GHEORGHE ZAMAN MARINELA GEAMĂNU

• EFICIENŢĂ ECONOMICĂ

Universitatea SPIRU HARET

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ZAMAN, GHEORGHE Eficienţă economică / Gheorghe Zaman, Marinela Geamănu – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006 160 p; 20,5 cm Bibliogr. ISBN 973-725-503-8 I. Geamănu, Marinela 33(075.8)

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Universitatea SPIRU HARET

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Prof. univ. dr. GHEORGHE ZAMAN Asist. univ. MARINELA GEAMĂNU

EFICIENŢĂ ECONOMICĂ

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET .

EFICIENŢA ECONOMICĂ – DEFINIŢIE.5. Tipologia sistemului de indicatori …………………………….4. Teste-grilă ………………………………………………………… 2. CONŢINUT. Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Schema generală a indicatorilor de eficienţă ………………… Criteriul eficienţei economice ……………………………….. 1. 1. 1. 9 13 13 17 20 25 31 31 34 36 37 38 40 41 51 52 Întrebări de autoevaluare ………………………………………….1. EFICIENŢA INVESTIŢIILOR LA NIVEL MICROECONOMIC 2.5..CUPRINS Cuvânt înainte ……………………………………………………. Efecte propagate …………………………. Teste-grilă ………………………………………………………….1. Evaluarea eficienţei economice ………………………………. 1..3. Regresia simplă ………………………………………… 1..5.2. Dependenţe funcţionale şi efecte propagate …………………. Determinarea eficienţei economice pe baza analizei input-output. 1. Definiţie ………………………………………………………. 1.3.1.5. 5 Universitatea SPIRU HARET . Regresia multiplă ………………………………………. 1.. EVALUARE …………………………………………………… 1.2.

3. EXTERNALITĂŢILE ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ ……. 3.1. Eficienţa Pareto ……………………………………………….. 3.2. Eficienţa Kaldor-Hicks ……………………………………….. 3.3. Externalităţile negative ……………………………………….. 3.3.1. Internalizarea externalităţilor negative …………………. 3.4. Externalităţile pozitive ………………………………………... 3.4.1. Internalizarea externalităţilor pozitive …………………. Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. 4. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI RENTABILITATEA ………. 4.1. Rata rentabilităţii economice ………………………………… 4.2. Rata rentabilităţii financiare şi rata rentabilităţii comerciale …. 4.3. Rata rentabilităţii capitalului real şi ocupat (fix şi circulant) ….. 4.4. Eficienţa mijloacelor fixe sau a capitalului fix ……………….. 4.5. Efectul de levier (de pârghie) …………………………………. Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. 5. PRAGUL DE RENTABILITATE ……………………………. 5.1. Calculul pragului de rentabilitate şi al altor indicatori ……….. 5.1.1. Măsurarea pragului de rentabilitate şi calculul punctului mort …………………………………………………….. 5.1.2. Calculul marjei de securitate şi al indicelui de securitate 5.1.3. Evoluţia condiţiilor de exploatare ……………………… 5.1.4. Pârghia de exploatare sau pârghia operaţională ………... 5.2. Optimizarea folosirii capacităţii de producţie ………………… Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă ………………………………………………………….

54 55 56 56 58 64 68 72 73 75 75 77 79 81 83 87 87 89 91 91 94 96 99 101 103 103

6

Universitatea SPIRU HARET

6. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI FACTORUL TIMP. ACTUALIZAREA ……………………………………………. 6.1. Dobânda simplă ………………………………………………. 6.2. Dobânda compusă – capitalizarea …………………………….. 6.3. Factorii de actualizare ………………………………………… Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. 7. INDICATORII EFICIENŢEI ECONOMICE UTILIZAŢI ÎN METODOLOGIA INSTITUŢIILOR FINANCIARE INTERNAŢIONALE …………………………………………. 7.1. Angajamentul de capital ……………………………………… 7.2. Eficienţa economică – în formula sa clasică ………………….. 7.3. Valoarea netă actualizată totală ……………………………….. 7.4. Indicele de profitabilitate ……………………………………... 7.5. Rata internă de rentabilitate …………………………………... 7.6. Cursul de revenire net actualizat ……………………………… Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. 8. DETERMINAREA EFICIENŢEI ECONOMICE ÎN CONDIŢII DE RISC ŞI INCERTITUDINE …………….. 8.1. Metode bazate pe luarea în calcul a probabilităţilor ………….. 8.2. Eficienţa economică în condiţii de risc şi incertitudine ………. 8.3. Metode bazate pe teoria jocurilor …………………………….. 8.4. Definirea riscului unui activ financiar ………………………... Întrebări de autoevaluare …………………………………………. Teste-grilă …………………………………………………………. Bibliografie ………………………………………………………..

106 108 109 112 117 118

120 120 123 125 127 129 133 136 136 138 142 143 148 153 155 155 157

7

Universitatea SPIRU HARET

8

Universitatea SPIRU HARET

la diferite niveluri de agregare a economiei naţionale (micro. orice schimbare care măreşte valoarea este eficientă. ci şi compatibilizarea mecanismelor pieţei concurenţiale. pornind de la premisa că acest concept se defineşte ca o relaţie între consumul de factori de producţie şi resurse limitate şi volumul de bunuri şi servicii realizate. raportează efectele la eforturi. Principiul de bază al conceptului de eficienţă economică vizează nu doar maximizarea rezultatelor pe baza utilizării unui volum dat de resurse sau minimizarea costurilor pe unitatea de producţie. indiferent de natura acestora. Eficienţa. cea mai mare parte a curentelor de gândire actuale sau din trecutul mai mult sau mai 9 Universitatea SPIRU HARET . Criteriul general al eficienţei economice este valoarea. generatoare de profit şi rentabilitate. în sensul că. iar înţelegerea complexităţii acestui concept este vitală pentru orice activitate umană. de asigurare a echităţii şi justiţiei sociale. pe diferite orizonturi de timp. cu cerinţa de maximizare a bunăstării indivizilor şi grupurilor de indivizi. mezo şi macro).CUVÂNT ÎNAINTE Prezenta lucrare îşi propune să abordeze principalele aspecte teoretico-metodologice şi practice ale eficienţei economice. în cadrul unui proces sau al unei activităţi. este un termen relativizat la anumite criterii. în general. de grup şi social. Deşi există păreri potrivit cărora nu pot fi compatibilizate eficienţa economică şi justiţia socială. iar cea care o reduce va fi ineficientă. care compară. Noţiunea de valoare este în strânsă dependenţă cu utilitatea economico-socială la nivel individual.

prin intermediul unor modele şi sisteme de indicatori generali şi specifici. efort/efect. în sensul că. efect/efect şi efort/efort. la anumite niveluri calitative şi de preţuri. coeficienţilor de actualizare revenindu-le un loc primordial în cadrul tehnicilor folosite. există un decalaj mai mare sau mai mic de timp (time-lag). statici şi dinamici. ţinând seama de faptul că alocarea optimă a resurselor are loc atunci când într-o societate resursele rare (limitate) sunt folosite pentru a realiza cel mai mare volum de bunuri şi servicii pe care piaţa le cere. social şi ambiental. care implică raportarea în dinamică a indicatorilor de performanţă şi cheltuieli în domeniile economic. ţinând seama de variantele acestora în surprinderea combinării variantelor de comparaţie efect/efort. bănească a timpului. utilizaţi în mod obişnuit în teoria şi practica economică. Lucrarea acordă o atenţie specială criteriilor şi metodelor uzuale de determinare şi cuantificare a mărimii şi factorilor de influenţă a eficienţei economice. 10 Universitatea SPIRU HARET . pe baza metodelor de actualizare a costurilor şi veniturilor. se consolidează productivitatea şi se flexibilizează piaţa muncii. prin cheltuielile sociale. se sprijină refacerea economică. în vederea unei mai corecte evaluări a eficienţei.puţin îndepărtat aduc argumente credibile în sprijinul compatibilizării. am încercat să stabilim valoarea economică. În lucrare sunt tratate criteriile şi tehnicile de optimizare. keynesiştii şi neokeynesiştii susţin că eficienţa economică şi echitatea sunt compatibile. respectiv maximizare şi minimizare. În acest sens. lucrarea analizează modul în care factorul timp poate fi luat în considerare. Cercetarea problematicii eficienţei economice porneşte de la premisa că aceasta se înscrie organic în cerinţele realizării obiectivelor dezvoltării durabile. Având în vedere că între efectuarea cheltuielilor şi obţinerea rezultatelor. pe care le presupune orice activitate economică. Astfel. Au fost analizaţi principalii indicatori ai eficienţei economice. inclusiv de către instituţiile financiare internaţionale.

care nu necesită cunoştinţe deosebite de matematică. relativ accesibil. dar şi altor persoane interesate de studierea aspectelor cantitative şi calitative ale eficienţei economice. dar care poate să-l conducă pe cititor la aprofundări şi completări de complexitate crescândă în cazul în care ar fi interesat de cunoaşterea mai detaliată a unui anumit aspect.Având în vedere că eficienţa oricărei activităţi economicosociale este însoţită de anumite elemente de risc şi incertitudine. am analizat şi unele dintre tehnicile de determinare a eficienţei economice bazate pe utilizarea probabilităţilor. În scopul unei mai lesnicioase înţelegeri pentru cititori. Autorii 11 Universitatea SPIRU HARET . Lucrarea este destinată cu precădere studenţilor din anii terminali. precum şi de posibilităţile de optimizare a influenţei factorilor acesteia. în lucrare am folosit un instrumentar analitico-predictiv.

12 Universitatea SPIRU HARET .

). randamentul pe hectar sau producţia pe maşină etc. aplicată în foarte multe domenii ale activităţii umane cu varianta sa cvasiechivalentă – eficacitate. ceea ce. CONŢINUT. avem în vedere o comparaţie în funcţie de un anumit criteriu sau indicator (producţia pe salariat.1. anterior consumată. pe baza comparaţiei dintre mai multe variante de politici. Definiţie Categoria de eficienţă. Eficienţa este un termen relativ. implicit. iar corecta sa determinare şi percepere este extrem de importantă pentru activitatea oamenilor.1. Atunci când afirmăm că o economie sau o firmă este mai eficientă decât alta. mai ales în condiţiile cerinţei de maximizare a acesteia (a profitului şi utilităţii unui bun sau serviciu). 13 Universitatea SPIRU HARET . reprezintă caracterizarea calitativă a rezultatului desfăşurării unei acţiuni a omului care presupune luarea în considerare a unui volum de efort fizic şi intelectual. EVALUARE 1. EFICIENŢA ECONOMICĂ – DEFINIŢIE. concretizat într-un volum de muncă vie sau trecută. presupune şi aspecte normative legate de recomandări de instrumente şi politici economice. care reprezintă o noţiune subiectivă. întotdeauna eficienţa va fi relativizată unui anumit criteriu. Criteriul general al eficienţei în economie este valoarea. în sensul dorinţei cuiva de a avea un anumit lucru. aprecierea valorii fiind destul de dificilă. Tocmai datorită acestui fapt. în cei mai generali termeni.

din punctul de vedere al raportului. Eficienţa ocupă un loc central atât în activităţile practice ale omului. îndeosebi odată cu accentuarea caracterului limitat. şi rezultatele. al factorilor de producţie. cât şi în preocupările teoretico-metodologice. eficienţa mai ridicată semnifică o evoluţie favorabilă a fenomenelor şi proceselor economice. complex. care presupune abordări sistemice în legătură cu cheltuielile de factori de producţie şi cu rezultatele aferente acestora. Complexitatea indicatorului rezidă şi în faptul că determinarea sa în timp şi spaţiu presupune cunoaşterea tuturor 14 Universitatea SPIRU HARET . este un indicator complex. exprimate în unităţi fizice şi valorice. precum şi un proces de îmbunătăţire a modului de desfăşurare a fenomenelor şi proceselor socio-umane. multidisciplinar. În cadrul ştiinţei economice. pe de o parte. ecologic etc. el are o aplicabilitate generală în procesul de luare a deciziilor. De regulă. mezo şi macroeconomic. eficienţa reprezintă un domeniu de primă importanţă privind studierea fenomenelor şi proceselor economice. Eficienţa economică este o categorie complexă a ştiinţelor economice. consumul de resurse. producţia realizată. Conceptul de eficienţă a cunoscut o largă răspândire în timp. Ecoeficienţa. care raportează rezultatele în domeniile economico-social şi de mediu la cheltuielile efectuate în domeniile respective. eforturi. ceea ce îi conferă un caracter calitativ. la nivelurile micro. corelaţiei. Eficienţa. comparaţiei dintre cheltuieli. pe de altă parte. în orice ţară. efectele. la toate nivelurile. În prezent.). bazate pe consumul de muncă. reprezintă scopul final al oricărei ştiinţe şi se referă la mai multe domenii (economic.Termenii de eficienţă şi eficacitate provin din latină: eficienţă derivă din efficere = a efectua. iar eficacitatea din efficas-efficacis = care are efecte dorite. de exemplu. tehnologic. în sens larg. social. restrictiv al resurselor.

este determinată cantitatea care se poate produce cu un anumit consum de resurse. cu capacitatea consumării de resurse. La rândul său. Astfel. relaţia dintre inputurile factorilor rari de producţie şi outputurile de bunuri şi servicii. la consumatori. Resursele cheltuite în economie nu dau efecte (rezultate) în aceeaşi perioadă de timp. ci în perioade ulterioare diferite. Din punctul de vedere al costurilor. care reflectă corect costul factorilor de producţie.categoriilor de cheltuieli şi efecte (directe. în condiţiile realizării unei producţii la costuri minime. necesare vieţii în general. Specialiştii disting mai multe categorii ale eficienţei din punctul de vedere al factorului timp. utilizaţi pentru a produce un anumit bun sau serviciu. conexe şi propagate). Aceşti indicatori oferă informaţii în legătură cu rodnicia efortului uman. la un anumit moment. precum şi posibila schimbare de preţ. De 15 Universitatea SPIRU HARET . eficienţa statică se împarte în eficienţă alocativă şi eficienţă productivă. În concepţia neoclasică. egal cu costul resurselor utilizate pentru producerea bunului sau serviciului respectiv. ceea ce reprezintă o activitate laborioasă de identificare şi omogenizare a acestora. Indicatorii de eficienţă economică au practic o formă de exprimare individual-specifică pentru fiecare domeniu sau tip de activitate economică. în scopul obţinerii unei anumite cantităţi de bunuri şi servicii de o anumită mărime şi valoare. eficienţa reprezintă costul cel mai scăzut pentru a realiza o unitate de producţie cerută pe piaţă. Eficienţa productivă se referă la costurile de producţie ale unei firme şi vizează atât termenul scurt cât şi pe cel lung. Eficienţa alocativă se realizează atunci când valoarea pe care consumatorii o acordă unui bun sau serviciu este reflectată prin disponibilitatea acestora de a plăti un anumit preţ. indicatorii eficienţei se definesc prin legătura. eficienţa statică este categoria prin intermediul căreia.

Atunci când cheltuielile şi rezultatele sunt egale avem o situaţie de inexistenţă a pierderilor sau profitului. profitabilitate). eşalonarea pe diferite orizonturi de timp a resurselor de dezvoltare şi autofinanţare a societăţilor comerciale. în acest caz având de-a face cu un câştig net (eficienţă. Dacă vom nota cu Ch – cheltuielile şi cu R – rezultatele (producţia). dacă efectul este mai mare decât cheltuiala. astfel încât să putem determina în mod obiectiv dacă o cheltuială depăşeşte efectul. necesită metode specifice de cuantificare în timp şi spaţiu. atunci o primă determinare a câştigului sau eficienţei (Ef) sau pierderii se poate scrie în felul următor: 16 Universitatea SPIRU HARET . economie naţională). creşterea competitivităţii. calitativ. O astfel de situaţie poartă denumirea de prag de rentabilitate sau „punct mort” a cărui relevanţă constă în faptul că ne semnalează o stare de la care.aceea. ceea ce ridică o serie de probleme dificile. Procesul de omogenizare a celor două componente de bază ale eficienţei – cheltuieli şi efecte – necesită exprimarea lor pe cât este posibil în aceleaşi unităţi de măsură. complexitatea conceptului de eficienţă este dată şi de necesitatea abordării dinamice. ulterior. în timp. o societate comercială ar putea să înregistreze câştiguri sau pierderi. consum de resurse. invers. Eficienţa economică este un concept structural. în acest caz defavorabil fiind vorba de pierdere (ineficienţă) sau. fizice şi/sau valorice. care pune în legătură eforturile şi efectele economico-financiare. legate de omogenizarea temporală a unor cheltuieli şi rezultate care se produc la momente diferite de timp. ramură sau sector. Atât noţiunea de cheltuieli. în scopul unei corecte fundamentări a deciziilor privind mai buna utilizare a resurselor. în funcţie de scopul urmărit şi de entitatea economică analizată (societate comercială. asigurarea unor venituri necesare şi suficiente pentru remunerarea factorilor de producţie. cât şi cea de rezultate.

− Ef < 1. devenită clasică. R − Ef = = 1 punct mort sau prag de rentabilitate. iar cel de-al doilea de câte ori rezultatul este mai mare sau mai mic decât cheltuiala.− Ef = R – Ch > 0 valoare pozitivă. Categoria I de indicatori. raportează rezultatele (R) la cheltuieli (Ch). R > Ch ⇒ eficienţă. primul arătând un rezultat net.2. se poate calcula ca: – diferenţă: Ef = R – Ch cu următoarele cazuri: − Ef > 0. 1. − Ef = 0. R < Ch ⇒ ineficienţă. se pot distinge patru categorii de indicatori ai eficienţei. R = Ch ⇒ punct mort sau prag de rentabilitate. Ch Mărimea indicatorului de eficienţă. În practică. 17 Universitatea SPIRU HARET . se pot calcula ambii indicatori. implică maximizarea rezultatelor Ch la o unitate de cheltuială. R = Ch ⇒ punct mort sau prag de rentabilitate. R > Ch ⇒ eficienţă. în principiu. în funcţie de modul în care se raportează între ele variabilele (indicatorii) de efort şi de rezultate. R – raport: Ef = cu situaţiile următoare: Ch − Ef > 1. − Ef = 1. într-o perioadă dată de timp: R EfI = ceea ce presupune. Schema generală a indicatorilor de eficienţă Folosind aceeaşi notaţie pentru componentele de calcul ale eficienţei economice. Ch R − Ef = > 1 valoare supraunitară. în funcţie de obiectivele analizei efectuate. − Ef < 0. R < Ch ⇒ ineficienţă.

Exemple de astfel de indicatori pot fi: – la nivel microeconomic: profit la 1 leu cheltuieli totale. cheltuieli cu salariile la PIB etc. costuri salariale la unitatea de producţie etc. Categoria a III-a a indicatorilor eficienţei se calculează prin raportarea unui anumit tip de rezultat. efect la un alt tip de rezultat. Din această categorie de indicatori fac parte: – la nivel microeconomic: profit /CA. de efort.Acest indicator exprimă mărimea rezultatelor care se obţin. Categoria a II-a de indicatori ai eficienţei este inversul categoriei I şi ne arată care este mărimea cheltuielilor ce revin la o unitate fizică sau valorică de efect. cheltuieli totale la 1 leu producţie. Rp= rezultate parţiale. – la nivel macroeconomic: investiţii raportate la PIB sau valoarea adăugată. productivitatea muncii pe salariat sau orară etc. urmărindu-se practic evidenţierea ponderii unei anumite categorii importante de efect în volumul total al efectului: Rp Ef III = . adică: Ch → minimizarea cheltuielilor la o unitate de rezultat. – la nivel macroeconomic: PIB pe locuitor sau ocupat. 18 Universitatea SPIRU HARET . PIB raportat la mijloace fixe. – la nivel macroeconomic: valoarea adăugată a unui sector (ramură)/PIB. EfII = R Categoria a II-a de indicatori mai poartă denumirea de consumuri specifice şi vizează: – la nivel microeconomic: investiţii la 1 leu producţie. export /producţie etc. la o unitate de cheltuială. export pe locuitor sau ocupat etc. atât rezultatele cât şi cheltuielile putând fi exprimate în unităţi fizice sau valorice. RT în care: Rp < RT. RT = rezultate totale.

cu scopul principal de a vedea care este însemnătatea (ponderea) unui tip de efort sau cheltuială în volumul total al cheltuielilor. eficienţa cheltuielilor cu construcţia unui drum public poate fi determinată cu rigoarea necesară numai în ceea ce priveşte efortul. legate de rezultatele care se obţin. este dificilă sau imposibilă. Din această categorie de indicatori. relevând ponderea unui efect mai relevant în volumul total al efectelor. ChT = eforturi totale. Categoria a IV-a a indicatorilor de eficienţă se referă la indicatorii care raportează diferite categorii de cheltuieli între ele. Şi această categorie de indicatori ai eficienţei reflectă structuri relevante ale variabilei de efort. Chp = eforturi parţiale. ponderea mijloacelor fixe active /mijloacele fixe totale. De exemplu. Astfel. respectiv rezultat. Categoriile III şi IV se utilizează şi în cazurile în care determinarea adecvată a variabilei de cheltuieli. În componenţa efectului direct şi propagat intră o multitudine de aspecte economicosociale mai dificil de identificat şi cuantificat în timp. nu şi efectul.Aceşti indicatori ai eficienţei mai poartă denumirea şi de indicatori de structură. vom avea: Ch p Ef IV = . 19 Universitatea SPIRU HARET . înzestrarea tehnică a muncii etc. Ch T în care: Chp < ChT. costurile cu materiile prime/costuri totale. Toate cele patru categorii ale indicatorilor de eficienţă economică relevă aspecte calitative şi structurale ale proceselor de producţie. menţionăm: – la nivel microeconomic: cheltuieli de muncă/cheltuieli totale de producţie.

Ţinând seama de cele patru categorii generale ale indicatorilor eficienţei economice. în condiţiile în care dispunem de posibilităţi limitate de a consuma resurse. determinate ca un raport. Criteriul eficienţei economice Criteriul reprezintă un element al judecăţii de valoare sau un reper utilizabil în termeni calitativi şi/sau cantitativi prin intermediul căruia putem determina dezirabilitatea sau nondezirabilitatea unor fenomene sau procese socioumane sau. Nu se poate vorbi în termeni riguros ştiinţifici de simultaneitatea criteriilor maximizării şi minimizării. Întotdeauna vom considera ca fiind eficiente toate variantele de producţie în care rezultatele depăşesc cheltuielile. pe cea optimă. 20 Universitatea SPIRU HARET . cheltuielilor. ceea ce presupune ca dintr-o multitudine de variante ale eficienţei economice. al rezultatului. celălalt criteriu. direct sau indirect. în cazul economiei.3. în funcţie de criteriul concret de eficienţă care a fost adoptat în demersul nostru analitic. se utilizează şi criteriul de optimalitate sau al optimului economic. Este important de reţinut că aceste două tipuri ale criteriilor de eficienţă trebuie formulate astfel: • criteriul maximizării efectului.1. Aşadar. Ef I = . să putem alege pe cea mai bună. dacă vom lua cazul primei categorii de indicatori R ai eficienţei economice. în condiţiile unui volum şi ale unei structuri date a resurselor. întrucât aplicarea unui criteriu implică. În literatura de specialitate. • criteriul minimizării cheltuielilor pentru obţinerea unui anumit cuantum de efecte. bazate pe combinarea diferită a factorilor de producţie. se va aplica criteriul Ch maximizării mărimii rezultatelor R. a unor procese şi fenomene economice. apare evident că orice agent economic este interesat să-şi maximizeze rezultatele sau să-şi minimizeze cheltuielile.

ne vom folosi de un exemplu grafic: T R R3 C B Zona eficienţei M A E = curba eficienţei Asimptotă R2 Eficienţă R = Ch Zona ineficienţei R1 A (Ch=R) Ineficienţă 0 Ch1 Ch2 Ch3 Ch Graficul 1. ceea ce ne interesează. Aceasta presupune că vom putea determina n variante de eficienţă EfI 1 …. adică optimă.R > Ch. Pentru a vedea mai clar care este modul în care vom alege varianta optimă. 21 Universitatea SPIRU HARET . Optimul economic reprezintă cea mai bună variantă de mărime a eficienţei dintr-o multitudine dată de variante posibile.EfI n . potrivit criteriului de optimalitate. Evoluţia eficienţei economice şi nivelul optim al acesteia Din graficul 1 deducem următoarele: − dreapta M este bisectoarea unghiului drept R10Ch1 şi semnifică locul geometric al punctelor în care are loc egalitatea dintre cheltuieli şi rezultate (Ch = R). este varianta considerată cea mai bună.

se deduce că nu orice variantă eficientă este optimă şi că orice variantă optimă este eficientă. una a ineficienţei. în comparaţie cu creşterea cheltuielilor. deasupra bisectoarei M. specialiştii consideră că. B şi C. în care efectele cresc mai repede decât cheltuielile. prin prisma costurilor (C) şi a veniturilor (V) în magnitudinea lor medie şi marginală. − partea ABC a curbei 0E este formată din două părţi componente: • AB. reprezintă variaţia reală a mărimii indicatorilor de eficienţă Ef. pe piaţă. De aici. − segmentul 0A al curbei 0E. − punctul B reprezintă nivelul optim absolut în care se obţine maximum de rezultate (efecte) la o unitate de resurse din mulţimea de variante posibile de eficienţă. care trece prin punctele A. în timp putându-se înregistra mai multe mărimi optime. adică: ΔC ΔV (1) . sub bisectoarea M şi alta a eficienţei. = C V 22 Universitatea SPIRU HARET . Punctul B se determină prin tangenta T la segmentul de curbă. tinzând asimptotic către un nivel limită R. Între eficienţă şi optimalitate există o relaţie de interdependenţă. una singură este optimă. Din graficul 1 observăm că avem două suprafeţe. optimul unei activităţi. Deşi există mai multe variante de indicatori de eficienţă. reprezintă o activitate cu indicatori unde Ef = Ch 1 nefavorabili ai eficienţei întrucât Ch > R. Într-o accepţiune mai simplă. care nu include punctul A R1 = 1.− curba 0E. • BC. se realizează atunci când avem egalitate între costurile şi veniturile marginale ale unei firme. oricât de mare ar fi efortul în continuare. în care rezultatele (R) cresc mai încet. în funcţie de combinarea cheltuielilor şi rezultatelor.

şi anume: C × ΔV • V= ΔC • C= • • V × ΔC ΔV V × ΔC C C × ΔV V ΔV = ΔC = În funcţie de specificul situaţiilor şi al domeniilor investigate. adică: V ΔV (2) = . C ΔV = eficienţa marginală. în cadrul programării matematice sau prin determinarea punctelor 23 Universitatea SPIRU HARET . ∆V = venituri marginale. ∆C = costuri marginale. V = venituri medii. C ΔC V în care: = eficienţa medie. Ele se pot concretiza în alegerea unui anumit tip de funcţie obiectiv. criteriile de optimalitate pot fi foarte diferite. Din relaţia (1) se deduce că optimul pe piaţă se realizează atunci când eficienţa medie (Efm) este egală cu eficienţa marginală (Efmg). ΔC Din relaţia (2) se pot determina următoarele mărimi utile pentru fundamentarea deciziilor societăţilor comerciale.în care: C = costuri medii.

în cazul programării liniare. indicatorii de eficienţă economică pot fi: a. profitului. care presupune realizarea unei unităţi date de producţie (rezultat) cu volumul cel mai scăzut (minim) de resurse consumate. determinaţi ţinând seama de evoluţia lor în timp. beneficiilor. a producţiei. Pe lângă modelele liniare de programare matematică există şi modele de programare neliniară. Metodele de optimizare sau de alocare optimă a resurselor reprezintă modele decizionale care. După factorul timp. Metoda programării liniare permite obţinerea de rezultate mai bune în comparaţie cu metodele obişnuite de calcul ale eficienţei economice. b. analitici sau parţiali. în condiţiile unui volum şi ale unei structuri date de resurse care sunt reprezentate de sistemul de ecuaţii şi inecuaţii prin intermediul cărora se urmăreşte încadrarea în resursele disponibile (restricţii). pe anumite sisteme şi subsisteme. De regulă. complecşi. După gradul de complexitate. b. obţinute printr-un anumit consum de resurse.de maxim şi de minim ale unei curbe atunci când acestea reprezintă mulţimea variantelor posibile ale unor rezultate. statici. indicatorii de eficienţă economică pot fi: a. dinamici. sintetici. fiecare având relevanţa sa specifică. determinaţi la un anumit moment. 24 Universitatea SPIRU HARET . presupun stabilirea unei funcţii obiectiv care exprimă scopul urmărit: • maximizarea rezultatelor. se utilizează în analiza eficienţei ambele categorii de indicatori. exportului etc. pe produse şi tipuri de activitate. • minimizarea cheltuielilor (totale sau parţiale). precum şi modele de programare statice şi dinamice.. c. cu ajutorul cărora se analizează efectele şi costurile directe şi propagate într-un proces cumulativ şi de omogenizare a acestora.

exportului etc. O importanţă aparte o au sistemele de indicatori ai eficienţei economice după nivelul de agregare la care se referă: macroeconomic. investiţii. Sistemul de indicatori cu ajutorul cărora se determină (se calculează) eficienţa unei activităţi economice poate avea structuri. ţinându-se seama de faptul că efectul apare cu o anumită întârziere în timp după ce a fost făcută o cheltuială sau un efort. de tipul populaţie totală. Evaluarea eficienţei economice Indiferent de nivelul la care se desfăşoară o activitate economică. la eforturi. Fiecare din ambele situaţii are valoare cognitivă specifică. It-2. se calculează după o relaţie funcţională de tipul PIB = f (It-1…It-n). de tipul produsului intern brut (PIB). eficienţa acesteia – înţeleasă în mod complex – reprezintă unul din cele mai importante elemente de fundamentare a deciziei şi managementului. microeconomic sau la nivel de întreprindere. sectorial sau de ramură şi subramură. PIB din anul t.1. după obţinerea rezultatelor. PIBt se poate analiza în funcţie de volumul investiţiilor din anii precedenţi (It-1. în cadrul cărora pot fi analizate efectele. populaţie ocupată. valorii adăugate (VA). aceştia având caracter de prognoze şi ex-post. Cu alte cuvinte. cheltuielile ocazionate de o activitate economică. separat sau în strânsă corelaţie. 1. It-3 …). dar se pot calcula şi folosindu-se aşa-numitul decalaj de timp (time-lag) dintre efect şi efort. De regulă. dar cei mai utilizaţi sunt cei care raportează efecte macroagregate economice. al consumului final. Sistemul indicatorilor eficienţei la nivel macroeconomic cuprinde un nomenclator numeros de indicatori. fonduri fixe etc.4. cheltuieli macroagregate. forme şi metode din cele mai variate. se calculează raportul dintre mărimea efectului şi efortului pe aceleaşi perioade de timp. 25 Universitatea SPIRU HARET . Indicatorii de eficienţă se pot determina ex-ante sau aprioric. De exemplu.

I în care: Ws= productivitatea socială a muncii. Emf = eficienţa mijloacelor fixe.În mod obişnuit. interval în care se consideră că eforturile (de exemplu cheltuielile cu investiţiile) trebuie să dea efecte scontate. efectelor la nivel macroeconomic la o unitate de consum de resurse materiale. Mf PIB Ei = . De exemplu. valori scăzute în dinamică ale eficienţei vor fi specifice unei utilizări necorespunzătoare a resurselor pe ansamblul economiei naţionale. Cu cât valoarea acestor indicatori va fi mai mare. financiare şi umane. I = investiţii. cu atât eficienţa va fi mai ridicată şi va reflecta o utilizare adecvată. angajate (consumate). NS PIB Emf = . volumul valoric al PIB care revine la o unitate de consum total de energie (Efen) se poate calcula astfel: 26 Universitatea SPIRU HARET . Indicatorii macroeconomici ai eficienţei se pot determina sub formă de raport în care variabilele de efect şi efort pot fi exprimate valoric în majoritatea cazurilor ca de exemplu: PIB Ws = . în special energetice. Ei = eficienţa investiţiilor. Dimpotrivă. Ns = număr de salariaţi. O importanţă aparte o au indicatorii care reflectă volumul valoric sau fizic al rezultatelor. decalajul de timp la nivel macroeconomic nu depăşeşte 3-5 ani. PIB = produsul intern brut. optimă a resurselor materiale. Mf = volumul valoric al mijloacelor fixe.

adică mărimea consumului de energie pe ansamblul economiei naţionale pentru a produce o unitate de PIB. b) eficienţa consumului de resurse materiale. Indicatorii macroeconomici ai energointensivităţii. En în care: En = consumul de energie exprimat în Kwh sau tone combustibil convenţional. Cei mai uzitaţi indicatori generali ai eficienţei microeconomice se referă la: a) eficienţa factorilor de producţie (munca şi capitalul). la care ne-am referit. Gama indicatorilor de eficienţă la nivel sectorial. în scopul determinării gradului de competitivitate şi a mărimii decalajelor de eficienţă între ţări. d) eficienţa economico-financiară. 2. c) eficienţa structurii consumului de resurse şi a rezultatelor. În plus faţă de aceşti indicatori cu caracter general. de ramură şi subramură include indicatorii utilizaţi la nivel macroeconomic. comerţ. fiecare ramură şi subramură are un set specific de indicatori care reflectă particularităţile variabilelor de efort şi efect din activitatea ramurii.Efen = PIB . se utilizează în general pentru comparaţii între consumurile unitare naţionale de energii. La nivel microeconomic (întreprindere). care reflectă rezultativitatea de ansamblu a activităţii întreprinderii respective. servicii etc. transporturi. 27 Universitatea SPIRU HARET . Apare evident că în industria extractivă şi prelucrătoare se vor utiliza indicatori specifici diferiţi ai eficienţei faţă de ramura construcţii. există un set de indicatori generali ai eficienţei economice. bazaţi pe exprimarea valorică a efectelor şi eforturilor. Inversul indicatorului Efen mai poartă şi denumirea de energointensivitate a PIB. cu deosebirea că mărimea valorică (fizică) a variabilelor de efect şi efort se referă numai la domeniul respectiv şi că în locul PIB se va folosi categoria de valoare adăugată. 3.

W4 = . Una dintre condiţiile fundamentale ale unei creşteri economice echilibrate. Cu cât volumul producţiei va creşte mai repede decât numărul de salariaţi. Productivitatea muncii (W) poate fi calculată ca raport între volumul valoric (Qv) sau fizic (Qf) al producţiei (Q) şi numărul de salariaţi (Ns) sau. cu atât eficienţa va fi mai ridicată şi posibilitatea de a mări salariile mai mare. W2 = f . timpul lucrat (T) exprimat în număr de ore (Th) sau ore/ani (Ta). Ns Q Q cu variabilele: W1 = v . Ns Ns Q Q Q W3 = . T Th Ta Se observă că W va depinde de cei doi factori fundamentali ai săi. vom obţine: Q E C (2) W = f = cf . W5 = . vom avea: Q (1) W= . A. Ns It Cf din care rezultă că productivitatea muncii depinde de raportul 28 Universitatea SPIRU HARET . Astfel. neinflaţioniste constă tocmai în respectarea cerinţei corelării dintre dinamicile celor doi indicatori. volumul producţiei şi numărul de salariaţi.În categoria a) de indicatori. cel mai frecvent utilizaţi sunt: productivitatea muncii (W) şi eficienţa capitalului fix (Ecf). În cazul în care relaţia (1) se împarte la numărător şi numitor cu mărimea capitalului fix (Cf). în sensul că salariile trebuie să aibă întotdeauna o creştere mai redusă faţă de cea a productivităţii.

29 Universitatea SPIRU HARET . Cei mai uzitaţi indicatori de eficienţă ai factorului de producţie capital fix sunt: producţia. profitul la 1 milion lei capital fix. Cf mărimea inversă a gradului de înzestrare zilnică a muncii Cf = It . Ecf = Cf în care producţia (Q) se poate calcula după variantele Qv (producţia în expresie valorică) şi Qf (producţia în expresie fizică). Ns = I′t . Cf care reprezintă eficienţa capitalului fix şi. Eficienţa capitalului fix (Ecf ) se calculează de regulă după următoarea relaţie: Q . b) Eficienţa consumului de resurse materiale (Em) se determină după formula: Q Em = .Q = E cf . are o capacitate de producţie ce poate fi extinsă în timp ca durată. În cadrul capitalului fix. cea mai mare importanţă o au mijloacele fixe active (maşini) sau direct productive. M în care: M = volumul resurselor materiale atrase sau consumate. în principiu. după variantele Cfv (capital fix în expresie valorică) şi Cff (capital fix în expresie fizică). siguranţă în utilizare) şi. Factorul de producţie capital fix (Cf) are o importanţă determinantă pentru mărimea eficienţei economice la nivel de întreprindere. Ns B. întrucât încorporează procesul tehnologic în ansamblu (perfecţionări şi modernizări. iar capitalul fix (Cf).

De regulă. − ponderea materiilor prime depozitate sau din import în volumul valoric al materiilor prime. indicator relevant pentru comparaţii internaţionale. producţia în expresie fizică (Qf) şi volumul resurselor materiale atrase sau Mf reprezintă ceea consumate în expresie fizică (Mf). avem următoarele categorii de indicatori: − ponderea muncitorilor. În principal. Ch Această rată se exprimă sub formă procentuală şi reflectă capacitatea unei firme de a realiza profit. se utilizează 30 Universitatea SPIRU HARET . c) Structura consumului de resurse şi a rezultatelor activităţilor unei întreprinderi oferă indicii utile pentru căile de sporire a eficienţei economice. În cazul în care se folosesc indicatorii. adică: P r= × 100 . − indicele de utilizare a timpului de lucru al salariaţilor (timp efectiv lucrat/timp disponibil). − ponderea cheltuielilor materiale în total cheltuieli. a personalului de conducere şi administrative în numărul total de salariaţi. d) Principalii indicatori generali ai eficienţei economico-financiare sunt reprezentaţi de: • rata profitului (r) ca raport între profit (P) şi cheltuieli totale (Ch). raportul Qf ce în practica economică este cunoscut sub denumirea de consum specific de materiale pentru realizarea unei unităţi fizice de producţie. − ponderea capitalului fix activ în totalul capitalului fix. calitatea şi competitivitatea produselor.Volumul resurselor materiale atrase sau consumate (M) poate fi exprimat valoric (Mv) sau fizic (Mf). ţinând seama de rolul specific pe care-l poate avea fiecare categorie de resursă sau rezultat.

r" = Cf + Cc O altă variantă de calcul este ponderea profitului în total cifră de afaceri. regresia simplă poate avea forma liniară y = a + bx. 1.1. Dependenţe funcţionale şi efecte propagate 1. denumite şi factori de influenţă sau variabile explicative care pot fi componente legate de consumul de resurse. 31 Universitatea SPIRU HARET .5. se poate utiliza indicatorul venit net (Vn) ca diferenţa dintre valoarea producţiei marfă şi cheltuielile V totale. • cheltuielile (Ch) la 1 milion lei venituri sau producţie(V). Ch . c= V în care : Ch = cheltuielile totale anuale. b = coeficient de regresie sau elasticitate. în locul cheltuielilor se utilizează capitalul Ch fix (Cf) şi capitalul circulant (Cc). cu cât rata profitului (r) este mai mare cu atât mai profitabilă va fi o societate. În locul profitului.5. Regresia simplă Indicatorul eficienţei economice poate fi explicitat sub forma unei funcţii cu o variabilă-rezultat dependentă (explicată) de una sau mai multe variabile independente. În cazul în care rezultatul (y) este analizat ţinând seama de influenţa unei singure variabile explicative (x).în formula de calcul profitul net. adică profitul brut din care s-a scăzut impozitul pe profit. r' = n sau. în care: a = nivel de pornire (constanta). Apare evident că. V = valoarea anuală a producţiei. P .

În cazul în care variabila x este timpul (t). dispunând de informaţia statistică necesară pentru indicatorii y şi N pe o perioadă dată. de minim 15 observaţii fiecare. prin metoda celor mai mici pătrate. El are o valoare cognitivă pentru viitor întrucât cu ajutorul său se pot face prognoze ale lui y. b semnifică o dependenţă funcţională direct proporţională între rezultat (y) şi numărul de ocupaţi (N). C sau t în perioada t+1. iar în 32 Universitatea SPIRU HARET . adică dependenţa rezultatului în funcţie de scurgerea timpului: y=a+b × t Coeficienţii a şi b se determină pe baza seriilor cronologice ale înregistrărilor statistice ale indicatorilor y şi N sau C. Din sistemul de ecuaţii se vor determina necunoscutele a şi b.În analizele macroeconomice. în cazul în care se cunosc mărimile prognozate ale lui N. atunci se spune că am determinat trendul. adică: y = a + b × N sau y = a + b × C Coeficientul de regresie (b) ne arată cu cât se modifică variabila de rezultat y atunci când variabila explicativă. cu ajutorul următorului sistem de ecuaţii: ⎧∑ y = n × a + b ∑ N ⎨∑ Ny = a ∑ N + b ∑ N 2 ⎩ în care: n = numărul de observaţii statistice sau ani. variabila y poate fi produsul intern brut (PIB). În primul caz. Coeficientul de elasticitate b face numai legătura dintre rezultatul (y) şi numărul de ocupaţi (N). volumul capitalului (C) sau timp (t). factorul de influenţă variază cu o unitate valorică sau fizică. iar x numărul de ocupaţi (N) sau volumul capitalului (C). pentru perioada t+1. de regulă. Coeficientul b poate lua valori pozitive sau negative.

vom utiliza următoarele ecuaţii de regresie simplă: Ex = 100 + 0. dependenţa dintre variabilele x şi y poate fi şi sub formă neliniară.25 unităţi.al doilea o dependenţă invers proporţională între variabila explicată şi explicativă. volumul exporturilor (Ex) se va mări cu 0. Potrivit relaţiei de mai sus. Fie ecuaţia de regresie: Cs = 100 – 0. În cazul în care în ecuaţia consumului populaţiei am fi utilizat în loc de variabila preţului extern (p). p' = indicele preţurilor de vânzare ale bunurilor şi serviciilor. consumul populaţiei se va reduce cu 0. atunci corelaţia dintre consumul populaţiei (Cs) şi venituri (v) ar fi fost pozitivă. Interpretarea economică a relaţiei consumului populaţiei va fi următoarea: − atunci când preţurile de vânzare cresc cu o unitate. după ce în prealabil se liniarizează funcţiile (exponent şi putere) astfel: log y = log a + x log b sau log y = log a + b log x 33 Universitatea SPIRU HARET . În practică. în care: Ex = volumul exporturilor. ştiută fiind relaţia invers proporţională dintre cei doi indicatori.25 × p' . y = a × x b . variabila venituri (v). y = a × b log x O astfel de dependenţă funcţională se rezolvă tot prin metoda celor mai mici pătrate. Pentru exemplificare. p = mărimea preţului extern. ca de exemplu: y = a × b x .55 × p .55 unităţi. vom spune că la o creştere cu o unitate a preţului extern (p). în care: Cs = consumul populaţiei.

cât şi în al celei multiple.45x1 – 0. Regresia multiplă Atunci când o variabilă dependentă (y) se poate explicita ca o funcţie de n variabile independente. 34 Universitatea SPIRU HARET . Atât în cazul regresiei simple. importante sunt alegerea corectă a variabilelor explicate şi explicative şi determinarea intensităţii legăturilor dintre ele. în care: a0 = constantă.Regresia simplă se bazează pe ipoteza „caeteris paribus” (celelalte condiţii rămânând neschimbate).5. atunci vom observa că variabila de rezultat y este pozitiv influenţată de variabilele independente. factorii de influenţă x1 şi x3 şi. Dependenţa funcţională sub formă de regresie multiplă mai poate fi scrisă şi în forme neliniare de tipul: y = ∏ a i x i sau y = ∏ x ia i n n i =1 i =1 în care: ∏ = produs. Dacă vom lua un exemplu cifric de forma: y = 500 + 0.20x3. xi = factor de influenţă. ai = coeficient regresie. a1…an = coeficienţi de regresie sau elasticitate.34x2 + 0. în sensul că asupra lui y nu mai acţionează alţi factori de influenţă. avem o ecuaţie de regresie multiplă care se poate scrie sub forma următoare: y = a0 + a1 x1 + a2 x2 +…+ an xn . negativ de x2 şi că influenţa pozitivă este mai puternică decât cea negativă. x2…xn.2. 1. x1. cu aceeaşi semnificaţie ca şi în cazul regresiei simple.

coeficienţii A. α şi β se pot determina prin metoda celor mai mici pătrate pe baza liniarizării prin logaritmare.Un caz special pentru determinarea corelaţiei dintre rezultatul unei activităţi economice. de exemplu PIB (y) corelat şi factorii săi principali de producţie – capitalul (K) şi forţa de muncă (L) îl reprezintă funcţia de producţie de tip Cobb – Douglas. Şi în cazul funcţiei de producţie Cobb-Douglas. Coeficienţii α şi β ne arată contribuţia factorilor de producţie. α şi β dacă se cunosc seriile de date statistice pe o perioadă de 15 ani. avem o funcţie de tip Cobb-Douglas homotetică. capital şi respectiv muncă. în care: α şi β = coeficienţi de elasticitate. pentru variabilele y. la realizarea producţiei. întrucât raportează efectul la mai mulţi factori principali de influenţă. Dacă din relaţia funcţiei de producţie Cobb-Douglas se explicitează coeficientul constant A. şi anume: log y = log A + α log K + β log L 35 Universitatea SPIRU HARET . Coeficientul A mai poartă şi denumirea de coeficient al eficienţei integrale. A = factor de proporţionalitate. Când α + β = 1. atunci va rezulta: y A= α β K L Această relaţie are forma clasică a unui indicator de eficienţă care raportează efectele (y) la cheltuieli cu capitalul (K) şi munca (L). scrisă sub forma: y = A × Kα L β . constantă. Această funcţie de producţie neliniară poate fi liniarizată prin logaritmare şi soluţionată pentru necunoscutele A. K şi L.

1.. Leontieff. elaborat de W. vom încerca să determinăm eficienţa economică ţinând seama. × Fn Din această relaţie.. xj = producţia ramurii j. F2. Efecte propagate Presupunând cunoscute ipotezele pe care se bazează modelul input-output sau al balanţei legăturilor dintre ramuri. a unei producţii. Determinarea eficienţei economice pe baza analizei input-output.. vom lua un număr „n” de factori F1. rezultatul respectiv le induce în ramurile din aval.. în loc de doi factori de influenţă. matricea coeficienţilor tehnologici A reflectă cheltuielile directe de producţie potrivit relaţiei x ij aij = . are un fundament mai extins al integralităţii sale. dar şi de cele indirecte pe care producţia. de această dată. fiind luaţi în considerare n factori de influenţă.3.O formă mai extinsă a funcţiei Cobb-Douglas se poate obţine atunci când. xj în care: aij = coeficient tehnologic sau al cheltuielilor directe.. vom avea: y = AF1 × F2 × . Astfel. se pot deduce mărimile coeficientului eficienţei integrale care. Fn. xij = producţia livrată de ramura i către ramura j pentru a produce o unitate de producţie în ramura j. După cum se ştie.5. Ecuaţia fundamentală a modelului Leontieff al balanţei legăturilor dintre ramuri este următoarea: 36 Universitatea SPIRU HARET . nu numai de cheltuielile directe generate de obţinerea unui rezultat.

efort. Cum definim eficienţa economică? 2. efect. Care este relaţia dintre echilibrul costurilor şi veniturilor marginale şi eficienţă? 5. investiţii sau materii prime şi materiale. raportând producţia la consumul total de muncă. y = vectorul cererii sau consumului total. Termeni-cheie: eficienţa economică.x = (E – A) -1 × y . sau matricea inversă a matricei A. ineficienţă. ecoeficienţă. criteriul minimizării. Coeficientul b este egal cu cheltuielile directe (Chd) plus cheltuielile indirecte (Chind) necesare pentru a obţine o unitate de producţie în ramura xj. coeficienţi care cumulează cheltuielile directe cu cele indirecte. E = matricea unitate. optimul economic. în care: x = vectorul producţiei totale a ramurilor. (E – A)-1 = matricea coeficienţilor cheltuielilor totale (bij). Rezultă că eficienţa totală (Eft) se poate determina după formula: x x Eft = = Ch t (Ch d + Ch ind ) Pe baza balanţei legăturilor dintre ramuri. Întrebări de autoevaluare 1. Când se realizează optimul de piaţă? 4. criteriul maximizării. se pot determina mai mulţi indicatori ai eficienţei integrale. Care sunt criteriile de eficienţă/ineficienţă? 3. Ce semnificaţie au parametrii ecuaţiei de regresie simplă? 37 Universitatea SPIRU HARET . A = matricea coeficienţilor tehnologici.

Care din situaţiile următoare este specifică eficienţei economice: a) cheltuieli > rezultate. Care sunt principalii factori ai eficienţei macroeconomice exprimate în PIB? 9. c) cheltuieli < rezultate. c) ΔV şi C. b) V şi C. c) eforturi < efecte. Care sunt indicatorii eficienţei economice a capitalului fix? 8. Eficienţa marginală reprezintă raportul dintre: a) ΔV şi ΔC . Care sunt indicatorii generali ai eficienţei economice? 7. Când avem o funcţie de tip Cobb-Douglas homotetică? 10. 2. b) eforturi = efecte.6. Care din situaţiile următoare este specifică ineficienţei: a) eforturi > efecte. Care este ecuaţia fundamentală a modelului Leontieff? Teste-grilă 1. 38 Universitatea SPIRU HARET . 3. b) cheltuieli = rezultate.

3a. 5. Ecuaţia modelului Leontieff este: a) x = (E-A)-1 × y. b) y = (E-A)-1 × x. b) la nivel microeconomic. cât şi microeconomic. PIB pe locuitor sau ocupat este un indicator al eficienţei economice: a) la nivel macroeconomic. 4a.4. 2a. 5a. c) atât la nivel macroeconomic. c) y = (E-A)t × x. Răspunsuri corecte: 1c. 39 Universitatea SPIRU HARET .

Activitatea de investiţii presupune. Investiţiile reprezintă un factor de efort. cheltuirea unor sume de bani pentru achiziţionarea de factori de producţie (maşini. urmăreşte să recupereze integral cheltuielile cu investiţiile şi să asigure şi un profit adiţional a cărui maximizare reprezintă unul dintre obiectivele majore ale societăţii. utilaje. sociale. cumulat pe durata de funcţionare a unui obiectiv. 40 Universitatea SPIRU HARET . cât şi pe durata funcţionării (Tf) acestuia. Eficienţa economică a investiţiilor depinde de o multitudine de factori care acţionează pe durata realizării obiectivului investiţional (Tr). contribuind totodată la creşterea competitivităţii.2. ecologice şi tehnologice.) în vederea realizării unor obiective (investiţii tangibile sau materiale) care urmează să realizeze bunuri şi/sau servicii generatoare de venituri. capital circulant. având în vedere complexitatea factorilor de influenţă asupra cheltuielilor şi rezultatelor economice. în general. Eficienţa economică a investiţiilor reprezintă un factorcheie pentru dezvoltarea unei companii ca şi a economiei în ansamblul său. investiţiile înseamnă cheltuieli pentru plasamente în bunuri mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni) sau depozite bancare purtătoare de dividende sau diferite forme de profit. EFICIENŢA INVESTIŢIILOR LA NIVEL MICROECONOMIC Investiţiile reprezintă unul dintre cele mai relevante domenii pentru analiza eficienţei economice. o cheltuială care intră nemijlocit în ecuaţia eficienţei economice. salarii etc. Se consideră eficiente numai investiţiile generatoare de profit care. Totodată.

înmulţită cu cantităţile produse din fiecare sortiment. care determină. Q Q T N 41 Universitatea SPIRU HARET . metri liniari. Acest indicator exprimă componenta de efort a eficienţei economice şi. care ţine seama numai de potenţialul unei întreprinderi (firme) de a realiza efecte care se pot exprima în unităţi fizice sau valorice. O implicaţie deosebită asupra capacităţii de producţie o au: • atingerea parametrilor prestabiliţi. capacitatea de producţie. se compară cu volumul fizic sau valoric al producţiei. fără a avea în vedere cheltuielile necesare pentru obţinerea producţiei respective. de fapt. varianta de proiect care asigură o producţie cât mai mare fiind varianta optimă. varianta de proiect investiţional care satisface această condiţie fiind cea optimă. indicatorii de eficienţă se împart în următoarele categorii: 1. în cadrul căruia se ţine seama de numărul de schimburi. W= .W= . Indicatori generali care cuprind: a) capacitatea de producţie (Q) – exprimată în unităţi fizice (tone. în mod frecvent. om/lună. b) numărul de salariaţi (N) – care poate fi exprimat în număr de om/ore. om/an.1. Tipologia sistemului de indicatori În cazul investiţiilor materiale. om/săptămână. • numărul de schimburi. cubi) şi în unităţi valorice. Capacitatea de producţie reprezintă un indicator de magnitudine a volumului producţiei. şi anume: T Q Q N W= . ca sumă a valorii unitare a sortimentelor produse.W= .2. pentru care decalajul de timp trebuie să fie cât mai mic. c) productivitatea muncii (W) – calculată în mai multe variante.

ani. aprovizionarea cu energie electrică etc. cheltuieli la 1 milion lei producţie. 2. zile. în fundamentarea deciziei economice. în care: It = investiţii totale. Q = capacitatea de producţie exprimată în unităţi fizice sau valorice. producţie realizată la 1 milion lei cheltuieli). Aceşti indicatori sunt: a) volumul capitalului investit – care reprezintă suma cheltuită pentru a realiza un anumit obiectiv de investiţii şi se calculează cu ajutorul formulei: It = Id + Ic + Mc + Chs . luni.în care: W = productivitatea muncii. Id = investiţii directe. În economia de piaţă. Chs = cheltuielile suplimentare pentru pregătirea forţei de muncă. sau invers. 42 Universitatea SPIRU HARET .. e) profitul (P) – ca efect net care oferă posibilitatea creşterii capitalului fix prin reinvestire. Ic = investiţii colaterale pentru realizarea de căi de acces. T = timp de lucru. sub forma raportului dintre profit (P) şi cheltuielile de producţie (Ch). supravegherea lucrărilor etc. la domeniul investiţiilor materiale şi sunt corelaţi între ei. conform devizului general. se va prefera varianta cu rentabilitatea cea mai mare. N = număr de angajaţi. Este de înţeles că. d) cheltuieli de producţie (Ch) – calculate la o anumită cantitate de producţie fizică sau valorică (de exemplu. Mc = necesarul de mijloace circulante pentru primul ciclu de producţie. f) rentabilitatea – calculată ca rată a rentabilităţii (r) sau a profitabilităţii. rentabilitatea este cel mai important indicator de eficienţă economică. exprimat în ore. săptămâni. în principal. Indicatorii de bază ai eficienţei investiţiilor se referă.

aceasta va însemna o imobilizare de fonduri şi.Investiţiile se transformă în capital fix. astfel încât să se poată trece la realizarea producţiei generatoare de venituri şi profit. generator de dobândă sau ar fi fost plasaţi în valori mobiliare aducătoare de dividende. putând fi la rândul său împărţit în două categorii: − capital fix activ (maşini. În exemplul 1. Orice punere în funcţiune mai devreme decât este planificat. este considerat ca fiind cel mai eficient. care sunt eşalonate diferit în timp. V2. practic. Capitalul fix activ are cea mai mare importanţă în creşterea producţiei unei firme întrucât reprezintă factorul tehnologic de nivelul şi calitatea căruia depind eficienţa şi competitivitatea produselor şi/sau serviciilor furnizate. Pe parcursul duratei de realizare. Apare evident că întotdeauna se va urmări ca termenul de realizare să fie cât mai mic. − capital fix pasiv (clădiri). analizăm un caz concret. nu se obţine profit şi. V3. 43 Universitatea SPIRU HARET . cu mai multe variante de proiecte investiţionale V1. care presupun acelaşi volum de cheltuieli cu investiţiile. Cu cât investiţia totală (It) va fi mai mare. o pierdere. implicit. deoarece rezultatele vor trebui să recupereze integral volumul investiţiilor. este un element favorabil proiectului de investiţie. eşalonarea în timp a investiţiilor pe parcursul termenului de realizare se face astfel încât să se minimizeze volumul fondurilor imobilizate. sau are realizări de puneri parţiale în funcţiune. sau mijloace fixe. a3). comparativ cu cazul în care banii cheltuiţi cu investiţiile ar fi fost depuşi într-un depozit bancar. a2. Din acest motiv. pe o durată de realizare de 3 ani (a1. cu atât problema eficienţei devine mai complexă şi mai importantă. instalaţii şi utilaje). Proiectul de investiţie care are termenul de realizare a obiectivului cel mai mic. V4. b) durata sau termenul de realizare a lucrărilor de investiţii (Tr) reprezintă perioada de timp în care investiţiile se transformă în capital fix.

varianta anul a1 a a3 Total investiţii Total imobilizări V1 100 300 500 900 1. toate cele patru variante par să fie egale din punctul de vedere al volumului cheltuielilor de investiţii (900 u. V3 = 200 × 3 ani + 300 × 2 ani + 400 × 1 an = 1. 44 Universitatea SPIRU HARET . pentru a vedea care este cea mai bună variantă.400 V2 550 200 150 900 2. V2 = 550 × 3 ani + 200 × 2 ani + 150 × 1 an = 2. trebuie să ponderăm fiecare sumă anuală cheltuită cu numărul de ani de imobilizare. Din calculele noastre. factorul timp în cadrul eşalonării.m.m.m. în felul următor: V1 = 100 × 3 ani + 300 × 2 ani + 500 × 1 an = 1.100 u.u.). atunci.100 La o primă abordare.m.m.) după care. cu 2.m.600 u. urmează V3 (1.m. Se poate constata că ponderile utilizate pentru a cuantifica imobilizările introduc.200 u.m. varianta V2. ca ordine de preferinţă.m.200 u. rezultă că cel mai mic volum al imobilizărilor se înregistrează la V1 (1.200 V3 200 300 400 900 1.600 V4 400 400 100 900 2. V4 = 400 × 3 ani + 400 × 2 ani + 100 × 1 an = 2.400 u. fiind cea mai dezavantajoasă.100 u.) şi V4 (2. pe atât pierderile de efect (venit) vor fi mai mari. de fapt. Acest factor are o foarte mare importanţă în determinarea mărimii eficienţei economice a oricărui proces economic care se caracterizează prin cheltuieli şi rezultate înregistrate în diferite perioade de timp. Dacă vom ţine seama de faptul că pe măsură ce fondurile de investiţii se imobilizează pe o perioadă mai lungă.400 u.600 u.m.).

varianta anul a1 a2 a3 a4 Total investiţii Total imobilizări V1 100 300 100 500 1.Exemplul 2 va ilustra situaţia în care într-un an sau chiar în doi ani nu se fac cheltuieli cu investiţiile pentru cele patru variante de proiect investiţional. iar sumele totale cheltuite nu sunt egale. în cadrul unui proiect investiţional. vom determina volumul fondurilor de investiţii imobilizate.m.600 V4 100 300 200 700 1. variantă investiţională cu cel mai mic volum al imobilizărilor este V4 cu 1. V2 = 200 × 4 ani + 200 × 3 ani + 200 × 2 ani + 0 × 1 an = 1. este de dorit ca o parte din obiectivul investiţional să fie pus în funcţiune în timpul duratei de realizare (Tr)..m. pentru ca să se prevină eventualitatea scoaterii cererii de pe piaţă a unui produs 45 Universitatea SPIRU HARET .800 u. după cum urmează: V1 = 100 × 4 ani + 300 × 3 ani + 0 × 2 ani + 100 × 1 an = 1.m. V4 = 0 × 4 ani + 100 × 3 ani + 300 × 2 ani + 200 ×1 an = 1.m. pentru a contracara pierderile cauzate de imobilizări. V3 = 300 × 4 ani + 0 × 3 ani +150 × 2 ani + 100 × 1 an = 1.100 Procedând în mod similar cu primul exemplu. chiar dacă am fi tentaţi să o respingem întrucât are cel mai mare volum de cheltuieli cu investiţiile (700 u.800 V3 300 150 100 550 1.m. În exemplul 2.600 u. Totodată.100 u.400 u. Pentru ca volumul imobilizărilor să fie minim.100 u.400 V2 200 200 200 600 1. se recomandă ca cele mai mari fonduri să se cheltuiască în ultimii ani ai duratei de realizare (Tr).m.) pe parcursul termenului de realizare (Tr).

datorită prelungirii perioadei punerii în funcţiune sau exploatare a obiectivului. Segmente ale duratei de funcţionare a unui obiectiv cu pierderi în perioada finală. c) durata de funcţionare (Tf) a unui obiectiv investiţional reprezintă un indicator relevant pentru eficienţa economică. de regulă. Td = durata de declin a producţiei. 46 Universitatea SPIRU HARET . Lei Q Ch PROFIT PROFIT Tr Ta Tn Td Pierdere Q Ani Tef Tf Tp Graficul 2. Tf se subdivide cronologic în următoarele 3 subperioade: Ta = durata de atingere a parametrilor proiectaţi. Tn = durata normală de funcţionare. în funcţie de compunerea variaţiei evoluţiei costurilor de producţie şi valoarea producţiei. Se presupune că eficienţa variază în cadrul duratei respective. durata de funcţionare pe pierderi (Tp). ţinând cont că.

Dacă Q reprezintă curba după care evoluează valoarea producţiei şi Ch curba costurilor. calculat ca diferenţă între valoarea producţiei şi costuri (Q – Ch). Lei Q Ch Pierdere PROFIT PROFIT Ta Td Pierdere Q Tr Tn Ani Tip Tef Tf Tfp Graficul 3. Segmente ale duratei de funcţionare a unui obiectiv cu pierderi în perioadele de început (Tip) şi sfârşit (Tfp) ale activităţii. iar volumul valoric al producţiei creşte. 47 Universitatea SPIRU HARET . volumul profitului începe să se reducă în perioada de declin a producţiei (Td). rezultă următoarele: pe parcursul duratei de atingere a parametrilor proiectaţi (Ta). are loc un proces de diminuare a costurilor de producţie. simultan cu creşterea preţurilor. din graficul 2. în perioada de funcţionare pe pierderi (Tp) se înregistrează pierderi întrucât Q – Ch < 0. se înregistrează în intervalul duratei normale de funcţionare (Tn). cel mai mare volum al profitului.

q Cu cât investiţia specifică este mai mare. adică: I T= t . după cum este cazul. e) termenul de recuperare (T) exprimă perioada de timp în care se recuperează din profitul anual investiţia. cu atât eficienţa investiţiei este mai defavorabilă. intervalele de timp cu pierderi. În calcule de analiză. ca durată şi costuri. Se calculează ca raport între volumul total al investiţiilor (It) şi rezultatul obţinut sub formă de profit anual (Pa). în funcţie de particularităţile domeniului. d) investiţia specifică (Is) reprezintă raportul dintre investiţia totală (It) şi valoarea producţiei (Q). Q Investiţia specifică exprimă mărimea volumului valoric al investiţiilor totale necesare pentru a realiza o unitate de producţie exprimată în unităţi valorice sau fizice. Q mai poate reprezenta şi capacitatea de producţie (q).Apare necesar ca să fie minimizate. adică: It Is = . adesea se utilizează mărimi medii ale indicatorului. Indicatorul IS variază de la un obiectiv la altul. Pa 48 Universitatea SPIRU HARET . adică: It Is = . şi invers. pentru compararea diferitelor variante investiţionale.

aferent unei unităţi valorice de investiţii de capital fix. adică: P 1 Cei = = a T It şi ne arată volumul valoric al profitului anual. adică valoarea investiţiei totale (It) este recuperată din profitul anual (Pa) pe durata de timp 0T1 ani. f) coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor (Cei) reprezintă inversul termenului de recuperare. Termenul de recuperare a investiţiilor din profit Din graficul de mai sus rezultă că S1 = S2. adică It – Pa'. atunci termenul de recuperare va cuprinde la numărător volumul valoric al investiţiilor totale (It). 49 Universitatea SPIRU HARET . În cazul în care. pe parcursul termenului de recuperare (T) se pun în funcţiune parţial anumite capacităţi de producţie care generează profit.Q S2 Ch S1 0 Tr T1 Tf Graficul 4. După cum se poate observa. din care se scade profitul realizat pe capacităţile de producţie puse parţial în funcţiune (Pa') pe parcursul duratei de realizare (Tr). coeficientul de eficienţă economică variază direct proporţional cu volumul profitului anual şi invers proporţional cu volumul investiţiilor totale.

în care: It = investiţia totală. pot exista mai multe variante investiţionale.Ca şi în cazul termenului de recuperare. q = capacitatea de producţie. atunci putem mări plaja variantelor posibile de investiţii ţinând seama şi de coeficienţii eficienţei investiţiilor pe cele două tipuri de cheltuieli. Tf = durata de funcţionare a obiectivului. după formula: K k= . din cadrul cărora preferată va fi varianta care are cea mai mare valoare a coeficientului Cei. It se grupează în două mărimi distincte: valoarea lucrărilor de construcţii montaj (Icm) şi valoarea maşinilor şi utilajelor (Imu). g) cheltuielile echivalente sau recalculate (K) exprimă efortul total şi asigură comparabilitatea datelor doar dacă variantele ce se analizează au aceeaşi capacitate de producţie (q). h) cheltuieli echivalente specifice (k) se calculează pentru capacităţi de producţie diferite. i) randamentul economic (R) exprimă profitul obţinut de un agent economic după recuperarea investiţiilor şi se poate calcula după formula: P R = f × 100 It 50 Universitatea SPIRU HARET . Se calculează după formula: K = I t + C h × Tf . q × Tf în care: K = cheltuieli echivalente sau recalculate. În cazul în care investiţiile totale. Ch = costurile anuale. Varianta preferată va fi cea cu cel mai scăzut nivel al cheltuielilor totale. Tf = durata de funcţionare a obiectivului.

sau R= Pt − Pr Pt − I t Pt P × Tf = = −1 = a −1 . Termeni-cheie: indicatori statici. Care sunt indicatorii de eficienţă economică? 2. Se va alege ca fiind optimă varianta cu randamentul economic cel mai ridicat. Pa = profitul anual. I t = investiţia totală. investiţia specifică. Precizaţi care sunt indicatorii de bază ai eficienţei economice. Pr = profitul de recuperare. Cum se face eşalonarea investiţiilor pe durata de realizare a unui obiectiv? 5. Care este formula de calcul a investiţiei specifice? 6. termenul de recuperare. Care sunt subperioadele termenului de funcţionare? 7. Ce exprimă indicatorul general numărul de salariaţi? 4. It It It It în care: Pt = profitul total. Ce exprimă termenul de recuperare? 8. Eficienţa economică aşteptată se obţine prin valorificarea la maximum a resurselor cu cheltuieli minime. Ce indicator se calculează pentru capacităţi de producţie diferite? 51 Universitatea SPIRU HARET . cheltuieli echivalente. 3. fonduri imobilizate. Întrebări de autoevaluare 1. randamentul economic.

c) eficienţa economică nu se află în nici un raport cu randamentul economic. 3) productivitatea muncii. b) 1+3+5. În cazul coeficientului de eficienţă economică a investiţiilor. b) eficienţa economică include randamentul economic. q 1 3) . c) 2+4+5. 3. a) 4+2. Ce exprimă randamentul economic? Teste-grilă 1. ce variantă se va prefera? 10. Eficienţa economică şi randamentul economic se află în următorul raport: a) eficienţa economică este acelaşi lucru cu randamentul economic. Care dintre indicatorii prezentaţi mai jos sunt indicatori cu caracter general? 1) capacitatea anuală de producţie. 2. Care este formula de calcul a coeficientului de eficienţă economică: I 1) t . T 52 Universitatea SPIRU HARET . Pa It 2) .9. 4) randamentul economic. 5) rentabilitatea. 2) investiţia specifică.

Ştiind că avem trei variante de investiţii V1. de recuperare de respectiv T1 = 3 ani. 3b. 0. T3 = 4 ani care va fi mărimea celor trei coeficienţi de eficienţă economică (Cei): a) 0. 5.40. d) 0.40. a) 1+2+5. It Pf 5) × 100 . e) ca diferenţă între profitul anual şi producţia anuală. It 4) a) 1+5. 3) profitul. T2 = 2 ani.33. investiţia specifică se calculează: a) ca raport între valoarea capitalului investit şi capacitatea anuală de producţie.50. b) 3+4+5. 0. b) ca invers al termenului de recuperare.25. c) 3 4. 0.25.30.4. 0. b) 3+4. V2 şi V3 cu termene Răspunsuri corecte: 1b. c) prin însumarea investiţiilor colaterale şi conexe. e) 0. 5a. 0. 0. 2) volumul capitalului investit. Ca indicator static.30.60. d) ca raport între profitul anual şi investiţia totală. Care dintre următorii indicatori sunt indicatori de bază: 1) termenul de recuperare. 0.30.50.33.Pa . b) 0. 0. 5) randamentul economic. 6. 0. 53 Universitatea SPIRU HARET . 4a. 0. c) 0. 2b.30.50. 4) rentabilitatea. c) 2+3+4. 6d.

agenţii economici şi ţările. EXTERNALITĂŢILE ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ Eficienţa economică poate fi analizată nu numai din punct de vedere micro şi macroeconomic. pot genera o serie de efecte. Ca urmare a creşterii gradului de interdependenţă economică şi socială. la nivel naţional şi internaţional. publicată în 1932. şi favorabil. Marshall şi dezvoltat de economistul englez Arthur Cecil Pigou (1877-1959) în lucrarea „Economies of Welfare”. Evaluarea eficienţei economice din punct de vedere social. Aceste externalităţi presupun mecanisme specifice de destimulare sau stimulare şi au la bază criteriile de optim la care ne vom referi în continuare. în cadrul unei societăţi democratice. prin intermediul cărora se determină impactul negativ sau pozitiv pe care un producător îl poate avea asupra membrilor societăţii sau agenţilor economici.3. dar şi din punct de vedere individual şi social. 54 Universitatea SPIRU HARET . prin mecanismele internalizării externalităţilor negative şi pozitive. în cadrul pieţei concurenţiale. adică externalităţi pozitive. având la bază teoria externalităţilor negative şi pozitive. oferă posibilitatea unei analize complexe a raportului şi compatibilizării între profitabilitate şi eficienţă. cunoscute sub denumirea de externalităţi cu efect nefavorabil – adică externalităţi negative. şi echitate şi justiţie. Termenul de externalităţi a fost fundamentat de A. indivizii. denumiţi „părţi terţe” sau terţi. în cadrul procesului de producţie şi consum de bunuri şi servicii. influenţe asupra părţilor terţe. ale cărei obiective vizează bunăstarea socială şi dezvoltarea durabilă pentru toţi membrii săi.

întrucât. Eficienţa Pareto este un important criteriu pentru evaluarea sistemelor economice şi reglementărilor politice. cu largă aplicabilitate în economie. economist italian care a folosit conceptul în studiile sale privind eficienţa economică şi distribuţia veniturilor. Este larg acceptată ideea ca asemenea situaţii ineficiente să fie evitate. astfel încât să poată fi compensată situaţia indivizilor defavorizaţi. • Criteriul de optimalitate Pareto presupune acea situaţie a economiei sau societăţii în care îmbunătăţirea situaţiei economice. fie chiar şi a unui singur individ. Un sistem economic nu este eficient Pareto atunci când o anumită persoană poate să-şi îmbunătăţească situaţia pe seama înrăutăţirii situaţiei altei persoane.Sunt cunoscute două criterii de optimalitate din punct de vedere social: criteriul de optimalitate Pareto şi criteriul Hicks – Kaldor. toţi membrii societăţii îşi îmbunătăţesc situaţia. per total. O schimbare care produce bunăstarea unei persoane. Termenul este numit după Vilfredo Pareto. fără a înrăutăţi situaţia altei persoane. 55 Universitatea SPIRU HARET . 3. în final. Criteriul de optimalitate Hicks – Kaldor presupune ca îmbunătăţirea situaţiei economice a unui grup de indivizi să fie mai mare decât înrăutăţirea situaţiei altui grup de indivizi dar. în societate să existe un sistem de redistribuire a veniturilor. nu duce la înrăutăţirea situaţiei economice a altor indivizi.1. Acest criteriu. fie chiar şi a unuia singur. este reductibil la criteriul de optim paretian. inginerie şi ştiinţele sociale. în ultimă analiză. Eficienţa Pareto Eficienţa Pareto sau optimul Pareto reprezintă un concept central în teoria jocurilor. se numeşte îmbunătăţire Pareto: alocarea resurselor este eficientă Pareto când nu se mai pot face alte îmbunătăţiri Pareto.

rezultatul este mai eficient dacă o persoană îşi îmbunătăţeşte situaţia fără a înrăutăţi situaţia altcuiva. În cazul eficienţei 56 Universitatea SPIRU HARET . Eficienţa Kaldor-Hicks Eficienţa Kaldor-Hicks (denumită după numele economiştilor Nicholas Kaldor şi John Hicks) este un tip de eficienţă economică posibilă doar dacă valoarea economică a resurselor sociale este maximizată. situaţia de alocare optimă este preferată strict de către o singură persoană. aceasta va fi optimă Pareto. să considerăm o dictatură condusă în interesul unei singure persoane. În primul caz (SPOA). un sistem de pieţe libere va conduce la rezultate eficiente Pareto.Se poate demonstra că. de către economiştii Kenneth Arrow şi Gérard Debreu. În general. cu excepţia dictatorului. pot exista mai multe variante eficiente Pareto. pentru că este imposibil să genereze bunăstarea altei persoane. Ideea este legată de eficienţa Pareto. nu reflectă întotdeauna fiabil situaţia economiilor reale. Nu orice rezultat eficient Pareto trebuie considerat dezirabil. O îmbunătăţire Kaldor-Hicks este orice alternativă care creşte valoarea economică a resurselor sociale. În al doilea caz. majoritatea persoanelor (poate mai puţin dictatorul) nu vor considera ca dezirabil sistemul economic.2. De exemplu. 3. se preferă strict de către toţi agenţii economici o alocare reală optimă a resurselor. Totuşi. necesare demonstraţiei. în anumite condiţii ideale. fără a se reduce bunăstarea dictatorului şi invers. prima dată. deşi ipotezele restrictive. toate celelalte variante de alocare nefiind tot atât de bune. Demonstraţia matematică a fost realizată. Literatura de specialitate face distincţia dintre alocarea puternic optimală Pareto (strongly Pareto optimal allocation – SPOA) şi slab optimală Pareto (weakly Pareto optimal allocation –WPOA). Pentru o anumită cantitate de resurse. La eficienţa Pareto.

după cum s-a menţionat anterior. în final. în timp ce. un rezultat mai eficient poate înrăutăţi situaţia altcuiva. În cazul criteriului Hicks. Ele ne ajută la a stabili dacă o activitate orientează economia către o eficienţă Pareto. pentru a preveni schimbarea. toţi şi-o îmbunătăţesc sau cel puţin o parte a acestora îşi menţin nivelul bunăstării neschimbat. astfel că. o activitate va contribui la optimizarea Pareto dacă suma maximă pe care perdanţii sunt dispuşi să o ofere câştigătorilor. conduce tot la un rezultat optim Pareto. folosite ca teste de eficienţă Pareto decât ca obiective de eficienţă per se. mai degrabă. o activitate va contribui la o optimizare Pareto dacă suma maximă pe care câştigătorii o vor plăti este mai mare decât suma minimă pe care perdanţii o vor accepta.Kaldor-Hicks. În timp ce toate situaţiile eficiente Kaldor-Hicks sunt eficiente Pareto. la criteriul Pareto. De obicei. criteriul KaldorHicks este mai relevant decât optimul paretian. Diferenţa principală între cele două concepte de optimalitate este problema compensaţiei. Deşi orice îmbunătăţire Pareto este şi o îmbunătăţire Kaldor-Hicks. din punctul de vedere al apropierii de realitate. la criteriul Kaldor-Hicks. Aceste teste pun problema referitor la ce se întâmplă atunci când câştigătorii trebuie să-i compenseze pe cei perdanţi? Folosind criteriul Kaldor. 57 Universitatea SPIRU HARET . majoritatea îmbunătăţirilor Kaldor-Hicks nu sunt îmbunătăţiri Pareto. nu toţi membrii societăţii îşi îmbunătăţesc simultan situaţia. orice schimbare îmbunătăţeşte situaţia unora şi înrăutăţeşte situaţia altora. de unde rezultă că. ceea ce. situaţia inversă nu este valabilă. care însă deţine superioritate etică şi morală. Metodele Kaldor şi Hicks sunt. cu condiţia ca rezultatul mai eficient care îşi îmbunătăţeşte situaţia să compenseze practic pe cei cărora li s-a înrăutăţit situaţia.

3.3. un nou aeroport) este evaluat prin compararea costurilor totale (costurile construcţiilor şi costurile pentru mediul înconjurător). în teoriile bunăstării şi cele manageriale. De exemplu. un proiect (de exemplu. Este cazul unei aplicări a criteriului KaldorHicks. cu condiţia găsirii instrumentelor necesare unei distribuiri echitabile a veniturilor. cu totalul beneficiilor (profitul companiilor aeriene şi beneficiile pentru călători). ceea ce. efecte nefavorabile. dacă beneficiile depăşesc costurile. pe cel al câştigătorilor. determinându-i pe unii să piardă. constituind un argument solid care stă la baza analizei cost-beneficiu. în final. animale şi vegetale. Proiectul va fi aprobat pentru a fi realizat. 58 Universitatea SPIRU HARET .este mai mică decât suma minimă pe care câştigătorii o vor accepta ca mită pentru a renunţa la schimbare. iar cel al lui Kaldor. care presupune necesitatea ca avantajul pentru beneficiar să compenseze teoretic pe cei care vor avea pierderi. Dacă ambele condiţii sunt întrunite. atât câştigătorii cât şi perdanţii vor accepta că activitatea propusă va direcţiona economia către optimul Pareto. Criteriul Kaldor-Hicks este aplicat pe larg în economie. Externalităţile negative Externalităţile negative reprezintă costuri. Testul de compensaţie Hicks reflectă punctul de vedere al perdanţilor. În cadrul analizei cost-beneficiu. dacă înseamnă un câştig mai mare pentru alţii. prejudicii. de natură economică şi socială induse de către agenţii economici persoanelor fizice şi juridice terţe sau părţilor terţe. costurile sau pierderile pe care le provoacă noxele de la un combinat chimic asupra producţiilor agricole. va ajunge la îndeplinirea optimului paretian. Criteriul se foloseşte ca factor justificativ pentru ansamblul societăţii. asupra pădurilor şi populaţiei poartă denumirea de externalităţi negative.

costul marginal social. adică: CMS = CMP + CME • beneficiul marginal privat (BMP) reprezintă beneficiul individual pe care îl realizează un agent economic în cadrul pieţei concurenţiale. contraproductivi pentru întreaga societate.În teoria economică. Prin însumarea costurilor marginale private şi externe se obţine. factori nocivi. restricţii sau plăţi pentru compensarea prejudiciilor cauzate. fără ca acesta să plătească daunele respective. fără să-l intereseze efectele nefavorabile. aşadar. care reprezintă costul la care un producător îşi realizează producţia. individual al persoanei sau agentului economic. Costul marginal privat urmăreşte în exclusivitate realizarea profitului privat. fără ca acesta să plătească daunele produse altora. care trebuie supuşi unor limitări. reprezentând costul pe care un agent economic poluator îl cauzează terţilor. În condiţiile în care actualele modele ale producţiei şi consumului deteriorează tot mai puternic calitatea factorilor de mediu. • costul marginal extern (CME) sau externalitatea negativă. fără să-l intereseze posibilele externalităţi pe care le induce terţilor. 59 Universitatea SPIRU HARET . costurile marginale externe (prejudiciile) pe care le cauzează terţilor. externalitatea negativă reprezintă costurile marginale externe (CME) pe care un agent economic poluator le provoacă unor terţi. poluatorii reprezintă principalii generatori de externalităţi negative. Pentru a înţelege mecanismul de producere a externalităţilor negative utilizăm noţiunile următoare: • costul marginal privat (CMP). • costul marginal social (CMS) reprezintă suma dintre costul marginal privat şi costul marginal extern şi constituie element pentru determinarea nivelului optim al producţiei din punct de vedere social.

care sunt direct legate de curba costurilor şi respectiv beneficiilor marginale. pe axa x-lor (absciselor) se află cantităţile şi pe cea a y-lor (ordonatelor) se reprezintă preţul.În vederea unei mai uşoare înţelegeri a relaţiei dintre eficienţa individuală şi cea socială. – dreapta BMP indică o scădere a beneficiilor. costul şi beneficiul. odată cu creşterea producţiei. producţie Graficul 5. Variaţia producţiei Q şi a costurilor şi beneficiilor este reprezentată prin dreptele CMP şi BMP. cost beneficiu preţ CMP Ep P1 BMP 0 Q1 Q cantităţi. pornind de la următoarele premise: – dreapta CMP arată o creştere a costului. 5. Reprezentarea grafică a eficienţei economice fără externalităţi 60 Universitatea SPIRU HARET . Astfel. vom recurge la reprezentări grafice ale curbelor ofertei şi cererii. în graficul nr. pe măsură ce producţia creşte.

induse altor agenţi economici. Luarea în calcul a costurilor marginale externe (CME) presupune adăugarea acestora la costul marginal privat (CMP). potrivit principiului „poluatorul plăteşte”. adică la intersecţia dintre dreptele (curbele) CMP şi BMP. Dată fiind gravitatea sa. De aceea. în graficele care urmează am utilizat drepte în locul curbelor costurilor şi beneficiilor. eficienţa economică se realizează atunci când are loc egalitatea CMP = BMP. căruia îi corespund cantitatea Q1 şi preţul P1. o atenţie sporită a fost acordată costului marginal extern (CME). viaţă şi profitabilitate ale altora. o mare parte dintre producători generează celorlalţi agenţi economici costuri marginale externe sau prejudicii pentru care nu plătesc. fără ca aceste costuri să fie compensate de cei care le-au generat. alunecări de teren. Tocmai din acest motiv. După cum am menţionat. nocive. în sensul că optimul unui agent economic impietează asupra condiţiilor de muncă. 61 Universitatea SPIRU HARET . astfel încât producţia poluatoare să ajungă la nivelul său optim din punct de vedere social.Din punct de vedere privat. evaluate şi imputate poluatorului. toxice. De aici rezultă o situaţie de inechitate.. Este vorba de noxe şi emisii de genul substanţelor chimice. economiştii au considerat necesar ca mărimea CME a prejudiciilor să fie compensată sau limitată. ştiinţa economică a fundamentat necesitatea ca aceste externalităţi negative să fie identificate. cât şi costurile externe (externalităţile negative) ale acesteia. considerate de poluatorul producător ca fiind optime din punctul său de vedere. inundaţii etc. cuantificate. în punctul Ep. Pentru claritate. care produc suplimentar costuri părţilor terţe sau terţilor. care împreună sunt egale cu costul marginal social (CMS) – o mărime în care se includ atât costurile producţiei private.

b) P1 < P2. căruia îi corespunde cantitatea Q1. Reprezentarea grafică a eficienţei economice cu externalităţi negative Presupunând că mărimea costului marginal extern (CME) este constantă indiferent de mărimea volumului producţiei Q. observăm că CME + CMP = CMS şi că la intersecţia celor trei drepte din graficul nr. Observaţii: a) Q1> Q2. acestui punct corespunzându-i cantitatea Q2. 6. se formează: − punctul Ep. producţie Graficul 6. care reprezintă eficienţa din punct de vedere social în care au fost luate în calcul şi costurile marginale externe. La cele două niveluri de eficienţă.preţ Pret cost cost beneficiu beneficiu CMS ES P2 CMP P1 CME Ep CMS BMP CMP Q 0 Q2 Q1 Cantitate. producţie cantitate. 62 Universitatea SPIRU HARET . atât preţurile cât şi cantităţile sunt diferite. care reprezintă eficienţa economică din punctul de vedere privat al pieţei concurenţiale. − punctul Es.

7. CMS şi BMS = BMP. 63 Universitatea SPIRU HARET . le va introduce în costuri. acesta se adaugă la costul marginal privat şi se obţine curba costului marginal social (CMS).1.3. percepute de la poluator care. precum şi nivelul producţiilor optime din punctul de vedere social şi al pieţei concurenţiale private. Internalizarea externalităţilor negative Prin mecanismele de internalizare a externalităţilor negative. la reducerea producţiei. În graficul nr. ca urmare a intervenţiei unei autorităţi publice. vom reprezenta dreptele CMP. presupunem beneficiul marginal privat (BMP) egal cu beneficiul marginal social (BMS). adică nu se înregistrează beneficii marginale externe de care să se folosească părţile terţe. a ofertei. la scăderea cererii la producţia respectivă şi. pe cale de consecinţă.3. ceea ce va duce la mărirea preţului de vânzare şi. Presupunând costul marginal extern (CME) constant. Internalizarea externalităţilor negative se realizează prin taxe şi impozite corective. Totodată. mărind preţurile şi tarifele. indiferent de mărimea producţiei. la rândul său. în continuare. la costul marginal privat se adaugă costul marginal extern.

ceea ce este rezultatul includerii în costul marginal privat a costului marginal extern. adică CMS = BMS. care reprezintă impactul social al producţiei individuale. la o 64 Universitatea SPIRU HARET . nivelul optim al producţiei. Eficienţa economică cu internalizarea externalităţilor negative Pe axa absciselor vom avea următoarele mărimi ale producţiei: Q1 = nivelul optim al producţiei din punct de vedere individual sau al pieţei concurenţiale (în punctul A avem CMP = BMP). în acest fel crescând preţul producţiei poluatoare şi ducând. din punct de vedere social.Preţ Cost Beneficiu P4 P3 P2 P1 CME CMP 0 Q2 Q1 C M D A B CMS CMP CMP BMP = BMS Q Graficul 7. este dat de abscisa punctului de intersecţie (de echilibru) dintre costul marginal social (CMS) şi beneficiul marginal social (BMS). Potrivit teoriei pieţelor. implicit. Se observă că Q2 < Q1. Q2 = nivelul optim al producţiei din punct de vedere social la care au fost luate în calcul costurile marginale externe.

Poluatorul a fost nevoit să-şi reducă nivelul producţiei poluatoare la o mărime optimă din punct de vedere social. urmată. micşorează volumul iniţial al producţiei poluatoare. Aceste taxe se mai numesc şi taxe Pigou sau pigouviene şi au rolul de a diminua producţia poluatoare până la nivelul optim al poluării.scădere a cererii. adică să realizeze costuri marginale sociale. se poate obţine şi un beneficiu social net. Procedeul de includere în costul marginal privat a costului marginal extern se realizează de către o autoritate publică locală şi/sau centrală prin sistemul de taxe şi impozite corective care modifică. adică CD sau P1P3. prin creşterea nivelului preţului de la P2 la P3. împărţit la doi. Întrucât aceste taxe nu se cheltuie pe măsură ce se colectează. în vederea despăgubirii. ca efect. Pigou susţinea că existenţa externalităţilor este o „justificare” suficientă pentru intervenţia statului în economie. CD × AM CD × Q 2 Q1 CDA = = 2 2 Constatăm că beneficiul social net va fi egal cu produsul dintre costul marginal extern şi diferenţa dintre producţia optimă din punctul de vedere al pieţei concurenţiale şi din punct de vedere social. 7) va fi egal cu produsul dintre nivelul optim al producţiei din punct de vedere social 0Q2 şi costul marginal extern. Taxele corective percepute şi încasate de guvernul central şi local. 65 Universitatea SPIRU HARET . teoretic. trebuie să fie egale cu costurile marginale externe. de scăderea corespunzătoare a nivelului producţiei poluatoare. egale cu beneficiile marginale sociale. Volumul total al taxelor corective (Vt) pe care statul le percepe asupra agentului poluator (vezi graficul nr. care poate fi determinat prin calculul suprafeţei triunghiului CDA. compensării terţilor. Acest produs reprezintă tocmai suprafaţa dreptunghiului P3P1CD.

m. Vt = ? Vt = 0Q2 × CME./cantitate Q2 Q1 6. CME = ? CME. Vt 3. exprimat în u. CME Vt . Q2Q1 2 BSN CME = . 2. CME Vt. exprimat în cantităţi CME 0Q2. CME = costul marginal extern (adică externalitatea negativă). 0Q1 = producţia optimă din punct de vedere privat al pieţei concurenţiale. atunci vom putea da răspuns la următoarele tipuri de probleme: Se cere aflarea următoarelor mărimi: 1.m. exprimat în cantităţi CME 66 BSN.Dacă vom nota cu: Vt = volumul taxelor corective pe care poluatorii sunt obligaţi să le plătească statului. BSN = beneficiul social net. exprimat în u. exprimat în u. exprimat în u. BSN = ? ΔQ × CME BSN = . CME = ? V CME = t .m. 2 5. 0Q2 = ? 0Q2 = Se cunosc: 0Q2. 0Q2 4. ΔQ BSN.m. 0Q2 = producţia optimă din punct de vedere social. ΔQ = ? 2 × BSN ΔQ = . CME Universitatea SPIRU HARET . Q2Q1 = ΔQ = diferenţa dintre optimul social şi cel concurenţial.

în timpul primăverii. fără ca proprietarul livezii să plătească o recompensă crescătorului de albine. în afară de externalităţile negative. care semnifică beneficii marginale externe. pază. Alte exemple de externalităţi pozitive pot fi efectele favorabile ale aplicării rezultatelor unor studii şi cercetări. drumuri. 3. Cunoaşterea şi promovarea externalităţilor pozitive pot influenţa în sens favorabil anumiţi indicatori ai eficienţei 67 Universitatea SPIRU HARET . foloase în favoarea terţilor sau părţilor terţe. mai ales în domeniul dezvoltării durabile şi al protecţiei mediului. Albinele polenizează florile pomilor şi recolta de fructe se măreşte. care sunt publicate. preluate şi utilizate de către alte entităţi. avantaje. pentru care nu plătesc. unii agenţi economici pot genera şi externalităţi pozitive. Externalităţile pozitive În cadrul sistemelor economico-sociale. precum şi îmbunătăţirile infrastructurale (canalizare. Aflarea volumului optim al producţiei de bunuri şi servicii cu efecte benefice asupra terţilor constituie o preocupare pentru ştiinţa şi practica economică.Cunoaşterea volumului total al taxelor corective şi a beneficiului social net reprezintă instrumente utile de fundamentare a politicii de compatibilizare a optimului individual cu cel social. îndeosebi pentru fundamentarea deciziilor în domeniul optimizării şi eficientizării economico-sociale. Ca exemplu de externalitate pozitivă se poate menţiona efectul favorabil pe care îl au stupii unui crescător de albine. iluminat etc.) de care beneficiază toate persoanele în mod gratuit. fără ca acestea să plătească. Externalităţile pozitive mai poartă denumirea şi de beneficii marginale externe care au efect social pozitiv.4. Tot în categoria externalităţilor pozitive intră şi vaccinurile care previn proporţiile extinderii contagierii. aşezaţi lângă o livadă cu pomi fructiferi.

În categoria externalităţilor pozitive intră şi efectele benefice de „spillover” pe care le au activităţile de difuzare a rezultatelor cercetării-dezvoltării. Rezultă că BMS = BMP + BME. internalizarea externalităţilor pozitive presupune un proces instrumentat prin politicile autorităţilor publice locale şi centrale. 3. a cunoştinţelor ştiinţifice. bazată pe consolidarea parteneriatului publicprivat. Internalizarea externalităţilor pozitive Stimularea producţiei de externalităţi pozitive reprezintă o cerinţă a dezvoltării societăţii moderne. când societatea bazată pe cunoaştere (knowledge based society) împreună cu dezvoltarea durabilă constituie obiectivele primordiale ale omenirii. dar şi 68 Universitatea SPIRU HARET . individuale. Prin procesul de internalizare. cu influenţă directă asupra nivelului optim al producţiei din punct de vedere social. cerce-tare ştiinţifică). care ţine seama nu numai de beneficiile private. Pentru înţelegerea conţinutului şi a modului de calcul al externalităţilor pozitive. • beneficiul marginal social (BMS) – care reprezintă suma dintre beneficiul marginal privat şi beneficiul marginal extern.economice. vom utiliza notaţiile următoare: • beneficiul marginal privat (BMP) – care reprezintă beneficiul pe care îl realizează un agent economic fără să ţină seama de beneficiile pe care le induce terţilor (crescător de albine. precum şi politicile de sprijinire a generatorilor de externalităţi pozitive. se ajunge la nivelul optim al producţiei generatoare de externalităţi pozitive.1. • beneficiul marginal extern (BME) – care reprezintă beneficii la terţi pentru care aceştia nu plătesc. tot mai complexă şi interdependentă. Ca şi în cazul externalităţilor negative.4. particulare. mai ales în prezent.

BMS ŞI CMS (CMP). persoane fizice sau juridice. Pret Cost BMS BMP C CMP = CMS Beneficiu P4 P3 P2 B M D A BME P1 BMP 0 Q1 Q2 Q Graficul 8.de cele care ajung şi la ceilalţi membri ai societăţii. situat la intersecţia dintre curbele CMP şi BMP. 8). Eficienţa economică cu internalizarea externalităţilor pozitive Din intersecţia dreptelor BMP. Să presupunem că beneficiul marginal privat se reduce odată cu creşterea volumului producţiei (dreapta BMP) şi că beneficiul marginal extern (BME) este o mărime constantă. îi corespunde pe axa x-ilor cantitatea 0Q1 care reprezintă nivelul optim al producţiei din punct de vedere privat 69 Universitatea SPIRU HARET . indiferent de nivelul producţiei (graficul nr. în graficul 8. rezultă următoarele: • punctului D.

pentru a realiza optimul producţiei din punct de vedere social. dat fiind efectul favorabil al acestor externalităţi. ceea ce este absolut firesc. la nivel societal. • pe axa ordonatelor. La beneficiile marginale externe. dreptele CMS şi BMS se intersectează în punctul B (CMS=BMS) căruia îi corespunde producţia optimă 0Q2. deoarece producătorii trebuie stimulaţi să-şi mărească producţia. • atunci când se ţine seama de beneficiul marginal extern (BME =AB =CD). pe axa abciselor şi nivelul 0P3 de preţ. se va adăuga şi volumul beneficiului social net. • ca urmare a procesului de internalizare a externalităţilor pozitive. adică cea a nivelului optimului pieţei concurenţiale.(CMP=BMP). care excede nivelul subvenţiilor datorită unor efecte benefice adiţionale. • se observă că. În cazul internalizării externalităţilor pozitive. punctului D îi corespunde nivelul de preţ P2 pentru producţia 0Q1. menţinută prin subvenţii corective din partea statului. are loc o creştere a nivelului producţiei (0Q2 > 0Q1) şi a nivelului de preţuri (0P3 > 0P2). pe axa y-lor. 70 Universitatea SPIRU HARET . pe producător interesându-l în exclusivitate propriul său beneficiu. Unele remarci: • spunem că prin includerea beneficiului marginal extern (BME) în beneficiul marginal privat (BMP) are loc internalizarea externalităţilor pozitive. se obţine curba (dreapta) beneficiului marginal social (BMS). propagate la masa de beneficiari. care se adaugă beneficiului marginal privat (BMP). avem situaţia potrivit căreia o asemenea producţie trebuie încurajată. în care efectele benefice externe sunt preluate de către terţi.

statul va plăti indirect producătorului o subvenţie egală cu produsul dintre cantitatea optimă din punct de vedere social şi beneficiile marginale externe pe care le generează producătorul respectiv la o unitate de produs sau serviciu. are loc o mărire a volumului producţiei. întrucât AB = BME. acest proces se produce cu ajutorul subvenţiilor corective pe care statul (la nivel central sau local) le alocă producătorilor pentru a-i sprijini să-şi mărească volumul producţiei cu externalităţi pozitive. În practică. Se numesc subvenţii corective. cum ar fi folosirea temporară a subvenţiilor în depozitele bancare sau în alte scopuri. este reprezentat de cantitatea 0Q2 > 0Q1. prin internalizarea externalităţilor pozitive. atunci acesta va fi egal cu suprafaţa dreptunghiului ABP3P1 = P3B×AB = 0Q2 ×AB = 0Q2 ×BME. Dar subvenţiile corective mai pot genera şi ceea ce numim beneficiul social net (BSN). ceea ce.În concluzie. Dacă notăm cu VS. modifică volumul producţiei şi nivelul preţurilor. în mod normal. Practic. va influenţa pozitiv nivelul cererii. iar un nivel sporit al cererii. aceştia îşi permit să plătească un nivel mai mare de preţ. volumul subvenţiilor corective pe care statul le va plăti direct consumatorilor şi indirect producătorului cu externalităţi pozitive. constatăm că. în cazul nostru. deoarece acestea corectează. acest proces se bazează pe următorul mecanism: prin acordarea de subvenţii consumatorilor de produse cu externalităţi pozitive. 71 Universitatea SPIRU HARET . În mod orientativ. Pentru politicile de promovare a eficienţei din punct de vedere social. este important să se cunoască volumul valoric al subvenţiilor corective pe care guvernele locale sau centrale trebuie să le plătească. ca urmare a unor efecte propagate favorabile cererii. va determina o creştere a producţiei. ceea ce. la rândul său.

externalitate pozitivă. taxe corective. Stimularea producţiei cu externalităţi pozitive. BME × (0Q 2 − 0Q1 ) 2 Prin urmare. De câte tipuri sunt externalităţile? 4. Prin ce se realizează internalizarea externalităţilor negative? 72 Universitatea SPIRU HARET . 2. eficienţă privată.0Q1. fie producătorilor de externalităţi pozitive. Ce înseamnă optimul Pareto? 3. internalizare. subvenţii corective. externalitate negativă. externalităţile pozitive sunt internalizate prin subvenţii corective pe care statul le poate acorda fie consumatorilor. VBSN= Deci. costuri marginale. eficienţă socială. determinată de cererea pentru produsele respective.Volumul beneficiului social net (VBSN) se determină calculându-se aria triunghiului ABD. are o limită ca mărime şi durată în timp. 2 Dar AB = BME şi DM = 0Q2 . prin mecanismul subvenţiilor sau ajutoarelor de stat. beneficii marginale. Termeni-cheie: externalitate. Întrebări de autoevaluare 1. Precizaţi care sunt criteriile de optimalitate din punct de vedere social. în felul următor: AB× DM VBSN = aria triunghiului ABD = . Ce reprezintă externalităţile negative? 5.

Ce reprezintă beneficial marginal extern? 8. b) sumele de bani pe care terţii prejudiciaţi le plătesc poluatorului. În ce punct se atinge nivelul optim al producţiei din punct de vedere social? 7. Care este formula de calcul a volumului subvenţiilor corective? 10. Beneficiul marginal privat (BMP) reprezintă: a) beneficiul producătorului individual fără externalităţi pozitive. Internalizarea externalităţilor negative se realizează prin: a) taxe şi impozite corective pe care producătorul poluator le introduce în costuri. b) costul producătorului individual cu externalităţi negative. c) subvenţii pe care statul le acordă poluatorului. b) beneficiul producătorului individual cu externalităţi negative.6. 73 Universitatea SPIRU HARET . Costul marginal privat (CMP) reprezintă: a) costul producătorului individual fără externalităţi negative. 2. Cum se determină beneficiul social net? Teste-grilă 1. c) beneficiul producătorului individual cu externalităţi pozitive. Când are loc internalizarea externalităţilor pozitive? 9. 3. c) costul producătorului individual fără externalităţi pozitive.

74 Universitatea SPIRU HARET .beneficiul marginal extern. Optimul pieţei din punct de vedere social are loc atunci când: a) costul marginal social < beneficiul marginal social. b) costul marginal social = beneficiul marginal social. Răspunsuri corecte: 1a. 2a. 4b. b) beneficiul marginal privat .4. 3a. 5. 5a. Beneficiul marginal social (BMS) reprezintă: a) beneficiul marginal privat + beneficiul marginal extern. c) costul marginal social > beneficiul marginal social. c) a) şi b).

Elementul-cheie al rentabilităţii unei societăţi îl reprezintă profitul care. 4. ca indicator exprimat în mărimi relative. eficienţa economică poartă denumirea de rentabilitate şi. Re1 = × 100 . în vederea asigurării dezvoltării sale şi a remunerării celor care au făcut plasamente de capital. 75 Universitatea SPIRU HARET . Rata rentabilităţii economice Rentabilitatea economică reprezintă un raport între profit şi volumul valoric al activelor unei societăţi.4. este luat în considerare la determinarea diferitelor rate ale rentabilităţii. în cazul rentabilităţii economice. în forma sa generală. sau excedentul brut de exploatare. în cazul în care raportul dintre efect şi efort este exprimat în procente. poate fi determinată în mai multe forme. poartă denumirea de rată a rentabilităţii. acesta putând fi profit curent sau din exploatare. la care ne-am referit la începutul cursului. Rata rentabilităţii economice (Re).1. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI RENTABILITATEA La nivelul societăţilor comerciale. At = activ total. Obiectivul oricărei întreprinderi este realizarea de beneficii maxime şi rentabilizarea capitalurilor investite. se referă la mărimea profitului înainte de impozitare. Diferitele mărimi ale profitului. şi anume: Pcrt 1. în diferitele sale forme. At în care: Pcrt = profit curent.

Pe baza relaţiei 3. Re3 = ⎜ ⎜ Kp × Vcrt ⎟ × 100 = Kp × 100 . × ⎟ × 100 = Ae ⎝ Ae Ve ⎠ în care: Ve = venituri din exploatare. 1 0 ⎠ ⎝ • influenţa profitului curent (Pcrt): Pcrt 1 − Pcrt 0 × 100 . Kp1 influenţa profitului financiar (Pf): Pf 1 − Pf 0 × 100 . Vcrt = venituri curente (venituri din exploatare + + venituri financiare).Pe ⎛ Ve Pe ⎞ 2. Kp1 din care: influenţa profitului din exploatare (Pe): Pe1 − Pe 0 × 100 . Ae = activ din exploatare. Pe = profit din exploatare. Re2 = ⎜ × 100 . analiza factorilor de influenţă asupra Δ Re = Re1 – Re0 se poate realiza cu ajutorul următoarelor formule: • influenţa capitalului permanent ( Kp): ⎛ Pcrt 0 Pcrt 0 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ Kp − Kp ⎟ × 100 . ⎛ Vcrt Pcrt ⎞ Pcrt 3. Kp1 76 Universitatea SPIRU HARET . ⎟ ⎝ ⎠ în care: Kp = capital permanent.

Se observă că la numărătorul formulei de eficienţă se află profitul curent sau din exploatare, iar la numitor, activele totale din exploatare şi capitalul permanent, ca variabile de efort. 4.2. Rata rentabilităţii financiare şi rata rentabilităţii comerciale După ce o societate îşi plăteşte taxele şi impozitele legale, rămâne cu profitul net (Pn), care reprezintă un indicator cu relevanţă deosebită pentru performanţele economico-financiare ale societăţii ca şi pentru capacitatea acesteia de a reinvesti profitul pentru a se dezvolta în continuare sau pentru a compensa acţionarii sau proprietarii. Pe de altă parte, profitul net reflectă şi o anumită politică fiscală a statului care, prin fiscalitate, poate influenţa eficienţa economică a societăţilor. Indicatorul prin intermediul căruia se realizează exprimarea procentuală a rentabilităţii financiare poartă denumirea de rată a rentabilităţii financiare (Rf), care se calculează astfel: Pn × 100 , Rf = Kpr în care: Pn = profit net; Kpr = capital propriu. Analiza ratei rentabilităţii financiare se realizează cu ajutorul următoarelor modele folosite în practică: Pn 1. Rf = × 100 Kpr
⎛ Vt Pi Pn ⎞ 2. Rf = ⎜ ⎜ Kpr × Vt × Pi ⎟ × 100 ⎟ ⎝ ⎠
77

Universitatea SPIRU HARET

⎡ D ⎤ ⎛ Ci ⎞ 3. Rf = ⎢Re+ (Re− Rd ) × ⎥ × ⎜1 − 100 ⎟ , Kpr ⎦ ⎝ ⎠ ⎣

în care: Vt = venituri totale; Pi = profit impozabil; Re = rata rentabilităţii economice; Rd = rata dobânzii; D = datorii financiare; Ci = cota de impozitare a profitului. O aprofundare a analizei influenţei factorilor eficienţei conduce la concluzia că mărimea ratei rentabilităţii financiare (Rf) este rezultanta compunerii influenţelor modificării în timp a capitalului propriu, profitului net şi impozabil, profitului din exploatare, volumului de muncă şi a productivităţii muncii. Rata rentabilităţii financiare (Rf) mai poate fi exprimată şi sub formă de produs între rata rentabilităţii nete a veniturilor V⎞ ⎛ (Rv), viteza de rotaţie a activelor ⎜ Vra = ⎟ şi pârghia A⎠ ⎝ ⎛ A ⎞ ⎟ , după cum rezultă din relaţia de mai jos: financiară ⎜ Pf = ⎜ Kpr ⎟ ⎝ ⎠ P P V A = × × , Rf = Rv ×Vra ×Pf, adică Kpr V A Kpr în care: P = profit; V = venituri; A = active; Kpr = capital propriu.

78

Universitatea SPIRU HARET

În practică, rata rentabilităţii comerciale (Rc) reprezintă o formă sui generis a eficienţei economice, care raportează efect la efect, adică profitul la cifra de afaceri. P Rc = × 100 , CA în care: P = profit; CA = cifra de afaceri. Din cele de mai sus, rezultă că avem următoarele tipuri de formule ale eficienţei microeconomice: efect/efort: Rf; Vra – – efect/efect: Rv; Rc – efort/efort: Pf Toate ratele rentabilităţii pe care le-am prezentat reprezintă indicatorii relevanţi ai eficienţei economice influenţaţi de o multitudine de factori, pe orizonturi diferite de timp. 4.3. Rata rentabilităţii capitalului real şi ocupat (fix şi circulant) Indicatorul care se calculează ca raport între profitul din exploatare (Pe) şi suma volumului mediu al mijloacelor fixe ( Mf ) şi activelor circulante ( Ac ) exprimă rentabilitatea capitalului real, cu ajutorul căreia se poate analiza şi fundamenta politica societăţilor comerciale sau a altor categorii de agenţi economici, din punctul de vedere al producţiei, comercializării produselor şi serviciilor, investiţiilor, performanţelor şi aspectelor financiare, într-un mediu de afaceri în continuă schimbare. Analiza eficienţei utilizării resurselor de muncă se poate efectua în baza indicatorilor valorici ai productivităţii muncii exprimaţi prin:
79

Universitatea SPIRU HARET

analizat. p r = ponderea profitului în CA sau rata rentabilităţii comerciale. ore. zi. cu ajutorul următoarelor modele: P CA P • = w a × pr . Valoarea medie adăugată netă (valoarea adăugată exclusiv amortizarea): VAN . = × Ns Ns CA ( ) în care: w a = productivitatea muncii. 80 Universitatea SPIRU HARET . în principal. T = timp exprimat în săptămâni. Producţia medie a exerciţiului (Qe) pe salariat. Valoarea medie adăugată brută: VA . Producţia medie obţinută. 2. Ns în care VA = valoarea adăugată 4.1. luni. lună sau oră: Qe Qe sau . orară: ⎞ ⎛ n ⎜ ∑ q i × pi ⎟ ⎠ ⎝ i =1 Ns 3. zile. destinată livrării pe un salariat. Ns T în care: Ns = numărul de salariat. Ns Profitul (P) raportat la numărul mediu de salariaţi Ns reprezintă un alt indicator al eficienţei economice a resurselor de muncă.

= × × Ns Ns T CA în care: T = timpul lucrat.4. exprimat în ore. se determină influenţa productivităţii muncii. Capitalul fix încorporează un anumit nivel calitativ al tehnologiilor de producţie şi eficienţa sa va depinde în mod hotărâtor de gradul său de uzură fizică şi morală. = × × × Ns Ns Mf Mf a CA în care: Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe. precum şi de proporţia în care se utilizează capacităţile de producţie. efect/efort ⎜ T ⎟ şi ⎟ ⎠ ⎝ ⎝ s⎠ ⎛ P ⎞ efect/efect ⎜ ⎟. P T CA P . zile etc. sunt următoarele: 81 Universitatea SPIRU HARET . care se ⎛ T ⎞ ⎛ CA ⎞ exprimă sub formă de efort/efort ⎜ ⎜ N ⎟ . 4. explicată prin factorii săi majori de influenţă. avem coroboraţi factori de eficienţă. Eficienţa mijloacelor fixe sau a capitalului fix Capitalul fix al firmei reprezintă un factor de producţie cu rol determinant în performanţele de eficienţă economică ale acesteia. calculată la valoarea adăugată (indicator clasic de eficienţă – efect/efort). Principalele relaţii ale eficienţei mijloacelor fixe.În această relaţie. • Şi în acest caz. ⎝ CA ⎠ • P Mf Mf a CA P . ca şi a ponderii profitului în cifra de afaceri – indicator de eficienţă de tipul efect/efect. Mf a = valoarea medie a mijloacelor fixe active.

CA = cifra de afaceri. ⎝ CA ⎠ 82 Universitatea SPIRU HARET . Mf Mf Mf a Mf n Qe în care: Qe = producţia exerciţiului. structura tehnologică a mijloacelor fixe ⎜ Mf ⎟ .• • • • Qe Mf a Mf n Qe = × × Mf Mf Mf a Mf n CA Mf = Mf a Mf × Mf n Mf a × Qe Mf n × CA Qe VA Mf a Mf n Qe VA = × × × Mf Mf Mf a Mf n Qe Pe Mf a Mf n Qe Pe = × × × . ⎝ s⎠ ⎝ ⎠ ⎛ CA ⎞ ⎟ eficienţa fondurilor fixe ⎜ ⎜ Mf ⎟ şi ponderea profitului în cifra de a ⎠ ⎝ ⎛ P ⎞ afaceri ⎜ ⎟. Mf a = valoarea medie a mijloacelor fixe active. apare evidenta dependenţă funcţională existentă între productivitate şi înzestrarea tehnică a muncii ⎛ Mf a ⎞ ⎛ Mf ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ N ⎟ . Mf n = valoarea medie a mijloacelor fixe noi. Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe totale. Pe = profitul din exploatare. VA = valoarea adăugată. În acest caz.

la nivelul unei societăţi comerciale. Rata dobânzii la împrumut < Rata rentabilităţii economice = creşterea ratei rentabilităţii capitalurilor proprii – efectul de levier negativ se produce atunci când costul îndatorării nu este acoperit de rentabilitatea economică. ⎠ ⎝ ponderea profitului din exploatare în producţia exerciţiului ⎛ Pe ⎞ ⎜ ⎟. comparând costurile îndatorării cu rentabilitatea economică. mijloacelor fixe ⎜ n ⎟ . şi anume: – efectul de levier pozitiv are loc atunci când rentabilitatea capitalurilor proprii creşte concomitent cu îndatorarea. gradul de înnoire a ⎜ Mf ⎟ ⎠ ⎝ ⎛ Mf ⎞ ⎛ Qe ⎞ . eficienţa mijloacelor fixe noi ⎜ ⎜ Mf ⎟ ⎜ Mf ⎟ ⎟ ⎝ a⎠ ⎝ n⎠ ⎛ CA ⎞ raportul dintre cifra de afaceri şi producţia exerciţiului ⎜ ⎟ ⎜ Qe ⎟ . ⎜ Qe ⎟ ⎝ ⎠ 4.Influenţa fiecărui factor asupra eficienţei mijloacelor fixe se poate determina prin metoda substituţiei în lanţ.5. Principalii ⎛ Qe ⎞ factori de influenţă ai mijloacelor fixe ⎜ ⎟ ⎜ Mf ⎟ sunt: structura ⎠ ⎝ ⎛ Mf ⎞ tehnologică a mijloacelor fixe. ⎜ a ⎟ . efectul pozitiv sau negativ pe care îl poate avea îndatorarea unei societăţi asupra rentabilităţii. Teoretic. 83 Universitatea SPIRU HARET . Efectul de levier (de pârghie) Analiza pârghiei financiare ca raport între variaţia ratei rentabilităţii financiare şi rata rentabilităţii economice oferă posibilitatea de a determina. se pot distinge trei categorii de efecte de levier.

Rata dobânzii la împrumut > Rata rentabilităţii economice = diminuarea ratei rentabilităţii capitalurilor proprii – efectul de levier nul apare în cazul în care o îndatorare a firmei este neutră faţă de rentabilitatea capitalurilor proprii. în funcţie de două ipoteze de rentabilitate economică: 20% şi 8%. Pentru modalităţile de finanţare b. b) finanţare cu 40% din împrumut şi cu rata dobânzii 10%. • Cea de-a doua ipoteză – cu rentabilitatea economică de 8% (vezi tabelul nr. 2): 84 Universitatea SPIRU HARET . − creşterea ratei de îndatorare. c şi d se pot analiza efectul împrumutului. 1): Prin prima ipoteză putem verifica faptul că efectul de levier se naşte dintr-o îndatorare şi creşte odată cu: − scăderea ratei dobânzii. d) finanţare cu 60% din împrumut şi cu rata dobânzii 8%. efectul reducerii ratei dobânzii şi. Să se calculeze pentru fiecare din cele două ipoteze un tablou al rezultatelor cu comentarii. cu scopul de a aprecia influenţa pe care o are îndatorarea sa asupra rentabilităţii capitalurilor proprii. c) finanţare cu 40% din împrumut şi cu rata dobânzii 8%. Rata dobânzii la împrumut = Rata rentabilităţii economice = rata rentabilităţii capitalurilor proprii EXEMPLU: Întreprinderea X prevede o investiţie de 1 milion €. respectiv. efectul creşterii gradului de îndatorare. • Prima ipoteză – cu rentabilitatea economică de 20% (vezi tabelul nr. Efectul de levier este favorabil atâta timp cât rata dobânzii este inferioară ratei rentabilităţii economice. Ea studiază mai multe modalităţi de finanţare. Modalităţi de finanţare: a) finanţare fără împrumut.

Tabelul nr. 1 85 Universitatea SPIRU HARET .

2 Universitatea SPIRU HARET .86 Tabelul nr.

Ce este rata rentabilităţii comerciale? 5. efectul de levier nul. Cum se determină rata rentabilităţii capitalului real şi ocupat? 6. oricare ar fi nivelul îndatorării. 87 Universitatea SPIRU HARET . efectul de levier maxim. Termeni-cheie: rentabilitate. Când are loc efectul de levier pozitiv? 9. Câte categorii de efecte de levier cunoaşteţi şi care sunt acestea? 8. rata rentabilităţii comerciale. Care sunt modelele cu ajutorul cărora se analizează rata rentabilităţii financiare? 4. rata rentabilităţii financiare. Cum se determină rata rentabilităţii economice? 3. efectul de levier minim. b) efectul de levier maxim. Când apare efectul de levier nul? Teste-grilă 1. – efectul de levier este nul când rata dobânzii este egală cu rata rentabilităţii economice. efectul de levier. Categoriile de efecte de levier sunt: a) efectul de levier nul. efectul de levier negativ. Ce reprezintă rentabilitatea economică? 2.În cazul celei de-a doua ipoteze putem constata că: – efectul de levier este negativ când rata dobânzii este mai mare decât rata rentabilităţii economice. Când se produce efectul de levier negativ? 10. Care este formula de calcul a eficienţei fondurilor fixe? 7. rata rentabilităţii economice. pârghia financiară. Întrebări de autoevaluare 1.

c) eficienţa fondurilor fixe. 2. b) diferenţa dintre profitul şi volumul fizic al activelor unei societăţi. c) un raport între profitul şi volumul valoric al activelor unei societăţi.c) efectul de levier negativ. CA 5. efectul de levier pozitiv. Rentabilitatea economică reprezintă: a) un raport între volumul fizic al activelor unei societăţi şi profit. b) pârghia financiară. c) efort la efort. 88 Universitatea SPIRU HARET . 4b. 3c. Rata rentabilităţii comerciale raportează: a) efort la efect. b) efect la efect. 2b. efectul de levier nul. 3. At Pn b) × 100 . Kpr P c) × 100 . Care este formula de calcul a ratei rentabilităţii financiare: Pcrt a) × 100 . 5c. 4. Ce se determină cu ajutorul formulei CA : Mf a a) înzestrarea tehnică a muncii. Răspunsuri corecte: 1c.

după cum urmează: • CA = prag de rentabilitate ⇒ rezultat nul. pentru care marja costului variabil finanţează exact suma cheltuielilor fixe. Pragul de rentabilitate reprezintă nivelul de activitate sau cifra de afaceri pe care o firmă trebuie s-o realizeze pentru a acoperi în întregime cheltuielile sale fixe şi variabile. • CA < prag de rentabilitate ⇒ pierdere. şi de la care nu realizează nici pierdere şi nici beneficii. perdantă. PRAGUL DE RENTABILITATE Majoritatea specialiştilor consideră că pragul de rentabilitate reprezintă un indicator-cheie pentru o firmă. cunoaşterea elementelor componente ale contului de rezultate. dimpotrivă.5. 89 Universitatea SPIRU HARET . întrucât oferă reperul crucial. • CA > prag de rentabilitate ⇒ beneficiu. În vederea determinării pragului de rentabilitate al unei societăţi. îndeosebi mărimea cheltuielilor variabile şi fixe. în funcţie de care evoluţia activităţii economice poate deveni profitabilă sau. este absolut necesară. Comparaţia între cifra de afaceri şi pragul de rentabilitate conduce la concluzii relevante în ceea ce priveşte natura rezultatului activităţii unei firme.

Costuri variabile de producţie (2 + 3) 5. Cheltuieli fixe 11.Contul de rezultate – lei ELEMENTE SUMA GLOBALĂ PE PRODUSE A B C 1.67 - 90 Universitatea SPIRU HARET .569 56.96 1. Marja costurilor variabile (1 – 8) Marja în procente ( % ) 10.771 2. Costuri variabile după distribuţie (6 + 7) 9.48 - 388 51.620 58. Variaţia stocurilor de produse finite 6.Cifra de afaceri 2.510 310 1.770 196 960 1. Rezultat (9 – 10) 4. Cheltuieli variabile de producţie 4.365 1. Costuri variabile de producţie ale produselor vândute (4 ± 5) 7. Cheltuieli variabile de distribuţie 8.73 - 561 56.150 76 362 60 429 2.156 – 40 1. Cost variabil de cumpărare a materialelor consumate 3.116 750 40 240 280 +6 286 990 74 300 374 –5 369 170 1.500 1.810 – 39 1.941 34 1.204 1.

Se mai poate calcula şi rata marjei costurilor variabile RMCV. în cazul în care conjunctura economică devine defavorabilă. PR = MCV în care: CF = costuri fixe. • să aprecieze securitatea întreprinderii. • să estimeze rapid rezultate previzionate. nici beneficii. 5. MCV = marja costurilor variabile. Formula de calcul a pragului de rentabilitate (PR) este următoarea: CF . atunci când: a) MCV = CF b) (PR × RMCV) – CF = 0 91 Universitatea SPIRU HARET . ca procent al marjei costurilor variabile (MCV) din cifra de afaceri (CA). adică: CF MCV RMCV = × 100 ⇒ PR = RMCV CA Rezultatul unei întreprinderi este nul. Măsurarea pragului de rentabilitate şi calculul punctului mort Pragul de rentabilitate poate fi măsurat atât în unităţi valorice.1.1. nu are nici pierderi. • să determine data la care întreprinderea devine rentabilă. Calculul pragului de rentabilitate şi al altor indicatori 5. cât şi în unităţi fizice.Cu ajutorul pragului de rentabilitate întreprinderea poate: • să calculeze mărimea cifrei de afaceri de la care activitatea devine rentabilă sau nivelul de activitate sub care nu ar trebui să coboare.1.

Formula 1: MCV = CF. când x = 0 şi y1 = 0 ⇒ y = ax: Y11 Y2 y y2 Beneficii CF Pierderi X PR CA x 92 Universitatea SPIRU HARET . potrivit celor trei formule de calcul adoptate. Pragul de rentabilitate poate fi reprezentat grafic în trei modalităţi. în care: y1 = MCV. naturale (cantităţi) se poate efectua pe baza următoarelor formule: CF PRf = sau PRf = PR valoric/Preţul de vânzare al MCV unui produs.Exprimarea pragului de rentabilitate în unităţi fizice (PRf). y2 = CF.

în care y = rezultatul. când x = 0 şi y1 = – b ⇒ y = ax – b: y Y Beneficiii X x 0 Pierderi PR CA Formula 3: CA = CV – CF. când y1 = x şi y2 = ax + b: y1Y1 y2Y2 y1 = x Y1=x Beneficii Y2=ax+b y2 = ax+b Pierderi PR 0 x X CA 93 Universitatea SPIRU HARET . y2 = CV + CF. în care y1 = CA. y3 = rata CV × CA + b.Formula 2: Rezultatul = MCV – CF.

46 11. 5. potrivit relaţiei: MS = CA– PR Se poate calcula de asemenea indicele de securitate (IS).300 – 800 = 500 – 350 = 150 – lei % 100.54 38.2.54 94 Universitatea SPIRU HARET . care măsoară marja de securitate ca procent din cifra de afaceri: MS Indicele de securitate = × 100 . Calculul marjei de securitate şi al indicelui de securitate În cazul în care CA este superioară pragului de rentabilitate.1. firma îşi poate calcula activitatea rentabilă. CA Exemplu: O firmă şi-a stabilit contul de rezultate astfel: Elemente Cifra de afaceri netă Costul de cumpărare a mărfurilor vândute Marja costului variabil Costuri fixe Rezultat curent Sumă 1.Data la care o firmă atinge pragul de rentabilitate se numeşte punct mort şi se calculează astfel: PR × 12 luni punct mort = CA În cazul în care activitatea unei firme este neregulată (sezonieră). numită marja de securitate (MS).00 61. punctul mort se determină de la seria cumulată a CA prin intrapolare.

CF 350 • PR = = = 910 RMCV 0.3846 • Punctul mort = sau 8 luni şi 12 zile Firma dispune de 3 luni şi 28 zile pentru a face beneficiu.080 1.Să se calculeze pragul de rentabilitate. 95 Universitatea SPIRU HARET . marja de securitate şi indicele de securitate.300 CA Punctul mort în condiţiile activităţii sezoniere: Perioada Trim I Trim II Trim III Trim IV CA cumulată 440 840 1. punctul mort în cazul unei activităţi regulate. înainte de a fi înregistrat pierderi. În ipoteza unei activităţi sezoniere. • Marja de securitate ( MS) = CA – PR = 1. cifra de afaceri anuală se poate descompune după cum urmează: Trimestrul CA 1 440 2 400 3 240 4 220 Să se determine punctul mort.300 – 910 = 390 MS × 100 = 30% • Indicele de securitate = CA Societatea ar putea suporta o scădere cu 30% a CA. 910 PR × 360 = × 360 zile = 252 zile 1.300 PR se situează între aceste două niveluri ale cifrei de afaceri (CA).

Rata marjei costurilor variabile va rămâne de 30% şi cifra anuală de afaceri previzionată este de 2.Pragul de rentabilitate este neschimbat. c) modificarea unei alegeri de structură. b) schimbarea ratei marjei costurilor variabile. Evoluţia condiţiilor de exploatare Condiţiile de exploatare într-o firmă pot evolua în cursul exerciţiului ca urmare a următorilor factori: a) modificările de structură. în valoare de 300 mil. pe bază de exemple concrete.400 mil.080 − 840 Considerând că trimestrul III are 92 de zile. a) Modificarea de structură Determinarea noului prag al rentabilităţii atunci când au loc schimbări structurale. lei vor creşte cu 100 mil. Exemplu Firma ale cărei date economico-financiare le-am prezentat mai înainte intenţionează să facă o nouă investiţie în a treia lună a trimestrului III. ne permite evaluarea cifrei de afaceri necesare pentru a acoperi cheltuielile fixe suplimentare şi a aprecia rentabilitatea operaţiunii de a achiziţiona un nou echipament investiţional sau de a angaja personal permanent. dar nu va fi atins în acelaşi moment. Vom ilustra. 5. atunci punctul mort va fi în a 26-a zi din acest trimestru (92 ×0.29).1. lei. ca şi în cazul anterior. lei. 96 Universitatea SPIRU HARET . Metoda de calcul a momentului este următoarea: 910 − 840 = 0. În consecinţă. fiecare din aceste modificări necesită determinarea unui nou prag de rentabilitate.3.29. modul de determinare a celor trei praguri noi de rentabilitate. Cheltuielile fixe. 1.

000 articole (produse) • PR exprimat în număr de produse.75 = 11. va fi: – noua MCV: 15 € – 0.000) y – 120.000 = 11.000 ×15) = 11.334 mil.000 mil.25x – 90. exprimat în număr de produse (x). O creştere însă bruscă a preţului materialelor reduce MCV cu 25% în momentul în care întreprinderea produsese deja 8. Cheltuielile fixe se ridică la 360.25x + 30. Exemplu O întreprindere fabrică un produs A. înainte şi după creşterea preţurilor la materiile prime. 300 • Pragul de rentabilitate iniţial = = 1. după scumpirea materialelor.000 €.30 b) Modificarea ratei marjei costurilor variabile Schimbările de preţuri la materialele cumpărate ca şi la produsele vândute de firmă. în funcţie de piaţă. integrarea de noi activităţi reprezintă factori care modifică rata MCV şi mărimea PR. înainte de scumpirea materialelor se determină din relaţia: 15x = 360. Marja costurilor variabile unitare este de 15 €.000 y = 11.25 € – noua ecuaţie: y – (8.Să se calculeze pragul de rentabilitate iniţial şi noul prag de rentabilitate. în număr de produse.lei 0.000 produse.30 • Noul prag de rentabilitate = 300 + 100 = 1.000 ⇒ x = 24.lei 0. Să se calculeze PR.25 ×15 € = 15 – 3. preţul de vânzare ar trebui să rămână stabil.000 97 Universitatea SPIRU HARET .25 ( x – 8. • PR.

000 + 80. Să se determine grafic pragurile succesive de rentabilitate.000 €.000 = 360.50 98 Universitatea SPIRU HARET .000 PRi = = 800. Exemplu O firmă suportă anual cheltuieli fixe de 400.000 € PRn = 0. în condiţiile structurii iniţiale: 400. atunci este util pentru aceasta să-şi determine pragul de rentabilitate care-i va permite să-şi acopere sporul de cheltuieli fixe. Să se determine pragurile de rentabilitate şi care este cifra de afaceri minimă pe care întreprinderea trebuie s-o realizeze pentru a-şi menţine rezultatul.25x + 30.333 articole c) Alegerea structurii Costurile schimbărilor structurale nu sunt independente de activitatea unei firme decât pentru o capacitate de producţie determinată.11.000 € cu o rată a marjei costurilor variabile de 50%.000 x = 29.000 11. care-i permit să realizeze o cifră de afaceri de 900. în condiţiile noii structuri: 400.50 • Pragul de rentabilitate (PRn). • Pragul de rentabilitate (PRi).000 = 960. întreprinderea trebuie să suporte un supliment de 80. Dacă o întreprindere prevede o schimbare de structură.000 € cu cheltuielile fixe. Pentru a-şi mări cifra de afaceri (CA).000 € 0.25x = 330.

Pârghia de exploatare sau pârghia operaţională Coeficientul pârghiei de exploatare determină elasticitatea rezultatului exploatării.4.1. PR este inferior CA. în cazul în care înregistrează pierderi. y 1 = CF.000 400. Coeficientul pârghiei de exploatare = Δ Rezultat de exploatare Rezultat de exploatare Δ Cifra de afaceri Cifra de afaceri 99 Universitatea SPIRU HARET .• Graficul pragurilor succesive de rentabilitate.000 PR n 960. Dimpotrivă. y 2 = MCV 480. pragul de rentabilitate (PR) este superior cifrei de afaceri (CA). înaintea cheltuielilor şi produselor financiare.000 X Când o societate înregistrează profit. faţă de nivelul activităţii sau cifra de afaceri. 5.000 Pierderi Beneficii PR i 800.

45 – – costuri fixe = (450. − riscul economic.000 €.27 = ⎜ 10. Care va fi variaţia rezultatului pentru o variaţie a CA de 10.În cazul în care RMCV şi CF sunt constante. iar rezultatul se ridică la 45.000 + 10.000 € ? RMCV este 45% şi volumul valoric al costurilor fixe de 140.27%.45 – 140. în cazul unei diminuări a cifrei de afaceri.000 € − variaţia rezultatului = rezultatul previzionat – – rezultatul curent = 67. în cazul unei creşteri a cifrei de afaceri.000 ⎟ 0.49 = 22. Să se calculeze coeficientul pârghiei de exploatare.000 ⎟ = 0. avem: Δ Rezultat de exploatare = Δ Cifra de afaceri × RMCV Coeficientul pârghiei de exploatare exprimă: − performanţa economică.000 €.000 €.000 € − coeficientul pârghiei de exploatare = ⎛ 22. Exemplu O întreprindere realizează o cifră de afaceri de 450.000 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ 45.000) × 0. aceasta va antrena o sporire a rezultatului de exploatare de 22.000 = = 67. 100 Universitatea SPIRU HARET .000 ⎠ CONCLUZIA: când cifra de afaceri creşte cu 1%.000 – 45.022 ⎜ ⎟ ⎝ 450. − Rezultatul previzionat = (CA + 10.000) ×0.000 = 22.

Optimizarea folosirii capacităţilor de producţie Pragul de rentabilitate reprezintă punctul critic sub care gradul utilizării capacităţilor de producţie n-ar trebui să coboare. Evoluţia indicatorilor de volum ai unei societăţi comerciale 101 Universitatea SPIRU HARET . întrucât societatea ar intra în pierdere şi investiţiile nu s-ar mai putea recupera – ca. şi capitalul de lucru. la care determinarea mărimii unui profit minim necesar şi suficient este vitală pentru funcţionarea societăţii. F Producţie Profit I CV A CF H Y CV CV B PM C CF CF D X G E 100% Graficul 9. şi nu s-ar mai putea plăti salariile. de altfel.2.5. Acest prag are o importanţă deosebită mai ales pentru societăţile mari.

Din asemănarea triunghiurilor ABC cu AHI şi DEF cu DGI rezultă: y ⎧ x {100 y = x × CV = ⎨ ⎩100 CV adică : y + CF ⎧ x = ⎨ PM ⎩100 {100 y = x × PM − 100 × CF x = AH. Exemplu Considerând o producţie de 148 mild. y +CF =GI. lei din care CV = 64 mild.6% 148 − 64 Societatea trebuie să folosească în proporţie de 72. PM = producţia medie anuală. PM = EF. deoarece un procent mai mic de utilizare a capacităţii ar însemna depăşirea pragului minim de rentabilitate şi intrarea societăţii în pierderi. y = HI.6% capacitatea sa de producţie. x × CV = x × PM – 100 × CF → x = CF = cheltuieli fixe. CV = cheltuieli variabile. 102 CF × 100 PM − CV Universitatea SPIRU HARET . lei. lei şi un cost de producţie de 125 mild. pragul de rentabilitate va fi: 61 PR = ×100 = 72.

punctul mort. dacă o societate înregistrează profit? 8. Întrebări de autoevaluare 1. Care este formula de calcul a indicelui de securitate? 7. 3) nivelul cifrei de afaceri pentru care marja costului variabil finanţează exact suma cheltuielilor fixe. Pragul de rentabilitate reprezintă: 1) nivelul de activitate sau cifra de afaceri pe care o firmă trebuie să o realizeze pentru a acoperi în întregime cheltuielile fixe şi variabile. Ce determină coeficientul pârghiei de exploatare? 9. pârghia de exploatare sau operaţională.Termeni-cheie: prag de rentabilitate. Când se calculează marja de securitate? 6. Care este formula de calcul a coeficientului pârghiei operaţionale? Teste-grilă 1. marja de securitate. marja costurilor variabile. Ce este punctul mort? 5. 103 Universitatea SPIRU HARET . Ce permite pragul de rentabilitate unei întreprinderi? 4. Ce exprimă coeficientul pârghiei de exploatare? 10. Cum se calculează pragul de rentabilitate? 3. Ce reprezintă pragul de rentabilitate? 2. indicele de securitate. rata marjei costurilor variabile. Cum este pragul de rentabilitate faţă de cifra de afaceri. 2) nivelul de activitate de la care nu se mai realizează nici beneficii şi nici pierderi.

în cazul în care conjunctura economică devine nefavorabilă.4) punctul critic sub care gradul utilizării capacităţilor de producţie nu ar trebui să coboare. CA MS × 100 . b) 1+2+5. Pragul de rentabilitate permite entităţii economice: 1) să calculeze mărimea cifrei de afaceri de la care activitatea devine nerentabilă. pentru ca societatea să nu intre în pierdere. b) 1+2+3+4. c) 1+2+3. 5) un indicator oarecare pentru firmă. 4) să aprecieze securitatea întreprinderii. c) 2+3+4+5. 104 Universitatea SPIRU HARET . 3. 2) să estimeze rapid rezultatele previzionate. MS × 100 reprezintă formula de calcul a: CA a) punctului mort. b) pragului de rentabilitate. a) 1+3+5. c) indicelui de securitate. 5) să calculeze nivelul de activitate sub care nu ar trebui să coboare. 2. Pragul de rentabilitate se calculează după formula: CF a) . MCV b) c) MCV × 100 . a) 1+2+3+4+5. CA 4. 3) să determine data la care întreprinderea devine rentabilă.

5. b) 3+4+5. Evoluţiile condiţiilor de exploatare. 105 Universitatea SPIRU HARET . 5b. c) 1+3+5. 3a. 5) modificării de structură. 4) schimbării ratei marjei costurilor variabile. 4c. pot evolua în cursul exerciţiului ca urmare a: 1) modificărilor de nivel. 2) unei alegeri de nivel. 2c. Răspunsuri corecte: 1b. a) 2+3+5. într-o firmă. 3) unei alegeri de structură.

Această tehnică dă posibilitatea abordării dinamice (cu luarea în considerare a factorului timp) a eficienţei economice.. ACTUALIZAREA Definită ca un raport sau o relaţie între cheltuieli şi efecte. aşadar. adică a estimării valorilor băneşti. Cel mai clar exemplu de decalaj în timp între cheltuieli şi efecte îl reprezintă procesul investiţional şi de producţie. ca volum şi timp. indiferent de forma de manifestare a acestora şi de posibilităţile reale de determinare cantitativă şi calitativă a lor. Intervine. ţinând seama de o 106 Universitatea SPIRU HARET . presupune mai întâi consumul. în mod logic. prin intermediul căreia se aduc toate valorile economice (monetare) din trecut sau viitor la un moment actual unic t0. o durată de funcţionare a obiectivului. Cu cât imobilizarea de fonduri în investiţii sau în alte cheltuieli va fi mai mare. se poate realiza prin tehnica actualizării sau discontării. de atingere a parametrilor proiectaţi. de recuperare a fondurilor investite. Am văzut că există o durată de realizare a obiectivelor investiţionale. cheltuiala de factori de producţie şi. eficienţa economică. la momente diferite de timp. precum şi de realizare a producţiei. Luarea în considerare a influenţei complexe a factorului timp asupra valorilor economice ale cheltuielilor şi rezultatelor. cu atât pierderile de profit vor fi mai mari şi cu atât mai redusă va fi eficienţa. un decalaj de timp (time-lag) între cheltuieli şi rezultate care va influenţa practic mărimea valorică a acestora atunci când acest factor timp va fi luat în consideraţie într-un fel sau altul.6. obţinerea ulterioară a efectelor. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI FACTORUL TIMP. după un timp mai mult sau mai puţin îndelungat.

Fiecare economist. Procedura de actualizare sau discontare nu exclude însă şi utilizarea.serie de factori variabili în timp. Principiul actualizării reprezintă o modalitate de a acorda timpului un preţ. Până acum. iar posibilitatea de diferenţiere şi nuanţare a variantelor este cu mult mai relevantă. Între indicatorii statici şi dinamici ai eficienţei economice există o complementaritate în dublu sens: indicatorii dinamici se construiesc dintr-o suită de indicatori secvenţiali care reflectă starea fenomenelor economico-sociale la un moment dat. pentru comparaţie. Omogenizarea cheltuielilor şi rezultatelor din acest punct de vedere. Această abordare economică a timpului practic este o convenţie care a apărut odată cu moneda şi cu comerţul de bunuri şi servicii. agent economic acordă preferinţă mai degrabă prezentului sau unei perioade cât mai scurte pentru a-şi recupera banii cheltuiţi. Timpul acţionează ca factor cu influenţă distinctă asupra eficienţei economice. a cursului de schimb. indicatorii statici pot reflecta variaţia în timp a proceselor analizate. Principalul lor neajuns era acela că raportau (comparau) mărimi economice eşalonate în perioade diferite de timp. cum ar fi: evoluţia aşteptată a inflaţiei. a indicatorilor statici de eficienţă. 107 Universitatea SPIRU HARET . întrucât comparabilitatea indicatorilor este mai mare. ca şi a altor categorii de riscuri şi in certitudini. în cazul în care se analizează evoluţia unei serii cronologice de date statice. a ratei dobânzii. Decizia de a cheltui o sumă de bani trebuie întotdeauna analizată în timp. ei se numesc indicatori statici. indicatorii de eficienţă economică pe care i-am calculat nu au ţinut seama de factorul timp şi. din acest motiv. chiar dacă acestea s-au produs în perioade diferite. ne oferă posibilităţi suplimentare de analiză şi de fundamentare a deciziei economice. adică aducerea lor la acelaşi moment t0.

în funcţie de rata de profitabilitate a acumulării şi investiţiilor. Actualizarea ne ajută să facem o serie de alegeri raţionale în ceea ce priveşte amânarea consumului prezent în favoarea unor consumuri viitoare mai eficiente. Dobânda (D) produsă prin plasamentul unui capital este proporţională cu mărimea acestui capital înmulţită cu rata dobânzii (d) şi cu durata în timp a operaţiei (t).000 € plasat timp de 150 zile pe un livret de economii cu o rată a dobânzii de 3% anual va aduce beneficiarului său: 108 Universitatea SPIRU HARET . C = mărimea capitalului avut în vedere pentru a efectua o activitate.Timpul. Dobânda simplă În cazul în care calculul financiar nu se referă decât la o singură perioadă sau la o fracţiune a acesteia. exprimată în funcţie de perioada de referinţă. timpul acţionează pe întreaga perioadă de realizare şi funcţio-nare a unui obiectiv de investiţii. în care: D = mărimea dobânzii. intervine în toate fazele producţiei şi consumului. 6. ca o componentă a calculelor de eficienţă. d = rata dobânzii. t = durata de timp. acţionează pe întreaga perioadă de realizare şi funcţionare a obiectivului investiţional. tehnica actualizării foloseşte principiul dobânzii simple.1. Exemplu Un capital iniţial de 10. Componentă importantă a calculelor de eficienţă. adică: D=C×d×t. intensitatea sa este însă diferită în funcţie de mărimea perioadei luată în calcul. fiind purtătorul unor influenţe aleatorii multiple.

tehnica actualizării la un anumit moment t0.03 = 126 € ⎝ 360 ⎠ Capitalul dobândit la sfârşitul anului va fi de: 10. momentul începerii unui obiectiv investiţional.126 € În acest calcul. 6.⎛ 150 ⎞ D = 10. iar t ar trebui să fie exprimat în fracţiune de an. vom avea: C 0 + C 0 × d = C 0 (1 + d) 109 Universitatea SPIRU HARET . de exemplu. indiferent de momentul actualizării care s-a ales. Formalizarea matematică a procesului de capitalizare a dobânzii este următoarea: − la sfârşitul primului an. iar sumele rezultate se vor aduna. Dobânda compusă – capitalizarea Când capitalul este depus la bancă pentru mai multe perioade de timp şi nu se ridică dobânda. poate să aibă în vedere. Potrivit calculelor practice. Dacă durata t se exprimă în zile.000 × ⎜ ⎟ × 0. pe cel al finalizării acestuia. atunci se vor efectua calcule pentru fiecare mărime separate. prin încorporarea dobânzii anuale la capitalul iniţial. atunci numărul de zile trebuie transformat într-o fracţiune corespunzătoare din an.2.000 + 126 = 10. În practică. concluziile care se pot trage referitor la mărimea eficienţei economice a investiţiilor sunt aceleaşi. rata dobânzii va fi anuală. În mod implicit. durata şi rata dobânzii trebuie să fie exprimate în mod obligatoriu în aceeaşi unitate de timp. Pentru cazurile în care în timpul unui an se practică mărimi diferite ale ratei dobânzii. sau pe cel al scurgerii termenului de funcţionare a obiectivului. are loc mecanismul capitalizării dobânzii.

este tocmai prezentul. 110 Universitatea SPIRU HARET . adică aduse în prezent. actualizarea este o operaţie inversă a capitalizării dobânzii compuse. este nevoie să se aleagă o perioadă de referinţă care. în condiţiile în care Cn > C0.− la sfârşitul celui de-al doilea an: C 0 (1 + d) 2 − la sfârşitul anului n de capitalizare va rezulta: C n = C 0 (1 + d) n După n ani. Pentru a le compara. Ţinând seama de incertitudinile care caracterizează viitorul. Operaţiunea cea mai folosită pentru a calcula valoarea prezentă actuală a unei sume viitoare se numeşte actualizare. Actualizarea unei sume viitoare constă tocmai în a vedea care este în prezent valoarea sumei respective scontată. Relaţia dintre valoarea viitoare şi cea actuală se stabileşte în felul următor: Cn C0 = . prin convenire. În mod analitic. (1 + d) n adică tocmai inversul capitalizării dobânzii. aşteptată în viitor. Preferinţa pentru prezent face ca sumele trecute sau viitoare să fie actualizate. ceea ce dă sens capitalizării. C 0 s-a transformat în C n . Luarea în considerare a inflaţiei măreşte şi mai mult intensitatea preferinţei pentru prezent. nu este posibil să se compare distinct sume care se produc în momente diferite de timp.

Determinarea ratei de actualizare α reprezintă un demers complex în cadrul căruia elementele de natură obiectivă (concluziile situaţiei ex-post parţial extrapolabile) se îmbină cu cele de natură subiectivă legate de percepţiile predictive ale experţilor în ceea ce priveşte modificarea ipotezei de lucru caeteris paribus.Rata de actualizare α reprezintă un coeficient care ţine seama în principal de rata inflaţiei şi a dobânzii prezente şi viitoare. iar cu cel de actualizare o sumă viitoare este adusă ca valoare în prezent. În teoria şi practica economică expresia (1 + α) n reprezintă factorul de capitalizare sau fructificare şi 1 factorul de (1 + α ) n actualizare. În mod frecvent. Rata de actualizare va depinde de rata la care agentul economic scontează viitorul. rata de actualizare se compară cu rata dobânzii la capital şi este considerată ca formă de exprimare a valorii – timp a banilor. din punct de vedere valoric. dintre care riscul valutar. Rata de actualizare este acea rată care face indiferentă alegerea între o sumă actuală şi una viitoare. o sumă prezentă în viitor. la care se mai adaugă o serie de alte influenţe. este necesar să ne amintim şi sumele şirurilor cu raţii subunitare şi supraunitare ale progresiilor geometrice: 111 Universitatea SPIRU HARET . alte riscuri privind siguranţa procesului economic (risc tehnologic. Cu ajutorul factorului de fructificare se aduce. el o va putea plasa pe o piaţă financiară. risc natural etc. Dacă un agent economic dispune în prezent de o anumită sumă de bani. Pentru a înţelege mai bine calculul unor indicatori de eficienţă actualizaţi.).

n Exemplu.3. Factorul de fructificare sau capitalizare (compunere). Pn şi să se afle P0: Pn P0 = (1 + α) n 112 Universitatea SPIRU HARET . Se aplică formula factorului de fructificare la datele problemei în felul următor: n Pn = P0 (1 + α ) unde: α = 0... + = 1 + α (1 + α ) 2 (1 + α ) n (1 + α ) n × α S = (1 + α) + (1 +α) 2 +.. (1 +α) arată ce devine o sumă iniţială de 1 leu atunci când creşte într-un ritm anual egal cu α într-o perioadă dată de n ani. vom prezenta câteva exemple clasice de utilizare a acesteia în analiza şi previziunea economică.66 Variante posibile de probleme: a) Se dau α .+ (1 +α) n −1 + (1 +α) n = (1 + α ) n − 1 = α În scopul familiarizării practice cu tehnica de actualizare. n = 5 P 5 = 520 × (1 + 0.. pe o perioadă de 5 ani.. 6. Să se determine nivelul producţiei iniţiale P0 = 520 mil lei.raţia suma 1 q= 1+α q′ = 1 +α S= 1 1 1 (1 + α ) n − 1 + + . Factorii de actualizare 1.04) 5 = 632...04. ştiind că aceasta va creşte într-un ritm mediu anual de 4%.

Pentru aflarea lui n din formula factorului de fructificare. Pn şi să se afle α : P α = n n −1 P0 c) Să se afle n. 200 1 1 V0 = Vn = 129. Un utilaj este prevăzut să mai funcţioneze încă 5 ani.54 (1 + 0. fiind cunoscută mărimea lui α sau a ratei dobânzii. ştiind valorile lui P0. să se determine valoarea sa prezentă. vom utiliza metoda logaritmării: log Pn = log P0 + n log (1 + α ) . ştiind că α = 9%. după n ani. se calculează mărimea este α creşterii valorii unei sume de 1 leu constant depusă până la sfârşitul unui an n. 113 Universitatea SPIRU HARET . log(1 + α ) log(1 + α ) 1 ne arată (1 + α ) n cât valorează în prezent o sumă de 1 leu care se aşteaptă să fie realizată în viitor. lei = 200 = 5 1. Factorul de fructificare sau de compunere pentru 1 an (1 + α ) n − 1 . Dacă valoarea sa la înlocuire va fi de 200 mil lei.09) (1 + α ) n 3. Cu ajutorul său.b) Se dau P0. Exemplu. de unde rezultă: P log n log Pn − log P0 P0 n= = . Factor de actualizare sau discontare.87 mil. Pn şi α . 2.

78 × = 5 1.09 0. cu o dobândă de 8% la bancă pentru asigurarea fondurilor necesare finanţării unui obiectiv investiţional.78) se recuperează prin valorificări reziduale la scoaterea strungurilor din funcţiune. Fondul anual de amortizare ce va trebui constituit se determină după formula: 0. Care va fi mărimea necesară anuală a fondului ce urmează a fi investită într-o activitate având un coeficient de eficienţă α = 9%.09 Aan = 3.746.4 mil.5386 114 Universitatea SPIRU HARET . α indică (1 + α ) n − 1 depozitul anual uniform necesar pentru a ajunge la 1 leu într-un anumit an n. €/an = 0. €. euro. pe o perioadă de 9 ani. Durata de utilizare a acestora este de 5 ani.70 = 3. Cu ajutorul său se poate determina cuantumul uniform al unei plăţi anuale depuse.78 mil.4-3. (1 + 0. investite. Diferenţa de 1.62 mil.08) 9 − 1 (1 + α ) n − 1 Sn = S 0 = 300 × = 3. Dacă se depun 300 mil lei. O societate cumpără 100 de strunguri valorând 5. cu scopul de a realiza o sumă dorită după un anumit număr de ani.Exemplu.25 mil lei. Calculăm suma ce va trebui amortizată: S = 5. 0. Factorul fondului de reducere.78 × = 3.09) − 1 0.4 € × 0.08 α 4. Strungurile se vor vinde cu o valoare rămasă de 30% faţă de preţul iniţial de achiziţie.5386 − 1 (1 + 0. să se determine suma realizată la sfârşitul perioadei. Exemplu.6316 mil.3402 = 0. € (5.

care va fi suma anuală (Sa).lei = 0.9 mil.18 − 1 1.6106 (1 + α) n − 1 indică valoarea în (1 + α) n × α prezent a sumei de 1 leu obţinută anual pe o perioadă dată de timp. Exemplu.10 0.066. dobânda fiind de 10% ? 0.000 × = (1 + α) n × α (1 + 0.000 × 1.10 Sa = 500 × = 500 × = 5 1. lei.Exemplu. variantele în funcţie de eficienţa lor. cu ajutorul acestui factor putem departaja.10) 8 − 1 (1 + α) n − 1 Sa = St × = 200. selecta. Un întreprinzător câştigă anual un venit net de 200. Valoarea actuală a factorului de anuitate pentru o perioadă dată de ani este reprezentată de suma tuturor factorilor de discontare pentru anii respectivi. Să se determine valoarea actuală a acestui flux de venit în momentul plasamentului său.10) 8 × 0.000 × 8 0. Dacă înlocuirea după 5 ani a unor utilaje va costa 500 mil.981€ = 200. 5.10 = 200.14358 = 1. Factorul de anuitate. necesară pe care trebuie s-o depună societatea.1 × 0. cât durează exploatarea eficientă a obiectivului investiţional. Se aplică formula factorului de anuitate în felul următor: (1 + 0. ştiind că valoarea coeficientului de actualizare sau discontare α = 10%.6106 − 1 (1 + 0.000 € pe perioada de 8 ani.10) − 1 50 = 81.21435 1. în ordine descrescătoare. Atunci când în calculele bazate pe indicatorii statici eficienţa este egală pentru mai multe variante de activităţi sau investiţionale.10 115 Universitatea SPIRU HARET .

Problema poate fi pusă mai simplu, în sensul determinării valorii care trebuie investită iniţial pentru a obţine anual un venit constant, pe o perioadă dată, aplicând un coeficient de discontare dat.
(1 + α) n × α 6. Factorul de recuperare a capitalului, este (1 + α) n − 1 inversul factorului de anuitate şi ne arată cât trebuie să plătim anual pentru a asigura achitarea unui împrumut de 1 leu în n ani. Cu ajutorul factorului de recuperare a capitalului, se determină ratele anuale constante necesare plăţii unui împrumut, la o rată dată a dobânzii. Suma astfel calculată este formată din rata la împrumut plus dobânda.

Exemplu. Un agent economic împrumută de la bancă un capital de 200.000 € pe care îşi propune să-l ramburseze într-o perioadă de 5 ani, cu o rată a dobânzii de 7% anual. Să se calculeze suma anuală pe care o plăteşte agentul economic, pentru rambursarea acestui împrumut cuprinzând atât plata dobânzii cât şi plata împrumutului. (1 + α ) n × α (1 + 0,07) 5 × 0,07 Sa = St × = 200.000 × = (1 + α ) n − 1 (1 + 0,07) 5 − 1 1,4025 × 0,07 19.635 = 200.000 × = = 48.782,6 € 1,4025 − 1 0,4025

Aşadar, în fiecare an se va plăti o sumă de 48.782,6 €, de unde rezultă că dobânda totală restituită reprezintă: 48.782,6 € × 5 ani − 200.000 € = 43.913 €,
⎛ 43.913 ⎞ × 100 ⎟ , din valoarea totală a împruadică circa 21,9% ⎜ = ⎝ 200.000 ⎠ mutului.
116

Universitatea SPIRU HARET

De aici rezultă importanţa pe care o au rata de actualizare sau rata dobânzii. În general, la determinarea coeficientului α sau a ratei de actualizare se iau în considerare rata aşteptată a dobânzii, rata inflaţiei, rata de risc valutar şi investiţional, precum şi eficienţa medie sau rata profitabilităţii medii, pe ramură sau la nivel macroeconomic.
Termeni-cheie: decalaj de timp (time-lag); actualizare; rata de actualizare; factori de actualizare; indicatori dinamici. Întrebări de autoevaluare

1. Ce este actualizarea? 2. Precizaţi care sunt factorii de actualizare. 3. Timpul acţionează doar pe întreaga perioadă de realizare a unui obiectiv investiţional? 4. Cum numim acea rată care face indiferentă alegerea între o sumă actuală şi una viitoare? 5. Când are loc mecanismul capitalizării dobânzii? 6. Cu ajutorul cărui factor se aduce o sumă prezentă în viitor? 7. Ce se calculează cu ajutorul factorului de fructificare sau de compunere pentru 1 an? 8. De cine este determinată valoarea actuală a factorului de anuitate pentru o perioadă dată de ani? 9. Ce rate sunt determinate cu ajutorul factorului de recuperare a capitalului? 10. Care este formula de calcul a factorului fondului de reducere?

117

Universitatea SPIRU HARET

Teste-grilă

1. Formula factorului de recuperare a capitalului este: α a) ; (1 + α) n − 1 b) c)
(1 + α) n − 1 ; (1 + α) n × α (1 + α) n × α . (1 + α) n − 1

2. Rata de actualizare reprezintă: a) un coeficient care ţine seama de tendinţa producţiei; b) un coeficient care ţine seama de rata anuală a dobânzii, inflaţiei, deprecierea/aprecierea monetară şi de o anumită marjă de risc; c) un coeficient care ţine seama de veniturile anuale totale. 3. Formula factorului de anuitate este: α a) ; (1 + α) n − 1
(1 + α) n − 1 b) ; (1 + α) n × α

c)

(1 + α) n × α . (1 + α) n − 1

118

Universitatea SPIRU HARET

5. 5a.4. 2b. c) factorul de recuperare a capitalului. luat la o dată viitoare n. b) cât valorează astăzi un leu. 3b. Factorul de actualizare sau de discontare arată: a) cât trebuie investit anual pentru a obţine un leu peste un număr n de ani. Răspunsuri corecte: 1c. Relaţia (1 + α ) n − 1 exprimă: (1 + α ) n × α a) factorul de anuitate. b) factorul fondului de reducere. 4b. c) cât devine un leu de azi peste un număr. 119 Universitatea SPIRU HARET .

pe metoda actualizării şi a fost adoptat şi de către băncile care îşi desfăşoară activitatea în România. Corporaţia Financiară Internaţională. în funcţie de care se acordă împrumutul solicitantului.) presupune utilizarea unui set de indicatori specifici de eficienţă economică. Aceşti indicatori se referă la componentele de efort. şi la cele de efect. în perioada ulterioară punerii în funcţiune (exclusiv amortismentul). În continuare. INDICATORII EFICIENŢEI ECONOMICE UTILIZAŢI ÎN METODOLOGIA INSTITUŢIILOR FINANCIARE INTERNAŢIONALE Contractarea creditelor la instituţiile financiare internaţionale (Banca Mondială. pe de altă parte. 7. fiind utilizat de fiecare dată procedeul actualizării. de regulă. Angajamentul de capital Angajamentul de capital sau capitalul angajat ( K tα ) reprezintă suma actualizată a costurilor totale de investiţii şi a celor de exploatare ale unui obiectiv. la un moment dat de referinţă care. 120 Universitatea SPIRU HARET . Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare. utilizaţi în mod frecvent de instituţiile financiare internaţionale. Banca Europeană de Investiţii etc. pe de o parte. vom prezenta şase indicatori. atunci când se ia decizia acordării de împrumuturi. Acest set de indicatori de eficienţă se bazează.1. în principal.7. precum şi la ambele componente din formula clasică a eficienţei. este momentul iniţial al duratei de realizare a investiţiilor.

c. (1 + α ) n în care: K tα = angajamentul total de capital actualizat. Tf = termenul de funcţionare eficientă a obiectivului. analiza variantelor de cheltuieli cu investiţiile în tehnologii de nivel diferit care. Tr = termenul de realizare a lucrărilor de investiţii. Ka = cheltuieli anuale actualizate. 1 = factorul de actualizare. determinarea volumului necesar de fonduri de investiţii care trebuie finanţate. Ia = investiţiile anuale. C tα = costurile totale actualizate. I tα = investiţiile totale actualizate. rezultând că un proiect este eficient dacă FLta > K tα . 121 Universitatea SPIRU HARET . b. pot realiza economii la cheltuielile de producţie. Ca = costurile anuale.Angajamentul de capital sau capitalul angajat se determină cu ajutorul formulei: Tr +T f K tα = I tα + C tα = = ∑ n =1 n =1 ( Ia +Ca) × Ka × 1 = (1 + α ) n Tr +T f ∑ 1 . comparaţia dintre valoarea actuală totală a fluxului de lichidităţi FL (cash-flow) şi angajamentul de capital. (1 + α ) n Angajamentul de capital sau capitalul angajat este folosit în fundamentarea deciziilor în ceea ce priveşte: a. astfel că aceste economii compensează cheltuielile relativ mari pentru achiziţia maşinilor şi utilajelor. deşi mai scumpe.

Exemplu.572 + 20 × 0. De aceea.657 + + (5+25) × 0.572 + 30 × 0. Fie două proiecte investiţionale PI şi PII caracterizate prin următoarele date privind cheltuielile anuale anuale de investiţii (Ia) şi de producţie (Cha) şi coeficientul ratei de actualizare α = 15%: Anul a Rata de actualizare 1 (1 + α )n PI Ia 10 15 5 30 Cha 20 25 30 75 Ia 15 20 5 40 PII Cha 30 15 20 65 1 0.lei Se acordă K tα I < K tα II .497 = 69.lei.25 mil. ceea ce ar mări costurile din anumiţi ani. se recurge la metoda determinării K tα în felul următor: K tα I = 10 × 0.756 + 20 × 0.657 + + (5 + 15) × 0.756 + 30 × 0.869 + 15 × 0.756 3 0.lei K tα II = 15 × 0.25 mil.497 Total capital angajat neactualizat Cele două proiecte au fiecare un volum total al capitalului angajat neactualizat de 105 mil. ceea ce face dificilă alegerea.497 = 65.657 4 0.869 + 20 × 0.Angajamentul de capital poate fi analizat şi cu luarea în calcul a cheltuielilor pentru întreţinerea şi reparaţiile clădirilor.869 2 0.572 5 0. 122 preferinţă primului proiect PI întrucât Universitatea SPIRU HARET .

care mai poartă şi denumirea de avantaj net actualizat total (ANAT). prin metoda actualizării. ne va oferi posibilităţi suplimentare de a analiza eficienţa economică a diferitelor proiecte investiţionale. În continuare. se va prefera varianta cu valoarea supraunitară. întrucât numai aceasta este eficientă. în timp ce valorile subunitare ale raportului semnifică ineficienţă. Compararea dintre veniturile totale actualizate şi costurile totale actualizate poate fi realizată sub formă de: • Raport: γ = Vtα . În calculul avantajului net actualizat total (ANAT) o influenţă foarte mare o are rata actualizării α . Fie un proiect investiţional caracterizat prin: 123 Universitatea SPIRU HARET . Eficienţa economică – în formula sa clasică Acest indicator presupune compararea. • Diferenţă: Δ = Vtα .7.Ktα . omogenizând cheltuieli şi venituri efectuate la diferite momente. K tα în care Vtα = venitul actualizat total (VAT). vom da un exemplu privind sensibilitatea indicatorilor de eficienţă.2. iar cea egală cu unitatea nu prezintă avantaje economice nete. în funcţie de variaţia coeficientului de actualizare α. raportarea dintre veniturile şi cheltuielile totale actualizate ale unei activităţi. Luarea în considerare a factorului timp. În cazul raportului.

ANUL 1 2 3 4 5 6 7 8 Total neactualizat

Va 0 0 0 120 130 140 135 120 645

Ia 15 20 30 0 0 0 0 0 65

Cha 0 0 0 75 75 70 75 80 375

Ka 15 20 30 75 75 70 75 80 440

Nr. crt. 1. 2. 3. 4. Vtα Ktα γ=

VALORI ACTUALIZATE α=0 645 440 1,47 205 α = 0,10 366,9 265,8 1,38 101,1 α = 0,30 142,2 119,7 1,18 22,5 α = 0,50 65,6 66,1 0,99 -0,5

Vtα K tα

Δ = Vtα - Ktα

Din datele de mai sus, se observă că, atunci când coeficientul de actualizare α ia valori mici, avem un proiect investiţional eficient. În cazul unor valori relativ mari ale ratei de actualizare α, proiectul poate deveni ineficient, cum este cazul pentru α = 0,50. Cu cât coeficientul de actualizare α ia valori mai mici, cu atât va creşte valoarea raportului venituri/costuri, precum şi mărimea avantajului net actualizat. Pe măsură ce coeficientul de actualizare α creşte, raportul venituri/costuri scade, iar avantajul net poate lua valori negative, transformându-se în dezavantaj. Analiza sensibilităţii raportului venituri/costuri şi a avantajului net actualizat, în funcţie de mărimea coeficientului de
124

Universitatea SPIRU HARET

actualizare are o însemnătate deosebită în alegerea diferitelor variante investiţionale, punând în evidenţă necesitatea abordărilor dinamice şi intensitatea pe care o presupune procesul de actualizare. În general, se acordă preferinţă acelor variante sau procese de producţie care maximizează raportul venituri/costuri sau avantajul net actualizat, ceea ce echivalează cu obţinerea unui venit cât mai ridicat, la o unitate de cost total. Deşi prezintă o serie de avantaje, legate în special de uşurinţa de calcul, acest indicator are dezavantajul că nu ia în considerare restricţiile privind capacitatea de finanţare a acestor investiţii de a asigura importurile de tehnologii sau anumite semifabricate şi materii prime. Acest raport poate servi drept criteriu pentru o problemă de programare matematică, reprezentând o funcţie obiectiv max(Vtα) sau min (Ktα) căreia trebuie să i se asocieze un sistem coerent de restricţii. 7.3. Valoarea netă actualizată totală
Venitul net actualizat sau valoarea netă actualizată totală (VNAT), în termeni absoluţi, reprezintă valoarea totală a avantajului economic actualizat, exprimat în flux de lichiditate FL (cash-flow), la momentul începerii unui proiect de investiţii. Pentru cazul în care durata a de realizare a obiectivului este de un an: 1 VNAT = − It + ∑FLa (1 + α ) a a=1

Când termenul de realizare a obiectivului investiţional (Tr) este mai mare de un an, atunci formula de mai sus devine: VNAT = −


a =1

Tr

1 Ia + (1+ α)a


a =1

Tf

FLa

1 (1+α)a
125

Universitatea SPIRU HARET

Valoarea netă anuală (VNa) reprezintă diferenţa dintre volumul anual al veniturilor totale (Va) şi costurile anuale totale, de investiţii şi de exploatare (Ia + Ca = Ka). Deci vom avea: VNa = Va − (Ia + Ca) = Va − Ka Din formula de mai sus va rezulta că:

1 . (1 + α ) a a =1 Mărimile care ne interesează în mod deosebit sunt veniturile anuale totale (Va) şi costurile anuale totale (Ka). În funcţie de mărimea acestora, prin diferenţă, vom putea determina eficienţa economică a unui proiect de investiţii. În continuare, vom prezenta grafic evoluţia celor doi indicatori, în funcţie de termenul de realizare şi de durata de funcţionare:
VNAT =

Tr +T f

VNa

Eficienţă

Va > Ka

Va =Ka

Va < Ka Tr Tf Timp

Graficul 10. Evoluţia veniturilor totale anuale (Va) şi a costurilor totale anuale (Ka) 126

Universitatea SPIRU HARET

Criteriul de eficienţă. 127 Universitatea SPIRU HARET . Deşi este utilizat în analiza eficienţei economice. Etapele analizei eficienţei economice sunt următoarele: − se determină mărimea indicelui de profitabilitate pentru fiecare variantă de proiect. respectiv faţă de cea a altor proiecte. Indicele de profitabilitate Indicele de profitabilitate (K) reprezintă raportul dintre venitul net actualizat total (VNAT) şi investiţiile totale actualizate (I tα ).4. − aplicându-se criteriul valorii maxime VNAT. • mărimea sa depinde în mare măsură de valorile coeficientului de actualizare α. 7. se va alege setul care realizează cea mai mare valoare pentru VNAT şi se încadrează în volumul disponibil de investiţii. în cazul indicatorului VNAT este maximizarea. • nu ţine seama de mărimea termenului de recuperare. • nu oferă soluţii pentru cazul în care avem mai multe variante pentru termenul (Tf) de funcţionare a obiectivului. dar nu ne arată comparativ eficienţa proiectului. indicatorul VNAT are o serie de neajunsuri. necesar a fi realizate. comparând veniturile şi costurile totale actualizate. − se alcătuiesc seturi de proiecte investiţionale. − pentru fiecare set de proiecte se determină mărimea VNAT. − se ordonează variantele de proiect după mărimea descrescătoare a lui K. dintre care menţionăm: • indică numai rentabilitatea proiectului.

lei pentru investiţii.5. Din mai multe proiecte investiţionale. 700 • K2 = • K3 = 100 = 0. Cele patru proiecte se caracterizează prin următorii indicatori: Proiect Indicatori I tα VNAT P1 700 200 P2 200 100 P3 300 75 P4 450 60 unde: I tα = investiţiile totale actualizate.25.13.000 mil. P1.Exemplu. Un investitor dispune de 1. P2. Pentru a determina setul preferat de proiecte. care sunt oportune şi au cei mai buni indicatori de eficienţă şi ar putea să se înscrie în limitele fondului de finanţare a investiţiilor.285 . 450 • K4 = 128 Universitatea SPIRU HARET . a selectat patru. 300 60 = 0. 200 75 = 0. P3 şi P4. se determină pentru fiecare proiect indicele de profitaVNAT : bilitate K = I tα 200 • K1 = = 0. VNAT = venitul net actualizat total. se parcurg etapele următoare: 1.

Rata internă de rentabilitate ne indică o rată de actualizare la care VNAT devine nulă. • I tα (P2 P3 P4) = 200 + 300 + 450 = 950 mil. se ordonează proiectele în funcţie de valoarea descrescătoare a lui K: P2.000 mil. • VNAT (P3 P4) = 75 + 60 = 135. 7.lei – setul III. P4.2.lei – setul I. • VNAT (P2 P3 P4) = 100 + 75 + 60 = 235. t = 0 ⇒ I ta = ∑ t (1 + α ) t =1 ( + α ) 1 129 Universitatea SPIRU HARET . generate de către un proiect este egală cu cheltuielile de investiţii şi exploatare efectuate. P1. P3.lei fond disponibil pentru investiţii: • I tα (P1 P2) = 700 + 200 = 900 mil.000 mil. 3. 4. adică: VNAT = − Ia + ∑ t =1 n FLt n FL t . Se alege setul de proiecte (P1 P2) întrucât are valoarea VNAT cea mai mare. • I tα (P1 P3) = 700 + 300 = 1.lei – setul II.5. se calculează VNAT pentru fiecare dintre cele patru seturi: • VNAT (P1 P2) = 200 + 100 = 300.lei – setul IV. se formează seturi de proiecte ţinând seama de mărimea de 1. Rata internă de rentabilitate Rata internă de rentabilitate (RIR) este acea rată de actualizare α pentru care suma fluxurilor financiare de lichiditate. • VNAT (P1 P3) = 200 + 75 = 275. • I tα (P3 P4) = 300 + 450 = 750 mil.

Regulile de decizie. Să luăm un exemplu concret de determinare a RIR prin metoda aproximărilor succesive. în cazul în care avem mai multe proiecte de investiţii. Calculul ratei interne de rentabilitate (RIR) se poate efectua fie prin rezolvarea unei ecuaţii matematice. lei. Calculul RIR se va efectua pe etape succesive: Etapa I: se ia la întâmplare o rată de actualizare α = 10% şi se aplică datelor din tabel: • investiţiile totale actualizate. Fie un proiect de investiţii care are următoarele caracteristici: Anii Ia FLa 1 10 2 30 3 15 4 20 5 23 It = 100 mild. negative.27 mild. se va reţine acel proiect a cărui rată internă de rentabilitate (RIR) va fi cea mai mare. vom considera că mărimea α reprezintă RIR. ulterior. fluxurile de lichidităţi vor fi egale cu suma costurilor totale de investiţii şi exploatare.1 • fluxul de lichiditate total actualizat. pentru o valoare dată a lui α. fie prin aproximări succesive. bazate pe folosirea RIR stabilesc că. lei 1. Tf = 3 ani. În cadrul aproximărilor succesive.1 130 Universitatea SPIRU HARET .1 1.1 1.1 1.89 mild. Atunci când. lei 1.8 = 33. Itα vor fi egale cu: 1 1 Itα = 10× 1 + 30 × 2 = 9. Tr = 2 ani. FL va fi: 1 1 1 FLtα = 15 × 3 + 20 × 4 + 23 × 5 = 39. pentru VNAT se vor lua valori pozitive şi.09 + 24.

38 mild.Observăm că Itα ≠ FLα VNAT = FLα .52% 5. Dacă vom nota cu d rata dobânzii. în timp ce pentru α =10% lua valori pozitive. semnifică un proiect nerentabil. 131 Universitatea SPIRU HARET . semnifică un proiect nici rentabil. lei • FLtα = 32. Aceasta înseamnă că în intervalul 10-15% al ratei de actualizare se află şi RIR.36 mild. lei VNAT = . Etapa II: micşorarea diferenţei dintre Itα şi FLtα nu se poate realiza decât prin valori mai mari pe care le vom da pentru α. comparativ cu RIR.1.74 mild.Itα = 5.38 + 9. lei. nici nerentabil. VNAT la o rată a actualizării de 15% ia valori negative. Această diferenţă va trebui micşorată. De aceea vom alege α = 15% şi vom obţine: • Itα = 31. semnifică un proiect rentabil. Formula după care se calculează rata de actualizare α sau RIR care face ca mărimea cheltuielilor cu investiţiile totale actualizate Itα să fie egală cu FLtα este: VNATpoz RIR = αmin + (αmax − αmin) × VNATpoz+ | VNATneg | Adică: 5.92 Rata internă de rentabilitate (RIR) se consideră ca fiind acea rată maximă a dobânzii la care este posibil ca împrumutul de capital necesar finanţării unei investiţii să nu fie nerentabil.38 mild. • când RIR = d. • când RIR < d. lei.38 RIR = 10% + (20% − 10%) × = 13. atunci. vom avea trei situaţii: • când RIR > d.

5% din societăţile 132 Universitatea SPIRU HARET . Cel de-al treilea inconvenient. primul proiect P1 va fi preferat celui de al doilea. Dacă. iar P2 de respectiv 323. P1 şi P2.000 € cheltuieli şi fluxuri de lichiditate (FL) după cum urmează: Anul P1 .FL P2 .47 12. se referă la existenţa posibilă a unor valori multiple ale acesteia sau la absenţa unei valori pentru indicatorul respectiv. Rezultă că după criteriul de selecţie VNAT. Astfel. înlăturând proiectele cu eforturi investiţionale şi fluxuri de lichiditate mari. reinvestire ce se poate analiza prin prisma costurilor de oportunitate a capitalului.96 €. este de preferat să se utilizeze mai multe criterii de determinare a eficienţei economice.000 4 700 4. constă în faptul că poate intra în contradicţie cu venitul net actualizat total (VNAT). în funcţie de criteriul adoptat. Rata internă de rentabilitate poate selecta acele proiecte care presupun eforturi mici pe termen scurt şi foarte eficiente. Potrivit unor anchete efectuate în ţările dezvoltate. caracterizate fiecare prin 3.500 450 2 1. în Franţa: 2. Primul inconvenient al ratei interne de rentabilitate este legat de ipoteza implicită a reinvestirii fluxurilor de trezorerie.25 €.90 Ţinând seama de mărimea RIR.950 RIR (%) 13. preferinţa se acordă celui de al doilea proiect P2.FL 1 1. Al doilea inconvenient al ratei interne de rentabilitate (RIR). P1 va avea un VNAT de 254. În condiţiile în care.000 9.Rata internă de rentabilitate (RIR) trebuie analizată în directă legătură cu alţi indicatori de eficienţă. Se poate trage concluzia că.000 3 700 1. de exemplu. o societate poate realiza două proiecte. clasificarea proiectelor ca mărime a eficienţei poate fi diferită. rata de actualizare α = 9%. RIR poate lua valori multiple pentru un proiect sau nu poate avea nici o valoare.

VNAT( valuta) Ktα(lei) • CRNα = → pentru economii. 20. denumit şi testul Bruno sau cursul de revenire al valutei. proiectul este acceptat. 7. respectiv angajament de capital exprimat în lei. ENAT = economisiri nete actualizate totale exprimate în valută.intervievate utilizează criterii bazate pe teoria opţiunilor. VNAT = valoarea netă actualizată totală în valută. b. prin înlocuirea importului ca urmare a diferitelor proiecte investiţionale cu asemenea obiective. exportul de produse. nu se înregistrează nici câştig şi nici pierdere. 133 Universitatea SPIRU HARET . • când CRN α> cs. Dacă notăm cu cs cursul de schimb valutar. 32. prin realizarea unei producţii proprii. comparativ cu testul Bruno.9% criterii bazate pe termenul de recuperare. 37. Cursul de revenire net actualizat (CRNα) ne arată eficienţa unor cheltuieli cu investiţiile pentru producţia destinată exportului sau celor care economisesc importurile. economii. exprimă costul intern în lei al unei unităţi de valută externă obţinută prin: a. ENAT( valuta) în care: Ktα = costuri totale actualizate. vom avea următoarele situaţii: • când CRNα < cs. este ineficient.9% respectiv bazate pe RIR.2% bazate pe VNAT. Cursul net de revenire actualizat Cursul net de revenire actualizat (CRNα). proiectul nu este acceptat. • când CRNα = cs.6. Formula de calcul este: Ktα(lei) • CRNα = → pentru export.

657 0.200 Costuri totale anuale Ka = Ia + + Cha (2) 500 160 170 180 190 195 Valoarea netă anuală Va − K a (3) = (1) (2) -500 9.869 0.04 4.7 3.000 9. Ea) (1) 0 10.331. Indicatorii VNAT ai proiectului.Exemplu.800 9. Fie un proiect de investiţii în valoare de 500 €.005 Factor de actualizare Valoarea netă actualizată totală VNAT 1 (1+α) n (4) 0. cărora li se aplică o rată α = 15%.439.432 (0) 1 2 3 4 5 6 (5) = (3) × (4) . în valută (€) Anii n Venituri (economii) anuale (Va .840 9.756 0.5 7.434.326.300 9.080.890.73 RON. cu producţie destinată exportului.572 0.04 6.320 9.110 9.630 9. care se caracterizează prin următorii indicatori de venituri şi cheltuieli.9 5.4 € 134 Universitatea SPIRU HARET .2 ∑VNAT n =1 6 n = = 27.527.300 lei vechi sau 3. pentru un curs de schimb valutar al euro egal cu 37.497 0.500 9.

688 1 (1+α) (4) 0.000 31.75 lei/€.869 0.035 21.000 29.756 0. este apreciată performanţa activităţii pe piaţa internaţională a agenţilor economici dintr-o ţară.Indicatori ai K tα în RON Anii n Investiţii anuale Ia Cheltuieli anuale Cha (2) 28.580 lei Deci.000 29.000 32.657 0.000 32. = 27.497 0.4 euro Întrucât CRN α este aproximativ egal cu cursul de schimb.580 lei = 3.572 0.432 (0) 1 2 3 4 5 6 (1) 15. CRN α = Ktα(lei) = VNAT( valută ) 101. 135 Universitatea SPIRU HARET .000 31.080.168 19.000 Factor de actualizare Cheltuielile totale anuale actualizate Ktα (5) = (3) × (4) 13. nu se înregistrează nici pierdere şi nici câştig.053 17.732 15.000 34.000 34.904 14.000 - ∑K α n =1 t 6 = = 101.000 Cheltuieli totale anuale K a = Ia + Cha (3) = (1) + + (2) 15. Cu ajutorul acestui indicator.000 28.

flux de lichiditate. rata internă de rentabilitate. Ce exprimă cursul de revenire net actualizat? 10. venit net actualizat. Mărimea venitului net actualizat depinde de valorile coeficientului de actualizare α? 6. Cum arată comparaţia dintre testul Bruno şi cursul de schimb? Teste-grilă 1. Ce neajunsuri are valoarea netă actualizată totală (VNAT)? 5. Ce reprezintă capitalul angajat? 3. Ce indicatori utilizează instituţiile financiare internaţionale? 2. Care sunt neajunsurile ratei interne de rentabilitate? 9. Care este formula de calcul a RIR? 7. c) rata de actualizare care minimizează Kta. Când rata internă de rentabilitate este mai mare decât rata dobânzii. b) rata de actualizare pentru care veniturile totale nete actualizate sunt egale cu cheltuielile totale nete actualizate. Întrebări de autoevaluare 1. RIR reprezintă: a) rata de actualizare care maximizează VNAT. 136 Universitatea SPIRU HARET .Termeni-cheie: angajament de capital. indice de profitabilitate. curs de revenire net actualizat. Cum se calculează avantajul net actualizat total? 4. avantaj net total actualizat. proiectul este eficient? 8.

2. b) proiectul este ineficient. nici câştig. 5b. nici câştig. Mărimea venitului net actualizat total depinde de: a) rata inflaţiei. b) proiectul este indiferent. Când rata internă de rentabilitate (RIR) este mai mare decât rata dobânzii: a) proiectul este eficient. 4a. Când CRN α este mai mic decât cursul de schimb: a) proiectul este acceptat. 5. nu se înregistrează nici pierdere. 137 Universitatea SPIRU HARET . b) un raport între valoarea netă actualizată totală şi investiţia totală actualizată. c) proiectul este ineficient. c) diferenţa dintre cheltuielile totale actualizate şi venitul net actualizat. b) rata actualizării. c) coeficientul de eficienţă economică. nu se înregistrează nici pierdere. 3b. 2a. 4. Indicele de profitabilitate (K) este: a) o sumă de bani reprezentând profitul brut total. c) proiectul este indiferent. 3. Răspunsuri corecte: 1b.

8. În mod obişnuit. care poate fi. de asemenea. Din punctul de vedere al finanţiştilor. care sunt cheltuieli de cumpărare a materiilor prime. şi în special a celei investiţionale. în general. un caracter variabil în timp. în funcţie de ritmul uzurii fizice şi morale. unui proiect investiţional este consecinţa incertitudinii care caracterizează realizarea obiectivului sau activităţii respective. energii. succesul sau eşecul comercializării unui produs va depinde de capacitatea în care acesta satisface nevoile consumatorului. de asemenea. dintre care menţionăm: • mărimea valorică a încasărilor aşteptate într-o economie de piaţă. economiştii fac distincţie între risc şi incertitudine. în sensul că riscul asociat unei activităţi. DETERMINAREA EFICIENŢEI ECONOMICE ÎN CONDIŢII DE RISC ŞI INCERTITUDINE Rentabilitatea oricărei activităţi economice. foarte incertă. • mărimea cheltuielilor de exploatare. o situaţie riscantă este definită ca acea situaţie pentru care se poate determina a 138 Universitatea SPIRU HARET . depinde în principal de mai mulţi factori supuşi riscului şi incertitudinii. cu salariile etc. Aceste cheltuieli au. care cuprinde mulţimea incertitudinilor care afectează rentabilitatea aşteptată a unei investiţii. determinat de dinamica progresului tehnologic. • durata de utilizare a echipamentelor. • rata de actualizare. o importanţă având evaluarea cantităţilor şi preţurilor la care produsul poate fi vândut. în funcţie de fluctuaţiile preţurilor la materiile prime.

Pentru fiecare dintre ipoteze. ea este de respectiv 10%. 6% şi 11%. 19%. adică: 10% + 12% + 11% + 10% + 14% + 8% + 12% = 11% . Măsurarea tradiţională a riscului se face cu ajutorul legii de distribuţie a probabilităţii rentabilităţii/eficienţei. 11%. Ecartul tip reprezintă rădăcina pătrată a varianţei. 7%. 14%. 15%. 10%. 12%. În funcţie de ipotezele reţinute pentru evaluarea unui proiect de investiţii. Ea este reprezentată de speranţa matematică a pătratelor ecarturilor dintre fiecare valoare şi speranţa matematică a seriei. • variaţia care s-a impus tot mai mult ca măsură „naturală” a riscului. • probabilitatea de faliment. Situaţia incertă se defineşte ca acea situaţie pentru care nu este posibilă determinarea ex-ante a legii de distribuţie a probabilităţii. Momentele cele mai relevante pentru analiză sunt: • pierderea medie. 7 Coeficientul de 11% este aproximativ acelaşi cu cel al unui proiect alternativ. Varianţa măsoară dispersia unei serii statistice în jurul tendinţei sale centrale. 8% şi 12%. speranţa matematică a rentabilităţii acestui proiect sau rentabilitatea medie aşteptată este de 11%. • probabilitatea de pierdere. Pe această bază.priori legea distribuţiei de probabilitate a diferitelor rezultate. Exemplu. adică: 139 Universitatea SPIRU HARET . în funcţie de ipotezele reţinute. ale cărui rentabilităţi aşteptate. 10%. au fost de respectiv 5%. o întreprindere a determinat rentabilitatea aşteptată a acestui proiect.

care reprezintă suma pătratelor ecarturilor dintre fiecare valoare şi speranţa matematică. în care: x = media randamentelor posibile. α = coeficientul de aversiune faţă de risc. nu valoarea absolută a variaţiei este de temut. acesta este cel mai riscant. 140 Universitatea SPIRU HARET . Variaţia (V) pentru primul proiect (V1) va fi: (10 – 11)2 + (12 – 11)2 + (11 – 11)2 + (10 – 11)2 + + (14 – 11)2 + (8 – 11)2 + (12 – 11)2 = 22 La cel de al doilea proiect. Ceea ce-l interesează în mod deosebit pe decident este tocmai nivelul rentabilităţii negative. Intuiţia noastră poate fi obiectivizată. Alte măsuri pentru risc se referă la coeficientul Baumol şi coeficientul Mao. Pentru W. Dispersia rentabilităţii aşteptate pentru cel de al doilea proiect este mult mai mare decât în cazul primului proiect şi. σ = abaterea-tip sau standard a acestor randamente. primul proiect pare mai puţin riscant decât cel de al doilea. Coeficientul Baumol a fost la început utilizat pentru evaluarea riscului plasamentelor în acţiuni.5% + 15% + 7% + 19% + 10% + 6% + 11% ≅ 11% . plecând de la ecartul mediu al rentabilităţii proiectului şi ecartul tip al acestei rentabilităţi. 7 În mod intuitiv. V2 este de 158. Baumol. în consecinţă. folosind noţiunea de varianţă sau variaţie (V). ci faptul că o variaţie mare ar putea să însemne o rentabilitate slabă sau negativă. influenţat de un coeficient corespunzător nivelului de aversiune faţă de risc: α = x – ασ. Modelul lui Baumol constă în definirea nivelului de aversiune faţă de risc şi apoi măsurarea riscului proiectului.

În general. prin înmulţirea ratei de actualizare cu o primă. În acest caz. 2. care se preferă. cu atât investiţia este considerată mai puţin riscantă şi invers. 1. această metodologie nu a cunoscut o aplicabilitate practică semnificativă. plecând de la semivariaţie. Criteriul reţinut este în consecinţă termenul de recuperare (T) al capitalului investit. Această abordare este focalizată pe riscul de eşec al unui proiect de investiţii. în raport cu un nivel definit în prealabil.Economistul american JCT Mao propune măsurarea riscului în termeni cu totul diferiţi faţă de Baumol. demersul metodologic futurofob preferă viitorul apropiat ca fiind mai puţin riscant. Metoda criteriului „viitorofob” este utilizată în practică mai ales datorită simplităţii sale. Metoda luării în considerare a unei prime de risc. Această măsură prezintă avantajul concentrării atenţiei asupra eşecului unui proiect. mai degrabă pentru comoditatea sa decât pentru realismul său. cea mai folosită este legea distribuţiei normale. Această metodă nu permite decât reţinerea acelor proiecte pentru care 141 Universitatea SPIRU HARET . putem distinge patru mari clase de metodologii care permit luarea în considerare a incertitudinii legate de viitor. care este randamentul insuficient. care se defineşte ca valoare aşteptată şi măsurată. prin definiţie mai riscant. În practică. Mărirea ratei de actualizare provoacă mecanic diminuarea VNAT. În pofida interesului incontestabil pe care-l prezintă. reţinând timpul ca principal criteriu de evaluare a riscului. faţă de un viitor mai îndepărtat. 3. Ea constă în evaluarea calităţii unui proiect de investiţii. Semivariaţia unui proiect se defineşte ca valoare aşteptată a pătratelor abaterilor negative ale randamentului proiectului. Cu cât acest termen este mai scurt. Metoda distribuţiilor de probabilitate a evenimentelor caracterizează un proiect investiţional prin construirea de ipoteze privind natura legii distribuţiei de probabilităţi.

Metoda lui Hertz. evaluarea investiţiilor făcându-se prin actualizarea fluxurilor de trezorerie corectate. Bazele metodei lui Hertz – cunoscută şi sub denumirea de metoda Monte Carlo – sunt apropiate de cele ale metodei scenariilor. se determină speranţa matematică şi abaterea standard a VNAT. Speranţa matematică reprezintă media ponderată a observaţiilor unei serii statistice şi este un indicator central de tendinţă. prin intermediul unor coeficienţi diferenţiaţi a căror estimare se face preponderent subiectiv. Cel mai frecvent se construieşte un scenariu central sau de bază care este considerat a fi cel mai probabil şi. respectiv. Pe baza diferitelor scenarii. cărora le corespunde o anumită probabilitate de a se realiza.1. Abaterea standard este un coeficient statistic de apreciere a dispersiei unei serii statistice în jurul tendinţei centrale. Interesul pentru această metodă. în general optimiste şi pesimiste. care reprezintă situaţii limită ce ar putea să aibă loc. plecând de la acest scenariu. proiectul va fi considerat rentabil. Dacă speranţa matematică este pozitivă. în sens favorabil sau nefavorabil. faţă de metodele anterioare. prin 142 Universitatea SPIRU HARET .volumul valoric al fluxurilor este în legătură directă cu nivelul riscului reţinut. Metoda lui Hertz constă în atribuirea unei legi de probabilitate pentru fiecare moment generator al fluxurilor de trezorerie şi apoi. Metoda echivalenţilor cerţi presupune ataşarea la fluxurile de trezorerie ale unui proiect a unui coeficient de incertitudine. 4. se construiesc variante. 8. constă în capacitatea sa de a ţine seama de creşterea riscului odată cu îndepărtarea în timp. Metode bazate pe luarea în calcul a probabilităţilor Metoda scenariilor constă în construirea de scenarii bazate pe diferiţi coeficienţi de probabilitate. Ea diferă în ceea ce priveşte modalităţile de luare în calcul a probabilităţilor.

• preţul de vânzare al produselor şi serviciilor. Această acumulare de VNAT va permite apoi să se construiască legea de distribuţie a probabilităţii criteriului. politică şi naturală care reflectă posibilitatea ca o anumită activitate umană din viitor să producă o pierdere generată de lipsa de informaţii sau de insuficienţa acestora în momentul luării deciziei sau ca urmare a unor raţionamente de „tip logic” defectuoase. socială. eronate. 8. Dacă prin incertitudine se înţelege manifestarea unei îndoieli cu privire la producerea unui eveniment viitor. • rata de creştere aşteptată a pieţei. • costurile de exploatare şi cheltuielile fixe. greşite. Determinarea surselor de apariţie a unor consecinţe nefavorabile generate de un anumit risc se poate face prin intermediul teoriei probabilităţilor.tragere la sorţi. • durata de viaţă a investiţiei. • mărimea investiţiei.2. procedându-se în acest fel la un număr mare de runde. • partea de piaţă ce revine întreprinderii. Dacă VNAT se caracterizează printr-o speranţă matematică pozitivă. Hertz identifică mai mulţi factori susceptibili de a evalua în manieră de risc şi incertitudine un proiect de investiţii: • dimensiunea pieţei. Eficienţa economică în condiţii de risc şi incertitudine Este cunoscut că orice activitate economică presupune un anumit grad de risc care poate fi mai mult sau mai puţin anticipat. se calculează VNAT a unui proiect caracterizat printr-o valoare la întâmplare. atunci proiectul va fi evaluat pozitiv. riscul reprezintă o noţiune cu dimensiune economică. spre deosebire de concepţia 143 Universitatea SPIRU HARET . • valoarea reziduală.

fiecăreia dintre acestea i se asociază un anumit grad de risc. b) variaţia costurilor. Într-o primă fază. veniturile rămânând neschimbate. prin consecinţele negative pe care le are. În general. a costurilor. afectează eficienţa economică atât în privinţa efectelor. c) se modifică în acelaşi timp şi costurile şi veniturile. în condiţiile în care costurile rămân constante. d) variaţia duratei în timp a unei activităţi. Abordarea probabilistă presupune posibilitatea manifestării unor riscuri cu consecinţe nefavorabile şi este mai apropiată de situaţiile reale.deterministă. Orice activitate economică se desfăşoară în condiţii de risc care. Una dintre problemele majore cu care se confruntă ştiinţa economică este măsurarea riscului ca factor de influenţă al eficienţei economice. Din punctul de vedere al veniturilor şi al costurilor. eficienţa poate fi afectată de risc în cel puţin următoarele modalităţi: a) variaţia veniturilor. precum şi gradul de înnoire a produselor şi serviciilor. Probabilitatea (P) reprezintă un raport între numărul de şanse (M) care favorizează producerea unui fenomen şi numărul de şanse (N) favorabile şi nefavorabile producerii fenomenului respectiv. vom exemplifica pe cazul eficienţei economice. atunci acesta este egal cu 1 – P şi poate avea valori de la zero (în cazul incertitudinii totale) până la 1 (în cazul certitudinii totale). care presupune că activităţile se desfăşoară în condiţii de totală certitudine (risc zero). Dacă notăm cu q riscul. ceea ce va permite clasificarea proiectelor 144 Universitatea SPIRU HARET . atunci când avem mai multe variante de proiect investiţional. Pentru a înţelege mai bine modalităţile de cuantificare a riscului. riscul are ca factor principal evoluţia destul de inegală şi rapidă a progresului ştiinţific şi tehnologic care influenţează volumul şi structura cererii. cât şi a eforturilor.

În legătură cu categoria VNAT vezi p. În general. FL = flux mediu de lichiditate. se trece la determinarea mărimii medii a valorii nete actualizate totale ( VNAT ) potrivit relaţiei: n FL . Cei doi indicatori măsoară direct riscul în valoarea sa absolută.respective pe clase şi subclase de risc. Pentru a stabili riscul proiectului investiţional în termeni relativi se calculează coeficientul de variaţie (CV) sub forma 145 Universitatea SPIRU HARET . considerată specifică pentru profitul net anual pe întreaga durată de funcţionare economică a unei societăţi. care se pot realiza pentru diferitele variante de proiecte investiţionale. se stabileşte o singură distribuţie de probabilitate. În acest demers. 125. După ce a fost stabilită distribuţia de probabilitate tipică. în care: FLi = valoarea anuală estimată a fluxului de lichiditate în anul i. Calculele referitoare la abaterea standard σ (VNAT) se efectuează după următoarea relaţie: • σ = σ 2 (VNAT) = ∑ p i (FL i − FL) 2 . experienţa şi abilitatea factorilor de decizie joacă un rol esenţial. • VNAT = E (VNAT) = ∑ a a =1 (1 + α ) în care E (VNAT) reprezintă valoarea netă actualizată estimată. întrucât este vorba de a stabili subiectiv distribuţii de probabilităţi în ceea ce priveşte mărimea fluxurilor de lichiditate anuală.

Un rol important în subiectivismul distribuţiei de probabilităţi îl are starea economiei care poate fi: depresiunea. în funcţie de caracteristicile economiei. Simbolurile utilizate în tabelul nr.raportului dintre abaterea standard σ (VNAT) şi valoarea netă actualizată estimată E(VNAT). un rol deosebit de important îl are gradul de subiectivism al celui care stabileşte distribuţia de probabilitate. dând posibilitatea de a fi comparat cu alte proiecte din punctul de vedere al riscului. Determinarea indicatorilor dispersiei σ2 şi ai abaterii standard se prezintă în tabelul nr. 146 Universitatea SPIRU HARET . FLi = nivelurile posibile ale fluxurilor de lichiditate pentru orice an i. FL = valoarea medie estimată a fluxurilor de lichiditate pe baza distribuţiei de probabilitate (pi). adică: • CV = σ(VNAT ) E(VNAT ) Coeficientul de variaţie (CV) exprimă dispersia relativă a valorii nete actualizate a unui proiect. În determinarea riscului. 1. 1 sunt următoarele: pi = probabilitatea de apariţie a valorii fluxului de lichiditate în orice an i. bună. foarte bună. Fiecărei stări a economiei i se atribuie un coeficient de probabilitate (pi) căruia îi corespunde un nivel posibil al fluxului de lichidităţi (FLi) pentru orice an i. recesiunea. stare normală. în care fiecărei stări a economiei i se atribuie un coeficient de probabilitate şi o valoare posibilă a fluxului de lichiditate.

1 Universitatea SPIRU HARET 147 .Determinarea dispersiei σ2 şi a abaterii medii standard σ Tabelul nr.

509 şi CVB = 0.820 CVB = Analiza variantelor de proiect din punctul de vedere al riscului prin prisma mărimilor absolute σ relevă că varianta A este de preferat. având un risc mai scăzut (688 < 700). de unde rezultă că proiectul B este mai avantajos.509. În acest caz. varianta B este de preferat (1. ca măsură a variaţiei relative. 8. deoarece riscul pe unitate de venit este mai mic.509 0.384.350 σ(VNAT )B 700 = 0. teoria jocurilor este o tehnică deosebită.820 σ(VNAT ) (2) 688 700. = E(VNAT )A 1. care îşi propune tratarea situaţiilor de incertitudine cu 148 Universitatea SPIRU HARET . bazată pe distribuţii de probabilitate. CVA = 0.3. este necesar să se determine coeficientul de variaţie (CV).384 = E (VNAT )B 1.820 >1.350).350 1. Dacă judecăm variantele pe baza maximului de venit obţinut.384 Coeficientul de variaţie (CV) pentru cele două puncte va fi: CVA = σ(VNAT )A 688 = 0.00 CV (3) = (2) : (1) 0. Metode bazate pe teoria jocurilor Detaşându-se de abordarea tradiţională a riscului.Să presupunem că decidentul trebuie să aleagă între două proiecte A şi B caracterizate prin următoarele estimări: Variante de proiect (0) A B E (VNAT) (1) 1.

Întreprinderea a identificat trei situaţii posibile: • situaţia A: preţul mobilei este ridicat şi cererea slabă. în conformitate cu preferinţele decidentului. Modelul Laplace Pentru a înţelege esenţa modelului Laplace vom recurge la un exemplu concret. Pentru fiecare dintre cele trei situaţii. €) VNAT 3 (mil. metodele bazate pe teoria jocurilor permit aflarea situaţiei care corespunde în gradul cel mai înalt preferinţelor decidentului. O societate comercială producătoare de mobilă trebuie să aleagă între trei investiţii posibile. Exemplu. €) A 5 2 3 B 10 16 13 C 15 20 32 149 Universitatea SPIRU HARET . €) VNAT 2 (mil. 1. serviciile financiare ale întreprinderii au evaluat mărimea posibilă a VNAT (în milioane de €). în continuare ne vom referi la cele folosite în mod frecvent.ajutorul unor modele care ne indică o decizie sau o strategie. • situaţia B: preţul mobilei este ridicat şi cererea puternică. Deşi există un mare număr de astfel de metode care propun criterii de alegere între situaţii alternative. după cum urmează: situaţii investiţii VNAT 1 (mil. ale căror rezultate sunt în funcţie de preţul mobilei şi dimensiunea cererii. • situaţia C: preţul mobilei este slab şi cererea puternică. dar a căror realizare este incertă. După ce au fost identificate situaţiile posibile în funcţie de evenimentele cunoscute.

În cazul exemplului nostru. aplicarea acestui criteriu constă în calcularea mediei aritmetice a câştigurilor avute în vedere pentru fiecare investiţie: Investiţia 1 2 3 VNAT 1 × (5 + 10 + 15) = 10 3 1 × (2 + 16 + 20 ) = 12. de asemenea. Acest criteriu este.66 3 1 × (3 + 13 + 32) = 16 3 Utilizarea criteriului Laplace va conduce la reţinerea proiectului 3. € pentru prima investiţie. € 150 Universitatea SPIRU HARET .Criteriul Laplace se bazează pe calculul mediei aritmetice a veniturilor aşteptate (sperate) pentru fiecare dintre situaţiile avute în vedere şi propune reţinerea strategiei a cărei medie este cea mai ridicată. Criteriul Wald Criteriul Wald presupune reţinerea soluţiei care maximizează câştigul minim al fiecărei decizii. cunoscut sub denumirea de Maximin. 2. care constă în a pretinde să gândim în viitor. Simplitatea calculului este principalul avantaj al acestui criteriu. ci utilizarea unei medii aritmetice care obligă la definirea unei echiprobabilităţi a diferitelor rezultate. € pentru a doua investiţie şi de 3 mil. câştigul minimal este de 5 mil. Trebuie să reţinem totuşi ambiguitatea demersului. Pentru cazul nostru. de 2 mil. adică un viitor pentru care nu se pot determina a priori legea de probabilitate a diferitelor rezultate.

Regretul corespunde lipsei de câştig care rezultă dintr-o decizie. €. un criteriu de prudenţă. 3. sub denumirea de Minimax. € pentru conjunctura de al doilea tip B şi de 32 mil. €) VNAT 2 (mil. € pentru cel de-al treilea tip C. Criteriul Wald este. comparativ cu 12 şi 17. €. câştigul maxim este de 5 mil. − pentru investiţia 1: regretul maxim este 17 − pentru investiţia 2: regretul maxim este 12 − pentru investiţia 3: regretul maxim este 3. Criteriul Savage Cunoscut. atunci când conjunctura este de primul tip A. adică va fi reţinută prima investiţie.pentru a treia investiţie. €) A 0=5–5 3=5–2 2=5–3 B 6 = 16 – 10 0 = 16 – 16 3 = 16 – 13 C 17 = 32 – 15 12 = 32 – 20 0 = 32 – 32 Criteriul Savage reţine soluţia pentru care regretul maxim este cel mai slab. prin definiţie. El se bazează pe ipoteza implicită a unei probabilităţi mai mari pentru evenimentele cel mai puţin favorabile. €) VNAT 3 (mil. de asemenea. Valoarea maximă a câştigului minimal este deci de 5 mil. de 16 mil. criteriul Savage sugerează reţinerea soluţiei care minimizează maximul de regret. El se măsoară plecând de la diferenţa dintre câştigul obţinut pe baza unei decizii şi câştigul celei mai bune decizii posibile. Investiţia 3 va fi reţinută pentru că minimul regretului maxim este de 3. În cazul exemplului nostru. 151 Universitatea SPIRU HARET . Vom construi tabelul regretelor pentru fiecare investiţie: situaţii investiţii VNAT 1 (mil.

rezultatele vor fi de respectiv: – investiţia 1: (0. Prin această operaţie.5 × 2) + (0. este important de reţinut faptul că luarea în considerare a riscului nu elimină riscul din cadrul eficienţei unei activităţi economice.5.8 şi 5.9 × 3) + (0. 152 Universitatea SPIRU HARET .1 × 32) = 5.9). la un coeficient de ponderare de 90% pentru valoarea minimală şi de 10% pentru valoarea maximală.9 Se va reţine primul proiect întrucât are cea mai mare valoare medie (6 faţă de 3. avem în cel mai bun caz posibilitatea de a aprecia consecinţele posibile ale riscului asupra mărimii eficienţei unei activităţi. Dar coeficientul de ponderare pentru valorile maximale şi minimale poate fi diferit. vom obţine următoarele rezultate: − investiţia 1: (0.4. Criteriul Hurwitz Criteriul Hurwitz identifică decizia care face maxim rezultatul mediu.5 × 32) = 17.5 × 3) + (0.8 – investiţia 3: (0.5 Rezultă că proiectul 3 va fi preferat de decident deoarece are cea mai mare valoare a rezultatului mediu.5 × 15 ) = 10 − investiţia 2: (0.1 × 20) = 3. respectându-se cerinţa ca suma lor să fie egală cu 1. În concluzie. Apare evident în cadrul acestei analize că mărimea coeficientului de ponderare va juca un rol esenţial.1 × 15 ) = 6 – investiţia 2: (0.9 × 2) + (0. Continuând cu datele din exemplul nostru şi aplicând un coeficient de ponderare de 0. Proiectul investiţional 3 va fi preferat de către decident. Astfel. Rezultatul mediu corespunde mediei ponderate a valorilor minimale şi maximale ale deciziilor.5 × 5) + (0.5 × 20) = 11 − investiţia 3: (0.9 × 5) + (0.

întrucât nu vor fi turişti. Din nefericire. Să considerăm o întreprindere care îşi desfăşoară activitatea sa pe o insulă frumoasă vânzând umbrele şi uleiuri împotriva arsurilor de soare. Cu cât este mai mare riscul.4. un procedeu al bunului simţ. cu atât riscul va fi mai mic. Definirea riscului unui activ financiar Dată fiind complexitatea condiţiilor care determină valoarea acţiunilor. Cu cât portofoliul său este mai diversificat. indiferent de vreme. Cu toate acestea. cu atât este mai mare eficienţa sau randamentul aşteptat. se numeşte risc specific. social şi politic care nu poate fi diversificat se numeşte risc sistematic sau risc de piaţă.8. Dacă plouă. Să presupunem că pe insulă va avea loc o revoluţie sau se va produce un taifun. Se pot identifica şi măsura aceste tipuri diferite de risc? Există experienţe importante. În cazul în care afacerile ar fi înfloritoare oricare ar fi timpul. În literatura de specialitate şi în practică. în cazul în care acţionarii sunt investitori raţionali. Dacă va fi vreme frumoasă. Pe de altă parte. cu cât sectorul lor de activitate va fi mai riscant. cu atât mai mare va fi randamentul scontat. În acest caz. se pune întrebarea dacă este posibil să avem riscul zero? Vom ilustra răspunsul la această întrebare printr-un exemplu. în această situaţie. riscul legat direct de o afacere. Acesta reprezintă un principiu forte al activităţii financiare şi. întreprinderea va vinde ulei. Un investitor privat nu va plasa niciodată totalitatea patrimoniului său numai într-un singur domeniu. o astfel de situaţie nu ar putea fi imaginată. Riscul legat de mediul economic. aşteptat la activitatea respectivă. de asemenea. ea va vinde umbrele şi nu ulei. întreprinderea nu va vinde nici umbrele şi nici ulei. se poate diversifica şi. cu rezultate deosebit de 153 Universitatea SPIRU HARET . aceasta ar însemna că întreprinderea ar fi eliminat orice risc. aşteptările acţionarilor se pot identifica destul de greu. nu umbrele.

activele financiare riscante ar trebui să aibă un randament superior ratei dobânzii fără risc. va fi remunerat doar riscul de piaţă.convingătoare. este important să cunoaştem care va fi modificarea lui β . era legat de mărimea acestora. Nivelul minim de risc este riscul pieţei. Odată cu diversificarea titlurilor riscul specific a scăzut.100 de titluri diferite. oricare ar fi mărimea portofoliului. Concluziile au fost următoarele: 1. o valoare minimă pentru risc. Apoi au analizat modul în care riscul. Pentru a calcula această remunerare este necesar să descriem modul în care un activ dat este legat de piaţă. adică variabilitatea randamentului portofoliilor. orice risc trebuie să fie remunerat. există o limită a acestei diminuări. 154 Universitatea SPIRU HARET . vom spune că riscul de piaţă va fi egal cu cel specific. 2. iar cel specific poate fi evitat prin diversificare. În acest scop. această limită este atinsă pentru un număr de circa 20 de titluri. considerăm că β al unui activ va fi mai mare decât 1. despre care am vorbit mai înainte. cu atât β va fi mai mare. riscul s-a diminuat rapid. Coeficientul β reflectă riscul de piaţă al activităţii. precum şi raportul dintre costurile fixe şi cele variabile. Deoarece se consideră că. Prin definiţie. În cazul în care β = 1.. Ei au selecţionat acţiuni la întâmplare şi au creat mai multe portofolii de 1. Wagner şi Lau (1971) au încercat să estimeze impactul mărimii unui portofoliu asupra riscului acestuia. Alţi factori care influenţează coeficientul β sunt caracterul ciclic al afacerilor (business cycle). dacă riscul său este mai scăzut decât cel de piaţă. 3. dacă PIB va creşte sau se va reduce. Astfel. 2. de regulă. dacă acest activ are un risc mai mare decât riscul de piaţă.. Cu cât riscul de piaţă al unui activ este mai ridicat.. În aceste condiţii. şi mai mic decât 1.. se introduce un coeficient de risc β .

coeficient de variaţie. Care sunt factorii supuşi riscului şi incertitudinii? 2. Ce reprezintă coeficientul de variaţie? 10. În ce constă modelul lui Baumol? 4. teoria jocurilor. dispersia. dispersie.Diminuarea costurilor fixe şi înlocuirea lor cu costuri variabile reprezintă o strategie de prevenire a riscului. Care sunt metodele bazate pe luarea în calcul a probabilităţilor? 7. b) dispersia. Ce reprezintă ecartul tip? 3. probabilităţi. Marile clase de metodologii care permit luarea în calcul a incertitudinii legate de viitor sunt: 1) metoda echivalenţilor cerţi. Indicatorii care măsoară direct riscul sunt: a) valoarea estimată a VNAT . c) abaterea standard. Care sunt metodele ce permit luarea în calcul a incertitudinii legate de viitor? 5. Ce este speranţa matematică? 6. 155 Universitatea SPIRU HARET . 2) metoda scenariilor. incertitudine. 2. Care este formula de calcul a abaterii standard? 9. valoarea estimată a VNAT . Termeni-cheie: legea distribuţiei. Care sunt metodele bazate pe teoria jocurilor? Teste-grilă 1. Cum definim riscul şi incertitudinea? 8. risc. dispersia. abatere standard. abaterea standard. Întrebări de autoevaluare 1.

2) metoda lui Hertz. 2a. c) coeficientul de variaţie. Cu ajutorul formulei σ (VNAT ) E (VNAT ) se determină: a) dispersia. 5) metoda luării în considerare a unei prime de risc. b) abaterea standard. 4c. b) 1+2+4+5. 5) metoda luării în considerare a unei prime de risc.3) metoda criteriului „viitorofob”. 156 Universitatea SPIRU HARET . 5b. 3. a) 1+3+4+5. 3) metoda criteriului „viitorofob”. Metodele bazate pe teoria jocurilor sunt: 1) metoda Laplace. b) 2+3. 4) metoda Wald. Metodele bazate pe luarea în calcul a probabilităţilor sunt: 1) metoda scenariilor. 2) metoda Hurwitz. 5. 4) metoda distribuţiilor de probabilitate a evenimentelor. 5) metoda Savage. c) 1+2+3+5. a) 3+4. c) 1+2+4+5. 4. 3) metoda Hertz. b) 2+3+4+5. 3c. a) 1+3+4+5. c) 1+2. Răspunsuri corecte: 1c. 4) metoda distribuţiilor de probabilitate a evenimentelor.

1999. Les outils du diagnostic financier. 1994 • Papin Robert. 157 Universitatea SPIRU HARET . Stratégie pour la création d΄entreprise. 1991. Collection „Gestion”. Dunod. Analyse financière. analysis and management. 2003. • Francis J. Progrès du management. La rentabilité des investissement. 7e édition. Paris. Economica.BIBLIOGRAFIE • Beatrice et Francis Grandguillat. Paris. La décision et les stratégies financières. • Olivier F.E. • Porter M. Gualino Editure. Dunod. 1993. Paris. • Mărgulescu şi alţii. • Jacky Kőehl. McGraw Hill. 1992.. Economica. 1990. Editura Fundaţiei România de Mâine. Paris. Choix stratégiques et concurence. • Matter Eric. Management financier. 2003. Les choix d΄investissement. Analiza economico-financiară. PUF. Paris. • Levy Aldo.. Investments. 1993.C. Dunod. Paris.

Editura Economică. • Zaman Gh. Bucureşti. 1997. Editura Didactică şi Pedagogică. 1995. Bucureşti. 1999. • Zaman Gh. nr. Aplicaţii practice privind evaluarea eficienţei economice a proiectelor de investiţii.. Investiţii. • Vasilescu I. Botezatu M. nr. Botezatu M. Eficienţa economică a investiţiilor.. ASE.1/1999. Eficienţa economică a investiţiilor şi a capitalului fix.• Staicu Florea. Bucureşti. (coord. „Tribuna Economică”. Pârvu Dumitru. IEN. Românu I. „Probleme economice”. 158 Universitatea SPIRU HARET . 2003. Stoian Marian.. 1993. Românu I. 12-13..(studii de caz. CIDE. • Vasilescu I. Bucureşti. Investiţii. Editura Economică.. Bucureşti. • Vasilescu I. teste grilă). „Adevărul Economic”... Investiţii. 11. Bucureşti. 13/1999. Forme. Dumitru Maria. 1993 • Vasilescu I. Restructurarea industriei: soluţii de optimizare. • Stoian M. Blocajul investiţional. Lito. 1999. nr. cauze. • Zaman Gh. Editura Didactică şi Pedagogică... Dimensiunea firmelor şi eficienţa economică... efecte şi căi de redresare. 12.). Cicea C.. Editura Economică.

2003. Bucureşti. V. CEROPE.. (Zaman Gh.. • * * * Modificări structurale şi performanţa economică în România. Lazea coordonatori). 159 Universitatea SPIRU HARET . (C. coordonatori). 2004. Vasile V. I şi II. Ciupagea. Editura Expert. Bucureşti. vol.• * * * Evoluţii structurale ale exportului în România.

ro e-mail: contact@edituraromaniademaine. www.ro 160 Universitatea SPIRU HARET . Nr. S. Bucureşti./Fax. Coli tipar: 10 Format: 16/70×100 Splaiul Independenţei.02. P. 83 Tel. 313.spiruharet.: 316 97 90. O.2006. 6.Redactor: Cornelia PRODAN Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Marilena BĂLAN Bun de tipar: 21.

000 20% 600.000 26.000 160.000 28 − 20 × 100 = 40% 20 152.000 60% împrumut 8% rata dobânzii 1.000.000.35% 20 168.000 40% împrumut 8% rata dobânzii 1.000 20% 600.000 0 160.000 × 100= =20% 1.000.000 × 100 = 26.000 40.000 600.67 − 20 × 100=33.000 38 − 20 × 100 = 90% 20 Universitatea SPIRU HARET .Finanţare Elemente Fără împrumut Volum investiţii Volum împrumut Rata rentabilităţii economice Capitaluri proprii Cheltuieli financiare Rezultat curent Rentabilitate financiară (Rf) Efect de levier = variaţiaRf / rata rentabilităţii economice 1.000 152.000 0 200.000 48.000 200.000.000 × 100 = 38% 400.67% 600.000 40% împrumut 10% rata dobânzii 1.000 20% 400.000.000 × 100 = 28% 600.000 400.000 32.000 0 20% 1.000 400.000 168.000.

000 × 0.000 8−8 × 100 = 0% 8 Universitatea SPIRU HARET .000 8% 600.000 400.000 8% 400.000 8% 600.000 60% împrumut 8% rata dobânzii 1.000 40% împrumut 10% rata dobânzii 1.000 400.000.000.000.000 40% împrumut 8% rata dobânzii 1.000 0 80.000 × 100 = 8% 600.000 400.5% 8 48.000.000.000 × 100=8% 1.000 600.08 = 48.08= 32.000 400.000 32.10= 40.000 48.000 80.000 × 100 = 8% 400.6% 600.000 8−8 × 100 = 0% 8 32.Finanţare Elemente Fără împrumut Volum investiţii Volum împrumut Rata rentabilităţii economice Capitaluri proprii Cheltuieli financiare Rezultat curent Rentabilitate financiară (Rf) Efect de levier = variaţiaRf/rata rentabilităţii economice 1.000 0 8% 1.000.000 600.000 × 0.000 6.000 × 0.000 × 100 =6.17.000 0 40.6 − 8 × 100= .000 40.

Universitatea SPIRU HARET .

600 722.100 0.20 500 0.350 -1.45 1.700 - FLi .905 688 ( ) Universitatea SPIRU HARET .500 562.375 91.125 473.Starea economiei (0) Depresiune Recesiune Normală Bună Foarte bună Media estimată a fluxului de lichiditate (FL) Dispersia σ 2 a FL Abaterea standard σ a FL pi FLi pi ×FLi (3) = (1) × (2) -10 100 810 315 135 ∑ p i FL i=1.FL (4) = (2) – 1.05 -200 0.05 2.125 84.500 202.800 0.500 1.345.160 -850 +450 +750 +1.500 2 pi × FL i − FL2 (6) = (1) × (5) 62.15 2.500 91.780 144.350 - (1) (2) 0.822.350 - (FL i − FL) 2 (5) = (4) 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful