificate extrinsec Acte codificate arbitrar Acte codificate iconic Acte codificate intrinsec Clasificarea comunicãrii nonverbale poate fi fãcutã.d. informativã. Druckman. temperatura. dupã modalitãþile senzoriale implicate în receptarea semnalelor. 51). prezenþa altor oameni. Utilizarea Condiþii externe Relaþia cu comportamentul verbal Conºtient/Intenþionalitate Feedback extern Tipul de informaþie transmisã codificatã idiosincretic. Embleme: miºcãri care substituie cuvintele. comunicativã. sens.

.. Malandro ºi L. Burgoon ºi T...... expresiile faciale ºi privirea. Activitãþile vocale alcãtuiesc „paralimbajul“ sau „vocalica“ (vocalics).. „artefactele“ (artefacts) ºi „semnalele olfactive“ (olfactica) sunt considerate.. . Emiþãtor sau codificator: Mesajele pot varia în ceea ce priveºte controlul intenþionat..... iar studiul percepþiei ºi al modului de utilizare a timpului este denumit „cronemicã“ (cronemics). Studiul percepþiei ºi al modului de utilizare a spaþiului poartã numele de „proxemicã“ (proxemics).. 1996) acceptã o clasificare rezultatã din combinarea codurilor ºi mediilor de transmitere a mesajelor. de asemenea.. fondul sonor ºi muzical). Woodall. Studiul privirii poartã ºi numele de „oculezicã“ (oculesics).M.A.. miºcãrile ochilor... A........ chiar dacã se recunoaºte cã oamenii transmit semnale simultan prin mai multe canale.. Receptor sau decodificator: Conºtientizarea mesajului: mesajul poate fi subliminal (deci neconºtientizat) sau poate fi perceput în mod conºtient.J.. Matarazzo... fapt pentru care este necesarã abordarea integratã a comunicãrii nonverbale – aºa cum cereau. Katz ºi V. R... 1978................T.... J. Buller ºi W.... 1978.. B..G.... Cei mai mulþi cercetãtori (J... Druckman.....T.. cât de mult controleazã emiþãtorul transmiterea mesajului... iluminatul.... Barker... 1982...... comportamentul de atingere..... Sub raportul caracteristicilor fizice ale persoanelor care comunicã... ceea ce poartã ºi numele de „proxemicã“. funcþii ºi disfuncþii 37 Tabelul 1...........N.... Dittman (dupã D..... postura... R....K. Expresiv Limbaj Expresii faciale Vocalizare Miºcãri corporale D........... temperatura..L. Katz (1983)......... Canalul de comunicare: Continuumul specificitãþii comunicative Comunicativ .. expresiile faciale..G. între alþii...........K..... categorii separate ale comunicãrii nonverbale ºi sunt studiate ca atare.D. forme.... Aspecte ale mesajelor luate în considerare în clasificarea propusã de A. „Aspectul fizic“ (physical apparence).... precum ºi „spaþiul fizic“ (utilizarea ºi perceperea spaþiului...... comportamentul vocal.....B.Comunicarea nonverbalã: istoric. L........... 24) Toate mesajele pot varia în funcþie de: A.. M...... C..... Saine... D.. Baxter.... „ecologia grupurilor mici“ sau „teritorialitatea“)...... 1983. A...... Valoarea informativã a mesajului: Limbaj Expresii faciale Vocalizare Miºcãri corporale Discret .. „Kinezica“ (aºa-numitul limbaj corporal) include miºcãrile corpului.5.. Burgoon. Rozzelle ºi J. structurã..... Harper.M.. se studiazã: gesturile..... 1978...... Knapp.E... decoraþiunile interioare... studiul comunicãrii nonverbale are în vedere „caracteristicile mediului fizic“ ce pot influenþa comunicarea interpersonalã (stilul arhitectural.. Continuu Necesitatea celei mai mari capacitãþi de transmisie a canalului (valoarea informativã cea mai mare a mesajului ºi atenþia cea mai înaltã a decodificatorului) Necesitatea unei capacitãþi de transmisie a canalului mai redusã (valoarea informativã a mesajului mai redusã ºi atenþia decodificatorului mai slabã) structurii environmentale ºi al condiþiilor de comunicare.. Wiens ºi J.

. acceptã cã actele nonverbale de limbaj au ºase funcþii: repetarea. d) accentuarea/moderarea (punerea în evidenþã a mesajelor verbale.d. În literatura românã. ridicãm braþul ºi arãtãm pumnul. Gheorghe-Ilie Fârte ne aduce aminte cã în perioada comunistã. funcþie ce se referã la modul de codificare (encoding side) ºi de decodificare (decoding side) a mesajelor. comunicarea nonverbalã îndeplineºte urmãtoarele funcþii: a) transmite informaþii. au în vedere urmãtoarele funcþii. formarea primei impresii). trecând în revistã caracteristicile comunicãrii nonverbale.a. diminuarea celor spuse: când scandãm sloganuri. când admonestãm un prieten. i) înºelarea ºi suspiciunea de înºelare. ca feedback. pentru a atrage atenþia º. b) identificarea sau proiectarea identitãþii sinelui (self-identity). David B. Buller ºi W. d) exercitã influenþã. ceea ce duce la o mai bunã decodificare a lor).). b) gestioneazã interacþiunile. Michael Argyle (1975/1988) ia în considerare patru funcþii: a) exprimarea emoþiilor. e) managementul relaþiei de comunicare. Dupã Maurice Patterson (1991). h) influenþa socialã (rolul comunicãrii nonverbale în procesele de persuasiune).). reglarea. sublinierea. Gesturile de ilustrare (ilustratorii) dubleazã prin repetare mesajul verbal. Burgoon. motivele ºi scopurile acestei forme de comunicare. Paul Ekman (1965) a identificat cinci funcþii ale comunicãrii nonverbale: a) repetarea (dublarea comunicãrii verbale – spunem „da“ ºi dãm din cap de sus în jos ºi de jos în sus. expresia facialã poate arãta cã nu ne-am supãrat foarte rãu). dar privim în altã parte când îi întindem mâna. sporind ºansele de înþelegere corectã a lui. f) managementul conversaþiei (managing conversations). Judee K.m. inducerea în eroare (ascunderea versus dezvãluirea). 19-21). Sã amintim – respectând crolologia – câteva dintre funcþiile luate în considerare de autorii de referinþã. trebuie sã vedem care sunt intenþiile. serveºte drept ghid implicit pentru desfãºurarea acesteia. b) transmiterea atitudinilor interpersonale (dominanþã/supunere. ne vãitãm cã nu avem din ce trãi. c) completarea (colaborarea la transmiterea mesajelor verbale. e) contrazicerea (transmiterea de semnale în opoziþie cu mesajele verbale – spunem cã ne bucurãm cã ne-am întâlnit cu o persoanã cunoscutã. c) prezentarea personalitãþii. c) reflectã gradul de apropiere. Gheorghe-Ilie Fârte (2004. plãcere/neplãcere etc. indicând cum se va desfãºura comunicarea. substituirea. g) managementul impresiei (self-presentation).38 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Funcþiile ºi disfuncþiile comunicãrii nonverbale A analiza funcþiile comunicãrii nonverbale înseamnã a rãspunde la întrebarea: „De ce apelãm la acest tip de limbaj?“ Altfel spus. dincolo de rolul ei în producerea ºi procesarea comunicãrii verbale: a) structurarea interacþiunii (înaintea începerii comunicãrii propriu-zise. 118-119). dar ne afiºãm cu bijuterii sau haine scumpe). e) controleazã sentimentele. b) substituirea (înlocuirea mesajelor verbale – o faþã posomorâtã ne spune cã persoana în cauzã nu se simte bine etc. spunem cuiva cã adresa cãutatã este pe o stradã la dreapta ºi în acelaºi timp arãtãm cu mâna încotro sã se îndrepte). dimpotrivã.). completarea. ce roluri vor juca persoanele implicate în actul comunicãrii etc. d) exprimarea ºi managementul emoþiilor. amplificarea sau. c) formarea impresiei (modul în care sunt percepute persoanele dupã comportamentul lor nonverbal. când voiam sã-i avertizãm pe interlocutori cã cineva este ofiþer de securitate (ºi deci sã nu mai critice sau sã nu mai spunã bancuri politice despre „iubitul conducãtor“). când analizeazã comunicarea nonverbalã. f) faciliteazã satisfacerea unor obiective sau interese. Gill Woodall (1989/1996. Substituirea presupune înlocuirea unui cuvânt sau a unei expresii verbale cu un gest sau cu o combinaþie de gesturi. d) acompanierea vorbirii.

Comunicarea nonverbalã: istoric, structurã, forme, funcþii ºi disfuncþii

39

atingeam de mai multe ori cu arãtãtorul lipit de degetul mijlociu umãrul, semnalând cã respectiva persoanã are epoleþi, cã este gradat. Funcþia de completare este evidentã când cineva are dificultãþi în utilizarea codului verbal (de exemplu, când discutãm cu un strãin fãrã sã cunoaºtem foarte bine limba în care acesta vorbeºte). Ascunderea (încercarea de a induce în eroare) sau, dimpotrivã, dezvãluirea (asocierea spontanã a unor acte de limbaj nonverbal) reprezintã de asemenea funcþii ale comunicãrii nonverbale, ca ºi reglarea (de exemplu, marcarea prin „dregerea vocii“ a începutului comunicãrii verbale sau semnalarea prin coborârea vocii cã suntem pe cale de a încheia discursul) ºi sublinierea (de exemplu, pronunþarea într-o altã tonalitate a cuvintelor-cheie pentru a focaliza atenþia ascultãtorilor). În parantezã fie spus, prezentatorii TV folosesc cam anapoda sublinierea: ridicã sau coboarã vocea oarecum la întâmplare, de regulã la sfârºitul enunþurilor. În astfel de situaþii este îngreunatã alocarea de semnificaþii mesajelor. Aproximativ aceleaºi funcþii sunt amintite ºi de Doina-ªtefana Sãucan (2002, 73): repetarea, substituirea, complementaritatea, accentuarea, reglarea, contrazicerea. Pentru noi, dificultatea precizãrii funcþiilor comunicãrii nonverbale provine din traducerea în limba românã a funcþiilor identificate de Paul Ekman ºi Wallace V. Friesen (1969): redundancy (dublarea mesajelor verbale), substitution (înlocuirea mesajelor verbale), complementation (amplificarea – elaborating – mesajelor verbale), emphasis (punerea în evidenþã a mesajelor verbale) ºi contradiction (transmiterea unor semnale opuse celor transmise verbal) (apud J.K. Burgoon, D.B. Buller ºi W.G. Woodall, 1989/1996, 19), la care se adaugã funcþia de reglare. Dacã în prezentarea funcþiilor comunicãrii nonverbale am apela la verbe, nu la substantive – aºa cum a procedat Joseph A. DeVito (1983/1988, 135-136) –, lucrurile s-ar simplifica. Vom spune, aºadar, cã „limbajul corpului“ (body language) este utilizat pentru: 1) a accentua (to accent) o anumitã parte a mesajului verbal; 2) a întãri (to complement) tonul general sau atitudinea transmisã prin mesajul verbal; 3) a contrazice (to contradict) în mod deliberat mesajul verbal; 4) a regla (to regulate) transmiterea mesajelor verbale; 5) a repeta (to repeat) ce s-a spus verbal; 6) a înlocui (to substitute) unele cuvinte sau mesaje verbale. ªi în legãturã cu funcþiile comunicãrii nonverbale ne pronunþãm pentru standardizarea terminologiei, pentru respectarea strictã a paternitãþii (unii autori români „uitã“ sã aminteascã de la cine ºi-au „împrumutat“ ideile) ºi cronologiei teoriilor, modelelor explicative, clasificãrilor etc. De asemenea, atragem atenþia asupra faptului cã domeniul de studiu al comunicãrii nonverbale este relativ necristalizat, cã în acest câmp de cercetare apar continuu ºi rapid cunoºtinþe noi. Dacã ne referim la funcþiile comunicãrii nonverbale, ar trebui sã avem în vedere ºi o a ºaptea funcþie, cea de facilitare a fluenþei ºi nuanþãrii limbajului verbal – aºa cum au arãtat cercetãrile recente de psihoneurologie. Dar în literatura de specialitate se discutã ºi despre disfuncþiile comunicãrii nonverbale: a) parazitarea mesajului; b) întreruperea comunicãrii (apud I. Chiru, 2003, 33). Se poate spune cã gesturile de ilustrare sporesc uneori redundanþa, parazitând mesajul. De asemenea, „ooo“-urile, „aha“-urile, „îhî“-urile segmenteazã mesajul, împiedicând de multe ori comunicarea. Judee K. Burgoon, David B. Buller ºi W. Gill Woodall (1996/1998, 20) atrag atenþia asupra faptului cã nu trebuie sã acordãm comunicãrii nonverbale o poziþie secundarã, de auxiliar al comunicãrii verbale, iar funcþiile trebuie analizate în parteneriat cu comunicarea verbalã, chiar dacã, uneori, comunicarea nonverbalã se realizeazã independent de cea verbalã. Astfel, comunicarea nonverbalã participã la producerea ºi procesarea mesajelor, ajutã la definirea situaþiei

40

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

chiar înainte de a începe comunicarea verbalã, structureazã interacþiunea, serveºte la proiectarea self-ului, la formarea impresiei, la exprimarea ºi la controlul emoþiilor, precum ºi la managementul relaþiilor interpersonale ºi al impresiei. Cuvinte-cheie
Axiomele comunicãrii nonverbale Cod Codificare Comunicare Comunicare nonverbalã Comunicare verbalã Context sociocultural Decodificare Funcþiile comunicãrii nonverbale Mesaj Metasemnal Semn Semnal Semnal supranormal Semnificaþie

Probleme recapitulative
Când a fost utilizat pentru prima oarã termenul de comunicare nonverbalã în titlul unei lucrãri ºtiinþifice? Care sunt notele definitorii comune ale comunicãrii nonverbale? De ce comunicarea nonverbalã este consideratã primordialã? Când a apãrut limbajul verbal? Ce consecinþe au cele cinci axiome ale comunicãrii nonverbale pentru cercetarea concretã?

Septimiu Chelcea Capitolul 2

Semne, semnale, coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã

Vom discuta în acest capitol despre componentele comunicãrii nonverbale clasificate dupã canalul senzorial implicat (vãz, auz, tact, olfacþie) ºi în funcþie de importanþa semnalelor nonverbale transmise prin intermediu acestor canale. Începem prezentarea cu semnalele recepþionate în principal de cãtre analizatorul vizual (kinezicã, proxemicã, expresii faciale, oculezicã, artefacte), continuãm cu semnalele transmise prin canalele auditiv (vocalica) ºi olfactiv ºi încheiem cu cronemica, adicã percepþia timpului, care nu beneficiazã de un organ receptor specializat, ci presupune un proces psihic complex, senzorial ºi de gândire în acelaºi timp.

Kinezica sau studiul miºcãrilor corpului Termenul „kinesics“, derivat de la cuvântul din limba greacã ce desemneazã miºcarea, este o invenþie lingvisticã datoratã antropologului american Ray L. Birdwhistell (1918–1994), care l-a utilizat pentru prima datã în Introduction to Kinesics (1952) ºi apoi în Kinesics and Context (1970), cu înþelesul de „studiul miºcãrilor corpului în relaþie cu aspectele nonverbale ale comunicãrii interpersonale“ (apud S. Jolly, 2000, 133). Termenul ca atare s-a încetãþenit în vocabularul ºtiinþei comunicãrii. În International Encyclopedia of Communications (1989, vol. 2, 380), Adam Kendon defineºte termenul „kinesics“ ca „studiul funcþiei de comunicare a miºcãrilor corpului în interacþiunile face-to-face“. În limba românã, termenul se întâlneºte în lucrãrile de specialitate sau în literatura de informare ºtiinþificã sub diferite transliteraþii: kinesicã, kinezicã, kineticã, chineticã. Pe parcursul lucrãrii de faþã, când mã voi referi la ºtiinþa construitã de cãtre Ray L. Birdwhistell, voi folosi cuvântul „kinezicã“, iar când voi analiza semnalele trasmise cu ajutorul corpului (gesturi, posturã), voi folosi termenul de „miºcãri ale corpului“. Termenii „limbajul trupului“ sau „limbajul corpului“ sunt improprii abordãrii ºtiinþifice a comunicãrii nonverbale, ca ºi termenii „limbajul spaþiului“, „limbajul vorbirii“ sau „limbajul hainelor“. Teoria lui Ray L. Birdwhistell se fondeazã pe asumpþia potrivit cãreia comunicarea prin miºcãrile corpului este sistemicã ºi învãþatã social. Fondatorul kinezicii înþelege prin comunicare „procesele dinamice structurate referitoare la interconexiunea sistemelor vii, […] un sistem multicanal emergent din (ºi reglator al) activitãþile multisenzoriale influenþabile ale sistemelor vii“ (R.L. Birdwhistell, 1967, 80, apud S. Jolly, 2000, 133). Întrucât miºcãrile corpului pot fi studiate la diferite niveluri (fiziologic, psihologic, culturologic), Ray L. Birdwhistell împarte kinezica în: pre-kinezicã (studiul bazelor fiziologice ale miºcãrilor corpului), micro-kinezicã

42

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

(studiul sistematic al kinemelor reunite în clase morfologice) ºi kinezica socialã (studiul constructelor morfologice în relaþie cu interacþiunile sociale). Inspirându-se din lingvisticã, Ray L. Birdwhistell a încercat sã identifice cele mai mici unitãþi de semnificaþie ale miºcãrilor corpului, pe care le-a numit „kineme“ (kineme), prin analogie cu fonemele ºi morfemele (Tabelul 2.1).
Tabelul 2.1. Echivalenþa lingvisticã a unitãþilor kinezice
Unitãþile kinezice kineme kinemorfeme complex de kinemorfeme construcþii de complexe kinemorfice Echivalenþa lingvisticã foneme sau morfeme cuvinte propoziþii

Analizând filmele proiectate cu încetinitorul, antropologul american a ajuns la concluzia cã la om existã 50 pânã la 60 de kineme universale. Diferenþele culturale în comunicarea nonverbalã ar consta din variaþia internã a kinemelor, nu din utilizarea unor kineme diferite. Utilizarea kinemelor este învãþatã social ºi nici un kinem nu funcþioneazã singur (trebuie sã remarcãm cã Ray L. Birdwhistell nu a dat un înþeles foarte precis termenului de „kinem“). În experimentele realizate, Ray L. Birdwhistell dãdea sarcinã unui actor sau unui student sã execute diferite miºcãri corporale, pe care grupul de studenþi trebuia sã le sesizeze. Experimentatorul întreba: „Face acest om ceva diferit prin aceasta?“ În legãturã cu aceste experimente, Julius Fast (1970, 162) remarcã douã lucruri: în primul rând cã subiecþii (studenþii) nu erau întrebaþi despre semnificaþia gesturilor, ci doar dacã existã vreo diferenþã în expresia corporalã, ºi, în al doilea rând, cã în analiza miºcãrilor corpului s-a pornit de la „punctul zero“, reprezentat de populaþia americanã din clasa de mijloc (punctul zero înseamnã poziþia iniþialã în raport de care se fac diferenþieri). Ambele remarci critice sunt justificate: ne intereseazã nu acuitatea vizualã a subiecþilor, ci semnificaþia diferitelor miºcãri ale corpului; pe de altã parte, extrapolarea rezultatelor experimentale de la studenþii americani la ansamblul populaþiei Terrei nu are nici bazã statisticã, nici bazã teoreticã. „Punctul zero“ al americanilor este altul decât „punctul zero“ al europenilor sau arabilor. De asemenea, este diferit la reprezentanþii marii burghezii ºi la cei care trãiesc în sãrãcie (Chelcea, 2004, 17). Totuºi, fondatorul kinezicii are contribuþii foarte semnificative în analiza comunicãrii nonverbale. Aºa cum aprecia Julius Fast (1970, 160), concepþia lui Ray L. Birdwhistell despre miºcãrile corpului are meritul principal de a fi relevat cã nici un semnal corporal nu are semnificaþie separat de alte semnale ºi de context. În concepþia sa, comunicarea prin miºcãrile corpului este sistemicã, fiind posibilã descrierea ei independent de comportamentul particular al fiecãrei persoane: „problema este de a descrie structura miºcãrilor corpului astfel încât sã putem mãsura semnificaþia miºcãrilor particulare sau a complexelor de miºcãri în procesul comunicãrii“ (R.L. Birdwhistell, 1970, 77, apud S. Jolly, 2000, 136). Stephen Jolly (2000, 136) observã cã abordarea structuralistã a comunicãrii nonverbale este forþatã. A.T. Dittman (1971, 341) – citat de Stephen Jolly (2000, 138) – conchide: „ipoteza de bazã a kinezicii, potrivit cãreia comunicarea nonverbalã are aceeaºi structurã ca ºi comunicarea verbalã, nu este viabilã“, dat fiind faptul cã nu existã nici o probã cã fenomenele kinezice sunt structurate lingvistic, în virtutea unor relaþii structurale independente“.

coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 43 Dupã mai mult de o jumãtate de secol de la formularea acestui principiu. dificultatea de a opera cu el. passim). gesturi în sus – ardoare. David B. „Astfel de judecãþi sunt – opineazã Vera F. forma verbelor. kinezica lui Ray L. gesturi în jos – inhibiþie etc. care servesc la conectarea kinemelor separate. Reproducem din lucrarea lui Judee K. În capitolele urmãtoare vom prezenta stadiul actual al cercetãrilor privind comunicarea nonverbalã prin intermediul miºcãrilor corporale – gesturile.1). al privirii. gesturi ample – exaltare. În ºtiinþele socioumane. 2. menþin privirea în pãmânt. desemnând pronumele. braþe depãrtate – egocentric. Kinezica – putem spune – reprezintã o paginã din istoria studiului comunicãrii nonverbale. pluralul. Emory S. cu funcþia de organizare a diferitelor combinaþii lingvistice. Buller ºi W. gesturi rotunde – afectivitate.Semne. „semne de legãturã“ (kinesic junctures). afirmãm cã astfel de judecãþi sunt nu numai false ºi nefolositoare. Birdwhistell pentru kinemele faciale (Fig. Din cele arãtate s-a putut remarca. desigur. sã spunem. densitatea spaþialã. Blin. cât ºi pentru a arãta calitãþi psihosociale. cu privirea îndreptatã spre cei cãrora li se adreseazã obþin un alt efect decât cei care. cu ajutorul expresiilor faciale. coate strânse – concentrare. Burgoon. braþe depãrtate. frunte înaltã ºi rotunjitã – putere de abstracþie. efortul autorului de a pune la punct un sistem de cuantificare a comportamentelor expresive ºi. (C. capul plecat – introvertire. De exemplu. cât ºi «nefolositoare unei mai bune înþelegeri a limbajului corpului»“. termenul „spaþiu“ este utilizat atât pentru a desemna o realitate fizicã (de exemplu. 1996/ 2002. stau cu mâinile la spate sau cu o mânã în buzunar când îºi rostesc discursul. Birdwhistell mai cuprinde: „marcatori kinezici“ (kinesic markers). Pe o coloanã sunt înºirate gesturile. Ray L. semnificaþiile: braþe atârnând – nonºalanþã. care au rolul de a arãta aranjamentul sintactic al kinemelor în vorbire. semnale. capul aplecat lateral – sentimentalism. adicã numãrul de persoane pe metru pãtrat sau pe kilometru pãtrat). Se plaseazã în afara ºtiinþei (vezi axiomele comunicãrii nonverbale). Birkenbihl (1979/1999. „stres kinezic“ (kinesic stress). întâlnim lucrãri despre „limbajul corpului“ care au structura dicþionarelor. dar comunicãm ºi prin modul în care folosim un anumit spaþiu. de asemenea. propoziþiile ºi adverbele. Mai mult chiar. gesturi spre dreapta – extravertire. Birdwhistell este inadecvatã. Proxemica sau percepþia ºi utilizarea spaþiului Comunicãm. Oamenii politici care þin un discurs apropiaþi spaþial de auditoriu. frunte îngustã – vederi limitate. frunte largã – extensia facultãþilor intelectuale. 40) simbolurile folosite de Ray L. Ca teorie. capul drept – voinþã de acþiune. Sistemul de notare a miºcãrilor corpului imaginat de Ray L. capul ridicat – orgoliu. pe altã coloanã. Birdwhistell are. pe de altã parte. Bogardus (1933) . 40) – atât «false». pe de o parte. precum frazele. gesturi spre stânga – introvertire. Combinarea simbolurilor kinemelor în kinemorfeme (similare cuvintelor) conduce la descrierea miºcãrilor (la formarea propoziþiilor). ele sunt de-a dreptul dãunãtoare ºi periculoase în comunicarea interpersonalã. în stabilirea relaþiilor interumane. cu mâinile. Subscriem fãrã rezerve acestei opinii. postura ºi mersul. se plaseazã la o distanþã apreciabilã faþã de ei. Gill Woodall (1986/1996. meritul de a fi imaginat un sistem de pictograme cu ajutorul cãruia pot fi descrise miºcãrile corpului.

stânga-dreapta 20. Burgoon. Adulmecare în stânga 28. Zâmbet larg 39. Limba în obraz 7. „A da din urechi“ 56. Retragerea buzelor 48.G. Buzele þuguiate 8. Nãri micºorate 25. 2. Colþurile gurii în jos . Miºcarea buzelor 45. A vorbi spre stânga 30. Gura deschisã 41. Ochii mari 36. 1986/1996. Umezirea buzelor 44. Atenþionare sonorã 50. Ochii peste cap 19.1. κi trage nasul 27. Gura relaxatã 34. Buller ºi W. Contractarea sprâncenelor spre mijlocul feþei 5. Tâmplele încreþite 55. Ridicarea unei sprâncene 3. Mestecat 54. Sprânceanã coborâtã 4. Dinþii încleºtaþi 9. Fãcut cu ochiul 37. A vorbi spre dreapta 31. 40) 1. Birdwhistell pentru kinemele faciale (dupã J. Miºcarea totalã a scalpului 29.K. Simbolurile utilizate de Ray L. Trecerea limbii peste dinþi (repede) 43. Centrare pe audienþã 15. Faþã lipsitã de particularitãþi 2. O pauzã cu douã clipiri 12. Contractarea sprâncenelor pentru încurajarea audienþei 6. „Nas de iepuraº“ 26. Bosumflare 47. Fluierat 46. Zâmbet discret 33. Sprâncene ridicate 35. Adulmecare în dreapta 38. Narã încreþitã 23. Rotirea ochilor 17. Colþurile gurii în sus 32. Ochi strãlucitori 21. Woodall. Ochi ca girofarul.B. Bãrbia îndreptatã înainte 52. Privire lateralã 14. Gurã relaxatã 51. „Gura mascã“ 53. „Zâmbet pãtrat“ 40. O pauzã cu cinci clipiri 13. „Gura pungã“ 49. Încruntare totalã 11. Ochi întredeschiºi 18.44 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. „Flãcãri pe nas“ (nãri mãrite) 24. D. Ochi holbaþi 16. Trecerea limbii peste dinþi (încet) 42. Contractarea lateralã a pleoapei inferioare 22. Încruntare lateralã 10.

„H. este centratã pe percepþie“ – apreciazã Gaël Le Boulche 2001. „Proximitatea. Astfel definitã. arãtând cã îi datorãm etologului elveþian H. antropologul american mãrturiseºte cã în preocupãrile sale de cercetare a „spaþiului social ca bio-comunicare“ s-a inspirat din lucrãrile lingvistului Benjamin Lee Whorf (1956) ºi ale antropologului Edward Sapir (1927). 1968.T. Le Boulche. 3). Hall subliniazã cã problema spaþiului existã ºi în lumea animalã. spaþiu. cuvântul „proximitate“ începe se fie utilizat ºi pentru a desemna poziþia obiectelor în spaþiu ºi apoi pentru a indica ordinea cronologicã a evenimentelor. etimologic. Dupã secolul al XVI-lea. „Proxemics“ (1968). El a demonstrat cã distanþa criticã este atât de precisã. cuvântul „poximitate“ îºi are originea în trei domenii de referinþã: drept. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 45 a inventat Scala distanþei sociale. Într-un alt studiu. 7). Hall (n. b) „distanþa criticã“ sau „distanþa de atac“. Culturile de noncontact descurajeazã astfel de comportamente. Dar – cine ºtie?! – poate ºi faptul acesta mãrunt sã fi contribuit. Edward T. Dar termenul de „proximitate“ are ºi o conotaþie subiectivã. bucuria este cu totul deplasat din punctul de vedere al americanului. Hediger (1950. proximus) se întâlneºte pentru prima oarã într-un text juridic din 1479. La o întâlnire de afaceri. Gaël Le Boulche propune ºi o definire funcþionalã a proximitãþii cu referire la percepþia realitãþii sociale în raport de tripticul: norme juridice. de la . numãr de generaþii într-o familie etc. Propunând o abordare sistemicã a proximitãþii. aceastã distanþã poate varia între 10 cm ºi 500 m. Gaël Le Boulche (2001) face o serie de precizãri ºi de distincþii foarte importante. Astfel. nu numai cantitativã. distanþa care îi permite unui animal sã scape prin fugã dacã simte apropierea altui animal. distanþa fiind o expresie a raportului dintre douã obiecte distincte în drept. Pe baza acestor constatãri. 86). 1914). cât ºi în spaþiul public. În studiul amintit. proximitas. H. Hall. Nu vrem sã spunem cã din aceastã cauzã investitorii americani au cam ocolit pânã acum România. Pitirim Sorokin (1943) a vorbit despre „spaþiul sociocultural“. spaþiu ºi timp. Deci. 1955) primele cercetãri privind comportamentul animalelor în mediul natural ºi în captivitate (la circ. în grãdinile zoologice). cu referire la actele de succesiune. 2001. Kurt Lewin. Hediger (1961) a fãcut distincþia între speciile de contact ºi speciile de noncontact ºi a descris operaþional termenii de distanþã personalã ºi distanþã socialã. fapt care impune ºi o abordare calitativã. fãrã o raportare la un spaþiu ºi la o organizare în timp a acþiunilor. care evalueazã distanþa pentru fiecare element al tripticului. semnale. timp. încât poate fi mãsuratã în centimetri“ (E. metri. cultura arabã sau cultura mediteraneanã) ºi „culturi de noncontact“ (cum este cea americanã sau nord-europeanã). a-l lua pe dupã umeri sau a-l bate pe spate cu mâna pentru a-þi exprima ospitalitatea. în spaþiu ºi în timp“ (G. viaþa socialã nu ar fi posibilã. (1948) a creat un sistem de „psihologie topologicã“. În culturile de contact se încurajeazã atingerile corporale (contactul cutanat) atât în spaþiul privat.Semne. Hediger a identificat cinci distanþe: a) „distanþa de fugã“. defineºte ontologic proximitatea în funcþie de distanþã: „Proximitatea este o judecatã de valoare referitoare la perceperea unei distanþe. care l-a utilizat pentru prima datã în studiul cu titlul „Proxemics – The study of man’s spatial relations and boundaries“ (1963). Termenul de „proxemicã“ a fost inventat de cãtre Edward T. în limba francezã cuvântul proximité (provenit din lat. proximitatea poate fi mãsuratã în secunde. Gaël Le Boulche. considerând cã tezele despre limbaj ale acestora (existenþa unor coduri nescrise. se discutã astãzi despre „culturi de contact“ (de exemplu. Mutatis mutandis. Fãrã o raportare a omului la ceea ce este permis prin lege sã facã ºi ceea ce este interzis. profesor de la Universitatea Paris IX Dauphine. În lumea animalã. dar înþelese de cãtre toþi) sunt aplicabile tuturor modelelor culturale. a îmbrãþiºa un investitor american.

45 m Intimã 0. în general. iubitei sau iubitului. Este un spaþiu de protecþie pentru individ. Hall (1959/1973) face mãsurãtori ale pragurilor de receptare a vocii. accesibil numai persoanelor foarte apropiate. vocea normalã ºi strigãtele). o „familie“ sau o turmã). 1989/1993..2. d) „distanþa de apropiere“. Hall ºi colaboratorii sãi ajung la mãsurãtori mai fine. mirosul. celui mai bun prieten. însã (la o petrecere).15–0.45–0. sensibilitatea termicã.75 m 0. ne simþim inconfortabil. Tabelul 2. 126) le prezintã într-un tabel sintetic (Tabelul 2. tranzacþiile.-A.10–1. partenerului. c) „distanþa personalã“ sau „distanþa interpersonalã“ dintre douã exemplare din aceeaºi specie. Descamps.5–3 m) este distanþa în care pierdem detaliile privind interlocutorul. e) „distanþa socialã“. acceptarea lor în zona distanþei intime exprimã o apropiere psihologicã.50–3. propriilor copii. În anumite situaþii. ea rezultã din confruntarea tendinþelor de „a fi împreunã“ ºi de „a fi singur“ – dupã modelul explicativ propus de Michael Argyle ºi Janet Dean (1965) – ºi se pãstreazã cu stricteþe (vezi. detectarea expresiilor faciale etc. Pe baza studiului distanþelor la animale. delimitând patru distanþe interumane: a) „Distanþa intimã“ (de pânã la 40–50 cm). dar ºi posibilitãþile de contact cutanat. gradul de toleranþã este mai mare). pe care Marc-Alain Descamps (1989/1993.2). Apropierea interlocutorilor. defineºte limita contactului fizic cu ceilalþi. de exemplu. c) „Distanþa socialã“ (1. în care indivizii îºi pot atinge mâinile. Edward T. Este distanþa la care se desfãºoarã cele mai multe dintre interacþiunile individuale obiºnuite. lucru sesizabil prin miºcãri excesive la nivelul corpului (partea inferioarã. bancurile de peºti). senzaþiile tactile fiind practic eliminate. direcþia privirii. însã analizatorul vizual joacã un rol minor. avem dificultãþi în a menþine contactul la nivelul ochilor. vocea este mai ridicatã.50 m 7. respiraþia celuilalt ºi. Luând în calcul nu numai distanþele de la care poate fi receptatã vocea (ºoaptele. în care poþi simþi prezenþa celuilalt. Fiecare dintre cele patru distanþe identificate de Edward T. în special). Dispunerea mobilierului unui birou þine seama de respectarea acestei distanþe.25–0. pe care animalele o pãstreazã într-un teritoriu (spaþiul revendicat ºi apãrat de cãtre un individ. De exemplu. contactul cutanat. d) „Distanþa publicã“ (3–6 m) este distanþa în care individul este protejat ºi poate deveni defensiv dacã este atacat. afacerile cu caracter formal. mirosul. iar inflexiunile vocii au rolul de a reduce distanþa socialã. Edward T. dar suntem îndeajuns de aproape pentru a-i urmãri acþiunile.00 m . b) „Distanþa personalã“ (50–75 cm).75–0. Dacã acest spaþiu este încãlcat. În cazul distanþei publice.60–2. Zonele de distanþã Hall (dupã M. Hall se distinge prin canalele de comunicare (simþurile) cu care se opereazã. Reacþia faþã de invadarea spaþiului personal este în funcþie de tipul de relaþie pe care o avem cu interlocutorul (dacã manifestãm atracþie faþã de acesta.60 m Socialã 3. Contactul la nivelul ochilor este foarte important pentru a menþine un nivel optim al comunicãrii.46 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura care fuga pentru a scãpa de atacatori nu mai este posibilã.15 m 0. pe care un individ o menþine faþã de ceilalþi membri ai grupului (pierderea ei produce anxietate). La acest nivel pierdem foarte multe detalii ale comportamentului interlocutorului: expresiile feþei. nu pãrem deranjaþi de aceastã „invadare“. vãzul ºi auzul au cea mai mare importanþã. La acest nivel nu putem detecta cãldura. în cazul distanþei intime opereazã olfacþia.10 m 2.25 m Personalã 1. respiraþia. 126) Distanþa Îndepãrtatã Apropiatã Publicã 7. temperatura.

Modul în care le dispunem în spaþiu comunicã o serie de caracteristici culturale ºi psihologice ale celor care le utilizeazã. conform regulamentelor. Este distanþa scenicã. ºi corpul în întregul lui.25 m între parteneri nu se mai simte nici cãldura. receptarea mirosului corporal al celuilalt. g) „Distanþa publicã apropiatã“ (public close) impune sã se vorbeascã foarte tare ºi rar. arãtãtorul ºi degetul mijlociu în forma literei V etc. în ansamblu ºi în detaliu. s-au . dintre persoane în timpul actului sexual. Se vãd însã constituþia corporalã. În instituþiile de învãþãmânt. Este distanþa dintre mamã ºi nou-nãscut. Se disting foarte bine trãsãturile feþei.75 m). iar mirosul acesteia (eventual. d) „Distanþa personalã neapropiatã“ (personal not close) asigurã percepþia exactã a celuilalt. Teritoriul locuit de o comunitate umanã este considerat ca un spaþiu fix. la întreprindere sau firmã) ca spaþiu semifix. h) „Distanþa publicã neapropiatã“ (public not close) solicitã puternic vocea celui care vorbeºte. Totuºi. De la aceastã distanþã (1. chiar dinamic. impersonale. Facem aici doar o singurã remarcã: tendinþa actualã este de a trata dispunerea mobilei (la locul de muncã. b) „Distanþa intimã neapropiatã (intimate not close) este cea care le permite persoanelor sã se þinã de mânã.15–0.10 m) discutãm cu strãinii. Edward T. Comunicarea verbalã se face în ºoaptã. Se apeleazã la gesturi cu valoare simbolicã (pumnul ºi braþul ridicate. În discuþiile de salon.75–1. La aceastã distanþã (2. De la aceastã distanþã nu se mai pot distinge expresiile faciale sau culoarea ochilor celui care vorbeºte.). O astfel de distanþã se menþine între oamenii politici ºi alegãtori în cadrul mitingurilor electorale. a oamenilor politici. de exemplu). ca ºi discuþiile în grupurile mici.45 m) este caracteristicã discuþiilor în familie. Mobilele dintr-o încãpere sunt ºi ele fixe sau semifixe. c) „Distanþa personalã apropiatã“ (personal close) este distanþa propice confidenþelor (0. sã-ºi simtã reciproc mirosul corporal.50 m).60–7. Când. îmbrãcãmintea etc. estompeazã diferenþele de status. De la aceastã distanþã. semifixe ºi dinamice. Este distanþa dintre vânzãtor ºi client.45–0.Semne. se dã comanda în armatã. dintre colegii de birou. parfumul utilizat) nu se simte decât dacã este foarte puternic. lupte etc. semnale. nici mirosul emanat de corpul interlocutorului. Acelaºi lucru se poate spune ºi despre nomazii de azi. În sãlile de conferinþã ºi în amfiteatrele universitare se fac expuneri pãstrându-se distanþa publicã apropiatã (3. e) „Distanþa socialã apropiatã“ (social close).15 m) pot fi vãzute în detaliu expresiile faciale. Se poate comunica fãrã a striga. Le vedem bine ºi faþa. De la aceastã distanþã (0–0. dintre sportivi (la box.25–2. folosindu-se chiar un limbaj nearticulat. f) „Distanþa socialã neapropiatã“ (social not close) impune comunicarea cu voce tare. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 47 a) „Distanþa intimã apropiatã“ (intimate close) permite contactul cutanat. Comunicarea este puternic controlatã.10–3. Hall (1968) considerã cã în proxemicã trebuie luate în considerare trei feluri de spaþii: fixe. la o facultate. dar ºi în unele locuri publice (în aeroporturi. accentuându-se fiecare cuvânt.) sau dintre indivizii care cãlãtoresc împreunã într-un vehicul supraaglomerat. Comunicarea verbalã este suavã. De la distanþa de 0. a actorilor ºi a prestidigitatorilor. O astfel de distanþã (0. comunicarea verbalã este susþinutã adesea de gesticulaþie. fixarea de podea a bãncilor ºi pupitrelor este de domeniul trecutului. a cãldurii corpului sãu. între liderii sindicali ºi manifestanþi.60 m) au loc discuþiile formale. se simte slab cãldura corporalã a celeilalte persoane. pentru popoarele migratoare din trecut sau pentru nomazi teritoriul era mai degrabã spaþiul semifix.

Din aceastã cauzã. Când densitatea este scãzutã. iar când este vorba despre perechi de sex opus. De asemenea. distanþa se mãreºte. cu atât tindem sã micºorãm distanþa interpersonalã. comparativ cu cele nordice. pentru un arab poate însemna distanþare“ (E. 1987). Rãspunsurile la încãlcarea spaþiului personal pot fi diverse: de la schimbãri de poziþie la interpunerea unor bariere simbolice sau rãspunsuri verbale adresate agresorului. L. J. copiii interacþioneazã mai aproape de adulþi. Într-un experiment realizat de B. persoanele cu care cooperãm mai aproape decât cele cu care suntem în competiþie. 1972). factorii contextuali genereazã tendinþe de mãrire sau de micºorare a distanþei faþã de interlocutor. Popoarele latine ºi cele din Orientul Mijlociu micºoreazã distanþele în intercþiunile umane. 1971. Spaþiul în care se converseazã va fi mai mare într-un apartament decât pe stradã ºi va fi mai mic într-o încãpere spaþioasã decât într-una îngustã. Statusul interlocutorilor este una dintre variabilele care pot determina creºterea sau micºorarea distanþelor personale. În plus. În mod similar. De Vito. Pe de altã parte. Luginbuhl ºi J. Aºadar. densitatea socialã ridicatã poate intensifica tensiunea asociatã încãlcãrii spaþiului . sensibilitatea termicã ºi olfactivã (A. care la diferite popoare este diferit programat. comparativ cu interacþiunile cu parteneri de aceeaºi vârstã. Montagu. Zunin ºi N. variindu-se densitatea indivizilor în situaþia socialã datã. 247).E. atribuirea cauzei încãlcãrii spaþiului personal este la nivelul intrusului. în funcþie de tipul de interacþiune ºi de durata acesteia. spaþiile ºi distanþele prezentate nu sunt fixe ºi pot varia în funcþie de norme determinate cultural. Distanþa interpersonalã este un determinant al interacþiunilor sociale care suportã influenþe nu numai din perspectivã culturalã. Spaþiul în care interacþioneazã douã sau mai multe persoane este prin excelenþã dinamic. Micºorarea distanþei faþã de cei cu care comunicãm este un semn de solidaritate clar.T. Fishbein (1978) s-a analizat modul în care indivizii rãspund la violarea spaþiului personal. O distanþã mai micã permite intrarea în funcþie a mai multor canale de transmitere/receptare a mesajelor: în afara canalului vizual. G. intervin auzul. Hall. ci ºi din perspectivã socializatoare. 269) a teoretizat cã „persoanele care au putere socialã au dreptul de a stabili nivelul distanþei pe care o permit în interacþiunea cu ceilalþi“. pentru proxemicã este important sã se cunoascã în detaliu fiziologia ºi anatomia analizatorului vizual. Când densitatea este ridicatã. Diferenþele legate de sex ºi de vârstã se reflectã în distanþe de relaþionare diferite. subiectul în jurul cãruia se desfãºoarã interacþiunea poate genera variaþii ale spaþiului de interacþiune. Hall (1968. Aºa cum remarca Edward T. simþul tactil. Femeile interacþionezã menþinând distanþe personale mai mici decât bãrbaþii. 1963/1972. lãsându-li-se studenþilor posibilitatea de a aranja mobilierul în conformitate cu preferinþele personale. Harris. M. care este o funcþie a aparatului perceptiv propriu“. „senzorium-ul“. Când vorbim despre probleme personale sau împãrtãºim secrete. Zunin. Wiener ºi A.48 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura amenajat spaþii de învãþãmânt noi. Mehrabian. intruziunea poate fi perceputã ca rezultat al aspectelor situaþionale exterioare intrusului. Menþinem o distanþã mai micã dacã suntem lãudaþi decât atunci când suntem criticaþi (J. astfel cã subiectul se poate simþi ameninþat. Cu cât spaþiul fizic în care ne aflãm este mai larg. „fiecare organism trãieºte în lumea lui subiectivã. menþinem o distanþã mai redusã decât atunci când vorbim despre probleme cu caracter general sau când avem discuþii formale. „Ceea ce pentru un american înseamnã apropiere. afectele pozitive sau negative faþã de interlocutor pot determina distanþe de interacþiune diferite: prietenii mai aproape decât necunoscuþii. cei mai mulþi studenþi au fost de pãrere cã mesele de scris ºi scaunele nu ar trebui sã fie fixate în podea. 1968. Hearn (1957. În plus. 86).

pentru cã influenþa stimulilor externi depãºeºte nivelul de saturaþie. prin analizã de varianþã. care transmit informaþii superioare. dacã pot fi fãcute inferenþe de la apropierea fizicã la cea psihicã. pe când aºezarea „la depãrtare“ este intenþionatã.E. probabil. Pe de altã parte. Acest lucru aratã cã interpretarea situaþiei nu se face în termeni strict de proximitate. este mai probabil sã aparã în situaþii cu densitate ridicatã. Experimentul sugereazã cã existã un pattern diferit de abordare a relaþiei atracþie/proximitate în funcþie de sex: bãrbaþii au arãtat semnificativ o mai mare atracþie faþã de femeile care se aºezau „lângã“ decât faþã de cele care alegeau sã se aºeze „la distanþã“. Pentru bãrbaþi. apropierea.A. atenþia acordatã dezvoltã atracþie. S. semnale. ºi individul „infereazã existenþa unei corespondenþe“ între proximitate ºi intenþie. Studiile care au încercat sã arate cã existã o legãturã între distanþã. ºi nivelul atracþiei exprimate au dat rezultate contradictorii.Semne. Cercetãrile realizate de A. J. Rezultatele experimentului au arãtat cã bãrbaþii au reacþionat mai puternic la încãlcarea spaþiului personal în condiþii de densitate scãzutã decât în cele de densitate ridicatã doar atunci când intrusul a fost un alt bãrbat. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 49 personal. în general. McGaughery (1977) s-a analizat dacã o persoanã care alege sã stea „lângã“ este perceputã mai pozitiv decât o alta care alege sã stea „departe“. Proximitatea determinã repetarea stimulului. ostilitate ºi depresie psihicã. 1969). Dorinþa de acceptare a partenerilor de sex opus ºi de dominare în grup determinã atracþia faþã de partenerul de sex opus care se aºazã „aproape“. însã numai când subiecþii sunt de sex opus. Jones ºi K. el este plãcut mai mult decât un altul aflat „la depãrtare“. Distanþa fizicã este legatã de procesele psihice ale atenþiei prin faptul cã indivizii reþin mai bine stimulii (E. la o creºtere a atractivitãþii faþã de stimuli. Fisher ºi Donn Byrne (1975) aratã cã bãrbaþii rãspund mai negativ decât femeile la invaziile frontale. Schiffenbauer (1976) susþine cã relaþia distanþã/atracþie este mediatã de calitatea interacþiunilor dintre participanþi. Acest lucru conduce la concluzia cã bãrbaþii reacþioneazã diferit la anumite aspecte ale proximitãþii cu persoanele de sex opus. În condiþiile în care intenþia celuilalt de a se aºeza „aproape“. Dacã însã individul situat proxim face aprecieri negative. nu este ambiguã. Davies. Berscheid. S-a pus problema dacã distanþa fizicã dintre douã persoane constituie un bun predictor pentru atractivitate. pentru femei depãrtarea celuilalt este sursã de evaluare. cã existã o relaþie pozitivã între distanþa la care se poziþioneazã indivizii ºi similaritatea atitudinilor lor – anxietate. iniþiatorii unor situaþii de apropiere în relaþiile dintre sexe. Pentru bãrbaþi. Bãrbaþii aflaþi „lângã“ ºi femeile „departe“ pot fi vãzuþi ca situaþii normale. Kahn ºi T. Atribuirea situaþiilor este diferitã: femeile considerã cã aºezarea „lângã“ a bãrbaþilor este datoratã întâmplãrii. Într-un studiu efectuat de A. manipulatã la un moment dat. în timp ce femeile rãspund mai negativ decât bãrbaþii la invaziile laterale. Cu alte cuvinte. pe când „bãrbaþi departe“ ºi „femei aproape“ sunt situaþii inedite. Nu avem sentimente de plãcere sau neplãcere faþã de persoanele cu care nu interacþionãm. ci mai degrabã în termeni sexuali. el poate fi plãcut mai puþin decât un altul aflat „la depãrtare“.R. intensificarea acþiunilor care conduc. În acelaºi timp. Efectele noncomune (S. 213) au condus la concluzia. densitatea socialã a determinat ºi frecvenþa anumitor rãspunsuri: privirea peste umãr. pe când femeile manifestau o mai mare atracþie pentru bãrbaþii care se aºezau „la distanþã“.E. Allgeier ºi Donn Byrne (1973. bãrbaþii sunt. respectiv „departe“. existã o relaþie între distanþã ºi nivelul atractivitãþii. fuga etc. existã tendinþa indivizilor de a se plasa proxim faþã de cei pe care-i iubesc. Walster ºi E. 1965) sunt cele care favorizeazã anumite atribuiri. . ºi nu intenþiei. dacã un individ apropiat spaþial realizeazã aprecieri la adresa subiectului.

„a se îndrepta spre“) ºi „spaþiul sociofug“ (lat. Cum pot fi clasificate spaþiile fixe. În fond. Egipt etc. peto. Hall îºi pãstreazã în bunã mãsurã ºi astãzi actualitatea. auditiv. alãturi de Edward T. proximitatea este o judecatã de valoare asupra distanþelor. spaþiul sociopet/sociofug. 30).50 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura În proxemicã se face distincþie între „spaþiul sociopet“ (lat. Aceastã distincþie a fost analizatã pentru prima datã de psihiatrul american Humphrey Osmond (1957) ºi a fost teoretizatã de cãtre Edward T. este acceptatã „distanþa intimã“ între douã femei care converseazã. are o mare putere explicativã în studiul relaþiilor interpersonale. cele care sunt mai apropiate de individ (momentan) sunt mai importante decât cele îndepãrtate (strãine. fugio. Aºa se face cã la discuþiile oficiale ºefii delegaþiilor stau faþã în faþã. Hall (1968. olfactive. Albert Mehrabian ºi Shari S. Ce reprezintã spaþiul sociopet ºi spaþiul sociofug? 6. În fond. Arabia Sauditã. 2001. de asemenea. Hall (1963). durata comunicãrii este mai mare. mai târzii)“ (apud G. 91). rezultatele experimentului sunt în acord cu „efectul Steinzor“. una în faþa celeilalte. Ceea ce într-o culturã este considerat spaþiu sociopet. Apreciem. putem observa adesea cum bãrbaþii merg pe trotuar þinându-se de mânã. 7). factorii kinestezici. de altãdatã. auditive. cã simþul spaþiului constituie o sintezã a impulsurilor senzoriale vizuale. Fast. Considerãm. potrivit cãreia „dintre toate lucrurile egale într-un anumit fel. Când cei care comunicã se pot privi în ochi. codul termic. Diamond (1971) au probat prin studii experimentale riguroase cã dispunerea spaþialã a persoanelor (cu posibilitatea contactului vizual) influenþeazã comunicarea. termice. codul olfactic ºi scala intensitãþii vocii. respectiv „a cere în cãsãtorie“. Reproducem lista problemelor pe care cercetarea în domeniul proxemicii le-ar avea de studiat: 1. americanii din clasa de mijloc proveniþi din nordul Europei apreciazã distanþele vizual. termic. sensibilitatea olfactivã joacã un rol important în stabilirea distanþei dintre interlocutori. având însã grijã ca lãþimea mesei sã nu fie mai mare de 1. cã „legea proxemicii“ formulatã de Edward T. În þãrile arabe sau mediteraneene aceastã distanþã este acceptabilã ºi pentru convorbirea dintre doi bãrbaþi (cf. J. 94-95). Ce fel de relaþii. La arabi. ªi celelalte simþuri intervin în proxemicã: simþul tactil. În Statele Unite ale Americii. puternic influenþatã cultural. De altfel. în altã culturã poate trece drept spaþiu sociofug ºi invers. semifixe ºi dinamice? 5. Hall. Hall (1968. kinestezice. Irak. 1970. Conform cercetãrilor sale. reputatul antropolog american era de pãrere cã în proxemicã trebuie avute în vedere opt dimensiuni: postura. Apreciem cã programul de cercetare pe care l-a stabilit Edward T. combinaþiile retinei. arãtând în detaliu modul în care este codificat de cãtre indivizii aparþinând unor culturi diferite input-ul senzorial. Aºa se face cã în reportajele televizate din Iran. Prin ce se diferenþiazã aceste distanþe? 3. Câte feluri de distanþe menþin oamenii? 2. cã atunci când la un dineu vrem sã facilitãm iniþierea conversaþiei între persoane care nu se cunosc le aºezãm de o parte ºi de alta a mesei. Bernard Steinzor a observat cã factorul spaþial influenþeazã discuþiile în grup în jurul mesei rotunde (dar nu numai): schimbul de informaþii cel mai intens se realizeazã cu persoana aºezatã diametral opus. menþioneazã Edward T. „Dã-mi mâna!“ sau „a cere mâna“ semnificã „Te iubesc!“. În 1950. codul atingerilor. ceea ce la noi s-ar interpreta ca un semnal sexual.5 m (limita inferioarã a „distanþei sociale“). Le Boulche. Delimitãrile spaþiale: . „a se îndepãrta de“). activitãþi ºi emoþii sunt asociate fiecãrei distanþe? 4.

385) descrie modul în care lemurienii cu coadã inelatã (Lemur catta).m. 8) are dreptate când afirmã cã pentru un individ teritoriul este definit de „ansamblul proximitãþilor“. privirii. Ce tip de spaþiu este necesar pentru aceste relaþii? 14. pe care nu individul le-a ales în mod voluntar. Gaël Le Boulche (2001. mirosirii celuilalt? 11. Existã o ierarhie a formelor de spaþiu (de exemplu. Dimpotrivã. care trãiesc în pãdurile din sudul ºi vestul Madagascarului. reprezintã „teritoriul suportat“ (territoire subi). aºadar. Ei stau în mâini. Care sunt referinþele la spaþiu în lexic? 15. Proximitatea poate fi pozitivã sau negativã. punem drapelul de stat la graniþã º. Edward O. Legat atât de (1). Existã o utilizare a spaþiului pentru a exprima supraordonarea sau subordonarea? Teritoriul ºi spaþiul personal Gaël Le Boulche (2001.a. Aceste teritorii sunt marcate într-un fel sau altul. Ansamblul proximitãþilor pozitive determinã „teritoriul ales“ (territoire choisi). Cui îi este permis sã atingã corpul celuilalt ºi în ce circumstanþe? 10. cât ºi masculii marcheazã cu secreþii genitale ramurile mici ºi verticale. se þin de creangã cu picioarele la înãlþime cât mai mare ºi îºi freacã organele genitale în sus ºi în jos cu miºcãri scurte. ªi oamenii îºi marcheazã teritoriul. mai sacre. constituit din proximitãþile pe care individul le-a dorit. existã o ierarhizare a distanþelor? Ce este permis ºi în ce circumstanþe în cadrul fiecãrei distanþe? 9. Spunem: „proprietate privatã“. „þara mea“ etc. cât ºi de (7). de-a face cu un „teritoriu individual“ ºi cu un „teritoriu colectiv“. Care este natura senzorium-ului implicat pentru diferitele tipuri de relaþii din cursul normal al vieþii de fiecare zi? 13. Fixãm borne de hotar între judeþe. Ca ºi secreþiile glandulare. ansamblul proximitãþilor nedorite. marcheazã teritoriul printr-un sistem complex de comunicare olfactivã: „Atât femelele. produsele metabolice de descompunere eliberate prin urinare ºi defecaþie sunt utilizate în regnul animal pentru delimitarea teritoriului. Existã tabuuri ale atingerii. Avem. Apropierea locuinþei de o grãdinã publicã sau de locul de muncã reprezintã o proximitate pozitivã. Ce nevoi sunt asociate acestora? În ce sens ºi în ce tip de relaþii? 12. ci cu ajutorul limbajului articulat ºi al simbolurilor. Masculii folosesc ºi marcarea palmarã. indivizii urmãresc sã maximizeze teritoriul ales ºi sã reducã teritoriul suportat. Distincþia introdusã de Gaël Le .Semne. dar nu prin mijlocirea hormonilor sau dejecþiilor. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 51 a) Cum sunt stabilite? b) Cât de durabile sunt? c) Ce constituie violarea lor? d) Cum sunt marcate? e) Dacã ºi cum poate fi cunoscut ce se petrece în interiorul spaþiului delimitat? 7. Etologii înþeleg prin teritoriu spaþiul în care trãieºte un ansamblu de indivizi din aceeaºi specie. Wilson (1975/2003. „oraºul meu“. 8) introduce o distincþie importantã pentru studiul sociologic al proximitãþii ºi al spaþiului. în timp ce o casã de toleranþã lângã o mânãstire sau o cârciumã în vecinãtatea unei ºcoli este o proximitate negativã (în acest sens existã ºi reglementãri juridice). În mod firesc. ascultãrii. mai publice)? 8.d. semnale. rãspândind pe crengi o secreþie mirositoare ºi frecând suprafeþele cu antebraþele ºi cu mâinile“. mai intime.

Ne apãrãm în mod deschis teritoriul. podoabele. Reacþionãm când aceste spaþii sunt „invadate“ de alþii. 166) – majoritatea populaþiei se mulþumea cu un minimum de veºminte. biroul propriu etc. „Timp de cinci secole. În continuare voi aduce în discuþie unele cercetãri referitoare la psihosociologia vestimentaþiei. 20). compus dintr-o vestã scurtã ºi din pantalon strâmt. voaluri). Artefactele Îmbrãcãmintea. Generaþii întregi deprind astfel profesia deformãrii corpului femeilor – tot mai rigid. înainte el se deosebea doar printr-o lungime ceva mai pronunþatã. dar ºi prin stratageme mai subtile. la o clasã de vârstã (tânãr/matur/bãtrân). mai general.-C. Marea Revoluþie Francezã a adus ºi eliberarea corpului femeii. Vestimentaþia: determinãri geografice. exercitãm controlul asupra unui teritoriu mai întins sau mai redus. 7) are dreptate cînd afirmã. 31) ne asigurã cã. accesoriile vestimentare comunicã apartenenþa persoanei la genul biologic (bãrbat/femeie). 20). nu are loc decât spre sfârºitul secolului al XV-lea. patron/muncitor). pe la 1840. „Platoºa ciudatã“ – cum numea istoricul francez Michelle Perrot (1985) corsetul – ºi-a fãcut apariþia în lumea aristocratã în secolul al XIV-lea. pentru cã teritoriul regleazã interacþiunile sociale. Este imposibil sã fii îmbrãcat ºi sã nu transmiþi celorlalþi ipso facto cine eºti ºi cum percepi tu lumea. 1992. preot etc. „Epopeea costumului de baie“ relevã ºi ea modificarea pudorii de-a lungul timpului. diferite în ceea ce priveºte materialele (blãnuri. Kaufmann. În funcþie de statusul social pe care îl avem. Când analizãm vestimentaþia în contextul comunicãrii nonverbale trebuie sã luãm în considerare determinãrile geografice. Kaiser (1985. de exemplu. istorice ºi culturale. Stofele ºi culoarea erau calitativ mediocre. alþii – în îmbunãtãþirea mijloacelor tehnice. abia dacã mai aminteºte de cea din Evul Mediu. adesea cu un singur rând de haine ºi ceva lenjerie de corp. Portul feminin se distinge acum cu uºurinþã. relaþiile interpersonale. cã „îmbrãcãmintea ºi înfãþiºarea sunt simboluri vizibile care influenþeazã interacþiunile cu alþii. impunându-se o idee nouã: îmbrãcãmintea simplã ºi confortabilã (B. la o profesie sau alta (militar. moraliºti. unii – în rafinarea discursului despre virtuþile þinutei. 1995/1998. Acelaºi istoric al culturii precizeazã cã „adoptarea generalã a costumului bãrbãtesc croit pe talie. Îmbrãcãmintea din Europa Occidentalã de azi. Kaufmann. El poate genera relaþii de cooperare. De la Polul Nord la Ecuator. medici ºi fabricanþi de balene pentru corsete se vor întrece. de puterea socialã proprie. când – aºa cum apreciazã Françoise Piponnier (1999/2002. croiala (strânsã pe corp sau lejerã).). culoarea (reflectantã sau absorbantã a razelor solare). la o categorie socio-economicã (þãran/orãºean. Istoria îºi spune ºi ea cuvântul. dar ºi conflicte. mai departe de formele suple ºi de legãnãrile animalului“ (J. 1995/1998. stofe.-C. Avem colþiºorul nostru în camera de zi. comunicarea interpersonalã“. oamenii îºi protejeazã corpul împotriva gerului sau a cãldurii excesive: îmbracã haine adecvate. croiala rudimentarã. culturale ºi istorice. Fontanel. tot mai strâns. printr-o aranjare a pieptãnãturii ºi alegerea unor stofe colorate ce caracterizeazã feminitatea“ (ibidem). punând în evidenþã valoarea de comunicare a hainelor. în prefaþa la The Social Psychology of Clothing and Personal Adornment. apud J. strâmtã. Jean-Claude Kaufmann (1995/1998.52 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Boulche ne ajutã sã înþelegem relaþiile interetnice. costumul de baie „consta dintr-o cãmaºã ºi un pantalon acoperit . „Rãzboiul corsetului“ ilustreazã cât se poate de bine determinarea istoricã a îmbrãcãmintei. Susan B.

uniformele sunt un simbol al puterii sociale pe care o ai la un moment dat. dar puterea socialã a uniformelor s-a pãstrat. braþele ºi picioarele se aratã publicului ºi soarelui“ (ibidem). pentru tribul Athuabo din Africa rãsãriteanã. trecãtorii care erau la semafor l-au urmat într-un numãr de trei ori ºi jmãtate mai mare decât atunci când era îmbrãcat cu o cãmaºã ieftinã ºi pantaloni de lucru. Hainele. cum au relevat ºi cercetãrile lui Leonard Bickman (1974). diferitã de la o societate la alta. în general. Cei trei cercetãtori au folosit ca asociat (complice) un bãrbat de treizeci ºi unu de ani. culori închise ºi haine strânse pe corp. violetul este culoarea morþii. hainele. Referitor la puterea de influenþare a hainelor „cu autoritate“. respectiv costum de foartã bunã calitate ºi cravatã scumpã. tot mai jos. largi. Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrant (1991) arãtau cã pentru unele popoare orientale o cusãturã dreaptã semnificã integritate psiho-moralã. profesor la Universitatea din Amazonas (Brazilia). Într-un secol ºi jumãtate lucrurile s-au schimbat. . Blake ºi J. Sânii goi la plajã ºi-au început cariera în 1964 la Saint-Tropez ºi apoi sutienele au cãzut în lanþ. Mai mult. experimentul natural proiectat de M. R. în timp ce alþi pietoni aºteptau schimbarea culorii semaforului. pe toate plajele… Determinarea culturalã a hainelor poate fi urmãritã prin semnificaþia culorilor. albul este „culoarea diavolului“. la care ne vom referi. simbol al identitãþii personale ºi sociale. Mouton (1955) într-un oraº din Texas ni se pare cât se poate de revelator. pentru a ascunde formele“. pace în inimã (apud Maria Olga Dias Ribeiro de Santana. 274): „Procedeul de bazã al lui Bickman era sã cearã trecãtorilor de pe stradã sã fie de acord cu vreo solicitare ciudatã (sã ridice de pe jos o pungã de hârtie aruncatã acolo. Apoi a urmat micºorarea lui în dublu sens: „partea de sus. Împotriva atacurilor violente ale moraliºtilor. în zonele mai reci. negrul este „culoarea bucuriei“. tighelul orizontal. oferã indicii despre caracteristicile psiho-morale ale persoanelor. Indiferent de felul solicitãrii. în anii ’20 ai secolului trecut a triumfat moda „costumului de baie colant“. Cialdini (1984/2004. dar ºi despre grupurile sociale. marcheazã separarea dintre clasele sociale “ (apud Maria Olga Dias Ribeiro de Santana. 125). semnale. care în cadrul experimentului avea sarcina sã treacã strada pe roºu. la tribul Pangave. mai ales. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 53 de un mic jupon. solicitantul – un bãrbat tânãr – era îmbrãcat în haine de stradã obiºnuite. 2004). spunea cã „haina reprezintã oglinda sinelui. nu „culoarea nevinovãþiei“. Sigur cã alegerea culorii vestimentaþiei suferã ºi influenþa climei: în zonele calde este preferatã culoarea albã a hainelor. mulat pe corp. dar ºi comportamentul celorlalþi. Când complicele purta „haine cu autoritate“. din ce în ce mai puþin sus ºi cea de jos. 2004).R. Moda „monobikini“ a apãrut pe la 1960. „În Prusia wilhelmianã. Stahl (1968. sã aºtepte pe partea opusã indicatorului pentru staþia de autobuz). semnala Henri H. Hainele ºi. pânã când umerii. civilii erau obligaþi sã se dea la o parte de pe trotuar când trecea un ofiþer în uniformã“. Ele influenþeazã stima de sine. Lefkowitz. În jumãtate din cazuri. mai rapid sau mai lent.S. 80). care sunt în egalã mãsurã pentru a acoperi goliciunea trupului ºi pentru exprimarea sinelui.Semne. Lips (1955/1959. în restul cazurilor era îmbrãcat în uniformã de agent de pazã. Gilson Monteiro. Marele etnolog german aduce în sprijinul celor afirmate numeroase exemple: în Africa apuseanã. Aproximativ în aceeaºi perioadã a apãrut moda „vestã-chilot de baie“. mult mai mulþi oameni se supuneau solicitantului când acesta purta uniformã“. „Semnificaþia simbolicã pe care o capãtã câteodatã unele culori la noi se deosebeºte din temelii de aceea pe care le-o dau populaþiile primitive“ – aprecia Iulius E. citându-l pe Robert B.

1938. 239). Îmbrãcãmintea este fundamentalã în lumea emoþiilor. Georg Simmel (1911/1998. este asociatã cu tendinþa de a te face remarcat. costumaþia [moda]. sã spargã unitatea apartenenþei lor simbolizate astfel. ci ºi un fel de imitaþie prin care oamenii exprimã unele dintre sentimentele sociale subiective (E. Critica lui Ernst Harms la adresa teoriilor despre apariþia ºi evoluþia îmbrãcãmintei îºi pãstreazã actualitatea. castele.54 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura La începutul deceniului al treilea al secolului trecut apãrea la Londra prima lucrare de psihologie a veºmintelor. 96) spune: Pentru etnografia actualã. este de reþinut observaþia sociologului german Georg Simmel (1858–1919) referitoare la schimbarea ei: moda „se adreseazã numai pãturilor de sus. Flügel (1930). Jean C. Psihologul britanic lansa teoria satisfacerii prin îmbrãcãminte a nevoii contradictorii de a fi decent. care constã dintr-o dublã miºcare: cea a pãturilor inferioare de a adopta moda clasei superioare ºi tendinþa reprezentanþilor acestei clase de a renunþa la moda care începe sã fie imitatã. Forma îmbrãcãmintei este influenþatã de mediul fizic ºi de condiþiile sociale. clasele sociale ºi relaþiile religioase. Nu este numai un mod de acoperire a corpului. într-un numãr extrem de mare. În legãtura cu moda. Harms. în general. la triburile care-ºi duc viaþa în pielea goalã. este cert cã acoperirea sexului – ca ºi vestimentaþia în genere – nu a avut iniþial nici o legãturã cu simþul ruºinii. Cureluºele ºi ºorþuleþele care îndeplinesc funcþia foii de viþã sunt deseori atât de sumare ºi fixate în aºa fel încât. lucrãrile care analizeazã hainele ca simbol al identitãþii personale ºi sociale s-au înmulþit exponenþial. protejarea corpului de intemperii sau sexualitatea. inventând o modã nouã. deci. Teoriile culturologice ºi sociologice au dat o explicaþie suprasimplificatã motivelor pentru care oamenii se îmbracã. Îmbrãcãmintea nu este motivatã numai de decenþã. . Explicaþia: concurenþa pe piaþa matrimonialã. mai aratã autorul citat. evident. ci. þintindu-se prin acoperire o aþâþare eroticã: este ºtiut cã. incluzând relaþiile sexuale. bineînþeles cã este vorba de alt rol. Îmbrãcãmintea este motivatã în primul rând de environment. forma îmbrãcãmintei este determinatã de caracteristicile personalitãþii ºi. dimpotrivã. În timp. de caracteristicile mintale. nu acoperirea pare sã fie scopul lor. 1911/1998. Totuºi. de a atrage atenþia ºi de a proteja corpul de intemperii. Este greºit sã explicãm un fenomen social complex printr-un singur factor cauzal. The Psychology of Clothes de Jean C. fie pudicitatea. ªi care este scopul reiese din alt fapt: cã. întrucât mai toate cercetãrile psihosociologice au arãtat cã femeile sunt mai interesate de modã. Ernst Harms a publicat în The American Journal of Sociology un studiu cu titlul „Psychology of clothes“ („Psihologia hainelor“). a jucat numai rolul unei împodobiri sau al unei intenþii asemãnãtoare. de a atrage atenþia asupra acestor organe. De îndatã ce pãturile de jos încep sã-ºi însuºeascã moda ºi sã depãºeascã limitele fixate de cele de sus. pentru împodobire sau protejare [corporalã] sau – aºa cum susþine teoria unilateralã oferitã de Freud – numai de motive sexuale. Moda. ele sunt colorate în cele mai þipãtoare culori ºi înzorzonate în modul cel mai bãtãtor la ochi. Flügel a vorbit despre „paradoxul modei“. frumosul. Scopul lor este. mai bine zis remarcatã. chiar dacã scopurile îmbrãcãmintei sunt determinate de condiþiile de mediu. metafizice sau alte relaþii suprasenzoriale. în care discutã teoriile despre semnificaþia hainelor. decât bãrbaþii. chiar fãrã a lua în calcul mulþimea de cãrþi ºi reviste despre modã. 34). în special. în particular de vestimentaþie. În legãturã cu rolul îmbrãcãmintei. pãturile de sus abandoneazã aceastã modã ºi se dedicã alteia noi. numai prostituatele se îmbracã. Ca ºi Georg Simmel (1908). Simmel. În 1938. prin care ele se diferenþiazã din nou de masele largi“ (G.

se confruntã cu cei care vãd în uniforma ºcolarã ºi în introducerea de norme obligatorii pentru vestimentaþia studenþilor o îngrãdire a libertãþii de exprimare a personalitãþii ºi o piedicã în libera angajare a tinerilor în sensul afirmãrii identitãþii lor (L. ne putem da seama de gustul estetic al acesteia. Kroeber (1876–1960). poate de la an la an. sau o persoanã independentã? De asemenea. s-a creat impresia. Desmond Morris spune cã lungimea fustei este un „barometru economic“. spre exemplu. În SUA. fiind un fenomen aleatoriu. În cultura noastrã occidentalã. vârstã. cã moda se subordoneazã hazardului. susþinãtorii uniformelor ºcolare. La jumãtatea secolului trecut etnologul american Alfred L. a descoperit un anume „ritm al modei“: în cultura occidentalã. ca simbol al statusului tinerilor ºi ca mod de reprezentare a organizaþiei ºcolare. pe care îl împodobesc cu cercei ºi pietre (semi)preþioase. vestimentaþia femeilor cunoaºte o dublã miºcare. . dimpotrivã. vestimentaþia poate spune ceva despre mentalitãþi (Figura 2. Hollman et al. dar. cum este creionatã mentalitatea adolescenþilor de azi. Îmbrãcãmintea adolescenþilor este o formã de comunicare nonverbalã (înaintea prezentãrii verbale. cu ajutorul vestimentaþiei se transmit informaþii depre apartenenþa la genul social. îmbracã haine care mai degrabã sã atragã sexual decât sã le protejeze corpul.2).. femeile îºi aratã „originea biologicã“. de firea ei: este o persoanã conformistã. Patricia K. 276). În þãrile arabe. La fel ca la costumul de baie. O teorie generalã asupra îmbrãcãmintei îºi aºteaptã încã autorul. atât motivaþia de protejare a corpului. Observând numai schimbarea detaliilor. pe care le prezentãm pe scurt: 1. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 55 Probabil cã în modul în care ne îmbrãcãm intervin. Aceastã chestiune este la ordinea zilei ºi în alte þãri. însã întrucâtva diferitã: partea de sus se ridicã tot mai sus ºi partea de jos coboarã de la talie în jos. clasã socialã.Semne. de exemplu. Trebuie sã amintim totuºi cã referitor la îmbrãcãminte s-au acumulat multe fapte de observaþie. ocupaþie. care doreºte sã treacã neobservatã. la fiecare cincizeci de ani vestimentaþia se schimbã în caracteristicile ei fundamentale (tipurile permanente) ºi la intervale mai mici. tinerii ºi tinerile merg la discotecã. origine etnicã ºi despre caracteristicile psiho-morale de personalitate). Am înþeles cã în anul 2005 în România va fi detronatã minijupa ºi va deveni reginã a modei fusta a cãrei lungime acoperã rotula genunchilor… Dar dezgolirea trupului femeilor va continua. de exemplu. femeile nu lasã privirii nici mãcar glezna… Consider cã am adus în discuþie suficiente exemple pentru a susþine ideea cã vestimentaþia unei persoane ne ajutã sã o localizãm geografic ºi sã stabilim cãrei culturi îi aparþine. Cã lucrurile nu stau aºa o dovedeºte corelaþia dintre lungimea fustei ºi prosperitatea economicã (Figura 2.03) pornind de la urmãtoarele asumpþii. curios.06. Iatã. într-o proporþie sau alta. în perioadele de declin economic moda dicteazã lungirea fustei (în loc sã se facã economie la materiale).O. semnale. iar în perioadele de prosperitate economicã se poartã minijupa. la nivelul simþului comun. buricul. Pornind de la îmbrãcãminte. 1996.3). Flynn analizeazã designul vestimentaþiei adolescenþilor ca simbol identitar (Curriculum Unit 85. Lipsa decenþei în modul de a se prezenta al unor elevi (ºi eleve) din licee sau al unor studenþi (ºi studente) pune problema violenþei limbajului nonverbal. în detalii (tipurile aberante). În cadrul cursului postuniversitar despre limbajul corpului de la Yale – New Haven Teachers Institute. hainele purtate de tinerii din gãºtile de la colþul strãzii nu au funcþie esteticã. de la caz la caz. cât ºi pudicitatea ºi dorinþa de a atrage atenþia. Când. analizând gravurile din perioada 1787–1936.

adolescenþii le comunicã pãrinþilor cã sunt altfel decât ei). Vestimentaþia adolescenþilor de dupã 1980 are conexiune cu vestimentaþia adolescenþilor din anii ’50-’60 (moda manifestã o tendinþã de ciclicitate. 1982/1986. Diferenþierea îmbrãcãmintei adolescenþilor simbolizeazã nevoia de autonomie. în contextul prosperitãþii economice. 6. 3. 4. dorinþa adolescenþilor de a fi independenþi (adolescenþii comunicã astfel protestul lor ºi faptul cã sunt rebeli). Vestimentaþia adolescenþilor de dupã 1980 este influenþatã de mass media (datoritã tehnologiilor de comunicare moderne. hainele adolescenþilor semãnau foarte mult cu hainele adulþilor. 348) 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 Scurtarea fustelor – tumultul anilor ’20 Lungirea fustelor – Marea Crizã 1940 1941 1942 1943 1944 1945 1946 1947 1948 1949 1950 1951 1952 1953 Scurtarea fustelor – economia activã de rãzboi Lungirea fustelor – austeritatea de dupã rãzboi 1954 1955 1956 1957 1958 1959 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1972 Scurtarea fustelor – avântul anilor ’60 1973 1974 1975 1976 1977 Lungirea fustelor – noua recesiune 2. 2. Generaþia anilor ’50 a fost etichetatã ca „generaþia tãcutã“. Îmbrãcãmintea adolescenþilor reprezintã valorile identitare de grup ºi exprimã nevoia de a fi diferiþi de adulþi (cu ajutorul îmbrãcãmintei. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. ceea ce pare o inovaþie în îmbrãcãmintea unei generaþii nu este decât o derivaþie din trecut). 5. adolescenþii tind sã imite vedetele TV. . Moda femininã (dupã D. moda vestimentaþiei adolescenþilor începe sã se diferenþieze de cea a adulþilor). starurile muzicale etc.2. Diferenþierea îmbrãcãmintei adolescenþilor faþã de îmbrãcãmintea adulþilor este un fenomen istoric relativ recent (pânã la jumãtatea secolului trecut. Morris.).56 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig.

287). Vestimentaþia ca simbol identitar Patricia K. 3) haine inovatoare. purtate mai ales de avocaþi. 2001/2003. culori þipãtoare) (apud Ch. Flynn).3). În Egiptul antic. la cei ce lucreazã în domeniul publicitãþii. utilizate cu precãdere de persoanele implicate în marketing. materialul ºi stilul vestimentaþiei). Vestimentaþia ºi statusul social. spune textual: „Grecii ºi romanii determinau clasa socialã din care fãcea parte o persoanã dupã culoare. bluze. dar unele dintre concluziile la care a ajuns au o valabilitate mai generalã. semitradiþionale. semnale. U. omogenitatea îmbrãcãmintei ºi atributele comparative ale acesteia (variabilitatea ºi unicitatea) (Tabelul 2. În Roma anticã purtau togã (o bucatã de postav alb. industriile în expansiune (costume ºi rochii practice. care se înfãºura pe corp) doar oamenii liberi (cetãþenii). Alison Lurie. din împletituri ºi þesãturi cu ochiuri largi. 2. dat fiind ºi procesul de „mcdonaldizare“. de circa 4. Flynn s-a referit la adolescenþii din SUA. la vânzãtorii cu amãnuntul sau la proprietarii de magazine de lux (largi. cu imprimeuri odihnitoare sau în dungi). Trebuie sã recunoaºtem cã lucrurile nu s-au schimbat prea mult în cultura noastrã europeanã nici azi. luând în considerare trei dimensiuni: caracteristicile îmbrãcãmintei (culoarea.3. relaxante. întâlnite mai ales la artiºti. Dacã haina nu îl face pe om. purtau sandale numai persoanele cu poziþie socialã înaltã. Pratt (1993) au operaþionalizat conceptul de „vestimentaþie organizaþionalã“ (organizational dress). iar pentru femei. . educaþie. Toga purtatã de tineri era tivitã cu roºu (toga proetexta). directori ºi bancheri (design simplu. 2) haine menite sã comunice. autoarea cãrþii The Language of Clothes (1981). rochii din bumbac ori din pânzã de in). Jacqueline Murray (1989) a identificat în lumea afacerilor trei tipuri de vestimentaþie: 1) hainele specifice corporaþiilor.50 m lungime ºi 3 m lãþime.K. dupã numãrul veºmintelor cu care se îmbrãca ºi dupã podoabele aplicate pe haine“ (apud P. cel puþin ea îl reprezintã foarte bine ca persoanã cu o anumitã poziþie în ierarhia socialã. de culoare gri sau bleumarin pentru costumele bãrbãteºti. Într-o lucrare intitulatã sugestiv The Power of Dress. în cadrul unei ceremonii ce avea loc în Forum. Larson. alb imaculat sau albastru deschis pentru cãmãºi. nu ºi strãinii sau sclavii. Îmbrãcau toga albã numai dupã ce împlineau ºaptesprezece ani. design excentric. din stofã flanelatã. Anat Rafaeli ºi Michael G. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 57 Fig.Semne.

18). Otto Klineberg a tras concluzia cã expresiile emoþiilor au o specificitate culturalã distinctã. Din astfel de exemple. Totuºi. Pratt.3. mai mult decât din fapte de observaþie sistematice. interesant. Charles Darwin (1872/1967. 36). ca o dovadã a strânsei asemãnãri a structurii corporale ºi a dispoziþiei mintale a tuturor raselor omeneºti“. . auriu Fibre naturale. comparativ cu cele din Occident. o datã cu extinderea cercetãrilor comparative interculturale dupã 1930 teza universalitãþii expresiei emoþiilor a început sã fie contestatã ºi. în cele din urmã. Rafaeli ºi M. observa Charles Darwin (1872/1967. Într-un studiu din 1938. Zâmbetul unui japonez poate sã semnifice ºi acordul cu pedeapsa administratã. Pentru un european. zâmbetul înseamnã bunã dispoziþie. „capacitatea de a-ºi arãta caninii de o singurã parte“ sau „capacitatea de a-ºi ridica aripile nãrilor“). ar exprima emoþii diferite la populaþiile din Orient. 14) a ajuns la concluzia cã „aceeaºi stare psihicã este exprimatã în toatã lumea cu o uniformitate remarcabilã: acest fapt este. cauzal Omogenitate aleatoare Omogenitate stratificatã Omogenitate completã Operaþionlizare Ce culoare? Din ce este fãcut materialul? Care este stilul? Cât de liberã este variabilitatea vestimentaþiei angajaþilor ºi variabilitatea dintre subgrupele organizaþiei Omogenitatea vestimentaþiei Evidenþierea prin vestimentaþie Variabilitate ridicatã Variabilitate moderatã Variabilitate scãzutã Cât de diferitã este vestimentaþia. 1993. s-a adunat un munte de fapte de observaþie. Zâmbetul. dupã Moreau) diferã de la o persoanã la alta (de exemplu. psihologul american Otto Klineberg (1899–1979) a contestat deschis teza universalitãþii expresiei faciale a emoþiilor. În timp. Aspectul vestimentaþiei Atributele vestimentaþiei Posibilitãþi Albastru. sintetice Formal. plãcere sau ironie. prin el însuºi.58 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Tabelul 2. spre exemplu.G. Dupã ce a fost imediat acceptatã de cãtre oamenii de ºtiinþã. comparativ cu membrii din afara organizaþiei Expresiile faciale Studiul expresiilor faciale a debutat în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. s-au emis diferite ipoteze ºi s-au elaborat tehnici din ce în ce mai sofisticate pentru înregistrarea contracþiei muºchilor faciali din care rezultã expresiile faciale. ºi asocierea la indignarea celui care administreazã pedeapsa. utilizarea muºchilor feþei (în numãr de 55. abandonatã. Operaþionalizarea conceptului de „vestimentaþie organizaþionalã“ (dupã A. Sã ne amintim de celebra lucrare a lui Charles Darwin Expresia emoþiilor la om ºi animale (1872/1967). roºu. avansând ipoteza determinãrii culturale a lor.

Copiii bãºtinaºilor aveau o . experimentul a fost reluat pe populaþia papua din Noua Guinee: 189 de adulþi trebuiau sã identifice emoþiile redate în trei fotografii. nu s-a verificat implicarea în sarcina de notare a subiecþilor (s-ar fi putut ca studenþii sã fie mai motivaþi sã evalueze fotografiile). reprezentând o abatere de la expresia programatã. Pentru cã toþi oamenii aparþin aceleiaºi specii ºi toþi au acelaºi numãr de muºchi faciali (43 de muºchi faciali). nu a fost scutitã de critici metodologice întemeiate: s-a prezentat fotografia unei singure persoane (o actriþã care exprima diferite emoþii). tristeþe (Tabelul 2. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 59 Cercetãrile experimentale interculturale iniþiate de Paul Ekman în deceniul al ºaptelea al secolului trecut susþin însã teza universalitãþii expresiilor faciale ale emoþiilor. din Noua Guinee. Mai concludentã este însã cercetarea din 1970 a psihologului de origine turcã M. au dat note foarte apropiate. În 1965. variazã de la o culturã la alta. Aproximativ un sfert dintre desenele rezultate din combinarea elementelor amintite s-au dovedit imposibile sub raportul contracþiei muºchilor faciali. spre deosebire de locuitorii din mediul rural.V. japonezi) au identificat emoþiile corespunzãtoare expresiilor faciale. Studenþii aparþinând unor grupuri etnice foarte diferite (americani. dupã cum le considerã agreabile sau dezagreabile. aceeaºi în toate culturile. turci ºi americani. Sorensen ºi W.C.Semne. În 1971. majoritatea antropologilor erau convinºi de faptul cã gesturile ºi emoþiile au fundamente culturale. Fiecãrei emoþii îi corespund câte douã expresii faciale: una programatã ereditar. Cüceloglu. Friesen (1967) au montat un experiment în care subiecþii erau persoane din Insulele Borneo. filme etc. S-a ajuns la concluzia cã expresiile faciale ale emoþiilor sunt. chilieni. conform unor scurte povestiri. desenele au fost prezentate unor grupuri de studenþi japonezi.R. în ciuda diferenþelor etnice. rezultatele nu au fost concludente. Paul Ekman a pornit de la ipoteza cã expresiile faciale sunt programate ca o parte naturalã a emoþiilor. Nu cumva accesul generalizat la mass media (tipãrituri. alta. argentinieni. Aceastã primã cercetare comparativã interculturalã. Dat fiind faptul cã subiecþii de experiment erau neºcolarizaþi. Paul Ekman invocã cercetãrile lui H. dezgust. procentajul acordului în evaluarea emoþiilor la studenþii din experiment este foarte ridicat. care au cerut unui numãr de studenþi americani ºi greci. Studenþii. brazilieni. care a înlocuit fotografiile cu desene stilizate ale expresiilor faciale. emoþiile nu erau naturale (se ºtie astãzi cã existã diferenþe notabile între zâmbetul spontan ºi cel „artificial“). semnale. Pentru identificarea emoþiilor cãrora le corespund (pe baza unei liste de 40 de emoþii). În sprijinul ipotezei universalitãþii expresiilor faciale ale emoþiilor. este de aºteptat ca oriunde în lume emoþiile sã se exprime în acelaºi mod. Cercetãrile coordonate de Paul Ekman au demonstrat cã expresiile faciale ale emoþiilor sunt universale. din Arhiplelagul Malaez. Lambert (1958).4). E. S-au prezentat 30 de fotografii ale unui numãr de 14 persoane care exprimau ºase emoþii considerate fundamentale: bucurie. precum ºi locuitorilor unei mici localitãþi din insula Corfu (insulã greceascã din Marea Ionicã) sã acorde note de la 1 la 9 unor fotografii reprezentând persoane care exprimau diferite stãri emoþionale. S-au utilizat 60 de desene compuse din patru tipuri de poziþii ale sprâncenelor. 1934) a început sã studieze expresiile faciale. cã sunt învãþate în procesul socializãrii (ipoteza relativismului).W.) în cele cinci þãri stã la baza acestui acord? Pentru a elimina o asemenea ipotezã. când Paul Ekman (n. sã fie recunoscute ca atare. Paul Ekman. dacã nu determinate. Dupã cum se observã cu uºurinþã. furie. surprizã. care au introdus unele discordanþe în notare. fricã. care înclina balanþa în favoarea tezei universalitãþii expresiei emoþiilor. trei tipuri de poziþii ale ochilor ºi cinci tipuri de configuraþii ale gurii. cel puþin condiþionate biologic (anatomo-fiziologic). Triandis ºi W.

Ekman ºi încã mulþi alþii). Motivele pentru care omul râde sunt variate. „În timpul râsului. De aceastã datã procentajul acordului dintre populaþia papua ºi populaþia din þãrile industrializate s-a dovedit a fi ridicat. Un experiment realizat de specialiºtii de la Universitatea Cambridge – conform Magazinului ºtiinþific difuzat de BBC (26 iunie 2004) – a pus în evidenþã cã 90 la sutã dintre oile testate au recunoscut figura umanã schematicã a unui om care râde. scurte contracþii spasmodice ale toracelui. referindu-se la cercetãrile fãcute împreunã cu Wallace V. cât ºi cultural specifice.T.4. totuºi. Charles Darwin aducea în discuþie cazul Laurei Bridgman (studiat de F. 111) aprecia cã „râsul pare sã constituie. expresia simplei bucurii sau fericiri“. distingându-se momentele în care acesta zâmbeºte. Friesen. Numeroºi filosofi ºi oameni de ºtiinþã au încercat sã pãtrundã esenþa râsului ºi a surâsului (Th. în primul rând. Pânã ºi oile. nu a putut dobândi vreo expresie prin imitare. Benjamin et al. din cauza orbirii ºi a surzeniei. W. Bergson.. Cât priveºte caracterul înnãscut al râsului ºi surâsului (zâmbetului). Surâsul. de exemplu.60 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Tabelul 2. Friesen ºi P. afirmã: „Noi am gãsit evidenþa universalitãþii în expresiile spontane ºi în expresiile deliberate. 1990. iar obrajii i s-au îmbujorat“ (ibidem). Recunoaºterea emoþiilor dupã expresiile faciale în experimentele lui P. gura este mai mult sau mai puþin larg . Descartes. Kant. Zâmbetul ºi râsul. la întrebarea „Sunt expresiile faciale universale sau cultural specifice?“ nu existã un rãspuns tranºant: diferite aspecte ale expresiilor sunt atât universale. 377) Evaluarea Cultura / nr. cui ºi când – pentru a explica modul în care diferenþele culturale pot ascunde universalitatea expresiilor ºi am arãtat experimental cum apar acestea“.V. Ekman. Darwin. H. B. „care. Hobbes. Lieber. Noi am postulat reguli de manifestare (display rules) – prescripþii cultural-specifice despre cine poate sã dezvãluie o anumitã emoþie. Imm. 1851). dar mecanismul râsului este totdeauna acelaºi: inspiraþie adâncã. 384). Paul Ekman (1993. diferenþiazã figura umanã încruntatã de cea zâmbitoare. Ch. atunci când i s-a comunicat prin limbajul gesturilor o scrisoare de la un prieten iubit a râs ºi a bãtut din palme. subiecþi 99 40 119 168 29 Americani Brazilieni Chilieni Argentinieni Japonezi 97 95 95 98 100 92 97 92 92 90 Bucurie Dezgust Surprizã Tristeþe Furie Fricã Procentul concordanþei cu evaluarea 95 87 93 95 100 84 59 88 78 62 67 90 94 90 90 85 67 68 54 66 sarcinã mai simplã: trebuiau sã identifice emoþiile redate de douã fotografii. R. s-a anunþat într-o emisiune de ºtiri (TVR 1) cã în SUA a fost pus la punct un sistem de ecografie cu ajutorul cãruia pãrinþii pot vedea pe un ecran imaginea tridimensionalã a fãtului. 1971 (dupã L. conducând la concluzia universalitãþii expresiilor faciale ale emoþiilor. Este ºi aceasta o dovadã a caracterului ereditar al expresiilor faciale. este universal ºi are aceeaºi semnificaþie în toate culturile ºi la toate popoarele lumii. Ellsworth. Recent (13 septembrie 2003). Aºadar. despre care se credea cã nu strãlucesc prin vioiciunea creierului. De aici ºi vorba: „Râdeau de se þineau cu mâinile de burtã“. în special ale diafragmei. Spinoza. Charles Darwin (1872/1967. P.

tot atât de adevãrat este ºi faptul cã normele culturale ne impun când ºi în legãturã cu ce ne este permis sã râdem sau sã zâmbim. pânã la un punct. Prin culturã. zâmbetul trist. precum ºi puþin în sus. în linie directã. cuprinzându-ºi trupul cu mâinile.A. 185) – rânjetul tãcut ºi gura deschisã relaxatã par sã fi convers pentru a forma doi poli într-o serie nouã. Conform ipotezei lui J. de a fugi. gradatã. Aceste douã semnale: „a arãta dinþii“ ºi „a arãta gura deschisã“ au evoluat la om spre zâmbet ºi. Totuºi.M. se bazeazã terapia prin râs ºi. 2) Gura se deschide din ce în ce mai larg. iar pielea din jurul lor face dungi multe ºi mici. 4) Nasul se încreþeºte. 231). mergând de la un rãspuns prietenos general (zâmbet) la joc (râs)“. 2004. van Hooff (1972). concursurile „Cine râde mai mult“. Multã vreme s-a crezut cã plâng ºi animalele. Pe de altã parte. Mihai Eminescu. Pe astfel de date. ºi la primate.4). Claudia Schäfer a observat cã putem evalua intensitatea râsului (pe o scalã de la 1 la 10) dupã manifestãrile nonverbale antrenate gradual: 1) Întâi surâsul ºi apoi izbucnirea în râs. spre râs. „relaxarea prin arãtarea gurii deschise“ este însoþitã deseori de emiterea unor vocalizãri scurte. La cimpanzei. Dimitrie Anghel. 5) Sunetul se apropie tot mai mult de strigãt sau lãtrat. cele douã comportamente s-au nuanþat foarte mult. fapt ce menþine sau amplificã veselia. Wilson (1975/ 2003. în multe privinþe. Dezvelirea dinþilor se intensificã pe mãsurã ce comportamentul de fugã este zãdãrnicit de agresor. dar râsul este specific omului. Camil Petrescu sesiza zâmbetul întristat ce mãreºte gura. 3) Colþurile gurii se deplaseazã tot mai în lateral. probate ºtiinþific. Deºi s-au acumulat multe date de cercetare despre râs ºi surâs. zâmbetul ºi râsul au rãmas o enigmã. 9) Persoana se autoîmbrãþiºeazã (autoatingere). Foarte probabil cã ºi la alte . iar buza superioarã este puþin ridicatã“ – observã Charles Darwin. 8) Apare o miºcare de legãnare a trupului. la români existã zicala „Râde ciob de oalã spartã“. este vorba despre contracþiile musculare ºi despre stimularea secreþiei unor endorfine. Am subliniat cã. Danileþ. Limba românã are circa 360 de epitete pentru a califica estetic zâmbetul ºi aproximativ 325 de epitete pentru a reda caracteristicile ºi particularitãþile psihice ale persoanei care râde. chiar prietenoase. care ilustreazã cele spuse cu o planºã cu desene ºi fotografii reprezentând diferite grade de râs ºi de surâs. Primatele recurg la comportamentul de arãtare a dinþilor când întâlnesc stimuli contrarianþi. 6) Ochii se închid „cu lacrimi“. Tudor Arghezi identifica un zâmbet diafan. acest comportament este frecvent întâlnit pentru a semnala contactele nonagresive. Dacã este adevãrat cã fiinþele umane moºtenesc zâmbetul ºi râsul de la primate. 7) Capul cade tot mai mult pe spate ºi umerii se ridicã.A. „La om – spune Edward O. zâmbetul uman a derivat din comportamentul de „arãtare a dinþilor“. cu colþurile mult trase înapoi. În fond. Pentru a-l sancþiona pe cel care nu are dreptul sã râdã de alþii – dacã are cineva acest privilegiu! –. Prutianu ºi M. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 61 deschisã.R. care constituie un semnal social filogenetic primitiv (Figura 2. spre urechi. semnale. Preluãm unele exemple din Dicþionarul de epitete al limbii române (1985) de Marian Bucã. respectiv. Mihail Sadoveanu remarca zâmbetul însorit. 10) Declanºeazã un mod oarecare de a bate din picioare (apud ªt. Râdem de „ne doare burta“ sau „ne tãvãlim pe jos de râs“. adevãrul este cã. râdem din tot corpul (deºi se spune „râdem din tot sufletul“). un zâmbet duios ca o geanã de zi. uneori. cercetãrile etologice au arãtat cã zâmbetul ºi râsul pot fi întâlnite. manifestând în acelaºi timp tendinþa puternicã de a pãrãsi locul.Semne.

1980). cu elemente în relief (R. Normele referitoare la râs variazã de la o culturã la alta ºi de la o epocã la alta. 186) kch MAMIFER PRIMITIV rânjet zgomotos – rha GUENONS (CERCOPITHECUS) rha MACACI (MACACA) CIMPANZEU (PAN) etalarea gurii deschise în stare de relaxare þipãt rânjit rha ah OM (HOMO) zâmbet ha râs popoare existã proverbe care reglementeazã acest comportament complex ce exprimã o mulþime de sentimente. 164). îndemna în Manual de înþelepciune pentru oamenii de rând (1994/ 2003. Ahrens. chipul uman posedã toate aceste atribute. romanii spuneau: Ridendo castigat mores (Prin râs se îndreaptã moravurile). Se poate susþine cã fiinþa umanã este programatã biologic sã se orienteze cãtre semeni (Th. 1989/1993. modalitãþi de comunicare nonverbalã? Observarea sistematicã a preferinþelor vizuale ale fiinþei umane în primele ei sãptãmâni de viaþã a evidenþiat orientarea primarã cãtre congeneri.-A. Wilson.G.L. Décarie. strãlucitoare. Într-o lucrare scrisã în spiritul filosofiei antice. 2. Filogenia semnalelor faciale la primate (apud E. stãri psihice normale ºi patologice. În stadiul actual al cercetãrii ºtiinþifice nu se cunoaºte destul de bine cum se realizeazã achiziþiile cognitive ºi socio-afective care îi permit nou-nãscutului sã-ºi identifice pãrinþii ºi . Fantz (1975). din contracþii ale muºchilor faciali. În acest sens. în mod deosebit de obiectele mobile. 1954). Dar când devin zâmbetul ºi râsul. cu contururi curbilinii.O. aºa cum remarca R. Or.4. gânditorul de origine polonezã. colorate.62 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. dar totdeauna râsul funcþioneazã ca un „gardian al ordinii publice“ (M. 1975/2003. Descamps. Iatã de ce nou-nãscuþii îºi privesc pãrinþii ºi îºi contractã instinctiv muºchii faciali (pãrinþii se amãgesc crezând cã au fost recunoscuþi ºi cã li se zâmbeºte). 72) sã ne apropiem de ceilalþi cu surâsul pe buze. fost rector al Univiersitãþii din Freiburg. Joseph-Maria Bochenski (1902–1995). Nou-nãscutul este atras vizual de tot ce-l înconjoarã.

în luna a patra. când dobândeºte râsul o funcþie simbolicã. chinuit (colþurile gurii drepte. Populaþia observatã (48 de persoane.R. iar comunicarea prin surâs se realizeazã în etape (M. îºi miºcã buzele. Descamps. Poate exprima jena. 4) râdea în hohote. Dung au cercetat. C. Terrasson. afective. exprimã bucuria. adesea. În lucrarea Limbajul corpului pentru manageri.C. apãrând la coada ochilor riduri („laba gâºtii“). ªi L. ca „manifestare pozitivã ºi fragilã a expresivitãþii în devenire“ (M. În luna a treia. Sherrod (1979) constatase inexistenþa acestei discriminãri la copiii mai mici de cinci luni. aºa cum am arãtat. J. fabricat. Ca ºi în cazul zâmbetului. cât ºi cei ai ochilor (culores oculi). zâmbetul. Rückle (1979/1999. 3) Zâmbetul „pe sub mustaþã“ (buzele tensionate ºi lipite. 8) Zâmbetul condescendent. cu alte cuvinte. bãrbaþi ºi femei. 24 de adulþi ºi tot atâþia copii cu vârsta cuprinsã între trei ºi doisprezece ani) a fost caracterizatã dupã cum: 1) nu reacþiona în nici un fel. este afiºat de persoanele blazate. apelând la observaþia directã. Olson (1981) stabileºte cã mai devreme de cinci sãptãmâni deosebirea dintre fizionomia mamei ºi cea a altor persoane nu este sigurã. poate exprima acordul ºi dezacordul. un conflict intern. Râsul – poate este mai corect sã spunem „râsurile“. colþurile gurii sunt trase spre urechi). 1970 – plaseazã începutul acestor procese în primele douã sãptãmâni de viaþã. este însoþit de înclinarea capului spre dreapta ºi/sau ridicarea ºi tremuratul umerilor). Alþi cercetãtori (H. pp. 1976) plaseazã apariþia capacitãþii de diferenþiere a chipului mamei de al altor persoane la vârsta de 12–20 de sãptãmâni. G. 151-154) analizeazã opt tipuri de zâmbete. 7) Zâmbetul care exprimã frica (buzele sunt trase lateral. semnale. deºi de timpuriu nounãscuþii „râd cu ochii“. Détienne. comportamentul publicului la Cirque d’Hiver din Paris. 1968. Abia atunci zâmbetul comunicã. prin aceea cã dureazã mai mult ºi cã în performarea lor participã atât muºchii feþei. este „zâmbetul subalternului“ nevoit sã asculte o glumã „bãtrânã“ a ºefului).M. 1976). nu neapãrat pãrinþii. G. 3) râdea. Unii cercetãtori – de exemplu. Carpenter. exprimã o amabilitate forþatã. dar se construieºte în timp prin achiziþii psihologice ºi sociale. preþuirea celuilalt). reacþioneazã prin zâmbet când persoanele din jur. 4) Zâmbetul depreciativ (colþurile gurii sunt retrase puþin în jos. N.L. ironice. Apare ºi dispare repede. antrenând tot corpul. Zâmbetele „naturale“ se deosebesc de cele false. exprimã voinþã. iar gura este puþin întredeschisã. 5) Zâmbetul relaxat (lipsit de tensiune. dar ºi reþinere). Givré ºi P. Marc-Alain Descamps.Semne. Paul Ekman a catalogat 18 tipuri de zâmbete care nu sunt simulate. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 63 sã le decodifice fizionomia. 2) Zâmbetul dulceag (întinderea ºi subþierea buzelor. Le prezentãm într-o formã sinteticã: 1) Zâmbetul voit. Se acceptã totuºi cã discriminarea vizualã la nou-nãscuþi se realizeazã dupã vârsta de trei luni. în acelaºi timp).D. morale ºi pe care le subsumãm oarecum forþat termenului de „râs“ – apare relativ târziu. Laroche. 6) Zâmbetul strâmb (un colþ al gurii este tras în jos ºi celãlalt în sus. devin semnal în cadrul comunicãrii nonverbale. buzele drepte ºi lipite). Bernard. Aºadar. F. Rezultatele au arãtat cã diferenþierea . se pune problema determinãrii momentului în care contracþiile spasmodice ale diafragmei ºi ale muºchilor faciali. pentru cã este vorba. se bazeazã pe datul înnãscut. „artificiale“.-A. însoþeºte universalul „da“). resemnat (rãsfrângerea înainte a buzei inferioare. de multe reacþii complexe în care intervin componente cognitive. 1989/1993. 163). Horst H. În cazul zâmbetelor false se contractã doar muºchii din jurul ochilor. Fitzgerald. 2) zâmbea. nu ºi muºchii feþei. acompaniate de vocalizãri ritmice. nou-nãscuþii încep sã-ºi concentreze atenþia spre partea mobilã a feþei (partea de jos). dragostea. În 1981.

bãrbaþii. Mayo (1979) susþin aceastã concluzie. Gill Woodall (1989/1996. Hecht (1999) analizeazã zâmbetul ca expresie a unei emoþii pozitive. Stereotipul potrivit cãruia femeile au o expresivitate facialã mai mare decât bãrbaþii conþine cel puþin un sâmbure de adevãr. Chiar copiii acordã mai multã însemnãtate zâmbetului tatãlui decât celui al mamei.F. bãieþii. un rezultat al socializãrii. dar ºi ca obligaþie profesionalã. 166-167). cã femeile zâmbesc mai mult decât bãrbaþii. 21% la copiii de ºase ani. L.G. acela de a depãºi situaþiile stresante.E. Profesorii. 13% la cei de trei ani). Este. stewardese. Conform unui studiu al lui S. M. Se pare cã femeile au o capacitate superioarã de codificare a diferitelor tipuri de emoþii. coafeze. T.). Buller ºi W. Eakins ºi R. Acelaºi lucru s-a observat când au fost codificate reacþiile pozitive la situaþiile comice (46% la adulþi. S. zâmbetul este un fenomen interacþional. râsul exprimã sentimente de plãcere proprii. LaFrance ºi C. D. în care au fost identificate 28 de momente ce declanºau râsul) au izbutit sã smulgã mai mult zâmbete decât hohote de râs. dupã care am reprodus rezultatele acestui studiu. reprezintã o eliberare de energie plenarã. Probabil cã din aceastã cauzã mulþi nu se încred în zâmbetele femeilor. 1989/1996. Woodall. aºa cum a rezultat dintr-un studiu al lui D. Mai general spus. Bugental et al. Este bine cunoscut zâmbetul profesional al prezentatoarelor TV. spre deosebire de zâmbetul bãrbaþilor. ceea ce îi va ajuta în activitatea lor. sunt fãcuþi sã râdã. . (1970). Cercetãrile ºtiinþifice realizate.B. La vârsta de ºase ani.R. a iniþiat un astfel de program. Organizaþia umanitarã din Germania „Kinder und Krebs“ (Copiii ºi cancerul).G. 235). dar râsul lor este mai degrabã o imitaþie a râsului adulþilor. Judee K.L. în timp ce pentru bãrbaþi este o expresie emoþionalã – sunt de pãrere M. Clovnii (observaþia s-a fãcut asupra unui numãr de clovnerie. Pentru femei. Având un scop. prin profesiile practicate (vânzãtoare. Buller ºi W. Eakins (1978). fãrã îndoialã. de regulã copii. David B. LaFrance ºi C. Apoi. pe cele negative (anger expression). de B. asistente medicale etc. Burgoon. care este corelat cu dorinþa de afiliere ºi cu sociabilitatea. vor dobândi o faþã prietenoasã. între alþii. 42% la copiii de ºase ani. 29% la adulþi). Davis (1995) a ajuns la concluzia cã femeile mascheazã cu o expresie facialã pozitivã mai bine decât bãrbaþii stãrile de nemulþumire. conchide cã la vârsta de trei ani copiii conºtientizeazã cã vin la circ pentru a râde. în timp ce bãrbaþii transmit mai exact semnalele despre emoþiile pozitive (apud J. el nu este un „râs prostesc“. copiii antreneazã tot corpul. ca ºi vânzãtorii la ivirea cumpãrãtorilor potenþiali este bine sã zâmbeascã. Beekman (1975) a descoperit cã zâmbetul femeilor este asociat sentimentelor de anxietate. 236) sunt de pãrere cã diferenþele privind semnificaþia zâmbetului la femei ºi la bãrbaþi se datoreazã modului în care aceºtia au fost socializaþi: femeile. Marianne LaFrance ºi Marvin A. pentru a-ºi exprima sentimentele de prietenie ºi bucurie.W. sã utilizeze zâmbetul pentru a interacþiona. toþi ar fi bine sã zâmbim mai mult. deferenþã ºi stingherealã. Burgoon. Marc-Alain Descamps (1989/1993. de exemplu. S-a mai constatat. educatoare.K.64 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura pe sexe nu a influenþat reacþiile publicului. Zaidel ºi Albert Mehrabian (1969) femeile transmit mai exact semnalele emoþiilor negative. în timp ce adulþii reacþioneazã astfel mult mai rar (71% la copii. S-a mai observat cã atunci când râd. dar diferenþiat pe categorii de vârstã: o datã cu vârsta sporesc ºi zâmbetele (25% la adulþi. Brody (1993) a constatat cã fetiþele sunt încurajate sã exprime emoþiile pozitive (happiness expression). dacã nu chiar sã râdem mai mult. chiar li se impune femeilor sã zâmbeascã. disconfort. În unele clinici s-au introdus programe speciale în care pacienþii. Zâmbind mereu. Mayo (1979). de asemenea. 29% la copiii de trei ani).

1989). Unele AUs au trei niveluri: slab. Argyle ºi M. 1989. 1999. 1976. care trage colþurile gurii în jos. prelungirea contactului vizual poate însemna ostilitate ºi furie. Într-un studiu de sintezã recent. dar – aºa cum s-a vãzut – ºi o modalitate de producere a ei. conform acestei distanþe. Ikeda ºi M. Wallace a impulsionat cercetarea expresiilor faciale (S. faþa se lumineazã. 1872/1967. K. C. moderat ºi intens.. este semn de batjocorã. ªi celelalte emoþii de bazã – surpriza. groaza. în general. 1992.. Elliot Aronson (1999) remarca faptul cã în cultura americanã „a nu privi în ochii celuilalt“ când vorbeºte poate genera suspiciune . Expresiile „i-a cãzut falca“ sau „i s-a lungit faþa“ traduc adesea foarte exact supoziþia „s-a supãrat de moarte“. Oculezica sau contactul vizual În cadrul relaþiilor interpersonale. semnale. un anumit model de contact vizual. H. Este vorba despre contracþia „muºchiului tristeþii“. au gãsit o corelaþie foarte semnificativã statistic între evaluãrile celor ºase emoþii fundamentale ºi scorurile FACS. descreþiþi fruntea. 2001. În timpul interacþiunilor sociale. Kleinke. Deci sã descreþim fruntea prin uºoara decontractare a muºchilor. la mâhnire. Întrebat ce înþelege prin „a fi bine dispus“. 1995. Kimihiro Suzuki ºi Kenichi Naitoh (2003). utilizând în experiment „feþe statice“ (fotografii prototipice ale emoþiilor). Cook. însã privesc mai mult când ascultã ceea ce vorbeºte celãlalt. Scorurile FACS sunt direct proporþionale cu intensitatea emoþiilor. arcuieºte puþin sprâncenele ºi ridicã pleoapele. De aici ºi expresia exporrigere frontem. Scorul FACS mãsoarã în AUs schimbarea (acþiunea facialã) prin raportare la „faþa neutrã“. M.L. D. Darwin. dezgustul. În anumite contexte. un copil a rãspuns: „Sã râzi. Kobayashi et al. tristeþea – se pot citi pe feþele oamenilor întocmai ca ºi bucuria. Tsuji. Când zâmbetul este însoþit de lãsarea colþurilor gurii în jos. menþinând privirea trei pânã la zece secunde. Matsumoto et al. Experimentele realizate de Michael Argyle ºi Janet Dean (1965) au pus în evidenþã cã indivizii tind spre un echilibru al distanþei în relaþiile interpersonale ºi adoptã. de iubire. Neil Macrae et al. adãugând: „La toate rasele umane.Semne. Sistemul imaginat de Paul Ekman ºi Friesen V. C. Charles Darwin (1872/1967. În acest scop. Wallace (1978) au pus la punct un „Sistem de Codificare a Acþiunilor Faciale“ (Facial Action Coding System – FACS) cu ajutorul cãruia pot fi identificate 44 de „unitãþi de acþiune“ faciale (Action Units – AUs). La bucurie. „ceea ce netezeºte fruntea. Wiggers. (2002. Kellerman et al. a fi vioi ºi vesel“ (Ch. cele mai mici unitãþi care pot fi anatomic distincte ºi vizual distinctibile. Rezultatele acestui experiment susþin teza universalitãþii expresiei ºi recunoaºterii emoþiilor. privirea (eye-contact) oferã un feedback important despre reacþiile celuilalt. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 65 Zâmbetul ºi râsul sunt expresia bunei dispoziþii. 119) comenteazã: „Ar fi greu sã dai o definiþie mai adevãratã ºi mai practicã“. înlãturã orice urmã de încruntare. 1982). doi cercetãtori japonezi. 119). Paul Ekman ºi Friesen V. se lungeºte. sã vorbeºti ºi sã sãruþi“. 1993. expresia de bunã dispoziþie pare sã fie aceeaºi ºi este uºor de recunoscut“ (ibidem). în alte contexte este un semn de prietenie. Dacã privirea îndreptatã spre celãlalt se prelungeºte. mânia. de interes pentru persoana celuilalt (M. se instaleazã disconfortul interlocutorului. 460) apreciazã cã „direcþia privirii este un mijloc prin care oamenii ºi alte animale pot transmite informaþii sociale relevante“. oamenii se uitã în ochii celorlalþi în repetate rânduri.. Recent.

cu o duratã care ar putea fi stânjenitoare pentru indivizii din alte culturi. Indiile de Vest. În general. . Atracþia faþã de persoanele cu pupilele dilatate a fost doveditã în cadrul unui studiu experimental realizat de M. 289) ºi cã individul „se dezvãluie pe sine în privirea care îl primeºte pe celãlalt în sine. Cercetãrile realizate în Nigeria. Argyle ºi J. a vorbi cu cineva care poartã ochelari de soare poate produce disconfort psihic. femeile fiind angajate în contacte la nivelul ochilor mai mult decât bãrbaþii. trebuie sã analizãm intensitatea ei – „cantitatea“ de contact vizual –. Cantor (1982). o încercare de intimidare sau un semnal având conotaþie sexualã. argumente logice. Nu putem primi prin ochi fãrã a da în acelaºi timp“ (apud S. Thailanda sau Japonia au arãtat cã tinerii. în sens contrar. introduce reciprocitatea în relaþiile interumane. Direcþionarea privirii depinde ºi de tipul de relaþie care se stabileºte între partenerii de discuþie. Dean. Georg Simmel (1908) aprecia contactul vizual ca asigurând. În legãturã cu privirea. tendinþa altora de a se face remarcate. 2) Semnalarea deschiderii canalului de comunicare: dacã în cadrul unei conversaþii între douã persoane unul dintre interlocutori întoarce privirea cãtre un al treilea. 290). confirmarea relaþiilor sociale: privirea poate fi un indicator al tipului de relaþie socialã care se stabileºte între interlocutori (atracþie. Porto Rico. nu comunicã pe deplin.). Dungaciu. mai ales faþã de persoane cu poziþii sociale superioare. se lasã privit. oamenii nu simt cã interacþioneazã. Niedenthal ºi N. Schimbul de priviri. ca ºi portoricanii sau afro-americanii considerã cã a privi direct în ochii altor persoane este nepoliticos. Dacã un vânzãtor. iar în ceea ce priveºte direcþia privirii. Dean. în acelaºi act prin care subiectul uman cautã sã-ºi recunoascã obiectul. intensitatea privirii este mai ridicatã decât în cadrul discursurilor personale. Michael Argyle ºi Janet Dean (1965. De asemenea. de asemenea. în timpul discursurilor mai puþin personale. Intensitatea privirii este mai mare când subiectul ascultã decât atunci când el însuºi vorbeºte (în raport de trei la unu). care poate varia de la zero (a nu privi interlocutorul) la sutã la sutã (mutual gaze). În alte culturi însã a privi în ochii celuilalt este considerat o lipsã de respect. populaþiile din Asia. dominare etc. Analizând funcþiile privirii. el îºi manifestã disponibilitatea de a fi la dispoziþia clientului. Existã diferenþe individuale în ceea ce priveºte intensitatea privirii. „dintre toate relaþiile interumane. arabii utilizeazã numeroase contacte le nivelul ochilor în relaþiile interpersonale. Contactul la nivelul privirii include obligaþia de a interacþiona. se predã la rândul sãu obiectului. Argyle ºi J. 113). 3) Ascunderea ºi exhibiþionismul: tendinþa unor persoane de a se ascunde de privirea celorlalþi ºi.66 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ºi. când conþinutul discursului se bazeazã pe elemente cognitive. aºadar. 291) menþioneazã: 1) Cãutarea informaþiei: indivizii cautã un rãspuns al acþiunilor lor în ochii celorlaþi. aceasta înseamnã închiderea canalului de comunicare cu prima persoanã. De asemenea. copiii nu sunt încurajaþi sã realizeze contacte directe la nivelul ochilor cu profesorii lor sau în interacþiunile cu alþi adulþi. 1965. În schimb. dar ºi direcþia privirii. 1965. fiind mai mare dacã partenerii sunt atraºi unul de celãlalt sau se aflã în relaþii de cooperare decât dacã sunt în conflict. indivizii privesc în sus la sfârºitul unor fraze din cadrul discursului sau la finalul discursului ºi privesc înainte la începutul unor fraze lungi (M. Fãrã contact la nivelul ochilor. spre exemplu. putem analiza durata privirii (care dintre interlocutori reuºeºte sã-l priveascã pe celãlalt mai mult timp). 2003. supunere. care este absolut necesar pentru adaptarea în continuare a discursului. 4) Stabilirea. reciprocitatea desãvârºitã“ (apud M.

ei sunt percepuþi ca fiind dominanþi.5 ºi 3 secunde. sã-l priveascã pe A. Ellyson (1982) au arãtat cã atunci când indivizii privesc mai mult interlocutorul când vorbesc ºi tind sã nu aibã acest comportament când ascultã. Într-o suitã de experimente realizate de A. dincolo de care existã miºcãri ale ochilor de evitare. într-o situaþie specificã. la rândul lui. Ellyson definesc „dominanþa vizualã“ (visual dominance) ca raport între timpul petrecut privind interlocutorul în timp ce subiectul vorbeºte ºi timpul petrecut privind interlocutorul în timp ce subiectul ascultã. în sensul considerat de experimentatori. uneori „privirea în ochi“ semnificând solicitarea ajutorului (E. Goffman. frecvenþa zâmbetelor sau a expresiilor faciale. 1971). Jocul de putere va continua pânã ce unul dintre interlocutori va coborâ privirea. a fost decodificatã de receptori. Înregistrãrile au fost realizate în aºa fel încât alte elemente specifice conversaþiei. de exemplu. au fost . Subiecþii care au privit în mai mare mãsurã când s-au adresat interlocutorului. timp în care persoana-stimul afiºa un comportament nonverbal diferit din punct de vedere al dominanþei vizuale: 1) dominanþã ridicatã: 55 la sutã privesc interlocutorul când vorbeºte. a privi interlocutorul în ochi este un semn al lipsei de respect. în sens strict. recunoscându-se „învins“. În Japonia. inclusiv privirea acestuia. Un numãr de 246 de studenþi (129 bãrbaþi ºi 117 femei) au fost selectaþi sã participe la acest studiu. Rosa et al. Mazur. rãspunsurile subiecþilor la „privirea în ochi“ sunt un bun predictor al gradului de dominaþie al individului în grup. 40 la sutã privesc interlocutorul când ascultã. exprimatã prin privire. Conversaþia era filmatã în aºa fel încât se puteau observa atent elementele nonverbale ale feþei subiectului din înregistrare.Semne. putem înþelege cã avem de-a face cu un raport de dominare: B este tensionat ºi îºi poate muta privirea eliminând disconfortul sau poate. interpretarea trebuie realizatã în funcþie de context. În primul experiment. ca pattern-urile vorbirii. respectiv femei care conversau cu o altã persoanã de acelaºi sex. sã fie menþinute constante. 2) dominanþã medie: 40 la sutã privesc interlocutorul când vorbeºte. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 67 Un interes aparte pentru cercetare l-a suscitat privirea „ochi în ochi“ sau „holbarea“ (mutual gaze). E. 3) dominanþã scãzutã: 25 la sutã privesc interlocutorul când vorbeºte. comparativ cu situaþia când l-au ascultat pe acesta. Înregistrãrile cuprindeau bãrbaþi. (1980) s-a constatat cã mutual gaze determinã un rãspuns specific ºi cã un actor poate transmite informaþii manipulând intensitatea acestor rãspunsuri. Rezultatele acestui prim experiment au arãtat cã visual dominance. Referitor la raporturile de dominanþã ºi legãtura lor cu intensitatea privirii. intrã într-o încãpere ºi A se uitã fix la B. creându-i acestuia disconfort. Fiecare înregistrare avea o duratã de 200 de secunde. Dovidio ºi Steve L. Totuºi. 60 la sutã privesc interlocutorul când ascultã. „privirea ochi în ochi“ are o duratã cuprinsã între 1. Totuºi. clipire. Dovidio ºi Steve L. redirecþionare a privirii. când camera era poziþionatã în dreptul interlocutorului. consideratã un gest îndrãzneþ în cadrul multor culturi. utilizând „semnale ale sprâncenelor“. John F. sã spunem A ºi B. Au fost proiectate douã experimente care sã verifice modul în care visual dominance (definitã în modul precizat mai sus) este decodificatã la nivelul receptorilor. cercetãtorii americani John F. semnale. Întrebarea de la care pleacã cei doi cercetãtori americani este dacã dominanþa. cât ºi în lumea animalã. Se recomandã a privi „mãrul lui Adam“ (zona nodului cravatei). poate fi decodificatã la nivelul receptorilor. Mai mult. Acest gest este strict legat de raporturile de dominanþã ºi ameninþare atât la om. 75 la sutã privesc interlocutorul când ascultã. subiecþii au fost rugaþi sã evalueze persoanele care apãreau în înregistrãri video alb-negru lipsite de sonor. Dacã douã persoane.

Pe baza acestor asumpþii. cu cât indivizii sunt plasaþi mai aproape unii de ceilalþi. alãturi de miºcãrile corporale. Fiecare dintre cele nouã înregistrãri avea o duratã de 200 de secunde. individul va genera reducerea ei pânã la niveluri normale fie prin redirecþionarea privirii. D. dar respectând nouã condiþii experimentale – o combinaþie dintre: a) trei procente specifice gradului în care persoana-stimul priveºte interlocutorul când i se adreseazã (25%. indivizii au fost vãzuþi ca fiind mai puternici cu cât raportul vorbit-privit a crescut ºi au fost vãzuþi mai submisivi cu cât raportul ascultat-privit a crescut. Michael Argyle ºi Janet Dean sugereazã cã. 75%). Dacã sunt forþaþi sã stea mai aproape. 292) considerã cã subiacente privirii sunt nevoia de feedback ºi nevoia de afiliere. Lundgren. Astfel. Concret. cele douã persoane aflate în contact procedeazã la o situaþie de compromis.68 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura evaluaþi ca fiind mai puternici. cei doi cercetãtori de la Universitatea Stanford au formulat „teoria conflictului afiliativ“ (The afiliative conflict theory). în care o persoanãstimul (un bãrbat) converseazã cu un partener de acelaºi sex. Dovidio ºi Steve L. se observã cã indivizii tind sã vorbeascã mai . dacã subiecþii sunt aºezaþi în grupuri de câte zece persoane. conform cãreia ne aºteptãm sã existe un echilibru al intensitãþii privirii (contactului vizual) unei persoane aflate în relaþie cu o alta. În acelaºi timp. Edward T. acest experiment nu aratã ce legãturã existã între visual dominance ºi percepþia puterii persoanei-stimul. Michael Argyle ºi Janet Dean (1965. folosind elemente nonverbale. b) trei procente specifice gradului în care persoana-stimul priveºte interlocutorul când îl ascultã (25%. 75%). fie prin mãrirea distanþei fizice faþã de interlocutor. arãtând cã existã o relaþie liniarã direct proporþionalã între procentul în care individul priveºte atunci când vorbeºte cu interlocutorul ºi perceperea nivelului dominanþei la acesta ºi o relaþie liniarã invers proporþionalã între frecvenþa cu care individul priveºte interlocutorul când îl ascultã ºi perceperea dominanþei. 50%. De asemenea. luând în considerare raportul dintre timpul în care una dintre persoane priveºte când vorbeºte ºi timpul în care priveºte când ascultã. Totuºi. Langmeyer ºi D. privirile au o duratã mai micã. Knight. dar ºi de distanþa socialã datã. 1973. Teoria actorului raþional nu poate fi lãsatã în afara discuþiei. Au fost distribuiþi în mod aleatoriu sã analizeze înregistrãrile video.J. reacþioneazã prin orientarea privirii în altã direcþie decât spre interlocutor. Orientarea privirii este strâns legatã de motivaþia nevoii de afiliere ºi. contactul vizual are rolul de a controla nivelul de intimitate al interacþiunii (intimitatea fiind consideratã funcþie a contactelor vizuale. în primul rând. 50%. Pentru a exista un „echilibru al intimitãþii“. De aceea John F.C. de acelaºi tip ca ºi în experimentul anterior. echilibru conferit de situaþia concretã. Dacã intimitatea creºte. Ei nu mai participaserã la experimentul anterior. creºterea proporþiei vorbit-privit a fost asociatã cu descreºterea evaluãrii persoanei în cauzã ca fiind „prietenoasã“ sau „mulþumitã“. 390). Hall (1959/1973) a observat cã americanii nu stau la o distanþã mai micã de 20 cm când vorbesc cu un strãin de acelaºi sex. experimentul aratã cã respondenþii pot decodifica în mod inexact raporturile de putere într-o conversaþie între persoane de acelaºi sex. Ellyson au proiectat un nou experiment care sã detalieze concluziile primului. În felul acesta. Efectul apropierii fizice este ºi mai puternic dacã persoanele sunt de sex opus (D. proximitãþii fizice ºi „cantitãþii zâmbetelor“). indiferent de apartenenþa lor la gen. cu atât contactul vizual este mai redus. Subiecþii (54 studenþi ºi 54 studente) s-au oferit voluntar sã participe la experiment. Rezultatele celui de-al doilea experiment au susþinut concluziile primului studiu. determinã un anumit echilibru la nivelul proximitãþii între douã persoane. Interesant este cã studiul probeazã un gen de raþionalitate a subiecþilor în interpretarea relaþiilor de putere.

mânie. sub acest raport. Nu ne dãm seama câte mesaje ascunse sunt deconspirate prin contactul vizual“ (apud Larson. albii. Dacã se modificã unghiul în care sunt dispuºi cei doi interlocutori.K. Unul dintre interlocutori. iar coborârea lor (privirea în pãmânt) poate exprima vinovãþie. 2001/2003. ºi-au suflat nasul. urmãrindu-se „rãspunsurile pupilare“ ºi „electro-oculografia“ prin mãsurarea diametrului pupilelor ºi a modificãrii direcþiei privirii. Într-un experiment similar. exprimând diferenþele de status social. 4) „Funcþia afectivã“. indicând emoþiile pozitive sau negative. 165). 2) „Funcþia reglatoare“. sau nu-ºi acordã deloc atenþie (privesc în altã parte decât la cel cu care vorbesc sau se uitã la el ºi nu îl vãd. pupilele îºi mãresc diametrul cu pânã la 1 mm. pot fi înregistrate pentru o duratã de pânã la 100 ms (Barrett. prin care este marcatã durata convorbirii (începutul ºi sfârºitul ei). cei doi cercetãtori americani au aºezat interlocutorii faþã în faþã. în þãrile arabe. 3) „Funcþia de putere“. Ne dezvãluim emoþiile de fricã. 9). privea continuu la „subiectul naiv“. Miºcarea ochilor în sus însoþeºte. A-l privi în ochi exprimã . când ascultã ce spun aceºtia. Existã. au acoperit o parte a corpului cu mâna. Leathers (1986) a descoperit ºase funcþii ale modalitãþilor de a privi: 1) „Funcþia atenþiei“ semnaleazã cã interlocutorii îºi acordã reciproc atenþie. Ar mai fi de adãugat faptul cã privirea are determinãri culturale: negrii privesc interlocutorii când li se adreseazã. iar direcþia privirii. Subiecþii au fost invitaþi sã priveascã o persoanã aºezându-se „atât de aproape de interlocutor încât sã se simtã confortabil“. Practic. ºi-au reglat vocea. comunicând modul în care individul doreºte sã fie perceput. furie ºi tristeþe […]. 5) „Funcþia de formare a impresiei“. 1995/1998. 6) „Funcþia persuasivã“. ascunderea adevãratelor sentimente. femeilor nu le este permis sã-i priveascã în ochi pe bãrbaþi. situat mult mai aproape dacã subiecþii au ochii închiºi. Dãm impresia de gândire profundã. 272). Acesta din urmã a variat intensitatea privirii în funcþie de distanþa care-l despãrþea de complice. pe scaune situate la distanþe de pânã la 25 cm. A privi într-o parte înseamnã a-i comunica celuilalt lipsa de interes pentru ce spune. Subiecþii s-au angajat într-o serie de miºcãri pentru a reduce intimitatea ºi pentru a restabili echilibrul: au privit în jos. La apariþia unor stimuli. s-a observat cã efectele distanþei au fost mai mari când aceºtia erau aºezaþi la 90 de grade ºi mai mici când erau dispuºi la 180 de grade. Miºcarea ochilor a fost cercetatã ºi din perspectivã psihofiziologicã. „prin ochi exprimãm un comportament cognitiv ºi emoþional. diferenþe între adulþi ºi copii. „complice al experimentatorului“ (confederate of the experimenter). Cu ajutorul unei aparaturi nu foarte sofisticate pot fi mãsurate modificãri ale diametrului pupilelor de pânã la 0. ca ºi schimbarea acesteia. Dale C. de regulã. o stare de disconfort psihic. confuzie sau neatenþie. aceºtia din urmã menþinând un punct de echilibru mai apropiat indiferent de situaþie. semnale. ºi-au ascuns ochii cu mâna. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 69 degrabã cu cei aflaþi la o distanþã de douã locuri de ei decât cu cei aflaþi imediat lângã. trecând peste el cu privirea). Pentru contactul vizual existã o distanþã socialã maximã ºi minimã. intensitatea privirii a descrescut o datã cu creºterea proximitãþii fizice mai mult la perechile de sex opus. sau unilateral. Orban (1999. Aºa cum susþine D. efortul de a ne reaminti ceva. Michael Argyle ºi Janet Dean (1965) susþin – pe baza studiilor experimentale – cã subiecþii stabilesc un punct de echilibru între distanþã ºi privire. de sporire a credibilitãþii prin menþinerea contactului vizual.Semne.50 mm.

are o semnificaþie eroticã. 220) – sunt consemnate 70 de determinãri cu funcþie artisticã. 1966. un „sac“ în care sunt vârâte alte organe. oacheºã. prin piele – ca analizator – receptãm semnale referitoare la diferenþele de presiune (sensibilitatea tactilã). Numeroase studii au arãtat cã în cultura arabã oamenii nu se privesc direct unii pe alþii când interacþioneazã. Noi vom utiliza . un „test de supunere“. cãrãmizie. În aºa-numitele culturi „de contact“ (contact cultures. smolitã. Erving Goffman (1969/2003) a atras atenþia asupra faptului cã prin miºcarea ochilor (privirea rapidã a unei persoane ºi comutarea privirii spre altceva) semnalãm recunoaºterea prezenþei celuilalt. 27). îi privesc în ochi pe interlocutori. la vârstele mici. s-a constatat cã indivizii se angajeazã mai frecvent în schimburi de priviri. gãlbuie. O. Pielea este un identiþial. Nu numai agresivitatea ºi dominanþa pot fi exprimate prin modul de a privi. de exemplu un militar român aflat în misiune în Irak. Industria cosmeticii ºi dermatologia aratã câtã importanþã acordã societatea „înveliºului“ corpului uman.V. trandafirie. lucitoare.J. În limba românã – conform Dicþionarului de epitete întocmit de Marian Bucã (1985. Haptica sau contactul cutanat (atingerile cutanate) Pielea este un organ viu. Cercetãrile comparative interculturale (cross-cultural research) au pus în evidenþã existenþa unor modele (pattern-uri) diferite ale modului de a privi. În „instituþiile totale“ analizate de Erving Goffman (1961/2004. 1976) sugereazã cã privirea poate semnala dorinþa de afiliere ºi educaþia. statusul social superior ºi puterea celuilalt. stima de sine. Este vorba despre „neatenþia civilã“ (sau „neatenþia politicoasã“). bãtucitã. Acest ordin are scopul de a înfrânge voinþa individului instituþionalizat. fragedã. iar termenul ca atare este utilizat ca un eufemism pentru a desemna relaþiile intime. nu este doar un þesut care acoperã întreaga suprafaþã a corpului. 1970). Relaþiile interpersonale depind ºi de informaþiile cutanate. fãrã a urmãri sã intrãm în relaþie cu acesta. tânãrã etc. În funcþie de structura anatomo-fiziologicã. contactul cutanat.. Numãrul de epitete atrase de cuvântul „piele“ sugereazã.T. ºtiut fiind cã. Pielea poate fi alunecoasã. Feher ºi R. aratã cãrei „rase“ sau culturi îi aparþinem. Argyle ºi M. în care se încurajeazã atingerile cutanate ale interlocutorilor). adesea. În acelaºi timp. Într-o epocã a globalizãrii. de asemenea. nu marcheazã doar limitele lui. vânãtã. Watson. prin care se urmãreºte înjosirea persoanelor. gingaºã. 80). care are o „importanþã fundamentalã în viaþa noastrã de zi cu zi“ – dupã cum aprecia sociologul Anthony Giddens (1997/2000. ciocolatie. brunã. Sunt subliniate situaþia lui de inferioritate. tuciurie. de temperaturã (sensibilitatea termicã) ºi stimulii algici (sensibilitatea dolorificã). ar putea sã interpreteze ascunderea privirii ca un semn de ostilitate. dar ºi o ameninþare.M. Hall. vârsta etc. Unii autori (M. aºa cum o fac europenii sau americanii (E. ce status social avem. a învãþa cum sã interpretãm semnalele nonverbale devine o necesitate. pãmântie.70 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura sinceritate. Cook. roz. copiii vãd în persoanele adulte cea mai sigurã sursã de protecþie. practicã atingerile corporale mai mult decât cei din culturile de „noncontact“ (C. Face parte din corpul nostru. 1970). starea de sãnãtate. îl constituie comanda: „Uitã-te la mine când îþi vorbesc!“. în afara coloristicii: albã. Watson. Probabil cã exprimarea afilierii prin privire – aºa cum opinau B. Cineva dintr-o altã culturã. nu un înveliº incapabil de a recepta ºi transmite semnale. valorizarea socialã. Exline (1987) – îºi are rãdãcinile în copilãrie.

T. bazatã pe prejudecata cã maladia s-ar putea transmite ºi în alt mod decât prin sânge sau spermã. Analizând rãspunsurile primite de la 168 de studenþi ºi 140 de studente. copii care doresc îmbrãþiºarea (cuddlers) ºi. ajungându-se pânã la rãniri mortale. Puse în contact cu alte maimuþe. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 71 termenul de „contact cutanat“ (touch) cu sensul cel mai larg. Sunt semnalate începuturile: observaþiile lui Erasmus Darwin. puii de macaci continuau sã rãmânã agãþaþi de surogatul de mamã. Cercetãrile lui H. Heslin ºi M. respectiv. A. În Figura 2. Jourard (1966). Perioada în care atingerea cutanatã a copiilor are frecvenþa cea mai mare este la vîrsta de unu-doi ani. se instituie tabuuri în legãturã cu atingerea corpului. Existã copii care resping îmbrãþiºarea mamelor (non-cuddlers). Bornéo Williams (1966). B. acestea dezvoltau un comportament agresiv.5 zonele de contact sunt diferit haºurate. 1984. R.M. Importanþa contactului fizic dintre persoane este relevatã ºi de situaþiile de izolare în cazul unor boli contagioase. semnale. o specie de maimuþe. apoi de preºcolar. S-a observat cã fie ºi numai prezenþa unui „surogat de mamã“ în spaþiul de viaþã al puilor de macaci are efecte pozitive asupra organizãrii comportamentului. acela de „atingere a oricãror pãrþi ale corpurilor a douã persoane“ (O. S. Nguyen. ºcolar.R. Neatingerea corpului induce un stigmat: este. Este vorba de preistoria cercetãrii comportamentului nonverbal.F. Harlaw a fãcut distincþie între nevoia alimentarã a puilor de macaci ºi nevoia lor de contact (contact comfort). când ei stau agãþaþi de blana femelelor-mamã. Boss (1980). Scheffer ºi P. Klaus (1970). în funcþie de numãrul studenþilor (în procente) care au declarat cã permit atingerea acestor zone de cãtre pãrinþi (mamã. Jourard (1966) a avut curiozitatea sã afle de la studenþi care sunt zonele de contact cutanat permise pãrinþilor. Peyrot. apoi de la picioare.L. P.F. Bonacich ºi M. adolescent ºi tânãr. Harlaw (1959) pe pui de Macaca mulatta. aºa cum se întâmplã în condiþii naturale. datate 1794. Importanþa comunicãrii umane prin canalul cutanat i-a preocupat de timpuriu pe oamenii de ºtiinþã interesaþi de procesul de socializare a copiilor. 176-9) trece în revistã unele dintre cele mai semnificative cercetãri referitoare la comunicarea nonverbalã prin canalul cutanat. de exemplu. H. private ºi ele de contactul cutanat cu mamele sau cu „surogatul de mamã“. a rezultatat o „hartã“ a corpului uman masculin ºi. Mamele încep prin atingerea cu mâna a extremitãþilor copilului. Heslin ºi D. Jacques Corraze (1980/2001. Dintre fondatorii domeniului de cercetare sunt citaþi L.Semne. Major (1981). Frank (1957). S-a constatat cã ataºamentul puilor faþã de femela-mamã nu este determinat numai de faptul cã aceasta îi hrãneºte. situaþia persoanelor infectate cu HIV.5). Astfel.H. H.E. Reacþiile copiilor la atingerile cutanate ale mamei nu sunt uniforme. prietenilor de acelaºi sex ºi de sex opus. dupã ce erau hrãniþi pe un „surogat de mamã“ confecþionat din sârmã ºi bucãþi de stofã colorate. au pus în evidenþã importanþa contactului cutanat în organizarea comportamentelor. fiind înspãimântate de apariþia în preajmã a obiectelor noi. o categorie intermediarã. 715). R. Maimuþele private de prezenþa mamei sau a „surogatului de mamã“ aveau tendinþa de a se izola. Nguyen (1975). desigur. Contactul cutanat dintre mamã ºi copilul nou-nãscut se realizeazã încã din primele momente de viaþã ale acestuia. Grusky. tatã) ºi . chiar pe scarã infraumanã. M. în primul rând a degetelor de la mâini. ca ºi pe cei ce au încercat sã studieze psihosociologic iubirea. dintre contemporani. Sidney M. fetiþele fiind privilegiate faþã de bãieþei.K. Pe baza cercetãrilor ºtiinþifice ale acestora s-a ajuns la o serie de concluzii interesante. feminin (Figura 2. O datã cu trecerea din stadiul de nou-nãscut la cel de copil mic. Hoffman ºi Teyber (1985). Emersdon (1964).

Jourard (dupã D. Zonele cutanate cel mai frecvent atinse de alte persoane sunt cele ale mâinilor.S. totuºi. 112). cã majoritatea contactelor cutanate sunt permise prietenilor de sex opus ºi cã nu existã diferenþe în funcþie de sex în ceea ce priveºte zonele de contact cutanat cu pãrinþii. 2. dacã în studiu ar fi fost incluse ºi persoane homosexuale. . femeile agreeazã mai mult decât bãrbaþii contactul cutanat. de acelaºi sex sau de sex opus. Se constatã chiar din aceste declaraþii (care trebuie. Dar care este ecoul emoþional al acestor atingeri? Cercetãrile au condus la concluzia cã. braþelor. Zonele de contact cutanat ale corpului bãrbaþilor ºi femeilor pentru pãrinþi ºi prieteni stabilite de S.72 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. Aºa cum remarcã W. Morris.5.M. 231) Bãrbaþi Femei Bãrbaþi Femei Atingere de cãtre mamã Atingere de cãtre tatã Atingere de cãtre prieteni/prietene de acelaºi sex 0–25% Atingere de cãtre prieteni/prietene de sex opus 26–50% 51–75% 76–100% de cãtre prieteni (de acelaºi sex ºi de sex opus). în general. Rogers (2003. privite cu prudenþã) cã femeile primesc mai multe mesaje cutanate decât bãrbaþii. 1982/1986.6 sunt prezentate zonele corporale care genereazã emoþii pozitive sau negative când sunt atinse de cãtre persoane strãine de acelaºi sex sau de sex opus ºi de cãtre prieteni intimi. umerilor ºi ale feþei. În Figura 2. s-ar fi ajuns la o „hartã a plãcerii atingerilor corporale“.

6. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 73 Fig. Erving Goffman (1967) a remarcat printre cei dintâi cã persoanele cu status superior au privilegiul contactului cutanat. . foarte probabil. Nancy M.S.Semne. Conform aceleiaºi paradigme. a cuprins un numãr relativ mic de persoane. 2003. bãrbaþii bucurându-se de un status social superior. Dacã persoana cu status social inferior ar încerca sã facã acelaºi lucru superiorului sãu. s-a constatat cã persoanele cu status social superior sunt cele care iniþiazã cel mai adesea contactul cutanat. Jourard are. Explicaþia pe care o dã acestei constatãri se înscrie în aceeaºi paradigmã a diferenþei de status. Nancy M. acesta. la fel ca ºi contemplarea acestuia. fãrã îndoialã. 111) Acelaºi sex Persoanã strãinã Bãrbat Femeie Sex opus Persoanã strãinã Bãrbat Femeie Prieten(ã) apropiat(ã) Bãrbat Femeie Prieten(ã) apropiat(ã) Bãrbat Femeie Foarte plãcut Moderat Foarte neplãcut Studiul realizat de Sidney M. fapt pentru care rezultatele nu pot fi generalizate. ar reacþiona negativ. În viaþa de zi cu zi putem lesne observa astfel de situaþii. Henley a fãcut observaþii sistematice în diferite locuri publice ºi a constatat cã femeile recepþioneazã mai multe semnale cutanate din partea bãrbaþilor decât emit: 42 la sutã semnale cutanate de la bãrbaþi la femei ºi 25 la sutã de la femei la bãrbaþi. Rogers. s-a desfãºurat numai în mediul universitar). Henley (1977. Zonele corporale ale bãrbaþilor ºi femeilor ºi emoþiile generate de atingerea cutanatã (dupã W. Chiar ºi în aceste condiþii. 109) precizeazã cã aceste atingeri nu au în mod necesar conotaþie sexualã. serioase limite (se bazeazã pe declaraþiile subiecþilor intervievaþi. semnale. 2. Un subaltern acceptã ca ºeful lui direct sã punã braþul pe umãrul lui. el are meritul de a fi relevat cã atingerea corpului altuia este reglementatã social ºi cultural. În 1973.

„actul de atingere corporalã implicã o relaþie de putere“ (apud J. 184). Jacques Chirac. 26). Atingerile corporale sunt strict reglementate social ºi cultural. spune autorul citat. la ferma din Texas. cu deosebire cele de vârsta a treia.74 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Aºa cum conchidea B. în împrejurãri asemãnãtoare. b) iniþierea atingerilor cutanate depinde. Prezentãm douã secvenþe comportamentale: în 2003. Fotografii au surprins acest „gest de ghidaj“ ºi presa britanicã a explodat: regina nu poate fi atinsã! Gestul de ghidaj reprezintã unul dintre cele 14 tipuri principale de gesturi pe care le-a descris Desmond Morris. preºedintele Federaþiei Ruse. Presa britanicã s-a scandalizat. La aceeaºi concluzie au ajuns ºi Oscar Grusky. Datele cercetãrii lor susþin puternic prima ipotezã. Iatã un exemplu: când Vladimir Putin. a fost invitat de onoare ºi Silvio Berlusconi. Cercetãrile ºtiinþifice în acest domeniu nu sunt deloc numeroase ºi s-au realizat aproape exclusiv în spaþiul anglo-american. regina Marii Britanii a fãcut o vizitã în Franþa. în afara apartenenþei la gen. c) femeile. de vârstã. membrii cu status social mai înalt iniþiazã mai multe contacte fizice ºi primesc mai puþine atingeri cutanate decât persoanele cu status mai scãzut. b) membrii de familie preferaþi au o probabilitate mai mare de a primi atingeri cutanate decât ceilalþi. dar ºi faptul cã este ºeful unicei superputeri mondiale. dând mâna cu mirele ºi încercând sã facã acelaºi lucru ºi cu mireasa. de contextul situaþional ºi. d) atingerile corporale dintre persoanele de acelaºi sex sunt mai frecvente decât între persoanele de sexe opuse (cf. Corraze.K. O lunã mai târziu. Recep Tayyip Erdogan. ºi mai scãzutã a fost a taþilor decât a mamelor. Burgoon. dupã cum este interzisã ºi privirea chipului acestora (fapt pentru care faþa le este acoperitã cu un vãl). Dupã ceremonie. Cei trei sociologi americani ºi-au propus sã testeze urmãtoarele ipoteze derivate din literatura de specialitate referitoare la semnificaþia atingerilor cutanate în alte contexte decât cel al familiei: a) în cadrul familiei. Aceasta s-a retras câþiva paºi. 1989/1996. acesta i-a felicitat pe tinerii cãsãtoriþi. au fost observate 457 de tipuri de contacte . Generalizarea rezultatelor trebuie fãcutã cu prudenþã. 1980/2001. Cea de-a doua ipotezã nu s-a confirmat. iar receptarea atingerilor de cãtre pãrinþi din partea copiilor a fost mai scãzutã. la cãsãtoria fiului prim-ministrului Turciei. l-a vizitat în vara anului 2003 pe George Bush Jr. nu în ultimul rând. conducând-o pe reginã. Aceste semnale cutanate au fost transmise în faþa camerelor de luat vederi: telespectatorii au putut sã desluºeascã fãrã echivoc relaþiile de putere. preºedintele SUA l-a întâmpinat prieteneºte. Phillip Bonacich ºi Mark Peyrot (1984) când au studiat contactul fizic în familie. Ce s-a întâmplat? Preºedintele Franþei. J. constatându-se cã iniþierea contactelor cutanate a fost mai frecventã la pãrinþi decât la copii. de tipul relaþiilor dintre persoane. sã fie luate în consideraþie: a) iniþierea contactelor cutanate este asimetricã. bãrbaþii atingând mai frecvent femeile decât femeile pe bãrbaþi. este interesant de urmãrit în direct sau la televizor vizitele ºefilor de state. 96). precum ºi a copiilor mai mari faþã de cei mai mici. Major (1981. totuºi. atingându-l cu palma pe spate. Unele constatãri meritã. într-un moment de curtoazie a atins cu mâna umerii acesteia. se angajeazã mai frecvent decât bãrbaþii în atingerea corporalã a persoanelor de acelaºi sex. A exprimat prin aceasta nu numai sentimentele lui de prietenie. La începutul lunii martie 2004. prim-ministrul Italiei ºi preºedintele Consiliului Europei la acea datã. În realitate. În spaþiul public. de statusul social. ºtiut fiind cã atingerile corporale sunt puternic reglementate cultural ºi contextual. l-a luat pe dupã umeri pe Silvio Berlusconi. În cultura islamicã este interzisã atingerea corpului femeilor de cãtre persoane strãine.

Allan Pease (1981/1993. 1972/1986. Dar în cadrul aceleiaºi culturi existã diferite moduri de a întinde ºi de a strânge mâna. indivizii îºi exprimã sentimentele adãugând ºi alte semnale: apropierea spaþialã.7). 2. 47). Pentru cã modelul salutului prin strângerea mâinii este cultural determinat. Dacã se încalcã aceste norme. 54) apreciazã cã poziþia palmei îndreptatã în sus sau în jos când întindem mâna pentru salut transmite informaþii despre atitudinea noastrã faþã de celãlalt: Fig. Marinescu. umeri) decât mâinile (Figura 2. este un tip de atingere corporalã cutanatã puternic socializatã ºi îndelung studiatã. semnale. 1995/2002. Când sunt laolaltã mai multe persoane. contactul vizual prelungit. domnii între ei (A. despre relaþiile dintre persoane ºi despre sentimentele persoanelor care se salutã prin strângerea mâinii. Ne vom referi în continuare doar la câteva dintre cele mai frecvente atingeri cutanate pe care le-a descris Desmond Morris (1977/1986. mai ales.7. ca ºi în multe alte þãri europene. concluzia nu poate fi decât una singurã: persoana în cauzã nu a fost deplin socializatã.Semne. dar multe dintre ele se întâlnesc rarisim ºi au importanþã redusã în comunicarea nonverbalã. La noi. 141) . Morris. atingerea ºi a altor pãrþi ale corpului (antebraþ. în ce ordine se strâng mâinile (când o persoanã este prezentatã unui grup) ºi. zâmbetul. cum se salutã prin strângerea mâinii. doamnele ºi domnii. Strângerea mâinii. doamnele. ca salut sau gest de despãrþire. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 75 corporale. iniþiazã salutul prin întinderea mâinii persoanele cu status social superior. mâinile se strâng pe rând: doamnele între ele. Exprimarea sentimentelor prin modul în care ne salutãm prin strângerea mâinii (dupã D. Existã reguli culturale ºi sociale care reglementeazã aceastã formã specializatã de atingere: cine întinde primul mâna. persoanele mai vârstnice. 140-153). transmiþându-se astfel informaþii despre identitatea persoanei.

de exemplu). Herbert Spencer (1820–1903). ªi celelalte moduri de a strânge mâna pot comunica stãri psihice. întâlnit în a doua fazã a intrãrii în vasalitate. cã strângerea mâinii ca „semn de legãturã“ (tie-sign) transmite voluntar sau involuntar informaþii de naturã psihologicã. „peºte mort“. în cultura noastrã sãrutarea mâinii a rãmas o formã de salut demodatã. cit. Întinderea mâinii cu palma în jos ar putea exprima tendinþa de dominare a celuilalt. 1991/1998. În alte culturi (de exemplu. 222). de rugã chiar. a încheieturii mâinii. Întinderea mâinii cu palma în sus semnificã exact contrariul. Axtell. copiii învaþã regula namaste (sã plece privirea. Acelaºi specialist australian în comunicarea nonverbalã ºi în crearea imaginii. Într-un faimos text de antropologie istoricã. denumitã ºi „strângerea de mânã a politicienilor“. sã adopte o poziþie de supunere.8). remarca în First Principles of Sociology (1870) cã atingerea nasurilor reprezintã mai mult decât un gest de salut: prin miros persoanele în cauzã se identificã ºi se recunosc unele pe altele ca fãcând parte din acelaºi grup. dorinþe.. strângerea mâinii tip „menghinã“. Textele din secolul al XIII-lea subliniazã cã sãrutul era dat în semn de fidelitate ºi de credinþã. 19) – exprimã chiar ºi azi bucuria reîntâlnirii celor dragi frecându-ºi nasurile (Figura 2. Eschimoºii ºi vechile populaþii din Samoa ºi din Insulele Filipine se salutau atingându-ºi nasurile. felul în care am fost socializaþi. 203). acceptarea superioritãþii celuilalt. acesta era sãrutul. gestul ºi obiectele.E. Ca ritual. a braþului sau a umãrului. Axtell (1991/1998. apucarea vârfului degetelor. dar au ºi utilizat-o în varianta dominatoare a acesteia“ (ibidem). Sãrutul liturgic apare pe vremea Sfântului Pavel – consemneazã Jacques Le Goff (1978/1986c. Este un gest. supunere. egalitate. l-a condamnat ca fiind pãgân. Jacques Le Goff (1978/ 1986c. când nu trãdeazã o fire agresivã. Allan Pease (op. este de origine precreºtinã. aºadar. strângerea de mânã tip „peºte mort“ provoacã o senzaþie foarte neplãcutã ºi constituie un indiciu al deficitului de energie. bun prieten. fapt ce ar pãrea fãrã sens dacã nu am ºti cã semnalele olfactive servesc ºi la recunoaºterea similaritãþii genetice. sociologicã ºi culturalã. sub numele de wai (R. de origine spaniolã sau orientalã. unul dintre fondatorii sociologiei. probabil. a cotului.76 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura dominare. În Thailanda se practicã acelaºi ritual de salut. Azi. Dovada: un studiu „întreprins asupra unui numãr de 54 de oameni de afaceri cu funcþii de conducere ºi cu succese în activitatea lor a dezvãluit cã 42 dintre ei nu numai cã au avut iniþiativa strângerii mâinii. copiii sunt învãþaþi sã-i priveascã în ochi pe cei cu care dau mâna. aratã cel puþin necunoaºterea normelor sociale. Cât priveºte gestul. ritualul de vasalitate pune în joc vorbirea. Populaþia maori din Noua Zeelandã – ne asigurã Roger E. cãruia i se atribuie formula Credo quia absurdum (Cred pentru cã este absurd). sentimente. descrie câteva moduri de a strânge mâna: „mãnuºã“. demn de încredere. 18). 202) defineºte vasalul ca fiind „homme de bouche et de main“ (om de gurã ºi de mânã). care poate fi jignitoare atât pentru bãrbat. În unele culturi (nordamericanã sau europeanã. în India). „menghinã“. În Evul Mediu european. Fiecare modalitate de a strânge mâna semnificã altceva: maniera „mãnuºã“. Vom spune. exprimã dorinþa celui ce iniþiazã gestul de a fi considerat un om onest. Teologul roman Tertulian (c. sã se încline în faþa celuilalt. 59 sqq). interpretarea psihologicã ºi sociologicã a strângerii de mânã trebuie sã þinã seama de informaþiile transmise prin celelalte canale de informare. cât ºi pentru femeie: simbolizeazã vasalitatea bãrbaþilor ºi . Sãrutarea mâinii. Atenþie însã. 155–c. de situaþia concretã ºi de comunicarea verbalã.

Altfel stau lucrurile când este vorba despre sãrutul pe gurã. Fiecare vârstã are modul ei de a sãruta. 48) – cã sunt foarte politicoºi ºi bine crescuþi. Pentru unele populaþii primitive. El invocã schimbul de sânge în alte tipuri de contracte sau de alianþe foarte solemne. 2. dar mai ales cei care fac acest gest pe stradã sau în aer liber. spunând cã „le ascultã mirosul“.E. La vârsta iubirii înfocate. Interesant este însã cã sãrutul pe gurã a trecut din sfera privatã în sfera publicã. Sãrutarea ambilor obraji ca semn de salut a devenit un obicei. 20) considerarea femeii doar ca „obiect de amor“. se face între egali sau. se salutã frecându-ºi nasurile. nu reuºesc decât sã arate cã nu ºtiu pe ce lume trãiesc. Când îndrãgostiþii se sãrutã introducând limba unul în gura celuilalt. la vârsta a treia. Etnologul german Iulius E. Se exprimã în acest . 195). Morris. de exemplu indienii miskito din Honduras. felul nostru de a sãruta pe gurã este scârbos. din a cãrui lucrare Obârºia lucrurilor (1955/1958. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 77 Fig. Ca ºi femeile care spun „Merci“ dupã ce li se sãrutã mâna. consemneazã în continuare cã. 348) am preluat aceastã informaþie. reprezintã un semn de iubire cu conotaþii sexuale. adesea cu semnificaþie sexualã. îi face egali pe cei ce le schimbã“. 1977/1986. sãrutul pe gurã. la respectiva populaþie. Atenþie însã la diferenþa de status social ºi la tipul de culturã (de contact sau de noncontact). abia dacã îºi ating o fracþiune de secundã buzele: „iubirea-pasiune“ s-a transformat în „iubire-camaraderie“. preþuirea noastrã. Etologii includ sãrutul pe gurã în categoria „gesturilor-relicvã“ (relic gesture).Semne. 148). În interpretarea lui Jacques Le Goff (1978/1986c. fiind privit ca o formã mai uºoarã a canibalismului. […] Schimbul de rãsuflãri sau de salivã. partenerii de cuplu îºi strivesc buzele minute în ºir. Schiþarea unui gest de îmbrãþiºare prin atingerea uºoarã a umerilor ºi apropierea buzelor de obraji exprimã în întregime bucuria revederii. semnale. departe de a arãta – aºa cum crede Aurelia Marinescu (1995/2002. când doi oameni se întâlnesc. Sãrutul pe gurã. Axtell. provenind din practica primitivã (întâlnitã izolat ºi azi) de hrãnire a copiilor prin introducerea în gura acestora a alimentelor mestecate de mamã (D. Pentru ei. În zadar încercãm sã-l oprim condamnându-l în codul bunelor maniere. Lips (1895–1950).8. Sã nu uitãm cã în anii ’60 ai secolului trecut a avut loc o „revoluþie sexualã“. mai precis. fie de salivã. Când douã persoane se întâlnesc dupã o perioadã de timp mai mare. În general. aidoma celui de sânge. se îmbrãþiºeazã. desigur cã nu ºtiu cã repetã un gest sublimat al împãrþirii hranei. Îmbrãþiºãrile sunt ºi ele semne de legãturã. Salutul la populaþia maori din Noua Zeelandã (dupã R. sãrutul pe gurã „pare sã þinã de credinþe care recomandã schimbul fie de rãsuflãri. 1991/1998. variat ca duratã ºi modalitãþi. iar pe copiii mici îi sãrutã tot cu nasul. bãrbaþii care sãrutã mâna femeilor. Nu-i de mirare.

a codului bunelor maniere care le interzice „gesturile robuste“ sau a grijii de a nu-ºi strica fardul). îndoiala sau minciuna pe care le vede“ (Pease. În Italia. van Lawick-Goodall. Atingerea nasului cu degetele are semnificaþii diferite în zone culturale diferite (în funcþie ºi de degetele cu care faci respectiva miºcare). Îmbrãþiºarea partenerilor pe un ring de dans ºi cea a fotbaliºtilor pe stadion au semnificaþii diferite. atunci când o persoanã minte. Mexic) o insultã (Figura 2. 1989/2003) în receptarea acestui mesaj nonverbal. din aceastã cauzã. labiile (Axtell. Ar reieºi fie cã omul ºi cimpanzeul ºi-au dezvoltat gesturile ºi postura într-un mod vãdit similar. trebuie avutã în vedere ºi starea de sãnãtate psihicã a persoanelor: se spune despre Adolf Hitler cã nu suferea nici sã fie atins de o altã persoanã.9). fie el verbal sau nonverbal. Nasul simbolizeazã falusul. se pot sãruta. ºtiut fiind cã bãrbaþii îºi freacã ochii viguros ºi cã. când apare. Concluzia autoarei este cã: De fapt. ceea ce face ca respectiva persoanã sã-ºi frece nasul cu degetele (ibidem). Larson. în mod obiºnuit. pe de altã parte. Medicii lui au declarat cã. Arabia Sauditã. Axtell (1991/1998. atingerea nasului – ca versiune deghizatã a gestului de acoperire a gurii – semnificã încercarea subconºtientã de oprire a cuvintelor mincinoase pe care o persoanã începe sã le rosteascã. a lovi uºor ºi repetat nasul cu degetul arãtãtor are. Frecarea ochiului. trebuie avute în vedere contextul social concret. dacã trecem în revistã întreaga gamã de comunicare poziþionalã ºi gesticã a cimpanzeilor. 1991/1998. Tot o insultã. cu aceeaºi simbolisticã. Originea acestui din urmã gest poate fi de naturã fiziologicã: s-a demonstrat cã. ceva de genul „Rãmâne numai între noi!“. 71) aratã cã în Marea Britanie gestul de atingere lateralã a nasului cu degetul arãtãtor traduce. iar degetele depãrtate. 1991/1998. acelaºi gest. vom gãsi cazuri izbitor de asemãnãtoare. Atingerea nasului cu arãtãtorul ºi cu degetul mijlociu depãrtate în formã de V. a pleoapei inferioare la extremitatea nazalã a ei poate sã însemne: „N-am vãzut nimic rãu“. atinsului ºi mângâiatului. La noi. dar ºi „îndepãrtarea inducerii în eroare. precum ºi conþinutul comunicãrii verbale. de regulã. 1981/1993. ºi cea a oamenilor. probabil. pe de o parte. 72). 279). prin acest gest este arãtatã o persoanã cu orientare sexualã stigmatizatã (homosexualã) (Axtell. În Columbia. precum ºi prin apucarea mâinilor. iar femeile fac acest gest ca o miºcare tandrã (urmare a socializãrii. 1971/1985. 72). astfel cã gesturile trebuie interpretate totdeauna prin luarea în considerare ºi a mesajului verbal. De asemenea. semnificaþia „Sã-þi fie ruºine!“. Ce spun oamenii când se îmbrãþiºeazã? ªi cât de sinceri sunt? Incongruenþa mesajelor verbale ºi nonverbale. Roger E. Prin acest gest o persoanã evitã sã-ºi priveascã în faþã interlocutorul pe care îl minte. le era foarte greu sã-l consulte. fie cã undeva. îi lasã în jos când mint. un strãmoº care comunica cu semenii sãi cu ajutorul sãrutului ºi îmbrãþiºãrii. Trebuie luate în considerare ºi tipul de culturã. terminaþiile nervoase provoacã senzaþia de furnicare. ca de altfel a oricãrui mesaj. ºi situaþia socialã concretã. Pentru interpretarea acestui gest. 81). La fel. este rezolvatã de cele mai multe ori în favoarea comunicãrii nonverbale. se impune un „scepticism ponderat“ (Ch. palma fiind îndreptatã spre faþa celui care face gestul constituie în unele þãri (de exemplu. în negura trecutului foarte îndepãrtat. transmite o avertizare prieteneascã: „Fii atent!“. intenþia de confidenþialitate. o constituie introducerea nasului în cercul format de arãtãtor ºi degetul mare (asemãnãtor gestului specific pentru OK). La fel fac ºi cimpanzeii: „se pot înclina […]. . uºor diferit de la o regiune la alta. nici sã atingã pe cineva. Dar omul ºi-a dezvoltat uimitoarea capacitate de comunicare verbalã. au avut un strãmoº comun.78 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura fel bucuria revederii. Autoatingerile. îmbrãþiºa. De asemenea. U. atinge sau mângâia“ (J.

Axtel. 1991/1998. Roger E. a duce arãtãtorul la mustaþã echivaleazã cu „a bate obrazul“. atingerea vârfului nasului cu degetul mare. De Fig. 74). un gest universal. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 79 Fig.9. Autoatingerea obrazului cu degetele constituie. Existã ºi autoatingeri ale nasului întâlnite numai în unele þãri sau culturi. 1991/1998. când o persoanã vorbeºte despre sine. Autorul menþionat ne informeazã cã la Hollywood prin acest gest se exprimã o judecatã de valoare: „Pelicula vizionatã este lipsitã de valoare“. semnale. de asemenea. Axtell a observat gestul de autoatingere a nãrilor cu vârful indexului ºi al degetului mare. în semn de batjocurã. În Japonia. 74). Strângerea nasului cu vârful degetelor mare ºi arãtãtor este. Rotirea în jurul nasului a cercului format din degetul mare ºi arãtãtor se întâlneºte numai în Franþa ºi semnificã dorinþa sau invitaþia de a consuma bãuturi alcoolice (Axtell. considerã Roger E. 73) (Figura 2. Copiii mai ales îºi dau astfel cu tifla. 2. El semnificã „Ceva miroase urât“.10). adesea îºi atinge vârful nasului cu extremitatea degetului arãtãtor. cum se spune la noi. Gest obscen (în Arabia Sauditã ºi în Mexic) Unele atingeri ale nasului au o semnificaþie universalã: de exemplu. În Iran. 2.Semne. de asemenea. A da cu tifla . în timp ce degetele celelalte rãsfirate freamãtã parcã ar cânta la flaut (Axtell. 1991/1998. gesturi cu semnificaþii diferite. Tot în Franþa. semnificând uºurinþa de a face un anumit lucru (Axtell.10.

În multe culturi a duce degetul la tâmplã înseamnã „a gândi“.m. unei necesitãþi de cunoaºtere: ce trãsãturi de personalitate au oamenii politici. Sapir. atingerea ºoldului. Gordon W.d. 75) – transmite mesajul „Este nebun!“. care a fãcut urmãtorul experiment: 4 000 de ascultãtori radio au fost chestionaþi în legãturã cu profesia. vir qualis. Una semnificã atingerea capului cu mâna ºi alta. Pearl (1931). Edward Sapir atrage atenþia ºi asupra „aspectelor dinamice ale vocii“. cum este omul. Se înºelau ei oare? În primele decenii ale secolului trecut. Vocalica sau paralimbajul Anticii credeau cã Sermo imago animi est. talis est oratio (Vorbirea este imaginea spiritului. Locul de naºtere al vorbitorilor nu a putut fi stabilit cu precizie. artiºtii. 154) numeºte „auto-intim“ (self-intimacy) acest tip de miºcare ce mimeazã inconºtient contactul cutanat cu o altã persoanã. la pronunþie. În Italia. Paul Ekman (1977) observa cã în interpretarea autoatingerilor trebuie sã avem în vedere ce pãrþi ale corpului se ating. Ne mângâiem barba. Pe baza caracteristicilor vocii putem deduce dacã persoana în cauzã este sentimentalã sau nu.H. 1927/1972. locul de rezidenþã. Laver ºi S. probabil. care a fost retipãrit în diferite readings (de exemplu. 1972).80 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ce? Pentru cã – aºa cum am mai spus – mustaþa. Acesta pecetluia înþelegerea. Acelaºi gest în Germania – observã Roger E. i se trimitea celui faþã de care te-ai angajat un fir de pãr din mustaþã. care poate fi consideratã din anumite puncte de vedere un gest. Desmond Morris (1977/1986. Evaluarea personalitãþii dupã voce – de fapt. când radioul reprezenta cel mai important mijloc de comunicare în masã. titlul studiului citat – rãspundea la acea datã. J. de diferite vârste ºi profesii de bazã. iar mângâierea ºoldului cu mâna transmite un semnal sexual. comentatorii cãrora nu le auzim decât vocea? O primã încercare de a afla dacã vocea dã informaþii despre personalitatea celui care vorbeºte la radio o datorãm cercetãtorului englez T. pentru a întãri cuvântul dat. aºa este ºi felul sãu de a vorbi). Speech as a personality trait (1927). Plimbãm limba pe buze pentru cã ne-ar plãcea sã fim sãrutaþi º.a. rãsucirea arãtãtorului în obraz este un gest prin care un macho semnaleazã apariþia unei tinere foarte drãguþe. au realizat un studiu de referinþã: Judging personality from voice (1934). doi reputaþi psihosociologi americani. Allport ºi Hadley Cantril. A descoperit cã vocea relevã cel mai acurat sexul ºi vârsta vorbitorului. Hutchenson.H. pentru cã am dori sã fim mângâiaþi de alþii. Aproximativ în aceeaºi perioadã. ªi aceasta din cauza stereotipurilor . la ritmul ºi continuitatea vorbirii. T.d. reprezintã nivelul de bazã.a. Nici profesia de bazã. în þara lui. În trecut. dacã este a unui bãrbat sau a unei femei º. de ambele sexe. Edward Sapir apreciazã cã analiza comportamentului verbal trebuie realizatã la mai multe niveluri. 73). mâinile ating celelalte „zone geografice ale corpului“. fundamental al analizei (E.m. este semn de bãrbãþie. Vocea. vârsta ºi locul de naºtere ale unui numãr de nouã prezentatori de la British Broadcasting Company. Cel mai adesea. antropologul ºi lingvistul american Edward Sapir (1884–1939) a publicat un studiu de mici dimensiuni. Pearl a urmãrit în special importanþa accentului ºi a dialectului în evaluarea personalitãþii. Axtell (1991/1998. fiind considerat un text de referinþã în încercarea de a cunoaºte trãsãturile de personalitate pe baza analizei modului de a vorbi. Se referã în acest sens la intonaþie.

deºi nu este scutit de unele ambiguitãþi.Semne. tuºitul etc. Fay ºi W. enervare) dupã caracteristicile vocii: copiii americani în vârstã de cinci ani au reuºit sã identifice corect doar emoþia de surprizã. semnale. La vârsta de ºase ani copiii americani testaþi au putut sã recunoascã toate cele patru emoþii. plânsul. . Thorpe (1972) a descris comunicarea prin sunete vocale la animale ºi la om. Middleton.C. Guittet. Buller ºi W. Rezultatele acestor investigaþii sunt contradictorii. Termenul de „elemente extralingvistice“ este mai general decât cel de „paralimbaj“. în general. 1939. „paratrãznet“ etc. respiraþia. d) articularea cuvintelor ºi intonaþia. iar copiii japonezi. ascendenþa/submisivitatea). incluzând ºi manifestãri ca plânsul. 1974) au pus în evidenþã dificultãþile copiilor de a decodifica sarcasmul. D.E. 1997). preferinþele politice. Kishimoto (1983) au testat abilitatea copiilor de decodificare a stãrilor afective (bucurie. b) râsul.H. 59). introversiunea/extraversiunea. distingem: a) caracteristicile fonice ale vocii: intonaþia.J. 1970. îl vom folosi ºi noi în continuare. aspectele legate de caracteristicile vocii sunt denumite „paralimbaj“ (în sensul de „împreunã cu limbajul“. debitul vorbirii. accentul. (J. al cãror discurs fusese înregistrat pe bandã magneticã. spre deosebire de covârstnicii lor japonezi. nu „împotriva limbajului“ – cum s-ar putea crede pe baza analogiilor cu „parasolar“.K. surprizã. Bonaventura.J. Multe dintre manifestãrile para. Woodall. Modalitãþile paralingvistice se referã la modificãrile de ritm în comunicarea verbalã. ele atestã existenþa unei relaþii între caracteristicile vocii ºi trãsãturile de personalitate. Pentru cã termenul de „paralimbaj“ a intrat de mult în vocabularul limbii române. mesajele mixte în care existã un conflict între paralimbaj ºi kinezicã (vezi discuþia despre congruenþa ºi incongruenþa semnalelor). Interesul pentru studiul relaþiei dintre voce ºi personalitate a renãscut o datã cu conturarea preocupãrilor de cercetare a comunicãrii nonverbale.B. Gordon W. W. În studiul comunicãrii nonverbale. care erau rugaþi sã evalueze vârsta. precum ºi unele trãsãturi de personalitate ale vorbitorilor (de exemplu. orientarea valoricã. dacã existã vreo corelaþie între voce ºi coeficientul de inteligenþã sau între voce ºi valorile sociale împãrtãºite de vorbitori (P. 2000). Bugentaal. Matsumoto ºi H. Middleton. Alte cercetãri (de exemplu. D. la intensitatea ºi tonalitatea vocii. Burgoon. intensitatea. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 81 vocale. c) repetarea inconºtientã a unor sunete. despre grupul de apartenenþã ºi chiar despre statusul social al individului. care au identificat corect emoþiile de surprizã ºi tristeþe. 1989/1996. Allport ºi Hadley Cantril au condus zece experimente. trecând în revistã experimentele fãcute în prima jumãtate a secolului trecut. cele ale lui D. Numeroase cercetãri au fost fãcute pe primate. Aceste manifestãri transmit informaþii despre emiþãtor. La rândul lor. E. e) ritmul. timbrul. pauzele. 2) vocea nu relevã toate trãsãturile de personalitate cu aceeaºi acurateþe. Din acest punct de vedere. cu un total de 587 de subiecþi (studenþi). înregistrându-se sunetele vocale ale acestora. despre personalitatea sau starea sa de spirit în timpul conversaþiei (A. 1940). Ele dau indicaþii despre regiunea geograficã.C. 1940). Analiza datelor experimentelor a condus la formularea a douã concluzii principale: 1) vocea oferã informaþii corecte despre caracteristicile de personalitate. Corraze. Fay ºi W. profesia. Alte cercetãri au urmãrit sã testeze dacã pot fi stabilite somatotipurile descrise de Kretschmer (vezi capitolul 3) pornind de la caracteristicile vocii (M. P.) sau „vocalicã“ (în concordanþã terminologicã cu alþi termeni utilizaþi în studiul comunicãrii nonverbale. Nu numai oamenii comunicã prin sunetele emise de aparatul lor vocal (abstracþie fãcând de limbajul oral). adesea arãtând angoasa sau neliniºtea. tristeþe. la ºapte ani (apud J. „hapticã“ sau „proxemicã“).sau extralingvistice sunt determinate cultural. Kramer (1963) apreciazã cã. râsul.G. Totuºi. precum „kinezicã“. S-a studiat achiziþia paralimbajului la copii. structurarea vorbirii în timp. 1935. Gilles ºi A.

intelectuali“? Rãspunsul studentului român nu a întârziat nici o clipã: „La noi. Pease ºi B. nu unul cu altul. Niciodatã nu este prea târziu. mut). nu au învãþat sã cânte corect ºi se vaitã cã nu au „ureche muzicalã“. în funcþie de caracteristicile apelului (modul de adresare. mai autoritare ºi mai demne de încredere. prietenos. care învãþa limba românã. 174). dar a trebuit sã-i sucesc gâtul bãtrânei mele mãtuºi ºi asta a durat ceva mai mult decât îmi închipuisem“. a bãrbaþilor îndeosebi (vezi paragraful despre feþele neotenice). sunt obligat sã vã spun poanta. În cea de-a doua propoziþie intonaþia subliniazã numãrul mare de victime ºi atrocitatea crimei. Dacã nici acum nu aþi zâmbit. dar îmi stã pe limbã o glumã nevinovatã despre tonalitate ºi accent. Harris (1974) a studiat reacþiile agresive generate de apelurile telefonice greºite.S. cercetând experimental efectele comunicãrii nonverbale calde (prietenoase) ºi ale comunicãrii neutre asupra procesului de învãþãmânt.82 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Intonaþia. J. Unii dintre noi sunt însã afoni (gr. existã diferenþe culturale în ceea ce priveºte pregnanþa influenþei acestei dimensiuni (cãlduros/ neutru) de la un grup etnic la altul (în experimentul sãu. a ajuns la concluzia cã. pe ce se pune accentul. i-a spus gazdei care. în afaceri. alãturi de alþi factori. Birkenbihl (1979/1999. Este vorba despre un stereotip în evaluarea femeilor care practicã profesii rezervate altãdatã . la petreceri mai ales. uneori prezentarea ºtirilor la radio sau TV deformeazã sensul mesajelor prin intonaþia nefireascã sau neprofesionistã. probabil pentru a compensa dimensiunile corporale ºi a declaºa un comportament de ocrotire din partea celorlalþi. Deducem sensul mesajului nu din cuvinte. Kleinfeld a descoperit cã studenþii eschimoºi erau mai puternic influenþaþi de stilul de comunicare nonverbalã cãlduros decât studenþii americani albi. caracteristicile vocalice au contribuit la sporirea randamentului studenþilor. cu toate cã o glumã nu se explicã. S-a observat (A. pe un ton cald. J. între care unsprezece copii“ ºi propoziþia „Atacul terorist s-a soldat cu moartea a o sutã cinci persoane. la sporirea performanþei lor în achiziþionarea cunoºtinþelor. conþinutul comunicãrii ºi tonul vocii). Mary B. Pease. femeile cu voce mai joasã sunt considerate mai inteligente. accentul este diferit. de la care am preluat acest exemplu. Timbrul vocii. Poate cã nu este cazul. Când a ajuns. Concluziile acestui studiu au aplicativitate directã: stilul „cãlduros“ de comunicare nonverbalã intervine pozitiv în activitatea de învãþare. îmi pare nespus de rãu cã vin atât de târziu. S-a constatat cã modul de adresare pe un ton agresiv în cazul unui apel telefonic greºit provoacã rãspunsuri mai agresive din partea persoanei deranjate decât adresarea politicoasã. Cei vechi spuneau: Sermo dulcis frangit iram (Vorbirea blândã domoleºte mânia). îºi fãcuse griji: „Stimatã doamnã. sã vã mai spun una: Mark Twain a întârziat într-o vizitã.S. 1999/2001. Se ºtie cã „tonul face muzica“. Oricine poate continua exerciþiile spre a-ºi forma „ureche muzicalã“ urmãrind (radio)jurnalul de actualitãþi. Un student strãin. împreunã cu ceilalþi invitaþi. „Ce minunat cã aþi venit totuºi!“ – a exclamat gazda. 111) cã femeile supraponderale tind sã foloseascã o „voce de ºcolãriþã“. ci dupã intonaþie – atrãgea atenþia Vera F. de exemplu. s-a constatat cã. îl întreabã pe un coleg român: „La voi. Sesizaþi diferenþa dintre ce se transmite prin propoziþia „Atacul terorist s-a soldat cu moartea a o sutã cinci persoane. pe prima silabã sau pe ultima silabã a cuvântului. pe intelectuali nu se pune nici un accent!“ Dacã nu aþi zâmbit. aphonos. între care unsprezece copii“? Cuvintele sunt aceleaºi. aºa cum un tablou nu se povesteºte: adesea. Fãrã intenþie. Kleinfeld (1974). Dar sã lãsãm glumele ºi sã vedem ce spun cercetãrile ºtiinþifice. Pe de altã parte. noi vorbim unul pe lângã altul. în loc sã exerseze.

devotate etc. Uneori ne înºelãm. Dar transmite acest element al paralimbajului mai multã informaþie despre emiþãtor. ªi nu este de mirare cã îi percepem pe cei care. un manager trebuie sã fie inteligent. când cer sau când transmit o informaþie. cu care sunt familiarizaþi. o studentã) care sã nu cearã o lãmurire în ºoaptã. Pare de la sine înþeles. încât nici nu ne mai întrebãm ce semnificaþie are intensitatea vocii în actul de comunicare. care – aºa cum am arãtat (vezi axiomele comunicãrii nonverbale) – ne poate induce în eroare dacã îl interpretãm izolat de celelalte semnale. pe care nu-i stãpânesc foarte bine? Dacã nu aþi observat acest lucru. nu se strigã. ridicã vocea ca fiind persoane agresive. zvonurile se ºoptesc. Aþi sesizat cât de clar rostesc profesorii cuvintele intrate în vocabularul ºtiinþei. cel care vorbeºte mai repede este mai inteligent sau face dovada cã s-a familiarizat cu cuvintele pe care le rosteºte? Vorbesc mai repede (numãr de silabe pe minut) cei care au un bun exerciþiu în domeniul la care se referã. semnale. a formulat în Art poétique (1674) ceea ce s-ar putea numi „legea claritãþii“ în actul comunicãrii: „Ceea ce concepi bine se enunþã în mod clar ºi cuvintele pentru a le exprima îþi vin cu uºurinþã“. care semnificã o stare de neplãcere sau de nesiguranþã. sã audã toatã lumea. încercaþi sã o faceþi de acum încolo. Allan Pease ºi Barbara Pease sunt de pãrere cã „femeile preferã vocile mai joase la bãrbaþi pentru cã indicã un nivel crescut de testosteron. Ritmul vorbirii. poate constitui un semnal de sine stãtãtor. scriitorul francez Nicolas Boileau-Despréaux (1636–1711). Este clar însã cã aceia care rostesc „mai încet“ anumite cuvinte vor. în mod conºtient.). O astfel de explicaþie poate dezvãlui prejudecata cã femeile nu se gândesc decât la orgasm ºi nu se saturã niciodatã de sex – prejudecatã denunþatã de cãtre înºiºi autorii citaþi când aratã cã femeia obsedatã sexual nu este decât „rodul imaginaþiei bãrbaþilor ºi reprezintã sub unu la sutã dintre femei“ (ibidem. În fond. Am auzit de atâtea ori astfel de reproºuri. ceea ce înseamnã o virilitate mai puternicã“ (ibidem). Teoreticianul clasicismului. apreciazã Vera F. pronunþarea unor cuvinte sau propoziþii cu glas deosebit de scãzut. . nu poþi sã vorbeºti civilizat?!“. la un moment dat. vor sã atragã atenþia asupra lor. 252). ºi cât de neclar. Cineva încearcã sã se impunã atenþiei prin sporirea intensitãþii vocii: vorbeºte „tare“. Cum interpretãm aceste decalaje în intensitatea vocilor? Cum îi decodificãm pe cei care ne ºoptesc în ureche „aria calomniei?“ Sigur. sã integrãm într-un sistem semnalul paralingvistic ºi celelalte semnale nonverbale. rupt de context. Dar nu numai în ceea ce îi priveºte pe profesori.? Într-adevãr. „Tare. trebuie sã luãm în considerare conþinutul comunicãrii verbale. Birkenbihl (1979/1999. cu voce „slabã“ pronunþã termenii noi. Este un semnal de luptã. sã le sublinieze importanþa. 193). În sãlile de examene nu se poate sã nu se gãseascã un student (de cele mai multe ori.Semne. Ca bãrbat. Intensitatea vocii nu constituie decât un semnal. nu este nimic de ascuns!“ – tunã vocea profesorului. discrete. chiar þinând mâna la gurã. Intensitatea vocii. De aici ºi credinþa cã femeile care au vocea apropiatã ca timbru de cea a bãrbaþilor posedã calitãþi intelectuale atribuite în trecut reprezentanþilor „sexului tare“ – dacã se poate vorbi despre aºa ceva. Se acceptã larg ideea cã ritmul vorbirii este mai important decât intonaþia pentru înþelegerea mesajelor verbale. Dar ºi cei care reduc intensitatea sonorã a vocii în anumite contexte. el are vocea mai joasã. sã ne raportãm la contextul social concret al comunicãrii. urmãresc anumite avantaje sau vor sã aparã într-un anumit fel (persoane de încredere. Pe de altã parte. contextul socio-cultural etc. de încredere ºi autoritar. „Sã nu ridici vocea când vorbeºti cu mine!“ sau „De ce þipi aºa. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 83 bãrbaþilor: în mentalul multora. Nici bârfa.

189). Elevii spun „proful“ ºi „diriga“ nu pentru a brava. Dar dacã folosesc acest procedeu de sporire a ritmului vorbirii prin „înghiþirea“ silabelor într-o comunicare formalã (într-un cadru oficial). alþii o fac mai subtil. Nu am observat vreodatã ca asistentul sã puncteze cu pauze replica datã profesorului ºi mai ales sã stea în loc. dar ºi la viteza „medie“ (specificã fiecãrei persoanei). Când observãm cã interlocutorul nostru vrea sã vorbeascã (trage aer în piept. În situaþiile de examen acest lucru este uºor de observat. Practica prescurtãrii cuvintelor prin suprimarea silabelor intermediare se subordoneazã ºi tendinþei de „mcdonaldizare a societãþii“. o vorbire relativ rapidã înseamnã circa 500 de silabe pe minut).F. ruperea ritmului vorbirii normale a unei persoane transmite un semnal: ceva nu este în regulã. mai ales când vorbesc despre domeniul lor de activitate. introduce o distincþie foarte interesantã: raportarea la o vitezã „absolutã“ (pentru limbile indo-europene. Vera F. ci pentru a economisi timp în comunicarea informalã. Deºi nu au nici un conþinut. pauzele semnaleazã nevoia persoanelor de a reflecta înaintea formulãrii rãspunsului. despre natura relaþiilor interpersonale sau despre contextul sociocultural în care se desfãºoarã comunicarea. ºi acesta cu o anumitã probabilitate. cit. op. ceea ce în cazul de faþã este cam acelaºi lucru. obligându-l pe asistent sã rãmânã sau sã se întoarcã lângã el. dezagreabilã. þara sau zona din care provine o persoanã sau alta. este cã persoana în cauzã ºi-a modificat starea afectivã. facem pauze în vorbire „pentru a da celuilalt posibilitatea de a se exprima“ (V. din care face parte ºi limba românã. referindu-se la viteza vorbirii. Interesant este faptul cã de câte ori face pauze în vorbire profesorul se opreºte din mers. Un profesor universitar. Pe de altã parte. respectiv comandantul. ei transmit nu numai ce intenþionau sã transmitã. face consideraþii asupra subiectului prelegerii: „Problema a fost pusã [pauzã] magistral chiar de cãtre [pauzã] Max Weber în faimosul sãu discurs despre [pauzã] Sensul «neutralitãþii axiologice» în ºtiinþele sociologice ºi [pauzã] economice“. Francezii ºi italienii au un ritm de vorbire mai rapid decât germanii sau românii. deschide gura sau ridicã mâna sau douã degete). pauzele pot fi inconºtient realizate. Un ofiþer va spune „gealul“ ºi camarazii lui vor înþelege fãrã nici o dificultate cã vine generalul. dar ºi intenþionate. Singurul lucru care se poate spune. chiar ºi profesia sau preferinþele ºi interesele culturale. Unii oameni doresc sã atragã atenþia asupra a ceea ce spun ridicând tonul. ne oprim discursul – dacã suntem atenþi sau dacã suntem politicoºi. nivelul ei de ºcolaritate.. uneori cu destulã precizie. 183). pauzele din actul vorbirii transmit informaþii despre caracteristicile psihologice ale emiþãtorului sau despre intenþiile receptorului. oltenii vorbesc mai repede decât ardelenii sau moldovenii. De ce mãreºte sau încetineºte ritmul vorbirii o persoanã care îºi povesteºte viaþa exact când se referã la iubirile trecute? Nu existã un singur rãspuns: este de presupus cã retrãieºte o experienþã agreabilã sau. Uneori.84 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Aceasta ºi pentru cã „înghit“ unele silabe. Birkenbihl. Pauzele în actul vorbirii. fãcând pauze înaintea cuvintelor pe care vor sã le sublinieze. silindu-l pe acesta sã-ºi încetineascã mersul. Birkenbihl (1979/1999. îndreptându-se împreunã cu asistentul sãu spre sala de curs. putem identifica. Ca semnal paralingvistic. Pauzele subliniazã deci nu numai cuvintele. Dupã ritmul vorbirii. Fireºte cã mai sunt ºi pauze în vorbire care semnaleazã „evadarea din câmpul comunicãrii“ (distragerea atenþiei). . Cei cu studii superioare emit mai multe silabe pe minut decât persoanele cu studii elementare. Nu este nimic rãu. ridicã privirea. ca ºi „pauze strategice“ (care au funcþia de a-i face pe ceilalþi sã vorbeascã). Între români. ci ºi faptul cã nu apreciazã corect situaþia concretã sau cã nu respectã normele de politeþe. dar aratã ºi diferenþa de status social dintre interlocutori. dimpotrivã. Alteori. prin întreruperea comunicãrii.

între care ºi cele legate de vocalicã. sacadat. gâlgâit. rãsunãtor. dresul vocii. atunci când râd. convulsiv. Bucã. El înþelege prin umor: a) experienþa cognitivã. adesea neconºtientizatã. Birkenbihl (1979/1999. dar ºi denumiri diferite. „hadahada“. bubuitor. obscen este desemnat prin „faidifaidi“. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 85 Componenta sonorã a râsului. oftatul. înfundat. râsul are determinãri culturale specifice. care implicã redefinirea internã a realitãþii socioculturale. Vera F. bâzâitor.Semne. zgomotos (M. gros. Râsul în hohote este denumit „hodohodo“. Apte (1985. 247). iar cel de complezenþã. cel nechezat. sonor. ca rãspunsuri comportamentale. melodios. Mahadev L. Antropologul citat a analizat diferenþele culturale privind umorul ºi normele sociale care îl reglementeazã. behãit. De exemplu. Când am analizat expresiile faciale. 1985. intermitent. pentru a desluºi semnificaþia acestui act de comunicare. gutural. strident. d) manifestãrile externe. exprimã o bucurie rãutãcioasã. 2) Râsul „în E“. trebuie sã luãm în calcul toate componentele acestui comportament complex. Totuºi. înãbuºit. În fiecare culturã se stabileºte cu precizie cine are dreptul sã râdã de alþii (îndeobºte femeile mai puþin decât bãrbaþii ºi copiii mai puþin decât adulþii) ºi în ce împrejurãri este interzis râsul (la adunãri solemne. oamenii accentueazã o vocalã sau alta. c) plãcerea derivatã din aceastã experienþã. Râsul gingaº al unui copil se numeºte „huduhudu“. sãltãreþ. sincopat. În lucrãrile de analizã a comunicãrii nonverbale. la ceremonii funebre etc. 4) Râsul „în O“. contagios. distorsiunea ºi combinaþia neobiºnuitã a elementelor culturale). enumerã câteva moduri de a râde: 1) Râsul „în A“. Horst H. b) factorii socioculturali externi ce declanºeazã aceastã experienþã cognitivã. „Huhu“ exprimã teamã ºi spaimã (cu greu s-ar putea spune cã este vorba despre râs). râsul poate fi: ascuþit. tuºitul ºi râgâitul. iar râsul aprobator prin „hashas“. hârâit. populaþia Marathi din vestul Indiei (aproximativ patruzeci de milioane de oameni) desemneazã prin onomatopee opt tipuri de râs. sunt intim conectate la culturã ºi pot servi la cunoaºterea valorilor sociale. Sub raportul semnificaþiei. râsul batjocoritor. clar. Dacã plescãitul (un fel de „þ“ accentuat ºi uneori prelungit) apare ca o constantã în vorbirea unora (trãdând . exagerarea. chicotit. fonf. „fâsfâs“. având ca rezultat o stare de bucurie spiritualã. o ameninþare. 3) Râsul „în I “.). ºuierat. 196-198). Rückle (1979/1999. Din punct de vedere sonor. piþigãiat. exprimând prin aceasta – cu o probabilitate acceptabilã – diferite stãri psihice ºi intenþii comportamentale. batjocura. gradul de tensiune nervoasã ºi intensitatea sunetului dau informaþii suplimentare asupra naturaleþii râsului. Râsul vulgar. „Haha“ exprimã bucuria ºi lipsa stresului. „Hihi“ (râs de „gâsculiþã“). exprimã o dozã de neîncredere. „hihi“. Vera F. reþinutã. nechezat. Este râsul primordial. hohotitor. gângav. sec. Diferitele feluri de a râde au nu numai semnificaþii. subþire. prezentând aceeaºi tipologie a sonoritãþii râsului. zglobiu. „haiahaia“. intens. 5) Râsul „în U“. adeseori involuntar. Directoarea Institutului German de Studii Cerebrale. „Hehe“ (râs behãit) exprimã dispreþul. 156-157). „Hoho“ este asociat cu uimirea ºi dispreþul. Manifestãri sonore fãrã conþinut verbal. 16) considerã cã zâmbetul ºi râsul. ca rezultate ale activitãþii cognitive ºi intelectuale de percepere ºi evaluare a stimulilor declanºatori ai umorului (incongruenþa. În cultura europeanã s-a constatat cã. gemetele. cristalin. dacã este zgomotos. zâmbetul ºi râsul. spart. uneori. sub acest titlu apar: plescãitul. Nu este contagios. precum ºi asupra conþinutului sãu“. încet. rãguºit. prelung. susþine cã „tipul de vocalã. semnale. am atras atenþia asupra valorii de comunicare a râsului ºi am subliniat cã. Birkenbihl atrage atenþia cã este dificil sã clasifici râsul ºi cã în interpretarea acestuia trebuie sã se þinã seama de situaþia concretã în care se gãsesc persoanele care râd.

Curând. ca o curiozitate. dat fiind rolul lor în organizarea vieþii gregare. Aristotel remarcase. se transmit ºi prin întuneric. s-a anunþat în presã cã „Un furnizor britanic de servicii Internet intenþioneazã sã lanseze pe piaþã un dispozitiv cu esenþe de parfum. ºtire preluatã de Evenimentul zilei.86 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura o anumitã lipsã a controlului în exprimarea verbalã). toate pãcãtuind prin ignorarea gândirii probabiliste ºi prin încãlcarea „axiomelor comunicãrii nonverbale“. 1990. au o mare eficienþã energeticã ºi o gamã de transmitere a informaþiilor considerabilã) ºi dezavantaje (lentoarea transmisiei. îndrãgostiþii îºi vor putea transmite e-mail-uri… parfumate. Tabelul 2. 20). agrementat cu multe oftaturi) nu-i atrag pe ceilalþi. Doamne!“ ºi cât de frecvent îl auzim.O. Semnalele chimice au avantaje (ocolesc obstacolele. care poate fi conectat la computer. existã multe observaþii necontrolate ºi mult mai multe speculaþii. împãrtãºind durerea astfel exprimatã. Caracteristicile paralingvistice ale emoþiilor (J.L. nu doar a unuia singur (Tabelul 2.R. etologii studiazã feromonii. Cât de nefericit sunã „Of. ºi încã unul dintre primele utilizate în evoluþia vieþii pe pãmânt. Birkenbihl (1979/1999. Un astfel de oftat nu poate fi decât sincer – cred cei mai mulþi dintre noi. În încheierea discuþiei despre vocalicã. p. gemetele ºi oftatul au fost interpretate – în psihanalizã.3). Încearcã „sã elimine simbolic acel ceva“ – este de pãrere Vera F. 1975/2003. atenuarea) (E. dar ºi în viaþa de zi cu zi – ca fiind semnul unei dureri profunde. Davitz (1964) posibilitatea diferenþierii emoþiilor prin luarea în calcul a unui ansamblu de semnale paralingvistice. Termenul de „feromoni“ a fost introdus în vocabularul ºtiinþelor biologice în 1959 . 63. Un motiv în plus sã ofteze! Dresul vocii. Knapp. Cei care ºi-au fãcut un obicei din a se vãita (pe un ton plângãreþ. Încã din Antichitate se cunoaºte rolul esenþial al mirosului în lumea animalã. nr. la fel ca o imprimantã“ (The Times. Olfactica: semnalele olfactive În primele luni ale anului 2004. 3649. 62) Emoþia Supãrarea Tristeþea Intensitatea Tare Redusã Nivelul Înalt Jos Timbrul Zgomotos Rãsunãtor Viteza Rapidã Lentã Inflexiunea Neregulatã În coborâre Ritmul Neregulat Neregulat Rostirea Rapidã Neclarã Dincolo de aceste date de cercetare ºtiinþificã.3. dupã M. supranumiþi ºi „socio-hormoni“. ªi ce miros este mai suav decât cel al iubitei? Mirosul este un semnal. 188-189). Wilson. atracþia fluturilor pentru anumite mirosuri. care prin combinare pot produce 60 de mirosuri diferite. 199). tuºesc ºi – de ce sã nu o spunem?! – râgâie „par sã se elibereze de ceva“. Cei care îºi dreg ritmic vocea. dimpotrivã. 1964. din 20/02/2004. În prezent. ilustrãm cu cercetarea lui J. îi îndepãrteazã. Dispozitivul are douãzeci de arome de bazã. ca ºi tuºitul (când nu are o explicaþie medicalã) oferã o anumitã informaþie despre interlocutori.R. dar abia la sfârºitul secolului al XIX-lea entomologul francez Jean Henri Fabre (1823–1915) a demonstrat cã la anumite specii de fluturi masculii sunt atraºi de mirosul emanat de femele. Davitz.

S. 1984). experimentele pe animale au arãtat cã eliminarea mirosului degradeazã comportamentul sexual al animalelor.H.Semne. în evoluþia speciilor. (1995) au condus la concluzia cã femeile preferã bãrbaþii în funcþie de MHC-ul lor: unor femei tinere li s-a cerut sã miroasã tricourile purtate 48 de ore de diferiþi bãrbaþi ºi sã evalueze care emanã mirosul cel mai plãcut. Cernoch ºi F. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 87 ºi denumeºte substanþele volatile ºi odorante secretate de animale. dacã nu au „prizã de contact olfactiv“. Porter ºi colaboratorii sãi (1981. 1981.H. au mai mulþi descendenþi. 352). Un ºoarece cu centrul olfactiv distrus devine incapabil sã identifice femelele. Lewis. De asemenea. grupare. Dacã în primele douãsprezece ore dupã ce îi nasc vacile nu-ºi miros viþeii. Aºadar. ºoareci.A. Se acceptã – pe baza cercetãrilor lui N. extirparea bulbului olfactiv compromite definitiv comportamentul sexual. Charles Darwin admitea cã. semnale. Identificaþi mai întâi la insecte. altul decât al lor. pentru identificarea partenerilor sexuali. permiþând comparaþii între comportamentul uman ºi comportamentele animalelor. Moore.D. Musculiþa Drosophila melanogaster îºi alege partenerul dupã miros. În experimentele pe care le-au desfãºurat.M. R. De altfel. fireºte. dat fiind faptul cã sistemul olfactiv este similar din punct de vedere anatomic ºi electrofiziologic la multe specii. masculii cei mai odorifici atrag mai multe femele ºi. Acceptarea pe baza prizei de contact olfactiv este totalã în primele minute dupã naºtere. Rogers.E. bãieþi sau fete. dar – fireºte – nu extrapolãri. 1985. îi resping. Feromonii sunt substanþe chimice care „servesc atât sistemului endocrin pentru dezvoltarea schimburilor în cadrul organismului (primer pheromones). Filsinger ºi R. apãrare. 112). Identificarea în structura geneticã a unei formaþii numitã major histocompatibility complex (MHC) a condus la supoziþia cã ºi oamenii folosesc feromonii ca semnal olfactiv pentru recunoaºterea similaritãþii genetice. în consecinþã. La albine. mamele au identificat cu precizie mirosul scutecelor . Dacã în acest rãstimp li se aduce un viþel nou-nãscut. o „semnãturã chimicã“ ºi un mecanism de recunoaºtere olfactivã a similaritãþii genetice (R. în proporþie de 30 la sutã dupã o orã.H. Porter. s-a descoperit cã ºi mamiferele secretã socio-hormoni. J. 1983) au descoperit cã mamele au capacitatea de a identifica mirosul maieului propriului copil (comparativ cu mirosul maieului altor copii) ºi chiar de a diferenþia mirosul lenjeriei de corp a copiilor lor. Fabes. 2003.J. mai ales. cât ºi pentru a provoca un rãspuns imediat din partea unui organism-þintã (relase pheromones)“ (E. Concluzia pare indubitabilã: comunicarea olfactivã intervine în alegerea partenerului de cuplu. Nicolaides (1974) – cã fiecare individ posedã un miros distinctiv. orientare în spaþiu ºi. albine) pentru recunoaºtere. McLaughlin. Wedekind et al. De altfel. de exemplu. în cadrul cãruia feromonii au un rol important. Porter ºi J. aplicabilitate în zootehnie. Experimentele realizate de C. Tendinþa a fost de a alege tricourile purtate de bãrbaþii care aveau MHC-ul diferit de propriul lor MHC (apud W. 1983). respectivul viþel este acceptat ca descendent propriu. dar sugereazã direcþii de studiu ºi în ceea ce priveºte comportamentul uman. La hamsteri. R. Astfel de cercetãri au. Experimentele din puericulturã au pus în evidenþã primordialitatea sensibilitãþii olfactive ºi la om: între copilul nou-nãscut ºi mamã se stabileºte pe aceastã bazã o legãturã biunivocã încã de la expulzarea fãtului (R. feromonii împiedicã dezvoltarea altor regine ºi declanºeazã dansul nupþial. s-a probat experimental cã sensibilitatea olfactivã intervine decisiv în ataºamentul femelei faþã de propriii pui. semnalele olfactive servesc multor specii de animale (furnici. de 10 la sutã dupã ºase ore ºi lipseºte complet dacã nou-nãscutul este prezentat dupã douãsprezece ore.

care au constatat cã . 1985. Este adevãrat cã în comunicarea interpersonalã adulþii se servesc într-o mai micã mãsurã de semnalele olfactive.88 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura nou-nãscuþilor. în timp ce femeilor le produce repulsie. Interesantã este ºi constatarea privind fluctuaþia sensibilitãþii olfactive diferenþiatã la bãrbaþi ºi femei: sensibilitatea olfactivã a femeilor este mai accentuatã dimineaþa decât seara. Russel. 352). ªi mai interesantã este constatarea cercetãtorului francez cã aceleaºi femei care respinseserã hotãrât mirosul de mosc au apreciat ca fiind „delicios“ parfumul în compoziþia cãruia moscul constituia ingredientul de bazã. chiar în condiþiile în care postpartum nu au avut decât puþin timp contact cu copiii lor nou-nãscuþi. Filsinger ºi Richard A. La douã zile dupã naºtere. sociologice ºi medicale de pânã acum. pentru cã nu s-au produs încã probe irefutabile în legãturã cu natura rãspunsului la stimulii olfactivi: sunt rãspunsuri înnãscute sau învãþate? Ce se poate spune este cã „relaþiile sociale se bazeazã în parte pe procesele fiziologice. reacþioneazã diferit faþã de mirosul de mosc: bãrbaþii îl considerã foarte agreabil. la mirosul oxadolidului). 1976). Filsinger ºi R. comparativ cu bãrbaþii? Rãspunsul este un „Da“ prudent. lãþimea de 250 m ºi adâncimea de 10 m a unei cantitãþi de numai 100 de grame de mosc.J. 354-356) invocã o serie de cercetãri care probeazã rolul comunicãrii olfactive (în particular. Fabes (1985. Sensibilitatea olfactivã a femeilor creºte în perioada ciclului menstrual. iar când împlinesc 4 ani doar 50 la sutã au o asemenea performanþã. comparativ cu cele vizuale ºi auditive. Hipersensibilitatea olfactivã creºte la femeile gravide. ceea ce corespunde dizolvãrii într-un bazin de apã cu lungimea de 1 km. Russell. fapt ce explicã accesele de vomã în timpul sarcinii. iar la vârsta de ºase sãptãmâni reuºita este deplinã (M. Experimentul la care ne-am referit pune în evidenþã fenomenul de culturalizare a sensibilitãþii olfactive. Erik E. Sensibilitatea olfactivã crescutã a femeilor nu este evidentã decât dupã pubertate ºi pânã la menopauzã. atingând pragul cel mai ridicat în momentul ovulaþiei. Cel puþin acestea sunt constatãrile experimentale comunicate de Marcel Guillot în 1965 la cel de-al IV-lea Simpozion mediteranean asupra sensibilitãþii olfactive.J. iar comunicarea chimicã prin miros nu poate fi ignoratã ca mecanism“ (E. copiii nu reuºesc o astfel de performanþã. Fabes.A. Alte cercetãri experimentale au evidenþiat cã nou-nãscuþii recunosc mirosul laptelui matern încã de la vârsta de o lunã (M. Spre aceastã concluzie converg cercetãrile psihologice. comparativ cu bãrbaþii. În 1952.J. oamenii sunt capabili de performanþe deosebite: mirosul de mosc (o substanþã secretatã de o specie de animale rumegãtoare din Asia ºi care are efecte în planul sexualitãþii) îl receptãm chiar într-o concentraþie care nu depãºeºte 0. 1976). Totuºi. care a constatat experimental acest lucru. Cowley ºi colaboratorilor sãi (1977). Legãtura olfactivã mamã-copil se diminueazã pe mãsura creºterii în vârstã a copilului: la vârsta de 2-3 ani recunosc mirosul matern aproximativ 70 la sutã dintre copii. Investigaþiile trebuie continuate. Montagner. dar dupã o sãptãmânã sau douã reuºesc destul de bine. Interesant este cã femeile. Au aceste date de cercetare vreo semnificaþie în comunicarea nonverbalã? Rãspunsul nu poate fi decât unul pozitiv. dar ridicã ºi întrebarea: este diferitã sensibilitatea olfactivã a femeilor. Primele investigaþii le datorãm lui J. Jacques Le Magnen a descoperit cã femeile sunt mai sensibile decât bãrbaþii numai la anumite substanþe odorifice (de exemplu.E. al feromonilor) în relaþiile sociale. în timp ce la bãrbaþi sensiblitatea olfactivã este maximã dupã-amiaza. Psihologul H.00004 miligrame pe litru. apreciazã cã mirosul are un rol hotãrâtor în legãtura afectivã dintre mamã ºi copil. Unii cercetãtori considerã chiar cã mirosul reprezintã un veritabil caracter sexual secundar.

cealaltã era o femeie tânãrã. 1982. Charles S. se substituie conþinutul obiectual al mirosului cu tonusul emoþional al senzaþiei olfactice. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 89 feromonii influenþeazã evaluarea persoanelor. altele nu (subiecþii de experiment nu cunoºteau aceastã stratagemã). J. în încercarea de a clasifica mirosurile. Aplicaþiile studiilor asupra sensibilitãþii olfactive ºi a rolului mirosurilor în viaþa socialã. existã o asemãnare subtilã între parfum ºi impresia pe care mi-o fac despre natura unei femei. atât cât ºtiu despre ele. În ceea ce le priveºte pe cele care folosesc parfumul de heliotrop.. „miros proaspãt“ sau „stãtut“ etc. foarte gãlãgioasã ºi foarte iritantã. „Lupta de duhori“ îºi are corespondent în expresia vulgarã: „În sãbii sã ne luptãm sau în ciorapi sã ne mirosim?!“ De fapt. În experimentul pe care l-au montat. deºi o serie de savanþi au contribuþii foarte semnificative (P. semnale. Dacã foloseºte parfumul de violete. Adesea. Osgood). sexului ºi contextului sociocultural concret.L. o grande dame. Subiecþii de experiment au fost rugaþi sã poarte mãºti chirurgicale în tip ce citesc respectivele CV-uri. inclusiv în comunicarea nonverbalã. o serie de fotografii de bãrbaþi. Dacã ea nu foloseºte nici unul. „miros înþepãtor“ sau „acru“. . subiecþii de experiment (bãrbaþi) evaluau candidatele mai negativ decât în condiþiile în care mãºtile chirurgicale nu erau impregnate cu substanþe mirositoare. Ele sunt oarecum dificil de realizat ºi pentru cã nu s-a reuºit pânã în prezent o clasificare adecvatã a mirosurilor. o psihosociologie a mirosurilor încã nu s-a scris. Kirk-Smith et al. De obicei. Luckman. ce duce mirosul secreþiilor glandulare spre adversar. M. Unele mãºti chirurgicale erau impregnate cu substanþe mirositoare care conþineau feromoni.. Hall. 385) descrie o spectaculoasã „luptã de duhori“ între doi masculi lemurieni cu coadã inelatã (despre care am amintit ºi în legãturã cu marcarea teritoriului). Nu ºtim bine ce înseamnã „miros plãcut“ sau „dezagreabil“. Când purtau mãºti chirurgicale impregnate cu androstenol (o substanþã din componenþa feromonilor). Dollard. cãsãtoritã. precum ºi puterea lor de a aduce în minte. confruntarea în perioada împerecherii. Neîndoios. pe o scalã cu 15 adjective bipolare („Diferenþiatorul semantic“ al lui Ch. care atinge apogeul în luna aprilie. Black ºi C. Berger ºi T.E. au cerut unor subiecþi de sex masculin sã citeascã ºi sã evalueze CV-urile unor ipotetice candidate pentru ocuparea unor posturi de muncã. fatã bãtrânã. miros frumos persoanele care nu miros deloc ºi miros ºi mai frumos persoanele care folosesc sãpunul. În legãturã cu aceasta. animale.T. femeile evaluau persoanele din fotografii (bãrbaþi sau femei) ca fiind mai sexy. flori ºi construcþii. Din pãcate. Wilson (1975/2003. Edward O. E. În mod ciudat însã. femei. 1967. 1984). calitãþi psiho-morale: Parfumul preferat al unei doamne mi se pare cã este oarecum în concordanþã cu fiinþa sa spiritualã. natura sa va fi lipsitã de parfum. va avea ea însãºi aceeaºi fineþe ºi delicateþe. debuteazã printr-o semnalizare chimicã facilitatã de fluturarea cozii. 274) a remarcat tendinþa mirosurilor de a se reprezenta pe ele însele. apa de colonie ºi parfumurile adecvate vârstei. ele semãnau. Una era o artistã. mai atractive. îmi este de ajuns. Flisinger et al. de franfipan etc. Când purtau mãºti odorificate. Peirce (1905/1990. nu uºor de trecut. prin asociaþie. Variabilitatea aprecierii mirosurilor de la o persoanã la alta ºi de la o culturã la alta ridicã un obstacol. (1978) au recurs la aceeaºi stratagemã a mãºtilor chirurgicale neimpregnate ºi impregnate cu substanþe mirositoare (androstenol). nu sunt deloc nesemnificative – aºa cum am vãzut. Efectul feromonilor asupra evaluãrii atractivitãþii fizice a persoanelor a fost pus în evidenþã ºi de alte studii (S. Biron. E. Subiecþii de experiment (bãrbaþi ºi femei) trebuiau sã evalueze. Am cunoscut douã femei care foloseau parfumul de trandafir. 1957. 1967.Semne.

exponenþii grupurilor defavorizate folosesc parfumuri ieftine. Watson. G.P. periajul dinþilor) ºi odorizarea (utilizarea loþiunilor ºi parfumurilor). În De civilitate morum puerilium (Despre buna creºtere a copiilor). Erasmus din Rotterdam afirma cã „nu este civilizat sã pretinzi unui tânãr sã-ºi reþinã vânturile. dat fiind faptul cã Homo sapiens sapiens este atât receptor. Ca ºi în cazul frumuseþii fizice (The beautiful is good). se pot adãuga altele: influenþeazã mirosurile stereotipizarea grupurilor etnice sau profesionale? Existã o „amintire flash“ a mirosurilor? Cum se explicã „haloul mirosurilor“? Dar manipularea comportamentalã prin utilizarea parfumurilor? Ce forme a luat. 1935. intermediarii peþesc o fatã. Watson (1972). Hall (1969. Gale P. Ideea discriminãrii sociale pe bazã de miros a fost reluatã de sociologii americani Gale P. de clasã ºi sexualã. gargara cu apã de gurã. formulate de Gale P. conflictul deodorizarea/odorizarea corpului uman? Meritã sã se dea un rãspuns ºtiinþific acestor întrebãri. 119. De ce – aºa cum observa antropologul Edward T. apud G. sub aparenþa de urbanitate. ventris flatum retineat. Largey ºi David R. pentru nimic în lume cu contactul direct cu cei care miros a sudoarea muncii cinstite“ (apud S. muncitorilor. se poate îmbolnãvi“ (apud N.P. 2003. uneori. se parfumeazã oamenii? Au relevanþã socialã utilizarea substanþelor mirositoare utilizate în desfãºurarea serviciului religios?“ (G. Managementul impresiei prin mirosuri se bazeazã pe acest stereotip. 1021). de exemplu. Unele lucruri se cunosc. Aceastã regulã opereazã ºi în legãturã cu olfacþia. Simmel. Watson. Largey ºi D. cãci. Watson. Largey ºi D. publicatã în 1530. mirosurile genereazã un halou: Who smells good is good (Cine miroase bine este bun). 1939/2002. cât ºi producãtor de mirosuri. negrilor sau evreilor ºi. . 177). iar utilizarea parfumurilor este strâns legatã de prezentarea ºi manipularea acestor identificãri“. Largey ºi David R. 1022) – atunci când.R. dând rãspunsuri la întrebãri precum: „Ce efecte au diferenþele culturale ºi de stil de viaþã asupra percepþiei ºi generãrii mirosurilor? Ce mentalitãþi sociale sunt atribuite percepþiilor ºi generãrii acestor mirosuri? Ce funcþii sociale au mirosurile? Mai specific: de ce negrii ºi persoanele din clasele de jos sunt stereotipizate ca fiind «urât mirositoare»? Cum este utilizat mirosul urât pentru justificarea respingerii interacþiunilor? Care este semnificaþia socialã a tabuului flatulaþiilor? Care este dinamica manipulãrii mirosurilor? Pentru ce.90 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura O. al romilor. La aceste întrebãri provocatoare intelectual.R. Dungaciu. adãugãm noi. Watson (1972. în lumea arabã. Mi se pare sagace observaþia celor doi profesori americani cã utilizãm practicile deodorizare/odorizare pentru a respinge stigmatizãrile sociale (apartenenþa la grupurile sociale considerate inferioare) ºi cã. 1972. tratând în profunzime cele douã practici. iar cei ai clasei de mijloc apeleazã la parfumuri fine pentru a lãsa impresia cã fac parte din categoria persoanelor cu status social superior. 1028)). Elias. Filosoful ºi sociologul german Georg Simmel credea cã „mulþi dintre cei care ar fi dispuºi la eforturi ºi sacrificii importante în folosul claselor defavorizate nu se împacã. de-a lungul timpului. actorii sociali au la dispoziþie douã practici fundamentale: deodorizarea (spãlarea cu sãpun. adesea o miros ºi o resping dacã nu „miroase dulce“? Este posibil sã afli dupã miros dacã o tânãrã este virginã sau nu – aºa cum comenta Havelock Ellis (1928)? Tabuul „vânturilor urât mirositoare“ s-a împãmântenit târziu. observã cã „identitatea olfactivã este asociatã cu identificarea rasialã. care au pus în evidenþã cã prejudecãþile sociale ºi rasiale au ca falsã justificare „mirosul urât“ al þãranilor. Kineberg. 124). Procesul civilizãrii urmeazã regula: „Faptele ce nu demult erau permise sunt interzise astãzi“ – conchide Norbert Elias (1939/2002. 1972. 1908) la cristalizarea acestui domeniu al cunoaºterii. Largey ºi David R. altele rãmân sã fie studiate. însã. Pentru a mirosi social acceptabil. 116).

La romani. ore. timpul policronic se caracterizeazã prin efectuarea mai multor activitãþi deodatã ºi printr-o implicare mai puternicã a oamenilor în aceste activitãþi. „este mãsurabil. ajuns stãpânul lumii dupã ce ºi-a detronat tatãl. În 1355. când se elaboreazã ideologia lumii moderne. Munteanu ºi L. Sunt memorabile cuvintele lui Seneca: Tempus nos avidum devorat et chaos („Pe noi ne înghite timpul cel lacom ºi neantul“). Analizând profunzimile Evului Mediu occidental. Progresul hotãrâtor cãtre orele precise îl constituie. sub presiunea alunecãrii structurilor ºi practicilor economice“ (Le Goff. Poseidon). Înþelegerea diferenþei dintre timpul monocronic ºi timpul policronic este esenþialã“. dar ºi discontinuu. ritmului biologic). 1978/1986. / Omnia destruitis… („Timpule. Rhea. 102) sã povesteascã: „Orologiile acestea ce se înalþã pretutindeni în faþa clopotniþelor bisericilor semnificã marea revoluþie a miºcãrii comunale în ordinea timpului“.Semne. secunde. ceea ce înseamnã cu mâna. locuitorii din Aire-sur-la-Lys primeau autorizaþie sã construiascã un turn ale cãrui clopote sã anunþe începerea muncii în postãvãrii ºi a tranzacþiilor comerciale. tras. invidiosa vetustas. timpul începe sã aibã preþ. afectat de accelerãri sau de încetiniri“ (idem. 1996. dupã cum la Atena se organizau Croniile. are o direcþie ºi un sens. chronos. temându-se sã nu fie la rândul lui detronat. Munteanu. este liniar. „cronometru“ etc. pãrintele tuturor zeilor ºi al oamenilor. Pentru negustori. Cronos. tuque. prin ºiretlicul soþiei sale. nu prezintã nici o inovaþie tehnicã. unul dintre copii a scãpat (Regina Mater i-a dat lui Cronos sã înghitã în locul nou-nãscutului o piatrã învelitã în scutece). ritmat de slujbele religioase. Timpul se laicizeazã ºi se raþionalizeazã. într-un text despre timpul muncii: „De fapt. „cronometrie“. tangibil ºi divizibil în pãrþi din ce în ce mai mici ºi mai precise (ani. sutimi ºi miimi de secundã). structurarea ºi utilizarea lui) – conþine particula „crono“ (gr. de frânghii. 306). devorator al lucrurilor. luni. Hall (1959) pentru a desemna studiul funcþiei de comunicare a timpului (perceperea. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 91 Cronemica: percepþia ºi semnificaþia utilizãrii timpului Etimologic. inventarea ºi rãspândirea orologiului . sãptãmâni. Edward T. personificarea cerului. Hestia. ºi tu invidioasã trecere a vremii. fãrã îndoialã. ca ºi versurile lui Ovidiu: Tempus. tãiat de opriri. evident. clopotul muncii. Timpul clopotelor este luat de timpul orologiilor. în cinstea cãruia se organizau Saturnaliile. 93). 104). toate le nimiciþi…“ (apud E. cel mai tânãr dintre titani. Cronos era Saturn. chiar mecanizat.-G. el relevã distanþa parcursã. Spre deosebire de acesta. Hades. Hera. Hall (1988. semnale. de clopotele care le anunþã. este un timp teologic: începe cu Dumnezeu. Activitatea meseriaºilor ºi a negustorilor impune mãsurarea mai exactã a timpului. 142) considerã cã „Timpul constituie una dintre bazele pe care se sprijinã orice culturã ºi în jurul cãreia se structureazã toate activitãþile. Dar sã-l lãsãm pe Jacques Le Goff (1978/1986a. edax rerum. Timpul bisericii. Istoricul francez Jacques Le Goff atrãgea atenþia cã „timpul liniar“ (specific economiei industriale) coexistã cu „timpul circular“ (asociat ciclurilor naturii. Astfel a fost salvat Zeus. marele istoric francez vorbeºte despre conflictul dintre „timpul bisericii“ ºi „timpul negustorului“ ca despre „unul dintre evenimentele majore ale istoriei mentale a acestor veacuri. ca ºi termenii „cronografie“. În mitologia greacã. zile. ªi mai departe. îºi devora copiii de îndatã ce se nãºteau (pe Demeter. Timpul monocronic este interpretat ca fiind liniar. termenul de „cronemicã“ (chronemics) – invenþie lingvisticã propusã de Edward T. referitor la timp). Legenda spune cã. de momente moarte. minute. tinde cãtre Dumnezeu.

modulul misiunii Apollo 11 nu mai dispunea decât de o cantitate de combustibil pentru încã zece secunde de zbor. sã explici ce s-a întâmplat sau sã inventezi un motiv plauzibil cât mai credibil cu putinþã. poate indica lipsa de importanþã pe care o acorzi întâlnirii. scuzându-se: „Am fost sunat de la minister. a douãzeci ºi patra parte a zilei. a cãror arie geograficã este tocmai cea a marilor zone urbane: Italia de Nord. Desfãºurarea relaþiilor interpersonale depinde într-o mare mãsurã de punctualitatea partenerilor. A te lãsa aºteptatã sau – de ce nu?! – aºteptat poate fi un truc pentru a te face ºi mai mult dorit. Secretara l-a anunþat cã rectorul îl roagã sã nu se supere cã va fi nevoit sã mai aºtepte puþin. Buller ºi W. În schimb. ora în sens matematic. Germania“ (Le Goff (1978/1986b. În The Silent Language.92 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura mecanic. În situaþii oficiale nu ai voie sã întârzii nici cinci minute. „A fi la timp“ depinde de contextul situaþional concret. Pentru a deveni Homo faber. La 10 punct a sunat telefonul. 125). de exemplu – este aproape obligatoriu. În culturile monocrone. cel puþin în cultura noastrã. 128) apreciazã cã „timpul tehnic este mai puþin relevant pentru codul cronemic“. timpul formal (modul tradiþional în care este în mod conºtient privit timpul) ºi. a depãºi cu 15-30 de minute ora fixatã pentru o întâlnire – o vizitã la domiciliul unui coleg. Nu acelaºi lucru se poate spune ºi despre culturile policrone din Africa sau din America de Sud. a întârzia cinci minute impune sã-þi ceri scuze. Timpul tehnic. timpul informal (regulile ºi expectaþiile legate de percepþia ºi utilizarea timpului. timpul formal ºi timpul informal. Punctualitatea reprezintã unul dintre cele mai importante elemente din sistemul timpului informal. În momentul aselenizãrii. „Am sosit exact la ora fixatã!“ nu bucurã niciodatã gazda. Hall susþine cã în orice culturã se pot distinge trei sisteme temporale distincte: timpul tehnic. În unele situaþii. „Nu a venit tramvaiul!“ sau „Nu am gãsit taxi!“ sunt scuze care nu mai prind. În alte situaþii. a sistemului roþii cu dinþi. Anglia meridionalã. dar poate fi ºi un semn al incapacitãþii persoanei în cauzã de a organiza activitãþile. În America Latinã a întârzia la o ºedinþã sau la orele de curs nu reprezintã ceva negativ. care promoveazã. Se spune despre americani cã sunt întrecuþi numai de nemþi ºi de suedezi în ceea ce priveºte orientarea activitãþilor în funcþie de timp. În realitate. Flandra. iar al doilea sfert de veac al secolului al XIV-lea îl vede aplicat în orologiile urbane. mãsurat uneori cu o precizie uluitoare – zborurile cosmice sunt un bun exemplu –. ca sã nu mai vorbim de lipsa bunului simþ. punctualitatea este înalt valorizatã. Mi-a povestit un coleg cã la angajare a fost chemat de rectorul instituþiei de învãþãmânt superior sã se prezinte la ora 10 a. pe care le-am învãþat în cursul socializãrii ºi de care nu ne dãm totdeauna seama) furnizeazã o serie de informaþii despre tipul ºi nivelul socializãrii. aratã gradul de dezvoltare al ºtiinþei ºi tehnicii la un moment dat. Dar chiar dacã nu mã suna nimeni. Judee K. despre stima de sine sau despre atitudinea faþã de ceilalþi. iar nu dupã timpul personal sau subiectiv. chiar dacã reprezintã cauza realã a întârzierii. Gill Woodall (1989/1996. Catalonia. în sfârºit. Edward T. Cu cinci minute înainte era deja în anticamerã. „mãsurat cu ceasul“ (clock time). cu siguranþã. precum America de Nord ºi Europa. Dezvoltarea societãþilor umane ºi mai ales mcdonaldizarea presupun ghidarea activitãþilor din ce în ce mai mult dupã timpul obiectiv. secolul al XIV-lea. strãmoºii noºtri au trebuit sã ajungã Homo metricus. Principiul acestei invenþii este însuºit la sfârºitul secolului al XIII-lea. s-a împãmântenit expresia „punctualitate nemþeascã“. Colegul nostru se gândea cã va aºtepta în continuare zeci ºi zeci de minute. mai ales. Burgoon. Cel ce depãºeºte aceastã etapã esenþialã este.m. David B. La noi. Franþa septentrionalã. dupã circa cinci minute uºa cabinetului se deschide ºi rectorul îºi invitã noul angajat. A trebuit sã rãspund. tot nu vã .

Când a întrebat dacã mai are mult de aºteptat.Semne. Johnes. dar ºi capacitatea tehnicã de a-l mãsura cu exactitate. rãspunsul lui Truman a fost sec: încã 45 de minute! ªi a ºi explicat: „Când eram tânãr senator de Missouri. uitând cã suntem trecãtori prin viaþã ºi prin funcþii. ªi o lipsã crasã de politeþe. nu opereazã atât de drastic. a-i þine la uºã pe subordonaþi face deliciul ºefilor. Relaþiile interpersonale au de suferit ºi atunci când modelele culturale de utilizare a timpului sunt disimilare: o persoanã adoptã modelul „timpului precis“ (displaced-point time pattern). doar time is money. 342) Deviaþii exprimate în minute Japonia SUA Taiwan Marea Britanie Italia Indonezia 0. 1996/1998. 56 0. Levine ºi E. punctualitatea are alþi parametri – dupã cum raporteazã R. Exactitatea ceasurilor în diferite þãri (dupã G. Uneori. dar ºi dupã performanþele în mãsurarea timpului. prima persoanã se prezintã exact la ora fixatã pentru întâlnire în oraº. care considerã timpul mai lax. conotaþia omului de succes este de a întârzia (apud G. 1996/1998. dupã mersul soarelui pe bolta cereascã etc. 19 1. Wolff au prezentat în revista Psychology Today (1985. De asemenea. cealaltã. Jurnalistul a fost lãsat sã aºtepte mai mult de 45 de minute. R. Tabelul 2. 28. 342). semnale. Aºa îºi exprimã aceºtia importanþa. Într-o asemenea situaþie. Pentru un om de afaceri din SUA. cea de-a doua. 90 1. Numerele mai mici aratã ceasuri mai exacte Se observã cu uºurinþã cã japonezii au. a fi la timp la o întâlnire prestabilitã are conotaþia „omului de succes“. preºedintele Statelor Unite ale Americii la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. ªefii care îºi bat joc de timpul altora ar trebui sã-ºi aminteascã mereu povestea cu Harry Truman. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 93 primeam la ora fixatã. 25 Notã. 50 3. Cele spuse sunt valabile. de exemplu în Brazilia. 35) rezultatele unei investigaþii care aratã diferenþele culturale în ceea ce priveºte importanþa acordatã mãsurãrii timpului în diferite societãþi. Inutil sã mai spunem cã interviul de angajare s-a soldat cu încadrarea în institut a colegului nostru. nici mai puþin decât o hoþie. 20 1. Se pare cã cei doi universitari adoptaserã acelaºi model cultural (displaced-point time pattern). în cea mai mare mãsurã. La scurt timp dupã ce devenise preºedinte. A lua din timpul altora este nici mai mult. Levine et al. În mediul rural tradiþional. mãsurarea timpului dupã elemente naturale. Johnes. pentru cultura europeanã ºi pentru populaþia urbanã. a acceptat sã dea un interviu unui jurnalist reputat. în unele culturi. Punctualitatea trebuie evaluatã ºi dupã modelul cultural. Aþi fi putut sã credeþi cã un rector nu are nimic de fãcut…“. . Ar fi bine venitã o investigaþie privind exactitatea ceasurilor publice din Bucureºti. modelul „timpului imprecis“ (diffused-point time pattern). sentimentul valorii timpului.4. mai ales cã rectorul a dispus sã i se acorde ca salariu „maximum din ceea ce este legal“. acest jurnalist m-a fãcut sã-l aºtept o orã ºi jumãtate“. care îºi aminteºte cu plãcere de acel episod.4). apare dupã 20-30 de minute. (1980). în general. luând ca indicator exactitatea ceasurilor (Tabelul 2. în Brazilia.

înseamnã bani! Dar – aºa cum remarca N. Dupã zece minute de aºteptare. Sullivan. În studiile sociologice consacrate „bugetelor de timp“ se face distincþie între „timpul ºtiinþific“ (determinat matematic) ºi „timpul social“. Doob. sã vã mai spun o poveste. crezând cã. Prezenþa la cursuri era obligatorie. Când cele cinci minute au trecut. ne enervãm pentru cele câteva secunde pierdute. mãsurat în secunde. Ce o fi fost în capul ei? Probabil. Paolucci în lucrarea Tempi postmoderni (1993) – „nu poþi sã schimbi în întregime timpul în bani“ (apud J. Timpul mãsurat în funcþie de activitãþi este specific epocii preindustriale. În anii studenþiei. E. Aºteptarea se subordoneazã modelelor culturale de utilizare a timpului (L.P. La noi. clujanca s-a ridicat din bancã ºi ne-a întrebat: „Ce facem.94 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Strâns legat de punctualitate. aveam un profesor care obiºnuia sã întârzie cam mult la ore. a venit profesorul. colega nou-venitã a sãrit în picioare ºi… dusã a fost.W. Cuvinte-cheie Artefactele Cronemica Culturã de contact Culturã de noncontact Distanþa intimã Distanþa personalã Distanþa publicã Distanþa socialã Expresiile faciale Faþã neotenicã Haptica Intonaþia Kinezica Moda Oculezica Paralimbajul Proxemica Râsul Semnalele olfactive Spaþiul sociofug Spaþiul sociopet Teritoriul Timbrul vocii Timp monocronic Timp policronic Vestimentaþia Vocalica Vocea Zâmbetul . de „zi-luminã“ sau de „zi-muncã“. Abordarea sociologicã a utilizãrii timpului relevã lucruri foarte interesante. 71). Venim la garã în mod obiºnuit cu 15 minute înainte ca trenul sã tragã la peron – ºi considerãm acest lucru firesc –. La un moment dat. timpul de aºteptare transmite un semnal cronemic puternic. uºa s-a deschis brusc ºi noi. ne-am ridicat sã-l salutãm. 1998. Thompson (1965) a descris douã tipuri de timp: „timpul mãsurat dupã activitãþi“ ºi „timpul mãsurat dupã ceas“ („task“-and-„clock“-oriented notation of time). Referitor la timpul de aºteptare. în zonele rurale se vorbeºte ºi azi de „lucru cu ziua“. în sfârºit. un displaced-point time pattern. Este definitoriu pentru revoluþia industrialã. când aºteptãm liftul. pozitive sau negative. 10 sau 12 ore. Din aceastã perspectivã. care nu strãlucea decât prin drãgãlãºenie. care implicã anumite trãiri emoþionale. „Periuþelor!“ – ne-a apostrofat noua noastrã colegã. fiind – dupã autorul citat – mai apropiat de om ca înþelegere (humanely comprehensible). Timpul mãsurat cu ceasul presupune o dihotomie clarã între muncã ºi timpul liber. trântind uºa în urma ei. dar ni se pare o veºnicie rãstimpul de încãrcare a programului la computerul personal. Când ne aºteptãm iubita/iubitul. În grupa noastrã tocmai se transferase de la Universitatea din Cluj o studentã. Gershuny ºi O. 1971) ºi are o încãrcãturã subiectivã puternicã. nu plecãm?!“ Cu greu am convins-o sã mai aºteptãm încã cinci minute. Noi am rãmas în aºteptare. fãrã a se preciza dacã este vorba de 8. timpul zboarã.

În ce constã „paradoxul modei“? Descrieþi stilul dv. Ce semnificaþie au cele patru tipuri de distanþe stabilite de Edward T. Hall? În ce cazuri zâmbetul este o obligaþie profesionalã? Zâmbesc mai mult femeile decât bãrbaþii? De ce? Care sunt funcþiile hainelor? Arãtaþi cum funcþioneazã simbolismul culorilor hainelor pe care le purtãm.Semne. Ce relaþie existã între statusul social ºi atingeri (contact cutanat)? Prin ce se caracterizeazã feþele neotenice? Ce caraceteristici ale vocii intervin în comunicarea nonverbalã? Arãtaþi cum influenþeazã mirosul spaþiul de interacþiune a persoanelor. semnale. Birdwhistell. coduri ºi canale în comunicarea nonverbalã 95 Probleme recapitulative Care este sistemul conceptual al kinezicii? Descrieþi miºcarea ochilor spre dreapta ºi gura deschisã folosind sistemul de pictograme propus de Ray L. de a strânge mâna persoanelor cunoscute cu care vã întâlniþi. Care este deosebirea dintre timpul monocronic ºi timpul policronic? .

.

În acest capitol vom discuta despre relaþia dintre constituþia fizicã ºi personalitate. […] Glasul Cel stins ºi talia piticã nu pot Iubire sã inspire. chiar dacã asupra acestei „materii prime a personalitãþii“ mai putem interveni într-o micã mãsurã prin dietã. dar ºi despre stereotipurile sociale care stau la baza „prejudecãþilor corporale“. Mersul Sau statul ei sunt una. Mersul oare Îi e mãreþ? […] SOLUL Mi s-a pãrut cã se târeºte. Statuie. ce culoare are pãru-i? SOLUL E castaniu. femeile sunt proaste. . CLEOPATRA Chipul Când au rotund. exerciþii fizice. Nu aratã Decât un trup neînsufleþit.Septimiu Chelcea ºi Adina Chelcea Capitolul 3 Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale Sã ne fie îngãduit sã începem discuþia despre mesajele corpului uman reproducând un fragment din Antoniu ºi Cleopatra de William Shakespeare (Actul III. Constituþia corporalã ne este datã de la naºtere. Dar. CLEOPATRA Nu va putea atuncea s-o iubeascã. ºi fruntea-i este micã. ªi nu fiinþã vie pare. stãpânã. CLEOPATRA Dar glasu-i auziºi? Vorbeºte tare? Vorbeºte stins? SOLUL Vorbeºte stins. CLEOPATRA Dar faþa-i este lungã? E rotundã? SOLUL Rotundã e din cale-afarã. […] Ce vârstã-i dai? SOLUL Treizeci de ani a depãºit. CLEOPATRA E tot atât de-naltã ca ºi mine? SOLUL Mai scundã e. CLEOPATRA […] Fiinþa-aceea nu-i deosebitã. CLEOPATRA […] Nu e Nimic în ea în stare sã atragã. scena 3). spune-mi. stil de viaþã sau artefacte. desigur. luminãþia-voastrã.

foarte rãspânditã în Antichitatea timpurie. Interesant ni se pare . probabil. Allport (1961/1981. coleric. Teoria temperamentelor umorale. care se manifestã în capacitatea de acþiune ºi de rezistenþã a þesutului neuronal ºi care are la bazã. marile ansambluri umane. flegmatic) s-a pãstrat. Tipuri de activitate nervoasã superioarã Tipuri Sangvin Melancolic Coleric Flegmatic Caracteristici ale activitãþii nervoase superioare Puternic. apã (rece ºi umed). inert Paul Popescu-Neveanu (1978. 69) numea „materia primã a personalitãþii“ – ºi trãsãturile psihologice ale oamenilor existã un „raport de determinare lateralizat“. nici un specialist nu contestã cã între corp – ceea ce Gordon W. dar denumirea tipurilor (sangvin.). coleric ºi flegmatic dupã predominanþa în organismul uman a uneia dintre umori (hormones): sânge. bilã galbenã ºi flegmã. melancolic. având la bazã viteza variabilã a dezagregãrii «substanþei funcþionale» din neuron. constând din distribuþia egalã sau inegalã a forþei (dupã cercetãrile noastre) ºi a mobilitãþii între cele douã procese nervoase fundamentale“. capacitatea neuronului de a înmagazina ºi utiliza o cantitate mai mare sau mai micã de «substanþã funcþionalã».1.e. foc (cald ºi uscat).) a descris „tipurile temperamentale“ sangvin. neechilibrat. este pusã în discuþie de ºtiinþa modernã. potrivit cãruia natura este compusã din patru elemente necreate. excitabil Puternic.e. care a identificat nouã tipuri temperamentale. Hipocrat din Kos (460–375 î. se întrerup sau se înlocuiesc una pe alta excitaþia ºi inhibiþia. s-au elaborat diferite tipologii biologice ºi observaþiile privind corespondenþa dintre o anumitã constituþie fizicã ºi caracteristicile normale sau patologice ale persoanei s-au nuanþat. 3) echilibrul proceselor nervoase.m. pe alþii cã sunt melancolici º.d.98 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Somatotipologia Legãtura dintre constituþia corporalã ºi trãsãturile psihologice ale persoanei a fost stabilitã încã din Antichitate. manifestatã în rapiditatea cu care apar.n). bilã neagrã. mobil Slab Puternic. 753) arãta cã tipurile generale de activitate nervoasã superioarã descoperite de Ivan Petrovici Pavlov „au fost stabilite luându-se drept criteriu urmãtoarele însuºiri ale proceselor nervoase fundamentale (excitaþia ºi inhibiþia): 1) forþa proceselor nervoase.a. indestructibile ºi imuabile: aer (cald ºi umed). Deºi nu existã tipuri temperamentale pure (aproximativ 60 la sutã dintre noi aparþinem unor tipuri intermediare ºi mixte). În timp. pãmânt (rece ºi uscat).e.n. echilibrat. în sensul cã influenþa predominantã vine dinspre biologie spre psihologie ºi doar într-o micã mãsurã ºi foarte lent dinspre factorii psiho-socio-culturali spre prezenþa fizicã a oamenilor. 2) mobilitatea proceselor nervoase. echilibrat. popoarele ºi grupurile de popoare. Tabelul 3. melancolic. Amestecul acestor umori ar asigura starea de sãnãtate. la nivelul limbajului de zi cu zi îi caracterizãm cu foarte multã uºurinþã pe unii cã sunt flegmatici. Concepþia pãrintelui medicinei se bazeazã pe sistemul filosofic al lui Empedocle (490–430 î. Avem în vedere colectivitãþile umane numeroase. caracterizând – aºa cum a demonstrat savantul rus Ivan Petrovici Pavlov (1849–1936). preluatã ºi dezvoltatã de medicul grec Galenus (130–200 î.1). laureat al Premilului Nobel pentru medicinã (1904) – tipurile de activitate nervoasã superioarã (Tabelul 3. Astãzi.n.

4) „tipul cerebral“. Nu este nimic rãu. 25). 53) 1 2 3 4 rezultatul unui experiment relatat de Gordon W. în ceea ce priveºte constituþia fizicã. în ceea ce priveºte caracteristicile psihologice. Experimentul invocat de noi aratã cã percepþia celorlalþi se bazeazã pe stereotipurile pe care le dobândim prin observarea celorlalþi. 3) „tipul muscular“. care se particularizeazã prin statura mãruntã. 1961/1981. 3) flegmatic. Reprezentãrile fiziognomice ale celor patru temperamente: 1) melancolic. caracterizat prin energie ºi vitalitate.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 99 Fig 3. Fãrã a cunoaºte aceastã tipologie. în primele decenii ale secolului trecut. ca un triunghi cu vârful în jos ºi. cele colerice sunt plasate în anticamera criminalitãþii etc. asociate acestor caracteristici fizice. 2) „tipul respirator“. Allport (1961/1981.1. În Franþa. precum Vincent Sigaud (1912). Tissot (1935). chiar dacã nu ne dãm seama ce indicii am luat în consideraþie când am apreciat cã cineva aparþine unui tip temperamental sau altuia. având corpul ºi capul ca o parã. sunt incapabile de performanþã. înclinaþia spre speculaþii abstracte ºi spre utopii (vezi Descamps. 1989/1993. Rãu este când stereotipul se transformã în prejudecatã: persoanele sangvine sunt superioare. mulþi dintre noi sunt dispuºi sã foloseascã etichete de genul „Popescu este un tip intelectual. faþa de mari dimensiuni. identificând patru tipuri umane: 1) „tipul digestiv“. au legat caracteristicile psiho-morale de unul sau altul dintre marile sisteme fiziologice. Se fac astfel suprageneralizãri .1). 2) coleric. detectabil prin forma dreptunghiularã a capului ºi corpului ºi prin firea placidã ºi conciliantã. ca un triunghi cu baza pe umeri. cele melancolice nu au valoare socialã. o serie de medici. cu trunchi bine dezvoltat. 52): peste 80 la sutã dintre subiecþii testaþi au recunoscut reprezentãrile celor patru tipuri temperamentale (Figura 3. 4) sangvin (dupã Allport. Georgescu un digestiv“ etc. Marc Auliffe (1922) ºi F. ºi o fire jovialã.

atât în sens bun cât ºi în sens rãu. Deosebit de sensibile. Se exprimã mai bine oral decât în scris. tipul introvertit nu se orienteazã cu precãdere dupã obiect. tinde spre agresivitate ºi îºi pierde uºor stãpânirea de sine ºi controlul sentimentelor. prin orientarea cãtre sine. care „ar putea reprezenta tipul de gândire extravertitã normal. La polul opus. Tipologia lui Carl Gustav Jung a fost dezvoltatã de psihologul englez de origine germanã Hans Jürgen Eysenck (1916–1997). devotamentul pasionat. iar persoanele de tip constituþional leptosom (gr. cãldura sufleteascã. 17). care s-a bucurat de succes. schizotimicii reprezintã puritatea. dupã cum se raporteazã la mediul înconjurãtor. Ciclotimicii au o gândire concretã. Între cele douã extreme (cicloid – schizoid) se aflã tipul temperamental intermediar. evitã singurãtatea. simt ºi acþioneazã sau. al doilea evocã factorul subiectiv. Extravertitul este o persoanã orientatã spre lumea exterioarã. senzaþia de bunã dispoziþie îi recomandã pe ciclotimici în relaþiile interpersonale. Sunt sugestionabili ºi uºor de convins. introvertiþi. cautã iniþiativa ºi în grup îºi asumã rolul de conducãtor. este optimist. Psihiatrul german Ernest Kretschmer (1888–1964) a publicat în 1921 lucrarea Structura corpului ºi a caracterului. extravertiþi. persoanele . Chiar dacã tipologia lui Ernest Kretschmer a rãmas doar ca moment în evoluþia încercãrilor de stabilire a somatotipurilor. Psihiatrul elveþian Carl Gustav Jung (1875–1961) a clasificat oamenii. rezervate faþã de alþii.100 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura care ne ajutã sã ne orientãm în hãþiºul relaþiilor interpersonale. este gata de ripostã. schizotimicii s-ar caracteriza prin originalitate. Ernest Kretschmer a stabilit cã persoanele picnice (gr. iubeºte viaþa plinã de neprevãzut. într-un cuvânt. Din punct de vedere psiho-moral. Spre deosebire de tipul extravertit. Pentru exemplificare. Din punct de vedere caracterial. Dacã luãm un Cuvier ºi i-l opunem pe Nietzsche. având o slabã distribuþie a atenþiei. Pe baza observaþiilor clinice. ca tip de gândire introvertitã normal. altruismul nelimitat. Înfruntã riscul. gras) au temperament cicloid. ci la un conþinut subiectiv“ – spune Carl Gustav Jung (1921/1994. Dupã cum primul evocã faptele. 1921/1994. aºadar. Persoanele introvertite sunt contemplative.G. în timp ce Kant se opreºte asupra criticii cunoaºterii în genere. Schizotimicii devin mai degrabã scriitori originali decât oratori strãluciþi. înclinaþie spre analize abstracte ºi sistematizãri riguroase. dar nu ne oferã în nici un caz o bazã solidã pentru cunoaºterea ºtiinþificã a personalitãþii. sunt extraverþi“ (C. sentimentul cã „ai pe cine te baza“. ciclotimicii ar fi „oameni dintr-o bucatã“. bogatã în imagini plastice. este uimitoare asemãnarea cu tipologia propusã de Carl Gustav Jung. Dupã psihiatrul elveþian. liniºtite. în sensul cã ciclotimicii sunt. acþioneazã rapid. spontani. facem contrastul ºi mai puternic“ (idem. trãiesc conformându-se nemijlocit condiþiilor obiective ºi cerinþelor acestora. generozitatea. psihiatrul elveþian se referã la Charles Darwin. leptosom. Altruismul. iar schizotimicii. „Gândirea introvertitã se orienteazã în primul rând dupã factorul subiectiv […]. la care a adãugat. fiind foarte buni povestitori. introvertitul se caracterizeazã prin centrarea asupra lui însuºi. în douã tipuri generale. Nu duce. corp subþire) au temperament schizoid. extravertit ºi introvertit. Immanuel Kant ar putea fi desemnat ca tip opus. „cei care gândesc. fireºte. spontaneitatea contactelor umane. Extravertitul tipic simte nevoia comunicãrii cu ceilalþi. de la experienþa concretã înapoi la lucrurile obiective. ci dupã factorii subiectivi. În opoziþie cu el. este agreat de ceilalþi. Jung. cu o structurã anatomo-morfologicã atleticã. 83). un tip intermediar. în cele mai multe cazuri. abnegaþia desãvârºitã. Darwin se avântã spre vaste întinderi ale realitãþii faptice obiective. Au atenþia larg distributivã. dar incapabili sã efectueze concomitent mai multe activitãþi. 71). are mulþi prieteni. pyknos. de regulã.

instinctiv. În plus. Sheldon a observat cã unii bãrbaþi prezintã asemãnãri Tabelul 3. de la Universitatea Columbia. oasele ºi muºchii puþin dezvoltaþi (asemãnãtor picnicului din tipologia lui Ernest Kretschmer). gândire introvertitã. Reacþii rapide. curaj. dominator. agorafobie ºi sociofobie. Gordon W. de profesie medic. Sheldon.2). constituþie corporalã „rotunjitã“. Extremitãþi lungi. Allport (1961/1981. atracþie pentru risc. mezomorf ºi ectomorf care pot fi identificate la una ºi aceeaºi persoanã. nevoie de singurãtate. Conform teoriei lui William H. constituþie corporalã „pãtratã“. William H. „ectomorful“ (astenic). William H. burta mare. îºi bazeazã tipologia constituþiei corporale pe dominanþa uneia dintre cele trei foiþe blastodermice: „endomorful“ are o constituþie „rotunjitã“. somn adânc.2. dezvoltare muscularã deficitarã ºi constituþie liniarã (asemãnãtor tipului leptosom în viziunea lui Ernest Kretschmer) (Figura 3. nevoie de autoafirmare ºi tendinþã spre aventurã. Sheldon. ci trei note. fragil ºi delicat. caracterizat prin braþe ºi picioare lungi. Stanley S.d. dezvoltare muscularã deficitarã. reþinut în gesticulaþie. În schimb. stimã de sine. reacþii lente. Tipurile extreme notate cu 7–7–7 sau cu 1–1–1 sunt pure abstracþii. înclinaþii spre ºtiinþã ºi filosofie. În realitate se întâlnesc diferite combinaþii. sociabilitate. κi autoanalizeazã perpetuu sentimentele. Astfel de tipuri constituþionale au fost numite „tipuri displastice“.m. Tipurile constituþionale ºi temperamentale (dupã W. 71) manifestã o anumitã rezervã faþã de tipologia lui Ernest Kretschmer. toleranþã. muºchii ºi oasele puþin dezvoltate. fiecare individ primea nu una. robuºti. duritate faþã de suferinþa sa sau a altora. Sheldon a imaginat ºi o modalitate mai precisã de mãsurare a corpului uman. pielea groasã ºi pãroasã. zvelt. fiecãrui tip constituþional îi corespunde un temperament de bazã (Tabelul 3. amabilitate. diferitele pãrþi ale corpului pot primi scoruri care în final vor fi însumate: torsul poate fi mezomorf aproape perfect (notat cu 6). Temperament Caracteristici psihice Relaxare. Energic. ca spre exemplu: mai mult endomorf decât mezomorf ºi cu atât mai mult decât ectomorf (formula 5–4–2). 1940) Tipul constituþional Caracteristici fizice Aparatul digestiv dezvoltat. duc o viaþã ordonatã. ºi ale colaboratorilor sãi. braþele scurte. ezitant. constituþie corporalã liniarã. anxios. „mezomorful“ are o constituþie fizicã „pãtratã“. Astfel. corespunzând unor tipuri temperamentale mixte. Sheldon. automulþumire. Oasele ºi muºchii bine dezvoltaþi. propunând sã se acorde un punctaj de la 1 la 7 pentru fiecare dintre caracteristicile tipurilor endomorf. claustrofobie. evitând acþiunea sub impulsul momentului. acordã credit tipologiei ºi modului de lucru ale profesorului William H. Sheldon (1889–1977). William H. încordat. atracþie pentru confort ºi mâncare.2).H. dau dovadã de timiditate ºi lipsã de încredere în ele însele. buni luptãtori. Stevens ºi William Boose. iau lucrurile în serios ºi fac planuri de viitor. cu oasele ºi muºchii bine reprezentaþi (asemãnãtor tipului „muscular“). picioarele ectomorfe medii (notate cu 4) º.a.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 101 introvertite sunt înclinate mai mult spre lumea abstracþiilor decât spre viaþa practicã. Endomorf Visceroton Mezomorf Somatoton Ectomorf Cerebroton . arãtând cã psihiatrul elveþian „nu avea o modalitate sigurã de a mãsura constituþia fizicã ºi a neglijat factorul vârstã: schizofrenia tinde sã aparã mai devreme în viaþã decât tulburãrile maniaco-depresive ºi într-un moment în care constituþia fizicã tinde sã fie zveltã“.

3. Winthrop.3). Tipurile constituþionale stabilite de W. 1967) au constatat o corelaþie moderatã sau chiar o corelaþie zero (absenþa oricãrei . S.H. alte cercetãri (H. au probat unitatea dintre corp ºi psihic: corpul exprimã cu acurateþe caracteristicile psiho-morale. Sheldon ºi ale colaboratorii sãi. În cercetãrile realizate de William H. Sheldon (1940) Masculin Tipul A: endomorf Feminin Tipul B: ectomorf Tipul C: mezomorf corporale cu femeile. un numãr de 50 de caracteristici psihologice) (Tabelul 3.2.102 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. Sheldon ºi colaboratorii sãi (au fost fotografiaþi aproximativ 4 000 de studenþi. Totuºi. pe o scalã cu ºapte trepte. S-ar pãrea cã avem dovada indubitabilã a acestui adevãr. ºi viceversa. faþã. Cercetãrile lui William H. spate ºi profil) s-a gãsit un coeficient de corelaþie r (rho) ridicat (+80) între tipurile constituþionale (în numãr de 76) ºi tipurile temperamentale (a observat studenþii timp de un an ºi a mãsurat. Diamond. 1957. Stevens (1906–1973) a rãmas un nume de referinþã în teoria mãsurãrii psihologice. între care Stanley S. A denumit ginandromorfie „constituþia femininã a bãrbaþilor“ ºi „constituþia masculinã a femeilor“.

sigurã pe sine 20. sociabilã 13… Trãsãturi indezirabile = 42: masculinitate 9. Marc-Alain Descamps a gãsit cã tipul constituþional mezomorf este preferat. gentil 13. infantilã 15. faþã. 32) aduce în discuþie cercetãri care confirmã cã avem tendinþa de a asocia tipurilor constituþionale anumite trãsãturi psiho-morale. vom spune ºi noi cã „existã ceva adevãrat în formula lui Sheldon (un fapt care confirmã numai credinþa noastrã tradiþionalã în aceastã paralelã fiziognomicã)“. cã bãrbaþii cu constituþie corporalã mezomorfã sunt consideraþi mai atractivi Tabelul 3. mulþumitã de sine 9… Trãsãturi indezirabile = 63: neglijentã 36. 33) Tipul constituþional Somatotipul masculin Trãsãturi dezirabile = 76: dinamic 45. riguros 2… Ectomorf Trãsãturi indezirabile = 64: închis în sine 22. Bruchon-Schweitzer (1981) a prezentat unui numãr de 40 de adulþi 18 planºe cu siluetele celor trei tipuri identificate de William H. 1989/1993. cã femeile sunt mai severe în ceea ce priveºte evaluarea volumului corporal. A fost pus în evidenþã stereotipul legat de modul de atribuire a caracteristicilor psiho-morale în funcþie de tipurile mezomorf. dulce 6. Descamps. proastã 6… Trãsãturi dezirabile = 76: discretã 22. inteligent 7.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 103 Tabelul 3. În cercetãrile proprii. Rezultatele testului de corelaþie r în cercetãrile lui W. 1967) au pus în evidenþã cã „mezomorfismul reprezintã idealul cultural pentru bãrbaþi“. 1957. prost 9… Trãsãturi dezirabile = 55: gentil 21. Allport (1961/1981. agresiv 10. timiditate 22. Mussen ºi Jones. endomorf ºi ectomorf. Kagan.-A. Sheldon (dupã M. Numeroase cercetãri psihosociologice (Cavior et al. intolerantã 9. visãtor 18.. cerându-li-se sã facã portretul psiho-moral al persoanelor respective). 1957. Trãsãturile psiho-morale atribuite siluetelor reprezentând cele trei somatotipuri (N = 60) (dupã M. veºtejitã 15… Mezomorf Trãsãturi indezirabile = 66. M. 1989/1993. umor 4… Trãsãturi indezirabile = 80: meschinã 49. 1975. viguroasã 10. Fãrã a pretinde cã atinge problema de fond (relaþia dintre constituþia corporalã ºi caracteristicile psihologice ale persoanei).3. plinã de viaþã 14. sportiv 20. Sheldon (bãrbaþi ºi femei. înfumurat 21. 1964. timid 14: fragil 13. agresiv 4… . Jones. curtenitor 4… Somatotipul feminin Trãsãturi dezirabile = 115: decisã 60: sigurã pe sine 42. plin de viaþã 8… Endomorf Trãsãturi indezirabile = 92: apatic 74. apoi tinerii. maniac 5. 74). care evalueazã mai pozitiv corpurile musculoase (Tabelul 3. Descamps. complexatã 17.4. calm 17.4). Staffieri. antipatic 8… Trãsãturi dezirabile = 67: inteligent 20.H. dulce 9. complexat 9. proastã 4… Trãsãturi dezirabile = 76: maternã 19. 30) Endomorf + 79 – 29 – 32 Mezomorf – 23 + 82 – 58 Ectomorf – 40 – 53 + 83 Visceroton Somatoton Cerebroton corelaþii). Marc-Alain Descamps (1989/1993. De acord cu Gordon W.-A. bolnãvicioasã 16. spate ºi profil). viguros 9.

1989/1996. c) mongoloidã (ochi de culoare închisã. Deºi faþa ne aparþine. 1975/1978. ele trebuie luate în considerare în încercarea de a identifica subcultura sau cultura cãreia îi aparþin persoanele. fiind relativ stabile ºi. „Omul cu o mie de feþe“ nu constituie o excepþie. nas cu nãri largi. prin cei optzeci de muºchi faciali. trãdeazã prostia. de asemenea. este publicã. pielea albã. Într-o lucrare deloc conformistã. cã bãrbaþii – cel puþin cei americani. Fiziognomonia ºi frenologia În prezent. intimã ºi personalã. Aceste caracteristici. filosoful grec condamnat la moarte pentru necredinþa în zei. Filosofii din Antichitate nu puteau sã nu facã legãtura între suflet ºi „ovalul luminos“ al fiinþei. în cadrul comunitãþilor. Unicitatea rezultã din aceea cã nu existã doi oameni care sã aibã feþele identice. Oamenii care au buricul nu la mijlocul pântecului. ca element unic. el ne spune ceva despre viaþa psihicã a persoanei. ea se aratã celorlalþi. care aprecia cã „oamenii ale cãror braþe ajung la genunchi sunt îndrãzneþi. spunea: „Ceea ce se aratã este o imagine a ceea ce nu poate fi vãzut“. nasul scurt. se acceptã cã existã trei mari clase de fizionomii: a) negroidã (ochi mari ºi rotunzi. În buletinul de identitate sau în paºapoarte suntem identificaþi prin fotografia feþei. intitulatã Physiognomonica ºi atribuitã lui Aristotel. psihiatrul sovietic Vladimir Levi (1975/1978) face trimitere la „titanul Antichitãþii“. pot fi compuse peste 7 000 de expresii – spune Anthony Synnot. pielea ºi pãrul negru). atunci va avea ºi caracteristicile respectivului . 72). Totuºi. în cadrul fiecãrei clase de fizionomii. în bunã mãsurã. Omul cu gurã lãbãrþatã e îndrãzneþ ºi cutezãtor“ (apud Levi. independente de voinþa indivizilor.K. este primul simbol al self-ului“ – aprecia Anthony Synnot (1989. b) caucazianã (ochi de mãrime medie. Woodall. fizic. cosmeticã etc. 9). unele caracteristici pot fi modificate în acord cu standardele de frumuseþe (vopsirea pãrului. una singurã credem cã ne reprezintã ºi „o compunem“ ori de câte ori vrem sã arãtãm cine suntem.104 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura sexual ºi mai eficienþi fizic (S. nasul proeminent. de altfel denunþatã de ºtiinþa modernã. În plus.). Se presupunea cã dacã figura unui om prezintã asemãnãri cu înfãþiºarea unui animal. 607). «înfrumuseþatã» ºi subiect al modei“ (ibidem). Fiecare dintre noi prezentãm mii ºi mii de feþe. Faþa constituie un element fizic. buze groase. nas pregnant. 1985. În cea mai veche lucrare de fiziognomonie.G.). În fine. nu a altor pãrþi ale corpului. buze subþiri. mari variaþii de la o comunitate la alta ºi. Îi obliga sã recunoascã aceastã legãturã concepþia dominantã a unitãþii universului. Chipul omului nu este mut. ca ale porcului.n. nasul cu nãrile depãrtate. ca un cioc de corb. de la animal la om: nasul butucãnos ca botul boului constituie un semn de lenevie. albaºtri. de la o persoanã la alta. „Faþa. de numai 24 de pagini. Bourgoon.e. viteji. Se pare. buze de grosime medie. „ca urmare. Trebuie însã avut în vedere ºi faptul cã existã. se recurgea la o translaþie. pãrul de culoare închisã). Dintre toate. pentru cã cercetãrile au fost realizate în Statele Unite ale Americii. este. 53). chirurgie plasticã. faþa este maleabilã pentru cã. Anaxagora (500–428 î. Kaiser. dar faþa este în acelaºi timp «fãcutã». exprimã imprudenþa etc. ci mult mai sus. pielea gãlbuie. Omul cu pãr zbârlit este fricos. pãrul blond). D. în anii ’80 ai secolului recent încheiat – apreciazã la femei somatotipul mezomorf. cinstiþi ºi spontani în raporturile cu ceilalþi.B. maleabil ºi public. Buller ºi W.B. nu constituie un cod de comunicare nonverbalã (J. Iatã de ce rupem fotografiile care nu ne reprezintã ºi le pãstrãm pe cele în care credem cã suntem noi cu adevãrat. n-au o viaþã lungã ºi sunt impotenþi.

miºcãrile ºi gesturile.d. cele mai revelatoare sunt expresia facialã. apãrutã în anul 1602. o datã cu ele. a contribuit semnificativ la fondarea „ºtiinþei fiziognomoniei“ (Figura 3. sau „jupiterieni“ ºi sã se identifice chipuri umane de „tip bovin“ sau „leonin“ º. s-au înmulþit considerabil tratatele despre fizionomii ºi.m. sau „marþieni“. peste care se poate trece cu vederea. Imagini din De Humana Physiognomonia (1602) . o figurã leoninã va exprima vitejie º. Allport (1961/1981. S-a trecut de la studiul poziþiei planetelor pe bolta cereascã la observarea atentã a trãsãturilor feþei.m. În secolul al XV-lea. vei avea mai mare încredere în concluziile tale când gãseºti câteva semne care împreunã indicã un singur drum». În perioada Renaºterii. punând în corespondenþã sufletul cu zodiacul ºi figura omului cu cele ºapte animale zodiacale. Fig. Gordon W. „Fiziognomonia animalã“ fondatã de Aristotel a fost preluatã ºi dusã pânã la limitã în Evul Mediu.3). Cine s-ar mai gândi azi cã ridurile ar putea prezice soarta omului? Cine ar lua în serios concluzia cã o figurã umanã vag asemãnãtoare cu cea a unui berbec trãdeazã firea încãpãþânatã a omului? ªi totuºi… În secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea astfel de asocieri se bucurau de credit. 52) considerã cã în Physiognomonica lui Aristotel „trei aserþiuni îºi gãsesc un sprijin în cercetarea ºi teoria modernã: a) deºi judecãþile pot fi bazate pe orice trãsãturã mobilã.3. în preocuparea pentru cunoaºterea individualitãþii psiho-morale s-a produs o deplasare spectaculoasã: medicii au luat locul astrologilor. când „ºtiinþele oculte“ au exploatat doctrina unitãþii universului.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 105 animal: dacã faþa lui sugereazã botul unei vulpi. Astrologii studiau bolta cereascã pentru a evalua caracterial oamenii ºi pentru a le prezice viitorul. ºi speculaþiile în jurul semnelor prevestitoare de fericire sau nenorocire. 3. atunci va avea un caracter viclean.a. Aºa s-a ajuns sã se vorbeascã despre „oameni lunatici“. Lucrarea De Humana Physiognomonia a lui Gian-Battista Porta.a. în timp ce structura muscularã ºi miºcarea dezvãluie trãsãturile dobândite ale personalitãþii“.d. Dincolo de astfel de speculaþii. þesutul corpului ºi corpul (constituþia) dezvãluie ceea ce este înnãscut ºi relativ neschimbãtor (temperamentul). c) structura oaselor. b) «este o prostie sã te bazezi pe un singur semn.

chiar înainte de a fi comis vreo crimã. care credea cã evaluarea psihologiei unei persoane dupã trãsãturile ºi proporþiile feþei depinde de bunãvoinþa lui Dumnezeu ºi de calitãþile mistice ale celor aleºi. cranii turtite. a nasului. care ne îngãduie sã-i deosebim pe cei buni de cei rãi. care a formulat o sutã de reguli pentru a întreprinde cu succes acest lucru. filosoful german Arthur Schopenhauer (1788–1860) a fost un adept convins al fiziognomoniei. Cât de hazardat este sã dai crezare semnelor figurii lombroziene? Sã ne gândim cã Johann Wolfgang von Goethe (1749–1832) avea fruntea joasã ºi teºitã. la care a adãugat caracterizãri psihologice laconice sau mai ample. În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. cel mai de seamã reprezentant al filosofiei clasice germane. Cel mai înverºunat critic al lui Johann Kaspar Lavater a fost filosoful ºi fizicianul Georg Lichtenberg. medicul penitenciarelor din Padova susþinea cã infractorii pot fi identificaþi dupã maxilarele lor masive. Cu toate cã faima pastorului elveþian cucerise Europa (la ºedinþele sale de fiziognomonie lua parte societatea înaltã a timpului) ºi partizanii lui îl considerau un adevãrat profet. 1989. Georg Lichtenberg i-a reproºat lui Lavater cã vede mai multe lucruri în nasurile scriitorilor decât în opera lor (aluzie la faptul cã Johann Kaspar Lavater afirmase cã geniul lui Goethe era dezvãluit de forma vârfului nasului acestuia) ºi cã. ochi oblici foarte apropiaþi. dar ºi începutul amurgului ei. „Dacã vrei sã cunoºti firea unui om. fruntea joasã. Filosoful englez Francis Bacon (1561–1626) credea cã fiziognomonia „este o artã profitabilã. urechile clãpãuge ºi cãrnoase. cum s-a întâmplat când a confundat un criminal condamnat la moarte cu un om politic al vremii).106 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Anumite „semne“ – configuraþia buzelor. nasul turtit. îngrijoraþi ºi în permanentã miºcare. 12). Este adevãrat cã în ultimii sãi ani de viaþã o serie de pictori l-au înfãþiºat pe . Johann Kaspar Lavater era pastor. Johann Kaspar Lavater (1741–1801) a reprezentat momentul de glorie al fiziognomoniei. Lucrarea lui Despre fiziognomonie (1775) a cunoscut numeroase ediþii (pânã în 1885. În Fenomenologia spiritului (1807). proeminenþa deosebitã a pomeþilor. ochii mici. nu mai puþin de 18 ediþii). Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770–1831). Hoþii s-ar identifica prin mobilitatea obrajilor. Voga fiziognomoniei s-a datorat calitãþilor de excepþional observator al comportamentelor expresive de care a dat dovadã Johann Kaspar Lavater. fiziognomonia ca ºtiinþã. sprâncene stufoase. lungimea excesivã a bãrbie. Cesare Lombroso (1835–1909) a încercat sã depisteze rãufãcãtorii dupã stigmatele figurii ºi dupã conformaþia craniului. priveºte-i faþa“ – afirma Johann Kaspar Lavater. care „a atacat fiziognomonia într-un eseu în care a expus cu o mãiestrie pânã azi neegalatã teza conform cãreia nu trebuie sã ne bizuim pe aparenþe“ (Levi. 627). Ucigaºii. de asemenea. orbitele ºi arcadele supraorbitale exagerat reliefate. maxilare puternice. criticii fiziognomoniei nu au întârziat sã aparã. În lucrarea Uomo criminale (1876). Synnott. a bãrbiei etc. – au fost puse în strictã corespondenþã cu caracteristicile psiho-morale. ar trebui sã-i spânzurãm pe unii oameni pentru forma nasului lor. Iatã cum îi descria Cesare Lombroso pe cei înclinaþi spre viol: urechi lungi. umerii obrajilor proeminenþi. nu de puþine ori surprinzãtoare prin profunzime ºi veridicitate (deºi a înregistrat ºi eºecuri lamentabile. 1975/1978. Într-unul din celebrele sale eseuri scria: „Ceea ce exteriorizeazã omul este o imagine a ceea ce este în interior ºi faþa este o expresie ºi o revelare a caracterului“ (apud A. pentru a-i frecventa pe unii ºi a-i evita pe ceilalþi“. nas turtit. în fine. s-ar particulariza prin craniu îngust. Spovedaniile enoriaºilor lui din Zürich l-au ajutat sã compunã un album al feþelor umane. dacã ar fi sã aplicãm în practicã învãþãturile fiziognomoniei. dupã cum rezultã din portretele sale din anii 1777–1778. Spre deosebire de Hegel. a respins.

citat de V. Reproducem. i-au înãlþat fruntea. europenii etc. delicateþe Receptivitate. rãbdãtor. Constatarea cã reacþionãm diferit dupã cum percepem anumite caracteristici ale feþei se verificã ºi în cazul persoanelor considerate atractive din punct de vedere fizic. ambivalent.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 107 cel mai de seamã scriitor. care este universul populaþiei vizate (întreaga populaþie de pe Terra. lung) Drept Concav (vârful ridicat) Cocoºat Cârn Convex Cãzut (cu vârful cãzut) Coroiat Linia nasului subþire Linia nasului latã Extremitate rotundã Extremitate ascuþitã Extremitate bilobatã Bazã îngustã (strâmtã) Bazã largã (dilatatã) Caracteristicile psiho-morale ale persoanei [Fire] rezervatã. Ar trebui. control Extravertire. organizator. modestie. gânditor ºi om de ºtiinþã german cu o frunte înaltã. inclusiv a „fiziognomoniei chinezeºti“. încredere. impulsiv. asiaticii. . sã ne debarasãm de cunoºtinþele acumulate în domeniul psihologiei ºtiinþifice. de asemenea. probabil pentru ca sã nu contrazicã teoria lui Cesare Lombroso. dominator Serios. Sancta simplicitas! Suntem programaþi ereditar sã reacþionãm diferit când percepem diferite feþe. prudent. pe piaþa de carte din România asemenea lucrãri au succes la vânzare. 38). mai ales când este vorba despre femei. 1260).). cu fruntea bombatã ºi capul mult prea mare în raport cu corpul. Fiziognomonia a înregistrat o anumitã revigorare în secolul XX prin reapariþia preocupãrilor privind „caracterologia“ ºi prin încercãrile de aplicare a ei. puterea instinctelor. independent (autodeterminare) Delicateþe. spiritual Voluntar.5). africanii. adaptare Perspicacitate. impulsivitate Ca sã dãm crezare unor astfel de corespondenþe. descurcãreþ Retragere în sine. Noi credem cã atractivitatea „figurilor drãgãlaºe“ – despre care vom discuta când vom analiza mesajele figurii umane – se bazeazã pe aceastã programare ereditarã. ambiþie Sensibilitate. autoritar. ascetism Spirit duplicitar. impertinenþã.F. Tabelul 3. Parcã scrise cu patru sute de ani în urmã. alegere. critic. o preferinþã pentru feþele ovale. multe lucrãri redactate azi susþin aceleaºi speculaþii depãºite de cunoaºterea ºtiinþificã. cu faþa numai ochi ºi obrajii de faianþã. 23-24) între forma nasului ºi caracteristicile psiho-morale ale persoanei. cel puþin în cultura occidentalã.5. subtilitate Capricios. întreprinzãtor. chibzuit. într-o formã sinteticã (Tabelul 3. „Puii de om“. 1996/2002. scurt) Proeminent (mare. afirmare. sensibilitate puþin nuanþatã Neîncredere. 23-24) Nasul Puþin proeminent (mic. Birkenbihl. dând crezare unor observaþii nesistematice ºi mai ales necontrolate – ceea ce ni se pare absurd. Existã. curios. în lumea afacerilor. care. declanºeazã aºa-numitul „comportament parental de ocrotire“. în semn de respect pentru genialul autor al dramei Faust. inhibiþie Extravertire. 1979/1999. Zedies. corespondenþa pe care o face Clément Blin (1996/2002. discernãmânt (rezistenþã nervoasã) Putere. La fel au procedat mai târziu ºi sculptorii (vezi Larousse. Blin. rezervat. Totuºi. viclean. ar trebui sã ºtim care a fost metoda prin care s-au colectat datele. indecizie. decizie. p. cerebralitate. vitalitate (rezistenþã organicã) Bunãvoinþã. foarte proeminentã (A. melancolic Îndrãzneþ. ce conþinut au termenii cu ajutorul cãrora s-au fãcut caracterizãrile psiho-morale. Corespondenþa dintre forma nasului ºi caracteristicile psiho-morale ale persoanelor (dupã C.

4. 51) Triunghiularã Ovalã Dreptunghiularã Rotundã Pãtratã închiºi Receptori senzoriali deschiºi . pentru femeile cu faþã ovalã (indice + 65). E. cã funcþioneazã un stereotip în atribuirea Fig. sã le asocieze unul sau mai multe adjective (dupã o listã alcãtuitã de cãtre cercetãtori) ºi sã indice meseria persoanelor din desene.5) celei cu receptorii senzoriali de dimensiuni reduse. nãri. în funcþie de preferinþa lor. Marc-Alain Descamps. S-a constatat. Celelalte tipuri de feþe au produs o impresie negativã: faþa triunghiularã (-4). în primul rând.108 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura În 1984. Mevel ºi E.4). faþa pãtratã (-25). cerându-li-se sã le clasifice în ordine. 3. Faþa cu receptorii senzoriali de dimensiuni mari (ochi. Jeanberné au fãcut urmãtorul experiment: au prezentat unui numãr de 48 de persoane (24 de bãrbaþi ºi 24 de femei.-A. Descamps. S-a constatat preferinþa. Cele ºapte tipuri de figuri feminine utilizate în experiment (dupã M. de asemenea. 1989/1993. faþa dreptunghiularã (-8). buze) este preferatã (indice +6. câte 12 introverþi ºi 12 extraverþi din fiecare sex) ºapte desene reprezentând tot atâtea tipuri de feþe de femei (Figura 3. apoi pentru cele cu faþa rotundã (indice +11).

bãrbia. durã. decisã. descrie 81 de tipuri de nas. Asocierea dintre caracteristicile psiho-morale ºi tipurile de feþe ale femeilor ºi bãrbaþilor în experimentele realizate de Marc-Alain Descamps et al. chibzuitã. cadru de conducere sau militar. infirmierã. Nasul este considerat omologul penisului sau al clitorisului. Nu vom reþine aceste consideraþii. amabilã. dupã cum buzele femeilor sunt omoloagele labiilor organului genital. calmã. În magazinele cu suveniruri din Amsterdam turiºtii pot cumpãra sau pot fi miraþi sã vadã o pereche de ochelari fixatã pe un penis – se înþelege. ºtearsã. supusã. plãcutã. rigidã. severã. Cu puþine deosebiri. 52-56) Tipul feþei Ovalã Femeilor/caracteristici psiho-morale ºi profesii Persoanã plãcutã. Persoanã deschisã. De profesie. voluntarã. expansivã. Descamps. gura. bonomã. îngãduitoare. taciturnã. plãcutã. decisã. susþin concluziile amintite (Tabelul 3. Persoanã sportivã. Ideea nu este chiar nouã. inteligentã. dupã Marc-Alain Descamps. misterioasã. Figeac ºi A. curajoasã. indecisã. durã. Cu astfel de tipologii nu se poate lucra. 18 de buze etc. sensibilã. Persoanã energicã. O investigaþie asemãnãtoare a avut ca stimuli ºapte desene ale tipurilor de feþe masculine. tolerantã. În secolul al XIX-lea se bucura de credit. stewardesã. 1989/1993. realizat tot în 1984 de Marc-Alain Descamps în colaborare cu C. de exemplu. veselã. gurmandã. 50 de bãrbie. voluntarã. exigentã. tenace. sensibilã.-A. puþin inteligentã. satisfãcutã de sine. voluntarã. Persoanã deschisã. Dincolo de faptul cã a pus în evidenþã stereotipurile legate de faþa femeilor ºi a bãrbaþilor. autoritarã. Persoanã serioasã. Persoanã încãpãþânatã. precum ºi prejudecata asocierii dintre tipul feþei ºi profesie. influenþabilã. înþelegãtoare.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 109 caracteristicilor psiho-morale diferitelor tipuri de feþe. dezagreabilã. pãrul) în formarea impresiei despre ceilalþi. amabilã. vânzãtoare. De profesie. dar puþin cam apaticã. puternicã. anxioasã. cu aceleaºi caracteristici ºi denumiri ca în experimentul anterior. De profesie. De profesie. plinã de viaþã.6. Pãtratã Persoanã virilã. subtilã. Persoanã închisã în sine. Rotundã Persoanã plinã de viaþã. visãtoare. sigurã de sine. gurmandã. ridurile. Dreptunghiularã Triunghiularã Cu receptorii senzoriali mari Persoanã plinã de viaþã. De profesie. severã. senzualã. De profesie. deschisã. De profesie. rezervatã. autoritarã. Literatura problemei este extrem de bogatã în tipologii: J. scepticã. autoritarã. amuzantã. plinã de viaþã. dacã avem în vedere cã în 1848 la Londra vedea lumina tiparului o lucrare cu titlul Nasologia: Sau sugestii pentru o clasificare a nasurilor (Nasology: Or Hints Towards a Classification of Noses) de Eden Warwick. dat fiind numãrul enorm de combinaþii ce pot apãrea. timidã. bonomã. din material plastic – întocmai ca pe nas. nasul. 48) aduce în discuþie rolul elementelor constitutive ale feþei ºi capului (fruntea. 43 de ochi. Este totuºi de reþinut cã. veselã. profesoarã sau artistã. Cu receptorii senzoriali mici . Marc-Alain Descamps (1998/1993. arþãgoasã. Persoanã închisã în sine. Lewkovitch. nasul este organul care vorbeºte cel mai mult. rece. grosolanã. Brun-Ros. Conform Tabelul 3. calmã. seducãtoare. de încredere. Persoanã intuitivã. tristã. severã. urechile. timidã. Bãrbaþilor/caracteristici psiho-morale Persoanã plãcutã. (dupã M. rezultatele celui de-al doilea experiment. îngãduitoare.6). ascunsã. 58 de frunte. hotãrâtã. muncitoare. ochii. ºef de atelier. voioasã. exigentã. serioasã.

Între alte argumente în susþinerea teoriei autoimitaþiei. Speranþã 18. dupã ce s-a despãrþit în 1815 de magistru. 22. Medicul vienez Franz Joseph Gall (1758–1828). Combativitate 6. Bunãvoinþã 14. Fermitate 16. Respect faþã de sine 11. Aderenþã 5. Conºtiinþã 17. incluzând 27 de bose sau „organe“ (ale facultãþilor intelectuale. Inventivitate 10. aptitudinilor ºi dispoziþiilor morale). Moda „rujãrii“ cu albastru-auriu. 21. 34. 24. a stabilit „harta cranioscopicã“. Reproducem harta frenologicã utilizatã de Johan Gaspar Spurzheim (Figura 3. Amativitate 2.110 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura „teoriei autoimitaþiei“ propusã de etologul Desmond Morris (1967/1991. 31. unde a fost bine primit. În secolul al XIX-lea „hãrþile frenologice“ au dobândit o recunoaºtere largã printre oamenii de ºtiinþã. oferã cheia descifrãrii caracteristicilor psiho-morale ale oamenilor. pãrintele frenologiei. 30. uºor identificabile prin pipãire – ar exprima dezvoltarea zonelor corticale subiacente. iar buzele roºii. 29. 35. Tendinþa de a locui mereu în acelaºi loc 4. 3. inclusiv la Universitatea Harvard. de fapt al „organologiei“. 33.G. cu protuberanþele lui. care pretindea cã nu faþa. Dorinþã de acaparare 9. Dorinþã de aprobare 12. Fig. cât ºi labiile genitale îºi accentueazã roºeaþa prin intensificarea vascularizaþiei sangvine).5). 63). Dragoste pentru urmaºi 3. or the Doctrine of the Mind. Prudenþã 13. publicatã la Londra în 1825). responsabile de anumite funcþii intelectuale sau rãspunzãtoare de comportamentele morale ale indivizilor. Veneraþie 15. 25. nu sprijinã în nici un caz supoziþiile lui Desmond Morris. 28. ca ºi prin conferinþele þinute în Anglia ºi America. cãci despre el este vorba. „Noua ºtiinþã“ susþinea cã „bosele“ – protuberanþe ale cutiei craniene. prin lucrãrile sale (în special Phrenology. puternic definite ale gurii trebuie cã sunt copii ale labiilor roºii“. ci craniul. descoperind noi ºi noi „organe“. 23. „sânii pronunþaþi. 32. care s-au strãduit sã inventarieze cât mai multe bose. Caracter miraculos Idealitate Voioºie Imitaþie Individualitate Configuraþie Mãrime Greutate ºi rezistenþã Colorit Orientare Calcul Ordine Eventualitate Timp Melodie Limbaj Comparaþie Cauzalitate . „frenologia“. a contribuit masiv la difuzarea cunoºtinþelor de frenologie. cu verde etc. 27. Termenul de „frenologie“ a fost inventat de Thomas Forster ºi popularizat de asistentul lui Franz Joseph Gall.5. Destructivitate 7. cum îi plãcea sã o numeascã. Spurzheim (1825) Forþele ºi organele psihicului 1. emisferici ai femelei trebuie cu siguranþã sã fie copii ale feselor cãrnoase. Secretivitate 8. 19. 20. etologul britanic se referã la folosirea de cãtre femei a rujului (se ºtie cã în stimularea sexualã atât buzele. Franz Joseph Gall credea cã facultãþile morale ºi intelectuale sunt înnãscute. Frenologia Spre sfârºitul secolului al XVIII-lea s-a inventat o nouã ºtiinþã. Johan Gaspar Spurzheim (1776–1832). 26. Harta frenologicã a lui J.

prin integrarea perspectivelor frenologiei. Refield a descoperit aproape douã sute de astfel de organe pe care le-a trecut sistematic pe hartã (Figura 3. 1980. „fiziognomia“. sãnãtatea.L. Harta frenologicã Pe parcursul secolului XX au fost destul de numeroase încercãrile de modernizare a frenologiei. care a propus formarea unei ºtiinþe de sine stãtãtoare. 179) sau pretenþii de tipul „Arãtaþi-mi faþa mamei dv.W.6. Allport (1961/1981. dar ºi caracterul. ºi eu vã voi spune cine sunteþi“ (K. chiar dacã au contribuit prin unele date de observaþie la dezvoltarea cunoaºterii personalitãþii. 3. Fig. 4 volume. care a publicat lucrarea Scientific Phrenology (1902). psihologul belgian Paul Bouts (1900–1999). frenologia a debutat ca o încercare onestã de a descoperi elementele fundamentale ale personalitãþii. tipologiei ºi grafologiei. dar s-a transformat treptat într-o escrocherie foarte rentabilã pentru promotorii ei. Totuºi. fiziognomonia ºi frenologia nu sunt propriu-zis ºtiinþe. Aºa cum aprecia Gordon W. personalitatea. cu scopul de a repune în drepturi moºtenirea lui Franz Joseph Gall. Dupã ce a cunoscut o adevãratã vogã.“.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 111 Mai târziu. criticile sunt mai nuanþate. statusul social ºi aspiraþiile“ (M. 58-64). Faþa – „ovalul luminos“ Oricât de seducãtoare ar fi la prima vedere. publicate între 1810 ºi 1819. revãzutã în 1825 ºi tradusã în englezã în 1935) prefigureazã psihologia diferenþialã ºi psihofiziologia. popularitatea. Knapp. viaþa sexualã. Afirmaþii de tipul „Faþa relevã nu numai starea de spirit a persoanei. În acest sens. abilitatea de a face bani. Gibran. Astãzi. Lucrarea lui Franz Joseph Gall (Anatomie et physiologie du système nerveux en général. frenologul american J. 1962) sunt calificate de cãtre Anthony Synnott . au adus contribuþii psihiatrul britanic Bernard Hollander (1864–1934). în 1983 psihiatrul Peter Cooper a fondat „The London Phrenology Company Ltd. et du cerveau en particulier. puþini sunt cei care îi acordã credit total. frenologia a fost respinsã ºi catalogatã drept „pseudoºtiinþã“. Autorii acestei lucrãri nu se numãrã printre ei. avec observations sur la posibilité de reconnaître plusieurs dispositions intellectuelles et morales de l’homme et des animaux par la configuration de leur tête.6). În fine.

dar. Încercãrile recente de repunere în drepturi a fiziognomoniei sunt privite cu scepticism de cãtre oamenii de ºtiinþã. De exemplu. cei doi cercetãtori au ajuns la concluzia cã oamenii cu faþã prelungã ºi bãrbia ascuþitã sunt mai degrabã veseli. Persoana privitã cu simpatie datoritã chipului ei plãcut rãspunde cu acelaºi sentiment de simpatie. Eu. chiar ingeniozitate. genereazã – de cele mai multe ori – o fire optimistã. duce de Gloucester (mai târziu regele Richard al III-lea). ciuntit. drept „extravagante ºi nesubstanþiale“. Chelcea. ca urmare. în traducerea lui Dan Duþescu (1964): Dar eu. devine – în cele din urmã – mai… inteligentã. acþiunea reciprocã dintre chip ºi personalitate poate întemeia ceea ce savantul francez a denumit „ºtiinþa figurii omeneºti“. hiperactivitatea glandelor endocrine poate marca atât faþa oamenilor. 616). caracterul ºi personalitatea“ (A. Fiind totdeauna acceptatã cu plãcere în comunicarea interumanã. o figurã umanã disproporþionatã nu lasã nemodificatã psihologia persoanei. rasa – cu un anume grad de acurateþe –. capricioºi. de la care am împrumutat aceste exemple. conform canoanelor de frumuseþe acceptate într-o anumitã societate. insistenþi peste mãsurã ºi cu spirit practic. genul. Roger Squier a reuºit sã descrie cu exactitate trãsãturile feþei unor persoane pe care nu le-a vãzut niciodatã. Oamenii cu faþa scurtã ºi pãtratã sunt. . William Shakespeare prezintã în drama istoricã Richard al III-lea un caz exemplar. imaginativi ºi foarte perspicace. crunt. cel necumpãnit deopotrivã. ce nu pot sã mã-nfoi Pe lângã-o nimfã legãnatã-n ºolduri. fireºte. 1982) comunicã rezultatele surprinzãtoare. 607) În ceea ce ne priveºte – aºa cum ne-am mai pronunþat (A. de regulã. Pe de altã parte. Synnott. 84-89) –. Eu. Chiar localizarea zonalã strict delimitatã a funcþiilor cerebrale este astãzi pusã sub semnul întrebãrii. Cercetãrile moderne nu au gãsit nici o corelaþie statistic semnificativã între arhitectura feþei sau a craniului ºi trãsãturile psiho-morale. Studiind biografiile standard ºi rãspunsurile la chestionarele de personalitate. cât ºi psihologia lor). Reproducem un fragment din monologul lui Richard. corelate cu radiografiile faciale. pe baza biografiilor întocmite dupã un anumit punctaj. Aducem câteva argumente în acest sens. Astfel de date de cercetare urmeazã sã fie explicate. Trãsãturile feþei bine proporþionate. probabil. cautã sã le iniþieze ºi sã le întreþinã. încredere ºi stimã de sine. Chelcea ºi S. la care au ajuns Roger Squier (SUA) ºi John Mew (Marea Britanie). abstracþie fãcându-se de cazurile patologice. de asemenea starea de sãnãtate ºi statusul socio-economic. bunãtate ºi îngãduinþã faþã de alþii. totuºi puþin cam naivi.112 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura (1989. bazatã pe interacþiunea psihic/fizionomie. Se acceptã cvasigeneral cã „faþa indicã vârsta. ce nu-s strunjit pentru hârjoane ªi nici sã mã rãsfãþ în dulci oglinzi. revista Psychology Today (februarie. 1986. acordãm credit abordãrii relaþiei dintre figurã ºi psihologia oamenilor sugeratã de Marcel Sendrail (1967/1983). Nu este exclusã. Contactele umane îi produc satisfacþie ºi. o astfel de persoanã îºi exerseazã ºi îºi dezvoltã capacitatea de exprimare a ideilor. Revista menþionatã ne mai informeazã cã. nu respinse. starea de spirit ºi emoþiile ºi. influenþa elementelor exterioare acestei relaþii (de exemplu. spirit de colaborare. Prãdat la trup de firea necinstitã. ca sã nu spunem ºocante. deºi unele rezultate experimentale bine controlate sunt tulburãtoare. 1989. la un anumit moment dat. dobândeºte curajul de a afirma puncte de vedere personale.

sã conducã la formarea unei personalitãþi de o desãvârºitã frumuseþe psiho-moralã. luate separat ºi în combinaþie. nasul. ºi trãirile psihice îºi pun în timp amprenta asupra figurii fiecãruia dintre noi. iar cele groase. între o trãsãturã fizionomicã ºi o însuºire psiho-caracterialã. poziþia ºi lungimea nasului ºi dupã poziþia gurii. scena 1) Comentariile ni se par de prisos. Nici sã mã-mbii la galeºe taifasuri. Elementele componente ale feþei Cercetãrile experimentale de pânã acum au arãtat cã diferite elemente ale feþei (fruntea.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 113 Ne-ntreg ºi scâlciat. cum n-am sã pot sã fiu nici curtezan. solicitându-le sã le evalueze sub raport psiho-moral. (Actul I. între înãlþimea frunþii ºi inteligenþã. între viclenie ºi buzele subþiri sau între senzualitate ºi buzele cãrnoase. Colþurile gurii pãstreazã în cutele formate bucuria sau tristeþea. Urând huzurul zilelor de azi. Ne place sã credem cã cercetarea ºtiinþificã riguroasã a interacþiunii dintre procesele psihice ºi fizionomie va arãta cã ºi în acest domeniu „formele semnificã“. Nu au nici un temei asociaþiile care se fac. subiectivitate. se cuvine sã atragem atenþia asupra riscurilor de a stabili corespondenþe directe. ºanþurile adânci povestesc despre furtunile interioare. ochii. prea timpuriu Zvârlit în lumea aºa vie. tãrie de caracter. gura. Brunswik ºi Lotte Teiter (1937). compensatoriu. Nu totdeauna. scãlâmb. Suferinþa fizicã ºi psihicã sapã pe obraji urme de neºters. sprâncenele. Pe frunte. Eliminarea prejudecãþilor bazate pe asemenea corespondenþe curãþã terenul pentru studierea sistematicã a comunicãrii nonverbale. sunt citate experimentele realizate de E. cã pân’ ºi câinii Mã latrã când ºonticãiesc pe drum […] Deci. Nu este exclus ca un chip hidos. Urmând parcã aceste prejudecãþi. semnul sensibilitãþii. punct cu punct. cele arcuite. dimpotrivã. Apoi. bãrbia). între divergenþa axelor oculare ºi înclinaþia spre visare etc. Iatã pentru ce credem cã „ºtiinþa figurii omeneºti“ nu este prea veche. Feþele schematice se diferenþiau dupã distanþa dintre globii oculari. Astfel de prejudecãþi populeazã „mahalalele psihologiei“: sprâncenele drepte exprimã obiectivitate. influenþeazã formarea impresiei despre celãlalt. la nivelul cunoaºterii spontane. femeile îºi penseazã sprâncenele. ºi-încã Aºa pocit. sprâncenele abia conturate denotã delicateþe. înãlþimea frunþii. ci. dar probabilitatea de influenþare depãºeºte hazardul. În acest sens. Ne permitem doar sã semnalãm natura probabilistã a relaþiei dintre portret ºi personalitate. iar cele foarte depãrtate. Mi-am pus în gând sã fiu un ticãlos. prea nouã. tot în perspectivã psihosociologicã. în timp ce bãrbaþii ºi le zbârlesc… Dar nu numai configuraþia externã înrâureºte viaþa psihicã a omului. Cei doi psihologi germani au prezentat 41 de „feþe schematice“ subiecþilor de experiment. S-a constatat cã existã o anumitã omogenitate a aprecierilor (Figura 3.7) . Fericirea dã strãlucire chipului uman. sprâncenele unite sunt semnul ideilor fixe.

Ele pot exprima mirarea. foarte depãrtate. sincer. drepte. 3. 1937 (dupã G. În plus. 22) descrie nouã tipuri de sprâncene (abia conturate. în schimb am întâlnit o puzderie de speculaþii care trebuie preluate cu „scepticism cumpãtat ºi feedback adecvat“ – dupã formula lui Charles L. trist. datã fiind literatura beletristicã ºi ºtiinþificã bogatã ce le-a fost consacratã. semnul lipsei de inteligenþã ºi al pornirilor agresive –. cele arcuite.H. 1978/1999. iar fruntea îngustã ºi teºitã. . Fruntea. Allport. 477) normal mãrginit vesel. unite) ºi asociazã fiecãrui tip caracteristici psiho-morale (de exemplu. frica sau înþelegerea bruscã a situaþiei. Reþinem totuºi cã sprâncenele arcuite ºi abia conturate (mai degrabã combinaþia lor) reprezintã un semn de feminitate. Feþele schematice utilizate în experiment de E. cãzute. înãcrit blând. zbârlite. Rückle. 1961/1981. oblice.7.W. Brunswik ºi L. 125). o neputinþã chinuitoare (vezi H. idei fixe. apãrute pe frunte la intersecþia cutelor verticale ºi orizontale. Depinde de împrejurãrile sociale concrete. semnificã mâhnire. blocaje afective. negustor ºi cã gura – nu ochii. de faun. cu efortul de concentrare (se mai numesc ºi „cutele concentraþiei“). sprâncenele unite exprimã intransigenþã. Cutele orizontale generate de contracþia „muºchiului atenþiei“ sunt asociate cu ridicarea sprâncenelor ºi deschiderea maximã a pleoapelor. cum cred cei mai mulþi – reprezintã trãsãtura facialã cea mai importantã pentru formarea impresiei. receptivitate. groase. Ele se contureazã stabil dupã vârsta de 20 de ani. un semn al masculinitãþii. Dacã înãlþimea frunþii nu ne spune prea multe lucruri despre caracteristicile psihice ale persoanei – în ciuda stereotipului des întâlnit cã fruntea dreaptã ºi înaltã este semnul inteligenþei superioare. Un întreg folclor. nãpãstuire. Aºa-numitele „cute încreþite“. cutele de pe frunte semnalizeazã ceva. Teiter. vom încerca sã desluºim contribuþia fiecãrui element constitutiv al feþei la formarea impresiei despre ceilalþi. Rezultatele obþinute pe feþele schematizate pot fi extrapolate la feþele oamenilor în viaþa de zi cu zi? În continuare. afectivitate. arcuite. subiectivitate). Sprâncenele. Cutele lungi ºi verticale de deasupra rãdãcinii nasului – numite ºi „cutele luptãtorului“ – sunt asociate cu voinþa. calculat. intelectual sarcastic. În ABC-ul cunoaºterii de sine Clément Blin (1996/2002. Rãmâne deschisã problema validitãþii externe a acestor experimente. Menþionãm încã o datã cã nici un semnal nonverbal nu trebuie privit ca o monadã. în legãturã cu semnalele transmise de elementele feþei nu am identificat prea multe cercetãri ºtiinþifice bine controlate. iar sprâncenele grose. Larson (2001/2003. 46). Ochilor le-am rezervat un subcapitol aparte. tânãr bãtrân.114 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig.

În timp ce variabile ca educaþia pãrinþilor. convex. În acest sens. Nu s-a fãcut nici o statisticã pentru a verifica astfel de asocieri. cuplate cu ridicarea obrajilor prin contracþia muºchilor feþei. protejeazã ochii ºi se observã când râdem sau plângem. Studiul aratã cã absenþa unor trãsãturi fizice corespunzãtoare modelului tipic specific poziþiei respective poate constitui. un obstacol în promovarea în carierã. U. cã strâmbatul din nas (apariþia cutelor oblice pe laturile nasului) indicã dezgust. cocoºat. absolvenþi ai unei ºcoli militare. chipurile. Segall (1977) sugereazã cã poziþiile diferite ale sprâncenelor transmit informaþii despre statutul dominant/ dominat al interlocutorilor. sunt amintite urmãtoarele tipuri de nas: cârn. cãzut. A. subiecþii au judecat ca fiind mai „dominanþi“ bãrbaþii care aveau sprâncenele „coborâte“. Keating. Acestea. Mueller ºi A. sugereazã urmãtoarea traducere: „ªi-a luat nasul la purtare“ = „κi aratã organul genital în public“. este un mod de a spune „da“ – apreciazã Horst H. deºi foarte discutabilã. Mazur ºi M. pe termen lung (peste 20 de ani) prezenþa anumitor trãsãturi faciale a corelat semnificativ cu promovarea în carierã. Ridicarea bruscã a sprâncenelor este unul dintre semnalele de salut cele mai rãspândite. în fapt. în comparaþie cu cei care aveau sprâncenele „ridicate“. susþinutã de Desmond Morris (1976/ 1991. Ce legãturã este între nas ºi obrãznicie? De ce se spune „ªi-a luat nasul la purtare“? Ipoteza cã nasul constituie un organ care imitã penisul. Autorul anterior citat spune: „Este posibil ca sprâncenele sã ia 40 de poziþii diferite. se acceptã cvasiunanim cã modificarea circumferinþei nãrilor semnaleazã o stare de excitaþie. Atragem totuºi atenþia cã sprâncenele trase în jos. Totuºi. Mazur (1996) au analizat relaþia dintre trãsãturile feþei ºi promovarea în cariera militarã. înroºirea nasului ºi mãrirea lui când o persoanã nu spune adevãrul). persoanele cu nasul cârn sunt capricioase etc. perplexitate. C. primul exprimând. Rückle (1978/1999. Într-un studiu experimental. Sunt simple speculaþii.H. 23) stabileºte o corespondenþã directã între forma nasului ºi anumite trãsãturi psihice: cine are nasul cãzut este melancolic. Într-un studiu similar. mai ales pentru a distinge între poziþiile medii ºi cele deosebit de înalte. bazã realã de interpretare. ambiþie (sfântã naivitate!). Rezultatele au fost consonante când în fotografii au fost prezentate personaje din desene animate. De asemenea. sunt susþinute de datele experimentelor ºtiinþifice (de exemplu. În urma analizei unor fotografii ale unor bãrbaþi de diferite rase. 60). neplãcere. unele observaþii au valoare de generalizare. Ar fi contraproductiv sã le descriem. Caracteristicile astfel evaluate au fost corelate ulterior cu promovabilitatea în carierã. Nasul. Cei doi cercetãtori au evaluat. modestie. având sprâncenele dispuse în mod diferit. În afara nasului mic ºi a nasului scurt. raportându-se la fotografiile lor de la absolvire. concav. prezenþa unor trãsãturi dominante ale feþei a constituit un bun predictor. caracteristicile faciale ale unor elevi. cuplate cu poziþia pleoapelor ºi cu încreþirea frunþii.F. 126). Între alþii. ceea ce este obscen ºi intrã sub incidenþa legii juridice referitoare la bunele moravuri. cel de-al doilea. Clément Blin (1996/2002. Deºi pe termen mediu (doi ani) nu s-a determinat o legãturã semnificativ statisticã între caracteristicile care exprimã dominanþa ºi probabilitatea promovãrii. folosind Scala dominanþã-submisivitate. pe termen lung.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 115 Dar analiza expresiei faciale nu se rezumã doar la exprimarea afectelor indivizilor. pot genera un joc infinit al exprimãrii mimice“. „pãrea nãscut sã fie general“) pot avea. background-ul familial cu privire la cariera militarã nu s-au dovedit semnificative pentru prezicerea rangului militar. drept. Micile legende care însoþesc viaþa militarã („avea faþã de general“. se ºi spune despre o persoanã greu de . cercetãtorii încercând sã determine legãtura dintre anumite elemente ale feþei ºi modificarea relaþiilor interpersonale.

Recti apud nos locum tenet error. iar cea subþire ºi rectilinie ar exprima cerebralitate. apartenenþa la gen (gender). iar subiecþii au fost rugaþi sã spunã care faþã este mai dominantã . Gura închisã în mod voit exprimã dorinþa de a întrerupe schimbul de replici. sã luãm în considerare situaþia socialã concretã. Abia dupã aceea. Blin. ubi publicus factus est (Când a devenit cunoscutã de toatã lumea. Caroline Keating (1985) susþine cã trãsãturile asociate maturitãþii fizice sunt semnale ale dominanþei în lumea umanã. ºi mai general. Absurd! Dar. cu buzele strânse) aratã închiderea în sine. greºeala þine pentru noi locul a ceea ce este corect). cu buza superioarã protuberantã. statusul social al persoanelor. la adulþi acesta este modul de a spune „nu“. Horst H. Mai întâi sã facem conexiunea dintre semnalele gurii cu semnalele transmise de celelalte elemente componente ale feþei. proeminentã. cu buze subþiri ºi pãr puþin (semnal asociat cu înaintarea în vârstã) sunt percepuþi ca fiind mai dominanþi. Se apreciazã cã gura este „centrul bucuriei ºi al durerii“. 1978/1999. Conform acestor stereotipuri. cu comisurile ridicate. constituie un semnal de alarmã. Într-un studiu transcultural. cum spunea Lucius Annaeus Seneca. cã l-am adus în starea de a se retrage de la discuþii. cu toatã prudenþa ce se impune în evaluarea celorlalþi. ieºite în afarã ambele sau doar una dintre ele). se vorbeºte despre gurã cãrnoasã ºi sinuoasã. Luându-se în calcul ºi buzele (subþiri sau cãrnoase. Rückle. cu alte gesturi. Fotografiile au fost prezentate în perechi. cât mai ales cã vorbeºte fãrã teamã. Psihologul Ernest Korff – citat de Horst H. miºcarea gurii transmite. Rückle (1978/1999. alternat cu un zâmbet. starea de sãnãtate (un început de parezã modificã forma gurii) etc. Ne putem întreba: care anume trãsãturi ale feþei exprimã dominanþã sau. 1963/1988). micã. cu postura.116 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura satisfãcut: „Cam strâmbã din nas!“. 144) – a stabilit cã miºcarea scurtã ºi nervoasã ºi tremurãturile muºchiului gurii indicã o nervozitate accentuatã. „Gura legatã“ (închisã. încleºtatã. cu ambele buze groase ºi ieºite în afarã ar trãda dorinþele instinctuale ale persoanei. Caroline Keating a prezentat mai multe fotografii ale unor adulþi cu trãsãturile feþei diferite. dând farmec persoanei respective“. Ca ºi la sugari când refuzã hrana. 143) considerã cã „strâmbatul din nas. subþire ºi rectilinie (C. cu buza inferioarã protuberantã. dar ºi mirarea. sã ne pronunþãm. Maturitatea feþei. imposibilitatea de a înþelege ceva. ªi în legãturã cu forma ºi mãrimea gurii s-au construit stereotipuri – îi dezamãgim pe cei care cred cã se poate descifra în câteva secunde psihologia persoanei pe baza limbajului corporal – lipsite de orice sâmbure de adevãr. Lorenz. genereazã o notã de cochetãrie în special la femei. dar – atenþie! – în termeni probabilistici. cu faþa proeminentã. în general. Sã nu ne grãbim însã sã tragem concluzii. cele care aratã maturizarea sexualã (K. care trãsãturi ale feþei sunt asociate cu un anumit tip de personalitate? Trãsãturile care exprimã dominanþã la diferitele specii de animale sunt. Indivizii cu maxilare puternice (semnal care indicã maturizarea dentiþiei în lumea primatelor). conºtient sau inconºtient. Gura deschisã poate marca intenþia de a vorbi. semnale care pot fi decodificate destul de acurat. 25). mare. Când îl caracterizãm pe cineva cã „este gurã mare“. Când spunem „i-am închis gura“ înseamnã cã l-am lãsat fãrã replicã pe interlocutor. Spre deosebire de forma ei. Gura. 1996/1999. cu comisurile cãzute. la fel ca ºi în rândul celorlalte specii. gura cãrnoasã ºi sinuoasã ar fi proprie persoanelor sentimentale. la clasa de vârstã. ne referim nu atât la faptul cã vorbeºte mult. gura proeminentã.

Mattheus van den Broeck.. juvenile joacã un rol însemnat în definirea atractivitãþii la femei (I. Caroline Keating susþine cã identificarea caracteristicilor dominante ale feþei la bãrbaþi a fost mai uºoarã pentru subiecþii evaluatori decât identificarea acestora la femei. Analiza ar merita sã fie extinsã. în timp ce partea stângã.H. în nici un caz nu este veche ºi depãºitã. O dovadã în acest sens o aduc cercetãrile privind frumuseþea corporalã. Chapkis.A. copilãreºti. 1986. Dintre cei 22 de ofiþeri imortalizaþi în pictura lui Pieter Isaacsz „Compania din Amsterdam a cãpitanului Jacob Geritsz Hoing“ (1596). viaþa psihicã inconºtientã. O serie de cercetãri au pus în evidenþã relaþia dintre asimetria facialã ºi viaþa psihicã. de cele mai multe ori avem de-a face cu o persoanã nevroticã (G. Caracteristicile imature. Boone. Guvernatorul Indiilor de Est.L. cât ºi de cãtre bãrbaþi. dimensiunile ochilor ºi proeminenþa buzelor sunt asociate caracterului dominant/nondominant al celui evaluat. 1981). Thevoz. Numai portretele din Renaºtere au aceastã particularitate. 17 privesc astfel încât sã li se lumineze jumãtatea din dreapta a capului. sau portretele din orice perioadã? ªi în fotografii se pãstreazã aceeaºi tendinþã de a poza? Pictorii ºi fotografii sunt cei care au intuit funcþiile asimetriei faciale. Studiul a relevat faptul cã bãrbaþii cu trãsãturi dominante sunt consideraþi mai atractivi atât de cãtre femei. Brain. Cu titlu explorator. ajunge la concluzia cã „în majoritatea naraþiunilor tratate pictural. între atractivitate ºi dominanþã se manifestã o relaþie inversã în evaluarea femeilor. sau cei care „le-au oferit chipul“ spre a-l picta sau fotografia? O altã ipotezã la fel de îndrãzneaþã a fost lansatã de soþii F. 1979). la fel ca ºi „Portdrapelul“ (1617) pictat de Evert van der Maes. Din acest punct de vedere. O analizã a modului de a poza în atelierele fotografice sau ale pictorilor ar putea aduce argumente în favoarea acestei intuiþii. Patzer. 1979) sau istorici (M. anumite tipuri de feþe au fost vãzute ca dominante de cãtre majoritatea evaluatorilor.R. G. Walster. subliniind faptul cã atractivitatea la bãrbaþi este strâns legatã de dominanþã. R. limbajul corpului exprimând stãpânirea de sine este asociat cu autoritatea“. 1988. aratã deci self-ul public. 84). Lynn (1938): dacã persoanele au o lateralitate manualã ºi facialã dreapta (dupã cum ridicã în sus colþul gurii când zâmbesc). Asimetria feþei. atunci ele sunt mai expansive ºi mai bine integrate social decât în cazul în care au lateralitate încruciºatã. Analizând portretistica Renaºterii. Am adus în discuþie aceste cercetãri ºi ipoteze pentru a susþine concluzia noastrã potrivit cãreia ºtiinþa despre figura umanã abia dacã se contureazã. antropologi (S.G. sociologi (W. 1995). „Halebardierul“ (1526) din gravura lui Hans Sebald Behm lasã sã i se vadã partea dreaptã a feþei. S-a avansat chiar ideea – care trebuie sã fie în continuare verificatã experimental – cã partea dreaptã a feþei exprimã. realizate în ultimele decenii de cãtre psihosociologi (E. EiblEibesfeldt. self-ul public al persoanei. . Lynn ºi D. directoarea Secþiei de artã a Renaºterii de la Walters Art Gallery din Baltimore. înclinãm sã credem cã aºa stau lucrurile. S-a constatat cã atunci când asimetria este accentuatã. În schimb. 1985). 1952). Probabil cã alte elemente nonverbale sunt determinante în evaluarea dominanþei feminine. fãrã o bazã statisticã suficientã. Lindzey et al. de obicei. pozeazã pictorului Samuel van Hoogstraten astfel ca sã i se vadã partea dreaptã a feþei.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 117 în raport cu cealaltã. Joaneath Spicer (1991/2000. ªi aceastã ipotezã meritã sã fie verificatã. Berscheid ºi E. În zece din cele unsprezece culturi analizate.

În dialogul Banchetul este dezvoltatã teoria platonicianã a frumosului.F. Cercetãrile psihosociologice (T. În ambele cazuri eseul studentei atractive din punct de vedere fizic a fost evaluat cel mai bine.118 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Haloul atractivitãþii. 1980) au relevat cã persoanele atractive sunt considerate ca fiind mai fericite. al cãrui discipol în Academie fusese. Denise Jodelet (1994) a descoperit cã. Pe bazã experimentalã Diane S. 83) – considerã atractive figurile feminine asemãnãtoare cu cele ale copiilor (ochii mari.L.E. Un experiment realizat de Leslie Zebrovitz McArthur ºi Diane S. cu rãdãcini în gândirea lui Aristotel. frumuseþea este binele însuºi: frumosul este binele ºi binele este frumosul. Dion et al. H. Sigall ºi N. În Metafizica.. J. pentru Platon. Pentru Aristotel. Dion et al.J. care culmineazã în frumuseþea absolutã. În relaþia dintre atractivitatea fizicã a persoanei învinuite ºi gravitatea pedepsei intervine ca variabilã-test „tipul de infracþiune“. 1972. La fel s-a procedat ºi cu eseul slab. 608) este de pãrere cã în cultura occidentalã existã o „misticã a frumuseþii“ (ceea ce este frumos este bun ºi ceea ce este bun este frumos). Care ar putea fi explicaþia? Se considerã cã persoanele adulte cu faþã de copil (ceea ce induce impresia de naivitate) s-au folosit de acest atribut pentru a face acte reprobabile. Stewart.. Dacã însã infracþiunea a fost sãvârºitã fãrã intenþie. au o probabilitate mai mare de a se cãsãtori ºi de a avea o cãsãtorie reuºitã. Synnott. Aristotel considera cã frumuseþea constã în ordine. Credem cã peste tot în lume ceea ce este tânãr este frumos ºi cã explicaþia atractivitãþii „figurilor drãgãlaºe“ este programatã ereditar – aºa cum am mai arãtat –. 39 la sutã dintre cei intervievaþi declarã cã evalueazã frumuseþea feþei (45% apreciazã frumuseþea corpului). frumuseþea oglindeºte în exterior ceea ce este în interior. 83) relateazã despre experimentul lui D. atunci pedeapsa pentru persoanele atractive este mai micã decât cea aplicatã infractorilor cu figurã neatractivã. atractivitatea feþei. 1989. 1977. Eysenck. Berry ºi Leslie Zebrowitz McArthur (1988) au gãsit cã atunci când infracþiunea este sãvârºitã cu intenþie de cãtre o persoanã atractivã (cu „faþã de copil“). Berry (1987) pe subiecþi coreeni susþine ideea universalitãþii atractivitãþii figurilor . Alte cercetãri (K. pedeapsa aplicatã este mai severã decât în cazul persoanelor mai puþin atractive (cu faþã maturã). Frumuseþea fizicã a unei persoane include. R. Landy ºi H. Dipboye et al. 1977) au relevat cã persoanele atractive obþin mai uºor locuri de muncã la interviurile pentru angajare ºi primesc referinþe mai pozitive de la locul de muncã decât persoanele mai puþin atractive din punct de vedere fizic. Sigall (1974) prin care s-a verificat relaþia dintre atractivitate ºi evaluarea performanþelor. 1981/1998. K. atunci când privesc o persoanã pe stradã. Anthony Synnott (1989. nasul scurt. Probabil cã nu numai americanii vãd astfel de figuri ca „drãgãlaºe“. Înþelegând în acest fel frumuseþea. Eysenck ºi M. Ne amintim cã Stagiritul spunea: „Frumuseþea este mai puternicã decât orice scrisoare de recomandare“ (vezi H.L. A. sexualitatea ºi simpla frumuseþe fizicã (cf.. Studenþilor li s-a spus cã eseurile au fost scrise de cãtre studente ºi au fost rugaþi sã evalueze calitatea lor.. Cash et al. Ostrove. nu este legatã de „potenþialul individului de a aduce pe lume copii“ – cum crede acelaºi Tony Malim (ibidem).L. iar în procesele juridice (în sistemul cu juraþi) primesc pedepse mai blânde decât persoanele neatractive. armonia. Tony Malim (1997/2003. proporþionalitatea. Aristotel se despãrþea de concepþia lui Platon. 611). bãrbia micã). Cercetãtorii au redactat douã eseuri: unul bun ºi altul slab. 1975. între cei mai importanþi factori. 1972. Americanii – remarcã Tony Malim (1997/2003. Eseul bun a fost însoþit o datã de fotografia unei studente atractive ºi altã datã de fotografia unei studente mai puþin atractive. 29). care transgreseazã sexul. simetrie ºi proporþie.

autorii menþionaþi denunþã falsitatea mitului cã „frumuseþea se aflã în ochii celui care priveºte“. pistruiaþi. vom susþine ºi noi ceea ce spune Anthony Synnott (1989. ci este frumos ce-mi place mie“. iar faþa este dominatã de ochi“. mulþi cred cã ochii dezvãluie caracteristicile psiho-morale.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 119 umane care exprimã imaturitate ºi a stereotipului de atribuire a calitãþilor psiho-morale ale copiilor persoanelor cu „faþã de copil“. comportamentul lor verbal ºi nonverbal. Langlois ºi Lori A.) spunea cã „ochii sunt oglinda sãnãtãþii“. 1939/2002. Chiar ºi astãzi. 460-375 î.n. Keating. cei ce privesc prea acut sunt înclinaþi spre gâlceavã. 97). cu sexualitatea ºi cu atribuirea de calitãþi personale ºi morale. psihologicã ºi sociologicã. opalini. smoliþi.Z. structura psihicã a persoanei. În secolul al XVI-lea era dominantã pãrerea consemnatã de Erasmus din Rotterdam în De civilitate morum puerilium (1530) cã „ochii larg deschiºi sunt semn de stupiditate. Berry ºi L. Rubenstein.e.e. prezenþa fizicã în ansamblu. cu evaluarea stãrii de spirit ºi a caracterului. Apatow. Judith H. Este vorba despre un stereotip al gândirii la nivelul „simþului comun“. caracteristicile cromatice: în afara ochilor albaºtri (cu douãsprezece nuanþe). oþelii. Ochii stabilesc un adevãrat record în ceea ce priveºte asocierea de epitete cu valoare stilisticã. Diane S. Roggman (2002) se întreabã: Ce face ca o faþã sã fie atractivã? Înainte de toate. subiectivã sau obiectivã. În viaþa de zi cu zi. prea vioaie ºi grãitoare este privirea celor lipsiþi de ruºine“ (apud N. psihologice ºi sociologice. frumuseþea poate fi vãzutã ca fiind fizicã sau spiritualã. submisivitate.Z. În astfel de cercetãri s-au folosit desene (feþe schematice) sau fotografii ale persoanelor. 1985. nasul mic – sunt percepute ca având ºi atributele copilãriei: sinceritate. – . L. neagresivitate. C. Ochii – „oglindã a sufletului“? I se atribuie filosofului ºi omului politic roman Marcus Tullius Cicero (106–43 î. cu mobilitatea socialã. Hipocrat (c.n) afirmaþia: „Faþa exprimã totul. antropologice. De aici ºi critica artificialitãþii experimentelor realizate în domeniu. Acest lucru a fost pus în evidenþã de numeroase cercetãri (D. Dar acest lucru nu este deloc adevãrat. În Dicþionarul de epitete al limbii române (1985) sunt menþionate 606 epitete evocative ºi apreciative. În primul rând. ne facem o pãrere despre persoanele pe care le întâlnim pentru prima oarã sau despre persoanele cu care interacþionãm constant percepând faþa lor. Animi sedem esse in oculis (Sediul sufletului se aflã în ochi) – credeau anticii.S. cei prea fixaþi un semn de indolenþã. interioarã sau exterioarã. filosoficã ºi chiar teologicã. McArthur. ea are legãturã cu comunicarea nonverbalã. pozitivã sau chiar negativã“. murgii. 1983). În concluzie. McArthur ºi K. 610): „Semnificaþia frumuseþii este imensã. Elias. coborâþi spre jumãtatea feþei. Ne-am obiºnuit sã spunem: „Nu-i frumos ce-i frumos. naivitate. cu comportamentul de ajutorare de orice fel. naturalã sau artificialã. Persoanele adulte care au „faþã de copil“ (baby face) – ochii mari. mai mult. Adam J. 24) semnalau ºi o altã limitã a cercetãrilor experimentale referitoare la impactul feþelor de copil asupra impresiei despre persoana-þintã: în situaþiile experimentale figura umanã era singura sursã de informaþii în crearea impresiei. 1986. fãcând trimitere la cercetãrile medicale. în mod real. Berry ºi Leslie Zebrovitz McArthur (1988. ochii mai pot fi mãslinii. De ce s-a format acest stereotip? Ce informaþii transmit ochii ºi ce semnificaþie socialã are privirea? Vom încerca sã schiþãm rãspunsuri la aceste întrebãri fireºti. viorii etc.F. economicã ºi literarã.

Ne amintim copilãria „cu ochi duioºi. încruntaþi. Aceasta nu reprezintã decât o ipotezã ºi un stereotip. ci sunt deopotrivã semnale în comunicarea umanã nonverbalã. naivi. Una este acurateþea impresiei. invidioºi. isterici. milogi. amintind cã. s-a stabilit o corespondenþã între culoarea ochilor ºi anumite trãsãturi de personalitate. îndãrãtnici. furibunzi. tâmpi. Ne-au copleºit. prãpãstioºi. Bucã. dezmierdãtori“. vicleni. nevrednici. veninoºi. astfel cã determinativul „azurii“ apare ºi ca epitet evaluativ. pângãritori. de când suntem capabili sã pãstrãm imagini în memorie. detestabili. piºicheri. dulci ºi negri“ rãcoriþi în umbra genelor prelungi. culoarea cenuºie a ochilor îi semnaleazã pe pãcãtoºi ºi pe inamici. rãi. limpezi. Caracterizând ca azurii (epitet evocativ) ochii unei persoane. Ana. reci. fiind mai încãrcate de subiectivitate. îngheþaþi. în aceastã carte sfântã a evreilor se spune cã ochii negri denotã vigoarea spiritului ºi virilitatea sentimentelor. Astfel. existã aproximativ 270 de calificative stilistice apreciative. desfrânaþi. neiertãtori. gheþoºi. ochii galbeni aparþin melancolicilor. hrãpãreþi. sau cei scãpãrãtori. ironici. aroganþi. care l-au ispitit pe Dimitrie Bolintineanu. tâmpiþi. sceptici. 60 de culori ºi nuanþe cromatice. leneºi. haini. dar ºi unii savanþi au acceptat fãrã rezerve cã ochii reprezintã „oglinda trupului ºi a sufletului“ – cum remarca psihologul francez George Dumas (1866–1947). îndobitociþi. inumani. afectuoºi. ageri ºi chiar adoratori. demenþi. pãcãtoºi. duºmãnoºi. încã la începutul erei noastre. Totuºi. mincinoºi. caracterul adevãrat al caracteristicilor psiho-morale. nãprasnici. este adevãrat. în primul rând. implicit facem ºi o evaluare. Ne-am ferit ºi ocolim cu grijã ochii agresivi. scârbiþi. siniºtri. „ochii focoºi. insolenþi. albastrul ochilor îl dezvãluie pe cel care râde fãrã motiv. zãnatici (exemplele sunt luate din M. ºi altceva consensualitatea impresiilor. trebuie sã spunem cã receptorii vizuali sunt la fel de expresivi ca ºi receptorii auditivi. vicioºi. verzi. crunþi. barbari. Alchimistul ºi medicul elveþian Paracelsus (1493–1541) credea cã ochii cenuºii exprimã indecizia . mânioºi. larg rãspândit. adânci ºi buni“ (Aron Cotruº). Adicã muþi. împãrtãºirea de cãtre populaþie a aceloraºi semnificaþii pe baza stereotipurilor comune. prostiþi. Am întâlnit cu toþii ochi admirativi. nepãsãtori. Albaºtri. pofticioºi. obraznici. negri. prozatorii. 1985). placizi. trândavi. dramaturgii. în Zohar. Dar toþi îmi par deºarte glume Pe lângã ochii cenuºii. sarcastici. hãmesiþi. copiliþã „cu ochi dulci. ochii blajini. groaznici. cãprui. Marc-Alain Descamps (1989/1993. violenþi. rãsplata ochilor „cereºti“. înspãimântãtori. cumpliþi. În legãturã cu expresia ochilor. puri ºi zâmbitori cântaþi de poeþi nu sunt doar creaþii artistice. vrãjmaºi. înverºunaþi. pe urmele lui Mihai Eminescu. Este dificil sã separãm epitetele evocative de cele apreciative. 57-59) trece în revistã stereotipurile legate de culoarea ochilor la diferite popoare. înfiorãtori. Poeþii. Dovadã a ambivalenþei evocativ/evaluativ stau ºi versurile lui Mihai Codreanu: Vãzui mulþi ochi frumoºi pe lume. În limba românã. Cãutãm. a impresiei produse. bestiali. linguºitori. blânzi ºi calzi ai mamei. evocatã de Vasile Alecsandri. unele determinãri stilistice permit evidenþierea. pizmaºi. Dacã ne referim la valoarea de adevãr a inferenþelor dintre culoarea ºi forma ochilor ºi psihologia persoanei. ºireþi. hulpavi. neruºinaþi.120 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura în total. numãrul epitetelor apreciative referitoare la ochi este mai mare decât cel al epitetelor evocative. înºelãtori. fioroºi. farisei. La musulmani.

Istoricul de artã ºi esteticianul francez era convins cã „aptitudinile stau înscrise în relieful ºi în desenul lor: mâini subþiri experte în analizã. a cãror inacþiune chiar are graþie ºi sens. cãtre luminã. în Lecþia de anatomie.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 121 ºi instabilitatea psihicã a persoanei. ca pâcla-faptul zilei. 1972. Mâna care desparte marea de uscat ºi construieºte diguri. aparþinând unui martor al Învierii lui Lazãr. mâna larg deschisã. Ori se-opreºte ºi-atunci rãmâne doar tãcerea tremurândã. încremenitã în mirarea sa. doruri infinite. înãlþându-se. La români existã povaþa: „Ochii verzi niciodatã sã nu-i crezi!“ Mâinile: elogiul lor Henri Focillon (1881–1943). vârste ºi condiþii. Focillon. . ai zice cã gândeºte. nu-i o unealtã fãrã suflet. Mâna care trece uºor peste clape. […] Mâna este acþiune: ea creeazã ºi. dar care vãd ºi vorbesc“ (Focillon. instinctul ºi voinþa de acþiune mediteazã în ea ºi nu-þi trebuie mult exerciþiu ca sã ghiceºti gestul pe care vrea sã-l facã“ (ibidem). pãrãsitã pe masã ori spânzurând de-a lungul trupului: obiºnuinþa. La englezi se spune cã ochii albaºtri semnificã bunãtate ºi gentileþe. senzualitate ºi dominarea pasiunilor. ce þine în vârful unei pensete un mãnunchi de artere. Reproducem câteva strofe din Vicente Aleixandre. caractere. Ce elogiu mai vibrant poate fi adus mâinii? Marii artiºti ai tuturor timpurilor au intuit cã mâinile sunt „aproape fiinþe vii“: Rembrandt ni le înfãþiºeazã în toatã diversitatea determinatã de emoþii. mâini profetice scãldate în fluide. 43). care a conferenþiat ºi la universitãþile din Bucureºti ºi Cluj. curajului ºi onoarei. iar ochii negri sunt semn al sãnãtãþii. mâini tandre. cu o fizionomie – feþe fãrã ochi ºi fãrã glas. spunea cândva cã mâinile „sunt aproape niºte fiinþe animate […] înzestrate cu duh energic ºi liber. mâna formidabilã a Sfântului Matei scriind Evanghelia dictatã de un înger. încãrcatã de umbrã. mâinile bãtrânului olog din Gravura de o sutã de florini. 69). 105). degetele lungi ºi mobile ale celui deprins sã raþioneze. desigur. Priviþi aceastã mânã cu cinci degete deschizându-se. ºi irizeazã sunete. mâini spirituale. 1995. tãlmãcite în româneºte de Andrei Ionescu ºi publicate în Secolul 20 (1972. spiritului ferm. 3-4. uneori. ori cade greu ºi face sã rãsune tot vuietul din lume. mâna lui Rembrandt desenând. ªi-nalþã turnuri. E mâna ce ridicã lumea Cu ajutorul unei pârghii. iar ochii negri. Mâinii i s-au închinat poeme ce au intrat în patrimoniul literaturii universale. În repaus. alãturi de mãnuºile grosolane ce-i atârnã la brâu“ (H. mâna activã ºi puternicã a profesorului Turp. MÂNA Este efortul omenesc.

mâini de acþiune ºi mâini de vis […]. ºi face sã se spargã valul. Fir cu fir iarba muntelui sã numere. rând pe rând. cã fiecare emoþie are ecou asupra muºchilor mâinii ºi cã frãmântãrile aproape imperceptibile ale degetelor trãdeazã agitaþia interioarã […]. 209). 205). Mâna cu pielea zbârcitã.122 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ori mãturã ca vântul dunele. arãtând . mâna Care ivindu-se-n balcon privit-a Speranþa-n ochii verzi ai unei fete. A mângâiat aceste chipuri. desigur. Dar iatã ce scria Nicolae Vaschide: „Mâna defineºte fiinþa umanã mai mult decât ochiul. mânia. dermatoglifia. trãsãturile feþei ºi configuraþia mâinilor […]. O. Gingaºa mânã care. Ameninþarea. ªi toate înconjoarã vast pãmântul. Pornind de la supoziþia cã mâna vorbeºte despre starea psihicã a persoanei. Aceastã mânã ar putea. Mâna care a tras spada fãcând sã curgã sânge ªi sã geamã zidurile întunecate. în egalã mãsurã o glorie a României ºi a Franþei (Daniel Clauzel spunea despre Nicolae Vaschide cã „Par son génie et son œuvre a honoré la Romanie et la France“). prin observaþii minuþioase ºi precise. mai mult decât oricare alt domeniu senzorial. 17 octombrie 1938). Mânã liniºtitã. Nu-l atinge! Mâna care ar putea sã schimbe lumea peste noapte. Fiziologia a putut sã stabileascã. Ch. mânã. în fizionomia. cu bãtãturi în palmã. În discursul þinut la Congresul de chirurgie (Paris. L-a scris psihologul român Nicolae Vaschide (1873–1907). Bejat. Richer scria în „Prefaþa“ cãrþii lui Nicolae Vaschide: „Existã mâini îndrãzneþe ºi mâini timide. mâna poate procura noþiuni suficiente despre caracterul individual“. oroarea. Mâna care-a spus „te iubesc“ cuprinzând înfioratã Mijlocul domniþei. ºi-n liniºte sã doarmã dupã ce-a-nãlþat cupola care-n fundul vãii strãluceºte. cumplit de nedreaptã. în umbrã. Este adevãrat cã lucrarea Essai sur la psychologie de la main (peste 500 de pagini) a rãmas neterminatã ºi a apãrut postum. mâini senzuale ºi mâini mistice. 1972. Sã strãluceascã efortul omenesc într-o pace veºnicã. Miºcãrile mâinii traduc în mod fidel miºcãrile sufletului. 1972. atât de cerebralul scriitor francez Paul Valéry observa cu uimire cã nu existã un Tratat despre mânã. 481) –. rugãciunea nu pot fi bine exprimate dacã mâna nu vorbeºte o datã cu vocea ºi ochii“ (apud M. ºi fazele vieþii noastre lasã în aceasta mai multe trãsãturi decât în alte pãrþi“ (apud M. Mâna care strânge frãþeºte alte mâini. mânã de om care-a fost sau va fi iubire. Dar ce spun eu? Mâna în care a înflorit un trandafir. vom spune câteva cuvinte despre o nouã disciplinã ºtiinþificã pe cale de a se cristaliza. Bejat. „Fãrã teama de a depãºi graniþele cunoºtinþelor noastre ºtiinþifice – spunea Nicolae Vaschide (1909. Dar un astfel de tratat existã încã din 1909. Sufletul se reflectã în structura fiinþei noastre.

ea poate oferi informaþii credibile despre psihologia persoanei. Cele afirmate de primul psiholog experimentalist român de talie internaþionalã despre cunoaºterea persoanei dupã configuraþia mâinilor sunt valabile pentru întregul comportament nonverbal ºi pentru problematica actualã a comunicãrii nonverbale: totdeauna trebuie sã avem în vedere integrarea semnalelor provenite prin intermediul cât mai multor canale de informaþie. Bejat. În mod deosebit. Liniile ºi semnele palmei în chiromanþie . Când nu este practicatã de impostori ºi de ºarlatani. va trebui sã integrãm aceste informaþii în sisteme. tendinþele afective. Concluzia: chiromanþia este doar în aparenþã o ºtiinþã ocultã. fizionomiºtilor. a unei fizionomii intelectuale“ (apud M. calitãþile ºi defectele psiho-morale.8) profilul psihologic al persoanei. 3. cel mai important fiind sistemul comunicare nonverbalã–comunicare verbalã.8. Fig. 207). „Viitorul ºi prezicerea evenimentelor sunt lucruri îndoielnice“ – preciza Nicolae Vaschide –. toate informaþiile furnizate de limbaj ºi mai ales informaþiile verbale ºi prin gesturi. care schiþeazã. care subliniazã ºi care faciliteazã ghicirea unui caracter.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 123 totodatã tributul plãtit chiromanþiei ºi ºarlatanilor care se considerã specialiºti în descifrarea caracterului oamenilor dupã configuraþia palmelor. ci de asemenea ale fizionomiei ºi. Chiromanþia pretinde cã ar descrie dupã liniile din palmã (Figura 3. ale grafologilor ºi ghicitorilor în cãrþi ºi în cafea din Franþa începutului de veac XX. 1972. Amintim cã Nicolae Vaschide a studiat timp de zece ani practicile chiromanþilor. în mod secundar. iar pentru cunoaºterea psihologicã a persoanei trebuie sã utilizãm „nu numai datele mâinii.

Antropologii studiazã dermatoglifele nu pentru a-i identifica pe indivizi. Circulã o anecdotã. pentru a vedea dacã desenele papilare de un anumit tip sunt comune unor grupuri umane. în acest caz de ºarlatani.9. nu prevede evenimente. destul de sceptic. „dermatoglifia“ propusã de Michael Allan Park. dermatoglifele pot fi utilizate în semiologie (parte a medicinei care se ocupã cu studiul semnelor diferitelor boli).9). a întrebat: „Dar este adevãrat? Rãspunsul a fost: „Ce interes are. Pentru a dobândi un plus de credibilitate. starea de sãnãtate ºi constantele comportamentale. Cele trei tipuri de desene papilare studiate de dermatoglifie . S-au stabilit trei tipuri de desene ale epidermei: în formã de arc. Amprentele digitale – prin intermediul cãrora poliþia îi identificã pe rãufãcãtori – reprezintã o clasã specialã de dermatoglife. ca ºi când aceste „unelte geniale“ nu ar fi programate tot de oameni.124 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura De asemenea. Bineînþeles. Spre deosebire de chiromanþie. „specialiºtii în chiromanþie“ susþin cã sunt capabili sã prevadã evenimentele din viaþa omului. Un om cãruia i se prezisese de cãtre chiromantul ajutat de calculatorul electronic o viaþã lungã ºi fericitã. se întâlnesc ºi tipuri intermediare. de buclã ºi în formã de spiralã (Figura 3. precum ºi subtipuri. specialist în antropologie fizicã. în regiunea volarã (a palmei) ºi în cea plantarã (a tãlpilor).a 3. domnule. Michael Allan Park considerã Fig. Dermatoglifele sunt desenele papilare situate pe faþa internã a degetelor. unii folosesc computerele. se transmit în cadrul aceleiaºi familii. dupã cum suntem informaþi de revista Science et vie (iulie 1983). ci stabileºte corelaþii între anumite caracteristici epidermice (dermatoglife). b) stabilindu-se corelaþii statistic verificate între anumite caracteristici ale tabloului dermatoglific ºi bolile genetice. computerul sã te mintã?!“. O astfel de constatare legitimeazã utilizarea dermatoglifelor în douã direcþii de cercetare ºtiinþificã: a) dermatoglifele. pot ajuta la descifrarea evoluþiei grupurilor umane. Studiile de pânã acum au pus în evidenþã faptul cã tipul desenelor ºi dimensiunile lor sunt moºtenite genetic. dimpotrivã. ca ºi alte caracteristici transmise ereditar (de exemplu. ci. grupa sanguinã).

liniile palmei – linia capului. ºi alte categorii de bolnavi prezintã o proporþie ridicatã de dermatoglife în arc: cei cu insuficienþã cardiacã congenitalã. De exemplu. Cei care totuºi se nasc sunt marcaþi de „sindromul Turner“ (la bãrbaþi. când apare la jumãtatea degetului. chipurile. În afara celor care au sindromul Klinefelter. dacã se studiazã un numãr mare de persoane care prezintã o anomalie geneticã. de asemenea. S-a relevat. în Tratat de chiromanþie de Karmadharay se spune cã o stea pe ultima falangã a degetului arãtãtor – „degetul lui Jupiter“ – indicã. pieptul foarte dezvoltat. dezvãluie caracteristicile psiho-morale ºi fiziologice. a inimii. de înapoiere mintalã. anomaliile mâinilor ºi picioarelor. indicã trisomia perechilor cromozomiale 18 ºi 21 ºi reprezintã un semn pentru „sindromul Turner“. linia vieþii. frecvent la persoanele afectate de maladii cardiace congenitale. Cea mai mare parte a fetuºilor cu aceastã anomalie cromozomialã sunt expulzaþi prin avort spontan. nanism ºi polidactilie etc. o primejdie. care rezultã din unirea liniilor capului ºi inimii (din chiromanþie). Amprenta în spiralã sau cu elemente ale spiralei a fost reperatã frecvent la persoanele care prezintã formula XO a perechii cromozomiale 23. despre personalitatea individului. . centura lui Venus ºi încã altele – au un rol central. Cercetarea dermatoglifelor nu are nimic de-a face cu chiromanþia.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 125 cã o anumitã caracteristicã dermatoglificã este de naturã geneticã atunci când apare foarte frecvent la persoanele descendente din aceeaºi familie ºi care suferã de o anomalie congenitalã. Se porneºte de la observarea liniilor provenite prin flexiunea mâinii ºi a degetelor (de exemplu. Ea se asociazã cu o frecvenþã mai ridicatã a amprentelor digitale de tip arc. O altã aberaþie cromozomialã – trisomia perechii cromozomiale 18 – condamnã nou-nãscutul la o moarte precoce. pliurile de pe faþa internã a degetelor) ºi se fac corelaþii cu anomaliile genetice. cãrora le atribuie semnificaþii diverse dupã degetul sau falanga unde se aflã. Ele vorbesc. ceea ce îndreptãþeºte avansarea ipotezei referitoare la legãtura dintre respectiva maladie ºi o anumitã configuraþie a desenului epidermic. la femei. Totuºi. atunci când apare aproape de extremitatea degetului. de asemenea. indicã aptitudinile diplomatice ale persoanei etc. Unele persoane au formula XYY. debilii mintal ºi bolnavii de schizofrenie. Persoanele în cauzã suferã de anumite tare fizice ºi. observaþiile au o bazã statisticã verificatã. Aceasta nu înseamnã cã toate persoanele care au respectiva particularitate dermatoglificã sunt cu certitudine marcate de anomalia luatã în discuþie. În chiromanþie. cauzat de aberaþii ale perechii cromozomiale 23. „linia siminalã“ – numitã astfel pentru cã se întâlneºte ºi la maimuþe – apare la circa doi la sutã dintre indivizii umani. Tipul dermatoglific în buclã se întâlneºte. Aºa cum se ºtie. raze. Inteligenþa lor este normalã. formula perechii cromozomiale 23 este XY. comparativ cu populaþia care nu suferã de aceastã maladie. raþionamentul este de tip probabilist. talie micã. ovarele absente). De exemplu. Chiromanþii iau în considerare alte semne de pe epiderma degetelor: cruci. foarte adesea. uterul redus. stele. se constatã existenþa unor particularitãþi dermatoglifice într-o proporþie mai mare decât la restul populaþiei. Nu acelaºi lucru se întâmplã în dermatoglifie: nu sunt luate în considerare aceleaºi semne. Sunt avute în vedere concomitent mai multe semne. Între alte categorii patologice asociate cu predominarea amprentelor în spiralã este ºi „Choreea Huntington“ – afecþiune neurologicã ereditarã manifestatã la adulþi prin miºcãri involuntare dezorganizate ºi adesea prin debilitate mintalã. Cercetãrile întreprinse pe un eºantion de copii bolnavi de mongolism (o maladie datoratã unei aberaþii cromozomiale – trisomia perechii cromozomiale 21 – care induce debilitate mintalã ºi o configuraþie facialã caracteristicã) au evidenþiat frecvenþa mai mare a dermatoglifelor de tip buclã. Aceastã linie. prezic evenimentele din viaþa omului. prezenþa în mai mare mãsurã a acestui tip dermatoglific la persoanele cu „sindromul Klinefelter“.

10).-A. 1989/1993. 5) mâna spatulatã (ca o lopãþicã). Este foarte riscant – pornind de la particularitãþile epidermei degetelor sau a palmelor – sã inferãm creativitatea. 41-42) prezintã un astfel de experiment realizat pe un numãr de 34 de manichiuriste ºi vânzãtoare din Paris. Marc-Alain Descamps (1989/1993. Pe noi ne intereseazã însã pentru a ilustra teza potrivit cãreia formele semnificã. Dermatoglifia nu pretinde „a citi“ în desenul epidermei degetelor sau dupã cutele rezultate din flectarea mâinii decât corelaþiile cu anomaliile genetice. 3) mâna pãtratã. Tipuri de mîini (dupã M. Pãtratã 4. Ele au. cu vârsta cuprinsã între 30 ºi 50 de ani. 2) mâna conicã ºi îngustã.10. Îngustã 5. Dincolo de observaþiile de bun simþ cã mâna unui agricultor aratã altfel decât mâna unui pianist. fãrã îndoialã. Latã 2. Fig. Conicã 3. având degetele terminate cu un bulb. s-a demonstrat prin studii experimentale riguroase cã în societãþile contemporane funcþioneazã un sistem de inferenþe de la configuraþia fizicã a mâinilor la psihologia persoanei. puterea de voinþã. 3. 4) mâna îngustã ºi lungã. 6) mâna rotundã (Figura 3.126 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Cercetãrile în domeniul dermatoglifiei sunt într-o fazã de început. Spatulatã 6. importanþã pentru actul medical. Rotundã . 39) 1. Descamps. chirurg sau romancier. sensibilitatea. sociabilitatea ºi alte caracteristici psiho-morale. având o marjã de incertitudine calculatã. Au fost identificate ºase tipuri constituþionale ale mâinilor: 1) mâna latã ºi scurtã.

persoane imaginative. 41-42) Tipul de mânã Latã ºi scurtã Conicã ºi îngustã Pãtratã Îngustã ºi lungã Spatulatã Rotundã Caracteristici psiho-morale asociate Altruism. gândire concretã. Inteligenþã. Trãsãturile psiho-morale asociate diferitelor tipuri de mânã (dupã M. violenþã. fire artisticã. influenþabilitate. altruism. agresivitate. Inteligenþã concretã.7. Descamps.Mesajele corpului uman: cercetãri experimentale ºi stereotipuri sociale 127 Tabelul 3. consecvenþã. fragilitate. extravertiþii de introvertiþi? Dumneavoastrã cãrui tip somatic aparþineþi? .7). activitãþi artistice. Rezultatele nu pot fi generalizate ºi cu atât mai mult nu ne este permis sã le extrapolãm la populaþia din alte zone culturale. serviabilitate. activitãþi intelectuale de birou. perseverenþã. curaj. sinceritate. egoism. Cuvinte-cheie Atractivitate fizicã Ciclotimic Extravertit Faþa Fiziognomonie Frenologie Frumuseþe Introvertit Leptosom Mâinile Picnic Schizotimic Somatotip Probleme recapitulative Arãtaþi care sunt caracteristicile constituþionale ale picnicilor. Altruism. precum firea materialistã. persoane dezinteresate. nu au fost asociate net unui tip constituþional de mânã. Aceastã cercetare nu aratã decât cã existã o stereotipizare a atribuirii trãsãturilor de personalitate prin inferenþã plecând de la constituþia fizicã a mâinilor. reacþii lente. 1989/1993. Marc-Alain Descamps menþioneazã cã alte trãsãturi de personalitate. de pildã din România.-A. misticism. muncitori manuali. încredere în sine. Prin ce se deosebesc. duritate. (s-a prezentat o listã cu 18 trãsãturi psiho-morale). altruism. muncitori manuali. din punct de vedere psihologic. sentimentalism. ipocrizie. medici Francheþe. lipsã de imaginaþie. francheþe. activitãþi fizice. francheþe. metodicã. S-a constatat cã diferitelor tipuri de mânã (inclusiv de degete) li se asociazã trãsãturi de personalitate distincte (Tabelul 3. frumuseþe. sãnãtate ºubredã. Rãmâne în sarcina psihosociologilor de aici de a relua experimentul ºi de a imagina alte modalitãþi de studiere a stereotipurilor despre mânã. optimism. sentimentalã etc. Inteligenþã. spontaneitate.

128 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Ce se înþelege prin „faþã lombrozianã“? Care sunt componentele feþei ºi ce informaþii probabile transmit ele? De ce meritã sã fie elogiate mâinile? În ce constã „haloul frumuseþii“? Prin ce se deosebeºte dermatoglifia de chiromanþie? .

Jeanne Martinet. cuvântul „gest“ desemneazã atât miºcãrile corpului uman. Jackson (1967/1997. cât ºi anumite comportamente ºi acþiuni ale omului. al cãror conþinut semantic este dificil de precizat. intenþionat sau nu. informaþie paticã. cã „intenþionalitatea (meaning) este centralã pentru definiþia gesturilor“. Menþionãm totuºi cã unii cercetãtori fac distincþie între „semnal“ ºi „indiciu“ (sau „indicator“ – am spune noi). Desmond Morris (1982/1986. ºi anume la spaþiu. de asemenea. Cuvântul ca atare provine din limba latinã (gestus). citaþi de Mihai Dinu (1997. . Eric Buyssens. purtarea lui în societate. Janet H. schimbarea poziþiei corpului în spaþiu. Cu alte cuvinte. Beavin ºi Don D. apreciau cã intenþionalitatea constituie nota definitorie a gesturilor. spun: „Dacã admitem cã într-o interacþiune orice comportament are valoare de mesaj. un spectacol“. 1. 87). În dezacord cu modul curent de clasificare a gesturilor. Dar ce se înþelege prin termenul de „gest“? Poate cã cea mai bunã introducere la o discuþie despre gesturi o constituie etimologia. De altfel. prima axiomã a teoriei comunicãrii este aceasta: „Nu se poate sã nu comunicãm“ (idem. în general. iar cel spontan este un indiciu (semn). În limba românã. 89). în special ale mâinilor ºi braþelor. Georges Mounin ºi Louis Prieto. fie cã vrem sau nu“. decurge cã. trunchiului. Stappers (1998. 1) – termenul de „gest“ face parte din categoria „conceptelor fuzzy“. 193) considera cã „gesturile sunt imagini care se miºcã. miºcarea observabilã a capului. simboluri ºi emoþii“ (ibidem). luând în considerare referenþialul acestora: „gesturile se referã (simultan) la patru aspecte. adicã este o comunicare. Paul Watzlawick. 591) considerã. Din definiþia datã de bine cunoscutul etolog britanic. 38) defineºte gesturile ca fiind „orice acþiune care transmite un semnal vizual unui spectator“. cei doi autori anterior citaþi propun o nouã clasificare. Formulatã pe scurt.Septimiu Chelcea ºi Loredana Ivan Capitolul 4 Gesturile. aceastã asumpþie este consonantã cu prima axiomã a ªcolii de la Palo Alto. analizând „proprietãþile simple ale comunicãrii“ – care joacã rol de „axiome“ –. fãrã sã-i dãm prea multã atenþie. zâmbetul intenþionat este un gest (semnal). 13). Caroline Hummels ºi Pieter J. Participãm zilnic la acest spectacol. pe care o adoptãm în studiul nostru. mâinilor ºi picioarelor întrã în categoria gesturilor. postura ºi mersul Jean-Claude Schmitt (1990/1998. rezultã cã nu putem sã nu comunicãm. Adevãrul este cã – aºa cum remarcau Adam Kendon ºi Cornelia Müller în editorialul primului numãr al revistei Gesture (2001.

Sunt utilizate însã ºi în convorbirile obiºnuite. Emblemele (emblems) sunt „gesturi substitutive“ (redeesatz – cum le numea H. Caracterul lor intenþionat este perceput de receptor. ªi alte gesturi. emblemele fiind folosite mai ales când comunicarea verbalã nu este posibilã. 1949). menþinându-ºi semnificaþia indiferent de variaþiile acestuia. sunt acceptate mai multe taxonomii. Atingerea vârfului degetului mare cu vârful arãtãtorului. care atribuie emiþãtorului responsabilitatea pentru cele transmise. Clasificarea propusã de Paul Ekman ºi Wallace V. Prezentãm pe scurt aceastã clasificare întâlnitã în kinezicã ºi acceptatã în prezent de cãtre cei mai mulþi cercetãtori. formând un cerc. Interesant este cã emblemele sunt puþin dependente de context. de exemplu semnul . Ele þin loc de cuvinte ºi pot alcãtui un limbaj (de exemplu. codificate iconic. limbajul surdomuþilor). e) adaptori. OK – iniþialele transcrierii greºite a cuvintelor all corect sau a numelui localitãþii Old Kinderhook. vom aborda tipurile de gesturi în funcþie de pãrþile corpului cu ajutorul cãrora ele se realizeazã. de „emblemele convenþionale“. 1981/1993. de exemplu. Emblemele sunt elemente nonverbale al cãror înþeles este cunoscut de majoritatea membrilor grupului ºi sunt folosite intenþionat pentru a transmite anumite mesaje. Paul Ekman (1977) aratã cã exprimarea prin gesturi a sinuciderii descrie modalitatea cea mai frecvent întâlnitã de suprimare a propriei vieþi: în Japonia medievalã sabia. c) expresii faciale. care a folosit aceste iniþiale în campania sa electoralã (vezi A. „emblemele referenþiale“. Pease. emblemele subliniazã ºi dubleazã cuvintele. Se considerã cã astfel de gesturi reprezintã o traducere directã a cuvintelor. avem un control aproape deplin asupra utilizãrii emblemelor. 18) – s-a rãspândit în toatã lumea. Ca exemplu. Termenul de „emblemã“ a fost preluat din lucrarea lui David Efron Gesture and Environment (1941). Este o expresie a „mcdonaldizãrii“ comunicãrii nonverbale. Ca ºi alegerea cuvintelor pentru a ne exprima cât mai elegant sau cât mai convingãtor. funcþiile ºi coordonarea acestora: a) embleme. Wespi.1). A miºca repetat capul de la stânga la dreapta ºi de la dreapta la stânga reprezintã o emblemã iconicã (referenþialã) sau artificialã (convenþionalã)? Dar lãsarea pleoapelor ºi înclinarea capului în cazul flirtului? Originea unor embleme nu ridicã probleme. în cazul muncitorilor care lucreazã într-un mediu fizic în care nivelul zgomotelor este ridicat. traduce cuvinte all correct (este în regulã). pãstrând celelalte degete drepte ºi palma orientatã spre spectator. în Statele Unite ale Americii pistolul (Figura 4.130 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Clasificarea gesturilor În ceea ce priveºte clasificarea gesturilor. b) ilustratori. în Noua Guinee ºtreangul. când vrem sã fim siguri cã interlocutorii au înþeles exact ce dorim sã spunem. Distincþia dintre cele douã tipuri de embleme nu este uºor de fãcut. Le vom prezenta în ordinea elaborãrii lor. În comunicarea nonverbalã. având la bazã originile. În final. Paul Ekman ºi colaboratorii sãi de la Universitatea din California au diferenþiat. d) reglatori. în care s-a nãscut unul dintre preºedinþii SUA din secolul al XIX-lea. propoziþiilor ºi frazelor în semne. dupã identitatea dintre forma gestului ºi forma obiectului desemnat. Friesen Clasificarea propusã în 1969 de cãtre cei doi specialiºti americani grupeazã elementele comunicãrii nonverbale în cinci clase.

d. Dittmann (1972) a atras . care utilizeazã peste 500 de semne fãcute cu degetele. A. Ele se însuºesc în procesul socializãrii. Emblema sinuciderii la diferite popoare (dupã P. uneori fãrã conºtiinþa învãþãrii explicite. indiferent de culturã. emblemele au funcþii clar definite: insulta (fuck you). semnalizarea despãrþirii. În Japonia.m. comentarea unor stãri emoþionale sau fizice. Emblemele sunt utilizate când distanþa dintre emiþãtor ºi destinatar este mare.1. la începutul sau la sfârºitul unei exprimãri sau însoþind anumite cuvinte pentru a le accentua.Gesturile. semnalizarea unor rãspunsuri pozitive sau negative la diferite solicitãri. când existã bruiaj puternic. în cazul necunoaºterii limbii celeilalte persoane. cu braþele ºi cu partea superioarã a corpului. Semnificaþia lor este arbitrarã ºi poate fi diferitã de la o culturã la alta sau chiar de la o perioadã la alta în cadrul aceleiaºi culturi. Ele pot fi folosite atât de cãtre persoana care vorbeºte. 229) aduce în discuþie emblemele utilizate în limbajul gestual al populaþiei Aranda din Australia.T. În unele þãri mediteraneene. 4. Ekman. 1977) A – japonezi B – americani C – populaþia din Noua Guinee A C B pentru oprirea unei maºini pe autostradã. În Franþa sau în Laos. al interdicþiei religioase a anumitor cuvinte sau în cazul convenþiilor artistice (spectacolele de pantomimã). este dictatã de creºterea distanþei dintre cei care comunicã. este o insultã (dacã este însoþit de arãtarea dinþilor). cât ºi de cãtre cea care ascultã. postura ºi mersul 131 Fig.a. Paul Ekman aratã cã. substituie cuvintele. „excelent“). respectivul semn indicã „homosexualitatea“ sau o invitaþie vulgarã la o partidã de sex. Emblemele sunt utilizate de obicei în pauzele dintre conversaþii. Interesant este cã trecerea de la miºcarea degetelor la cea a mâinilor º. semnalarea distanþei în relaþiile interpersonale („vino mai aproape“. „vorbeºte mai încet“). precum Grecia sau Turcia. a forma din cele douã degete un „inel“ înseamnã „nimic“ sau pur ºi simplu „zero“. Mihai Dinu (1997. acelaºi gest sugereazã cuvântul „bani“. aprecierea activitãþii sau performanþelor celorlalþi („foarte bine“. iar în statele arabe exprimã ostilitatea. cu mâinile.

132 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura atenþia asupra emblemelor folosite de cei care ascultã. adãugând cã în cercetãrile sale transculturale nu a gãsit nici o emblemã universalã. 234). înclinarea capului pe palmã ca pe o pernã ºi închiderea ochilor). stewardese. Deºi astãzi se cunosc multe lucruri despre rolul emblemelor în comunicarea nonverbalã. Paul Ekman (1977) a raportat cã numãrul emblemelor este diferit de la o culturã la alta. Folosirea mîinilor pentru a descrie corpul unei femei . Totuºi. În cultura clasei mijlocii din SUA au fost inventariate ceva mai puþin de o sutã de embleme. Limbajul emblemelor se învaþã mai rapid decât limbajul verbal. Definiþia hazlie a conceptului de gentleman. Acelaºi autor sugereazã cã existã embleme care sunt utilizate doar de cãtre femei când vorbesc cu femeile sau de cãtre adulþi când se adreseazã autoritar copiilor. ªi asupra utilizãrii ilustratorilor avem un bun control. 4. Analiza acestor embleme poate releva pattern-uri de comunicare specifice grupului respectiv. Dinu. Dacã emblemele sunt înalt codificate.2. dar în cultura studenþilor din Israel au fost identificate câteva sute de gesturi de substituþie. structura anatomicã face ca unele embleme sã fie identice sau aproape identice în diferite culturi (de exemplu. care faciliteazã comunicarea ºi contribuie la construirea identitãþii membrilor grupului. este posibil ca membrii grupului respectiv sã-ºi construiascã identitãþi puternice. brokeri) dezvoltã propriile embleme. iar grupul sã fie închis outsider-ilor. este de pãrere Paul Ekman. care circula în Occident la începutul anilor ’60 ai secolului trecut. care – uneori însoþite de paralimbaj (ahaa. multe dintre întrebãrile pe care le-a formulat Paul Ekman (1977) îºi aºteaptã încã rãspunsul: la ce vârstã sunt încorporate emblemele în repertoriul de gesturi al copiilor în diferite culturi? Cum sunt achiziþionate emblemele? Copiii recunosc emblemele înainte de a începe sã le utilizeze? Ce embleme folosesc persoanele bilingve? Ilustratorii (illustrators) sunt elemente nonverbale care însoþesc ºi completeazã mesajul verbal.) – exprimã dorinþa de a se continua discuþia. sugereazã foarte lãmuritor ce sunt ilustratorii: „un gentleman este un domn care o poate descrie pe Marylin Monroe fãrã sã-ºi foloseascã mâinile“ (vezi M. 1997. Anumite grupuri socio-profesionale (oameni de afaceri. Fig. mm-hmm etc.

cu o semnificaþie mai puþin flexibilã decât emblemele. 1989). implicând sublinierea celor spuse. fiind. De asemenea. 2) ideografe (ideographs). nefiind exclusã nici antrenarea altor pãrþi ale corpului uman. capul sau picioarele. 6) kinetografe (kinetographs). ei par naturali. miºcãri care descriu o imagine. Paul Ekman ºi Wallace V. oboseala etc. (Figura 4. Fig. elemente care unesc comunicarea verbalã cu cea nonverbalã. 8) sublinierile (underliners). Friesen (1972) au identificat opt tipuri de ilustratori realizaþi cu mâinile: 1) bastoane (batons). 7) pictografe (pictographs). universali. 5) miºcãri ritmice (rhythmic movements). postura ºi mersul 133 În mod curent noi spunem. miºcãri prin care se scoate în evidenþã un cuvânt. 4. Sau vrem sã subliniem cã un anumit obiect are formã rotundã ºi descriem un cerc cu ajutorul mâinii. astfel. spunând cã existã ilustratori care sunt legaþi de ritmul vorbirii (motor movements) ºi ilustratori legaþi de conþinutul vorbirii (lexical movements) (U. 4) miºcãri spaþiale (spatial movements). Suntem doar parþial conºtienþi de ilustratori. Hadar. Expresiile faciale (affect display) le indicã celorlalþi un sens al stãrii noastre afective: comunicã bucuria. Putem simplifica. Expresiile faciale ale emoþiilor primare a) mânie b) surprizã c) dezgust d) fricã e) bucurie f) tristeþe a b c d e f . de exemplu. Ilustratorii nu sunt folosiþi independent de limbajul verbal. surpriza.3. prin care se aratã funcþionarea corpului uman sau comportamentele animalelor. „Hai sã mergem!“ ºi executãm o miºcare a capului sau a mâinii în direcþia de mers. miºcãri prin care sunt accentuate anumite cuvinte. putem spune cã majoritatea ilustratorilor implicã miºcãrile mâinilor ºi ale braþelor. o propoziþie sau un pasaj din discurs.Gesturile. care indicã tempoul discursului sau al altor acþiuni. spre exemplu.3). 3) miºcãri deictice (deictic movements). miºcãri cu ajutorul cãrora se aratã direcþia gândirii. Ele sunt bine învãþate ºi este greu sã execuþi miºcãri improprii. descriind relaþiile spaþiale. tristeþea.

134

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

Expresiile emoþiilor ne pot ºi trãda când vrem sã ne prezentãm într-o anumitã luminã, diferitã de cea interioarã. Desigur, putem controla într-o anumitã mãsurã, în mod conºtient, miºcãrile afective. Exprimarea emoþiilor este mai puþin dependentã de mesajul verbal, comparativ cu ilustratorii, de exemplu, ºi mai puþin controlabilã decât emblemele. Expresiile emoþiilor pot fi neintenþionate (reflectând stãri emoþionale spontane) sau intenþionate (când individul îºi propune sã exprime anumite trãiri emoþionale sau în arta teatralã). Reglatorii (regulators) menþin ºi controleazã interacþiunea cu interlocutorii. Când ascultãm vorbele altora nu rãmânem pasivi, ci facem o serie de gesturi: dãm din cap, direcþionãm privirea spre interlocutor, miºcãm buzele sau folosim anumite semnale paralingvistice. Acestea sunt cultural determinate ºi asigurã un feedback vorbitorului, aratã ceea ce se aºteaptã de la el. Astfel de mesaje pot traduce mesajele verbale: „continuã“ „nu cred asta“, „este imposibil“, „vorbeºte mai tare“, „fii mai explicit“. Vorbitorul primeºte aceste indicii nonverbale fãrã a le conºtientiza. În funcþie de acurateþea percepþiei, vorbitorul îºi va modifica discursul în direcþia cerutã de reglatori. Adaptorii (adaptors) reprezintã gesturi stereotipe pe care le realizãm în spaþii private sau publice, în condiþii de concentrare sau tensiune psihicã (de exemplu, pentru femei rãsucirea unei ºuviþe de pãr sau pentru bãrbaþi miºcarea ritmicã a picioarelor în poziþia ºezând). Aceste gesturi au „un rol de supapã prin care se consumã surplusul de tensiune generat de acomodarea la o anumitã situaþie (includem aici ºi situaþiile de comunicare)“ – sunt de pãrere Alina Coman ºi Claudiu Coman (2002, 32). Prin astfel de gesturi ne satisfacem nevoia de confort, ne relaxãm, menþinem comunicarea interpersonalã sau exprimãm statusul (Figura 4.4). Unii specialiºti (bunãoarã, R.B. Adler ºi G. Rodman, 1994/1997, 161) denumesc astfel de gesturi „manipulatori“ (de exemplu, scãrpinarea obrazului sau masajul feþei, frecarea palmelor sau a degetelor etc.). Paul Ekman ºi Wallace V. Friesen (1969) au utilizat termenul de „auto-adaptori“ (self-adaptors). În cercetarea kinezicã iniþiatã de Ray L. Birdwhistell (1952,
Fig. 4.4. A-þi rãsuci mustaþa – un vechi gest auto-adaptor specific italian, care semnificã intenþia de a face avansuri unei femei (dupã R.E. Axtell, 1991/1998, 86)

Gesturile, postura ºi mersul

135

1970), se face distincþie între „alter-adaptori“ (gesturile muncilor manuale), „auto-adaptori“ (miºcãrile pentru satisfacerea nevoilor biologice) ºi „adaptori obiectuali“ (miºcãrile care fac uz de obiecte, dar nu în scopul pentru care acestea au fost confecþionate. De exemplu, discutând cu partenerii în jurul mesei sau la birou, rãsucim uneori ceaºca de cafea, dar nu o ducem la gurã, apropiem de noi ºi apoi depãrtãm paharul cu apã etc.). În ceea ce priveºte adaptorii obiectuali, acceptarea unora sau a altora este permisã în funcþie de normele culturale existente la un moment dat: fumatul în public este un adaptor acceptat în spaþiul european ºi din ce în ce mai blamat în cel nord-american. Prin contrast, mestecatul gumei în public, gest tipic american, aruncã o luminã nefastã asupra individului în multe þãri europene, în special în Germania (K.B. Judee, D.B. Buller ºi W.G. Woodall, 1989/1996, 47). Fumatul pipei este un gest adaptativ încurajat în mediile academice, având chiar funcþii identitare. Miºcãrile de adaptare au caracteristici diferenþiale în „scenã“ ºi în „culise“ – dupã terminologia lui Erving Goffman (1959). Spre exemplu, când un individ este singur, se poate scãrpina nestingherit în cap, îºi poate drege zgomotos vocea sau sufla nasul cu putere. În public, el foloseºte aceºti adaptori doar parþial ºi amplitudinea miºcãrilor este diminuatã – dacã persoana în cauzã este bine crescutã. Folosirea adaptorilor în public are, prin excelenþã, o determinare culturalã. S-a constatat experimental cã persoanele care intenþioneazã sã-i înºele pe ceilalþi îºi freacã mai des mâinile decât persoanele care comunicã sincer (B.F. Dooley, 1994); de asemenea, îºi scarpinã nasul mai frecvent. Spre deosebire de embleme, care au o semnificaþie precisã, adaptorii transmit informaþii vagi, imprecise. Ne putem face o impresie despre o persoanã studiindu-i adaptorii, dar numai probabilistic. În general, adaptorii sunt interpretaþi ca semnale ale disconfortului, nervozitãþii, tensiunii psihice. Clasificarea propusã de Desmond Morris Desmond Morris împarte gesturile primare în ºase categorii: a) expresive; b) mimate; c) schematice; e) simbolice; f) tehnice; g) codificate. Gesturile expresive (expresive gestures) sunt cele care apropie specia umanã de cea animalã ºi care, în concepþia lui Desmond Morris, constituie universalii ale interacþiunilor umane. În categoria acestora intrã expresiile faciale, care dau sens stãrilor noastre emoþionale ºi scapã controlului voluntar. Categoria gesturilor expresive este similarã celei numitã de Paul Ekman ºi Wallace V. Friesen (1969) affect display. Ele sunt apropiate gesturilor întâmplãtoare, însã nu îndeplinesc o funcþie mecanicã, ci una comunicativã. Gesturile expresive au evoluat ºi s-au diversificat în funcþie de influenþele culturale ºi în acord cu contextul normativ din care individul face parte. În Japonia, spre exemplu, femeile nu sunt încurajate sã zâmbeascã larg, pe când în cultura occidentalã acest tip de zâmbet este valorizat pozitiv. Gesturile mimate (mimic gestures) sunt cele în care emiþãtorul încearcã sã imite cât mai exact o persoanã, un obiect sau o acþiune. Sunt specific umane, deºi capacitãþi de a mima anumite comportamente se întâlnesc ºi în rândul primatelor. Din categoria gesturilor mimate fac parte: 1) mimetismul social – când, spre exemplu, afiºãm un zâmbet larg la întâlnirea cu o persoanã pe care nu ne face deloc plãcere sã o vedem; 2) mimetismul teatral – încercarea

136

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

deliberatã de a imita anumite acþiuni, persoane. În cazul acesta, performanþa actorului se leagã fie de numãrul de repetãri ale vizualizãrii situaþiei, persoanei date (de experienþa cu obiectul), fie de capacitatea lui empaticã, de uºurinþa cu care se poate transpune în pielea personajului; 3) mimare parþialã – în care performerul încearcã sã imite obiecte, situaþii care sunt circumscrise în cadrul situaþional ca nefiind conforme cu realitatea – spre exemplu, când un individ mimeazã cã zboarã. Gesturile de mimare parþialã sunt fãcute mai ales cu ajutorul mâinilor: sugerarea cã avem un pistol în mânã, sugerarea unui animal cu ajutorul palmelor sau a degetelor sunt astfel de gesturi menite sã indice forma unui anumit obiect/situaþii care este cunoscut receptorului; 4) mimare în gol sau în absenþa relaþionãrii cu un obiect anume – spre exemplu, când un individ mimeazã senzaþia de foame ducând mâinile la nivelul gurii ºi miºcând uºor buzele pentru a sugera mestecarea hranei. Gesturile schematice (schematic gestures) sunt strâns legate de gesturile mimate, reprezentând variante prescurtate ale acestora. Ele se dezvoltã din nevoia de a imita în scurt timp mai multe comportamente, acþiuni. Se procedeazã prin extragere, un element fiind reþinut, iar celelalte, omise sau reduse ca importanþã. Extragerea trebuie sã se realizeze în aºa fel încât restul sã mai poatã fi încã înþeles, însã procesul comportã un ansamblu de variaþii locale, cultural-geografice. Spre exemplu, gestul unui indian din America pentru semnalizarea unui cal constã din organizarea a douã degete de la o mânã paralel cu cele disimilare de la cealaltã mânã. Pentru un englez, semnalarea unui cal se poate realiza prin flectarea uºoarã a genunchilor, asemenea unui cãlãreþ, ºi mânuirea unor frâie imaginare. Gesturile simbolice (symbolic gestures) semnificã o calitate abstractã. Aceastã categorie de gesturi comportã numeroase variaþii culturale ºi, uneori, originea lor este obscurã. Spre exemplu (preluãm un exemplu dat de Desmond Morris), imaginea „încornoratului“ în Italia se semnaleazã prin simbolizarea unor coarne la nivelul tâmplelor cu ajutorul degetelor arãtãtoare sau cu degetul arãtãtor ºi cel mic al unei mâni. Coarnele simbolizeazã în acest context faptul cã individul a fost înºelat de partener. Gesturile tehnice (technical gestures) sunt specifice unei anumite profesii ºi au semnificaþie doar în cadrul activitãþii respective. Privite de cãtre un nespecialist, ele sunt lipsite de semnificaþie, însã deprinderea lor face parte din procesul socializãrii individului în acord cu normele grupului profesional din care face parte ºi adaptarea la prescripþiile de rol. O serie de profesii uzeazã de un limbaj tehnic: poliþiºti, pompieri, marinari, dar ºi chelneri, vânzãtori, agenþi de bursã sau ºoferi uzeazã de gesturi tehnice, care trebuie sã fie discrete, sã comunice rapid ºi în timp util o informaþie anume. Când un ºofer acþioneazã succesiv lumina farurilor, el transmite celorlalþi conducãtori auto aflaþi pe aceeaºi ºosea apariþia unui detector radar în apropiere. Gesturile codificate (coded gestures) se aseamãnã cu cele tehnice, pentru cã sunt specifice unor receptori care fac parte dintr-o anumitã categorie, avizatã, însã diferã de acestea prin faptul cã ele se combinã pentru a forma structuri cu sens dupã modelul limbajului vorbit (Figura 4.5). Limbajul gestual al surdo-muþilor (American Sing Language – Ameslan) este un exemplu de codificare a gesturilor. Totuºi, în definirea comunicãrii nonverbale anumiþi autori nu includ limbajul surdo-muþilor, considerându-l un derivat al limbajului vorbit, ºi nu o modalitate de

Gesturile, postura ºi mersul

137

Fig. 4.5. „Te iubesc!“ în limbajul surdo-muþilor

comunicare complementarã acestuia. Spre exemplu, aºa cum am mai spus, Jacques Corraze (2000, 15) defineºte comunicarea nonverbalã ca fiind „ansamblul mijloacelor de comunicare existent între indivizii care nu uzeazã de limbajul uman sau de derivatele acestuia fãrã sunet: scrisul, limbajul surdo-mut etc.“ J.B. Bavelas (1994) introduce un model funcþionalist de analizã a gesturilor, în raport cu rolul acestora în conversaþie, centrându-se pe valoarea simbolicã a elementelor nonverbale. În cadrul „gesturilor folosite în conversaþie“ (conversational gestures), J.B. Bavelas distinge „gesturile legate de conþinutul discuþiei“ (topic gestures), care corespund „emblemelor“ ºi „ilustratorilor“ din clasificarea lui Paul Ekman, ºi „gesturi interactive“ (interactive gestures), care nu aduc, prin ele însele, informaþii suplimentare, ci doar potenþeazã discursul, asemenea „reglatorilor“. La nivelul gesturilor interactive se face distincþie între: a) gesturi fãcute în grabã (delivery gestures), precum indicarea direcþiei, a adresei, semnalarea împãrtãºirii unei pãreri sau unei idei comune; b) gesturi „de citare“ (citing gestures) pentru reglarea feedback-ului la nivelul receptorului; c) gesturi de cãutare (seeking gestures) a ajutorului, a relaþionãrii; d) gesturi de reciprocitate (turn gestures), gesturile prin care se rãspunde altora sau se solicitã un rãspuns. Gesturile interactive sunt utilizate în interacþiunile de tip face-to-face, în special pentru a include actorii sociali în procesul comunicaþional. Clasificarea luatã în considerare de Roger E. Axtell Autor al unor lucrãri best-seller, Roger E. Axtell (1991/1998, 4-5) ia în considerare trei mari categorii de gesturi: a) gesturi instinctive, cum ar fi scãrpinatul nasului când suntem gata sã spunem o minciunã; b) gesturi codificate (sau tehnice), utilizate, de exemplu, de brokeri; c) gesturi achiziþionate, dobândite de oameni ca membri ai anumitor culturi. Unul ºi acelaºi gest dobândit poate avea semnificaþii diferite într-o culturã sau alta, iar originea lor este adesea neclarã (de exemplu, originea semnului OK).

în care. precum unele clasificãri. chemãm. Marinescu. braþelor. Rückle.n. Spre deosebire de Horst H. Vom urma abordarea sugeratã de savantul Nicolae Vaschide. Degetul arãtãtor participã la realizarea multor gesturi. indignarea. cantitatea. vom începe cu relevarea semnificaþiei gesturilor fãcute cu mâinile. În primul tratat de retoricã.H. . De institutione oratoria. dar nici unul nu este egal cu celãlalt“ se aplicã foarte bine ºi în legãturã cu gesticulaþia. cu ajutorul picioarelor. mãsura.) remarca: „ªi alte pãrþi ale corpului ajutã celui care vorbeºte. cu pumnii ºi cu braþele. Altfel nu ne explicãm de ce arãtarea cu degetul a unei persoane din public se face când nu existã… public (când elicopterul prezidenþial decoleazã de la Casa Albã). îndepãrtãm. sunt analizate numai gesturile realizate cu ajutorul mâinilor. nu persoane (A. aprobarea. 80) estimeazã cã putem face 1 700 de gesturi cu mâinile. bucuria. 117-212) procedeazã în acelaºi fel: ia în discuþie rând pe rând modalitãþile de exprimare cu ajutorul miºcãrilor capului. timpul“. codul bunelor maniere ne interzice sã arãtãm cu el. exprimãm oroarea. Ele sunt emblematice pentru specia Homo sapiens sapiens: cap sau picioare au ºi animalele. cu articulaþia mâinii ºi cu degetele. Horst H. teama. ºi anume cele bazate pe cercetãri concrete. Paradoxal.138 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Semnificaþia gesturilor Noi credem cã gesturile ar putea fi grupate ºi dupã pãrþile corpului cu care sunt executate. Cu ele cerem. rugãm. îndoiala. b) capul. Proverbul „Sunt cinci degete la o mânã. Utilizarea degetelor în comunicarea nonverbalã este foarte inegalã. Gesturile realizate cu mâinile pot fi descompuse în gesturi fãcute cu degetele. pentru cã în realitate la gesticulaþie mai totdeauna participã mâna în întregime. 40). nu pe intuiþii prea puþin verificate experimental. promitem. 35–96 e. distingându-se astfel gesturi realizate cu: a) mâinile. Rückle (1979/1999. Gesturile realizate cu mâinile Începem cu acestea pentru cã sunt cele mai frecvente ºi în acelaºi timp cele mai nuanþate. mâini – numai oamenii. 7) – a identificat 5 000 de gesturi realizate cu mâinile. 1995/2002. însã mâinile s-ar putea spune cã vorbesc singure. Vom prelua din lucrarea de succes a specialistului german o serie de informaþii. în combinaþie cu postura. în fine. Am vãzut de atâtea ori la TV ºi chiar pe viu (vizita preºedinþilor Bill Clinton ºi apoi George W. Axtell (1991/ 1998. ameninþãm. mâinilor ºi degetelor ºi. avem de-a face cu o descompunere mentalã. Desigur. cel care spunea despre sine cã nu este decât un paysan du Danube. Cum se va arãta în continuare. Bush la Bucureºti) cum înaltele personalitãþi americane de la tribunã sau de pe scara elicopterului prezidenþial îndreaptã arãtãtorul spre o persoanã din public pe care cu surprindere o remarcã ºi cãreia îi zâmbesc. Credem cã este vorba de un truc pentru a afiºa un zâmbet elegant. d) picioarele. Marcus Fabius Quintilianus (c. chiar corpul în întregul lui. tristeþea. numãrul. Flora Davis (1971/1973. cu semnificaþii dintre cele mai diferite: de la declaraþii de iubire la admonestãri ºi insulte. Menþionãm cã aceastã clasificare ne-a fost sugeratã de lucrarea lui Nicolae Vaschide Essai sur le psychologie de la main (1909). degetele intervin frecvent în comunicarea nonverbalã. în orice caz. cu palmele. umerilor ºi trunchiului. c) trunchiul. opoziþia. în capitolul al XIII-lea intitulat „Strângerea de mânã ºi gestul“. pãrerea de rãu. M. Se pare cã interdicþia de a arãta cu degetul o persoanã nu funcþioneazã la americani. deºi se numeºte „arãtãtor“. Krout – citat de Roger E.

Birkenbihl (1979/1999. George Bush. postura ºi mersul 139 Arãtãtorul dus la pãlãrie echivaleazã cu un salut (este adevãrat. Schneller. se subliniazã importanþa obiectului spre care este îndreptat arãtãtorul sau. Explicarea originii acestui gest sublimat al descoperirii capului (scoaterea pãlãriei) conduce. Desmond Morris (1977/1986. Dacã podul palmei este orientat spre cel care transmite semnul. Borden (1994) ºi R. îndreptãm arãtãtorul spre el ºi îl îndoim de câteva ori. strãbãtând în limuzina sa strãzile oraºului Sydney. intenþia de a telefona. sau înlocuieºte cuvântul „bani“). Franþa ºi Rusia – dupã cum menþioneazã T. Comentând aceastã situaþie. W. spre public. în unele þãri (în Argentina ºi România. la om. la lupi – aºa cum remarca Desmond Morris în Maimuþa goalã. 217) conchide cã „pânã ºi semnalele «împãmântenite» în cadrul unei culturi se pot transforma“. bine cunoscut azi în cultura occidentalã. despre care am mai vorbit. mai ales dacã avem ceva a-i reproºa. S-a întâmplat în 1993. substitutul termenului OK. a salutat cu semnul V mulþimea aliniatã pe traseu.A. gestul devine insultãtor (Up yours!). autoritarã. Arãtãtorul ºi degetul mijlociu formând litera V semnificã într-adevãr „victorie“ sau „pace“ numai dacã podul palmei este orientat spre interlocutori.A. în registrul culturologic. transmite cã ceva s-a dereglat în capul interlocutorului („Eºti nebun!“). Cu el admonestãm. iar în registrul etologiei. Arãtãtorul orientat spre o persoanã are rol de „baghetã“ ºi marcheazã poziþia dominantã a celui care recurge la acest gest. Descrierea unui cerc în jurul urechii cu arãtãtorul întins ºi celelalte degete flectate comunicã. Interesant este cã „semnul victoriei“. 1992) – gestul. la turnirurile medievale (când cavalerii îºi ridicau viziera spre a li se vedea faþa). Vera F. prin anii ’60 ai secolului trecut avea încã pentru persoanele vârstnice din Statele Unite ale Americii o semnificaþie obscenã. Balansând mâna de la stânga la dreapta. miºcând mâna în sus ºi în jos. Semnificaþia celor douã gesturi diferã. transmitem un refuz sau ne declarãm dezacordul. În fine. chelnerul sã facã nota de platã sau sã nu întârzie sã ne serveascã. Este vorba de „salutul cu un deget“. . Celelalte degete sunt ghemuite în podul palmei. cu arãtãtorul ºi braþul ridicat (uºor înclinat) chemãm. Numai cã podul palmei era orientat spre propria-i persoanã… Un ziarist a surprins gestul ºi l-a imortalizat într-o fotografie care a fost imediat publicatã în ziarele din Australia. Axtell (1991/1998. Tot cu arãtãtorul ridicat cerem sã se facã liniºte (de exemplu. se exprimã o atitudine asertivã. Sub fotografie stãtea scris: „Preºedintele îi insultã pe australieni“. Pe afiºele electorale din 2004 unii candidaþi cer din fotografie votul cetãþenilor. care. când arãtãtorul este orientat spre o persoanã ori un grup de persoane. 1967/1991). Arãtãtorul împreunã cu degetul mare formeazã embleme (de exemplu. gestul este sancþionat de codul bunelor maniere). semnificã sinuciderea cu pistolul. V pentru „victorie“). Conaway ºi G. de exemplu. simbolizând picioarele desfãcute ale unei femei. Morrison. îndreptând arãtãtorul cãtre trecãtori. palma fiind orientatã în sus. când nu se mai folosesc telefoanele cu disc. vena jugularã. Germania. ªi mai interesant este faptul cã în America de Nord. În primul caz. Roger E. Când chemãm spre noi un copil. 49) relateazã despre gafa preºedintelui SUA. ca ºi în combinaþie cu degetul mijlociu (de exemplu. În România. în sala de cursuri). cu pumnul strâns ºi cu arãtãtorul în extensie. 88) aratã cã se întâlnesc douã versiuni ale gestului: poziþia frontalã a baghetei (frontal forefinger baton) ºi poziþia verticalã a baghetei (raised forefinger baton). de exemplu). celelalte degete fiind flectate ºi degetul mare ridicat.Gesturile. arãtãtorul mâinii drepte dus la tâmplã. amintind de istoria telefoniei. Este interesant cã gestul se pãstreazã ºi azi. ca ºi în SUA. la gestul de domolire a agresivitãþii prin expunerea în faþa celuilalt a pãrþii celei mai vulnerabile (capul.

4. dar ºi gesturile în care sunt sincronizate degetele arãtãtoare de la mâna dreaptã ºi de la mâna stângã. transmit o insultã: „Eºti încornorat!“.A.6. o variantã a gestului despre care vorbim transmite un blestem. Axtell – acest semn transmite o urare de succes. 50) Gestul se adreseazã unei persoane înºelate de cãtre soþie sau.A. În unele þãri din Africa. „Soþia. Podul palmei este îndreptat spre cel cãruia i se transmite mesajul. ca ºi de unele gãºti din marile oraºe. ca echivalent al cuvântului cornuto. Gest insultãtor în Europa ºi America (dupã R. unei persoane stupide. 51) Dacã facem o statisticã a gesturilor realizate cu degetul arãtãtor (singur sau în combinaþie). Fig. iar în SUA respectivul gest a fost adoptat ca semn de recunoaºtere a fanilor unor echipe de fotbal (de exemplu. în Texas). Se pare cã acest gest a fost folosit mai întâi de italieni. Fig.140 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura În combinaþie. constatãm cã arãtãtorul este cel mai expresiv dintre cele cinci degete. mai ales dacã luãm în considerare ºi autoatingerile (a obrazului sau a tâmplei). 1991/1998. În Brazilia ºi Venezuela – aflãm de la Roger E. iubita te înºalã!“.7. Axtell. mai general. ambele ridicate ºi celelalte strânse în podul palmei. arãtãtorul ºi degetul mic. Axtell. Gest insultãtor în Africa (dupã R. 1991/1998. 4. Când îþi freci degetele arãtãtoare . Acum are circulaþie internaþionalã.

Mâna cu degetul mare în poziþie verticalã ºi cu celelalte degete strânse echivaleazã. 4. Axtell (1991/1998. în timp ce degetele celelalte sunt strânse în podul palmei. În SUA. Rusia sau Franþa. Fig. cu adresarea unei felicitãri pentru lucrul bine fãcut. prin care se exprimã dezaprobarea totalã. Fig. 4. Frecarea arãtãtorului de degetul mare. 109) explicã semnificaþia acestui gest ca derivând de la semnul crucii (Figura 4. cu degetele arãtãtoare dirijãm un cor (invizibil) sau o orchestrã. respectivul gest are semnificaþia unei complicitãþi. Când au fost eliberaþi din închisoarea Abu Ghraib la jumãtatea lunii mai 2004. 40). Urarea de succes la europeni ºi la nord-americani Uneori. în SUA. Diferenþe culturale în interpretarea unui gest Încruciºarea arãtãtorului cu degetul mijlociu transmite.8). mulþi irakieni arãtau soldaþilor americani ºi reporterilor TV pumnul strâns ºi degetul mare în . iar în Japonia. sunt în cârdãºie. alteori. fac afaceri împreunã. solicitarea unei sume de bani. transmite mesajul de aºteptare a unei plãþi. în Nigeria este considerat un gest nepoliticos. La români. indicând cifra patru (vezi Franzoi. acest gest exprimã invitaþia de a merge împreunã (Figura 4. urarea de succes (Good luck). gestul de frecare a degetelor arãtãtoare traduce admonestarea „Sãþi fie ruºine!“ În Egipt.9). pentru nord-americani ºi europeni.Gesturile.8.9. Degetul mare. adesea necuvenite. cu degetul arãtãtor de la mâna dreaptã introdus în cercul format de degetul mare ºi arãtãtorul mâinii stângi facem gesturi obscene. China ºi Coreea este utilizat în numãrãtoare. Roger E. 1996/2000. postura ºi mersul 141 vrei sã spui cã douã persoane au relaþii speciale: au interese comune.

În trecut. a degetului mijlociu º. Roger E. dar ºi astãzi. prin ridicarea degetului mare. Pentru piloþi ºi cosmonauþi. În Brazilia. Mai mult. Degetul mare poate fi utilizat ºi pentru a ridiculiza o persoanã.m.A. apoi a arãtãtorului. cel mai adesea.142 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura poziþie verticalã. ºtiind cã în þãrile arabe degetul mare orientat în sus reprezintã o insultã? (R. arãtãtorul ºi degetul mic. Originea gestului se pierde în negura timpului. de regulã. Axtell.a. fãcându-l… . aflat în vizitã la New York cere trei hot dog. ridicarea bruscã a pumnului cu degetul mare în sus echivaleazã cu o înjurãturã. 1991/1998.m. în orice caz. ajutã poliþia sã-i identifice pe rãufãcãtori. aratã lipsã de respect. 108). o înjurãturã gravã. Abia avem ce povesti prietenilor când ne întoarcem acasã! Dar dacã în cadrul cooperãrii NATO vrem sã semnalãm unui militar american faptul cã se apropie de noi trei blindate inamice? Numãratul pe degete ar putea sã ne coste viaþa. De aici pot ieºi mici încurcãturi: dacã un european. de exemplu. În realitate – susþine Desmond Morris –. Axtell (1991/1989. scriitorul ºi poetul Dante Gabriel Rosetti (1828–1887) redã condamnarea la moarte de cãtre rege a soþiei sale necredincioase. miºcarea peste umãr a braþului cu pumnul strâns ºi cu degetul mare îndreptat spre cineva anume îl ridiculizeazã. încãrcãtura ofensatoare a gestului este mult redusã. Nu credem însã cã o doamnã se poate compromite. sã-i arate acestuia degetul mare între arãtãtor ºi degetul mijlociu. Introducerea degetului mare între arãtãtor ºi degetul mijlociu. În Australia.10). care la romani simboliza introducerea penisului între labii. în comunitãþile nealfabetizate amprenta degetului mare þine loc de semnãturã. nici pronunþarea verdictului imperial „el va trãi“ nu era semnalizatã prin ridicarea policelui. Sã nu utilizãm acest gest când ajungem în Nigeria: acolo el semnificã insolenþã. Amprenta acestui deget. Nu-i nici o nenorocire. ar putea sã primeascã doar douã. Ne amuzãm de pãþanie. 92) ne asigurã de faptul cã gestul. În Europa. sã zicem un român. Chiar dacã originea semnului-emblemã despre care am amintit rãmâne neclarã. Regele stã pe jilþ. Cum sã interpretãm acest gest. mai mult chiar decât a celorlalte. pictorul. Axtell (1991/1998. Roger E. nu era obiceiul de a se orienta policele în jos.a. gladiatorul era condamnat la moarte. Însoþit de un zâmbet-zeflemea. când se rostea crunta condamnare. degetul mare nu serveºte la numãrare decât pentru reprezentarea cifrei cinci. Pentru autostopiºti. 45) considerã cã industria cinematograficã a Hollywood-ului ar fi „vinovatã“ de punerea în circulaþie a acestei explicaþii ºi îl citeazã pe Desmond Morris. În Roma anticã. cinematograful l-a pus în circulaþie aproape în întreaga lume. Americanii încep numãrarea pe degete ridicând mai întâi arãtãtorul. acest gest semnificã „totul este OK“. numãrarea începe. degetul mare ridicat ºi braþul flectat spre umãr transmite solicitarea de a fi luat ca pasager în direcþia în care ruleazã automobilul. în America de Nord ºi în Europa. Germanii folosesc degetul mare pentru numãrul unu. care aprecia cã este vorba de traducerea greºitã a expresiei latine pollice verso prin „îndreptarea degetului mare în jos“.d. viaþa unui gladiator deosebit de curajos era cruþatã dacã împãratul îndrepta degetul mare în sus. respectivul gest (purtând denumirea figa) are semnificaþia unei urãri: „Noroc“! În spaþiul ex-iugoslav. Ilustrând legenda regelui Arthur. are înþelesul „nimic“: nu este scandalos ca o mamã care refuzã sã-i cumpere copilului o îngheþatã. nu degetul arãtãtor. obrãznicie. dacã îl îndrepta în jos. ªi în România „gestul impudic al celor trei degete“ poate avea semnificaþia „nimic“. În SUA. are o conotaþie sexualã (Figura 4. are braþul stâng întins ºi pumnul cu degetul mare îndreptat în jos. arãtând vânzãtorului degetul mare.d. apoi degetul mijlociu º. cu pumnul strâns. transmite la români.

pizza. 4. obiºnuia sã întindã mâna spre a-i fi sãrutatã. spaghetti ºi Turnul din Pisa le-ar conferi identitate italienilor. Roger E. Gest tipic italian: mano a borsa Degetul mijlociu. Despre respectivul gest.11). fãcând acest gest scandalos (apud Axtell. Axtell (1991/1989. Desmond Morris (1994) aminteºte cã împãratul Caligula (31-41 e.Gesturile. ceilalþi identiþiali ºi-au pierdut specificitatea.11. mano a borsa) exprimã stãri psihice dintre cele mai nuanþate. Gestul „punga mâinii“ este întâlnit la multe popoare europene (Figura 4. de la enervare la blândeþe. 91) spune cã este emblematic pentru italieni: punga mâinii.n. 4. proverbial prin cruzimea ºi extravaganþa sa. 4. Cu excepþia vestitului turn înclinat. Aºa-numitul gest „punga mâinii“ (ital. Romanii l-au supranumit digitus impudicus. postura ºi mersul 143 Fig. Fig.10. 1991/1998.). Fig.12. Gest obscen Alte gesturi fãcute cu vârful degetelor arãtãtor. 31). mare ºi mijlociu unite au semnificaþie religioasã (semnul crucii la ortodocºi). Digitus impudicus .

Sugerând falusul. Nici în combinaþie cu celelalte degete nu participã la limbajul gesturilor. iar cele douã degete sugereazã o miºcare de rotaþie. 67) atrage atenþia cã ºi viteza cu care oamenii îºi freacã palmele semnificã. împreunã cu arãtãtorul – aºa cum am arãtat – la transmiterea unor insulte. „Relaxeazã-te“.13. însã. Fireºte cã acest gest. În American Sign Language. Allan Pease (1981/1993. foarte rar.12). 4. Frecarea lentã a palmelor transmite inconºtient alt mesaj: lipsã de sinceritate. Ca ºi în legãturã cu orice alt gest. un aranjament foarte plãcut. În SUA. Se înregistrazã unele particularitãþi: arabii îndreaptã digitus impudicus în jos. La fel procedeazã ºi clientul când doreºte sã arate cã se aºteaptã sã fie foarte bine servit. oamenii politici. Participã. care nu are nici o semnificaþie în þãrile europene. arãtãtor ºi mare extinse (cu podul palmei spre interlocutor) fac o declaraþie de dragoste: „Te iubesc!“. românii în sus. în afara aceluia de a-l întinde spre a i se pune inelul la cãsãtoria religioasã. „Frecarea palmelor“ exprimã o evaluare pozitivã a ceea ce va urma: o afacere „pe cinste“. miºcarea rapidã înainte-înapoi a palmei cu degetul mijlociu în poziþie orizontalã echivaleazã cu o insultã sexualã.144 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Semnificaþia de insultã sexualã a acestui gest s-a pãstrat ºi azi (Figura 4.13). atunci este clar îndemnul de a bea împreunã bãuturi alcoolice. pentru a interpreta corect frecarea palmelor trebuie luatã în considerare situaþia socialã concretã: este vorba . ca un teribilism. o acþiune de mult doritã. nu ar trebui – în spiritul bunelor maniere – sã fie utilizat în nici o împrejurare. degetele mic. Palmele ºi pumnii. între care ºi în România. El are însã circulaþie în lumea bãrbaþilor prea puþin educaþi ºi chiar. Varianta arabã a insultei Inelarul parcã nici nu ar exista în comunicarea nonverbalã. cei care se adreseazã unui public fidel obiºnuiesc sã-ºi exprime sentimentele de gratitudine prin intermediul acestui gest. starurile muzicale. dacã mâna este ridicatã în dreptul gurii. În multe þãri din Europa. Agenþii comerciali îºi freacã mâinile rapid pentru a-i convinge pe clienþi cã li se propun bunuri ºi servicii de cea mai bunã calitate. Degetul mic ºi degetul mare în extensie (celelalte degete rãmânând strânse în podul palmei) în Hawaii are înþelesul: „Fii calm“. viclenie. printre femei (Figura 4. gânduri ascunse. Fig. Degetul mic nu joacã nici el un rol activ în transmiterea prin gesturi a semnificaþiilor. specific genului masculin. Nu cunoaºtem vreun gest care sã fie fãcut exclusiv cu el.

Pease. Calero. avocat/client etc. 69). acest gest este folosit în relaþiile interpersonale asimetrice (ºef/subordonat. explicã lecþia elevilor. Mâinile încleºtate înaintea feþei. de un chelner care ne întreabã ce mai dorim etc. mai ales a persoanelor cu status social superior. Nierenberg ºi H. de o persoanã care aºteaptã pe o vreme geroasã tramvaiul în staþie. postura ºi mersul 145 despre un profesor care. Fig. 1981/1993. Birdwhistell poziþia oblicã a palmelor cu degetele care se ating configurând o piramidã – comunicã încrederea în ei înºiºi a celor care fac acest gest. Dupã cercetãrile ºi observaþiile lui Allan Pease (1981/1993. 4. 1971). iar „coiful-turn îndreptat în jos“ când respectivele persoane ascultã pãrerile celorlalþi.Gesturile. Calero (apud A. Unele cercetãri au relevat cã femeile fac apel la acest gest mai mult decât bãrbaþii (C.14. frecându-ºi palmele. „Lipirea palmelor cu degetele întrepãtrunse“ exprimã o atitudine negativã. cu atât mai accentuatã cu cât mâinile astfel încleºtate sunt þinute mai sus. încrederea de sine. „Coiful turn îndreptat în sus“ se întâlneºte mai frecvent când persoanele în cauzã îºi expun opiniile. Nierenberg ºi H. 68).). indicând siguranþa. Gesturile de acoperire a feþei la femeile din Japonia . „Mâinile în poziþie de coif“ sau „coiful-turn“ – cum a denumit Ray L. aºezate pe masã sau lãsate în poalã (sau lãsate în jos când stãm în picioare) dezvãluie o stare de frustrare – aºa cum au relevat cercetãrile efectuate de C.

cum sunt chemaþi oamenii sã se apropie. Fig. în jos la diferite populaþii (Figura 4. Frecvenþa utilizãrii gestului de chemare „Vino încoace!“ realizat cu podul palmei în sus ºi. respectiv. 1977/1986. Marea diversitate a gesturilor fãcute cu mâinile (cu palmele ºi pumnii. Pe coperta unei cãrþi despre politicile publice. Ruimte rond regels (Spaþiul dintre reguli) de Wieger Bakker ºi Frans van Waarden (1999). Morris. cu degetele) îndreptãþesc aprecierea lui Edward A. aºa cum „punga mâinii“ îi identificã pe italieni (Figura 4. analizând „semnalele de ghidare“. Adams cã „gesturile fãcute cu mâinile sunt economice. întinzând braþul cu podul palmei în jos ºi cu degetele care se strâng ºi se relaxeazã. 72). rapid utilizate ºi mai prompt executate decât rãspunsurile verbale“ (apud F.15. respectiv. la Groningen. în jos la diferite populaþii (dupã D. 94-100). prezintã într-o histogramã cu bare frecvenþa chemãrii „Vino încoace!“ cu podul palmei în sus ºi. 4. care poate fi considerat specific olandez. dar cu podul palmei în sus. Astfel exprimau ei o anumitã neîncredere în ceea ce auzeau.15). Desmond Morris (1977/1986.16). exprimarea dezacordului (negaþia) se face în acelaºi fel. Aceastã constatare îndelung verificatã prin cercetãri comparative interculturale. La noi. prefãcându-se cã nu sesizeazã anumite lucruri care contraziceau realitatea. Davis. a avut surpriza sã constate frecvenþa cu care studenþii duceau mâna în faþa ochilor ºi priveau printre degete. acelaºi înþeles îl are gestul fãcut cu mâna.146 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Acelaºi sociolog iranian pe care l-am mai invocat. Alibeman Eghbali Zarch. întâlnim acest gest. arãta. prin miºcarea repetatã a capului de la stânga la dreapta ºi de la dreapta la stânga. 1971/1973. 99) 100% 100% 50% 50% Olanda Sardinia Olanda Sardinia Italia Spania Tunisia Spania Anglia Anglia Italia Când în anul universitar 2003/2004 unul dintre autorii acestui capitol (Loredana Ivan) a beneficiat de un stagiu de specializare în Olanda. Gesturile realizate prin miºcarea capului La mai toate popoarele ºi populaþiile. ca ºi faptul cã Tunisia Franþa Malta Franþa Malta .

sub forma unui tabel. Cu ajutorul lui ne înþelegem fãrã nici un cuvânt. în primele zile de viaþã ei comunicã refuzul hranei prin miºcarea capului de la stânga la dreapta ºi de la dreapta la stânga. În afara acestor categorii. acordul se exprimã prin miºcarea capului de la stânga la dreapta ºi de la dreapta la stânga. Turcia sau Grecia. Gestul firesc al antropoidelor de a se scutura de frunze sau de insecte s-a fixat genetic ºi a dobândit valoare de semnal social.16. specialistul german în comunicare nonverbalã atrage atenþia ºi asupra combinaþiilor de miºcãri ale capului cu miºcãri ale altor pãrþi ale corpului. 6) înclinarea lateralã a capului. instinctiv. faptul cã în unele þãri. miºcarea de sus în jos ºi de jos în sus a capului are valoarea unui salut la distanþã. Totuºi. Deºi la naºtere copiii nu au cortexul deplin funcþional. Asociatã cu zâmbetul ºi cu privirea directã. iar dezacordul. 3) datul din cap. Horst H. semnificaþiile cele mai probabile ale acestor miºcãri. ca ºi la populaþiile din America ºi Africa. acordul cu cele relatate verbal. 7) legãnarea capului.1) . 5) miºcarea capului spre spate ºi în sus. 4. 161-171) clasificã modalitãþile gestuale ale capului în ºapte categorii: 1) miºcarea capului îndreptatã înainte. atrãgând atenþia cã nici un semnal nonverbal nu are semnificaþie singur (Tabelul 4. Prezentãm. ereditar al unor gesturi cu semnificaþie socio-culturalã. ªi acest comportament social are rãdãcini biologice. Etologul german Irinäus Eibl-Eibesfeldt (1979) considerã cã gestul respectiv derivã din tendinþa de a te debarasa de un lucru oarecare: pur ºi simplu. 2) capul plecat. A privi printre degete: un gest specific olandez nou-nãscuþii însoþesc refuzul hranei ºi senzaþiile dolorifice cu aceeaºi pendulare orizontalã a capului constituie un argument în favoarea ipotezei caracterului înnãscut. în mod stereotip. precum Bulgaria. 4) înãlþarea capului. Miºcarea de sus în jos ºi de jos în sus a capului semnificã aprobarea. scuturãm capul când vrem sã îndepãrtãm ceva ce ni s-a aºezat pe creºtet. de aici s-a tras concluzia cã acest gest este un reflex prestabilit ereditar ºi cã este coordonat de mãduva spinãrii. postura ºi mersul 147 Fig. prin aplecarea ºi ridicarea repetatã a capului pune sub semnul întrebãrii determinarea biologicã a gesturilor ce se substituie cuvintelor „da“ ºi „nu“. Rückle (1979/1999. la populaþiile din Asia ºi Europa.Gesturile. Acest gest este întâlnit.

Legãnarea capului Din punct de vedere ºtiinþific. 5. spre umãrul stâng. psihiatricã. la cerere. capacitatea de a acþiona. Exprimã atât acordul. atingerea cu acelaºi deget a nasului etc. sentimentul propriei valori. 2. în funcþie de durata pãstrãrii capului plecat se exprimã sentimentul de ruºine. dimpotrivã. studiind modificarea comunicãrii gestuale în cazul persoanelor cu leziuni cerebrale. Aplecarea capului 3. 4. transmite un semnal de simpatie. 7. miºcarea înapoi a capului poate fi ºi expresia unei dinamici agresive. înþelegerea celor spuse de interlocutor. Bolnavii cu tulburãri ale limbajului (afazicii) prezintã dificultãþi în imitarea gesturilor convenþionale. lipsa de siguranþã. Aratã „deconectarea“. gesturi cu semnificaþie socio-culturalã (de exemplu. mândrie. Spre umãrul drept. semnaleazã indecizia ºi dezamãgirea în anumite situaþii.). Astfel de constatãri au fost interpretate diferit. determinã în acelaºi timp ºi incapacitatea producerii gesturilor simbolice. fiind în imposibilitatea de a efectua. Pe verticalã ºi repetat. aplecarea capului exprimã amabilitate. 3. 161-171) Miºcãrile realizate cu capul 1. îngândurare. cât ºi dezacordul. Supunere. De asemenea. Îndreptarea capului înainte 1. Semnificaþia 2. datul din cap exprimã un interes maxim pentru informaþiile transmise. Semnificaþia miºcãrilor realizate cu capul (dupã H. ducerea la obraz a degetului arãtãtor. 6.H. predispoziþia spre compromis. în prezent. Altfel spus. aprobare.1. Înclinarea lateralã a capului 7.). Unele leziuni ale emisferei cerebrale stângi. Aratã interes faþã de interlocutor. Se pare cã trebuie revizuitã vechea concepþie despre specializarea strictã a emisferei cerebrale stângi pentru funcþiile simbolice. Siguranþã de sine. problema este de a se stabili dacã existã un paralelism între expresia verbalã ºi gesturi sau dacã gesturile reprezintã în sine un limbaj. lipsã de voinþã. gesticulaþie incorectã. ridicarea bãþoasã a capului indicã orgoliu ºi aroganþã. Înãlþarea capului 5. este receptat ca acord. . însoþit de ridicarea sprâncenelor ºi de întredechiderea gurii. Miºcarea capului spre spate ºi în sus 6. Pierre Feyereisen ºi Xavier Seron (1984). etologicã). capul plecat are semnificaþie agresivã („taurul gata de atac“) sau. renunþare. asociatã cu ridicarea umerilor ºi cu colþurile gurii lãsate în jos. Rückle (1979/1999. care afecteazã vorbirea. starea de „visare“. Pierre Feyereisen ºi Xavier Seron apreciazã cã abandonarea noþiunii de „asimbolie“ (propusã în 1870 de Finkelburg) impune depãºirea viziunii care explicã patologia limbajului ºi a gesturilor simbolice printr-o tulburare centralã unicã. în combinaþie cu orientarea privirii. o atitudine criticã. solicitarea de informaþii suplimentare. alexie. dorinþa de detaºare. lipsã de voinþã ºi de speranþã. se confruntã douã teorii: teoria echivalenþei gest–cuvânt ºi teoria subordonãrii gesturilor faþã de activitatea lingvisticã. dificultãþi de înþelegere a pantomimei etc. Datul din cap 4.148 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Tabelul 4. care stã la baza teoriei echivalenþei gest–cuvânt (corespunzând noþiunii de „asimbolie“: ansamblul tulburãrilor asociate afaziei – agrafie. exprimã scepticism. în timpul salutului. înþelegerea corectã a relaþiilor complexe dintre sistemele verbale ºi nonverbale de comunicare impune abordarea fenomenului de studiu într-o perspectivã interdisciplinarã (psihologicã. aduc în discuþie aspecte noi privind legãtura dintre gesturile simbolice efectuate cu mâinile ºi comunicarea verbalã. sociologicã. antropologicã. neurofiziologicã.

agresiune sau fricã (Tabelul 4. „Stã pe picioarele lui“ se spune despre cineva sigur pe sine. 176) Senzaþii contradictorii 1. O excepþie este cazul în care picioarele trase înapoi sunt pregãtite pentru a sãri. scopul acestui gest. cât ºi atunci când stau locului. Acest comportament corespunde celui care se numeºte „privire tãioasã“. Semnificaþiile comportamentelor ambivalente (dupã H. Dezinteres (preocupare pentru propriile gânduri) 3. Cineva duce mâinile la spate. Rückle (1979/1999. la fel ca firul de iarbã în vânt“. Tabelul 4. ele transmit semnale. Cineva îºi rãsuceºte trunchiul. 175) Înclinarea trunchiului înainte semnificã: 1. Dar expresiile „L-am prins pe picior greºit!“ sau „A pornit-o cu stângul“ ce vor sã spunã? Cã existã o „specializare“ a picioarelor: la cei mai mulþi dintre noi. 3. Agresiune ºi fricã Moduri de exprimare ale corpului: 1. Persoana îºi apleacã trunchiul mult înainte. dar în acelaºi timp îºi trage picioarele mult înapoi (ºezând). Rückle (1979/1999. „Dacã picioarele sunt strâns lipite unul de altul – spune Horst H. Horst H. dar îºi întoarce faþa pentru a observa partenerul de discuþie. Dezinteres ºi interes 3. analiza distanþelor. Cu privire la semnificaþia miºcãrilor trunchiului. Apropiere 2. ca ºi celelalte semnale nonverbale. Fugã 4. Agresiune 4.3. Tabelul 4. Astfel. sentimentul de siguranþã se exprimã prin repartizarea greutãþii corpului pe ambele picioare distanþate la 10-20 de cm unul faþã de celãlalt.3). Fricã ºi interes 2. Planificarea unei activitãþi Înclinarea trunchiului înapoi semnificã: 1. Gesturile realizate cu picioarele Picioarele nu servesc numai la mers. „vorbesc“ atât când se miºcã (vezi subcapitolul despre mers). dar în acelaºi timp ne reducem capacitatea de a sta în picioare.Gesturile. 2. pentru a putea privi mai bine un text problematic sau un obiect. 210) – aceasta exprimã supunere ºi fricã (la fel ca atunci când strângem mâinile pe lângã corp). postura ºi mersul 149 Gesturile realizate prin miºcãrile trunchiului Prin înclinare sau rãsucire.H. interesul sau dezinteresul. Rückle (1979/1999. Rückle (1979/1999. 176) analizeazã astfel de comportamente. este realizat. dar în acelaºi timp se apleacã înainte. nu trebuie interpretate în sine. Este curios cã expresia „a scrie cu picioarele“ se întâlneºte destul de frecvent. ci în conexiune unele cu altele ºi în funcþie de situaþia socialã concretã. partea superioarã a corpului poate transmite semnale clare: acordul sau dezacordul.H.2). a salutului ºi a posturii oferã informaþii utile pentru decodificarea mesajelor nonverbale (a se vedea subcapitolele respective). Lipsa planificãrii unei activitãþi legate de partener Miºcãrile trunchiului. Interes 3. de exemplu. Retragere 2. de a deveni «mai înguºti». Cine stã astfel se clatinã cu uºurinþã. precum ºi de diferenþele culturale. dar nu am auzit niciodatã spunându-se despre cineva cã „vorbeºte cu picioarele“. numite „ambivalente“ (Tabelul 4. În mod concret. Adãugãm ºi faptul cã miºcãrile trunchiului pot contrazice semnificaþia miºcãrilor realizate cu ajutorul altor segmente corporale. dreptul este „piciorul de .2. Semnificaþiile înclinãrii trunchiului (dupã H. genunchii fiind relaxaþi.

17).150 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura joacã“ ºi stângul „piciorul de sprijin“. Pei. 1970) În comunicarea nonverbalã în clasa ºcolarã. dupã unii autori. Suntem de pãrere cã durata unei poziþii a corpului se evalueazã în funcþie de situaþia socialã concretã. Este bine deci sã urmãrim continuu poziþia picioarelor. Judee K. 211) ilustreazã cele spuse mai sus prin analiza celebrului tablou care îi înfãþiºeazã pe împãratul Napoleon Bonaparte. Atragem însã atenþia asupra diferenþei care trebuie sã fie fãcutã între „poziþia corpului“ ºi „posturã“. Gill Woodall (1989/1996. Horst H. temperatura. 147). Oamenii pot produce aproximativ 700 000 de semnale fizice diferite (M. Birdwhistell. În opoziþie cu miºcarea fluidã a corpului. de exemplu. „Una dintre cele mai importante operaþii în notarea proxemicã – spune Edward T. Birdwhistell. 254) – este determinarea sexului ºi a posturii de bazã ale . Woodall (1989/1996. Buller ºi W. Tabelul. iar sprijinirea pe piciorul stâng semnificã receptivitate în stabilirea de relaþii. de ce nu. David B. Rückle (op.B. 1970) Muºchii faciali produc aproximativ 20 000 de expresii faciale (R. lucru subliniat ºi de þinerea reciprocã a mâinilor. dar ºi a celor psihosociali. nu numai gura celui cu care conversãm.4). factorii de climã. decubit (orizontalã) ºi ºezând.4. s-au observat 7 777 de gesturi distincte.. Schimbarea frecventã a sprijinului de pe un picior pe altul poate semnifica modificarea dispoziþiei psihice a interlocutorului. Sprijinirea pe piciorul drept înseamnã. obiectivitate. semnalele sunt mult mai variate (Figura 4. rãmâne în afara oricãror discuþii cã miºcãrile corpului transmit un numãr impresionant de semnale. Burgoon. cit. 1935) Postura S-a spus cã postura este un „gest încremenit“. 4. 33) 1. de altfel.L. poziþiile corpului sunt limitate: ortostaticã (verticalã). 2. Estimarea numãrului gesturilor în comunicarea nonverbalã (dupã J. adicã de poziþii pe care poate sã le pãstreze un anume timp fãrã a resimþi oboseala“. circa 5 000 (Krout. 4. Hall (1963/1972. spune: „Corpul uman este capabil sã-ºi asume o mie de posturi.K. în clinicile medicale. Se impune deci luarea în considerare a factorilor fiziologici. dar cu care se poate opera fãrã dificultate.L. 3. Buller ºi W. Burgoon. Dar cât de fixã poate fi „poziþia fixã“ a corpului? Gordon W. Cele trei capete încoronate se sprijinã pe piciorul stâng. Gama posturilor este mult mai largã. care meritã. regele Prusiei la semnarea Tratatului de pace de la Tilsit (1807). logicã. postura se raporteazã la poziþia fixã a corpului. semn al dorinþei de a continua relaþiile. Cine nu a fost impresionat de nemiºcarea militarilor când fac de gardã la drapel? Ce profesor nu a fost deranjat de schimbarea frecventã a poziþiei în bancã a elevilor? Intervin însã ºi alþi factori în evaluarea „fixitãþii“ corpului: temperamentul persoanelor. Hall (1963/1972. 33) sintetizeazã rezultatele investigaþiilor referitoare la miºcãrile corpului (Tabelul 4. Hewes (1957). care – recunoaºte autorul – „este departe de a fi perfect“. 247) a propus un sistem de notare a posturilor în comunicarea interpersonalã. þarul Alexandru I al Rusiei ºi Frederic. caracteristicile socioculturale ºi. La om. D. citat de Jacques Corraze (2000. 1965) Faþa umanã are capacitatea de a produce 250 000 de expresii (R. Dincolo de diferitele clasificãri ale gesturilor. Edward T. analizã criticã. Nu stãruim asupra acestui aspect.G. discutat.

În ceea ce priveºte orientarea corpului în comunicarea interpersonalã.5. în funcþie de interesul investigatorului: sistemul pictografic (iconic).Gesturile. statusul social etc. Sistemul de notare a comportamentelor proxemice propus de E. 56 semnificã un bãrbat ºi o femeie în postura ortostaticã în timp ce converseazã. Hewes. Persoana activã este notatã prima.W. spate cãtre spate (back-to-back).17. dupã unghiul format de respectivele persoane: faþã cãtre faþã (face-to-face). O femeie în postura ortostaticã vorbindu-i unui bãrbat în aceeaºi posturã este simbolizatã prin numãrul 65.).5). Tabelul 4. postura ºi mersul 151 Fig. silabic mnemonic sau prin numere de cod“ (Tabelul 4. 1957) interlocutorilor (dacã stau în poziþie ortostaticã. Între paranteze pot fi trecute în dreptul fiecãrui simbol anumite date despre subiecþi (vârsta. ºezând sau culcat). […] Sexul ºi posturile de bazã pot fi notate în oricare dintre cele trei sisteme. Atlasul posturilor (fragment) (dupã G. 255) Bãrbat în postura culcat Bãrbat în postura ºezând Bãrbat în postura ortostaticã Femeie în postura culcat Femeie în postura ºezând Femeie în postura ortostaticã b/c b/º b/o f/c f/º f/o 1 3 5 2 4 6 Conform acestui sistem de notare. profil cãtre profil (side-to-side). Hall (1963) o clasificã dupã criterii geometrice. Edward T. Hall (1963/1972. 4.T. Orientarea .

fie competiþia. de asemenea. 1965/1972. oamenii preferã sã stea de o parte ºi de cealaltã a colþului mesei. „în comunicarea nonverbalã. Când discutã. menitã sã blocheze înaintarea partenerului. persoanele tind sã ocupe poziþiile opuse.)“. capul lãsat pe spate. acesta poate avea o orientare frontalã. al forþei ºi puterii. genunchiul flexat. nu „faþã cãtre faþã“ sau „profil cãtre profil“. În funcþie de aceste douã tipuri de repere vom interpreta ºi noi semnalele transmise de genunchi. factorul determinant al modelului de orientare a corpului în timpul conversaþiei. prin termenul de „posturã“ se înþelege poziþia corpului sau a pãrþilor sale faþã de repere determinate. preferã poziþia „profil cãtre profil“ (sau „umãr la umãr“). Facilitarea sau inhibarea contactului vizual constituie. Sommer. Dacã avem în vedere poziþia emiþãtorului faþã de receptor. Hall (1963) a descris orientarea corpurilor umane în discuþiile „la masa rotundã“ în funcþie de axa spaþiu sociofug/spaþiu sociopet. Orientarea frontalã este adesea semnalul agresivitãþii. se utilizeazã douã tipuri de repere: orientarea unui element al corpului raportat la altul sau la corpul însuºi (trunchiul vertical. Albert Mehrabian (1972) aprecia cã postura este mult mai expresivã decât gesturile. Stau „faþã cãtre faþã“ nu cei care coopereazã. orientarea corpului sau a pãrþilor sale în raport cu alte corpuri (faþa spre interlocutor. capul plecat. în extensie etc. c) când studiazã pentru examene la materii diferite (coacþiune). Interesant este cã plasarea persoanelor în diferite locaþii impulsioneazã fie cooperarea. Filosoful ºi psihologul american William James (1842–1910) a identificat. cã în cazul coacþiunii distanþa dintre cele douã persoane se mãreºte. mâinile în ºold – ºi postura care exprimã seducþia femininã – picioarele dispuse încruciºat la nivelul genunchilor sau chiar mai sus de genunchi („picior peste picior“). posterioarã sau lateralã. ci aceia care se opun unii altora. d) când concureazã pentru a stabili cine rezolvã mai repede o serie de probleme (competiþie). când coopereazã. 297). Jacques Corraze (2000. piciorul înainte. pieptul bombat. Concluzia este una singurã: „diferite sarcini sunt asociate cu aranjamente spaþiale diferite“ (R. patru .). Aºadar. b) când studiazã împreunã pentru acelaºi examen (cooperare). în timp ce orientarea posterioarã este simbolul urmãririi interlocutorului sau al diminuãrii ostilitãþii. 146) aratã cã în interacþiunile umane se pot identifica postura care exprimã dominaþia – capul pe spate. devenind maximã în situaþiile de competiþie. scoaterea în evidenþã a picioarelor ºi a sânilor. Într-o altã cercetare. poate fi interpretatã. ca expresie a agresivitãþii. Edward T. Studenþii au fost rugaþi sã precizeze cum se aºazã faþã de un prieten de acelaºi sex în patru situaþii diferite: a) la o ºuetã înaintea începerii cursului (conversaþie). Robert Sommer (1965) a constatat cã poziþionarea persoanelor la o masã pãtratã sau dreptunghiularã depinde de sarcina ce trebuie rezolvatã. pe baza studiilor experimentale în care se cerea subiecþilor evaluarea unui numãr de 347 de fotografii. S-a constatat cu uºurinþã cã persoanele care vor sã discute ºi sã lucreze împreunã se aºazã una lângã cealaltã. dupã cercetãtorul citat. Robert Sommer (1959) a observat cã persoanele care stau la o masã pãtratã sau dreptunghiularã pentru a conversa se aºazã pe diagonala colþului mesei. Orientarea lateralã.152 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura corpului transmite semnale ce trebuie interpretate în funcþie de tipul de interacþiune. Cercetãtorul american a administrat un test creionhârtie unui numãr de 151 de studenþi de la cursurile introductive de psihologie. Robert Sommer a obþinut rezultate asemãnãtoare când s-au pus în discuþie preferinþele studenþilor pentru aºezarea în jurul unei mese rotunde. de apartenenþa la gen (gender) ºi la culturã. 143). În situaþiile de competiþie. corpul aplecat înainte etc. Dupã Jacques Corraze (2000. În cercetãrile sale.

3) expansiunea. încruciºarea braþelor ºi a picioarelor) se semnaleazã disconfortul psihic. hiper. alþii. Creºterea tonusului muscular este asociatã rãspunsurilor individuale la numeroase situaþii de stres. Dacã douã persoane se angajeazã într-o conversaþie. David B. În situaþiile în care din varii cauze spaþiul intim – vezi zonele de distanþã Hall – este transgresat. Cercul nu se lãrgeºte. întorcând spatele cãtre acestea. d) atitudinea de contracþie. Anumitor persoane care sunt strãine de grup li se baricadeazã. cea de-a doua categorie asociazã activitãþii mintale o mobilizare a corpului. 2) retragerea sau rãsucirea corpului în altã direcþie. O temã ce a suscitat interesul cercetãtorilor o constituie tipologia posturii. 1910). aplecarea capului. caracteristicã dezamãgirii. au nevoie de a fi distraºi. orgoliu. care exprimã aroganþã. prin orientarea corpului. 2000). Întreaga poziþie a corpului. Corraze. Scheflen identificã douã moduri de plasare a indivizilor în spaþiu: poziþia vizavi ºi poziþia paralelã. de exemplu. c) atitudinea de expansiune. agresivitate (capul. Psihiatrul maghiar Sandor Ferenczi (1875–1933) a descoperit cã anumiþi indivizi devin inhibaþi de miºcãrile din jur în timpul activitãþii intelectuale ºi au nevoie ca în timp ce gândesc sã-ºi suprime miºcãrile. doi tineri – o fatã ºi un bãiat – care se iubesc. Givens (1999) menþioneazã categoriile propuse de William James (1932): 1) înclinarea uºoarã spre interlocutor. semnificând „negare“. modificãrile tonusului muscular sunt insuficient percepute ca sã putem vorbi de „comunicare nonverbalã“.sau hipotonifierea au loc ca rãspuns la situaþii sociale specifice. care denotã îngâmfare sau aroganþã. 4) înclinarea trunchiului. 2) orientarea paralelã a corpului sau vizavi (vis-à-vis or parallel bodily orientation). Prima dimensiune se referã la spaþiul de activitate al interlocutorilor ºi accesul în grup. în rândul al doilea. în care capul „atârnã“ flexibil ºi umerii sunt aduºi (The Philosophy of Experience. strângerea umerilor ºi micºorarea toracelui ar fi caracteristice depresiei ºi deprimãrii. Rãmân în spatele celor care discutã. de a se miºca în timpul activitãþii intelectuale. Albert E. Albert E. Luând în calcul cea de-a doua dimensiune. În cadrul poziþiei tip „faþã cãtre faþã“. b) atitudinea de respingere (refuz). dar variaþiile în funcþie de particularitãþile individuale sunt mari. 238) apreciazã cã în interacþiunea dintre persoane existã trei dimensiuni de bazã ale posturii: 1) includere/neincludere (inclusiveness/non-inclusiveness). Felix Deutsch (1952) susþinea cã modificãrile posturii reflectã ºi însoþesc expresiile nonverbale la nivel inconºtient. de ocolire. trunchiul ºi umerii sunt în extensie). Într-un grup. Este un semnal de respingere. Scheflen (1964/1972. lucrurile se petrec în acelaºi fel. ei delimiteazã un anume spaþiu. în care corpul este înclinat în faþã. Albert Mehrabian (1972) vorbeºte despre douã dimensiuni fundamentale ale posturii: posturã directã (immediacy) ºi posturã relaxatã. Cercetãrile cu privire la modificarea tonusului muscular în funcþie de reacþiile emoþionale au rezultate contradictorii (J. dar ºi în funcþie de caracteristicile personale ale indivizilor analizaþi. postura ºi mersul 153 posturi fundamentale: a) atitudinea de apropiere (acordarea atenþiei). dimpotrivã. Putem spune cã modificãrile de posturã. stãrilor depresive. „refuz“. accesul în spaþiul de discuþie. 3) congruenþã/incongruenþã (congruence/noncongruence). relaxarea membrelor inferioare ºi ridicarea celor superioare contribuie la închiderea spaþiului cãtre ceilalþi. Uneori.Gesturile. prin posturã (orientarea corpului. care denotã „a acorda atenþie“. de retragere faþã de celãlalt. Psihologul francez Henri Wallon (1879–1962) susþinea cã modularea posturii are rol esenþial în exprimarea emoþiilor (Les réactions dans les crises doués à l’emotion. îºi orienteazã corpul unul spre celãlalt ºi închid spaþiul pentru celelalte persoane. Primii asociazã activitãþii intelectuale o „amorþire a corpului“. comunicarea este directã . astfel cã raportarea la mesajul verbal este absolut necesarã pentru interpretarea posturii. 1920).

Este ca un fel de semnãturã“. aprobarea pentru persoana în faþa cãreia te plasezi ºi neglijarea celeilalte persoane. 150–161) comenteazã un experiment condus de J. constituie simbolul calitãþii relaþiilor interpersonale. pe unsprezece scale bipolare (de exemplu. coeziunea grupului. dar descifrarea semnificaþiei posturii aduce informaþii utile pentru analiza ºi optimizarea vieþii cotidiene ºi în organizaþii. statutul inferior al emiþãtorului în comparaþie cu receptorul genereazã tensionare ºi creºterea incongruenþei posturale. iar creºterea congruenþei posturale. Spiegel ºi P. simpatie reciprocã. Postura poartã în sine urmele trecutului ºi exprimã destul de exact starea psihicã de moment a persoanei. atracþia dintre ei ºi statusul socio-economic. dominare. dacã este vorba de un interlocutor de sex feminin. acceptarea celorlalþi. Modificãrile posturii pot fi analizate ºi în funcþie de gradul de accesibilitate al spaþiului intim pe care îl permite subiectul. Absenþa congruenþei poate fi un semnal al diferenþei de status sau de opinii. pentru analiza posturii trebuie sã se ia în considerare nivelul relaþiei dintre interlocutori. de cele mai multe ori. Ambele tipuri de congruenþã posturalã se întâlnesc ºi în poziþiile vizavi. clasificate astfel în baza primei dimensiuni.P. sfidarea celorlalþi. dacã nu ºi trãsãturile de personalitate. Într-un grup de trei persoane. nouã fotografii corespunzând modificãrilor posturale (la nivelul braþelor) ale . Relaxarea creºte când atracþia interpersonalã se diminueazã. cei ieºiþi în evidenþã prin bombarea toracelui exprimã siguranþã de sine. Umerii aplecaþi poartã povara unei vieþi pline de greutãþi. De asemenea. Posturile pot deveni identice în timpul comunicãrii (aproape perfect congruente) sau parþial identice (doar anumite pãrþi ale corpului sunt orientate similar). rece-cald. posturile congruente se divid în posturi „direct congruente“ ºi „congruente în oglindã“. iar cealaltã parte (bazinul ºi picioarele) spre cealaltã persoanã? Aceastã posturã mixtã denotã intenþia persoanelor de a menþine unitatea grupului. interacþiunea dintre medic ºi pacient. Albert E. pudic-impudic. În astfel de cazuri. înseamnã cã cei doi interlocutori se îndreaptã spre un al treilea. tendinþa de a nu face abstracþie de nimeni. În cazul a doi interlocutori de sex masculin între care existã antipatie se instaleazã încordarea ºi absenþa concordanþei posturale. situaþia de ameninþare a emiþãtorului având acelaºi efect. interesul. Scheflen denumeºte acest fenomen „ecou postural“. se pot observa douã orientãri posturale paralele sau douã orientãri posturale vizavi. ºi în posturile paralele. În grupurile de patru persoane. Aºadar. Se face distincþie între „posturile congruente“ ºi „posturile incongruente“. La rândul lor. Cum poate fi interpretatã situaþia în care o parte a corpului (capul ºi trunchiul) este orientatã vizavi de o persoanã. El se menþine prin schimbarea posturii pe parcursul interacþiunilor în grup ºi semnificã. natural-artificial. apropiere-depãrtare). Scheflen a urmãrit aceste schimbãri posturale în cadrul ºedinþelor de psihoterapie. Afli cu o marjã de eroare acceptabilã totul dintr-o privire. Michotka (1974) în care li s-a cerut unor subiecþi sã evalueze. dintre profesor ºi student sau în cadrul unui cuplu de îndrãgostiþi). pregãtirea pentru o confruntare agresivã. Albert E. cu care vor sã împãrtãºeascã informaþiile. mai ales în partea superioarã a corpului. Postura încordatã a unuia dintre interlocutori poate genera încordare ºi la celãlalt. se ridicã sau când se plimbã.154 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura ºi reciprocã (de exemplu. 92) este de pãrere cã „fiecare individ are un mod caracteristic de a-ºi menþine propriul corp când stã. Cea de-a treia dimensiune se referã la gradul de similaritate între posturile interlocutorilor. nu mai este necesar sã investighezi distribuirea simpatiilor în cadrul grupului. poziþia vizavi semnaleazã simpatia. Dacã postura este paralelã. Flora Davis (1971/1973. Jacques Corraze (1980/2001.

Bãrbaþii tind sã aprecieze mai mult posturile care permit accesul cãtre spaþiul intim.18.19). În schimb. 1987. Mersul Gordon W. Ele contribuie la menþinerea. începând cu medicina generalã ºi terminând cu specialitãþi ca ortopedia.“ (V. mai timidã.Gesturile. . 143). Naºterea lui Venus (picturã de Sandro Botticelli. ºi nu la întreruperea tensiunii asociate interacþionãrii. mai preocupatã de sine. Allport (1961/1981. Însã postura poate sã conþinã elemente contradictorii (o mânã acoperã corpul ºi cealaltã limiteazã accesul în „spaþiul proximal“ (spaþiul care corespunde suprafeþei epidermei). au existat diferenþe între bãrbaþi ºi femei în ceea ce priveºte modul de apreciere a acestor fotografii. 18). De asemenea. mai rece. 4. cercetãrile menite sã releve legãtura dintre felul în care merg oamenii ºi caracteristicile lor psihice nu sunt deloc numeroase. pediatria etc. postura ºi mersul 155 zeiþei frumuseþii ºi iubirii. În relaþiile de curtare întâlnim adesea aceste semnale posturale contradictorii. Venus. cercetarea medicalã a fãcut progrese însemnate. cu atât ea era perceputã mai pudicã. 483) avea dreptate când spunea cã „mersul este în mod special un domeniu de studiu fascinant“. în care au loc succesiuni de miºcãri de înaintare ºi retragere faþã de partener. exprimând respingerea. ºtiut fiind cã „mersul furnizeazã multe date semiologice de o deosebitã valoare. din tabloul Naºterea lui Venus (1480) de Sandro Botticelli (1444–1510) (Figura 4. Fig. neurologia. În ciuda acestui adevãr. Enãtescu. în timp ce femeile preferã posturile care interzic acest acces (Figura 4. 1480) Cu cât braþele acesteia ascundeau mai mult anumite porþiuni ale corpului.

Rückle (1979/1999. aroganþã). Wilsmann (1931) mai adaugã un atribut referitor la miºcarea de ansamblu. Horst H. viteza.19. poziþia vârfurilor picioarelor. 4) repede sau încet (indicã dorinþa de a ajunge mai repede la o þintã sau de a amâna atingerea unei þinte neplãcute).C. bucuria). Corraze. Desenele utilizate experimental de J. orgoliu. 213) este de pãrere cã cele mai semnificative aspecte ale mersului sunt: tempoul (lungimea pasului ºi tensiunea miºcãrii). precizia direcþiei ºi viabilitatea. 158) În legãturã cu mersul. Michotka.W. tactul ºi ritmul. traiectoria miºcãrii. 1980/2001. 2) sacadat (dictat de apariþia bruscã a unor motive). Allport. zelul). 483). 3) cu trunchiul þeapãn (exprimã mândrie. . 4. elasticitatea. Specialistul german în comunicare nonverbalã analizeazã în lucrarea Limbajul corpului pentru manageri nu mai puþin de unsprezece feluri de a merge: 1) ritmic (exprimã o stare psihicã pozitivã. exprimã râvna. Se pare cã paºii lungi ºi ritmul alert indicã dorinþa indivizilor de a-ºi atinge mai repede scopurile. þinuta capului ºi a trunchiului. lungimea pasului. Spiegel ºi P. 1974 (dupã J. pe care l-a numit „ritm“ (apud G.156 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Fig. pot fi mãsurate urmãtoarele caracetristici: regularitatea. 5) cu „paºi uriaºi“ (specific persoanelor extravertite. La aceste caracteristici A. presiunea.P. 1961/1981. nerãbdarea lor.

1961/1981.59 22.B. Viteza de mers în diferite þãri (R. ca ºi al altora. S-au înregistrat rezultate edificatoare în ceea ce priveºte valoarea acordatã timpului în diferite culturi (Tabelul 4.16 Datele din tabelul prezentat ne îndeamnã sã reflectãm atent când judecãm oamenii dupã mers. S-ar putea ca o persoanã pe care o considerãm leneºã pentru cã merge încet sã nu fie aºa. tehnici ºi aparate originale pentru analiza mersului. exprimând lipsa de preocupare). Wolff (1931) a descoperit experimental un lucru interesant: fiecare dintre noi ne recunoaºtem propriul mers cu o probabilitate de eroare mai micã decât în cazul persoanelor cunoscute. 1985). ritmul ei de mers fiind în acord cu modelul cultural. este bine de ºtiut cã lungimea medie a unui pas simplu (distanþa dintre cãlcâiul piciorului în contact cu solul ºi vârful celuilalt picior) este de 0. dispozitiv captator pentru mãsurarea presiunii paºilor º. postura ºi mersul 157 6) cu „paºi mici“ (caracteristic persoanelor introvertite. Tabelul 4. Reichline. 153). cliºeu cu cliºeu. a filmului. 1985) Timpul exprimat în secunde Japonia Marea Britanie SUA Italia Taiwan Indonezia 20. Acest lucru este cu atât mai important din perspectiva globalizãrii. 1987. 7) împiedicat (aratã conflictul interior al persoanelor. Enãtescu.39 25. ar trebui sã ºtim cã în mod normal lãrgimea pasului (distanþa dintre cãlcâi ºi linia de marº) este de circa 5-6 cm.Gesturile.a. când comunicarea transculturalã este la ordinea zilei.50 m la femei. triste.W. 1939. Levine ºi E.65 m la bãrbaþi ºi de 0. cã viteza mersului este de 110-130 de paºi simpli pe minut (aproximativ 5-6 km pe orã). lipsa de siguranþã. W.6. Pentru evaluarea mersului propriu. mai precis a distribuþiei apãsãrii pe suprafaþa plantarã (baropodometru electronic. Utilizarea acestor tehnici permite descompunerea miºcãrilor ºi analiza. 9) pe vârfuri (dã posibilitatea de a te apropia pe furiº sau de a începe sã fugi dupã cineva. Într-o cercetare la care ne-am mai referit (R. pentru a evita orice pericol). 11) inadecvat (cu paºi foarte mari ºi cu elan nejustificat.6). 8) relaxat (propriu persoanelor dezinteresate. Gheorghe Marinescu (1863–1938). timiditatea). Levine ºi E. Concluzia cã pe baza analizei mersului cunoaºtem „ceva mai bine decât la întâmplare trãsãturile de personalitate“ (P. 484) ni se pare cât se poate de corectã.49 23. al persoanelor care afiºeazã siguranþã de sine).). 10) legãnat (este un mers demonstrativ. Fondatorul ºcolii româneºti de neurologie. Wolff. . Wolff.67 21. a fãcut primele încercãri de înregistrare a mersului cu ajutorul tehnicilor cinematografice în 1898. De asemenea. apud G. lipsite de un þel). s-a mãsurat timpul (durata medie) în care cetãþeni din diferite þãri parcurg o distanþã de 30 de metri. Eisenberg ºi P. În cercetarea medicalã româneascã preocuparea pentru înregistrarea ºi analiza mersului este veche ºi cu bune rezultate (V. exprimã dorinþa de a schimba direcþia. iar vârfurile picioarelor au o deschidere de 12-13 cm. Allport. Medicii români au imaginat metode.44 27.

Scheflen). În zece minute – fu rãspunsul. Ce semnale cu valoare psihosociologicã transmite postura? Dar felul în care mergem? . Cuvinte-cheie Gest Clasificarea gesturilor Comportament ambivalent Ecou postural Emblemele Expresii faciale Ilustratorii Orientarea corpului Adaptorii Reglatorii Dimensiunile posturii Postura Mersul Probleme recapitulative Care este deosebirea dintre „emblemele iconice“ ºi „emblemele artificiale“? Prin ce se deosebesc emblemele de ilustratori? Existã embleme universale? Care este istoria semnului victoriei? Dar originea semnului prin care se exprimã OK. mã. replicã dupã o pauzã de gândire moldoveanul. „Este foarte bine“? Descrieþi dimensiunile de bazã ale posturii (dupã Albert E.158 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Aprecierea ritmului de mers are dimensiune culturalã. te crezi sãgeatã?!“. „Da’ ce. cum am mai spus: un moldovean îl întreabã pe un oltean în cât timp parcurge o distanþã de o sutã de metri.

Se înþelege cã determinarea identitãþii unei persoane nu se realizeazã pe baza unui singur tip de semnal – vizual sau auditiv. dacã este preot sau ofiþer. care nu poartã nici o uniformã? Lucrurile se complicã. semnalele olfactive etc. Când nu putem vedea decât ochii interlocutorilor. despre profesie. Knapp (1990. putem transmite informaþii despre vârsta ºi sexul nostru. ca în exemplele pe care le-am adus în discuþie. un preot de un poliþist dupã tonalitatea vocii. fãrã a întreba direct. pentru a fi mai eficienþi în acþiunile noastre. vom lua în considerare nu numai tonalitatea. Dacã dorim sã aflãm profesia unei persoane. emoþionalitate. Nu ne-am propus sã inventariem exhaustiv modalitãþile de intervenþie a comunicãrii nonverbale. preferinþe. Ce se întâmplã însã când întâlnim un preot militar. în cazul nostru). pentru a arãta ce tip de relaþii am stabilit cu ceilalþi. ci doar sã sugerãm. în vederea dobândirii ºi sporirii competenþei în transmiterea ºi interpretarea semnalelor corporale. îºi privesc interlocutorii un timp mai îndelungat – fireºte. Le-am putea . un oltean de un ardelean dupã ritmul vorbirii. folosind semnalele nonverbale. La ce serveºte comunicarea nonverbalã? Mark L. un om inteligent de unul mai inteligent decât piatra dupã felul în care face pauze în vorbire. de exemplu. pe baza cercetãrilor ºtiinþifice. nesiguranþã etc. ci ºi intensitatea vocii. oculezica ne ajutã sã identificãm apartenenþa unei persoane la un gen biologic (bãrbat/femeie) sau la o anumitã etnie. îmbrãcãmintea (uniformele). despre statusul socio-economic. în cultura europeanã sau americanã. Putem sã deosebim. a privi îndelung în ochi pe cineva constituie o impoliteþe. Nimeni nu contestã faptul cã. În alte culturi. Unele semnale transmit informaþii despre identitatea personalã ºi socialã mai acurat decât altele (artefactele. aria geograficã din care provenim. Femeile. ce sentimente avem faþã de aceºtia. stres. precum ºi despre anumite caracteristici ale personalitãþii noastre sau despre starea psihicã în care ne aflãm (inteligenþã. înfãþiºarea. comparativ cu bãrbaþii. cea arabã. pentru a-i influenþa ºi pentru a înþelege mai bine ce vor ei sã ne comunice.Septimiu Chelcea. 59) considerã cã transmitem semnale nonverbale pentru a comunica cine suntem.). Comunicarea identitãþii personale ºi sociale. Adina Chelcea ºi Loredana Ivan Capitolul 5 Ipostaze ale comunicãrii nonverbale În acest capitol dorim sã examinãm la ce serveºte comunicarea nonverbalã ºi sã urmãrim desfãºurarea „dialogului tãcut“ în diferite contexte. de exemplu. atitudini. importanþa codificãrii ºi decodificãrii corecte a mesajelor nonverbale.

teama. timbrul cald al vocii. pe care doresc sã le stabileascã. (1971) au constatat cã subiecþii de experiment (bãieþi) care. Mark L. 1994). distanþa/apropierea de celãlalt. . indiferenþã. Dovidio (1985). între alþii. De exemplu. Comunicarea despre relaþiile cu ceilalþi. dependenþã.-Cl. Comunicarea emoþiilor ºi sentimentelor. autorul lucrãrii de mare notorietate Nonverbal Communication (1972) – Albert Mehrabian – descoperã cã dominanþa în relaþiile interpersonale se exprimã prin rezervarea unui spaþiu mai mare sau a unui teritoriu supradimensionat pentru persoanele deþinãtoare de putere (a se compara biroul unui director cu ghereta portarului aceleiaºi firme). Knapp (ibidem) apreciazã cã fiecare dintre emoþiile fundamentale (surpriza. încreþirea nasului constituie cheia pentru dezgust. intenþionat sau nu. Ellyson ºi J. relaþiile pe care le au cu ceilalþi. dezgustul. Când ºedinþele de catedrã se prelungeau peste mãsurã. hapticã ºi oculezicã. mâinile în ºold. aºa cum „nucleul central“ dã coerenþã reprezentãrilor sociale (J. iubire. Abric.L. prin coordonarea temporalã ºi ritmicã a semnalelor nonverbale. BT. Asch. locul mai înalt pe care se aºazã. dominanþã etc. care funcþioneazã ca o cheie pentru identificarea respectivei emoþii.F. 1946). sã prevedem comportamental cu o probabilitate acceptabilã. furia. au exprimat plãcerea prin mimica lor s-au angajat într-o mai mare mãsurã în comportamente agresive dupã vizionarea programului TV. fumãtor înrãit (pânã sã facã infarct). întrucât în jurul lor se structureazã semnificaþia mesajelor. Acelaºi Mark L. sã o rãsuceascã. sã-i îndese tutunul.160 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura numi „semnale centrale“. Interesant este cã înregistrarea expresiilor faciale reprezintã un bun predictor al comportamentelor. subordonare. orientarea corpului spre celãlalt. Persoanele care se simpatizeazã îºi dezvãluie sentimentele. comparativ cu subiecþii care nu au exprimat facial astfel de emoþii. Când am discutat despre proxemicã. ºi „trãsãturile centrale“ schimbã imaginea de ansamblu despre o persoanã (S. Cercetãrile lui Albert Mehrabian (1969) au pus în evidenþã semnalele nonverbale asociate relaþiilor de simpatie: persoanele care se simpatizeazã comunicã prin atingeri cutanate mai frecvente. bãtând-o în cartonul pachetului de þigãri bulgãreºti. ochii holbaþi oferã informaþia crucialã pentru decodificarea surprizei etc. Nu nerãbdarea de a fuma. ca ºi prin apropierea spaþialã ºi schimbul de priviri. ci frustrarea intensã se exterioriza printr-o astfel de conduitã. S. 61) opineazã cã miºcãrile corpului reprezintã mai degrabã un indicator al intensitãþii emoþiilor decât un indicator al tipului de emoþii pe care le resimþim. prin poziþia mai deschisã a mâinilor ºi picioarelor.) – aºa cum au relevat. Paul Ekman et al. fericirea. începea sã-ºi treacã þigara pe sub nas. felul în care este privit etc. putem. posturii. prin „sincronia“ posturii ºi a gesturilor (interactional syncrony). Cu ajutorul gesturilor. privirii sau utilizãrii spaþiului oamenii comunicã. aºadar. repulsie. prin performarea unor gesturi mai largi. unul dintre strãluciþii noºtri profesori. intensitatea mai mare a vocii. urmãrind scene de violenþã la televizor. am prezentat „semnele de legãturã“ (tie-signs) identificate de Desmond Morris (1977). expresiile faciale pozitive. adesea. Atingerile cutanate. Înregistrând expresiile faciale. trãdeazã dorinþele noastre.E. Knapp (1990. tristeþea) poate fi exprimatã printr-o anumitã parte a feþei. oferã informaþii despre relaþiile interpersonale (simpatie. Pe de altã parte. postura relaxatã.

introducerea cãrþilor în servietã º. între comunicarea verbalã ºi comunicarea nonverbalã existã o interdependenþã puternicã. Mai toate lucrãrile referitoare la persuasiune. este aceea de a marca începerea ºi încheierea actelor de comunicare. Înþelegerea exactã a comunicãrii. 64). comunicarea nonverbalã contrazice cele spuse prin viu grai. a nu se exagera cu parfumul. Knapp. strângerea precipitatã a lucrurilor (a hârtiilor de pe birou. cu cât se apeleazã mai mult la „gesturi lubrifiante“ – cum le-am numit noi – ºi mai puþin la gesturi care exprimã dominanþa. Knapp. . S-a demonstrat – ceea ce era lesne de presupus – cã femeile frumoase au capacitatea de a schimba în mai mare mãsurã atitudinile bãrbaþilor comparativ cu cele mai puþin atrãgãtoare. cu atât probabilitatea de a-i persuada pe alþii este mai mare. 6) greutate controlatã. Receptare ºi responsabilitate de Charles U.d. Semnalele nonverbale au un rol important în realizarea exactã a comunicãrii verbale atât în ceea ce priveºte codificarea mesajelor. Contactul vizual. în general. Comunicarea nonverbalã susþine comunicarea verbalã cel puþin în douã moduri: a) prin repetarea celor spuse verbal. 72-92) sunt doar douã lucrãri. Kevin Hogan (1996. menþionatã ca atare de Mark L. 1990. Larson (2001/2003. 4) respiraþie proaspãtã.) sunt tot atâtea semnale care exprimã dorinþa de a pune punct unei conversaþii. 2) o înfãþiºare îngrijitã din toate punctele de vedere. dacã nu. 5) stil elegant.m. Aºa cum s-a arãtat. zâmbetul. managerii decid dacã sã angajeze sau nu pe cineva înainte ca respectiva persoanã sã deschidã gura“ ºi recomandã solicitanþilor. Problematica discrepanþei dintre cele douã forme de comunicare a conturat un domeniu de cercetare extrem de interesant din punct de vedere ºtiinþific ºi deosebit de semnificativ sub raportul aplicaþiilor practice. cã avem sentimente pozitive faþã de interlocutor. la dispoziþia cititorilor din România interesaþi sã-ºi sporeascã potenþialul persuasiv. Managementul interacþiunii. dintre multe altele. Uneori. înclinarea capului ºi a trunchiului. a da rapid din cap în semn aprobator. orientarea palmelor aratã cã suntem deschiºi pentru comunicare. 269-293) ºi Psihologia persuasiunii de Kevin Hogan (1996.a. Este vorba despre detectarea minciunii sau despre comportamentul simulat.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 161 Influenþarea altora ºi propria noastrã influenþare. O altã funcþie a comunicãrii nonverbale. Experimentele conduse de Albert Mehrabian ºi M. Astfel. b) prin completarea mesajelor verbale (M. Mutarea privirii spre o altã persoanã sau în altã direcþie. Persuasiunea. includ capitole sau. pentru a-i influenþa pe angajatori. s-a pus în evidenþã cã agenþii comerciali care îºi ating clienþii când le prezintã mãrfurile au mai mult succes decât cei care nu apeleazã la comunicarea nonverbalã. miºcarea mâinilor. 3) un miros plãcut. Williams (1969) au demonstrat cã. în general. referiri la influenþarea altora prin comunicarea nonverbalã. fie ele tratate academice sau cãrþi de informare ºtiinþificã. 85) ne asigurã cã „în peste jumãtate din totalul cazurilor.L. de la pieptãnãturã pânã la lustruirea pantofilor. cât ºi în legãturã cu decodificarea lor. Nu întâmplãtor la angajarea ca vânzãtoare aspectul fizic conteazã atât de mult. sã aibã: 1) îmbrãcãminte potrivitã pentru prezentarea persuasivã.

B. 191). Surprinzãtor. relativ recent. 5. din mângâieri ºi sãrutãri. cuplul marital ºi comunicarea nonverbalã Flirtul.1. apãrut la sfârºitul secolului al XIX-lea.H. ca în jocurile de curtare ale mamiferelor? Fig. Recunoaºteþi ritualizarea comportamentului de fugã-retragere.L. Priviþi tânãra din Figura 5. Cel puþin. Flirtul constituie o temã frecvent abordatã de cercetãtorii din domeniul comunicãrii nonverbale ºi nu numai. aºa sugereazã cercetãrile desfãºurate de Irinäus Eibl-Eibesfeldt (1985/1998. Eibl-Eibesfeldt) 1 4 2 5 3 6 . Alain Corbin (1985/1995. a gambelor. aºa cum aprecia Alain Corbin (1985/1995. Spitzberg ºi M. 58). atingerile insesizabile ale veºmintelor. Etograma flirtului la tinerele din tribul african Himba (dupã I. Egland. În cadrul „sexualitãþii de aºteptare“. invitaþia la urmãrire. Între alþii. Zomeier (1996) au analizat flirtul în legãturã cu competenþa de comunicare. Flirtul – conduitã de tranziþie la jumãtatea drumului între „gâsca albã“ ºi „tânãra eliberatã“ – reprezintã o „conversaþie mutã a apetitului sexual“.162 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Flirtul.1. 189) a analizat rafinamentele flirtului juvenil. apoi ale pielii. Jocurile dragostei constau din apropierea genunchilor.M. strângerile de mâini – ca preliminarii. dar flirtul se desfãºoarã dupã aceleaºi reguli pe întregul mapamond. Acest „orgasm fãrã coit“ urmeazã itinerarul schiþat de sexologul Auguste Forel: mângâierea din priviri. K.

fie în original (Întroducere în psihanalizã. sã încerce sã transmitã partenerului (partenerei) de cuplu marital ºi semnale erotice. i-aº îndemna sã-ºi analizeze comunicarea ºi. în care femeia îmbinã cu abilitate în acelaºi timp refuzul ºi dãruirea ºi despre care Georg Simmel (1911/1998. Când am citit studiul de caz „Soþii“ din lucrarea Semnalele corpului. punea o singurã întrebare ºi dãdea unul ºi acelaºi sfat. cât de familiarã ne este expresia sentimentului de cochetãrie (ambivalenþa acord/refuz) pe care tânãra îl încearcã: 1) dupã stabilirea contactului vizual. La pat cum sunt?“ Se aºternea o tãcere ca un strigãt de ajutor. pacientelor care se prezentau pentru consult acuzând cefalee. de mamã sau de cap de familie. stãri depresive. în aºa fel încât acordarea sa presupune inevitabil ºi întoarcerea sa în altã direcþie. în plus. Chelcea) la Cabinetul de neurologie ºi psihiatrie dintr-un mare spital din Bucureºti (spitalul – monument arhitectonic – a fost dãrâmat pentru a face loc bulevardului Victoria socialismului.a. Când unul dintre soþi percepe. are farmecul intimitãþii. Replica napoleonianã a medicului încheia consultaþia: „Þi-am spus sã schimbi cocoºul. pentru simplul motiv cã populaþia Himba trãieºte izolat. ºi din aceastã cauzã da ºi nu se amestecã aici inseparabil. Birkenbihl (1979/1999. deºi am citit cu atenþie Prelegerile de psihanalizã ale lui Sigmund Freud (1856–1939) ºi încã alte scrieri de-a dreptul seducãtoare. Nu îl citisem pe Sigmund Freud (nu ne fusese recomandat la facultate…) ºi. Era prin anii ’60 ºi fãceam practicã studenþeascã (S.). fapt ce va determina o reducere ºi mai accentuatã a semnalelor din sfera . 4) întoarce capul. ªi. Die Traumdeutung º. aveam o moralitate adolescentinã. pe baza semnalelor nonverbale. „Nu pot sã fac aºa ceva. mi-am amintit brusc de sfatul pe care îl dãdea un medic. întârziatã. simbolic. ªi acum venea necruþãtor verdictul. trecut biniºor de 65 de ani. 95) spunea: Cochetãriei îi este caracteristicã privirea cu coada ochiului. când mã apropii de vârsta medicului în cauzã.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 163 Protagonista nu este actriþã. cum aduc în casã tot ce trebuie etc. într-un stadiu de civilizaþie arhaic. „Sã lãsãm asta. Psihopatologia vieþii cotidiene. un refuz de care. totuºi. desigur. 3) iscodeºte cu privirea ºi face ochii mici. cãtre care þi se atrage atenþia – este drept. Dacã ar fi sã dau un sfat soþilor – nu neapãrat soþiilor –. va emite ºi el/ea mai puþine semnale de tandreþe. Ea. nu numai semnale de apreciere a statutului de gospodinã. totuºi. al tainei. Totem et tabou. al cãrui nume l-am uitat. 6) stabileºte contactul vizual. 230-231). Nu apreciez nici acum. ci o tânãrã oarecare din tribul de pãstori africani Himba. Ca ºi Napoleon Bonaparte când îºi alegea mareºalii. prin cealaltã direcþie a capului ºi a corpului este subînþeles refuzul. deºi în acelaºi timp. este legatã o fugitivã dãruire a sinelui. iar sfatul: „Schimbã cocoºul!“ Pacientele se înduioºau povestind ce buni capi de familie sunt soþii lor. pentru o clipã –. de altfel foarte apreciat. câtã grijã au de copii. care nu poate dura prea mult. astãzi Bulevardul Unirii). medicul. privirea. fie în traducere. Acest lucru va fi perceput de cãtre partenerul/partenera de cuplu marital. În etograma flirtului la tinerele din tribul Himba recunoaºtem rafinamentul cochetãriei. îºi reþine zâmbetul. În aceastã privire se aflã un refuz al sinelui. Cum sã înþelegem limbajul corpului de Vera F. 5) îºi ascunde surâsul. am copii!“. Cu siguranþã cã nu a vãzut nici un film artistic în care eroina flirteazã. nu copiii!“ Atunci nu l-am aprobat pe „distinsul“ doctor. cã nu mai este atractiv pentru celãlalt. 2) înclinã capul ºi priveºte lateral. insomnii. altfel decât ca fiind condamnabile din punct de vedere deontologic asemenea „reþete“. Întrebarea era: „Cum te împaci cu soþul?“. dacã este cazul. Aceastã privire nu poate dura fiziologic mai mult de câteva secunde. zâmbeºte ºi priveºte cu coada ochiului – semn complex al acceptãrii relaþiei intime. cu capul pe jumãtate întors. Cuplul marital.

ºi sperãm sã nu greºim. Înainte ca situaþia sã scape de sub control. concluziile experimentului pot fi extinse. Studiul se bazeazã pe teoria echilibrului. cât ºi soþia înþeleg foarte exact semnalele nonverbale pozitive ºi negative. Dacã totuºi apar discrepanþe între aºteptãrile reciproce ºi comportamentul nonverbal efectiv. Cercetãrile din acest domeniu au mai evidenþiat cã rata semnalelor nonverbale negative reciproce este mai mare în cuplurile nesatisfãcute în relaþiile intime. nu ºi pentru cãrþi!). 2000). Se pare cã fenomenul compensãrii apare mai frecvent în diadele în care partenerii provin din culturi diferite. prinþesã de Wales. Se pune însã problema: la ce vârstã încep copiii sã-ºi dea seama de discrepanþa dintre cele douã tipuri de semnale? Unele cercetãri au descoperit cã încã în perioada preºcolarã copiii au dezvoltatã aceastã abilitate (F. M. Este o axiomã nu numai a comunicãrii umane. Sapp. el egiptean. majoritatea oamenilor iau în considerare semnalele verbale. Noi credem cã. potrivit cãreia în relaþiile interpersonale fiecare dintre parteneri dezvoltã un set de aºteptãri faþã de celãlalt. Cei doi cercetãtori canadieni au experimentat pe copii de trei. Comunicarea nonverbalã în viaþa de zi cu zi Nu se poate sã nu comunicãm verbal ºi nonverbal. patru ºi cinci ani. soþii se îndepãrteazã unul de celãlalt ºi încearcã sã obþinã tandreþe de la o „puicuþã“ sau de la un alt „cocoº“. dar cu prudenþã (în funcþie de culturã ºi situaþia socialã concretã). Cercetãrile psihosociologice au arãtat cã în cuplurile maritale fericite decodificarea mesajelor nonverbale este corectã: atât soþul. ea britanicã (sã nu vã gândiþi neapãrat la Lady Di. Banerjee (1997) a demonstrat experimental cã la vârsta de trei ani copiii disting la o persoanã când simte ºi trãieºte în mod real o emoþie. Laurel J. Dunn apreciazã cã diferenþele culturale referitoare la exprimarea emoþiilor genereazã frecvent discrepanþe între comportamentele nonverbale aºteptate ºi cele efectiv desfãºurate. când se observã o incongruenþã între mesajele verbale ºi nonverbale. dar ºi a vieþii sociale. aºa cum se întâmplã în mod obiºnuit în viaþa de zi cu zi. ºi la iubitul ei Dodi Al Fayed!).164 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura sexualitãþii. Când aceste aºteptãri sunt satisfãcute. Manusov (1995) referitor la raportul dintre satisfacþia în relaþiile interpersonale intime ºi abilitatea de comunicare nonverbalã în diadele romantice. cei în cauzã ar trebui sã aibã curajul sã întrebe deschis: „Ce semnificã lipsa ta de tandreþe? Cum sã fie interpretatã «obosela» invocatã în fiecare searã înainte de a merge în dormitor? Dar prelungirea treburilor la masa de lucru sau în bucãtãrie pânã când unul dintre soþi adoarme?“ Gluma potrivit cãreia ajung pe divanul din cabinetul de psihanalizã femeile care nu sunt mulþumite în patul lor ascunde mult adevãr (credem cã rândurile acestea nu ar trebui citite de copiii sub 16 ani decât cu acordul pãrinþilor… Pãcat cã s-a instituit o bulinã numai pentru filme. Astfel. sã zicem. comunicarea nonverbalã este bunã. Când luãm în considerare mesajele verbale ºi când ne bazãm pe cele nonverbale? Experimentul realizat de Michelle Eskritt ºi Kang Lee (2003. Lee ºi D. prin „circularitate comportamentalã“ – concept folosit de Herbert Blumer (1900–1987) pentru explicarea sporirii emoþionalitãþii indivizilor în starea de mulþime –. Citãm în acest sens studiul lui V. La ºase ani. 25) sugereazã un rãspuns credibil: când mesajul este „natural“. cei mai mulþi se ghideazã dupã semnalele nonverbale. K. atunci intervine fenomenul de „compensare“ ca tendinþã de restabilire a echilibrului. . Muir. în general. copiii sunt capabili sã detecteze emoþiile pe baza expresiei faciale ºi sã facã inferenþe referitoare la cauzele care le-au produs.

Judith A. vrem sã atragem atenþia asupra importanþei gesturilor pe care le-am numit.. însoþit de gesturi lubrifiante. 1994. 1995. o distanþã mult mai micã. 1996. comparativ cu femeile cu status ocupaþional scãzut. 79). 1977. Refuzând o solicitare din partea unei persoane. Albert E. 23). dar pe un ton amical. 2002. Henley. Fiske et al. Halberstadt (1994) au pus în evidenþã cã femeile cu status ocupaþional înalt. Aþi remarcat cât de aproape stau unul de celãlalt doi tineri care se iubesc ºi ce distanþã pãstreazã între ei soþii ajunºi la vârsta a treia? În altã ordine de idei. despre relaþia cu celãlalt. ci ºi despre starea noastrã emoþionalã. prin comunicarea verbalã ºi mai ales nonverbalã transmitem informaþii despre identitatea noastrã personalã ºi socialã. 1979/1999. ruperea relaþiei ºi chiar o ripostã agresivã. Astfel. neprietenos ºi distant“ (dupã H.M. oricare ar fi ea. Scheflen (1972) dã un exemplu cât se poate de elocvent: În SUA. Testul PONS a fost aplicat în numeroase cercetãri care au corectat unele ipoteze. prin analogie cu comunicarea verbalã. mai mult decât prin vorbire comunicãm date despre identitatea noastrã prin alegerea distanþei (vezi subcapitolul despre hapticã). Fiske et al. Dar nu numai despre identitatea personalã ºi socialã. Rückle. De exemplu.A. 1984) fac apel la teoria violãrii expectaþiilor rolului (violated role expectations). N.T. potrivit cãreia suntem mai atenþi ºi pãstrãm mai bine în memorie comportamentele care contrazic aºteptãrile noastre referitoare la rolul pe care îl joacã diferite persoane. S.E. 1983. poate gândi însã cã nu este bine venit ºi poate spune: „Interlocutorul meu este rece. americanii de origine englezã stau. Henley. 1996.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 165 De asemenea.M. ne putem pãstra bunele relaþii cu ceilalþi. Interlocutorul sãu. la un metru unul de celãlalt. 1992) au condus la concluzia cã persoanele cu status social inferior sunt mai sensibile la semnalele nonverbale decât cele cu status social superior (vezi J. Henley (1977) explicã aceastã regularitate prin motivaþia mai puternicã a subordonaþilor de a dobândi avantaje de pe urma cunoaºterii cu exactitate a stãrii afective a ºefilor. Burgoon. J. evreu de origine. Evreii-americani aleg. sau o propunere a unei persoane cunoscute. „gesturi lubrifiante“. 1995. iar în cazul în care au origini diferite pot sã aparã neînþelegeri. un „Nu!“ hotãrât ar putea genera frustrare. De menþionat cã în 1979 Robert Rosenthal ºi colaboratorii sãi au definitivat Testul PONS (Profile of Nonverbal Sensitivity) pentru mãsurarea abilitãþii de decodificare a comportamentelor nonverbale. încât interlocutorii se pot atinge. Dacã spunem un „Nu“ clar. de regulã. cum ar fi cea privind capacitatea mai mare a femeilor sau a persoanelor cu status social mai scãzut de a decodifica mesajele nonverbale. În relaþiile cotidiene cu ceilalþi. persoana rugatã trebuie sã semnalizeze . „Secretul de a refuza o solicitare fãrã a provoca durere constã în asocierea semnalelor clare de „Nu“ cu semnale tot atât de clare de aprobare. deºi toatã lumea vorbeºte limba englezã. La France ºi N. Hall ºi A. alegerea distanþei dintre partenerii de discuþie variazã în funcþie de originea acestora. Un neevreu poate gândi despre comportamentul unui evreu urmãtoarele: „Evreii sunt agresivi.. S. R. Hastie. Ele au funcþia de a pãstra ºi de a consolida bunele relaþii interpersonale. se pune întrebarea: cine dã dovadã de o mai mare sensibilitate (sensitivity) în comunicarea nonverbalã? Cercetãrile psihosociologice (de exemplu. S. înfigãreþi ºi aroganþi“. 1978. Snodgrass. Dar de ce subordonaþii decodificã mai acurat semnalele nonverbale decât persoanele care deþin puterea? N.G. dar sunt egale cu acestea când este vorba de mesaje nonverbale de altã naturã.K.T. Alþi autori (de exemplu. Hall ºi J. Cu alte cuvinte.D. într-o astfel de situaþie. M. au un scor mai ridicat la Testul PONS când semnalele verbale indicã submisivitate. 1985.M. Carter. Aºadar.

2). p < 0. Aþi observat cât de des dau din cap aprobator prezentatoarele de ºtiri TV când primesc rãspunsuri prin telefon de la persoanele intervievate? Vã îndemnãm sã o faceþi ºi dv. Stephanie J. Violenþa în comunicarea nonverbalã Violenþa este o subspecie a agresivitãþii. vãtãmarea sau chiar suprimarea altor persoane care sunt motivate sã evite acest tratament.001). de la violenþã (de exemplu. Concret: când spuneþi „Îmi pare rãu. ca ºi „datul din cap“ aprobator. nu sunt de acord!“. Buss. distinctivã prin intensitatea forþei comportamentului verbal sau acþional ofensiv. 1961) (Figura 5. nu locuiesc în aceastã zonã. teoriile agresivitãþii sunt aplicabile ºi în explicarea violenþei.2. calomnia sau insulta (A. Aºa cum precizeazã Russell G.H. uitaþivã jenat în altã parte decât la interlocutor. bãgaþi capul între umeri.117) = 3. deschideþi braþele larg ºi. 5. „ohoo“ etc. cereþi-vã scuze printr-o grimasã. Insulta ºi jignirea reprezintã comportamente agresive directe ºi active. scuzaþi-vã: „Regret. au o funcþie lubrifiantã. cã femeile au o ratã a comportamentelor suportive statistic semnificativã mai ridicatã decât bãrbaþii (t(1. „ahaa“. Geen (1995/1996. ªi semnalele paralingvistice de genul „mmhmm“. Comportamentul agresiv îmbracã forme de manifestare variate. care pot fi realizate nu numai prin comunicarea verbalã.386. opriþi-vã o clipã.166 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura nonverbal ºi verbal cã nu poate satisface dorinþa prietenului. vãtãmarea corporalã) pânã la forme de agresivitate simbolicã. 368) au pus în evidenþã. de susþinere a conversaþiei decât persoanele cu status social înalt. zâmbiþi cu regret. 1997/2001. S-a constatat ºi prin observaþii cotidiene. schiþaþi un zâmbet trist. Cathryn Johnson. Violenþa limbajului nonverbal: gest obscen . nu pot sã vã ajut!“. 669). de exemplu. care are ca scop umilirea. nu rãspundeþi din mers chiar dacã sunteþi grãbiþi. ci ºi prin comunicarea nonverbalã Fig. Quilliam. arãtând palmele. dar cã ar vrea ca ei sã rãmânã prieteni“ (S. Funk ºi Jody Clay-Warner (1998. 118). printr-un studiu experimental într-un colegiu american. Dacã sunteþi opriþi pe stradã ºi întrebaþi de o anumitã adresã pe care nu o cunoaºteþi. dar ºi prin studii experimentale cã persoanele cu status social mai scãzut apeleazã mai frecvent la astfel de „gesturi suportive“.

observaþiile cotidiene ne obligã sã luãm act de frecvenþa tot mai mare a gesturilor obscene în comunicarea nonverbalã. În final. 2004. 14). prin comunicarea nonverbalã poate fi domolitã agresivitatea (D. dar nu s-a realizat – dupã informaþiile pe care le avem – o prezentare integralã a violenþei în comunicarea nonverbalã. De asemenea. Axtell. Malim. cu siguranþã. în staþiile de metrou. judecãtorul stripper nu mai are dreptul de a purta armã“. 4237. care este eliberat în momentul aplecãrii în faþa celui ridiculizat. 12).E. Dincolo de cazurile semnalate în mass media. care au pãrãsit sala în semn de protest. În ultimul caz. În parantezã fie spus. 4362. Morris.E.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 167 (gesturi insultãtoare ºi gesturi obscene) (R.V. 13 februarie 2004.V. titlul sus-menþionat introduce o anumitã ambiguitate. cele mai mediatizate din România. obscenitatea în comunicarea nonverbalã se întâlneºte. Aceastã miºcare poate fi cu uºurinþã confundatã cu miºcarea de arãtare a feselor. 1991/1998. apud T. Axtell. Totuºi. dansul candidaþilor la titlul de Miss Boboc ºi de Mister Boboc a fost considerat obscen de cãtre mai multe persoane. F. Pe plan mondial. din cadrul Tribunalului Bucureºti (vezi „Florea Viºan. Toate acestea au fost înregistrate pe casetã video ºi difuzate în emisiunile de actualitãþi ale multor canale TV. cititorii ar fi înþeles mai bine despre ce este vorba.V. În ambele cazuri sunt prezentate organele genitale. au fost. În curtea unei instituþii de învãþãmânt superior din Bucureºti am asistat la o secvenþã de comportament nonverbal obscen: un tânãr (probabil student) rãstignise pe capota unui automobil o domniºoarã (probabil studentã).H. organizat vineri. Poliþiºtii hunedoreni s-au sesizat din oficiu ºi au întocmit dosar penal pentru ultraj contra bunelor moravuri ºi tulburarea liniºtii publice“ („Deva. întâlnit la populaþiile aflate pe treapta de jos a dezvoltãrii culturale. 1974. Ministrul justiþiei a cerut Procuraturii sã se autosesizeze pentru a-l cerceta penal pe judecãtorul F. fetele obiºnuiesc sã-ºi punã nisip între fese. nr. p. miºcarea ºi comportamentele adiacente sunt diferite. Liceeni acuzaþi de obscenitãþi la Balul Bobocilor“. Acelaºi cotidian. din pãcate. îi ameninþase cu pistolul (deþinut în mod legal) ºi le spãrsese geamurile. ºi în mediile ºcolare ºi academice. existã cercetãri ºi monografii privind comunicarea nonverbalã în care sunt menþionate gesturile insultãtoare ºi obscene (vezi R. Fesele judecãtorului F. Despre ce s-a întâmplat ne informeazã ziarul Adevãrul din 16 februarie 2004: „Tinerii au început sã facã numeroase gesturi. publicã fotografia unui magistrat bucureºtean care îºi arãta partea dorsalã ºi urât mirositoare vecinilor. 1997/2003). Adevãrul. p. În acelaºi timp. Preluãm din mass media douã cazuri. 1982/1986). cãrora le adresase injurii. 2004. în spaþiile dintre blocuri ºi unde nu te aºtepþi poþi vedea copii ºi tineri care practicã un limbaj nonverbal violent. Adevãrul. Tânãrul mima actul copulaþiei. comportamentul nonverbal (postura. mimica ºi privirea) are funcþia de declanºator (trigger) al agresivitãþii (E. cât ºi „a fi bine fãcut“ (to strip well) – când este vorba despre bãrbaþi (Dicþionar englez-român. 696). nr. 1991/1998). Cuvântul „stripper“ (derivat de la strip) desemneazã în limba englezã atât o persoanã care „se dezbracã pânã la piele“. b) se întorc cu spatele la el ºi fac o plecãciune adâncã. . 196) a constatat cã la boºimani existã reguli precise de batjocorire a cuiva: Fetele batjocoresc prin douã forme de prezentare genitalã: a) ele se aºazã în faþa celui pe care vor sã-l ridiculizeze ºi-ºi ridicã cache-sexul. Arãtarea feselor este un gest obscen. pe care cei prezenþi le-au considerat obscene […]. Hess. nu numai la periferia societãþii. a fost destituit. 1977/1991). Pe stradã. Dacã s-ar fi fãcut trimitere la „magistratul huligan“. Etologul Irenäus Eibl-Eibesfeldt (1984/1996. Este vorba probabil de o defecare ritualizatã. 1962. D. Morris. La un bal al bobocilor din judeþul Hunedoara. în ediþia din 12 iulie 2004. În România de azi.

un copil (probabil elev) înjura. 5. probabil fãrã sã-ºi dea seama. Înjurãtura era dublatã de gesturi tabu.3).3. ameninþând cã îºi va bãga un anumit organ într-un anumit orificiu. am particularizat aceastã ipotezã discutând despre „limbajul corporal“ ºi. la o prezentare ritualizatã a organului genital: îºi ating cu mâna partea din faþã a pantalonilor.4).4. în cel mai nevinovat caz. la discoteci ºi chiar pe stradã. ca ºi atitudinea de nepãsare a profesorilor ºi studenþilor. Am semnalat câteva ipostaze ale „violenþei limbajului corporal“ ºi ale „violenþei în limbajul corporal“. mulþi bãrbaþi procedeazã. mai general. În baruri. În faþa unei ºcoli de cartier. În ceea ce ne priveºte. care manifestau faþã de acesta o „neatenþie politicoasã“ – ca sã folosim terminologia lui Erving Goffman. Distincþia violenþa limbajului/violenþa în limbaj a fost propusã de Tatiana-Slama Cazacu (2001). despre comunicarea nonverbalã (Figura 5. Fig. Fig.168 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Comportamentul tânãrului este blamabil. Gest obscen Nu este un semn al bãrbãþiei. un semn de proastã creºtere. 5. ci. Violenþa în limbajul nonverbal: gest de ameninþare . schiþând gestul de ridicare a falusului (Figura 5.

intensitatera vocii agreseazã. poate transmite semnale nonverbale violente. unele persoane nu þin seama de zonele de distanþã stabilite de Edward T. 2002). Aºadar. prin aceasta. degetul mijlociu ridicat ºi palma orientatã în sus – ca ameninþare sexualã – face parte din categoria „violenþa în limbajul nonverbal“. ca element al oculezicii. Prin componenta sonorã a râsului. Expunerea în public a organelor genitale reprezintã. Expresia metaforicã „L-a sãgetat cu privirea“ redã foarte exact ce dorim sã relevãm: ochii rãnesc! În loc sã mângâie. folosesc un limbaj nonverbal violent. pe stradã ºi chiar în curtea ºcolilor tinerii ºi chiar persoanele mai puþin tinere strigã unii la alþii. a scoate limba spre persoana pe care o dezavuãm exprimã un anume grad de agresivitate. un gest obscen din categoria violenþei limbajului nonverbal. de asemenea. mimarea miºcãrilor de copulaþie face parte din violenþa în limbajul nonverbal. Birkenbihl. Regula bunei cuviinþe elementare de a nu-i deranja cu vorba pe ceilalþi este sistematic încãlcatã când mai mulþi tineri se adunã în grup. . 1979/1999. Hall (1959) ºi. Profitând de aglomeraþie. O cercetare recentã a pus în evidenþã o corelaþie pozitivã între dezvoltarea cognitivã. De multe ori. ca ºi violenþa în limbajul nonverbal se exprimã ºi prin alte forme de comunicare nonverbalã (hapticã. artefacte. Burleson ºi W.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 169 Degetul mare introdus între arãtãtor ºi degetul mijlociu (pumnul fiind strâns) – ca gest obscen – aparþine categoriei „violenþa limbajului nonverbal“. În domeniul hapticii se înscriu comportamentele de atingere a altor persoane. ºi paralimbajul contribuie la violenþa limbajului nonverbal. olfacþie).F. intensitatea violenþei fiind astfel sporitã. proxemicã. Mimica lãrgeºte perimetrul violenþei limbajului nonverbal: a holba ochii. 1996). Jourard (1966) a condus o cercetare în care a identificat zonele de contact cutanat permise pãrinþilor. acest gest este fãcut cu palma orientatã spre faþa (gura) persoanei ameninþate. în mijloacele de transport în comun. Sãucan. prietenilor de acelaºi sex ºi prietenilor de sex opus.R. Dar au elevii aceleaºi abilitãþi de decodificare a mesajelor nonverbale ca ºi elevele? Au profesorii o competenþã de comunicare nonverbalã înaltã? Poate cã cele spuse în continuare îi vor face pe cei de la catedrã. batjocura sau transmite o ameninþare (V. râs behãit) exprimã dispreþul. nu numai prin gesturi (kinezicã) sau mimicã (expresii faciale). atingerea cu mâna a sânilor sau a feselor de cãtre persoane nedorite). Comunicarea nonverbalã în clasa ºcolarã Suntem cu toþii de acord cã o bunã comunicare între elevi ºi între profesor ºi elevi are efecte benefice pentru procesul educativ (D. atracþia interpersonalã ºi prietenie (B. ca ºi pe cei care stau în bãnci. Sidney M. vocalicã. 196). abilitatea de comunicare. Constituie violenþã în limbajul nonverbal atingerea corpului altei persoane fãrã asentimentul acesteia. unele persoane doresc sã atragã atenþia asupra lor. Uneori. Atingerea zonelor care nu sunt permise diferitelor categorii de persoane poate fi privitã ca violenþã în limbajul nonverbal (de exemplu. Privirea. sã acorde mai multã atenþiei comunicãrii nonverbale. nu îºi vorbesc. Samter. Violenþa limbajului nonverbal. privirea ucide bunele relaþii interpersonale. de 40-50 cm) este resimþitã ca o agresiune. Existã tabuuri.-ª. În cadrul vocalicii sau al paralimbajului. Atingerea corpului altei persoane este reglementatã social ºi cultural. Râsul „în E“ (Hehe. Violarea spaþiului personal (distanþa intimã. oculezicã.

Vera F. Ritmul vorbirii reprezintã un factor care influenþeazã desfãºurarea activitãþilor ºcolare. Spunând acestea. Publius Ovidius Naso o ºtie cel mai bine… Realitatea asupra cãreia au atras atenþia Robert Rosenthal ºi Leonnore Jacobson (1968) este cã în clasa ºcolarã profesorii îºi fac o imagine despre elevi ºi reacþioneazã faþã de aceºtia în funcþie de imaginea creatã de ei. nu în funcþie de comportamentul efectiv al elevilor. zeiþa iubirii. Robert Rosentahl (1973. în proporþie de 95 la sutã. Birkenbihl. Profesorul trebuie sã porneascã de la premisa: cu cât informaþia pe care doresc sã o transmitã elevilor este mai nefamiliarã. cu atât ritmul vorbirii trebuie sã fie mai lent. 6) Pe elevii de la care aºteaptã mai mult. 2003. Afrodita. întrebându-i ºi privindu-i în ochi pe fiecare în parte. 243). Despre ce este vorba? Legenda spune cã Pygmalion a sculptat o statuie din fildeº întruchipând o femeie nespus de frumoasã. Michael Birkenbihl (1977) gãseºte cã. Birkenbihl (1979/1999. În lucrãrile sale ulterioare. Asta înseamnã: profesorii îºi rezervã critica pentru elevii «proºti»! 5) Copiilor de la care aºteaptã mai mult profesorii le acordã mai multã asistenþã în adevãratul sens al cuvântului. 2) Elevii buni primesc mereu mai mult feedback. Chelcea) cã în primii ani de predare m-am abãtut – ºi nu o singurã datã – de la regula vizând relaþia invers proporþionalã care trebuie sã existe între dificultatea . Cum? 1) Profesorii care credeau cã au de-a face cu un elev bun aproape cã îi zâmbeau acestuia. iranieni sau portoricani. 129-131). 4) Copiii [consideraþi – n. Se pare cã „efectul Pygmalion“ este declanºat.] dotaþi primesc mai multe laude ºi mai puþine dojeni. recunosc acum deschis (S.F. Aceasta este legenda. se aplecau înspre el ºi îl priveau insistent în ochi (toate acestea fiind simptome ale unui limbaj «pozitiv» al corpului!). Copiii din Porto Rico lasã ochii în jos în semn de respect. reacþiile – de laudã sau de dojanã! – se manifestã mai puternic ºi mai clar. le dau probleme mai grele de rezolvat. Îi solicitã mai frecvent. chiar dacã nu articulez nici un cuvânt“. de semnalele limbajului corporal (vezi V. le acordã mai mult timp pentru rãspuns ºi îi ajutã pânã gãsesc soluþia corectã (M. iar apoi îl formeazã dupã aceastã idee! Înseamnã cã imaginea pe care o am despre altul i se transmite acestuia. nu de vinovãþie. Comunicarea nonverbalã ºi „efectul Pygmalion“. 1974) a pus în evidenþã existenþa „efectului Pygmalion“ ºi în afara clasei ºcolare (vezi Radu Lucian-Geng. 1977/1999. Vocalica. S-a îndrãgostit de opera sa. aºa cum s-au obiºnuit sã facã mai toþi copiii din Europa. dãdeau aprobator din cap. 27). îmi sunã în urechi vocile imperative ale studenþilor: „Mai rar!“ Deºi le replicam cã „popa nu toacã de douã ori pentru o babã surdã“ sau cã nu am auzit cuvintele „Vã rog“. Birkenbihl. indiferent dacã rãspunsurile lor sunt corecte sau nu! 3) La elevii de la care profesorii aºteaptã mai mult. termenul de «efectul Pygmalion» desemneazã faptul cã un profesor îºi face o idee foarte exactã despre un elev. turci. Dacã profesoara vrea sã afle care dintre elevi a fãcut o „ispravã“. „în sens figurat. 1979/1999. Imploratã de Pygmalion.170 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Contactul vizual. a dat viaþã statuii. s-ar putea sã greºeascã luând lãsarea privirii în jos drept un semnal universal de recunoaºtere a vinovãþiei. profesorii îi stimuleazã sã rãspundã mai des.n. 207) ne îndeamnã sã ne imaginãm o clasã într-o ºcoalã din Germania în care învaþã laolaltã copii din familii de germani.

relateazã un experiment realizat de Robert-Vincent Joule ºi Jean-Léon Beauvois: Un experimentator se plaseazã la intrarea într-o bibliotecã universitarã ºi îi roagã pe studenþii care trec pe acolo sã-i arate drumul spre o destinaþie anume. . Ne amintim din discuþia despre hapticã faptul cã atingerile cutanate se desfãºoarã conform unui model sociocultural. cel al studenþilor pe care profesorul nu-i atinsese (M=38. în ce situaþie concretã (în spaþiul public sau privat) ºi ce parte a corpului poate fi atinsã. cu atât mai frecvent a fost pusã întrebarea de cãtre studenþi. cu atât evaluarea profesorului era mai pozitivã. În capitolul intitulat „Manipularea relaþiilor“ din lucrarea Arta de a influenþa. din punct de vedere statistic.00) decât scorul grupului de control. Alex Mucchielli apreciazã cã „atingerea corpului unei persoane este un semn transcultural al apropierii de acea persoanã“ (ibidem). profesorul îi atingea uºor o fracþiune de secundã cu mâna pe antebraþ. ºi celor care nu au fost atinºi. în clãdire. Alex Mucchielli (2000/2002. discutând despre rolul atingerii corporale în crearea proximitãþii afective. Pe de altã parte. În ciuda acestui fapt. cã este uºor. Pe unii studenþi. solicitã studenþilor un serviciu similar: el se adreseazã deopotrivã ºi celor care au fost. Am repetat de-atâtea ori contradicþiile economiei capitaliste. Barnhouse de la Missouri Western State College a desfãºurat un experiment prin care s-a demonstrat cã atingerile cutanate dintre profesori ºi studenþi în cadrul ºedinþelor de tutoriat au efecte pozitive în planul formãrii impresiei despre profesori ºi al sporirii ataºamentului faþã de instituþia de învãþãmânt. mai ales când este vorba de studente. Cu mult umor. Alegerea studenþilor în grupul experimental ºi în grupul de control a fost aleatorie. Scorul grupului experimental (al studenþilor care au fost atinºi de mâna profesorului) a fost statistic semnificativ mai mare (M=40. La modul general. unul dintre profesorii de economie politicã – era înainte de decembrie ’89 – ne spunea: „Haideþi. 94). Studenþii atinºi pe braþ formeazã. Într-adevãr. Sper ca mãrturisirea mea sã-i scuteascã pe alþi profesori de interpelarea studenþilor când predau despre filosofia lui Schopenhauer. un public mult mai disponibil faþã de solicitarea respectivã (40% dintre cei atinºi pe braþ acceptã sã-l îndrume pe al doilea experimentator. atingerea braþului unei persoane necunoscute simbolizeazã intenþia de a avea o „relaþie apropiatã“ ºi. Rezultatele acestui experiment sunt în consonanþã cu concluziile altor studii. în cultura europeanã. Chestionarul de evaluare a tutorelui era anonim. în baza normei reciprocitãþii. Toþi studenþii opriþi (indiferent dacã au fost atinºi sau nu) îi aratã drumul. Studenþilor li s-a cerut sã evalueze persoana tutorelui ºi sã spunã dacã în viitor intenþioneazã sã viziteze respectiva instituþie ºcolarã. în funcþie de sex ºi vârstã. cu cât viteza „relativã“ a rãspunsurilor profesorului este mai mare. care aratã cã atingerile cutanate între interlocutori sporesc forþa mesajelor persuasive ºi simpatia interpersonalã. sã-i îmbrãþiºãm pe cei care ne sunt dragi. pe alþii nu. Ceva mai departe. Terri D. obiºnuim sã-i þinem de braþ pe cei pe care îi iubim.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 171 înþelegerii ºi ritmul vorbirii. faþã de numai 5% dintre cei care nu fuseserã atinºi). subiecþii de experiment vor rãspunde pozitiv solicitãrii. În timp ce le vorbeºte. În experiment. încât le-am învãþat pe dinafarã!“ Rapiditatea cu care ni le dicta certifica faptul cã le repetase de multe ori… Efectul contactului cutanat. îi atinge ca din întâmplare pe braþ pe unii dintre ei. sonetele lui Shakespeare sau critica empiriocriticismului.87). atingerile cutanate între profesor ºi studenþi sunt considerate politically incorect. Cu cât scorul era mai înalt. independent de primul. ca ºi în alte culturi. care prevede cine pe cine are dreptul sã atingã (în acord cu statusul social ºi ocupaþional). un alt experimentator. sã ne þinem de mânã copiii mici etc.

Sigur. în advertising. Sã nu le neglijãm ºi mai ales sã nu uitãm de congruenþã. Acestei probleme i-au fost consacrate numeroase studii. 65-66) este de pãrere cã analiza comportamentului nonverbal vizeazã: 1) codificarea ºi managementul impresiei (semnale nonverbale clare. prevederea ne dicteazã sã presupunem cã existã diferenþe de comunicare nonverbalã (G. va trebui sã ne gândim ºi la comunicarea artefactualã: ce haine sã îmbrãcãm. (Figura 5. 2) decodificarea ºi sensibilitatea nonverbalã (recunoaºterea cât mai precisã a semnificaþiei semnalelor nonverbale transmise ºi o mare atenþie acordatã comunicãrii nonverbale). Într-o situaþie transculturalã. G. Graham. hapticã. mai general. faciliteazã relaþiile interpersonale ºi de afaceri. Întâlnirile de afaceri. 1996/1998.H. Vom semnala. care sã nu contrazicã declaraþiile verbale). Nu ne-am propus sã le trecem în revistã. Se pare cã în toate culturile similaritatea semnificaþiei mesajelor verbale ºi nonverbale sporeºte credibilitatea persoanelor. de proxemicã. Peter J. „în prezenþa unui roman. sã menþinem contactul vizual cu ei. DePaulo (1992. 345). oricine îºi poate da seama cã în orice tip de organizaþii comunicarea nonverbalã contribuie la atingerea scopurilor sau. pentru cã.1). sã ne aplecãm înainte când le vorbim sau le ascultãm discursul – aºa cum remarca Albert Mehrabian (1972) cã se exprimã interesul pentru interlocutori. dimpotrivã. nu-i aºa?.) în reclamele comerciale ºi.6). de cunoaºterea modelelor culturale de comunicare. vocalicã. Poate cã ar fi bine sã reamintim particularitãþile comunicãrii nonverbale la americani – aºa cum le-a sintetizat Gary Imai (1996) pe baza lucrãrii lui Roger E. trebuie sã avem în vedere toate elementele legate de contextul cultural. pe baza literaturii de specialitate. J. vocalica. Johnes. Cu . plasându-se înaintea conþinutului mesajelor verbale. oculezicã etc. DePaulo (1992. haptica. cum sã plasãm mobila. Axtell (1990) (Tabelul 5. Jennings (1991). De asemenea. Unruh ºi P. expresiile faciale. sã le arãtãm toatã consideraþia noastrã ºi prin semnale nonverbale: sã ne aºezãm aproape de ei. Reuºita afacerilor depinde în bunã mãsurã de competenþa de comunicare nonverbalã. Începem cu managerii. Importanþa comunicãrii în organizaþii a fost documentatã ºi prin cercetãri de teren.172 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Comunicarea nonverbalã în organizaþii Intuitiv. 3) modalitatea de evaluare a comportamentului nonverbal (instrumentele de înregistrare ºi mãsurare a formelor ºi parametrilor semnalelor nonverbale). citaþi de Peter J. în ce încãpere sã purtãm discuþiile. sã realizãm contacte cutanate cu aceºtia. În continuare ne vom referi la aplicaþii ale teoriei comunicãrii nonverbale la diferitele niveluri ale piramidei organizaþionale. ridicând bariere. trebuie sã te porþi ca un roman“ (Figura 5. Dacã avem în vedere diferenþierea culturilor dupã gradul lor de contextualizare. Aproape toate persoanele intervievate (mai precis 94%) au apreciat cã în activitatea lor comunicarea nonverbalã este „importantã“ ºi „foarte importantã“. cum sã fie decorat interiorul. Expresia feþei ºi tonul vocii au apãrut cu frecvenþa cea mai mare ca fiind revelatoare pentru sinceritatea în comunicare. artefactele etc. ca manageri (sau ca responsabili cu relaþiile publice) trebuie sã acordãm cea mai mare atenþie statusului partenerilor de afaceri din culturile intens contextuale: sã rezervãm mai mult timp pentru prezentarea firmei.5). Eficacitatea reclamelor comerciale. 63). cum intervin diferitele modalitãþi de comunicare nonverbalã (proxemica. induce lipsã de eficienþã. au cerut unui numãr de 500 de manageri ºi de angajaþi din diferite organizaþii sã evalueze importanþa comunicãrii nonverbale în activitatea lor.

Îndemn la agresivitate (strigãt de susþinere texanã). 4. 6. Apreciere pozitivã: „Excelent!“ 8.1. 5. 2. Palma în afarã ºi degetele mijlociu ºi arãtãtor în formã de V. Miºcarea repetatã a capului de sus în jos ºi de la stânga la dreapta. Americanii fac cu mâna unei alte persoane ºi apoi fac semn cu podul palmei în jos sau vor ridica degetul arãtãtor în faþã ºi vor face o miºcare în cerc cu arãtãtorul. Dacã nu procedeazã aºa. timiditate. hotãrât. 9. 1996) Gestul 1. Gestul american de despãrþire: „Rãmas bun!“ Tabelul 5. 9. 7.5. celelalte degete extinse. Când se întâlnesc. formând un cerc. 3. Degetul arãtãtor unit cu degetul mare.Ipostaze ale comunicãrii nonverbale 173 Fig. 10. 7. Gesturile americanilor ºi semnificaþia lor (dupã G. aprecierea unui spectacol. Semnificaþia 1.6. 5. Copiii americani sunt învãþaþi sã se uite direct în ochii celorlalþi. 8. 11. „Da“ ºi „Nu“. susþinere la evenimente sportive. 4. Arãtãtorul ºi degetul mic întinse ºi celelalte strânse. Pumnul strâns ºi policele întins. exprimã slãbiciune. Când se întâlnesc ºi când converseazã. 5. Americanii strâng mâna ferm. „Victorie“ sau „Pace“. Ofensã: „Eºti nebun!“ Fig. A atrage atenþia cuiva. americanii încearcã sã atragã atenþia altor persoane. „Da“ sau „Bine“. Imai. Gestul european de despãrþire: „Rãmas bun!“ . 5. 6. Braþul ridicat ºi miºcarea mâinii deschise. Semnificã „hello“ sau „good-bye“. 10. 3. 11. 2. Admiraþie pentru o femeie frumoasã. Astfel. Miºcarea circularã a arãtãtorului lângã tâmplã sau ureche. Fluieratul.

174

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

totul general, vom preciza cã afiºele publicitare folosesc intens semnalele supranormale. A se vedea stilul Disney: supradimensionarea capului ºi a ochilor. Începem, oarecum la întâmplare, cu vocalica. S-au cercetat relaþiile dintre variabilele prozodice (intensitatea vocii, intonaþie etc.) ºi credibilitatea mesajului (N. Miller et al., 1976; R.A. Page ºi J.L. Ballon, 1978), dintre aceste variabile ºi imaginea mentalã pe care ºi-o fac ascultãtorii despre cei care vorbesc, în funcþie de caracteristicile vocii (M.E. Brooke ºi Hung Ng, 1986; P. Ekman, 1988. J. Pittam ºi C. Gallois, 1986; D.M. Ruscello et al., 1988), precum ºi efectele credibilitãþii sursei asupra atitudinii ascultãtorilor faþã de mesaj (J.-C. Chebat et al., 1986, 1989; J.-C. Mowen, 1980; R.E. Petty et al., 1983). Recent, doi cercetãtori din Canada, Claire Gelinas-Chebat ºi Jean-Charles Chebat (2001), au fãcut publice rezultatele cercetãrilor lor referitoare la influenþa intensitãþii vocii ºi a intonaþiei asupra credibilitãþii mesajului. Pe baza modelului ELM (Elaboration Likelihood Model), care ia în considerare ruta centralã versus ruta perifericã ºi efectele gradului de implicare a receptorului în schimbarea atitudinalã, cei doi cercetãtori au ajuns la concluzia cã intensitatea vocii ºi intonaþia influenþeazã acceptarea mesajului în situaþiile în care ascultãtorii sunt slab implicaþi. Datele studiului lor susþin ipoteza rutei periferice a caracteristicilor vocii: „În situaþiile de implicare redusã, intensitatea mai scãzutã a vocii este mai eficace decât intensitatea ridicatã a vocii. În mod asemãnãtor, în aceleaºi condiþii, intonaþia slabã este mai eficientã decât intonaþia puternicã. Combinaþia intensitate scãzutã ºi intonaþie slabã produce eficacitate [în receptarea mesajului reclamelor comerciale – n.n.]“ (C. Gelinas-Chebat ºi J.-Charles Chebat, 2001, 456).

Comunicarea nonverbalã în viaþa politicã Prima audiere a lui Saddam Hussein în faþa Tribunalului Special din Irak, la 1 iulie 2004, a fost urmãritã de milioane de telespectatori din întreaga lume, curioºi sã vadã ce atitudine va adopta ex-preºedintele Irakului, învinuit de crime împotriva umanitãþii. La solicitarea BBC, Patti A. Wood, expertã de reputaþie internaþionalã în comunicare nonverbalã ºi comunicare profesionalã, a analizat mesajele corporale ale dictatorului pasibil de condamnare la moarte. Reproducem din ediþia din 3 iulie 2004 a ziarului Evenimentul zilei (nr. 3781, p. 8) concluziile la care a ajuns Patti A. Wood: „Nu arãta dezorientat, aºa cum era în timpul capturãrii sale“ [Saddam Hussein a fost capturat de trupele americane ºi þinut prizonier de rãzboi timp de peste un an de zile, pentru a fi predat autoritãþilor irakiene o datã cu transferul puterii – n.n.]. Totuºi, în faþa tribunalului, Saddam Hussein îºi pierduse privirea de „conducãtor absolut, care te pãtrundea ca o razã de laser“. În timpul audierii, a privit de mai multe ori în jos, având umerii cãzuþi, ca ºi când toatã lumea apãsa pe umerii lui. Când dãdea rãspunsuri dinainte pregãtite, emitea semnale de sfidare; când rãspundea spontan, pãrea derutat. „Când te aperi în mod spontan, spui aceleaºi lucruri în patru-cinci moduri diferite“ – explicã experta americanã. Multe dintre rãspunsurile lui Saddam Hussein au fost identice: aceleaºi argumente, aceleaºi cuvinte („Sunt preºedintele Irakului“, „Am acþionat conform Constituþiei“). „În timpul audierii, acuzatul a îndreptat acuzator de câteva ori arãtãtorul spre instanþa de judecatã. Este vorba despre un gest de atac, care poate fi interpretat ca o þintire simbolicã. El voia, în mod simbolic, sã-i ucidã pe cei care îl judecau“ – conchide Patti A. Wood. Ex-preºedintele Irakului încerca sã parã stãpân

Ipostaze ale comunicãrii nonverbale

175

pe situaþie: agita pixul în timp ce rãspundea (utiliza adaptorii), stãtea pe scaun rezemat de spãtar (posturã caracteristicã celor care deþin puterea), îºi atingea vârfurile degetelor formând un coif cu vârful în sus (gest specific celor puternici, care deþin controlul situaþiei). Privirea fixã (parte a „posturii de ascultare intenþionatã“) semnaleazã cã i se acordã atenþie interlocutorului, dar ºi dorinþa de a-i produce acestuia o stare de disconfort psihic. Patti A. Wood conchide cã, de la prima înfãþiºare la tribunal, Saddam Hussein era conºtient cã nu mai deþine puterea. Lui Salem Chalabi, preºedintele Tribunalului Special din Irak, i s-a pãrut cã în timpul audierii Saddam Hussein a fost „foarte reþinut ºi speriat“. Patti A. Wood a analizat ºi faþa preºedintelui SUA, George W. Bush (cu ocazia prezentãrii în faþa Congresului SUA, în ianuarie 2003, a raportului despre starea naþiunii). Experta americanã în comunicare nonverbalã ºi profesionalã porneºte de la asumpþia: „Dacã ochii sunt fereastra sufletului, gura este fereastra spre adevãr“ ºi observã cã zâmbetul cu colþurile gurii îndreptate în jos afiºat de preºedinte exprimã simþãminte neplãcute, agresivitate, disconfort, tensiune psihicã. Concluzia: în respectiva împrejurare, George W. Bush era încordat. Starea de neplãcere se vede ºi din felul în care oamenii þin, uneori, buzele strâns lipite, schiþând ceea ce specialiºtii în comunicare nonverbalã numesc „faþã de maimuþã“ (ape-like grimace). În micropauzele citirii raportului despre starea naþiunii, preºedintele ºi-a presat ºi ºi-a umezit de mai multe ori buzele, semne ale stresului ºi disconfortului unei persoane aflate sub atacul inamicilor. Patti A. Wood a mai observat cã George W. Bush a zâmbit (cu colþurile gurii ridicate, dezvelindu-ºi dinþii, fãcând riduri în jurul ochilor scânteietori) doar de câteva ori, când era ovaþionat îndelung de cãtre simpatizanþi. În astfel de momente era cu adevãrat fericit. Când a declarat „Eu voi apãra securitatea Americii“, preºedintele a privit intens auditoriul; când a vorbit despre ajutorul acordat þãrilor africane în campania anti-SIDA ºi despre acþiunile militare împotriva lui Saddam Hussein, a transmis semnale pozitive. ªi-a încheiat cuvântarea cu cuvintele „Dumnezeu sã binecuvânteze America“ (God bless America). În mod neobiºnuit, a rostit aceste cuvinte arãtându-ºi limba – remarcã Patti A. Wood (2003). Cele douã analize realizate de Patti A. Wood ilustreazã cât se poate de bine modul de lucru al specialistului în comunicare nonverbalã ºi comunicare profesionalã. Dar nu numai specialiºtii pot sesiza cã ceva nu este în regulã când oamenii politici performeazã semnale incongruente. Vã aduceþi aminte cã incongruenþa nu convinge. Un caz de incongruenþã celebru – invocat de Vera F. Birkenbihl (1979/1999, 21) – îl constituie interviul televizat al preºedintelui SUA Richard Nixon. În timpul rãzboiului din Vietnam, când studenþii americani manifestau în faþa Casei Albe cerând ultimativ „Opriþi rãzboiul!“, preºedintele a declarat cã nu se va lãsa ºantajat. În cele din urmã a acceptat sã participe la o conferinþã televizatã. „Cine citea în ziar cuvintele de salut ale lui Nixon, «poate» cã le credea! Cine era însã de faþã, respectiv urmãrea scena la televizor, nu le dãdea crezare! Pentru cã, în planul conþinutului, preºedintele declara: «Bineînþeles cã doresc dialogul cu voi, tinerii», în timp ce fãcea cu mâna gesturi clare «de respingere» (ca ºi cum ar fi vrut sã-i îndepãrteze de la el pe studenþi!!)“. Sã nu ne îndepãrtãm prea mult nici în timp, nici în spaþiu. ªi preºedintele Republicii Socialiste România transmitea semnale incongruente, desigur, fãrã sã-ºi dea seama (nici nu era greu…). Cei care au trãit în „Epoca de Aur“ îºi aduc aminte cã „iubitul conducãtor“ ne îndemna „sã facem totul“ pentru a aduce România „pe culmi de civilizaþie ºi progres“, pentru ca toþi oamenii

176

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

muncii: români, maghiari, germani ºi alte naþionalitãþi… Auzindu-l, oricine ar fi putut sã creadã internaþionalismul declarat. Gesturile îi contraziceau mesajul verbal. În timp ce rostea (cu pauze prelungite între cuvinte) „români, maghiari, germani“, rotea mâna dreaptã spre sine, spre piept; când spunea „alte naþionalitãþi“ (þiganii reprezentau, ca pondere, conform datelor oficiale, cea de-a patra minoritate naþionalã), rotea mâna spre afarã (semnal de respingere). Doi cercetãtori, George I. Whitehead ºi Stephanie H. Smith (2002), au avut curiozitatea sã numere de câte ori au gesticulat cu mâinile ºi de câte ori au zâmbit în timpul discursului inaugural preºedinþii Dwight D. Eisenhower, John F. Kennedy, Richard M. Nixon, George W. Bush ºi William J. Clinton. Ei au pornit de la ideea cã utilizarea gesturilor fãcute cu mâna se asociazã cu puterea ºi cu dominanþa – aºa cum au demonstrat cercetãrile lui John F. Dovidio (1982, 1988) ºi ale colaboratorilor sãi. Anterior, Edward T. Hall (1966) arãtase cã distanþa publicã impune vorbitorului o schimbare a stilului de comunicare: sporirea intensitãþii vocii, exagerarea gesturilor, utilizarea frecventã a gesturilor fãcute cu mâna. George I. Whitehead ºi Stephanie H. Smith au presupus – lucru care s-a ºi adeverit (Tabelul 5.2) – cã în discursurile lor inaugurale preºedinþii Statelor Unite ale Americii dau mai mult din mâini decât zâmbesc.
Tabelul 5.2. Frecvenþa gesturilor fãcute cu mâna ºi a zâmbetelor în timpul discursurilor inaugurale ale unor preºedinþi ai SUA (G.I. Whitehead ºi S.H. Smith, 2002, 671)
Gesturi cu mâna 11 81 12 84 85 Zâmbet 0 0 3 23 12

Dwight D. Eisenhower John F. Kennedy Richard M. Nixon George W. Bush William J. Clinton

De ce preºedinþii Dwight D. Eisenhower ºi John F. Kennedy nu au schiþat nici un zâmbet în discursul lor inaugural, iar preºedinþii George W. Bush ºi William J. Clinton au zâmbit copios? Pot fi avansate mai multe explicaþii legate de personalitatea vorbitorilor, de stilul de comunicare ºi de contextul social al momentului solemn. George I. Whitehead ºi Stephanie H. Smith sunt de pãrere cã televizarea discursurilor a condus la apariþia ºi multiplicarea zâmbetelor. Aceastã concluzie meritã reþinutã. Oamenii politici, sã ne gândim la prezidenþiabili, ar trebui sã aibã în vedere cã discursurile lor sunt televizate, ceea ce impune un control mai atent al expresiilor faciale ºi renunþarea la excesul de gesticulaþie cu mâna. Vã mai amintiþii ce îi strigau peºedintelui Ion Iliescu protestatarii în anii ’90? „Nu mai da din mânã!“. Denis G. Sullivan ºi Roger D. Masters (1988, 345-68) au analizat rolul expresiilor faciale ale candidaþilor politici în crearea anumitor stãri dispoziþionale alegãtorilor ºi, respectiv, în conturarea comportamentului de vot. Ei au presupus cã emoþiile imediate ale alegãtorilor faþã de candidaþii propuºi se combinã cu alte surse de informaþii, influenþând comportamentul de vot al acestora. În plus, rãspunsul emoþional al subiecþilor variazã în funcþie de emoþia afiºatã de candidat, de relaþia dintre liderul politic ºi alegãtorul-evaluator ºi de contextul în care aceastã emoþie este afiºatã. Denis G. Sullivan ºi Roger D. Masters au studiat, timp de mai mulþi ani, efectul afiºãrii diferitelor emoþii de cãtre candidaþii politici asupra subiecþilor evaluatori. Astfel, diferitele expresii faciale ale preºedintelui SUA Ronald Reagan au generat, din partea evaluatorilor, reacþii emoþionale diferite când s-au folosit înregistrãri video ale preºedintelui, în condiþii

Ipostaze ale comunicãrii nonverbale

177

de control al celorlalte variabile. Cei doi cercetãtori s-au centrat pe influenþa pe care trei stãri emoþionale afiºate de candidaþi: „mulþumire/liniºtire“, „mânie/ameninþare“, „teamã/evitare“ le au asupra reacþiilor emoþionale ºi atitudinilor subiecþilor evaluatori. Selectarea în materialele înregistrate a celor trei stãri emoþionale, când a fost analizat preºedintele Ronald Reagan, a generat reacþii emoþionale diferite din partea evaluatorilor, indiferent dacã materialele înregistrate erau prezentate cu sonor sau nu. În plus, Denis G. Sullivan ºi Roger D. Masters au analizat reacþiile emoþionale pe care expresiile faciale afiºate de opt candidaþi (anunþaþi de Partidul Democrat), la care s-a adãugat preºedintele Ronald Reagan, le-au indus asupra unor subiecþi evaluatori. În prima fazã experimentul s-a derulat în ianuarie 1984, când unii dintre candidaþii politici erau aproape necunoscuþi alegãtorilor, ºi a fost reluat în octombrie 1984, cu trei sãptãmâni înaintea alegerilor. Înainte ca subiecþii (studenþi la universitãþi americane prestigioase) sã evalueze înregistrãrile, aceºtia trebuiau sã completeze un chestionar referitor la orientarea lor politicã, expunerea la media, atitudinea faþã de cei nouã candidaþi (pe o scalã de tip „termometru, de la 1 la 100) ºi, de asemenea, sã evalueze competenþa candidatului pentru poziþia pentru care a fost nominalizat ºi abilitatea sa de lider (pe o scalã de ºapte trepte). Subiecþilor le-au fost prezentate aceleaºi înregistrãri video, în care fiecare candidat afiºa douã expresii emoþionale (selectate din prezentãrile media): una neutrã ºi cealaltã exprimând „mulþumire/liniºtire“. Ulterior, ei au fost solicitaþi sã descrie emoþiile afiºate de candidaþi ºi, de asemenea, sã facã referiri la stãrile lor emoþionale pe scale unipolare de la zero la ºase. Fiecare stare emoþionalã: bucurie, confort, mânie ºi teamã a fost redatã prin trei adjective distribuite pe scalele unipolare de ºase trepte. Pentru a controla efectul expresiilor emoþionale afiºate de candidaþi asupra evaluãrilor subiecþilor, eºantionul a fost segmentat dupã cum urmeazã: jumãtate au evaluat candidaþii în situaþia de imagine ºi sunet a înregistrãrii (atât pentru emoþiile neutre, cât ºi pentru „mulþumire/liniºtire“); cealaltã jumãtate din eºantion a evaluat candidaþii într-o înregistrare similarã fãrã sonor. Rezultatele studiului au arãtat cã afiºarea unui comportament nonverbal specific poate juca un rol foarte important în percepþia politicã. Stãrile emoþionale pe care le-au trãit subiecþii evaluatori la vederea înregistrãrilor (desprinse din analiza datelor obþinute cu ajutorul chestionarului) au fost în strânsã legãturã cu starea emoþionalã transmisã de candidat. Atitudinea subiecþilor faþã de candidaþi (anterior prezentãrii înregistrãrilor video) a fost un factor care a discriminat între emoþiile încercate de subiecþi la vederea înregistrãrilor. Însã orientarea politicã a candidatului, evaluarea dacã acesta este sau nu potrivit funcþiei pentru care a fost nominalizat sau evaluarea dacã este un bun lider nu au influenþat rãspunsurile emoþionale ale subiecþilor evaluatori. Experimentul demonstreazã cã stãrile emoþionale afiºate de candidaþii politici pot induce reacþii emoþionale specifice din partea alegãtorilor, filtrate prin prisma atitudinii iniþiale a subiectului faþã de candidat. Cum aspectele afective intervin, ele însele, în formarea atitudinilor, putem considera cã expresiile emoþionale afiºate de liderii politici în campaniile electorale nu sunt un factor de neglijat, ci unul a cãrui influenþã majorã apare în procesarea informaþiilor la nivelul actorului social ºi în opþiunea sa politicã. Vom încheia scurta noastrã trecere în revistã a cercetãrilor referitoare la comunicarea nonverbalã în sfera politicii semnalând ºtirea Mediafax, preluatã de ziarul Ziua (Nr. 3154 din 25.10.2004, p. 7), potrivit cãreia un cercetãtor român, Marian Costache, a brevetat un „tun cu arome“, demarând prin Agenþia MV.Com o campanie de personalizare a mesajelor electorale:

Partidului Naþional Liberal i se propune moscul (simbolizând simþul posesiunii) sau parfumul de garoafe (floarea de pe sigla Alianþei pentru România. Ce pot dezvãlui expresiile faciale ale oamenilor politici? . No comment! Cuvinte-cheie Semne de legãturã Sincronie gestualã Sincronie posturalã Gesturi lubrifiante Gesturi suportive Circularitate comportamentalã Sensibilitate nonverbalã Violarea expectaþiilor rolului Violenþa limbajului nonverbal Violenþa în limbajul nonverbal Neatenþie politicoasã Efectul Pygmalion Culturi înalt contextuale Culturi slab contextuale Modelul ELM Probleme recapitulative Care sunt funcþiile comunicãrii nonverbale? Flirtul ºi personalitatea. pentru Partidul România Mare ºi Partidul Noua Generaþie este indicatã „aroma therapy“. Partidul Democrat ar avea de ales între aroma de ardei iute (plantã-simbol în alegerile locale) ºi parfumul de lãcrãmioare (aluzie la lacrimile liderului acestui partid vãrsate la televizor). întrucât – se aratã în comunicatul Mediafax – „liderii acestor formaþiuni sunt uºor agitaþi“. în fine. cu care PNL a fuzionat). pentru Partidul Naþional Þãrãnesc – parfumul de ambrã (aromã ce semnificã vechimea). eventual. Alianþei Populare i s-ar potrivi un parfum mai dulce (spre a contrabalansa gustul amar al pierderii ºefiei statului de cãtre liderul acestei formaþiuni).178 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura pentru Partidul Social Democrat – parfum de trandafiri. În ce fel de cupluri maritale comunicarea nonverbalã este mai acuratã? Cum intervine „efectul Pygmalion“ în „profeþia autorealizatoare“? Modalitãþi nonverbale de „punere în scenã“ a statusului social al managerilor. trandafiri de la Moldova (date fiind sigla ºi bazinul electoral al acestei formaþiuni politice).

cum se . 218) apreciazã cã puterea de a-i convinge pe alþii „depinde în proporþie de cca 90 la sutã de semnalele limbajului corpului nostru“. specialist în istoria eseisticii engleze. dacã aþi reþinut cã Briggs ºi-a schimbat postura la apariþia lui Appleby. nu. Vera F. iar Bane nu. plimbându-ºi încurcat degetele pe elemenþii caloriferului. o lucrare despre comunicarea nonverbalã. Briggs stãtea lângã fereastrã. despre posturã ºi gesturi apare de-a dreptul ridicolã. Septimiu Chelcea. Discuþia cu recent numitul ºef de catedrã nu-i fãcea nici o plãcere: stãtea lângã fereastrã. Printre atâtea cãrþi de comunicare politicã. dar speranþele lui de promovare „se veºtejiserã“. elemenþii caloriferului în timp ce „ºeful“ îi vorbea. Briggs era mai în vârstã. — Intrã. sã intre în birou. La apariþia mea. în procesele de persuasiune. Ar fi vrut ca discuþia dezagreabilã pentru el sã ia sfârºit. Pe biroul lui se vedea o sticlã de sherry englezesc. doctorandul lui. profesorul Bane sau profesorul Briggs? Cine era mai în vârstã? Discuþia dintre cei doi era amiabilã? Îl simpatizaþi pe Bane sau pe Briggs? De ce? Dacã aþi sesizat cã Bane discuta din poziþia ºezând cu Briggs. materie cãreia nimeni nu-i dãdea prea multã atenþie. Puteþi spune cine avea un status social superior în departamentul universitar. care stãtea în picioare. intrã… Sunt sigur cã îl cunoºti pe profesorul Bane. Bane se lãfãia în fotoliul dezarticulat al lui Briggs. Nu ºtiu pe cine simpatizaþi. probabil. eficient ºi uºor agitat. ªi totuºi… Abilitãþile de comunicare ne asigurã. 91) o secvenþã din viaþa universitarã. — N-aº vrea sã vã întrerup… — Nu. nu lângã fotoliul ocupat de Bane. Altfel nu ar fi insistat ca Appleby. Proxemica este revelatoare. Numãra. intrã! Repetã el. Birkenbihl (1979/1999. succesul în viaþa socialã ºi în profesie. în picioare. Faimoasa „regulã 55–38–7“ a lui Albert Mehrabian ºi-a pierdut credibilitatea. în parte. Adina Chelcea ºi Septimiu Chelcea Capitolul 6 Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã Sclipitorul romancier englez David Lodge descrie la un moment dat în Muzeul Britanic s-a dãrâmat! (1965/2003. Bane dãdu din cap cu indiferenþã. Briggs dãdu impresia cã îºi îndreaptã trupul sãu uscãþiv ºi vlãguit ºi cã îºi regãseºte sinele sãu caracteristic. Comunicarea nonverbalã conteazã. dar – dupã opinia noastrã – într-o proporþie mult mai micã ºi totdeauna în legãturã cu comunicarea verbalã ºi cu contextul social concret.Loredana Ivan. Dar. Eu. mã identific cu profesorul Briggs. cu picioarele rãºchirate pe linoleumul maroniu. fireºte. aveþi temei sã afirmaþi cu destulã siguranþã cã Bane era ºeful. dar destul de binevoitor. observând: Poziþia trupurilor celor doi pãrea sã ilustreze raporturile dintre ei.

„Oriºicâtuºi de puþin. Rathus. Capella.A. o mulþime de persoane nu-ºi pot pãstra slujba sau nu pot accede la slujbe mai bune datoritã lipsei capacitãþii de adaptare – „proces de influenþare sau ajustare la celãlalt“ (J. care le atribuie întotdeauna o semnificaþie. Jennings. 1965). cât ºi cea emoþionalã. Conceptul a fost operaþionalizat folosind câþiva indicatori-cheie: 1) capacitatea individului de a-i influenþa pe ceilalþi ºi de a-ºi impune ideile personale – assertive behaviour (J. Moscovici. Emotional Intelligence . de „a juca rolul celuilalt“ – empatia (H. Interacþionând cu alþii. În acest sens. creat de Albert Bandura (1997). Cu alte cuvinte. 1981. potrivit lui Carolyn Saarni. 1973.M. uneori. 6) capacitatea indivizilor de a soluþiona probleme (M. 1988. Argyle. Argyle. Wilson.180 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura spune. Saarni. 1988. În strânsã legãturã cu termenul de „competenþã socialã“ este cel de „competenþã emoþionalã“. nu vom realiza acest lucru imediat. 2000) ne pot ajuta. 1983). Marinescu. trebuie nu numai sã fie adaptate contextului. 1981. Eysenck ºi D. A. Pentru a fi „competenþi emoþional“. O. 1970). Astfel cã putem fi surprinºi – ca profesori. ci dupã o anumitã perioadã de timp. leagã cele douã concepte: atât competenþa socialã. K. când. 1987). R..E. Hochschild. dar mai ales modului în care acesta a fost socialmente definit.H.J. la claritatea informaþiilor ºi a expresiilor pe care le utilizãm ºi doar parþial conºtienþi de mesajele nonverbale pe care le transmitem. Argyle et al. Competenþa socialã poate fi definitã ca „o flexibilitate constantã a comportamentului în relaþie cu ceilalþi“ (M. dar ºi emoþional inteligent prin asimilãri ºi acomodãri succesive. 7) prezentarea self-ului sau managementul impresiei (E. Sabath. rãspunsurile noastre emoþionale trebuie sã fie „legate de semnificaþia socialã atribuitã unui anume context“ (C. Suntem atenþi la argumentele pe care le formulãm. Goffman. Hargie et al. care se referã. Elementele nonverbale pot fi neintenþionate. Galassi et al. 4) capacitatea indivizilor de „a se pune în locul celuilalt“. ca modalitate prin care indivizii îºi ajusteazã scopurile proprii la scopul comun (M. Dodge. 1983). 1973). Cele mai multe dintre profesiile zilelor noastre reclamã contactul cu ceilalþi.. Un concept relativ nou lansat în literatura de specialitate este cel de „inteligenþã emoþionalã“.P. autorul unei lucrãri de referinþã în domeniu.R.. 1997).D. nu mai putem schimba nimic. rãspunsurile noastre emoþionale. 2) modul în care indivizii oferã sprijin ºi gratificaþii celorlalþi. de asemenea. 1999. Indivizii au rezultate mai bune sau mai puþin bune în domeniul lor de activitate în funcþie de competenþele lor sociale (social skills) – „pattern-uri de comportament care îi permit individului sã producã efectul dorit asupra celorlalþi“ (S. 8) alte competenþe asociate diferitelor contexte (M. comercianþi sau manageri – cã mesajele noastre „foarte clare“ nu au fost înþelese de ceilalþi. Termenul de „autoeficienþã“. 1995/2002) ºi Codul bunelor maniere în afaceri (A. redate adesea prin elemente nonverbale. 1950. 1985). Codul bunelor maniere azi (A. Sã nu neglijãm deci congruenþa semnalelor dacã vrem sã fim persuasivi. conteazã enorm“. 2). 1977). Argyle. 3) modul în care indivizii comunicã verbal ºi nonverbal (M. Argyle. la flexibilitate ºi autoeficienþã (self-efficacy) în schimburile emoþionale. 1985). ele se traduc în capacitãþi prin care individul poate obþine un rezultat dorit. Lazarus. care abordeazã emoþiile într-o manierã ontogeneticã ºi adaptativã: existã anumite etape ale dezvoltãrii competenþei emoþionale a individului. 5) cooperarea. Individul poate deveni raþional. ªi. S. la fel cum existã etape ale dezvoltãrii gândirii. devenind populari (H. În plus. Cookson. 1991. Nisbett ºi T. încercãm sã ne organizãm mesajele în aºa fel încât sã obþinem rãspunsurile aºteptate.A. A. Daniel Goleman. dar ºi în acest caz ele determinã comportamente specifice din partea receptorilor. 1988).

205). Casella (1988. care poate fi tradus ºi prin „abilitate nonverbalã“ sau „mãiestrie nonverbalã“. Preferãm însã termenul de „competenþã de comunicare nonverbalã“ nu numai pentru cã este în consonanþã cu cel de „competenþã lingvisticã“. când acestea au fost prezentate timp de mai puþin de 1/25 secunde. Recunoaºterea expresiilor faciale (affect display) specifice bucuriei. Coie (1994) sugereazã cã existã o legãturã între capacitatea copiilor de a interpreta elementele nonverbale caracteristice diferitelor emoþii ºi statusul social al acestora – copiii cu abilitãþi ridicate în detectarea emoþiilor se bucurau de un status social ridicat. asemenea dezvoltãrii logico-raþionale. Reggio ºi Daniel F.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 181 (1995). empatia. flexibilitatea. luându-se în considerare indicatori ca: abilitatea de a menþine ºi stabili relaþii cu ceilalþi. 139). Pentru Howard S. Friedman. Ronald E. facem apel la capacitatea noastrã de a fi performanþi în codificarea ºi decodificarea mesajelor nonverbale. în funcþie de interacþiunile pe care le stabilim cu semenii de-a lungul vieþii ºi în funcþie de . Allport (1961/1981. 1991. cooperativitatea etc.O. temerii sau urii. Ekman ºi M. Ce este competenþa de comunicare nonverbalã? Propunem termenul de „competenþã de comunicare nonverbalã“ ca echivalent în limba românã al termenului englez nonverbal skill. empatia. de a ne cunoaºte propriile emoþii ºi de a ni le controla uzeazã de elemente nonverbale. Astfel. „competenþa emoþionalã“ sau la „inteligenþa emoþionalã“. abilitatea de a interpreta elemente nonverbale a fost pusã în legãturã cu capacitatea indivizilor de a distinge între cei care mint ºi cei care spun adevãrul (P. Hubbard ºi J. acest concept a fost operaþionalizat diferit. a constituit un bun predictor pentru determinarea performanþei indivizilor în detectarea minciunii. P. 486-489). termenul de „inteligenþã emoþionalã“ a fost lansat de psihologul american Wayne Leon Payne. Dupã cum afirmã Mihaela Roco (2001. abilitatea de a conºtientiza ºi a stãpâni propriile emoþii. Sulivan. Cercetãrile experimentale aratã legãtura dintre abilitatea indivizilor de a transmite sau interpreta elementele nonverbale ºi performanþele lor în ceea ce priveºte anumite aspecte ale vieþii social-profesionale. J. adicã de a fi competenþi la nivelul comunicãrii nonverbale. conþinutul termenului de nonverbal skill este dat de expresivitatea emoþionalã ºi controlul sinelui (self monitoring). avem în vedere diferenþe individuale ºi culturale. legãtura dintre capacitatea indivizilor de a codifica/decodifica elementele nonverbale ºi succesele lor sociale este insuficient exploratã. Factori determinanþi ai competenþei de comunicare nonverbalã Când spunem cã anumite persoane reuºesc sã comunice nonverbal mai bine decât altele. asupra cãruia a atras atenþia Gordon W. Totuºi. într-o lucrare de doctorat. Ulterior. necesarã atingerii succesului. responsabilitatea. tristeþii. susþine cã dezvoltarea emoþionalã este. Competenþa în comunicarea nonverbalã se dezvoltã diferit în funcþie de contextul socio-cultural în care ne naºtem ºi evoluãm ca persoane. Fie cã ne referim la „competenþa socialã“. ci ºi pentru cã ni se pare a fi destul de explicit. fiind strâns legat de „stilul expresiv“. 1997). capacitatea de a interpreta emoþiile celorlalþi. Ekman. în 1985. Menþinerea relaþiilor cu ceilalþi.

mai mulþi autori au afirmat cã existã diferenþe de gen. dezgust).A. Miller ºi W. 1982) vorbesc doar de patru expresii emoþionale fundamentale (bucurie. ruºinea. tristeþea (50%. mânie. Între patru ºi nouã luni copilul poate reacþiona zâmbind la feþele vesele ale celorlalþi. nu de ºase. în general. Hall. tristeþe.) teama (47%). cu „teama“. 1969). dezgustul. vina etc. unii cercetãtori (de exemplu. respectiv. Tomkins. Ekman ºi W. Astfel. Feþele care exprimau bucurie ºi tristeþe au putut fi decodificate în cea mai mare mãsurã (86% dintre copii). iar „surpriza“. Analiza rezultatelor (R. le-au putut asocia fotografiile corespunzãtoare. În fapt. se acceptã. D. Lewis (1995). Zukermann ºi S. Într-un studiu ulterior. prin a cere subiecþilor sã mimeze expresiile faciale ale bucuriei. J. ura. cu lãrgirea experienþei în relaþiile cu ceilalþi. tristeþii. cã abilitatea de decodificare a mesajelor nonverbale sporeºte o datã cu vârsta. O primã întrebare pe care ne-o putem pune este aceasta: „De la ce vârstã detectãm ºi atribuim sens elementelor nonverbale?“ Spre deosebire de limbaj.. în general. Cel mai uºor de „citit“ sunt expresiile legate de bucurie. Copiii au putut distinge etichetele verbale pentru toate cele ºase expresii faciale considerate fundamentale (bucurie. 1979) susþine ideea cã femeile au performanþe mai bune decât bãrbaþii pentru simplul motiv cã în cultura europeanã sau americanã ele sunt mai puternic încurajate sã-ºi exprime emoþiile ºi deci învaþã de timpuriu expresiile faciale care le . Astfel de studii s-au derulat. 14% dintre copii). copilul reacþioneazã adecvat la expresiile faciale neprietenoase ºi disconfortante. M. copiii pot recunoaºte în proporþie de peste 50 la sutã ºi alte expresii faciale corespunzãtoare unor emoþii ca dragostea.E. Expresia facialã caracteristicã „dezgustului“ a fost confundatã de unii subiecþi cu „mânia“. mânia (43%). feþele zâmbitoare generând atribuiri mai rapide din partea subiecþilor evaluatori. Michalson ºi M. dezgust) ºi. femeile realizând performanþe superioare în codificarea expresiilor faciale în comparaþie cu bãrbaþii (apud C. capacitatea copilului de a comunica nonverbal se dezvoltã foarte timpuriu. Analizând capacitatea indivizilor de a exprima anumite emoþii prin manipularea elementelor feþei.V. pe mãsurã ce creºtem. teamã. Friesen. recunoaºterea expresiilor emoþionale numite de Paul Ekman „universale“. În ceea ce priveºte expresiile negative (mânie. surprizã. Procentul celor care au recunoscut „surpriza“ ºi „dezgustul“ a fost mai scãzut decât pentru celelalte expresii emoþionale. S. surpriza. precum ºi de diferenþele socio-ocupaþionale ºi de apartenenþa la gen. 1984. Theodore Kemper (1987) a stabilit procentaje diferite asupra modului în care copiii de aproape doi ani pot decodifica expresiile faciale reflectând emoþiile fundamentale: bucuria (77%). datoritã prezenþei lor la numeroase culturi cercetate (P. Przewuzman. El învaþã sã „citeascã“ feþele celor cu care vine în contact (în special pãrinþii) pentru a face faþã unor situaþii neprevãzute. exprimând importanþa pe care acest tip de comunicare l-a avut în evoluþia filogeneticã. Pe baza cercetãrilor de pânã acum. 109) citeazã un studiu efectuat pe copii de doi ani de cãtre L. Buck. tristeþe. Saarni. care erau ulterior evaluate în raport cu tipul ideal de exprimare a emoþiei respective. Carolyn Saarni (1999.S. Caul. copilul le poate interpreta mai greu ºi apeleazã la elemente de context pentru a face atribuiri. 1974. teamã). devenim tot mai exacþi în interpretarea elementelor nonverbale transmise voluntar sau involuntar de ceilalþi. care au tins sã fie recunoscute de majoritatea populaþiilor analizate. mânie. o datã cu dezvoltarea limbajului. R. pânã la vârsta de trei ani. 1999. De altfel. nu s-a realizat în proporþie de sutã la sutã nici atunci când subiecþii au fost maturi. De asemenea. variind în funcþie de caracteristicile psihologice ale persoanei. de asemenea. mâniei etc. iar feþele care exprimau dezgust ºi teamã au fost mai greu decodificate (numai 29% ºi. Autorul menþionat afirmã cã. 98). plictiseala.182 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura anumite caracteristici individuale ale fiecãruia. teamã.

Izard. 1993) aratã cã bãrbaþii obþin performanþe ridicate în inhibarea emoþiilor negative: tristeþe. validate ºi etalonate ºi pentru populaþia din România. Pittman. Sunt incluse 32 de slide-uri implicând patru teme generatoare de emoþii: scenice. sexuale. care sunt încurajate sã fie mai atente decât bãrbaþii la semnalele nonverbale în relaþiile interpersoanle. Thelen. Cercetãtorii au încercat sã dea un rãspuns la întrebarea: „Cine are competenþã de comunicare nonverbalã mai mare. 1979) au condus la concluzia cã femeile au o abilitate sporitã atât în transmiterea mai clarã a semnalelor nonverbale.B. cred în similaritãþile culturale. dezacordul º. neplãcute.L. deci. 1990. inclusiv unor triburi primitive. 1971). posturã ºi gesturi.). Subiecþii. în universaliile exprimãrii umane. Astfel. În cele mai multe cercetãri pe aceastã temã s-au utilizat instrumente de testare standardizate: Profile of Nonverbal Sensitivity (PONS) ºi Communication of Affect-Receiving Ability Test (CART). elementele nonverbale corespunzãtoare acestor emoþii putând fi observate mai greu de cãtre un receptor atunci când emiþãtorul este de sex masculin. Testul mãsoarã sensibilitatea în percepþia facialã. surprizã.m. Disputa devine mai interesantã dacã avem în vedere cã rezultatele unor cercetãri (D. în care participau copii cu vârste cuprinse între 7 ºi 12 ani de ambele sexe. Cele douã teste ar trebui adaptate. Persoanele testate au sarcina de a decodifica mesajele nonverbale specifice diferitelor canale (expresia emoþiilor. Judith A. posturã ºi voce etc.V. a descoperit cã în mai mult de 95 la sutã dintre acestea s-a ajuns la concluzia cã femeile reuºesc mai bine decât bãrbaþii sã codifice ºi sã decodifice mesajele nonverbale (vezi R. antrenaþi într-un joc.d. Fetele au obþinut performanþe mai ridicate decât bãieþii atât în exprimarea . 1988. femeile sau bãrbaþii?“. primeau un feedback pozitiv sau negativ de la un coleg. cine are performanþe superioare în codificare are performanþe mai bune ºi în decodificare. neobiºnuite (vezi M. în codificarea elementelor nonverbale nu se datoreazã unor influenþe culturale sau socializatoare diferite. procedând la metaanaliza studiilor pe aceastã temã.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 183 corespund. Casey (1993). 1994/1997. ca rãspuns la aceleaºi necesitãþi adaptative. Rodman. studiile transculturale au relevat existenþa a ºase emoþii. F. C. Buck (1976). Knapp.A. LaFrance ºi C. O serie de cercetãri (J. Rosenthal. tristeþe. Testul PONS a fost creat de cãtre Robert Rosenthal et al. gesturi etc. cercetãtorii. Mayo. Alte cercetãri experimentale au încercat sã punã în evidenþã universalitatea expresiilor faciale (P. Adler ºi G. putem presupune cã performanþele superioare ale femeilor în exprimarea unor emoþii ºi. M. Gottman (1979) a descoperit cã femeile din cuplurile maritale fericite sunt mai sensibile la mesajele soþilor lor decât femeile a cãror cãsnicie le oferã mai puþinã satisfacþie. Ekman ºi W. 153).a. proxemicã. Referitor la diferenþele dintre sexe în exprimarea emoþiilor. dezgust. în special adepþii etologiei. Pe de altã parte. considerate fundamentale: bucurie. Hall (1979). mânie. Friesen. anxietate. Carolyn Saarni (1999. cât ºi în ceea ce priveºte receptarea mai exactã a acestora (performanþã în codificare ºi în decodificare). teamã.) sau mesajelor nonverbale rezultate din utilizarea combinatã a mai multor canale de comunicare (de exemplu. Hall. unor capacitãþi individuale diferite. (1979) ºi constã dintr-un numãr de secvenþe de film reprezentând comportamente care exprimã dominarea. J. Dacã luãm în considerare teza universalitãþii unor expresii emoþionale. De fapt. 1979. R. 57). CART a fost elaborat de R. Aceste performanþe sunt explicate prin modul de socializare a femeilor. 1984. Expresiile faciale corespunzãtoare lor au putut fi uºor codificate ºi respectiv decodificate de cãtre un numãr mare de subiecþi aparþinând unor culturi diferite. Fuchs ºi M. teamã. 98) redã un experiment condus de R.M. 1969.

Aceasta aratã cã deºi subiecþii. aceste elemente schematice pot fi interiorizate de subiecþii care învaþã sã se comporte în acord cu ele. În plus. de la femei se aºteaptã sã fie mai pasive. 179). s-ar putea ca bãrbaþii sã exprime. Deºi bãrbaþii sunt capabili în aceeaºi mãsurã ca ºi femeile sã detecteze modificãri ale reacþiilor interioare. Saarni. Este vorba despre „imagini din mintea noastrã“. respectiv. considerãm cã meritã analizat ce indicatori ai competenþei sociale luãm în considerare. De la bãrbaþi se aºteaptã. Apartenenþa la un anumit gen (gender) ºi legãtura cu exprimarea unor elemente nonverbale reprezintã însã un domeniu insuficient explorat. însã ele sã fie mai uºor decodificate în cazul femeilor. Custrini ºi R. între competenþa în comunicarea nonverbalã ºi competenþa socialã existã o legãturã biunivocã. interesate mai mult de ce simt alþii. Iluþ. indiferent de sex. Feldman (apud C. 1989. ce expresii faciale sunt „adecvate“ femeilor sau bãrbaþilor. mai raþionali ºi mai puþin interesaþi de sentimentele altora“ (P. indiferent de feedback. fetele au putut detalia mai bine decât bãieþii elementele nonverbale pe care ele credeau cã le-au exprimat. mai controlaþi emoþional. fetele conºtientizând mai bine legãtura dintre elementele nonverbale afiºate ºi stãrile interne. dar numai pentru fete: cele cu competenþã socialã crescutã (competenþa socialã a fost mãsuratã în funcþie de rãspunsurile pãrinþilor. „În toate culturile. se poate presupune cã aceºtia le atribuie altor cauze decât trãirilor emoþionale. s-ar putea sã nu acordãm suficientã atenþie elementelor nonverbale care nu se potrivesc schemei legate de gen. aceleaºi reacþii nonverbale de teamã. respectiv. mai ascultãtoare.184 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura emoþiilor pozitive. este competenþa socialã a indivizilor. spre exemplu. dacã la nivelul simþului comun se acceptã ideea cã femeile au o „mai bunã intuiþie“. Interesant este cã atât bãieþii. Aminteam anterior de un experiment care a probat legãtura dintre capacitatea copiilor de a interpreta elementele nonverbale caracteristice diferitelor emoþii ºi statusul social al acestora (J.S. 122) au arãtat cã existã o legãturã între nivelul competenþei sociale ºi capacitatea copiilor de a decodifica ºi. amintit anterior. codifica elementele nonverbale. Coie. Un alt factor individual care genereazã diferenþe în modul în care subiecþii codificã sau decodificã elementele nonverbale. Stereotipurile de gen pot fi o sursã a diferenþelor în exprimarea/decodificarea elementelor nonverbale. Deºi unii cercetãtori au arãtat cã aceastã legãturã se întâlneºte îndeosebi la fete ºi mai puþin la bãieþi. Cercetãrile au arãtat cã aceastã legãturã existã la copii când se analizeazã ca indicatori ai competenþei sociale: . pentru cã intrã în schema despre acestea. însã Carolyn Saarni avanseazã o ipotezã nouã: a atribuirilor diferite. „sunt mai afective“ ºi „comunicã mai uºor cu ceilalþi“. respectiv. Cu alte cuvinte. au încercat aceleaºi emoþii. De altfel. mai competitivi. 1970). mai centrate pe casã ºi pe familie. S-au evidenþiat stereotipuri care leagã apartenþa la gen de performarea unor anumite profesii sau de anumite trãsãturi de personalitate (I. exprimarea lor a fost diferitã la fete faþã de bãieþi. 1994). indiferent de feedback-ul primit. în timp ce bãieþii au continuat sã fie mai puþin expresivi. sã fie mai independenþi. Diferenþele ar putea fi puse din nou pe seama socializãrii diferite. Influenþaþi de gândirea stereotipã. mai dependente. Broverman. De asemenea. În plus. în schimb. mai emoþionale. despre cum ar trebui femeile ºi. Hubbard ºi J. cât ºi a celor negative. R. 2000. cât ºi fetele au declarat cã stãrile lor emoþionale interne s-au modificat în funcþie de feedback-ul primit. sã codifice acurat elementele nonverbale specifice emoþiilor. folosindu-se o scalã a competenþei sociale standardizatã – Achenbach Child Behavior Check-list) au fost capabile sã decodifice ºi. bãrbaþii sã se poarte.

cu o duratã de aproximativ un minut. În acest sens. Indivizii au raportat ulterior cã au utilizat mai multe canale ale comunicãrii nonverbale pentru a da un rãspuns: tonul vocii. dintre care unul cu probleme emoþionale. Afirmam la începutul acestui capitol cã existã o legãturã indisolubilã între competenþa indivizilor (socialã. nonverbalã) ºi contextul socio-cultural. Field. Pentru a rãspunde corect la întrebare. subiectului i se adresa o întrebare cu privire la indivizii care apãreau în imagine. hazardului ºi. în acest caz vorbim de control „extern“ individului (J. Dupã vizionarea fiecãrei scene. Bugental et al. Walden ºi I. unor situaþii exagerându-le ºi altora diminuându-le conotaþia emoþionalã. Cercetãtoarea olandezã Meerum Terwogt (1989). 3) Acceptarea în grup (J. antrenate în conversaþii cotidiene. Termenul „locul controlului“ (locus of control) sugereazã cã. Subiecþii din materialul filmat nu erau actori.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 185 1) Statusul social – subiecþii care dovedesc competenþã în comunicarea nonverbalã ating un status social ridicat (J. Hubbard ºi J. societatea în care . O variabilã care poate diferenþia între competenþele în comunicarea nonverbalã este locul controlului. 5) Maturitatea emoþionalã. Concret. Relaþia dintre locul controlului ºi capacitatea indivizilor de a codifica/decodifica elementele nonverbale este insuficient exploratã. copiii care au obþinut scoruri ridicate la testele sociometrice au dovedit abilitãþi superioare în evaluarea expresiilor faciale. Într-un studiu experimental se aratã cã existã aceastã legãturã la copii: cei care credeau cã au puþinã influenþã asupra rezultatelor pe care le obþin au tins sã fie mai dependenþi de indicii verbali ºi nonverbali transmiºi de ceilalþi în construcþia realitãþii (D. Trãsãturile de personalitate joacã un rol important pentru capacitatea individului de a decodifica informaþiile nonverbale. în timp ce alþii considerã cã ceea ce li se întâmplã este datorat destinului. anumiþi indivizi considerã cã evenimentele prin care trec depind de propriile reacþii ºi comportamente ºi deci sunt controlabile „intern“. ci persoane obiºnuite. aratã cã ambele grupuri au performat similar în interpretarea emoþiilor. deci.B.. Experimentul a arãtat cã 45 la sutã dintre cele 1 400 de persoane supuse experimentului au fost capabile sã decodifice în mod corespunzãtor scenele prezentate. Rotter. Interesant este cã aceastã legãturã a fost mai puternicã pentru cei care aveau dificultãþi în a sesiza expresia facialã specificã mâniei. postura. 1992). 1998) au înregistrat casete video conþinând douãzeci de scene din viaþa realã pe care subiecþii trebuiau sã le decodifice. direcþia privirii. 4) Adaptarea socialã – copiii care au înregistrat scoruri scãzute în ceea ce priveºte interpretarea exactã a expresiilor faciale au fost evaluaþi ca având o adaptare socialã scãzutã (de cãtre profesori). Cercetãtorii au constatat cã anumiþi indivizi pot decodifica mai uºor scenele prezentate. emoþionalã. subiectul trebuia sã acorde atenþie diferitelor elemente nonverbale care apãreau în timpul interacþiunii.B. însã cei lipsiþi de maturitate emoþionalã au manifestat o percepþie ridigã. Coie. sunt mai puþin controlabile. 1994). Cassidy. cei la care putem vorbi de un loc al controlului „intern“ au performanþe superioare în detectarea ºi interpretarea elementelor nonverbale. 1966). 2) Gradul în care subiecþii sunt apreciaþi în grup – preferaþi ca parteneri de joacã (T. 1992). expresiile feþei. în procesul atribuirii. în comparaþie cu alþii. Cu alte cuvinte. Archer Akert ºi Robin Akert (1991. 1988). extravertiþii performând mai bine decât introvertiþii. Interesant este cã „externaliºtii“ au putut decodifica mai greu anumite elemente nonverbale specifice unei anumite stãri emoþionale decât „internaliºtii“. studiind comparativ douã grupuri de copii. raportându-se la elementele nonverbale.

biroul ce ne este repartizat ca pe un spaþiu personal. Geert Hofstede (1991/1996) sugereazã cã trebuie sã avem în vedere nivelul de individualism/colectivism specific culturii respective. Douã comunitãþi – una primitivã din nord-vestul Botswanei ºi cealaltã din Baltimore (SUA) – oferã douã modele de socializare diferite. se aºazã în cadrul uºii. prezente ºi în lumea celor maturi. director. Prima se centreazã pe un model permisiv de creºtere a copiilor. sã comunice instrumental. 54) oferã câteva exemple sugestive. Perceperea spaþiului. Aceste aspecte – desigur. putem lua în considerare anumite dimensiuni. în general. Dacã cineva bate la uºã. îi inhibã. Oamenii învaþã sã codifice ºi sã decodifice elementele nonverbale din necesitatea de a descrie stãrile pe care le trãiesc. Noi. Anumite culturi îi încurajeazã pe indivizi sã-ºi exprime sentimentele. în acord cu înþelesurile social negociate. asupra competenþei în comunicarea nonverbalã a indivizilor. dimpotrivã. Cei care doresc sã fie primiþi. pornind de la înþelegerea a ceea ce este diferit ºi ceea ce uneºte culturile analizate. Apoi întreabã: „Îmi acorzi un minut. ca sã nu le spunem conflicte. lipsite de agresivitate. unele contexte culturale îi ajutã pe indivizi sã comunice afectiv. altele. poate genera neînþelegeri. Birkenbihl (19979/1999. Carolyn Saarni (1999. 103) afirmã cã este inutil sã ne întrebãm dacã existã vreo legãturã între competenþa noastrã emoþionalã ºi cultura din care facem parte atât timp cât competenþa emoþionalã este parte a culturii cãreia îi aparþinem. altele. cu atât se prelungeºte aºteptarea pânã când se dã semnalul „Intrã!“. ci. sesizând momentul favorabil (ºeful nu vorbeºte la telefon. Billy?“. Copiii sunt stimulaþi sã dezvolte acte agresive faþã de partenerii de aceeaºi vârstã ºi chiar mamele sunt cele care întreþin aceste animozitãþi. mai degrabã. cu o mânã sprijinitã pe toc sau pe clanþã. director general etc. îl lãsãm sã aºtepte mai mult sau mai puþin. 211) – managerii þin uºa biroului lor deschisã sau întredeschisã. Ne supãrãm dacã cineva pãtrunde în acest spaþiu fãrã încuviinþare (cu excepþia ºefilor). pregãtinduse astfel sã preia activitãþile adulþilor. ca vânarea sau lovirea animalelor de casã. legi. reproducând armonia care domneºte în relaþiile dintre adulþi. Þinem uºa biroului închisã. În SUA – ne asigurã Vera F. diferitã în cele douã culturi. Nu putem testa influenþa „culturii“. Copiii sunt încurajaþi sã dezvolte acte de agresivitate minore. orientarea spre munca de tip confucianist (înþelegând prin aceasta valorizarea relaþiilor de lungã duratã în muncã). Comunitatea din Baltimore este formatã din muncitori proveniþi din emigranþi polonezi. nivelul masculinitãþii (ca mãsurã în care valorizarea aspectelor instrumentale prevaleazã celor de îngrijire). dimpotrivã. considerãm încãperea în care lucrãm. ca europeni. Cu cât statusul social al persoanei este mai înalt (ºef de birou. italieni. Carolyn Saarni (1999. gradul de evitare (în ce mãsurã relaþiile sociale sunt reglate de norme. nu este concentrat în rezolvarea problemelor etc.). nu toatã camera.). nivelul ierarhiei (în ce mãsurã relaþiile se structureazã conform unei ierarhii). Sã nu-i considerãm pe unii „încuiaþi“ ºi pe . De ce se întâmplã lucrurile astfel? Pentru cã în cultura europeanã managerii considerã întreaga încãpere în care lucreazã ca fiind spaþiul lor personal. în timp ce managerii americani percep ca spaþiu personal doar masa lor de lucru. nu singurele care diferenþiazã culturile – surprind necesitatea de a realiza studii transculturale privind competenþa în comunicarea nonverbalã. irlandezi etc.186 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura trãim oferã prescripþii normative asupra modului în care trebuie sã ne manifestãm sentimentele ºi indicã înþelesul pe care trebuie sã-l sã acordãm elementelor nonverbale pe care le detectãm în comportamentul celorlalþi. devenind din ce în ce mai previzibile). bazat pe afectivitate ºi pe stimularea explorãrii mediului de cãtre copil. Relaþiile cu partenerii de aceeaºi vârstã sunt armonioase. Sã ne gândim la modul în care comunicãm prin utilizarea spaþiului personal.

Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã

187

ceilalþi „neglijenþi“, sã învãþãm sã codificãm ºi sã decodificãm semnalele în funcþie de cultura în care acþionãm. Cum fueris Romae, Romano vivito more! (Când trãieºti la Roma, trãieºte dupã obiceiul roman!). Ceea ce înseamnã, în ultimã instanþã, competenþã de comunicare nonverbalã. Socializarea diferitã a indivizilor este un factor care genereazã diferenþe în modul în care aceºtia recepteazã ºi transmit elemente nonverbale. Cu cât învãþãm mai multe despre indivizi, despre comportamentele lor, cu atât putem deveni mai atenþi la mesajele nonverbale pe care ei le transmit. Scopurile pe care un copil ºi le stabileºte sunt de naturã sã creeze experienþe emoþionale distincte. A plãcea sau a vrea ceva ori a nu plãcea ºi a displãcea ceva permit tânãrului sã dezvolte anumite expectaþii emoþionale (N. Stein ºi T. Tabasso, 1989). Iar toþi agenþii socializatori (pãrinþi, grup de prieteni, ºcoalã, mass media) contribuie la felul în care individul îºi stabileºte þeluri, la definirea a ceea ce place ºi ceea ce respinge.

Tehnicile nonverbale de manipulare Într-o cercetare experimentalã, Jacobs Hornik ºi Shmuel Ellis (1988) arãtau cã tehnicile nonverbale pot creºte complianþa receptorilor când aceºtia sunt solicitaþi sã rãspundã la interviuri în incinta unui mall. În plus, dificultatea perceputã a sarcinii este redusã când se apeleazã la mijloace nonverbale. Experimentul demonstreazã valoarea tehnicilor nonverbale ca tehnici de manipulare. În continuare vom prezenta aceastã cercetare. Vrem sã subliniem cã, deºi presupoziþia de la care pleacã cercetarea este relativ simplã – utilizarea de cãtre operatori a unor mijloace nonverbale de tipul atingerii sau direcþionãrii privirii cãtre interlocutor are rolul de a diferenþia între numãrul celor care acceptã sã rãspundã la un interviu într-un mall ºi calitatea rãspunsurilor acestora –, punerea ei în practicã necesitã un demers procedural complicat. În primul rând, cei doi cercetãtori au plecat de la identificarea unei probleme: aceea cã tehnica intervievãrii indivizilor în locuri de tipul mall-urilor s-a rãspândit foarte mult în SUA. Aproximativ 90 la sutã dintre cercetãrile de marketing sunt realizate prin aceastã tehnicã, iar procentul este în creºtere ºi în alte þãri. „Interviurile interpelate“ sunt preferate datoritã flexibilitãþii ridicate ºi costurilor reduse, dar înregistreazã o ratã a rãspunsurilor destul de scãzutã – 44 la sutã dintre cei interpelaþi refuzã sã rãspundã. Firesc, se pune problema folosirii unor tehnici care sã ridice rata rãspunsurilor. Pentru a oferi o soluþie acestei probleme, Jacobs Hornik ºi Shmuel Elllis procedeazã la un experiment de teren provocat. Subiecþii participanþi (288 de persoane) au fost aleºi pe perechi (50% femei ºi 50% bãrbaþi), folosindu-se o metodã de eºantionare deja cunoscutã: a fost stabilitã o regulã de eºantionare (legatã de direcþia din care veneau cumpãrãtorii, faþã de un punct fix considerat central) ºi un pas de eºantionare (dat fiind faptul cã se cunoºtea numãrul mediu de cumpãrãtori pentru fiecare locaþie). Concret, intervievatorii urmau sã se posteze la fiecare intrare în mall, iar locaþia lor sã se schimbe la fiecare patru ore. Interviurile trebuiau sã fie fãcute timp de trei zile, la diferite momente din zi. Putem spune cã este un tip de experiment cu subiecþi complici, în care se încearcã un control riguros al variabilelor ºi mai ales reducerea bias-ului legat de intervievator. Experimentul în cauzã testeazã ce se întâmplã cu rãspunsurile subiecþilor în douã condiþii experimentale: 1) situaþia în care subiecþii interpelaþi sunt atinºi pe braþ sau pe umãr ºi, respectiv,

188

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

priviþi în ochi; 2) situaþia în care nu sunt manipulate aceste tehnici nonverbale. Variabila dependentã, respectiv nivelul complianþei subiecþilor intervievaþi, s-a mãsurat prin mai mulþi indicatori: rata rãspunsurilor, datã de numãrul total de subiecþi care au acceptat sã participe la interviu; calitatea rãspunsurilor, mãsuratã prin numãrul de întrebãri închise omise în completarea chestionarului (rata omisiunilor) ºi, respectiv, prin numãrul de întrebãri deschise la care s-a rãspuns (rata completitudinii rãspunsurilor). Cu cât rata omisiunilor este mai mare, cu atât calitatea rãspunsurilor este mai scãzutã ºi, invers, cu cât rata completitudinii este mai mare, cu atât calitatea rãspunsurilor creºte; posibilele erori de rãspuns, mãsurate prin compararea, pentru fiecare din itemii din chestionar, a distribuþiei rãspunsurilor; eroarea de respondent, mãsuratã prin compararea distribuþiei demografice a subiecþilor din grupul experimental ºi, respectiv, din grupul de control; pentru a afla modul în care subiecþii intervievaþi au perceput dificultatea sarcinii, s-au folosit atât evaluãrile intervievatorilor, cât ºi opiniile intervievaþilor („impresia generalã este cã aceastã cercetare este lipsitã de importanþã“ sau „mi-ar face plãcere sã particip ºi în viitor la asemenea interviuri“) (J. Hornik ºi S. Ellis, 1988, 544). Intervievatorii (subiecþii complici) erau studenþi care urmau un curs de marketing ºi pentru care participarea la acest experiment fãcea parte din activitatea de seminar. Autorii au realizat o pretestare, pentru a se asigura de validitatea internã a experimentului: mãsoarã variabilele independente ceea ce se presupune cã mãsoarã? Astfel, intervievatorii au fost angrenaþi într-un joc de rol, iar comportamentul lor a fost înregistrat cu ajutorul unor camere video. Comportamentele cerute intervievatorilor au fost: atingerea interlocutorului pe mânã sau pe umãr ºi menþinerea constantã a direcþiei privirii cãtre interlocutor (în situaþia experimentalã), respectiv comportamentul nonverbal normal (fãrã atingeri sau direcþionãri ale privirii) pentru grupul de control. Comportamentele complicilor au fost analizate ºi, în final, au fost aleºi patru studenþi ºi patru studente pentru a participa la experiment. Intervievatorii aveau sarcina de a interpela un numãr egal de subiecþi. Pentru ca variabilele legate de operatorul de interviu sã fie controlate, aceºtia erau rugaþi sã poarte haine obiºnuite de zi, nu cunoºteau ipotezele cercetãrii ºi erau atent supravegheaþi în timpul derulãrii experimentului. Procedura de desfãºurare a experimentului era urmãtoarea: intervievatorul se îndrepta spre un cumpãrãtor (de fiecare datã o persoanã singurã), îl saluta, îi oferea un mic cadou (o agendã în valoare de 0,50 $ cu sigla facultãþii care realiza experimentul). Toþi subiecþii au acceptat pânã în acest moment întrevederea. Ulterior, studenþii se prezentau ºi îi rugau sã participe la un interviu pentru un proiect pe care îl realizeazã în cadrul universitãþii. De asemenea, aceºtia precizau cã interviul dureazã aproximativ zece minute ºi cã este confidenþial. Intervievatorii erau zâmbitori ºi prietenoºi pe tot parcursul interviului, transmiteau mesaje verbale asemãnãtoare, însã pentru grupul experimental s-au manipulat atingerile ºi privirea, în timp ce pentru situaþia de control aceste elemente au fost pãstrate la un nivel normal. Ulterior, persoanele intervievate erau rugate sã rãspundã la câteva întrebãri ºi, de asemenea, sã completeze un chestionar autoadministrat, care se introducea într-un plic. Dacã subiectul refuza sã rãspundã, intervievatorul nota sexul ºi reacþiile nonverbale ale acestuia. Ambele chestionare, atât cel administrat de intervievator, cât ºi cel autoadministrat, conþineau predominant întrebãri închise ºi doar câteva întrebãri deschise. Rezultatele experimentului au arãtat cã într-adevãr atingerile ºi direcþionarea privirii sunt elemente care discrimineazã între calitatea ºi cantitatea rãspunsurilor grupului experimental, respectiv ale grupului de control. În plus, atingerile ºi direcþionarea privirii spre interlocutor au avut efectul scontat mai ales la subiecþii de sex feminin. Complianþa subiecþilor creºte prin

Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã

189

manipularea elementelor nonverbale doar dacã interacþiunea din primele momente cu intervievatorul este perceputã ca fiind plãcutã, astfel încât sã justifice acordul cu interviul. Aºa cum se aºteptau, cercetãtorii au întregistrat diferenþe între rãspunsurile intervievaþilor în funcþie de sexul intervievatorului, mai ales atunci când subiecþii intervievaþi erau femei. Tehnicile nonverbale folosite nu s-au dovedit a avea efect asupra posibilelor erori de rãspuns sau de respondent, ci numai asupra perceperii nivelului de solicitare a sarcinii. Astfel, subiecþii din situaþia experimentalã au evaluat mai pozitiv interviul ºi mai puþin solicitantã sarcina. Acest studiu are o implicaþie metodologicã directã. S-a afirmat deja cã statusul intervievatorului, sexul ºi vârsta acestuia pot influenþa numãrul de nonrãspunsuri ºi, deci, mãrimea ºi structura unui eºantion, dacã avem în vedere o eºantionare pe cote. Experimentul prezentat aratã cã elementele nonverbale folosite de operatori pot, de asemenea, influenþa structura eºantionului obþinut ºi numãrul de rãspunsuri. Þinerea sub control a elementelor nonverbale se poate dovedi mai dificilã decât controlul statusului, vârstei sau sexului operatorului.

Mãsurarea competenþei de comunicare nonverbalã: testul PONS Când vorbim de competenþa nonverbalã, ne referim atât la capacitatea de codificare a unor mesaje nonverbale de cãtre emiþãtor, cât ºi la cea de decodificare a mesajelor de cãtre receptor. Cât priveºte aceastã din urmã competenþã, devine interesant sã analizãm acurateþea indivizilor umani în ceea ce priveºte detectarea ºi interpretarea unor semnale nonvebale prin mai multe canale de comunicare. Intuiþia ne spune cã existã o largã diversitate interindividualã în legãturã cu acurateþea interpretãrii mesajelor nonverbale, diversitate legatã de caracteristici personale, de abilitãþi diferite în folosirea acestor canale de comunicare, de aspecte grupale sau ocupaþionale ºi, nu în ultimul rând, de determinanþi culturali. Dincolo de explicarea diferenþelor la nivel individual în decodificarea elementelor nonverbale, probabil mai interesantã este analiza impactului acestor diferenþe asupra anumitor aspecte din viaþa indivizilor. Cei competenþi în codificarea sau decodificarea elementelor nonverbale sunt mai inteligenþi, mai de succes sau mai buni lideri decât cei care nu deþin aceste competenþe? ªi, mai concret, faptul cã un individ dovedeºte acurateþe sporitã în detectarea ºi interpretarea unor elemente nonverbale are vreo influenþã asupra comportamentului sãu sau asupra reuºitei personale? Se poate el diferenþia de altul, care manifestã o acurateþe scãzutã sau medie în decodificarea elementelor nonverbale? ªi, dacã da, în ce fel? Pentru a rãspunde acestor întrebãri am avea nevoie de instrumente validate de mãsurare a capacitãþii de codificare, respectiv decodificare a elementelor nonverbale. Un instrument de mãsurare a capacitãþii de codificare a mesajelor nonverbale nu este cunoscut, date fiind dificultãþile metodologice asociate unui asemenea demers. În literatura de specialitate este însã cunoscut testul PONS (Profile of Nonverbal Sensitivity), ca prim instrument de mãsurare a diferenþelor individuale în receptarea unor elemente nonverbale prin mai multe canale de comunicare: vizual, auditiv ºi, simultan, vizual ºi auditiv. Concret, capacitatea indivizilor de a decodifica elemente nonverbale, numitã sugestiv „sensibilitate nonverbalã“ (nonverbal sensitivity), este evidenþiatã prin aplicarea acestui instrument sub forma unui „profil“ al fiecãrei persoane, prin mai multe canale de comunicare, profil care include scoruri ale decodificãrii semnalelor nonverbale specifice: expresiile faciale, miºcãrile corpului, tonurile vocii ºi, de asemenea, combinaþiile dintre aceste elemente.

190

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

Testul PONS este rezultatul unui program de cercetare în domeniul comunicãrii nonverbale care a început în Statele Unite ale Americii în 1971, sub conducerea lui Robert Rosenthal, Judith A. Hall, Robin M. DiMateo, Peter L. Rogers ºi Dane Archer, program concretizat prin apariþia, în 1979, a lucrãrii Sensitivity to Nonverbal Communication. The PONS Test. Deºi cercetãrile au continuat ºi dupã 1980, autorii americani verificând reliabilitatea testului pe eºantioane diverse sub raportul grupelor de vârstã, ocupaþional-profesionale, culturale ºi aºa mai departe, considerãm cã testul PONS a fost utilizat insuficient în cercetãrile din domeniul comunicãrii nonverbale. Resuscitarea interesului pentru acesta a avut loc o datã cu avansarea paradigmei „feliilor subþiri“ (thin slices) (vezi N. Ambady et al. 1992, 1993, 2000). De aceea, prezentarea testului PONS în aceastã lucrare are scopul de a spori interesul metodologic ºi valorificarea lui în cercetãri viitoare. Ce este testul PONS? Testul se prezintã sub forma unui material filmat (alb-negru, 16 mm) ºi respectiv auditiv de 45 de minute, care cuprinde 220 de secvenþe de câte douã secunde extrase din comportamentul nonverbal al unui emiþãtor. Emiþãtorul este de fiecare datã aceeaºi persoanã (o femeie), care exprimã 20 de situaþii emoþionale diferite (de la emoþii subtile, de exemplu, „dragostea maternã“, la situaþii emoþionale dramatice – „ameninþarea unei persoane“. Testul PONS prezintã unsprezece canale de comunicare (aici, termenul de „canal de comunicare“ – în acepþiunea lui Robert Rosenthal ºi a colaboratorilor lui – se referã la diferitele aspecte ale comunicãrii nonverbale: expresii faciale, miºcãri ale ochilor, miºcãri ale corpului, posturi, gesturi ale mâinii etc.), dintre care trei sunt canale „pur vizuale“: 1) faþa; 2) corpul – de la gât la genunchi; 3) persoana în întregul sãu (faþã ºi corp pânã la genunchi); de asemenea, douã canale „pur auditive“: 4) vocea – prin eºantionare aleatorie – un ansamblu sonor obþinut prin eºantionarea asupra mesajului verbal înregistrat al emiþãtorului; 5) vocea – prin filtrarea conþinutului – procedeu electronic de îndepãrtare a frecvenþelor înalte care pãstreazã specificitatea mesajului, fãrã însã a permite interpretarea conþinutului; de asemenea, alte ºase canale care reprezintã o combinaþie a canalelor descrise mai sus: 6) faþa ºi vocea – prin eºantionare aleatorie; 7) faþa ºi vocea – prin filtrarea conþinutului; 8) corpul ºi vocea – prin eºantionare aleatorie; 9) corpul ºi vocea – prin filtrarea conþinutului; 10) persoana în întregul sãu ºi vocea – prin eºantionare aleatorie; 11) persoana în întregul sãu ºi vocea – prin filtrarea conþinutului. Fiecare dintre cele 20 de situaþii emoþionale apare de unsprezece ori, câte o datã pentru fiecare din canalele de comunicare descrise mai sus, creând astfel un total de 220 de scene care sunt distribuite aleatoriu în cadrul testului PONS. În ceea ce priveºte caracteristicile persoanei care codificã mesajele nonverbale, acestea constituie una din principalele limite ale testului (când vrem sã extindem aria culturalã de aplicare), dar ºi o bazã pentru a compara scorurile obþinute de subiecþii cãrora li se aplicã testul. Femeia emiþãtor, care apare în toate scenele testului, prezenta urmãtoarele caracteristici, la momentul elaborãrii testului: avea 25 de ani, era cãsãtoritã, fãrã copii, absolventã a unei instituþii de învâþãmânt superior, de rasã albã, din clasa de mijloc ºi rezidentã în nord-estul Statelor Unite ale Americii. Cum se aplicã testul PONS? O persoanã cãreia i se aplicã testul PONS priveºte sau ascultã fiecare dintre cele 220 de secvenþe specifice unei situaþii emoþionale redatã de persoana care codificã ºi încearcã sã decodifice respectiva situaþie emoþionalã. Subiectul utilizeazã o foaie

tranzacþiile ºi expectaþiile interpersonale. Concret. dar este mediat probabil prin intermediul comunicãrii nonverbale. Robert Rosenthal este autorul unor cercetãri privind influenþa expectaþiilor profesorilor asupra performanþelor elevilor ºi de analizã a „efectului Pygmalion“ (R. Rosenthal. valoarea predictivã a testului se înscrie în acelaºi registru. Tabelul 6. Cu alte cuvinte. 7) subliniazã faptul cã modul în care aceste expectaþii opereazã nu este cunoscut. Jacobson. Robert Rosenthal et al. Mai mult. testul PONS este doar o parte a acestui model. Desigur. preocupãrile pentru mãsurarea capacitãþii de decodificare a elementelor nonverbale sunt legate de studierea profeþiei autorealizatoare (R. Acest model presupune cã indivizii se miºcã în spaþiul lor social sub imboldul a doi vectori – unul care aratã profilul persoanei în ceea ce priveºte claritatea trimiterii unor mesaje prin diverse canale de comunicare ºi celãlalt care descrie capacitatea (sensibilitatea) individului în ceea ce priveºte decodificarea acestor mesaje. ca ºi alþi indivizi. 1992).1. s-ar traduce prin aceea cã anumite expectaþii ale unui subiect faþã de cel cu care se aflã în relaþie îl pot influenþa neintenþionat pe acesta din urmã în a-ºi schimba comportamentul în direcþia dictatã de expectaþiile iniþiale.K. R. .1. Matricea testului PONS Scor pentru fiecare canal de comunicare C1 C2 C3 … Ck Subiecþi S1 S2 S3 … St Pentru fiecare pereche de indivizi aflaþi în interacþiune. calculând scorurile decodificãrii mesajelor de tip nonverbal pentru indivizii aflaþi în interacþiune ºi. profilurile acestora. testul PONS poate reprezenta o modalitate aplicativ-metodologicã de a da un rãspuns unora dintre semnele de întrebare legate de fenomenul profeþiei autorealizatoare. sufiecientã pentru subiecþi pentru a face o alegere. acest model apare ca în Tabelul 6. Testul PONS are la bazã un model de comunicare menit sã prezicã rezultatele interacþiunii dintre doi sau mai mulþi indivizi. Totuºi. similar. Rosenthal ºi L. dintre care numai una este corectã în raport cu itemul vizionat sau ascultat. Fiecare item este însoþit de o pauzã. Aºadar. 1976. 1948/1968). Avantaje ºi limite ale testului PONS. 1971. „Profesorul poate fi mai puþin eficient în eforturile sale dacã cel mai bun canal de comunicare în ceea ce priveºte codificarea mesajelor transmise nu corespunde celui mai bun canal de comunicare al elevului care decodificã mesajul“. aplicatã comunicãrii interpersonale. scorurile pe canalele pe care un subiect trimite mesajele pot fi corelate cu scorurile pe canalele pe care receptorul decodificã mesajele. spre exemplu: (A) cicãleºte un copil sau (B) îºi exprimã gelozia. Aceasta pentru cã profesorii. care. acest model susþine cã subiecþii cu profiluri similare sau complementare comunicã mai eficient. respectiv. Matriceal. elevii au un profil al codificãrii/decodificãrii mesajelor mai mult sau mai puþin similar cu cel al profesorilor. În plan teoretic. O corelaþie ridicatã ar însemna un nivel al comunicãrii optim între cei doi. (1979. Merton. subiectul cãruia i se aplicã testul PONS trebuie sã aleagã între douã variante de rãspuns. de asemenea prin mai multe canale de comunicare luate în considerare. au diverse abilitãþi de codificare ºi.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 191 de rãspuns cuprinzând itemi cu alegere multiplã. decodificare. respectiv.

instrumentul propus de Robert Rosenthal ºi colaboratorii sãi este un progres. De asemenea.V. Autorii afirmã cã un instrument similar pentru analiza capacitãþii de codificare a unor mesaje nonverbale este mult mai dificil de realizat. În viaþa realã decodificãm informaþia simultan pe mai multe canale. femei. Ekman. Totuºi. Mai mult. mânie. 2) Lipsa informaþiei verbale – lucru pe care îl întâlnim foarte rar în situaþiile din viaþa realã când trebuie sã evaluãm o persoanã. 1971. studiile anterioare care au fãcut referire la capacitãþile de decodificare ale receptorilor (vezi P. 6) Un singur emiþãtor care transmite mesajele nonverbale. de exemplu. faþa ºi vocea – prin filtrarea conþinutului). 1999) s-au concentrat pe emoþiile considerate fundamentale (bucurie. Desigur. care permit comparaþia între grupuri diferite de indivizi. ci dirijate. M. 9) Desigur cã se pune întrebarea dacã subiecþii ar fi putut identifica singuri situaþiile emoþionale respective. fãrã ca subiecþii sã cunoascã motivul care a provocat emoþia respectivã ºi fãrã a avea vreo interacþiune preliminarã cu persoana care transmite mesajele. Foarte puþine studii în domeniul comunicãrii nonverbale au luat în considerare mai multe canale de comunicare. dezgust) ºi au neglijat emoþiile mai puþin intense ale vieþii cotidiene. are anumite dezavantaje. 8) Faptul cã scenele prezentate sunt acontextuale. Izard. inerente. 4) Nu este analizatã capacitatea de codificare a emiþãtorului. profilurile lor în ceea ce priveºte sensibilitatea nonverbalã pot fi diferite: unul dintre ei poate fi mai acurat în decodificarea feþei. în aºa fel încât acestea sã fie cât mai conforme cu realitatea. Argyle. sunt situaþii când numai anumite canale (spre exemplu. Desigur. poate. al receptorului conteazã când analizãm competenþa nonverbalã a subiecþilor. Lista canalelor de comunicare nu este exhaustivã. W. respectiv. iar multe dintre studiile clasice au fãcut apel la fotografii (P. În literatura de specialitate gãsim rãspunsuri contrare la întrebarea dacã sexul emiþãtorului ºi. iar celãlalt în decodificarea miºcãrilor corpului. Friesen. 18–20): 1) Izolarea canalelor de comunicare. Ekman. 1975). 5) Reacþiile emoþionale exprimate nu sunt spontane. din punctul de vedere al capacitãþii sale de decodificare. testul prezintã unsprezece canale nonverbale prin care subiectul poate fi testat comparativ. vocea la telefon) ne sunt accesibile sau când acordãm noi înºine o prioritate unui canal de comunicare în evaluarea celorlalte persoane. deºi permite controlul unor variabile a cãror influenþã ar fi fost dificil de urmãrit în situaþii reale. Friesen. 1969. Utilizarea testului PONS cu o persoanã emiþãtor de sex masculin a arãtat cã rezultatele nu diferã între subiecþii bãrbaþi ºi. Chiar dacã douã persoane obþin scoruri asemãnãtoare la testul PONS. 1976. înlocuirea cu o persoanã „obiºnuitã“ are menirea de a evita caracterul idiomatic al mesajelor transmise. Faþã de acestea. 1969.V. teamã. urã.E. Testul PONS încearcã sã se apropie de situaþii din viaþa realã prin introducerea canalelor combinate (spre exemplu. oricãrui instrument de cercetare care trebuie sã aducã situaþiile de laborator cât mai aproape de viaþa realã. Se trag concluzii asupra sensibilitãþii nonverbale a subiecþilor pe baza reacþiilor lor faþã de o singurã persoanã care transmite mesaje. Aici dificultãþile aplicãrii testului în cazul utilizãrii mai multor canale de decodificare sunt evidente. creeazã o situaþie artificialã. C. . în analiza emoþiilor exprimate de emiþãtor s-au avut în vedere anumite criterii. respectiv. 7) Sexul persoanei care codificã. Deºi testul PONS rãspunde unora dintre limitãrile instrumentelor utilizate anterior ºi este superior din punctul de vedere al realizãrii tehnice multor materiale filmate cu acelaºi scop. 3) Nu toate canalele de comunicare sunt luate în considerare. ci doar capacitatea de decodificare a receptorului. Unele dintre aceste dezavantaje sunt asumate de autorii înºiºi (Robert Rosenthal et al. ca în viaþa realã. tristeþe. W..192 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Unul din avantajele testului PONS este prezenþa celor unsprezece canale de comunicare prezentate mai sus. variabilã presupusã constantã de-a lungul celor 220 de itemi.

se considerã cã femeile sunt mai interesate în a cunoaºte ºi a interpreta reacþiile emoþionale ale celorlalþi. (1976). Sigur. O primã explicaþie sugereazã legãtura dintre competenþa nonverbalã ºi poziþia femeii în societate de-a lungul timpului (S. fãrã a avansa un rãspuns definitiv. Aceasta ºi pentru cã rezultatele aplicãrii testului PONS pe grupe diferite de vârstã sugereazã cã la vârste mici abilitãþile de decodificare ale fetelor ºi. bãrbaþii înregistreazã performanþe ridicate în decodificarea elementelor nonverbale specifice canalului auditiv. Femeile au avut scoruri ridicate când au trebuit sã analizeze elemente nonverbale la nivelul feþei sau al corpului. Testul PONS: rezultate experimentale Diferenþe de gen. Hall (1978). Hall (1978) face o trecere în revistã a principalelor studii care trateazã decodificarea elementelor nonverbale ºi. care sunt ulterior interiorizate. femeile pot avea o sensibilitate nonverbalã sporitã nu pentru cã societatea le atribuie aceste caracteristici. ale bãrbaþilor la testul PONS. Concret. aºa cum afirmam anterior. dintre care una este consideratã corectã. Este discutabilã în acest context capacitatea ridicatã a bãrbaþilor de decodificare a elementelor nonverbale de naturã auditivã. respectiv. ci pentru cã ele petrec mai mult timp ascultând ºi analizând în poziþia de observatori. O altã explicaþie plaseazã diferenþele de gen în competenþele nonverbale în zona diferenþelor de rol (P. English. Robert Rosenthal et al. Dupã cum am mai spus. în schimb. ale bãieþilor sunt relativ similare. 1972). mai afective ºi mai centrate pe detalii. femeile par a fi mai exacte în decodificarea elementelor vizuale decât în decodificarea celor auditive. Se pare cã avem de-a face cu interiorizarea unui model în care femeile sunt cotate de la bun început ca având performanþe ridicate. analizând diferenþele de gen în relaþie cu scorurile subiecþilor la testul PONS. Pe ansamblu. În acest sens.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 193 dacã nu ar fi trebuit sã aleagã între douã variante de rãspuns date. Cu alte cuvinte. metaanaliza realizatã de cercetãtoarea americanã pare sã dea câºtig de cauzã viziunii tradiþionale.W. 1974): femeile au dezvoltat capacitãþi superioare de decodificare a elementelor nonverbale fiind nevoite sã facã faþã unui mediu ostil ºi oprimant. diferenþele de gen. susþin rezultatele obþinute de Judith A. Robert Rosenthal et al. În mod tradiþional. Studiile din literatura de specialitate par sã confirme cel puþin parþial acest punct de vedere. A decodifica mesajele celor mai puternici pare a fi fost o cerinþã adaptativã. acesta a apreciat diferenþele de gen mai pregnante decât au fost în realitate. respectiv. în timp ce bãrbaþii sunt cei care „au iniþiativã“. cât ºi auditive. rezultatele fiind însã neconcludente. respectiv. în multe situaþii sociale femeile joacã rolul de observatori. Interesant este cã atunci când un grup de evaluatori a fost rugat sã se pronunþe asupra performanþelor femeilor ºi. sunt mai empatice. Judith A. prezintã câteva ipoteze interesante. Problema recunoaºtere versus reproducere este prezentã în multiple studii experimentale de acest gen ºi a fost combãtutã prin dezvoltarea de studii comparative. iar bãrbaþii au avut scoruri ridicate în evaluarea elementelor de naturã auditivã. . ne putem întreba dacã femeile sunt biologic programate astfel încât sã aibã o sensibilitate nonverbalã superioarã sau dacã aceasta se dobândeºte prin învãþare socialã. în 57 la sutã în ceea ce priveºte decodificarea elementelor auditive ºi în sutã la sutã în studiile care au utilizat atât elemente vizuale. Weitz. femeile obþinând scoruri relativ mai mari decât bãrbaþii pe dimensiunile considerate: ele s-au dovedit mai exacte în 82 la sutã din studiile care vizeazã decodificarea elementelor vizuale.

În sprijinul acestei ipoteze. stopatã ulterior la grupurile de vârste mai ridicate. sugereazã cã existã modalitãþi subtile. la vârste mici. Se poate avansa ideea cã într-o anumitã etapã a socializãrii individului (la vârstã fragedã) este important ca el sã înveþe sã decodifice elementele specifice canalelor de comunicare care scapã uºor controlului voluntar. împreunã cu faptul cã itemii de naturã pur auditivã sunt mult mai greu de evaluat în cadrul testului PONS. dezvoltã ipoteza proximitãþii ca modalitate de interpretare a diferenþelor culturale: culturile similare vor avea pattern-uri comune de receptare a mesajelor nonverbale. este firesc sã fie centrat ºi sã acorde atenþie canalului auditiv în interpretarea realitãþii înconjurãtoare. care semnalau faptul cã elementele verbale au un impact evaluativ mai puternic decât cele vizuale asupra copiilor de vârstã micã.. culturile asemãnãtoare în cea mai mare mãsurã celei americane au fost ºi cele în care decodificarea itemilor nonverbali specifici testului PONS a fost mai acuratã. care ulterior se manifestã mai puþin o datã cu înaintarea în vârstã. cu vârsta. Într-un demers adaptativ devine important pentru individul aflat la începutul vieþii sã înveþe sã „citeascã“ acest canal de comunicare. copiii par a fi mai preciºi în decodificarea elementelor de naturã auditivã ºi au scoruri modeste ºi chiar joase în decodificarea elementelor de naturã vizualã. a performanþelor subiecþilor în decodificarea elementelor nonverbale. (1979) indicã o îmbunãtãþire. punând sub semnul întrebãrii ipoteza universaliilor culturale în registrele comunicãrii nonverbale. care sunt supuse unui nonverbal leakage (ca sã folosim termenul lui Paul Ekman.E. a scorurilor înregistrate. 1970). aplicabilitatea testului nu poate fi restrânsã la cultura americanã . sunt formulate câteva ipoteze interesante. respectiv. Mai mult. adolescenþi. Încercând o explicaþie a sensibilitãþii sporite a copiilor de vârstã micã atunci când este vorba de canalul auditiv. Robert Rosenthal et al. efectul vârstei este mai pronunþat în ceea ce priveºte decodificarea elementelor vizuale decât a celor auditive. 2 300 de persoane din 20 de culturi diferite au fost examinate cu testul PONS. analizele realizate pe grupuri diferite de persoane mai „complexe“ (studenþi. legatã de psihologia copilului mic: aflat într-o perioadã de intensã verbalizare. Totuºi. parþial conºtiente – sau poate inconºtiente –. sugerând cã socializarea. Or canalul auditiv este adesea mai dificil de controlat decât cel vizual. Rezultatele acestor cercetãri sunt provocatoare. de decodificare a elementelor nonverbale specifice canalului auditiv la copilul mic. O altã explicaþie cade într-o zonã total diferitã. 1991). creºterea nivelului verbalizãrii. Scorurile privind sensibilitatea nonverbalã înregistreazã o creºtere linearã la grupurile de vârstã de 8 pânã la 25 de ani. el fiind acela care „face diferenþa“. Mai mult. Mai mult. Bugental et al. care meritã analizate. iar cele „simple“ sunt mai puþin „sofisticate“ în decodificarea elementelor specifice canalului auditiv. pacienþi cu boli psihice) aratã cã grupurile „complexe“ au scoruri ridicate în decodificarea elementelor specifice canalului vizual. ªi mai interesant este faptul cã.194 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Grupele de vârstã. În disputa universalitate versus relativism cultural în interpretarea elementelor nonverbale. Aceasta. lucrarea Sensitivity to Nonverbal Communication: The PONS Test a arãtat cã sporirea atenþiei este legatã de performanþe ridicate în decodificarea elementelor nonverbale doar când este vorba de canalul vizual (elemente ale feþei ºi corpului) ºi nu influenþeazã performanþele în decodificarea elementelor specifice canalului auditiv. Aceste rezultate confirmã datele cercetãrilor anterioare (D. clinicieni. Totuºi. artiºti) sau mai „simple“ (copii. Rezultatele au arãtat o mare varietate a rãspunsurilor ºi. Cercetãrile conduse de Robert Rosenthal et al. al complexitãþii subiecþilor sunt însoþite de renunþarea la decodificarea mesajelor nonverbale folosind canalul auditiv. Diferenþele culturale.

probabil. p < 0. p < 0. Ambele au corelat slab pozitiv cu testul PONS. Cercetãri viitoare vor arãta dacã acest rezultat se menþine ºi cum anume îl putem explica. Autorii nu se pot pronunþa asupra relaþiei negative dintre nivelul ocupaþional al tatãlui ºi scorul obþinut la testul PONS când subiecþii sunt de sex masculin. ceea ce înseamnã cã decodificarea unor mesaje nonverbale transmise de emiþãtorul american nu este la fel de rapid realizatã. proximitatea lingvisticã. Mai precis. modalitatea de transmitere din generaþie în generaþie a limbajului urmeazã acelaºi drum în comunicarea nonverbalã. Rezultatele concordã cu cele ale lui C. utilizând Embedded Figures Test. Autorii au meritul de a fi testat ºi diferenþele de clasã (puþin studiate în cercetãrile experimentale empirice).E. S-a constatat. o mai mare experienþã în decodificarea diferitelor tipuri de mesaje zilnic. care a constatat cã existã o corelaþie pozitivã între clasa socialã ºi capacitatea de decodificare la copii. chiar când receptorii vorbesc aceeaºi limbã. Diferenþe au existat chiar ºi între vorbitorii nativi de limbã englezã din diferite þãri. de asemenea. parte a proximitãþii culturale.56.0002) între nivelul ocupaþiei tatãlui ºi scorurile subiecþilor de sex feminin la testul PONS ºi o corelaþie negativã (r = . Totuºi. a influenþat distribuþia scorurile la testului PONS pe cele 20 de culturi analizate: culturile a cãror limbã a fost cea mai apropiatã de englezã au înregistrat performanþe superioare. nivelul comunicãrii ºi al contactelor directe. nivelul inteligenþei (IQ) s-a dovedit a fi o componentã dintr-un registru diferit celui mãsurat prin testul PONS.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 195 atât timp cât grupuri de subiecþi aparþinând altor culturi au înregistrat scoruri similare ºi uneori mai bune decât cele ale americanilor supuºi testului PONS. o relaþie modestã între scorurile înregistrate la testul PONS ºi nivelul succeselor ºcolare la elevi. Pentru a avea o distribuþie a proximitãþilor între diferitele culturi. care apreciazã capacitatea subiecþilor de a discrimina între figuri ascunse). Mai mult.16) pentru subiecþii de sex masculin.-0. dar aparþin unor culturi diferite. respectiv. autorii au cerut unor grupuri diverse de subiecþi sã ierarhizeze cele 20 de societãþi pe o scalã de la „-10“ (foarte diferit) la „+10“ (foarte asemãnãtor) ºi au calculat mediile ierarhizãrilor realizate de evaluatori. Rezultatele au arãtat cã nivelul dezvoltãrii comunicãrii în societatea respectivã are influenþã asupra modului în care subiecþii performeazã la testul PONS. Rezultatele testului PONS s-au dovedit a corela slab cu abilitãþile general intelectuale ale subiecþilor. Pentru mãsurarea competenþei verbale.26. venind clar în sprijinul ipotezei conform cãreia subiecþii din culturi similare cu cea americanã tind sã aibã performanþe ridicate la aplicarea testului PONS. Autorii au considerat cã este interesant sã coreleze rezultatele la testul PONS cu alte variabile de naturã socialã ºi structuralã: gradul de modernizare a societãþii. S-a demonstrat o corelaþie pozitivã (r = . Diferenþele cognitive ºi psihologice. Complexitatea cognitivã ºi atenþia acordatã diferitelor canale de comunicare nu au influenþat rezultatele. . cei care au avut rezultate ridicate în ceea ce priveºte sensibilitatea în comunicarea nonverbalã au fost cei care proveneau din culturi cu sisteme comunicaþionale avansate. O întrebare fireascã este dacã abilitãþile verbale ºi nonverbale coreleazã între ele. având. Autorii au arãtat însã cã subiecþii care sunt mai „independenþi faþã de câmp“ sunt buni decodificatori ai expresiilor nonverbale (este vorba de dependenþa de câmpul perceptiv. sugerând cã similaritãþile în registrul nonverbal se pot traduce în similaritãþi în comunicarea nonverbalã ºi cã. Analizele au arãtat o corelaþie semnificativã între proximitãþile culturilor ºi rezultatele subiecþilor din interiorul culturilor respective la testul PONS. autorii au folosit scorurile obþinute de subiecþi la partea de vocabular a Scalei Wechsler Adult Intelligence (WAIS) ºi. rezultatele testului de vocabular la examenele de absolvire. probabil. Izard (1971).

Ocupaþiile ºi interesele. incluzând lucrãtori ai Serviciului American de Informaþii. Veron ºi G. Aceasta aratã faptul cã sensibilitatea faþã de comunicarea nonverbalã este educabilã ºi poate fi îmbunãtãþitã. Robert Rosenthal ºi colaboratorii gãsesc câteva diferenþe semnificative. estetice. Doar lucrãtorii din serviciile secrete au înregistrat o corelaþie semnificativã între nivelul experienþei ºi acurateþea decodificãrii. Aceste din urmã rezultate ºi faptul cã acurateþea în detectarea elementelor nonverbale a corelat cu nivelul popularitãþii subiecþilor ne îndreptãþesc sã spunem cã sensibilitatea în comunicarea nonverbalã se regãseºte în viaþa realã ca o abilitate care asigurã succesul individului ºi meritã a fi studiatã. ai Biroului Federal de Investigaþii. muzicieni. P. pictori. performanþe ridicate au fost obþinute de grupuri de studenþi care urmau un seminar pe tema comunicãrii nonverbale (acurateþe între 77. În încercarea sa de a depista minciuna. au arãtat o capacitate moderatã în a detecta minciuna. se pare cã performanþele cele mai bune au fost obþinute de actori. cercetãrile aratã cã persoanele care sunt orientate spre sarcinã au ºi o capacitate mai mare de a decodifica elementele nonverbale. iar indivizii populari. În plus. aºa cum ne-am fi gândit la nivelul bunului simþ.5 ºi 79 la sutã). valorile teoretice au corespuns unor scoruri scãzute la testul PONS. Referindu-se la relaþia dintre rezultatele testului PONS ºi apartenenþa la diferitele categorii ocupaþionale. cu relaþii sociale diverse. Lindzey. De asemenea. Rezultatele aratã cã dansatorii ºi actorii au obþinut performanþele cele mai ridicate în decodificarea elementelor nonverbale. În plus. Poate nu în ultimul rând ar trebui sã semnalãm cã existã o legãturã între profilul sensibilitãþii în comunicarea nonverbalã ºi aspecte ale relaþiei dintre parteneri (cãsãtoriþi sau angrenaþi . cât ºi ale celor din jur). cei mai acuraþi subiecþi par sã fie cei extravertiþi. politice ºi religioase.W. studenþi ºi muncitori. sociale. sex sau experienþã în muncã. Autorii citeazã studiile realizate de Debra Kimes la Universitatea California asupra unor studenþi cu abilitãþi creative (actori. economice. Scorurile înalte în privinþa valorilor sociale ºi religioase s-au asociat unor scoruri ridicate în ceea ce priveºte competenþa nonverbalã a subiecþilor analizaþi. De asemenea. forþe de poliþie ºi judecãtori. Rezultatele testului PONS au fost puse în legãturã ºi cu valorile indivizilor: teoretice. Cei 509 subiecþi analizaþi. În primul rând. Paul Ekman (1991) a realizat numeroase studii comparative. În plus. specializaþi în improvizaþii (acurateþe 84. iar diferenþele între grupuri nu au fost relevante. muzicienii ºi scriitorii au fost superiori celorlalte grupuri în decodificarea elementelor nonverbale folosind canalul auditiv. dansatori. au avut scoruri mai ridicate la testul PONS. similare în decodificarea elementelor nonverbale.E. Allport. Profesorii ºi managerii au avut scoruri medii. 1960) ºi au înregistrat scoruri modeste pe Scala Machiavelli. folosindu-se scale de valori (G. poate ºi pentru cã ei sunt angrenaþi într-un numãr mai mare de interacþiuni.196 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura În ceea ce priveºte stilul de leadership al subiecþilor ºi relaþia cu testul PONS. 1960).7 la sutã). dar nu a reuºit sã identifice o relaþie între acurateþea în detectarea minciunii ºi vârstã. scriitori). subiecþii care manifestã sensibilitate ridicatã pentru comunicarea nonverbalã au tins sã fie mai puþin dogmatici (pe Scala Rokeach. comparativ cu un grup de control (format din subiecþi care nu activeazã în domeniul artelor). semnificativ mai scãzute decât clinicienii. cei apreciaþi ca fiind de succes (atât dupã evaluãrile proprii. De remarcat ºi faptul cã profesorii care au avut performanþe ridicate în decodificarea elementelor nonverbale au fost ºi cei care au fost evaluaþi superior în activitãþile de predare. psihiatri. Relaþia dintre tipul de leadership ºi sensibilitatea în comunicarea nonverbalã poate fi explicatã ºi prin faptul cã cei orientaþi spre sarcinã (ºi nu spre scop) au raportat un numãr mai mare de prieteni.

1999.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 197 într-o relaþie romanticã). J. 2000. Kelly. 1999. ele devin reale prin consecinþele lor“. 1979. Baron ºi D. Ambady.S. adevãrate sau false. Desmond Morris . 203). al prototipurilor (J. Cu alte cuvinte. s-a evidenþiat însã valoarea funcþionalã a primelor impresii: acurate sau nu. 1984. Putem oare prezice anumite comportamente umane sau rezultate ale acestora bazându-ne pe expuneri limitate la persoanele-stimul? (R. Într-o primã etapã.H. Partenerii care au avut profiluri mai diferite la testul PONS au raportat o calitate superioarã a relaþiei cu partenerul. Berieri et al. 1965. 203) a introdus conceptul de thin slices. sunt inacurate. 1974. care a readus în discuþie problema acurateþei judecãþilor noastre. Kahneman. ci faptul cã ele pot deveni reale prin faptul cã indivizii se raporteazã la ele ca reale. dintr-o altã perspectivã: cea a posibilitãþii de a prezice anumite rezultate ale interacþiunilor umane. 1972). 1954. Jones ºi K. Urmând un lanþ argumentativ asemãnãtor celui sociobiologic.. Aplicatã percepþiei sociale. „pot detecta ºi se pot comporta în acord cu variaþii subtile de comportament ºi expectaþii nedeclarate ale celorlalþi faþã de ei“ (N. aºa cã am încercat „sã facem impresie“. S-a adus astfel în discuþie rolul schemelor mentale. 1996. Tversky ºi D.. Tagiuri. ele ghideazã comportamente ºi prezic reacþii ale indivizilor în anumite contexte. Nailini Ambady (2002.. Nailini Ambady ºi colaboratorii au prezentat studii sistematice arãtând cã indivizii sunt capabili sã transmitã anumite informaþii prin „variaþii subtile de comportament“. Aceste rezultate susþin teoria nevoilor complementare iniþiatã de Robert Winch (1968). 1995. O nouã modalitate de studiere a formãrii impresiilor pe baza elementelor nonverbale Clasicii psihosociologiei au analizat modul în care indivizii îºi formeazã impresii în viaþa de zi cu zi ºi cum anume sunt atribuite caracteristici psiho-morale persoanelor cu care stabilim primele contacte (S. Asch. deci este important sã înþelegem mecanismele prin care ele se formeazã. pentru a da sens realitãþii sociale care îi înconjoarã. A. H. Davies.J. care urmeazã apoi a fi supus vizionãrii/audierii de cãtre unul sau mai mulþi evaluatori independenþi. În cadrul acestei direcþii de cercetare. acestea nu sunt conforme cu realitatea. 1997) în legãturã cu modul în care indivizii interpreteazã informaþiile. F. Mai mult. bazate pe informaþii limitate. este vorba de înregistrarea comportamentelor/acþiunilor umane în dinamismul lor ºi de extragerea (aleatorie sau conform unui pas de eºantionare) unui fragment de maximum cinci minute. evidenþiind faptul cã. Hall et al. ªi nu de puþine ori ni s-a spus cã „prima impresie conteazã“. teorema lui William Issac Thomas (1919–1947) se traduce astfel: nu este important dacã primele impresii sunt acurate sau nu. 1992. Cercetãrile din zona cogniþiei sociale par sã confirme teorema lui Thomas: „dacã indivizii definesc situaþiile ca reale. Rosenthal. faptul cã se înþeleg mai bine. sunt mai deschiºi unul cãtre celãlalt ºi cãtre cercul de prieteni al partenerului. Ambady et al. N. de cele mai multe ori. 1973: R. Ulterior. folosind un procedeu de eºantionare“. 1946. Mai recent. definit ca „un scurt fragment de comportament expresiv extras dintr-un ansamblu. Byrne. Bruner ºi R. s-a dezvoltat o altã direcþie de cercetare. Cercetãrile în zona percepþiei sociale au adus în discuþie problema erorilor de atribuire ºi a „scurtãturilor“ mentale în formarea primelor impresii. aceastã nouã linie de cercetare are în vedere faptul cã oamenii. 1997. 2000). E. ca ºi animalele. studiul percepþiei sociale pare sã confirme ceea ce auzim adesea în jurul nostru: „niciodatã sã nu te încrezi în prima impresie“.

Prickett. T. dezirabilitatea socialã a respectivei caracteristici. Pentru a verifica validitatea judecãþilor bazate pe thin slices. expresivitatea acesteia ºi în ce mãsurã se face plãcutã. N. folosind „thin slices“ de câte treizeci de secunde. Preluãm ca exemplu una din cercetãrile analizate de Nailini Ambady. în cazul interviurilor de angajare (E. Cincizeci ºi nouã de studenþi au fost anunþaþi cã vor participa la interviuri care vizau selectarea lor. existã miºcãri subtile ale comportamentului care genereazã interpretãri similare ºi prezic rezultatele unor interacþiuni. observabilitatea. trãsãturi de personalitate (ca extraversia sau sociabilitatea). relaþiile sociale (spre exemplu. volumul vânzãrilor etc. valorizãrii pozitive sau. mobiluri ale interacþiunii (minciuna.198 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura (1963/1991) sugera cã în cadrul fiecãrei specii existã „eliberatori sociali“. De asemenea. Interviurile au fost conduse de intervievatori care au primit instrucþiuni precise de la experimentatori. inteligenþa. încrederea ºi dacã se poate avea încredere în persoana-stimul.J. Au fost identificate cinci aspecte care concurã la acurateþea judecãþilor bazate pe thin slices: accesibilitatea trãsãturii care se cere evaluatã. ºi anume studiul realizat de T. obþinute prin diferite canale de comunicare ºi respective tipuri de variabile. nervozitatea. au corelat semnificativ cu aprecierile intervievatorilor pe nouã dintre cele unsprezece caracteristici luate în considerare (ambiþia ºi dacã persoana poate fi consideratã „de încredere“ nu au fost evaluate acurat).. observabilitatea .J. Indivizii au arãtat o acurateþe surprinzãtoare în judecarea altora. în aºa fel încât sã corespundã cu situaþia anunþatã. The First 20 Seconds. politeþea. 2000). N. Mai mult. familiaritatea evaluatorului cu persoana-stimul. 1993. semnale care determinã un rãspuns specific din partea congenerilor. capacitatea de a învãþa. Bernieri ºi R. în ceea ce priveºte stãrile interne ale persoanelor-stimul (spre exemplu. bazate pe thin slices. Rezultatele au arãtat cã evaluãrile observatorilor „naivi“. Observabilitatea caracteristicii care se cere evaluatã ºi nivelul afectiv asociat acesteia (datoritã dezirabilitãþii sociale. 1991. cã au apreciat interacþiunea cu acesta ºi dacã l-ar recomanda sã fie angajat. Gada-Jain ºi F. sexul sau orientarea sexualã a acestora. Aceste fragmente au fost prezentate unui grup de observatori („naivi“) care trebuiau sã evalueze persoanele-stimul conform unor caracteristici pe care intervievatorii înºiºi le aveau în grila de evaluare: capacitatea de muncã. înºelãtoria. F. Mai mult. încã din facultate. Gada-Jain ºi F. Prickett. Prin urmare. ºi observã cã aceasta coreleazã semnificativ cu modul în care intervievatorii au raportat cã s-au simþit asemãnãtor cu intervievatul. indezirabilitãþii sale) par a fi cele mai importante aspecte care genereazã acurateþe din partea evaluatorilor.) – sau cu rezultatele posibile ale unor acþiuni individuale – cel mai des studiate. Bernieri. anxietatea. Ambady et al. au fost extrase primele douãzeci de secunde din fiecare interviu filmat. Babad. De exemplu. este bine cunoscutã capacitatea copiilor de vârstã micã de a intui stãrile afective ale pãrinþilor. pentru a lucra în companii de mare anvergurã. Berieri First Impression Formation in a Job Interview. depresia). N. thin slices care corespundeau momentelor când subiectul intra pe uºã ºi se aºeza pe scaun pentru a fi intervievat. ambiþia.J. cãldura. dimpotrivã. aceste thin slices au dovedit valoare predictivã ºi în relaþie cu performanþele subiecþilor evaluaþi – succese asociate muncii lor (calitatea predãrii. competenþa. dorinþa de a „crea impresie“). Nailini Ambady ºi colaboratorii au realizat o metaanalizã cuprinzând 26 de studii în care s-a urmat aceastã modalitate de cercetare. Ulterior. diferenþele individuale în analizarea persoanei-stimul (acordul între subiecþii evaluatori este mai mare pentru unele caracteristici ºi mai mic pentru altele). Rosenthal. Nailini Gada-Jain (1999) analizeazã nivelul „sincroniei interacþionale“ (similaritatea ºi coordonarea miºcãrilor corporale) între intervievator ºi intervievat. dominarea sau subordonarea). bazându-se pe thin slices.

cunoscutã autoare a unor lucrãri în domeniul cogniþiei sociale. cât ºi direcþionarea privirii. pe stradã. Solicitaþi un mic împrumut unui coleg. una dintre dificultãþile cu care se confruntã adepþii acestei paradigme este aceea a generalizãrii rezultatelor în diferite contexte. un context adecvat este foarte important pentru validitatea evaluãrilor bazate pe thin slices. Cu alte cuvinte. cum interacþioneazã uzual în spaþii de diferite mãrimi: în sala de curs. Validitatea judecãþilor bazate pe thin slices este legatã de tipul canalului de comunicare prin care se transmite informaþia. ca urmare. când sunt prezentate materiale filmate de tip thin slices. ºi prea puþin ce va face aceasta într-o situaþie anume. observabilitatea sau afectivitatea – este în strânsã interacþiune cu canalul de comunicare care permite evaluarea: unele caracteristici (spre exemplu. Ambady et al. „acurateþea la nivelul fiecãrui subiect evaluator este inferioarã acurateþei medii a grupului de evaluatori ºi astfel valoarea predictivã este pe ansamblu mai ridicatã“. Ziva Kunda. într-o anume situaþie. sau masculin? Cu cei din grupul din care faceþi parte. Þineþi seama atât de caracterul favorabil. În a patra situaþie folosiþi atât atingerea. Urmãriþi câteva cupluri de studenþi. în timp ce individul singular nu are nici cea mai vagã idee despre ce va face persoanastimul în viitor. direcþionând de data aceasta privirea cãtre interlocutor. sau mai degrabã cu cei din celelalte grupuri? Spaþiile vorbesc. Folosiþi aceeaºi formulã de adresare ºi analizaþi în care dintre cele patru situaþii aþi avut mai mult succes. faceþi aceasta faþã de un altul. când se aflã pe holul facultãþii sau în sala de curs. variabila analizatã – respectiv. 2000. Exerciþii pentru cristalizarea competenþei nonverbale Cum sã cerem ajutorul altora. pe rând. în general. Repetaþi cererea. holul facultãþii. Comportamentul trebuie extras ºi judecat în contexte relevante. Totuºi. 1957). Observaþi. susþinând cã acurateþea predicþiilor bazate pe thin slices se datoreazã agregãrii datelor la mai mulþi subiecþi evaluatori. cogniþia socialã oferã exemple care susþin existenþa nevoii de consecvenþã trans-situaþionalã a indivizilor (L. 424). Aþi avut mai mult succes cu solicitanþii de sex feminin. Aici rezultatele sunt oarecum intuitive: subiecþii sunt mai acuraþi când au de-a face cu materiale filmate decât atunci când este vorba de înregistrãri audio (N. pe rând. Totuºi. Unde au interacþionat cel mai aproape? Unde au interacþionat cel mai departe? Puteþi gãsi o explicaþie? . ªi nu este singura criticã adusã acestei noi abordãri în studiul competenþei nonverbale. anxietatea) s-au dovedit a fi mai bine detectate pe baza unor materiale audio (contrafiltrate) decât pe baza extraselor de materiale filmate. folosind o uºoarã atingere pe braþ/pe umãr.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 199 caracteristicii joacã un rol-cheie în aceastã ecuaþie (variabilele definite ca „înalt observabile“. 224). Apoi. pot fi sortite eºecului dacã fragmentul îl prezintã pe acesta plimbându-se în parc ºi pot fi acurate când fragmentul extras îl prezintã în timpul orelor de curs. „agregarea evaluãrilor“ poate prezice doar anumite predispoziþii comportamentale ale persoanei-stimul. au înregistrat cel mai mare grad de încredere. În plus. dar „non-afective“. susþine Ziva Kunda (1999/2000. sala de seminar. distanþa la care interacþioneazã studenþii în zilele obiºnuite de curs. Ziva Kunda îºi bazeazã argumentaþia pe faptul cã indivizii manifestã o consecvenþã comportamentalã scãzutã de la o situaþie la alta ºi. cât ºi de rapiditatea rãspunsului. prin agregarea datelor la nivel de grup valoarea predictivã a evaluãrilor sporeºte. Datã fiind importanþa contextului în analizele bazate pe thin slices. Evaluarea ºi prezicerea performanþelor ºcolare ale unui student. Astfel. Festinger.. ridicã o observaþie de naturã metodologicã.

toate de acelaºi sex.? Care dintre subiecþi (cu nivel de atractivitate minimã. care o înfãþiºeazã pe soþia negustorului florentin Francesco Giocondo. Gioconda lui Leonardo da Vinci (1452–1519) este. Iniþiaþi o conversaþie. 6. dar nu foarte bine. Dintre cele douã grupuri. aºezaþi-vã pe locul de lângã o persoanã de sex opus. fãrã sã iniþiaþi conversaþii. pe o scarã de la 1 la 7 (unde 1 reprezintã faptul cã aceastã conversaþie nu a avut legãturã cu propria persoanã. cu o persoanã apropiatã (prietenã).200 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura A pãstra distanþa. care a înregistrat reacþii mai puternice? Repetaþi experimentul. patru ani (1502-1506). Milano sau la Amboise.1). Într-o salã de lecturã cu numeroase locuri libere. Fig. Mona Lisa (Gioconda) Geniul Renaºterii a lucrat la acest tablou. Repetaþi acest lucru faþã de persoane cu diferite niveluri de atractivitate. respectiv. pe rând. într-un spaþiu aglomerat ºi. Apropiaþi-vã în zona distanþei personale a interlocutorului. cu una pe care o cunoaºteþi. Ce reacþii observaþi? Faceþi aceasta pentru trei persoane de sex opus. ºi cu una necunoscutã. medie. pe rând. Zâmbetul Giocondei. ridicatã) a iniþiat conversaþii cu dv. tipul conversaþiei iniþiate din punctul de vedere al gradului în care viza persoana dv.1. . de asemenea. Proximitate fizicã = proximitate psihicã. 7 – conversaþia s-a centrat pe informaþii despre propria persoanã). foarte probabil.? Analizaþi. Nu s-a despãrþit de capodopera sa pânã la sfârºitul vieþii: a purtat tabloul ca pe o comoarã în peregrinãrile sale la Roma. într-o încãpere goalã. În ce procent persoana vizatã a iniþiat o conversaþie cu dv. cea mai cunoscutã picturã din lume (Figura 6.

3). credeþi cã îºi sporeºte ºansele de a vinde marfa? . pãtrundem civilizat în zona intimã a celuilalt – vezi zonele de distanþã Hall – ºi îi producem acelaºi disconfort psihic pe care respectiva persoanã ni l-a pricinuit nouã. ce reuneºte un „timp pierdut“ ºi „pune capãt unei fericiri secrete“ – a fost interpretat de Sigmund Freud ca exprimând „tandreþea. dezarmându-l pe celãlalt: concomitent cu întinderea mâinii sã facem cu piciorul stâng un pas înainte. imaginea mamei pe care trebuie sã o pãrãseascã.2. Se întâmplã sã ni se întindã mâna dominator (cu palma orientatã în jos). precum cele semnate de Rick Meyerowitz sau Günter Blum. încercaþi sã descifraþi ce vã comunicã zâmbetul Giocondei? Fig. toate misterele unui suflet. fãrã a se fi anunþat în prealabil. mai greu însã de realizat. 6. dar a fost fatal constrâns sã nu o uite niciodatã“ (apud I. Când un agent comercial viziteazã la domiciliu un posibil cumpãrãtor. De ce este eficace aceastã strategie? (Rãspuns: pentru cã. fãrã ca acest lucru sã nu batã la ochi. Alain Pease (1981/1993. Pictorul ºi sculptorul columbian Fernando Botero (n.5 x 195. ºi are iniþiativa de a saluta prin întinderea mâinii. urmând sfatul lui Alain Pease. cochetãria. dureros ºi misterios. ale unui spirit care ne oferã sclipirea. Privind cu atenþie capodopera lui Leonardo da Vinci. Surâsul „leonardesc“ – trist ºi rece. Ce ºtiu (sau nu ºtiu) agenþii comerciali. Tabloul. ulei ºi tempera pe pânzã (211. 55) propune urmãtoarea ieºire din situaþie. iar noi sã nu considerãm ca legitimã atitudinea de superioritate a celuilalt. pe scurt. Uºor de zis. portretul Giocondei la 12 ani.5 cm). arãtându-i cã avem statusuri sociale egale). 1977 Lupta tacitã prin strângerea „prieteneascã“ a mâinii.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 201 în Franþa. dar ºi câteva ilustraþii-parodie celebre. nu ºi esenþa sa. Fernando Botero. Cum sã procedãm pentru a marca acest lucru? Cel mai simplu ar fi sã încercãm sã aducem palma celuilalt în poziþie verticalã. apoi sã aducem în faþã piciorul drept ºi sã ne întoarcem puþin spre stânga. voluptatea surdã. Hasdeu. 1932) a fãcut. 1993. în 1977. Zâmbetul enigmatic al Giocondei a inspirat zeci de imitaþii. Monalisa. se aflã la Muzeul de Artã Modernã din New York. Gioconda – spun unii critici de artã – este încarnarea întregii experienþe amoroase a umanitãþii civilizate.

iar genunchii ºi-i miºca de parcã ar fi împins cu ei o rochie lungã de searã dintr-un material greu. ªi talia ei avea o linie deosebitã. ºi abia îºi aducea piciorul dindãrãt. dar nici acum nu sunt sigur dacã „specialistul în ºtiinþele comunicãrii“. excelentã. Nu ºtiam cine face parte din comisia de examen. cu partea de jos a corpului rãmasã un pic în urma celei de sus. ºi toate la un loc – ºi jocul imperceptibil al sânilor. D) înfãþiºate în Figura 6. rude ale doctorandei.“ V-o imaginaþi pe Iasia? Este scundã? Este înaltã? Are sprâncenele arcuite sau drepte? Provine dintr-o familie cu ascendenþã nobiliarã sau dintr-un cãmin de copii? Este o prostuþã naivã sau o fatã care a cunoscut mulþi bãrbaþi? Are o fire independentã? Îi place sã citeascã Sonetele lui Shakespeare sau Fabulele lui Krâlov? Ce viseazã sã devinã? Autoevaluarea competenþei de comunicare nonverbalã. ºi fiecare parte a trupului avea miºcarea ei proprie. Teza. ºi ritmul special al gleznelor – aºadar toate la un loc nu erau poze cãutate cu ostentaþie de cochetã. ridicând capacul pupitrului. Se îndrepta spre tablã trecând prin locul îngust dintre bãnci. B. voia sã-ºi sublinieze poziþia dominantã în raport cu întreaga asistenþã sau mai era vorba ºi de altceva. este elevã la seral la o ºcoalã din Moscova: „…ieºea din bancã fãrã zgomot. 66). Presupunerea mea cã respectivul face parte din comisia de doctorat s-a confirmat când a început examenul. ci erau însãºi muzica trupului de femeie care cere sã fie luat în seamã ºi admirat. ºi miºcarea legãnatã a ºoldurilor. mai exact o probã – adaptatã de noi dupã Nicki Stanton (1995. ºi nu o fustiþã ponositã. Am intrat în sala în care urma sã aibã loc examenul de doctorat cu cinci minute înainte de ora fixatã. dar am aflat imediat. aborda problema comunicãrii în tranziþia postcomunistã din România. Rãmãseserã. totuºi.3. multe scaune libere. Care dintre adjectivele urmãtoare descriu fiecare poziþie? Agitat Atoateºtiutor Dezinteresat Dominant Furios Întrebãtor Mândru Modest Mulþumit de sine Nehotãrât Neîncrezãtor Nepãsãtor Povestind Resemnat Ruºinos Supãrat Surprins Suspicios Timid Trist . parcã încremenit în vârful degetelor. probabil cea mai importantã prozatoare din literatura rusã actualã. Mai erau câþiva invitaþi: profesori universitari. colegi – cum se obiºnuieºte în astfel de cazuri. Dumneavoastrã ce bãnuiþi? Cine este Iasia? Iasia din nuvela Soniecika de Ludmila Uliþkaia (1994/2004. Unul dintre profesori se cãþãrase cu posteriorul pe masa destinatã comisiei.202 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Numai dominanþã? În urmã cu ceva timp – era în vara anului 2004 – am asistat la susþinerea unei teze de doctorat. stãtea cu picioarele lejer desfãcute ºi dãdea sfaturi doctorandei de se auzeau ºi din afara sãlii. de altfel. 31) – cu ajutorul cãreia vã puteþi cunoaºte cu aproximaþie rezonabilã abilitatea de decodificare a mesajelor transmise de gesturi ºi posturã. Vã propunem un test pentru autoevaluarea competenþei de comunicare nonverbalã. Priviþi cu atenþie timp de un minut cele patru posturi schematizate (A. prin gesturi ºi posturã. strecurându-se cu o miºcare delicatã a ºoldurilor. C.

3 A B C D Cercetãrile psihosociologice au relevat cã respectivele posturi tind sã fie asociate conform Tabelului 6. Tabelul 6. înseamnã cã nu aþi citit degeaba aceastã carte.2. 6.2.Antrenarea competenþei de comunicare nonverbalã 203 Fig. Felicitãri! Cuvinte-cheie Metoda thin slices Formarea impresiei Competenþã de comunicare nonverbalã Competenþã socialã Inteligenþã emoþionalã Testul CART Stereotip de gen . Semnificaþia fiecãrei posturi A Resemnat Dezinteresat Neîncrezãtor Modest Întrebãtor B Agitat Mulþumit de sine Furios Nepãsãtor Povestind C Timid Ruºinos Modest Atoateºtiutor Supãrat D Surprins Dominant Suspicios Nehotãrât Mândru Dacã aþi identificat corect cel puþin trei adjective pentru fiecare posturã.

204 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Probleme recapitulative Ce se înþelege prin termenul de „competenþã de comunicare nonverbalã“? Ce este inteligenþa emoþionalã? Ce cercetãri au condus la concluzia cã femeile au o abilitate mai mare decât bãrbaþii de a decodifica semnalele nonverbale? În ce constã Testul CART? Care este valoarea de cunoaºtere a metodei thin slices? .

S. nu ridicã el din umeri. în general. cu toate cã nu ºtiu cum pot fi definite acestea? 16. Când un om ia în batjocurã pe cineva. Bucureºti: Editura Academiei R. Râsul este dus vreodatã la o asemenea extremitate încât sã aducã lacrimi în ochi? 13. oarecum asemãnãtoare unei vomitãri incipiente sau ca atunci când scuipi? 11. S-ar putea recunoaºte o expresie de îndârjire sau de încãpãþânare. îºi înalþã umerii ºi îºi strânge pumnii? 4. îºi îndreaptã corpul ºi capul. [1872] (1967). Frica extremã se exprimã. îºi þuguiazã ºi li se proeminã considerabil buzele? 15. îi strãlucesc ochii. se încruntã. sprânceana devine uºor oblicã ºi puþin umflatã la capãtul interior. Ruºinea provoacã înroºirea obrazului atunci când culoarea pielii permite sã fie vizibilã? ªi. Expresia emoþiilor la om ºi animal. Atunci când este în dispoziþie proastã. ca atunci când sprâncenele sunt ridicate în semn de mirare? 6. Când este în bunã dispoziþie. care se manifestã mai ales prin gura strâns închisã. Întrebãrile adãugate. cea superioarã fiind uºor mai ridicatã. Pot fi recunoscute expresii de vinovãþie. iar fruntea este încreþitã transversal la mijloc. Atunci când cineva doreºte sã arate cã nu poate împiedica ceva de a fi fãcut. la chestionarul pus în circulaþie de Charles Darwin în 1867: 1. Dezgustul se manifestã prin lãsarea în jos a buzei inferioare. ºi printr-o expirare bruscã. Atunci când reflecteazã profund asupra vreunui subiect sau încearcã sã înþeleagã vreo problemã grea. Se exprimã dispreþul printr-o uºoarã ieºire în afarã a buzelor. nu însã pe toatã lãþimea ei. Charles. Atunci când un om este indignat sau sfidãtor. de viclenie sau de gelozie. nu îºi întoarce el coatele spre interior. se încruntã sau i se înroºeºte pielea sub pleoapele inferioare? 5. în special. la sãlbatici în acelaºi mod ca ºi la europeni? 12. cu pielea puþin încreþitã în jurul ºi dedesubtul lor ºi cu colþurile gurii puþin trase înapoi? 7. ca o uºoarã aspiraþie? 10. cât de jos pe corp se întinde roºeaþa? 3.Anexe Anexa A Darwin. i se ridicã colþul buzei superioare deasupra caninului dinspre omul cãruia i se adreseazã? 8. îi sunt colþurile gurii lãsate în jos ºi colþul interior al sprâncenelor ridicat de muºchiul pe care francezii îl numesc „muºchiul suferinþei“? În aceastã stare. Mirarea se exprimã prin ochii ºi gura larg deschise ºi prin sprâncenele ridicate? 2. în manuscris. Romania. 13. Când copiii sunt îmbufnaþi. sau cã el însuºi nu poate face ceva. p. sprânceana coborâtã ºi o uºoarã încruntare? 9. nu îºi întinde mâinile spre exterior ºi îºi deschide palmele având sprâncenele ridicate? 14. Se dã vertical din cap la afirmaþie ºi lateral la negaþie? . prin ridicarea nasului.

microanaliza reprezintã nu numai o metodologie distinctã în studiul comunicãrii. – analizeazã comunicarea în context evolutiv.206 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Anexa B Bull. – postuleazã cã orice comunicare are o structurã. New York: Routledge (p. Pentru Peter E. precum rasismul. – apreciazã comunicarea ca pe o formã de acþiune. Peter E. în spiritul concepþiei lui Charles Darwin. la înregistrãri audio ºi video. ierarhicã sau organizatã în termenii regulilor sociale. de aici ºi importanþa acordatã comunicãrii nonverbale. – comunicarea este vãzutã ca o abilitate. sexismul º. ceea ce conduce la utilizarea cu predilecþie a „analizei discursului“ ºi a „analizei conversaþiei“. – considerã cã toate elementele interacþiunii sunt semnificative. – microanaliza comunicãrii permite înþelegerea macroproblemelor sociale. (2002). fie ea secvenþialã. 184). în acord cu teoria conform cãreia vorbirea nu are doar funcþia de transmitere de informaþii (speech act theory).d. este analizatã în contexte personale ºi ocupaþionale extrem de variate. fãcând apel la film. Communication under the Microscope. fãrã a ignora datele studiilor experimentale. Bull. asemenea oricãrei abilitãþi. ci ºi un mod de a gândi acest proces central în viaþa oamenilor ºi în practica socialã.a. Bull porneºte de la ideea cã procesele de comunicare pot fi „disecate în cele mai fine detalii cu ajutorul filmului ºi tehnologiilor de înregistrare“. . Metodologia cercetãrii comunicãrii nonverbale Peter E. – studiazã comunicarea în mod natural. The Theory and Practice of Microanalysis.m. nu ca pe o modalitate de acces spre alte fenomene psihice sau sociale. – comunicarea. Abordarea microanaliticã se particularizeazã printr-o serie de caracteristici: – studiazã comunicarea ca petrecându-se în mod real (as it actually occurs). – ia în considerare comunicarea în ea însãºi.

Donn. Physical distance and persuasion.. 256-274. A. ºi Dabbs.Bibliografie Abric. M. Cambridge: Cambridge University Press.A. Advances in Experimental Social Psychology. Robert. Andersen. Judging personality from voice. Anghel. Herseni). (1970). Nailini. The Territorial Imperative. În P. D. Bernieri. (1966). România. Bucureºti: Editura Didacticã ºi Pedagogicã (Pattern and Growth in Personality. Journal of Personality and Social Psychology. Comportamentul expresiv. 90. Dicþionarul explicativ al limbii române (ediþia a II-a). S. Structures et transformations des représentations sociales. R. 5. Adler. (1975). Ambady. (1992). 32. Contribuþii la problema gustului popular. [1994] (1997). Bucureºti: Univers Enciclopedic. (2000).E. [1961] (1981). J. Allport.R. Toward a histology of social behavior: judgmental accuracy from thin slices of the behavioral stream. N. (1991). ºi Cantril. Trad. 457-493). op.D. Ambady. Veron. 155-171). 2. Structura ºi dezvoltarea personalitãþii (pp. Institutul de Lingvisticã. Hutcheson (eds). Thin slices of expressive behavior as predictors of interpersonal consequences: A meta-analysis.W. J. Robert. Nailini ºi Rosenthal. Research. I. Academia Republicii Socialiste România. Petre. A study of values (ediþia a III-a). 265-270. cit. The Environment and Social Behavior. Forms and Functions. Archer. New York: Atheneum.). .). ºi Constanzo. Attraction toward the opposite sex as a determinant of physical proximity.. 37-53 (retipãrit în J. În G.J. În Sociologia percepþiei artistice (pp. Journal of Personality and Social Psychology. 15. Blanck (ed. Gordon W. Ardrey. (1974). (1993). Allport. Psychological Bulletin 111. Mountaign View. Dicþionar englez-român. Fort Worth: Harcourt Brace College Publishers. Robert.. (1994). ºi Richeson. Gordon W. Hadley. Jean-Claude. and Application. Interpersonal Expectations: Theory. The accurate perception of nonverbal behavior: Questions of theory and research design. The Journal of Social Psychology. (1960). Nailini ºi Rosenthal. Journal of Social Psychology. New York: Holt. (2003). rom. (1993). Canoanele populare ale frumuseþii trupeºti. Stiluri ºi metode de comunicare. Albert. Lausanne: Delachaux et Niestlé. 106-125). Bucureºti: Editura Meridiane. [1934] (1972). Monterey. Academia Românã. F. Altman. George. Allport. Argintescu. Laver ºi S. P. G. Understanding Human Communication (ediþia a VI-a). G. Akert. Boston: Houghton-Mifflin. În C. Bucureºti: Editura R. Peter. 64 (3). Ambady. Half a minute: Predicting teacher evaluations from thin slices of nonverbal behavior and physical attractiveness. (1999). CA: Mayfield. ºi Lindzey. (1973). Rinehart and Winston. Ronald B. Guimeli (ed. Irvin. pp. Bucureºti: Editura Aramis. 213-219. Nonverbal Communication. 201-271. S. ºi Byrne.W. CA: Brooks/Cole. Allport. L’organisation interne des représentations sociales: système central et système périphèrique. Institutul de Lingvisticã „Iorgu Iordan“ (1996). Allgeier. ºi Rodman. 431-441.

Baron. ºi Zebrowitz-McArthur. ºi Grahe. Asch. Do’s and Taboos Around the World. London: Methuen. Massachusetts: Allyn and Bacon. Babad. 71. The Do’s and Taboos of Hosting International Visitors. . Social Psychology. (f. Michael ºi Cook.a. 28. Journal of Abnormal and Social Psychology. (1975). rom. Social Interaction. Axtell. ºi Luckman. F. Bernieri. Inc. The Do’s and Taboos of Body Language Around the World. Berger. New York: Oxford University Press. New York: Random House. Bodily Communication (ediþia a II-a).E. Cross-cultural Psychology: Research and Applications. 211-234. (1969). Pierre R. Bickman. Segall. International Encyclopedia of Communications (4 vol. New York: John Wiley & Sons. The Psychology of Interpersonal Behaviour. Al. R. Thomas. (1983). (1972). Personality and Social Psychology Bulletin. Argyle. În L. Michael ºi Dean. What’s in a face? Facial maturity and the attribution of legal responsability. Leonard. Axtell.). New York: Academic Press. Barbouw. Cambridge. Trad. Leslie (1988). Communication: Concepts and Perspectives. E. F. 7. Poortinga. 110-129. Birdwhistell. Barnhouse. Marshall H. Berscheid. New York: John Wiley & Sons. J. Forming impressions of personality. The social power of a uniform. Erik et al. Hidden emotions: Preschooler’s knowledge of appearance-reality and emotion display rules. Rogers E. Massachusetts: Addison-Wesley Publishing Company. J. Sociometry. (1992). Axtell.. pp. M. Londra: Macmillan. Davis. Ray L. [1974] (1997). (eds). London: Penguin. (1995). Solomon E. Ellen ºi Walster. Janet. Internet.).). Berry. Bucureºti: Editura Didacticã ºi Pedagogicã. Journal of Applied Social Psychology. Physical attractiveness. Bernieri. 81. Butucelea). Yype H. 41. L’Expressivité du corps. J. Cambridge: Cambridge University Press. (1994). Argyle. [1967] (1999). 14. Gaze and Mutual Gaze. ºi Byrne. (1965).R. 1. 23-33.. Paris: Seuil. M. 289-304. Construirea socialã a realitãþii. Elaine H. (1991). (1993). 47-61.. Birdwhistell. (1974). Banerjee. Missouri Werstern State College. Peter L. În L. 258-290. Bergès. Marian. A Study on the effects of touch and impression formation. Ray L. (1969)..). J. (1976). Argyle. Gestures as part of speech: Methodological implications. 15. Terri D. Ray L. Perceptual and Motor Skills. A. ºi Dasen. (1989). Ellen ºi Walster. Bucureºti: Editura Univers (The Social Construction of Reality. Personality correlates of accuracy in a social perception task. (1974). J. (1972). J. John W. (1990). Geneza psihologiei ca ºtiinþã experientalã în România.S. Paris: Editions Universitaires. 4. Les Gestes et la personnalité. ºi Rosenthal. 201-221. Inc. distance and affiliation. Dyad rapport and accuracy of its judgement across situations: A lens model analysis. M. 158-215). 107-132. An Introduction to Kinesics. Bejat.M.. New York: John Wiley & Sons. (1970). (1967). London: Methuen. (1997). F. ºi Gillis. (ed. Michael. D. Gillis. Birdwhistell. 28. Kinesics and Context: Essays in Body Motion Communication. Rogers E. Michael.S. American Educational Research Journal. Students are judges of teachers’ verbal and nonverbal behavior. 168-170. Bernard. Argyle. UK: Cambridge University Press. Advances in Experimental Social Psychology (vol. (1991). Louisville: University of Louisville. (1996). Berscheid.B. Berry. Research on Language and Social Interaction.). [1975] (1988). Some body motion elements accompanying spoken American English. 27. Berkowitz (ed. Eye contact. Thayer (ed. Elaine H. (1952). Interpersonal Attraction. Journal of Personality and Social Psychology.208 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Argyle. Diane S. Bernieri. Bavelas. (1946). Tratat de sociologia cunoaºterii. Rogers E. Philadelphia: University of Pennsylvania Press. Michael. Social Cognition.

[1977] (1999). Bremmer. Antrenamentul comunicãrii sau arta de a ne înþelege. 2. O istorie culturalã a gesturilor. (1976). Asserting Youself. W. Bugental. rom. Timothy A. Bucureºti: Editura Polimark (A Cultural History of Gesture. Buck. Bulwer. Trad. 127-137. 9 (2). Bruner.R. Buller. Human Communication Research.E. Cassirer. Cash. New York: Wiley. Recognising Faces. (1961). 350-365. [1989] (1996). Cassidy. Reading. Grancher. Burleson. and relationship satisfaction. (eds). [1979] (1999). 4. Marian. Bucureºti: Editura Gemma Press.R. Loneliness and peer relations in young children. Dicþionar de epitete al limbii române. Ablom et al. New York: Academic Press. Bucureºti: Editura Gemma Press (Signale des Körpers. Gerard J. Semnalele corpului. 126 (3). New York: Allyn & Bacon. (2002). R. et al. (1988). Avacum). 36. MA: Addison-Wesley. C. An Introduction to a Philosophy of Human Culture. [1991] (2000). friendship. Bonifacio. (1976). Cambridge. (1996). Bucã. În J.. ºi Asher. Coºman). Paris: J. Child Development. The perception of people.H. [1994] (2003). Joseph-Maria. Train the Trainer. Butoi. Borchers. În E. Bucureºti: Editura Corint (ABC de la connaisance de soi. R. (1986). From Antiquity to the Present Day. Bower. Psihologie judiciarã. Procopiescu). Roodenburg (eds). J. Cluj-Napoca: Editura Limes. Giovanni. Mass: Addison Wesley. Hillsdale: Lawrence Erlbaum Associates Ltd. Trad. D. [1996] (2002). Thomas F. Bucureºti: Editura Humanitas (An Essay on Man.). O introducere în filozofia culturii umane (pp. T. rom. rom. Gill W. (1963). The Theory and Practice of Micro-analysis. Clément. Michael. Tudorel ºi Butoi. C. vocal and visual channels. (1616). Cassirer. Tim. Cum sã înþelegem limbajul corpului. L. Brody. The Psychology of Aggression. Arte de’ Cenni. Limbajul. Bruce. 2. B. J. Vera. New York: Routlege. 162-171. (1993). Birkenbihl. 305-316. Din antichitate ºi pânã în zilele noastre. Arnold H. John. Communication Reports. Buss. UK: Polity Press. ºi Tagiuri. Trad. ºi Noles. Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. Cambridge. New York: McGraw-Hill. Trad. R. (1970). ABC-ul cunoaºterii de sine. socialization and language. Communication under the microscope. (2001). Tratat universitar (2 vol. Manual de înþelepciune pentru oamenii de rând. Eseu despre om. Maria. Brown. ºi Samter. Cambridge. rom. (1644). The Journal of Social Psychology. Jinga). Din antichitate ºi pânã în zilele noastre (pp. (1998).S. (1992). Vera F. ritualuri ºi ordine socialã în Polonia secolelor XVI-XVIII. Kinesics and the classroom: Some typical french gestures. (1999). UK: Polity Press. Ernst.Bibliografie 209 Birkenbihl. [1991] (2000). Child versus adult perception of evaluative messages in verbal. Jan ºi Roodenburg. Herman (eds). Bull. T. Bremmer ºi H. 63. G. S. Blin. S. Chironomia. From Antiquity to the Present Day. David ºi Woodall. Nonverbal Communication: The Unspoken Dialogue (ediþia a II-a). 173-188). 374-382. Bucureºti: Editura Fundaþiei România de Mâine. Peter. 154-192). Steven W. (1985). [1946] (1994). O istorie culturalã a gesturilor. A test of nonverbal receiving ability: Preliminary studies. (1954). Judee K. Bucureºti: Editura Polimark (A Cultural History of Gesture. 367-375. Yale University Press. .A. În Handbook of Social Psychology. The French Review. München: Moderne Industrie Verlag (text reprodus în Birkenbihl. Similarity in the communication skills of young adults: Foundations of attraction. În S. Essays in Cognitive Psychology. Trad.. Gesturi. Ioana-Teodora. Bochenski. Brault. Vicki. Human Feelings: Exploration in Affect Development and Meaning. Developmental Psychology. Bogucka. Avacum). rom. Interpersonal Communication. On understanding gender differences in the expression of emotion: Gender roles. Burgoon. ºi Bower.

Comunicarea interpersonalã. 2. Alina. Iluþ (coord. Septimiu (coord. E. The Journal of Social Psychology. (The Expressions of the Emotions in Man and Animals. pp.R. The „concept“ of communication. Bucureºti: Editura Academiei R. Chelcea. Irena. Curs practic. 80-243). ºi Adams. rom. . Chelcea. [2001] (2004). 136-188). Bucureºti: Editura Economicã. Nicole Y. 7-30). Measuring the physical in physical attractiveness: Quasi-experiments on the sociobiology of female facial beauty. În Ph. Septimiu ºi Iluþ. formas. Coman. Dicionario de simbolos-mitos. Cunningham. Cunoaºterea de sine – condiþie a înþelepciunii (pp.). Istoria vieþii private. (1978). Opinia publicã. Chelcea ºi P. În S. 59. Chelcea ºi A. (1977). C. David. Paris: Seuil. Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. Septimiu. Bucureºti: Editura Tritonic. 101-116. Chelcea. David R. Comunicarea nonverbalã în spaþiul public. H. Psihosociologie. Chartier. [1980] (2001). Jean ºi Gheerbrant. În S. Helena ºi Faire. România literarã. Enciclopedie de psihosociologie (pp. 97-103). 11. H. Ariès ºi G. rom. Metode cantitative ºi calitative (ediþia a II-a). Practicile scrierii. [1985] (1997).. 8. Coman.R. Chen. 1593-1598. Ion. Chelcea ºi S. (1997). Child Development. Din universul autocunoaºterii (pp. Recognition of maternal axilary odors by infants. Journal of Communication. Ciofu. 41. Culise. Duby (coord. J. Limbajul trupului în relaþiile de cuplu. Comportamentul simulat. Istoria vieþii private. George.X.. Chelcea. Cohen. pp. Margulius). La communication non-verbale (ediþia a VI-a). (2002). Londra: J. Tãnãsescu). Ciminero. (2003). Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. În Ph. Cahoun. rom. Sociologie Româneascã. Alina ºi Coman. Franck E. Metodologia cercetãrii sociologice.S. (1970). Trad. Jacques.). (1990). Handbook of Behavioral Assessment.). (1986). Paris: Seuil. Chelcea. În A. M. 279-294). Journal of Personality and Social Psychology. New York: CBS College Publishing. gestos. Bucureºti: Editura Militarã. New York: John Wiley & Sons. M. Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. figuras. Schaffer. 12-13. Psihologie socialã. (1985). Cialdini. rom. Septimiu. 88-102. R. Cvetokovich. Gândesc masele despre ce ºi cum vor elitele? Bucureºti: Editura Economicã. 56. N. Comunicarea nonverbalã: genunchii în sistemul „posturã-gest“. Alain. (2003). Bucureºti: Editura Economicã. Budui). Joseph.S. Ariès þi G. Shoshana. (2002). (2001). sonhos. Chelcea. Bucureºti: Editura Tritonic. Chelcea. De la Révolution à la Grande Guerre. (1996). Expresia emoþiilor la om ºi anaimale. [1872] (1967). Braºov: Universitatea Transilvania Braºov. Roger. Steve ºi Trimble. De la Renaissance aux Lumières. Trad. Chelcea. Cornelius. Chevalier. Social Psychology: Contemporary Perspectives on People. 20. 117-124. costumes.H. 201-210. Corraze. (1984). Corbin. On physical attractiveness stereotyping in Taiwan: A revised sociocultural perspective. Murry. Septimiu. 61-72. Tatiana-Slama. Trad. Gesturile. Alain. ªtiinþa rezolvãrii conflictelor. [1984] (2004). Percepþii asupra stereotipurilor de gen în publicitate. Robert B. numeros (ediþia a V-a). Îþi rup mâna ºi îþi dau cu ea în cap. [1985] (1995). Bucureºti: Editura ªtiinþã ºi Tehnicã. ºi Wu. Rãdãcini biologice. Rio de Janeiro: Jose Olympio. K. Claudiu. Darwin. (2003). 1.R. (2004). Trad.210 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Cazacu. (1997). Tehnici de comunicare ºi negociere.M. ºi Porter. Paris: PUF. (2004). Chelcea. Dance. Chiru. Septimiu. Baumgardner. postura ºi psihologia persoanei. Charles. (1991). Psihologia persuasiunii. De la Renaºtere la epoca luminilor (vol. Duby (coord. Septimiu. Bucureºti: Business Tech International Press (Influence: The Psychology of Persuasion. (1986). De la Revoluþia francezã la primul rãzboi mondial (vol. Bucureºti: Editura Albatros. 137 (1). Bucureºti: Editura Polimark. Zãrnescu). cores. Petru. Cernoch. 5.E. Chenghuan.).

M. pp. Decoding visual dominance: attribution of communicating their affective states and reported likelihood of expression. 285-290. Sex differences in Human Communication. Applications of nonverbal behavior research in marketing and management. Antonio Filipe. Nonverbal Communication. Donald. Westpoint: Ablex Publishing. Hillsdale. Interpersonal messages of emotion. Theory and Research. John. The Basic Course (ediþia a IV-a). 20-25. [1995] (2000). Deutsch. Felix. [1941] (1972). Daniel.T. [1983] (1988). Duby. (f. Trad. sculpturã. Dollard. NJ: Lawrence Erlbaum Associates. Graham. Cluj-Napoca: Editura Dacia.S. Comunicarea umanã non-verbalã. Karen K. Theories and Research (pp. T. Cultural perspectives on facial attractiveness. În M. John. Inc. Eakins. (1987). New York: Springer. Davis. Psychoanalytic Quarterly. Marc-Alain. În G.). John F. Gesture and Environment. Karen K. (1952). ºi Eakins. Peter J.L. Picturã. sculpture. New Haven. Elaine. R. Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. New York: Doubleday. Applications of Nonverbal Behavior. A.). Dittmann. (2003). New York: McGraw-Hill. 59. Gender differences in masking negative emotions: Ability or motivation? Developmental Psychology.T. Trad. Paris: Seuil. New York: Harper & Row..W. New York: Cambridge University Press. Cognitive. R. DePaulo. G. Merlin. J. Davitz. Beverly Hills: Sage Publications. David.R. Paris: Hachette Livre.E. arhitecturã. Caste and Class in a Southern Town. Dinu. Human Communication. International communication: An exclusive primer. (1982). ºi Hill. J. Internet.S. Dovidio. (1991). Istoria vieþii private. 239-259). Perceiving and Remembering Faces. Rozelle. Publishers. (1971). De Vito. Debicki. Flora. 208-16). Mihai. Human Communication. (1982). Rhodes ºi Leslie A. 3. (1992). A. (1981). Dunn. Dinu. Laurel J. ºi Baxter. Patterning of Time. Peinture. (1972). Doob. Evolutionary. Favre. Inside Intuition. 1314-1322. Stancu). Ellen ºi Walster. Descamps. (1972). (1991). J. New York: Academic Press. 34. Bucureºti: Editura Rao (Histoire de l’art. Bucureºti: Editura ªtiinþificã.. Druckman. Joseph A. Review of Ray L. 31. Davis. Jean-François. În R. Hayden ºi Shephard. Dietrich ºi Pimentel. 195-352). Jacek. ºi Ellyson Steve L. Origins of the Modern Mind: Three States in the Evolution of Culture and Cognition. What is beautiful is good. Duby (coord. Cambridge. 196-214.G. (1957). Elemente pentru o teorie socialã a postmodernitãþii. [1985] (1995). Paris: PUF. Feldman (ed. The Hague: Mouton. and Social Perspectives (pp. Istoria artei. architecture. Dungaciu. What We Know About Nonverbal Communication. The Communication of Emotional Meaning. Joseph A. Journal of Personality and Social Psychology. L. De l’Europe féodale à la Renaissance. C. [1971] (1973). Facial Attractiveness. 63-87). Zebrowitz (eds).a. (1971). De la Europa feudalã la Renaºtere (vol. (1978). Publishers. Analytic posturology. (1964).W. Dulek. CT: Yale University Press. Breaza ºi M. 21. Fielder.). [1989] (1993). James E. (1997). Boston: Houghton Mifflin. Efron. rom. Child Development. Viaþa privatã a nobililor toscani în ajunul Renaºterii. Dion. Business Horizons. (1995).Bibliografie 211 Davies. Repere fundamentale (pp. Ellis. Dion. Ariès ºi G. B. Birdwhistell’s kinesics and context. Psychiatry. rom. New York: McGraw-Hill. Georg Simmel ºi sociologia modernitãþii. Grünewald. Richard M. În Ph. 334-342. Sandra. Dittmann. DeVito. 24. Comunicarea. Slãvescu). Le langage du corps et la communication corporelle. MA: Harvard University Press.S. . (2002). Berscheid. Nonverbal communication: Information conveyed through the use of body language. Survey. 660-667.

Wallace V. (1972).W. Paul ºi Friesen. (1977). ºi Ellsworth. Irinäus. Dalgleish ºi M. Ekman. P.D. New York: John Wiley & Sons. Iubire ºi urã. Maureen. Hand movements. Eibl-Eibesfeldt. Wallace V. Sorenson. Cluj-Napoca: Editura Dacia. Journal of Personality and Social Psychology. Science.R. Paul. Eisenberg. Paul. Paul ºi Friesen. Analiza comunicãrii extraverbale. New York: Springer. 27 (1). Hinde (ed. Harvard University Press. (1999).S. [1985] (1998). Trad. Paris: Flammarion. K. 6. The ability to detect deceit generalizes across different types of high-stake lies. (1979). 801-817. Behavioral concomitants of dependent and subservient roles. Procesul civilizãrii. Stein et al. Irinäus. rom. Lying and Deception. Nonverbal Communication (pp. (1997). Memory for Everyday and Emotional Events. Ekman.E. W. Bucureºti: Editura Trei (Krieg und Frieden aus der Sicht der Verhaltensforschung. Bucureºti: Editura Trei (Liebe und Hass. J. Enãtescu. 242-358). Publishers. 333-344. New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates. Tomkins ºi C. Zur Naturgeschichte elementarer Verhaltensweisen. Kang. Frankfurt am Main: Suhrkamp Taschenbuch Verlag. Soziogenetische und Psychogenetische Untersuchungen. E. Brooks/Cole Publishing Company.Why don’t we catch liars? Social Research. Affect. Ekman. Eskritt. Should we call it expression or communication? Innovation in Social Science Research. usage and coding. 1429-1439. Izard (eds). Londra: Prentice Hall.M. Aldea). Ekman. 4. Paul ºi Frank. (1985). (1969). Paul. The Skilled Helper (ediþia a VI-a). The Anthropology of the Body. În S. Handbook of Cognition and Emotions. Ellyson.). Biological and cultural contributions to body and facial movement. 297-312).L. Trad. Communication through nonverbal behavior: A source of information about an interpersonal relationship. Ekman. 353-374. London: Academic Press. Iaºi: Editura Polirom (Über den Prozess der Zivilisation. Gerard. Ekman. Comunicarea extraverbalã (pp. 4. Pan-cultural elements in facial displays of emotion. 25-41.A. Power. Ekman. Journal of Communication. 9.-M. Similarities and differences between cultures in expressive movements. (2003). (1998). Friesen. Dominance and Nonverbal Behavior. (1997). rom. (1996). 10. Ekman. 1. ºi Friesen. Empathy and Its Development. (1996). 913-920. Communication Reports. Paul ºi Friesen Wallace V. În J. origins. Cambridge: Cambridge University Press. 124-129. (1969). 72. Par-delànos diferences. [1984] (1995). rom. Mark G. Emotion in the Human Face.L. În T. În R. B. 9 (2). Phoebe. 105-115. Ekman. 46. (1975). Irinäus. Eibl-Eibesfeldt. Agresivitatea umanã. (1972). ºi Strayer. New York: Spring Verlag. Paul (1997). (1991). Elias.H.). Wallace V. ºi Zomeier. Irinäus. Spitzberg. 63.212 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Egan. 1). Ekman. S. În N. M. Facial expressions. (1987). Paul. Cognition and Personality. München: Piper. J. New York: Pergamon Press.L. Norbert. The repertoire of nonverbal behavior: Categories. New York: Cambridge University Press. Enãtescu. Paul. Eibl-Eibesfeldt. Flirtation and conversational competence in crosssex platonic and romantic relationships. Journal of Nonverbal Behavior. Cercetãri sociogenetice ºi psihogenetice (vol. Egland. (1965).. Strungaru). Unmasking the Face. Paul. În V. Ekman. Zamfirescu).F. [1939] (2002). Paul. (eds). Power (eds). Who can catch a liar? American Psychologist. (eds). Michelle ºi Lee. München: Piper. (1987). C. 22. . M. V. Rãdãcinile biologice ale valorilor morale. 3. (1972). Eibel-Eibesfeldt. Wallace V. ºi Dovidio. Trad. Ekman. (1972). Ekman. Virgil. Do actions speak louder then words? Preschool children’s use of the verbal-nonverbal consistency principle during inconsistent communications. Semiotica. Blacking (ed. Paul ºi O’Sullivan. 164. English.

personal charisma. (2004). Daniel F. London: Hogarts Press. M. Children’s expected interpersonal consequences of display. Secrets of the Heart. R. 161-76). Visual interaction: The glances of power and preference. Oxford. rom. Berkeley: University of California Press. viewers’ emotions and political support. [1987] (1993). Social Psychology (ediþia a II-a). [1996] (2000). Corsets et soutiens-gorge. M. Ill: Row. Feldman. Chelcea (coord. 3-4. Hans J. Oriel. 2. 132 (4).S. The Roots of Modern Social Psychology. Claire ºi Chebat. În A. 19. Gambrill. Body Work: Beauty and Self-Image in America Culture. [1989] (2000). (1930). Nebraska Simposium on Motivation. Bucureºti: Editura Militarã. Journal of Consulting Psychology. 1971. (1992). Personality and Social Psychology Bulletin. Antony. 56. Focillon. Ghiglione. rom. ºi Eysenck. Mitarcã). 32. An assertion inventory for use in assessment and research: Behavior Therapy. Comparison of visual. Gafencu-Cristescu). UK: Blackwell. Ronald E. Gibran. ºi Thelen. Inc. (1971). (1957). (1988). Body language – The language of contemporary fashion.R. Russell G. Trad. Giddens. Evanston. Elogiul mâinii. (1968). Aslan). R. Bucureºti: Editura Meridiane (Vie des formes. Secolul 20. (1975). Nonverbal skill. (f. Trad. Frank. Sociologie (pp. În S. Henri. Psychology of Clothes. ºi Casella. C. Inc. 209-255. UK: Blackwell Publishers Ltd. (1985). rom. Lincoln: University of Nebraska Press.Bibliografie 213 Exline. (1986). Filsinger. Gelinas-Chebat. Sãndulescu). Ediþia a III-a.). F. (1998). Geidt. Fundaments of Non-verbal Behaviour Studies in Emotion and Social Interaction. 669). Washington: Center for Nonverbal Studies Press. O abordare praxiologicã. B.H. Internet. 14. Henri. Fontanel. content. Hewstone (eds). Howard S. 2. 6. Richard A. ºi Fabes. Eysenck. 1. Cole (ed. Franzoi. [1995] (1996). 82-84). E.K. Rodolphe. John. 69-85.B. European Sociological Review. M. Gershuny.I. 447-459. P. Comunicarea. În A. Erik E. The Nonverbal Dictionary of Gestures. (1996). (1993). (1991). Geen. Fiske. 47. Farr. (1972). London. American Journal of Political Science. ºi Richey. Kahlil. 550-561. Violence. (1990). Kansas City. Gimbin. Oxford.. Trad. Sãndulescu ºi V. Psihosociologia cooperãrii ºi întrajutorãrii umane (pp. Stephen L. ºi Bernand Rimé. 345-368. Jonathan ºi Sullivan. rom. Comunicare ºi cooperare. Peterson. Journal of Mariage and the Family.a).K. În J. Understanding Psychology (ediþia a III-a).D. Leon. Giddens. Sings and Body Language Cues. Bucureºti: Editura All (Sociology. Effects of two characteristics on the attitudes toward advertising messages. Jean-Charles. Colin. Focillon. A Theory of Cognitive Dissonance. Descifrarea comportamentului uman. and auditory cues in interviewing. (1957). Focillon. (2003). Robert S. Oxford. Debora L. 203-211. D. Riggio. Odor communication. (1955). Introducere în ºtiinþele comunicãrii. UK: Blackwell Publishers Ltd. Paris: A. [1990] (2003). L. Boston: McGraw-Hill Companies. [1981] (1998). Fârte. Fuchs. Comunicarea non-verbalã. Elogiul mâinii. The Journal of Social Psychology. (2001). Gheorghe-Ilie. Robert M. Yale-New Haven Teachers Institute. Trad. Genetic Psychology Monographs. Tactile Communication. The sociological uses of time-use diary analysis. and initial attraction. Flügel. The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology (p.C. Robert S. Flynn. Iaºi: Editura Polirom (Introduction to Communication Studies. Viaþa formelor. Bucureºti: Editura Teora (Personality Investigations. Gherguþ. 1872–1954. 43-78. Miss: Hallmark. Michael. L. Givens. . Cambridge: Cambridge University Press. Manstead ºi M. 349-359. New York: McGraw-Hill. Iaºi: Casa Editorialã Demiurg. Festinger. Friedman. Ligia. Feldman. J. L’Homme communiquant. 1. În H. D. (1995). and human families. pheromones.V.). Paris: La Martinière. 407-416. (2002). 14.

(1994).). ºi Jennings. Reports of the Cambridge Anthropological Expedition to the Torres Straits (2 vol. A First Look at Communication Theory. Theodore G. 25-34). Oscar. Drãgan ºi L. The Psychology of clothes. Edward T. [1959] (2003). The hidden dimensions of time and space in today’s world. 422-425). 85-90. 9. Jason D. 181-191. Christine. Hall. 149-165. Physical contact in the family. Psycholinguistics: Experiments in Spontaneous Speech. [1993] (1999). 40. 44. Guthre. Massachusetts: Harvard University Press. Emotional Intelligence. 25. Eseuri despre situaþia socialã a pacienþilor psihiatrici ºi a altor categorii de persoane instituþionalizate. Edward T. Aziluri. Hall. În Man’s Image in Medicine and Anthropology (pp. Greene. Mark. ºi Crofton.ro (The Presentation of Self in Everyday Life. S. Inc. [1962] (1970). Edward T. Choice and Change in Conversations and Relationships. ºi Carter. (1991). Bonacich. 3. Judith A. Goffman. Nonverbal abilities of american and vietnamese. 84. (1981). Grove. Richard. Guþu. et al. [1961] (2004). Trad. NY: Anchor/Doubleday. Sociometry. Poyatos (ed. 46. H. Hall. Interpersonal Communication (ediþia a II-a). Hall. Gottman. Grusky. Hall. Love in monkeys. Non-Verbal Sex Differences: Communication Accuracy and Expressive Style. Harlaw. Haddon. ºi Brislin. (1991). Gross. (1977). ºi Halberstadt. Graur. 1. 2. Trad. Journal of Mariage and the Family.F. A. Garden City. (1991). (1901). Peter. Erving.. Journal of Nonverbal Behavior.R. L. The impact of nonverbal communication in organizations: A survey of perceptions. The Hidden Dimension. (1963). Current Anthropology. U. Hall. Judith A. George M. 8. Scrieri de ieri ºi de azi (pp. A. J. (1959). Two types of geture and their role in speech production. Gender Advertisements. [1967]. Gender effects in decoding nonverbal cues. The Silent Language. New York: Bantam. Erving. (1988). 200. McGraw-Hill. Harms. „Subordination“ and sensitivity to nonverbal cues: A study of married. Marital Interaction: Experimental Investigations. Em. (1977). 68-74. 85. .M. New York: Doubleday. Bucureºti. Interaction Ritual. rom. Psychological Bulletin. (1984). (1938). Journal of Language and Social Psychology.G. (1995). Edward T. Griffin. (1993). (2002). Ernst. Gheorghe. (1984). (1979). 10-14. Wallace H. Crosscultural Perspectives in Nonverbal Communication (pp. New York: Academic Press. Dicþionar latin-român. P. 2. Goffman. Essays on the Social Situation of Mental Patients and Other Inmates. 221-228. Londra: Cambridge University Press. (1971). Unruh. New York: Doubleday. Sex Roles. 715-723. Cambridge.214 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Goffman. J. Judith A. London: Routledge. Erving. Daniel. 24. Hall. Iaºi: Editura Polirom (Asylums. Dyadic Interaction. Hadar. Judith A. Mîndrilã). New York: Doubleday & Comp. (1959). New York: Wm C. Alexandru. Beyond Culture. Goffman. G. Baltimore: Johns Hopkins University Press. Scientific American. Journal of Business Communication.H. Proxemics. rom. Phillip ºi Peyrot. New York: Anchor Books. Harley. 31. 142-152). New York: Anchor Books. The Journal of Social Psychology. F. New York: Academic Press. 845 -857. Status roles and recall of nonverbal cues. Hall. (1968). The American Journal of Sociology. (1989). Edward T. (1979). Toronto: CJ Hogrefe. 28. „Limba gesturilor“ ºi „limba strigãtelor“. A. Graham.. (1968). În Al.C. Brown Publishers. 45-62. Journal of Counseling Psychology. Graur. Effects of verbal evaluative feedback and interpersonal distance on behavioral compliance. 79-100. (1978). What is good is beautiful. (1966). 1. Edward T. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Hall. Proxemics – The study of man’s spatial relations and boundaries.). 239-250. Bucureºti: Editura Comunicare. working women. New York: International Universities Press. Goldman-Eisler. Albulescu). 83-108. În F. Hall. Erving. Viaþa cotidianã ca spectacol. Goleman. Alan E. Sinaiko.

57.csupomona. Hearn.A. American Anthropologist. 180-92. (2002). (eds). ºi Stappers. Elemente de lingvisticã. Johan.L. Philosophy and Phenomenological Research. Hess. . Dumitriu). 53. and Policy – A holistic Approach. The Journal of Negro Education. În Third IEEE International Conference on Automatic Gace & Gesture Recognition.A. (1996). Journal of Abnormal and Social Psychology. Intervention. ºi Fishbein. Inc. (1972). World distribution of certain postural habits. Nara.C. (1998). John. Ediþia a II-a. Geert. Hewes. Londra: McGraw-Hill Book Company Europe. ediþia a II-a.A. (ed. 1. Managementul structurilor multiculturale. (1998). Iluzia localismului ºi localizarea iluziei. 33.R. C. S. (1996). The phenomenology of social enconter: The Gaze. 269-272. (1950). Trad. Non-verbal Communication (pp. Sandra ºi Weaver. Hediger. Gordon W. Bucureºti: Editura Minerva (Erasmus.P. Iaºi: Editura Polirom. 209-241). (1989). 231-244. Software-ul gândirii. Hayes. Gestures: Body language and nonverbal communication. 54. Brown et al. Bucureºti: Editura All (Psychology: An Introduction. A. Cambridge University Press. Lillian O. Hibbels.M. Bucureºti: Editura Economicã (Cultures and Organizations. [1973] (1996). Englewood Cliffs. Huizinga. Henley. A comparative approach to the phylogeny of laughter and smiling. Hewes. 279-99). Iluþ. 3. (1957). R. Hinde (ed. (1974). Social Psychology. Adriana. Non-verbal Communication. 21. The antropology of posture. http://www. 65. The Tell-Tale Eye. În N. 267-281. edu/~tassi/gestures. rom. G. Communicating Effectively. Hewes. Primate communication and the gestual origin of language. R. (1978). Garz. Hybels. (1989).).P. 2. (1953). Harrison. Ochianã). Londra: Butterworth.Bibliografie 215 Harris. Imai. E. Hewes. (1991). Leadership and the spatial factor in small groups. Radian).htm. van. Trad. Tocan. Iluþ. H. Luginbuhl. Wild Animals in Captivity. H. Gordon W. 591-596). Hollman. L. Sex.H. Hayes ºi S. New Directions in Psychology. (1977). (2004). (1993). Cambridge: Cambridge University Press. (1957). Iulia.D. Valori. Tureanu ºi I. Scientific American. 41. Studies of the psychology and behavior of captive animals in zoos an circuses.R. and Nonverbal Communications. Iliescu. G. E. Man. Petru. Comunicarea. Aggressive reactions to a frustrating phone call. Hummels. Sue. New York: Random House. H. 2-3. Hediger. Teme actuale de psihosociologie.J. Jill E. New York: Van Nostrand Reinhold. Iaºi: Editura Polirom. Petru. 196. Hooff J. În R. aprilie 14-16. Erasm. New York: Random House. [1924] (1974). Bucureºti: Editura Adria-Pres. (1962). C. Internet. [1993] (1997). P. E. Hinde. Hofstede. Cine este Mona Lisa lui Leonardo da Vinci? Psihologia.A. Nicky ºi Orrell. Haarlem: H. The one-leg resting position. Harris. atitudini ºi comportamente sociale. Comentarii de texte literare. R. Bruce. Software of the Mind). Ethology. 1998 (pp. 242-64. (1975). London: Addison Wesley Logman Limited. 350-3. Gordon H. ºi Weaver. Haºdeu. Beyond Words: An Introduction to Nonverbal Communication. (1955). Communicating Effectively (ediþia a II-a). 2. Meaningful gestures for human computer interaction: Beyond hand postures. Orrell. R. Nancy M. New Jersey: Prentice Hall. London: Butterworth.R. Body Politics: Power. Density and personal space in a field setting. În R. rom. Current Anthropology. 123-132. (1955). 92. The Journal of Social Psychology. 193-198. Dress-related behavioral problems and violence in the public school setting: Prevention. New York: Holt and Rinehart.H. Tjeenk Willink & Zoon H. Mary B.V.). (1972). Trad. 2. Heron. Gordon H. Introducere în psihologie (pp. (1973). 65-84. NJ: Prentice Hall. Hess. (1974). rom.

The Social Psychology of Clothing and Personal Adornment. În J. Kellerman. Trupuri de femei – priviri de bãrbaþi. Lewis. Nonverbal Interaction (pp. I. (2000). 325-356). J. and facial neoteny. New York: Oxford University Press. (1966).P. Internet. 145-161. Jourard. Caroline F. Sidney M. 61-70. Comunicarea. Bucureºti: Editura Economicã (Organizational Behavior: Understanding and Managing Life at Work. Journal of Social Psychology. 38%. NJ: General Learning Press. 32-36. J. 35-44. ºi Laird. A. 40. (eds). Gary. Adam. Cathryn. . 263-89. S. Johnson. Janusz. 61. rom. Morristown. Kemper. 13-45). 5. Jakubowski. Looking and loving: The effects of mutual gaze on feelings of romantic love. Keating. 221-231. ºi Clay-Warner. 3. 84. Barow et al. CA: Sage Publications. (1983). Sociologia sânilor goi. C. (1994). (1977). Tvesky. Trad. [1996] (1998). Katz. McGill University. Johns. (1982). (1978). 361-371. International Encyclopedia of Communications (vol. New York: Macmillan Publishing Company. Sexual selection. Attribution: perceiving the causes of behavior. A. Gesture and speech: How they interact. [1995] (1998). Jones. (1985).T. 5. Harold H. regards d’hommes. 52. (eds). Sociometry. 40. 1933-139. Comportament organizaþional (pp. 40. 2002 (Special Issue: Research on the relationship between verbal and nonverbal communication: Emerging Integrations). (eds). J. Jones. American Journal of Sociology. An exploratory study of body accessibility. Allan ºi Segall. 4. Marshall. Kelly. C. Kaczorowski. Barna). Kahn. Jones et al. 2. Journal of Research in Personality. physical attractiveness.. The Good.D. Sociometry. 8.html. Carl Gustav. Distance and liking: When moving close produce increased liking. The 7%. Timothy. 93. (1995). Understanding body language: Birdwhistell’s theory of kinesics. (1998). Bucureºti: Editura Nemira (Corps de femmes. Kendon. Organizational context and conversation patterns. Anchor Point. Illinois: Research Press Co. (1987). Foundations of Nonverbal Communication: Readings. Caroline F. A comparative proxemics analysis of dyadic interaction in selected subcultures of NewYork City. rom. 55% myth.216 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura International body language. ºi Katz. În G. P. Postolache ºi R. Daniel. Keating. Stanley E. Theodore D. Johns. Facial gestures which influence the perception of status. Doug. Corporate Communications: An International Journal. Jolly. 209-210).. (1983). (1989). Nonverbal communication. 7. Jung. British Journal of Social and Clinical Psychology. Carbondale: Southern Illinois Press. P. Trad. the Average and the Ugly: Socio-economic Dimensions of Psysical Attractiveness. Kaufmann. (1989). V. The Assertive Option.com/ipka/A0769348. Current Anthropology. Izard. Journal of Communication. 23. 138-144. Social Psychology Quarterly. Ediþia a IV-a. Trad. (1971). Social Psychology Quarterly. Mayur. „Buzz“. Montreal. NJ: Prentice Hall. Funk.factmonster. Paris: Nathan. Arnold ºi McGaughery. Harper Collins College Publisher. 374-378. rom. 723-748. Harrison (eds). 3. V.E. I. Ursachi. The face of emotion. Johnson. ºi Lange.E. (eds). Adam. Gender and the physiognomy of dominance and atractiveness. Stephen. (1989). Aron). Attribution in social interaction. Holan). Kaiser. Stephanie J. (1985). (1972). Susan B. 5. Tezã de doctorat. [1921] (1994). (1971). 36. Amos ºi Slovic. Judgement under uncertainty: Heuristics and biases.E. http://print.M. Englewood Cliffs. Descrierea generalã a tipurilor. Kahneman. Beverly Hills. Bucureºti: Editura Anima (Psychologische Typen. 3. Wiemann ºi R. În E. 4. Jody. 1. New York: Cambridge University Press.M. Jean-Claude. Kendon. (1977). În E. Exercises and Commentary. How many emotions are there? Wedding the social and anomic components.

H. J.L. L. 50-69). 63. ºi Sigall.W. New York: Harper.. (1935). Kirch. Philippot. 416-423. În E. 60. (1990).A. The Social Context of Nonverbal Behavior (pp. Conducting Interaction: Patterns of Behavior in Focused Encounters. ºi Jakubowski. What is average and what is not average about attractive faces? Psychological Science.at. Max S. 16. Nonverbal communication. L. Belmont: Wadsworth Publishing Company. (1991). (1990). . UK: Cambridge University Press. [1963] (1972). 207-224). Hutchenson. Lange. ºi Hall. Attractive faces are only average. Knapp. and Intercultural Insights. Cornelia. Adam ºi Müller. Psychological Science. New York: Holt. 78-100. W. Developmental Psychology. Facial diversity and infant preferences for attractive faces. Nonverbal Communication in Human Interaction (ediþia a V-a). The effects of power and gender on facial expression. Adam. Mark L. La France. 78. La Barre. eds.J. (1979). Rinehart and Winston.H. 158 (3). New York: Hogrefe. (1989). În G. (eds).. E. Illinois: Research Press Co. op. Kinesics. Making Sense of People. Psychological Bulletin. Roggman. A review of nonverbal behaviors of women and men.H. J. (1974).univie. Theory and Research (pp. (2001). Marianne ºi Hecht. 214-220. Kunda. 153-159. Bureau of American Ethnology. and affiliation: The rol of observer biass. 1-7. L. Applications. Marvin A. (1974). Laver ºi S. Kroeber. ºi Musselman. 5. 49-68 (retipãrit în J. Landy. Roggman L. Mark L. (1990). (1980). pp. 8. ºi Roggman. ºi Rieser-Danner. (1980). 408-420 (retipãrit în J. cit. Judgement of personal characteristics and emotions from non-verbal properties of speech.. Gaze and eye contact: A research review. L. 115-121. ºi Mayo.. R. H. Lancelot.S. S.. ºi Vaughn. În P. Barow et al.ac. Judith A. 36. (1994). J. 3-11. (1990). 1. Knapp. P. Daniel ºi Lundgren. Effects of nonverbal warmth on learning of Eskimo and white students. 4. www. International Encyclopedia of Communications (vol. (1997). eds.A. J. Wolfgang (ed. An Agenda for Gesture Studies. L. Mark L. cit. C. Feldman ºi E. Journal of Personality. L. (1979). Knapp. [1978] (2002). Langlois.S. C. Option or obligation to smile. Ritter. Adam. Mss: Bradford Book. Langlois. Mark L. 380-381). 173-188). Adam. Nerw York: Harcourt and Brace. op. Responsible Assertive Behavior. J. 390-401. Western Journal of Speech Communication. Eye-contact. (1984). M. Kendon. C. [1947] (1972). The Modern Language Journal. Cambridge. Kroeber. 40. 27. Cambridge. pp. 1-20. Coats (eds).H. 2. [1999] (2001). distance. Cambridge. Anthropology. MerrillPalmer Quarterly. Social Cognition. The Journal of Social Psychology. 297-392). 3. 92. Hutchenson.A. 45-70). Gesture.L. New York: Oxford University Press.S.A. The study of nonverbal behavior vis-à-vis human communication theory. (1973). Race Difference. Kendon. Introducing Gesture. 26.A. ºi Nowicki. 1. Beauty is talent: Task evaluation as a function of the peer relationships. Bulletin. Kramer. Alfred L. (1999).. The association between receptive nonverbal processing abilities and internalizing/externalizing problems in girls and boys. Knapp. Internet. În A. J. Kleinfeld. The cultural basis of emotions and gestures. Handbook of the Indians of California. Dahnke ºi G. David J. 728. Londra: Wadsworth. Infants’ differential social responses to attractive and unattractive faces. Kendon.). Laver ºi S. Sociometry.Bibliografie 217 Kendon.a).. Roggman. 43. (1925). A. Langmeyer. Human Communication.L. (f. Non-verbal communication across cultures. 96-107. (1986). D. David C. 100. Developmental Psychology. UK: Cambridge University Press. La France.M. Clatterbuck (eds). Langlois. Otto. Klineberg. Ziva. 79-84. A. (1948). Psychological Review. Langlois. Kleinke. Journal of Genetic Psychology. Knight. Nonverbal Behavior: Perspectives. Essentials of Nonverbal Communication.

Expresia emoþiilor la om ºi animale (pp. (1967). Aurelia. Pentru un alt Ev Mediu. Persuasiunea. Lodge. Lips. Le Boulch. 117-149. 5. 15. rom. Le Clere. Le Goff. Catherine ºi White. 1-29. Moscova: Mir. 13. 15-37).S. Communication in Face to Face Interaction. (2002). ºi Watson. Iulius E. Gaël. Tony. Temps. Leipzig: Volk und Buch Verlag. pp. David. Bucureºti: Editura ªtiinþificã (Vom Ursprung der Dinge. Macrae. Barker. (1995). Obârºia lucrurilor. Le Goff. K. op. The Language of Clothes. Journal of Personality and Social Psychology. Lorenz. Bucureºti: Editura Humanitas. (1972). (f. J. Le Goff. New York: Springer-Verlag. [1965] (2003). (1955). Timpul muncii în „criza“ din secolul al XIV-lea: de la timpul medieval la timpul modern.218 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Largey. 1. În J. Wardsworth. 237-247. 2 vol. Bucureºti: Editura Academiei R. UK. [1978] (1986a). Le Goff. Lefkowitz. [2001] (2003). Muzeul Britanic s-a dãrâmat. 77. Deborah Ann. Trad. A brief history of human society: The origin and role of emotion in social life. R. Trad. Personal space. Gestul ºi cuvântul. Paris: Police Revue. Bucureºti: Editura Tehnicã. 541-550. [1997] (2003). Reading. Albin Michel. (1981). Jacques. [1978] (1986b). 460-464. Human Communication Research. România. Manuel de police technique.S. Henley (eds). Iaºi: Editura Polirom (The British Museum is Falling Down. Geoffrey. The Essence Effective Communication. Jacques. Vladimir. [1955] (1958). 38.. rom. ºi Barker. 405-436.. (1972). Jaeger). cit. Codul bunelor maniere astãzi (ediþa a III-a). vol. Mayo ºi N.. [1964] (1983). 1. Massey. pp. (1980). (1986). M.. R. Trad. [1975] (1978). 21 (4). Mouton. American Psychological Society. Larry L. 456-477. Journal of Abnormal and Social Psychology. În C. Konrad. Vasile D. F. B. vol.P. Valori umaniste în cultura ºi civilizaþia Evului Mediu (vol. Charles U. O istorie a culturii omenirii. Major. Douglas S. Odette Arhip).a. L. Malandro. American Sociological Review. cit. Noi ºi eu. În J. Gender patterns in touching behavior. (2002). Laver. R. Trad. L. Iaºi: Editura Polirom (Persuasion: Reception and Responsability. Gender and Nonverbal Behavior (pp. 91-116). The anthropology of emotions. André. Little. Middlesex: Penguin Books Ltd. op. 51. Despre agresivitate (On Agression). R. 2. New York: Random House. Perceptions of time and punctuality in the United States and Brazil. Marinescu. Prentice Hall International. [1978] (1986c). pp.. Manusov. M. Câteva date asupra Expresiei emoþiilor la om ºi animale. Loretta A. Leroi-Gourhan. John ºi Hutchenson. Trad. MA: Addison-Wesley. 544-549. Levine. C. (1989). Bucureºti: Editura Meridiane (Pur un autre Moyen Age. Receptare ºi responsabilitate. Trad. Levi. rom.R. Mârza. În Charles Darwin. Status factors in pedestrian violation of trafic signals. 67. Gheo). Carpov). (1981).). Psihologie socialã. Ludlow. 6. rom. Blake. rom. Approche systémique de la proximité: définitions et discussion. Journal of Experimental Social Psychology. Université Paris IX Dauphine. The sociology of odors. Are you looking at me? Ey gaze and person perception. M. Lutz. Bucureºti: Editura Humanitas. Reacting to changes in nonverbal behaviors: Relational satisfaction and adaptation patterns in romantic dyads. Bucureºti: Editura Didacticã ºi Pedagogicã (Nous et moi. Nonverbal Communication (ediþia a II-a). Larson.B. rom. Jacques. (1965). (1992). Paris: Editions Gallimard. Neil et al. ºi Panton. M. 1021-1034. V. Le Goff. Malim. Bucureºti: Editura Meridiane (Le geste et parole. Selected Readings. Lurie. Sandy (eds). Daniel). travail et culture in Occident. Gale P. Berza).M. 173-268. 1. Thomson Learning Belmont. Ritualul simbolic al vasalitãþii. . (1974). The American Journal of Sociology. V-XI). David R. Alison. [1995] (2002). et al. [1963] (1988). Paris. American Review of Anthropology.

. Michener. Maimuþa goalã. V. Comparative aspects of communication in New World primates. Inference of attitudes from nonverbal communication in two channels. Schwartz. 281-289. The Face: A Natural History. 34. Denis ºi Windhal. Londra: Triad Grafton Books. (1985). Shalom H. New York: Springer-Verlag. M. [1994] (2000). A. Washington DC: US Information Agency. Iaºi: Editura Polirom. Albert ºi Wiener. În J. David.ro (Communication Models for the Study of Mass Communication. 1. Sven. Unmasking Japan: Myts and Realities about the Emotions of the Japanese. (1981). 39. Andrew H. McQuail. Albert ºi Diamond. Morris. Belmont: Wadsworth Publishing Company. Michener. Matsumoto. rom. Morton. Symbolic communication and language. Mehrabian. Garden City. [1948] (1968). 109-114. ºi Schwartz. Daniel. 1. (1935). Iaºi: Editura Polirom (L’art d’influencer. În A. Eye contact: Psychological aspect of communication via mutual gaze. Boston. New York: Dell. Seulescu). 241243. Mehrabian. Desmond. [1982] (2001). Merton. A. Seting arrangement and conversation. Stanford. Miller. rom. (2003). Inc. Psychonomic Science. (1967). [1982] (1986). Merhabian. Calcan). 193-210. (1998).G. Muchembled. M. Albert. Role of physical attractiveness in impression formation. 5. New York: Harper and Row.H. Merhabian. Chicago. (1969). Psychology and Communication. Albert ºi Ferris. Bucureºti: Editura Minerva (Essais. Mayo. DeLamater ºi S. Modele ale comunicãrii pentru studiul comunicãrii de masã. Allan et al. Martin H. O istorie culturalã a gesturilor. Bremmer ºi H. Trad. Culture and Psychology. Trad. Pacific Grove: Brooks/Cole Publishing Company. (1972). Moynihan. Eseuri. Ordonarea gesturilor: o istorie socialã a sensibilitãþilor sub Vechiul Regim din Franþa. ºi Henley. 3. 1937. Robert. Publishers. În D. (1980). Analyse des techniques de manipulation. (1971). rom. Morris. David. Paris: Armand Colin. 86. Mss: Little. Montaigne. Silent Messages.). Robert K. Journal of Personality and Social Psychology. David R. J. 265-275.Bibliografie 219 Matsumoto. NY: Anchor Books. Alex. Il: Aldine-Atherton. Trad. [2000] (2002).). McEdwards. Journal de Psychologie Normale et Pathologique. Montagu. Mucchielli. Social Psychology (133-166). Albert. The English Journal. CA: Stanford University Press. 271-293. Bârgãoanu ºi P. Din antichitate ºi . Rednic). 31. A. 8. 306-342). Les techniques du corps. Journal of Consulting Psychology. Touching: The Human Significance of the Skin (ediþia a II-a). Morrison. Decoding of inconsistent communications. [1971] (1978). 1971. [1971] (1973). N. Bucureºti: Editura Enciclopedicã (The Naked Ape. Psihologia socialã a relaþiilor cu celãlalt. Nonverbal Communication. Mary G. Mazur.D. Arta de a influenþa. Trad. Marcel. 248-252. 40-43. Dobrescu).M. M. Gender-role congruence and self-referencing as determinants of advertising effectiveness. Susan R. (1986). Serge (coord. Bucureºti: Editura Comunicare. Desmond. (1996). rom.H. Morris (ed. 6.). Brown and Co. McNeill. (1974). 19. 50-74. 49. (1967). Analiza tehnicilor de manipulare. Antioch Review. DeLamater. Paris. Merhabian. VOA Forum Series. [1994] (1998). [1571] (1984). (ed. Women’s language: A positive view. The Pocket Guide to Manwatching (ediþia a III-a). 74. The self-fulfilling prophecy. Maria Michelle ºi Schaffer. Shari S. [1967] (1991). C. (1970). Roodenburg (eds). Moscovici. Mauss. Journal of Sociology.G. Gender and Nonverbal Behavior. Sex Roles: A Journal of Research. John D. Primate Ethology: Essays on the Socio-sexual Behavior of Aples and Monkeys (pp. San Diego: Harcourt Brace Jovanovich. Miller. (1996). A. de. Sociometry.

ºi Mazur A. 7% rule. rom. Pease.-M. The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology (pp. Societatea rafinatã.N. 7. Jacqueline. 11-14.S. Henry H. (1996). K. Gheorghe. Aprilie.U.). În A. (1995). Bucureºti: Editura Polimark (A Cultural History of Gesture. 16. [1949] (2002). (1995). La Stampa. 1617-1626. (1996). 46. Trad. (1983). Body language of women and judgements of vulnerability to sexual assault. M. .W. Marco. Pease. Richard. B. Murzynski.J. (1971). 39. Nierenberg. Paris: Seuil. Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor. 26. ºi Degelman. Murray. Oatlrey. Transpunere ºi expresivitate scenicã. Semnificaþie ºi acþiune (pp. 135. 469-478. Dan). Fragmente semiotice. Pease. T. D. Sex Roles: A Journal of Research. Robert.R. London. 268-331). Peirce. Peirce. 26 de teste pentru cunoaºterea celuilalt. 883-850. J. Iaºi: Editura Polirom (1984. Neculau.S. Let’s dump the 55%. Relating Skills. Facial dominance of West Point cadets as a predictor later military rank. Londra: Orion Books Ltd. (1999). ºi Rosen. Politique et politesse en France du XVIe au XXe siècle. I. Mental Hospitals (Arhitectural Supplement).R. Orwell. Avacum). Wiltshire. A. UK: Polity Press. Pear. [1998] (2004). Neculcea). (1999). Allan ºi Pease. Neto. Social Forces. 3. Trad. I. ea vorbeºte-ntruna. I.). 405-410). New York: Springer-Verlag. Journal of Applied Social Psychology. Miles L. Adrian (coord.220 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura pânã în zilele noastre (pp. (1957). Minneapolis: Semiotics. Non-Verbal Behavior: A Functional Perspective. Gafiþa). Manstead ºi M. Barbara. Eugen ºi Munteanu Lucia-Gabriela.T. [1999] (2001). (1996). Bucureºti: Editura R. (1931-1958). Londra: Sheldon Press. Allan ºi Pease. rom. Nelson-Jones.. Trad. How to Read Others’ Thoughts by Their Gestures. (1973). Limbajul trupului. S.A. Trowbridge. The Power of Dress. rom. Gerald I. You’re only as pretty as you feel: Facial expression as a determinant of physical attractiveness. Function as the basis of psychiatric ward design. Bucureºti: Editura Curtea Veche (Why Men Don’t Listen and Women Can’t Read Maps. Neacºu. Bucureºti: Editura Humanitas (Trad. Pacori. 1984. În C. MA: Blackwell Publishers. Mueser.I. rom. Charles S. Trad. New York: Pocket Book. New York: O. Chiºinãu: Editura Cartier (La Société policée. Nonverbal communication. Gestures and words are inseparable. Marga). (1931). rom. rom. Patterson. Iaºi: Editura Polirom. T. Cambridge. Redwood Books. George. rom. Trad. Transitions. (1996). Gender stereotypes in portuguese television advertisements. Organizaþia Naþiunilor Unite. Understanding Emotions. Cambridge. (1998). [1981] (1993). Politicã ºi politeþe în Franþa. Bucureºti: Editura Polimark (Body Language.. rom. Allan. Patterson. Dumitrescu). George. (1995).S. Collected Papers. Herb. Cambridge. [2002] (2003). Miles L. 121-140). Mass: Harvard University Press. Human Relationship Skills (ediþia a II-a): Biddles Ltd. Orwell. 38%. 29 de teste pentru a te cunoaºte. (1989). Londra: Blackwell Publishers Ltd. Voice and Personality.H. Trad. How to Read a Person Like a Book. Keith ºi Jenkins. Oestreich. 153-165. 23-9. Chapman & Hall. 2. Humphrey. World Urbanization Prospects. De ce bãrbaþii se uitã la meci ºi femeile se uitã în oglindã. Iaºi: Editura Polirom. London: Secker and Warburg. Mueller U. Aeterna latinitas. (1997). Barbara. Felix ºi Pinto. D. Nistor). Londra: Orion Books Ltd. Ediþia a XVIII-a. Osmond. Peirce. 74. Vagabond prin Paris ºi Londra. Neculau. (Down and Out in Paris and London. Micã enciclopedie a gândirii europene în expresie latinã. Grau. Trad. (2001). Bucureºti: Editura Curtea Veche (Why Men Lie and Women Cry. din secolul al XVI-lea pânã în secolul al XX-lea. ºi Calero. Journal of Personality and Social Psychology. Adrian (coord. Nelson-Jones. A. El e cu minciuna. Sussman. E. Charles S. From Antiquity to the Present Day. Muchembled. Jennifer M. [1897] (1990). Richard. Bucureºti: Editura Academiei R. Munteanu. Hewstone (eds). Iaºi: Editura Polirom. [1996] (2002). (1996). A. Szabó). (1984). [1933] (1994).

[1999] (2002). Bucureºti: Editura Humanitas (Trad. George. (1992). 73-80). Slãvescu). J. Bucureºti: Editura Polimark (Body Language Secrets.. 273-274). Bucureºti: Editura Albatros. Cluj-Napoca: Editura Exe. 27. rom. În J. Miruna. David I. 6-112). [1985] (1995). Paris: Fayard. În C. Maria. (2001). Bucureºti: Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. [1985] (1995). 67. [2003). [1997] (2001). Mãdãlina. Facial Attractiveness. 206-263).Bibliografie 221 Peirce. Alternativa asertivã ºi dezvoltarea personalitãþii omului modern. (1984). (1984). în viaþa socialã ºi în dragoste. Salutul în limba românã. Westpoint: Ablex Publishing. Ritzer. Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. Enciclopedie de psihosociologie (pp. The Academy of Management Review. Human skin recognition by olfactory cues. Institutio oratoria. Charles S. În Ph. exaggeration. M. rom. New York: Basic Books. The „opener“: Skilled user of facial expression and speech pattern. 30. Experimental and Critical Approaches. Roºioru ºi G. 157-168). Social Research. Vuºcan). Tailored Meanings: On the impact of organizational dress. Dicþionar tematic al Evului Mediu occidental (pp. (1999). Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. M. În Ph. 2. Tainele limbajului trupului. Consistency and individual differences in facial attractiveness judgements: An evolutionary perspective. Thousand Oaks: Pine Forge Press. Marcus Fabius. Paris: Seuil. James A. Peirce. Rhodes. Physiology & Behavior. Feldman. Rãdan.). rom. Mcdonaldizarea societãþii. Rhodes. Mesajul transcultural al vocii umane. Iluþ (coord. Dabbs. (eds). rom. rom.).H. Leslie A. Pierre. Michael G. (1978). [2000] (2003). 1. Robert S. Quilliam. Ceauºu (coord. D. 18. 119-244. Farcaº. ºi Moore. James ºi Hopper. (1983). J. 151-154. Porter. 239-259). Trad. Lucian. De l’Europe féodale à la Renaissance. De la Europa feudalã la Renaºtere (vol. Psychological Sciences. The Social Context of Nonverbal Behavior. Cabinet de psihologie 2 (pp. 180-185). and Social Perspectives (pp. Tãnãsescu). 2. Danielle. 129-131). Dicþionar de psihologie. Puicã). T. Bazele pragmatismului. Prutianu. Bucureºti: Editura Academiei Române. Susan. Tanya. Roman. Bucureºti: Editura Polirom (Dictionnaire raisonné de l’Occident Médiéval. Evolutionary. Quintilianus. Thorsons. Roco. Breaza ºi M. Miruna. 493-495.S. Cognitive. 32-55. Read the Signals and Find Love. The open and closed mind. Le Goff ºi J. Ioan. 10. 229-237. Averageness. C.). F. Creativitate ºi inteligenþã emoþionalã. Milton.1. Efectul Pygmalion. Rogers. (1993). R. (eds). (2002). Psihologie socialã. În S. Wealth and Happiness. [1905] (1990). Schmitt (eds). Ana ºi Pratt. Trad. Rãdan. Iluþ. J. Ariès ºi G. Revel. Duby (coord. Régnier-Bohler.M. Maidenhead: Open University Press. D. Bucureºti: Editura Comunicare. Burducea. Bucureºti: Editura Academiei Române. Social Psychology.ro (The McDonaldization of Society. Radu. Personality and Social Psychology Bulletin. (1994). pp. Marga). Françoise. Pietreanu. În V. Paris: Seuil. Trad. Iaºi: Editura Polirom. Purvis. Erik J. (2004). M. ºi Coats. Avacum). (2003). Charles H. 7. Trad. Ficþiuni. Maternal recognition of neonates through olfactory cues. Cotidianul. (1960). V.. Semnificaþie ºi acþiune (pp. Cambridge.). Penton-Voak ºi Perrett. Istoria vieþii private. Uzanþele civilitãþii. Petru ºi Matei Liviu. Chelcea ºi P. . Ceauºu (coord. Piponnier.J. 4. ºi McLaughlin. Ce este comportamentul asertiv? În V. Radu-Geng.D. 61-66.-C. Gillian ºi Tremewan. ªtefan ºi Danileþ. 105-110. Gillian ºi Zebrowitz. Caiete sociologice. (1966). Citiþi semnalele non-verbale pentru a avea succes la locul de muncã. Paul. Porter. De la Renaºtere la Epoca luminilor (vol. Ariès ºi G. Rokeach. Physiology & Behavior. Studiu sociolingvistic. Duby (coord. (2000). Mihaela.). Cabinet de psihologie 2 (pp. UK: Cambridge University Press. Trad. and facial attractiveness. N. De la Renaissance aux Lumières. pp. 6. Rafaeli. Popescu-Neveanu. Wendy S. Cernock. Philippot. 1. rom. R. (1981). (1992).H. Istoria vieþii private. Bucureºti: Editura Economicã.

36. The Development of Emotional Competence. K. Albert E.). pp. (1992). eds. Ill: Scott. M. Pygmalion in the Classroom. Schmidt. [1990] (1998). Nistor). Schneller. Trad. New Jersey: Prentice Hall. Experimenter effects in behavioral research. Psychology and educational practice. Hochschild. (1976). (2000). (1979). D. În G. Dane (1979). Albert E. F. Marian). Santana. Judith H. (1962). and Social Perspectives (pp. Rosenthal. [1964] (1972). How Behavior Means. Rousseau. op. Istoria ºtiinþelor în România. Berkeley: University California Press. În F. Bucureºti: Editura Meridiane (La raison des gestes dans l’Occident médiéval.). Scheflen. Maria Olga Dias. 892-905. Sapp. Robert ºi Jacobson. Body Language and Social Order. feeling rules and social structure. rom. Nature. Skill in Nonverbal Communication. Lesser (ed. Robert. (1979). (1971).. Rhodes ºi Leslie A. Rosenthal. Schmitt. Jean-Claude. Robert (ed. (1979). Saarni.222 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Rosenthal.E. Ribeiro de. (1983). Limbajul corpului pentru manageri. Antoniu). Universitatea Bucureºti (lucrare de masterat. Poyatos (ed. 430-442... Robert. Karen L. ºi Muir. 3-24. S. Many gestures. Langlois. 79-84. Speech as a personality trait. Berkeley: University of California Press. În G. Gun and Hain. L. (1973). Ediþia a XI-a. Human olfactory communication. nepublicatã). Baltimore. L. Carolyn. 27. M. 4.). Albert E. New York: Gordon and Breach. 44. Sensitivity to Nonverbal Communication. [1754] (1958). 43. Scheflen. Rosenthal. rom. Laver ºi S. Jeffrey F. 260. ºi Roggman. 551-575. (1999). (1968). Bucureºti: Editura Vremea. 213-233). Marian. [1966] (1976). (1956). Trad. Human facial expressions as adaptations: Evolutionary Questions in facial expression research. Lori A. Zebrowitz (eds). Robert ºi Jacobson. Russell. Philadelphia: John Benjamins. Hall. . Discurs asupra originii ºi fundamentelor inegalitãþii dintre oameni. New York: Appleton-CenturyCrofts. Peter ºi Archer. Lansberg am Lech: Verlag Moderne Industrie. (1972). Cognitive. Sharon. 1-33). 32. (2001). Emotion work. 7. What makes a face attractive and why: The role of averageness in defining facial beauty. Sebeok. Pygmalion in the classroom: Teacher expectation and pupils’ intellectual development. Bucureºti: Editura Tehnicã (Körpersprache für Manager. Jurgen ºi Kees. Aesthetic and Literary Perspectives (pp. (2000). Bucureºti: Editura Academiei R. Adam J. Horst H. Ruesch. The PONS Test. R. Expresivitate ºi stil.. Ann Marie. Rückle. Journal of Sociology. Glenview. rom.S.. 520-522. Hutchenson. 547-560. Teacher expectations and their effect upon children. DiMateo. Comunicarea didacticã. Sabath. Lee. Nonverbal Communication: Notes on the Visual Perception of Human Relations. Alexandru ºi Bejat. Facial Attractiveness. cit. Advances in Nonverbal Communication: Sociocultural. Maryland: Johns Hopkins University Press. Foresman. Journal of Marketing. American Journal of Sociology. Rosenthal. (1992). Trends in sex roles in television commercials. many meanings: Nonverbal diversity in Israel. Bucureºti: Editura Atos. Hochschild. Trad. Scheflen. The Managed Heart. România. Westpoint: Ablex Publishing. Sãucan. 316-331 (retipãrit în J. Clinical. Paris: Gallimard. D. 225-245). ºi Cohn. Raþiunea gesturilor în Occidentul medieval. Roºca. Russell. Rubenstein. Leonnore. [1979] (1999). Kenneth ºi Schneider. Rogers. Oelgeschlager. (1976). New York: Irvington. Comunicarea nonverbalã. Weldon. S. Bucureºti: Editura ªtiinþificã (Discours sur l’origine et les foundements de l’inégalité parmi les hommes. Doina-ªtefana. 83. (1927). Robin. Rosenthal. Edward. Robert. New York: Guilford. Codul bunelor maniere în afaceri. Judith A. Sapir. New York: Holt. Yearbook of Physical Anthropology. Thomas A. Jean-Jacques. (2002). The significance of posture in communication systems. Rinehart and Winston. (2002). Russell. R. Three-year-olds’ difficulty with the apparence-reality distinction: It is real or is it apparent? Developmental Psychology. Coding in the evolution of signalling behavior. Psychiatry. Schneider. Behavioral Science. Evolutionary. Teacher Expectations and Student Intellectual Development. (2004).J.

P. Sociology of the senses: visual interaction. Bucureºti: Editura Humanitas (Signs: An Introduction to Semiotics. Semnele: O introducere în semioticã. De la Imperiul roman la anul o mie (vol. (eds). N. Sociometry. Slama-Cazacu. rom. (1974). ºi Backman. Aniescu. Simmel. Sommer. [1911](1998). D. 607-636. M. T. ºi Machotka. Secord. 40. În F. Robert. Samuel R. Iconografia artei bizantine ºi a picturii feudale româneºti. rom. 389-393. Truth and Goodness. rom.). I. Septimiu. Messages of Body. Trad. J. Herdan). Stanley S. În R. 11-118). 27(1). (1942). Yvon.). Advances in Nonverbal Communication. (1989). Robert. rom. Comunicarea nonverbalã. [1967] (1983). Anthony. În W. Viaþa privatã ºi arhitectura locuinþei în Africa romanã. Elena ºi Chelcea.monster. Donald G. (1959). Din antichitate ºi pânã în zilele noastre (pp. Al. Trad. Stanton. Spigel. Journal of Counseling Psychology. Stanton. Vianu). Londra: Macmillan Press Ltd. (1964).Bibliografie 223 Sebeok.L. Paul F. Comunicarea în procesul muncii. Personal Space. Antoniu ºi Cleopatra. vocal and lexical cues on judgements of counseler qualities. / Body language. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Constantinescu ºi R. Shakespeare. pp. Enciclopedie de psihosociologie (pp.. 5. W.B. Shakespeare. Allan. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. The Varieties of Temperament. rom. New York: The Free Press. Leipzig: Duncker & Humblot. I.D. Cãlinescu). Richard al III-lea. Stoian ºi M. William. [1985] (1994). Mãrculescu). Trad. Burgess (eds). Constantinescu (coord. 247-260. 23. mirrors and masks – Part I: A sociology of beauty and the face. Tatiana. (1965). Georg. 4. S. Duby (coord. Effects of counseler touch on counseling outcomes. Kimihiro ºi Naitoh. (2003). (1995). 27. Sociologie generalã. Istoria vieþii private. Bucureºti: Editura Economicã. Teatru (pp. Useful information for face perception is described with FACS. M. ªtefãnescu. 1214-1389). Bucureºti: Editura Meridiane (Sagesse et délire des formes. Shakespeare. 2. Probleme. (1973). Popescu-Marian). William H. Stockwell. The Varieties of Human Physique: An Introduction to Constitution Psychology. 135-136). Toronto: University of Toronto Press. Paris: Librairie Hachette. [1991] (2000). Bucureºti: Editura Albatros (Trad. Sendrail. (1976). Thomas A. William. Bucureºti: Editura Meridiane (Histoire de la vie privée. Georg. Cambridge. orientãri (pp. Bucureºti: Editura pentru Literaturã Universalã (Trad. Gesammelte Essays. New York: McGraw-Hill Book Company. Sheldon. Kenichi. T. 121-132). rom. În Ph. Sheldon. Carl W. Simmel. 22. Spicer. În J. ºi Knapp. ºi Stevens. J. Înþelepciunea formelor. Joaneath. Stãnculescu. (2003). . Status-uri. Duþescu). http://equalopportunity. (1940).E. Avacum). De l’Empire romain à l’an mil. Trad. ºi Tucker. Sociologie. Strahan. personaje ºi personalitãþi sociale. Simmel. New York: Harper. Ariès ºi G. Stevens. Georg.). 23-36). roluri. S. (1921). Bremmer ºi H. Poyatos (ed. Suzuki. Cultura filozoficã. Journal of Counseling Psychology. Roodenburg (eds). 82-120). New York: Harper. Social Psychology. (1964). Leipzig: W. rom. (1964). [1994] (2002). Bucureºti: Editura Polimark (A Cultural History of Gesture. Streeck. În S. În N. Despre aventurã. Bucureºti: Editura ªtiinþã ºi Tehnicã SA (Communication. Trad. Comunicarea (pp. Internet. C. Chelcea ºi P. 4. Studies in personal space. Bucureºti: Editura Meridiane. În M. Stanley S. Sommer. Carole ºi Zytowski. UK: Polity Press. 443-446. Stoenescu). Impact of visual. O istorie culturalã a gesturilor. 43-55. sexe ºi criza modernului. Thébert. Iluþ. Klinkhardt. Amsterdam: John Benjamins.com/artcles/body. Journal of Nonverbal Behavior. New York: Prentice Hall. Stahl. Trad. P. Thiederman. Cotul în perioada Renaºterii. Introduction to the Sciences of Sociology. Nicki. Marcel. Bucureºti: Editura Humanitas (Philosophische Kultur. rom. Park ºi E. William H. ramuri. The British Journal of Sociology. Chicago: University of Chicago Press. From Antiquity to the Present Day. Empatia. Synnott. (1908). (1980). (1969). Henri H. (1964). (1992) The interaction of visual and verbal features in human communication. ºi Dye. Paris: Seuil.W.

Paris: M. Wiemann. (1973). (1986).P. 128-65). Whitehead. (1969). Selected studies in marriage and family. S.A. Zunin. Sociobiologia. În M. Eden. Delton W. (1972).net). (1968). Introduction to Social Psychology (pp. Antichitatea romanã. (1980). Sing language in its social context. 38. New York: Oxford University Press. G. În umbra omului. A Language within Language: Immediacy. ºi Zunin. Past and Present. [1921] (1968). 87-106). Random House Inc. Trad. W. New York: Holt Rinehart and Winston. Warwick. Russo). Une logique de la communication. Pentru o axiomaticã a comunicãrii. John M. Trad. Thomas W. ºi Jackson. Texte alese (pp. 27. [1935] (2004). [1967] (1997). Moscova: Slovo. (1985). Interpersonal communication. 670-672. 14. Whipple. 10. dupã versiunea francezã B. [1975] (2003). Cambridge: The Belknap of Harvard University Press. În Comunicarea în câmpul social. 237-252. Watzlawick. 447-452. Don D. Dimitrie. A. Edward O. Hinde (ed. (1972). Nonverbal Communication (pp.W. (2003). Limbajul gesturilor. Nonverbal communication: Readings with commentary. ºi Courtney. Paul. [1994] (2004). 4-17. Beavin. Nasology: Or Hints Towards a Classification of Noses. Analysing the face of a president. Time. Paul. (1968). Essai sur le psychologie de la main.). Zeidel. Bucureºti: Editura ªtiinþificã. Interpersonal Communication. William. Don D.). 233-241. 27-36). Bucureºti: Editura Trei (Sociobiology. Max. Hewstone et al. Arthur. Robert. N. Wald. (1970). Inc. Nicolae. Ltd. ºi Mehrabian. ºi Mehrabian. ºi Hiles Howard. George I. New York: W. Sisteme de comunicare umanã (pp. Female role portrayals in advertising and communication effectiveness: a review. Bãlan). Wiener.S. Todoran. New York: Ballantine Books. Norton & Company. J. Trad. Bucureºti: Editura Tritonic. rom. Bucureºti: Cartea Româneascã. Ulrich). Rivière. New York: W. L. 142(5). Washabaugh. Journal of Experimental Research in Personality. (1974). [1967] (1972). Wood. Oxford. Londra. 199-221). Helmick J. (ed.H. Helmick J. S. (ed. Albert. The Hague: Mouton. 56-97.). În H. A. Jane. rom. În R. rom. 27-48). New York: Appleton-CenturyCrofts. Iaºi: Laboratorul „Psihologia câmpului social“ (Pragmatics of Human Communication. E.M. V. (1848). Morche).F. 5. Mâna ºi gestul. Annual Review of Anthropology. Proxemic Behavior: A Cross-cultural Study.W. (1965). Meanings of counseler nonverbal gestures: fixed or interpretive? Journal of Counseling Psychology. work-discipline. Van Lawick-Goodall. Henri. (1909). L. 3. New York: Oxford University Press.224 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Thompson. Economy and Society. M. Beavin. The use of hand gestures and smiles in the inaugural addresses of presidents of the United States. Ludmila. organizarea societãþii. Expresivitatea ideilor (pp. Watson. Norton & Company. Thorpe. Wald. Vaschide. În L. Bucureºti: Editura Meridiane (In the Shadow of Man. Trad. (1981). ºi Smith. Wilson. (2002). Londra: William Collins Sons & Co. The ability to communicate and infer pozitive and negative attitudes facially and vocally. Obiceiuri. Cambridge: Cambridge University Press. Soniecika. Alice E. Weber. Wald. Bucureºti: Editura Leon Alcalay. Contact: The First Four Minutes. Patti A. [1971] (1985). Stephanie H. UK: Blackwell Ltd. and industrial capitalism. [1988] (1989). fr. ºi Jackson. Trad. Psihologia reclamei. Sarah ºi Jensen. rom.pattiwood. Lucia. O. Wilkins. Paris: Éditions du Seuil (Pragmatics of Human Communication. Totowa. Trenholm. Focºeneanu). Watzlawick. NJ: Bedminister. . The Journal of Social Psychology. Wald. Young. 3. Journal of Advertising. Weitz. The comparison of vocal communication in animals and man. Winch. Bucureºti: Editura Humanitas (Soniecika. (2000). Inc. Uliþkaia. The Reno Gazette-Journal (www. (1909).

101. 224 Aleixandre.. 22. 114. 19. S. 22. 209 Buck. 64. Leonard. 24-25.. 137-143. 64. 164. 209 Bremmer. Erik. 219. Giovanni. 134. Emory S. Gerard J. 35-37. 43... 119 Archer. 190. Petre..E. 61. 209 Birkenbihl. A. 150. 18-19. 61. 212 Blake. 208 Baxter. 169-170. 53.. Terri D. 33. 211. James E. 197.R. 214 Brody. 134.. 150. 209 Abric. 209 Bogardus. 209 Buller. 209 Boileau-Despréaux. 30. 208 Backman. 218 Blin. 137. Ray L. 19.. 208 Bergès. M. 95. R. Clément. Richard. 145. 76-80. Diane S. J.. 167. 83 Bonacich. 175. K. 37.R. Ronald B.R. 24 Bavelas. M. Marc.. 218 Barnhouse. 19. 165. 34 Argintescu. 49.A. 32. 50. 222 Brislin. 114-116. 164 Bochenski.. Vera F. Carl W. 74. 209 Blumer. 209 Bugental. 208 Bernard. 43. 129. Rogers E. Joseph-Maria. S.. Maria. 134.. 208 Barker.. 62. 64 Bejat.. Jean-Léon. Phillip. 209 Bull. 37-39.. 210 Asch. Marian. 207 Adler.. 207 Altman. Helmick J. 209 Bucã. F. 209 . 209 Borden. 209 Bulwer. 98-99. 89. 63. 198. 155-157. J. 174 Banerjee. 221. 160161... 16.. Ellen.J. 117. 34. 186. 49. 207 Allport. 208 Birdwhistell. 81. 208. 163.. 103. 12. 223 Beekman. Jan. Peter L. R.. 122-123.. 211 Bârgãoanu. D... 71 Bouts. 80-81. 211 Bickman. 107. Jean-Claude. 34. 194. 170. 139 Boss. 192. 218.. 46. 208 Auliffe. 172. 22. 209... John W. 152-154.. 64. Paul. 34-35. 171.. 207 Ahrens. Michael. 104. 207 Anghel.Indice de autori Ablom. Peter E. 118-119.. D. 70. D.. 68-70. 160. 207 Apatow. M. 62 Albert. 121 Allgeier. 208 Ariès. 172. 92.. 29. G. Gordon W.L. L. 207-208 Berry. 185. David. 179. 206. Philippe. Herbert.. 65-66. 179-180.. 207 Argyle. 53. R. 105. 107. 221 Berger. Vincente. Robert. 209 Brooke. 19. 221 Ardey.. 50.. 197. 160. S. 64. N. 158.B. 82-86. 38. 139. Michael.. 41-44. 183. 35. 208 Bernieri. L. 209 Blacking. 207. Alina. Solomon E. N. John.. 215 Birkenbihl. 208 Berry. Irvin. 32. 196. J. 22. 174 Bruner. 111. 214 Bonifacio. 208. 85.E. 99 Axtell. 71. 43-44. 16-18. 208 Berscheid. 182-183. 181. 180. 185.S. 207. J. 218 Beauvois. 111 Brault. 119-120. Marian. 111. 171 Beavin. 43 Bogucka. 208 Barnouw. 222 Ballon. 33. 208.. 135. John.

43-44. Charles. 131-132. Felix. 46. 22. Donn. 67-68. Robert S. 220 Ferris.. A. 16. Philip G. Paul. S. 211 Dobrescu. 165. Geln W. 112 Chen. 111 Corbin. Mãdãlina. 223 Cook. 90. 211 Eakins... R. 165 Fitzgerald.. 63 . H.. 220 Darwin. 212 Eysenck. T.D.. 14. 130. M. 174. Jean. 211 Eibl-Eibesfeldt. R. Miron. 156. 137..F. 208 Davies. James M. 210. T. 16. 90. 211 Dion. 221 Coman.L. 211-212. 118. 218 Fielder.. 16. 126.. 212 Fârte. 215 Coats.. S. Jeffrey F. Gheorghe-Ilie. S. 129. 197. 147. Virgil. R.X. 32. 37-39. 118. 208 Debicki.W. W. Hadley.. A. Marc-Alain. Allan. 211 Donald.L. Susan R. 24-25. Georges. 211-212 Duby. 65. 38-39. John D. 166. 62 Degelman.. 207-208 Calero. C.. 81. 160. 211 Dooley.. 18-19. 34. J.. 210 Danileþ. Karen K.. 209 Burleson. S. 131... 207 Carpenter. Pierre R.M. 120. 211 Dungaciu. 102.W. 49. 211 Dean. 219 DeLamater. 58. 21. 89. 49. 42.A. 19.. 60-61. 60. R... 210 Davis. B. Mihai. 207. 212 Ellyson. 211 Dipboye. 223 Duke. 222 Doob.... 164. 130-135. 80-81. 108.. 14.. D. 211. Irinäus. 209 Cernoch. J. 209 Cassirer. 205-206. 50 Favre. 210 Chevalier. 212 Erasmus. 217. Paul. 209 Chartier. 62 Farr. 35. Robert M. 70. B. Jean-Henri.R. 164. 74. 220 Dahnke.R. 194.. 167 Eisenberg. Judee K. 65-66. 211 Dulek. John.J.. 155. 187-188. 100. 33. 87. 67-68. 14.. 210. Claudiu. 172. 180. 210 Dabbs. 211 Efron.. Jason D. 160. 86 Fantz. 19. 18.T. Julius. P.. 59-60.. Jody. 145. 192. 103. 210 Conaway.. Michelle. 88 Cunningham.. 211 Descamps. 119 Eskritt. 210 Cowley. 99. M. 87-88.L.. Hans J.. Hazden. 81.. Jacek. 65. 146.. 19-21.F. 212 Exline. 213 Eysenck. Charles R.. 66. J.C.G. 92. Nicole Y. 46. 157. 210 Clatterbuck. 218 Dollard. 216 Clay-Warner. 196. G. 64. 25-26. 213 Fabre. Peter J.J. 211 Dye.. 22.... 160. 38. 212 Ellis.226 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Burgoon. 71. 162. 100. 138. 176. 70 Feldman.. Erik J. 94. 181-183. 220. 50. 139 Constantinescu. G. 157. 216 Dance. Merilin. 211 Figeac. 28. 109. 53.S. 23-24. Robert B. 118 Dittmann... Jr. Michael. R. 152-154. 181.. Graham. Henry H. Shari S. Jean-François. 68-69. 62-64. 197. 220 Cohn.. 19. 215 Ellsworth.. 211 Diamond. 210 Chase. 112 Chelcea. Franck E. 212 Fast. 22. L. 211 Davis. 118. 80. B. 135 Dovidio. 150. 137. 165. R. 217. Th.D. 219 Cantril. Gordon L. 210-211. 64. Phoebe. 211 Décarie. 222 Eakins. 90. 39. 211 DeVito. 213 Cash. 87. 13. 162. Daniel F. Alain. 211 Dunn.. 153. Janet. 61. Jacques. 118.A. 127. 65. 209 Byrne. 64. 210 Corraze. 210 Cialdini. 218 Dasen. 22. 154. 211 Feher.. 109 Fiske. 211-212 Enãtescu.. Roger. 70. J. 134. 218 Dinu.T. 213 Fabes.. Ernst. 71..V. 214 Casella.E. David. 34-36. Joseph A. 64. 150.. 63. John F. 74. 19. 184. 28 Chelcea. 19. Peter. 211 Ekman. 218 DePaulo.. 63 Carter. 211 Deutsch. Sandra. Flora.L. 102. 169. 208 Cooper.. 53. 24. 213 Fiske. B.

Oscar.L. Marvin. 222 Hybels. 216 Keating. A.. 22. Dietrich.. 30. 100.. 183. 214 Hall. F. 34-36. 55. 150-151. 216 Kleinke. 212 Focillon. 108 Jennings. 29 Galenus. 71. Gordon H. R. 214. Sidney M.R. 13. 65 Iliescu.... 213.. 215 Ikeda. 214 Hadar. 219 Graur.... 95.. 213 Jensen.. 183.. 129. 213 Goffman. 59-60... 48.M. 213. 217 Knapp. 86. Otto. Petru. 153. Johan. Max S.. 220.... C. 216 Joule.C. Arthur. 104. 215 Jung. 214 Harley. 89-92. 192. 197. 214 Harper. 39.. 166. Dair L. 209-213. 22. 133. 213 Grove. Guido. 212 Funk. 213 Gheerbrant. Peter. 11. N. 68. Janusz. 70. Stephen L. 165. 32. 215 Jutard. 45-48. Doug..F. 215. 214 Hall. 141. Edward T. Jean C. Bernard. 169. 214. David J. C. 222 Imai. 159-161.. 222 Knight. 82. 211. 210. G. 176. George M. 150-152. 213 Graham. 71-73. 221 Kellerman. 180. 73. 171 Jourard. 172-173. 53. 57..H. 65.. 223 Hiles. G.. 213 Gershuny. Howard. H. 214 Harms. 216 Kendon. Al. Ernst. 213 Goldman-Eisler. 94. 210. 217. 221 Johnson.S. 212-213 Franzoi.. Henri.. Theodore G. 65. 133-135. Antony. 19.. 36. 115-117. 24. 220. 74. 71. Kahlil. 216 Kees. 215 Hollander.M. 223 Jeanberné. 215 Hopper. 183. R.. Miles. 129. 216 Hastie. L. 182-183. 217-218. Stanley E. Debora L.. 195.. Weldon. 49. 216 Kirch.. 41-42. 71.. 220 Huizinga. 70. 64.. 213 Gillespie. 35. Nicky. 130. 22-23.P...M. 33. 48. 50. Gheorghe.. 167. 111. 211 Grusky. 172. 215 Gainotti.A. 37. Lilian O. 32. 215.W. 58. 54. 186. 22.. 33.A. 214 Guþu. 80. 14. Saundra. 14.Indice de autori 227 Flügel.. 184. 182-183. 33. 222 Hinde... Edward H. 214-215. 190. Mark L. S. 216 Kleinfeld. 166.. N. 55. 222 Harris. 73. 215. John. 22. R. 215. 212 Frank.. 180. 165. Erving. 216 Kaczorowski.. 37.. Stephen. 223 Johns. P. 81 Guthre. 22.. 218 Heron. B. Ph.. R. 214 Hess. van.K. 214 Hecht.. Carl Gustav. 67. Jonathan. 31-32.. 165 Hayes. Claire. 135. A. Robert-Vincent. J. 213 Grau. 217 Hediger. 215 Iluþ. 197.F. J. 218 Grünewald.. 61-62.. Sandy. P. 214 Guittet. Susan B. 213 Giddens. 214 Hewes. Wallace V. E. 214 Henley. 214 Haddon. Don D. Stephanie J. 218. 22-23. 19. 32. 215 Jolly. 121. 212 Flynn. F. 222 Harlaw. 174 Hutchenson. 168. 215 Hung. 65. 216 Klineberg. 19. 193. 213 Givens. 214 Hearn.. Charles H. 31.S.. 111. Adam. J. 35. 216 Katz. 82. 223 Hipocrat.. 119 Hofstede.K. 223 Hill.E. 119. 45.H.G. 169. 213 Gottman. 216 Jones. 174. 215 Jones. 210 Gibran. 68. 214. 212. C. 54. 41. 215 Hewstone. 32. Andre. 33 Gimbin. 215 Izard. 24. 213 Friesen. Judith A. 176.. 98 Gallois. 70. 22. J. 129. 215 Hummels... Cathryn. 216 . Adriana. Gary. H. Mary B.M. 37. J. C. A. 18. 26. Alain. 19. G.A. 172. 52.. 216 Kaiser. 216. 214 Harrison. 213 Gelinas-Chebat. 36-37. C. U.M. 98. G. 24. 216 Katz. 215 Hooff. 174 Geidt. David B. 215 Jackson. 111 Hollman..

. 32. 19. M... 55-56.. 201. 109 Lips. Vladimir. 208 Lundgren. Gilson. 220 Pietreanu. 160. 217 Landy. John. Aurelia. Jacqueline. Pierre. 14. 216 Krauss. N. 31... de. Gheorghe.T. 221 McNeill. 145. 217 Lewin. Andrew H.A. 65. 217-218 Mazur. 219 Murzynski.-C.. 82-83. 218 Mayo. Herb. 142-143...R. 31. 219 Mouton. A. S. 22. Maria. 100-101 Kroeber. 104.. 89. D. Daniel. 167.. Martin H. A. 164. D. 217 Oestreich. 218 Marinescu. 219 Ostrove. 182. Barbara. 214 Orwell.. 214 Philippot. 98 Pear. 90. 139. 223 Major.G. 91-92. 48. 179. Gale P. 174. 218 Miller. 217 La Barre..K. 167. 198. Jacques. N. Kenichi. 174. 172. 118. 217 Naitoh.. H. 89. Maurice. 53. 213. 217 Langlois. Thomas. 81. 219 Muir... 220 Le Magnen.. P. Alex. 218 Manstead. 87. 219 Osmond.. 64.. 217. 26. 221 Murray. 118. J. Judith H. 218 Malim. 57. 218 Leroi-Gourhan. 217 Levine. J. 222 Neacºu. 219 Mueller. 219 Musselman. 78. W..228 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Kobayashi. George. 218 Mowen. 87. M. 218-219 McLaughlin. 45 Lewis. 53. Sue. 53 Moore. 55.. 180. Gerald I. 219 Monteiro. J.. 220 Pavlov. 71. 217 Laird. 45... 21.. A. 138. 121. 68.. Humphrey. 219 Morrison. C. 152-153.D. 115.D. 27-29. Robert. 34.. 221 Morris. K. 20. 219 Mucchielli. 223-224 Mew. K.A. 34. 164. 24.. 37.L. 77. 53. Desmond. 65 Kramer. 164. J. 76-77. U. 174 Paolucci. 218 Montaigne. E. 74. 220 Matsumoto. David. J. 33 Lefkowitz. Jacques. 171.. Adrian. 74-75. 219 Neculau. 63 Larson. 112 Michener. 80. 32. John. 218 Marinescu.S. T.. 219 Mueser. 48. V. 157 Mârza. 106. L. 220 Pease. 217 La France. 115. 157.L. 217 Luckman. 68. D. 114.R. 34.. 216-217. 217 Levi. 75. 74.. 80. 72. A. Ann. 50.H. 135-136. 144-145. 88 Lee.. B. Denis. A..J. 219 Orban. 218 Mauss. T.. 35. Iulius E. 110. 81.. 22.. André. 212. Douglas S. 220 . 218 Laroche. R. 216 Machotka. 93. Antony S. 14. 220 Manusov. 77. 69 Orrell. 217 Little. Tony. 220 Peirce. Albert.N. R. 35. 29 Kretschmer. David C. Kurt. 87. 77. 50. 220 Pease. 217. K. Alain. 38 Patterson.. J. C. 216 Lewkovitch. 218 Matarazzo. Vasile D. 220 Peyrot... 82-83. 115. 67. 216 Lancelot. 94 Patterson.. 118 Page. 57. 218. Liviu. F. 218 Mehrabian. L. 218 Miller. 216 Largey.. 219 Nicolaides.. Charles S.. 37 Matei. Ernest. 221 Leffler. 218 Massey. 64. 207. Daniel. 146. Aurelia. 32. 161 Laver. N. 65. Marcel.. 218 Malandro. Robert. 87. 217. Mark.. R. 71.. 18. 69. 78. 75-76. V. 174 Moynihan. Charles U. 22. 139. 119. 182. 122. Ivan P. 217-218 Lodge. 221 Langmeyer.D.. 218 Montagu. David.. J. 34. 218 McQuail. 13. 182. 179. 219 Nowicki. 183. Miles L... M. 165. 129... 81. 87 Nierenberg. 221 Le Goff.. 160-161.. 130. 32.. 219 Muchembled.

223 Tsuji. 223 Squier.J. 53. 54.J. Karen L. Tanya.. 222 Shephard. 222 . Henri H. 19.E. ªtefan. Richard M. S. R. Wallace H. 22. 209 Poyatos. 119. 30. 27. 182. L.. 23. 221 Sapp. Samuel R. 101-103. R.. 22. 34. 30. 197. 217 Ritzer. 221 Rosen. 219 Scheflen. 90.. 181 Régnier-Bohler. 163. 50 Stevens. Adam J.J.. Jean-Claude. 221 Roco. 223 Stanton. 222 Shakespeare.. 52. 208. 45 Spicer. Vincent. P. 80. 202.. 222 Schwartz. 222 Secord. 99 Tomkins. 63. 221 Rousseau.H. Antonio Filipe.. 24. 220 Quintilianus. 221 Rozelle. D. 221 Schmidt. 112 Stahl. 221 Sãucan. 221 Ruscello. 222 Tagiuri. R.. Susan. Carole. L. 221 Rieser-Danner. 216 Sendrail. 222 Sussman..M. 57-58. Oriel. Michael G. 221 Roºca.. Joaneath. S.B. 214. 106.E. 219 Suzuki. 37 Samter.. 138. James A.. 99 Simmel. Edward. 212 Tremewan. 220 Purvis. 183. 97. 221 Saine.. 209 Santana. 169. 94. 219 Rosenthal. Gian-Battista. 164.. Tatiana. 16. 222 Sabath. 217. J. 129. William H... 222 Schneller. 170. William... 39. 53. 223 Thorpe. Pitirim. D. Doina-ªtefan.J. 223 Tissot.S. W. 19. Thomas A. 220 Pittam. 158. 222 Snodgrass. 119. Françoise. 222 Synnott. 165. David R. 180. Kimihiro. Lori A.. John H. 26. 66. 220 Radu. 28 Thayer. 215 Steinzor. 118... M. J. P. Nicki. T. Robert.. Yvon. Robert. 220 Rafaeli. 45. Albert E. Sarah. 221 Ruesch. 61 Schaffer. 171.. 35. George.. 211. Alexandru. Georg. George. 114-116.. 223 Thiederman. Ioan.. 221 Rodman. W. 222 Strahan.. 208 Thébert. 174 Russell. 221 Rückle.. 88. 212 Ritter.. Fernando. 220 Quilliam. Shalom H.H. J. Yype H. 87. Dias Ribeiro de. Ronald E. 117. 98.A. Ana. 207 Roggman. F. I. Anthony. 183. 105 Porter. 222 Stewart. 210. W... 222 Stappers. Marshall H. 85. 61.. 220. J. 57-58 Reggio...M.. 157 Revel. 212-213. 165. 112.. 209 Tattersall. 217 Riggio. 165. Gillian. 211 Rubenstein. 222 ªtefãnescu.. 217 Sigaud.P.. 22. Jacques. Mihaela. Horst H. 129. 152. H.. Jean-Jacques. 220. 29.. Bernard. Ann Merie. 156. P. F. 196-198. 111-112.P. Stanley S. 221 Schäfer.. 221 Sapir. Jürgen. 222 Sorokin.. Bernard. 112. A. Ronald E. 35. 210 Sigall. S. 101-102. Roger. 147-150. 65. 213 Rimé. 115. Wilhelm.B. 218 Sebeok. M. 174 Poortinga. 19. 223 Thompson. E. 222 Segall. Paul F. 165 Sommer. 223 Sinaiko.Indice de autori 229 Pimentel. 222 Pratt.. 214 Slama-Cazacu. 190-194. 118 Stockwell. 94.. 220 Reichline.. Ian.. 139. 220 Rhodes. 176-177. 221 Schmitt. Marcel. 21. 208 Popescu-Neveanu. 222 Sheldon. 118-119. 65 Tucker. 17.. 30. 21. 220 Porta.. 202. 222 Sullivan.. 181. 222 Spigel. S. 138. 221 Prutianu. 153-154. 207-208. 81. 221 Trenholm. 22. 169. 166.. 211 Piponnier.D. 134. 211.. 170.

Donald G. 223 Wald.... Leslie A. 33-34. L. 222 . 223 Watzlawick. Patti A. 202.230 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Uhtomski. 104. 48. L.. 122-123. Ludmila. Edward O. 215 Weber. 45 Wiemann. C. L. 223 Wiens. 211 Warwick.. 129. 135. 224 Zunin. 223 Wernicke.S. 221. 48. A. A. 208. 22. Delton W. William. 172. 51. 223 Woodall. 37 Wiggers. 90.N. John M. 209 Wu. Benjamin L.S. 30. 157 Wood. Nicolae. 176. 65 Wilkins. S. 223 Windahl. Eden. W. M. George I. 18-19. 37-39.. 49. 224 Zytowski. 86. L. 224 Zunin. A. 24-25. 223 Washabaugh. 89. 208 Zeidel.. Lucia.. 64. 180. Gill W. 223 Wilson. 16. 222 Yebrowitz McArthur. 209... 224 Zebrowitz. Henri. 35. 210 Young. Elaine H.. David R... Max. 218. 223 Wiener. Chenghuan. 102 Wolff.. 138... 150.. 61-62. H. 92. 18.. 223 Walster. Smith.. 217 Wald. 81. Sven. 16 Uliþkaia... 216. 15-16. Paul. 70. 31 Whitehead. 223 Whorf. 109. 17. 84. 13. M. J. 218 Winthrop. 93.. 117. 4344. 48. 174-175. 223 Vaughn. 223 Weaver. 118. L. 223 Watson. Richard II.F. 213 Vaschide.. 211.. 223 Unruh.

14 – mediu contextualã. 91-94 Culorile. 35 – de executare. 11. 29-30. 46 – de atac. 18. 199 Cronemica. 19. 32 Contactul – vizual. 163 Codificarea. 36. 25 – intrapersonalã. 180-181 Comportamentul – nonverbal. 170 – cutanat. 70-80. 180-181. 18. 15 – diadicã. 188. 35 Competenþa – de comunicare nonverbalã. 68 Decenþa. 45 . 77 Canal de comunicare. 118 Atracþia. 14 – teoreticã. 38 Codurile. 13-14 – chimicã. 18. 24. 25 – interpersonalã. 30. 52-58 Asimbolic. 14 – monocronã. 86-90 – vocalã. 15. 25 – nonverbalã. 36. 30 – olfactivã. 53 Cultura – de contact. 37. 117 Aspectul fizic. 35 – suportiv. 90 Dermatoglifia. 45 – înalt contextualã. 55 Disfuncþiile comunicãrii nonverbale. 171. 14. 169 Cochetãria. 148 Asimetria feþei. 35 – mediatoare. 37. 22-26. 49 AUs. 33 – nonvocalã. 18. 33. 39 Distanþa – criticã. 68. 124-126 Direcþia privirii. 181-204 – emoþionalã. 32 – verbale. 115 Ameslan. 123-124 Clasa ºcolarã.Indice de subiecte Adaptorii. 28 Cuplul marital. 38 Degetele. 114 Autoatingerile. 15-16. 81 Capul. 33 Bunele maniere. 92 – policronã. 166 Comunicarea. 134 Alter-adaptorii. 30. 146-148 Chiromanþia. 45 – de noncontact. 14. 25. 14. 18 – artefactuale. 31 Artefacte. 31. 28. 45 – de apropiere. 35 – spaþio-temporale. 163-164 Decodificarea mesajelor. 65 Auto-adaptorii. 18 Caracteristicile vocii. 31. 92 – slab contextualã. 138-146 Deodorizarea. 186 – socialã. 80-86 – verbalã. 37 Atractivitatea feþei. 78-80 Axiomele comunicãrii – nonverbale.

136 – tehnice. 155. 58-65. 42. 47 – îndepãrtatã. 42 Kinemele. 52 Îmbrãþiºãrile. 82 Îmbrãcãmintea. 69 Geametele. 130 – iconice. 46-47 – personalã. 135 – obscene. 118 – drãgãlaºã. 65 – schematicã.232 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura – de fugã. 57 Haptica. 38 – inducerea în eroare. 46-47 – apropiatã. 57 – specifice corporaþiilor. 65 Faþa. 137 – insultãtoare. 46-47 – publicã. 70-80 Haloul atractivitãþii. 114 Funcþiile comunicãrii nonverbale. 36. 42 Legea proxemicii. 159-162 – completarea. 38-39. 107 – normalã. 118-119 Identitatea olfactivã. 104-110 Flirtul. 104. 166 – relicvã. 153 FACS. 137 – auto-intime. 173 – de ghidaj. 47 – socialã. 67 Efectul – Pygmalion. 85 Durata privirii. 45 – interpersonalã. 130 – referenþiale. 41 – pre. 90 Ilustratorii. 143-144. 136 – simbolice. 153. 80 – codificate. 14 Gesturi – achiziþionate. 86 Fiziognomonicã. 118 – lombrozianã. 113 – staticã. 111-121 – de copil. 130 – convenþionale. 107. 38 – substituirea. 19-21. 45-47 – apropiatã. 162-163 Frenologia. 65 Feromonii. 50 . 38 Funcþiile privirii. 41 – socialã. 47 Dominanþã vizualã. 132-133 Inteligenþã emoþionalã. 50 – apropiatã. 116 Hainele – cu autoritate. 77-78 Kinezica. 177 Expresiile faciale. 170 – Steinzor. 57 – menite sã comunice. 67 Dresul vocii. 46-47 – îndepãrtatã. 140 – lubrifiante. 44 Kinomorfemele. 38 – repetarea. 77 – schematice. 41-43 – micro. 181 Intensitatea vocii. 74 – expresive. 50 Emblemele. 38 – sublinierea. 130-132 – artificiale. 136 Gura. 47 – îndepãrtatã. 20. 106-107 – neotenicã. 46-47. 36. 118 Fruntea. 36. 130 Expresia emoþiilor. 79. 46. 45-47 – apropiatã. 85 Gegender. 49 – intimã. 110-111 Frumuseþea fizicã. 138 – instinctive. 53 – inovatoare. 38 – reglarea. 83 Intonaþia. 58. 28. 133-134. 136-137 – de despãrþire. 165 – mimate. 46-47 – îndepãrtatã.

166 – supranormale. 155-158. 69-70 Moda vestimentarã. 17. 34 – timpului. 86 – paralingvistice. 51 Psihologia vestimentaþiei. 23 – normale. 50 Somatotipologia. 47 – sociofug. 76 – pe gurã. 45-51 – negativã. 54 Punctualitatea. 176 Mersul. 134 Regula 55%. 85 Orientarea corpului. 43 Maturitatea feþei. 17 – compozite. 76 – digitale. 66 Reglatorii. 17 – incongruente. 37. 43-51. 68 Proxemitate. 168 Ochii. 149-150. 35 – silenþios. 47-48 – personal. 81 Parfumurile. 17 – congruente. 85-86 Manipularea. 57 Metasemnale. 121-127. 169. 70. 17 – discrete. 51 – pozitivã. 32 Ritmul – modei. 77 – prin atingerea nasurilor. 76 Sãrutarea mâinii. 54-56 Modelul – stimulãrii. 55 – vorbirii. 18 Micro-kinezica. 53 Spaþiu. 55 Semnul. 65-70. 17 – nonlingvistice. 43 – obiectelor. 98-104 Sprâncenele. 21-81. 73-74 Privirea. 119-121 Oculezica. 185 Manifestãri sonore. 199-200 – dinamic. 34 Simboluri. 169 Odorizarea. 165. 187-189 Marcatori kinezici. 180 – de ghidare. 152 PONS. 144-146 Paradoxul modei. 68 Palmele. 202 Mcdonaldizare. 137. 130. 48. 24 – trupului. 76-77 Scala distanþei sociale. 16-17 – analoage. 41 Mirosurile. 186 – semifix. 36. 47 – fix. 114. 116-117 Mâinile. 45 Schimbarea modei. 16. 90 OK. 138-146. 18 – olfactive. 86 Miºcarea ochilor. 169 Rãspunsuri pupilare. 52 Paralimbajul. 83-84 Salutul. 60-62. 139 Oftatul. 20. 43. 27-31 Locul controlului. 7%. 150-155 – congruentã. 93 Nasul. 17 – gradate. 175 Proxemica. 35 – semnelor. 109. 146 – de legãturã. 154 – incongruentã.Indice de subiecte 233 Limbajul – acþiunilor. 26 Semnale. 18 – universale. 84 Picioarele. 93 Râsul. 38%. 65. 114-115 . 35 – corpului. 76 Sãrutul – liturgic. 85. 18. 89 Pauzele în actul vorbirii. 77 – vasalic. 50 – sociopet. 152-153 Orientarea privirii. 115-116 Neatenþia civilã. 189-197 Postura. 154 Privilegiul contactului cutanat. 41 – verbal.

92. 63 – natural. 174-178 – organizaþionalã. 91 – natural. 55. 190.234 Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura Stereotipuri – de gen. 94 – mãsurat dupã ceasul. 51 – colectiv. 149 Tuºitul. 153. 110 – conflictului afiliativ. 51-52 – ales. 63 – fals. 93 – social. 55-57 Viaþa – politicã. 109 Strângerea de mânã. 76 Teritoriu. 63 Zonele – de distanþã Hall. 82 Uniformele militare. 170-171 Vocea. 34 Vestimentaþia. 37. 94 – monocron. 201 – „mãnuºã“. 76 – „peºte mort“. 57-58 Violenþa. 51 – individual. 76 – „menghinã“. 75-76. 64. 53 Universalitatea semnalelor. 71-73 . 51 Teoria – autoimitaþiei. 91 – circular. 94 – formal. 200-201 – artificial. 92 – liniar. 91 – obiectiv. 82-83 Timpul – bisericii. 80-86. 91 – negustorului. 33 Thin slices. 91 – de aºteptare. 82 Trunchiul. 92 – imprecis. 92 Tonul vocii. 93 – informal. 51 – suportat. 60-65. 80 Zâmbetul. 184 – sociale. 91 – muncii. 94 – tehnic. 197-199 Timbrul vocii. 201 – de contact cutanat. 18. 52 – adolescenþilor. 91 – precis. 166-169 Vocalicã. 91 – policron. 68 – echilibrului. 91 – mãsurat dupã activitãþi. 94 – subiectiv.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->