Teste grila : ECONOMIA SI GESTIUNEA INTREPRINDERII

MULTIPLE CHOICE

1. În cazul entităţilor de tip familial:

a. Scopul prioritar al activităţii economice este obţinerea unor venituri ne-

cesare familiei
b. Scopul prioritar al activităţii economice este obţinerea favorurilor
c. Scopul prioritar al activităţii economice este obţinerea reputaţiei
d. Scopul prioritar al activităţii economice este asigurarea veniturilor pen-
tru societate
e. Scopul prioritar al activităţii economice este asigurarea traiului celor
mulţi
ANS: A

2. Teoria economică a întreprinderii a apărut:

a. La sfârşitul secolului XX
b. În cadrul gândirii liberale de la sfârşitul secolului XIX si începutul secolu-
lui XX
c. În secolul al IX-lea
d. În secolul al XVII-lea
e. În secolul al XVIII-lea
ANS: B

3. Din punct de vedere juridic întreprinderea:

a. Nu are importanţă
b. Este considerată după mărime
c. Este o entitate ce nu trebuie confundată cu forma sub care funcţionează
la un moment dat
d. Este considerată după obiectul de activitate
e. Este considerată după istoric
ANS: C

4. Teoriile moderne despre întreprindere pun accentul pe:

a. Producţie cât mai mare

b. Costuri cât mai mari
c. Resurse
d. Existenţa acesteia legată de munca în echipă care conduce la creşterea
productivităţii muncii
e. Numărul de angajaţi
ANS: D

5. Principalele caracteristici ale întreprinderii în economia de piaţă sunt:

a. Este independentă faţă de legi

 b. Este autoritară
c. Nu este reprezentată juridic
d. Nu are patrimoniu
e. Este o persoană juridică, care poate fi întreprinzătorul individual sau so-
cietatea, are un patrimoniu, cont la banca, contabilitate proprie şi
încheie bilanţ contabil
ANS: E

6. Întreprinderea ca subiect al gestiunii economice este:

a. O organizaţie economică autonomă

b. O organizaţie dirijată de la centru
c. O organizaţie dependentă de conducere
d. O organizaţie dependentă de piaţă
e. O organizaţie dependentă de cât se vinde
ANS: A

7. Principiile care stau la baza întreprinderii economice libere sunt:

a. Numărul de angajaţi
b. Principiul autonomiei economice şi funcţionale şi principiul maximizării
profitului
c. Numărul de şomeri
d. Numărul de disponibilizaţi
e. principiul subordonării statului
ANS: B

8. Mediul ambiant al întreprinderii este:

a. Terenul din imediata apropiere

b. Terenul pe care sunt amplasate halele de producţie
c. Un ansamblu de factori eterogeni de natură economică, socială, polit-
ică, ştiinţifico-tehnică, juridică, geografică, demografică, factori naturali
etc.
d. Terenul cu depozitele
e. Terenul agricol aflat în posesie
ANS: C

9. Relaţiile întreprindere – piaţă se realizează prin:

a. Intermediarii
b. Numai prin cumpărare
c. Numai prin vânzare
d. Aprovizionare, producţie, desfacere
e. Transporturi
ANS: D

10. Competitivitatea firmei este data de:

a. Numărul de angajaţi
 b. Numărul de şomeri
c. Numărul de disponibilizaţi
d. Cantitatea de bunuri
e. Adaptarea întreprinderii la mediul economic şi influenţarea acestuia
ANS: E

11. Tipologia întreprinderilor în România este:

a. Practic o expresie a analizei (cercetării) întreprinderii prin intermediul a

diverse unghiuri de abordare (criterii)
b. Numărul celor care sunt mari
c. Numărul celor care sunt mici
d. Dată de dimensiunea lor
e. Dată de apartenenţa la hodinguri
ANS: A

12. Întreprinderea ca un organism economico-social unitar se caracterizează prin:

a. Angajaţi puţini şi eficienţi

b. Structură sistemică, în care diferitele sale componente se condiţionează
reciproc
c. Venituri cât mai mari
d. Costuri cât mai mari
e. Profituri cât mai mari
ANS: B

13. Întreprinderea este un sistem social:

a. Prin numărul de angajaţi

b. Prin calificarea angajaţilor
c. Prin implicarea componentei umane ca resursă primordială
d. Prin disponibilizări puţine
e. Prin lipsa pericolului falimantului
ANS: C

14. Întreprinderea este un sistem economic deoarece:

a. Consumă resurse
b. Realizează venituri
c. Transformă resurse
d. Reuneşte resurse de diferite tipuri urmărind valorificarea lor optimă (sis-
tem cu raţionalitate)
e. Acţionează în economie
ANS: D

15. Întreprinderea este un sistem deschis deoarece:

a. Angajează în permanenţă
b. Disponibilizează în permanenţă
c. Distribuie produsele pe piaţă
 d. Consumă resurse de pe piaţă
e. Are schimburi permanente cu mediul (de unde îşi procură inputurile şi
unde îşi externalizează outputurile)
ANS: E

16. Întreprinderea este un sistem organic adaptiv deoarece:

a. Este în permanentă legătură cu mediul de care este influenţată, dar pe

care îl şi influenţează, fapt care determină modificarea parametrilor sis-
temului
b. Are angajaţi
c. Are personal calificat
d. Lucrează pentru om
e. Maşinile nu lucrează fără om
ANS: A

17. Întreprinderea este un sistem dinamic deoarece:

a. Permite grevele
b. Îşi modifică în permanenţă starea
c. Permite exprimarea liberă
d. Are stabilitate în timp îndelungat
e. Nu-şi schimbă starea
ANS: B

18. Întreprinderea este un sistem complex deoarece:

a. Are multe maşini şi instalaţii

b. Are multe intrări
c. Prin complexitatea sa implică conexiuni între elemente greu de stăpânit
d. Are multe ieşiri
e. Se compune din mai multe elemente
ANS: C

19. Întreprinderea este un sistem supus proceselor entropice deoarece:

a. Îşi reglează automat starea

b. Are stări foarte stabile
c. Este sub control permanent
d. Sub acţiunea lor se manifestă tendinţa de dezorganizare
e. Are management
ANS: D

20. Întreprinderea este un sistem cibernetic deoarece:

a. Are intrări puţine

b. Are ieşiri puţine
c. Schimbul cu exteriorul este stabil
d. Singurul schimb este cel energetic
e. Ieşirile din sistem sunt utilizate pentru corecţii
 ANS: E

21. Întreprinderea privată:

a. Este o unitate de producţie şi economică al cărei patrimoniu aparţine fie

unei singure persoane fizice (individuală), fie mai multora (asociaţii, so-
cietăţi)
b. Are un singur acţionar
c. Are mai mulţi acţionari
d. Nu are acţionari
e. realizează bunuri pentru sine
ANS: A

22. Întreprinderea publică:

a. Realizează bunuri pentru public

b. Se mai numeşte şi regie autonomă sau regie publică
c. Este condusă de angajaţi
d. Nu este supusă concurenţei de piaţă
e. Are piaţă proprie
ANS: B

23. Întreprinderea mixtă:

a. Realizează bunuri diverse

b. Este condusă de manegement român şi străin
c. Este o unitate de producţie al cărei capital se formează pe baza parti-
cipării unor proprietari individuali (sau asociaţi) privaţi şi a diferitelor în-
treprinderi publice
d. Oferă produse pe diverse pieţe mixte
e. Are angajaţi de naţionalităţi diferite
ANS: C

24. Societăţile comerciale:

a. Sunt de forma intreprinderilor de stat

b. Cuprind numai firmele de transport
c. cuprind numai firmele de producţie
d. Sunt forme juridice de organizare a întreprinderilor
e. Realizează numai comerţ
ANS: D

25. Societăţile de persoane pot fi şi sub forma de:

a. Grup de persoane care muncesc împreună

b. Grup de persoane care se ajută reciproc
c. Grup de persoane care conduc împreună
d. Conglomerat de firme
e. Societăţi în nume colectiv; societăţi în comandită simplă; societăţi de
capital
 ANS: E

26. Întreprinderile industriale sunt:

a. O formă de organizare a întreprinderilor funcţie de ramură

b. Numai întreprinderile din industria constructoare de maşini
c. Numai întreprinderile din industria de transporturi
d. Numai întreprinderile din industria uşoară
e. Numai întreprinderile din industria de panificaţie
ANS: A

27. Întreprinderile agricole sunt:

a. Numai cooperativele agricole

b. O formă de organizare a întreprinderilor care au obiect de activitate din
sector agricol
c. Numai firmele mici din agricultură
d. Numai firmele din industrie ce lucrează pentru agricultură
e. Toate întreprinderile private
ANS: B

28. Întreprinderile de construcţii cuprind:

a. Toate întreprinderile private

b. Toate întreprinderile mici
c. Întreprinderile care acoperă ramura construcţiilor
d. Întreprinderile din amonte
e. Întreprinderile din aval
ANS: C

29. Întreprinderile de transport:

a. Toate întreprinderile private

b. Toate întreprinderile mici
c. Întreprinderile din amonte
d. Activează în ramura transportului de mărfuri
e. Întreprinderile din aval
ANS: D

30. Întreprinderile de comerţ:

a. Întreprinderile din aval

b. Toate întreprinderile private
c. Toate întreprinderile mici
d. Întreprinderile din amonte
e. Activează în ramura distribuţiei mărfurilor
ANS: E

31. Organizarea întreprinderii:

 a. Asigurară desfăşurarea diviziunii muncii şi ţine de coordonarea sar-
cinilor care trebuie să fie îndeplinite de către membrii săi
b. Înseamnă a asigura de lucru angajaţilor
c. Înseamnă aprovizionarea cu materii prime
d. Înseamnă reducerea numărului de angajaţi
e. Înseamnă reducerea consumurilor materiale
ANS: A

32. Din punct de vedere static a organiza înseamnă:

a. A stabili sarcini pentru toţi angajaţii

b. A stabili sarcini numai pentru personalul administrativ
c. A stabili o ordine, o ierarhizare a personalului care compune între-
prinderea şi ordonarea modului de desfăşurare a muncii acestuia
d. A stabili numărul de posturi
e. A stabili numărul de maşini
ANS: C

33. Din punct de vedere dinamicic a organiza înseamnă:

a. A schimba în permanenţă numărul angajaţilor

b. A schimba în permanenţă numărul locurilor de muncă
c. A schimba în permanenţă numărul angajaţilor şi responsabilităţile ce le
revin astfel încât să nu apară plafonarea acestuia pe posturile pe care
sunt încadrate
d. A studia modul de funcţionare a întreprinderii, a analiza felul în care
sunt puse în mişcare mijloacele de care dispune pentru a atinge obiect-
ivele pe care aceasta şi le fixează
e. A schimba în permanenţă numărul personalului administrativ
ANS: D

34. Structura unei organizaţii:

a. Arată disponibilitatea resurselor

b. Arată disponibilitatea la schimbare
c. Arată disponibilitatea la nou
d. Arată nivelul tehnologic
e. Este o sumă totală a mijloacelor utilizate pentru a repartiza sarcinile
diferite şi pentru a asigura coordonarea necesară între acestea
ANS: E

35. Structura generală a întreprinderii:

a. Cuprinde structura organizatorică şi structura socio-culturală

b. Cuprinde numai structura organozatorică
c. Cuprinde numai structura culturală
d. Cuprinde numai organigrama
e. Arată mărimea întreprinderii
ANS: A
36. Structura funcţională a întreprinderii:

a. Arată mărimea întreprinderii

b. Corespunde coordonării pe verticală a sarcinilor
c. Arată numărul personalului
d. Arată profilul producţiei
e. Arată tendinţele producţiei
ANS: B

37. La nivelul strategic:

a. Se iau deciziile care angajează întreprinderea pe termen scurt

b. Se iau deciziile imediate
c. Se iau deciziile care angajează întreprinderea pe termen lung
d. Se iau deciziile neimportante
e. Se iau deciziile privind preţurile
ANS: C

38. Nivelul tactic:

a. Defineşte deciziile pe termen lung

b. Defineşte deciziile pe termen scurt
c. Defineşte deciziile periculoase pentru viitorul apropiat
d. Defineşte drumul de urmat pentru a atinge obiectivele fixate la nivel
strategic
e. Nu are legătură cu nivelul strategic
ANS: D

39. Nivelul operaţional:

a. Nu are legătură cu cel tactic

b. Nu are legătură cu cel strategic
c. Se referă la termenul lung
d. Defineşte tactica pe termen lung
e. Defineşte pe termen scurt atingerea obiectivelor de la nivel tactic
ANS: E

40. La nivelul de execuţie:

a. Se realizează activităţile de producţie implicate pentru realizarea

obiectivelor stabilite
b. Se stabilesc strategiile
c. Se stabilesc tacticile
d. Se urmăreşte evoluţia pieţelor firmei
e. Se urmăreşte creşterea vânzărilor prin distrugerea concurenţei
ANS: A

41. Funcţia de personal presupune:

 a. Angajarea numărului maxim de persoane
b. Perfecţionarea continuă a relaţiilor sociale, îndeosebi a relaţiilor între
personal şi conducerea unităţii
c. Calificarea tuturor persoanelor angajate
d. Restrângerea numărului de angajaţi
e. Selectarea numai a tinerilor la angajare
ANS: B

42. Echilibrul angajaţi-obiectivele întreprinderii:

a. Creşte riscul grevelor

b. Creşte nemulţumirea angajaţilor
c. Influenţează eficienţa pe ansamblu a întreprinderii
d. Măreşte tensiunile în timpul lucrului
e. Creşte riscul de accidente
ANS: C

43. Relaţia: progres tehnico-ştiinţific şi personalul:

a. Creşte numărul personalului puţin calificat

b. Creşte conflictele om-maşină
c. Creşte riscul de accidente
d. Prin progresul tehnico-ştiinţific are loc o reducere a personalului din lo-
curile de muncă cu efort fizic
e. Permite angajarea personalului bine calificat
ANS: D

44. Organizarea structurală a întreprinderii şi personalul:

a. Presupune angajarea a cât mai multe persoane ce vor fi calificate rapid

b. Presupune angajarea numai a persoanelor disponibile
c. Presupune angajarea numai a şomerilor
d. Presupune reducerea numărului de angajaţi
e. Presupune elaborarea strategiei şi politicii de personal, necesarul de
personal, structura, motivarea, calificarea acestuia
ANS: E

45. Recrutarea personalului presupune:

a. Selecţia acestuia pe criterii de competenţe

b. Selecţia acestuia după recomandările primite
c. Selecţia acestuia după preferinţele personale
d. Selcţia acestuia după cunoştinţe
e. Selecţia acestuia după dorinţa acestuia de a lucra
ANS: A

46. Promovarea personalului are în vedere:

a. Creşterea salariului
b. Performanţele şi eficienţa personalului
 c. Stimularea
d. Mulţumirea aşteptărilor
e. Atingerea unei poziţii privilegiate
ANS: B

47. Salarizarea personalului se face pentru:

a. Stimulare
b. Mulţumirea aşteptărilor
c. Activităţile depuse şi rezultatele muncii
d. Atingerea unei poziţii privilegiate
e. A evita grevele
ANS: C

48. Stimularea muncii personalului are ca scop:

a. Atingerea unei poziţii privilegiate

b. Evitarea grevelor
c. Mulţumirea aşteptărilor
d. Creşterea intersului personalului pentru munca depusă
e. Pregătirea pentru pensionare
ANS: D

49. Reducerea numărului de angajaţi are ca scop:

a. Creşterea tensiunilor sociale

b. Reducerea puterii angajaţilor faţă de conducerea întreprindrii
c. Reducerea accidentelor
d. Creşterea speranţei de viaţă
e. Creşterea productivităţii muncii
ANS: E

50. Posturile de lucru şi numărul optim de angajaţi determină:

a. Eficienţa utilizării forţei de muncă şi activelor întreprinderii

b. Creşterea cheltuielilor de producţie
c. Reducerea profitabilităţii
d. Creşterea riscului de faliment
e. Slăbirea poziţiei de piaţă
ANS: A

51. Producţia:

a. Presupune a satisface consumatori

b. Este componenta cea mai importantă a activităţii economice
c. Presupune ocuparea personalului disponibilizat de alte întreprinderi
d. Este, de fapt, comerţ
e. Este, de fapt, o sumă de activităţi care nu adaugă valoare
ANS: B
52. Producţia şi adaosul de valoare:

a. Producţia nu adaugă valoare

b. Prin producţie se reduce valoarea materiei prime
c. Prin producţie se adaugă valoare
d. Prin producţie se risipesc eforturi în mod inutil
e. Prin producţie se reduce şomajul
ANS: C

53. Producţia şi combinarea resurselor:

a. Producţia nu combină resurse

b. Este valabilă numai în industria auto
c. Este valabilă numai în industria alimentară
d. Prin producţie se combină resurse umane, materiale, energetice etc.
e. Prin producţie se risipesc resurse
ANS: D

54. Producţia la cerere:

a. Înseamnă, să se producă pentru o persoană

b. Înseamnă să se producă pentru mai multe persoane
c. Înseamnă să se producă pentru magazine mici
d. Înseamnă să se producă pentru export
e. Arată orientarea întreprinderii spre a produce în funcţie de cerere
ANS: E

55. Producţia de serie mică arată:

a. Volumul producţiei unei firme ce caută să răspundă la cereri diversific-

ate
b. Că se produce o serie mică după care se opreşte întreaga producţie
c. Că se produc numai 10 unităţi de produs
d. Că se produc sub 100 unităţi de produs
e. Că întreprinderea nu este flexibilă la cereri diversificate
ANS: A

56. Producţia de serie mare şi masă:

a. Este atunci când se realizează peste 100 unităţi de produs

b. Apare atunci când întreprinderea are piaţă mare de desfacere
c. Există atunci când întreprinderea este flexibilă la cererea pieţei
d. Este specifică oricărui producător
e. Este specifică numai idustriei alimentare
ANS: B

57. Organizarea producţiei:

a. Presupune numărarea permanentă a produselor realizate

 b. Presupune oprirea producţiei când apare o defecţiune
c. Permite o pregătire corespunzătoare a fabricaţiei şi îmbunătăţirea per-
manentă a acesteia prin mai buna organizare a conducerii
d. Presupune să se angajeze numai personal calificat
e. Presupune aplicarea riguroasă a disciplinei în muncă
ANS: C

58. Planificarea producţiei este:

a. Este specifică numai producţiei de serie mică

b. Este specifică numai producţiei de masă
c. Este specifică numai producţiei din industria agricolă
d. De perspectivă, curentă şi operativă
e. Este specifică numai producţiei din industria grea
ANS: D

59. Producţia în flux:

a. Asigură derularea circulară a producţiei

b. Asigură derularea liniară a producţiei
c. Asigură cantitatea de intrări necesară
d. Asigură cantităţi de ieşire specifice producţiei de masă
e. Asigură o derulare continuă a producţiei oferind la ieşire produse di-
verse
ANS: E

60. Producţia şi tehnologia:

a. Tehnologiile avansate cresc productivitatea prin reducerea personalului

direct productiv
b. Tehnologiile avansate reduc productivitatea
c. Tehnologiile avansate reduc riscul de îmbolnăviri profesionale
d. Tehnologiile noi reduc şomajul
e. Tehnologiile noi se aplică uşor fiind ieftine
ANS: A

61. IMM-urile presupun:

a. Existenţa întreprinderilor foarte mari

b. Acordarea unui atribut al întreprinderii funcţie de numărul de angajaţi
c. Asigurarea de locuri de muncă pentru orice persoană
d. Creşterea şomajului
e. Existenţa industriilor nepoluante
ANS: B

62. Pentru IMM-uri ponderea capitalului deţinut de firmele mai mari, în UE:

a. Este de 10%
b. Este de 100%
c. În UE se consideră drept limite maxime dimensionale ale IMM numărul
 de 500 de angajaţi şi participarea unei firme mai mari la deţinerea a nu
mai mult de o treime din capital
d. Este nesemnificativ
e. Este de 50%
ANS: C

63. Capitalul fix:

a. Se modifică pe parcursul unui ciclu de producţie

b. Nu se modifică pe durata unei zile
c. Este dependent de producţie
d. Determină rata amostismentelor activelor fixe
e. Este constant pe toată durata de existenţă a întreprinderii
ANS: D

64. În Uniunea Europeană IMM înseamnă:

a. Întreprinderi cu peste 500 angajaţi

b. Întreprinderi cu până la 10 angajaţi
c. Întreprinderi familiale
d. Asociaţii familiale
e. Limita de 50 de salariaţi pentru întreprinderile mici şi cea de 500 pentru
întreprinderile mijlocii
ANS: E

65. La alegerea dimensiunii întreprinderii se au în vedere în primul rând:

a. Reglementările legale existente

b. Dorinţele iniţiatorului
c. Dorinţele acţionariatului
d. Dorinţele angajaţilor
e. Obiectul de activitate
ANS: A

66. IMM-urile sunt dominante în:

a. Ţările noi intrate în UE

b. Ţările dezvoltate datorită ponderii mari pe care o au întreprinderile indi-
viduale (unipersonale sau familiale)
c. Ţările în curs de aderare
d. Ţările care urmează să adere
e. Ţările nordice
ANS: B

67. Importanţa acordată IMM-urilor se datorează:

a. Unei conjuncturi de moment

b. Lipsei întreprinderilor mari
c. Receptivităţii acestora la nevoile pieţei, la modificări şi inovaţii, aduc o
îmbunătăţire semnificativă mediului concurenţial
 d. Lipsei holdingurilor
e. Existenţei pieţelor mici
ANS: C

68. Importanţa acordată IMM-urilor se datorează:

a. Unei conjuncturi de moment

b. Lipsei întreprinderilor mari
c. Receptivităţii acestora la nevoile pieţei, la modificări şi inovaţii, aduc o
îmbunătăţire semnificativă mediului concurenţial
d. Lipsei holdingurilor
e. Existenţei pieţelor mici
ANS: C

69. Flexibilitatea IMM-urilor este legată de:

a. Numărul mare de angajaţi

b. Valoarea mare a capitalului investit
c. Dotarea cu tehnologii
d. Dimensiunile lor şi implicit de structura organizatorică, de caracteristi-
cile echipamentelor din dotare
e. Dimensiunile echipei de conducere
ANS: D

70. Adaptarea întreprinderilor la schimbare se numeşte:

a. Schimbare de moment
b. Stabilitate realativă
c. Rigiditate în schimbare
d. flexibilitate redusă
e. Flexibilitate de răspuns
ANS: E

71. Funcţiunea financiar-contabilă are rolul:

a. De a asigura apărarea, creşterea şi consolidarea patrimoniului întreprin-

derii
b. De a reduce pierderile
c. De a reduce costurile
d. De a creşte profitul
e. De a reduce consumurile energetice
ANS: A

72. Analiza financiară a întreprinderii are ca scop:

a. Calculaţia preţurilor
b. Diagnosticarea situaţiei financiare
c. Calculul salariilor personalului administrativ
d. Calculul salariului tuturor angajaţilor
e. Studiul pieţei
 ANS: B

73. Bilanţul:

a. Arată numai starea activului la un moment dat

b. Arată numai starea pasivului la un moment dat
c. Sintetizează starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat şi
descrie separat elementele de Activ (A) si Pasiv (P)
d. Arată numai încasările zilnice
e. Arată volumul salariilor
ANS: C

74. Situaţia netă arată:

a. Suma netă a banilor din casierie

b. Suma netă a banilor din bancă
c. Suma netă a banilor ce urmează să fie primiţi
d. Averea acţionarilor sau activul neangajat în datorii
e. Suma netă a încasărilor
ANS: D

75. Imobilizările necorporale cuprind:

a. Stocurile de semifabricate din depozite

b. Stocurile de semifabricate aflate în lucru
c. Stocurile de semifabricate ce urmează să fie primite
d. Producţia terminată şi nelivrată
e. Brevete, licenţe, studii, mărci de fabrică şi alte drepturi de autor
ANS: E

76. Activele circulante constă în:

a. Stocuri, creanţe, disponibilităţi, mult mai lichide decât imobilizările, nu-

mite si "alocări temporare", la care recuperarea capitalurilor investite se
face la încheierea exerciţiului
b. Marfa aflată la livrare
c. Marfa aflată în depozitele proprii
d. Mijloacele de transport auto
e. Mijloacele de transport feroviar
ANS: A

77. Pasivul reflectă:

a. Sursele de provenienţă a capitalurilor proprii (CP) şi împrumutate

b. Producţia pe stoc
c. Valoarea inclusă în ambalaje
d. Marca de fabrică
e. Numai împrumuturile la bănci
ANS: A
78. Contul de profit şi piedreri arată:

a. Numai profitul net realizat pe perioada unei zile

b. Fluxurile de venituri şi cheltuieli care au marcat evoluţia întreprinderii în
perioada exerciţiului financiar
c. Fluxurile de materii prime
d. Fluxurile energetice
e. Cheltuielile variabile
ANS: B

79. Bugetul de venituri şi cheltuieli arată:

a. Volumul producţiei
b. Valoarea stocurilor
c. În expresie bănească, activităţile de investiţii, aprovizionare, producţie
şi desfacere, precum şi alte activităţi
d. Tipul de industrie în care acţionează întreprinderea
e. Cota de piaţă a întreprinderii
ANS: C

80. Bugetul activităţii generale conţine:

a. Informaţii despre producţia neterminată

b. Informaţii despre producţia terminată aflată pe stoc
c. Informaţii despre producţia rebutată
d. Informaţii privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele preconizate a se
realiza într-un exerciţiu financiar pe ansamblul unităţii patrimoniale,
comparativ cu exerciţiul financiar precedent
e. Informaţii despre piaţa pe care-şi desfăşoară activitatea întreprinderea
ANS: D

81. Activitatea comercială cuprinde:

a. Numai calculul salariilor

b. Numai calculul încasărilor
c. Exclusiv caalculul profitului
d. Exclusiv probleme de aprovizionare
e. Domeniile aprovizionării tehnico-materiale, desfacerea produselor şi
marketingul
ANS: E

82. Desfacerea este:

a. Ultima fază a activităţii desfăşurată în întreprindere, faza care încheie

circuitul valoric, prin vânzarea bunurilor şi serviciilor şi recuperarea
mijloacelor băneşti, astfel încât să poată continua producţia
b. O fază intermediară a activităţii întreprinderii
c. Faza de început a activităţii întreprinderii
d. Exclusiv partea de prospectare a pieţei
 e. Faza care include şi aprovizionarea
ANS: A

83. Vânzarea este:

a. Funcţia întreprinderii cu cele mai mari pierderi

b. O funcţie parţială a desfacerii, respectiv realizarea propriu zisă a des-
facerii
c. Faza activităţilor prin care se ambalează produsul
d. Livrarea produsului bucată cu bucată
e. Livrarea produselor de pe stoc
ANS: B

84. Distribuţia fizică a mărfurilor:

a. Este, de fapt, vânzarea mărfurilor

b. Este, de fapt, ambalarea mărfurilor
c. Este o subfuncţie a desfacerii delimitată în timp, spaţiu şi cantitativ
d. Este, de fapt, inscripţionarea mărfurilor
e. Este, de fapt, cumpărarea mărfurilor
ANS: C

85. Marketingul este:

a. O modă
b. Un concept mai nou în România
c. Un concept specific IMM-urilor
d. Este o concepţie de conducere a întreprinderii moderne
e. Prezent numai în întreprinderile mari
ANS: D

86. Marketingul personalului presupune:

a. Vânzarea cu amănuntul
b. Vânzarea de la o persoană la alta
c. Vânzarea mărfurilor numai de către persoane autorizate
d. Disponibilizarea personalului
e. Studiul pieţei muncii şi angajarea celui mai bun personal
ANS: E

87. Filozofia marketingului:

a. Este o concepţie generală privind activitatea întreprinderii prin market-

ing
b. Presupune înţelegerea terminologiei din marketing
c. Presupune aplicarea marketingului în IMM-uri
d. Presupune aplicarea marketingului în întreprinderile mari
e. Presupune extinderea pieţei întreprinderii peste cea a concurenţei
ANS: A
88. Aprovizionarea tehnico-materială:

a. Tratează numai aprovizionarea cu materii prime materiale

b. Ţine de încheierea contractelor economice, de stabilirea volumului şi
structurii importului, de stabilirea normativelor pentru stocuri de materii
prime, materiale, combustibil
c. Tratează numai aprovizionarea cu energie
d. Tratează numai aprovizionarea cu resurse financiare
e. Se referă la transportul materiei prime
ANS: B

89. Activitatea de desfacere ţine de:

a. Numărul de agenţi de vânzare necalificaţi

b. Numărul reţelelor de distribuţie care nu aparţin întreprinderii
c. Planul psiho-social
d. Volumul mărfurilor transportate dintr-o dată
e. Volumul de marfă refuzată
ANS: C

90. Negocierile comerciale asigură:

a. Preţul dorit de vânzători

b. Preţul dorit de cumpărători
c. Preţul dorit şi de vânzători şi de cumpărători
d. Armonizarea intereselor participanţilor la o acţiune de vânzare-
cumpărare în vederea găsirii unei soluţii convenabile
e. Vânzarea întregului volum de producţie
ANS: D

91. Strategia negocierii presupune:

a. Convingerea de către vânzător a celui care cumpără

b. Convingerea de către cumpărător a celui care vinde
c. Convingerea celor două părţi de către o terţă parte
d. Abandonul negocierilor aatunci când se simte neseriozitate
e. Ansamblul obiectivelor urmărite în procesul negocierii, căile (modal-
ităţile) posibile de atingere a acestor obiective şi mijloacele (resursele)
disponibile pentru realizarea lor
ANS: E

92. Din punct de vedere formal strategia:

a. Este o funcţie de informaţie existentă la un moment dat, funcţie care ia

valori pe mulţimea de alternative accesibile momentului respectiv
b. Scuteşte de riscul eşecurilor
c. Salvează negociatorii de la interpretări eronate
d. Nu are nici o importanţă
e. Nu are nevoie de informaţii
 ANS: A

93. Strategia aleasă va fi diferită:

a. Numai cu aprobarea şefilor ierarhi direcţi

b. În funcţie de ipotezele făcute cu privire la tendinţele previzibile ale me-
diului
c. Numai când se schimbă interlocuitorul
d. Numai când se schimbă conducerea întreprinderii
e. În funcţie de anotimp
ANS: B

94. Scenariul şi strategia presupun:

a. Stabilirea clară, de la început, a direcţiei de urmat

b. Stabilirea rapidă a preţului
c. Mai multe seturi de ipoteze despre evoluţia mediului
d. Stabilirea volumului producţiei marfă
e. Stabilirea productivităţii
ANS: C

95. Numărul de scenarii rezultă din:

a. Competenţa conducerii
b. Autoritatea managementului
c. Organizarea întreprinderii
d. Combinarea ipotezelor plauzibile
e. Piaţa de desfacere
ANS: D

96. Controlul strategic:

a. Se referă la calitatea produselor

b. Se referă la calitatea personalului direct productiv
c. Se referă la calitatea managementului
d. Se referă la vânzare
e. Este un element deosebit de important în ciclul „formulare – elaborare –
punere în practică” a strategiei
ANS: E

97. Esenţa unei strategii:

a. Este de natură economică

b. Este de natură politică
c. Este de natură administrativă
d. Este de natură umană
e. Este de natură socială
ANS: A

98. Strategia de diversificare constă în:

 a. Schimbarea etichetelor produsului
b. Dezvoltarea pe mai multe produse, câte odată pe mai multe pieţe sau
domenii, dar componentele structurale ale acesteia sunt specializate
c. Schimbarea preţului mărfii
d. Schimbarea mijloacelor de transport a mărfii
e. Schimbarea destinaţiei mărfii
ANS: B

99. Strategia de specializare:

a. Se referă la calificarea personalului

b. Se referă la salarizarea personalului
c. Se elaborează, de regulă, la cererea unei întreprinderi
d. Se referă la policalificare
e. Se referă la selectarea specialiştilor
ANS: C

100. Verticala sau integrata:

a. Apare atunci când întreprinderea dezvoltă produse noi

b. Apare atunci când întreprinderea renunţă la anumite produse
c. Apare atunci când întreprinderea dă faliment
d. Apare atunci când întreprinderea îşi completează activitatea cu produse
complementare care se situează în amonte sau în aval, în aceeaşi filieră
tehnologică, pentru a beneficia de o mai mare securitate
e. Apare atunci când întreprinderea se dizolvă
ANS: D

101. Restructurarea este concepută la nivel de:

a. Ţară
b. Continent
c. Judeţ
d. Regiune
e. Ramură sau sector şi la nivel de întreprindere
ANS: E

102. Reforma întreprinderii presupune:

a. Adaptarea structurii organizatorice la schimbările de mediu

b. Disponibilizarea personalului
c. Schimbarea profilului de fabricaţie
d. Schimbarea conducerii administrative
e. Schimbarea personalului
ANS: A

103. Refinanţarea întreprinderii presupune:

a. Acordarea de către guverne a banilor necesari continuării producţiei

 b. Ca societăţile comerciale să fie sprijinite să devină competitive pe căi
financiare şi să se privatizeze
c. Acordare de către bănci a împrumuturilor necesare
d. Achiziţia de către stat a mărfii realizate pentru a putea continua pro-
ducţia
e. Realizarea de împrumuturi în dolari sau euro
ANS: B

104. Surse de refinaţare sunt:

a. Marfa terminată nevândută

b. Marfa aflată în diverse faze de fabricaţie
c. Profitul, fondurile alocate de FPS, credite externe pentru restructurare
garantate de guvern, profitul net al Bancii Nationale, vânzarea de active
sau actiuni etc.
d. Salariile angajaţilor
e. Netul aflat în casieria întreprinderii
ANS: C

105. Lichidarea întreprinderilor se aplică:

a. La decizia conducerii întreprinderii

b. Atunci când scad vânzările
c. Atunci când creşte numărul de disponibilizaţi
d. Atunci când restructurarea nu mai poate constitui o soluţie de asanare
sau supravieţuire în condiţii de eficienţă economică
e. Atunci când se schimbă profilul de fabricaţie
ANS: D

106. Programul de restructurare modernizare:

a. Presupune stabilirea clară a numărului de angajaţi

b. Presupune reducerea personalului administrativ
c. Presupune reducerea posturilor de lucru
d. Presupune reducerea programului de lucru
e. Vizează toate sectoarele tehnologice şi urmăreşte eficientizarea activ-
ităţilor economice pe toate fluxurile de producţie, precum şi a sectorului
de asigurare cu utilităţi
ANS: E

107. Restructurarea financiară:

a. Urmăreşte creşterea fluxului de numerar necesar programului de mod-

ernizare
b. Trecerea de pe o monedă iniţială pe euro
c. Efectuarea tranzacţiilor în valută forte
d. Efectuarea de împrumuturi numai în moedă stabilă
e. Efectuarea de plăţi numai în moneda naţională
ANS: A
108. Restructurarea socială se realizează:

a. Prin schimbarea personalului direct productiv

b. Prin externalizarea activităţii auxiliare, a activităţii de bază, prin form-
area unor noi societăţi comerciale pe acţiuni (filiale) şi prin reducerea
personalului pe cale naturală
c. Prin schimbarea personalului administrativ
d. Prin schimbarea personalului din marketing
e. Prin schimbarea personalului din logistică
ANS: B

109. Certificatele de proprietate asigură:

a. Dreptul de a realiza un împrumut la bancă

b. Dreptul de a conduce o întreprindere
c. Titularului dreptul de a le schimba contra acţiuni la societăţile comer-
ciale care se privatizează sau a le vinde pentru a realiza un venit
d. Dreptul de a hotărâ asupra producţiei unei întreprinderi
e. O valoare foarte mare care se transformă în lichidităţi la orice bancă
ANS: C

110. Raportul de evaluare a activului cuprinde:

a. Relaţia activ-pasiv
b. Bilanţul contabil
c. Datoriile la un moment dat
d. O examinare completă a situaţiei economice şi financiare şi stabileşte
preţul de pornire (iniţial) al activului
e. Profitul şi încasările
ANS: D

111. Concentrarea şi specializarea întreprinderilor:

a. Nu are efect asupra organizării

b. Impune schimbarea conducerii
c. Impune director nou
d. Impune banca prin care se va efectua plata salariilor
e. Impune forme noi de organizare
ANS: E

112. Diversificarea cooperării:

a. Se realizează prin reorganizarea şi extinderea sistemului contractual,

prin organizarea unor activităţi comune temporar sau prin variate mod-
alităţi de asociere
b. Se aplică numai în caz de faliment
c. Se aplică la volum mic al producţiei
d. Se aplică în cazul IMM-urilor
e. Se aplică în cazul întreprinderilor mixte
ANS: A
113. Extinderea sistemului contractual:

a. Se aplică atunci când creşte volumul producţiei

b. Se realizează prin organizarea unor activităţi comune temporar sau prin
variate modalităţi de asociere
c. Se aplică atunci când se deschid noi oportunităţi de desfacere
d. Se aplică atunci când se extinde piaţa
e. Se aplică atunci când se închi pieţe
ANS: B

114. Holdingul este:

a. Un grup de două firme

b. Un grup de două întreprinderi mici
c. O societate privată sau publică ce deţine o parte însemnată din acţi-
unile altor societăţi (întreprinderi) care produc sau vând mărfuri, în
vederea asigurării controlului asupra activităţii acestora
d. Un grup de două IMM-uri
e. O societate străină
ANS: C

115. Ansambluri de unităţi:

a. Sunt întreprinderi care au acelaşi profil de fabricaţie

b. Sunt întreprinderi care au profil de fabricaţie apropiat
c. Sunt întreprinderi care au profil de fabricaţie complet diferit
d. Sunt, de fapt, marile întreprinderi, create prin asociere, ce îşi
elaborează strategii pe termen lung
e. Sunt întreprinderi care folosesc în comun secţii de producţie
ANS: D

116. Necesitatea asocierii întreprinderilor apare:

a. Când vând pe aceeaşi piaţă

b. Când atacă pieţe noi
c. Când vor să-şi extindă pieţele
d. Când lansează produse noi
e. Din perspectiva costului tranzacţiilor a relaţiilor de proprietate, fie a
strategiei manageriale
ANS: E

117. „Internalizarea” activităţilor constă în:

a. Eliminarea relaţiilor contractuale cu alte unităţi, ca urmare a asocierii

b. Evitarea schimbului de muncitori cu alte întreprinderi
c. Evitarea importurilor
d. Evitarea exporturilor
e. Folosirea numai a resurselor interne
ANS: A
118. Externalizarea activităţilor constă în:

a. Trimiterea producţiei numai la export

b. Renunţarea la unele activităţi, prin divizarea întreprinderilor sau prin ce-
darea fabricaţiei unor produse sau componente altor întreprinderi
c. Folosirea angajaţilor străini
d. Transferul întreprinderii într-o ţară străină
e. Realizarea vânzărilor de către întreprinderea care produce
ANS: B

119. Asocierea pe orizontală înseamnă:

a. Acapararea întreprinderii din imediata apropiere

b. Absorbţia întreprinderilor care realizează produse similare
c. Fuziune, divizare, participaţiune, parteneriat, gruparea pe bază de con-
tract etc.
d. Încheierea de contracte cu întreprinderea care cumpără produsele
e. Încheierea de contracte cu întreprinderea care oferă materii prime
ANS: C

120. Asocierea pe verticală cuprinde:

a. Întreprinderi din acelaşi domeniu

b. Întreprinderi cu structură organizatorică similară
c. Întreprinderi care au acelaşi obiect de activitate
d. Întreprinderi din domenii diferite
e. Întreprinderi din ţări diferite
ANS: D

121. Planul de afaceri vizează:

a. Cantitatea de marfă ce se va realiza

b. Mărimea profitului
c. Valoarea costurilor fixe
d. Valoarea salariilor
e. O investiţie pentru care se fac împrumuturi la bănci
ANS: E

122. Planul de afaceri se întocmeşte când:

a. Întreprinderea se restructurează şi solicită un credit pentru investiţii, în

caz de fuziune, divizare etc.
b. Începe producţia
c. Se schimbă managementul
d. Se găsesc noi parteneri
e. Apare falimentul întreprinderii
ANS: A

123. Planul de afaceri permite investitorilor:

 a. Să stabilească dividendele
b. Să cunoască starea actuală şi perspectivele întreprinderii în competiţie
cu alţi parteneri
c. Să stabilească salariile
d. Să stabilească numărul de angajaţi
e. Să schimbe sctructura departamentului de marketing
ANS: B

124. Planul de afaceri abordează corelat activităţile de:

a. Vânzare şi distribuţie
b. Cumpărare şi achiziţii
c. Producţie, comercializare şi financiare, folosind metode de cuantificare
şi indicatori tehnici şi economico-financiari pentru analiza perioadei an-
terioare şi pentru proiectare
d. Producţie şi controlul calităţii produselor
e. Concepţie de produse noi şi concurenţă
ANS: C

125. Planul de afaceri se redactează:

a. De către directorul general

b. De către şeful de marketing
c. În urma unei selecţii atente
d. Pe baza unei optici de marketing
e. În 5 exemplare
ANS: D

126. Etapa „analiza diagnostic” presupune:

a. Exclusiv calculul profitului

b. Exclusiv calculul veniturilor totale
c. Exclusiv calculul preţului
d. Întocmirea planului de afaceri
e. Reperarea simptomelor, a disfuncţionalităţii unei firme, cercetarea şi
analiza faptelor şi responsabilităţilor, identificarea cauzelor, elaborarea
unor programe de acţiune prin a căror aplicare practică se asigură re-
dresarea sau ameliorarea performanţelor
ANS: E

127. Diagnosticul economico-financiar este:

a. Un instrument la îndemâna managerilor care permite formularea unor

judecăţi de valoare, calitative şi cantitative, privind starea, dinamica şi
perspectivele unui agent economic
b. O oglindă în care apare starea de datorii a întreprinderii
c. Un instrument utilizat numai de către studenţi pentru a înţelege fun-
cţionarea unei întreprinderi
d. Un instrument la îndemâna oricui vrea să afle câte ceva despre o între-
 prindere
e. O stare de fapt ce duce la decizia falimentului
ANS: A

128. Analiza globală cuprinde:

a. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la întreprinderi

străine
b. Un ansamblu de metode care permit cunoaşterea, înţelegerea şi expli-
carea funcţionării întreprinderii ca sistem
c. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la întreprinderi din
aceeaşi ramură
d. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la întreprinderi din
sectoare apropiate
e. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la starea IMM-urilor
ANS: B

129. Analiza expresă este impusă de:

a. Directorul cu producţia
b. Directorul de vânzări
c. Necesitatea reglării operative a disfuncţionalităţilor apărute în activit-
atea firmei
d. Managerul general
e. Şeful aprovizionării
ANS: C

130. Evaluarea strategică are în vedere:

a. Ce va produce întreprinderea în zilele următoare

b. Câţi angajaţi vor fi chemaţi la lucru
c. Ce sectoare ale întreprinderii vor lucra de sărbători
d. Principalele direcţii strategice şi se elaborează planul ca instrument
strategic
e. Câte secţii se vor închide datorită scăderii vânzărilor
ANS: D

131. Relaţiile dintre economia naţională şi întreprinderi se referă la:

a. Numărul de angajaţi
b. Volumul producţiei
c. Varietatea producţiei
d. Calitatea producţiei
e. Ansamblul activităţilor economico-sociale privite în unitatea şi interde-
pendenţa lor
ANS: E

132. Raţionalitatea şi al eficienţa economică la nivel de întreprindere constă din:

a. Acel nivel al producţiei care îi maximizează câştigul (profitul), sau, să

 minimizeze costurile
b. Reducerea numărului de angajaţi
c. Reducerea rebuturilor
d. Utilizarea acelei energii care este mai ieftină
e. Utilizarea materialelor biodegradabile
ANS: A

133. Economia întreprinderii ca ştiinţă şi disciplină aplicativă are ca obiect de studiu:

a. Producţia ca profil
b. Disciplina teoretico-aplicativă care asigură cunoştinţe fundamentale de-
spre procesele economice care au loc la nivel microeconomic, dar dir-
ecţionează abordările spre domeniul economico-organizatoric
c. Componenta socială a întreprinderii
d. Resursele materiale, energetice, financiare şi de altă natură
e. Producţia, desfacerea şi profitul
ANS: B

134. Agenţii economici sunt:

a. Numai asociaţiile familiale

b. Asociaţiile în nume colectiv
c. Întreprinderi, firme, societăţi comerciale
d. Numai firmele
e. Numai întreprinderile
ANS: C

135. Principiul raţionalităţii arată:

a. Să reducem consumurile la minim

b. Să reducem numărul de angajaţi la minim
c. Să reducem numărul de produse realizate
d. Fiecare agent economic urmăreşte să realizeze un profit maxim pentru
un nivel dat al producţiei
e. Să utilizăm numai materiale biodegradabile
ANS: D

136. Principiul eficienţei economice arată:

a. Un profit cât mai mare

b. Un profit convenabil
c. Rebuturi minime
d. Calitate maximă
e. Stisfacerea necesităţilor nelimitate cu resurse limitate
ANS: E

137. În plan macroeconomic, relaţia economie-întreprindere vizează:

a. Armonizarea diferitelor laturi ale activităţii întreprinderii în vederea real-

izării obiectivelor sale fundamentale, în contextul macroeconomic dat
 b. Plata taxelor
c. Realizarea de împrumuturi numai la bănci româneşti
d. Realizarea de împrumuturi numai în lei
e. Impuneri de taxe
ANS: A

138. Abordările în plan microeconomic al întreprinderii presupun:

a. Angajarea forţei de muncă prin interviuri

b. Organizarea combinării eficiente a resurselor pentru productivitate
maximă
c. Participarea la negocieri
d. Iluminatul secţiilor de producţie
e. Reducerea rebuturilor
ANS: B

139. Politica economică:

a. Presupune un set de principii ce nu pot fi aplicate la nivel de între-

prindere
b. Ţine în exclusivitate de politicieni
c. Foloseşte principii şi instrumente din teoria macro şi le aplică sub forma
unor seturi de politici şi cazuri concrete pentru a determina un anumit
curs al desfăşurării evenimentelor în scopul atingerii anumitor obiective
ale întreprinderii
d. Presupune aplicarea unor principii economice specifice fiecărei între-
prinderi
e. Este, de fapt, economia politică
ANS: C

140. Economia întreprinderii tratează:

a. Stabilirea numărului de angajaţi

b. Stabilirea structurii angajaţilor
c. Prognozarea profitului
d. Reducerea consumurilor materiale şi energetice
e. Stabilirea raporturilor funcţionale dintre componentele structurale ale
întreprinderii, modul de desfăşurare a fenomenelor economice, relaţiile
cauză-efect ale proceselor economice şi identifică legăturile cauzale
ANS: E